STUDII Şl DOCUMENTE
                              CU PRIVIRE LA
 ISTORIA ROMÎNILOR
                                      I. Clteva scrisori şi acte din ttuseul ardelean de la Cluj.
                      I* Cronica şederii tn Bender a luî Carol al Xll-lea, Regele Suediei, de Alexandru Amlra. III. Expediţiile romăneştT din 1663-4 şl 1672-8, cu prilejul descoperirii de scrisori nouă din ftuseul ardelean de la Cluj.
                                                   IV* încă două povestiri romlneştl.
                                       IX.
                                           DE
                                 N. lORGfl
                      PR0FE80R LA UNIVER8ITATEA DIN BUCUREŞTI
                 EDITURA MINISTERIUL.UI DE 1NSTRUCJIE
                         BUCUREŞTI
                     Stabilimentul grafic I. V. SOCECU, Strada Berzei, 69
                                           1905
www.dacoromanica.ro
           STUDII §1 DOCUMENTE
  CD PRIVIRE LA ISTORIA ROMILOR
                  IX
www.dacoromanica.ro
                                   I.
             CÎTEVA SCRISORI ŞI ACTE DIN MUSEUL ARDELEAN’ DE LA CLUJ.
                                               74842. Voi. IX.
1
www.dacoromanica.ro
   Intr’o călătorie la Cluj, d. I. Bianu a găsit, în Biblioteca Museuluî Ardelean din acest oraş, încă un număr de scrisori şi acte româneşti sad privitoare la istoria Romînilor1. Ca şî acelea pe care le-am tipărit, după originalele aflătoare -în Arch. Statului din Budapesta, în volumul IV al acestei colecţii, ca şi altele pe care d. Hasdeu le-a dat după originalele ce se păstrad în Biblioteca Batthyâni din Alba-Iulia şi care astăzi nu se mai pot găsi acolo, ele făceau parte din vechea Archivă a principilor Ardealului, care n’a fost bine conservată de noua stâpînire germană şi s’a împrăştiat deci în toate părţile. Ni mai păstrează oare viitorul norocul unei astfel de descoperiri, se vor maf găsi prin vre un colţ ardelean răvaşe de-ale Domnilor şi boierilor noştri către «Craiul», mai puternic, de peste munţi, cărţi pentru trecerea solilor purtînd pecetea mică, a Moldovei sad a Ţerii-Romăneşti, ori chiar, ca în împrejurarea de faţă, rămăşiţe scrise ale scurtei stă-pîniri în Ardeal a lui Mihai Viteazul ? O afirmaţie ar fi prea îndrăzneaţă, o tăgăduire ar putea fi dezminţită de o întîm-plare prielnică.
   Cînd se găsesc, astfel de scrise sînt prea însemnate ca să stea netipărite, în colecţia de fotografii sad de copii ale unei biblioteci. întrebuinţez deci frumoasele reproduceri foto^ grafice pe care le are astăzi Academia după documentele acum descoperite, şi Ie înfăţişez, cu lămuririle de nevoie, cetitorilor cărora li plac faptele şi limba trecutului.
    1 Docu-nentele slavone din această Bibliotecă, le-am analisat In notele la ediţia mea din Cronica luî Constantin Căpitanul (Bucureşti, 1902); v. p. 49 nota 4, p. 66 nota 3.
www.dacoromanica.ro
                                         I.
             O scrisoare a lui Matei Basarab către Gheorghe Râkâczy 1'“, principele Ardealului, cu lămuriri asupra venirii in Domnie a lui Matei.
   In 1630 2 Mateî Basarab era pribeag în Ardei, un Agă muntean fugar, care uneltia împotriva Grecului de pe tronul muntean, Leon-Vodă, şi pregătia astfel o nouă Domnie românească, — întâii! a unui tovarăş de pribegie şi apoi a lui însuşi.
   La 20 Octombre 1630, după calendariul vechiu, un strîngător de dări vestia boierului de careatîrna că la 18 sara Aslan Vornicul, Gorgan Spătarul şi Matei fost Agă «treceai! la munte» şi-şi făcuse tabăra lingă trecătoarea jiiană a Carpaţilor, Ia Vilcan. încă de la 17 ale lunii, ei se adunaseră şi alcătui-seră oastea de fugari, care nu putea fi lesne oprită în loc. Aceasta o văzură dregătorii domneşti în ziua de 19: el fură puşi pe fugă şi răsculaţii trecură «plaiul» îndreptîndu-se spre Haţeg *.
   Ei stătură cîtva timp şi în oastea lui Rakdczy, principele Ardealului, care se lupta pe atunci cu Imperialii, şi Cronica Ţerii spune că Matei i-a «făcut multă slujbă dreaptă cînd afl venit Neamţiî asupra lui Ia Tocaia»8. Un amănunţit povestitor ardelean din această vreme, Kraus, arată că pribegii aă locuit mai mutlă vreme în Haţeg chiar, şi în Sighi- 1
    1 CC scrisoarea din Studii fi doc., IV, pp. 19.20 ca Cronica Ţeriî, in Magazinul istoric, IV, p. 311. Iscălitura Ini Matei in April precedent; Studii fi doc., V, p. 441, n° 13.
    8 Magazin, /. c., p. 35. V. şi Engel, Neutre Geschichle der IValackcy, I. p. 285.
www.dacoromanica.ro
OÎIEVA SCEISORÎ ŞI ACTE DIN CLUJ
şoara*. Găzduitorul şi sprijinitorul lor era contele, «groful* David Zolyomi, Înrudit cu familia princiară a Bethienilor şi el însuşi concurent al lui Râkoczy pentru stăpînirea asupra Ardealului. Acest neam era, de alminterea, şi în legături de înrudire cu Romînii, căci la 1622 Gavril Movilă, fost Domn al Ţeriî-Romăneştî, şi el pribeag în Ardeal, luase pe Elisa-beta Zolyomi de Albes, văduva lui Mihal Imreffy *.
   în 1631 stăteaă astfel împreună, în acest sigur adăpost, Aslan, privit — fiindcă era nepotul lui Petru-Vodă Şchiopul — ca fruntaşul fugarilor şi viitorul lor Voevod, Gorgan, care nu era Mare-Spătar sau căpetenie a oştirilor ţeriî, ci Spătar de a doua treaptă, Matei şi un număr de boieri mal mici, mal ales slujbaşi de oaste, pe cari-I vor fi cîştigat pentru fugă Matei şi Gorgan1 * 3 4. Eî n’aveau alt gînd decît să se întoarcă înnarmaţî, adu-cînd cu ei luptători ardeleni luaţi în leafă, să «scoată pe Greci şi duşmanii noştri carii aQ spart casele nostre* şi să puie în locul acelui Grec Leon — căruia poporul îi zicea Vodă Alion* — un «Domn de ţară*, din mijlocul lor. Neavînd bani, ei făgăduiră însemnata sumă de 2.000 galbeni ungureşti unui «jupîn Cristeş», Paul Keresztessy, al cărui rost nu e cunoscut în alt chip, dacă el va izbuti să le «facă cale să meargem în ţara noastră»5.
   Leon-Vodă nu era bucuros de războiQ, nici de tîuguiri la Poartă, pe care, de o potrivă, i le pregătiau aceşti duşmani fără astîmpăr. EI voi să stea la învoială cu dînşii. De trei ori trimese soli la dînşii, cu scrisori de fâgăduială şi de asigurare ; dar ele nu prinseră. în Maiu ajunseră la Braşov episcopul de Rîmnic, Teofil®, şi cel d’intăiQ dintre boierii rămaşi
   1 Ed. în Fontes rerutn austriacarum, Şerif tores ; 1, p. 113. Cf. Cron. Ţeriî, l. c.y şi Sîrbu, Mateiă- Vodă Băsăraiăs auswărtige Beziehungen, l_eipzig, 1899, p. 11.
   * Iorga, Documentele Bistriţei, I, p, XCIII.
   3    Studii fi doc., IV, p. 103. In 1629, fiind Domn Alexandra Iliaş încă, Maro-Spatar era tot Mihu.
   4 Tocilescu, în Analele Academiei Române, VIII, p. 199.
   * Studii fi doc., IV, p. 103.
   * Pentru care y. Studii fi doc., V, p. 629.
www.dacoromanica.ro
6
O SCRISOARE A IAJÎ MATEI BASAKAB
în jurul luî Vodă: Hrizea Vornicul, un puternic boier, care se înnălţase mal ales prin sprijinul luî Radu Mihnea *. Vornicul muntean aducea cu dînsul şi un dar de caî — care nu era neobişnuit în legăturile de atunci dintre Ţara-Romănească şi Ardeal — pentru Râkoczy, care avea în mînile sale cheile de la tainiţa pribegilor. în dimineaţa zilei de 26 Iunie, Hrizea era înnapoî la Braşov, dar el nu putu da altă ştire decît tot cea veche, că pribegii nu voiesc a se întoarce, cu nicl-un preţ1 2 *.
   Pe atunci era obiceiul că mari hotărîri politice se luau la serbările casnice ale Domnului. In Iulie, Leon căsători pe sora sa cu Banul Boul, un Moldovean adus, de sigur, de către Radu Mihnea, care a stăpînit de mal multe ori în amîn-două ţerile i la 1&/as ale lunii Sibiienil trimeteau Ja Bucureşti un om al lor, cu daruris. încă din această zi de 15 după calendar! ul vechio, Domnul străin alcătuise un act prin care se dădea ţeril asigurarea că, de acum înnainte, în boierie, în Biserică, în strîngerea dărilor, ea nu va mal avea să pătimească pe urma Grecilor, de cari se plîngeaO atîta fugarii. Sfetnici, mari şi mici, din toată ţara fuseseră strînşl pentru a cunoaşte şi întări aceste măsuri. Ele nu fură pecetluite şi trimese, în multe cbpil, la toate stările şi în toate Ţinuturile, decît peste o săptămînâ, la 23 st. v.4 * * *.
   La această dată, Hrizea se întorsese de mult, şi Leon voia, prin hotărîrea lui neaşteptată, să tragă toată dreptatea, iubirea şi credinţa de partea lui, aşteptîndu-se la o încăierare cu pribegii neînduplecaţi. Totuşi, el nu încetă cu stă-ruinţiie pe lingă dînşil. La t-iO, la 31 Iulie întîlnim oameni de-ai lui cari se întorc prin Braşov de la Curtea luî Râkoczy 8.
   1 V., pentru Hrizea, Literatura fi arta ro mină, IV, pp. 401-2.
   2 Iorga, Socotelile Brafovului, la acest au (ţi în An. Ac, Rom., XXI,
   * Iorga, Socotelile Sibiiulut (ţi în An, Ac, Rom, XXI).
   *    V, Studii fi doc., IV, pp, GLXIV-V. O formă a actului poarta data de
c 1 >j —» (= Iulie), cealaltă are data întreagă de *23 Iulie». — De fapt plecara
din Divan cîţfva Greci, ca lanachi Vistierul ţi Alexandri Postelnicul. Pe vremea fugii boerilor era aproape cu totul alt Divan: Viad se află ca Logofăt, Muşat .Stolnic, Vasile ca Paharnic (doc. din 13 April 1630; colecţia Gr. P. Olânescu)
Cf. Studii fi doc., V, p, 441.
   * Socotelile Brafovulut,
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SOEISOBÎ ŞI ACTE DIN CLUJ
*7
Pe calea Vîlcanului, el trimese pe acelaşi timp alţi oameni domneşti cu vorbe de împăcare pe buze: Radul din Desa şi Stanciul din Deleaga, unul Logofăt, altul Postelnic, din rîn-durile boierinaşilor. ÎI întîmpinâ însă la Tîrgu-Jiiulul avangarda, străjile vrăjmaşilor Domiiulul lor. în fruntea unei mici oştiri venia Matei pe valea îngustă a Jiiuluî, pe care Leon n’avuse grija să o păzească. Oştenii săi eraţi culeşi din părţile Haţegului şi Huniedoareî, vechi Ţinuturi de Romîni războinici, cari se vor fi lăsat ispitiţi fără greutate a purta războiţi pentru un Domn romîn împotriva «Grecilor»1. Mihal Spătarul din Coţofenl, pe care, ajungînd Domn, Matei şi-l făcu boier din Sfat şi Stolnic2, şi Păharnicul Barbu Brădescul, un Oltean, fiul lui Preda şi —dacă se ţine samă de aceste nume — poate o rudă a Brîncovenilor, dintre cari făcea parte şi Matei, care era fiul Danciului din Brîncovenil Oltului3. Roşii din Banat, sătenii scutiţi de bir cari luptafl în dulame roşii, primiră cu bucurie pe năvălitori şi-T încunjurară, gata de luptă.
   în Divanul cel noă al lui Leon se aflad în August 1631, cînd porţile pribegiei se deschideau pentru duşmanii Grecilor, boieri cunoscuţi şi bogaţi. Lîngă Hrizea stătea Logofătul Papa Gre-ceanu, din satul Greci, fiul lui Preda şi al Floricăi lui Mihai Viteazul, Vistierul Dumitraşco, începătorul neamului Dudeşti-lor, Stolnicul Gheorghe, Comisul Buzinca, Păharnicul Ne-delco din Boteni, Postelnicul Dumitraşco, toţi boieri din neamuri mai puţin vestite, şi, în sfîrşit, Spătarul Mihu. Acesta din urmă era mîna dreaptă a Domnului: Romîn, dar ştiind greceşte, în care limbă era şi deprins să se iscălească, el îşi începuse cariera supt Radu Mihnea, care-1 puse în fruntea oştii ce trimese în Ungaria împotriva Imperialilor la 1623. Aici el se dovedi «rău războinic», cu toată înnălţimea şi chi-poşia sa de straşnic ostaş. Totuşi el fu păstrat şi de Radu şi de fiul acestuia, Alexandru Coconul, şi chiar de Domnul
   1 Memoriile lut Kemeny (o traducere parţială românească a dat-o Neagoe Popea, Bucureşti, 1900; v. p. 25).
   * V, Studii şi doc,, V, p. 442, No. 15,
   * Studii şi doc., V, p. 20, nota 2.
www.dacoromanica.ro
8
O SCRISOARE A LUt MATEI BASARAR
rival, Alexandru Iliaş, pe care-1 înlocui apoî Leon. El se înfăţişă astfel ca marele om de oaste al Ţeril-Româneşti1.
    Mihu porni deci cu străjile lui Leon împotriva boierilor răsculaţi, cari se coboriau pe Olt; el ieşi să li taie vadul, dar fu învins la satul Ungureni, în judeţul Romanaţi, aşa de tare, cît de abia scăpă şi el . Aflînd despre această în-frîngere, Leon îşi socoti Scaunul Domnesc în primejdie şi el adăposti la Giurgiu pe Doamnă-sa, Victoria1 2 *, şi jupănesele boierilor. Apoi el ieşi înaintea pribegilor, cari veniau pe supt muscele, pănâ la satul Prisicenii, zişi astăzi Prisicenii-dom-neşti, în Ilfov, pe valea Sabarului. I se păru însă că n’ar avea nicî în acest loc sorţi de biruinţă, şi astfel tăbărî în margenea Bucureştilor, lîngâ drumul cel mare de negoţ ce ducea la Dunăre, «dinjos de mănăstirea lui Dan Vistierul»8, adecă de Mărcuţa. Nici aici însă nu se ciocniră oştile, ci mult mai sus, pe Dîmboviţa, supt dealul lui Mihai-Vodă, «de-asupra viilor», zice Cronica Ţeril, şi anume tocmai pe acel loc din curtea bisericii Slobozia, unde şi astăzi se înnalţâ o frumoasă cruce de piatră prin care se povesteşte biruinţa lui Leon4 * * *. Locul era atunci afară din Bucureşti: de o parte, stâpînia
    1 V, Studit fi doc,, V, p, 438 şi urm, Cf. voi. IV, p. CL.
    * V. ale mele Inscripţii din bisericile României, p, 97, m8năst:rea Viforlta.
    *    Cronica Ţeril are, din greşeală, «Pană Vistierul,. Asupra ctitoriei lui Dan Vistierul la Mircuţa, v. Inscripţiile mele, pp, 83-4, cap. Mărcuţa. Constantin Căpitanul explică greşit (p. 113 : «care acum îi zic Sflnta Ecaterina». Faptul că greşeala a putut să se afle In Ludescu, compilatorul Cronicii Ţeril, şi de aici să treacă in Constantin Căpitanul, arată că cel d'intăiu a copiat numai, pentru aceste împrejurări, o cronică mai veche.
   4 Inscripţia, in Socotelile Braşovului, la acest an ; reproducţie fototipica,
in Ionnescu Gion, Istoria Bucureţttlor, p. 63 ; cf. P. V. Năsturel, în Noua
Revistă Romînă, n1 de pe iifi Maiu 1900.
                                  în 1632 Leou-Vodă vorbeşte călătorului suedes Paul Strassburgh despre această luptă, arătlnd cu mina, la primblare, şi locul unde ea se petrecuse:
«De subditorum perversitate et maliţia pronisque ad seditionem animis gra-viter conquerebatur, et non ita pridem iusto a se praelio superatos rebellium praecipuos monebat, ea ipsa via qua progrediebamur, îuxta urbem Bukarest, locum pugnae, caesorum tumulos et erectas in victoriae signum cruces mânu sua ostendens». V. Al, Szilâgyi, Georg Râkoczy I. im drcissigjdhrigcn Kriege, Budapesta, 1883, sau Cipariu, Archivu, 1, p. 15.
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SCR1S0EÎ Şl ACTE SIN CLUJ
g
mănăstirea lui Mihal Viteazul, iar mal departe se vedea culmea împădurită pe care n’o împodobia încă zidirea Mitropoliei, pe cînd, şi mal încolo, cetatea lui Sinan-Paşa, palanga din 1595, încunjura clădirea, de curînd înnoită, a mănăstirii lui Radu-Vodă Mihnea1.
   Lupta se dădu într'o zi de Marţi, la 23 August 1631 după stilul vechiQ, într’o caldă, toropitoare zi din toiul verii. Domnul birui, cum nu se aştepta singur. Duşmanii săi fugiră înnapol către Olt, ştiind bine că nu vor întîmpina nicî-o pie-decă în cale. Unii dintre dînşiî rămaseră însă în mînile Domnului ; Leon-Vodă nu cruţâ pe boierinaşî, cari n’aveau rude mari să stăruie, safi pe cutare boier prea tare apăsat de păcatele lui. Adam Banul, care se întîlneşte cel din urmă în fâgăduiala pribegilor către «jupînul Cresteş», îşi pierdu capul, ca şi ginerele lui Mihal Viteazul, Preda Greceanu, al cărui salaş de moşie era de tot aproape lîngâ cîmpul de batae. Un Armaş trădător fu suit în ţapă. Patruzeci de «Unguri» merseră la Poartă ca să arăte Turcilor ce viteaz e beiul de la Bucureşti. Preda, fiul lui David din Brîncovenl, frate al lui Matei, şi Radu de la Desa, care, tot sfătuind pe pribegi, rămăsese în mijlocul lor, îşi răscumpărară cu bani mulţi viaţa8.
   Boul şi Nedelcu se luaseră după fugari. Aceştia erau Matei, Gorgan—Aslan Vornicul nu era deci printre el—, Slugerul Dumitru Filişanul, Barbu Brădescu, Spătarul Mihal şi Slugerul Petru şi, în sfîrşit, un Teodosie Spătarul, nepotul Spătarului Leca, însemnat boier de neam, care se adăusese la pribegi în timpul năvălirilor. El nu fură ajunşi pănă nu-I cuprinse în negrele-î ziduri dărăpănate Tismana, vechea mănăstire din veacul al XIVIen, dreasă şi împodobită de Radu Paisie. Trei zile fluturară steagurile şi împroşcară sineţele în jurul Tismanel, supt munte, prin cărările codrilor deşi. Dar nu se găsi mijlocul de a pătrunde de-asupra stîncil. Oamenii domneşti se întoarseră, prădînd fără milă ţara Oltului, care primise bine şi ajutase-pe năvălitori. Iar învinşii de la Bu-
   1 V. Studii şi doc., V. p. 704. * Cronica Ţerit.
www.dacoromanica.ro
10
O SCRISOARE A Lljl MATEI BASABAB
cureştî trecură plaiul Izvarneî, chiar lingă Tismana, şi, netul-buraţi de nimeni, ajunseră iarăşi în Ardeal *. O nouă ceată de slujitori, avînd în fruntea sa pe Căpitanul Ghiorma, care fu Mare-Ban, supt Constant'tn-Vodă Şerban, urmaşul lui Matei, nu-i mal găsi în ţară. Boierul din Izvarna, Stoica, poate fiul lui Stoi-chiţă, luptătorul lui Mihaî Viteazul, li arătase calea mîntuirii.
   Acum Leon se putea odihni în Scaun. El nu uita să se plîngă în Ardeal pentru adăpostul şi voia de ieşire ce se dăduse lui Matei şi Gorgan. Se pare chiar că plîngerî se făcură şi la Poartă, căci Trimesul muntean ce sosi în Braşov la 22 Septembre era întovărăşit de «zece Turci». Dar, pe lingă aceasta, era vorba iarăşi de împăcarea pe care bietul biruitor o doria din toată inima a.
   în Februar 1632 Leon ridica o cruce de-asupra bolţii ce cuprindea oasele celor căzuţi în lupta din August. Peste cîteva săptămînl, el arăta unul călător străin acest semn de pomenire şi i se plîngea că Matei e «începătorul acelor tulburări» (motuum illorum autor), adăugind că el a cumpărat cu «mulţi bani» sprijinul lui Râkoczy *. Pe atunci, «Craiul» vecin nu mal contenta cu jalbele la Poartă împotriva vecinului muntean, care 1 pîrîse şi el Ia Turci pentru îngăduirea faptelor războinice ale pribegilor4.
   0     bucată de vreme, soliile încetează între Ţara-Românească şi Ardeal. Matei sta în acest timp, după cît se pare, la Făgăraş. Aici vine la el un popă din Nicopol, pe care el îl va face apoi episcop, Ignatie, prin care începuse a purta înţelegete cu Paşa cel nou de Silistra, Abaza, un om neastâmpărat, îndrăzneţ şi, fireşte, lacom 5. Leon va fi ştiut şi aceasta. De unde pănă acum el se jeluise de peşcheşurile pe care Râkoczy le primia de la acel care-I vîna Scaunul, acum 1 2
   1    Cron ca Ţenî. Cf. Călătoriile patriarch ului Macarie de Antiochia, trad. d-reî Cioran, pp. 179-80. Pentru Izvarna, v. Ştefulescu, Gorjul istoric fi pitoresc, T.-Jiu, 1904, pp. XLV, 128-9.
   2 Socotelile Braşovului.
   * V. p. 3, nota.
   * Sîrbu, /. c., pp. 16-7.
   * Cf. Studit fi doc., V, pp. 604, f 29.
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SCRISORI ŞI ACTE DIN CLDJ
11
Şi el se hotăreşte a întrebuinţa acelaşi mijloc, bun şi peste munţi ca şi peste Dunăre. De mult, de la Mihai Viteazul încoace, li plăcea «Crailor» ardeleni să ceară tribut de la Domnii noştri, mai ales de la cel din Ţara-Romănească. în dieta din Maiu a Ardelenilor, el făgăduieşte lui Râkoczy a-I plăti de acum înnainte suma de 5.000 de florini pe an 1. Solii ce venise cu această veste erau Mitropolitul Grigorie şi doi bătrîni boieri: Ivaşco Golescu, care fusese Vornicul lui Radu Şerban si lui Gavril-Vodă Movilă, şi Gligorie Comisul luî Alexandru Iliaş 3.
   îndată se îngăduie dezbaterile pentru intrarea pribegilor, şi ele sînt sprijinite chiar de principe. Râkoczy va fi pus în vedere acestora să se supuie Domnului lor sau să i iasă din ţară. Oameni ce stăteau aproape de Matei îl părăsiră deci. La 11 Maiu trecea prin Braşov un Trimes al «Craiului* cu nouăsprezece oameni, în care trebuie să vedem nişte păzitori de cinste, cari treceau în Ţara-Romănească pe cîţiva boieri, şi anume pe «Filişanul şi Coţofeanul şi Brădescul şi Petru Slugiarul şi Barbul de la Poiană şi Ionaşco de la Gaia [din Dolj » ; el căpătară «judeţe», «plăşi* pentru strîns birul cu folos şi dregătorii. Banul Boul părăsi îndată Bănia, lăsîndu-i-o lui Aslan, care de mult nu maî stătea alături cu vechil săi prieteni. în Iulie, la început, se întorceau de la Râkoczy «Vlădica* şi Ivaşco, aducînd acum siguranţa păcii şi bunel î nţelegerî.
   Dar la 21 st. v. ale aceleiaşi luni Schemni Ceauş, Aga de Scaun, vestitorul maziliilor, sosia în Bucureşti, aducînd ştirea Domniei nouă a luî Radu-Vodă fiul luî Alexandru Iliaş, stă-pînitorul Moldovei. El aşeza o Căimăcămie, ai cărei membri nu-I cunoaştem, gătia de drum pe I.eon şi rămînea ca să aştepte pe Domnul copil, pe «coconul* Voevodului Alexandru. Ei aflâ însă îndată că pribegii gătesc o nouă năvălire. Se spunea, anume, că Teodosie va lua iarăşi vechiul drum al Jiiului, că Matei va pătrunde, cu altă ceată, pe la Rucăr şi Dragoslave,
   1 Sirbu, o. e., p. 17.
   * Cronica Ţeriî.
www.dacoromanica.ro
12
O SCRISOARE A LUl MATEI BASARAB
venind deci din Făgăraş prin Ţara-Bîrseî, şi că Gorgan, care ţinea pe sora lui Matei, va alege calea, puţin obişnuită, a munţilor Buzăului, coborîndu-se pe la Teleajen. Boierii ce ţineau Scaunul se căinau Braşovenilor, la ii 21 August, despre acest gînd de a se strica pacea şi asigurau pe judele marii cetăţi vecine că Aga de Scaun a şi chemat în juru-î Turci de la Dunăre şi TatarI din Bugeac
   Luî Râkoczy-I era tot una Leon-Vodă sau Radu-Vodă, numai să plătească tributul, în suma hotărîtă saă chiar într’una mai mică. El scrise solului său de pe lîngă Poartă să ceară oamenilor lui Alexandru Iliaş recunoaşterea acestei îndatoriri şi îndeplinirea el, căci mazilia prinsese pe Leon înnainte de a fi dat banii în privinţa cărora se învoise 2. Aşteptînd răspunsul, el nu putu decît să primească bine pe solii moldoveni cari sosiră la el, în cele d’intăiu zile ale luî Septembre, cu un CapugiQ, pentru a-I aduce vestea numirii noului Domn muntean s. «Craiul* nu putea să ajute deci pe Matei.
   Acesta era însă asigurat de ajutorul lui Abaza şi al celorlalţi dregători turc) înţeleşi cu dînsul. Ei erau să se prefacă a lua măsurile poruncite de la Constantinopol, lăsînd însă pe Matei slobod să lupte şi să învingă, ba încă ajutîndul pe cale. Căpetenia pribegilor, care-şlaminti acum că străbunul său Datco era un fiu din flori al luî Neagoe-Vodă şi că el Matei se poate întitula deci «nepot al prea-bunulul, răposatului, bă-trînuluî Io Băsărab Voevod», îşi găti deci calul de războiu. Ca să nu întîmpine măcar duşmănie deschisă din partea lui Râkoczy, el îl asigură, cum se vede uşor printre rîndurl în scrisoarea acum descoperită, căi va răspunde acele cîteva mii de galbeni de care fusese vorba în vremea lui Leon.
   Ca să înşele pe Alexandru Iliaş, el îl făgădui că va aduce în ţară pe toţi fugarii. Şiretul Grec se făcu a crede şi-I ceru, lui şi tovarăşilor săi boieri, să nu vie de-a dreptul, ci să 1
   1 Studii fi doc., IV, pp. CLXVII, 104.
   5 Sirbn, o. c., p. 19.
   * Socotelile Braşovului.
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SCB1S0HÎ ŞI ACTE DIN CLUJ
13
treacă întăiu pe la dînsul, şi, cînd Gorgan făcu aceasta, el fu ucis, ceia ce învaţă minte pe ceilalţi1.
    Alexandru chema pe boieri la 18 28 August, şi, încă la 2/12 ale lunii, Matei plecă din Caransebeş, urmat de haiducii lui Bunea Voevodul, căruia i se zicea <Vaidabuna», luptător neatîrnat, care n’avea a face cu «Craiul». Boieri înţeleşi cu dînsul îl chemaseră prin «Drăguşin sluga lui». El fu primit cu cinste de Turcii de Ia hotar, şi beiul de la Orşova-I ieşi înnainte cu poclon şi cu bani de împrumut pentru calea sa şi a micii oştiri. De aici el pătrunse în ţară pe un drum ce se arată amănunţit în Cronica Ţerii, răzimatăpe însemnări din acest timp chiar. Urma tot una malul Dunării pănă la vărsarea Oltului, întîmpinat de boierii şi locuitorii Olteniei sale iubite ca un adevărat Domn, cu drepturi din moşi şi strămoşi, Romîn fără pată şi fără amestec, scumpă mlădiţă de Basarab. La gura Oltului el trecu Dunărea şi intrâ tot domneşte în cuibul din Nicopole al lui Abaza. Acesta nu-i putea da steagul de Domnie, sangeacul care stătea în mîna împăratului său, dar el îl dădu «surlari, ca unui Domn, şi Turci, şi beşlfi ajutoriu». Acum plecară cărţile care vestiră ţerii că Domn e «Matei Basarab Voevod», şi nu Radu.
    La 1727, Matei trece Dunărea înnapoi, cu oastea. Peste trei zile el era stăpînul Bucureştilor, pe cînd Radu, care venia din Constantinopol, primind această ştire, nu mal veni pe la Giurgiu, ci luă drumul Obluciţel sau Isaccei pentru a merge întăiu la părintele săă. Boierii mici şi locuitorii cetăţii de Scaun ieşiseră cu bucurie înnaintea Domnului de ţară, pe cînd boierimea cea mare: bogatul Nicola Vistierul, un Grec, puternicul Hrizea, Dumitru Dudescul, Neagu Aga, care, dupăînfrîngerea lui Radu, se făcu însuşi candidat de Domnie şi, scriind, din Constantinopol, în Ardeal, împrumuta bani dela «jupînul Cristeş» a, Papa Greceanu, Nicola Catargiu trecură Milcovul la Alexandru Iliaş. Aşezîndu-se în tabără la Rîmna, rîuleţul de lîngă hotar, ei chemaţi pe ţeranl la lefi pentru slujba 1
   1 Cf. Cronica Ţerii cu Studii fi doc., IV, p. 105, n° m.
   * Studii fi documente, IV, pp. 107-8.
www.dacoromanica.ro
14
O SCRISOARE A LUI MATEI BASARAB
Domnului numit de împăratul, pe cînd Alexandru Iliaş îşi aduna Turcii, Tataril, lefegiii şi prietenii munteni, gătindu-se încet de lupta grea şi plină de urmări. Cînd Paşa de la Dunăre era însă împotriva lui, pregătirile nu puteaO să în-nainteze tocmai mult. Şi Abaza asigurase pe Matei că el va veni de hac Moldovenilor.
   Coţofeanul şi Radu din Desa Doljului, întorşi iarăşi la Matei, porniră înnainte cu străjile şi goniră pe boierii munteni de la graniţă. încă de la 21 Septembre st. v. Matei însuşi era la Buzău, aşa încît el nu se opri la Bucureşti decît o clipă de odihnă. Alexandru se afla departe pe SiretiO, la satul Movila, unde se dăduse poate o luptă mare în veacul al XV-lea, care hotărî despre soarta Moldovei. în zădar încercă el să momească pe credincioşii lui Matei. Acesta prinse pe cel ce uneltiaâ: Clucerul Calotă şi Vornicul Andrei şi, dînd cea d'intăiu dovadă a bunătăţii aceleia ce era să-i cîştige pe toţi, îi iertă. Ei fură îngăduiţi chiar a se întoarce la tovarăşii lor, cu «cărţi ca să se lase de ce s’aQ apucat şi să vie cineşl la casa lut, cu pace». Apoi Matei se întoarse liniştit in reşedinţa sa.
   Acum însă Alexandru, Radu, Aga Scaunului, boierii cei mari înnaintau. Oastea lor se opri la pîrăul rîpos al Colen-tinei, în acel loc modîlcos, lingă mănăstirea Mărcuţa, care i se păruse şi lui Leon-Vodă, în 1631, bun pentru războia. Matei se afla cu al lui — căci nu voise să dea lupta aiurea decît aici, în vederea Bucureştilor — la Dudeştî, în faţă. Străjile se loviră încă de Sîmbătă, 27 Octombre st. v.1, cu izbîndă din partea lui Matei. A doua zi se petrecu încăierarea hotă-rîtoare. «Voinicii» Domnului de ţară, al «Basarabului», aveau în fruntea lor tot boieri tineri, Tudose Spătarul, Gheorghe Spătarul, fiul lui «Lupu Logofătul», care poate fi Lupu Me-hedinţeanul, căpetenia mişcării din 1618 împotriva Grecilor, Ivaşco Băleanul, rudă cu Udrea ostaşul lui MihaT Viteazul, BarŞu Brădescul; el aveau supt poruncile lor pe călăraşii ţe-ranl şi pe boierinaşiî Roşii, Asupra dorobanţilor era Aga
   1 Cf. Iorga, Cronicile muntene, p. 37, nota 4. La Buzău Matei dă o întărire lui Ivasco Vel Vornic.
            I
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SCBISORÎ ŞI ACTE DI» CLUJ
15
Oprea şi Lupul Buliga Căpitanul, care ajunse şi el Agă şi făcu lingă Severin, locul său de obîrşie1, frumosul schit To-polniţa3. în oastea lui Radu-Vodă, comanda o avea poate Hatmanul Moldovei şi fruntaşii munteni cari erau Catargiu, Greceanu, Hrizea, Nicola Vistierul, Dudescu, Aga Vasilachi şi Spătarul Mihal. Semnul de recunoaştere era din partea lui Matei numele arhanghelului ostaş şi purtător de biruinţa Mihail, a cărui serbătoare se apropia, pe cînd al lui Radu erau uniţi prin numele mîrzaculul tribului tătăresc Orac din Bugeac.
    De fapt, aceştia au căutat să răzbească mai mult prin Tă-tărime. Ea a fost însă răspinsă, în toate dăţile. Atunci Radu fugi «cu mare spaimă şi cu capul gol», biet beizadea pe care tatăl sau nu cutezase să vie să-l sprijine, ca să nu se creadă că Moldova vrea să cucerească prin el Ţara-Romă-nească. Toţi se împrăştiară fugind, dar pe pajiştea îngălbenită a cîmpulul de toamnă rămîneau, între multe trupuri, ale lui Nicola şi Greceanuluî. Matei era Domn, Călătoriile sale la Rusciuc, la Constantinopol puteau săi asigure, să-l întărească, dar Domnia o căpătase el aici, prin vitejia lui, cule-gînd pe cîmpia stropită cu sînge cuca lui Radu-Vodă fugarul, Vitejia şi credinţa Oltenilor dăduseră acestui Oltean Scaunul străbunilor viteji.
    Scrisoarea ce urmează, a fost alcătuită de Matei cu cîteva zile înnainte de luptă, şi în ea se răsfrînge o încredere fără trufie, pe care biruinţa era s’o dovedească îndreptăţită:
    «Preacistitul şi de la Dumnezeu luminat, cu mila lui Dumnezeu Domnu, Domnul Craiu ţărăî Ardealului şi dă spre o parte Domnu Ţărăî Ungureşte şi măngăitoru Săcuilor, al nostru părinte în totă vreamea, pohtim de la m[i]l[oJst[i]vul (sic) Dumnezeii zele lunge Mării! Tale şi viiaţ[ă] cu mare bucurie, iar de la al Mării Tale mai mic şi plecat fecor, după putearea mea şi dup[ă] cuvântul Mării Tale, sluji-voî Măriei Tale, spre *
   * Studit fi doc., V, p. 443, no 16.
   * V. Inscripţiile citate.
www.dacoromanica.ro
16
O SCRISOARE A LUl MATKÎ BAS ARAB
aceasta, ca unuî părinte al mieii. Mulţimescu de tote care Măriia Ta nu caute nepriiatinilor noştri, că de tote înţeles-am pre răndu. Dereptu aceaia făcu ştire Mărie Tale: cu mila lu! Dumnezeu şi cu tot[ă] voia Mărie Tale şi cu nevoinţa cinstitului Paş[âJ, dă spre înpărăţie n’avem nic-o zmintealâ, iar dă spre cel înşălătore, dăstule ameastecă, nu cu vre un folos lor, ce ca nişte omeani care de în tote părţele zmintitu-se au. Ce avem nădeajde pre Dumnezeii să fie jos. Dereptu aceaia rog pre Măriia Ta să nu fiu uitatu de către cinstită faţ[ă] a Măriei Tale, că eu săntii al Măriei Tale fecor cu trup, cu suflet, cu tot[ă] casa a mea, şi în tot ă viiaţa mea al Măriei Tale săntu. Şi se ar fi căzut ca să tremiţ Mării Tale un boiare dă cinste ca să aflu de bun[â] viiaţa Mării Tale, iar să mă erţe Măriia Ta, că mi-e voe, căndu voi tremeate, să poţe cunoşte Măriia Ta şe omeniia nostră. Iar acu afla-verî Măriia Ta de ai Mării Tale credincoşe, cum săntem şi noi, că unblă acei nepriiatenî de fac atăta spaimă săracilor, numai Dumnezeii să le plătească,—că aşa mearge la dinşii. Dă i-aş treace şe pre în Mold[o]va, iar PaşfaJ porănceaşte să-l lasu, că le portă greja. Dereptu aceaia, cu mult[ă] nevoe ţeu voinicie,—că în tote zele să ceru să meargă. Alta, mă rog Măriei Taleoricănd se vaîntă[m]pla Măriei Tale a scrie la luminat[a Portă, să nu fiu uitat de către Măriia Ta, ce să nevoeşte cu scrisoarea şi dă spre înpărăţie şe dă spre Abaza-Paşa şi de în toote părţele,că eu săntu al Mărie Tale. Cu cridinţă dumnezeiască scriu Mării Tale că, dup[ă] Dumnezeu, pre Măriia Ta amu nă-deajdea, că de la mulţe fost-am taortu.iar de la Măriia Ta viu săntu. Deci în ce chip să poc fi dăspărţet dă cea dragostea dumnezeiască a Mărie Tale? Dereptu aceaia, fac ştirea Mărie Tale pentru acei 2 boiarî bătrâni cărei a fostu la Măriia Ta soli cu Vlădica: Ivaşco Vornicul şe Grigorie Com[]sul, că săntu pre lungă mine. însă cu tot[ă] boiarimea ţâr&I. Deci. aceşti boiarî voru să-şi cadă jupăneasele în laturi, la Bra-ş[o]vu. Ce rog pre Măriia Ta să aibă scrisoarea de Ia Măriia Ta ca să nu aibă val, că aceşti boiarie nu săntu cu acei în-şălători mestecaţe, ci săntu ai noştri. Ci să fie cu ştirea Măriei Tale. Aceasta rog pre Măriia Ta. Dereptu aceaia fac ştire
www.dacoromanica.ro
OITEVA 6CRIS0BT Şt ACTE DIN CLUJ
17
Mării Tale, că aciia au eşit la Braşov neşte omeanî al lu Mih[o], anume Iorga şe cu soţiia lui, cu bănie dijmărie de în doo judeaţe, cu doo mie de galbene, şe alte pagube afl făcut aicea, dă trie mie dă galbinî, şi altul dă-1 cheamfă] Dula, — tot Greci; iar aciia în Braşov iar afl fugit cu bănie dijmărie! de Prahova. Şe să cauţe Măriia Ta că iaste acolea în Braşov un Grecu dă se fac[e] doftoru, anume Dimola, de multe amestecături facfe], şi mulţe, să-î vere căuta Măriia Ta, cărei au spartu această blăstemat[ă] de ţară, că nu se ştie ce au măncat dă înceastă sărac[ă] de ţară. Aceasta făcu ştire Mării Tale, să-I apuci, că cei doi Greci săntu aî Iu Miho Spătarul, şi iaste şi Spătăreasa în Braş[o]vu. Dereptu aceai, să fie Măriia Ta ertâtoru căce nu poc arât[a] cinste Mării Tale. Iară, să va îngădui Dumnezeu, de toote va fi pre voia Mărie Tale. Dumnezeu să te bucure şe în viiaţă, şe dup[â] viiaţfă]. Pis u gradu Bucufeşte, msţa Oh. 17 dni, vleat 7141 (1632].
   Mat mic şe plecat al Mării Tale fii:
                                                                  lo Matei Voev[o]da.
   [Adresa :] Cinstitu şi de la Dumnezeu luminat Domnu, Domnul cu m[i]la lui Dumnezeii Craiu ţ[ă]răî Ardeâluluî şe Domnu dă spre o parte Ţărăî Ungureşte şi măngăitorul Săcuelor, al nostru părinte, Racoţi Gorghii, w rn AMKdTH cm [de la Domnul, s’a dat].
  însemnare ungurească: «Olahos. Ianuar. 1633».
   74842. Voi. IX.
2
www.dacoromanica.ro
                                           II.
O carte de trecere a lui Vasile Lupu pentru solii
                                       ardeleni.
   în Octombre 1638 se găsiau Ia Iaşi doi soli aî principelui ardelean Râkoczy, Toma Bassa şi un altul care era să fie şi el cCraifi>, Acaţiu Barcsai. Stăpînul lor li dăduse în mină un proiect de tratat între dînsul şi Vasile Lupu, scris la 29 ale lunii precedente. El trecură în Moldova de sigur pe calea Bistriţei. La 26 Octombre, li se făcea jurămîntul de întărire a învoielii, din partea Domnului moldovean şi aboierilor săi. Iar la 6 Novembre sosia la Braşov un cBarcsyai Sandor» întors din Moldova, care poate fi Acaţiu. îndată, un Căpitan Baltazar veni în Ardeal din partea Iul Vasile-Vodă8.
   Pentru ca legăturile prin solii necontenite să fie mal uşoare, Domnul moldovean dădu următoarea asigurare Trimeşilor viitori, ori care li-ar fi numele, al «Craiului» cu care se unise:
   «Io Vasilie Voevodfi bjieiu mlstiiu g[os]p[oda]ru zemli mol-davscoi. Dat-am cartea Domniei Meale omenilor Măriei Sal[e] Craiului de Ardeal carii vor veni de Ia Măriia Sa cu treabe aicea la noi, fie boiarin saă poşte, sau fiecine va fi, pre unde li să va prilej! a veni pren ţara noastrî, ori preu târguri, ori pren sate, să aibă a le da cal de olac, cănd le vor trebui, şi viindu încoace şi mărgăndu în colo; şi, pre unde li să va prileji mas 1
   1 Studtl şi doc,, IV, p. XC ■ Socotelile Braşovului, p. 86,
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SCRISORI ŞI AOTB DTK CLUJ
19
şi popas, să aibă a-î griji de bucate şi de hrană de cal, de tot ce le va trebui, şi să n’aibî de nime nice un val, ce să înble cu pace. într'altu chip să nu fie.
      Iacojf, vl. 7147 [1638], Oct. 18.
   Io Vasile Voevoda.
   [Pecete mare, peste hîrtie.]
www.dacoromanica.ro
                                              III.
                O scrisoare a pribegilor munteni din vremea lui Duca-Vodă.
   La sfîrşitul anului 1673, după lupta de la Hotin, în care amîndoî Domnii romînl se arătară mai prielnici Polonilor decît împăratului păgîn, Duca-Vodă fu numit Voevod muntean. Boierii duşmani Cantacuzinilor nădăjduiau să vadă pe Grigore Ghica, un stăpîn după inima lor, întorcîndu-se în Scaun. Ei aflară întăiu cu neîncredere, apoi cu mirare şi groază despre schimbarea întîmplată. Mintuirea o văzură într'o fugă în Ardeal, unde stăpînia Mihail Apaffy, şi la 27 Decembre doi oameni ai cetăţii Sibiiuluî duceau la Bălgrad pe «boierii, munteni». Scrisori vin necontenit pentru dînşiî, şi orăşenii aă de lucru cîteva săptămîni, pănă la sfîrşitul lui Ianuar 1674, cu aceşti oaspeţi pe cari nimeni nu-i chemase1.
   Fugarii, cari trecuseră pe la Piteşti şi pe la mănăstirea Argeşului pentru a nemeri pasul Turnului-Roşu, sint numiţi de Cronica de familie a Cantacuzinilor s: Gherghe Băleanu, un bătrîn boier, foarte lacom de putere şi care se înfăţişa ca o căpetenie de partid, Hrizea Vistierul, şi el dintre Băleni, ginere al lui Gherghe, Neagoe Vornicul Secuianul, care fusese Clucer supt Grecul Radu Leon şi înnaintase la
   1 Socotelile Sitiiulut (şi în An. Ac. Rom., XXI), la aniî 1673-4.
   1 Magazinul istoric, V, p. 13. Cf. Constantin Căpitanul, ed. lorga, pp. 181-2.
www.dacoromanica.ro
OÎTETA SCRISORI ŞI ACTE DIN CLUJ
21
Vornicie supt Antonie-Vodă, Domnul pus de Cantacuzineştî; la el trebuie să adăugim, după cronica protivnică a lui Constantin Căpitanul ca şi după scrisoarea ce se tipăreşte mal jos, pe Ivaşco fiul lui Gherghe, pe Hie Şătrarul, boierinaş care nu e cunoscut în alt chip, pe Pîrvu Fărcăşanul, al cărui neam era să se înrudească apoi cu Cantacuzini! şi să dea un scriitor ţeril, pe Vătavul Hrisoscul, un Grec, şi pe cîţlva din acel boieri mehedinţenl, cari totdeauna aă fost gata de pribegie şi răscoală. Radu Banul Năsturel şi Staico din Bucşanî nu merseră peste hotar, ci, răzgîndindu-se pe drum, se întoarseră pentru a-şl face supunerea lui Duca. Dar un vechiu stîlp al ţeril şi un duşman neînduplecat al Cantacuzinilor, cari şi dînşil îl uriau de moarte, Stroe din Leurdenl, moştenitorul bogăţiei Goleştilor, se adăposti şi el supt aripile «Craiul».
   Duca-Vodă nu părtenia însă pe nimeni decît pe dînsul singur : lui îl trebuiaă bani, şi deci toată ţara, toţi boierii trebuiau să-I stea în fiinţă. Cărţi de îndemn, de iertare, de asigurări plecară şi prin Ţinuturi şi peste graniţă. Pe cînd el aducea înnapol pe boierii surguniţl ţocmal în Creta de pornirea răzbunătoare a lui Grigore Ghica — cel mal mulţi dintre Cantacuzini, cu bătrîna mamă Elina, fata lui Radu-Vodă Şerban—, Pîrvu fiul luî DrăghicI Cantacuzino, fratele mal mare care nu mai era în viaţă, merse în Ardeal să împace pe fugari. îl întovărăşia pe acest tînăr boier, care venise din Constantinopol cu Duca, un alt tînăr dintre Cantacuzini, vărul săfl Constantin, fiul lui Papa Brîncoveanu şi al StancâI, sora lui DrăghicI. încă de la 14 Ianuar ei se întorceai! la Braşov: deci, îndată după aşezarea sa în Scaun, care se întîmplâ în ziua de Sf. Nicolae, Duca-I trimesese la «Craiul» vecin cu vestea numirii şi cu tînguirî în privinţa adâpostiril pribegilor.
   Peste cîteva săptămînî, la 24 Februar, doi dintre pribegi, Neagu şi Ilie, sosiaQ în Braşov, dezbâtînd cu Brîncoveanu, care se afla iarăşi în cetatea de graniţă, întrebarea întorsului. Şi mama Brîncoveanuluî, Stanca, venise în Braşov, poate ca să adauge stăruinţile şi îmbunările ei. Se zice că
www.dacoromanica.ro
22
O SOBISOARB A PRIBEGILOR MUNTENI SUPT DOCA-VODĂ
Braşovenii ar fi ajutat atît de mult pe Tfimeşil domneşti, încît puseră la închisoare pe cel doi fugari. în Mart vine, pentru acelaşi scop, de sigur, Comisul Barbu Milescu. Ca urmare a tuturor acestor cereri către Apaffy, căruia i se aducea Învinuirea că împiedecă buna orînduire a ţeril, principele Ardealului vorbi aspru oaspeţilor săi, zorindu-I să meargă îndărăt la vetrele lor. în Maiu ajungea la Braşov un «Raţ Gheorghe, slujitor al Domnului munteana. Scrisoarea de mal jos spune însă că prin «boiariul Mării Tale [lui Apaffy] Gheorghie diiac» s'aQ adus fugarilor scrisori de la Duca-Vodă, în care nu li se făgăduia numai că nu vor avea să sufere nimic, ci că li se vor da şi despăgubiri pentru ceia ce li se luase pănă atunci, ca pedeapsă a înstrăinării.
       Pribegii primiră deci să vie înapoi. Atunci însă el aflar£ că Domnul urmează înainte cu căutarea şi însuşirea averilor lor. Ba încă el nu se opunea la aceasta.
    Chiar de la început, din Ianuar, Stroe, călugăr răspopit, care se temea de CantacuzinI, dar nu mal avea nicl-un gust să lupte împotriva lor pentru putere, venise să se închine lui Vodă. Foştii săi tovarăşi din Ardeal îl trimeteafl însă scrisori în care-şl arătaă gîndurile şi bănuielile, şi de sigur că în ele nu se vorbia cu prea multă evlavie de Măria Sa. Desc.operlndu-se lucrul şi găsindu-se, dacă nu scrisorile chiar, băţul găunos, «sfredeliţi în care le ascunsese aducătorul, Stroe şi un alt ginere al lui Gherghe Băleanu, Căpitanul Radu Dudescu, hui lui Dumitraşco Vistierul \ fură puşi în temniţă, şi, pentru a se stoarce mărturisiri acestui din urmă, i se arse pieptul cu fier roşu.
    Ştirea despre această prigonire tăiâ pribegilor pofta de a se întoarce. Şi astfel ei lămuresc lui Apaffy cuvintele pentru care, călcînd învoiala, s'au hotărît să rămîie în Ardeal, de unde el nu plecară decît în 1675, după multe alte asigurări şi stăruinţe *.
    * Cf. Siudit fi doc., V, pp. 603-3.
    *     V. expunerea mat pe larg tn unele privinţî şi arătarea izvoarelor In .cartea mea Despre Cantacueini, Bucureşti, 1902, p. cxnr şi urm.
www.dacoromanica.ro
CÎTETA SCRISORI ŞI ACTE DIN CLUJ
23
     Iată scrisoarea lor:
     «Prea luminatului m[i]I[o]stivului şi creştinului Crai Mihail Apafi, den mila lui Dumnezeu Ardealului CraiQ, părţilor Ţărăi Ungureşti Domnu şi Săcuilor şpan, ca m[i]l[ojstivuIuI CraiQ, cu plecăciun[e] ne închinăm Mării Tal[e].
     Rugăm pre m[i]![o]stivul şi puternecul Dumnezeu să pa-zească pre Măria Ta cu bun[ă] săn[ă]tate şi pa5[e întru luminată Crăiia Mării Tal[e] în mulţi şi fericiţi ani. După acasta, facem ştir[e Mărie Tal[e] că noi, după mila Măiie Tal[e] cea crăiască, care ai avut Măria Ta către noi, fâcănd Măria Ta pentru noi multe ostenele ca să putem merge în ţeară cu pacfe], şi noi eram odihniţ întru cărţil[e] Mărie Sal[e] DucăI-Vod[ă] car[e] ne-au trimis cu boiarul Mărie Tal[e] Gheor-ghie diiac, precum şti! Măria Ta că am dat cuvânt şi înna-intea Mărie Tal[e] şi ne gătiiam den zi în zi, şi numai ce era să venim la luminată faţa Mărie Tal[e] ca să mulţămim Mărie Tal[e şi să ne luom zioa bună, să mergem în ţeară. Iar, cănd fu să purcedem la Măria Ta ca să ne luom zioa bunfă], noao ne veni cuvânt den ţeară cum Măria Sa Duca-Vodjă] de căte ne-au făgăduit la cuvânt nu ş'au stătut, că Măria Sa aQ făgfălduit pentru bucatei [e] noastre, că ce au luat ne va da şi, ce nu ne-au luat, nu ne va mai lua. Şi am trimis şi oamenii noştri înnainte la Măria Sa ca să ne gre-jască căte ceva pre la case. Iar Măria Sa, necum să ne dea ceva den ce ne-aQ luat, ce încă şi ce aQ mai fost neluat, încă au luat tot şi nimic n'au lăsat. Dec noi, acestea înţelegând, am stătut dă ne-am mirat, în ce chip fa5[e] Măria Sa acest lucru, dă nu-ş stă la cuvânt şi arată Măria Sa lucrul într’alt chip, nu precum au făg[ă]duit. Iar încă tot ne gătiiam să venim la Măria Ta să dăm ştire Mării Tal[e] dă acest lucru, şi atunce sosi şi boiarul Mării Tal[e] Gheor-ghie diiac cu porunca Mării Tal[e] către noi. Dup’ aceia mai vârtos ne îndemnăm şi purcesem să venim la Măria Ta. Iar, cănd fu acum, să adevără că ar fi pus Măria Sa Duca-Vod[ă] pre Stroe Vornicul la opreală şi pre un ginfe]re al nostru 1-aQ pus la muncă de l-au arsu, aruncăndQ-le năpaste mare, zicând că am trimis noi cărţi pren taină la
www.dacoromanica.ro
24
O SCRISOARE A PRIBEGILOR MUNTENI 8UPT DUCA-VODĂ
dinşei, şi au zis că ne-au trimis şi eî de acol[o] cărţi. De car[e] lucru noi de acastă năpast[e] foarte ne ştem că săntem oamen i] direpţî şi nu estfe] cum zic eî, nic să va afla să le fim trimis cărţi pren taină cu nescare meşteşugurfî], sau ei să ne fie trimis într’acesta chip. Iar, de faţ[ă], noi am trimis mai înnainte, cu boiarul Mării Tal[e] Gheorghie diiac şi cu oamenii noştri. Cănd am scris la Domnu şi la alţi boiari, am scris şi la Stroe Vornicul, iar alt nu ştim nimic dă acel[e] năpăşti. Ci ne ru găm Mării Tal[e] să nu fie ceva îngreuiată inema Mării Tal[e] pentru acestea, ce zic ei şi năpăstuescu; că noi cu capete![e] noastre ne vom prind[e] înnaintea Mării Tal[e] cum, de vom fi scris noi ca acestea lucruri acolâ, sau să ne fie venit de aco'[o], precum zic ei, nic cum nu se va afla acest lucru, ci numai acest[e] lucrurp] sănt năpăşt[i] şi meşt[e]şugur[i], că, alt, tot ce am avut, ne-au luat, numai ce am rămas cu capetel[e]. Poate fi că pohtescu să ne iâ şi capetel[e], ci la măna Mării Tal[e] rămâne viaţa noastră, că eî cu acestea meşterşugur f] se-au apucat acum să ne sfărşască şi viaţa. Ce, cum va lumina puternecul Dumnezeu curată inema Mării Tal[e]! Puternecul şi mil[o]stivul Dumnezeu să păzească pre Măria Ta întru luminată Crăiia Mării Tal e] cu bun[ă] săn[ă]-tat[e] şi pac[e] în mulţi şi fericiţ ani.
   Plecaţ şi slug mai mic Măriei Tal[e]:
   Gherghe Banul. Neagoe Săcuianul Vornicul. Ivaşco Lo-g[°]fet. Hriza Vistiar. Ilie Şătrar.
                          [O singură pecete mică, cu podoabe].
   [Pe V°, data primirii: *1674, 25 Maij», şi o notiţă ungurească despre cuprinsul scrisorii.]
www.dacoromanica.ro
IV.
                   O carte de scutire a lui Mihaî Racoviţă.
   Petru Bânffy, de care se vorbeşte în porunca domnească ce urmează, ţinea în Moldova turme pe care le păştea în văile noastre, cum făceau pe atunci atîţia păstori ardeleni, asiguraţi prin vechi privilegii moldoveneşti şi muntene. Familia avea posesiuni prin părţile Bistriţei Ardealului, şi de aici vine că, Ia 1692, un Grec care vînduse mărgăritare lui Gheorghe Bânffy îşi primeşte plata de la Saşii bistriţenî *.
    Ion Mihaî Racoviţfă] Voevor'a, bjiiu mlstiă gspdarQ ziamli moldavscoî, scriem Domniia Mia la boiaril şi la toţi slujitorii carii veţ îmbla cu tot fealiulde slujbe a Domniei Mial[e] la Ţănutul — vî facem ştire tuturor pentru bucatei[e] dumi-sal[e] giupănulul lui BanfiPetiar şi pentru păstori şi iobagi carii sânt pre lăngă bucatele dumisa![e], de le grijăsc şi le păstoresc : neme întru nemică val să nu le facă, ce să le dia forte bună pace; că cine s’ar ispiti mal mult val a le face peste cartia Domniei Miale, bine să ştie că de mare certare va fi de la Domniia Mia. într’alt chip nu va fi. Acasta scriem.
   U las, 1‘ 7216 [1707], Noe[m]v. 26.
   Io Mihaî Răcoviţ[ă] Voevod.*
   [Pecete mică cu boul; octogonală.] 1
   1 Iorga, Documentele Bistriţei, It, pp. 84-5, 110 CCOXXXI.
www.dacoromanica.ro
V.
Schimbarea episcopilor moldoveni de Mihai Viteazul.
   în 1600, cînd Mihai Viteazul cuceri Moldova, In fruntea Bisericii moldoveneşti stăteau patru ierarchl — căci Scaunul de Huşi fusese Întemeiat de puţin timp, în 1598 sau 1599, Fratele acestui Ieremia, Gheorghe, întors, prin Veneţia, din Tirol, unde întovărăşise pe Petru Şchiopul, era Mitropolit a doua oară; Agafton păstoria la Roman, la Rădăuţi se numise de curînd Teodosie Barbovschi, dascălul copilului Ştefan, fiul acelui pribeag Petru Şchiopul, iar cel d’intăiă episcop de Huşi era Ioan. Nicl-unul din ei nu rămase pentru a întâmpina pe biruitor şi a-I jura credinţă, ci tuspatru făcură parte din tristul alaiu de fugar al lui Ieremia, căutând împreună cu dînsul un adăpost in Polonia ’.
   Mihai nu se sfii să iea măsuri împotriva acestor preoţi ce-1 duşmăniau. Sfătuindu-se cu cel d’imprejurul său cari se pri-cepeau în lucrurile bisericeşti, el chemă un sobor pentru a înlătura după toate formele canonice pe neascultătorii cari tiu voiau sâ-I recunoască drepturile cîştigate prin sabie. El intrase în noua cetate de Scaun a Moldovei, în Iaşi, la Im Iunie st. n.; la 4 el trimetea din această reşedinţă porunci către Ardeleni *. Şi la 10 ale lunii îl găsim tot acolo, — nu stând degeaba şi bucurîndu-se de noroc, ci puind la cale împrejurările nouă ale cîrmuirii ®. Peste zece zile însă, el ajunsese pănă la Roman, pe drumul întorsului spre Ardeal, unde-1 chemau alte griji*.
   1 V. a mea Istoria literaturii religioase a Rominilor fină la 1688, Bucureşti, 1904.
   1 •4 V. Hurmuzaki, XII, la aceste date. E de neînţeles actul lui Mihai, datat: Iaşi, 27 Iulie 7107 (1599), în Arch. istorică, 1*, p. 117. V. şi Bogdan, în Prinos Sturdza, Bucureşti, 1903, pp. 161-3.
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA SCBISOEÎ ŞI ACTE DIN CLUJ
27
   El lăsase, după obiceiul muntean, ca cispravnicî de Scaun» patru boieri: Hatmanul Udrea, care comanda în Suceava încă de la 24 Maiu 3 Iunie 1 şi care rămase şi mai departe acolo 2, Vistierul Androne (Andronic Cantacuzino), Sava Ar-maşul şi Spătarul Negre *.
   Dar încă de la 813 ale lunii, fiind decî Mihaî însuşî în Scaun, se hotărîse prin sobor noua stare bisericească a Moldovei. Prelaţii ce se adunară pentru aceasta sînt următorii:
   Nectarie de Ohrida era urmaşul unul Atanasie, care călătoria cu doî anî în urmă, cerşind, prin Imperiu şi pănă în Spania tocmai şi asigurînd pe cine voia să-l asculte că supuşii creştini ai Sultanului sînt gata de răscoală: inchisiţia închise la Milan, în 1599, pe călugărul grec, care era bănuit că ar avea înţelegere cu Luteranii, şi vedem pe Atanasie tînguindu-se împăratului din Praga, căruia-i urează să ajunga pe «înnaltul tron al lui Constantin-cel-Mare».
   Dionisie Rall era fiul unui coborîtor al marii familii bizan-zantine cu acest nume care se căsătorise cu fata vestitului Mihai Cantacuzino Şaitanoglu, căpetenia Grecilor din împărăţia turcească, supt Soliman-cel-Mare şi urmaşii lui; o Rall din Adrianopol era soţia lui Andronic, fiul aceluiaşi Şaitanoglu. Dionisie ajunsese archiepiscop al Tîrnovei, dar nu şedea totdeauna în acest oraş, unde avea să sufere dese ori ameninţări şi stoarceri din partea dregătorilor împărăteşti. La 12 Mart 1597 el scria, dintr’un sat de lîngă Nicopol, lui Mihai, îndemnîndu-1 să lupte pentru scoaterea din robie a creştinilor de peste Dunăre. Mai stătu în mijlocul lor pănă în toamnă, dar, în Octorabre, descoperindu-i-se uneltirile, el se ascunse şi trecu pe furiş în Ţara-Romănească. Aici el fu primit foarte bine
   1 Doc. Bistrifct, I, pp. 4-5, n° VIII.
   1 La 7/17 Iulie imh &Ap-b rcTM4H h nkpKAAAC cShakcrih scrie castelanului de Lemberg, Stanislav 2olkiewski, cu ştir! despre hotare, despre «Draguş Căpitan» şi cDomnul nostru Mihail Voevod». Data e: nHC sk simah AtOAAABrrfcH, 8 cohar., Bk aIst spH, io a, s. (original slavon inedit in Bibi, Fundaţiei Za-moyski la Varşovia; acte moldoveneşti, ms. 1790, fol, 41),
   * Cronica Ţeriî,
www.dacoromanica.ro
SCHIMBAREA EPISCOPILOR MOLDOVENI DE MIHAÎ VlfEAZUL
şi ajunse duhovnicul, întrebat şi ascultat în toate, al Domnului. Cînd, peste cîteva luni, sosiră în Tîrgovişte solii imperiali cari încheiarâ un tratat cu Mihai, el se afla lîngă acesta şi făgăduia doctorului Pezzen şi tovarăşilor săi ceia ce pusese şi în vederea Voevoduluî muntean: răscoala Bulgarilor, Sîrbilor, Grecilor. Cu Mihai împreună, el intrâ în Ardeal şi se aşeză la Bălgrad. Domnul trimete adesea răd-vanul pentru a-1 aduce la sfat, îl pune să facă slujba de cinste înnaintea sa, îl pofteşte, de Bobotează, să-î binecuvin-teze oastea, şi-l primeşte la cele mai tainice întîlnirT ale lui cu Trimeşii din Praga. Aceştia aQ multă încredere în el şi nu uită să-l laude faţă de împărat. Din partea lui, «ar. chiepiscopul» scrie acestuia, dăruindu-î vechi icoane de la Constantin-cel-Mare şi arătîndu-şî desăvîrşita- credinţă ce are faţa de dînsul, şi, din cînd în cînd, în convorbirile cu un Marini sad cu alt Ragusan ce schimbă vorbe între Praga şi Bălgrad, el Iasă să se vadă că ar fi un mai sigur şi adevărat prieten decît furtunosul Mihai, în care vedea un om cinstit, dar care nu se îndreaptă în multe după cuvîntul lui Dumnezeu 1.
   Gherman, Mitropolitul Cesareii lui Filip, un al treilea Grec, se găsia în Moldova de sigur numai trecător, în cursul unei călătorii de strîngere a milelor pentru creştinii răsăriteni şi pentru şireţii cari speculau nenorocirile lor. Mitropolitul Teofan era din Vodena, în Macedonia, deci şi el Grec, într’un timp cînd în toată peninsula balcanică nu erau Vlădici de alt neam.
   Mihai adusese cu dînsul pe Petronie episcop de Muncaciu, un Rutean, în locul căruia era să strămute apoi pe Sirghie, egumenul mănăstirii sale Tismana2. N’am putea şti însă de unde culese pe clericul de carte slavonă care iscălia «smeritul episcop Efrem din Habrul (sic)>, dacă în textul grec el nu s’ar întîlni ca episcop al Hebronului, în Palestina (episcopatul nu e, de altfel, necunoscut. Din clerul moldovean se găseşte
    1 V. Hurmuzaki, XLI, tabla, la Rati şi Contribuţii la istoria Munteniei (An. Ac. Rom., XVIII), p. 18.
    * Iorga, Sate şi preoţi din Ardeal, p. 41, p. 193 nota 1.
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA ŞCRISORi Şt ACTE DIN CLUJ
29
numai un fost Mitropolit, al lui Aron-Vodă, căruia I fusese şi rudă — unchiu, spune legenda. Nicanor părăsi adăpostul săQ din urmă de la Agapia, pentru ca să iea parte la judecarea şi osînda urmaşului său celui de-al doilea, Gheorghe Movilă*. Sinodul găsi că episcopii moldoveni, fugari îndă rătnicl, cari lăsaseră fără păstori eparhiile lor, erau vrednici de pedeapsa caterisirii. Dar el nu li numi înlocuitorii, ci lăsă această grijă lui Dionisie, pe care-1 făcu vicari ti al Mitropoliei Sucevei.
   Urmează hotărîrea sobornicească însăşi:
   f ’EjcsiSy] cp0<5vtp te xai xovirjpă (3ooXj} X'.vT)0eic 6 ’lspsiua; Boe-[3d8a; xatâ tov EOaspEararov Mt^aîjX BoeJBoS, 'fvtopig xai rEcopftoo p.[7jT]pojtoXtTOO MoXSfaJpiaţ xai twv ort ’ aoTGo imaxorrcov: ’A^a-0covoţ 'Popcdvoo xai OsoSoaioo 'PavTeooTCioo xai ’ltoâvvoo Xooaioo, aovop-oacav xai âpxorijv saoTwv fvtojujv xai PooXtjv ifk(3au*>aavT0 xai ixopcooav ei; to â&oaat xai jravTEXw; Stoc xoXsp.oo a'pavtaat tov suaspioiaTov Mi^av)X Boe^oS xai tov ixsivoo 0povov te xai tottov xai, axXă)? eixeîv, xăoav r?]v Ixeivoo ercap^iav Xa^Eiv, Tcj» iaoroo aora8lX©<j> Eouswv Soovat expafuaTEUETO. '0 8s xavTO-xpdcTtop ©eo;, 6 Spaaaop.Evo<; tooc aocpoo; ev rţj xavoopYi^ aoTwv, tXIcp 8p.p.aTt pXscJjaţ xai vsooac etţ rrjv xapSiav too e6oe(jo6c, CvjXtp XtV7)0EtC, fjYE’.ps xoXEjtov xaTa 'UpEpciou Boe(3oS xai TOO Opovoo aorou eScooev xai too t<5xoo IStco^Ev xai, axXwc eîxeîv, Stxaitoţ TooTtov ElcoaTpdxtOEV. c0 81 pijOsiţ p.[v)T]po7toXin]<; MoX-8[a][3iaţ l’EwpYtoc xai ol oov aoTSv (sic) ixioxoxot, avso Ttvoţ avâYXTjţ SovaaTsia;, a'povTEţ t<x; laoTwv ixap^iac, cpofaţ ip^ovTO, ăxoXooâ^aaVTEţ EXOVTl Tip pT)0SVTt IspEp-tCJ. Boe(368. '0 81 TfE 600E-pEOTaTOţ ao0Evt7]i; Mt^aîjX Boe(36S, ytXAvOpwxoc &v xai ty]v ex-xX't]otaoTtxY)v EÎpTjvtjv cpoXocTTtov, lp.axpo06|J.ijOEV tva oi axoaTocvTEc tcov ISitov 0p6vcov xaxw; siţ Ta? laoTâv ăxxXnjoiai; 6xavsX0âjot xaXwţ. 06 p-ovov de SjtEtvsv 6xavEX0Eîv oi pKjOlvTsţ ocrcooTOCTai, * dXXâ xai tov xpojiojuairăv ©EoSwpov £xEp.t|iEV xapaxaXwv aoTOOţ E7ravEX0Eîv, xai p.7] h aX).o8a7t^ 8taTpi(3stv • oi Sij ye anoazâzat oox Ijxoooav to aovoXov erriotpayîjvxi xai 6xavsX0Eîv 6v slpijvig 1
    1 V., Studii si doc., III, pp. 38-9 şi p. 39 nota l; Ist. literaturii religioase, p. 124, nota 3.
www.dacoromanica.ro
30 SOHIMBAR A EPISCOPILOR MOLDOVENI DE MIHA! VITliAZOL
etc tâţ saotwv ex p^taţ xai twv ef^stpttoOswwv xotp.viwV irot-(taiveiv wc etâ^Oijoav, xatâ tobe tepooe xat 0eîooc xavdvae, âXX’ exei ovtec, SijXaSv] lv rg As^ttţ, -JtdtXtv xovijpâ ;ieXstw[v]tec xat axâvSaXa irpo£evoovtee, ou xaoovtat, xdXep.ov xtvgaai pooXovtat xatâ too ebaepooc Mt^a^X BoepdS, tof> 0povoo MoX8[a]piae i|(oaat axeoSooat. "O0ev b eboepâotatoc abâsvnjc Mt^aTjX Boe-Po8ae wptae xai expd<Jta£ev ijp.âc tooc âvtao0a xa0=ope0svtac âpxtspetc ele ti ^stpotov^aat aXXooc âxtoxdxooe âvt’ âxeivwv, ele tac exap^tac exetvac. 'H taxeivwtnjc T^p-wv, xapdvtoc xat too p.a-xaptwtâtoo ap^tsxtaxdxoo tije *Af£ac ’looattviavijc, ’AxpetSwv xai xâcnjc BoaX^apiac xai twv icavtepwtâtwv p.[i)T]poxoXttwv xai bxep-tiptwv too te <&iXtxxoo Katoapetac tije IlaXatottvYje xop Tep-p-âvoo, xai too xavtepwtâtoo p.[v)t]poxoXttoo BoSevwv, xop 0eo-fâvooc, xai too xptfnjv MoX8[a]piac xop Ntxâvwpoc, xat, too 0EOftXs<Jt3ttoo ejriaxdxoo vEp.xpov xop ’E^pa^ţt, twv ev afitp 7rv[ebp.at]i aYaxYjtwv âSeXywv xai ooXXettoopfwv, xai, ixavwc 8taa-xet|)âp.svot aovoStxwc, xotvj) Yvwp/ţ) exptvap.sv: âStxdv lott pivetv tac IxxXKjotac ip^tspewv ^wpte xai ti too Xptotoo xotp.vtov âxoi-p.avtov xai âxpootâtsotov. )^wpic ttvoe Ircip-eXeiae xai 8top0waewe p.evstv xa0 1 eaoto • o0sv xat, xatâ trjv 0etav (pmvrjv tijv Xe-fooaav: 6 irotp.Yjv 6 xaXoc tyjv          abtoo ti07]atv bxep twv xpopâtwv,
b 8i p.t30wtoc fdyet, 8tt p.ta0wtoe eatt, 8to xai Ixa^ei, xai trjv (JjojciJv [ioo tt0Yjp.titepi twv xpopâtwv,Itt 8e xai 8tâ tiv ... [rupt] Xe-•fovtoc: xXrjptxobc aovop.oatav vj yatptav irotijo[avtee] xa0atpeta0w âXXâ Si] xai xatâ tiv topov tiv ys ... [rupt] iîti tije PaatXetac xop Kwvatavtivoo too IIopyopoYsvviJtoo, xapovtoc xai too xavaftw-tâtoo x[at]ptâp^oo KwvatavttvooxdXewc xop ’AXe£too, xai tije tepăc abtoo aovdSoo, âva0ep.attCwv tooc lîtt^etpoovtac âxoataaiav ij topavvtSa xatâ BaatXewe xoiijaai, e^ei Se xatâ Xe£tv ootwe : toic p-eXXoootv IxtpooXatc âxdfe too vov ^ p.ooXtotc Ixt^etpetv, âvâ07j[ia • toic oop.pooXeoooot xai totc irapopp.wat ele tâ totaota, âvâ0Yjp.a • toic aovexotpateoooot tootoic, âvâ0i]p.a. Tootoo X“Ptv âxoţ)Kjvap.ev aovoStxwc ele etvat âxdpXijtot twv 0pdvwv abtwv xai âvaxoXdYijtot, xai 8e8wxap.ev aSetav ttp itaviepwtâtt|) p. rjt]po-xoXtTţ) t^c âYtwtâtvjc p.[n]t]poîrdXswc Topvdpoo xopoo Atov[o]otoo bxeptip.oo xai efcâpxoo itâoKjc BooXYaptac xai xpoeSpoo t^c â'ftw-tâtTjc p.[>]t]poxdXewc EootCtâpae ele ti xstPotov^oa'- ^toxdxooc
www.dacoromanica.ro
CXTEVA SCRISORI ŞI ACTE DIN CLUJ
31
exepooţ st? xâţ £7ciaxo7câ<; jiexâ ty-qtpw xâ>v ap^ispswv, â>c ^ ex-xX»]otaaxixi| TcapâSwaii; xai xâ£t<; âxixpaxeî. "OOev xal stţ rJ]v xooxoo StjXcoatv xal aa^aXecav iŢevsxo xai xo itapov ^jiitepov aovoSixbv Ypâp.[ia xai xaxeaxpw07) ev x<j> Ttapovxc 0sîtp xwStxt Tije a^itotârir)? ţi[T]x]po7tdXecoc EooxCtâpaţ xai îcaoT]<; MoX5[a]piaţ, ev£xst jfCpTTJ't(P, p]vi ’loovtq) p'x<j>, xfj<; âviatapdvT)? tţ't'is IvStxxitovoţ.
    f Nexxâpioţ IXătp 8eoo ap/temaxoxo<; tije Ilporijc (sic) ’looa-xtvtâv7)<;, JA}(pt8(bv xai irâai)<; BocX^aptac, Esppîaţ xai xtov Xotitwv.
    f Taxetvix; (?) xai IXătp 0so6 p.7)tpoitoXinr)c Topvdpoo xai irpoeSpoţ MwXxopXa/iac Aiovuaioţ.
    f Taxeivoţ p.[T]x]poxoXtTT(]<; Kataapetac xoo 4>iXixxoo, repţiavoţ. f Tajrsivoc {i[T]x]poxoXîx7jc BoSevwv, 0eoydv7)ţ.
       f CM-fepCHlfH                                f CM’kpCHTH H1CKIIK
    incKnk niT[p]wHlf                               i^piM ivt pcpSa.
