STUDII ŞI DOCUMENTE
             CU PRIVIRE LA
ISTORIA ROMÎNILOR
                                  III.
  FRAGMENTE DE CRONICI Şl ŞTIRI DESPRE CRONICARI
                           ADUNATE ŞI TIPĂRITE
        CU O PEEFAŢA DESPEE ISTOEIA MUNTEANA IN LEGATUEA CU ISTOEIOGEAFIA SIEEBEASCA
                                DE
                           N. IORGA
                PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
EDITUHA MINISTERIULUI X>E INSTRUCŢIE
                            BUCUkEŞTI
             Stabilimentul grafic I. V. SOCECU, Strada Berzei, 59 1901
www.dacoromanica.ro
         STUDII ŞI DOCUMENTE
CD PRIVIRE LA ISTORIA R0MÎNIL0R
               m
www.dacoromanica.ro
             NOTE ASUPRA ISTORIEI MUNTENE CU PRILEJUL PUBLlCĂREl CRONICII LUÎ PEJACEVICH.
                                     I.
    Cronica sîrbească tradusă în latineşte, din care reproducem lucrurile ce privesc ţerile romîne, nu e singura formă supt care se înfăţişează analele acestea. Există o formă maî scurtă, fără continuări, supt care se întîmpină de cele maî multe ori, formă din care variante s’au tipărit în Spomenikul Academiei din Belgrad — de două ori pănă acuma — şi în Glasnikul Museuluî din Seraievo *. Iar alte ori povestirea e maî bogată, şi, după sfărîmarea totală a despotatuluî sîrb, se înregistrează ştiri asupra celor întîmplate la Sudul Dunării, în versiunea tradusă, pe care o dăm aici. prelungirea, care se ocupă de Mihal Viteazul, de Movileşti, după ce menţionase şi alt'e evenimente de istorie românească, pare să fie opera unul copiator romîn al analelor sîrbeştî, — poate chiar, cum am propus şi altă dată2, cronicarul Moxa. în acest cas, ar trebui să se admită că Moxa a început înnădind pe sla-voneşte, înnainte de a da o traducere românească a corpului de cronici, a cronografului înnădit de dînsul.
    în această cercetare îmi propun două lucruri: a analisâ deosebitele ştiri relative la noi, pe care le dă cronica sîrbească, luată în forma el cea maî complectă, aşa cum s’a
    1 Spomenik, III şi ultimul fascicul (1901); Glasnik, VI (1894); cf. Bogdan, în Archiv f slavische Philologie, xilt.
    J în Istoria literaturii romîne în secolul al XVllI-lea.
    63473. Voi. III.                                                 I
www.dacoromanica.ro
II
PREFAŢĂ
încercat a o restabili în ediţia sa, de altmintrelea cu totul defectuoasă şi foarte negligiată, Ljubomir Stojanovic. Şi, pe urmă a da lămuririle de multă vreme necesare asupra unui povestitor ragusan de la începutul secolului al XVII-lea, Luc-cari, care, cum vom vedea, a lucrat, întru cît ne priveşte, după izvoade sirbeştî, ce nu ni s’au păstrat.
   I. Pentru întâia oară e pomenit numele Romînilor în anale cu prilejul luptei lui Ştefan, — tatăl lui Duşan «Ţarul Grecilor şi Sîrbilor», căruia anumite copil posterioare ale Zaconiculul său îî dau şi titlul de «stăpînitor al Ungrovlachiel» *, — contra vecinului său Bulgarul Mihaî. La începutul Zaconiculul a-ceastă participare a lui «Ivanco» la luptă, ce se dădu în 1330 la Velbujd, e expusă ceva mal limpede, şi se spune că Domnul cu acest nume era «socrul lui Alexandru Ţarul, fiul Ţarului Mihail».
   «Basarab Ivancu» e «Basarab» care se luptâ cu Ungurii, şi, Basarab fiind numele lui de botez, s’ar putea ca Ioan să fie acela al părintelui său, «Thocomerus». El era Domnul «Ungrovlachilor», al Romînilor supuşi regelui Ungariei din vechi timpuri, şi la războiu participară şi alţi Romînî, Romînil «tatarî», din ţinuturile răsăritene care ascultau încă de poruncile Hanului. Cronica, din parte-î, ştie să spuie că în oastea biruitorului erau «Basarab!» şi «Tatarî», Romînî de amîn-două feluri, — căci Moldoveni nu erau încă pe atunci1 2.
   Şi pe unii şi pe alţii, pe «Ungrovlachî» şi pe «Sciţi», cari se deosebiau de o potrivă ca buni arcaşi, îî găsim şi înna-inte de aceasta supt steagurile iul Mihaî. Şi acesta însuşi, fost dinast al Vidinuluî, era, după Ioan Cantacuzino, «de neam coborîndu-se din Misî şi ComanI», din Bulgari şi Munteni3, poate.
     1 Cea tradusă in Engel, Cesch. von Senuien unii Bosnien, p. 293 şi Spo-menik, xxxvn (1900), p, 30 (ms. 157 din Sofia).
     1 V. Zaconicul, ediţia Novacovicî şi Analele, ed. Stoianovic, in Glasnik, seria 1, LUI.
     3 Ioan Cantacuzino, ed. Bonn, ], p. 173.
www.dacoromanica.ro
PREFĂfĂ
in
   II.    A doua. menţiune priveşte lupta din 10 Octobre 13941a Rovine, între Mircea cel Mare şi Baiazid, care-I pătrunsese în ţară. La această dată, Sîrbil, învinşi, erau în bune relaţii cu Turcii şi-l serviafl, dînduli şi trupe în cas de războiţi. Principi sîrbî, dintre cel mal vestiţi prin vitejia lor,' se aflau deci în armata de năvălire. O versiune a cronicii sîrbeştî pomeneşte printre jertfele luptei pe «Constantin Jerligovaţ, pe Andreiu, pe Dragoş şi pe Comen». Alta menţionează numai pe Constantin Jerligovaţ şi pe DragOş i în altele, în fine, e vorba numai de cel d’intăiu. Dar toate pun în prima linie pe legendarul Marc CralievicIl.
   III.   Dacă ar crede cineva o versiune a cronicii sîrbeştî, a patra fată a Craiului Lazăr ar fi fost măritată cu «Radul, Voe-vodul de la Unguri». Dar, din alte versiuni şi documente, se ştie că această principesă a fost soţia unul alt domn «de la Unguri», Nicolae de Gara. Cuvîntulde «Unguri» a produs, fără îndoială, confusia.
   IV.    Urmează o dată de cea mal mare importanţă: a morţii lui Mircea. Mal adese ori ea e pusă la 31 Ianuar 1419, dar sînt versiuni care o fixează la i-ifl a lunel, la 4 Februar, ba chiar la 31 Novembre 1418.
   Novembre 1418 nu se poate, fiind că încă de la 5 Iunie ale acestui an găsim pe Mihaî fiul lui Mircea dînd un privilegiu Cisnădenilor pentru a întări drepturi acordate înnainte de dînsul de răposatul lui tată. Cronologia tabelară analisează alte două acte, din «1418» şi 10 Iulie 1418, date tot în Argeş, de noul Voevod Mihail. Se pare că încă din 1415 Mi-hail era asociat la Domnie de bătrînul său tată, după aceiaşi Cronologie, — cum îl găsim, de alt fel, şi înnainte2.
   Trebuie să admitem deci 31 Ianuar, dar 1418, nu 1419. Greşelile în datele de ani nu sînt rare în analele sîrbeştî, şi
                         1 Cf., pentru acesta, P. S. Srecîcovicl, în Spomenih, XXXVI, p. 7 şi urm.
   * Cronologia t ilelară am tipărit-o1 în Operele luf Constantin Stolnicul Can-tacusino, 1901.
www.dacoromanica.ro
IV
PREFAŢĂ
ele se explică uşor prin felul, necontenit copiate, pum au ajuns până la noi.
   V.     întrerupem aici povestirea pentru a discuta o glosă la cronica bulgară tipărită de d. I. Bogdan şi care a servit de original lui Moxa. în ea se spune câ
         Sişman, Ţar bulgăresc, a ucis pe Dan Voevod, fratele luî Mircea Voevod, în anul 690a [1393], luna Septembre 23.
   De la Dan n’avem documente, afară de unul şingur, din 3 Octombre 1385, şi poate altul din Decembre 1381. Mal e menţionat într’o inscripţie la 6983 [1384-5]. Ştim' că s’a bătut cu Ungurii din Banat. Şi atîta. Pare să fi fost de la început în luptă cu Mircea şi să-l fi înlocuit un timp.
   Ce s’a făcut cu el? Răspunde Chalkokondylas: «Muntenii au chemat pe Mircea, care stăpînise mal de mult acest neam, şi, prinzînd (oovsXdvces) pe Dan, care domnia pănă atunci,— 1-afl făcut pe Mircea Domnul lor».
   Uciderea luî Dan nu pare a reieşi din textul Bizantinului, în 1387, cînd găsim cel d’intăiu document de la Mircea, Dan nu mal era însă în viaţă, căci documentul îl zice «răposat».
   Că moartea i s’a tras de la Sişman, aş crede. Pe fiul lui Danciul, pe bastardul Ioan, îl vedem rătăcind prin peninsula balcanică la 1397 şi 1400: fugarul era orb. Tatăl luî se a-dăpostise poate la Sişman, şi acesta-1 va fi ucis pentru a face pe plac Turcilor. Dar nu la data glosei, cînd principele bulgar nici nu domnia, ci cîndva înnainte de 1387 l.
                                    * #
                                      *
   VI.   înnainte de a trece mai departe, iată cîteva însemnări de cronică, necunoscute pănă acum, relative la Domnia lui Mircea. Aceste note, scrise în greceşte, pe un volum miscela-neu din secolul al XV-lea, n’au importanţă numai pentru *
                      * V. Archiv fur slavische Philologie, XIH; Onciul, Originile Principatelor şi art. d. Litzica în Omagiul Maiorescu; Notes et extraits, scria-a 2-a, pp. 70, 88.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
V
noi, ci pentru întreaga istorie a Orientului în aceste timpuri critice.
   Le reproducem aici în traducere românească, cu observaţiile ce suggerează:
         în annl 1402 a venit Timur-Han şi s'a luptat cu Baiazid-beY la An-gora, In luna lui Iunie 28, zi Vineri, şi l-a Învins cu totul, şi l-a prins; şi a murit.
   Se ştie că vechia dată ce se atribuia bătăliei era 20 Iulie, cum se află la Hammer şi Zinkeisen. Dar, o scrisoare de ofiţer veneţian, din Constantinopol, arată că în acest oraş a venit la 6 August vestea luptei, date la 26 ale lunii precedente. în Octombre, Gerard Sagredo, venit tot din Constantinopol, îndreaptă data în 28 Iulie, după ştiri date de un Cre-tan ce fusese «în armata lui Baiazid»1. Cronicile sîrbeştî, din partea lor, au data de 29 Iulie.
   «Iunie» din notiţele greceşti se explică printr’o greşalăde scriptură sau de lectură, mal curînd. Căci 28 Iulie, şi nu 28 Iunie a căzut Vineri.
         Apoi a domnit fiul lui, Emir Suliman-bet, In zilele stăpluirii prea-cucerniculul şi iubitorului de Hrislos Împăratul nostru Manuil Paleologul. Iar, după [aceia, In] anul 6918, a venit fratele emirului aceluia Suliman-beî, Musa-bel, din Ţara-Romănească, unde domnia Voevodul Mircea, şi a bătut pe Sarugi-Paşa la Diampoli, in luna lui Februar, ziua 13, Vineri, şi s’au închinat cetăţile României [Rumeliei], cu tot locul.
   Luptele dintre fiii lui Baiazid presintîndu-se în cea mal mare încurcătură posibilă de izvoarele, bizantine şi osmane, care le menţionează, cele ce se spun în aceste rîndurl sînt nu se poate maî bine venite,
   în 1409, admisesem în Chilia şi Cetatea-Albăy—Musa eău-tase adăpost şi ajutor la Mircea, a cărui faimă biruitoare mersese deci foarte departe. Notele greceşti întăresc presupunerea. La 13 Februar 1410 — sau mal bine la 14, căci ziua săptămînil e Vineri — se dă lupta de la Iamboli cu Sa-
      Scrisorile In Cronica lui Sauudo ; Muratori, XXII.
www.dacoromanica.ro
VI
PEEFAŢĂ
ruge, al câr.ul nume se înfăţişează într'adevăr pe această, vreme. Biruinţa fu atît de complectă — ştim aceasta de aiurea — încît în, Maiu Veneţienil aflară că Sultanul Soliman ar fi fost ucis chiar în luptă1 *.
    Şi iată un extract din scrisoarea ragusană de la 30 Maiu 1410, către regele Ungariei3, care întăreşte pe deplin cuprinsul notelor greceşti: «Un brigantin, care a plecat la 28 din Av-lona, trecînd azi pe aici, ni-a adus ştirea că solul lui Mircea [domnul Avloneî] a venit în cincisprezece zile din părţile Con-stantinopolel, cu vestea că împăratul grecesc a luat Galipole [ur~ mează amănunte pentru cucerire]. Iar Soliman a venit cu oaste mare la strîmtorl, cerînd de la împărat şi de la cel din Pera trecerea. Care i s’a refusat şi, din causa năcazurilor ce-I face fratele Mohammed, s’a întors înapoi. Evrenos şi şese fruntaşi al lui Soliman, veniţi să spioneze la Galipoli, aă fost prinşi de Musa.»
    Notele greceşti continuă.
          Venind deci fratele lut, emirul Soliman, Împăratul Paleologul i-a acordat trecerea peste mare. Şi s’au luptat la Constantino£ol mat sus de Cosmidion, in luna Iunie, zi 15, Duminecă. Şi a bătut pe Musa-beî, şi l-a gonit.
    De aici resultă îndreptări din cele mal însemnate. Abia în August se ştia de venirea în Europa a lui Soliman3, dar se vede acum că el sosise încă din Iunie. Se admitea că singura sa presenţă aduse fuga lui Musa. Se dovedeşte acum că a fost o luptă. Se credea că înnainte de 1410 o luptă se dă. duse lîngâ Constantinopol între Soliman şi fratele săQ, care ar fi fost trădat de Despotul sîrb Ştefan şi că în 1410 Musa, câpătînd tronul, a încunjurat, ca răzbunarfe pentru trecut, Con-stantinopolea4. Se hotăreşte acum că lupta de lîngă Constantinopol s’a dat în 1410, şi e mal mult decît probabil că
    1 Cf. Chilia fi Cetatea-AWtt, p. 68; Notes et extraits potir servir a tkis-toire des itoisadts, I (189$), la această dată,
   1 In Gelcich, Diplomatarium ragusamttn.
    * Notes et extraits, l. c.
   *    V. povestirile din Istoriile imperiului otoman, de Hammer si Zinkeisen. Dar cf. analisalut Constantin Filosoful de Stanojevic, în Arihlv f. sldv. Phil., XVIII.
www.dacoromanica.ro
PEEPAfĂ
vir
Musa încercase, înnainte de spsirea fratelui său, să iea prin surprindere cetatea împărătească şi că tocmai aceasta făcuse pe timidul Manuil să cheme în ajutorul său pe Soliman, 15 Iunie a căzut tocmai într’o Duminecă. Şi, în fine, povestirea notelor se confirmă în toate prin aceia a lui Constantin Filosoful, biograful Despotului Ştefan. Iară locul luptei e acelaşi în Cronica bulgară tipărită de d. L Bogdan.
   Să vedem ce urmează în această realitate care se revelează deodată înnaintea noastră.
         Ci, adunîndu-se Musa-beî iarăşi cu Turcit de afară, a venit la Adria-nopol şi s’a luptat cu Chirişgl şi A'.y/Avjv To.., în luna lut Iulie II, zi Vineri, şi iar l-a bătut. Ş: a fugit în ţara. Bulgariei, în părţile Vidinu-nulut cetate, în locul Ko).t£oo, în părţile Serbiei. Şi l-a hrănit cneazul Despot, fiul lut Lazăr.
   Chirişgl nu poate fi Sultanul Mohammed, care purta şi el această poreclă de: cavalerul. Mohammed era încă în Asia, şi în lupta din Europa nu credea că trebuie să se amestece. Af/aX?|V To... trebuie si fie vre-un Halil-Paşa, poate Marele-Vizir de mal tărzifl. II Itilie a căzut, în adevăr, Vineri, şi aceiaşi e data luptei şi în Constantin Filosoful. Şi nu se poate O potrivire mal desăvîrşită cu alte izvoare contemporane şi autentice. în adevăr, la 24 Iulie vedem Senatul ve-neţian discutînd asupra măsurilor ce trebuie luate, din causa «schimbărilor ce pot veni în situaţia lui Soliman Celebl şi a fraţilor săi» şi luînd hotărîrea de a zăbovi cu plata tributului, Şi temerea de lucruri ce se pot întîmpla în Orient 1 o găsim în August, la începutul lui Septembre chiar1.
   Că Musa a luat drumul Vidinulul, fugind, e sigur, dar nu că a rămas acolo, unde nu şi-ar fi găsit deocamdată un adăpost bun. Căci Despotul Ştefan fusese în armata învinsului, şi trebui însuşi să caute un refugiu peste Dunăre, la Mircea. Situaţia în Serbia era însă astfel, încît Vuc, fratele lui Ştefan, şi nepotul lor, Lazăr, cari luptase pentru Soliman, fură întîmpinaţl ia în-
     1 Notes et extraits, l. c.
www.dacoromanica.ro
VIII
PREFAŢĂ
toarcere de Evrenos-beg şi ucişi1. După foarte puţin timp se putu strecura Ştefan în patrie.
   Aceasta era, ni spune cronica sîrbească, a doua adă-postire a lui la Mircea — căci tot la dînsul fugise, şi tot din Constantinopol, în 1402, după Angora. Fiind-că ştim însă că pe altă cale, prin Dulcigno, se făcu întoarcerea Despotului în 1402, trebuie să admitem că aici s’a făcut o schimbare de dată de către unul din copiştii cronicii. Cu atît mal mult, cu cît singură versiunea ce reproducem are acest amănunt, de mare importanţă pentru noi.
   Continuăm cu notele greceşti.
         Iar pe urmă, în anul 6919, viind iarăşi Musa-beî în părţile Macedoniei, şi coborlndu-sc la Diampoli, la muntele xobţ BopXooxooţ, s'a luptat (inXf]|i.s).f]Ev) cu Soliman şi din cetate in cetate, omul emirului Soliman-bel nimic n'a isprăvit (săiaSîvev). Auzind însă emirul So-liman-bel, viind cu mulţime de oaste şi de domni la Adrianopol, a pornit să împartă (ixîvvţosv xtpa(tv) prrfav la tabără ca iar să-l gonească. Emirul Soliman, ca unul ce căzuse la Xsoipobţ şi bea vin prea mult (xo itepvţsoo;), cu bucurie (ŢaVEXT-rţoa;) domnii şi meghistanil au fugit din tabăra lui şi s’au dus la Musa-beî. Ci, auzind emirul hu-liman-beî, s’a temut şi, plecînd în fugă evtpoittv <pv|Ţtţ), l-aii prins în părţile xîţ Bp-rţot? şi l-au ucis, în luna Februar 17, ziua Marţi.
   E natural că la 6 Februar moartea lui Soliman nu se putea încă şti la Ragusa, şi în scrisoarea de ştiri către suzeranul ungur2 se vorbeşte numai de succesele Sultanului în Asia — am văzut din notele greceşti că el lipsia la noua pogorîre de la Munteni a lui Musa—; de încercările de împăcare între dînşiî şi de noua permisie de trecere dată de Greci vechiului Sultan. La 16 ale lunii, se ştia la Veneţia de «noua discordie între fraţii Turci». La 3 April se aflase în acest oraş moartea lui Soliman, şi poate că a trecut oare-care timp între prinderea lui, la 17 Februar — e în adevăr o Marţi—, şi
    1 Aici cronicile sîrbeştî, atribuind omorul lui Musa şi — cea tradusă în latineşte — fi\îndu l în ziua de înviere, greşesc în parte. Tot aşa şi Constantin FilQSoful. Cf. Gelcich, p. 123.
    * Gelcich, /. c.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
IX
moarte. Căci în analele sîrbeştî găsim şi o dată de Iunie sau Iulie pentru sfîrşitul lui Soliman.
   Aşa s’a întemeiat tronul prietenului lui Mircea-Vodă1.
   VII. Venim acum iarăşi la cronica sîrbească.
   Cea d’intăiu notiţă cu privire la noi, după moartea lui Mircea, e aceasta:
         In anul 6929 [versiune : 6927], August 15, Sultanul Chirişgl a cuprins Ţara-ltomănească.
   Aici trebuie să alegem poate o dată mijlocie. în 1419 Turcii au pătruns în Ţara-Românească, în adevăr, şi au pus pe Dan, dar luptele pentru tronul muntean, cu Mihail şi patronii săi Ungurii, continuau. Numai în 1420 — şi tocmai prin August — se dădură luptele hotărîtoare, şi Mihail fu ucis.
   Nu va fi fără folos să reproducem aici menţiunile din cronicile veneţiene relative la campania din 1419.
         a) Cronica Dolfin, III, fol. 749: Se aude de la Dunăre că Turcii luptă cu Ungurii supt Pippo de Florenţa. Turcii sint întăiu bătuţi; mulţi prinşi, 15.000 morţi, imiecaţl 1600. Dar el revin şi bat pe Unguri, după ştiri din Segna: «e fono malmenadi» peste 12.000.
         l>) Cronica Zancaruola, fol. 341 Y°: La 2 Septembre se află de lupta «de la Dunăre» a lui Pippo cu Turcii. Întăiu, el iea 12.000 de robi, apoi Turcii ciştigă 7.000 şi tnneacă mulţi duşmani.
         c) Cronica din Viena, N° 6208*, pe care o reproduce Sanudo în secolul următor [col. 928 D-E]: «La rota che ave i Hongari dai Turchi e la ba-taia che fo fră lor sora la Donoia. Del 1419, adl 2 de setenbrio, el vene nuova a Veneţia chome, siando vegnudi una grandisima quanti-tade de Turchi in Hongaria e fin suso la Donoia, el rk d'Ongaria li mando molti zente al inchontro per hoviarli li paşi ; de la qual fo chapetanio Pipo. E, siando ale inan, una gram quantitade ne fono morţi, de una parte e de l’altra, e ale fin el romase prixoni piui de dodexe milia Turchi; e dapoi li Turchi se ingaiardl e fone de chavo ale man. E schonfise li Hongari e prexene piui 7.000, e molti sene anega nel Danubio.»
    1 Notele se află pe un ms. miacelaneu de la începutul secolului al XV-lea-S’au tipărit în Papadopulos Kerameus,'Jspoo(o).0[ur.x,>) Biâ/,iofJrjViY|, IV, pp. 32-3-
www.dacoromanica.ro
X
PREFAŢĂ
    VIIL Analele sîrbeştl daţi apoi această ştire:
                   In anul 6940 a mers Ţarul Murad la Unguri, supt Brajov.
    Expediţia aceasta o menţionează şi Cronica din biserica Braşovului1, adăugind că Sultanul a luat cu sine pe senatorii oraşului, iar locuitorii ceilalţi" s’au refugiat în cetate.
    Domn era atunci Vlad Dracul. El urmase lui Dan al Iflea, sacrificat prin pacea ungaro-turcă din toamna lui 14292, dar găsi un concurent în persoana lui Alexandru, fiul lui Mircea, de la care Cronologia tabelară3 citează acte din 17 Novembre 1431 şi 15 Mart 1432 (greşit 1433). Vlad merse la Niirnberg să cîştige sprijinul împăratului Sigismund, şi era acolo în Februar 1431. în Ianuar 1432 îl aflăm însă întors la Tîrgovişte4.
    Dar la această dată el fusese acum la Poartă — tocmai la Brusa5 * — şi se împăcase1 cu Turcii. Aceştia-I deveniră oaspeţi în curînd, căci trecură Dunărea «la începutul lui Iunie». Oastea se împărţi în două, după ştiri sosite la Ragusa, din Serbia, Bosnia, Zenta şi Belgrad. Parte merse în Moldova, «in Modua», unde trăia încă Alexandru-cel-Bun, şi fu învinsă acolo cu totul, la 22 Iunie, scăpînd numai puţini. Se vorbeşte aiurea de o ciocnire a lor cu Svidrigailo, atunci patronul Moldovei®. Iar alta, cu beglerbegul Anatolieî, luă calea munţilor. La 11 Iunie, oastea se afla la o milă de Tîrgovişte7. Ea se presintâ, în adevăr, la Braşov, dar fără succes, prădă trei zile ţara Bîrseî şi suferi pierderi, la întors, în munţi. Ca un învins se întoarse beglerbegul la Adrianopol în ziua de 22 Iulie.
   1 In Quellea der Stadt Kroi:stadt, IV (supt pre->â).
   * V. Notes et extraits, seria a 2“.
   * In Operele lut Constantin Stolnicul Cantacuzino, ce am tipărit.
   * V. voi. t din această carte, p. LXXXV.
   3 După Ducas.
   0 O raportează Windecke, biograful Împăratului Sigismund; Geschichls-
schreiber der deutschen Votzeit, Lieferung 79 (Lcipzig, 1SS6). V. şi mal departe.
                       7 Ştiri inedite din Braşov, in archivcle acelui oraş ; copie la Bibi. Ac.
Kom.: «in Synta, uno miliari a Tergovista, eraut constituti». Cf. Gclcich,/. c.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
Xt
   Sultanul n’a condus deci pe aî săi, dar plecarea lur era aşa de probabilă, încît Ragusanil se gîndiau la 17 April 1432, cu privire la o lipsă a Sultanului, în rîndul întăiu la cValachia», şi luau măsuri pentru caşul strămutării lui la Sofia1.
   IX.     în 1437, analele sîrbeştî pomenesc expediţia făcută de Turci la Sibiiu, «cu Romînil».
   Această expediţie a avut loc, de fapt, în 1438, şi am tipărit aiurea un extras din opusculul care o povesteşte. Vlad Dracul, Domnul de atunci, jucâ un rol de împăciiţitor. Şi despre aceasta asigura pe Braşoveni încă din Februar regele Ungariei, care, prin confirmarea sa de privilegii, dăduse lui Vlad dreptul de a se întitula şi «Domn pe laturile plaiului, al Almaşuluî şi Făgărăşulul»*. Comandantul trupelor osmane era Mezet-beg, pe care cronica bisericii din Braşov îl califică greşit de beglerbeg al Rumeliel. Biruitorii se întoarseră, arzînd, prin Ţara Birseî.'
   Campania n’a făcut mare zgomot, de şi pierderile suferite de cetăţile şi cîmpiile ardelene au fost mari. O singură menţiune în Bizantini: la Ducas.
   Probabil însă la această năvălire se raportă povestirea cronicarului turc Neşri, care o pune în 1435-6. O reproduc, pentru însemnătatea el, după traducerea d-luî I. Moisil, profesor*.
          Se spune ci, voind Sultanul Murad să treacă In Ungaria, a trimis maî întâi fi oameni la Vulc-Oglu [Despotul Serbiei] vestifidu-1: «Trec pe la Semcndria In Ţara Ungurească. Găteşte-te».- Lut Iflac-Oglu [Domnul muntean], Dracula, de asemenea i-a trimis vorba: cStringe-ţî răpede toată armata şi ieşi-mi înuainte». Dracula răspunse: <Stnt gata să te slujesc, Sultane; gata slut să-ţî dau calul mică, etnii de viuătoarc».
          Aşa dar stăplnitorul, “plfecînd cu o armată marc, a mers spre Vidin. Călăuzit de Uaz-Oglu [Despotul Serbiei], a trecut la Vidin. Trecut-au şi toţi achingiiT, tulnd maî multe cetăţi de-alc Ungariei... Călctnd
    1 Notes et ■qclraits, seria a 2*.
    * Scrisoarea-regală în Hurmuzaki, l2.
    *    După versiunea ungurească dată de Thfiry, în Tor'ok tortenctirok, publicaţi de Academia maghiară; I, p. 54
www.dacoromanica.ro
XLI
PREFAŢĂ
       şi sfărlmlnd Ţara Ungurească patru-zecî şi cinci de zile, s’au încărcat cu tot felul de prăzi, — aşa de multe, incit mulţimea lor numai Dumnezeu o ştie.
         Apoi, lutnd pe Dracula de călăuz, au intrat nevătămaţi in Ţara-Romănească, unde Iflac-Oglu i-a dăruit cu nenumărate daruri, şi li-a dat ospeţe mari. Nici un ghiaur nu s’a pus in potriva stăplnuluî: cu toţii s'au supus. Iar el era biruitor şi izbinditor. Apoi a zidit cetatea Giurgiului, a pus ostaşi într'însa, şi s’a întors la Adrianopol. Această campanie s'a făcut in anul Hcgirei 839.
   X.  Cronica sîrbească mal notează:
         La anul 6950 a bătut Iancu Voevod pe Mezet-beg în Ţara-Romă-nească.
   Data e 25 Mart, după o versiune, 20 după alta, 29 după o a treia. Spuindu-se că lupta s’a dat într’o Duminecă, cea d’intăiii dată trebuie primită.
   Să urmărim această luptă în izvoare ce n’au stat până acum la disposiţia cercetătorilor.
   Izvoarele turceşti vorbesc de o scoatere din Scaun a lui Vlad Dracul de către Turci, pe la 1438. .Sultanul s’ar fi găsit la Scopie, şi:
         Isac-beg li spune : «Mărite Sultane, cit timp Volc-Oglu [Despotul Serbiei] va fi în Semendria, atita timp nici Caraman-Oglu, nici Ungurul nu vor fi liniştiţi, şi nici pe Dracula să nu ţi-1 crezi prieten, căci e făţarnic. Murad răspunse: «Să ieşim numai din iarna aceasta, şi nădăjduiesc că la primăvară vom isprăvi cu amin doi». Apoi, mergînd la Adrianopol, petrecu acolo iama.
         Cum s’a desprimăvărat, vesti pe Dracula şi pe Vuc-Oglu să vie la Poartă. Vuc-Oglu nu s’a dus, Dracula însă s’a dus, cu cei doi fit ai săi. Şi i-au închis în cetatea Galipoli.
   La această povestire a luî Neşri, Seadedin, care scrie pe vremea lui Mihaî Viteazul, adauge că fiii lui Vlad: adecă Vlad şi Radu, aQ fost închişi şi el, însă la Egrigoz, în Cara-mania.
   Că Domnul muntean a fost prins, e un fapt. ÎI găsim confirmarea şi într’o scrisoare francesă pe vremea cînd visuri de cruciată făceau pe Apuseni să se gîndească la lucrurile orientale, precum şi în cronica burgundă a lui Wavrin. Această
www.dacoromanica.ro
PBEFAţĂ
XIII
prindere s'ar părea că a trebuit să se întîmple după 1438, cînd am văzut că Vlad era colaboratorul, credincios al Turcilor. Şi scriitorul bizantin Ducas pune prinderea luî Vlad în legătură cu campania ardeleană.
   în 1439 constatăm că el era în Scaun,’ la 8 Septembre 1439, după un document solemn «dat în Argeş, iară scris în Tîrgovişte» *. însă campania contra Semendrieî şl pedepsirea familie! lui Brancovic! se întîmplară în primăvara aceluiaşr an. Care ar fi explicaţia?
   Aceia că prinsoarea luî Vlad a durat foarte puţină vreme şi că, lăsîndu-şî ca ostatec! fiii, el putu să părăsească îndată închisoarea sa din Galipoli, — ar părea plausibilă. Dar propun alta, care se întemeiază pe alt ceva decît logica singură a faptelor.
   De la 1431 pănă la sfîrşit, Domnia luî Vlad Dracul a fost vrednică de porecla luî. Un zbucium pe care nu-1 putem cunoaşte în de ajuns, obscure frămîntărî pentru neatîrnare, o ocupă întreagă. întors abia din Niimberg, el asistă la luptele purtate de Moldoveni contra Turcilor, pentru soarta ţeriî sale. La 2 Iulie din acest an o scrisoare ardeleană spune că abia se poate furişa cineva din Moldova, că nişte fugar! vestesc că Domnul Moldovei a adunat foarte multă oaste şi Marele Provisor al să£i cu trupe din bielşug, a venit spre Putna. «Se zice însă că merge spre Ţara-Romănească; dar alţii pretind că spre Ardeal» a.
   Ce sens are această expediţie moldovenească în Muntenia ? Am arătat înaltă carte® cele ce avu să le sufere Alexandru-cel-Bun de la vecinul său muntean în 1429. Regele Sigis-mund, la care se adresâ protectorul Moldovei, Vladislav al Poloniei, refusâ să deie orî-ce fel de satisfacţie. Atunci Alexandru se uni cu Litvaniî şi, sprijinindu-se pe aceşti noi
   1 Arc A. istorică, I1, p. 84,
   *    «Narrant ut Vaivoda moldaviensis suman cum multitudine congregatu est et igitur magnus provisor cum suis multiplicibus versus Puttnam venit. Tamen iama viget ut versus Transalpinas suos exercitus moveret, aliqua vero ut nostros aggrederetur.i Copii de documente ardelene, in Bibi. Ac. Rom.
   * Chilia şi Cetatca-Albă,
www.dacoromanica.ro
XIV
PREFAŢĂ
aliaţi, el îşi va fi căutat răzbunarea contra lui Dan şi se uni pentru aceasta un moment şi cu Turcii, cărora ni se spune că ll-ar fi închinat chiar Statele sale. Poate cu acest prilej căzu Dan, luptindu-se mai mult cu Moldovenii decît cu Turcii.
   Cred că el .va fi stabilit un nou Domn, precum - era natural, în preponderanţa pe care o cîştigase acum Moldova asupra ţeriî vecine. Cine să fi fost acest Domn?
   Nu Vlad Dracul. Acesta era un pribeag în Februar 1431, Un pribeag în suita rătăcitorului Cesar Sigismund, de la care căutase însă a fugi cu cîtva timp înnainte, pentru a căuta un sprijin în Polonia, atunci cînd regele acestei ţerl ajuta pe Alexandru contra lui Dan. Căci el e «Laico fiul lui Mircea Voe-vod», care fu oprit cu de-asila, în fuga lui, aproape de graniţă1.
   Erau pe atunci doi puternici boieri munteni: «jupîn Albul» şi un Aldea. Despre Aldea ni spune o scrisoare fără dată a lui Vlad, înnainte de stabilirea lui pe tron, că mersese la Turci şi li cerea ajutor pentru a ataca din nou Braşovul. Din altă scrisoare a lui Vlad îl vedem, împreună cu Albul, bucurîndu-se de sprijinul moldovenesc, pe cînd Dracul e duşmănit de Voevodul celuilalt principat. Există o menţiune a jurămîntului făcut de <do Albu» regelui polon la 1403, ceia ce trebuie să se prefacă, de sigur, în 1430 s.
   Nu poate fi Albu, ci Alde. Albu, împăcat cu Vlad, ca unul -ce era mal puţin compromis, se află în Divanul acestuia la 1437®. însă ca Domn nu se putea numi cineva Alde; trebuia alt nume. Cele consacrate prin obiceiu erau Basarab, Mircea, Vlad, Dan. Aldea era însă omul lui Alexandru-cel-Bun, şi Muntenii avură şi ei un Alexandru-Vodă, acela pe care l-am constatat domnind în 1431-2.
   în 1432 l-am văzut pe Vlad silit să meargă cu Turcii la Braşov,
   în 1433 se- păzesc păsurile ardelene.
   1 Hurmuzaki, I2, p. 566.
   *   în Inventariul din Cracovia tipărit de Rykaczewski sau în JablonoWoki, 7rodla Jziejowe, IX (1878).
   *   Venelin, Documente daco-bttlgare, pp. 78-80. O scrisoare slavonă de la «Aldea Vocvod», în Braşov.
www.dacoromanica.ro
PUEFAŢĂ
XV
   In anul J434, pe la jumătatea luî Maiu, se semnalează «Turci în părţile muntene».
   în ultima zi a luî August 1436 însă vedem o oaste ardeleană, cu episcopul, Voevodul şi vicevoevodul la satul Bod de lîngă graniţă, gata «pentru ajutorul luî Vlad, Domnul muntean» ^La 5 ale lunii, Voevodul era «în lagărul de la Boia», şi-l vedem trimiţînd un sol la Braşoveni, al căror «frate şi prieten» se declară *. în Novembre, vestitul Ioan de Ragusa, fiind în Constantinopol, vorbeşte despre răscoala Ţeriî-Ro-măneştî, care plătia înnainte tribut, despre «nimicirea» eî de către Turci, «de puţine săptămînî», şi despre vînzarea şi chinuirea supt ochii săi a prinşilor*.
   Să nu fi fost prins atunce şi Domnul, a cărui închisoare şi liberare numai în schimb pentru scumpi ostatecf ar avea un înţeles ? Nu cunosc nici un document original de Ia Vlad-Vodă în 1437. Dar în 1437 se ştia în Ardeal de «sosirea înfricoşaţilor Tursî» 1 * * 4. în anul următor, reconciliat, Vlad conducea pe foştii săi temniceri în Ardeal, pe care nu putea acum decît să-l cruţe, şi nu să-l apere sad să-l ajute în apărare.
   Despre vre-o înlocuire a luî Vlad din partea Ungurilor nu vorbeşte nimic anonimul din 1486 sau Neşri, ci numai amplificatorul târziu, Seadeddin. în 1441, din potrivă, vedem pe Voevoziî ardeleni luînd partea Domnului într’o neînţelegere cu Braşovenii5,
   Campania luî Mezet-beg, un comandant de graniţă, e expusă destul de pe scurt de cel cj’intăiu. Begul intră «prin Valachia» în Ungaria, şi e bătut. înfloririle cu lenea comandantului s’au adaus pe urmă la naraţiune. Dar putem primi din Seadeddin notiţa că «Voevodul Valachieî a sărit şi el cu o armată de rătăciţi, din munţii înnalţl şi nestrăbătuţi ce-I slujiau de cetate». Aceasta cînd oastea învinsă se întoarse,
   1 «Pro succursu d. Wlaad Vaivodae partium transalpiuarum.» Ibid.
   1 Ibid.
   * Acte şi fragmente, III, Anexe.
   4 «Adventus sevissimorum Turcorum.» Copiile citate.
   *■ Ibid.
www.dacoromanica.ro
XVI
PBEFA’fĂ
  căci lupta Iul Mezet cu Hunyady, fostul apărător, în 1439, al Banatului temeşan şi al Olteniei vecine, se dădu lîngă Poarta de fier.
    în această d’intăiu campanie s’au dat două lupte în Ardeal, învinşii aQ fost Ungurii în lupta de lîngă Alba-Iulia (nu Sibiiu), în Sînt-Imre, şi episcopul provinciei, Lepes, a căzut, în ziua de 18 Mart, precum spune epitaful lui. Turcii s’au revărsat de acolo mai departe, apucînd către pasufile care duceau în şesul unguresc. Aici, Ia Poarta de fier, s’a dat lupta a doua, şi dovada o găsim în privilegiul dat de rege Ia 1444 nobilului romîn Chendriş, din suita lui Hunyady. în el se numără astfel succesele Corvinuluî: «cel d’intâiQ la Belgrad, al doilea în Transilvania, lîngă locul Kapu, al treilea în părţile Ţeriî-RomăneştI», Şi mal explicit în confirmarea din 1462 a actului: «/» locul zis Waskapu», şi apoi «in părţile muntene» 1. Se ştie că pănă şi Huber, care nu avea cunoştinţă de aceste documente, pusese greşit lupta din Septembre la Poarta-de-fier, lăsînd nehotărît punctul: de care Poartă se vorbeşte ®.
    Aceasta e întăia campanie, şi ea înseamnă încă o schimbare în politica lui Vlad.
    Contra lui şi patronului său, pleacă atunci eunucul Şeha-beddin, beglerbegul Rumeliel, cu oastea sa, cu achingil şi Ieniceri. Fiind că era vorba acum să se pedepsească, nu numai «vagabondul» de Hunyady, ci şi vasalul trădător al Sultanului, trupele pătrunseră iarăşi în Muntenia. Ostaşii ţeril se retraseră la munţi, pe Ialomiţa în sus, Aici veni să-I găsească pe Turci Hunyady, şi-l zdrobi.
    Victoria Ungurilor şi Muntenilor a fost desăvîrşită. Şi cea mal bună dovadă o avem în faptul că, după obiceiu, generalul turc învins îşi pierdu situaţia ce o avuse pănă acum. La 12 Ianuar 1443, Ragusaniî trimiteau o ambasadă la Turci,
       1 Hurmuzaki, I®, II®, la aceste date. In ultimul (p. 139), se vorbeşte de o luptă la «Vulcan» cu Turcii.
       * Archiv fur ’âsierreichische Geschichte, LXVIII (1886), unde şi indicaţia izvoarelor.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XVII
care trebuia să visiteze pe «Şehabeddin, fost beglerbeg» şi pe «Hasan-beg, noul beglerbeg» al Rumeliel1.
   Cronicile sîrbeştî stabilesc pentru lupta de la Ialomiţa, care e şi a noastră, dacă nu mal mult a noastră, data de 6 Septembre (în alte versiuni, 2, 25). Dar cele ce se spun despre înlocuirea luî Vlad cu Mircea, despre tăierea capului acestuia de un «Basarab», despre răzbunarea exercitată de Turci, despre prădarea ţeril şi arderea Tîrgovişteî — fără dată de lună şi zi — par că se referă la evenimente trecute, şi nu la cele din 1442.
   Aş înţelege astfel menţiunea. Scoţind pe Vlad în 1436, Turcii ar fi pus, nu pe fiul acestuia Mircea, care se întîm-pină şi în 1439, ci pe un alt pretendent cu acest nume, din neamul lui Mircea cel vechi u. Basarab ar fi «Basarab cel Bătrin» de mal târziu. Din Cronologia tabelară, ştim că el era fiul lui Dan al II-lea şi fratele lui Danciul. Iar arderea Tîrgovişteî e cu putinţă, în înnaintarea către munţi a Turcilor.
       Acum, iacă menţiunile cronicilor italiene inedite asupra campaniei.
          Cronica Zancaruola, fol. 472 V° - 3. Notto per memoria de presenti [e] quelli che xe â de vegnir, azi6 che tuti se regrazia el Nostro Signior messer Yhesu Christo, che tante grazie luy se â degniado de far et chonzieder aii ssoj^jshristiamiy, chome antigamente lluy feva aii soy popoli, i qual chombatcva vigoroxamente per la fede et per lo ssuo sancto nome.
          El vene nuova quâ in Veneţia, adl XXVIIlj0 de hotubrio, per le tere et messy che manda lo Serenisimo prinzipo miser... (sic), ri di (Ungaria he di Polonia, he da ttuti queli prinzipy et barony de Rosya, chome el gran Vatvoda delo exerszito de Tturchy, el qual se chiamava Al-morato-bey, chon tuto el forzio delj Turchy, che jera per numero hominy 8om, senzia lj soy chareazy et ganbelj et vituarje, loro aveva pasado el Dauubio et la Sava, et jera andadi in uno paexe che se chiama Taraselvana. Et, siando andady per tuto quello paixe schor-syziando et robando. chome ziâ moltj anny pasadj loro aveva fato, et
    1 Notes et extraits, seria a 2-a.
    63473- Voi. III.                                                         11
www.dacoromanica.ro
XVIII
PKEFAŢĂ
        aveva prexo uita grandenisima preda et robaria* et menava zia quclla via in (?) preda, et, sapiando questo el ditn Vai vodă di Hongari, se messe in ponto chon zircha chavali xxVm et, armandose del segciio dela Santa Croce, loro ando a trovar li diti Turchy. Et questo fo adl ij de setembrio. E prinzipia la dita bataia da ora di terzia, c dura intuia note. E fo una durjsiroa bataia, per modo che, con lo autorio dell hony-potente Dio, li christiany romaxe vensentori; et fono rechovradi tuta la preda, et oltra di sio el fo morto et schoniito pluy de 70 m, Turchy. Et fo tanta la quantitâ di morţi chel Danubio tuto choreva saugue. Et fono trovadi mortti la masior parte di soy chapetany; et have paviony Vm hc cbavaj vivj ei ganbelj et mulj innumerabeli quantitâ, per modo che apena el non se podeva insir fuora de chorpy morty. E questa sâ insina qul stada la setima schonfita che abia abudi in Tturchy. E zerta-mente questo se puo dir esser stado Solamente myracholo del Nostro Signior misser Yhesu Christo; el qual sia semper laudado et exaltado in sechula sechulorum, amen.
           Fol. 473 V° :
           Adl xvj dezembrio el se have nuova per dele parte di Ragussy chome, adl vnj novembrio siando andato uno notabel chapetanio del Tturcho, el qual domynava la Blachya apresso le marane, he jera qucllo che novelamente lo aveva abudo Stines, lo qual se chiamava Ttorabey, con xvm Turchy, luy passa la famera (sic). E, voziando andar a trovar Uj christiany despervezudj e, chome voise el nostro Signior Djo, lo lj fo fato a suvir (?), per modo che lj diti christiany, sapiando che li aveva pasado la Sava, loro lor j dâ adoso; et femde mortj quassyo tutj de quelj Tturchy; el dito chapetanio he uno ssuo fiol he qucllj che scampava, loro se anega voiando pasar a guazo, et altrj si afoga in la nave; et la mazor parte dj loro sâ morţi et disfatj; che Djo de abia belaridj (sie!)'.
           6) Cronica F 160 din Dresda, fol. 193, povesteşte pe scurt In acelaşi chip. Numărul Turcilor ucişi e însă aici de 80.000 şi se specifică: «VI0 gambelj», şese cămile 1
           o). Cronica adausă la ms. 6208 din Vicna*, fol; 460: «da 500 pavi-oni et 500 ganbcli et muli».
           d) Sanudo, ms. autograf din Bibi Sf. Marc la Veneţia: Întocmai ca în Zancaruola, pentru întâia ştire. Pentru a doua: «Scrive eciam come, adl 6 del ditto messe, el capitaneo di Ongari sora ii hume del Danubio 1
    1 Cf. versiunea de la Milan : «Ancora per lo ditto gardenal fuo schritto comq adl VI? del ditto mexe el capitanio de li Ongari e Valachi passo el hume del Danubio e fuo ale man con Turchi. E, come piaque a Dio, li li rompe. Se have morţi vijm IIljc. E mol ti ne son stâ menadi prexoni peri christiani sopradetti» (fol. 583). Cum se vede, în Novembre a mai fost o ciocnire, la Sava sau Dunăre.
www.dacoromanica.ro
PFEFAŢĂ
XTX
       fo alic man con Turchi ct li rupe, et ne haveva morţi 8400 di loro, et molti i stă fatti prese ni.» Cf. ediţia din Minatori, col. 1106.A.
         Celelalte cronici, de mai târziu, n’au nimic nou,
   în divergenţa izvoarelor, e de o mare însemnătate scrisoarea luî Bartolomeiu de Genova, călugăr latin dinConstantinopol, datată din 3 Februar 1443. în ea lucruri adevărate se a-mestecă cu lucruri falşe (Curtea Sultanului era pe atunci la Adrianopol).
   Scrisoarea menţionează întăiu expediţia lui Mezet, arătînd •că ea s’a făcut «ou quaresme l’an m iiiic et xlii». La întors, prădătorii turci sînt atacaţi de .Unguri, «et en occirent XXXVI miile». Lupta s’a dat «ou dimence de la Fassion», -adecă Ja 18 Mart. O dată apropiată de a cronicii sirbeştif, dar poate că înnadins călugărul a căutat să facă o sărbătoare creştină din ziua biruinţiî1.
   Cele ce urmează ni se par greşite. Sultanul, bănuind că Vlad-Vodă ar fi fost amestecat în lupta din Mart—disant qdil estoit sachant de la desconfiture faicte par Ies chres-tietis —, îl chiamă să se îndreptăţească. I se dă la sosire un ospăţ, şi apoi e prins şi ucis. Moşiile boierilor sînt date la spahii, şi un beglerbeg cu 12.000 de oameni e trimis să cîr-muiască ţara. Dar Romîniî şi Ungurii îl înving şi pe acesta.
   Scrisoarea are dată, şi autgrul el era în situaţie să poată bine observa evenimentele, dar această parte din povestire n’o putem admite. în adevăr, e sigur că Vlad a luptat contra fugarilor lui Mezet. O diplomă acordată luî Hunyady ni spune apoi că în urma succesului biruitorul Voevod ardelean a făcut alianţă cu cele două principate româneşti din vecinătate. Cît de naiv trebuie să admitem pe acel care a fost totuşi poreclit Dracul, ca să credem că el s’a grăbit să primească invitaţia Sultanului după cîte făcuse ?
   Omorul lui Vlad e o greşeală a călugărului. După în. •chinarea sa turcească, Voevodul a fost restabilit pe tron. Dacă s’ar admite data de 1442 pentru prindere, cînd să se fi făcut restituţia ? înnainte de 1444, de sigur, cînd Vlad se 1
   1 Scrisoarea se afla îd ediţia Dupont («Socidie de l’hibtoire de France») a Cronicii lui Wavrin, II.
www.dacoromanica.ro
XX
PREFAŢĂ
vede iarăşi domnind. Atunci ar trebui să credem că Turcii, la rîndul lor, erafl aşa de naivi, încît să stabilească într’un loc hotărîtor, la un pas către provinciile lor, un cm suspect, un iertat pentru vinovăţia de trădare, şi aceasta în anii cind vitejia lui Hunyady cutremura necontenit împărăţia !
   Pe lîngă Vlad Dracul şi Turcii de la 1442, istoricul modern ar trebui să fie el însuşi destul de naiv.
   Iar că aproape aceleaşi lucruri se spun şi în cronica Bur-gundulul Wavrin, aceasta nu dovedeşte că asemenea lucruri trebuie crezute. Jean de Wavrin scrie târziu istoria luptelor dunărene, după spusele nepotului săfl Valerand, care de sigur că nu-şî luase note, cînd, în 1445, naviga pe Dunăre luptîndu-se cu Turcii. De altmintrelea, această povestire e plină de greşeli şi neconsecvenţe, şi e înflorită de imaginaţie de la un capăt până la altul. Domnul ar fi avut un singur fifl, în vrîstă de 13-14 ani şi Turcii ar fi lăsat ţara în voia lui. Vlad avea trei fii: doi, Vlad şi Radu, erafl la Turci din 1436 măcar, ostatecl. Cel mal mare, Mircea, poate va fi fost în ţară. Dar nu lui i-ar fi dat Sultanul moştenirea părintească *..,
   Ar fi fost 100.000 Turcii beglerbeguluî şi ar fi căzut 80.000! La întoarcere, capul lui Şehabeddin ar fi plătit în-frîngerea, şi pe acest Paşă l-am găsit în viaţă la 1443, de şi mazil. Locul de beglerbeg ar fi fost suprimat, ceia ce e absurd. Un «Caragab» (Caragea-beg) ar fi. succedat de fapt — fără titlu — învinsului, şi nici vorbă nu e de un Paşă cu acest nume pănă în 1444.
   Tot ce urmează asupra Ungurilor: calitatea de guvernator acordată prin anticipaţie lui Hunyady, încoronarea lui Vladislav de Polonia ca rege ungur strămutată de la 1440 la 1442, asistenţa unor Romînî la dietă, — totul e falş. Abia dela misiunea lui Karystino în Apus încep,'ici şi colo, ştiri utilisabile.
                 Totuşi ceva a trebuit să se întîmple în vara anului 1442 pentru a face ca Vlad să se căiască de schimbarea a 1
    1 Bertrandon de la Brocquifere (ed. Ch. Sch£fer) menţionează In 1433 <xx gentilzhommes de Walaquie, lesquelz estoient ostages pour ledit pays de Wa-laquie» (p, 190).
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XXT
la faţă. Dar nu va fi fost alt ceva decît închiderea celor doi principi ce stăteâQ în Turcia ca ostatecî. Tinereţa lor şi frumuseţa lui Radu, unul din eî, vor fi oprit liţarea de măsuri jnaî aspre în potriva lor.
   XI.    în 1443, cronica sîrbească menţionează ciocnirea, de la 3 Novembre, a lui Hunyady şi a Despotului Gheorghe Bran-covicî cu Turcii, fără a pomeni o participare a Romînilor la lupta de la Zlatiţa. Data e însă a luptei de lîngă Niş.
   Totuşi Munteni au luat parte la «lunga campanie». în Iulie, oînd era vorba să pornească oştile, cardinalul de Sânt’ Angelo, legat pontifical, pomeneşte, între cel ce se vor reuni cu eroul Hunyady, şi pe «Voevodul băsărăbesc» cu 20.000 de oameni1.
   După Wavrin, Vlad ar fi fost liberat din Galipoli mal tăr-ziu, după pierderile Turcilor, şi ar fi cîştigat tronul în schimbul unor îndatoriri. Dar Domnul muntean era, cum am văzut, Vlad Dracul—şi nu un presupus Dan Voevod—, şi el îşi va fi trimis contingentul. De un ajutor muntean nu vorbeşte, ce e dreptul, Hunyady, în cunoscuta-! scrisoare din 8 Novembre 1443, dar aceasta nu enumeră decît forţele duşmanilor. Fusese chiar propusă de Iulian Cesarini, legatul, calea prin Ţara-Romănească pentru expediţie, şi vedem pe cance-lariul Boemieî recomandînd-o. Şi în Octombre credeau Ra-gusaniî că regele ar putea să fie acolo.
   XII.   în 1444,—lupta de la Varna, fără menţiunea concursului românesc.
   Ajutorul muntean a fost condus — acest punct e acum stabilit — de însuşi Vlad Dracul. La J August, trei zile după proclamaţia prin care regele Vladislav declara că începe iarăşi războiul, Domnul era la Tîrgovişte şi întăria tratatul de comerţ încheiat odinioară de «Mircea Voevod răposatul, părintele nostru», şi reînnoit acum, din parte-I, de «domnul Ioan de Hunyad, Voevodul ardelean»2. *
   * Cronicile citate mal sus şi aceia din Acte şt fragmente, III, p. II.
   1 Copiile citate.
www.dacoromanica.ro
XXII
PREFAŢĂ
   Peste puţin, expediţia începu. Vlad o urmâ, reunindu-se la Nicopol, cu maî multe mii de soldaţi, şi se luptâ vitejeşte la Vama, nu fără să «e gîndească, d sau ţeraniî săi, în rîndul întăiu la prada turcească, din care ni se spune că se îndulcise din bielşug la 1442 '.
   Merită să fie semnalate însă două locuri din cronicile ve-neţiene inedite. Cel d’intăiu vorbeşte de pregătirile de trecere la Nicopol (trecerea grosului armatei se făcu la Orşova însă) ;
         Nota per memorja chelj che xb ad pervegnir per hooor dj chris-tianj, chome lo exserzito di christianj e gera andadj per pasar la Danoja, adj xvnj de seteobrio i se mese tuti in ponto e aprexe[n]tase suxo la riva dela Donoja, ad uno logo che se quiamava... (sic), che xh per mezo Nicho(sto)polj; dove li aveva fato far una grandi-nisima quantitade de navilj d’ogni sorta. E, siando apariade tute chose che lj feva de mestier, chon el nome de spirito santo, U se mese a pasar; dove lâ li fd al’incontro molti Turqoj; e qul di fo morţi asaisisimi da una parte e dai altra. Pur ale perfin el rb de Ongaria con li soj christianj vigoroxamente hodenne la soa iutenzion, zob qul pasa tutj. E, adj XXlj del dito mexe, tutj fono pasadj, e vene conquistando tuto el piaxe, e in fina quelo ;orno haveva abudo tre groşi luogi. E vâ seguando la vitoija. Pregando Idio che sia semp'er con loro, E quelo scgirâ, di tempo in tempo jo ve ne faro nota. Nota che la zente cristiana fo persone xxm e holtra.
