I. E. TOROUȚIU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE VOL. V I. E. T O R O U ȚI U STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE COLECȚIE DE CORESPONDENȚĂ - LITERATURĂ CULTĂ ȘI POPULARĂ TRADUCERI - CONTRIBUȚII ȘI MONOGRAFII BIBLIOGRA- FICE — CERCETĂRI LITERARE - STUDII DE LITERATURĂ COMPARATĂ TESTIS TEMPORUM LUX VERITATIS MAGISTRA VITAE' CICERO PRIMELE 6 VOLUME CUPRIND PERIOADA JUNIMII. IN VOLUMELE I, II ȘI O PARTE DIN III SE GĂSESC SCRISORILE ADRESATE LUI IACOB C. NEGRUZZI, ÎN CEALALTĂ PARTE DIN III ȘI ÎN IV, V, VI, IX, XI SE REPRODUC SCRISORILE JUNIMIȘTILOR SCHIMBATE ÎNTRE EI. VOLUMELE VII, VIII, X, XII ADUC O PARTE DIN PERIOADA SĂMĂNĂTORULUI. VOLUMUL XIII PREZINTĂ TABLOUL SINOPTIC, ALFABETIC ȘI CRONOLOGIC, AL AUTORILOR DE SCRISORI, ȘI INDICELE GENERAL, DE NUME ȘI MOTIVE, PENTRU VOLUMELE I-XII. DELA VOLUMUL II PÂNĂ LA XII INCLUSIV TEXTELE FRANCEZE, CÂND NU SE ARATĂ ALTFEL, AU FOST TRADUSE DE DOAMNA ELVIRA TOROUȚIU. VOLUMELE XIV-XXV VOR CONTINUA TIPĂRIREA PERIOADELOR JUNIMII ȘI SĂMĂNĂTORULUI, IAR VOL. XXVI VA REZERVA PENTRU ÎNTREAGA COLECȚIE UN TABLOU SINOPTIC AL DOCUMENTELOR, UN INDICE GENERAL ȘI UN CAPITOL SPECIAL DE ADDENDA ET CORRIGENDA. I. E. TOROUȚIU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE VOL. V «JUNIMEA» TITU MAIORESCU - ION CREANGĂ - ALEX. ODOBESCU IOAN POPOVICI - NICOLAE NICOLEANU - ALEX. LAMBRIOR MIRON POMPILIU - PETRE P. CARP - LASCÂR jCATARGI P. MAVROGHENI - IOAN SLAVICI - GEORGE COȘBUC M. EMINESCU - I. A. CANTACUZINO - A. DROGLI - EDUARD GRUBER - IACOB C. NEGRUZZI - ALEX. D. XENOPOL DIMITRIE XENOPOL - THEOD^R ȘERBÂNESCU - I. A. BRÂTESCU-VOINEȘTI - ION PETROVICI - BARBU DELAVRANCEA * * * * * BUCUREȘTI 1934 INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE «BUCOVINA» MEMORIEI LUI CREANGĂ, SIMBOLUL GENIULUI POPULAR ROMÂNESC I. E. T. 9 LA MIJLOC DE DRUM... Și iată-ne, după trecerea a patru ani de muncă — și din viață, ajunși la mijloc de drum... Cu acest al V-lea volum — penultimul din „Juni- mea" — și cu al VH-lea, cel dintâiu care se înfățișează în numele „S ămănă t o r i smulu i”, ca să se lege de perioada învecinată, pe masa cercetătorului răbduriu s’au așezat șase volume. Dacă ne va fi îngăduit, cu toată asprimea vremuri- lor, avântul nostru va crește pe măsură ce urcușul va de- veni mai anevoe, și după alți patru ani, cine iscălește rân- durile de față, la al XH-lea volum, va putea să exclame ca dreptul și temătorul de Dumnezeu Simeon: „Acum slo- bozește, Stăpâne, robul tău”..., și va privi, totdeodată, cu oarecare melancolie în urma celor opt ani măcinați, clipă de clipă, luni și luni, și de vară, și de iarnă, și mai ales de atâtea primăveri risipite deasupra hrisoavelor sfinte, cari altădată au fost și ele viață, cu bucurie și întristare, cu nădejdi și amărăciuni, cu scânteeri și întunecare, și atunci acelaș adunător de comori va spune, poate, în felul lui Karl Schonherr: „Când am început aceste pagini, eram încă tânăr... Ce n'aș da să le pot începe acum încă odată”...1 t T i r o 1 e r Btuernschwănke erzăMt von Ka r 1 ,S eh o n. - h e r r, Ullstern, Berlin, pg. 9- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V X Și încă odată și ori de câte ori mi-aș trăi viața, tot de atâtea ori aș prinde firul dela capăt și l-aș duce până la celălalt, în acelaș fel, cum s’a arătat prin cele patru volume apărute și cum vin cele două volume de astăzi ca să dovedească o conștiință și o linie de conduită, în ca- drul unor principii bine studiate și adoptate, fără șovăire, pentru colecția întreagă de 12 volume. Credeam că, întru cât privește selecția materialului, inadmisibilitatea amputării documentelor, redarea texte' lor străine și în limba românească, au fost puncte de ve- dere, dacă nu câștigate, cel puțin destul de lămurite, în volumele precedente. Declarasem net și clar pentru ori- cine și-ar fi trecut privirea peste slovele cuvintelor că orice insistență în alt sens decât cel care se desprinde din modul documentelor prezintate și al adnotărilor lor, va fi inutilă, deoarece călătorul este hotărît să meargă înainte, după planul său propriu, — care nici măcar potrivnic în- vățăturilor științei și exigențelor sale nu este, — și că tentații lăturalnice nu-1 pot abate din calea sa lungă de aproape un deceniu. Ce-ar ajunge, la sfârșit, această adu- nare de documente, dacă în timpul lucrului, influențe din afară ar determina continue modificări și deplasări? în- treaga lucrare ar deveni haotică, iar cel care ar alcătui-o, supunându-se tuturor injoncțiunilor, s'ar dovedi un mun- citor lipsit de vertebra oricărei concepții. „Nu aprobăm” — declară d-1 Ion Br e azu2 — „un istori- cism literar împins până la darea la iveala a celor mai neînsem- nate fleacuri din viața unui scriitor, sau a unei epoci. Ce impor- 2 In Da cor oman ia, 1931/3 — VII — 382 — 3- XI r. E. TOROUȚIU: LA MIJLOC DE DRUM tanță poate avea, pentru istoria literaturii, faptul că I. A. Canta- cuzin a împrumutat lui lacob C. Negruzzi o oală cu brânză ? (Vezi voi. III, pg. 31). De asemenea nu era nevoie să se dea tradu- cerea în românește, cel puțin a scrisorilor franceze și germane. Oricât de larg ar fi cercul, în care ar pătrunde aceste volume, cred că cei ce vor să scoată din ele materialul pentru cercetări științifice cunosc aceste limbi... (Dealtfel unele traduceri sunt și greșite, cum au arătat unii recensenți. Menționăm și noi după erori...). Recu- noaștem că Torouțiu a pus o muncă imensă în comentariile d-sale, a mers însă de multe ori prea departe cu ele, șau n’a dat note tocmai acolo unde era nevoie. De pildă, în loc să dea uneori în- treaga bibliografie a unor autori minusculi, amintiți în textul scri- sorilor, sau a unor autori străini de importanță secundară, mai util era dacă dădea informații bio-bibliografice privitoare la unii din autorii mai puțin cunoscuți ai scrisorilor. Nu ne împăcăm apoi cu unii termeni întrebuințați de autor în Introducerile sale. De ex.: „emanație scriitoricească” (I, p. XII), „ideologist” (I, p. XIII), „abstractism” (I, p. XVIII)”. S’a reprodus aci numai pasagiul care cuprinde obiec- țiunile d-lui Ion Breazu. Ar fi însă nedrept și tendențios, dacă am lăsa să se înțeleagă prin aceasta că autorul dării de seamă din Dacoromania n'ar avea și cuvinte de apreciere. Dimpotrivă, rândurile de mai sus sunt încadrate într’altele, pline de elogii, calde, sincere și cu oarecare sens pentru valoarea lucrării și importanța unor docu- mente, ca și a notelor însoțitoare. Dar: acest fapt nu ne împiedică să trecem la analisa fiecărei obiecțiuni în parte și să răspundem, așa cum re- clamă adevărul și punctul nostru de vedere. Intâiu recunoaștem, fără nici o rezervă, dreptatea erorilor semnalate la unele traduceri. Vom ține soco- teală de arătarea lor, și de recunoștința noastră ca și de a celora, cari vor utilisa Studiile și D o c u m e n - STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V XII t e 1 e L i t e r a r e, d-1 Ion Breazu nu poate fi lipsit. Cu singura excepție, aceea a târîrii erorilor de tipar în cate- goria celor de interpetare, cu intenția vădită de a îngroșa rândul rectificărilor. A epuiza pe deoparte atributele lau- dative pentru înalta valoare a publicației și a presupune pe de altă parte că autorul nu și-ar fi dat seama că e vorba de alexandrin, nu de poetul Vasile Alecsandri, răstăl- măcind eroarea de tipar alexandrin (în loc de alexandrin), este un echivoc, unde maliția înăbușe voința recunoașterii. Mai departe : când recenzentul mărturisești că nu se împacă numai ,,cu unii termeni întrebuințați de autor în Introducerile sale”, trebue să i se atragă atențiunea asupra propriului lexic și limbaj puțin folosit de știință : „Nu aprobăm un istoricism literar împins până la darea la iveală a celor mai neînsemnate fleacuri"... Domnul Ion Breazu va admite, desigur, că ținuta într'o eleganță de minor gust, în acelaș timp atât de categorică, și cu gra- darea până la superlativ a „fleacurilor", este mai jigni- toare decum sunt „unii termeni ai autorului în Introdu- cerile sale", ca „abstractism" etc. Apoi s'ar mai putea întreba câte-un cetitor : în numele cui d-1 Ion Breazu de- clară ritos: „nu admitem", și cine i-a cerut autorizație să admită sau ba și pe ce-și bizue autoritarul: „nu admi- tem" ? Ca și când, cine-și cunoaște îndatoririle în cadrul unui program precis, ar trebui să se alarmeze de ceea ce admite sau nu admite — domnul Ion Breazu, mai ales Când frumusețea criticii se prezintă cu flori de stil cobo- rîte „până la darea la iveală a celor mai neînsemnate fleacuri". într'o scrisoare din volumul al III-lea, este Xin 1. E. TOROUȚIU: LA MIJLOC DE DRUM vorba de-o oală cu brânză. Adică în scrisoarea aceea se mai vorbește și de alte lucruri, foarte interesante din punct de vedere literar. Dovadă că însuși criticul nostru insistă într'o notă în subsol mai mare decât însuși textul scrisorii. Dar d-1 Ion Breazu scoate din oala cu brânză teoria inad- misibilității istoricismului exagerat. După principiile preo- pinentului nostru, trebuia să redactăm documentele cu foarfecă: jumătate din scrisoare s'o aruncăm la coș, iar cealaltă jumătate s’o dăm la lumină. Dacă după categoricul „nu aprobăm" și gradarea până la superlativ ,,a fleacurilor” și încă ,,a celor mai neînsem- nate” ar fi urmat și o sdravănă înjurătură, atunci decorul exterior s'ar fi desăvârșit perfect și corolarul exclamației ar fi avut darul să producă lăuntrica relaxare. Deși nimeni nu este vinovat că d-1 Ion Breazu numai răsfoind cele 504 pagini ale voi. III, a avut norocul să nimerească tocmai în oala cu brânză. întâmplător însă volumul al III-lea cu- prinde informații literare și istorice atât de bogate și ne- cunoscute cum, ni se pare, nu se găsesc în celelalte vo- lume. In ceea ce privește modul de adnotare și hotărîrea de a da documentele străine și în traducerea românească, s'a mai răspuns odată, în celelalte volume, și n'am putea reveni decât invitând pe d-1 Ion Breazu să cetească și pre- fețele celorlalte volume și să se convingă astfel de zădăr- nicia pledoariei. Faptul că stărue asupra unor chestiuni de mult lichidate, este proba cea mai evidentă a ochirii re- pezi prin cele trei volume. Dorința recenzentului ca în vii- tor să ne ocupăm mai puțin de autori minusculi și mai mult de cei mai puțin cunoscuți, — nu va fi îndeplinită, STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XIV pentru simplul motiv că după logica lucrurilor un autor mai puțin cunoscut — chiar în cazul când acela ar di- feri de minusculi — trebue să fie studiat la D a c o ro- rn a n i a. Scăderea noastră este că redăm toate textele străine și în limba română, iar superioritatea concepției recenzentului nostru stă în facerea unor concesiuni: „cel puțin scrisorile germane și franceze să nu mai fie tra- duse", fiindcă probabil d-sa cunoaște aceste limbi; când însă cetitorul s’ar întâmpla să fie un slavist, ar spune : „cel puțin cele rusești, sârbești, polone” ș. a. m. d. Din moment însă ce-ai ajuns pe panta concesiunilor, orice punct își găsește argumentul temeinic. Dar, noi n'avem orice punct de vedere, ci un punct de vedere. Știm destul de bine câtă limbă germană sau franceză se știe și de aceea prinde mai bine modestia recunoașterii decât emfaza snobismului. Pentru susținerea „istoricismului împins până la fleacuri” vom cita câteva cuvinte ale lui G. Bogdan- Duică3. Intr’un post-script bibliografic la Grigore Ale- xandrescu se spune: „Unele indicațiuni cuprind ni- micuri, cari însă pot fi importante, uneori în com- binație cu știri importante”, iar la pagina 248: „Cui i s’ar părea că proporțiile mici ale scriitorului Faca nu justifică o lecție atât de amănunțită, îi spun că orice epocă lite- rară se poate judeca cu atât mai bine cu cât mai amă- nunțite sânt cunoștințele despre toți scriitorii epocei”- Imediat după moartea lui Bogdan-Duică revista 3 G- Bogdan-Duică, Istoria Literaturii Române Moderne, Cluj., 1923- XV r. E. TOROUȚIU: LA MIJLOC DE DRUM „Societatea de Mâine” și de prieteșug avea pretenția să fi cunoscut testamentul migălosului istoric literar, în sen- sul că acesta l-ar fi dorit ca urmaș la catedră pe d-1 Ion Breazu. Punem la îndoială autenticitatea testamentului, pentru că un om care toată viața lui s'a chinuit ca din „nimicuri” și „fleacuri” să alcătuiască o operă de temeiu și absolută siguranță, n’ar fi îngăduit ucenici în jurul său, necum succesor, pe cine avea să-i nesocotească munca și anatemizeze principiile. Concomitent cu opiniile d-lui Ion Breazu din D a c o- romania ne vin în revista Pagini Literare4 ideile d-lui Romulus Demetrescu, cari simt parcă anume lansate ca să sprijine punctul nostru de vedere și să arăte că nu trăim și activăm în splendidă izolare. Le vom reproduce și pentru frumusețea lor și pentru a pune odată capăt unor inutile dădăciți: „Nu e locul să discu- tăm aici oportunitatea publicării unor scrisori și docu- mente care par, izolate, fără importanță vădită. A face o astfel de imputare istoriografului ar însemna să nu-ți dai seama de opera selectivă și de raportare pe care istoricul trebue s’o întreprindă mai târziu. Filosoful german și istoric al filosofiei WilhelmWindelband spune undeva, vorbind despre alegerea faptelor istorice... Există (în afară de deosibirile practice) deose- biri obiective pur teoretice în valorificarea cunoașterii faptelor : dar măsura lor nu-i decât gradul în care ele con- tribuiesc la cunoașterea integrală. Singularul rămâne un obiect de zădarnică curiositate, dacă nu poate fi piatră de 4 Turda, ’Anul I, nr- 5 din 15 Sept- 1934: „Reflecții despre Is- toria Literară- — Cu prilejul colecției de S tudii Liter a1 «re a d-lui Torouțiu”, pg. <368—270- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XVI construcție într’o alcătuire generală. In înțeles științific un „fapt” este o idee finală. Nu orice realitate e un fapt pentru știință, ci numai aceea din care putem învăța ceva. Această constatare privește în primul loc istoria. Se în- tâmplă destul de multe lucruri care nu-s fapte istorice. Că Goethe în anul 1780 a dat să i se facă un clopoțel la poartă și o chee la cameră, ori că în 22 Februarie și-a co- mandat o cutiță de bilete, — se știe din păstrarea soco- telilor unui lăcătuș : „e un lucru enorm de adevărat și el s’a întâmplat desigur așa”. Totuși acestea nu-s fapte is- torice, nici fapte istoric-literare, nici biografice. Cu toate acestea trebuie să spunem că-i cu neputință într’o anumită măsură să decidem mai înainte dacă faptului singular i se potrivește, deși a fost observat sau transmis documentar, valoarea de „fapt” istoric sau nu! De aceea, știința tre- bue să facă ceea ce Goethe făcea însuși la o vârstă mai în ântată : să adune, să înmagazineze, să nu risipească nimic din ceea ce ar putea fi de folos generațiilor viitoare (Prăludien II, ed. 1911, pg. 153—154)”. Deci aminte să fie tuturor și mai ales vorbăreților, să nu-și închipue că ceea ce s’a făcut prin alcătuirea aces- tor cărți s'ar crede să fie altceva decât ceea ce este: Din adâncurile nopții valuri de furtună au aruncat pe țărmuri și prin colțuri tăinuite tot felul de lucruri, mărgăritare ade- vărate unele, pietricele sclipitoare altele, nisip sau și nu- mai simple materii, se pare, azi fără de preț. Pe acolo a trecut din întâmplare un om oarecare și le-a văzut și a crezut că toate acestea pot avea cândva mare căutare. XVII 1. E. TOROUȚIU: LA MIJLOC DE DRUM Așa dar, adunându-le cu osârdie și dragoste, departe de dânsul gândul plin de trufie, că iată a și clădit, din aces- tea felurite după chip, preț și asemănare materiale, lăca- șul gândirilor și simțirilor românești, așa cum s'au dovedit a fi în cursul anilor trecuți, ci din lucrurile strânse de el și așezate cu rânduială, spre fereală de ploi, foc și putre- ziciune, va veni cândva marele meșter, cu plan potrivit împrejurărilor și oamenilor cari s'au stins luminând și, din munca lor păstrată aici și aiurea, cu priceperea sa va dura altarul sfânt pentru închinarea noastră și a celor ce vor urma după noi... I. E. TOROUȚIU București In ziua Nașterii Domnului 1934 St. D. L. V — •• INTRODUCERE Houston Stewart Chamberlain afirmă, în monografia sa Goethe \ că oricărei metode științifice trebue să i se pretindă mai întâiu de toate acea claritate, care dela prima cercetare să ofere cetitorului tabloul sinoptic în planul de sistematisare al întregii lucrări. Este ca și când ai urca un vârf de munte și ai cuprinde concentrat în raza ochiului distanțe, pe care, din vale, nici nu le-ai fi bănuit. Prive- liști și perspective și orizont, toate se deschid numai dela înălțimi. Dacă aceste adevăruri sunt valabile pentru învălui- rea în spațiu și timp a unei singure lumi, pluritatea ca- racterelor și problemelor impune cu atât mai mare altitu- dine, mai profundă seninătate, mai adâncă visiune în tot materialul brut, pentru ca din mozaicul policrom să poți alcătui grupări omogene și să îndepărtezi pe cercetător de groaza haosului. Este ceea ce ne-am străduit să dobândim la prezinta- rea fiecărui volum din această colecție, prin modul de clasare a materialului, adnotare și mai de ales prin firul ariadnian al introducerii cetitorului în labirintul documen- telor și, în fine, prin atât de utilul, pentru oricine, indice de nume și motive. Aparența unei varietăți de texte, lipsite de legă- 1 Ediția II-a, Munchen 1911, partea il-a, pg- 2/3- STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V XX tură între ele și poate și de interes, ar avea-o și acest vo- lum. Totuși, cine-și va da silința și mai cu seamă va simți nevoea să se înalțe în adâncimea lor, va găsi pretutindeni poteca naturală, care-1 va conduce, fără prea mari eforturi, la acel pisc, de unde va stăpâni întreaga panoramă și va distinge ușor vârfurile de biserici de obișnuitele case, cari deși n'au fost slujite de preoți, au avut cel puțin rolul cucernicilor ascultători. Pentru că în pustie nu se proec- tează turnuri pe albastrul cerului... In ansamblul ei, materia prezintată aci se leagă prin- tr’o interioară armonie și continuă interdependență a idei- lor și sentimentelor, cari caracterizează perioada „Juni- mii”. In centrul acesteia stă mereu conducătorul spiritual — Titu Maiorescu —, neîntrecutul gospodar — lacob C. Negruzzi, — iar întreaga, uriașă construcție se razimă pe cei mai puternici stâlpi: Eminescu și Creangă. Pentru orientarea cercetătorului, documentele se pot desface în opt grupe distincte, după figurile reprezenta- tive, dela cari au pornit sau cărora s’au adresat scriso- rile : Ștefan Vârgolici, Emilia Maio- rescu-Humpel, M. Dănăricu, A. D. Xenopol, Anton Naum, lacob C. Negruzzi, Eduard Gruber, Samson Bodnărescu, Alexandru Odobescu, Constantin Gane, I. Al. Brătescu-Voinești, Ion Pe- trovici. Grupa l-a: Titu M a i o r e s c i cătră: 1 XXI 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE Grupa a II-a: I. Creangă, Al. Odobescu, loan Popovici, N. Nicoleanu, Al. Lambrior, Mi- ron Pompiliu, Petre Carp, Las- căr Catargi, P. Mavrogheni, loan Slavici, B. Constantinescu, George Coșbuc, M. Eminescu, I. A. Cantacuzino, Aglaia Dro- gli, Eduard Gruber cătră Titu Maiorescu. Grupa a III-a: Dumitru Xenopol — A. D. X e n o p o 1 — Filip Xenopol. Grupa a IV-a: lacob C. Negruzzi cătră : A. Naum, Ilarion Pușcariu, A. D. Xenopol. Grupa a V-a: Titu Maiorescu cătră I. A1. Brătescu-Voinești. Grupa a VI-a: Titu Maio- rescu, Ion Bianu, G. Aslan, N. Gane, Matei Cantacuzino, î la- cov al Dunării de Jos, G. Mâr- zescu, lacob C. Negruzzi, G. To- catra . . s lonPetrovici. pârceanu, Nestor Urechie, Cin- cinat Pavelescu, Constantin Meissner. Grupa a Vil-a: Theodor Șerbăneseu cătră soția și rudele sale. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXII Grupa a VUI-a: B a r b u Delavrancea cătră Elena Miller-Verghy. In ceea ce privește izvoarele documentelor, în com- ponența acestui volum a intrat o parte din autografele lui Titu Maior eseu și alta din aceeași bogată arhivă a familiei lui A. D. Xenopol, păstrată cu pietate de văduva istoricului, doamna Coralia Riria Xenopol, și domnișoa- rele Lucreția și Adela Xenopol. Scrisorile franceze, din acest volum, ale lui Dumitru Xenopol cătră fiul său Ale- xandru, au fost redate în limba românească de cătră d-na Elvira Torouțiu. — Câteva dintre documentele maiores- ciene ni le-a procurat prietenul C. Săteanu, cunoscutul scriitor și ziarist din Iași. Profesorii universitari Alexan- dru și Teodor Naum, vrednicii și distinșii fii ai lui Anton Naum, ne-au onorat colecția cu scrisorile autorului neîn- trecut al poemului „Povestea Vulpei". Documente din ar- hiva familiei Naum mai așteaptă să intre în volumul al Vl-lea. — Distinsul protagonist al filologiei române, fostul meu profesor Sextil Pușcariu, a binevoit să încredințeze colecției autografele lui Ilar ion Pușcariu ș. a., iar maestrul nuvelei românești I. Al. Brătescu-Voinești, scrisorile adre- sate d-sale de cătră Titu Maiorescu. — Din vasta sa co- respondență cu personalități din țară și cu savanți străini, subtilul gânditor și estet Ion Petrovici a socotit oportun să ofere publicității, pentru moment, scrisorile arătate în grupa a Vl-a. — Cu un tineresc entusiasm, decanul fol- klorului românesc Artur Gorovei, ne vestia, la înce- putul anului 1934, într'o scrisoare, că a descoperit în Folticeni, la doamna Laetiția Verdeanu, fiica poetului yXTH 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE Theodor Șerbănescu, un foarte mare număr de scrisori de ale acestuia, dintre cari unele dela Cahul din 1876 sau din toiul; luptelor dela Plevna (1877) și, în fine, altele din anii următori. Ele alcătuesc grupa a VIL — O altă comoară de documente a fost găsită aici, în București, la distinsa noastră scriitoare Margareta Miller-Verghy: sunt scrisorile (din grupa a VIII) ale lui Barbu Delavrancea adresate Elenei Miller-Verghy, între anii 1881—1883. — Tuturor celor menționați în puținele rânduri de aici, ca și celora al căror nume ar fi fost cu putință să ne scape din memorie, istoria literaturii și culturii românești, care se va bizui pe prețioasele documente ce ne-au încredin- țat, trebue să le păstrze întreaga recunoștință. Cu acest rost se și încheagă rândurile de față. In deosebi aminte ni-i să mulțumim fraților Teodor și Alexandru Naum, lui C. Săteanu, doamnei Coralia Riria Xenopol, domnișoare- lor Adela și Lucreția Xenopol pentru predarea scrisorilor, profesorului Sextil Pușcariu, eminentului cunoscător al vieții și operei lui Creangă G. T. Kirileanu, amândurora pentru materialul inedit ce ni l-au pus la dispoziție, pre- cum și pentru unele indicațiuni necesare la adnotări; tot prin prietenul scump G. T. Kirileanu care ne-a adus auto- grafele lui Titu Maiorescu, trebue să adresăm omagii de recunoștință lui I. Al. Brătescu-Voinești. — Descoperito- rul de netrecătoare comori și atât de mare înțelegător și iubitor al lor Artur Gorovei ne-a ajutat și la celelalte vo- lume; astfel, deși a ținut să trecem cu tăcerea o reală con- tribuție la volumul al III-lea, fiind că nu este în obiceiul nostru a ne împodobi cu pene străine, și pentru a ne ști conștiința împăcată, vom comite indiscreția și mărturisi STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXIV că traducerea din limba franceză în limba românească a scrisorilor Mitei Kremnitz cătră Nicolae Gane se dato- rește lui Artur Gorovei. Tot lui îi aparțin în acest vo- lum numeroase note la scrisorile lui Theodor Șerbănescu; și traducerea românească a scrisorilor franceze dela Șer- bănescu s'a făcut de Artur Gorovei, căruia pentru atâta generositate îi poate fi recunoscător mai mult istoria noastră literară decât sunt în stare să exprime slabele noastre cuvinte. — Gândul nostru de mulțumire se în- dreaptă apoi cu toată sinceritatea cătră Doamna Laetiția Verdeanu pentru fericita idee de a fi păstrat însemnările părintelui ei, poetul Theodor Șerbănescu, și pentru bună- voința neprecupețită de a ni le fi dat, ca să fie încorpo- rate în această colecție, care chiar în primul volum cu- prinse și corespondența delicatului liric adresată lui la- cob 'C. Negruzzi. — Prin prietenul Nicolae Bagdasar am avut fericirea să luăm contact cu profesorul Ion Petrovici. Adânc înțelegător al valorii documentelor istorice și li- terare, Ion Petrovici ne cinstește colecția cu o parte din autografe, despre care a crezut că pot și ar fi necesar să fie date publicității. Cu o răbdare caracteristică numai oamenilor superiori, doamna Petrovici ne-a ajutat la cla- sarea materialului din arhiva ilustrului domniei sale soț.— înțeleptul dicton latinesc „finis coronat opus” își găsește cea mai potrivită aplicare la întâmplarea care a voit ca acest volum să se închee cu deosebit de interesantele documente sufletești ale lui Barbu Delavrancea, prinse în scrisorile cătră Elena Miller-Verghy. Meritul revine dom- nișoarele Margareta Miller-Verghy, Margareta Delavran- XXV 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE cea și Cela Delavrancea-Lahovary. Păstrându-le cu pie- tatea, cu care toți suntem datori să ne închinăm marilor noștri deschizători de drumuri și răspânditori de lumină în întunericul fenomenelor istorice, cunoscuta scriitoare Margareta Miller-Verghy și celebra pianistă Cela Dela- vrancea-Lahovary ca și domnișoara Margareta Delavran- ce ne-a dat întregul concurs pentru ca scrisorile să apară în public așa cum merită numele unui Barbu Dela- vrancea. Privind acest roiu de albine și ascultându-le armo- niosul zumzet și văzând cum zi de zi și ani după ani s’au adunat adevărați stupi cu faguri de miere, din cari se vor hrăni generațiile viitoare, sentimentele noastre de gratitudine se îndreaptă pretutindeni, fără nici-o toc- meală sau gând ascuns, că mărturisindu-le în public, mul- tiplele aporturi ar scade câtuși de puțin din meritul ce- lui ce a putut și a avut această cinste să atragă atâtea nume și contribuții. Dimpotrivă: cu cât vor fi mai mulți, cari ne vor ajuta fie direct, fie indirect, cu atât colecția va deveni mai folositoare, prezintarea mai desăvârșită — și atunci ținta va fi mai sigur ajunsă. Cu inovația din voi. al IV-lea de a reproduce unele scrisori și în facsimil, s’a continuat și în acest volum, avându-se mai cu seamă în vedere faptul întristător că nu mai încetează preocuparea detractorilor lui Maiorescu de a-i reduce din adevăratele sale merite. Astfel, s’au gă- sit oameni, cari au lansat ideea că scrisoarea lui T i t u STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXVI Maiorescu adresată lui Eminescu la Ober-Doblings, după însănătoșirea poetului și înainte de plecarea sa în Italia, ar fi apocrifă. De aceea credem că și d-1 L AI. Rădulescu-Pogoneanu, care și-a luat însărcinarea să pu- blice „însemnările zilnice” ale lui Titu Maiorescu, nu va ezita să dea și facsimilate unele pagini, pentru ca astfel odată pentru totdeauna să se spulbere neadevărurile, cari tind să întunece figura impunătoare și dominantă din pe- rioada literară și culturală a secolului trecut. Dacă istorismul și criticismul n’au ce Căuta în ate- lierul artistului, în momentele sale de creație, cu tendința de a-1 dăscăli, atunci și creatorul ar trebui să se abțină dela dorința-de a pătrunde în domenii cari nu-i aparțin și unde riscă de cele mai multe ori să se coboare la dile- tantism și să-și umbrească, printr'o activitate inutilă, poate chiar păgubitoare prin aberații, opera sa pozitivă. In legătură cu numele poetului și romancierului Tudor Arghezi și cu rândurile cari urmează, s’a facsimilat scri- soarea lui Titu Maiorescu3 adresată surorii sale la 6/18 Decemvrie 1883. E un semn bun al vremurilor că popoarele, păstrând recunoștință creatorilor frumuseții, se închină mai ales, pios, înaintea cui le-a pregătit sufletul. Conștiința româ- nească trăește astăzi subt imperiul cugetării și simțirii lui Eminescu. Trezită la o viață nouă, cu chemarea păturii ță- rănești să înlocuiască o clasă anemiată și blazată și să 2 St- D- L. IV, p. 186—8. 3 In acest voi. p. 14—17. XXVII 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE provoace o reîntinerire, într'un stat nou, visat de bătrânii cronicari, prorocit de generațiile dela 48 și 70, această con- știință caută opera lui Eminescu și i-o studiază simțindu-i pretutindeni actualitatea. Ajungerea târzie la dorința de ;a cunoaște integri- tatea operei sale poetice și politice nu se datorește ne- păsării, cum adesea s'a spus de către unii cătrăniți sau pesimiști, ci numai drumului lung, pe care cultura gene- rală a trebuit să-l parcurgă, într’un timp, relativ scurt, până la Eminescu. Dacă testamentul său literar a fost în- țeles, pe când poetul trăia încă, deși numai într'un cerc restrâns, pentru ca apoi să triumfe cuceritor din hotar în hotar și să ilustreze literatura noastră în antologiile ce- lor mai culte popoare ale lumii,* testamentul politic-social în schimb nu se putea deschide înainte ca poporul româ- nesc să fi intrat în cadrele biologiei sale istorice. Totuși, dela moartea lui Eminescu, în cursul deceniilor, conducă- torii politicei noastre, fie că urmând politica instinctului național, s’au văzut siliți să admită înfăptuirea tuturor acelor reforme sociale pe care geniul lui Eminescu le pre- coniza ca necesități inexorabile: împărțirea latifundiilor, ridicarea clasei țărănești, isgonirea străinismului disolvant de nații și îndeosebi a veneticilor mascați în cosmopoliți umanitariști, liberi cugetători... Din cauza temperamentului său calm, românismul n’a înaintat nici odată forțat spre formele culturii, ci s'a adaptat în mod lent, evolutiv. Fără să-și piarză STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXVIII echilibrul, cu sdruncinări pornite din extrema dreaptă sau exagerată stângă, a făcut totuși progrese uimitoare. Mai trăesc doar bătrâni cari au cunoscut și simțit jugul tur- cesc, cari au călătorit cu diligența; și cum în viața unui individ câteva decenii înseamnă puțin, sub raportul înoi- rilor, ce ar putea să însemneze ele în viața unui popor? Și totuși privind îndărăt, abia de mai recunoști fața și su- prafața țării. S'a brăzdat adânc și'n lung și'n lat și s’a făcut un progres, pentru care altor neamuri le-au fost ne- cesare secole întregi. Prorocirile lui Eminescu s’au îndeplinit, una după alta, fără forțarea evoluției firești. In locul salturilor producătoare de goluri a intervenit un ritm mai vioiu, impus uneori și de împrejurările externe. Totuși prăpas- tia între o culme și alta a fost umplută la noi de timp prin legea firească a nivelărilor, nu prin trupuri omenești... Greu ne-a fost numai să ne durăm căminul comun, în gos- podăria întregului nostru pământ. Rânduiala în casă, dis- trugerea paraziților, îndepărtarea elementelor străine de gândul, inima și sufletul nostru, nu va întârzia nici ea. Ne trebue voință, muncă, lumină și aer. Atunci, unele care sunt deprinse să trăească numai în întuneric și să scormonească în murdărie, ne vor părăsi de bună voe sau fără să fie nevoe de prea mari eforturi din partea noastră. Opera lui Eminescu a depășit, în mare parte, posibi- litățile de înțelegere ale timpului și contemporanilor săi. Numai „Junimea” creatoare de epocă și-a da seama chiar dela cele dintâiu începuturi ale poetului de puternicul său talent și în toate împrejurările din viață l-a încon- XXIX 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE jurat cu un adevărat cult. Pentru direcția nouă, Emi- nescu și prietenul său Creangă însemnau cele două mari figuri de ilustrare a poesiei și prozei. Cultul „Ju- nimii” pentru acești titani ai literaturii a fost transmis generației noastre, care caută să-l treacă urmașilor cald, mărit, luminat. Conștiința generală este astăzi cuprinsă de dorința de a cunoaște viața și opera, atât de vastă, atât de com- plexă a lui Eminescu, îndeosebi. Dovadă, ediții după ediții, studii de o diversitate și bogăție, cum în deobște li se închină geniilor. Fenomenul eminescian preocupă istoria literaturii semnificativ de mult și intens, și fără îndoială că acolo unde se muncește mult, rămâne și de măturat cam tot pe atât. Această meticuloasă și continuă și colectivă străduință va izbuti în cele din urmă să re- construiască reala icoană a vieții, care este, credem, ne- cesară pentru pătrunderea și înțelegerea operei poetului. De aceea, nu cu oarecare ezitare îndrăznești să înlături unele contribuții, aparent inutile. Ceea ce puterea crea- toare a geniului a durat în clipe de scânteere, pune în miș- care istoria timp de decenii sau chiar secole. Și dacă ri- dicarea unei statui materiale necesită numai generositate, pentru înălțarea celuilalt monument, pentru publicarea operei integrale și corecte, a fost necesară așteptarea mo- mentului de maturitate științifică. Desvelirea monumentului dela Constanța, în fața majestății sublime a mării, a fost nou prilej să se scrie și vorbească mult despre Eminescu. Volum omagial, revistele, ziarele politice, fără deosebire de coloare și STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXX program, într'un. acord general și cu robust optimism ș'au unit și au alcătuit simfonia iubirii noastre pentru poet și operă. Pretutindeni au răsunat ecourile mândriei naționale întru glorificarea noului Mesia, al Româ- nismului. Dar și o disonanță, regretabil, nu dintre cele artis- tice, conștiente sau voite, ci dintr'o uimitoare ignoranță și cunoscută cacofonie: T. Arghezi. Cu grandiloquență, dela înălțimi imaginare, d-1 T. Arghezi abia de-și ținea răsuflarea la radio, amenințând să care cu fărașul la coșul de gunoiu pe toți culturalii și istoriografii, cari au îndrăznit să se apropie de opera lui Eminescu, firește cu alte cunoștinți decât ale d-sale. Căci, fără să-și dea seama, ori de câte ori nu ținea so- coteală de cercetările acelor minusculi, spunea câte un neadevăr, mesteca un ghiveci de anacronisme, coborând prestigiul chiar al lui Eminescu, a cărui grijă părea s'o fi monopolizat. Adevărata și sincera adorație însă — și sin- gura vrednică de poet, — credem că nu se poate baza de- cât numai pe o adâncă înțelegere a operei, care la rândul ei reclamă cunoașterea acelei vieți spirituale, de interde- pendență între om și creator. Anatemele d-lui Tudor Arghezi din fața aparatului difusor ne tentau la replică. Am ezitat însă, deoarece „verba volant”, și o bună parte dintre cetitori, cari se poate să nu fi fost și auditori, ne-ar fi putut bănui bunacredință. Dar iată că însuși d-1 T. Arghezi ne ajută să ad- ministrăm probele, reproducându-și o parte dintre acele XXXI 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE năstrușnice idei în „Adevărul Literar și Art.” din 26 Aug. 1934, sub titlul: „Poetul Eminescu”. Din articolul de două coloane vom cita pasagiile esen- țiale, fără truncheri, așa încât autorul să nu aibă a se plânge că i-am fi denaturat înțelesul, iar cetitorii să se poată orienta mai ușor în comentariile noastre: ...„Apar o sumedenie de periodice subvenționate în toate păr- țile țării, însuflețite de câte un năpârlit care, inapt pentru trecerea unei propoziții simple de mișcarea vieții sau a scrutării ei pe un caiet, își ia pe umerii lui dărăpănați cobilița culturii și în toate adu- nările glasurile cele mai grave vin din gura acestui negustor”.. ...„Așa era și în timpul vieții lui Eminescu. Cu el n’a stat nici- odată nimeni de vorbă despre cultură, rezervată câtorva belferi ig- nari, proști și veninoși”... „Edițiile poeziilor lui Eminescu respectă și greșelile de tipar ale corectorilor analfabeți, care au văzut și au dat bun de imprimat volumului de versuri originale, în absența poetului din țară. Toată lumea știe că autorul s’a opus la tipărirea în carte a versurilor lui apărute în Convorbiri și că disperat de tenacitatea cărturarilor, care țineau deocamdată locul culturalilor de mai târziu, el și-a scos pa- șaport și a fugit în străinătate, lăsându-i să se frece pe cap. Emi- nescu ar fi dorit să-și reducă ceea ce se numește la un scriitor opera lui, la câteva pagini, la acele pagini care intuiția artistului desinte- resat de sine spune că pot fi acceptate între concrețiunile definitive din vitrina cu cristale”... „Jos enciclopedia! Ne trebue un Eminescu corect”. Evident — vor zice unii dintre cetitorii mai puțin inițiați -— dacă e așa cum spune d-1 T. Arghezi, că belferi ignari, proști și veninoși, că analfabeți s’au ocupat de prima editare a poeziilor lui Eminescu, — atunci jos cu ei, huideo acelor cărturari și următorilor culturali, „jos enciclopedia!”. Și de vreme ce afirmația este scrisă și subscrisă de „al doilea Tudor al Țării STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXXII Românești’! — trebue să fie justă, că doar atât respect o fi având d-1 Arghezi pentru semnătura ce și-o pune. Să vedem. Cea dintâiu ediție a poeziilor lui Eminescu a apărut în editura Socec-Teclu, la mijlocul lunii Decemvrie stil vechiu (finele lunii stil nou), anul 1883. Alegerea poeziilor a fost făcută de Titu Maiorescu personal; tot Maiorescu i-a făcut corecturile și a dat bun de imprimat. G. Ibrăileanu arată că ziarul „Românulu" anunța apa- riția volumului „Joui 2 Dec. 1883 (Viața Românească 1927, pg. 92—93), iar C. Botez deduce în mod logic că de vreme ce ziarul tipărit și răspândit cu data de 22 Dec., „volumul datat 1884, s'a pus în vânzare'în librării încă dela 22 Dec. 1883” (C. Botez, M. Eminescu, Poezii, Cultura Națională, Pg- IV)'. Dovadă este scrisoarea lui Titu Maiorescu adresată surorii sale, Emilia Maiorescu, măritată Humpel; reprodu- cem această scrisoare care poartă data: „București, 6/18 Decemvrie 1883 „Dragă Emilie, „Despre Eminescu o notiță dela Doctorul Obresteiner, asisten- tul doctorului Leidesdorf. El are un „ușor acces de paralizie, cu „crampe, care deși n’a lăsat urme, înrăutățește și mai mult prog- nosa”. „Altminteri aceleași deliruri în conversație”. „In răstimpul acesta am trimis astăzi corectura ultimei coli „(nr. 20) tipografiei Socec-Teclu, care tipărește într’o admirabilă „ediție poeziile lui Eminescu, așa că peste vre-o zece zile apare vo- lumul pe care, natural, ți-l voiu trimite imediat, li mai scriu numai , „o scurtă prefață”. „Poeziile, așa cum sunt orânduite, sunt cele mai strălucite din „câte s’au scris vre-o dată în românește și unele chiar în alte limbi* „Unele absolut inedite, mai ales un frumos sonet despre Veneția și „o Glossă. „Deasemenea apar tradusei în românește și «Schițele din Mol- „dova» de Kotzebue. Cu trei zile în urmă am corectat și revăzut ul- tima coală. Ți le voi trimite poimâine”. „In ultimile trei săptămâni am corectat zilnic câte patru coli, XXXIII 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERI „două din Eminescu, două din Kotzebue, Pe lângă aceasta Cameră, „advocațură și Academie, Un adevărat călăreț de circ pe patru cai „deșelați”, „Na, la sfârșitul anului, pela 27 Decembrie stil vechiu, vin la „Iași pentru două zile”,* „Până atunci, rămâi cu bine, — Titu”. Scrisoarea redactată în limba germană, am reprodus-o în traducere românească. înainte de a deschide procesul dintre enciclopedismul „belferilor ignari, proști și veninoși” și diletantismul, fără atribut, al d-lui Tudor Arghezi, vom așeza la dosar încă vr'o câteva piese pentru ca, în lumina lor, cei cari ne ur- măresc să poată proceda la judecare cu toată liniștea ce-o comportă problema din punct de vedere științific. Din „însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, referitoare la Eminescu: „Marți, 28 Iunie 188 3, la șase ore dimineața, primesc o cartă dela Doamna Slavici, la care sade Eminescu, în care spune: „Eminescu a înnebunit, vă rog faceți ceva să mă scap de el, căci „e foarte rău”. Pe la sece Eminescu a venit la noi. Mai înainte fu- „sesem la doctorul Sutzu «maison de sânte», unde am închiriat pe „socoteala mea o adaie pentru Eminescu, 300 franci pe lună”... „Luni 15/27 Aug. 1883. Am fost la Sanat. Soutzo să văd „pe Eminescu. Deliriu necontenit. Nu m’a cunoscut. Trist aspect. Ve- „nise fratele său la mine — a profitat de ocazie ca să iee ceasor- „nicul de aur al sărmanului nebun. Și tată-său a venit la mine”. „Joi, 2 0 O c t./l Noembrie 188 3. Azi, la 9 dimineață „am fost la gară, unde plecau Eminescu cu Chibici și un păzitor la „Viena. Bietul om”. Confruntând afirmațiile d-lui T. Arghezi cu relatările documentelor autentice, se va constata: că Eminescu nu s'a opus la tipărirea în carte a poe- ziilor lui apărute în Convorbiri Literare, deoarece se îm- bolnăvise în Iunie 1883, cu mult înainte ca Titu Maiorescu să înceapă tipărirea volumului; că „analfabeți corectori” n'au fost; ci a fost numai St. D. L. V — *** STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXXIV un „analfabet corector” cu numele Titu Maiorescu, singu- rul care a orânduit materialul, a făcut corecturile și a dat bun de tipar; că spiritualicește Eminescu era absent nu numai din țară, ci și din lume; că afirmația „toată lumea știe” din articolul d-lui T. Arghezi trebue cetită „toată lumea nu știe”, ci „numai d. T. Arghezi .știe"; că „Eminescu disperat de tenacitatea cărturarilor și-a scos pașaport și a fugit în străinătate, lăsându-i să se frece pe cap” — este pură invenție și limbagiu arghezian, ati- tudini pe cari delicatețea lui Eminescu nu le-a avut nici odată în viață, cu atât mai puțin față de intimii săi prie- teni dela Convorbiri, și nu i se pot atribui arătându-1 mes- chin, grandoman, prost și veninos ! E un Eminescu văzut în „Țara de Kutty”, prin sticlele biconvexe sau biconcave ale d-lui Arghezi. A plecat Eminescu la Viena, însă nu și-a scos el pa- șaportul, ci alții i l-au îngrijit, și l-au însoțit până la sa- natorul Ober-Dobling, prietenul său, bucovineanul Al. Chibici-Revneanu și — un păzitor, iar când „ignarul, prostul, veninosul și analfabetul corector" Titu Maiorescu muncea la corecturi, câte 2 coli pe zi la Eminescu, 2 la Kotzebue, poetul era în delir, și pașaportul a fost în rea- litate bănuțul pentru Charon la trecerea râului Styx, de- oarece toată lumea știe (minus d-1 Arghezi), că din acel drum spre întunerec, Eminescu nu s'a mai înapoiat în plină lumină a lumii, în lumea cugetărilor și simțirilor să- nătoase !... Să mai analisăm și celelalte aruncături de fraze ale d-lui Arghezi? Doar una, două. De unde mai scoate d-1 Arghezi și elegiaca învinuire că „nimeni nici odată KXXV 1- E- TOROUȚIU: INTRODUCERE n'a stat cu Eminescu de vorbă despre editură, în timpul vieții sale”? Cum, d-1 T. Arghezi nici despre cele câteva sute de articole culturale ale lui Eminescu n'a auzit, și nu știe că un întreg partid politic, în desăvârșită înțele- gere cu ideile despre cultură, politică, civilizație ale lui Eminescu, i-a pus la dispoziție un cotidian — „Timpul”, — pe care l-a redactat vreme de aproape cinci ani? Și toată lumea românească a stat de vorbă atunci cu Eminescu despre cultură, și mai înainte la „Curierul de Iași”, deci nu „nimeni și niciodată”, trebue să știe — d-1 Tudor Ar- ghezi. In concluzie: cel dintâiu care ar avea de învățat dela „belferi ignari, proști și veninoși", ar fi savantul, cumin- tele și generosul domn T. Arghezi, și mai întâiu de toate iată ce l-am sfătui să învețe: să nu se dea în spectacol, sub- minându-se cu afirmații lipsite de cele mai elementare cunoștinți, chiar despre Eminescu. După 50 ani dela moartea poetului, fericitul exploa- tator al talentului eminescian ar fi trebuit să înmagazi- neze cel puțin atât din bagajul belferilor cât e necesar pentru adâncirea operei, iar dacă d-1 T. Arghezi nu ține nici la asta, pentru propriu-i prstigiu să se lase de ase- menea acrobații... Oricum, răutățile d-lui Arghezi, aruncate cu nejusti- ficată siguranță, după cum s’a văzut, nu vor umbri, de sigur, ceea ce cu atâta stăruitoare pasiune s’a făcut până acum și nici nu vor stăvili viitoare cercetări și comen- tarii pentru proectarea cât mai lumnioasă a figurii lui Eminescu. Aceasta cu atât mai mult, cu cât dezideratul final al d-lui T. Arghezi: „Ne trebue un Eminescu corect!”, impune. Poporul românesc n’a avut doar fericirea să-l STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXXVI vază pe Eminescu trăind, cu mintea lucidă până după 80 ani, cum spre pildă a fost Goethe, și orânduindu-și singur opera, s'o selecționeze și să dea flăcărilor ceea ce nu i-ar fi convenit să-l supraviețuiască. Din potrivă: după catas- trofala întunecare a poetului, mult hulitul belfer Maiorescu a salvat ca dintr'un năpraznic foc sau potop tot ce a ră- mas dela Eminescu și a predat Academiei Române 15 mii de foi, lăsând urmașilor sarcina și răspunderea ale- gerii aurului de nisip, grâului de impurități. Totuși d-1 Tudor Arghezi, în posa ce și-a luat-a, anunță noutăți peste noutăți, care din care mai sensațională. După ce l-a văzut, pe Eminescu scoțându-și pașaport și plecând în străinătate, în vreme ce junimiștii „se frecau pe cap” cu ediția poeziilor, în urmă d-1 T. Arghezi simulează a ști că „Eminescu ar fi dorit să-și reducă ceea ce se nu- mește la un scriitor opera lui, la câteva pagini” — adecă — am completa noi — la măsura adecvată pauperismului de cunoștinți ale d-lui T. Arghezi despre Eminescu. Dacă realizările unei imaginații bolnave sau ale unui scabros realism găsesc totuși explicații în critica literară, fantasmagorii cu pretenții de informații istorice, cum sunt cele ale d-lui T. Arghezi, trebue reprobate cu atât mai energic, pe cât ele se lansează cu verbul balonat și înșe- lător al unui adevărat jongler, care mascându-și cunoștin- țile de fond, fură atențiunea cetitorilor cu forma axioma- tică, umflată, aparent concludentă. Și când publicarea lor se face sub semnătura și cu garanția unui Tudor Arghezi — oricum un nume, integral sau parțial bun în paginile de creație, nu e timpul nici rostul nostru să precizăm — XXXVII r. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE atunci perspectiva confusiilor și a haosului în istoria lite- raturii devine nesfârșită. După ce că în viața d-sale, d-1 Tudor Arghezi n’a fă- cut nimic pentru Eminescu, — nu-i reproșăm — aplică bel- ferilor T. Maiorescu, A. D. Xenopol, I. Scurtu, G. Ibrăi- a leanu, G. Bogdan-Duică, Leca Morariu, D. Murărașu, G. Călinescu, C. Botez etc. epitetele de „ignari și proști și ve- ninoși și analfabeți”, — câtă aristocrație sufletească în ele- ganța lexicului arghezian pentru subiectul Eminescu ! —, și catadixește să poruncească tot altora: „Ne trebue un Eminescu corect 1” Fără șă precizeze ce nu este corect, ca să aducă un aport cât de neînsemnat —, fără să indice de unde să-1 iai pe acel Eminescu corect, deoarece după afirmația d-lui Arghezi textele din Convorbiri ar fi greșite, iar cele 15 mii foi dela Academie au fost răsfoite cu pietate numai de acei „belferi ignari, proști și veninoși”, d-1 Arghezi ordonă să i se facă la repezeală un Eminescu corect — „numai de câteva pagini” — așa știe d-1 T. Arghezi că ar fi dorit chiar Eminescu. Câte-va șute de pagini — opera corectă și integrală — iată care este sarcina și datoria generației noastre sau poate chiar abia a celei viitoare, pentru că nimeni nu știe — afară de d-1 Arghezi — care a fost în cele din urmă do- rința lui Eminescu. Și această problemă o vor resolva tot „belferii ignari, x proști și veninoși”, ai căror ochelari servesc pentru desci- frarea atât de anevoioasă a textelor eminesciene, nu pen- tru auto admirație. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXXVIII & ' Cu voia sau fără voia d-lui T. Arghezi, în 50 sau 100 de ani, știința acestor belferi care se conduce după prin- cipii bine stabilite, cu metodă și disciplină va isbuti să dea un Emnescu și corect și integral, integral da, pentru că din moment ce Eminescu a scris și publicat ceva, a fost dorința lui să fie așa, și știri despre altă ddrință a poetului n’avem. Iar cât privește ceeace știe d-1 Arghezi despre do- rința lui Eminescu, regretăm — dar nu-1 putem crede pe cuvânt, chiar dacă în afinitatea-i electivă ar invoca o con- vorbire cu spiritul lui Eminescu de pe cealaltă lume. Cerem dovezi scrise, așa sunt „belferii ignari, proști fi și veninoși”, așa procedează enciclopedismul în opoziție cu diletantismul. Și acum că ne găsim la sfârșitul acestor rectificări, dacă ar fi să se mai aplice cu exemplificare același sistem „ al fărașului, acum după ce am trecut prin afirmațiile d-lui Arghezi, arătându-le valoarea imuabilă, îl întrebăm chiar pe d-1 Arghezi, unde se cere imperios: fărașul ? Cum însă nu ne putem avânta cu fărașul la anume înălțimi și mărimi, fără riscul ca plebea să ne tragă de picioare în jos, ca simpli muritori ce suntem, îi vom re- aminti d-lui Tudor Arghezi, drept memento, cuvin- tele lui M i r o n C o s t i n, din „Cartea pentru descăle- catul de’ntâiu a Țărei Moldovei”: „Nu este șagă a scrie ocară vecinică unui neam; că scrisoarea este un lucru vecinie; când ocărești într'o zi pe cineva, este greu a răbda; dar în veci? Eu voiu da seama de ale mele câte scriu!”... XXXIX 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE In repetate rânduri, și în deosebi în polemica Maio- rescu-Gherea: „artă pentru artă” sau „artă cu tendință”, polemică terminată prin concludent-causticul răspuns al lui Caragiale „artă cu talent”, s'a reproșat lui Titu Maio- rescu atitudine dăscălitoare, în critica sa. E mai ușor a critica decât a crea, — i se spunea, iar el răspundea: ceea ce nu înseamnă că observații critice n’ar fi îndreptățite și juste. Față de toți autorii, fie pro- zatori, fie poeți, Maiorescu a avut aceeași conduită: de a le spune sincer impresia ce i-o lasă cetirea realizărilor lor. Eminescu, Nicu Gane, Creangă, lacob C. Negruzzi, Anton Naum, I. Al. Brătescu-Voinești, M. Sadoveanu, Constan- tin Gane ș. a., s'au văzut în fața unor îndemnuri din par- tea criticului de a modifica sau suprima ceva din lucrările - lor. Nu interesează, dacă acelor sugestii li se dă atributul de ,dăscălire, ci numai, dacă sfaturile judecătorului au fost urmate sau nu de creatori; iar dacă au întâmpinat opozi- ție, cum s'a comportat Titu Maiorescu. Numeroase texte ne stau mărturie că Maiorescu nu numai că n'a forțat mâna nimănui, ci, dimpotrivă, totdea- una s’a supus voinței autorilor. Când vom avea probe scrise că a procedat altfel, nu vom ezita să atragem aten- țiunea. Intâiu ne vom opri la Eminescu. Poetul trimite „Con- vorbirilor Literare" poesia „Strigoii”, ca să se publice în n-rul datat 1 Dec. 1876 (an. X ,pg. 339—343). Maiorescu răspunde lui Nicolae Gane, între altele, următoarele: „Foarte frumoasă și admirată de toți este poesia lui Emi- nescu „Strigoii”. II rog însă să facă neapărat o schimbare: STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XL La pag. 341, col. 2-a, a doua strofă de acolo vine versul „Și stânci în temelie clătindu-se vedem” 4. „Acest „vedem” este cu neputință și strică tot. Dacă în acea groasnică peșteră sau „dom” nu este numai magul și Arald, ci mai „vedem" și noi cetitorii cu țigara aprinsă, apoi unde mai rămâne groaza fantastică? — Fără această eroare însă poesia este puternică în efectul ei și are, ca toate lucrările lui Eminescu, nu știu ce suflare măreață 5”. In aceeași scrisoare T. Maiorescu face unele propu- neri și lui Nicolae Gane, care le acceptă și modifică tex- tul său. Eminescu însă nu admite nici un fel de schimbare. Având „Convorbirile Literare” în pagini de corectură, Maiorescu se supune poetului și-i publică „frumoasa poe- sie, cu suflare măreață”, așa cum a conceput-o poetul. Când la finea anului 1883, „ca un adevărat călăreț de circ pe patru cai deșelați”, între Academie, avocatură și Cameră, mai făcea câte două coaie corecturi zilnic, la prima ediție a lui Eminescu și la traducerea din Wilhelm v. Kotzebue, Titu Maiorescu deși aflase dela medicul Lei- desdorf că cel mai strălucit reprezintant al „Junimii" este în „delir”, tipărește în ediția îngrijită și corectată de dân- sul poesia „Strigoii", așa cum a creat-o Eminescu, fără nici o abatere dela voința poetului. 4 Se sgudue tot domul de pare-a fi de scânduri Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin boite, se chiamă, fulger’, gem Și cresc tumultoase în valuri, rânduri, rânduri- 5 Studii și Doc- Lit- III, p. 180- XLI L E. TOROUȚIU: INTRODUCERE In alte împrejurări, I. Creangă, N. Gane, L Al. Bră- tescu-Voinești ș. a. au urmat sfaturile lui Maiorescu. Ele veneau însă totdeauna într'o formă extrem de amabilă, binevoitoare, așa că verticalele cute de pe fruntea sa mar- cau mai curând severitatea autodisciplinăii decât pornirea dictatorială. Lucrările, cărora presimțea că va trebui să le acorde o deosebită atențiune, Maiorescu le cetea cu creo- nul în mână, făcând note marginale, favorabile sau defa- vorabile; ele privesc de cele mai multe ori forma defec- tuoasă sau incongruența fondului. Asupra unora din aceste cărți cu adnotațiuni critice făcute de Titu Maiorescu s'a ocupat autorul recentei lucrări filosofico-pedagogice „Psi- hologia Copilului”, Constantin Georgiade6. S'ar părea că darea la iveală a acestor observații ar fi fost o surpriză pentru neîntrecutul maestru al nuvelei românești. Lui Maiorescu nu-i lipsea curajul să și comu- nice imediat ce gândea și simțea autorilor pe cari îi pre- țuia. Așa se face că, în majoritatea lor, însemnările mar- ginale descoperite în cărți de C. Georgiade, pe care Titu Maiorescu le dăruise Bibliotecii Facultății de Litere, se găsesc și în scrisori adresate celor direct interesați. Și ma- rele nostru poet-prozator I. AI. Brătescu-Voinești și-a dat seama că nu i se știrbește câtuși de puțin din aureola ce de mult îi încunună fruntea, dacă va încredința publicării 6 In revista de sub direcțiunea d-lui M- Dragomirescu „Ritmul vremii' n-rul 3, an- l-iu, Aprilie 1925, pg- 67—73: „Adnotațiuni critice ale lui T- Maio- ițescu pe marginea unei cărți a D-lui Brătescu-Voinești” [In lumea dreptății] și idem, ibid.: n-rele 9—10, pg- 193—194- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XLII documentele cu învățăturile frumoase, demne de urmat, ale lui Maiorescu. Din scrisoarea criticului cătră nuvelist, dela 1903, cu asemenea adnotări critice, vom scoate în relief o mărturi- sire de credință, un principiu, de care Titu Maiorescu s’a călăuzit toată viața și în toată opera sa de valorificare cri- tică: „N'am trebuință să mă explic cu d-ta asupra acestor propuneri: eu ți le spun cum îmi vin; ca un îndemn pentru D-ta de a cumpăni din nou cuvintele și raporturile lor în înțelesul celui mai deplin efect literar; hotărîrea rămâne totdeauna la D-ta, și eu mă spun ei, nu D-ta mie7”. Acestea la 1903. Când la 1914 T. Maiorescu citește „Amintirile unui fost holeric” de Constantin Gane, comu- nică autorului, în scris, în afară de excelentele impresii ce i-a lăsat lectura cărții, și unele erori de concepție, stil sau de ortografie și iarăși nu uită să adaoge respicat și clar : „Dar te rog să știi, că eu nu primesc o ascultare oarbă. Eu sunt numai un cititor cinstit; D-ta, ca autor cinstit, ai da- toria să mă auzi, dar n'ai să mă asculți decât dacă obser- vările mele se potrivesc cu propriul D-tale simțimânt, deș- teptat, dar nu impus de mine" 8. Pentru ca un om să repete, după ani și ani, ace- leași concepții și aproape în aceeaș formă, nu mai e nevoe, credem, de demonstrat cât de adânc înrădă- cinat a fost simțul său de respect pentru creator și operă și cu câtă rezervă își exprima observațiile critice. 7 In acest volum, pg-< 259. 8 In acest volum, pg» 39—40- XLIII 1.-E. TOROUȚIU: INTRODUCERE ---------------------—I atunci când avea convingerea că se găsește în fața unui autentic talent. Viața și opera lui Titu Maiorescu se resumă în chin- tesența filosofiei kantiene, care tindea „să arăte ce trebue să știe teoretic, să vree practic și să simtă estetic în ge- neral fiecare om și oricând" 9. Cu toate procesele ce i se înscenau, cu toate greutățile materiale, criticul mărturi- sește surorii sale, că este „voios și bine dispus, ca tot- deauna" 10. Chiar dacă urgia adversarilor politici ar fi să-î arunce, într'o bună zi, în temnițele Văcăreștilor “, el se gândește la lucrări spirituale, ideale, vrea să întemeeze și în București un fel de „Junime" nouă „atâta timp cât mai arde candela” 12. Și tot din mijlocul preocupărilor sale de aici își exprimă bucuria, într'o scrisoare cătră Anton Naum, când aude „despre o frumoasă nuvelă a D-lui Creangă, a cărui scrieri în genere sunt o adevărată îmbo- gățire a literaturei noastre" și se roagă apoi să nu fie dat uitării, să fie ținut în curent cu întreaga viață culturală, care se desvoltă în Iași13. După ce i se trimite scrierea lui Creangă „Moș Nichifor Coțcariul", „care a făcut cel mai mare haz la toți câți au cetit-o pe aici, și sunt mulți, căci începe a înmuguri și în București un vlăstar al Juni- mei", termină răspunsul cătră Naum cu aceeaș implorare: „nu mă oropsiți" 14. Mulți ani în șir „Convorbirile Literare” aduceau, la începutul lor, traduceri de-aie lui Maiorescu din Afo- rismele lui Schopenhauer. Reproșul lui Al. Odobescu 9 l. E- Torouțiu, Immanuel Kant, Buc- 1925, pg- 7- — io In acest rol- pg. 12. — 11 Ibid- pg- 12- 12 ibid- 13 Ibid- pg- 26. 14 Ibid. pg- 27- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XLIV cu privire la redarea stângace în limba românească a cu- getărilor filosofului german l-a silit pe critic să-și re- vadă lucrarea după un timp oarecare și să o prezinte într'o nouă formă mai potrivită cu spiritul limbii roihâ- nești: „Eu și uitasem de acest păcat al tinerețelor, dar vorba D-tale tot a căzut în pământ roditor, fiindcă eu am un mare respect pentru publicitate și idea, că eșise vre- undeva și cândva o scriere fie cât de neînsemnată din pana mea, fără ca să-i fi dat toată îngrijirea de care sunt capabil în marginile capacității mele, îmi era nesu- ferită” 15. In marasmul celor mai contradictorii doctrine econo- mice cari au redus viața spirituală la rânjetul unui sche- let și vor să-i comprime elasticitatea, fluctuația și amploa- rea la atât cât e în stare să vrea o ficțiune, afirmația lui Maiorescu, îndrăgostitul de literatură, pasionatul pentru frumos, — care era în acelaș timp și avocat —, că: „nu- velele lui I. Al. Brătescu-Voinești sunt mai importante pentru viitorul Țării, decât crâmpeele de legi ale lui Stă- tescu, care este inteligent, dar nu simte armonia sferelor, nici în cer, nici pe pământ", vihe parcă din altă lume, pre- ocupată și de alte griji decât cele ale materialismului pri- mitivilor. Urmărind istoria și scrutându-i izvoarele, vei întâlni adesea lamentările oamenilor mărunți în jurul singurei chimere, sub care s'au prăbușit generații slabe: banul. Numai spiritele superioare nu s’au înspăimântat de fantome și n’au îngenunchiat în fața utopiilor. Căci, 15 in acest voi- pg- 36- XLV 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERII ce altceva poate fi mijlocul de schimb între muncă și rea- lisările ei materiale sau spirituale decât cea mai auten- tică ficțiune, fără nici o valoare intrinsecă, atunci când îm- prejurările depășesc sfera convențiunilor ? Dintr'această realistă concepție se înalță idealismul măreț al conducă- torilor de popoare. Singura valoare din toată lumea și în toate timpurile este munca. Numai ea nu și-a pierdut nici odată prețul și cine-i pune piedici sau n'o promovează cu toate mijloacele, nu distruge numai ficțiunea, ci sfârșește prin a se nimici pe sine însuși. Prin anii 1870—71 bătrânul Dimitrie Xenopol avea posibilitatea să trimită, cu diligența, sume de galbeni, în străinătate, fiului său, pentru a se întreține acolo și pentru a urma studiile universitare. Astăzi, după trei sferturi de secol și sângerarea întregii lumi pentru o libertate atât de scump plătită, omul se vede din nou închis dincolo de zăbrelele unui regim de egalitate mai redus decât cel al animalelor. Grupuri, grupuri de oligarhi, sub cele mai in- genioase embleme, iau în stăpânire turmele și din restimp în restimp își transmit, prin rotație, cheile închisorilor. Wem Gott will rechte Gunst erweisen, Den schickt er in die weite Welt, Dem will er seine Wunder weisen In Berg und Wald und Strom und Feld1#. !• Pe cine Domnul îl iubește Și cui îi dă cerescul har, Acela mari minuni privește Pe drum de țări făr’ de hotar. Trad. de Al- Brateși, în Floarea Soarelui 1927 pg* 199* MUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XLVI Dacă un Gorky sau Panaît Istrati al nostru n’ar fi avut parte de „cerescul har” de a cutreera lumea, după cântecul liricului Eichendorfî, în „Viața unui Pierde-Vară", ar fi ajuns ei oare creatori și încă de circulație univer- sală ? Scriitori români, cari să evadeze din țară, să-și reîmprospăteze materialul, prin cunoașterea și a altei lumi decât a celeia unde s'au născut și au crescut, sunt atât de rari, cât de repetate apar subiectele și structurile tehnice în operele lor. In schimb întregului aparat poli- ticianist îi stau deschise toate ușile vămilor, pentrucă el, deținătorul puterii în stat, este și împărțitor al dreptății și echității sociale; charlriștii uzurpatori ai celor mai ele- mentare libertăți cetățenești cari nu sunt în stare, acasă la ei, să-și conducă propria lor gospodărie, strâng în ca- rapace de formule doctrinare clocotul de viață al popoa- relor și târăsc colectivitatea spre haotica economie diri- jată în birouri și pe hârtie. Aceste aspecte însă nu mai în- seamnă oglindirea unei vieți reale, de evoluție naturală și sănătos progres, ci halucinații suspecte, și până să vină desmeticirea, se risipesc în vânt și desnădejde infinite va- lori de muncă, însetate de idealism și sacrificiu. Intr’o țară în care totul ce a fost, a putrezit, și ce trebuia să se facă, încă nici nu s’a început, moare lumea de inerție, fiindcă de undeva dintr’un birou lustruit și imaginară constantă se dirijează — după rețetă importată — econo- mia națională. Pentru ca istoria să se repete și dintr'o nouă vijelie să se auză iarăși vaetul: „Ne-au surprins evenimen- tele nepregătiți".. încercările de silită adaptare în tipare străine de XLVII 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE specificul etnic sunt dovezile cele mai sigure ale primi- tivismului superficial, care stărue mai îndelung : în al- cătuiri omenești fără un pronunțat caracter propriu, în mase cosmopolite sau în state tinere, cu civilisație fragedă, copleșită de puterea dominantă a suprasta- tului de șarlatani cârmuit de o milenară spiritualitate spe- culativă. întâmplarea că Maiorescu își făcuse aproape toate studiile în Austria și Germania, ca și alți junimiști, cari înapoiați în țară au început să se ocupe și de litera- tură și filosofia germană, cel puțin atât cât de cea franceză, i-a făcut pe adversari să se creadă îndrep- tățiți a reproșa curentului junimist, atât din literatură cât și politică, tendință cosmopolită. De fapt cele două ci- vilizații, latină și anglosaxonă, cu tradiție de secole au ținut totdeauna să atragă în sfera lor de influență po- poarele tinere. Autorul direcției noi însă ar fi putut opune cârtitorilor matura cugetare politică, intransigent naționa- listă, a lui Eminescu sau să dovedească netemeinicia în- vinuirii prin opera lui Creangă. Câtva timp, după ce se tot reeditase „vechiul clișeu usat și falș al pretinsului cos- mopolitism" 17, Titu Maiorescu se ridică în ședința Came- rei dela 3 Dec. 1894 și sintetizează principiile călăuzitoare în curentul junimist. In fond ele sunt aceleași cari au în- suflețit marile curente ale trecutului și vor rămâne în ființă cât timp instinctul de conservare va stăpâni omenirea. 17 Titu Maiorescu, Discursuri Parlamentare, voi- IV, pg. 647, Socec, Bucu- rești 1904- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XLVIII Contrastele și diferențierele sunt numai aparente și nu in- fluențează finalitatea. Evoluția și progresul au nevoe de puterea creatoare a ciocnirilor. Doarme somn de veci scânteie în fiecare fărâmă de cremene, care nu e lovită de un corp asemănător de tare. Dacă în politică Junimis- mul s'a ciocnit cu liberalismul Roșiilor și aceștia au do- minat viața publică până la războiul mondial, în litera- tură, .spre deosebire de celelalte perioade, el s’a impus prin avengura celor două genii de însemnătate și națio- nală și universală: Eminescu și Creangă. In vreme ce Să- mănătorismul prezintă numai un conglomerat de talente, dispune însă de o figură neîntâlnită până acum în evoluția noastră, N. lorga, istoricul care prin uriașa-i putere de evocare a trecutului a fascinat un popor, l-a deșteptat pen- tru clipa cea mare și în pofida tuturor opreliștilor conven- ționale pregătind contopirea sufletească mai dinainte de a fi desființate hotarele materiale prin efortul colectiv, Titu Maiorescu are posibilitatea să-și ilustreze întreaga-i ideologie prin cei doi mari realizatori, în aceeaș linie a ascendentei vitalități. Și astfel se evidențiază dela sine continuitata firească între diferitele perioade. Deosebirile sunt numai în formă și în temperamentele animatorilor. Ideile fundamentale au fost aceleași ale cronicarilor bă- trâni, ale lui Kogălniceanu din „Dacia literară” și perpe- tuându-se prin cumpănita perioadă'a Junimii, au ajuns să se impună prin Sămănătorism, vijelios ca și furtuna ce se apropia, și în mod firdsc se vor duce mai. departe, mai târ- ziu, prin decenii și secole, uneori rostogolindu-se brutal XLIX I. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE peste orice piedici, altădată mișcându-se a lene ca un flu- viu scăpat într'o albie de șes. „Suntem convinși că numai prin cea mai rodnică muncă națio- nală” — precizează Maiorescu — „prin desvoltarea caracterului et- nic, în limbă, în literatură, în munca fisică, în costum, în istorie, în forma socială și în forma de stat trebue să meargă înainte țara aceasta” 18. Acest crez mărturisit cu claritatea și sobrietatea ca- racteristică atât seriosității fondului cât și omului dela care venea, cu deosebirea formei s’ar putea tot atât de drept atribui lui N. lorga, cel care urmând perioadei ma- ioresciene ,,a simțit armonia sferelor, atât în cer cât și pe pământ” și care la 1903 în articolul de rară frumusețe și etern adevăr „Cultura Națională", fără ca identitatea să îndreptățească evidențierea unei influențe, propovăduește acelaș adânc înțeles de continuă actualitate: „Când un popor își dă seamă că viața ce bate în milioane de inimi, ce luminează. în milioane de minți nu se aseamănă cu viața altor neamuri și că e vrednică să fie păstrată pentru desăvârșirea și armonia lumii, că ea cere forme particulare pentru a fi statornicită, recunoscută și admirată, când, după multe cercetări răbdătoare și puternice avânturi, aceste forme se află, și când individualitatea, neapărată, a fiecărui scriitor sau artist se desface din acest fond adânc și larg al. rasei sale, conștientă de însușirile ei, — atunci trăește cultura națională”. „Pe aceasta, oglinda firii întregului nostru popor, n’am avut-o încă pe deplin, și în întemeierea ei ar sta, pentru timpurile de as- tăzi, legitimarea existenței noastre, dreptul de a trăi deosebiți de State mai mari și de popoare mai puternice” 19. Cine-1 judecă pe Maiorescu numai pe baza celor 18 T- Maiorescu, Disc. Parlamentare, loc- cit- z 19 N- lorga, în ,,Sămănătorur'r 1 Iulie 1903. St. D. L. V____ **** STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V L trei volumașe de critică, și ele reeditate după blazatul ca- lapod al unui și mai blazat antreprenor, trebue să ajungă la conclusia că în jurul creatorului de epocă s'a născut o tradiție, care n'ar putea rezista unei confruntări cu rea- litatea. Integralul Maiorescu este însă: omul de toate zi- lele, în societatea „Junimea”, reprezintantul națiunii în corpurile legiuitoare, ministrul instrucțiunii și cultelor, și acesta va putea fi cunoscut numai din integritatea operei sale, din raportul său cu pretenii literari și politici, din corespondența sa cu aceștia și familia, pagini în care îl des- coperi pie om în ființa lui adevărată și planurile sale în toată sinceritatea. într'o vreme, când unii dintre ucenicii lui Isus Chris- tos îl credeau aproape ajuns împărat al ludeei, începură a-1 ispiti cam la ce ranguri și slujbe ar ajunge fiecare din- tr'înșii; atunci Fiul lui Dumnezeu i-a mustrat: „Au nu în- țelegeți că nu de această împărăție e vorba ?” Asemănarea între cuvintele pline de amărăciune ale Mântuitorului și cele care se desprind din scrisoarea mi- nistrului Maiorescu adresată unui intim prieten — Ștefan Vârgolici — o va vedea oricine nu vrea să rămână orbit de patimi: „Iți mărturisesc că direcția apucată de fundatorii Institutului Academic este cam neliniștitoare. Oare nu se apropie prea mult de interesele materiale și — cel puțin — nu se depărtează prea mult dela acea lucrare mai ideală, care este meritul „Junimei” și singurul titlu de onoare, care ni se cuvine nouă tinerilor, ce voim a contribui la regenerarea morală a României? D-ta știi, că din parte’mi sunt un mare inimic al fraselor celor mari; și dacă totuși vorbesc de neapărată trebuință a idealismului, este din convingerea înrădăci- LI 1'. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE nată, că altfel nu ne putem susține și nu merităm a ne susține în lupța pentru existență — luptă tot așa de energică în lumea morală, ca și în cea materială” 20. Și mai departe, în aceeași scrisoare, gânduri de cate- hism, cari ar trebui răspândite în manuale de școală, sau lipite peste rușinea manifestelor de politiciani materialiști preocupați numai de numărătoarea voturilor și arginți- lor: „Care e rațiunea, temelia existenței noastre? Jertfa ideală și nimic alta. Este vederat, că jertfa ideală nu poate să meargă până a nimici cu totul substratul material, fără care nu poate trăi nimic într'un stat. Dar est modus in re- bus. Jertfa totuși trebue să fie o jertfă și trebue să se simtă din viață, din toată activitatea cuiva că ceea ce aduce pe altarul patriei, este o emanație curată a sufletului său. A lucra numai pe bani, aceasta o știe" oricine. „A lucra degeaba, uneori chiar cu pierdere materială, este lucrul, care înalță inima și se simte în popor. Căci degeaba e nu- mai material, dar moral este mult. Și măsura mărimei fie- căruia din noi este suma de sacrificii ce a adus și ce este gata a mai aduce" 21. Titu Maiorescu a murit de mult. La 1 Iulie 1937 se vor împlini două decenii. In vreme ce dispariția vre-unui politician prilejuește comemorări de un an și trei zile, cinci ani și șapte săptămâni, necunoașterea lui Maiorescu așa cum a fost, cum a trăit și ce a făcut sau -voita răstălmăcire a vieții și operei sale de civi- lisare a unui popor, pretinde a fi scris istoria și în- cheiat capitolul Maiorescu. Dar însăși istoria va veni și 20 In acest voi- pg. 2. 21 Idem, ibid-, pg- 3- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LII va răzbuna nedreptatea și adevărul va țâșni în timp și spațiu cu atât mai mare putere, cu cât mai multă grije pătimașe se va fi folosit la comprimarea unui izvor, care trebue să fie scos la suprafață de legile naturii. Rectifi- cări asemănătoare s’au impus și în privința altor figuri mari din viața poporului român. A. D. Xenopol este un exemplu eloquent. Adevărata știință n’a ezitat să îndrepte erorile, din moment ce s’a văzut în fața unor noi dovezi de orientare, și desigur că timpul nu este prea îndepărtat, când documentele care se îngrămădesc în jurul persona- lității lui Titu Maiorescu vor reclama o revizuire și im- pune retușările unor umbre, ștergerea unor nedreptăți și arătarea atâtor luminișuri din viața și opera marelui nostru înaintaș. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât încă multe mărturii vor veni și de aci înainte, ca să chezășuească pentru comandamentul istoriei. In bogata arhivă a lui Dimitrie OnciuL din care o parte mi-a pus-o la dispoziție doctorul George Jeleriu din Cernăuți, cu toată înțelegerea pentru rostul și valoarea Studiilor și Documentelor Literare a acestui eminent pu- blicist și inimos luptător în cea mai frumoasă accepțiune a noțiunii de gazetar — atât de necesar în înstrăinata Bu- covină —, se găsesc numeroase scrisori ale de curând dis- părutului Ion Bianu. La întrebarea, dacă autografele sale se pot sau nu ti- pări în colecția amintită, I. Bianu a răspuns fără nici o șovăire : „Din moment ce se găsesc în posesiunea d-tale, n'am mijlocul și nu știu dacă aș fi în drept să te opresc”... LUI 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE „Am înțeles”. — „Doar dacă întâlnești vre-o informație, care ar putea servi istoria... In definitiv, pentru ce te-ai grăbi? Crezi oare că vei trebui să aștepți prea mult? Nu mă vezi?” Era în toamna anului 1933. Nu-mi închipuiam că scrisorile lui Bianu atât de cu- rând vor câștiga libertatea să vază lumina zile, fără să mai poată suporta pe cel care le-a conceput. Ion Bianu a scris numai atunci, când a avut ceva de spus. Fiecare piesă este un document, după cum toată viața sa n'a fost decât o continuă preocupare de a se do- cumenta pe sine și documenta pe alții. Rândurile cari urmează trebue reținute cu grijă și pre- țuire pentru informațiile ce cuprind: Biblioteca Academiei Române [București] luni 2 Iulie 1917 Frate Onciule, Vei fi aflat că eri dimineață a încetat din vieață Titu Maiorescu. Rămășițele pământești au fost duse eri spre seară la cimitirul Bellu, unde astăzi la ora 4 P- m. se va face serviciul înmormântării. Vom fi față toți membri[i] aflători în oraș; deci și tu. Dacă ai putea rosti în numele Academiei [Române] câteva cu- vinte alese și potrivite de despărțire pe veci — foarte bine ar fi. Despre cuvântări solemne în aceste împrejurări cred că nu poate fi nici vorbă. Se vor face acestea mai târziu în alte împrejurări. Al tău coleg devotat I. BIANU Mergând pe aceste urme ale trecutului, nu vom întâr- zia să subliniem data încetării din viață a lui Titu Maio- rescu: Duminică dimineață, 1 Iulie 1917. Dispariția acestui mare îndrumător al cugetării și faptei românești spre formele civilizației moderne a STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LIV lăsat avântul tineretului fără un cârmuitor ponderat, obiec- tiv, lipsit de îndrăsneață și primejdioasă patimă, înșelă- torul progres a dus apoi la o rebarbarizare în disciplina criticei de valorificare și consacrare sau de înlăturare de- finitivă din câmpul literilor a pseudo-talentelor. Odată cu începutul declinului maiorescian alții s’au ridicat și s'au proclamat capi de școli și curente, lansând ideologii noi, uneori calculat abstruse pentru a da impre- sia profundității. Ploae de poeți epigoni sau poetaștri ver- sificatori, copii nevrâstnici alcătuind „romane”, unde viața autentică este înlocuită cu etalarea aberațiilor sexuale, teză devenită și ea banală, fiind abordată de talentele con- sacrate ca și de cei mai timizi începători; editori lipsiți de orice scrupul cari impun chiar scriitorilor de talent por- nografia până la paroxism. N’a mai rămas nimic de ex- plorat. Toate subsolurile au fost microscopic examinate, descrise în cele mai neînsemnate amănunte și înfățișate sub eticheta foarte ademinitoare a esteticei. De pe urma expunerii unor asemenea mărfuri, societatea omenească intoxicată, ca și suferinzii bețiilor reci, cere un dosaj de stupefiante din ce în ce mai puternic și devine din ce în ce mai blasată. Ce-ar fi putut face Titu Maiorescu într’o atmosferă atât de viciată prin acapararea și a întreprinderilor edi- toriale de către aceiași parazitari amatori de sensații și avizi numai de câștiguri materiale ? Desigur că atât de puțin, încât glasul său ar fi sunat în pustiu, de nu cumva s’ar fi strigat și bătrânețelor sale: „La groapa comună și cu acest Macabeu !...” De aceea, a trecut la timp hotarul lumii materiale, aci, în teritoriul ocupat LV I. E. TOROUȚIU: INTRODUCEM de armatele vrășmașe. De ce a rămas în București și n'a plecat și el în Moldova? Cui prodest ? s’o fi întrebat fără trei ani octogenarul om de stat, cu aceeaș logică, cu care toată viața a izbutit să pareze și să respingă hotărît și con- vingător pentru judecata de mai târziu înverșunatele atacuri. Un balast mai mult pe capul autorităților, o pie- dică pentru lumea sănătoasă, care avea nevoe de căi des- chise pentru mișcări repezi. „Cine nu e de folos, e vătă- mător” — ne veneau, ca un ecou, cuvintele lui Vlahuță, de dincolo de Moina, pe când , aci în capitala ocupată de inamic, lipsită de suveranitatea națională, Titu Maiorescu își făcea poate cel din urmă examen de conștiință, sim- țind că i se apropie sfârșitul. Și săvârșindu-se acest mare român sub stăpânire vre- melnic străină n'a fost, pentru aceasta, mai puțin român decât cei cari se prăbușiau dincolo, sub greutatea anilor sau de adâncirea rănilor. Cea din urmă lacrimă i-o fi fost stoarsă poate de amărăciunea că evenimentele nici măcar la patul morții n'au venit să-i desmintă o credință. Pen- tru că el nici odată nu și-a închipuit că destinul va fi atât de generos, încât să dea acestui popor ce merita de fapt, dar ce rafinamentul tuturor combinațiilor n'ar fi putut prevedea. Ba, ceva mai mult: Titu Maiorescu nici în des- compunerea artificialului mozaic de expresie geografică Austro-Ungaria nu credea. In anul 1906 răspundea fostu- lui său elev L Petrovici următoarele: ...Dar ce nu-mi pare nimerită este proorocirea despre distru- gerea Imperiului Austriac. Eu aud acest cântec de vr’o 50 de ani, și am de mult experiența, că cea mai zadarnică îndeletnicire este proo- rocirea istorică pe o scară mai întinsă. Deabia poți prevedea pe un LVII I. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE sunt nume parte noi, parte cunoscute din colecția de scri- sori apărute până acum. Afirmând că epuizăm în aceste pagini epistolele lui Maiorescu sau în legătură cu dânsul, n’am vrea să se in- terpreteze că de aci înainte n'ar mai exista material maio- rescian inedit și că viitorul nu ne-ar rezerva destule sur- prize. Dimpotrivă, Emanoil Bucuță a început să publice, în Revista Fundațiilor Regale23, un bogat număr de scrisori trimise lui T. Maiorescu de cătră Duiliu Zamfirescu. Aces- tora desigur trebue să le fi urmat răspunsurile lui Maio- rescu. Războiul a distrus multe urme istorice și se spune că și o mare parte din arhiva lui Duiliu Zamfirescu s’ar fi risipit pe timpul ocupației teutone. Nu este însă exclus ca această risipirie să însemne numai înstrăinare, nu chiar distrugere, și atunci se poate totuși nădăjdui ca ele să iasă cândva la lumină. Tocmai din această cauză capitolul Maio- rescu și al epocii sale cu toate figurile ei proeminente nu trebue, nu poate fi încheiat definitiv. Chiar în posesiunea noastră se mai găsesc scrisori de-ale conducătorului „Junimii", adresate surorii sale Emi- lia, măritată Humpel. Unele dintre ele se referă la viața lui Eminescu, după înapoierea dela sanatorul din Ober- Dobling, și se vor tipări, neapărat, în volumul al Vl-lea. Biografii poetului vor găsi poate și acolo informații noi, mai ales pentru perioada de „agonie” — cum numește G. Câlinescu viața lui Eminescu din vara anului 1883 până la moarte. 23 In n-rul 6 din 1 Iunie 1935, pg. 554—582; nr- 7, 1 Iulie, pg- 120-143; ar- 8, 1 Aug-, pg- 353—376, etc- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LVUI In epistolele sale din 1867 și 1874, avarul, în scris, P. Carp ne apare glumeț, bonom; așadar, cel puțin la înce- putul vieții sale publice altfel decum ne-am deprins să-l cunoaștem din prezintarea unor scriitori. Acelaș prieten al nostru și al Studiilor și Doc. Lit. G. T. Kirileanu care ne-a încredințat scrisorile lui I. Creangă, cele ale lui T. Maiorescu amintite mai sus pen- tru volumul al Vl-lea, adaogă pentru acest voi. și ineditele lui M. Eminescu, interesante prin cuprinsul lor, ca tot ce vine din partea poetului. Cea din 2/14 Iunie 1883 este — după cât știm — ultima scrisoare a lui Eminescu înainte de coborîrea întunerecului peste strălucitul său cap, de- oarece 14 zile mai târziu d-na Slavici trebuia să anunțe lui Maiorescu tragicul început. Nici forma frumoasă și caracteristic de îngrijită, nici cuprinsul acestei scrisori nu dau de bănuit marea și dureroasa taină, care nu mai târziu decât după 2 săptămâni avea să sdruncine pentru totdea- una echilibrul sufletesc al poetului. Nici cel mai dibaciu grafolog n’ar fi în stare să desprindă un câtuși de discret avertisment din grafia lui Eminescu, dinainte de izbucni- rea nebuniei. Unele erori cuprinse în scrisoarea Ă g 1 a i e i D r o - g 1 i cătră T. Maiorescu au fost de mult rectificate pe te- meiul afirmațiilor conștiinciosului profesor și om de știință L G. Sbiera2*. 24 'St- D- L. III, 118-117- I. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE Dintr'o exactă cunoaștere a materialului informativ și apoi și dintr'o inerentă intuiție accentuam chiar în pri- mele pagini ale acestei colecții covârșitoarea influență ce a avut-o lacob C. Negruzzi în desvoltarea socie- tății „Junimea”. Dacă Titu Maiorescu s’a menținut mai mult pe planul ridicat al valorificărilor estetice, I. C. Ne- gruzzi timp de 3 decenii, aproape fără întrerupere a fost regisorul acțiunii și paznicul credincios, pentru ca un în- ceput de program schițat numai vag la finea anului 1863 să trăiască, să se întărească prin adesiunea talentelor și să se primenească mereu, nu numai ținând pas cu spiritul timpului, ci uneori anticipând și proorocind mari întâm- plări istorice. Rolul său între ani 1863—1890 este atât de important, pe cât de mare se vede nedreptatea ce i se face în istoria literaturii și culturii noastre. Abia dacă i se acordă câteva fraze, și acelea mai mult bio-bibliografice. Trebue să se recunoască însă că fără continua sa veghiere, intuiție în descoperirea autenticelor valori și deosebitul său tact de a le atrage și reține în societate, fără de inima sa caldă, sinceră și spiritul lui pătrunzător, din care por- neau îndemnuri și adevărate lecții, ca de la o catedră de învățarea limbii românești, pentru Românii din Transil- vania și Bucovina, fără lacob C. Negruzzi întreaga miș- care ar fi fost lipsită de acea putere magnetică atractivă, care s’a dovedit existentă și absolut necesară în toate pre- facerile sociale. Și poate că fără dânsul polarizarea pulberii de aur inoxidabil și de fier greu, — glorioasă co- moară din generația trecută —, nu s’ar fi făcut și astăzi nici nu s’ar fi putut vorbi de o epocă a „Junimii", în lite- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LX ratură. Talente cum au fost Creangă, Eminescu, Slavici, au avut nevoe de sprijin material și moral, de îndemn să stărue în a da tot ce era în stare să dea puterea lor de imaginație, cugetare și simțire, cu atât mai mult cu cât mintea poetului genial avea să se întunece la vârsta de abia 34 ani. Astăzi când suntem cu toții la noi acasă și ne-am re- făcut marea familie despărțiă de furtunile trecutului, este necesar și firesc să ne descoperim deosebirile și greșelile. Voința de a le cunoaște și recunoaște dovedește cel mai bun semn al dorinței de îndreptare. Acest lucru însă nu se putea face atât timp cât unii sufereau sub stăpânirea străină, alții porniau spre înstrăinare atrași de viclenia au- striacă sau cele aproape 4 milioane de Români din Tran- silvania gemeau sub pintenii trufași. De aceea se va ob- serva adânca înțelepciune politică a Vechiului Regat față de Românii de peste hotare, până la războiul de desrobire. Programele tuturor partidelor urmăresc acelaș ideal, nu- mai căile și mijloacele diferă, pentru ca la urmă dreptatea imanentă să-și afirme puterea și impună voința, deasupra tuturor socotelilor. Iar dacă astăzi nici un creier sănătos n’ar fi în stare ca din diferențierele în educația cetățe- nească, concepții politice, vădite rătăciri temporare, să formuleze o învinuire pe seama cuiva, nu înseamnă că o constatare a lor n’ar fi justificată și chiar necesară. In sta- rea actuală a civilizației noastre se ciocnesc și vădesc in- fluențele celor 3 civilizații străine: în Basarabia și o parte din Moldova de sus slavismul, în Bucovina și slavismul și germanismul, în Vechiul Regat spiritul francez. Pro- cesul Transilvănenilor a fost mai greu și mai complicat. LXI 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE In aprigă luptă cu șovinismul celor fără substrat istoric, ei au încercat să creeze un puternic contrast prin lipsa de afinitate cu limba maghiară și și-au accentuat latinitatea în limbă și nume până la artificial. Deși clasa conducătoare și-a păstrat conștiința națio- nală mai nealterată decât în celelalte provincii românești de sub dominație străină, totuși deosebirea între limba vorbită și cea scrisă, cu vremea avea să sape o primej- dioasă prăpastie, cqre trebuia să ducă la despărțirea po- porului de conducătorii săi firești. împotriva acestei rătă- ciri se ridică lacob C. Negruzzi și o combate prin scrisori documentate ca cele adresate lui Ilarion Pușcariu După ce-au zăpăcit toate mințile dincolo de Carpați, „iilolojii" — cum le imită dicțiunea Maiorescu într'o scri- soare, — au descălecat în Vechiul Regat deadreptul la „Societatea Academică", „unde învățații din Transilvania au căutat să întemeeze pedantismul lor școlar, care a produs însă un efect ce trebue să jălim cu toții. Poeții noștri cei buni, d. ex.: Alecsandri, Bolintineanu s’au depărtat de ea cu dispreț. Invățați fără pedanterie ca Odobescu a luat în râs pe această societate; publicul întreg atât de entusiasmat la început, s’a depărtat de ea întâi cu răceală, apoi cu ironie, în sfârșit cu ne- păsare. Dacă în locul filologilor prea învățați ar fi lucrat Alecsandri, Bolintineanu, Odobescu, Maiorescu, etc. etc., am fi văzut rezultate bune. Poporul s’ar fi interesat, căci limba lui, poveștile, proverbele, cugetările lui, adică întreaga înțelepciune a străbunilor s’ar fi luat de bază pentru întemeerea zidirii, iar nu gânduri aprioristice a câ- torva învățați, care de mult se depărtase de popor în cabinetul lor de lucru și pentru o idee străină și deșănțată, disprețuiau rodurile vii ale pământului nostru”23. 25 in acest voi- pag- 153. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LXII Lecții de limbă românească se găsesc pretutindeni în scrisorile Regățenilor adresat Românilor înstrăinați, iar lacob C. Negruzzi își făcuse din acest obiceiu o înaltă da- torie. Ceeace însă trebue să se remarce, este căldura cu advărat frățească și bunăvoință oamenilor de aici. Nici odată nu cade un cuvânt greu, jignitor, ci după ce se dă cuvenita explicație a realităților greșite, se arată adevă- ratul făgaș pe care trebue lăsat să desfășoare în voe feno- menul linquistic. La început, gruparea junimistă a com- bătut prin publicitate „stilul jurnaliștilor români din Tran- silvania, Bucovina și Banat” 26; procedeul a fost însă pă- răsit, pentrucă această descoperire a defectelor în fața străinilor pe deoparte avea să producă o adâncă ofensă pentru cei vizați și pe de altă parte din critica fățișă nu se putea obține efectul dorit. De aceea s'a înlocuit metoda prin scrisori direct adresate celor interesați. Astfel erorile se evidențiază cu discreția impusă de împrejurări. Sistemul a fost folosit cu o conștiință și mai vie în perioada Sămă- nătorismului. Numeroase lucrări venite din partea Buco- vinenilor pentru „Neamul Românesc”, „Floarea Daruri- lor”, „Neamul Românesc Literar” treceau mai întâiu prin censura mult răbdătorului și înțelegătorului N. lorga, și abia după ce se curățau de impurități ajungeau în mâna culegătorului tipograf, așa încât, la apariție, autorul lu- crării constata singur, prin colaționarea textelor, stângă- ciile sau influențele străine în lexic și topică, mai ales. Adevărurile exprimate de lacob C. Negruzzi în 26 T- Maiorescu, Limba română în jurnalele din Austria) în Conv. Lib 1868 II 97 și urm- LXIII 1. E. TOROUȚIU: INTRODUCERI scrisoarea din 11/23 Aug. 1874 sunt valabile și astăzi și ele se pot spune acum fără înconjur : ...,,In ceea ce privește limba, iarăși văd că cei mai mulți din scriitorii Români™ Austriaci nu pot gândi românește : ei gândesc nemțește, apoi traducând în cap, scriu românește pe hârtie ceea ce face că poporul cu anevoie îi poate înțelege” 27. „Aș dori să nu sfârșesc fără a vă mai face un puternic apel de a vă întoarce fața spre noi Românii din Dacia Traiană. Este neapărat [nevoe] să mergeți pe urmele noastre în limbă și litera- tură. In afară de această nu văd decât nenorocire. Știu prea bine, că mulți, poate cei mai mulți au la D-Voastre o creștere clasică mai bine întemeiată decât la noi. Primesc că aveți chiar mai multă învă- țătură decât noi, dar cu toate acestea totuși numai noi de aice sun- tem în stare de a arăta adevărata cale. învățătura la D-Voastră este străină, este nemțească, pe când la noi bună, rea cum este, ea e na- țională. In aceasta vă suntem superiori. Ortografia noastră, chiar de nu e înaltă — gelehrt cum ar zice neamțul — dar e primită de milioane de oameni, așa simplă cum este. Limba noastră, nu e ca la D-voastre o limbă specială a școalei, e o limbă vie, vorbită la tribu- nal, în administrație, în adunare, în cafenea, în familie, în prăvălia neguțitorului, și scrisă în corespondența privată, în condica agricul- torului și în actele celui mai de rând funcționaraș din sat. La Brașov au început a pricepe că ziduri între Transilvania și noi nu Carpații, dar zidul Chinezesc, de nu se vor schimba și totuși nici acolo nu au încă destulă inimă să dea piept cu prejudițiele școalei. Trebue să o înțelegeți și D-Voastre și Bucovinenii. In curând avem să intrăm în legături mai strânse prin căile ferate ce vor străbate Carpații. Prin aceste vor căuta să pătrundă idei germanizatoare și vor pătrunde de siguri dacă nu vom întrebuința nouele căi spre unificarea noastră. In acest voL pag. 149- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LXIV Când vom vorbi aceeași limbă, când vom scrie deopotrivă și vom gândi toți în chip original, nu mă voi teme mai mult de germani- zare. Dar cu despărțirea grozavă la care am lucrat de treizeci de ani încoace, Românii se pierd. Odinioară eram toți deopotrivă, nu avem decât a compara scrierile vechi de dincoace și dincolo de Car- pați. Astăzi cel mai mare dușman al Românilor nu ar fi putut face atât rău poporului nostru, cât au făcut câțiva învățați. Limba noastră nu o pricepem” 2a. ...