       AlOKAMCKkl.
    De oare ce Ieremia Voevod, mişcat fiind de pizma şi de rea-voinţă împotriva prea-cucemiculuî Mihail Voevod, şi cu sfatul luî Gheorghe Mitropolitul Moldovei şi al episcopilor de suft el, Agafion de Roman şi Teodosie de Rădăuţi şi Ioan de Huşt, aii Întărit şi statornicit prin jurămint gtndul şi planul lor de a goni şi de a nimici cu totul, prin războiu, pe prea-cucernicul Mihail Voevod şi Scaunul său şi ţara şi, ca să vorbim lămurit, căuta să cucerească toată stăpînirea lui şi să o dea frăţine-său, lui Simeon, iar atotputernicul Dumnezeu, care infringe pe cei Înţelepţi In şiretenia lor, privind cu ochiu pri-incios şi fiind cu bunăvoinţă spre inima celui cucernic, mişcat de rîvnă, a stlrnit războiu asupra lui Ieremia Voevod şi l-a scos din Scaun şi l-a gonit din ţară şi, să zicem cu adevărat, pe dreptate l-a surgunit din ele. Ci Mitropolitul acela al Moldovei Gheorghe şi episcopii cari erau cu el, fără nici-o nevoie ori silă, părăsindu-şl eparhiile, afl fugit, urmtnd de bună voia lor pe acel Ieremia Voevod. Iar prea-cucernicul Mihail Voevod, fiind iubitor de oameni şi păzind pacea bisericească, a aşteptat cu mărinimie, ca episcopii cari au părăsit Scaunele lor Impotiiva cuvinţil să se Întoarcă, după cum cere cuviinţa, la Bisericile lor. Dar, nu numai că a aşteptat să se Întoarcă acel neascultători, dar a trimes şi pe protopopul Teodor, rugtndu-I a veni Îndărăt şi a nu mai sta In străinătate. Iar răzvrătiţii n'au ascultat nici de ctt să se întoarcă şi să vie In pace la eparhiile lor şi să păstorească turmele ce li s'au încredinţat, precum au fost aşezaţi după canoanele cele sfinte şi dumnezeieşti, ci, acolo fiind, adecăte In Ţara Leşească, n’au Încetat de a se glndi iarăşi lucruri rele şi de a pricinui scandelă, ci voiesc să ridice războiu împotriva cucernicului Mihail Voevod şi se slrgniesc a-1 scoate din Scaunul Moldovei. Deci prea-cucernicul Domn Mihail Voevod a hotărlt şi a orinduit ca noi arhiereii ce ne
www.dacoromanica.ro
32
scuimbabea episcopilob moldovenî de mihaI viteazul
găsim aice, să hirotonisim alţi episcop! în locul acelora, la eparhiile lor. Smerenia Noastră, fiind de faţă şi prea-fericitul archiepiscop al Sfintei Iustiniane, al Ohridcî şi a toată Bulgaria şi prea-afinţiţii Mi trop ol iţi şi prea-cinstiţi: al Chesareiî lui Filip, din Palestina, chir Gherman, şi prea-sfinţitul Mitropolit al Vodenel, chir Teofan şi fostul Mitropolit al Moldovei chir Nicanor şi prea-iubitorul de Dumnezeu episcop al Hcbrcnulul, chir Efraim, cel Intru Duhul Sflnt iubiţi fraţi şi împreuna-slujbasî ai noştri, şi cercetind destul, In sobor, Intr'o singură părere am socotit că este nedrept ca să ramînă bisericile fără dc archiereî şi turma lui Dumnezeu fără păstor şi fără cîrmuitor, lipsită de orT-cc îngrijire şi îndreptare, dc capul el. Deci, după cuvlnlul lui Dumnezeu care zice: «păstorul cel bun şi sufletul şi-l pune pentru oile sale, iar năimitul le mănînca, pentru că e năimit, pentru care le şi mină; şi sufletul mt-1 pun pentru oile mele*. Şi iară pentru vorba ce zice: «pe clericii ce fac uneltire sau înţelegere ascunsă între ei, să-î scoţi din cler», dar şi după cartea ce spune, la Împărăţia Iul Constantin Porfirogenetul, fiind de faţă şi prea-sfinţitul patri-arch de Constanlinopol chir Alexie şi prea-sfinţitul lui sinod, anatemisind pe cci ce se apucă de răscoală sau silnicie împotriva Împăratului (şi cuvînt de cuvint stă aşa: «pe cel ce se apucă de uneltiri sau răzvrătire de acum înnainte, pe aceia să-I atingă anatema ; pe cei ce sfătuiesc şi pornesc la lucruri ca acestea, anatema, pe ccl ce se luptă Împreună cu cî, anatema»). Drept, aceia, mărturisim iu sinod că el sint căzuţi din Scaunele lor şi neiertaţi, şi şm dat voie prea-sfinţitului Mitropolit al prea-sfintcl 'Mitropolii a Tlrnovel chir Dionisic, care e şi prea-cinstitul exarh a toată Bulgaria şi vechil al prea-sfintei Mitropolii a Sucevei, ca sa hirotonisească alţi cpiscopl la episcopii, cu alegerea ar-chicreilor, cum orînduieştc datina şi aşezămlntul Bisericii. Deci, şi spre mărturia şi siguranţa acestui lucru, s'a făcut şi scrisoarea noastră siuodiceasca aceasta, şi s'a aşternut In cca de faţă dumnezeiască condică a Sfintei Mitropolii a Sucevei şi a toată Moldova, in anul 7108 [1600], luna Iunie în 2, fiind a 16“ indicţie
    Ncctarie, cu mila lui Dumnezeu archiepiscop al lntăiî Iustiniane, al Ohridei şi a toată Bulgaria, Serbia şi celelalte.
    Cu mila lui Dumnezeu Mitropolit de Tirnova şi vechil al Moldovlachiei, Dionisie.
    Smeritul Mitropolit al Chesareiî lui Filip, Gherman.
    Smeritul Mitropolit al Vodenel, Teofan.
    Smeritul episcop Petronie de Muncaciu.
    Smeritul episcop Efrem de Ilcbron.
    Dionisîlţ alese pe doi clerici, cari dispar apoi odată cu împrăştiarea strălucitoarei fantasme a stăpîniril lui MihaI. El fură puşi să jure credinţă lui MihaI şi fiului său Nicolae-Vodct Petraşcu, pe care Moldovenii îl cereau Domn. Făgă-duiala lui Pilotei episcop de Roman şi a lui Anastasie
www.dacoromanica.ro
CI TE VA SOBISOBÎ ŞI ACTE DIN CLUJ
33
episcop de Rădăuţi s’au păstrat. Nu tot aşa a episcopului Huşilor, al cărui nume nu l cunoaştem. Cit despre Mitropolie, ea rămase în sama lui Dionisie însuşi.
    K'k chaix /Kt noAOEarr a\h ca h npicAiAA cthia h K-KctAtiicKiw
«AAXlA CKEOpK ia>Kf HA CTpA/KA npAKMHAX Awl’‘'\dTW\' C’KEpAKUlA
ca, Hcnc>K'kA^ sanoK'kyt.AHlA Hjf; no^OEAfT /Kt a\h ca xpahhth
HpAKHAlO H CTKIA SAMOK'kyt.H, CAHKA 110 ,4,OBlVAHhl)[ Kp*kAXEHA H A^TA K*KUIEpA3HIUA CA, KTvCA OX'KU' CAHKA U’HII K’KCnpfCAXA'kT, CK-K'KCnpltAXA’b, H IVT CAHKA U>TKpAl|IAAT CA. CKWTKpdl|IA CA, CI|1KK H K’K HpKWKHOC AXHpK HCIl<iK'kA$A \pAHHTH, H HIIKAKO/KC CK-llpXVTHKHHU>C AXKICAKITH H TKOpHTH K’K KCCr© JKHKOTA ', no IIC>CA*k-AOKAhYh OlfKO CCAXOţ", IICiKAp fcA CA EArOK-kpHUiAXS l’CAHS Iui /Hh-pHA$ KU’tKC'Al H ErOAXK’kHHAHHOAXS CHS CrO IlV HhKOAAC KUICKU>A H HHKCTAA /Kf CKIIpOTHKHCi, HH U>CA$1IIAHH0 EKIKATi A\H, HA UIT KKCirO Cp AH, A H IVT K'KCCA A^UJCA KTv3AWKHTH H£ O K’KCCA* /KHKOT-k AXOCAA J H CL)JE K'K CHA\ }KC IIOCA'kAOKAHHH H HOCA$IUAI|Yh «K K'K llp'ku'l(ICHIIU>AX$ rCAHS H KAAKA AXHTpOnOAIITOy CT^H AXH-TpCinOAlH ErU'AXCIIACACAXS rpAA«J COţ'HAKCKAl'O H K'KCCH 3CAXAH llllVA-AAKlH Krp^HWHHClO\', OE’klfJAA CA C'K CTpA\'W.W K/K(CA\ II KAPOC-TlA E/KCTKHOA H 1ICTHHK1AX pA30ţ*AXXVAX K’KpAMCHHOC AXH'k CTA-AO A^HP’fc IIACTKHTH, [h ujcnpAKHTH U’T KTiCkKOrC> AAKAKCTKlA, MCTA CCEC C KKAWCTH K'KCCA CHAOA CKOCA ] CIJIC/K IIAKKI CHA\ CK-AXOTpCIllEAIX CÎK IVT EA npYiAJfUIAIt, 01111)1 A A CA CrHAXOHOKA C'Krp'klUC-HIA «K ui A\’K3A’k, HK© HH np-bKAc pAKOIIOAOJKCHlH, HA HH n«i X'fpOTOHlH, KOCA AHKO XhtP©CTYa H HCIII|ICKAH1CAX OE'klIlAX*. K'K KTiC-kAX ÎKC ll<>CA'kAC>KAHYH H nOCASlUAHlH ©K'klIlAA CA C’K CTpA-X'WAX EHOcAX, HI TKOpHTH AXH HllMTOÎKI nO HAH<AH, HH U»T HpCKAT© H KH-kSCTKHAI'O CTpAX'A, AI|IE H CTiAUpTiTlA np'kTAT, HA HH ll<i (lpIlATÎI© AX*K3AKI WT KCTO AHKO, HH KpOAXil K'KpAICHHOC AXH KAAHKCTKO K'K TisîKAHX AP'k3h;rth w PAKOHOAOJKCHlH, EC3 H<>KIA-kHlA AXHTpOIIOAHTOKA, HI TTvMlA A3Tv HI HAIAXHHKK H EI3 llCAdTIA HA HHIKC K'K AXH'k npHOKI|ICHHlH TAKOKllH, H Al|l( HI H3K0A-k CHIţC HfKp’KMCKHA ndCTH CTAAA X*KA AHUICHh EAAA CAUA CKOCI’0, lAK-k E© HKO H CAAIXH T©\'IIC llpilAXWAX. GklIHCdllA >K[c] EKIIIIA CH pA-koa ax© ca 4»haxvac8 axactIci© KHflio viiox|ry^l(Ş CT-kH AXH cnlcKOHlcKH pXVAXAHCKOH, K ATW <3pH H EHAlKTA TI., AXCI^A WH (I, HA HA AXAT CTrO np<>p<>KA aaxxvca, ui ha icaIa npopoKA. <I>Vaoac8 EIICKXVn Pc>ax.
    74842. Voi. IX.                                                  3
www.dacoromanica.ro
34 SCHIMBABEA BPISCOPILOB MOLDOVENI DE HIBAl VITEAZUL
    (Făgâduiala cealaltă se mîntuie astfel:]
    C^kiihcaha jk[(] ekiiiia ch pak«^ aiou HhactacT* aiactKw kjkIio rrbH eiickiiih paAWRCT-bH, K atw ,3PH> h ehahkta n, aiciv» iohi'i ai, ha iiaa\at rrrw ancAA iova* KPdTd rH”^- Ahacta-cîe Hiioi|rv^i'E micajf p*kka aioma rp-buma.
    Pe lîngă acestea, sînt dator sH primesc şi sfintele şi obşteştile şepte soboare, ce s’ali adunat pentru paza dreptelor dogme şi să mărturisesc poruncile lor; mi se cuvine sâ păzesc pravila şi sfintele poruncii, ce s'ati orlnduit după multe vremi şi ani: toate clte le-au primit aceia, le primesc şi eii, şi de cite s’ati lepădat, mă lepăd şi eu; şi maY mărturisesc că In biserică voitt păstra pacea şi nu vpitt glndi nicY voiţi fiice Împotrivă-Y, toată viaţa ; In urma aceasta mă-supun credinciosului Domn Io Mihail Vocvod şi celuY de Dumnezeu încoronatului fiii al săfi Io Nicolae Voevod, cărora nu voia fi nicl-odată nesupus şi neascultător, ci din toată inima şi din tot sufletul îi voitt iubi pe el, în toată viaţa mea; şi pe lingă acestea voia urma şi voia asculta de preasfinţitul domn şi stăpinitor Mitropolitul Sfintei Mitropolii, de Dumnezefi mîntuitul, al cetăţii Sucevei şi al întregii ţerl a Moldovei, chir Dionisie; făgăduiesc cu frica lui Dumnezeu şi cu bunătate dumnezeiască şi dreaptă înţelegere turma încredinţată mie a o păstori bine şi a o feri de orl-ce răfi, a mă ţinea curat din toată puterea mea ; apoi prin supravegherea ce am primit-o de la Dumnezefi, mă curăţ de greşala lui Simon pentru mită, atît înnainte de punerea mînilor, cît şi după hirotonie, [ceia ce] fără vicleşug şi fără făţărnicie am făgăduit. Pe lingă toată urmarea şi ascultarea, făgăduiesc cu frica lui Dumnezefi că nu voififace nimic silit, nici de frica Împăratului, nici a Domnului, dem’ar ameninţa chiar cu moartea, dar nici primind mită de la cineva; nici, afară de stăplnirea încredinţată mie, nu voiu îndrăzni între straiul a pune mînile fără porunca Mitropolitului; nu numai că efi nu voifi lua plată safi dare, dar nici cel ce vor fi lingă mine; şi, dacă nu voiţi păstori aşa, iară mită, turma lui Hristos, să fiii lipsit de cinul mieu, căci se va vedea că în zădar l-am primit.
    S’afi scris acestea cu mina mea, Filoteifi, din mila lui Dumnezefi episcop-ales al Sfintei episcopii a Romanului, în anul 7108 [1600] şi indictionul 13, luna lui Iunie 15 zile, în ziua pomenire! Sf. prooroc Amos [şi] a părintelui Isaia proorocul.
     Filotel, episcop de Roman.
     Cealaltă declaraţie se încheie aşa:]
     S’afi scris acestea cu mina mea, Anastasie, cu mila lui Dumnezefi episcop-ales al Sfintei episcopii a Rădăuţulul, în anul 7108 [1600] şi indicţia a 13-a, luna lui Iunie 19 zile, în ziua Sf. Apostol Iuda, fratele Domnului.
     Anastasie, episcop-ales, am scris cu mina mea păcătoasă1,
     Pînă la data de 27 Iulie Dionisie nu se prefăcuse încă din
     1 Textul e stabilit şi traducerea făcută de d. I. Bogdan.
www.dacoromanica.ro
CÎTEVA 8CBIS0BI ŞI ACTE DIN CLUJ
35
arcbiepiscop tîrnovean in adevărat Mitropolit moldovenesc, ci ţinea de o potrivă titlul său d’intăiu şi cea de a doua dregătorle a sa ca xposSpoţ, locotenent. în această însuşire el dă un act de despărţenie, singurul cunoscut în tot trecutul nostru. Din faptul că într’însul se spune lui Ioan episcopul de Huşi, cu toată cuviinţa: «prea-iubitorul de Dumnezeii», s’ar crede că acesta singur dintre vechii episcop! se împăcase în sfîrşit cu cîrmuirea lui Mihaî. Dar dezbaterile asupra autenticităţii unul act dat de dînsul, dovedesc că el lipsia încă din ţară. Actul e iscălit şi de Mitropolitul Cesa-reii, care rămăsese deci în Suceava stăpînită de Hatmanul Udrea, lingă ocrotitorul său, Dionisie.
   f        M HCKSWfNif KrOrtttKHKKIX dpXlfnCKnh H IIlCKnWK H
npiiABHhix nonwK h aIakwn.
   f IIpoxaQTjpivTjc        Tfjpiiiv tajrsivdtijtoc, xapovtoi; xal too
7tavisp(otatoo p.[i]t]pojroXltoo Kaiaaplaţ Tfjt; HaXaiamîvTjc xal tou 0soţ>iXs3tAtoo ijuaxojtoo cPop.avoo, JtpoaTjXOsv rswpYioţ Ypap.p.a-uxo?, X£ftov ou, Yuvaîxa ovop.au Apa^outCa, avso slSijaswi; autou TtopsuQsîţ 7Cpî> xatpoo sîţ tov OsoytXiatatov lirlaxorcov Xooaloo, xop ’I(o[4]v[vi]v], p-stdc p-Yj^av^ţ xal 86X00 âSteCso^OT)
   autou1 )(p6vou 81 xapaSpap-ovtoţ, S7rops60v] Xal auriu; wp8<; tov stpij-pivov 0so^iXsatatov Ixlaxorcov Xoooloo, xal, trjv altlav s’urwv, a><; p-stdt 8oXou eXa(3ev ^ yuvîj autou ApaYOUtCa Ypâp.p.a 8taCe6£sco?, 6 8k 0so^iXsatatoţ xop ’IcoAvvt]; Irclax0x05 k'Swasv YP^P-p.a aOcoco-astoţ slţ ti Xa^siv ao0ic tîjv y^vt] autou ApaYOUtCa 6 sipr]pivo<; r«bpYioţ YPaP'tJ'aTlx°5' x<*i> ^aoti slîtiiv, rcpoltuvs xal Ypap.p.a tou 0so^iXsotâtou exiox6:uou. 'O 8k aSsX'p&ţ xffi Yjp7]p.ivi]c Apa-YOUtCaţ, 'Ovouippioţ, £Xsy»v ou ri> YPAp-p-a orcsp XIysi 8 recopYioţ ou a0toto0T) xapâ tou 0so'piXsat4too Imaxonou oox sau p.stâ EiS^ostoţ tou 0EO^iXsatâtou Ixioxoîtou, aXXA tiţ p.ova^8i; 3Haaia; 0v6p.au, Xa(3(bv xoipâ tou etpTfjp-âvou rstopYlOo p-sXTjaaia tpla, itXaaaţ Ypâp.p.0; âx xpoouxou tou 0so^iXsatAtoo lîtioxoxou, 868coxev aou}>. 'H taxEiv6ri]i; 8k ifjp.u>v, C^t^aa; p.aptoplaţ Eiîtsp outcoţ I^ei t& <xXvj0ec, u>c 6 auto? ’Ovooţjpioţ Xeysi, Ttpooi^EpEV tov 6ouotatov iv lEpop-ovA^oi; xop ’A0avosaiov tov ap^ip.av8pltf]v xal xa0r)YO0-psvov rijţ OE^aap-lag p-ov^ţ MxlotpitC*; xal tiv âaicotatov îspo-p.ova^ov xop Eoto^iov, avSpaţ saXa^sî; xal 6olouţ, 8uţ axpi(3oi><;
www.dacoromanica.ro
36 SCHIMBAREA EPISCOPILOR MOLDOVENI DE MIHaÎ VITEAZUL
zfexâoaLQ ■$) zcatevvovqţ ^[itov, supe xal aorooc [iapTopoovTac, a>g ţisTot 8<5Xoo eXa^sv 6 reiopYtoţ t8 Ypâţiţia 7tapâ too etpujpivot) p.ova^ou ’Hoaioo. ?H xa7rsivdn)(;            xatâ tyjv aorijv ţiapraplav,
SsSibxaţisv ăSetav rţj YoVatxt, tva fixĂpXTj] StaCsoY[i.ov âito too xpqiKjv avSpoţ aotijc reiopYÎoo xaxâ rJjv 3tâCso£tv tjv iîronjaev 6 deofiXâazazot; ixîoxoxoţ Xobotoo xop’Iioăvvkjc, xal auTOţ 6 Tswp-Yioţ aicb ttjv xoxs y0VÎ a&ioo ApajauxCa. "O0sv xal elţ S^Xioaiv xal aaipâXsiav iysvszo xal to xap&v pe(3auonjptov ypaţiţia rijc •îjţuov xaxsivwnjxoi; xal xaisarpcoGi] âv tip xapdvTt Oelcp xibStxi tije aţuoTamjc n[i]T]poxdXs(oc EooTCtâpaţ, âv ixei /ţipi]'™, p.7]vl ’loo^up xc'tip, IvSixtIiovoc Sexânjc zpizijc.
   t 'O Topvdpoo xal xposSpoţ MoXSopXa^iac Auovoatoţ.
   + Taxsivoţ p.[Y]x]poxoXixY]i; reppavoc Kaioapelaţ zrjţ JJaXaio-xtvvjc *,
   7rpoxa0Y]pivY]i; tt)c ^(t(5v xaxsivdnjxoi; iv Tip Isptp xpijrKjptcp 7tapâ (sic).
   Judecata şi Încercarea de Dumnezeti iubiţilor archiepiscopY şi episcop! şi cuvioşilor pop! şi diaconY.
   Stind în Scaun Smerenia Noastră, fiind de faţă şi prea-sfinţitul Mitropolit al Chesareil Palestinei şi prea-iubitorul de Dumnezeii episcop al RomanuluY, a venit Gheorghe grămăticul, spuind că, avtnd el nevastă, anume pe Drăgn{a, fără ştiinţa luY ducîndu-se ea maY înnainte la prea-iubitorul de Dumnezeii episdop de Huşi chir Ioan, cu meşteşug şi Înşelăciune s’a despărţit de el. După cltva timp, s’a dus şi el la acel prea-iubitor de Dumnezeii episcop de HuşY şi spuind pricina, cum că prin Înşelăciune a luat nevasta luY, Drăguţa, carte de despărţenie, iar prea-iubitorul de Dumnezeii chir Ioan episcopul dădu carte de desfacere, ca să-şY iea InnapoY nevasta, pe Drăguţa, acel Gheorghe grămăticul, şi, spuind acestea, a Întins şi cartea prea-iubitoruluY de Dumnezeti episcop. Iar fratele acelei Drăguţa, OnofreY, a spus că acea carte ce spunea Gheorghe că s’a desfăcut de către prea-iubitorul de Dumnezeii episcop, nu e cu ştiinţa prea-lubitoruluY de Dumnezeii episcop, ci un călugăr anume Isaia, lutnd de la acel Gheorghe treY stupY, plăsmuind scrisoarea ca din partea prea-iubitoruluY de Dumnezeă episcop, i-a dat-6. DecY Smerenia Noastră, căultnd mărturii dacă este aşa cu adevărat precum spune OnofreY acela, a adus pe prea-cuviosul Intre ieromonahi Atanasie arhimandritul şi egumenul cinstitei mănăstiri a Bistriţei şi pe prea-cuviosul ieromonah chir Eftihie, oameni evjavioşl şi cuvioşY, pe cari cercetlndu-I cu de-amănuntul Smerenia Noastră, i-a văzut şi pe el mărturisind că prin Înşelăciune a luat Gheorghe cartea de la acel călugăr Isaia. Smerenia Noastrţi, după această mărturie, am dat voie femeii ca să-I fie despărţenie de
   ) Jos, Q socoteală, făcută dg. Rţchtn-Htrrtn din Cluj,
www.dacoromanica.ro
CIT EV A SCRISORI ŞÎ ACTE DIN CLUJ
37
bărbatul eî cel de maî înnainte, Gheorghe, după aşezămtntul ce a făcut prea-iubitorul de Dumnezeu episcop de Huşî, chir Ioan, şi Gheorghe, din parte-î, sa fie despărţit de soţia lui de mai înnainte, Drăguţa. Deci, pentru mărturie şt siguranţă, s'a făcut şi această scrisoare de adeverinţă a Smereniei Noastre si s'a aşternut in cea de faţa dumnezeiască condică a prea-sfinţitei Mitropolii a Sucevei, în anul 710S [1600], luna lui Iulie 26, indicţia a treisprezecea, f Al Ttrnovei şi vechil al MoldavlahieY, Dionisie. f Smeritul Mitropolit Gherman de Cliesarea Palestinei, stînd împreuna cu Smerenia Noastră în sflntul dicastiriu.
   Cum se vede, a fost odată o Condică a Mitropoliei Sucevei, din care sînt rupte aceste fol. Unde vor fi celelalte? Se poate nădăjdui că le va aduce la lumină vre-o descoperire fericită ?
www.dacoromanica.ro
                         II.
        CRONICA ŞEDERII IN BENDER A LUI CAROL AL XII“A, REGELE SUEDIEI, DE ALEXANDRU AMIRA.
www.dacoromanica.ro
I.
   Cronica lui Carol al XIlle, de Alexandru Amira.
   în altă carte 1 am vorbit despre Alexandru Amira satt Amiras, Compilator şi întregitor al unei Cronici a Moldovei, scrise în româneşte şi în greceşte, cînd Scaunul acestei ţerî îl ţinea agerul şi luminatul Grigore Matei Ghica, el se născuse undeva în Grecia, prin părţi supuse Veneţienilor sau cercetate de negustori apuseni, în care deci se înţelegea şi se vorbia chiar limba italiană. Levantinul italo-grec veni prin părţile noastre poate pe la Hanul Tătarilor. Cînd Carol al XIIleR se adăposti lîngă Bender, Amira se tocmi la dînsul «secretariti de cancelarie» pentru tălmăcirea scrisorilor greceşti şi orientale, de care veniau destule în adăpostul leului suedes învins. El avea aici ca tovarăşi pe alţi Greci ca dînsul, între alţii pe Afenduli, care represinta la această curte pribeagă pe vicleanul Domn Brîncoveanu. Amira va fi fost un tălmăcitor dibacii!, dar poate o slugă necredincioasă; cel puţin, mal tîrziu, Nicolae Mavrocordat dădu în vileag că «secretariul» stătea în înţelegere cu Hanul şi cu alţii cari erau doritori de ştiri despre Craiul de la Bender. Dar el nu fu silit nicl-odatâ să plece de acolo, unde stătu pănă în 1714.
   Cel d’intăiu Domn moldovean căre i întrebuinţa, fu Mihai Racoviţă; de la acesta primi el caftanul, foarte sărăcăcios de altfel, de Mare-Uşer, dregătorie pe care o avea la 1716, adecă îndată după trecerea în Ţara-Românească a lui Ni-colae-Vodă. Era întrebuinţat mal ales pentru dezbateri cu Tatariî, printre cari avea cunoştinţe şi a căror fire nu-î era
   1 Istoria literaturii rominc in sec. al XVlIl-lea, voi. I.
www.dacoromanica.ro
42
ALEXANDRU AURA
străină. Era, Ia întîmplare, şi călăuz al solilor creştini ce ne-meriaă prin Moldova, Căminar încă supt Racoviţă, el ajunse Sluger-Mare al urmaşului acestuia, Grigore Ghica, pe lingă care făcu aceiaşi slujbă. De la dînsul primi el sarcina, foarte anevoioasă, şi pe care n’o îndeplini fără pricepere, de a strînge la un loc, într’o singură povestire pe scurt, ştirile despre trecutul Moldovei şi de a înnădi povestirea întîmplă-rilor la care, de Ia 1716 înnainte, fii însuşi martur de căpetenie.
   Tot Amira e acela care, luîndu-şi titlul de «canţileariă», învăţat la Bender încă, traduse din italieneşte în greceşte o «Viaţă a lui Petru-cel-Mare». Această carte : Vita di Pietro il Grande, apărută în Veneţia la 1735, are de autor pe Italianul Catiforo, care întrebuinţă o parte din bogatul material gazetăresc ce se afla cu privire la biruitorul lui Carol al XIIlea. Cartea se răspîndi şi în Răsărit, şi un exemplar din ea, purtînd însemnarea «ex libris domini P|rincipis] S[aneti] R[omani] I[mperii] Basaraba de Branco[van]», Se află astăzi în Biblioteca brîncovenească dăruită vechil biserici din cetatea Braşovului. Un boier muntean o traduse după tipăritura din 1737, în româneşte, la 1749.
   El a scris însă şi o «Istorie autentică a lui Carol al XII** în timpul şederii sale în Turcia*. Lucrarea se înfăţişează în italieneşte în manuscriptul 969 de la Biblioteca Archivelor din Viena1, singurul cunoscut. Dar Amira nu e acela care i-a dat forma ce o avem astăzi, ci un Italian necunoscut a prefăcut în limba sa, fără să schimbe nimic («ricavatta esat-tamente»), un manuscript («ragguaglio») pe care-1 trimesese fostul funcţionar de cancelarie al regelui suedes, fostul său «prim-interpret», cum spune titlul.
   Cărticica nu era necunoscută învăţaţilor suedesi, dar o ediţie nil se dăduse pănă acum. Cea de faţă poate folosi deci şi istoriei literaturii româneşti şi cercetărilor cu privire la regele eroic al Suediei.
    ' 92 pp. in 8° mic şi 4 albe ; legătura contemporană.
www.dacoromanica.ro
                          Autentica istoria di Carlo XII,
R6 di Suezia, nel tempo della sua dimora in Tur-chia, la quale dur6 per cinque anni e tre mesi; ri-cavatta esattamente dai ragguaglio fattone dai sig. d’Amira, che lo hâ servito in tutto il suddetto tempo, per suo primo interpetre.
   Pietro im0, detto il grande, Zaro di Moscovia, 1702 alleato colla Danimarca e col r& di Pollonia Augusto IId0, mosse la guerra al r& di Svezia Carlo XII, in etâ di 16 anni, per riprendere cerţi Stati, li quali dagli antecessori di questo furono tolti agii Russi.
   II r£ dl Svezia vinse subito gli Danesi, e gli obbligb a pace avvantaggiosa.
   Di la ando a Narva, citta russa, confinante, e vinse questi, dandogli una furiosa battaglia.
   Si portb in Pollonia. Fatta la partita per lui, and6 in Sas-sonia, e fece al r£ Augusto abdicare la corona: tornato in Pollonia, fu eletto Stanislav Lescinski per r£. Gli Russi, sen-tendo ci6, fecero frattanto scorrerie in Pollonia, e Stanislao dava parte alia Porta Ottomana dell’ avvenimento suo al trono, per ajuto e valore del r& di Svezia; ed il Gran-Signore mand6 persona in Pollonia, per informarsi delle cose, perche le azioni gli piacquero, che fece il r£ di Svezia. Mand6 dunque per ordine della Porta il Passa di Bender un Aga, a complimentare il r& nuovo, e nell’istesso tempo gli diede una lettera pe ’l r& di Svezia1.
   1 II Fascia di Bender era in quel tempo Iussuf. V. la Cronica di Molda-via di I, Necnlce, In Kogălniceanu, Cronicele Romăniet, II, Bucureşti, 1872, p. 286. Iu veritâ, la Porta prese soltanto le sue misure per esser informata di qnel che -occorreva in Polonia, e incarico il principe di Moldavia, al]ora Mihal Racovifă, a raccoglier le novelle. V. la relazione dell’ambasciatorc di
www.dacoromanica.ro
*4
ALEXANDRU AMIRA
     II re di Svezia, corrispondendo, contrasse amicizia stretta col Gran-Sultano Ahmed terzo. II r& entro in Ucraina russa; ed ii generale o’hatman russo, deto Masepa, con tutto l’eser-cito di Zaporova1 di 50 m. uomini, prese il partito con lui, contra il Zaro suo padrone. [E] li Cosaki zaporovani £ un’ ordine di milizia de’ stessi Cosaki in Ucraina, detto Zaporova.
     II Hatman russo non pot£ fornire abbastanza dei viveri e quartieri, di maniera che gli Svezesi soffrirono molto : mo-rivano gli uomini e crepavano gli cavalli.
     Vedendo questo cattivo stato i Cosaki, fuggirono piu della metâ al Zaro, loro padrone, spiegandoli il loro stato. Frat-tanto il r£ di Svezia dimando ajuto dai Bassa di Bender e dai Chan de’ Tartari2; questi lo persuasero di mandare prima un’ inviato alia Porta O tto mana [1709*], pertrattare la pace; ma non gli diedero ajuto; n& mandarono ministro dai rh di Svezia, come desiderava.
     Frattanto la primavera venne, ed i Russi avanzavano verso la Ucraina: [lo Zaro diede, verso la fine di giugno4, battaglia al r£ di Svezia a Pultava, la vinse, ed il rh, che fu ferito nel piede, abbandono la sua infanteria, la quale dovette rendersi ai Russi a discrezione, e, di notte, con 6.000 cavalli incirca, fuggl verso Ozacow5, per ritirarsi in Turchia.
Olanda a Costautiiiopoli, Oollyer; 5 ottobre 1704: «Middelerwyleu bespeurt men dat dit Hoff het oogh op den tweespalt in Polen hat, cnde den prins van Moldavien geordonneert heeft by continuatie te adviseeren wat in die quartieren sal comen voor te vallen». 11 nome dell’ inviato di Stanislao, che prese noodimeno la via di Moldavia per andar a Costantinopoli, non mi & conosciuto: le cronache non lo danno, e percio dev' esser stato an semplice agente.
     1 1 Casachi Zaporovi (da 34 nopor; sono quei delle cataratte del Oniepr. l'rima soltoposti alia Polonia, passarono poi sotto il domiuio dei Moscoviţi. Ucraina significa <borderland>, tcrra dove si riscontrano confinî di Stati diverşi.
                                1 II Chano dei Tartari di Crimea era, dai 22 decembre 1707, Devlet-Ghirai (Hammer, Gesch. des osmattischen Reiches, edizione di Pesth, 1836, IV, p. 692).
   8 Annotazione dell’autore. sul margine del foglio.
   * Al 27 giugno (8 luglio) 1709.
   1 Oczakotv (Ozu dei Turchi, Vozia dei Rumeni), grande cittâ al punto dove’l Dniepr sbocca nel Mar Nero* 11 Pascia di Oczakow aveva un' autoritâ superiore a quella dei capi turchi vicini a lui e poteva esser considerate come’l guardiano del limite orientale dell* Imperio. Ma giâ cominciava a attribuirsi
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI OAROL AL XlI-lea
45
    II Bassa di Ozacow, ii quale ignorava tutta la corrispon-denza del r& colla Porta, non volle darii barche per farlo passare il fiume, volendo darne prima aviso al Bassa Ius-suf di Bender. II râ si vidde forzato di mandare 3.000 de’ suoi per combattere il corpo russo il quale l’inseguitb, per guadagnar tempo: frattanto il r&, co’ suoi, pass6 il fiume, prendendo per forza le barche, ed il Hatmano russo Mazepa non lo abbandonb mai. Di quei 3.000 uomini non ritornorno quasi nissuno, ed Iusuf-Bassa di Bender, sapendo alia fine la venuta del r&, gli mand6 il suo Kapigilar-Chekayassi1 in-contro, con tende ed ogni bisogno.
    II re venne a Bender nel mese di luglio : il Bassa gli diede visita, ed il Chano di Crimea gli scrisse lettere di complimento e d’informazione di quello si deve trattare*.
  questa situazione al Fascia di Bender, suo vicino. Lui cra'l Scraskier o gepe-ralissimu nel 1709.
    1 <11 luogotencntc dogii uscieri» ; per un Fascia, il suo macstro di ceremonie.
    * La noveila della battaglia di Puhava arrivo a Costantinopoli per un cor-riere del principe di Muldavia, il 18 di luglio (corrispondenza olandese di Cos-tantinopuli giâ citata). Sccondo’l cronisla moldavo N. Costin (Kogâlmccanu, o. c., II, p. 68 ; K. diede anche un compendio francese, inesattissimo, dclle pagine nellc croniche moldave che riguardano la storia generale dell’Europa : Fragmente tires des chroniques moldaves et valaques pour servir a /'histoire de Pterre le Grattd, Charles XII, Stanislas Ltszcsynski, Demltre Cantemir et Constantin Branco-van, Jassy, 1845, >■> 8°), i primi uffiziali dell’escrcito suedese arrivorno a lassy, capitale della Moldavia, il giorno di '*/»« agosto. — Nella primavera di quello stesso anno era passato per la Moldavia un residente del rh Carlo. II principe Kakdczy, pretendente al dominio della Transilvania, scrive, al 12 di marzo, da Muncaciu (Munkâcs), a unu ccrto Herbaix: «Ledit residens [du roy de Su&de] m’a proposd de lui favoriser son passage pour joindre l’armee des Suedois par la Moldavie, de luy donner une lcttre au Chan de Tartane». Al 7 aprile Rakdczy aggiunge che l’agente hă risoluto di attendcrc l’arrivo di Ddsalleurs, ambasciatore francese a Costantinopoli (ms. 309 della Bibi. del Archivio imperiale di Viena, f0 23 V°, 76). — A Vicnna s’intese prima, in scttembre, che <il r^ di Suezia, havendo ottcnuto dai Saraschiere di Vallachia di poter mandare alcuni de' suoi a Stockolm, uscl anch’esso travestito da Bender, per fuggirseue, mâ, stato riconosciuto, dov^ ritrocedcrc» (relazione di Vicnna, 14 settembre 1709; Bibbl. dello Stato a Napoli, ms. C. 22, fol. 329 V°).—Al 29 scttembre, il bailo veneto non sapeva niente del ricovero di Carlo XII (Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Rominilor, — edizione dell’ Academia Rumena—, IX, parte I, p. 444, n° DCXIIl).
www.dacoromanica.ro
46
ALEXANDRO AMIRA
   II r& mando con una lettera ancora, in data 13 luglio, da Ozacow, il sig™ Negebaur, di nazione tedesco, al Gran-Si-gnore, per consigliarlo di fare la guerra contra li Russi, ed allontanarlo dalia Pollonia, acciocchâ il r& Augusto non torni al trono, e diventasse cosi potente,—offerendoli nello stesso tempo la sua assistenza1.
   La Porta chiaraâ il Chano della Crimea per consultarsi con lui se si dovesse muover guerra contra il Russo, o se si dovesse, con scorta ottomana, rimandare il rb di Svezia nel suo regno*.
   II Chano Dewletkerai ne da avviso al r& della sua avve-nuta, e si scusa. nel mese d’ottobre 1709, di non poterlo vedere istesso, per Ia fretta che la Porta gli faceva: li man-dasse per6 il suo figlio8.
   L’inviato svezese Negebaur arrivo fin tanto a Costantino-poli, nel mese di agosto; il quale dalia Porta fu trattato, se-condo il costume, con taino1 * * 4 e guardie, alloggiato in Pera. Ei dava le visite ai miniştri esteri, ed eglino glie le restitui-vano. Erano allora a Pera i miniştri: l’ambasciadore di Fran-cia, marchese di Feriol; d’Inghilterra, Cavagliere Sutton; d'Olanda, conte Giacomo Colier; di Venezia, Alovise Mocenigo; dell’ imperator de Romani, residente Michele de Tallman5 6.
   Ebbe il sigre Martino Negebaur l’audienza co’ soliţi onori,
    1 Verso'l fine di novembre era giâ a Costantinopoli ’1 Neigcbauer c presen-tava un ragguaglio al Gran-Visire, insiemc coli' ambasciatore di Francia (Hur-muzaki, Supplemento 1, voi. I, p. 372). Si credeva in Valacchia ch'il râ sarâ invitato a pardre per mare o per la Polonia (Smolensk) (ibid., IX, parte I, p. 445, n° DCXIV). Neigebaur visito verso'l 15 di novembre i miniştri stra-nieri a Costantinopoli (ibid., n° dcxv). Fu ricevuto dai Sultano appcua verso'l
15 di decembre, essendo dragomano'l giovine Giovanni Maurocordato, iratello del nuovo principe di Moidavia (corrispondenza olandese di Costantinopoli giâ citata). Cf. lorga, Documente privitoare la familia Callimacki, I, Bucureşti, 1902, p. XLI.
    * V. la nota precedente.
    *   Certamente Amira era stato traslatore di quella lettera del Chano, di cui ii1 la data precisa.
   *    11 taino sono i viveri attribuiti giornalmenle per la Porta ad un ospite o anebe ostaggio e prigione di Stato.
    6 L'elenco â esalto. V. anche la nota precedente.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUt CABOL AL XII-lea
47
dai Veziar Ali-Bassâ1; ma gli fu rifiutata l'audienza del Gran-Sultano, non avendo carattere, ne d’inviato, d’ambascia* tore: ma quello d’inviato fugii subito concesso dai r£, e poi ebbe l’audienza dai Gran-Signore.
   II Gran-Veziro rispose per avanzo al r&, con cortesia, di-cendoli che l’amicizia sua eragli gratissirtia, ed alia Porta, mandandoli un changiar8 con diamanti ed un cavallo ricca-mente addobbato.
   In ordine poi al Gran-Signore, rispose alle lettere del r£, doppoch& Negebaur ebbe presentate le credenziali d’inviato, assicurando il r& di voler compiacere, entrando in amicizia seco lui.
   II Veziro scrisse al suo primo ministro, Cancelliere Miillern, coli’ istessa cortesia, e ssl dice che, tanto egli, qUanto il Gran-Signore, nelle lettere, che, per fare le capitolazioni ad normam degli altri monarchi, si abbia dato plenipotenza al Pascia di Bender, essendo vicino al r&, per finirle piu presto.
   In questa occasione si mand6 colii kapidgi-bascl3, che portâ le lettera dai canto del Gran-Signore, per il r6, 25 cavalli, fra li quali uno era riccamente addobbato, e 10.000 zecchini turchi, per ii r&; ed il Veziro gli mandâ 5 cavalli, uno frâ questi addobbato. Frattanto, ne si diceva di voler far la guerra, n& di non volerla fare, contra i Russi. Sentendo il r6 Augusto di Pollonia la disgrazia del r& di Svezia, ritornb in Pollonia, benche promettesse al r6 di Svezia di non ritor-narci piu, e Stanislao si rifugid in Svezia, e stava alle sue spese alloggiato. Nel palazzo [sic: II Palatino] di Chiovin Potoski, che era del partito di Stanislao, pass6 per la Transilvania con 4 a 5 m. Pollacchi appresso il r& di Svezia a Bender4.
   1 II Gran-Vesir era All-Pasciâ di Ciorii (3 maggio 1706-15 giugno 1710). Hainmer, tavole dei funzionarî turchi; /. c.
   1 Sciabola ncurva, in usaggio dai Turchi.
   a Capi degli uscieri del Sultano,
   4 Giuseppe Putocki, Palatino di Chiev, passo per Iassy, andando a Bender, sol-tanto nel mese di aprile 1710 (Iorga, Studii fi documente, I-II, Bucureşti, 1901, p. 69). Forse anco, dopo «palazzo» k una lacuna. Cf. îl raconto esteso di N. Costin, in Kogălniceanu, pp. 76-8. L’ambasciatore olandese scrive su questo
www.dacoromanica.ro
48
ALEXANDRU AMIRA
    La, Porta ci mand6 un’ Aga per trattare ii quotidiano sos-tentamento del r& e di tutte le sue truppe dipendenti da lui, il di cui numero ascendeva a 1.300 Svedesi, 4.000 Co-sacki, e 4.000 Pollachi: al 1 ora Ragozi era in guerra ancora contra li Tedeschi, e perci6 poterono i Pollacchi passare per la Transilvania.
    Alia Porta si fecero conferenze col Negebaur, ma non si promise di fare la guerra ai Russi, anzi li Russi spesero tanto denaro alia Porta, che la loro pace solennemente fu confer-mata per 30 anni *; nulladimeno il re di Svezia Carlo XII mise l’istessso Potoski alia Porta, per continuare le dimostra-zioni della necessitâ di far la guerra ai Russi, che di gia rilevd [1710] il generale Poniatowski, in nome del rb Sta-nislao; e ci arrivb il Potoski li 12 giugno 1710®.
    II r£ di Svezia, oltre li I.300 uomini svedesi, che aveva seco tenuto, mand6, subito al suo arrivo a Bender, 700 altri svedesi soldaţi in Moldavia, li quali i Russi presero, facen-doli prigionieri di guerra; li Turchi pure dissimularono 3.
soggctto il seguente, al 30 maggio: «De prins van Moldavien dit HolT hecft bekcnt gemaakt dat den Pa'atyn van Kiovia met ontrent d^y duyscnt poolsche soldaten uyt Hungarien înde proventie gecomen is, om met mcerhoogstgedag-te Sync Koninclycke Majesteyt van Sweden te conjungeeren» in questo punto, al 7 di aprile, arriva a Costaotiuopoli l’inviato del ri Augusto, «Ponkowski, starost Swaroszecki»), Su Bonkoski, v. Hurmuzaki, Suppl. I, voi. I, p. 380, n® DLXIX.
    1 Net mese di decembre 1709, inviato moscovita essendo Tolstoi (Hammer, ed. citata, IV, pp. 102-3). — Al 20 di gennaio, 1’agente olandese di Smirna credeva che un eserciio svedese era venuto in Moldavia per liberar il re: «Ook wert gedivulgeert dat 12.000 Sweeden in Moldavien soude wesen aan-gekomen, en gedestineert syn om [Syn] Majesteyt te komen afhalen? dat men egter oordeelt confirmatie vereyst».
   * L’ambasciatore olandese fissa *1 24 di giugno per l’arrivo di Potoski a Costantinopoli: «Den 24 dilo quam hier in Pera met een kleyn gevolgt uyt Bender te arriveeren den Palatyn van Kiovia» (relazioni del 24 luglio). — 11 principe di Valacchia avea ricevuto l’ordine dalia Porta di lasciarlo passare con un seguito di soltanto cinquanta cavalli (Hurmuzaki, Suppl. 1, voi. I, p. 380, n° DLXIX). — Poniatowski era giâ a Constanlinopoll col mese di feb-braio (ibid., p. 375, n° dlix). —11 dato di 12 giugno da Amira pruova che da lui s’impiega il stilo vecchio (12=23).
   5 Amira paria dell' iucorsione dei Russi, che occisero nelle parti di
www.dacoromanica.ro
CBONIOA LUI CAROL AL Xlt-lea
49
   Successe frattanto una disputa per li schiavi svedesi, i quali dall' ambasciador russo Tolstoi fuggirono all' inviato svedese: il Supremo-Veziro favorl il Russo; sopra di che il r& di Svezia si sdegn6, e rifiutb d’accettare il cavalli del Ve-ziro, li quali col Capidgi-Bassi in questo frattempo giusto arrivarono in Bender; fece scrivere un memoriale in turco al Gran-Signore, lo mand6 col suo dragomano, Giovanni-Battista Savari, a Costantinopoli; il quale lo presentb al Gran-Signore, restando alia moschea. II Gran-Veziro Ciorli-AIi-Pasciâ fu deposto, ed i! Chiuperli-Numan-Pasciâ fu Veziro *.
   II r& regal6 al Capidgl-Bascl No. 6.000 ungheri, ed alia sua gente 3.000 zecchini turchi, per li cavalli di Gran-Signore.
   Frattanto mori a Bender l’arcivescovo del regno di Svezia el il Hattmano Mazeppa; il r& dichiarâ per Chatmano il Can-celliere del Mazeppa, Filippo Oriile, il quale co' suoi Cosaki si mise in protezione del Kano di Crimea, per capitolazione 8;
Cernăuţi (oggi Czernowitz, nella Bucovina) qualche centinai di Svedesi e Cosacchi che volevano passar negii Stati del rfe di Polonia; per punizione di aver lasciato commeltersi questo eccesso, Racoviţă fu cambiato, ed il suo posto di principe iii dato a Niccolo Maurocordato. V. le cronicile moldave elerelazioni venete e francesi in Hurmuzaki, //. cc.—Una lettera di Râkâczy (f° 129; 21 ottobre) contiene questo passo suU’affare di Cernăuţi: «En arrivant ici, j’ai eu une nouvelle de Moldavie, laquelle effectivement elle m’avoit surpris. Clement vous le dira, et je crois que c'est une affaire passăc â l’insgiie du Czar: elle poura cependent avoire des suittes». V. anche'l seguente rapporto olandese di Smirna: «Den gewesene Waivoda of prins van Moldavien Michael Cantacuseno (sic) genaamt is tot Constanliuopolen, onder pretest dat cornspondentie met de Moscoviters sonde hebben onderhouden, met syn vrouw en gantse familie, met alle syne bedienden, door een Capugi-Bassi opgebragt en gesamentlyk in de Seven Toorens gevangen gelet geworden ; synde daaronder ook een Griek die met de jongste dogter van den heer Mavrocordati (wiens oudste soori in dat prinsdom is gesuccedeertj is getrowt; sullende den tyt leereu hoe het verder daarmede sal aflopen».
    1 L’insuccesso delle negoziazioni con Carlo XII caggionarono al 15 di giugno la deposizione di All, il di cui successore fu Numan-Koptill, fin’ ora gover-natore di Negroponte (Hammer, IV, p. 104). Cf. Hurmuzaki, Suppl. I, voi I, p. 383, n° DLXX1V; N. Costin, p. 79 | I. Neculce, p. 298.
    9 N. Costin dâ la data delta morte di Mazzepa: 18/ao marzo (p. 69), Fit sepolto nella chiesa del villaggio di Varni(a, e poi nel monastero di San-
    74842. Voi. IX.                                                      4
www.dacoromanica.ro
50
ALEXANDRU AMIBA
ed avantichd il re sapesse Ia violenza fatta dai Veziro al Ne-gepaur per il schiavo, mandd alia Porta un suo commissario, Thomas Func, per dimandare ad imprestito dai Sultano ^ piastre; il Veziro non ci dava risposta categorica, perche era disgustato col Negebaur, e per lo spazio di tre tnesi non conferi con lui, mâ bensl col Ponjatowski. Sentendo perd il Veziro che il re si sia lagnato contra di lui appresso il Sultano, accusandolo, frâ gli altri punţi, di esser parziale dei Russi, suoi nemici, avrebbe forse acconsentito al danaro, il quale Allessandro Amira sollecitava1 per riconciliarsi col rd; mâ lui fu deposto, e messo in suo luogo il sopradetto Numan-Bassâ.
    II nuovo Veziro era negii interessi del rd, faceva impres-tare il denaro e rivocare la pace fatta co Russi, dichia-rando loro la guerra. II nuovo Veziro ordind al Reis-Effendi®, di sentire l’inviato di Svezia, il quale si ci portdli io giugno col Ponjatowski, ed i due loro segretarî. Si parlava lâ delle cose russe, pollacche e svezesi, ed altora la Porta promet-teva di far passare il rd di Svezia con soldaţi.
    Li 12 giugno Potoski arrivd a Costantinopoli, e li 14 conferi col nuovo Vezire tre ore, dell’ istessa materia come sopra; alli 19, il generale Poniatowski conferi di nuovo col Reis-Effendi; il discorso concerneva di cid che la Porta non credesse ad un certo Boncowski, il quale dai Rd Augusto fu mandato alia Porta, e d’impedire nell’ istesso tempo la venuta d’un inviato, detto Ribinski, che il rd Augusto man-dava alia Porta; nel qual punto non riuscirono.
    Agii 6 d’agosto, dqposto fu questo Veziro, e chiamato in suo luogo Baltagi-Mehmed-Pasciâ. Sinchd questo venisse, Soliman-Pasciâ, Giorgiano, che aveva una nipote del Gran-Signore per moglie, fu messo Caimecam3. Questi non decideva di nulla
Giorgio a Galaţi, dove i Turchi profanarono, nel 1711, la sua sepoltura. 11 pisar Orlik fu eletto Hattman net giorno di H/ss aprile (ibid., p. 76).
    1 Dunque Amira ando a Costantinopoli con Eunk, di cui fii interprete.
    1 Ministro dela Porta incaricato cogli Affari Esteri.
    * Hammer crede che Numan sia stato cambiato col gik Vesiro Baltag!, poi govematore di Aleppo, il 7 di agosto (tavole giii citate).
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUt OAROL AL XII-lea
51
nelle cose del mondo, benclfe tutti Ii miniştri esteri ci fecero ricorso; si aspettava in tutto al nuovo Veziro. Frattanto, ve-dendo Tolstoi, tninistro russo, che Potoschi e Poniatowschi appreso Numan-Bassa trovavano ingresso, e venivano fa voii ti ii re di Svezia e Stanislao, e volehdo servire al Zar, suo padrone, per fas et nefas, cerc6 d’awelenare tutti due i Pollachi. L'istromento era un chirurgo italiano, che seco aveva il Palatino, [e] un servo vallaco, nominato Giorgio, che parlava bene il pollacco, ed il quale gli faceva il calfe. II chirurgo non volendo far l’operazione in persona, dava corn-missione al suo servitore di persuadere il Vallaco di met-tere nella tazza di calfe, di quel condimento, promettendoli danaro. II Vallaco diceva di volerlo fare, mâ scoprl ilsegreto al suo padrone, il quale gli disse che dovesse dire al servitore del chirurgo di dover venire allora quando farâ il calfe, non sapendo egli Ia quantita necessaria di metterci. Astuto anche questo, non ci consentl, ma gli disse di non poter’ egli stesso venire all’ ora necessaria, ma che man-dera un’ altro servitore, pure vallaco. Giorgio riferi tutto, ed il Palatino si content6 che venisse il servidor vallaco ; ma prese differenti persone di Pera, le quali dovettero nella cucina nasconderssi, per attestare il fatto, acciocclfe non potesse essere negato. II general Poniatowski pure, ed il cappellano gesuito Zalenski, si misero in un armario, per la fissura del quale potevano vedere il malfatto. II servitore viene, e mise nella tazza, la quale si empl col calfe, alcune cose di una mistura nera, la quale seco portava in una ca-raffina. Subito accorsero i servitori del Palatino, presero quel miserabile, lo resero agii gianizzeri del Negebaur 1) essendovi presente anco il suo dragomano. II dragomano Amira col segretario del Palatino, Benoe *, furono mandati alia
   1 Per onore e per custodia della persona, la Porta dava un numero di gia-niazeri agii ambasciatori e agenţi esteri.
   * II vero nome di questo personaggio e Benott. II suo 6glio fu ambascia-tore di Prussia a Varşovia. V. Documente CallimacM giâ citati, II, p. 666 e Iorga, Acte fi fragmente cu privire la istoria Somînilor, I, Bucureşti 1895, pp. 380, 388; II, 1896, pp. 89, 91.
www.dacoromanica.ro
52
ALEXANDRU AMIRA
Porta per chiedere giustizia e gastigo. Comparvero tutti al Reis Effendi, il quale gli mandâ dai Chiehaja l, a cui fu es-posto tutto, e consegnata la tazza col veleno. II Suleiman-Pasciâ-Caimecam fece chiamare il Hechim-Pascl *, il quale lo trov6 veleno ; il servitore fu condannato alia galera, perchâ non lo neg6, mâ diceva che il chirurgo lo mandâ a far tale ufficio, ed il chirurgo si nascose.
   AII’ ambasciator Tolstoi, il Muftl 8 non volle dare altra pena, poichâ si preparava la carcere per lui, dovendosi in breve dichiarar la guerra.
   II râ Augusto ebbe parimente li suoi agenţi alia Porta ; il baron Golz1 * * 4 * ed il detto Spiegel, ed, il râ Augusto parimente avendo intenzione di mandare come ambasciatore so-lenne il Palatino di Mazovia, il signore Chomentowski, scrisse lettere per chieder licenza al Seraskiero di Bender Iusuf-Bassâ et al Veziro: queste mandâ ad un uomo suo, che arrivâ a Bender, ed il Bassâ voleva prender le lettere per mandarle a Constantinopoli; l’uomo voie perâ por târle is-tesso, e perciâ l’incarcerâ, avendo giâ dai passato Veziro Numan-Bassa instruzioni di riconoscere Stanislao per legit-timo râ.
■ Li 16 settembre, Baltaggi-Mehmed-Veziro venne a Costan-tinopoli 6 *; pochi giorni doppo, si dichiarâ la guerra ai Russi, riconoscendo Stanislao per râ di Pollonia, ed, avendo allon-
   1 Luogolenente del VesirO.
   1 II Caimacam esercitava la funzioni del Gran-Vesiro absente. L’Hechim-Basci e ’l medico-capo del Sultand.
   * In casi atraordinart si domandava l’avviso legale di questo «gran-prete» dell’ Imperio.
   4 Citeremo nel seguilo relazioni di questo ministro. Era a Andrinopoli anclie
nel I7I3- 11 ms. 3552 dell’ Archivio Reale di Dresda porta questo li-tolo: «Des General-Major Freyherrn von Goltz Negoliation bey der Pforte,
ele,, anno 1714-5», 2 volumi (il primo porta’l titolo : «Des General-Major Freyherrns von Goltz Verschickung nach Constantinopel, auch andere ttlrckische und tartarische Sachen; anno 1712-13»). Lettere di Goltz anche
nel mio libro: Documente privitoare ia Constantin-Vodă Brincoveanu, Bucureşti, 1901.
   8 Questo dato non era conosciuto fin’ ora. V. llammer, IV, p. 107.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI CABOL AL Xll-lea
53
tanato i Russi e stabilito Stanislao in Follonia, face passare il re di Svezia per la Pollonia 1.
   II Tolstoi fu incarcerato; l’inviato svedese assicurb il Ve-ziro che il suo r& anderebbe di tal maniera nel suo regn o ; ed il Gran-Veziro chiamb il Palatino Potoski, dicendoli che portasse la nuova al rb di Svezia per la guerra dichiarata ai Russi 1 2 3 ed egli entrasse ancora in Pollonia per saccheggiare li Russi, e si dirigesse secondo gli ordini avesse giâ il Cham di Crimea; e gli diede “• piastre pe’l suo ritorno, et una lettera pe’l re di Svezia, con darii parte del avanzamento al Vezirato e della sua gran vigilanza pe’ suoi affari.
   Furono subito dalia Porta emanaţi gli editti o firmani a tutti li Fascia, per essere la primavera pronti alia guerra, e cib alia fine di ottobre s. II Chano dei Tartari ritornb pa-rimente da Costantinopoli, con ordine di saccheggiare frat-tanto, sino alia pianura, il paese russo et essere d’accordo col rb di Svezia. Nel mese di gennaro [i711], il Chano istesso venne a Bender, all’ udienza del rb di Svezia: vi assistirono li grandi de’ Tartari, col Palatino, e tutti per discorrere sopra le congiunture ed operazioni.
   II re diede un inviato suo, chiamato Lagerberg, con 10 uomini, ed il dragomano Giovanni-Battista Savari, al Chano, assieme, per la spedizione in Russia, per osservar tutto ed esserli di consiglio, e per ricevere li Svedesi, li quali potreb-bero esser presi.
   Concluse il rb col Chano di mandare in Pollonia molti
    1 Si vuol dire che l'intenzione era di ristabilir Stanislao e di rimandar il re di Svezia per la Polonia, ridiventata alleata sua. 11 Chano de’ Tartari consigliă la guerra al 9 novembre; al 18 si tenne ’1 gran consiglio. II Muftl dichiaro la guerra inevitabile (Hammet, IV, pp. 107-8 ; Murmuzaki, Supfl. I, voi. I, p. 38Q, n° dlxxxv). L’ambasciatore olandese credeva che T re avesse promesso ai Turchi la restituzione di Kamieniec al Dniester: «By all' het welke my ook wert verzeekert dat den Koning van Sweeden sich soo wel als den Palatin van Kiovia verbonden soude hebben, de sterkte Caminiec met een gedeelte van Podolien den G.-Heer te doen restitueeren» (relazione del 26 novembre).
   1 Lo stesso si dice nella relazione francese stampata in Hurmuzaki, /. c., p. 389, n° DLXXXIV.
   3 Deve leggersi: novembre.
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU AUIRA
54
editti sigillati da lui Chano, facendo intimare l’intenzione della Porta, che dovessero tutti sottomettersi a Stanislao; ed il re fece un regalo al Chano, di una scjabola e canger, ricca di diamanti, et un cavallo ; ed altri due cavalli diede a’due principali Mirsa1, che dovevano intraprendere l’istessa opera-zione.
   L’istesso giorno, il Chano partl, ed, il giorno seguente, il Po-toski et Orlik1 * 3, coi loro esserciti, essendo il disegno di at-taccare li Russi da quattro parti; cio£ dalia parte della Crimea, dalia parte d'Ucrania, dalia parte della Pomerania, con eser-cito svedese, che il rb diceva che stava per trasportarsi cola da Stockholm, e dalia parte di Bender, coll'esercito.
   Uno dei mirza di Crimea, della famiglia di Scirin, chiamato Giaum-Beygs, ebbe a Bender ed in quelle parti permissione dalia Porta d’invigilare ai diritti dei Tartari, e voleva andare col suo corpo separatamente nella Piccola Ucrania, per sac-cheggiare il paese. Avendo il re di Svezia conosciuto il suo umore, scrisse al Chano di ordinarii di non fare del male agii Cosaki che erano sudditi del Chattmano Orlik. La lettera mand6 col suo ajutante-generale Arfidsohn4: il Sultano tartaro scrisse al t6, che ordini al beig tartaro di Bender di con-sultarsi con lui in tutto.
   II Potoski si lamento appresso ii Bassâ di Bender che i Tartari non seguitassero il suo ordine, che depredavano troppo il paese, cio& inquietavano i Cosaki zaporovîensi, sudditi di Orlik, e trattassero male i Pollacchi, i quali giâ si sottomisero.
    1 I mirza tatari erano i principi, i feuda tari, che avevano autorilâ sopra un’ iatiero tribo o sopra an numero dl villagî, V. la descrizione dei costumi tartari che ho dato nel mio libro: Studii istovite asupra Chiliei fi Cetăfil-Alhe, BncureştY, 1900, p, 243 e seg.
                                   1 Un Sciria-beg comanda, nel 1658 le truppe tartare mandate in Moldavi» per corabatterci un pretendente (Cronaca di Miron Costiq, in Kogîlniceanu, I,
pp. 358-9).
    8 Giaua-beg e ben cunosciuto. Nel corso della guerra trâ Turchi, Imperiali, Moscoviţi e Vaneziani, egli aveva occupato cerţi territorl di q.uir del Dni-ester. Poco dopo questi avvenimenti, Giaun si ritrova come beg in Bender e Oczakow (Studii istovite giâ citate, pp. 242, 246).
   4  Arvidson. V. Teodora Westrin, in Hiitovisk Tidskrift, 1900, p, 22, nota I.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CAROL AL XlI-lea
55
   II Potoski si avanzâ in Pollonia, e li Russi si ritirarono giu nel paese, abbandonando li piccoli forti.
   II rb di Svezia era in corrispondenza col Chano. e gli diede a v vis o di tutto, ed ii Chano, verso la primavera, non avendo ponţi per passare li fiu mi, come per ordinario £ il loro uso, se ne ritornâ alia sua residenza, e ragguagliâ al re tutto quello si passâ nella sua spedizione1; si riferisce perb la piu parte alia relazione dell' inviato svedese che con lui stava» il signor colonnelloLagerperg, in data ii aprile 17ii. Con-sisteva la relazione, che tutto andava bene *.
   Alia primavera, li 11 di marzo®, il Gran-Veziro parti col suo esercito verso Bender: prima per abboccarsi col rb, e poi cercare 1’ armata russa, lasciando per Caimecam Celebi-Mehmed-Bassa: fece partire la flotta navale al Mar Nero1, e mandb un Basciâ di tre code per terra al Mar Nero, per assistere alia flotta; ed il rb di Svezia mandâ pure al Mar Nero, per o stare col Basciâ, un suo generale, detto Koll, con alcuni uomini, ed il dragomano Simone Savari, Fiammingo. II rb di Svezia diede carica in Bremen a Negebaur, Io face partire di
   1 II Chano ave va preso e saccheggiato la contrada di Harcov^ma non pole ira-padronirsidiBialocircov(v. il ragguaglio, molto circoslanziato, chenedâ N. Coslin in Kogălniceanu, II, pp. 90-1). Cf. I. Neculce, ibid., p. 304.. — I.’ambasciatore olandese riferisce nel mese di gennaio il rumore che i Russi avessero saccheggiato i magazzini di viveri nella. Moldavia: «Daarby bespeurt men dai dese hoge mi-nisters seer bekommert schynen te wesen voor een ontydigen invat der Mos. coviters in Moldavien en Wallachien ende de ruinae van de mogazyoen aldaar opgerigl, gemerct die land«chappen, sonder genougsame guarnigronen voorsien, byna. open leggen (want in den selve geene vaste steeden zyn) ; nu alte de. leviere n daarontrent door het ongemeent winter-saisoen (dat jegenwoordig reg-neerl' vast bevroren zyna (relazione del 19 gennaio).— In nn» «copia translaat van een brief door een domesticq van Hiar Ho. Mo: Ainbassadeur te Cons-tantinopolen, uyt Jas in Moldavien gesckreven», senza dato (annessa alia relazione di 15 aprile), si dice che'l Palatino di Chiev, col hgliolo- del Chano, non fosse parlito verso la Polonia, tnâ nella direzione di Raskov (al Dniester): perche e accompagoaco dai Tartari, i suoi amicinbborriscono di numişi con lui.
   5 Traduttore della reiazione fit, senza dubbio, il nostro Amira.
   1 Secondo Hammer, sarebbe stato '1 8 di aprile st. n.; dumjue '1 28 di marzo (IV, p. 111).
   *■ La flotta sarebbe partita, secondo Hammer, il 14 marzo (ibid.).
www.dacoromanica.ro
56
ALEXANDRU AMIRA
Costantinopoli alia sua nuova carica, per via di Smirna e per Olanda1. In luogo suo rimando ii prima fti commissario per ii danaro, il colonnello Func, come inviato8.
   L’accompagnorono sei nobili, frâ quali eravi un conte Brielki ed un conte Posse; il seguito consisteva in 45 persone.
   Scrisse con questo Func lettereal Gran-Signore, al Veziro, al Muftl, il quale ringraziâ di aver dato il buon consiglio di far guerra contra li Russi1 2 3. Func trovb il Veziro in Adriano-poli, ebbe udienza, et andâ a Costantinopoli. Poniatowski restd col Veziro, per attendere agii affari del r6 di Svezia e di Stanislao. Ebbe Func a Costantinopoli entrata publica et udienza dai Gran-Signore.
   II râ Augusto s'insinuo apresso il Bassâ di Bender, ac-ciocchâ egli gli procurasse dalia Porta la licenţa di far passare un suo ministro a Costantinopoli, il quale gik era arrivato a Leopoli; e, trovando resistenza, mandb un portator di lettcre per altra strada a Costantinopoli. II Bascik di Bender4 * * scrisse sopra questo aflare piu volte al Veziro, dimandandoli ra-gione principalmente del di sopra mentovato uomo del re
    1    11 17 marzo, Neigebaur era ancora a Costantinopoli. In una relazione di questo giorno (ras, 3625 dell’ Archivio Reale di Dresda, fo 326), un corrispon-dente di Pera del rfe Augusto scrive che ’l suo capo-interprete avesse Ietto dai Reis-Eflendi un memoriale di Neigebaur, in cui si denunziava un’alleanza che fosse conchiu,a doppo l'affare di Puhava trâ il Zaro ed Augusto. I due sovrani ave van o <eine Of- uud Defensiv-Alliance gemachet..., um, in Fall die Otto-inanische Pforte den Konig von Schweden protegiren mochte, dieselbe sodann gesambter Hand auzugreiffeu, mit Beding dass Konig Augustus Czaarl. Maytt. alle pohlnische Grăntz-Vestungen verplănden und einrăumen solten (wie dann wiircklich geschehen) um mit Einwilligung und Zuthun derer in denen he-nachbarten Landschafften wohnhafTiigeu Christen (ohne Moldau und Wallachey zu nennen), bey erster Gelegenheit, dieses Reich anzufallen» : il Zaro otterrebbe, in iscambio, l’Ucraina), con tutte Ie sue dipendenze.