         (Cronica F 160 din Dresda.)
   Poate că e vorba aici de trecerea Romînilor, cari luară, cum s’a văzut, acest‘drum al Nicopoleî.
   în alt pasagiu, ce am publicat înnainte *, ni se descrie o luptă la Dunăre, pentru- o cetate, care, la prima vedere, nu se poate identifica. Aş pune-o bucuros şi pe aceasta în sama luptătorilor noştri, pentru că de vre-o ciocnire la Dunăre a oştilor regale cu Turci! nu ştie nici un izvor. Dar în realitate e vorba de lucruri petrecute în 1445, cînd, în adevăr, în Septembre, «şepte corăbii», cu legatul şi căpitanul burgund, Wavrin, erau pe Dunăre, atacînd cetăţile turceşti.
   XIII.    Se spune că după luptă Vlad Dracul ar fi oprit în cale pe Ioan Corvin şi nu i-ar fi dat drumul decît cu sila şi că de 1
    1 Lf, KOhler, Dic Schlachten von Nikopolis und Vama, Bresslau, 1882. 1 Acte şi fragm., I, c.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XXIII
aici ar fi resultat între cei doi oameni o duşmănie care nu se mîntui decît prin moartea celui mal slab. Aceasta o a-firmă Chalkokondylas, un scriitor bine informat despre noi, şi Thur6cz, iar, cu oare-care modificare, Dlugosz, după care Hunyady ar fi fost oprit de «al săi» (aî lui Vlad) şi liberat cu cinste de Voevod.
   Să vedem ce argumente aduce Bizantinul.
   Vlad ar fi fost furios pe Hunyady că l-a prădat în cale cetăţile. Dar ştim prin cel mal bun povestitor al campaniei, Andrei de Palatio l, că Ungurii n'au trecut prin Ţara-Romă-nească şi că s’au întîlnit numai la NicopJOl cu Vlad.
   Hunyady ar fi pîrît pe Domn că ţine cu Turcii, şi ar fi fost o mare ceartă între dînşil. Şi Palatio afirmă că la Ni-copol Vlad s’ar fi dezvinovăţit pentru că se închinase Turcilor, prin frica de aceştia şi lipsa de ajutor din Ungaria. Dar de o asemenea închinare şi de o puftare favorabilă Turcilor a lui Vlad în 1442-4 nu e nici o dovadă. Din potrivă, în 1442 el se declarase nu se poate mal lămurit pentru creştini
   Dar să ne mal oprim asupra lucrului.
   Palatio nu spyne nimic de prindere, ci arată că au scăpat bine numai aceia pe cari i-au călăuzit Muntenii®.
   în Maiu 1445. Hunyady, vorbind Papei despre catastrofa de la Varna, acusă pe dinaştil vecini, aî Ţeriî-Romăneştî, Moldovei, Serbiei, etc., că l-au îndemnat la luptă fără a-1 sprijini. Dar el nu zice nimic despre oprirea sa de Vlad. Pe cînd în 1448) arestat de Despotul sîrbesc Gheorghe Branco-vicl, el nu s’a sfiit să proclame public lipsa de credinţă şi nerecunoştinţa acestuia.
   Actul de violenţă al lui Gheorghe se explică prin faptul că în adevăr ţara acestuia fusese prădată de cruciaţi în cale. Gheorghe se închinase de fapt Turcilor înnainte de campanie. Nimic din aceste motive nu intervine la Vlad.
   Corvin se întoarse apoi îndată în Ardeal, şi despre el nu
    1 Un tratat al lut şi in anexă la ediţia citată a lui B. de la Brocqufore.
    * Palatio a fost tipărit şi In Lewicki, Codex epistolari’s, ii (In Afon. medii aevi Poloniae).
www.dacoromanica.ro
XXIV
PEEFAŢĂ
s’a auzit nici un zvon fabulos ca despre ceilalţi şefi creştini. Şi, în fine, în 1445, Papa scrie direct lui Vlad, întrebînd dacă nu e la el legatul şi îndemnîndu-1 la luptă l. Ar fi făcut-o dacă, informat, cum trebuia să fie, de Hunyady, ar fi ştiut despre trădarea Voevoduluî?
   Explicaţia e aceia că s’a strămutat în 1444 ceia ce se în-tîmplâ în 1448, atribuind lui Vlad rolul lui Gheorghe. Nimic mal uşor decît aceasta pentru cronicari cari nu scriu despre lucruri apropiate şi imediat după săvîrşirea lor,
   XIV.    S’a pretins după bătălia de la Vama, multă vreme, că regele Vladislav ar fi scăpat de moarte şi s’ar fi refugiat cu cardinalul Iulian — care şi el, de fapt, murise în luptă — «în părţile Ţeriî-Romăneştî» 2. Pentru a-1 căuta acolo porniră prin gurile Dunării, pe la Chilia, prin cursul inferior al rîuluî, pe la Brăila, două din corăbiile trimise în Orient, pentru triumful credinţi!, de ducele Burgundieî.
   Un sol fu expediat în Ungaria, şi se luă o înţelegere cu baronii rămaşi fără stăpîn şi cu Vlad Dracul pentru o expediţie, pe uscat şi pe mare, la Nicopol, după strînsul griului. Ştiri în această privinţă se dădură comandantului flotei, cardinalul de Veneţia, nepotul Papei, şi el veni, cu toate puterile, aducînd cu sine şi pe pretendentul turc Saugl. Ca loc de întîlnire se dăduse Brăila.
   înnainte chiar de a sosi flota întreagă, Wavrin, «căpitanul» hurgund, merse cu tînărul Mircea-Vodă la Vlad şi, fiind acolo şi delegaţi unguri, un tratat se închei^ pe la sfîrşitul lui Iulie 1445. Se hotărî întăiu un atac în potriva Silistreî, pe care odinioară o dărîmase Romînil. Ştim că aceasta s’a întîmplat în cursul marilor biruinţl, din 1423, ale lui Dan al II-lea contra Turcilor*.
   Sosirea lui Hunyady, la care se trimisese Saugl, fu însă zăbovită pănă în Septembre. Până atunci flota rămase să
    1 Lewicki, l. c.
    1 V. Notes et extraits, seria I, L
    * Cf. Chilia si Celatea Albă şi Notes et extraits, l. c., la această dată.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XXV
facă o expediţie contra cetăţilor dunărene, cu ajutorul singur al Rominilor. Ea plecă din adăpostul de la Brăila la 16 August. Silistra, înnaintea căreia se înfăţişă întăiu, era foarte bine apărată, şi gîndul de a o ataca fu părăsit.
   Corăbiile burgunde pleacă spre Nicopol, urmate de tînărul Mircea, pe o luntre. Ele se opriră din nou la Turtucaia, garniso-nată numai de o sură cinci-zecl de Turci. Opt tunuri, cite erau pe corăbii, ajungeau ca să iea castelul pătrat şi turnul cetăţii. Totuşi, acesta fiind masiv, numai focul putu să scoată, în ziua de 30 August, pe apărători, în fruntea lor cu un subaşi. învingătorii se luară la ceartă apoi pentru cîştig, în dauna prinşilor, cari fură măcelăriţi. Aceasta nu-I împăcă însă, şi Voe-vodul se despărţi supărat de comandantul frances, pe cînd, pe malul bulgar, Turtucaia ardea în bruma nopţii «ca un cărbune, aşa de roşii îl erau zidurile*. *Et disoient Ies com-paignoms de Pyfcardie que, pour une nuit Saint Jehan, ils n’avpient jamais veu plus beau feu.»
   După cîteva neplăceri cu cardinalul, care fusese oprit în cale şi nu se luptase la Turtucaia, cruciaţii şi Romîniî plecară spre Giurgiu, unde credeau iarăşi că au a face numai cu vre-o trei sute de Turci, pe cînd oamenii Iul Vlad singuri erau 5.OOO, cu două tunuri mari (bombarde). Domnul însuşi venise să vadă cum se iea cetatea, pe care tatăl său, adecă Mircea, o zidise în insulă.
   Tunurile făcură aici mal multe daune decît folos. Dar, cînd mijlocul de constrîngere al focului fu întrebuinţat, comandantul, care era, — cum vedem din Cronica veneţiană, — iarăşi fiul vestitului Turacan-beî, se predete lui Vlad Dracul, care luă ast-fel în stăpînire cetatea Giurgiu, «la Georgie* pentru Wavrin, iar, pentru bail, informatorul Veneţienilor, Justa (de unde Tusia). Cu acest prilej, Vlad ar fi explicat aliaţilor săi ce uşor pot pătrunde Turcii Ia dînsul şi în Ardeal prin acest pas întărit şi ce lesne îl poate el face al răsplăti paguba la întors. El asigurase că nu era piatră din cetate care să nu fi costat o piatră de sare pe Mircea şi că, avînd Giurgiul, femeile din ţara lui ar lua Ţara Turcească numai cu fusele.
www.dacoromanica.ro
XXVI
PREFAŢĂ
   Turcii din cetate se dăduse în schimbul asigurărilor celor mat sfinte. Dar şeful lor ar fi fost acela care prinsese oare-cînd pe Vlad; şi, cum se obişnuia în acele timpuri aspre, el fură ucişi, prin trădare, de tînărul Voevod Mircea, după ordinul «drăcescului» său tată.
   După cererea lui Vlad, căruia-î venise ziua răsplătirii, creştinii merseră la Rusciuc. Aici Turcii fug, arzînd tot în urmă. Bulgarii, bucuroşi de isprăvile coreligionarilor lor, alergară să se dea în mînile Domnului. Opriţi în cale de Turci, în-cunjuraţî pe un deal, eî fură liberaţi de Voevod cu 4.000 din al săi. El trecură «trei zile şi trei nopţi», şi ar fi fost «de sigur 12.000 de oameni». «Şi ziceaţi cel ce i-au văzut că erau aşa cum sînt Ţiganii.»
   Trecînd supt bătaia tunurilor înnaintea Nicopoleî, bine apărate, corăbiile se opriră la Turnu : «turn rotund, încunjurat cu ziduri en maniere de brayes», ocupat de Turci, cu* pagubă mare a lui Vlad. Aici, la 12 Septembre, veni trimisul din Ungaria cu vestea că sosesc Ungurii. Eî şi sosiră în adevăr, cu Hunyady în fruntea lor.
   Expediţia munteană a guvernatorului, făcută pe uscat, fireşte, era cunoscută pănă mal dăunâzî numai prin scrisoarea lui cătră Papă, cu data de 29 Novembre 1445 l. Amănuntele asupra eî se pot afla numai din izvorul frances, de o extraordinară bogăţie.
   Vedem pe Hunyady visitînd pe legat şi peWavrin bolnav de reumatism, încercînd a lecui» pe acesta din urmă. El participi la asediul «Turnului». Acesta fiind rotund, flacăra se prelinge nurilaî pe lîngâ el; sfărimarea apărărilor exterioare nu înspâimîntă nici ea pe Turci. Aşa se pierd în zădar cincisprezece zile şi, pentru a nu se zăbovi prea mult campania proiectată, creştinii merg la gura Jiului, unde aşteptau luntri muntene pentru trecere. O oaste turcească, în cinci cete, îi urma pe cellalt mal. în cale, Ungaro-Romîniî se opri au în cîmp pentru noapte, chiuind de trei ori sara — «a l’heure que on sonne Ies pardons parmy le pays de France» — şi
    1 în Schwandtner, Scriptores, II (Scrisorile lui Ioan de Zredna)
www.dacoromanica.ro
PBEFAŢĂ
XXVII
dimineaţa, şi chiar une ori noaptea, pentru a speria pe duşmani şi a face să nu li se depărteze caii.
   Abia în şese zile se suiră corăbiile în susul apei pănă Ia gura Jiului, nu fără să sperie în cale pe Turci prin chiuiturile al căror secret îl aflase de curind cruciaţii. Aici văzură Rahova dă-rîmafcâ în 1396, cu desăvîrşire, de Ungurii luî Sigismund regele.
   Ruinele fură întărite cu tunuri şi arcaşi, cari ţinură în Ioc pe vrăjmaş. Timp de «două zile şi două nopţi» trecură apoi' oştile. Lupta fu oferită, dar Turcii se retraseră» arzînd. Hu-nyady-şî aducea aminte de Varna şi, observînd că n’are nici provisiî, el porunci întoarcerea. Iar aliaţilor apuseni li dădu sfatul caritabil să plece cît mal iute din Dunăre, unde în curînd i-ar prinde ghiaţa şi corăbiile ar fi arse de Turci. Cruciaţii ascultară, şi la 2 Novembre eî erau la Con-stantinopol. Fireşte că el nu se gîndiră a se amesteca în afacerile ungureşti, recomandînd un prinţ burgund pentru tronul vacant1.
   Deci, în 1445, Domn în Muntenia era tot Vlad Dracul, şi fixarea la această dată a scoaterii luî prin Hunyady e o greşeală. Schimbarea s’a făcut numai după cîtva timp, şi în alte împrejurări decît cum se crede de obiceiu.
   XXV.      în 1446 toţi făcură pace cu Turcii. Burgunziî se în. toarseră ; Veneţia reînnoi tratatele sale cu Sultanul. Afacerile interioare ocupaQ Ungaria, unde în Iunie Hunyady fu ales formal ca regent. Vlad crezu că-I e iertat şi luî să se împace cu Turcii, cari făceau pregătiri, al căror scop nu-1 cunoaştem, în April al acestui an. El împăcă pe Sultan, probabil prin daruri.
   Ceva care nu e bine lămurit interveni însă în relaţiile dintre guvernatorul ungur şi Voevodul muntean, de vreme ce Hunyady crezu că Vlad nu mal poate fi tolerat. Se pare că Vlad restitui Sultanului pe Bulgarii ce se refugiase la
     1 Cum s'a pretins. V. Fessler, Geschichte von Ungarn, II. Cele povestite de noi se razimă exclusiv pe Cronica lui Wavrin.
www.dacoromanica.ro
XXVIII
PBEFAŢĂ
dînsul: aceştia ar fi «cele patru mit de suflete creştine liberate de la Turci în războaie anterioare şi pe care, făcînd pace, le-a dat iar robie?», după o scrisoare contemporană1. De Crăciun în anul 1446 Hunyady nu era la Buda, ci plecase în Ardeal şi Ţara-Românească- în Ianuar, el se lupta aici cu «rebelul» Coroanei ungureşti. La 15 ale lunii încă, se ştia că el e acolo, că «Ţara-Romănească a fost supusă iarăşi Ungurilor», că e un bun început, dar că pentru a-1 desăvîrşi mal trebuie lucru şi presenţa personală a biruitorului. Altfel s’ar aduce de peste munţi o «praecaria pax», şi învinşii erau încă de temut. Ceia ce arată că la această dată Vlad era încă vifi şi se afla în fruntea partisanilor săi.
   Dar Corvin nu-1 mal voia pe dînsul. El avea cu sine un Domn mal sigur. Să ne ocupăm de acesta.
   Ar fi fost, după Chalkokondylas, «Dan fiul lui Basarab» ; după Thurocz, «alt Voevod»; după Dlugosz, un anume «Standul». Istoricii noştri se ştie că au făcut din el un «Dan al Illiea», admis de toată lumea. I se atribuia chiar o Domnie anterioară, care am văzut că nu se dovedeşte prin nimic.
   însă nici un document de la acest Dan nu s’a păstrat, în 1448, la 31 Octombre, ca Domn se constată un Vlad, care scrie Braşovenilor, în timpul lipsei lui Hunyady, atunci în luptă cu Turcii2.
   Acest Vlad e «Vladislav, fiul lui Dan», şi se admite că el ar fi fost moştenitorul lui «Dan al IIIlea», atunci în lagărul unguresc. Fiul ar fi administrat ţara în lipsa tatălui.
   Dar tonul scrisorii e al unul de-sine-stăpînitor. Vlad, chemat la o sfâtuire în Ardeal, refusă, pănă la întoarcerea din războiu, nu a tatălui său, ci a lui Hunyady. El descrie scurt şi energic lupta de la Cossovo, şi, iarăşi, e vorba de Hunyady, dar nu de tată. «Dubium est de vita ipsius», spune el de viaţa lui Hunyady, iar de viaţa tatălui său n’are nici o grijă. Revenind guvernatorul, spune Vlad, «vom face» — *
   * In Schwandtuer, II; scrisorile citate, 15 Ianuar 1447.
   1 Copiile citate. Analisată In I. Bogdan, Vlad Ţepeş, pp. 67-8.
www.dacoromanica.ro
PEEFAŢĂ
XXIX
adecă eil — «pace cu dinsul». Nu scrie aşa un ispravnic de Scaun,
   Deci Vlad era Domnul din 1448. Ce loc rămîne pentru Dan? Cine l-a scos? Cînd a murit? Cum? Nici un răspuns.
   Un «Dan fiul luî Basarab» nu se poate, Basarab fiind nume de botez, şi singurul Basarab ce sar putea presupune că trăia pe atunci, fiind cu totul tînăr. Se poate însă «fiul lui Dan», şi acesta ar fi Vladislav, care nu uita să pomenească numele tatălui său.
   Mal e o greutate însă. Thurocz spune că, venind asupra lui Vlad Dracul, Hunyady prinse pe acesta şi pe fiul săfl ; Mircea, cari, cum ştim pe mal multe căi, fură tăiaţi la Tîr-şor. Şi adauge: «Fiului răposatului Dan Voevod i-au scos ochii». Şi Dlugosz afirmă şi el că pe StanciiT-Dan, «pe care avea de gînd a-1 face Domn, l-a orbit».
   E o şaradă curată. Ce căuta «fiul lui Dan»—notaţi: fiul lui Dan—la Curtea duşmanului familiei sale: la Vlad Dracul ? Sau, dacă-1 adusese Corvin, de ce să-I scoată ochii ? Şi, dacă i-a scos ochii luî, pe cine a pus Domn, pe altul ? Şi, mal sînt exemple de scoaterea ochilor în Ungaria secolului al XVlea?
   A fost însă vorba aici de «Ioan» (Iw) fiul lui Danciul Voevod, care rătăcia în peninsula balcanică la începutul secolului al XVlea. Acesta, ni se afirmă, era orb.
   Dan Voevod din 1429, ni spune Cronologia tabelară, a avut «doi feciori, pe Danciul i Basarabă». Basarab de pe vremea luî Ştefan-cel-Mare era fiul lui Dan al Iile».
   Aceasta — pe la 1470-80 — e vremea cînd se manifestă fiii acestui Domn mort tînăr, probabil. Vladislav Dan şi fratele lui, Dan, rămîn deci să fie fiii luî Iw Dan orbul, fiul luî Dan1-
    1 In documentele din Braşov tipărite de Mileticî în Sbornicul bulgar, rnr, sînt mai multe scrisori atribuite luî Dan al IIt,ea. Aceia de la «Dan fiul luî Dan Marele-Voevod», menţionînd pe «Împăratul rege» (Sigismund) e de la al Il,rn. Aceia în care se presintă pllngeri contra luî «Dracul» şi aceia în care «Dan» iea titlul de «^iSpTiu/ (cf. Bogdan, Vlad Ţepeţ, p. 10, n. 1) sînt de la pretendentul Dan, omorît de Ţepeş (v. articolul mieu asupra acestuia, în Convorbiri literare pe 1901).
www.dacoromanica.ro
XXX
PBEFAŢĂ
   XVI.     Au luat parte Romîniî la lupta de la Cossovo din 1448, în care — cum spun, dînd ziua, şi cronicile sîrbeştî — a fost învins marele Hunyady? Bizantinii afirmă lucrul, menţionînd pe «Dan» şi numărul trupelor lui.
   Hunyady nu pomeneşte nimic despre Munteni, cari n’au dat decît poate vre-un contingent fără însemnătate. Am văzut cum Vladislav, Domnul real din 1448, considera expediţia ca un lucru cu totul străin de dînsul. Şi aceasta într’o scrisoare către Braşovenii lui Hunyady, nu într’o îndreptăţire către Turci.
   Dar iată că, în cronicile turceşti chiar, la Neşri, se vorbeşte de un atac muntean în 1448, înnaintea luptei decisive:
        De ceialaltS parte, Valahii, cari erau cu Ungurii, şi-au iăcut planul să treacă Dunărea şi să prade cu foc si sabie Ţinutul Nicopolei. Dar Paşii acelor margini: Mehmed-bcg, fiul lui Firuz-beg, şi Hasan-beg, şi alţii, luind cu sine citeva mii de achingli, au plecat să alunge îndărăt şi să împrăştie pe Valahi; care plan rcuşindu-li bine, creştinii au fost împrăştiaţi şi au suferit o mare înfrîngere.
   însă povestirea se aplică Ia alt ceva. Examinînd-o bine, se vede că ea caută a traduce pe turceşte realitatea expediţiei de pe Dunăre, din 1445.
   Rolul lui Vladislav în războiul turco-unguresc fu altul: el negociâ pacea şi fu cuprins într'însa.
   XVII.     Expediţia lui Mohammed al II-lea contra lui Ţepeş e şi ea pomenită în analele sîrbeştî, şi se înseamnă înlocuirea Voevoduluî revoltat prin fratele său credincios Radu.
   Una din cele mai vechi cronici turceşti, anonimul de la 1486, povesteşte lucrul astfel:
        După aceia Sultanul Mohammed a făcut expediţie în potriva Ţeriî-Romăneştî şi a ajuns până la Dunăre. Dracul-Oglu Kazikli, necutezînd să se măsoare pe faţă cu Sultanul Mohammed, a plănuit un atac de noapte, dar a fost bătut şi a fugit. Fiindu-î oştirea din nou bătuta, a rămas singur şi, părăsindu-şî ţara, s’a dus în Ungaria. Dar regele Ungariei a ucis pe Kazikli Voevod. După aceasta Sultanul Mohammed a pus Domn al Muntenilor pe fratele lui Kazikli.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XXXI
   Ne oprim puţin aici pentru a discuta cunoscuta scrisoare care a fost causa întemniţării lui Ţepeş refugiat la regele Ungariei. Jată-î întăiu cuprinsul 1 * *:
         ţflaperatorum imperatori ct dominorum domino qui sub sole sunt, magno admirato et magno Sultano Mahumeti, in omnibus for tu nat o loannes Voivoda et dominus Valachiae humilem subiectionem. Servus ego magni imperii tui, certiorem te facio me hodie ad terram meam proficisci cum exercitu, et confido in Deo obtenturum me illam, nisi tuo praepediar imperio. Ideo Magnitudinem Tuam supplex oro ne meum erro-rem et peccatum magnum meum inspicias, quoniam imprudenter in te peccavi et malum feci in terra tua, sed misereatur mei tua clementia atque indulgeat ut legatos ad te mittere possim. Mi hi nota est omnis transylvana regi o et omnis Hungaria et conditiones locorum rerumquc calleo. Si placuerit imperii tui Magnitudini, possum pro redemptione de-licti mei totam regioliem transylvanam tuis manibus tradere. Cuius pos-sesaionem adeptus, poteris omnem Hungariam Tuae potestati subiicere. Legaţi mei plura ad te deferent. Ego, quoad vixero, tuus ero incon-cussae fidel servus. Deus magni imperii tui multos faciat annos. Scriptum in Kothcl, VII0 idus novembris 1462. Euerunt et aliae binae litterae, ciusdem fere sententiae: unae ad Bassam, alterae ad Tboenonae [Molda-viae] dominum, ut pro se intercederent apud Magnum Imperatorem.
   Se spune şi aceia că scrisoarea a fost tradusă în latineşte din bulgăreşte.
   Să-î vedem acum sensul.
   La 11 Iulie Sultanul era în Adrianopol, iar flota nu i se întoarse de la Chilia decît mal târziu. Sultanul «instalase» pe Radu, fratele lui Vlad, numai de formă, căci locuitorii ţerii nu se vedeau nicăiri. Bailul scrie: «Mohammed a lăsat pe la hotarele ţerii (circa i confini) pe fratele lui Dracul cu cîteva cete de Turci, pentru ca să ispitească pe Munteni ca să lase pe Dracul şi să vie la cestălalt».
   Se auzi în Iulie că Radu ar fi fost prins de Vlad şi tras în ţapă cu «aproape 4.000 de Turci». Vestea porni de la Constantinopol, ajunse la Veneţia şi se răspîndi pretutindeni 8.
   Dar era o zădarnică înşelare a creştinilor, şi lucrurile stăteau altfel. Radu izbuti a pune mîna pe familiile boierilor
                     1 Commentarii, ed. din 1614, pp. 296*7. Despre amănuntele ce se dau acolo
asupra vieţii şi cruzimii lui Ţepeş, voiu vorbi aiurea.
                     ! Cf. Chilia fi Cetatea Albă, unde se dau izvoarele ; Acte st fragmente, 111.
www.dacoromanica.ro
XXXII
PREFAŢĂ
adăpostite undeva pe la munte. Pe de altă parte, poate în urma unei ciocniri cu Ştefan, oastea rămasă cu Vlad se împrăştia. Acesta e cuvîntul: «dispercio Velladi», spune un izvor contemporan1 * * *.
   Ştirea aceasta sosi la Calfa abia la 21 August, multă vreme după ce plecase Sultanul, şi chiar flota. Iar la 19 solii lui Vlad, probabil înştiinţaţi că nu mal represintă pe nimeni, plecau din oraş.
   Deci, atunci Domnul fără noroc trecu munţii în Ungaria.
   De aici avea drept să aştepte ajutor. Regele veni în Ardeal; la 17 Septembre, el era la Turda. Planul să ti era să facă o mare expediţie în principate, de care să se asigure, în locul lui Radu s’ar fi întors Vlad, iar alt aliat turcesc, Ştefan al Moldovei, ar fi fost scos în folosul lui Petru Aron, predecesorul său. Vedem în adevăr că Matei îl cere dela Voevodul Ardealului ^în 1462.
   La 20 Novembre, regele era în Braşov şi se pregătia, de .sigur, să treacă munţii pentru a pune iarăşi în Scaun pe Vlad. Acesta din urmă plecă împreună cu avangarda, pe care o comanda cineva împăcat de curînd cu Matei, Giskra, temutul şef de bande*.
   La 26 Novembre însă, Tommasi, ambasadorul veneţian, care se afla în lagăr, trimitea acum guvernului său vestea că Dracul a fost oprit (casus retenlionis Draguli), şi regele adăugea o scrisoare a sa, cuprinzînd, pe lîngă lămuriri în această privinţă, fără îndoială şi scrisoarea de trădare a lui Vlad. Ea fu comunicată şi Papei, pe atunci Piu al II'lea, în memoriile căruia, redactate mai târziu, ni s’a şi păstrat. Iar, la 15 Ianuar 1453, Veneţiamulţămialui Matei pentru scrisorile în care i se comunica acest infestus casus al «Domnului de odinioară al Ţeriî-Romăneşti, care a încercat să facă o astfel de crimă în potriva persoanei regale şi a regatului»5,
   1 Socotelile CaffeT, In Acte şi fragmente, III.
                   * Cf. Fessler, Gesch. v. Ungarn, Hurmuzaki, II şi II1; cronica austriacă
din Miinchen, în Bogdan, Vlad Ţepeş.
   8 Acta extera, la această dată.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢA
XXXIII
   Se poate spune în ce împrejurări a fost scrisă, expediată şi prinsă scrisoarea ? Credem că da. «Rothel», de unde e datată, este «Roche), Ruchel», cum se numeşte şi în corespondenţa braşoveană Rucărul. «Azi plec în ţara mea cu oastea», spune Vlad, şi aceasta se potriveşte cu presenţa sa la pasul de trecere.
   Data de 7 Novembre a scrisorii e şi ea potrivită cu izvoarele şi, ca şi stilul, se poate aduce în sprijinul netăgăduitei autenticităţi a misivei.
   Vlad venia cu Ungurii, dar el ştia bine că numai cu dînşiî nu poate să rămîie. în lumea turcească se minţia mult şi se primiaă multe minciuni, pănă la ceasul potrivit pentru răzbunare. învinsul din Iunie se făcu a uita întreaga campanie care-i zdrobise tronul, şi el vorbeşte numai, cerînd iertare, despre prâdăciunile ce făcuse în anii precedenţi. Şi, ca să înduplece şi mal mult pe Sultan, îl făgăduia să-l călăuzească în Ardeal, ca odinioară Vlad Dracul pe Murad.
   Dacă scrisoarea ar fi mers unde trebuia, Vlad ar fi domnit în linişte despre toate părţile. Dar era fratele său Radu pe aproape, şi erau Saşii, cari încheiase încă din August o pace cu noul Domn1, Cineva prinse scrisoarea şi o dădu regelui. Acesta întrerupse imediat expediţia, şi trimise lui Giskra porunca de a opri pe Vlad şi de a-1 trimite la Buda, unde să se pocăiască în temniţă.
   XVIII.     Cronica sîrbească înseamnă la anul 1472 moartea lui Radu-cel-Frumos. Apoi . o campanie fără succes a luIMehmed-Paşa în potriva lui Ştefan-Vodă, în acelaşi an 1472. După aceasta, luptele în Albania ale beglerbegulul, pe care tot atunci, în 1474, l-ar fi bătut şi ucis Voevodul moldovean. O iarnă aspră. Apoi, în 1474 încă, uciderea lui «Ţepeş Vlad» de către «Basarab». în sfîrşit, campania din 1475 Şi lupta de la Racova.
    1 «Cum Iiluetri principe Radul, nune yaivoda partium transalpinarum > Copii de documente braşovene la Ac. Rom.
    63473. Voi. III.                                                   IU
www.dacoromanica.ro
XXXIV
PREFAŢĂ
   Să vedem ce e adevărat şi ce e falş în această încurcătură.
   Un timp, Radu trăi în bune relaţii cu Ungurii. în 1463, Februar, el dă ştiri în Ardeal despre pregătirile Turcilor contra acestei provincii. în Chilia lui stăteau probabil încă Ungurii aduşi de Ioan Corvin, tatăl regelui Matei.
   Dar în 1465 cetatea fu cucerită de Ştefan-cel-Mare, care, înnainte de a face acest pas, se închinase Polonilor.
   Aceasta însemna lupta cu Ungurii. Ea nu se întîmplâ încă în 1466, dnd vedem în Septembre pe Turci, supt vestitul sangeac Ali-beg, apărînd la Vidin, cu 10.000 de oameni. Dar regele putu să treacă în Moldova la 1467, — pentru a fi învins şi gonit.
   în 1468, din Suceava, toţi boierii Moldovei, aşa cum îl găsim şi aiurea, scriu Braşovenilor, la 27 Iulie, trimiţînd la dînşil pe un anume Iliaş, căruia să-I spuie ce doresc, în toată încrederea. Era, probabil, vorba de negocieri de pace1.
   Iar această pace nu se închei^ decît foarte târziu. Abia era vorba de dînsa în acest an 1468, cînd se zvonia în primăvară de pregătirea unei năvăliri turceşti şi se numia chiar acela care ar fi sâ-î stea in frunte : Ali-beg, blestemul dumnezeiesc asupra ţerilor vecine.
  'Turcii nu par să fi venit însă, nicăieri. Dar în anul următor,‘1469, lupta izbucni între Moldova polonă şi Ţara-Românească închinată Ungurilor, cari o sprijiniau mal mult decît chiar Sultanul. La 10 Mart se ştia în Ardeal că «cel doi Domni se gătesc cu oştile». în Februar însă, la început, Radu era la Bucureşti, şi nu spunea nimic de aşa ceva. Şi iarăşi, în Novembre, Vornicul Neagu nu spune nimic despre ce s’ar fi întîmplat.
   E de crezut că, deocamdată, duşmanii se ţinură numai la pregătiri şi ameninţări.
   Dar la 27 Februar 1470 se menţionează de Cronica moldovenească luarea Brăilei, care fu distrusă. A doua zi-1 gă-
   1 Tot ce s’a spus pană aici se razimă pe copiile de ddcumente ardelene, in Bibi, Ac. Rom.
www.dacoromanica.ro
PBEFAŢĂ
XXXV
sim pe Radu Ia Buzău, plîngîndu-se Braşovenilor că vînd arme Iul Ştefan.
   Radu va fi fost acela care a îndemnat pe Tatarî în potriva Moldovei, în vara aceluiaşi an, — cea d'intăiQ năvălire a lor. Dar oştile nu se întîlniră încă în cîmp deschis.
   în 1471, primăvara aduce pe Ştefan. Acum se dă o luptă, la Soci, în ziua de 7 Martie. Radu e bătut; i se iea sceptrul; i se prind boierii, din cari numai doi sînt iertaţi. Fugarul •chiamă pe Turci, şi-î vedem veniţi în ţară. El întăreşte o cetate la hotare, Crăciuna, şi Ştefan e silit a cere mijlocirea Polonilor b
   Acuma Domnul Moldovei se gîndia la stabilirea unul om al săă în Scaunul muntean, şi-l şi avea la îndămînă, pe Ba--sarab, fiul lui Dan, căruia i se dădea porecla de Laiotă, însă numai de duşmani. El trăise şi în Ardeal, pe la Sighişoara, cu fiul care-î purta numele2.
   în vre-o zi de primăvară din 1472, vedem pe Radu «în tabără», aşteptînd. El scrie Braşovenilor, «într’o Duminecă». Ce face regele? S’a împăcat cu Casimir din Polonia (Nu încă, Măria Ta!)? E la rege «fratele Pongrâcz, Voevodul Ardealului» ? «Şi, mal ales, ce face Ştefan, duşmanul nostru, şi Laiotă? Tot vreau să vie cu oaste să prade ţara noastră?» îl mal dau dijmă (ca să nu-I prăde şi pe dînşiî) Secuii din Scaunele Odorheiuluî şi Ciculuî? «Şi să-mi mal spuneţi despre Secuii celor două Scaune, adecă Odorheiul şi Cicul, precum şi din alte Scaune, dacă au dat dijma oamenilor către duşmanul nostru, în ce parte-I va duce* ?» 1
    1 Crumcilc MoJdovcJ.
    * Scrisoare iară dată, între copiile de documente ardelene din Bibi. Ac. Rom.
    1 «Ex c&stro thabor... Frater Pongrâcz Vaivoda transilvanus ... Item etiam «le stătu Stephani Vaivc dae hostii! nostro et de Layota, si voluerint exerci-tuali venire ad desolandum regni noştri... Tum etiam de Siculis duorum sedis videlicet Odwarhcl et Cykh, item etiam de aliis sedibus, si decimam homi-nes suorum dederunt hosti nostl'o, qua parte voluerint eisdem transfcrrc.» Documentele ardelene citate.
www.dacoromanica.ro
XXXVI
PREFAŢĂ
   în neputinţa de a se apăra a luî Mateî, ocupat aiurea cu Podiebrad al Boemieî, cu Casimir, — Ştefan ajunsese pe tăcutele stăpînul de fapt al Secuilor. Şi se ştie cum, nefiind el încă pe deplin împăcat cu regele, el îl ajutau în 1475 la lupta dela Podul înnalt, — adevărat însă că şi cu ştirea acestuia.
   In 1472 n’a fost vre-o ciocnire cu Radu. Şi nici în primăvara următoare.
   Dar catastrofa luî Radu se întîmplâ în acest an, 1473. Cronica Moldovei e foarte îmbielşugată şi precisă. La 8 Novembre se împart steagurile la Milcov, care era acum al Iul Ştefan. La 18 începe lupta la «Cursul Apei». în noaptea de 20 tocmai fuge Radu în Cetatea Dîmboviţei, în «Scaunul săQ»t Bucureştii. La 23 Ştefan ajunge aici: Radu fuge din noQ. A doua zi cetatea cade, şi biruitorul iea averile fugarului şi familia acestuia: Doamna, Domniţa. La 25, întorsul spre Suceava.
   Radu se duse la «Turci», la Giurgiu adecă, pe drumul drept ce ducea acolo. Trebui o lună ca din cetăţile vecine să se adune cîţi trebuiafi ca să-l restituie: în ajunul Crăciunului însă, Basarab nu se mai găsia în Bucureşti, ci fugia spre Moldova, cu Turci după dînsul. în sara anului nou, duşmanul ajunsese pănă la Birlad şi azapiî porniau în sus, arzînd cu foc ţara acelui ce provocase pe SultanI.
   Radu rămase el Domn, după campanie ? Nu mai avem nici o dovadă despre aceasta. Nici un 'document de Ia el, nici o menţiune despre el. Ni aducem atunci aminte de menţiunea cronicii sîrbeşti că el a murit în «1472».
   Basarab se întoarse atunci în Bucureşti, dar el se supuse Turcilor. în 1474, aceştia se luptau în Asia, tu Uzun Hasan, şi el merse acolo1*. Acum el devenia duşmanul.
   Cu Ungurii nu se împăcase pe deplin Ştefan la această •dată. Se ştia însă de pe la începutul lui 1474 că beglerbegul,
   1 Cronicile Moldovei,
   s Cronică italiană, in Chilia fi Cetatea Mă.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XXXVII
ce lupta în Albania, va veni asupra Moldovei. Ardealul era ameninţat deci. O înţelegere se va fi făcut între Voevodul moldovean şi Voevodul Ardealului Ştefan Bâthory. Vechiul duşman veni întăiu la Munteni. La i-iă Octombre, el iea cetatea Teleajenuluî şi o ardev Băthory se coboară în ţară, dar, de-o camdată, la 5 ale lunii, e bătut. Cronica Moldovei pomeneşte lupta Ungurilor cu Muntenii şi adauge că în fruntea. Ungurilor se găsia Ţepeluş. Acesta era Basarab cel Tînăr, fiul Domnului muntean, şi el trebuie să fi rămas în Ardeal. «Şi au fost bătuţi Ungurii.» în schimb, la 20 ale lunii, «au bătut şi pe Basarab», adecă Unguriix.
   Dar Turcii, cari se gătiaă să se arunce asupra lui Ştefan, veniră atunci. Eî ocupară toată Ţara-Romănească şi o întăriră. Domnul Moldovei se refugii în smîrcurile pădurcase de la Vaslui, unde se întări. Aici îl găsim în Novembre.
   Laiot luă parte la lupta din 14.75, în care Ştefan izbuti să învingă pe Turci. La 11 Iulie era la Tîrgovişte, în Scaun2. El veni în Moldova şi în 1476, căci biruitorul n’avu timp să-l scoată. După aceasta însă îî sosi şi lui ceasul de pedeapsă: Unguri şi Moldoveni împreună îl intrară în ţară. cuceriră Tîr-govîştea, ridicînd acolo un castel, şi veniră la Bucureşti. In ziua de Crăciun pîrcălabul noului Vlad-Vodă, Ţepeş, putea să anunţe cucerirea cetăţii.
   La S Ianuar 1477 însă, Ştefan era cuprins de grijă pentru soarta lui Ţepeş. Auzise, de bună samă, că Turcii, întorcîn-du-se, îl ucisese, dînd iarăşi Domnia lui Basarab. El întreba din Hîrlăfi, ce se ştie «despre Măria SaVlad, fratele nostru, în Ţara-Romănească» şi bănuia ceva rău ®.
   XIX.    Basarab rămăsese deci, dar nu pentru mult timp. în primăvara sau vara anului 1477 îl găsim la Floreştl, recunoscut îndată de Unguri. Dar în 1479 Domn era fiul lui, Basarab *
    * Aceleaşi cronici.
    * Mileticî, Documentele din Uraşov (Sbornicul bulgar, XIIl), p- 81.
    *    Copil de documente ardelene; la Ac. Rom.: «De facto magnifici Ladislai, fratris noştri, in Magna Walachya,.., aliquod malum».
www.dacoromanica.ro
XXXVIII
pkefaţA
cel Tînăr, iar tatăl pribegia în Ardeal. Aş admite că el fu scos de Turci, cari năvăliră în acest an peste munţi într’o vestită expediţie. La jumătatea lui August, guvernul Ardealului se îngrijia «dacă sînt Tufei în părţile muntene şi dacă Basarab are ceva oaste» 1 *. Tînărul Basarab merse cu dînşiî în •acest războiu, dar, cînd el se mîntui prin victoria creştinilor, nu se dădu Scaunul înnapoî bătrînulul. El fu însărcinat să apere Sibiiul de cetele prădătoare, şi se poruncia hotărît orăşenilor să nu-1 ajute în gîndurile de Domnie ce ar putea să aibă. îl vedem pe dînsul însuşi vorbind de invasia ce pregăteşte «Ţepeluş» 3. Fugind din Scaun,el luase cu sine pe soţia acestui fiu al său. Muri prin 1480, căci în acest an se pomeneşte, către sfirşit, de «Romîniî şi oştenii răposatului Basarab cel Bătrîn, cari stau fără nici o treabă în părţile Ardealului» *.
    Domnia ;luî Basarab cel Tînăr se întinde între campania din 1479 şi moartea Sultanului Mohammed.
    Dacă acesta ar mai fi trăit, ar fi trecut vreme mal puţină pănă la sfârîmarea Ungariei şi supunerea desăvîrşită a ţeri-lor dunărene. Cel ameninţaţi de peire vor fi aflat cu o nespusă bucurie sfîrşitul cuceritorului Constantinopoleî.
    încă din 1481 auzim iarăşi numele unul pretendent adăpostit de multă vreme în Ungaria, Vlad, fiul lui Vlad Dracul şi fratele, de la altă mamă, al lui Ţepeş. Sau, mai bine, Vlad i-a fost numele Domnesc, căci nu putem şti acel pe care l-a purtat mal înnainte, cînd i se zice numai Călugărul. E un fapt însă că era un fiO nelegitim.
    Basarab Ţepeluş voi să-şi omoare concurentul, dar acesta era sortit să-l învingă. Prevăzînd ce-1 aşteaptă, el chemă Turci în ajutor, şi aceştia veniră încă din timpul iernii: regele Matei se temu pentru Ardeal, iar Ştefan pentru Chilia.
    Poate că s’ar fi întimplat una sau alta dacă ar fi trăit Sultanul : sangeacii dunăreni nu puteau sta multă vreme degeaba.
    1 Ibid.
    * lbid.
    *   Ibid. : «Walachy et gentes quondam Bozerab Maiori» in partibus vestris oţioşi sunt»
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XXXIX
Dar la 3 Maiu Mohammed îşi încheia zilele glorioase, şi abia la 20 sosia urmaşul său în Constantinopol.
   Pe atunci se şi pusese în mişcare oştile luî Ştefan şi ale omonimului său, Voevodul Ardealului. Pe la 20 Iunie ele se găsiau în Muntenia, în şesul Rîmniculuî Sărat. Voevodul Moldovei comandă în persoană expediţia. El învinse, ca totdeauna cînd n’avea înnaintea sa oşti strivitor de numeroase. Turcii şi Muntenii fură zdrobiţi, şi Ţepeluş luă fuga, avînd abia cîţîva tovarăşi de nenorocire pe lîngă dînsul. Lupta se dădu la 8 Iulie, într’o Duminecă.
   Expediţia e povestită de cronici, amintită de inscripţia pusă de învingător în biserica comemorativă1 şi descrisă cu amănunte într’o scrisoare a regelui Matei, unul din manifestele pe care obişnuia să le trimeată în lume, chiar cînd alt cineva îi cîştiga o victorie.
   Scrisoarea aceasta se poate apropia de două, scrisori a-dresate rudelor sale din Modena de regina Beatricea a Ungariei a. E vorba în ele de o întîlnire a luî Ştefan cu Basarab, dintre cari cel d’intăiu avea la 60.000 de Moldoveni şi UngurL iar al doilea 20.000 de Turci şi Munteni Neprevăzătorul Basarab ar fi atacat întăiu. Dar neprevederea-î se dovedi îndată, cînd pierdu 8.000 dintre al săi şi scăpă abia cu «patru oameni».
   Dar Beatricea ar fi scriind la p Iulie 1480, şi lupta de la Rîmnic se dete la 8 Iulie 148/. Sînt doliă date de îndreptat, dintre care, ţiindu-se samă că / se scria la sfirşit j şi că un cop’st putea să uite uşor acest j, una se poate îndrepta lesne. Pentru a doua, mi se răspunde de la Modena că e aşa în original: bănaiesc totuşi că a trebuit să fie 19 (XVI1II, nu VIIII).
   Căci e văzut că regele şi regina povestesc aceleaşi lucruri şi că e cu totul imposibilă o mare campanie din. 1480, pe care n’o mal menţionează nici un izvor, şi o zdrobire completă a luî Basarab, care s’ar fi ridicat pentru a fi zdrobit din nou, în tocmai aceleaşi condiţii, cu un an mal târziu.
   Ce s’a făcut învinsul? îl găsim la Argeş, apoi, într’o scri-
    1 In Archiva «Jiu lajî, VI, pp. 475-6. * V. Chilia şi Cetatea-Albă.
www.dacoromanica.ro
XL
prepaţA
soare cu dată de lună, la Piteşti, la 6 August1 2. Apoi dispăru, înnecat în nenorocirea lui8.
   «Călugărul» domni atunci, devenind Vlad-Vodă. Să vedem ce lucruri, nouă se desfac din acţiunea lui politică. Cetim îtr Cronica Moldovei, la data de IO Mart 1482: «Luat-afl Ştefan-Vodă cetatea Crăciuneî, şi aii aşezat într’însa pîrcă-labl pe Vîlcea şi Ivanco».
   Crăciuna era cetatea de la Milcov, pentru clădirea căreia — o nouă Chilie! — se vărsase atîta sînge supt Radu-cel-Frumos şi urmaşul acestuia, Basarab. Ştefan o ceruse probabil de la omul sări, noul Domn, şi, acesta refusînd, el o luase cu de-a-sila.
   Răspunsul veni mal tîrzifl, în 1484, fiind-că până atunci Turcii n’avură răgaz să se gîndească la lucrurile de la Dunăre şi Marea - Neagră. Sultanul cet noii, Baiazid al II-lea, veni în persoană să iea Chilia şi Cetatea-Albă, şi lîngă dîn-sul apăru, cum era de aşteptat, Vlad CălugăruL Făcuse, spune melancolic cronicarul moldovean, «caşi ceilalţi Domni munteneşti, de nu se lepădase de Turci».
   La o nouă pedeapsă a unul nou Domn muntean, nu era de ghidi t. Ungurii trăiafl în pace cu Turcii şi, multă vreme, aceştia nu lăsară liniştită Moldova. Polonii erau prea departe şi prea Poloni-...
   Dar nici piciorul Călugărului nu mal călcă în Moldova, cum şi era de aşteptat cît timp Sultanul nu făcea o expediţie personală sau nuirimitea pe Un fiu al său cu oastea. în 1486, anul luptei de la Şcheia, Turcii trecură numai pe la Munteni.
   în 1490 muri regele Matei, şi tot atunci expiră pacea un-garo-turcâ. Zilele de năvălire se întorceau. Războiul reîncepu în 1491 încă, şi se credea că Turcii vor trece şi pe la Brăila.
   în 1492, toamna, pe un timp cînd şi Ştefan-cel-Mare plătia tribut Sultanului, 5.000 de Turci trecură pe la Nicopol şi intrară în ‘Turnu, pe care Ungurii îl asediase la 1481. De aici, străbătînd ţara, pătrunseră în Bîrsa, dar fără Vlad. El stătea
    1 Agurâ şi Mileticî, Documente romîne (Sbornicul bulgar, IX), p. 340.
   2 Copii de documente ardelene, la Ac. Rom.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XLI
cu mînile încrucişate, pe cînd o ceată mare turcească tăbă-rîse la Slatina şi negustorii şi oamenii cu stare căutau un adăpost în Ardeal.
   Dar, la întors, ţeranii. — cei de o parte, ca şi cei de alta—, prinseră pe Turcii încurcaţi cu pradă, în pasul Tur-nului-Roşu, şi-î nimiciră. Noii sangiacî, Ali-beg din Semen-dria şi Malcoci din Vidin, comandase trupele1.
   în 1493 intrarea «Călugărujuî» cu Turcii în Ardeal se credea iminentă.
   în 1494, iarăşi frică de Turci, cari stăteau la Vidin, la pîndă.
   în definitiv, Călugărul nu era pe -placul nimărui, nici al Ungurilor, cari nu se Jncredeau în el, nici al Turcilpr, cărora nu li se părea om de ispravă, nici pe placul boierilor. în 1494 venia în ţară un «fiu de Domn» cu scrisori de la pretendentul Mihnea, care se intitula «fiul Dracului» şi era, el singur putea să ştie ce. Emisariul îşi pierdu nasul, iar, în anul următor, acel care i-1 tăiase, tronul.
   Bietul călugăr răspopit şi Domn mazil, prin voia ţerii, trecu munţii, sperînd să trăiască în feodele ardelene ale Domnilor munteni, pănă-şi va căpăta iarăşi Scaunul. Acest din urmă lucru încercă să-l facă, ba încă, într'un singur an, de cîteva ori, — însă în zădar. La urmă, în toamnă, regele-i porunci din nou să plece din feode şi să se ducă la Voe-vodul Ardealului, care-i ştie destinaţia.
   Cronica noastră pomeneşte şi ea aceste lucruri, dar ea pune în 1495 chiar moartea lui Vlad, care nu se întîmplâ decît prin 1509.
   XX.     Urmaşul Călugărului fu «fiul său» Radu. Ungurii răspund la solia lui în 1496 prin alta. în anul următor, ei opresc pe Mihnea de a-şî cerca norocul, şi el se duse la Turci, de la cari putea nădăjdui mai mult.
   în 1498, Radu protesta că nu e «nici un Turc» la dînsul, şi avea dreptate. îndemnaţi de Ştefan-cel-Mare, sangiacii du-
   1 Cf. Fessler şi documentele ardelene citate.
www.dacoromanica.ro
XLII
PREFAŢĂ
nărenî găsise un alt cîtnp de activitate în Polonia; şi Podo-lia, Galiţia plătiau pentru liniştea Bîrseî şi Ardealului. în părţile muntene era în sfîrşit liniştea pe care o doria şi evlaviosul Domn, care începuse gonind pe tatăl săii din Scaun.
   De la 1500 la 1503 se formară iarăşi planuri de luptă contra Turcilor, în toată Europa. Ştefan se manifestă din nou în acest sens, pe cînd Radu era bănuit în 1500 că şi-a adus păgînl în ţară1 * *.
   La 1503 însă, din nou Ungurii se împăcară eu Sultanul; in 1504, muri Ştefan-cel-Mare.
   Atunci veniră patru ani grei pentru Radu. în 1504 încă, vara, el fu chemat la Poartă, precum a fost chemat de sigur şi noul Domn moldovean, Bogdan. Acesta putea să refuse, dar bietul Radu — cel Mare numai pentru popi — se duse.
   în 1505, după ce revenise, Turcii trec Dunărea şi fac un lagăr la Turnu. în 1507, ei ocupă din ţară «unele vaduri cu vămi», afară de Giurgiu şi Turnu, pe care le aveau, de Se-verin, care era de mult al Ungurilor, şi de Brăila, care era să mai rămîie ţerii cîtva timp. Ei cer nenorocitului Domn 4-5.000 de Bulgari, ce ar fi fugit în ţara lui. Pentru aceştia din urmă, Radu se răscumpăra cu bani, dar la Constanti-nopol trebui să meargă încă odată. Aceasta-i era răsplata pentru că se încumetase a cere la 1504 de la Poloni locul lui Ştefan-cel-Mare şi pentru că, în Octombre 1507, se încurcase într’un războia zădarnic cu Moldova8.
   De aici se întoarse zdrobit, şi muri la începutul anului următor. Ceia ce ştie şi cronica sîrbeascâ.
   XXI.      Ungurii, cari încheiase abia, pentru Ardeal, un tratat ru Radu, voiaQ pe fiul lui Basarab cel Tînăr, pe Danciul, dar Turcii aduseră îndată pe Mihnea, prin Maia. La 21 ale lunii el era în Argeş şi declara că a cîştigat cetăţile şi boierii, iar de Turci să n’aibă grijă Ardealul. Pornind din Tîrgovişte, el supusese Poienariî.
   1 Copil de documente ardelene, la Bibi. Ac. Rom.
   s Ibid.
   * Acta Tomiciatta şl cronicile moldovene.
www.dacoromanica.ro
pbefatA
XLIII
   Dacă nu era fiul lui Ţepeş, Mihnea ar fi meritat să fie. El se cufunda răpede în voluptăţi diabolice. Un sărac îl ceru să-x scutească de bir sărăcia. — Aî nevastă ? — Am. — Atunci cum nu poţi plăti birul ? — Las nevasta! — Dar nu te voiu lăsa efi pe tine!... Şi nenorocitul fu omorît1 * *.
   în ultimele zile din 1509, cînd regele-1 primise acum ca vecin, el îşi toca boierii.
   Vestea acestui omor, pe care-1 făcu ^cunoscut în Ardeal o scrisoare din i-i“ Ianuar 15 IO, se răspîndi pretutindeni, şi pe Un mineiu păstrat la Biblioteca din Sofia se ceteşte : «S’a scris în anul 7017 . . , Şi în acest an a ucis Mihnea-Voevod pe boierii munteni» *.
   Era un timp cînd cel mici îşi puteaQ permite orl-ce. Trebui o mişcare a ţeril pentru ca Mihnea să fugă în Ardeal. Ca un credincios al regelui, el fu primit foarte bine aici, şi Sibiiul se bucurâ de presenţa acestui oaspete bogat. Se ştie că aici a fost el ucis de- Danciu Voevod şi de Sîrbul Dimitrie Iacşicî, un .om important, adese ori trimis în solii (13 Mart 15 IO).
   Moartea lui Mihnea e menţionată de cronica noasiră, cu atît mai mult cu cît Iacşiciî erau o foarte mare familie sîr-bească. Ioan Despot, mort în 1502, ţinuse pe Elena Iacşicî, şi el era fiul pretendentului Ştefan şi nepotul de fia al Despotului Georghe Brancovicl. Dimitrie Iacşicî cel bătrîn, mort în lupta de la Semendria şi tatăl ucigaşului lui Mihnea, poate, avuse şi o fată, pe care Radu-cel-Mare o mărită în 1504 cu Pîrvu, nepotul său de soră®.
   XXII.     Vlad-Vodă, urmaşul lui Mihnea, era fiul lui Vlad Călugărul. într’un act din 15 IO, el vorbeşte de «răposatul său tată şi de Radu Voevod», pe care nu-1 numeşte însă fratele său, de şi era4. Cronica sîrbească ştie şi ea de suirea pe tron a lui
   1 Documentele ardelene citate.
   * V. Spomcnik, XXXVII (1900), p. 304.
   8 Engel, Gcschichtc v. Serwiett şi documentele ardelene.
   *   Documentele citate. O scrisoare a Iacşicilor, din 1500, în Archiva de Stat din Budapesta, documente slavone.
www.dacoromanica.ro
XLIV
PREFAţĂ
«Vlad Călugărovicî», dar nu în versiunea noastră. Ea face pe Vlad să urmeze îndată după moartea «fratelui său».
   Vlad (Vlăduţ) fusese stabilit de Turci, şi anume de san-geacul de Nicopol. Acesta se numia Mehmed-beg şi era, după cronica sîrbească, fiul lui All-beg, cel din 1462 şi 1479; Ali-beg Mihaloglu. AII avuse un frate, Iskender, şi familia era o familie vestită.
   El aduse pe Vlad, îl puse să jure şi-l aduse în Scaun, împreună cu Moldovenii. Dar acei cari vorbise la Constantinopol fusese alţii: nişte boieri de ţară, duşmani ai lui Mihnea, Pîrvuleştii.
   Cine eraţi ei, aceşti schimbători ai Domnilor? Cronica munteană li ştie numai numele, iar Viaţa lui Neagoe adauge şi aceia că se chemau după «moşie» «Banovţii adecă Băsă-răbeştii».