„Nu natura ci școala ne-a învățat să ne schimonosim frumoasa noastră limbă” 29. Nu credem că există Bucovinean sau Transilvănean mai înaintat în vârstă, care'să nu-și recunoască figura în magistrala caracterisare a lui lacob C. Negruzzi. Cel mai harnic dintre tinerii veniți de peste Carpați în țara liberă, care a beneficiat cel mai mult de învățătura limbei româ- nești în „Dacia Traiană” și cu cel mai vădit folos pentru literatură a fost loan Slavici. De aceea, într’un moment de elan sufletesc el a și formulat marele adevăr că „soarele tuturor Românilor la București răsare”, — cu alte cuvinte: leagănul civilizației românești cu toate particularitățile poporului trebue căutat în Vechiul Regat. In dorința de a atrage atențiunea asupra unor lucruri pline de interes din cuprinsul textelor și de a-1 conduce pe cetitor prin vastul material, arătându-i unde trebue să se oprească mai mult, ne-am vedea ispitiți să reproducem aici aproape în întregime scrisorile lui lacob C. Negruzzi. Dar nu vom stărui în acest sens, având convingerea că pasagiile citate vor avea darul să-1 ademenească ele înșile în interiorul cărții. înainte de a încheia reflecțiile noastre asupra în- 28 in acest voi- pg. 152- — 29 In acest voi- pg- 151- LXV I. E. TOROUȚIU: INTRODUCERE semnărilor lui lacob C. Negruzzi, am reține duioșia care se desprinde din rândurile sale adresate în 1913 lui An- ton Naum, cu prilejul morții junimistului Grigore Buiu- cliu30: „Eram prieteni din iarna 1864/65, când îi dam acasă la mine lecții de drept roman... sânt 47—49 ani de atunci! Câți au mai rămas din cei vechi ? Afară de noi doi și Gane, mai sânt Maiorescu, Th. Rosetti și Carp”. Și parcă un înalt destin a voit ca lacob C. Negruzzi, care a fost cel dintâiu membru în „Junimea” să fie și cel din urmă, supraviețuind pe toți, și abia după ce nu mai rămăsese nici unul să se gate și el pentru drumul fără de întoarcere... Răvașele dintre anii 1864 și 1870 din arhiva lui A. D. X e n o p o 1 sporesc numărul documentelor, cari și-au gă- sit loc în volumele precedente și vor contribui, într'o mă- sură oarecare, la cunoașterea vieții și operei istoricului- filosof român. & După „Moș Ghiță Kirileanu” iată-1 și pe al doilea ge- neros prieten, Artur Gorovei, aducându-ne un teanc de foi veștede, cu parfum reamintitor de un trecut relativ în- depărtat. Sunt epistolele lui Theodor Șerbănescu — dintre anii 1876—1901 — petale presate de teascul ani- lor, cari totuși au păstrat nervura și conturul caracteris- , tic al militarului mai îndrăgostit de poezie decât de ca- rieră, Liric delicat, uneori, când își coboară auzul la frea- mătul plin de armonie al poeziei poporale, ridicându-se ...care a lăsat prin testament Academiei Române 800.000 franci, deci după prețul banilor de astăzi cam 40 milioane lei — Cfr- pg- 142, în acest voi- St D. L. V — ***** Studii și documente literare v LXVI până la înălțimea lui Heine, pătrunzând în tainele simpli- tății și eternului frumos: Bate vântul, bate tare, Bate dela răsărit, Și-mi aduce dor de mare, Dor de lung călătorit... Cine mai știe că numeroase strofe ca versurile ci- tate aci au fost create de Theodor Șerbănescu ? Scrise în spirit vioiu, fraged și limpede, sub influența cântecului poporal, ele au devenit populare, în vreme ce numele auto- rului se pierde tot mai mult în necunoscut, pentru marea mulțime care-și exprimă propriile sentimente prin melo- dica stihuire a poetului. Și tocmai această uitare și intrare în anonimatul literaturii poporale ajunge să constitue cea mai puternică dovadă că Theodor Șerbănescu s'a statorni- cit cuceritor deasupra măsurătorii vremilor și talentelor efemere. Scrisorile lui Șerbănescu adresate soției și unor rude ale sale dovedesc neastâmpărul acelui „dor de mare, dor de lung călătorit”. Ele sunt din diferite localități — Cahul, Plevna, Tulcea, Brăila, Galați, Viena, Buzău, București ș. a. — unde îl mânau interesele de serviciu sau frămân- tările unei vecinice căutări. Din paginile dela Plevna (9—23 Noemvrie 1877) isto- ricii noștri vor putea spicui amănunte interesante cu privire la războiul do neatârnare și la viața soldatului român. Defecțiuni de tot felul cunoscute dealungul veacurilor se subliniază și aici: „Astăzi (9 Noem. 1877) am primit la cartierul general țvestea] că Rahova a fost «cupată de trupele noastre române, sub comanda lui Slă- niceanu, după un atac viguros îndreptat contra acestei .LXVII >■ E- TOROUȚIU: JNTROWGiSÂ'i: poziții. Iată un fapt de arme care va face multă cinste ti- nerei noastre armate, căci îi aparține numai ei, căci rușii nu au concurat nici într'un fel” 81, ceeace e greu de crezut că o armată a stat impasibilă. Theodor Șerbănescu se găsia la Plevna cu trupele cari încercuiseră ,,acest teribil cuib al lui Osman” și la 18 No- emvrie 1877 scrie Victoriei Șerbănescu: „Ce să-ți mai spun de pe aici ? Nimic; doar că așteptăm dintr'o zi pe alta ca- pitularea Plevnei și a lui Osman-Pașa. In tot cazul dacă nu mă întorc doborît sub povara gloriei, voiu veni îm- bâcsit de reumatisme... până într'atâta umezeala și frigul au saturat oasele noastre" 32. Și aiurea vorbind tot de mizeriile și asprimea vieții luptătorilor, în cele mai grele zile, când vânturile reci și ploile putrede ale sfrâșitului de toamnă se luptau cu cei dintâi fulgi de zăpadă și amestecându-i cu pământul, îi prefăceau în mocirlă, poetul citează cu amară ironie versul din cântecul: „Cât de dulce este viața de soldat!” In știrile cu privire la operațiunile de războiu plasti- citatea poetului întovărășită de sobrietatea militarului, alcătuesc un text extrem de atractiv pentru cetitori: „Cât despre operațiile care se desfășoară în jurul Plevnei, veți ști că acest teribil cuib al lui Osman Pașa este strâns din toate părțile și dacă trebue, destul să fie luat cu asalt, va trebui acum să depuie armele și să capituleze în eincisprezce zile, din lipsă de hrană și muniții de răz- 31 In acest voi- pg. 205. 32 In acest voi. pg. 197. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LXVI© boiu. Cât ca să poată să facă o ieșire și să se strecoare în dosul Balcanilor, după ce-și va fi croit un drum prin- tre liniile noastre, este cu neputință; nu mai are cai pen- tru a-i înhăma la tunuri și apoi trupele sale sunt deja de- moralizate. Se spune că Mehemet Aii, care a concentrat forțe la Sofia, va veni să-1 despresoare; dar veți ști că noi am luat toate măsurile ca să fie repede respins” s,ft. Cu 14 zile mai târziu ni se relatează: „Pentru moment n'am nimica nou; suntem tot în jurul Plevnei care e bine încercuită și Osman va fi nevoit să capituleze peste zece zile. Când vom intra învingători în Plevna, nu voiu întâr- zia să vă dau vești... și pentru tine, politicoasă secretară, nu voiu sta la gânduri să-ți trimet o pereche de șalvari, ca recompensă pentru ostenelile tale". „Deocamdată Plevna se arată numai ochilor noștri. De pe înălțimile din jurul ei care sunt în stăpânirea noas- tră, o privim tot timpul și ni se pare că are toate ademe- nirile unei frumoase femei dorite. E o adevărată cadână, păzită de tot atâția eunuci câți soldați sunt. Dar o vom strânge în brațele noastre pe această cadână și când ni va veni rândul, nu voiu uita să-i iau șalvarii ca să ți-i tri- met" 34. Cea din urmă scrisoare din ciclul reprodus în acest volum este plină de pesimism provocat de neajunsurile și necazurile vieții. Ea vorbește de „grija neagră" care-i 33 Scrisoare din 9 Noembrie — în acest voi-, pg. 302—204, traducerea 20*4—206. 34 Scrisoarea din 23 Noenxvrie 1877 în acest voi-, pg- 197—299, traduce- rea 200—202. fcXIX l. E. TOROUȚIU: INTRODUCERF , E- TOROUȚIU: INTRODUCEM „La pagina 156 din volum48 este un Epitaf pe mor- mântul unui soldat mort în bătălie: „Dulce et decorum est pro patria mori”- Trecătorule, citește Astă pagină de ieri: Vai ! cu jertfe se urzește Viitorul unei țeri. „Epitaful acesta a fost compus pentru doctorul în me- dicina C. Dușescu, mort în războiul din 1877, și este să- pat, în litere de aur, pe coloana de marmură neagră de pe mormântul acestuia, din țintirimul orașului Folticeni”. Acestea sunt interesantele „Note la Teodor Șerbă- nescu.'', pe care ni le-a trimis Artur Gorovei. Le-am re- produs întocmai, cunoscută fiind autoritatea respectatului nostru prieten în materie documentară. Folosirea lor în altă formă ne-ar fi răpit timpul înzadar, în schimbul unei aureole care aparține încercatului om de știință Artur Go- rovei, ca și marei amabilități a Doamnei Laetiția Verdeanu. In cuprinsul sau titulatura unor scrisori se întâlnesc unele nume de alintare, obișnuite în intimitatea de fami- lie. Ele nu s’ar fi putut identifica fără concursul lui Ar- tur Gorovei și al Doamnei Verdeanu. La adnotare le vom arăta punând între paranteze: (Artur Gorovei). 43 T- Șerbănescu, Poesii, op- cit. ȘI DOCUMENTE tITERARE V LXXV5 Trecând peste scrisorile lui T. Maiorescu, adre- sate discipolilor săi I. Al. Brătescu-Voinești și I. P e t r o v i c i, asupra cărora s'a insistat la capitolul. Maiorescu, pătrundem deadreptul în vâltoarea cugetări- lor lui B a rbu Delavrancea din scrisorile adre- sate Elenei Miller-Verghy, (născută 1839). E. M.-V. era fiica lui lancu Verghy din Bacău și a Catincăi Hartulari, sora acelui lorgu Hartulari pe care îl descrie atât de bine Elena Hartulari în memoriile ei44. Institutul înființat de Elena Miller-Verghy din care au eșit primele bacalaureate și mai târziu licențiate, era intitu- lat: „Institutul Nou Normal de Domnișoare” și a funcțio- nat în str. Primăverii, n-rul 30 (actual str. Nicolae Băl- cescu), într’o casă veche boerească aparținând bătrânului Nicolae Rahodă. Răspundea în fund printr'o grădină mare, în str. Cătunu (actual Atena) până în locul unde e acum casa lui Tache lonescu. Localul Institutului nu mai există nici măcar, ca vestigiu, a fost dărâmat când s’a făcut Bul. Lascar Catargiu. Casa a trecut apoi în posesia Creditu- hii. A fost mult mărit și reclădit de Elena Miller-Verghy. Cuprindea vreo 80 de interne și cam tot atâtea externe, înființat prin anii 1875, a trecut în 1906 sub dircția doam- nei Maria Delavrancea, născută Lupașcu, vară primară cu Margareta Miller-Verghy, căci mamele acestora erau su- rori. D-na Delavrancea l a dirijat până în 1911, când a fost numită directoare a Școalei Centrale din Buca- 44 Cfr- Marg- Miller Verghy și Ecaterina Săndulescu, Evoluția scrisului feminin în România, editura „Bucovina" București 1935, pg- 157 și urm- și 378 și urm. IXXVH » E TOROUȚIU: IHȚRQOUO^ iești. Atunci s’a închis definitiv Institutul din str. Primă- verii. Printre profesorii cari s’au perindat în acest prim in- stitut de cultură superioară, sunt Grigore Ștefănescu, geo- logul, Spirul Haret, D. Istrati, Anghel Demetriescu, Ion Găvănescu, Țârca, Zotu, de limba greacă, Ștefan Sihleanu, Frederic Dame, Frollo, Marceiac, Roland, Leauty, Leve- que, Delavrancea (conferențiar), Virgil Arion (filosofie), Vlahuță, Duiliu Zamfirescu și alții. Prima serie de bacalaureate a fost: Henrietta Lupașcu,, mai târziu Sihleanu, Maria Lupașcu, mai târziu Delavran- cea, Florica și Marica Sion, fiicele poetului lorgu Sion. Prima a fost mai târziu soția pictorului Eugen Voinescu și cealaltă a lui Matei I. Caragiale. A cincea a fost Maria Zăhărescu, mai târziu soția geologului Drăghicescu. Mi- nistru pe acea vreme era Chițu, care nu voia cu nici un chip să permită Elenei Miller-Verghy să-și prezinte ele- vele la bacalaureat sub cuvânt, că legea pomenește numai de condițiunile de admitere a candidaților și nici de cum și a „candidatelor”. Elena Miller-Verghy i-a replicat: dacă cineva zice „toți oamenii sunt muritori”, n’are nevoie sa adauge: si „toate femeile de ^asemenea”, căci „femeile” sunt cuprinse în termenul mai larg de „oameni”. Faptul cert e că a biruit Directoarea Institutului, și că și-a pre- zintat fetele la primul bacalaureat, unde din 140 can- didați, masculini și femenini, a ieșit cea dintâi Maria Lupașcu, care fără șă facă feminism zgomotos și cii steagul ridicat, a dovedit egalitatea intelectuală a sexe- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LXXVIW ior, cum filosoful grec dovedea „mișcarea” prin simplul fapt că umbla. Un mare număr dintre scrisorile adresate ei sunt da- tate din Paris, unde Barbu Delavrancea își termina stu- diile,- ele sunt de un interes deosebit, deoarece dovedesc că toate calitățile de stil și gândire ajunseseră pe atunci la o rară perfecțiune, stil specific al tânărului autor care de abia debuta în literatură cu nuvela „Sultănica”. Ori- câtă ascunsă autobiografie se cuprinde în „Domnul Vu- cea", „Bursierul” sau „Trubadurul”, etc., corespondența fui Delavrancea ne dă despre el o ideea mai exactă decât întreaga operă. Firea lui pătimașe în iubire de țară și na- tură, răsvrătită în pesimism și desgust, uneori sglobie și plină de cele mai delicate sentimente, își dă liber curs în aceste scrisori intime. Persoana căreia i se adresează această serie de scri- sori (cu vr'o 4—5 excepții) este și ea o figură marcantă în evoluția culturii românești. Elena Miller-Verghy, în- cetată din viață la 1922, înființase prima școală secun- dară de fete din România, în timpul când nimeni nu se gândea încă să se dea femeilor o cultură superioară, nici să le deschidă calea spre Universități. Această reformă introdusă aproape pe nesimțite în educația elementului feminin al omenirii, este tot atât de importantă ca și că- pătarea drepturilor politice, dacă nu chiar mai adâncă, mai inculculabilă și mai bogată în rezultate. In țara noas- tră inițiatoarea acestui pas pe drumul progresului a avut darul să rămână ca un pastel discret în ochii publicului, de care nu prea se lăsa cunoscută. Delavrancea împreună BXXIX L E- TOROUȚIU: INTRODUCERE cu Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Spiru Haret, Ștefan Sihleanu, Virgil Arion, doctorul I. C. Istrati, lo- nescu-Gion, Anghel Demetriescu și alții făceau parte din pleiada de tineri talentați și destinați unui viitor strălucit, cari s’au perindat ca profesori și conferențiari în acel fo- car de progres și lumină: Institutul de Domnișoare, Fun- da toarea luț, Elena Miller-Verghy „făcuse studii temeinice la Facultatea din Geneva și Sorbona” 45 și după ce dobân- dise o extraordinară cultură pentru acele timpuri și poate neîntrecută nici în ziua de azi, isbuti să inspire tinerilor maeștri, cari o cunoșteau de aproape, un fel de cult în care se amestecau venerația, admirația, și o afecțiune aproape filială. Numele de „Mamitica” (nu mamitica) ce i-l dădeau toți, arată exact nuanța prieteniei dintre ea și grupul de somități cu care îi plăcea să se înconjoare. . Persoana căreia Delavrancea i se adresează sub nu- mele de „Mamuca” este sora Elenei Miller-Verghy, Lucre- ția Alexandru Lupașcu, și ea cunoscută de o bună parte din Moldova sub numele de „Coana Lucreția”. A lăsat în amintirea tuturor imaginea unei deosebite frumuseți su- fletești, la care se adăoga perfecțiunea trăsăturilor asemă- nate cu ale împărătesei Eugenia, adumbrită de duiosul zimbet al sfintei Ana lui Leonardo Da Vinci. Rolul Elenei Miller-Verghy se poate asemăna cu acela al Corneliei Emilian, din a doua capitală a țării. Decât aci se punea problema intelectualisării femeii și ridicarea concepției la nivelul bărbaților, cu *5 Cfr- Evoluția scris, fem- pg. 278- STUDII și DOCUMENTE LIȚEEA^E V U0Ot perspectiva pătrunderii în învățământul superior al Uni- versităților. Dacă trebue să recunoaștem că îndreptarea femeii cătră învățământul profesional izvora din însăși ființa inițiatoarei, Cornelia Emilian — născută Erdelly de Medve — femee cu simț practic ce trebuia să dea rezul tate imediate prin valorificare în căminul căsniciei și fo- losind ca îndemn și pildă și pentru clasa muncitorimii sau pătura țărănească, nu-i mai puțin adevărat că rolul Elenei Miller-Verghy era mult mai greu. După un șir de ani de învățătură și deosebită educație elevele ei trebuiau să devină și ele luptătoare luminate, pentru ca în viitor șă poată îndeplini rolul de conducătoare și să se găsească justificată mândria culturii feminine din România. Dintre celelalte persoane pomenite în scrisori, una este fiica ei Marya, mai târziu soția lui Delavrancea. Talentata și activa noastră scriitoare Margareta Mil- ler-Verghy este fiica Elenei M.-V. In volumul al Vl-lea din Stud. și Doc. Lit. vom pu- plica o altă serie de scrisori, tot inedite, ale lui Duiliu Zam- firescu, adresate aceleeași figuri intrată acum în domeniul istoriei, Elena Miller-Verghy. Și fiindcă suntem la paranteza de ceea ce va cu- prinde, între altele, volumul al Vl-lea, vom arăta că din motive de economie, în acest volum n'au putut intra: un grup de scrisori ale cunoscutului filolog loan Urban Jarnik, fost profesor de limbile romanice în Praga și mare filoromân ; ale folkloristului bucovinean Simeon Florea Marian și ale istoriografului T. T. t-XXXI 1- E TOROUȚIU: INTRODUCERE Burada; toate acestea, adresate lui Ilarion Pușcariu și câ- teva lui Sextil Pușcariu; în fine trei scrisori ale lui Dimi- trie Onciul trimise la Cernăuți lui Sextil Pușcariu, în acea epocă nu numai profesor pentru limba și literatura ro- mână la Universitate, ci și viguros și abil conducător al Românilor bucovineni pentru satisfacerea unor revendi- cări, cum a fost cucerirea catedrei de istoria Românilor, ocupată de istoricul cu temeinică pregătire Ion I. Nistor, și păstrarea neștirbită a bunurilor moștenite dela voevozi. Ele vor deschide o pagină de suferinți din trecutul Buco- vinei și de finală izbândă, la care au colaborat, cu tot tac- tul impus de situația politică, Vechiul Regat prin Dimitrie Onciul, Transilvania și Bucovina prin Sextil Pușcariu și alții, alții,, cari ajutau acțiunea românească împotriva su- rogatelor sugerate de interesele Ministerului Instrucției din Viena. Scrisorile lui Delavrancea cari cuprind aproape a patra parte din acest volum, sunt documente sufletești și devin istoric-literare numai întru cât cu ajutorul lor poți pătrunde în adâncurile sufletești ale creatorului de autentic și nemuritor frumos. Ideile și forma lor îți im- pun o cetire atât de accelerată, încât la capătul lecturii ai impresia că viteza stărue în tine și că o regretabilă frână te-a oprit brusc din avântul ce-ți luaseși. Apoi, în- cetul cu încetul prinde a ți se înfățișa tabloul unei su- perbe cascade, care se rostogolește într’o simfonie vijer libasă, policromă, cu luminișuri săgetate, scânteeri de foc, atingând claviatura unei uriașe sensibilități, dela strigă- tul înalt până la tonul scăzut al relaxării. Scrisul lui St. D. L. V STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LXXXII Delavrancea, fața lui Delavrancea, — și fața lui — fața specifică a țării noastre. Ici muntoasă, cu țișniri de piscuri, la poalele cărora șerpuiri de argint sau bucăți de cer al- bastru oglindindu-se în ochiuri cu sclipiri pornite din pro- funzimi, dincolo așezări întinse, peste cari s’a coborît parcă liniște de veacuri. Temperamentul lui Delavrancea san- guin-impulsiv a imprimat stilului și cugetării sale carac- terul iute, aprig, plin de spirit, cu desăvârșită spontanei- tate, caracterul tipului oltenesc. Aci duios și pesimist, aci senin și vesel, niciodată însă lipsit de acea bunătate su- perioară care caută să înțeleagă și se convinge că trebue să ierte scăderile omenești. Doar dacă din când în când nu se poate reține să nu-și exprime desgustul pentru trân- torii de sus cari se târăsc jos ca niște râme spre a parveni la situații ce nu le merită... In toate paginile lui Delavran- cea publicate aici, concepute la etatea de 23—24 ani, se vede omul și scriitorul din plină maturitate și cine l-a privit și ascultat în marile întruniri ale acțiunii naționale din anii 1915—16 pentru a determina intrarea României în războiu alături de alianța franco-anglo-rusă și cine va ceti corespondența dela 1881/3, va stabili absoluta iden- titate a aceluiaș Delavrancea din scrisorile tinerețelor, din convingătorea pledoarie în fața justiției, din fascinantul discurs într'o adunare politică, înțelepciunea stăpânitoare a lui Ștefan din ,,Apusul de soare" unită cu neastâmpărul până la extaz al lui Ștefăniță Vodă din „Viforul". Din firea îui Delavrancea se impun în scris, ca și vorbire, toate nu- anțele caracteristice unui mare artist, tipic spiritului de LXXXlII r- E- TOROUȚIU: INTRODUCERE dincoace de Milcov : vioiu și spontan, ager și laconic, ră- pindu-te tocmai prin aceste mijloace, uneori retorice, al- tădată stacate și cu subînțelesuri, în propria lui vâltoare de ridicări și căderi, de întrebări, răspunsuri și suspensiuni, spre deosebire de scriitorul moldovan pornit la vorba lungă și tărăgănată: s’a așternut pe ploaie și ploauă, și ploauă, și ploauă peste case, peste dealuri, peste văi, peste sate și orașe, peste toată țara — cum ne reamintim dintr'o plastică figură a romancierului-poet Ionel Teodoreanu. Se știe “că într’o serie de oratori, Delavrancea trebuia să fie ultimul, altfel după dânsul nimeni nu mai avea cu- rajul să ia cuvântul. încercând să fixăm câteva atribute artistului desăvârșit, patriotului până la jertfa de sine, oratorului de factura antică a unui Cicero sau Demostene — abia aici la sfârșit ne dăm seama că am îndrăznit prea mult. Și acum când stăm să trimitem în lume această nouă carte spre cetire și cercetare, recunoaștem mai dinainte că ea, ca și celelalte de până astăzi și din viitor, nu este pentru oricine și pentru orice vârstă. Nu- mai acolo, unde învățătura a adunat un anume fond de cunoștințe și viața fie că intensă fie că după un res- pectabil număr de ani are în urma sa un capitol de ex- periențe, parfumul propriilor amintiri și trăiri se înalță din subconștient și îndeamnă pe purtătorul acestor comori să dureze puntea între ceea ce-a fost și va să vină. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V LXXXIV „Fiecare moment în viața unui stat ca și în acea a unei națiuni trebue șă fie mijlocul între trecutul și vii- torul lui. A cunoaște bine trecutul, a considera cele pre- zente și a conchide așa spre viitor” 46, iată cea mai adâncă înțelepciune omenească, apropiindu-se de perfecțiune di- vină. Când abia apăruse cel dintâiu volum din această co- lecție, generalul Nicolae Negreanu, cunoscut în scrisul românesc sub pseudonimul Scarlat Preajbă, după o ex- trem de migăloasă și muncită incursiune în materialul do- cumentar, a izbutit să facă un minunat expozeu, căruia i-a urmat, ca resultat și dovadă a pătrunderii sale în toate amănuntele și tainele somnoroaselor hrisoave, o sinteză atâta de vie și luminoasă, încât, datorită intuiției și vi- ziunii clare a autorului, se poate afirma că încheerea din 1932 devenea axiomă de prețuire nu numai pentru volu- mul I din Studii și Doc. Lit., la care se referea, ci și pentru întregul rest al colecției. Vom reproduce câteva pasagii ale lui Scarlat Preajbă valabile atunci, în 1932, ca și acum, când ne apropiem de sfârșitul epocii „Junimii” cu volu- mul al V-lea și pășim pragul perioadei „Sămănătorului” cu volumul al VH-lea : „Am văzut în aceste scrisori, dincolo de ceeace litera tipărită e în stare să arăte. Am văzut profilându-se figuri de oameni mari, vremuri de înălțare, care, luând forme concrete, traduse prin fapt, au însemnat întâele Aurel Mureșianu cătrăT tatăl său, într'o scrisoare din Ianuarie 1867, Crf. Aurel A- Mureșianu: Mihail Eminescu și întemeerea României June 1868— 1871 (Brașov Iunie 1926, pg- 19). LXXXV r- E- TOROUȚIU: INTRODUCEAI așezări ^le României moderne, care coincid cu primii ani ai domniei marelui rege Carol I”. „Strădaniile tuturor acestor fruntași ai cullurii mo- derne naționale au făcut drumuri noui, înăuntrul țării, în literatură, în așezăminte culturale, în învățământ, în politică, în societate, în obiceiuri; au înlesnit legăturile naționale culturale cu intelectualii români din Ardeal, Bu- covina, Istria, Macedonia și Basarabia; au întins propa- ganda în străinătate prin a se afirma că există o bună li- teratură românească; au înlesnit traduceri, în limbile streine, ale multor scriitori români, și au introdus în țară, în formă de traduceri în limba română, multe din capodo- perele streine. Dacă este să enumărăm numai aceste în- făptuiri și rolul jucat de Junimea și de Convorbiri Lite- rare, încă e destul de însemnat în viața intelectuală a țării noastre". „Sutele de scrisori publicate în „Studii și Documente Literare” 47 ne introduc în intimitatea scriitorilor mențio- nați, pe care îi putem cunoaște mai de aproape și mai bine, prin scrisori, decât prin operele lor literare. Operele sunt produsul a o mulțime de factori determinanți, în adevăr, care duc departe, de multe ori, de ceeace înseamnă perso- nalitata și identitatea scriitorului. Una e opera și altul e scriitorul. In operă intervin forme, fantezii, artificii, pe care scriitorul le introduce dinadins. In operă scriitorul știe să apară altfel de cum este în realitate. In scrisori mai nimic nu se poate ascunde. Sufletul e redat în toată plinătatea lui. Personalitatea apare, în scrisori, așa cum este în rea- 47 in voL l-iu. Studii și documente literare v LXXXVI litate, cu calități sau defecte, cu lărgime de spirit sau cu îngustime, cu capricii, cu perseverență diabolică, cu ascun- zișuri sau cu bunătate de suflet"48. Ceea ce Biblia înseamnă pentru cunoașterea lui Dum- nezeu și a lumii, caută să însemne Studiile și Documentele Literare pentru zeii pământeni ai Literaturii Românești, luptători glorioși sau înfrânți în drumul spre izbânda ideii morale și naționale, prin crearea frumosului, pentru desă- vârșirea omului. 48 Scarlat Preajbă, Dare de seamă asupra volumului l-iu din Studii și Do- cumente Literare în revista lui Leca Morariu: „Făt-Frumos" anul VII, nr. ț__________________________ 1932, 22 pag. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE VOL V COLECȚIE ÎNGRIJITĂ DE I. E. TOROUȚIU I Titu Maioîrescti cătrâ Ștefan Vârgolici București, 7/10 [18] 75. "iubite domnule vârgolici, Am o rugăminte să ’ți fac, și apoi un șir de observații, despre care nu știu, dacă vor fi cu totul drepte și cu totul bine primite \ Rugămintea. A venit Challiol pe aici, l-am văzut, s’a rugat să nu ’l nenorocesc cu familia lui, lovitura i-a. venit pe neașteptate, zice el; de la Liceul nou e retras de vre un an, altă existență n’are: recunoaște, că nu s’a purtat destul de bine și că țara are un efect slăbitor asupra energiei omului, etc. In fine, omul era scăzut de tot și cam miserabil. I-am făgăduit să intervin pe lăngă D-ta, ca să’i cedezi catedra dela școala militară. Aceasta te rog să o privești așa: în urma svonului prea mare ce s’a făcut cu Universit. din Cer- năuți 2, eu din parte’mi sunt hotărît a nu mă împotrivi, dacă va cere Camera menținerea facult. de litere în lassi. E dar probabil că va remăne Facult. D-ta vei fi numit atunci Profesor provizoriu și vei remăne dar la Facultate. E o funcție, ce se potrivește mai bine cu D-ta decât școala militară, și a ține! atât Universit., cât și Institutul, cât și școala militară ar fi prea greu și — propriu vor- bind — imposibil, fără dauna învățământului. Despre aceasta mai mult la sfârșitul scrisorii. St. D. L. V — 1 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 2 Dacă accepți morală ce am tras-o asupra Dumitale, te rog să faci lucrul așa: propune școalei militare îndată cedarea Pro- fesurei D-tale în favoarea lui Challiol și în acelaș timp îmi arăți prin hârtie oficială mie, că — primind catedra Universității — cedezi acea catedră a școalei militare fostului profesor Challiol. Pe baza acestei petiții a. D-tale eu intervin direct .la Minist. de Resbel pentru confirmarea propunerii. Acum observările. Cred că restrângerea activității D-tale la Universit. și la Instit, este foarte bună și că va da rezultate mai folositoare pentru toată viața noastră intelectuală în lassr Iți măr- turisesc, că direcția apucată de fundatorii Instit. Acad, este cam neliniștitoare. Oare nu se apropie prea mult de interesele materiale și — cel puțin — nu se depărtează prea mult de la acea lucrare mai ideală, care este meritul «Junimei» și singurul titlu de onoare, care ni se cuvine nouă tinerilor, ce voim a contribui la regenerarea morală a României? D-ta știi, că din parte’mi sunt un adevărat și sincer inimic al fraselor celor mari; și dacă totuși vorbesc de neapărata trebuință a idealismului, este din convingerea înrădă- cinată, că altfel nu ne putem susține și nu merităm a ne susține în lupta pentru existență —- luptă, tot așa de energică în lumea morală, ca în cea materială. D-ta ești tânăr și pentru tinerețea D-tale ai câștigat destul și câștigi destul. A câștiga prea mult, ar fi o adevărată pierdere. Știi, că Pascu 3 e un om moralicește ruinat; Bodnărescu4 îmi face ase- menea impresia a fi pierdut pentru poesia, care îi da totuși adevă- rata lui rațiune de a fi în mijlocul acelui grup de tineri, care a ajuns a juca un rol însemnat în viața intelectuală a poporului nostru. Știi asemenea, cât rău și-a făcut Jaques Negruzzi 6 prefe- rind un meschin advocatlîc carierei sale politice în Cameră. Prin ce ne deosebim noi de belferi? 6. Care e rațiunea, temelia existenței noastre? Jertfa ideală, și nimic alta. Este vederat, că jertfa ideală nu poate să meargă până a nimici cu totul substratul material. .3 TITU MAIORESCU - ȘTEFAN VÂRGOL1CI fără care nu poate trăi nimic într’un Stat. Dar est modus in rebus. Jertfa trebue totuși să fie o jertfă, și trebue să se simtă din viața, din toată activitatea cuiva, că ceea ce aduce pe altarul patriei, este o emanație curată, a sufletului său. A lucra numai pe bani, aceasta o știe și Dr. Fetu 7 cu 2800 frci de la grădina botanică, cu tot atât de la Societ. Acad, cu mult mai mult de la Sf. Spiridon etc. și apoi cui titlu de mare patriot. A lucra degeaba, uneori chiar cu perdere materială, este lucrul, care înalță inima și se simte în popor. Căci degeaba e numai material, dar moral este mult. Și măsura mărimei fiecăruia din noi este suma de sacrificii ce a adus și ce este gata a mai aduce. Fă D-ta din cursul literar francez la Universit. uri curs de ridicare a nivelei intelectuale a ascultătorilor D-tale, consacră mult timp și câștigă-ți’l prin, mai multă libertate. A își obosi creerii cu prea mult, e o sinucidere morală și nu conduce decât la plăcerile mesei în ultima instanță. De aceasta însă să ne ferească D-zeu pe noi toți, care lucrăm în «Junimea». Destul, că avem între noi pe bancherul Melik 8, pe ruinatul Xenopolu 9, pe mârșevitul Pascu 10 și pe lenevitul Bodnărescu 12. Nu ne mai trebue saci de balast, pânze ne trebuesc la corabia noastră! De ce nu mai scrii nimic în «Convorb.»? De ce nu mai scrie Jaques12? Nimic nu mai scrie nici Bodnărescu13. Și Eminescu 14 e maniac. Unde mergem? Și acum a doua: observare. Luați cu energie în mână cartea dc cetire pentru Licee 15. Se poate să se trândăvească o asemenea lu- crare timp de un an fără a înainta? Facem și noi ca cercul d-lui Grădișteanu din București?16 La lucru! și ăncă odată la lucru! Fă bine, interesează-te și D-ta de această importantă chestie. Alcă- tuiri în cel mult 3 săptămâni voi. I. Trimete-ți’l să’l pun îndată la tipar. Am introdus cursul de limba română în licee. Cu ce voiți să meargă înainte, dacă nu’i dăm cartea? 3000 fr. vă pot pune îndată la dispoziție, când îmi veți trimete voi. I. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 4 Dacă nu vom face aceasta până sunt eu la minister, ce să facem mai pe urmă? Câteva; notițe la sfârșit. Publicația lui Odobescu asupra tesau- rului de la Petroasa apare peste 10 zile, cu mari și bune ilustrații — sub auspiciile ministerului meu 17. Din publicația manuscripte- lor istorice a lui Hurmuzachi au apărut 3 coaie 1S’ S’a început cu volumul 4, care cuprinde documentele din a. 1750—1800. Este vorba de a eși mai ăntăi cu documentele relative la Bucovina, care vor apăre în acest volum. Se va distribui gata pe la Ianuarie 19. Cred că ar fi bine să facă cineva, poate Miron Pomp.,20 o dare de seamă asupra cărții lui Frollo «O nouă soluțiune a probi, ortogr.» 21. Cartea e lucrată cu conștiință și merită o critică bine- voitoare, deși soluțiunea dată e nebună, ca din Golia. «Convorbi- rile» nu pot ignoia asemenea publicații22. In locul lui Vizanti 23 am propus catedra lui Crațiunescu Dr. în litere din Paris. Aștept respunsul lui peste vr’o 6 zile. Dacă nu primește el, nu’mi remăne ca suplent decăt Burlă 25. O mare parte a acestei scrisori e vederat că esclusiv destinată numai D-tale. Fă bine adu aminte lui Gane despre edificiile școalelor pri- mare din lasisi. E de datoria lui și a noastră a face ceva pentru școli acolo. El a promis să pună 10.000 frci. în Buget pentru o nouă clădire 26. Să o facă. Nu trebue să remănă numai asfaltul de la o Primărie a «Junimei», ci și Un edificiu al școalelor. T. MAIORESCU Recomandat 1356 D-Sale D-lui Ștefan Vârgolici, Profesor la Universitate și la Institutul Academic. lassi Izvoare: Autografe Cesâr Vârgolici Membru al Consiliului Legislativ, București 26 a. ' 5 TITU MAIORESCU - EMILIA MAIORESCU-HUMPEL n Titu Maiorescu cătria soră-sa. Emilia Maiorescu-Humpel Bucarest 6/18 Octobr. [18] 76 WOHLGEBORNE SCHWESTER, Wie geht es noch auf den Fluren des tellurischen Bahlui? «Conservatorium» wieder in Amt u[nd]. Wurden eingesetzt, dafUr Elementarschul-revisor Eminescu abgesetzt, Normalschuldirector Bodnărescu idem., trotz Concurs, will man ihn hier nicht bestătigen. Naum idem, Buyucliu idem, Pogor idem, Frl. Marquard hier idem. Manliu idem, Nica auch, Monastireanu ja auch dort, Elementar’ schulen werden nicht weiter vermehrt, dafin* «Societatea Acade- mică» und Schulen in Bulgarien unterstiitzt. Die alte schone Rich- tung, woinach auch unsere Bauernmădchen im Dorf, wenn sie Je- manden heiraten sollen, ein Paar Glanzlederschuh und einen Cok verlangen, aber nicht Ackerfeld od[er]. Wăsche. Ich selbst sehe mir die Sache mit alter Lustigkeit und er- neuestem Skepticismus an und freue mich am meisten liber den Fiirsten Cari I yon Hohenzollern-Sigmaringen. Inzwischen ist meine Frâu seit 10 Tagen hier, wohl und muri' ter, Livia ist in Dresden in der Anstalt der Frâu Dr. Grossmann- Schroth (Bismarckplatz, 8), schone elegante Răume, man geht mit Handschuhen zu Tisch (charakteristischer Unsinn), 15 Pensionă- rinen, 450 Thaler jăhrlich ohne Clavierlectionen, wovon jede 1 oder 2 Thaler, je nach dem Lehrer. Ich selbst habe eine Wohnung hier gemiethet, strada S-ta Vi- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V neri 19, neben der Synagoge, zahle 180 galbeni jăhrlich (friiher 450 galbeni), zebre an meinem letzten Capitalrest und babe seit 2 monatlicher Advocatur noch keinen Heller eingenommen, hente soli ich von einem schăbigen Assecuranzjuden die ersten 10 galbeni ergattern, wenn er so dumm ist wiederzukommen. Aber imxner Instig und guter Dinge. Der politische Process ist keinen Schritt weiter, ich hore so wenig davon als ob es den japanesischen Ten- Fun-Daiwio anginge, und nicht den unterzeichneten ausgezeichne- ten Staatsmann, der es durch seine praktischen Bestrebungen so weit gebracht hat, dass er im Bewustsein seiner Landsleute als ein satanisch-boshafter Reacționar. Auch nicht ohne. 1 Sag mal, Emilie, hast du ein paar Zeilen von Miten bekommen mit der Anzeige ihrer Kinder? Wirst du nicht mal drauf reagieren? — Und wenn du schon irgend an einem Tage ins Schreiben. kommst, schreib mir ein Wort liber eine mir dunkle Geschichte von Pflaumen, bei denen sich meine Mutter versehen und ver- liistert hatte, als sie noch mit mir umging, anno Christi 1839, und die mir bei der Geburt mitten auf der Stirn oben verzeichnet ge- blieben sein sollen. Ist etwas dararf? Wie du siehst, beschăftige ich mich mit der Sammlung nicht von Pflaumen, ober von physio- log[ischen] Thatsachen. Schreib auch ein Wort wie es Euch geht, sonst und mit der Schule. Ich selbst bin im Begriffe, hier eine Art neuer «Junimea?? ins Leben zu rufen «solang das Lămpchen noch gliiht». — Der famose, warme Herbst, nicht wahr? TITUS Izvoare: Autografe Doamna General Skeletti Sibiiu 26 b. TITU MAIORESCU - EMILIA MAIORESCU-HUMPEL n (Traducere) București, 6/18 Octomvrie 1876 ONORABILĂ SORĂ, Ce .se mai aude de prin șesurile teluricului Bahlui? «Conser- vatorul» s’a redeschis, în schimb revizorul școlilor primare Emi- nescu ai fost destituit27, directorul școlii normale Bodnărescu idem; cu tot concursul, i se hefusă confirmarea; Naum idem, Buiucliu idem, Pogor idem, d-ra Marquard de aici idem, Manliu idem; Nica. deasemenea, tot așa Mănăstireanu de acolo. Școli primare nu se mai înmulțesc, în schimb se dau subvenții «Societății Academice» 28 și unor școli din Bulgaria. Vechea și frumoasa direcție 29 — după care și fetele noastre dela țară, când vor să se mărite, cer, în loc de pământ și pânzeturi, o pereche de pantofi de lac și un coc. Cât mă privește, întâmpin lucrurile cu voioșia cunoscută și reînoit scepticism și mă bucur mai mult de Principele Carol l-iu de Sigmaringen-Hohenzollern 30. Intre timp, de vr’o zece zile, a sosit aici soția-mea, sănătoasă și veselă; Livia31 este la Dresda în pensionul doamnei Dr. Gross- mann-Schroth (Piața Bismarck, n-rul 8), o clădire frumoasă și elegantă; elevele merg la masă cu mănuși (caracteristică absurdi- tate) ; 15 pensionare, 450 taleri anual, fără lecțiile de pian, cari și ele costă câte 1 sau 2 taleri, după profesor. Mi-am închiriat aici o locuință, în strada Sf. Vineri 19, ală- turi de sinagogă, plătesc 180 galbeni anual, (mai înainte plăteam 450 galbeni). Mănânc ultimul rest din caipital și în două luni de advocatură n’am încasat nici o lețcaie; astăzi urmează să primesc dela un pârlit de ovreiu dela Asigurare cei dintâi zece galbeni^ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 12 dacă va fi a/tât de prost să mai vie. Cu toate acestea sunt voios și bine dispus, ca totdeauna. Procesul politic 32 n’a mai făcut un pas înainte și știu atât de puțin despre el, ca și când ar fi vorba de japonezul Ten-Fun- Daivio 33 și nu de subscrisul eminent om de stat, care, mulțumită străduințelor sale practice, a ajuns atât de departe, încât în con- știința compatrioților trece drept cel mâi înverșunat și satanic reacționar. Fie și așa. Te rog, Emilie, să-mi scrii, dacă ai primit câteva rânduri dela Mite și copiii ei? Ce faci, de nu răspunzi? — Și dacă într’o bună zi ajungi totuși să scrii, scrie-mi ce știi despre o istorie ciudată, cu niște prune, pe cari mama le-ar fi poftit când era însărcinată cu mine, MAIORESCU-HUMPEL STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 18 HI (Traducere) București, 6/18 Decembrie 1883 DRAGĂ EMILIE, Despre Eminescu o notiță primită dela doctorul Obersteiner, asistentul doctorului Leidesdorf. El are un «ușor acces de parali- zie, cu crampe, care deși n’a lăsat urme, înrăutățește și mai mult prognosa»* Altminteri aceleași deliruri în conversație 36. In răstimpul acesta am trimis astăzi corectura ultimei coli (nr. 20) tipografiei Socec-Teclu, care tipărește într’o admirabilă ediție poeziile lui Eminescu, așa că peste vre-o zece zile apare volumul pe care, natural, ți-1 voi trimite imediat. Ii mai scriu numai o scurtă prefață. Poeziile, așa cum sunt orânduite, sunt cele mai strălucite din câte s’au scris vre-o dată în românește și unele chiar în alte limbi. Unele absolut inedite, mai ales un foarte frumos sonet despre Ve- neția și o Glossă S7. Deasemenea apar traduse în românește și «Schițele din Mol- dova» de Kotzebue. Cu trei zile în urmă am corectat și revăzut ul- tima coală. Ți le voi trimite poimâne 38., In ultimele trei săptămâni am corectat zilnic câte 4 coli, două din Eminescu, două din Kotzebue. Pe lângă aceasta Cameră, advo- catură și Academie. Un adevărat călăreț de circ pe^patru cai de- șelațî. Na, la sfârșitul anului, pela 27 Decembrie stil vechiu, vin la Iași pentru două zile. Până atunci, rămâi cu bine. TITU 19 TITU MAIORESCU - MITI DĂNĂRICU IV Titu Maiorescu cătră Miti Dănăricu București, 27 Martie 1891 STIMATE DOMNULE, Mi-a părut foarte reu, că la scurta visită ce am făcut-o alaltăieri în Tîrgu-Jiul, nu v’am găsit în oraș. Dar voi veni în curînd ca să stau acolo vr’o 5, poate vr’o 12 zile, adecă în tot timpul alegerilor, fie și la balotagiu. Voi avea atunci plăcuta ocasie să ve vorbesc mai pe larg. Deocamdată, în înțelegere cu fratele D-vstră Cons- tantin, și cu dd. Cămărășescu, Mongescu, etc., sunt dator să ve înștiințez personal, că îmi pun candidatura la colegiul al doilea de deputați în Gorj pentru ziua de 10 Aprilie și să vă rog să’rni dați votul și concursul D-vstră. Ceea ce me întărește în încrederea, cu care ve fac această rugăminte, este experiența ce am făcut-o în ultimii 3 ani cu aleșii Gorjului. Dintre partizanii noștri de la început, au remag credin- cioși dd. Constantin Dănăricu și Al. Cămărășescu, pe când dd. Da- niilescu și Seulescu s’au arătat oameni care nu merită nici o încre- dere. Me adresez dar la D-ta ca la un om onest și la fratele unui om onest, și sunt sigur că și D-vstră știți și simțiți, că atât eu, cât și amicii mei politici, suntem oameni onești, care nu înșală Țara cu vorbe, ci spun sincer și lămurit, ce vor să facă, ce pot să facă și se țin de cuvânt! Va fi venit vremea, și pentru Țara aceasta să iese din copilă- ria politică, în care politicianii frazelor goale o purtau cu vorba în deșert, și să’și trimită în Corpurile legiuitoare oameni de caracter sigur și de pricepere dovedită. Voi veni iar la Târgu-Jiul cel mai târziu la, 7 Aprilie, voi ținea una sau, la cas de trebuință, mai multe întruniri publice, și vom STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 20 avea a ne explica lămurit înaintea alegătorilor și d. lunian și Dr Frumușeanu (dacă va fi el candidatul guvernului) și eu, ce aia făcut în trecut și ce putem face în viitor, și vor avea să decidă alegătorii gorjeni, cine le poate fi mai folositor prin toată posiba și atitudinea sa în Camera viitoare. Și la această acțiune ve rog să mă susțineți39. Cu deosebită stimă, T. MAIORESCU Izvoare: Autografe Anton Oprescu. Donate Academiei Române. V Titu Maidrescu — Advocat Principatele Unite Române Ministeriulu Justiției, Culteloru Și Instrucțiunei Publice Bucuresci in 18 Xvrie 1865 [Octomvrie] Divisiunea Biroulu No. 40381 DOMNULE PRIM PREȘEDINTE, D. Titu Maiorescu, prin petițiunea adressată Ministerialul, cere a i ise da perțmissiunea de a esercitâ. professiune^ de advocata pe temeiul Diplomei de Licentiatu in dreptu de la Facultatea din 21 ' TITU MAIORESCU - ADVOCAT Paris. Subsemnatul are onore a comunica Dv. ceierea petiționa- rului spre a’i fi recunoscutu dreptul de Advocatu40, potrivii: art. 1, 22 și 27 din Legea pentru constituirea corpului de Avocați 41, dăndu aceasta în cunoștința Consiliului de Disciplină, cănd se va. forma. Primiți, Domnule Prim Președinte, încredințarea osebitei inele considerațiuni. Domnului Prim Președinte alu Curtei de Apelu din lassi. Izvoare: Autografa I. E. Torouțiu 41 a. Donate Academiei Române. VI Registratura Curții Appellative din Iași Intrata la 1866 Luna No. 147 10 Ianuarie. DOMNULE PRIMU PREȘEDINTE, Amu onore a Ve rugă să binevoiți a’mi primi jurământul de advocatu și a ordonă iscrierea mea în registrul respectivii, și aceasta în urma recunoscerei titlului meu de Licentiatu in dreptu, communicată și D-vostră prin adr. Ministeriului Justiției, Cultelor și Instr publice No. 40381 ce am onoare a o allătură. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 22 Primiți, D-le Primu Președinte, incredințarea prea, distinsei mele considerațiuni. lassi 10/22 Ianuarie 1866 42. Domnului Primu Președinte alu Curței de Appelu din lassi. In capul petiției se dă următoarea decizie: Având în vedere că emisul de examinare prevăzut prin legea avocaților nu este încă înființat, având în vedere adressa Ministeriului Dreptăței No. 40381, având în vedere titlul de licențiat în drept a Facultăței de drept din Paris presentat de suppli- cant, în virtutea Art. 1, 22 și 27 din legea advocaților, se va înscrie pe d. Titus Livius Maiorescu în tabloul advocaților stagiari a Qurței după ce numitul se va supune jurământului. Pe margine în stânga: 1866 Ianuarie 10 dile sub No. 72 s’au făcutu cunoscutu D. Maiorescu ca e liberu a esersa Misiea de Advocatu ca stagiaru. Izvoare: Autografe I. E. Torouțiu 42 a. Donate Academiei Române. VII Foie de jurămîntu. Juru în numile lui D-zeu și declaru pe onore și conștiintia me. credintia Domnitoriului și Constituțiunei țerei mele de a împlini cu sfințenie datoriile ce’mi impune profesiuna me, de a ma con- forma legilor întru tote și pentru toți. 1 Așia se-mi ajute D-zeu 4&. 23 TITU MAIORESCU - ALEXANDRU D. XENOPOL Prescripții Verbalii Astadi în zeci Ianuarie 1866 în predenția Sub-Scrisului Prim Pressedinte a Curței de Appelu din lassi D-nu Titu Liviu Maiorescu au depus jurămîntul cerut de Art. 109 din Codul de organizare judecatoriască, în Camera Curței și în ședinția publică, drept care constat aice 44. Izvoare: Autografe I. E. Torouțiu 44 b. Donate Academiei Române. vin Titu Maicirescu cătră A. D. Xenopol Iași, 2/14 Decemvre 1867 MONSIEUR, J’ai regu votre lettre il y a longtempș, et je vous en remercie. II fallait toute mon antipathie contre cette espece de litterature pour ne pas vous avoir repondu jusqu’ă present. Du reste nous sommes reciproquement au courant de ce qui nous arrive par ma familie de Berlin. Je vous envoie votre bourse pour le mois de Janvier 1868— 12 galbeni, j’ajoute 3 galbeni des 6 supplementaires quc vous avez ă recevoir par an pour completer la somme de 150 galbeni. Vous STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 24 aurez Fobligeance de m’accuser reception des 51 galbeni pour la jU’Stification des comptes de la societe «Junimea». Je suis votre tres devoue, MAIORESCU Ecrivez-moi quelque chose sur Fimpression que Ies Profes- seurs vous ont faite, surtout pour la Philosophie. Je trouve que vous avez pris un peu trop de legons. C’est du reste une precipita- tion qui caracterise Ies etudiants de talent. Izvoare: Autografe A. D. Xenopol. Arhiva Familiei. vin (Traducere) lași, 2/14 Decemvrie 1867 DOMNULE, Am primit de mult scrisoarea D-voastră, și vă mulțumesc. Trebuia toată antipatia mea față de acest fel de literatură, pentru a nu vă fi răspuns până în prezent. De altfel noi suntem reciproc în curent, cu ceeace ne sosește din Berlin, prin familia mea. Vă trimit subvenția D-voastre pe luna Ianuarie 1868 —* 12 gal- beni, adaog 3 galbeni din cei 6 suplimentari pe cari-i aveți de pri- mit anual, pentru a completa suma de 150 galbeni. Veți avea bunăvoința de a-mi confirma primirea a 51 galbeni, pentru justificarea conturilor societăței «Junimea». Sunt al D-voastre foarte devotat, MAIORESCU Scrieți-mi ceva despre impresia ce v’au făcut-o profesorii, mai ales de filosofie 45, Găsesc că urmați cam prea multe cursuri. De altfel, graba aceasta caracterizează pe studenții talentați. 25 TITU MAIORESCU - ANTON NAUM IX Titu Maidrescu cătră Anton Naum București, 25/9 [IS]75 D-LE NAUM, Se ’nțelege de la sine, că lista concurenților de admis în In- ternat va fi aprobata așa cum ați trimis-o. Mai putea fi îndoială, despre aceasta?? — Fă bine, întreabă — așa pe de lături — ce ar zice «Juni- mea», dacă în locul depărtatului Vizanti4G ași numi suplinitor până la concurs pe Burlă (pentru limba, literat, și- istoria româ- nă). M’am adresat ăntăi la Crăciunescu 47, noul Doctor în litere, care mi-a cerut 8 zile de reflecție. Dacă nu primește el, me gândesc la Burlă. Sau știți și pe altul? T. MAIORESCU Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, profesorii: Alexandru și Teodor Naum Iași. X București, 6/18 Octom/vrie 1876 IUBITE D-LE NAUM, Iți mulțumesc pentru trimiterea poesiei «Aegri Somnia» 4\ pe care, —- ca pe toate «suvenirile» din «Junimea» — am cetit-o în- dată și cu multă plăcere. Dar ce face versul, pag. 10, strofa a doua, spre sfirșit: «Mi-ar fi aruncat blăstemul, cumplită urgisire»? o silabă prea mult 4B. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 26 Comparația «taurului din juguri», (plural?) e cam îndrăs- neață (pag. 9), ear pag. 4, strofa 2-a găsesc compararea silită intre spice plecate la soare cu valuri rostogolite de veni, cu atât mai mult că îndată mai jos se vorbește de «freamet dulce» și le «zefiri» 50. Apoi, pe aceeași pagină, dacă strofa 1 vorbește de «paserea ușoară», nu cred, că este bine ca la strofa 3 in același tablou de natura să se revie la o (specie de păseri și să se vorbească de rondu- nele și de turturele 5ct. Iți scriu aceste renduri numai pentru ca să vezi, că am cetit lucrarea cu luare aminte și cu acel spirit poate prea critic, care este moștenirea «Junimei». Aud despre o frumoasă nuvelă a D-lui Creangă, a cărui scrieri în genere sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre, fă bine, spune’i să’mi trimeată pentru 5 zile manuscriptul novelei și îl voi retrimete de sigur după acest timp. Nu me oropsiți de tot, rogu-ve. Sau poate î’l aduc în persoană la aniversarea «Junimei», dacă mi-o înștiințași din vreme și nu am în acea zi vre-un proces jidovesc sau politic sau — mai știi? — dacă nu me aflu în Văcă- rești până atunci. c0 âvD'ptuiroc; £iuov woXitikov fire-ar al naibi! 52. Spune, te rog, și d-lui Tasu la critica D-sale din Convorbiri 1 Octomvrie (pag- 279, col. L), că dobitocul acela de Gregoriade- Bonachi pune pe h intre s și două vocale următoare cu i pentru a nu se ceti ș; el crede — după etimologiști — că s și t înainte de i cu o altă vocală se cetesc § și ț de regulă, și de aceea, unde vrea contrarul, pune un h. «Colisiune» le e teamă să nu sie cetească «colisune» 58. Salutare la toți amicii. T. MAIORESCU Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, profesorii: Alexandru și Teodor Naum Iași. 27 TITU MAIORESCU - ANTON NAUM. XI * București, Miercuri, 20 Octomvrie 76. IUBITE D-LE NAUM, De ce numești poemul D-tale «nefericit»? 54 — Toți, cu care am vorbit despre el, și eu însumi, îl cred fericit, și este una din frumoasele produceri ale literaturei noastre. D. Zizin Cantacuzin, între alții, recitează strofe întregi din el și a scris anume lui V, Alecsandri asupră’i pentru a dă un curs mai liber entusiasmului seu. Sunt pasage, d. ex. cel cu păianjenul, care vor fi adese citate ca model. Togmai de aceea este de dorit, ca la o a douai ediție să dispară defectele, ce le recunoști și D-ta. Mai sunt și altele, d e. greerul cu glas prostatec nu merge, are un sens obscen prea vătă- mător. Asemenea, că te ia Jupiter ca pe un Ganymed. Știi, în ce relații dulci a stat Jup. cu Ganymed 55. Dar infine, la o a doua ediție, dacă dorești, mai deschidem vorba despre aceste. De vom veni la «Junimea» sau nu, a remas cu totul nehotărit. Temeri de resbel și altele ne opresc, cel puțin până astăzi. Mulțumesc pentru trimiterea mijlocită a istoriei lui Creangă^ care a făcut cel mai mare haz la toți căți au cetit-o pe aici, și sunt mulți, căci incepe a inmurgi și în București un vlăstar al «Juni- mei». Știi, că vlăstarele noastre înmurgesc iarna °6. Ăncă odată ve rog pe toți: nu me oropsiți. Al D-tale, T. MAIORESCU Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, profesorii: Alexandru și Teodor Naum Iași. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 28 • xn Titu Maiolrescu cătrĂ lacob C. Negruzzi [1872] DOMNULE REDACTOR, Familia din Pesta, în unul din ultimele sale numere, publică următoarea rectificare la adresa subscrisului: «D-nul T. Maiorescu scrie în ultimul No. al «Convorbirilor Literare» 57 între altele urlmătoarele șire: «Toți cunoaștem impor- tanța teatrului pentru un popor; toți știm asemene, că ne lipsește acest element de cultură. Vom traduce dar dramele emininte din alte literatura, vom incuragia începuturile noastre cele bune, dacă le avem; vom descuragia pe cele rele, și ne vom interesa, la timp oportun, a forma actori adeverați,... Zeci și jzeci de ani vor trece înainte de a se pute compune o singură trupă de actori, care să merite acest nume. Dar de la Pesta ne-a venit o provocare măreață, subscrisă de bărbați celebri, însuflețită prin adunări numeroase, condusă de un comitet al națiunii: este vorbaj de a stringe bani5 pentru ca mai antei de toate să zidim casele teatrului. De aci încolo lucrurile vor merge răpede și bine; zidurile le avem, dramele vor veni». — Trebue să protestăm in contra acestor șire din urmă. Nu esiste nici o provocare a comitetului pentru fond de teatru, prin care acesta ar fi făcut apel, d’a contribui, ca mai nainte de toate să zidim casele teatrului. Ast-fel de provocare nici s’a putut face, căci scopul societății este numai d’a crea un fond, «din care cu timpul se fie posibil înființarea unui teatru național romăn». (§1, din Statute). Va să zică, este vorba numaii d’a aduna bani. Cum se va 29 TITU MAIORESCU - IACOB C. NEGRUZZI înființa apoi cu timpul acel teatru: forma-se-va antei un repertor și o trupă de actori, și apoi zidi-se-va un teatru și unde? — suni cestiuni, la cari va respunde acea adunare generală, care (§21) se va convoca anume» spre acest scop, atunce cănd vor fi bani». Familia, in această rectificare, ne citează §§ 1 și 21 din sta- tutele Societății constituite cu scop de a înființa «un fond pentru teatrul național romăn». Dar critica noastră nu s’a raportat la Sta- tute. Aceste, o mărturisim cu părere de reu, nu pre trebuesc luate in băgare de samă. Experiența de păn’acum ne-a dovedit, că in multe întreprinderi «de cultură» de alte noastre o mare parte a activității se consumă in «elaborarea» statutelor și in alegerea co- mitetelor cu Prezidenți, Vice-prezidenți, secretari, membri funda- tori, onorifici, ordinari și extraordinari; ne-a dovedit, asemene, că* odată statutele «elaborate» și Comitetul ales, lucrarea mai departe a inceput a lâncezi. Dar, cum am zis, critica noastră nici nu s’a raportat la statute. Ea a avut în vedere idea incepetoare și a, citat «provocarea» Comi- tetului, adecă «apelul cătră publicul romăn» făcut la Pesta in 7 Aprilie 1870 din partea d-lui «Președinte» Dr. losif Hodoș, a d-lui «Secretar» losif Vulcanu și a d-lor membri ai «Comitetului» V. Ba- beș, P. Mihalyi și A. Mocioni. In acest apel se publică «programul preparativ la înființarea unui fond pentru teatrul național romăn» votat de inteligința română din Buda-Pesta» și se zice intre altele: Nu este aici vorba despre posibilitatea unei realizări grabnice* pentru care și alte națiuni au avut trebuință de mai mulți ani, ci scopul și intențiunea noastră este numai de a înființa cu încetul un fond, din care mai târziu națiunea să poată înălța un templu al Thaliei române. Nedeprinși cu metafore poetice in programe pentru stringere STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 30 de bani, noi am crezut că «templul Thaliei romane» are să fie in adever un edificiu pentru teatru. Dacă anse, precum ne observă Familia, acel templu nu vrea să zică numai decât un templu, ci poate insemna și un repertoriu și o trupă de actori, și da/că această interpretare este autentică, atunci, mulțemindu-i pentru observarea făcută, ne grăbim a recti- fica interpretarea noastră și, pestrănd cu toate aceste critica in in- țelesul ei propriu, schimbăm proposiția citată in următorul mod: «Dar de la Pesta ne-a venit o provocare măreață, subscrisă de «bărbați celebri, insuflețită prin adunări numeroase, condusă de «un Comitet al națiunii: este vorba ca mai antei de toate să alcă- tuim o societate, să-i alegem Comitete, să-i facem statute și să strin- «gem banii pentru înființarea unui fond teatral. De aci incolo hj- «crurile vor merge repede și bine: Societatea, Comitetul, Statutele, «poate și banii îi vom ave, dramele vor veni». Căci ceea ce ne lipsește mai ăntei de toate sunt dramele; aceste ănse nu se inființează nici prin Comitete, nici prin Statute, nici prin bani, și cu teatrul din Ungaria are să se intemple in mic ceea ce s’a intemplat cu Societatea Academică din București in mai mare. Acolo era vorba să se inalțe un «templu» al Minervei roma- ne. Zappa a dat banii, Guvernul a numit membrii, Universitatea a dat localul; există dar și templu, sunt și preoți bine salariați, ar fi și public evlavios, lipsește numai Minerva. Dar ce e de făcut! Așa sunt zeițele antice, cam toate caprițioa- ee; și dintre toate, cele mai caprițioase se zice că sunt togmai Mi- nerva și Thalia. T. MAIORESCU TITU MAIORESCU - EMILIA MAIORESCU-HUMPEL 31 XIII Titu Maiorescu cătră soră-sa Emilia Maiorescu-Humpel București 4/16 Iunie 1879 PREA STIMABILĂ DOAMNĂ ȘI SORĂ, Se apropie sfîrșitul lui Iunie și începutul hotărîrilor defini- tive. închizi prăvălia 58, vii la mine? Eri am expediat pe Missis Mason înapoi în sânul patriei D-ei și Ți-am lăsat dar locul; deschis. Te rog respunde. Deși îți merge mai bine cu urechile de când cu căldura, știi totuși ce te așteaptă la toamnă și iarnă. Sau ești din nou nehotărîtă și te atrage predi lecțiunea înăscută de a-ți jertfi urechile pe altarul patriei și al iu- birii unui artist59 problematic cu -ochi albaștri și mâna tremură- toare, corespunzătoare flăcării sale intelectuale? Sau vreai în veci- nicie să înveți arta, știința și morala Domnișoarelor Angela Firfiric și Olga Martacoj? Aici e aici; și fă bine ieși din regiunea visurilor polare și res- punde’mi un rend de înțeles practic. Al D-tale ca totdeauna iubitor frate mai mic TITU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 32 XIV Titu Maiorescu cătr^a Eduard Gruber 19 Noemvrie, 1887. IUBITE D-LE GRUBER, Ce să-ți răspund și mai ales ce să te sfătuiesc? Știi ca și mine că fiecare dă sfaturile cam după felul său; dar e întrebare, dacă felul meu se potrivește cu al d-tale. O desnădăjduire ca acea care respiră din buna d-tale scrisoa- re G0, îmi e ceva necunoscut în toată viața mea sufletească. Am venit din străinătate cu o licență și un doctorat, dar fără nici un ban și fără sprijin. După 8 luni de așteptare în absolută calicie, m au numit supleant la tribunal cu 235 fr. pe lună, și eram și căsătorit. S’a întâmplat pe urmă să mă numească profesor la Universitatea din Iași; mi-au făcut apoi procese peste procese, mau dat afară, mau numit iar la loc, rnau dat în judecată ca ministru, [ajunsesem în toamna 1876, după ieșirea din minister, și sub acuzare și cu o avere de (minus 300 galbeni, aproape de scufundare, cu o nevastă și o fiică pe răspunderea conștiinței. Dar nici o secundă nu am fost descurajat. Am lucrat mai departe ce am putut și unde am putut, și astăzi mă văd iar înfiripat și aproape asigurat în existența materială și a mea și a familiei. E vederat o chestie de primitivă organizare nervoasă, care în această privință se traduce la mine în două for- mule: 1) sub toate împrejurările, în toate locurile, e materie de lu- crat îmbelșugată, o lucrare oarecare de folos general trebuie făcută sau continuată ori unde, ori când, ori cum; 2) nici o părere a altora despre mine, nici o complicare de evenimente externe, nimic din aceea ce nu atârnă direct de la mine, nu mă atinge adânc. 33 TITU MAIORESCU - EDUARD GRUBER Ce aș face eu în locul d-tale? Mi-aș zice: am studiat pentru un concurs de limbele slavone cât putea un om în așa scurt timp, și am izbutit a avea o notă bună la concurs, deși bursa a luat-o altul. Ca încredere subjectivă însă în capacitatea mea de lucru acest timp a fost de folos; sunt în stare a lucră și a produce în capul meu o sinteză luminată asupra unei materii întinse de studii. Acest fapt intern este lucrul principal, externele sunt secundare. Cu această capacitate de a lucra mă voiu apucă acu)m de ceea ce mă îndeamnă spiritul meu (nu trebuințele externe) să fac, sigur fiind că în un mod sau în altul și adese de unde nu te aștepți pentru ori ce adevă- rata lucrare izvorîta din măduva unui cap omenesc, vine neapărat răsplata internă și externă. Filozofie? Filozofie. — Limbele slavone? Limbele slavone.— Cele romanice? Fie cele romanice. — Geografia și Etnografia? fie și aceste. Numai punctul de gravitațiune ai inteligenței mele să mă atragă acolo. Acolo aș lucră, și dacă aș da ceva dela mine conceput asupra acestei matei ii, aș scrie și aș publică și aș discută și mi-aș concentra asupra acestui interes impersonal toată viața mea inie- lectual-abstractă. Viața mea de interes personal aș face-o dependentă de acel centru abstract, absolut dependentă. Cine m’ar iubi, ar trebui să mă iubească în această dependență, pentru acest caracter al meu intelectual — cu totul în afară de situația mea externă. Și numai pe un așa om, fie femeie, fie bărbat, l’aș iubi și eu. Să iubesc eu o femeie, care nu m’ar iubi în așa mod sau care m’ar iubi mai puțin, este pentru mine cevâ inimaginabil. S’ar oțeli în mine o rezervă de mândrie, care m’ar împetri. M’aș duce la vânătoare exclusiv după lucrurile mele interne, nu m’aș duce nici odată la vânătoare după cele externe, nici după alți oameni. Atunci vin ele și ei la mine, nu eu la ele și la ei. Așa aș face eu, așa am făcut și așa am izbutit. Vorba franceză: Je suis â qui m’a compris. S’il n’a pais voulu ou n’a pas pu me com- St. D. L. V — 3 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 34 prendre, qu’il s’en aille. S’il nfa compris et s’il est venu ă moi tei que je suis, alors c’est bien et alors je me donne tout entier et sans reserve. Je me donne sans reserve â la femme qui m’a compris et m’a voulu tel que je suis interieurement; je me donne ă mon pro- fessorat, tout entier, et. tel que je suis, sans rega,rder plus loin et surtout sans regarder aux circoinstances exterieures 61. Ești profesor de geografie și poți da lecții private, ai o pâine și © ciorbă și un stânjen de lemne. Nu mori de foame. E destul pentru a-ți concentra mintea la lucru și destul pentru a luă femeia care o iubești, acolo în Iași, în coliba d-tale, nu pentru plimbări la Viena tau la Lipsea sau pentru funcții mai înalte 62. Dacă nu te iubește așa cum ești, acolo unde ești — qu’elle s*en aille. Eu personal te cred capabil de filozofie, și dacă te trage inima,, apucă-te de ea; iubirea studiului acesta însuș este însă lucrul prin- cipal. Concursul e lucrul secundar. Dacă e vorba de concurs (încă odată: lucru secundar), fii practic: lasă Lipsea și pe Wundt6S. Cere de la cineva caietele lui Crăciunescu 64, ca să cunoști zama lungă și insipidă a filozofiei oficiale dela Sorbona de pe timpul lui Na- poleon al IlI-lea. Cetește și «Fouillee Histoire dela Phil.» 65 și «Ex- traits des grands philosophes». Psichologia și Estetica lui Crăciu- nescu — dragă Doamne! Are să-ți fie examinator! Asta nu e filo- zofie, asta e concurs de filozofie. Filozofia, o știi ca și mine, n are a face cu capete de alde Crăciunescu și Leonardescu 66, nici cu con- cursuri academice. Aceea o vei studia după concurs în odaia d-tale, cu concentrarea minții d-tale, la lampa izolată a încântătoarelor și întăritoarelor meditări singuratice. Locke 67 atunci, apoi Hume ’8, apoi Critica rațiunii lui Kant 9, apoi Auguste Comte69 și în fine 'Mill07 și Herbert Spencer 71. Dar asta atunci, nu acum. Acum fleacuri de concurs. Dar în toate aceste și mai întâiu de toate: liniștea d-tale și simțimântul de ■siguranță internă. Rămâi în Iași; nu te lăsă pe povârnișul slăbitor 55 ■ TITU MAIORESCU — SAMSON BODNĂRESCU al schimbărilor de loc — Veneția, Berlin, Lipsea... betises tou* cela 72. In Iași în strada Ghica-Vodă 24 e omul; acolo trebuie să facă ce poate; și în Veneția, și însurat, și în Lipsea, și ca profesor de geografie, și ca profesor de filozofie la Universitate — tot omul din strada Ghica-Vodă 24 rămâne. Căci aproape nimic nu-ți pot da împrejurările externe; ești ce ești în tine însu-ți. Așa cum ești, ți-ai câștigat simpatii, ale lui Odobescu, ale mele, ale lui Urechia (sit venia verbo ). Așa cum ești, studiază, scrie, publică, pregătește-te la concurs și dă cu piciorul în restul lumii. Al d-tale devotat T. MAIORESCU XV Titu Maiorescu cătră Samson Bodnărescu [1888—9] Ministerul Cultelor și al Instrucțiunei Publice Cabinetul Ministrului DOMNULE BODNĂRESCU. Ce fel de om e profesorul de musica- vocală la Institutul D-tale 73. Eu vreau să dau o mai mare desvoltare musicei naționale în școalele normale prin chor vocal. Este el capabil pentru aceasta? Cum stați cu cartea de cetire? 74 întreabă, fă bine, pe Jacques, dacă primește traducerea lui Hamlet, despre care i-am scris. Al D-tale, T. MAIORESCU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 36 XVI Titu Maiorescu cătră Alexandru Odobescu București, 17/29 Noemvrie 1891 IUBITE DOMNULE ODOBESCU, Dă’mi voie siă-ți trimit un exemplar din traducerea Aforisme- lor lui Schopenhauer și trebue să-mi dai această voie, fiindcă D-ta ești pricina acestui volum 75. Sunt vr*o 8 ani, de când ai aruncat în treacăt o vorbă despic reaua traducere a Aforismelor așa cum apăruse în «Convorbiri» pe la 1870/71. Eu și uitasem acest pecat al tinerețelor, dar vorba D-tale tot a căzut în pământ roditor, fiindcă eu am un mare respect pentru publicitate și idea, că eșise vre-undeva și cândva o scriere fie cât de neînsemnată d.in pana mea, fără ca să’i fi dat toată îngrijirea de care sunt capabil în marginile capacității mele, îmi eră nesuferită. Și atunci m’am pus să recetesc vechia traducere și am găsit-o și eu grozavă. Explicarea acestei grozăvii de germanisme și tot odată circomstanța atenuantă pentru judecarea mai indulgentă a primei publicări (care tot remâne condamnabilă de altminteri) se află în Prefață. M’am osîndit singur la munca silnică de a reface toată tradu- cerea frasă cu frasă, și am publicat-o astfel în alăturatul volum. N’o fi nici el ce poate fi mai bun, dar este tot ce pot face eu mai bine ca traducere. Și încercarea de a acomoda limba română la exprimarea concepțiunilor filosofice, a avut pentru mine un mare interes. Poate te va interesa și pe D-ta. In orice cas, eu îți datorez un exemplar de pedeapsă. Al D-tale devotat T. MAIORESCU 37 TITU MAIORESCU - CONSTANTIN GANE XVII Titu Maiorescu cătră Constantin Gane Heidelberg. Duminică 25 Mai (7 Iunie) 1914 IUBITE D-LE GANE, Ești fiul .D-lui Ștefănică Gane? Cel care a fost al nu știu câte- lea șef de Cabinet al Ministrului de Interne Marghiloman? Cel cu monoclu? -— Dacă ești acela, atunci îmi pare cu atât mai rău că împrejurările în care mă aflam la 1911 și 1912, nu mi-au dat ră- gazul de a te cunoaște mai de aproape. Căci acum, când am să-ți mulțumesc pentru trimiterea căiții D-tale «Amintirile unui fost holeric» știu că am fi avut multe de vorbit împreună și în multe din cele literare ne-am fi înțeles; iar după credința, meii, cele lite- rare sunt de mare însemnătate pentru valoarea unui om. Am citit și recitit scrierea D-tale și-ți sunt recunoscător pentru adânca mulțumire ce mi-a pricinuit-o. E atâta bună și adevărată simțire, exprimată cu o măsură și cu un tact literar din cele mai rare, încât cartea va ajunge să fie unul din documentele esențiale a celei mai însemnate epoci din Istoria noastră contimporană. Ce nemerită descrierea fiorului de la pag. 9, ca și a umbletului de la pag. 20, a Iskerului la p. 36, a entuziasmului la p. 38, a obiș- nuirii cu ideea holerei la p. 66, a mândriei D-tale pentru galoane Ia p. 92, a midinetei Turnu-Măgurele la p. 106, a «paradisului pierdut» și recâștigat la gura cortului pag. 124—125, a muzicei triste la p. 132, a; ploșnițelor la p. 155 etc., etc. și pe lângă toate minunata arătare amănunțită și exactă a simptomelor holerei! Și ce bună e nota umană cu Alter și Ștefănescu la p. 20, ce dreaptă plesnirea în două locuri a vulgarului arivist Lecca la p. 55 și 62, ce binefăcătoare legitimai indulgență cu care explici neajun- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 38 șurile îngrijirei militare! Sub pana D-tale devine foarte simpatică figura Colonelului, iar scena cu sergentul de strada din Botoșani, care în lagăr tălcuește Tatăl Nostru și cu soldatul Ion Tăutu sunt o adevărată încântare sufletească. Am însemnat în exemplarul ce mi bai trimis greșelile de tipar pe care.le vei îndrepta la o a doua ediție. Când ne vom întâlni în țară (dar când, când va fi aceasta?) ți-l voi pune la dispoziție. Iot atunci vom puteai vorbi și despre altele, spre pildă de suprimarea, epilogului, de înlocuirea «divertismentului» p. 72 cu «petrecere» (tocmai Dta, care ai dat valoare literară unor expresii populare bine întrebuințate ca «cotrobăiau» p. 41, «hurta» p. 57, etc.) și altor câteva analoage; de mici rectificări gramaticale în contra unor moldovenisme (mantale, nu măntăli p. 19, mahalale, nu măhălăli p. 22), Dar nu mai am loc decât pentru a-ți arăta încă odată toată, recunoștința mea și arți strânge mâna prietenește. T. MAIORESCU XVIII Lausanne. Hotel Gibbon Miercurii 25 J'unie/8 Iulie 1914 IUBITE DOMNULE GANE, Firește, la versurile lui Eminescu mă gândisem și eu cu mo- noclul D-tale, dar de când ți-am citit cartea, îți primesc toate ex- plicațiile. Și la adecă «drept armă, bețișor de promenadă» 76 tot e mai bine decât măciuca lui Morțun. Iți trimit sub bandă exemplarul meu al amintirilor D-tale, te rog numai să mi-1 restitui la București pe la Noembrie, când cred că voi putea fi la Senat ca să adaog și votul meu încontra nechibzuitelor reforme constituționale. 39 TITU MAIORESCU - CONSTANTIN GANE In volum nu te opri, te rog, la observările mele încontra or- tografiei imperfectului conjugării a patra, îndrăzni vorbia, siîii- țiam etc., unde firește ar fi mai bine să se scrie cum se și vorbește: îndrăznea, vorbea, simțeam. Dar fiindcă ortografia academica prescrie acel i (după o modificare, introdusă de smintiti filoloji la raportul meu ortografic), fiindcă Academia cere a^nume orto- grafia ei pentru, a premia o carte și fiindcă poate cartea D-tale va fi prezentată la vreun preMiu academic, lasă ortografia cum ai întrebuințat-o și aplic-o cel puțin consecuent. Iți propun pentru noua ediție să înlocuești fotografia de pe învditoare cu. o alta, de pildă cea de Ia p. 204 (cu. rugămintea &ă ștergi literile A. S. R. Un autor bun este Snsuș Alteța Regală și nu trebue să-și trateze semenii cu forme ceremonioase). Cruda reproducere a vărsăturei este necesară întrio carte cu amănunte așa ele precize asupra holerei și stă bine în text la pag. 95, Dar pe copertă nu se cade să stea, fiindcă mai întâi de toate cartea D-tale e un semn de înălțare al tuturor cugetelor naționale, și umanitare cu prilejul campaniei dela 1913; în acest înțeles merge și fotografia cu Prințesa. Epilogul cred că trebue suprimat, nu atât pentru scena du- ioasă de la tribunal — poate găsești s'o intercalezi la vre-o pagină, anterioară — (deși avântul caracteristic al cărții D-tale sfârșește în orce caz mai bine cu «iubirea de neam» de la pag. 221, decât cu un proces de escrocherie) ; dar întâmpinarea mea de căpete- nie în contra epilogului este eterogena intercalare a rândurilor din mesaj, care, deși sunt anume acelea scrise de mine, dar nu-nu aduc aminte să fi întrebuințat cuvântul «exactitudine» — nu se potrivesc cu tot felul nemeșteșugit al volumului D-tale. Dar te rog să știi, că eu nu primesc o ascultare oarbă,. Eu sunt numai un cititor cinstit; D-ta, ca autor cinstit, ai datoria să mă auzi, dar n’ai să mă asculți decât dacă observările mele sc STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 40 potrivesc cu propriul D-taJe simțimânt, deșteptat, dar nu impus de mine. * Despre alte multe vom mai vorbi ia o eventuală întâlnire în București, de care se bucură de pe acum Al D-tale T. MAIORESCU P. S. —.Peste vre-o săptămână ne întoarcem iar la Heidci- berg. Hotel de FEurope. XIX Ion Creangă cătră Titu Maiorescu lassii 1876. Noemvrie 10 STIMABILE D-LE MAIORESCU, Ve rog, trămiteți povestea «Moș Nichifor» pentruca s’o dau la tipar. Junimea din lassi, într’o ședință ai sa, pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasă -— după obiceiul ei — a votat să se tipă- rească; poate mai mult pentru încurajare. Sau mai știu eu..., poate ca și pentru: P. A. Călescu... 77 D-voastră cred că veți fi ris și de mine și de densa, și cu drept cuvânt: pentru că este o copilărie, scrisă de un om mai mult bătrân, de cât tenăr; da bine, da rău, D-zeu știe. Eu atâta știu numai, că am scris lung, pentru că n’am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris și cum am scris, am scris. «Povățuitorul la cetire prin scriere» 78 ce l-am alcătuit și l-am tipărit din îndemnul D-voastră, — nu știu dacă l-ați văzut. Ce’i drept, prostișor lucru am făcut, dar ș’a luat plata, căci îna- poit de onor. Ministeriu actual, șede la răcoare în pod la părin tele lenăchescu, tovarăș la pagubă. Vr’o 30—40 de galbeni, nu’s mai mulți. Un esemplariu însă l-am vândut d-lui Sigară advocat, care mi-a arătat că are dorință a se ocupa și cu didactica!. Cal bă- trân, să învețe la umblat. 41 ION CREANGĂ - TITU MAIORESCU Dar none nu ne pasă; Fam zmomit, de ni-am scos franc și pace bună. De acum poate să se povățuească cu densul cum știe si la ce știe. Ertați-mi, vă rog, îndrăzneala! Al D-voastră întru tot supus servitoriu I. CREANGĂ Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. După o copie încredințată nouă de G. T. Kirileanu. XX lași, 18'81 Iunie 11 STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, Ca să ve descriu biserica Buna Vestire din Iași, nu am nevoe căci Domnia-Voastră, care din porunca lui Dumnezeu ați lăsat aci un odor scump, o cunoașteți. La această biserică, diaconului servitor, anume Vasile Va- silescu, nu i-a fost destulă sărăcia de care se bucură in genere clerul nostru de mir, și nici grozava boală de care sufere de vre-o zece luni de zile, (așa că astăzi se află în spitalul Sântului Spiri- don, cu candeletă în găt și numai cu o mană de suflet, încăt na re să se mai poată hrăni cu meseria sa chiar in cașul cel mai noro- cos, măcar că este om tener, inteligent și cu cele mai bune pur- tări) a trebuit să mai aibă femee și patru copii mici, care mor in casă de foame. Asupra cărora respectuos chem indurarea Domniei-voastre. Ve salut cu adânc respect I. CREANGĂ Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 42 XXI STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, Am auzit' că ați avea bunătate a traduce 79 câteva din poveș- tile scrise de mine. Doresc a se face câteva îndreptări: unele scăpate din vedere la tipar, altele tipărite fără șir. La «Soacra cu trei nurori»: «Soacră, soacră poamă acră «De te-ai coace cat le-ai coace, «.Dulce tot nu te-ai mai face: «De te-ai coace toată toamna. «Ești mai acră decât coarna; «De te-ai coace-un an ș’c vară, «Tot ești acră și amară; «Eși afară, ca o pară; «Intri ’n rusă, ca o coasă; «Șezi în unghia ea un junghîu». La «Harap Alb: «Lumea asta e pe dos, Toate merg cu capu ’n jos; Putini sue, muLi coboară. Unul macină la moară; Ș’apoi acel unul.»... Ve salută cu adă’uc respect I. CREANGĂ Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. xxn Iașii 1881, Iunie 17 STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, Dacă am îndrăznit a recurge la generozitatea Domniei-Voastre- pentru nenorocitul Diacon Vasile Vasilescu de lai Buna-Vestire, ani știut cărei inimi nobile me adresez. Și câți-va franci sunt de ajuns 43 IOAN CREANGĂ - TITU MAIORESCU unei familii serace și nenorocite pentru pane de azi pe mâne. Ceea ce ve lasă inima să dati «cu împrumutare lui Dumnezeu», puteți trimite onorabilului preot Alexandru Gavrilescu de la Buna- vestire, care singur mai susține familia numitului Diacon de vr’o zece luni de zile prin mila câtor-va poporeni creștini, cari el cunosc. Dumnezeu, care v’a împodobit cu atâtea haruri, are s|ă ve dee Domniei-Voastre de aiurea. Iar pentru mine veți face să am partea celui mai’ din urmă ucenic al iui Lumînărică 80. Ve salut cu adânc respect ' I. CREANGĂ Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. După o copie încredinlaLi nouă do 'i\. Kirdeanu. XXIII Iașii 1882 Noemvrle 13. STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, Iaca chiar acum la 6 oare dimineața am gătit de scris anecdota, pentru «România Jună» 80 a și o și trimit cu poșta de astăzi. Tare am avut dorință să ve ved când ați fost de aniversara «Junimei», înse nu mi-a fost tocmai bine, și nici nu puteam să scriu ceva ce începusem a scrie pentru «România Jună» de-mi ve- nia să înebunesc de necaz. Ferească D-zeu de omul tâmp, când începe să facă ceva, că el singur nu știe ce face, de cât numai în- tâmplare [a] poate să-1 scoată din încurcătură. Iaca așa sunt eu, și ’n asemine încurcătură me aflam de aniversară, față cu făgă- duința ce ve Uădusem că voiu trimite ceva la Viena. Tocmai în ziua de aniversară mi-a venit și mie câteva idei, și ca să nu le scap, am fost nevoit să las cea mai veselă petrecere, aniversara 30 \ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 44 și să nu ve pot vede pe Dumneavoastră cel mai drăgălaș pro- fesor și cel mai bun voitor ce am avut în vieața mea. De aceea ve rog să me ertați, și măcar că nu v’am vezut, cre- deți că cu mintea și inimea mea totdeauna ve ved și ve doresc» Am fost pe la D l Lambrior 80 c și mi-a comunicat ce i-ați spus D-voastre. Ve mulțemesc din suflet, Domnule Maiorescu, pen- tru interesul ce purtați de copilul meu 80 a; și de credeți că poate eși dintr’însul ceva, ve rog, nu-i refuzați sfatul și protecția Dvoastre. Ve salut cu adînc respect și ve doresc sănătate și bucurie. ' I. CREANGĂ Bietul Lambrior, oare nu a călcat pe urma lui Conta ?8U e. Tare-mi’ pare reu, sermanul. Iaca, și munca peste mesură la ce duce. Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată nouă de G, T, Kirileanu. XXIV Iași 1883, Maiu 25 STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, La 21 a curentei corpul Institutorilor din Iași, mi-a făcut earăși onoare a me alege între cei trei..., dintre cari, precum știți, numai unui e destinat a, lua parte ca membru în «Consiliul Ge- neral al Instrucțiunii», după voința Ministrului. Așa fiind a se urma, și avend încredere în mine că în rîn- dul trecut să nu fi adus vre-o nemulțumire prin pacinica mea dormitare în sinul acestui consiliu, cutez a ve ruga, să puneți un cuvent pe lângă cine se cuvine, pentru ca să fiu numit membru și în rendul acesta. Stărnința mea de a mai vedea Bucureștii nu e nici din am- biție nici pentru niscaiva interese particulare: 45 ALEXANDRU ODOBESCU - TITU MAIORESCU Intei doresc să-mi mai văd băetulsof; al doilea, câteva per- soane stimate și iubite care me atrag; al treilea, cu ocaziunea aceasta poate să-mi tipăresc puținele mele scrieri lai Socec S1, fă-j cend eu însumi corectura: și al patrulea cred, în prostia mea, că cel ce cunoaște cât de puțin firul oare-căror lucrări, tot mai de folos poate fi de cât cel ce poftește a face experiență din nou, dacă are plăcere să o facă și nu este altceva la mijloc. Ve salut cu dragă inimă și vă doresc sănătate și bucurie. I. CREANGĂ NB. — Ceilalți doi aleși, sunt: Ropală, grecușor, dar bun băet altfel, și Hrisoscoliu, care m’a sfredelit mult împreună cu Săvescu și alți câțiva, afară de Domnul Dârz eu, care este un tip de om cinstit în toată puterea cuvântului. Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. După o copie încredințată nouă de G, T, Kirileanu. XXV Alexandru Odobescu cătră Titu Maiorescu Paris, 29 rue des Ecuries d'Artois. 28 Martie (9 Aprilie) 1883 MULT STIMATE D-LE MAIORESCU, Mărturisesc îndată că nu m’am purtaf bine cu d-ta, fiindcă am întârziat câteva luni a răspunde la scrisoarea ce mi-ai adresat și care însă mi-a făcut o mare plăcere, ca orice amintire ce-mi vine din parte-ți. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 46 M’am purtat rău că nu ți-am scris îndată, dar nu că nu ți-am răspuns la întrebarea ce-mi făceai prin scrisoare. Mă întrebai ce este sau ce are să fie la Revue du Monde latin a Baronului de Tourtoulon? 82 Atunci, ca și până acum, n’ași fi putut să-ți zic altceva; decât că acea revistă nu este deocamdată de loc și că, zău, mult mi-e teamă că nare să fie nici de acum înainte. Baronul, — carele se vede că nu dispune de fondurile ne- cesare, ci le tot caută, — ne scaldă mereu — pe noi membri co- mitetului de redaicțiune, ales de dânsul — ne scaldă, zic, în apele speranței. Din lună în lună ne adună spre a ne consulta asupra proiectelor sale mai mult sau mai puțin iluzorii. Intr’o zi ne zice că No. 1 are să apară de sigur peste două săptămâni; altă dată reclamă toată a noastră îngăduință (de care de altmintrelea sântem foarte darnici) pentru o mare amânare... și tot astfel me- reu și neîncetat. Ieri, nu mai departe decât ieri, a venit la mine și mi-a spus ca de rândul acesta a încropit tot ce-i trebue și că revista are să apară în Iunie viitor. «Noroc bun!» i-am răspuns, și această ura- re mă grăbesc a ți-o comunica și d-tale, ca să daî veste în țară, dacă vei crede de cuviință. Cât despre mine, foarte mă mâhnesc că n’am putut obține estimp un concediu spre a merge să strâng mâna amicilor mei din Academie și să mă scuzez însu-mi dinaintea colegilor pentru întârzierile la care sânt supuse publicațiunile mele academice, în- cepute — pentru păcatele mele, — sub fatala înrâurite a vechei sisteme academice. Nu-ți pot spune, stimate d-le Maiorescu, cât de mult stânjenit mă aflu prin formele stângace și scălârabate ce am fost silit să dau acelei publicațiuni; aceasta mă face a cere favoarea, ca zisele publicațiuni să fie date publicului, fără ca nu- mele meu să fie pus pe ele deocamdată ca editor — rămânând ca mai târziu și la timp oportun pentru mine, să mă silesc, prin ALEXANDRU ODOBESCU - TITU MAIORESCU lucrări anexe* precum: precuvântări* note și glosarie, a suplini Ia foarte multele defecte și ridicole ale volumelor ce am avut im- prudența a tipări conform instrucțiunilor date de majoritatea de pe atunci a societății academice. Fii bun, te rog, stimate d-le Maiorescu, și fă-te advocatul meu în această împrejurare, dinaintea colegilor noștri. Astfel, pe lângă mult afectuoasa stimă ce-ți port, vei câștiga și o deosebită recunoștință din parte-mi. Al d-tale cu tot devotamentul coleg și amic AL. ODOBESCU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XXVI Paris 4/16 Iunie 1884 IUBITE D-UE MAIORESCU, Nu pot să-ți spun câtă plăcere și câtă mângâiere mi-a adu# scrisoarea d-tale, primită abia de o oră, și, cu toate că sper să fiu în București peste vre-o 8 sau 10 zile cel mult, nu voiu să las a trece nici un moment, pe de o parte, spre a-ți mulțumi că aproape singur printre destul de numeroasele persoane cărora de o lună de zile am tot scris în țară despre proiectul Congresului (arheo- logic) 83, d-ta mi-ai lăspuns fără întârziere și fără îngăimare, iar, pe de altă parte, spre a te ruga să nu perzi nici chiar timpul cât voiu mai întârzia eu până la sosirea mea în țară, ca să faci toate eelea ce, cu perfectă înțelegere practică, le expui ca întrebări, în scrisoarea d-tale și adică: «să vorbești , o fântână destul de bogată. Nu știu cine s’au însărcinat cu biogra- fii; mă gândesc și eu la vre-o câteva puse supt formă de poveste; de le voi face, le voi trimite la ’d-voastră, și de le veți găsi potrivite, le veți da celui ce întocmește această parte. Cu d-na Burlă (astăzi d-na Kugler-Poni) m^m întâlnit, și atâta mi-a spus că toate alege- rile făcute pentru cartea de citire le trimite la d-voastră, cred că și eu trebue să urmez această procedură. De veți binevoi a-mi tri- mite programul, să hotărîți totodată și în privirea limbei: se pă- strează limba autorului unei descrieri, se modifică, ori se prelu- crează în totul? Al d-voastră plecat servitor, AL. LAMBRIOR Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. ALEXANDRU LAMBRIOR - TITU MAIORESCU ________________ XXXI Iași, 1874 Octomvrie 7. DOMNULE MAIORESCU! Am întârziat cu răspunsul! la scrisoarea d-voastră din 30 Sep- temvrie, fiindcă Eminescu nu era aici. Nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul96 \ fiind oprit de oarecare întâmplări grave în familia sa. Mi-a spus că princinele întârzierei mai pe larg vi le va descrie el însuși97. Am recomandat școlarilor cartea tălmăcită de Meșotă 98. Comisia pentru examinarea cărților trimise s’a adunat acum o săptămână, și s’au împărțit cărțile spre cercetare; raporturile fiecărui cercetător se vor citi înaintea comi- siei întregi, care va chibzui asupra raportului total. Al d-voastră plecat servitor A. LAMBRIOR Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XXXII Paris, 1875 Maia 24 DOMNULE MAIORESCU, Nu primesc nimica dela liceul din Iași, catedra este cu totul liberă din partea mea. Nu este Teodorescu, colegul meu de bursă, ®are a iscălit în adresa către magistrații demisionați; ci un alt Teo- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 58 dorescu, care pregătește doctoratul în drept și care nu este bursier al Statului. Din nenorocire asemenea lucrări (ca adresa în chestie) se fac multe pe aicea de studenții români, ați văzut cred și cu oca.- zia morții lui QuinetDe ar fi aceste toate niște porniri necoapte ale tinerimei, n’ar merita mare luare aminte; dar toate își au isvo- rul lor în învățăturile unei școale politice, ce a întemeiat aici de câțiva ani C. A. Rosetti 10°. Se spune că adresa în chestie a fost fă- cută de dânsul în tară si trimisă aici ca să o iscălească cei conver- tiți la doctrina lui. Din vre-o 500 de studenți, ce se zice că sânt în Paris, cei mai mulți sânt din școala lui Rosetti, care pare a ce fi strămutai aici mai mult pentru acest scop. In țară ideile lor sânt mai acoperite, cel puțin în public, aici sânt pe față partizani ai republicanismului pentru țara noastră. Se înțelege, cu capul plin de asemenea vânturi, nu învață mai nimica, afară de acele ce i-o fi învățând dascălul lor politic, care desigur se mărginește la niște strigăte deșerte și vorbe goale ca acele pe care le scriu prin jurnale și adrese. Nu știu dacă nu s’ar putea lua oarecari măsuri contra acestei resarnițe politice, ce pregătește tinerimea menită a fi la cârma țerei în niște principii cu totul protivnice stărei de lucruri dela noi. Este de necrezut că sute de părinți să-și fi trimis aici pe fiii lor pentru ca, după îndemnurile și povățuirile lui Rosetti, să se întoarcă în țară gam- betiști și chiar comuniști De sigur că cei mai mulți părinți nu știu ce cursă se întinde aicea copiilor lor. Cu ocazia venirii d-voastră pe aici, veți putea vede însuși această mișcare. A. LAMBRIOR Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. 59 MIRON POMPILIU - TITU MAIORESCU XXXIII Miron Pompiliu cătră Titu Maiorescu Iași, 14 Iulie 1880 DOMNULE MAIORESCU! Am primit novela lui Slavici102. A venit la timp. Deși poate fără cuvânt, dar vă mulțumesc, grija mea nu era puțină: aveam tipărite două coaie cu o corespondență dintre d-nii Alecsandri și loan Ghica, cu un poem de Beldiceanu și cu o doză de aforisme compuse pe aici pe la noi; iar pentru restul de trei coaie nu mai era decât o scrisoare a lui P. Calimah și câteva poezii103. Văzând că întârziați cu manuscriptul, m’am fost adresat la toată ceata Caracudei, să binevoiască... Mare nădejde îmi pusesem în Creangă; dar să-1 mănânce Valea Țicăului unde s’a înfundat! Creanga pare că a început să se usuce. întâi mi-a dat a înțelege sa aștept, pe urmă numai ce-mi spune că-i lehamete; să fac ce știu. Dar acum cu numărul din August sântem scăpati. Rămâne cel de pe Septemvrie. Am pe sama lui o novelă a lui Ganea 10\ un poem de Naum 105 și poezii lirice. O dare de seamă despre o carte de stil și compozițiuni de Manliu, ce-mi stă de mult în gând ca s’o fac, am menit-o pentru a^cest numjăr. Insă mai știu ce și cum o fi? 106 Vă rog deci mai trimiteți ceva, și dacă este chip vr’un studiu critic ori vr’un articol științific, deoarece literatura frumoasă prea tare prevalează de un timp. Al d-voastră stimător M. POMPIUU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXXIV Iași9 12 Septemvrie 1886 STIMATE D-LE MAIORESCU! Pe lângă toată stăruința ce-am pus, n’a fost chip să înduplec pe frații Șaraga, ca să se însărcineze cu editarea poeziilor lui Sche- letti. 