   2    Toma Funck diede alia Porta un’obbligazione per 800 borse imprestate in nome del suo r&, li I ţ giugno 1710 (Westrin, l. c., p, 4).
   3     Era Pasciraacgtzade-EfTendi (dai agosto 1710 al 12 febbraio 1712).
Ilaramer, elenchi dei dignitarl ottomani.
   * Dai mese di novembre era un Cnrâ-Mehmed (Iusuf essendo stato mandato,
per disgrazia, a Trebisonda); Hurmuzaki, Suppl. I, voi. I, p. 389, n° DLXXXIV.
www.dacoromanica.ro
cronica luî oabol al xn-lea
57
Augusto, il quale dai suo antecessore Iusuf-Pascia fu messo in prigione. II Veziro rispose alia fine che il prigione bi-soguava lasciarlo, fino a tanto che non avesse consegnate le lettere, come prometteva, e poi rimandarlo d’onde veniva, rifiutando con circostanze la venuta d’un suo inviato. Del tenore di qual lettera dava copia il Seraschiero di Bender al rh Carlo]; il quale ne fece molte copie, e le mandava in Pollonia. Nella quale stava espresso, che Augusto avesse per trattato disimpegnatosi e giurato al r£ di Svezia di non volere piu pretendere la Corona di Pollonia, ma abdicaria, come lo ha fatto, a Altrandstadt1, e promesso di stare ritirato in Sassonia: donque non si potesse riconoscere,
    II Seraskiero, rilasciando l’uomo della carcere, scrisse, se-condo la lettera del Veziro, un’altraal Gran-Generale Castellan di Cracovia, il signore Sienaivski, il quale era del partito d’ Augusto, sollecitando la Uberazione del suo uomo, rimandan-dogli l’uomo â,
    1 II trattato del 24 settembre 1706.
    * A questo Castellano mando anche’l nuovo principe di Moldavia (dai mese di novembre), Dimitrie Oantemir, un' ambasciatore, il ben noto boier Ştefan Luca, capitano di CernSuţT. Seguono i suoi credenziali, conservaţi in copia nel ms. 3625 dell’ Archivio Reale di Dresda, fo 401 :
    «Instructio a Celsissimo Principe Terrarum Moldaviae, domino Demetrio Cantemir, Magnifico domino Stepliano Lucka, Capitaneo Czernicoviensi (sic), ablegato ad Celsissimum dominum Adamum Nicolaum de Granow Sieniawski, Castellanum Cracoviensem, supremum exercituum Regni ducem, data Iassiis, 24 Aprilis s. v., anno Domini 1711.
    1.    Post datas responsorias ab Illustrissimo et Excellentissimo domino Mechmet-Bassa Seraskierio od literas Celsissimi Domini Castellani Cracovien-sis supervenit a Praefulgida Porta resolutio Celsissimo Principi Terrarum Mol-daviae, ut ex Bojariis suis aliquem ad praedictum Celsissimum dominum Adamum Nicolaum de Granow Sieniawski et Castellanum Cracoviensem, Supremum Exercituum Regni Ducem, cum plenaria plenipotentia in agendis stabiliendisque negoliis dependentibus a Celsissimo Domino Cracoviensi emittat.
    2.    Ut non a pauco tempore Celsissimus Dominus Castellanus Cracoviensis speciali Praefulgidae Portae gaudebat amiciţia, etiam in futurum illa non privabitur, solummodo suam, data congrua occasione, Praefulgidae Portae exhibeat.
    3.    Condrmatio conclusae Carlovicij almae pacis hucusque expectabatur ab indubitato Celsissimi Domini Castellani Cracoviensis erga Praefulgidam Portam
www.dacoromanica.ro
58
ALEXANDRU AMIBA
    II r£ Augusto perâ sollecitava sempre apresso il Bassâ di Bender per far passare il suo inviato; il Gran-Veziro Mehmed-Passâ Baltag! perd glielo difendeva aU'uItimo segno.
    Frattanto, gli Cosaki, con il loro Chatmano Orlik, manda-rono ambasciatori al Chano di Crimea e quelU primaţi1, per fare con loro un’allianza in tal maniera come l’avevano quando il loro Chatmano era Himil, o sia Himilenski a: il
affectu, cum qua Serenissima Respublica Polona unum et idem sentit; turn im posterum înde sequilur illesa eiusdem almae pacis, turn ex parte Praefulgidae Portae, turn ex parte Serenissimae Reipublicae Polonae conservatio, et proptţrea non solnm Serenissimo Hano caeterisque dignitariis ab Excelso lmperio Otto-manico regimini suo nonnullas provincias concreditas habentibus, sed etiam Celsissimo Principi Terrarum Moldaviae serio iniunctum ut articulos praedictae almae pacis inviolatos sacrosancte conservent.
    4.    Praefulgida Porta magna admiratione ducitur qua de causa Serenissima Respublica Polona post legitimam liberis vocibus electionem Serenissimi regis Stanislai, quae cum totius Serenissimae Reipublicae Polonae facta fuerat a Se-rer.issimo et \ltgge: assensu] a suo proposito resiluit; quod si factum est in-conseutiente Serenissima Republica, incredibile est, ’siquidem Serenissimam Rempublicam Polonam in sua libertate tale quid passam fuisse, et maxime in tam gravi materia suam mutasse sententiam, nunquam compertum est; si autem factum est consentiente Serenissima Republica, quae est evidens causa iuste factam fuisse detronizationem praedicti Serenissimi regis Stanislai.
    5.    Illustrissimus Dominus Rybinski, senator ms: Venator] Regni, si est ordinatus a tota Serenissima Republica plenipotentiârius Legatus ad confirmanda pac ta Carlo-vicij condusa, potest admitti ad Praefulgidam Portam, sed in boc termino se-cundaria expectanda est a Celsissimo Principe Terrarum Moldaviae informatio.
    6.    Si autem Serenissimus rex Stantslaus in throno suo qualicunque modo se stabilierit, Praefulgida Porta turn Celsissimos, Illustrissimos dominos Senatores, tum equestrts ordinis nobiles, de integritate honorum fortunarumque suarum certos reddit; si autem, vel ex senatorio, vel ex equestri ordine in hoc puncto aliqu[i]d dubium habuerint, commissum Celsissimo Principi Terrarum Moldaviae ut hoc propositum Praefulgidae Portae iuramento suo corroboret.
    7.    Ad supra specificata puncta st non datur calhegorica resolutio, etineund Serenissima Respublica Polona consilia cum contrariis Praefulgidae Portae, inde orietur ratio disrumpendorum articulorum almae pacis Carlovicij condusae, qui hucusque ex parte Praefulgidae Portae debite conservabantur.
    Cetera oretenus proponenda dexterităţi et prudentiae Magnifici Domini Ablegati commendantur.»—Ripetendosi per errore la data, si scrive : 23, intece di 24 di aprile.
    1 Cioe mirsa,
    * II celebre Bogdan, figlio di Hmil, o Hmilinski, dei secolo XVII o. V. su
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUf CAROL AL Xll-lea
59
Chano con gli altri accettarono il partito, e concesse ai Co-saki simili capitolazioni, le quali mando con gli ambasciatori al Chatmano Oriile. ed una lettera separata a lui, di amicizia. Le capitolazioni consisterono come segue:
   lmo. Che non si dovesse fare a loro e loro famiglie verun danno, socto verun pretesto.
   2d0. Che loro, i Zaporoviani, abbiano la libera elezione del loro Chatmano, e che possino anco deponerlo.
   3d0. Nessunodebbamescolarsi di comandare ai loro ufficiali.
   4*°. Scrivendo il Chano all’ Orlik, si serva delle titolazioni come a Himilenski.
   5*°. Che possino liberamente possedere li loro capitali, case, poderi e saline.
   610. La loro religione sia libera.
   7mo. II commercio libero, non pagando piu dazj, di quei di prima.
   8m0. Sieno loro intieramente liberi, ed amici degli amici de’ Tartari e nemici ai loro nemici. Cio6 allianza defensiva et
offensiva.
   9m0. In tempo di necessitâ, obligaţi a soccorrere la Crimea.
   I0mo. Finita questa guerra, l'amicizia continui sempre1.
   Queste capitolazioni si notificarono ; et Orlik col suo eser-cito and6 dai Veziro, che era in marcia. II Veziro approvb tutto, e diede se[rj rata a Orlik, prendendoli in protezione. Orlik mandâ gente a Costantinopoli, al patriarca greco, per sot-tomettersi anco alia sua Chiesa8.
   Tolstoi, avantichă il Veziro partisse, volle proporre trattati di pace col r& di Svezia, avendo il Zaro cercato di evitare questa guerra, promettendo al r& la Livonia, eccettuato Pe-tersburg. S’indirizzo a Poniatowski, perche Negebaur era
lui Engel, Geschichte der Kosakcn e la sua biografia (in russo), di Costomarov. Cf. anco i miei Studii fi documente, IV.
    1 Qiiest' atto imporiantissimo non si conosceva fin’ ora (cf. Engel, o. c„ e Hammer, Geschichte des' Krim). A mira aveva avuto l’originale tarlaro nelle sue mani.
    * Fin' ora, dai tempo di Doroscenco (Doroăenko) in lâ, i Casachi erano sot-tome-îsi al patriarca ed al sinodo moscovita.
www.dacoromanica.ro
co
ALEXANDRO AMIRA
troppo appassionato contro i Russi. Poniatowski ricevette, in venti giorni, plenipotenza dai r&, e la cosa fii anche racco-mandata a Dessalleurs, nuovo ambasciatore di Francia1. Con-vennero questi tre miniştri nella cassa di Luca Barca, resi-dente raguseo: siccome per6 il r£ di Svezia ne voleva ab-bandonare Stanislao, n& cedere niente di quello il Zaro gli prese, e, sapendo dall’altro parte che la Porta deve presto dichiarar la guerra, cosi nulla si fece; e tutto ci6 accadde avan ti l'incarceramento del Tolstoi. Doppoch& questo giâ era nella carcere, scrisse il Zaro al Gran-Signore, per vedere se sia possibile di accomodare le cose senza guerra, mâ invano> Imperocch& il Zaro impugnava l’imperatore Giuseppe e la regina Anna d’Inghilterra e d’Olanda, per mediatori, a fare la pace col re di Svezia, et ando a Bender, incaricato da tutte le tre Potenze, un certo Giefer, o sia Schefer2, mâ il re rispose che senza la Porta, la quale si b interessata per lui, e stâ attualmente il Gran-Veziro in marcia contro li Russi, non possa intraprendere niente, e che bisognava dunque aspettare la fine della campagna. Gefer restd pure da lui; il quale, da Inghilterra, nel cui servizio stava, passo a Vienna, per pren-dere instruzzioni, e di lâ si porto per il Danubio ad Is-mail, per rendersi a Bender.
    1 Disalleurs era arrivato alia Porta nel 1710, pel Marnnros e la Moldavia. V. N. Coslin. in Kogâlniceanu, [I, p. 76 ; Hurmuzaki, Suppl. I, voi. I, pp. 376, 379, 384. Iusuf-Pasciâ di Bender scriveva giâ al 10 di gennaio che l'ambasciaiore voleva venir a Costantinopoli per lassy e Bender. V. la relazione olandese del 28 febbraio, che segue: < Tenselven dage r 10 Ianuarii] hadde den Seraskeer Iusuf-Pascia vuyt Bender dit Hofif bekent gemaakt dat des Heer de Alleurs, nien gecoren am-bassadeur van Vranckryk by dit Hoff, hem uyt Mongatz soude hebben geschre-ven van intenţie te wesen om syn wegh over Moldavien ende wyders over Bender te nemen, met versouk dat op syne passagie de gerequireerde ordres inogten werden gestelt. Op welh aanschryven, den Vesier geordonneert heefl, opgemel'.en heer Ambassadeur na de waardigheyt van syn caracter te doen ontfangen, ende volgens gebruyk van wigens en paarden, met de noodige escortes voorsien, herwaarts aen te doen geleyden; ter plaatse nieuwe specu-latien heeft veroorsaakt».
    * Jefferyes. V. Westrin, nella Historisk Tidkrift, anno 1900, pp. 9-10.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI CABOL AL Xll-lea
61
   FCl mandato questo, perche par]ava svedese, per esser nato di padre nazionale1.
   II r6 frattanto cred Func suo inviato, per rappresentare tutto ci6 al Gran-Signore; il quale lodava molto la risposta del r6 data al Giefer; e promise di non fare la pace senza di lui, e di continuarla con lui, se fosse di bisogno: il rd se ne rallegrâ molto sopra questa risol uzione del Gran-Signore.
   L’intenzione del Gran-Veziro era, come giâ si disse, di passare coll’esercito a Bender, abbocarsi col r6 prima. E dimandb il re dai Veziro 30 m. Albanesi, e di quelle truppe di Grecia, per poter lui, in corpo unite le truppe, andare in Russia a combattere. II Vezire non glie lo accordb, e questo fece dissapore fra loro.
   II Principe di Moldavia, Cantimir, frattanto *, ed ancora, doppo, quel di Vallachia, Brancovani s, ribellarono in favore
   1 Negoziazioni segrete affatto sconosciute.
   1 E’l celebre orientalista ed autore della Storia del! Impeto ottomano. V. sopra di lui la mia Istoria literaturii romtne iu secolul al XVIII-Ua, I, Bucureşti, 1901. Sopra la sua nominazione, in novembre 1710, v. Hurmuzaki, ll. cc. Aggiungo che l’ambasciatore olandese rende como in questi termini della sua elezione, nel P. S. della relazione del 26 di quel mese: «lk liebbe door hast vergeten te noteeren dat de Heer Nicolaas Maurocordato onversiens van bet pnnsdom Moldavien gepriveert, en dat de jongste soon va a een voor-gaarjde, Cantelmiro genaamt, op recomandatie van den Tartar-Gban. gister in syn plaatse is aapgesteit geworden, met ordre om eersdaags van hier te ver-trecken en possess te gaan nemen van dat prinsdom». Cosi dice anche una lettera di Pera, del 26 (Archivio Reale di Dresda, ms. 3625, 1° 30 V°): «In den Eil habe zu melden vergessen dass Nicolao Mauro-Cordalo unverschens des Fttrstenthums von der Moldau entsetzet und dass des vorgehenden sein jttngster Sohn, Cantel Miro, auf des Tartar-Chams Recommandation, an dessen Stelle kommen». Cf. anche, f° 39 V°, la lettera di Sutton (6 novembre st. v.). Da Smirna si scrive poi, il decembre 1710, dai residente degli Stati: «Den Heer Nicolaas Mavrocordaii, die prins van Moldavien was, is middewylen van syne bedieninge afgeset ende de jonge Cantamier, Diniitrasko geanamt, in syne plaatse, op versouk van den Tartar-Chan, bem in het prinsdom van Moldavien gesuccedert; dat een sware slag voor de familie van Mavrocordati is». — Al 29 novembre st. v. Maurocordato era ancora in lassy (Hurmuzaki, voi. IX, parte I, p< 451). Dimitrie Cadtcuiir ci arrivo il I0/n (N. Costin, p. 89),
   8 Constantin Brlncoveanu non conchiuse nissun trattato coi Russi, come fece Cantemir (v. Neculce, tn Kogtllniceanu, II. pp. 306-7; Ghenadie Petrescu, Di-
www.dacoromanica.ro
62
ALEXANDRO AHIBA
del Russo, contro de’Turchi, ed il Zaro entrd in Moldavia1. II
mitrie A. Sturdza, Dimitrie C. Sturdza, Acte fi documente relative la istoria Re-naşterii României, T, Bucureşti, 1888, pp. ij-8), ma ebbe, nondimeno, corris-pondenza col Zaro, dopo la battaglia di Pultava: il contenuio delle lettere scambiaie si seppe a Costantinopoli per il mezzo di Talaba, l'inviato di Râ-k6czy (Hurmuzaki, Suppl. I, voi. I, pp. 391-2).
    1 Al '/ia giugno. Cantemir fece la sua dichiarazione ; il brigadiere russo Cro-polov era giâ venuto fino a Iassy cou tre mila cavalli, amvandoci il 30 mag-gio/10 giugno; al */i« di giugno era al Pruth anche‘1 feld-maresciallo Boris Sce-remetev, e Cantemir venne nel campo russo ’l giorno seguenie (Torga, Acte şi fragmente, T, pp. 314-5). — Una letteradel 22 aprile, arrivata al Gran-Generale della Corona polacca, Sieniawski, da Moldavia (ivon der wallachischen Grentze»), sapeva soltanto, dopo notizie date da Cantemir, cbe Brtncoveanu aveva ricevuto ordini dai Turchi di non incommodar i Pollacchi di Carlo XII: «Es hatt auch die Pforte dem wallachischen Hospodar bey LebenstrafTe anbefohlen, die Pohlen *m Geringsten nicht zu beleydigen, und er fordert micb [wen?] zur Conference zu sich; welches ohne Ew. Excell. Vorweisen nicht thun mag» (Archivio Reale di Dresda, ms. 3625, f° 397). Al 10 maggio, di Jaworow, il conte di DenhofTman-dava notizia che i Moscoviţi si approssimavano della frontiera moldava. < Le Car est determine d’agir offensivement contre Ies Turques, et pour cel efTecl il a donni ordre que son arm de soit ponr le quinse du mois present assembld au delâ de Braclavie, vers Ies frontieres de Valachiei (iiid., f° 438). II comte Sieniawki stesso scrisse a un suo corriipondente da Lemberg, il 27 giugno 1711 (ms. citato dell’ Archivio Reale di Dresda, f° 522-3): «L’armde va se ntettre en marche de ces quartiers pour se rendre avec le plus de diligence qu'elle luy sera pos-sible au lieu du rendes-vous. Monsieur le Palatin de Mazovie, etc. Les Hos-podars de Moldavie et de Valachie sohaitent de traiter avec Sa Majestd, en se reservant la qualite de Palatin et que gentilshommes soient traitds comme nous autres; pour ce sujet, il seroit necessaire que Monsieur le Palatin de Mazovie fut chargd d’un plein-pouvoir de la part de Sa Majestd, pour traiter avec ces Messieurs,
    Voicy des nouvelles des progres de Sa Majestd Czarienne. Les lettres du câmp des Valacques â Czerneteszkow, du 30-e de may du vieux stile, marquent que, selon les ordres de la Porthe, le Hospodar y dtoit campd sans sgavoir combien de tems il y resteroit et de quel coti il marcheroit.. .
    Le Brigadier Crapotow s’etant rendu â Jacy avec trois mii chevaux, le Hospodar de Moldavie est venu le joindre avec toute son arm£e. Sa Majestd Czarienne luy a fait donner 30 m. 6cus pour lever cinq mii hommes; le dit Hospodar, fort de 20.000 m. (sic) chevaux et 30 mii zerborn (sic!), doit se joindre incessament au Feldt-Mareschal Scheremetow, qui dtoit cam pe a Cegora le 14-e de juin. Apres cette jonction, il doit passer le pont et aller au pont du Danube.
    Les Moscovites se sont empards de tous les magazins de la Moldavie et
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUl CABOL AL XlI-lea
63
Bassâ di Bender volle che il r&, per ogni sicurezza1, si riti-rasse nel castello di Bender, ovvero all’armata; mă non volle. Solamente il Bassâ fece fare dai giannizzeri una fossa in-torno del suo campo, serrandolo con una porta di legno.
   Frattanto il Veziro arrivo, gli 8 giugno 1711, a Saccia, ov'era il gran ponte sul Danubio2. e ne dava parte al r£ di
de la Valachie destines pour la subsistauce des Turcs et des Tartarres.» — V. lettere di Brtncoveanu et di Constantin Cantacuzino, suo zin, in Documente Brtncoveanu, pp. 85-7.—La rebellione jdi Cantemir si seppe a Costantino-poli per corrieri del Veziro, che se ne stata ancora a Isacce, dove si passava’l Danubio, — il 30 giugno. V. la relazione olandese del 5 luglio: <Int laeste van den voors. maent, zy hier diversche couriers van den Vezier uyt Isakzi (aen dese hant van den Danauw gelegen) ingelopen, met tydinge dat den prins van Moldavie, door 4 a 5-000 Moscovites [di Cropolov, da lui stesso chiamati] overvallen, omcingelt, zich met vrouw, kinderen en gantsche gevolgh als crygsgevangen overgegeven soude hebben ; en nu gesuspecteert wert dat een geconcerteert werk snude syn geweest. Waarop Jannacbio Maurocordati [fra-tello minore di Niccold], Dragoman vânt Hof, op recomandatie van den Vezier, in dat prinsdom is gessuccedeert. Welkers Boyaren of Baronnen, met meest alle d’ingesetenen, middelerwylen de provencie verlaten bebbendc, ten deelen na Wallachien, Transilvanien en elders zyn gevlugt ; soo dat den Vezier groote moeyte zal incontreeren om het leger in dat geruineerte landschap met levens-middelen^ voeragie en andere behoeftigheden te maincteneren: derhalven weet men nog niet wanneer Zyn Hoogheyt den Danauw Steel te passeeren». —In quel frattempo, il Zaro arrivo a Iassy il 23 giugno 4 luglio, sabbato, e vi stette sei giorni (cf. N. Costin, in KogSlniceanu, II, pp. 101-3; Acte fi fragmente, I, p. 313 e seg.).
    1 I Turchi e Polacchi di Potocki avevano attacato ’1 castello di Soroca sul Dniester, al N. di Bender (v. i miei Acte fi fragmente, I, p. 314), il 25 maggio st. v.
   5 Saccea e il nome rumeno di Issacce. V. il rapporto olandese seguente, del 28 luglio: «Den 11 deses, is den Vezier met het ottomannische leger van voor den Danauw opgebrooken, na dat van den moscovischen Generael Ce-remet gemarcheert, die zich aen de revier de Prut geretrancheert hout. Men is nu genougsam verzeckert da Dimitrasco Cantelmiro, gewesen Prins van Moldavien (die zich kegtevoort by opgemelten Heer Generael bevint), den Grooten-Heer verraden, en niet alleen meest alle de provisie van die provencie aen den vyand heeft ontdect, maer selfs doende soude wesen, tegens dit Ryk volk te werven». Poi, nel P. S., si trova la menzione della battaglia, di cui venne nuova a Costantinopoli pel Mar Nero. — L'agente di Smirna ne paria nella sua relazione del 17 agosto. — Lo stesso dit una «copie d'une lettre escritte de Bender le 11-e d’aoust 1711», che contiene, trâ altre cose, quel
www.dacoromanica.ro
64
alexandru amira
Svezia, invitandolo di portarsi al campo, per poter deliberare sopra l’intrapresa contro il nemico, ed anco sopra la pace, secondo le congiunture. E si regolb un ceremoniale di en-trare per una tenda nell' istesso tempo per due porte, e mando Poniatowski colla lettera: li miniştri del re erano contrari, prima che il r6 andasse da un ministro, [poi] che il r£ si trovasse appresso un’armata, e non combattere egli stesso. Sicche, doppo molti consiglî fatti con tutti, il r& non ando, mâ ri. mando il Poniatowski, con tutti li capi d’esercito avuţi con lui, li Pollacchi, Cosaki, ecc., che assistessero colle loro truppe alia battaglia. II Veziro si sdegnb contra larenitenza del re, di non essere venuto, e divento suo nemico : ed il r&, per essere il Zaro nella Moldavia, non pote ndo] piu mandare le sue lettere per la via di Moldavia, si serviva della strada di Bel-grado, per Vienna, in Svezia. Tanto fedele era il principe di Moldavia, co’ suoi principali del paese, al Zaro, altrettanto maligno era quel di Vallachia, il quale sotto mano corrispon-deva col Veziro, e tradl il Zaro1.
che segue: «Les Russes, sans provisions et avec une grande mortalul dans leur câmp, mal servis par les Moldaves, qui leurs en avoient promis en abon-dance, et que tonte la Moldavie et la plus grand parrie de la Valaquie se de-clareroient pour eux, etc„ mais, soit que tout cela ait manqu6 par la crainte de l’approche de 1'arm Se turque, qu’ils croyoient tnoins nombreusc, soit par leur fautte, ou pour n’en avoir pas eu le temps, l’effect fut trfes inferieur aux promesses, en tous Sgards». — Piu interessante ancora h la «copie d’une leltre escritte par Mr. Hans Tyllenshiepp, capitaine des gardes de S. M. le roy de Svede & Bender, le 30 juillet, 10 d’aoust 1711, adressS i Mr. le baron de Hochepied, consul d’Hollande k Smirne*; la colpa del insuccesso ri si attri-buisce al Vesiro, «sans experience, sans courage et sans connoissancea des in-terets de son maitre, et peut-etre SpouvantS du premier feu des Moscoviles (comroe on l’en accuse)».
   Anche '1 cronista valacco Greceanu dice che nella battaglia i Russi entra* vano «con energia» («încremeniţi»), mentre che i Turchi erano intimoriti. Ma la deficienza dei viveri porto la dccisione. Secondo lo stesso, i cavalli dei Russi «si mangiavano le code e le come» («Îşi ml nea coadele şi coamele ). La lettera di Lemberg ultimamente ci'ata dice che i soldaţi si nutrivano di pan di corteccia d’alberi. Al 21 agosto, anche l’ambasciatore olandese scrive che nel campo russo, durante la battaglia, morivano miile uomini al giorno, per la pestilenza.
   1 Brincoveanu aspetto l'evento nel suo campo di Urlaţi. 11 4 luglio st. v.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CABOL AL ZII lea
65
   Le cose andavano alia battaglia di Bruth, e Schafirov1 fu mandato dai Zaro al campo, per fare la pace, la quale si fece in due ore di tempo, al vantaggio de’Turchi, senza per6 che il re di Svezia sia stato compreso. Poniatowskî, presente, pregava di inchiudere il r£; mâ il Veziro, non sapendo le
il principe ci stava ancora al 31, era tornato a Ttrgovişte, una della sue Capitali (Documente Brinco-jeanu, p. 87 e seg.). Era partito dalia sua residenza, con voce che andava a Bender, il °/17 maggio ; la prima sua fermata fii a Gherghiţa, d’onde andă a Urlaţi (Albeşti;, per manco di erba (cronaca valacca di Greceanu, parte inedita, ms. dell* Academia Rumena). Secondo la stessa cronica il giorno di ritorno fii il 28 giugno (9 luglio).
   1 11 cancelliere moscovita Safirov. La battaglia di StSlineştI, presso a FălciiB, sul Hume Prut, 4 del s/ig-ll/a9 luglio. Descrizione in Neculce e N. Costin, Kogăl-niceanu, II. Sulla pace, la mia Istoria literaturii romine, I, p. 521 e seg.—L'am-basciatore olandese dâ prima la notiria del passaggio dei Turchi (30 givgno st. v. II luglio st. n.). V. nota precedente.—II corrispondente del re Augusto Johann-Adolf von Lors, scrive al suo patrone, col dato «im Feldlager an der Prut, 2 Meilen von Jassi>, 9 luglio st. n. (Archivio Reale di Dresda, ms. 3625, f° 19) : «Gealern, als den 8ten, wurde, unter Losutig der StQcke und einer Salve von der Mousqueterie, ein Dankgebeht wegen der vor 2 Jahr befochtenen Victorie von Puhava gehalten, bey welchem sich der Hospodar von der Walla-chey, Kontomir, einfande. Und nachmahlen geben Ihr Cz. Mt. ein splendides Festiv. Von dem Fttrst von Moldau seind gleichfalss 2 Emissarii bey Ir Cz* Mt. angelanget, davon der eine Comte Contumisani [Toma Cantacuseno Het. man von den Moldauern von dem Lande ; der andre aber von dem dasigen Hospodar [Giorgio Castriota] anheigesandt worden: mit welchen die Miniştri ileissig in Conterence seyn, und verhoffet man Jiiesiges Ohrls, es werde auch dieser- Filrst dem Exempel des wallachischen folgen und Ir. Cz. Mt. Protection annehmen, welches umb so viei vertragl icher wăre, weile selber zum wenigsten eine Macht von 20 a 2501 Mann auf die Beine bringen kann». ■— Cf. le lagnanze contenute in questo ragguaglio del Spiegelski al re Augusto (Lemberg, 26 luglio): «Le Car fait fort malle qu’il trăite Ies Valak comme des sujet et le Hospodar lui-mesme resoy autant d'honneur comme Ies autres; il l’oblige q'il lui fournice de vivre, chevaux et autre necessitl, et maime Ies Moscovita ce logent densa residance... Le Grand-Prince de Moldavie [=Valachie; Brlncoveanu] restera tontjour neutre et, pour que le Grond-Turc lui accorde la neutralii^, il lui a envoie plus de 100 m moutons et bea[u]coup d’argent ; donque il a regu la declaration â sa volontez, et c'est retir4 entre Moldavie et Transilvanie» (ms. 3625, 1° 655 V°).
   L’agente di Smirna scrive soltanto, al 20 luglio: < Men heeft van Constan tinopolen advis ontfangen als dat den onlangs aangestelden prins van Molda-vien. genaamt Dimitrasco Cantimir, met vrouw en kinderen mitsgaders de
   74842. VoL IX.                                                   5
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU AHIBA
miserie e necessita del Zaro1, conchiuse la pace col solo patto di permettere al rh il libero transito, per la Follonia, in Svezia; ove, al contrario, il rh dimandava li suoi Stati presi. Rinfaccib Poniatowski che il Gran-Signore promise di non fare la pace che unitamente col rh; ed il Veziro si scusâ di non saperne cos’ alcuna di ci6 *.
   La battaglia di Pruth segul ai io luglio, e la pace fu condusa li 12 dell’istesso mese, l’anno 1711. Per tale trattato di pace, acquistd la Porta Assoff e quei castelli sopra il Mar Nero; li Zaporoviani e quei Cosaki, la liberta, e non doveva piu frapponersi negii affari della Pollonia; che niuno mi-nistro russo per ordinario risedesse alia Porta; per li mer-canti, il traffico, e la restituzione dei Turchi prigionieri; il libero passaggio al rh di Svezia, e che non si molestassero li suoi sudditi, nh quei della Porta Ottomana; obbligossi il
meeste Bojaaren van die provinţie, by de Moscovilers souden wesen overgelopen ; het welke aan dit Hoof groote consternatie heeft veroorsaakt, om dat men selfs bedngt is den Prins van Wallachien dat exempel ook wel mogte komen naartevolgen, altoos het is wel aparend dat dit vlugten het misvertrouwen der Turken van de standvastigheyd der christene griekse onderdanen van dit land, die daardoer meer en meer verclagt sullen werden, sal doen vermeerderen.
    Den Grooten-Heer heer heeft pro interim in desselfs plaatse tot Prins van Moldavien aangestelt de heer Iannatie Maurocordatie, die eerste dragoman van de Porta was, synde de jongste broeder van den laast afgesetten prins, van die naam, die sig als nog vervolgt [v. piu in li] tot Constantinopolen verholen houd; welk avancement men aansied als de totale ruine van die familiei.
    1 V. p. 68, nota 2.
    1 L’ambasciatore olandese ci fa sapere che la nuova della vittoria e del trattato venne a Costantinopoli il 3 agosto nella matina, per Osman-Aga, Che-haia del Vezir, arrivalo dai campo. Si affermava che ’l Zaro dovesse esser ricondotto da due Fascia. L’ambasciatore aggiunge ’l racconto del successo dei Moscoviţi a Brăila, sul Danubio, ch’fe stato reso inutile per la pace: «lk heb hier boven vergeeten te noteeren dat, korte daegen voor het begin van het voors: gevegt, 10 a 12 duysent Moscoviter, nae Ibrail aen den Donauw gelee-gen gedetacheert, de voors: plaets met wynig teegenstant vermeestert, gep-lundert en groote quantityt turxe inwoonders, benevens twee Pasciaas en di-versche officieren en onderhoorige miliţie van’t guarnisoen, gevangen met heer terugbrengende, alle deselve, beneevens den bekomen buyt, nae het treffen van het voors: accord, of expres bevel van den Czar, immediatelyk los gelaaten en gerestituuert syn gewordem.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CAROL AL Xll-lea
67
Veziro di pregare il Sultano a perdonare al Zaro tutti li mal-fatti; che il Zaro col suo esercito dovesse ritornarsene al suo regno, senza-di arrecar venin danno la’ Turchi, n& a’ Tartari; che li due ostaggi Scafirow^e Schermetow, doppo ratificata questa pace, possino liberatnenteTritornare in patria («datum in Castris ottomanicis apud traiectum Hussi1, 12 Iulij
1711*).
   Poniatowski diede subito parte al r£ che il Veziro, per essere stati corrotti col denaro del Zaro li suoi miniştri, vo-leva far la pace senza includere il r&. II r& montb a cavallo, e, verso la sera del 12 luglio, arrivd al campo de’ Tartari, ditnandando al Chano la ragione. Ed ei gli rispose che tra-vagliava per il suo interesse, mâ il Veziro non l’ascoltava. II r& subito si port6 del Veziro, il quale, avvisato, si mosse dai padiglione sino aii’ uscio del medesimo per ricevere il r&. II Chano de’Tartari sopraggiunse ancora, e tutti a tre s'assentorono.
   II Veziro si scus6, con dire di non aver potuto rifiutare, secondo le loro leggi, la pace al Russo; e, dimandando il r& truppe per obbligare anco il Zaro ad una pace con lui, le rifiutb, dicendo che ancora questo era contro le loro leggi, non potendo piu rivocare li patti stabiliţi. II râ se ne and6 tutto in collera, senza neppure dire addio, dicendo che si lagnera dai Gran-Signore, e ritornb dai Chano, di dove mont6 un’ altra volta a cavallo, per tornarsene a Bender. Lasci6 per6 il sig. Fabricio, ministro del duca di Holstein2, lâ, per-ch& desse ordine alia sua cavalleria (la quale avea ordinato di seguirlo, credendo di trovare il Chano, e fare ancor’esso la pace) di ritornarsene ancora a Bender3.
   II r& di Svezia scrisse al Gran-Signore, lagnandosi contra il Vezire, ed il Vezire, al contrario, dava ragguaglio al Sul-
   1 HuşY, ciitâ presso al Prut, al S. di £t&nileştY. II Sceremetev os'aggio era Michele Boris, figlio del fejflmaresciallo.
   *    Federico-Ernest von Falnice b l'autore delle «Anecdotes du stjour du roi de Su&de â Bender», stampate a Hamburg, nel 1760.
   *   Lo stesso racconto, con qualche fioritura, alia fine del quinto libro del Charles XII di Voltaire (secondo leftera del Poniatowski stesso).
www.dacoromanica.ro
68
ALEXANDRU AMIRA
tano della vittoria e pace. Mandâ il suo Chehaya ed altri per portare Ie nuove, diceado ancora che il râ era contento. II Sultano, in luogo di ritnunerarli, gli fece arrestare nelle case Ioro, sino aii’ avviso del râ. II Veziro frattanto sollecitâ for-temente la partenza del râ, ed anco dimandâ miniştri suoi, per trattare la pace con li plenipotenziarî russi, giacche vo-leva farla. II râ, sotto vaxj pretesti, ricusâ d’andar subito, e scrisse una lettera, a 7 agosto, al Veziro, in risposta, e diceva, fra le altre, che li suoi affari gli avrebbe trattati il suo in-viato a Costantinopoli1. In quanto poi, che gli domandava gli plenipotenziarî, si crede che il Gran-Signore gli abbia ordinato, sopra il primo avviso della pace fatta colii Russi, che procurasse ancora quella del re coi Russi. II Veziro, sdegnato di tale risposta, ordinâ al Pascia di Bender di obbli-gare il râ, ancor per forza, a partire, ed, acciocchâ non po-tesse piu scrivere al Gran-Signore, mandâ un Ciaus a diman-dare in arresto, per un debito finto, il suo segretario delle lingue orientali, şig. Alessandro A mira, e mandarglielo al campo; lo che fâ eseguito con finezza. Trâ giorni stiete Amira al campo del Veziro, senza vederlo ; frattanto, il Pascia di Bender persuase il râ di partire; lo châ perâ ricusâ. Ve-dendo questo il Veziro, ordinâ di tagliarli il suo taino, ac-ciocchâ avesse egli mandate le provvisioni per Iui ai luoghi pe’ quali il râ, ritornando, doveva passare; ed al Gran-Signore scrisse il Veziro la renitenza del râ, e che si scusasse di non avere altra persona, per trattare gli affari, che il Func a Costantinopoli, il quale dovesse perciâ mandarsi al campo2. Lo che fece il Gran-Signore. Arrivato Func dai Veziro, conferi con lui, e poi fîi mandato il Func dai râ, per ragguagliarlo del conferito col Veziro. Frattanto il Gran-Signore a Costantinopoli fece decapitare il Chehaja e Io scrivano, per aver rapportato falsamente, e non agito retto, nâ in favore del râ, suo amico, pe’l cui interesse erasi fatta la guerra3.
    1 Amira traslato in lingua turca questa missiva del re.
    1 II re dava nuove instruzioni al Funck il 14 settembre (Westrin, p. 9, nota I . L’agente scrive una lettera al 4 agosto (i miei Acte şi fragmente, I, p. 323),
    s Mentre questo accadeva, il Vesiro si ritirava lentamente verso ’1 Danubio,
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CAROL AL Xtl-lea
69
    Func prese plenipotenza dai rh, and6 e venne qualche volta ; tnâ nulla si fece, perclie il re voleva che i Russi rico-noscessero Stanislao, gli rendessero tutti gli Stati presili, ed i Russi non volevano abbandonare il loro alleato Augusto e volevano ritenere Livonia e Finia. Onde il Veziro rimandâ alia Porta îl Func, dandone ragguaglio al Sultano, ed al re di Svezia scrisse lettera di partire, ordinando al Bassâ di Bender di non somministrare piu niente, poichâ le truppe per accompagnarlo erano pronte ed i viveri pel suo sosten-tamento fossero giâ mandati a Zozora, scala del fiume Pruth in Moldavia1.
    Non ricevendo piti niente il re, fece, egli ed i suoi grandi, molti debiti dai particolari, a credito del râ*; mâ non volle partire, ad onta di tutte le minacce. Anzi, quando li Bassâ furono mandati per forzarlo alia partenza, egli si spiegd, che piuttosto lâ vorrebbe combattere, e perder la vita, che non avere sicurezza bastante di truppe, le quali dovevano accompagnarlo per la Pollonia; poichâ in segreto egli aveva saputo
Secondo la relazione olandese del 18 settembre, basata sopra lettere del campo turco, in dato del 29 agosto, egli sarebbe stato in un luoco distante sei ore dai Danubio: «Den Vezier damaels nog ontrent ses uren verd aen de noord zyde van den Danauw in Moldavia gecampeert en de Czaar van Moscovien by de sterckte Caminiec in Podolien». La relazione del iz ottobre lo dice arri-vato a Reni (Tomarova), sul Danubio, ove aspetta che'l Zaro aderapisca le sue promissioni: «Den Vezier is.. . met het oUomanische leger voor Tomo-rowa, aen de noord zyden van den Danauw gelegen, komen cam peren, alwa Syn Hoogheyt soo lange stael te verstoeven tot dat het tractaat van vreeden, met Zyn Czaarsche Majesteyt gemaakt, in alle syne deelen geexecuteert off, ter contrary, volcomentlyck afgebrocken stael te werden». Arrivato in Andrinopoli, egli perdette la sua alta situazione al 20 novembre, essendo relegato a Mili-lene, dove mori pgco doppo (Hammer, IV, p. II5),
    1 Ţuţora, al S. di Iassy, trâ ’l Pruth e Ta riviera Jijia; celebre pella bat-taglia trâ Polacchi e Turchi nel 1620. II principi di Moldavia ci stendevano spesso le loro tende iu tempi di pericolo o di pestilenza.
    * V, l'articolo di Teodora Westrin : Anteckningar om Karl XII: s orientali ka Kreditorer, nella Historisk Tidskrift. 1900, p. 9 seg. II rh domandava allora alia Porta un nuovo imprestito di 1.200 borse. II tain fi ripreso soltanto nel mese di marzo 1712 (ibid„ p, 10). A Bender non governava ancora’l nuovo Seraskier, Ismail. Un’altro dei tre Pasciâ, b quel dt Salonico (Voltaire, Charles XII, libro sesto). ,
www.dacoromanica.ro
70
ALEXANDRO AMI BA
da quel Bassâ che era destinato di accompagnarlo, che aveva ordine di non portarlo che sino ai confini della Pollonia. Venendo adunque il Bassâ, come dissi, egli mise in ordine il suo esercito, e cosi diede a loro udienza. Vedendo loro questo, diedero parte al Veziro, e questi al Gran-Signore, il quale permise che potesse il râ svernare a Bender, e forse neU’inverno trattare coi miniştri russi, e, dall’altra parte, si potesse lasciar venire il ministro pollacco, che veniva dai canto del râ Augusto,—contro di ci6 che il re di Svezia protestava. Quest’ambasciatore pollacco era chiamato Cho-mentowski, Voivoda di Mazovia, ed arrivâ nell’autumno, allog-giando a Fener8.
   II Gran-Veziro par ti dai campo con 1’esercito, scrivendo 1’ultima lettera al re, offerendoli il taino, come prima, dai Gran-Signore, e da conto suo gli mandâ io m. piastre, per
   1 Quartiere di Costantinopoli e culla dei celebri Fanarioţi. Su Chomenton şti, y. anche sopra. Axintie, il cronista del secondo regno di Mavrocoidato, paria (Kogălniceanu, II, pp. 139-40) del suo passaggio per Iassy, il giorno di 8 19 ottobre 1711.— In questo mentre c’erano persone che aspettavano di veder Carlo ritornando verso ’l suo paese lontano. Cosi scrive, da Lemberg, il 8 of tobie, il Spiegelski: cDonque, si le roy de Suede passera par cette endroit [l’Ungheria], indubitablement Vostre Majestd [il re Augusto] atendra den peu des revolutions extraordinaires. Le Miecznik de Moldavie, en passans par lâ, a bien observi le dessein des Hongroy» (ms. citato di Dresda, f« 662 V°). Lo stesso scriveva al 2 di ottobre, parlando al r& del Toma Cantacuzeno, aiutore valacco dei Russi, che aveva dovuto fuggire, come anco ’l Moldavo Cantemir: «Le 30 septembre, il est arrivd ici le proche parent du prince de Moldavie, nommâ Thomas Catacuzinus, lequel a rendus de bon Services â Brahilow au generalle Rhenne: ce pauvre prince a eşti persecute par Ies Tartars et Mol-daviens, qui cherchent le moien» de l’atraper, mais il estet sur ce garde; il a passd par la Moldavie et aprez par la Transilvanie pour Venise ; et il part demein pour trouver le generalle Rhenne, et â son retour Sa Maieste Carienne; mais, comme il m'a fait l'honneur de loger avec mo , il m'a ditte qu'il desiret de ce presenter deven Vostre Maiestd; c’est pourquoi, den quelques jours, nous esperons de partire; ou ie me faird l’honneur, en me prosternens â ses pieds, de l’amener avec moy; il a avec soy un corriers nommd Liberius Col-lotij, qui portet des lettre de Sa Maiesti le prince Carienne (stc), pour Sa Maiestd Cariene, mais, comme il se sont trouvă en chemin, il reviendront ensemble chez S. M. Carienne». V., sil Toma, anche Documente Brtncoveanu, P- ŞL
www.dacoromanica.ro
CRONICA LXJÎ CĂROR AL Xll-lea
71
mano del Bassâ di Bender, e fece scusa delle irritazioni che seco lut aveva avute.
   II r& rifiutâ e l’uno e l’altro, e spese del suo tesoro per tre mesi in circa. II Veziro Baltag! alia fine lu deposto, al principio di novembre \ et anco il Bassâ di Bender. L’Aga de’ giannizzeri, Jusuf, si fece Veziro, e dai nuovo Bassâ di Bender accettâ poi il râ il taino, ma non le io m. piastre.
   Gli amici del râ erano il Chano de’Tartari, il Kislar-Aga2, Muftl e Basch-Imrahor8, ed altri; dei miniştri cristiani, Des-salleurs; et il râ pure seco aveva uno inviato francese, chia-mato le brigadier monsieur de Fierville, per consiglio. Ales-sandro Amira fu anche liberato, per ordine della Porta, ad istanza del râ, e venne a Bender li 8 novembre [1711].
   II Func frattaiito, ritornato a Costantinopoli, stese una memoria al Caimacam, per esser resa al Gran-Signore, la quale consisteva in lamenti contra il Veziro ed insinuazione di ricominciare la guerra; facendo nell’istesso tempo un’ alleanza perpetua, offensiva e deffensiva,
   In questo mentre, la Porta ed il Chano de’Tartari man-darono alia Repubblica di Pollonia persone per comunicare a quella la pace fatta coi Russi, e per invigilare nell’ istesso tempo agii andamenti dei Pollacchi, per le fazioni. II râ di Svezia mandâ parimente, coll’inteligenza del Chano, un suo fido officiale, nobile, di nome Tornsold, per assistere al suo uomo, con insinuării gli aderenţi d’Augusto, per farli tornare al partito di Stanislao, e per minacce, ed altre strade. II governatore russo d’Assoff faceva qualche difficoltâ, con dif-ferenti pretesti, per evacuare Assoff: si rinfaccib queHo ai ostaggi rusă, che il nuovo Veziro, coU’armata, da Adrianopoli condusse a Costantinopoli. Si stipulâ che nel termin di tre mesi sarâ evacuato intieramente, e senza di che si farebbe di nuovo la guerra ai Russi*. Questa risoluzione fu communi-
   * V. disopra, p. 68, nota 3.
                               2 Che aveva ’l comando del quartiere delle donne nel Seraglio. Era allora '1 potente Usun-Suliman, cheebbe questo posto dai 1704 a! 1713 (Hammer, IV, p. 702).
   * Detto anche Boiuc-Imbrohor, ii Cavallerizzo-Grande.
   4 II governatore di Azov era Apraxin, zio del Zaro (Neculce, in Kogîl-
www.dacoromanica.ro
72
ALEXANDRU A MIRA
cata al i& di Svezia, il guale se ne consol6 assai, ed il nuovo Bassâ di Bender, Ismail, anco prometteva di obbligar la Porta di fare di nuovo la guerra. L’affare an do sino a lâ, che il Gran-Signore mandb nuovi ordini a tutti li Pasciâ di consti-tuirsi di nuovo colle loro truppe alia primavera in Adriano-poli, cio£ ai 21 del mese di marzo 1712, ed il Gran-Signore col ministero si portb in Adrianopoli. Oltre che nel conse-gnare tardavano ii Russi, fu anco la ragione, che il Zaro promise di evacuare la Pollonia e di non piu entrarci, sotto alcun pretesto, colle sue truppe: egli pass6 perd con quelle per la Pollonia in Pomerania, per assediare Strahlsund col r& Au--gusto e [quello di Danimarca; qual piazza, arrivandovi a tempo
niceanu, II, p. 336). Secondo Hurmuzaki (Fragmente sur Geschichte der Ru m nen, IV, Bucureşti, 1885, p. 75), si sarebbe arrivato a una dichiarazione di guerra, doppo la quale si conciiiuse la convenzione del 16 apnle 1712. Cf. Hammer, IV, p. 116. — Sulla situazione ne) principio dell'anno 1712 contiene sicure notizie, poco conosciute, una lettera del Moldavo Turculeţ, ch’era diventato colonello dei Pollacchi del re Augusto e aveva preso parte essenziale all’ incur-sione dei Russi a Cernăuţi, nel 1709 (N. Costin, in ICogălniceanu, II, p. 69). 11 titolo & ’l seguente: «Copie d’une lettre de Monsieur le colonel Holnik (sie: Stolnik) Turcul, dcrit en polonois A S. E. Mr le castellan de Cracovie, Grand-General de la Couronne; datee â Tuczap, le 17® janvier 1712» (ms. 3625 dell* Archivio Reale di Dresda, f° 60 Vo). Si paria prima di una •ver-tenza Irh ’l Cbano ed il Vesiro, che dâ colpa ale orde incapabili di quello di aver saccheggiato la Valacchia (Moldavia), di cui il Chano, al contrario, fa nsponsabile ’l Vesiro stesso. Poisi pţosegue con queste nuove : <Le dit Ham s’est rendu de la Porte dans un l:eu eloignă de Sakczi â une lietle et demie, de l’autre cotă du Danube, ou il passera ce mois Ies fâtes de Beiran, apres lesquelles il passera le Danube k Smailowo et ira â Kiszla [Ctşla], ou son fils et sa Cour l’attendent, et l’on dit que le General et le Tresorie r] de Va-lachie doivent aller k sa rencontre pour luy faire presect des chevaux, de carosses, trente bourses remplies d’ăcus, etc., et d’autres choses de valeur... Les Tartares de Budziak ne f ont point de preparatifs pour quelque expedition, le pais ătant desert par les ravages qu'on faits les armăes, k cause que presque tous les habitans de tout sexe et condition s’en est retiră pour changer leur demeure et la fixer dans la Valachie de l’autre cotă du Pruth, pais qui est appelă parmi eux Kielan, tres-fertile en pâturages ... Le Hospodar de Valachie [Nicolas Maurocordato] a fait prier le Ham de faire entrer en garnison k Jass des Tartares de Budziak, pour veiller â sa suretă, et de monter la Sarde conjointement avec les Vaiachiens, mais qu’ils soient payez en Boudziak et qu’ils en .tirent leur munition de guerre et de bouche».
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUl CAROL AL XU-lea
73
soccorso francese, nonpresero1. II Gran-Veziro, arrivando, trattd con gli ostagi russi, li quali sottomano furono favoriţi dall’-Imperatore dei Romani, dalia Inghiltterra ed Olanda; ed 11 re di Svezia, con Stanislao, da Francia.
   Sentendo ci6, li Russi temevano, ed eseguirono ii trattato, e, per mediazione d’Inghilterra ed Olanda, fecero con gli ostagî un’altra pace, assicurando il libero passaggio al re di Svezia, II Sultano istesso la notificb da Adrianopoli, nel mese di aprile1 2 * 1712, al re, credendo di avere bastantemente fatto per il rh, Gli dice di partire, e che non soffrira niente, e che gli manderâ denaro, e tutto il bisognevole, e che le disposizioni della suapartenza e passagio per Pollonia, abbia raccomandate al Chano della Crimea et ad Ismail-Bassa di Bender. La lettera fu portata da un deposto Ciaus-Basc'18 al re, il quale lo ricevette come ministro, pubblicamente, e lo regalo, nell’udienza, di una pelliccia di zibellino4.
   II r&, agii 18 giugno 1712, rispose al Sultano, rimandando il ministro turco, dicendo che non apettava altro che l’e-sercito turco, gia da tanto tempo promessoli, per ritornarsene al suo regno, per la Pollonia; dimandâ una somma di denaro [edil consiglio, cosa avevad’osservare con quest’ultima pace fatta5 * *; prega di non accettare l'ambascîatore del r£ Au-
    1 Neculce, che fuggi in Rusia dopo gli awenimenti di 1711, nei quali ebbe cna parte notevole, descrive come segue l’itinerario della Czar: Movilâtt (Mogilew) al Dniesler, Kamieniec (v. disopra, p. 58, nota 3), Varşovia (3-4. giorni di ri poso), Riga, Fietroburgo, dove passa l’inverno. Poi fâ menzione della lunga campagna in Finlanda, intorno la cittâ d’Abo (Kogălniceanu, pp. 333, 336).
   1 V. disopra, p. 71, nota 4. II Seremetev se ne stava a Chier anche nel mese di maggio. II ms. 3532 I dell’Archivio Reale di Dresda dâ (f0 56) la <Copia eines Berichts aus Lemberg, den 4ten May 1712, von meinen griechi-schen Correspondenten, welcher aller Briefe so von Feld-Marschatl Szermet, aus Kyow, kommen, expediret». Vi si paria anche del’ esule valacco Toina Can-tacuzeno. V. Documente Brincoveanu, p. 51.
                     * Capo dei ciausci, che erano impiegaţi per commissioni della Corte.
                                 4 Le lettera al re k pubblicata in traduzione da Voltaire, Charles XII, libro sesto.
    6 Al 23 giugno il re dava una ricevuta per 1200 borse che ’1 Sultano
aveva promesso di mandarli quando ’1 re sarâ pronto pel ritorno. Ma fino al
mese di settembre non arrivâ ’1 danaro aspettato a Bender (Westrin, /. c., p.
IO). Nondimeno, il bailo consegna, al 30 giugno, che la metâ di questa somma
www.dacoromanica.ro
74
ALEXANDRU AMIRA
gusto, e di obbligare per i trattati ii Zaro di far sortire Ie sue truppe dalia PoIIonia; rinfaccib piu cose, ch’egli diceva, e non sperava d’esser’escluso dai trattati con i Russi, ecc.
   In questo mentre, si sentiva giâ Ia venuta dell’ambascia-tore del r£ Augusto, ed il Veziro Iusuff-Bassa Giurgi1 favo-riva I’affare, et era nemico del r£, come anco nemmeno scrisse, secondo il costume, al r£ quando ii Sultano istesso mando ii deposto Ciaus-Bassâ con Ia sudetta sua Iettera.
   Li miniştri turchi amici del rb consigliarono il Sultano di non lasciare partire ancora il r£, venendo l’ambasciatore di Augusto,—che forse si potrebbe trovare qualche mezzo termine co’ Russi, per Ii suoi affari, o un ripiego per il suo rittorno in patria piu facile. Fu dunque al r£ per-messo di svernare ancora a Bender, o piuttosto a Var-nizza9, villaggio mezza ora lontano di Bender, dove alloggiava il r& sempre, e furono contrammandati tanti eserciti, li quali dovevano accompagnarlo, quanto ancora gli altri requisiti per il viaggio. Sapendosi a Bender la venuta dell’ amba-sciatore d’Augusto, li magnaţi pollacchi, che erano del r& di Svezia, giudicarono a proposito di mandare alia Porta ancor loro un’ agente, e scelsero il fratello del Casimiro Crispin Chattamano-Picciolo di Lituania, per prevenire l’altro. Andd presto in Adrianopoli, fece molte riprotestazioni, che Augusto non era re, che I’ambasciatore di Augusto non dovesse essere ascoltato, che gli Russi, contro li trattati, si trovavano continuamente ancora nella PoIIonia, e tutto quello che poteva guastare I’affare del r£ Augusto.
   In questo mentre, fuggl dai r& un capitano con 50 uomini, dell’ esercito cosako; il quale fece ricercare; e, sapendo che molti Svedesi fuggivano dai Russi e si ritiravano in Turchia, dinomind il capitano Sciader, come commissario, per cer-
fosse gii spedita al commissario Ahmed-Aga di Bender e che l’altra meta doveva esser sommiuistrata dai due principi rumeni, nel como del loro tributo (Hurmuzaki, IX, parte I, p. 493i “° DOLV).
   1 Giurgi, ciob Giorgiano.
   9 Var ni ţa. Si chiama cosi perche vi si trovavano le fosse d'onde si estraeva la colcina, detta in rumeno var, per la fortezza di Bender.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI CAROL AL Xll-lea
75
carii e portarii da lui. Gli diede lettere di raccomandazione ai Bassâ d’Assoff, di Jeni-Kala1, ed al Sultano tartaro di Nogaci8 e quelle parti, e con danaro abbastanza.
   Li tre principali ufficî nella Crimea, doppo ii Chano, sono: il Kalga-Sultan s, Nurredin et Or-Beg, li quali cambiano i Ioro ufficî alle volte, e si fanno Chani col tempo; essendo di famiglia regia di Genghiz, dell’India1 * * 4, la quale regnava avantichâ venisse Tamerlano.
   Le principali quattro famiglie nobili di quella Tartaria sono: li Schirrin, Mansur-Ogli, Baron e Siginit5 *, e questi possono aver moglie della famiglia reale; gli altri Mirza di Nogai non possono maritarsi con Sultane, ma da altro Mirza prendono moglie.
   Li Sultani di Tartaria non prendono per moglie figlie dei Mirza, mâ bensl dalii beig di Circassia, li quali piîi nobili sono; per altro, un Mirza non prende mai moglie fuori del suo rango, o suddito, detto Kara-Tatar*, poiche conservano un’ antichissima nobilitâ.
   Un’ altro rango in Tartaria e di Capi-Kuli, od uomini di Corte, e taluni possono diventare Veziro del Kan. Defterdari7, paggi, cavallerizzi8, etc. Tali cariche Ii Sultani e Mirza non accettano. Tutti questi sono la maggior parte della Circassia, e fîgli di beig. II Chan hâ un* ordine di milizia che si chiama Seimen, o carabinieri: il capo sopra i cento, si dice boluk-baschi9î hanno questi per6 il soldo dai Gran-Signore, e non
   1 leni-Kale, cioe Cittâ-Nuova, aii’ iimo di Kertsch.
   1 I Nogai formavano uno dei tribi tartari.
   * Luogotenente del Chano.
   * Discendenti del celebre Ginghis-Chano mongolo.
   8 Cf. Peysonnel, Trăite sar le commerce de la Mer Noire, 2 voh in 8®, Paris, 1787.
   4 Tartaro Nero, cioe volgare.
   7 Tesorieri, «maeştri della Ragione».
   8 Peik e Imbi ohor, in turco-tataro,
   9    Capo di schiera. Anche i Valaccht avevano avuto nel secolo XVII0 i loro
seimen, Cf, anche LazSr Şaineanu, Influenţa orientală asupra limbet fi culturel
romine, II, Vocabularul, Bucureşti, 1900, pp. 105-6.
www.dacoromanica.ro
76
ALEXANDRU AMtRA
dai Chano. In tempo di guerra non si battono, ma solamente sono destinaţi per difendere la persona del Chano.
   Le madri del regnante Chano dei Tartari ordinariamente tengono gran credito.
   Li Tartari della Bessarabia, dettiBugiac 1, sono del Piccolo-Nogai venuti ad abitare, da IOO anni, li, per tenere in freno li Moldavi, li quali all’ antiquo solevano ribellare piu volte contra la Porta a. Quelle sono varie nobili famiglie, come Or-Mehmed, Orag-Ogli, Dokus-Ogli, Azamet-Ogli8, Mamai, Nai-man *, Ali-Ogli, ecc. Questi Mirza alle volte ricevono in moglie figlie di Sultani tartari di Crimea, ma non quelle di sangue reale, ma quelle che nascono da schiave.
   Li consigli in Tartaria, sono dai Chano sino all’ ultimo Tartaro; trattano famigliarmente, sedendo, e fumano tabacco in presenza del Chano, ma, per rispetto, scuoprono la testa. Mangiano carne di cavallo mezzocotta; non si servono d’ar-genteria, n6 buoni alloggi; ma hanno bestiame e schiavi; non studio, ma bon giudizio; non hanno armi da fuoco, ma lance et aste; si vestOno di pelle, e non si lavano mai.
   Li Turcomani sono quelli, che li Tartari chiamano Cumuc5 e li turchi Lesghi et abitano vicino alia Media antica, verso il Mar Caspio, e sono ancora specie di Tartari.
   La Porta, avendo fatta la seconda volta la pace coi Russi, diede commissione al Chano dei Tartari di persuadere il re di Svezia per la partenza, e si fece tutto pronto per quella: il rb, dall’altra parte, conferiva col Chano, perche persuadesse la Porta che facesse la guerra contro Ji Russi ed il r<b Au-
   ’ In quel tempo il nome di Bessarabia non si estendera che sulla regione del Basso-Danubio.
   *    Ebenvero che nel principio del suolo XVII0 rimasero stabiliţi qul i Tartari che venivano fin’ora soltanto per difender le ciltâ turche della Bessarabia o per preparare un1 invasione nella Moldavia e Valacchia. V. i miei spesso citati Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe, p. 216 e seg.
   8 Cioe figlioli di Orac, Azamet ecc.
   4 Probabilmente Naima. Mamai 4 un antico nome tartaro, reso celebre da un capo del secolo XIV®.
   *    Ua beg de’ Cumuc fc menzionato nel secolo XIV® (v. le mie Notes ei extraits pour servir h thistoire des eroisades, I, Paris, 1899, p. 24).
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CABOL AL XlI-lea
77
gusto, per ristaurare il r& Stanislao; l’ambasciatore del re Augusto esclamava anco alia Porta, dicendo che la Porta non dovesse rompere la pace di Carloviz *, facendo essa la guerra a la Pollonia; ed altre ragioni adduceva.
   II Chan perd scrisse una risposta al Sultano, consigliandoli la guerra, e di rimandare per la Pollonia il r& di Svezia, ancora nell’ inverno, accompagnato da truppe turche, le quali potessero, in caso di bisogno, resistere ai nemici; e che si mandasse per danaro ad imprestito al re, poichâ le 2008 borse non bastavano al r6 per pagare le truppe ed i suoi debiti contratti a Bender8.
   II Sultano, alia fine, risolse la terza volta di far la guerra ai Russi; mise nelle Sette Torri li due ostagi russi, Schafirov e Scheremetov, e mandd al r& piu denaro,—che la somnia imprestata al re faceva in tutto ^ reali5, e scrisse una let-tera di tenore, che dovesse partire coli’ essercito per la
   1 Ultima pace conchiusa dai Turchi coi Polacchi, nel 1698-9.
   *  Forse 1200. V. disopra, p. 73, nota 5.
   8 In questo tempo i Turchi cominciarono anche negoziazioni formali col rfe Augusto. Al 20 settembre 1712 si tenne a Lemberg una conferenza trâ gli emissart turchi e tartari, Ahmed-beg e Seferszaha-beg, ed i Polacchi. I Turchi fecero osservare che «auch ietzund ist ein Universal zu dem walachischen Hos-podar [Maurocordato] herausgekommen dass al le welche von euren Granzen hier einfallen, nach Bender gechen sollem. In questo stesso ms. 3532 dell’ Archivio Reale di Dresda (il passo citato sul f° 143 V°) si contengono notizie sull'espulzione di Polonia del'.a fazione suezzesee le conferenze turco-polacche per la cittâ di Hotin al Dniestr. Ci si coglie anche quesla nuova (1° 213; senza dato;=l7I3): «Dans ce mom enten regoit avis du Grand-General que le Tartar-Han et le Hcispodar de Vallaquie ont livr6 plus de 100 Polonois du parti con-trăire, au commandant de Snyati n et de la S. Trinilfe (sic), lls ont promis de livrer le reale aussi et de vivre en bonne intelligence avec S. M. et la Repu-blique de Pologne». AL f° 48 V°, in un eslratto di Costantinopoli, 25 aprile st. v., si conuene che «le Bassa aussi bien que le prince de Moldavie doivent desavouer I'irruption du Palatin de Kiewe,. Quest'incursione, proggettata, pare che non arrivasse mai,
   *    Di fatto, nel novembre si mando al re la somata di miile borse soltanto. Lui domandava almeno altre miile per poter pagar i suoi debili locali e far il viaggio che intendeva, con un esercito di 10.000 uomini [(Westrin, /. c., pp. 10*2). La leltera del Sultano che accompagna le borse, nel libro sestodl Voi tai re.
www.dacoromanica.ro
78
ALEXANDRU A MIRA
                          Pollonia al suo paese, per agire contra li Russi, e che lui avesse dichiarato la guerra a loro alia fine di novembre 1712 *.
   11 rb non era troppo contento di questa lettera, perchâ credeva che questa guerra doveva farsi, essendo lui ancora in Turchia, per obbligare il Zaro, facendo una pace, di restituirii i suoi paesi, e poi fare lui con la Porta una stretta allianza. Scrisse perciâ al Sultano, in risposta, che da Bender partira, ma nell’ istesso tempo insinuâ al suo inviato alia Corte Ottomana et all’ ambasciator di Francia, che trava-gliassero che il rb non partisse avantichâ la guerra non fosse principiata e Unita, poichâ temeva che non fosse stato per farlo partire solamente, e si riportava al suo inviato, attendendo Tunica risposta ancora.
   II r&, doppo aver ricevuto il danaro del Gran-Signore, pagâ a Bender tutti li suoi debiti; ma il danaro non era sufficiente. Onde il rb dimando altre 100 borse dai Chano e Passa di Bender; quelli lo scrissero a Sultano, pili tosto forse di legittimarsi, e per sollecitare, dicendo che avesse ricevuto tutto il denaro primo, e poi non partisse il r&, come promise. II Gran-Signore si mise alia fine in collera, e non diede risposta sopra questo punto, mâ mandâ li regali al Chano, che si accostumano quando si fa guerra, come fu dichiarata contro li Russi, e premeva la partenza del rb. Notificâ al Chano che li miniştri russi, frâ li quali era ancora il vecchio Spiegel, aveva fatti mettere in carcere, e quelli del r& Augusto avea fatti detenere in Adria-nopoli.
                          Eravi, colTambasciatore di Augusto, anco il general Goltz, detenuto in Adrianopoli, il quale primo, giâ per via di Vienna, 1
    1 Al 11 novembre, dopo novelle dai Chano che’l Zaro non voleva osservar la pace, fu congedato ’l Vesiro, il di cui successore fu Abasa-Soliman, giâ schiavo del Kizlar-Aga e, qualche tempo, Caimacam del deposto. Al 19 fu dichiarata la guerra ai Russi: anche i loro due ambasciatori dovettero entrare nella prigione di Stato. Al 18 l'ambasciatore olandese scriveva che i principi rumeni avevano anch' essi ricevuto J'ordine di piepararsi per la guerra: «Ge-lyckroede dat de princen van Moldavien en Wallachien jnsgelycx geordon-neert soude wessen, haer ook tot den velttogt gereet te maken >. In decembre
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI GABOL AL XII-lea
79
venne alia Porta 1. II Gran-Signore scrisse egualmente una lettera al rh, quasi dell’istesso tenore: il Chano per6, ed il Passâ di Bender, vedendo che il re non aveva troppo gusto di partire, lo scrissero al Gran-Signore, pregandolo di scri-vere un’ altra lettera al r£, per ammonirlo di partire. Lo che fece il Sultano, scrivendo, dach& tutto erasi pronto e disposto per la sua partenza, non volesse piu trattenersi a Bender; uguagliando il tenore dell’ istessa lettera a quella del Chano de’ Tartari e del Bassâ di Bender.
   II rh ci rispose subito d’esser pronto per partire, subitochâ l’esercito comparisse; e lo prega ancora di miile borse di piastre ad imprestito 8; ed il Cancelliere del rh, Miiller[n], scrisse nell’ istesso tempo al Gran-Veziro, Iussuf-Bassa3, pregandolo
il Sultano pianto le sue tende a Andrinopoli. Cf. Hammer, IV, pp. 116-7 e Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 75*
    1 V. disopra, p. 52, nota 4. A questi ordini si riferisce anche la seguente relazione del Wackerbarth e Vesnich; Vienna, 4 marzo (tns. 3269 dell’ Ar-chivio Reale di Dresda, f° 26 V°) : cAuch bereits [Porta], durch verschiedene Abgeschickte, expresse und scharffe Ordres denen beyden FUrsten in der Wallaehey undt Moldau aufferleget, ohne eintzigen Verzug alle Requisita zu den Brttcken-Bau (deren eine zu Obluziz, die andere gegen der Wallaehey Uber die Donau, wo solche fast eben vmb diese Jahres Zeit in anno 1711 gestanden) anzuschaffen und an bestimbte Orte zu bringen.
    2.  Den Tribut an Geld auff das Schleunigste abzulegen.
    3.     Den Fluss Pruth zu besserer Bequemligkeit der Navigat ion und folglich Forlbringung aller Kriegs-Nothwendigkeiten răutnen nnd saubem zu lassen.
    4.  Viele tausend Wagen bey Landen zu schaffen.
    5.  Eine ungemeine und fast unerschwingliche Quantitât Gedraydes zn liefern.
    6.     Viele Eissgrubben an den Pruth verfertigen und solche mit Eyse anzu-fUllen, und dann zu allen diesen in beyden Fttrstenthttmem die Anstalten ge-inacht werden sollen.» Anche nel ms. 3629, f# 398, si notano, in una lettera del 3 febbraio 1713, questi comandamenti per una prossima gnerra: «Frâ tanto furono dalia Porta conseguentemente spediti doi Aga alprencipe di Vallachia, il primo con comandamento di allestire tre miile carri e sufficienti legni per nuovi ponţi da farsi sul Danubio, e poi anche di nettare il hume Prutt per renderlo piu commodo al trasporto degl' alttrezzi ; il secondo, per riscuoter e partar il solito annuale tributo del paese al Bassa di Bender [dunqut per il re di Svezia], — e questo senza indugio di tempo >.
    1 V. disopra, p. 77, nota 2.
    • Dunque prima del li novembre, quando fu deposto Iussufl
www.dacoromanica.ro
80
ALEXANDRU AMIRA
di non affrettare tanto la partenza del r6, e di cooperare che ii Sultano imprestasse le miile borse ancora.
   II r& volle fare al Chano della Crimea un regalo in da-naro, benchâ non accettb, ma li fece dire che, quando lui avesse di bisogno, sarebbe ei pronto di prestării una somma, purchâ non la dimandi dai Sultano, poichâ non l’avrebbe avuto, e che si preparasse di partir subito, poich& senza di quello le sue cose potrebbero andar male. II Cancelliere ringrazib il Chano della buona ammonizione, e che infalli-bilmente partirebbero, ma, pe’l denaro, che gia avevano scritto al Sultano, e speravano di averlo,
   Vedendo per6 prima gli alleati, ciofe li Russi e’l partito del rh Augusto e la Danimarca, che la Porta favoriva, almeno esteriormente, il r& di Svezia, mandd il r6 di Prussia, verso la fine di settembre 1712, un’ inviato suo, detto Eosandel1, di nazione svedese, al r& di Svezia, per offerîrli la pace con gli alleati, od almeno col rd Augusto, a buone con-dizioni. II r6 rifiutb tutto, rimandando l’inviato prusso nel mese di decembre 1712. In questo mentre arrivb infausta nuova, che il suo generale Steenberk8, col suo esercito di
   Svedesi, era costretto di capitolare coi Danesi in Pome-rania, dovendo consegnare tutte le armi, ritornare a diri-tura in Svezia e di pagare pezzi d’argento.
   L’inviato Func frattanto consegnb al Veziro Soliman-Bassâ la lettera del r6 per il Sultano, e quella del Cancelliere p*er lui, Veziro. Vedendo il Sultano il contenuto, si sdegnb; non rispose, ma fece dire al Func che scrivesse al suo padrone, che dovesse partire instantemente. Ed al Chano e Bassâ di Bender venivano nuovi ordini di far partire il r6 in ogni maniera, un giorno piu dell’ altro ; lui, Sultano, si vedeva de-luso, poich& il Chano ed il Bassa assicurarono che, avendo il r& la somma intiera di miile dugento borse, partirebbe subito, contento, nel suo paese, non dimandando altro denaro.