   Ştim pe un Pîrvu, fiul lui Staico şi ruda după mamă a lui Radu-cel-Mare. Pîrvu, care a fost Vornic şi Ban, avea un frate, Barbu, şi acesta era Ban al Craiovei încă din 1499. Un al treilea frate, Danciu, tot Vornic, se întîmpină în 1507. Mai era şi un al patrulea, Radu. Neagoe, care a ajuns Domn în locul lui Vlăduţ, era fiul lui Basarab (cel Tînăr) şi al unei femei cu numele de Neaga *. în aceasta aş vedea o soră a lui Pîrvu, Barbu, Danciu şi Radu, cei patru Craioveştî. Partida — o partidă locală, de separatism oltean — era a Pîrvuleştilor prin Pîrvu, a Banovţilor prin Barbu şi Pîrvu, ambii Bani, şi a Băsărăbeştilor prin înrudirea cu neamul lui Basarab cel Tînăr. Preda, fratele lui Neagoe, avuse un fiu, care se chema tot Barbu şi a fost Ban, iar Neagoe însuşi ar fi avut un fiu cu acest nume de Barbu 2.
   Vlăduţă, sfătuit rău, se înduşmăni cu Pîrvuleştii. Ei, cari-1 ajutaseră a învinge pe Ungurii lui Mircea, fiul lui Mihnea, se revoltară şi aduseră contra lui pe Mehmed. Acesta învinse pe boierii lui Vlad, ucizînd pe nn anume Datco «şi pe cei-1-alţi boieri al Voevoduluî, cu 4—5.000 de oameni». Biruitorul
   1 Spomenik, XXXVII, p. 44 (ms. din Sofia).
   * Pentru acesta din urmă, v. Pretendenţi domneşti, la ait, Nicolae Basarab. Cf. şi Rechnungen aus d. Archro d. Stadt Hermannstadt,. I, 1880.
www.dacoromanica.ro
PBEFAŢÂ
XLV
alergă în spre capitală şi, pe neprevestite, prinse pe Domn şi-l tăi£ în Bucureşti «supt un păr», în 1512 l.
   Cronica sîrbească dă data. Alibegovicî şi Barbu au tăiat pe Vlad la 25 Ianuar. Şi Cronica ţeriî pune la 8 Februar începutul Domniei lui Basarab-Vodă Neagoe.
      XXIII.       Pe vremea lui Neagoe, Ţara-Romănească avea legături foarte multe şi strînse cu Serbia, supusă Turcilor. Din Serbia aduse Barbu moaştele Sfîntului Grigore Decapolitul în Bistriţa întemeiată de dînsul, la 1497, înpreună cu fraţii sătPîrvu, Danciu şi Radu 2. Fratele Despotului Ioan Ştefanovici, Gheor-ghe, în călugărie Maxim, fiul Anghelineî lui Arianit Comnen, venise la Munteni supt Radu. Am văzut că acesta măritase cu unul din Craioveşti pe fata lui Dimitrie Iacşici cel bătrîn. Maxim împăcă pe Radu cu adversariul lui, Bogdan-Vodă, şi căpătă ca răsplată Mitropolia Ungrovlachiei. Supt Mihnea el făcu să fie trimis la regele Ungariei pentru încheiarea păcii. Dar nu se mai întoarse, ci trecu iarăşi în Serbia, unde Marco şi Ştefan Iacşici îl aşezară la Cruşedol ®.
   Cînd veni în Ţara-Romănească, Maxim aduse cu sine, ni se spune, oasele părinţilor. Dar poate şi pe fata lui Iacşici şi două alte rude feminine: pe Miliţa, fata lui Lazăr, unchiul său, şi a Elenei Paleologhina, şi pe o fată a fratelui său propriu Ioan: Elena, zisă şi Ecaterina. Deci: o vară şi o nepoată.
   Vara se mărita întăiu, înnainte de suirea pe tron a lui Neagoe, cu acesta.
   Una din fetele Miliţsi şi ale lui Neagoe poartă un nume sîrbesc ce aminteşte pe un membru al familiei Brancovici; e Anghelina: aşa se chema şi mama Iui Maxim.
   Alte două fete ale lui Neagoe se chemau Stana şi Ruxanda. Aceasta din urmă se mărita la 21 Ianuar 1526 cu Radu de la Afumaţi, iar cea mai mare, Stana, deveni soţia lui Ştefăniţă-
    1 Din documentele ardelene vedem pe Vlad gătindu-se contra Turcilor în 1511.
    5 Tocilescu. In An. Ac. Rom., VIII: Mănăstirea Bistriţa.
    1 Cf. Engel, /. c. şi Viaţa publicată in Arch. istorică.
www.dacoromanica.ro
XLVI
FBEFAŢĂ
Vodă al Moldovei *. Cu Doamna Stana, fata cea mal mare a luî Neagoe, merse, de sigur, în Moldova şi nepoată-sa Elena. Trecu foarte puţină vreme şi Stana-şî omorî bărbatul. Cel ce veni Domn in Ioc, era însurat, dar nevasta luî muri în 1529. Atunci Petru Rareş luă de soţie pe fata luî «Ioan Despot». Urmaşii eî domniră peste Moldova.
   Totuşi abia dacă-şî aduc aminte cronicile sîrbeştî de persoana lui Rareş. Domnii munteni din acest timp li sînt necunoscuţi. După alte izvoare neîntrebuinţate încă, vom face legătura până la Mihal Viteazul.
   XXIV.      In Septembre 1521 moare Neagoe 2, ruda şi favoritul partidei Pîrvuleştilor. El lasă ca moştenitor pe fiul său în vrîstă de şepte ani, Teodosie, 'iar ca tutori pe Basărăbeasă, văduva lui, şi pe frate-său, Preda. Acesta urmase ca Ban luî Barbu.
   Muntenia Mare nu era însă mulţămită cu predomnirea olteană. în regiunile Buzăului—cam aproape de Moldova! — se ridica Voevodul Vlad, zis şi el Vţăduţă (Vladissa), care fusese înnainte Dragomir Călugărul. Lupta se dădu la Tîrgo-vişte, şi învinsul fu Preda, care căzu în luptă. Pîrvu Craio-vescul îl urmâ ca Ban.
   In «ajutorul» luî Teodosie veni Mehemed, care se întorcea prin Ţara-Severinului de la cucerirea Belgradului de Soliman-cel-Mare, ceia ce-1 zăbovise până atunci. în Octombre încă, se dă lupta. Socoteli contemporane scriQ: «Teodosie Tu restabilit, iar duşmanul luî, Vlad, ucis». Turcii pătrunseră pănă în Secuime, înnainte de a se întoarce la Nicopol. Teodosie rămase în Bucureşti.
   Dar în Ianuar erau iarăşr doî Voevozi, şi Mehemed trecea din nou Dunărea. Boierii de ţară proclamase un nou Domn: Radu de la Afumaţi, un Muntean, pe cînd Oltenii în-cunjurau încă pe copilul Domn. Ei cerură de la Poartă întărirea lui, dar solii fură gîtuiţi sau ciuntiţi. Mehemed fu 1
                   1 Documente ardelene la Jiibl. Ac. Rom.; Curiea-de-Argeş, publicaţie festivă.
   * Zvonuri de năvăliri muntene In 1513 şi 15,15 In documentele ardelene.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XLVII
învins întăiu de Radu, care era un bun oştean, — la Glu-bavl şi Ştefenî, se întoarse iarăşi, şi fu învins a doua oară, la Clejani. Clejanu se află în drumul de la Giurgiu la Bucureşti şi, ca şi Mihal Viteazul mal târziu, Radu stătuse în calea duşmanului. însă, după cea d’intăiu ciocnire, Mehemed, care voia, se zice, Domnia, născut fiind din vre-o Domniţă de harem, — luase la dînsul pe Teodosie. Copilul fu dus la (Jonstantinopole, unde muri.
   Dar, de la Clejani, Turcul nu mal trecu înnapoi Dunărea. El răspinse pe Radu într’o nouă întîlnire. Boierul Benga — începătorul Bengeştilor — căzu. Doamna văduvă, apoiRadu-Vodă, pribegiră în Ardeal, în April. înnainte de a se face acest pas, el se în cer pase de mai multe ori cu Turcii: «la Ciocăneşti, la Bucureşti, la Tîrgovişte», şi apoi, în Argeş, la Argeşel, Plata (?) şi Alimăneşti.
   în Iunie, Zapolya, care guverna Ardealul aproape după placul Jui1, îi dădu oaste. în marea luptă de la Grumazi pe Teleorman, el învinse. Biruitorii ajunseră pănă la Nicopol şi Siştov.
   Dar, cînd Ardelenii plecară, Mehemed se întoarse. Se bătură la Gherghiţa, la Bucureşti de două ori, la Slatina. încă o ciocnire la Poienarî, cu «locuitorii din munţi»2, şi Radu se adăposti în Ardeal iarăşi (August).
   Toamna (Octombre), Zapolya în persoană vine cu dînsul. Se dă luptă, la Rucăr. Viitorul rege ungur înnaintâ însă numai pănă la Piteşti, şi nu stătu decit puţine săptămînî. Un Domn fusese tăiat, altul prins, Mehemed aruncat peste Dunăre. Creştinii pătrunseră pănă la vadul de la «Didrih» *. Radu fu gonit însă din nofl, în Februar 1523. întors, el Se gîndi că trebuie să facă pace. Dar solii săi veniră cu ştirea că Poarta a numit Domn pe un Vladislav-Vodă. Radu se retrage deci, în April (pe la 25).
   1 f'essier, /. c.
   2    Acolo şi in Argeş erau trupe ungureşti, cu un Nicolae Tomory, castelan de Făgăraş (documentele citate).
   * D. Hasdeu t-a identificat, tn Arch. ist,, cu Giurgiul.
www.dacoromanica.ro
XLVIII
PREFAŢĂ
   Vladislav e primit bine. I se închidă la urmă şi Pîrvuleştiî. Dar el face Postelnic, degradîndu-1, pe puternicul Ban Pirvu. Acesta fuge şi,' ridicînct oaste, goneşte pe Vladislav.
   în locu-î se ridică un fiii al luî Radu-cel-Mare, boierul Bădica, în Domnie, Radu. La 30 Novembre 1523 el era instalat.
   Dar ntt domni mult, de şi ţinea şi cu Turcii şi cu Ungurii. Aceştia trimiseră contra lui, omul «boierilor bătrînî», pe cavalerescul Radu, care ajunse, în Ianuar 1524, la Tlrgovişte. Pe de altă parte, Turcii se făcură a confirma pe Bădica, şi-l uciseră, în aceiaşi lună Ianuar, prin aducătorul steagului.
   Parte din boierii lui periră odată cu el. Pirvu însă rămase în viaţă. Radu de la Afumaţi nu se lăsă înşelat prin chemarea la Giurgiu, pentru a i se face cinste.
   Rămase Vladislav, în luptă cu Radu. Radu fu gonit în Mart, de Turci. în Maifl, Vladislav cere pace Ardelenilor, cari o primiră. La urmă, acesta găsi sprijin la unii Turci dunăreni, şi-şi bătu concurentul. Ambii fură chemaţi pe la Novembre la Poartă. Vladislav căpătă o pensie, iar Radu Domnia. La 28 Februar 1525, el era instalat în Tîrgoviştex. Datoria tronul săQ lui Balibeg, sangeacul din Belgrad, care luă în 1524 Severinul unguresc. Dar el se răzima şi pe Pîr-vuleştî: Pîrvu Banul înlocui pe Banul Tatul al lui Vladislav.
   Era în ajunul luptei de la Mohacs, care a sfârîmat regatul Ungariei.
   XXV.       Radu nu se dovedi ca Domn ceia ce fusese ca pretendent. în 1525, anul ce precedă marea bătălie, el primi soli de la Ardeleni şi Poloni, pentru fericita sa instalare. Protegiatul luî Balibeg făcu oferte la toată lumea. în 1526, el se însură, în Ianuar, cu aceia din fetele lui Bâsarab, fireşte cea mal mică, pe care voia s’o ieie şi Ştefăniţă al Moldovei. Se mal adăugi adăpostirea de pribegi moldoveni la Radu. Ştefăniţă năvăli în
   1 E curios că documentul lui Vladislav-Vodă din 1524, 24 Iulie, are între boieri şi pe Bădica Comis (Arch. ist., I1). Trebuie să fie o greşeală de dată. — Toată povestirea se razimă pe Socotelile ardelene (ale Braşovului, în Quellen, I; ale Sibiului, în Hurmuzaki, XI) şi pe inscripţia lui Kadu de Afumaţi, în Curtea-de-Argeş.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
XLIXi
ţara vecinului săfl, şi nu mal găsi nici un sfînt Mitropolit care să-î stea în cale. Se dădu o luptă la Tîrşor (5 Februar!, în urma căreia Radu se supuse'.
   în August îşi cercară pentru cea din urmă oară puterile Turcii şi Ungurii regelui Ludovic. Radu promisese în toate părţile şi scăpase să nu fie amestecat, cu toate proiectele făcute, în lupta celor doi puternici8. Dar nu scăpă de o nouă năvălire a Moldovenilor, în toamnă. Iar, la întors, nici Ştefăniţă nu scăpă de otrava nouel sale soţii.
   După lupta de la Mohăcs, cearta începu între Zapolya şi arhiducele austriac Ferdinand pentru coroana ungurească, şi în această luptă un rol de căpetenie era reservat Domnilor noştri.
   La începutul anului 1528, Radu era foarte râu informat asupra celor ce se petreceau în jurul lui, deosebindu-se în-tr’aceasta de agerul şi şiretul om ce se suise de curînd pe tronul moldovenesc. Zapolya fugia peste graniţă şi el îl credea stăpîn pe situaţie. ÎI vedem la 23-4 Februar gîlcevin-du-se cu Braşovenii şi Sibiieniî pentru afaceri de negoţ şi pentru adăpostirea a doi pribegi, dintre cari unul e numit — ce fel de pretendent?! — Sigismund Sasul3. El ameninţa cu Sultanul şi cu «Craiul Ioan care a intrat în Buda». Vedem, puţin după aceasta, pe Voevodut Ardealului dîndu-I lămuriri foarte pe larg, care vor fi potolit pe bietul creştin. Se pare chiar că i se dădură ca răsplată posesiile ardelene «Alwyncz [Vinţul] şi Borberek».
   Hotârît că Radu n’avea noroc. Fusese cu Zapolya cînd îl mergea rău şi, cînd puterea începea să-î crească, înlăturînd pe Ferdinand, el se dădu cu acesta. Şi ordinele de la Poartă eraţi limpezi: «Ioan Voevodul* trebuie pus pe tronul unguresc.
   Eraţi printre boierii nemulţămiţi şi de aceia cari ştiafl ce se petrece pe lume. Era, aproape, Rareş, care era gata să-î lămurească şi maî bine. Trăiati încă duşmăniile vechi între Mun-
   1 Cronicile Moldovei,
   1 V. şi Acte şi fragmente, I: Documente din Berlin, I.
   s Se plînsese contra lui încă din 1526 (Documentele citate). De aici înna-inte întrebuinţăm, şi nouăle documente tipărite de d. Schuller, în Archiv fur sicbcnburgische Landeskunde, XXVI, XXVIII şi an. 1901.
   63473- Voi. III.                                          IV
www.dacoromanica.ro
L
PREt'A’TA
tenî şi Olteni, pe cari se răzima Munteanul Radu. Pe la sfîr-şitul anului acestuia 1528, boierii de oposiţie se adunară in tabără la Slatina şi porniră în sus către reşedinţa Domnească4.
   Radu nu era pregătit. El luă fuga în spre Craiova, unde cîrmuia puternicul Pîrvu. Dar călăreţii duşmani se luară după dînsul. Fu ajuns la Rîmnicul Vîlceî şi prins, împreună cu fiul şi tovarăşul săă de Domnie, Vlad. Sosind îndată şi capii răscoalei, Neagoe Vornicul şi Postelnicul Drăgan, el puseră A se taie capul Voevozilor, la 2 Ianuar 1529.
   XXVI.      înlocui luiRadu fu ales un cBasarab, fiul celui din urmă cu acest nume deBasarab». Dârei nu se putu ţinea în Scaun, faţă cu mulţii duşmani aî alegerii sale. II vor fi tăiat Oltenii, căci a fost tăiat îndată. Din partea lor, Turcii ţineau la Radu. Mehemed, care fu bănuit că a înteţit pe conspiratori pentru a da un tron «fiului săU», fu mazilit şi trimis pe moşiile sale, la Plevna.
   Un moment, ţara rămase fără Domn. Dar se afiâ că o oaste împărătească se apropie de Dunăre şi, în Mart, noul Domn, Moise, fiul lui Vladişlav, care trăise cu tatăl său Ia Constan-tinopol încă din 1525, se găsia la Giurgiu. Dintru întăiu, boierii refusară să-l primească cu oăstea-I de Turci, amenin-ţînd că fug în Ardeal. Dar, la urmă, trebuiră să se supuie. în April, Moise se afla în Scaun.
   Se arătă un Domn prudent. El cruţâ pe şefii revoltei şi, cînd, după ce în zădar ceruse şi el feodele ardelene, Vinţ şi Borberek, trupele muntene intrară în Ardeal (Septembre), le comandau Neagu şi Drăgan. Se ştie că ele făcură mal multă pradă decît altă ispravă şi că în zădar asediu, timp de mai multe săptămîni, Logofătul Lăudat cetatea Branuluî.
   Puterea lui Drăgan, care nu se sfia să calce pacea cu Ar. deleniî, pe care o încheiase Voevodul, alte motive, necunoscute nouă, hotărîră pe Moise să-şî schimbe îndreptarea. De unde făcuse Ban după moartea lui Pîrvu, la 28 April 1529 2, pe un Radu, el se împăcă cu Barbu II şi-I dădu pe sora sa de nevastă.
   1 Socotelile Sibiiuluî.
   * Tocilescu, Raportul citat, p. 193.
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ,
LI
                La nuntă tăi& pe boieri, în ziua de 13 Februar 1530 Şi, fiind că Drăgan singur, scăpase, îl ispiti, şi-l. tăi& şi pe dînsul,
   Resultatul fu că ceilalţi boieri se duseră Ia Poartă cu plîn-gere. Şi de aici se trimise un noii Domn, Vlad.
   Moise făcuse poate promisiuni Imperialilor. De nu, — le făcu după nenorocirea sa. întăifl oamenii lui Marc Pemflinger, care se plîngea că Rareş i-a usurpat cetatea Unguraşul şi care cerea, în cas de biruinţă, Nicopo1v Turnu, Giurgiu şî Plevna, pătrunseră în Ţara-Romănească şi biruiră pe Vlad: acesta oferi pace, făgăduind 3.OOO de florini şi 1000 de oameni. Apoi, Ia 18 August, trecu prin Turnu-Roş o nouă şi mare oaste ardeleană. Erau în ea oamenii episcopului de Ardeal, era Gaşpar Horvâth şi Ştefan Majlath. Ei aduceai! pe Moise, pe care-1 întovărăşia şi cumnatul său Banul.
   Lupta se dădu la Viişoara, şi oastea fu nimicită. Periră Moise şi Barbu; iar Majlath căzu în mînile biruitorilor,
   XXVI.      Despre acest Vlad, care domni pănă la 1532, ştim puţine. Că a fost şi el om al Turcilor şi al lui Zapolya, că a luat în 1531 pe fata lui Rareş şi că «s’aQ înnecat în Dîmboviţă la Popeşti». în Braşov vestea morţii lui ajunse la 8 Oct om-’ bre 1532. Gritti, care trecuse în acest an pe la Tirgovişte, poate să nu fi fost străin de acest accident.
   Un «Vintilă-Vodă din oraş de la Slatina» fu ales în locul lui, de ţară, şi luă iarăşi numele de Vlad. El îşi primi abia, în Maiu următor steagul.
   Vlad cel nou tăie «mulţi boieri». Şi, după cît se pare, mai mult din Craioveşti. Cînd Gritti, care avea totdeauna o mie de planuri, trecu prin ţară şi ajunse, cu Voevodul împreună,, la Piteşti, nemulţămiţiî veniră în lagăr pentru a cere acestui om puternic la împărăţie «un alt Voevod» (1534)-
                Dar Viad aflâ, prin mijlocirea aliatului său Majlath, căruia! făcu multe îndatoriri, în 1536 şi 1537* Strîngînd oaste,
    1 Cronica ardelean* reprodusa în anexele la Hurm'izaki, II. Notele la socotelile sibiiene, în voi. XI al publicaţiei.
www.dacoromanica.ro
LII
PREFAŢĂ
el, fără a se gîndi la răspundere, încunjurâ pe Italian. Acesta trebui să permită a i se căuta în tabără. Numai din cortul lui se scoaseră şepte fruntaşi aî boierimii, dintre acel cari aveau înnalte relaţii şi adusese servicii însemnate. Prinşii fură de toţi şepte-zeci şi cinci, şi cel mal greQ bănuiţi fură închişi, în cetatea Poienarilor. La mulţi li se tăiase nasul şi buzele.
   După această lovitură, Vlad mal zăbovi cîtva timp. Apoi în Iunie 1537 el porni «să vîneze preste Jiu cerbi», de aceia cari ridicau coroana ţeriî în coarne. Era iarăşi un sfat de măcel, între Vodă şi boierii lui. Dar ceilalţi îl apucară în-nainte şi-l tăiară pe dînsul.
   Aşa ajunse Domn Radu Paisie, cu care începe o nouă epocă.
   XXVII.      Iată acum — în relaţie cu ştirile bogate ce cuprinde asupra lui Mihal Viteazul cronica noastră — o scrisoare nouă a lui Mihnea-Vodă Turcitul, care trebuie să se adauge la acelea ce le-am tipărit în Analele Academiei Romîne, xviii. Am găsit-o la Veneţia, între hîrtiile greceşti din Candia.
   Cum se vede, e scrisă în Iunie 1595, dar Radu n’a venit în Ragusa decît în lanuar 1596,
                                      AAAA
   TxjpnuxaxE xal 7)Yau[f)|j.]svE poo xj-fEiiuvx] PaxooX Boxjj3oxx]v. Aipsvxxja 500 ftoXa -/spsxo, uipiiuţ xal xxjv p.ixxjpav xxjţ uipEvxxja 00 yspEXo *®l xxjv xipiiuxaxxjv nai E^Y-EVEGCaTf) p.00 pLXEpa XL pa Map'ftiupav itoXa ^Epeto. uipoţ 0180 xjSlsl xxjv aptvxxja 3a; to itoţ x]X6bv lo 4>pavxCsoxoţ axxjv Nxjxo-itoXx), xal Efo B{ipx)Oxop.oov cto llouTouv-r), xal p.sxB (sic) e-(o ij^a OsXxjpa va. «afo oto anixx) p.00, p.ixs aipxoţ EpjtopEV va sXBi’ţ eptva p.s xapiaţ, p.e eXetu; 0eou sSoaa p.aţ 6eXx]|Ui va itaft amxxjv xou, ap.s p.t8 EXap.ap.B xaxa «00 ep.rcopsaap.E, xal xjXQaps: itspi xouxo apftcEV iu 4'pavxtssxoţ, ap.E xopi axoo’ mitoo sp)(EXE, xal oxtXvo xe xov KipLaCxjv va saţ 3oat x]8tot: xo itpoxov itoţ aitap-pasaxo <f>Xapjtot>pio p.ovB 8ia xxjv SoXxja xoo PaxooX Bo8a, Ssţi-xsptuv p.8 xxjv pox)0''av xoo 0soo xal p.8 xxjv pooXxjv xov xaXov ap/ovxov xat <px)Xxj p.aţ jlaXaps va’px1 va ooXs6ops xal va aitoo8a£op.B 8ta xxjpiv xal xaXoaivxj xoo itsStoo, xo loittiov iu 0soţ va xo tpspt stp^oXa xal jab ^apa. Qpoţ xo iceSl paţ xjvb jiaxpta, xai xjvb cxo p.sao xal OaXaaa, xal xjvb xal aţXBţ 1) p.axi] jab xooţ xpioxxjavooţ, xal Bp.iţ aitEooxav, xal xap.op.BV xa-p.lav xxXxjv SooXxjav, xal p.aţ xpiaaxxj 8ia xxjţ uipaţ. xoxe ipopopE 'ţ xx] va p.tv E‘/opE %pxo8wuv x) alto xx)V paxpa oxpaxa xa, X) aito xx]v BaXasav, xj
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
Lin
etico aXo Tyjxo-ES* 8ta -c’atpTo «8aXa|j.B’s to voo |iaţ va bX8i v) a<pEVTV)a •tot) |J.e tvjv p.ava too oto PayooCv), xat va ypatjiyjs V] a<pBVTV]aooo, x-.pa Map-Ytuipa, av syis tvjxotbs <pv)Xoos oto PaŢoafi) va y.iTa£oov ’va xaXov toicov va s^p-.sxoVTE suiţ va 8oot ui 0îo? y.aXoaivv). Aia T’atpTo, -»]E |J.oo PaTooX Bota, y.a! tai, p.iTEpx too, Byjaa, tvjv lupav uiicoo va eX8t ui Ktpia£vj v.al oi ^pavTţsoxos, va oiv.o8-.te va bX8ite oto Pa-fot)(v), Vai va xaSsoT* tppuivvjjAa va |A-.v e^yaXsTî XoŢta icos EyETE tvjxote, &apuiv oitvj vj Pa^ouCEi) eţive TcpaJiaTE-pTaSES r.al sflpvjoxoovTs xoXvj otvjv BXayiav, xa! syoov nai asiepa 8avvja|j.Eva tov atpîVTV) tvjs BXaylas, «al va |j.!v aiciv.aaoov tvjxoteS i8-.<utvjs : wcav aicty.a3Toov tbtvje; SoXes, oev ţievete vj SoXvja, y.ai pafoov yyjpt va icpooE/ovTE' 8-.a xa a<fTO va |uv’ £av vjyt Ti) tetvjvos tvjxote. Kal aico e£o8ov, aicspvaTE uioav xauxooosTvjya, uitvj et{t) vjjj.E3Tvjy xai bjuS, 8tu>TV)S sŞo-Siaaa|j.E’s a«pxa Ta tpoooaTa XEpioa. xal aXa EyaoajiE toTav exoXEptoajj.E (J.E tooc OoŢpoos x*’. E3TV)Xa|j.E tov r-.axoo: pi va |ia( ipEpt xax-.uiv e|ooo* xa! 8eXvj; |J.x6i aico tov Kip-.a(vjv icos sţivev v.ai icaXs, aico aXo |J.EpoS> toicoo vjyajj.E 6apos y.aî epits xa! yj ayîVTVja oa;, 8ev |ias EGcvjXav tvjxotes, xa! Eici)^tptOTTjXa-|J.s xaicia cx-.Tia* y.al Topi 8a|î|j.adjo|j.EOTEv icos va Ta y.ajj.o|J.EV’ y.al Topi icaXs 's to GEfpEpi p.aS y piaţoovTE aXss e£oÎec, y.ai £-f o aox. ETVjjj.a vjIsopsTE ort] 8ev z'fo, xal vj8eX« otyjXyj va xooXvjoo tvjjcote; xpajjta otvjv IloXvjv, xal to eva {lEpos EOTovxas, xal 8ev Ţip* E-fui exi ToyTvjxoovv.aToo £f/<y axo tvjv Tvj|j.tv too* y.al aXu> xaXe eSo u> v.ocjj.os Ţ’-ve uiXui axavoo oxa xoâapia xal aico tvjv xoXvj eui; to Bootoovi xal OTpaTES xa! y.a|j.7ci vjve uiXto Y'.|J.aTy) axo Ta tpoooaTa, xal ipo^oop.EOTSv va jj.iv y.ay.o xeoi to xpajj.a* ap.£ «puis to yivo-xopiu av 6ox-. ui Osos *i)Yia, axo vjtvj '|ixopEOE|iE 6eXu>jj.e y.ajj.-.. A|J.e Eyojj.E Oapos xpos tov 0eov, EuiS totes va Y'-Svvj vj 8ooX-.a jj.as xaGos 8eXo|j.s. AXo ■vjtvj p.as eotvjXe; f) atpsvTfja cas, f)XOav ooOTa y.ai’ Py_opioToo|J.E tvjv aissv-Ti)a ooo, fiY'-E p.oo, xai 8ev xpsxi va otvjXvjs f) aipEVT*r)a ooo, uixoo vjoes Eţsvov toxov, ap.E «pExi e|1'.s va ot*t)Xo|J.e tv)v aipsvTija ooo* ap.s p.apT7)pav Ey o tov 0eov uiTV) opi 8-.a Tyjs uipas 8sv E8-.v*r)y.a va otvjXo tvjxotss t*qv aipivTija ooo, a|x£ Ey_o oteX|j.evooS av6puixoos oe toxoos va p.as E^poov aox. 8av*i)y.a> xai Eyo ()apos va jjLty eXQoov aSli): y.a! toos xayTsyEvo y.afli v]|j.spa, xal totb *f|T*f] oiVT*f)y_o|j.E, )j.s tov xoXvjypuivov tov xao-.a, 8ta T*f)v a-pEVT*i)a ooo, xa! «OS EXl va Y1FV'fl *i)xo6boi, OeX*i)S cyi Xo-fov, xaXs p.E too; av6puixoos |ias, xal, axo ijTfj E(j.«opsco|J.B OeXo|J.e, ot*r)X*r) t*i)s atpsvT*f)a ooo. Hxes |ia; va ot*<)-Xo|J.e 6ooXa xai e8o va xap.oov E|J.opipT| fîooXa, ap.E Exapa |iia yj; Evav xaTÎT|psXo axo tvjv BXayiav, y.ai Topi |J.as ypiaCstE a-pToo* xaXî 8-.a tvjv 8ooXyja T*()S a-pEVT*r)a ooo xat Ta a8sX-.p*r)a t*i)S aţiEv^a ooo, ui Hxpayt|j.i xeY’-S xal ui MoooTatpa xeyiS, xat *f) aSsIipc ooo, Hyoop.a y.aTfjv xa! KavjOE-xaTyjv, xoXa yjpsTOOv Ti)v a<pEVT*r)a ooo, xai «p-.Xoov too yEpi ooo Euis (EEYaXi-Tspo; toos aosX-pov, xal axo tijv ipa|i-.Xia |J.as xoXa oas yEpEToov y,al T|0-.u)T*r)v a*pET*i)a ooo xal t*i)v |j.-.Tspa ooo xat T*f)v x-.pa MapY'.uipa. Kal yj a<psvTy)a ooo, xipa MapYtuipa, uixav otbXos ti) Ypatpy)v, YP^'ls |es to yEpl ooo pop.Ey)xa 8-.a va EpxopEOo va ava’fvooo. Kal y) ypovy) tijs atpEyxia oas xoXyj xal xaXy), ap.1. Hoovyjoo a*
www.dacoromanica.ro
LIV
PREFAŢĂ
    La margine: AXu>, p.g gYpa<|>gţ va as xyjXoto itaîtivv] aoo,Ka: eţui bote 8s iţ/ape •xaatvf):, m! jj-e Xeytţ ex£t) a),iu, f] tt) aaţ fjitf] ai K:p:a{v]ţj va xov itvjaxs jlsaxe. AXui, fcupa Map-fiuipa, itaptfy.aXo sg va j3aXf]ţ aonov va îtav)? oxov aoevTV) tov KaTcsXui, (X.a{v) p.s xov PaxooX, ual oxov IIgp.no, va xoo? 8oog xsţ ypatpgţ p.ob, fcal va na (sic) Jtaay ta:ţ, pjcop: QsXvjţ ’pŢaXv] aavsva xaxgpŢai va :ys-poov xov atpsvxvj guiţ xo Pa-footx), nai va xov n.xa?v)ţ, naOo? na: guiţ opa, nai aioav ngStv ooo vjYtuiv.
    Too xx)p.'.uixaxo nat •*)-fan:p.gvo> p.00 f)Yt(u *ai vjţ xfjv xtpuuxaxvjv p.00 ptxgpa n:pa Mapytujpa x-rjţuuiţ 80OI xo.
    Iată şi traducerea scrisorii, pe care am tipărit-o păstrînd ortografia, fără accente, a originalului:
    Prea-cinstite şi iubite fiule Radu Voevod. Mult mă închin Domniei Tale şi mamei Domniei Tale mă închin, şi mă închin mult şi prea-cinstiteî şi de neam bun mamei melc, doamna Mărioara. Ci iţî dau de ştire Domniei Tale cum că a venit Francesco la Nicopol ; şi eu sînt la Vidin, şi nici eu n’am avut Voie să merg acasă la mine, nici el n’a putut să vie la mine, cu tabăra (?) ; cu mila lui Dumnezeu ni s'a dat voie să vie acasă la el, dar am făcut cum am putut şi am venit, Dc aceia a zăbovit Franccsco, dar acuma aud că vine, şi trimit şi pe Chiriazi sîl-ţi dea de ştire: întăiu, cum s'a zăbovit steagul numai pentru slujba lui Radu-Vodă, al doilea, cu ajutorul luî Dumnezeu şi cu voia domnilor celor buni şi prieteni ai mei, ne-am pus să slujim şi să slrguim pentru cinstea şi binele copilului, pe care Dumnezeu sa-1 aducă bine si bucuros. Ci copilul mică este departe, şi e la mijloc şi marea, şi este şi chiar războiul acesta cu creştinii. Şi ne-au trimis şi pe noî şi facem oarcşî-ce treabă bună, şi aă nevoie dc noi acuma. Acuma alita frică avem să nu fim împiedecaşi safi dc drumul cel lung sau de mare saă de alt ceva. De aceia rai-am pus în gînd să vil Domnia Ta cu mama ta la Ragusa; şi să scrii Domnia Ta, doamnă Marioară, dacă al ceva prieteni la Ragusa, să caute un loc bun să stea pănă ce va da Dumnezeii bine. Pentru aceia, fiule al mică, Radu-Vodă, şi tu, mama lui, Vişo, în ceasul ce va veni Chiriazi şi Franccsco, să ieşiţi să veniţi la Ragusa, şl să staţi cuminte, să nu scoateţi vorbă că aveţi ceva, glndindu-vă bine că Kagusanil sînt negustori şi se găsesc mulţi in Ţara-Romăncască, şi au şi bani împrumutaţi la Domnul Ţcril-Romăncştl; şi să nu afle cineva de pe acolo : cînd se află de aceste slujbe, nu să mai face slujba şi slut cari caută să o împiedece (?). Pentru aceia să nu afle nimeni nimic. Şi, despre cheltuiala, aşteptaţi puţin, căci şi eu acum stau tot aşa, căci am cheltuit cu ostile foarte mult, şi altele le-am pierdut cînd ne-am bătut cu Ungurii şi am trimis pe lancu.Nu-m! mal faceţi nici o cheltuială. Şi vel afla de la Chiriazi cum a fost şi iarăşi, din altă parte, de unde aveam uădejde şi noi şi Domnia Ta, nu ni-au trimis nimic, şi nfe am apucat de nişte case, şi acuma ne mirăm cum să le facem, şi acum, iar, la Scfcr, ni se cer alte cheltuieli. Şi eu bani gata ştiţi că n’am, şi 'am vrut să trimit să vînd ceva lucruri la Stambul şi o parte simţind, şi nu slnf eu aici.,. (?) din cinstea iul. Şi iarăşi, alta, aici lumea e toata in picioare, şi dc la
www.dacoromanica.ro
prefaţA
L
Stambul până la Vidin şi drumurile şi cîmpiî sînt toate pline de oştî, şi ne temem să nu ajungă lucrurile la un sfirşit rău. Dar la Începutul iernii (?), daca va da Dumnezeu sănătate, ăi ii ce voiu putea, voiu face, dar avem credinţă In Dumnczeă ca pană atunci afacerea mea să fie sfirşită, după cum ni este voia. Alta, dacă mî-ai trimis ceva Domnia Ta, au venit toate In bună stare,-si-ţi mulţam im Domniei Tale, fiul mieă; şi nu trebuie să trimiţi Domnia Ta, care eşti tn loc străin, ci sc cade ca noi aă-ţî trimitem Domniei Tale. Dar martur am pe Dumnezeu că acum in acest ceas, n’am putut să-ţi trimit ceva Domniei Talc, dar am trimis oameni In anume locuri sa-ml câute bani cu Împrumut, şi nădăjduiesc să du vie fără ispravă,* şi-l aştept In fie-fce zi. Şi atunci, dacă vom "fi făcut ceva cu Vizirul, care să trăiască Intru mulţi ani, pentru Domnia Ta şi cum are să fie lucrul, Iţi voiu da socoteală, iar cu oamenii mei; şi, din ce voiu putea, Iţi voiu trimite Domniei Tale. Mi-ai spus să trimit pecetea şi acolo să facă alta ca aceia, dar am făcut una la un Ţigan muntenesc. Şi acuma c de nevoie să fiu aici. 1 araşi, pentru slujba Domniei Talc, şi fraţii Domniei Talc, Ibrahim-beg şi Mustafa-bcg, şi surorile talc, Ihuma-Catun şi Caise-Caluu, mult se Închină Domniei Tale şi-ţi sărută mlnile, ca unui mai mare frate al lor. Şi din familia mea [haremul], mult ţi sc Închină şi Domniei Tale Însuţi şi mamei tale, şi doamnei Mărioareî. Şi Dumneata, doamnă Mărioaiă, cînd trimiţi vre-o scrisoare, scrie-mi' cu mina Domniei Tale greceşte, ca să pot să cetesc. Şi anii Domniei Tale fie-ţi mulţi şi buni. Amin. i-iu Iunie.
     Alta, mi-ai scris, să-ţi trimit varctvv] (cal?) al tău şi eu n'am xairivi). Şi-mi maţ spui alta, despre care, dacă-ţi va vorbi Chiriazi, să-l crezi. Alta, doamnă Mă-îioara, mă rog Domniei Talc să facîchip să mergi la domnul Capcllo împreună cu Radu, şi la Bembo, să li dai scrisorile mele şi să cerci, poate să scoţi vre-o corabie să ducă pe Domn la Ragusa. Şi să-l îngrijeşti ca şi pănă acum, şi ca pe uu fiu al Dumitalc.
     Prea-cinstitului şi iubit fiu al meii şi prea-cinstitci mele mame, doamna Mărioara, — să se dea cu cinste.
                                         II,
   Cronicile sîrbeşti au fost întrebuinţate pănă acum Ia noî în două lucrări. Una s’a scris în secolul al XVII-lea pentru a servi ambiţia nobiliară a familiei Brancovicî, cealaltă e opera Grecului Fotinb.
   Să examinăm în legătură ştirile bune sau rele, aducătoare de lumină sau de încurcătură, pe care Ie cuprind aceste două scrieri.
   Fotino conţine întăiti, după un izvor sîrbesc, ştirea că în războiul dintre «Mihail Craiul Bulgariei» şi «Sişman Domnul Sîrbiei» a fost chemat de Bulgari Dan Voevod al Ţeriî-Ro-măneştî şi că el a perit în luptă, la 1298. Se ştie înţelesul pe
www.dacoromanica.ro
LVI
PREFACĂ
care l-a dat d. Hasdeu 1 acestei menţiuni, pentru a întări existenţa lungului şir de Domni cu care doria să înzestreze istoria poporului nostru.
   Un Sişman pe la 1298 a existat, dar era principe bulgăresc la Vidin. Dar pe acest timp domnia în Bulgaria Svia-toslav fiul lui Terteres, şi nu Mihal. încercarea de a-1 identifica pre Mihai cu un pretendent ce apare un singur moment, sprijinit de Bizantini, şi dispare, — mi e serioasă.
   Pe urmă, de această luptă nu ştie nici un izvor bun şi contemporan : nici sîrbesc, nici grecesc, cu toate că se povestesc foarte pe larg lucrurile dunărene. Şi nici un istoric pănă acuma n’a descoperit extraordinarul eveniment.
   Avem, prin urmare, la Fotin6, o confusie între lupta de la 1330 a lui Mihail Bulgarul cu Sirbil, luptă la care participară Muntenii, şi între ştirea morţii unul Dan Voevod, ucis de către Sişman, ştire care circula, cu data nesigură, prin cronicile ţerii şi cele străine.
   A doua ştire e aceia despre o căsătorie între «Craiul Mihai» şi fata lui Dan. Nu putem şti în ce formă lucrul era afirmat de cronica sîrbească, «a lui Simion», pe care a avut-o la îndâmînă Fotin6, dar e, evident, jvorba de încuscrirea ştiută dintre fiul lui Mihal, Alexandru, şi fata lui Basarab. Restul e închipuire zâdarnică.
   Şi, fiind-că e vorba de căsătoriile dinaştilor vecini cu principese romîne, — nu se poate admite că acel apyov; rlj? BXa-pe a căruia fată ar fi luat-o, după Gregoras, regele sîrbesc Milutin, era un Domn muntean. Pentru Bizantini, pănă tîrziQ, este o singură BXa/îa, cea din Tesalia 8. Cînd vreaă să vorbească de Romînil din Dacia, el nu găsesc cuvinte potrivite şi culeg la întîmplare în vocabulariul archeologic. Ungurii sînt la Cantacuzino Ooyxpot, Ruşii Twţ, Tatariî Sciţi. Dar cînd, la povestirea luptei de la Rusciuc, între Bizantini şi Ţarul Alexandru, cronicarul trebuie să facă deosebire între Tatariî păgînî, autentici, şi Romînil de supt stăpînirea lor,
   ' In Negru-Vodă.
   2 Ci. loan Cantacuzino, 1, p, 320 şi urm ; UI, p. 94.
www.dacoromanica.ro
PBEFAŢĂ
LVII
cari şi ei sună din buciume, «trîmbiţa scitică», cu «sunetul sălbatec», cari şi el năvălesc călări şi aruncă săgeţi din goana calului, el nu găseşte altă expresie decît «Geţii de dincolo delstru».
   Terteres, ţarul bulgar, luptă cu Bizantinii fiind ajutat de «Alani», şi, aşa cum ni-I descrie Gregoras pe aceştia, am recunoaşte în el iarăşi Romini. Cind în 1330 începe războiul dintre ţarul Mihaî şi vecinul său al Serbiei, cel d’intăiă trece prin «Panonia», şi nu ne putem opri de a vedea în această ţară pe a noastră*. O singură dată Cantacuzino întrebuinţează termenul de Ungrovlahi — necunoscut lui Gregoras, lui Pa-chymeres,—pentru a fixa o deosebire necesară. Ştim că în relaţiile lor cu Slavii şi Grecii din peninsula balcanică, Domnii îioştri adoptară acelaşi termen. Dar el nu veni de la dînşiî, precum nu a venit nici termenul de «Transalpina», întrebuinţat de Domni în relaţiile lor cu Ungaria. Unora şi altora, vecinilor de la Nord şi Sud, li se vorbia pur şi simplu limba lor.
   N'avem prin urmare nici un motiv pentru a înlătura mărturia altui Bizantin, că soţia lui Milutin era fiica Despotului tesaliot. Ştim că acesta era Ioan Angelos şi că lua şi titlul de stăpînitor al VlachieiA
   în I29S Cronica Iui Fotin6 ar fi pus ca Domn muntean pe Ştefan Mailat, care a întemeiat Făgăraşul. Ştirea se află, la. 1300, şi în Cronica lui Brancovici, care dă şi ea titlul fără sens de «Voevod muntean» lui Mailat. Ar fi greu de explicat în ce chip această notiţă ardeleană, explicabilă la scriitorul brancovicesc, se găsia şi în cronica sîrbească a luî Fotinâ.
   «După cronicile ungureşti şi sîrbeştî», mai spune Fotin6, s’ar vedea cum «Ioan Basarab, Ban al Craioveî», a ajuns Domn în ţara de dincoace de Olt. Nici un izvor cu înţeles şi însemnătate n’a putut da istoricului grec această ştire.
    ' Gregoras, I, pp 173, 428, 431, 459, 465-6; II, pp. 19-20, 303.
    5 Pentru deosebirea de socoteală In ordinea femeilor lui Milutin, intre primul şi al doilea izvor, v. Onciul, Originile principatelor.
www.dacoromanica.ro
LV III
PREFAŢĂ
   Tot de Ia «Simion» al său, pretinde a fi luat Fotinb şi amănuntul că lupta ungaro-munteafiă din 1330 a fost provocată de intrigile călugărilor catolici, cari ar fi fost pedepsiţi apoi—«lupii turbaţi» — pentru această acţiune a lor. Acest amănunt lipseşte în «Cronica lui Brancovicî», care, totuşi, pomeneşte lupta. Cum e şi uşor de văzut, această ştire se raportă, nu la războiul din 1330, ci la luptele de mal târziu pentru stăpînirea Vidinulul.
   Cronica brancovicească aminteşte de presepţa timp de doi ani a Tătarilor în «Transilvania» la 1330. Fotind are în această privinţă o povestire întreagă. Pe Ia 1342, Vlad-Vodă (Laic), avînd frică de regele Ludovic şi de Tatarî, chiamă pe «.socrul» său, Ştefan al Bosniei. Cu acesta bate pe Tătari, cari stătuse doi ani în Ardeal, dar nu pe Unguri. Vlad e supus de aceştia, iar Ştefan alungat.
   în 1342, Banul nici nu s’a mişcat din Bosnia. Ştefan a avut o singură fată, care s’a măritat cu Ludovic de Ungaria, în 1353 însă. în fine, la 1342 nici nu domnia Vlad-Vodă.
   Explicaţia ar fi aceasta. Ludovic, care a fost mal târziu ginerele Banului Ştefan, avu în oastea sa contra Tătarilor trupe bosniace. Şi, poate cu acest prilej, Vlad-Vodă, fâcînd causă comună cu aceştia, se va fi ciocnit cu Ungurii, cărora ştim că le oferi pacea tot în 1342.
   Ştirea falşă despre căsătoria unei fete a lui Lazăr cu un Domn muntean se găseşte şi aici, dar Domnului nu i se zice Radu, ci Dan.
   în lupta din 1371 a creştinilor cu Turcii, Romîniî n’ar fi luat parte, pentru că ajutorul muntean, cu fiul de Domn Dan, ar fi sosit prea târzia. Şi totuşi —, cu Dan saa fără, — Muntenii s’aa luptat acolo1.
   Cele ce urmează; marele războia al lui Hunyady, ajutat
   1 Cf. studiul mieu asupra Luptelor pentru stăpînirea Vidinulul, în Convorbirile ţje 1900,
www.dacoromanica.ro
PBEFJŢĂ
LIX
.şi de Vlad Dracul, cu Turcii înnainte de 1443, reocuparea de Vlad în 1448 a locurilor ce-î fusese luate înnainte de guvernatorul ungur, luptele lui Ţepeş cu Hadîm, visita lui Basarab cel Tînăr la Sultan în 1470, — sînt toate greşeli, şi dovedesc, sau că versiunea cronicii sîrbeştî pe care o avea Fotino era foarte tîrzie şi desfigurată, — cum sînt multe pe care învăţaţi romînl le-au întrebuinţat pentru a «lumina» timpurile obscure ale istoriei noastre, saQ că el n’a ştiut ce să facă din materialul ce-I stătea la disposiţie.
   Cît despre «Cronica lui BrancovicI», ea dă, cu cea mai mare încurcătură în date—Radu cel-Mare domneşte la 6980!—, data «morţii» Iul Vlad Călugărul, a lui «Basarab-Vodă al doilea» (Neagoe) şi a lui «Ştefan Voevodul de la Volosca* (Ştefan-cel-Mare!).
   Venim acum la Luccari.
   Ar trebui să am alt material la îndămînă decît acela ce se află la Bucureşti pentru a schiţa biografia acestui cronicar.
   Era dintr’o mare familie ragusană, care a avut dese relaţii cu ţerile noastre. în secolul al XVlea, cînd găsim Ia Tir-govişte negustori din Ragusa, ca Bogdan Vlagievicî, Racaţ Boghisicî şi fraţii IurcevicI: Maroe şi Marin, un Vucsicî, un Bosniovicî, — în acest secol nu întîlnim pe nici un Luccari, cum s’ar putea crede1. în veacul următor, către sfîrşit (1583), un Secondo de’ Luccari ţinea bancă la Silistra, zărăfie adecă, împreună cu fratele său Ioan, şi făcea afaceri cu Curtea munteană2,
   Iacob, fiul lui Petru Luccari, autorul Cronicii Ragusel sau Analelor el pe scurt, petrecuse, cum ni spune însuşi, mai multă vreme în Bosnia, în calitate de ambasador. El stătu un timp la Constantinopol, unde făcu cunoştinţa unul Marocan venit ca să înveţe matematica şi filosofia. La Sofia, el avu prilej să vadă adesea moaştele unul mare Ţar sîrbesc. Trecuse poate şi prin Polonia, de vreme ce vorbeşte, ca un cunoscător, de ţeranii de acolo: «hlopzi». Ştie că la Samocov, în Bulgaria, sînt mine de fier. Vede un chip «nel
    1 V. anexa la această Prefaţă.
   2 V. Contribuţiile mele la Istoria Munteniei, în An, Ae, Rom., XVIII.
www.dacoromanica.ro
LX
PREFAŢĂ
monasterio di Santa Mana nella giurisditione di Stanimacca, cittâ di Tracia»-.
   Cronica şi-o scrise în 1601, cum iarăşi singur ni spune: «în anul 1601, cînd scriQ această carte». Se ştie că ea apăru în 1605.
   Luccari, care a fost învinovăţit de neexactitate şl pe care nu l-au urmat, nicî nu l-au ţinut măcar în samă scriitorii ra-gusani ulteriori, era un om foarte învăţat şi adunase lămuriri din tot felul de izvoare pentru istoria sa, Afară de cele apusene sau de o natură mai generală, el citează documente din Archivele Republicii, cronici de familie ale nobililor ragusanî, cronici sîrbeştî, bulgăreşti, bosniace, armeneşti, persane, povestiri despre Hrvoe şi despre Ştefan Duşan, tratatul Armeanului Haython, călătoriile lui Marco Polo, scrierile lui Paul Giovio.
   între ce spune el şi între analele anterioare1, din care o parte a fost atribuită unui strămoş al lui, Piero di Giacomo, care a fost ambasador la Neapole pe la sfîrşitul secolului al XVlea, nu e nici o asămănare. între altele, în acelea lipsesc ori ce lămuriri privitoare la noi. Căci ele urmăresc numai dezvoltarea Ragusei, pe cînd Luccari spune tot ce ştie despre felurite lucruri, îndată ce i se oferă ocasia. El crede că trebuie să-şi lămurească publicul asupra tuturor ţerilor a căror istorie o atinge.
   Ce spune despre noi?
   El începe cu războiul din 1330. Pretinde că un străbun al lui, Nicolae, fiul lui Marco de’ Luccari, a fost la Vlaico Voevod, pentru a-1 îndupleca să nu se amestece în războiul dintre Sîrbi şi Bulgari, sau, dacă se poate, să ajute pe «Duşan». Î11 schimb, soli bulgari cereau alianţa Domnului. La urmă, Vlaico sar fi hotărît să rămîie neutru. Lupta s’ar fi dat fără de dînsul. După izbîndă, Ştefan ar fi pus un nou Ţar în Bulgaria, în loc s’o anexeze, numai pentru «a nu aţîţa împotriva sa ura Ungurilor şi Muntenilor». *
   * Publicate în două volume, tu Motiumenla Slavorum vicrUHonalum, Scr!f>-tores (Analele scurte, Ragnina, Restj ţi Gondola).
www.dacoromanica.ro
PBEFAŢĂ
Lxr
   Acest Vlaico ar fi fost fiul lui «Negru-Vodă», care în 1310 ar ii luat în stăpînire ţara — aici se plasează, ceva erudiţie arcfteologică, după izvoare proaste şi amestecate, şi o descriere a regiunilor —, fâcînd cetate în Cîmpulung şi ceva «cortine di mattoni -cotti», ziduri de cărămidă, la Bucureşti, Tîrgovişte, FlocI şi Buzău, fără a mal pomeni Argeşul, unde e îngropat. Vlaico ar fi făcut cetatea Giurgiului şi o alta lîngă Bran. Apoi iarăşi, descripţie şi archeologie, cea din urmă, — proastă.
   Mal departe, Vlaico şi-ar fi măritat fata după Uroş al Serbiei, şi negociator al căsătoriei ar fi fost acelaşi Nicolae Luccarî. Fata ar fi purtat numele de Slava.
   înnainţe de a trece la alte notiţe, să ne oprim asupra acestora.
   Engpl citează un «rodoslov sîrbesc» care vorbeşte la 1368 de ridicarea în potriva usurpatoruluî Vucaşin a undi oştiri de Turci şi a lui Straşimir de Vidin, din partea Voevodulul Vlaico, socrul lui Urpş, victima lui Vucaşinr.
   în toate acest-e lucruri, e un sîmbure de adevăr şi împrejur multă încurcătură. Dar să urmărim asemenea ştiri sîrbeştl despre «Vlaico» într’un al treilea izvor.
   Prin liberalitatea aceluiaşi nobil ragusan, care tipărise Cronica lui Luccari, apăru în 1601 cartea, marele in folio al lui Mauro Orbini despre «Regatul Slavilor». Ambele lucrări stati, evident, în legătură.
   în cea din urmă se află două ştiri relative la noi, şi amin-douâ privesc pe Vlaico, cuceritorul Vidinuluî, cei mal popular peste Dunăre dintre Voevozil munteni aî secolului al XIV-le».
   Pe la 1350, ni se spune, Craiul sîrbesc peţi şi luă în căsătorie pe «fata principelui muntean». E Slava lui Luccari.
   Mal departe, Orbini atinge luarea Vidinuluî de Ludovic, care lasă acolo soldaţi unguri, «Sau pentru că aceştia prădaţi în ţara sa, saff din altă pricină», Vlaico vine cu oaste mare şi iea Vidinul. Oraşul fu ars, iar Ungurii se retraseră rin cas- 1
    1 Gesch, von Serwien, p, 321.
www.dacoromanica.ro
LXII
PREFAŢĂ
telele vecine». Locuitorii fură strămutaţi de cealaltă parte a Dunării, iar VoevoduL rămase la asediul castelelor pomenite. Dar în ele, care erau tari de felul lor, se găsiau 400 de ostasî unguri şi şeîzecl de balestrierî genovesî. Resistenţa duri pănă la întoarcerea regelui: atunci, maî slab fiind, Vlaico se întoarce în ţara sa. «Apoi făcură pace» : Vlaico dă înnapoî pe Vidinenî, iar Ludovic dă drumul lui Straşimir, fostul stăpîn al oraşului. Dar îl supune la jurămînt şi-I opreşte ca zălog cele două fete, dintre care una, Dorotea, iea pe Tvrtco al Bosniei. în fine, maî tărzifl Vidinul e atacat de Turci, cari pradă şi în Muntenia. însă Domnul de aici li iea luntrile, îl ucide şi-I înneacă.
   Menţiunea lui Nicolae Luccari, care, cum se vede din Re-formaţiunile ragusane, trăia în 1330, dar n’avu nici o misiune în Serbia safl la Munteni, — nu trebuie să ne înşele. Nu din cronica familiei sau din hîrtiile acestui strămoş a luat scriitorul nostru ştirile despre «Vlaico». Dacă ar fi avut acest izvor, nu ar fi confundat pe adevăratul Vlaico cu «Ba-sarab Ivanco» din 1330. Avem a face mal ales cu o ştire de provenienţă sîrbească, gu un rodoslov necunoscut, *de unde a luat şi Orbini.