107. Mi s’a răspuns c’ar fi pentru dânșii o întreprindere foarte păgubitoare. Au făcut încercare cu poeziile lui Gane 108, și încă în condiții avantagioase; la o altă încercare nu se mai supun. Așa se pare, sânt conduși mai mult de ideea unui câștig sigur sau foarte probabil, decât de nădejdea unor avantage în viitor. Mâne sau poimâne am să scriu și d-nei Stere în Bârlad. Acum nu rămâne alta decât să se însărcineze Socec cu editarea. Inchipuiți-vă: Antologia1083, ediția I s’a trecut până la cel din urmă1 exemplar, și zilele acestea s’a cerut din mai multe părți în- tr’un număr destul de însemnat. Editorul meu cu care am contrac- tat, aflând că antologia e respinsă și încă respinsă cu un fel de indignare (ar fi tendențioasă, după părerea celor însărcinați cu examinarea ei) nu s’a putut hotărî să o retipărească în timpul va- canțiilor. Acum însă, văzând comenzile, e gata să înceapă retipă- rirea, și în scurt timp să o dea gata. Cu toată disgrația de care >se bucură la minister, așa $e vede, cartea începe să fie căutală. Eminescu e mult mai bine. A fost câteva săptămâni la Repe- dea, unde a făcut băi regulate. El continuă băile și acum. Junimea cu greu o putem umi. Triburile n’au unde să se strângă. Trebue să așteptăm signalul dela alții./ Al d-voa^tră stimător M. POMPILIU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu PETRE P. CARP - TITU MAIORESCU XXXV Petre P. Carp cătră Titu Maiorescu Paris în 2 Juli 1867 AMICE, Eți trimet alăturat actul anteiu și o mică parte d’in al doilea, rugându-ti să începi punerea sub tipări al acestui mare opu 10\ Na sciu cine va avea bunătatea de-a4 se însărcina cu corecturile, aș dori de se pote să le faci tu, cunoscând mai bine de cât ori care ortogra- fia junimei. Tot odată rog pe acel binefăcâtoriu corectoru să xee sama la trăsurile de elisiune, acestea fiind de o mare însemnetate pentru versu. Cât pentru expresiuni am ținut sama de observațiu- nele junimei întrucât am putut, deacea rog să nu se mai schimbe nimică. Unele sunt impuse prin originalu, altele sunt încercări noue a căror adopțiune seu îmlăturare trebuescu lasate timpului. Dacă cumva voi fi sărit cate unu cuventu pe ici pe cole, te rog să ai recurs la originalu și să pui la locu cuvenitul omisu, luând îns® sama să nu trunchiedi versul. In privința celor 20 galbeni, tata mi’a scris că nu i-a cerul nime, te rog deci să îndreptedi acesta, uitare stricăcioasă pentru casa junimei. Pe Negruzzi și pe Gane i-am vedut aici cascând gura ca nisce provinciali și făcând aleturâri estetice între Parisul și Tatarașul. Alăturare ce nu pute fi de cât mâgultore pentru acesta suburbie a noului Ierosalimu. De ai vreme și dacă vorba germană aus den Augen aus dem Sinn1™^ nu e unu axiomu a cărui adeverire privesci ca o fală, aș ruga pe Junimea in genere și pe tine in specie să scrie d’in vreme in vreme fie macar in stilu de arapu ca d. ex. Junimea sănâtosa, Mancare, dormire,... în regulă, STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 62 Paicu făcut jocuri de cuvinte Junimea ris < Pogor protestat Junimea luat acta Paicu făcut apelu la posteritate Maiorescu uitat cuvintele lui Schiller: der Lebende hat Recht. Paicu ridicat umerile Maiorescu făcut încercări de a lua pe Paicu de chichă. Junimea pus la amend următore pe ambii vinovați: Pe Paicu Ia tăcere de cinci minute Paicu leșinatu de mâhnire Pe Maiorescu la o «bele cu portocale» Madame Maiorescu declarat că e unu abudu de putere Junimea trecut la ordinea dile Rebec-chen intrat și declarat că e ce mai cu minte dintre toți* Junimea sărutat pe Rebecchen și ridicat ședința, etc., etc., etc. In acestu modu scurtu și cuprindetoriu, prin care unu cuveutu iliuminâda o situatiune și unui caracteru, ai pute d’in vreme in vreme incunosciința despre faptele vostre pe acela care deși de- parte ve'este aprope prin gândire, inimă și educatiune...!!! Al teu, P. CARP Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XXXVI Iași în 20 Ianuarie 74 DRAGĂ TITE, Eți mulțumescu forte mul tu pentru buna plecare ce ai a vut de-a veni la Iași anume pentru alegerea mea, dar nu cred că ar fi 63 PETRE P. Cx^RP - TITU /MAIORESCU fost bine să părăsesc! acuma Bucuresci cu atâta mai mult cu cât toți amicii tei vor vota pentru mine și că într’un colegiu de 901 ale- gători unu glasu nu dâ hotărîrea- In privința legii, comunale eu aș fi de părere să vorbesc! numai într'unu cadu a. d. în cadul cănd ai ave speranța de-a obține ceva în principiu. Acesta nefiind, nusciu pentru ce ai da adversarilor tei de adi o armă mai mult în mână și de ce ai sacrifica interese practice pentru teorii platonice. Va veni vreme unde vei pute apăra pe evrei cu mai bunu succesu și pote cu o siguranță de isbutire cu atât' mai mare cu cât vei fi tă- cut mai mult astădi (sapienti sat). Pe de altă parte nu se pote tă- gădui că legea comunală făcută la 64 este în contradicere cu Con- stituția și conformu cu cerințele acestui pact fundamentalii ea ar fi trebuit .să fie deja modificată. Tot ce poți face, este de-a cere mo- dificarea, Constituțiunei în privirea acestui punctu, dar nu vă poate pretinde nici odată cu o umbră de temeiu că Ia cadu de contradi- cere întru Const. și leg. specială legea specială trebui să fie urmată. Pogor vine peste 2 dile la Bucureșci și ca să nu treacă o singură ocazie în care vre unul den noi să nu protesteze în numele oaie- nirel va lua cuventul, um drastiscli den Standpunct klar zu ma- chen J s c. Persona lui nefiind astăzi unu campu de baîaie pe care și’ar manevra diferitele grupuri forțele, el pote să facă și să dică ce-ii place. Aici a scris Mandrea că după vorbele de acolo aș fi eu can- didatu la Min. de Culte; spun că ai pre bună opinie de mine pentru a crede că m’aș abate de la cele hotărîte între noi șl tote aceste vorbe nu stau în raportu cu adeveratul mersu a lucrurilor. Terminând te-aș ruga să veghiezi ca să nu se facă vre-o și- cană acolo lui Naum. Columb întrigează mult în contra lui și pote că împrejurarea că ia, fost numitu de Teii108 d este o causă îm- povărătoare în ochii Iui Boeresco 109. Dacă m’oi alege te-aș ruga să mă însciințezu îndată când să ȘI documente LITERARE V &4 va fi verificatu titlul; de vor merge tote bine acasă, sperii că voi pute fi pe la 5 Februarie la Bucuresci. Al teu, P P. CARP Izvoare: Autografe Titu Maiorescu- XXXVII Lascăr Catar gi cătră Titu Maiorescu 1877. Mart. 25 Jassi. IUBIȚI PRIETENI! Văzind ^istedi în Timpul că camera au tdemes acudația noastre la Casație ti rogu se te informedi sigur dacă sra înnaimi lucrurile fere Comitetul Camerei cari precum am vedut se refuse a ni acu- za, și se mă încunoștiințezi când ești necesari di a vini la Bucu- rești pentru că Interesile nu m permit a sta multe vremi la Bu curești. Va mai rogu ca se vezi pi toți fostei mei Colegi acuzați si se disbatiți propunire ci am fecut cănd eram la București, și cari am reînnoite cu venire lui D. Mavroglieni la lassi. Dacă nu ești bini se opunem în lucrări pentru ca se înlesnim severșire Proce- sului la căzu când Comitetul Camerei nu ar vroit se se prezinți va rogu se am respunsu cât mai curend la lassi fiind că am a pleca la Țâre mercuri dupe Paști. Ve rogu se primiți din parte soției 65 LASCĂR CATARGI - TITU MAIORESCU meii și a Ine feliciteri de Sf. Serbetori din împreună cu Soție Dv. precum încredinterie considerației și stimei meii. L. CATARGI Dumniei Sale a D. T. MAIORESCU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XXXVIII 1878. Octomvrie 8/20 Goleșci IUBIȚI PRIETENI! Vă felicitezu și vă făcu complimentele meii pentru Dis- cursul ci ați ținut în Camere Ia desbatere Tratatului de Berlin, seni mulțemit că v’ați găsit în Camere ca se aretați Țerei și streinilor Politica tredetoari ci au urmat guvernul Măriei Sale di doi am și mai bini, îmi pari bini că s’au găsit în Camere și Senat cațiva oamini cari nu s’au lesat de a £i adiminiți de nici o considerație și au aretat Purtare acestor Tredetori. Nu știu di vom mai scapa di Prepastie în cari ni au teret guvernul Mariei-Sale și unii din conservatori li au dat concursu 110. Spuneți ci mai faciți, ci faci D-na Maiorescu carie vă rogu seu aretați mei di complimenti din parte me, asemine soție me m’au însărcinat a vă scrie mei di complimenti. Noi am fost toate vreme Ia Țâre. Iarna aceasta contezu se măi ducu în streinetați se caut pi soție me fiind tot bolnave. L. CATARGI Aretați va rogu lu T. Rossetti1111 și la toți amicei noștri mei di complimenti. i Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. St D. L. V — 5 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 66 XXXIX P. Mavrogeni cătră Titu Maiorescu Ieși în 15 Martie 187& SCUMPUL MEU AMIC, Nu v’am respuns de cât ieri la telegramul de alaltăieri, căci fiarele din București, din acea zi, nu ne’au sosit de cât ieri. Vezend articolul de fond din Timpul de Marți subt a cărui impresiune mi-ați telegrafiat, am socotit ca să consult și pe ami- cii noștri de aici, mai înainte de a lua. decisiunea pe care m’io pro- punați. Nimini din noi n’a aprobat acel articol, dar, cu toții ne’am oprit la socotința că a provoca în aceste momente o ruptoare mai mult în sinul partidului Conservator ar fi să comitem o greșală care ne’ar slăbi și mai mult. De aceea s’a înlăturat mijlocul ex- trem de a se cere retractarea formală a articolului sau de a ne da demisia din Comitet. Considerând însă, că și nouă nu ne convine, ca să ne lăsăm să fim târâți pe o cale pe care nu credem că este bine ca să urmăm, și aceasta numai și numai pentru că așa voise amicii noștri din Comitet care sânt mai aprinși și mai impacienți; — ve rugăm să convocați comitetul și să consultați majoritatea lui. Dacă majo- ritatea Comitetului crede că trebui ca ziarul Timpul să devie agre- siv în contra persoanei Domnitorului, și să seamini, că pentru că nu ma(i sîntem la Putere apoi lucrăm pentru restunare; — Dacă majoritatea Comitetului mai crede că se cuvine ca noi să ne facem astazi în Timpul apologintii aprinși a unor persoane care ieri au votat punerea noastră în alcuzare ca Miniștri Conser- vatori din care persoane unele au deșertat partidul nostru spre $7 P. MAVROGENI - TITU MAIORESCU a completa și întări coaliția de la Mazar-palșa; dacă să mai credi că e bine ca moi să lucrăm, în ochii publicului, sub drapelul ace- lor persoane, atuncea, în adevăr că noi nu mai avem ce căuta în Comitetul Timpului! Dacă da>r majoritatea Comitetului Timpului să va rosti în acest sens, atuncea vă rog s’ii offeriți și demisiunea mea cu toată părerea de rău ce resimt de a mă dispărți de amici cu care am lucrat atâta timp pentru apărarea; și menținerea partidului Con- servator, pe când era persecutat și izbit din toate părțile, și de- venisă prada pasiunilor cele mai uricioase. Vî comunic această părere și din partem vî autorii sa laați în numele meu, atitudinea pe care v’iți socotio mai potrivită în fața acelui ce va menține Comitetul Timpului. Primiți scumpul meu amic, sentimentele mele de sincer de- votament. P. MAVROGENI P.S. — Carp era absent când am primit depeșa Dli și când m’am consultat cu ceilalți sosind asară a venit la mine cu o falcă în cer și una în pământ. Am voit s’îl opresc de a să trimeteți scrisoarea ce v’iți primi din partei către Timpul, dar aceasta în zadar, totul ce am reușit a obține este suprimarea unor pasagii foarte violente. Să înțelegi că dacă Vă retrageți și D-stră din grupul Timpu- lui, apoi declarați și retragerea mea. Nu mă voi putea întoarce la București înaintea finitului lunei. Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 68 XL loan Slavici cătră Titu Maiorescu Viena 12/24 Maiu, 1874 STIMATE DOMNULE! Ve mulțămesc pentru ajutorul ce mi-ați trimis. Cu părere de reu sum inse nevoit a Ve face cunoscut, că nu am putut să călătoresc la băi. Deja in 23—24 Aprilie s’a ivit o afecțiune arută în încheietura brațului stăng. Aceasta in 10—15 Maiu s’a des» voltat într’atăta, încât a trebuit să fiu pus definitiv in pat. O călătorie este imposibilă. De 10 zile ziua noaptea fac catapiasme reci. Pănă acuma inflamațiunea a scăzut; durerile acute, lipsa desevirșită de somn și lipsa de apetit m’au slăbit foarte. Ce are să urmeze? am să fiu acuma amputat? îmi este poate viața in pericol? — la toate aceste nu știu respunde. Profesorul Dittel, sub a cărui îngrijire me aflu, este foarte reservat față de mine. El tot îmi zice, că mai târziu voi călători la băi. Atăta știu înse, că sum foarte slab și că după-ce am petrecut 5 luni în spi- tal, încep a me plânge de organele de respirațiune. Eu aștept să vină, ce va veni! Atăta cred că este destul. Primiți ancă odată mulțamita mea și fiți încredințat de af?o tele mele simpatice. Al D-Voastre I0AN SLAVICI Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU XLI lași, 17 Octomvre, 1874 STIMATE DOMNULE! Am aflat de prisos a Ve scrie pănă-acum, deoare-ce n'a- veam să Ve spui nemic important si mai ales nemic ce putea să nu Ve întristeze. Am fost greu bolnav. .Fiind mai târziu transportat, la BriihL sub înriurirea binefăcătoare a aerului m’am intrămat> încăt trupește și sufletește sum capabil de lucrare. Nu mai pupu doresc să lucrez; pentru acea Ve scrin de aici, unde me aflu acum de trei zile. Domnul Negruzzi îmiz spune, că ați ii aplecat să me însărci- nati cu funcția unui revisor școlar. Nu știu ce aici este un revisor școlar. Cred înse, că el are să fie ceva asemenea unui inspector școlar dela noi, și Ve mărturisesc și astă-dată, că pentru aseme- nea fel de lucrare simțesc cea mai viie aplecare. Cred totodată, că am și formarea specială, ce îndeobște se cere dela un inspec- tor școlar. De altmintrelea numai pus la lucru omul poate să arate, ce într’adevăr vra și poate. Dispuneți de mine, cum veți afla că pare mai bine. Me rog înde dați-mi ocasiune sa me arăt vrednic de binevoința D-Voastră. Am să ve mărturisesc ancă și acea, că pe deplin însănetoșat nu sum. Brațul steng este tot bolnav. Mai ales după călătoria ce am făcut dela Viena, am suferit greu. Profesorul Dittel m’a în- credințat inse, că reni este local și de o natură cu desivirșire tre- cătoare. Este numai o chestiune de reconstituire a membranelor din articulațiune, proces ce decurge fără a provoca dureri. Avend * destulă băgare de samă, nu mă îndoiesc, că și cu acest braț voi putea îndeplini funcția, cu care me veți însărcina, deocamdată, până la definitiva reconstituire, cel puțin în gradul, în care o STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V fac cei mai mulți. De altmintrelea, me rog, aveți încredințarea, că eu Ve voi spune, că nu pot, cănd voi vedeai, că chiar nu pot. Deocamdată stau aici, la Domnul S. Bodnărescu, așteptând hotărirea D-Voastră. Al D-voastre devotat IOAN SLAVICI Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XLII Viena, 22 Octomvre 1875 STIMATE DOMNULE! , S’ar fi cuvenit poate să ve încunoștiințez mai de mult despre resultatele călătoriei mele. Pănă acumai nu me pot inse făli cu nici un rezultat positiv. Sînt ăncă tot unde am fost. In urma depeșei ce am primit nu mai eră trebuință să merg la Sătmar. Am plecat dar, precum m’ați fost sfătuit, de a drep- tul la Pesta. Aici rectorul mi-a spus, că n’am trebuință de tes- timoniul de maturitate și m’a trimis la decanul facultății. Pe semne an a fost alt rector ori estemp este altă lege: destul că și decanul, cu care numai a treia zi am putut vorbi, a consimțit a-mi dă duplicatul fără a cere să-i presentez testimoniul. Dar’ — și dar’ e osia pe lăngă care să invîrt toate lucrurile în Ungaria, — - dar’ domnul decan pretinde, ca să anunțez în foaea ofi- cială din Pesta, că am perdut indicele și numai după-ce vor fi trecut 30 zile dela această publicare pot petiționă, pentru ca cor- pul profesoral să-mi încuviințeze a cere un duplicat. — In zadar i-a-m spus că-și că și că... Domnul decan a remas catonic, deoa rece așa cere legea și în Ungaria «exceptio non datur», — cel puțin nu, unde ar trebui. 71 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU N’am avut decât să plec la Viena, sperând că aici voi găsi oameni — nu mai miloși, ci mai a me înțelege. înainte am călătorit înse earăși la Arad. După-ce am umblat vr’o trei zile p’in cetate, am primit un certificat, care se resumă în: «Als halbinvalid im Falie einer Mobilisirung fur Schreibge- schăfte zu verwenden» 112. — Adecă a mai remas să jertvesc ținte pentru țară. Sosind la Viena, numai peste căte-va zile am putut vorbi cu decanul Maasen, un om, precum am așteptat să fie. Aici nu in- timpin nici o greutate. Pe lăngă toată bunăvoința, cu care m’a intimpinat, m’a în- credințat înse, că nu e cu putință să mi se de un duplicat al in» dicelui, deoarece ar trebui să lipsească tocmai pagina ăntei, pe care numai Rectoratul din Pesta o poate da. Pentru a nu fi silii a perde atăta vreme, m’a sfătuit să cer un simplu atestat dela Questura din Pesta. Având acest atestat, decanul va dispune să mi se dee absolutoriul, de care am trebuință pentru a fi admis 1» rigoroase. Am depeșat da/ numai decât la Pesta și acum aștept respuns. Nici decum n’ași voi să mai fac și d’a treia oară calea la Pesta. Dacă înse și pentru atestare ar avea magyarii v/o lege spe- cială, care nu dă loc la excepții, nu știu ce să fac, de-oare-ce de fel nu sînt dispus a mai sta ăncă doaue luni de zile p’aici. Pentru acest caz cer sfatul binevoitor al D-voastre. Dacă astă-dată nu mi s’ar pune pedece în Pesta, pot să far rigoro.su! până cel târziu în 10 Noemvrie st. n. Termin pot că- pătă numai decăt. M’am hotărit a face riguroasele aici. După noaua lege de ins- trucție și aici sunt numai trei riguroase. Lipsește dar motivul, care me îndemnă a preferi universitatea din Gratz. Remăn la Viena cu atăt mai ales, fiind-că aici sunt acasă. Cunoscând interesul, ce aveți pentru societatea studenților STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 72 români de aici, cred că Ve sint dator cu un scurt raport asupra «tării, in care am găsit această societate. In vremea, când am fost plecat din Viena, președinte al societății eră un anume P. Dan 113, tiner inteligent și cu deosebire om, care să ferea a da unei societăți de studenti importanța, pe care nu o putea, avea. Eră semn bun, că el a fost ales și eu gă- seam o anumită garantă în presidiul lui. EI a regulat afacerile societății. Ele și astă-zi sunt în regulă. Acum înse Dan nu mai e președinte. In urma unui conflict cu ardelenii a trebuit să-și dec demisiunea și dimpreună cu el a eșit partea mare a bucovineni» ' lor din societate. Astă-zi predominează alt spirit în societate. Conflictul asupra căruia a urmat această desbinare, a avut doaue pricini: ortografia «Convorbirilor Literare» și scrisoarea ce ați trimis societății ca membru onorar al ei. Din societate au eșit mai ales aderenții la ortografie și la principiile cuprinse in cele din urmă linii ale scrisorii. Care sunt urmările positive ale acestei desbinări? — Orto- grafia. «Convorbirilor» nu mai e ortografie oficială a societăți î. Se înțelege nici alta nu e. — Oamenii eară-ș sunt dispuși ași da importanța, pe care — se înțelege — nu o au. Eu 'cred dară, că el va avea un folos positiv. Chestiunea e pusă și negreșit cei mai inteligenți se vor hotărî în partea cea mai bună, folosul este, că azi se cetesc deosebitele foi de pe masa cabinetului de lectură cu mai mult interes și adese-ori se discută asupra lor -— apoi: «Im Kampfe gewinnt immer der Startere. Drum freut er sicii Jes Kampfes!»114. — Să-mi fie permis a vorbi de «noi». Puterea noas- tră consistă tocmai într’acea, că cei mai slabi să tem a plecă cu noi. In anii din urmă a crescut numărul studenților de aici. Contingentul e dat din Bucovina și Ardeal. Din România sunt puțini. Bucovinenii studiază numai drepturile și filosofia. La fa- cultatea de medicină sunt puțini, la școala politecnică pare-mi-se 73 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU nici unul nu este. Ardelenii studiază medecina și technica; la drepturi nu e nici unul. Așa, după-ce s’a deschis universitatea din Cernăuți, va scădea succesiv numeral bucovinenilor. In anul acesta tot a crescut ănca. Tot ei formează majoritatea. Dintre tinerii, ce am întelnit până acuma, unul singur mi-a făcut bucurie. E un anume Misir din Iași, pe care cred, că il veți cunoaște, de oare-ce, am găsit pe masa Iui «Notițe clin prelecțiilc D-lui Titu Maiorescu» și cinci coaie din «Logică»110. Acest tiner îmi pare atăt de inteligent, încât m’am înamorat de el. El studiază drepturile și e secretar al societății. V’am făcut amintire de eL deoarece-ce sunt convins, că ye fac prin aceasta o bucurie. Un fel de curiozitate. — Am găsit aici un exemplar din «Doine și Lă- crimioare» 1JL Pe «Pagina antei» e scris de mana lui Alexandri «Confratelui meu C. Negruzzi». — Adecă este exemplarul, pe care Fa dăruit Alexandri lui C. Negruzzi. Și această carte a cum- părat-o Misir cu 50 kr. 117, dela un antiquar din Viena. Pe doască e scrisă geneologia unei domnișoare. Domnișoara a dăruit-o lui C. Grigorovici, eară acesta a vândut-o negreșit cu 20 kr. Am gjăsit și altă carte, care vă privește și ca ministru. Este un tesaur întreg. Așa cred eu. Sunt 800 de pagine mari, cate 34 șire căte deo palmă de lungi pe pagină, manuscript în limba ro- manească din anii 1648—1687, adecă din vremea lui Sultan Mehmet IV, precum zice cartea însă-și. Autorul este Pavel Ște- fănescu Gramaticul, care a scris-o «din porunca Boerului Geor- gakie vel vistiernic». Unde nu se știe. Autorul zice: «La noi, în țara de jos» 11S. La sfârșitul secolului trecut cartea a fost la mănăstirea Neamțul. Eugumenul a dăruito Egumenului dela st. loan din Su- ceava, acesta a lăsat-o cântărețului bisericesc Luță, în familia căruia s’a păstrat până astâ-zi sub numele «Onograf», nume, pe care cartea înse nu și-l dă. De prezent cartea e proprietatea stră- nepotului acelui cântăreț, care e student aici în Viena. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 74 Cuprinsul cărții e foarte variat. Pare a fi fost o bibliotecă. Tot scrieri originale. Nimic tradus. La început se vorbește despre istorie. Urmează tractate teologice, diisputațiuni filosofice, istori- pre greci, despre romani, despre bisantini și despre turci. Atăta istorie. Urmează tractate teologice, disputațiuni filosofice, istori- oare morale și anecdote. îmi pare daru fi carte menită pentru distracții. Limba îmi pare mai frumoasă decăt a letopiseților, foarte bogată în forme și adese-ori împodobite. Sunt multe cuvinte sla- vone, dar’ mai multe expresii romanești pline de farmec. Un pasagiu, ca exemplu. Pagina din urmă începe: «0 a toate puternice și negrăit Dumnezeule în trei statur» de toate făpturile închinat "și slăvit, tu ești a toate darurile înce- pătură și pricină, sporiu și. sevirșire, cela ce bine ai vrut a aduce aminte și a demna pre acest cinstit,și blogorod, boiari Dumnealui Georgakie Vel. Vișt. a ticsi cu condiul dumnezeiescul cuventul tău și istoriile a toți de pretutinderea întru pomenirea Dumisaie, deci măcar, că nevrednic și cu tina păcatelor sint ținut, plecata* mam poruncii Dumisale și nădăjduindume indurărilor tale arun- catumam în genunchi nemăsuratei dumnezeieștii și întru- tot lu- minății scripturii tale (un cuvânt nu se poate ceti) precum cu a ta iubire de om aemu in vadul servișirii am ajuns, a sufletului genunche genunche plecând, cu capul meu în păment lovind», — roagă să-1 erte pentru greșeli, eară pe cetitori îi roagă să îi erte greșelile și «cu suflet de blândețe să le îndrepteze». Tinerul, a cărui proprietate e cartea, n’ar fi dispus s’o venză. Dar’ e serac și tocmai ar voi să-și facă riguroasele. Zice dar, că ar vinde-o de silă bucuros, dac’ar căpăta atăta pentru ea, cat i-ar fi de trebuință pentru a-și termină studiile — 1500—2000 franci. Lam zis să nu o vinză înainte de a o fi oferit bibliotecei noastre Nici nu a face una ca asta. Dar’, cănd am zis să mi-o încredințeze mie, pentru a o trimite D-lui Odobescu, a zis, că el nu o dă din 75 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU mană decât dacă o va fi cerut cineva. — Se înțelege a trebuit -ă me închin. N’a. remas decăt să ve incunoștințez, precum am făcut și poate va fi bine să scriu și D-lui Sturdza ori Cogălniceanu de^- pre această carte. Deocamdată aștept respunsul, ce veți găsi cu privință a-mi da. Al D-Voastre devotat: IOAN SLAVICI Wien. Haupt Post. Restante. Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XLIII Bolonia^ 17 Iulie 1882 DOMNULE MAIORESCU, Mi-ați dat voie să vă scriu din Veneția și-am plecat dela Ve- neția fiindcă nu este cu putință ca cineva să poată scrie în Veneția; când gândul că nu are să stea decât abia câteva zile pe Molo Riva die Schiaroni, îl mână mereu înainte. N’am plecat dela: Veneția, am fugit; căci în Veneția oricât ai sta, tot înainte de vreme trebuie să pleci. Prea mi se îngrămădiseră impresiunile, și cu cât stăteam mai mult, cu atât mai tare mă amețiam. Ieri seară am luat dar hotărî- rea să plec de astă dată și să vin odată anume, ca să stau acolo mai mult. Credeam că, plecând, mă voi desmetici, dar cu cât înaintez, cu atât mai tare mă amețesc. Un om, care vede atât de multe, nu trebuie să călătorească atât de răpede ca mine. STUDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 76 Venind spre Bolonia, m’am oprit la Padua și voiam să mă mai opresc și la Ferrara, însă, după ce am văzut Padua, mi-am zis, că e destul pentru o zi dată dela Dumnezeu. Intrând în Italia,, mă oprisem pe câteva ceasuri la Udine, un oraș de tot hazul, o copie a Veneției. Totdeauna colonadele au fă- cut asupra mea o impresie cu deosebire puternică. Călătorind pe la mănăstirile noastre, ceeace mi s’a întipărit mai viu sunt colonadele dela mănăstirea Dealu și dela Coda. Orașul Udine e întreg o sin- gură ..colonada. Și intrând odatp în acest labirint de colonade, nu mai aveam, destulă putere să ies din ele și abia peste șease ceasuri am plecat spie Veneția. In Padua .sistemul de colonade e și mai " desvoltat, iar în Bolonia el e dus la mai extremă limită. Ceeace mă supăra în Udine și în Padua, ba chiar și în Veneția, era că slelpii nu erau destul de înalți și distanța între ei și zidire chiar și pe piața San Marco e prea mică. Aici la Bolonia e stradă largă sub case și numai bunul Dum- nezeu știe câte și iar câte feluri de stâlpi se înșiiă dealungul ulițe- lor, altfel destul de largi. Dar atât nu e destul. Veneția are ce are. e frumoasă, dar e frumoasă în amănunte, cum e totdeauna ceeace e în adevăr frumos. Padua te fură prin dimensiuni, iar Bolonia îți ia mințile. In Paduai m’au impresionat mai ales două lucruri, Palazzo della Ragione \și biserica St. Antonio. In Palazzo dela Ragione e cea mai mare sală din Europa, o piață întreagă, fără «îndoială mai încăpătoare decât piața teatrului din București, iar biserica St Antonio, mai mare decât această piață acoperită-, e un muzeu în- treg și bogat în opere de valoare; te pierzi în ea și în cele din urmă pleci mângâindu-te cu gândul: Am să viu altădată. Tot acea impre- sie o produce și universitatea, în a cărei curte, alcătuită pe un plan de toată frumusețea, sunt înșirate sute și iar sute de table comemo- rative, privitoare la elevii celebri, ieșiți din această universitate. Dar o impresie cu totul feerică produce il prato dellai Văile, m 77 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU câmp întins, înconjurat de case înalte și străbătut de niște alee de paltini urieși și stufoși. Pe acest câmp sunt presărate statuele celor m(ai celebri dintre elevii universității; nu le-am numărat, dar sunt desigur mai muhe sute, dintre cari unele foarte bine executate. Asta a fost cel din urmă lucru pe care l-am văzut în Padua, și lam fugit mai departe, Acum sunt în Bolonia. Am sosit pe la cinci ceasuri și m’au pus păcatele să ies neîntârziat, ca să dau o raită prin oraș. Un ceas, mi-am zis, dar m’am întors abia pe la nouă. Am ieșit înainte de toate pe piața Vittorio Emanuele. Această piață, în ceeace privește frumusețea, nu poate să fie comparată cu piața St. Marco. E însă cu mult mai interesantă. Bolonia are case mai înnalte decât Veneția și mai ales aici în față e biserica Sf. Pe- tronio, în dos Palazzo de Podesta, lângă acesta un havuz colosal de Laurenti, la dreapta Palazzo del Governo și în față cu acesta așa numitul Archigiunasio antico, toate zidiri foarte înalte și cu fe- restre puțin, și relativ mici. Cea mai înaltă dintre ele e biserica, o zidire neisprăvită, dar croită pe un plan îndoit atât de mare ca» al bisericii St. Marc. Sunt în ea 21 altare, afară de așa numitul chor, care el singur e mai mare decât biserica Mitropoliei din București. In fața chorului ridicat ca de un stânjen și jumătate, este un colosal baldachin de marmoră, așezat pe patru stâlpi, iară cele 21 altare e fieștecare singur în felul său și unul mai bogat în detaiuri decât celălalt. Am ieșit și de aici cu gândul că mă voi duce din nou. Apropiindu-mă de Bolonia, caile de vreun ceas, am zărit o biserică mare așezată pe culmea unui deal și foarte firește mi-a venit gândul să mă duc să o văz. Am plecat dar în acolo. : Ieșind pe Porta Saragozza, am dat de un lung șir de coloane, atât de lung încât am stat uimit față cu el și în urihă m’am hotăiiî să număr stâlpii. Era de prisos, căci ei sunt numerotați. Aceasta e calea spre acea mănăstire care se numește Madona din St. Luca. Am plecat la deal și am numărat peste una mie cinci sute de stâlpi; STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 78 dela poarta Saragozza până sus la ^mănăstire este o cale acoperită, la dreapta stâlpi înalți, iar la stânga zid plin de al frescuri și du inscripțiuni comemoraitive. Depărtarea între stâlp și stâlp e de șea* se pași., și așa am mers 9000 de pași sub un singur șir de coloane. Pe ici pe colo sunt ușile chiliilor călugărești, iar tot la 25 de itâlpi e un fel de capelă și în cele mai multe din aceste capele frescurile sunt bune și destul de bine conservate. Biserica de sus o numesc oamenii de aici «il sanctuario»; eu n’am putut să merg până la ea, deoarece se înoptase; m’am mărginit a mă apropia până la depărtare de vreo 200 de stâlpi, de unde se vede de tot bine. Acum sunt în odaia mea din Hotel d’Italia. Odaia îmi este în catul al doilea, dar cu toate astea foarte sus. In fața mea e o fe- reastră ,care de jos pare o ferestruie, de aici însă o văd ca o poartă pe care poți să intri cu un car cu patru boi, o fereastră pe cât de lungă pe atât de lată, cu o gratie de fier în partea ei din jos. Luna plină este în dosul meu și radele ei cad asupra zidurilor întunecate ale palatului del governo, care se înalță peste palatul în care mă aflu eu, deși nu are nici el decât două caturi. Intr’un alt palat de alături ferestrele sunt deschise și o Signoră cântă nu știu ce, acom- paniată de un clavir și de o vioară. Iară eu mă căznesc să-mi adun impresiile, pe cari le-am avut în Veneția și-mi zic mereu, așa în taină. — «altă dată!» «Altă dată, căci acum o să înșir prea multe!» Marea am văzut-o, sunt acum vreo 10 zile, coborîndu-mă dda Nabresina spre Triest. Precum știți, cât ține drumul dela hotarele țării ungurești până la Nabresina locurile sunt muntoase și mai ales în spre Nabresina e multă piatră și puțină verdeață. Nu știu dac’ați trecut vreodată spre Triest. Calea străbate timp de câteva minute printre înaltele ziduri de stâncă, apoi deodată iese la ma- lul mării și se sloboade în jos spre orașul ce se vede aruncat pe coastele dealurilor dintr’o fundătură dela stânga. La dreapta e marea întinsă și presărată cu corăbii, ale căror 79 IOAN SLAVICI — TITU MAIORESCU pânze par de aici de sus ca un șir nesfârșit de setri mari ridicate pe un întins, bogat și verde câmp. Drept jos, pe o limbă de pământ, e Miramare, castelul tăcut și trist. Am rămas uimit, insă nu de ceeace vedeam, ci de mine îiisumi. Ziceți mereu că sunt entusiast și mă simt și eu un om, pe care ade< seori chiar niște lucruri cu totul neînsemnate pot să-1 mișce. Acum stăteam răce și oarecum desamăgit. Nu era pentru mine nimic nou marea aceasta. Am privit-o în urmă mai de aproape, m’am scăldat în ea, m’am urmat pe unul dintre dealurile din dosul Triestului și am privit-o iar de sus, încercând să număr corăbiile de pe ea; tot astfel cum o văzusem în panoramă, tot astfel mi-o închipuisem în atâtea și atâtea rânduri. Abia acum, când mi-o reamintesc astfel cum o văzusem de pe înălțimile dela Nabresina, acum abia încep a simți că nu mi-o mai închipuesc tot ca mai înainte, ci o visez. In Veneția am stat șease zile, dar cele d’intâi câteva zile n a- veam timp să mjă uit la mare. Știți că am veleități etnografice și vrând-nevrând o zi două am colindat mereu printre canaluri și pe ulițele strâmte, ca să văd oamenii și viața lor: mare, biserici și pa- laturi, aceste nu puteau să-mi tragă asupră-le luarea aminte. Cel d’întâi lucru care m’a isbit, a fost piața San Marc. Intorcându-mă pe Ia amiază din ghetto, o am găsit aproape deșartă; abia pe ici pc colo Se vedea câte un trecător grăbit, ia|ră pe treptele bisericii dor- meau câțiva oameni, hamali, gondolieri și vagabonzi, slugile stă- pânilor de odinioară. De aici înainte le-am simțit toate și serile când umale bâjbâe pe piață, eu nu vedeam decât înălțimea și măreția cadrului, în care era pusă icoana vie, iar dacă mă mai uitam și la fețele oame- nilor, eră mai ales pentru ca să caut între ele tipuri cari se potri vesc cu timpurile din cari au rămas aceste ziduri. Și tipuri de acestea sunt multe în Veneția. Bărbații, ce-i drept, nu prea sunt arătoși, însă venețiencele au mai păstrat în toată firea lor ceva ce ®e potrivește cu locul. Nu e vorba de frumusețe, căci frumoase STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 30 mai sunt și alte femei; e însă vorba de felul frumuseții și mai ales de port, de cum își ține trupul, cum își poartă capul, cum își duce pasul, cum te măsoară cu ochiul, și venețianca învelită cu cârpa cea neagră și făcându-și mereu vânt cu evantaiul mai ales tot ne- gru și el, venețianca ușoară și lină cel puțin mie mi-a rămas adânc întipărită și când îmi aduc aminte, simt par’că de ce Tician și Paulo Veronese au lucrat mai bine Ia Veneția decât în alte părți. Seara ani ieșit la Lido și-am văzut acum marea cea adevăiată și nemărginită, nu numai în întindere, ci și în viață și mișcare. Era nițică furtună, — dar să nu vă îngrijiți, căci n’am să încerc a vă descrie furtuna aceasta. Dac’ați văzut furtuna, e destul să vă dau cuvântul, pentru ca icoana să vi se amintească și dimpreună cu ea simțimântul de abnegațiune, pe care vederea unei furtune trebuie să-l deștepte în sufletulomenesc; dacă n ați văzut furtuna, cuvintele puse pe barde lipsită de viață vă vor rămâne fără înțeles. Voiesc nu- mai să. vă spun, că este o plăcere diavolească de a se scălda în marea bătută de vânturi, înotând departe, departe, încât să aibi simțimân- tul că nu mai e fund sub picioarele tale și lăsând ca valurile să te poarte în draga lor voie, să te ridice și să te arunce iar la. vale, încât să nu mai vezi decât cerul deasupra și valurile înalte împrejurai tău spumegând mereu și bătându-se mereu unul de altul. Ku mai puteam să .ies din apă și abia când oamenii'de pe. barca de siguranță au venit să-mi aducă aminte că «e’vietato» de a se scălda după apu- nerea soarelui, abia atunci am ieșit, ca să privesc furtuna la lumina lunei pline, să râd de Alexandri, care în pastelul său «Pe malurile Calabriei» s’a încercat să «mânjească marea», vorba lui Eminescu și să /mă plâng de singurătatea mea. Căci, e grozav fsă fii sjingur, când ai voi să spui și să spui mereu, să te dai pe față, să le faci și altora împărtășire despre cele ce se petrec în inima ta. Dar, la urma urmelor, abia ți-ai deschis ochii și iar trebuie să-i închizi: viața a tribună în fund și deschise spre for. La dreapta și stânga sunt apoi templele, și anume cinci deo- sebite, toate pline de colonade, de scări, de piedestaluri și pe ici pe colo de statue ciuntite. Cel mai bine păstrat și mai mare e ai Venerei. St. D. L. V — T STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 98 De aici înainte vine oTașul: terme, circ, teatru, prăvălii, bir- turi și case private de o frumusețe uimitoare. Erau boieri romanii noștri, deocamdată numai atât. Despre Roma nu o să vă mai scriu nimic. M’am hobarît să văd ceea ce voiesc să văd în doue rânduri. •Mă duc odată, ca să mă orientez și apoi încă odată ca să mă lămu- resc. Deocamdată m’am orientat numai. Le-am văzut toate, dar ceea ce mai ales mi-a rămas e panteonul, biserica Sf. Petru și Ra- faelo. Cât pentru Michelangelo, am stat mult în capela sixtină, dar zile ar trebui să stau, pentru-ca să descifrez tot ce e zugră- vit pe pereții ei. Mai ales ziua lui cea de apoi este de o bogăție atât de mare, încît îți scapără ochii când te uiți la ea. Am plecat dar cu gândul, că o să mă mai întorc după ce voi fi văzut alte creațiuni ale lui. Cu totul clar și de o simplicitate recoritoare e panteonul. Intri în el și parcă te înnalți în slavă. Pagubă nu- mai că-1 strică altarele creștinești și celelalte adause străine. Dar în zadar, Romanii nu erau popor religios, și nici pe de- parte panteonul nu este ceea ce e sfântul Petru. Intrând pe piață, simți că te afli în față cu sanctuarul a milioane și ear milioane de oameni și-ți vine să cazi în genunchi. Piața cea mare, colonada de dinprejurul ei piramida din față, scările cele late și multe și biserica din fund, așezată sus, de tot sus cu stâlpii ei înnalți, cu cupola colosală, toate se împreună spre a te ameți. Și fiind toate proporționale, nimic nu-ți pare mare, dar grozav de mici, ridicol de mici îți par oamenii. Din întâmplare acesta e efectul și’n ilustrațiuni. Te uiți și văzând oamenii, par’că sunt niște jucării pentru copii. Intrând în biserică, efectul acesta crește. Sunt sute de oameni acolo, dar mai ales cei din fund dis- par cu desăvârșire. In fund se află un baldachin așezat pe patru coloane sucite. Când te afli însă în fund, îl vezi tocmai la intrare. Ori unde-ai sta, ori unde te-ai duce în această biserică, nu dai de IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU disproporțiuni, și nici odată nu poți să măsuri nici înnălțime nici depărtare, de oare-ce formele sunt anume astfel chibzuite ca să-ți înșele ochiul. Așa, de exemplu, ceea ce neamțul numește mit- telschif123, tinda bisericii e desproporționat de lungă, însă, când te afli în mijloc, ușa-ți pare de tot aproape și anume tot atât de aproa- pe ca altă ușă de la dreapta, pentru-că bolta de la dreapta e mai în- gustă și ușa mai mică, pentru-ca din mijloc să le vezi de o potrivă de mari. Dar n’o să Vă descriu eu biserica aceasta: ea trebue văzută. Cu totul deosebit de această creațiune amăgitoare e Rafaelo și ceea ce-am văzut, am văzut bine și definitiv, sunt stanțele, lo- giele și cele trei pânze din museul vaticanului. Eu unul de câte-ori văd o pânză a, lui Rafaelo, îl văd par’că pe Rafaelo însuși și-mi aduc aminte de vorbele lui Schopenhauer: îmi e cași-când ași fi stând de vorbă cu Rafaelo. II văd cum lu- crează, cu câtă iubire, cu câtă bucurie, cu câtă uitare de sine și resimt și eu nespusa fericire, de care trebue să fi fost cuprins el, când stătea așa singur și lucra. Acest simțiment trebue să-1 aibă cei mai mulți din oamenii, cari privesc pânzele lui Rafaelo. Nu- mai astfel se poate înțelege un lucru: că mormântul lui Rafaelo e și astă-zi, după sute de ani încărcat de cununi verzi, dintre care unele încă neveștezite. Nu e numai frumosul el singur ceea ce ne stăpânește față cu pânzele lui Rafaelo, ci se stabilește o relație personală între noi și el și această relație personală e ceea ce ne înduioșează și ne face să împletim cunună. Cel puțin eu, când am văzut cea dintâiu pânză a lui, pe St. Cecilia, m’am simțit cuprins de bucuria sgomotoasă, care ne cuprinde, când găsim un om, pe care-1 căutăm de mult și-am început a pierde nădejdea de a-1 mai găsi. Ear de atunci îmi petrec timpul cu el, căci ceea ce a zugră- vit Rafaelo, rămâne și-ți este mereu prezent. E însă o deosebire între unele și altele din operele lui. Rafaelo e, ceea ce sunt toți oameni purtați de intuițiuni pu- ternice, un om al amănuntelor. Pe când Michelangelo e mare în STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 10q concepție, bogat în închipuire și puternic în ceea ce privește miș- carea și perspectiva, un fel de Eminescu, Rafaelo e singurul pic- tor, care ne dă stări sufletești exprimate cu deplină claritate, ast fei, ca ele să se reproducă și în noi. Dacă este nemurire, aceasta e nemurirea: a simțit el o dată, a fixat acest simțământ pe pânză și cât se va mai păstra pânza aceasta simțirea lui, această mai no^ bilă parte din viața lui sufletească rămâne, trece de la om la om și-și face cale prin lume. Dar tocmai de aceea el nu are trebuința de aparat mare. St. Cecilia este una dintre pânzele, la care el a lucrat cu foarte multă iubire și din care am și înțeles numai decât una dintre tainele concepțiilor lui. In mijloc este un tip, sfânta Cecila, iar în prejurul ei sunt patru figuri, care representă patru variațiuni ale aceluiași al doi- lea tip, două femei și doi bărbați. Dacă privești cu luare aminte, numai decât te isbește asemănarea dintre cele două femei; sunt par că surori, deși una e oacheșă, ear alta mai bălană, una cu trupul plin, ear alta cu fața suptă, una cu ochii molateci, iar alta plină de patimă. Tot astfel cei doi bărbați: ei sunt manifestațiuni virile ale aceluia-și tip omenesc și par ca niște frați ai celor două surori, unul oacheș, pus pe gânduri, cu barba stufoasă, cu părul creț și cam aspru, iar altul bălan, de felul lui vesel și de o ne- spusă bunătate. Tot astfel, în sfârșit, îmbrăcămintea și coafura celor trei femei sunt variațiuni ale aceleeași forme. Fără îndoială toate aceste nu sunt premeditate. Este o ființă în aievea, care îl stăpânește, și ar vrea el ori nu ar vrea, variază mereu imaginea acestei ființe, iar la mijloc pune idealisarea ei, o pune așa, cum ar dori s’o aibă, cum nu poate să fie decât în în- chipuireaj lui. înainte de toate și-o închipuiește mai scurtă, cu trupul mai rotunjit, cu fața mai plină, cu ochii mai mari și de o blândeță, pe care n’o găsești nici chiar la copilul reconvalescent. Și fiind 101 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU mai scurtă, el o pune ceva mai în față, ca să iasă în icoană c’o unghie mai s,us decât celelalte. { Dar toate acestea nu sunt pentru Rafaelo decât canavaua: vorba e de stările sufletești. Ceea ce nu-i trebue lui Rafaelo e mișcarea trupească. Și acesta e un lucru, pe care Michelangelo nu l a înțeles. întocmai precum este o încercare zadarnică de a voi să descrii ceea ce se vede prin cuvinte, zadarnică e încercarea ceea ce se mișcă prin colori. Michelangelo eră sculptor și în adevăr, privite în pripă, picturile lui seamănă ca niște relievuri. Rafaelo eră însă pictor și de aceea operele lui cele mari sunt mari, când ne înfățișează momen- te de uimire, în care trupul e nemișcat și numai sufletul este. In sfânta Cecilia stau toți încremeniți. Cecilia; cântase, iar îngerii din cer răspund la cântarea ei. Acesta e momentul, pe care-1 fixează pânza. Uimită, sfânta Cecilia scapă flauta din mână și rămâne cu buzele deschise și cu ochii porniți spre cer, cu desăvârșire pier- dută în ascultarea cântării cerești. La dreapta e Sf. Petru, un alt fel de om, rămâne, tot uimit și el, cu ochii țintiți la pământ. Ma- rfa Magdalena, alt neam de om, privește îndrăzneață înspre cer și par’că se îndoiește despre adevărul celor auzite. Celălalt om din fund râde ca un copil desfătat și privește la femeea din fața lui, ca și când ar voi să-i zică: Auzi frate, auzi! Iar aceasta — par’că-i vine să țipe desmierdată ce e. Avem dar cinci variațiuni ale aceleiași stări sufletești, ori mai bine, o singură stare sufle- tească oglindită în patru fețe deosebite și exprimate într’una sin- gură în mod ideal. Tot astfel e ales momentul în stanța lui Rafaelo, când Apo- lon cântă, ori în încoronarea Măriei, unde ni se înfățișează mo- mentul uimirii. Un lucru foarte instructiv, ca să zic așa, e transfigurațiunea lui Rafaelo. Aici e multă mișcare, dar Rafaelo n’a zugrăvit el în- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 10£ guși decât partea, în care nu este mișcare, pe Christos și pe Apos- tolii ce cad uimiți la pământ, iar partea din jos a lăsat-o altora. Mișcare e deasemenea în madonna de Foligno, dar cea mai frumoasă parte e îngerul, care stă uimit dedesubt. Mai prejos de aceste mi-au părut mie picturile simbolice ale lui Rafaelo și cele două picturi mari, filosofii și teologii. Sunt însă în școala filosofilor figuri de o putefe nespusă. Astfel e So- crat, care privește drept în fața unui caraghios și-i înșiră adevă- rurile pe degete: e dat momentul, când filosoful așteaptă răspun- sul, iară celălalt ascultă încă și nu gândește el însuși. Apoi e Aris- totel, care iese din templu și-i grăiește lui Platon un adevăr apo- dictic. Insă acea unitate admirabilă, pe care o găsim în Cecilia, ori în încoronare, unde vre-o 13 figuri sunt variațiuni ale aceluiași tip, nu o putem găsi în aceste tablouri, în care pictorul ne înfă- țișează în mare parte portrete și oameni puși în mișcare tru- pească. Pentru mine mai presus de toate, mai presus de tot ce-am gândit vre-o dată în viața, mea este și rămâne S-ta Cecilia. Și cea mai strălucită parte din viața mea e ziua, în care am văzut și am simțit ceea ce ni-a lăsat Rafaelo prin această pânză a sa. Dar e vremea să încheiu această scrisoare, care de mult acum a’ncetat a mai fi o scrisoare, ba chiar un post script la o altă s ri- soare. Iar cât pentru Veneția, Veneția rămâne Veneție și feeria pie- ței San Marc rămâne un lucru singur în felul lui. Mai ales aici toate sunt râslețite. Mai stau în Roma, vre-o opt zile, apoi plec mai departe, în- spre casă. Deocamdată multe și sincere salutări. Al D-voastre devotat IOAN SLAVICI Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. 103 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU XLV * Viena 17 Iulie 1883 STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, După convorbirea ce avusem cu D-l Sturdza am stat ancă Vi- neri acasă și m’am bălăbănit p^ină pe la 12 din noapte cu tinerii de la societatea «Carpații». Sâmbătă am plecat înse cu trenul acce- lerat și nici nu m’am oprit pănă la Viena. înainte de plecare vi-am scris o epistolă, pe care aveam de gând să vi-o las acasă. Intălnin- du-1 înse pe Eminescu, m’am speriat de el; cu toate aceste nu me iasă firea să cred c’a sosit nenorocirea, de care me temeam de mult acum. Am luat numai înțelegere cu el să meargă la D-voa- stre, sigur fiind că-l veți observa cu mai multă atențiune decât mine, care eram amețit de boala mea. Spre a fi și mai sigur că va merge, i-am predat scrisoarea, rugăndu-1 s’o ducă neîntârziat, pentru că lucruri mari atârnă de aceasta Nu știu dacă vi-a dus ori nu scrisoarea; astăzi am primit înse știrea că s’a întâmplat. Ve rog, Domnule Maiorescu, să binevoiți a me vesti despre starea în care se află acum și dacă mai e spe~ ranță să ne mai putem bucura de densul. Eu sunt nemăngăiat. Căt pentru mine, sosind aici, m’am dus la Zeiszl și el a fost de părere că mi-am făcut spaimă degeaba. Pentru mai mare siguranță, m’a sfătuit să stau aici câteva zile, ca să me observe și să-mi arate cum trebue să me caut. «Sie haben d&s gemeine Psoriasis», mi-a zis, — «und wenn das wahr ist, so sind Sie in acht Tagen geheilt» 12\ Așa a și fost: astăzi e a cincea zi de când me aflu in căutarea lui și sunt aproape pe deplin lecuit. In aceste cinci zile nu mi-0. A comandat un titlu nou pentru ziar și caractere noue la Viena, și ține strună să nu aparem mai nainte de a pute fjă ''dăm ziarului «die gehorige geschmakvolle Ausstat- tung» 131, cum zice el. De zece zile dă mereu depeși la Viena; li- terele au și sosit ieri, dar titlul galvanisat e ancă pe drum. Din primul număr veți vede programul stabilit de noi și po- siția ce-am luat eu față cu acest program. A trebuit să susțiu o discuțiune foarte lungă și grea pentru aceste doue lucruri, căci Brașovenii cer mereu energie și cuvinte aspre, ear Sebiienii stăruie pentru moderațiune. Astfel nici acum nu s’a stabilit definitiv pro 107 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU gramul. Brașoveni cer să zicem intr’un loc «voim să ne impunem prin resistență passivă», ear Sibiienii stăruie pentru formularea «voim a îndupleca pe guvern prin o resistență passivă», — unii cer «acțiune energică», ear alții «activitate susținută cu energie». Pentru asemenea nimicuri ne bălăbănim mereu si dăm intr’una depeși și primim intr’una. Ași dori cu toate aceste, ca ceea ce facem noi aici să afle apro- barea D-Voastre ori cel puțin să nu Ve supere, căci pur tați in mod fatal răspunderea pentru o parte însemnată din faptele noastre. Aceasta o simt cel puțin eu și de aceea îmi zic mereu, ca Iorgovan* «O să-i pare bine o dată». Și ve rog să fiți încredințat, că-mi dau toată silința, ca să ve pară bine de ceea ce facem și că aprobarea D-voastre e pentru mine măsura, cu care judec pașii noștri. Eu stau aici cu Protopopul Simeon Popescu ’ fost profesor la seminar, om de vîrsta mea, neinsurat, o natură deschisă și in- teligența de tot viie, un fel de Popa Furtună, care nu umblă, ce-i drept, la vânătoare, nu ține cai, nu are prepelicari, are inse un revolver deasupra mesei de lucru, un topor intrăm colț și un cio- mag vrednic in cela-lalt. E un om care știe carte, se interesează de toate, muncește ca trei, unul dintre tinerii trimiși de Șaguna h? Lipsea. M’a invitat să stau cu e? și parc-mi-se, că aici o să și re- măn, de oare-ce lărgime ieste și gospodăria e foarte regulată, aie- rul curat, grădină cu flori in curte, tot ce-mi poate cere inima. Ca toți dascălii’ de aici, este și el un junimist indărjit. De aceea și tinerimea de la institutul pedagogico teologic de aici e a noastră: ieri teologii mi au făcut o manifestațiune, — au venii să-mi cănte in corpore un «mulți ani să trăiască». — Vi-o spun aceasta, pentru-că in adever, ea nu me privește pe mine. Sotsind la gară, am fost intimpinat de dăscălimea de aici, car s’a simțit foarte desilusionată, aflând, că nu l’am adus și pe Emi nescu. Era aici așteptat cu multă căldură. In deosebi și cocoanele STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 103 și coconitele Sibiiene îl cunosc toate și-1 doreau și-1 doresc. F așteptat aici și dacă va veni, va fi foarte călduros primit. Deși ziarul nostru iese cam târziu, ar fi bine să luăm in el notiță despre situația creată prin cea din urmă ședință a camerei române. Ve rog dar să binevoiți a-mi trimite n-rul din Monitor, in care e publicat discursul, pe care n’am avut parte să-i aud. Serut mănile Doamnei Maiorescu, salut, pe D-șoara Livia și Ve rog să primiți expresia sentimentelor mele de devotament. Al D-voastre sincer și devotat amic, IOAN- SLAVICI Kreutz-Gasse Nr. 16 Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XLVII Sibiiu, 4 Mai, 1884. PREASTIMABILE DOMNULE MAIORESCU, «Tribuna» a reușit peste așteptările mele; grupul nostru s''a impus. Și fiind-că Vi-am vorbit de vespii de aici și de nein crede- rea Brașovenilor, incep prin a Ve împărtăși, ca de la Brașov am primit pănă acum peste 90 de abonamente, ear aici atăt Metropo- litul, căt și adversarii lui cei mai neimpăcați ne-au felicitat și s’au abonat și atăt «Telegraful Român», cât și «Observatorul» au anunțat aparițiunea «Tribunei» in termini călduroși. Din alte părți ale țerii deasemenea vin felicitări și abona- mente și ni se ofer corespondenți. E innainte de toate Blajul. Metropolitul a refusat a primi numeruT de probă, inse in ziua, in care ni s’a innapoiat exemplarul, ni-au venit abonamente 109 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU dc la T. Cipariu, de la A. Grama și de la clasa VI gimnasială. Au venit apoi succesiv abonamente de la canonici și de la alți blăjeni. Ieri am trimis vre-o 20 exemplare la Blaj. Secretarul de redacțiu- xie, un teolog «absolut» de la Blaj, mai nainte de a veni aici, a fost să sărute mana metropolitului. ISe spune, că tinerimea din Blaj, îndeosebi teologii, e toată cu noi. De la Cluj ne-a venit felicitare și abonament de la Gr. Silași și o adresă de felicitare din partea junimii române de la Univer- sitate. Junimea romană de la universitatea din Pesta de asemenea ne-a felicitat și «Viitorul», care-și luase avent să ne atace ca par- tid «ortografico-anaxchic», a venit în proximul număr și a anun- țat «Tribuna» in termini cuviincioși. Din Arad și din Caransebeș primesc știrea, ca ziarul a produs o impresiune foarte bună, ear din Bucovina ni s’au anunțat 5 co- respondenți și ni s’au trimis liste de abonați. N’a mai remas decât Babeș, care atacă grupul nostru cu multă violență — se înțelege «auf Puff!» — mai nainte de a fi apărut «Tribuna». Definitiv va fi succesul nostru peste vre-o opt zile, după ce sinoadele-și vor fi terminat lucrările și deputății se vor fi risipit prin țară ducând cu denșii opinia stabilită in cele trei centre. Ziarele maghiare din Cluj ne-au intimpinat cu un adeverat vifor de violență, ceea ce ni-a folosit mult. Inse «Pești Naplo» din Pesta, organul principal al Partidului moderat, Sennyei, ne intimpină in număul de alaltă ieri cu multă cuviință și constată, că deși avem programul passivist, suntem mai moderați și mai așezați ca cei din trecut și dă expresie speranței, că se vor găsi intre maghiari mulți oameni dispuși a incerca o înțelegere cu noi. Această intimpinare cu atăt mai importantă, cu c^t ziarele mari din Pesta n’au stat ăncă de vorbă cu nici imul din ziarele noastre. Nun wird es mir aber um meine Gottesăhnlichkeit bange. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 110 Căci trebue să respund așa, ca nici cu publicul să nu mă stric, nici discuțiunea să n’o fac imposibilă. Aceasta e cea din urmă fașă in lucrarea noastră. De aici innainte trebue să fim mereu atenți, ca să nu pierdem posițiunile, pe care le-am ocupat atăt de lesne, ceea ce de o cam- dată o să ne fie greu. După-ce ne vom fi înfipt apoi, toate vor merge mai lesne. Eu am speranță, Domnule Maiorescu, de oare-ce oamenii, cu care lucrez, sunt in adevăr oameni, cu care se poate face treabă. Behnitz, frații Brote, Crișanu, Sim. Popescu, Bărcianu, Cristea și Comșa nu sunt dintre ardelenii pretențioși și ignoranți, și nu tre- bue să-i comparați cu frații Densușeni ori cu Mureșanu, abună- oară, ci cu mine. Apoi tot sunt oameni de cultură și cu mai multă ori mai puțină avere, cel puțin atăta, ca să poată trăi fără de slujbă. Deasemenea este aici in Sibiiu o societate română, nu arde- lenii mai mult ori mai puțin bădărani, pe care-i știm de la Blaj și din părțile ungurene, ci oameni cu cultură germană, intre care te simți sigur. Aflăndu-mă dar intr un mediu social, care-mi priește lucrez cu multă disposițiune, și sperez, că voi pute să țin pept cu greută- țile ce mi se vor pune. Din România n’am primit ăncă nici știri, nici abonați. Sperez — cel puțin — că se vor găsi in România destui oameni, care înțeleg, ca tonul, pe care i am luat față cu guvernul român, e im- pus de siluațiunea noastră. Chiar în interesul României noi trebue să ne aranjăm aici la noi acasă așa cum putem, pentru-ca Româ- nia să-și potă urma desvoltarea nesupărată de noi. Viu dar din nou a Ve ruga să Ve dați părerea asupra atitudi- ne! noastre de păn’acum, căci ținem cu toții să fim aprobați in deosebi de D-voastră. De «Pădureanca» 133 nu am deocamdată trebuință ca mijloc .Ml IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU de efect. Mi-o reservez poate pentru trimestrul lulie-Octomvrie, ori ca reclamă pe la sfirșitul trimestrului acestuia. Ar fi de mare importanță pentru noi și cred că și pentru lu- crarea noastră literară in genere, dacă am pute să comunicăm arti- cole literare de la literații noștri de frunte. Caragiali mi-a promis, ce-i drept, dar mult tomeiu nu pun pe făgăduințele lui, dar mi-a promis d-1 Gane. Ve rog, dacă credeți și D-voastre de cuviință, să mai vorbiți despre aceasta prin intrunirile noastre literare. Dela D-voastre nu cer. Nu sunt competent a o face. Dacă și cănd veți crede de cuviință, îmi veți trimite fără-ca să fi cerut eu. Incheiănd această Lungă scrisoare, Ve rog ancă o dată să Ve aduceți, când veți ave timp, și de mine a minte și să spuneți Doam- nei Maiorescu și D-șoarei Livia respectuoasele mele complimente. Al D-voastre devotat servitor, IOAN SLAVICI Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XLVIII Sibiiu, 7 Octomvrie st. n. 1884. STIMABILE DOMNULE MAIORESCU, Tinerul, pe care Vi-I trimit cu această scrisoare, e nepotul meu loan Rusu, fiiul reposatei mele surori. El a terminat cursul peda- gogic, și-l trimit la București, ca să facă practică la școala de Ia sf. Ecaterina, să învețe românește și să mai vază lume. STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 112 E băiat bun, și-am crezut, că trimițându-1 la București, tre- bue să Vi-1 trimit și Dvoastre să-l vedeți. Dac’ar vorbi mai bine ro- mânește i Tași fi recomandat și Doamnei Kremitz drept tovarăș pentru părăsitul meu elev. Cât pentru mine, decând m’am întors iar în surghiun, am fost mereu pe drumuri. Acum câte-va zile m’am întors de la Arad și Șiria, precum cred, cea din urmă din excursiunile actualei cam- panii ziaristice. Impresiunile, pe care le-am adunat în aceste călătorii nu au schimbat întru nimic vederile, pe care le avusem mai nainte. Sun- tem pretutindenea în progres, și de aceea ne lipsește energia pentru o acțiune mai însemnată. M’a întristat înse lipsa de sentiment pen- tru nevoile noastre culturale și pentru tot ceea ce este cultură în înțelesul mai bun al cuvântului. Am ajuns să nu mai cred, că se poate produce și aici un curent literar mai serios, căci cestiunile literare nu-i interesează pe oamenii de aici decât în mod foarte superficial.- Oamenii nu citesc și sunt foarte dispuși a admite, fără control ori a combate fără cunoștință de causă ceea ce li se spune. Această decadentă, căci decadență este, e urmarea înrîuririi ma- ghiare. «Tribuna» stă reu. Cătă vreme stau eu aici, ea este asigu- rată în existența și înrîurirea ei. Nu-i vorbă, capitalul, pe care Fam adunat, a fost consumat în cheltuielile de instalațiune și în cauțiu- nea de 5600 fl. ce-a trebuit să depunem pentru ziar, încât ăncă la începutul acestei luni eram amenințați de insolvabilitate. Inse abonații se sporesc și acum la începutul noului trimestru ear resu- flăim mai ușor. Nici insolvabilitatea «institutului» n’ar fi înse un pericol pentru «Tribuna», căci tocmai această insolvabilitate o așteaptă cei ce lucraseră contra noastră, pentru-ca să intre și ei cu un capital nou în consorțiu. Numai înse, dacă țin eu direcția ziaru- lui. Eu speram, că mai târziu ori mai curend voi ajunge să înfig 113 IOAN SLAVICI - TITU MAIORESCU «Tribuna» astfel, ca să poată merge și în lipsa mea; se împlinesc însă șase luni și nici că me pot gândi să plec de aici. Nu se ivește nicăiri omul, care ași pute crede, că e destoinic s’o ducă singur mai departe. Și par’că încep a obosi. Nu pot zice, că am puțină mulțumire în viață; e înse puțină mulțumirea, pe care o am prin alții. Și la această puțină mulțu- mire datorită altora am renunțat și am venit aici, ca să fac o treabă, după a mea părere, bunjă. Adese-ori stau acum pe gânduri și me întreb, dacă nu cum-va e rea treaba, pe care o fac. Nu cum-va me îngrop aici? Stau pe gânduri, și încep a simți, că nu e puțină mul* țumirea, la care am renunțat, căci e singura, pe care o pot ave în viața mea. Am îmbătrânit și eu și numai pot să ies din cercul, în care m’am plămădit sufletește, fără-ca să me simt străin de mine în- sumi. Veți înțelege dar sentimentul, de care sunt stăpânit, dacă adeseori îmi zic: «Muss ich’s den thun? muss ich’s und wirklich? Hier kann ich ja nie heimisch werden’ und ich will es auch nicht!» Am ieșit din apa mea, mi-e par’că îmi vine să me înec, și nu Hier kann ich ja nie heimisch werden und ich will es auch nicht!» intrat, ba mî-ar păre chiar reu, dacă m’ași deprinde. Mult am lu- crat la București, dar’am lucrat ved; aici muncesc puțin, dar muncesc din greu. Și cine știe, dacă nu cum-va zadarnică îmi va fi munca. Mi-e destul să știu în mine, că muncesc cu gândul bun, cu cuget curat, cu tot sufletul, că dau toată partea, cea bună din mine însu-mi, ca să nu-mi fie zadarnică munca. Nu ve mirați dar, că sunt oare-cum perit. Ași vrea să fiu uitat de toată lumea cătă vreme nu se va hotărî odată, dacă bine am făcut ori reu, când am venit aici. M’am menat gândul și dorul să încerc a-i încălzi pe oamenii aceștia și a-i ridica mai presus de St. D. L. V — 8 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 114 ceea ce sunt în viața lor, și mi-e rușine să mărturisesc că me tem ca nu cum-va să fi voit ceea ce eu nu pot. «Pedureanca» am terminat-o cum am terminat-o. Moartă o fi, vie o fi, așa e, cum este. Dac’ar fi să fie un păcat literar, ertați-1 și pe acesta. Al D-voastre al tuturora sincer și devotat și recunoscător. IOAN SLAVICI Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. XLIX Barbu Constantinescu cătră Titu Maiorescu 1890 Noem. 17 DOMNULE MINISTRU, Starea sufletească a poetului134 m" a pus în grijă. Alaltă-ieri, precum v’am scris, l-am găsit foarte trist și cu plă- ceri de a pleca la părinți, spunându-mi, că după o scrisoare sosită, mama sa e pe moarte, și că frații vor să-i răpească averea lăsată dela părinți (tatăl seu și mama trăesc însă) și că voește să plece. I-am cerut scrisoarea să o vez și eu, arătându-me că-1 compătimesc. Mi-a zis că a rupt-o. Nu am vezut hârtii rupte pe jos. Am crezut, că este o invenție produsă prin insistența mea de a ști, de ce era BARBU CONSTANTINESCU - TITU MAIORESCU trist. Precum v’am scris: Nu a voit să se înscrie la universitate, si spuindu-i, că doriți să citiți Sacontala135 mi-a respuns cu o nepă- sare dar serios, că mai bine să-i dea foc. Eu l-am lăsat că-mi spunea, că se duce la Minister. După prânz a venit la noi, și în lipsa mea a lucrat în biurou vesel, așa că la 9% seara întorcându-mă dela Ploești l-am găsit așteptându-mă și petrecând cu familia cântând la piano și făcend jucării fiicii mele. A plecat liniștit. Ieri după ce a fost la mine după prânz și a lucrat, a plecat la Minister, unde a stat o oră (5-6). S’a întors foarte schimbat: Excitat ca nici odată. La masă a mâncat foarte puțin chiar din mân- cările favorite. Trist foarte tare. Fără să se jeneze s’a exprimat, că de ar putea să dea cu piciorul lumii (luându-o aci în glumă l-am întrebat de este cu putință să dea cu piciorul în lună, a regre- tat serios, ceeace zisese). Mai a zis încă câte-va idei incoerente și chiar nelogice și a plecat spuindu-mi că astăzi nu vine pre la mine; ceea ce nu mi s’a întâmplat nici odată, când îl rugam. Nu cumva i se pare, că societatea nu-1 prețuește destul? Poate, că se crede neîngrijit în destul. Sau că este o criză sufletească pro- venită poate din intețirea, nevoilor fie în sensul intelectual sau sen- sual? In tot cașul sunt de părere să se ia măsuri, ca să nu-1 perdem. Cer scuse, că v’am răpit câte-va momente. Nu o făceam, de Ve stieam, cât Ve interesați de asemenea talente tinere. Cu înaltă stimă, B. CONSTANTINESCU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 116 L George Coșbuc cătră Titu Maiorescu București 1893 DOMNULE MAIORESCU, M’am înțeles cu d-1 Socec, să’mi editeze poesiile într’un vo- lum. Au să apară prin Noemvrie. Aș fi voit să public d’odată cu acest volum o «Antologie sanscrită», o carte de vr’o 20 coaie. Dai aceasta d-1 Socec nu e dispus s’o editeze 13G. Dacă Dta, ai vrea, Ți-aș trimite manuscrisul, ca să vezi de ce preț e. Sunt traduceri, numai în versuri, din Maha-Bharat (vr o 2000 v.) din Ram’-ajan, din Vedas, vr’o sută de epigrame lite- rare, maxime și proverbii și poesii din vr’o 20 de poeți — cu note și cu o introducere. Aș lua și Sacantola lângă ele. Eu cred, că ar fi vrednice să fie publicate. Me gândiam, sa încerc la Academie ori la ministerul cultelor, să las să se publice într’un chip ori-care. Te-aș ruga, dar, se te uiți D-ta peste manu- scris ; atunci aș ști, dacă ministeriul ori Academia s ar afla gata se le publice. Dacă Dta ești așa de bun, să vezi manuscrisul, te rog să-mi dai de știre (strada Armașului Nr. 11) ca să pot să Ți-le pun la dispoziție. Cu toată stima, GEORGE COȘBUC favoare: Autografe Titu Maiorescu. 117 MIHAIU EMINESCU - TITU MAIORESCU LI Mihaiu Eminescu cătră Titu Maiorescu Botoșani în August 1872 STIMATUL MEU DOMN, In anul 1845 de nu me ’nșel, a eșit prima notiță în unul din ziarele din țară asupra unui tener născut în apropierea lașilor i3\ de origine evree, care aretâ un deosebit talent pentru musică, un fel de minune de copil. Acest copil — botezat în legea greco- orientală, pentru ai nu găsi metaphysica causa, piedici în calea vieței sale, a devenit in urmă un music însemnat la curtea impe- rială a Rusiei, a ămblat pe lauri și Germanii de azi fac studii cranioscopice asupra căpăținei lui și cred a afla în ea asemenări cu acea a lui — Bethoven. Nu voiu să zic, cumcă tenerul ce Ve aduce această scrisoare este un Rubinstein; privirea mea in această privință este modestă și las la aprecierea D-voastre, dacă este și correctă. Zic, că germenii unui talent asemenea celui numit sunt potentiâ și în D-nul Toma Micher 137 a, nu după părerea mea, a cărei minimă valoare sunt eu cel de’ntăiu, care o recunosc; ci după aceea a ensuși profesorilor sei de la Conservatoriul din Viena. Remăne ca timpul și spațiul, aceste ursitori a tuturor germenilor aruncați de măna naturei, să-i ducă la o desvoltare positivă or negativă. Dar timpul nostru suntem noi și calitatea socială (o vorbă nouă) a spațiului in care trăim, aternă asemenea de la noi, de și noi enșine — din nefericire — nu atârnăm de la noi. Vream să zic, că societatea, înecare suntem ne- voiți a trăi, resultat al unor antecedențe, pe cari ea n\ fost de sfigur stăpână, nu este de natură a incuragia talente, și poate și mai puțin de cât orce — talente musicale. Astfel desvoltarea negativă STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 110 ajunge cea de ordine; un talent musical ajunge de a ilustra gradi- nele și berăriile, un pictor ajunge portretist, un poet jurnalist, ceea ce veți concede că-i lucrul cel mai prost din lume. Nu me lupt cu fatalitatea in fenomenologia ei generală, dar poate că in cutare ori cutare cas concret totuși să fie cu putință o indreptare a ei, mai ales când aceasta se presintă oarecum de sine. G’un cuvent: spre a’și pute urma studiile, Micher s’a decis a dă concerte cu piesele studiate cu profesorul seu din Conservatoriu, și dacă succesul celor dintăi aternă de la talentul și abilitatea esecutorului, cele din urmă nu reușesc decăt cu concursul binevoitor a iubitorilor de arte. Pentrucă in asemenea cas asigurări asupra persoanei concer- tantului sunt necesarii, eu nu me sfiesc de a Vi le dâ in marginele cunosciinței mele. Caracterul seu privat e in sens convențional cel puțin, asupra a orce critică, talentul seu firesc e necontestabil, și D-voastră, care sunteți un critic mult mai competent in asemenea materie, V’ați pute crea ușor ocasiunea de-a afla pe cale privată, dacă acest tener merită incuragiarea D-voastră. O serată a Juni- mei de es. ar pute deveni și mai delicioasă cu concursul seu. Căt despre laturea materială — cea spinoasă atăt a Întregu- lui lucru căt și a acestei scrisori — ea-și are doue părți cam bini- șor deosebite, in privirea cărora nu me tem că protecțiunea D-voastre nu i-ar pute fi întrucâtva de folos. Aceste doue părți sunt: localul și biletele. Localul va fi cred sala Conservatoriului și dacă cunosciințele D-voastră cu personalul acestui Institut ’i vor pute fi de folos, sper că veți binevoi a le angaja in cașul de față. Cât despre bi- lete — cassa este numai o masă de lemn — foarte indiferentă și adesea foarte crudă in deșărtăciunea sa; — iar agentul ce le des- face este simpatia semenată mai dinainte in iubitorii artelor. Să me repet puțin. Nu Ve rog pentru o protecțiune necondițio- nată, nu, va să zică pentru un om nedemn de ea. Cum am spus^ veți pute cercă pe cale privată demonul, care trăesce in acest om. 119 MIHAIU EMINESCU - TITU MAIORESCU după părerea mea un demon viguros și armonic mai cu samă» Restul va fi o consecuență, care poate chiar D-voastre Ve va fi de nu ușor cel puțin nu ingrat de împlinit. Veți găsi poate cumcă această epistolă e cam lungă pentru o recomandare, dar veți concede — și o veți cam trebui — cumcă o asemenea epistolă remăne întotdeauna spinoajsă, și dacă n’o a^o per cu rose, atunci cel puțin cu vorbe: vorbele multe acoper teme- rile multe, dintre care unele se ating chiar de lipsa de îndreptă- țire, cu care Ve adresez aceste șiruri incărcate. Dar în sferșit: har bent sua fata libelli. Și le vor ave și aceste șiruri, pe care le în- cheiu asigurându-ve de respectul meu și remăind al Domniei- Voastre supus M. EMINESCU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată de G. F. Kirileanu. UI Iași in 18 luniu 875 MULT STIMATE DOMNULE MINISTRU. La scrisoarea D-voastre din 15 L c. am onoarea a respunde, că primesc bucuros funcția de revizor școlar peste districtele Iași și Vasluiu, nu că prin asta aș adăogâ ceva la bună-starea mea mate- rială, căci în faptă câștig pe loc cu lecțiile de la institutul acade- mic și școala normală împreună 367 1. n. astfel incât adaosul nu este considerabil in vederea cheltuelelor, ce le-aș ave cu drumul. Punctul meu de vedere este, că aș intra in contact cu populația STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 120 rurală, singura care me interesează in deosebi. Cred a fi in stare de a Ve dă reiatii fidele asupra stărei și traiului ei, precum și asupra marginilor, intre cari ar fi cu putință a se lărgi sau a se adânci invețămentul primar. Dacă Agură pleacă abia in lanuariu al a. viitoriu, atunci mi-ar mai remâne vreme să catalogisez din nou biblioteca, mai ales acuma in ferii, ceea ce in decursul anului nu prea e cu pu- tință din cauza Împrumutărilor de cărți. Precum știți biblioteca e compusă din mai multe donațiuni, cari acestea intrec cu mult averea bibliotecei vechi. O contopire a acestora este dar nece- sară, de și ordinea e altfel indestul de mare. Eu nu m’am simțit de fel atins de scrisoarea lui Brockhaus, după cum credeați, ci am vezut numai, că el n’a ținut cont de arti- colele noue, ce i le-am fost trimis și nici de cele modificate, ci a trimis lui Xenopol textele sale vechi, ca să le coreagă pe acelea. Xenopol i-a scris, că eu sunt cel insărcinat cu această lucrare și să se adreseze la mine — deci aștept hotărârea, ce va lua 13s. Manuscriptele lui Slaviciu se vor tipări in «Convorbiri» in cursul lunelor luliu și August. Pomeniți in scrisoare de o depeșă, ce mi-ați fi trimis-o. N’am primit139. Ce s atinge de punctul din urmă din scrisoarea D-Voastre — nici prin gând nu mi-a trecut aceea, ce se vorbește. Bunul e că nu sunt eu singur, despre care se vorbește. Burlă își mărită femeea după toată lumea. Cred că, dacă motivele dispărțeniei nu vor fi fizice, amândoi soții, cari nu vorbesc cu nimeni de cât despre ei și viața lor — drept că reu, dar numai despre ei — se vor împăca cu vremea. Prin adresele bibliotecei V’am amintit doue lucruri, anume: economie de 185 1. n. remasă de la cumperătura tipariurilor și manuscriptelor vechi, cu care nu știu ce să fac; al doilea: manu- scriptul slavono-român a lui lancu Codrescu, pe care Fam trimis la Ministeriu, ca să se dea in cercetare. Dosariul corespondenței 121 MIHAIU EMINESCU - TITU MAIORESCU 1 cu biblioteca din Iași știu că nu va fi tocmai mare și va fi ușor ca să binevoiți a ordonă să mi se răspundă in această privință. Remân cu tot respectul al D-Voastre devotat M. EMINESCU Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată de G. T. Kirileanu. un 2/14 Iunie 1883 [data pusă de T. Maiorescu] 140 DOMNULE MAIORESCU, Ieri, sosind Făgarașanu din Galați, nu am fost la redacție. Numai așa se poate esplica cum s’a strecurat articolul infect al lui Bassarabescu 141. Azi am declarat că mă retrag de la Timpul daca nu se va face' o deplină și sinceră retractare a acelor scrieri injurioase. D. Peucescu a fost însărcinat să stiliseze 142 această re- tractare. Nu am știut absolut nimic de existența acestui articol, care n’a fost comunicat nimerui și trimis in modul anonim in care acest individ ăși trimite insanitățile la Timpul. Al D-voastre supus M. EMINESCU 143 Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată de G. T. Kirileanu. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 122 LIV I. A. Cantacuzene cătră Titu Maiorescu Bucarest Jeudi 19/31 8-bre CHER MONHEUR MAIORESCO, Je me vois encore une fois oblige de recourir ă votre inter- vention. Vous savez avec quelle sincerite je vous ai spontanement ma- nifeste mes sympatliies pour Eminesco, et combien j^ai ete satis- fait de pouvoir le compter parmi nos collaborateurs. Eh bien, je * crains fort qu/on en vienne, un de ces jours, m'imposer une se- paration. Ce jeune homme est tellement imbu de sa haine contre Ies Russes que, malgre toutes mes recommandations et qui plus est, malgre Ies votres, il persiste a faire du Timpul Forgane per- sonnel de ses antipathies. Soyez assez bon pour revenir ă la charge aupres de lui; je lui ai parle moi-meme aujourd’hui; faîtes-le aussi. Sans rien lui dire qui piiisse eveiller sa susceptibilite ou sa sensibilite, obtenez de sa part, non pas de ne pas dire la verile, mais de nen dire qu’une faible pârtie. A tous egards vous me rendrez aussi personnellement ser- vice, car je porte trop souvent la peine de ses extemporisations (traduit de Vallemand). Merci d’avance et au revoir, ă quand? Tout â vous I. A. CANTACUZENE Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată de G. T. Kirileanu. LIV (TRADUCERE) București Joi 19/31 8-bre IUBITE DOMNULE MAIORESCU, Inc’odată mă văd obligat să apelez la intervenția D-Voastre* Știți cu câtă sinceritate v’am arătat spontan simpatiile mele pentru Eminescu și cât am fost de satisfăcut’ să-l pot număra prin* tic colaboratorii noștri. Ei bine, tare mă tem că voiu fi forțat zilele acestea, slă-mi impifn o separație. Tânărul acesta e atât de pătruns de ură împotriva Rușilor, încât cu toate sfaturile mele, ba ce e mai mult, desconsiderând și ale D-Voastre, stăruie în â face din Timpul organul personal al antipatiilor sale. Fiți bun și înoiți insistențele; i-am vorbit și eu azi; faceți-o și D-Voastră. Fără a-i spune ceva ce i-ar putea trezi susceptibili- tatea sau sensibilitatea, veși obține din partea lui nu ocolirea ade- vărului, ci prezentarea lui într’o formă mai domoală. Din toate punctele de vedere îmi faceți și mie personal un serviciu, căci prea mult duc grija neprecugetatelor sale manifes- tări. Mulțumesc anticipat și la revedere, pe când? Al D-voajStre, I. A. CANTACUZINO Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată de G. T. Kirileanu. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 124 LV A. Drogli cătră Titu Maiorescu STIMABILE DOMN, Conform dorinței D-voastre vă trimet «Familia» No. 2, anul 1885. Biografia fratelui Mihail este exactă, cu deosebire că s au născut în satul Ipotești lîngă orașul Botoșani, depărtarea l l/2 oară, proprietatea tatălui nostru. Gimnasiul superior nu Fa terminat aice din desperare că murise Pumnul. îmi aduc aminte că după înmormântarea lui Pum- nul ș’au depus cărțile sub un scaun în grădina publică ș’au plecat spre casa părintască 144. întrebat de părinți de ce au fugit de la școală ,el plîngînd răspunse: «mai mult m’am ce face în Cernăuți — Pumnul nu mai este, au murit». Părinții în loc să-1 mustre, au plîns și ei; noi copiii văzînd că plîng părinții, începurăm și noi — așa că acea scenă nu se va șterge niciodată din memoria mea. Cum s’a desvoltat caracterul seu în urmă nu știu; ca copil și băeat era foarte drept, blînd, bun și milos, totodată despot mare și pesimist. In anul 1871 părăsii și eu țara 145, el fiind la studii în Viena. La moartea mamei în 1876 Fam văzut pentru ultima oară ca băr- bat sănătos; atunci era deja în Iași ca funcționar. Cred că de la 1871 încoace, d-1 Maiorescu va ști mai bine viața lui activă. Sînt multe scene din copilărie care mi le reamintesc, însă sînt de prisos a le spune, căci nu pot fi bune pentru biografie. A. DROGLI Cernăuți 3 luli 1889. Izvoare: Autografe Titu Maiorescu. Copie încredințată de G. T. Kirileanu. EDUARD GRUBER - TITU MAIORESCU LVI Eduard Gruber cătră Titu Maiorescu Iași, 17 Noemvrie, 1887. MULT STIMATE D-LE MAIORESCU, După încurajarea ce mi-ați dat și bunăvoința ce mi-ați ară- tat, îndrăznesc să vă scriu. Neisbutitul meu concurs de limbi slave m’a sdruncinat rău de tot; acuma îi simțesc efectele, tocmai când ar trebui să mă li- niștesc și să-mi restaurez forțele sleite de o muncă neîntreruptă și prelungită. Sunt bolnav, bolnav moralmente și tânjesc tot aștep- tând... ceea ce nu se va întâmplă. O nervositate excesivă urmată de insomnie cum și pesimismul cât mai negru mă stăpânesc. Atât de mare răsunet a avut în mine această încercare a mea, de care lega- sem atâtea altele! Doctorul m’a consiliat să mă duc într’o climă cal- dă, bunăoară la Constantinopoli, și să stau acolo vre-o două luni, să nu mă ocup, să fiu liniștit, să am impresii plăcute și variate. A- ceste doctoricești medicamente or fi aplicabile pentru alții. îndrep- tarea mea atârnă de sănătatea mea morală, când eu ași vedea că am ales bine cărarea pe care merg, și sunt la locul meu ca să lucrez. Acqm s’au adunat un șir de neisbânzi ale'mele: astfel, am început limbile romanice, am fost pus în imposibilitate de a le urmă; m’am apucat de slave, am pățit și mai rău, mă ademeneam cu nădejdea și am rămas pedestru ca și Apostolul Pa vel — trăgând nădejdea dela Iași; alte neizbânzi de un ordin mai mic sau mai mare au venit să se adaoge. Toate aceste mă fac să gândesc: iată anii mei de tine- rețe trec zadarnici, nu sunt/ nimic, n’am făcut nimic, nu știu nimic și ceeace e mai sfâșietor la dorul meu de a lucră pentru știință, dar neistovit care mă roade, e că mi se închide cu totul calea și STUDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 12& poate niciodată nu voi putea face nimic! Această idee mă umple de desnădejde A duce o viață vulgară, când ai avea putința să aduci vre-un folos științei și țârei, e o zdrobitoare contradicție dintre aspirații și putință. Ertați-mă, d-le Maiorescu, că vă fac destănuiri atât de intime și fără nici un paravan pentru firea mea, dar acea- sta e exact ceeace simțesc și explosiunile acestea de sinceritate sunt imperioase pentru mine. Dar totuși, așa fiind, în această stare, care nu-i deloc de dorit pentru mine, udași pune cu toată osârdia din nou pe muncă, nesimțindu-mă deloc obosit — știind numai că mi-am ales bine drumul si voiu isbuti la sfârsit. De aceea, rugându-vă mai întâi să-mi ertați aceste guralive, pesimiste și nefățărnicite împărtășiri, viu să vă cer un sfat. D-voa- stră care mă cunoașteți acuma de cum ași putea lucră, și cunoașteți și împrejurările, veți ști dacă, ceeace-mi propun să fac acuma, <=> bine și mă va duce la bun capăt, ori nu. Și mă voiu decide după cum veți spune. îmi părăsesc idealul meu lingvistic slavo-românesc — nu cu ușoară părere de rău. E atât de anevoioasă și migăloasă munca a- ceasta, atâta timp se cere încă, 4 ani și apoi și atunci nu știu cum voiu fi îmbrățișat când voiu veni, de nu cumva eternul Sturdza 14< — de oarece e nemuritori— etemizându-se la instrucție n o £psi și atunci un mijloc ca să mă înlătureze. Munca, mea are să fie foarte mare, dela roate, și nu mă tem că nu voiu fi răsplătit, dar nu voiu îi considerat. Și de ce să mă încăpățânez să fiu atât de idealist vă- zând că am prea puțini sorți de a mă putea aciua la un loc, văzând că va trebui să sufer și atunci? Concursul de ăst timp mă îndeamnă de a nu mă mai prezenta la alt concurs slavic. Voiu continua de a învăță rusește — dar pentru literatură. Acuma gândesc să mă pregătesc pentru concursul de filosofic dela Universitatea de aci. Nu m’aș încumetă la un atare gând, dacă nu aș cunoaște puterea concurenților de ăst timp și cari concurenți mi-au fost colegi: Bă- dărău și Speranță. Cât despre... 147 deși a stat special pentru filoso- EDUARD GRUBER - TITU MAIORESCU fie câțiva ani la Berlin, am auzit că e foarte slab. Dintre toți aceștia cel mai serios ar fi Bădăran. Insă după calculul probabilităților mele socot că ași putea fi mai tare decât dânsul. Și iată de ce. Eu nu sunt strein de o preparațiune filosofică. In primele timpuri când eram încă student și căutam să-mi lămuresc cariera, mă ho- tărîsem pentru filosofic — și am studiat cu drag și cu zei pe cât îmi permitea timpul și mijloacele. Apoi în urmă pe cât am putut nu am neglijat, mai ales psihologia avea o deosebită atracțiune pentru mine, precum poate veți fi observat și D-voastră, și de aceea armam și cursul lui Ribot148 la Paris. Acestea Vi le spun, nu de ■alia, dar ca să arăt că mă pot entusiasmă șî pentru filosofic și că am focul cerul de a urmări cu plăcere studiile acestea. Apoi Bădă- ran nu e așa un strașnic filosof, nu a făcut studii speciale, la Paris a făcut literile și dreptul, numai în urmă s’a putut ocupă ceva, dar nici a se ocupă cu toată stăruința nu a putut, așă în. cât ciat-pa, știe el ceva, dan nu în deajuns pentru a fi foarte tare — și tocmai aceasta mi-ar da curajul să mă prezint. Alt avantaj ce am supr lui e că știu nemțește pentru a putea învăță și a mă servi de au- tori iar el nu se poate servi. In sfârșit pentrii) a face mai deplină această reușită socot să-mi iau congediul dela ministerul meu și făcând toate chipurile să mă duc în Germania la Leipzig ori la Berlin să lucrez UWundt149 ori la Delbriick Așă îmi dau eu cu socoteala. Declar însă, dacă ar fi un con- curent, care să fi făcut studii speciale și serioase și ar fi avut și timpul să-și maturizeze cugetarea în ale filosofici — ceeace mi se pare că e un lucru foarte esențial — nici n’aș îndrăzni să gândesc. Socot că în timpul unui an de zile de muncă serioasă aș avea avan- taje asupra celorlalți, ași fi poate: primus inter pares. Mi-ar veni greu câteva luni la început până ași fi învățat psihologia lui Wundt, STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 123 Spencer, Taine, Sergi 15\ etc., până mi-aș fi stabilit jaloanele asu- pra mai tuturor chestiunilor. Și psihologia o consider ca; partea cea mai importantă. Pentru pedagogie încă m’am ocupat și de acolea am în nemțește cărțile cel mai bune, nici de estetică nu-s strein și tot în nemțește voiu găsi mai mult, decât oriunde. Un lucru care mi-ar părea ceva greu, ar fî poaite dacă va trebui și istoria acestor deosebite discipline filosofice. Dar la urma urmei fac tot. Un lu- cru inevitabil, îmi va lipsi: maturizarea, mistuirea ideilor — pen- trucă trebue un timp — dar mă îndoesc dacă și ceilalți vor fi mis- tuit. Reușind, socot că mistuirea va veni pe urmă, numai să fie deocamdată hrană în gușe. Aceste sânt gândurile la care m’am oprit acuma și în fața că- rora trebue să iau o decisiune fermă și grabnică — dacă este de făcut ceva. Eu nu știu dq mi-am cumpănit bine puterile și am cal* culat bine probabilitățile. Un factor esențial în starea de azi a lu- crurilor îmi scapă între... probabilități, e coeficientul politic cu care vremelnicii stăpâni de azi cotează totul în țară, prin urmare §i pe nevinovății candidați dela concursuri. Aci mărturisesc că sunt nătâng de tot. Aci e chestia practică, după cum îmi spunea d-1 Ne- gruzzi, sau coarda; simțitoare, cum îmi spunea d-1 Odobescu, și cu care eu nu știu cum să iau. Poate d-1 Sturza va apune sub ori- zontul alegerilor, poate nu trebue să gândesc la asemenea lucruri și să-mi fac datoria(, să lucrez. Ca să apuc această cale — numai de-ți găsi-o D-voastră bună sunt și alte prea puternice sentimente, cari mă îmboldesc. — Am graba și ambiția de a sfârși mai iute. Starea mea acuma e asemănătoare cu a unui om supărat și obosit, care rătăcindu-se prin un câmp spinos, nu se poate pune să-și ia hodină, căci spinii 1-air înțepa, dar nici nu știe în care parte să apuce, pe unde să-i fie drumul mai scurt, spinii mai rari, pen- EDUARD GRUBER - TI IU MAIORESCU tiu a ajunge la înverzită pajiște unde odihna și bucuria îl așteaptă, Voiu umblă mult prin horharari? Voiu ieși? D-voastră ce mă îndemnați să fac? Primiți, rogu-vă, etc. E. GRUBER Strada Ghica-Vodă 24, Iași. P. S. Curând voiu trimete onor. Redactor al «Convorbirilor» o novelă a lui, Alexandrescu: «O zi și o noapte din viața .Excelenței sale Episcopului Damaschin» pe care ieu, lăsând de o parte obseir- vațiunele, o socot mult mai bună decât «Părintele Andrei». Tot o dată voiu adăogâ și câteva mici păcate de ale mele. Aratați-i vă rog pănă atunci, d-lui Negruzzi, respectele mele 152. izvoare: Autografe Titu Maiorescu. St. D. L. V — 9 lacob C. Negruzzi cătră Anton Naum I CONVORBIRI LITERARE Direcția Strada Romana, 25 București, 3 Nov. 1885 IUBITE NAUM, Eri sara au avut loc intăia întrunire a Junimii, la mine, nu la Maiorescu, pentru ca să cercăm a introduce un alt spirit în adu- nările aceste ce degenerase la Maiorescu cu totul. Acolo ajunsese treaba a fi mai mult o amestecătură de jurnaliști, doritori de vești, oameni ai politicii etc. decât a unor membri dintr’o^ societate lite- rară. Eram următorii: Th. Rosetti, Maiorescu, Mandrea, eu, Has- deu, I. P. Cerchez, Nica, Chibici, George Lahovari, A. Balș tenerul, Zizin Cantacuzin. Cumnatul meu Dim. Rosetti n’a vrut să vie din delicateță, fiind colaborator la Românul \ ear Caragiale fuge de noi în mod osten- tativ — se vede că după sfaturile lui N. Xenopol etc.,2 făgăduin- du-i-se un post. N’am nevoie să-ți spun ce bine am pertecut și ce veseli am fost. Pentru Sâmbăta viitoare las Maiorescu s’a hotărit, din dife- rite motive, a se chema și Urechia et voilă tout. _______Intre altele s’a cetit Elegia 3 ta și, după cum me așteptam a plăcut foarte mult la toți și voesc să o public în n-rul din 1 Dechemvrie. Eată câteva mici observațiuni făcute eri și pe care 131 IACOB C. NEGRUZZI - ANTON NAUM Ie supun aprecierei tale. Mai întâii Maiorescu zice că, Elegia fiind scrisă în gustul antic și reproduce oarecare idei din diferite ode ale lui Horațiu, tu ai trebui, pe lângă motto a lui Horațiu să pui sub titlu în parentesă d. ex. Amintiri din Horațiu, sau reminiscență din Horațiu sau așa ceva asemănat, ceeace ar spune proștilor ce miroasă pretutindeni rea credință, că autorul își dă bine sama și nu vrea să ascundă că scrie în genul satiricului antic. Ce zici de aceasta? 3 a. — Altă observație: «Fruntea noastră altă dată se ’nălța ca un stejar» 4. S’a zis că comparația ar fi riscată, că trupul omului fiind ver- tical s’ar putea compara cu stejarul, ea;r fruntea obicinuit conside- rată, nu ca lungă, ci ca lata n’ar suferi poate această comparare. «Și priapii Muieratici» ’ Muieratici însemnează oare pe acel ce aleargă după muieri, sau pe acel devenit muiere effemine, sau amăndoue? «Par-că văd sbircita Nonă» G. Ce este o nonă? Eri sara nici unul din cei presenți nu-și aducea aminte și n’au mai căutat prin zipcionare. Insfârșit o indoeală a mea! «Aibi curajul și privește»... Imperativul este oare aibi ori ai? Aibi îmi pare a fi conjuc- tivul preș., căci imperativul pers. 2 se formează la noi obicinuit după pers. 3 a indicativului preș. d. ex.: Mănâncă, trage, ține, iar nu mănânci, tragi, ții, ele. Ce zici? Aștept răspunsul teu grabnic și te îmbrățișez ca vechiu amic. I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, prof. univ. Alexandru și Teodor Naum Iași. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 132 n CONVORBIRI LITERARE Direcția Strada Romană, 25 București, 10/22/XI/887 IUBITE AMICE, Am primit scrisoarea ta și me grăbesc a răspunde pentru a-ți trimite programa premiilor Academiei Romane. Din ea vei vedea că se acordă un premiu de 4000 lei celei mai bune dârți cu con- ținut de orice natură, publicată de la 1 Ianuarie păn la 31 Dech. 1887. Socot că faci foarte bine să ți presentezi volumele și — cu toate că nu fac parte din comisiunea premiilor — aș avea speranță că tu vei fi cel premiat, dacă este să se judece treaba cu dreptate. Insă pentru aceasta trebue ca scrierile tale să fie publicate și pre- sentate Academiei înainte de 31 Dechemvrie — acest termen fiind fatal. Deci în tot cașul volumele trebue să fie gata păn atunci. O singură grijă aș avea: anume aceea că Odobescu să nu fie și el cu trei volume de scrieri ale lui, atunci socot că Odobescu ar eși în- vingător cu toată opoziția tainică și răutăcioasă ce i-ar face D. Sturdza7. : Dacă însă volumele tale amendoue nu vor fi gata păn la 1 Dechemvrie, tu le poți presenta pentru anul următor conform în- științării Academiei sub No. VI. Du reste, eu voiu păndi dacă păn’ la 15 Dech. Odobescu iși presentă scrierile și te voiu înștiința. A fost bine înțeles intre mine și tinerii dela România Jună, că pe coperta Almanacului lor 8 vor insera cunoscuta clausă: «Re- producerea este oprită» cu speciala indrituire a Convorbirilor Li- terare de a reproduce după Ahnanac scrierile ce i s’a trimis din 133 IACOB C. NEGRUZZI - ANTON NAUM partea membrilor societății «Junimea», precum Alecsandri, Maio- rescu, tu, eu etc. etc. Deci indată după apariția Almanacului poema ta va apare în Convorbiri. Versurile ce ți-am dedicat, le-am trimis eu la România Jună în aceleași condițiuni, ear exemplarul ma- nuscris adresat ție la Iași este anume pentru tine, căci negreșit manuscriptul unei dedicațiuni se cuvine destinatarului spre adu- cere aminte 9. Sănătatea mea merge mai bine, dar nu bine, nervele bată-le focul! Stomacul lua-l-ar!... Dar fiind un progres din ceea ce era, trebuie să fiu mulțumit. Pentru viitoarele^ alegeri eu am să-mi pun candidatura la co- legiul I de deputați din Iași și am să fac apel la toți amicii mei să me voteze. Isbuti-voiu, —nu voiu isbuti, Dumnezeu știe!10. Amic sincer și devotat, I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, prof. univ. Alexandru si Teodor Naum Iași. III București 20 Oct. [2S90] IUBITE AMICE, Doue cuvinte în grabă ca respuns la scrisoarea ta10 a. In ceea ce privește Academia, îți trimet pentru lămurirea ta publicația Academiei din care vei lua toate lămuririle trebuitoare. Tu nu poți aspira decăt, sau la premiul Năsturel Herescu de 4000 lei, sau pentru anul 1891 la premiul Eliad Rădulescu de 5000. Cred că la acesta vei presenta lucrarea ta, din causă că păn la 31 Dech. ear nu va fi cu putință să-ți tipărești cartea și s’o trimiți. Aceasta este însă STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 134 $ o condițiune indispensabilă — deci vrend nevrend îți vei tipări volumul în cursul anului 1890 și-1 vei trimite înainte de 31 De- chemvrie 1890. Știi că mandatul teu pentru înlocuirea lui Dogariu se respin- sese. Eu cred insă că asupra acestui punct ministeriul va putea reveni. Trimete o nouă petiție, insistă asupra drepturilor tale, arată împrejurările și restul voiu, căuta să. fac eu. Insă grăbește, căci dacă Mărzescu devine ministru de Guițe și Instrucție publică treaba^ va fi mai grea u. Poți să mi trimiți petiția mie și eu voiu inmăna-o ministrului, dar grăbește! Mutarea de ia școala militară la școala normală de fete din Iași este punctul cel mai greu de făcut și socot că pentru moment trebue să nu fa>ci această cerere. Voiu aștepta momentul oportun. Despre politică, eu unul nu mai știu nimic positiv. Se vede însă că păn in vre-o septemănă are să se complecteze ministeriulX2. Cum? N’am nici o idee. Salută pe amici și spune celor de la 'Era noua 12 a să dea mai multe știri locale. Al teu amic sincer, I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, prof. univ. Alexandru și Teodor Naum Iași. IV CONVORBIRI LITERARE Direcția Strada Romană, 25 București, 8 Nov. 1892 IUBITE AMICE, Am ajuns la fundul sacului cu materia pentru Convorbiri și fac apel la amicii mei să-mi trimită tot ce au prin saltare. Știu că 135 IACOB C. NEGRUZZI - ANTON NAUM în mare parte romanul teu în versuri este gata 13 și poate că ar fi bine să încep? publicarea lui, de nu de la 1 Dec., macar de la 1 Ianuarie. Sau ai poaite altă ceva de o cam dată? In orice cas un ajutor grabnic este necesar. Bis dat, qui cito dat. Amicii literari de aici s’au adunat și au hotârit ca să nu răs- pund nimic infamiilor lui Hasdeu 14. Ce aș putea să zic? Să repet că n’am revăzut, n’am complectat nici macar n’am cetit (chiar pănă în zioa de astăzi) cartea D-lui Rudow I5. Hasdeu are să res- pundă din nou că nu me crede. De altminteri Hasdeu dă foarte indărat, nu numai cu inteligența, dar chiar cu* verva umoristica și poate că cel mai bine a făcut Xenopol cănd i-a respuns numai 3 rânduri, dănd a înțelege că H. este ramolit16. Dar să nu-mi uit vorba: Rog pentru manuscript, căci saltarul mea e gol, absolut gol și n’am ce mă face. Amic devotat, I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, prof. univ. Alexandru și Teodor Naum Iași. V CONVORBIRI LITERARE Direcția Strada Romană, 25 București, 24 Dech. 1892 IUBITE AMICE, Iți mulțămesc pentru mainuscriptul ce mi-ai trimes; cam târ- ziu iți scriu nu e vorbă, dar pănă ce am dat de vacanțe am fost ca un cal de poștă, fără un moment de odihnă. Eu am avut mare plăcere să cetesc începutul poemei tale 17, dar știi că totdeauna versurile tale mi-au făcut deosebită mulțămire. In cătevai locuri $ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 13& ni s’a părut la lectura comună ce am făcut, că ar fi mai bine să mai condensezi materia, suprimend câteva versuri. Asupra acestui punct trebuea să-ți scrie Maiorescu. Socot ca va fi făcut-o înaintea plecării sale în străinătate. Căci ca totdeauna a plecat și de astă dată pentru optsprezece zile până la Nizza. Cred că va fi mai mult in vagon decât pe loc și eu n’aș voi să schimb cu densul. Dar așa e Maiorescu, o absență din țară il reconfortează și reintărește. Asemeneai ți-« fi spus Cuza ,s că am fost împreună cu dinsul la Socec și ce am vorbit cu editorul ^nostru; relativ la ilustrațiuni 19. Așteptăm deci indicările tale exacte în această privință. Ce să-ți spun despre Academie? Am inceput a nu mai crede 4n posibilitatea că ne vom pute complecta in secțiunea literară. Când am vezut că din 10 membri ai acestei secț. ta ai întrunit 9 voturi pentru a fi recomendat ca membru, dar că in ședința ple- nară nu ai avut decăt opt, deși Callimah, Brânză, Urechia etc... din alte secțiuni te-au votat, ce să mai zic? Știu bine că Tocilescu deși te-a recomendat la premiu în mod foarte călduros, a votat contra și la premiu și la alegere. Asemenea am sentimentul că Poni a votat contra ta. Se vede că din cause politice, căci altminteri nu-mi explic de loc această purtare. Să vedem ce va eși la sesiunea viitoare20, deși eu unul nu mai sperez cu încrederea cez aveam odinioară. Iți doresc serbători vesele și fericite și fac cele mai sincere urări pentru anul ce vine: Sănătate și voie bună! Amic devotat, I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Familiei Anton Naum. In păstrarea fiilor săi, prof. univ. Alexandru și Teodor Naum Iași. 137 IACOB C. NEGRUZZI - ANTON NAUM VI București 2,8J.I [ 1S] 93 IUBITE AMICE, Am primit scrisorica ta, insă ceea ce n’aim primit, deși o așteptam, este indicarea deosebitelor ilustrații ce sunt a .se repro- duce cu ocasiunea publicărei povestei Vuipei21. Te rog dar foarte mult, fiind lucnuL urgent, să-mi indici ilustrațiile toate ce sunt a se reproduce și anume care in fiecare cănt, cel puțin pentru can- turile ce se găsesc in posesiunea mea. Cuza mi-a zis că tu dorești numai căte o singură ilustrație in fruntea fiecărui cănt, ear in lăuntrul textului, nu. Prea bine. Insă și aceste trebuesc cunoscute din vreme, căci reproducerea ia destul de mult timp. Deci ăncă odată; aștept o in- dicație exactă maicar pentru cânturile ce se găsesc la mine, căci cum aș putea începe tipărirea fără aceasta? Alta puțin nou: mici intrigi politice fără importanță; în Aca- demie multă indiferență din partea prietenilor noștri, care nici nu se arată pe aicolo, ear in chestiune personală ceva oboseală și sufe- rință de stomah. Sănătate mai mare parte. Negreșit că nici in România semența ce aruncăm nu remăne cu desăvirșire neroditoare, dar alții ne iau ideile, se folosesc de densele, eși însușesc meritele lor și noi remănem uitați și prigoniți 157 IACOB C. NEGRUZZI - ILARION PUȘCARIU ca in trecut. Asupra acestui punct insă eu nu-mi mai fac de mult inimă rea. Așa pare a fi lumea și așa va remăne. împrejurările ce se petrec la noi iau proporții cu desăvirșire amenințătoare. Guvernul și partidul pretins liberal a, lucrat cu e ușurință și o neprevedere oarbă, deși sfătuiri indestule nu le-au lip- sit de la oamenii liniștiți și cugetători. Cine știe dacă un nou res- boiu mult mai crâncen nu ne amenință atunci cănd am pierdut 14.000 de viteji soldați, o mulțime de ofițeri, tineri plini de inimă, nesfirșite milioane și intreaga producere și muncă a unui an din viața poporului pentru cauza Bulgarilor care chiar de pe acum ne privesc ca dușmani și pentru cauza Rușilor care — vedeți cum res- plătesc jertfele și luptele noastre. Inter arma silent musae! Fi-voiu in stare să urmez regulat ac- tivitatea literară in vremile ce au să fie? Nu știu, dar cătă vreme se va putea, nu me voiu opri un moment. încurajările Dvoastre din Transilvania ne sunt totdeauna scumpe și bine venite. Primiți ve rog încredințarea considerației și stimei mele. I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Ilarion Pușcariu In păstrarea D-iui Prof. Dr. Sextil Pușcariu Cluj. V Iașii 28 April/10 Mai 1878 STIMABILUL MEU DOMN! Septemăna Patimilor și septemăna luminată, aceste doue septemăni de vacanțe le-am petrecut la țară, unde am avut timp să cetesc de la olaltă ultima Dvoastre scriere «Isagogiaj». Am percurs fără întrerupere toată cartea Dvoastre de la cel intăiu păn la cel din urmă cuvent, cu multă luare a minte și cu mult interes. Căci, deși scrierea aceasta se adresează mai ales la teologi și noi laicii — pen- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 158 tru care cele religioase nu sunt lipsite de interes — o urmăm cu mulțumire. Ve fac complimentul meu pentru buna metodă ce ați întrebuințat, pentru precisiunea stilului și pentru corectitatea lim- bei. Mai cu samă parea din urmă a IV-a a lecțiunii a Il-a mi s^a părut superioară tuturor celorlalte în frumusețea expunerii. Cu toate aceste ieu indrăsneala a face căte va observări in privința lim- bei. îmi pare că v’ați lajsat prea mult atras de gustul neologismelor, acolo unde ele nu sunt trebuitoare, ba chiar vătămătoare. D. e.: Dvoastre ziceți consolare, persecuțiune, salvat, avar, fine și finit, a escela, a erezi, inimiciție, forța, crudei, naturalminte, a acuza, muri în loc de măngăere, prigonire, mântuit, sgărcit, sfirșit, a se deosebi, a moșteni, dușmănie, puterea, crud, firește, a câștiga (sau dobândi), ziduri. Pentru ce? Credeți că vechile noastre cuvinte, obștește întrebuințate trebue înlăturate? și este această înlăturare de dorit sau chiar cu putință? Eu sunt încredințat că este cu nepu- tință și chiar de ar fi, n’ar trebui dorită, de vreme ce nu are nici un scop. Pe lăngă aceste cuvinte noue, pe care le întrebuințează și mulți franțuziți de pe la noi, am găsit insă și altele cu totul neînțe- lese la noi precum a ascrie (zuschreiben) intr’o frasă ce nu se poate înțelege cănd nu știi nemțește; antestetatorul (Vorsteher), succede (gelingen) care la noi se întrebuințează drept a moșteni; ear gelin- gen se zice pe românește a isbuti sau a izbândi după frasă; amatorii de neologisme mai zic și a reuși, dar nimeni in România nu zice a succede; cerbicositate și cerbicie in loc de îndărătnicie, nătăngie; beloduce in loc de căpitan, comandant; fructiferitate in loc de ro- dire (neologiștii mai zic și fertilitate, dar nimeni nu zice fructiferi- tate) ; pind in loc de greutate, suspicionat in loc de suspectat; odiu in loc de ură, normativ (la noi absolut necunoscut) numerositate, cultural, sunt cuvinte neînțelese la noi. Dar îmi veți zice pentru ce să nu le introducem cănd nu avem altele. Voiu respunde: fiindcă nu le ințelegem. Dacă nu a-vem altele, să se întrebuințeze o peri- frasă pentru cultural, normativ, ocură etc., — ce nevoie să fim așa 159 IACOB C. NEGRUZZI - ILARION PUȘCARIU de scurți, nu e mai bine să fie frasa cu trei cuvinte mai lungă, dar cu atăt mai bine înțeleasă? — Pe ici pe colo am găsit cuvinte ro- manești adevărate, dar cam schimbate in forma sau genul lor d. e.: datorință, măntuință in, loc de datorie, mântuire, o rolă (după nemț. eine Rolle), pe cănd noi zicem un rol de vreo 50 de ani. Asemenea o titulă in loc de un titlu s. titlu, a estinde in 1. d. a intinde; conser- vativ (după nemț.) in loc de conservator ca la toate popoarele ro- manice, agratiare in loc de grațiare (de unde acest a?) ; de obliga in loc de obliga (de undd acest defi)\ a recere in L d. cere (de unde acest re?); obligăment pentru îndatorire, suscepu și resuscepu (?); ■contignații... Ce însemnează? rânduri, caturi, sau odăi, încăperi? ba am găsit chiar a esarenda in loc de arenda și a apemnora in loc de amaneta, zalogi — cuvent absolut neînțeles de nimeni. Ce în- semnează coaste prețepise? însemnează oare răpezi? Pentru ce o praxă și chiar o praxă laxa. Praxă sună nemțește la noi, in loc de practică, ear lax, nimeni nu știe ce vra să zică. Dv. mai ziceți a indura (franț. endurer) in loc de a suferi, pe cănd pe românește indura insemnează a ave milă; predilect in loc de iubit, preiubit, preferit, familiar in ințeles că face parte din familie, pe cănd la noi familiar insemnează intim; cuartir (nemț.) in loc de gazdă, găzduire, un falsificat in loc de un fals s. o falsificare, referințe in loc de raporturi sau relații; păritorul in loc de perîșul; insfirșit moravuri și resbel in 1. d. năravuri și resboiu și a conveni in ințeles de zusammenkommen, pe cănd la noi a conveni insemnează a se înțelege, a încheia o convenție, o tocmeală. Multe observații îmi vezi zice. — Nu sunt multe, căci aceste sunt aproape toate intr’o carte relativ destul de mare. M’am cam întins asupra acestor cuvinte nu numai in interesul curățeniei și unității limbei noastre, dar și in interesul scrierii Dvoastre. O altă isagogie românească nu este și aceasta., atăt de practică și de bună, ar trebui negreșit să se introducă și in seminariile noastre. Chiar cred că ar fi primită mult mai ușor cănd limba s ar apropia ăncă STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 16@ ceva mai muit de cea curaită romanească. In această privință stârnesc earăș și earăș pentru părăsirea neologismelor pe căt se poate mai mult — ,mai cu san^ă în cărți bisericești, căci biserica ne-a păstrat frumuseța limbei noastre și nu e bine să schimbăm limba ei astăzi! Nu vreu să zic că unele ziceri slavone prisoselnice nu se vor înlă- tura, cănd avem altele romane mai bune d. e.: se va zice in loc de pravoslavnic — bine credincios; in loc de blagoslovenie — binecu- ventare etc. dar in loc de mântuitor — salvator, in loc de «măn- tuește Doamne» etc. — salvează Doamne — pentru ce? încă o observație: In așa numitul «Nachsatz» nemții pun ver- bul totdeauna inainte de subiect pe cănd noi ca si Francezii. Ita- lienii și in deobște toate popoarele romanice punem subiectul îna- inte. D: e: Wahrend der Zwistigkeiten zwischen Pompejus u. ^ar, befreite dieser den Aristobus 29. Noi insă am zice: Pe timpul certelor intre Pompeiu și Cesar, acesta eliberă..., ear nu eliberă acesta, precum ziceți Dv. la pag. 165 sau la pag. 155: După moartea lui loaida retăci și acest rege..., in loc de: și acest rege retăci... și așa in toate cazurile. Căt este frasa mai limpede, cănd subiectul vine înaintea predicatului și căt stăm noi mai pre sus de Nemți în această privință! însemnez ăncă o frasă pentru a sfîrși (pag. 236): «Că papei n a succes totuși a stoarce recunoașterea primatului seu prin pro- misiunile de a mijloci ajutor de la apus in contra Turcilor, este a se mulțumi teriei de suflet și caracterului solid al unor archierei ai bisericei resăritene». Această frasă este cu totul nemțească si un Roman n’ar pute nici găndi nici a se rosti in această formă. Eată cum îmi pare că ar fi gândit un Romăn care nu știe nemțește: Trebue să mulțumim tăriei de suflet etc. că papa n’a putut isbuti a stoarce recunoașterea etc. — Românul gândește limpede: el începe cu subiectul, apoi pune predicatul și așa mai departe, incăt de la întâiul cuvent începi a înțelege ce vra să spuie. Neamțul din contra te lasă adese ori in indoeală asupra ceea ce a voit să spuie puind 161 IACOB C. NEGRUZZI - ILARION PUȘCARIU verbul tocmai la sfirșit, după cinci-șese rânduri pe care trebue să le înghiți intăi și apoi să le recetești ca să știi ce a voit să zică. Socot <^ă nu ve veți supera pentru aceste observăiri ale mele. Repetez ăncă odată. Scrierea Dvoastre este foarte bine scrisă, cea mai bine scrisă din toate cărțile românești mai noue apărute în Austria — încăt privește limba. Ear in ceea ce privește cuprinsul negreșit că scrierea Dvoastre merită toată lauda și numai laudă. — Scopul meu este și remăne să căutăm a gândi cu toții românește, căci atunci vom scrie și vorbi deopotrivă, vom ave mult dorita, uni- tate care imi pare a fi scopul cel mare la care trebue să țintim cu toții care scriem românește. Cu această ocasie ve rog se me credeți al Dvoastre foarte devotat I. C. NEGRUZZI Izvoare; Arhiva Ilarion Pușcariu In păstrarea D-lui Prof. Dr. Sextil Pușcariu Cluj. VI lașii 21 Mai 1878. 2 Iunie STIMABILUL MEU DOMN! Scrisoarea Dvoastre din urmă mi-a făcut mare plăcere și nu mai puțin și portretul Dv. ce ați binevoit a-mi trimite și pe care îl privesc ca pe un semn de amicie. Ve trimit și eu fotografia mea., făcută nu de mult, nu tocmai bine nici foarte asemenată, dar in sfirșit așa cuim este tot aduce a minte de mine ca toate fotografiile. Urmăresc cu mare luare a minte mișcarea literară și in deobște intelectuală de la Dvoastre și ved cu mulțumire apropierea din ce in ce mai mare ce se face intre noi. Cănd asemen scrierile Dv. de astăzi cu acele ce apăreau cu cinci, șese ani în urmă, ce deosebire! Ce pas mare spre deplina! unificare a limbei noastre și prin urmare St. D. L. V — 11 STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 162 și a gândirilor și simțirilor noastre! In privirea ortografiei ne-am putea uni cu totul. Pe căt ved singurul punct care ne mai deose- bește este că Dv. mențineți pe d, pe cănd noi l-am inlocuit pre- tutindene prin z. Cine are dreptate? La început și noi aveam pe d, daj ne-am întrebat ce motiv ne-ar sili să avem doue semne pentru unul și acelaș sunet. Etimologia? Acest sistem este înlăturat de noi ca de toată filologia modernă. Motivul gramatical de a nu schimba rădăcină cuvintelor? Dar cănd organele vorbirii noaistre o schimbă, de ce să nu se schimbe și semnele convenționale care reproduc această vorbire? Ș’apoi putem fi consequenți in acest principiu? Noi zicem un Leah sing., doi Leși plur. Ar trebui dar să scriem doi Lehi ca să fim consequenți, ceea ce nimeni nu face. — Dar insfirșit punctul acesta e de prea mică însemnătate pentru a face multă vorbă despre densul, cu atăt mai mult că toate greutățile ortografiei nu le-am înlăturat nici noi și stăm ăncă ca înaintea unei enigme in fața lui m pe care nu știm cum trebue să-1 scriem; de trebue să privim propunerea cam vagă făcută de Maiorescu în «despre scrierea limbei române», sau aceea a foneticilor curați care nici ei nu inlătură greutatea, din vremef ce acelaș cuvent se pro- nunță ici ca un m , colo ca un In ceea ce privește obiecțiile ce faceți asupra cător-va cuvinte propuse de mine, d.e: suspectat in loc de suspicionat zicend că unul e tot atăt de străin ca și celalalt, respund că aveți dreptate, insă deși străin suspectat se întrebuințează in toată România liberă, ear suspicionat nu. Fiind insă, că este cu neputință ca noi să ne luăm după Dvoastre, ci Dv. trebue să ve luați după noi, negreșit că preferența se va da neologismelor noastre, acolo unde sunt tre- buitoare. Căci v’am mai scris: la noi se desvoltează totul in. mod natural, școală, oștire, administrație, justiție etc. ele.; la Dv. din contra totul e străin, afară de puțină literatură. La noi corpul e viu, practic; la Dv. totul e ăncă teorie. Este știut însă că niciodată teoria nu va impune singură vieții practice și reale vederile sale. IACOB C. NEGRUZZI - ILARION PUȘCARIU Deaceea este o amăgire a crede, precum fac filologii Dv. cei vechi, că părerea lor va prinde vre o dată rădăcini. Chiar de ar ave cea mai mare dreptate, totuș propunerile lor vor fi zadarnice. Dovadă lucrările Societ. Academice de la noi: Ele n’au avut nici o inriu- rire; ei au pisat apă păn mai dăunăzi, cănd Odobescu intrând în Academie a inceput cu incetul și pe nesimțite a-i impinge pe altă cale. — Ciudată pretenție mai avea academia! Limba lui Cipariu, Aron, Ilarian etc. trebuea să se introducă in poporul care nu o cetea și nu o înțelegea și poporul trebuea să se lepede de. limba poesiilor lui Alecsandri, cântate in toate casele, in toate colibele, pe toate piețele! ' — Căt despre dicționarul german-romăn de care mai scrieți, și eu socot că trebuința lui e foarte simțită. Dar totuș la Dv. trebue să se lucreze, nu la noi, unde limbai germană e puțin întrebuin- țată și puțin cunoscută. Cine din societatea Junimea s’ar apuca de o asemenea grea lucrare: judecați singur. Avem intre noi vre o patru, cinci militari: Generalul M. Cerchez, maiorii Șerbănescu și Bengescu și subloc. Nenițescu; doi judecători la Curtea de Casație Rosetti și Mandrea, căți-va barbați politici Maiorescu, Carp, Culian, Catargi etc., căți-va profesori la Univ. de Iași foarte ocupați cu spe- cialitatea lor: Culian, Melic, Conta, Vergolici, Caragiani și eu. Mai mulți magistrați și advocați precum Nei20, Tasu, Buicliu, Beldi- man; deosebiți profesori de liceuri și gimnaiziuri ca Burla, Pom- piliu, Dospinescu, Bodnărescu, Zaharia, Naum etc; in sfirșit un mic număr de particulari-rentieri, iubitori de literatură precum Pogor, Dim Rosetti, Leon Negruzzi și căți-va alții care sunt mai mult ama- tori decăt lucrători. Afară de acești din urmă caire stau cea mai mare parte a anului Ia țară, ceilalți sunt așa de ocupați, incăt nici nu e putință să se apuce de o lucrare așa de greai și de lungă, mai cu samă cănd nu au în vedere vre un folos material mai însemnat și nici simt trebuința practică așa de mult cum o simțiți D-voastre. Urmarea este că Dvoastre trebue să ve puneți pe atăta. Cel mai bine STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 164 ar fi ca doi autori să se întovărășească și să lucreze împreună. Dacă m’ați crede, ar fi iară bine să se mai aștepte puțin pănă va eși de sub tipar partea a doua a operei Dlui A. de Cehac: Dictionnaire d’etymologie daco-rotnane Francfort p.,/M. 21. Partea intăi a acestei însemnate opere au aparut in anul 1870 = Elements latins. — Partea a doua, pe căt imi scrie Cehac din Maiența (Meinz), unde trăește, se pune acum sub tipar și va cuprinde Elementele străine ale limbei noastre (slavone, ungurești etc.). Cehac e fiul unui doc- tor in medic, de origine bohem 21 a, venit ca copil in Moldova, unde s’a naturalizat, a trăit toată viața și a murit. Fine: A. de Cehac, autorul dicționarului, după ce a făcut din plăcere studii filologice, și-a vendut moșia ce avea la noi, s’a stabilit la Maiența unde trăește din rentele sale modeste și se ocupă numai cu studii filologice. Eu nu-1 cunosc decăt din cbrespondențe urmate intre el și mine 2a. Dvoastre trebue să-i cunoașteți numele din căte-va scrieri critice contra Dlui Hașdeu ce-s publicate in Convorbiri Literare 23. In cu- rend disgustat de atacurile personale cu care respundea Hașdeu la criticele sale științifice, n’a mai voit să urmeze o luptă a cărui caracter ei devenise nesuferit. Cehac are multe merite pentru Ro- mâni, dar, precujm merg lucrurile la noi in țară, in Academie nu l-a ales nimeni, fiindcă nu are însemnătate politică, medalia «Bene Merenti» s’ai dat unui scriitor de foi umoristice foarte dis- gustător Dlui Orășanu 24, pe cănd la Cehac nu a gândit nimeni. Insfirșit, Minist. de instrucție a refusat să subvenționeze publicarea dicționarului seu și îmi pare că spre rușinea Românilor — guver- nul din Viena ajută publicarea acestei însemnate scrieri, pe cănd cel din București ajută căți-va adepți politici fără merite 24. Lu- cruri omenești! — In tot cazul de acest dicționar s’ar folosi foarte 165 IACOB C. NEGRUZZI - ILARION PUȘCARIU mult autorii lexiconului de care mi-ați vorbit și socot că ar trebui negreșit să ție samă de el. Al Dvoastre foarte devotat L C. NEGRUZZI / Izvoare: Arhiva Ilarion Pușcariu In păstrarea D-lui Prof. Dr. Sextil Pușcariu Cluj. VII Trifești-Vechi, Iulie 30, 1879. STIMABILUL MEU DOMN! Au trecut aproape patru luni de zile de cănd ați binevoit a-mi trimite, pe lângă o interesantă scrisoare, un volum scris de d. ar- chimamdrit Nicolae Popea asupra regretatului Mitropolit Șaguna și eu pană astăzi nu v’am respuns nici macar căte-va rânduri ca să ve mulțumesc. Insă pe atunci cănd mi-ați trimis opul menționat, toată țara noastră se găsea în frigurile alegerilor, relative la Came- rele de revizuire și eu insumi fără voie am fost împins in mișcarea generală. Deși obicinuit me țin departe de politica zilei, cel puțin pe căt pot, de astă dată cănd era vorbai de drepturile pe care le cereau Evreii 26 deodată, fără pregătire, in ticaloasa stare economică in care ne găsim și vezend că guvernul nostru merge cu liberalis- mul Iui cosmopolit pănă la disprețuirea intereselor celor mai mari ale țerei de hatîrul unor idei și principii generale, am simțit tre- buința de a intra și eu in mișcarea asta practică, cu atăt mai mult că conservatorii-liberali din Moldova me îndemnau să-mi pun can- didatura lai deputăție in colegiul oreșenesc de Iași. După o lună întreagă de necurmată activitate pregătitoare, incependu-se alege- rile in ziua de 3 Mai și țiind pănă la 16, am fost ales la laisi, im- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 165 \ preună cu amicul meu D. V. Conta, cu D. C. Cerchez primarul de lași și D. Gii. Mărzescu. N’a trecut bine sepiemăna după sfirșitul alegerilor și guvernul a și convocat Adunarea și Senatul la Bucu- rești, unde am stat pănă la 12 Iulie. Ceea ce s’a petrecut in București ve este cunoscut, dar căte strebat in public sunt neinsemnate pe lăngă hâțeiturile secrete la care am fost jexpuși și care îmi dau din ce in ce o mai tristă idee de ceea ce se numește politică. In sfiișit neputend străbate guvernul cu ideile sale cosmopolite, el s’a retras, s’a recompus și ne-a amâ- nat pănă Ia 11 August, cănd ne vom întruni din nou, dacă nu ne vor mai amăna mai departe 27. Pe la Sf. Ilie am venit in sfirșit la țară ca se me mai resuflu și să regăsesc, macar pe puțin timp, in literatură o liniște pe care politica mie unul nu mi-o dă. — Este ușor de ințeles că, in tot timpul acesta, am lasat cu totul la o parte ocupațiile mele obicinuite și am negrijit corespondența mea. Pro- fitez acum de zilele mele de liniște pentru a ve respunde, ce i drept cam târziu, dar tot mai bine decăt nici de cum. Aici am să citesc in liniște scrierea Dlui Popea, dar prevăd de pe acum că n’am să am timpul de a face o critică sau o dare de samă asupra ei. Și de astă dată zic, cum am mai zis cu altă ocasiune că o notiță fie mai lungă, fie mai scurtă, despre scrierea Dlui Popea trebue să vie de la Dvoastre care sunteți mai competenți decăt noi în materia aceasta. Nu me indoesc că autorul unei asemenea critice va ave destulă nepărtinire ca să se pronunțe cu totul obiectiv asu- pra «biografiei lui Șaguna» 28. Aceasta mi s’a dovedit și la ocasiunea menționată mai sus, cănd bucuros am publicat o asemenea critică in Convorbiri. Voiu face aceasta cu mulțumire și de astă dată, cu atăt mai bucuros, cu căt am convingerea că Dvoastre din Sibiiu sun- teți mai mult in stare de a ave o judecată deplină, ca unii ce sunteți mai interesați in cauză, decăt noi, a, căror interes este mai depăr- tat. — Binevoiți dar a găndi la aceasta și in tot cazul a mulțumi din 167 IACOB C. NEGRUZZI - ILARION PUȘCARIU partea mea Dlui archimandrit Popea că a gândit la mine, trimi- țendu-mi scrierea sa. In București am găsit Societatea Academică, care ducea o tristă viață, transformată in «Academia Română». Păn acum ved că noul institut național a inceput a păși pe o cale mai bună și mai sănă- toasă decât fosta societate. Mai intăi Academia a rugat pe Dnii Alecsandri și Maiorescu să-și retragă demisiunile ce dăduse odini- oară cănd se incredințase de zădărnicia unor lucrări sterpe și de calea rătăcită pe care incepuse a se mișca. Apoi a instituit un co- mitet care să facă un proiect de ortografie și să-l înfățișeze socie- tății. In acest comitet sunt membri din toate direcțiunile și poale că treaba se va sfirși printriun compromis, printr’o impăcăciune, dacă o impăcăciune va fi cu putință. Nu am nevoie să mai adaug că spiritul care domnește astăzi in Academie nu mai este cu totul cel vechiu. din contra direcția noastră are majoritatea membrilor ca aderenți și in privința limbei și in privința ortografiei. Căt pe ce era să me aleagă și pe mine in Academie după propunerea Dlui Alecsandri, care avusese această idee fără a me înștiința mai îna- inte pe mine. Păn in sfirșit insă candidatura mea tot a căzut, față cu aceea a D-lui Chițu 29, fost ministru de instrucție publică. D. Cbițu, ce e dreptul, nu a scris nici a publicat ceva, dar a fost iniția- torul acestei transformări din societate privată in Academie oficială a Românilor. Apoi era și greu să mă aleagă pe mine. Domnii Ure- chia, Hăsdeu etc nu uită așa ușor criticele adese ori foarte simți- toare care au apărut în Convorbiri. Deaceea eu unul me indoesc că me vor alege vreodată 30 — doar mare lucru să fie! — Tot în București am avut ocasiunea să fac cunoștința Dior Bar rit, Hodoș 31 și Roman 32. Pe toți acești domni i-am vezut intr’o sară la D. Maiorescu, unde ne adunasem mai mulți ca să ascultăm ceti- rea unei tragedii in versuri scrisă iarna trecută de D. V. Alecsandri. Eu cunoșteam din această tragedie trei acte pe care Alecsandri mi le cetise in primăvară cănd sfirșitul nu fusese ăncă gata, cerend STUDII ȘI DOCUMENTA LITERARE V 168 părerea mea și a altor căți-va a,mici asupra cător-va scene a căror succes ei păruse la început indoelnic. — Tragedia e frumoasă, dar să nu ne așteptăm, la ceva Shakespearian, ci la ceva cam in soiul tragediilor franceze moderne. Negreșit versurile sunt incăntătoare peste tot și in lipsă de caractere puternice — găsim scene de efect, admirabile. M. Sale R. Doamnei aud că «Despot» i-a. plăcut așa de mult, incăt a și început a-1 traduce in versuri germane. — Căt des- pre Dnii Bariț, Hodoș și Babeș 33, ei nu mi-au părut așa. de incăpă- ținați și neclintiți in părerile lor, precum me așteptam. Deși cam din topor — cum zicem noi, in vorba lor păreau plecați să admită și păreri contrare. D. Miron 34 incă mi-a. părut mai om de lume. Dar insfirșit vorbele sboară și ar fi greu ca numiții domni să-și schimbe la betrănețe părerile in care au crezut. Deși pe lumea aceasta se ved multe lucruri ciudate! — Sfirșesc această lungă epistolă cerendu-ve din nou iertare și rugendu-ve să me credeți al Dvoastre foarte devotat I. C. NEGRUZZI Izvoare: Arhiva Ilarion Pușcariu In păstrarea D-lui Prof. Dr. Sextil Pușcariu Cluj. lacob C. Negruzzi cătră A. D. Xenopol [Martie/April 1871] 35 ...Că o profesiune de credință retrospectivă este unu lucru pre neobicinuitu peste totu locul și în fine că n’ar fi bine să ne ocu- pămu în modu și în formă așa însemnată de noi înși-ne. Eu unul Fam cetitu astădi cu, mare mulțămire și socotu că Fașu fi publicatu, dacă așu fi fostu aici. Acum e prea tărdiu. Socotu însă că cu o mică modificare, elu a/r fi foarte potrivita. Cum ar fi de ex. dacă Fai înti- tula «Critică și satiră» și Fai prelucra în consequență? Găndesce singur asupra acestui puncta. Poate îți va fi interesant a afla că 169 IACOB C. NEGRUZZI - A. D. XENOPOL Maiorescu lucrează acum la unu studiu «Cosmopolitismul» 3\ care socotu că se va apropia mult în idei cu cele ce ai atinsu în articulul tău. — Dar pentru ce nu mi-ai mai trimesu studiul despre resboiu pc care de mult îlu asceptu? 37 Trebue să scii că sunt intr’o crisă earăși foarte grea. N’am materie de locu. Fie lipsa mea, fie agita- țiunile politice, fie ori ce va fi, nu sciu cum se întâmplă, dar ser- tarul meu e secu. Eu singura n’am mai scrisu o buche și nici nu sciu când voiu fi în stare a. scrie. Ar trebui să nu me lasați și Văr- golici earăși. De la dânsul am primitu la București o critică unei drame a Dșoarei Dunca. Deși îmi pare că Vargolici ie pre la serios pe ca- raghioasa ceea, totuși am s’o public u in numărul de 1 Apr., care earăși s’a întârdietu din causa nesfîrșitelor serbători. Vărgolici scrie bine, însă nu-i totdeauna destul de aspru. Nu sciu dacă am eu drep- tate sau nu, însă împartu autorii în doue categorii între care este unu abisu fără fundu și fără punte. Unii cari scriu cu intențiune și alții fără, nmai pe acești din urmă iî ieu la serios, ceilalți nici merită după mine. Când cineva scrie cu scopuri străine scrierii, fie personale, fie materiale, fie care-oru fi, lucru ce se vede de la în- teia linie, eu unul punu cartea desgustatu pe masă înapoi. Ich merke Absicht und werde verstimmt3S. Aceasta nu însem- nează că toți care lucrează pentru plăcerea, lucrului însuși, scriu bine — o, nu! mai trebue încă multe alte condițiuni să concurgă, însă temelia este adevărată, isvorulu este naturalu, nu e fabrică care vra să înșa,le natura. Poate fi o piatră proastă, dar e naturală, nu-i briliantu imitatu din steclă. Acesta este si remăne o minciună. Când ieu în mână pe Daniil Scavinski, sau pe Beldhnan sau Alecu Donici sau cine ar fi din cei vechi, cu toată lipsa lor de instruc- țiune, cu toată neadâncimea simțirei sau a cugetărei, cu toată lipsa de gustu esteticii chiar pentru formă, dacă nu am totdeauna mulță- mire, cel puțin nu simtu nemulțămire, pe când dacă ieu pe toți modernii, Hajdeu, Alexandrescu-Urechie, Dunca, Grandea, și tutti STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 17$ quanti simtu de la înteia linie unu desgustu ce nu potu descrie. Căci bate la ochi că ceea ce scriu le este indiferent, interesul sau ambițiunea sau deșertăciunea, sau folosul mesthinu îi îndeamnă și alta nimic. Ce să mai spunu când compăru pe numiții cu Eminescu sau cu Bodnărescu, sau chiar cu bietul Șerbănescu și Nicu Schilet la care producerile sunt atăt de naturale și scoase fără nici unu mo- tivu? Cum să nu iubescu pe unii si să nu dispretuescu pe ceilalți? -— Și aceasta se vede în toate. între actori, între artiștii puțini ce avemu, chiar între profesori, apoi în politică mai cu samă, în cei câți-va oameni de sciinț^— motivul străinu a lucrărei lor te ucide. Man merkt Absicht39. Cum să nu îndumnedeesci pe unu Schilier unde în 12 volume, în nici o silabă nu reese aceasta, pe când în ultimele scrieri a lui Heine m’am înfioratu de ceea ce am cetitu printre linii. Asceptu de la tine o scrisoare lungă. Voiu să sciu cum ți-a placutu poesia lui Eminescu care pe mme m’a încăntatu (va tre- bui să iee mai mult sama la formă în viitoru); ce dici despre aceste două nume din nou resarite, Slavici și Burlă? Comedia «rata din birău», a,r fi mai trebuitu îndreptată ce-i dreptul u așu fi făcut'o dacă așu fi remasu în Iași, dar în sfîrșitu e o comedie, nu e cara- ghiozlicm Eurlă are totul 'pedantismul filologului, dur e filolog: a aruncatu la cuvinte sanscrite în capul lui Cipariu, încăt socotu că Fa amețitu; poate va spune earăși că-lu atacă în persoană — mai scii? în numerul acesta voiu publica ultimele poesii ce am Je la Schilet, nu atăt pentru că are vre unu meritu, decăt pentru a lua adio de la densul. L’am vedutu^mai dăunădi: e într’o stare grozavă scrmanul! — Carp e numitu agentu la Viena și Berlin. Socotu că te vei duce să-lu vedi cum va sosi (peste vo dece dile) și el a o doresce. Scii că e cam rece de soiu, nu ve înspăimântați de aceasta. Nu-mi vei face câți-va abonați pe acolo?. — De mâne me punu să stringu subvențiunea ta — nu atâta că e 171 IACOB C. NEGRUZZI - A. D. XENOPOL ultimul trimestru, dar poate că ai cam începutu a intra în examene și că scrisoarea aceasta te va găsi cu capul plinu _ ori cum șț aceasta este materie de scrisoare și vei găsi timpul trebuitor pentru a-mi respunde Al teu amic I. NEGRUZZI Spune-mi părerile tale asupra «Electoralelor» 40. A făcuta mare vuietu în Bucuresci. Dar aceasta nu me amăgesce; ei vedu numai partea ccimioă a copiilor de pe natură și le place că ridm Spune-mi tu părerea ta. Spune lui Vărgolici să nu se supere dacă nu-i am respunsu încă și dacă urmează vo întârdiere, sciți cate am. Nrele Conv. i s’au expediatu astădi. Izvoare: Arhiva A. D. Xenopol. In păstrarea Domnișoarei Lucreția Xenopol, București I Alexandru D. Xenopol cătră — (?) Le 25 Mai 1864. Aujourd’hui j’ai reconnu que j’avais quelques amis en ce monde. Ma chere cousine Cleopatre aussitot qu’elle a entendu que j’etais malade est venue me voir. Le lendemain elle est revenue encore espressement pour moi car elle a vu que cela me faisait plai- sir. C’est le meilleur coeur du monde. J’ai reconnu qu’elle m’aimait et qu’elle etait ma veritable amie. J’avais cru auparavant que Clara comme jeune fille et d’apres quelques petites confidences qu’elle m’avait faites, m’estimait beaucoup plus que Cleopatre avec laquelle jep’ai que des relations bien plus restreintes; mais ă present j’ai compris la conduite de Clara envers moi. Elle trouve eu moi un passe-temps pour se dis- traire quand elle ne peut faire mieux; comme je lui rends quelques petits Services elle veut me recompenser par des semblants d’amitie, elle me croit bien enfant. Peut-etre n’est elle pas fausse mais elle n’est pas susceptible d’avoir pour quelqu’un une vraie amitie et par consequant elle n’est pas digne de l’attachement que j’ai pour elle. Quand Cleopatre este revenue le lendemain elle me dit: hier au soir quand grand’ mam est revenue de chez vous, elle m’a ef- frayee en me disant que vous etiez plus mal que quand je suis pâr- tie; je serais revenue alor s’il ne faisait deja nuit. II ne faudrait pas attendre cela de Clara quoique j’aie plus de 173 ALEXANDRU D. XENOPOL - (?) droit a son amitie, qu^ă celle de Cleopa,tra; mais dorenavant je se- rais plus prudent. Je n’accorderais plus si facilement mon amitie; je m’appliquerais d’abord a connaître le caractere des personnes car j’ai eu des deceptions pas nombreuses en verite, mais que m’ont fait beaucoup souffrir. Octave est venu a.ussi me voir. Celui-lă encore m’aime beau- coup. J’avais presque jure de ne plus mettre mes reflexions sur le papier; mais il y a des moments si doux, si heureux que l’on deșire qu’il ne s’effacent jamais de notre memoire. — Tel fut pour moi celui ci ou j’ecris et qui me rappellera pour toujours que j’ai ete assez hereux pour pouvoir inspirer aux autres le sentiment que je ressentais. ALEX. I (Traducere) 25 Mai 1864. Astăzi recunosc că am și eu câțiva prieteni pe lumea aceasta. Scumpa mea vară Cleopatra^ cum a aflat că sunt bolnav, a și venit să mă vadă. A doua zi a venit din nou, înadins pentru mine, fiindcă a văzut că-mi face plăcere. E cel mai bun suflet din lume. Am cu- noscut că tine la mine și că-mi e adevărată prietenă. Crezusem mai înainte despre Clara că, tânără copilă, și după unele mici confidențe pe care mi le făcuse, m’ar stima mult mai mult decât Cleopatra, cu care n’am decât legături mult mai neîn- semnate; acum însă am înțeles purtarea Clarei față de mine. Ea vede în mine un mijloc de a-și pierde timpul distrându-se când n’are altceva de lucru; f ăcându-i; vre-un serviciu cât^de mic, ea vrea să-(mi răsplătească printr’o aparentă prietenie, crezându-mă proba- •STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 174 bil copil. Poate că nu e falsă, însă nici în stare să simtă pentru ci- neva adevărată prietenie, deci nu e vrednică de atașamentul meu. Cleopatra venind a doua zi, mi-a spus: ieri seara când s’a în- tors bunica dela Dta, m’a speriat spunându-mi că ai fi mai rău de- cât cum te lăsasem eu; aș fi venit iar dacă n’ar fi fost aeu noaptea. Nu trebuia să aud aceasta dela Clara, deși ași avea mai mult drept la prietenia ei, decât la acea a Cleopatrei; dar pe viitor voiu fi mai prudent. Nu voiu acorda atât de ușor prietenia; îmi voiu da mai întâiu silința să cunosc caracterul persoanelor, deoarece am «\ut decepții, ce-i drept nu prea multe, însă care m au făcut să su- făr mult. Octav a fost și el să mă vadă. Ține și el mult ia mine. Jurasem aproape să nu-mi mai aștern pe hârtie reflecțiile; dar ^unt unele momente atât de dulci, atât de fericite, încât dorești să nu ți se mai fteargă din memorie. Astfel e pentru mine și acesta când scriu și care mi va aminti totdeauna că am fost atât de fericit să pot inspira altora sentimen- tul pe care-1 am eu. ALEX. II Dimitrie Xenopol cătră fiul său Alexandru Jassy le 3/15 Juin 118/0 CHER ALEXANDRE, FILS BIEN AIME, Je t’accuse reception de ta lettre et je suis charme d’apprendre le bon eta.t de ta sânte; tu as subvenu par Ies 10 galbeni Ies dilficul- tes signalees et nous devons esperer, que sous peu, tu auras ta sub- vention; attendu que la Mairie s’est retablie et se compose de bien des membres qui sont de mes connaissances et de mes amis; c’est Mr. Theodor Teut qui est Maire. 175 DIMITRIE XENOPOL CĂTRĂ FIUL SĂU ALEXANDRU Tu dois savoir, fils cheri, que le chemin de fer d’ici a R rnan fouctionne, ce qui donne un peu de mouvement ă notre viile qui selon moi n’aura qu’un avantage reel que lorsqu’elle sera mise eu communication avec la Russie; on en parle beaucoup mais avec doi; te; le parti d’esprit s’y oppose; la nouvelle chambre que ce moi ser^ ouverte en decidera. Chez nous tout va bien, Melle Clara vient d’offrir sa nain au Capilaine Yarca et nous esperons que leur union aura lieu pro- chainement. Je t’embrasse de coeur et d’âme ton pere D. XENOPOL II (Traducere) Iași 3/15 Iunie 1870. IUBITE ALEXANDRE, DRAGUL NOSTRU COPIL, Confirm primirea scrisorii tale și sunt fericit de a te ști să- nătos; te-ai ajutorat întru câtva cu cei 10 galbeni în greutățile de care ne-ai vorbit, să sperăm însă că încurînd vei avea subvenția, ținând seamă de faptul că primăria s’a refăcut și e alcătuită din mulți membri, cunoscuți sau prieteni ai mei; primar este domnul Theodor Tiot. Trebue să știi, dragul meu, că drumul de fier de-aici la Roman funcționează. ce Jg oarecare viață orașului nostru, care, după mine, nu va avea decât un singur folos real, dacă s’ar pune în co- municație cu Rusia; se vorbește mult în acest sens, dar cu îndoială; partidul oamenilor de spirit se opune; noua cameră care se va des- chide luna aceasta, va decide \ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 176 La noi totul e bine, domnișoara Clara, s’a logodit decurind cu căpitanul larca și căsătoria va avea loc, nădăjduim, foarte curînd. Te sărut din toată inima tatăl tău D. XENOPOL m Alexandru Xenopol cătră fratele său Nicolae Berlin le 27 Decembre 1867. CHER PETIT NICO, Ta petite lettre m’a fait le plus grand plaisir car j’ai teconnu que tu fais des progres; mon cher frere tu est encore enfant, tu ne eais pas encore peut-etre pourquoi il faut apprendre et apprendre si long temps mais en attendant que tu sois en etat de comprendre cela, crois tous ceux qui te disent qu’il faut apprendre et comme il faut toujours que tu tâches autant que possible de reconnaître toi-meme ce que Ies autres te disent pense seulement ă ce que je vais te dire et tu verras bientat que l’etude doit etre quelque chose de tres-necessaire: mon cher frere, tu as vu que tant que j’ai ete â Ii ssy j’ai beaucoup appris, bien des annees depuis que j’etai petit comme toi et meme plus petit encore jusqu’ă ce que je suis devenu plus haut que papa, et pourtant tu as vu que je ne me suis pas arrete; au comtraire je vous ai laisse tous, je me suis separe de vous ce qui m’a fait bien de mal et a vous aussi; tu sais que tu as pleure, que maman pleurait que tout le monde pleurait; maintenant pense un peu; pourquoi m’en suis-je alle si loin de vous? crois tu que c’est pour voir de belles choses? ce n’est pas pour cela car si cela etait je serais deja retourne ă la maison; je suis alle pour apprendre. Tu vois donc que c’est une chose qu’il faut faire puisque moi apres avoir appris si longtemps je me suis encore eloigne de vous. 177 ALEXANDRU XENOPOL CĂTRĂ FRATELE SĂU NICOLAE me faisant du mal ă moi, eu faisant ă tous ceux qui nfaiment, rien qui pour apprendre. Mon cher petit frere je ne sais vraiment com- ment faire entrer plus profondement dans ton jeune esprit Fidee qu’il faut apprendre car plus tu seras convaincu qu’il faut faire cela mieux tu le feras et de cette maniere tu te rendras heureux toi, nos soeurs et nos chers parents. Ce que je te prie seulement c’est de ne jamais apprendre une chose par coeur avant d^avoir compris ce que cela veut dire.— Au Catechisme seulement tu peux le faire... car il y a des choses que tu ne peux pas encore comprendre —. Dans la procliaine lettre que tu m’ecriras je veux que tu m’ecrives toi seul, bien entendu en moldave, puisque tu n’est pas encore assez fort pour m’ecrire seul en frangais. Je ne peux fenvoyer comme cadeau de nouvel an qu’un bon et tendre bajser de frere. A. D. XENOPOL ni (Traducere) Berlin 27 Decemvrie 1867 DRAGĂ NICUȘOR, Scrisorica ta mi-a produs cea mai mare plăcere, deoarece am văzut că faci progrese; dragul meu frate, tu însă ești copil și poate că nu știi de ce trebuie să înveți .și să înveți atâta timp, dar până când vei fi în stare să înțelegi, crede pe toți cei cari îți spun că trebuie să înveți, și cum mereu trebuie să-ți dai silință pe cât e posibil, să recunoști tu însuți ceea ce-ți spun alții, gândește-te bine la ceea ce-ți voiu spune și vei vedea numai decât că studiul trebuie să fie un lucru foarte necesar: dragul meu frate, ai văzut că atâta timp cât eram la Iași, am tot învățat, mulți ani în șir decând eram St. D. L. V — 12 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 178 mic ca tine, ba chiar mai mic, până am ajuns mai înalt decât tata; ai văzut apoi că totuși nu m’am oprit aici; din potrivă, v’am părăsit pe toți, m’am despărțit de voi, ceea ce m’a durut mult, atât pe mine cât și pe voi; îți aduci aminte că ai plâns atunci, că mama a plâns și ea, că toți plângeau; acum gândește puțin: dece m’oiu fi dus atât de departe de voi? crezi că pentru a vedea doar cine știe ce frumuseți? nu, nu pentru așa ceva, căci de ar fi fost așa, m’aș fi întors curând acasă; am plecat ca să învăț. Vezi deci că e un lucru care trebuie făcut, de vremece eu după atâta învățătură, am mai plecat încă departe de voi, făcându-mi inimă rea mie și tuturor celor cari țin la mine, numai și numai pentru ca să învăț. Dragul meu frățior, nu știu într’adevăr cum să fac să pătrundă în frageda ta minte că trebuie să înveți; cu cât vei fi mai încredințat că tre- buie s’o faci, cu atât vei lucra mai bine și în felul acesta vei fi fericit și tu, și surorile noastre și scumpii noștri părinți. Un sin- gur lucru te rog, să nu înveți niciodată pe din afară, înainte de a fi prin. înțelesul. Numai cu Catehismul se schimbă... căci acolo sunt unele lucruri cari încă nu le poți înțelege. Când îmi vei mai scrie, aș vrea să-mi scrii singur tu, bineîn- țeles moldovenește, fiindcă încă nu ești destul de tare în franceză. De anul nou nu-ți pot trimite alt dar, decât un sărut plin de dra- goste frățească. A. D. XENOPOL IV Dimitrie Xenopol cătra fiul său Alexandru lassy le 9/21 Marș 1869 CHER ALEXANDRE, FILS BIEN AIME, II y a deux jours qu’un agent de police c’est presente chez moi appcrtant une liste par iaquelle on demandait â te presenter de- 179 DIMITRIE XENOPOL CĂTRĂ FIUL SĂU ALEXANDRU vânt le Comite pour la conscription de Dorobanți de 1868. J’ai im- mediatement redige et presente une petition y exposant que comme tu te trouves, actuellement en etudes â Berlin, ta presentation per- sonelle etait imposible. On m’a repondu quj’une telle absence sui- van la loi en vigneur ne serait dispensabie que sous deux condi- ționa: 1, ou produire un contrat passe avec le Ministere de l’in- struction publique, qui porte Fengagement de le servir quand tu aurai fini tes etudes; 2, ou produire un certificat medical consta- tant ton incapacite physique de servir comme Dorobanț; ce certi- fica* devant etre legalise par Fautorite locale de Berlin et que ne remplissant pas une de ces formalites tu serait considere c/ mme evade et Fon mettraît la main sur ta. personne ă la pre- miere occasion qui se presenterait. Ilâte-toi donc, fils cheri de iremplir, si faire se peut la der- nicre formalite; si tu as besoin du concours du frere de Mr. Vagner, fais m’en savoir pour que j’agisse; sache fils cheri que le terme de Tenrolement est fixe 20 jours apres la publication de la liste qui aura lieu ces jours ci. S’il t’est de toute impossibilite de satisfaire ă la stricte de- mande du Comite tu ne t’en inquieteras point; malgre mes dettes, malgre la gene ou je me trouve par l’exigeance de ma familie, j’of- frirai presque Fimpossible pour te procurer un remplagant coute, que coute en cas de necessite absolue mais, fils cheri, agis de ton cote ă l’effet de pouvoir me faciliter dans la gene pecuniaire ou je suis actuellement. Courage, ne te desoles point, mettons nous sous l’egide de la Pr< vidence elle nous protegera comme elle l’a fait jusqu’ă ces jours. On attend de jour ă l’autre l’arrivee du budget de Bucarest. Du reste tout va bien; je te sais bon gre d’avoir tance ton frere Nico qui fait le gamin; toute fois il va bien et donne de grandes esperances; il dit toujours ă sa mere qu’il se fera medecin, tandis que Philippe veut â tout prix embrasser la carriere militajre; c’est STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 180 un parti pris; rien au monde ne saurait Ten dissuader; je m’y opj ose plus; mais il faudra de l’argent et Dieu nous en procurera. Reponds-moi, fils cheri le plus promptement qu’il te sera pos- sible — ton pere. D. XENOPOL P. S. je n’ai pas encore montre ta lettre ă Mr. Leon Negroutzi; il fait tres mauvais temps; lassy est couvert de banc. IV (Traducere) lași, 9/21 Martie 1869 .IUBITE ALEXANDRE, DRAGUL NOSTRU COPIL, Sunt numai două zile decând a fost la mine un agent de poli- ție cu o listă prin care se cere să te prezinți înaintea comisiunei de recrutare la Dorobanți, pentru contingentul 1868. îndată am scris și înaintat o cerere prin care arăt că aflându-te în acest timp la studii în Berlin, prezentarea ta personală e impo- sibilă 2. Mi s’a răspuns că după legea în vigoare, o astfel de absență n’ar fi îngăduită decât cu două condiții: 1, sau să prezinți o în- voială trecută prin Ministerul Instrucției Publice, care să prevadă angajamentul de a o îndeplini, după terminarea studiilor; 2, sau să înaintezi un certificat medical care să constate incapacitatea fi- zică de a servi ca Dorobanț; acest certificat trebuind să fie lega- lizat de autoritatea locală din Berlin, neîndeplinind una din for- malitățile aceste, vei fi considerat drept dezertor și la cea dintâiu ocazie vor pune mâna pe tine. Grăbește-te deci, dragul meu, să îndeplinești pe cât se poate, ultima formalitate; dacă ai nevoie de ajutor din partea fratelui 181 DIMITRIE XENOPOL CÂTRĂ FIUL SĂU ALEXANDRU domnului Vagner, spune-mi, ca să iau măsuri; nu uita, iubite fiu că termenul de înrolare e de 20 de zile dela publicarea listei, care se va face zilele aceste. Dacă nu poți nicidecum să răspunzi la stricta chemare a co- misiunii, nu te mai îngriji. Cu toate datoriile mele, cu toată strâm- torarea în care mă aflu prin cerințele familiei, voiu pune în jpc aproape imposibilul să-ți găsesc un om în loc, fie ce-o fi, în caz de absolută necesitate. Dar tu dragul meu, la rândul tău, mișcă-te si tu ca să mă poți înlesni la strâmtoarea bănească în ca,re mă găsesc acum. Curaj deci, nu fii trist, sub scutul Providenței, vom fi ocrotiți ea și până acum. Dintr’o zi în alta așteptăm sosirea bugetului din București. încolo totul e bine; îmi pare bine că l’ai mustrat pe fratele tău Nicu, ca.re-1 face pe ștrengarul; totuși e bine și făgăduiește mult; mereu îi spune mamei că se va face doctor, pecând Filip vrea cu orice preț să îmbrățișeze cariera militară 3; el o ține una; nimic pe lume nu l-ar putea clinti dela gândul acesta; nu mă mai împotri- vesc, o să fie nevoie de bani, dar va da Dumnezeu și vor fi. Dragul meu, răspunde-mi cât poți mai neîntârziat. Tatăl tău, D. XENOPOL P. S. încă nu i-am arătat domnului Leon Negruți scrisoarea ta; e vremea foarte rea; lașul e troenit. V lassy le 8/20 Fevrier 1870 CHER ALEXANDRE, FILS BIEN AIME, Je m’empresse de te repondre ă ta lettre en date du 15/3 cou- rant que je viens de recevoir. II ne s’agit plus de hesitation, d’in- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 182 certitude, c’est decide; tu auras sans le moindre retard ta subven- tion; au moment meme que le certificat demande me sera par- venu, je le toucherai. Depeche-toi donc, fils cheri, de m’envoyer ce certificat: c’est un fait qu’il faut (es ist ein Muss, eine unumgăngliche Formlich- keit die man verlangt, mithin eine fur uns dringende Nothwendig- keit die keinen Aufschub, keine Verzogerung leidet). Nu sunt, fiule, în măsură a [-]ți trimite banii ce mi cei, și ar fi de prisos a mă stingheri, pe privire, precum ț’am zis că ques- tiunea este terminata într’un modu definitivă; trimite-mi dar cer- tificatul și vei capa ta integralminte subvențiune ta; ai fi primit ad essa Primăriei care adressa ț’am espediat[-]o chiar a dua zi de la primire ei; stipendiul ți se va da indata cănd voiu produce tes- timc niul in questiune. Adieu, fils cheri, que Providence te protege, que la Main di- vine te soutienne; sois sage et prudent. Ton pere, D. XENOPOL N. B.: Gib Acht: das ausgestelle Zeugniss muss von der ortlL chen Behorde bestătigt sein. V (Traducere) Iași 8/20 Februarie 1870 DRAGĂ ALEXANDRE, IUBITUL NOSTRU FIU, Mă grăbesc a răspunde scrisorii tale din 15/3 curent pe care tocmai am primit-o. Nu mai e vorba de tărăgăneală, de îndoieli, lucrul s’a hotărît; vei avea fără cea mai mică întârziere subvenția; cum voiu primi certificatul cerut, voiu și lua-o. 183 DIMITRIE XENOPOL CÂTRĂ FIUL SĂU ALEXANDRU Zorește deci, dragul meu, și trimite-mi certificatul, e un lucru care se impune (e o trebuință, o inevitabilă formalitate care se cere, deci pentru noi o necesitate grabnică ce nu sufere întâr- ziere și amânare). Nu sunt, fiule, în măsură a[-]ți trimite banii ce mi cei, și ar fi de prisos a mă stingheri, pe privire, precum ț’am zis că ques- tiunea este terminata într’un modu definitivii; trimite-mi dar cer- tificatul și vei capata integralminte subvențiune ta; ai fi primit adressa Primăriei care adressa ț’am espediat[-]o chiar a dua zi de Ja primire ei; stipendiul ți se va da indata cănd voiu produce tes- timeniul in questiune. Te las cu bine, dragul meu, Dumnezeu să te ocrotească și sus- ție cu Mâna lui divină; fii cuminte și prudent. Tatăl tău, D. XENOPOL N. B. Bagă de samă: certificatul eliberat, trebuie să fie au- tentificat de autoritatea locală. VI lassy le 3/15 Fevrier 1871 CHER ALEXANDRE, FILS BIEN AME, Voilă un bon laps de temps que tu nous gardes silence, c’est probablement ta trop grande occupation qui en est cause; mais pour ne point nous tenir en inquietude par rapport ă l’etat de ta sânte, seul objet de notre preocupation inquietante, tu dois, par dis- traction meme prendre quelques minutes sur ton temps pour nous ecrire, rien autre chose que de l’etat de sânte. Prends donc au se- rieux, fils cheri, la demande que nous te faisons pour nous repon- dre sans retard; pour nous grâces au Ciel, nous sommes tous fort bien. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 184 C’est des aujourd’hui que je commence â faire mes demarcheg aupres del a mairie â l’effet de pouvoir obtenir ta subvention. Jus- qu’a ce jour je ne pouvais pas sortit ă cause du grând froid qu’il fait, chez nous l’hiver est dans toute sa rigueur, nous avons ici Fima- ge fidele du Kamstchatka â l’exception des Samoîdes qu’on n’y voit pas, l’affublement divers et baxoque des passants, le mouvement incessant des traineaux en restituent le tableau, tout ie pays est re- vetu d’un linceul blanc qu’une prochaine inondation semble me- nacer â dechirer. Dis nous fils precieux si â Berlin cet hiver trouve son rivale, pour moi je crois Ies climats etre en transmutation et qu’â Berlin au fieu de cojoks, on ne porterait que des blouses. Tout va bien comme je te l’ai dit et cela ira encore mieux si tu ne lambines pas ă nous ecrire. Je t’embrasse de coeur et d’âme^ Ton pere, D. XENOPOL VI (Traducere) Iași 3/15 Februarie 1871 DRAGĂ ALEXANDRE, SCUMPUL NOSTRU COPIL, E timp decând nu dai semne de viață, probabil din cauza că ești prea de tot ocupat; dar ca să nu ne faci grijă de sănătatea ta. singurul lucru care ne-ar putea neliniști, ar trebui ca, chiar din ne- cesitatea de a te distrage, să furi câteva minute din timp și să ne scrii, nimic alt’ceva decât despre starea sănătății tale. Ia deci în serios, dragă băiete, dorința noastră de a ne răspunde fără întâr- ziere; noi, mulțumim lui Dumnezeu, suntem cu toții foarte bine. . 185 DIMITRIE XENOPOL CĂTRĂ FIUL SĂU ALEXANDRU Chiar azi am început demersurile la primărie, pentru a-ți ob- ține subvenția. Până azi n’am putut ieși din casă din cauza gerului, iarna fiind foarte aspră, pare că am fi în Kamciatca, lipsindu-ne doar Samoizii; trecătorii îmbodoliți care de care mai ciudat și mai felurit, lunecarea săniilor una după alta, întregesc tabloul, cât vezi cu ochii e un giulgiu alb, pe care o apropiată inundație pare că amenință să-1 sfâșie. Spune, dragul nostru, dacă la Berlin iarna noastră și-a găsit perechea; eu sunt de părerea că climatul e în schimbare și că la Berlin se poartă haină în loc de cojoace. Cum ți-am mai spus, totul merge bine și ar merge încă mai bine dacă tu n’ai fi leneș la scris. Te îmbrățișez din toată inima. Tatăl tău, D. XENOPOL vn lassy le 8/21 Decembre 1870 CHER ALEXANDRE, FILS BIEN AIME, Je pose un mot, aupres’ de l’etrange ecriture de ta mere qui ne forme que des pieds des mouches; c’est une espece de griffo- nage du temps de Ypssilanti si [tu] dechiffres cette ecriture em- belie par des pâtes, tu meriteras bien un brevet d’invention. Ci inclus une lettre de la part de ton oncle Mihaîlesco qui a passe la soiree d’hier chez nous. Le Maire, Beldiman etant mort par suite, dit-on d’un coup d’apoplexie, il est remplace par. Cost, Tcherkesse. Plusieurs mem- bres de notre Mairie viennent de donner leur demission â la suite d’un conflit avec notre Prefecture; ils ne sont pas encore remplaces. C’est Mr. Marzeslco qui mene la barque de la Mairie et comme STUDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 18$ ce Monsieur a de bonnes dispositions pour nous je m’en vais l’acca- bler de mes demandes ă l’effet de pouvoir obtenir ta subvention et tu l’auras je l’espere. * Dans ta deraiere tu me parles des 600 fr. qui seraient entre Ies mains du Prefet dici; te Ies ont-on envoyes ou non? Faut-il que je fasse des demarches pour te Ies procurer? Je t’envoie mes benedictions pour le nouvel an qui approche; sois sage et bien por- tant et le bon Dieu pourvoira au reste. Ton pere, XENOPOL VU (Traducere) lași 8/21 Decemvrie 1870 IUBITE ALEXANDRE, DRAGUL NOSTRU COPIL, Adaog și eu un cuvânt alături de scrisul ciudat al mamei, de par’că s’ar fi plimbat muștele; e un specimen de scris ca de pe vre- mea lui Ipsilanti; dacă reușești să descifrezi zgârâiturile acestea, în- frumusețate de pete, meriți cu adevărat un brevet de invenție* Alăturat, o scrisoare din partea unchiului Mihailescu care a petrecut ieri seara cu noi. Primarul Beldiman murind de curînd, în urma unui atac de apoplexie, după cum se vorbește, a. fost înlocuit de Cost. Cerchez Mai mulți membri ai primăriei noastre și-au dat demisia 'lin rauza unui conflict cu Prefectura; ei încă n’au fost înlocuiri. La cârma primăriei e acum domnul Mârzescu, și cum dânsul ni-i binevoitor, îl voiu asalta cu cererile mele, cu scopul de a obți- ne subvenția pe care sper c’o vei căpăta. J87 DIMITRIE XENOPOL CĂTR FIUL SÂU ALEXANDRU In ultima ta scrisoare îmi spui despre suma de 600 fr. care s’ar afla în mânile prefectului de-aici; ți s’au trimis sau nu? E necesar să intervin ca să ți se trimită? De anul nou care se apropie, primește binecuvântările mele; fii cuminte și voinic; de celelalte are grijă Cel de sus. Tatăl tău, XENOPOL VIII lassy le 19/31 Octobre 1870 CHER ALEXANDRE, FILS BIEN AIME, Tu exageres en me disant dans ta derniere lettre que nous ne- gligeons de t’ecrire, tandis que nous fadressons lettres sur lettres, gi elles ne te parviennent pas c’est la faute de ia poște sur F.exac- titude de laquelle je ne compte guere; m’ayant procure une bonne Krielle des marques'de poște j’en attache ă mes lettres que je fais jetter dans la boite fixee aux coins des rues ou pour mieux dire je Ies envoie sous la garde du bon Dieu, et cela, parceque tu m’avaia prie de ne point affracliir Ies lettres que je t’adresse; tu es donc Ia faute principale de ce que mes lettres ne te parviennent pas; â l’avenir je ferai â ma tete et j’affranchirai mes lettres, c’est Ie moyen le plus sur. Je f envoie par la. poște un groupe contenant la somme de 600 fr. c’est â Mr. Leon Negrouti 'que tu en es redevable. J’ai ete en- chante en entandant dire ce noble Monsieur que toi etant de sa familie il te considere comme son propre enfant, il fera, m’a-t-il dit, tout pour toi. L’ayant prie de me donner un coup de main ă la Mairie â Peffet de pouvoir obtenir ta subvention, il m’a assure avec la plus parfaite convenance qu’il me donnera son concurs energique qu’il emploiera toute son influence pour te la faire STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 188 avoir; en resume c’est un homme excelent et profitant de ses bonnes dispositions â ton egard, je l’accablerai de demandes pour me fra.yer la voie â l’obtention de ta subvention que je considere comme un fait accompli. Sois donc tranquiile la dessus, vas ton train ne t’in- quiete guere, tout va bien et nous esperons que tout ira mieux, soig- ne ta sânte que nous est comme je te l’ai dis tant de fois plus chere que tout ce qui est au monde. Tu n’oublieras point de m’accuser reception de la somme de 600 francs que je t’envoie, sois toujours sage et ne me parle que de l’etat de sânte. Je t’envoie mes benedictions paternelles pour le nouvel an que Dieu le Toutpuissant te protege de sa Main din vine, te maintienne en sânte et en sagesse, tu es l’objet precieux de nos tendresses, de nos sollicitudes paternelles. Adieu fils cheri, adieu fils bien-aime, ecris nous souvent et sois toujours hors de toute inquietude. Ton pere, D. XENOPOL VIII (Traducere) * Iași 19/31 Octomvrie 1870 IUBITE ALEXANDRE, DRAG COPIL, Exagerezi zicând în ultima ta scrisoare că te neglijăm nescriin- du-ți, pecând noi îți trimitem scrisori peste scrisori și dacă nu-ți parvin e vina poștei cu exactitatea căreia nu mai contez; m’am apro- vizionat cu o sumedenie de mărci poștale, le lipesc pe scrisorile ce le arunc apoi în cutia fixată la colțuri de stradă sau mai bine zis, le încredințez pazei bunului Dumnezeu, și asta o fac pentrucă tu m’ai rugat să nu franchez nicidecum scrisorile ce ți le trimit; tu ești deci vinovatul principal că scrisorile mele nu-ți parvin; pe viitor voiu face după capul meu și le voiu franca, e cel mai sigur mijloc. 189 FILIP XENOPOL CĂTRĂ FRATELE SÂU ALEXANDRU Iți trimit prin poștă un grop cu suma de 600 fr., pentru care trebuie să-i mulțumești D-lui Leon Negruți. Mi-a făcut o plăcere nespusă când omul acesta nobil, vorbind de tine, mi-a spus că, ți- nând de familia sa, te consideră ca pe un copil al lui și că va face totul pentru tine. Rugându-1 să-mi dea o mână de ajutor pentru a obține dela primărie subvenția ta, m’a asigurat cu cel mai viu interes cjă-mi va da energicul său concurs, că va. folosi toată influența, ca s’o capeți; în rezumat, e un om excelent și profitând de bunăvoința lui în ce te privește, Fam copleșit cu rugăminți ca să-mi înlesnească aprobarea subvenției pe care o consider ca fapt împlinit. Fii deci liniștit în privința aceasta, vezi-ți de ale tale și nu te mai îngriji, totul merge bine și sperăm că va merge mai bine; tu caută-ți de sănătate care, cum ți-am spus de-atâtea ori, ni-i mai scumpă decât orice pe lume. Nu cumva să uiți a mă înștiința de primirea, sumei de 600 fr. pe care ți-o trimit, fii cuminte și spune-mi mereu cum te găsești cu sănătatea. Primește binecuvântările mele părintești de anul nou. Atotputernicul Dumnezeu să te ocrotească cu Mâna lui divină, să te ție sănătos și cuminte; tot sentimentul nostru și toată solicitu- dinea noastră părintească e cu tine. Rămâi cu mine iubitul nostru copil, scrie-ne ades și nu-ți face nici o grijă. Tatăl tău, D. XENOPOL IX Filip Xenopol cătră fratele său Alexandru 22 Ianuarie 1870 IUBITE ALECU, Mă grăbesc a respunde scrisorii tale care mi-a facutu cea mai vie plăcere și cauzatu cea mai mare mulțămire. Să gândesci iubite STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 190 Alecu că m’am îndoitu vr’unu momentu de cea ce zici Dta că n’ai timpu, asta o credu, înse cauza care mă facea să te superu în tote zilele era: nerăbdarea, căci sciam prea bine că cându vei avea timpu ai se-mi scrii, înse unu lucru nu sciam: când vei avea timpu. De multu doriam a scie când ai să vii în țară; trebue să scii că simtu cea mai majre plăcere și bucurie că ne desparte numai câteva^ luni după care o să ne vedemu, ce bucurie pentru mine. Amu se ți trimetu posa mea catu de curîndu, causa că nu’ți amu trimis’o pană acum au fost starea financeloru, boia grea, și care au predominatu și predominește în totă lumea. Iubite Alecu, am ați mai face o cerere și cred că nu’mi vei re- fusa’o după cum nu’mi’ refusat neci pe cea întâi, asta nu te va custa de câtu vr’o 3 sau 4 franci, este vorba se’mi cumperi din Berlin o musicuță de cele copilaresci cu mai multe octave, de cele de care ai cumparatu pentru Mitiță Vasiliu și le ai trimisu prin D. Maiiorescu 4, căci am căutatu în totu lașu și n’am putut găsi. Te rog forte multu să nu te superi de asila cerere, ’ti așu trimite parale căci acum am, daru n’am cum, căci ar custa mai multu transportu de câtu valorea. Papa au fost pe la Primărie și au vorbitu cu Gustea % și au spusu că peste câteva zile vei avea parale din subvenție. Amu vă- zutu pe Burada mai în’ainte de a primi scrisorea ta, la teatru și ajmu vorbitu cu dansulu ’m’au cerutu adresa ta pe care ’i am dat o. Te rogu nu uita de musicuță. Al tau frate care te îmbrațișază, PHILIPU Marița este bine sanatosa, este o grande Demoiselle, Dnu Nicu învață bine. Duduia Adela au începutu a forma litere la scola din Păcurari. Lucreția se j6ca totă ziua. Je ne t’ecrirai que lorsque j’aurrai obtenu un resultat deșire de la Mairie. Ton pere, D. XENOPOL 191 FILIP XENOPOL CĂTRĂ FRATELE SĂU ALEXANDRU X lassy 1869 April în IUBITE ALECULE, Eu mă aflu acum în vacauțiele de pasci înse mă ocup în tote zilele cu studiele de Scola militară maiu cu seamă de matimatică la care început a mă lumina puțin. Scola nu să maiu duce la Bu- curesci, anul viitoru ce pote peste vr’o doi ani, căci prințul au fostu acolo și a.u spusu colonelului că nu o va strămuta. Eată cum am să făcu) să/ intru în scola: Programul au eșit pu- blicat în Monitorul Nr. 74 (anul 1869) dacă ’lu vei avea pe acolo cetestelu; nu am să făcu al tai decât să mă conformeziu lui adică când va fi încă vr’o doue zile până în 5 Septemvrie (trebue să scii că concursul s’au strămutat la 5 Sept, de la 2 luni și maiu in’ainte erau doue concursuri unul la luni altul la Sept. înse acum e numai unul) am să dau o suplică alăturîndul actul de naștere, prin care se arăt că n’us^ maiu mare de 17 ani, apoi un act că sunt Român cee ce e forte usoru apoi unul că sunt hultuitu 6 pe care lu am. Acum am se intru bursieru atunci trebue să amu un actu de paupertate cee ce n’am să potu siă capăt, inse papaea are să scrie lui Mr. Dodun 7, să se înțeleagă cu! Ministru de Resboi coL Duca pe care papaea lu cunosce ca să vadă dacă se pote să mă priimească bursieru fără actul cela căci Duca aprobă elevii. Trebue să scii Alecu că eu am să dau esamenul cel de luni de la Academie și dacă la Sept, nu voiu putea/intra grattisu în scola milit. atunce ’mi urme- ziu cursul la acad, eară de voiu putea, atuncea am de gând ca după ce voiu mântui cursul scol, milit. să mă duc la S^nt-Cvr in Frantia să mântuiu cursul de Inginerie pentru Corpul de geniu după care să viu in ’apoi și dacă să va intimpla să esu din armată atunce să fiu siguru ca țivilu căci potu funcționa ca inginera. Piano, serma- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V iste nul Piano! ’Lam legat de gard pentru că tocmaiu în ceasurile de Conservator mă ducu la Scola militară adică de la 11 Va la 2. Pe la noiu Alecule vremea îi forte variată; când e vară, când tomna, când earna când primăvară în fine cea mai mare parte a timpului au tot ploat pană pe la 16 (st. v.) April de când au început a fi vară cu vânturele de tomnă carele te făcu să umbli cu paltonu pe căldură pentru ca să nu capeți vr’un junghiusoru. Al teu frate, PHILIP' Pe Buraida nu ’lu am întălnitu. La Societatea filo-armonică nu mă ducu căci n’am parale; la teatru numai de 2 ori am fost și atunci cu plată. Mă dore forte tare mâna dreaptă și de acea să nu te miri că făcu progres ca racu în scrisorea mea. Eu sunt sanatosu. Petrecere puțină. Iți spun dreptu că au începutu a suna clopoțelele despre Gil- Blas căruiaiu trimit multe complimente. La noi s’au desființat poscele străine acum e cea internațională. Izvoare: Autografe D. Xenopol, București. Arhiva familiei. In păstrarea Domnișoarei Lucreția Xenopol. Theodor Șerbănescu cătră Victoria Șerbănescu I Cahul 19 — 8-bre 1876 CHERE TANTE, En ecrivant â mon oncle, je ne veux pais te faire l’injustice de ne pas t’ecrire â toi, aussi. Tu ne peux pas m’etre moins chere que Iui; un egal culte je vous conserve â tous deux dans mon coeur, dont mes gentilles petites cousines 1 ont leur grand part! Je vom aime tous du meme amour. Que fais-tu, ma chere tante? et que font mes cheres cousines? Quelles nouvelles as-tu de Bibi 2? J’attends que tu me rendes un compte exact. Quant â moi tu sauras que si je n’avais beaucoup â travailler, j’aurais du crever d’ennui jusqu’ă present. Et le moyen de n’en pas mourir quand on se trouve transplante sur une terre laide, garnie des (sic) maisons laides, habitees de femmes laides! Ouf!... que c’est laid tout!... Un condamne ă terme n’attend pa/s avcc plus d’impatience te jour de sa liberte, comme j’attends moi le temps ou je pourrai® prendre un conge, dont je profiterai pour venir vous voir et vouă șerrer dans mes bras tous, y compris M-elle Emilie s, malgre sa pu- deur et sa modestie. A propos de M-elle Emilie, je te charge de lui faire connaître que j’ai une place de sous-prefet dans un arrondissement de mon St. D. L. V — 13 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V coeur... Fendroit le plus beau de tout le district de Cahul. Si la place lui sourit, elle n’aura que l’accepter; je lui assure, sur garan- ție, que ses appointements lui seront toujours tres-exactement payes en gros et bons baisers prefectoraux. Chere tante, malgre ma serieuse position, l’envie de rire un peu, me prend; surtout, c’est si difficile de rire avec Ies gens d’ici; leur rire ne peut jamais provoquer le mien, car c’est un ricanne- ment, sans exageration. Voyant que je suis decide ă ne faire que mon devoir et jaimais servir leurs interets, me regardent d’un mau- vais oeiL.. N’importe! Et vogue la nacelle!... Chere Victoire, comme il n’y [a] plus de place que pour quel- ques lignes encore, je te prierai avec ma gentillesse habituelle de bien-vouloir m’honorer de quelques Ițgnes de ton griffonage. Je t’embrasse, je vous embrasse tous, y compris M-elle Emilie. Tu n’oublieras de m’ecrire si elle rougit toujours aussi facilement de coeur, THEODORE I (Traducere) Cahul, 19 Noetfiv. 1876 DRAGĂ TANTE, Scriind unchiului, nu vreu să-ți fac o nedreptate și să nu-ți scriu și ție. Tu nu poți șlăuni fii mai puțin dragă decât el; amân- durora vă păstrez un cult egal în sufletul meu, în care drăguțele mele verișoare au o mare pairte! Vă iubesc pe toți cu aceiași dragoste. Ce mai faci, dragă tante? și ce fac dragele mele verișoare? Ce vești ai dela Bibi? Aștept dela tine o dare de seamă exactă. Cât despre mine vei ști că dacă n’ași avea mult de lucru, ar fi 195 THEODOR ȘERBĂNESCU - VICTORIA ȘERBĂNESCU trebuit să crap de urât până acuma. Și care ar fi mijlocul să nu mori de urât când te găsești transplantat pe un pământ urât, presu- rat cu case urâte, locuite de femei urâte! Uf!... cât e de urât totul!... Un osândit nu așteaptă cu mai multă nerăbdare ziua libertății, cum aștept eu timpul când voiu putea să iau un congediu, de care mă voiu folosi pentru a veni să vă văd și să vă strâng pe toți în brațele mele, chiar pe D-ra Emilia, cu toată pudoarea și modestia ei. Cu privire la Dra Emilia, te împuternicesc să-i spui că am un loc de sub-prefect în arondismentul i/nimei mele... locul cel mai frumos din tot districtul Cahul. Dacă locul îi surâde, n’are de cât să-1 accepte; îi asigur, pe garanție, că salarul îi va fi plătit foarte exact în multe și bune sărutări prefectoriale. Dragă tante, cu toată poziția mea serioasă, mă prinde dorul de a râde; mai cu seamă, e așa de greu să râzi cu oamenii de aici; râsul lor nu poate niciodată să provoace pe al meu, căci este un rânjit, fără exagerare. Văzând că sunt hotărît să-mi fac numai da- toria și să nu servesc niciodată interesele lor, ei mă privesc cu ochi răi... Nu-mi pasă! Fie ce-a fi să fie!... Dragă Victorie, pentrucă nu mai este loc decât pentru câteva rânduri, te voiu ruga cu gentileța mea obișnuită să binevoești a mă onora cu câteva linii mâzgălite de tine. * Te îmbrățișez, vă îmbrățișez pe toți, și pe D-ra Emilia. Să nu uiți să-mi scrii dacă se mai înroșește tot așa de lesne. din toată inima, THEODOR II Devant Plevna 18 Novembre 1877 CHERE et bonne tante, Je viens me plaindre ă toi et contre toi pour Ies deux lettres que j’ai adressees ă mon oncle qui n’a pas bien voulu m’y repondre STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 196 sinon pas par lui-meime, mais par tes deux pattes, qui grâce â Dietu savent ecrire. Ton pere a paye pour cela. Je profite de Toccasion qui se presente par Mr. Stelpeano, qui en venant voir son fils ă Plevna, j’ai eu l’occasion de le voir aussi, pour t’ecrire directement â toi et te prier de repondre ă mes lettres, en me doqpant toutefois des nouvelles sur la sânte de mon oncle et de vous tous, y compris Bibi, bon-Zilika 4 et cet autre membre de la familie qui s’appelle Emilie Koenen et qui par le stage qu’elle a fait dans la maison, a gagne Le droit de cite dans la familie. Que te dirai-je encore de par ici?... Rien; sinon que nous attendons d’un jour â l’autre la capitulation de Plevna et d’Osman Pacha. ,En tout cas, si je ne retourne pas ecrase sous le poids de la gloire j’en reviendrai boure de rheumatismes... (sic) tellement l’humidite et le froid ont saiture nos os. Dis ă mon oncle que je lui souhaite sânte et bonheur et qu’en retournant je deșire le revoir bien portant comme dans le meilleur temps de sa vie. Je vous embrasse tous et vous dis: tot ou tard, au revoir avec bonheur! ton neveu, THEODORE P. S. Sărutări de mănă Țițacăi Smaranda % decă e pe acolo și nu la Ramnicu. n (Traducere) In fața Plevnei 18 Noemv. 1877 SCUMPĂ ȘI BUNĂ TANTE, M’am plâns ție și contra ta pentru cele două scrisori pe care le am adresat unchiului care n’a binevoit să-îmi răspundă dacă nu THEODOR ȘERBĂNESCU - VICTORIA ȘERBĂNESCU el însuși, dar prin labele tale, care slavă Domnului, știu să scrie. Tatăl tău a plătit pentru aceaista. Profit de ocazia care se prezintă prin d-1 Stâlpeanu, care ve- nind să-și vadă pe fiul său la Plevna, am avut ocazia să-l văd și eu, pentru a-ți scrie direct ție și a te ruga să răspunzi la scrisorile mele, dându-mi totodată vești despre sănătatea unchiului și despre voi toți, despre Bibi, bon Zilika și cestlalt membru al familiei, care se numește D-ra Emilia Koenen și care prin stagiul ce a făcut în casă, a câștigat dreptul de cetățenie în familie. Ce sa-ți mai spun x de pe aici? Nimic; doar că așteptăm dintr’o zi pe alta capitularea Plevnei și a lui Osman-Pașa. In tot cazul, dacă nu mă întorc doborît sub povarai gloriei, voiu veni îmbâcsit de reumatisme... până îintr’atâta umezeala și fri- gul au saturat oasele noastre. Spune unchiului că-i doresc sănătate și fericire și că întorcân- du-mă, doresc să-1 văd sănătos ca în timpul cel mai bun al vieții sale. Vă îmbrățișez pe toți și vă zic: curând sau târziu la revedere cu fericire! nepotul tău, THEODOR, P. S. Sărutări de mănă Țițacăi Smaranda, dacă e pe acolo și nu laRamnicu. III 23 9bre 1877 Encore et toujours devant Plevna CHfiRE TANTE VICTOIRE! EnfinL. Grâce ă Dieu, grăce ă la considerâtion de ne pas pa- rajtre impolîe, comme tu l’avances toi-memes, je viens de recevoir une reponse!... STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V ig& Puisque l’on dit si souvent: mieux vaut tard que jamais!... je dirai â mon tour: mieux un peu que rien du tout!... Je me contente donc de cette reponse faite, pour ne pas pa- raître impolie, et je suisl d’autant plus content que par elle j’ap- prends emfin que vous vous trouvez tous bien portants et que mon oncle, quoique un peu faible, va mieux. Que Dieu lui donne une parfaite sânte et une longue vie, c’est mon voeu le plus sincere! Je regrette fort qu’il ne soit pas assez bien portant, pour qu’il me reponde de sa propre main et n’avoir plus besoin d’une secre- taire comme toi, qui /ne fait sa beSiOgne que par consideration de ne pas paraître impolie^ Eloigne comme je suis, dans des paraiges sauvages, endurant Ies innombrables fatigues et privations de la guerre, je sens bien la ne- cessite de correspondre avec quelqu’un du pays, qui me soit cher, comme je cheris mon oncle, qui ă sont tour, je reconnais, m’avoir assez aime. Malheureusement il est malade et ne peut me repondre que par laj main d’une tante paresseuse, mais, grăce ă Dieu! polie. Qu’arriveraitil, je me demande, si elle n’etait pas polie?... Mes let- tres resrteraient sans reponse!... Voilâ un malheur que je devais craindre et dont je suis quite pour la peur. Maintenant que je suis sur pour Ies reponses, je ne manquerai pas d’ecrire de temps â acutre â mon oncle, en cherchant ă lui don- ner Ies nouvelles Ies plus importantes de par ici. Pour le moment je n’ai presque rien de nouveau; nous sommes toujours autour de Plevna qui se trouve bien cernee et force sera ă Osman de capituler dans une dixaine de jours d’ici. Lorsque nous entredonner des nou- velles... et pour toi, poli secretaire, je ne manquerai pas de t’envo- yer une paire de chalvari, en recompense de tes fatigues. Pour le moment Plevna n’est accessible qu’ă nos yeux. Des hauteurs environ/nantes qui sont en notre possession, nous la con- templons tout le temps et nous lui trouvons tous Ies attraits d’une 199 THEODOR ȘERBĂNESCU - VICTORIA ȘERBĂNESCU gentille femme convbitee. C’est une veritable cadina, gardee par autant d’eunuques qu’il y a des soldats. Mais nous allons la serrer dans nos bras cette cadina-lă et quand viendra mon tour, je n’ou- blierai point de lui prendre Ies chalvarys pour te Ies envoyer. En attendant, je passe mon temps â cheval du maitin au soir. Fait-il bon ou mauvais temps, il faut troter et souvent en rentrant le soir, on se voit change en un monceau de boue. Ce soir encore, ă l’heure ou je vous ecris, nous recevons l’ordre d’etre prets demain matin ă 7 heures, avec 5 bataillons et deux batteries, pour nous porter sur un point mena ce par une sortie d’Osman... et il fait un vent de diable dehors!... Peut-etre aurons- nous demain la neige. Combien des desagrements allons-nous avoir demain!... Et de chanter: Qu’il est doux d’etre soldat!... 6 Ah! il nous manque bien des choses ici et surtout il nous manque!... cette gentille creature qui s’appelle: femme. Nous avong completement oublie comment Ies femmes sont faites. Nous sommes ă nous demander: quelle difference qu’il y a entre nous et Ies fem- mes! L’habitude de nous faire blanchir le linge par des soldats, nous force ă Ies considerer comms des blanchisseuses et voilă oii nous nous embrouillons â ce point de ne plus nous rappeller ce que c’est qu’une femme, puisque nos blanchisseuses d’ici sont des soldats, qui ne different en rien de nous. Ah! qu’il est beau d’etre soldat!... Mais enfin, treve de blagues. Je me porte tres-bien; je vous souhaite ă tous la plus parfaite sânte et me souhaite ă moi de ne pas etre oublie par vous tous, qui m’etes chers, bien chers. La suite au prochain numero, poli secretaire... votre neveu THEODORE. STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 200 in (Traducere) 23 9-bre 1877 încă și tot în fata Plevnei. DRAGĂ TANTE VICTORIE! In fine!... Slavă Domnului, mulțămită considerației ca să nu pari nepoliticoasă, cum o iei tu pe dinainte, am primit un răspuns. Pentrucă se spune așa de adeseori: mai bine târziu decât nici- odată,... voiu spune la rândul meu: mai bine puțin decât nimic!... Mă mulțămesc deci cu acest răspuns făcut, ca să nu pari nepo- liticoasă^ și sunt cu atât mai mulțămit că din el aflu în fine că sun- teți cu toții sănătoși, și că unchiul, deși cam slab, merge mai bine. Dumnezeu să-i dea sănătate perfectă și viață lungă, aceasta este dorința mea cea mai sinceră. îmi pare rău că nu-i destul de bine, ca să-mi răspundă cu mâna lui și să nu mai aibă nevoie de o secretară ca tine, care-și îndepli- nește sarcina numai din considerația de a nu părea nepoliticoasă. Înstrăinat cum sunt, în aceste paragini sălbatece, îndurând ne- număratele oboseli și lipsuri ale războiului, simt necesitatea de a coresponda cu cineva din țară, care să-mi fie drag, precum îl iubesc pe unchiul, care la rândul lui, recunosc, m’a iubit destul de mult. Din nenorocire el e bolnav și nu poate să-mi răspundă decât, prin mâna unei tante leneșă, dar, slavă Domnului, politicoasă. Ce s’ar întâmpla, mă întreb, dacă eai n’ar fi politicoasă?... Scrisorile mele ar rămâne fără de răspuns!... Iată o nenorocire de care ar trebui să-mi fie frică și de care scap numai cu frica. Acuma când sunt sigur pentru răspunsuri, nu voiu lipsi de a scrie unchiului din când în când, căutând să-i dau veștile cele mai 201. THEODOR ȘERBĂNESCU - VICTORI/*! ȘERBĂNESCU importante de pe aici. Pentru moment n’am mai nimicai nou; sun- tem tot în jurul Plevnei care e bine încercuită și Osman va fi ne-ș voit să capituleze peste zece zile. Când vom intra învingători în Plevna, nu voiu întârzia să vă dau vești... și pentru tine, politi- coasă secretară, nu voiu sta la gânduri să-ți trimet o păreche de șal- vari, ca recompensă pentru ostenelele tale. Deocamdată Plevna se arată numai ochilor noștri. De pe înăl- țimile din jurul ei care sunt în stăpânirea noastră, o privim tot timpul și ni se pare că are toate ademenirile unei frumoase femei dorite. E o adevărată cadână, păzită de tot ajtâția eunuci câți sol- dați sunt. Dar o vom strânge în brațele noastre pe această cadână și când ni va veni rândul, nu voiu uita să-i iau șalvarii ca să ți-i trimet. Până atunci, îmi petrec vremea călare de dimineața până seara. Fie timp frumos sau urît, trebue să călărim și adeseori când ne întoarcem seara, suntem prefăcuți într’o bucată de noroiu. In astă seară chiar, în ceasul când vă scriu, primim ordinul să fim gata mâne dimineață la 7 ceasuri, cu 5 batalioane și două ba- terii, pentru a ne duce într’un loc amenințat de o ieșire a lui Os- man... și bate afară un vânt al dracului!... Mâne poate că va ningei Câte neplăceri vom avea mâne!... Și cântecul zice: Cât de dulce este viața de soldat!... Ah! aici ni lipsesc multe lucruri și mai cu samă ni lipsește... această gentilă creatură care se numește: femee. Am și uitat cum $unt făcute femeile. Stăm și ne întrebăm: ce deosebire să fie între noi și femei? Obișnuința de a ni se spăla rufăria de cătră soldați, ne silește să-i considerăm ca spălătorițe, și iată că ne încurcăm până întru atâta că nu ni mai amintim ce este o femee, fiindcă spălătorițele noastre de aici sunt soldați, cari nu se deosebesc întru nimic de noi. Ah! cât de dulce este viața de soldat!... Dar însfârșit, gluma la o parte. Sunt foarte bine; vă doresc și STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 202 vouă tuturora sănătate perfectă §i-mi doresc și mie să nu mă uitați, toți câți îmi sunteți dragi, foarte dragi. Urmarea în numărul viitor, politicos secretar... nepotul vostru THEODOR IV Theodor Șerbănescu cătră lordache Șerbănescu Devant Plevna le 9 Nov. 1877 MON CHER ONCLE, Quoique je vous ai encore ecrit une lettre et que je n*ai pas regu de reponse, cependant, je trouve que ce n’est pas une raison que si vous m’aimez moins que par le passe, moi je ne vous aime pas comme toujours et que je ne vous envoie pas de mes nouvelles, en vous demandant des votres, quand meme je n’aurais aucun espoir que vous m’en donniez. Aussi je prends la plume ă la main, tres-content de pouvoir m’entretenir un moment avec vous. Vous etes tous bien portants, je Fespere et le deșire de tout mon coeur, d’autant plus que je vous savais souffrant. Je suis pleine d’espoir que la cure que vous avez pu faire cet ete ă Paris et aux bains, ont du vous faire beaiu- coup du bien. Quant â moi, vous saurez, que quoique je suis â Ia guerre et que j’endure toutes Ies miseres inherentes ă une campagne, dans un pays depourvu de tout, comme la Bulgarie, grăce au bon Dieu, je me porte bien et aucune bale turque n’a pas ete assez m echante pour mordre ă ma chaire. Ce qui me fait le plus souffrir, c’est le mauvais temps. L’hu- 203 THEODOR ȘERBĂNESCU - IORDACHE ȘERBĂNESCU midite, le froid, Ies pluies nous demoralisent, d’autant plus que jusqu’au 4 Novembre, naus avons vecu et dormi sous une tente de toile; depuis ce jour, nous nous sommes instales dans des bordei, que nous avons creuses dans une terre humide et couverts du bois vert. II y fait plus chaud, c’est vrai, maisi l’humidite qu’ils con* tiennent nous menacent de tous Ies rheumatismes... et pourtant iJ faut continuer â habiter â cote de votre maladie future et en face des bales turques! Quant aux operations qui s’effectuent autour de Plevna, vous saurez que ce terrible nid d’Osman pacha, est cerne de tous cotes et que s’il faut ass€z pour le prendre dlassaut, il lui faudra bien niaintenant deposer Ies armes et capituler dans une quinzaine de jours, faute de nourriture et de munitions de guerre. Quant ă pou- voir en faire une sortie et s’ecouler derriere Ies Balcans, apres s’etre fraye un chemin ă travers nos lignes, c’est impossible; il n’a plus des chevaux pour atteler ă ses canons et puis ses troupes sont deja bien demoralisees. On dit que Mehemet Aii, qui a concentre des forces â Sofia, viendra le debloquer; mais vous saurez que nous avons pris toutes mesures, afin qu’il soit vite refoule. II faut s’at- tendre ă la nouvelle prochaine que Plevna et toute l’armee d’Os- man sont tombees aux mains de l’armee russo-roumaine. — Au- jourd’hui nous venons de recevoir au quartier general que Rahova a ete occupee par nos troupes roumaines, sous le commandement de Slaniceanou apres une ajtaque vigoureuse dirigee contre cette place. Voilă un fait d’armes qui fera beaucoup d’honneur â notre jeune armee, car il lui appartient en propre et Ies russes n’y ont concouru d’aucune maniere. Apres la tombee de Plevna toute notre armee rentrera dans le pays: on l’espere et on le dit et moi j’y crois. Aussi je vous dis des â present: au revoir ă bientot!... Jusqu’alors veuillez dire ă la paresseuse Victoire, qu’elle veuille bien m’ecrire quelques lignes sur vous, sur tous, car vous STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 204 ââchant spuffrant, je ne puis pas pretendre que vous m’ecriviez de votrc propre main. Ele me dira bien aussi ce que contiennent Ies lettres qu’elle regoit de Bibi, de Paris 7. Se porte-t-elle bien?... Est-elle sage et diligente?... Et Bonzy 8, se rappelle-t-elle encore de moi?... < Enfin je vous souhaite d’ici tous Ies bonheurs terrestres et je vou^ embrasse tous tres-cordialement. Votre neveu TH. CHEARBANESCO chevalier de Vorăre: «UEtoile de la Rouinanie»!... IV (Traducere) Din fața Plevnei 9 Noenw. 