   II Chano, col Bassa, impegnorono tutte le loro forze per
    1 Cf. Fabrice, p. 140. Arrivo )1 17 settembre. * Stenbock.
www.dacoromanica.ro
CBONICA LUI CAHOL AL Xll-lea
81
impegnare (sic) il r& di nominare il giomo della sua parteoza; ed il r& non lo fece mai. Dunque alia fiDe scrissero loro contro del r6, al SultaDO, dicendo che gli abbia ingannati, col dire che sarebbe subito partito, se avesse avuta la prefaţa somma di danaro, e che ora trovava sempre dei pre-testi, etc. Sentendo questo il Gran-Signore, fece disponere le cose, che il rh partisse per mare in Francia e di lâ nel suo paese: lo che giâ gli fu proposto l’anno 1710, mâ, questo. avendolo ricusato allora, lo ricusb anco questa volta, benche fossero fatte tutte le disposizioni dalia Porta per questo.
   II Chano ed il Bassâ rappresentarono al Sultano che il r& non voleva andare per mare in Francia, ne per terra, per Pollonia, nel suo regno; mâ voleva stare a Bender.
   II Gran-Signore mandd a loro un’ ordine di sforzare il re alia partenza, se con le buone non vuole. II Bassâ istesso si port6 appresso il re, e volle persuaderlo di partir per Salonicco, in Francia. II râ si mise in collera, e si spiegb di non voler partire; il Bassâ gli disse che aveva ordine di levarlo per forza! II r& gli disse di sortire subito dalia sua presenza; il Bassâ se ne and6 da Varnizza a Bender in collera, e subito mand6 fu ori a Varnizza di levare tutte le guardie et altri Turchi onorari del râ; fece sortire del villaggio tutti li villani, mercanti, vivandieri, etc. II giorno seguente, stando li Svedesi tutti soli, mand6 una Compagnia di cavallieri ieggieri del presidio del castello di Bender, per cingere tutte le case del râ e de’ suoi, non permettendo accesso a veruno. Taglio il taino, e si diede a bloccare, sperando di obbligare il r& all partenza. II r& per6 mandb qualche 50 de’ suoi uomini, che si fecero luogo, presero acqua e provvisioni. Finite quelle, ruppero tutte le case da loro fabbricate, guastarono la stalla, ove erano 30 navalii turchi, ed abbruciarono tutti quei legni, e, come non si dava nâ orzo, n& altra cosa per i cavalli, fece a colpi di spada uccidere nell’ aperta campagna tutti quei cavalli1.
   II râ poi nella propria sua casa si fortificb con palizzate,
   1 Questa circostanza e data anche dai Voltaire.
   74842. Voi. IX.                                          6
www.dacoromanica.ro
82
ALEXANDRU AH1BA
fece, quei giorni, in cui si trovava cosi assediato, provvi-gione, di notte tempo, di piombo, polvere, etc , e stette pronto per combattere 1.
   II Pasciâ Iasc'16 cavare fuor del campo del râ tutti li signori pollachi, gl’inviati d’Inghilterra, Gieferi8, di Francia, monsieur le brigadier Fierville,—quello di Holstein, Fabricio, non vi era presente,—tutti li dragomani, e si Iascib soli i Svedesi assediati. II solo Amira andava fuori, colla licenza del Pasciâ, per fare al Chano et al Bassâ qualche traduzione d’una lettera, la quale al râ fu mandato da loro. Li signori grandi polachi, come il Palatino di Chiovia Potoski, il principe Viznowiski, il maresciallo Târlo, il conte Crispino, Chat-mano-Minore della Lituania, spaventati di tal procedere, ab-bandonorono Ie loro case, e si ritirarono di notte appresso il r&, per vedere Ia fine di questo.
   Avvisato il Bassâ di ci6, mand6 alle loro case, levarono tutte Ie robe, armi, cavalli, servi e serve, e gli fece alcunl schiavi ed, altri, maomettani, facendoli circoncidere. Fecero poi un consiglio, e si concluse di mandare un ’uomo a questi Pollacchi, di farli invitare a fuggire et andare nelle loro case, ove si renderebbe il tutto. Ci6 facendo, li Polacchi ricusorono per allora, mâ, il giorno seguente, si offrirono di sortire, purchâ il Chano gli desse qualche sicurtâ, e percib fu mandato da lui Giovanni Sapia s, Pollacco, il quale si fingeva partitante del r& Stanislao, mâ era internamente creatura del râ Augusto. II râ sempre piu si fortificava, e risolse piuttosto di morire combattendo, che di rendersi vivo. Alia fine per6 scrisse una lettera al Chano, ed al Bassâ, di tal tenore, che si maravigliava che, doppo tanti onori fattili, si voleva scac-ciare come un’ animale, pontra tutte le leggi, che, non avendo il bisogno, non partirebbe, e piuttosto soffrirebbe ogn’ insulto
   1 Amira lascia qui da parte la resoluzione presa dai Sultano ’l 1° febbraio 1712, che pare non abbia conosduta, e la sentenzadel nuovo Mufti, Ebezadfe, che si dovesse attacare ’l campo di Varni{a (Hammer, IV, p. 117).
   * Jefferyes, fedele amico del re. V. Westrin, /. c.t p. ro.
   *    Sapieha, starosta di Bobruisk. V. Westrin, Axei Sparres brief till Konung Karl JCl]t nello stesso numero della Historisk Tidskrifl, p, 59, nota 6.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUt CAROL AL XH-lea
83
da loro, che essere reso nelle mani de’ suoi nemici, e che si dia tempo di potere scrivere al suo esercito, il quale per ii Baltico d arrivato in Pomerania, etc. Ii Chano dimandava Ii Pollacchi, i quali del suo Defterdar furono condotti a Bender, col consenso del rd; prima perd, il Chano diede loro uno scritto, per sicurtâ, che non voleva renderli al rd Augusto. Poche robe perd hanno riprese, perchd il Chehayâ mangid molto, e poca gente resi furono, scusandosi che si erano fatti Turchi.
   II re frattanto mandd un’altra volta dicendo che voleva vedere il Chaddi-Scerif1, se quel procedere sia per ordine del Gran-Signore. Fii riferito questo al Gran-Signore, il quale in cinque giorni mandd il suo Gran-Cavallerizzo, che era il quarto espresso che il Gran Signore mandato aveva per sollecitare la partenza, insieme col Chaddi-Scerif. II Bassâ col Chano non lo mostrarono subito, mâ sollecitavano, con bella maniera, la partenza del rd: Gieferi e Fabricio, — Fier-ville era gia partito per un certo affare a Costantinopoli—sono andati all ’lmrochor 2, e proposero la loro mediazione di far fare la pace etamicizia frâ il rd ed il Chano de’ Tartari. Fu accettato, purchd il rd parti, doppo 7 giorni d’assedio, li 19 gennaro 1713.
   L’Imrochor, col Ciaus-Bassâ, andarono dai primo ministro del rd, il cancelliere Mullern; proposero l’accomodamento del rd col Chano. II Mullern acconsenti. Li Turchi dimandarono, cosa il rd abbia risoluto intorno alia sua partenza. Disse Mullern, che diceva di voler partire, come lo sprîsse in due sue lettere a Costantinopoli, mâ che avesse di bisogno d’altre miile borse per prowedersi di tutto. Adesso perd diceva di non voler partire, per tre ragioni: i“, che, avendolo assediato per via de’ Tartari, e levatoli i viveri, e scacciati Ii suoi officiali dalie loro stanze, e rapito li Tartari e Libcani3 le loro
    1 Ordine personale del Snltano: kaiitcerif Questo ordine arrivo da Costantinopoli il 10 febbraio (Cronaca moldava del secondo regno di Mauiocor-dato, pel secretari o Axinlie J KogSlniceanu II, p. 148).
    * Lo stesso cavallerizzo.
    » Anche iLipcani erano Tartari; erano stabiliţi presso alia fortezza di Hotin sul Dniester. V. anche la spiegszione che dâ, poco doppo, l’Amira stesso.
www.dacoromanica.ro
84
ALEXANDBU A MIRA
facoltâ (Libcani sono Tartari di Pollonia, che servono ai Turchi nei castelli-frontieri, come Bender e Chottino), e gia si era reso difficile ii partire, e ci vuol molti giorni di tempo, per rimettere Ie cose predette, cavalli ed altre robe, etc.; 2a°. II Chano de’ Tartari ed Ismail-Bassâ, che furono destinaţi per Ia sua comitiva, avendolo trattato di tal maniera, gli sono sospetti e non si fida pici a loro ; 3“. II r£ non avendo danaro sufîiciente per partire, se la Porta li dasse Ifeoni] 500.000 miile, pezze, vorebbe per6 partire; se no, deve provvedersi da altra parte, purchă lo laşei star li, — che non dimanderebbe nâ danaro, n£ viveri, n£ esercito; perehă aspettava il proprio, che venisse in Pollonia per accompagnarlo.
   Vedendo Ia poca disposizione di partire, cavorono li Turchi il Chatti-Scerif, e dissero che, giachâ il r& l'avesse diman-dato, dovrebbe consegnarglielo. Questo conteneva che, a vedere del Chaddi-Scerif, dovevapartire, essendo tutto pronto; che non si darebbe altri ordini. Frattanto il Chan rapportava al Gran-Signore la conferenza col Miiller[nJ: addirato il Sultano, mandd un’altro Capiggl-Bassâ, con l’estremo ordine contro il r&, dicendo che 11 Chano et il Bassâ debbano consegnare il r& al Mustafa-Basciâ, per portarlo a Salonicco, se non volesse rendersi, di combatterlo ed assicurarsi della sua per-sona, e portarlo appresso di lui. E quest’ordine fu datto a tutto il presidio di Bender: Aga dei giannizzeri, il Kadi1, e tutti. Questo fii letto publicamente, e furono consegnate polvere, băile e tutto, per combattere il giorno seguente, che fii alli 30 gennaro 1713.
   In questo frattempo dell’assedio del r& di Svezia, venne il re Stanislao, partito da Svezia, passato per Vienna e Bu-caresti, a Jassi, all’incognito, vestito alia tedesca, in guisa d’offi-ciale svedese, per abbocarsi col re. Mâ gli dispiacque molto di saperlo in tale stato, il quale gli fu descritto da un capi-tano svedese Briand, che con un corpo di soldaţi ed officiali era in Jassi, ed allora sotto guardia, per aspettare la line de-gli affari del re2. II principe di Moldavia, Niccold Maurocor-
   1  L’Aga 4 ’1 capo de’ giamzzeri; il cădi, giudice della dttâ.
   2  Dai 1712 io lâ si hanno molte lettere svedesidel de Briant nel voi. IX,
www.dacoromanica.ro
CEONIOA LDl OAEOL AL XU-lea
85
dato, figlio del fii dragotnano della Porta, Alessandro Mau-rocordato ii mise Stanislao con gli altri, come creduto uffi-ziale svedese, parimente, sotto le guardie; ma, temendo Stanislao che non gli succedesse qualche affare sinistro, si h
parte I della collezione Hurmuzaki. Al 2 febbraio era anche libero, poi fu ar-restato senza che gli ai prendessero le armi, nella sua propria casa j al 23 era libero di andar dove voleva (ibid„ pp. 5°3'4). La misura fu scusata per avers! trovaie leitere nelle quali i aderenţi e sudditi di Carlo XII che si trovavano in Moldavia erano invitaţi a difendersi contro ogni tentativo che fosse falto per allontanargli (Cronica del secondo regno di Niccolo Maurocordato, in Kog&lni-ceanu, II, pp. 143-4).
    1 Niccolă era figlio maggiore nato del Dragomano (v. le due publicozioni di l£mile Legrand intitolate : Genealogie des Maurocordato de Constantinople). Era gi&stato una volta principe di Moldavia (v. disopra, p. 61, nota 2). Doppo la sua deposizione fu incarcerato a Costantinopoli in seguito alle denunziazioni di Cantemir, suo successore, nonchd di Carlo XII, che lo considerava come suo nemico. 11 residente olandese di Smirna dâ notizia al 24 giugno 1711 che si erano richieste da Niccold non meno di 800 borse che avrebbe ingiustamente prese ai contribuabili moldavi e, non potendo ristituirle, si era riffugito dall’ ambasciatore francese.
    «Met byvouginge dat van den heer Mavrocordati, die laast prins van Mol. davien is geweest, 800 beursen werden gevordert, die de invoenders van dat prinsdom klagtig syn gevallen dat van haar by extorsie soude hebben af-genomen en die sy goed hebben gevonden aan den Grooten-Heer te veroveren, tot vervang van de onkosten van desen oorlogh. Om welke redenen, den voorn: heer Mavrocordati, die sig verholen houd, te souken en in handen te krygen, die men versekert dat sig int Hof van den heer Desalleurs, francen ambassadeur tot Constanttnopolen, soude hebben geretireert en aldaar bewaard werden, soo datals dit Hof daareens agter soude mogen komen ofte lugt van krygen, dien Minister sig ligtelyk aan de violente resentimenten van dit Hof soude konnen exponeeren».
    Di fatto Niccold fu poi messo in prigionia (v. la cronaca, citata, di Axintie, pp. 126-7), mâ non vi stette che tredici giorni. Poi fu liberalo e nominato principe nel posto di Cantemir, che aveva tradito l’Impero. L’ambasciatore olandese di Costantinopoli scrive'l 12 ottobre 1711:
    cDe heer Nicolas Mavrocordati, gewesen Waivoda van Moldavien is (naer 13 dagen gevangen geseten te hebben, weegens een gepretendeert Bairams-Present), op de verklaringe van z.yn broeder, dat niet bequaâm was die provinţie te konnen gouverneeren, den 6 deses, onder het geeven van de generale paga aen de miliţie, door den Grote Heer uyt zyn gevankennisse geroepen, we-derom publicq tot de bestieringe van dat prinsdom herstelt geworden; welke herstellinge hem ruym hondert duysent leeuwend. sal komen te kosten».
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU AHIBA
scoperto al principe; il quale altora and6 a rentierii visita, e trattarlo come conveniva, avendo avuta conoscenza col suo padre Lescinski, il qualle prima era grand’ ambasciatore pollacco alia Porta. Diede avviso pronto alia Porta, et al Chano, e ad Ismail-Bassâl. 11 Chano voleva farlo portare a Cittâ-Alba (Bialogrod), situata sul Mar-Nero, piii di 40 giorni da Jassi lontana; e l'intenzione era di farlo ammazzare, e prendergli tutto il suo, e dire poi al Sultano che sia morto.
    II Principe non lo consegnâ per6 alia gente del Chano e d’Ismail-Bassâ, anzi mandâ il proprio suo fratello; mk si scusâ, dicendo che avesse dato avviso al Sultano, e potrebbe succedere, che lo dimandasse da lui2.
    1 La notizia dell’ arrivo di uffiziali svedesi di distinzione fu data al Principe da un suo boier, Mihafachi Roset. Questo si trovava nel distretto di BacBfi, in un villaggto del suo figlio Stefano, non in quello di BaraţY (cf. Studii ţi doc., I>II, pp. 151-3), mii in Mărgineni (Neculce, in KogSlniceanu, II, p. 344), quando ci arrivo una truppa di Svedesi, che minacciavano di metter fuoco alia casa del sigDOre (cf. ti mio libro Inscripţii din bisericile României, p. 27). Manolachi gli messe in ferri, per risposta. Tre uffiziali che vennero doppo, non domandavano di pih che esser rimandati in Transilvania d’onde erano venuti nascostamente (per via di Kronstadt; Hurmuzaki, Suppl. I, voi. I, p. 427, no DCXXVI). Anche questi furono portari a lassy, dai principe. Maurocordato sapeva dai giornali che Stanislao aveva lasciato ’l suo soggiomo in Olsazia, e poi aveva ricevuto notizia dai Cbauo che ’l principe veniva a Bender. II re di Polonia voise prima passare come un colonello Lorenzo Burs, mi poi dovette riconoscere la sua alta qualitâ. Alloggid in lassy, nel monasterio dei Tre Santi (Trel-Ierarchl). Di fatto ’l principe scrisse alia Porta, come anco al Vesiro, al Chano ed al Pascii di Bender (Cronica di Axintie, in KogSlniceanu, II, p. 148).
    1 Ismail-Bassâ aveva mandato ’l suo fratello, il Capugi-Basci Ahmed-Aga per infbrmarsi sui uffiziali svedesi che si trovavano in lassy; loro dichiararono perd appartener ad altre nazionaliiâ (Axintie, p. 151). Maurocordato rifiutd di dar il re Stanislao agii emissari del Pasciâ e del Chano, che volevano por-tarlo a Akkerman (Cetatea-Albă, Bielogrod). Ma, dopo esser stato richiesto di andar a Bender, Stanislao dovette partite, il 18 febbraio (1 marzo) (ibid., p. 153). Gli si diede il ricovero forzato di Akkerman (Hurmuzaki| Suppl. I, voL I, p. 426, n° DCXXUI). — L’ambasciatore olandese credeva che ’l rfe fosse portato invece a Chilia, porto della Bessarabia, sul Danubio: «Den gewoorden Stanislaus door den prins van Moldavien achterhaeld en, volgens de seekerste advysen, tot nader ordre von den Grooten Heer, int casteel van Killi, aen de mond van den Donau gelegen, vast geset soude wesen» (relazione del 8 marzo).—Von Goltz scriveva con piacere grand issi mo
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ OiBOL AL XII-lea
87
    Fer tornare ai primi affari, il Chano, col Bascia, doppo avere l’ultim’ordine del Sultano, mandarono con l’interpetri del r£ alcuni u o mini loro *, li 30 gennaro, facendoli dire che, se voleva mar ci are verso il suo paese, sarebbe ancora a tempo, se no, dovesse rendersi al cascello per andare lâ ove la volonta del Sultano sia.
    II r£ non dava riposta, mâ risolse di morire piuttosto che di muoversi.
il 29 del stesso mese di marzo (ms. 3278 dell' Archivio Reale di Dresda, f0, 153), da Andrmopoli: «Le destin a amene icy le chef des rebelles du roy notre maître et de la Republique, pour subir le măme sort [che Carlo XII], avec ses adherents. II est arretlă i Jassy, par le Hospodar de Moldavie, e* gardă, a l’heure qu’il est, comme Ies aulres rebelles de Pologne».—Nella «Continuatio relationis actorum suetico-orientalium» (itid., ms. 3550: «des Cammer-Junckers und Envoyă Extraordinaire von Loss Negotialion am Czaar. Hof, 1714», f° 91) si conliene '1 seguente sul arresto di Stanislao: «tex autem Stanislaus cum suis primariis adhaerentibus Polonis Jassini iocarceraius in fortalit[i]um Ankermond dictum, Kiowski vero Capitaneus, cum aliquibus suoium, Brailam deductus». Ci si trovano anche due lettere di Bucarest colle noiizie conosciute suquest’awenimento. — Pei Polacchi che furono perseguitat e presi, v. i document! che si danno nell’ Appendice.—Vedasi anche’ 1 rap-porto di Costantinopoli del 14 marzo 1713 (ms. 3629 dell’ Archivio Reale di Dresda, f° 56 V°): «Ce prince [Stanislao] a eie arretă et confină i Jassy en meme tems environs que Ies quartiers du roy de Suede furent attaquăs II a etă pris depuis, des mains du Hospodar, par un officier de la Porte>.— L’ambasciatore francese lo sapeva una settimana prima (Hurmuzaki, Suppl. I, voi I, p. 426).
    Rafaelle, conte di Leszno e Radzina, Leszczyâski, Palatino di Lentschilz, andâ a Costantinopoli, come ambasciatore solenne del ri Augusto II, in 1699, quando Niccold, figlio del dragomano della Porta, viveva in quella citta. V. un’estratto della sua istruzione nei miei Acte fi fragmente, I, pp. 306*7. Passo per Iassy al 14 febbraio dell’anno 1700, con il suo seguito di 500 uomini; «mi, al ritorno», dice’l cronista moldavo, N. Costin, «fu meno fieroche all’an* data» (KogSlniceanu, H, p. 43). Rafaelle aveva sposato la figlia del celebre Hetmano Jablonowski, che aveva avuto anche lui relazioni spesse colla Molda-via, II cronista Neculce fu quello che ebbe la cura dell’alloggiamento e dei viveri dell’ ambasciatore; anche lui trova che Rafaelle era troppo stretto in quel Che concerne’l ceremoniale (Kog&lniceanu, II, pp. 265*6). La cronaca di Axintie fi anch’ essa menzione che Niccold conosceva ’l vecchio Lesczyiiski «da Cos* tantinopoli, quando fece l’ambasciata» (ibid., p. 147).
    1 Erano il Salam-Agasi del Pasciâ e ’l Mirza tataro Sefer-Sciah (Axintie, p. 148). II dato e secondo ’l calendario orientale.
www.dacoromanica.ro
88
ALEXANDRU A MIRA
   Aduoque li 31 gennaro, alle 10 ore delta mattina, uscirono, con tutta Ia guarnigione, Tartari e giannizzeri, verso Ia casa del ră. E piovette un poco, e l’arco celeste si mostrava sopra Ia sua casa. Si avvicinarono a Varniza, e cingevano la casa del r&. Dirimpetto alia casa si piant6 una gran tenda, nella quale il Chan, Ismail-Bassa, Mustafa-Bassa Imrachor, Ii Capiggi-Basci, e tutti quelli sollicitatori per la partenza, si misero, ed innanzi la strada indirizzarono 12 cannoni e 2 mortari portati da Bender. II r&, veduto ci6, mand6 alia tenda il baron Grothusn *, per dimandare da sua parte la ragione di queste maraviglie.
   Gli risposero che il re gia quattro anni stava nel dominio otto-mano, per ingannare detto imperio, e non hâ anco intenzione di partire. II Sultano non vuol pi£i soffrire che resti nel paese; onde, se il r& vuole l’amicizia del Sultano, che esca e vada nel suo paese. Grothusn dimandâ se fosse possibile di partire in quel momento; il Bassa rispose che 1’ordine era cosi e che in questo punto succeda: il râ esca, e vada con loro a Bender, prenda Ie case che vuole, 6 il suo proprio, che & un palazzo regio, e resti tanto, sino a ch& possa partire. Grothusn tornâ a riferire al r£ il tutto; ritom6 in mezza ora, e disse che il r£ domandava quartiere, e che se gli Iasci tempo di potere alestirsi; ma non vollero sentirlo. Grothusn replicb: perchâ non ascoltano le preghiere ? La legge de’Turchi diceva che a chi s’umilia, e dice aman, o quartiere, o misericordia, non gli si fa ingiuria; e loro perchâ voglino batterle ? II gran Sultano non le avesse scritto, che sia il râ sccaciato del paese, n& il ministro svedese alia Porta3 ne fa-ceva menzione.
   II Chano. che sperava che l’inviato fosse giâ messo in arresto, disse che l’inviato non gli avrebbe mai scritto; ed il Pascia disse: «questi non Io credono ancora»! Ordind alia sua gente di mettersi a cavallo, e si tirorono 27 cannonate 1
   1 Cristiano-Alberlo Grotthuss, luogotenente di drabanu (Weslrin, Axei Sparres Bref, l. c., p. 78 nota 2).
   * Funck.
www.dacoromanica.ro
CRONICA mf CAHOL AL XII-lea
89
verso la casa del r&, ed agii giannizzeri fu ordinato di dar fuoco; ma lo ricusarono, dicendo che non poteva esser’or-dine del Gran-Signore, non avendo gli Svedesi commesso niente che fosse contrario all’Impero, anzi furono di grande utile. Temendo il Bassa d’una ribellione contra se stesso, diede il firmano al Kadi di Bender, il quale a cavallo si mise trâ. giannizzeri, che erano in numero di tre mila arrin-gati per combattere, e lo lesse publicamente. Questi per6 dissero che fosse un firmano finto ; il Bassa fece dire a’ loro doi capi che, non volendo combattere, vadino a Bender. Lo che fecero, con bandiere spiegate, e musica, prendendo seco li 12 cannoni1.
    Questo succedette doppo pranzo alle 4 ore. E, la sera, tornato anco il Chano, col Bassa ed altri, a Bender, chia-marono a se il Giannizzar-Aga, Kadi, Topcl-Bascl, Ge-beggir-Basci, Jerli-Kurli-Agasi, li due colonneli di cavalle-ria, che sono il Sol-Kol e Sagh-Kol Agalari, ed altri capi della guarnigione2, si consigliarono, e concludettero di mandate all’indimani li capi de’ giannizzeri al r&, e persuaderlo di rendersi nelle mani dell’Ordine dei giannizzeri, ove niente avesse da temere, giacch& non vollero combatter contro di lui; e l’ordine del Gran-Signore pure dovesse esser’eseguito, e sperando che con queste assicuranze ed esortazioni si renderebbe il r£, che, se poi volesse combattere, allora facil-mente gli giannizzeri si ridurrebbero a combattere. Si mand6 adunque 30 dei capi delle compagnie dei giannizzeri, li quali al r& promisero di non renderlo, n& al Chano, n& al Bassa, mâ di portarlo eglino al Gran-Signore. II rk non ascoltava, perchâ credeva di esser reso ai suoi nemici pollacchi, cio& al rh
    1 E appimto quello che racconta '1 Axintie (KogSlniceatm, II, pp. 148-9). Secondo lui, i Svedesi erano in numero di 700.1 gianizzeri avrebbero risposto «che non levarebbero l'armi contra coloro che non le levano contra di loro», e sarebbero partiti verso Bender schiamazzando: Allah, Allah / Da Vohaire, che hâ avuto nondimeno un’ ottima informazione, si mescola sempre il difetto di precisione e ’l desiderio di presentar scene compiute,
    1 II Topd-Basci e ’l maestro dell’ artiglieria. ii Gebegl-Basoi il capo dei corrazzieri (Şaineanu, Influenţa orientală, Vocabularul, II, p. 55), rierll-Culi-Agasi aveva sotto i suoi ordini i gianizzeri indigeni (cf. ibid., p. 69). Anche’
1 Axintie mentova «la cavalleria che si chiama Sackol e Solkul» (p. 153).
www.dacoromanica.ro
90
ALEXANDBU AMIRA
Augusto. Ritornati, mescolarono alcuni segni e, per impe-gnare gli giannizzeri, quei capi gridavaoo, dicendo che il r£ gli abbia affrontati, non credendo alle loro parole, e che era ver-gogna di trattare gente barbara cosi '. E di tal maniera gli giannizzeri, piccati d'onore, andarono a Varnizza il di primo feb-braro sti[lo] vec[chio] a combattere, alle ore dieci della mattina. Si misero un tiro di schioppo lontaoo della casa del r&, il quale, colla maggior parte della sua gente, per esser Dome-nica, era in chiesa, sentendo la predica. Cominciarono a tirare dei schioppi sopra li Svedesi, ed anco le cannonate e bombe; gli altri Svedesi, che erano fuori della casa, furono presi e portati a Bender *. AUa fine si lascib la chiesa, e si venne all’armi. II r& fece da eroe, e si combattette dalie io della mattina sino alle 6 ore pomeridiane, cio& a dire le 24 italiane8. II cancelliere* colla segreteria si diedero subito pri-gioni; alia fine, anco il rb fu preso vivo, per esser cosi l'or-dine, ed era ferito nelle mani5. Prendendoli la spada, la por-
    1 La cgente barbara», secondo la maniera di pensare dei Turchi, sono ţ Svedesi. Secondo Axintie (iCogSlniceanu, II, p. 149;, ) gianizzeri si sarebbero scusati prima clie quei che avevano rifiutaco di obedire ’l giorno precedente, iossero stau soltanto le redute, iamae, e non i veterani. I capi che andarono dai re furono i uffiziali, ciorbagl (colonelli) e odabasci (căpitani). Voltaire pre-tende che ’l re, per fargli uscire, avesse minacciato di fargli tagliare le barbe, ciă che per l’Orientale fe peggio di un schiaffo. Una tale rozzezza inverso questi bravi ed amichevoli soldaţi non si potrebbe spiegare. Rimnne stabilito su queste due autoritâ (Axintie rende senza dubbio il rapporto dell’ agente moldavo a Bender) che Carlo rifiuli soltanto di prestar fede anche alle assicura-zioni dei gianizzeri. Ma v. anche Fabrice, p. 201.
    * Da Axintie non si paria niente dei soldaţi di fuori, menire che Voltaire non dimentica i trecento Svedesi che, circondati in un movitnenio subuo, dai gianizzeri, furono costretli di rendersi in un’ attimo.
    8 Che cominciano colle ore6 dimsLttina.V.Goeihe,fta/iăniscAiJ?tis(,nel principio.
    4  Miillern.
    5      Axintie, molto piu circostanziato, paria, come l’informaiori di Voltaire, dell’ invasione dei Turchi per le finestre, della chiusura di Carlo XII in una salla interiore, dell’ inceudio che fii messo al palazzo di Varniţa, dell* ultimo attacco che fece ’l re contra li Turchi di fuori. Mentre che Voltaire fâ men-zione di una ferita all’ orecchio, il cronista moldavo scrive anch’ esso: «ed un Turco lo feri un pochetiino al mano.., e lo sgraffiâ un Turco presso
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUf CABOL AL XII-lea
tarono alia tenda, dove era îl Chano, ed îl Bassâ. Tutti gli altri furono prigioni: si spogliâ tutti, e molti restarono colla camicia sola. II r£, con 15 persone, che combattettero sino aU’ultimo, fu alia fine portato a Bender, al Pascia, il quale liberi dalie mani dei giannizzeri li generali, o persone piu principali, e gli consegnâ al r& *,
   Molti Svedesi si riscattarono da per loro, con danaro, subito, ed in tre giorni venne l’ordine del Gran-Signore, che fossero messi in liberta tutti gli Svedesi. In questo fiero combattimento2 furono uccisi 150 Turchi, e non restarono che IS Svedesi 8, disponendosi tutto per portare il r& in Adria-nopoli, appresso il Gran-Signore. Partl da Bender in una carrozza turca a quattro cavalli, in compagnia del sig. Grothus ; il cancelliere Miiller, col segretario di Stato Feif in un’altro carro, e sino a 60 cavalieri ed officiali a cavallo prese seco, e Mustafa-Bassa lo accompagnb sino ad Adrianopoli *.
   Ismail-Pascia, a cavallo, con pochi domestici, accompagnb il r& fuori di Bender, e si licenzib: poi l’Imrochor, col Ciaus-Bascl, andarono con Mustafa-Basciâ, mâ nel cammino si separarono et andarono avanti per informare il Sultano del seguito.
   Arrivato in Adrianopoli il r&, fu alloggiato a Demirdesch5 ;
al naso, con una lancia» (Kogălniceanu, 11, pp. 149-50). 11 ră sarebbe stau» riconosciuto soltanto pel grido di un generale, quando lo vidde cădere,
   1 Secondo ’l diritto di guerra musulmano, i prigionieri erano adesso schiavi di quei che gli avevano cattnrato. Per cio ’l Pasciă dovette riscattarli: prima, il medico, il cancelliere e 1 Grotthuss, poi altri trenta (Axintie, p. 150).
   1 II Briant, capitano svedese di Jassy, gli dă. soltanto il titolo di «tumulto» (Hurmuzaki, IX, parte I, p. 505, n® DLXV). Gli storici svedesi impiegano’ 1 nome scherzevole di «kalabalyk» (remue-menage) (Westrin, AnUckningar,!. c., p. 8), che gli ti dato dai Turchi, Un cronista moldavo dice: egioaca» (giuoco). 1 Cf. anche Axintie (p. 150): «non perirono nemmeno dieci uomini».
   4 Axintie, p. 150: «e feceno uscir il ră, ed era awiluppato in una tela, che non si vedeva, ni la testa, ah i piedi, e sei uomini lo levarono come un morto, e cosi che non si vedevano che le tele, e poi nient ’altro, ed entrâ anche ‘1 Grotthuss nella carrozza conessolui». Axintie descrtve'1 corteggio intiero. Mus-tafă-Pasciă era’ 1 Ciaus-Bascl che era venutocoll' Imbrohor, portando il hatti-sceriff s Demirtas.cl, Pietra di ferro, V. Hammer, IV, p. 117. li castello si trovava. non lungi da Andrinopoli.
www.dacoromanica.ro
92
ALEXANDRU A MIRA
col rb erano persone di qualitâ, il cancelliere e tutti li se-gretarî, baron Grothusn, conte Byelki, conte Cassi, general Kol, general Daldorff, general Duvald, maresciallo Diiben, alcuni sacerdoţi, colonelli ed altri ufHciali, tutta la cucina, molti ajutanti e drabantî, tre interpetri, Marco, Giovanni-Battista Savari e Simone Savari. Alessandro Amira, primo -interpetre, rest6 in Bender, appresso il generale Sparre, e per servire poi al re Stanislao l. Ismail-Bassâ ricevette nuov’ ordine di liberare tutti li Svedesi; lo che fu eseguito, quattro giorni doppo la partenza del r& da Bender.
   II r& laşei6, come procuratore dei Svedesi restati addietro, il generale Sparre, ed il generale Zulich®; il Pascia diede a loro in tutto 911 quartieri, e taino n°. 10 bovi vivi, e 50 cantari di biscotto, e 30 oebe di sale: venne ordine dai Sultano, doppo qualche giorni, di dare a tutti li Svedesi restati a Bender il bisognevolles. Sparre presentb al Pascia, sopra la sua dimanda, una lista di 1.023 persone, e di ciâ che il rb a tutti gli officiali ogni giorno dava. Parendo al Basciâ la somma troppo grande, dimandâ nuov'ordine dalia Porta, e no n gli diede pih che ii sopra specificato.
   In questo mentre, il Principe di Moldavia ricevette ordine dalia Porta di mandare il re Stanislao a Bender, ed al Bassa di Bender fu scritto di alloggiarlo e trattarlo bene. II Pascia mand6 un'uomo a prenderlo, ed in ogni pompa lo spedl al Principe, ed arrivb a Bender li 18 di febbraro1 * * 4.
   Fece ingresso pubblico, ed, oltre de’ disposizioni turche, il generale Sparre e tutti gli officiali svedesi uscirono per accompagnarlo nella sua casa, destinatali nel castello.
   Da notarsi b, che il r& di Svezia mai non and6 dai Chano,
   1 Le persone nominate da Amira sono: Grotlhuss, Casten Feif, Bielke, Kol, Daldorff, Duwald, Diiben. Le lettere che indirizz6 al re, da Bender, ove rimase, Axei Sparre, sono state pubblicate dai signor T. Westrin, nella HistorUk Tidskrift, anno 1900, p. 57 seg.
   1 Guslavo Zlilich. V. Westrin, /. p. 59.
   5 Su questo punto del tain, v. la seconda lettera di Sparre, ibid.
   4 SuU' arrivo di Stanislao a Bender v. disopra, p. 86, nota 1, e Axintie, pp- I53-4- Fu ricevuto con tutta la solennitâ che si poteva.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI CAROL AL XII-lea
93
o dai Pasciâ per conferire, mâ bensi eglino andavano a trovarlo: con Stanislao si osservd, che, quando vollero par-larli, destinavano un luogo fuori della cittâ, o sotto qualche tenda, et uscivano a cavallo ed, incontrandosi, discorrevano mediante l’interpetre; scavalcavano poi, uno dall’una e l’altro dall’altra parte, ed, entrati per diverse maniere, conferivano insieme.
   Doppo tre giorni dell’ arrivo delr£, chiamâ il Pasciâ con buona amicizia li ssignori pollacchi, che erano Kiowski, Wis-nowski, marescial Târlo e Crispino, interrogandoli cosa era il loro disegno, e distraendoli di seguitare Stanislao; loro per6 non acconsentirono. Mandâ poi un’ officiale a Stanislao, per farlo dimandare le sue proposizioni; il quale mand6 Ii seguenti articoli al Chano ed al Basciâ:
   Primo. Che Ia causa della sua venuta sia di consigliarsi col r& di Svezia, come liberarsi dalia tirannia de’Moscoviţi e liberare da loro e dai r£ Augusto Ia Pollonia.
   Secondo. Come la Porta si era dichiarata piu volte di voler finire questa negozio, e, non avendo riconosciuto Augusto, mâ lui, per re di Pollonia, cosi sperava che la Porta agisse secondo la sua intenzione.
   3Z0. Essendo lui il rb legittimo, sperava che accetterebbe gli suoi inviati, e non quei d’Augusto.
   4to. Quando degli affari della Pollonia si vuol parlare e conferire, si parii pon lui, e non con gli ssignori pollacchi, che a lui sono sottoposti. Talchâ il Chano col Bassâ mandarono li suoi punţi al Gran-Signore, procurandone la risposta. I Chano per6 disse che l’intenzione era che tutti Ii Pollacchi ritornassero in Pollonia, ed eleggessero un râ, e quello che da loro sarâ eletto, la Porta pure lo riconoscerebbe per tale; e cos) si abbia anco per il Hatmano della Corona.
   L’ambasciatore di Francia, Monsieur Dessalleurs, avendo sentito il seguito col r& di Svezia a Bender e la sua -marcia verso Adrianopoli, si portb anco lui da Constantinopoli in Adrianopoli, dove la Corte si trovava, dimandâ udienza dai Veziro, al quale protestb che, quanto si farâ di bene o di male al râ, il suo principale, râ di Francia, lo prenderebbe
www.dacoromanica.ro
94
ALEXANDRO AMIRA
a se stesso fatto. Questo si espose al Gran-Signore, il quale ordin6 che Dessalleurs in termine di tre giorni dovesse partire di lâ e rendersi a Costantinopoli; e che lui, Gran* Signore, sapeva giâ cosa dovesse fare. L’ambasciatore conferi prima col râ ed i suoi miniştri, e partl per Costantinopoli, lasciando il suo primo dragomano, monsieur Bru *, presso la Corte.
   Doppo l’arrivo di Stanislao, gli Pollacchi fecero differenti intrighi; mâ ben presto, et quidem li ii marzo, arrivâ il Bujuk-Imrohor2 appresso il Chano, per portarlo in esilio, e fu anco deposto Ismail-Bassâ, perch£ il Gran-Sultano si era pentito di aver fatto trattare il râ di Svezia cosi malamente, sopra i loro cattivi rapporti. Fu prima portato il Chano ad Adrianopoli, di lâ in Rhodis, luogo ordinario d’esilio di questi Chani; ed Ismail-Bassâ fu esiliato a Sinopi8,
   In questo mentre che Stanislao era a Bender, gli Pollacchi fecero differenti passi. Succedette, che Sapia era spione del râ Augusto, mâ finto del partito di Stanislao: soffrl perse-cuzioni e carcere, mâ trovd il modo di ritornare inPollonia, salvando la vita*. 1 11
    1 Benjamin Brue.
    8 V. disopra, p. 91, nota 4.
    1 Secondo l’Axintie, l’ordine del Sultano al Chano sarebbe stato portato da un Capigi Basci soltanto. Non gli si notific6 la deposizione, essendo stato semplice-menle chiamato alia Porta. Parii da Căuşant e fu indirizzato verso ’l suo soggiorno d’esiglio avanti di esser arrivato ad Andrinopoli, residenza del Sultano. Suo fratello Kaplan divenne Chano (Kogălniceanu, II, p. 154). Ismail-Pasciâ fu deposto poco doppo, ed, essendo sospettato di essersi appropriato settanta borse destinate al re, perse poi anche la testa (ibtd., pp. 154-5)- Fino dai
11 marzo sapeva ’l Sparre a Bender che ’l Chano e chiamato alia Porta (Westrir*, /. c., p. 681, poi al 29 marzo lui dir.e che lo stesso & deposto (ibid., p. 76). Al 31 marzo il Pasciâ aveva giâ ricevuto indicazioni che doveva esser portato ad Azov (ibid., p. 77); al 5 maggio Sparre si felicitava di aver visto ’l castigo di Ismail, che stava per andar a Sinope, essendo giâ arrivato ’l suo successore Abd) (ibid., pp. 80-1). Hammer fissa ’l dato di 29 marzo per la deposizione ofBciale del Chano (IV, p, 118).
    * Sapieha fu preso sotto la garanzia del Chano ; 11 di cui figtio lo porto a Căuşant in Bessarabia, dicendo che vuol metierlo in prigione nella Crimea^ —cio che Sparre non credeva, per raggione (Westrin, /. c., pp, 74 5). Era giâ
www.dacoromanica.ro
caomoA lxjî oabol AL Xll-lea
95
    II Gran-Veziro Soleiman-Pasciâ fece al râ di Svezia un regalo di due cavalli e 2.000 zechini; il râ l’accettd, e distribui il den ar o fra li ssignori generali ed i suoi officiali, li quali ne avevano di bisogno.
    Essendosi adunque pentita la Porta di ci6 che aveva fatto al râ di Svezia, cercava di contentarlo in qualche maniera. Onde gli amici del râ erano d’awiso di non man-darlo per mare, in Francia, mâ per la Pollonia, e, per effet-tuarlo, sarebbe unico espediente il non ascoltare Chommen-towski, ambasciatore d’Augusto (il quale aveva accesso pri-vato, e trattava gli affari del suo padrone), mâ, disapprovando il r& Augusto, e riconoscendo Stanislao per rh legittimo, condurlo in Pollonia, e stabilirlo, e con questa occasione potrâ il rb di Svezia passare per la Pollonia ai suoi Stati. Era vi poi l’altro partito, che diceva: se questo si farâ, ed il re di Svezia entrerâ in Pollonia, e farâ venire il suo eser-cito colâ, insieme con Stanislao, proseguiranno la guerra contro li Russi, entreranno questi di nuovo in Pollonia, e forse obbligheranno la Porta ad una guerra lunga ed inutile, non avendo liTurchi che pretendere dai Pollacchi, e forse l’Impera-tore de' Romani ajuterâ la Pollonia, come suo collegato (benchâ allora era impedito colla guerra di Francia), e cosi si attirerâ una guerra dispendiosa la Porta, contra il suo volere; dicen-dosi che anco il ministro Cesareo protestava contro questo.
    La Porta rilasciâ gli ostaggl, messi in carcere nelle Sette Torri, facendoli portare in Adrianopoli, volendo accomodare le cose colle buone1, doppochâ fu deposto il Veziro Soleiman,
  in custodia dei Tariari ’1 17 marzo (ibid,, p, 71): loro 1’avevano richieslo una settimana prima (ibid., p. 68). Anche prima '1 Chano aveva comunica-zione col traditore (ibid., p. 65). Sapieha era stato preso mentre fuggiva verso Orheiîi, lui ch’ era stato fin poco comandante dei Folacchi di Stanislao (ibid., p. 62).
     1 Al 22 settembre 1713, il residente imperiale Fleischman dă ragguaglio al suo governo della liberazione degli ostaggl moscoviţi, mandati insieme col uuovo ambasciatore Bestusev, mă senza lettere al Zaro od audienza di congedo pell’ambasciatore (Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 76). La pace era stata ri-confermata, per 25 anni, nel mese de luglio (Hammer, IV, p. 119). Cf. Zinkeisen, Gesch. des osm. Reiches, V, pp. 449-51.
www.dacoromanica.ro
96
ALEXAKDBU A HIBA
e messo in suo luogo il Capitan-Bassâ Ibrahim1, e si fece radu nare un gran Consiglio : il Muftl diede il suo fetwa1 2 * come siegue: che la legge di Maometto comandava che dovessero li musulmani ricondurre ai loro paesi quei che ricorrevano a’ loro paesi, a spese proprie; e, se si trattasse anco fare la guerra, per evitare la guerra con li vicini, a quelli che osteranno al loro passaggio, farla, e ricondurli a salvamento. Dunque, col r& Stanislao essendo la Porta nell’ istesso caso, si procurera colle buone di persuadere li Pollachi ad accet-tarlo come legittimo re, ricoverato alia Porta; se poi li Pollachi non lo faranno, allora da la legge che per forza se li riconduca, e si obblighi ad accettarlo®.
    Piacendo questo discorso del Muftl a tutto il Consiglio, si diede subito ordine al nuovo Chano di metterlo in ese-cuzione, facendo portare Stanislao, con molti Pascia e truppe, da Bender agii confini di Pollonia; e il Gran-Vezire rice-vette ordine di communicare questo risultato al r& di Svezia. Onde il Veziro fece disporre tende grandi vicino a Demir-tesch, dove il r& alloggiava, e ci andarono il Chano, il Veziro, e Reis-Effendi. Mand6 il Veziro il dragomano della Porta4, con Ventura, che era dragomano dell’ Arsenale, al r£, per farlo invitare alia conferenza, nella quale se gli commu-nicara la risoluzione presa per il modo che presero della sua partenza, per la Pollonia, con restaurare Stanislao.
    1 Al 2 aprile. Ibrahim Molah era stato barcaiuolo (caicgt), poi Capudan-PasciSt; in qual posto li succedette Soliman, il Vesiro disgraziato (Hammer, IV, p. 118 ; Zinkeisen, V, p. 448; Fabrice, pp. 239, 245), V, anche Axintie, in KogSlniceanu, II, p. 155. L’amministrazione di Ibrahim non durd che tre set-timane; essendo accusato di aver volulo awelenare il genero del Sultano, fi condannato a morte, il 27 aprile (sorgenti citate).
    * Opinione legale, con forza esecutoria, in casi, anche politici, non prov-veduti nel Coran.
    a II Muftl nemico di Carlo XII, Ebezadâ, avevaavuto per successore, il 4 maggio, un’ Atallah-Mohammed, che ebbe questa dignitâ soltanto fino al 9 luglio (poi fit nominato l’imam Mahmud). V, Hammer, IV, p. 698.
   4 Aveva ripreso questo posto Ianachi, fratello minore di Niccold Maurocor-dato (v. Epaminonda Stamatiadi, Biof paipiai tuiv 'EXX-qvuiv p.EfâXtuv Stepp.*q-vetuv — anche trad. rumena, da C. Erbiceanu, Bucureşti, 1898 —, Atene, 1865).
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUI CAROL AL XTI-lea
97
   Questi due dragomani andarono, secondo l’uso, prima dai cancelliere Mttller[n], il quale gl’ introdusse dai r£, che un poco indisposto si trovava dalie fatiche sofferte. Gli ascolt6, e ri-cevette l'invito, sapendo per6, alia sua dimanda, che il Gran-Siguore, era venuto all’ incognito, vi si trovasse. Si scusâ di andarci, per essere debole dai viaggio, e di piu gia sape-vano che cosa gli fu fatta in Bender, essendo stato spo-gliato di tutti quei ornamenti regj, non avendo n& meno li suoi officiali cosa necessaria alia comparsa; onde, se voie* vano venire da lui, sarebbero ben ricevuti; per altro, tutto quello che il Sultano avesse trovato proprio per lui, l’accet-tasse, e sia contento che, sia per Pollonia, od altra parte, purch& sia sicuro il passaggio1.
   Sentendo li miniştri turchi la risposta, viddero che il r& non voleva venire: partirono subito, e le tende furono levate. Alcuni giorni dopo, il Veziro fu ammazato, senzach& si sapesse la ragione8 ed All-Bascia gli succedette, che era nemico de’ Cristiani, e non favor) prima, essendo Caimecam, negii aflfari del r& die Svezia. Avendo perd giâ trovato sta-bilito questo consiglio, e’ l’esegul per allora, per ordine del gran Sultano, e spedl tutti gli ordini necessarî per le truppe, etc.
   Fece pure la terza volta la pace, sopra il fondamento di quella di Bruth, coi Moscoviţi, li 168 giugno 1713, e furono spediti tre Russi, per portarne la nuova al Zaro: passarono questi li 22 detto per Bender, a Kiovia; li 29 detto, arrivb pure a Bender il Chapigilar-Chehayassi
   1 Axintie conosce queste negoziazioni. Lui pretende che ’1 th abbia lifiutato di venir innanzi ad altri che ’I Sultano stesso, avvendo protuesso soltanto di mandar suoi uffiziali (Kogălniceanu, 11, pp, 156-7).
   8 Pella cagione di sua morte, v. disopra, p. 96, nota I.
   * V. anche disopra. X due alţi della pace hanno i daţi di 5 giugno (sic) e 3 luglio (Hurrauzaki, Fragmente, IV, p. 75, nota d). Hammer (l. c.) scrive: 24 giugno. L’Amira mostra che si deve ammettere ’l 16 27 di questo mese. Che lui abbia ragione, pruova la menzione seguente, che gli emis-sart che portavano ’l trattato passarono per Bender, dove I’Amira era restato, il giomo di ^       Anche 1’ Axintie, che paria del consiglio trnuio alia
Porta, lo fissa al 15 26 giugno, e poi aggiunge che si fece la pace (Kogîlnr-ceanu, II, p. 159). — Cf. Zinkeisen, V, pp, 450-1.
   74842. Voi. IX.                                                7
www.dacoromanica.ro
98
ALEXANDRU AUIRA
del Veziro1, aii’Abdi-Bascia, con l'ordine di essere Seraskier sopra tutto l’esercito necessario a questa spedizione*. Venne anco l’ordine di fabbricare Chotin (Cozim), castello nel ter-ritorio di Moldavia, nei confini diFollonia, sopra ii Nistro1 * 3. Vi erano altri quattro Bascia, destinaţi a quest’ affare, Topal-Iusuf Bascia, Sircke-Osman-Bassa, Makdulogli-Ali-Bassa, Cerkesi-Ahmed-Bascia, ed altri dell’ Asia, con i loro eserciti, ed altri eserciti furono destinaţi da altri luoghi della Grecia, e Silis-tria,—che tutti potevano essere 40.000 e piu, oltre li Tartari, che erano altrettanti. Radunare dovevansi al fiume Bruth, e perciâ tutti li necessart viveri ed altro era disposto. II Chano parii per questo 11 18 giugno da Adrianopoli, ed arrivd ai 4 luglio a Bender4. Avevano ancora 8.000 giannizieri e 3.000 milizie del Cairo.
   II secondo giorno dell’ arrivo del Chano a Bender, com-municb per il suo Vezire a Stanislao tutto c'16 si h trattato ed anco la pace della Porta co’ Russi, la quale consisteva, che il Zaro non si mescolasse nelle cose diPollonia e della Piccola-Ucraina, che ritirasse il suo esercito dalia Pollonia, e lasciassero passare il rb di Svezia per la Pollonia; che, circa la sua persona, essendo riconosciuto dalia Porta per legitimo, Abdl-Pascia lo deve ricondurre per la Pollonia, e per lui sarebbero date 150 borse, 15 tende, cavalli e tutto ii bi-sognevole, e ad ognuno dei magnaţi di Pollonia 10 borse.
   H Chano stesso si vorebbe abboccarsi con lui, e si fece
   1 Cioe ’l «luogotenente della Porta del Vesiro».
   * L’Axintie mette questo arrivo un giorno piu tardi (l. c.J.
   1 L.’ordine per questo venne in Valachia, dove si domandl la comparigione del principe con 10.000 uomini, cam e proviggioni abondenti, al 26 maggio (6 giugno). V. Documente Brincoveanu, pp. 92-3.
   4 II Chano ottenne l’habito d’honore il 15/26 giugno, a Andrinopoli (Axintie, in Kogălniceanu, II. p. 159). Kgli promise a Stanislao di aiutarlo, se i Sce-rini lo volessero (ibid.). II Pasciâ di Bender dimandă a Seremetov di iar chel Zaro non impedisca 1’ espedizione; il suo emissario era a Chiev dai feld-maresciallo il 22 giugno st. v., ml non ottenne risposta favorevole (Neculce, in Kogalniceanu, II, pp. 345-6). Niccoll Maurocordato usci da Iassy il 22 luglio appena (Axintie, ibid., pp. 159-60). Brtncoveanu pagi per esser Ias-ciato tranquillo. V. Documente Brtncoveanu, l, c.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LtJl OAROL AL XU-lea
99
che alia campagna s’incontrassero, per discendere poi assieme ed entrare io una tenda. Ci6 segul, e Stanislao disse al Chano che, avendo la Porta raccomandati gli suoi interessi a lui Chano, desiderebbe Stanislao sapere il come. E si compl[ac]esse alia Porta d’impegnarsi per lui, ovvero se fosse costretto di cercare altri impegni ? II Chano gli rispose quel che la Porta ha risoluto, e che sia intenzionata di ristabilirlo al trono; che ne ha egli la direzione, e dipendeva da lui Stanislao di disporre li cuori de’ Pollacchi, e servire alia Porta. Stanislao si spiegd che egli e la Pollonia erano sempre ben’ înclinaţi alia Porta, e ch’ egli non era amico dei Tedeschi, ci6 che e da temersi quando Augusto conservase il trono: si uni-rebbe con i Tedeschi. II Chano gli disse di pensare come atti-rarsi gli magnaţi di Pollonia che non sono del suo partito. Alia partenza, il Chano lo regalâ di un cavallo, ed un altro al Potocki1. Fra questo tempo il r& Augusto mandâ al Chano due ufficiali, uno nato Francese, che parlava in turco e persiano, di nome monsieur Lamar *, e l’altro, un Pollacco, come inviato, per felicitarlo al Chanato, ed al!’ Abdl-Pascia, per essere stato fatto Seraskiero, pregandolo d’interporsi, che potesse fare la pace col r& di Svezia. Avendo perâ avuţi il Chano ordini in contrario, non gli diede allora speranza sopra questo.
   La Porta avendo preso impegno per Stanislao, diede ordine che il Chano radunasse li Mirza ed officiali tartari, per consultare cosa ella poteva disporre con l’ambasciatore della Repubblica, Chomentowski: rimandarlo al rh Augusto, ovvero a Stanislao ? Chi potesse di loro trattenerlo da se, sinoch& sarebbe introdotto nel regno ? II Chano lo communicâ a Stanislao, il quale rispose che terrebbe consiglio co’ ssignori pol-lachi, e manderebbe la risposta, mâ che crederebb’ egli di non rimandarlo al r& Augusto, n& ritenerlo ala Porta, ma di mandarlo a lui. Nel consiglio del Chano coi Mirza, si era dell’istesso sentimento, per le seguenti ragioni: lma. Mandan-
   1 Voevoda di Chiev, adesso di nuovo comandante dei Polacchi di Bender.
   1 Una lettera di lui (io giugno 1713) all’ Appendice.
www.dacoromanica.ro
100
ALEXANDRU A MIRA
dolo al r& Augusto, potrebbe dire mile bugie agil Pollacchi, che, credendole i Pollacchi, potrebbe questo impedire che gli Pollacchi prendessero il partito di Stanislao: 2d0 Lascian-dolo alia Porta, e venendo Stanislao con 1’esercito turco ai confini di Pollonia, potrebbero li partitanti di Augusto dire, che egli teneva il suo ambasciatore alia Porta, il quale scri-vesse loro tutt’ altro. Ma, vedendo li Pollacchi rimesso l’am-basciatore nelle mani di Stanislao, vedrebbero che per Augusto non sia altra speranza piu, e dovrebbe a tutta forza ritirarsi nella Sassonia. Questo risultato comunicd il Chano a Stanislao, e ne diede anco parte alia Porta. Stanislao ne era molta sadisfatto ; e, due giorni doppo, il Chano, da parte sua, dava ammonizioni a Stanislao sopra cid che dovesse disponere, per esser piu presto accettato dai Pollacchi; e consisteva nel seguente: che, come li dissidij della Pollonia sino ad ora erano nati e nudriti per le cariche date ad uno, a 1’altro con parzialita, cosi sarebbe il consiglio del Chano e de Mirza, che Stanislao dovesse cambiarli e dare ai malcontenti ci6 a cui il r& Augusto aveva date le cariche importanţi, e gli stabilisse in quelle, poichă si tratta di rimetterlo amichevolmente nel regno; e questa sarebbe una maniera dolce, che poi col tempo egli potrebbe fare ci6 che volesse. II rfe ne fece la proposizione a quei che seco aveva, li quali se ne contentarono, e scrissero tutti in-sieme, ed anco il r£ Stanislao solo, lettere al Chatmano Sialawski *, dichiarando li primi di aver cedute le loro cariche a tutti quelli, che le possiedono, ed il r£, parimente, le confermava, purchă prendino il suo partito di accettarlo senza contrastare, e senza far guerra. Ed il Channo scrisse un’ altra lettera a lui, consigliandolo di accettare la proposizione. Sialuski, che era agii confini, al capo dell’ esercito pollacco, per osservare gli andamenti dei Turchi, rispose a tutti, che accettava l’offerta, e, subitochă Stanislao venisse ai confini, il suo esercito l’accetterebbe; del quale erano molto contenţi. Due giorni doppo il ritorno di questi espressi, 1
    1 Sieniawski ? V. nel seguito.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CAEOL AL Xll-lea
101
iL Chano mandâ a Stanislao ed a’ ssignori pollacchi le tende, cavalli, argini; ed Abdl-Bascia, îl promesso denaro. Si tenne un’ altra conferenza del tenore poco appresso della prima, frâ il Chano e Stanislao ; e si appuntâ il giorno della par-tenza, cioâ agii 25 di luglio.
   Ismail-Bassâ scrisse, allora quando il râ di Svezia fu bat-tutto a Bender e mandato in Adrianopoli per essere man-dato a Salonicco, al râ Augusto una lettera, ragguagliandolo di tutto il passato, per farsi del merito appresso di lui. Sino a che la risposta tornasse, fu egli deposto, e fu quella rimessa ad Abdl-Bascia Seraskiero, il quale la mandâ alia Porta. Consisteva in espressioni di amicizia : dichiarazioni, che la lega contratta coi Russi non fosse che pro tempore, sinchâ la guerra col re di Svezia fosse terminata; che abbia mandato il suo grande ambasciatore alia Porta per dichiarare che perpetuamente voleva osservare la pace di Carlovitz, e che, per mettere il paese piit presto in quiete, perdonava a tutti li Pollacchi che si trovavano in Turchia ed altrove.
   Arrivato poi il tempo stabilito per partire verso li con-fini di Pollonia, il Seraskiero partl li 24, il Chano li 25 e Stanislao li 26 di luglio, ed in sei giorni si arrivâ a Zaga-ranza, che b una riviera del fiume Bruth *.
   II Chano scrisse un' altra volta al Chatmano ; il râ Stanislao mandâ manifesti nel paese, per esortar li grandi a venire a’ con* fini per riceverlo; ed al Luvomierski, Voivoda di Russia2, scrisse parimentedell’ istesso tenore, consigliandoli tutti di abbracciare l’occasione, essendo la Porta in cosi buona disposizione.
   Non passarono tre giorni, che arrivâ, ai 5 agosto stilo vecchio, un Capidgl-Bascl a Zagaranzo, con un fîrmano del Sultano, il quale si b pentito dell’ intropresa e comandava che deb-bano il Chano ed il Seraskiero rimandare Stanislao onore-volmente a Bender, lasciare l’intrapresa, ed Abdl-Bascia coli’ 1
   1 Zagarancea, al di la del Pruih, presso che in faccia ad Iassy.
   1 Lubomirski. Di questa corrispondenza del Stanislao col Voevoda di Russia e col generale di Kamieniek paria anche Neculce, accennando le misure che Augusto prese contra questi uffiziali (Kogălniceanu, II, p. 346). 11 Voevoda era Iablonowski (Hutmuzaki, voi. IX, parte I, p. 518).
www.dacoromanica.ro
102
ALEXANDRU AMIBA
esercito e gli altri Basciâ vadino a Chotino, per fabbricarlo, facendo fosse e balloardi, e munirlo di cannoni e munizioni che prima non aveva l. Chotino b castello fabbricato dagli Genovesi nel secolo duodecimo, sopra il Nistro, all' antica, quando non v’era polvere ed altre armi da fuoco8. 11 che fecero, togliendo quel castello, con il distretto appartenenteli, dalia possesione legitima dei Moldavi, mettendo presidio turco, e lo fecero cittâ-frontiera, per tenere in briglia i Moldavi, che ribella-rono con il principe Cantimir, come si disse; e per aver notizia della Pollonia ed altre parti.
    II Chano si portâ alia tenda del Seraskiero, per commu-nicarsi sopra il firmano, e fecero chiamare Stanislao, il quale andâ, e si lesse pubblicamente il firmano, sopra il conte-nuto di cui erano tutti tre sorpresissimi: il Chano solam[ente] consolâ Stanislao, dicendo che l’inverno prossimo la Porta prenderebbe bene a cuore il suo interesse. Lo rimandarono a Bender con 700 spachi3, ed un colonnello. Ci arrivb agU 8 agosto : il Bassâ di Bender sorti dai castello a rincon-trarlo, e con otto tiri di cannone fu salutato, e fu alloggiato nel castello in buona casa, benchâ Stanislao volesse piuttosto accampare sotto le sue tende, per paura della peste, che nel castello regnava. E fu salutato di nuovo dalia cittâ con spari di cannoni4. 11 Capidgl-Bascl parti ben regalato, et, avendo la Porta abbandonato l’impresa, mandarono il r£ di Svezia
    1 Di fatto, l'intenzione di fortificar Hoţi», che apparceneva ancora ai Moldavi, era ben cunosciuta 6n dai principto (v. Documente Brîncoveanu, p. 92 e seg.), mi si credeva prima che l'espedizione anderebbe piu ohre; altrimente non si sarebbe rinnito un cosi potente esercito e non si sarebbe fatto venire Stanislao.
    1 Hotin esisteva gii nel secolo XIV0, mi i Genovesi non ci stettero mai. Da qualche tempo gli si attribuivano peri, come si faceva nella Crimea dei Tartari (Ginivis-Calesi = citti genovese; v, i miei Studii istorice asupra Chiliei fi Cetăfil-Albe, p. 39), ogni costruzione antica e di forza poco ordinaria.
    8 Soldaţi a cavallo, proprietari di feudi militari.
    4 Secondo Axintie (Kogălniceanu, II, p. 160), Stanislao avesse ritardato di partire e ci fosse stato costretto, facendosi cădere le tende del suo piccolo esercito. Il Sparre faceva sembiante di credere che ’1 ritorno di Stanislao fosse ordinato per incontrarsi con Carlo sul Danubio (Hurmuzaki, SuppI, I, voi. Ii
p. 429).
www.dacoromanica.ro
OBONIU1 LUl CABOL AL XTT lea
103
a Dimotica, per svernare, che b sei ore lootana da Adria-nopoli, ed altre volte appartenne ai Genovesi 1; dandogli speranza che in quel seguente inverno si consiglierebbero meglio per le sue cose.
   La causa di avere abbandonata l’intrapresa, si credeva fosse, che Poniatowski ed i Russi, avendo sentito tante milizie portare Stanislao ai confini della Pollonia, abbino speso gran soruma di danaro, per frastornarlo, e gli ambasciatori d’Inghilterra e di Olanda, col Residente Cesareo Fleischmann, hanno insinuato alia Porta che il Zaro un’altro volta sarebbe obbligato di entrare coll’esercito in Pollonia, e l’Imperatore dovrebbe infallibilmente prendere impegno per sostenere la Pollonia, sua alleata, etc; che dunque la Porta si attirerebbe una guerra forte addosso, — bench& si giudicasse li Russi de-boli e l’Imperatore impegnato in guerra coi Francesi. II Veziro AU Pascia2 diede il con&iglio al suo padrone, dicendo che, in luogo di ristaurare Stanislao ed il r& di Svezia, ed atti-rarsi una guerra coi Russi e l’Imperatore, bisognerebbe meglio far le spese di riacquistare la Morea ed altre piazze per-dute nell’ultima guerra: lo che fece un’anno e mezzo dopo.
   Col ritorno de[l] Capiggi-Bascl, mandâ Stanislao uno Svedese ofhciale, Tornsold, al rb di Svezia, ed un Pollacco al suo ministro, sigore Crispin 3, con un memoriale di porgerlo allo Porta, contenente tre punţi: lmo. Che dalia Svezia egli sia venuto per esser utile alia Porta, avendo ella dichiarato altora la guerra ai Russi; e l’intento suo non era di esser causa di confusione alia Porta. 2d0. Se la Porta giudica che l’essere lui rb di Pollonia le sia utile, che gli ajuţi. 3“. Se non, lo laşei partire, mentre di propria liberta era venuto, e non sia d’onore alia Porta che se gli faccia tanta ingiuria non volendo sostenere gli suoi affari.
    1 V. la nota riguardante Hotin ; p. 102, nota 2.
    1 Gip-All-Pasciâ, genero del Sultaao, fu prima Caimacamo, e poi Vesiro, avendo qualche anni un potere discrezionario.
    1 Crispin, starosta di Bobrousk: era in Boeder nel 1713 (Axintie, in Kog&lniceanu, II, p. 145). L’inviato Tornschild 6 mpntovato anchedal Fabrice, pp. 276, 296.
www.dacoromanica.ro
10»
ALEXAKDBO AMIRa
   Dai governatore di Bender fii frattantd divertito di ogni maniera Stanislao, etagli 13 agosto lo trattâ nel suo palazzo ; mă Stanislao mangiâ solo co' suoi alia turca.
   Doppo di c<6 ebbero un consiglio, cel quale Stanislao dimostrava il suo dritto alia Corona ed il danno per la Re* pubblica, et anco per i circonvicinj, quando Augusto dovesse restare ră in Pollonia, collegato coi Russi.
   Alia fine, si risolse che si doveva levare Stanislao da Bender, e condurlo con l’armata ed a pensare al modo, come gua* dagnare gli Pollacchi aderenţi ad Augusto. Sopra di ciâ, Stanislao fece il progetto che il Gran-Signore dia udienza pubblica al suo inviato alia Porta, rimandi da lui l’amba-sciatore Chomento wski, ovvero in Pollonia, con la nuova che la Porta non riconosceva altro râ che Stanislao; che il Chano gli consegni parimente gli due înviaţi di Augusto, mandatigli ultimamente; che il Chano mandasse una sua persona a Sienawski Chatmano, per persuadcrlo che si renda del par tito di Stanislao col suo esercito ; che il Chano mandasse manifesti alia Pollonia, perchă gli ssignori di Pollonia e gli eserciti riconoschino Stanislao, e, chi sară contrario, sară. da lui stesso punito, quando verră a ricondurre il ră di Svezia per la Pollonia, coll’esercito turco1.
   Fră tanto il ră di Svezia and6 a Dimotica, e la Porta licenziâ anco il suo inviato Poniatowski, per rendersi parimente a Dimotica. II Gran-Signore istesso andâ a Costantinopoli, per passare ivi l’inverno, e l’ambasciatore di Francia Des-salleurs fece gli affari svedesi, e si fă consultato tutto l’inverno come rimandare il râ di Svezia e Stanislao in patria, contenţi. Dessalleurs corrispondeva col ră di Svezia sempre;, e Stanislao cercava di partire un’ ora prima, mă la Porta non glielo concedeva. In questo mentre, il generale svedese Liven* 1 * * 4
                                   1 In questo tempo, dai fine di agosto st. v. fino al giorno di S. Demet'io
del ealendario orientale, si lavorava alia fortificazione di Motin (Axintie, in Ko-
gălniceanu, II, pp, 160-1 -e Docuntentf Brîncttttanu, /. e„ nonchfc Sludit isterice, p. 246).
   4 Liewen. jtitornd' da Costantinopoli a Demotica H marzo 1714 (Fabrice, pp. 297-8).
www.dacoromanica.ro
cnoNrOA LtJl cabol ai fen-lea
veniva di Svezia, portando al r£ una buona somma di denarfr ed una lista di 25 navi pronte per sortire, senza le piccole.
   îl Chan de’ Tartari scrisse aî r£ di Svezia. una lettei'a del tenore che il r£ Augusto gli abbia scritto e- pregatollo di frapporsi per far concluder la pace frâ lui et il r& di Svezia, che desidererebbe che Augusto mandasse plenipotenziarrj al congresso di Brunswik. Dimandb il *Cliano risposta, per poter daria ad Augusto1.
   I    r£ di Svezia fece consiglio co’ suoi miniştri, e communicd il tutto a Stanislao; e, doppo aver* avuta sua risposta in Bender, rispedl il Mirza con risposta sua, li 7 gen-naro 1714, al Chano, del tenore, che il luogo di Brun* swik, per lo congresso, sia sospetto; che il Chano do* vesse proporre ad Augusto di mandar 11 i suoi plenipoten-ziarij, od al rh di Svezia, ovvero ad un luogo vicino agii confini turchi; che non si debba, prima di esser fatta la pace, forzare li Pohacchi che sono appresso di lui, di andare appresso il râ Augusto, ed in questa pace travagliar lui in favore dei Cosacchi, i quali da tanto tempo gli aderivano. Coli’ istesso Mirza scrisse il Chano una lettera di compli-mento al generale Poniatowski, la quale conteneva che aveva piacere della ricordanza sua, che non mancava d’ap-poggiare la sua proposizione, fatta al rh di Svezia, e che gliela raccomandava.
   II    Chano scrisse al Gran-Veziro sopra gli affari dei Pol-lacchi raccommandatili dai rh di Svezia, che non fossero mandat! al ră Augusto avanti della pace; mâ questo poco se ne curava. Si dibattâ quell’ inverno a chi conoscere per r& di Pollonia; alia fine, All-Passa Veziro risolse di far confer-mare la pace coi Russi; si rimandâ gli ostaggi, e venne dai Zaro un’ inviato in fretta, colla ratificazione*; li quali furono
   1 Hylteen, l'agente svedese in Valacchia, paria, nella sua relazione del 12 novembre, delle richieste' fatte da' Turchi e Tartari al rb Augusto perche si riconcili con Stanislao, gli aderenţi di questo, i Casachi dell' Orlik e Carlo1 XII e deila Ksposta fatta per Augusto (Hurmuzaki, voi. IX, parte T, p. 516).
   1 Axintie (Rogâlniceanu, II, p. 161) fk menzione dell’arrivo di un nmbas-cîafore moscovita a Andrinopoli il 31 agosto (11 settembre). Ma in aprile si
www.dacoromanica.ro
106
ALEXANDBU AMIBA
ammessi all' udienza del Gran-Signore, rispeditti colle lettere usitate d'amicizia. Chomeatowski poi fu riconosciuto, li regali del râ Augusto accettati, ed ammesso all’ udienza, rico-noscendo il re Augusto, per re di Pollonia, e l’ambasciatore Chomentowski rimandato con tutto l’onore. L’ambasciator di Francia dovette insinuar tutto questo, e dire, dalia parte della Porta, che il loro interesse richiedeva questo per allora.
    Pe’l ritorno del râ di Svezia, sarebbe cura sua di sce-gliere il modo e la via: la Porta ne farebbe la spesa. II r& elesse la strada della Transilvania e Germania per ri tor nare alia patria'. Mâ, siccome voleva salvare Stanislao, il re vo-leva assegnarli qualche luogo nel suo regno, che fosse si-curo, ed era Dupont2, facendolo accompagnare per Vienna sino lâ all’ incognito, dai Poniatowski, nel mese di maggio 1714; il quale ritornd a Demotica*. E gli ssignori pollacchi, avendo avuto perdono, mâ termine di tornarci, sono andati tutti nella Pollonia, nel mese di luglio; e la Porta depose il principe di Vallachia Brancovani, e ci mise Cantacuzeno, suo emulo, privandone il primo di tutto il suo bene *.
pari6 di nuovo della forlificazione di Hotin e di Brăila. V. ii rapporto olan-dese del 7: «Onderentusschen syn van hier nieuwe ordres na alle de pro-▼entien van Romellia en eemge van Natolia afgegaen, met bevel vân d'eene helft der miliţie na Cochin, ende d'andere helft na Ibrail. aen den Nyster en Danauw gelegen, te doen marscheeren, om de fortificaţie van d’eerst genoemde plaets tot perfecţie te doen brengen ende d'andere op nieeuws te helpen for tificeeren >.