   Vestea despre căsătorie e bună, şi din apropierea lui Luccari cu Orbini şi anonimul lui Engel se vede că Anca, sora lui Vladislav, a fost măritată cu Uroş, şi nu cu Vucaşin. O luptă a acestuia cu cei- doi cumnaţi ai mortului e posibilă. Ea nu s’ar potrivi însă ca dată: în 1368, Straşimir era încă în castelul din Croaţia, închis. Va fi fost mal tîrzifl.
   Dar povestirea despre Vidin, în Orbini, se dovedeşte a fi absolut exactă şi consună cum nu se poate mal bine cu izvoarele autentice, contemporane, cu scrisoarea regelui Ludovic din 29 August 1369. Aşa a fost: cetăţile afl scăpat necucerite, regele a alergat în grabă, pacea s’a făcut fără vărsare de sînge aici, cele două principese afl fost oprite ca ostatece, ciocniri cu Turci avură loc pe Dunăre. Pănă şi menţiunea balistarilor genovesî trebuie să fie adevărată: Bertrandon de la Brocquiere ni spune că în lupta de la Golubacî a Ungu-
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ.
LXUI
rjlor şi a Muntenilor luî Dan al Illea cu Turcii, ar fi fost de partea creştinilor şi «IIC arbalestriers lombars et jen\ievois»*.
    Cît despre ştirile despre Începutul principatului munţean, e o singură presupunere de făcut. Luccari, în relaţie cu Muntenia, a cunoscut, direct sau indirect, acele anale slavone ale provinciei ce existad pe acel timp2. Şi nu e fără însemnătate că ele vorbiau despre descălecatul lui Radu Negru, la o dată oare-care. Dar discutarea acestui punct ne-ar duce prea departe.
    Şi Luccari şi Orbini vorbesc de lupta de la Rovine, după o versiune particulară, mult mai bogată decît cele ce ni s’ad păstrat, a cronicii sîrbeşti. Sultanul ar fi trecut pe la Severin — ceia ce e mai puţin probabil, Severinul fiind pe atunci unguresc, — şi lupta s’ar fi dat «supt oraşul Cra-iova». Marcu Cralievici ar fi fost ucis, în această luptă, de un Muntean cu numele de Ratco. Trupul fu dus însă spre îngropare într’o mănăstire sîrbească.
    Aici e poate ceva de cules, pe cînd cariera luî Musa e falş expusă. Protegiatul Voevoduluţ romîn s’ar fi luptat «cu Grecii şi Muntenii», şi ar fi fost ucis în fuga sa după înfrîn-gerea din urmă, de «ţeranii regelui Mircea». Pe cînd tocmai el fugia către acel veşnic adăpost ce era ţara lui Mircea!
    Luccari ştie cine a fost Vlad, «poreclit pentru ciudata sa purtare Dracul». El pretinde că înnainte de abdicarea sa Murad ar fi făcut pace cu «Grecii şi Muntenii». La 1447, Ioan Hunyady ar fi fost ajutat de «Dan, Craiul muntean, şi Daud, fiul luî Siavuş Turcul». Neorînduiala care aduse în-frîngerea la Kossovo ar fi fost produsă de Munteni.
    Se ştie că lupta s’a dat în 1448. Că Dan n’a fost la Kossovo, fiind-că nici n’a existat, — s’a arătat mai sus. în schimb, David Turcul, prieten al creştinilor, e o realitate. Aşa se amestecă la scriitorul nostru ceia ce e nod şi bun cu lucruri încurcate şi greşite!
    1 Ed. Schefer, p. 225.
    * Ne gtndim şi Ia poveştile despre origini pe care le-au spus luî dclla Văile călugărit de la Dealu.
www.dacoromanica.ro
L'srv
PEEFAŢĂ
   Luccari adaugă că pe urmă Dan a făcut pace cu banî, «precum totul se vede din memoriile luî Murgul, trimisul său». în Murgul, trimisul lui Vladislav Dan, trebuie să credem. Dar cine e Murgul, ce sînt memoriile sale şi de unde 3 luat Luccari ştirea?
   Aceasta e şi va fi, multă vreme măcar, o problemă. Să fi fost cîndva la Ragusa un Murgul, care să fi arătat în scris ce a făcut stăpînul său în aceste împrejurări din 1448? Ceva ca «expunerea la ambasadă» aşa de interesantă, făcută la Veneţia îii 1477 de Caloiani Ţamblac, «unchiul» lui Ştefan-cel-Mare? Să fi văzut Luccari în Ţara-Romănească oare-care însemnări slavone dintr’o vreme aşa de îndepărtată? Din nenorocire mi se pot face decît presupuneri. Dar dintre ele trebuie înlăturată aceia că Murgul a fost un cronicar şi că de la dînsul şi-a luat Luccari ştirile despre Radu-Negru şi «descălecare».
   Luccari pretinde că după 1453 «Tatariî din Moldova», tre-cînd Dunărea pe băşici umflate, ar fi prădat Plevftă. «Tătarii din Moldova» sînt o noţiune din vremea lui Luccari, şi el nu existau cu o sută de ani în urmă. Iar despre această prădăciune nu se ştie nimic.
   Acum întăiu, în întreaga lucrare, se menţionează Moldova ; deci, ca şi pentru alte ţerî, se daţi generalităţi descriptive şi archeologice. Vorbind de prădăciunile Cazacilor în principat, Luccari arată cine sînt el şi pomeneşte ajutorul ce au dat lui «Aron şi Mihaî», cu cari ati dărîmat Silistra şi alte «cetăţi vecine». Prin el ar fi scos «Imperialii» pe Sinan din Ţara-Romănească şi pe Andrei Bâthory din Ardeal.
   După ce vorbeşte deci de «această minunată sămînţă de soldaţi mercenari», Luccari se întoarce la Moldova. «Ţara, după ieşirea Hunilor», spune el, «a fost mult timp goală de locuitori, dar Tatariî, intrînd de spre partea Nipruluî, au împoporat o parte, Iăsînd restul pentru tainiţele şi peşterile fiarelor.» în 1358, «Dragusa sau Dragoie» — acesta e un nume ragusan —, «nobil din Hust, oraş din Ardeal», o supuse. Urmează Sas, «il quale ridusse la provincia a’ particulari di Valachia». După el vine Bogdan, care a dat nu-
www.dacoromanica.ro
PREFAŢĂ
LXV
mele ţerii cşi a primit titlul de Craiu de la împăratul Gre-cilor». «Se enumeră : Laţco, «Muşatin», Ropaan, Ştqfan, ccare tCrmină Casa luî^Dragoş». Iuga/ Alexandru, Ilie, care se închină Polonilor! Roman al Il-Iea., Petru, Ciubăr, supt care s’ar fi făcut prădăciunea PlevneY, -urmează.
   Se ştie că data întemeierii Moldovei se află şi la Moxa, din al doilea deceniu al secolului al XVIIlea. Dar cea d’in-tăiu răspîndire mai departe a ştirilor cuprinse în Analele moldoveneşti se găseşte la Luccari.
   Scriitorul ragusan menţionează luarea Chiliei şi Cetăţii-Albe, cu concursul lui Vlad Călugărul, de Turci, şi înseamnă că pe atunci era Domn moldovean c Ştefan cel Bătrin > (Batrin), explicînd şi ce înseamnă «batrin» în româneşte. Se menţionează şi pagubele suferite de Ragusani cu acest prilej. La una din expediţiile de pradă ale Turcilor în contra Poloniei se spune că năvălitorii au fost distruşi la întoarcere de Ştefan. E vorba, pentru secolul al XVTlea, de prada Oceacovului şi Benderului şi de pagubele ce suferiră Ragu-saniî acolo. în fine se dau ştiri despre Petru Cercel şi Petru Cazacul, din care se face un Ragusan.
   Aceasta e cronica lui Luccari, şi cu dînsa încheiem Prefaţa.
                                             N. IORGA.
   63473. Voi. III.
V
www.dacoromanica.ro
                    www.dacoromanica.ro
                        EXCURSURI.
   Adun supt acest titlu un număr de informaţii care mi-au ajuns la cunoştinţă în timpul tipăririi acestei Prefeţe. Ele întregesc în unele părţi expunerea dată pe basa materialului cunoscut.
   I.   Alexandru-Vodă, rîjţ OuŢYp&pXa^iac, concurentul lui Vlad Dracul la tronul muntean, dă, la 9 Februar 1433, 3.000 de aspri mănăstirii Zografulul la Atos. Regest, după Uspenski, în Miklosich, Slavische Bibliothek, I, 1851, p. 173 (citat întăiu în colecţia W. Schmidt, la Museul naţional din Budapesta).
   II.   Pentru relaţiile lui Vlad Dracul cu Ungurii şi posesiunile lui peste munţi pot aduce acum cîteva lucruri nouă.
   în voi. VI din cAnalectele» lui Eder (Museul Naţional menţionat, fol. germ. 288, VI) se menţionează»» act slavon al lui Vlad-Vodă pentru nişte boieri ardeleni, din 1441.
   Vidi etiam literas in pergamena exaratas et olim sigillo pendente e filis bombycinis fuscis rubris mUnitas, quod abest. Character est valachicus, sed voces nemo Valachorum intelligit. Vicarius Valachorum disunitorum ait esse lingua moscovitica exaratas anno 1441 per Vlad Vayvodam Valachiae coqti-nereque collationem immunitatum nobilitarium pro quodam The odor o eiusque duobus fratribus ; ad calcem litterarum occurrunt characteres onciales, qui, ut item characteres quidam mirtusculi in ipso context! et initio literarnm, rubro colore scripti sunt. Conatus sum imitări. Ad latus sinistrum legentis
Ad latus dextrum legentis:
www.dacoromanica.ro
lxviii
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
   în Exercitationes diplomaticae ale aceluiaşi (ibid., fol. lat. 2242, p. Ii) se întîmpină această notă despre actul din 1432 al lui Vlad-Vodă, ca stăpînitor al feudelor cisalpine :
   Iu tabulari o conventus quondam dc Colosmonostro extant littcrac Ioannis-Vlad Vaivodae anno aerae constantinopolitanac 6940, id est aerae vulgaris 1432, exaratae, quibus se non modo Valachiae dominuro, sed etiatn ducem de Omlas et Fogaras profitetur et Stephano atque Romano Boer fratribus pagos quosdam districtus Fogaras, in his pagum Vajdaialva et quasdam portîones in FelsO Szombathfalva donat.
   Dacă acest act e cunoscut şi tipărit acuma, nu e tot aşa şi cu cel ce urmează şi se află tot în acel volum al lui Edpr (P- 48):
   Prudentibus ac circumspectis viris iudicibus ct iuratis, senioribus consuli-busque Scptem Sedium Saxonicalium harum partium transilvanarum, amicis nostris honorandis.
   Littcrarum ipsarum summa haec est. Quaesti fuerant Saxones Stephano de Hederfaja incolas sedis Zeredahel a familiaribus Stephani arceri a glandium usu pro porcis suis in districtu Omlas. Kespondet Stephanus sibi pro suis ser-vitiis hune districtum a Kegia Maiestate cum iisdem iuribus collatum fuisse cum quibus eundem decessor ipsius a magnifico Wlad Vaivoda tenuerit, se vero ab hoc ipso priore possessore comperisse id semper moris fuisse ut incolae sedis Zeredahel et alii vicini, nonnisi obtenta ab officialibus districtus omla-siensis venia, silvis uti possent. Idem deinceps etiam fieri vuit Stephanus. Datum in castro nostro Scharos vocato, feria secunda proxima post festum beati Francisci Confessoris, anno Domini, etc. LX-mo quarto. Praesentis vero, propter absentiam sigilii noştri, capellani sigillo fecimus consignari.
                                       Stephanus de Hcdcrfaya,
   Copia trebuie să fi fost luată de Eder după original, în Archiva naţională a Saşilor, dar în colecţiile Academiei noastre nu se află altă copie.
   III.    între izvoarele relative la campaniile din 1443 şi 1444 ale creştinilor, nici unul nu se ocupă mal pe larg de rolul jucat de Vlad Dracul decît povestirea în versuri, tînguirea poetică a lui Michael Peheim saQ Mihaî Bohemianul.
   Autorul era un soldat rătăcitor, care-şî vindea vitejia prin ţerile Răsăritului, la el acasă sau în Ungaria, mulţămită şi
www.dacoromanica.ro
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
LXIX
strînsel legături de pe atunci între cele două ţerl. A servit pe un magnat ungur şi a plecat foarte nemulţămit, mormăind imprecaţiunl versificate; s’a dus cu cruciaţii cerşitorî la lupta în potriva Turcilor şi a avut durerea să-şi vadă şeful, corniţele de Cilly, jertfit de ambiţia şi invidia Hunyazitor.
   în «lunga campanie» şi la Varna n’a fost, dar a găsit cine să-I spuie cum au fost lucrurile. Acel informator se numia «Hans Măgest», care se luptase poate în amîndouă expediţiile, dar de sigur în cea din urmă («der selb waz in dem Streite»), Fusese prins de Turci şi ţinut rob timp de şeî-sprezece ani. După aceasta, deci pe la 1460, el povesti în-tîmplările din acele răsboaie lui Beheim, care le puse în scris şi în rimă, făcînd din ele un «Lietlin», un mic cîntec.
   Un «Lietlin» de mai multe sute de versuri, care se chiamă: «Von dem Kung Pladislau wyder mit den Tiirken Strait». L-a tipărit Karajan, în «Quellen und Forschungen zur vater-lăndischen Geschichte, Litteratur und Kunst» (Viena, Brau-muller, 1849), învăţată lucrare, care pretinde a fi însă numai «ein Denkmahl des treuen Zusammentrinkens» din partea a doisprezece prieteni vienesi.
   Ce valoare poate să aibă cîntecul Cehului se înţelege. După şelsprezece ani un om simplu, care nu-şî lua note, cu greu poate să povestească cu amănuntele de cronologie şi topografie ce se întîmpină în izvorul nostru un lung şi încurcat războiu, prin locuri cu totul străine. Ce e mai slab, mal puţin demn de încredere e deci ceia ce ispiteşte mal mult la început : datele precise. Ceia ce are valoare e anecdota, incidentul.
   Asupra însemnătăţii lui Beheim au scris Zeissberg, în Analekten sur Geschichte des XV. Jahrhunderts. II. Erin-nerungen an die Schlacht bei Warna («Zeitschrift fur die osterreichischen Gymnasien», 1871, pp. 81-114) şi Huber, în «Arch. fur ost. Gesch.», LXVIII. Ceia ce voiu să fac aici, e numai să aleg şi să retipăresc părţile ce ne privesc, fără o critică pe care cetitorii o pot face singuri. Dar foarte puţini dintre dînşiî numai ar putea să aibă la îndămînă acest izvor, de care nici un istoric romîn nu s’a putut servi pănă astăzi.
www.dacoromanica.ro
LXX
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
    Campania din 1443 se termină, şi
                      Die Reczen bliben in Sirvei,
                      Die Walachen in Walachei.                   (p. 38.)
    în cea nouă, cînd se ajunge la Vidin (cf. textul nostru şi izvorul citat acolo):
                      Im kam zu Hi KT in kurczer Stunt Mit krefftiglicher Were Trekle waz er genennet,
                      Der Gross-Waida von Walachei:
                      Siben tausent Man kam hyu pey, —
                      Da man dy Stat aussprennet.           (vers. 325-30.)
    Cînd se orînduieşte armata, al şesele «banderiu», compus din aceşti 7.000 de oameni, rămîne să-l conducă Dracul:
                      Daz sehst Trakle waz filren,
                      Der Gross-Woida von Walachei.         (vers. 350-1.)
    La cetatea din stîncl, «Petrus» turceşte, «Peters Piirk» nemţeşte, cînd se aşază scările de asediu, Dracul dă oameni de aî săi, dar ei sînt daţi jos de pe ziduri şi treizeci dintre el pier; şi soldaţii regelui cad, în număr de douăzeci şi cinci, împreună cu o bucată de întăritură, de care se acăţase. Cînd Turcii vreau să fugă, Vlad, care ştie locurile, îl aşteaptă la ieşirea lor tăinuită şi-I ucide:
                      Weil der Sturm waz am pesten,
                      Da kam Trakle von Walachei.
                      Sein Steig Leiteru praht man hinpei,
                      Da stigens gen der Vesten.
                      Da daz dy Turken wnrden gwar,
                      Sy eilten schnelliglichen dar Un slugens von der Maure.
                      Fun disem Velsen dahin dan Vieln sich zu Tot wol dreisig Man :
                      Sy liten Laid und Traure.
                      Der Kunig mit den Seinen prach Von der Maur ain vach vil drat,
                      Daz schlug funf und zwainczig zu Tat Mit dem Kamcr hiueine.
www.dacoromanica.ro
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
LXXI
                     Die sclben Turken heten ain Verpargen Lacb auss dysem Stain Haimleicher durch dy Erden.
                     Da vor lag Trakle Waida nach,
                     Wist er nit umb daz selbig Lach,
                     Dy Turken vil unwerden,
                     Auch nit wisten da vane.
                     Ir vil dy trungen in daz Hol Und mainten auss zu kumcn wol,
                     Daz waz Trakle verstane.
                     Waz er der Turken her auss vânt,
                     Dy liss er taten allzuhant.
                     Da daz die Turken sahen,
                     Sy fluhen wider in daz Haus. (vers. 547 Şi urm.)
    Fără să se dea cu tunurile, pentru a cruţa femei creştine prinse, ce apar pe ziduri, cetatea se iea şi, fireşte, garnisona e omorîtă. Ca şi în anul următor pe Dunăre, cum se vede. Nu se poate o asămănare mai mare: atîta doar că în 1445 Hunyady evita marea luptă de la urmă.
    La Varna, Dracul face pe spionul şi merge noaptea să vadă ce fac Turcii. Se întoarce în zori, aducînd la o sută de cal prinşi şi vestea că vine Sultanul, cu 300.000 de oameni:
                     Des Morgens kam gercnnet Der Gruss-Waida von Walachei:
                     Wol hundert Pfert praht er hinpei Trakle waz er genennet.
                     Der praht dem Kunig do dy Mer:
                     Der Turkisch Kaiser Murat, — der
                     Het auffprochen mit Mahte
                     Und zeug mit seinem Her da her :
                     Wol drei mal hundert Taussent wer Der Tiirken Ungeslahte ...
                                                     (vers. 637 şi urm.)
    Cînd Murad e grămădit în «stîncă», cu Ienicerii lui, el face apel la sentimentele de părinte ale lui Vlad, care avea la dînsul doi fii — nu «fraţi» — robi. CuvinteJe-î de ameninţare n’ar fi fost fără folos —> cum se vede, e o legendă
www.dacoromanica.ro
LXXII
EXCUHSOEÎ LA PEEFAŢĂ
ce se purta între luptători — şi Vlad s’ar fi «dat de o parte», lăsînd pe creştini soarteî lor:
                    Sy slugen ir aber vil an Mass.
                    Da wart dem Kaiser kunt wy grass Dy Seinen Schaden nemen:
                    Do enpot er dem T rakle seit:
                    Wolt er nit la'sen von dem Streit Ee im mer Potschafft kemen,
                    So Tvelt er toten lassen
                    Sein zwen Bruder, dy er dann het
                    Gevangen an der waren Tet, —
                    Walt er sich Streitz nit massen. —
                    Dy Turken liessen sich vil drat Alsameu mit gemainem Rat Her van den Peig her nider.
                    Weil sy erhuben da den Streit,
                    Da zog der Grass-Waida peseit Und liess dy Kristen sider
                    In den Noten peleiben.        (vers. 731 şi urm.).
   Ceia ce aflînd Sultanul, e îndemnat să atace din nou:
                    Acli het gehort sagen da pei Daz der Waida von Walachei Von dan gewichen were. (vers. 798-90.)
   După care soarta lui Vlad nu mai preocupă pe poet.
   IV.     Memoriile lui ^Eneas Sylvius (Piu al II-lea) nu sînt însemnate pentru noi numai printr’aceia că datt scrisoarea lui Ţepeş către Sultan, ci şi prin ştirile de istorie românească ce o preced şi urmează.
   Se spune întăiu de poporul rotnîn, care vorbeşte «italieneşte, dar stricat foarte», şi se arată cum cu timpul colonii romani att devenit «mai barbari decît barbarii» — fără a uita de eponimul Flaccus.
   Se trece apoi la istoria munteană mal nouă. Detronarea lui Vlad Dracul e expusă foarte bine: motivul duşmăniei cu Hunyady, «pentru că trecuse de partea Turcilor», lupta, prinderea Domnului şi tăiarea, «împreună cu un fiu al său». Singură data e greşită: 1456, care e aceia a schimbării Dom-
www.dacoromanica.ro
EXCUKSUBÎ LA PBEFAţA
LXXIII
neştl următoare. Despre urmaşul lui Vlad, Vladislav Dan, ştie scriitorul, care-I dă numele de «Ladislaus quidam»; iâr pe «Dan al III-lea» îl ignorează şi el. «Ioan», Io Vlad, viitorul Ţepeş, scoate pe Vladislav, îl ucide şi începe cruzimile sale.
   Piu al II-lea le enumeră, şi multe nu se află, sau nu se află în această forma, aiurea. Duşmanii familiei sale sînt distruşi. Regiunea Sibiiulul e prădată. Se aduc robi în lanţuri, şi mulţi sînt traşi în ţapă. Negustorii sînt prădaţi şi ucişi. El aduce din Bîrsa («ex Vurcia») 400 de copil, «ca şi cum ar fi să înveţe româneşte» — am explicat în Convorbiri literare de unde vine această afirmare grosolan de ridiculă—, şi i arde într’un cuptor («in aestuario»). Rudele sale, boierii fruntaşi sînt ucişi. Unii «domestici» al săi sînt îngropaţi în pămînt pănă la mijloc — umbilico tenus — şi săgetaţi. Altora li se iea pielea de vil.
   între victimele luî e şi Dan fiul luî Dan, şi iată cum i se descrie sfîrşitul:
   Daym quendam, filium alterius Daym Vaivodae, in bello cepit viventique ac vidcnti sepulchrum erexit iussitque sacerdotes exequias decantare; quibus finitis, captivo caput amputavit.
   Cincî-zecî şi trei de solî aî «Ardelenilor şi Secuilor» sînt aruncaţi în închisoare. Ţara lor e atacată fără veste şi ruinată cu fier şi foc. Trage în ţapă pe «Caeilinus, suarum co-piaruin ducem», ca neascultător al poruncilor luî crude: «eo quod immanitati suae non satisfaceret». înţeapă şi şese sute de călători din aceiaşi Ţară a Bîrseî. Pe un Ţigan — «Ze-ganus» —, care refusase să spînzure pe un hoţ, îl coace «in magno lebete», şi-l dă de mîncare, — altor Ţigani, fireşte («civibus suis»). înnaintea mamelor, prunci de ţiţă sînt sfâr-maţl de pietre. «Intrînd în Ardeal, chemă la sine ca pe nişte prieteni pe toţi (!) Romîniî cari locuiesc acolo şi, stringîndu-î la un loc, pune ostaşi să-î ucidă, şi li arde satele.» Jertfele lui ar întrece 30.000 de oameni.
   Cînd, în 1462 (anul e greşit), Turcii îl cer tributul, el spune că-1 va duce singur la Adrianopol şi cere păsuri către san-
www.dacoromanica.ro
LXXIV
excubsueI la prefaţă
geacii vecini, care se dau. Trecînd apoi Dunărea pe ghiaţă, pradă, ucigînd peste 25.000 de oameni. «între c^ri şi fete foarte frumoase au perit, cu toate că le cereau Romînii lui de neveste.» Mult! robi, aduşi în ţară, sînt jupuiţi, arşi, puşi în frigări, fierţi în uleiu, traşi în ţapă, formînd o întreagă pădure. Un om avînd o cămaşă cu mult prea scurtă, Domnul, ofensat în sentimentele sale de pudoare, chiamă la judecată pe femeia lui, care recunoaşte că «meşteşugul el este să coase» şi o pune şi pe ea în ţapă, dînd bărbatului o alta, cu calităţi superioare în această privinţă.
   Piti al Il-lea ştie — ceia ce ignorează Bonfiniu — că Ţepeş a fost închis la Buda pentru scrisoarea lui de trădare către Sultan.
   Şi el termină aşa, în 1463 : «E tot la închisoare şi aoum; un om mare şi frumos, care arată făcut pentru Domnie. întru atîta se deosebeşte adesea faţa cuiva de sufletul lui!»
   VI. Relativ la lupta de la Turnu-Roşu, Eder reproduce în voi. III al Analectelor sale citate, un privilegiu din 1-iQ Sep-tembre 1494, al regelui Vladislav al II-lea, pentru un personagiu, Danes de origine: Carol Schaller de «Leventhal», fiul lui Sigismund, «Status regni Danie mediocris, dum viveret, supremi miniştri». Privilegiul, care cuprinde arme, cu un cap de Turc, şi moşii, e copiat după original şi confirmat adese ori în timpuri mai târzii, dar Eder observă, nu fără dreptate, că sînt lucruri ciudate într’însul.
   Orî cum ar fi, actul menţionează servicii aduse de Carol regatului Ungariei, supt Matei Corvin ca şi supt regele domnitor şi
   Signantcr autem cum perpetui quoquc fidei christianae hostes Turci, regnum nostrum invasisscnt, anno videlicet recentcr praeterito, apud Rubram Turrim, in gTemium illorum prodeundo, proprio Marte et viribus mirabiliter ultra tri-ginta eorum fortiter trucidando.
   Ar mai fi ucis, spune, în sfîrşit, documentul, «in caverna rupis praedii Kusma ... praedonem ac multarum provinciarum spoliatorem, Podilan nominatum, in circulo civitatis nostre bistriciensis et comitatibus circumiacentibus, dum viveret, la-titantem; cui frustra tot insidias feceramus».
www.dacoromanica.ro
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
LXXV
   VII.     în 1522 Socotelile Sighişoareî pomenesc cheltuielile făcute cu expediţia munteană a Voevoduluî Ardealului:
   1522. Exactio pccuuiarum pro solucione stipendiariorum et duorum milium florenorum domino Waywode deputatorum, dum circa festum S. Michaelis Ar-changeli proficiscebatur ad terram transalpinam ct in civitate super quemlibct hospitem aspri 20 impositi et exacţi.
   Exactio secunda vice pecuniarum pro solucione stipendii, super quolibet stipendiariu fior, 3, circa festum Omnium Sanctorum, dum stipendium traiia-mitti debuit ad terram transalpinam . . .
   Petro Lwtsch, eo quod fuit cum iudice sedis in terra liareza in quadam cx-pcdicionc circa festum Omnium Sanctorum. ..
   Dominis magistru civium ct duobus iudicibus certis vicibus ad Zcnthagata, ad magnificum dominum Wayvodam pro gentibus, pro expensis . .. Cyphus argenteus domino Waywode donatus. . . Iudici regio, dum discessit ad terram transalpinam. . . Pro duobus lerdis ad currum iudicis regii, dum ibatur ad tci-ram transalpinam .. . Magnifico domino Waywoda in terra Barcza .. . Stipcn-diariis equeatribus et pedestribus, dum disccsserunt ad terram transalpinam... Ad dominum Waywodam ad Brassoviam . . . Stipcndiariis, . . . dum reversi fuis-sent cx Transalpina ....
   VIII.     în protocoalele sibiiene, I, fol. 23 V°, găsim la 1524 o oprire, din partea meşterului Celestin, argintarul (aurifaber) din Braşov, a unor vase preţioase, şi adecă
   nonnulla argenteria, utputa discum unum argenti et duas scutellas me-diocrcs continentes marcaş sex cum media,
care se află la alt argintar, din Sibiiu acesta, Ludovic Rorer, şi aparţin văduvei lui Basarab (Neagoe). Soţul eî, «condam Bazza-rab Waywoda», era dator cu înscris suma de 57 fl. lui Celestin.
   XI.      Cu privire la istoria Romînilor în întâia jumătate a secolului al XVI-lea se cuprind lămuriri nouă, de oare care însemnătate, într’o operă, al cărui unic ms. cunoscut a intrat de puţin timp în stăpînirea Bibliotecii Museuluî Naţional din Budapesta.
   Persoana lui Tranquillus Andronicus din Trau (Dalmaţia), agent diplomatic în serviciul celui d’intăiu Zapolya, nu e necunoscută. Se păstrează şi opere latine ale lui1. Dar nu se
    1 Oratio TranquiUi Andronici Dalmatae ad Germanos de bello suscipiendo contra Thurcos. Eiusdem Tranquilli de Caesaribus Romanorum invictissimis Carolo et Ferdinando — Extrase în ms. Hi&t. 4-to, 182 al Acad. maghiare.
www.dacoromanica.ro
LXXVI
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
ştia pănă acum că acest servitor al regelui naţional unguresc, că acest tovarăş de nenorocire şi sfătuitor credincios al Iul Gritti a povestit păţaniile acestui din urmă. Totuşi de dinsul e manusciptul latin întitulat «•De rebus in Hungaria gestis a Ludovico Gritti*, din care o copie îngrijită, cel puţin caligrafic, pe frumos pergament, a fost presintată lui Albert Laski, vînătorul de glorie polon, de nepotul autorului, la 1578.
   Andronicus, care scria la 1540 — din greşală ms. are «1530» («MDXXX») — vorbeşte şi de Romînî în genere. El primeşte fabula lui Eneas Sylvius despre căpetenia romană Flaccus, şi o împodobeşte încă, fâcînd din el un ocupator târziu al Daciei, cu colonii căreia se contopesc propriii săi tovarăşi de cucerire. De la strămoşii lor li-ar fi rămas Romînilor de astăzi limba, amestecată cu elemente barbare însă, şi obiceiul de a-şl omorî Domnii, «tiranii».
   Nune se Romanos Vocant, sed nihil romani habent, praeter linguam, et ipsam quidem vehemeuter depravatam et aliquot barbaricis idiomatibus permix-tam; fortasse traxerunt etiam a Romanis civiles discordias et tyrannicidia, quippc rari corum Vayvodae (sic enim suos principes vocant) fato morbisque intereunt; inimicitiarum neque modus neque finis est; fratres et cognati principibus suspecţi sunt, nec patiuntur cos in stio regno degere; capti occiduntur, aut, si vilcs sunt, truncantur narlbus, quia deformitate non admittuntur postmodum ad principatum.
   Şi Dalmatinul, care avu să sufere de la noi, cu ştirea Domnilor romînî sau fără, adauge aceste cuvinte amare de ocară despre trîndăvia şi necredinţa nemaipomenită a Romînilor ;
   Nulla gens, ncc ignavior, nec magii perfidiosa; vitio non datur apud eo» periurio fallerc: multa istiusmodi habent nefaria, quae omnia pcrsequi non est huius temporis.
   El mai dă şi ştiri despre începuturile şi hotarele celor două principate româneşti. Ele ar fi format Ia început unul singur — «priscis temporibus omnes Valachi sub uno principe age-bant» —, şi Ţara-Romănească s’ar întinde aproape pănă la Mare, fiind la mijloc spre Răsărit nişte mlaştini foarte mari, pe care le face Dunărea («fere ad Pontum, interiectis ab ortu aestivo paludibus maximis, quas Ister efficit»).
   Tranquillus, pe care, la ruina Iul Gritti, în 1534, îl cereau şi pe dînsul Moldovenii, se ocupă adesea de persoana Iul
www.dacoromanica.ro
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
LXXVII
Rares, «nestatornicul», «perfidul», «cel maî ticălos dintre toate bipedele, tipul perfidiei maî mult decît punice», «cri. minalul hoţ». Noi judecăm însă astăzi că minciunile şi actele de trădare ale Voevoduluî eraQ provocate de minciunile şi actele de trădare ale lui Gritti, care visa pentru el şi familia sa un fel de mare regat dunărean, şi scusăm întru cîtva pe acest strămoş, care aveă să apere ceva mal scump decît capriciile şi interesele personale, — ţara şi neamul său adecă.
   Dar aici avem să ţinem samă numai de ce ni se spune, în acest izvor nou, despre contemporanii în Muntenia al lui Petru-Vodă.
   La 29 Februar 1528 pleca din Con stan tinopol un ambasador zapolyan, Ieronim Ltiski, care, mulţămităluî Gritti, izbutise să încheie cu Sultanul un tratat folositor pentru stă-pînuf său. El aducea ordine către Domnul de atunci al Ţeriî-Romăneştî, Radu de la A filmaţi, «pentru ca acesta să năvălească în Ardeal cu o puternică oaste («cum valido exercitu») şi sâ-J dea iarăşi în stăpînirea Craiului Ioan».
   Ştim că, încă cu cîteva zile înnainte, Radu-Vodă manifestase, printr’o scrisoare ce ni s’a păstrat, preferinţa sa pentru apest «Craiu Ioan». Totuşi, cîndLaski se întîlni în Muntenia, pe unde i se părea calea maî sigură, cu Tranquillus, ce se întorsese din Franţa pe calea Ragusel, el căzură, cu totul fără dreptate, în bănuiala că Radu ar fi înţeles cu Ferdinand. «Paznicii» ce se dăduse celui ti’intăiu sînt calificaţi de sentinele menite să împiedece o fugă, şi se atribuie bietului Domn nevinovat gîndul nelegiuit de a prinde pe acela ce iscălise abia un tratat cu Sultanul. El ar fi stat astfel alături cu Rareş care, «urmînd norocul, se depărtase de prietenia Craiului Ioan».
   Destul că vremurile erau rele pentru aderenţii lui Zapolya şi ca se găsi cineva pentru a da de ştire lui Laski, îndem-nîndu-1 să fugă în singura direcţie unde lucrul era cu putinţă, în Turcia: «altfelse va sfîrşi cu dînsul» («alioqui de ipso trans-actum esse»). Tranquillus, care-şî reunise soarta cu a celuilalt agent zapolyan, fugi şi el tot într’acolo, cu călăuzul săQ, care ştia ţara şi limba. Aveau cal de schimbat, şi erau stăpîniţî
www.dacoromanica.ro
LXXVIU
excdbsub! la fbefaţA
de o frică ce li dădea aripi, «Printre străjile ce se aflaţi în multe locuri», eî se furişară, în patru zile de alergare, pănă Ia Nicopol. Şi, mergînd de aici spre Constantinopol, el în-tilniră pe trufaşii, pompoşiî soli aî lui Ferdinand, cari credeaţi, ni spune Tranquillus, că Radu-şî îndeplinise acum îndatorirea ce luase.
                                        *
   Cînd, peste cîţl-va ani, în 1534, Critti străbătu valea Dunării, în a doua călătoria-a sa militară — despre întâia lipsesc în acest povestitor orl-ce amănunte —, el găsi alt Domn, pe Vlad-Vintilă. Am văzut ce urzi Gritti, în trecerea sa, contra Voevodului şi cu cîtă energie ştiu acesta să-şi apere troţiul şi viaţa.
   Tranquillus povesteşte lucrurile ast-fel. Vinovatul pentru relele relaţii dintre oaspete şi ospătat ar fi fost tot Czibak, victima peste puţin a Iul Gritti, vice-voevcrdul, urît de acesta din urmă, al Ardealului. Prin «degfe solii» («assiduis nunciis»), Vlad ar fi fost cîştigat de Czibak, «atras în facţiunea ltil, min-ţindu-I că altfel va fi despoiat de tron, de oare ce guvernatorul [Gritti] vrea să puie Domn Muntenilor pe propriul lui fiţi şi că ar sta în înţelegere cu mai mulţi boieri cari eraţi duşmani Voevodului».
   Fireşte că povestitorul nostru ştie ce s’a petrecut, dar nu-I vine Ia socoteală să spuie lucrurile aşa cum aQ fost. EI insistă asupra faptului că tovarăşii lui Gritti eraţi nepregătiţi de duşmănie în aceste părţi; el presintă oastea lui Vodă ca «e-normă», un «ingens exercitus»; mărturisind că tabăra guvernatorului «a fost încunjuratăzi şi noapte, în cîmp deschis», el nu ştie de vre-o dare a boierilor de oposiţie în mînile Domnului mînios. Ci lucrul se termină aşa la dînsul: «Pentru care faptă, e ştiut că Vlad s'a pocăit şi a dat vina pe Czibak, de care a fost împins cu minciuni Ia această crimă... Şi apoi, fâcîndu-se bună pace (gratia) între guvernator şi Voe-vod, noi am venit în Ardeal». Totuşi şi mal departe el spune că, din parte-î, privia pe Vlad reconciliatul câ pe un «hostis publicus», întocmai ca şi pe Rateş, al cărui Mare-Logofăt în-timpinase pe Gritti în Muntenia şi-l întovărăşise peste munţi.
www.dacoromanica.ro
EXCUBSUBÎ LA PBEFAţĂ
lxxix
Tranquillus afirmă chiar că Domnul ar fi fost în stare să oprească pe Turci, dacă ar fi vfnit* în ajutorul guvernatorului, asediat în Mediaş.
   Locurile privitoare la Munteni sfe află în ms., care poartă signatura: lat. fol. 3760, pe fol. 5 V°, 15-5V0, 21 V°-2. El n’a fost întrebuinţat decît în noua ediţie, ungurească, a studiului lui H. Kretschmayr asupra lui Gritti (in «Colecţia de biografii», maghiară, 2 voi.) *, dar mi s’a spus, că se pregăteşte o ediţie a opusculului. Până atunci cetitorului romîn îl vor ajunge cele spuse mal sus.
   X. între nişte copil de documente, făcute în sec. al XVIII-Iea, aflăm următoarea scrisoare, foarte interesantă, de la Vlad (Vintilă)-Vodă (Bibi. Academiei maghiare, Hist. fol. II o).
   Spectabilis ac magnifice domine, domine fratcr, amice vicineque charis-sime . .. No veri t... quomodo sepius conquesti sumus . . . ex parte Stephani Zevorrhey quanta damna in alpibus nostris cum suis malcficiis intulit, quod usque huc nihil restituere voluit, nec vuit Recordetur etiam Vestra Specta-bilis et Magnifica Dominacio dum et quando potentissimus Caesar Turcorum Austriam invaserat, praedecessor, vidclicet Vlad, Vajvoda Transalpinensis, tri-butum regni noştri transalpinensis ipsi Cesari Turcorum, medio nunnullorum boyaronum nostrorum, videlicet Theodoro supremo logotheto et Sârban Ud-varnyk, per Hungariam mittere decreverat. Cum veto ad civitatcm Rcgiac Maicstatis Karansebesch pervenissent, tune temporis civitatenscs miile florenos ab iis assumpserunt, sub eo colore quod ipsos comitari velint quousque cum tributo illo ad Cesarem perrenire possint. Ferunt etiam eos dixisse quod sine eorum comiliva nullo modo usque ad loca illa perrenire ralcbunt securi. Ex tune comitat! sunt eos usque. ad aliqua loca, feceruntque inter eos tales ru-mores quod Cesar ipse per Germanos profiigatus esset et, sic coacti terga ver-tore [orig.: versus], usque ad predictam civitatem devenisse cum magno pu-dore. Ibique ab iis equos accepisse. Tandem etiam servitores Sarban Vdvornyk urnim ex Karansebiensibus interlecerant, pro quo coaclus dări est quadringentos florenos. Et ipsi Sebesienses unum ex servitoribus Sârbân Udvornyk interfecerant, et nihil pro eo solvere voluerunt. Et, quando exercitus Hamza Bani atque aliorum bojaronum nostrorum, qui per totam aestatem in servitiis Regiae Maicstatis Budam Estergoniumque venerant servituti, in reditu eorum ad Transalpinam [erant], etiam equos et alias res in potentiam [orig.: potentiaque] eorum ac-ceperunt. — Quapropter rogamus ut, secundum mandatum Regiae Maiestatis, omnem communem iustitiam, quam [orig.: que] iubeţ dare omnibus gentibus
    * întâia ediţie a ieşit în «Archiv fur bsterr. Gescbichtc» pe 1896.
www.dacoromanica.ro
LXXX
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
forig.: quod suum], administrare digneris. Quod si secus, scandalum erga bo-jarotics nostros factum atqueidamna impensa nullatenus mittere volumus [orig.: vohiimus], sed âlias de re negotiuquc excogitabitur isto. Deindo quoque bojaro noster nomine Mailatth Sputhar alque egregius Petrus Pithar, secretarius noster, nomine nostro , ., dicent: fidem indubiam cis praestare volueritis sicut ct nobis.. . Datum in domo nostra Bucureşti [orig.: Turrcst.], vigesima secunda die iunii, anno Domini 1533 1.
    Vlad, Dci gratia dominus verusque heres Wayvodaque regni transalpiucnsis.
                                 [Stefano Bathory de Zomliu.]
    XI,     Ca un «biv călugăr» ce era, Radu-Vodă, fost Petru boierul şi Paisie monahul, luă de la început apărarea călugărilor. La 20 August 1537 vedem pe regele Poloniei răspunzînd lui «Io Radul Voevod şi hospodar al Ţeriî-Romăneştî, prietenul nostru iubit», în privinţa unor Sfetagoreţî de la mănăstirea Sf. Pantelimon, carj se plînsese fostului lor coleg că au fost despoiaţi peste Nistru (Jablonowski, Sprawy, pp. 132-3),
    XII.     Dăm aici documentele ragusane menţionate la analisa cronicii lui Luccari:
                                                                     Dic 11 ij septembris 1438.
    Liubissa Ivancvcgh [şters: Bogdan Milunovigh], pro una parte, el Bogdan Vlagievigh et Rachaz Boghjsigh et Maroe et Marinus, fratres Iurchovigh de Tregovist, pro alia parte, qui hanc certam diiferentiam de mercato inter eos facto de ccrtis crimesiis ex certa animi scicntia se compromisserunt, dimisserunt et compromissum fecerunt de iure ct de facto in discretos et prudentes viros ser Iohannem speciarium de Ficho, serSimonemdc Duyo et Filipum [şters: Pan-tella] de Silva, de dicta differentia dicti mercati, tanquam in eorum arbitros, arbitratores et amicos communes, qui de dicta differentia et dependenlibus ab ea possint dicere, sententiare, terminare et diffinirc, pro[ut] de iure et de facto, sicut eis videbitur et placuerit; promittentes diete partes quicquid per dictos arbitros, vel maiorem partem eorum dictumr et terminatum fuerit attendere et observare et non contravenire, sub pena ducatorum ducentorum applicanda per partem attendentem non attendenti.
                                                                           [5 novembris 1438.]
    Marinchus lurgevich de Vlalachia (sic) dedit, vendidit et tradidit unum equum mocellum, portantem, franchum et liberum Mathicho ţidilovich, presenti, re-cipienti et emenli pro pretio commercato ducatorum duodecim, quos idem
    1 Punctele arată suprimări făcute pentru scurtare. S’au îndreptat pe alocuri grosolane greşeli de copie.
www.dacoromanica.ro
EXCURSURI LA PREFAŢĂ
LXXXI
Marinchus fuit confessus habuisse et reccpisse a dicto Mathico, promictens supradictum equum disbrigare et liberare dicto Mathico ab omni molestia, damno et impedimento, quc sibi Mathicho quoquomodo inferrentur, supra se et omnia bona sua respondendo.
                                                                   Die vij novembris 1438.
   Vlatcho Vochsigh, qui de commissionc et consensa de Beirban (!) Bossino-vigh et de Dodoe Vechtinovigh, sociorum suorum, vădit in Vlachiam pro re-cuperando res et robam, de quibus derobati fuerunt ipsi socii, que res et roba erat communis ipsorum et valoris pcrperorum L, et etiam pro recupcrando equum ipsis robatum cum diclis rebus, se constituit, obligavit et promisit, si ct in quantum possit recuperare dictam robam seu partem ipsius et equum aut valorcm diete robe et cqui, quod reddet et dabit dictis sociis suis rectam partem suam, partiendo et dividendo inter ipsos tres, sicut de iure et equitate facere debet, nullo suo labore computando, renunciando, etc. (sic.)
   (Ragusa, Diversorum Canctllarit, reg. 1437-8, 1438-40.)
   XIII.     Pe lîngă lămuririle din Geriach, cuprinse în Contribuţiile mele, e de văzut asupra lui Iacob Luccari, cronicarul, ce se întîmpină în Silistra şi Sofia, la 1581-2, — Fermenzin, în Monumenta Slavorum meridionalium, XVIII, pp. 6, xo. El avu, fără îndoială, relaţii cu familia Mirceştilor, cu Doamna Ecaterina, cu Mihnea-Vodă, fiul eî, şi poate cu Petru Şchiopul, unchiul acestuia.
   63473. voi. rir.
vi
www.dacoromanica.ro
                                        I.
        CORONICA SERBICA DESPOTAE GEOROII BRANKOVIC E CODICE SERBICO LATINE REDDITA, OPERANTE L. B. FRANCISCO XAV. PEJACETIC.
    P. 16.]
    Anno 6900 [1392 , tertio anno regni sui, Bajazet, filius Amuratis, movit [exercitum] adversus Bulgaros et accepit urbem Ternovo et reliquas circa eam positas et post trans-actos tres annos, nempe 6903 [1395], movit Bajazet contra Mircsam, Ugrovlachorum Vojvodam, et debellavit Mircsa Ba-jazetum ad Rovinam, et hoc proelio periit generosus iile Marcus Kraljevich, filius Vukasini regis, et Constantinus jKepAHroBdM, filius despotae Deani Dragasis.
    P. 17.]
    6906-1398. Combusta est Ravanicza, in quo etiam anno Bajazet coepit Vidinum et Nxcopolim.
    ... Hocque anno [6910-1402 Gi urgia Vlkovicha despotam Stephanum] in Carigrad seu Constantinopoli captivavit et abîit in Sauromaziam,
    NotaHanc vocem correxit descriptor noster et pro ea substituit Daciam, ubi a magnatibus cum honore exceptus est et tamquam caput gentis. Myrcha Vojvoda cum aliis magno affectu eum ad terras suas comitati suntet aedificavit monasterium ad Ressavam, ut supra dixi. Hoc eodem anno in Rodope suffocatus est Georgius Vlkovich, ex captivitate constantinopolitana [rediens .
    63473. Voi. III,                                        1
www.dacoromanica.ro
CRONICA SÎRBEASCĂ
   P. 18.]
   6927-1419. Obiit Myrche Voyvoda1 et hoc anno aedificata fuit Ressava. Hoc ipso anno obiit imperator Bulgaroruin ? (sic) Constantin, Ianuarii 21.
   6929-1421. Populatur Sultan Krizas2 * * Valachos. Post annum unum adeoque 6930-1422] moritur Baosa, Zentae dominus. Hoc ipso anno obiit et Krischio Sultan.
   P. 20.
   Eodem anno [6949-1441], Iancul cecidit Mesit Passam ad Ialovnizam in Valachia.
   P. 21.
   6951-    1443. Jankul mactat Mesit Passam in Valachia ad Ia-lovniczam ; paucis efifugientibus, ex quo tempore Ungari . . . (sic) resumpsere.
   6952-    1444. Exiit rex Vladislaus cum Despota Georgio et Iankulo secundum Danubium in Valachiam, exinde in Bul-gariam ad Slatizam, et Passam sub Nissam ceciderunt
   P. 22.
   6970-1462. Procedit czar Mehmed adversus Valachiam et fugat Drakulichium Vladam ex provincia.
   6980-1472. Obiit Radul Voivoda Vgro-Vlachorum, et Mehmet Passa a czaro mittitur cum exercitu contra Stephanum Voj-vodam Moldaviae. Nil tamen obtinuit, ihio fugatus est cum detrimento et dedecore.
   6982-1474. Pergit Passa contra Scodram, nec tamen eam capit; et eodem anno eum Stephanus Moldavus concussit et occidit. Eodem, obiit Radul Ugrovlachorum Voyvoda, fuitque atrox hyems. Et perit Capes Vlada8 per Bessarabam.
                          1 Data de luna, Mart, o dă alta versiune a Analelor strbeşti (In Glasnik,
LIII).
    * Kirişgl, Mohammed al II-lea.
    ' Vlad Ţepos.
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONICÎ
3
   6983-   1475. Pergit Hodun-Passa1 * contra Cara-Bogdan, et coeperunt Turcae Ciephuf (sic)1,
   6984-   1476. Pergit czar contra Carabogdanum Voyvodam et eum perfligit et, rediens, vastavit Ungaros ad Danubium.
   P. 24.]
   6991-1483. Bajazet movet adversus carabogdanas arces Bielograde etKiliam, supra Danubium sitas, et capit eas, uti et Stephani Moldavi arcem Vinamor3.
   [P. 25.]
   7003-1495. Obiit Valachorum Vojvoda Calugier, et Radul filius successit.
   7016-1508. Moritur Radul Vojvoda Valachus, quo eodem anno occidit Dmitar Jaksich Minu Vojvodu Sibiuu (sic),
   7021-1513. Mechmet czar occidit Begum Vladam, Vojvodam Valachorum, Ianuarii 25.
                        Ex supplemento scriptoris:
   P. 26.]
   7046—.1538. Suliman contra Petrum Vojvodam Moldaviae, qui fugit ex terra sua.
   7051—1543. Redit Petrus Vojvoda Constanfinopolim, et Czar ei restituit Moldaviam,
   7070—1562. Pergit Alexander Vojvoda Moldaviae Constau tinopolim et, accepto auxilio a czaro, in suas terras redit.
   7103—1595. Initio huius anni rebellavit Valachorum Vojvoda et duxitr exercitum suum contra Bdinyum [Vidinum], et tune Turcae, conflatq mendacio quodam, perdiderunt arcem bdinyensem et religiosos multos christianos, nil reos. [Expediţia Turcilor în Ungaria.] Sinan Passa vero cum exercitu mansit ad Danubium hyematurus. Luarea Becichereculuî de Turci.]
    1 Soliman-Hadîm-Paşa.
   * Caffa.
   s Suceava?
www.dacoromanica.ro
4
CRONICA SÎRBEASCĂ
    Porro, redeuntes Persae, Tartari et Circassii aliique innu-meri cum praedis magnis ex Ungaria, expectavit uterque princeps, nempe Valachiae Michael et Moldaviae seu Bog-daniae Aaron, cum. suis exercitibus ; in quorum manus cum • reduces incidissent, ad internecionem deleti sunt, captusque ipse Tatarchan ab iis et missus ab his partibus ad regem in Transylvaniam. Hocque facto, agnovit Turcarumczar quod Transilvania, Valachia et Moldavia a fide recesserint Turca-rum domino. Itaque sequenti anno, nempe:
    7104—1596, Turcarum czar exercitum innumerum movet adversus Valachiam, Moldaviam et Transylvaniam, factumque est hoc tempore Sultani Murath, qui etiam hac hyeme mor-tuus est [nempe ut habet nostrum compendium: 1595, 18 Februarii. P.]
    7104—1596. [Levenţî din Ardeal pradă la Dunăre din parte Serbiei.]
    Dein et Michael Vojvoda rebellis collegit exercitum, Tur-casque, quoscumque reperit in terris suis, occidit, et pro-gressus est contra Ruschik, populatusque combussit eam, educens ex ea 700 virgines, pariter viros, mulieres puerosque et 700 currus mercium... (sic) ab Giurgevich.
    Dein Orchovo et Nicopoli depopulatus est et combussit. Et post festum S. Georgii exiit Pherhat Passa adversuş Valachiam. Tune exivere contra Bdjnyam 3000 militum ex Valachia adversus Hassan Passam, contra quos is, exiens cum magna potentia, concUssit eos', et Pherhat Passa rediit in Ruschik, et deiectus est cum ignominia etf hoc munere; da-tum eSt commando (sţc) Sinan Papsae. Pherhate autem ab* ducto Constantinopolim, caput truncatum est. Et Sinan Passa venit in Ruschiuk et transiit Danubium et ceciditprope quan-dam sylvam, et Valachorum exercitus, abscondens se in sylva quadam, jepente exiens, occidit Mustaffam Passam bosnen-sem et Hassan Passam, temesvarensem Passam, et Sinan Passam ex equo deiecerunt, et dentes ei excusserunt, et duos filios consecuerunt et unum abduxerunt, et tres begos mul-tasque copias conciderunt. Vesperi a caede cessatum est, et sera nocte aufugerunt Valachi et praedam suam acceperunt
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONICI
5
ex Buchurest et abierilnt in Tergovist. Turcae vero, venien-tes in Bukurest, invenerunt urbem, et aedificarunt ibi arcem circa monasterium SS. Trinitatis, et templum converterunt in mesitam. Post haec progressi sunt Tergovistum; Valachi vero inde in montes se receperunt, et ibi quoque Turcae aedificarunt arcem, et populaţi sunt Valachiam, et sine numero captivos abduxerunt. Tuncque constituerunt Begum in Ter-govisto Mustafam Vojvodam, ex Vuchiternye, et'cum eo ad-huc tres alios begos, et sex alibegos et sex niillia militum, 54 tormenta, 810 contas pulveris pirei pro bombardis et 30 millia aureorum in stipendia. Rediitque Passa in Bukurest. Et, redeuntes Valachi, occuparunt rursus Tergovist, et qui in eo erant omnes conciderunt milites supradictos. Tune ergo Bassa fugit, ut Valachi eum prosequebantur, usque ad Danu-bium. Bukurestum tune ipsi et Turcae incenderunt, et tran-siverunt Danubium. Valachi vero, traiicientes Danubium qui-dem, quid repererunt, homines, equos, camelos, armis omnia grassantes et arcem Gjurgevich rursus destruentes, omnes illic repertos occiderunt. Et ita in terra hac triginta milia Asiatum et 20 milia Turcarum et Janichar gladio Valacho-rum perempta sunt. Fuit tune annus 7104-1596 Eodem anno Passa per aestatem fuit in Valachia. [Revolta lui Grdan Voevod în Bosnia, «in Miksiche et Onogosti». Refusă, în 1597, Ianuar, ofertele beguluî. Bătut la Gacskopolye teribil, face pace cu Ahmed-Paşa Hadum.]
   7106-1598. Mense Februario transit Achmet Passa Hadun per Pristinam, et pergit Bdinyam, et in quadragesima vene-runt cum magna celeritate, et ingressi sunt in Iank et noctu id occuparunt, omnesque qui intus erant, ad 15 hominum milia, gladio peremerunt.
   [Expediţia Serdaruluî in Ardeal. Tataril ce veniau la iei pradă în Serbia.]
   Perexit Serdar in Transylvaniam cum Tataris; dumque esset Serdar Passa sub Varadino, Achmet Passa erat Nico-poli et, veniens Michael Vojvoda Valachorum, dulcissimis ver-bis ad Passam dicebat: «fero tributa Caesari et tibi donum>. Et Ungari interea traiecerunt in curribus Danubium et, vi
www.dacoromanica.ro
6
CRONICA SÎRBEASCĂ
ingfessi in litus, irruere in Passam adeo ferociter, ut aegro animo se Passa in urbem receperit, et abstulere equum eius ac pecuniam, et milites eius omnes concidere, et simul Passam quoque Caramanum devastarunt, vique occuparunt, et spoliarunt Nicopolim, Orahovo et Bdiny incenderunt, aegre arce remanente. Datique sunt ei 80 currus opum, ne arcem devastent, et circumsitos pagos incenderunt, devastarunt, et spoliarunt, et trans Danubium uxores, proles et viros abe-gerunt. Eodem anno 6 Augusti, qui fuit dies Domini, fuit lunae eclypsis. Serdar vero venit Belgradum hyematum.
   7107-1599. FitMagnus Vezir Ibrahim Passa Diakovich. Is, praemittens Ianicharorum Agam Belgradum, Strchi Passam, qui erat Sardar, venit et Ibrahim Belgradum, et advenere legaţi ex Transylvania, et a Michaele Voyvoda, et pacem fecerunt. Postea vero perrexit Budam et Strigonium. Eodem anno venit Michael Vojvoda (sic) cum exercitu et coepit Transylvaniam, et vere sequenti ivit Michael et occupavit Carabogdaniam, dixitque se regem Michaelem.