1877 SCUMPUL MEU UNCHIU, Deși v’am mai scris o scrisoare și nu am primit răspuns, totuși, găsesc că aceasta nu este o rațiune că dacă mă iubiți mai puțin de- cât înainte, eu să nu vă iubesc ca totdeauna și ca să nu vă dau vești despre mine, cerându-vă vești și despre ai D-voastre, chiar când nu ași avea nicio nădejde că mi le veți da. Astfel iau condeiul în mână, foarte mulțămit că pot să stau un minut de vorbă cu Dv. Sper că sunteți cu toții sănătoși, sper doresc aceasta din toată inima, cu atât mai mult că vă știam su- ferind. Sunt plin de speranțe că trebue să vă fi făcut mult bine cura ce ați putut să faceți în vara asta la Paris. Cât despre mine veți ști, că deși sunt la războiu și îndur toate mizeriile unei campanii, în o țară lipsită de toate, cum este Bulga- ria, mulțămită lui Dumnezeu, simt sănătos și niciun glonte turcesc n’a fost așa de rău ca să muște din carnea mea. Ceeace mă face să sufăr mai mult, este timpul rău. Umezeala, frigul, ploile ne demoralizează, cu atât mai mult că până la 4 No- 205 THEODOR ȘERBĂNESCU - IORDACHE ȘERBĂNESCU embrie am viețuit și am dormit sub un cort de pânză; de atunci, ne am instalat în bordeie, pe care le am săpat într’un pământ umed și acoperite cu lemne verzi. E mai cald în bordeie, e adevărat, dar umezeala pe care o conțin ne amenință cu toate reumatismele... și atunci trebue să continuăm a locui alăturea cu viitoarea noastră boală și în bătaea gloanțelor turcești. Cât despre operațiile care se desfășoară în jurul Plevnei, veți ști că acest teribil cuib al lui Osman pașa, este strâns din toate păr- țile și dacă trebue destul ca să fie luat cu asalt, va trebui acuma să depuie armele și să capituleze în cincisprezece zile, din lipsă de hrană și de muniții de războiu. Cât ca să poată să facă o ieșire și să se strecoare în dosul Balcanilor, după ce-și va fi croit un drum printre liniile noastre, este cu neputință; nu mai are cai pentru-a-i înhăma la tunuri și apoi trupele sale sunt deja demoralizate. — Se spune că Mehemet Aii, care a concentrat forțe la Sofia, va veni să-1 despresoare; dar veți ști că noi am luat toate măsurile ca să fie repede respins. — Trebue să ne așteptăm la vestea că Plevna și toată armata lui Osman au căzut în manile armatei ruso-române» Astăzi am primit la cartierul general (vestea) că Rahova a fost ocupată de trupele noastre române, sub comanda lui Slăniceanu, după un atac viguros îndreptat contra acestei poziții. Iată un fapt de arme care va face multă cinste tinerei noastre armate, căci îi aparține numai ei, căci rușii nu au concurat nici într’un fel. După căderea Plevnei toată armata noastră va intra în țară; se speră și se zice și eu cred. De aceea vă spun de pe acuma: la re- vedere în curând. Până atunci aveți bunătatea să spuneți leneșei Victorii, să bine- voiască a-mi scrie câteva rânduri despre Dv, despre toți, căci știin- du-vă suferind nu pot pretinde să-mi scrieți cu propria Dv mână. îmi va spune de asemenea ce cuprind scrisorile pe care le pri- mește dela Bibi, din Paris. E sănătoasă?... E cuminte și silitoare?... Și Bonzy, își mai amintește de mine?... STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V Jn fine vă doresc de aici toate fericirile pământești și vă îm- brățișez pe toți foarte cordial. Al Dv nepot TH. ȘERBĂNESCU cavaler al ordinului: «Steaua României»!... Theodor Șerbănescu cătră soția sa Victoria Scrisori din anii 1879—1901 I T ulcea 5/II 1879 DRĂGUȚA SUFLETULUI MEU Chiar azi trecând pe la poștă, am găsit drăguța ta scrisoare. Ce să-ți spun mult iubita Victorie? Un dor cumplit de tine îmi arde sufletul, și cea ce face durerea mea grozavă, este că nu-1 pot satisface la moment, alergând la tine și să mă răcoresc în sărutul tău, — raiul fericirii mele. Văd cu durere că soarta îmi întârzie ocazia; fericită de a veni să te văd mai curând. Fii însă răbdătoare și mă așteaptă... până să pot scăpa de grozavul lanț care mă ține în loc: ...serviciul. Oh! așteaptă-mă și nu-mi păstra rancună, dacă până acum nu am zburat la tine. Increde-te celui mai nobil suflet și celei mai iu- bitoare inimi care se închină în numele dulce al tău; care se adapă în rouă amorului tău; care se vor stinge odată din lume, fericită a fi trăit în sclavia dulce a ta. Du-te la țară, ocupă-te de interesele tale, voi veni la țară și vom gusta fericirea de a ne vedeaț în farmecul unui insolament de lume, care ne va da tot timpul să ne confundăm în adâncimea amorului nostru arzător și veșnic. Te sărut, te sărut, și iar te sărut THEODOR 207 J THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA n T'ulcea 28 Martie 1879 IUBITA MEA FETIȚĂ, Cât de fericit erajm alaltăieri și cât de nenorocit mă simt as- tăzi!... Mi-era atât de bine la sânul tău, adăpat de înfocatele tale sărutări, legănat în armonia dulcelui tău glas, care îmi șoptea și mă îngâna cu expresiele iubirei tale, încât azi când nu te mai pot simți la pieptul meu, când nu mai pot întâlni ațintitele tale priviri de foc, când numai auz dulceața glasului și a cuvintelor tale, mi se pare că sunt un al doilea Adam isgonit din grădina Raiului... Abia m’am despărțit de tine și mi-e dor, mi-e dor cum- plit... Ah! cum m’ași întoarce ia/r lângă tine, să îngânăm tainic și în armonie visul eternului amor!... Cum îți pare viața fără mine? Nu-i așa că ești tristă? Scrie-mi și spune-mi tot ce se petrece în îngerașul tău suflet. Aceasta ar fi rouă răcoritoare a arșiței ce simt în inima mea. Ori cum, dragă Victorio, tu ești mult mai fericită de cât mine, cel puțin tu poți trăi liniștită, deși tristă departe de mine, nimeni nu te împiedică a te legăna, voluptoasă, pe undele melancoliei despărțirei noastre, pe când eu departe de tine, nu pot avea de loc această resursă. Oh! amară îmi este viața și numai speranța că în curând voi intra în orizontul luminos al vieții tale, mă face să suport tot și să lupt cu resignațiune. Tu, draga mea, fii liniștită, nu te supăra, nu te impacienta, regulează tot și cruță puterile și sănătatea ta. Gândește-te că-mi ești mai prețioasă de cât ori ce pe lume. Te sărut și te îmbrățișez cu gândul ca într’un adevărat post și săptămână mare. Gândește-te la acela ce trăește pentru tine și te va iubi până la mormânt THEODOR STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 208 m Tulcea 5 Aprilie 1879 NESFÂRȘITUL MEU DOR Am primit amândouă scrisorile tale, care au revărsat în inima mea un balsam de fericire nedescrisă. Oh ce dulce lucru de a iubi și de a se ști iubit!... Tu mă iubești, îngerul meu dulce, și cu toate hecasurile care apasă aci sufletul meu, mă simt fericit. Și această fericire o da,toresc farmecului iubirei tale. Iubirea ta e pentru mine mai presus de toate în lume, ea este soarele luminos care alungă din sufletul meu, din viața mea, negurile urâtului și ale necasurilor! Atras de magnetul iubirei tale, voi învinge toate obstacolele spre a mă apropia de tine, draga sufletului meu și a-mi consuma zilele vieții mele la picioarele tale. Tu ești comoara mea de fericire, eu sunt al tău cu inima și cu sufletul. Lasă să bârfească lumea răută- cioasă sau pizmașă de fericirea noastră; tu nu trebue să te superi și să suferi de răutățile ei. Ea are dreptate să ne pismuiască, căci nu poate avea fericirea iubirilor noastre calde, sincere și fără sfâr- șit. Nu-i așa, drăguța mea? Prin întunericul acestor suferințe, văd strălucind nu tocmai departe steaua unei viitor fericit, un stup de amor, ca stupul plin de faguri de miere! In ziua de 15 Aprilie am să vin la Galați într’o comisiune mixtă; dacă tu vei fi la Brăila și eu voi putea scăpa mă voi repezi să te strâng la pieptul meu. Te sărut dulce, dulce; al tău pentru totdeauna THEODOR Tulcea 24 August 1879 IV SUFLETUL MEU N’am primit nici o scrisoare de la tine și rieștiind nimic de voi, un nor de grijă înnourează inima mea. Ce faceți voi?... V’am în- 209 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA trebat prin înitâia mea scrisoare și de alunei trecut-au patru zile fără să am răspunsul tău. Ce faceți voi? întreb depărtarea ce ne desparte și niciun ecou nu se găsește să mi răspundă într’un fel sau altul. Cum vrei tu, iubita mea, să nu fiu îngrijat? Dar însfâr- șit ce faceți voi? Ce faci tu? Ce face copilașu? Sunteți bine? Eu aci sunt bolnav numai de grija voastră. Astăzi avem Sâmbătă, mâne plec la Brăila, iar Marți la orele trei voi fi în brațele voastre și la picioarele voastre. La revedere — dar gătiți-vă gurițele, căci am să le sărut cu atâta nebunie. Al teu THEODOR V Tulcea 20 Sept. 1879- SCUMPA MEA, De cum am plecat de lângă tine, sufletul mi s’a posomărît, iar inima mi s’a cernit de durerea Jespărțirei noastre. Nu știu ce vei fi simțit tu, dar mie parcă mi s’a rupt ceva din viață. Eram așa de fericit lângă tine și eram așa de obișnuit cu această fericire, de o seninătate de patru luni, că acum când sunt lipsit de ea, mă simt ca scos afară din elementul necesar vieții mele!!... Tu ești lumea mea în lume și de acea în lumea indiferentă mie, în mijlocul că- reia mă găsesc mă simt singur și trist... Cu toate aceste, din fericire pentru cei întristați la ușa singu- rătății mele, aud vocea măngăitoare lumei, a Speranței care îmi zice: «Nu te lăsa pomirei durerei tale, în curând te vei apropia de și veți trăi din nou în atmosfera caldă a iubirei voastre». Și St. D. L. V — 14 STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 21G aceste cuvinte auzite de sufletul meu sperând, ca un zefir binefă- cător recorește focul dorurilor mele!! Să sperăm dar și să ne iubim veșnic draga... draga mea. Scriem drăguță mea și spune-mi cât mă iubești căci mie frică să nu uit. Al teu THEODOR VI Tulcea 25 Sept. 1879 DRAGA MEA De când am plecat de lângă tine, sufletul meu n’a mai zâm- bit. Când ești departe de cine iubești, zilele se sucedea^ă tot mai triste. Ah! nu soarele luminează lumea, ci veselia sufletului și când sufletul nu mai e vesel, tot în lume se posomorește, se întu- necă ! Azi eram mai trist ca în totdeauna; un cer închis și o ploaie măruntă de toamnă a adăugat la posomorîrea sufletului meu. Azi m’am dus la Divizie, când m’am întors, intrat în casă, m’au apucat gândurile care se teșeau către voi ființe scumpe sufletului meu. Chiar acum primii scrisoarea ta; îmi spui de tine că mă iubești, cum te iubesc eu, că ție dor de mine cum mie dor de tine, că băeatu e sănătos și crește ca un Făt Frumos din poveste. Oare toate aceste nu sunt destule pentru a mă înveseli? Așa este, dar veselia aceasta nu ține mult, căci eu tot departe sunt de voi!... AI teu THEODOR 211 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICL’ORIA VII Braila 21 Oct. 1879 DRĂGUȚA MEA, Am primit scrisoarea ta. Oh! cât este de dulce să scrii cuvinte dulci ființei ce iubești. Și atât de mult eu te iubesc pe tine, încât mie să nu mor înainte de a putea să te fac pe tine să înțelegi mă- rimea, iubirei mele. Tu poți să crezi în amorul meu, dar nici odată să-l masori. Toate puterile de iubire a inimii și sufletului meu s’au concentrat în tine, în copilul nostru, cu voi ași putea să mi umplu universul aspirațiunelor mele. Insă tocmai voi, ființe dragi și scumpe, îmi lipsiți la tot momentul. Oh dacă ași fi lângă tine, cum te ași face să uiți răul și să-ți aduci aminte numai de fericire. Al teu, THEODOR VIII Tulcea 25 Oct 1879 DRĂGUȚA MEA, Fur câte-va momente ocupațiunelor mele de servici și de pre- parație pentru inspecțiunea ce este a ni se face, spre a-ți scrie și a spune ție dorurile ce ard în sufletul meu! Amar e a sta. departe de ființa iubită ce-ți complectează ființa și îți umple viața de o lume intimă de simțiri; ce-ți mângăe auzul cu cuvinte de armonie ce- rească și îți îmbată privirile, cu ochii adânci ca misterul iubirei, cu zâmbiri diafane, care lasă să se vază transporturile unui suflet iu- bitor. Crede-mă duc greu lipsa ta! Au fost așa de scurte cele două zile cât am stat lângă tine și așa de dulci încât nu pot să le uit și STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 212 să nu doresc din tot sufletul a mă vedea iarăși lângă tine!... Lângă tine să mă încălzesc și să trăesc din focul ochilor tei; să mă nu- tresc de sărutările tale; lângă tine ca să te strâng pe pieptul meu arzând de dor și să te desmierd în leagănul iubirei mele. Departe de tine toate acestea îmi lipsesc. Cum să nu sufăr dar? Cât ași vrea să fiu nedeslipit de lângă tine spre ați da ajutorul ce ți lipsește. Primește mii și mii de sărutări de la Al teu THEODOR IX Tulcea 10 Noembre 1879 DRAGA SUFLETULUI MEU, Aseară pe vremea asta eram lângă tine, plutind nu în visuri goale, ci în realitatea dulce a desmierdărilor tale. Cât eram de fe- ricit și cât mi era de plină existența?... In sufletul meu tăcuse gla- sul dorului arzător ce mă muncește când sunt departe de tine. Câtă fericire îți datoresc. Oare iubirea mea te face și pe tine tot atât de fericită?... Ah! să ne iubim și să fim fericiți, iubita mea; rădă- cina fericirei noastre stă în inimile noastre; s’o cultivăm dar să nu piară nici odată. Aci cum am ajuns, mă aștepta o mare bucurie. Ce mi dai să ți-o spun și ție? O guriță, zece, o sută, o mie? Nu-mi sunt de ajuns și nu ți spun. Ce-mi dai? Nimic? atunci nici eu nu vreau să ți spun bucuria mare care mă așteaptă aci. Sunt rău nu e așa! eh bine, află că sunt mutat la Galați. Ești și tu veselă fetița mea? Primește 1001 de sărutări care să te facă să visezi 1001 de nopți toate fericirile. Al teu THEODOR THEODOR ȘERBĂNESCU CĂT<\ SOȚIA SA VICTORIA X Galați 14 Februarie 1880 SUFLETUL VIEȚII MELE, Ce trist este, să fii departe de cine iubești! Un gol rece simt în ființa mea și împrejurul meu. Mie frig nu la trup, ci la suflet. Pe când inima mă arde de dorul teu, un frig de moarte îmi în- gheață sufletul, căruia îi lipsești tu, tu căldura vie de iubire. Ochii mei să afundă în orizontul în care luminezi tu, steaua fericirei mele, sau se întorc a privi în sufletul meu luminat de tine, făclie a vieții mele. Insfârșit eu nu am altă lume decât pe tine și nici caut alta; toată ființa mea aspiră către tine, ca natura către soare; căci tu îmi dai viața., și mai mult încă de cât viața, tu îmi dai fe- ricirea! Drăguța mea, dacă în viitorul nostru va fi scris ca să stau mult timp departe de tine, să știi că moartea mea are să mi se tragă de dorul tău. Dar să sperăm că va fi altfel. le sărut și nu uita pe al tău și numai al tău THEODOR XI Braila 6 August 1880 SUFLETUL VIEȚII MELE, Departe de tine când îți scriu mi se pare că mă mai apropie de tine; te simt parcă în fața mea drăgostoaisă cum ești tu în rea- litate, dar vaporoasă ca în visurile mele. Câte odată în exaltația închipuirei mele, îmi vine să arunc condeiul și să întind brațele, STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 214 spre a te strânge la sânul meu... pe când tu ești la, Dieppe. Spune iubita mea, nu-i așa că amorul m a înebunit? Cât e de dulce însă nebunia amorului! Ie simți izolat din lumea oamenilor și trăești în simțirea fixă, care te leagă de o ființă iubită, care prețuește mai mult decât o lume întreagă. Altfel iubesc eu, și astfel înțeleg a fi iubit! Spune-mi tu, atât amor nu te înspăimântă? Eu singur mă înspăimânt câte odată. O asemenea iubire este o beție a sufletului, care în fericire te face să vezi totul în roz. Dacă iubirea mea. face fericirea ta, tu te poți considera ca cea mai fericită. Mii de sărutări al teu THEODOR XII Braila 9 August 1880 FETIȚA MEA, Tocmai după șapte zile am primit scrisoarea, ta de la Dieppe. Ca și tine nu înțeleg bine întârziere ce pun scrisorile pentru a ne parveni, ținând compt chiar de marea distanță ce ne separă fiin- țele dar nu și inimile. Căci cată să știi, iubita mea, că în momen- tele mele de lungă și adâncă gândire la tine mi se pare că aud bă- tăile inimei tale. Cufundat cu totul în farmecul iubirei mele, îmi place atât de mult să aiurez de tine!... In această stare a sufletului meu, mă simt atât de departe de lumea în care trăiesc și atât de aproape de tine, dorita mea depărtată!... Zică-se ori ce, dar astfel de momente sunt poate preferabile chiar realităței dorite, care din păcate omenești au părțile sale defectuoase. Nu lua aceste cuvinte ca o imputare la adresa ta, ci o imputare ce fac împerfecțiunei lucrurile hunei aceștia. Ca să te iubesc pe tine atât de mult, tre- bue ca tu să-mi pari și chiar să fii cea mai perfectă femee. Astfel te văd ochii mei și ca astfel te idolatrizează inima mea. îmi scrii 215 THEODOR ȘERBĂNESCU C\TRĂ SOȚIA SA VICTORIA că ție urât acolo, de ce nu ucizi urâtul, ocupându-te a-mi scrie în toate zilele? Ori urâtul de a scrie este mai mare decât urâtul de a nu face nimic?... Scrie-mi, și pe viitor ori de câte ori inima îți va pune condeiul în mână voi fi mulțumit și fericit citind și săru- tând scrisorile tale, până la fericirea mai mare de a te revedea în brațele mele. Fă ca timpul să treacă mai iute și vino — vino mai curând să mai temperezi dorul sufletului meu. Al teu și numai al teu THEODOR XIII Galați 28 Aug. 1880 DRĂGUȚĂ MEA, SUFLETUL MEU, Poate ți-o fi mult dor de mine!... dar eu cred că mie îmi este mult mai dor! Atât mi se frige inima;, atât mă doare sufletul, încât zic câte-odată — deși poate că n’am dreptul să zic aceasta că dacă ei i-ar fi dorul și durerea de mine tot atât de neîmpăcată, n’ar mai întârzia pe acolo! Tu mă dorești și dorul tău îți usucă sufletul ca, și mie. Nu e așa?... Cu toate acestea însă simt că am să înebunesc, de vei mai întârzia, căci mi-e dor!... mi-e dor, mi-e dor!! Auzi tu? înțelegi tu desperarea acestui strigăt a sufletului meu? Vino. Această chemare a mea să nu crezi tu că pornește numai dintr’un egoism, atât de ertat în amor, dar și pentru că tre- bue să vii însfârșit. Dacă ai isprăvit pe acolo întoarce-te, ești atât de necesară nouă aci. Este atât de multă vreme de când ai plecat de lângă noi. Scrie-mi din Paris ziua plecărei; ajungând la Viena îmi depeșezi ziua pornirei de acolo ca să știu. Cu ocazia aceasta tot sper a avea o mică permisie de 5 zile, măcar pentru a, te întim- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 216 piua, daică numai departe cel puțin la Bărboși. Te sărut cu focul unui dor nestins. Al teu și numai ai teu pentru totdeauna THEODOR XIV Braila 31 August 1880 DORUL MEU CEL ARZĂTOR, Nu pot începe scrisoarea decât cu cuvântul: dor. Aii mie atât de dor de tine! Cu cât se prelungește timpul absenței tale, cu atât dorul se ’mpinge mai adânc și mai dureros în sufletul meu. Dar pentru ce îți mai înșir eu toate aceste, nu știi tu deajuns cât te iubesc de mult? Așa-i iubirea cea adevarată!... o înlănțuire de extremă fericite și de extreme dureri!... Al teu THEODOR XV Galați, 20 Sept. 1880 CHER AMOUR, Je profite de l’occasion qui se presente pour te dire, en pre- mier lieu, que ma pensee ne se detache un seul moment de toi, que je te porte toute entiere dans mon coeur et que mon âme soupire profondement apres Ies jours si, courts, helas, que j’ai passes au- pres de toi!... Que le temps est court pour le bonheur et long pour la douleur! Ce seul jour que je passe loin de toi, depuiș ton retour, me paraît plus long que Ies cinq, six jours qui se sont ecoules răpi- 217 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA dement dans tes bras. Ah! que mon aimour pour toi est sans bor- nes!... Sur cela je t’envoie mes plus doux baisers. Tot THEODORE XV (Traducere) Galați, 20 Sept. 1880 DRAGOSTEA MEA, Profit de ocazia care se prezintă pentru a-ți spune în primul loc, că un singur minut gândul meu nu se abate dela tine, că te port toată în inima mea și că sufletul meu suspină adânc după zi- lele așa de scurte, vai!, pe care le am trăit lângă tine. Cât e de scurt timpul pentru fericire și cât e de lung pentru durere! Această sin- gură zi pe care o trec departe de tine, după întoarcerea ta, mi se pare mai lungă decât cele cinci, șase zile care s’au scurs repede în brațele tale. Ah! cât e de nemărginită dragostea mea pentru tine!... Și aicum îți trimet cele mai dulci sărutări. Al tău THEODOR XVI Galați 9 Octombrie 1880 SUFLETELUL MEU, Azi am primit dulcea ta scrisoare, adresată de la moșie. Des- mi erdătoarele ei expresiuni au alinat atât de mult greul ce duc în STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 2ia sufletul meu, departe de tine, că parcă mă simt mai ușor! Dar do- rul, nu mi-1 poate alina nimic decât numai presența ta, ce răspân- dește în viața mea un parfum voluptos de iubire, întocmai ca floa- rea ce umple de miros camera în care este păstrată. Te iubesc atât de mult, Victorio, că neputând trăi totdeauna în atmosfera desmier- dătoare a presenței tale, trăesc numai în dorul tău! Simt că acest dor îmi consumă viața și că ași trăi mai mult, fericit lângă sânul teu. Ce folos că inimile, sufletele, dorurile, gândurile noastre sunt înlănțuite și ferecate într’o iubire, cea mai adevărată de pe fața pă- mântului — căci ființele noastre stau mai mult timp depărtate!! Cel puțin de ar fi viața eternă pentru a ne despăgubi de cea ce pier- dem acum!... Am toată încrederea în iubirea ta pentru el, copilul nostru, și pentru mine. La rândul teu crede în iubirea mea, cea fără de margini. Nu te întrista, africana mea, de ce bârfește lumea; las’o în plata lui Dumnezeu. Crede ea că este cu putință a impie- dica torentul iubirei noastre în impetuosita.tea sa!... Cu altă scri- soare îți voiu spune când pot veni. Mii de doruri THEODOR XVII Galați 10 Dec. 1880 COCUȚA MEA, De la barieră, de unde ne-am despărțit, tu pentru a merge la țară, eu pentru a mă întoarce în odăițele în care am trăit atâta feri- ciți împreună în timp de două zile. Ce trist! ce amar lucru să te desparți, fie chiar pentru o zi, de ființa care este farmecul vieței tale. Dar pentru mine amărăciunea despărțirei se mărea atât de mult, prin grija ce duceam asupra plecărei tale, singură, și pe un 219 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA timp atât de uricios, încât devenea o adevărată durere. Toate pră- păstieie se prezentau închipuirei mele îngrijate. Dar ce vrei tu? ce este de făcut când așa este nebuna de iubire!... , Pentru a sili timpul să treacă mai iute m’am pus pe scris» Ajuns-ai bine, sufletul meu? Cum ai găsit pe îngerașul de Gigi? Mii de dulci îmbrățișări THEODOR XVIII Viena 22 Oct. 1881 SUFLETUL MEU, lată-mă ajuns în Viena, adica nici lângă tine, nici lângă co- pii!... dar între două magnete care mă atrag în două opuse direc- țiuni. Nenorocita mea de inimă numai ea știe cât este de dureroasă o asemenea posiție... încotro s’apuc? mă întreb, La ei înainte? La tine înapoi? Tu știi cât îmi iubesc copiii! dar când măsor iubirea ce simt pentru tine, draga mea, îmi vine să cred că nu-mi iubesc copiii de loc. Ah! mult te iubesc și mă întreb, oare bine este ca să te iubesc atât de mult? Dacă iubirea ta către mine nu ar fi tot atât de mare, de nemărginită, atunci iubirea mea cea nebună ar fi o prea grea povară pentru tine. Ași fi dorit ca nici odată nici un nor cât de mic să nu fi întunecat cerul senin al fericirei noastre, și nici ochii tăi cei frumoși și dulci să nu fi vărsat o lăcrimioară altă de cât a dorului, când suntem departe unul de altul... Ași vrea ca viața pentru tine să fie un lung vis de fericire și de iubire!... Dumnezeu a vrut ca eu să fiu al teu THEODOR STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 220 XIX Galați 11 Noembre 1881 FETIȚA MEA CEA MULT IUBITĂ, Scrisorile tale sunt ca o ploaie cerească care îmi răcorește ră- nile sufletului meu!... Eu nu-ți cer și nu ți-am cerut de cât amor... dă-mi-1... întreg și neștirbit de nici un fel de îndoială; dă-mi-1 cum ti l’am dat eu; cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată viața. Crezi tu că sufletul meu s’ar mulțămi cu te miri ce... nu; să-ți easă din minte una ca asta: ori tot, ori nimic!! Trebue să-ți dau bine soco- teală de cum te iubesc eu... trebue să știi că amorul meu s’a silit a-ți pune pe frunte o aureolă poetică, care te-a urcat pentru ochii mei pe o treapta: de asupra omenirei; tu nu mai ai dreptul să te ^cobori de acolo... fără a nu mă jigni în tot ce poate avea sufletul meu mai delicat; trebue să rămâi poetică cum vreau eu. Acesta este prețul fericirei noastre. Vei ști tu vrodată a-mi aprecia amorul meu cel nobil?... Te sărut cu tot sufletul meu THEODOR XX Buzeu 2 Noem. 1881 INIMA MEA, După ce am lucrat ieri toată ziua și azi pană la 8 seara, iau încă cu plăcere condeiul in mână, pentru a-ți scrie ție... ție, dorul meu nestins și nemărginit!... Camarazii mei din comisiune de aci s’au dus să petreacă câte va ore la teatru (căci este teatru în Buzeu) 221 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA. VICTORIA eu însă am preferat să-ți scriu; așteptând ora trenului cu care mă întorc chiar astă noapte la Brăila, unde voi sta două zile; iar sâm- bătă mă voi duce la țară spre a mai vedea cum merg lucrurile. Du- minică mă voi întoarce, voi mai sta câte va ore cu dragalași noștri de băeți să-mi mai potolesc dorurile și durerile; apoi mă voi duce Ia Galați a mă înjuga din nou la carul unui serviciu în adevăr no- bil, dar foarte obositor. Dar omul are o datorie în lume de a face ceva și a nu sta cu mâinele subțioară. Dar pentru ce îți vorbesc eu despre aceste, când mie gura plină de iubitoare cuvinte pentru tine Oh! te iubesc cu un amor nebun și... nu știu de faic bine... Dar pol eu porunci inimei mele? Când se dă, amorul nu se cântărește cu dramul; n’ar fi nimic rău că te iubesc mult: amorul fiind cea mai adevărată și mai înaltă expresiune a fericirei omenești, urmează că cu cât iubirea este mai mare, cu atât și fericirea trebue să fie mai complectă. Dar pentru a ajunge la acest țel, trebue ca iubirea să fie deopotrivă în inimile ce se leagă prin ea. E rușine ca amorul nostru să poa/rte pe fruntea lui pata celei mai mici îndoeli... Mii de sărutări fierbinți THEODOR XXI Galați 6 Februarie 1882 DRĂGUȚA MEA, Cât mi-e de dor de tine și de copii!... Pe lângă dor, neastâm- păr general mă cuprinde și mă chinuește zi și noapte. înțeleg să-mi fie cât de dor de voi; e atât de firesc să vă doresc, când vă iubesc atât de mult!! Dar de ce neastâmpărul și grija, posomorește sufletul meu ca o atmosferă grea? De ce trebue să mă tem? Ce mă amenință oare? Ce presimțiri sunt aceste care îmi deșiră sufletul, »*a fulgerile STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 222 mantaua neagră a nopții?... Oftez la tot paisul; mă posomăresc la toată gândirea; dacă o glumă prietenească mă provoacă la o zim- bire, — zimbetul se stinge pe fața.' mea mai înainte de a se mani- festa în toată întregimea lui. 0 boare ușoară care ar aluneca pe suprafața mărei i-ar încreți mai mult undele de cât încrețește fața mea aceste zâmbete!... In zadar mă întreb la tot minutul ce am? Nu mi-ai scris tu că ești bine, că copiii sunt sănătoși... că mă iubești ca în tot deauna. Noaptea când dorm n’am de cât visuri rele. Ziua mă gândesc totdeauna să mi dea visuri frumoase noaptea și cu toate astea se întâmplă contrariul... nu mai înțeleg nimic!... Mâine voi face toate chipurile să viu în mijlocul vostru. Odată lângă voi sper să mă scap de ori ce gânduri rele și să mai gust fericirea la care ne dă drept atâta iubire și adorație. La revedere, cu iubire, cu fericire și cu mii de dulci sărutări. THEODOR XXII Galați 25 Sept. 1882 FETIȚA ȘI NEVESTICA MEA, Astăzi așteptam sosirea Regelui aci, de aceia eu nu am putut veni la voi, neprețuitele mele odrasle! Și îmi este atât de dor de voi, că simt colea în sufletul meu, un neastâmpăr fără asemănare. Gândind la voi, inima mea se agită și ași vrea să am aripi să mă urc așa de sus în spațiu, ca să vă pot măcar zări! Eram așa de obișnuit ca în fie care zi sâmbătă și Duminică să fiu lângă voi. Sper să viu pe Marți, călare la țară, să-mi potolesc dorul de voi. T>a dulce revedere dar dulcea mea nevastă. THEODOR 223 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA XXIII Râmnicu-Sărat 24 Feb. 1883 MULT IUBITA MEA NEVASTĂ, Am primit scrisoarea ta. Am cetit-o cu toată setea amorului meu. Ce putere are cuvântul tău pentru mine, chiar când este nu- mai scris. Ce înseamnă aceasta? Aproape sau departe de tine, iubi- rea si dorul umple toată ființa mea. Un cuvânt al tău face să vibre- ze toate coardele simțirei mele. Ah scrisoarea ta, scrisă cu mânuțele tale, pe care ași vrea să le am dinaintea mea spre a depune pe ele cele mai recunoscătoare sărutări. Sunt fericit a afla că sunteți sănă- toși cu toții. A vă ști bine, este singura mea mângăere aci, unde mă simt ca într’un exil! Inchpuește-ți un oraș uricios; în județ, pe unde sunt nevoit a mă duce, o natură pleșuvită de vânturi și ză- pezi și maltratat eu însumi de vânturi care îmi biciuește obrazul, iar ca ocupație cea mai infectă lucrare de pe pământ. Cred că e de ajuns pentru a înebuni pe un om mai puțin răbdător ca mine. Sărută copiii din partea mea și la rândul lor să te sărute ei din partea mea. Al teu THEODOR XXIV București 24 Aprilie 1883 SCUMPĂ ȘI DORITĂ NEVASTĂ, Iată cinci zile în capăt de când sunt și mă știu departe de tine. de voi toți ai mei!... STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V Cât gol simt în sufletul meu! și câtă amărăciune când mă pun să măsor de pe acum timpul cât voi fi silit a sta încă departe de voi! Mă întreb oare am să pot aștepta aicea până să ajung ținta ce mi-am propus? Neapărat, acea țintă va fi culmea fericirei noastre, dar opt luni de așteptare mi se pare prea lung. Mi-e dor de voi, atât de dor, că-mi vine să las tot: speranța de a reuși într’o zi a fi numai lângă voi, cu voi și pentru voi; cariera mea cu tot trecutul și viitorul ei, și să alerg să-mi potolesc dorul prin voi și să urmez cursul vieței îndulcit prin farmicile voastre... dar considerațiuni serioase îmi im- pun să mai aștept. în câte nevoi mai este îngrădită viața ome nească! Ce faci tu? Ce fac feți frumoșii noștri? Al teu THEODOR XXV București 26 Iunie 1883 NEVASTA MEA CEA IUBITĂ, Aștept, în fie care zi de când am plecat de lângă voi, vreo scrisoare plină de cuvinte de iubire, care să-mi mai potolească do- rul... tot aștept și nimic nu mai sosește. Cât de puțin trebue să mă iubești tu? Drăguța mea, nu știi tu că iubirea ta este viața mea? Ce fel nu ai tu timpul, nevoiia a-ți vărsa, prin scrisorile tale, plinul inimei tale pe focul dorului meu? Nu știi tu că lumea mea sunteți voi? Nu știi tu că Dumnezeul meu ești tu și că nu pot să mă împac cu idea de a fi uitat de Dumnezeul meu? Când vei putea veni la București? Al teu THEODOR 225 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SODA SA VICTORIA XXVI București 29 Aug. 1883 SCUMPA MEA, Mi-e dor.de tine, de ai noștri! §i de aceea iau condeiul a-ți seri. Chiar dacă ași avea ceva a-ți vorbi de interese, însă ele nu erau atât de urgente. Urgența mea de tot minutul este dorul meu de voi, și dacă ocupațiile mele și timpul care e atât de scurt prin raport către ocupațiile mele, și atât de lung prin traiul departe de voi, mi-ar permite, ți-ași scrie în fie care oră câte o scrisoare,., spre a-ți spune ce?... că mi-e dor de voi!... Oare inimile noastre nu se împărtășesc în simțirea adâncă și‘caldă a unei iubiri comune și egale, care a ci- mentat împreunarea noastră indisolubilă? Voi toți sunteți ai mei precum eu sunt al vostru. Poate soarta și nevoile să mă mai țină încă departe de voi, eu însă prin suflet și inimă, prin aspirații și ■gândiri., sunt cu vei comorile mele neprețuite. Sunt fericit a vă ști că sunteți ai mei, pe care o simte avarul știind că comoara este a hiL... O dragii mei, să vă iubească Dumnezeu precum vă iubesc eu!... iacă ce vă doresc eu. Vă sărat pe toți cu toată iubirea sufletului meu. Al teu din inimă THEODOR XXVII București 5 Februarie 1884 SCUMPA MEA FERMECĂTOARE, Pot să-ți zic altfel, când m’ai fermecat atâta, încât zi și noapte nu mai văd, nu mai visez de cât dorita ta ființă? Ori cât de departe St. D. L. V — 15 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 226 ai fi, ori cât de mult timp nu te ași vedea, ființa și viața mea sunt pline de desmerdata ta imagine. Totdeauna și din toate părțile am auzit și aud zicându-se că însurătoarea este mormântul iuoirei!... Minciună iscodită de oameni cari nu s’au iubit de sigur nici odată. Nu-i așa dragai mea? îmi scrii că ești necăjită... cum ași vrea să în- lătur din calea ta ori ce griji și ori ce dezagramente. Ce mai fac îngerașii noștri? Ce mai faci tu, inima mea?. Al vostru THEODOR XXVIII București 1 Martie 1884 SCUMPĂ NEVASTĂ, De câte ori plec de lângă tine, ajung aci cu sufletul trist... și cum ar putea fi altfel când îmi lipsești tu, căldura vieței mele!! Tu fuși atâta de dulce cu mine, că acum îți simt și mai mult lipsa... și dorul îmi bântue sufletul ca un siroco de Africa. /Ui, multe zile de dor mai număr în viața meai, decând te iubesc pe tine. Cu toate acestea nu mă pot plânge de dor, căci cu cât mi-a fost dorul mai mare și mai feibinte, cu atât mi-a fost fericirea mai mare, când te-am putut strânge în brațele mele. Reamintindu-mi de de- parte orele de asemenea fericire, o sensație delicioasă înfiorează și parcurge întreaga gamă armonioasă a sufletului meu. acctte coarde vii a căror melodii, triste sau vesele, întrec prin ageiimea lor ori ce producținni artificiale și ingenioase. Unde nu este entusiasmul iu- l irei, nu poate exista farmecul fericirei. Poate cineva să trăească bine în căsătorie, când se înțeleg bine; dar numai în accăsătorie se găsește fericirea, unde s’a putut reține iubirea cea dintâi, născută înainte de căsătorie. Ce vei fi făcut tu fermecătoareo, nu știu; dar 227 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA în inimă simt totdeauna vie și aprinsă ca un soare, o iubire fără seamăn pe lume. Nu cred să fi făcut imprudența să fi luat cu line și copiii Ia țară. Ori cum fie, eu nu am altă rugăciune de adresat ce- rului decât să vă păzească de ori ce rău. Nu sunteți vm lumea toată a mea și partea cea mai scumpă a vieții mele? Vă îmbrățișez cu iu- birea cea mai nemărginită. Ce vreme urâtă afară: umezeala; m’a ajuns până la măduvă... dacă ai fi lângă mine, ce cald mi-ar fi. THEODOR XXIX București 2 Aprilie 1884 NEVASTĂ DULCE ȘI IUBITĂ, Câtă fericire ai revărsat eri în sufletul meu, prin scrisoarea ta!... Mi era sete de ceva de la tine, de o privire, de o scrisoare cât de mică, numai și numai să revăd urmele unui condei purtat de mâna ta, să mai citesc cuvinte dulci scăpate din sufletul teu într’al meu!... In sfârșit, ieri am avut această fericire, care a căzut ca o rouă bine făcătoare pe viața mea, arsă de soarele dorului de voi! Dar și voi duceți dorul meu Dor la mine Dor la tine, Dor la noi La amândoi Așa sună un cântec al poporului, și cât mi se mai potrivește, singuratica mea turturică! Dar în sfârșit, mult a fost și a trecut, pu- țin mai avem până când să înlănțuim mai de aproape, mai strâns, mai zi cu zi viețele noastre două. îmi face rău, când văd că te afec- tezi atât de dușmăniile inconștiente ale Șiretului; fii mai filosoafă drăguța mea, contra elementelor naturei este o copilărie să te re- 229 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA Viena, pentru liniștea frumosului tău suflet? oh dacă ar putea ca1 scrisoarea mea să ajungă odată cu tine la Viena, ca să nu fii sin- gură, fără ceva de la mine; dacă ași putea să i dau ceva din su- fletul meu, cum i s’ar înflăcăra cuvintele și câtă armonie ar emana din ele, încât tu te-ai uita ascultându-le. Sărutări, al tău THEODOR XXXI Buzeu 12 Oct. 188'5 DRĂGUȚĂ FETIȚĂ, Iți trimet cu fericire tot ce tu îmi ceri. De ce crezi tu că mă superi când îmi cei să-ți fac câte ceva? Nu sunt eu dator, nu trăesc eu oare pentru a vă îngriji, a vă iubi, a vă încălzi în dragostea mea? Ce treabă alta are inima mea, de cât a privi la voi, a veghea nevoile voastre, a-mi da de știre să aier^ a le înlătura din caica voastră care ași vrea să fie perpetuu înflorită. Tu știi, că inima mea are totdeauna o ușă deschisă pentru tine, pentru ca să poți intra în- treagă... intră când vrei și rămâi cât de mult în ea; inima mea nu-i făcută să fie pustie. Al teu, al vostru cât voi trăi THEODOR xxxn Buzeu 23 Oct. 1886 DRĂGUȚA MEA, Recunosc că mi-a scăpat din inimă, în scrisoarea precedentă o frază, care a trebuit să-ți facă mult rău!... Tu iartă celui pe care STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 23# suferința îl face nebun, din când în când. Nu ai zis tu singură că eu sunt nebun? Atunci de ce pui atâta teme? pe vornele unui ne- bun? Dacă e adevărat că sunt nenun, tu nu șui, tu nu-ți dai soco- teală că prea multa și nemăsurata iubire ce ți-am încarnat ție, ca un cult fanatic unui idol, m’a înebunit. Dar dacă am eu toată iu- birea ta, ce mai pot cere?... Puțină viață mai am înaintea mea... revarsă peste ea iubirea ta și fericirea ce crește pe urmele ei... Al teu THEODOR XXXIII București 5 Noemb. 1888 SUFLEȚELUL MEU DE NEVASTĂ, Astăzi se face o săptămână decând am plecat din cuibul cald al căsuței noastre. Cât mai pare de lung timpul petrecut departe de voi, deși mă găsesc doar în București, unde petrecerile nu lip- sesc, însă nimic nu-mi merge la inimă, ca acasă, unde pe fiece fi- gură ce-mi ese înainte, îmi vine să pun o bură de sărutări fier- binți. Nu ți-am scris pănă acum, iubita mea amantă — nu ești tu jare și amanta mea? — nu ți-am scris zic, fiind că abia venit în București, nu puteam ști de odată ce căutam a ști. Acum de și știu destule, dar le păstrez să ți le înșir verbal la întoarcerea mea. Nu- mai al teu THEODOR XXXIV Buzeu 11 Iulie 1889 MULT IUBITA ȘI DORITA MEA, Scrisoarea ta din urmă pot zice, n’am citit’o, ci am sorbit-o ca o băutură delicioasă... Ce poate fi mai dulce pe lume decât cuvin- 231 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA'VICTORIA tele muiate în mierea iubirei și încălzite la focul dorului!.,» Dor și iar dor! mult ne-am mai dus dorul în viață!... Tu însă ai avut în tot deauna împrejurul teu drăguții de copilași, ca un balsam ali- nător dorului tău, dar eu singur mai tot deauna. N’am inimă și iubire de cât pentru voi; n’am suflet și dor de cât pentru voi. Al teu THEODOR XXXV Buzeu 20 Jidie 1889 DRĂGUȚA MEA DE NEVASTĂ, De ți-ar da soarta tot binele care ți-1 vreau eu în dragostea ne- mărginită ce am de tine, — tu n’ai mai fi nici odată supărată și nici odată bolnavă. Mă uit la tine deaproape sau de departe, cu ochii gândului, ca la soarele nostru al tuturor!... Tu ni dai lumină, tu ni dai căldură! Dece când ni ești atât de scumpă și de utila nouă, de ce să nu-ți economisești mai mult sănătatea? Eu numai mă gân- desc o clipă la nemăsurata nenorocire de a te pierde de lângă noi și simt leșinul morței că-mi îngheață viața!... Nu te gândești: ce am face noi fără tine? fără providența noastră? Dacă noi îți sun- tem ție scumpi, tot atât de scumpă cată să-ți fie viața, care să ne ție pe toți întruniți într’o iubire . neclintită, fagurul fericirei noastre. Al teu THEODOR 233 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORiA surd: nu vă vede și nici n aude dacă voi îmi pronunțați numele și dacă dorul vostru de mine mă cheamă lăngă voi... Al teu, al vostru THEODOR XXXVIII Bacău 9 Aprilie 1893 SCUMPA ȘI MULT IUBITA MEA NEVESTICĂ, Iată mă-js și la Bacău!... Uf... ce oraș greoi! cum am să trăesc eu în el măcar o lună? Am să pot, nu mă cred. în stare. Nu știu pentru ce mă cred întrun spital mare și murdar, poate pentru că sufletul mi-e bolnav de străinătatea de aci. și de dorul de voi. Mi-e de tot intolerabil surgunui meu depărtat de; voi, ființe dragi și scumpe ale ființei mele însetate de dorul vostru. Pe cerul negru al urâtului ce planează peste viața mea, ta îmi luminezi, ca o stea frumoasă și luminoasă, dar așa depărtată!... AI vostru 'THEODOR XXXIX Vameș 21 Mai 1894 SCUMPA MEA, Nu mă pot împiedica a-ți scrie că mi-e deja tare dor de tine. Ce faci tu acolo singurică. Eu aci parcă sunt un cuc văduv. Mie urât, tot ascult să aud vocea ta, ocarând pe cine-va,. Nimic: tăcerea îmi țiue în urechi în singurătatea mea. Tu simți că-ți lipsesc? Am trimes băeților scrisori în care îi mai sfătuesc, îi mai dojenesc. Azi STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 234 am primit o lădiță cu plante de la Galați, am/pus doi oameni a ter- mina vetrele, le-am și răsădit și udat. Vezi, și eu sunt harnic; mie îmi plac florile cu care am să te împodobesc când vor înflori, fie care cu gustu lui. Sunt 9 ore trecute. Mă duc să mă culc. Gute Nacht, Mama; traume siiss, von mir mehrere tausend susse Kusse 1C’, / THEODOR XL București 16 Oct. 1895 SCUMPA ȘI IUBITA MEA,' In necăjita și ades descurajata mea viată, a venit dulce, ca mierea:, scrisoarea ta, ca o rază de soare în întunecimea unei în- chisori. De când ai plecat tu și m’ai lăsat singur singurel... cu gân- dul înlănțuit de cumplita mea boală, prin câte noi descurageri amare a mai trecut sufletul meu. M’am hotărît dar să rămân aci. Scrie-mi și spune-mi: bine am făcut? Comunică-mi și mie ce știi de copiii mari și ce fac cei mici? Toată inima mi-e la line; de aceea eu nu mă simt trăind aici. Toate sărutările mii ție și copilașilor noștri. THEODOR XLI București 5 Noembre 1895 SCUMPA MEA ȘI MULT DORITA MEA NEVASTĂ Vai! ce blestem pe capul meu să trăesc tot departe de tine, înainte era armata care mă ținea departe de tine, de care n’ar fi 235 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICfOKlA trebuit să fiu deslipit o clipă, acum boala mă răpește de lângă tine și mă reține suferind printre străini... Crede-mă, mai bine agi muri. Tu zici ca să mai stau aci, să mă fac bine de tot... Dar când va veni acest bine spre a mă întoarce lângă tine, de tot sănătos să-ți fiu de folos și de măngăere la necazurile tale!... Ah mi-e dor... mi-e dor de tine și de copilași. Nu-i destul că sunt bolnav de corp, dar sunt bolnav și de suflet. Al teu THEODOR XLII Brăila 3 Februarie 1898 SCUMPA MEA VICTORIE, Ți-ași fi scris desigur mai mult, dar am așteptat mai întâiu să-mi scrii și mă cam supărasem pe tine. In fine primind scrisoarea ta mi-a trecut supărarea, și dacă răspund cu oarecare întârziere* este viața cam neregulată ce o duc pe aci. Doresc sincer să te întorci mai curând acasă și să mă pui la regulă. Am ajuns că nu mă mai culc de cât pe la orele 4 dimineața și adoua zi toată ziua sunt bui- mac șf incapabil de a sprie o scrisoare, și doar am atâta de scris. Altfel suntem sănătoși și eu și Aurel cu care duc o viață plină de dragoste neturburată. El, drăguțul, nu’mi impută nici odată de vreo întârziere la ora mesei. E foarte mulțumit de timpul ce-i acord după masă pentru a-și prepara lecțiile pe a doua zi. Pe urmă ne despărțim, sărutându-ne cu expansiune și promițăndu-mi a se culca îndată, ear eu a nu întârzia prea mult la club Cum îți în- chipui, el se ține de cuvânt, eu de loc. Văzând că nu ești aci spre a Ie face toate în locul tuturor parcă și slugile se ocupă mai mult de ale casei. Ah! ce bun stăpân trebue să li par lor. Am primit scri- sori și de la Victor și de la Laetitia; amândoi sunt sănătoși. Imbră- STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 23® psându-te cu toată dragostea inimei mele, te aștept să te întorci la bârlogul nostru, să-mi pui regulă în toate. Al teu THEODOR XLIII Vameș, 14 Nocm* 1898 SCUMPA MEA COCOȘICĂ, Abia ai plecat și deja îmi e așa de dor de tine. Desigur că mi-ai făcut farmece!... Uite, parcă tot aștept să te văd sosind... de un- deva... lângă mine și parcă aștept să te aud vorbind, țipând, ocă- rând pe cineva... pace... liniște... gol... urât!... Nu-mi vine să cred că sunt așa de singur ca un cuc pe creanga unui copac, izolat co- pacul în crâng, izolat cucul în copac!! Crede-mă, mult îmi mai este urât aci fără tine! Vremea parcă-se târește. grea pe viaîa-im plictisită!... Nu știu cât voi putea sta așa singur, pănă te vei întoar- ce tu. Mi-ai făgăduit că peste o săptămână ai să te întorci! Nu e așa? Și ai să te ții doar de cuvânt. Te rog nu te uita lângă drăguțul de Aurel, adu-ți aminte a veni lângă Al teu THEODOR XLIV Brăila 29 Noembre 1899 PREA SCUMPA ȘI DEJA MULT DORITA MEA. Azi, luni, am primit scrisoarea ta atât de mult așteptată. Când mi-ai expediafo? Ce obiceiu rău de a nu data scrisorile. Nu știu THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA V1CIOR1A 237 dacă mai e cineva^ pe lume care mai face ca tine?! Dar datată, ne- datată, scrisoarea ta binecuvântată mi-a ridicat o mare greutaite de pe suflet; eram așa de neliniștit, a nu ști încă nimic de cum ai ajuns la București, dar o nouă grijă mă cuprinde în privința voia- jului vostru la Viena. Timpul e atât de aspru și amenințător, încât mi-e frică să nu vă oprească in drum înainte de a ajunge la desti- nație. Pe aci zăpada de % metru. încă odată te rog îngrijește de sănătatea ta. Îmbrățișări la toți, pline de o adevărată și profundă afecțiune, iar ție tot sufletul meu THEODOR XLV București 4 Febr. 1900 FRUMOASA, SCUMPA ȘI DORITA MEA. iată deja cinci zile de cănd am plecat de lângă tine și încă nu țLajm scris. Știi de ce? Ți-am lăsat timp să mă dorești puț im Le mai faci, frumoasa mea? Dece nu mi-ai scris să-mi aduci aminte de tine? căci puteam să te uit în această capitală cu femei pre- tinse frumoase... Nu știu cât voi întârzia pe aci, știu însă că tare mi-i dor de baba mea, pe care o sărut cald și dulce THEODOR XLVI Vameș 10 Dec. 1900 SCUMPA MEA, Sunt orele opt și jumătate seara; m’am pus să-ți scriu și îmi »ic: sunt deja trei ore și jumătate de când ea s’a dus departe la STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 238 București, înconjurată de o lume întreagă de copii iubiti și iubi- tori... Nu-i așa că în atmosfera caldă în care te găsești, ai uitat pe singuraticul dela Vameș, liniștit dar plictisit pănă în adâncul su- fletului lui?... Ar fi cum ar fi, dar o pustie de ceață, care ține ziua întreagă și-mi mărginește orizontul, peregrinațiunile visuale la câți-va pași de la prispa caselor, pe care de două ori pe zi o măsor în lung până ce ostenesc de tot și apoi reintrând în casă, reiau ga- zeta sau altceva, și îmi uzez vederea citind... citind prostiile ce au făcut alții în lume, care seamănă minunat de bine cu acele pe care le-am făcut și noi!... Toate în lume se repetă, cu diferența numai a temperamentelor actorilor. Eată-mă ’s filosofând... ba bine că nu, când sunt așa singur. Cât ași vrea să mă trezesc așaj de o dată acolo cu voi toți, dispărând singurătatea mea, ca întunericul alungat de zecimele de steluțe ale unui candelabru electric, întro spațioasă sală. Eatăma’s și poetic. Toate astea probează starea mea de plic- tiseală, pe care o prefer crede-mă distracțiilor de la Brăila. Mii de sărutări la toți, dintre ele alege pe cele mai dulci pentru tine, dul- wa mea, THEODOR XLVII Vameș 14 Decemb. 1900 SCUMPA MEA COCOȘICĂ De când ai plecat și nu te mai aud cotcodăcind prin curte, îmi urlă urechele ca de chinină!! Mai pune pe lângă aceasta, ceața groasa care îți oprește vederea la câțiva pași, micșorând și mărgi- nind vastul nostru orizont de aci la spațiuri înguste de tot, încon- jurate parcă de ziduri neguroase a unei fantastice fortărețe, în care mă simt prisonierul unor genii rele. Cu ziua plină de soaire de as- 239 THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ SOȚIA SA VICTORIA tăzi mi-a sosit și dulcea ta scrisoare; această dulceață te rog să crezi vine de la cele din urmă câte-va linii în care îmi zici că sunt dră- guț, mi-a sosit zic și dulcea ta scrisoare, care mi-a luminat sufletul ca soarele câmpul. Tu vino cât mai curând și adu numai de cât cu tine și copiii, pe Gigi, pe Aurel negreșit. Mi se revoltă sufletul la idea că am patru copii și nici unul pe lângă noi. Destul li ducem dorul, să se grăbească și ei să vină pe lângă noi, când exigentele educațiunei lor nu se opun. Dă-mi voe să termin scrisoarea aceasta în stitlul lui Aurel: Nemai având, dragă mamă, ce să-ți mai spui, te sărut de un milion de ori», și terminând în stilul meu, adaug: încă un pumn de sărutări din cele care sunt numai pentru tine, să le arunc în tâmpla ta argintată, de unde să șoptească urechilor tale poema dragostei noastre. Al teu THEODOR XLVIII Brăila 26 Mai 1900 SCUMPA MEA, In loc să vin la tine, unde dragostea ta mă aștepta cu nerăb- dare, plec chiar azi la București. Fii liniștită, mă voi grăbi a reveni lângă tine și să-mi înseniez sufletul turburat prin atâteai câte ni se întâmplă. Adevărat că a mai plouat la moșie? Cum merg semănă- turile? Răspundem la București. Al teu cu inima, cu sufletul, cu gândul si cu dorul THEODOR STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 240 XLIX Braila I Iunie 1901 SCUMPA MEA, Așteptam cu nerăbdare scrisorica ta, în care să citesc cu inima plină de veselie, veștile bune de la tine și de ale moșiei’... Azi di- mineața când am zărit pe coperta de scrisoare scrisul manei tale, nu știam cum s’o deschid mai iute, ca să citesc amărâtele tale rân- duri, dictate ție de sufletul tău decepționat. Pe acolo n’a plouat!... pe aci și ieri seară a turnat cu cofa. Oare ce spirit conduce și ce mână împarte favorurile și bunurile în lumea aceasta? Pentru ce atâta bunătate cu unii și atâta vitregime cu alții? Nici tu, nici eu, nici unul din copii noroc! 0 grijă neagră îmi umple sufleul. Gu o recoltă mizerabilă ce vom face? Dumnezeu să aibă milă de copi- lașii noștri, noi o vom duce cu resignațiune puținul ce-1 mai avem de trăit. Cea ce te rog la rândul meu este să nu te superi din cauza secetei și a altor împrejurări dușmane. Cel întăiu lucru de care au neVoe copiii noștri, este prelungirea viețelor noastre, spre a’i sus- ține cu sfaturile noastre prețioase. Al teu THEODOR Izvoare: Autografe Theodor Șerbănescu. In păstrarea fiicei sale Doamna Laetiția Verdeanu Folticeni. Titu Maiorescu cătră I. AL Brătescu-Voinești 18 Iulie 1893 Kissingen, Marți Ce mai faci? Suferi de căldura? incaieci Pegasul? Unde e Rădulescu? 1 Te rog, salutăd din parteme, că nud știu-adresa. Noi plecăm poimâine de aici și suntem Vineri v/21 Iulie sara la Paris (Grand-Eotel), unde stăm vre-o 5 zile, apoi pe 21 zile la Cau- terets (Pyrenees. poste-restante). Când pleaca Basiiescu: da nu uite trimeterea notițelor pentru anuarul Universuăai la adresa mai sus Cauterets, Dacă ai vre-o Pegaserie nouă, trimete-ne-o la Paris sau la Dau* terets. Ne e dor de D-voastră, mie cu un plus pentru șah. T. M. Monsieur I. A. Brătescu, juge de paix (via Wien-Budapest) Bucarest str. Poșta Veche, 10 St D. L V - 18 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 242 n Hotel d’Angleterre (Pyrenees) Joi 23 Iulie/4 August 1893 IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Ți-am scris din Kissingen (sunt acuma vr’o 14 zile) o carte poștală, dându-ți și adresa noastră de la Paris și de aici, dar n’am primit nici un respuns de la D-ta. Presupui că s’a pierdut carta («cartolina», cum zic Italienii), o foiță prea plăpândă pentru fac- torii huno-maghiari și daco-romani. Ne era dor de d-ta, de Rădulescu 3, de toți «băeții /noștri», cum zice nevastă-mea. Eu te mai întrebam, dacă mai încaieci Pegasul, și te invitam să ne trimeți pe aici ceea ce vei fi «pegăzuit» (nu «păcătuit»). O poesie se cetește bine în Pirenei. Dar asta se mai poate întâmpla și de acum înainte. Noi stăm aici până la 9/21 August, apoi ne întoarcem deandelete prin Șvi- țeva la Viena (adresa Vienaj «hotel Sacher»), unde sperăm să ne întîlnim cu Basilescu și să petrecem câteva zile cu el (dar nefe- ricitul nu joacă nici șah, nici concină). Ce mai faci? Ce face novela cea nouă? 0 înfierbîntă or a moleșesc căldurile din București? Unde e Rădulescu? Cu frate-seu la Rucăr? Lui Scărlătescu i-am găsit câteva/ composiții de Reber la Paris și sperăm să dăm la Viena și de «vieil air franțais» al lui Schubert (la Paris nu eră). Am fost la Paris în toate zilele (5) cu Eliad, Dragomirescu și Negulescu 4 împreună. Eliad are să vie în curend în țară pentru o lună, Dragom. merge la/ băi de mare, Negul, la băi de țară, la Pou- gues lîngă Nevers; amendoi apoi la Berlin. Acești 2 din urmă sunt dobă de artă (Moldovenii zic dobă de carte pentru erudit), știu picturele din Louvre pe din afară, dar încolo am găsit pe Negul, și Eliad cam certați cu Dragom. Nu era atmosfera de bună-înțe- 243 MA!O;:rSCU •- I. AL. BRATESCU-VOl?^Ș'n- legere de mai nainte. £liad e bine și rafistolat și foarte gentil. Să-t vezi venind la prânz cu jobin și cu un fel de mănuși, și la excursie (am fost cu toții la Fontainebleau) cu pălărie rotundă și cu altfel de mănuși, și apoi cu roseta cenușie a elevilor Școalei Norm. Supe- rioare — parVă e un Duiliu Zamfirescu în blond. Prietenește al D-tale, T. M. P. S. Nevastă-meai te salută și țe așteaptă la întoarcere pe te- rasă cu cafeaua, dar d-ta cu novela... îți mai promite și uin pahar de apă. III Sâmbătă 21 Ian. 1894 DOMNULE BRĂTESCU, Aici ninge cu ploae; murdărie și românism! De seară plecăm la lași, Titu e la Cameră, apoi de la 4 la 7 Comisie budgetară, astea toate pentru a’ți explica de ce’ți scriu eu. Mărie Sander me roagă să te poftesc pe mâine Duminică seară, la representație teatrală cu musică, ciai și veselie, Str. Romană 73. Si le coeur vous en dit, fuga< la gară și sosește la vreme în ca- pitală. La revedere Sâmbăta viitoare, socotesc că nu ești destul de mișel pentru a nu veni. Secretarul intim, ANNA MAIORESCU IV Bad Kissingen, Kurhaus Luni, 4/16 Iulie 1894 IUBITE DOMNULE BRĂTESCUț Am sosit ieri, exact după program, pe la 5 ore d. am. și aii jăsit scrisoarea D-tale aici. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 244 Nu ne surprinsese de loc că nu ne-am mai vezut Marțea tre- cută la plecarea noastră. Ne-am închipuit că te-ai întârziat la ju- decătorie. Și apoi pentru D-ta mai ales e adevărată zicetoarea la- tină cu «verba volant», dar cred că se va adeveri și partea a două cu «scripla manent» pănă în secolul viitor și mai știi pănă când. Câteva notițe de ,pe drum. Trenul de la 4°40 prin Predeal e foarte, bun; nai trebuință să iai patul Sleeping-carului de la București, îl găsești sara la Predeal, după ce ți-ai vizat pașaportul •și ți .s’a căutat bagajul. La Ploiești n’ai trebuință să te cobori din wagon {mai ales cS .se cam fură bagajele acolo în absența călători- lor la restaurant): a introdus Gherea inovația, cl vine un hăețel (pe șapcă stă scris cu litere roșii «restaurant») pe dinaintea var goanelor cu un coș curat plin eu excelente sandwichuri cu șuncă și «petits pâtes», îți aduce la comandă și un pahar cu bere. Pentru astea e mai bun Gherea decât pentru literatură. La Sleepingcarui Predeal-Arad-Pesta se adaogă Ia stația PiskK pe la 5 ore dimineața, un wagon-restaurani, unde poți avea, după ce te vei fi sculat, spălat și îmbrăcat, cafea cu lapte sau ceai. Dar de mâncat e reu (se gătește numai cu grăsime ungurească), și prin, urmare să nu prânzești la table d’liotul lor, ci înainte de table d’hote, pe Ia IOV2, ia o șuncă cu bere, căci sosești la Pesta Ia 1 20' și ai 4-0' de mâncat la gară, unde e mai bine, și apoi sara pe la 8 ore la peronul de la Westbahn, de unde pleci spre Salzburg- Munchen. Noi am sosit Mercuri sara la Viena, hotel Sacher; pioase, era răcoare, o adevărată plăcere de respirat după căldura din Bu.cU’ reti. In sara aceea n’am mai eșit, ci ne-am bucurat de aer și, de lumina electrică în odae. A doua zi cafea la Stadtpark, prânzul la Sacher, o primblare cu trăsura în Pra.ter, cina în Volksgarten. A treia zi, sara, am plecat prin Marienbad-Eger-Franzensbad, unde ne-am plimbat o oră, la Coburg, ducatul socrului Moștenitorului nostru, cu un minunat parc pe deal în jurul castelului «Coburg». 245 TITU MAIORESCU - I. AL. BRĂTESCU-VOINEȘȚI Otelașul de lîngă gară, unde am petrecut bine o noapte, era și el iluminat cu electricitate. Apoi la Kissingen. In Viena ne-am făcut și noi restul circularei în 2'exemplare, identice cu ale D-tale. Mult a fost, puțin a rămas. Când îți va» sosi scrisoarea aceasta, mai ai vreo 15 zile pănă la acea faimoasă Sâmbătă 23 Iulie, ora 4°40'. (Nu uita pașaportul la ’ndemână. Dar congediu!?) Cât pentru ciocârlie-liliac, mai domol!. Nu uita,, că, dacă eu sunt cio- cârlie,/nevastă meai e liliac, și prin urmare fă-te numai jumătate ciocârlie și remâi jumătate liliac, ca să fie cumpăna dreaptă. Cu alte cuvinte la 7 ore dim. e destul de timpuriu. La revedere în Stuttgart. Al D-tale prietenește, T. M. V Marți, 12/24 Iulie 1894. Ei bravo! Am ajuns să fiu comparat și cu Răsti! Dar cățelușul cine e? — Când am zis «mult a fost, puțin a rămas», m’am gândit la vremea trecută de la Paști, de la ceailaltă călătorie. Dar astăzi fie și de la cea din urmă plecare a noastră. Dacă ’ți sosește scri- soarea aceasta Vineri, .mai ai 8 zile pănă o pornești și D-ta. Aici a fost timpul foarte temperat pănă ieri; dar de ieri căl- dură cam ca la noi. Numai că în hotelul Kurhaus al nostru e mult mai răcoare în odăi decât la noi. Zidurile sunt de 3 ori mai groase, și curtea fiind plină de trandafiri și de rosetă, odată cu căldura cea mare s’a parfumat și tot aerul din odăi. Ne aflăm foarte bine în Kissingen, orce urmă de friguri a dispărut, nevastă-mea. se scoală la 7, și bea 2 păhăruțe de Raeoczy- Brunnen fără multă rezistență^ și mai ia câte o bae de 10 minute STUDII SI DOCUMENTE LITERARE V 246 pe zi cu mare plăcere; eu idem, însă 2 păhăroaie cu plăcere, și o bae de 15 minute fără rezistențe. Orele cele grele (după masă— aici se prânzește la 1 — între 2 și 4%, și «ara între 8 și 9%) le pe- trecem cu Carp, pe care l-am învățat Panzarolau Dintre Români mai e aici d. și d-na Zenide (amândoi piperniciți), caraghiosul de Predescu de la Casație, Crătunescu Limbă-groasă de la Universitate și o doamnă cu mustețe bărbătești, veduva unui Colonel Papado- polu. Carp scapă situația românismului cu monoclul lui. Dar ce-ți mai scriu eu toate aceste? N’o să ne vedem în cu- rând? Adu-mi, te rog, și 2 știri exacte: 1) a scăpat Robin de fali- ment, cum ne scrie Mărie Negruzzi? 2) a trecut un tener Maren- zeller bacalaureatul? Istoria cu Daniileanu și cu «vendetta» mea e bună, îți poți închipui, că nici habar n’aveam că un băiat al lui avea să treacă examenul. Dar noue zecimi a le gândurilor din omenime sunt fic- țiuni în genere; ce să ne mai mirăm de Daniileanu; care are pentru 99/100 ficțiuni în cap? Poate că e fericit omul în așa stare; își întocmește lumea mai după plac. Realitatea e grea; închipuirea e imponderabilă. Dar să revenim la o realitate foarte plăcută: la revedere Luni în 25 Iulie, 12% ore amiazi, în gara de la Stuttgart! T. MAIORESCU Si nu uita albumul de desemn! VI Bad Kissingen, Marți 19 Iulie 1894 IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, La scrisoarea mea a doua, putea sosi astăzi un respuns al D-tale, dacă l-ai fi trimis. Dar se vede că, unde am zis eu: «la 24? TITU MAIORESCU - I- AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI revedere Luni în Stuttgart, 25 iulie, ora 12l/2 amiazi la gară», D-ta le-ai crezut obligat să nu mai scrii, ci să-ji păstrezi puterile pentru a suporta căldura și a veni exact la Stuttgart. Bine și așa, numai să vii exact* Nu vei fi uitat să pui să-ți stampileze cu găuri data biletului D-tale circular. Dacă nu e pusă, să ți-o pue sucursala din hotel. Regal acum. Numai sănu fie anterioară de 3/15 Iulie, pentru ca zioa de 31 August/12 Sept, să intre ancă în cele 60 zile de valabilitate. Dintr’o scrisoare a soacră-mi și dintr’o scrisoare primită ieri de Carp de la vătaful lui din Țibănești se vede, că în toată Țara a fost călduri mari și secetă pănă acum. Cu atât mai nerăbdător vei fi să pleci, dar și noi suntem nerăbdători să te vedem odată la gara Stuttgart. De astă dată în țoală legea: mult a fost, ș. c. 1. vezi Răsti. Trenul de Sâmbătă 4° 40' n’ai să-1 scapi, asta e sigur. Sper că și coincidența de Duminecă sara de la 7°20' gara Staalsbahn la 8°20' gara Westbahn in Viena are să se întîmple după program. Dacă, după primirea acestei scrisori, mai ai să ne trimiți vre-o știre urgentă (firește telegrafic), adresează mai bine la Stuttgart, Hotel Marquardt. Căci noi plecăm de aici deja Sâmbătă la 3°40' adecă tot în zioa plecării d-tale din București) și suntem în aceeaș Sâmbătă la 9°2I' sara în Stuttgart și remânem acolo pănă la sosirea D-tale. Scurtăm astfel șederea in Kissingen cu o zi, spre marea noastră plăcere. Kurgemăsses Essen de 20 de zile duce pe om la limita negativă a apetitului, și fiindcă suntem și saturați de mân- carea și saturați de apele din Kissingen, putem pleca Sâmbătă 23 lulie/4 Aug. cu conștiința împăcată și stomachui resboit. Mai sunt 6 zile de aistăzi și 3 de când vei primi scrisoarea, și apoi veselie de copii! Deasupra or carii critici a «rațiunii pure»! Ne-au mai încolțit câteva proiecte încântătoare alături de și peste proiectul vechiu cu cascada Rinului, Rigi, ghețarul Rhonului, In- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 248 terlaken, Miirren. In loc de Beatenberg să ședem vr’o 12 zile la sfirșit în Pontresina. Numai să fie vremea priincioasă. Dar și ploaie eu ninsoare e bună după cuptorul din București. Sosește-ne la Stuttgart bine conservat ca un ou răscopt! T. M. Ce face măseaoa? La Yung n’ai fost! Ferește-te de curent în drumul de fier» Nu dormi în tren cu fereaistra deschisă. N. B. Controlează conductorii trenului, când îți rup biletele din sintesa circularelor, ca să nu-ii rupă vre un bilet mai mult decât drumul percurs. Mi g9a întâmplat odată așa ceva, VII București, 17/19 N-oemvrie 1894 IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Vii poimâine. Sâmbătă, sara la București? Întrunirea literară e la mine, e și Duiliu Zamfirescu aici, te așteptăm? Și apoi îmi pare că e și Luni sărbătoare, va să zică 60 de ore pentru recapita- lizare și de-piteștare! Tacîmul îți este pus la masa noastră Sîmbătă, și câteva cior- chine de struguri din Drăgășani aspiră la martirul consumării. Vre-o poesie?? Fiică-mea Livia îmi scrie din Novorosijsk: Wie schon das Ende von Bratescu «dar ți-a fost dat să me șfnveți Să umplu golul unei vieți Cu amintirea unei clipe». Scrisoarea ei e datată la 3 Noemvrie dimineața și peste noapte ia 4 Noemvrie Livia a născut o fetiță, și astfel dintro Sâmbătă în alta mam trezit grand papa. 249 TITU MAIORESCU - I. AL, BRĂTESCU-VOINEȘTI Am dar dreptul să pretind un întreit respect și o îndoită su- punere de la holteii cei sterili. Prin urmare: vino Sâmbătă! Al ILlaK T. MAIORESCU VIII București, 16/28 Ianuarie 1895 Adecă Luni, 6 ore dimineața, în iatac, cu lampa aprinsă, eu întrerupând corectura coalei I a «Convorb.» pe Fevruarie cu tra- ducerea ce am făcut-o ultimei drame a lui Ibsen «Eyolf copilul», pentru a scrie aceste rînduri unui Pierde-Iarnă! Or pierde-vară? Căci e vară în acest Ianuarie, iarba în gră- dinița mea a încolțit, se vede că a încolțit și în mult încercata D-tale inimă vre-un mugur Piteștean, de nu mai dai semne de viață celor din București. Ce e asta? De ce n’ai venit alaltăieri? Era așa de animată Sâmbăta din urmă, «Convorb.» sub noua formă merg bine, relativ mulți abonați și absolut multă vigoare. Sâmbăta viitoare nu sunt eu în București, întrunirea literară e în odaia administrației din pasaj. Dar Sâmbătă peste o săptă- mână, adecă în 28 Ianuarie/9 Fevruarie, e «Junimea» iar la Ne- gruzzi. Dacă în acea Sîmbătă 28 Iajnuarie/9 Fevruarie la 7°50' sara nu te înființezi la masă în strada Mercur No. 1 cu stomahul gol și cu manile pline (într’una un faut-col și în ceailaltă măcar înce- putul unei novele), atunci... «vai!» zise el în sine. T. MAIORESCU .Câți abonați ai făcut în Pitești, nemernice redactor? De câte STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V, 250 ori 20 de lei ai trimis librăriei Miiller? Câte talente ai descoperit? Sau ai năbușit numai pe cel ce mai era acolo? Ce poesii ai scris, daca e vorba de mugur? Ce folos un mugur. Când ești prost ca un ungur! (Imitație de la frații de dincolo). IX Buc., Luni 27 Fevr. 95 Când vii? Și ce faci? Vino într’o Sîmbătă, cu sau fără novelă. Și D-ta ești o novelă, când ne vii din Pitești. T. M. X Pontresina. Sîmbată 12/24 August 1895 Hotel Enderlin. 6 ore sara IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Ce folos caii de postă! Cupe-ul de dinainte e gol: lipsim noi. Dumineca trecută, după despărțirea noastră la Feldkirch, am »osit peste vr’o 30' Ia Buchs, o sumară visită a bagajelor, apoi in vagon direct prin Sargans, Ragatz, pe dinaintea otelașului de la Landquardt (unde luasem noi un ceai or dejun anul trecut, înainte de a porni prin Klosters la Davos) la» Coire (pentru a nu-i zice pe nemțește Chur), unde am sosit la 5 ore, pe când te apropiai d-ta cu vaporul de Constanz. La gara din Coire am găsit îndată un landau cu doi cai țapeni și un foarte inteligent vizitiu, și în 8' au fost încărcate geamantanele, cufărul cel mare și cei 3 călători 251 TITU MAIORESCU - I. AL. BRĂTESCU-VOINcȘTT și haide! La 7% am sosit la Churwalden, (deja la 1275 m.), unde am mas noaptea. Sat șvițeran, otelul cu haz, o terasă înaintea odăi- lor noastre, niște copii englezi ocupați tocmai să înalțe un mare balon în formă de leu, aprinzendu-i ceva în pântece, aer curat par’că să-l beai, clopote de vaci, Rădulescu transportat de mulțu* mire și visând să vie cu frate-seu (așa zicea el; poate i-o fi fost altcineva în gînd) să petreacă o lună aici. (După ce a vezut Pont- resina, i-a trecut pofta de Churwalden). A doua zi la 73A dim. iar în trăsură, peste Alvanen, Bergiin (unde prânz excelent, fruites saumonnees, etc.), pasul Albula, jos la Ponte, Samaden și punct la 8 ore sara dinaintea otelului Enderlin în Pontresina. Odăi f. fru- moase ne-am găsit reservate, un salonaș cu un mic balcon tocmai în axa ghețarului Rosegy, iatacul nostru la dreapta, al lui Răd. la stînga, toate cu vedere spre ghețar, lumină electrică, etc. De aci încolo vr’o 2 ori șahuri la châtes Suisses, de 2 ori la Morteratsch și Răd. sus pe ghețar ca D-ta (și-a cumpărat cisme cu cuie, o șapcă englez, cu cozoroc de lână, ciorapi-ghetre și un aîpen- stock), odată la St. Moritz, unde am întâlnit pe d-nul și d-na Cost. Sturdza, el directorul Școalei de poduri și șosele. înțelegi, că i-am pus îndată în raport mai intim cu Răd. din pricina frate-seu; i-am invitat la noi la dejun, am fost cu ei la Morteratsch (din Sî. Mo- ritzul lor n’aveau nici idee de ghețar), și astăzi de la 4 ore p. ni. Rădulescu e plecat cu Sturdza prin Bemina-Hăuser la birtul de pe pasul Diavolezza, unde vor ajunge pe la 8 ore sara, vor nopta acolo spre a trece mâine des de dimineață peste ghețarul Munt Pers lai Isla Persa (la stînga în susul lui Morteratsch) și peste ghe- țarul Morter jos la châtet Mors. și de dejun înapoi aici. Au — fi- rește — un ghid, adecă guide, cu ei. Sper că ghețarele Diavolezza vor încălzi pe Costache Sturdza pentru Costache Rădulescu. Joi 17/29 Aug. după dejun plecăm de aici, trecem prin St. Moritz, Silvaplana, Sils la Kurhaus Malojai, unde mânem noaptea. Studii $i documente literare v 252 Vinera sara la Beliagio (lago di Como), Sîmbătă sara Ia Milan, Luni sara la Meran, Mercuri 23 Aug./4 Sept, ia 6'J45'' sara ,1a Salz- burg, liotei d Europe pentru 2—3 zile, apoi alte 3 zile Viena. De nebun, tot ești nebun. Omul sufere de glandele umflate și se caută de dinți! Asta s’o scrii odată într’o novelă hazlie. Scri- soarea aceasta îți va sosi probabil Mercuri dimineața. Dacă ai fi cu- minte, ai pleca îndată Mercuri 16/28 Aug. sara din Paris la 8°25' și ai fi a doua zi Joi în 17/29 Aug. la 7°37z sara în Munchen, unde remâi noaptea la cel d’intâi otel ce-1 poți vedea vis-ă-vis de gară. Și fiindcă tot nu e bine să umbli cu umflătura D-tale, iai a doua zi dimineața o trăsură care siă te plimbe prin oraș, și la 9°55' dim. pleci din Miinchen și ești deja la 1°21/ de amiazi la Salzburg, sau pleci Ia 1°23' și ajungi la 6°45' sara (pag. 420). Și stai la otelul Europa în Salzburg vr’o 8 zile ca să iai băi de sare. Acolo ne în- tîlnim Mercuri 23 Aug./4 Sept/la 6°45' sara. Așa ar fi-cuminte. Dar cine e cuminte? Deabia al D-tale T. M. XI București, Sf. Gheorghe 1896 IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Te-am deslegat Ia vreme de îndatorirea socială făță cu Brăi- loii pentru Dumineca trecută. D-na Brăiloiu își închipuește plă- cerea amânată pe Dumineca viitoare, 28 Apr. Dacă nu poți veni nici atunci, scrie-mi un rînd cam pe Vineri ca s’o înștiințez. Am făcut corecturele lui «Radu Finuleț» pentru «Convor- biri» 5. Novela e zețuită gata. Mi-am permis a înlocui și doue cu- vinte în text: în loc de un negreșit am pus «firește», și în loc de o mișcare folositoare am pus o «lucrare folositoare». Ziseseși la în- 253 TITU MAIORESCU - I. AL. BRĂTESCU-VOINF.Ș^ ceput: «negreșit, cei mai multi cred că a înebunit fiindcă a înne- bunit». Așa a remas. Dar nu mult după aceea ziceai iarăș: «negre-/ șit, mai face Finuleț și altele, bunioară etc.» Și aici am pus «fi- rește, mai face etc.» Prea era lipsit de variație aceiași început de frasă. Și apoi e mai nemerit să zici despre un nebun, că face firește nebunii, decât să zici, că face negreșit nebunii, fiindcă el greșește în contra normei și tocmai îinîru aceasta e nebun. Și imediat înaintea mișcării folositoare era un alt «mișcă» și reclama schimbarea cuvîntului. Ce zici de publicarea novelelor și Schițelor D-tale în volum, într’un elegant volum? Să vorbesc cu Muiier? Dacă vil Sîmbătă, o hotărîm din viu grai. Dacă nu, adaogă pe Vineri un rînd de răspuns și la această întrebare. Dacă rospun- sul e afirmativ, trimete-mi și numerele din «Convorbiri» corectate de D-ta» Tocmai acum, când s^ desfundat din nou izvorul literar în sufletul D-tale, ar veni minunat de bine reînfafișarea lucrărilor din trecut alături cu urmarea lor îia present. :E un semn de putere, și puterea e cea dhntâi trebuință în mișcarea Terd. noastre, Ș. c. L, ș. c. 1. N’am vreme» AI D-tale> T. MAIORESCU Te -rog, salută pe fratele D-tale Ștefan din parteme. Bun ar fi articolul despi’e Prodan și 'Gianni, scris cu figuri și cu creion, dar în fapt Gianni era însurat când a fost numit Pro- dan la Casație, de și însurătoarea lui s’a făcut după însurătoarea lui Prodan. Dar ce să ne mai batem capul cu asta! Sunt mai importante pentru viitorul Țerei novelele; D-tale decât crîmpeile de legi a le lui Stătescu. E inteligent Stătescu, dvr e incult. Nu simte «armonia sferelor», nici în cer, nici pe pămînt. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 254 XII București, tineri 31 Alai 1896 (6 ore dim., pe terasă, trandafirii, ; pelargonule, capuținele în floare, clematis ancă nu). IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Iar ne-am înstrăinat fisicește: nici presență, nici scrisoare de vre-o lună de zile. Pe la 8—9 Mai îți trimisese Dragomirescu întrebarea, dacă ar putea veni el cu Evolceanu de Rusalii (12—13 Mai) pe la Târ- goviște. Nici pănă astăzi n’ai răspuns. Noi, și dacă răspundeai, nu ne-am fi asociat; am fost de Ru- salii la Brașov și la Sinaia (5 zile). Nu puteam veni în acel mo- ment Ia Târgoviște fără a te compromite: era< în toiul discuției asu- pra legii lui Stătescu, și Ministrul însuș tare înveninat. (Nu știu, dacă ai mai cetit un al doilea articol al meu în «Const.», care răs- toarnă discursul lui Nicolaescu. La răspunsul lui în «Voința», apare astăzi în «Const.» o contra-reflecție de... Basiiescu al nostru6. Astăzi s’au schimbat lucrurile. De când junimiștii au refusat să meargă la întrunirile publice în chestia Mitropolitului, acțiile lor sunt bine cotate la bursa colectivistă. Noi n’am mers, nu doar că nu ar fi comiș Guvernul anume în chestia Mitropolitului abateri de la lege, care par provenite din alienație mentală (numirea celor 3 Locotenenți Mitropolitani și sequestrarea lui Ghenadie la Căldă- rușani sunt enormități juridice) ; dar pentru noi chestia religioasă nu se cade să fie obiect de agitație populară în contra unui guvern, ca și chestia Transilvană. Când ai vedea, cu ce nepricepere răutăcioasă se uită învăpă- iații Fleviști și conservatori la această atitudine politică a Juni- miștilor! 255 TITU MAIORESCU - I. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Dar azi, câind s’au schimbat lucrurile, nu mai am eu vreme să viu la Târgoviște. Dar D-ta la București? Septemâna această suntem aici. Vineri 7, Sîmbătă și Dumi- necă 8—9 Iunie la Galați; apoi Sîmbătă 15 Iunie iar la București; însă Sîmbătă 22 Iunie la 5°30' p. m. în Sleepingcarul trenului Bu- curești-Predeal-Arad-Budapesta-Viena etc. Paris, Londra, Edin- burg, Scajborough (băi de mare). Pe la 19/31 August Ischl sau Salzburg, pe la 27 Aug. Viena. D-na Maria Sander Brăiloi a plecat ieri la Franzensbad; băr- batul-seu o urmează după vr’o 3 septemâni. D-na Olympe Bossy a născut al doilea copil, sunt câteva zile. Tot cu cleștele i l-a scos. (Me mir cât se căsnește Natura să continue speța Bossy). Mărie Negruzzi de 3 septemâni în pat (perinietrită) ; acum c mai bine, dar trebue să meargă și ea pe Ia 25 Iunie la Franzensbad. Giurescu a dispărut de vr’o 2 luni de lai Universitate. (Cu ta- xele de inscripții? Vr’o 6000 lei!) In locul lui e propus Basilescu, secretar la, drept, și în locul lui Basilescu, Petre Popescu la litere). Coșbuc se apropie iar de «Convorbiri», unde vrea să publice o traducere din Mahabarata 7. Corectura lui «Castor» am făcut-o tot eu. Mâine apare schița. Vivat sequens! Când?8. Dar cu publicarea novelelor D-tale în volum? Ce te ține iar nedeslipit în Tîrgoviște? 3/* trup, V4 inimă, și minte benghi? Sau vice-versa? T. M. Mai când era, au prânzit Olăneștii la) noi. Nasul lui tot cam cartofor (ca și proprietarul). STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 25» XIII Areley Court9 Stourporț. Mercuri, 10/22 Iulie 1896 IUBITE D-LE BRĂTESCU, Te-ai ținut de cele spuse în scrisoarea D-tale din urmă, să pleci adecă Luni la 8 Iulie din Tîrgoviște? Ți-am telegrafia! din Londra Sîmbătă sara ia Tîrgoviște: «Telegraphiez Oxfcrd Hotei Randolph, quand vous partez». Am sosii Duminică la Oxford. Nici o telegramă de la D-ta! Atunci am mai stat Luni, adecă alaltăieri, în Oxford și ți-am telegrafiat la 7 ore dimineața aceeaș depeșe. Ieri Marți Ia 8 ore dim. am primit de la fratele D-tale Ștefan'următo- rul răspuns telegrafic: «Monsieur Titus Maioresco, Oxford, hotel R an doi ph. Ionel deja parii. Ștefan Brătescu». Cuvintele «Monsieur, Titus, Brătescu» suni de prisos m această depeșe, și în ioc de cu- vîntul «deja», care nu fixează timpul destui de exact, aș fi așteptai «aujourdrimi» sau «hier». Căci așa am rămas iarăș nedumerit. sfirșit cu jurații San- bătă și ai plecat «deja» Sîmbătă? Sau Duminecă? Sau tocmai Luni, după cum ne remăsese vorba? Cum vezi, aceste sunt tribulațiunile unui călător-asociat. Dar eu, firește, me țiu de cele ce convenisem în scris, și admit dar (nici nu pot altfel, pentru a nu ne pierde urma), că ai fost Marți sara m Viena și că astăzi, Mercuri, dimineața), când scriu eu aceste rînduri, D-ta sosești la Nurnberg și te duci la otelul convenit «Bay- rischer Hof». La această adresă ți-am și telegrafiat ieri din Oxford: «Bratesco, Bayrischer Hof, «Nurnberg. «T elegraphiez Edinburgh hotel Royal, quand quittez Anvers». Sper că în acest moment ți se dă depeșa de la biuroul otelului. 257 HTO MAIORESCU - I. AL. BRÂTESCU-VOINEȘII Ți-am telegrafiat în acelaș timp aceeaș depeșa la Anvers (en- glezește Antwerp), hotel Weber (două tălpi țin mai bine la cismă. decât una), și sper că o vei găsi mâine, Joi, la 11 ore sara, când după program trebue să sosești acolo. Noi am plecat ieri. Marți, din Oxford, după ce am primit de- peșa fratelui D-tale, și am sosit aici la orășelul Stourport (pe lângă Birmingham), la ora 1°42', când ne aștepta; la gară, familia Broome, cunoscută nouă de prin Italia. Ne-au adus la locuința lor, Areieyl Court, o splendidă instalație în mijlocul unui parc, cu tot belșugul englezesc, 3 trăsuri, cai de călărit, mulți servitori etc. Am făcut ieri o plimbare cu trăsura de vr’o 3 ore prin Bewoley, dear lungul rîulețului Severn, locuri istorice cu amintiri din vremea lui Henric IV (1405) și Edward IV. Sara după masă el, Broome (fa- bricant de filaturi de lână), s’a pus Ia orgă [în salon, și fata mai mare Winnifred la violoncel (mai bine decât Klein) și ne-au cân- tat o arie de Bach. O fată mai mică, Sylvia^ la clavir și viola. La 10% toti culcati. Azi ne mai țin aici, dar mâine, Joi, plecăm și sosim sara la Windermere (districtul lacurilor din Westmorland), apoi Vineri sara sau Sîmbătă dimineața suntem în fine la Edinburgh, hotel Royal. D-ta nu poți pleca din Anvers decât Sîmbătă sara 9 ore cu va- porul companiei G. Gibson. Va să zică stai 2 zile în Anvers (și scrisoarea aceasta te va găsi âncă acolo). La Leith (portul Edin- hurghului) vei sosi Luni dimineața, și me vei afla pe mine la port în momentul debarcării. In or ce cas, noi suntem atunci la hotel Royal în Edinburgh, și de lai Leith la Edinhurgh sunt numai 25 minute cu tramway. Așadar: la revedere în Scoția! T. M. St. D. L. V — 17 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V XIV D-Sale D-lui Ion Brătescu-Voinești. advocat Tîrgoviște. 3/16 Octonwrie 1902 Salutări din România și mulțumiri pentru trimeterea Inimoa- selor carte poștale, T. MAIORESCU XV Hotel Engadinerhof St. Moritz 20 August/2 Septemvrie 1903 IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Și eu găsesc schița «un om» bună, firește în proporțiile unei asemenea lucrări mici. Cîteva observări de stil pentru o a doua ediție (se vede că-ți lipsește în Tîrgoviște orce crîmpei de cerc literar; simpla cetire într’un asemenea cerc te-ar fi făcut pe D-ta însuți să netezești puținele sgronțuri *• Col. 1: «toți oamenii orașului», și după 2 rînduri iar «în or ce parte a orașului». Propun suprimarea orașului dintâi. Tot col. 1: «...umflat de acte de urmărire. Poate că e singurul agent de perceptor de pe lume». Patru de! Trebue suprimați vr’o doi. «Ghiozdan mare cu acte de urmărire... singurul agent-percep- tor de pe lume». 259 TITU MAIORESCU - I. AL. BRATESCU-VOINEȘTI Col. 2: «...între umblatul pe jos» și în rîndul următor iar «De mult umblam»! Poate aici «de mult căutajm». Și atîta tot. Al D-tale, prietenește, T. MAIORESCU P. S. De la fereastra, lingă care scriu, se vede tocmai strunga de la Piz lulier, cu micul ghețar dedesubt, pe care le-ai desenat din odaia, de sus a villei «Dr. Ludwig» în Pontresina. Noi plecăm de aici peste; vr’o 6 zile, apoi prin Kidnthal, Mun- chen, Viena vom sosi la Sinaia pe la 18 Septemvrie și vom mai sta .acolo vr’o 10 zile înainte de a ne coborî în șesul Bucureștilor. Idem XVI Kurhaiis Bad Lenk, Vinari 1/14 '-August 190.3 IUBITE DOMNULE BRĂTESCU, Iți mulțumesc pentru trimiterea novelei. E bună; bună ca din vreineai cea bună a lui «Pană Trăsnea» partea I. După impresia mea, reîncepend să scrii novele, te-ai regăsit pe culme. Acum.câteva mici observări si propuneri de modificări pen- tru o viitoare nouă ediție, care nu va lipsi. N’am trebuință să me mai explic cu D-ta asupra acestor propuneri: eu ți le spun cum îmi vin, ca un îndemn pentru D-ta de a cumpăni din nou cuvin- tele și raporturile lor în înțelesul celui mai deplin efect literar: hotărirea rămâne totdeauna 1a D-ta, și eu mă supun ei, nu D-ta mie. Citez numărând cele cinci foiletoane, care cuprind «Neamul Udreștilor» 10, cu I, II, IU, IV. V, iar în năuntrul fiecăruia din aceste V însemnez coloana cu 1, 2, 3, 4, 5, 6. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 250; /, 1 jos. — «Conu Costache era împreună cu ciudata lui sora— co- piii lui Negoiță Udrescufl». Curioasă construcție: conu Costache împreună cu soru-sa era copii; și erau copii rămâne tot curios. Mai bine să ocolim ademe- nea controverse între singular și plural. D. e. «Conu Cost, și o soră ciudată a lui, Luxița, care nu s’a măritat, ci a remas fată bătrînă, erau copii» etc. Sau ceva analog. L 2 jos — Foarte bună funia neamului Udreștilor». /. 3 la mijloc. — Nu zici maF4dhe «slovenind» în loc de «silabi- sind»? E mai arhaic, inai conform cu toată tonalita- tea novelei. Firește la. I/, 1 jos, trebue să remâe «sila- bisit», fiindcă acolo vorbește prea modernizata Sașinca. L 3. toi spre mijloc. — «Nevinovată manie». (Și acest cuvânt îmi pare prea modern pentru tonul novelei. Mai bine «por- nire» sau «patimă»; iar mai jos, unde vorbește de «ma- nia curățeniei» soră-si s’ar putea zice «boala» sau «nă- ravul», sau aici «patima», dacă ai zis mai sus «pornire». /, 4 sus. — «O necuviință de muscă» (foarte bine) «o omoara». O- mora îmi pare prea tare. Altceva mai puțin exagerat: o scotea din fire, sau așa ceva. Dar nevastă-mea găsise dimpotrivă, că «omora e mai bine și mai desăvârșit». I, 5. — Foarte bun pasagiul «Din multe ițe se împletea»... ca focul de apă» și așa de simplu și frumos zis în limbă curat românească, fără împestrițări neologiste. L 5, mai spre mijloc. — Protestez în contra neologismului «ținuta ei mândră». Portul, felul, arătarea — tot cc vei vrea, dar nu ținuta. Tot acolo, la sfîrșitul alineatului, propui suprimarea cuventului «tot» înainte de «în București». II, 1. — «Cu indiferența D-tale» merge în gura Sașincăi, Jar poate tot ar fi mai bine «nepăsarea». IL 3. — Ce bun e pasagiul «Biata cocoana Luxița... vrea să Ie ju- poaie»; asemenea II, 4 «spun copii din Târgoviște... i-a« 2S1 Il'W MAIORESCU - 1. AL. BRATESCU-VOINEȘII dat să bea aipă». Și iarăși: «De la Marmazela. Avea și dreptate.., tapis». In deastea se simte îndată eă ești adevărat autor. II* 6. — Propui «biruit» în Joc de «învins». III* 1. — Minunat «Au trecut ei anii. . . în casa lui Udrescu». Mi- nunată și rojmânească neaoșe: «vai să meargă cineva să vadă cu ochii moșioara asta» de la III, 2, și «au trăit și au venătorit» de la III, 4. In genere sînt deosebit de frumoase scrise și cugetate coloanele 1, 4, 5 și 6 de la foiletonul III. Insă la HI* 5 sus propui «pornirea!» în loc de «mania», și la III* 6 «patima» în loc de aceeaș «manie». IV* 1 jos. — Bine caracterizat băiatul; scurt, dai’ deplin «Tiens, c’est gentil». IV* 3 jos. — Propui «suspinul cel din urmă» în loc de «ultimul». Precum și zici frumos la IV* 4 sus «taină» și nu mister. IV. 4. — Minunat de bun e și pasagiul «Cu o săptămână mai nain- te... săraca! D-zeu s’o ierte!» Și mai jos descrierea bă- trînului «cu opriri» și «o cută de aknărăciune». IV. 5 sus. — Ce însemnează: «Planșetele rudelor victimelor, cu.. acolo jos lîngă șinele drumului de fier, Sașinca cu a- mîndoue etc.? Adecă franțuzescul (și acesta numai modern) «avec* la bas preș des rails, Sasinca»...? merge asta în româ- nește? In or ce caz repetiția lui eu după Sașînca șî ca- cofonia Sașincai cu amîndoue ar trebui îndreptate. V. 5* sus. — Rog, alt cuvânt în loc de «expresia unei amărăciuni». Poate «arătarea». V. 5. la mijloc. — «Ucigătoarea» nu merge și compararea cu «flu- turele tîrît în para luiminării» asemenea nu merge, fiindcă e bis in idem. L-ai mai numit odată «fluture» jos la IV* 6. Propui dar mai simplu și mai scurt: STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 2^2. «Raoul eră din nou în vîrtejul vieței de petreceri. A fost par’că din afară o întovărășire» etc. F, 6. — Propui suprimarea numelui «Mureanu», «farmecele ne- vestei unui Colonel»... mai bine așa în penumbră, pro- pui și suprimarea întregei relații despre doamna Mu- reanu. de la «ce vîrstă avea fetmeea asta» pănă la «și tot ete pe urma ei». Să remâe numai: «De pe urma tutu- ror acestora, în vezul Societății care privea cu ochi în- găduitori, s’a stins acum R. U. ca o candelă» etc. Căci ne-ai interesat C. Udrescu și soru-sa; ne interesează să știm, dar numai pe scurt, că franțuzitul de fiul seu se prăpădește. Amănunte prea multe despre ce și cum, inai ales introducerea la spartul târgului a unei figuri none de femee, d-na Mureanu, de 35 sau de 19 ani, cu sinucidera lui Manoiescu «din corpul nostru ingine- resc» și cu internarea bărbatu-seu, nu ne mai pot in- teresa de loc, dar de loc. Sînt un fel de suprafetațiune, care strică efectul. Se pare că ai în vedere o anume fi- gură localnică, poate e o maliție personală ascunsă aici. Dar cu novela «Neajmul Udreștilor» n’are a face. Insfârșit la F. 2 și 3 propun suprimarea a 3/4 sau mai bine 9/10 din «hrisovul paleoslav». Or cât de interesant ar fi pentru D-ta per- sonal, pentru limbiști, pentru cercetători de arhive, etc. —- literaricește n’a/re ce căuta «ca atare», în no- velă și apoi nu uita, că la //, 2 ne-ai mai dat un docu- ment vechiu. Știu, că cele doue din urmă sfaturi vor fi cele mai greu de pri- mit, dar — cum se întîmplă adeseori — sînt tocmai cele mai în- semnate pentru efectul hotărîtor al novelei. Vreai să mai întrebi și pe A. Rădulescu-Pogonemu, cel mai bun judecător în ale lite- raturei dintre toți cunoscuții noștri cqmuni? Vreai, dacă va fi și el 263 TITU MAIORESCU — I. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI de părerea mea, să ne urmezi sfatul, chiar cu ceva călcare pe 5m-: mă? Inima, pe care ai avea să calci în acest cais, nu e cea artistică, ci ailaltă, aia care jocă omului atâtea renghiuri. . Mâine plecăm de aici, prin Thun (remânem o seară în «Thu- ner Hof» să cinăm pe terasa cu Alpengliihen), Thusis, noul drum de fier Thusis-Albula-Samaden (nu se mai merge acum cu poșta peste pasul lulier) la Maloja (Engadin), unde vom sta 3 săptă- mâni în «Hotel Kursaal». AI D-Tale, prietenește, T. MAIORESCU XVII T. Maiorescu roagă pe d. I. A. Brătescu să vie mâine Marți la el la masă (7 ore), dar să aducă și pe dd. Rădulescu și, Scărlătescu. Pe acesta din urmă îl rugasem să vie Mercuri la masă; dar fiind eu împedecat pe Mercuri, roagă-1 D-ta și adu4'mâine Marți, în loc de Mercuri. Dacă vii pe la: 5 ore, mai facem un șah. XVIII Duminică 15/27 Mai am trimis la dumneata pe când dormeai; se vede că noua servitoare nu ți-a spus nimic, D-1 Rădulescu e aici. Te așteptăm Ia dejun. XIX LimL 8 orc sara D-nul și D-na T< Maiorescu poftesc pe d. I. A. Brătescu mâine Marți 7 ore la masă negreșit!! XX tineri 1\ Maiorescu roagă pe d. I, A* Brătescu să vie mâine Sâmbătă 7 ore la el Ia masă. Tot vine sara la literatură! XXI T. Maiorescu roagă pe d. 1. A. Brătescu să vie astăzi luni 8 Martie la 7 ore la masă. {Vorbă dej drum pentru vacanța Paștilor). XXII T. Maiorescu roagă, pe d. I. A. Brătescu să vie Sâmbătă 23 Ia- nuarie ia 7 ore la el la Jmasă. Tot la el (Strada Mercur, 1) e și în- trunirea literară și nu la d. Negruzzi, fiind așa mai deaproape de iluminație. xxin Joi sara 8 ore Cum te afli în locuința cea nouă? Dacă nu pleci la Târgoviște și n’ai ceva mai plăcut în perspectivă, vino mâine Vineri să deju- năm împreună, și dacă vii pe la 10%, facem un șah sau doue. Unde e pia^za S. Marco cu Florian să luăm un granito!! XXIV D-le Brătescu, după câte îmi spune Titu. despre îmbolnăvirea D-tale, cred că ai friguri și de aceia îți trimet un gramm de chini- .265 TITU MAIORESCU I. AL. BRÂTESCU-VOiNESU nă, sub această formă concentrată în 10 bomboane ca să nu zic ha- puri — dar bagă de seamă că e foarte amară; nu pune hapul di- rect pe limbă, ci ia în gură puțină apă, în care să înoate hapul, și apoi apă mai multă pentru a înghiți totul. De seară 5 hapuri; mâine dimineață alte 5, cu condiția să nu le iei în momentul acce- sului de friguri. Or ce ai avea, china nu-ți poate face decât bine. Iți trimet un taler de ciorbă și o 'mititică prepeliță ușoara de tot. și/ți urăm grabnică însănătoșare. Ai amețeală azi fiind că ești nemâncat, după supă bea un pa- har de vin gol, fără Giesshubler și poate mănânci și prepelița, mai știi! XXV 28 Mai 1907 T. Maiorescu mulțumește pentru buna scrisoare a d-hu I. A. 'Brătescu-Voinești în amintirea unui trecut, la care și el se gândește f u drag. Izvoare: Autografe T. Al. Brăteecu-Voin^li București. Titu Maiorescu cătra Ion Petrovici Am cetit cu luare aminte și cu un interes crescând lucrarea d-lui loan Petrovici «0 problemă filosofică» și găsesc că are din multe puncte de vedere un merit deosebit: Mai întâi este scrisă în cea mai bună limbă românească, apoi dovedește o deplină pătrun- dere a teoriei idealiste și — mai presus de toate — este o încercare originală de a duce explicarea și aplicarea cunoștinței omenești, cu un pas mai departe \ T. MAIORESCU București, 15/28 Oclonwrie 1904. țineri T. MAIORESCU roagă pe d. loan Petrovici să vie poimâne Duminecă 21 Noemvrie<. ora 12% la el la dejun. D-Sale D-lui loan Petrovici licențiat în litere București strada Aureliu, 23. STUDII Ș( DOCUMENTE LITERARE V ‘263 III T. M. roaga pe d. Petrovici să ducă bunul său articol la redacția « Epocei» chiar astăzi, dacă se poate: «Iacă na. mâne dimineața an anarâ * *55*» 5n avut-o la Roma acum trei ani împreună cu soția, care deatunci s’a* mutat în lumea fără dureri și fără griji. Nu pot să-ți mulțumesc cât aș voi pentru această nouă ama- ri lila te față de vechiul D-tale'''^ din școala — fiecare cu sarcina vrâstei lui și cu rațiunile e^ speciale. Rămân deci cu afectuoasă dragoste și prietenie. ".— "..... I. BIANU XX SCUMPE DOMNUHE PETROVICI, Vei fi uitat că, urmând unui obiceiu așa de plăcut mie. ai trimis noul d-tale volum «Peste hotare»2Q vechiului dascăl. Dacă nu vei fi uitat, vei fi gândit — neprimind dela mine nici un cu- vânt de mulțumire — a îmbătrânit si nu si-a mai adus aminte de povestiră călătoriilor mele. Dacă vei fi gândit așa — apoi, dragul meu, ești în greșală. întârzierea mea are altă t ăljmăcire. Am primit elegantul d-tale volum și — cum am făcut cu toate celelalte — Fam luat la cetire cu hotărîre să-ți mulțumesc după ce voiu fi ajuns, Ia sfârșit, ca să știu ce mi-ai trimis. Alm pornit deci la drum 287 ION BIANU - ION PETROVICI după d-ta pe căi și prin orașe cunoscute, pe unde umbla,sein și eu și avuseselm cam aceleași impresii și mulțumiri, sau pe căi neum- blate și necunoscute mie. Dar știi cum este viața călătorului — îți ese în drum ba una, ba alta — și te oprește sau chiar te abate din cale. Așa ajm fost și eu oprit, abătut și întârziat cu cetirea cărții d-tale. Deaceea acuma — pe știute — îți mulțumesc din toată ini- ma pentru bunele simțeminte ce-mi păstrezi și-ți spun că descrie- rile d-tale sunt admirabile prin eleganța familiarității povestitei, prin vioiciuinea și limpezimea stilului. Ai ajuns întâiul maistru între scriitorii noștri în povestirea acestor călătorii sau mici esca- pade sau descrieri de localități, peisage și palate, în cari descrie- rea lucrurilor mari se amestecă în mod foarte plăcut cu a mărun- țișurilor totdeauna interesante. De multe ori mî-ai împrospătat im- presii și amintiri de acum o jumătate de secol — din deportatele tinerețe, sau din anii mai dincoace. Deci — îți mulțumesc cu toată iubirea dascălului încântat de succesele foștilor săi fii cărturărești. Dar dascălul — chiar când dă nota 10 — toi are ceva de ob- servat. Nu pot suferi, și cred că este urîtă — articularea numelor proprii străine de localități — Stuttgart-uZ, Weimar-ul, etc. Smt pentru mine nește estropieri 2‘, cari compromit atât numele străin, cât și articolul românesc, cari nu pot fi însoțite bară să dea un mic monstru. Mi-am vărsat focul. Te îmbrățișez cu afecțiune Al d-tale I. BIANU 30. Nov. 1931. SJWH ȘI DOCUMENTE LITERARE V XXI Cincinal Pavelescțu cătră Ion Petrovici 25 Decembre 1931 Brașov. IUBITE DOMNULE PETROVIC1, Nu te-am putut felicita în deajuns la banchetul Iui Goga, pen- tru frumusețea literara si nobila ari pa re a discursului ce ai im-- provisat, întrecând nu numai pe toți ceilalți oratori, dar chiar pe D-ta însuți. Când te-ai ridicat să vorbești cu acel zâmbet neliniștit dar cu glasul sigur și stăpân pe o respirație care da ritmul voit cg- getărei, adinirându-ți seninătatea franței, glasul limpede și laba dominantă și impunătoare, am avut impresia unui rar tip de uma- nitate superioară care jonglează armonios și estetic cu formele fluide ale gândirei. Eram de mult obișnuit să te prețuesc în ma- nifestările multiple ale unei intelectualități ce-și revarsă puterea și abondența cu toate prilejurile. Acel discurs m’a făcut să admir și o Satură nouă a marelui D-tale talent. Bogăția imaginilor și căl- dura lor dovedeau generositatea care !e inspira. Mulți credeau în existența unui vechi antagonism îhtre Oct. Goga și D-ta. Te-ai ri- dicat de-asupra bănuelilor și a contingențelor și ai emoționat pe prietenii cei mai devotați ai sărbătoritului. Azi țiu să-ți mulțumesc pentru noua emoțiuue pe care mi-ai dai-o zilele acestea. Știind sau bănuind că nu mă pot deplasa ea în vremile bune, într’o raită prin străinătate, mi-iti trimis un dar care mă fericește și mă mângâe. Impresii din Italia^ și Peste Ho- tare așa de elegant tipărite, mă vor face să călătoresc fără să ies din casă și să văd priveliști noi și înnoite prin visiunea D-tale perso- nală și puternică. Arta D-tale știe nu numai ce să vadă^ dar prin 289 CINCINAT PAVELESCU - ION PETROVICI magia unui stil plin de nuanțe și de culoare, evoc?ă și pune într^o nouă lumină chiar lucrurile văzute de mult. Lectura acestor cărți va fi singura mea bucurie în aceste săr- bători cam melancolice și în decorul alb al Brașovului teuton, naiv și pitoresc. Respectoase omagii grațioasei Doamne Petrovici și D-tale ex- celență, o strângere de mână recunoscătoare, afectoasă și admira- toare CINCINAT PAVELESCU în Brașovul Literar30 ne vom ocupa de volumele D-tale care se situează alături de Impresiile din Italia ale lui EL Taine 81. C. P. E. S. Domnului Ion Petrovici, fost ministru, Profesor universitar, deputat și scriitor București 28., str. Brezoianu xxn Constantin Meissner cătră Ion Petrovici Iași, 2 Iunie 1934 IUBITE DOMNULE PETROVICI, îmi dai voie, sper, să n«ă adresez D-tale a.șa cum eram obișnuit odinioară. S’a adeverit odată mai mult că «sângele apă nu se face»: prea au fost pe vremuri strânse legăturile noastre sufletești, pentru ca astăzi, după neplăcutul intermezzo și cu prilejul împlinirii mele St. D. L. V — 19 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 290 a 80 de ani de vrâstă, să nu ne rostim amândoi cu un energic «Schwamm driiber» Te felicitez călduros pentru triumfala intrare în cercul ne- muritorilor precum și pentru fericita ocaziune ce ai avut de a-ți pune semnătura pe propunerea fwîcută Academiei Române cu pri- vire la cel mai nou nouț octogenar ’33. Când ne vei face plăcerea de a ne vizita? Dela toți ai casei distinse salutări. Omagiile mele Doamnei Petrovici. Până la revedere, o cordială strângere de mână. C. MEISSNER Izvoare: Autografe Ion Petrovici București. Barbu Delavrancea cătră Elena Miller-Verghy I 23 Martie 1881 MAMITICO, Sunt mâhnit că împrejurările m’au făcut să vă trimet atâtea plicuri fără nici-o scrisoare; mță consol însă că plicurile mele v’au smuls atâtea scrisori. Talerul dela «balanța câștigului» cade în par- tea mea. Și rău și bine: dar mai mult bine. E vorba de binele meu: e vorba de egoism; și din acest punct de vedere, cred că simt destul de logic, când vă scriu: dar mai mult bine. Când însă mă gândesc la ce v’am scris eu d’atâtea ori: nu am aceeași credință. Scrisoarea de azi primită dela d-ta cu sacrificiul de a-mi scrie noaptea, a avut cu mult precădere înaintea Economiei Politice de J. S. Mill, pe care o citeam în m0mentul când am priimit-o; ea a mai scuturat urîtul încleștat atât de adânc de firea mea, urît ce a revenit din nou după ,acea citire. Acelaș (și acelaș. Oricând mă cred mai potolit, atunci mă simt instantaneu mai doborît de desgust. E de necrezut dar a(șa e: și puțini au putut deosebi dedesubtul apa- rențelor vivace mohorîrea gândurilor mele. Vfi scriu aceste rân- duri, fiindcă mă cred copil cu două mume; gi mă întristez, când cuget că amândouă nu au nici un copil, când e vorba de mine. Poate sunt obscur dar sunt just; poate n’am spus dar tot am spus îndestul; și !e mult mai bine să mă abat din acest drum de idei; cui i-ar folosi? Nimănui, desigur. Sunt convins. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 292 Scrisoarea d-tale dovedește, ca jși celelalte, o trainică expe- riență și o natură nobilă; vorbesc pentru inine, și adaug aceste cu- vinte, pentru a nu fi bănuit de cel mai ticăloc păcat: lingușirea, așa poreclita «cqmplesanță» pentru a-i ascunde Caracterul de târîre; «lingușirea» care ridică sus pe cei ce se târăsc pe pântece ca vipera.; De «noua mea amică» (titlu pe care d-ta mi-1 dai, se vede că unde costă pe alta iar nu pe d-ta), vă răspund că adăpostul d-ei îmi face și cinste și plăcere, dar1 nefiind invitat în zi hotărîtă, mi-a fost și îmi va fi teamă să viu din propria mea ințiativă. Nu știam că d-na L. mi-e «amică», d-ta îmi chezășuești acea- sta; și vei fi nevoită să chezășuiești și d-sale pe un nou «amic»; — bine — bine ar fi să nu vă căiți de nici o garanție sper — Azi n’am ieșit din casă, dar mâine dacă voi părăsi chilia, nu știu de voi găsi piesa: «Medea» 1 — aș avea trebuință de această piesă. Am înțeles ori mi se pare, că o aveți d-voastră. Dacă b avețiț rog pe Mâmitică (aci e o întorsătură de om alintat) să mi-o tri- meată Miercuri la 8, 8V2 ore a. m. având mare trebuință de ea. Mă îndoiesc dacă am cutezat prea mult ori nu, prin această rugă- ciune. In tot cazul e cam hazardată. Eu «sălbatic»? poate. Vă înșelați însă, cel puțin! relativ, când explicați pretinsa «sălbăticie» prin aceea că inima mea «nu a fost în destul de încălzită de adevărata iubire dela aproapii mei». Nu pot câtuși de puțin a^mi explica prin neaverea (?) unui copil pierdut, frazele: «ajm suferit mult, mai mult decât se poate crede», dar nici nu cer explicație: ar fi prea nechibzuit din par- tea mea. Să nu credeți că am fost așa de bolnav cum poate se arăta pe cartea de vizită ce. Timpul întot- deauna-și face datoria. Acum două zile într’adins, v'am întrebat cum sărbătoriți zhw onomastică, voiam să deslușesc mai dinainte, dacă ești dispusă ori nu, să vă văd o oră cel puțin. Eram decis să viu și șă vă felicit din toată inima, și să vă sărut mâna^ Nu cred că ar fi fost banal — nu cred că ar fi fost comun: urăsc așa de cumplit formele zadarnice cari nu au de desubt nici un pic de simțire, exceptând dobitocia,, încât nu mă tem că im- presia ce v’ar fi lăsat ar fi fost întru ceva banală și comună. Mi s’a părut însă că nu voiți a primi pe nimeni, n’am îndrăz- nit Și planul meu iar a căzut. De două ori a căzut: și-l simt viu — și-l simț legitim — și-l simț legitim și frumos — viu și d\ pururea. Ne putând dar să vă felicit cum doream — între Koka D-ta, vă felicit din depărtare. Multă sănătate. Să reușești a trăi în Koka așa precum dorești. Koka, caracter; bine; fericită; D-ta liniștită, retrasă, alintată de umbra rodului ce sădești eli atâta străduință în ea. Fericit e vulturul care întorcându-și cătarea din slava cerului, STUDII §1 DOCUMENTE LITERARE V 302 vede puiul său despicând aerul cu aceiaș bărbăție. Pliscurile sale clănțăne și strigăt de bucurie dă. Așa zice înțelepciunea poporului; așa trebuie să fie. La revedere. Sărut mâinile. Devotat Fiu. BARBU VI Iulie 3(?) 1881 Vineri MAMITICO, Scrisoarea d-tale mi-a făcut mai multă plăcere, primită mai târziu. Dacă mi-ați fi răspuns imediat ar fi fost nici mai mult nici mai puțin, un răspuns dictat de politețe și reprodus de mâna dreaptă în șirul cronologic al cuvintelor. Vă știu foarte distinsă în ale conveniențelor: perfecțiunea ar putea să se mândrească cu un astfel de pion. Mai bine mai târziu; am oroare de stereotipa frază: «nu scriu fiindcă nu mi-a scris — scriu îndată fiindcă mi-a scris». Sunt bine. Sunt îngrijit: s’apropie timpul d’a veni în Bucu- rești. Sunt atâtea lucruri triste, degustătoare care mă leagă acolo sau mai bine care se deșteaptă în mine ca niște viermi neadormiți, încât veselia ce o găsesc aiurea nu-mi servește decât spre mărirea contrastului, și dar spre mărirea din ce în ce a desgustului, trans fo mat adesea în nepăsare , și în dispreț. Neapărat nu mă puteți înțelege îndestul din cauza laconismului imposibil de care fac între- buințare, dar nici eu nu pot fi liber decât în apropierea faptelor 303 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY peste care pe deplin eu și numai eu am rămas stăpân. Nu tocmai nepotrivit este a zice că furi pe altul, abuzând de voința și incon- știența lui, dacă scormonești trecutul tău în care e cu neputință d’a te găsi numai pe tine. Ș’apoi e atât de cu neputință de a-ți spune păsul încât văd că era marbîne^de a nu scorțmoni ceea ce nu e cu putință de a analiza: arborului veșted nu-i este dat a-și strânge frunză cu frânză din pâlcul vântului spre a-și descrie pierderea sa. Le spun acestea pentru a |mă lăsa în altă ocazie să râd, să pe- trec, fără a-mi aduce aminte de înțelepciune căci eu când râd și deviu copil de 13 ani atunci sunt mai înțelept. Numai vremea și Bucegii sunt colosali: Cea dintâi se înfige în trecut nesfârșit și se pierde în viitorul etern, iar ceilalți sparg pă- mântul și se adâncesc în pântecele sale, pierzându-se la 2300 metri în sus în norii văzduhului. Cu vârfurile lor am luptat: erau superbi, enormi și reci și ne- păsători : niște canalii de gresie și carbonat de calce — dar vremea colosul celălalt, e neinărginitul ciocan și nicovală ce bate necon- tenit modelând pe om în pofida celoir mai frumoase iluziuni ale sale. Ea făurește. Și elanele de jăratic ce sar din om ©unt scânteiele sale ce sar de sup barosu-i cumplit. [Mă oprii puțin din scris; foile nucului fâlfâie deasupra mea — două trei muște aleargă dela un cap la altul al mesei pocâltite de foame; în vâlceaua din fundul grădinii copii bălăcesc în apă țipând ori de câte ori pune spinarea sub talazurile reci ale apei. Vântul îmi se pare atât de plăcut că dorul de a absorbi latimosfera întreagă mă cuprinde inconștient. O gaină-și cântă oul. Un câine visează lângă mine. Un câine căruia îi sunt și mi-e drag]. M’am gândit în repausul meu de două trei minute că relua- sem cugetările întrerupte, sub altă formă, sub forma mai abstractă a «vremei» dar în fond mergeam spre aceiaș țel. în realitate vor- bind drept, nici nu știu de ce ating, sau mă prefac a atinge niște STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 304 chestiuni de nici un interes. Poate o fac cu toata seriozitatea — poate voiesc numai să vă necăjesc amindindu treba ce vârstă are, ci care-i e muma. Multă sănătate D-nei și D lui Mămuca și Tătuca Al d-voastră BARBU 305 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY VII 16 (17?) Iulie — 1381 MAMITICO, Suni mai liniștit în mijlocul mușceleior. In ioc de uruiturile stridente ale trăsurilor nu aud decât zuruitul șipotelor. Seninul cerului când albastru vioriu, când albastru de plumb, liniștea nop- ților și lenea sub și în care mă tolănesc mi-.au amorțit vremelnic griji și dor, veleități și nesațiu. Nu-mi pasă nici de tâmpitele arti- cole de gazetă nici de «istorici ramoliți» nici de miniștrii cu perna în cap și cu morala la călcâie. Vă scriu pe iarbă^ Citesc puțin; cuget și mai puțin. Mănânci mult; mă scald și ?nai mult. Sunt sănătos. iDin când în când mă dor încheieturile de la mâini și genunchi. Fac mici- excursiuni. Admir și nici odată nu sunt sătul de imensul alambic ce se numește natură și după căiții: «caricatură». Am străbătut c^ amicii mei o strâmtoare lunga ce pe alocurea poartă numele- de «pântecoasa». Inchipuiți-vă un șir de înălțimi gresoașe spintecat în tot lungul ce se deschide ca un pântec titanic scrofulos cu; trepte nemăsurate de piatră învelită în strae de/mușchi verde-mătăsos: prin el mi-aia deschis drumul. Desculț și fără haină. Nădușala stoarsă prin o necontenită suire s'amesteca cu stropii cascadelor (Tun alb lăptos săpunate cu o^ spumă și mai albă. Ciulini, scântei, ,'ghisdei, trifoi, cătină, margaretă, lip:an,-mes- teacăn, și vișini sălbatici se cuprind, se; străbat, sub împletiți în rădăcini uneori golașe și îmbrebenează coaja ambelor înălțimi; printre blocuri doj gresă și congregațiuni silicate, din loc în loc cresc mănuchiuri de sulfină albă și galbenă împrăștiind un miros de fa- St. D. L. V — 2# STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 306 guri proaspeți. Viermii colcăie prin mușchii așezați în bătaia soa- relui și câte un uleu taie orizontul restrâns. Pace. Muncă. Sublim. Mi-am adus aminte din copilărie, din acea copilărie după care vecinie voi jindui. Uu pantalonii sumeși mi-am încercat tălpile pe crestele ridicate ca niște bariere (învinse de apa). Unghiile dela mâna dreaptă sunt în cea mai proastă stare. Agățați de piatră alu- necoasă de multe ori am încercat-^ eu chiar cu sânul .plin de ghips hydratat șlanhydTU am'căzut îhtr’un ochi plin cu apă, m’am scufundat până brâu-și m’am oprit de o' lespede. Am tras cu toții și eu am. râs mai' mult de cât toți, găiindu-mă la frica de cotoi aruncat pe fereastră ce mă cuprinsese văzând că alunec în apă și țmăț scufund încet fără să am de ce mă ține. Și totuși mi-e urît. Aș dori să călătoresc. Tot e stupid și laș afară de cale și fia- tură. Cale nesfârșită în mijlocul pădurilor virgine ori în mijlocul luptei pentru adevăr. Fără luptă, fără cruzime: somn, moarte — și liniștea de care vă vorbii, e liniștea unui vulcan închis vremel- nic, când lasă să-i scape pe beregată numai fum subțire ce înșeală cu cât e mai atrăgător. Dar mi se pare> că iar îmi scapă frâul. E bine să mă restrâng. Aș repeta • lucruri pe care D-ta le cunoști, aspirațiuni de multe ori nejustificate. Pentruce dacă nu e decisă calea spre Borsec, nu faceți alte drițmuri cu Koka și pentru Koka i-ar prinde bine. Arcul nu trebuie să rămâie întotdeauna întins. E obosită. Poate la aer curat foi cu băi reci s’ar scăpa de dorul de «un cap» de care uneori suferă. Ș’apoi e necesar pentru educațiunea sa artistică varietatea prive- liștelor. E o educațiune, o pătrundere de simț, o deșteptare a atâ- tor gânduri latente ce o dobândește) omul studiului în peisage fău- rite de legile lumii. In zadar ar vedea un tablou celebru, nici odată acțiunea reflexă (nu i-ar deștepta echivalentul ce-i deșteaptă 307 BARBU DELtWRANCEA - ELENA MILLER VERGHY rubiniul înțeaajt în smarald, în bronz, în aur și argint cu cari se împodobesc creștetele munților și orizonturile de dimineață și sea- ra întrec câmpie sălbatică: frumoasă. In fine, merită Koka să-i satisfaci aceste plăceri: e bună, ta- lentată și muncitoare. Merițjă: e negligentă: e Koka. Nu pot să vă scriu mai mult. Orijcât însă v ași scrie i-ați da acestei scrisori o deosebită simpatie dacă ați ști că mă duc într’a- iins pentru dânsa la Câmpina — distanță de 8 Km. La revedere. Sărut mâinile. Multă Sănătate. Multă sănătate d-lui și d-nei Tătuca și Mămuca. Al d-tale devotat, BARBU Adresa mea: Breaz/a. Prin Câmpina (Prahova) AL Davidescu pentru B, vm KOKI, Mi-ai făcut o deosebită plăcere cu traducerea și cu acele rân- duri terminale cu pretenție de scrisoare. Am râs de ultima reco- mandație. La ori-ce nebunie îmi vine în (minte: «fii cu minte» al Kokii. Ești babă bătrână. Meriți să-ți adun pietre de prin munți. Te rog când vei primi vreo însărcinare din parte-mi- nici odată să nu-mi dai cont de ea. Când unui oln îi dau încrederea unui amic nu voiesc prin nici o formă să-mi amintească socoteala) ce există între cunoscuți comuni. Ai tradus bine și \ vei traduce foarte bine (vor fi mai frumoase în franțuzește) dar trebuie să ne consultăm. E vorba de nuanțe. Unele se cunosc că sunt traduse fiindcă prea te-ai lipit de formele românești. Vom discuta. Vom lămuri: vei traduce perfect. Acestor STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 306 vorbă dă-le valoarea unui amic ce vorbește cu o amică iar nici de cum nu le da greutatea și pretenția ce ar putea să o ceară un pre- sumțios. Tradu și Balul6 de voiești și întoarce formele acolo unde nu se poate altfel. Duminică plec să sui cel mai nalt pisc din Carpați; La revedere, nu fi[i] așa cuminte. Multe sănătate. Multă sănătate Domnișoarelor Mery și Henry Multă sănătate Amic BARBU IX l 1881 MAMITICC), Nu v'am trimes /rândurile scrise ieri; voiam să le rup; nu e o scrisoare; e una din prostiile pentru care eu nu găsesc altă însușire de cât: colosală. M/am socotit .însă că omul de o mie de ori stupizi. Eu iubesc colosal pe cei nefericiți, dar nu le pot da ce nu am. Fie care din bucățile inimii mele sunt\ niște inimi de frate, dar toate împreună nu mai pot forma o infimă de... Nu cunoașteți teama ce-mi-ați in- spirat făcându-mă a socoti că poiate oi fi', fost rău înțeles de aceea de care vă îngrijiți .și am fost îndată onest exagerat în tălmăcirea relațiilor noastre. Toate acestea nu vă sunt de-ajuns pentru a nu mai bate o coardă, pusă în .mișcare, mai întâi, de un fudul fără ■creieri? Odată pentru totdeauna: inima mi-e moartă și nu trăiesc de cât la umbra crudă a trecutului său. Atșeptați o asemenea destăi- \313 BARBU DELAVRANCEA ELENA MILLER-VERGHY nuire formală? Trebuia s9o înțelegeți de mult, și acum m’ați fi lăsat să "tac, lăsându-mi plăcerea neturburată de-a îngriji de câ- teva ființe presărate în deșertul lumii ca un om ce nu mai’-se gân- dește întru nimic la el: nici la fericire,'nici la poziție înaltă, nici ia ban. Este și-o- viață când trăiești numai pentru ^Ițiiși e o tristă viată. IN ici pe aceasta nu mi-o lăsați scutită de bănuieli? Este o fatalitate brută pentru tmine, ca aceia pe cari îi iubesc să nu mă cunoască. Mă plec dar nu mă rezignez. Acum voi trece la rândurile D-tale cari mi-au făcut atâta rău. Mamitica îmi zice: Dacei1 te-ai schimba aș prefera să mori Și tot Mamitica îmi zice: te credeam un biet copil bolnav și vederea noastră socoteam că-ți face bine. Dacă mă credeați bolnav cum de doreați de-a nu mă schimba? Doreați dar vecinie1 de a mă vedea bolnav, se vede că numai pentru a-mi arăta iubirea de mumă! Și iarăși Mamitica din prea multă iubire (în adevăr excesul strică f?) îmi .sîtrigă mie, care de m-aș vinde ași găsi buni cum- părători, mie care dacă ași întinde mâna vicleană fratelui meu aș trăi ca un om bogat, mie care nu mi-e silă de-a "umbla ori-cum, mie care-mi deșert tot ce mai cuprinde iniima mea, Mamitica îmi strigă: Dragul meu ești fiul veacului! Fiul veacului? Ai veacului sunt șar- latanii, hoții, pungașii, târâtorii, omizile, caricaturile, ciocoii, fa- JițH.. decrepitudinile, blestemății. Veți fi întins mâna, neapărat din y, nefericire, la mulți șarla - tani murdari de-ai veacului, dar consoIați-Vă, dacă nu cu mai mult cel puțin că cunoștința. (mea nu V’a oferit un tip din salon, ori de uliță, de cârciumă ori, de gazetar terfelit în trădare. Nu mă apăr cât mă încerc întriun mod .legitim, de-a vă răpi întristarea ce v’am procurat-o crezându-mă copilul veacului; n’aveți cuvânt de-a vorbi de ora ce stinge orice dispută: D-voastră în desgust o doriți, eu n’o doresc fiindcă știu că pentru mine sosește mai de grab decât aș STUDII Și DOCUMENTE LITERARE V 314 chema-o. D-voastră aveți pe Koki și cuvântul vă lipsește de-a dori această oră. Ați dori să ma uitați? Lucru e ușor: vă veți convinge. Ați dori sa mă urîți? Lucru e ușor: un copil al veacului nu merită altă răsplată. lermin rugându-vă a mă crede că mi-e nesuferită poziția mea când acei pe cari îi iubesc mă tolerează de milă, deși mă cred omid lumii, deci să nu interpretați această scrisoare de cât ca un testament, ca' o ultimă voință a unui om, care Vă convine nu puțin de-a muri pentru D-Voastră. Au credeam că Mamitica să-mi pomenească de binele ce mi-a făcut. Sărut mâinile. BARBU XI 4 Sept. 12 ore seara. MAMITIGO, Simt o năzuință spre mulțumirea pe dare o caut zadarnic de atâta vreme de oarece căutând-o m’am încredințat că nu o pot găsi; și cu toate acestea în scepticismul meu, în lupta stupidă în pare m’am adâncit, îmi vine deși cuprins de desnădăiduire, a-mi arunca privirea spre Voi. Se zice, și e demn de crezut, că nefericiții călători părăsind oazele ce au întâlnit în drumul lor, dacă îi apucă vânturile și foa- mea, setea și fiarele deșertului, murind, în ultimul moment vedeau cea din urmă oază /cu apele și florile, cu- pădurile și fructele en Este în toată firea sa o tendință vie de a-și închipui fericirea din urmă în ultimul moment. 315 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY Nu străină de acest fapt este și trebuința de a vorbi cu D-ta. Mă îndoiesc de iubirea părintească ce-mi arătați, mă îndoiesc de sinceritatea vorbelor dulci, blajine cu care mă întâmpinați, dar de ceea-ce nu ma îndoiesc este de iubirea mea de copil desgustat ce o simt când mă faci: «idiot, nebun, prost și păcătos». Este o mângâiere pe care numai mie îmi este dat a o gusta. Și o gust cu patima cu care un bețiv soarbe cele din urmă picături de vin din fundul paharului. Fără a renega sângele meu: aș dori să vă fiu copil D-voastră, dar nu cu prețul laș de a fi în locul Kokii; ea își ocupă locul prin dreptul sângelui, al trecutului și-al simțirilor siaje nobile. Sub nai- vitatea sa s’ascunde vederea ascuțită a unei firi făcute pentru lu- mină și emoțiunea profundă, a unei firi create pentru simțire. Nu este o cucută înaltă hotărîtă a vesteji, este un stejar mic ce va creș- te nemăsurat. Nimic din mine eu nu găsesc că ar avea mai mult drept ta iubirea Mamiti, lăsând la o parte chiar condițiunea de fiică și strein. Ceea-ce ei îi trebuie este găsirea unui calapod, găsirea unui meșteșug individual, propriu, neconfundat eu al altuia, de a-și ex- prima simțul și gândirea. Aceasta nu e decât o afacere de timp. Când dar am zis că mult aș dori d’a fi fost copilul D-voastră. liniștește pe Koki, această dorință cuprinde în intrinsecitatea ei și pe aceea de-a fi «fratele Kokii». Nu aș putea fi ingrat cu Koki care e așa, de bună. «Așa de bună» nu sunt niște puvinte încleite între ele pentru a lăuda pe un copil față de mumă, astfel încât gă câștig și simpatia uneia și a celeilalte. Nu mă ocup de asemenea socoteli de cămătar. Cămătarii simțirilor simt d’o mie de ori mai vinovați de cât cămătarii banilor: aceștia îți înșeală punga iar cei dintâi înițha, și pe când punga deșartă se mai poate umplea, inima golită rămâne vecinie deșartă ori dacă se mai umple, apoi desigur pentru ea nu se găsește decât desgust. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V Am zis dar că e bună, nemărginit de’ bună, pentru cuvântul că e o convingere a mea. Intr’o zi, eram în daisa ei; d-ta vorbeai cu Racoviță în cance- larie. Mă durea cumplit un genunchiu dar mai ales încheeturile dela degete, l-am spus că mă dor degetele. M’a întrebat de nu știu câte ori dacă mai mă doare, dacă mă doare tare, cum mă doare. Eu am râs. E de netăgăduit că aceea ce desvăluiam eu și în în- trebările ei, și în chipul de-a face întrebările și în voce, și în pri- vire, și în neîncrederea ce arăta în nepăsarea mea, era bunătatea .nobilă pe care nu o poate cuprinde de cât inimile alese. Acesta este un fapt ,ori mai bine scheletul rece al unui fapt, dar altele m’au convins și mai mult că da^că eu aș fi fratele ei și fiul Ma- mitichi poate, poate, poate ași fi mai aproape de mulțumirea și atmosfera în care aș lucra puternic, cu credință, cu iluzii, căci nu- mai iluziile și credința nasc bărbăția în om. îndoiala și desgu&tul sunt simțiri netrebnice. Și spune drept, Mamitico, n’ar fi o mulțumire de a-ți vedea copiii scriind la aceeași masă, la același subiect, complectând svă- păierea mea cu delicatețea ei? N’ar fi o mulțumire și pentru noi de-a simți barbaria unuia distilată prin tandrețea celeilalte, și gân- durile pure, aburii ale uneia aprinse de nebunia celuilalt? Este o fantezie ce vă scriu, este un vis, dar este un vis fru- mos în. care m’aruncai acum când nu aud decât vârful condeiului jucându-se pe hârtie. Plăcile oțelite ale întâmplării în care stau încrustate rândurile vieții noastre nu permit nici mie de-a vă fi fiu și frate, nici vouă de a-mi fi mumă și soră. Visul meu e prea frumos pentru a nu fi zadarnic și eu sunt preiai desgustat pentru a nu visa câteodată. Aseară am fost la «El Dorado». Pentru prima oară vara asta am fost la o grădină: e stupid, murdar, infam. D’/ar veni Operla. 317 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER. VERGHY La revedere cine știe când. Koka e o ingrată, numele ei de Gili&t e romantism de-al lui V. Hugo, nu-mi place. E o leneșă, mă voi boteza tot eu dacă va mai întârzia. Sărut mâinile. BARBU XII. 12 ore Septem. 188i. MAMITICO, Iată ce aveam de gând să vă scriu miai înainte de-a primi scri- soarea și darurile matale: 1° Ala invit cu toată obrăznicia de care sunt capabil, la Aiami- tica -r Koka. Duminică la 11 ore a. m. 2° Voi veni pentru că vreau și vreau fiindcă nu-mi e cu pu-' liniă de-a nu vrea. 3° Voi aduce Mamitichi florile de pe vârful Carpaților și Kokii o ceartă bună. Acum însă nu știu ce să vă scriu. Viu cu plăcere Duminică dar aș fi venit mai cu poftă invitându-mă singur. a) In loc de-a fi vesel sunt sigur că o să mă cert! cu D-ta, nea- părat înconjurat de toată politeța obicinuită firei mele. b) Era destul și sacrificile ce voiești a face pentru mine în viitor, și greutatea de a mă supune lor, pentru ca de-acum să înce- peți a mă robi sub expresia bunătății matale. c) Să nu credeți că vă scrisei aceste rânduri împins de cuge- tarea că sunt străin, din contra simt, mai mult inconștient decât voind, o diferență de legături între D-Voastră și mine infinit de mică; dar să mă credeți, nu e lauda ci durerea oare mă face să vă STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 318 spun, că chiar dacă cu adevărat mi-ați fi mumă totuși m’aș simți prea obosit nu de atâta iubire ci de atâta manifestare a ei. d) Nu faceți ca doctorii neexperimentați cari refuzați până la o vreme de copii, când le întind doctoriile, fac abuz când îi sui - prinde cu gura căscată; anevoie apoi se mai curarisesc copiii. Soa- rele nu ar fi blajin dacă ar scânteia ca în luna Iui Cuptor în ochii unui orb care a început să zărească puțin. e) Sunt un convalescent pe care-1 va aduce din nou ia pat prea multele îngrijiri. Fiarele sălbatice se jigăresc când prea sunt mângâiate. f) Voi purta cu plăcere lucrurile matale dacă-mi vei primi «veto» al meu. Câinele poartă cu mândrie sgarda daca sgarda nu târăște lanțul. Te rog Mamitico, ascultă-mă și d-ta în această privință și eu vă voi asculta în toate. Cred că nu sunt exigent. Duminică-mi voi răzbuna și pe D-ta și pe Koka. Văd bine că ați făcut o alianță m faună de a smulge din mine într’o direcție cerbicia pe care am ară- tat-o, cu sau fără cuvânt, în toate irelațiile. Am să-imi răzbun și eu pe Koka. Contra D-tale neavând cum să-tai răzbun vă spun pe cinste că^mi retrag cuvântul dat la un nou dar. Sunt un nefericit. Văd că amicii mă conrup. Sărut mâinile, devotat BAKBC xin 17 Septembrie 1881 MAMI-(TICO), Astă seară am stat acasă; mWn dus la unul din cei mai buni prieteni ai mei de oarece e în ajunul de-a pleca spre Paris: babi- lonie pe care nu o doresc, pentru ea însăși. 319 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERG'iY Am plecat pela opt și m’am întors acum la 12 E dar târziu dar mă simt singur: de mâine ori poimâine plecând,și el nu mai ră- mân de cât cu voi. Doresc să mă limpezesc întrfo afacere, din care d-ta faci atâta caz. Trăiesc într’un secol eminamente al luptei; al muncii de bi- vol, al muncii pe brânci — și într’o țară în care ca să fii băgat în seamă se cer atâtea forme, atât ipsos, foiță, pudră, și mănuși, atâ- tea etichete pentru a-ți ascunde dobitocia în cele mai multe ocazii de cât spre a-ți da pe față procopseala, în cât drept vorbind, m’am gândit de atâtea ori că-mi trebuie și mie nițel suliman strein pentru a trece hora mâniei de care sunt plin pân’ Ia beregată. Am socotii că trebuie să dau ochii cu vămile străine pentru a putea debita și ev? ca negustor cinstit marfa mea amară, otrăvită, revoltată și inci- sivă în fața atâtor mărfuri ce se întind pe piețile științii, de făliți netrebnici, obrasnici, lași, pișicheri și canalii. Mă uit cu durere ia atâta frământare de poltroni și șarlatani și mă înspăimânt de aplom- bul caracteristic al imbecililor cu diplomații; mă crucesc de neones- titatea cămătarilor pretinși civilizați ce învățând trei buchi pe băn- cile școalei cred că acolo se închide luimina thnpnlui și cu o în- dârjire de câini s’amestecă în toate: dela puterea judiciară până la puterea administrativă dela politică până la catedră, dela senat până la cameră. Mișue zăpăciți trântorii și animalele cu chip omenesc. E vremea nătângilor și-u deșuchiaților, e vremea bălăriilor pu- turoase cari cresc, se îngrașe, se înmulțesc și sufocă ori ce element cinstit. Dacă voi trăi: d’a curmezișul! po ei! foc și pucioasă! pușcăria și ștreangul!» aceasta-mi va fi devisa mea, căutând în fața acestei gloate turbate din care n’ai putea nimic scoate decât un stomac enorm. Pentru mine lupta e viața, și liniștea e moartea. In liniște mi s-ar părea că sunt un condamnat căruia i se deschid vinele și pri- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 320; veste și simte în fiece picătură de sânge cum i se scurge o parte din viața Iui. Cât de nefericit aș fi. Această societate care mi-a, sugrumat în mine orice iluzie dacă ar scăpa neînfierată de grupul pe care doresc a-1 forma, (și în care nu invidiez onorul de cât a ii un /pion), m’aș simți ucis de fiece secundă pe care aș trăi-o. Ei bine, știu îndestul îmi trebuie o etichetă, o* placă pentru ochii nebunilor. M’^m gândit de mult că la Paris având ziua a mea, lucrând 12 ore fără preget aș răpi titlurile ceVmi trebuie, acele titluri din cari atâția măgari și-au făcut traiste cu merinde pentru a rumega sau pe o catedră, sau pe un fotoliu ministerial, ori Ia o bancă, ori pe jețul judiciar. Și cu toate acestea oricâtă ură, oricâtă pasiune, oricâtă răz- bunare de fiară m’ar trage spre Paris, nici odată nu mi-a trecut prin minte a merge cu ori-ce preț. Mai întâi de toate în lupta veacului de calcule, de interese compuse și paracompuse, în veacul cămătarilor în care chiar sim- țirea nu are valoare dacă nu produce bani calzi wesc să rămâi cin- stit. Am moștenit pe tata: el mi-a lăsat sărăcia și cinstea; nu voesr să-1 dau de rușine. Și nu .mi se' pare tocmai cinstit din partea mea de-a mă folosi de oferta D-tale, pe care știu bine mi-ai făcut-o din plină și sin- ceră dragoste. Pentru D-ta. e o afacere de mumă și fiu. Pentru.mine e o afacere de mumă și om cu calcul^ Pentru D-ta e o ideie: voiese să fac un om; pentru mine e: faci ce-ar face ori-ce turpitudine când i s’ar oferi. Pentru d-tu care dai cu dragoste, nu bagi de sea- mă, pentru mine (tocmai fiindcă vă iubesc) fiecare dumicat va avea nodul său: mănânci banul altuia. D-ta zici: iți dan eu9 eu va zic că dați dreptul altuia (și acel alt este ființa ființei d-tale). Frustrez pe Koki. E un dar mascat, dar e un furt, și ea e mică: în fața conștiinței mele aprobarea ei nu e un titlu. Ori ce-mi veți spune pot fi sentimente frumoase, nobile, dar nu xn BARBU DELAVRANCEA - - ELENA AWXER VERGH1 pot fi argumente pare să mă facă pe mine să văd cu mintea ^iar nu cu inimajcă ghicit de-a mă folosi de iubirea d-tale până la para. Și $ă nu-mi ziceți că: mi le vei întoarce; eu nu sunt sigur §i în urma mea n aș avea pe nimeni căruia să-i zic: plătește-mi datoria ce mi-a întreținut atâtea speranțe și mi-a deșteptat atâtea iluzii. Suntem dar destul de limpezi. Ce-mi dictează scrupulele ra- țiunei nu se acoperă de protestările inimii. Mamitico, buna mea Mamitica, știu cât de greu vă vine a mă asculta pledând asemenea susceptibilități dar prefer mai bine să mă faceți idiot decât a mă simți că frustrez averea unui minor și să fiu amenințat a nu trăi pentru plata unei datorii atât de nobile. Sini ut suin aut noii sim. Să revin în ale familiei. Duminecă vă întâlnesc la D. D. Lu- pasci îndrăznind a socoti că nu-i jicnesc. In atâta sânge curat și nobil o Hienă ca mine găsește desmierdare. Eu trăiesc, și gândin- du-mă că voi avea peste două zile câteva ore de plăcere simt mul- țumirea pe care o simte cel însetat când simte din depărtare fân- tâna. Am întâlnit pe Petre și mi-a spus din partea Viorichii: Un punct ție întrebare e ușor a trimete cuiva însoțit și de cuvintele «avea dreptate Barbu! să se îndoiască de amicie fiindcă nu o simțea nici într’însul». E adevărat că nu numai că nu i-am scris ^din Iulie dar nici nu i-am răspuns la o scrisoare din August. Voiesc să fiu onest și să-mi cântăresc cu balanța faptele. Ultimele mele scrisori au stabilit limpede natura sentimentelor mele: «cere cât poftești de Ia amicia mea, contează vecinie pe ea dar nu mi cere mai mult decât amicia, că n’am de unde». Aceasta a fost rezumatul ultimelor scrisori, dar cu toată aten- ția de om, amic și frate ce-i arătam, i s*au părut reci. Această ne- mulțumire mi-a învederat că D-ta aveai dreptate în privința ei. Eu nVm mai știut! ce să-i răspund de .oarece aș fi repetat același lucru. Regret, ar merita ori-ce fericire ar dori dar nu eu mă simt în stare St. D. L. V - 21 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 3£g sufletească (Fa i-o da. Și-uni pare rău că d-voastră cei mari ați făcut și pe cei mici să creadă că mă simt atât de nefericit departe de... regret că nu e aceasta cauza dezgustului meu: m’aș duce pe jos la Pitești de n’aș putea plăti trenul. Vorbesc serios. Nu voiesc a glumi cu simțirile altora. Și regret că o pocitură ca mine a putut inspira sentimente pe cari nici le doream, nici le speram, nici aveam drept de-a le dori, mai puțin de a le spera. Nu voi uita nici odată că D-ta în urma sincerei mele declarări mai te-ai îndoit; m’ai socotit malonest față cu cuvântul meu. Spune Kokii că am citit tot. Multă sănătate, fiu vitreg. BARBU XIV Marți Septenrbiie^l ori 22 seara 12'\pre 1881 SCUMPA MEA MAMITICO, & Când vă petrecui pănă acasă în ultima zi de fericire și de dezgustat m’am arătat rece.și tăcut. Eram o statuă ce pășește. Acum simt cât am fost de ingrat. Trebui^cel puțin la îngrijirile de mumă să răspund. Am tăcut și în aparență )iu avui dreptate. Nu simțeam că v’aș putea da un răspuns care să va placă. Eram în momentele mele de desgust — ,și dar socotii că ar fi mai potrivit de a tăcea. Mi s’a părut că răul ce vi-1 făceam tăcând era mai mic decât acela ce vi l-aș fi făcut vorbind. Acum e târziu, 12 ore. Am închis caietele și mă gândesc la acei puțini oameni cari nu mă urăsc. Sunt sigur că nu te-ai supărat pe mine. N’ar fi adevărată iu- 323 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY bire dacă m-ai iubi ca pe fiul D-tale numai pentru pretinsele lui calități, trebuie să mă primești și cu defectele mele. ^Trebuie să mă asculți mai cu puțină violență când yă repet că inima mea e pen- tru dorința matale nobilă dar creerul, dar acel raționament pedant și idiot, cum îl numești d-ta e contra... Bucuros aș scoate creerul și aș pune în hârca mea care nu face nici două parale, aș pune inima, pentru ca în loc de a simți și ra- ționa să simt numai: atunci aș fi adevărat copilul D-tale. Dar cree- rul unde ^ă-1 pun? Această întrebare poate să 4ea loc la glume pe cari nu le înțeleg (și pe cari bucuros le primesc) dar nu rămâne mai puțin o întrebare la care nu puteți ori nu vreți, ori e cu nepu- tință a răspunde după chipul ,în care ei pusă. Nu vă mâniați pe mine. N’ar fi o socotință logică a mă crede ingrat mimai fiindcă nu vreau, nu pot, nu cutez a primi niște bani asupra .cărora n’am nici un drept, întâmplarea e de vină, soarta care a făcut să ,vă iubesc ca pe o mitmă, și nu mi-a dat drep- turile unui fiu. Vă sunt recunoscător: intenția d-tale e sublimă de, devotament, abnegație și iubire de mumă. Mă voi sili să vă iubesc mai mult, dar credeți pe acest om care wă scrie că în lumea de azi cu firea lui revoltată și robită de des- gust, îi cereți prea mult, sunteți prea bună pentru a nu-i produce în firea lui o| reacțiune nemăsurată, și a nu-1 face să cugete asupra onestității mai mult poate de cât trebuie. Credeți-mă că tot cu aceeași iubire pe care v’o port dacă n’aș fi zdrobit și măcinat de dinții amărăciunii, v’aș scrie bucuros: «Quelque desinteressement .qu’on ait ă legard de ceux qu’osa aime, il faut parfois se laisser contraindre par eux, et avoir la ge- nerosite de recevoir... Celui-lă peut prendre'qui goute un plaisir aussi delicat ă re- cevoir que son ami en sent ă lui donner». In cazul meu am și1 generozitatea de a primi și aș simți și plă- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V cerea delicată primind pe care o simți d-ta dând dar mă simt obo- sit, prea, obosit de a primi de Ia societatea care mi-a răpit tot, încât fără voie, fără chibzuință într’un mod fatal nu pot primi servicii prea mari nici dela aceia pe cari îi iubesc. Pasărea prigonită de vultur nu poate veni Ia cel care-i aruncă firimituri. Exilul desgug’ tului separă chiar pe aceia pe cari iubirea, îi unește. Singurul motiv care m’ar hotărî la o acțiune în sensul dorințe- lor d-tale ar fi cunoștința de netăgăduit că prin plecarea mea v’aș face un serviciu. Mi-ați scris 18 rânduri pentru a>-xni spune că vă decideți ^-mi desvăluî un secret care ar cere imperios să vă ascult, și cu toate astea după acea preparare solemnă ce m’a zguduit un moment, ați încheiat prin a nu-(mi da pe față acel secret. Nu ați avut destulă încredere ori e numai o cursă pe care mi-o întindeți din prilejul că țineți peste măsură a mă vedea căftănit cu etichete streine? Mă tem nu de multe ba poate nuimai de una singură, dai nu știu ce să zic. Dacă plecarea mea vă aduce un bine, prezența mea de sigur vă cauzează un rău și dacă nu d-voastră imediat cel puțin mediat tot D-voastră, prin aceia pe cari nu-i poți socoti că au existență separată de a D-tale, prin aceia cari vă complectează exis- tența. In tot cazul mă simt îndestul de aimărît că cliiar acelor pe cari îi iubesc mai mult, prin nemernicia mea inconștientă le aduc vătămare, nedându-mă într’o parte dela nici un sacrificiu ce mi-ați cere, numai să pot repara răul ce l-am pricinuit. Mă leg dar faț^î de scumpa mea Mamitica de a-i împlini do- rința numai cu condiția de a-mi destăinui acel secret care mă face să cred că prezența mea în București îi cauzează răul de care e vorba, deși cred că acelaș efect ar produce închiderea mea în casă fața de amxcu mei ca și îndepărtarea mea peste noua mari și noua, țari. Mi-ar părea rău să fi glumit căci m’afcn neliniștit nespus de mult, după ce nu simt decât venin șii abatere. 325 BARBU DELAVRA.NCEA - ELENA MILLER VERGHV Mamitico cred că am limpezit situația. Mă iartă că nu v’am răspuns Duminică. Nu eram bine. Mi-e dor de D-voastră. Un copil de 10 ani închis în pension și pedepsit toată săptămâna, n’ar dori mai mult Duminica pentru a-și vedea muma. Mă opresc aci. Mâine trebuie să mă scol de dimineață și e aproape 1 Plouă mereu și vântul îmi zguduie ferestrele. Mi-e dor. Multă sănătate. La revedere. Sărut mâinile. Devotat BARBU XV Paris 9/21 Martie 1882 MAMITICO, Sunt nevoit să încep cu vechea formulă cuprinzând un mare • adevăr: «am simțit o nespusă plăcere citind .scrisoarea D-tale». Inii vorbeați deși în treacăt, de petrecerile noastre, de amicele mele, dc nebuniile noastre, de piano, de zburdările din grădină, și eu vedeam și râsul și gesturile și neroziile și privirile fiecăruia, și mersul, și alunecușul de pe covor, ce ațâța micile d-tale moroze(?) eertări-prefăcute, și perii din grădina tătuchii, și pe mămuca uitân- du-se peste ochelari și șalul d-ei, și auzeam: «idiotule», «prostule», «ticălosule», întregul D-tale dicționar academic și zăream pe tătuca bătând tactul «apasionatei» și refuzând dulceața de vișine. Vedeam, gustam, simțeam dar simțeam adânc întregul «odinioară» pe care STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 326- l-am lăsat, de mult și departe, în urma mea. Ei, au trecut, ș’au trăit traiul Duminicile mele, și cu ele s’au dus și plăcerile mele epilep- tice, singurele zile în cari uitam totul până a mă uita pe mine. Nu eram fericit dar nu eram nimic, și aci e toată taina nebuniilor mele. Nu-mi trecea prin minte nici că a doua zi am de lucru nici că plecând din mijlocul oamenilor ce iubeam trebuie să mă bun- ghinesc la masa mea de scris. Ca un om mort de sete și de foame căutam să sorb tot fără & mă gândi pe mâine. Ferice de cine nu are nevoie de asemenea șubrede paliative pentru a trăi; și mai ferice de tonți și de nebuni. Mă întrebi dacă viața e scumpă, — se înțelege* că da, — viața mea de aici vezi bine că o plătesc scump: o plătesc cu întregul ^odinioară» pe care Lam pierdut, și nu știu de va reveni. Nu înșir Mamitico vorbe banale, dacă ați cunoscut îndes tul fiara de mine, nu mă îndoiesc că veți înțelege tot ainarul de care mă jăluiesc. Eu las eticheta pe seama altora, pe conștiința acelor cari n’au învățat de cât a parodia ori ce simțire omenească. Aș fi vrut să scriu fetelor dar nu m’am simțit îndestul de li- niștit pentru a le vorbi. E periculos, știu bine, m’am încredințat, d’a le spune lor tot adevărul, d’a nu le înfățișa decât îndoială și scepticism. Sunt prea crude și le iubesc prea mult pentru a lăsa în toată voia condeiul să spovedească necazurile mele. Le voi seri când voi simți cu adevărat o fire mai veselă în mine, sau cel puțin când voi ascunde mai cu meșteșug canalia de.dor de cele ce nu există și crudul adevăr de cele ce se petrec. Mi-e greu a fi eu gâdele Aluziunilor mele, de și sunt sigur că și ele ca și mine, mai curând ori mai târziu, vor trebui să încerce cumplitul desgust al deși lu- zinnei. Și când te gândești că numai oamenii cari simt sunt con- damnați a fi așa de cumplit încercați, zău, că și te consoli și te aprinzi de mânie. .yjrf BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY Dar să revin la fapte: urâtul m’ar împinge prea departe, m ar face nedrept și de nedreptate mi-e frică ca de ciumă. Sunt hotărît pe lângă «știința Tătuchii» să învăț științde na- turale în cercul Filos.-moder.: anatomie comparată, fiziologie com- parată... dar nu mă pot înscrie deeâtla Septembrie. Spuneți Tătuchii că până acum n’am dat de rostui cărții eu aflarea căreia mi-a făcut plăcerea de-a mă însărcina, am însă în- credințări că există — și prin urmare o va avea. Aici licența în litere e un singur examen la trei ani; licența noastră în litere nu se primește — se dispensează însă orice licențiat de stadiul de trei ani și e ogligat a da «întreaga licență» oricând ar voi in sesiunile anua'e. In privința rochii, lungă ori scurtă, simt de părerea D-tale, Koka nu-i Koka decât cu rochie scurtă — cu rochie lungă nu poate fi decât Dom-ni-șoa-ra. Aș fi voit să scriu Mămuchii, Tătuchii— dar nu știu unde mi-e capul —, mi-e silă de cerneală ca de un vrășmaș al meu. Spu- neți Mămuchii să prelingă mai mult tâmplele că-i șade mai bine, cât pentru Tătuca îi șade bine oricum. înțelegi D-ta toată pricina e să bag zizanie. Adu aminte fetelor ce mi-au făgăduit că-mi vor trimete pozele ani și e obligat a da «întreaga licență» oricând air voi în sesiunile rile lor. îmi pare foarte bine de însănătoșirea D-nei Eleonora L. nu doară fiindcă veți avea de-aci înainte muzică și petrecere — din contra îmi pare bine că n’ați petrecut. Multă sănătate Mămuchii, Tătuchii, D-nei Eleonora. Multă sănătate Mamitichii — un adevărat bir. BARBU swnn șx documente literare v 328 XVI KOKOUGULE N’am avut vreme să vă scriu și nici acum nu ți-aș scrie ție dacă n’aș vedea hârtia îndestul de mică, și interesul de-a-ți scrie prea mare. Și fără a te certa de «rochia ta cea lunga» ori de ne- buniile cu cari ai des(es)perat pe Ma^nitica voi intra deadreptul în cererea mea. Dacă vei primi, să cânți ceva la piano, pentru ca să știu. Uitam că ai rochie lungă și glumeam cu o Domnișoară ca și c’un copil. Iată afacerea: 1° Să cauți foiletonul cu Pezzana-Zolla (Aprilie 1881); mai repede-. 2° Să mi-1 traduci bine în franțuzește — dar să-1 scrii bine nu pot altfel isă-ți deslușesc hieroglifele tale. 3° Să-mi trimeți și traducerea ta și Jurrialul-recomandate ca să nu «e piardă. 4° Să nu spui nimănui ce-ți Icer afară de Mamitica și nici pen- tru ce-ți cer. căci poate ai ghicit, deși @e poate să te înșeli trecân- du-ți prin, minte un gând pe care l-ai avut în glumă. 5° Drept recompensă îți voi spune secretul cererii și o carte f nmioasă. 6 De ce necăjești pe Mamitica — mi se plânge mereu. 7° De ce ești Kokă Mămăligă? 8° Duminică mă primești la dejun? Mă primești? Multă să- nătate fetelor: Zoii-Mirii, Kokii, Henrii. Viorichii și Patanii. Amic BARBU. 329 BARBU DELAVRANCEA - ELENA M1LLER VERGHY XVII Paris 27 (28) Mart. 1882, 8 April MAMITICULE Eri ani primit scrisorile si .peticele și frânturile și rădăcinile de scrisori; fiece rând, fiece petic, fiece cuadrilatură de rânduri, a fost pentru betul Bir o impresie, o plăcere, un gând senin, o spe- ranță... ș’un desgust: tot ce simțeam era real, tot ce mi se spunea era în depărtare, era o iluzie pentru mine. Omul e acelaș, cel pu- țin de la douăzeci de ani în sus nu se mai poate schimba în fond, continuă aceeași potigă apucată, și ’nu-și poate desminți firea cu nici un preț. Cât pentru mine acelaș și acelaș: îndoială și iar în- doială. desgust și iar desgust. Azi pot analiza cât se poate de amănunțit impresiile de ieri. Citeain. Eram satisfăcut. Gea/murile deschise îmi dau un curent viu de aer, parfumat cu liliac din grădina de jos — și nările mele umflate de bucurie sorbeau curentul întreg spre a-mi răcori căl- dura veseliei. Mi se părea că sunt în mijlocul Vostru — dar când am simțit că mi se părea, ca un fior de ger mi-a trecut prin șira spinării, o lene, o nemișcare de mort mă stăpâni, și cu tot adâncul amarului mi-am zis: «toate sunt iluzii», «toate ne înșeală». «Poa- te» si era și este în acest poate atâta desgust de tot ce mă încon- joară, atâta neajuns de lăuntrul firii mele, atâta, dispreț de gân- duri, de simțul, și de năzuințele mele, încât mi se părea că in toată natura nu există o fire mai netrebnici ca a mea. o lucrare, o făptură mai neisprăvită, o îndoială mai câinoasă, o revoltă mai ascunsă și mai înveninată. Aș dori să știu ce faceți fiecare, și când aflu, când îmi poves- tiți ce vorbiți de mine, mi se ipare că e mai bine să mă uitați, și STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 33© dacă mi-ați da semne de uitare desigur că desgustul meu ar lua proporțiuni și mai mari. lot ce mă bucură e dă vă văd pe toți buni, pe toți sinceri, pe toți deschiși astfel încât dacă la mine ce bruma de calități a.m sunt înăbușite de defecte, Voi aveți o fire distinsă în care defectele sunt acoperite de lumina caităților. Să nu socotești că sunt măguliri caline, știți prea bine cât de brutal sunt în laudă pentru ca să fiu capabil de măgulire. Dacă mai mult de cât ori .când vă spui ‘pe față lucruri de bine cauza e că mă simt mai bun, mai puțin dârz, mai tandru față de amicii mei, când vpd copile ca Margo și Zii, că se încearcă cu toată bunătatea de care rai suflet bun e destoinic, a mulțumi, a face să râdă pe amicul lor. Ei, dacă toți oamenii ar fi mai așa, dacă nu toți cel puțin ma- joritatea, ei da, ași înțelege și eu siguranța, nădejdea, liniștea, bu- nătatea, — dar e greu ce cer eu, e o utopie, lumea e cum a fost — si eu tot eu. z Spuneți lui Tătuca că în cea mai cumplită îndoială atunci când ca mulțumire curat egoistă și subiectivă m’aș simți nimicit, totuși idealul de țară, de colectivitate, de năzuință socială, de lup- tă pentru binele comun, de mândrie națională, acest ideal îi simt cum mă deșteaptjă, mă ațiță, mă aprinde, toă scoate din toate ne- voile și desgustul ce-mî'prilejuește. viața individuală. Aș vrea să-1 ascult, să-l văd încă cu fața care exprimă vecinie bunătatea aprin- randu-se de mânie atunci când ar auzi de cosmopolitism. Pentru mine era o școală: îl priveam și, vedeam mai mult decât un om cu o posiție socială, vedeam un cetățean convins de idei sănătoase pentru binele obștei, vedeam un revoltat contra nesimțirii și a pi- lotării generale. Adesea ori auzindu-1 vorbind și prinzându-i ex- presia aprinsă, simțeam mânia în mine fierbând ca un cazan de petrol, convins fiind de relele ce bântuie țara noastră din cauza ©âtor-va dălhăuți, gugumani, șarlatani și ignoranți. 331 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGW Adu aminte lui Henry că s’a legat într’o- searia că-1 va ruga pe Tătuca să pozeze; să nu-și -uite făgăduiala; egoist în toate: e vorba de albumul meu. Eri m’am dus să pozez: peste zece zile gata: vezi dar că mi-e cu neputință de a vă procuri plăcerea de-a privi chipul meu extra- ordinar de frumos. Primiți în schimb dorul meu și dragostea sin- cer filială și respectul legitim și adânc, și urările de fericire, de ani mulți, de dorințe împlinite, de izbânda Margii ce Vă trimet: în locul căpățânii mele vă trimet inima; nu știu care prețuiește mai mult. Să trăiești Mamiticule. Să trăiți cu toții. Vă felicit pe toți lde sărbători. Multă sănătate Lupeștilor, Millerilor. La revedere. Mâine e Paști și mi-e indiferent aci în străină- tate. Petrecere bună. Multă sănătate, BARBU XVIII 19 Aprilie 1882 Paris. MAMITICULE, Ți-am citit toate scrisorile cu cea mai vie plăcere, mai ales că pe lângă dorul ce-mi porți se amestecă cu blestemele ce le arunci în spatele bietului Bir, și adnotațiunile KoWighii. Nu-mi imputa că nu vă scriu mult; vță doresc mai mult de cât vă scriu; urîtul în care am intrat până la gât nu-mi mai dă pas să țiu cu nădejde și cu plăcere condeiul în mână. Când eram în țară este adevărat, vă scriam mai des și fiece scrisoare era de trei patru ori mai mare de STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 332 cât cele din Paris. — da —, dar fiece scrisoare din țairă era: un dejun, un prânz și o duminică din cele mai strălucite — și fiece dejun avea vinul său bun, și fiece prânz căprioara ori varza sa w:ră și fiece duminică piano, discuții, ocări și nebunii. Acum din străinătate, dela o bună depărtare, a vă scrie tot ce șimL a vă deșerta întreaga amărăciune și decepție este a-mi mări dezgustul fără a vă prilejui cel puțin D-voastră mulțumire. Când voi surprinde câte un momelii rătăcit în viața mea de odihnă a fi- rei ou dragă voie vă voi nara tot ce am văzut, tot ce regret și cu ce mă consol, cu ce-mi petrec vremea, ce autori citesc, ce socotesc de arta franceză, ce amjănunțiri ^alm prins în fugă asupra nestatorni- ciei franțuzești. Vă voi spune multe când voi putea — azi însă o inimă străină e deșartă ca activ și prea plină ca pasiv; tot ce se rostogolește în ea ș’aduce a scepticism: a o descrie este a o întărâta Și omul cel mai tare este acela ce-și cunoaște slăbiciunile. Mamiticule, în viața mea n’am simțit colosul untului ca acum — in viața mea n’am căutat mai mult tăcerea fără a o găsi, în viata mea n’am stat atât de aproape, ș’așa de față în față cu desnădăjdui- rea. In starea mea de neodihnă vagă, constat că opiul e mai tare decât socoteam și mai laș în lupta pe care șL morala și logica ar mMni-o lașitate superbă, decât maimuța neamțului ce se târăște ’pe genunchi la pocnetul biciului. Nimic nu m’ar mulțumi: iluziile chiar nu le doresc: ele sunt un jug de aur. Numai pe mare eram mulțumit, dacă nu mă puteam târî pe covorul din salonul Mămuchii ori dacă nu puteam alerga în grădina Mamitichi.— Pe mare nu mă sbqguiam, eram departe^ de plăteerea naivă a sburdăriL dar având mistralul în față, infinitul albastru-civit, mohorît, se rostogolea în valuri năprasnice, isbindu-se când de insule stâncoase când de pân- tecele pachebotului nostru. Era o răscoală t generală, imensitatea rera în picioare înmărmurisem în fața ei făi^ă a păli: o admiram. 333 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY Oh, nu pot să vorbesc de Paris — mă obosește — trebuie să am momente de Socrate ca să pot răbda astfel de priveliște. Amân dar această dare de seamă. Vă trimet cinci fotografii c’un cap imposibil de cornet, un vandal în costum european, NW fost încă pe la târguielile cu care mă însărcinați—zilele astea —da. Multă sănătate Mămuchii și Tătuchii. Multă sănjătate Mamitichii devotat, BARBU XIX KQKALIGA, Tu și Zii nfați făcut să râz citind galopantele voastre scrisori — și râsul sincer e rar pe la Paris: cei mai apropiați de adevăr sunt actorii când râd. Spune-i lui Zii că te-a întrecut pe tine în încurcătura scrisorii: mi-a trebuit răbdare mare până să desfac hieroglifele ei. D’aci înainte ar fi bine în loc de «cuadratura cer- cului» să zicem «cuadratura țârului» pentru a arăta o problemă imposibil de deslegjajt.. Kol^ă mi se pare că te grăbești, prea încet cu tiradu Și nu fii atât de curioasă, lasă că spui eu ce voi face cu traducerea ta. Koka te costă prea scump fotografia mea. Pentru șase am dat din banii tjăi 18 Iei. Vezi dar că dacă faci colecțiune de oameni mari: cel mai mic dintre toți oamenii (nu mari) te costă de douăzeci de ori mai mult de cât cel mai mare om. Multă sănătate pentru Henry. Mir-Zii și ție, amic. BARBU Koka nu te supăra dacă am dispus eu de pozele peste care aveai legalitatea dreptului. Dacă împărțeala nu e nimerită caută dețină’scuză, este făcută la întâmplare. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 334 XX 15 Mai, Paris 1882. MAMITICO, Nu ți-am scris de mult deși îți datoram atâtea și atâtea răspun- suri. Știi că nu e tocmai în firea mea de a fi exact și mai ales când mă simt doborît de urît, mi-e silă de orice și mai ales de condei; îmi place cu toate acestea să mă gândesc în orice moment liber la oamenii pe cari îi iubesc și cari nu mă urăsc, aș vrea să vorbesc cu ei și mi-e greu când văd că vorba scrisului e vorbă moartă, săracă, slabă, mută. Și nu-mi vine să mai scriu; și tac și dorm; și visez și nu e destul; dar nici scrisul nu e' deajuns. Dacă nu sunt și în fami- lia mea de sânge, și în familiile cari m’au adoptat prin dragostea ce-mi purtau, și sper că-mi păstrează, zadarnic mi-e totul. Prea bătrăn, mai înainte de vreme pentru ca să m!ă mulțumească numai cartea, prea amărît §i de una și de alta și de multe, pentru ca ilu- ziile să mă mai descânte și să nfalinte, aștept sa treacă vremea în- tr’un indiferentism sceptic, lipsit de toate afară de îndoială și de regret. Mă îndoiesc de toate; și regret mult; și nu mă mulțumesc cu nimic. Aș vrea să merg să mă tot duc; calea lungă, calea neisprăvită, ar fi singura năzuință care m’ar face să uit și trecutul care mi-a lăsat moștenire desgustul și prezentul-canalie și viitorul „nesigur. Când pluteam pe mare imensitatea albastră mohorîtă, întărâtată de mistral era buna mea amică; așteptam să mă poarte necontenit; și agitată în trâmbe de talazuri negre cu spumă pe creștet o înțele- geam și mă înțelegea, o admiram fără a mă băga în seamă, o iu- beam și îi eram indiferent, și pe când celorlalți le făcea rău si 335 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGMY ne aș ocoli pământul și pământul mi s’ar părea mic când n’aș mai avea ce cutreera. Tata de la vârsta de 25 ani până la 59__60 ani a umblat zi și noapte pe drumuri, pe ploi și pe viscole — și când se simțea bolnav pleca cu căruța lui coviltiiită. II invidiez deși-1 iubesc. Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n’ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănita cu mârsă neagră, și-1 lingușeam, și-1 mângâiam pe obraji, și pe plete- Je-i rotunjite ca să mă ia în căruță. Dar mă ducea numai pana hi streajă și de-a.colo mă întorceam plângând. Eram de opt ani și mi se pare că purtam încă rochie cu flori liliachii. Acelaș dor de ducă îl am și acum. Și când urîtul mi-apasă res- pirația invidiez veninos pe săraci și ,pe mateloți ce necontenit sunt pe drumuri. Sistemul de viață pe care mi-1 oferă societatea e fals, viclean, păcătos ipentru mine. Nu e decât natura sălbatecă pe care o admir. Mușcelelele încărcate de fânețe și băgării dintre Curtea de Argeș și Câmpu-Lung e un ideal pentru mine. Le-am trecut călare din zori pan’ la amurg. Și aceste amintiri fericite sunt o nefericire și mai cumplită pentru cel care le! simte când nu mai se mișcă în mij- locul lor. Vezi Mamitico, că dacă D-ta ai ce-mi spune care să mă mai învioreze, eu nu găsesc nimic ce ți-ar fi pe plac. Cu nimic nn mă învoesc. M’am lăsat și de tutun. Vreau să învăț limba engleză dar mi se pare că «drumul cel mai scurt !• Londra e primBerlin» iată de ce m’am apucat de lim- ba germană; și sper că în două luni sâ vă scriu în nemțește. Mi-e dragă limba lui Heine tocmai fiindcă e sălbatecă. Am tradus un cuatren d’al lui în versuri. «Viorelele albastre ale ochilor tăi vii, «Rozele înflăcărate din obrajii-ți rumenii «Crinul alb ce mâna-ți poartă, «Toate ’nfloresc totdeauna, numai inima ți-e moartă. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 336 Mă cerți că nu scriu lui Patan — nu știți poate că e oribil a avea de scris cât ain eu. Ii voi scrie mai ales că așteaptă să-i scriu eu întâi. Sunt un sălbatec că nu țiu cont?de pozițiile oficiale din lume. Voi cerceta în mine și de voi putea ^a fiu sincer cu Patan îi voi scrie iar de nu, voi tăcea. BARBU In tot cazul îi trimet multă sănătate: în fond e un suflet bun. Regret însă... XXI ,Sf. Constantin și Elena. Paris 21 Mai MAMITICO, Am primit toate scrisorile, nu trebuie dar să te îngrijești de nimic. Ultimul plic cu patru sute de pajeri roșii împărătești pe care mi l-ai trimes cuprinde mult mai mult decât m aste ptam, mai mult decât obolul văduvei: cuprindea mângâierea D-lalc și nebu- niile Kokii și a Zoii... A' venit la timp. Eram înbâcsit, ci am atât de mort încât nici odată omul nu mi se părea mai asemenea unei ma- rine cu roate șî brațe de fier ce merge nesimțitor? dacă îi arunci cai buni pre mistuire. Nu mă împac cu starea firească în care mă aflu; fce zi e un pas spre atonie sufletească. Fiece an mă face să văd mai limpede în omenire, în societăți, aceste mașine mai complicate decât omul; dar pe fiece an mi se impune, ca niște date materiale, brutalitatea generală, inerția materii, în om, fatalitatea determinantă în fapte, nesimțirea stupidă, morfolirea aispirațiunilor, și lupta piezișă și lașă a existenței bestiale: în aceeași vreme pare că mi se degajă în vapori virtuali tot ce e măreț și frumos, tot ce inspiră și consolă 337 BARBU DELAVRANCEzY - ELENA M1LLER VERGHY lot ce susține și îndeamnă la o viață intensă și bogată, se degajă, se r'dică și dispare rând pe rând ca niște vise ale tinereții. Fiece pas e nesigur, la fiece pas apare îndoiala despre ce ai lăsat în urmă și ce ai înainte. Prezentul e singurul cerc de fier care te strânge șl îl simți cu desgustul și durerea, cu plăcerea și beția ce împărtășește fiecăruia după întocmeala firii lui. Nu e moment în care trezia- du-se în mine conștiința secretă a existenții pe deplin, să nu mă în- torc cu gândul încărcat de regrete spre 18 ani. Ce viu și absorbit eram atunci în spe.cuiațiuni mistice și ce adâncit sunt acum în tri- vialitatea unei realități ordinare. Atunci ochii și închipuirea vedeau puternic în nebuloasa vii- torului, acum sunt orbi pentru asemenea marfă și pătrund fără voia mea în cruciș și ’n curmeziș în sfera limitată a prezentului. Atunci eram presbit acum sunt miop. Și poate că și atunci și acum mă înșelam și mă înșel — dar e de preferat un vis frumos unui vis care te muncește și te înghite în mâhnire și îndoială, în ne- astâmpăr și desgust. Și cât de ingrat a fost timpul ce mi-a abătut atâtea iluzii și cât de .crud a fost^ numai daci din depărtare simt mai mult de cât oricând; înfigându-mi în locul lor o singură siguranță: aceea că viața e un joc de cărți; fiecare înțelept ori nebun, ignorant ori sa- vant ș^așteaptă cu nerăbdare să-i pice din împletirea obscură a în- tâmplării, să-i pice asul de treflă ori de caro. — Și acest joc stu- pid al soartei începe dela naștere: unul sosește bolnăvicios, altul forte și viu, unul melancolic, altul vesel, unul cu o inimă ingrată și rea adică simțitoare, altul cu o< inimă de aur și de fericire, adică nesimțitoare. Aș dori ca^să dau acestor convingeri ce-mi apar numai în unele momente în toată cruzimea lor, formă de cristal și căldură de plumb topit ca să mă urmați mai cu plăcere și să ma simțiți mai viu, dar au am nici o dragoste de condei. Mi-e urît. Mi-e silă si n’aș voi să St. D. L. V — S2 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 338 vă nemulțumesc pe când D-voastră mă liniștiți și-mi împrumutați în scris: și ochii pentru a vedea mai frumos, și iluziile pentru a mă potoli din îndoială, și viața ce duceți pentru a lua parte la adevă rata veselie ce star cuveni s’o împartă natura mai ca voie și drag. Vă urez împlinirea tuturor dorințelor de ziua D-Voastră, viață liniștită și îndelung^ prin D-ta, viață îndelungă §i de renume prin Koka D-tale. Fericirea și mândrețea, renumele și gloria) aruncă umbră peste călătorii de rând; mie mi-e dragă această umbră ce mi-ar arunca toți câți îmi sunt scumpi: e umbra de stejari mândrii la care mă odihnesc cu plăcere. Multă sănătate, Devotat, BARBU XXH 28 Iunie, Paris 1882. MAMITICO, Nu pricep, ce atâtea scuze că nu mi-ați scris. Trebuia să mă gândesc eu, după cum am și făcut că sunteți ocupată cu examenele intra și ex ale institutului. Știu cp nu e nici puțină grije, nici mun- că mai puțină cu atâta vâlvă și nedormite. Regret că nu sunt în mijlocul examenului D-voastră; mi-aș da atâtea ifose de curcă mai ales la nemțește. Și să nu vă prindă mirarea de această cutezanță. Adică, mă rog Dumiitale, de ,când numai1 altora să le fie peimis a se aprinde ca dinamita și a face explozie tocmai la ceea-ce se pricep mai puțin. Și mie nu? Eu nu sunt animal din aceeași clasă și din același ordin ca și ei? ce pot să aibă mai mult? Un păr mai bine pieptănat, o haină mai periat^, un nas mai bine turnat, un nume moștenit, o părticică din s-tul buget — și alt nimic. Și eu însă mă 339 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY bucur de multe prinoase ale naturii: niște dinți frumoși făcuți pen- tru a mușca — o obrăznicie naivă, o sinceritate crudă, o violență de grindină, o needucație de multă valoare, o doză de prostie dem- . nă de toată invidia; toate acestea sunt calități morale și materiale, socotesc, cari-mi dau drept d’a da cu coatele ^printre canalii și a rupe și junghetura gâtului celui care mi-ar contesta dreptul. Și fiindcă veni vorba' de drepturile dobitoacelor plăsmuite din scuipat șî țărânjă după chipul și asemănarea «eternului Nimic» mă rog Mamitichii să-mi ia în considerație o cerere: Am, dintr’o ciudată întâmplare, dreptul de a mă subscrie: Barbu S... Doctor în cele patru clase primare din culoarea de ne- gru, absolvent al Liceului Sf. Sava, Bacalaureat în litere și științe Ia universitatea din București, și în fine (ceeace n’o să mă împie- dice de-a pune și etc. etc.). Licențiat în drept etc.... Am, zic, acest drept față de prezent și posteritate — și cu toate astea, Mamitico, mă rog matale lasă pârdalnicului titlul ce mi-1 arunci pe plic de «Licencie en Droit» mă jicnește acest titlu; parcă văd pe factorul poștal că râde citindu-mi adresa însoțită de titlu. Patan a făcut această inovație scriindu-mi. Inchipuiește-ți pentru un moment că i-aș scrie astfel adresa lui: Ștefan Sichdean Doctor în drept — Doctor în științele naturale — Profesor de Anatliomie și fiziologie — înalt funcițonar într’ale finanțelor —- membru al mai multor societăți savante — maestru în muzică - publicist etc.... etc..^ El s’ar sijmți jenat. Ciudat lucru: el se simte jenat de prea multe titluri și eu mă simt de prea puține. Poate că și unu și altul avem aceleași motive. A trecut boala mea. A fost o răceală. N’aveați de ce vă inchie- de oarece vă scrisesem imediat că m’am făcut bine. Ce vă faceți de vacanție? Koka Wm rând îmi vorbea de STUDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 340 mare, în cea din mimă scrisoare îmi spune că vor merge toate cu- ginele spre moșia de munte. Le invidiez. Aici atmosfera e îmbâc- sită de praf, de zgomot, de putoare, de căldură și de aburi. Ele vor petrecq iu mijlocul unei naturi mai largi și mai sincere, mai fru- moase și mai atrăgătoare. Parcă le văd culegând mănunchiuri de flori și vorbind seara la pragul ușii. Și D-ta mă rog să nu te opui la plecarea lor. Ele sunt obosite săracele de munca și grija examenului și sper că au dreptul da se mai odihni. Chiar dacă M... și ,Z... vor da examenul de a Vll-a la Septem. cel puțin două trei săptămâni vor putea să se plimbe. Nu pot să răspund lungii scrisori ce am primit dela Kokav Roagă să mă ierte. Peste o săptămână îi scriu. Ii voi spune moti- vele. In curând neapărat, numai prin coborârea S-tului Spirit pe creștetul meu vă voi scrie și vorbi ca Apostolii în limbile ce-mi pretîndeți. Multă sănătate K-okii, Zoii, Viorichii, Reichinii. Multă sănătate d-tale. La revedere. Vă doresc. » Devotat, BARBU Roagă pe Patan din parte-mi să mă ierte că nu i-am scris, li ?crin mâine. xxm 18 Iulie 1882. Paris. MAMITICO, HiENRY, KOKA, MARYA, Vă scriu la toate de odată căci imi-e greu când vă scriu vous »ă-mi împart inima și condeiului; aceleași prin bunătate, aceleași prin mărinimie, aceleași prin sinceritate, deosebite de vârstă și 341 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY unite prin tinerețea simțirilor, toate (plăcute, toate cu firi supe- rioare, toate blajine, variate la chip și la mișcări,^ toate una pentru mine; o singură eglogă rătăcită pe albia Trotușului; o singură amicie; o singură liniște pe care o ^ai ^gust d’atât amar de vreme. Mi se pare (și cu greu suport timpul când nu mi se pare) că și eu alerg pe văile umbroase ale munților ce vă adăpostesc, ;mi se pare că mă răcorește și pe mine vântul ce vă adie, și aruncat în al șaselea etaj, privesc mâhnit și tăcut acoperișul Parisului ars de soare și întrerupt de turlele monumentelor, îmi uruie urechile de bocănitul ciocanelor, de țipătul1 uvrierilor spânzurați pe clădirile neisprăvite. Iubiți natura cu inima deschisă și sinceră; e singurul monu- ment, singurul templu care nu înșa^ă. O să vi se urască și vouă, dacă nu vi s'a urit încă, de civilizația meschină și diformă a ora- șelor mari. Pentru ai te învoi cu acest balamuc în care trăiesc eu, va să nu mai -simți, să tot gândești mereu, și să-ți fie indiferent la ce și ce gândești. Altfel nu e de trai. Cum aș schimba eu bucuros aceste namile de piatră cenușie pe tapetul vostru verde mătăsos, pe casele modeste, retrase*1 și deschise la bătăile vântului. V orbiti-mi toate mereu si mult de muniții Slănicului ce nu-s J pleșuvi, de brazi si mesteacăn! cu tulpină bălană cu frunze mici, mobile și rari prin care vezi albastrul cerului. Ba zjău, cărui idiot nu i-ar plăcea să privească vulturul Caraimanului dând târcoale d’asupra creștetului pietros, plimbând cătarea în sus din nor în nor și în jos din talaz în talaz, din cascadă în cascadă, din torent în torent. Din stânca ce s’a prăbușit, ce cade și stă gata să se rostogoleas- că, din glasul de bucium ce se plânge înM avalma văilor, mușce- ielor și a plătinetului, câte nu simte și nu înțelege omul. Eu vă mărturisesc, fără sfială și laudă banală, că în fața naturii sălba^ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V tice m’a cuprins până la măduva oaselor simțul și ideia de armo- nie. N’am simțit nici o disonanță (de se poate zice) brutală de sunet și culoare. Mi se pare o așa de mare potrivire în înfățișarea verdelui mohorît de pini și a verdelui deschis de pajiște cu f lucra- tul melodic de mierlă, cu ciripitul stolurilor de păsări sălbatice, încât mai totdeauna în fața naturii mi se pare că aud o simfonie de Beethoven, și ascultând Apassionata lui, mi se pare că sunt pe vârful Ceahlăului și fac ochii roată pe deasupra pământului. Câtă liniște, câtă franchețe, câtă odihnă, câtă armonie n’aveți voi de simțit; câte culori, câte peisage, câte melodii și câte griji uitate și câte ambițiuni ce se sting în fața munților îknbrădați ș’a râulețelor de argint ce șerpuiesc sunând în albia lor de pietricele. Ochiul e mai limpede și vede mai bine, mirosul devine mai fin, și deosebește fiece parfum de floare, capul mai liniștit, mintea mai mare și simțul mai emoționat, mai viu, mai delicat, mai poetic devine când ne deșteptăm dimineața și ne izbește ochiul, inima și mintea velin ța nemărginită și împestrițată/a naturii, când în loc de praf și uruituri, mirosul de smeură și fragi ne îmbată, bălăn- gănitul turmelor din depărtare ne cântă monoton și melancolic, când în fine nu mai dăm cu ochii de șarlatani, mincinoși și cara- ghioși oficiali și oficioși;’când nu mai ne otrăvește ambițiunea ne- legitimă a unora și modestia prefăcută a altora; da omul devine mai bun, mai naiv în sijnțire dar d’o naivitate profundă, când pă- răsind mulțimea veștedă, indiferentă, mincinoasă se dă sincerității absolute, maiestății absolute absolutului perfect: naturii. Fierea se micșorează și mintea se lărgește. Eu Maunitico, Hem ry, Koka, Myo, nu mai urăsc când sui coasta muntelui; iert tutu- ror, uit chiar pe fățarnici, capul nu-mi mai svâcnește de mânie, și mă cuprinde un dor de a) vedea lumea întreagă lângă mine împăr- tășind aceleași e^noțiuni sincere cari ma fac pe mine să tot sui șter- gându-mi sudoarea de pe frunte să admir, să esclaîm, și să inspir cir. 343 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY atâta lăcomie aerul țmbălsămat. Suiți ca la trei sute de metri și veți da de trup pietros îmbrăcat în mușchi moale cu flori albastre închise ca marea în spre înserat; vă puteți tăvăli în bună pace; e moale acest vestmânt al muntelui, e verde, e 'gros, de o palmă, e răcoritor fără a fi uimed; și e așa de atrăgător atât de delicios să te descalți pe un asemenea puf viu că nu e om care iubește muzica și să se poatjă stăpâni de-a-și arunca ciobotele într’o parte și cio- rapii într’alta. Să nu priviți nici odată în fundul) prăpastiilor de pe marginile lor; e singurul lucru în farmecul naturii care te pune pe gânduri, te frământă, te înduioșează, și îți aduce aminte «la .caducita delle cose umane». Fugiți de mâhnire, ea e bălăria, pălămida ce crește în inima omeneasca udată necontenit de lacrimi. Și cu greu o stă- pânești cănd a prins rădăcini; adesea ori trebuie s’o smugi cu ini- mă cu tot. Sculați-vja uneori, dacă nu puteți totdeauna pe la trei ore dimi- neață ; și priviți sipre răsărit până la 7; și luați aminte culorile extra- ordinare ale aurorii; mai întâi veți zări la orizont culori nehotărite dar imposibil de reprodus prin pensulă și condeiu; e și smarald și violet, și portocaliu — și un alb de argint se întinde dela două su- lițe în sus de orizon; pe la patru, patru și jumătate un foc imens și depărtat se vestejește, fâșii slabe de lumină roșietică se resfiră și nu știi unde sfârșește, înecându-se pe nesimțite în albastrul cerului ce devine mai pronunțat; stelele s’au stins imai toate, abia două trei, ca niște boabe albe de diamant, mai sclipesc cercând a muri ca niște lămpi obosite... Dar e zadarnic a vă vorbi eu: scrieți-mi voi, vorbiți-mi necontenit, șijângă mine, prin scrisori ca la capul unui bolnav rezemat pe pernă cu ochii închiși, desfășurați-v|ă impre- siile, plăcerile, admirațiunea, nesațiul și bogăția în care trăiți. Celui deznădăjduit i se tot spune de speranțele lui; și închipuirea bolnavă e mare, se agită, aprinde; bietul om pentru o clipă speră, deschi- SWDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 344 de niște ochi vii. apoi pleacă capiii mulțumit de iluziile unui mo- ment. Cât de proști sunt oamenii cari putând tea fugă de meschinăria unei vieți de minciuni și ambițiune nemernică se dau trup și suflet unei măriri ce colcăie de viermi și pute a râncezeală. N’au odihnea și merită să nu aibă n’au conștiință, și-au văndut-o, n’au inimă, și-au ucis-o pentru stomac, și hidrocefali imbecili, se pun de bună- voie mai jos decât hienele Saharii și stârvul pe care cloncăne corbii. V’am obosit, simt bine, dar sunt neobosit în desgustul meu. Vă doresc surori, pribege, te doresc Mațmitico deși ai stăruit să mă arunci pe pricopseală. Aștept să văd dacă Henry și Marya Trotușului sunt tot atât de indiferente ca Henry, .directoarea și Marya profesoara orașului. Bun rămas: viață plăcută; multă sănătate. Mamitico nu plânge ză- pușeala nesuferită a orașului. Multă sănătate tuturor. al vostru, BARBU XXIV 28 luly\ Paris. MAMITICO, Azi pe la două și jumătate dormeam; m’a detșeptat D-ra de care e/vorba să vă vie ca profesoară. Socotesc că e foarte bună; veți înțelege și d-voastră acelaș lucru din scrisoarea ei, mai ales din partea finală. Eu socotesc că e modestă și cred că e mult prea mult pentru o pariziană. Cât pentru cartea care o știe, nu aveți nevoie să-i cereți tocmai pe Schopenhauer și Darwin, e vorba de limba franceză și nu mai știu ce lumi pentru începătoare. ! 345 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGMY Vă repet: mi-a lăsat impresia cea mai bună. Nu mă așteptam; mă grăbesc să vă scriu aceste rânduri în galop, așteaptă biata D-ră și nu; o cunosc pentru, ca să nu fiu obraznic făcând-o să aștepte mult timp. V’am scris vreo două coli» Mă consol știind că nu-mi mai vreți și acum încă două. La revedere. Ma voi duce pe la Franceza ce pretinzi că vă iubește. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate D-tale. Devotat, BARBU Nu socotesc că aveți nevoie de fotografie: e modestă și mu atât de «laide» cum zice ea în scrisoare. XXV 12 August 1882, Paris. MAMITICO, MĂMUCO, In vreme veche, înaintea senatului roman, bogat în purpura și pale aurite, s’au prezentat un bădăran ce în loc de mantie cu pul- pane bogate purta pe umeri piele de urs și în loc de coif căciulă țurcănească îi cădea pe frunte și ceafă. Privirea lui era aprinsă de mânie, și plecat pe bâtă de curpen, pârjolită în jarăgăi, își dcte ple- tele pe spate și descoperi (capul; prinse la vorbă, și colonadele în rond ale senatului roman se sguduiră de? vorbele graiului lui sălba- tec; i se părea că vorbește fiarelor; nu era în te|mplu era în codrii. Și aruncând cuvintele ca niște buturugi și blocuri de piatră ros- togolite de pe muchia dealurilor, 'țăranul de la Dunăre fu ascultat. FirW ca țăranul din Paris să fie tot atât de bine primit de către doamnele Trotușului. Eu nu mă plâng ca vechiul meu strămoș eu vă STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 346 salut club v’ar fi salutat tot așa de> odoronc-tronc și beizadeaua co- drilor despre care vorbii. Și parcă simt gândindu*mă la D-stră (era să scriu voi) că sunt mulțumit știindu-vă mulțumite, cum se cade să fie niște mume bune între niște copii buni. Totuși constat o nedrep- tate a întâmplării că nu sunt din ceata dela poalele Caraimanului. Câte nu v’aș spune câte n’aș simți și câte n’aș uita. A face pe om să uite e cel mai profund serviciu ce i se poate aduce. Și adesea-ori mă simțeam descărcat, cu, pojarul mort în mine, când din contra înîîața D-Voastră mă dajm în voia desfrâului urei. Vedeam c|ă cineva mai copt la minte decât mine mă aprobă, mă susține, mă înțelege. Chiar Mamitica ori Mămuca îmi ziceau: «oamenii cu așa gând sunt utopiști ce se sting ca vai de ei» chiar în aceste vorbe, chiar într’o săltare de umăr, vedeam o grijă, nu o convingere străină de a mea. Cum vreți dar să nu vă^ respect, să nu vă iubesc — și dacă vă iubesc ea un al doilea — al șaselea copil, cum sfc nu vă doresc și dacă vă doresc cum să nu vă turbur cu >încăpățânatele inele scri- sori, din când în când. Mi-e ciudă numai că nu pot scrie mai mult. De multe ori îmi tremură mâna ca unui damblagiu. Nu pot scrie nici repede nici deslușit — aproape fiecare litera e mișcare deo- sebită. Mi-e urît. E un refren pe care vi Fam repetat de nenumă- rate ori în urma unor ditirambe schiloade de scrisori. Mi-e așa de silă încât roatele ce uruie în depărtare parcă se gonesc pe creerii mei — fiece bocănit răsună în mine; sunt ecoul a ori-dărei discor- danțe. Și barem dacă aici în turnul colții unde mă aflu mi-s^ar pierde ochii într’un azur viu de cer, tot mai calea-valea; — dar când privesc un cer spălăcit și' monoton — și când mai văz și niște Weberiane de pisici miorlăind, și când un Stradela de cocoș se în- cearcă să ia pe do diez, mă gândesc la peisagiile ce vi se desfă- șură ochilor voștri și îmi măresc ciuda. Greu, greu de tot să se lipească de mine civilizația dacă civi- 347 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY lizația e Parisul. L-am v^zut, am intrat în timp de trei luni și prin cavouri și prinl musee și prin cafenele și prin braserii, și prin cata- combe și prin cimitire... eh mi-e silă, mă închiz în casă; voi citi, voi seri, voi cugeta. Și mi-e urît. Mi-e dorifără să știu bine de ce. Multă sănătate. Sărut mâinile mumelor adoptive. Devotat, BARBU XXVI Sept. 9, 1882. MAMITICO, Inchipuiește-ți prostie din partea dobitocului de Barbu; s’a. bolnăvit trei zile ca pe vestita vretoe din București — azi când mă simt mai răcorit, îimi spune doctorul că trebuie să stau 9—10 zile în casă .cadourisit cu o ferchezuială de scarlatină. Ceeace e mize- rabil e că mi se frige igâtlejul de sete și nu pot să beau apă rece. Citesc și eu când mă lasă căldura «Eloge de la Folie» de Erasm, în necazul boalei. La noroace rele trebuie să faci inimă bună. Nu- mai gâtlej bun nu pot să fac: aș vrea să beau întreaga Dunăre când e încărcată cu sloi de ghiață. Aș vrea multe eu da de, un cavaler gândac ca mine trebuie' să se mulțumească să scrie și culcat și să bea apate de citronium-calorica. Spuneți Kokii că în gltțmă' aim fost aspru cu Marya, și s’o con- soleze dadă mîîrrr etc., nu știe până acum că omul cel mai buuun din lume son9 io. Desenez în orele pierdute. Citesc când mi-e urît. Spuneți fete- lor pestrițe că apa mării e. anti-bobițata, ilar fetelor nebunatice că STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 348 purtarea bună și învățătura; sunt port-bomboane și filo-pesmetica. Multă sănătate Millerilor, Lupașilor și Dimancilor și Pa- tanilor. Devotat amic, BARBU XXVII Sfârșitul unei scrisori; începutul lipsește ...Infine toate împrejurările îmi fac viața imposibilă și injustă. Aș fi fost poate mai bine un supleant într’un orășel retras ca Câmpu-Lung. Acolo departe de zgomotul barbar al civilizațiunei sehiloade. departe iși de vanitatea ce/plesnește pe buzele ambițio*- șilor și a dobitocilor, și departe de ticăloșiile Imnei creșteri și a distinsei educațiuni aș fi trăit departe de curentul procopselii și al minciunii. Intr’un cuvânt: mor de urît. Oricând aș putea pleca în lumea nouă aș pleca pentru câteva luni de zile. Când plec, când călătoresc îmi uit de multe și-mi vin în cap, totuși legănarea dru- mului, uruitul monoton nu-ți dă pas să te înfigi ,cu mintea în adân- cul adevăr, în nesuferitul adevăr ce se dă după mai mai fiece ac- țiune frumoasă a omului. Sunt convins că a .citi în inima omului adesea ori este, mai mult decât îți trebuie; cu toate acestea este inexplicabilă dobitocia omului d a sta cu ochii deschiși și ascuțiți, gata d’a pătrunde, d’a devină, când știe bine că-și face rău. Este o pasiune oarbă și dez- metică ca și pasiunea unor pasări ce sboară și se afundă atât de sus în atmosferă încât ne mai găsind aer de respirat le podidește sângele pe pliscuri și cad moarte. — Și mă gândesc adesea-ori când mi-aud respirația și sângele svâcnind în tâmple că omul făcut să simtă plăcerea adevărată e amenințat, având simțire să s’aleagă cu desgustul. Să nu se bucure 349 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHV nimeni dacă natura l-a înzestrat cu puțină simțire; e cel mai funest cadou pe căre soarta i l-a dat la naștere. Cât pentru mine, aducându-mi aminte de laudele ce mi ie fă- ceați și pe care le socotesc de sincere, dacă nu de adevărate vă mărturisesc aș dori de o mie de ori într’un ceas să dau întâm- plării ce mi-a dat și să-mi dea ce nu mi-a dat. Și se înțelege schimbul n’ar fi puțin hazliu: să-i dau sărăcia pe câteva milioane, să-i dau întristarea pe veselie, să-i dau gândul zadarnic p’o dobitocie fericită. Fără îndoială aș fi în câștig. Dar să reviu; cum vă spuneam sunt bine și sunt chiar ame- nințat d’a fi și d aci înainte; să nu vă îngrijiți dar. Sunt gata chiar d/a vă serie o satiră. Și mă prind dă-mi veți înțelege râsul ca și tolănitul de la piano ca și nebuniile din curte. Cum aș dori să mă mai tăvjălesc pe iarbă, și să mănânc pepeni și să râd pi s’alerg. și să fac nebunii cu chila. Dar multe doresc nebunii, numai oamenii cu minte știu cu cât să se mulțumească. Și eu nu sunt cu minte. Vă doresc pe toți. Multă sănătate Lupaștilor și Millerilor. In scrisoarea ce va urma pe aceasta voi scrie și fetelor. Mulljă sănătate Reichinii. Multă sănătate D-tale. Devotat, BARBU XXVIII 23 Septembrie 1882. Paris. MAMITICO, Mi-a ruginit condeiul de când nu scriu nimic la nimeni și de când gândesc la toți. A uita este o crimă; a nu gândi o prostie STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 35® și a» fi leneș cum sunt este o boală. Vă doresc este singura mea scuză pe care trebuie să mi-o faceți fără să vi-o cer. A nu dori și a pretinde că dorești este un tragic sufletesc. Știi bine dacă sunt sau nu din școala nerușinării, școala lustrului, școala lumii. Trăit în mijlocul lumii și departe de ea, mi-am uitmat mai întâi clina sen- zațiilor apoi a> sentimentelor și în fine a convingerilor insultate, când drept excentricitate, când de fudulie, când de egoism, când drept utopie. Și cu toată firea mea atât de mult controversată, cu toate zgu- duirile ce le-am încercat, cu toate clătinjările convingerilor intime, e ceva mai presus de ori ce îndoială e o cugetare înfiptă adânc în mine, care se deșteaptă noaptea» în plin întuneric de plec capul pe pernă abătut de kdesgust și de decepție. E ceva ce mă susține și mă răscoală când sunt învins; e o neîndoială eroică în mijlocul unei lumi întregi de îndoieli lașe. Trăiesc în fine și voi trăi. Vreau și pot. Era vorba de vă doresc sau nu. Ar fi să vorbesc de geaba. Mamitico prea ești de oraș când îmi spui că la țară ai înțepenit. Te iert fiindcă ești Mamitica altfel n’ai' scjăpa așa de ieftin. Pe mine mă surprinde oricine se plânge de tăcere, de întuneric, de parfum șit de peisagiu. Depărățeanu care în iniște sentimente gingașe a scris: Mie dați-mi valea verde unde pierde Omul negrele gândiri; Unde-ti uiți de infamia J J și sclavia Auritelor zidiri etc., etc. mei n^a văzut nici n*a simțit îndestul. In mijlocul naturii e o arme- nie, un amestec de culori și sunete, de accidente și liniște, de pro- fnuditate și simplu,t e o încordare de mister și sinceritate, de expre- sie și paradox, încât orașele cu construcțiile lor gigantice rămâ» 351 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY naive și canalii, murdare și obraznice pe lângă «valea Mușii» din Mușcelul Câmpulungului, pe lângă «peștera» Bucegilor, pe lângă «obârșia» lalomiței pe lângă dumbrăvile Triestului. Ai vrut de sigur să glumești când toi-aii scris molatic ca impresie din farmecul Moldovei. La anu viii cu ori ce preț — fie și /pe jos în țară. Am s’o colind dela un capăt la altul. Mi-e dragă. O iubesc, căci o iubesc ca toate monstruozitățile și toți monștrii pe care îi hrănește. Mi-am împlinit toate sarcinele cu dragai inimă, numai n ana fost pe la cea franceză pe care voiai s’o văd numai așa de florile mărului — poate să mă duc — poate. Am o tuse strașnică de trei săptămâni și nu s’a mai ostoit» Pământ și cer; tot e umed — și eu care n’am umbrelă. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate D-tale. Devotat, BARBU P. S. — Nu -pot să scriu fetelor noastre azi. Abia răsufla dk guturai. Trebuie să scriu Mămuchii. — Barbu. XXIX Paris. 9 Octombrie 1882. ' _ MAMITICO, Pe ori-care din fete, puțin îmi pasă dacă sunt obraznice — să le iei la trei păzești, la răfuială și răbufneală când se vor încerca să-mi) facă tristul serviciu de a-ini explica tăcerea prin supărare. Ele mă fac și idiot și nesimțitor și nebun când cred că m’aș supăra eu pe Mata. Ar fi fost cu putință să mă supăr până la o vreme, o lună două trei și șase, dela adoptarea mea. dar acum e prea târ- ziu. Te iubesc ca pe mama și eu nu obiceiul a crede că STUDII ȘI DOCUMENTE LITER/XRE V 352 răsare soarele la miez de zi. Cei cari se trezesc în viața lor din când în când, ca acela care doarme până la trei după două-spre- zece, poate să ia începutul drept temei și temeiul drept început, eu însă m’am obișnuit la urmări viața cu ale ei pas cu pas, mo- ment cu moment. Regula care domnește în desfășurarea întâmplă- rilor nu mă surprinde căci a>n surprins-o de mult. Fiecare om e o carte; și unele cărți le arunci de la început, pe altele de la jumă- tate, pe altele la sfârșit, când în^jă găsești unele care-ți plac, pe care le iubești, pe care le legi în marochin și le deschizi la fiece zi pen- tru a te consola, locul lor nu e nici în biblioteci de stejar nici in praful de după ușă, nici pe masa aurita pentru ochii musafirilor mănușați,/-locul lor e în inimă. Și ceea ce intră în inimă au poate ieși nici prin interes nici prin vanitate, nici prin desgust căci ni- mic din aceste nemernicii omenești nu le-a vârît acolo. Așa fac din oamenii pe care-i iubesc: odoare scumpe în care c itesc și mă consol, flori ce le cultiv pentru a le mirosi necontc nit. Grădinarul care s’ar supăra pe alee și ronduri în scurtă vreme nu mai are nici cq vedea care să-i placă nici unde a se adăposti de arșiță când cade de oboseală. Pe mine nu mă leagă recunoștința: recunoștință are ori ce do bitoc și totuși adesea-ori lipsește omului. Nu e un merit mare a simți recunoștință pe cât e de rușinos a nu o simți. Recunoștința în mine ocupă un loc însemnat dar iubirea ocupă locul de frunte. Și ceea-ce nici nu poate nici nu face recunoștința poate și face iubirea. Dacă unii oameni fac pe amicii lor așa de repede ingrați și ne- simțitori spune-le lor că ușor vor deveni și ingrați și nesimțitori. Cei ce conchid ușor conchid dela ei la alții și prin urmare vorbesc de ei vroind a vorbi de alții. In deobște oamenii învârtesc în jurul lor pe ceilalți după puterea lor de închipuire, și foarte adesea în- vârtesc numai «ochii cu sprincenele, genele și pletele» numai car- tonul exterior ăl lumii lor, iar ființii ei adevărate îi transmite, & 353 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGIIY înlocuește, mai bine zis, prin firea lor. Astfel: ei judecătorii es judecați, ei criticii ei criticații, ei pictorii ei cei zugrăviții, ei in- grații și tot ei socotesc pe alții de ingrați. Și când mă gândesc că bietele fete au voit să mă apere, îmi vine în minte grosul neghio- biei ce desfășurai până acuma. Se înțelege că trebuie să tac căci devenit nedrept pot să deviu și prost. Am voit să mă apăr și am fost prea om: am și acuzat. Am fost nedrept. Mamiticule fiindcă veni vorba de nedreptate nu e așa că omul păcătuiește pe lume mai mult prin nedreptate? E atât de înjositor a nu recunoaște dreptatea vrăjmașilor; e atât de trivial a nega ca- litățile celui pe care nuT poți suferi, saiu celui pe care te-ai supă- rat, încăt a te resigna și a te uita cu slăbiciuni și dorințe e cel mai nobil fapt omenesc. Eu am văzut mume iubindu-și fetele până lu nebunie și to- tuși în unele momente, invidiind tinerețea, farmecul, bujorul din obrajii lui doufî-zeci de ani'atât de mult, încât părea că se simt ceva mai frumoase furând prin închipuire din frumusețea tinereții, adică negând întru câtva ceeace ochii lor vedeau. Ș’apoi printr’o in- consecință ciudată, printr’o reacțiune neluminată, fatală, când în om se trezește conștiința, se năpustește în cealaltă extremă: dă mai mult decât luase, înzestrează cu mai mult decât se cuvine, crede cât nu trebuie în bine și afirmă mai mult decât crede. Acelaș fenometn se petrece în lumea materială: am văzut ță- rani neglijenți: lasă gardul fără sprijin până când amenință a clă- dea într’o parte, și când deschid ochii se reped cam târziu a pune reazăme dar pun atâția parmaci încât peste câtăva vreme greuta- tea lor doboară gardul în cealaltă parte. Dragă Mamitico, eu cred că m’ai înțeles și de aceea nu mai caut să fug înooa și încolo: am voit să mă evit, să nu vorbesc de St. D. L. V — 23 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V mine, iată de ce vorbii una alta până la isprăvitul scrisorii. Eu tot eu: mi-e urît, mi-e urît, și mi-e urît. Mi-am pus de gând ca să nu mai vorbesc de mine, căci ori-ce aș spune și sub ori ce formă, repet și iar repet o singură stare sufletească. Pregătiți-vă că am să viu la Iunie: tot cu părul ciuf, tot slab, tot dorind fără să știu ce, tot rău, tot nesuferit, tot supărăcios, tot neghiob. Și ce om s’a schimbat ca să mă schimb și eu? Cei ce cred în metamorfoze se înșeală tot așa de crud ca și cei ce cred în metempsichoze. Fiece om vine pe lume cu o năzuință și firea lui în ale ei manifestări e aceeași, variază numai în cantitate ca un roșu ce se pierde în toate nuanțele lui dar tot roșu rămâne. La revedere. Voi sosi în plin examen. N’am să vă anunț. Sărut mâinile: pe amândouă. Multă sănătate întregului institut. La anul vorbesc Rei- chini nemțește: multă sănătate ei și Madamii. Multă sănătate Kokii, Zoii, Henry, Merii, Viorichii (poate nu mai am drept d’a o saluta... când?). Multă sănătate D-tale. Devotat, BARBU Nu cred că e nevoie siă te consol de căderea Kokii și a Zoii: bietele fete au murit pentru un moment ca leul din fabulă... izbite de Robescu. E cu putință? Și când mă gândesc că băieții lor nu știu nimica, Mântuitorule, ce bătaie i-ar trebui. Ce pehlivani, ce degradați, ce canalii — pielea lor n’ar trebui decât ca pielea bie- ților măgari: toată viața cu samaru și după moarte făcută tobă. Dar e zadarnic orice vorbă: fetele Matale fac mai mult decât tot liceul lor și tot neamul lor cu totul și cu totul de aur. 355 BARBU DELAVRANCEA - ELENAMILLER VERGHY XXX 18 O-bre, Paris 1882 MARGUERITTA, Ceea ce-ți scriu nu este o scrisoare: două rânduri, două vorbe, o însărcinare diplomatică — dar trebuie să reușești. Țiu cu ori-ce preț ca scrisoarea adresată Tătuchii să i se dea. Vă înșelați cu toții când socotiți ca ceea-ce i-am scris ar jicni planul vostru. Nu cuno»ai- șteți pe Tătuca: atât mai rău, aveți: destulă vreme de a-1 aprofunda. Acea inimă nobilă prin aspirațiuni, prin simțiri și fapte, acea minte mândră prin bunul simț mai presus de ori-ce critică, nu se va sfii d’a da atenția cuvenită unui memoriu conturat de un utopist ce se încearcă de-a vedea dincolo de vârful nasului. Sunt sigur de ce spui și vorba lui Hamlet «îndoiți-vă de lumina soarelui» iar nu de ceea- ce inima mea a simțit. Trăiesc cu Tătuca în aceeași atmosferă și ceeace desparte vârsta unește idealul. El, omul care respectă încli- națiunile profunde și sincere, el părintele ce trăiește în calitățile și fericirea copiilor săi, de nu va fi convins de ceea-ce mă îndârjesc a-i demonstra, totuși nu va căpătai convingerea contrarie numai pentru-că un om care-1 iubește se încearcă a-i susține alta. Ș’apoi când despărțiți scrisoarea mea de dânsul mă despărțiți pe mine de Tătuca. Acea scrisoaremai mult de cât oricare alta sunt eu: așa cum sunt: sgomotos, violent, aprins, mișcat în toată firea mea, neobosit în a repeta forme variate o singură premisă, un singur adevăr pe care dacă îl dobândesc într’un chip metafizic mă străduesc a-1 da într’un mod fizic, turbulent, insolent dacă poftiți. Altfel trimiteți-mi-o înapoi: voesc siă ard eu ceea-ce nare voie să se ducă la destinație. Ei, ce e atâta controverse, ceea-ce eu scriu •amenilor dacă nu se dă lor dați-o câinilor: trimiteți-o înapoi: ei STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 3S& își vor vedea inima lor diformă, mică, moartă, vie pentru a nu convinge ori convingând de contrariu de ceea-ce susțin. Mamitica n’are, n’are, n’are dreptate. Voi n’ați citit-o dacă împărtășiți aceeași opinie — ori dacă ați citit-o îmă înfășurați și pe mine și pe Tătuca în aceeași fașă a disprețului: unul nu știe cui vorbește, cel’lalt nu știe cine-i vorbește; unul vorbește ceea-ce nu trebuie, cel’lalt înțelege ceea-ce cel dintăi nu-i îndrugă. Sunt supărat pe mine. Mi-e silă să gândesc. Mi-e silă să scriu. Mi-e silă sjă vorbesc. Regret că tu ești bolnavă. Cine-ți spune că eșt urîtă spune-le că oglinda inimii lor e tot ca aceea pe care o vând ovreii. Ce mai face Zoe? Ce mai face Henry? Ce mai face Viorica? Ce mai face Marya? Intreaibă pe Viorica de adresa lui Petrică: mi-e dor de el. Viorica e^tot supărată pe mine? tot nedreaptă e? De Asândică nu mi se scrie nimic. Vă doresc pe toate. La revedere. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate Mamiti- chii. Multă Sănătate ție. Amic BARBU XXXI 23, O-brie. Paris. MAMUCĂ, Nu v’am scris fiindcă, etc. mi-a fost lene. Și sunt îndestul de obraznic să v’o spun. întârzierea mea nu V’aduce nici o jignire în privința lui Asândică. Dar e hotărît ca chiatr după bacalaureat să facă inginiria, bine e dă vie de acuma în această Babilonie de artă 357 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY și vițiu, de știință și de «minciunii. Nu-i trebuie nici un certificat, cu toate acestea spre mai mare pază bună, spuneți d-lui Tțituca scum- pului nostru D-nu Tătuca (căruia/ am să-i adresez trei memorii ca- pitale iată de ce nu i-am scris încă) slă treacă pe la ministerul de externe pentru a legaliza certificatul lui Asândică. Nimic alt. Vă voi scrie cu trei ‘săptămâni înainte de deschiderea școalelor. Mă întrebați de boietul Maniu, e un boiet bun Mămucă. Ceea ec e rău în el sunt niște credințe sociale cari nu și le justifică, crede așa fiindcă crede. Mai toți francezii socialiști și toți, dar toți românii, sunt niște umanitariști ignoranți, niște socialiști zăpă- ciți, niște copii, niște pisoi, niște rațe, niște râme. Altfel cum vă spusei Maniu e un om de bine sau mai bine ar fi. Totuși nu socotesc că va aduce nici un rău lui Asândică din contra îl va scuti de un urît ijmposibil al drumului. Mămucă qă-mi dai varză acră la anul că mi s’a îndulcit sufle- tul aici la Paris. Si vin bun n’ar fi rău. Aici tot e prefăcut și le- șuitor — corosiv, arde pe gât. Și dacă vrei să-ți îngrijesc de Asândel să nu mai cerți fetele. Toate mi s’au plâns contra D-tale. Toate îmi spun că te ții «mărea- ță», — că te crezi din viță ducală de Sparta., că hîr că mîr, că foc și pară. Toate îmi cer ajutorul meu, intervenirea mea diplomatică contra tyraniei din strada Cosmii. Nu le lași să cânte cât vor — nu le lași s’atingă' pereții — nu le mai dai serate — nu le mai duci la doctorul (?)... unde petrec foarte bine — unde găsesc oameni bine crescuți — și cunoștințe cu viitor fără trecut. Am un dosar de scrisori în cari sunteți grav acuzată. De când Mămucă atâta abuz de putere? Tot norodul care a sosit din călătorie mi-anunță o surpriză. Nu-mi bănuiesc. In tot cazul: surprizele se fac nu se anunță. Cum sunt casele Matale? Și pentru ce le-ai pregătit atât de cochete? Pentru ce? Aș vrea să întreb pe Henry dar nu îndrăsnesc. k STUDII ȘL DOCUMENTE LITERARE V Ce mai face Tătuca? Nimeni nu-mi scrie mai pe larg de dispoziția D-lui. Ce e și gelozia. La revedere. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate D-tale. Devotat, BARBU XXXII 6 N-bre 1882, Paris MAMITICULE, Două zile m’am gândit să-ți scriu după primirea celei mai urîte scrisori ce ami primit de la matale: ceai mai aurită posibilă: în care îmi descriai desgustul și desnădăjduirea ta. Era vorba de spai- ma ce ți-a cauzat boala Kokii... Vroiam, cum îți spusei, să-ți scriu. Nu știam nici cum să încep nici ce să-ți spun, nici cum să sfârșesc. Infine am primit telegrama. M’am liniștit. A sosit Asândică. L’am puimt ca pe unul de-ai voștri. Am căutat să-l fac a nu simți nici urît, nici dorul de ai săi, nicd amețeala ce o simți într’un oraș imens și atât de deportat de căminul părintesc. Câte-va zile dar au trecut fără a-ți scrie sub impresia lui și a celor ce-mi spunea: că toți sunt sănătoși, că Koka a venit pe la Mămuca in cupeu; că Tătuca e tot bun și frumos; că mata tot cerți pe cei cari îi iubești; că mămuca e tot bună și gospodară — și tot își aduce aminte de mine când vede câte un salahor. Așa cum v’am lăsat: buni și răi dar totdeau- na sinceri, amici, mărinimoși și caractere: nu pleavă, nu om și om, nu și nu gând și simț comun. Alte câteva zile au trecut în neliniștea așteptării banilor. In loc ca Mămuca s(ă-și trimeată flăcăul imediat după primirea ulti- mei mele scrisori după cum îi recomandasem cu toată atenția D-ei 359 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY îl trimete după 26 de zile. Asta e No, 1. acum IN o. 2: o rugasem ca banii să-i trimeată prin bancher, i-ai trimes priM poștă ca grop. 9 zile și jumătate de întârziere. După o întârziere alta și mai și. Acum câKd^As^ndică 8) is’a instalat și s’a înregistrat în protocoalele aspiranților (le poduri și șosele, liber fiind de grija de a fi primit o ri nu în școală, vă pot scrie. Aseară l-am condus la școală; Dumi- nică îl voi scoate și astăzi deși e târziu, țiu să-mi faci onorul de a, sta cu mine de vorbă. Ce mai faci? ce mai zici? ce mai dregi? Eu: fac, zic și dreg; și nu știu ce fac, ce zic și ce dreg. Tot nemul- țumit, tot mort de griji, și viu de necazuri. De unde atâtea griji, atâtea necazuri? Nu știu. Știu numai că le simt făr/ă a le da de urmă nici de căpătâi. Nu pot să-mi vărs focul — un jar adânc și etern. Nu pot să încredințez foilor volante ceeace e în mine, ceea-ce mă revoltă, ceeace mă face să fiu așa culm sunt: atât de paradoxal: căci pare-mi-se că azi paradoxul e adevărul, e revolta. Dacă aș fi lângă mata, mai o vorbă, mai o ceartă, mai o mângâiere, mi-ar descleștea fălcile și mi-ar deslega limba, ca să spui cu graiul ceea-ce nu voi spune niciodată cu- limbile de fier ale condeiului. Distanța dela inimă până la vârful condeiului e prea mare și hârtia prea e fra- gilă, și cerneala prea e neagră și numai neagră, și vorbele citite sunt numai consune și vocale. Aș vrea mai mult. Știi Mamitico că ești ciudată, îmi ceri dovezi de dragoste și de amicie nu imposibile, dar cari pentru mine n’ar însemna nimic. Ș’alpoi sunt destul de încărcat, înnecat până la gât, nu știu zău — un an mai mult — nu știu dacă nu-mi voi părea eu p^rea ^reu pentru umerii care se laudă că sunt prea forți. Nu AnTeau să pro- testezi, nu vreau să mă cerți. Eu nu zic că am dreptate dar nu-mi fac nici o iluzie despre ceea-ce se petrece în mine: nici odată nu m’am învoit cu ideea de a trăi prin alții. In tot liceul într’a șaptea chiar am preferat isjă umblu cu dege- tele afară din ghete decât să cer fratelui meu — care mi-ar fi dat BARBU DELAVRANCEA - ELENA MlLLER VERGHY 361 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 363 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER ___________________-_______ ■ ______' ____________________________ ‘‘^Qî . - ■ ■ ......... Y ȘI DOCUMENTE LITERARE V 364 ^HĂ^i ^St^OL f^i * Qf M /, -^n^-^A /x ;/> / z C < " .fy & 365 BARBU DELAVRANCEA — ELENA M1LLER VERGHY xxxin 19 Noembrie,'Paris 1882 MARGOTTA, Nu ți-am scris de mult; tu mjă scuzi; amicii sunt buni si tu iu deosebi. E un defect, un vițiu dacă poftești, să fii negligent, să pari că uiți când n’ai uitat, să pari indiferent când te închietezi; e și lene și nefranchețe. Vă rog însă pe voi toate să înțelegeți că o buniă parte din greutatea păcatelor astea cad și în umerii voștri; nicioda- tă nu-mi spuneți relele nici odată nu vă isupăirați pe mine. Mai da- ți-mă în tărbacă că poate astfel voi scăpa de proaste năravuri cari mă apasă și mă dau de vinovat în ochii lumii; și lumea e rea căci dacă n’ar fi rea ce-ar mai putea sjă fie? Bună? nu. justă? fugi d’a- colo; sinceră? mai puțin; îndurătoare? fier roșu ’n came vie; lumea e lume și nu poate fi decât srea. ZOE, Dar tu mă scuzi? Armonia sunetelor te-a făcut blajină? Voi cari știți cânta sunteți fericite. Sărace, desgustate, în nevoi, fără iluzii, oricum, aveți o 'bogăție, un gust, o iluzie, și toaite sunt reale: aveți armonia; aveți pe Beethoven. Aveți destul. MARGOTTA ȘI ZOE, Vă scriu la amândouă numai «mimai» voind să dezbărez de lene pexMir și Henry. Lesam scris de atâta imari de vretne și nicio SÎODfîȘI DOCUMENTE LITERARE V - 366 scrisoare niciun rând, nicio vorbă, nicio literă, n’am primit de la ele. Sunt prea surori în tăcere. Prea zgârcite la condei. De nu mi-ar fi memoria lungă pentru bunii mei amici, le-ași uita trăsura scrierii. Adevărul e că e mult departe Franța de țara românească. De- sigur s’au hotărît să mă convingă de această bună distanță. In dis- tanțe, spuneți nu a/m dreptate, ar trebui să înlocuim miriametru eu tăcerea și infinitu cu uitarea. Citiți aceste rânduri și Ritti și Myrii -—citiți-le cu) aceeași răutate cu care le scriu; repetați-le ne- contenit că soarele amiciei răsare dela apus iar la răsărit e noapte. Sunt supărat. Și de m’ați uita și voi nu m’aș (mira. Așa e lumea. Margotta, când voi auzi că nu te îngrijești, că refuzi să faci tot ce-ți ordonă doctorul să știi, vorhlă hotărîtă că nu numai că pierzi toată credința în fața mea, dar mă supăr pe tine; nu-ți mai vorbesc; nici nu-ți mai âcriu așa de des. Ba nu, fcerios, și tu și Zoe mi se pare că sunteți niște negligente, niște răsfățate. Omul care Refuză d a-și împlini datoria sănătății e neghiob; și dacă nu e laș, totuși fură, furându-și sănătatea, și liniștea și se- ninul zilelor celor cari îl încolnjoară. Sper să fiți înțelepte după cum v’arată chipul și vorba. S)ă nu cumva vanitatea copilărească să vă oprească de a purta și o haină mai sănătoasă și încălțăminte mai groasă. iEleganța e un început de cochetărie — și cochetărie e o zădărnicie pentru care disprețul nu e îndeajuns. Nu vă recomand nici stoicism nici epicurism; înțeleptul știe să ia calea de mijloc. Să nu pari mai mult decât ești dar nici să lași stupizii să-și trâm- bițe nemernicia. Să nu; minți niciodată, nici prin grai nici prin pri- vire, nici prin fapt dar nici să-ți lași inima deschisă ca să citească oricine în ea ca într’o carte d aval’ma. Sunt capete care insultă înțelegând și ochi cari murdărese când au privit. Scrieți-mi cum vă aflaiți. Mie mi-e frig trebuie să 367 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGtlY adorm, ce mai face neamțul Mamitichii? Sunt gelos. Dar sunt. Ma^ mitica e bine? Dar Măânuca? Tătuca, Henry și Viorica sunt bine? Scrieți-mi. De mâine încep cursurile. Multă sănătate vouă. Multă sănătate Mamitichii. Multă sănă- tate tuturor. Mulljă sănătate D-nei Cleopatrii. Amic, BARBU XXXIV 1 Decembrie 1882 MAMITICO, M ai în tăi de toate nu te cred că ești atât de supărată pe cât te arăți. Sunt multe chipuri de a certa, de a pedepsi: unul dintre acestea e de a te larăta supărată. E o manieră o bună manieră dar când îmi vine dela Mamitica nu o pot primi decât drept glumă. Geaba te încerci să fii severă cu mine: nu poți: m’ai răsfățat prea mult în încheeturile inimii, în secretele, în puterea și slăbiciunile ei, pentru ca să nu te cunosc îndestul. Nu mai mi-e frică de mata. E destul ca să mă apropiu ca o mâță de D-ta și să începi să mă mângâi. Tot ce aș face fie cât de rău, nu poți sunt sigur decât sau să mă aprobi sau să mă ierți. IN ici n’am conceput astfel în închi- puirea mea pe Mamitica, mi-e cu neputință s’o văd în minte două secunde cu fruntea încrețită și cu privirea încruntară ațintită asu- pra mea. Mai ușor aș( vedea munții plutind pe» valuri, oceane spân- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 368 zurate de copaci. Mai ușor aș crede im D-zeu, mai ușor aș crede în oameni, decât să cred în mânia D-tale. * Și ca orice bătrân, și eu covârșit de desgust și neastâmpăr când îmi trec prin afmintire firi ca D-ta, trăiesc din trecut, regret trecu- tul, mă doare și e o durere fericită, o fericire care îți mai netezește câteva cute de pe frunte. Mă înviorează amintirile, sunt singurele comori ce le posed în vis; sunt singurele vise cari îmi acoperă pre- zentul ca un rai. Amintirea nu e decât înlocuirea lui «acum» cu «odinioară» e înlocui real unei vieți cu altă viață, a unei decepții cu o mulțumire iluzorie; e o înșelare, o momire și e o realitate de consideri efectul,; de consideri greutatea ce ți-o ridică de pe umeri. Oh, idei, idei, oricât de puțin idealist aș fi, a vă nega puterea e a vă nega într’un moment de dobitocie. Fiece om trăiește dintr’o ideie pe care o urmărește fie în trecutul său, fie în prezent, fie în viitor. Uneori îmi vine să cred pă Hegel avea dreptate când striga într’un moment de entuziasm «atât mai rău dacă faptele nu se pe- trec întocmai după idei — ele există — și numai ele au dreptate». Mi-aduc și acum aminte — parcă sf ar fi petrecut ieri — câți ani n’am urmărit o singură închipuire. Câtă trudă, câte voiaje, câtă jertfă, câte simțiri cari' te ucid, câte planuri, câte gemete mute, câtă luptă cu mine și cu străinii — și totuși o singură idee, o singu- ră armă contra atâtor vrășmași, și câtă fericire nu-mi procura. :\u cunoșteam nici oboseala, nici desgustul, nici spaima, eram forte în tot înțelesul vorbei. Atât mai rău, atât mai r^ău ca faptul final, con- cluzia luptei atât mai rău că nu s’îa potrivit cu ideea. Atât mai rău. E un secol de atuncea dar «o mie de ani ca ziua de eri» — eu am rămas sleit, desgustat, posomorit, sălbatec, rău, vehement. De ce nu pot râde din inimă ca ceilalți căci și eu râd. Și mie mi se mișcă mușchii faciali. — și mie mi lărgește gura. De ce nu pot fi mul- țumit ca și ceilalți, căci și eu am aerul de a fi mulțumit? 369 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY Amestecat ori unde aș fi fost, în veselie, în glume, în petreceri am râs fără fi vesel, am glujmit fără a mă mulțumi gluma mea, am luat parte la petreceri fără a petrece. Uneori ascultă Mamitico un adevăr de care mi-a fost pururea frică, uneori mă îndoiesc dacă îmi plajce cu adevărat natura după care mă cred nebun. Când o descriu cu mai mult foc, când dau alarma tuturor s’o îmbrățișeze, când îi jur credință neobosită, atunci îndoiala pare că-mi zice «atâtea vorbe, atâtea spume, atâtea jurăminte, atâta foc de buze, faci tocmai ca un Romeo șarlatan în ajunul de ași părăsi Julieta; cu cât te apropii de răceală cu atât juri credința care îți lipsește și căldura ce ți s’a stins». Atâta putere de ruinare au primele idei, primele impulsiuni, primele scântei fundamentale de minte și simț. Mamiticule ți-aș mai scrie clar e târziu și mi-e frig. Dârdâi pe scaun de și aș voi să nu mai finesc; Fericit omul cu două mume pe care le iubește, când n’are de ce fi trist. Ce fericit aș fi eu; dadă aș fi altfel de cât cum sunt. Sunt o natură imposibilă; o fire stu- pidă. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate D-tale. La revedere, BARBU După ce vei citi D-ta pe C. Burle (E Zola) dă-o de socotești și fetelor. Nu m’am dus încă pe la franceza D-tale. 0 să mă duc. Desigur că ai anunțat-o și eu care nu m’am dus. 0 să mă duc. Nu vă plângeți că nu v^i scriu des. Pentru mine o scrisoare fie ori cât de repede scrisă, ori cât de puțin importantă, e o răscolire a des- gustului meu latent. O să-i scriu Mămuchii o să scriu fetelor, o să, o să, etc... încetul cu încetul fac toate, afară de cele ce nu le voi face. St. D. L. V — 24 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 370 XXXV 1882 MARYA Ce meriți? Ce vrei? Tii mult să ne închinăm înaintea ta? Mi-e J * >u mi-ai scris de mult, lui Asândică nu i-aâ scris de când a venit aici. Pentru ce? M’am supărat pe tine, te-am rugat, te-am mângâiat — și nimic. 0 sfinx) tăcut cu părul moale, mătăsos, dulce, cu ochi ca cerul Triestului muiați pururea de o rouă limpede. 0 amică în care tandrețea se exprimă prin tăcere de mut, în care amintirea e curată nepăsare, în care amicia e egoism îngust, ce meriți? ce vrei? Să te mângâi pentru a-mi scrie? să-ți' zic Marioara cum zic ne- poatei mele în vârstă de 4 ani jumătate? Meriți să-ți scriu mai mult decât o foae? meriți să-ți scriu alt ceva? decât despre ingratitudinea ta? Așa dar vorbele tale erau pânză de păiajene în care cad muște ca mine? Așa dar acea înfă- țișare ideală era o icoană a unui materialism închis 3n limita eului; așa dar acea muzică1 divină ce se degaja de sub degetele tale era un exercițiu paradoxal, o contrazicere a simțurilor; așa dar încă o ilu- zie pierdiutjă, încă o pierdere însemnată? Te-ai stins ca un chibrit în vijelie, ca un cprbune în ocean; te-ai stins ca o minciună,într’o evanghelie de adevăr, te-ai stins ca o penumbră când soarele e la amiază și eu mi-am întors fața dela tine, dela ține eburifată rază de lumină, lumină dulce și falsă, stea- sorcovăitoare. Ești o minge; un epure; un... Vai de Myr când oi sosi în București întâi pe tine o să te iau la răfuială. Myr nu face prostii scrie-ne ce te faci. Nu e frumos din par- tea ta să ne uiți. Ce va să zidă «inferioritatea» asta cum ziceți voi? 371 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY Ce va să zică tăcerea ta? Ai să ne împăcăm; eu îți întind mâna în- tâi; nu rămâne decât să-mi scrii. 1 Aștept. Miritico nu-i aga că nu ești supărată pe mine? La reve- dere. Ca să te iert de tot să-mi compui o melodie. Chiar de mi-ai cere versuri deși n’am făcut de 7 ani ți-aș scrie numai să scrii o bucată de muzică. Da? da? La revedere — multă sănătate. BABBU XXXVI Paria 1882 MAMITICO, Și eu mă plâng de mata; nu mi-ai scris de atâta timp încât dacă n’ai pune adresele pe scrisorile Kokii aș crede că ai uitat să mâ- nuiești malițiosul matale condei. Cine din noi are dreptate? Nici unul din noi nu put^m da o sentință. Noi suntem părți nu putem fi și judecători. Alege-ți un consiliu de război compus din fetele noastre și spiine-i litigiul pentru a-1 cerceta. Orice sentință ar da, o primesc fără apel, fără recurs, conside- rând adunarea lor ca ultimă instanță. Nu trebuie să uiți că scriin- du-ți două trei scrisori înainte de Ianuarie am așteptat șase săptă- mâni, ceea-ce fac nici mai mult nici mai puțin de cât 42 de zile a 24 ore fiece zi. O dragă Doamne, da cunosc așa de mult inima omenească în- cât am ajuns a crede ca a-ți explica un fapt e aproape a-1 ierta. Nu vorbesc de D-ta. N’am nici puterea nici dreptul de a-ți ierta ceva. N’am puterea de oarece a ierta va sa zică a constata un rău, și eu STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 372 sunt atât de mângâiat de Mjamitica încât răul ei adeseori e mai bun de «cât binele celorlalți. N’aim dreptul deoarece mă simt asfixiat de îndatoririle venite din senin traiului meu, plus că eu sunt o fire atât de îndoielnică că nu cutez a da o sentință categorică fără a mă pune în contrazicere cu natura mea. Dar dacă n’am dreptul de-a ierta, de-a acuza, pot cerceta fără a si a ma supjăra. Mă gândesc și bine mă gândesc, că întâmplarea, împrejurările bat o valoare relativă cu alta relativă mai însemr ată. Pui în balanță înfățișarea, forma și văd că dacă nu dăi seninătatea fondului totuși joacă un rol însemnat în simpatiile omului, etc. După ce-mi așez cu precis^ine premisele concluzia vine de la sine. Ce sunt en? nimic. Trăesc? se zice. Suntjplăcut? nu. Glasul atrage? e răgușit. Ma- niere? zero. Bun. Mi-explic: e posibil ca toate simpatiile ce-mi pur- lați să fie un capriciu ce se cuvine unei «negațiuni curioase, unui urît. care e îndestul de urît pentru a nu fi cel nwi urît». Când dar poți găsi firi mai bine alcătuite, mai armonioase și ca chip și ca minte și ca simțire, când armonia e arta și când Mamitica e o artistă, când arta atrage, convinge, fură, cucerește, nimic mai simplu, nimic mai firesc decât a fi uitat. Și constat cu plăcere că singura deosebire între mine și dobitoace e convingerea intimă: a mă uitai nu e un păcat, a mă pierde e un câștig, a nu mă iubi ca fiu o deziluzie mai puțin. Scrisoarea ce mi-ai trimes-o e o impunere a Marguerittii: nu- mai ea în unire cu celelalte mai mă apără în fața dreptei D-tale uitări. Mi-ai spus de atâtea ori și o cred, că mă acuzi, mă scuturi ca pe o zdreanță diln care curg pusderii, nouă nimicești aducându-mă la adevărata mea valoare, îmi pui tăciune și cărămizi pe obraz, re- ducându-mă la adevărata culoare. Grație Marguerittii și Zoii se mai pomenește de mine în odaia 373 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY Matale. Le mulțumesc de devotamentul cu cave apără un proces pierdut. Da se înțelege mă apără și ele necunoscându-mă; când voi fi juste mă vor acuza, mă vor uita ca și Mamitica. Altfel de acest rezultat final nu’ m’am îndoit niciodată dreptul natural, justiția naturală își are sancțiunea ei și nu depinde de mine d’a împiedica cursul fatalității. Îmi pomenești de atâtea scene plăcute; simt qă numai trecutul e de preferat. Admirațiune expansivă, acea admirațiune care se manifestă chiar când nu mai avem obiectul în față e toată consola* rea mea. Eu nu v am uitat și sunt tot atât de drept ca si D-voastră când mă uitați. Sunteți atât de simpatici pe cât sunt de antipatic. Meri- tați pe cât demerit, bune pe cât sunt de rău. Vă doresc. Mamitico mă prepar pentru un concurs. Am scris o novelă în curând va apare în foiletonul «Rom. Liber.». Mi-a căzut un can- delabru în cap: m’a zgâriat puțin la frunte, mi-a zdrelit puțin de- getul al treilea dela mâna dreaptă: mi-a trecut. M’am ras și la barbă și la mustăți: mai urît decât eram. Sărută pe Koka și Henrietta că au fost foarte gentile: când m’am restit mi-au scris. Ia de urechi pe Zoe și mai ales pe Marya, da bine, bine te rog Mamiticule, bine* bine și drept motiv spune-le că e o salutare amicală pe care le-o trimet. De azi înainte îmi las mustățile si barba de teamă de a nu vă speria la vară. La revedere. Sărut mâinile: pe-amândouă căci amândouă m’au pălmuit. Multă sănătate. Voire fils adoptiL BARBU Te rog, te rog nu^mi mai scrie titlurile pe plic. Sunt contra astor formalități. E. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 374 ~-------DELAVRANCEA — ELENA MILLER VERGHY 375 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V BARBU DELAVRANCEA — Fivm ------#--------ELENA MILLER VERGHY 377 STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE V 379 XXXVII 3 Ianuarie 1883, Paris. Adresa mea: Rue des Ecoles 35. MAMITICO, Așteptând să-mi scrii fără a uita d’ati scrie, am întârziat de a-ți vorbi despre sălbaticul exilat în civiliazție. După cea din urm£ scri- soare ce v’am trimes, socoteam pe bună dreptate, că v’a pierit toată supărarea. Așteptam oarecari mângâieri din depărtare. Știți cât sunt de plăcute când vin de peste nouă mări și nouă țări. Un pictor tâ- năr de la Pisa în vreinea lui Ivan al, III de Rusia fusese exilat în Si- beria. Nu se știe de ce. In mijlocul gerului ce-1 înconjura era pentru el o nefericire a se gândi la frumoasele înfățișări ale Italiei. Acea natură sinceră de-odinioară era înlocuită cu o fire posomorită rece și respingătoare. Intr’una din zile ca printr’o întâmplare, vântul cald din centrul Asiei a ajuns până la el. Această suflare, amică go- nind prin deșerturi de nisip a reușit izbindu-i fața să-i redea toate speranțele pierdute. Și covârșit de impresiile trecutului, adus la viață și entusiasm de căldura unei naturi fericite, în mijlocul stâr- pirii de sentimente, în mijlocul sufocării a oricărei încercări de întinerire și nădejde, a înhățat pana sub suflările de viață sosite din depărtare. A scris Tiranului și Tiranul s’a înduioșat. Situația mea față de voi parcă ar avea oarecare asemănare cu a exilatului din Siberia. Iată diferențele: In Siberia moartea fizică domină, aci moartea moraljă stăpânește: suflarea caldă a vântulm pentru mine ar fi o scrisoare, două, trei, în fine tot ce aștept; iar Tiranul e înlocuit pentru mine cu Aimicii mei. Și exilul meu să fie mai fericit? Și eu să fiu mai puțin norocos în așteptarea mea? Tă- cerea e o noapte pe care soarele nu o înfrânge, n’o risipește. 379 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERG'iY fi-am scris D-tale, Mamitichii și Mamitica a tăcut; am scris Kokii și Zoii și ele aia tăcut; am scris Henrietti, și ea «îmi scrie P" fie ce săptămână» (vorbe din scrisoarea adresată de Henrieta lui Asândică) și eu nu primesc nici una; am scris lui Myr și Myr sub impresia sonatelor uită că sonatele nu se pot auzi decât la 50 de metri cel mult. Nefiind îndărătnic aș fi scris din nou, dar scriind tuturor așteptam răspunsul unuia cel puțin. Tot așteptând mi-e teamă că v’aș scrie prea târziu. Astfel Mamitico voi scrie tuturor pentru ca să nu-mi răspundă nimeni. Mâhnirea va fi mai mică: o să mă obișnuiți de a vă vorbi fără a-mi răspunde; resignarea nu e decât obiceiul de-a nu spera. Speranța e mai rea uneori decât lipsa ei. Numai astfel se explică seninul de pe figura unui 0m în resignație. Nu mă plâng, constat. Nu sunt supărat nici pe| Mata nici pe generoasele mele amice; d’aș fi supărat aș fi mai puțin trist. Doresc să te văd sănătoasă și mul- țumită. M’aș bucura să-mi acriți că ați petrecut bine Sărbătorile. Și de veți gândi La mine, la, acest schelet al corpului de iluzii de odi- nioară, beți un pahar de vin mai mult închinând pentru partea moartă ce port în mine, căci aceste moaște uscate sunt cari mă mai țin, ba mă aprind, ba chiar mă fac să lupt încă. Rămășițele lui Ma- homet înflăcărează pe credincioșii Coranului. Altă vesie-poveste n’am să vă spun; acelaș idiot, ceva mai abă- tut: altfel ce-ar mai însemna legea progresului. Mamiticule m’am mutat într’o familie de francezi. ‘Pierdeam prea mult timp cu masa, saă tot ies să tot intru ; mai te întâlneai cu unul mai cu altul; mai o vorbă, mai o discuție; mai la cafenea; și vremea se duce. Și mie mi-e așa de silă de glumele ordinare, triviale că de le-aș auzi dela oameni de omenie tot îmi fac rău. Cunosc tot pentru ca să nu pre- fer viața retrasă. La masă sunt între* ^En spaniol din America, băiat gentil, între un doctor în medicină, german dela Lipsea, mai prost ca un veteri- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V * g$0 nar — între un austriac doctor în idrept ce nu deosebește Curatela Romanilor de consiliul de familie al modernilor, plus că e muzi- cant; ar cânta mediocru din violină dac^ n’ar cânta rău — din piano ar mai merge cât ține ciuru apă dacă n’ar improviza' la fie-ce moment. Ciudat improvizează; odaltă a cântat pathetica: tuturor spune că «C’esț une improvisation». Ești bun domnule te rog, i-atn răspuns eu să cânți pathetica de Beethoven? S’a înroșit ca un rac, nimeni afară de el și de mine, n’a îmțeles această schimbare la față de pe muntele Taborului. D’aitunci mă tratează în bun prieten. La ori-ce vorbă mă aprobă. Restul familiei, adică adevărata fami- lie se compune: o pereche foarte delicată, D-nu 50 ani D-na 42 ani și mama D-nei 65 ani; și ciudat: un copil de 7 ani foarte frumos: cu plete lungi buclate, blond, nebunatic, peltic. Acum se joacfi îm- prejurul meu. E mare, dolofan ca Ștefănică. Aștept cu o nerăbdare nebună Iulie. Știi de ce. Multă sănătate Mamiticule. Multă sănătate tuturor. La revedere, BARBU Mamiticule am fugit de unde stăm sunt cinci zile: dintr’o ră- ceală într’alta o duceam; sufla vântul ca pe câmpul bărăganului. Uneori coloanele de aer vibrau așa de des încât dau chiar sunete muzicale. Moartea lui Gambetta m’a desgustat de orice iluzie mai aveam pentru francezi. La 44 de ani să fie ce era și să moară într’o clipă: fatalitatea e cea mai mare canalie; e desgustător. XXXVIII Ian. 6 1883, Paris. MARGUERITTO, De și vam sferis sunt doup zile, pentru a răspunde tăcerii voa- stre, totuși voi să-ți scriu două trei cuvinte citind scrisoarea ta. Seri- 381 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY soarea ta m’a/ mâhnit; mi-a părut rău că am amici, regret că omul poate fi vesel, fie chiar și pentru o clipă numai. Aș fi dorit să amor- țească în mine ori ce sentiment, orice resentiment, orice sensație, orice patimă, și nerămânând decât un bulgjăre de humă care să poată cugeta, să dau adio emoțiunilor rele sau bune. Indiferența mobilă ș’aipoi indiferența imobilă, iată un ideal pentru care fii sigu- ră, că’ de câte-va zile aș da mai mult decât două picături de sânge. Moartea celui mai ^nare om al Franței ca orator, politic și minte vastă proprie d’a înfrâna turpitudinile omenești, m’a abătut, m’a descurajat, a mărit scepticismul cu care mă lupt de-atâta vreme. Nu-ți spui mai mult; mi-e silă, mi-e scârbă, de orice regret al meu, desprețuiesc admirațiunea și desprețuiesc totul simțirilor ce le simt necontenit în mine cu toată munca d’a nu mai simți. Mă supără toate și libertatea ce iubesc ca ochii din cap m’a părăsit. Un cer cu nori e prea posomorit; un cer senin și limpede ca lacrima e prea indiferent: ploaia e o murdărie de care se descarcă cerul; veselia \reunui uvrier e brutală; iubirea e un egoisțm cu două fețe: amicia în fine și ea e monotonă. Nuimai fatalitatea e mare^ oarbă, crudă, canalie, eternă. Ea e Tyranul. Ea e și voința și legea. In așa stare de nemulțumire m’a găsit scrisoarea ta. Venisem de la înmormântarea a d’o mid de ori nefericitului de geniu, Gam- hetta. Nu pot citi nimic despre el. II iubeam. Mi-era un ideal pen- tru mai toate preocupațiumile vieții mele, meschinei mele de vieți. Așa eram. Marguerilto, toate scrisorile tale, mi-au făcut o plăcere deo- sebită, această scrisoare m’a supărat. Ce-uii vorbești de fericire? Cu câtă ușurință vorbești de această prostie omenească după care aler- găm toată viața. Și ce-mi vorbești de ea, de fericire, tocmai când nu o pot suferi. E ceva mai înjositor decât această momeală (nedes- cifrabil) care îți amărește restul traiului? M’așteptam să te văd mai concentrată, mai echilibrată, mai rece, mai înțeleaptă. In fine îmi STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 382 face rău în acest moment un om cu iluzii. Și de n’ai fi tu Margue- ritto te-aș lua drept dușmanul meu cel mai neîmpăcat. Ce-mi vor- bești despre prăpădeala voastră după un D-nu care nu face decât să plângă în versuri sau în pro^ă, care o duce foarte bine și gustă din toate dând țipete de desgusL și când iacrămde versurilor nu vin. puțin scuipat la ochi și ©moțiunea e la culme. Și de mi-ai vorbi de talentul Iui — bine, bine, n'aș zice nimic căci are talent — dai să vorbești că Vă prăpădiți după el ca nu știu după .ce jidan pia- nist... c tropo. Te rog să nu-mi mai scrii asemenea copilării; și după cum amânaseși atât de mult acest răspuns din urmă îl mai puteai amâna. Acum văd că mi-ar fi prins bine deși ieri regretam tăcerea ta. M’ați supărat de atâtea ori cu unele gusturi cari departe d’a porni din simțire sunt numai niște schilodenii ale fanteziei. Nu-mi trebuie decât și celelalte să-mi scrie tot astfel. Henry mi-a scris. M’a mulțumit. Fără a-mi vorbi multe nici despre lucruri importan- te și mistice, îi sunt recunoscător că nu mi-a scris în sensul tău. Ș’apoi știi că ești ciudată, n’am vorbit cu tine de o lună și mai bine, și când îmi vorbești încurci tot, nu-mi spui nimic sau dacă-mi vorbești îmi spui nimicuri. Mă întrebi de știu ce s’a întâmplat la Pitești — Nu știu — Pentru ce aștepți să-ți spui că nu știu pentru ca să-mi scrii. Sunt supărat. Sunt mâhnit. Sunt ofilit. Voi nici odată n’aveți timp să-mi scriți, și totdeauna îmi vorbiți de teatru de, de, etc... Cu toate acestea Mairgot, gândindu>mă că poate te mâhnesc cu această scrisoare, îți recomand s’o apreciezi cp judecata rece înfrâ- nând orice simțire. Consideră ca n’am dreptate, consideră că sunt mânii momentane pentru a-ți apare apoi amic mai bun, mai sincer; consideră că mâhnirea e vălul înțelegerii; consideră înfine că m’ai găsit într’o stare excepțională. Nu te mâhni dar. lartă-mă chiar dacă am fost brutal. Uneori nici eujinu știu ce să zic de mâniile mele lip- site absolut de maniere. Și nu știu în fond ce să zic — nu știu când 383 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGIiY am dreptate de mâhnirea mă consumă. Mă îndoesc. Avui dreptajte când te certai ori când te rog să nu-mi iei în considerația răutatea mea? Poate întâi, poate a doua-oară și poate în ambele cazuri. Poate. «Colle man mi fo velo alle pupile. «E mi guardo nel core e mi domando : «Son o um uomo o sono un imbecille?» Mon amie te doresc, vă doresc pe toți — ia revedere; multă sănătate tuturor. De ce nu-mi scrie Mamitica, e supărată pe mine? împac’o dacă ești amică vrednică. Amic, BARBU Marya de ce nu-mi scrie? Spune-i că sunt din toată inima su- părat pe ea. E de-o lene și de-o fericire imposibilă pentru ca să nu-i scrie lui Asândică două rânduri de când a. venit la Paris. Mie nu mi-a scris de nu știu câte luni. Dacă nu-mi scrie în curând sunt hotărît să nu-i mai desfac scrisorile — i le voi aduce pachet la București. Oh, sunt furios — să nu-mi mai cânte la piano. Nu vreau, nu vreau, nu vreau. XXXIX 21 J-vier 1883, Paris. MON ENFANT, Ce-ai fi făcut tu mărginită în citirea lui Victor Hugo, Lamar- tine etc.? De sigur cu gustul fin pe care natura ți l-a dat ca zestre, cu pasiunea,nobilă ce întâmplarea ți-a dăruit ca salbă de aur, ai fi aranjat cuvinte sonore în jurul ideilor vagi, pierdute, fusenate; ai STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V fi ajuns într’o zi un talent de harpă davidiană, o harpă de talent Dar privirea mioapă ar fi împiedicat privirea de vultur ascunsă sub ochelarii tăi de 8 lei. Observațiile profunde, cari din profunde cu muncă de titan pot deveni de geniu, analiza migăloasă și culoarea locală, exactă, hotărîtă, și cu un brio de adevăr, ar fi fost sugru- mate de acordurile perfecte ale frazelor, de armonia sonală de con- trapunctul antitezelor Hugonești. Noblețea claviaturii lirice ar fi ucis personalitatea — și pe cărarea trasă de atâția muzicanți-în-lite- ratură, poate te-ar fi admirat multă lume, puțini te-ar fi criticat, eu însă te-aș fi mâncat de vie cu niște dinți felini mulați în sulfure de fier și veninure de cerneală. Acum sunt sigur de tine. Te admir. Și în admirația mea (eu Faujas cum tu m’ai numit cu atâta, haz) 9 simt un orgoliu sincer și profund, simt împins de vanitate, că cuce- rind lumea din Strada Rahovei până în strada Primăverii și de acolo până în strada Coslmii am cucerit gustul, talentul și munca Marguerittii și fără a-i răpi individualitatea i-am zis «iată-ți ca- lea». Și-a fost destul. Tot vanitatea mă face să cred că în lupta mea de Faujas-Makedon am sosit la timp: mai târziu ar fi fost piea lâiziu. Sand al nostru, Sand al Mamiticlui ar fi fost o copie după Sand al Franții. Azi însă sunt sigur. Scrisoarea ta din urmă, pe care ai sgâriat-o plină de emoțiune și frică, departe de-a mă supăra mi-a procurat o veselie bogată. Revolta te-a f£cut să spui adevăruri Superbe. Așa te voi. Cu curaj, cu hotărîre, cu mânie, cu ochii în patru, cu pana ușoară ca o spadă în trei muchii. Mon amie, sunt mai viclean decât tine; cunosc inima omeneasca pe degete—și în inima ta am citit mai mult decât citisem pe caietele ascunse în care pretindeai că-ți ascunzi simțirile intime. Fii pe pace. Când mă supăr voi să-ți dau o lecție, să te rechem la! jugul datoriei, să-ți pui probleme cari să te turmente și să le deslegi cu furia în ini- mă și cu o umezeală de lacrimi sub X-ul siprincenelor tale. Nu în liniște și în petreceri pot vedea în Margot scriitoarea ce doresc; pe 385 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY mătase și în litere de Lieder poți scrie «Contemplații! ni», drame al căror subiect și (^noțiune sunt niște teme sociale iar niciodată după Dumnezeu și Shakespeare, în astfel de moliciune, n’ai putea da oase și carne, nervi, viață, pasiune și luptă, caracterelor isvodite de tine. Aerul imposatat cu care mă înveți (parcă te văd cu capul mă- reț și cam la o; parte) un adevăr pe care poți să-l știi fără a-1 prac- tica, ori poți să-1 practici fără a-1 ști măreția ta îmi place, mă face să zâmbesc. Și raci cu ha,z când mă gândesc că tu ai putut crede că humoarea mea rea de-o oră poate dura mai mult de 60 de minute. Contra voastră mă crezi supărat, ba încă mă freci cu o lecție de morală strașnică, că dacă aș fi catolic aș lua sfânta cwminicătură spre iertarea păcatelor comise în rândurile ce ți-am adresat. Scurt: voiam să-mi mai spui ce faci, cu ce te ocupi 'intim, cari-ți sunt unele griji sufletești, care ți-e adevărata plăcere etc.... Am reușit fără să-ți cer pe fa^ă. Mă plictiseam să-mi spui tot fapte, fapte pe care ochiul le vede, gândul le cerne și nu obții ni- mic din ele. Mă supără tot ce e indiferent sau aproape indiferent. Cât pentru afirmațiunea ta că-ți place să narezi, să scrii fapte — pe nesupărate — sunt niște afirmațiuni gratuite, ori niște amin- tiri prea vii din școala nouă. Vom vorbi. Iți recomand să iubești na- turalismul dar să te ții în reserve. Ascultă Mărgărito, într o scrisoa- re nu pot limpezi îndestul ceea-ce vom limpezi când vom discuta întro zi, două, o săptămână, două etc. — ți-atrag atenția.... (lipsește continuarea) Consolați pe biata Viorica dacă vă stă în putință. Smulgeți-o din gândurile triste în cari de sigur a căzut. — E o nenorocire în care filosofia nu face două parale. Cât pentru Gambetta nu-mi vorbi nimic. Lasă pe Zola să scrie romane, să facă critice literare de talent. Cât pentru condeiul lui politic n’are toate liinbile. E lipsit cu desăvârșire de concepția sta- tului. Va scrie politică, bine ca scris?: medicru și rău ca fond. St. D. L. V — 25 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 386 XL Paris. 1883 MAMITICULE, Să nu-mi ceri o scrisoare; sunt prea leneș, azi maj ales, când soarele primăvăratec a început să-îmi încălzească cocoșatul meu spate amorțit de brumele Parisului. Sunt desperat iarna: v’am spus de atâtea ori că iarna» e o adevjărată moarte pentru mine. Acum când observ căpușile arborilor plesnind de încropeala atmosferii, mi se pare că încetul cu încetul viața intră l De câte ori nu mă măguli am de părerea că-ți sunt cu adevărat al douilea copil. Fără să știu cum, dar acea nedomirire neobosită, acele capriții ciudate acea ne odihnă, acel nesațhi de luptă și des- gust mi le explicam ca o moștenire legitimă din firea D-tale: și •mi-era greu că nu aveam și mersul nobil și gesturile alese fără a fi căutate și zâmbătura surâsului pe care le ai la o perfecție deplină. Dar să reviu; să vorbesc mai puțin de ce mi-e drag ea nu cumva polologhia să înnece admirațiunea. In rândurile Matale arunci și venin; știi bine că ani deMid: nu era nevoe să-mi mărești capitalul. Mi spui să nu viu.de vară — •cel puțin ai dori'să nu viu. Nu pot. Trebuie. Abia Aștept 25—30 Iunie să plec. Nu spune nimănui ziua plecării. Mi-e dor de toți și de toate. Acum înțeleg nostalgia. E o maladie grozavă. Friguri la- (lipsește sfârșitul) STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 394: 395 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGH' -STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 397 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARII V 398 XLIV 28 Mai 1883. Paris. MAMITICULE, Voi urina scrisoarea ce ți-ăin trimes-o, sunt nu știu câte -zile. Mai înainte însă lieKiertare. Sunt un leneș, un nedigent- nn uituc, i n ce poftești: alege y-ta dobitocul cel mai de jos. Săpun nu ți-am trimes. Am amânat ziMupă zi, și zilele trec și cu dânsele se duc și paralele. Ceea-ce însă e mai cumplit, mai de neiertat, e neglijența mea împinsă până la absurd: de ce nu ți-am trimes catalogul de ia Louvre? de ce, de? Parale nu costă; pe la Louvre am trecut, ba chiar mi-am luat și niște căinași. Cum am uitat, nici eu nu știu. Sunt un fenomen ca neglijență. Trebuie să -fii mata pentru a nu? te supără și trebuie să fin eu pentru a te scoate din toate răbdările putincioase. Iacă Mamitico, pax, mâine mă duc la Louvre. Să nu crezi că si de astă-dată e o vorbă aruncată în vânt — fă o mică socoteală: azi pleacă scrisoarea, mâine îți trimet acel catalog — dacă dar nu-ți sosește catalogul o zi după scrisoare — eu de bună voie pri- mesc și rabd supărarea învierșunată a Mamiticăi. Cred că în urma acestei sancțiuni nu te vei mai îndoi de exactitatea cu care mă voi executa mâine. Dacă aș ști că mă bat eu toate administratoarele Louvrului si tot voi reuși a mă ține de cuvânt și făgăduială. încă ceva. Voi fi mai exact de azi înainte, voi răspunde regu- lat si pe cât îmi va fi posibil a/mănunțit scrisorilor tale. Înțelegi bine toate le fac de frică: peste două luni și jumătate plec spre ’’București )și m’aș voi să-mi aprind pae în par, pae în claie. Să reviu. Dacă nu m’ai uitat ca p'un adoptiv nemernic, sunt sigur că nu-ți mai rămâne nici un pic de credință despre pretinsa -399 BARBU DELAVKeYNCEA -- ELENA MILLER VERGHY mea gelozie. Nu sunt gelos, căci dacă am pentru cine, n’am de cine. Privesc altfel lumea, și inimile nobile cu altfel de cântar le masor, cu alți ochi le privesc, și altă dragoste, decât cea ordinea, le păs- trez. Trec.... Mamiticule ai patru dinți-canini și tus-patru sunt veninoși. Ai vroit ca șerpii cu dinți mobili să picuri ceVa venin pentru exilatul vostru Bir. Ai uitat un lucru: dacă n'aș fi imbibat de fiere, altoiul D-tale s’ar fi prins. Auzi să-mi spui D-ta că nu cumva eu aș încerca să părăsesc pe M&mitica... pour quelle mere? Dacă ai cunoaște-o, cât de urâtă e, cât de imbecilă e, și cât de frumoasă șl de deșteaptă se crede... dtaă ai ști/ cât de bigotă și cât de mito- canea e,... dacă ai ști ce franțuzească untă vorbește, dacă ai ști cm își încrețește păru, cum se pichează de literatură, și cum nu înțe- lege pe Al. de Musset .— ...dacă ai ști ce inimă îngustă are și cală nesimțire și câtă răutate meschină închide în ea... dacă ai ști ce prețuiește acest zero imens ca formă, ca sin^țire și ca minte... Spune-mi Mamitico ai mai fi îndrăznit să-mi scrii că părăsesc o mamă pentru o caricatură sordidă? Aceasta e o bună lecție pentru a vroi să mursici. Acum vezi că fără să vrei, cu cine te-ai pus iu cumpănă nu. merită nici să-ți dea ghetele de ]os pentru a le încălța. Această lecție de faptei este deajuns? Chiar de n’ar fi, eu găsesc de cuviință a mă -mărgini aci... maă ales că în curând voi ’da ochi eu strada Primăverii. Mamiticule, nu știu de v'a plăcut nuvela 11 mea. Are peisagiile ei, are unele culori cari se ridică peste banalitățile comune. Ș apoi nu fac.uz de o limbă veștedjă și terfelită de orice gazetar. Vezi că mă laud singur. Nu Mamitico, nu mă laud — eu am spus doua lu- cruri bune, te las pe D-ta să-mi spui nouă rele... și te voi asculta. Cer iertare: pe-alo.curea e o limbă cam grea și greoaie pentru cei ce nu cunosc pe țărani bine. Nu vorbesc de D-ta: D-ta devinezi unde nu știi și treci înainte. încă ceva: No. 2 e mai tot greșit — în toate STUDII ȘI ÎXX3UMFNTE LITERARE V 400 ■ numerele sunt greșeli, dar în numărul două e prea de tot. Mi-a fă- cut rău. M’așteptam. Dacă nu sunt acolo — e fatal să iasă greșeli. Scrie-mi. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate ție. Sărut mâinile. La revederea adopt. BĂRBI J Henry, Kokaligă, Marya, Zoe mă iertați că nu vă scriu, scrin ceva pe-ascuns de voi și am oroare de condei: parcă ar spune tot prostii. Sunt desgustat de Paris. Dacă ați ști voi cum să mă primiți m’ați reînvia. Tot e stupid, meschin, bas, vil, venal. Revolta mea e atât de mare încât o sirn^ț în fiece gând în fiece mișcare., oriunde și oricând. La revedere. Nu v’am trimes nimic prin Pat^n. Vă aduc de venirea mea.. Ce mai face Kiki și Ștefanei, scriți-mi de ei. Multă sănătate, BARBU XLV 29 Mai 1883, Paris. MAMITICULE, Aseară adormind la 10% mă sculai acum la trei ore de dimi- neață. E pentru prima oare de când ^unt la Paris dă mă trezesc la așa ceas. Cerul e de un albăstrui deschis; lumina pe pod e bălaie ascunzând în depărtare marele oraș în niște zăbranice cenușii foarte delicate. Aerul e răcoros — și închipuiește-ți ce plăcere-cocoșii cântă ca Ia tară. Tăcerea e maestoasă; uvrierii nu se mai aud poc- 401 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER VERGHY nindu-și saboții de piatra cubică. Mici o trăsură, nici un cântec de bucurie beată; nici o insultă. Numai în depjartare parcă s’ar auzi luaturi fâșâind con fus și monoton d’a curmezișul stradelor. Până să răsară soarele scriu sub lumina palidă a unei lumâ- nări. Știi bine că urăsc lampa. Poate dormi, somn ușor, voe bună. Iți scriu aceste rânduri pentru a mă reprezenta de ziua matale. Nu le cere lor cum nu mi-ai cere mie, decât franchețe și devotament. Când mă gândesc că ceilalți sunt în jurul Mamitichii de ziua ei - - și te văd trecându-mi prin minte toate scrisorile ei de mumă și Ma - trona Romană, și de simț mâna ei delicată pe obrajii altora și de încerc iluzia întregei sărbători de Sâmbătă — sunt gelos și de Ma- • mitica și de fetele ei. Aș da mult cu multul numai să mă aiflu și eu de-al casei cel puțin pentru 12 ore. M’aș apiropia încetul cu încetul pâșia-pâșia, în urma tuturor, uitând să-mi scot pardesiu L scărpu nându-mă în cap, vroind a spune ceva și nereușind. M?aș apropia tăcând da-r desfid pe mulți d’a spune prin graiu ceeace au aș rosti prin tăcere. După o bună păruială poate cuvintele ar veni greoaie la început, aspre, nesigure, și mai la urmă repezi, multe și mărunte, voioase și sincere, încrezătoare, îndrăznețe, ne- bune ; și râs și chef și obrăznicii. Ca lângă o mumă pe c'are o iubesc și mă simt iubit, sub privirile ei calde, blajine. Dar ceea-ce ar fi de zis lângă voi, mi se încheagă în inimă, când socotesc și vremea și depărtarea ce ne desparte. Oricum m’aș gândi — de n? aș tortura ceasuri întregi să-mi înfățișez bunurile dintre voi, zadarnic; în mijlocul scenelor celor mai plăcute mi-aduc aminte că-s simple în- chipuiri și cheful îmi dispare, și dorul și nostalgia, «acea nostalgie de stele» cum zice Alecsandri, mă cuprinde mai vârtos. Și eu unul mă învoesc așa de puțin cu resignațiunea, că nu știu ce-aș da să nu mai aud pe unii gânditori făcându-i elogiile ce pretind a i se cuveni. St. D. R V - 26 SrUDH $1 DOCUMENTE LITERARE V 402 Când cu adevărat dorești a suferi resignația, e monedă falsă. Matale care cunoști toate cutele inimii omenești, toate păsurile ei, nu e așa că mă; crezi ce spui, deși ai aerul de a mă desaproba? Tim- pul îmi va da dreptate în aicele ideii ce pentru unii par sumbre, pentru alții pesimiste, pentru șovăitori nepractice și pentru nimeni nepasionate. Ce să mai îndrug; finesc părută ud mâinile Mamiticliii doriu- du-i deplină sănătate și ei și Kokii. (Urându-i babii noastre liniș- te, senin și triumf prin vlăstarul mărgărint pentru care se trudește, se luptă, se întinerește în nevoi și biruie la bătrânețe. La revedere Mamiticule. Mulți. mulți, foarte șmulți ami. Multă sănătate tuturor. Multă sănătate D-tale. Sărut mâinile BARBU XLVI 9 Iunie 1883 MAMITICULE, Plec la finele lunii — nu mai pot răbda. Voi sta poate pe drum, dar să mă Văd plecat. Cred că am să ajung când fetide isprăvesc. Vă doresc. Fac preparațiuni monstre pentru' a fi premiat de mata în con- cursul ce ai deschis pentru «nuveliste și noveliști». Adun de multă vreme material. Am devenit chiar doctor în diagnomonia unei sufe- rințe pe care vroiesc s’o descriu. Mai multă muncă să aduni mate- rialul decât «ă-l aranjezi. Nu e puțin lucru să te închietezi de opi- niile doctorilor: dr. Hirtz, dr. lAndraL Dr. Fournet, Dr. Pereyra, 403 BARBU DELAVRANCEA - ELENA MILLER Vi-RSHV ele. -_ ba încă și de opinia, lui Hypocrat. pe lângă Louis/ Bayie, Laenec — otc. «Voi lupta, lupta-voi foarte» să mă și încununi cu flori de dovlecei și bozii ca p’un scriitor vestit'—se înțelege, se în-țe-le-ge fără a renunța la premiul fundamental pe care Koka l-a înhățat înaintea mea. T.a revedere... am picat ieri din... Londra, Multă sănătate tutUror. Multă sănătate matale. BARBU XLVII 22 .lume 1883. MAMITICO. Aș dori să plec la finele lunii acestea, stil nou. l\u știu de-mi va fi cu putință. Mi-e urît Mă conving că eu o să mor de urît. E fatal a simți cum mi se ba.it și mușchii de la mâini de necazul vag. prostesc, sutabm, imfam. fără rost, și fără milă, ce se numește'‘urît. Vă doresc. O să ajung să cred că e o minciună vorba ce vă spusei — deoarece o repet prea des. Toate recotoandațiile matale le iau în cea mai deosebit^ considerație dar... mă voi sili să-ți satis- fac dorința pe câtă putință îi e dat omului să aibă. Am început o serie de foițe sub titlul: «Salonul 1883». De nuvelă nu mai vorbesc. .Numai notițele ce-am-adunat într’o direc- ție trec pesite cantitatea celeilaite nuvele. Proporțiile sunt mari și am nevoie de liniște și țară pentru a o scrie. 'Mărește dar premiul cu 0,05 lei. Dacă pot veni, nu-ți mai scriu să serve aceasta drept veste. Aș STUDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 40* vrea să plec în 30 Iunie st nou — la vreo 21—26—28 Iunie st. să fiu în tară — fetele termină la 22. Sărut mâinile. Multă sănătate tuturor și matale. il tuo, BARBU Spune-i Iui Zoe că Adrian vre-o lună n’a fost bine. Are stomac foarte prost — a fost bolnav, acum e bine. El n’a scris mi se pare^ Acum c bine. Ceart’o de grifonagul ei și roagă pe Koka s’o mai ia» de urechi niud. Izvoare: Autografe Margareta Miller-Vergay. București. NOTE Cifra aldină (grasă) din stânga indică pagina textului la care se referă nota tPagina 1 .2 TITU MAIORESCU CĂTRĂ ȘTEFAN VÂRGOLICI 1 Titu Maiorescu era la această dată (7/X 1875) ministru al Cul- telor și Instr. Publice. în cabinetul lui Lascăr Caiargiu. - In anul 1875 s’a înființat Universitatea Franz losef din Cernăuți cu facultățile: de drept, științe de stat, teologie și filosof ie (litere). 3 Cfr. I. C. Negruzzi în St. D. L. III, 329, 339, 332; S. Bodnărescn în St D. L., II 154. 3 Samson Bodnărescu, originar clin comuna Galanești, lângă Putna, (Bucovina), profesor, director ele liceu; membru în «Juni- mea» din 1866. 5 lacob C. Negruzzi n’a fost de aceeaș părere, deoarece și mai târziu a sacrificat politica pentru ocupațiile sale literare. « In scrisoarea lui lacob C. Negruzzi cătră Titu Maiorescu, din 25 April 1879 se poate găsi următoarea repartiție: Belferi Noi Colegiul I Adunare Alecsandri Maiorescu „ II Langa Ciupercescu Pastia Mârzescu j ” Holban I. C. Negruzzi III Gheorghiu C. Cerchez ,, Al. M. Șendrea V. Conta „ IV Gheorghian ? „ I Senat Adamachi Mavrcgheni , v II Fetu Carp Uneori termenul «belferi» este mai generic și cuprinde pe «Juni- miștii» în opoziție cu «Roșii», adică «liberalii». Cfr. St. D. L. III 195/6. 7 In ședința «Junimii» din 9 Iunie 1872 d-rul Anastasie Fetu (* 2 Ian. 1816) cere societății «detailiuri asupra acestei societăți și a activității sale». Cfr. St. D. L. IV 456. Nu-1 întâlnim în scriptele Junimii, în schimb îl găsim printre «belferi», contracandidat al lui P. P. Carp, la colegiul al II-lea Senat, din 1879. 8 loan Melic, profesor, autor de manuale didactice, membru în Junimea din 1865, foarte activ și devotat. 9 Aluzie la starea sănății lui A. D. Xenopol, care după această STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 406 Pagina 3 dată rămâne în Junimea până la 1878, când o părăsește motivând plecarea cu atitudinea conciliantă a Junimii politice în chestiunea ovreească. Cfr. St. D. L. IV pg. LXXXI—II. î 0 Cfr. nota 3. 11 Samson Bodnărescu era de fapt suferind. 12 lacob C. Negruzzt u Se pare că în această scrisoare vorbește mai mult ministrul decât gânditorul Ti tu Maiorescu, pentrucă față de unii membri este malițios și nedrept. Astfel în 1875/6 A. D. Xenopol «ruinatul» a publicat în Conv. Lit. următoarele studii și note bibliografice: Herodot în raport cu istoria noastră, 64. — Despre Romănische Stu- dien a d-nului Roesler, 159. — Basa geografică a istoriei Românilor, 359. — încercări asupra versului român, 105. — Privire asupra monedelor și medaliilor române de D. Sturza, 405. — Nici «lene- vitul» Bodnărescu nu lipsește dintre colaboratori. La fel lacob C. Negruzzi. 14 Eminescu înapoiat dela Berlin, la sfârșitul anului 1874, pri- mise sdrobitoarea veste despre moartea fratelui său Șerban; avea să lichideze datoriile sărmanului nebun dela Berlin și să-1 împace pe căminarul Gheorghiță, tatăl său, arătându-i că dacă copiii lui sunt așa de nenorociți cum sunt, nu ei sunt vinovați. Apoi, Emi- nescu însuși, ca revizor școlar, era om al datoriei desăvârșite; din rapoartele ce le face, îl vedem mereu pe drumuri, deși cu o leafă destul de mică, încât să-i dispară dorul de poezie. Doar dacă postul de bibliotecar îl mai îndepărta de grijile materiale și-1 făcea sa se simtă fericit că și-a ales «un loc potrivit cu firea mea singuratică și dornică de cercetare». In toamna acestui an poetul a vizitat Bu- covina. G. Călmeseu dă ca probabilă vizita lui Eminescu la Su- ceava, reședința cumnatului său Drogli, pe atunci inspector școlar al districtelor Suceava și Câmpulung. Și tot din acest timp G. Călinescu crede că pot fi unele inspirații poetice, cu fond istoric. Grija lui Maiorescu pentru elaborarea manualelor didactice se exprimă și altă dată, față de alți prieteni. De ex.: «Cum stați cu cartea de cetire?» îl întreabă pe S. Bodnărescu la 1888, când Maiorescu deținea portofoliul Instrucției, în cabinetul lui Theodor Rosetti. Cfr. p. 35, din acest voi. îs lon(el) Grădișteanu n. 1861 în București. 4 1' «Thesaurul de la Petrossa. Album cuprindend XVI tabele xylo- grafice care representa antichitățile de auru păstrate în localul Museului Naționalu de Antichități din Bucuresci. Stampe destinate a se alatura cu annexe la monografia asupra Thesaur. de la Pe- trossa publicată sub auspiciile Ministerului Invețăturei Publice de D. A. I. Odobescu», Bucuresci MDCCCLXXV, Socecu. De notat că și marea ediție dela Paris în 3 volume, a cărei tipărire a început in 1888, tot din îndemnul și cu concursul Ministrului T. Maiorescu s’a realizat. Cine se mai întreabă astăzi cât a costat și ce intere- I. E. TOROUȚH’ - NOTE Pagina 4 sează stupida parte materială. Suntem convinși că astăzi facerea unei asemenea cheltueli, ar fi primejduit însuși fotoliul îndrăzne- țului ministru, dacă n’ar fi pus în joc chiar soarta întregului ca- binet, pentru 2—3 milioane lei risipite pe asemenea opere inutile, în schimb două-trei miliarde de lei pentru campaniile electorale și pentru aleșii națiunii dela războiu încoace au pus în mod auto- mat numele poporului român în circulația istoriei europene, pen- tru dovada ritmului de civilizație și cultură. Și vom mai nota un lucru: în Bibliografia lui Gh. Adamescu, ediția din 1875 nu figu- rează. 18 Eudoxiu E. Hurmuzachi. Documente privitoare la Istoria Ro- mânilor, București 1876. ' 20 Miron Pompiliu. 21 Giovanni L. Frollo, O nouă încercare de soluțiune a proble- mului ortografica. Studiu filologic critic. București 1875. 22 Nu s’a publicat nimic. 2$ Andrei Vizanti: cfr. St. D. L. III 380; IV 422. 24 loan Crăciunescu, născut la Carcaleți-Romanați, mort la 27 Iunie 1909; profesor de pedagogie la Universitatea din București, din 1878. Cfr. Marin Popescu-Spineni, Contrib. la istoria învăță- mântului superior, București 1928», pg. 87. 25 Vasile M. Burlă, profesor de limba elină la Liceul din Iași; erudit, cu studii serioase făcute la Cernăuți, Beiuș, Viena și Graz. V. M. Burlă, bucovinean de origină, din satul Opaițeni, s’a născut la 9 Febr. 1840 și a fost devotat membru al Junimii până la moarte. 2<> Maiorescu revine și altădată în acest sens. 26 a Primele trei scrisori din acest volum ne-au fost puse la dispoziție de către prietenul C. Săteanu din Iași. TITU MAIORESCU CĂTRĂ EMILIA HUMPEL 6 26 b Cfr. nota 26 a. 27 Cfr. protestul lui Eminescu în contra avizului consiliului per- manent, protest adresat ministrului instrucțiunii pubilce G. Chițn, din cabinetul I. C. Brătianu, în St. D. L. IV 130—131. 28 «Societatea Academică» titlul vechiu al Academiei Romane. 29 Direcția critică a Junimismului în literatură. 30 partidul junimist era în opoziție din 4 Aprilie 1876. 31 Livia Maiorescu, măritată Dymzsa, trăește în prezent în Li- tuania. J2 32 Pentru numeroasele și diferitele procese înscenate lui Titu Maiorescu de adversarii politici. Cfr. nota urm. 33 Soveja [S. Mehedinți], Titu Maiorescu, monografie, Bucu- rești 1925. 34 Probabil și din această cauză majoritatea fotografiilor lui Maiorescu sunt în profil. STUDII Șt D0CU5U-NT1-: UTfRW V 408 Pagina j9 35 Ea s’a și întemeiat, ședințele ținându-se la Maiorescu, la lacob C. Negruzzi, la Mite Kremnitz, sau al ți membri ai Junimii. 23 35 a Originalul scrisorii ne-a fost încredințat de prietenul scriitor și ziarist C. Săteanu, din Iași. ->6 cfr și Scrisoarea lui C. Popassu cătră T. Maiorescu din 26/Xi 1883, în St. D. L. IV 171. 37 Atât sonetul «S’a stins viața falincei Veneții», cât și «Glossa» apar în Convorbiri Literare. în n-rul dela 1 Ianuarie 1884. De aci rezultă că: sau manuscriptele se găseau la lacob C. Negvuzzi tri- mise de poet spre a fi publicate în revistă sau au fost găsite între hârtiile lui Eminescu, ca și seria întreagă care se publică în 1884. Cum cu greu s’ar putea presupune că lacob C. Negruzzi ar li păstrat în saltar poezii de-ale lui Eminescu și că ar fi început să continue publicarea lor, abia după tragica îmbolnăvire a poe- tului, alternativa cealaltă pare mult mai probabilă, și atunci: dacă Eminescu ar fi ajuns să trimită sonetul Veneției la tipar în formă definitivă, n’ar fi ezitat să mărturisească influența străină. 38 Stabilim data exactă a apariției celei dintâi ediții din poeziile lui Eminescu: 18 Dec. ' poimâne = 20 Dec, 1883. TITU MAIORESCU CĂTRĂ MITI DĂNĂRICU 29 39 A fost ales. Cfr. T. Maiorescu, Discursuri Parlamentare. Buc 1904, pg. 572 s. u. TITU MAIORESCU — ADVOCAT 21 44 și u Așa dar, la 1865 amândouă formele: ad'vocat și advocat, în aceeaș frază a Iui Titu Maiorescu. 41 a Documentele ne-au fost aduse dela Iași de către prietenul C. Săteanu. 22 42 Petiția este scrisă în întregime de mâna lui Maiorescu. 43 Numai semnătura este a lui Maiorescu. 93 -u prescripții Verbalu este semnat, întie alții, și de A. Vârlă- nescu, «pfentru] Procurorii general», acelaș care la 1864 deși mem- bru al «fracției libere» retrage acuzarea și tribunalul achită pe Titu Maoirescu, în procesul de pe urma scandalurilor dela Școala Centrală, provocate de N. lonescu. Cfr. Soveja, op. cit. și amănunte reproduse în St. D. L. III 167—171. 44 b Originalul ne-a fost încredințat de C. Săteanu, Iași. TITU MAIORESCU CĂTRĂ A. D. XENOPOL 24 45 «Cum ajunseiu la Berlin, cu o slabă cunoștință a limbei ger- mane, însă înscris la ambele facutăți juridică și filosofică, ascul- tând chiar în anul I, când mă îngreuia necunoștința temeinică a limbei, un număr mare de 8 cursuri, patru juridice și patru filo- sofice. Cea întâi scrisoare pe care Maiorescu mi-a trimes ba Berlin este din 2/14 Decemvrie 1867 sfârșind cu cuvintele: «Eavvez-mois quelques eboșe» etc... — spune A. D. Xenoyol în «Istoria ideilor mele» (Cfr. St. D. L. IV 360). Scrisoarea despre care amintește A D. X. în I, i. m. o reproducem în acest voi. la pg. 23/24. De alt- cum A. D. X. este în contradicție cu ceea ce spunea la 1013 în «Istoria ideilor mele» și ce scria la 1868 lui lacob C. Negruzzi: «...eu nu studiez filosof ia», ci «m’am dedat studiului dreptului». (Cfr. St. D. L. II 9). TITU MAIORESCU CĂT.RĂ ANTON NAUM 49 Andrei Vizanti, cfr. Si. D, I... I 285, 392; III 431, și sub Vcisa 380; IV 391, 422. 47 loan Crăciunescu, cfr. nota 24 de aci și St. D. L. I 166, 167. 178. 4S A. Naum, Acgri Somnia, in Conv. Lit. 1876 X 249—262, 1 Oc- tomvrie. 49 M’ar fi urît din suflt cu toată-a lor iubire Mi-ar fi aruncat blăstemul, cumplită urgisire Sau drepte pocăinți. In Conv. Lit. (pg. 251 strofei a Il-a) se publică așa. cu «o silabă prea mult». 30 Când spicele de aur în lanuri îndesite Ca valurile mării de vânt rostogolite La soare se plecau; Șfn rediuri cu verdeață șim umbră afundat, Trecea un freamăt dulce, șrn unde parfumate Zefirii se scăldau! Naum nu modifică nimic. La fel și: 5t Când iute ca scânteia năprasnică în sbor, Fug răpezi rândunele ce moae pliscul lor In râul încrețit; Iar pe de-asupra văei, părechi de turturele S:adapă la isvorul știut numai de ele Și’n codri tăinuit. (Cfr. Conv. Lit. pg. 249). Până la 30 Ian. 1676 T. Maiorescu fuse Ministru al Cultelor și Instr. Publice în guvernul Lascar Catargiu; dela 30 Ian. 1876 i-a urmat P. P. Carp, până la căderea cabinetului L. C. și instituirea guvernului de generali — o quasi dictatură de 23 de zile! — dela 4 Apr.—27 April., succedat de alt guvern — Manolache Costache până la 27 Iulie, când frânele puterii sunt luate de I. C. Brătianu și sunt ținute într’o guvernare istorică de -peste un deceniu. Maio- rescu face aluzie la unul dintre numeroasele procese politice, in- tentate de adversari. 31 DOCU MjiN TE LITERARE 410- 26 27 28 31 32 34 ;>3 Pentru publicația lui A. Gregoriadi Bonachi despre ortografia romană, cfr. nota 48, pag. 361 din St. D. L. III, unde se insistă pa- larg. Fiindcă Maiorescu îi făcuse observații în scrisoarea X. In iarbă insmalțată, un greer singuratec — Ființă schilodită — cu glasul său prostatec Tot țipă răgușit. A. Naum, Aegri Somnia, în Conv. Lit. 1876 X 350, strofa a IlI-a. — Ganymedes, în mitologia greacă fiul regelui dardanic Tros și al nimfei Kallirhoe. Din cauza frumuseții sale, Ganymedes fu răpit de vulturul lui Zeus și dus în Olimp, unde în eternă tinerețe avea să îndeplinească slujba de paharnic. «Relațiile dulci ale lui Ju- piter cu. Ganymed» sunt interpretări moderne în mitologie, aberații sexuale etc. 56 Probabil un lapsus lihquae în Ioc de înmuguri, înmuguresc. TITU MAIORESCU CĂTRĂ IACOB O. NEGRUZZI 57 T. Maiorescu, Direcția Nouă, în Conv. Lit. 1 Sept. 1872 VI 214—226. Pasagiul citat în pg. 215, col. a II-a. TITU MAIORESCU CĂTRĂ EMILIA HUMPEL “>* Internatul de fete din Iași. Cfr. Conv. Lit. 1933 pg. 57. “>» Soțul d-nei Humpel, compozitor și director al Conservatorului din Iași. Cfr. Conv. Lit. 1933 pg. 57. TITU MAIORESCU CĂTRĂ EDUARD GRUBER 60 Această scrisoare a lui Titu Maiorescu răspunde la scrisoarea . lui. Eduard Gruber din 17 Noemvrie 1887, publicată în acest voi., pag. 125 și urm. «Aparțin celui ce mă înțelege. Dacă n’a vrut sau n’a putut să mă înțeleagă, n’are decât să plece. Dacă m’a înțeles și m’a căutat, pe mine, așa cum sunt, atunci e bine și atunci mă dăruesc întreg, fără rezervă. Mă dăruesc fără rezervă femeii care m’a înțeles și m’a primit așa cum sunt, cu toate ale mele; mă consacru profe- soratului meu, cu trup și suflet așa cum mă găsesc, fără ezitare și fără să consider circumstanțele exterioare». 62 într’o scrisoare adresată lui N. lorga, la 1893, Eduard Gruber vorbește de articole bine plătite în Grande Encyclopedie, în Revue des deux mondes, etc. și-și exprimă dorința să colaboreze și el la aceste publicații. Cfr. St. D. L. VII pg. 233. Și alte planuri: «un laborator de psihologie experimentală, ca să-mi pot continua lu- crările dela Leipzig». Ibid. pg. 231. 63 Wilhelm Wundt (1832—1920), dela 1875 profesor la Univer- sitatea din Leipzig, unde a întemeiat cel dintâiu institut de psiho- logie experimentală. 64 loan Crăciunescu, cfr. nota 24 de aici și St. D. L. I 166, 167, 178. 411 LE. TOROUȚIU - NOTE'- Pagina 34 65 «Alfred Fouillee, filosof francez, 1838—1912. 1 C. Leonardescu, cfr. St. D. L. IV 171, 289, 302, 315. 67 John Locke, filosof englez, 1632—1704. 68 David Hume, bărbat de stat, istoric și filosof scoțian, 1711— 1776. 6» Immanuel Kant, cfr. St. D. L. I 38, 39, 155, 259; II XXVIII, 120, 187, 294; III 126, 128, 129, IV XXIX, 99, 102, 103, 286, 290. ™ Auguste Comte, cfr. St. D. L. I 155; II 62, 134; IV 421. 7” John Stuart Mill, cfr. St. D. L. II 13, 115, 120; III 128. 71 Herbcrt Spencer, cfr. St. D. L. I 285, 295; III 51. 35 72 «toate acestea sunt prostii». TITU MAIORESCU CĂTRĂ SAMSON BODNÂRESCU 73 Samson Bodnărescu era director al Institutului Bașotă din Pomârla, pe care l-a condus timp de 23 ani. Cfr. Conv. Lit. 1927, pg. 132. TITU MAIORESCU CĂTRĂ ALEXANDRU ODOBESCU 74 Ministrul T. Maiorescu încredințase alcătuirea de cărți di- dactice unor membrii ai «Junimii» și colaboratori ai rev. Conv. Lit. 3$ 7» Aforismele lui Schopenhauer, traduse de Titu Maiorescu, au apărut întâiu în Conv. Lit. 1872 și 1876/7. Despre Schopenhauer, cfr. Indice la St. D. L. I 468; II 443; III 470; IV 520. TITU MAIORESCU CĂTRĂ CONSTANTIN GANE 7( i «Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă «Cu monoclu.’n ochiu, drept armă bețișor de promenadă... M. Eminescu, Scrisoarea III. IOAN CREANGĂ CĂTRĂ TITU MAIORESCU 40 77 P. A. Călescu, pseudonimul lui B. P. Hasdeu, în cunoscuta farsă literară față de Conv. Lit. Cfr. St D. L. I 43, 198. 78 Cfr. Leca Morariu, Institutorul Creangă, Cernăuți 1925; Lucia« Predescu, Viața și opera lui Creangă, 2 voi. București 1932, pg. 162—192. 42 79 Mite Kremnitz a tradus «Punguța cu' doi bani» și «Ivan Tur- bincă» (1882). Pentru alte traduceri din Creangă vezi: Leca Morariu» în rev. «Făt-Frumos‘ 1930 V 46. 43 80 Scrisorile XXI, XXII și XXIII au fost publicate în Conv. Lit 1906 XL 272—274. 80 a I. Creangă, Anecdotă, în Almanahul Societății «România Jună» Viena 1883. Pentru cuprinsul Almanahului Cfr. St. D. L. I 247. 89 b Una dintre foarte desele și obișnuitele aniversări dela înte- meerea «Junimii». 44 80 c Alexandru Lambrior, n. 10 Septemvrie 1846 în comuna Soc STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V Pagina 44 din jud. Neamț, t în noaptea dintre 20/21 Sept. 1883, în vârstă de 37 ani. Profesor la liceul din Botoșani, după 1870 la școala militară din Iași, pentru istoria universală, apoi tot în Iași, la liceul nou în- ființat, ocupă catedra pentru limba și literatura română. Dela 1872 membru în «Junimea». Ministrul Cultelor și Instrucției Publice din 1875 Titu Maiorescu și succesorul său P. P. Carp, recunoscând aptitudinile științifice ale câtorva tineri profesori, fără nici o stă- ruință interesată și fără nici un motiv de oportunitate politică, le înlesnește plecarea lor pe la înaltele școli de studiu din străi- nătate» (Conv. Ut. 1883 XVII 280). Lambrior, care se afla printre acei tineri, se înapoiază în țară la 1878, după ce făcuse studii filo- logice atât de serioase, la școala de «Hautes etudes» din Paris, încât lucrările sale filologice au dovedit că statul român nu în zadar i-a trimis în străinătate. Rămânând devotat membru al cer- cului junimist, a colaborat la Convorbiri Literare și la alte reviste. In Conv. Lit. a publicat: Limba română veche și nouă VII 325. — Un manuscript al Vornicului lordachi Golescu VIII 66. — Obi- ceiuri și credințe la Români IX 1. — Observări la raportul lui Maiorescu către Academie, relativ la ortografia română XIV 74. — îndreptării!, studiu filologic XV 125. — Cuvinte de reverență Ia Români XV 265. — Câteva scrisori de-ale lui Al. Lambrior au fost tipărite în această colecție, voi. I 189, și în Conv. Lit., XXV 1124, XL 282, 283. r- La 2 Martie 1882 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. so d Constantin Creangă. Pentru genealogia Creangă L. Predescu, op. cit. și Leca Morariu, Drumuri Moldovene, Cernăuți 1925. in lucrarea lui Lucian Predescu și o extrem.de minuțioasă bibliogra- fie cu privire la viața și. opera lui I. Creangă (voi. II, pg. 226—255). so e Vasile Conta a murit nebun. 45 «o f. Cfr. n. 80 d. 81 N’au apărut la Socec. ALEXANDRU ODOBESCU CĂTRĂ TITU MAIORESCU 46 82 (?)• 47 83-5 N’am putut afla, dacă acest congres s’a ținut sau nu. 5Q 86 in 1876 la Bucla-Pesta, în 1881 la Lisabona congrese interna- ționale de arheologie. IOAN POPOVICI CĂTRĂ TITU. MAIORESCU 51 87 și 88 i, Popovici-Bănățeanu, In lume (Din viața meseriașilor), în Conv. Lit. 1893 XXVI 801—835. Nuvela apare în fruntea revistei. 89 Germanism. 90 Nicolae Petrașcu, Mihail Eminescu, București 1892. 91 Al. Vlahuță, Curentul Eminescu, conferință la Ateneul Român 12 Martie 1892. O poezie nouă («Unde ni sunt visătorii?»), Bucu- rești 1892. 91 a Murind tânăr, I. Popovici-Bănățeanu nu și-a putut alcătui .lucrarea proectată. 413 I. E. TOROUȚIU - SOTE Pagina 53 92 Barbarism foarte frecvent în Bucovina și Transilvania, în loc de admită. 54 93 N’a apărut în Conv. Lit. NICOLAE NICOLEANU CĂTRĂ TITU MAIORESCU 55 94 Poetul N. Nicoleanu — perceptor fiscal. Cfr. Conv. Lit. 1906 XL 281. ALEXANDRU LAMBRIOR CĂTRĂ TITU MAIORESCU 5$ 95 Ministrul T. Maiorescu însărcinase pe Al. Lambrior «să cola- boreze la o carte de cetire pentru școlile primare». Cfr. Conv. Lit. 1906 XL 282. 96 Dinicu Golescu, Adunare de pilde bisericești și filosoficești, trad. Buda. 1826. 57 a. La lena, în Germania. Cfr. St. D. L. IV 113. 97 cfr. Scrisorile lui Eminescu adresate lui T. Maiorescu. din iarna și primăvara anului 1874. (St. D. L. IV 99—113). 98 VV. Piitz: Geografia și Istoria evului vechiu. Manualu prelu- ratu pentru gimnasiele române de Dr. I. G. Meșotă, Profesorii in Brașovu, în voi. in 8», 356 pag. și XII (Prețul in România 1 ico- saru). Edițiunea și Imprimeria Societății Junimea lassi». Cfr. Conv. Lit. 1867 II 256, în recenzia lui Titu Maiorescu. 58 99 Edgar Quinet f 27 Martie 1875. •too Ceea ce dovedește că apucăturile politicianiste de a târî stu- dențimea în certurile de partid sunt probabil de când există par- tide și se cunoaște noțiunea: politică. iot Ideea comunismului, care dela Statul și Legile lui Plat-o tin- dea la un fel de stat comunist ca stat ideal, a evoluat în cursul veacurilor și abia la sfârșitul veacului a XVIII-lea a trecut dela teorie la agitație publică, prin acțiunea lui Francois Noel Babeuf (1795). Prin anii 1875 comunismul ajunge să se diferențieze de socialism. MIRON POMPILIU CĂTRĂ TITU MAIORESCU 59 102 i. Slavici, Budulea Taichii, novelă, în Conv. Lit. 1880 XIV 93—110 și 136—152. 103 Scrisoarea lui Al. Papadopul-Calimah cătră V. Alecsandri. în Conv. Lit. 1880 XIV 194 etc. — Corespondență dintre Ghica și Alecsandri se publică în tot anul 1880/81 al Conv. Lit. — Poesii semnează Veronica Mi ele, N. Volenti, N. Prun cu. traducerile lui M. Pompiliu din Platon și Goethe. — Aforismele sunt «compuse într’un cerc literar din București» — care poate fi cercul Juni- mii, la unul dintre membrii ei, sau în saloanele d-nei Mite Krem- nitz. Este un fel de luare la întrecere, cum e moderna epigramo- machie. Autorii aforismelor semnează numai cu inițiale. Pot fi însă ușor identificați: T. M.[aiorescu], Carmen [Sylva], M. Emin.[escu].. A. Ch.[ibici], R.[evneanu], I. Sl.[avici], L L. C.taragialeJ, M. P. EompiliuJ, A. S.fuțu], N. V.[olenti], P. M-Eissir], ș. a. Adevărat că. [ DOCUMENTE LITERARE V 414 STUDII Ș ; Pagina 59 64 71 72 73 74 întâia oară autorul aforismei apare cu numele întreg și numai în numerele următoare apare cu inițiale. •104 n. Gane, Aliuță, novelă, în Conv. Lit. 1880 XIV 201—206. 105 a. Naum, Ideal, în Conv. Lit. 1880 XIV 206—208. 106 Nu s’a tipărit în Conv. Lit. 1880/1. 107 Poezii-le lui N. Scheletti au apărut abia la 1888 în Bârlad, tip. G. Cațafany. Volumul nu e menționat. ios n. Gane, Poezii, ed. Șaraga, Iași 1886. io?-a Antologia Română, pentru uzul școalelor secundare (Iași 1885). cit. apud; Dr. Constantin Pavel, Miron Pompiliu, viața, opera, Beiu.ș 1930, pg. 66. PETRE P. CARP CĂTRĂ TITU MAIORESCU $1 S3 loo «In No. 20 a Conv. Lit. anul trecutu amu anunțatu că se află sub tiparu tragedia Othello tradusă [după Shakespeare] de D. Petru P. Carpu. In curend această lucrare va apăre [în editura Soc. Ju- nimea]. Nu credemu că o putemu recomendă publicului într’unu modu mai favorabilei decât cităndu câteva scene dintr’ensa»; cfr. Conv. Lit. 1868 II 21—27, unde se reproduc fragmente din actele I, III și IV. Menționăm lipsa lui P. P. Carp în cunoscuta Biblio- grafie a lui Gh. Adamescu. 108(9) b «Ochii cari nu se văd, se uită». 108(9) c «pentru a se preciza clar și drastic punctul de vedere». 108(9) d Zaharia Columb, cfr. St. D. L. IV Indice. — Christian Teii, general, ministru al Cultelor și Instr. Publ. în guvernul Lascar Catargiu, până la 16 Dec. 1874. ^(e) Vasile Boerescu, Ministrul Afacerilor Străine și ad-interim al Cultelor și Instr. Publice, în acelaș guvern, după remanierea dela 9 Ian. 1874 și până la 7 Aprilie, când îi urmează Titu Maio- rescu. LASCĂR CATARGI CĂTRĂ TITU MAIORESCU no «Guvernul Măriei-Sale» — era I. C. Brătianu. Pentru ati- tudinea junimiștilor față de chestiunea evreească. cfr. St. D. L. VII, pg. LXXVII—LXXXIV. ni Theodor Roșetti. IOAN SLAVICI CĂTRĂ TITU MAIORESCU H- «Fiind debil, în caz de mobilizare va fi folosit la partea sedentară». 113 Pamfil Dan, cfr. Indice St. D. L. voi. IV pg. 516 la Pamfil Dan, din eroare în loc de Dan Pamfil. 114 «In luptă câștigă totdeauna cel mai tare; de aceea se și bucură de luptă». i15 Logica, partea l-a Buc. 1876; ed. a Il-a Buc. 1887; ecl. a IlI-a Buc. 1890 ed. a IV-a Buc. 1894. Cit apud: Marin Popescu-Spineni, Contrib. la istoria învățământului superior» București 1928, pg. 84. no V. Alecsandri, Doine și Lăcrămioare, Paris, 1853. iu Kr = Kreuzer^cruceri^ 1 Kr. = 2 bani val. austro-ungară. — I. E. TOROUȚIU - NOTE 415 _ Pagina 74 83 85 99 103 105 106 107 110 114 115 C. Grigorovici poate fi Codrat Grigorovici, în 1869 coleg cu S. Bodnărescu la studiTîn Viena; cfr. St. D. L. II 152, și colaborator la Conv. Lit. 1869 III 150 și urm. cu articolul științific «Legătura între ființele organice și mai ales între animale și om. Codrat Gri- gorovici, era. ca și S Bodnărescu, bucovinean de origine. H8 (?). U9 Italiânische Reise, 3 volume din ediția completă a operelor lui Goethe în 143 voi Weimar 1887—1912. Ital. R. 1. Abt. 31.. 32 și 33. 120 Bebi = George Kremnitz, băiatul D-rului și Mitei Kremnitz 121 Corect Bâdeker. In mod obișnuit B. înseamnă ghid, călăuză, după numele editorului Karl B. (n. 3 Noemvrie 1801 — f 4 Oct. 1859), cunoscut în toată lumea prin neîntrecuta colecție de ghidurl. Mite Kremnitz, cfr. Indicele voi. I—IV St. D. L. Pronaos. 121 Din «însemnările zilnice» ale lui T. Maiorescu, Marți 28 Iunie (10 Iulie) 1883: «...la șase ore dimineața, primesc o cartă dela Doamna Slavici, la care șade Eminescu în care spune: Eminescu a înnebunit, vă rog faceți ceva, să mă scap de el, căci e foarte rău». — Cfr. St D. L. IV 184. 125 Psoriasis (gemeine) obișnuită boală de piele, uneori de natură sifilitică. «E obișnuită boală de piele, și daca nu mă înșel în diagnoză, după opt zile vei fi vindecat». *26 îoan Bechnitz, cfr. St. D. L. III Indice. Printre autografele I. Slavici se găsesc numeroase scrisori dela I. Bechnitz, cari așteaptă să fie publicate. 127 «Tândaiă». 128 «Trebue să ne întreacă, de altcum rămânem noi biruitori». 129 Diamandi Manole; cfr. St. D. L. III Indice pg. 451. Auto- grafele D. M. se vor publica mai târziu. 13# Meticulos. 131 «Tehnică perfect estetică». Simeon Popescu, n. 1848 în Ripa de jos, fost profesor la semi- narul ortodox din Sibiu. La 1888 a trecut. în România și a fost numit profesor la Facultatea de teologie din București. A publicat numeroase scrieri teologice. Câteva scrisori din Arhiva I. Slavici se vor publica mai târziu. 133 î. Slavici, Pădureanca, novelă, apărută în Biblioteca pop. «Tribuna», 12 coaie, pr. 40 cruceri sau 1 leu exemplarul. Cfr. St. D. L. III Indice 467. BARBU CONSTANTINESCU CĂTRĂ TITU MAIORESCU George Coșbuc. 135 Kâlidâsa, Cakuntalâ, celebru poem dramatic indian; a fost tradus de G. Coșbuc după una din traducerile germane (E. Meier, Stuttgart 1852, Hildburghausen 1867; Fr. Ruckert, Leipzig 1867 și 1885; E. Lobedanz, Leipzig 1891; L. Fritze, Chemnitz 1877, ș. a,). — STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 416? Pagina 115 Prima ediție a apărut abia la 1897 (Buc..), mai târziu, înainte de războiu într’o splendidă ediție ilustrată, la C. Sfetea; după războia la Cartea Românească (1920). GEORGE COȘBUC CĂTRĂ TITU MAIORESCU ne i3t» G. Coșbuc, Antologie sanscrită, într’o ediție redusă de tot, nu 20 coaie, în Biblioteca Populară, nr. 37, Craiova, probabil la 1897; după zece ani (1907) în Biblioteca pentru toți, nr. 285. MIHAI EMINESCU CĂTRĂ TITU MAIORESCU U7 U37 Compozitorul Anton Rubinstein s’a născut 28 Noemvrie 1830 t 20 Noemvrie 1894. Cităm după Meyerskonversations Lexikon (Sechste Auflage) Siebenter Bând, pg. 213, de unde probabil Emi- nescu își ia informația: «Rubinstein Anton, Klavierspieler unei Komponist, geb. 28. Nov. in Wechwotynetz bei Jassy»... Cercetările mai noi arată însă că A. R. ar fi născut la 1829 în Polodia. 137 a In raportul presintat Adunării Deputaților, la 10/22 Martie 1877, de Comitetul de acuzare a foștilor miniștri dați în judecată, la capetele de acuzații privitoare la prevenitul Titu Maiorescu (pg. 151) se înșiră subvențiunile acordate în străinătate d-lor C. Meâssner pentru studiul filosofici la Berlin, ocupându-se în spe- ***** cial cu pedagogia și seminarele de învățători — și d-lui Toma Micher, spre a-și putea continua studiile muzicale la conservatorul din Viena, cu deosebire pentru violină, unde a dobândit în 1874 la concurs medalia premiului al U-lea. Ministrul Maiorescu era învinovățit că a călcat legea prin acordarea acestor burse. (Notă, comunicată de Gh. T. Kirileanu). 138 în scrisoarea lui T. Maiorescu adresată la 29/11 1874 lui lacob C. Negruzzi se găsește următoarea rugăminte: «Fă bine amintește lui Eminescu să-mi comunice de urgență lista tuturor articolelor,, despre care crede, că trebuesc să figureze în Conversations-Lexikon Brockhaus, precum și a celor ce ar trebui eliminate din ultima edițiune. Am primit o scrisoare dela Brockhaus, care aprobă cola- borarea lui Eminescu și pe de altă parte Vodă se interesează a cunoaște lista lucrărilor». Cfr. St. D. L. I 2. 139 I. Slavici, Stan Bolovan, poveste, în Conv. Lit. 1 Iulie 1875 IX 121—127. In August nu apare nimic de I. Slavici; în Sept.: «Ac și Ață», pg. 203—206. 121 140 Indicația lui Gh. T. Kirileanu. 141 Cfr. St. D. L. III 114/15: Demisia lui Eminescu dela «Timpul», în care se plânge împotriva aceluiaș N. Bassarabescu, director și redactor al ziarului «Poporul» din București. Cfr. Notele 2 și 3 din St. D. L. III 115= 142 «Grigore Peucescu, advocat și fost ministru, n. 1842, t 1897; și-a făcut studiile juridice la Paris, a îndeplinit în țară diferite funcții judecătorești iar dela 1871 s’a ocupat de advocatura și poli- 4Î7 I. K TOROUȚiU - NOTȘ Pagina 221 tică, multă vreme ca conservator, trecând spre sfârșitul vieții sale la liberali. 1885 și 1893 a fost ministru al domeniilor în cabinetul L. Catargiu și general Mânu. ’ Peucescu a fundat revista «Dreptul» (1873) si a colaborat mult ia ziarele conservatoare «Timpul» și «Epoca». Dela el între altele: «Tratatul obligațiunilor» (2 voi., 1878), «Despre partidele politice», etc.). — Cfr. C. Diaconovi-ch, Enciclo- pedia Română III 582. — Gr. Peucescu a tipărit și o Culegere de articole d’ale iui Eminescu apărute în Timpul în anii 1880 și 1881. Buc. 1891. Cfr. D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu. Indice. Buc. 1932. 143 «Intre scrisorile ce mi-a încredințat Titu Maiorescu spre a alcătui articolul despre Eminescu ce am publicat în Convorbiri Literare (1906), erau si aceste 11 care neintrând în cadrul acestei publicații, au fost copiate de mine, înapoind Iui T. Maiorescu ori- ginalele». (Nota Iui Gh. T. Kmleanuk Din cele 11 scrisori mențio- nate de Gh. T. K.. noi am reținut numai 3, celelalte 8 fiind publi- cate în volumele precedente. AGLAIA DROGLI CĂTRĂ TITU MAIORESCU 124 ■ 144 Informația Aglaiei Drogli este din domeniul fanteziei. Ade- vărul istoric se găsește în scrisoarea lui I. G. Sbiera cătră Tit» Maiorescu, în St. D. L. III 116—117. 145 «Aglaia, născută în Ipotești și căsătorită în 1873 cu Ion Drogli, profesor Ia Școala Normală din Cernăuți. Ion și Aglaia Drogli avură doi băeți gemeni. (?), cari ajunseră ofițeri în armata austriacă. Văduvită Aglaie s’a recăsătorit cu ofițerul austriac Ga- reis, Edler von Dbllitzturm. N’a mai avut copii». Leca Morarii, Frățimi Eminescu, Cernăuți 1923. 126 144 Dimitrie Sturdza. 147 Cel menționat de Gruber fiind. încă în viață, nu i se poate da numele în vileag. 127 148 Theodule A. Ribot. * 18 Dec. 1839, ț 1916, filosof francez, dela 1885 profesor de psihologie Ia Sorbonna, de psihologie expe- rimentală și comparată Ia College de France (din 1888), Ia 1906 membru al Academiei Franceze. La 1876 internează «Revue philo- sophique». Scrieri: La psychologie anglaise contemporaine, 1873. — L’heredite. Etude psychologâque, 1873. — La philosopîe de Scho- penhauer, 1874. — La psychologie aRemande contemporaine, 1879. —• Les maladies de Ia memoire, 1881., — Les maladies de Ia volonte, 1882. — Les maladies de Ia personnalite, 1885. — La psychologie de Fattention, 1888. — La psychologie des sentiments, 1896. — L’evolutian des idees generales, 1897. — Essai sur Fimagination creatrice, 1905. — La logique des sentiments, 1905. — Essai sur les passions, 1906. — Cir. Th. Krauss, Ribots Psychologie, Jena 1905. Cfr. și St. D. L. IV Indice, A. D. Xenopol, Istoria ideilor mele. St. D. L. V — 27 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 41S Pagina 127 t49 Cfr. nota 63, pag. 410, de aici. ISO Hans Delbrfick (?), din 1885 profesor de istorie la Univ. din Berlin. 128 151 (?)• 12$ 152 Gruber, Edelweisz (!), O rememorare. Contribuțiune la psichologia experimentală. Conv. Lit 1 Noemvrie 1888, XXII 725— 728. IACOB C. NEGRUZZI CĂTRĂ ANTON NAUM 1^0 1 «Romanul», ziar politic, comercial, literar. București, dela 1857, cu întreruperi, până la 1905. 2 Nicolae, fratele lui A. O. Xenopol. Cfr. St. D. L. III indice. 3 A. Naum, După o lectură din Horațiu, în Conv. Lit 1 Dec. 1885. în fruntea revistei. 1S1 3 a In loc de Elegie, cum probabil era titlul la început, A. Naum primește sugestia lui L C. Negruzzi și pune titlul «După o lectură din Horațiu», cu motto: uLinquenda telîus et domus et placens Uxor. — Hor.». 4 Se publică fără nici o modificare. 5 «Și priapii mueratici ce prin holde străjuesc».... versul al II-lea din strofa a IlI-a, publicat fără nici oschimbare. «Parcă văd sbârcita Nonă că din furcă nu mai toarce».... versul al III-lea din strofa a IX-a, nemodificat. Ba nici de aibi nu se leapădă A. Naum. 7 «Pentru anul acesta, adecă termenul de 1 Dec. nici că este vorbă, lucrările ne-fiind încă începute. Speranțele se mut dar pen- tru anul viitoriu, vaiL.. dacă nu să vor muta pentru totdeauna»... A Naum cătră I. C. Negruzzi în St. D. L. I 342. Și în general toate aceste scrisori ale lui lacob C. Negruzzi cătră A. Naum dintre paginile 130—147 ale acestui volum trebue conexate cu scrisorile lui A. Naum către lacob C. Negruzzi din St, D. L. I 338—361. 8 Almanahul Societății «România Jună», voi. I Viena 1883; voi. II, la care colaborează și A. Naum cu poezia Donna Serafina, apare la 1888. Tabla de materii ale acestor Almanahuri în St. D. L. I 247/8. 9 lacob C. Negruzzi, Epistola V cătră A. Naum, în Conv. Lit. 1 Aprilie 1888 XXII 23—26. io S’a ales. io a. Scrisoarea lui A. Naum nu se găsește printre autografele lui lacob C. Negruzzi, dela Academia Română. ii și i2 Scrisoarea cu dată ipotetică și desele schimbări de gu- verne în acest timp, fac imposibilă o precizare neriscată. Dela 3© Martie 1889—3 Noemvrie 1898 guvernul liberal-conservator Lascar Catargiu, cu C. Boerescu la Instr. publ.; dela 3 Noemvrie—16 Noemvrie 1890 guvernul junimist-conservator concentrat al gene- ralului G. Mânu cu Theodor Rosetti la Instr. publ.; dela 16 Noem- vrie 1890—20 Febr. 1891 acelaș cu Titu Maiorescu la Instr. publ. 419 I. E TOR0UȚIU - NOTE Pagina 133 După această dată urmează guvernul liberal-conservator al gene- ralului I. Em. Florescu. (Cfr. Dimitrie Costescu, Fazele Ministeriale în România, București 1930, pg. 90/91). 12 a Era Nouă, Iași 8 Oct. 1889—25 Iunie 1900, odată pe săptă - mână. Tip. «Națională». Cfr. Nerva Hodoș și AL Sadi-Ionescu, Pu- blicațiile Periodice Românești, Buc. 1913, pg. 242. 135 13 «Povestea Vulpei». 14 și 15 in «Revista Nouă», anul V, nr. 6—7, din 15 Sept.—15 Oct. 1892, sub titlul în limba germană: «Eine Trilogie», ca să-și bată joc de pretinsa germanofilie a junimiștilor, B. P. Hasdeu grupează trei articole de critică a Istoriei literaturii române de W. Rudow. Primul articol: Lazăr Șăineanu, O istorie a litera turei române în limba germană: Dr. W. Rudow, Geschichte des rumânischen Schrift- tums bis zur Gegenwart, ausgearbeitet mit der Unterstutzung der angesehensten Schriftsteller, durchgesehen und ergănzt im Aut- trage des Bukarester Cultusministeriums von Prof. J. Negruzzi und G. Bogdan. Herausgegeben mit Unterstuetzung des Kgl. Preuss. Cultusministerium. Wemigerode 1892. — Al doilea articol: G. I. lonescu-Gion, Pecat d’atâta muncă!! — .Al treilea: B. P. Hasdeu, O restaurațiune. Postscriptum la articolii d-lor Șăineanu și Gion. — Autorii criticii — toți trei părăsesc înălțimea, dela care trebue ju- decată. o lucrare științifică și de n’ar fi printre dânșii evreul tot- deauna «grozav» Șăineanu, am spune că pornesc o cruciadă de distrugere nu a unei cărți, care putea fi și o încercare neisbutită, deși nu e tocmai așa, ci distrugerea fizică a omului Rudow. E atâta maliție și bălării de erudiție, încât cetitorul trebue să lupte ca să poată curăța eczema și să descopere erorile ce vor să le semnaleze și îndrepte. După ce avangarda Șăineanu-Gion etalase principii, citate savante, într’un stil când aprins, personal, retoric, când eclectic pentru ca verdictul criminalului Rudow să fie mai grav, urmează Restaurațiunea lui B. P. Hasdeu, unde .figurile și florile stilistice părând insuficiente, se continuă critica scrisă și desenată, cu portativ de note, două săbii încrucișate, capul lui Maiorescu, și pălăria lui Napoleon, epuizându-se astfel toate mij- loacele, prin cari Junimea, Junimiștii, Maiorescu, lacob C. Ne- gruzzi trebuiau să fie târîți în ridicol. Pe Hasdeu pare să-1 irite mai mult paralela lui Rudow între Maiorescu și Lessing. După câte știm însă dela istoricul german și alții au comparat activita- tea criticului român și locul său în literatura noastră cu activi- tatea lui Lessing în direcția critică a literaturii germane. Parale- lismul între aceste două personalități nu numai că n’a trezit ila- ritate ca la trilogia Șăineanu-Gion—Hașdeu, ci a fost reținut ca figură potrivită, lapidară și evocatoare, în caracterizarea criticului creator de epocă. lacob C. Negruzzi a protestat imediat ce a apărut cartea lui W. Rudow și a arătat că n’are nici un amestec în struc- tura și ideile autorului german. (Cfr. I. C. Negruzzi, Scrisoare în Timpul din 4/16 Oct. 1892). Deși B. P. Hasdeu ia cunoștință de pro- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 42W Pagina 135 testul lui I., C. N., publică totuși ditiramba împotriva mai mult a Junimiștilor decât a Cărții lui W. Rudow. Firește, asemenea ieșiri pătimașe, lipsite de liniștea impusă de caracterul adevărat al știin- ței, care vrea să supraviețuiască pe cei ce o cultivă, sunt astăzi uitate si dacă totuși le reamintim, o facem numai pentru a dovedi încă odată cu moravurile literare de a transforma arena criticii sau istoriei în pagini de satiră și umor sau chiar arenă de pugi- lism, cu luptă corp la corp, pot fi numai documente pentru mora- vuri, nu pentru progresul științei. «Greșelile, care sunt omenești» — spune N. lorga în «Revista Istorică» (1935 p< 177) — «nu se „răstoarnă", ci se îndreaptă, cu obiectivitate, omenie și uneori cu un datorit respect». 1<> In numărul din Oct. 1892 al Conv. Lit. cartea lui W. Rudow este anunțată în termeni generali, elogioși, și cu rectificarea: «Au- torul arată pe coperta cărții în mocl inexact că D. lacob Negruzzi ar fi revăzut și complectat opera sa din însărcinarea Ministerului de Culte român. In această privință D. I. N. a și făcut la timp< cuvenitei rectificare prin diferite jurnale» (pg. 511). Campaniei din Revista Nouă i s’a răspuns totuși în Conv. Lit. printrun întins studiu critic asupra Istoriei Lit. Rom. de Rudow, în anul 1894, pg. 48 și urm. de cătră Biron (?). 17 «Povestea Vulpei». l^g A. C. Cuza. Cfr. St. D. L. I 346 Ser, lui A. Naum cătră lacob C. Negruzzi: «Astăzi î-ți trimet prin amicul nostru Alexandru Cuza doue numere, adecă cloue cânturi, cântul l-iu și cântul al 2-le, de npreună cu prologul, care este gia publicat în numerul Jubilat ’ al «Convorbirilor» din anul trecut». 19 de Wilhelm von Kaulbach, pictor german, care a ilustrat Rei- necke Fuchs, epopeea lui Goethe. Amănunte în St. D. L. I 364, nota 45. 20 Anton Naum a fost ales membru al Academiei Române în ședința din 11 Martie 1893. 137 21 Profesorului dela Universitatea din Cernăuți, germanistului Dr. Victor Morariu datorăm un foarte temeinic studiu al poemei Po- vestea Vulpei de A. Naum, în comparație cu epopeea lui Goethe, Reinecke Fuchs. De unde până la apariția acesteil ucrări, se făceau numai afirmații în mod vag și bazate numai pe identitatea de titluri și simbolizanta lume a animalelor, în studiul meticulos .al lui V. M. se dau dovezile și se stabilescu limitele influenței lui Goethe în Povestea Vulpei lui Naum. 139 -1 a Se tipărește abia în numărul dela 1 Iunie 1895, pg. 561;—574 (Conv. Lit.) 142 21 b Membru al Junimii din 1866, t 15 Dec. 1912, București. c In Conv. Lit. din Ian, 1913 pg. 110—111 I. C. Negruzzi necro- logul pentru Grigore Buiucliv. 21 d Ana Maiorescu, $ 17 Martie 1854 — t 25 Sept. 1914. Cir: Necrologul de S. Mehedinți în C. L. 1914, pg. 1-066. 143 22 La 29 Decemvrie 1910 Petre P. Carp formează guvernu conser- vator cu Titu Maiorescu la Externe. La 28 Martie 1912 Titu Mai o- I. Ă TORoUȚid - NOTE 421 Pagina 143 144 146 147 148 150 151 152 153 rescu ajunge Președintele Consiliului și Ministru al Afacerilor străine; Carp lipsește din această formație guvernamentală, tocmai în timpul când complicațiile din Balcani aveau să ducă România la războiul glorios împotriva Bulgariei. 22 a La remanierea guvernului maiorescian din 14 Oct. 1912 Take lonescu ia portofoliul Internelor, Const. G. Dissescu al Cultelor și Instr. publ. Alex. Bădărău ai Lucrărilor publice. 22 La 3 Febr 1913 următorul guvern: T. Maiorescu, președintele consiliului și ministru al af. str.; Al. Marghiloman, ministrul finan- țelor; Take lonescu, ministrul internelor; Const. G. Dissescu, min. cult, și instr. publ.; Nicolae Filipescu, ministrul agriculturii și do- meniilor; Alex. Bădărău, min. lucr. publ.; M. C. Cantacuzno, min, de justiție; general C. Hârjeu, min. de războiu; Nicolae Xenopol, min. industriei si comerțului. -4 împotriva Bulgariei. 25 Nicolae Gh. Quintescu, ț 12 August 1913. 27> a Alexandru Gane, fiul lui Nicolae Gane, Președintele Consi- liului Legislativ din București. 26 Răspunsul în St. D. L. I, pag. 359 scrisoarea lui A. Naum cătră . lacob C. Negruzzi din 20 Oct. 1913. IACOB C. NEGRUZZI CĂTRĂ ILARION PUȘCARIU 1 - Numărul din 1 Octomvrie 1874 al Convorbirilor Literare se deschide cu .studiul lui Jlarion Pușcariu: «Mitropolitul Andrei Sia- guna. Viața și Faptele sale», pg. 253—264. 2 Mitropolitul Saguna a murit în 16/28 Iunie 1873. " Cfr. n. 1. 1 Evitarea neologismului cor.(ent) i-a dat lui lacob C. Negruzzi imposibila abreviație cur. « Și în nemțește barbarul konzipieren. Cuvântul nu sa putut introduce în limbă nici până astăzi, cu toată înțelegerea necesității neologismelor. 7 Traducerea verbului german: erwirken. Cuvântul este folosit și astăzi în Transilvania și Bucovina. 8 Astăzi și în afaceri se dau referințe nu referențe; această forma din urmă n’a rezistat timpului. Remonstra = remonstrieren o Titu Maiorescu: în contra neologismelor. Și totuși, chiar antl- neologul I. C. Negruzzi este nevoit să folosească neologismul neo- logi. io Savantă. 1 * Junimiștii încă nu pătrunseseră la Academia Română. 12 Revista Contimporană. Litere-Arte-Științe. București 1 Mar- tie 1873—1 Iunie 1876. — La 1 Iulie 1876 fuzionează cu Revista literară și științifică. București 15 Febr. — 15 Mai 1876 și apare, sub numele Revista Contimporană literară și științifică, București, 1 Iulie—1 Aug. 1876. Odată pe lună. Redactori: Dr. E. Acollas. Gh. Cretzianu, Ar. Densușianu, Anghel Demetriescu, Ciru Eco- nomu, Gr. Gellianu, Dr. Grecescu, Petre Grădișteanu, D. Guști, M. Kogălniceanu, I. Lepedatu, C. Lecca, Ștef. C. Michăilescu. Th. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V Pagina 153 154 155 158 160 163 164 165 A, Myller. Remu N. Opranu, Romulu N. Opranu, Dr, Pascanu, A. Papadopol-Calimah, D. Petrino, N. Quintescu, Ronetti Roman, N, Scurtescu, Dimitrie A. Sturzda, Nicolae Țincu„ V. Alex, Urechia. A. Vizanti, M. Zamfirescu. Cfr. Nerva Hodoș și Al. Sadi-Iouescu Publicațiunile Periodice Românești. Buc, 1913. 13 După ce lacob C. Negruzzi află că articolul este defavorabil lui Alecsandri, renunță. M Poate să fie o simplă bănuială. is Cfr. nota 1. 16 Isagogia, adică Introducere în cunoștința cărților sf. scripturi de Dr. Ilarion Pușcariu, 1 Voi. în 8#, 238 pg. Sibiiu 1878. i7 in Conv. Lit. 1 Ianuarie 1878 XI 388. — O recenzie, semnată. R, apare în Conv. Lit. 1 April 1878 XII 37—39. 18 și 19 Vorsatz — Nachsatz — prodosă — apodosă. 20 Cfr. Amintiri din «Junimea», pg. 40. 21 A. Cihac, 1. Dictionnaire d’etimologie daco-romane; Elemente latins compares avec les autres langues romanes, (Francfort 1870). — 2. Elements slaves, magyars, turcs, grecs-modeme et albanais, (Francfort 1879). 21 a Ceh. 22 Reprodusă în St. D. L. III 1—44, unde se găsesc și unele amănunte asupra lui A. C. 23 A. Cihac, Câteva cercetări etimologice ale d-lui Hasdeu. Co- lumna lui Traian 1874, în Conv. Lit 1 Dec. 1875 IX 345—359. 24 Nicolae T. Orăsanu,, * 1833 Craiova — t 1890; fost func- ționar la R. M. S, (1878), la Mon. Of. 1830. A scris versuri, culti- vând genul satiric. Unele satire antidinastice (1871—1876). după sosirea domnitorului. Car ol în țara. Lucrări: Floricele de primă- vară, 1854; Târgul cu idei sau buletinul Cismigiului, 1857; Botezul lui Fii-fii-Son în balta Cișmigiului, 1857; Trei feți-logofeți sau povestea lui Fii-fii-Son, 1857; Traducerea după Carra a Istoriei Moldovei și a României, 1857; O fată de măritat, 1858; Misterele mahalalelor, 1857; Instrucțiunea procesului dela 28 Sept, în sala Bossel, 1859; Panorama sau mineele lui Nichipercea, 1860; Calen- darul lui Nichipercea, 1860; întemnițările mele politice, 1861; Iluștrii contemporani, 1861; O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 Ian. 1859; Talmeș-Balmeș dela nașul meu Nichipercea, 1861/3; Versifi- cări umoristice, colecție din 1869/70; Opere Satirice I—III, 1875; Poesii dedicate Armatei Române, 1877. 