    1    Si mandâ prima l'assccurazione dalia parte degli Imperiali. V. Hurmuzaki, Fragmente, IV, pp. 71-2.
    2 Legge: Deux-Ponts, Zweibrttcken. V. il sesto libro del Voltaire.
    1 Stanislao venne a Iassy, fu ben ricevuto dai Maurocordato e, attraversando le Moldavia, and6 in Transilvania per quel cammino stesso eh'era vennto (Axintie, in Kogălniceanu, II, p. 165). Sul viaggio di Poniatowski, Fabrice, p. 303.
    4 Su questa deposizione (aprile 1714) e la nominazione di Stefano Canla-cuzino, v. i Documente Brincoveanu, poi ele Memorie dell' Accademia Rumena», voi. XXI della seconda serie, -sezione storica, pp. 299-301 e le rela-zioni genovesi che seguono (originali all' Archivio di Stato di Genova, busta Costantinopoli, 5 : rapporti dell’ ambasciatore Giovo). Maggio: «II prencipe di Vallachia, Gonstantino Brancovano, hâ ultimamente avuta, doppo tanti anni di govemo, la disgrazia di esser arrestado ne’ suoi Stati stessi d’ordine del Gran-
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUl CAROL AL XU-lea
107
   II r& di Svezia, vedendo le cose finite cosi, volle mandare un’ inviato alia Porta per dimandar congedo dai Gran-Signore; lo che ottenne per mezzo dell’ ambasciatore di Francia. Dino-min6 il Grothusn, con numeroso seguito: partl alia fine di giugno 1714 da Dimotica. Scrisse al Gran-Signore et al Veziro del tenore : che avea preso la risoluzione della sua partenza per la Transilvania e Germania, dimandava i pas-saporti, e si rimetteva al dire del suo inviato, sopra tutto il necessario ; ringraziavalo di tutti gli o nori ricevuti, protestando di esser sempre grande amico del Sultano, li 15 giugno, etc-Scrisse parimente lettere di complimento a Muftl ed Aga dei giannizzeri. Ebbe udienza pubblica dai Gran-Signore,
Signore, cbe assieme co’ figlî lo fii qul condurre, dove giâ aveva fatti carce-rare, non solo i di lui parenti, mă anche tutti quelli che rattinevano in forma di serviggio. Viene suposto che ci6 sia a fine dt spogliarlo delle richezze es-cendenti, per quel che se dice a circa 20m borse, mă, se salt a la vita, non fără pocho, perchă la detta soinma a quest' uso forma un grave reato. L’fe successo nel principato un boiard' Cantacuzeno, suo ntpote, che pero si crede eletto a sol fine per assicurarsi del zio, e conseguenlemenle sară di pocha durata,» —8 giugno: «Continua il deposto prencipe di Vallachia a rimanerst carcerato nelle Sette Torri, e da una ben infelice priggione li vien dato soltanto di respiro quanto basti a cavarle di bocea ogni secreto, parlicolarmente intomo alle di lui richezze, in buona portion delle quali arrivorno la settimana scorsa, dai glă suo principato, sette carri ripieni d’oro cuniato.»—3 settembre: <11 di 26 caduto, inaspetatamenle succede che, disceso di buon tnaltina il Gran-Signore al Ciosco dil mare del suo Seraglio maggiore, fecesi, dalie contigue carceri del Bostangi-Bassă, condurre inanzi il giâ famoso Prencipe di Vallachia Conslautino Brancovano, co’ di lui figlt e generi, ed un suo minislro, e, ricercato chi di loro fosse il pili giovine, fece in regola di minorettâ troncare a tutti la testa, quale, posta frâ gambe de' corpi supini, voise che fossero frâ la polvere della terra esposd fuor della porta maggiore del stesso suo Seraglio, dove in grâu spel-tacolo furono comunemente amirati, giâ che il terrore non permise il compiangere cosi miseramente estima una famiglia di prencipi, che non aveva chi propor-cionatamente l'uguagliasse nelle richezze, chi era da compiangersi. 11 caso se l’fe reso maggiormente [miţej-ando] doppo esser stali gettati al mare i cadaven e fatte schiave le figlie e nuore del prencipe, non senza esser minaciate continua-mente ancor esse della morte, per ridurle al maometismo ; che conslatamente rifiutano.»—30 settembre: <11 nuovo prencipe di Vallachia hă spsdito per la fesliviiâ del Bairam un suo fratello [Răducanu] alia Porta, col regalo di due-cento borse : questo m'ofre il sicuro ricapito della presente, che per fine serve a suplicate», etc.
www.dacoromanica.ro
108
ALEXANDBU AMIBA
e dai Supremo-Veziro, e, siccome li suoi ambasciatori ebbero 30 piastre di taino, cosi egli commise di dimandare in prestito per lui miile borse; ma non le ottenne, — onde fu obbligato il r£ di prendere sino a ^5- piastre a cambio, dai mercanti francesi ed inghilesil. AU’ inviato si diede udienza di congedo, regalandoli 3.000 piastre, come pure si diede IOOO ungheri a Poniatowski nel principio. AU’ udienza di congedo, che segli diede all’ Ingirli-Kiosk, fece il Gran-Signore tirare fuori della carcere del Bostangl-Basci il deposto principe di Vallachia, Constantino Brancovani, con tre figliuoli et un genero, ed, alia presenza dell’ inviato, gli fece decapitar tutti e gittare li corpi nel mare, e questo forse per dar genio al r£, perchâ detto principe era amico grande dei Russi.
   Per li debiti del rh, si accordâ che alcuni mercanti greci, armeni ed ebrei ed alcuni del corpo dei giannizzeri an-dassero col re in Svezia, per avere il danaro.
   L’inviato fu spedito, ed arrivd li 2 di settembre a Di-motica: le risposte sopra le lettere consegnate erano piene di complimenti, e che pe ’l suo viaggio sarâ. tutto disposto. Le disposizioni della partenza furono fatte a spese dei Turchi, e si consegn6 320 cavalli, 75 carrozze, e quell’ official turco, che fu mandato a Dimotica per fare tutte le disposizioni ed aspettare sino che il rh fosse partito, gli port6 per parte del Gran-SignoreNo. I2bellissimi cavalli equipaggiati, unascjabola con gioie, una grande ebella tenda, e N° 15 altre perii seguito, ed alcuni 1000 zecchini. Volle il r&, sotto pretesto del debito danaro alia Porta istessa, lasciare un residente alia Porta, ma non fii accettato ; poi promise di mandare, al ritorno suo alia patria, un inviato, che portasse il denaro seco alia Porta2.
    1 Sulle ultime domande di danaro del rfc, v. Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 72 ; Westrin, Anteckningar, pp. 18-9. II danaro fu trovato da Grotthuss da Francesi ed Inglesi (i due Cook) il 7 di agosto (ibid.). Di fatto potfe vedere il Poniatowski il miserando fine della famiglia di quel Brlncoveanu che avea scacciato Hytlâen dalia sua Capitale (Hurmuzaki, voi. IX, parte I, p. 530; Suppl. I, voi. I, p. 430, n° DOXXXIl). Sull’ ambasciata di Grotthuss, v. Fabrice, p. 324, nota,
    * Iiammer (IV, p. 119) dâ cifre raolto diverse. II capo turco del corteggio,
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CABOL AL Xll-lea
109
   Partl li 22 disettembre stil vecchio dell’ anno 1714il râdă Dimotica1. Morirono differenti ssignori svedesi nel tempo del soggiorno a Demirdes e Dimotica: frâ questi erano l’in-viato Func, il colonello Duvald, il segretario Hugual, il cămării ngo Elistierna, etc.
   Dai camino scrisse il râ ed al Chano per dargli addio, raccomandandoli l’esercito zaporoviense, e, sentendo inBender la mossa del râ, per ritornare in Svezia, si mise anco il generale Sparre in viaggio, per ritornasene co’ suoia.
   A Piteşti in Vallachia8 rest6 il râ 15 giorni per aspettare il corriere da Vienna, con li passaporti e permissione di poter passare li Stati dell’ Imperatore ; il quale gli mandâ li passaporti necessari e N°. fiorini, come onorario delle spese di viaggio.
   II râ, che non voleva partire pubblicamente, and6 con altri sei suoi officiali all’ incognito, co’ suoi proprî cavalli, al primo luogo nella Transilvania, dov’ era la Posta, e ritornb cosi, per Vienna, a Strahlsund (Stransund), nella Pomerania, facendo tutte buone disposizioni frâ suoi, che :n partite seguitavanlo4.
chiamato, secondo l'usanza, mehmendar, era ’1 Capudgi-Basci Mustafk-Aga (Hur-muzaki, Fragmente, IV, p. 73). V. anche Fabrice, p. 337, nota I.
    1 La data sarebbe, nel stilo nuovo: 3 ottobre. Hammer e Zinkeisen ammettono ’1 primo e, dopo di loro, Hurmuzaki (’l. c.). Anche l’ambasciatore francese diceche’l re partl al primo di ottobre (Hurmuzaki, Suppl. I,yo1. I, p.431, n® Dcxxxm). Mâ la data di 20 settembre st. ▼. si truova nel articolo Antecknin-gar del s. Westrin (p. 20). Di fatto il primo era stato fissaio, mk 1 rfc arrivk al campo ’l 2, e partl ’l 3. V. Fabrice, /. c.
    1 II re diede a Sparre l’ordine di partite, soltanto ’l giorno di uju (Westrin, /. c., p. 19).
    8 II re yenne per Giurgiu e Bucarest, mentre ’l Principe di Valacchia si trovava a Tîrgovişte, che non visitâ. Piteşti, oggi capo-luogo del distretto de Argeş, era allora un piccolo borgo.
    4 Carlo arrivo a Piteşti 11 ®/i» ottobre; qui venne ’l Sparre, il >•/* j, il sog-giorno del ih essendo di sedici giorni, che servirono in parte per regolar i conţi (Westrin, /. c., p, 20). H suo piccolo esercito si componcva di li68 uomim (con 1625 cavalli) (Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 74), che furono distribuiţi in cinque truppe da partire una sola per giorno. Al 5 novembre (Westrin, p. 22; Acte fi fragmente, I, p. 100), partl il primo distaccamento verso CtnenI e la Torre-Kossa delta frontiera transilvana. Nella notte del 8-9,
www.dacoromanica.ro
110
ALEXANDRU AMIRA
    Prese la sera prima licenza dai due Chapidgl-Bascl che l’accompagnavano, rimettendo loro lettere pe’l Gran-Signore e pe’l Supremo Veziro, venuti questi di Costantinopoli, che gli avevano consegnate lettere.
    Con un viaggio di 14 giorni arriv6 il râ a Strahlsund di notte tempo, ove la sentinella non volle aprire, sino si di-cesse che il râ era in persona fra questi officiali. II generale del castello accorse; benvenutâ il râ, e lo condusse alia sua abitazione. Mâ, trovando sulla scala una stanza dei servitori, ci entrâ, e rest6 lâ, non volendo entrare in belle stanze: ivi ricevette tutto il mondo. Di la, doppo essere stato batuto dai râ di Prussia, and6 a Carlsohn1: ivi trovâ tutti quei Turchi creditori, ed altre nazioni, che seco condusse, agii quali assegnâ un ordinario sussidio, sinochâ saranno pagati; e poi, fatto un’ armata considerabile, attacâ la Norvegia, assediando Friderichstat2, dove anco fu ucciso nell’ assedio.
    Vivente lui, pagâ la piu parte dei creditori, e, doppo la sua morte, Ia Camera pagâ il resto a quelli, non restando altro debito che quello che doveva alia Porta isiessa. Morto il râ, Stanislao andâ in Francia, e ’l generale Poniatowski in Pollonia, alia chiamata del râ Augusto, ed Orlik ritornâ per la Pollonia a Chotin, accompagnato d’una lettera alia Porta, del nuovo râ di Svezia.
parii segretamente Carlo con Rosen e Dtlring, in cun habit brun et une perruque de ineme couleur», sotto ’l nome di Peter Frisk (sorgenti citate). Al 13, il comandante della Transilvania, Stainville, rendeva conto dell’ accoglio ono-revole ch’era stato fatto al re (Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 74, nota a). •9*15 Nov.», scrive una cronica di Kronstadt (Braşov), «gehen die Schwe-den mit ihren Konig Karl XII durch Burzenland nach ihrem Vaterland zu. Den Officieren predigt Herr Paulus Neidel in hochleutscher Sprache am 11. November . . . Die Ausgaben als die Schweden in Burzenland gewesen, halien sich belaufen auf rh. f. 1648, Kr. 50» (Quellen tur Gesehiehte der Stadt Brasso, IV, Brassâ, 1903, pp. 12-5). <E andâ segretamente con cavalli di posta fino nel suo paese, e nissuno seppe che si truova ’1 re tră quei Svedesi che andavano per poşte», dice Radu Popescu, il capo dei tre boieri valacchi che ebbero carica delle vie e dei vtveri duraute ’1 viaggio (Magazinul istorica pentru Dacia, IV, Bucureşti, 1847, p. 34).
   1 Carelskroon.
   * Frederikshall.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ OABOL AL XlI-Iea
111
   Fu poi ad Orlik ordinato di an dare a Salonicco, e di mo. rare ivi, e da quella dogana gli fu somministrato qualche taino di alcune piastre il giorno.
   II rh, doppo l’arrivo nella sua patria, scrisse lettera alia Porta, d’avviso del suo felice ritorno e buona salute; mâ sperava la Porta che manderebbe un’ inviato.
   L’anno 1726, mand6 la Porta uno Aga, Korbagi'-Mustafâ-Aga detto, alia regina di Svezia, come sorella del defunto r&, con lettere del Sultano e del Veziro di quel tempo, del tenore: che, nel suo soggiorno neH’Imperio ottomano, avesse al r& imprestato 2.OOO borse, ed altre due mila cento cinquanta quattro borse si erano spese per lui. In Svezia l’Aga ebbe la riposta, promettendo di pagare la detta somma frâ breve, e di mandare un’ inviato alia Porta, dalia parte del r£.
   Sultan Mahmed, nipote del defunto sultano Ahmed, mandâ, l’anno 1732, ai 26 di ottobre, un suo inviato, Said-Mehmed-Effendi, in Svezia, per amicizia: anunciavali il suo avenimenlo al trono, e dimandavali il denaro*. Ritornb questi l’anno 1733, nell’ agosto®, colle risposte, mâ non denaro; si raccomandâ per6 questo debito, per mezzo delii due ssignori înviaţi stra-ordinarj, baron Hopken et Carlsohn*, li quali circa l’anno 1735 sono venuti alia Porta, per risiedere continuamente, e stabilirono questi, l’anno 1739, un trattato di alleanza e di commercio colla Porta Ottomana. 1 * * 4
    1 Ciorbagi.
   * Arrivd a Stockolm in aprile 1733 (Westrin, l. c., p. 48).
    * Parti in luglio (ibid., p. 51).
                                     4 Deve legersi: 1734. I agenţi si chiamavano Carlo-Federico di Hopken e Eduardo Carlson (ibid., $.52). C(.i miei Documente CallimacAi, II, p. 615 seg.
www.dacoromanica.ro
                      II.
                 APPENDICE
74842, Voi. IX.
8
www.dacoromanica.ro
                                               î.
                    Translat d’une lettre ecrite de Zwaniec, le i-er ftvrier 1713*
   Le Hospodar de Vallachie, qui a pris en dernier lieu parti du Czar1, a battu Ies Hordes â platte couture, et il a delivră tous Ies prisonniers qu’ils avoient faits depuis quel-ques annăes,
                                                                      [Segnato: Stankiewicz.]
                                  II.
                 Translat d’une autre lettre dcrite d’un Grec â un Capitain polonois.
   Nos Vallaques battent, emprisonnent et delogent par tout Ies gens du Palatin de Kyovie, et cela par ordre du Sultan: ils se retirent vers Czerniejovice2. Diea sqait qu’ils n’y se-ront attrapes aussi: on Ies mene tous â Jassy. Ils sont bien tristes; nous esperont en Dieu qu’ils periront tous. Je vous manderois plus, mais Ies portes ne sont pas sures.
                                   III.
                                  De Leopold, le 5e fevr. 1713. J’ai fait partir une poşte extraordinaire, ayant requ la nou-velle, qui se confirme par deux endroits, que le Grand-
   1 Dimitrie Cantemir. E una falsa novella: il profugo non combatte mal 4 Tartari.
   5 CernUuţf (Czernowitz odierno).
www.dacoromanica.ro
116
ALEXANDBU AUIBA
Seigneur a envoye un Aga avec deux miile Moldaviens, en Vallachie, et le Ham aussi a envoyă un certain Murza avec quelques miile Tartares, pour amasser Ies gens du Palatin de Kyovie, leur rendes-vous etant â Czerniecowiez. En meme tems, leurs signifier la volonte du Grand-Seigneur, enfin qu’ils decampent, pour aller dans leur pays, c’est-â-dire en Po-logne, et, en cas qu’ils n’y voulussent pas aller, de Ies mener du cotă de Bender, avec ordre de vivre â leurs propres depens; de plus, defense â qui que ce soit de faire une ir-ruption dans Ies frontieres de Pologne, pour ne pas donner aucun sujet a la guerre. II y a quelques compagnies de ces gens qui se sont retirăs a Szoiawz1, ne voulant aller a Ma-toni (sic)....
                              IV.
                              De Lemberg, le 2 fevr. 1713.
   II nous est venu des nouvelles certaines de Sniatin, qu’un ordre exprăs de la Porte Ottomane etoit donnă pour le Hospodar de Wallachie, de chasser incessament Ies gens de Mr. le Palatin de Kyovie de ce pays-la, avec tous Ies ad-herens suedois. C’est pourquoi Ies Vallaques, s'estant as-semble, executent Ies ordres donnes, chassent et prennent prisonniers Ies memes gens. On ne sait pas aussi, ce qu’il est devenu le Roi de Suede a Bender. On mande de Cons-tantinople que le Palatin de Kyovie doit etre pris a Jassi par Ies janissaires, et menă prisonnier a Constantinople. On dit la meme chose de Mr. Urbanowski et Oulan*...
   A ce moment que je dois expedier la presente, je viens de Mr. Straznieck de la Couronne, le quel m’a charge de vous faire savoir qu’un ordre positiv du Grand-Sultan etait arrive pour le Hospodar des Vallaches de faire masser
   1 Suceava (Suczawa odierna), giâ Capitale della Moldavia.
   * Sii Cristofono Urbanowicz, uftiziale di Carlo XII, v. Westrin, Axei Sparrts JBrefl. e., p. 67. Parii da Bender -verso Demotica nel mese di marzo 17x3 (i6id.). 11 polcovnic Ulan e mentovato nell’ Axintie, p. 145.
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUt OABOL AL XII-lea
117
de ce pays-lâ tous Ies adherans sans exception; ce qui se verifie, puisqu’on a deja enlevds quatre compagnies de Mr. le Palatin de Kyovie, et metne un regiment des dites compagnies cherchent la protection aupres de Mr. Stras-nieck; ce qu’il lui a refuse.
                              V.
                       Extrait d une lettre de Lemberg, du 3 fevrier 1713.
   Je ne tarde gueres de vous faire part de si bonnes nou-velles, que nous venons d’apprendre. II est arrive ici de Constantinople deux hommes, etencore, apr£s, le troisieme, d’un certain seigneur, qui rapportent tous Ies trois Ies memes avis, que le Grand-Sultan avoit dorine des ordres pour le Hospodar de Vallachie et celui de Moultan1 qu’en cas que tous Ies Polonois du parii contraire ne voudroient sortir de bon gre de ce pays-lâ, de Ies y contraindre par force. Comme, en effet, Ies Vallacbes ont enlevd trois compagnies de Mr. Ie Palatin de Kyovie, du cot6 de Niemen; suivant Ies avis d’Adrianople, etc.
                              VI.
                                                   De Kamieniec, le 8-me fevrier 1713.
   II arriva hier cy le Capitaine Krutukowskj, leqvel est parti de Bender le second de ce mois, £tant relache, par le Han, de la captivite dans laquelle il a reste chez le Palatin de Kyovie. Le Capitaine Wrzeszcz a amene 10 hommes, lesquels venoient de Bender, pour aller en Volhynie: ils asseurent tous unanimement que, la province de Vallachie ayant port£ ses plaintes devant la Porthe des agravations que Ies gens du Palatin de Kyovie faisoient, la Porthe a envoye un ordre qu’on chassat Ies Suedois et Ies gens du dit Palatin, de
   1 Vallachia e per i Polacchi la Moldavia, Multania, il principato vicino, che da Occidentali k chi&mato «Valachia» (in rumeno : 7ara-RomUtuastS, mâ i Moldavi dicono: Muntenia).
www.dacoromanica.ro
118
ALEXANDRU AMIRA
Bender; ce que Ie Han avec le prince de Vallachie vont mettre aussitot en execution. Sur quoy Ies gens du partî con trăire, ayant ete averti, se sont retirez â Czerniejowiec, au nombre de deux miile hommes. Le general de Vallaches et Ies autres officiers du Hospodar ont avec eux des gens appellez Halaraszow1, de Tartares et des janissaires du Han, de plus des Parzalabow8, avec la populace; lesquels vont marcher au premier ordre,—ce que le gouverneur de Kochim a fait signifier, qu’il a ordre d’envoyer devant un expres, pour faire sţavoir aux gens du parti contraire la volonte du Grand-Seigneur, et, en cas de refus, de venir aux effets par Ies armes de chasser Ies gens du Palatin de Kyovie, Ies quels se fortifient â Czerniejowiec avec des murailles de bois et avec des cheveaux de frise. Nonobstant tout cela, ils n’y pourront pas tenir longtems, car ils en desertent tous Ies jours de ce co'.6-cy du Dniester. Avant-hier il arriva un marchand venant de Szocawy8, lequel, en passant par Brochony le 4-me du present, â quelques milles de Cier-niejowiec, a veu le General de Vallaches avec le Serder [Serdar], lesquels n'avoient pas plus de 200 de Halaraszow et 200 Tartares avec Ies janissaires, lesquels ont fait prisonniers dans Campolong1 * * 4 60 hommes du Palatin de Kyovie et â Szocaw 90 fantassins des differents Regiments; lesqvels sont tombez en partage aux Tartares. On a envoy6 Ies caval-liers â Jassy. Les Vallaqves qui ont servi depuis long tems en Pologne et au Roy de Suede ont eu l’amnistie; les nou-veaux recrutes, par rapport qu’ils se sont engagez contre 1’ordre du Hospodar, doivent etre tous pendus, comme on en a deja execute quelques-uns....
   1 Călăraşi, soldaţi di cavalleria moldava ; piu tardi s’impiegavano soltanto al servizio di posta con Costanlinopoli: «Călăraşi de Ţarigrad».
   * Pircălabi, capi delle cittadelle moldave. Anche' 1 governatore di Hotin, di cui si paria piti in 1&, era un pircălab. Era in quel tempo Toader Calmăşul, padre di Ion Callimachi, principe di Moldavta nel seguito. V. i miei Documente Callimachi, voi. I, pp. XXIII-1V.
   8 Suceava.
   4 Nell' odierna Bucovina; Cîmpulung.
www.dacoromanica.ro
CROKICA LUI CAROL AL XII-lea
119
                             VII.
                        Pierre Lamar a...; Kamieniec, io giugno 1713.
   Communica novelle mandate al General-Maggiore Barsche dai principe di Moldavia, par un Capitaine valaque de bouche».
                                VIII.
               Sconosciuto a «Monsieur d’Elorme, Conseiller des ambassades et resident de S. M. le Roy de Pologne... â Londres, ; «de Varsovie ce I9e juillet 1713».
   [II Gran-Generale della Corona manda per le sue ultime lettere] que de la part de la Porte on avoit fait entendre au prince Wisnowieckj, au Smigelski et aux autres Polonois qui sont avec eujc, qu’ils se devoient en aller et quitter tout a fait le paîs ottoman, ou, s’ils y vouloient rester, qu’ils s'e-loignassent des frontieres de la Pologne et se retirassent. au-dela du Pruth, ou l’on leur’assigneroit des terres pour s’y habituer en sujets de Ia Porte, et pour en payer le tribut1...
                               IX.
                  Relazione di un «Kundschaffter» di Moldavia; «Weissenburg» (Akkerman), 9 febbraio 1713.
   ... So seynd auch daraufif in die gantze Moldau, und die iibrige [Schweden] auffzusuchen, Partheyen ausgelauffen, und, da eben einige vest an denen 7-biirg. Grăntzen in dem Orth Okna, wegen Beforderung schwed: Correspondenzen [cf. Hurmuzaki, voi. IX, parte I, anno 1712] gestanden, seynd auch diese nacher Jassy gebunden gefiihret worden. Der Kiowskische Anhang wiirde aber noch iibler, ja sogar vol-lig ausgezogener tractirt_____
   (Ms. 3629 dell’ Archivio di Dresda, f* 13.)
   1 Ms. 3552 dell' Archivio Reale di Dresda, f> 193, 193 V°, 194» *94 V°, 195-5 Vo, ,98, 2,3> 295.5 V°, 338.
www.dacoromanica.ro
120
ALEXANDRU AHIRA
                                   X.
                      Estratto dl lettera della Transylvania, delii 14 febru: T713.
   ----Come pure scrissero [i Turchi] all’ prencipe di Moldavia
di scacciar via tutt’ i Polachi o Cosachi dependenţi del re di Svezia, che si trovavano nelli suoi Stati; ii che segui con tyrannia inaudita, spogliandogli, altri amazzando e mandando
i Svezzesi, che si trovavano collâ, ligati a Bender_______
   (IbidF 32 ; altre notizie, nella lettera di Valacchia, 6 feb-braio, ed in altra, del 18; f° 42.)
                        XI
   La conference des Envois turc et tartare [Varşovia, 18 ottobre 1713].
   Le Palatin de Podolie. Nous sommes bien fache de ce que Mess. Ies Envoyez ont pris la peine de venir chez nous, Ies armees ottomanes etant encore sur Ies frontieres pour for-tifier Chocim, ce qui est contre le trăită.
   Le Murza. On fortifie Chocim puisque le Hospodar de Vallaquie autrefois avoit fait le rebelle, et s’etoit joint aux Moscovites.
   On repond: La Porte pourroit bien chatier le Hospodar sans fortifier Chocim, car c’est contre le trăită, par lequel il est garanţi expressement qu'aucun Turc n’y doit pas de-meurer et que la garnison n’y doit etre composee que des Wallaques.
   Les Envoyez. Ce ne sont pas nos affaires : il faut expos-tuler pour cela avec la Porte.
   La Murza prie le Castellan de Cracovie de luy donner un passeport pour un de ses gens, qu’il veut renvoyer au Han.
   Le Castellan de Cracovie le luy accorde, luy disant: puisque vous depechez un expres au Han, ecrivez-luy et priez-le, de la part des Grands-Generaux et des Senateurs que vous voyez presents, qu’il fasse retourner les armees assemblez sur les frontieres, sans attendre votre retour, puisque le
www.dacoromanica.ro
CRONICA LVt CABOL AL XII-lea
121
chateau de Chocim pourra etre fortifie par le Hospodar de Vallaquie et celuy de Moldavie.
   Les Envoyez. Le Han ne peut pas faire retourner Ies ar-m£es sans ordre de la Porte.
   On les demande: Pourquoy n’a-t-on pas fortifi6 Chocim autrefois, du tems de la guerre?
   Les Envoyez. On le fortifie â cette heure par la crainte qu’on a d’une rebellion du Hospodar et pour qu’on l’empeche de se joindre de nouveau aux Moscovites, mais, pour vous, vous n’aurez aucun dommage par lâ.
   Le Castellan de Cracovie. Je ne puis pas croire que c’est â cause des Moscovites que vous fortifiez Chocim, car ils sont bien loin de lâ, mais peut-etre que vous ne vous fiez pas â nous.
   Les Envoyez. Nous n’avons point d’autre raison de fortifier Chocim, que celle que j’ay deja dit. A cette heure, nous vous prions de nous envoyer au plutot auprâs du Roy, puis-que nos armees ne remueront pas de Chocim avant que nous n’y soyons pas de retour1.
   (Ibid., P 155.)
   1 Axintie racconta minutamenle l'espulsione de Polacchi alleati di Carlo XII. II Pascik di Bender aveva invitato ’l principe di Moldavia di condur lui stesso le truppe a cui fii confidato questa missione. Maurocordato ne incarico 1 boiţii Antioh Jora. loan Balş, Gheorghe Păharnicul e Iamandi Jignicerul, che ricevettero i capi dei Seimeni e Catane, nonche i Şerbi della guardia ed i Călăraşi. La nuova fii ben ricevuta dai paese : le cair.pane delle chiese suo-narono. I Polacchi si trovavano a Cimpulung, Bălţăteştl, Neamţ, Piatra: il comando sopra loro l’aveva ’l Strasznik Zacziwojski a Cernăuţi. II Hatman stesso, loan Buhuş, fii mandato contra di loro. Un uffiziale svedese venne fin o a Botoşani per dimandar la razione di questa guerra che si faceva agii aderenţi del re. Gli si cotnmunicâ l’ordine di partire, mă i Polacchi rifiutarono di muoversi senza istruzioni di Bender, Mă i Moldavi assoldati tradirono, poi i Lipcani tatari; i scarsi Polacchi furono facilmente scacciati. I cavallieri, cdragoni polacbi in abito svedese», furono soli roandati a Iassy : erano settanta, con un seguito di 150 soldaţi di fantena (v. Kogălniceanu, II, pp. 142*5). A Prigorenl, podere del cronista Neculce, i Svedesi si difesero sparando i fucili (ibid,, p. 343; cronaca del Neculce).
www.dacoromanica.ro
122
ALEXANDRU AHIRA
               Rapporti olandesi sulle vicende di Carlo XII.
                         XII.
Lettera annessa a quella di Danzig, i° ottobre 1710. — Haersolte agii Stati.
   Relaţie van den spion die den 5 September 1710 uyt Bender is gekommen, ses dagen sigh aldaar heeft opge-houden.
   [Trovd a Bender 40.000 uotnini con sette Pasciâ, poi il numero b diminuito fino a 8.000, senza sapersi dov' b an-dato il rimanente. Gli spai ed altre truppe partono nella notte; c’t overschot van dit volk soude de winterquartieren by Bender houden en haar befalinge uyt Moldavien heb-ben>. La guarniggione di Bender la compongono 7.000 gia-nizzeri. II Chano b andato in Critnea. II Palatino di Chiev non si trova nella cittâ.
   Secondo una lettera del 29 agosto (senza luogo), al Castel-lano di Cracovia, il Chano sarebbe partito al 12, avendo ricevuto un’ ordine del Sultano.l
                              XIII.
                          Danzig, 27 maggio 1711. — Haersolte agii Stati.
   ... . Ik hebbe den brief gesien van den Keyserlichen Minister, den I2e deser uyt Jawarow geschreven, meldende dat den Czaar den II® vastelyk geresolveert hadde met syne armee in de Wallachye en Moldavien te marscheren, op de zeekere persuasie, dat, sodraa syne armee aldaar sal staan, sigh de Hospodars vo6r hem sullen verklaren om van de slavernye der Turcken bevryt te zyn, maar veels van de Czaarsche Generals waren van een anden sentiment en oor-deelden beeter te zyn sigh achter d’eene of andre riviere te setten, als sigh so verr in een Landt te geeven, daar de retraitte in cas van noot difficil konde vallen ....
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUÎ CAHOL AL XlI-lea
123
                             XIV.
                           Letnberg, 12 agosto. — Haersolte agii Stati.
   .... Immiddels is de prins Kurackin in drie en twintig dagen uyt den Hage over Breslau den 8e des avonts hier aan-gekomen, en also ik geduirende syn verblyf alhier met hem hebbe geconverseert, en, my ook de eere habbende gedaen met my te eeten, is hy des maandags, den ioe, ’s morgens, van de resolutie, die hy genoraen hadde S. Cz. Mt. tot So-rocka of Rasko w te gaan vinden, verandert, en heeft de post genomen op Polonna en Volhynien, wenvartz my seyde dat S. Cz. Mt. sigh stont te beegeven, om aldaar syne vrouw gemalinne te gaan vinden en velegt van daar sig naa Kiow soude begeven, sonder dat ik van hem hebbe konnen ver-neemen of hy door een brief van’t Hoff, of door imant anders dese narigt van S. Cz. Mt. intenţie hadde bekomen. Hy is dien selven namiddagh om drie uiren vertrocken ... Naar ik hebbe gistren avont laat door de derde handt van jemant des Czaars saaken hier doende vernomen, dat de prins een vergeeflyke reyse soude doen, dewyl S. Cz. Mt. seekerlyk in korte tyt tot Jaworow of Jaroslaw soude zyn, van welke laaste plaats ook met de brieven van gistren naricht is gekomen dat alle de vaartuigen op de Weissel wierden by den andren gebragt, en dat tot dienst van S. Mst. persoon vyf groote kaanen tot Jaroslaw, voors :e met man-schap van de twee hondert Moscoviters, aldaar gearriveert, beset bleven, konnende met die vaartuigen langs de riviere de Sau in de Weissel komen. [Sembra intenzionato di rifar in Polonia ii suo esercito indebolito per la mancanza delle proviggioni e del foraggio.]
                      XV.
                          Varşovia, 5 agosto 1713. — Lo stesso agii slessi.
   .... As ik my over den inhout van dese brief nader by de Cancelier sogt te informeren, so syde my dat van elders brieven waeren van inhout dat Stanislaus door den Han
www.dacoromanica.ro
124
ALEXANDRU A MIRA
en syne adherenten aen de Turcken offereert een jaerlycks tribut van driemael hondert duysent r .daelders, Camieniec ende Ukraine, onder condiţie dat Stanislaus op den pool-schen throon door den Turck soude werden gebragt en by provisie met een goede escorte tot Kotscin op de poolsche grensen was gebragt, en nog van meerder Turcken gevolgt stoudt te worden, apparentlyck om te sişn of sy van de wet-tigen Coning niet deselve conditien, en veeligt nog meerder, souden afpersen, om .in deese oneenigheden haer profyt soecken ....
                        XVI.
                         Dresda, 16 gennaio 1715. — Le stesso agii stessi.
   ____Van de turcksche grensen wierdt geschreven dat alles
aldaer in rust was, dat men te Chocim aen te fortificatien continueerde te wercken en dat in Bender onder de Turcken een kranckhyt was ingeslopen, aen welcke weeckelycks hondert en vyftig menschen stierven ....
www.dacoromanica.ro
                              III.
            EXPEDIŢIILE KOMĂNEŞTÎ DIN 1663-4 ŞI 1672-8, OU PKILEJUL DESCOPEKIKlI DE SCKISOEl NOUĂ DIN MUSEUL AKDELEAN DE LA CLUJ.
www.dacoromanica.ro
   Nu prevedeam, încheind întâiul capitol din această carte, că aşa de curînd vor ieşi la iveală alte acte româneşti din acelaşi Museu Ardelean al Clujului, care ni mal păstrează poate — acum zic aceasta cu mai multă încredere — şi alte surprinderi tot aşa de plăcute.
   Data» aceasta, avem trei scrisori, al căror text, întovărăşit de analisa cuvenită, urmează.
   Am întrebuinţat prilejul tipăririi lor pentru a povesti mai amănunţit decit am făcut până acum aiurea expediţiile de după Matei Basarab şi Vasile Lupu, în care Romînil luară parte ca ajutători ai stăpînilor lor păgîni.
www.dacoromanica.ro
                                              I.
                  Expediţiile din 1663-4 Şi o scrisoare cu privire la cea d’intăiu.
   Cea d’intăiă scrisoare e un răvaş aşternut din fuga condeiului pe un petec de hîrtie. Scrisoarea e deci mărunţică şi urîtă.
   Cinstită Crăiasă Ţărăi Ungureşti. M[i]lostivul Dumnădzău să trimită Mării Tale multă pace şi sănătate Mării Tale. Alta, facem ştire Mării Tale că ne’fl furat în iastă nopte doisprădzece boi omeni den satele Mării Tale. Pohtim pre Mărie Ta să dai Mărie Ta învăţătură omenilor Mării Tale cari-s mal mar[I] peste satele Mării Tale, să ne d& boi, să nu rămăia carele aice, că Mărie Ta ştii că merge Mărie Sa Domnu nostru în traba cinstitului împărat, carele iaste s[tă] -păn şe ţărăi Mării Tale, iar, de nu vor întorce boi, noi vom trimite de vor lua unde vor găsi, să nu rămăie carăle aice; să ştel Mărie Ta că aă grăit cu noi Şărban birău cum noi nu vom av£ nice o pagubă, iară în iastă nopte ne’u furat atăţe bol; care lucru nic Mărie Sa Craiul încă nu-1 va plăcâ acestu lucru. Alta, iar facem ştire Mărie Tal[e] că au mărsu un săman cu 7 cărăuş în oraşul Mării Tal[e] şe n’aă mal venit. Pohtim pre Mărie Ta să înveţe Mărie Ta să trimită omeni să cunoscă Mărie Sa Domnu nostru cum Mărie Sa Craiul iaste adevărat slugă cinstitului înpărat şe bun frate Domnu nostru. Să fii-JMărie Ta cu multă sănătate de la DumnădzăQ adevărat.
   ■J- Mai mic priiatenul Mării TaleHusain Căpitanul de Siimen[i], carele este mai mare pre tabără, pohtim pre Mărie Ta.
   74843. Voi. IX.                                          9
www.dacoromanica.ro
130
EXPEDIŢIA DIN 1663
   La cinstita Crăiasă Ţărăi Ungureaşti, cu multu cinste să s[ă] de la Mărie Sa.»
   [Pecetea ruptă.J
   Cel ce scrie se iscăleşte «Husain Căpitanul de Siimenî». El se afla într’o «tabără», pe care o comanda. Această «tabără» mergea împreună cu Domnul, care se afla însă în mijlocul altei «tabere» mai mari, împotriva unor duşmani ai Turcilor, în Ungaria. Oamenii dintr’un sat ardelean furaseră în timpul nopţii nişte boi. Căpitanul îi cere înnapoi de la «Crăiasa Ţărăi Ungureşti» — nu a Ardealului —, care stătea într’un oraş vecin, şi i se aminteşte că soţul ei, Craiul, ciaste adevărat slugă cinstitului împărat şi bun frate Domnu nostru».
   Aceste ştiri cuprinse în răvaş ne pot ajuta să-l datăm, — căci Husain, care nu ştia că scrie pentru posteritate, a lăsat la o parte această grijă.
   Domni munteni au venit în Ardeal, în cursul secolului al XVII-lea — căci scrisul nu e nici mai noii, nici mai vechiu —, numai în următoarele împrejurări :
   Radu Şerban a năvălit de două ori. Dar ca duşman, şi în numele împăratului creştin. în Septembre 1613 veni în Ardeal Radu Mihnea, ca unealtă a Turcilor, ce e dreptul, dar iarăşi ca duşman al celui ce stăpîniâ atunci ţara, Gavril Ba-thory. Ca Domn, Matei Basarab n’a călcat nici-odată în pămîntul romănesc de peste munţi. în 1658 e expediţia lui Mihnea-cel-Rău, care vine însă pentru ca să ajute scoaterea din stăpînire a lui Râkâczy al II-lea şi înlocuirea lui cu Barcsai; deci iarăşi e o năvălire duşmană. Apoi bietul Barcsai nu s’a numit nici-odată Craiu unguresc1.
   După toate acestea, în 1663 şi 1664 Grigore Ghica, Domn muntean, trece hotarul munţilor pentru ca să ajute la războiul Turcilor cu Imperialii. Atunci avea puterea în Ardeal Mihai Apaffy, care e intitulat Craiu de Domnii şi boierii noştri. Pe acest timp era şi o «Crăiasă», şi Doamna lui Ghica,
   1 -Cf. Socotelile Braşovului (extras din Analele Academiei Romine, XXI), la aceşti ani.
www.dacoromanica.ro
SORISOBÎ NOUi DIN CLUJ
131
Maria, care întovărăşia pe soţul ei in 1663, viind măcar pănă în tabăra de la Zărneştî, scrie din acest loc, la 17 Iulie, acestei Crăiese1. Principesa ardeleană venise la Braşov cu soţul el în Novembre al anului 1662*.
   Cronica săsească, din care luăm această ştire, cuprinde, la data de 16 Iulie 1663, o alta, cu care putem pune în legătură scrisoarea Căpitanului de Seimeni. Trecînd spre Zărneştî, carele lui Grigore-Vodă au fost prădate: cCarele de povară ce se aflau în coadă au fost atacate de hoţi în pădure, şi de la unele din ele s’au luat şi boii şi provisiile» *. Apaffy însuşi era în lagărul de la Orăştie, de unde plecă, dar fără Domnii noştri, cari-î luaseră înnainte, la 24 Sep-tembre1 * * 4. în lipsa lui, grija cîrmuirii fusese lăsată Crăiese!, care stătea poate în cetatea Făgăraşului.
   Se pare chiar că avem răspunsul la plîngerea pentru furtul boilor. Anume Socotelile Cohalmuluî, localitate care stătea în drumul lui Ghica, pomenesc «boii ce s’att trimes de Scaunul nostru Domnului muntean»5.
   Asupra acestor lupte dintre Imperiali şi Turci, în care se amestecară şi Domnii noştri, e bine să se dea aici unele ştiri complementare, cuprinse în documente apusene, pănă acum nepublicate:
   După 15 Decembre, data acreditării sale, Leopold-Wilhelm conte de Konigsegg, Trimes austriac, arată Electorului de Ba-varia ce urmări rele pot ieşi pentru toată lumea răsăriteană din luarea, în toamna trecută, a cetăţii Oradea-Mare de către Turci, cari răpuseseră de curînd pe Râkoczy al IMea:
   cUnd der Tiirckh durch solche, wan ihme sein Vorhaben nit unverlangt underbrochen, und dern Fossess also pacifice gestattet werden soite, die seines Orths lengst gewiinschte
   1 Torok-Magyarkori Âllam-Okmanytâr, IV, pp. 100-1.
   1 Chronik v. Daniel Nekesch-Sckuller, în Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, Braşov, 1903, p, 274.
   * lbid„ p. 278.
   4 Ibid,, pp, 278-9. Cf. şi Studii fi doc., IV, pp. CCCXIII şi 250-1, Cf, şi LSpSdatu, în Conv. literare pe anul 190I.
   * Studii şi doc., IV, p. 250, nota I.
www.dacoromanica.ro
132
EXPEDIŢIA DIN 1663
Gelegenheit numehr an der Handt haben wurde, nicht allein ieztermeltes Furstenthumb Sibenbiirgen, sondern auch die daran stossende ansehentliche Lănder, die Wallachey und Moltaw (welche biss hero iederzeit dahin getrachtet wie sie sich des schwăhren tiirckischen Jochs entledigen und in vorigen freyen Standt sezen kondten), vollendts gar under seinen Dominat zu bringen und dieselbe dergestalt zu fassen und zu sporren, das ihnen kein Hoffnung sich der schwăren Dienstbarkeit zu befreyen ubrig bleiben, ihme dem Erb-feindt aber unverwohret sein wurde, seinem Belieben nach, gegen Ober-Ungarn, Pohln, folgendts in Nieder-Ungarn und Ihrer Kayl. May. iibrige Erblănder, Măhren und Schlesien, einzubrechen, von danen sich weiter in die viscera Inţperij Romani, wie vorzeiten von den Hiinnen und andern barba-rischen Volckern, eben auss diesen Landen geschehen, zu ergiessen, sondern auch aus denen europeischen Provinzen allein, wan man den calculum von dem Schwarzen Mor oder Ponto Euxino an, zwischen dem Dohnawstromb und Car-patischen Gebiirg biss zu dem eusseristen Ober-Ungarischen Grănizen, mit Einrechnung dieser măchtiger und grosser Landtschafften der Moltaw, Wallachey und Siebenbiirgen ziehen will, solche Krăffcen iiberkommen wurde, das er auch seiner asiatischen Macht (zu deren Herausbringung seine Vorfahren in der Zeit grosse Miihe, Uncosten und die beste Sommerszeit anwenden miissen) weiter nit bedărfien, sondern auss diesen europeischen Provinzien bastant genueg sein wirdt, nit nur die Kayl. Erblandt und die Cron Pohlen, sondern auch das Romische Reich und einen ieden benach-barten Fiirsten durch vnderschiedliche wohl versehene exer-citus immerfort zu infestiren, und mit unausgesezter Con-tinuirung des Kriegs, so lang und dergestalt abzuwarten, bis er einen nach dem andern volgents gar debellirt, und endlich seiner tyranischen Beherschung underwiirffig ge-macht haben1.»
   1 Mtinchen, Staatsarchiv, K. bl. 60/7, f° 4 V®. Ahl copie, f“ io-io V®; alta. 8l-i V® şi 105-5 V®, 115-5 V®.
www.dacoromanica.ro
SCHISOKf NOUĂ SIN OLUJ
133
   înt r’un raport din Cleve («signatum CJeve, den ij. Febru-arii 1661») se spune că alt Trimes imperial, Claudiu, conte de Collalto, a cerut ajutor Electorului de Brandenburg, arâ-tînd, între altele: «weilen der Turck, alss ein Erbfeind der algemeinen Christenheit, sich unlengst der Vestung Varadin bemăchtiget, damit Siebenbiirgen, Moldau und Wallachey abgeschnitten»1.
   La 13 şi 25 Februar, Gottlieb, conte de Windischgrâtz, arată aceleaşi lucruri (in numele împăratului) ducilor de Braunschweig şi Liineburg, şi ei răspund astfel, la 5 Mart următor:
   «Wann dessen [des Tiirken] Vorhaben, nicht unverlangt underbrochen werden soite, nicht nur Siebenburgen, die Wallachey und Moldaw, sondern auch die Kayserl. Erb-lănder undt folgentliche dass Heil. Reich, nebest andern benachbarten Konigreichen, die grosseste Gefahr darob zu befirchten hetten»*.
   La 8 April acum, Maximilian-Heinrich, electorul de Co-onia, arată celui de Bavaria că:
   «Es scheinet zwarn, dass Ire Kayl®. Maytt. die Gefahr nun erst zu apprehendiren anfangen, indeme der Tiirck nit allein die Asiatische Volcker an sich gezogen, sondern auch die Tartaren, Wallachen und Moldawer aufgebotten und damit wiircklich in Anzug begriffen sein solie»*.
   Sentimentul general în Statele împărăteşti era pentru un războiu de mîntuire a Ardealului, şi astfel împăratul se hotărî în sfîrşit să ajute pe Kemeny, urmaşul politicei celor doi Răkdczy, care se lupta, pe viaţă şi pe moarte, cu Turcii-Montecuculi căpătă comanda unui corp de observaţie: el sili pe Turci să se retragă de la Hust. Unit cu Kemeny, el înnaintează la Satumare. Iarăşi Turcii se retrag, pănă la
   1 Ibid., K. schw. 43/19.
   * Ibid., K. bl. 60/7, f® 125.
   * Ibid., K. schw. 43/20.
www.dacoromanica.ro
134
EXPEDIŢIA DI» 1663
Mureş- Vaşarheiu. Dar nici Imperialii nu se putură ţinea lingă Cluj, ţara fiind contra lor, căci Turcii o ameninţaseră cu cele mal grozave pedepse1.
   în Ianuar următor (1662), Apaffy învingea şi ucidea pe Ke-m£ny lingă Mediaş. Toate silinţile ministrului imperial, Porţia, de a înnoi pacea cu Turcii rămîneafi zădarnice. Imperialii păstrează totuşi Clujul.
   în 1663 Vizirul însuşi veni la Buda, bătu pe Imperiali şi, asediind Neuhăusel la 14 August, îl lua la 24 Septembre, prin predare2.
   0     scrisoare din Viena (23 Iunie), după ştiri sigure de la 13, arată că Vizirul e la Belgrad, cu 10.000 de spahii şi ieniceri, pe lîngă cari vor mal veni S0-000 Şi se vor uni cu ei oamenii lui All-Paşa din Ungaria şi Turcii de la graniţă. Deci «saranno oltre ioom, non compu[ta]ti li Vallachi, Moldavi e Tartarii. Cea d’intăiu veste a prădăciunilor moldo-tatare, prematură însă, venises.
   Tocmai această socoteală o face şi Konigsegg într’o scrisoare din 25 Iulie către Electorul de Bavaria4. Mersul corpului de oaste românesc l-am zugrăvit în Studii şi doc., IV, şi în Despre Cantacuzini, p. lxxiii şi urm. La 3 Novembre totul se mîntuise, şi din Viena se scria că nu mai e nicl-o frică, de oare ce Vizirul a dat drumul auxiliarilor6. De Crăciun Domnii noştri fură acasă.
   în cartea lui Girolamo Brusoni («Le campagne dell’ Un-gheria degl* anni 1663 e 1664, raccolte e descritte da...; in Veneţia, mdclxv>), după ce se socot Moldovenii şi Mun-
   1    Astfel, raportul olandes din Constantinopol, 16 Mart 1661, după ce arată că Turcii aii iernat tn Ardeal, adauge: «cuius incolis non ita pridem hinc fuit denunciatum omnes sine discrimine sexus et aetatis esse extirpandos si denuo se moverent».
   * Zinkeisen, Geschichte des osmanischen Reiches, IV, p. 900 şi urm.
   * Mttnchen, Hof- und Staatsbibliothck, ms. 192, f° 148.
   * Ibid., Staalsarchiv, K. bl. 60/7, f° 45.
   * Ms. citat din Bibi. din Mttnchen, r° 198.
www.dacoromanica.ro
SCRISORÎ NOUĂ DIN CLUJ
135
tenii, la un loc, ca formînd o oaste de 12.000 de oameni, se expune astfel partea românească din acest războiu.
   După trecerea Dunării se fac trei corpuri: cel d’intăiu e format din «Tatarî şi Moldoveni», care «prese attraverso delle montagne, sotto la guida altresl di alcuni traditori, la strada della Moravia», făcînd prădăciunl şi ucideri straşnice, care, fără îndoială, trebuie să se atribuie mal ales Tătarilor.
   într’o «Tuerkisch-hung.-mold.-wall. Chronica» din acest timp, se dă amănunţit călătoria militară a Romînilor astfel (p. 678):
   «Unter solchem Verlauff machten sich die bissher in Si-benbuergen gestandene Tartarn, Moldauer und Wallachen allgemach weiter herauff, und sonderlich giengen dess tarta-rischen Chams Sohn und der Waywod auss der Wallachey mit den ihrigen, unter 163 Standarten, voran, unndkamen, den 2. 12 dieses [August], bey Debrezen zu liegen; deren Marsch 6 Stunden aneiriander waehrte. Den folgenden Tages, nahmen sie ihren Weg gegen Zolnock zu. Der Moldauische Wey-woda gieng mit in 5.000 Mann starck ihnen nach, unnd lag den 6. 16. dieses zu Nacht eine kleine Meile von Zeck-heyd, von dannen er seinen Weg gleichfalls nach Debrezen zurichtete. Er hatte bey sich 600 mit langen Roehren, die Uebrigen fuehrten theils Saebel ohne Pfeile, theils Pfeile ohne Saebel. Diejenige, so sie gesehen, koenten nicht genugsam be-schreiben, was fuer schlechte und abgemattete Pferde sie haetten, und waeren auch sie selbst mit schlechtem Gewehr versehen. . .
   Den 3. 13. [Augusti] langten die beyde, als der junge Tartar-Cham und der Woywod auss der Wallachey, zwo Meilen von Clausenburg an, und marschirten den folgenden Morgen friih gemeldte Vestung vorbey; die Breite ihres Marsches war 200 Schritt, und ritten alle dick aneinander. Das Laeger aber, nachdem man es recognoscirt hatte, er-streckte sich auff anderhalb Meii Wegs. Erstgedachter Fuerst auss der Wallachey redte selbst, auff 2 Stunden lang, mit demHerren GraffenBarzza, als Commendanten in der Vestung:
www.dacoromanica.ro
136
EXPEDIŢIA DIN 1663
was aber ihr Gespraech gewesen, ward in geheim gehalten. So viei dess Fuersten Cantzler und Secretarius erzehlte, solten der Tartarn bey 12.000 seyn, aber der halbe Theil nicht Pfeile, viei keine Saebel, noch einiges Gewehr haben, doch waere keiner unter ihnen, der nicht auffs Wenigste 5 Pferde mit sich fuehrte. Der Wallachen Anzahl koente man eigentlich nicht wissen. Vier Tage hernach kam auch der Waeywod auss der Moldau mit den Seinigen daher, und gieng den Andern nach. Sonst konte man zu dieser Zeit an hiesigem Orte ums Gelt alles gar woll und um einen billichen Preiss haben, und galt das Feldmass Wein 6 Kreutzer.
   In solchem ihrem Zuge giengen sie immerfort biss sie, den 16. 26. dieses, im Laeger vor Neuhaeusel ankamen, da sie daherumb erschroecklich tyrannisirten, alles lebendiges menschlichen Geschlechtes, ausser den jungen Weibs-Bildern, biss in 24 Jahr ihres Alters, welche sie behielten, niedersae-beln, und alle Flecken und Doerffer biss an die Berg-Staette einaescherten; welches Unglueck auch die Vorstaette bey dem Freystaettlein mit betraff1.»
   Astfel încît mersul acestei campanii se poate reconstitui foarte bine:
   La 2 Iulie (nu 20), Grigore Ghica pleacă din capitala saa.
   1 Cf. lista armatei turceşti de ’nnaintea Neuhăuselulut (p. 693):
   «Der Fuerst auss der Wallachey, mit 6.000. Der Fuerst auss der Moldau. mit 4*000»*
   Şi apoi, p. 695 :
   «Die Moldauer und Wallachen seyn eben auch scblechte Leut, wiedie Tartarn, und etlicher Massen beschossen, doch auch zimlich schlecht. Sonsten, als sie ankommen, haben sie ihre Fahnen, darinnen das Crucifix war, zu den Fuessen dess Gross-Veziers geneigt, und mit Gut und Blut, ihm zu dienen, zugesagt.
   Unter der Moldauem, wie nicht weniger auch unter den Wallachen, seyn tausend zu Fuss, mit langen Roehren wol bewehrt...
   Mittlerweilen haten die zu Zathmar um diese Zeit etliche Tage nacheinander staets Laermen, sinlemahleu die Wallachen, Moldauer und theils Tartarn mit der vornelimslen Beut und vielen geiangenen Christen bey Debrezen vorbey und nach Hauss giengen, jedoch aber machten diese in Siebenbuergen nicht die wenigste Ungelegenheit, sondern zehrlen alle fuer ihr eigenes Geld> (p. 703).
   * Cronica Ţeril, p. 360.
www.dacoromanica.ro
SCRISORI NOUĂ DIN CLUJ
137
   El trece prin pasul Buzăului, după cronica lui Satnuil Grondski.
   La 16, e lingă Braşov. La 17, la ZărneştI. La 20 a ajuns la Făgăraş, la 22-4, trecerea Oltului la Porumbac. Dabija, cu Moldovenii, vine prin Preaşmăr, unde sosise trecînd păsurile din Secuime ale Carpaţilor: la 21 Dabija e şi elin preajma Braşovului. Abia la 24 Iulie plecare din Orăştie1. Calea e pe lingă Cluj, pe unde Grigore-Vodă trece Ia 4 August st. n.*. La 2/12 August, Domnul muntean e la Debreţin. Grigore-Vodă merge înnainte spre Solnoc, la 3/13. Dabija urmează : e in ziua de 6/16 la Podul-Secuiuluî, lingă Debreţin8, în cale, ai noştri pradă pănă la Satu-Mare. La 28, ei sînt in tabără la Neuhăusel (TJjvâr).
   Oastea românească, alcătuită din ţerani, şi nu din falnici soldaţi cu plată, e judecată foarte rău. Moldovenii, se spune, aă suliţî, săbii, săgeţi şi călăresc pe cal foarte proşti *. Muntenii erau împărţiţi în 33 de cete, fiecare trebuind să cuprindă 100 de oameni, aveau steguleţe roşii şi albe la suliţe şi purtau, cei mai mulţi din ei, opinci; in urma acestora veniau o mie de puşcaşi călări şi altă mie pe jos ; comandanţii eraă boieri, şi ostaşii mergeau la luptă în sunetul tobelor. Domnul era încunjurat de Sfatul săti, în număr de cincisprezece oameni; cîte 200 de oşteni mergeau înnainte şi în urma lui, «Turci sau creştini amestecaţi»: aceştia eratt Seimenii. Tabulhanaua, musica turcească, îi cînta în marşuri. Moldovenii vor fi avut cam aceiaşi înfăţişare: de-asupra unora şi a celorlalţi fluturau prapure, întocmai ca acelea din biserici, cu Sf. Gheorghe, Maica Domnului şi Buna Vestire *.
   Din tabără Muntenii sînt trimeşi, cu cumnatul Vizirului, Riblell-Paşa de Damasc, la rîul Waag, afluent al Dunării, împotriva Imperialilor. îndată sosi vestea că aceştia afl fost
   1 Studii fi dac., IV, p. 250 n. 1 ; mat sus, p. 131.
   * Acte fi fragmente, I, pp. 265-6.
   * V. şi Acte fi fragm., I, p. 266, n0 2.
   * Ibid.
   * Acte fi fragmente, I, p. 252 şi urm.
www.dacoromanica.ro
138
EXPEDIŢIA DIN 1664
bătuţi, prinzîndu-se Montecuculi şi Palatinul Ungariei şi că însuşi împăratul vrea să fugă din Capitala sa. De fapt, fuseseră răspinşi numai dincolo de Waag o mie de dragon! croaţi. Oştile creştine se retrăseseră spre Pressburg; Ribleli rămase la asediul cetăţii Freistădtl, iar Romînii şi Tatarii prădară până la Briinn, în Moravia. Apoi cu toţii se întorc la Neuhăusel. în acest timp Moldovenii păziră lagărul Tătarilor. Apoi cu toţii fac treabă de salahori.
   Pentru asediu, Ghica-Vodă, cu cei 6.000 ai săi, e pus de spre Komorn, iar Dabija de spre Neutra. Cetatea Neuhăusel fu luată — cum s’a mal spus — în ziua de 24 Septembre.
   I.a 6 Decembre st. n. Domnii, în calea de întoarcere, se aflau la Cohalm, în Ardeal*. De Sf. Nicolae, ei se odih-niaQ — după Cronica ţerii — în reşedinţile lor.
   în 1664, iarăşi Domnii noştri merseră în Ungaria, dar, pe cînd Montecuculi ţinea în loc pe Vizir, Grigore Ghica, împreună cu Paşa de la Buda şi cel noă din Neuhăusel, cercă să iea cetatea Lewenz (Leva). Urmarea fu straşnica înfrîngere de (a Sf. Benedict, în ziua de 19 Iulie st. n., din partea generalului imperial de Souches.
   La 30 Mart, un raport citat de Brusoni socoate oastea turcească din Adrianopol la 94.000, apoi 60.000 la Belgrad şi la hotare; cu Tatarii şi Romînii, «destinaţi a militare nell’ Ungheria Superiore», vor fi 150.000 (pp. 76-7).
   La 2 April se întăreşte ştirea «că un grosso di Vallachi, Moldavi e Tartari» va operă între Pressburg şi Viena; pentru care lucru guvernatorul din Pressburg a pus să se taie copacii şi via din jurul oraşului (p. 77).
   Din Graz se anunţă, la 24 Iunie, că, Imperialii luînd Lewenz, Vizirul trimete pentru a relua cetatea pe Tatari şi Ro-mîni (p. 102). încă de la 14 Iunie se ştia la Linz că s’a luat Lewenz cu lovituri de bombe şi că vin ai noştri prin Ardeal*.
   Ei veniră din Neuhăusel, după Brusoni (p. 106). Toată 1
   1 Studii fi doc., IV, p. 250.
   * Ms. 192, f° 270.
www.dacoromanica.ro
SCBISOBl NOUĂ DIN CLUJ
139
oastea avea 25.000 de oameni. Souches şi Heisler atacă după. amiazi. RăspinşI de două ori, el rup aripa stingă a duşmanilor, cari pierd de toţi 6.000 de oameni. Vestea de bucurie ce sosi întăiu la Constantinopol, se prefăcu răpede într’una de durere *.
   Se ştie că una din urmări fu pierderea tronului muntean de către Ghica.
   Campania din 1664 are deci următorul mers:
   în primăvară Domnii noştri primesc ordinul de a merge in Ungaria. EI pleacă în Maiu încă. Ghica iea calea pe la Orşova, fiindcă socotelile braşovene nu-I pomenesc drumul. La 20 ale lunii, el se afla în conacul de la «Cuşmir» 8
   Cetăţile ocupate pănă acum în Ardeal de Imperiali, Clujul şi Podul-Secuiulul, fusese predate, în iarnă, de garnisonele lor neplâtite 8. în Maiu, Souches iea însă Neutra. Silinţile ostaşilor creştini nu izbutesc aiurea.
   Nu se poate şti data cînd Romîniî ajunseră la Ruda. De aici li se porunci a merge, cu Paşa de acolo, cu acel de Erlau şi de Neuhăusel, asupra cetăţii Lewenz. Souches vine din Frey-stădtl şi-I bate, cum am zis, la 9/19 Iulie. Şi data aceasta, Romîniî trădaseră. Dar lupta lor n’a fost rea. Constantin Căpitanul, cronicar muntean, spune că Domnul său «pe o roată de Nemţi o au stricat de tot.... şi boiarî mulţi au perit, şi slujitori de cellanţî», prinşi cu toţii în tina cea mare a cîmpu-lul de luptă. Cronica moldovenească a luî Nicolae Costin numără printre morţi pe Comisul Constantin Vărzarul, Ser-darul Ivaşco şi Comisul Pavel Bucium.
   Vizirul însuşi fu învins la S.-Gotthard, în ziua de iltt August st. n. El se retrase pănă Ia Alba-Regală, şi peste cîteva săptămîni se afla retificarea păcii de la Vasvâr, încheiată zece zile după biruinţă. Fără a trece pe la Vizir, cel doi Domni porniau cătră casă, urmînd calea pe care veniseră. Totuşi, mai bine sfătuit, Dabija se întoarse înnapol pentru a se înfăţişa, la 1
   1 Rapoartele italiene din acelaşi ms. şi din Brusoni, şi cele olandese.
   * Constantin Căpitannl, ed. Iorga, p. 154, nota I.
   * Zinkeisen, Gesch. des asm. Rctihes, IV, p. 924,
www.dacoromanica.ro
140
EXPEDIŢIA DIN 1664
Belgrad, comandantului suprem. în Decembre, el se afla aici *. Din potrivă, Ghica merse tot înnainte spre ţara sa. La 24 Octombre el se afla în Scaun: Tataril, întorşi din războiu, îl pradă ţara8. La 2 Novembre st. n., Doamna Maria trece munţii în Ardeal s. Ghica însuşi fugi prin Moldova în Imperiu. încă la 13'23 Novembre venise la Bucureşti Aga de Scaun cu vestea că este un Domn nou4.
   * Studii fi doc., IV, pp. 258-9.
   1 Nekesch-Schuller, în Quelle», IV, p. 289.
   * Ibid., p. 200.
   4 Socotelile Brofovulul, p. 105. Cf. şi Neculce, pp. 195.4 ; Analele lui Ioan Bethlcn, Historia rcrum transylvanicarumab a.MDCLXIl ad a. MDCLXX11I, auctore /. Betldcnio, ed. Horânyi, Viena, 1782-3; I.
www.dacoromanica.ro
                                                II.
                            Campaniile împotriva Polonilor..
                                          A. Cea din 1672.
   în curînd Chiupruliiî, conducătorii împărăţiei turceşti pe această vreme, începură războiul cu Polonii, care trebuia să ajute şi el la dezmorţirea Statului Sultanilor.
   încă din Septembre 1671, se ceruse Domnilor noştri să ajute pe Cazacul Doroşenco Acesta se făcuse stăpin pe toate seminţiile neamului săfl, dar avea să se teamă de Poloni, suzeranii de odinioară ai Cazacilor: deci el se supuse Turcilor, cerînd de la dînşii o numire cu tuifl şi steag în. tocmai ca a Domnilor noştri2. Pe cînd se zvonia că duşmanii lui Doroşenco, Hanenco şi fostul Hatman Sîrcu (Sierko), unindu-se, aă năvălit, prădînd, în raiaua turcească de lîngă 1
   1 Grabowski, Ojczyste wspomtnki, II, p. 144 : scrisoare din Cameniţa, 11 Septembre 1671.
   s Hammer, Gesch. des osm. Reiches, III, p. 655; Engel, Gesch. der Kosaken. ncă din Decembre 1668, de alminterea, venise la Poartă soli cazaci (<Ru-thenorum Cosaacorumque»), Luca < Busquewitus şi Grigore <Bilogruda>, cerînd aceste semne de înfeodare (csigna bellica»), puind şi şelsprezece condiţii, între care a şesea cuprinde ca nici Romtnil să nu se amestece în afacerile religioase ale Căzăcimil: cin 6*°. Valachorum Moldavensium, Turcarum ac Tar-tarorum auxiliarii in ipsorum regionibus, ecclesias et monasteria expilare, prae latis et monachis damna vel vim inferre non audeant» (anexă la raportul, din Constantinopol, al ambasadorului olandes Colyer, 30 Decembre 1668). — Un alt raport olandes, din I1Q Iulie 1669, vorbeşte despre atacarea Ţinuturilor tătăreşti de către Cazaci. — In sfîrşit, un al treilea, din 25 Iulie 1671, vesteşte sosirea în acest oraş, la 5 Iunie, a salului polon Casimir Wisocki.
www.dacoromanica.ro
142
CAMPANIILE ÎMPOTBIVA POLONILOR : 1672
Cetatea-Albă, Grigore, fratele lui Doroşenco, mergea să ceară ajutor de la Paşa din Silistra. Acesta dădu, în Septembre, asigurarea că Domnii romînl vor alerga în ajutorul lui, şi anume că, «zilele acestea» chiar, Ghica se va duce la Raşcov, iar Duca la Mohilău, păzind astfel din două puncte cursul Nistrului *. încercarea acestui din urmă de a scăpa de o astfel de povară nu izbuti: la 15 Septembre se aştepta sosirea Muntenilor 2. Dar toate zvonurile rămaseră zădarnice.
   în 1672 se începu astfel, rege fiind peste Nistru Mihail Wisznowiecki, după mamă coborîtor al Movileştilor, expediţia care trebuia să deie Turcilor Cameniţa. Domnii noştri fură chemaţi şi el în ajutorul stăpînilor. în luptele ce se dădură la apa de hotar, se văd războindu-se şi Romînil-EI eraii «8.000 sau aproape», ţineau dealurile ca străjl, în două cete călări, Moldovenii îmbrăcaţi în postav roşu, iar Muntenii în taftă braşovenească galbenă s. Podul de la Isaccea, pe care trecu Sultanul, era făcut de dînşil. La IO Iulie toată tabăra, şi împăratul şi Ienicer-Aga, care venise deosebit, se aflau la Ţuţora.
   Astfel un vînt războinic bătea iarăşi asupra ţerilor noastre, şi unii din boierii lor se bucuraţi de dînsul. Cronica lui Constantin Căpitanul nu uită să zugrăvească oastea lui Ghica, acum iarăşi Domn la Munteni: «AC poruncit lui Gligorie-Vodă de aft mers şi el cu oştile lui, care străngăndu-şi den toate breslile: călăraşi, dorobanţi, roşăî, visternicel, spătărei, postelnicel, stolnicei, vornicel, păhărniceî, le-au făcut steaguri şi li-afl dat tuturor suliţe văruite şi cu prapore fealiuri-fea-liurl, fieştecare după breasla lor, şi au făcut oaste frumoasă, atăte căt, mergând şi făcând halal înnaintia împăratului, s’au mirat şi împăratul şi toţi Turcii de oşti ce avea Grigore Vodă frumoase»4.
   Această campanie din 1672 se înfăţişează astfel după foarte bunele rapoarte, inedite, ale ambasadorului olandes.
   1 Colecţia Bartoszewicz, III, pp. 299, 331.
   1 Grabowski, Ojezyste wspominki, I (1834), p. 144.
   * Acte şi fragmente, I, pp. 82-3: memoriile secretarului frances La Croix.
   4 Cronica lui Constantin Căpitanul.
www.dacoromanica.ro
campaniile Smpotbiva polonilor: 1672
143
   La 8 Mart, din ordinul Sultanului, Trimesul polon e dus la Adrianopol, cu şese ceauşi şi zece ieniceri, împreună cu toată suita sa, costul călătoriei plătindu-se de Curte. Cînd primul-dragoman olandes merge la Marele-Vizir, acesta-î spune că stimează numai pe EnglesI şi Olandesi şi că a dat solului polon un buzdugan 1 ca să-l predea regelui, cu adaus că Vizirul va veni să i-1 iea din mînl *, ceia ce însemna că Sultanul însuşi va conduce expediţia s.
   îndată se fac gătirile de războiţi pentru ieşirea Sultanului la Adrianopol în corturi, «care trebuie să fie foarte multe». Capudanul va fi «locotenent-general al lagărului1».
   Ieşirea împărătească se făcu la 30 April 1 * * * 5. Plecarea însă zăbovi până la 5 Iunie 6.
   în acest timp, Moldoveni!, cari ţineaţi cu creştinătatea, nu uitară să trimeată nişte delegaţi la dieta din Varşovia, în înţelegere cu Hanenco, pentru a-şl arăta dorinţa de a fi scăpaţi din ghiarele Turcilor. Lucrul se făcu însă fireşte fără ştirea lui Duca 7. Trimeşiî erau de sigur dintre pribegi, şi căpeteniile acestora, Durac şi Hîncul, cari urziseră în 1671 o răscoală împotriva Domnului 8, pătrund în ţară, în părţile Cernăuţilor şi Hotinului, mal ales pentru a culege ştiri, pe cînd o ceată de Poloni, care n’avu noroc, trecu Nistrul, prinzînd vite pentru tabără în Iunie 9. Moldovenii lui Duca răspunseră prădînd şi ei oraşul Pampol, peste Nistru10.
   La Constantinopol, pănă în Iulie încă, erau ambasadori
    1 «Een tappoes, dat is een wapencnodts.»
    * «Dat den Groolen-Vezier hem dieselffs soude comenuyt de handen rucken.»
    *    «Waeruyt men vest besluyt dat den oorloch van hier tegens Polen aen-
gesien is; also het een gebruyck is van de turcks Kaisers, dat, als wanneer sy ymant den oorloch willen aendoen, aen deselve eerst een tappoes offte wapencnods toe senden.»
    * Jurnal olandes din IO April.
    6 Hammer, III, p, 659,
    « lbid,
    7 Hurmuzaki, IXl, p. 265; April.
    8 Iorga, Doc. româneşti din Arch. Bistriţei, II, p. XXV.
    * Ibid„ Supl. I1, pp. 257-8.
     10 lbid., pp. 259-60.
www.dacoromanica.ro
144
CAMPANIILE ÎMPOTEIYA POLONILOR: 1672
străini cari nu ştiaă bine dacă «planul e împotriva Ungariei, Ardealului saă Poloniei*, şi nu credeau pe deplin cînd lumea oficială turcească declara că ţinta uriaşei expediţii e Cameniţa. Totuşi bănuielile se prefăcură în siguranţă cînd Sultanul trecu Dunărea în ziua de 6 Iulie st. n. *. Drumul, foarte bine îngrijit cu zaherea, dar pustiu de locuitori, fu străbătut ră-pede. Ienicerii eraţi la Ţuţora, din jos de Iaşi, la 9/19 ale lunii, şi a patra zi Ieşenii se învredniciau să vadă şi pe «împăratul*, sosit încă de la 10/20 *, El călca pe «bucăţi de atlazuri şi de tăfţl» ; Domnul, care-I închina scumpe daruri, îl rugă să I vadă noua ctitorie: Cetăţuia. în Iaşi, chiar, ne-fiind moscheie, hogea strigâ la rugăciune din turnul Sf. Ni-colae cel Domnesc, biserica Curţii. Dar Turcii nu se aşezară în oraş, ci stătură şi mal departe în tabăra lor de la Ţuţora s.