   7109-1601. Redeo ad priora. Ante hune annum [nempe
7108-1600] praedictus Mina (Micha, Michael) Vojvoda bellum fecit in Bogdania cum Vojvoda bogdanico et polonico, et Mah-met Passa ivit in Valachos. Transylvani vero conspiraverunt ad expellendum Michaelem. Quare, cum iam deberet in duas partes pugnare, sperabat se auxilia ex Transylvania accep-turum ; verum Transylvani, irruentes in eum, expulerunt eum.
   Postquam pugnatum esset, multique ex Ungaris et Serviis cecidissent, Michael Viennam fugit, ad regem viennensem, et petiit auxilia contra Transylvaniam. Transylvaniae vero princeps pacem cum Turcis fecit.
   In Bogdania fuit Ieremias Vojvoda; antea vero erat Aaronis Vojvodae dvornik seu aulicus. Frater vero eius Symeon in Valachia dominus factus est.
   Praedictus porro Michael, acceptis a rege viennensi auxi-liis, venit in Transylvaniam, et cum eo Cara Herzog, et occuparunt Varadinum et arces aliquot, et multa praelia fecere. Postea tamen a Germanico Sardar occisus est Michael Vojvoda. Iste Michael Vojvoda fuit dominus Transylvaniae, Va-
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE OBONICf
7
lachiae et Bogdaniae: paulo post amisit omilia, periitque. Filius vero eius obsidem agit Viennae hodieque.
   7111-1603. In Valachia fuerunt Vojvodae nune Simeon, nune Busich cum Scherbano et cum Radulo, et nune Radul, Mihin filius.
   7119-1611. Venit Batori Gabro adversus Valachiam, etpo-pulatus est christianos, et incendit. Scherban Radul vero fugit; veniente autem Radul Mihin, rediit Batori in Transyl-vaniam suam. Scherban vero, conducens milites, rediit contra Radul Mihinum et expulit eum, Transylvaniam vero saevis-sime depopulatus est, aegreque Batori auffugit Cibinium. Postea Radul Michalevich Mihin venit cum Turcis; Scherban vero et Petrasco fugerunt versus Viennam, et Radul factus est dominus Ugrovlachorum.
   Antea autem, post Ieremiam, Voyvodam moldavicum, nune Domnya cum filiis, nune Symeon, frater Ieremiae; postmortem autem Symeonis ambae Domnyae cum filiis bellum inter se gesserunt, Symeon vero multis vicibus Valachiam populatus est cum Turcis etTataris. Tandem vero venit Stephanus cum Turcis. et fecit se dominum Moldaviae, TuncBethlen Gabro fugit a sua arce et declaratus est quasi rebellis, et dederunt ei regnum Transylvaniae. Scander Passa Serdar vero et mulţi Begi cum eo [erant]. Stephanus vero et Valachicus, Mihin filius, pergit contra Batorium, et Batorium fugit; quem tune, repre-hensum in porta arcis, caput ei amputarunt, et Bethlen fit rex in Transylvania.
   [P. 30.]
   7124-   1616. Veniens Domnya Voyvodae Ieremiae cum filiis suis Alexandro et Bogdano adversus Stephanum Moldaviae Vojvodam bis terque post hoc.
   Anno sequenti:
   7125-   1617. Ibrahim Passa Memibegovich etSkender Passa, et cum his IO begi et Radul Mihinich profligant miseram Domnyam, et aliquam partem eius exercitus caedunt et spo-liant, et cum ea ambos filios eripuit. Knez Korsizki1, filiam
   ’ Korecki.
www.dacoromanica.ro
8
CRONICA SÎRBEASCĂ
vero eius abstulit Tartarus, et omnes abduxerunt Constanţi-nopolim; Domnya autem fidem mutavit, ex filiis vero unus in arctum carcerem coniectus est. Radulo vero Mihino de-derunt Bogdaniam, alicui vero Graeco, notnine Alexandro, dederunt Valachiam.
   7125-    1617 finito, et 7126-1618 veniente, exit Skender Pascha contra Cosacos in terram lehicham, Minorem Rus-siam, et tune advenit Bethlen Gabro et Radul Bogdaniae et Alexandet Valachiae; verum non mulţi ceciderunt, et non-nullae palancae duntaxat incensae sunt.
   Postremo venit etiam perfidus Tartarus Cantamir, et po-pulatus est Minorem Russiam et 53 millia hominum praeter pecora abduxit.
   7126-    1618. Vere adveniente, rursus perrexit Skender Passa in Casacos, circa festum Trinitatis. Venit Lupul Valachus, quondam Peharnik Scherban Vojvodae, ex Transylvania, cum copiis paucis, et expellit Alexandrum et omnes eius Graecos conscindit et omnes thesauros occupant, et faciunt Gabrielem, filium Symeonis, Valachiae principem, eique dant terram Valachiae; et is advenit Tergovistum Augusti 14 die. [Notă ultimă: Reliqua ad hune annum sunt turcica, quae ad nos nihil, finitque in hoc anno.]
(Arkiv za povjestnicu jugoslavensku, III (Kukuljevic şi Sakcinski), Agram, 1854.)
www.dacoromanica.ro
                                        II.
                           PREFAŢA LUI S1MI0N DASCĂLUL.
    Cartea ce să chiamă leatopiseţl ce [şters] a spune cursul anilor şi descălicarea ţării Moldovei şi viiaţa Domnilor.
    După Prefaţa lui Ureche.] După aceaia şi eu, care sănt între cei păcătoşi, acest Simeon Dascal; — ce el să numeeşte aici, mal mult să vede că au amestecat şi au turburat istoriia decăt au lucrat cevaşî pentru Ureche Vornicul, carele au scris acestea, a vesti că e domn învăţat şi înţelept, iar acesta şi neştiutu şi slab în minte, precum şi Toderaşicu Cantacuzinu Vel Vist. în Moldova, şi al(iî, bine cunoscând pe acela, n e -au mărturisit, că de multă neştiinţă şi de minte puţină era acel om, precum iar el esuti, şi aici că au fost să arată, şi lângă altele face şi aceasta, că ale altora le face ale lui, adecă ce au scris Ureache, el zice că au scris Simeon Dascal] — apucatu-m’am şi eu pre urma a tuturora a scrie aceaste poveşti ce într’ănse spune scursul anilor şi viiaţa Domnilor, văzindu şi cunoscăndu că scriitorii cel mal de demult, care au fostu în-sămnănd aceaste lucruri (ce), au trecut şi s’au sfârşit, şi pre urma lor alţii nu vor să să apuce. Văzând noi aceasta, că să pâră-seaşte această însămnare, socotit-am casă nu lăsăm acestu lucru nesăvărşit să1 nu să însemneaze înnainte, — carele mal nainte de alţii au fost începutu, pre rănd însemnată pănă la Domniia lui Vasilie-Vodă, ca să nu ne zică cronicarii altora limbi c’am murit şi noi cu scriitorii cel din ceput, sau că doară săntem
   1 In ms. : fi.
www.dacoromanica.ro
10
PREFAŢA LUl SIMION DASCĂLUL
neînvăţaţî *. Ci cu ajutoriul de la Dumnezeu întăî n e]-am apucat a scrie ce-au p[r]iimit şi ce aQ însemnat alţii. Pentru aceaia găndindu şi socotind de la inimă ca să pociQ afla cu adevărat acest lucru, să fie deplin, adunat-am izvoade pre rănd de i-am împreunat. Şi, cetindu izvoade pre rănd, aflat-am şi acest izvod carele l-au scris Ureache Vornicul şi, daca l-am cetit2, l-am socotit că iaste scris adevăr, însă maî mult din cărţile streinilor decăt din izvoadele noastre. însă numai căt şi de poveştile, maî largu şi diag[i]uns, şi maî de scurtu, iar semnele sau tocmealele şi lucrurî căle s'au făcut în ţ ă]rî, nu le arată toate, că poate fi că n’au ştiut de toate cronicariul cel lăti-nescu să le afle. Iar leatopisăţul nostru pute de poveştile ce-[s] scrise maî pre scurt, însă le însemneaze toaate pre rănd» măcar că Vornicul Ureachie au scris maî sus că leatopisăţul cel moldovenesc scrie pănă la Domniia luî Petru Voivod, Şchiopul *, şi de-aciî s’au stîns. Iar eu, adunănd izvoade de limba noastră, aflat-am izvod de ’nceput, care pre scurtă vreame şi toate pre rănd însăm-nănd pănă la Domniia luî Vasilie Vodă [mergea . Pentru aceaia, deaca am văzut că lipsesc .poveştile şi cursul anilor din leatopisăţul cel letenesc, a m lipi[t] dintr’ ale noastre izvoade, carele am aflat că [spun] adevăr; şi me-au adus poveştile la leatopisăţul cel letenesc, carea la locul săti. Carele toate maî nainte să vor arăta, careşî la locurile sale. Şi, toate pre rănd chibzuind şi însămnănd, am izvodit din toate izvoadele într'un loc, şi am făcut unul din săvârşit; de care lucru cu mare ne-voinţă am silit să nu rămăe nimic nesămnat.
   [i. Preadoslovia a descălecării (în) ţării Moldovei din ceputul ei.
   Această preadoslovie iaste însemnată de Ureache Vornicul, din leatopisăţul cel letinesc izvodind, iar preadosloviia lea-topisăţulfuî] nostru nu am sămnat aicea.
   Vor unii... 4 1
    1 In ms. : ncinvăţat.
    s Ms. are: cinstidu. Iar, mat departe, in loc de «cetit*: cinstit
    * Ms. are: Şichipul.
    * Urmează ca in Kogălniceanu.
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONICI
11
   [După Marţia din post» :] Această poveaste a luî Laslu Crai, ce spune că au gonit pre ceşti Tătari, nu au scos Ureachie Vornicul din leatopisăţul cel leşescu, ci eu Simeon Dascălul o am izvodit din leatopisăţul cel unguresc; care poveste o am socotit, prea seamne ce arată, că poate fi adevărată.
   Notă. Iată un document inedit de la Ureche :
   Adică eu Urechi Vel Vornic de Ţara-de-Jos mărturisSsc că au venit în nainte noastră fiiul nostru Vrabie cu carte şi cu zapis de la Neaniul fiiul lui Drăgancea din Furdueşti Ţinut Covurluiului, căzând el înnaintea noastră cu multă rugăciune ca să să scoată pe dănsul din dabile (dabila iaste o monetă, ci are număr de 3 talere1). Pentru care pohtind eu pe dumnealui Mogîldea, biv Vel Vornic, dregătoriul Ţinutului de Covurluiu, s’afi făgăduit că-1 va sceate, însă ca să-I dă lui una parte a sa de ocină din sat Iţeşti! de pe părăul Lict-covul. Deci, după rugăminte luî Vrabie, iată Mogîldea l-au scos pe dînsul cu adevărat de bună voe lui din dabile. Şi atunce s’au Întâmplat faţă oameni buni, Toader Jura namesnic de Bărlad şi Neofit neguţitoriul din Bărlad şi Avram diiacul şi Grozav Ciornocuş diiacul şi Marcul din Furdueşti. Şi l-au scos din dabile, şi el i-au dat toată partea sa de ocină din numitul sat; şi el să aibă a stăpâni partea sa nestrămutat nici odinioară în veci; şi altul să nu să amesticî înnainte aceşti! cărţi a noastre. Veleat nu are nici cum, nic[I] luna, nic[î] zioa.
   (Bibi. Ac. Rom. LXVII/10. înlăuntru, originalul slavon.)
     1 Adauge traducătorul, din secolul al XVIII-lea.
www.dacoromanica.ro
                                       III.
                      CRONICA LUÎ VASILE DÂMIAN ŞI TUDOSE DDBAU.
               ... Ce striiniî toţi priimeaşte De-î hrăniaşte şi-î cinstiaşte,
               Şi ceia ce trecu prentr'însa,
               Nu sâ mai îndură de insa.
               Nu o mal făcu lăudată,
               Că o ştie lumia toată.
               Ce, pre cătu e îndurată,
               Pre atăta fu prădată,
               Pentru multe lycrurî proaste,
               Pentru păcatele noastre.
               Ce ne adă, Doamne-aminte,
               Că pre tine-avem părinte,
               Să nu ne laşi la pierdzare,
               Ci să ne dai vindecare.
               Că trimiţi ţărălor pace,
               Că toate bune s'or face.
               Ca să-ţ lăudămu Măriria Şi numele şi ’ntăriria în veac! fără săvârşire,
               Multu pohvălitu peste fire.
               Şi, cine nu ne iubeaşte,
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONIC!
13
                        De sărgu, Doamne, le plăteaşte.
                                                              Coneţ preadoslovie.
   întru multe pofte şi gânduri să află cela ce fără lucru şia-de, mărturiseaşte marele, înţeleptulu Solomon împăratu, iar cela ce-ş pliniaşte gîndul, ales cu facere bună, de lăudat iaste, pentru că firia omenească dentru firia sa este pornită a să mută şi a să premeni în multe fealiuri. Pentr’aceia dară destoinici orăşianî şi cărtularl mari oamenii carie lăcuia în dzile vechi la cetaatia cea vestită a Athineai, nu le era altu lucru zăbava lor fără numai peste toată vriamea a înţeleage şi a învăţa căte cevaî lucru de iznoavă, precum mărturiseaşte şi marele filosof Aristotel, de dzice că toţi oameni dentru firea lor săntu îndemnaţi ca s[ă] ştie acesta cuvîntfl, dară nu trebue a-1 scăpa, ca s[ă] nu cădem suptfl vina greşelii aceştiia ce scrisăm mal sus; zăbovim gîndul nostru pren taină surdă. Surdă iaste pre o parte pentru nesimţiria ei, cea den fire 'dată, iar grăitoare iaste pentru deistviia (sic) care isprăveaşte şi să face cinie cuvîntuluî stătătoriu, fiindu lucru a fire! nestătătoare. Pentru că alte fapte pre lume, alte lucruri mari fără fiinţă săntu, iar acestuia, măcar că mijlocul mic este, iar mari lucruri arată cu totul a dzice, că tocma şi la lucruri dumnedzăeştl, necum peminteştl tinde, nu să conteneaşte, şi căte cu trupul a le vedia nu poate, cu aciasta le află toate fără -de mijloc oprite. Derept aceia iaste condeiul, şi multu îl lăudăm, ce, ca să nu ne hulească neştine cum facem dentr’o muscă pilă, adecă de un lucru mic mare, lăsăm condeiul, pricina de’ntăiu, şi lăudăm adoa, adecă mintia; că pre condeiu mintia-1 poartă, iar nu meşterşuguiaşte condeiul nemic dentru sine, ce povaţa-1 îndreptiază, făr de care el întru nemic nu plăteaşte condeiul. Iar, să nu iaste de acolo aţăţarea pentru că scriitori mulţi săntu, iar înţelegători puţini, şi într’altu chip scriQ înţelegătorii şi într’altu neînţelegătorii. Iar îmbe părţile nemăsura iaste periria şi ori ce săvârşit în deşert. Derept aceia dară, cîndu scriem, să scriem nu slovele frumoase, ce să gîndim iscusăt, că mulţi săntu chemaţi, iar
www.dacoromanica.ro
14
CRONICA LUl VASILE DĂMIAN
puţin! aleşî. într'acesta chip şi noî, cu vreria luî Dumne-dzău şi cu îndemnaria dumisal e cinstit şi al nostru de multu bine fâcătoriu dumnealui Theodosie Dubău, ce-au fost Logofăt Mare, şi aducăndu aminte de toate căte maî sus scrisăm, ne-am apucat ca s[ă] scriem letopisăţul ţărăî moldoveneşti, întru carele sănt scrise vieţile Domnilor ţărăî Moldovei. Şi izvodul am luat de pre un Ieatopisăţ a luî Simion Dascălul, carele şi Simion l-au izvodit de pre un izvod a lui Ureche Vornicul, ce şi Ureche l-au scos de pre cronicariul leşescu şi ungurescu, protivindu alăturia şi cu acest scurt moldovenescii, şi aşia den toate au scos maî ales, — arătînd în car el [e] căt scrie, au pre largu, au maî pre scurt. Că aceştea cronicari, săvaî că sînt şi striinî, de alte ţără, ce el, fiindu-ne vecini de aproape, n’au lăsatu a nu scrie ce s’au lucrat şi în ţara Moldovei. Deci şi noî, vădzăndu că în ţ[a ra noastră învăţătură foarte puţănă să află, pentru lipsa dascălilor, că, necum să fie alte istorii vechi a altor istorici, să scrie viaţa a împăraţi şi a crai striinî, ce tocma nice viaţa Domnilor ţărăî Moldovei nu o ştim, carele căt şi în ce chip au domnit, — luaţi dumneavoastră sama că alţii striinî mal bine ştiu ce s[â] lu creadză în toate dzilele în ţara noastră decăt noî, iar noi, necum altele striinesă ştim, ce nice ale noastre nu le ştim, —însă numai pentru lipsa dascălilor, precum am arătat şi maî sus; pentru acesta lucru şi eu, nevoitoriul acestui lucru, nu cu voia mea, ce cu poronca şi învăţătura stăpânului mieu, am silit, ca să dia Dumnedzău dup’ început să vedem şi sfârşit. Iar după aciastia toate rog şi cu siate poftescu pre toţi iubitorii de citire istoriilor, la cine să va tâmpla acest leatopiseţ, adecă scriitori de ani, carele va hi şi maî învăţat şi mal bine ştiu-toriu decăt noî la acesta meşterşug a scripturilor, de va hi undeva şi vre o lunecare de greşal ă, făr de care nu poate hi, au den condeiu, au den mînă, sau măcar şi den ştiinţă, unul ca acela au tocmască, au potri[vi ască, că fugită e de la noi zavistiia. Şi nu să semeţască de acestu puţin, cum nu ne-am şi noi de acestu maî multu, că numai cine nu va scrie, acela nu va greşi, iar, căt va scrie, va şi da în greşal ă]. Că cu aceasta ne cunoaştem noi pămintianil; iar la sudalmă nime
www.dacoromanica.ro
EBAGMENTE DE CBONICÎ
15
nu-ş îndeamne sufletul, aducăndu-ş aminte şi unul ca acesta, că el încă iaste om, de î fâcut[ă] fire maî mult spre gre-şală decăt spre nemereală. Că ştiu foarte bine că acesta lea-topiseţu maî a mulţî nu le va plăcia, decăt la inimă Ii-a câdia, pentru că uniî ştiu într’un chip şi altiî într’alt chip o poveaste. De care lucru şi de aciia să cunoaşte că, mărgăndu doî oameni pre o cale, sau tămplăndu-să la războiu, văzind amândoi într’un chip un lucru ce să făcia, şi maî pre urmă învărtejindu-să şi despărţindu-să unul de alalt, nu spun amîn-doî într’un chip, ce unul o poveaste, altul alta. încă un om singur, de ştie o poveaste bine, şi nicî acela nu o poate spune tot pre o cale. Văzindu aceastea toate, şi alţiî nice în vreme de acumu nu scriu nime, — eu încă am socotit să răs-pundză pietrile, de vreame ce tac oameniî. Amin.
   Predoslovie, adecă cuvîntU înnaintia descălecatul [ui] ţ[ă]răî Moldovei. Aceasta predoslovie iaste însămnată de Uriache Vornicul, den leatopisăţul cel lătănescu izvodită, spuinduîntr’ acest[u] chip ...
                   De Domniia lui Istratie Dabij[a]- Vodă.
   După Domniia luî Stefăniţă, ficiorul luî Vasilie-Vod[â], stă-tut-au la Domnie Istratie Dabija-Vod[ă], Domnu de pămăntu, ştiind rândul tuturor lăcuitorilor ţărăî: giudecata cu dreptaate o făcia şi, domnind 4 aî, Cu mare cinste, s’au săvârşit în Domnie.
            De Domniia lui llieş, ficiorul luî Alexandru• Vodă.
   Du[pă] moartia luî Istratie Dabija-Vod[ă] venit-au cu steag de Domnie Ilieş-Vod[ă], feciorul luî Alexandru-Vod[ă], şi, deaca s’au aşedzat în Scaon în Iaşî, fost-au blăndu şi bun ţărăî, domnind 2 aî p[o]l; l-au mazilit împărăţiia, ş’au dat Domniia Ducăî-Vod[ă].
www.dacoromanica.ro
16
CRONICA LUt VASILE DĂMIAN
  De Domnita Ductil- Vod[ă], domnind în 3 răfidurî 11 al;
                                     vito 7 , .
   într’ aceale vremi avănd şi asupreale multe de la împărăţie, fost-au şi ţărăi cu multu greu. în a doaî Domnie, a Du-căî-Vod[ă], cursul ailor 7180, sculatu-s’au Sultan Mahmet cu multă mulţime de oaste turcească, Răsăritul cu totul, şi Silim-Chiri Hanul, cu mulţime de Tătari, şi Doroşănco, Hatmanul Ocrainii căzăceşti, ce-s închinasje] lor', au trecut peste ţ[ara noastră Moldova, peste toate locurile cu rea oastia, ca izvo-răle apei, de n’au scăpat loc să nu fie îmblatu de acel oşteam, — aşea au stropşit peste tot locul. Ş’au mărsu asupra ţărăi leşeşti, la cetaatia Cameniţa, şi aşia, aflănd-o făr’ oaste, nici înlăuntru, nice afară, şi nemic grijită, şi avănd ştire Leaşiî de multu cum să gătescti Turcii să le vie asupră, — deaciî, legăndu-să şi tăbărăndu-să pren pregiurul cetăţii Cameniţii, 9 dzile s’au bătut, şi o au dobândit. Şi ş’au pus oastia sa in cetaate, şi pen pregiur zămci şi băşci, tot au fărâmat. Şi i-au făcut hotar den Nistru păn în Siriţel, lăngă Buceaciu. Ş’au pus oaste şi în Iazlovăţu, cetaate mare şi oraş frumos: care hotar cuprinde mult loc, cetăţi şi oraşfe]. Şi de la luarea Cameniţii începu ţ[a]ra Moldovei a să împuţina şi a să pustii de mare asupreale ce avea, cu de toate de zaharale multe, ce poartă în toţ ai, de bagă în Cameniţă, şi de schimburile oştilor ce le ducu de le bagă în Cameniţă, şi a Paşilor. Nu pot ajunge nice cu spusul, nice a scrie cu condeiul, cât greu şi căt[ă] robie, şi dentr’alte pag[u be, făcîndu-s[e] săracilor pren calele lor, plângere şi suspînuri. Lăsăm la giudeţul Domnului şi Dumnedzăului nostru de mari pedeapse şi asupreale; den calele lor pustiitu-s’au ţănutul Hotinul, şi Cernăuţii, şi ţănutul Iaşilor, şi Dorohoiul, şi Hărlăul.
               De Domnita Iul Petreceaico-Vodă, vleato J181.
   într’aceia vreame, după ce au mazilit împărăţiia pre Duca-Vodfăj la Hotin, şi I au scos den Domnie, dat-au Domniia lui Ştefan Petreceaico-Vod ă, fiind om bun de pămîntu, de
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONI t
17
boiariu de ţ[a]ră; au domnit 2 aî, ş’au pribegit la Liaşî, dup[ăj ce au luat împărăţiia cetaatea Cameniţa de Ia Leaşî.
De Domniia lui Dumitraşco- Vod[ă] în 2 rânduri-, leat 7 . . .
   Dup[ă] ce au pribegit Petreceaico-Vod[ă] în ţ[a]ra leşască, şi, lâsănd Scaunul său, venit-au Ia Domnie cu steag de la împărăţie Dumitraşco-Vod[ă] şi, aşedzăndus-[e] Ia Scaunul său în Iaşi, făcut-au multe asupreale ţărăî; lacom la avuţie, cumplit Ia toate şi tuturor făcând înnalt gios; nice un lucru nu era aşedzat den ceale ce grăia; şi în Domniia lui, de’ntăiu, viind cu Tătari la Domnie, i-au aşedzat în ţ[a]ră, de au ernat în ţ[a]ră pre câteva ţănuturî şi multe prădzl şi robii făcut-au Tătarăi în ţ[a]ră, ernăndu pre creştini; ş’au domnit în 2 rânduri 3 ani. Şi i-au venit mazilie, şi, după fapta luî, luat-au plată de la împ[ă]răţie, că s’au săvârşit la închisoare.
             De Domniia Iul Antonie Ruset- Vod[ăJ; leat 7 ...
  Antonie Ruset-Vod[ă venit-au la Domnie cu steag de la împărăţie; dup[ă] ce au mazilit împărăţiia pre Dumitraşco-Vod[ă] dat-au Domniia lui Antonie Ruset-Vod[ă] şi, viind la Scaunul săQ la Iaşi, fiind om bun, au domnit 3 al, şi i-au venit mazilie, şi au dat Domniia Ducăî-Vod[ă\
             De al treilea Domnie a Ducăl- Vod[ă]; leato 7...
   Domnind Duca-Vod[ă] în ţ[a]ra Moldovei în al treia Domnie şi Şerban-Vod[ă] în ţ[a]ra muntenească în veleatul.. . . într’aceia vreame mare războiţi au făcut Turcii cu oastia nemţască; sculatu-s’au Sultan Mehmet, împăratul turcescu, şi Cara-Mus-tafa-Paşa Vedziriul şi Murat-Chiri, Hanul Tătarâlor, cu multă mulţime de oaste turcească şi tătărască, şi Duca-Vod[ă] cu oastea sa moldovenească, şi Şerban-Vod[ă] cu a sa oaste muntenească, ş’aQ mărsu tot prădăndu şi ardzănd păn Ia Bec»
   63473- Voi. M                                           2
www.dacoromanica.ro
18
CKONICA LUI VASILE DĂMIAN
şi acolfo], stăndti 30 de dzile împregiurul cetăţăî Beciului, cu multe meşterşuguri şi cu multă nevoinţâ bătând cetaatea Beciului, multă vărsare de sănge s’au făcut, fiind toate oştile Turcilor lăngă cetaatea Beciului tăbărâte. Intr’aceia venit-au şi Leopol, împăratul nemţăscu, cu a sa oaste nemţască. Tras-au într' agiutoriu şi pre megiiaşii săi, pre Ian Sobeţchii, Craiul leşescu, măcar că de Turci şi de Tătar[i] era mulţime, că nemic n’au putut sta împotriva oştilor nemţeşti, că, lovindu-s[e] Turcii cu Neamţiî, fost-au mare războiţi şi multă vărsare de sănge. Şi cu agiutorul lui Dumn[e]dzău, rămas-au izbânda la Niamţi, şi Turcii au pierdut războiul, şi toate ale sale pre loc le-au lăsat; avuţiia împărătească, ce era pentru cheltuiala oştilor, toată o au păgubit, şi curturile, cum au fostu, cu totul Le-au lăsat pre loc, şi pedestrimea lor, vestiţii eniceari, pren meteredzurî împregiurul cetăţii Beciului rămas-au robi Neam-ţilor. Şi multă vărsare de sănge afl fostu păn la cetaatea Ostro-gonul, şi acolo mulţi Paşi şi beglebei perit-au, şi în Dunăre s’au înnecat, întorcăndu-să înnapoî oştile, de căţ au scăpat, cu multe pag[u]be. Duca-Vod[ă], viind în ţ[a]ra Moldovei, la Scaunul său, şi înţelegând de Ştefan Petreceaico-Vod[ă], cum' au pog[o]răt în ţ[a]ră cu oaste leşască şi căzăcească, cu o samă de boiari de ţ[a]ră, ce era eşiţî den ţ[a]ră în ţ[a]ra leşască, de multe greutăţi şi asupreale, cu îndemnarea lui Ian Sobeţchi Craiul leşescu pogorâţi, iar, den boiarii ce era cu Duca-Vod[ă], îl sfătuia să nu vie în ţ[a]ră, făcăndu-să atătia amestecături. Iar Duca-Vod[ă], neascultăndu sfatul boiarilor săî, au venit în ţ[a]ră, ş’au mărsu la sat laDomneştî, care sat iaste pe Şiret în gios, în Ţânutul Putnii, şedzănd acolo şi, tămplăndu-i-s[e] primejdi, mers-au asupra lui oaste leşască şi căzăcească şi, prindzindu de veaste, s’au bătut păn l-au dobândit. Şi l-au luat de la sat de la Domneşti, şi 1-att dus în ţjajra leşască, la Ian Sobeţchii Craiul leşescu, şi, fiind acol[o] lapază, s’au săvârşit în ţ[a]ra leşească. Iar Turcilor, luîndu-le Neamţiî Buda şi alte cetăţi, au mai avut parte cu Niamţii, căce păn’ astădzî nu Le iase grij[a] den oase, nice i-ati mai lăsat Niamţii să nu-î mai d . . . , păn’ într’aceştî ai leato 7202, ce în toţ. ai s’au bătut cu dînşiî.
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONICI
19
  Intr’ acelaş an şi într’ aceiaş vreame, după ce s’au bătut Turcii cu Neamţiî la Beciu, iarna, pogorăt-au den ţLa]ra le-şască în ţ[a]ră Ştefan Petreciaico-Vod ă], cu o sam ă] de boiarî de ţ[a]ră, ce era eşiţ în ţ ajra leşască, de multe asu-preale ; şi cu oaste leşască. Pogorănd cu îndemnarea Ian So-beţchi Craiul leşescu, care pusease pre un coun (sic) Cuninschii Hatman la Cazac la Ocraina; pogorănd şi Conenschii cu oastea •căzăcească, şi intrăndu în Bugeac cu oastia leşască, mărs-au şi den MoldoveanI şi, prădănd şi ardzănd în Bugeac, mărs-au de au agiunsu aproape de ReanI. într’aceia, întorcăndu-să Tătară! de la oaste den ţara nemţască la Bugeac, dat-au pre oastea [căz ăcească şi leşască şi pre Moldoveani.
  [De Domnia lui Constantin-Vodă Cantemir ; leato 7193.]
   .... Pană Ia al patrule an a Domniei luICantemir-Vodă domnind bine, ţinînd prietenie cu Şerban-Vodă, care, pentru megieşia ce avea cuMoldova, cu multă nevoinţă ausilitŞerban-Vodădei-au scos Domnia. Iară, lipindu-se Cupăreştiîpelîngă Cantemir-Vodă şi stînd la sfaturile lui, din al patrule an multe amestecături între Domnii şi între ţări [facut-au Cupăreştiî], şi la multă cheltuială adus-au] ; de care lucru pizma şi zavistiia nice un lucru bunu nu aduce, fără numai pierzare de suflet şi unora răsăpă de cas[ă , cum să vădzu pre urmă. Că acei priiatini a lui Co-stantin Cantemir-Vod[ă], Cupăreştiî, adusă pre Cantimir-Vod ă] păn la atăta, de nu i să vre hi prilejit moarte în Domnie, pren temniţile Turcilor ar hi putredit, iar în urmă ficiorii nu pot scăpa de acealea, pentru priiatini săi Cupăreştiî. în Dom-niia lui mare prădzî şi stricăciuni să făcea ţărăî cu îndemnaturile unora de ai noştri de ţ[a]ră, ce era eşiţ în ţ[a]ra leşască. Şi Ian Sobeţchii, craiul leşescu, cu toată putearea sa, în 2 răndurî au venit în ţ[a]ră: odată au pogorât pe apa Prutului . . . n . . . Fălcii, cu mare pag u]bă ... răi s’au în-torsu înnapol ... nit cu mare puteare de oaste ş’au luatu cetaatia Neamţului şi Soroca cetaatea, şi ţănutul Cernăuţilor Leaşiî îl ţăn, ş’au aşezat oastea sa în tărgu în Suceava, la
www.dacoromanica.ro
20
CRONICA LUf VASELE DĂJtLAN
capiştea armenească, despre Arenî, şi în cetaat[ea] Neamţului pus-afl oastea lor, aşijderea şi [în] Soroca pus-au oaste că-zăcească. Cantemir-Vod[ă] fost-au om cinsteşî la cuvinte şi cunoscător la giudeaţe, făcând dreptaate tuturor, numai, ţară fiindu puţină şi stricată de nepriiatinii împărăţii, fost-ati greu şi ţărăî, iar cărmuitoriu şi purtătoriu de grije fost-au ţărăl peste toată vremea; ş’au domnit 8 ani, şi s’au săvărşitu în Domnie; şi cu cinste l-au îngropat la besea . . . ul Stăiî Necolai în laş! ... la Domnie fiiu-său Antiohie1 . .. .
    (Bibi. Ac. Rom., n° 169,)
    Note. I. Asupra bănăriel Iu! Istrati Dabija se află lămuriri In documentul următor, al cărui original a fost dăruit Academie! Romlne acum In urmă de d. 1), A. Sturdza :
    Adecă ett Ghiorghi Zlătariul, tatăl lu! Enachi Zlătariul, şi not chiziaşi! Iu! Enachi, anume David starostia de neguţător!, şi Tudori Căminariul şi Dumi-trasco Braşovanul şi alţi negustori, vr'o trel-dzec! de oameni, scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru cum au fost Enachi Zlătariul bănar, şi au cădzut la mare vini Domniasci la Măriia Sa Ion Evstratie Dabij[a] Voevoda; pusu-l-au la Închisoare in temniţl, şi era să dia Măriei Sale lui Vodl 1000 de taleri. Dec! noi, cu toţii, am mărsu de l-am luat in chizăşie din temniţl, ca să-s vă[n]dză ce are, să plătiască bani! Domneşti. Şiaşia n’au făcut, ce s’au sculat şi aii fugit la Raşcov in ţara căzăceascl, şi ni-au lăsat pre no! prc toţ! chiziaşi! la nevoe mare despre Măriia Sa Vodi. No! într’ alt chip n’am avut cum face, ce am luat haine şi argintam şi vi! de a lui Enachi, ce am găsit, de li-am vândut şi am dat bani! Domneşti: vândut-am doo fale! de vie la Şorogarî părintelui Macaric ce-au fost egumen la Golăe, dirept şiapte-dzăcî de lei, bani de argint; care vie iaste intre viia lui Şaidir Logofătul şi a lui Pani Caciaune starostia. Şi s'au sculat Sv[i]nţia Sa şi aă dat deplin aceşti bau! intri mănule noastre, de i-am dat la Domnie. De acum acea vie ca să fie Sv[i]nţie! Saale părintelui Ma-carie diriaptă ocnî şi cumpărituri iu viacî, iară alt nime dintru săminţiile lu! Ghiorghi sau a lui Enachi triaabi să nu mal aibă a întoarce văndzarie noastră, căci pre noi ni-au lăsat la mare urgie Domniaască pentru vina lui şi au fugit. Şi pentru credinţa, cu toţii am iscălit ca să-s ştie, şi ni-am pus şi peceţile. Şi eu Strătulat Diacul am scris, laş, leat 7176, Atciţaa Noev. 15 ahi.
’Juiaxip. 'ispopova^oţ xal itooXvjxi?.
Az Gavril Clucer martor iscal. reiopftoţ (?) itooXiGot xa 'apseXt.
Az Gavriilu Bărlâdian biv Armaş.
Tudori i biv Cămănar.
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONICI
21
    II. Despre Dămian se alia lămuriri şi in documentul ce urmează (Bibi. Ac. Rom., doc. LXXh/88). Io Duca Voevod Kw. aia. rnpa scaiah aiu'aaabcku'i dat-am cartia Domniei Miale slugii noastre lui Vasilie Dămian Vătavul să hie tare şi putiarnic cu cartia Domniei Miale a opri şi a (inia a patra parte de sat de LămăşianI, ce sănt la ţinutul Suciavel din tot hotarul, cu tot venitul ce vor hi pre acea a patra parte de sat Caria moşie aceasta o aii fost cumpărat Ştefan Braescul Comisul de la Ivaşco ficiorul Ceauşului, nepotul Banului Ghiarghe Bălianul, şi de la giupăniasa lui Safta, fata Naculul Murguleţ şi a Măriei fiatel lui Cărstiian Logofătul, pentru căci, fiind de ţină Vasilie Vătavul pre Ilinca sora Saftel, iarăş fată Naculul Murguleţ, au eşit la Divan dinpreună cu Ştefau Braescul Comisul, şi Domniia Mia, Împreună cu tot Svatul nostru, am giu-decat după obiceaiul ţ[ă]râl să Întoarcă Vasilie banii lui Ştefan Braescul şi să-ş ţii moşiia, pentr' aciaia ca să aibă a opri cu tot venitul, precum scrie mal sus. Şi nime să nu cuteadzc a (inia sau a opri peste cartia Domniei Miale. T« niuiiAt.
    + ca A3 rciiAHK RiA-feA.                                   «£ laş, leat 7188, Iun. 8.
                                           Miron Vel Log. [Pecete roşe.]
www.dacoromanica.ro
                                       IV.
           CONTINUAREA MEMORIILOR LUI RADU POPESCU ŞI ÎNTREGIREA LOR DE UN ANONIM.
   .... Şi această întâmplare fiind, iar n’au venit Ştefan Voevod şi cu aî lor la cunoştinţă ca să-ş vază păcatu ce afl făcut, pentru care Dumnezeu şi ciudă mare au făcut de s’au îndrăcit Doamna Sa —, şi să fie căzut la pocăianie, ci au zis că o au fermecat călugăriţile de acolo, împreună cu o călugăriţă anume Olimbiiada, ce era mătuş[ă] Doamniî Păuni, sor cu mumă-sa. Şi le-au pus la mare pedeapsă pe toate, şi pe unile din muerf de acelea le-au şi spânzurat, iar pe mătuşă-sa Olimbiiada o au trimis la Baţcov la mănăstire, şi o au zidit într’o chilie, lăsăndu-î numai o ferestrue de-î da acolb pită şi apă; această pocăinţă el, pentru păcatele lor.
      Şi nu s’au îndestulat Ştefan Voevod de moartea lui Costan-din Voevod şi a feciorilor lui, ci încă, fiind Doamna şi ginerii lui Costandin-Vod[ă] şi alţi oameni aî luî scăpaţ, pre carele vrea Turcii să-î sloboază să vie în tară, iar el s’au sfătuit cu tată-său şi cu sfetnicfi] lor, că nu să cade să vie în ţară, ci să-î facă surgun. Şi au făcut meşteşug cu Imbrihor ul, şi i-au înşălat de au dat bani 80 de pu n gl, zicăndu-le că zic Turcii că, de vor da aceşti bani, îi vor slobozi, şi el în nădejdea aceia au trimis prin casile lor aicia în ţară, de au făcut cum au putut de au dat acel bani, şi despre altă parte scriia la Imbrihor ca să să nevoiască să-î facă surgun la Chiutaiu la Anadol; şi au fostu cu banii daţ şi surghiuniţ.
      într’aceste vremi craiul sfeţesc, carele au trecut prin
www.dacoromanica.ro
3IEM0BIILE LUÎ BADU POPESCU
2‘S
Ţara-Rumânească cu oastea ce avea lăngă dănsul şi s’au dus la ţara luî la Sfeţiia; carele, fiind scăpat din războiu ce au avut cu Muscali la Poltava in ţara căzăceascfă], şi, viind la Turci, şi şăzănd cătăva vreme în ţara turcească, la Ben-der, dupe aceia la Dimotiha, iar cu voia Turcilor s’au slobozit şi s’au dus la ţara luî. Carele multă cheltuială au făcut ţării cu merticile ce i să da; măcar că Turcii au ţinut chel-tuial a] în seamă la haracfifl], iar Ştefan Voevod n’au vrut să plăteasc[ă nimului de cele ce s’au luat de s’au dat Sfeţ i lor, precum au fost şi căcat ce s’aă dat la împărăţie şi cu altele carele le-au luat cu jafuri, şi împărăţiia le-au ţinut în seamă, la haracî. Iar Ştefan Voevod n’au dat nici un ban nimului, ci au rămas toţ cu lăcrămile pre obrazu, şi altu n’avea ce face, făr de numai aceia ce au obiceiu neputincioş i], de blestemă; şi ei încă blestema.
   Dupe aceasta Turcii brăileni având şi pizmă asupra ţării pentru Toma Spătarul Cantacozino, că venise acolo cu Muscali, de făcuse mare pradă, au scornit şi ei gălceav ă pentru hotarăle ce hotărăsc cu Ţara-Rumăneasc[ă] şi întră cu hotaru în ţară, de lua pământ multu ; şi din toate hotarăle, din toate satele dup[ă] margine, până aproape de oraş Flocii, pusese subaş de lua vamă ei din bălţi. Dec 1} Ştefan Voevod au trimis la Poartă de au adus un agă al Vizirului cu un ferman de poruncă, ca să ţie hotarăle dupre cum s’au ţinut mai nainte, să nu treacă mai mult, şi de aici au rânduit boieri pe Neagoe Stolnic Topliceanu şi pe Drăghic Medelnicer Strămbeanul şi la Radu Vornic Popesc u , de s’au dus, iarna, la Brăila şi străngăndu-să la cadiiu Brăileni şi cu boieri, au avut multă gălceav â], însă în cea dup ă urmă au biruit boeri ţării cu dreptatea ce au avut, şi au luat hogetu del[a] cadiiu, scriindu-să hotarele cele vechi, ca să fie iar pe acolea, şi carte au scris de au gonit şi pe subaş duprin sate.
   Intru aceste vremi a Domnii luî Ştefan Voevod, vara, au făcut gătire mare Turcii de oaste asupra ţări Moreia, care o ţinea Veneţiiani, de căţ-va ani luănd-o ei del a Turci, şi, strangăndu-să oaste multă, singur Vizir Ali-Paş a s’au dus cu oştile şi, mergând în 40 de zile, toată ţara o au luat.
www.dacoromanica.ro
24
FRAGMENTE DE CRONICÎ
Unile cetăţi mal numite şi tari avănd înnăuntru Frănciî, au stătut împotrivă, ci, cu năvala ce da, în treî-patru zile lua pe fieş[te care de aceia. Iar cele mal multe sate, cetăţ s’au închinat; şi cu mare izbândă s’au întorsu Viziru înnapoî. Pre carele cu cinste 1-aQ priimit împăratu, cum n’au priimit altă dată împăratu pe altu Vizir. Şi Veneţieni aQ rămas ruşinaţ, într’atâta vorbe ce au zis, că au atâta şi atăta galioane, corăbii şi altele pline de oşti $i cavaleri de Malta, şi, cănd au fost pe urmă nici cum nu s’au iubit obrazul ca să dea ajutor ticăloşilor Greci, de la care într’atăţea ani luase mare sumă de bani, ci i-au lăsat far de ajutor, de s’au robit mulţime de creştinp] pravoslavnic.
   Dupe ce acestea s’au făcut, şi viind All-Paş[a] Vizir şi, fiind Caimacan Rachel Imbrihor, care pusese Domnu pe Ştefan Voevod, nu ştim din ce pricină au grăit Vizir ul] împăratului, şi 1-aQ făcut pe acest Caimacan Paşă la Ben-deru, trimiţăndu-1 cu olac să să ducă. Care nu multă vreme au fost Paşă acolo, ci l-au trimis Vizir[ul] om al lui de l-au omorât şi i-au adus capul la Poartă. Pentru care auzind Ştefan Voevod, mare întristăciune au avut, căc acest Caimacam îl făcuse Domnu şi el l-au ţinut în Domnie căt au fost. Iar, dup ă ce au perit nădejdea lui, să temea tare de mazălie.
   Ca de acest fel de slăbiciuni ale Domnului Ştefan Voevod cunoscând Mihaiu Spatar, unchi-săQ, şi fiind neodihnit om şi amestecătoritf de Domni, au început a umbla cu scrisori la cuscră-său MihaiQ Voevod, prin mijloc gineri-s ău] Dumit-raşc o] Hatman, care era frate lui Mihaiu Voevod, îndem-năndu-1 ca să nevoiască în tot chipul să făgăduiască în tot chipul Turcilor bani ca să-I dea Domniia Ţăril-Rumă-neştî. Şi au şi umblat destul, dar, unde nu va Dumnezeu, oameni încă nu pot, — că nu s’au întâmplat aşa, cum au vrut MihaiQ Spătar, ci într’alt chipu.
   Că, vrăndu împărăţiia să meargă cu oşti către Beli-grad şi ştiind că Ştefan Voevod nu este dreptu împărăţii, să fie spre aceste părţi de loc, deci, cănd au fost leat 7224, Ghenr 9, au venit un Turcu trimis de 1 a] împărăţie, anume Isuf-Ag â], cu ferman de mazălie şi cu veste
www.dacoromanica.ro
HEMOKULE LUl BADU POPESCCJ
25
cum că-au pusDomnu pe Nicolae Voevod, care era Domn u] al Moldovfa], cu a doa Domnie, şi lu! Ştefan Voevod, i-au dat vreme în 5 zile de s’au gătit, şi l-au ridicat cu Doamna sa, cu coconi!, de i-au dus la Ţarigrad, şi au mersu şi tată-său împrăună cu dânsul.
      Iar Mihaiu Spatar, fiind la satu lu! la Comleî, înţelegând cum că vine Nicolae Voevod Domnu, şi [nu] cuscră-său Mihaiu Voevod, (nu) au fugit să treacă la Nemţî, iar plăiaşi 1-afl prinsu şi l-au întorsu îndărăt. Dec! peste căte-va zile au venit şi cărţile de la] Nicolae Voevod la boer! scriind tutulor să să bucure, şi scriia Spătar Mihaiu să fie Caimacan pănă va veni şi Măriia Sa. Dec! o seamă de boer! şi slujitor! şi cu alte gătirî au eşit înnaintea Mării Sale la Focşani, şi s’au împreunat, şi cu cinste i-au priimit, şi au venit cu toţ pănă la Buc[u reştî.
   Dec la Bucureşti iarăş maî cu mare cinste au eşit ceî-lalţ! boer!, şi cu toată slujitorimea, şi au întrat în Scaun cu mare pompă, mutăndu-să de l[a] Domnie iar la Domnie, priimind şi Măriia Sa pe toţ cu drag[o]ste. Iar a lu! Ştefan Voevod Domnie au fost un an şi noo lunî, 1 7224.
                  Domnia lui Neculae Voevod cea cTîntîiU.
   Şi, rămăind Nicolae Voevod Domnu Ţăriî-Rumăneştî, s’au temut de Ştefan Voevod că nu-1 va lăsa să domnească cu pace, ci au făcut pără mare la Viziru şi la împărăţie, şi au dat IOOO de pungi de ban! Vizirului, de au tăiat ca pul lu! Ştefan Voevod, şi al tătăne-său lu! Costandin Stol ni c. Şi pe ceîlalţ! boer! a! lu! Ştefan Voevod, pe Mihaiu Spătar, unchi-său, şi pe Radu Dudesc[u], Vel Log., i-au pus la opreală, apo! i-au trimis la Odriiu la împărăţie, de i-au tăiat şi pe dănşiî. Şi aici au adus Turci de le-au luat tot ce au avut, făcănde-lu (sic) mezat, de le-au făcut tot bani (sic). Şi pe alţ! boer! i-au ţinut la opreală, şi le-au luat avuţiia.
   Iar, cănd au fost la luna lu! Avgust, într’o Vineri, lu! Neculae-Vod ă] i-au dat o spaimă, cum că îl împresoară
www.dacoromanica.ro
26
fragmente de cronic!
Nemţii, şi îndată au purces în murgul serii, şi i s’au făcut zio în Giurgiul, şi au şăzut acolo căte-va zile. Apoi iar au venit cu Grecii lui la Buc[u’reştî şi, işindu-î boeri cel de ţară înnainte, la Făntăna Rad[u]luî Voevod, iar el ca o heară sălbatică îndată au tăiat pe Pătraşc[o] Vel-Dvor[ni]c Breazuia-nul, acolea în drum, şi iar au început a pune boeri la opreală. Iar feciori Dudesculul şi cu alţii au scăpat în ţara ungurească, cu mumă-sa, Mariia Dudeasc[a, fata lui Costan din Stol[ni]c.
   Iar, cănd au fost la Noem: 14, într’o zi Miercurfi, din su s de dimineaţă, au sosit Barbul Sărdar, fecior Cornii Banul, şi cu alţi boeri de ţară, cu multe catane, şi au prinsu pe Nicolae Voevod, şi l-au dus în ţara ungurească, şi aQ tăiat toţ Turcii căţ au găsit în Buc ujreştî. Apoi, peste vre-o săptămână, iar aQ venit un Domnu mare sărbu, şi cu multe catane, şi cu Nemţi, în Buc[u]reştî, de au şăzut trei zile, pănă ş’au luat boeri tot ce au avut şi s’au dus boeri în ţara ungurească. Iar catanile şi Nemţii, luînd toate tunurile din Buc u reştî, s’au dus la munte, de au făcut cetate la mănăstire la Mărgineni şi la Cămpul lung, şi au prădat Bucu-reş tiî foarte rău şi ţara, neavănd cine să-I folosească.
   Numai, fiind aici în Buc[u reştî prea-sfinţitul Patriiarhu al Alixandrii, Sfinţii Sale, făcăndu-i-să milă de ţară, au trimis cărţi la Paşa de 1 a Giurgiul, cum că ţara piere, şi nu este nimic vinovată. Paşa încă au trimis la împărăţie de au făcut Domnu pe Ion Voevod, fratele lui Nec[u lae Voevod, la leat
7225.
                           Domniia luî Ion Voevod,
   Şi au venit cu Ion Voevod un Aşchiiaş-Paşacu zece mii de Turci călarime, şi cu Amauţ mulţi şi Tătari^ şi au şăzut în Buc u reştî o săptămână, de au luat tot ce au găsit, prădănd şi jăfuind, şi s’au dus înnapol Turcii la Giurgiul. Tătarii încă s’au dus la ţara lor, luînd multă sumă de suflete de creştin I. Iar Măriia Salon Voevod, înţelegând de aceasta, s’au milostivit spre bieţ iî creştin[I cel robiţ, de le-au eşit înnainte la pod de piatră,
www.dacoromanica.ro
MEMORIILE LUf RADU POPESCU
27
ducând darurfî] scumpe şi rugăndu-să la cel maî mare, au scos mulţime multă de robi, tot felul de vârstă: bărbaţ, fâ-meî, copil, — Dumnezeu să-l pomeneascfă întru împărăţiia Cerului. Apoi să venim iar Ia cuvântul cel dup[ă] urmă.
  Ducăndu-săTătari la ţara lor cu robi, iar IoanVoevod au rămas în Buc[u]reştî cu o seamă de Turci şi Arnăuţ, şi au început a face pace cu Pivodă şi cu ghinăral iî' Nemţilor. Şi au scos văcăritu de vită câte doi orţî, şi nu au băgat seama legătura ce făcuse Ştefan Voevod cu toţ archierei, şi au maî scos şi hârtiile de nume de om, care aceasta n’au fost de când pă-măntu.
  Apoî au trimis la Poartfă] 12 boerî: pe Mateiu Fâl-coianu Vel Vist., şi pe Pană Vel Ban, fratele Doamnil Iul Costandin Voevod, şi cu alte. Şi împăratu, daca i-au văzut, foarte i-au părut bine, şi pe toţ i-au îmbrăcat cu caftane, şi au trimis şiluî Ion Voevod caftan şi ferman. Şi au întrat Turcul cel cu caftan în Buc u]reştî la Mart, leat 7225.
   [Scris de Ioniţă Log. Şoimescu, Logofătul Iul Scărlat Dragănescu, biv Vel Stolnic, ispravnic de Muşcel, la 1792, Oct. 4.]
  (Ms. 441 din Bibi. Ac. Rom., fol. 350 şi urm.)
   Notă. tu legătură cu povestirea Popescului slnt documentele ce urmează:
                                         I.
   «Gligorie Postelnicul 13aleanul» dă scrisoare Iul «Iauache Văcareacul Vel Agă», «precum să-s ştie că, dănd dumnealui varul Răducanul Postelnicul Du-descul surori dumnealui, vară-mea Maricai, nişte moşăe zestre la Flocoş, pe Pasarea, unde, avand şă dumnealui Ianache Văcărescul Vel Agă moşăe den preună , îl vinde o moşie pentru Schimb. — 17 Novembre 1698. — Marturi: un Golescu şi Toma Cantacuzino, biv vtori L gofăt '.
                                         II.
   f La leatul 7226. Dat-am la Măriia Sa Domna Mariia a răposatului Dumnealui Costandiît Băl[ă]ceanul nişte lăzi să mi le ţie : -J- 1 lada zugrăvită, -)- 1 lada albă, -)- I lediţă maî veache, iar zugrăvit, -ţ-1 scatulcă cu clondire si cu
   ' Bibi. Ac. Rom., doc. xlv 115.
www.dacoromanica.ro
28
FRAGMENTE DE CRONICI
toc dă peale, + i şcatulcă legată cu fer şi iar cu toc de peale, 2 arare. + Aceastea tote le-au fost pus Măriia Sa Domna Mariia îutr'o boltă a Mării Sale lui bezdadea şi acum, viindu eu aicea, mi le-am luat de la bolta Mării Sale. Iulie 2 a-, a. 7236 l * *.
                                                                                 Barbul Bălăccamt.
                                       III.
    f Scrisoare mea la măn[a] Mării Săli Domni! Marii a r[ă]pusatulul Şărban-Vod[ă], cum să-s ştiie, că me-au dat Măriia S[a] 4 sepeate cu haine, ca-s le •aibu de grij[ă] şi-s stea la mine ; şi, căndu im va trimite Măriia Sa Doamnă aceast[ă scrisoare a mea, atunce sa aibu a-I darea şi eu aceaste 4 sepeate, In măna omului Mării Sale , şi pentru adevărat[S] credinţă am iscălit mal jos, ca-s să crează. Mart 8 a-, at 7197 *,
                                             f Părvan Căm[ă]raşuls.
                                       IV.
    f Mariia răposatului Costandin Băl&ceanul, ce au fost Vel Agă. Scrisoarea mia să fie de bună credinţă la cinstită măna Mării Sale mame!, precum să să ştie că m’am rugat Mării Sale de mie-aii făcut bine de mie-au dat ban! tal. 200, de acum pănă in doa săptămănl, să am a darea Mării Sale, toţi deplin şi cu mulţimită; şi pentru mal adeverită credinţă am Întărit mal jos şi cu peciatea mia, să să crează. Şi am scris eu, Ion, şi mârturisescu. Mal 19 A-, a. 721S.
               Mariia.
    (Pecete neagra ovală, cu arme8.)
                                     V.
    [Ştefan Cantacuzino dă un act solemn] Marii Sale Doamnei Măriei ce au fostu a luminatului răposatului unchiului Domnii Meale Ion Şărban Cantaco-zino Voevod, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni tot satul Betejaniî ot sud Ro-manaţi . . ., pentru că au fostu al Mării Sale de la părinţi el, iar Costandin Vodă Brăncoveanul, precum multe temeinice moşii şi scaune boiereşti ale multor boiar! şi pamantean! de ţeară, au lăcomitu a le rădica şi a le lua, ca să-ş înmulţească şi să-ş adaogă veniturile casei, fost-au luat şi acestu satu Betejaniî al Marii Sale Doamne! Măriei, de l-au stăpănit în silă( şi făr' de nici o dreptate. Deci acum, întămplându-să mazilie lu Costandin-Vodă şi miluindu-ne Dumnezeu pă noi cu stapăniria Domnii! aceştii ţări, Domniia Mea n’am lasat
   1 Bibi. Acad. Rom., doc. XII 161.
   * Bibi. Ac. Rom., doc. XLv/72.
   8 Bibi. Ac. Rom., doc. xn 235.
www.dacoromanica.ro
MEMORIILE LUl RADU POPESC U
29
ca să aibă Măria Sa Doamna Maria această mare strămbătate şi să fie înstrii-nată de moşii a ce o are de la părinţi! Mării Sale 1    .