   După o odihnă de opt zile, Turcimea plecă la 18/*s spre Hotin4. La 5, întâia ceată trecea Nistrul pe podul ce nu fusese făcut destul de bine de acest Duca — pentru aceasta el fu mazilit — şi se lua cetăţuia Zwaniec#. Lucrul podului urmâ, şi Sultanul trecu şi el la 15 6. Cameniţa avu şi ea rîndul ei: asediul, început la 18 August, se sfîrşi cu predarea cetăţii la 30 \
   încă de la 9 Septembre, Domnii noştri, Ştefan Petriceicu şi Ghica, erau orînduiţi să meargă, împreună cu Hanul, cu Paşii de Anatolia şi de Bosnia, pentru a prăda Polonia pănă la Lemberg 8. Cu cîteva zile înnainte Polonii de la Jaworow
   1 Cf. raportul olandes din 4 Iulie şi acel din 25 : «Den 6 dito is den Grooten Heer met syn gantsche armaed den Donau w gepasseert, ende treckt recht op Camieniec aen». Tot atunci se rorbia despre o pretinsă lnfrîngere a şepte Paşi tn Podolia.
   1 Cronica lui Nic. Costin, p. 8.
   * Neculce, pp. 198-9.
   4 Hurmuzaki, Supl. I', p. 260, n° CCCLXXXV.
   8 Ibid., n° CCCLXXXVI-
   * Hammer, III, pp. 661-2.
   7 Hammer, III, pp. 662-3. Vestea luăref Cameniţel sosi Insă la Constantinopol pe )a 13 Septembre, cînd Bostangl-Başa o făcea cunoscut ambasadorilor străini (raport olandes din 13 ale lui Octombre): la 13-6 ard focurile de bucurie pentru aceasta.
   * Ibid.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1672
145
nu ştiail de acest gînd, şi credeau numai că Duca a fost tăiat Ia Nistru1.
   Năvălirea nu izbuti decît în parte. Fără îndoială că Tatariî, căzînd asupra unei ţerî rău apărate, se întoarseră cu o mulţime de robi, dar atîţia alţii, din pleanul biruitorilor, fură căpătaţi înnapol de creştini. Pe cînd Sultanul înnainta de la Hussiatyn spre Jaslowiec şi Buczacz, Tatariî se desfăcură către Przemysl şi Sambor. împotriva lor se coborî acum Marele-Mareşal al Corpaneî, Sobieski, care era menit să înlocuiască peste puţin timp un rege netrebnic. El văzu lucind lîngă Komarno, pe Ia IO Octombre, focurile taberei unul Sultan tătăresc ce avea supt ascultarea lui pănă la 10.000 de păgînî din Crîm şi de creştini moldoveni. Din mijlocul mulţimii războinicilor prădalnici se ridicau în umedul întu-nerec al nopţii de toamnă, pe marele şes jefuit fără cruţare, «urletele atîtor mii de suflete creştine duse în prea-aspra robie a necredincioşilor». Sobieski-şî cercă norocul, de şi avea la îndămînă numai trupe cu totul neînsemnate. Tătă-rimea ghiftuită şi bucuroasă fu oprită în cale şi apoi aruncată pe drumul Przemysluluî, scoţîndu-se din mînile el o mulţime mare de robi: nobili, preoţi, femei, Poloni catolici safi Ruteni de lege răsăriteană. Pe acel timp, alţi Tatarî prădau în jurul Lembergulul, pe care-1 încunjuraseră puteri mari, supt Caplan-Paşa, Hanul şi Doroşenco, — cele trei căpetenii adecă. De şi cîte o ceată răzleaţă fu lovită cu izbîndă şi aici, locuitorii îngroziţi al Lembergulul nu putură scăpa decît plătind un preţ de răscumpărare în suma de 80.000 de scuzi. Trecerea Mareşalului peste Nistru mal sus de Hotin nu avu nicl-o urmare însemnată2.
   Negocieri de pace începuseră de mult încă. Polonii eraii chiar din 1671 în bună înţelegere cu o parte dintre Moldoveni, acel cari se ridicaseră făţiş împotriva lui Duca în toamna
   1 Grabowski, II, pp. 335-6.
   1 Corespondenţa agenţilor francesl In Polonia; copil In Bibi. Ac. Rom. Domnii noştri ar fi fost Înţeleşi cu locuitorii din Lemberg (Engel, 9. c., p. 257),
   74842. Voi. IX.                                                 10
www.dacoromanica.ro
146
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : lb72
acelui an 1. Dar chiar unii din dregătorii domneşti strecurau peste Nistru asigurări şi oferte, care erafl primite cu neîncrederea cuvenită. Astfel, în Februar 1672, oaste de a lui Duca, supt porunca lui Ştefan Hîjdăfl, pîrcălab al Hotinulul, încunjura cetatea, în care se adăpostiseră nişte prieteni aî lui Durac şi Hîncul, anume Grigoraşco Hăbăşescul, Prodan, şi chiar doi fraţi aî lui Hîjdău. Un Trimes al lui Ştefan veni Îs stegarul de Czernikow, Mysliszewski, aflător în Cameniţa vecină, ca să-I ceară să îndemne pe Mareşal a veni pentru scăparea Moldovei de supt jugul lui Duca şi unirea eî, ca din vechi, cu Polonia9. Pe atunci Durac, pe care mulţi din
   1 Doc. Bistriţet, II, p. xxv.
   * «Copie de lettre ăcrite par Monsieur Myslissewski, de Kaminietz en Podolie, k M. le gouvemeur de Grabowietz, le 11 fevrier 1672.
   Je reţus hier une lettre ăcrile de Chotim, par le sieur Etiene Hizdew, Giand-Capitaine de Valacbie et burgrave de Chotim, ecrite, dis-je, dans la mSme viile (car Habasseskul, Prodan et deux frăres dudit Hizdew y demeurent cotnme assiăgăs au château, de sorte que ceux-ci ne le veulent pas laisser entrer lk-dedans, ni lui Ies en descendre, mais il me setnble qu’ils s'entendent bien ensemble), par laquelle il me prie tres ardemment, ce qu'il avoit deja foit par deux fois, de le venir trouver k Braha sur le Dniest er, pour tenir une con-fărence avec lui, de quelques affaires de consăquence; ou je me suis trouvă aujourd’hui, et, lorsque je lui voulois parler des paysans de Monsieur le fils du Palatin de Rawa enlevăs en Valachie, il ne m’a laisse d’en parler, mais, m'ayant conjuri de tenir le secret pour ne le reveler pas â personne, qu’il lui vouloit dire au nom de Hencul et des autres seigneurs de ce pays-lk demeurant k Jassi, viile capitale, me le dit, & savoir qu'ils prient par moi Mgr. le Grand-Marechal de pouvoir avoir du secours contre leur ennemi Duque, de l'armăe de la Couronne, pour leur argent,—se declarant de vouloir soumettre leur pays k la Couronne, comme s' ils en relevoienl sutrefois, et d’aller avec leurs gens de guerre contre chaque son ennemi, selon l’ordre de S. M. ou de Mgr. le Grand-Marăchal. En suite de quoi, je tachois de bien penătrer son inten-tion, connoissant la foi grecque lubrique, mais il s’est mis k genoux, et, ayant fait la croix, a jură qu’il le souhailoit sincerement. A quoi lui ayant dit: «Je vous connois de longtemps. Coi vient cela que Monsieur Hencul ne trăite pas d’une matiere si dilicate par quelque autre? Ou qu'il n'envoye pas k mon dit seigneur quelqu’un, comme le sieur Habasseskul avoit envoye nou-vellement son secrătaire» ? II m’a răpondu: «Ne vous en ătonnez pas, car ils n'ont pas voulu confier ce secret a personne qu'k moi. Et, pour ce qu’ils n’ont pas ăcrit, ni depâchă quelque envoyă vers Mgr. le Grand-Marăchal, la raison en ătoit qu'il y a des măsintelligences enlre nous, un se dăfiant de
www.dacoromanica.ro
campaniile împotriva polonilor: 1672
147
Polonia îl priviati ca pe adevăratul Domn al Moldovei, cu voia ţerii, stătea la Raşcov, chiar lîngă Nistru, şi era sprijinit în tot chipul de căpeteniile căzăceştî credincioase faţă de Regat, Sîrcu şi Hanenco J.
   Acum în Octombre, cu cîteva săptămînî după numirea sa, Petriceicu trimese şi el un mijlocitor la Mareşalul polon, pe un Sulimowski, Polon aşezat în Moldova, ca să aducă pe creştini mai lesne la o pace, care nu putea fi decît ruinătoare; solul moldovenesc îşi arătă teama că, fără aceasta, Vizirul va ierna în Cameniţa, iar Sultanul însuşi în Iaşi 8.
   La această dată însă, era acuma o pace, pe care o impusese Hanul la Buczacz: ea dădea Turcilor Podolia, preţul de răs cumpărare al Lemberguluî şi un dar de 220.000 de galbeni, dacă nu chiar un tribut; Ucraina rămînea a Cazacilor răsculaţi, supuşi al Turcilor, iar Tataril îşi păstrau poclonul obişnuit de multă vreme (18 Septembre). Numai peste o lună telalii sau crainicii strigară pacea în lagărul împărătesc.
   încă din 29 Septembre, dragomanul Porţii arăta, fără a vorbi de această pace, că acum n’a mal rămas nimic de făcut şi că oştile se vor întoarce, de bună samă, după vre-o zece-cinsprezece zile3. La 21 ale lui Octombre, începea în adevăr
l'autre, joint que nous craignons qu'on n'intercepte l’envoyd ou Ies lettres. Mais je vous prie de vouloir faire savoir telle notre râsolution â Monseigneur le Grand-Marăchal, voir â toute la Rdpublique, par lui, car nous voulons fer-mement tenir parole et payer Ies gens qui viendraient ă notre service. Je sais bien que Mgr. le Marechal le peut faire, en permettant au moins que quelques compagnies comme volontaires, et non pas coinme des troupes envoyăes tout expres, le fassent, pourvu qu'il nous adresse un cavalier d'esprit et bien idsolu, pour nour conduire et employer notre force comme il faut. C’dtoit sa răponse et sa declaration. Si elle est sincere, je ne puis pas deviner» (Corespondenţa francesă citata).
   1 Scrisoare din tabăra de lingă Uchan; 28 Septembre 1672, tn Grabow-ski, Ojczyste wspominki, II (1854), pp. 348-9. Şi Grigore Ghica făcu asemenea propuneri, de la Zloczow, In ziua de 21 Septembre (Grabowski, o. c.; reprodusă, cu răspunsul lui Sobieski, tn Arch istorică, II, pp. 22-4),
   1 Corespondenţa francesă citată.
   a cEstratto di una lettera scritta del Illmo signor Fanaioti all’ Ulmo signor residente Iustino Colyer, dai campo turchesco sotto Hussatin, in dato 29 settembre 16721 : «Speriamo che doppo 10 overo 15 giorni ritornaremo di
www.dacoromanica.ro
148
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1673
retragerea prin Moldova pustiită, unde nu se făcuse arături de primăvară şi unde fumegau încă satele şi tîrgurile din Ţara-de-sus, căci acolo lucraseră temeinic podghiazurile răzbunătoare1.
                                  B. Campania din 1673.
   îndată după întoarcerea oştilor, li se dădu drumul, iar Sultanul se aşeză pe iarnă în a doua capitală a sa, Adria-nopol 2. Nu se putea şti dacă se va face o nouă expediţie în primăvară. Totul atîrna de la felul cum vor îndeplini Polonii condiţiile păcii, şi era foarte greu ca ele să fie îndeplinite în întregime şi după cuviinţă, mal ales în ceia ce priveşte haraciul făgăduit.
   Deocamdată, Turcii se întăriră în ceia ce cîştigaseră. Se va fi lucrat şi pentru asigurarea Cameniţeî, dar încă din Ianuar 1673 mîna răpareţă a stăpînilor Moldovei căzu şi asupra Hotinului nostru. Ştirea despre această încălcare, puţin trainică, din fericire, nu se află în cronicile noastre, care pentru acest răstîmp nu sînt contemporane. Ni-o dă însă o scrisoare polonă, din Cameniţa, datată 31 Ianuar. Printr’însa aflăm că s’a răpit şi «frumoasa biserică zugrăvită din cetate», cu locul ei, că s’ati îndepărtat cu despreţ, ca nişte lucruri de acum
qul, mentre non ci fe piu lia fare: k impatronita la Maiestâ. del Gran-Si-gnore di tutta la Podolia et Ucrania, che sono due grande provincie, et anco gran parte della Russia, percbe, havendo preso la Camenizza, che si stimava, per il suo sito naturale, inespugnabile antemuraglia di tutto il Settentrione, si sono resi li altri castelli, et alcunt che hanno voluto fare resistenze, sono per forze presi et li habitanti fatti schiavi miserabilmente» (anexă la raportul lut Colyer din 5 Novembre 1672). — O altă scrisoare a lui Panaioti către acelaşi ambasador (27 Februar 1673) e o recomandaţie pentru Alexandru Ma-vrocordat medicul, viitorul Tălmaciti-Mare al Por(it, care ar primi să fie tălmaciul Olandei. O voiU tipări aiurea, Cf. Brosch, Geschichten aus-dem Leben dreier Grossvesire, Gotha, 1899, p. 164.
    1 în Iulie fusese ars tîrgul Siretiului (corespondenta francesă citată).
    * Raport olandes din 14 Ianuar 1673. De La Croix (Guerres des Tures avee la Pologne, la Moscovie et la Hongrie; Haga, 1689 : multe ştiri precise, dar nu toate sigure), pune (p. 36) intrarea Sultanului !n Adrianopole la 8 Decembre.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1673
149
înnainte netrebnice, toaca şi clopotele şi că s’au aşezat în cuprinsul zidurilor bisericeşti două sute de Ieniceri. «Au început să strice şi zugrăveala» — adecă supărătoarele chipuri ale sfinţilor — «şi fără doar şi poate se va face acolo o moscheie», scrie spionul Polonilor. La încălcare, Ştefan-Vodă ar fi fost în Hotin şi, ca să poată pleca de acolo spre Scaunul său din Iaşi, ar fi trebuit să plătească 3,000 de lei Paşeî din Cameniţă, noul şi straşnicul său vecin. El lăsă în cetate un pîrcălab, dar acesta nu era ţinut în samă întru nimic, «nici cît un Ataman de Cazaci», şi Turcii ce se purtau pe la Hotin nu se sfiau să-l acopere de batjocuri şi chiar să arăte că ar fi în stare să-l lovească. Scrisoarea se mîntuie astfel: «într’un cuvînt, această binecuvîntată ţară a Moldovei, îmbielşugată în lapte şi miere, se va preface într’un pustia şi va fi dată supt cîrmuirea Paşei din Came-niţa1». Să se mai adauge că Turcii luaseră şi vama Hotinu-lui, unul din veniturile cele mai mari ale Moldovei, şi că întrebuinţau pe ţeranii d’imprejur la tot felul de lucrări. în zădar se făcu plîngere la Poartă, printr’o mare solie de boieri, cerîndu-se şi iertarea tributului2.
   Cu acest Paşă ’n coaste, cu Turcii amestecaţi în Hotin, cu Cazacii lăsaţi în voie să prade, cu Polonia sîngerată de zăbala păcii din urmă, nu mai era de trăit. Ştefan Petriceicu nu fusese boier mare, n’avea vrista cugetărilor liniştite şi sigure şi era socotit de ai săi de «om bun şi slab, prost»8. Dar el îşî înţelese datoria, de a întrebuinţa toate mijloacele numai să scape din această strînsoare. Fără să încerce, îi era cu greu să ştie că e cu neputinţă.
   Pentru aceasta se încheiâ o învoială cu dibaciul Domn muntean Grigore Ghica, şi el gata să treacă supt o stă-pînire creştină, care i-ar fi fost mai puţin împovărătoare. Trebuie să fi fost cîndva un jurămînt scris între dînşii, asemenea cu jurămîntul pe care, cu un scop asemenea, şi-l fă-
   1 Grabowski, o. c., II, p. 197.
   * Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 289.
   8 Neculce, p. 205,
www.dacoromanica.ro
150
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1673
cuseră unul faţă de cellalt Mihnea al IlI-lea Munteanul şi Domnul Moldovei Gheorghe Ghica *. Soliile şi cererile se fac deci în numele amînduror Domnilor, pe deplin învoiţi, înfrăţiţi prin aceiaşi nevoie şi aceleaşi dorinţî.
   Ceva urme din aceste solii către creştinii din toate părţile s’au mal păstrat, La 29 şi 30 Mart se dădeau din Iaşi scrisorile de acreditare pentru archiepiscopul de Marcianopol, în Bulgaria, un archiepiscop de propagandă, latin, Petru Parcevich, cunoscut uneltitor prin această lume nemulţămită a Balcanilor a. El trebuia să meargă la Împăratul pentru a-î arăta că Turci! sînt cu totul scăzuţi, ca adevărate puteri de oaste şi ca mijloace băneşti, că, din potrivă, Moldova are 15,000 de luptători, iar cealaltă ţară românească de două ori pe atîta şi că deciamîndol Domnii au luat hotărîreâ de a scutura de pe umerii lor robia, unindu-se cu Polonii creştini împotriva pă-gînilor8. De la această Curte, archiepiscopul trebuia să treacă, fireşte, la Roma, pentru a vorbi Sfîntului Părinte, Neapăraţ că Veneţia nu era uitată din planul călătoriei, şi avem apoi şi scrisoarea către Genovesî, în care, după lauda puterii lor pe mare, care era acum mai mult o amintire, li se punea înnaintea ochilor ispita, — şi aceasta o ispită zădarnică în timpuri aşa de tîrziî, — de a cuceri «toată Silistra, Tighinea, Cetatea-Albă, Brăila, Ismailul şi Chilia» 4. Li se mai spune chiar şi despre stăpînirea lor de mal de mult în Moldova: «Am aflat de la străbunii noştri că şi în Moldova sînt cîteva cetăţi întemeiate şi zidite de Republica genovesă». După aceste cuvinte ni-ar veni a crede că scrisoarea a pornit din condeiul lui Miron Costin, istoricul timpului, care se ştie că a fost pănă la sfîrşit pe lîngă Petriceicu, de şi n’a îmbrăcat nicl-o dregătorie. Ştim din Memoriile Iul Ioan Bethlen că Polonii au cerut ajutor împotriva Turcilor şi de la principele
    1 Magazinul istoric, 11, pp. 181-6.
   * Pejacsevich, Pctcr, Fr. von Parchevich, îa Arch. /tir Ssterreiehische Gc-schichtc, LIX (1880), şi Acte si fragmente, T, pp. 248-9,
   ( Menţiunea soliei la Împărat, In Hurmuzaki, IX1,pp. 1 2 * 473'4, nle CCCLXXXV-VI.
   4    Hasded, tn Columna Iul Troian pe 1882, pp. 477‘9- Pentru Veneţia, Pejacsevich, pp, 625-6.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONJLOR : 1673
151
ardelean Apaffy. Dar el s’a scusat prin Inczedy că e prea încunjurat de Turci ca să poată încerca vre-o mişcare împotriva lor.
   Parcevich era în August Ia Viena; de aici el merse în Italia, unde i prinse moartea la Roma, în 1674, aşa încît nu se mai ailâ niciodată în Moldova despre izbînda acestor solit. încă din April sosise în Polonia mat intăiti Trimesul lut Petriceicu, cu ştirî despre hotărîrile Turcilor şi cu asigurarea că Moldovenii se vor da de partea creştinilor. Instrucţiile acestealalte ale lui Parcevich eraţi din 28 Mart încă. El trebuia să vorbească şi nun-ciului papal din Varşovia, care- dădu, în adevăr, tot ajutorul 1.
   Pe atunci, cete turceşti mergeati necontenit spre Cameniţa; o scrisoare din Lemberg vorbeşte astfel la 23 April de trecerea prin Iaşi chiar a doi Paşi cu opt odaie, de cîte 150, 200 şi 300 de oameni a. Se zvonia că i-ar fi venit lui Petriceicu şi porunca de a face iarăşi poduri pentru oştile împărăteşti s. Şi în Maiu urmează veştile rele: Turcii de Ia Cameniţă, cari aveau încă în fruntea lor pe Halil-Paşa, se tot frămîntă. El se unesc cu Lipcanii Tatarî din Mişdziboze;
12.000   de luptători noi se îndreaptă spre dînşil. Domnii sînt chemaţi amîndoi la Hotin 1 * * 4.
   în mijlocul acestor temeri soseşte iarăşi un om de la Petriceicu. El aducea asigurarea că Turcii vor veni în număr mult mal mic, numai cu Vizirul şi cu Paşa Husein Arapul; Polonii să se grăbească deci a se coborî în Moldova, pentru ca să taie năvălitorilor vadul la Dunăre. Cererea nu fu primită, căci se aştepta sosirea Trimesului polon ce se întorcea de la Poartă şi care era să aducă neapărat dezlegarea 5.
   Ştefan-Vodă era acuma, de voie, de nevoie, în tabăra de
   1 Grabowski, II, p. 204.
   1 Hurmuzaki, IX1, p. 269, n° CCCLXXt. in colecţia Iul Schmidt (mss. Mu-seulut Naţional din Budapesta; dupX ea Întrebuinţez ţi unele izvoare polone) se afli copia unul act al lut Petriceicu, dat din laşY, 27 Februar 1673.
   * Ibid., p. 205.
   4 Ibid., pp. 209, 212-3.
   *    Grabowski, II, pp. 209, 212-3, 214; Hurmuzaki, IX1, p. 271, nle OCCLXXX-I.
www.dacoromanica.ro
152
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1673
la Hotin, Cu el era grămădită aicî toată boierimea ţerii, în frunte cu Mitropolitul Dosoftei, care-i sfinţise ctitoria de lîngă SiretiQ, Sînt’Onufrie, cu episcopii Teodosie, Serafim, Ioan, cu Vasile Ceaurul, fratele lui Gheorghe-Vodă Ştefan, din care făcuse Logofătul săQ cel Mare, cu Grigore Ghenghea şi Ionaşcu Balş, Vornicii săi, cu Hatmanul Hăbăşescu, înţeles de multă vreme cu Polonii şi care-î strecura în ureche sfaturi de trădare x, cu Postelnicul Constantin, cu fruntaşii cei bătrîni ai ţării: Bîrlădeanu, Nicolae Racoviţă, Miron Costin, Gavriliţă Costachi, Alexandru Buhuş, Vistierul Ur-sachi8. Din luna Maiă pănă ce se apropia lupta, în Octombre, el nu se clinti de aicî, stînd lîngă biserica pîngărită, în preajma Turcilor cari-1 despreţuiau, ameninţînd să-l şi lovească, şi cari băteau la tălpi, pentru cine ştie ce bănuieli neîntemeiate, pe boierii cei mari ei înşii, Hotinul era ca o temniţă mare pentru Domn, «care e ţinut aproape supt pază», scrie un Polon din Cetatea-Albă, — pentru bietul Domn chinuit şi pentru ceia ce Moldova avea mai înnalt şi mai vrednic. Şi acel Polon striga cu durere către ai săi, cari i se păreau prea înceţi, de şi în mijlocul lor era viteazul Sobieski: «Pentru Dumnezeu, alergaţi într’ajutorul Creştinătăţii, pentru ca să nu vie odată cu peirea noastră şi peirea Creştinătăţii întregi. Tot ce am scris, o încredinţez cu cuvîntul mieu şi conştiinţa mea şi frica ce o am de Dumnezeu» s.
   Acum şi Turcii veniau din jos, — oştile cele nouă.
   Trimesul polon adusese la Poartă o scrisoare a Cancelariului prin care se vestia sosirea apropiată a celor 220.000 de galbeni ai tributului, adâugindu-se totuşi că nu se pot da deocamdată şi cei 80.000 de lei pentru răscumpărarea Lembergu-lui 1 * * 4. Această din urmă parte a scrisorii umplu de mînie pe
    1 Nicolae Costin, p, 9.
   a Act al lut Petriceicu, din Hotm, 20 Iunie 1673 ; In Studii şi doc,, VII, P. 367.
   * Grabowski, II, pp, 213-4 (scrisoare din Cetatea-Albă, 19 Maiă 1673).
                                 4 «Der impossibiliteyt der betalinge voor den uytcoop van Leopoli, als-meede van het beloofde jaerlicx tribuyt van 22 m goude ungersche ducaten
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1673
153
Marele-Vizir, care goni d’innaintea sa pe sol: ieşind, el fu dus la închisoare. îndată crainicii strigară, chemînd pentru toamnă la Silistra, unde trebuia să privigheze o tabără de iarnă, aşteptînd un alt mare războiu împărătesc în 1674. Corturile Vizirului fură scoase din ziua de 4 Iunie lîngă Adrianopol1.
   Avangarda, supt poruncile lui Sarî-Husein-Paşa, porni însă cu mult înnainte spre Dunăre, adecă spre vadul cel obişnuit, la Isaccea. Apostol Durac, răsculatul în potriva lui Duca-Vodă, iar acum ofiţer în rîndurile polone, la Sniatynul Pocuţiei, scria la 14 Iunie că, după ştiri ce are el «de la prieteni buni» din Moldova, Husein e acum dincoace de Dunăre şi că va fi la Ţuţora peste zece zile. Grigore Ghica Munteanul ar fi fost luat înnainte cu dînsul; dar de fapt ştim din Cronica Ţerii-Romăneşti că încă de la 21 Maiu îl mînase spre Hotin un alt Paşă, din cel de al doilea rînd, Carâ-Mehmed a, asupra căruia nu se ştie pănă acum nimic însemnat. însă Cark-Mehmed şi încăşi alţi Paşi par să fi aşteptat la Dunăre pe Husein pentru a porni apoi în sus pe Prut împreună cu el. Tatarii primiseră şi ei chemarea pentru războiu. Vizirul se credea că e pe cale. Su'-tanul însuşi trebuia să vie în primăvară, pentru a smulge biruinţa prin autoritatea lui sfîntă, ca în 1672. Zaherea era strînsă pe un an — 10.000 de chile din fiecare ţară —, iar pentru Cameniţa se cerea pe cinci ani, şi carăle cu grîne, cu făină, cu orez, miere, unt, oţet înnaintau prin arşiţă — printr’o mare arşiţă de foamete — spre larga apă a Nistrului, spre acea veche Cameniţă, ajunsă acuma sprijin şi izvor al oştilor turceşti. Cu cît treceau zilele, cu atîta zvonurile se făceau mai ameninţătoare : Sultanul — care însă nu se mişcase încă din Adrianopol —ar fi în adăpostul dobrogean al Babadagului, 22.000 de Ieniceri — atît de mulţi 1 — ar fi fost suiţi pe corăbii ca să meargă Ia Azov, portul tur-
ia de voorleden maent aen den Primo-Vesier per expressen afgesonden.» Raport olandes din Constantinopol ; 19 Iunie 1673.
    1 Ibid.
    * Cronica lui Stoica Ludescu, In Magazinul istoric, V, pp. 11-2.
www.dacoromanica.ro
154
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1673
cesc de la Marea cu acelaşi nume, unde se aţineau Cazacii Donului şi Muscalii *. La Ţuţora s’ar fi aflînd încă de pe la 20 Iunie 10.000 de alţi Turci, mergînd către Hotin. La Iaşi s’ar fi dat chiar porunca de a «se închide toate pivni-ţile, toate circiumele», care ar putea smomi pe credincioşii Islamului. Polonii erau rugaţi necontenit să alerge pentru a împiedeca încuibarea Turcilor în Moldova, dar deocamdată se ştia numai că Doroşenco dăduse de ştire Turcilor, prin ştafete iuţi, venite la io în Iaşi, că Polonii caută să-l ispitească prin făgăduieli foarte mari; se mal zvonia că Sîrcu, căpetenia Cazacilor închinaţi regelui, ar fi făcut un iuruş peste Nistru, răşluind lîngă Soroca o mulţime de vite, de cal şi de oî din averea mazililor noştri de acolo, cari el, sărmanii, n’aveau nicî-o vină, de sigur1 2 *.
      Husein şi Paşa de Bosnia ■— altul decît acel Carâ-Mehmed, care silise la plecare pe Ghica-Vodă — erau în ziua de 8 Iulie, în sfîrşit, la Hotin. Grinare se clădiau la Dunăre, precum şi la Ţuţora, în jos de Iaşi, şi slugile domneşti cu-râţiau de pîne gropile şi hambarele boierilor şi oamenilor din sate; tot finul se strîngea iarăşi, pentru slujba împăratului. Cară se adunau din toate părţile, şi bieţii oameni erau supuşi la cărăuşie s. Numărul Turcilor se adăugea necontenit prin cetele ce sosiau de la vadul Dunării4 5.
   Credinţa Domnilor noştri nu era mal puţin bănuită acuma decît înnainte. Doamna Iul Grigore trebui să meargă la Poartă, ca ostatecă, împreună cu fratele ei, Teodor Sturdza (4 August), după ce Domnul însuşi plecase împreună cu Turcii6. Petriceicu era şi el însurat pe acest timp şi va fi avut şi rude de aproape; dar chizeşiî săi fură patru boieri:
    1 Ţarul scrisese Vizirului In iarnă, sprijinind pe Poloni. V. răspunsul tn Hurmuzaki, V1, p. 85, n« xCIIf.
    *    Grabowski, II, pp. 216, 221-2, 222-3, 224-5; Hurmuzaki, V’, p. 139, n° CCXV.
    * Ibid., p. 232.
    * lbid., p. 250.
     5 Cronica lui Constantin Căpitanul, ed. Iorga. p. 177.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1673
155
Nicolae Racoviţă, Ionaşcu Balş, Medelnicerul Aldea şi Ca* raiman Căpitanul
   Oastea cea mare a Turcilor nu se puse în mişcare pănă la începutul verii secetoase, Cînd se strînseră sutele de cămile ce erau de nevoie pentru ducerea provisiilor, ce nu se găsiră nici ele tocmai uşor, Aga Ienicerilor porni din tabăra de la Adrianopol, în ziua de iitt Iulie, cu patruzeci şi două de odaie dintre aî săi. Vizirul, Sultanul îşi ridicară corturile numai la ^ August, înnaintînd însă tot agale, ca pentru un războiu de ameninţare, care nu trebuie să aibă numai de cît şi lupte1 2 *. îndată, soli moldoveni şi munteni fură trimeşl să întîmpine pe împărat, şi la 31 August se putea scrie din Cameniţa că oamenii domneşti au găsit pe Sultan la Baba* dag şi că s’au şi întors înnapoî cu poruncile lui *. Petriceicu şi Ghica erau tot la Hotin, cu sălbatecul Sarî-Husein, pentru care la 313 August cel d’intăiu făcea în Ardeal o cerere de
2.000  de suliţl, cioplite din lemn uşor, după datina turcească 4. La 3 Septembre următor Lembergul, era înştiinţat de către CernăuţenI că Sultanul se apropie acum de Dunăre, că i s’au şi gătit conacele şi că drumul lui va fi spre Hotin 5.
   Dar abia la 29 Septembre Sultanul, care călătoriâ tot în vînătorî, era la vadul Isacceî6.
   încă prin Iulie, Petriceicu făcuse Polonilor iarăşi rugămintea de a-I veni în ajutor, şi tot fără folos. Un Liovean
    1 Nicolae Costin, p. 9; Hurmuzâki, Fragmente, III, p. 291.
    * Hurmuzâki, Doc., V*, p. 139, no CCXVI; IX1, pp. 274*5. CCCLXXXVII.
    * Grabowski, II, p. 250.
   4 Tor'ok-Magyarkori Âllam-Okm&nytar, V, pp. 176-7 ; Doc. Bistriţei, I,
p. Cin. Caimacami la Iaşi era ii Încă de la 30 April st. v. Vasile Ceaurul, Uie Sturdza şi Toderaşco Iordachi Cantacuzino (Arch. istorică, I1, p. 96).
    6    Grabowski, II, p. 253. Aceleaşi ştiri la 18 Septembre, diu Jaworow (ibid., pp. 349-51). Din potrivii, ambasadorul olandes credea la II Septembre cil lagSrul turcesc e la Silistra: «Het slerft mede seer in het leger, hetwelcke rechlevoorl in Silistria leyt, ende aldaer alle de vordere troupen afwacht, die hier dagelicx doormarchieren; waer het tegens het voorjaer epaengesieo is, sal den tyt leeren».
    * Arch. istorică, I*, p. 26.
www.dacoromanica.ro
156
campaniile Împotriva polonilor: 1673
scria totuşi la 22 Septembre: «Moldovenii şi Muntenii aşteaptă cu dor oştile noastre, pentru ca prin sosirea lor să ştie că s’a făcut un început întru nimicirea păgînilor, cari-î prigonesc aşa de rău»1. La 8 Septembre, Ştefan-Vodă mal vorbia încă Polonilor de pace, pe care ar fi aplecaţi s’o negocieze Ghica şi el2. Pe la începutul lui Octombre, cînd tabăra împărătească era la Dunăre, zahereaua, adusă pe şeicî şi pe cămile, la Ţuţora, iar Husein, cu ajutătorii săi creştini, se afla la Hotin, Domnul Moldovei înteţia încă odată pe vecinii săi de peste Nistru la o luptă hotărîtă şi îndrăzneaţă, al cărei ceas mal potrivit ar fi chiar acesta. Cazacii sînt nesiguri: împotriva lui Hanenco, care e la mănăstirea Pe-cera, vine Dumitraşco Raicea, cu Muscali, Doroşenco s’a închis în Cehrin şi aşteaptă, măgulind amîndouă părţile. Ştim de aiurea că, data aceasta, Tatarii nu se grăbiră să alerge pentru a sprijini pe fraţii lor de lege ®. Ştefan-Vodă, care ştia şi numărul cel mic al Turcilor, propune acest plan: o oaste mare polonă să plece de pe la Lemberg, unde se strîngeau cîte puteri avea la îndămînă regatul, să treacă deocamdată în Ucraina căzăcească, supuind-o cu desâvîrşire, apoi să între pe la vadurile de jos ale Nistrului în Bugea-cul tătăresc, luînd toate cetăţile pe pe linia Dunării, ca şi Benderul. S’ar trece Dunărea însăşi într’o clipă prielnică, s’ar răscula «Sîrbil», — SîrbI adevăraţi, ca şi Bulgari, — şi s’ar putea merge asupra Constantinopolei. Ţerile noastre s’ar supune dacă li s’ar asigura numai drepturile Domniei, ale boierilor şi slugilor domneşti, precum şi judecata după obiceiul pămîntulul4. Pentru cea d’intăiu primejdie ar ajunge dacă li s’ar trimete Moldovenilor măcar i.ooo de călări, husari şi panţirî5. Petriceicu nu uita să arăte că lagărul de la Hotin ar putea fi strivit cu un corp alcătuit numai din
   1 Hurmuzaki, IX1, p. 273, no CCCLXXX1V; Grabnwski, ir, p. 257 ; cf. ibid., pp. 259*60
   * Grabowski, II, PP- 2S®*7-
   * Hurmuzaki, Vs, p. I4Ii no coxvm.
   * Grabowski, II, PP- z64'7 ; Arch. istorică, II, pp. z6-7-
   8 Hurmuzaki, IX1, P- 275, n° ccCLXXXVm.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1673
157
6.000  de infanterişti şi 12.000 de călăreţi1. Şi în alte scrisori, din Septembre, el făcuse îndemnuri de acestea Polonilor, făgăduind chiar să li dea in mînă provisiile bogate care fusese strînse pentru Turci la Ţuţora 8.
   Ceia ce zăbovia pe Turci era nădejdea lor că Polonii vor plăti; sosirea acestora era împiedecată de împrejurările din ţara lor, unde regele Mihai Wisznowiecki se stingea pe încetul, de boala de piept, în apropierea asprimilor toamnei. Hatmanul, Ioan Sobieski, era şi acela care vîna mal mult o moştenire ce nu se cuvenia nimărui altuia. Totuşi de la un timp el prinse să se coboare asupra Turcilor, împărţiţi în şese locuri şi obosiţi de atîtea amînărf.
   în aşteptarea luptei, a cărei siguranţă nu se căpătă decît în clipele din urmă, ai noştri erau prinşi de neastîmpăr. Seimenii lui Ghica se răsculară, şi fură pedepsiţi. Apoi parte dintre boierii munteni, în frunte avînd pe cutezătorul Badea Bălăceanu, lăsară la o parte orice gînd de şiretenie şi prevedere, trecînd făţiş, fără nici-o împotrivire prefăcută, la creştinii ce se apropiau *. La 29 Octombre, cînd aceştia ajunseseră acum în vederea Nistrului, ei aflau ştirea, eres cută de vestitori, că însuşi Domnul Moldovei ar fi printre trădători şi «ar sta la hotar»; ştafete sosiseră din partea lui, şi Sobieski se grăbi a-i trimete înnainte un număr de călări cu Korycki şi cu Apostol Durac Moldoveanul4.
   Aşa şi era, Petriceicu trădase, fugind. Supt poruncile lui, cîteva mii de ostaşi poloni se revărsană asupra Moldovei de Miază-noapte, lăsată fără apărare, căci nu erau alţi Turci decît ai lui Husein în şanţurile Hotinului şi cîteva mii supt Paşa Caplan la Ţuţora, mai mult pentru paza hambarelor şi pentru apărarea Scaunului domnesc al Iaşilor. După un îndemn tăinuit al lui Petriceicu, boierii îşi adăpostiseră lucrurile mai scumpe şi familiile lor în Suceava; aici alergase şi Doamna. Pentru a nu pierde acest scump zălog în mîna Tur-
   1 Grabowski, /. c.
   * Ibid.i p. 269.
   8 Cronica lut Constantin Căpitanul, ed. Iorga, pp. 178-9.
   4 Grabowski, II, p. 199 (scrisoare din Hotin, a8 Octombre 1673).
www.dacoromanica.ro
158
CAMPANIILE ÎMPOTBIVA POLONILOR: 1673
cilor, Ştefan se răpezi asupra Sucevei, pe la 24 Octombre, şi prinse a o întări răpede *. Dincolo de Siretiu, un alt pod-ghiaz alergă până la Neamţ, puind mina şi pe această cetate, de mult părăsită şi destul de stricată. Iar cea mal mare parte a oştilor veni la Hotin să cerce norocul.
    Lupta se dădu a doua zi după moartea regelui Mihail, pentru odihna sufletului creştin al căruia se jertfiră astfel, la 11 Novembre, în ziua de Sf. Martin a catolicilor, mulţi păgînl. în sfatul de râzboiu ce se ţinu, Grigore Ghica ar fi fost pentru o mare bătălie în cîmp deschis; poate că el credea că astfel Turcii vor fi bătuţi şi mal lesne. Simţindu-se slab, Husein nu cuteză însă să-şî părăsească cetatea. în cea d’intăiu învălmăşeală, Muntenii, şi poate Moldovenii râmaşi, se strecurară prin fumul tunurilor descărcate, şi, cînd se lumină, Turcii văzură prapurele cu crucea ale Ţeril-Romăneştî fîlfîind lîngă steagurile cu seninele războinice ale Poloniei. Cea mal mare parte dintre apărătorii Hotinulul fură junghiaţi în şanţuri; un Paşă zăcea în mijlocul lor: al Bosniei; în Cameniţa se putură adăposti numai cîţiva fugari, cari trecură înspăimîn-taţi apa, arzînd după dînşil podul de mîntuire *. în urmărirea fugarilor, steagurile româneşti avură o parte însemnată, pe care Sobieski o mărturiseşte bucuros într’o scrisoare de la 11 Novembre chiar, dată în ziua biruinţil şi pe locul ei, «din corturile lui Husein-Paşa» s. Şi Cazacii lui Doroşenco prădară pe fugari1 * * 4.
    Polonii aveau acum şi Hotinul. Eî se gătiră îndată pentru a
                                   1 litd., pp. 276-7; Târ'âk-Mag. AUam-Okm., V, p. 183. Trupele care
merserît IntăiU cu Petriceicu eraţi supt comanda lui Sieniawski, stegarul rega-
tului ; cele care ocupării Suceava, stăteaîi supt Palatinul de Chelm, Gninski.
Cele d’intăiii eraii alcătuite din 7.000 de oameni. Lui Petriceicu i se lăsă toată
autoritatea, ca şi voia de a se retrage in Polonia (Atmaltum Poloniae elimaeter quartus... scriptore Vespasiano a Kochow, Kochowski ; după ms. G. 100 al Bibi. Regale din Dresda).
                                   1 Cronicile noasue: Nicolae Costin, Neculce, Stoica Ludescu, Cons-
tantin Căpitanul; corespondenţele din Hurmuzaki, Fragmente, 111. Cf. Brosch, o. c., p. 165 şi Taportul olandes din 28 Decembre 1673■
   8 Grabowski, II, pp. 355-6.
   * Hurmuzaki, V5 * * 8, p. 143.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1673
159
întregi stăpînirea lor asupra Moldovei. Grigore Ghica, temîn-du-se să nu primejduiască soarta familiei sale, se dădu în lături, şi Turcii îl văzură cu uimire sosind în tabăra dobrogeană a Vizirului la 27 Novembre *. Din partea lui, Petriceicu se uni cu oastea lui Sobieski, venită din sus. Prin Botoşani, unde se afla în acea zi de 27 Novembre, el pătrunse cu dînsa pănă la Iaşi. Aici se aşeză ca Domn la 3 Decembre s. în urma lui venia ca viitor Domn muntean fugarul Constantin Cîrnul, care era la Suceava în ziua de 24 Decembre s.
    Ştefan-Vodă silise pe înlocuitorul săfl, care-î fusese pănă atunci capuchehaie, Dumitraşcu Cantacuzino, să plece din oraş fără luptă. Fricosul Grec lacom de putere şi de plăceri se adăpostise în tabăra de la Ţuţora a lui Caplan-Paşa, care fusese uitat acolo fără instrucţii. Caplan U însuşi trebui să s e retragă spre Dunăre, înnecîndu-şi zahereaua — 300 de cară pline — în apa Prutului, şi el sosi la oastea Vizirului în ziua de 15 (25?) ale lunii. Toate trupele împărăteşti se aşezară pe iarnă la Babadag 4. Această stare de lucruri se oglindeşte în scrisoarea munteană, din nou descoperită la Cluj, ce urmează:
    cPentru rândul veştelor, dup[ă] ce mearse Măriia Sa Gli-gorie-Vod[ă] la înpâr[ă]ţie şi veniră şi oştile ţărăi noastre în ţară, şi rămas[e] Spătariul cel Mare la marginea ţărăi de cătră Moldova, pentru rândul păzii, şi tremise oameni în lă-
    1 Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 297 ; Acte ţi fragmente, I, pp. 294-5 şi Cronicile muntene.
    1 V. Grabowski, pp. 283-5. La i-iii Decembre, Sobieski scrie din lagărul de lingă Cernăuţi Iul Florian Czartoryski, plîngindu-se de greutăţile ce In* tlmpină : la Hotin a lăsat pe sub-camerariul de Litvania, cu Tatari «petihorţi», dragon! şi pedeştri cu tunuri uşoare (Grabowski, II, p. 357). La 24 Novembre, altă scrisoare, de la acelaşi către acelaşi — tot innainte de instalarea lui Petriceicu —, datată: «în Moldova, la Prut, lingă Dawidow» (ibid., pp. 355-6). La 27 Novembre st. v. (=7 Decembre) Sobieski era la apa Jijiel (Acte ţi fragm., I. c). Ia 10 Decembre, Dumitraşcu pleca iarăşi de la isaccea in sus. El stătuse mal puţin de două săptămlnl in Scaun (Nicolae Costin, p. 11). Dar la 28 Decembre, Petriceicu era încă Domn (Torok-Mag. Âllam-Okm., V, pp. 190-0. Cf. şi Grabowski, /. c., pp. 293*4.
    * T'or'ok-Magr Âllam-Okm., V, p. 189.
    4 Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 299; Nicolae Costin, pp. 10-1. Cf. Hurmuzaki, IX1, p. 277, n° CCCXCIi p. 278, n° COCXCIIII PP- 279-80.
www.dacoromanica.ro
160
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1673
untru în Moldova pentru veşti, şi, cănd fu la Noem[vrie] 26 de zile, ne veni o scrisoare de la Spătariul, fiind noi în Bucureşti, scriindu-ne într’ acesta chip cum la Noem[vrie] 23 de zil[e] ar fi adus Leaşii pre Ştefan-Vod[ă] la Iaşi, de I ar fi aşezat Domnu. Iar pre Caplan-Paşa şi pre Dumitraşco Vod[ă] cel noă, cum să i fie gonit de acolo delaŢuţura. Iar, cănd fu acum mal pre urm[â] de aceaste, la Noem. 24 de zile, au purces şi un om al nostru de au venit de la înpăr[ă]ţie, de la Gli-gorie-Vodfă], carel[e] ne spuse veaste ca aceaste: n’au fost mersu la înpărăţie, ce noi, precum veni veastea, aşa scrisem aicea. A doao veaste acum, Marţi, Dech[emvrie] 2 zile, se întâmplă om de-a firea, de spuse acast[ă] veaste, cum un neguţtor ce afi fost la Brăilja] şi au venit derept Tărgovişt[e] şi au venit den Brăil[a] în 2 zile păn în Tărgovişt[e] şi spuse aşa cum ar fi fost în Brăil[a] mai nainte de aceale 2 zile, şi au venit Cazacii de aQ lovit Brăila, şi o au prădat, şi, acelui neguţtor, ce au avut, încă i-aQ luat tot, şi l-au şi dăzbrăcat, şi, fiind creştin, l-au slobozit de aQ venit. Deci el singur a povestit acastfă] poveaste precum scrie. De va fi adevărat, iar să vor înnoi veştile. Alte veşti fâr deaceastea n’am mai ştiut.»
   Toată această cucerire însă n’avea nici-o trăinicie. Moartea regelui deschidea iarăşi o epocă de uneltiri pentru tron, aşa de dăunătoare intereselor mari ale ţerii. Sobieski avea nevoie de sprijin, şi mai ales de bani pentru a-şî atinge ţinta, şi el se gîndi să întrebuinţeze încurcătura Turcilor pentru a Ii stoarce un împrumut în vederea alegerii sale. în astfel de împrejurări, fără îndoială că nimeni nu se putea gîndi serios la întinderea graniţei pănă la Dunăre, la planul cel mare pe care-1 schiţase în Octombre bietul Petriceicu. Şi Polonilor deci li era de a scăpare cu acest războiQ. Iar cîţi îşi dădură samă de aceasta, părăsiră încă de la început o causă pierdută. S’a văzut încotro se îndreptară paşii lui Grigore Ghica: boierii moldoveni mai toţi se dezlipiră de Petriceicu, pe care-1 lăsară în plata nedestoiniciel lui. Miron Costin ar fi fost capul răzvrătirii; boierimea din Ţara-de-jos s’ar fi despărţit toată de nesocotitul Ştefan-Vodă. Astfel
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1674
161
noul Domn, numit în tabăra de la Isaccea, fusese încunju-rat îndată, la Galaţî, unde se pregătia pentru luptă, de mal mulţî dintre fruntaşii ţerii1. Nici în fuga lui, el nu fu lăsat singur; abia ajunse la Isaccea, şi o nouă expediţie turcească se alcătui în folosul său. Dacă Petriceicu se mai afla în Iaşi şi a treia zi de Crăciun, încă de la IO ale lunii Dumitraşcu plecase iarăşi spre Moldova, întovărăşit de Chior-Husein-Paşa. Şi Tatarii erau chemaţi să-l încunjure, ceia ce făcură. Ceata lor sălbatecă se ciocni cu Polonii lui Ştefan-Vodă în judeţul Fălciiu încă, la gura Bohotinului, şi-l învinse. Atunci Domnul creştinilor făcu înnapoî drumul său din Novembre, şi, pe la Suceava, pe la Siretiul aşezat în mijlocul pămînturilor sale, el fugi la prietenii cari nu-i putuseră da Domnia *.
                                      C, Campania din 1674.
   în ia^na ce urmează, întîlnim deocamdată Tatarî în Moldova, lupte în jurul Sucevei, unde comandă pentru Poloni Teodor Frank, şi ciocniri între Turci, Tatarî şi Joimirii leşeşti, pentru zahereaua din Cameniţa. Cei doi duşmani caută să se flămînzească. Moldova sufere pe urma amîndurora, şi mai ales pe urma straşnicilor ei oaspeţi, Tatarii. Muscalii vin în acelaşi timp, supt căpeteniile de Cazaci Samuilovici şi Ratnadanowski asupra lui Doroşenco închis în Cehrin. Iar Sobieski, gătindu-ş! alegerea, caută în ce chip ar putea lua de la Turci bani cu împrumut fără să li dea zălogul cerut, dintre membrii familiei sale, şi fără a li făgădui stă-pînirea asupra Podolieî întregi.
   Eraţi de sigur şi acestea semne de războiu, dar al unui lung războiţi molîu, pe urma căruia nu se alege nimic.
   încă în April, lagărul turcesc era la Babadag, şi în fruntea lui tot mai stătea Marele-Vizir Ahmed Chiupruliul, cu toate nemulţămirile ce deşteptase măsurile sale între
   1 Neculce, pp. 205-6, Cf. Nicolae Costin, pp. IO-II.
   5    Cf. fragmentul din Însemnările lut Miron Costin, păstrat In compilaţia fiului săă Nicolae, p. 11 ; Hurmuzaki, Fragmente, III, PP> 3°°-i. — El stătu apoi la Kupnowitz, lingă Sambor (Pejacsevich, /. c., p. 45$).
   74842. Voi. IX.                                            11
www.dacoromanica.ro
162
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1674
ostaşii noi, chemaţi cu grămada din Asia1. Nici în Iunie nu se trecuse Dunărea, şi Colyer, Trimesul Statelor-Generale olandese, ştia că această zăbavă, «care dă mult de gîndit», vine de la negocierile începute pe ascuns de Sobieski, care avea acum politica lui proprie *. Mai bine informat încă, re-sidentul german aflase şi care fusese propunerile de taină pe care le împărtăşise Hatmanul polon prin solul Siekier-zynski. Era vorba iarăşi de sprijinirea alegerii ca rege a lui Sobieskis. în aceste negociaţii se amestecase, după porunca stăpînilor săi, încă din April, şi Domnul Moldovei, Dumi-traşcu Cantacuzino *. Fiindcă pe atunci o parte din Europa se lupta împotriva lăcomiei de pămînturî a regelui fraoces Ludovic al XlV-lea, şi alţii lucrau, fie pentru îmblînzirea Turcilor, fie pentru înteţirea lor. Francesii stăruiau în cel d’in-tăiu sens, prin Trimesul lor în Polonia, episcopul de Marsilia B, iar cealaltă sarcină o îndeplinia Khindtsperg, resi-dentul împărătesc la Constantinopol, care fu primit de Cantacuzino în Iaşi la 25 Septembre6, şi agentul olandes Colyer, care veni cu o corabie a L ţaţelor Generale pănă la Galaţi, unde-1 găsim la 8 Iulie şi la io şi 16 August. Ş unul şi altul urmară tabăra turcească, «pentru a specula afacerea cu Turcia», cum spune cel din urmă7.
    Caplan-Paşa venise iarăşi în Moldova ca să escorteze carăle de provisiî pentru Cameniţa, încă din MaiO 8. La 21 ale acestei luni, Sobieski atingea în sfîrşit strălucitoarea sa ţintă, şi era rege. Dar el zăbovi pănă în August sosirea în tabăra turcească a solului care trebuia să dea de veste Sultanului această întîmplare aşa de însemnată, pe care Turcii o
    1 Raport olandes din 19 April 1674 şi Broscli, p. 168. La 27 Mart. ambasadorul olandes scrie că amiralul turcesc, Capudanul, a plecat cu corăbiile pentru a duce trupe şi muniţii Împotriva Poloniei, — ştire poate falsă.
    s Raport din 13 Iunie.
    8 Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 308-10.
    4 Hurmuzaki, Doc. IX1, pp. 283-4.
    8 Acte fi fragmente, I, pp, 85-6.
    6 Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 3n.
    1 Corespondenta olandesă.
    * Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 3Io; Doc., IX1, pp. 284-5, n8 tOOaOYlI.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1674
163
şti ură, de almintrelea, foarte răpede prin spionul lor moldovenesc,. Vodă Dumitraşcu *.
   La i-iu Iulie, agentul olandes găsia pe Sultan asupra trecerii peste Dunăre. La 2, oştile începeai! să străbată podul. Dincolo de Dunăre, Colyer găsi pe Khindtsberg, şi afla de la dînsul că Sobieski, prietenul Francesilor, e într’o veşnică negociare cu Turcii şi că tocmai se aşteaptă Trimesul lui cel mare. Pe ziua de 9 Iulie trebuia să se ţie un sfat de răz-boiu între Vizir, Hanul tătăresc şi Capudanul, pentru a hotărî ce drum se va lua de acolo înnainte. Se prevedea încă de atunci că o parte din tabără va merge asupra Muscalilor ce încunjurau Cehrinul primejduind pe Doroşenco. Comanda acestui corp o luă într’adevăr Ibrahim-Paşa: el cuprindea şi pe Tatarii toţi2. Sultanul avea să vegheze
   1 Hurmuzaki, Fragmente, 111, p. 310-1.
   1 «Galaz, den 8 lulii anno 1674.» A scris la 13 Iunie îmbarcarea spre lagar. La 14 s’a pornit călătoria, <ende den 22 dito in een van de monden van de revier Danubio, genaemt Sulina, gearriveert, van de welcke onsse reyst voorlsettendc onlrent Tulcia, eene forteresse, leggende op de kant van deselve revier, ende, op onsse aencompsle aldaer, synde den 23 daeraen volgende, aen de Hr. Kayserlickem Reziden: myn arrivement lot die plaets toe door een myner Jamtzaren hebbende bekent gemaeckl, syn wy den 1 July op ontrent een groot vye seylens (sic) tot by de brugge (die over de voorss. revier ge-slagen is), gearriveert, waervan ick terstont aen den Primo Vezier, alsmede aen den opgcmelten Hr. Rezident van den Kayser, notificalie hebbe gedaen. Als doen waren den Groten Heer ende den Primo Vezier met het gansche leger alvoor de voorss. revier geslageu, ende gereet omme deselve te passeren, gelyck den 2 dito is geschiet. Op de voorss. myne notificalie heeft my den Primo Vezier doen antwoorden dat ick seer wellecom was, ende tot myn loge-ment prompte ordre gestelt. Den Heer Kayserlicken Rezident als doen noch in Adachioi, een dach reysens vânt leger van daen synde, is terstoent daerop in Galaz, legende aen deselve revier, ende ses ordinarisse dagen van Jaz, synde de Hooftl-Sladt van Moldavien, waer ontrent het voorss. leger eeniegen dagen stil sal syn gecomen, omme aldaer met my mondelinge conferentie te houden, om dat die plaets te water voor my, het leger moetende volgen, seer gereet, ende naer ontrent twaelff vyren van de voorss: brugge is. Den 3 dito ben ick aen d’ over zyde van den Danuby, op den boden van Moldavien, in myn gass'gnesrdt logement, niet verre van de pavillonen van den Groten Heer ende Primo Visier gecomen; het welcke ick wederome terstont aen die eerste Minister hebbe geadviseert. Dan also Syne Excellentie als doen een weynich on. passelyck was geworden, waervan syn eerste medicus my den selffden daer-
www.dacoromanica.ro
164
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1674
numai asupra mersului acestui războiţi, care, lăsînd la o parte pe Poloni, duşmanii de până atunci, mergea să caute in alte părţi de peste Nistru pe Cazaci şi sprijinitorii lor, Muscalii Ţarului.
   La 25 Iulie corturile împărăteşti erau întinse la Ţuţora 1 şi pe la 26 se va fi făcut intrarea «împăratului* în Iaşi. De aici se străbătu în lat pămîntul dintre Prut şi Nistru, ajungîndu-se la Soroca în cele d'intăiQ zile ale lui August, în preajma cetăţii celei vechi se făcuse un pod peste apa măreaţă. Cîteva întăriturl, pălăncî ale Cazacilor aşezate pe înnălţimile lutoase ale malului celuilalt, se închinară. Tri-
by missive communicatic heeft gedaen. Ende, het leger den 5 duo voortmar-cherende, heeft my de Caia offte eerste secretans van den opgemelten Primo Vizier tenselve stonde laten weien dat ick het leger soude believen te volgen, iot vier vuyren boven Jas. Het welcke my genoolsaeckt heefli des anderen daechs my te waler le transporleren tot Galaz voorssalwaer ick den selffden dilo beD aengecomen, ende aldaer met alle soorten van eer door den Heer Kayserlycken Resident synde eutfangen, hebe ick van denselven verstaen dat den generael Sobiesky door de fransse factie koninck van Polen was geworden ende rechie voort m iractaet stont, omme met de Poort de vrede te maecken, ende dat tot dien eynde alle dagen een extraordinaris minister uit Polen alhier te gemoet w.ert gesien.» Sultanul e decis a face pace pentru a ataca Ungaria şi a techema pe Împărat din Ţcrile-de Jos. «Den opgemelten Heer Resident Soude seer guaren dese goede ende gemene saecke personelyck bywoonen, inne gevalle Syne E. geoorloff was in het lager te komen, daervan hy ordinans een dach reysens moet van daen blyven: dit is een oudl ge-bruyck . . , Ick my van hier in vyff a ses dagen (God believende) naer Jas sal stransporleren, omme tegens der aencompste van den Groten Heer aldaer present te şyn . . . Sodatelyck onlfanckt den Heer Resident eene missive met een courier uit het marscherende turcxe leger van Syn Edt. eerste drogoman, van inhouden dat er op morgen aldaer eene conferentie sal werden gehouden tusschen den Primo Vizier, den Tartar-Chan ende Capelan-Passcha, synde den generael van hei voors : leger, waerinne naer alle apparenlie soude besloten werden (so den voors: brieff dicteeri) datt er benevens de tanersse macht een groot gedelte van het turcxe leger soude werden gedeiascheert omme poch in dit saysoen tegens den Moscovuer te cgeren; dit soude wel de voorss : vrede met Polen kunnen verhaesten.» tn acest cas, restul nu se va lupta aiurea, Turcii nepurllnd doua războaie de odată.
    1 Hurmuzaki, Fragmtnte, III, p. 311,
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1674
165
mesul Iul Sobieski, Ioan Kariboski (Karwoski) l, se înfăţişă, îngăimînd lucruri şirete, care nu mulţămiră pe Turci, dar nici nu-i îndemnară să-şi mal cerce odată norocul împotriva biruitorilor de la Hotin. Planul războiului ni-1 destăinuieşte Colyer: «ne vom în toaice, cu toată siguranţa ce se poate pănă la Uman şi apoi, dacă lucrurile vor merge după do* rinţa Sultanului, vom trece Înnapoî rîul la Tighinea, ce se zice Bender, şi de acolo ne vom întoarce spre Dunăre, la Isaccea ®».
   Despre cele d’intăiu întîlnirl cu Cazaciî mărturiseşte şi scrisoarea românească ce urmează. O scrie Mihaî Cantacuzino, văr al doilea al lui Dumitraşcu-Vodă, după ştiri primite din tabără:
   «Prea-m[i]l[o]stive şi înnălţate Craiu, Doamne, Doamne, mie m[i]l[o]stive, plecată slujbă închin Mării Tale, ca prea m[i]l|o]s-tivuluî mie Domnu.
   Domnul Dumnezeu cu lină pac[e] şi cu îndălungată biruinţă să dăruiască pre Măria Ta.
   Cu acastă mică şi plecată-m scrisoare vrui ca să cercu de 1 2
    1    Scrisoare a lut Colyer, <nel campo del Gran-Signore, in Zozora, quatro leghe da Jas. li 25 luglio 1674.1
    2 «Da Soroka sul hume Nistro, li 10 d’agosto 1674.
    Questi giorni passeremo il ponto (sic), hormai perfeltionato sul Nistro, con qualche lentezza, per la quautită. de’ carri di proviggioni, che doviamo portare con noi, mentre tutto il paese di quk et di Ik del hume e consumate, giraremo, con ogni sicurezza possibile, fino a Oman, et poi, se le cose camine-ranno secondo îl desiderio del Gran-Signore, ripassaremo îl fiume a Techinie detto Bender, et di lk si inoltraremo verso il Danubio, a Isachzig. Fin hora non e seguito nessun rincontro con li Moscoviţi, mentre siamo ancora distanţi da loro; due palanche con pochi Moscoviţi, di nessun conto, s' hanno rese; quello che succederk nell’avenire, si saperk presto. E arrivato al campo Gio-vanni Karibozki, Folaco, inviato dai Sobieski, per dar parte dclla sua elettione in rfc di Polonia et per dtre che desidera anco lui la pace con la Porta, ma, essendo venuto senza plenipotenza, ne authoritk di trattare et concludere, non sono contenţi li Turchi con li soli complimenti del Sobieski. 11 quale con queste sue arti d’amicitia con la Porta hk divertito le scorerie de' Tartari nella Polonia, et rivoltate le rovine Sâjira l’Ukrania, la qual provincia, per causa del!' invasione de’ Moscoviţi, si vk affatto destruggendo.»
www.dacoromanica.ro
166
CAMPANIILE ÎMPOTBIVA POLONILOR : 1674
fericită şi înfrumuţesată (sic) sănăta[tea] Mării Tale şi ca să fac ştire Mării Tale despre veşti ce am înţeleage, săvaî că de spre toate părţile mal adeasea vor fi viind Mării Tale, iar şi de la al noştri, cănd pot adevăra, — numai căt şi noao semnează ca să dăm ştire Mării Tale. Cum şi astăzi, Miercuri, Av[gust] 7 d., ne-au venit scrisoare de la ai noştri plecate slugile Mării Tale, scriindu-ne că Joi, Avfgust] I d., au venit neşte călăraş tocma de la tabără, carii au fost purces de loc cu un Turcu mare, carele au fost mergănd de la Vezirul la înpăratul cu trebl şi cu căte s’aQ fost întâmplat păn’ în vreamea aceaia, şi aşa, viind pănă aproape de Buh, le-au eşit o seamă de Cazac înnainte. Ei, avănd înnainte streajă şi simţind de Cazaci, ş’au schimbat calmalele şi ş’au pus işlice, că aQ fost o sumă bună de Turci, că căte puţintel nu pot umbla. Aşa părăndu-su Cazacilor că sănt creştin[l], i au lăsat de au trecut cătvaş. în urmă, prinzând pre unii şi adevărănd că sănt Turci, i-au lovit; den Carii să fie scăpat numai fr’o 3, 6, iar alalţl toţ să fie perit, şi pre Aga acel mare 1-ati prinsu viu cu toat[ă] soliia lui; den creştin [î] carii aQ fost venit cu acel Turci, pănă a le prinde veastea, încă aQ perit căţva, unii şi den slugile Domnului, iar apoi, care s’aQ adevărat creştin, l-au lăsat. Şi scriQ cum să fie fost la 8.000 mie (sic) de Cazaci. Ramadanoţchi încă să fie trecut Niprul, nestăndu-le Tătarăl înnainte, pre carii i-aQ fost trimis Vezirul să păzească Ia trecătoarea apei, să nu-I lase să treacă. Dară n’aQ putut nimic să le stea în potrivă. Iar încă taberele aceaste mari încă nu s’aQ lovit; numai ce vin încet; iar den cetoate în toat[ă] vreamea es de să lovescu, sabie la sabie, şi mulţi den Turci să fie perit. Ca aceastea pănă acum am înţeles. Şi iar, ce am putea şti adevărat, numai căt voi face ştire Mării Tale, dupe direptatea noastră ce avem către Mării Ta. Numai ne rugăm Mării Tale, den bună şi milostivă mila Mării Tale să nu fim apăraţ; şi mila lui DumnezeQ pururea să umbrească pre Măria Ta.
   Avg[ust] 8 dn., 1678.
   A Mării Tale mică şi plecată slugă:
                                                                             Mihaî C.
www.dacoromanica.ro
campaniile împotriva polonilor : 1674
167
   [Adresa:] Prea-luminatului şi înnălţatului Craiu, Domnului Apaft MihaT, den mila lui Dumnezeu ţărăi Ardealului Craiu, Domnului părţii Ţărăi Ungureşti şi spânului Săcuilor, Domnului, Domnului mieu m[i]l[o]stivului, cu plecăciune să s[ă] dea.
   [Pecete mică cu vulturul.]
   Afacerile turceşti mergeau bine. încă din August Husein-Paşa de Damasc lua în stăpînire fără luptă — se simt în aceasta poruncile lui Sobieski — Ho ţinui l. Neamţul fusese părăsit şi el prin capitulaţie, şi Suceava se dădea, la 9 August, căpeteniei Tătarilor şi lui Sandu Buhuş, Hatmanului Moldovei 8. Nicî-o urmă a biruinţii de la Hotin nu mai rămăsese, şi Turcii puteau să aibă acum grija Cazacilor singuri. Dumitraşcu-Vodă purta sarcina zaherelei, iar Duca, noul Domn muntean, a drumurilor s. Cel d’intăiu, care mai avea şi pe aceia a gonirii Polonilor din Moldova, se afla în Iaşi la 25 August 4.
   La 22 ale acestei luni, Turcii luau dincolo de Nistru Ledijna (Ladyszyn). La 4 Septembre, cu ajutorul lui Doroşenco, care scăpase de mult din încunjurarea duşmanilor săi, se luă cu asalt, în chip sîngeros, şi Umanul. Vestea despre această din urmă biruinţă era ajunsă la Constantinopol în ziua de 28 Septembre. Aproape tot Ţiqutul pănă la Nipru, pe care de atîtea ori îl ceruse Sultanul de la Poloni, era astfel supt ascultare turcească. Acum se putea întoarce «împărăţia» cu gîndul că trecutul e răzbunat 5.
   Ştirile nouă ni lipsesc până acum asupra acestei întoarceri a Turcilor6. Ea începu încă în Septembre — la 25 un lagăr era la Soroca—, şi se făcu răpede. în urma Sultanului, Sobieski
   1 Hammer, ed. din 1835, III, p. 669; Hurmuzaki, V’, p. 145, n° CCXXIV.
   1 Hurmuzaki, Supl. II, voi. I, p. 105 şi Urm.; scrisoarea din Iaşi, 13 Septembre, a lut Dumitraşcu-Vodâ, in Tor'ok-Mag, Âllam-Okm., V, pp. 264-5 > Nicolae Costin, p. 13.
   8 Hammer, /. c.
   * Târ'ik-Mag. Âllam-Okm., V, pp. 258-9.
   5    Hammer, III, pp. 669-70. Dar Domnul muntean şi oamenii principelui Ardealului eraii la Ledijna Incit la 8, la 11 Septembre (Tor'ok-Mag. Allatn-Okm., V, p. 261-3).
   6 Raport olandes din 17 Decembre 1674: tEnde de miliţie gebleven aen
www.dacoromanica.ro
168
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1675
luă îndărăt Ucraina, bătînd pe Tatariî răspîndiţl dincolo de Nistru. Braclawul, Nimirovul, locuri vestite în istoria Cazacilor, căzură în puterea Polonilor, şi ei puseră mîna şi pe tîrguşorul Raşcovuluî, pe malul stîng al apei, — adăpost al Ruxandeî luî Vasile Lupul, văduvă după Timuş Hmilniţchi, fiul de Hatman ucis la Suceava 1: Petriceicu şi Constantin Basarab Cîrnul fură aşezaţi acolo, mulţi ţeranl de-al noştri veniau în împrejurimi, dar Turcii nu-şî turburară pentru aceasta călătorie triumfală. Ia Decembre, Sultanul era la Adrianopol, pe cînd lagărul se oprise la Isaccea *. El nu fusese risipit, ceia ce arăta gîndul de a se mal începe un războiţi pentru domnia Nistrului şi a Nipruluî în primăvară.
                                            D. Luptele din 1675.
   Această primăvară nu aduse însă nici pe Sultan, nici pe Vizir. Cerîndu-se, pentru facerea plăţilor la ostaşi, haraciul Moldovei jefuite, care fusese iertat în anul 1674, Şişman-Ibrahim-Paşa, numit serascher sau generalisim, pornia din Babadag, unde stătuse iarna, şi se opria pe malul Dunării, la Isacce, unde podul era gătit de Domnul muntean, în April*. Dar trecerea rîulul nu se făcu decît prin Iunie, pe
den Danubii, lusschen Galaz ende Isaczi, synde de plaets daer de brugge is ges-lagen, omme tegens het vorjaer dicht by de handi te syn». Cf, acel din 23 Decembre 1675 (tic): «Het legcr is weder in de winterquartieren aen de Danubii, ontrenl Galaz, geleyt». Altul, din 12 Novembre 1675 (sic), atribuie evitarea un,ei lupte intre TurcT şi Poloni stăruinţelor lui Sobieski şi ale Francesilor.
   1 Tordk-Mag. Âllam-Okm., pp. 265-6. Cf. şi actul polon ce urmează (ms. 948 din Bibi. Regală din Dresda):
   «lazlovicio a domino Bohusz, praeside eius arcis, die IO octobris.
   Turci mulţi in Ukraina penerunt, praesertim sub Ladyszyn... lloc etiam cerlum, quod ex Vkraina moverit retro Caesar. Sub Seroka traycit flumen et iussit Osman-Bassam, qui antea morabatur lazlovicii, ut quantocius pontem in Istro sub Studenica extrueret, quem iam extruxit, V'eserum et Hanum or-dinavit sub Camenecum. Non constat mihi an ratione tractandae pacis, an belii ineundi. Suo iam exercilui hybernam ordinavit, id est Ianiczaris, Vala-chiam, Vesero et transmarinis militibus, similiter Cumelsencesibus [acame-necensibus] Moldaviam et Hungariam, Hano et tribus Bassis, nostram Podo-'iam ut sub Cameneco hybernent. Sibimet Caesar hyberna praefixit in arce dicta Baba, ad Danubium.»
   * Hurmuzakt, V1, pp. 146-7.
www.dacoromanica.ro
campaniile împotriva polonilor : 1675
169
cînd încă de la 18 Maiu Capudanul plecase spre Azov cu nu mai puţin decît 32 de corăbii *. Agentul frances Sauvans adusese această zăbavă *.
   în Iunie, Ibrahim prăda Polonia, luînd cetatea Zebaraz şi îngrozind pe locuitori prin cruzimile lui grozave 8. Dar pe atunci Sultanul serba la Adrianopol, cu o deosebită strălucire, o îndoită bucurie de familie: circumcisia fiului său şi căsătoria fetei, Cadija, cu al doilea Vizir. Petrecerile, a căror amintire a fost păstrată cu admiraţie de istoricii Casei osmane în acest timp, ţinură patruzeci de zile. Şi, cu gîndul la aceste pregătiri de serbătoare, ambasadorul olandes scria la 9 Iunie: «Se crede prin urmare că armele turceşti nu se vor mişca în anul acesta pentru nici-un scop însemnat»4.
   în Iulie cetăţile noastre, afară de Hotin,— deci Neamţul şi Suceava,—fură dărîmate din poruncă turcească: Suceava crăpă numai cînd, aprinzîndu-se lemnele grămădite într’însa, ea se prefăcu într’un cuptor uriaş, — un rug al măririi noastre celei vechi6. Din partea lor, Muntenii trebuiră să plece larăzboiu cu Turcii şi Tatarii Hanului6.
   0      încercare împotriva cetăţii Bar — unde a învăţat carte Miron Costin — nu izbuti; Paşa pierdu 2.000 de oameni. El se încercă la Lemberg, dar aici găsi pe Sobieski însuşi, coborît în Galiţia cu o oaste puternică, şi fu bătut rău, de şi nu ca înnaintaşul său la Hotin, în 1673. Nici Ia Trem-bowla nu se putu face nici-o ispravă 7. Constantin Căpitanul
   1      Raport olandes din 9 Iunie : «Het leger leydt als noch in hare winler-quartieren aen den Danubio, dicht by Galaz >.—Raport olandes din aceiaşi zi -cSonder dat men van eemge beweginge van het leger (het welcke als noch in zyne wintetquartieren aen den Danubio, op de grensen van Moldavien, dicht by Galaz is leggende) ietwas verneemt».
   *  Acte şi fragmente, I, p. 85; Haramer, III, p. 671.
   *  Hammer, III, pp. 671-2.
   4 Hammer, Iii, p. 673 şi urm. Raport olandes din 9 Iunie : «Ende by gevolge geloofft wert dat de turcxe wapenen van ditjaer met geene desseynen van importantie sullen werden gemoveert»,
   *  Hurmuzaki, IX1, p. 287. n° CCCCXi; Nicolae Costin, p. 12 ; Neculcea, p. 209.
   8 Nicolae Costin, p. 13; Zinkeisen, V, p. 78. Constantin t ii pitanul, ed.
Iorga, p. 186.
   7 Hammer, III, p. 672 ! Acte ţi fragmente, I, p. 85.
www.dacoromanica.ro
170
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1676
judecă astfel războiul din 1675 : «Puţin folos aii făcut Turcii, de cetăţi a lua; numai robi pe den afară aă făcut, şi aă luat mulţi» l.
   întorsul se făcu pe la Hotin. Ibrahim se temea ca Polonii să nu vie în urma lui, cucerind Moldova ca în 1673. Deci el arse fără cruţare tot ce găsi în drumul lui3. Ajungînd la Ţuţora, în Novembre, el dădu vină lui Dumitraşcu-Vodă că numai pentru că el a lipsit în clipa hotăiîtoare, s’a pierdut lupta de la Bar. Bietul om fii aruncat în temniţa lui Deli-Başa, căpeteniei deliilor, «îndrăzneţilor», şi înnainte de 20 ale lunii negustorul Antonie Ruset, o rudă a Cuparului sau Paharnicului Ruset, ajutător puternic al lui Duca, fu numit Domn al Moldovei : mîna lui Duca se poate vedea în această schimbare. Apoi trupele împărăteşti se coborîră pănă în tabăra lor cea veche, de la Isaccea s. Tar asupra ţerilor noastre, se întinse sora bună a foametei, — ciuma 4. «Aă murit mulţi oameni», scrie Neculcea, «cît nu-i puteau îngropa, şi-I aruncau în groapă de-i năruiau»5.
                                        E. Luptele din 1676.
   Negocierile pentru pace urmează în tot cursul iernii. So-bieski se bucură de slujbele agenţilor francesi; un Trimes al lui, Casimir Giza, merge în Ardeal şi stăruie pe lingă Apaffy, care primeşte în sfîrşit a lua asupră-şi mijlocirea şi expediază, în Iulie, la Poartă pe Pavel Ubresi 8. Din partea lor, Antonie-Vodă Ruset şi Duca-Vodă îşi dau toate silinţile pentru o împăcare, ce i-ar fi scutit de atîta cheltuială, de atîtea osteneli, umilinţe şi primejdii 7.
   Din partea lui, Sultanul primia încă de prin Mart vestea
   1 P. 186.
   3 Hurmuzaki, IX1, p. 287, n° CCCCXIU; Acte şi fragmente, I, pp. 8j-6.
   3    Cronicile moldoveneştii, Const. Căpitanul, p. 189; raport veneţian din 20 Novembre, în Hurrauzaki, IX1 (Întreg); V3 (parte).
   4  Cronicile moldoveneşti şi muntene; Hurmuzaki, IX1, p. 289, n° CCOCXV.
   ‘ L. c.
   * T'or'ok-Mag. Âllam-Okm., V, pp. 363-4; Acte şi fragmente, I, p. 87.
   7 Cf. scrisoarea din 28 Februar 1676 a lui Nointel, ambasadorul frances
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR ! 1676
171
că afacerile din Egipt merg rău. Locuitorii din Constanti-nopol erau şi el în fierbere, pentru foarte îndelungata lipsă a stăpînitoruluî. El se ridica deci, la 7 April, din Adrianopol, luînd cu dînsul şi lagărul, căci avea de gînd să treacă în Asia.
   La graniţa Nistrului trebuiau să meargă numai Tatariî şi cîteva mii de Turci, vre-o 30.000, supt Ibrahim-Paşa din anul trecut 1.
   Unii,—între cari şi Antonie-Vodă, care-şî arată această părere într’o scrisoare din 10 (20 ?) Maîu—.credeau că lupta nu va mal fi cu Polonia, ci cu Doroşenco. în adevăr, acesta lăsase pe Turci şi-şl făcuse, în acelaşi timp, supunerea către Sobieski şi către Ţara, Dar el se îndreptăţise la Poartă, şi Marele-Vizir, care nu voise să-l părăsească nicl-odată, îl sprijinia cu toată puterea. Viclenia Iul, în adevăr căzăcească, fu deci trecută cu vederea8,
   Cele d’intîiu întîlnirl fură între Tatarî şi Poloni 4. Numai prin Iulie va fi sosit la Nistru Ibrahim, aducînd cu dînsul şi pe Grigore Ghica, pe cînd Antonie Ruset rămase şi mal departe în Capitala sa din Iaşi5. La 29 Iunie st. v., deci 9 Iulie, cei doi Domni serbau împreună la mănăstirea Cetăţuia hramul Sf. Petru8.
   Se făcu un pod pe Nistru pentru a se începe prada Gali-
la Constantinopol, către Poraponne (Bibi. Kegală din Dresda, us. gali, 645, p. 41) : «Les Polonois viennent de reiterer tont d’un coup pour l'obtention de la paitc ; ils employent en mesme temps les princes de Valachie, Moldavie et Transylvanie, — Sa Majestă ayant expediă â ce dernier un Envoyă extraordinare*. V. şi scrisoarea lut Sobieski către Duca, în Hurmuzaki, Supl. II, voi. I, pp. 109-18. Solul regelui la Duca era Knwowski (ibid.).
   1 Raport olandes din 18 April 1676: «Het meeste gros van het leger volcht Syne Maiesteyt, latende in Moldavie ende Podolien dertich ende in Camimec een duysent soldaten». Cf. rapoartele din 28 April, 7 Iunie (Sultanul a trecut canalul la Scutari, In Asia) şi 5 Iulie.
   *  Hurmuzaki, IX', p. 290; Torok-Mag. Allam-Okm,t V, p, 375.
   *  Hurmuzaki, /. c.
   4 Hurmuzaki, V*, pp. 129-30, n° COXXXI.
   *  V, Torok-Mag. Âllam-OkmV, pp. 396-8, 401.
   *  Cf, Hurmuzaki, V*, /, (• (chemarea lut Ghica); Const. Căpitanul, pp- 189-90.
www.dacoromanica.ro
172
CAMPANIILE ÎMPOTBIVA POLONILOB: 1676
ţiei, silind astfel pe Sobieski la pacea pe care o voiau Turcii şi ale cărei condiţii de căpetenie nu mai eraQ tributul saQ banii de răscumpărare ai Lembergului, ci numai cedarea Podoliei cu Cameniţa şi a Ucrainei întregi, pe care, cum am văzut, Sobieski, unit în iarnă printr’un tratat cu Ţarul, o smulsese lui Doroşenco în 1674 şi o pierduse faţă de Sultan în anul următor, iar acum voia s’o ţie prin supunerea lui Doroşenco1. Paza podului o avură 5.000 de Moldoveni şi Munteni, cei d’intîiu supt Hatmanul Alexandru Buhuş, şi
2.000  de Turci.
   La începutul lui Septembre, o năvală a Polonilor smulse podul din mîna acestor puţini păzitori, şi-I arse1 2. Paşa murise, dar alt Ibrahim, Ibrahim Şaitan sau Dracul, numit îndată în locul lui3, puse să se facă podul din noii*. Tătarii şi Turcii se revărsară asupra cîmpiei galiţiene, arzînd la Joholnicz (?), la Jaszlowiecz, la Buczacz, la Halicz. O ceată răzleţită fu învinsă la Mohilău, şi această întîmplare grăbi sfîrşitul războiului turco-polon5.
   Ibrahim se răpezi asupra oştii celei mari a lui Sobieski, care era deci la Nistrul băsarabean. El găsi pe rege lângă Zurawna, pe malul stîng al apei. «Acolo», spune Constantin Căpitanul, unul din luptătorii creştini ai acestei bătălii, «era Nistrul, şi peste Nistru un deal mare, pietros, de nu să putea sui nici pedestri». Polonii făcură în acest Ioc şanţuri foarte puternice, răzimîndu-se pe piedeci naturale care nu puteau fi trecute, apa, dealuri, păduri, cetatea. Turco-Tatarii, cu mult mai mulţi, nu putură clinti din loc cei 30.000 de ostaşi bine întăriţi. Dar nici aceştia nu-şi putură goni duşmanii. Astfel se ajunse, în ziua de 27 Octombre, după o încunjurare de douăzeci de zile, cu bătaie de tunuri şi harţe
   1 V. mai sus şi Hurmuzaki, Fragmente, V, pp. 312-3 [Doc., V, p. 93); Engel, Geseh. der Cosaken.
   *   Hurmuzaki, Doc., V3. p. 150, n<> OCXXXII; IX1, p. 293, n° CCCCXVIU I Acte fi fragmente, I, p. 87.
   * Hurmuzaki. IX1, p. 292, n° OCCCXVIII i Hammer, III, p. 684.
   * Cf. Hurmuzaki, Supl. II, voi. I, pp. 116-8.
   3 Const. Căpitanul, p. 190; Hammer, l. e.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1677-81
173
răzleţe, la pacea de la Zurawna. Polonii o încheiaseră pentru a scăpa din cursă: deci Turcii cîştigau prin ea hotarele pe care le doriseră. Trimesul lui Duca-Vodă aducea cel d’intăiă ştirea cea bună la Poartă, şi astfel ni s’a păstrat numele harnicului şi agerului Trimes de taină: Căpitanul Matei Cărămidă, care înşelă pe Antonie-Vodă în cale, spuindu-I că tot nu s’a ales la Nistru ce se va face cu Polonii. Vizirul cel bâtrîn, Ahmed Chipruliul, plăti vestea cu 200 de galbeni ’.
   Internunţiul Modrzliwoski sosi pentru ratificare, în Ianuar, şi un «sol mare», venit în urma lui, o căpătă, în anul 1677, cu toată împotrivirea residentulul german. Dar oştile rămaseră la Dunăre s. Căci un nou războiu se gătia în potriva Cazacilor.
                               F. Luptele cu Cazacii şi Muscalii (1677-81).
   Doroşenco era acum omul Ţarului, căruia-I şi făcuse jură-mîntul de credinţă. El fu scos deci din fruntea acestor Cazaci al Niprulul sau, cum li ziceau Turcii, ai «trestiilor galbene* 8. Locul lui fu dat, la 3 Martie, lui Gheorghe, fiul lui Bogdan Himlniţchi şi fratele lui Timuş: fusese şi el Hatman în timpuri, după moartea lui Bogdan, dar trebuise sa-şl părăsească dregătoria, se făcuse călugăr, intrase în robia Tătarilor, stătuse în cele Şepte Turnuri din Constanti-nopol şepte ani de zile şi, cum spune Cantemir, nu se mai gîndia de loc, mal ales după neizbînda unor încercări de fugă, la stăpînirea asupra oamenilor4. Gheorghe safl Iurie
   1 Izvoarele citate.
   9 La 26 Novembre 1676, ambasadorul olandes scrie că la 21 Caimacamul (care |inea locul Vizirului, mort la 30 Octombre ; cf. şt Brosch, o. c., p. 171 şi urm.) l-a asigurat de Incheiarea păcii. Residentul german trebuia să plece la Adrianopole pentru a Împiedeca ratifi -area. Kaportul din 31 Ianuar arată că residentul a scris la 11 despre sosirea la 10 a internunţiulul. Se ştia atunci că Sultanul va lăsa «Catniniec met starck guarnisuen beset, ettde de vordere soldaien. die, het voorleden jner, daeromirent in campagne ist geweesr, om-trent den Danuby in haere winlerquariie en uytruslen». — La 28 Mart el spune că n’a venit «ublegatul» — La 28 April, ştire despre sosirea imor TrimeşI, pe cari Turcii ti privesc ca oslalecl.
   9 Cantemir, Ist. imJiiriuluT otoman, irad. losif Hodoş, P-437 (poate şi după Delacroix).
   4 Ibid., p. 437 şi uim.
www.dacoromanica.ro
174
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1677-81
fu numit după datinele numirii Domnilor noştri, trimese un Caimacam ca şi aceştia, alese pentru aceasta, ca şi dînşil adese ori, pe un Grec, Staraatello, şi, fireşte, aştepta acuma ca Turcii să-l aducă în Scaunul său de oblăduitor *.
   Poate că înnainte de a se începe expediţia se aştepta în-cheiarea definitivă a păcii cu Polonii. Sobieski trimesese pentru aceasta, cu un mare alaiu bogat, pe Palatinul de Culm, Gninski, cu secretariul Rzewuski: el trebuiau să ceară înnapoiarea tuturor robilor şi oarecare îndreptări de graniţă şi cedări de cetăţi în Ucraina. Solul era în Moldova în Iunie şi intra în Iaşi la 26 ale lunii. Domnul, Antonie-Vodă Ru-set, era în capitala sa, dar el se pregătia să plece la oaste, şi anume la Bender, unde trebuia să se facă adunarea oştilor. Palatinul găsi la 6 Iulie pe serascher, acelaşi ca şi în anul trecut, Ibrahim Şaitan, încă la Isaccea, gata să treacă Dunărea 1 2 * 4. Gninski ajungea la Constantinopol abia în ziua de 10 August şi avea la 16 audienţa la Vizir8: nu i se dăduse voie să facă a suna trîmbiţele la intrarea sa şi nici a primi pe miniştrii străini; mal tărziu, el trebui să se aşeze în josul sofalei Vizirului, cum nu voise să facă ambasadorul frances Nointel şi pentru aceia fusese dat afară; în loc să fie poftit într’un Seraiu împărătesc, cum ceruse, el fu găz duit numai în casa sechestrată de la fiul lui Panaiotachi Nikussios ; ifosul risipitor al Trimesului, care poruncia să se lase a cădea potcoavele de argint ale cailor suitei sale, stîrni mai multă batjocură decît uimire *.
   Cei 40.000 de Turci, uniţi cu Moldovenii lui Ruset şi Muntenii lui Duca-Vodă—cîte 10.000 de fiecare, se zice,— înnaintară cu greu, fiind lipsă de apă, către cetatea de lemn şi pămînt a CehrinuluT, apărată de mulţi Cazaci. Ajunseră la 12 August acolo5 *. Ajutoare muscăleşti veniafl de peste
   1 Hammer, UI, p. 693; Delacroix, o. e., p. 71 şi urm.
   * Acte fi fragmente, I, p. 88 şi urm.; Hurmuzalci, Supt. II*, pp. 119-21.
   * Raport olandes din 29 August 1677.
   4 Cantemir, /. c.; raportul olandes citat şi Hammer, Iii, pp. 696-7 (dupS.
Delacroix).
   * Raport olandes din 21 Iulie 1677 : «Den extraordinaris ambassadeur van Polen
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1677-81
175
Nipru şi Paşa de Bosnia, trimes înnaintea lor, nu putu să le oprească, ci fu rău bătut la valul apel, — pierind atunci şi fiul Hanului însuşiJ. Moldovenii şi Muntenii pierdură atunci mulţi oameni, şi se auzi chiar că Duca-Vodă ar fi fost rînir la picior8. Toate încercările de a pune mîna pe cetate fură zadarnice; luptătorii d’innuntru aruncai! asupra Turcilor şi cu stupi din cari se năpustiau roiurile de albine. La 7 Sep-tembre Ibrahim fu silit a se întoarce înnapol, şl retragerea lui în astfel de împrejurări fu deosebit de grea şi de nenorocită. Tatarii luaseră încă de supt Cehrin drumul spre casă, şi în urma taberei turceşti zburau în toate părţile, ajungînd pănă la Cameniţa, caii Cazacilor: zaherea de un mare preţ fu descoperită şi prinsă de dînşil. La Bender, se lăsă pentru strajă un singur Paşă, care se închise în puternica cetate, iar tot bulucul cellalt apucă spre tabăra Dunării, cu simţul ruşinos al înfrîngeril din partea unul duşman des-preţuit. Ca să poată pleca şi eî către casă, Domnii noştri trebuiseră să dea cîte o mie de taleri căpeteniei fugarilor s.
    Cînd Gninski, solul cel mare polon, se învrednici în sfîrşit a vedea împărăteasca faţă a Sultanului, în ziua fie 14 Sep-tembre, se ştia la Poartă despre păţania de la Cehrin, şi poate aceasta grăbise audienţa. Lumea din Constantinopol era într’o mare nelinişte. Se zvonia că avîntul Cazacilor e aşa de puternic, încît ar putea să primejduiască Azovul, Cri-meia, Cameniţa chiar. Oşti nouă fură chemate din Asia şi
(die den 24 passato Moldavien is gepasseert ende by gevolge hier naby is) sol wonderlyck toe sien, als hy dese disgratie van Vranckryck sal verstaen>. Altul din 7 Octombre : «Den 12 van de maent Augusti is lbrahim-Pascia, als generael van het iurcxe leger, by hem bebbende den Crim-Tartar, verschede Fasciaas ende de princen van Moldavien ende Wallachien, yder met haere troupen, voor Czyhirin, leggende aen de zyde van de revier de Nyper, ende techtevoort onder het gebiet van den Groot-Vorst van Moscovien gecomen»,
    1 Hammer, 111, pp. 697-8.
    * Acte şi fragmente, I, pp. 87-8 ; Hurmuzaki, IX1, p, 298, n° CCOOXX.
    *    lbid,; cronicile moldoveneşti şi muntene j Tordk-Afag, Âllam-Okm., V, pp. 462-4 (ia 20 Octombre Ruset era întors în Scaun ; Turcit 11 siliseră să înlocuiască pe Hatmanul Gavriliţă Costacfai prm Sandu Buhuş, Cunoscut lor încă din luptele cu Polonii), 468-9.
www.dacoromanica.ro
176
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR! 1677-81
din Egipt. Sultanul, care dărui două milioane pentru războiţi, plecă Ia Adrianopol, ca pentru o campanie de iarnă, dar tot în Octombre el se întorcea înnapoi în vechea sa reşedinţă. Scoaterea Hanului şi înlocuirea Iui cu Murad-Ghiraî fu hotărîtă încă de atunci, de şi se făcu numai în Mart Ibrahim avu o primire ca aceia, încît putu să se teamă de moarte, cu toată vrîsta lui aşa de înnaintată, încît n’ar ii pierdut multe zile. I se aduse învinuirea, că, după ce n’a prins pe Sobieski Ia Zurawna, acum pierduse, prin plecarea lui grăbită, prilejul de a lua Cehrinul, şi fu aruncat în cele Şepte Turnuri. Toate ştirile de la hotar fură oprite, pentru a nu se tulbura şi mai mult locuitorii Capitalei. încă de la 25 Octombre, ambasadorul olandes ştia că «în primăvară Sultanul se va duce Ia malul Dunării şi ViziruI-cel-Mare însuşi va pleca de aici cu toată oastea>s.
   Şi în Octombre şi în Novembre urmau negocierile cu Gninski, care era ţinut din scurt, fără ştiri de acasă şi fără voie de a vedea pe nimeni, pentru a-1 sili astfel să încheie. înnainte de a pleca spre Crimeia, la 26 Februar, Hanul cel nou adause silinţa lui pentru a se ajunge la un capăt. Negociatorul tătăresc oferia Polonilor pentru unele concesii Jaroslawecz, Ţinutul «Soret», iar în Ucraina, Nimirovul, loc foarte însemnat, sau «Kalmik». Gninski crezu că trebuie să mai zăbovească încă. Zvonul, răspîndit acum de Turci, că s’afi început tratative cu Muscalii, poate să fi înrîurit pe solul polon. Astfel el ratifică la liB Mart şi iscăleşte la Daud-Paşa, în ziua de 7, pacea prin care Turcii mai căpătau Barul şi Mişdziboze, iar în Ucraioa nu părăsiau decît localităţile Pawolosk şi Bialo-cierkiew 8.
   Mal trecură cîteva săptămînl pănă să se înceapă a doua
   1 Raport olandes din 3 Mart (tot atunci fu scos din temnit& şi Ibrahim-Paşa).
   *    «Dat in het voorjaer den Kayser naer de revier den Danubius sal ver-treken, ende de Primo-Vesier in persoon met de gansche armade van daer te velde haen>. Cf. şi raportul din 7 Octombre, din 9 Decembre, cele două din 18 Ianuar 1678, cel din 3 Mart, acelaşi an.
   *    Rapoartele nlandese citate. La cel din l-iii Maiă e anexat tratatul, datat «al campo di Davut-Pascha, nel plenilunio della luna di Seffer, l’anno 1089» •
www.dacoromanica.ro
CAMPANILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1677-81
177
expediţie a Cehrinului, în adevăr, ziua de plecare a oştilor e la Turci 23 April, Sf. Gheorghe al creştinilor. La 30, tot lagărul era în mişcare, avînd în mijlocul său, nu numai pe lacomul Vizir, ci şi pe Sultan, care, de altminterea, nu era de loc bucuros de această călătorie prin locuri sălbatece, unde nu se poate petrece *. Şi Gninski fu silit a merge cu oastea, pentru ca el însuşi să se îngrijească de aducerea la îndeplinire a tratatului. Se ştia că Sultanul va rămînea la Silistra, şi Vizirul va duce trupele spre Cehrin, şi chiar spre Chiev. Din partea Muscalilor nu era nici o nădejde. Nu numai că ei făceau pregătiri mari, stringînd o oaste pe care scrisori din Moldova, de la 28 Februar, o socotiau la 400.000 (?) de oameni, dar Ţarul avu îndrăzneala să trimeată la Poartă, pentru a cere Ucraina, o solie (a lui Davidovici), care, neapărat, fu răpezită înnapoi cu ruşine8.
   La 2 Iunie tabăra era pusă la Tatar-Bazargic, în Dobrogea, şi de acolo Sultanul se îndrepta spre reşedinţa lui de vară, la Silistra. Ambasadorul polon rămînea aici cu dînsul, pe cînd cu Vizirul mergea numai unul dintre oamenii suitei, Proski8. La 4 Iulie, Carâ-Mustafâ era la Bender. Aici aştepta deocamdată sosirea Tătarilor şi a Domnilor noştri, dintre cari al Ţerii-Romăneşti era în cale, la conacul din Piepteşti, în ziua de 34, pe cînd Hmilniţchi sosise la Bender încă de la 25 Iunie8.
   Romînii merseră înnainte, deschizînd flntîni în mijlocul stepei pustii şi fără apă. Ajungînd la Cehrin în ziua de 20, fiecare din cei doi Domni trebui să facă două poduri pe apa miloasă a Tismenului, care încunjura de trei părţi
   1 La 19-31 iese breslele («ambachten»), la 20, Ienicer-Aga, ce Ienicerit, la 3i, Sultanul cu Vizirul. Era vorba de plecare încă pe ziua de 27 ale lunii (rapoarte olandese din 23 April, 6 Iulie).
   1 Raport olandes din 23 April; Engel, GeicA. dar Kosaktn, p. 369.
   9 Hammer, III, p. 703,
   4 Cronica Iul Constantin Căpitanul, ed. Iorga, p. 192, nota 2.
   5    Hurmuzaki, Fragmtntt, III, p. 319. La 16 Maia Antonie-Vodă e In laţi, la 21 Iunie) l-iii Iulie, Tălmaciul cel Mare al Porţii, Alexandru Mavrocordat, scrie Insă din Bender (Tdr'âk-Mag. ÂUam-Okm., VI, pp. jo, 17-8).
   74842. Voi. IX.                                             12
www.dacoromanica.ro
178
CAMPANIILE ÎMPOTEITA POLONILOR: 1677-81
cetatea. La 20, începea încunjurarea, pentru izbînda căreia se făceaţi rugăciuni în Constantinopol1.
   într’ajutorul Cehrinulul alergă căpetenia de Cazaci Rama-danowski. El putu trece Niprul fără piedecă. Vizirul făcu toate silinţele pentru a nul lăsa să intre în cetate. Caplan-Paşa primi porunca de a se înfige între Cehrin şi oastea veqită din noii. Dar nu izbuti. Se putea prevedea o nouă întoarcere ruşinoasă ca aceia din 1677, dacă n’ar fi ajutat întîmplarea. Muscalii, bucuroşi de biruinţa asupra lui Caplan, se dădură beţiei într’o zi de sărbătoare, şi astfel Turcii putuiă intra în cuprinsul cetăţii. S’a vorbit şi de o trădare a lui Ramadanowski, care avea un fiii rob la Tatari şi, în loc să dea bani ca să-l răscumpere, era bucuros să primească el bani de la păgînl. Turcii luară astfel Cehrinul, pierzînd, ce e drept, mulţi dintre aî lor, la izbucnirea unei mine2.
   Dar aceasta rămînea o surprindere, şi nu o biruinţă. Ea ajungea însă lui Cara-Mustafa pentru a şterge amintirea retragerii din 1678 şi pentru a-şl putea scoate la iveală destoinicia. Alte lupte nu mal voi să încerce. Plecă îndată, pe la Uman şi Soroca, de unde luă apoi drumul Chişinăulul şi al Bu-geaculul, spre Isaccea. Pănă la Nistru, îl loviră însă la Bug Cazacii, făcîndu-I mari pagube. Alţi duşmani începeau să zidească din nofl Cehrinul, pe care Vizirul îl răsese din temelie, ca răzbunare pentru sîngele turcesc ce se vărsase acolo. Domnii noştri, de la cari se storsese, după obiceiă, mulţi bani, merserâ cu stăpînil pănă la Chişinăă: aici, după porunci venite de la Poartă, Antonie-Vodă fu mazilit şi dus la Constantinopol, unde fu supus apoi celor mal grozave
   1 Harnmer, /. e.; raportul olandes din 6 Iulie.
   * Izvoarele citate. Cf. raportul olandes din 3 Octombre: <Het is seecker dat de stadt ende het casteel Zeherin tusschen den 25 ende 26 Augusti door de turcxe armade is bestormt ende tegelyck opgesprongen ende dat het mos-covitische leger, daeronlrent gelegen, hat selve niet heeft cunnen beletten». Alt raport olandes din această zi adauge: «Ende het vier alsdoen door artificie in de mynen gebracht, ende, daerop zin de kruyt magazynen gecomen synde, is deselve met het casteel tolaliter opgesprongen, waerdoor aen weder zyden veel volcx gebleven is».
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1677-81
179
chinuri pentru a mărturisi banii pe cari-I avea sau nu-I avea. Urmaşul său fu Duca, din Ţara-Romănească: el intra la Iaşi. în ziua de if. Nicolae, pe cînd înlocuitorul său la Bucureşti, Şerban Cantacuzino, mal zăbovia cîteva săptămînl la Adria-nopol, unde-şl avu audienţa de plecare la 27 Decembre numai1.
   La 21 Novembre, Vizirul, care trimisese pe Asiatici acasă şi lăsase dintre ostaşii europeni o parte la Dunăre, intra biruitor la Adrianopol, cu ostaşi hămesiţi şi gol, a căror înfăţişare proclama înfrîngereâ *.
   Era să se mai facă o expediţie în acea stepă fără fîntînl unde roiau Cazacii şi Muscalii? Mulţi, ştiind îndărătnicia Turcilor, credeau aceasta. La 27 Februar 1679, ambasadorul olandes scrie: «Se spune că oastea turcească din Europa îşi va avea lagărul anul acesta la hotarele Moldovei, Ucrainei şi Podoliel, pe cînd Sultanul, Vizirul-cel-Mare şi toată Curtea vor sta la Constantinopol sau în împrejurimi1 * 3». La 2 Mart Sultanul sosia în adevăr, viind din Adrianopol, fără pompă, saQ, pentru a vorbi ca oamenii de atuncea: «tiptil*. Abia la 20 April ajunse Vizirul 4.
   Dar, în loc să se vadă ieşind steagurile în corturi, se aflâ despre sosirea Ia 3 Maiu a unui Trimes al Ţarului, care e
    1 Cf. şi ce se spune în raportul olandes de la 25 Novembre : «Den Grooten Heer, hiervan kennisse becomen hebbende [despre rezidirea CehrinuluY], ende vreesende, so die vyanden daerop de voorn. revier comen te passeren, dat sy haer winterquartieren in Podolien ende Moldavien souden cunnen nemen, heeft sonder uytstel ordre gegeven, omme alle helboy ende stroo ten platte lande aldaer te verbranden ende het koren nae den Dauubij te voeren, •op dat den vyandt sich daervan niet soude dienen». — La 3/13 Octombre 1678, Alexandru Mavrocordat scrie din Bender (Tdr'âk-Mag. ÂUam-Okm„ VI, p. 27).
    * Acelaşi raport.
    8 Raport olandes din 27 Februar 1679 : cMen seydt dat de turcxe landmilitie «van Europa dit jaer op de frontieren van Moldavien, Eukranie ende Podolie sal camperen ende den Kayser, Primo-Vesier ende het ganlsche hof in ende om Constantinopelen syn».
    4 Acelaşi raport şi cel din 29 Iunie.
www.dacoromanica.ro
180
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR: 1677-81
păzit de aproape de Ieniceri şi aduce lucruri foarte tainice. Ele eraţi însă cereri tot aşa de îndrăzneţe ca şi în trecut, şi astfel, la 8 Iunie, Capudan-Paşa, Amiralul, pleca în Marea Neagră cu treizeci şi şese de corăbii.
   Data aceasta nu mai era vorba de o pătrundere în lăun-trul ţeril Cazacilor şi de cuceriri de cetăţi pe acolo. După sfatul Hanului celui noă, se hotărîse a se zidi la gura Ni-prulul o întăritură care să poată opri şeicele duşmanilor. Un Paşă, Cară-Mohammed, oşteni şi salahori de-ai noştri, mer-serâ la Dohan-Cale sau Dohan-Ghecet, apucindu-se de lucru, în vară. Tocmai atunci, la 25 Iunie, după sosirea la II a Dragomanului săă, ambasadorul polon arăta Porţii că Sobieski a întărit pacea de la Daud Paşa; cetăţile erau date acum cu toatele în mina dregătorilor turci. Cu toate zvonurile, din această parte nu mal era nici o primejdie. Şi deci solul Ţarului primi răspunsul să se întoarcă înapoi, putînd să negocieze la Nipru cu Hanul şi Cară-Mohammed 1. Aceştia răspin-seseră năvălirile lui Sîrcu, în care se vestise falş că ar fi perit Gheorghe Hmilniţchi, şi la începutul lui Septembre se ştia că lucrul s’a mîntuit a.
   Ştiri războinice mal răsună şi în 1680, în 1681 s. Dar ele nu se adeveresc. în Mart ale celui din urmă an, alt sol rusesc venia la Constantinopol. El aducea întărirea păcii de la Radzim 4.
   1 Raport olaudes din 29 Iunie: «Eude onderentusschen were van dese .-yde starck voorgegaen in net bouwen van de Iwee caslelen tot beveylinge van Kukranie ende Podolieu; tot weichen eynde oock den Capiteyn-Pascia den 8 dito van hier, met ses en derttgh galeyen, versien met arbeyders ende instrumenten, over de Swarte Zee, nae de rivier Nyper vertrocken is».
   1 Hurnmzakt, Supl. Ii9, pp. 123, 129. Două steaguri de Munteni trec tn 1680 de la dinsul la Po’onT, In Zolkiew (ibid). Cf. Cantemir, o. c., p. 454. — V, şi raportul olandes din 11 Septembre: cMiddelerwyle hebben de Tur-cken de iwee starcklen op de Ironlieren van Kukranie voltrucken, niet tegen. staende den Moscoviter ende den Cosack met gruot gewelt helselve heben sourken te beletcen ; daermede syn nu de provincien van Kukranie, Podo-lien, Moldavien ende Wal achien tegens al le invasien van die kant volcoment' lyck gedeckt».
   * liurmuzaki, Supl. JI*, pp, 131-3,
   4 Hammer, III, p. 718. Cf. Hurmuzaki, /. c.; Delacroix, pp *47-8.
www.dacoromanica.ro
CAMPANIILE ÎMPOTRIVA POLONILOR : 1677 81
181
   Printr’însa Muscalii căpătau asigurări despre TatarI, drepturi la Ierusalim, stăpînirea Chievulul şi a cinci pălăncl, asigurarea că nu se vor clădi şi alte cetăţi între Nipru şi Bug. îndată se luă o măsură privitoare la Ucraina. Duca-Vodă al Moldovei era chemat la Constantinopol. Intra acolo, cu doisprezece boieri, la 22 Iunie, era făcut Hatman al Ucrainei, mal dîndu-i-se încă un tuiu la 28 ale lunii următoare, şi el străbătea stradele Constantinopoleî, purtînd cuca pe cap şi înveş-mîntat într’o strălucită haină de brocard de aur pe cîmp alb, blănită cu soboli, întors în Septembre, el începea în primăvară Domnia asupra Cazacilor, cărora li dădu un cîrmuitor, pe Grecul Iani Gredinevici1,
   Iar Gheorghe Hmilniţchi, fostul călugăr Ghedeon şi acum şi fostul Hatman, venia cu un mic alaiti, supt pază, în toamnă, şi urma i se pierdea în Constantinopol *.
   1 lorga, Călător?, ambasadori şi misionar?; extras din «Buletinul societăţii geografice», sem. If, anul 1898 ; Bucureşti, 1899, pp. 15-30 ;Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 325, Cf, Ist. Kt. romîne in sec. al XFlIT-lea, I, p. 223.
   * Hurmuzaki, Supt. Ha, p. 142.
www.dacoromanica.ro
                          IV.
             ÎNCĂ DOUA POVESTIRI ISTORICE ROMÂNEŞTI.
www.dacoromanica.ro
   Un cetitor de peste hotare al «Sămănătoruluî» mi-a trimes spre cercetare în iarna trecută o cărticică românească manuscrisă din veacul al XVII-lea *, în care se cuprindea o povestire despre împărăţia turcească, din cele maî vechi timpuri până în vremea Sultanului Mohammed al IV-lea (1648-87), care «şi pănă astăzi tot înpărăţeaşte», şi o expunere a retragerii nenorocite făcută în 1657 de Ardelenii lui Răkdczy, pe cari războiul Nordului îl adusese în Polonia. Academia Romînă s’a grăbit să cumpere această cărticică, ce face parte astăzi din biblioteca el.
   însemnătatea celor două povestiri e, fără îndoială, apreciabilă, şi aceasta din mai multe puncte de vedere.
   Cit priveşte întăiu pe amîndouă, ele au o foarte frumoasă limbă românească, plină de întorsături interesante, de cuvinte vechi şi de altele care nu se întîmpinase pănă acum. Scriitorul — compilator pentru una, simplu tălmăcitor pentru cealaltă, cum se va arăta îndată— e stăpîn pe graiul său, şi unele din aceste pagini sînt potrivite pentru a-şi lua locul între- probele de limbă bună.
   Ca fond, istoria pe scurt a Sultanilor nu pare să fie numai o tălmăcire. Nu cunoaştem pănă acum o astfel de lucrare în greceşte sad în slavoneşte, cu totul deosebită de paginile, de alminterea mult mai bogate, care înşiră faptele «împăraţilor turceşti în coada cronografelor biblico-romano-bizantine, ce pornesc cu Facerea Lumii a. în scrierea românească nu se întîlnesc numai grecisme sad numai slavonisme: dacă se 1
   1 60 pp. in 12.
   1 V, Istoria literaturii romîne în secolul al XVII1-lea, I, p. 83 şi urm,
www.dacoromanica.ro
186
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROMÂNEŞTI
zice < Alaentin» pentru Alaedin, dacă Ludovic cel Mare din veacul al XlV-lea e întitulat «împăraţi, în loc de rege, al Ungariei, după cuvîntul grecesc Bao’.Xeuc, care are amîn-două înţelesurile, dacă odată lămureşte că Niprul se mai zice «Voristianis», în schimb Salonicul nu e numiţ Tesalonic, ci Solun, după slavoneşte. Deci avem a face cu un potri-vitor şi amestecător, cu un compilator, care întrebuinţează de o potrivă texte de istorie turcească în cele două limbi învăţate ale Răsăritului. Din unele forme şi explicări se vede chiar că ştia ceva turceşte.
   El trebuie să fi fost un om învăţat, căci pe acest timp învăţaţii de eiineşte şi «slovenie», aceşti docţi duarum lin-guarum, eraţi foarte rari pe la noi. El unik cu această însuşirea aceia, iarăşi destul de rară pe atunci, a omului care caută să-şi dea sama şi de lucruri care nu-1 privesc de aproape, care nu sînt cerute de nimeni şi nu-i pot aduce nicî-o răsplată, în rîndul întăiu al oamenilor astfel împodobiţi de fire, oricine va pune pe Nicolae Milescu, boieri naş vasluian, crescut la şcoala Trei Ierarchilor de la Iaşi, supt Vasile Lupu, întrebuinţat apoi ca tâlmaciu pe lîngă capu-chehaiaua moldovenească de la Constantinopol, în măsură deci să cunoască pe Turci şi pe Gred. Milescu era pe atunci încă foarte tînăr şi ştim că el se întoarse în ţară pe la sfîrşitul Domniei lui Gheorghe Ştefan \ Şi trebuie să se mal însemne că scriitorul care lămureşte «poarta Neoruluî» din vremea Bizantinilor prin «poarta Pahcialii», era un foarte bun cunoscător al Constantinopolel păgîne.
   Am văzut că povestirea e alcătuită supt stăpînirea Sultanului Mohammed al IV-lea. într’un loc se mal dă o indicaţie a timpului, cînd se asamănă o gîlceavă intre creştini cu dezbinarea dintre Poloni din zilele scriitorului însuşi. Aceasta s’a întîmplat însă numai în cel de-al doile deceniu al veacului al XVII-lea—anii «rokoszului»—şi apoi de la 1655 în-nainte, cînd împotriva regelui Ioan-Casimir se ridica o par- 1
    1 Istoria literaturii religioase a Romînilor, p. 174 şi urm.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROMÂNEŞTI
187
tidă careşi căuta un nou stăpînitor în persoana principelui ardelean sau a fiului acestuia, Francisc Râkdczy.
   Pentru ca să atiugă acest scop, Gheorghe Râkoczy al II-lea a făcut o expediţie polonă, care s’a dovedit nenorocită. Domnii noştri, aliaţii lui, au trebuit să-I ajute cu cîteva steaguri de ostaşi. Af lui Gheorghe Ştefan-Vodă aveau în fruntea lor pe Serdarul Grigorie Hăbăşescul şi pe Frătiţa, căpitan de margine la Ţinutul Fâlciiului *. Se înţelege deci interesul ce putea să aibă pentru Moldoveni acest războiu, ale cărui jalnice rămăşiţe trecură în curînd prin ţara lor, în prada ţeranilor din sus, ce se aţineau Ia jaf*. Cînd Râkdczy se văzu silit să-şi părăsească oastea în Podolia, lîngă Mişdzi-boze, plecară spre Nistru, în grabă, şi ai noştri 8. în fruntea celor rămaşi în urmă stătu, împlinindu-şi datoria pănă la capăt, Ioan Kem6ny, care era să fie în curînd şi el principe al Ardealului. Cînd grosul oştirii căzu în mîna Tătarilor, cari nu recunoscuseră pacea, Kemdny împărtăşi soarta celorlalţi. Un cronicar muntean contemporan scrie: «Chimin Ianoş, ghinărariul Iul Racoţ, şi alţi boieri ai lui, văzănd că va să le vie lucrul la rău, au zis Craiului să iasă să să ducă la ţara lui, că, de va scăpa el, să aibă şi de grija celor ce va rămănea acii: şi aşa afl făcut, că au fugit. Iar oştile cu toată boerimia au rămas, şi i-au încungiurat Liaşăi cu Tătară! de toate părţile, de le da război în toate zilele. Şi, şăzănd cîtă-va vreame închişi, sfârşind bucatele, şi iarba, şi gloanţele, de nevoe s’afl dat robi Tătarălor»1 * * 4.
   Poate că Milescu să fi fost şi cl în oastea de 2.000 de oameni a Hăbăşăscului; amintim că peste cîteva luni Gheorghe Ghica, noul Domn al Moldovei, trimetea în ajutorul noului principe ardelean, Acaţiu Barcsai «1.000 de oameni
   1 Miron Costin, e<i. Kogălniceanu, p. 353. Cf. Studie fi doc., IV, p. CCLXXXI şi urm.
   1 ŢeraniT noştri din părţile clmpulungene prădării pe ceT plecaţii de lingă Râkâczy fără voia acestuia. Miron Costin, p. 354. Cf. ŞlncaY, 111, p. 10S.
   * Miron Costin, p. 354 ; Ludescu, tn Magazinul istorie, IV, p. 343; Con stantin Căpitanul, ed. lorga, p. 137.
   4 Constantin Căpitanul, /. c.
www.dacoromanica.ro
188
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROHĂNEŞTf
cu Neculaî Cîrnul», Milescul rostru, şi că acesta a fost pe urmă Spătar al doilea safl al treilea, adecă dregător ostăşesc 1. Astfel s’ar înţelege mal bine, nu numai zorul ce ar fi avut el de a spune pe romăneşte Moldovenilor despre cprimejdiia cea rrea şi cădearia oştel Ţ[ă]răf Ardealului», ci şi faptul că el a avut în mînile sale povestirea Iul iKemeny însuşi.
   De la cele d’intăiu pagini se vede în adevăr, că el, magnatul, sfetnicul ascultat al Iul Râkdczy, că el, căpetenia vitează a fugarilor vrednici de o soartă mai bună, e acel care povesteşte. E o expunere făcută, nu pentru stăpîn, ci pentru oricine, o dezvinovăţire a sa şi o laudă a tovarăşilor săi de lupte şi de robie. Amintirea celor vechi, cari mărturisiseră şi el cu mîndrie despre astfel de retrageri, poate să fi îndemnat pe generalul ardelean. Se ştie că el a scris memorii, care sînt astăzi tipărite *, şi la aceste memorii, care nu ajung pănă la anul 1657, editorul a adaus o scrisoare a lui Ke-m6ny datată «din tabăra tătărească de la hotarele Moldovei în 6 August 1657>, şi această scrisoare a fost tradusă aici, nu din ungureşte, cred, ci din latineşte.
   Avem deci înnaintea noastră, în formă românească, un izvor de căpetenie pentru istoria ardeleană din acest timp, şi e păcat că în păţaniile ce a avut să îndure micul manuscript el a pierdut mai multe pagini din urmă.
   Copiatorul amînduror traducerilor, pe care şi el le-a găsit de sigur în aceiaşi cărţulie, e «mult greşitul şi robul lui Dumnezeu Andronic diacul din sfînta mănăstire a Caşinului», care a mîntuit lucrul săfl la 22 August 1673. Caşinul era însă o ctitorie a Iul Gheorghe Ştefan, şi din acest fapt am putea scoate încheierea că tălmăcirile au fost făcute pentru acest Domn, care, cum se ştie, a pus pe călugărul Antonie să-i scrie şi psalmii şi alte cărţi sfinte în romăneşte, pentru
   1 Ist. Ut. religioase, l, e.
   * Ed. Szalay (dneletirăsa), Pesta, 1856, in 8°. V. pp 503-11. C f. Memoriile Iul Kcmeny yânos (traducerea fi adnotarea pasagiilor privitoare la Rominî), teşi de licenţit de Neagoe Popea, Bucureşti, 1900.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE HOMĂNEŞTÎ
189
cetirea luî l. în chip firesc, lucrarea ar fi ajuns la cunoştinţa călugărilor din Caşin.
   De la eî, ea trecu în mîna unor Ardeleni sau Bucovineni încă de prin 1788, cînd cineva făcea pe paginile albastre adause la legătura cea nouă, din acest timp, socoteala anilor ce s’au strecurat de la 1648. Acelaşi proprietar a scris ici şi colo pe aceste pagini începuturi de adeverinţă din partea a deosebiţi Vornici şi juraţi de sat.
   A da la lumină două scrieri, care pot fi ale unul om ca Milescu, mi s’a părut o operă folositoare.
    1 Ist. lit. religioase, pp. 165-6.
www.dacoromanica.ro
              Istorie aliasî pre scurt, de multe leitopiseţe izbrînit[ă] întru carea să aratî toţ Înpăraţiî turceşti, căţ aii foştii din ceputul înpărăţii lor pănî astădzi, — să să ştie.
   Osman întâi: înpăratul turcesc.
   Acesta Osman iaste acela ce-I zic şi Osmangic, începător de ruda Osmanleilor, carii şi pănăastădz înpărăţescu. Pentru aciaia să şi chiatnă Osmanii!, şi tot din ruda lor sâchiamă Alii-Osman. Acesta au fostă ficor unui Tătar Erdogrulii; care Tătar au fostă de la Tătărămia cea mare, şi lăcuiia la Persiia, cînd era Tătară! maî mare pre Persiia, iar apoi, după ce s’au sculat Perşii şi au gonit pre Tătar[i] de la înpărăţiia lor, afl fugit şi el de au venit la on tărgu ce să chiamî Iconion: dec au născut pre Osman acesta acolo. Carele multe vitejii şi fapte ca acele minunate au făcut înprotiva creştinilor. Pentru care fapte stătu şi înpărat, după moartia lui Alaentin înpăratul: începutu s’au înpărăţiia lui leat ot H[risto]s 1300, şi au în-părăţit 28 de ani. însă într’ aceia vreame n’aă fostu dzicănd înpărat, ce numai Han.
   Al doile înpărat: Orhana.
   Acesta au fostu ficor lui Osman, şi au urmat înpărăţiia părintelui său. Era om foarte vicleană Ia firea lui, iar la lucrurile războiului au fostă foarte om de ispravfă]. Acesta multe războae aă făcut cu Grecii, şi au dobănditu oraşul cel mare Brusa, caria aă fostu Mitropolie a toatî Vit(it)enii, apoi iar[ă]şu s’au înpăcat cu Grecii, şi ş’au luată femiaie şie pre
www.dacoromanica.ro
DOOl POVESTIRI ISTORICE ROMĂNEŞTÎ
191
sora înpăratulul Mihail Paleologăî; şi au înpărăţitu 22 al, şi ati murit.
   Al treile înpărată: Murată.
   Acesta au urmaţii înpărăţiia tătăne-săă, şi iar era foarte un om sămăţu şi vicleanu, şi Ia începută au ţinută prieteşug cu înpăratul grecescu. Pentru aceia i-aă dată 12.000 de Turc! într’ agiutor, căndu avia el războiă cu Marco Cramvovichie, Domnul Bulgarilor. Iar apoi au supus el tot Răsăritul pănă Ia marginia Mării, şi de acolo iar au intrat în corăbii ghenu-vezeştfi] (leată ot H[risto]s 1363) şi aă trecut la Evropa cu
6.000  de oameni. Care oaste aă trecutu-o Ghenuvezii, pentru zavistiia ce au avutu cătră Grec, şi, alta, căc aă luatu de Ia tot omul căte un galbăn de aur. Şi atunce au luat Câlipolitu, Dedimotihon şi alte părţi de loc dintr’acolo, multe, Filepu-politu ceai lăudată, şi Udriiul cel mare; margăndă pren toatî Ţara Sărbascî ca o pari de foc, tot prăda şi lua cetăţile. Atunce s’au strănsu Lazar, despotul Sărbiei, şi Marco, Domnul Bulgarilor, şi alţi d[o]mnl mulţi arbănăşeştl, de i-au dat lui războiă tare. Ce el foarte cumplit i-aă răsăpit şi i-aă ucis, şi pre L[a]zar Despotul viă l-au prinsu şi în loc 1-aă omorît; iar într’aceia un rob a lui Despot Lazar s’aă făcut a să închina înpăratulul Murat, şi aşia 1-aă lovit foarte tare cu cuţitul în pieptu, şi 1-aă omorît, la oraş la Cosova. Şi aă în-părâţit 23 de al.
   Al patrule înpărat: Baghiazit Fulgerul.
   După moartia lui Murat aă rămas ? ficor[î]:               unul
Suliman şi altul Baghiazit. Dec Baghiazit s’au arătat cum adecă ya să să svătuiascî cu frate-săă, cu Suliman, şi l-au chemat la odaia lui, şi îndatăş 1-aă zugrumat; şi atunce el săngur stătu înpărată. De la acesta înpărat aă rămas obiceiă a omorî Osmanlii pre fraţii lor. Acesta aă strănsu oaste multă şi aă prădată toată Ţ[a]ra Sărbascî, leatu 1376, wt KRnAdijiCHfE XCKa> Apoi s’au dus laBotna1, de-au prădat Ţ[a]ra
   1 Adecîl Bosna, Bosnia.
www.dacoromanica.ro
192
ISTOBIE ALEASĂ
(Jngureascî şi Ţ[a]ra Munteneascî, şi au luat mulţime de creştini mulţi, şi au venitu pre lăngi Ţ[a]rigrad, de-au răsăpită multe lucruri pre înpregur, şi aii străcatu multe de toate. Dat-au războiţi şi Ţ[a]rigradulul, până unde aii pus să dea biru pre an căte 20.000 de galbeni de aură. Atunce înpă-ratul grecescu s’aă dus la Franţa şi s’aii rugată înpăratulu! şi tuturor să vie într’agutoriul lor. Dec atunce mult! oaste creştineasci s’aă adunată : întăl Ludovechi înpăratul (sic) ungu-rescu, şi fratele Craiului Franţei, şi alţii mulţ aă venită asupra Turcilor, şi s’aă tăbărită la Necopolit, carea au fostu a Turcilor. Şi mare frici aă dată întru Turci înpreunarea creştinilor, căc toatî floarea creştinilor era acolo, şi ar fi dobândită pre Turci, căc că cu mult era creştini mal mulţi decăt Turci. Ce numai atâta, că creştinii s’aă simeţit pentru putiarea lor şi, având el biruinţa gata înprotiva Turcilor, aă început a să pric[i] între dănşi, a cui va fi biruinţa. Dec atunce multă vrajbî aă cădzut între dânşii, şi nu era la o tocmai! să iasî toţ odatî la războiă; numai ce aă eşită întăl Frăncil; dec i-aă foarte frântă Turcii, şi s’aă răsăpit acea oaste toatî. Pre unii i-aă robit, pre alţii i-aă omorît, cât de abi& aă scăpat şi Cra[t]ul Ungurescă. Acolo aă perit ioo.ooo de creştini şi s’aă robit 300 de capete de boiari: frânei, sârbi, bulgarfî], grec, tot pentru simeţiia Frăncilor, şi pentru mândriia Grecilor, şi pentru neascultarea Sârbilor, şi pentru pizma Bulgarilor, — că n’aă stătut cu toţii, fost-aă neascultare şi pizmă şi mândrie între dănşi, pentru (sic) cum iaste aemu între LeşI pizmă şi neascultare. Acesta războiă s’aă făcut vleată. 1395, Septemvrie] 18 dnă, şi atâta s’aă înbogăţitu şi s’aă simeţit Baghiazit de cătră biruinţa acasta, cât îndatăş aă alergată să ia şi Ţ[a]rigradul, şi l-ar fi luat atunce de nu s’ar fi tămplat la Anatol Temur-lenghi, înpăratul Tătărâmil cel mare, carele aă eşită de la Tătărăme şi aă supus toatî Asiia cea Mar[e] şi cea Micî. Audzind Baghiazit acesta lucru, aă alergată să-i dia războiă, şi s’aă lovit oştile la Engbiuris, şi fu biruită Baghiazit, şi 1-aă prinsu TemurUnghi viă, şi 1-aă pus într’o cuşcă de fieră, viă, şi 1-aă purtată în toatî oastea lui, iar elă de voe rea s’aă zu-grumat săngur, şi aă murită rob. înpărăţit-aă 32 al. Acesta
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE BOUAnEŞTI
193
Inpărat nu era cu toatî mintia, jar el era iute şi pripnică, căt ca un fulger alerga dintr’un loc într’altul. Pentru aceia i-au pus numele Ilderim Baghiazit, adecă: fulger.
    Al cincile ÎnpâratU: Mekrnet.
    După cădearia ce-aă cădzut Baghiazit Ia robie, aă vrut să ştia înpăraţ amândoi hi lui: Genghi şi Musa, şi au vinit lucrul şi la războia pentru înpărâţie, şi au dată şi războiţi, şi aă biruită Musa pre Ginghe. Iar preste puţinea vreame s'aă rădicată Mehmetă fecorul lui Genghi celui omorît, şi au dat războiă cu Musa, şi 1-aă omoritu, şi aă rămas săngur înpăratu turcescu; pentru aceia nic Turcii pre Genghi şi pre Musa nu-î priimăscă în cata înpăraţilor. Acesta răul Mahmet multe războae aă bătut în Ţ[a]ra Munteneascî şi în ţara Moldovei, şi el întăiă aă supus ţ[ă]răle aciaste, şi aă trecut la Răsărit şi aă luată toate cetăţile ce aă fostu luat Temurlenghi, şi au omorîtu pre mulţi domni şi mai marii de-acol6. Acesta aă rădicat Scaun[ul] de la Brusa şi 1-aă dus la Udriiă. Aă înpă-răţită 5 ai, şi aă murită.
    Al pasele ÎnpâratU: Murat.
    Acesta Murată au urmată înpârăţiia tătăne-săă, şi îndatăş aă pornită spre războiă. întâi aă mărsu asupra Sârbilor, şi au luată Săfie1, şi aă prinsu pre Despotul Sărbiei viu, şi 1-aă orbită şi pre dânsul şi pre ficoril lui, iarî pre fata lui Despotă au luatu-o şie femiae, pentru frămsiaţele ei. Apoi iarîşi aă mărsu şi au prîdată Ţ[a]ra Ungureascî şi ţ[a]ra Moldovei, Arbînaşii şi Rumele. Pornit-au războiă asupra Vineţienilor, şi aă luată Vineţienilor Solonul. Dusu-s’aula Belgrad, iar n'aă putut să-l iâ. Iar Craiul Vladislavu, şi a Liaşilor şi a Ungurilor Craiul, au venitu cu puteare mare şi aă bătută pre Carabei, pre Veziriul lui Murată, la poala muntelui ce să chiamî îmos, şi aă dobândit pre Turci şi au prinsu pre Carabei viă, iar mai pre urmă au făcut pace Muratu cu Crai Vladislav şi au răscumpărată pre Carabei dreptu 50.000 ug. Iar înpăratul grecescu şi Papa şi Veniţiianil au trimis pre Chesarin gar-dinalul şi au îndemnatu pre Vladislav Craiul leşescu să strice
    1 Sofia.
    74842. Voi. IX.                                            13
www.dacoromanica.ro
194
ISTORIE ALEASĂ
prieteniia ce avea cu Turcii şi să vie depreunî cu ceialalţî asupra Turcilor. Şi aşia le-aă arătat cum gurămăntul cel cătră păgînî nu trebue să s[ă] ţie. Atunce Murat, fiind fostu la Caramanie, de să bătia acolo la Răsărită cu domnul Caraimanilor, s’aă strănsu Vineţiianil cu 60 de catergî pre mar[e], şi aă trecut toţ, de-aă fostu străjuind trecătoaria la Calipolită, să nu treacă Murată. Iar Vladislavă cu oaste mulţi aă venită la Vama, ce să chiamă Dionisupolis, şi hatman oştilor aă fostă Uniadu cel lăudat, cărue fiSor lui, Mateiaş anume, aă stătut Crai pre urmi Ţ[ă]răl Ungureşti. Înţelegînd acastfa] Murat, îndatî aă alergată la Mar[ea] Neagrî, cu toatî oastia lui, şi, neavînd cu ce treace Maria Neagrî la Evropa, aă venit iarăş Ghenovezel şi aă cerşută căte un galbîn de aură pre om, să-I treacî, şi el îndatăşă aă dată 100.000 ug. de aur, şi 1-aă trecut de-aă venită la Vama. Şi aă dat războiă şi foarte mare: aă începută creştinii a înfrânge, aşia cătă aă ceput Turcii şi a fugi. Atuncia episcopul de Varadin şi ep[i]sc[o]pul de Ostrogon aă trecut preste tocmitura oştii şi făr socotinţî aă începută a • goni pre Turci; aşijderile şi Craiul Vladislav, macar că Uciad multă învăţa să nu să clăteascî din locâ. Iar ceia ce era cu zavistie cătră Uniad, dzisăr[ă] Craiului să ias[ă], să nu să dzică biruinţa lui Uniad, ce să s[ă] dzicî a Craiului Vladislav. Iară Ali-Paşe, vădzănd neascultarea creştinilor, aă strănsu într’un locă pre ianiciarl, şi aă dată asupra creştinilor celor fără de sfată, şi i-aă biruit, şi aă omorîtu pre Craiul Vladislav, fugănd, şi pre alţi mulţi boiarl leaşl şi ungur[I], şi pre Che-saren gardinalul carele aă fostă începător războiului acestui făr cale, năprasnic, pre dănsul încă 1-aă omorîtă ; şi de'bii săngur Uniad şi depreunî cu puţini fu scăpată. Mare moarte fu atunce între creştini. Acesta războiă fu vită. 1444 al, Noe[m] v[rie] 1. Atunce Murat, ca un biruitor, îndatăş aă alergată de-aă supus tot locul acela pănă la Necopolit, şişi-aă făcut prieteşug cu Vineţiianil, şi, lăsănd toate războaele, au alergat asupra Elinilor, şi întăiă s’aă dus la Morea şi aă stricat zi-diul cel de 6 mile, cela ce desparte Moar. (sic) de la Rumelis1, şi aă prădat toată Morea, şi aă luat bir de la Despotul Md-1 Rumili, Rumelia.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVEST1EÎ I8TOB1CE BOHĂNEŞTf
195
reiuluf, cărei[e] aă fost frate înpăratulul grecescă„ Apoi iarăş s’aă dus la Avlona, in Ţara Arbănăşascî, şi au luatu-o. Jntr’acele dzile au viclenite pre Muratu Schenter-beiQ, carele îl chema Gheorghie Castorean 1: fost-au întă! creştină, şi Murat 1-aă turcită şi 1-aă pus în Săraiul lui; pre urmă 1-aă făcut şi bel în Ţ[a]ra Sărbască. Dec el, ca un om ce aă fostă mainte creştin, s’aă întorsu iarăşă la leagia Iul H[risto]s, şi aQ mântuit de supt măna păgânilor Ţ[a]ra Arbanaşilor, şi toatî aă supu-su-o suptă ascultarea Iul, şi s’aQ fostă chemănd cel purtător de chinur[I] aiul Hr[isto]s GheorghieCastoriian,carelfe] aQ fostu mainte Schenter-beiQ, Domnu Ipirulul şi a toatî Ţ[a]ra Arbănăşascî. Multe şi mare războae aQ făcut cu Murat, şi Ia toate fu biruitor Gheorghie. Atunce şi Ioan, Voevodul ungurescu şi moldovenescu, carele aă fostu şi la războiul Varneî, ay strănsu oaste mulţi, şi aă dat tare războiă la Sofie, şi biruitu fu de cătră Murată, şi multă moarte să fiace între creştini. Atunce după acasta biruinţî s’aQ întorsu Murat la Ud[r]iiă, şi aă murită de boalî. înpărăţit-aQ acesta înpăratQ 31 al. Acesta înpărat aă începută întăl a lua pruncii creştinilor şi a-I fac[e] Turci: dintru carii aQ făcutcataIaniciarilor, cu carii în ce chipă au arătat multî vitejie pren războae (sic).
   Al şiaptel[c] înpărat: Mehmet, carele aă luată Ţ[a]ri^radul.
   Dupî moartia lui Murat, aă stătută înpărat ficorul Iul, Mahmelu, fiind de 21 al. Acesta era un înţăleptă şiviteazu, şi sămăţu foarte: era-i dragă Iul mărirea şi lauda, şi era cumplită, atâta căt şi licorii Iul cei mal iubiţ decât toţ pentru puţin[ă] pricinî îl omorăia; foarte iubiia pre cei căr-tularfî] şi înţălepţl, şi le dăruiia multe de toate, slugilor celora ce era aproape, îl dăruia foarte cu darurp] bune : pentru aceia îl iubiia şi siliia cu toţii pentru dânsul; ales căr-tularil cinstiia. Acesta, avănd gând ca acela să ia Ţ[a]răi-gradul, aă făcută o cetate tare aproape de Ţ[a]răigrad, unde să chiamă Fonees, adecă ca să ţie acolb şăicele cele ce-I trecia Ia Asiia, iar preste puţineale dzile aă venit la Ţ[a]rigrad
1 Castriot.
www.dacoromanica.ro
196
ISTORIE ALEASĂ
şl l-au încunguratu-1 şi pre mare şi pre uscat, făcând pod de la Gălata pănă în Ţ[a]râigrad, şi au dată războiu tare în 51 dzile; au luată Ţ[a]răigradul vită. 1453, Mai 29, şi pre toţ boiariî căţ! au aflată vii, au omorîtă. Iar fericitul înpărată. Costantin au murită, dând războiă aproape de poarta Neo-ruluî, unde să chiamă acmu poarta Pahcialiî, şi aşia să stănsă. înpărăţiia grecascî, caria aă înpărăţit 1121 ai. Şi, după ce au luată Mehmetu Ţ[a]rigradul şi au omorîtă pre toţ mal marii, adus-aă dintr’ alte ţ[ă]ră jidovi, creştini, şi i-aă lăcuita în Ţ[a]rigrad. Apoi s’aă dus la Morea, de 1-aă luată şi pre Despot, pre ceia (sic) ce era mai mare pre Morea, carii era fraţ înpăratului grecescu şi era mai mare pre More[a]: i-au făcut să plăteascîcăte 16.000 Ug. pre an birul înpărătescu. Apoi au. luată Lemnos, Metelin, Evripos. Aceştia toate le-aă luatu. Dusu-s’aă la Arbănaşă, la Bosna, şi aă prinsu pre Ştefan Craiul Bosnei viă, şi 1-aă omorîtu, supus-aă şi Ardealul, şi Moldova, şi Chiafiaoa, apoi au mărsu la Răsăritu şi au datu războiu cu Domnul Caraimanilor. Dat au războiă în doî rânduri cu Ozun-Hasan, înpăratul Persiei, şi l-au biruitu. Luat-aă Trapezonul, şi aă prinsu viu pre David înpăratul Trapezontei, şi l-au dus în Ţ[a]rigrad, şi fâr milî 1-aă omorîtă depreunî cu toţă ficorii lui. Acesta înpărată aă trimisă pre Omer-Paşe pre uscată şi au trecută pre la Bosna, şi s’aă dus în Ţara Frencascî, pănî aproape de Vineţie, şi în doî răn_ duri au bătută oastia frăncască, şi aă prădată multe părţi de loc într’acolfo] şi aă luată robi mulţi. Apoi au făcută prieteşug preste totă cu Vineţiianii şi aă alergată asupra Ungurilor şi a Sârbilor, şi aă luată pre Despotul sărbăscă, iar pre urmă aă socotit într acesta chipu şi aă înparţită oastea în trei părţi, şi o parte mare ay luat cu sine şi aă mersu asupra înpăratului Siriei, alta au trimis cu Mesih-Paşe asupra Rodosului, şi a treia parte aă trimis cu Ahmetă-Paş|a] la Polie, nedejduindă cum cu acesta lucru voru dobândi toatî lumia. însă trecînd la Asie, să margî asupra Siriianilor, la Nicomidie aă bolnăvită, şiaă muritu vită. 1481, Mai în trei. 53 ai aă custatr şi aă înpărăţită 33 ai.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROMÂNEŞTI
197
   Al optule înpăratU: Baghiazit.
   Tămplăndu-să moarte lui Soltan Mehmetu, au lăsatQ doi ficori, unul BaghiazitQ, altul Gemă. Iar Vezirul Mehmetu-Paşă au trimis a Capadochie de-aQ adus pre Gem, sâ-1 facî ÎnpăratQ, iar iani-ciariî, iubind pre Baghiazitu şi neiubindu prea Veazir, după aceia aQ socotit în Ţ[a]răigrad şi pre Vezirul 1 au omorîtQ, iară pre Gem nu I-aQ priimitQ înpărat, numai au vestitu între dănşiî ÎnpăratQ pre BagăiazitQ, nefiindQ elQ de faţ[ă], Deci, nefiindQ el acolo, aQ găsitQ unu ficor a lui Baghiazit în Ţ[a]rigrad, anume CurcutQ, de 13 ai, şi aşia I au pus epitrop în Scaunul tătăne-săQ până aQ sosîtQ şi el de au venitu Ia înpârăţie. Dec aQ dăruitu daruri ianiciarilor; străns-au oastia Rumelii şi aQ trimisu-o cu Ahmetu-Paşe asupra fratelui săQ lui Gem, carele vrea să iâ Anatolul, să fie acolo ÎnpăratQ. Dat-au răz-boiu acolo Ia Nicheas, şi fu biruitu Gem, şi au scăpat de-au fugit cu puţini, şi s'au dus la marginia Mării cătră Asiia. De acolo aQ fugitQ la Rodos, la Meşterul cel mare, şi el l-au trimis la Franţa, şi de la Franţa l-au trimis la Răm, la Papa, şi acolo aQ custatu căţva ai, şi aQ muritu la închisoare, căc că Baghiazitu aQ trimis bani mulţi Papei să-l ţie la închisoare pre Gem şi să nu-1 mai lase să ias[ă] de-acolo. Acesta Baghiazitu înnal treile an al înpărăţii lui, s’au dusu şi pre mar[e] şi pre uscatu de au luatu tărgurile de pre lângî Dunăre şi toate câte săntu pre lăngî Mare pănă Ia apa Ni-pruluî, ce să chiamâ Voristianis, şi toatî ţ[a]ra Moldovei au luatu, vltu. 1493. Trimis-au pre Handum-Paşă şi au prădat "Ţ[a]ra Ungureascî, vltu. 1498. Au începutu a să bate cuVi-neţiianii, şi aQ luatu Naupactul, şi înnal doile an au trimis pe Schentir-Paşă de au prădatu ţ[ă]rile Vineţiianilor pre uscatu pănî la Tevriz, şi aQ făcutu multă robie şi moarte. Şi întro 1499 ai ot H[risto]s aQ mersu sângur Baghiazitu Ia Moreas şi au luatu Mothonis cu mare războiu şi cu moarte creştineascî, şi Vineţiianii încă aQ luatu de Ia Turci Aghia Mavra, caria au datu-o îndărăpt, şi au făcutu pace cu Turcii. Atunce s’au rădicatu la Persie Ismail Soft; ruda acestuia înpărăţiaşte păm astădzi la Persiia. Acesta Baghiazitu au avutu doi ficor^1, şi mai mulţi încă dzicu să fie avutu, iar unul dintr'ănşii, anume
www.dacoromanica.ro
198
ISTORIE ALEASĂ.
Selim, era foarte om vitează, şi l-au trimis tată-său la Trape-zonta. Carele, socotind bătrănîaţele tătăne-săă şi vădzînd cura tată-său va să dia înpărăţiia ficorulul celui mai mare, lui Ahmetă, au socotită el să ştia înpărat; şi aşia au rădicată războiu asupra lui Baghiazită, tătăne-său, şi au trecut la. Chiafîa de la Trapezonta, şi ş’au luată muiare o fatî a Hanului, şi Tătar[i] mulţi au luat cu sine, şi au venita la UdrihV adecă să s[ă] închine tătăne-său; iar tată-său, cunoscând gănu-dul lui, cum aă venit să-i ia înpărăţiia, i-au trimis daruri multe şi i-au poruncită să margî să şadzî la Semendrie. Iar el tot veniia spre Udriiă. Dec, vădzînd Baghiazitu acesta lucru, aă purces tare în Ţ[a]rigrad, să-şu apuce Scaunul, iar Selim 1-aă şi agunsu cu Tătarii la Corla. Dec acolo, vădzănd cum Tătară! vor să-î prade ţ[a]ra făr omenie, ş’au scos capul din car de unde şedea, căc că era podagros şi nu putia să încalece, şi aşia au început cătră ianiciarpQ a striga cu lacrâmî ca sălovascî pre TătarpJ. Iar ianiciarii, macarcă pre Selim încăl iubiia, aă lovitu preTătarp], şi foarte i-au surupată, şi Selim iarăşă aă fugită la Chefîa, la Hanul, la socru-sâă. Acesta lucru înţelegând Ahmetu, fecorul cel mal mare a lui Baghiazită, carele cu adevărată nedejduiia înpărăţiia, s’aă sculat de la Amasiia cu voia. tătăne-săă de veniia în Ţ[a]răigrad să ia înpărăţiia. Atunce,. înţelegând ianiciarii, dac’aă sosit la Halchedon, căci ei pre altul nu poftiia să le fie înpărată, făr numai pre Selimă,— s'aă tulburată şi aă început a să amesteca şi a să gura pre capul lui Baghiazit cum că pre altă înpărată nu vor priimi. Iar Baghiazită, una pentru frica şi alta pentru dragostia Inpărăţii, aă poruncită ficorului săă să margî îndărăptă la Amasiia, căă că nu iaste prilej ca să-i dia înpărăţiia. Ş» Ahmetă, vădzănd ruşinia ce-au păţit, aă făcut voe rea şi aă socotit să înpărăţascî şi fără voia tătăne-săă, şi strângând toate oştile Răsăritului şi aă supusă Răsăritul totă, şi pre solul carele 1-aă trimis tată-săă, i-aă tăiată urechile şi nasul. Care lucru vădzănd Baghiazită, neputănd pentru bătrăniaţe să margî asupra lui Ahmetă, ce aă socotit să-şi trimiţi Vi-ziriul cu oştile, iar oştile aă răspunsă cum <noi săngurl mâna să rădicăm asupra Osmanii!, nu vom miarge», numai să trimiţi
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI I8T0BICB ROMÂNEŞTI
199
înpăratul pre Selim, pre ficorul său, să margî de preunî, şi atunce precum le va porunci, aşia vor face. Pentru aciaiaau scris săngur cu măna lui: Selim să vie cum mal de sărgu, să s[ă] batî cu frate-săă. Şi Selim îndatîş au venită, cu oaste mulţi şi cu pohfală, şi au cădzut la picoarele tâtăne-săă, lui Baghiazit, să-lă erte de căte au greşit cătră insul mainte. Şi tată-săă l-au ertat, şi au dzis să margî asupra fratelui săă lui Ahmetă. Găndul lui Selim au fostă acesta, să ia înpărâ-ţiia, iar şi Baghiazită aă gândită să i trimiţi el acol6 să să su-pue amândoi el acolo, de vrearae ce pe dinsul nu-1 asculta, şi el aă socotită să pue înpărată pre Soltan Curcută, pre ca-rel[e] îl pusiase întăl epitropă, până aă venită el. Pentru aceia aă trimis o catargî, şi aă adus pre Curcută de la Fo-chia, şi îngăduiia numai atâta, să treacî Selim la Anatol, şi deci! să-l şi pue înpărată. Care lucru inţeleagănd Selim, cu daruri mari aă făcut oştianil şi căpitanii cu mulţi bucurie de 1-aă făcută înpărată fără de şt[i]ria tătăne-săă. Carele vădzănd săla lui Sultan Selim, s’aă spămăntat şi au lăsat înpărăţiia, şi aă eşită plângând şi blăstămănd pre ficorul săă, şi aşia s’aă dus la Didimopohon1, şi aă murit de voe rea; alţii dzică iarăşă, să-l fie omorît ficorul lui. Acesta înpărată aă custat 74 al, şi aă înpărăţită 31 al.