                                      VI.
    j- Scrisoarea mea la mana dumnealui vărului Răducanul Dudescul, cum sa-s ştie că, rămăind dumneaei mamii Neacşăi Dudeascăl, nişte zestre nedate de la moşu-meu, m'am tocmit cu dumnealor de au mal lăsat din zestre şă am lăsat şi eu nişte bani, tal. 140, care ceream dentr’o rănduial[ă] ce am de la Duca-Vod[ă] la dumnealui tata Kadul Dudescul. Şă ne am împăcat şă neam aşăzat ca să le dau dumnealor tal. 100, insă m'am rugat sa fie ingăduialja] păn la Sfeti Dimitrie, să l[i] dau dumnealor ban! far nic[I] un cuvănt; şă am iscălit ca să-s crează. Iun. 1 A-, at 7204
                                                          Gligorie Băleanul Post.
   [V° :] Zapisul Băleanulu! celui bătrăn *.
    1 Bibi. Ac. Rom., doc. xil/177. In acest document al său, Ştefart Canta-cuzino hotăreşte in favoarea Doamnei la 28 April 1714, puţin timp, puţine zile, după suirea lui pe tron deci.
    * Bibi, Ac. Rom., xlv/ioo.
www.dacoromanica.ro
                                      V.
                 CUM ÎMBLA VELETURILE LA O SAMĂ DE ÎNTÂMPLĂRI.
   Căndu au perit soarele de de mult era let 7207.
   Căndu au venit Moscali cel de de mult cu Petru împărat, era velet 7219.
   Căndu au venit Nemţii la Mihaî Racoviţă Vod, era velet 7225.
   Cănd cutremurul cel mare di-ati căzut Goliia, era velet 7246, Iun. 15.
   Cănd a vinit al doile rănd Moscalii, au intrat în laş, Avgust 20, velet 7247.
   Şi au eşit la Oct. 14, velet 7248l.
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. XXIV/133.
www.dacoromanica.ro
VI.
                         GENEALOGIA LUI VASILE LUPU.
   Izvod de niamul luî Vasilie-Vodă, cine au fostu să-s ştie anume :
   f Gavril Hatmanul, frate lui Vasile-Voda, ş'au avut 2 ficiori: Ştefan şi Răducanul, holtei, şi i-au otrăvit Ştefan-Vodă Gheorghii, care au scos pe Vasile-Vodă; şape un frate a moşă me Arhondi Mironesi, Stamate, ce-au fost Postelnic-Mare, holtei, în urma Iorgăî Postelnic, iar l-au otrăvit Ştefan-Vodă,
   f Gheorghi Hatmanul, iar frate luî Vasile-Vodă, ce-au murit în ţara unguriasca la robie, de Ştefan-Vodă, la Oradie-Mare închisore (sic); ş'au avut 2 fete: Ilenca, după Ursachi Vist. cel bătrân, ş’au murit, şi ficiori n’au avut cu Ursache Vist.; o fată au fost după Alexandru Begzade, ficiorul luî Antonie-Vodă Ruset; anume Aniţa, ş’au avut Aniţa o fată, Zoiţa, cu Alexandru begzade, ficior mal mare luî Antonie Vodă, în Ţarigrad.
   f Marga şi Măricuţa, iar surori luî Vasile-Voda şi luî Gavril şi Gheorghii, ş’au murit amăndoo în Ţarigradu.
   f Vasilie-Vodă, încă den boerie au avut Domnă pe Tu-dosca, fată luî Bucioc Vornicul, şi altă fată a luî Bucioc au ţănut-o Iordache Cantacuzino Vistier cel bătrân, cumnat luî Vasile-Vodă, ce să trag din Buciuceştî dumnealor Cantacu-zineştiî de pe moşe.
   f Vasile-Vodă au avut pe Ion begzade, holteî, ş’au murit în Ţarigradu, şi pe Domna Mărie, au fostu după Ragivil în ■ţara leşască, ş’acolo au murit, — ficiori n’au avut —, şă pe
www.dacoromanica.ro
32
FRAGMENTE DE CftONICÎ
Domna Roxanda, fată lui Vasile-Vodă, ce-afl fostfl dupâ Timuş Căzacul, ficiorul luî Hmil, ş’au perit la Suceavă; şă Domna Roxanda au perit de tălharî la Cetate Niamţuluî, şă ficiorî n’au făcut.
   f Iorga Postelnic şi Ştiuca jăcniceriul şă cu Vasile-Vodă şă cu fraţii luî şă cu surorile luî, ş’au fost toţ veri primari. Iorga Postelnic au ţănut fata luîTrufanda Visternicul, den ţara munteniască şă, murindu Iorga Postelnic, ficiorî n’au avut, şă giupănesăî luî i-au făcut parte den bani şi odoră, şă s’afl dus în ţara munteniască la niamul eî. Iar moşăî în Moldova nu i-au făcut parte, că moşăile tote au rămas la surorile Iorgăî Postelnic, Cheraţa, Zanfira şă Alexandra, şă la alţî nepoţi a Iorgăî Postelnic. Iar moşă-m£ Arhonda Mironiasa afl fostu nepotă de vară primare lui Vasile-Vodă, şă cu fraţii lui şă cu surorile lui; şă Iorgăî Postelnic cu surorile luî, şă Ştiucăî Jâcni-ceriul, iar nepotă de vară primare moşă-m£ Arhonda Miro-niasă.
   f Ştiuca jăcnicerul afl avut un ficior Enache, ş’au murit holtei. Moşă-mâ afl avut un ficior Andronachi, ce-afl fostu Postelnic al doile la Ghica-Vodă cel bătrân, s’afl murit holtei,, şă o fată Safta, ce-afl fost după Sava, ce-afl fostu neguţtorifl şă Vamâş-Mare, ş’afl murit; şă ficiorî n’afl avut. Ş’afl avut iar o fată, pe maică-m& Mărie, ce au fostu după tată-mieu Ionaşco Ghindă, Cluceriul. Să-s ştie şă aceasta, c’au avut moşă-mâ Arhonda şi alt frate, pe Neculce Vistiernic, tatul dumi-sale Vornicul Ion, însă frate dintru tată, iar nu şă de o mamă; care să trag tote moşăile dispre mama moşă-m&, vară primare Iorgăî Postelnic; unchiu-miefl Neculce nu încape la moşăî, — făr de niamul ce să va trage di pe Vasile-Vodă şi di pe Iorga Postelnic; aşea am audzăt şă ştifl den gura mo-şă-m& Arhondiî şî a maică-m& Marii, şă ţin minte. Care să dovidescu şă cu scrisorile.
                       ăs Ştefan Ghindă biv Postelnic.
   f Afl mal avut Vasile-Vodă un ficior, pe Ştefan-Vodă, cu Domna Catrina Chercheza; care afl fost şi Domnu în Mol-
www.dacoromanica.ro
GENEALOGIA LUI VASILE LUPU
33
dova; ş’aQ murit holtei aprope de Tighine, mergăndu la Azac. Care sînt toţ îngropaţ la Trei Sfetitelel.
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. 26/V, Iată clteva observaţii asupra persoanelor pomenite In această genealogie. Un document din 1654 menţionează pe Andreias biv Vel Medelnicer, ginerele lui Gavril Hatmanul; Unca-riul, XXIII, pp. 241—7. Gheorghe Hatmanul are pe Maricuţa, care se mărită cu Necula Vameşul (Urechiă, Biserica din Cetatea Neamţ, in An. Ac. Rom., XI, secţ. ist, p. 148). în sfiryit, la 20 April 167S, un document emanat de la Nicolae Racoviţă Vel Logofăt şi Miron Costin biv Vel Logofăt, şi dat lui Ioan Racoviţă, Mare-Spătar, se ocupă de moşia Grecii, dată lui Vasile-Vodă, la nuntă, de Gaşpar Graţiaţii, cedată apoi de Domn Cumnatului său Dumitraşco Iarali, Clucer-Mare, soţul MargăI, sora sa. După moartea Margăî, ni spune documentul, satul ajunse In stăpînirea unei nepoate, Aniţav fata lui Gheorghe Hatmanul, care se măritâ eu Alexandru, fiul lui Antonie-Vodă Ruset; Bibi. Ac. Rom., doc. LXIX 134. Pentru satul Grecii, mal vezi un alt act, din 23 Mart 1671, In Urechiă, Mtron Costin, Opere complete, I, p. 748.
    63473- Voi. III.                                                    3
www.dacoromanica.ro
                                       VII.
                  EXTRASE DIN LETOPISÂţ'UL PRESCURTAT DIN 1721-4.
                                        A.
   Cinstite şi iubite cetitoriule. întru acestu litopisăţ, carile îl am de pe litopisăţul răposatului Nicolal Co(n)st(and)in biv Vel Logofăt, cetind şi pri acela şi pri acesta, în multe iocurl vel afla voroava şi însămnărili într’ alt chip, mal ales la numărul anilor. Întîl, la aciala, la predoslovii, scrie că marile Moisii au scris letopisăţul lumii cel de la Zidire Lumii după 2400 de ani; iar eu am aflat că după 4024 de ani s’aă scris acel letopisăţ, adifcă] Carte Faciriî; de careînsuş dragoste ta, puind ostinelî, vel afla adivărul. Socoteşti dar, iubitoriule, că acestue îl umblă veletul 7240 de la Zidire Lumii, iar de la întruparfe Domnului Nostru Iisus Hristos 1732 au purces; şi de la Moisâ pănă la Hristos au fostu 1385. Socotind cel 7240 ani, 1485 de Ia Moisă păn la Hristos, şi de la Hristos 1732 pănă într’ acestu anu de acum, iată dar că rămân de la Zidire Lumii păn la Moisă 4024 de ani. Aşăjdire şi într’alte locuri multe alunicâturl vel afla, carile nu s’or potrivi cu acesta; nu defăimez, numai în minte îţ aduc ca, cetind într’ amăndoî, să nu ne dai pre noi defăimării. Aşăjdire, cunoscând şi a noastre
www.dacoromanica.ro
EXTRASE DIN LETOPISĂŢUL DIN 1721-4
35
greşale, mal ales din condeiu, rugăm să laş ertăriî, că nu înger, ce ruca brina, adică mănă de ţărnă, — au ostinit: ceteşti dar cu bună sănătate şi priimeşti cu dragoste a noastră ostinială *.
    1 Dupăms. 123 al Bibi. Ac. Rom., fol. 3 V°.—Nu putem atribui compilaţia Iul Neculce Însuşi, de şi anul clnd a fost scrisă această observaţie e tocmai acela clnd tşf scria cronica, pentru mat multe motive: Neculce nu vorbeşte !n pre-Guvlntarea sa de redactarea unul corp propriu de cronici, ci de continuarea ultimului corp costinesc ; avem un manuscript datat prin anul de la IJristos, prin Domnul de pe tron şi episcopul ce păstoria la Roman, ms. cuprinzind compilaţia şi totuşi anterior Iul 1732; stilul adaoselor, cu adresele repetate către cetitor şi citaţia slavonă din Scriptura nu e al Iul Neculce. Totuşi, men-ţionlnd In Cuvinte anecdota calului Iul Baraowski, care se afli tn Miron Costin, ca neexistlnd acolo — «numai letopiseţul de aceasta nu scrie nimică, iară oamenii aşa vorbesc, că au apucat unii dintru alţil>, ar resulta că el a avut letopiseţul Iul N. Costin in această formă prescurtata. Pentru această compilaţi», v. Ist. Ut. romîne, I, p. 269 şi urm.; II, ppu 107-8. Locul, cu data de 1724. şi In !n Uricariul, XXIV, pp. 352-3.
www.dacoromanica.ro
                                    B.
  Undea iaste şi pănă astăzi acea sfţîjntă bisearică. De multe răscoale ce s’au tămplat acestui pămînt, pentru a noastre cumplite păcate, au fost sosit pănă de a să răsipirea; şi, văzîndu-o acel de mal sus pomenit chir Calistru, episcopul Rădăuţilor, fiind îndemnat dintru a Sfintulul Duhu puterea, dinpreună cu dumnealui Dimitrie Macriî, biv Vel Ban, staroste de Cernăuţi, socotind că faste de obşte a ţărăl, precum mal sus s’au scris că sănt dăruiţi banii de Sultan Murat Tăutuluî Logofătului, carii bani au fost a ţărăl noastre, n’au lăsat-o la răsipă, ce de a sa bună voia, împreună cu toată cheltuiala, au acoperit-o şi, pre undea au fost şi răsipită, o au >dres şi o au tocmit, în zilele pneluminatului Domnu Ion Mihail Racoviţă Voevoda, în anii de la Adam 7229, luna Mal 12 zile. Care vrănd să adevereşti, iubite cetitoriule, ci' teaşte pre păretele pre zidiul bisearicii, că vii afla scris că bisearica s’au zidit în anii 7007, în zilele lui Stefan-Vodă cel Bun, cu cinci ani mal înnainte de Domniia lui Bogdan-Vodă. Care "vederea arată adevărul *. 1
     1 După ms. 53 al Bibi. Ac. Rom., fol. 73 V°-4.
www.dacoromanica.ro
                                       c.
   Şi s’au agiunsu şi cu Bator Jicmont, craiul ungurescu, şi cu Rodolfu, împăratul nemţăscu, şi s'au rădicat cu oşti ungureşti şi cu Munteanii şi cu Moldoveanii Mihaî-Vodâ, şi s’au făcut în Ţara-Munteniască şi în Moldova mare sunet de arme. Că Aron-Vodă, fiind într’un cuvânt cu Bator Jicmont şi cu Mihai-Vodă, sâ vădisă şi la împărăţie umbletele lor. Au înţăles Aron-Vodă, cum au mărsu poroncă la Hanul să margă cu oaste să prade ţara Moldoviî şi Ţara-Munteniască, şi să le supuia iar supt ascultarea împărăţii Turcului, şi îndată aQ trimis Aron-Vodă la Bator Jicmont, craiul ungurescu, şî la Mihai-Vodă, Domnul muntenescu, de i-au trimis oşti întru agiutoriti, şi au bătut pre Tătaru. însă Hanul cu Tătară! au fost viind cu dobândă din ţara unguriască. Carii mai dennainte vreame întrasă preste munţii leşeşti în ţara unguriască. Şi li-au luat Aron-Vodă toată dobânda ce luasă dela Unguri.
   Iară Bator Jicmont să ţinea stăpân ţărăi Moldoviî, cum şi Ţărăl-Munteneştî. Iară, aceaste lucrăndu, iată Ştefan Răzvan, Hatmanul lui Aron-Vodă, au scris pre taină la Bator Jicmont, craiul Ardealului, precum Aron-Vodă să cearcă pre taină la Turci să-ş tocmască lucrul despre dânşii. Şi îndată Bator Jicmont aQ trimis oşteanl aleaşî de au luat pre Aron-Vodă şi l-au dus, cu totul ce au avut, în ţara unguriască, legat; şi 1-aQ închis în cetatea în Alvinciu. Şi acolo l-au ţinut pedepsit pănâ aQ murit. Iar în locul lui au pus pre Ştefan Răzvan, Hatmanul, Bator Jicmont de la sine1. 1
   1 După ms. 53 al Bibi. Ac. Rum., fol. 107 V°-8.
www.dacoromanica.ro
                                      VIII.
                 LOCURI PUŢIN CUNOSCUTE DIN CRONICA LUI NECULCE.
                                       A.
   Iară pentru Aron-Vodă aşa să povesteşte din om în om cum, fiind el de niamul lui Moldovan, de aici din Moldova, şi slujind la un Mitropolit anumea Nicanor, fiindu-î nepot Mitropolitului, şi acel Mitropolit fiind ctitor la mănăstirea Aga-piia cea veache din Dial, şi mergea de multe ori Mitropolitul acolo la mănăstirea de şi şedea, fiind ctitor. Iar, fiind cu dânsul Aron-Vodă, de multe ori eşiia fără ştirea unchiu-său Mitropolitului afară la o mănăstioară de călugăriţe, afară din munte, ce era pre moşiia mănăstirii, ce să chiamă Hilioara; acolo eşiia la primblare. Şi aşa, eşind Aron-Vodă într’un rănd la primblarea la Hilioara, şi întorcăndu-se la mănăstirea, numai ce s’au tălnit cu unchiu-său Mitropolitul, mergând şi Mitropolitul de la mănăstirea la moşiile mănăstirii. Şi, tălnindu-s[e] la un locu, undea iaste drumul tăiat în piiatră cu ciocanul, şi văzând Aron-Vodă pre unchiu-său Mitropolitul Nicanor, de frică aii fugit drept la dial pre după o stâncă mare de piiatră. Şi, după ce au fugit, nu s'au mal întorsu la unchiu-său Mitropolitul, ce s'au dus în ţara unguriască, şi din ţara ungu-riască s’aii dus la Ţarigrad şi, apucăndu-s[e] la oameni mari de aii slujit, şi zăbăvind acolo cătăva vreamia, apoi au eşit şi Domnu în Moldova. Şi, acolo undea s'au întimpinat cu Mitropolitul Nicanor, la drumul acel tăiat în piatră cu ciocanul, au pus de au săpat întru o stâncă de piatră mare, făcând şi sămnu de-asupra stâncii, undea au călcat calul cu piciorul;
www.dacoromanica.ro
CRONICA LUt NECULCE
39
scriind şi istorie pre stâncă, — care acum de mulţimea an ilor nu să poate ceti să să înţăliagă cum că au fugit.
   Aşa dă anecdota mi. 53 al Bibi. Ac. Rom., fol. 108-8 V°. In ms. 112, fol. 196, povestirea e pe alocurea deosebită sau adaosă:
   Aron-Vodă, aşa vorbăscu oamenii bătrâni şi călugării de la mănăstirea Agapiia ... cea veche din dial, fiind mănăstirea zidită cu cheltuiala şi agiutorul Doamnil Elenii a lui Petru-Vodă Rareş, care Doamna Eleana au fost fată lui Despot craiului sârbesc. Deci, cu cheltuiala Doamnil Elenii şi prin osteniala acelui Mitropolit s’au zidit mănăstirea Agapiia în dial, precum s’au zis. Şi, fiind şi Mitropolitul... Avănd dragoste cu o călugăriţă tânără ... Deci Mitropolitul să fie bătut pe nepotu-său, Aron-Vodă, [care, viind Domn], să fie prinsu pre unchiu-său, pre Mitropolitul Nicanor, şi să-l fie făcut hadămbu, să-l fie scopit; căruia Mitropolit îl iaste mormântul la mănăstirea în dial, şi s’au fost săhăstrit, luund shimă şi zicăndu-î din shimnicie Nil; care aşia scrie pre piiatra de pe mormânt: Shimnoje Nil. Iar acolo unde s’au tălnit Aron-Vodă cu unchiu-şău Mitropolitul, au pus de au săpat o stâncă mare de piiatră, scriind şi istorie pre piatră, şi de asupra stâncii încă au săpat, ca să s[ă] cunoască pe undea au fugit; care aceaste seamne sânt de să văd şi până astăzi, şi să chiamă acea stâncă de piatră Piiatra luî Aron-Vodă1.
    1 în acest manuscript, forma si a celorlalte Cuvinte e mal pe larg şi chiar a cronicii. Cf. fol. 202 V°: «Mihalcea Hîncul, ce fuseasia Sărdar*. La sflrjitul secolului al XVIl*“ aflăm, tocmai la Agapia Veche, un «Nicanor biv mitropolit, ermonah Serafim» şi alţii, dind un document; Bibi. Ac. Rom., doc. LXx/166.— Cf. Buciumul român, I, pp. 17-18, 548-9. Mitropolitul Nicanor, fost episcop de Roman, se tntimpină ca Mitropolit tocmai după Aron-Vodă, in urma lui Mitrofan. V. Relaţiile cu Lembergul, I, pp. 75, 112-3.
www.dacoromanica.ro
                                B.
   în ms. U2, In cursul Cronicii, aflăm următoarea povestire, fol. 128 V°-9, despre Duca şi fratele lui:
   Duca-Vodă cel Bâtrăn, fiind de oameni de gios de niamul lui, de la Rumele, din ţara grecească, după ce au luat Domniia aiceâ în ţară în Moldova, au vinit stăpânul lui Turcul Spahiul cu ferman împărătescu la Duca-Vodă, de i-au cerşut dajde, după obiceaiu ce au spahiii de iau de la oamenii săi pre izvod de la împărăţiia de câţiva ani. Şi, după ce au vinit Spahiul, l-au cinstit Duca-Vodă şi i-au dat haine, şi la masa lui cea Domniască încă l-au pus de au şezut cu dânsul. Deci Turcul având voia a grăi înnainte Ducăi-Vodă, îl zicea în limba lui turcească: «Efendi, Efendi, blem la Rumele», iar Duca-Vodă îl răspundea: «mergi tu, dar eu nu voi merge». Şi i-au dat Duca-Vodă tot ce i să facea dajdea, şi mal mult decât i să făcea, şi aşia Turcul s’au dus la Rumele, la ţara sa.
www.dacoromanica.ro
                                       c.
   Duca-Vodă avea un frate mai bătrân decăt dânsul, şi-l puseasia Vameş-Mare, şi numele luî era Cărstea, şi aşia era de fudul că, cănd mergea pin tărgu, nu vrea să-ş ia şlicul înnaintea nemăruî, iar nici neguţitoriî, nici cel proşti, dacă l-au văzut că nu-şî ia şlicul, nici iaî nu-ş lua işlicele înnaintea luî. Apoi el s’au dus şi s’au jeluit frâţine-sâu Ducăi-Vodă că nu-1 cinstescu neguţitoriî să-ş ia şlicile; apoi Duca-Vodă l-au întrebat, el ia-ş şlicul; iar el au zis că nu-ş ia; iar Duca-Vodă i-au zis: «pas pre uliţă şi-ţî ia şlicul, şi apoi, dacă nu ş vor lua iaî şlicile, vin de-tnî spune mie, că ştiu eu ce oî face». Deci el au şi purces pre uliţă, precum ît poroncisfe] frate sâu, şi au început el a-ş lua şlicul întăî, iar neguţitoriî, văzind, s’au şi sculat în picioare şi au început a-ş lua şi iaî şlicele şi a i să închina; şi apoî au mersu la Duca-Vodă şi i-au spus că, luundu-şî el şlicul, îş iau şi neguţitoriî işlicele înnaintea luî. Atuncea Duca-Vodă au zis că, dacă va cinsti el pre alţii, l-or cinsti şi pre dânsul alţii, măcaru că iaste frate de Domnu1.
    1 Mat Intllnim In unele mss. de cronici adause ca acestea (in ms. 104 al Bibi. Ac Rom.):
    «Măcar că fireşti lucruri sint aceaste cutremure, cînd să prilejesc, iar să poate zice că arătare şi seamne reale sint cutremurile viitoarelor vremi, precum şi atuncea au» arătat acel cutremur multă vărsare de singe şi prada Turcilor pre săracă Moldova, pre alte părţi creştineşti, — precum vom arăta la locul său pre rlud. Pricina cutremurului din ce să face, pămintul să cutremură de multă umezeală. De vel vrea să stil deplin, — ceteaşte la bogovlie, că vel afla* (fol. 169)
    La Bogdan-Vodă: «lutru acest au mare cutremur de pamînt aă fost In Ţarigrad. .. Pre aceaia vreame s’au ivit şi acel vestit Techil izvoditoriul legii turceşti. .. Pre aceastaş vreame aă venit Hanul Crtmulul cu oşti asupra Noimilor ...».
www.dacoromanica.ro
                                      IX.
                    ACTE RELATIVE LA CRONICARUL IOAN NECULCE.
                                       A.
   La Mihaî Racoviţă se înfăţişează «Ion Neculcia, ce-au fostu Hatman, şi cu mare jalob[ă] au jeluit înnainte Domnii Meale pe dumneaei Iliana Hâtmăniasa răpăosatuluî Ion Buhuş, ce-ati fostu Hatman , pentru 314 leî, < care bani au avut orânduiţi Ion Hatmanul cu pecetluit de la Domnie Sa Dumitrii Cantimir Vod[ă], să-î dia Buhuş Hatmanul din nişte orăn-duiali ce-afl fostu străngăndu la Ţinutul Romanului, înnainte Moscalilor», şi din care o parte rămăsese la Buhuş. «Şi, viind Moscalii, aQ fugit Hatmanul Buhuş în ţara unguriască şi, ducându-să şi Ion Hatmanul cu Moscalii , după întoarcerea lui Neculce moare Buhuş.
   Se numeşte — pentru a cerceta afacerea, o comisie, alcătuită din Darie Donicî, Ion Sturdzaj Constantin Costachi Vel Spătar. Buhuşoaia pretinde «că ia nu ştie nimic să fie rămas, nici un ban, dintr’acea orănduială, la dumnealor». «Deci dumnealor au chemat pe Dumitraşco Mustia, carele au fostu pe atuncia diiac la Buhuş Hatmanul, să d£ sam[ă] pentru feciori carii au fost pe la ocol. Să dia samă de acea rămăşiţă sau să giurea Mustea cum nu ştie nimic nici de feciori, nici au găsit niscai izvoade de sama feciorilor. Şi aşia s’au aflat doi feciori de aciia carii au strănsu acea orănduial[ă], anume Sturdzea feciorul lui Todiariţâ şi Ion Copilul, şi, întrebăndu-î iară, el au dat samă că ş’au dat sama la stăpănu-săă, Ion
www.dacoromanica.ro
ACTE BELATIVE LA NEOULCK
43
Buhuş Hatman, de căţ bani aQ strănsu din Ţinut, numai, izvoade ce au avut, s’au prăpădit cănd au căzut la robie la Tătari. Iară, căt ar hi mal rămas răm[ă]şiţă în Ţinut, au fostu luat cîteva vite, trăsură pentru banî, şi, dănd Moscalii, n’aQ apucat să le văndză, şi o samă de vite şi li-au luat oamenii înnapoî, iară unile au murit şi de boală ; altele li-au luat şi Tă-tarăi, cănd au prădat după Moscali. Deci într’alt chip nu i-au putut creade, ce i-au giudecat dumnealor să margă acel feciori împreaună cu Dumitraşco Muşte, să giure preacum nu ştifl nimic de ar hi rămas niscaiva banî dintr’acea slujbă la Buhuş Hatmanul, sau niscaiva vite dintr’acial[e] de trăsură, saQ, pentru izvoade, precum s’au prăpădit de Tătaru; şi, giurănd, să aibă pace. Deci Dumitraşco Muşte diiacul şi cu Ion Copilul au giurat într’acesta chip, precum ni-au arătat şi mărturie de la Vornicii de Poartă, carii i-au dus la sfănta besearică; iară Sturdzea n’au vrut să giure pentru 60 de lei, carii au zis că i-au fostu dat mal pe urmă de cia li-au luat sama, că nu ştie nici el, la Buhuş au rămas acel bani, 60 de lei, au fost-au luat niscava banî cu datorie, să dia pentru acea slujbă». Boierii hotăresc «să dia pace Ion Hatmanul îî Buhuşoae şi de acel 60 de lei, precum nu s’au luat sama nici altor zlotaşî, carii au fostu atuncia». Cît s’a luat, e bun luat, «iară, căt aQ rămas rămăşiţă, nime n’au mal strănsu nimică, nici Domni[a] Sa Niculae-Vod n’au mal sălit pe nime, după cia au vinit după Moscali cu Domnie, să isto-vască acea rămăşiţă, — căci, tămplăndu-să de au avut alţii şi mal mulţi bani orânduiţi să ia dintru acea orănduială, toţi aQ rămas păgubaşi, fiind mare pradă şi urgie a lui Dumnedzeu asupra acestui pămăntu la acele vream! cumplite», aşa încît poate rămînea păgubaş şi el, Neculcea. I se iea deci «pecetluitul» şi cartea de judecată anterioară. — Iaşi, 17 Decembre 7229 *.
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. LXXIl/m.
www.dacoromanica.ro
B.
   Adică efl, ermonah Varlaam Ursachi, sin Dumitraşco Ursachi Stolnicul, facem ştire cu acest adeavărat zapis al mieu la măna dumisali uncu-miu Ion Niculce biv Vel Vornic, precum, de nime silit, nici asuprit, ci de a me bună voia, am vândut dumisalea a m& driaptă ocină şi moşie: un sat întreg, anume Priporenil, ce iaste în Ţinutul Dorohoiulul pe apa JijiiI, cu vad de moară în apa JijiiI şi cu hăleşteu; şi tot venitul hotarului acestui sat l-am vândut dumisale drept doî sute lei. Care această moşiia mi să trage miia de la moşii strămoşii miel, Iordachi Cantacuzino cel bătrân, care iaste şi dumisale unchiului Ion Vornicul moş; şi, hiindu-ml dumnelul miia niş.m mal aproape, am vândut dumisalea, şi, căndu am vândut, am întrebat şi pe nepotul mieu de soră, anume Vasile sân Costantin Silion, şi el n’au vrut să cumperia, şi mi-aQ făcut dumnelul plată deplină. Şi această tocmală s’au făcut dinainte a mulţi boerl, carii mal gios s’aQ iscălit; şi eu pentru mal mare credinţa singur cu măna m& am iscălit. Let 7251, Iun. 22.
                         Ermonah Varlaam Ursachi.
   Iar, de s’ar tâmpla să ies[e] acest rău, să aibă dumnalul altă moşie, den moşi mele, a-ş lua.
           Iordacke Balş Vel Ban. Costandin Balş, biv Vel Pah., Constantin Serdar(?'), biv Vel Pit. am scris zapisul.
                  Neculal Post. Toder Neculcea, Vel Vist.
                        Ştefan Catargiu (?), Vel Vist.
                         Gavril Pitar, Vornic glottiil.
                          Ion Gram. Hur[muzakif].
www.dacoromanica.ro
ACTE BELATIYE EA NECULCE
45
   Cu acest zapis au fostu cumpărat dumnealui Vornicul Ion acest sat; apoi i-au întorsu Vasiliia Silion banii. Şi eu am. schimbat cu Vasiliia Silion; şi au rămas la mine Satul acesta, cum zapisul ce mi au făcut Silion arată.
   Sturdzea Vel Log.: la mine au rămas arestu satu.
                              [Foaie adausă:]
   f Ion Neculce, biv Vornic, fâcut-am scrisoare m& la măna dumisale nepo[tu]luI Vasilii Sin Silion, precum mi-aQ întorsu dumnelu! bani ceia ce-am dat eu lui Ursache Varlam Călugărul pe un sat anume Priporeni, ce este pe Jijie, şi zapisul ce mi au făcut mie la mănă călugărul Ursachi. Şi un ispisocu de la Gligore-Vodă pe cel sat, pe Priporeni, nu i l-am dat» ne-hiindu mal îndămănă; dar să am eu a i le da, şi el să-m d& scrisorire (sic) me. Pentru credinţa am iscălit:
                            Io an biv Vornicull.
          1 Bibi. Ac. Rom, doo. 51 XII.
www.dacoromanica.ro
                                     X.
                        O DESCRIPŢIE A TERIÎ-ROMINEŞTR
        Neamurile ce aâ stăpânit aceast[ă] ţară mal nainte ş’aceştea ce acum de unde aâ venit.
   (Bonfinie. El mal nainte de Dachl şi Gothl lăcmtorl acestor locuri era nişte neamuri ce le zicea Gavrisţt şi Ghestoboţl, iar după aceştea Dachl şi Gotthl, şi să numea ţar* aceasta Dachiia,fiinduîmpreunat[ă] cu ... Dachia să numeşte) Transil-vaniia, (Ţara-Romăneasc[ă,]) Moldova, Basarabiia, ce-I zic Bu-geac, unde stăpânesc Tătari.
   Uni istornicî Misiia o numesc; aceast[ă] numire o are ţar[a] sărbeasc[ă]. Pe aceşti Dâchi şi Gotthi au supus Avgust Chesar, precum şi alte locuri şi împărăţii au supus supt împărăţiia lui, cănd s’au născut Măntuitoriu Lumii Hristos, fiiu lui Dumnedzeu, pre pământ.
   Dup[ă] Hristos ani 88, împărăţind Roma Domnichiian, s’au răzguşit (sic) Dachi de supt stăpânire, şi aâ lovit cu oştile lui înDobrogea, unde era Voivod pe ostile Rămlenilor Opius Sabinus, şi l-a biruit, pri[n]zăndu-l viQ pe Opius.
   L[a] leat del[a[ Hristos 103, Traian Ulpie împărat, viindu cu război asupra Daţilor, i-aâ biruit, şi aâ omorât şi pe Decheval, craiâ Dachilor, şi aâ potopit stăpânirea lor. Acest împărat aâ făcut podu cel minunat peste Dunăre, de piatră, ce este c’un căpătăiâ în Ţara-Rumănească; şi pentru paza 1
   1 Cuvintele şterse slnt tipărite cu cursiv aici.
www.dacoromanica.ro
O DESCRIPŢIE A ŢEBlI-BOMĂNEŞTl
47
acestuî pod, căt şi pentru a nu mai rădica cap Dachi, au lăsat oşti romane. Dar, neputăndu oaste singur[ă] a Iăcui, au mutat şi o sum[ă] de norod den Italiia, precum obicînuik împăraţi romani: cănd să mulţia norod. îl rădica şi ducea de-I muta la alte locuri. Precum şi acest împărat urmăndu, au adus aici norod de oameni din Italiia şi oste romană a lăcui. (în cap acestuî pod este [...] făcut-ait fi Tiverie un tumu în Ţara-Romănească, de strajă pentru partea locurilor acestora, ce să cheam[ăj fi pănă astăzi Turnul Severi-nuluî, unde aii fost mai nainte fi oraf.) [Pe margine :] Dup[ă] Hristos 400, au supus acest[e] locuri Atila craiu ung[uresc], răsipindu norod ce aQ fost robit adus de Traian. Iar dup[ă] aceia iar aQ călcat pămăntu acestfa] Bolgari, ce-au venit din Vostriia c& mare, prea leat...
   Pentru zidiri vechi, mal săntu şi alte zidiri: este un turnu împotriva Nicopoli, ce este peste Dunăre. Este cetatea Giurgiului şi cetatea Brăilil, care ziduri nu să ştiu, fost-aQ şi pe vremile Daţilor, saQ pe urmă Romanii le-au făcut; iar alţi zic că Ghenovezi, pre căndu să lăţise cu stăpânirea, să fie ziditu şi aceste cetăţi. Iar la Tărgovişte este un turnu înnaltu şi tare forte, unde au fost şi casă mai pe urmă ale Domnilor ţării. Acest turnu să adevereaz[ă] a fi den zilele Daţilor. Să mal vede o zidire de o cetate mare la ţinut Romănaţilor, peste apa Antuia (sic), în potriva turnului ce am zis mal sus, care este în potriv[a] Nicopoli; zic că acolo să fie fost Scaun a Daţilor şi la biruinţa lor de Traian s’au stricat şi acea cetate. Alt[e] zidiri vechi nu sănt, iar cetăţi de pămăntu multe, pe la multe locuri, cu şanţuri mari împrejurare], dar din mulţimea vremii s’au mal astupat.
                               Pentru Cuţovlahi.
                         Pentru numele aceştil ţări.
   (Scris, tenii fără minte, pentru Ţara aceasta Romăneascjă] într’ ace sta f chip.) Pentru Ţara-Romăneasc[ă], — ce să numeşte
www.dacoromanica.ro
48
FRAGMENTE IDE CRONICI
între alte limbi Valachiia, — se zice şi Ungrovlah. Iar vecini lor Moldoveni, cari săntu şi asemenea lor întru rit şi în limbă, le zice Munteni. (Pentru care mai întâi era aceast[ă] ţară înpreună cu Ardeal[lu], şi această ţară să numea Dackiia). Iar Turcii îl zic Vlah şi Caravlah, iar mal nainte să numea Dachiia.
   Dachiia să numeşte dup[ă] neamul ce stăpânea această] ţarjă], cărora le zicea Dachî, —pentru care mal jos vom arăta.
   Români, precum să numescu iei lăcuitori aceşti! ţări, să numesc pentru că, dup[ă] biruinţa ce au făcut Traian asupra Dachilor, au lăsat oşti Romani, (de au lăcuit) pe aceste locuri, dintru care zic că să trag aceştea ce acum să zic Români.
   Valahiia, cum să numeşte între alte limbi, uni zic dup[ă] Flah, arhistratigul Romanilor, ce fusese multă vreme stăpă-nltor orânduit den Roma la acest loc; alţi zic că o fata a lui Dioclitiian, ce o chema Vlaha, care au fost măritată după un-Ioan, ce au fost stăpănitor pe aceste locuri. Alţi zic că dup[ă vorba franţozeascfă], zicăndu Italienilor . .. (sic) şi, fiindu ş’aicî aduse norode din Italiia, spre lăcuinţă, căndu au lăsat Traian oste Romanilor, cum s’aQ zis, de aceia ca pe nişte Italieni i-au numit şi pă iei.
   Ungrovlahiia să numeşte şi Domnul ţări şi Mitropolit păn astăzp, şi să vede titiluş, del[a] cel d’intăî Domnu al aceştil ţări, că tot aşa s’au numit a tot Ungrovlah, la care (în 2 chipuri) zic că dup ă Romani ar fi căzut Unguri cu stăpânire pe acest loc al Vlahii, şi, pentru că şi Moldova să zice Mol-dovlahia, luîndu adaus numelui dup[ă] apa Moldova, aşa şi aceast[a], dup[â] stăpânirea Ungurilor s’au adaos numele Ungrovlah.
   Turcii o numesc Caravlah, după Domnul cel d’intăî, căruia S zicea Negru-Vod[ă], (iar numele lui iraRad[u]), cum şi Moldovei.
   S’au văzut la uni istornicî grăind de acest loc a-i zice Muisiia, care aceast[ă] Musiia est[e] numirea ţări sârbeşti,' ce est[e] în vecinătate. Del[a] care, dup[ă] vremi pierzăndu-s[e] învăţăturfa] romană şi italieneasc[â], au luat del[a] (Slovenii) Sârbi, au luat învăţătur[a, dovedindu-I şi slov[a] ee este şi
www.dacoromanica.ro
O DESCRIPŢIE A ŢERIÎ-ROMĂNEŞTÎ
49
păn’ astăzi sărbeascfăj, şi cărţile cele vechi, atăt bisericeşti, căt şi hrisovile, precum să va zice mai jos. Şi cu aceia pot[e] nu-i dăosibiia, ce le da tot aceiaş numire, care să numeşte locul Sârbilor.
   Munteni le zic Moldoveni, ce să numesc Moldovlahî. Dintru a lor istorie, ce aă făcut un Miron, Log[o]făt-Mare a acei ţâri, să vede că zice că dup’ apa Oltului, ce curge prin ţara aceastfa], unde întâi aii fost lăcuitorî dintru acest neam Români, maî nainte de Rad[u]-V[o]d[ă] Negru, precum să va arăta maî jos, au fost lăcuit, del[a] Turnul Severinuluî, Mehedinţi, Craiova şi la apa Oltului (şi dup[ă] vremi s'aii schimbat slovele), şi, zicăndu-le Olteni, maî pe urmjă] (s'afi schimbat slov[e] şi aii) schi[m]băndu-să din vorbă slova dăntăî, le-au zis Munteni. Aceasta dar ce s’au zis pentru numele aceştii ţări. Acum dar să zicem pentru schimbările stăpânirilor, viind păn la vremea de acum cum (s’ait stăpânit acest loc.)
                              Pentru lege sau creştinfi].
   Legea lăcuitorilor aceştii ţări este pravoslavnicia la credinţă după ritul Biserici Răsăritului, la tot fără de nici o dăosebire următor. Legea acelui norod roman şi italien, ce au rămas del[a] Traian împărat a lăcui păn acest[e] locuri, cum s’au zis, dup[ă] mulţi ani în urmă, s’au rădicat, stră-lucindu în vecinătate lor, la Sărbime, pravoslavnica] credinţă creştinească], De unde şi aceşti pământeni au luat luminarea şi s’au botezat, "şi tot orânduial[a] Biserici, încă şi cărţile bisericeşti, tot pe (a lor) limba sărbeascfă] le au; la care să vede că le-au rămas şi tot învăţăturfa] a le fi, cartea lor tot săr-beşte, dovedindu-s[ă], din scrisorile ce să găsesc ; veichî hri-sov[e] Domneşti, zapise de moşii, păn puţinfă] vremfe] incoce tot într’ acestaş chip să urmă a să ţinea de învăţăturfa] cărţi sârbeşti. Iar, de când s'au împuţinat aceastfă] învăţăturfă] (a limbii) a cărţi sârbeşti, — să aratfă] la orănduialfa] Domnilor aceştii ţări, însă (botes este luat mai nainte de a venire). Iar mai pe urmă, pă la leat 1478, fiind un Rad[u]-V[o]d[â]
    63473. Voi. 111.                                               4
www.dacoromanica.ro
50
FRAGMENTE SE CRONICI
Domnu, au adus pe Sfăntu Nifon, ce fusese patriarch Ţari-grad[uluî], şi acest[a] le-au întocmit tot ă] orănduial a] Biserici, care, după ducerea Sfinţii Sal e aicî, din ţară, la Sfăntagora, acolo pusnicindu, s’au sfinţit şi, aducăndu moştile în ţară Neag[oe'-V o dLă Bas[a rabă întregi, au făcut mult e] minuni, pricinuindu întemeiere bună credinţil şi învăţăturilor sale, ce şă păn astăzi credinţa să află cu praosfavie în btfnfă1 stare, şi orănduelîle dogmii să păzesc nestrămutate. Mal pe urmă au adus la mănăstirea Argeş cap ul]a cestul sfănt şi măna dreapt ă, — care sânt păn’ astăzi făcute minuni, acel ce cu credinţă năzuescu l.
                                   Lucruri rare.
   Este un munte mare de piatră, la Ţinut Gorjaiuluî, dăn care iese o piatră, ca cum ar fi pusă o poliţă la un părete. Pe acea piatră este zidit ă] o mănăstire, ce să numeşte Tismana, pentru care să va pomeni mal pe largu, la scrisul mănăstirilor. Este aceast ă] piatră ce iese de[n munt ele , pe care este zidit ă] mănăstirea, înnaltă del[a] poalele acelui munte, ca... urme şi dintr’acea piatră în sus pan’ în vârful muntelui iar ca urme..., şi au împrejur, cît ţine man[ă]stirea, este (împrejur) urme... Dar mal ciudat lucru este că din muntele cel mare, din care iese acea piatră, iese o apă dup ă] o gaură şi să râ-varsă pe acea piatră ce este ziditfă] măn[ă ştirea; care apă, (dăosebindu-o) în doao, jum ăjtate este havuz, dă ţine peşte, şi trece prin pivniţa măn[ă]stiri, unde sănt vinurile, iar ju-m[ă]tate este moară, făcută de macină acolo de treab a] mănăstiri. Acea gaură este largă ca 2 urme şi intra (lungă) prin munte, încăt nu să ştie obărşiia iei, pentru că nu pot merge să-î vaz[ă] începutful, fâcăndu-să praguri, în calfe], înlăuntru, de piatră; pe care să repedfe] apa aceia de curge.
   Mal estfe] o peşteră la Ţinut ce se cheamfă] (mănăstirea imde estfe]) Vâlcea, într’un munte, la a căruia munte
   1 Slîrşitul se află la p. 62 şi urm.
www.dacoromanica.ro
DESCRIPŢIA ŢEBIÎ-ROMANEŞTÎ
51
în pole est[e măn[ă]stirea Bistrjţiî zidit[ă]; şi, mergând ca un cîvert (pe) în sus din mănLă]stire pe munte, pe o cărare foarte rea şi strimtă, încăt, dă nu s’ar drege den măn[ă]stire cu scânduri, cu lemne, n’ar putea merge nimeni, ş’aşa drum iarăş cu grij[ă] fiindu răpirile la vale, păn în rău ce să numeşte Bistriţa, ş’aşa să face o gaură strimt^ ca 4 palme, lungu şi largul, iar asemenea, şi merge ca vre o ... păşăturî tot pitulat, apoi să lărgeşte şi să face o gaură în jos, o prăpastie (cât nu i să §tie), adâncă foarte, în care (aruncând cinevaş vre o piatră să face un urlet). Pe cîire prăpastie este un po-dişor şi, trecând, vezi că să lărgeşte şi să face o lumină, ta cum începe a să face zio ; jşi, căt mer[gî] înnainte, să maî luminează, pentru că are la o parte o gaură într’o răpă, unde este foarte înnalt de jos den rău Bistriţi, şi din gaură în sus iar surpăturfâ] înnainte foarte mult, căt nu este putinţă nici să să sui cinevaş de jos la acea gaură, căci a să lăsa în jos din vărfu muntelui la vale printr’acea gaură. Şi acolo săntu o chilie a unul pusnic şi un paraclis, unde este gaura c£ ad[ăncă]. însemn că maî este un paraclis (la intunerec) săpat în piatră, dar la acest[a] este apur[u]rea întunerec, că estedăparte de unde vine lumina. Este şi un lac, în care est[e] apă ca dă vre-Q 2, 3 palme adâncă şi lat[ă],lungu ca vre o IO sau 12 palme; nici scad[e], nici adaogă; ap[ă] bun[ă] de băut: este loc în, tot[ă peştera a încăpea 7—800 dă oameni; nevrăndu a greşă. Nu zic maî mulţi, dar tot pot maî încăpea J.
       Cade-să dar să arătăm şi firile oamenilor lăcuitorilor locului acestuia, pentru care, nu lăudăndu, ci adevăru grăindu, vrednici săntu de laudă de iscosirea (minţii) ce au toţ de opşte: întru tot (atât cel proşti şi cel din) săntu sărguitorl la slujbă, lesne a înţelegere vrednicele treabî (şi la cele ce vădit isteţi), şi nu numai că au isteciune a face cele ce văd, ce încă şi cele ce prin auzire să îndăstuleaz[ă], pot a săvârşi, lucruri vrednice de mirare şi de laudă, (atăt numai căt, fiindu lipsiţi de procopseai[a] învăţături şi neaflăndu-să meşteri lucrurilor şi cel 1
    1 Fe marginea acestei pagini: «Lipsuri dăspărţit dup[ă] facerea».
www.dacoromanica.ro
52
FRAGMENTE DE CRONICI
mal proşti, iar cei acele); ce să împiedică greşindu (şi cu ne-putăndu a fi pe deplin după cum să cade) ori în graiu ori în fapt ă], înşălăndu-să vre unii de părere, nu săntu tocmai dş a să huli dăfăimăndu-să de opşte. pentru că le curge (lipsirea învăţăturii), neavăndu procopseala învăţături (epistimiilor şi dă neaflarea celor alalte meşteşuguri), iar nu dăn vre-o firească răotate, cum şi cel mal proşti lucrători (fiindu lipsiţi de în-dăstularea meşteşugurilor, de meşteşugirea lucrurilor, la unile lucruri a le săvărşi deplin nu pot), la unile lucruri, ce nu pot pe deplin a le săvărşi, este din lipsirea meşteşugi-rilor, iar nu din grosimea minţilor.
                               Ţara-Rumăneasc(ă].
   1. Hotarăle după împrejur.
   2.  Mărimea el.
   3.    In căt[e] (judeţ[e] să desparte) eparhii să dăsparte şi căt[e] ţinuturi are fişte-care.
   4.  Căt[e] ţinuturi are fieşte-care.
   9.    Pentru numele ţării, cum să zice, şi cum mal nainte să numea.
   10.    Stăpânirile, şi ce neam au lăcuit mal nainte, şi lăţimea stăpânirilor], şi căndu au fost samodărjăţ, adecă singură, şi cel de acum de unde săntu veniţ, şi lăţimea stâpă[niriî] ...
   14.  Pentru lege creştineascfă] şi învăţătura cărţii.
   11.  Pentru zidiri şi lucruri vechi ce să află.
   08. Pentru lucruri ...(?) rari.
   12.    Cele ce să află întru aceast[â] ţară venituri, i mademu-rile locului.
   15.  Limba ce grăescu.
   16.    Domni ce au stătut Ia aceast ă ţară, şi ce zidiri, semnile ce are Domnul pen [ţar]ă.
   17.  Oraşele şi bisericile dă. . .
   21. Neguţătoriia.
   6, Aerul.
   5.  Apele cele mari şi mici şi bălţi, ape ce săntu heleştee.
   20. Obiceiurile.
www.dacoromanica.ro
DESCRIPŢIA ŢERlI-ROMĂNtŞTÎ
53
   22. Neamurile cele prin ... sa află întru aceast[ă] ţară mai vechi şi ştiute.
   După vremi e. .. stăpâniri şi cită este acum.
   19. Şcolile.
   18. Mănăstiri.
   13, Episcopi
                                 Pentru obiceiuri.
    Dup[ă] nestatorniciia întru care să afl[ă], maî nu este întemeiat obiceiu, fără numai căt să poate a să ţinea, căndu den milă dumnezeiască să întâmplă Domnu de are milă şi va să le păzeasc[ă] privileghiurile şi orănduial a] ce au avut obicinuită; iar, căndu Domnu nu va vrea să păzească, tot să strămut[ă], în căt, dă n’ar fi un dar a lui Dumnezeu a întări şi cu răbdarea cu lăcrămi, trec căt[ă]-va vreme, păn iar vine alt Domnu, şi să aduce oareşce lucrurile la starea lor.
    Obiceiu este, după ce Domnu vine în Scaun de împărăţie şi să face veseliia cu tunuri, cu zicăturî de trâmbiţe, meter-han&, apoi, a doa zi sau a treia zi, dă şi Domnul boierilor boierii, care fieşte-care au răndui[a]la lor, cine la ce treab[ă]. însă trebile săntu aceste:
    1.   Judecăţile la care săntu boieri, de are acea purtare de grij ă] a judeca;
    3. Strângerea banilor, iar boieru osebit la aceasftă] purtare de grijă a lua, a da şi a socoti pe cei ce străngu bani;
    2.    Cercetarea de grij[ă] a slujitorilor, ca să s[ă] păzeasc[ă] ţara de hoţ, a trimite cu porunci Domneşti, a căror căpetenii săntu dăosebiţ (şi tot purtarea de grijă întru aceas[ta] să nu pre... mai este . . .); treab[ă] ce să întîmplă adesea, — de a tri-mit[e] pe la Paşi sau la Hanul saQ la alte slujbe porunci, ce vin din împărăţie, cum pentru lucruri de mâncarea Ţarigra-d[ului]: grău, mere, untu, catramă, sau caşcaval, brânză, să le porneasc[ă] la vaduri, atunci la acest iar să rânduiesc dintre boieri, care să socotesc şi împlinesc treab[a],
    S- Adunarea la Curte este: dă dimineaţă, ca o datorie, a 1
       1 Aproape tot acest paragraf e şters.
www.dacoromanica.ro
54
FRAGMENTE DE ORONICÎ
merge toţ cel cu boierii; îns[ă] şi fâr boierie, de va fi dintre cel ce au stătut boieru mare. Iar, dup[ă] mâncare, numai cel ce au treab[â] de a face într’acest ceas, acelfa] merge la Curte. Afară pe la judeţe] săntu cel dregători rănduiţ pentru tot[e] pricinile ce s’au crăpat mal sus; căte odată să trimit şi den boierii ce[I] mari pe afară pentru cercetarea, să vaz[ă]1.
    Chiverniseala] ce au săraci de acel dregători, şi cum să port[ă], şi la ce stare este ţinut fieşte-care om, ce jalbă are face înscris, jalbă sau păsu ce are şi, dăndu la Domnu, să rânduieşte la boieri acei ce să află la treab[a] aceia, ce acel jăluieşte. Şi, dă est[e] pricin[ă] mică, îl aşaz[ă], să mulţumeşte; iar, dă est[e] pricin[ă] mai mare, face anaforâ, dăndu în scris boierii cercetarea pricini, şi să săvîrşeşte hot[ă]rărea din Domnu. Face şi Divan, adecă judecatfa] ce să cerceteaz[ă] înnaintea Domnului, căndu-I pricina mal mare; ce la multe judecăţi s’afl căutat şi nu să pot odihni, şi li să face ho-t[ă]răre de Domnu.
    Mitropolit să face cu alegerea Domnului, a boierilor, şi dă Domnu toiag, şi scrie la Ţarigrad, la patrierşie, pentru alegerea lui, şi vine de acolo carte. Şi aşa să face, asemenea, şi episcopi; numai pentru el nu să scrie în Ţarigrad, ci, dup’ alegerea boierilor, cu Mitropolitul] împreună, îi dă Domnul toiag, şi apoi Mitropolit[ul] îl hirotoniseşte. Şi pe arhimandriţ, ce săntu egumeni la mănăstiri, iar asemenea; numai are protimisis între boieri aceşti ce să trag dăn neamul celui ce este ctitor ; şi acel, cu Mitropolitul], face alegire dă egumen; şi iar Domnul îl face, şi dă şi carte Domneasc[ă]. La sărbă-torple] cele mari să fac parataxis frumose, la Paşte, la Crăciun, la Boboteaz[ă] şi la Sfeti Vasile. Ci tot acest aşa s’au obicinuit ; e şi rănduial[ă] bună a cunoaşte cel mic pe cel mare, a fi linişte, dar deplin ori, cum s’afl zis, mult să strămută.
    Boieriile Domnul le schimbă la un an ; alte ori, pentru pricinii] cuvioase, mal curăndu. Iar mal nainte era nestrămutat şi fără pricinfă. Pâ[nâ] la morte nu să scote iegumen, iar 1
             1 La margine: «Afară numai căndu cu pricini cuvioas[ă] să zătignesc».
www.dacoromanica.ro
DESCRIPŢIA ŢERll-ROMĂNEŞTÎ
55
fără pricin[ă] nu să scoate Vlădic[a ; episcopii săntu în viaţa lor nestrămutaţ, numai căndu iei de voia lor să lasă, iar, într’alt chip, peste obiceiu este a-1 scoate.
                                 Pentru pecete.
   Pecete aceşti! ţâri este corbu cu cruce în gură. Zic cum că mal nainte (încă, păn'a fi), pănă a nu să face creştinp], un Domnu deci rămăsese pe oştile Romanilor, ce s’au sălăşluit la a-ceast[e] locuri, ar fi avut o ţiitoare fată; pre care îmburdu-şind-o şi luăndu altă ţiitoare, dup’ obiceiu legi lor, au fost gonit pe acea d’ăntâî şi (fiindugrea), şi i-au dat un inel, semnu ca cel ce s’o naşte dintr’ănsa, luîndu-1 inel, să vie la Domnu cu adeverinţa aceia (a-l avea fiiil) a-1 cunoşte de fiiu. Şi, mer-găndu la locul unde fusese, prostă de rudă fiindu, după ce au făcut copil, au fost învăţat a văna cu arcul forte bine. Iar odat[ă], întămplăndu-s[e] lăngă o făntăn ă] muma copilului, şi vrăndu să-s spele, au fost pus muma copilului inel[ul pe viz-durile făntăni. Şi, slobozindu-s un corbu, au luat inel[ul şi s’au pus într’u[n] copac lăngă fântână. Zic că, fiindu inel largu, a fost înfăşurat cu mătase roşie. Văzăndu muierea, au început a plânge şi, auzindu copil[ul], i-au spus pricin[a], şi îndat[ă] (aii dat) întinsu arcul ş’au lovit corbul. Acest copil dup’aceia, cunos-căndu-s[e] (de tată-său) de Domnul tată-său, au rămas în urmă moştenitor. Dintru a căruia neam zic să fi fost Negru-V[o]d[ă], ce aă venit întăî Domnu ţări. Aceast[ă istorie, asemănăndu s e] cu basnile, nu aş fi scris-o (fără numai), că socoteal[a] me-au fost a fi căt de scurt[ă] istoria. Numai, văzăndu şi peceţile Domnilor ţări la hrisov, cum că est[e] (un bărbat fi cu) o fântă[nă] lăngă un copaci (fi alătu), şi în vârful copaciului corbu, şi lângă copac o fămee şi un copil cu arcul întinsu şi cu săgeatfă] de în corbu, şi potrivindu-o pecetea cu isto-riia, — de aceia m’am îndemnat a o scrie. Iar crucea în gura corbului, aceia semnul creştinesc (să văd, că f* acea) muiere (ce este în pecete are coronă in cap fi copil asemenea cu) aceast[a].
www.dacoromanica.ro
56
FRAOMEME DE CRONICI
                                         Şcole.