   Al noile înpărată: Selim, ce aă fostă dzicăndPutiarnicul,
   După cum arătîm mal sus, înpărăţind Sultan Selim, îndatî ş’au adunată toatî oastea lui, şiaă trecut la Răs[ă]rită, şi aă dat războiă cu Ahmetă, frate-sau, şi 1-aă biruită, şi 1-aă omorît, şi pre celalaltă frate, preCurcut, aă trimis acolo la Magnisiiadel-aăzu-grumat, şi toţ ficoril fraţilor săi, şi acelora ce aă murită mainte, pre toţ i-aă omorît, căt n’aă lăsat nice unul. Apoi s’au întorsu în Ţ[a]răigrad, şi, având gând să să batî cu înpăratul Perşilor şi cu înpăratul Misirului, s’aă înpăcată cu Vineţienil şi cu Craiul Un-gurescă, apoi aă pornită asupra Perşilor, şi aşia aă biruită, căt s’aă dus până la Tevriz, ce să chiamî Ecvatana, şi aă luată cetatia, şi aă golit înpărăţiia de totă, de-aă luată toatî
   ' Didimotihon, — Demotica.
www.dacoromanica.ro
200
ISTORIE ALEASĂ
avuţiia, şi de acolo au veniţii la Trapezonta. După aciastia, vită. 1516, msţa Ghennuarie, au luaţii Misirul, şi mainte de luarea Misiri ului au făcut straşnice răzbnae la Halepu şi la Şaam l, şi la războiu au omorit pre Soltanul Misiriuluî, apoi Misirlii aii pus pre altu Sultan, şi pre acela încă l-au biruit, şi laă prinsu viu, şi l-aii spăndzurată, purtăndu-1 întăiu pre uliţî. Aciastia toate vitejii făcurî pre Selim straşnică în toatî lumea, căc într’atăta puţinî vreame au dobândită atătia în-părăţii şi oraşe şi cetăţi: Şamul, Halepul, Gaza, Antiohiia, Ier[u]s[a]limul, Misirul, cu toate depre înpregur, pănî la Maria Roşie, şi, întorcăndu-sî în Ţ[a]răigrad biruitor, aă bolnăvită, scoţând o dureare la muşche, şi aă făcut o ranî nevindecaţi. Cu carea aă şi murit. înăpărăţit-aă 8 ai, şi aă custată 45 de ai, şi aă custată tot cu vitejie. Murit-aă pre cale, mărgăndă la Udriiă, la Ciurlo, unde aă dată războiă cu tatî-săă, pentru ca să s ă] facă izbânda. Acesta aă fostu foarte om de oaste şi iute la faptele lui: războaele lui bătia ca şi a lui Alexandru Machidon; nemică nu băga în samă pre nime; mânca puţin, şi bucate de un fial; n’aă fostu dată de femei. Pentru aceia aă fostu întru tot vitiaz, şi lucrurile lui aă fostă groznice, şi faptelfe] vitejeşti. 1573 [cifre]; 1573 anno dominis (sic).
   Al dziacile înpăratit; Suliiman.
   După moartia lui Selim stătu Inpărată Soltan Suliiman, ficiorul lui, vită. 1520. Şi, vădzăndu-1 toţ oamenii cum iaste tânăr şi smearin, să bucura, gândind că după leul cel sireapu au împărăţită mieluşel blând, — adecă pentru tată-săă Selim. Pentru aceia mulţi au începută a-l vicleni, şi întâi Paşia de Meser aă socotit să fie el săngur înpărată aco!6, avănd şi pre Cerchiajî agiutor şi pre Arapi, iar Seleiman-Paş[a] au trimis pre Fiarhată-Paşe, şi pre acel vicliană 1-aă omorât, şi oastia lui au povedit (sic). Acesta Suleiman săngură s’au dus şi aă luatu Belgradul, carele nice unul din strămoşii lui n'aă putut să-l ia. Craiă aă fostu atunce în Ţara Ungureascî Lundovic, tânăr încă şi nepriceput. Altî nemicî nu avea,
1 Siria.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POViîSTIBf ISTOBfCE BOMĂNEŞTI
201
numai faalî şi laudî mare. Preste un an au purces săngur cu armatî mare asupra Rodosului, şi au bătutu-o 5 luni, şi au luatu-o făr nădejde. Căc că veaste ca aciaia era, cum nime nu va putia să iă Rodosul, nu numai căc era tare cetatia, ce şi încă pentru căc toţ Craii frănceştl_şi săngur Papa aă fostă fagăduindu cu mare gurămănt să-i agute. Ce atunce nemici nu putur[ă] facfe], ce o lui Suliman. Şi au deşchis doi uşi creştineşti închise: una pre mare, Rodosul, alta pre uscată, Belgradul, căc aceste doi cetăţ era zidiurile şi cheile creştinilor. Vită. 1525, iarăşă săngur Suliiman s’aă dus la Belgrad, şi de acol6 aă purces de s’aă dus cătră Budun 1. Craiul ungurescă Londovic aă eşită înă tămplarea lui la Mohac, vită. 1526, Av[gust] 29, şiatunciafu războiă tare, şi Unăguriî fură dobăndiţă foarte răă, şi Craiul, fugindu, cădzu într’un iazăr, şi să înnecă. Atunce Suliiman lui Budumul şi toate cetăţile calfe] mărfi] şi minunate de pe înpregur. Atunce păn în săvârşită aă supus Ardealul, Ţ[a]ra Munteneascî, Ţ[a]ra Moldovei. Aşia aă alergată, luîndă ţ[e]rile, păn la Viena, adecă Beciul; iar Beciul nu l putu lua, măcar că şi bătu trei luni. în a opta oaste ce aă fostu mersu în Ţ[a]ra Ungureascî, de boalfă] muri, bătând oraşul Pecoul ce să chiamî 5 Besiaric. Iar Mehmetă-Paşe ascunsî moartia lui patrudzăc de dzile, cătu nime n’au ştiută, pănă cănd au trimis la Amasiia, de aă adus pre ficorul lui, pre Selim, la Belgrad, şi atunce l-au arătat la oaste. 48 de ai au înpărăţită Suliiman; şi avu minte foarte bunî: nu era srebroliubnic (adecă iubitor de argintu), ce era foarte înţăleptă. Acesta aă aşedzat înpărăţiia turceascî şi aă scris pravilă în ce chipu să va purta înpărăţiia lor.
   Al unsprădziac[elea] înpărat: Selim, cel beţiv.
   Sosind Selim la Belgrad, stătu înpărat, arătăndu-să moartia tătăne-săâ, vltu. 1568, Sepftemvrie] 3 dzilfe]; şi făcu pace cu Ţ[a]ra Ungureascî 8 aî, şi cu Vineţiianii aşijderile. Ce aă cerşutu să-i dia ostrovul Chipros; care lucru nevrănd să facî Vineţiianii, aă trimis la Chipros pre uscat şi pre mare
1 Buda
www.dacoromanica.ro
202
I8T0BIE ALEASĂ
oaste multî, şi au luată Necosia cetatia cb minunat! a Chip-rosului. Vită. 1571, s’aă înpreunat Papa, Spaniia, Vineţiianiî, şi au făcut armat! mare, adecă să i răsăpascî pre Turci de tot, şi armata aceia au venită de s’au bătută cu armata tur-ceascî la Morea, la ostrovelfe] cial[e] mic, Octovrii 6, şi foarte rău fur! biruiţi Turcii, şi toatî pănă întru una peri armata turceascî, fiind 250 de vase, şi mai mulţi de 20.000 Turci perirî, şi patru mii cădzurî la robie. Iar Selim nemicî n’aă băgată în samî aoasta, ce iar[ă]şă aă mersu de-aă luată Famagosta, o cetate la Chipros, şi aă gătată iar[ă]şă 160 de catarge şi patru magoane şi 200 de vas[e] miS. Carele vă-dzănd Vineţiianiî, s’au spăriat şi i-aă dat 300.000 de ug. de aur, şi aă făcut prieteşug, pierdzănd şi domnii1 Chiprosu-lui. Vită. 1573, pre urma acasta aă pornită asupra Spânii, şi aă luată Tunuzul şi Aligherul, cheile amăndoî Afrăncăi2, din mănu1[e] lui Spanie. Vria el să marg! şi la Corfos, iar fu cuprinsu de moarte, de pripî, şi aă murit, înpărăţind 7 ai. Acesta era ună om măncăcos şi beţiv. Pentru acesta lucru au dobândită numele cel bun, cum iaste beţiv. Era şi foarte gras. Pentru aceia i-aă venită şi moartia aşia de pripă.
   Al 12 înpârat: Murat.
   Murat, cel mai mare ficor, fu următor înpărăţiei lui Selim, şi aă mai adaos lăngă cial|e] 12.000 ianiciari încă patru mii. Şi 12 ai avu războiu cu Perşii, şi aă luată Tevrizul şi alte cetăţ multe a Perşilor. El aă supus pre Hanul Crămu-lui supt măna lui, de iaste suptă ascultarea lui. Aşijderile aă supus pre Gîurgei, pre Mengrelfî]: luat-aă Marea Caspi-ee păn la Astrahan. Şi, după ce bătu Perşii, aă purcesă asupra Ţ[ă]răi Ungureşti, şi aă luat Ghiavarinul, şi la Bosna Sisanul3. Aă dată agiutor înpăratului de la Iuzbechiă*, şi aă luat de la Perşi Corosanul, ţ[a]ra cea mare, şi aă trimis pre Ţigala la Calavrie şi aă pustiitu-o. Acesta aă adaos birul Ardealului, şi Muntianilor, şi Muldovianilor, şi cu Leaşii încă nu
   * Domnita.
   *  Sisecul.
   *  Uzbec.
   4 AfriceY.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTOBICE EOMĂNKŞTI
203
vru să facă pac[e], pănă cănd i-aă trimis bani mulţi dar Iul. Făcut-aă şi armaţi mare, să să baţi cu armata Frăncilor. ISO catarge aă avut, si 18 magone şi 300 de galioane şi caramusali. în dzilele înpărăţii lui aă strănsu avuţie mulţi-, pentru căC el au început a vinde slujbele pre bani. Era foarte om pizmătar şi întru totu dat spre femei, căc avea şi ficor[i] mulţi: la moartia lui s'au aflatu 32 de scărcimbe de cuconl, leagăne, tot cu cuconl mici. în dzilele acestuia au vicleanitu şi Mihaî-Vodă Domnul muntenescu. înpărăţit-au 20 al, şi aă custatu 47 al, şi aii murit vltu. 1595, Ghenfarie] 16. în dzilele lui aii stătut mare cumă în Ţ[a]răigrad, şi foc, de-au arsu vr’o mie de case. Om albu aii fost, şi gras au fostu, şi foarte cil osârdie mare spre credinţa; iubiia a să podobi cu pietri scumpe: pentru aciale ş’au făcut surguciu cu pietri scumpe şi ş’aă pus în cap.
   Al 13 înpăratu: MehmetU.
   După moartia lui Murat stătu înpăratu Mehmetă, fioorul Iul, şi au adus înnaintia lui 17 fraţ al lui, de vârstă căte de 12, 13 ai, şi li s'au arătat lin ; apoi i-aă trimis să-I obre-zuiascî, după credinţa lor, şi, puindă în toate cămările căte un brăă, îi obrezuiia şi-I şi zugruma, păn i au zugrumatu pre toţ. Acesta au avut multe războae în Ţ[a]ra Ungureascî cu Imberadorulă, şi au luată pre Egreş, Filecul şi Lipa, iar Ungurii au luată de la dânsul Ianecul, şi atăta l-au biruitu de rău, căt i-au luat corturil[e] şi puşcile. Iar Ungurii, lacomii, stricăndu-şl tabăra şi năvălind la jac, s’au întorsu îndă. răptu Turcii, şi nu numai corturile şi puşcile ş’aă luatu înnapof, ce încă multî vărsare de sănge fu întru creştinfi], şi iarăşi fu biruinţa la Turci. în dzilele acestui înpăratu au fostu Mihaî-Vodă cel vestită, D[o]mnul muntenescă, şi au venit de-au luat Glurgevul, şi aă agunsu pănă la Nicopolis, şi aă biruită pre Turci de tot, şi atăta aă supus putiarea lui Mehmetă, cătă toţ dzicia că iaste conceniia Turcilor. Căo acesta Mehmetă era atăta dată Ia femei şi la disfătarea lumii, căt altă grije nu purta: numai socotiia în ce chip va plini pofta lui cea rrea. Dec nepriiatinii luî toţ de toate
www.dacoromanica.ro
204
ISTORIE ALEASĂ
părţile au găsită prilej bun, de l-au fostu bifuindă: aşia şi Mihaî-Vodî în Ţ[a]ra Munteneascî şi la Ardial, căt şi Un gurii la Străgoniia. Iar Turcii, socotind cum nu iaste destoinic de înpărăţie, au vrut să-l omoar[e] şi să fad înpărat pre ■ficorul lui cel mal mar[e], pre Mehmet. Iar, înţelegând Meh-metă acesta lucru, acesta atăta s'aă mâniată, căt 1-aă omorât îndatî, iar, preste puţinea vreame, atăta s'aă căit, căt de voia rrea aă murit, vită. 1603. Şi au înpărăţit 8 ai, şi aă custat 39 aî. Acesta înpărat aă fostă foarte gras şi albă, mierăă (sic), şi pre chip să arăta cum iaste de protiva lui Sarda-napal, înpăratulul celui curvară al Perşilor.
   Al 14-le înpărată: Ahmetii.
   Murind Mehmet, au lăsată înpărăţiia lui foarte turburatî, şi pre uscată şi pre mare: pre mare Căzacil aă făcută multe vitejii şi jacuri, la Asiia cea Micî toţ Paşii aă viclenit, şi nu numai [nu] era supuş, ce încă o şi bătia înpărăţiia; în Ţ[a]ra Ungureascî era războae multe; şi Nemţii şi Ungurii încî au făcut războae multe asupra Turcilor, nebagându-1 în samă toţ pre Mehmet, şi socotindu-1 în chip de femiae şi blăstămat. Iar, după moartia lui, vădzănd cum aă urmatu înpărăţiia, ficorul lui Ahmetă fiindu de 15 ai, aă socotitu toţ, cum să va râsăpi înpărăţiia Turcasci. Iar nu să săvărşescu lucrurile după cugetul omenescu, ce după cum săntu tocmite de Dum-n e]dzău. Pentru acel, şi la acesta Mahmetă (sic) tot înprotivî fu de cum găndiia firea omeniască. Pentru că toţ biruitorii 1 urcilor, şi săngur înpăratul Perşilor, carele au gonită de-atătea ori pre Turci de la Ecvatana, atunce cu toţii făr de nic-o nevoe aă alergatu solii lor în Ţ[a] răigrad, de aă făcut pa<5[e] întria-dănsu cu Ahmet. Şi întăiă înpăratul Persieî aă trimis sol mare la Ahmet, şi cerca să aibî prieteşug mare cu ruda Os’ mantiilor, iar Ahmet au ţinută închis 7 luni pre sol în Ţ[a]răi-grad, şi apoi făr nice-o isprăvi 1-aă trimis, nevrănd să facă prieteşug cu Perşii. Numai ce aă trimis oaste multî asupra Perşilor, iar Perşii tot cerca pace, iar Ahmetă tot n’aă priimită pacia, pănî cînd au trimis de s’aă făgăduit Perşii căte 100 de cămile încărcate de mătasă, pre an, şi atunce aă făcut pace. Aşîj-
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE BOMĂNEŞTt
205
derile şi Ungurii şi Nemţii au trimis de au cerşut pac[e] de cătrâ insul, iar el n’a vrut, ce au trimis pre Ali-Paş[a], şi au luata Ostrogonul, şi apoi att data Ungurii 200.000 ug. aur, şi au făcut prieteşug cu Ahmetu, păn în 20 de ai. După aciaia au mersu solii Leşilor de au făcut prieteşug cu dănsu. Aşij-derile şi Mengrelii şi Giurgii în dzilele lui au priimitu ca să dia bir toţ, şi s'aU înpăcat cu dânsul. Apoi au trimis pre Murat-Paşia cel bătrânâ, şi aâ supus pre toţ Paşii cei viclean!. Şi fâr nediajde fu o pace mare între înpărăţiia Turciascî în dzilele acestui înpărat. Şi era Ahmetu un înpărat foarte lin cătră oameni! săi. Făcut-au şi în Ţ[ajrăigrad mecetul cel lăudata, pre numel[e] lui, şi aa murit cu noroc, custănd 30-de ai, şi înpărăţind 15 ai.
   Al 15 ÎnpăratU: Mustafa.
   Murind AhmetQ, mulţi ficorî a lui rămasără-i, şi toţ era tinerff]: celu ma! mare era Osman, şi era de 12 ai. Pentru aciaia au scos din închisoare Vezirii pre Mustafa, fratele lui AhmetQ, şi 1-aQ pus în Scaun, iar ei, vădzănd că iaste de tot nebun, preste 3 luni l-au scosu din Scaun, şi l-au pus iarăş în temniţî unde fusias[e].
   Al 16 ÎnpăratU: Osman.
   Acesta Osman era ficor d’intăiu născut lui Ahmetu, şi fu înpărat tinerel, de 13 al, şi îndatăşQ începu a cerca să facî viteji'!, pentru să dobăndeascî nume mare. Şi îndatăş, în-nal doile an a înpărăţii lui, purcasă în ţ[a]ra Moldovei, ca să s[ă] batî cu Leaşii, vltu. 1620; iar nimici nu putu face, ce încă aa pierduta multî oastia, şi 5 Paşi. Şi apoi făcu pace şi să întoarsî în Ţ[a]răigrad fără nic-o isprăvi. Atunce, dobândind la inema lui mare scrâbî pre cata ianiciarilor, şi vru să-l stăngî de tot. Dec într’alt chipu nu putu face, ce socoti aşia cum să facî în vr’un chipu cumva, să margî să să închine la groapa pror[o]culuî lor, lui Mahmeta, şi, trecând la Asiia cu avuţie înpărăteascî, să facî altî oaste noaî, şi aciaia oaste pre ianiciari să-i omoar[e]. Care lucru înţelegând, ianiciarii, în multe chipuri îi să ruga lui să ias[ă] dintru
www.dacoromanica.ro
206
I8T0E1E ALEASĂ
acesta gând; iar el nu vru. Pentru aciaia îl închisăr[ă] la 7 Turnuri, şi 1-aO omorît, vita. 1622, Mai 9, şi iarăşi! au pus pre Mustafa cel nebun. Ce, iarăş socotind cum iaste de tot nebun şi vor piiarde înpărăţiia, trecând 15 luni, şi iar îl scoa-sărî şi-l pusărî înpărat, şi, vădzănd nebuniia lui, iară îl pusără în închisoare, unde au fostu mainte.
   Al 77 ÎnpăratU: Murat.
   După eşiria lui Mustafa, au pus pre înpăratul Murat, pre ficorul lui Soltan Ahmet şi frate acestui ucisul Soltan Osman, vita. 1623, Sep[temvrie] 1; de 16 ai fu cănd stătu la în-părăţie. Pentru aciaia mulţi, socotind tinereaţele lui, nu vria să fie supuş, şi mai vrătos la Asiia spahii, carii aâ făcut multe amestecături în Ţ[a]răigrad, şi vria să-ş facă voile loru : şi el toate le-aâ sufiaritu pănî într’o samî de vreame. Şi cănd fu de 42 ai, şi să cunoscu lăcomiia lor, şi aşia au început a-i omorî, atâta căt în puţinî vreame îi omorî pre toţ, şi foarte stătu sălbatec, şi războinic, şi răvnitor cătră ucidere, căt nice o dzi nu putia fi ca să nu omoară om cu mănule lui, şi atâta fricî deade tuturor, căt nice o asupreală nu cutedza nime să mai facî în toată înpărăţiia Turciascî. Acesta s’aO dus cu oaste multî asupra Perşilor, şi au luata Vanul şi Revanul, carele săntu la Armenimia cia Mare, şi să întoarsă biruitor în Ţ[a]răigrad ; peste trei luni iarăşi să dusă cu oaste mai multă la Bagdatu, şi-l luî. Acol6 omorî 20.000 de Perşi, carii aa fosta închişa în cetate. Dec mare fricî aa datu Perşilor şi altor înpărăţii. Dec Perşii aa trimis sol şi daruri, şi aşia făcurî prieteşug în 20 ai. Acesta era om vitiaz şi cu multî îngăduinţî, şi să învăţî de la Perşi a bia vina multa şi rachia. Pentru care lucru bând vin multa şi rachia, într’o vreame ce era omor în Ţ[a]răigrad, şi muri, vita. 1640, Ghen[arie] 31. înpărăţit-au 17 ai, şi au custatu 33 ai.
   Al 18 ÎnpăratU : Ibraeahim.
   Acesta înpărata îndatăşl după moartea fratelui săa, lui Murat, stătu în Scaunul înpărăţii frăţine-săa, căci că pre fraţii săi pre ceialalţi pre toţ i-au omorâţii Murat, iar pre Ibraea-
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROMÂNEŞTI
207
himă l-au foştii ascuns îmă-sa, dzicănd cum aii murit, şi ia I-auf fostu ascunsu într’o cas[ă] suptu pămăntu adăncu, căt nime nu-I ştiia. După ce-1 pusără înpărat, el să deade Ia disfâtăciunele lumii, şi atăta fu dat muerilor, căt pre toţ câţi aii fostu mainte de dănsul îi întrecu, că6 că din firea lui era nebun, şi, dacă luî şi înpărăţie, stătu şi mai nebun. Vezir era atunce Carâ-Mustafa, cărei[e] acoperiia nebuniile lui, iar, murind şi Vizitiul, îndatăş să descoperir[ă] toate nebuniile lui. Carele nesuferind oştile, l-au închis, şi apoi l-au şi omorăt. înpărăţit-au 8 ai. Acesta au începută războiă asupra Vine-ţiianilor, şi au luat la Crit Haniia şiRetemnos, şi pre Marea Niagră au luat Azapul de la Căzac.
   Al ip înpâratU : MahmetU.
   Acesta fiind întăiă născut ficor lui Ibraeahimă, l-au înpă-răţit după eşirea tătăne-săă, vită. 1648, Iul [ie] 28 dni, şi aă stătut înpărat de 7 ai şi 7 luni şi 7 zile, şi până astăză tot înpărăţiaşte.
                                  [Stema Cantacuzinilor.]
   IlHC A3 MHOre rp’kuiHKIH H pOK EorKIH HH^pOHHK /ţHAK WT ctaaa MOHdCTHp KaiiiHH, cc 3HACT,              nncdx kha SA-kr
#3plia, AK. KK.
                   Primejdiia cea rrea şi cădearia oştei Ţ[ă]răî Ardealului într’acesta chip s’au tămplatu.
   Inpăcăndu-ne cu Leaşii şi despărţindu-ne de dânşii, noaptia tărdziă, aguns-am la locul obuzului, de unde iarăş tărdziu am purces, pentru zăbava comisariului leşescu Sapiha, carele prin neşte trecători reale de-a direptul se ducea înnaintea Hanului tătărăscu, săvai că noi atuncia n’am ştiut, ce alţi oameni, de oamenii leaşeşti mari, dintru direaptî inima lor, îndemnăndu-să, altă sfătuindu-ne, dusără-ne pre altî cale, şi, măcar că între oştile noastre era zarvî mare, pre care nic a-î
www.dacoromanica.ro
208
PRIMEJDIA CEA REA
sfătui nu-î putiamu, pentru frica Tătarălor, încungurarea noastrî tremoarte (sic) în drept spre calea ţ[ă]răî Moldoyeî era. Ce, ca o oaste trudit! şi flămăndzănd de pedeapsa ernel cel lung!, stricaţ şi iăr de odihna, din primăvar[â], nu numai dzioa, ce şi noaptea, de înblarea la străj, şi Ia pază, şi după hranî, aşijdere şi pentru multe greutăţ a oşteî şi trecător! rreale, care, neavănd vreame, nu poc să le spuiă toate, că mal vrătos la gătare era fără voe, — dupî aceaia pănî în sar[ă] şi pre întuniarecu sosim la un tărgăşor care avea şi cetăţue. Ce şi aicia, încî fiindu rrea trecătoare şi tinoas[ă], mal multî parte de oaste pănî în dzio nu putu treace. Într’acastî sarî, tărdziu, in 26 de dzil[e] ale lui Iul[ie], ne scrisărî Leaşi! că ar hi agunsu cinci sute de Tătar[l] şi săngur Hanul încă-I la Cameniţî; pentru aciaia să avemu a ne purta de grije. După aciaia ţiindu sfat între noi, păru-ni-s[ă] ca să măntuimu pre faţa Craiului, cu căţva lăngă sine, ca, de va fi cădeare oştei, iar Măria Sa să n’aibî vre-o oprealişte la casa sa, de vreame ce va miarge la Scaunul său, şi ca să nu pieiu cu CraiO cu tot, poruncit-au Măria Sa să mărgu şi eu cu Măria Sa. Ce, luînd pilda fericitei pomenire! moşilor mii, ca să fiu biruit de dragostea Case! miale şi a Domnului mieu, săvaî că într’o cale cu grije ca aceaia de Măria Sa bucuros nu mă ve (sic) rumpe, căce am vădzut că era cu greu şi Mării Sa![e] acasta, ce am cerşitu ertăciune şi nu mult mainte de pur-ceaderea Mării Sale aşia arătaiii adevărul lucrului acestuia: «M[i]l[o]stive D[oa]mne, cu adevăr cu greii mă rumpu de Măria Ta, alegăndu calia acasta, ce aşia să-m dia D[u]mn[e]-dzău bine mie, că nu mă rumpti, şi de credinţa mia nu mă despărţăscu, ce de cunoştinţa inemiî miale câ nidireapte săntu biruiţii. Nice într’un chip acasta nu poc face, cum şi Măria Ta şi no! toţ să miargem, căce nu ne-amti chiema păstor! direpţl, lăsănd no! la perire fără capu creştinătatea şi direpţl fraţii Case! noastre, că, într’alt chip, iacă ce să începu. latî oştil[eJ carele a-i trecut t(r)ina, pricepăndii mear-gerea Mării Tale, ei ati încălecatu şi tot dupî tine să vor trage, şi, trebuind a sărgui la strămtoar[e], de atătia mii nu vel putea străbate, duşmanii dăndu-ţ în urmi, că săntu dupî
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTI*!* ISTOBTCB BOMĂNEŞTl
20»
tine: cui toţi înpreun[â] veţî peri. Oastia ce-I râmasî dWcoio de tină, pedestriî şi ceia ce sănt la earăle cial[ej ce * de treaba războiului", înţălegănd de ducerea noastră, mestecare1 face-vor şi spaimă, şi cu ruşine mare vor fugi, despărţi-să-vor, fugi-vor, peri vor, nu numai de duşîmanî, re de toate neamuri)[e]. Şi într’acesta chip acastl perire cu ruşine neau-dzitî şi cu pomenire rea fî-ne!va>. Pentru aceia du-te Măria Ta, că acasta aşia-î cautî să fie, iar eu, pănî unde voia putea, după agiutoriul lui D[ujtnn[e]dzăă, voiă îndirepta şî voiă păzi aciaste gloate; ce va fT răndăită de D[u]inn[ejdzăă, Bu-coroSf sântu a răbda toate* greutăţile] îhpreunî* cu dânşii, şî moarte mai bine decât eâ să scapă, şt dulce neamul mieă să pie. Că asftădzi mai dulce mî-î moartia cu dănşi! înpre-unî decăt să scapu cu ruşine întru audzulă celor dfe departe, că şl dela nedestbinicî deregîtoriia mia acasta să pohfeaşte.»
   Nu avu ce face Craiă, ce-i căutî a îngădui sfatului mieă, ca să margî, şi pre mine să mă lase: Şi, luindU-mţ dzîoa bunî, ostil [e] aşedzaiă. Deci ei, ticăloşii, vădzănd că eă rămăiă cu dânşii, iar el cu bunî nedeajde rămasărfă], şi din capete* mari mulţi. întru carii rămasă cinstitul şi bun vitează Cornij Freanţi, Beldi Pal şi Hasar1 Peter şi Domocuş Tămaşă, şi alţii mal mulţi'. Dec într’acesta chip Măria Sa mearsă spre Liov, far noi vreamă să ţinem calea cătră Strei. Abia furt 2 saă trei casurp], încă nîce oştile nu trecusfe] toate,—Tătară! agunsărî şi loviri oastea den dărăptă. Pre carii vrând să-V sprejlnescu, întorşi» înnapoî pre căte şireaguiî putuiă din oastea lefeciilor de câmpu, încă şi dintr’aceştea pre puţinp]. Acolea peri şi căpitanul lor, viteazul Ghelleni Gheargheî. Vrea să întorcu şi pre Sapiha, căfi că avea căţva dragon [i] călărfl], car să ne a£utoreascî, ce, necum să ne agiutbreascî, dându-şi cuvânt unii altora, să deaderă de o parte şi nu vrur[ă] să agiutoreascî, că dragoniî pre lesne vea putea spre-jini trecătoarea; ce mulţi dintru dănşi cu Tătară! înpreunî" stăturf înprotiva noastrî, şi din cetate încî aşijderea ne bătea. Unde ucisărî şi pre Ghelleni Gheargheall. înăcâ dupî ce
   1 Huszâr.
   74842. Voi. IX.                                         14
www.dacoromanica.ro
210
PRIMEJDIA OEA BEA
eram făcuta cu dânşii pace, atuncea încî totdeauna ne do-deiia, carăle Craiului şi ale noastre le jăcuiia şi pre căpetenii şi pre alţii unde putea tăS-î. Dec într’acesta chipu fu pacia lor da creştinesc!. Nu podii pâri pre capete, căc că nu ştia, cu voia lor aâ fosta, att cum. Gloatele fiindu supăraţ, una, de primejdie ce vedea pre dănşi, altî, de ză-bavî prin cale cu precători (sic), după Sapiha încă ne căuta a îngădui. Dacă bătum pre Tătara la trecătoare şi pe în-turnăm înnapoî, ei ne-aa fosta lăsata şi haiducii şi SăcuiI; şi oastia cea de cămpu mal multî era înnainte. Denapoî încă departe o am agunsu. Sosind dupî aceia la o cetîţue ce să chiamă Strimbuna1, dec şi acolea fiindune a treace pre cale strâmtă şi prin oraşu, ce şi aicia duşmanii noştri cei înpăcaţ deaderî din cetate afarî, şi cămările Craiului şi a noastre le jăcuir[ă], iar dupî aciaea, dăndumi-sî prilej, sfătuit-am cu starostia acelui tărgu, şi aşia eram tocmita ca să las io puşci şi o pioî afarî de tărgu, unde vom pune ta-bîra. Carş puşci după aceaia să le duc în cetate, ca să le ţie pănî când va fi vreame de a le ducerea. Pre care lucru era să şi adeverită (sic). Deci şi noi încă Ie lăsăm acolia, că nu mai putum pice mai duce.
   Vrum sara pre lunî să purciadem, iar Sapiha, sosind la cetate, sfătuit-au făţarnicu şi aa trimis pre frate-său Ia mine, dzicănd că au agunsu vre-o io Tătar[i], ce să trimiţu să I prindzu, că ceialalţi nu-s aproape, ce-s de vr’o 4 mile de departe, şi aceştea încă-s puţini, iar de Ghanul nu să aude nemicî prea acialea locuri. Apoi aa dzis să-l îngăduescu să margî cu noi, iar pre de altî parte el s’aâ înbătatu în cetate noaptea, Ia ţniadzînoapte aa , eşit în cămpu şi s'aa culcatu. Dec trimiţând pentru dănsu oamenii miei, ei le-ai) luata caii şi i-aa lăsata pedestri, de-au venit Ia noi. Dec noi, 'zbuciumăndâ multu fără de povaţî, mainte de ziori eramu purcesu şi eram mărsa foarte tare pănî la dzioî. Cînd fu deamineaţa la 6 Sasuri, agunsărî Tă-tarăi, şi lovir[ă] aripa denapoî; la carii iarî îm[î] căuta să mă întorcu şi să-i bat înnapoî- Pre carii foarte cu vitejie fru-
    1 Trembowla.
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROMANEŞTI
211
moasfă] îl înfrănsăm şi-i bătum; gumătate de milî de pământ îl gonim înnapol şi căt era pre înpregur. Iar pentru care lucru, şireagurile tot sosiia, de ce de ce mal multe şi mai <Jease, -sosi şi Subancazl cu oastia Bugacului, după dănsulă Muradin1 ■Sultan, după aciaia încî vădzum unde vin[e] şi Sapiha al nostru, cu un sol tătarăscu înpreunî, poftind să fim stătători pre pace şi cu dânşii, şi să n[e] ţinem de cuvinte ce am grăitu cu LeaşiI,— •că el încă săntu gata pre paS[e].
   Era înnainte-ne iarîş o trecătoarje] rrea cu tinî, pre un iazăr lungu, întru careiera şi un pod ; dincolo era şi un coşteu; cară [e] şi podvijiia era început[ă] a treac[e|, ce domnul coşteiulul, Leahul, cu laude fâr de omenie începu a ne priimi. Deci pre-acolea nu putum să treacem; în doî părţi a fi nu ne era cu nedeajde; trea-cerea cu nevoe, duşmanii ne agungia, credinţi nu le puteamă ■da; de nevoe stătum la tractî 2; ne aşedzîm ghăleşteul şi -podul luomu-1 denapoia noastrî; gloatele aşia le rănduiiă ca -să ne fie locul de sprejinealî şi apa să ne folosascî; patru sacîluşje] mică, puşucu 2 în patru cornurl, puţini pedestraşu, străleţ, de Săcul călăreţ, în loc de şanţu pre margine, precum puturî agunge; iar oastea cea călare, din lăuntrul acestora, pentru voia podului şi a apel; căută-mî prea loc multe a cuprinde; -de care lucru de multe ori mi-aă părut şi răă. Într’acăstî, la 8 caşuri, sosi Tătărime multî, şl deaderî în noi năvăli preste samî de mare, de trei părţi, pănî în sarî. Cărora cu îndrăz-nire vitejascî şi lăudatî le răspunsărî, şi, nefîindă deprinşi cu războiu tătărăscu, fostu-mi-aă cu nevoe a-I păzi să nu să răş-chire, ca să nu-î spargi păgînil. Supăratu-mi-s’au mal multă •de chiote şi de hălăiturp] decât de altî trudî: de nu să ve •cumva rări îndatî, îl vem bate. Era rânduite tot deosăbl steaguri : unii de hărăţitu, alţii de sprijenit, iar alţii de aleşă. într’acastă dzi răni-sî şi pre Iarîi Miclâuş, Căpitanul de cămpu, şi muri. Mazfeld Polcovnicul de drăganl şi de Neamţî, şi .alţii mulţi perirî. Era din locul nostru un şanţu bătrînă lăngî
     1 Nuredin.
     * Tractat.
     4 Poate pentru puţtt, am pus.
www.dacoromanica.ro
212
PBIMKJB1A CB^ BBA
gheleşteâ. îqsărmdă vreamia, într’acela mpţaiă tabîra; ce încî nu opprinsărî pănţ la iaz şi ]a pod. Deq duşmanii îl dobândiri acesta locu foarte cu război0 mare, că; prioepăndâ Tătarăî locul acela, fără samî năvăliia. Dec, dacă îl dobăndirî cu multă (ne)nevoe, toatî noaptea aii fostă pre nqi, spre noi; a doa dzi iarîşă aă începuţu la tractî. Deci apoi, având câteva locuri duşmanii, totdeauna să înmulţii»; noi cu oamenii şi cu caii noştri eram într’o foamete presta samî şi în lipsî mare. Iarî a treia dzi sosi şi Hanul. Dec noi trimisîm solul nostru ţa dânsul; cu răspunsă bun, să întoarse de toate. Cu mine incî să aduni Chehaia Viziriulul şi alţi mărzao. După aciaia şi Subaţicazi-Aga. Şl fir pof[t]a' lor de oătăva sumî de banir şi prespre aceia să legîm gurămăntă într’acesta cljipQ cum, în-protivapizmaşilor carii aă el, —mal vrătos înprotiva Căzacilor,— să dăm oaste. Dacă ne tocmim cu acasta, poftirî ca şi cu săngur să mărgu să mă adun cu Hanul, ca să audzî din rpstul mieu cuvintele aciastia. Aşia strănsămă bani de la oaste,
20.000  de taleri Hanului; Veziriulul şi Sultanului iooo ug., fări de aceais şi altor căpetenii şi celora ce s£nt pre lăngî Hanul, o sumî de bani; carii şi trimisem.
   Pre suptă vriamea acasta să fit audzit chiote şţ săfilvădzut trăsnete, care lucru înhioreadzîinimil[e] slabilor: sunete, hălăiturf preste samî, săgeţ oa ploaia ce vărsa şi ca grăunţele ce vănturî, aşia veniia. Dec şi dzua şi noaptia tot aşia, şi în ciaia dzi de mainte tot şireagurl de noă năvălindu-pe, şi mainte de tractî şi dupî tractî, tot năpădiia pănî la şanţu, cu ţipete şi cu sunete mare.
   A patra dzi dimineaţa, în 31 de dzile a lui Iul[ie], veni Muradin-Soltan, şi mă chemări pre gurămăntă, de nu voiă să mărgu precum m'am adeverită şi Hacului. Deci, ducăndu-mî depreunî cu dănsul, Sultanul să despărţi de mine, şi mearsî: înnainte la Hanul, Iar pre mine, şi ceia ce era cu mine, ne dusă la fratele Sultanului, la cortul lor, să fim acolea pănă ne va scoate prilej a ne aduna cu ţlanul, şl acolea ne adu-sărî de mâncat şi de băut. într’aceiaşă dată începurî a striga : halla, halla, la şanţu. Iar noî ne păru că hâlăescu precum le era obiceiul, ca şi adalialalte dzile cănd da năvalî la şanţu ; cu care chiote şi noi şi vitejimia eram deprinşi. într’aciaiaşă
www.dacoromanica.ro
DOUĂ POVESTIRI ISTORICE ROMÂNEŞTI
213
-daţi audzim şi înpuşcături dease, dintru care lucru pricepum vicleşugul lor, şi dgpdemu strănsoarfe] Soltanului celui tănăr, aducându-ne aminte de gurămăntul lor. Dec cu dânşii în-preunî apucîm pre cai şi sărguiiam a miarge la cortul Hanului, iar oarda toatî năvăliri cu mare grabî şi toţ cu odatî'.... *
    * Pc foile albe, adause la legiftura din veacul al XVlII-lea:
    €.,, [ie]rei SimCon eii ... [vidjic şi cu guraţti auzind porunca. Scriplos audivimus; loseph iudex. 1788-164S.
    Ett Vornicu Mi hal . .. paroicu ... preut Vasilfe].
    [Pe faţa de la Început:]
    .. . Vornicu ... porunca Inprotivă.
    . .. nic Nistor ot Cr&ni... juraţi şi tot sat. .. şi âa Înţeles.
   „ . . ţă Vornic 01 Ţibe ... salul am ... am Înţeles.»
www.dacoromanica.ro
                 TABLA NUMELOR Şl LUCRURILOR
                                          A.
AdachioT, 163 n. 2.
Adam Banul, 9.
Adtianopol, 27, 138, 143, 148, 153, 155, 168-9, 171. 173 n. 2, 176, 179.
Afenduli (capuchehaie a luT Brlnco-veanu), 41.
Aga Oprea, 14.5.
Aga Vasilachi, 15.
Agapia (mănăstire), 29,
Alba-Iulia, 20, 28.
Alba-KegaU, 139.
Aldea (Medelnicerul), 155.
Alexandri (Postelnic), 6 n. 4.
Alexandru Coconul (Domn tn amtn-două principatele), 7.
Alexandru Iliaş (Domn In amtndouă principatele), 8, 11-5. (fiul săii Radu), 11-2, 14-5.
All-Paşa (comandant tn Ungaria 1» 1663), 134.
Amira (Alexandru, cronicari, 41 şi urm.
Anatolia (Paşt de), 144,
Anglia, 143.
Antonie din Popeşti ('bomn muntean), 21.
Apaffy (MihaT, principe ardelean) 20 n., 130 şi urm., 15?, 167 n. 5r 170 şi n. 7. (soţia Iul), 129 şi urm.
Ardeal, 144, 155, 189. (ostaşi din), 9-
Argeş (mănăstire), 20.
Armaşi, 9. (Sava), 27.
Aron (Domn al Moldovei), 29.
Asia, 171, 175, 179.
Aslan (Vornicul), 4, 5, 9.
Azov (cetate), 153-4, *69, «75-
                                           Bi
Babadag, 153, 155, 159, 161, 168              Băleanu (Gherghe), 20, 24.         (I-
   şi n. 1.                                      vasco), 14, 21, 24.
Bălăceanu (Badea), 157.                       Balş (ionaşco), 152, 155.
   NB. In această tablă nu se cuprind numele din bucăţile cu interes lingvistic satt literar numai, deci din cap. III şi din cronica Iul Amira, căreia i s a adaus nn indice In ediţia separată, italiană. Articolele privitoare la lucruri aii tnnainlea lor o steluţă.
www.dacoromanica.ro
TABLA. HUMELOR ŞI LUCRURILOR
215
Bâufly (Petru), 25.
Bar (în Polonia), 169-70, 176. Barcsai (Acaţiu, principe ardelean), 18, 1S7-8.
«Barzza» (contele), 135-6.
Bâthory (Gabriel, principe ardelean), 130.
Bavaria, 131 şi urm.
Belgrad, 134, 138, 140.
Bender, 41-2, 150, 165 şi n. 2, 174-5,
   177 $' »• S, 179 “• >•
BeşliT, 13.
Bethlen (familia), 5. (loan, istoric), 150-1.
Bialocierkiew, 176.
Btlogruda (Grigore), 141 n. 2. •BirăI (de sate), 129.
Blrl&deunu (boier moldoVean), 152. Birset (Ţara , 12.
Bistriţa (mănăstire din Moldova, şi egumenul Atanasie), 33-6.
Bistriţa (cetate din Ardeal), 18, 25. Bizantini (împăraţi şi patriarcht), 30. Bohotin (ild), 161.
Bohusz (ofiţer polon), 168 n. 1. Bosnia (Paşi de), 144, is8t 175. Boteanu (Nedelcu), 7, 9.
Botoşani, 139.
Boul (Banul), 6, 9.
Braclaw, 168.
Brădescu (Păharnicul Barbu), 7, 9,
   II, 14.
Braha (localitate), 146 n. 2.
Brăila, 150, 160.
Calotă (Clucerul), 14.
Cameniţa, 141-2, 144 şi n. I, 7 ; 147 şi n. 3, 148-9, 15*, 153, <55, 158, 161, 168 n. 1, 171 n. 1, 172-3 n. 2, 175.
Brandenburg (Electoratul de), 133. Braşov, 5, 6, 10-2, 16-7, 21-2, 131, 137. (tafta de), 142.
Braunschweig (ducele de), 133. Brlncoveanu (Constantin-Vods), 21, 41. (Doamna lui, Stanca), zi. Brlncoveanu (Danciu), 7, Brlncoveanu (Grigore), 42, Brlncoveanu (Preda, şi tatăl săd), 9. Brttnn, 138.
Brusoni (Girolamo, scriitor), 134 şi urm., 138.
*«Bucate,, 25.
Bucium (Comisul Pavel), 139. Bucovina, 189.
BucşanI (Siaico din), 21.
Bucureşti, 6, 8 şi n. 4, 9-10, 17, 140, 160 (biserica Mihai-Vodă),
   8.  (MitropoPa), 9. (Radu-Vod ),
   9.  (Sf. Kcaterina), 8 n. 3. (Slobozia), 8. (cetatea lui Sinan-Paşa), 9.
Buczacz, 145, 147, 172.
Buda, 134, 139. (Paşa de), 138. Bug, 166, 178, 1S1.
Bugeac, 178.
Buhuş (Alexandru, Hatman), 152, 167, 172, 175 n. 5.
Bulgari, 28, 156.
Buliga (Lupu, Căpitan), 15. Buschevicl (Luca), 140 n. 2.
Buzăd (orar), 14. (pas), 12, 137. Buzinca (Comisul), 7.
Cantacuzino (familia), 21. Cantacuzino (Andronic), 27. Cantacuzino (Dumitraşcu-Vodă), 159 şi n. 2, 160-3, '67 şi n. 2, 17c. Cantacuzino (Elina), 21.
www.dacoromanica.ro
m
TABLA •NUMKLOB £1 JiBOBUBELDB
Cantacuzino (Mihaî, Şaiţanoglu), 27. Cantacuzino (MihaY, Spătarul), 165-6, Cantacazino (l'lrvu,), 21. Cantacuzino /tjerban-Vodâ), 179. Cantacuzino (Toderaşco Iordachi), *65 “• 4-
Căpitani: Dragoş, 27 n. 2. Caplan-Paşa, 145, 157, 159-60, 162, 164 o. 2, 178.
CapudanT, 162-3, 169, 180 şi n. 1. Cară-Mehmed-Paşa, 153-4, *8°-Cam-Mustafâ (Mare-Vizii), 177 şi n. I, 178-9 şi n. I, 3.
Caraiioan (Căpitanul), 155. Cărămidă (Căpitanul Matei), >72. Caransebeş, 13.
Carol al XH-lea (rege al Suediei), 41 4i urm.
CarpaţT, 132.
Caşin (mănăstire, şi diacM Andro-nic), 188-9
Catargiu (Nicola), 13, 15.
Catiforo (scriitor), 42.
CazacT, 141 n., 147-9, 154, 158, l6l, 164-6, 168, 173 şi urm, Ceaurul (Vasile), 152, 155 n. 4. Cehrin (cetate), 156, 161, 163, 174 ?' ”, 5, 175-8 şi m. 2, 179 n. I, Cernăuţi, 143, 155, 159 n. 3. Cesarea lui Filip (Ghermapţ Mitropolit de), 28, 30-1, 35-5. Cetatea-Albă, 142, 150, 152. Celăţuia (mănăstiri), I44, 171, Chiev, 177, x8i.
Chilia, 150.
Chior-Husetn-Paşa, 161.
ChişinSd, 178.
Chiuprull (familia), 141 .şiurm. (Ah-med-Paşa), 161-3 n. «, H68 41
   n. J, 171, 173
Cimpulungul Moldovei, >187 o. 2. •Crama, 170.
Cleve (ducat), 133.
Cl“j, 134-7, »39-Cohalm, 131, 138.
Colentina (rid), 14.
Collalto (contele Claudiu de), 133. Colonia (Maximiliop-Henric, Elector de), 133-
Colyer (ambasador olandes la Cont-tantinopol), 147 n. 3, 162-3 şi n. 2, 165 şi n. I, 169,476, 179. Comisul Crigore, I ţ, 16. Constantin-cel-Mare, 28.
Constantin Şerban (Domn muntean), io, 159, 168.
Constantin (Postelnic moldovean in 1673), ISZ-
Constanţinopol, 13, 15, 27, 139 143-4 şi n. 7, 156, 167, 171, 174-6, 178-9 ti. 3, 180-1. (Cele Şepte Turnuri), 173, 176, (porţi). 186. (capuchehaiaua Moldovei la), 186.
Costachi (Gavriliţă), 152, 175 n, 3. Costin (Miron), 150, 152, j6q, 469. Coţofeanu (Spălatul Mihaî), 7, hi, 14. Creta, 21.
Crimeia, 175-6.
•Cronografe, 185. cCuşmir» (localitate), 139. Czartoryski (Fiorian), 159 n. 2. Czernikow, 146 n. 2.
D.
Dabija (istrati, Domn al Moldovei),        Damasc (Husein-Paşa de), 167. (Rl
   *35-7, 139-40.                             blell-Paşa de), 137-8.
www.dacoromanica.ro
TABLA NU11BL0B ŞI LUCRUBILOB
217
Dan (Vistierul), 8.
Daud-Paşa (localitate), 176 şi n. 3, 180.
Davidovicî (trimes rusesc), 177. <Da\vidow> (sat), 159 n, 2. Debreţin, 133-6 n. 1, 137*
Deleaga (Stanciu din), 7.
Delibaşl, 170.
Desa (Radu din), 6, 9, 14. ^Despărţenie, 35.
*Dijmărie, 17.
Dobrogea, 159.
Dohan-Calfc, 180 şi n. I, 2. •Dorobanţ, 14-5.
Doroşenco (Hatman căzăcesc), 141, 145) *54> »56, ^8, »6i, >63, 167,      171-3. (fratele silii Gri-
   gore), 142.
Egipt, 176.
Făgăraş, 10, 12, 131, 137.
Fălciitt (judeţ), *61, 187.
Fărcăşanu (Ptrvu), 21.
Filipescu (Coostantin Căpitanul, cronicar), 139, 169-70, 172.
Gaia (Ionaşcu de la), 11.
Galaţi, 161-3 n. 2, 167 n. 6, 169 n. 1.
•Galbedl, 17.
Galiţia, 171*2.
Genova, 150.
Giurgiu, 13.
Giza (Casimir), 170.
Drăguşin (omul Iul Matei Basa-™b), 13.
Duca-Vodit (Domn In principate), 20 n., 142-6 şi n. 2, 153, 167 şi n. 5, 168, 170 şi n. 7, 173-4 şi n. 5, 175, 177. 179) 181. Dudescu (Dumitraşcu), 7, 13, 15. (Radu), 22.
Dudeştî (din Ilfov), 14.
Dunărea, 132, 144 şi n. I, 151, 153-6) 159-60. ,6*-3 şin. 2,165 şi n. 2, 167 n. 6, 168 şi n. x, 169 n. 1, 173 şi n. 2, 174-6 n. 2, 179 şi n. 1.
Durac (Apostol), 143, 146-7. *53. IS7*
Erlau, 139.
Filişanu (Dumitru Sluger), 9, 11. Frank (Teodor, ofiţer polon), 161. Franţa, 162-3, 167 n* 6ţ 170. Frâtiţa (Căpitanul), 187.
Freistădtl, 138*9.
Ghenghea (Grigore), 152.
Glieorghe Ştefan (Domn al Moldovei), 186 şi urm.
Ghica (Gheorghe, Domn În amtn-două principatele), 150, 187.
Ghica (Grigore I-iu sau Grigoraşcu, Domn In amtndouă principatele), 130 şi urm., 135-7, 139-40, 144,
www.dacoromanica.ro
218
TABLA NOifELOB ŞI LCCBUKILOB
   147 It. 2, 149-5°. «53. «55-6°. 171 şi n. 6. (Doamna luY, Maria), 130-1, 140, 154.
Ghica (Grigore MateY, Domn in amtndouă principatele), 20-1,41-2. Ghiorma (Banul), io.
Gninski (Palatin de Chelm), 158 n. I, 174 ?i n. S, 175-7.
Golescu (Ivaşcu al 11-lea), 11, 16. Gorgan (Spătarul), 4, 5, 9-10, 12-3. (soţia ltiY), 12.
Grabowietz, 146 n. 2.
Graz, 138.
Greceanu (Papa), 7, 13. 15. (Preda), 9- (alţi), 7-Greci, 17, 25, 28.
Greci (sat), 9.
GredinevicY (Iani, guvernator al Cazacilor), 181.
Grondski (scriitor), 137,
H.
Hăbăşescul (Grigore), 146, 152, 187.
Halicz, 172.
Halii-Paşa (din 1673), 151.
Hanenco (căpetenie căzăcească), 141, «43. «47. 156.
Haţeg, 4, 7.
Hebron (Efrem, episcop de), 28, 30-1.
Heisier (general), 139.
Iltjdău (Ştefan şi fraţii luY), 146 şi n. 2.
Hîncul (boier moldovean), 143, 146 şi n. 2.
Hrfulniţchi (familie), 173. (Gheor-ghe, Hatman căzâcesc), 173, 177, 18C-1. (Timuş, fratele luY). 168.
lampol, 143.
Iaşi, «9, 25-6. 146 n. 2, 147, 150-I n. 2, 154-5 n. 4, 157, 159-63 n. 2, 164, 167 şi n. 2, 171, 177 n. 5. «79* (Sf. Nicolae cel Domnesc), 144. (TreY-IerarchiY, şcoala), (86. Ibrahim-Paşa (Sişman), 163, 168-72. Ibrahim-Paşa (Şaitan), 172, 174 şi n. 5, «75-6 şi n. 1.
Hotin, 20, 143-6 n. 2, 148-9, 151-2, «54-5, «57 n. 4, 158-9 n. 2, 165, 167,169-7°- (biserica), 148. (vama), «49.
Hrisoscul (Vătaful), 21.
Hrizea (Vornicul), 6, 13, 15. (Vistierul), 20, 24.
HunY, 132.
Huniedoara, 7.
Husein-Paşa Arapul, 151, V. şi Sarl-Husein-Paşa.
HuşY (episcopul Ioan I-iB), 26, 29-31, 35-6. (urmaşul luY In 1600), 32-3. (alt Ioan, din 1673), 152.
Hussiatyn, 145, 147 n. 3.
Hust, 133.
lenicer-Aga, 177 n. i.
Ierusalim, 181.
Inczădy (Trimes ardelean), 151. 'Iobagi, 25.
fsaccea, 13, 142, 153, 155, 159 n, 2, 161, 165 şi n. 2, 167 n. 6, (68, 170, 174, 178.
Ismail, 150.
Izvarna (plată), IO.
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR ŞI LUCRURILOR
219
J.
Jaroslawecz, 176.
Jaslowiecz, 145, 168 n. 1, 172, Jawarow, 144.
• Kalmik» (localitate), 176, Karwoski (loan), 165 şi n, 2, Kemdny (loan, principe ardelean), 133-4. 187-
Keresztessy (Pavel, Ardelean), 5, 9. *3-
Khindtsperg (resident imperial la Conslanunopol), 162-3 Ş* n, 2-
Ladyszin, 167 şi n. 5, 168 n. 1. Lemberg, 144-5      ",2, 147, 151-3.
   155-6, 169, 172.
Leon-Vodît (Domn muntean), 4, 8 şi n. 4, 10, (Doamna lui, Victoria), 8, (sora Iul), 6, (Divanul lui), 6 n, 4; 7.
Leopold 3—ia (Impărai), 138. Leurdeanu (Stroe), 21-2, 24. Lewenz, 138-9,
Mttrcuţa (mînSstire), 8, 14, Marea-Neagră, 132.
Marsilia (episcopul de), 162.
Matei Basarab (Domn muntean), 4 n. şi urm., 130. (genealogia Iul), 2, Mavrocordat (Alexandru, Exapontul), 147 n, 3, 177 n. I, 179 n. I. Mavrocordat (Ntcolae, Domn tn amin-douS principatele), 41,
     Jijia (rîB), 159 n, 2,
     Joholnicz (?), 172,
     JoimirI, 161,
K.
     Konigsegg (Leopold-Wilhelm, conte de), 131 şi urm., 134.
     Komamo (lupta de la), 145. Komorn, 138.
     Korycki (ofiţer polon), 157. Kriwowskt (Trimes polon), 170 nt 7, V, şi Karwoski,
     Kupnowitz (localitate) 161 n. 2,
Linz, 138,
Lipcani, 151,
Litvania (sub-cnmerariulde), 159 n. 2. Ludovic al XlV-lea, 162.
Ltlneburg (ducele de), 133.
Lupu (Kuxanda), 168.
Lupu (Vasile, Domn al Moldovei), 18-9, 186.
Luterani, 27.
M.
     Mediaş, 134,
     Mehedinţeanul (Lupu), 14, MehedinţenI (boieri), 21. Miţdziboăe, 151, 176, 187.
     Mihal Viteazul (Domn muntean), 11, 26 şi urm,
     Mihnea cel R-1B (Domn muntean), 130, Mihnea al 111-lea (Domn muntean), 150.
www.dacoromanica.ro
220
TABLA NtJMKLOB ŞI LUCBUBILOB
Mihu (Spătarul), 7-8, 17.
Milan, 27.
Milescu (Barbu), 22. ^Nicolae), $86 şi urm.
MitropoliţI a! Moldovei: Dosoftel, 152. Gheorghe Movilă, 26. Nica-nor, 29-31.
MitropoliţT munteni: Grigorie l-iii, It. Ignatie, 10.
Mohammed al)V-lea (Sultan), 142-4 şi n. I, 147       3, i483 153, 163
   n. 2, 164, 167-8 şi n. i, 169,171 şi n. 1, 473 n. 2, 175-6 şi n. »t 177 Şi 1, >79 S* *. 1, ,31 185. (fiii şi fiică), 169.
MohilSft, 142, 172.
Moldoviţa (Antonie din, traducător), 188-9.
Năsturel (Radu Banul), 21.
Neagu (Aga), 13.
Neamţ (cetatea), 158, 167, tb9. Negre (Spătarul), -27.
Neuhăusel, 134, 136-9.
Neutra (cetate), 138-9. Nicolae-Vodă Fetraşcu (Domn muntean), 32-3.
Nlcopol, 13, 27.
   *Oastea romănească, 137, 142. Ohrida (Atana'ie şi Nectarie, palri-archl de), 27, 30-1.
   •Olac (cal de), 18.
   Olanda, 134 n. J, 141 n. 2, 143 şi urm., t47 n. 3, 162.
Montecuculi (general), 133, 138.
M ora via, 132, 135.
Movilă {lereraia, Domn al Moldovei), 26.
Movilă (Simion, Domn tn amtndouă principalele), 29.
Movilă (Gavril, Domn muntean, 5, II. (soţia lui), 5.
Movila (loc pe Siretitt), 14.
Muncaciii (Petrooie şi ţilrgbie, episcop! de), 28.
Mureş-Vaşarheifi, 134.
Muscali (şi Jar), 163-4 şi n. ?, 171-3 Şi n.
Mysliszewski, 146 şi n. 2,
N.
     N ikussios (Fanaioti, Msre-Dragoman\ 147 şi n. 3. (fiul sătl), 174. Nimirov, 1/68, 176.
     Nipru (-ia), 166-S, 174 n- 5» >75.
                                               178, 180 şi n. I, 481.
     Nistru (riu), 143-6, i57( >65 u. 2, 168 şi n. 1, 171-2, 187,
     Nointel (ambasador frances la Cons-tantinopol), 170 n. 7, 174 Şi n. 5.
O.
     Olt (rîfi), 137. Oradea-Mare, 131, 133. Orăştie, 131, 137. Orşova, 139.
www.dacoromanica.ro
                                                                TABLA BUHELOR ŞI LUCRURILOR
221
                                          P.
Parcevich (Petra, archiepiscop de Marcianopol), 150-1.
‘Pâstorl din Ardeal, 25.
Pawolosk, 176,
Pecera (mănăstire), 156.
Petihorţf (Tatarl), 159 11. 2.
Petriceicu (Ştefan. Domn al Moldovei), 144, 147,149-51 n-a. 15», 154-8 n. 1, 159 şi n, 2, 160-1,
   168, (Doamna lut), 157.
Petru. Şchiopul (Domn in amindouă principalele), 5, 26,
Petru-eel-Mare (Ţa»), 42 şi urm.
Pezzen (dr., Trimes imperial), 28.
Piepteştt (sat); 177.
Piteşti, 20.
Podolia, 144 n. 1, 147 şi n. 3; 161,
   171 a, 1, 172, 179 şi n, 1, 3J 180 n. I.
Podul-SecuiuluT, 135, 137, 139.
                                                                                                                   R.
Răcoriţi (MihaY, Domn in amindouă principatele), 25, 41-2.
Racoviţâ (Nicolae, boier), 152, 155.
Rădăuţi (Auastasie, episcop de), 32 4. (Serafim), 152. (Teudosie Bar* bovschi), 26, 29-31.
Radu Şerban (Domo muntean), îl,
   130.
Radu Mihnea (Domn In amindouă principatele), 6, 7, 130.
Radu Leon (Domn muntean), 20.
Radzim (pacea de ia), 180.
Ragusa, 28.
Raicea (Dumitraşcv, căpetenie de Cazaci), 156.
Râkdczy l-iii (principe ardelean),
   4-6, 10-2, 15-6, 18-9.
Râkdczy a! II-lea (principe Ardelean), 130-1, 133, 185 şi urm.
Foienaru (Barbu), 11.
Polonia, 30, 132, 140 şi n., 141 şi Urm. (loan Casimir, rege) ,186-7. V. şi Sobicski, Wisznowiecki. Fomponne (diplomat francei), 170. n. 7.
Porţia (ministru imperial), 134. Forumbac, 137.
*«Poşte», 18.
Praga, 28.
Prahova (judeţ), 17.
Prejmer, 137.
Ptessburg, 138.
Prisicenî-domneştI, 8.
Prodan (boier moldovean), 146. şi n. 2.
Proski (ambasador polon), 177. Protopopi moldoveni: Teodor, 29. Prut (rîâ), 159,
Przemysl, 145.
Râkdczy (Francisc, fiul precedentului), 187.
Rall (Oiouisie, Mitropolit de Tir-nova), 27 şi urm.
Ratnadanowski (căpetenie de CA-zaci), 161, 166, 178. (fiul săli), 178.
Raşcov, 142, 147/168.
Raţ (Gheorghe, diac muntean), 22-4.
Rawa (Palatinul de), 146 n. 2.
Rtmna (rîu), 13.
Rtmnic (Teofil, episcop de), 5.
Roma (şi Papa), 150-1.
Roman (oraş), 126, 152.
Roman (episcopl):      Agafton, 26,
   29-31. Filoteifi, 32-5.
Roşi (de ţară), 7, 14.
Rucăr-Dragoslave (pas), II.
Rudolf al 11-lea (împărat), 27, 130.
www.dacoromanica.ro
222
TABLA NUMELOR ŞI LUCRURILOR
Rusciuc, 15.
Ruset (Antonie-VodS, Domn al Mol-dovel), 170 si n. 7, 171, 173-4, şi n. s, 175 n. 3, 177 şi n.5, 178.
                                                                                                                  S.
Sambor, 145,
SamuilovicY (.i'peteme de Cazaci),
   161.
Sankt-Benedjkt, 138.
Sankt-Gotthard, 139.
Sarî-Husein-Paşa, 153, 155-6, 158.
   V. şi Husein.
ŞătrarY: llie, 21, 24.
Satumare, 133, 136 n. 1, 137.
Scutari (din Asia), 171 n. I.
SecuT, 137.
Secuianul (Neagoe), 2c, 24.
Seimeni, 129, 157,
SerdarY: Ivaşcu, 139,
Sevenn, 15.
Sibiiă, 6, 20.
Siekierzynski, 162.
Sieniawski (stegar), 158 n. I. Sighişoara, 4-5.
Silesia, 132.
Silistra (oraş), 150. 153, 155 n. 5,
   177. (P^1). >42. ( \baza, Paşi de), 10-4, 16.
Slnt’ Onufric, 152.
SîrbY, 28.
Strcu (căpetenie de Cazaci), 141,
   147. >54, 180.
Siretifl (tirg), 148 n. j, 158, 161. Sniatyn, 153,
Ruteni, 141 n. 2, 145. Rzewuski (secretarii! polon),
Sobieski (loan al III-lea, rţge aj Poloniei), 145-6 n. 2, 147 ş, n. 2> *57-9 ?• n. 2, 160 n, 2, 164      2,
   165 n. 2, 167 şi n. 6, 169-70^ n. 7, i7'-2, 174, 176, 180. Soliman-cel-Mare (Sultan), 27. Solnoc, 135, 137. cSoret» (localitate), 176.
Soroca, 154, 164-5 ”• 2, 167-8 n. 1,
   >78.
Souches (de ; ofiţer imperial), 138-9. Spania, 27.
Spatar (muntean, din 1673), >59-60, (MihaY), 15.
Stamaiello (Grec tn serviciul lut Gheorghe Hmilniţchi), 174. Ştefan-Vodă (fiul luY Petru Şchiopul), 26.
Strassburgh (Pavel, călător suedes), 8 n. 4, 10.
Sludeniţa, 168 n. 1.
Sturdza(ilie), 15 5 n. 4. ( Teodor), 154. Suceava, 27, 31, 35-6, 157-8 şi n. 1, 159, 161, 167-9.
Sulimowski, 147.
Sulina (gura a Dunării), 163 n. 2. •SurlarY, 13.
                                          T.
Tatar-Bazargic, 177.                    1             ,69, 171-2, 175- (HanT).
Tatart, 13-S, 135-6 n. 1, 138, 140-1,   I 144, 163-4 n. 2, 174 n. 5, 176,
     >45, >47, 156, 161, 167-8 şt               180. (Fit de Hani), 135, »75-
www.dacoromanica.ro
TABLA HUMELOR ŞI LUCRURILOR
223
Teleajin (rid.), 12.
Teodosie (Spătarul), 9, II, 14. Ţerile-de-jos, 164 n. 2.
Tîrgovişte, 28, 60.
Tlrgu-Jiiuluî, 7.
Tîrnova. V. Rali (Mitropolit de).
Tirol, 26.
                                       U.
Ubresi (Pavel, Trimes ardelean), 170. Uchan, 147 n. 1.
Ucraina, 147 şi n. 3, 136, 165 n.
   2, 168 şi n. 2, 172, 174, 176,
   179 şi n. 1, 3; 180 n. 1,2; 181. Udrea (Hatmanul), 27, 35.
                                       V.
Vaidabuna (căpitan de haiduci), 13. Varşovia, 143. (nunciu papal la), 151. Vărzarul (Constantin Comisul), 139. Vasvâr (pace de la), 139.
Veneţia, 26, 41, 150 şi n. 4.
Viena, 134, 138, 151.
                                       w.
Waag (rîă), 137-8.
Windischgratz (Gottlieb, conte de),
   *33-
                                       Z.
•Zahereâ, 129.
Zebaraz, 169.
ZirneştY, 131.
Zloczow, 147 n. I.
Tismana, 9, 28.
Tismen (rtu), 177-R.
Tokay, 4.
Topolniţa (mănăstire), 15. Trembowla, 169.
•Tribut (muntean către Ardeal), 11-2. Tulcea, 163 n. 2.
Uman (cetate), 165 şi n. 2, 178. Ungaria, 144, 168 n. I. (Superioară), 132, 138. (Inferioară), 132. (Palatin), 138.
Ungureni (lupta de la), 8.
Ursachi (Vistierul), 152.
Vtlcan (pas), 4, 7, 11.
Vistieri: lenachi, 6 n. 4. Nicola, >3, «5-
Vodena (Mitropolitul Teofan de), 28, 30-I.
Vornici: Andrei, 14.
Wisocki (Casimir), 141 n. 2. Wisznowiecki (Mihal,rege alPoloniel), *42-3, *57-8, 160.
Z6lyomi (David), 5. Zurawna, 172-3, 176. Zwaniec, 144.
www.dacoromanica.ro
             ERATĂ
   La p. 14. Şl originalul documentului! din Buz&ii se află de curlnd la Ac. Rom.— Fbaie că satul Movila sS- fie cMoviieniY» dm Tecadîl, unde s*a făcut' nunta luT Alexandra Coconul (Miron Costin, p. 288).
   La p. iSj, nota I: ceteşte «CXOIV», In foc- de »xc».
   La p. 21, r. 15 de sus: cCraiulut», In foc dfc < Crai ii».
   La p. r3 ly r. 8“ de jos, e dor adaus anul 1660.
   La p. 14-2, r. 4 de sus : cAntOnie-Vodă», In loe de cGhica»t La p. 143, r. 2 de jos: «Iampol», In loc de «Pampol».
www.dacoromanica.ro
                TABLA CUPRINSULUI
                                                                                                              Pag.
                                    T. Ctieva scrisori1 şi acte din Museul ardelean de la Cluj ...... i
     I.   O scrisoare a lut Matei Basarab către Gheorghe Răkdczy I-iiS,
        principele Ardealului, cu lămuriri asupra venirii tn Domnie a lui Matei. ....................................................... 4
     II.  O carte de trecere a lui Vasile Lupu pentru solii ardeleni .       18
     III.  O scrisoare a pribegilor munteni din vremea lui Duca-Vodă .       20
     IV.   O carte de scutire a lui Mihal Racoviţă........................ 25
     V.    Schimbarea episcopilor moldoveni de Mihal Viteazul............. 26
II.  Cronica şederii tn Bender a lui Carol al XH-lea, Regele Suediei, de
     Alexandru Amira............................•.........................39
     I.   Cronica lui Carol al XLI-lea de Alexandru Amira................. 41
     II.   Apendice.......................................................113
III.  Expediţiile romiineşti din 1663-4 şi 1672-8, cu prilejul descoperirii
     de scrisori nouă din Museul ardelean de la Cluj......................125
     I.   Expediţiile din 1663-4 şi o scrisoare cu privire la cea d’inlăiă . 129
     II.  Campaniile Împotriva Polonilor....................................141
        A.   Campania din 1672..............................................141
        B.   Campania din 1673..............................................148
        C.   Campania din 1674..............................................161
        L). Luptele din 1675................................................168
        E.   Luptele din 1676 . ............................................170
        F.   Luptele cu Cazacii şi Muscalii (1677-81).......................173
IV.   Încă două povestiri istorice romăneştl................................183
Tabla numelor şi lucrurilor.................................................214
    74S42. Voi. IX.                                                   15
www.dacoromanica.ro
     De acelaşi autor sînt încă în librărie:
                                                                                                Lei
StudiY şi documente cu privire la istoria Rominilor, V .....    6.—
   »>        >     >    >>>             > VI.......................6.—
   >>        >     »    »   »   »       i VII ..... 6.—
Braşovul şi Romînii................................................6.—
Note critice asupra culegerilor de documente interne romaneşti . . . —.75
Drumuri şi oraşe din Romănia.......................................2.50
Sate şi mănăstiri din Romănia......................................2.50
Neamul nostru in Bucovina..........................................2.50
Inscripţii din bisericile Romăniei, 1..............................5.—
Istoria lui Mihaî Viteazul pentru poporul romănesc.................I.—
Istoria luY Ştefan-cel-Mare pentru poporul romănesc (cu note) . .  . 2.50
                                Preţul Lei 3.50.
www.dacoromanica.ro
wMM