   Şcoli de învăţătură săntu: 3 şcole elineştî: una în târgul Bucureşti, unde este Scaun Domnii şi Mitropoliia; alt a la Crai-ov[a], în eparh ia] episc opieî] Râmnicului, alta la Buz[eu , la cpis-c opia] Buz euluî]. Este şi şcoală sărbeasc ă , iar la Bucureşti, iar pe limba rumănească pen multe locuri învăţ ă, fiindu-le cu lesnire. Măcar că săntu lipsiţ de a avea cărţi, nu numai de meşteşug gramatici, filosofii şi alt e] epistimiî, ce şi dă istorii sau învăţături a Şfinţilor Părinţi nu au, ce numai cel ce învăţ a] elineşte înţeleg. (Pentru) să afla şi vivliothichi, la Mitropolie în Bucureşti, la mănăstirea Văcăreşti, ce este zidit ă] dă Niculae Voevod Mavrocordat, lăngă Bucureşti. Est[e] şi altă vivliotichi, mal mică], la Sfeti Sava în Bucureşti, un^de este şcoala elineasc ă şi în eparhiia episcop ii] l.
                    Limba ce să grăieşte întru aceast â ţară.
   Limba aceast a] a Românilor ce lăcuiesc în Ţara-Romă-neascfă , în ţara Moldoviî, în Ţara Tranţilvanii şi la Bugeac, ce să numea Basarabie, tot într’un chip est e. Căt să vede Râmnicului la mân[â ştirea Hurez, ce est[e zidit[ă de Con-standin Voevod Brancoveanu.
   I (Notă în 01 iginal.) A fost ceamaî mare vivliotichi decăt tot[e] acesftea], cu mult[ă] cheltuială] şi multe cărţi elineştî, Ietineştî, franţozeştî, turceşti, la man[ă]stirea Marginenfî] în eparhia Mitropolitului], la Ţinut Prahova, ce est[e] ziditfă] de Cos-tancfcjn Cantacoz[ino] ce au fost Postelnic-Mare la Mateî-V[o]d[S] Bas[a]rab. Pentru care mat pe largu la răndu neamului boieresc vom grăi. Dar cele mai multe cărţi s'au rădicat dă Niculae-V[o]d[ă] şi le-au dus la vivliotichi al său ce făcuse la Ţarigrad. la casăle lui, la Bata, — a căror răpunere, neprelungindu, am văzut cu ochii noştri, că, tot (litîndu-se toh:) cărţile, căl[e] strânsese, atât* acest[e] fără dreptate (căt fi cele cumpărate cu bant dt dânsulJ luate, cum del[a] Mărgineni şi dt[la] mulţi din boieri de ţară, căt şi cele de dănsul cumpărat [e], tot[e] le-au luat datornici ce împrumutase bani fiiu-său Costandin-Vod.
   [Da margine].#, sori a boerîcarî sănt pentru parataxia (fărit) a Domnului, şi acest[ca] să despartă In 2 : cei mai de frunte săntu boieri ai Divanului, iar cei-alalţi să cheam[ă] ai casii, pentru care la rând ul] boierilor vom arăta acum pe ficşte-care cu treaba sa. 6) est[e] purtarea de grijfă] a judecăţilor celor vinovaţfi]-
www.dacoromanica.ro
DESCRIPŢIA ŢERIÎ-ROMĂKEŞTÎ
57
4că au fost cuprinderea Dachii, să văd (răstipiţîşi aceşti ce) la tot e părţile cu lăcuinţa (oameni cu) oameni că au acest graiu rumănesc ; care să dovedeşte că es te] dă cele mal multe cuvinte (letinesc) limba letineasc ă] şi italineasc ă stricat[ă]. Cum a zice stipânitoriuluî ţări, îl zice Domnu, dup ă dominus, omu, ochi . .apă, şi altele multe asemenea. Puţine cuvinte ce sântu dă tot osebite], aceste din vecinătate săntu luat e], cum să văd, —că multe cuvinte au Români dinTranţilvaniia, ce nici Moldoveni nu le au, nici Români; aşijdere altele au Moldoveni, şi la celelalte 2 ţări le au acele cuvinte într’un chip asemenea; si la Ţara-Romaneasc[ă] să osebesc în mult e] cuvinte de Moldoveni şi de Tranţilvanienî. Ci dar limba lor est[e], precum şi eî, izvorăt[ă din Italieni şi din Romani.
                                  Neguţătoriia.
    Aflăndus ă în ţară roada pământului din semănături, atăt de hrana lor: grău, orz, ovăs, meiu, porumbu, pănichiu (sic), rişcă, apur[u]rea fac şi vânzare de bucate la neguţători, ce vin cu corăbii pe apa Dunari. Aşijderea şi vaci, cal, capre..., răm[ător]I să află, la..., [şi] mulţi neguţători în ţară ce străngu ol, afară dăn ce să strânge pentru ...; care şi acelea cu bani să ia. Vite de bol, de vaci, să fac cirezi mari. .care, după ce să tae. la zalhanale, seu, pastrama, cereviş, le duc la ţara ... Piele, saftienile, iar să vănd ; lâna oilor, miere, ceară, untu, caşca[val]... uî forte mult. De cal, rămător I] (iar să văndti), iar sănt neguţători. Şi acest[a] est e] neguţătoriia c . ese din ţară, de-ş agon iseşte] ... şi birurile şi alt e] greotăţî. Săntu neguţători cari, avăndu a fac[e] ... cu d’aceste ce s’au zis mal sus, ce iesu din ţară, aduc marfă de Lipsea, de Graţu, dă ...; alţi, de Ţari grad, şi lucruri de mâncare, băcănii şi or ce treb[uie]. . ., şi să face alişveriş mare. încă, vre-mile (cele) cumplite iiindu, est[e] lipsit de mulţime. De şi nu să lucreaz[ă] pămăntu cea mal mult[ă] parte a locului, iar, căndu ar fi mulţimea oamenilor, ce pe la alte locuri săntu, atunci np cu altă ţară de potriv a] iei, care a fi dănd venit
www.dacoromanica.ro
58
FRAGMENTE DE CRONICÎ
mal bun, s’ar putea potrivi, ci pot zice că atunci cu 3 şi cu 4 ţâri d’acele mal bune ar (fi) putea da venit de o potrivă (asemenea), pentru că nu tot că[t] [să] lucreazfă], tot ţin[e] şi dup[ă] împuţinarea oamenilor. Deep] dăstul est[e] a socoti cinevaş căt[ă dare au pe tot anul, nu numai birul şi alt[e] ştiutfe] şi obişnuitele cheltuele, (ci năpăftl, asuprele de la ce fi caste) şi alte întâmplări şi pagube au apur[u rea şi, de s’ar socoti căt[â] sum[ă] vor cuprindfe] acest tot, încă p’atăt saQ maî mult plătesc pe tot anul dobânzi de bani la Turci ce-I îndatoresc, şi tot den ost[e]neal[a] lor, — ajutăndu-s[e] din bir-şug[ul] pământului, de să face mult[ă] neguţătorie, cu care să biruiesc la tot[e] necazurile1.
   2.  Ţările cu care să vecineşte :
   Dă cătră Răsărit ţar[a Bulgarii, ce est[e] pest[e apa Dunării; de cătră Amiazăzi, tot cuBulgariia; de cătră Apus cu Sărbiia; de cătră Miaz[ă-nopte cu Tranţilvaniia şi cu ţar[a] Moldoviî (de amiază mal). Dăspre Crivăţu est[e] departe de Ţa-rigrad milurî 300, între 48 şi între 53 stări în lung, iar, în lat, între 47 şi între 491s.
    X. Starea unul loc.
    2. întinderea.
    3.      împărţeala in trei eparhii: Buc[u reştî, unde este] Mitropolia], Râmnic, episc opie , i Buzău, episefopie].
    4.  Dăsparterea în 17 judeţe.
    5.  Scaun Mitrop olieî].
    6.  Numirile târgurilor, cum întăiu ... că să numesc.
    7.  Aerul.
    8.  Pământul.
    9.      Cele ce ea din chiverniseala oamenilor şi din . . . ne-guţătoriia.
   10. Neguţătoriia ce să face.
   11. Lucruri vrednice şi rare ce să află.
   1 Pe restul paginii se află, de o mtnă târzie, un început de oraţie la nuntă şi această memorabilă notiţă: «Să-s ştie că această carte mi-aîi dăruit lelea Sultana, fiind 110I la dragoste. Ch'rică Căp[itanul]>. Dar tot el spune, pe p. 55, că aluat de nevasta pe «Mariuţa» şi că manuscriptul l-a vlndut unei calfe. Aici e caşul să se spuie. habent sita fata libelli / Şi cine le dăruieşte. . .
www.dacoromanica.ro
DESCRIPŢIA ŢERII'ROHĂNEŞTÎ
09
   12.  Arhierei,
   13.  Şcolile.
   14.  Firea lăcuitorilor,
   15.  Limba ce să grăeşte.
   16.  Stăpânirea.
   17.  Pecetea.
   18.  Legea b 1
   1 Bibi. Ac. Rom., ms, 266. Manuscriptul lut Miron Costin, de care vorbesc în Ist. lit. rom., I, p. 502 şi urm., e precedat de lucrarea fiului său Ni-cotae, până la cap. 16.
www.dacoromanica.ro
XI.
                    ACTE RELATIVE LA CRONICA BÂLÂCENEASCÂ.
   i. Adecă noî, fiicele răposatului dumnealui Ioan grofBălă-ceanu: Smaragda, Mariia, Ilinca, dat-am această carte a noastră sfintei şi dumnezăeştiî mănăstiri Cozii, părintelui igumenului chir Ghenadiearchimandritul şi tuturor părinţilor carii sănt lăcuitoriu la sfanta mănăstire, şi carii vor fi de acuma innainte, moşiia Beli-toril ot sud Telorman, toată moşiia, peste totu hotarul, din hotar păn’ în hotar, şi cu tot venitul; însă făr’ de Rumînî, numai moşiia; să aibă a o stâp[ăn]i sfânta mănăstire pentru pomenirea răposaţilor părinţilor noştri şi a moşilor noştri. Pentru că de întimplarea vremilor s’au fâcutu răzmiriţă în ţara aceasta, şi, fiind noî la Ardeal, s’afl întorsu răposatul tatal nostru aici în ţară, ca să ia ce afl fost rămas în ţară, şi, întorcîndu-se dumnealui din ţară, s’au bolnăvit la sfânta mănăstire Coziia, şi, fiind oaste nemţească în Coziia, şi viind Turcii asupra lor şi întîmplîndu-se şi dumnealui acolo, fiind bolnavu, au perit de mîinile păgînilor, ajungîndu-1 la Lotru. Şi, după acea primejdie, dumneaei răposata mama au trimes de i-au strănsu oasele dupe drumu şi le-au dus de le-aii îngropat la sfânta mănăstire Coziia, în biserica cea mare, şi, întîmplîndu-se în scurtă vreame moarte şi dumneaei mamei, au lăsatu în diată, la sfirşitul dumneaei, ca să dăm această moşie mai sus numită pentru sufletele dumnealor amîndurora, — pentru că şi dumnealui răposatul tata au lăsat în viaţa dumnealui, ca, unde s’ar îngropa, să se dea o moşie. Pentru aceasta şi noî am dat această moşie danie la sfânta mănăstire, şi după rănduiala sfintei mănăstiri să aibă
www.dacoromanica.ro
LA CRONICA BĂLĂCENEASCĂ
61
părinţii datorie în toţi anii a face pomenire tatei la luna lui Martie in 15 dni, seara, pavecerniţă, şi a doa zi sfânta liturghie şi parastas. Şi, cănd au perit dumnealui, au fost leat 1738. Şi [in] numele răposatei dumneaei mamei Ilinca să i se facă pomenire la luna lui Ianuarie 24 dni, aşijderea tocma ca şi dumnealui tatei, şi în toate zilele să fie pomeniţi la sfânta liturghie împreună cu numele carele le-am pusu la pomealnicu, ca să fie această moşie sfintei mănăstiri stătătoare în veacî. Iar nimenea din rudeniile noastre n’au treabă ca să stea împotrivă, pentru căci nu iaste moşie veachie de la strămoşi, ci iaste cumpărată de moşul nostru Costandip Vel Agă Bălă-cean[ul]; să o stăpînească sfânta mănăstire cu bună pace; pentru că fraţi n’am avut, ci numai noi am rămas; şi, pentru întărirea, am dat această carte a noastră iscălită; şi am scris eu Popa Ştefan de la Episcopiia Rîmniculuî cu zisa dumnealor.
                                                  Fevruarie 3 dni, leat 7251.
   Smaragda grofina Bălăceanu.
   Maria comit. Bălăceanu.
   Ilinca comit. Bălăceanu l *.
   2.    «Adic[ă] eu Smăragda Bălăceanca» dă un zapis, pentru o Ţigancă vândută, «Ilincăi Sărdăresel». — 19 Mart 7261. «Efl Smaragda Bălăceanu vănzăt[oarej». «Pecete cu cerneală: pare a fi o coroană de-asupra şi un vultur cu două capete3.
   3.    «Adică eu, Smaranda Băl[ă]ceanca, fiica răposatului Ion Bălăceanu», vinde două Ţigance lui Nicolae Dudescu, Vel Păharnic. — 2 Mart 1754.
   «Smaragda Bălăceanca», «Mariia Bălăceanca», «Ilinca Bălăceanca», «Safta Bălăceanca» semnează. «Şi am scris eu Preda Logofătul, cu învăţătura Domnealor; martur®».
   4. «Zapisul Smarandel Bălăceancăî la măna Badel Ştirbeiu
    1 Arch. Statului, Cozia% pach. XX T, doc. 14.
    * Bibi. Ac. Rom., doc. XI/S2.
    * Bibi. Ac, Rom., doc. Xl/83.
www.dacoromanica.ro
62
FRAGMENTE DE CRONICI
Vel Sluger, pentru vânzarea, din partea eî, a moşiei Bre-zoaia.» — 2 Iunie 1754 *.
   5.     «Adică eu Smaragda Bălăceanca, fiica răposatului Ioniţă Bălăceanu», vinde lui Nicolae Dudescu un sălaş de Ţigani.— 21 Februar 1755. — Pecetea, cu un vultur simplu, a Sma-randeî. Mal mulţi boierii marturî. «Şi am scris eQ Preda, Logofătul, cu învăţătura Domneaeî; şi martur» a.
   6.     «+ Ţigani ce s’au cumpărat dă la dumnei Zmaranda Băl[ă]cianca, cum arată.» 1755 s.
   7.     Alexandru Scarlat Ghica întăreşte lui Nicolae Dudescu cumpărătura a două sălaşe de Ţigani de la «Zmaragda Bălăceanca». — 9 August 17684-
   8.                      Wohlgebohrner Herr,
   Die Vorstellung welche die Grăfinn Belaccia in ihrem und ihrer zn Bu-karest sich aufhaltenden Schwester Name hierorts eingerichtet hat, wird man veranlasst, Euer Wohlgeboren in originali mit dem angelegentlichsten Gesuche hierbei zu schliessen, sich filr diesse grăfliche Belaccianische zwo TOchter wegen Znruckerhaltnng der ihncn abgenommenen Giiter und sonstiger Reali-tăten bei dem Herrn Fursten der Wallachey mit aliem Nachdruck verwenden, zu dessen Ende aber von jener Schwester der Supplicantinn, die sich zu Bu-karest aufhălt, die niihere Information und die nâthigen Documenten zurHand bringen zu wolleu.
   Ich bin mit vullkommener Hochachtung Euer Wohlgebohru
   Herrmannstadt, den 26 Octobris 784.
                                   gehorsamster Diener P. v. Preiss m. p. (?).
   9-            An den Herrn Hofagenten von Raicevich.
                                      Ihro Excellenz!
       Hochgebohrner Herr Baron und General!
       Gnadigst gebietenster Commandant und Herr, Herr,
   Euer Excellenz ein- und mehrmal mir mildest erzeigte Gnaden bewegen mich Hochderoselben meine unterthanigste Bitte in meinem und meiner Schwester Namen gehorsamst vorzulegen, in sicherster Hoffnung einer mildesten Behorung. 1
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. XIl/3
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. Xl/84.
   8 Bibi. Ac. Rom., doc. XIl/175.
   * Bibi. Ac. Rom., doc, xi/149.
www.dacoromanica.ro
la cronica bălăcenească
63
Wir beiden Balatschanischen Schwestern hatten das darbcnde Ungtiick bei dem Tode unseră seligen Herrn Vaters, der in kaiscrlichen Dienst al-. Obrister ge-dienet und im letzten Tiirkenkriege im Feld gcstorben ist, unscrer Giiter in der Wallachci durch die dortigten Kaluger, samt «ten dazu gehOrigcn Unter-thanen, beraubţ zu werden, aus dicser ungerccht von ihnen angegebenen Ur-sache, weil die kaiserlichen Volker îhneu Schaden gemachet und folglich wir als kaiserliche denselben ersczen mussten. Meine dort sich aufhaltendc Schwester gewann endlich die gerechte Sache durch das allerhOchste Vorwort der nun seligst rphcnden Monarchin Marien Theresiens, di; Giiter wurden gănzlich, vermOge eiyes kaiserlichen tiirkiscben Befehls ztiriickgestellet. Wir behiclten sie auch durch den ganzen jiingst verlaufenen Tussischen Krieg mit den Unter-thanen; allein fiach geendigten Kriege nahmen gesagte Kaluger aber wieder ungerecht die Unterthanen zuriick, und besizen ăie noch heutc. Zfl diesem wurde uns auch das von unserem seligen Grossvator, der in der Moldau und Wallachei als kaiserlicher commandirender General gedienet —, unterlasscne Dorf Moshaia, im Distrikt dellc Orman, samt den Unterthanen, entrissen, und holteii es sclbst die Unterthanen, nur darum weil sie im Kriege mit Wagen und Fferden kaiserliche Truppen gefiihrct. Nebst diesem wurde uns eben auch noch ungerccht eiu Wcingarten bei Bctcscht entrissen und bei cinem Spital, Sanct Bantilimon, verschiket
     Unsere demiithig gehorsamste Bitte gchct also dahin, Eucr Excellenz ge-ruhen die hohe Gnade zu haben, den dortisten Herrn Consul Kcichovitcs uns gniidigst anzuempfchlen, damit er unserer wahrhaft gercchten Sache in gewu-gensten Schuz nehmen und vertheidigen wolle. Meine in Bukarest sich aufhaltendc Schwester wird ihm die Sache reifer zu entwickeln die Gnade haben. leh bitte ergebenst um eine gnădigste Behurung und Kiickantwort, damit ich meine Schwester belchren kOnne; und habe die Gnaden zu seyu
                                             Euer Excellenz
Kronstadt, den 20-ten Octobris 1784.
ergebenste Dienerin Helena Grăfin Belaceaniu.
     [Presentată la 22. Decisie de anexare la 26.]
    Io. Sibiiu, 10 August 1785.—Generalul Fabri către cancelistul de Spauu :
    «Die zwo Grăfinnen, Maria und Helena Belaciani, Tochter des in lezten Tttrckenkriege gebliebenen Oberist Feldwachtmeister Belaciani*, i-au dat cererea anexaţi. Nu se poate negocia direct pentru aceasta cu Domnul. S'o facă el «unter der Hand, auf eine schiksame Art uud ohne ein Ofentliches Geschăfft daraus zu machen*. Facă şi raport.
www.dacoromanica.ro
64
FRAGMENTE DE CRONICI
    11. Ihro Excellenz,
        Hochwohlgeborner Herr Graf,
        Kommandirender Hcit General,
        Gnădigst hoehgebietendster Herr, Herr,
    Euer Excellenz geruhen die hohe Gnade zu haben, eine demiithigste Bitte gewogenst zu erhOren, die wir beide Balatschaniscbe Schwestern hier vorzu-tragen uns erkiihnen. Unser Vater, der im lezten Tiirckenkriege als Obrist Feldwachtmeister der k. Truppen erblasste, bintcrliesse uns nebst den Giitern unseres Grossvaters, auch einige Grundstiicke in der Wallachei, die uns abcr aus dieser falschlich erdichteten Ursache entrissen wurden, weil die kaiserlichen Volckcr in die Tiirkenkriege sie beschădigt hătten und ivir als kaUerlichc Unterthanen diesen Schaden ersezen miissten. Aus dieser Ursache nahm man uns das Gut in Moschaia, in Destrikt deli Ormăn, den Weingarten in Be-tescht, bei dem Stift Sf. Bantelimon und die Giiter bei den Kalugern des Klosters Sehiittyân, nebst den Unterthanen. Diese letztern Giiter wurden uns zwar mit den Unterthanen auf Befehl der tiirkischen Fforte und durch das vermOgende Vorwort unsers allergnădigsteu Hofes wieder zuriickgegeben, aber die Unterthanen wurden uns wieder nach dem jflngst von Russland mit den Tiirkcn geendigten Kriege entrissen. Meine Schwester befindet sich nun in der Wallachei, um unserc gerechte Sache zu betreiben; wir bitten auch eben deswegen, Euer Excellenz geruhen giitigst fur uns, die wir noch immer aus der mildreichesten Huld des kaiserlichen Hofes leben, — bei dem in Bucku-rest sich befindeiiden kaiserlich-kbniglichen Consul Keickowitscs ein gnădigea Vorwort zu ertheilen, damit unsere Sachen den gerechten Ausgang nehmen. Wir werden fur diese Gnade uns immerhin verbunden wissen und haben die Gnade zu sein
                           Euer Excellenz unterthânigste Dienerinen : Maria und Helena
    [Către Fabri.]                          Grafin von Belaciann.
    12.    Die Helena von Balatschan, dercn Supplique die k. k. Hofagcntzie un-term 21-ten des gegenwârtigen Monats hieher begleitet hat, halt sich nach der Âusserung des hiesigen Cameral-Zahlamtes bereits seit ein Paar Jahren zu Bukarest auf, und hat bisher immer durch Beibringung chyrurgischen Attestaten ihre Pension aus der Kronstădter Dreyssigst-Amts Cassa erhoben.
    Da jedoch, der Vorschriit nach, kcine Pension ausser den diesseitigcn Erb-landen genossen werden darf, so ist die Einleitung schon geschehen, dass auch der Gnaden-Gehalt fur erwăhnte Balatschan in so lange bis sie nicht nach Kronstadt zuriickkehrt, vorenthalten werde.
    In welcher Gemassheit daher dieselbe weiter zu verbescheiden ist.
    [Sibiiu, 3 Maiii 1793. Mitrowski *.]
    1 Toate se află tn hîrtiile necatalogate ale Academiei Romîne. în Condica Mitropoliei Bucureşti, ms. 641 al aceleiaşi instituţii, găsim o declaraţie a Măriei Bălăceanu, cu data de 14 Mart 1795.
www.dacoromanica.ro
CRONICA BĂLĂCENEASOĂ
65
    13.     «Foiţa dă zestre a fiici noastre Marii, ce arată iu jos pă anume, de la no!.* 1797, 8 Februar. Semnaţi: «Elcnca Bălăccanca, Costandin Clucerul, martur, [Bălăceanu], Hristea Mcdclniccr, martur* *.
    14.     «Scrisoarea Marii Bllăcenei, ce scrie cătră Prea Sfinţia Sa părintele Mitropolit ca să întărească cu iscălitura Prea Sfinţii Sale o carte de aşăzămănt ce o dă lui Petre feciorul ci de suflet, cum şi ca să mijlocească Prea Sfinţia Sa a să Întări şi de către Măria Sa Vodă.*
    Urmează, pe fol. 12 şi urm., cartea: Fugind in Braşov, acum 27 de ani, «din pricina răzmiriţii cu Muscalii*, ca a luat pe Petre, «copil mic de Neamţu şi sărac de părinţi*, l-a creştinat şi adoptat. El se căsătoreşte şi arc cinci copii: la nuntă-i dase casele din mahalaua Sf. Dimitrie şi prăvălii, precum şi o parte din moşia ŞantcştI, in judeţul Ilfov. Semnează: Maria şi Uena Bălăccncclc, Constantin Clucerul, Grigure biv Vel Mcdclniccr, Dumitrachi Kacoviţă Vel Ban, Constantin Ştirbei biv Vel Vornic. — 13 Mart 1797.
    15.     Diata Măriei. Menţionaţi; Ioniţă Şătrar Bălăceanu, răposatul Stolnic Constantin Bălăceanu, care lasă o fată, «răposata sora-mca Zmaranda*. Epi-tropi se numesc Mitropolitul şi Banul Racoviţă. «Iar moşiile să nu să dea în măna soră-mi, că dumnei n’au crescut aici In ţară, să ştie ce iaste moşiia.» Marturi: Constantin Rusct Clucer, Ncctarie de Rîmnic, losif de Argeş, Ştirbei şi Racoviţă. — 20 April 1797.
    16.     La 3 August 1801, Elena declară că, recunnsclnd vicleşugul cu care Constantin Bălăceanu Clucer a făcut-o să anerisească testamentul răposatei ei surori şi a-i lăsa lui tot, il restituie în vigoare. Martori: Calinic de Sevasto-polis, Racoviţă, Ştirbeiu, Scarlat Cimpincanu, Mare-Vornics.
    1 I.a 1803, avem, intre hlrtiile necatalogate ale Academiei, ca şi acestea, o petiţie a «Stancăl Bălaccanca», adresată Agenţiei imperiale din Bucureşti. La 26 Iulie din acelaşi an, ca se plinge că Ghcorghc Şindilarul n'a executat un contract Încheiat cu dinsa.
    * Bibi. Ac. Rom., Condica Mitropoliei Bucureşti pe anii 1796-801, fol. 8-8 V®.
    63473. Voi. III.
5
www.dacoromanica.ro
XII.
                            NOTE DESPRE KOGÂLNICENÎ.
   La un exemplar din Dorotcî de Monembasia, cn lipsuri, se alia Însemnări de familie ale Kogălnicenilor 1:
   «Ioan Kogălniceanu, fiul răposatului Stolnic Costandin», mărturiseşte de căsătoria lui cu Smaranda, fiica Jigniceruluî Pavăl Bantăş, la 1780, Februar 22 \ cununat de Iordachi Luchi(f), biv Vel Stolnic, în mănăstirea Sf. Neculal, «ce este în Ţinutul Botoşanilor», cetind cununia archimandritul Gherasim de acolo.
   Fiul Constantin, născut la 1781, Ianuar 7. Botezat de Eftimie Lazul «Grecu», egumen la Coşula. Mort la 1808, Ianuar 8. îngropat la Sf. Paraschiva din Botoşani.
   Safta, născută la 1782, Ianuar 31. Botezată de mama lui, Safta Stolniceasa. Moartă 1814, Octombre.
   Maria, născută la 1783, August 24. Botezată de sora lui Ioan, Catrina, mal mică decît dînsul.
   Efrosina, născută la 1786, April 2. Botezată de «Zoiţa Du-mitroae, sora soacri-me». Moartă la 15. îngropată la Botoşani, în Sf Paraschiva, «afară, lăngă soacri-m&».
   Ilie, născut la 1787, Maiu 26. Botezat de Medelnicereasa Catrina «Hrisechioai, fata lui Macri».
   [Mihaî Kogălniceanu înseamnă că tată-său, Ilie, Vornic Mare, a murit la 6 Mart 1856, în Iaşi.]
   1 Bibi. Ac. Rom., ms. 715.
www.dacoromanica.ro
NOTE DESPHE KOGĂLNICENÎ
67
   Fiulloan, născut la 1790, August 21, supt Ruşi. Botezat de Catrina.
   Alexandru, născut la 1792, lanuar 14. Botezat de Dimitriţă Ioan Arghirie Lipţcanu, Vameş la Botoşani, «cu mine». Mort 1815, lanuar 6. îngropat în Iaşi.
   Catrina, născută la 1793, Octombre 8. Botezată de aceiaşi.
   Nicolae, la 1795, Iunie 13. Botezat de Stolniceasa Maria. Mort la 1795, Decembre 2.
   Soltana, născută Ia 1797> Mart 29.
   [Şters ; apoi repetat.]
   La 1800 lanuar IO, moare Ioan Kogălniceanu. îngropat la Botoşani, în Sf. Paraschiva.
                                    * *
   La 1808, avem testamentul Medelnicerulul Constantin, care pomeneşte pe mama sa, pe soţie, Safta, copilul şi copilele *.
   La 1813 se întîmpină un Grigore Kogălniceanu®. Acelaşi dă un zapis la 6 Februar l8l6®.
   în 1819-20, găsim pe Smaranda Kogălniceanu, mama Paharnicului Iancu, şi pe acesta din urmă, care ^re un proces cu «Casa răpăusatuluî Stolnicului Ioan Cheşcu» *. Smaranda era, se pare, soţia Serdarulul Kogălniceanu5 şi avea şi o fiică, anume Catinca, măritată în 1814 ®.
   în 1825 cianul» 7.
se vorbeşte de «răposatul Gheorghe Kogălni-
                  *
    1  Bibi.   Ac. Rom. doc. xvil/164.
    1 Ibid.,   doc. XVII 194.
    a lbid.,   doc. LI/S9.
    4 lbid., doc. XVll/136 şi XVIl/163. s lbid.,   doc. XVIl/147, XVll/156.
    6  lbid., doc.   XVH/129, XVII 162.
    7  lbid., doc.  xVIl/123.
www.dacoromanica.ro
FRAGMENTE DE CRONICI
  La 1766, 25 Mart, un «Ştefan săn Neculaiu cupeţ» şi fiii lui vînd luî Nicolae Kogălniceanu Vel Pitar moşia Căueştî, în plasa Turia, judeţul Iaşi, motivînd ast-fel vînzarea: «Fiindu dumnealui ginerele Costandin Gândul biv Vel Şătrar şi dumneial nepotfa] Mariia, giupăneasa dumnealui, nepot de sor, şi mo-şiia trăgăndu-să de pe părinţăl noştri, s’au căzut dumilor sale să o ia» *.
  în sfârşit şi un ţăran muntean, «locuitor» din Dolj, poartă numele de Kogălniceanu, în 1793 2.
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. XXXVI1/118.
   * Urechiă, Domnia lut Moruzi, tu An. Ac. Rom., XV, p. 680.
www.dacoromanica.ro
XIII.
                ACTE RELATIVE LA CRONICARUL DUMITRACHI STOLNICUL,
                                    I.
      Wohl Edelgebohrner,
      Insonders hochzuverehrender Herr,
      Werthgeschătzter Herr Gefatter,
   Es ist mir recht lieb das sich diesse christliche Leuthe, nehmlich H. Stolnick Dimitrachi und seine Schwiegersohne, an dieselbe gewendet, weil ich ohne diss nicht wuste wie ich selbigen von ihren bey mir in Verwahrung gegebenen und recht wohl versorgten drey Kiisten, sambt den Biichern des alten Herrn Stolnicks, einige Nachrichten, guthe Beruhi-gung geben soite. Es ist also alles wohl behalten in Cron-stadt angekommen, wo ich ein eigenes Gewolbe um diesse Sachen zu versorgen aufgenommen habe. Freylich versprachen mir diesse Herrn mir noch bey meinem Daseyn sogleich das Gelt vor die Fuhr und Kpsten zu bringen ; aber es blieb auss, und ich konte mich auch nicht lânger warthen. Ich ersuche Sie also, teurester Freund, diesen von mir unterschriebenen und petschirten Revers nicht anders als nach Erlegung der gehabten Unkosten ausszuhăndigen, und bitte solches an meinen Reinhart abzugeben. t)brigens ergehet unser beyderseitige freundschaftligste Empfelung an dieselbe und die werthge-schâzte Frâu Gefătterin, und winschen das sie sich sambt dero werthen Angehorigen im besten Wohlstandt befinden mogten. Per ich mit aller erdencklichsten Hochachtung verharre.
                               Euer Wohlgebohrn
JYin 1788.]                          ergebenster Diener
                                                      M. Marckler, tn. p.
www.dacoromanica.ro
70
FRAGMENTE DE CRONICI
   Monsieur M. Michael Marckelus, secretaire aulique de S. Mayest£ Imp. Roale, praesentement a Bucarest l.
                                   II.
   [Pentru «jalba ce au dat către cinstitul Divan dumnealui Stolnic Dumitrachi pentru dumnealui Nicolae Lipănescu biv 3 Post., dă la care cerea lipsă dă zestre». Se presintă pentru primul «Aleco biv 3 Vistiernic, fiiul şi vechilul dumnealui Stolnic Dumitrache». Reclamă 1250 de taleri «i cinci vite de vaci şi de haine ... şi o chibitcă cu doi telegari*. Iartă lucrurile. Va plăti în patru luni. Reclamantul arătase «că nici daruri înnaintea nunţii după obiceiu n’ar fi adus numitul Lipănescu*.
                                                   1790, Novembre i82.}
    1 Bibi, Ac, Rom., hîrtiî necatalogate,
    * Jiid., ms. 653, fol. 9.
www.dacoromanica.ro
                                           XIV.
POVESTIREA MORŢII LUl GHICA-VODl DE M1TROPOLITDL MDNTEA» GRIGORE.
   Tfjv eo-fevelav TYjţ ex 6dQou;           xal xapSlaţ so'/ojisvot, xrjv
xip.lav aac xopo'ffjv vjSiaxa xaxaaxaCdp.e0a.
   f 0î60îv â^atto6(j.EVO'. aoxŢjxev xal xâo’ţ] x-ţj xax’ olxov oovo-Sicf. aorîjs O'/elav âp.sxâxxtoxov, eoT]p.3plxv SuvEX'ij xal xâvxwv xwv zar’ ecpsoiv 3wr/]pito5â)V aix7jp.âxiov t/]v exlxa&v. Tâ âxo ty T-,ls Ox-xoiSplou xlp/.ov xtjî âXâSo(j.sv xal xâ ev aot<;> aeorjfietcopiva loojLev xal Si], oaov 8ia xo âxeoxxaîov Xoxepâv oovâvxyjp.a xoo (xaxapttoo I’pTjYopSoSa, xavxai; âXu7nj0Y][j.sv. Tâ aixtov oaw? Staxl, dtxdju stvai ădrjkov 6p.oto>? xal xspl xoo xpdxoo xoo Oavdxou xoo Xdfoi xoA-Xol Siâcpopoi xepapepovxai.
   cO xeXsoxaîos op-w? bivoli oozog. IIio? xâ^a, X(jj xpoaxepaopivcp oaSSâxip, <pb&viavxag 6 a-ţăg exei, a>ţ Cai'pXatx'.3p.evo? 6 âf Ag eoxsiXe xâ (pspjiâvia xal xâ jLexooxia Big xâv ao0evx7jv, xal, Sapovovxaţ el? xo Caî'fXlxt, âxo xâ Iva pipo? iScaoe xtjv exoijLaolav xoo xivijp.oo, â»S xpâ? xâ Xoxlvt, âxâ xâ ăkko Ip^vose xâv aoOevxa xâ; â-faxooae vâ xâv âvxap.(î>3i[) 8’.â vâ xâv xotvamjoij) xpoaxafâ? xwas Sao'.Xtxâc, 8tâ vâ jiyjv to^tj) xal oo âxoXo’jOvjOEt 0âvaxo? xal jleIvoov âvevep-Yvjxat?. Kal ixC'., xiaxeoOelţ o Tpvjfop6o8as, Birr/jB zijv voxxa, xal, Stâ vâ jX7jv jcpo£evY]0^ âvd)[Xrjotc xcj> âyq âxâ xâ xaXaji.xaX.^xi, xpoaxa^Ssl? vâ ţtovog, suQog (te X7jv e|o8ov ot 860 6x00 xov eoaaxooaav diţ 8tâ xCepijioviav, xâv iţpovsoaav xal §8coxav adx(j> xâ xixpâv xeXoţ, a>; Xe^ooai, xoptaxjj xepl xyjv            yj 8 xvjv tqg
voxxdţ. *Akkog ojitoţ xavslţ pi^P1 x°0Ss 8ev Yjxoâa07] vâ exetpâxOff â Se 6 xo« xaxtxCijc, oxoo 7jxooo07), Xifooai vâ Exvjfe 8iâ vâ
www.dacoromanica.ro
72
FRAGMtNTIi DE ChONICI
okjxwotj] tâ xp^yp-ata zon paxapiTOo. T&; tocjov ai>0svni]; âSuopiaOif} 6 xptbujv jiiyas SpaYO(J.âvo; KwGTâxrj; Moopo&Cif};, xai el? tov toxov SpaŢop-ăvou Expo5i6âa0Y] 6 NtxoXâxv); KapxTCâ;, oxoo st^sv s'X0Ţj st? tov xatpov too p.axapiTOo HXiyivq xa'i[j.|j.sxâ[U]c. VAX-Xkj tîxots; xapayTj xai cpo€oc Sev s-ftvsv, s£to p.dvov, a»? av-Optoxot 6xoxteoo[j.svoi. xoto; to Iva, xoio; to âXXo ojnjXsî, 6 xa-0îî; to Soxoov. DXlJv, <«>; Xsţo[J.îv, xxvsvav Ssoaiov Sev £yoţi.ev. MaXiaTa 6 o(|ii(]XoTaTdc p.a; aoSsvnj;, pXsxtovTdc; p.a; xaT1 Exsîva; Ta; •ijjj.Epa; xîpiXoxoo;, xai x='fo6'.a[j.svou;, p.âc ExapvjYdpnjas, Ixt-Ttp.ă)VTa; sic to vâ p.Y) XaXo&vrai X0701 00 6s6atot xai âSlaxoTOt, povov Sta vâ Tapâ|oov Ta; xapSîa; twv âvOptbxtov, xpo; ooSev Se âXXo o'psXoc. AoTâ slvat 6x06 •Jjp.sl; ISă> Tjxooaap.EV, xai a&Tâ xXnj-poşopoo[j.Ev TT^v EOYSVEtav oa;1 6 Se 0=6; ttj; stp>7jv»j; vâ p.a; Sta-yoXa£ţj ao'.vsî; xai ă8iaXto6v)Too; axo xâovj; ivavTia; xpoaSoXij; xai xîpiaTâaso);. Taora soysTix<u;' xai Tâ etyj oa; slVjaav 0s60sv xoXXâ xai st>$acp.ova. OxtoiJj : •$' 1777].
             T^; soYsvsia; oa;
                                         Stâxstpo; xai sî;
                                           0s6v soyiîTj;,
                                   '0 O'JYYpooXayiac rpTjydp'.o;.
    De mîna luî:] Ttjv oxaSaptcCa ’JÎXeyxoo jjloo 6Xot|/6yo); soytop.EV xai sbXo'fw. Tov apyovTa axa0âpvj, TOvFxixa, aoptov avTajitovtovTâ; tov si; rijv xoypTTjv, 0sXa) tov sfanţ] xw; tcv ooXXoxeîoOs j.
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. Vll/130. — Iată traducerea scrisorii:
   Din adincul sufletului şi inimii rugîndu-ne pentru dumneata, salutăm foarte bucuroşi cinstitu-ţî cap (!). Cerind de Ia Dumnezeu pentru dumneata şi toată casa dumitalc sănătate nestrămutată, fericire trainică şi orînduiala tuturor min-tuitoarelor cereri, după dorinţă. Cinstita-ţl scrisoare de la 13 Octombie am primit-o, şi am văzut cele Însemnate In ea şi dar, cit despre jalnica întîmplaie de plins — de n*ar mal fi foşti — a răposatului Grigore-Voda, cu totul ne-am Întristat. Iar pricina, pentru ce s’a făcut, e Încă nevădită, şi pentru feliul de moarte se poartă prin lume feliu de feliu de vorbe.
   Cele din urmă sînt Insă acestea. Cum că îndată, Stmbătă trecută, venind Aga aici, făcîndu-se a fi bolnav, a trimis firmanele şi mehtupurile la Vodăşi, pllnglndu-se de boală, pe de o parte, a grăbit plecarea lui ■— vorba mergea
www.dacoromanica.ro
MOARTEA LUI GHICA-VODĂ
73
   Cinstitului blagorodnic şi al Smerenii Noastre întru Duhul Sfintu prea-iubit fia sufletesc, Dumnealui pan Nicolae Du-descu, Vel Ban, cu blagoslovenie să se dea.
   [Pecete de ceară neagră.]
cit spre Hotin, — iar, pe de alta, a înştiinţat pe Domn că vrea să-l tntîlnească pentru ca să-t spuie oare-care porunci împărăteşti, ca să nu sc intîmple să moară şi ele să nu rămîie ne îndeplinite. Şi ast-fel, încrezlndu-se Grigore-Vodă, a venit noaptea, şi, ca să nu se facă lurburare Agăţ pentru alaifi, hnlărlnd să vie singur, de-a dreptul ieşind, cet dof cari l-au întovărăşit, ca pentru ceremonie, 1-aă ucis şi i-aîi dat amară moarte, cum se spune, Duminecă, pe la 3 satt 4 ale nopţit. Alt ceva însă, nu s’a auzit pănă acum, şi nu s'a dovedit. Iar cel de-al doilea capugiu, despre care s'a auzit, se spune că a venit ca să scoată averea răposatului. Deocamdată s'a hotărît să fie Domn fostul Mare-Dragoman Costachi Mor uzi, şi în locul de dragoman a fost înnaintat Nicolachi Carageâ, care a fost numit cu prilejul morţii Iul Cehan în calitate de Caimacam. Altă turburare şi frică n'a fost, numai, ca oameni cu bănuişlă, unul spune Una, altul alta, cum i se pare fie-căruia. Dar numai, cum spun, Vre-o siguranţă n'avem. Mal ales prea-înnălţatul Domn, văzîndu-ne în acele zile plini de supărare şi spăi-mintaţl, ni-a spus că dorejte să nu se flecărească lucrurile nesigure şi fără temeni, numai ea să se tulbure inimile oamenilor, şi fără nici un folos altul. Acestea sînt ce le-am auzit aici, şi acestea ţi le dăm de ştire dumitale. Iar Dumnezeul păcii să ne păzească neatinşi şi neprimejduiţi de vre-o voinţă duşmană şi de vre-o tulburare. Acestea ţi le spunem, ca un rugător, şi anii să-ţi fie de lă Dumnezeu mulţi şi fericiţi.
    Al dumitale
                                 încercat şi rugător la DumnezeS: al Ungrovlachiel Grigore.
    Pentru Spătăreasa Elencu mă rog din toată inimă şi o binecuvîntez. Pe dumnealui Spătarul Ghica, întîlnîndu-1 mînî la Curte, îi voiă spune că-1 compătimiţi.
www.dacoromanica.ro
XV.
                ACTE RELATIVE LA CRONICARUL MANOLACHI PERSIANO.
                                       I.
   [Sibiiu, 28 Septembre 1787.
   Generalul FabrI trimite Agenţie! din principate o scrisoare a Iu! Persiano.]
   Acesta explică generalului că Domnul a adunat trupe «pour ăviter, s’il est possible, l’entrăe d’un pacha dans Ies terres de la Vallachie». Nu să mire de vor fi şi pe la hotare : totul fiind în linişte acum, le-a distribuit pe la oraşe. Nu creadă «a des bruits faux, que le public aime a repandre en exagerant Ies choses». — Oficial.
   Semnat: «E. de Persiany, secretaire de S. A. S. le prince-regnant de la Vallachie».
   Bucureşti, 10/21 Septembre 1787.
                 [Copie.]
   [Răspunsese Fabri. Urmează un noQ răspuns, pentru primire, şi lămuriri pentru trupe, de la Agenţie, la 2 Octombre 1787.
                                                                     Concept,]
                                              II.
                     T?jv euyîvdav tyj;, otuip OEXpsTapiE, irpoaxovco.
   To (j.svCvjXt xai to ypâjijia to âXXo r|TOV olt:o ex6eî ^TOt" [iov, xai î/OsXa vâ to onjXa) o/jp-Epov snOui)' ‘nrfî'q pi to va jjls eittov ou drcspdasTs xai sIjtste ou p.opîCsrs< ETCpdapstva- uopa Si, pi to vâ pXeiro ou âpYOîropf), 1800 ojtoo oaţ to irsp-iuo 8iâ tod Kaivara, 6 âîroios slvat xal an’ ipxfjs yvaiOTdţ oa5. ’AYairwaa
www.dacoromanica.ro
ACTE RELATIVE LA MANOLACHI PERSIANO
75
       vot âvTa(LW0w(Ls 7tpiv tou (U3eo(lou aa;# flipa, S.v X4[3(0 xat-pov a7](Lspov, fteXoi e'XtXţ].
31 ’lotvooaptoo 11 r&sopooaptoo
"OXw; st; zi izpoaz&['i\ş.ixza.] 7Tpâ0i(J.o;
                                        Eni. Persianyl.
                                                            III.
      Monsieur,
   Le porteur de la presente, Monsieur le Schatrar Persiano, ayant donne avant quelques jours une requette a S. A. S, Monseigneur le prince, par laquelle il exposoit le delabre-ment de sa sant£ et prioit avec instance d’avoir la permis-sion d’aller prendre Ies bains en Hongrie, j’ai eu ordre de prier Monsieur l’Agent I. R. Apostolique de lui donner un passeport, afin qu’il puisse aller llbrement selon sa demande.
   Je saisis .. .
   Bukarest, le 17 marş 1802.
                Votre tr£s-humble et tres-obeissant serviteur [Către Merkelius.]             Constantin Rasty ®.
    1 O traducere complecta nu e necesara, fiind vorba numai de un bilet de poşta.
    1 Bibi. Ac. Rom., hlrtil necatalogate.
www.dacoromanica.ro
XVI.
            DOCUMENTE ŞI REGEŞTE FENTRU VIAJA LUI IENACUI VÂCÂRESCU.
                                      I.
   1245. Neagoe Văcărescul, fiiul lui Dan Văcărescul, Voevod al Făgăraşului, nepot de sor a lui Radul-Vodă Negru ; venit-au cu iei [cu creionul: şi Doamna lui, Anna], la Cîmpulung, în aceşti al; zidit-au biserici doosprezece în satele care a stă-pînit, pă Dîmboviţă în jos; lăsat-au fiiu, pă Radul şi Şărban, şi fete şase; a murit în vîrstă de ani 59; numele soţii sale fost-au Maria; acesta fost-au foarte bogat.
   [Adaos: S’a născut la] 1554. Pătraşcu Văcărescul viteazu [s’a botezat de Pătraşco-Vodă cel Bun, tatăl lui Petru-Vodă Cercel şi al lui Mihaî-Vodă Viteazul]. Zidit-au biserica la Văcăreşti, lîngă Tîrgovişte, la 1584; fost-au îngrijitor zidirii bisericii Domneşti din Tîrgovişte în zilele lui Pătru al doilea Cercel Voevoda; fost-au Ban al Craioviî, şi cu Mihaiu-Vodă Viteazul fost-au în toate războaiele ...? [adaos].
   1685. Spătaru Negoiţă Văcărescul, başcapuchehaia lui Şărban-Vodă Cantacuzino ; a murit în Ţarîgrad; [pecetluite hai-nile]. A avut fii pe Ianache Cliucerul şi Ivan Vătaful.
   1704. Banul Craioviî Ianache Văcărescul, ce este ctitor şi fiiul lui Negoiţă Spătaru l.
                                                        II.
    Aii zffi îtafiouay]? sv oiroYpiipip 6^0X07101? £[j.o).oygî)[j.sv ol D7TOXa0o0sv YSTPalJ'lJ'^yYl °TS iX.aPaji.sv IjSs Savixwţ Sii ‘/jilav jiaţ
    ’ Bibi. Ac. Rom., ms. 305 : Oiservafiile lui Ienăchiţă Văcărescu, — fol. 3 V®.
www.dacoromanica.ro
ACTE DESPRE IENACHI VACARESCU
77
trapa too xop Zo0oo A'Jîraiâvoo spoita 8500, oxto y.XtâSE? xai xsytaxoata, tâ oîtîa vâ lîyoov vâ tpeyvouv (!) p.s tov Stâ'f opov too<; trpo? Tpoata Sexa to nom-frj tov xa0’ exaatov pivav ele Siopîav p)v6; svo;1 xapEXOooaYj? 8s tfyţ Siopiaţ, vâ s/oov tpeystv, p.s tov a?8iov 8tâ'fopov o0=v ele pepaloaov xal as'şaXîav âSoxapev ri]v xapouaa Yjawv op/iXc-pav *xal latw etţ Iv8i£tjv. Booxoopeanr], 16 ’lavvooâpt 1758.
   (L. s.) KwvatavS'Ovoe Mxpavxojjâvoe jltrăvo?.
   (L. s.) A7]jj.7]TpâxY]e 'PayoPoîtCac XofoOÎTtţ.
   (L. s.) StE'pavoe BaxapsaxooXoţ jjianjâpvje.
   (L. s.) Staopoţ £ou\7]ţo!.p7].
                            [Copie din 18 MaiQ 1783 1.]
                                       III.
   Scrisoarea mea la mina dumisale Ianache, Vel Căminar, precum să să ştie că mi-au făcut dumnealui bine cu bani cu dobîndă, taler! 500> adecă cinci sute, la pungă dă lună po taleri 10, de acum păn’ în doao luni dă zile; deci la soroc să aibu a da dumisale bani cu dobînda lor, cît să face, şi cu mulţumită. Şi pentru adevărata credinţă am iscălit mal jos, ca să să crează.
   Octomvre 12 dni, 1760.
     R[adu] Văc[ărescu).
     C[onstantin] Vel Arm[aş], chez[aş].
   [Pe învălitoare:] Wechsel an die Venezianka per 500 Piaster; mit Zulasten IOOO Piaster2.
    *    Bibi. Ac. Rom., documente necatalogate. E un sinet pentru 8.500 de lei de la cel trei boieri iscăliţi, către Lipscanul Zotu.
    * lbid.
www.dacoromanica.ro
78
FBAGMENTE DK CRONICI
                                      IV.
                             14 Septembre 1783.
                             Petiţie către Domn.
   Se cere a se răspunde la petiţia «Zotiî neguţătorul, ce face prin dumnealui sicritaru chesaricescu sinior Raicovicî, pentru un zapis al părinţilor noştri; ci, cît pentru aceasta, fiind că şi dumnealui iaste om împărătescu şi darea zapisulul acesta au fostă iarăş cu pricinuire dă treaba împărătească, fără poruncă împărătească nici noi nu îndrăznim a face răspunsul, ci ne rugăm înnălţimil Tale, ca prin poruncă împărătească, marifetişerilen, să ni să izbăvească această judecată».
Nicolae Vist.; Dumitraşco Racoviţâ Vornic; Ienache Spătar.
[Vo.] Copia della risposta dellie bojari nell’ aflare Warta'.
                                       V.
                 [Petiţia lui Wartha; Viena, 23 Mart 1783.J
   So viei dem Endesuuterzeichneten bekannt ist, so lebt noch... So wie von dem Wacaresoula gleichfals ein Sohn, Johann Stephan Spatharius, beim itzigen Fiirsten in der Walachey vorhanden.
                                        VI.
                                14 giugno [1784.].
   Una supplica di Vassili Vladul contro Vestiar Ianachiza, per debiti antichi.
                            Comunicata al medesimo.
   1 Negustorul era Zottu «Pano».
www.dacoromanica.ro
ACTE DESPRE IENACHI VĂCĂRESCU
79
                              VII.
                                              Bucareste, 22*en August [1784].
   Contract geschlossen zwischen den Herrn Westiar Janakitza und Maurer Polier Johann Ratner.
   Zapis ce au dat Ioan Ratner Neamţul pentru casile ce lă face dumnealui boer Vistier Văcărescu la Băneasa: să lucreze miia de cărămizi de roş cu taleri doi şi jumătate, păn să va isprăvi casile, însă el din preună cu doisprezece meşteri nemţi; şanţurile să le facă el, gătitu (?) parilor, grătiî, ostreţe, liaţoli, veşre (?!), hărdae, funii, lopeţî, salahori la tot lucru; şi apa să fie iar de la el. Şi să înceapă de ori cînd va fi dumnealui Vistier gata şi va vrea. — 1784, August n'.
                              VIII.
                                    Actum.
                              Bucareste, den 11 May 1785.
   Es ist ein Contrakt zwischen dem Vestiar Bakareskul und dem Tischlermeister Theodor Janos allso geschlossen worden, dass er ihm die in seinem Landgute zum Saal gehorigen Fensterrahmen zu 312 und die iibrigen zu i'/s Piastre ver-fertigen solie; welcher Contrakt auch von mir ist vidimirt worden 2.
                                     IX.
       lllustrissimo mio Signore,
   6 vero che sono 15 giorni che nessun mercante non ha portato lettera alia mia cancelaria per spedirsi a Cronsţad: impeditte n£ sono, n£ mai possono essere, anzi il ordinario postiglione va a Kimpina al suo tempo. Con simile risposta:
   1 Cf. Literatură si artă romtnă, IV, pp. 688-9.
   * Urmează un contract al luî Rathoer cu Banul Filipescul, pentru refacerea din piatra a mănăstirii Poiana (Prahova). V. articolul citat.
www.dacoromanica.ro
80
FRAGMENTE DE CRONICÎ
cio6, non essendo let.tere di mercanti con questa posta, non vi hâ mandatto; onde non posso pensar altro, perche dalia mia posta ne pure si hâ perso mai lettera, nâ si hâ aprito. Se non che dai tempo, dai qualle si hâ datto permissione a li Prahoveni (quelli canalii che sâ lei che rubbano le lettere) di venir a Bukarest, da quel tempo anno cominciatto a non portarmi lettere li mercanti. Dunque posso credere che anno cominciatto il loro usatto arte, e non s6 se deve a scrivere lei qualche cosa al signQr Reviski per questi, o mi consiglia d’impedir di nuovo li Prahoveni.
   Pu6 essere ancora che mancano cerţi mercanti fuora, a li păsări che si anno fuora; con tutto cio, oggi fard chiamare li loro homini e domandargli la causa. Finalmente il mio dovere sopra questo afifare mi pare che sia di mandare con securitâ le lettere di quelli che mi le danno a spedirle e di guardar a non mandarsi, nâ spedirsi con Prahovani; ma non s6 se posso vietare alcuno de scrivere.
   II militare deve venir da me per dirmi il nome della sua moglie e quanti figliuoli hâ e dove si trovano, come si chiama il vilagio ; e subito sarâ pronta la mia lettera e insegnatta a lui, con quella di Sua Altezza. L'aspetto dai altro giorno, dai qualle h6 fatto lei sapere questo, con il suo huomo; onde l’aspetto, essendo sempre pronto a servirla in ogni aflfare che sono degno, — come un vero amico e fermatto nel amiciţia. Avendo per honor mio di dirmi
   Di V. S. Ilustrissima
   Di Casa Domenika [1785].
www.dacoromanica.ro
ACTE DESPRE 1ENA0HI VĂOĂRESCU
81
                                     X.
                             [Din Jurnalul Agenţiei.
                                                              Ce 19 fevrier 1785.
   Vassile Vlad donne supplique contre le Vestiar Vakareskul pour une dete de 298 fi., 20 para, sur diffSrentes marchan-dises, â cause d’une faute qui s’est gliss€e dans Ies comtes, qu’il avait d£jâ demand6 plusieurs fois sans rien obtenir.
                                             XI.
                               Bucoreste. Ce 7 marş 1785.
   Vassile Vlad, sujet imperial, donne supplique par rkpport une dete du Vestiar Vakareskul, de 298 lee, para 20, ou il prouve que Joaniza Glatzer deCrajova avoit deja rendu conte et que la chose dependoit seulement du dit Vakarescul.
                                       XII.
                                                  Boucorest. Ce 26 marş 1785.
   Vassile Vlad porte derechef une supplique pour la dete de Vakareskul, montante â 298 lei, 20 para.
                                       XIII.
                                              Sibiiu, 3 Decembre 1786.
   Gh. Wartha, negustor vienes, stăruie iar pentru datoria luî Ştefan Văcărescul şi celorlalţi doi.
    63473- Voi. III.
6
www.dacoromanica.ro
82
FRAGMENTE DE CRONICI
                               XIY.
                              [18 Ianuar 1787.
                      Agenţia către Herbert-Rathkeal.]
   Ganz unverhofft hat der Fiirst am Sten dieses seinen Lieb-ling Brancowan von dem Dienste des Gross-Veztiars entlassen und den Gross Wornik Vacaresculo darzu ernannt; die Stelle eines Gross-Wornik aber dem Bruder des Fiirsten Brancowan, der bishero gar keine Charge hatte, verliehen.
   [Mirare. Se crede că e înţelegere, şi Brîncoveanu va fi numit Spătar. Dar la urmă Brîncoveanu e arestat de patru Arnăuţî acasă. Se plînge fratele; garantează pentru el.] Der neue Vestiar Vacaresculo gieng ebenfalls zum Fiirsten und stellte ihm ganz ernsthaft vor, dass dieses Betrageri hier ganz un-gewohnlich und noch von keinem Fiirsten geschehen sey, und frug ihn, worinn Brancowans Verbrechen bestiinde. Der Fiirst sagte ihm, man miisse seine Rechnungen untersuchen. Darauf antwortete Vacaresculo, dass dieses noch kein Recht gebe, einen der ersten Bojaren zu arretiren und offentlich in denen Augen der Welt so herabzuwiirdigen. Brancowan konne nicht davon laufen, und, wenn in seinen Rechnungen eine Unrichtigkeit sey, so konne man sich alternai an seinem Vermogen regressiren. Der Fiirst ănderte jedoch seinen Ent-schluss nicht. So stehet diese Sache heute, und man ist be-gierig, die Folgen davon zu sehen. Sonderbar ist aber, dass alle Bojaren, welche Brancowans geschworene Feinde sind, allsogleich seine Parthey nehmen, sobald es darauf ankommt, die Wiirde eines Bojaren zu unterstiitzen und nicht krănken zu lassen.
                              XV.
Expediert 2. Februar 1787.—Agenţia către Herbert-Rathkeal.]
   Da alle Bojaren, und selbst der neue Gross-Vestiar, dem Fiirsten ernstliche Vorstellungen iiber die Arretirung des Fiirsten Brancowan machten, liess er die Wache aus deren
www.dacoromanica.ro
ACTE DESPBE 1ENACHI VĂCĂBESCU
88
Hause wieder abrufen und befahl pur dem Gross-Vestiar Vacaresculo die Rechnungen seines Vorfahrers genau zu iibersehen. [La 22 Ianuar, îl chiatnă pe Brîncoveanu la dejun, îl mustră: «er liebe ihn sehr, er habe ihn aber offentlich demdthigen miissen». La miezul nopţii, iar îl chiatnă. «Die derbsten Worte» ; vorbeşte iar de arestare ; deie măcar 400 de pungi. La 23 dimineaţa, chiatnă preuţî cu icoana Maiceî Domnului; se roagă cu faţa la pămînt, mult. Apoi la Divan. Va face dreptate. Face o comisie de patru: Banul Ghica, Du-desca, Filipescu, Marele-Vornic «Briscowan», pentru a cerceta conturile. Se zjce că e deficit de 300 de pungi safl 150.000 de lei.]
   [6 Mart (?). Voia bani de la el. Comisia nu arată lipsă de o para.]
                               XVI.
                  [26 Februar 1787. Agenţia către Kaunitz.]
   Vor vier Tagen kammen einige der ăltesten Bojare^ der Metropolit und zween Bischoffe bej dem Euer Durch-laucht bekannten Bojaren Vacarescul, der itzt Gross-Veztiar {Schatzmeister oder Finanz-Director) ist, zusammen, hielten Rath, und beschlossen einhellig, des anderen Tags in corpore zu mir zu kommen, und mich zu ersuchen, ihre Bitte meinem _aIlerhochsten Hof vorzutragen. Welche darinn bestehe, dass, wenn es ja zwischen Russland und der Pforte zum Krieg kommen solite, Seine Kaiserliche Mayestat sich iiber dieses Land erbarmen, es unter seinen Schutz nehmen, mit seinen Truppen besetzen, oder nach allerhochst dero eigenem Gut-befinden was immer fiir eine Einrichtung treffen mochte, nur damit kein Russe und kein Tiirk in das Land kommen -mochte. Ich erfuhr dieses ihr Vorhaben noch des Morgensj und meine iiberstandene Krankheit diente mir zum Vonvande, mich bej dem Vacarescul, der sich bald darauf allein bej mir melden liess und die Anderen unangesagt mitbringen wollte, -durch meine noch fortdauernde Unpăsslichkeit zu entschul-
www.dacoromanica.ro
84
FRAGMENTE DE CRONICI
digen. Vacarescul kam gestern unangesagt zum Herrn von Petrossi, erzăhltă ihm Alles im engsten Vertrauen, mit dem Beysatze, dass er und seine Collegen mit Ungedult den Augen-blick erwarteten, in welchem ich wieder hergestellt und sie zu empfangen im Stande seyn wiirde. Er bat ihn mir indessen zu melden, er habe sich vor fiinf Jahren bej Euer Durch-laucht miindlich die Erlaubniss ausgebetten, sich in wichtigen Vorfâllen an Hochdieselbe wenden zu dorfen, und dieser Zeitpunkt sey itzt da. Wenn die Russen wieder als Feînde der Tiirken in diese Gegenden kamen, so miissten sie sich wieder alle nach Siebenbiirgen fliichten; das ganze Land wiirde verheert und zu Grunde gerichtet und keinen Tribut bezahlen konnen; welchen die Pforte doch gleich nach dem Frieden wieder fordern wiirde; ihre Lage sey viei zu bitter und kritisch, und sie wiinschten alle (nur zween oder drej ausgenommen, welche anderst dachten) denjenigen Herrn zu haben, den ihnen der Schopfer durch die geographische Lage selbst bestimmt zu haben scheine. Petroszi antwortete ihm nichts anderes als dass er es mir hinterbringen wiirde, ihn aber indessen versichern konne, dass ein solcher Besuch von ihnen allen in corpore mir gewiss nicht angenehm seyn wiirde, weil er ein Aufsehen machen und zu vielen Argwohn und Reden Anlass geben konnte. Vacarescul antwortete ihm, dass er dieses selbst gedacht habe und dahero indessen allein gekommen sey; er wiirde auch zu mir allein kommen, se bald er wiisste, dass ich einen Besuch annehme.
                            XVII.
                [15 Septembre 1787. Agenţia către Kaunitz.]
   Der Gross-Vestiar Vacaresculo hat endlich, nachdem er sich mit dem Fiirsten so oft entzweyet und zu wiederholten Malen seine Entlassung verlangt hatte, solche heiite friih erhalten, und der vorige Gross-Kanzler Cornesculo ist an seine Stelle emannt worden.
www.dacoromanica.ro
ACTE DESPBE IENACHI VĂOĂEESCU
85
                             XVIII.
   Jenatyi Vakareskul stellet als Gross-Schatzmeister sein Referat der k, k. Unterthanen Koman und Makoje vor Beja-regen (sic) l.
                                         XIX.
    Ti DicGaY];j.î'.o'j;j.sva 500 Ypooia, "îjtoi xsvtaxda'.a, â^ptepwOevta rjj tîpâ xal                 jj-ovţj zo'i ev â^iois xatpog ^p.âjv Boaaplwvoc
too 6xup.xtoop7o,j, ejrovop.aCop.svfl toO Aooaxo'), jrapi tou soysve-oritoo apxovro; Btarcaprj xoploo ’lwxvvou BxxapeaxooXo’j, sv xopup •^p.iv xoOrjvotxro1) 0100, ti sXxJBs jrapx tije soYsvslag a&roo ij xa0’ •/jjj.âţ â.-(i,x. p/flrpoJroXlv) O’JYYpopXa^ta? Sivstov auovtov, xal Ixst v* iitoxplvstai vg pxjGstcrţj tspâ p.ovfl too Aooatxon xatâ Itoţ avi tpiixovta xal C' YP0'1* Xpovtxov etvjsiov. ’E'f’tp xal uiropc-[3aLOOp.sv t6 Trapov p,srâ twv irap’ ^p.âc sv Xpvjattp iSsX^pwv, td>v Qso'f.Xsatittov sjrioxdjcwv, st? auovtov SySstţtv. ’Ev itst GjtjiqC’, P-ap-Ttoo a'tTj?*.
                             XX.
   Dositie (sic) al Ungrovlahiei adeverează. Macarie de Râmnic, Iosif de Argeş, Costandie de Buzău.
   Cu această carte a mea încredinţez sfintei şi duronezeeştiî mănăstiri ce să numeşte Duşcu, din eparhiia Larisil, unde să află, ca o comoară de mult preţ, sfinţitul cap a celui dintru sfinţi părintele nostru Visarion, episcop Larisil, fâcâtoriulul de
    1 Toate în Bibi. Ac. Rom., htrtiî necatalogate.
    1 Iată traducerea: Cele 5°° de leî însemnate mal jos, adecă cinci sute, dăruite sfintei şi cucernicii mănăstiri a celui întru sfinţi părintelui nostru Visarion făcătorul de minuni, ce se zice a DuşculuT, de către blagorodnicul boier Vistier dumnealui Ioan Văcărescu, fiul nostru cel prea-iubit întru Domnul, le-a luat de la dumnealui Sfinta noastră Mitropolie a UngrovlachicI, ca danie veşnică, şi are a răspunde acel sfinte mănăstiri a Duşculul pe fiece an treizeci de lei, venit anual. Pentru care întărim aceasta, împreună cu cel de pe lîngă tiol fraţi prea iubiţi întru Hristos episcopii, spre veşnică mărturie, tn anul 1797, Mart 1.
www.dacoromanica.ro
86
FRAGMENTE DE ORONIOl
minuni, că, bine cugetând în chipzuirile mele ca să orănduese pentru ajutor[ul] părinţilor ce hălăduesc întru această sfântă, mănăstire o danie din care să-s izvorască pe tot an[ul] folosul, cel după putinţă, pentru evlaviia ce am la Sfântul Visarion, dăn ajutoriulal căruia am văzut mal multe minuni, — am închinat la mal sus zisa mănăstire taleri cinci sute, carii s’ati dat din măna mea împrumut la Sfânta Mitropolie a toate Ţăriî-Rumăneştî, precum adeverează în tr'această carte prea-sfinţitul şi alesul de Dumnezeu părintele Mitropolitul ţării noastre, chir Dosithie. Carii bani săntu în veac! împrumutaţi la sfânta Mitropoliia noastră, fără de a putea vre-odinioarâ să-I ceară sfânta mănăstire Duşcu ca sâ-I ia dela Mitropolia Ungrovlahii. Iar Sfânta Mitropolie să aibă a plăti la mănăstirea Duşcu dobânda acestor bani, pă fieşte care an căte taleri treî-zeci şi şase, necontenit, ca să fie pentru ajutoriuL cel după putinţă al sfinţii numiţii mănăstiri Duşcu şi pentru păcătosul mieu suflet şi a neamului mied vecinică pomenire. Drept aceia am dat această carte întărită cu iscălitura mea şi cu pecetea neamului mieu, adeverită şi de părintele Mitropolitul Ungrovlahii, chir Dositeu, la sfânta mănăstire Duşcu, ca să o aibă spre încredinţare. La leat 1797, în luna lui Mart.
   Ianacke Văcărescu, Vel Vistier şi mare dicheofilax al Biserici cel Mari a Răsăritului, adeverezu.
   Constandin biv vel Şâtrar şi logofăt al rămăşiţurilor, scriitor şi martor *.
                                        xxr.
   Diata Măriei Văcărească, «aflăndu-mă în patima neputinţî şi temăndu-mă de moarte». 1797, Septembre 13.]
   Datoriile el: «La Diiamandi Viniţeanul Roşea, după marfă». «La Domniţa Ecaterina Carageâ, cumnată-mea» (IOO de taleri la aceasta). Avere: Cojăştil (Ilfov), Bahnele (Rîmnicul-Sărat), vii, giuvaiere amanetate, Ţigani (şi unii «ce sânt rămaşi de 1
   1 Iii ii, Condica Mitropoliei Bucureşti, 1796-801, fol. 60.
www.dacoromanica.ro
ACTE DESPRE IENACHI VĂCĂRESCU
87
la zestre la dumnealui Ban Brăncoveanu», cal, «caretă», vaci» porci, haine. 80 de sărindare. IOOO tal. la cutia milelor. 600, îngroparea. 600 la şese fete sărace. 300 schitului DălhăuţI, unde e şi ctitoare. 250, «la mănăstirea Sfântului Ioan, unde este să mă îngroape». Şi «săracilor ce lăcuesc prin chiliile de la biserica Ceauş David». Moşia Cojeşti, «nepotu-mieu Alexandru Văcărescu, drept taleri zece mie, ca să nu între într'altâ mănă streină, fiind moşie părintească». «Optsprezece pogoane de yie din Valea-Mare le las nepoţilor miei Nicolae şi Iordache, Văcăreşti, şi Eleni, sorii lor, să le stăpânească frăţeşte, luăndu supt stăpânire, după ce s’or culege estimp». «Treisprezece pogoane vie în Bucureşti le las nepot uluimie Aleco Văcărescu, care şi dumnealui după cules să le stăpânească», Bahnele, tot lui. «Una suia de'tliiamant i floare de diiamant le las strânepoată-mea, Marioari, fiică! nepotă-miea Aleco.» «O pâreche cercel de diiamant îî las strănepotăî Săfticăi, fiică! de al doilea a nepotă-mieu, Aleco. Un po-rumbiel de diiamant şi IO şiruri mărgăritar le las strănepotă-mieu Enache Văcărescu, fiiul nepotă-mieu Aleco. O floare de diiamant în chipeturile (?) o las nepotă-mieu Nicolache Văcărescu» (şi nişte Ţigani: o familie). «Un soare de diiamant, o floare de zamfir săpat le las nepotă-mieu Iordachi Văcărescu. O păreche cercel de zmaragd cu aripile de diiamant îî las nepoată-mi Elenco Văcărească!.» (Şi Ţigani.) Liberează soţia şi fetele unul Ţigan al «frăţinemieu, ce l-au ertat». Alţi Ţigani, ce «sănt la dumnealui Ban Brăncoveanu, ce me-aă fost soţie, rămăşiţă din lipsa zestrilor mele; pentru care îl rog pă dumnealui, aducăndu-mî aminte că am fost amândoi întru însoţire, şi că şi dumnealui este muritor, şi că dreptul judecător nu să amăgeşte, să nu se bucure să mi-i poprească, ci să-î dea ca un drept al mieu; însă nu Ţigani de lae, ci de vatră, că aceşti me-au fost zestrea». Aleco să-î primească pentru bani. «Şi mă rog dumnealui să mă erte de am greşit ceva, şi Dumnezeu să-l erte şi pă dumnealui.» O rochie albă, «vară-mi Catincăî», Şi o blană («giuleâ»). Şi o caretă. Şi mărgăritare. Şi «priotesi», care o slujise «peste doăzecl de ani». Argintăria, Mărioarel. Doi telegari murgi epitropuluî,
www.dacoromanica.ro
88
FRAGMENTE SE CRONICI
Sluger Panait, «ca să umble cu eî>. Epitrop va fi, «spănzti-rănd sufletul mieu în grumazii dumnealui». «De vreme ce, nu numai este om vechiu al casil părinţilor miel, ci l-am cunoscut şi om cu frica lui Dumnezeu, şi doritor mie şi casil noastre. Rog însă pă dumnealui Ban Ghica, ca pe unul ce din început ul] vieţii mele 1-atn cunoscut al doilea după tată-mieu şi om cu temere de Dumnezeu, cum şi pă nepotă-mieu AlecsanJru Văcârescu îl pohtesc, dându-î cea din suflet părinteasca blagoslovenie, ca în toată vremea să fie protector şi ajutor numitului epitrop, ca să urmeze nestrămutat cuprinderea aceşti! dieţi, care am făcut-o.» De faţă, duhovnicul. Prevede caşul supărării epitropuluî de cineva «din neamul mieu sau alţii». Nu poate iscăli, «fiind bolnavă de mănă» ; o iscăleşte duhovnicul.
   Martur: Dumitrachi Ban. Ierei Teodosie duhovnicul. A-lexandru Văcărescu, «biv Vel Clucer». A scris scriitorul din ordinul «dumneeî cucoani Mariuţi Văcărească! . Erau faţă şi Mitropolitul şi Banul Ghica *.
                                       XXII.
   Fiind-câ la mezat ce s’au făcut vânzări moşiilor ale răposatului Costandin Hanger! Voevod, ce din poruncă împărătească s’au vândut în luminat Divan Mării Sale Alexandru Muruz Voevod, am fost făcut vichil pă dumnealui logofătul Done, om casil noastre, ca din partea să-mî artoroşească (sic) la moşiia CojăştI şi la moşia Ulmenî; la care, după hotărâre şi sfârşitul mezatului, rămîindu asupra numitului vichil aceaste moşii, am trimis om într’adinsu ca să vază toată puterea şi venitul lor, şi, după cercetarea ce s’au făcut, am luat pliroforie de starea amândurora moşiilor. Deci, fiind-că moşiia Ulmenî m’atn mulţămit a o luoa, am şi numarat bani, iar, pentru moşiia CojăştI, văzăndu că are venit foarte puţin, şi părăndu-mi-să scumpă, n’am vrut ca să o priimescu şi, fiind-
   1 Ms. citat, fol. 30.
www.dacoromanica.ro
ACTE DE3PEE IENACHJ VĂCĂRESCU
89
că de la mezat au rămas asupra numitului logofăt Dona cu numele mieu, şi nefiind pâ plac, am încărcat pă numit[ul] a o prii mi sau a o vinde la orî-cine va putea ca să numere bani taleri 15.100, adică cincisprezece mii o sută, ce au eşit la mezat. Şi, neputăndu găsi în grab muştiriQ, au numărat însuşi această sumă de bani, prin dumnealui Vătaf de Divan, ce cu porunca gospod au fost orânduit a strânge aceşti bani; şi au rămas moşiia asupră-î. Ci, pentru căci surec ferman să cuprinde numeîe mieu, dă aceia am dat această carte a mea la mana numitului Done logofăt, pentru ca să-î fie dă bună credinţă, de a o stăpâni numita cu bună pace, dă cătră mine şi dă cătră copii miei, şi tot neamul, ca una ce de la Sultan mezat- am cumpărat. Luăndu şi toate sineturile aceşti! moşii, Cojăştiî, carii au şi numărat toţi bani, dup ă] cum mal sus să arată. Şi spre încredinţare am întărit cu iscălitura mea, puin-du-mî şi peceatea.
   1799, Avgust 19.
                                 Ecaterina Caragea. — Nicolae Văcărescu *.
                                    XXIU,
                   f Dosite! al Ungrovlachieî adeverează.
   f Adecă eu, cel care mal jos mă voi iscăli, încredinţez cu acest zapis al mieu la măna Mării Sale luminatei Domniţii Ecaterina Caragea, ce au ţinutu întru căsătorie pă răposatul întru fericire Ban Ianache Văcărescu, că, cu zapis de la 5 ale trecutului Iulie, având eu cumpăraţi de la dumneătuî cinstitul biv Vel Spătar Costandin Slugearoglu în bani gata, taleri doă mii, zece sălaşă de Ţigani lăeş, cu Ţigancile i feciorii şi fetele lor, nepoţi şi nepoate, cari să trag din el pănâ astăzi, cum si însemnară mal jos familiile pă anume; — carii Ţigani fiindu fost avut şi dumnealui cinstitul Spătar dintre Ţigani domneşti, hărăziţi dă Măriia Sa Alexandru Constandin Muruzi
     1 Mi. citai, pp 124-5.
www.dacoromanica.ro
90
FEAGMENtfE DE CEONIC'f
Voevod cu cartea Marii Sale din leat 95, Fevruar 18, şi în urmi întărit[ă], dar atât de Mării a Sa Alexandru Ioanlpsilant Voevod, căt şi de Măriia Sa prea-înnălţatul nostru Domn Cos-tanJin Gheorghiu Hangeri Voevod; carele cărţi Domneşti .. . Acum Măriia Sa Domniţa, cu protimisis de rudenie, cumnată fiind cinstitului Spătar Slugearoglu, neîngăduindu-mă a-î mat stăpâni, mii-au numărat taleri bani, adecă dooă miî tocmai, şi am dat Mării Sale acest zapis, împreună cu maî sus numitul zapis şi toate sineturile IJomneştî. . . Decî de acum înnainte sa stăpânească Măriia Sa şi coconi Mării Sale pă aceşti maî jos numiţi Ţigani, cu bună pace de cătră mine şi de cătră tot neamul mieu . . . 1798, Dechemvrie 16.
   IIoXtjC&k AvjjjzTpîoo noXîCoo 6s6sovov râ avo0sv.
   NouoXaoc Ma6poxopS£to; ţiapti: Costandin Ioraşco ţiapti?. H[agi] Moscu Păharnic, martor *.
    * Ibid., fol. 73.
www.dacoromanica.ro
                                    XVII.
                    SOTE DESPRE DOMNIA LUI SCAKLAT CALIMAH.
   1819, Iunie 8. Duminică, în vreme Domnului Scărlat Alexandru Calimahu Voevod, s’afl întîmpJat zurbalăc în destul de sâmţător în târgul EşiI, în căt vr’o 24 oameni s’au omorât şi vr’o 26 s’au rănit din norod, împuşcăndu-I Arnăuţiî din Curte. Şi s’au întâmplat această tragodie bieţilor nevinovaţi la porţile Curţii gospod, şi aceasta s’au pricinuit mal mult din pricina lazaretului pentru boala ciumiî; mergăndu norodu cu mânile goali, cerăndu îndestulare lor; şi pentru alte jacuri şi năpăstuirî şi strămbătăţî ce au făcut Domnul în ţara şi pe la târguri. Au mal ţănut zurbalăcul şi a doî zi, omorăndu-să din norod încă vr’o IO oameni de cătră răii, nemilostivii şi lupii Arnăuţî; şi a trie zi s’au mal potolit, deşchezindu-să şi poarta Curţii; şi apoi au continitu.
   La 18(9, Iunie 13, s’au mazălit prăpădenieoaminilor, Scar-lat Calimah Voevod, fâcăndu-să Domn în Ioc Mărie Sa Mihaiu Grigorie Suciu Voevod Ia Moldova; îmbrăcăndu căftan de Domnie din Dragoman-Mari a Porţii; şi, Ia 24 a lunii aceştiia, au şi venit în oraşul EşiI capiolanil Mării Sale cu această vestiri.
   La 1821, Fevruar 21, au venit de piste Prut Exilenţie Sa şi Luminare Sa Alexandru Ipsilanti, fiiul lui Constantin Voevod, îrqpreună cu doi fraţi al săi ipsilanteştl, şi cu cniazu Cantacuzino, domnindu în Moldova şi fiind în Eş înnălţăme Sa Mihaiu Grigorie Suţu Voevod. Şi piste noapte, spre Miercuri, spre 23 Fevruar, s’aii întâmplat omoru în Turci în oraş,
www.dacoromanica.ro
92
FRAGMENTE DE CE0N1CÎ
şi asămine s’au omurătşi ceialalalţî Turci de pe la cealalalte târguri a Moldoviî, după aceasta, şi s’au vestit goana asupra Turcilor, înnălţăndu-să cornul creştinătăţii. Şi, pornindu-să Grecii cu toţii asupra Turcilor, din toată epicratie turcească, şi au început întăiu a să faci oaste creştiniască în Eşî *.
   * Bibi. Ac. Rom, Corespondenţe diverse, 1663-1S49, fol, iSS.
www.dacoromanica.ro
XVIII.
                         CU PRIVIRE LA ALECU BELDIMAN.
                                 Căimăcămie.
   Cinstite frate dumneta Alexandru Beldiman, biv Vel Vornic. Odihna şi linişte obştieî cere ca numai de cît să conte-niască cu lucrurile enicerilor a strînge avaetul podului, precum s’au obicinuit de cînd au intrat oştile aice: aducind agalile enicerilor, s’aii pus la cale ca să s[e priimască de la dumneata cîte una mii lei pe toată lună, şi mal mult să nu să amestice. Pentru aceia să scrie dumitale, ca, sau să dai dumneata bani aceştia şi să orîndueştî oameni pe la culucuri a strînge avaetul după obiceiu, sau, cu preţul ce vel găsi mal folosătoriu după stare vremii de acum, să-s vînză, şi de ban, care, precum vel pune Ia cale, să va urmă a să da la toat[ă] luna cîte una mie lei. Căci într’alt chip nu s’au putut icono-misă. în scurt, ori ce ştii să faci, şi să-s liniştească pricina aceasta.
   1821, Octomvrie 12.
                                                               St. BoYoptSiQc l.
   1 Bibi. Ac. Rom., doc. xxvn/82.
www.dacoromanica.ro
                                              ANEXE.
                                                 I.
          Io Ştefan Cantacuzino Voevod, dinu mila lui Dumnezeu Domn şi oblăduitoriă a toată Ţara-Rumăn cască.
     Cel ce s’aă aleşii de Dumnezeu să fie Domni si chivernisitorî oraşăloră şi ţărăloră, au datorie ne Încetată, mal întîî de cită toate, cu multă nevoiaţă şi cu mare grijă să păstorească pre leage şi pe dreptate şi să chivernisească cu folosinţă de obşte pre toţi cîţî sin tu supţii stăplnirca şi oblastiia loră, făctnd şi lucrlndă toate trebile spre binele şi sporiul norodului, pre cumă obiciaiul Domnilor celoră drepţi o cercetează, ne alegindă mal multă folosulă său de cită binele cclu de obşte. Şi mal vărtos să cuvine a purta grijă ca ccalc dreapte şi de folosă să le Întărească şi să le lucreaze pururea, iară ceale ce dela alţii aă avută Inceapere, şi spre paguba şi stricăciunea ţărăi s’au făcută, să le dezră-dăcineaze, şi de săvărşită să le piarză, de pohtescă să clştige laudă veaclnică dela oameni, şi dela Dumnezeu plată cerească, ajutoriu şi Intcmeiare. Dreptă aceaia şi noi, de vreamc ce dină mila lui Dumnezeă şi diu Proniiacea necunoscută fără de nădeajde ni s'aă dală oblăduirea Ţăril-RumăneştI, avemă datorie cu chiverniseala cea dreaptă, cită va fi prin putinţă omenească, si cu purtare de grijă spre cel supuşi să ne arătămă mulţemitorl, şi cu bun cuget cătră Dumnezeă, ce ne-aă cinstită, şi cu dragoste părintească, să ne nevoimă la ceale ce slntă spre uşurarea greutăţiloră a toată ţara, şi la ceale bune şi direapte să adăogămă bunătăţile şi dreptăţile, cu ajutoriul Iul Dumnezeă, iară ceale fără de leage şi stricăcioasc, care în vitează pre Dumnezeă spre mtnie, să le tăcmă şi dină mijlocă să le lepădămă. Pentru aceaia dară, cu multă scărbă şi Intristăciunc a inimii noa[s]tre, uitindu-ne la atltea nevoi şi ticăloşii ale ţărăi, patridel noastre, şi la ranelc ceale nevindecate, ce s’aă pricinuită la totă norodulă dină străm-bătatea carp n’aă fostu nici odinioară ca In zilele lui Costandină llasarabă Voevodă Brlncoveanulă, ce aă domnită mal nainte de noi, amă cunoscută cu adevărată, că lăcomiia şi nedireptatea şi ncobicluuitele dări aă adusă patriia noastră la adastă stare ticăloasă şi vreadnică de lacrăml, şi mai virtos blestematul acesta de văcărită, carele IntlI s'aă izvodită in ţara noa[s]tră spre paguba, de cclu ce s’aă zisă mal susă,— că aă pusu suptă dare şi dobitoacele, lipsindu cu aciastă nemilostivirc şi laptele pruncilor celor mici cu carele să hrăniia. Care dare nesuferită poruncindă fără de milă să se strlnga pe vreame
www.dacoromanica.ro
ANEXE
95
dc iarnă, ticăloşii de săraci să siliia, de multă sărăcie, să fugă dinu lăcaşclc loru, şi unii să ascundea in munţi, alţii in peşteri, alţii in păduri, alţii prină stufur îşi alţii prinu găurile pămîntuluî, înpreună cu muerile şi cu copiii loru ; în care focuri, unii muriia de foame, alţii degera de frigă, pre alţii îl mîiica fiarălc, si alţii cu alte multe fealiurî dc patimi îşi săvîrşiia -viaţa lor cea pedepsită, ne avlndu cu ce sătura nesăţioasa lăcomie a nemilostivului Domnii ; lucru cu adevărat ticăită şi plină de jale. A căruia strigare mai pe urmă au ajunsă pînâ la Ceriu, ca şi sîngele nevinovatului Avelu, şi, îiidcmnîndă ur-giia lut Dumnezeu cea direaptă spre izbîndă asupra nedireptului, l-au surpat dc pe Scaună, şi fără de nădeajde l-au pogorît, ca pre unu vrăjmaşă ală săraciloră şi ală patriei.! De care lucru văzîndă noi aciastă dajde ne direaptă, silnică şi fără de leage, carea şi mai denainte fiindu-ne peste voc, dc vreame ce, cumă amă zisă, Dumnezeiasca Pronie ne-aă înălţată pre Scaunulă Domniei ală Ţărăî-Rumîneşti, ca să mîngîcmă cu părinteasca dragoste pe săraci, şi ca să vindecămu ranele cealc reale, cită va fi prinu putinţă, ce spre pierzarea norodului au deschisă în toată ţara ne săţioasa lăcomie, — dină, rlvnă dumnezeiască îndemnîndu-ne, şi cu osîrdie spre milostivire plecîn-du-ne, — cu stăpîuirc ce dela Dumnezeu prin puternica Împărăţie ui s’aă dată, cit accstă hrisovu ală nostru lcpădămă şi rîdicăm aciastă dajde fără dc leage a văcăritului de totă, si de astăzi înainte, pănă ce va fi ţara aciasta, hotărîm să fie slobodă dc această povară tyranească, totă norodulă ei, cei mici şi cei mari, bogaţii şi săracii, streinii si pămănteanii, boiarii si supuşii, toţi preoţii şi toate mănăstirile. Încă să n'aibă niminea datorie, veri ce felă dc ■omă ar fi. a mai plăti veri pentru ce nevoe, necî multă, nici puţină dajde, pentru dobitoacele lui, adecă pentru cai, pentru iape, pentru boi, pentru vaci şi pentru bivoli, ci, cîtc i s'aru adauge, să fie de totă slobode de dajdea văcăritului. Deci, dc vreame cc socoteala noastră iaste să fie ne schimbată în vcaci aciastă facere de bine, care dintru a noastră bună voinţă amă hutărîtu norodului celui ce iaste supusă Dumniei Noastre, ne rugăm [ş]i Domniloru, carii în urma noastră voră fi după vremi stăpînitorî, ca unoră întru Hs. iubiţi fraţi, pentru veacînica loră pomenire, să păzească nemişcată acestă aşezămîntă ală nostru, carele iaste de folosu pentru chiverniseala ţării, şi pentru odihna şi uşurarea a supuşiloră dintru atîtea nevoi. Iară, carele dină Domni cei cc voră stăpîni după vremi ţara aciasta, ori dinu neamulu nostru, ori altă Domnă de ţară, sau striină. biruindu-se dc lăcomie, saă şi de altă nevoe silindu-să, aă măcaru şi dină nişcarc boiari fără de socoteală îndemnîndu-sc, va vrea să înnoiască vre-odinioară aciastă dajde a văcăritului, saă veri în ce chip va socoti să orînduiască, aă să o numească, silind pre norodă şi pre politic să o primească, călcîndă hotărîrca noastră şi făcînd înpotriva hrisovului nostru, Domnulă acela ca ună vrăjmaş al ţărîf şi al folosului celui de obşte, aşij-derea împreună cu elă şi din boiari, saă din rînduiala cea preoţească saă din cea mirencască, cîţi vor sfătui şi vor îndemna la acest ne cuvios lucru pe Domn, saă, măcar de ar şi vrea Domnul să facă una ca aciasta, de vor suferi socoteala lui, ne milostivindu-sc spre săraci şi pre ţară, toţi dinpreună. unii ca aceia,
www.dacoromanica.ro
96
FRAGMENTE I>E CRONICI
dinti'un cuget, şi dintr’un rostu, alu tuturora prea sfinţiţiloru arhierei, celoriî de locu şi celoru streini ce s'au aflată astăzi în pâmîuuilu acesta, să fie afurisiţi de sf[î]nta cea într’o fiinţă si ue despărţită Troiţă, care iaste într’o fire unu Dumnezeu, şi procleţi ne ertaţl, şi după moarte ne dezlegaţi; ptetrile, leamnele, fierulu să se topească, iară eî nici cumu; să crape pămintul să-I in-ghiţă ca pre Dathanu, şi ca pre Avironu; soarta loru să fie cu vănzătoriulu Iuda; avuţiia loru şi casele lor să fie spre stricăciune şi spre pierzare; mu-erile loru să rămîe văduve şi copii lor săraci şi cerşetori ; procopseală să nu vază în toată viaţa lor ; să aibă şi blestemul celoru 318 sfinţi de Dumnezeu purtători părinţi, carii au fostă la sojjorulu Nicheil, şi acelora lalte sfinte so-boare ; şi supuşi să fie anathemeî cel veaclnice, pentru că n'au cruţată celui săracă şi celui nemearnică, nici de milă şi de dreptate nu ş'au adusă aminte, nici pe Dumnezeă n’aă chiemat îutru lucrurile loru ajutoră. Încă hotărîm să Efibă volnicie norodulă, şi fieşte carele dină boiarî, să tragă pîră în potriva acelui Domnă înaii\tea putearnicil Inpărăţiî, pentru ca să-şi ia căzuta pedeapsă ca un tyrauă şi lacomă. Dreptă aceaia amă făcută acestă hrisovă ală Domniei Noastre, întărindu-lă şi adeverindu-1 cu iscălitura si cu peceate Domnii noastre, şi cu sfatul a toată boerimea Divanului nostru : Pan Constandină Ştirbeai Vel Ban i Pan Bunea Grădişteanulă Vel Vornic i Radul Dudescul Vel Dog. i Radulă Cantacuzino Vel Spat. i Şărbană Boj[o]reanulă Vel Vist. > Şărban Pri-secianulă Vel Cluc. i Pătraşco Brezoianul Vel Post. i Statie Leurdeanul Vel Păh. i Neagoe Toplicianul Vel Stol. i Mi hal Cantacuzino Vel Comis j .Şărban Herăsculu Vel Slugiar i Şărban Grecianul Vel Pitar. Şi ispravnic Constandină Conţesculu vt. Log. Iară hrisovulă acesta îlă lăsămă la Sfinta Mitropolie, ca să (Ie suptă paza Prea Sfinţitului Mitropolită, ce după vremi va fi, pre carele îl şi jurămă înaintea lui Dumnezeă, să aibă datorie să-l cetească de doao ori pre ană, de faţă întru auzul tuturoră, — ca să rămîe nemişcată adastă orînduială de folosă, întru slava celui ce în Troiţă să proslăveaşte Dumnezeă, căruia ne rugămă să păzească ţara noastră, şi pre toţi pravoslavnicii creştini de toată nevoia şi scîrba, amin. Şi s’aă scris în anul dină tăi ală Domniei Noastre in Scaunul Bucureştilor la lt. 7222, ms. Mar. 4. [Monograma Domnească :] Io Ştefan Voevod [L. P.] Eîdio MacTlio PcAp.
                                                                     II.
    Iar mal supăr pe Măria Ta pentru bani, că ieă am avut nădejde cum să ne vie o sumă de bani mal mare; iar, cănd am văzut numai 20 de p[u]n[gl], şi iar scriindu-m Măria ta cum mpanii tzei dintâi să nu-î daă nici cum, numai ce am amorţit. Şi mă mir ce voi face, că nu-m[I] dsie de alta, numai de adastă urgie a lu Dumnezăă, de dumă, că s'au umplut mal petu-tindinî. Şi încă astăz mi-aă zis cum şi la saraiul Vizirului să Jie început. Ce staă, mor (?). Mă rog Mării Tale nu mă lăsa într'acest foc. Crez: mpanit tze vei da Măria Ta, iar îi vei lua. Că, de n’ar fi acest foc, zăă că alt, ce aş şti că aş păţi, nimic nu te-aş supăra, ci m'aş lăsa să paţ ce voi
www.dacoromanica.ro
ANEXE
97
păţi, măcar de aş şedea păli la Crăciun; iar aciasta Im dă In cap. lat că am făcut Mării Talc o foiţă pe scurt, de unde ce s'au luat şi ce am dat, si ce au rămas, de cer acum. Care, păn nu să vor da, nici să ml mişcu nu mă vor lăsa.
    Ci, cum vel socoti Măria Ta.
                                                  •
    Părintele Dionisie Încă au venit alaltă sară, Marţi, şi am mersu de m’am Împreunat cu ici la Kutzuk-Kioi. Numai atăt că n’ar fi trebuit să vie tot deodată dirept aitze, ci să fie stătut mai departe, la un sat. lei au venit dirept. Tei acum ne caută a-1 ascunde unde-va pănă vom vedl ce vom putea face, dănd cartea Mării Tale la Kihaiao,—-că ieri şi astâz nu o am putut da, avănd Kihaiao alte trebi, fiind .tot ospeaţele înpăratulup] la Vezirul. Este aciasta ci facovt văzănd că-1 prea supără toţi de toate părţile, iei încă s'au socotit să facă ce va putea, ci acum munceaşte să-ş facă Patriersia mucarer, si mă tem că o va fatze. Cu dircptul, este om bun şi cu direptatea va birui.., nişot i (?) Încă va întinde de va da ele. Cum va fi, face-vom ştire Mării Tale.
                                                  •
    De Unguri, încă, căte-mp] scrii Măria Ta, am Înţeles, mai vărtos de Tzaki, să ncvoim. De care vei şti Măria Ta că de ici era să-s isprăvească iar de cănd să făcu aciasta cu Franţozii. Şi iar, despre LeşI ceaia ce s'au sămţit. Şi iei au făcut ca să meargă la Odrip], AS chemat pe Tzaki şi pe ceia lalţî şi le-au zis să şază bine, că nu le este vreamea. Ci pe seamne pe Apaft iar 11 tămeiază, că au grizi dupintr'alte locuri; ce poate fi că au socotit să nu mai scormonească şi aciî. Ce le-ai trimis Măria Ta, da-le-voi, că mare pomană este. Şi, cum va mai fi, iar voi mai scrie Mării Tale. De se va întâmpla a veni niscai soli de la Apafi într'acoace, fâ-le Măria Ta cinste, că nu strică; şi, de acolo de la oaste, ce să va mai Învoi, scrie-ne Măria Ta şi noao.
                                                  •
    Turlzit au mari musaverele In toate zilele. Ce va răsufla, vom vedea. De Odrii gatescu tare dupe Uariam să meargă. Vezirul mare, putearnlc. Iar şi pe Suleiman Mpuiuc-împrihor împăratul tare îl are / zic să nu zămpovască acolo.
    IJalasache Peh. să roagă Mării Tale pentru copilul lui să-l priimeşti Măria Ta cu alţi: ici încă, ce poate, munceaşte cu slujbă.
    Notă. Aceste două acte, care sînt în legătură cn fragmentele de cronici ce am editat, mi-au fost comunicate de d. iJerva Hodoş. Cel d'intăiu e tipărit, o veche şi rara tipăritură politică; cellalt să află între documentele Academiei supt cota I/22S. El are o mare însemnătate, nu nuinai prin faptul că e singurul «raport de ambasadă» românesc ce ni s'a păstrat în original, dar şi prin aceia că o parte din el, cea tipărită în cursive, e in original în criptografie. Meritul de a fi deslcgat această criptografic, făcută, cum se vede, întăiu pentru corespondenţa grecească, revine tot d-luî Hodoş.
     Cine a scris scrisoarea, către cine şi la ce dată l
     63473- Voi UI.                                                         7
www.dacoromanica.ro
98
FRAGMENTE DE CRONICI
    £ o scrisoare de capuchehaio şi, vorbiudu-sc de intervenţii in afacerile patriarhatului de Constantinopol, de cipuchchaie munteană, şi anume supt Şerban-Vodă Cantacuzino.
    Cine ocupa atunci acest loc? Din Momantnta comitialia Trantylvaniae, XVI, p. 632 şi urm., se vede că interesele luT Şerban, încă de la numirea lut, din Decembre 1678, erau represintatc de cunoscutul Icnachi Porphyrita, care-t procurase şi Domnia, luptînd contra Rusctcştilor, sprijinitorii Ducăî-Vodă.
    Ungurii, cărora le scria des Ienachi, «domnii unguri de la cele Şepte Turnuri», erau duşmanii iul Apaffy, principele ardelean, veniţi să-l pirească şi să ceară pentru vre unul diu ci Domnia. Erau Boldi şi Csaky, dintre cari cel d'intăiu era mort iu vara anului 1680. Şerban, «creştinul Şerban-Vodă», făcuse de la început, de la i-iu Decembre 1678, protestări de prietenie lui Apaffy, dar îndată după aceia se puse la lucru ca să-l înlocuiască prin Csâky.
    Dar ceia ce fixeaza data, e chestia patriarhilor. Cum se vede din Orient christianut al lui Le Quien, pe cînd păstoria Iacov, Dionisic, patriarhul mazil, veni din Ţara-Romănească la 30 Iulie 1682 şi izbuti să-şl recapete Scaunul.
    S'ar mal putea căuta motive pentru datare în mersul ciumit, în situaţia demnitarilor turceşti. Dar cciace s'a spus, îmi pare că ajunge.
                                            • •
                                                *
             Despre Cronica lui Carol al XlI-lca de Amiras voiu vorbi cu alt prilej.
www.dacoromanica.ro
                                     XIX.
       O SCRISOARE A LOI CONSTANTIN STOLNICUL CANTACUZINO
       Ulustrissime domine, domine observandissime,
   Prioribus suis ad me exaratis asserebat Illustritas Vestra Celsissima principem Rakoczi ad diem 28-am mensis Marţii venturum in Transilvaniam. At, cum iam longum a praefixo termino transivisse tempus pateat absque quod quidpiam ab Illustritate Vestra de eodem Suae Celsitudinis in Transilvaniam ingressu cerţi mihi constet (quametsi ab aliquibus prae-sentia Suae Celsitudinis actu in Transylvania esse fatur), ea propter, fiducialiter Illustritati Vestram praesentibus pro antiqua eaque syncera amiciţia affectuose invisendo, requiro quatenus huiusce rei informationis aliorumque occurrentium notitiae participem me facere velit, ut, dum certo scivero, congrua debitaque vicinitatis praestare possim officia.
   Ex his partibus pro nune haec Illustritati Vestrae notifi-canda habeo. Porta Ottomanna, intendens fortalitia confiniorum, Cosaciam versus existentia (ubi suntVoziaet alia, praesertim Tegene vel Bender dictum), reparare atque omnibus requisitis fortificare, ordinavit Seraskerium Babensem eo proficisci (qui iam ex Baba Danubium versus, ad Izaksi, movit), ut id quod a duobus annis renovare ac amplificare inehoarunt, hoc anno perficiatur; quod ut citius fiat, ambos principes, nostrum scilicet et Moldaviae, sufficientibus operariis et miliţia eo de-legavit; ob quam causam etiam supremus aulae praefectus Magni Vezirii hic cum ferman missus est. Unde princeps secundum mandatum Portae diligenter se parat et, Deo daqte,
www.dacoromanica.ro
100
FRAGMENTE DE CRONICI
post Pascha hinc movere meditatur, praemittens hodie partem operariorum et militîae. Sed an personaliter Sua Celsitudo Tegenam usque iturus sit necne, ad huc certo non constat.
   Per cursores Celsissimi principis nudius tertius Constan-tinopoli venientes haec habetur notitia quod Hanus Tarta-rorum (Kazigerey nomine) depositus sit et in eius locum constituerint minorem fratrem (qui Galga erat), nomine Kap-langerey. Pro quo confirmando missus est Krimeam supremi Sultani supremus itidem stabuli praefectus. Haec pro nune: si quae posthac occurrentia scivero, Illustritati Vestrae, uti syncero et fido amico, communicare non deero. Interim me benevolentiae et affectioni commendo et maneo semper
         Illustritatis Vestrae
                              addictissimus et obligatissimus servus
                                 Constaniinus Cantacuzenus.
   Datum Bukuresti, die 18-va Aprilis 1707.
   Illustrissimo domino domino Laurentio Pekri, comiţi de Petrovina, Celsissimi principis Rakoczi totius in Transylvania existentis militiae generali commendanti, domino observandis-simo, Transylvania, ibi ubi.
    Notă, Scrisoarea se află In Colecţia de autografe a Archivelor de Stat din Budapesta. — Tot acolo .şi o scrisoare ungurească a lui Mihad Cantacuziuo. fără adresa, purtind data: Bucureşti, 16 Maiu 170S.
    Pentru Constantin Cantacuzino, v. şi panegiricul grec al lui Neofit Pate-laros, Mitropolit al Cretei: tipărit de curind în culegerea: '0 ev Ktuvoxav-'ctvouaoi.et eKXvjvtxo? ouXXofoţ, xxvn (1895-9), 1900, pp. 2S7-94.
www.dacoromanica.ro
XX.
                           O SCRISOARE A LUI ŞIMCAI.
   Spectabilis domine, domine mihi humiiiime colendissime,
   Ad propositas mihi quaestiones sequentia quam brevissiine respondeo. Et quidem:
   Ad primam. Utrurn Miron suum chronicon ultra annum 594 produxerit, ignoro, nec Sulzerum memini illud magis ex-tensum possedisse, sed initium deesse clarum est, cum in-cipit a căpiţe (quantum recordor) 16-to. Si quo pacto (uti şpero) affutura aestate cum spectabili domino M. G. Kova-chich in Transalpinam et Moldaviam divertimus, cuncta so-lertius indagabo.
   Ad secundam. De superexistentia operis Ureke Vornici (quem titulum ab antiquis Romanis haereditatum esse non credere nefas esse duco, quum in inscriptionibus dacicis sae-pius occurrat) nullus dubito, ast ubinam latitet deinceps indagabo, tuncque de eius aevo certiora proferre potero.
   Ad tertiam. Chronicon Balatsanianum mancum esse ex exordio et fine eius evidens est; num completius alicubi existat, pariter investigabo. Quis illud concinnaverit e con-textu erui nequit, ideo Balatsaniani titulum a familia possi-dente originale illi indidi. Reor nihilo secius operis authorem extitisse aliquem e praedicta familia. Quemadmodum eniin Excellentissimus ac Illustrissimus Saul, principatus Moldaviae Szerdarius, atque infelicis principis Gika apud Augustam Caesareo-Regiam Aulam legatus extraordinarius, narrabat anno 1779 mihi, id temporis Romam reduci, solent prae-
www.dacoromanica.ro
102
FRAGMENTE DE CRONICI
cipuae boericae familiae suos annales privatim conscribere eosque cum aliis aut nusquam aut difficulter admodum com-munlcare, ne odium aliorum incurrant: in iis enim etiam se-cretissimos aliarum familiarum, praesertim quibuscum tricas habent, defectus perstringunt; ita perstringit codex balatsa-nianus vitia familias cantacuzenae. Livor hic inter plerasque illustriores familiae ex externis etiam titulis, quorum tamen usum sub turcica clientela nullum habent, promanare dicitur. Sunt etenim Brâncovân, quoad utrumque sexum, principes, Cantacuzeni, Balatsân, Sturza et plures alii comites Sacri Romani Imperii, Mulţi sunt barones, uti Langenthal et alii, pro quibus titulis tamen reliquis praecipuis baronibus non magis respectantur.
   Ad quartam. Chronica: Balatsanianum «T. XX» et Mironis «T, XXV» ideo signavi, quia ego plures eiusmodi tomulos, quosdam etiam maiores, conscripsi, eosque, incipiens ab t. I usque ad t. XXXIX produxi; in quibus adnota vi (quantum fieri potuit) quidquid ad meum opus facere iudicavi, partim ex typis editis, partim e manuscriptis authoribus, fugientia etiam non pauca hinc inde interserta habeo; quae omnia enumerare per tempus haud vacat; numerum quippe eorum, ex quibus mea adnotavi (utut exactum calculum nunquam fe-cerim) existimo transcendere 1200, et in dies augeo inque ordinem chronologicum redigo, quidque invenio.
   Talia audendi et patrandi primam mihi ansam et occasionem praebuit Eminentissimus cardinalis Stephanus Borgia Romae anno 1775, id temporis a secretis Sacrae Congregationis de Propaganda Fide; quo patrocinante, Bibliothecarius de Propaganda Fide creatus sum, et insuper aditum ad secretiora etiam Bibliothecae Vaticanae, Barberinae, Sopra la Minerva, ad Aracelli et Benedictinorum, ipsiusque domini cardinalis impetravi. Viennae etiam uno anno, 1779/80, e Bibliothecis Caesarea et Nunciaturae Apostolicae, eodem domino cardinale me recommendante domino comiţi Garampi, multa col-legi, quae omnia, redux in Transylvaniam, adauxi, usque ad fatalitatem mihi per Excellentissimum episcopum Babb cau-satam. Ab anno 1794-to usque ad praeteritum me ferme
www.dacoromanica.ro
O SCRISOARE A LUI ŞQTCAÎ
103
neglexeram, sed iam, divino opitulante numine, rursus me laboribus adcinxi, et ubi cuncta, inter ceteras meas occupa-tiones, quae ad opus meum faciunt, excussero, textus au-thorum, quos soios, variis linguis scriptos, in annos redegi. in latinam linguam vertam et in tăiem ordinem collocabo, ut unus alterum explicet et, si opus fuerit, etiaiu refutet. Ita adornatum opus in lucem emittam.
   Sane quam qui maxime doleo me caruisse fortuna hucusque etiam mea obsequia offerendi Spectabili Dominationi Vestrae ; quod in futurum facere non intermittam, dummodo mecum mandare dignetur; qui interea etiam iugi venerationis cultu sum
   Spectabilis Dominationis Vestrae
                             Budae, die 24-a Aprilis 1804.
humillimus servus
   [Către I. Crist. von Engel.]
    Notă. Scrisoarea se află în Corespondenţa lui Engel, care formează ms. Quart, germ. 359 din Biblioteca Museujut Naţional maghiar.
    In ea se mal află, pe lîngă scrisori de mulţumire, de la episcopul din Ardeal, Mârtonffy, şi de la guvernatorul provinciei, Gh. BânfTy, pentru trimiterea Istoriei Ţeriî-Romăneştî şi Moldovei, următoarele ştiri ce ne pot interesa, mal ales:
    Eder către Engel; Sibiiă, 19 April 1803. Crede că a scrie istoria principatelor ÎI e o «Plage»; îl dă ce are. «Klein hoffct năchstens nach Wien zu kommen und Ihnen den Miron und andere derley Subsidia mitzubringen. Doch ich hoffe Sie werden aus polnischen Scribenten sich mehr behelfen kcnnen ... Ich vermuthe der săchsische Pfarrer Thorwăchter in Bolkâts hat manchc Schriften ttber die Waiachey, die er gerne mitthcilcn wird, wenn Sie ihm schreiben.» Să scrie şi Iul Andreas Wolf, în Sibiiii, care, «bei seincm langcn Aufenthalte in der Moldau, vicle Kenntnisse gcsammclt. Es sind beide eitle Leute und die es gerne seben werden, wenn Sie ihnen versprechen, ihrer rtthmlich zu gcdenken, und fiir die Sache ist es viei besser, wenn die gesam-mclten Daten dicser Hcrrn durch lhre Feder eingcschleicht erscheinten.» Îl face atent la documentele din «Disertaţiile» lui Pray şi la cele din Kaiccvich, la Istoria războiului diu 1769 de Burscheidcr.
www.dacoromanica.ro
104
FRAGMENTE DE CHONIOÎ
    in ms. fol, germ. 296 din aceiaşi bibliotecă, se cuprinde o traducere a Anonimului, alta, parţială, a lut Miron Costin, o listă a Domnilor noştri de Eder, după manuscriptele luî Sulzer, o parte dintr’un manuscript al luî Klein, despre Mihaî Viteazul, părţi din Cronica Bălăcenească, — şi scrisori analoagc, — adecă:
    1.     Thorwăchter către Engel, Bolkatsch, 17 Decembre 1S00. Despre manuscriptele luî Sulzer. Reproducem aicî unmaî partea din urmă, care dezleagă o enigmă din literatura istorică relativă la Romlnî:
    «Soli aber ans diesem. .. Vorhaben etwas werden, so dăchte ich, thătten Sic gut, wenn wir Sultzer’s Werckcheu : Illustratio articulorum XIV a Scrcnissimo Moldaviae principe quondam erudiţii praepositorurfi, historiam Valachorum conccrncntium, a celebri Sultzero fada ct ptr Andrcam Thorwaechter notis cu-risquc praecipuis edita, als Quintessenz der walachischen Gesohichto zu erst eincm Verleger gâben, Es liegt auf meinem Schreibtisch fertig, ist deutlich gcschriebcn; nur will ich es noch erst Herm Cari Edern zcigen. Es dUrfte im Druck ohngefahr 14 Bogcn ausmachen, und hat interessante Matcrien, zum Bcispicl: «Art. 1. Quis ct qualis nam ab initio per certos incolas inhabitatae Valachiae ac Moldaviae ad finem saeculi XIII usque utriusque huius provinciae status regimen et dependenta fuit?» Despre ms., care s’a păstrat, am vorbit in Istoria, liter rom. tn secol, al XVlII-lea, II, p. 22, nota 2.
    2.      Parohul loan Filtsch către Engel; Urwegen, 3 August 1803. Trimite un privilegiu al luî Mihaî, ce-î fusese cerut. In hlrtiile luî Seivcrt n’a aflat nimic despre scrierile dorite ale luî Benkner şi Filtsch: să scrie şi luî Maricnburg, rectorul din Braşov. în existenţa «einer Geschichte der wallachischen Fiiisten von Gunesch» nu crede: lucrările acestuia s’au pierdut după moarte, din neştiinţa moştenitorilor. Se opreşte asupra unuî «Commeutariolus de ducibus Walachiae» de Soterius [azî in ms. fol. lat 3743 din aceiaşî Biblioteci].
    cDagegen aber hat Herr doctor medicinae Wolff in Herrmaanstadt, der sich mehrerg Jahre in der Moldau und Wallachey aufgehalten und zu den Fiirsten, Bischfiffen und allen Grossen daselbst Zutritt gehabt hat, seine daselbst fleissig gesammelte Daten, seit ein Paar Jahren geordnet und cine sehr lesenswerthe historisch-statistische Beschreibung der Moldau, mitunter auch der Wallachey, aufgesetzt, die in Kurzem gedruckt werden und einen măssigen Oktavband fîillen durfte. Sie verdient Ihre Aufmerksamkeit vorziiglich.»
www.dacoromanica.ro
                      www.dacoromanica.ro