24 a N. T. Orășanu avea totuși merite, chiar dacă din Bibliografici arătata mai sus, astăzi nu se poate ceti nimic sau numai foarte puțin. 25 Nicolae Popea, Biografia Arhiepiscopului și Metropolitului Andreiu Baron de Șaguna. 26 Asupra chestiunii evreești și a tratatului dela Berlin, care a I. E. TOROUȚIU - NO?E 423__________ ___________ Pagina 165 166 167 168 169 impus modificarea art. 7 din Constituție și împământenirea în masă a Evreilor în România, cfr. St. D. L. VII Introducere LXXVI— I,XXXIV. 27 Guvernul I. C. Brătianu, remanieri: ia 17 Martie; 26 Manie; la 25 Noemvrie 1878; la 8 Ian.; .la 11 Iulie 1879; la 22 lam; la 16 Febr.; la 25 Febr.; la 17 Apr.: la 29! Apr.; la 15 Iulie; la 20 Iulie; la 29 Iulie; 24 Oct. 1880. Așa dar 14 remanieri dela 17 Martie 1878 - 24 Oct. 1880. 28 loan Slavici, Arhiepiscopul și Metropolitul Andrei Baron de Șaguna, de Nicolae Popea, în Conv. Lit 1 Aprilie 1880 XIV 5—21. 20 Gheorghe Chițu, ales membru al Academiei Române ia 27 Iunie 1879. f 28 Octomvrie 1879. 3® lacob C. Negruzzi, ales membru al Academiei Române în șe- dința din 26 Martie 1881*. t 6 Ianuarie 1932. 31 losif Hodosiu, numit membru al Societății Academice (Aca- demia Română) 22 April 1866. t 28 Noemvrie 1889. 32 Alexandru Roman, numit membru al Societății Academice (Academia Română) la 22 April 1866, deci în aceeaș zi cu Hodosiu. Ț 15 Sept. 1897. 33 Vicențiu Babeș, numit membru al Societății Academice (Aca- demia Română), tot la 22 April 1866. t 21 Ianuarie 1907. 34 (?). 35 începutul scrisorii lipsește. S’a datat după apariția «Electora- lelor» despre care lacob C. Negruzzi vorbește la sfârșitul scrisorii. Cfr. nota 40. 36 Un studiu cu titlul «Cosmopolitismul» de Titu Maiorescu n*a apărut, în schimb în Dîscursuri-le sale Parlamentare problema cosm., se întâlnește foarte adesea. Articolul lui A. D. Xenepol, despre care amintește I. C. Negruzzi pare să fie «Cultura Națio- nală». 37 A. D. Xenopol, Răsboaele dintre Ruși și Turci și influența lor asupra Românilor în Conv. Lit. XIII 51 și urm. Este însă puțin probabil ca despre acest articol să fie vorba, mai ales că publica- rea lui începe abia la 1 Mai 1879. Mai curând se poate presupune că A. D. Xenopol, care se găsea la studiii în Berlin, să se fi gândit la un articol despre războiul franco-german. Ne referim și la un pasagiu din scrisoarea dela 6 Mai 1871 a lui A. D. Xenopol cătră lacob C. Negruzzi, din Berlin, pasagiu care a provocat întrebarea lui Negruzzi: «Dar pentru ce nu mi-ai trimesu studiul despre resboiu pe care de mult îlu asteptu?». Iată pasagiul: «Articolul cel întâiu care gândesc a ți-1 trimite, după ce voiu fi dat exame- nul, este ResboiuL Are să fie cam lung, te previu». Cfr. St. D. L. II 106. Și cum scrisoarea lui A. D. Xenopol este din 6 Mai 1871. răspunsul lui lacob C. Negruzzi cu această fragmentară scrisoare nu poate fi după cum greșit l-am pus în lunile Martie—Aprilie, ci prin Iunie—Iulie. Anul rămâne 1871. 38 «Observ intenția și ma indispun». STUDII SI DUCA; MENTE LITERARE V 424 Pagina 170 «Se observă intenția». 171 40 lacob Negruzzi. «Electorale» din «Copii de pe .natură». în Conv. Lit. 15 Febr 1871 IV 389—392. DIMITRIE XENOPOL CĂTRĂ A. D. XENOPOL 175 i Guvernul Manolache Costache, cu P. P. Carp la Externe și ad-interim Culte și Instr. Publ. «La noi în țară totul merge prost. ' schimbări de Miniștri, disolvarea Camerei, mii de partide, la Iași mai ales, disolvarea Primăriei, desbinări, tumulturi, certuri, ne- mulțumiri, unii trag la dreapta, alții la stânga; adevărate sbuciu- mări de voințe... Se asigură că la 21 curent linia [fierata] Iași— Roman va fi deschisă». — Dimitrie Xenopol cătră fiul său Ale- xandru, la 7/19 Mai 1870, în St. D. L. IV 356—357. 2 «Berlin, 25 Martie 1869. Iubite lacob. Alte păcate, Inchipuește-ți că în momentul când eram mai acufundat în Buckle, asupra că- ruia voiesc să-ți trimit o critică, primesc de acasă o scrisoare, prin care îmi anunță că m'au căutat pe acasă cu o listă de doro- banți și că mă cere la serviciu [militar]. — A. D. Xenopol cătră lacob C. Negruzzi. în St. D. L, II 35. — «In scrisoarea din 25 Martie care începe prin cuvintele «Alte păcate», n’am putut a nu zimbi și a esclama ca Metastasio (fiindcă m’am pusu pe cita tu această scrisoare): O gioventu primavera del ânno! O tinerețe care îndată se bucură și îndată se îngrijește! Te temi să nu fii tracta tu ca desertoru, dacă nu te-oi înfețoșa ia comandantul dorobanților! Dar în ce țară trăimu și în ce timpuri? Iți închipuesci că aici suntem în Prusia unde legea se aplică ad litteram? Nu iubite, suntem în țara pravoslavnică a Moldovei, unde nu se pre ține samă de cele ce sunt scrise în Codicele lui Boerescu cu toate apendicite sale, Liniscesce-te și cată-ți de treabă. A noastră să fie grija dacă ți-ora face ceva. Așa am spusu și bătrânului [Dimitrie Xenopol], care era cam îngrijitu. Lasă că doar prefectul și comandantul și tutti quanti sunt buni Români, cari ascultă cănd stărui să uite unu nume din listă. Cată-ți de treabă și nu-ți bate capul de toți dorobanții am- belor principate». — lacob C. Negruzzi cătră A. D. Xenopol, la 21 Martie 1869, în St. D. L. III 377. 181 F. X. a fost arhitect. 190 4 La 1870 T. Maiorescu a trecut prin Viena și Berlin spre Paris și la înapoiere probabil l-a văzut în Berlin pe A. D. Xenopol. 5 Dimitrie Guști, cfr. St. D. L. IV Indice. Vaccinat. Ifl 7 Dodun de Porrieres, cfr. St. D. L. II și IV Indice. THEODOR ȘERBĂNESCU CĂTRĂ VICTORIA ȘERBĂNESCU 193 * Aceste «gentiiles petites cousines» sunt fiicele lui lordache Șerbănescu. (Notă comunicată de Artur Gorovei). Bibi este Ortansa, fiica lui lordache Șerbănescu. (Notă comu- nicată de Artur Gorovei). 425 I. E. TOROUȚIU - NO TE Pagina 193 3 Emilie* Koenen, elvețiancă, guvernantă în familia lordache Șerbănescu. (Notă corn, de Artur Gorovei). 19$ o Bon-Zilika este Elena, fiica lui lordache Bonzy Șerbănescu. (Notă corn, de Artur Gorovei). 5 Tițaca Smaranda era soacra lui lordache Șerbănescu. soția doctorului Constantin Hepites. (Notă com. de Artur Gorovei). 199 <> Pe timpul războiului din 1877 era foarte răspândit un cântec caro începea astfel: «Cât de dulce este viața de soldat, «El de toată lumea este respectat.... (Notă comunicată de Artur Gorovei). 294 7 Oriansa, fiica lui lordache Șerbănescu, desmierdată cu numele de «Bibi», făcea studii la Paris. (Notă comunicată de Artur Gorovei). 8 Bonzy este Elena, fiica lui lordache Șerbănescu. (Notă comu- nicată de Artur Gorovei). 228 9 Coloneleasă. 234 10 «Noapte bună, mamico; visuri frumoase; mii de sărutări din partea mea». TITU MAIORESCU CĂTRA I. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI 241 1 C. Rădulescu-Motru. - Nicolae Basilescu, prof. de drept. 242 3 Cfr. 1- Pompiiiu Eliade, Mihail Dragomirescu, P. P. Neguiescu. 252 5 Ion Al. Brătescu-Voinești, Sminteala iui Radu Finuleț, în Cm. Lit. 1 Mai 1896 XXX 1001--8. 254 N. Basi’escu, membru în redacția Conv. Lit. 7 G. Coșbuc: Tilotama (din poema indiană Mahabharata), în Conv. Lit. 1 Iulie 1896, pg. 1 și urm.; Rima, pg. 18; Dasaratas, .pg. 111; Moartea Panduizilor, pg. 336; Urvasi, pg. 495; Rama, pg. 643; Nala, pg. 658. 255 s Ion AL Brăteseu-Voineșii, Moartea lui Castor, schiță, în Conv. Lit. 1 Iunie 1890 XXX A, pg. 1197—1204. După trei ani soia I. Al. Brătescu-Voinești publică în Conv. Lit. schița Cucoana Leonora, XXXIII, pg. 223 și urm. 25g 9 Cfr. voi. de Nuvele și Schițe, Buc. 1903. 259 10 In voi. Nuvele și Schițe, Buc. 1903. TITU MAIORESCU CĂTPvĂ ION PETROVICI 2$6 1 Prefață pentru lucrarea lui I. Petrovici «O problemă filosofică», apărută în editura Socec (1904). Autorul era pe atunci doctorand în filosofie. Cu prilejul publicării autografelor din arhiva lui I. Petrovici, fixăm aci, pentru cei cari vor studia în viitor viața și opera filosofului, câteva date bio-bibliografice, fără altă pretenție decât cea a simplei informații. Ion Petrovici s’a născut la Tecuci, în 2/15 Iunie 1882. Tatăl său, Dimitrie Petrovici. a fost magistrat și apoi unul STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 42£> Pagina 266 dintre cei mai de seamă avocați ai baroului local. Ma- mă-sa, Ortansa Petrovici, era nepoată de soră a poetului Theodor Șerbănescu. După ce a absolvit școala primară în Tecuci, fiind pri- mul la clasificare, Ion Petrovici a trecut la liceul Sf. Sava din București, distingându-se de asemenea în toate cla- sele. Inscriindu-se apoi la Facultatea de litere și la cea de drept din București, a luat licența în drept la 1903 cu Teza filosofică juridică întitulată Noua Școală Penală. Licența în filosof ie a trecut-o la 1904, când publică cea dintaiu lucrare de filosofie, cu prefață de Titu Maiorescu, și anume: O problemă filosofică (editura Socec). Lucra- rea aceasta este un imn închinat metafisicei, pe vremea aceea complet neglijată din cauza pozitivismului triumfă- tor și putem spune că este una dintre primele încercări românești, din veacul al XX-lea, de a reabilita speculația filosofică, fie dânsa cât de îndrăzneață. In 1905, Ion Pe- trovici își trece doctoratul în filosofie la București, fiind primul doctor în filosofie dela Universtatea românească, tratând despre „Paralelismul psiho-fizic”. In acest timp desfășoară și o intensă activitate literară la «revistele „^Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Noua revistă ro- mână”, „Epoca” ș. a. Paralel cu poezii lirice, I. Petrovici scrie la etatea de 17 ani poema dramatică în versuri „O sărutare”. Poema a fost îmbrățișată călduros de L L. Ca- ragiale, grație căruia a și fost reprezentată pe scena Tea- trului National din București la 21 Martie 1900. Presa a salutat cu multă simpatie această lucrare juvenilă, care a fost recenzată de H. Sanielevici în „Noua revistă română” în 1900 și de llarie Ghendi în „Convorbiri Literare” în 1902. Autorul a adunat într’un volum, la 1902, toate scrierile sale versificate, subt titlul „Un colț de viață”, despre care N. lorga în „Istoria literaturii românești contemporane”, volumul II, pg. 101, scrie că „era plin de găsiri fericite”. In toamna anului 1905, I. Petrovici pleacă în străină- tate pentru a-și perfecționa cultura filosofică și se insta- lează la Leipzig, unde urmează cursurile profesorilor W. L E. TOROUȚJU - NOTE:. 427 — Pagina 266 Wundt și I. Volkelt. Trece după aceea la Berlin, unde audiază pe Paulsen, Dieltheim și Riehl. In Noembrie 1906 este numit conferențiar de filosof ie la Universitatea din Iași, unde funcționează până în Ia- nuarie 1912, când este numit profesor titular la Catedra de Logică și Istoria filosofiei moderne. Activitatea profe- sorală la Universitatea din Iași a fost una dintre cele mai rodnice și mai răsunătoare. Profesorul C. Rădulescu-^lo- tru, în răspunsul dat discursului de recepție la Academia Română a lui I. Petrovici, spune următoarele: „Lecțiile d-tale sânt audiate de tot ce are lașul mai de elită. Ai ri- dicat problemele filosofice la rangul unor probleme de imperioasă actualitate culturală. In Iași ai avut o activi- tate încununată de cele mai mari succese”. Activitatea lui I. Petrovici nu s’a consumat întreagă Im cursurile dela Iași, d-sa ținând numeroase conferințe și în alte centre din țară, în special în Capitală, unde are întotdeauna săli arhipline și un public însuflețit. Osebit de aceasta, partea cea mai însemnată a activității sale s'a cristalizat în lucrări filosofice. Astfel tipărește rând pe rând „Cercetări filosofice”, ed. I, 1907, ed. II, 1926: „Teoria Noțiunilor”, ed. I. 1910, ed. II, 1925 : „Probleme de Logică”, ed. I, 1911, ed. II, 1923, ed. HI,. 1928; „Introducere în Metafizică” ed. I, 1924, ed. II, 1929: „Studii istorico-filosofice” ed. I, 1925, ed. II, 1929; „De-asupra sbudumului” ed. I, 1932; „Rotocoale de lu- mină” 1934; „Titu Maiorescu” 1931. In Biblioteca pentru toți: „Valoarea Omului”, din „Cronica filosofiei roma- nești”, „Pagini filosofice” și „Figuri filosofice contempo- rane”. Două scrieri didactice, „Manual de psihologie” (iw colaborare cu N. Bagdasar) și „Manual de Logică” fîn colaborare cu I. F. Bp/ricescu). In aceste lucrări, I. Petrovici aduce contribuții perso- nale la numeroase probleme, sernnalându-se cu deosebire, contribuțiile sale în domeniul Logicei. In „Teoria Noțiu- nilor” se găsesc o mulțime de vederi noi și interesante, dintre care multe se vor afla și în opera apărută câți-va STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 428 radina 2^6 ani mai târziu a lui Goblot, întitulată ,,Trăitei de Lo- gique”. Identitatea de concepții dintre Goblot și Z. Petrovici a rost semnalată într’o paralelă a lui Petre Andrei în „Viața românească”, n-rul 10 anul 1920. Pe lângă această bogată activitate filosofică scrisă și orală, I. Petrovici n?a neglijat cu totul nici îndeletnicirea literară. Astfel a dat la lumină mai multe scrieri cu con- ținut beletristic, din domeniul memorialistic sau acel al notelor de călătorie : „Am/intiri Universitare, 1920 ; „Amintirile unui băiat de familie”, „Văzute și trăite”, „Amintirile unui fost dregător”, „Raite prin țară”, „Fi- guri dispărute”, „Impresii din Italia”, „Peste Hotare”, Iată titlurile scrierilor sale literare cu mare succes de librărie; una dintre ele „Impresii din Italia”, obținând și premiul pentru proză al „Societății Scriitorilor Ro-' mâni”. De asemenea repede epuizat a fost volumul „Mo- mente Solemne” care conține principalele discursuri, ale lui I. Petrovici, afirmat de timpuriu ca un orator remar- cabil, atât în discursul academic cât și în cel politic. Dis- cursul dela înmormântarea lui B. Delavrancea ținut în tragicele împrejurări naționale din primăvara anului 1918, a impus pentru totdeauna numele lui I. Petrovici în analele elocinței românești. Din anul 1930, cuvântul lui I. Petrovici începe a se auzi și în străinătate. Invitat de Societatea de Filosofic din Viena, d-sa ține o conferință cu titlul „Filosofia germană în România”, în capitala Austriei, relevată cu unanime elogii de presa vieneză. Cu aceasta începe o activitate fe- cundă în marile centre străine, unde răspunzând invita- țiilor primite, ține succesiv conferințe la Paris-Sorbona și la Academia de științe morale — Geneva, Bruxelles, Lilie. Toate conferințele ținute peste graniță, au apărut în ma- rile periodice pariziene: „La nationalite en pJiilosophie” în „Revue mondiale” 15 Martie 1932; „Reflexions sur la Popularite”, în „Les annales de VUniversite de Paris” Mais-Avril, 1932; „L’idee de Neant” în „Seances et Tra- vaux de V Academie de Science morale et politique”, A vrii. 429 Pagina 266 e. roftounu - note Mai 1933. In aceiași revistă AvriLMai 1934 „La Philoso- phie francaise en Roumanie” ; „Le Dynamisme Contempo- raine” în „Revue B'leue” Juin-JuiHet 1933; „Reflexiors sur L'inconsequence”, Revue Bleue, Oct. 1934. Aceste conferințe în străinătate au stârnit un viu inte- res și s'au bucurat de elogii măgulitoare din partea per- sonalităților competinte. Filosoful francez Brunschwieg a făcut următoarea caracterizare: ,,Se pretinde că precizia și claritatea sânt însușiri eminamente franceze, dar d-1 Petrovici posedă aceste, calități la așa grad de perfecție, c’ar putea servi ca model nouă tuturor” (citat de C. Ră- dulescu-Motru într’un referat din Analele Academiei Ro- mâne Tomul LIV 1933—1934). Alte articole filosofice au apărut în revistele germane, ca de pildă „Kant und das rumănische Denken” în „Ar- chiv fiir Geschichte der Philosophie und Sociologie”, Bând XXXI Heft. 1—2, 1927, Berlin; apoi „Prolegomena” în Internationale Zeitschrift „Die Bbttcherstrasse” Noembrie 1928, 7-Heft. Bremen. Ar mai fi de menționat și activitatea politică, activitate care și-a atins momentele ei culminante prin participarea în două guverne de după răsboiu. Primul ca Ministru de Lucrări Publice în 1921 și al doilea ca Ministru al Instruc- țiunii Publice 1926—21. Din cel dintâiu minister, pe lân- gă votarea legii ,.Regimul Apelor” a rămas și legea de or- ganizare a corpului de Arhitecți, care este și astăzi în ființă. Dela. al doilea minister a rămas întemeerea Facul- tății de teologie din Chișinău și un proect de reformă al învățământului secundar, ale cărui ,idei fundamentale, combătute în primul moment, au fost însă cu încetul ac- ceptate și traduse în practică chiar de adversarii inițiali ai proectului. Academia Română a ținut la rândul ei să consacre fi- gura culturală și să răsplătească activitatea sa multila- terală alegându-1 mai întâiu membru corespondent în sec- ția literară în 1927, ș’apoi membru activ în Mai 24, 1934. In 28 Mai 1935, I. Petrovici și-a rostit discursul de re- Șl DOCUMENTE LITERARE V 430 /■Pagina 266 cepție „Despre personalitatea lui Alexandru Philippide”; predecesorul său în Academie. Despre acest discurs, în zi- lele din urmă revista ardeleană „Pagini literare” (Turda 15 Noemvrie 1935, pg. 374/5) scrie: „Este un model de discurs academic, comparabil ca rezonanță și siluetă ora- torică cu cele ținute la triseculara Academie franceză”. Omul I. Petrovici se caracterizează printr’o bunătate sufletească atât de pronunțată, încât din însuși modul de a se comporta constați superioritatea „filosofului de rasă”, cum îl numește colegul său de Universitate, Aca- demie și specialitate C. Rădulescu-Motru. 2 Rândurile cu articolul ce urma să se publice în «Epoca» se raportă la o critică scrisă despre piesa Manasse a lui Ronetti Roman» Această piesă stârnise mari furtuni. I. Scurta o atacase violent în Sămănătorul, iar M. Dragomirescu îi luase apărare în «Epoca» printr’o serie de vro 25 articole. T. Maiorescu a propus lui I. Petrovici — care îi împărtășise părerile sale despre piesă și despre polemica din jurul ei — să scrie un articol de punere la punct. I. Petrovici, pe atunci student, s'a executat, rugând însă pe T. Maiorescu să i-1 citească mai înainte de a-1 da la tipar. '269 3 Germanism = schmeichelt die Gefuhle. 4 Viața-i sobră, arta senină. » Ca și zădărnicia proorocirii lui Titu Maiorescu... despre ne- «distrugerea Imperiului Austriac». 274 0 «întâia teză română pentru doctorat în filosofic», critica lucrării lui I. Petrovici «O problemă filosofică», de G. Bogdan-Duică, in Revista generală a învățământului 1905/6 pg. 322—325. — I. Petro- vici răspunde cu articolul «Spirit și corp», ibid. pg. 599, 692. —- G. Bogdan-Duică în replică, ibid. 779—788. 275 7 Gupă o lege votată de conservatori, un fost ministru avea dreptul să exercite avocatura abia după cinci ani dela ministeriat. 8 Revista Generală a învățământului, București, 1 Iunie 1905. Director: Spira C. Haret. Comitetul de redacție: Ion Bianu, E. A. Pangrati, S. Mehedinți, Spiridon Popescu, ConsL Lit zi ca, Adela Proca, D. Constantinescu, A. Sinișteanu și Gr. Teodosiu. Secretar de redacție: A. Lupu-Antonescu. Astăzi revista apare sub îngriji- rea profesorilor G. Popa-Lisseanu și losif I. Gabrea. .276 9 Karl Ludwig Michelet (* 4 Dec. 1801 Berlin — t 16 Dec. 1893 Berlin), profesor hegelian din 1829 la Universitatea Berlin. Lucrări: «Die Ethik des Aristoteles in ihrem Verbal tnis zum System der Moral», Berlin 1827. — «Das System der philosophischen Moral», B. 1828. — «Examen critique de l’ouvrage d’Aristote, intitule Me- taphysique», Paris 1836, operă premiată de Academia de Științe morale și politice. — «Geschichte der letzten Systeme der Philo- sophie in Deutschland von Kant bis Hegel», B. 1837/8, în 2 voi. — «Entwichelungsgeschichte der neuesten deutschen Philosophie», B. 431 L E. TOROUȚIU - NOTE Pagina 1843. — «Anthropologie und Psychologie», B. 1840. — «Gescichte der Menschheit in ihrem Entwickelungsganz seit 1775», B. 1855/60 în 2 voh — «Das System der Philosophie als exakter Wissenschaft», B. 1876/81, în 4 părți. — Editări: «Nikomachische Ethik» des Ari- stoteles, B. 1829—1835, în 2 voi. — Opera lui Hegel, 1832—1842. — La 1845 a fondat, împreună cu contele Cieszkowski, societatea de filosofie din Berlin, editând revista «Der Gedanke», B. 1860—1873, în 8 voi. — Autobiografia: «Warheit aus meinem Leben». B. 1884. 10 Ferdinand Lassalle, cfr. St. D. L. III Indice. 277 11 Lorenz von Stein, cfr. St. D. L. II Indice. 12 Cursul de inaugurarea, catedrei de filosofie la Universitatea din Iași. ION BIANU CĂTRĂ ION PETROVICI 278 13 L Petrovici, Cercetări filosofice, Iași 1907. Ed. a Il-a 1926. GEORGE ASLAN CĂTRĂ ION PETROVICI 279 14 O. Aslan, doctor în filosofie dela Sorbona și autor de lucrări filosofice publicate în editura Alean, a fost în 1906 contracandi- datul lui I. Petrovici la catedra de filosofie din Iași. După d în- cercare ulterioară de a ține cursuri libere la Universitatea din București, tânărul doctor — astăzi decedat — a intrat în admini- strația Ministerului Instrucțiunii nu fără a încerca, din când în când, să intre în cariera universitară. NICOLAE GANE CĂTRĂ ION PETROVICI 15 Aproape toate lucrările lexicografice și de istoria literaturii dau greșit data nașterii 1835. De fapt N. Gane s’a născut la 1 Febr. 1838. Cfr. St. D. L. I, 143 nota 74. Intre scrisorile primite de lacob Negruzzi de la N. Gane, care au fost publicate în voi. I-iu de Studii și documente literare, se află una purtând Nr. XXIII și având dat^ 4 Fevruarie 1913. Ne- gruzzi scrisese lui Gane, felicitându-1 cu ocaziunea serbării zilei sale de naștere.; In răspunsul său, Gane scrie și aceste rânduri: «Eu unul, cu ajutorul lui Dumnezeu, am împlinit în ziua de 1 Fevruarie curent 75 ani. Am sărbătorit această zi împreună cu o mare parte din familia mea adunată din provincie și la masă am șampanizat, după expresia modernă în curs. Vrasăzică am ajuns la o vârstă la care nu toată lumea ajunge... Să ne ținem bine ca să încălecăm pe al 80-lea an». In acelaș volum, s’a publicat o altă scrisoare a lui Gane către Negruzzi, purtând Nr. XXV și având data 23 Martie 1915. Scrisoarea aceasta începe astfel: «Tu, care ai ținut un registru în regulă, cu vârsta fiecăruia dintre membrii foaste! Junimi, trebue să știi că la 1 Fevruarie anul curent am încălecat pe al 77-lea an. Numai cei vrednici pot să’și dee satisfacție de a număra doi de 7 în vârsta lor; cei bicisnici rămân în drum. Cum vezi, am ajuns să mă laud cu bătrânețea». Publicând aceste două documente care stabilesc anul nașterii lui Gane (1838), în cât nu mai poate fi vorba de îndoială, se constata că STUDII ȘI DOCUME?\TE LITERARE V '432 Pagina 279 atât D. D. Rosetti în Dicționarul Contemporanilor, cât și Gh. Ada- mescu în Istoria Literaturii Române (pag. 478) și 4n cele trei vo- lume de Contribuțiunx la Bibliografia Românească (I, pag. 119, II, pag. 171, III, pag. 127) indică anul 1835. Data aceasta greșită a trecut apoi în manualele didactice, precum și în Minerva, enciclo- pedia din Cluj. Pe de altă parte constatăm că Gh. Adamescu n’a îndreptat gre- șeala nici în Dicționarul istoric-geografic, publicat ca partea U-a a Dicționarului enciclopedic ilustrat «Cartea Românească». La pag 1652 se menține data 1835 ca an al nașterii lui Gane. E probabil că data din Dicționarul Contemporanilor n’a fost con- trolată, ci reprodusă întocmai. Avem impresia că poesiile lui Gane n’au fost temeinic cercetate, nici în revistele în care au fost pu- blicate întâia, oară, nici după ce au fost strânse în volum. Librăria Frații Șaraga'de la Iași a tipărit în colecțiunea a 1 leu volumul Poesii de N. Gane. Ne referim la ediția aceasta, fiindu-ne la îndemână. In acel volum s’a publicat și poezia cu titlul «1 Fevruarie 1878», din care reproducem următoarele versuri, fiindcă în ele autorul afirmă că s’a născut în anul 1838: 1 FEVRUARIE 1878 Dedicație amicului meu lacob Negruzzi. Astăzi mai de dimineață Eu d:n somn m’am deșteptat. Am dat daruri slugii mele, Haine nouă-am îmbrăcat. Părul alb cu îngrijire Sub cel negru l-am ascuns, Căci la jumătatea vieții Azi cu bine am ajuns. Vin, amice din pruncie, Să ciocnim două păhare. Voiu să trec cu voe bună In a iernilor hotare! Și când ceasul vieții mele Astăzi patruzeci va bate. Amintindu-ne trrcutul Să mchinam de sănătate! Restul versurilor sunt închinate amintirilor. Cele din urmă sunt o nouă invitație adresată amicului din pruncie să ciocnească două pahare. Prin urmare, în ordine cronologică, această poezie e întâiul do- cument literar autentic, care stabilește anul nașterii lui N. Gane. Deși asupra greșelii cu privire la data nașterii lui N. Gane ne- contenit perpetuate s’a insistat de noi încă în volumul întâiu din Studii și Documente Literare, apărut la 1931, totuși Gh. Adamescu persistă în eroare și în marele «Dicționar Enciclopedic», apărut în 1933 la Cartea Românească. Se pare că Gh. Adamescu de 23—30 ani nu mai citește nimic și ce a apucat să redacteze cu foarfecă altă dată, repetă la infinit. Dicționarul Enciclopedic mișună de asemenea date fanteziste și va răspândi inexactitățile autorilor, cum se întinde o pecingene. Și când te gândești că autorii au în- casat drepturi de... autori și că editura a cheltuit sume fantastice, nu te surprinde că cele mai bune intențiuni editoriale dau greș și. că se risipește în vânt economia națională. I. E. TOROUȚIU - NOTE 433_ Pagina 281 282 283 284 285 286 287 MATEI CANTACUZINO CATRĂ ION PETROVICI 16 Matei Cantacuzino fusese însărcinat de Generalul Averescu să conducă Liga Poporului, secțiunea Iași. Cum vârsta înaintată a strălucitului profesor și advocat dela Iași nu-i permitea să se ocupe în măsura cerută de organizări politice, generalul Averescu a dat însărcinarea organizării lui I. Petrovici și P. Dragomireseu, universitari mai tineri și dispuși a lucra. Aceștia, ajutați de un comitet local, au organizat după câtva timp o întrunire publică la Iași, pentru a cărei reușită mai deplină I. Petrovici a mers să roage în numele tuturor prietenilor, pe Matei Cantacuzino, ca să participe la dânsul, luând cuvântul. La faptul acesta se referă' scrisoarea lui Matei Cantacuzino, care a determinat apoi răspunsul lui I. Petrovici. IACOV AL DUNĂREI DE JOS CĂTRĂ ION PETROVICI 17 E vorba de Liga Culturală, secția Iași, 18 Ca Episcop al Dunării de jos. GH. MÂRZESCU CĂTRĂ ION PETROVICI 19 Scrisoarea lui Gh. Mârzescu se raportează la promisiunea ior- mală pe care răposatul fost ministru o făcuse lui I. Petrovici, de- canul Facultății de litere din Iași, că va stărui să se creeze o ««wă catedră de filosofie Ia Iași. Catedra s’a și creat după câteva luni și a fost încredințată lui Mihail Halea. IACOB C. NEGRUZZI CĂTRĂ ION PETROVICI 29 Figuri dispărute. Cfr. nota 21. 21 In Biblioteca Universală, n-rele 111—117, Editura Ancora Bu- curești, a apărut «o serie de portrete», intitulată Figuri disparate, de I. Petrovici. Dăm «tabla de materii»: T. Maiorescu, P. P, Carp, Aurel C. Popovici, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Greceanu, Teodor Șer^ă- nescu, P. Cerna și Take lonescu. G. TOPĂRCEANU CĂTRĂ ION PETROVICI 22 Dela 30 Martie 1026 până la 14 Iunie 1027 guvernul genera- lului Al. Averescu; dela 30 Martie 1926 până la 14 Iulie L Petro- vici este Ministru de stat, dela 14 Iulie Ministru al Instrucțiunii în locul lui P. P. Negulescu. NESTOR URECHE CĂTRĂ ION PETROVICI 2; i Pe când I. Petrovici era Ministru al Lucrărilor Publice l-a înaintat în grad pe Nestor Ureche. IACOB C. NEGRUZZI CĂTRĂ ION PETROVICI 2* I. Petrovici, Felurite, Editura Casa Școalelor București 1928. ION BIANU CĂTRĂ ION PETROVICI 26 I. Petrovici, Peste hotare, Ed. Casa Școalelor, București 1931. 27 estropier = a schilodi, a ciunti. St. D. L. V — 28 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 434 Pagina CINCINAT PAVELESCU CĂTRĂ ION PETROVICI 2$g I. Petrovici, Impresii din Italia, Editura Casa Școalelor, Bucu- rești 1930. 29 Cfr, nota 26. >o Brașovul Literar, revistă cu apariție foarte neregulată. La 8 Iunie 1931 n-rul l-iu; La 8 Sept. 1931 — n-rele 2—3; la 20 Noem- vrie 1932 — n-rele 3—4. Până la această dată nu se găsește nici o recenzie asupra lucr. lui I. Petrovici. 31 Hippolyte Taine, Voyage en Italie, 1866. CONSTANTIN MEISSNER CĂTRĂ ION PETROVICI 280 32 Idiotism german în înțelesul: să nu mai vorbim de ea. 33 C. Meisnner a fost ales membru onorar al Academiei Române în ședința din 31 Mai 1934. BARBU DELAVRANCEA CĂTRĂ ELENA MILLER-VERGHY 282 1 Medea de P. CorneHie. 297 2 ...așa-i în lumea asta. — Timpul o duce pe aripile sale, șl primăvara etc.... 2^8 3 Kokii = Margareta Miller Verghy. 4 B. Delavrancea a ținut lecții la Institutul Nou de .fete al Elenei Miller-Verghy. .384 5 Alexandru Lupașcu, Lucreția A. Lupașcu. 388 Un articol înverșunat în contra balurilor, apărut în ziarul «Democrația», urmând să fie tradus în 1. franceză. 338 7 Barbu Ștefănescu. 259 8 Asândică Alexandru, fiul lui Alexandru Lupașcu. 384 9 Faujas de Saint«Fond Barthelemy, geolog și paleontolog fran- cez, * 17 Mai 1741 — t 19 Iulie 1819. 387 10 In timpul războiului casa lui Delavrancea a fost devastată de Germani-, așa încât nu s’a păstrat nimic din arhiva lui D. 388 11 Probabil «Sultănica». INDICE DE NUME ȘI MOTIVE A rAcauemia de Științe Morale, 428. Academia Franceză, 417, 430. Academia Română, XXXII, XL, LIII. LXV. — T. Maiorescu 18. — I. E. Torouțiu 20, 23. — Societatea Academică, T. Maiorescu 30. — I. C. Negruzzi 132, 133, 136—14L 143, 145, 153, 163, 164, 167. — Constantin Meissner 290, 418, 420, 421, 423, 427, 429, 430, 434. Acollas E. 421. «Ac și Ață» (de I. Slavici) 416, Adamachi V. 405. Adamescu Gh. 407, 414. — Data naș - terii lui N. Gane 431. — 432. (iAdevărul Literar și artistic» XXXI. «Adnotațiuni critice ale lui T. Maio- rescu pe marginea unei cărți a d-lui Brătescu-Voinești» (de C. Georgiade) XLI. «Aegri Somnia» (de Anton Naumj 25, 409, 410. Agură (M. Eminescu) 120. «.Albumul societății Junimea» LXXII. Alecsandri V. XII, LXI. — T. Maio- rescu 27. — Miron Pompiliu 59. — loan Slavici 73, 80. — I. C. Negruzzi 133, 154, 155, 163, 167. — B. Delavrancea 401. — 405, 413. — Doine și Lăcrămioare 414. —422. Alexandrescu Gr. XIV. — «Părintele Andrei», «O zi și o noapte din viața Excelenței sale Episcopului Damaschin» 129. — Eduard Gru- ber 129. «Aliuță» (de N. Gane) 414. «Almanahul societății România Ju- nă» 411, 418. «Amintirile unui fost holeric» (de Const. Gane) XLII. — T. Maio- rescu 37—39. «Analele Academiei Române» 429. «Ancora», editură 433. Andral dr. 402. Andrei Petre 428. «Anecdotă» (de I. Creangă) 411. «Antologia Română» (de Miron Pom- piliu) 414. «Antologia Sanscrită» (de G. Coșbuc) 416. Antonescu Teohari — Ț. Maiorescu 278. Apostol Const. LXXIII. Apostol Elena LXXIII. «Apus de Soare» (de Delavrancea) LXXXII. «Archiv Hir Geschichhte der Philo- sophie und Soziologie» 429. Arghezi Tudor XXVI. XXX- XXXVIII. Arion Virgil LXXVII, LXXIX. Aron — I. C. Negruzzi 1G3. Aristotele — I. Slavici 102. Asândică 434. Ascanîo (Olănescu) — I. C. Negruzzi 138. Aslan George 21. — Ion Petrovici 273. — 431. Aureiian P. S. — Al. Odobescu 48. Averescu Al. g-! 433. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 43& B Babeș Vicențiu — T. Maiorescu 2?. — I. Slavici 109. — I. C. Ne- gruzzi 138, 139, 168. — 423. Bădărău Alexandru — Eduard Gru- ber 126. — I. C. Negruzzi 143. — 421. Bădeker Karl 415. Bădescu Scipione — L C. Negruzzi 155. Bagdasar Nicolae 24. — Colaborator cu I. Petrovici la «Manual de Psihologie» 427. Bagiay — I. C. Negruzzi 155. Bahlui — T. Maiorescu 11. Balș A. — I. C. Negruzzi 130 Barcianu — I. Slavici 110. Barițiu Gh. — I. Slavici 105. — I. C. Negruzzi 167, 168. «Basarabia—Cahul» (de T. Șerbănes- cu) LXXIV. Basilescu N. — T. Maiorescu 241, 242, 254, 255. — 425. Bassarabescu N. — M. Eminescu 121. — Redactor al ziarului «Po- porul» 416. Bayle 403. Bechnitz loan — I. Slavici 105. -- 415. Beethoven — M? Eminescu 117. — B. Delavrancea 380. Beldiceanu N. — Miron Pompiliu 59. Beldiman — I. C. Negruzzi 163, 169. — Dimitrie Xenopol 186. Belferi — T. Maiorescu 2. — 405. Bengescu — Al. Odobescu 48. — I. C. Negruzzi 163. Bianu Ion XXI, LII, LIII. — «Cer- cetări filosofice» de Ion Petro- vici 278. — Ion Petrovici 285, 286. — «Peste hotare» de Ion Petrovici 286. — 430, 431. «Biblioteca Populară» 416. «Biblioteca Tribuna» 415. «Biblioteca Universală» 433. Biron 420. Bodnărescu Samson XX. — T. Maio rescu 2, 3. — Destituit, din pos- tul de Director al Școlii Nor- male 11. — T. Maiorescu 35. — I. C. Negruzzi 163, 170. — 405, 406, 411, 415. Boerescu C. — P. P. Carp 63, 418. Boerescu V. 414, 424. Bogdan-Duică G. — Istoria Litera- turii Române Moderne XIV. — XXXVII. — T. Maiorescu 274,. 275, 277. — Critica tezei de doc- torat a lui I. Petrovici 430. Bolintineanu D. LXI. Bolliac C. — Al. Odobescu 48. Bologa — I. Slavici 106. Bossy Olympe — T. Maiorescu 255; Botez C. XXXII, XXXVII. Brăiloiu — T. Maiorescu 252. Brăiloiu, Maria Sander 255. Brânză D. — I. C. Negruzzi 136. «Brașovul Literar» — Cincinat Pa- velescu 289. — 434. Erătescu-Voinești I. Al. XX, XXI, XXII, XXIII, XXXIX, XLI,. XLIV, LXXVI. — Titu Maiores- cu 241—263. — 425. Brateș Al. (Aurel Bărbier) XLV. Brătianu I. C. 48, 409, 423. Breazu Ion X—XIII, XV. Brockhaus (Konversations-Lexikon) — M. Eminescu 120. — 416. Brote Eugen — I. Slavici 110. Brunchwieg, filosof, 429. Bucovina (în Documentele Hurmu- zache) 4. Bucuța Emanoil LVII. «Budulea Taichii» (de I. Slavici) 413 Buiucliu Grigore LXV. — T. Maio- rescu 11. — I. C. Negruzzi 142. 163. 437 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Burada T. T. LXXX. — Filip Xe- nopol 190. Buricescu I. F„ colaborator cu I. Petrovici la «Manualul de Lo- gică» 427. Burlă Vasile — T. Maiorescu 4, 25. C «Cakuntalâ» (Kalidasâ) — traducere de G. Coșbuc 415. — Traducă- tori germani 415. Călescu P. A. 411. Calimah-Papadopol Al. — Miron Pompiliu 59. — I. C. Negruzzi 136. . Călinescu G. XXXVII, LVII, 406. Cămărășescu Al. — prieten politic al lui Titu Maiorescu 19. Camera Deputaților — T. Maiorescu 18. Cantacuzino I. A. ' XI, XXI, LVI, LXXIV. — M. Eminescu 123. — Gh. T. Kirileanu 123. — T Maio- rescu 123. — Ziarul «Timpul» 123. Cantacuzino Mateiu — T. Maiorescu 278. — Ion Petrovici 280. — 433. Cantacuzino Zizin — T. Maiorescu 27. — I. C. Negruzzi 130. «Caracuda» — Miron Pompiliu 59. Caragiale I. L. XLIX. — I. Slavici 111. — I. C. Negruzzi 130. — 413, 426. Caragiale Mateiu LXXVII. Caragiani Ivan — I. C. Negruzzi 163. Caravasile Dimitrie LXXIV. Carmen Sylva LXXI. — Trad. pie- sei «Despot Vodă» 168. "Carol I, Regele LXXI. — Domnito- rul 11. Carp P. P. XXI, LVI, LVIII, LXV. — N. Gane 61. — «Junimea» 61. — T. Maiorescu 61. — T. C. Ne- gruzzi 61. — «Junimea» 62. — T. Burlă Vasile (urmare) — M. Eminescu 120. — I. C. Ne- gruzzi 163,. 170. — 407. «Bursierul» (de B. Delavranceaj LXXVIII. Buțculescu — Al. Odobescu 48. Carp P. P. (urmare) Maiorescu 62. — Pavel Paicu 62. — Vasile Pogor 62. — V. Boe- rescu 63. — Zaharia Columb 63. — Nicolae Mandrea 63. — An- ton Naum 63. — Vasile Pogor 63. — Christian Teii 63. — P. Mavrogheni 67. — I. C. Negruz- zi 141, 142, 144, 163, 170. — T. Maiorescu 246, 247. — I. C. Ne- gruzzi 283. — 405, 4*09, 412. — Traducerea tragediei Othello de Shakespeare 414^ — 420t, 424, 433. «Cartea pentru descălecatul de'ntâiu al Tarei Moldovei» (de Miron Costin), XXXVIII. «Cartea Românească», Editură 416, 432. «Carte de cetire pentru licee» 3. «Casa Școalelor» 433, 434. «Castor» — de I. Al. Brătescu-Voi- nești. — T. Maiorescu 255. Catargiu Lascăr XXI, LVI. — T. Maiorescu 64. — P. Mavrogheni 64. — T. Maiorescu 65. — Th. Rosetti 65. — I. C. Negruzzi 163. — 405, 409, 414, 417, 413. Cațafani G. 414. «Cercetări Filosofice» (de I. Petro- vici) — I. Bianu 278, — 427. Cherchez Const. — I. C. Negruzzi 166. — Dimitrie Xenopol 186. — 405. Cerchez I. P. — I. C. Negruzzi 130. Cerchez general — I. C. Negruz- ‘ zi 163. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 438? Cerna P. 283, 433. Challiol, profesor la Școala Militară Iași 1, 2. Chamberlain Houston Stewart XIX. Chendi Darie 426. Chestiunea evreeaseă 422. 423. Chibici - Revneanu AL XXXIII. XXXIV. — lacob C. Negruzzi 130. — 413. Chițu G. LXX VII. 167. Cicero IV. Cihae A. — I. C. Negruzzi 164. — Dictionaire d'etimologie daco- romaine 422. Cîocârdia Dan LXXIII. Ciocârdia Mateiu LXXIII. Cipariu Timoteiu — I. Slavici 109. — I. C. Negruzzi 163. 170. Codrescu Ian cu — M. Eminescu 120. College de France 417. Columb Zaharia — P. P. Carp 63. — 414. Comșa — I. Slavici 110. Comte Auguste — T. Maiorescu 34. — 411. Comunism 413. «Congresul Arheologic» — Al. Odo- bescu cătră T. Maiorescu 47. «Consiliul general al Instrucțiunii» — I. Creangă 44. Constantinescu Barbu XXI, LXVI. — T. Maiorescu 114. — Tradu- cerea Sacuntalei de G. Coșbuc 115. Constantinescu D. 430. Conta Vasile — I. Creangă 44. — I C. Negruzzi 163, 166. — 405, 412. «Constituționalul», ziar — T. Maio- rescu 254. «Contribuțiuni la bibliografia româ- neasca» (de Gh. Adamescu) 432. «Contribuțiuni la istoria învățămân- tului superior» (de Marin Po- pescu-Spineni) 407, 414. «Convorbiri Literare» XXXIII, «Convorbiri Literare» (urmare) XXXIV, XXXVII, XXXIX, XL; XLIII, LXX, LXXI, LXXXV. — T. Maiorescu 3, 4, 26, 28. — I. Slavici 72. — M. Eminescu 120. — Eduard Gruber 129. — I. C. Negruzzi 132, 133, 134, 155, 156, 164, 166, 167. — T. Maiorescu 249, 252, 253, 255. — 406, 409, 4W, 411, 412, 413, 414, 416, 417, 418, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426.. Corneille P. (Medea) 434. Cornelius (articol al lui T. Maiores- cu în «Der Gedanke, philoso- phische Zeitschrift») 276. Coșbuc G. XXI, LVI. — I. Slavici 106. — T. Maiorescu 116. — Ve- das 116. — Sacontala 116 — Ma- habharata 116. — Ram'-ajan 116. — T. Maiorescu 255. — Des- pre traducerea Sacontalei de Kalidasâ 415. — Bolnav 415. — Antologie Sanscrită 416. Ccstaehe Manoiache 409, 424. Costescu Dimitrie — «Fazele mini- steriale în România» 419. Costin Miron, cronicarul XXXVIII. Crăciunescu loan — T. Maiorescu 4, 25, 34. — 407, 409, 410. Creangă Costin 412. Creangă Ion XX, XXI, XXIII, XXIX, XXXIX, XLI, XLIII, XLVII. XLVIII, LVI, LX. — T. Maio- rescu 26, 27. — «Povățuitorul Ia cetire prin scriere» 40. — T. Maiorescu 40. — P. A. Călescu 40.. — «Junimea» 40. — Vasile Vasilescu 41. — «Harap Alb» 42. — «Lumănărică» 42. — «Soacra cu trei nurori» 42. — T. Maio- rescu 42. — «România Jună» 43... — T. Maiorescu 43—44. — Al. Lambrior 44. — Vasile Conta 44, — Gh. T. Kirileanu 44. — T. Maiorescu 44. — Despre alegerea sa în Consiliul General al In- strucțiunii 44. — Socec 45. — 439 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Creangă Ion (urmare) Hrisoscoliu 45. — Ropală 45. —- Ivan A. Dar zeu. 45. — Gh. T. Kirileanu 45.* — Miron Pompi- liu 59. — Institutorul Creangă (de Leca Morariu) 411. — Viața și opera lui Creangă (de Lucian Pred eseu) 411. — Despre tradu- cerile lui Creangă în limbi strei- ne. dare de seamă de Leca Mo- rariu 411. — «Anecdotă» 411. — Tradus de Mite Kremnitz 411. — Genealogia (de L. Predescu) 412. Cretzianu Gh. 421. Crișan — I. Slavici 110. Cristea — I. Slavici 110. «Critica rațiunii pure» (de Kant) — T. Maiorescu 276. «Cronica filosofici contemporane» (de Ion Petrovici) 427. Cuger-Poni — Al. Lambrior 56. «Culegere de articole d’ale lui M. Eminescu apărute în Timpul în anii 1880 și 1881» de Gr. Peu- cescu. Culianu N, — I. C. Negruzzi 163. «Cultura Națională» (de N. lorga) XLIX. «Cultura Națională» (de z\. D. Xeno- pol) 423. «Curierul de Iași» XXXV. «Cuvinte de reverență ia Romani» (de AI. Lambrior) 412. Cuta A. C. — I. C. Negruzzi 136, 137. 420. «Dacia Literară» XLVII. «Dacia Traiană» LXIV. «Dacoromania» XI, XIV, XV. DoHitzturm, Gareis Edîer von 417. Dame Fr. LXXVII. Danărseu C. 19. Dănăricu. M. 19, 20. Dănăricu T. 408. Damileanu — T. Maiorescu 246. Daniileseu — T. Maiorescu 19. Dan Pamfil — I. Slavici 72. 414. Darwin — B. Delavrancea 344. Darzeu loan A. — I. Creangă 45. Da Vinci Leonardo LXXIX. «De-asupra sbuciumului» (de I. Pe- trovici) 427. Delavrancea Barbu (Șteiănescu) XXII, XXIII, XXIV, XXV, LXXVI, LXXVII, LXXVIII, LXXXI—LXXXIII. J. St. Mill 291. — Elena Miller Verghy 291- 397. — Corneille «Medea» 292. — Koka 307. — Elena Miller Ver- ghy 308—327. — Koka 328. — Elena Miller Verghy 329—333. — Koka 333. — Elena Miller Ver- Delavrancea Barbu (urmare) 'ghy 334—354. — H. Heine 335. — Ștefan Sihleanu 339. — Pata* 339. — A. Schopenhauer 344. — Darwin 344. — «Eloge de la Fo- lie» (de Erasm) 347. — A. De- părățeanu 350.— Margareta Mil- ler Verghy 355. — Hamlet (Sha- kespeare) 355. — Elena Miller Verghy 356—364. — Margareta Miller Verghy 365. — S. Zola 369. — Elena Miller Verghy 367- 369, 371-380. — Marya 370. — Gambetta 380. — Margareta Mil- ler Verghy 380, — Beethoven 380. — Gambetta 381. — Victor Hugo 383. — Lamartine 383. — Margareta Miller-Verghy 383.— Faujas 384. — Emile Zola 385. — Shakespeare 383. — Gambetta — Elena Miller-Verghy 386- 392. — AHT. de Musset 399. — I. Petrovici 428. — 434. Delavrancea Bebe XXV. Delavrancea Cela Labovary XXV Delavrancea Margareta XXV. Delavrancea Maria LXXVI, LXXVIL STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 440 Delbriick Haas — Ed. Gruber 127— 418. Dcmetrescu Romulus XV. Demetrîescu Anghel LXX VII. LXXIX, 421. «Democrația», ziar 434. Densușlanu Aron 421. Densușianu, frații — I. Slavici 110. Depărățeanu Alex. — B. Delavran- cea 350. «Dea' Gedanke», philosophische Zeit- sclmft — T. Maiorescu 276. «Despre partidele politice» (de Gr. Peucescu) 417. «Despre personalitatea lui Alexan- dru PhiEppide» (de I. Petrovici) «Despre Romănische Studien a d-lui Reslcr*» (de A. D. Xenopol) 406. «Despre scrierea limbei române» (de T. Maiorescu) — I. C. Negruzzi 162. Diamaîâdi Manole — I. Slavici 106. «Dicționarul Contemporanilor» (de D. D. Rosetti) 432. «Dicționarul ‘Enciclopedic Ilustrat» (de A. Candrea și Gh. Adames- cu) 432. «Dicționarul Junimii» de I. C. Ne- &WZ1 LXIX. «Dictionnaire d’etimologie' ■ daco-ro- ?.i'.aîne» (de A. de Chihac) — I. C. Negruzzi 164, 422. «Die Bcttch.erstrasse» 429. Dielthelm 427. «Discursuri Parlamentare» (de T. Maiorescu) XLVII, XLIX, 408, 423. Disescu Const. G. — I. C. Negruzzi 143. — 421. Dîttel, dr. prof. — I. Slavici 68, 69. Djuvara T. C. LXXII, 69. «Documente privitoare la istoria Ro- mânilor» (Eudoxiu E. Hurmuza- che) 407. Dodun de Porriers — Filip Xenopol 191. Dogariu — I. C. Negruzzi 134. «Doine și Lăcrămioare» (de V. Alec- sandri) — I. Slavici 73. — 414. «Domnul Vucea» (B. Delavrancea) LXXVIII. Donici Alecu — I. C. Negruzzi 164. «Donna Serafina» (de Anton Naum) 418. Dospinescu — I. C. Negruzzi 163. Drăghicescu LXXVII. Dragomirescu Mihail XLI. — T. Maiorescu 242. — 425. — Apă- rător al piesei lui Ronetti Ro- man «Manasse» 430. «Dreptul», revista lui Gr. Peucescu 417. Erogli Aglaia XXI, LVI, LVHI — Aron Pumnul 124. — «Familia» 121. — Gh. T. Kirileanu 124. — T. Maiorescu 124. — M. Emines- cu 124. — 406, 417. Drogli loan 417. «Drumuri Moldovene» (de Leca Mo- rariu) 412. Duca — Filip Xenopol 191. Dunca, d-ra — I. C. Negruzzi 169. Dușescu C. LXXV. v Dymzsa Li via Maiorescu 407. E «Eco de resboiu» (de T. Șerbănescu) .LXXI, LXXII. Ch2ru 421. vxEdelweîss® (de Ed. Gruber) 418. Eichendorff J. XLVI. «Eine Trilogie» (Polemica Hasdeu- Gion-Șăineanu în jurul cărții lui W. Rudow) 419. 441 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME $1 MOTIVE «Electorale» (de I. C. Negruzzi) 171, 423, 424. «Elegie» (de Anton Naum) — I. C. Negruzzi 131. — 413. Eliade Pompiliu — T. Maiorescu 242. 425. «Eloge de la Folie» (de Erasm) — B. Delavrancea 347. Emilian Cornelia LXXIX, LXXX. Eminescu Gheorghe 406. Eminescu Mihai XX, XXI, XXVI— XXX. — T. Arghezi XXXI. — XL. — XLVII, XLVIII. LVI, LVII, LVIII, LX. — Eminescu și întemeerea României June,.. de Aurel A. Mureșianu LXXXIV. — T. Maiorescu 3. —• Glossa 18. — Sonetul Veneția '18. — Prima ediție de poezii îngrijită de T. Maiorescu 18. — Destituit din postul de revizor școlar 11. — Bolnav la Ober-Dobling 18. — Știri despre boala sa dela me- dicii curant! 18. — T. Maiorescu 38. — loan Popovici-Bănățeanu 51z — Al. Lambrior 57. — Miron Pompiliu 60. — loan Slavici 80, 100, 103, 107. — T. Maiorescu 117. — Beethoven 117. — Gh. T. Ki- rileanu 117. — Toma Micher 117. — Anton Rubinstem 117. — T. Maiorescu 119. — Agură 120. — Brockhaus 120. — A. D. Xeno- pol 120. — loan Slavici 120. — Convorbiri Literare 120. — Va- sile Burlă 120. — lancu Codres- eu. 120. — T. Maiorescu 121. — Mihai Eminescu (urmare) I. A. Cantacuzino 123. — Ziarul «Timpul» 121. — N. Bassarabes- cu 121. — Făgărășanu 121. — Gh. T. Kirileanu 121. — Gr. Peu- cescu 121. — Aglaia Drogli 124. — I. C. Negruzzi 170. — 406. — Glossa 408. — Data apariției pri- mei ediții de poezii 408, — «S’a stins viața falnicei Veneții» 408. — 411. — Monografia de N. Pe- trașcu 412. — «Curentul Emines- cu» de Al. Vlahuță 412. — 413. — îmbolnăvirea 415. — Despre componistul Anton Rubinstein 416. — Em. intervenind pe lân- gă T. Maiorescu pentru acorda- rea unei burse evreului Toma Micher 416. — Demisia dela «Timpul» 416. — «Frăținii Emi- nescu» de Leca Morari u 417. Eminescu Șerban 406. «Epistola V» (de Anton Naum) 418. «Epoca», ziar 417, 426, 430. «Era Nouă» 419. Essai sur Ies passions» (de Th. A. Ribot) 417. Evolceanu Dumitru — T. Maiorescu 254. «Evoluția scrisului feminin în Ro- mânia (de Margareta Jdiller- Verghy și Ecaterina Săndulescu) LXXIX. uExtraits des grands philosophes» — T. Maiorescu 34. «Eyolf copilul», dramă de Ibsen, trad. de T. Maiorescu 249. 'Facultatea de teologie clin Chișinău (întemeiată de Ministrul I. Pe- trovici) 429. Făgărășanu — M. Eminescu 121. «Familia», revistă 28. — T. Maiores- « Familia» (urmare) cu 30. — Aglaia Drogli 124. «Fără noroc» (nuvelă de I. Popovici- Bănățeanu) 54. «Fata de birău» (comedie de I. Sla- vici) — I. C. Negruzzi 170. STUDII Șl DOCUMENTE LITERARE V 442 «Făt-Frumos» (revista lui Leca Mo- rariu) LXXXVI, 411. Fătu Dr. A. (cumulard) 2. — T. Maiorescu 3. — 405. Faujas de Saint-Fond Barthelemy — B. Delavrancea 384. — 434. «Fazele ministeriale în România» (de D. Costescu) 419. «Felurite» (de I. Petrovici) — I. C. Negruzzi 285. Fichte J. G. — T. Maiorescu 276. «Figuri dispărute.» (de I. Petrovici) — I. C. Negruzzi 283. — 433. «Figuri filesofice contemporane» (de- I. Petrovici) 427. FiLipescu Nicolae 421. cFîIosoiia germană în România» (conf. de I. Petrovici) 428. Firfiric Angela — T. Maiorescu 31 Fleva Nicolae — T. Maiorescu 254. «Floarea Darurilor», revistă LXII. «Floarea Soarelui», revistă XLV. Florescu I. Em. 419. Fouillee Alfred, Histoire de phil. — T. Maiorescu 34. — 411. Fournet dr. 4Q2. «Frăținii Eminescu» (de Leca Mora- riu) 417. Fritze L. (trad. german al Saconta- lei) 415. Frollo Giovanni L. LXXVII. 4— T. k Maiorescu 4. — «O nouă soluțiu- ne a probi, ortogr.» 4. — 407. Frumușeanu Dr. — T. Maiorescu 20. Gabrea losif I. 430. «Galații noi» — lacov al Dunării de jos 282. Gambetta — B. Delavrancea. 380, 381, 385. Gane Alexandru 421. Gane Constantin XX, XXXIX, XLII. — T. Maiorescu 37, 38. — 411. Gane Ștefănică — T.< Maiorescu 37. Gane Nicolae XXI, XXIV, XXXIX, XL, XLI, LVI, LXV. — T. Maio- rescu 4. — Miron Pompiliu 59, 00. — Petre P. Carp 61. — I. Slavici 111. — I. C. Negruzzi 142, 146. — «lașul» 279. — Ion Petrovici 279. — «Aliuță» 414. — 421, 431. — Data corectă a nașterii 431. — Erorile lui Gh. Adamescu 431. — Cea dintâi dovada pentru data nașterii 431- 2 (poezia lui Gane: «1 Febr. 1878». Ganymedes — T. Maiorescu 27. — 410. Găvănescu I. LXXVII. Gellianu Gr. 421. Gecrgiade Const. XLI. Gcrula — I. Slavici 106. «Geschichie des rumânischen Schrift- tums» (de W. Rudow) 419. Gherea-Dobrogeana C. XXXIX. — T. Maiorescu 244. Gheorghiu M. 405. Gheorghian 405. Ghica Ion — Miron Pompiliu 59. — Corespondența cu V. Alecsandri 43. Giurescu C. — T. Maiorescu 255. «Glossa» (de M. Eminescu) XXXII? 408. Goblot («Traites de Logique») 427. Goethe W. XVI, XIX, XXXVI. — T. Maiorescu 269. — 413. — Ita- liănische Reise 415. — Reinecke Fuchs 420. Golescu — AL Lambrior 56. Golescu Dinicu 413. Golescu lordache (Un manuscript al lui G., de Al. Lambrior) 412. Gorky Maxim XLVI. 443 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Gorovei Artur IV, XXII, XXIII, XXIV, LXV. LXXV, 424, 425. Grădișteanu I. — T. Maiorescu 3, 406. Grădișteanu Petre 421. Grama A. — I. Slavici 109. Gr andea H. — I. C. Negruzzi 169. «Grande Encyclopedie 410. Greceanu Dimitrie 433. Greceanu Dinu — I. C. Negruzzi 283. Grecescu Dr. 421. Gregoriady-Bonachi A. — T. Maio- rescu 26. — 410. Grigorovici Codrat — loan Slavici 73. — 415. Grossmann-Schrott, D-na dr. ÎL Gruber Eduard XX, XXI, LVI. — T. Maiorescu 32, 125. — Spe- ranță 126. — Bădărău 126. — D. Sturdza 126. — Ribot 127. — Delbriick 127. — W. Wundt 127. — AL Odobescu 128. — H. Spen- cer 128. — H. Taine 128. — Sergi 128. — I. C. Negruzzi 128. — D. Sturdza 128. — Gr. Alexandres- cu 129. — «Convorbiri Literaro» 129. — 410, 418. Guști Dimitrie — Filip Xenopol 190.. — 421, 424. H «Harap aib» (de I. Creangă) 42. «Hamlet» (Shakespeare) — B. Dela- vrancea 355. Ilaret Spiru LXXVIL LXXIX. — T. Maiorescu 275. — 430. Hârjeu C. 421. Hartulari Catinca LXXVI. Hartulari Elena LXXVI. Hartulari lorgu LXXVI. Hasdeu B. P. — Al. Odobescu 49. — I. C. Negruzzi 130, 135, 154, 155, 164, 167, 169. — 411. -- Critica la Istoria lit. rom. d.e W. Ru- dow 419. Hegel G. W. Fr. — T. Maiorescu 276, 277. Heine Heinrich LXVI. — H. Heine și Heinismul (de I. E. Torouțiu) LXIX. — L C. Negruzzi 170. — B. Delavrancea 335. Herescu, Premiul Năsturel. — I. C. Negruzzi 133. Herculani Cesarina, pianistă — I. Slavici 95. Hepites Constantin LXXIII. Hepites Grigore LXXIII. Hepites Ștefan LXXIII. Kerodot (în raport cu istoria Româ- nilor) de A. D. Xenopol 06. Hintz (Hințescu — Proverbe) — I. Slavici 106. Hirt dr. 402. Rodos dr. losif — T. Maiorescu 29. — I. C. Negruzzi 167, 168, 423. Hodoș Nerva și AL Sadi-Ionescu: «Publicațiunile periodice româ- nești» 419. Holban Mihail 405. Horațiu — I. C. Negruzzi 131. — 418. Hrisoscoliu — I. Creangă 45. Hugo Victor — B. Delavrancea 383. Hume Da vid — T. Maiorescu 34. — 411. Humpel Eduard — T. Maiorescu 31. Humpel Emilia — T. Maiorescu 31. — 407, 410. Hurmuzache Eudoxiu E. (Documente privitoare la istoria Românilor) 407. Hypoerat 403. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 444 I lacov al Dunării de jos XXI, — Liga Culturală 281. — I. Petrovici 231. — Ion Vodă Sturza 282. — «Ga- lații noi» 282. — 433. «lașul» — N. Gane 279. Ibrăileanu G. XXXII, XXXVII. Ibsen H. — T. Maiorescu 249. «Ideal» (de Anton Naum) 414. liarian Papiu — I. C. Negruzzi 163. «Impresii din Italia» (de I. Petro- vici) — Cincinat Pavelescu 283. — 434. «Încercări asupra versului român» (de A. D. Xenopol) 40,6. «Indreptariu» (de Al. Lambrior) 412. •«In lume» (de loan Popovici-Bănă- țeanu) 51, 412. «însemnări zilnice» (T. Maiorescu) XXVI, 415. Institutul Academic (Academia Ro- mână), 1, 2. «Institutul de psihologie experimen- tală» Leipzig 410. «Institutul nou normal de domnișoa- re», LXXVI, 434. «întâia teză română pentru doctorat în filosof ie», critica lucrării lui I. Petrovici, de G. Bogdan-Dui- că 430. J «Internatul de fete din Iași» 410. «Introducere în metafizică» (de I. Petrovici) 427. lonescu AL-Sădi ș(i Nerva Hodoș, Publica țiunile periodice româ- nești 419, 422. lonescu I. Gion LXXIX. — Critica Istoriei Lit. Rom. de N. Rudow 419. lonescu Nicolae 408. lonescu Take LXXVI. — I. C. Ne- gruzzi 283. — 421, 433. z Ion Vodă Sturza — lacob al Dunării de jos 282. Iurga Nicolae XLVIII, XLIX, LXII. — I. C. Negruzzi 146. — 410, 420. — Despre I. Petrovici 426. «Isagogia» (de II. Pușcariu) — I. C. Negruzzi 156, 157. — 422. «Istoria ideilor mele» (de A. D. Xe- nopol) 417. Istrati Dr. I. C. LXXVII, LXXIX. Istrati Panait XLVI. «Italiânische Reise» (de W. Goethe) 415. lunian — T. Maiorescu 20. «Ivan Turbincă» (de (I. Creangă, trad. de Mite Kremnitz) 411. Jâger — I. Slavici 81. Jarnik loan Urban LXXXI. Jeleriu George LII. «Junimea» IX, XX, XXVIII, XL, XLIII, XLVIII, L, LVII, LIX, LX, LXXXIV, LXXXV. — T. Maiorescu 2, 3. — La București 12. — T. Maiorescu 24. — Son- dată de ministrul T. Maiorescu asupra eventualei numiri a lui «Junimea» (urmare) Burlă în locul lui Vizanti 25. — T. Maiorescu 26, 27. — La Bucu- rești 27. — I. Creangă 40. — Mi- ron Pompiliu 60. — P. P. Carp 61, 62. — I. C. Negruzzi 133, 154, 155, 163. — T. Maiorescu 249, 254. — 405, 406, 407, 408, 411, 412, 414, 419, 420, 421, 431. Jupiter — T. Maiorescu 27. 445 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE” K Kalinderu lancu — lacob C. Ne- gruzzi 138, 139. Kalidasâ (Sacontala), trad. de G. Coșbuc 415. Kallirhoe 410. Kant Immanuel, în filosofi a româ- nească (de I. E. Torouțiu) XLIII. — Critica rațiunii pure (T. Maio- rescu) 34. — T. Maiorescu 276. — 411. — «Kant und das rumâni- sche Denken», conf. de I. Pe- tro vi ci 429. Kaulbach Wilheim 420. Keitt, medicul curant al lui loan Popovici Bănățeanu 52. Kirileanu Gh. T. XXIII, LVIII, LXV. Kirileanu Gh. (urmare) — I. Creangă 42, 44, 45. — M; Eminescu 117, 121. — I. A. Can- tacuzino 123. — A. Drogli 124.. — 416, 417. Kogălniceanu M. XLVIII. Koenen Emilia 425. Koka — B. Delavrancea 307, 328, 333. Kopernicki — AI. Odobescu 48. Kotzezbue Wilheim XXXIV, XL. — «Schițe din Moldova» 18. Krauss Th. (Ribots Psychologie) 417. Kremnitz George 415. Kremnitz Mite XXIV. — T. Maio- rescu 12. — loan Slavici 112. — 408. — Traducătoare din Crean- gă 411. — 415, 413. L Laenec 403. Lahovari George — I. C. Negruzzi 130. Lamartine — B. Delavrancea 383. Lambrior Alexandru XXI, LXI. — I. Creangă 44. — T. Maiorescu 56. — Golescu 56. — Matilda Cu- gler Poni 56. — T. Maiorescu 57. — M. Eminescu 57. — Me- șota 57. — Teodorescu 57. — T. Maiorescu 57. — C. A. Ro- setti 58. — Ed^ar Quinett 58. — 411, 412, 413. Langa 405. «La naționali te en phiiosophie» (Th. A. Ribot) 428. «La philosophie de Schopenhauer» (Th. A. Ribot) 417. «La philosophie francaise en Rou- manie» 429. «La psychologie de l’attention» (Th. A Ribot) 417. «La psychologie aliemande conteni- poraine» (Th. A. Ribot) 417. «La psychologie anglaise contempo- raine» (Th. A. Ribot) 417. «La psychologie des sentiments» (Th. . A. Ribot) 417. «La Revue du monde latin» — Al. Odobescu 46. Lassaile Ferdinand — T. Maiorescu . 276, 277. — 430. Leauty LXXVII. Lecca O. 421. «Le Dynamisme Contemporaine» 429. «Legătura între ființele organice și mai ales între animale și om» (de Codrat Grigorovici) 415. Leidesdorf dr. XL. Lonardescu €. — T. Maiorescu 34. — 411. Lepădatu I. 421. «Les annales de l’Universite de Pa» ris» 428. «Les maladies de la memoire» (Th. A. Ribot). 417. «Les maladies de la personalite» (Th. A. Ribot) 417. «Les maladies de la volonte» (Th. A, Ribot) 417. SWDH ȘI DOCUMENTE LITERARE V 446 Lessing G. E. 419. Leveuue LXXVII. — Tezaurul dela Pietroasa de Al. Odobescu 4. — Al. Odobescu 4. — Miron Pom- piliu 4. — 'Emilia Maiorescu- Humpel 5, 11. — Venituri slabe clin avocatură 11. — A. Naum 11. — S. Bodnărescu, destituit din postul de director al Școlii Nor- male 11. — M. Eminescu, desti- tuit din postul de revizor școlar 11. — Gr. Buiucliu 11. — Vasile Pogor 11. — D-ra Marquard 11. — Li via Maiorescu 11. — Teodor Nica 11. — I. Manliu 11. — Se plânge că se dau subvenții unor școli din Bulgaria și Societății Academice, dar nu se mai înfiin- țează școli primare în țară 11. — D. I. Mânăstireanu 11. — Con- trastul dintre direcția nouă și direcția veche 11. — Se bucură de Principele Carol l-iu de Ho- henzollem-Sigmaringen 11. — Despre pensionul d-nei dr. Gross- AM I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Maiorescu Titu (urmare) mann-Schroth din Dresda 11. — Locuința din str. Sf. Vineri 11. — Bahlui 11. — «Junimea» la București 12. — Procesul său po- litic 12. — Emilia M.-Humpel 12. Mite Kremnitz 12. — M. Emi- nescu 18. — Academia Română 18. — Camera deputaților 18. — îngrijește prima ediție de poezii ele Eminescu 18. — «Schițe din Moldova» de W. Kotzebue 18. -- Prefață la poeziile lui Eminescu 18. — Socec-Teclu 18. — Pleca- rea la Iași 18. — Despre boala lui Eminescu internat la Ober- Dobling 13. — Emilia Maiorescu- Humpel 18. — Corecturi la edi- ția poeziilor lui Eminescu și la «Schițe din Moldova» de W. v. Kotzebue 18. — Cămărășescu 18. — Săulescu 19. — M. Dănăricu 19. — C. Dănăricu 19.. — lunian 20. — Dr. Frumușeanu 20. — An- ton Oprescu 20. — Avocat 20. — Cere ministerului de justiție per- misiunea de a exercita profesiu- nea de avocat 20. — Jurământul de avocat 20, 21. — înscrierea în tabloul avocaților stagiari din Iași 22. — Proces verbal de de- punerea jurământului de avocat 23. — A. Vârlănescu 23. — A. D. Xenopol 23, 24. — Trimite lui A. D. Xenopol subvenție 24. — «Junimea» 24. — Roagă pe A. D. Xenopol să-i dea informații des- pre profesorii de filosof iei din Berlin 24. — Reproșează lui A. D. Xenopol că urmează prea multe cursuri 24. — Anton Naum 25. — Ministru al instrucției se informează asupra numirii lui V. Burlă în locul lui A. Vizanti 25. — I. Crăciunescu 25. — Teodor Naum 25. — Alexandru Naum :25. — Despre «Aegri Somnia» a Maiorescu Titu (urmare) lui A. Naum 25. — «Junimea» 26. — I. Creangă 26. — Vasile Tassu 26. — «Convrobiri Lite- rare» 26. — A. Gregoriady-Bo- nachi 26. — Despre ortografia lui Al. Gr.-B. 36. — Anton Naum 26. — Alex. Naum 26. — Teod. Naum 26. — Anton Naum 27. — Zizin Cantacuzino 27. — V. Alec- sandri 27. — Ganymed 27. — Jupiter 27. — «Junimea» 27. — I. Creangă 27. — Anton Naum 27. — Alex. Naum 27. — Teodor Naum 27. — I. C. Negruzzi 28. — «Familia» 28. — «Convorbiri Literare» 28. — Despre teatrul românesc în Ardeal 28. — A. Mocioni 29. — «Familia» 29. — Vie. Babeș 29. — Thalia română 29, 30. — losif Hodoș 29. — losif Vulcan 29. — «Fond pentru tea- trul național român» în Ardeal 29. — P. Mihaly 29. — Zappa 30. — «Familia» 30. — Societatea Academică 30. — Eduard Hum- pel 31. — Angela Firfiric 31. — Missis Mason 31— Emilia Maio- rescu-Humpel 31. — Olga Mar- tacoj 31. — Eduard Gruber 32. — Despre începuturile carierii sale 32. — «Fouillee, Histoire dr Phil.» 34. — Im. Kant, Critica rațiunii pure 34. — David Hume 34. — «Extraits des grands phi- losophes» 34. — Herbert Spen- cer 34. _ j. st. Mill 34. — Locke 34. —• Leonardescu 34. — Crăciu- nescu 34. — A. Compte 34. — W. Wundt 34. — Al. Odobescu 35. — V. A. Ureche 35. — îndeamnă pe I. C. Negruzzi să traducă pe Hamlet 35. — S. Bodnărescu 35 — Preocupări de cărți didactice 35. — Al. Odobescu 36. — Afo- rismele lui Schopenhauer 36. — Const. Gane 37. — Ștefănică Ga- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 44a Maiorescu Titu ,(urmare) ne 37.— Despre «Amintirile unui fost holeric» de C. Gane 37, 38, 39. — C. Gane 38. — M. Emi- nescu 38. — V. G. Morțun 38. — I. Creangă 40. — «Moș Nichifor Coțcariul» de I. Creangă 40. — I. Creangă 42, 43, 44. — Al. Odo - z bescu 45, 47. — loan Popovici- Bănățeanu 51, 52. — N. Nicolea- nu 54. — 55. — Al. Lambrior 56, 57. — Miron Pompiliu 59, 60. — P. P. Carp 61, 62. — Lasear Catargiu 61, 65. — P. Mavroghe- ni 66. — loan Slavici 68, 69, 70, 75, 82, 103, 104, 108, 111. — Bar- bu Constantinescu 114. — Gh. Coșbuc 116. — M. Eminescu 117, 119, 121. — I. A. Cantacuzino 123. —*A. Drogli 124. — Eduard Gruber 125. — I. C. Negruzzi 130, 131, 133, 136, 133, 142, 144, 155, 162, 163, 167. 169. — Filip Xenopol 199. — I. A. Brătescu- Voinești 241—263. — N. Basiles- cu 241. — C. Rădulescu-Motru 241. — N. Basilescu 242. — C. Rădulescu-Motru 242. — Scăriă- tescu 242. — Reber 242. — P. P. Negulescu 242. — Schubert 242. — Pompiliu Eliade 242. — Mi- halț Dragomirescu 242. — Mărie Sander 243. — Duiliu Zamfirescu 243. — C. Dobrogeana-Gherea 244. — Maria Negruzzi 246. — P. P. Carp 246. — Daniilescu 246. — P. P. Carp 247. — Livia Maio- rescu 248. — D. Zamfirescu 248. — «Conv. Lit.» 249. — «Eyolf co- pilul», dramă de Ibsen, trad. de T. M. 249. — H. Ibsen 249. — «Junimea» 249. — I. C. Negruzzi 249. — «Radu Finuleț» nuvelă de I. Al. Brătescu-Voinești 252. — Brăiloiu 252. — «Conv. Lit.» 255. — Const. Sturdza 251. — C. Rădulescu-Motru 251. — «Conv. Lit.» 252.—Stătescu 253.—«Conv. Maiorescu Titu (urmare) Lit.» 253. — Muller 253 — N. Fie va 254. — «Junimea» 254. — N. Basilescu 254. — Nicolaescu 254. — Evolceanu 254. — «Con- stituționalul» 254. — Stătescu 254. — «Voința» 254. — C. Giu- rescu 255. — «Castor» 255. — Mahabharata 255. — Mărie Ne- gruzzi 255. — N. Basilescu 255. — Maria Sander Brăiloiu 255. — Olympe Bossy 255. — Petre Po- pescu 255. — Gh. Coșbuc 255. — «Un om» (schiță de*I. Al. Bră- tescu-Voinești) 258. — Sugestii pentru nuvela «Neamul Udrești- lor» de I. AL Brătescu-Voinești 260-262. — A. Rădulescu-Pogo- neanu 262. — C. Rădulescu-Mo- tru 263. — Scărlătescu 263. — «O' problemă filosofică» de I. Petro- vici 266. — I. Petrovici 266-273. — Napoleon I 269 .— W. v. Goo- the 269. — Fr. v. Schilier 269. — Em. Lithe 269. — «Spirit și corp» de I. Petrovici 274. — G. Bog- dan-Duică 274. — «Revista ge- nerală a învățământului» 274. — Ermil Pangrati 275. — G. Bog- dan-Duică 275. —• Sp. Haret 275. — «Ueber die gegenwărtige Stel- lung der Hegel’schen Philosopni» 276. — Karl Werder 276. — Cor- nelius (Articol al lui T. Maiores- cu în rev. filos. «Der Gedanke» Berlin, voi. III, pg. 18) 276. — Hegel 276. — Schelling 276. — Lassalle 276. — Fichte 276. — Michelet 276. — Trendclenburg 276. — Kant, «Critica rațiunii pure» 276 .— «Logische Untersu- chungen» (Trendelenburg) 276.— «Der Gedanke» rev. fol. 276. — Schopenhauer 276. — Lassalle 277. — Nădejde 277. — Unger 277. — Lorenz von Stein 277. — Hegel 277. — G. Bogdan-Duică 277. — Karl Marx 277. — Teo- 449 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE' Maiorescu Titu (urmare) chari Antonescu 278. — Ralet 278. — Matei Cantacuzino 278. — I. C. Negruzzi 283. — 405-7. — Avocat 408. — «Discursuri Par- lamentare» 408. — 409-412. — Raport asupra ortogr. rom., obs. de Al. Lambrior 412-413. — «Lo- gica» 414. — «însemnări zilnice» 415. — Acționat în judecată fiindcă a dat burse tinerilor ta- lentați 416. — 417, 419, 420, 423. — «Discursuri Parlamentare» 423. — 424, 425. — Prefața la lucrarea lui I. Petrovici: O pro- blemă filosofică 426. — 430, 433. Maior Dr. — loan Popovici 52. Mănăstireanu D. I. — T. Maiorescu 11. Mandrea Nicolae — P. P. Carp 63. — L C. Negruzzi 130, 163. Manole Diamandi 415. Manliu I. — T. Maiorescu 11. — Mi- ron Pompiliu 59. «Manual de logică» de I. Petrovici și I. F. Buricescu 427. «Manual de psihologie» de I. Petio- vici și N. Bagdasar 427. Mânu G. 418. Marceiac LXXVII. Marghiloman Al. 421. Marian Simeon Florea LXXX. Marquard d-ra — T. Maiorescu 11. Martacoj Olga — T. Maiorescu 31. Marx Karl — T. Maiorescu 277. Mârzescu Gh. XXI. — N. Nicoleanu 55. — I. C. Negruzzi 134, 166. — D. Xenopol 186. — I. Petrovici 282. — 405. — (înființează o nouă catedră de filosofie la Iași) 43. Matcaș — N. Nicoleanu 55. Mavrogheni P. XXI, 56. — Lascar Catargiu 64. — T. Kțaiorescu 66. — «Timpul» 66. — P. P. Carp 67. — 405. «Medea» (de P. Comeille) — B\ De- lavrancea 292. — 434. Mehedinți Simeon (Soveja) 407, 408, 430. — Ana Maiorescu, necrolog, 420. Mehemet Aii LXVII. — T. Șerbă- nescu 205. Meier E. (trad. Sacontala) 415. Melic loan — «Bancherul» 3. — I. C. Negruzzi 163. — 405. Meissner Constantin XXI. — Cinci- nat Pavelescu 289. — Academia Română 290. — Membru al Aca- demiei Române 434. Meșotă 3. G. — Al. Lambrior 57. — Geografie și Istorie trad. după W. Piitz 413. Meyers Konversations Lexikon 416. Michăilescu Ștefan 421. Micheîangelo — I. Slavici 98. Michelet Karl Ludwig — T. Maio- rescu 276. — 430. Micher Toma — M. Eminescu 117. — Talentat muzicant evreu susți- nut de M. Eminescu la ministrul T. Maiorescu pentru obținerea unei burse 416. Micle Veronica 413. Mihalyi P. — T. Maiorescu 29. Mill John Stuart — T. Maiorescu 34. — B. Delavrancea 291. Miller-Verghy Elena XXII, XXIII, XXIV, LXXVI—LXXX. — Bar- bu Delavrancea 291—307, 308— 327, 329—333, 333—354, 356—364, 367—369, 371—380, 386—390, 392- 404, 434. Miller-Verghy Margareta XXIII, XXV, LXXVI, LXXX. — Barbu Delavrancea 355, 365, 380, 383, 404, 434. «Minerva», Enciclopedie, Cluj 432. Ministerul de războiu 1. Miron — I. C. Negruzzi 168. Missir P. — I. Slavici 73. — 413. Missis Mason — T. Maiorescu 31. «Mitropolitul Andrei Șaguna», stu- diu de Ilarion Pușcariu 421. Mocioni A. — T. Maiorescu 29. St. D. L. V — 29 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 450 «Momente solemne» (de I. Petrovici) 428. Mongescu (aderent politic al lui T. Maiorescu) 19. Morariu Leca XXXVI, LXXXVI. — «Institutorul Creangă» 411. — Despre trad. lui Creangă 411. — «Drumuri moldovene» 412. — «Frăținii Eminescu» 417. Morariu Victor — Povestea Vulpei de A. Naum și Reinecke Fuchs de Goethe 4210. Morțun V. G. — T. Maiorescu 38. «Moș Ni cililor Coțcariul»— I. Crean- gă XLIII. — T. Maiorescu 40. MiUier — T. Maiorescu 253.. Murărașu D. XXXVII'. — Naționalis- mul lui Eminescu 417, Mureșianu Aurel LXXIV. — I. Sla- vici 105, 110. Murat I. St. LXXII. Mureșianu Aurel A. LXXXIV. Musset Alfr. — B. Delavrancea 399. Muzeul Național — Al. Odobescu 49. Myller Th. A. 422. N Nădejde — T. Maiorescu 277. Napoleon l-iu LVI. — T. Maiorescu 209, 419. «Naționalismul lui Eminescu» (de D Murărașu) 417. Naum Alexandru XXII. — T. Maio- rescu 25, 26, 27. — I. C. Negruzzi 131, 133, 134, 135, 136, 137, 138; 139, 140, 141, 143, 145, 147. Naum Anton XX, XXI, XXII, XLIX, LXIII. LXV. — T. Maiorescu 11. — .'«Aegri Somnia» 25, ■— T. Maiorescu 25, 26. — «Ganymed» 27. — T. Maiorescu 27. — Miron Pompiliu 59. — P. P. Carp 63. — I. C. Negruzzi 130, 132, 133, 135, 137, 138, 139, 141, 143, 146, 163. — «Aegri Somnia» 409, 410. — «Ideal» 414. — «Elegie» 418. — «Demna Serafina» 418. — «Epis- tola V» 418. — «Povestea Vul- pei» 419, 420. —421. Naum Teodor XXII. — T. Maiorescu 25, 27. — I. C. Negruzzi 131, 133, 134, 135-, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 143, 145, 147. «Neamul Românesc» LXII. «Neamul Românesc Literar» LXII. Negreanu Nicolae (Scarlat Preajbă) LXXXIV, LXXXVI. Negruzzi lacob C. IV, XI, XX, XXI, XXXIX, LVI, LIX, LXI, LXII, LXIV, LXV, LXIX. — T. Maio- rescu 2, 3, 28. — P. P. Carp 61. — I. Slavici 69, 73. — E. Gru- ber 128. — Al. Chibici-Revnea- nu 130*. — B. P. Hasdeu 130. — Anton Naum 130. — T. Maiores- cu 135. — Th. Bosetti 130. — I. P. Cerchez 130. — Mandrea 130. — Teodor Nica 130. — George Lahovari 130. — A. Balș 130. — Dim. Rosetti 130. — Zizin Canta- cuzino 139. — I. L. Caragiale 132. — «Academia Română» 133. — V. Alecsandri 133. — «Convorbiri Literare» 133.—«Ju- nimea» 133. — T. Maiorescu 133. — Al. și Teod. Naum 133. — Premiul Eliade Rădulescu 133. — 130. — Nicolae Xenopol 130. — V. A. Ureche 130.—Alexandru și Teodor Naum 131.— «Elegia» lui A. Naum 131. — Horațiu 131. — T. Maiorescu 131/ — «Academia Română» 132. — Anton Naum 451 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Negruzzi lacob C.. .{urmare) 132. — Al. Odobescu 132. — «Ro- mânia Jună» ,132. — Dimitrie Sturdza 132. — Premiul Nă- sturel Herescu 133. — An- ton Naum 133. — «România Jună» 133. — «Convorbiri Lite- rare» 134. — Dogariu 134. — Gh. Mârzescu 134. — Al., și Teod. Naum 134.— B. P. Hasdeu 135.— Al. și Teod. Naum 135. — An- ton Naum 135. — W. Rudow 135. — A. D. Xenopol 135. — «Aca- demia Română» 136. — Brânză 1 136. — Callimah-Papadopol Al. 136. — A. C. Cuza 136. — T. Maiorescu 136. — Al. și Teod. Naum 136. — P. Poni 136. — Gr. Tocilescu 136. — V. A. Ureche 136. — «Academia Română» 137. — A. C. Cuza 137. — Al. și Teod. Naum 137. — Anton Naum 137.— «Povestea Vulpei» de A. Naum 137. — Ascanio (Ollănescu) 138. — «Academia Română» 138. — V. Babeș 138. — loan Kalinderu 138. — T. Maiorescu 138. — Al. și Teod. Naum 138. — Anton Naum 138. — Dim. Ollănescu- Ascanio 138. — «Povestea Vul- pei» de A. Naum 138. — A. D. Xenopol 138. — «Academia Ro- mână» 138. — V. Babeș 130. — I. Kalinderu 139. — Al. și Teod. Naum 139. — Anton Naum 139 — Ollănescu-Ascanio 139. — So- cec 139. — D. Sturdza 139. — «Academia Română» 140. — Al. și Teod. Naum 140. — «Acade- mia Română» 141. — P. P. Carp 141 — Ah și Teod. Naum 141. — Anton Naum 141. — Gr. Buiucliu 142. — P. P. Carp 142. — N. Ga- ne 142. — T. Maiorescu 142. — Grigore Buiucliu (necrolog) 420 Negruzzi lacob C. .(urmare) — Th. Rosetti 142. — «Academia Română» 143. — Al. Bădărău 143. — C. G. Dissescu 143. — Al. și Teod. Naum 143. — Anton Naum 143. — P. P. Carp 144. — T. Maiorescu 144. — Th. Rosetti 144. — «Academia Română» 145. — Al. și Teod. Naum 145. — N. Gane 146. — N. lorga 146. — An- ton Naum 146. — N. Quintescu 146. — Al. și Teod. Naum 147. — Ilarion Pușcariu 147. — Ilarion Pus car iu 148. — Sextil Pușcariu 148. — A. Șaguna 148. — Pro- bleme linguistice 140-153. — «A- cademia Română» 153. — «Revi- sta contemproană» 153. — V. Alecsandri 154. — B. P. Hasdeu 154. — «Junimea» 154. — Ilarion Pușcariu 154. — Sextil Pușcariu 154. — V. Alecsandri 155. — I. Scipione Bădescu 155. — Bagiay 155. — «Convorbiri Literare» 155. — B. P. Hasdeu 155. — «Juni- mea» 155. — T. Maiorescu 155. — V. A. Ureche 155. — «Con- vorbiri Literare» 156. — «Isa- gogla» 156. — Ilarion Pușcariu 156. — Sextil Pușcariu 156. — A. Șaguna 156. — «Isagogia» 157. — Ilarion Pușcariu 157. — Sextil Pușcariu 157. — Probleme lin- guistice 158-160. — Ilarion Puș- cariu 161. — Sextil Pușcariu 161. — Probleme de ortografie și de limbă 162-163. — Despre scrierea limbei române de T. Maiorescu 162<. — «Academia Română» 163. — V. Alecsandri 163. — Aron 163. — Beldiman 163. — Benges- cu 163. — S. Bodnărescu 163. — Gr. Buiucliu 163. — V. Burlă 163. — Caragiam 163. — P. P. Carp 163. — Catargiu 163. — STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 452 Negruzzi lacob C. (urmare) M. Cerchez 163. — T. Cipariu 163. — V. Conta 163. — Culianu 163. — Despinescu 163. — Ila- rian Papiu 163. (— «Junimea» 163. — Melic 163. — Maiorescu 163. — Mandrea 163. — A. Naum 163. — Leon Negruzzi 163 — Nei 163. — Nenițescu 163. — Al. Odobescu 163. — V. Pogor 163. — M. Pompiliu 163. — Rosetti 163. — Șerbănescu 163. — V. Tassu 163. — Șt. Vârgolici 163.. — Za- haria Columb (?) 163. — «Aca- demia Română» 164. — A. de Cihac, Dictionaire etc. 164. — «Convorbiri Literare» 164. — B. P. Hasdeu 164. — Orășanu 164. — Nicolae Popea 165. — Ilarion Pușcariu 165. — Sextil Pușcariu 165, — A. Șaguna 165. — C. Cer- chez 166. — «Conv. Lit» 166. — V. Conta 166. — Gh. Mârzescu 166. — N. Popea 166. — «Acade- mia Română» 167. — V. Alec- sandri 167. — Gh. Barițiu 167. — Chițu 167. — «Conv. Lit.» 167. — B. P. Hașdeu 167. — I. Hodoș 167. — T. Maiorescu 167. — Ro- man 167. — V. A. Ureche 167. — V. Babeș 168. — Gh. Barițiu 168. — Carmen Sylva «Despot-Vodă» 168. — I. Hodoș 168. — Miron 168. — Sextil Pușcariu 168. — A. D. Xenopol 168. — Beldiman 169. — Alecu Donici 169. — Dun- ca 169. — Hasdeu 169; — H. Grandea 169. — T. Maiorescu 169. — D. Scavinschi 169. — V. A. Ureche 169. — Șt. Vârgolici Negruzzi lacob C. (urmare) 169. — V. Burlă 170. — P. P. Carp 170. — T. Cipariu 170. — M. Eminescu 170. — S. Bodnă- rescu 170. — H. Heine 170. — N. Schelitti 170. — Fr. Schiller 170. — T. Șerbăenscu 170. — I. Slavici, Fata de birău 170. — Lucreția Xenopol 170. — «Elec- torale» 171. — I. Petrovici 283. — «Figuri dispărute» (de I. Petro- vici) 283. — T. Maiorescu 283. — P. P. Carp 283. — T. Șerbănes- cu 283. — D. Zamfirescu 283. — Take lonescu 283. — Dinu Gre- ceanu 283. — Aurel C. Popovici 823. — P. Cerna 283. — Ion Pe- trovici 285. — «Felurite» de I. Petrovici 285. — 405, 406, 408, 409, 410, 416, 418, 419, 420, 421, 422. — «Electorale» 423, 424. — 431, 433. Negruzzi Leon — I. C. Negruzzi 163. — Dimitrie Xenopol 181, 189. Negruzzi Maria — T. Maiorescu 246, 255. Negulescu P. P. — T. Maiorescu 242, 425, 433. Nei — I. C. Negruzzi 163. Nenițescu — I. C. Negruzzi 163. Nica Teodor — T. Maiorescu 11. — I. C. Negruzzi 130. Nicoîaescu — T. Maiorescu 254. Nicoleanu Nicolae XXI, LXI, — T. Maiorescu 54 — Matcaș 55. — Gh. Mârzescu 55. — 413. Nistor Ion LXXXI. Noel Babeuf Franșois 413. «Noua Revistă Română» 426. 453 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE O Obedenaru — Al. Odobescu 48. Obersteiner, medicul curant al lui Eminescu XXXII, 18. «Observări la raportul lui Maiorescu către Academie, relativ la orto- grafia română» (de Al. Lam- brior) 412. «Observatorul» — I. Slavici 108 Odobescu Alexandru XX, XXI, XLIII, LVI, LXI. — T. Maiores- cu< 35, 36, 45. — «La Revue du monde ^latin» 46. — Bar o de Tourtonlon 46. — Despre un con- gres de arheologie 47. — Aure- lian 48. — Bolliac 48. — Butcu- lescu 48. — Kopemicki 48. — O- bedenaru 48. — M. C. Suțu 48. — Bengescu 48. — Gr. Tocilescu 49. — B. P. Hasdeu 48. — Dim. Sturdza 48. — I. C. Brătianu 49. — Muzeul Național 49. — I. Sla- vici 74. — E. Gruber 128. — I. C. Negruzzi 132, 163. — Tesaurul dela Pietroasa 406. — 411, 412 P «Pădureanca» (nuvelă de I. Slavici; 110, 114, 415. «Pagini filosofice» (de I. Petrovici) 427. «Pagini Literare» XV, 430. Paicu Pavel — P. P. Carp 62. Pangrati Ermil A. — T. Maiorescu 275. — 430. Papadopol-Calimah Al. — Miron Pompiliu 59. — I. C. Negruzzi 136. — 413, 422. * «Paralelismul psiho-fisic» (de I. Pe trovici) 426. «Părintele Andrei» 129. Pastia 405. Pașcanu, dr. 422. Ollănescu Ascanio Dim. C. LXIX. — I. C. Negruzzi 138, 139. Olimp 410. Onciul Dimitrie LII, LII, LXXXI. «O nouă încercare de soluționare a problemului ortografic» (de G. L. Frolo) 407. Opranu Remu N. 422. Opranu Romul N. 422. Oprescu Anton — T. Maiorescu 20. «O problemă filosofică» (de I. Petro- vici) — T. Maiorescu 266. — 425, 426. Orășanu — I. C. Negruzzi 164. Orășanu; Nicolae T., biobibL 422. Ortografia română — (Frollo) — T. Maiorescu 4, 26. «O sărutare» (de I. Petrovici) 426. Osman Pașa — T. Șerbănescu 197, 201, 205. Othello (de Shakespeare) în trad. lui P. P. Carp 414. «O zi și o noapte din viața Exce- lenței Sale Episcopului Dama- schin» (Gr. Alexandrescu) 129. Pascu — T. Maiorescu 2. Patan 339. Păucescu Gr. — M. Eminescu 121. — 416, 417. Paulsen 427. Pavel Constantin, «Viața și opera lui Miron Pompiliu» 414. Pavelescu Cincinat XXI. — G. To- pârceanu 284. — Oct. Goga 288. — I. Petrovici 288. — «Peste ho- tare» (de I. Petrovici) 288. — «Impresii din Italia» (de I. Pe- trovici) 288. — C. Meissner 289. — «Brașovul Literar» 289. — 434. «Pe malurile Calabriei» — I. Sla- vici 80. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 454 Pereyra, dr. 402. «Peste hotare?» (de I. Petrovici) — I. Bianu 286. — Cincinat Pave- lescu 288. — 433. «Pesti-Naplo» despre «Tribuna» — I. Slavici 109. Petrașcu Nicolae — loan Popovici- Bănățeanu 51. — Monografia E- minescu 412. Petrino Dim. 422. Petrovici Dimitrie 425. Petrovici Ion XX, XXI, XXII, XXIV, LV, LXXVI. — T. Maiorescu 266^-278. — G. Aslan 278. — I. Bianu 278. — N. Gane 279'. — Matei Cantacuzino 280. —■ «Liga Poporului» 281. — lacov al Du- nării de jos 281. — Gh. Mârzescu 282. — I. C. Negruzzi 288. — G. . Topârceanu 284. — Nestor Ure- chie 284. — Ion Bianu 285. — I. O. Negruzzi 285. — Ion Bianu 286. — Cincinat Pavelescu 288. — Biobibliografie 425-430. — «O problemă filosofică» 425>. — «O sărutare» 426. — «Paralelismul psiho-fisic» 426. — «Școala nouă penală» 426. — «Un colț de via- ță» 426. — «O problemă filoso- fică» 426. — Scrierile lui I. Pe- trovici 427, 428. — Manuale di- dactice 427. — Premiat de Soc. Șcriitorilor Români 428. — «Mo- mente solemne» 428. — Discurs la înomrmântarea lui B. Dela- vrancea 428. —• «Filosofia ger- mană în România» 428. — «Kanc und das rumănische Denken» 429. — Membru al Academiei Române 429. — Discursul de re- cepție la Acad. Rom. 429. — Fa- cultatea teologică din Chișinău 429. — Ministru al instr. publ. 429. — Ministru' al lucr. publ. 429. — «Despre personalitatea lui Petrovici Ion (urmare): Alexandru Philippide» 430. — Colaborator la «Epoca» 430. — Intervine în polemica Dragomi- rescu—Scurtu, cu privire la «Ma- nasse» de Ronetti Roman 430. — Omul 430. — «Spirit și corp» (răsp. lui G. Bogdan-Duică 430. — 431, 432. — «Peste hotare» 433. — «Figuri dispărute» 433. — «Impresii din Italia» 434. Petrovici Ortansa 425. Platen Aug. 413. Piaton — I. Slavici 102. — 413. Plevna (luptele dela PI.) — Th. Șer- bănescu LXVIII, 179, 201. «Poesii» (de N. Schelitti) 414. «Poesii?> (de Th. Șerbănescu) LXXII. Pogor Vasile — T. Maiorescu 11. — P. P. Carp 62, 63. — I. C. Ne- gruzzi 163. Pompiliu Miron XXI, LVI. — ,T. Maiorescu 4. — loan Ghica 59. — Papadopol-Calimach Al. 59. — Beldiceanu 59. — I. Manliu 59. — A. Naum 59. — N. Gane 59. — I. Creangă 59. — «Caracuda» 59. — T. Maiorescu 59. — Șa- raga 60. — M. Eminescu 6'0. — «Junimea» 60. — Schelitti 60. —• N. Gane 60. — D-na Stere 60'. — Socec 60. — T. Maiorescu 60. — I. C. Negruzzi 163. — 407, 413. —• «Viața și opera», de Const. Pavel 414. — «Antologia Română» 414. Foni P. — I. C. Negruzzi 136. Popa Lisseanu G. 430. Popassu C. 408. Popea Nicolae — I. C. Negruzzi 165. 166. — Biografia lui Șaguna 422. Popescu Petre — T. Maiorescu 255. Popescu Simeon —■ I. Slavici 107. —- 415. Pepescu-Spineni Marin 407, 414.. 455 I. E. TOROUȚIU — INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Popescu Spiridon 4M «Poporul» ziarul lui N. Bassarabescu 416.. Popovici Aurel C. — I. C. Negruzzi 283. — 433. Popovici-Bănățeanu loan XXI, LVI. —■ «In lume» 51. — T. Maior es- eu 51.— M. Eminescu 51. — AI, Vlahuță 51. — N. Petrașcu 51. — Dr. Maior 52. — T. Maiorescu 52. — Dr. Keitt 52. — Șaguna 53. — «Fără noroc» 54. — 412. Porrieres Dodun de — Filip' Xeno- pol 191. — 424. «Povățuitorul ia cetire prin scriere» (I. Creangă) 40. «Povestea Vulpei» (de Anton Naum) XXII. — I. C. Negruzzi 137, 138. — 419. — Victor Morariu 420. «Praeludien» (de Wilhelm Windel- baud) XVI. Preajbă Scarlat (general Niculae Ne- greanu) LXXXIV, LXXXVI. Predescu Lucian. — Viața și opera lui I. Creangă 411. — Genealo- gia lui I. Creangă 412. Premiul Năsturel Herescu — I. C. Negruzzi 133. Premiul Eliade Rădulescu — I. C. Negruzzi 133. «Privire asupra monedelor și meda- liilor române de D. Sturdza» (de A. D. Xenopol) 406. «Probleme de logică» (I. Petrovici) 427. Probleme de ortografie și limbă — I. C. Negruzzi 162. — 163. Probleme linguistice — I. C. Negruz- zi 149—153, 158—168. Proca Adela 430. «Prolegomena» 429. Pruncu Nicolae 41:0. «Psihologia gândirii copilului» (de Const. Georgiade) XLT. «Publicațiile periodice românești» (de Al. Sadi-Ionescu și. Nerva Ho- doș) 419, 422. Pumnul Aron — Aglaia Drogli 124. «Pungulița eu doi bani» (de I. Crean- gă, trad. de Mite Kremnitz) 411. Pușcariu Ilarion XXI, XXII, LXI, LXXXI. — I. C. Negruzzi 147, 148, 154, 156, 157, 161, 165. — «Mitropolitul* Andrei Șaguna» 421. — «Isagogla» 422». Pușcariu Sextil XXII, XXIII, LXXXI. — I. C. Negruzzi 148, 154, 156, 157, 161, 165, 168. Quinet Edgar — - Al. Lambrior 58. — 413. Quintescu Nicolae Gh. 146, 421, 422. Rabl Dr, — I. Slavici 1'04. «Radu-Finuleț» (de I. A? Brătescu- : . - Voinești) — T. Maiorescu 252. RăduIescu-EHade, Premiul 133. Kăduleseu-Motru C. — T. Maiorescu 241, 242, 251, 263. — 425, 427. — Rădulescu-Motru C. (urmare): Răspunsul la discursul de recep- ție al lui I. Petrovici dela Aca- demia Română 427. — 429, 430. Rădulescu-Pogoneanu I. Al. XXVI. — T. Maiorescu 262. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 456 Rafaelo — I. Slavici 85. Rahodă Nicolae LXXVI. Rahova (ocuparea de cătră armata română) — T. Șerbănescu 205. Ralea Mihail 433. Ralet — T. Maiorescu 278. Ram’ — ajan — Gh. Coșbuc 116. «Războaiele dintre Ruși și Turci» (A. D. Xenopol) 423. Reber — T. Maiorescu 242. ««Reflecții despre istoria literară» (Romulus Demetrescu) XV. «Reflexions sur L’inconsequence» 429. «Reinecke Fuchs» (Goethe) — Vic- tor Morariu 420. «Restaurațiunea» (B. P. Hasdeu) 419. «Revista contemporană» — I. C. Ne- $ gruzzi 153. — 421. «Revista contemporană literară și științifică» 421. «Revista fundațiilor regale» LVII. «Revista generală a învățământului» 430. «Revista istorică» 420. «Revista literară» LXXII. «Revista literară și științifică» 421. «Revista nouă» 419, 420. «Revue blue» 429. «Revue de deux mondes» 410. «Revue mondiale» .428. «Revue philosophique» 417. Ribot Th. A. — Ed. Gruber 127. — Biobl. 417. — Ribots Psycholo- gie (de Th. Krauss) 417. s «Sacontala» (trad. de Gh. Coșbuc) — Barbu Constantinescu 115, 116. Sadi-Ionescu Al. și Nerva Hodoș — Publicațiile periodice românești 419, 422. Sadoveanu M. XXXIX. «Sămănă torul», Sămănătorism IX, XLIX, 426, 430. Riehl 427, «Ritmul Vremii» XLI. Roesler — A. D. Xenopol 406. Roland LXXVII. Roman Alexandru — I. C. Negruzzi 167. — 423. «România Jună» — I. Creangă 43. — I. C. Negruzzi 132, 133. — Al- manahul din 1883) 411. — 418. «Românul», ziar, 418. Ronetti Roman («Manasse») — in- tervenția lui I. Petrovici în po- lemică 422, 430. Ropală — I. Creangă 45. Rosetti C. A. — Al. Lambrior 58. Rosetti Dimitrie — I. C. Negruzzi 130, 163. Rosetti Dimitrie D. — «Dicționarul Contemporanilor» 431. Rosetti Theodor — LXV. — Lascar Catargiu 65. — I. C. Negruzzi 130, 142, 144, 163. — 406, 414, 418. «Rotocoale de lumniă» (de I. Petro- vici) 427. Rubinstein Anton. — M. Eminescu 117. — Data și locul nașterii lui Rubinstein 416. Riickert Fr. — «Sakuntala» 415. Rudow W. —• I. C. Negruzzi 135. — «Geschichte des rumănischen Schrifttums», 419, 42)0. Rusu loan — I. Slavici 111. Sander Mărie — Ana Maiorescu 243. Săndulescu Ecaterina LXXVI. Sanielevici H. 426. Săulescu adversar politic al lui Ț. Maiorescu 19. Săteanu C. XXII, XXIII, 407, 408. Sbiera I. G. LVIII, 417. Scărlătescu — T. Maiorescu 242, 263. I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Scavinschi Daniil — I. C. Negruzzi 169. Schelling VVilh. Friedrich —T. Maio- rescu 276. Schelitti Nicolae — M. Pompiliu 60. — I. C. Negruzzi 170 .— Poezii 414. Schiller Friedrich — I. C. Negruzzi 170. — T. Maiorescu 269. «Schițe din Moldova» (de W. Kotze- bue) XXXII, 18. Schonherr Karl 1. Schopenhauer Artur XLIII. — T. Maiorescu (Aforismele lui Sch.) 36. — I. Slavici 9'9. — T. Maio- rescu 276. — B. Delavrancea 344. — 411. — «La philosophie de Schopenhauer» (Th. A. Ribot) 417. Schubert — T. Maiorescu 242. Scurtescu N. 422. Scurtu I. XXXVII, 430. «Seances et travaux de F Academie de Science morale et politique» 428. Sergi — Ed. Gruber 128. Sfetea Constantin, editor, 416. Sf. Spiridon — T. Maiorescu 3. Shakespeare 35. —• B. Delavrancea 385. «Othello» trad. de P. P. Carp 414. Sihleanu Henrietta LXXVII. Sihleanu Ștefan LXXVII, LXXIX. — B. Delavrancea 339. Silași Gr. — I. Slavici 109. Sinișteanu A. 430. Sion Florica, lorgu, Maria LXXVII. Slăniceanu LXVI. — Th. Șerbănescu 205. Slavici Eleonora XXXIII^ — Despre îmbolnăvirea lui Eminescu 415. Slavici loan XXI, LVI, LX, LXIV. — M. Pompiliu 59. — T. Maio- rescu 68. — Prof. Dittel 68. — T. Maiorescu 69. — I. C. Negruzzi Slavici loan (urmare): 69. — Dittel 69. — T. Maiorescu 70. — Maasen 71. — P. Dan 72. — «Convorbiri Literare» 72. — P. Missir 73. — «Doine și Lă- crămioare» (de Alecsandri) 73. — V. Alecsandri 73. — C. Negruzzi 73. — C. Grigorovici 73. — Meh- met IV-lea 73. — Pavel Ștefa- nescu Grămăticul 73. — Luța (Suceava) 73. — Al. Odobescu 74. — T. Maiorescu 75. — V. Alec- sandri 8'0. — «Pe malurile Cala- briei» 80. — M. Eminescu 80. — Jăger 81. — T. Maiorescu 82. — Rafaelo 85. — Cesarina Hercu- lani 95. — Michel Angelo 98. — A. Schopenhauer 99. — M. Emi- nescu 100. — Socrate 1*0*2. — Ari- stotele 102. — Plafon 102. — T. Maiorescu 103. — D. Sturdza 103. — M. Eminescu 103. — Rabl 104. — T. Maiorescu 104. — Șaguna 104. — Barițiu 105. — Mureșianu 105. — Bechnitz 105. — Cosma 106. —■ Bologa 106. — Diamandi Manole 106. — Gerula 106. —' Hintz (Hințescu-Proverbe) 106. — «Tribuna» 106. — Sim. Popescu 107. — M. Eminescu 107. — «TrL~ buna» 108. — T. Maiorescu 108. — «Telegraful Român» 108. — «Observatorul» 108. — «Viitorul» 109. — V. Babeș 109. — Pești Naplo 109. — T. Cipariu 109. — A. Grama 109. — Silași Gr. 109. — A. Mureșeanu 110. — Barcia- nu 110. — Eug. Brote 110. — «Pădureanca» HO1. —Crișanu 110. — Cristea 110. — Crișanu 110. — Frații Densușianu 110. — loan Rusu 111. — I. L. Caragiale 111. — Nx Gane 111. — T. Maiorescu 111. — Mite Kremnitz 112. — «Tribuna» 112. — «Pădureanca» STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 458 Slavici loan (urmare) 114. — M. Eminescu 120. — I. C. Negruzzi 170. — 413j, 414. — «Bu- dulea Taichii» 413. — Bolnav de psoriasis 414. — «Pădureanca» 415. .— «Stan Bolovan» 416. — «Ac și. Ață» 416. —• Recenzia lu- crării despre Șaguna de N. Po- pea 423. «Sminteala lui Radu Finuleț» (de I. Al. Brătescu-Voinești)'425. «Soacra cu trei nurori» (I. Creangă) 42. Socec (-Teclu) XXXII, LXIX. Ediția l-a a poeziilor lui Eminescu 58. — I. Creangă 45. — M. Pompiliu 60. — I. C. Nerguzzi 139. —• 406, 412. «Societatea Academică» (Academia Română) — T. Maiorescu 3, 30. — 423. Societatea de filosofie din Viena (I. Petrovici) 428. «Societatea de mâine», rev. XV. «Societatea Scriitorilor Români» 428. Sccrate — I. Slavici 102. Soveja (S. Mehedinți) 407, 408. Spencer Berberi — T. Maiorescu 34. — Ed. Gruber 128. — 411. Speranță. — Ed. Gruber 126. «Spirit și corp» (de I. Petrovici) 274. 430. «Stan Bolovan» (de I. Slavici) 416. Stătescu XLIV. — T. Maiorescu 253, 254. Stein Lorenz von — T. Maiorescu 277. — 430. «Strigoii» (de M. Eminescu) XXXIX, XL. — M. Pompiliu 60. Stuart Mill John — T. Maiorescu 251. — 411. Sturdza Dimitrie — Al. Odobescu 48. — I. Slavici 103. — Ed. Gruber 126, 128. — .1. C. Negruzzi 132, 139, 406. — 417, 422. «Studii istorico-filosofice» (de I. Pe- trovici) 427. «Studii și Documente Literare» (de I. E. Torouțiu) XI, LIT, LVIII, LXXXIV, LXXXVI. «Studii și Documente Literare», voi I (de I. E. Torouțiu și Gh. Car- daș) LVI, LXXXV, 409, 41'0, 411, 415, 416, 418, 420, 421, 431, 432. «Studii și Documente Literare», voi. II (de I. E. Torouțiu) 409, 415, 423, 424, 430. «Studii și Documente Literare», voi. III (de I. E. Torouțiu) XIII, XL, LVI, 107, 408, 410, 411, 415, 416, 417, 418, 422, 430. «Studii și Documente Literare», voi. IV (de I. E. Torouțiu) XXVI, 405, 406, 407, 409, 411, 413, 415, 417, 424. «Studii și Documente Literare», voi. V (de I. E. Torouțiu) LXXXIV. «Studii și Documente Literare», voi. VII (de I. E. Torouțiu) LXXXIV. 410, 414, 423. Sugestiile lui T. Maiorescu Ia nu- vela «Neamul Ddreștilor» de I. Al. Brătescu-Voinești —T. Maio- rescu 260—262. «Sultănica» — B. Delavrancea LXXVIII, 434, Sultan Mehmet IV — I. Slavici 73. Șutau M. C. — Al. Odobescu 48. Sutzu A. 413. Sylva Carmen 413. 459 I. E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE Ș Șaguna Andreiu (Mitropolitul) — loan Popovici 53. — M. Pompi- liu 60. — loan Slavici 104. — I. C. Negruzzi 148, 156, 165. — «Viața și faptele lui Ș.» (de Ila- rion Pușcariu 4211. — Biografie de Nicolae Popea 422. Șaraga, editură Iași 414, 432. Șăineanu Lazăr — Critică la Istora Literaturii Române de W. Ru- dow 419. «Școala Nouă Penală» (de I. Petro- vici) 426. Șendrea Al. M. 405. Șerbănescu Aurel LXXIII. Șerbănescu Elena 425. Șerbănescu Eni LXXII. Șerbănescu George LXXIII. Șerbănescu Eordachi LXXIII. 204, 424, 425. Șerbănescu, maiorii — I. C. Negruzzi 163. Șerbănescu Ortansa LXXIII, 424,425. Șerbănescu Theodor XXI, XXIII, XXIV, LXV, LXVI, • LXVII, T Taine H. — Ed. Gruber 128. Talia română —• T. Maiorescu 29, 30 Tassu Vasile — T. Maiorescu 26. — I, C. Negruzzi 163, Teclu-Socec (editează l-a ed. a Poe- ziilor lui Eminescu) 18. «Telegraful Român» I. Slavici 108. Teii Christian —- P. P. Carp 63. — 414. Teodoreanu Ionel LXXXIII. Teodorescu — Al. Lambrior 57. Tedoroff LXXIV. Teodosiu Gr. 430. «Teoria Noțiunilor» — I. Petrovici 427. Șerbănescu Theodor (urmare): LXIX, LXX, LXXI, LXXII, LXXIII. — I. C. Negruzzi 170. — Victoria Șerbănescu 194.. — Victoria Șerbănescu 196.— Plev- na 197. —• Osman-Pașa 197. — Victoria Șerbănescu 200. — Plev- na 201. — Osman-Pașa 201. — lordâchi Șerbănescu. — Luptele dela Plevna 205. — Ocuparea Rahovei de trupele române 205. — Slăniceanu 205, — Osman- Pașa 205. — Mehemet Aii 205. — Victoria Șerbănescu 206-240. — Laetitia Ve^deanu 40. — I. C. Negruzzi 283. — 425, 433. Șerbănescu Victor LXIII. Șerbănescu Victoria LXVII, 194, 196, 200, 206—240. Ștefănescu Barbu 434 (vezi: Dela- vrancea). Ștefănescu Grigore LXXVII. Ștefănescu Pavel Gramaticul — I. Slavici 73. «Tesaurul dela Pietroasa» (de Al Odobescu) — T. Maiorescu 4. — 406. Teut Theodor 174. (Primarul Theo- dor Teut). «Tiroler Bauernschwânke» . (de Karl Schdnherr) IX, «Timpul», ziar, XXXV. — P. Ma- vrogheni 66. — M. Eminescu 121. — I. A. Cantacuzino 123. —- De- misia lui Eminescu dela T. 416. — 417, 419. «Titu Maiorescu» (de I. Petrovici) 427. Toeilescu Gr. — Al. Odobescu 49.. — I. C. Negruzzi 136. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 460 Topîrceanu G. XXI. — I. Petrovici 284. — Cinemat Pavelescu 284. — 433. Torouțiu Elvira IV. Torouțiu I. E. XI, XLIII, LXIX, 22, 23. — «Studii și Documente Li- terare» XI, LII, LVIII, LXXXIV, LXXXVI. — «Studii și Docu- mente Literare», voi. I-iu LVI, LXXXV, 409, 410., 411, 415, 416, 418, 420, 421, 431, 432. — «Studii și Documente Literare», voi. al II-lea 409, 411, 415, 423, 424, 430. — «Studii și Documente Lite- rare», voi. al III-lea XIII, XL, LVI, 407, 408, 410, 411, 415, 416, 417, 418, 422, 430. — «Studii și Documente Literare», voi. al IV-lea XXVI, 405, 406, 407, 409, Torouțiu I. E. (urmare) 411, 413, 415, 417, 424. — «Studii și Documente Literare», voi. al V-lea LXXXIV. — «Studii și Documente Literare», voi. al Vll-lea LXXXIV, 410, 414, 423. Tourtoulon Baron de — Al. Odo- bescu 46. «Traites de Logique» (Goblot) 427. «Tratatul obligațiunilor» (de Gr. Păucescu) 417. Trendelenburg Friedrich Adolf — T. Maiorescu 276. «Tribuna» — I. Slavici 106, 108, 112. — Biblioteca Tr. 415. Tros 410. «Trubadurul» (B. Delavrancea) LXXVIII. Țârca LXXVII. Țincu Nicolae 422. U «Ueber die gegenwărtige Stellung der Hegel’schen Philosophie» — T. Maiorescu 276. 15)07 (de Al. Vlahuță) LXXII. «Un colț de viață» (de .1 Petrovici) 426. Unger — T. Maiorescu 277. Universitatea din Cernăuți 1, 405. Universitatea din Iași 1. «Un manuscript al Vornicului lor- dachi Golescu» (de Al. Lambrior) 412. «Un om» (de I. Al. Brătescu-Voi- nești) — T. Maiorescu 258. Urechie Nestor XXI. — Ion Petro- vici 284. — 433. Urechie V. A. — T. Maiorescu 35. — I. C. Negruzzi 130, 136, 155, 167, 169. — 422. V «Valoarea omului» (de I. Petrovici) 427. Vârgolici Cesar 4. Vârgolici Ștefan XX, L. — T. Maio- rescu 1, 3. — I. C. Negruzzi 163, 169. — 405. Vârlănescu A. — T. Maiorescu 23. — 408. Vasilescu Vasile — I. Creangă 41. «Vedas» (G. Coșbuc) 116. Veisa (Vizanti Andreiu) 409. Veneția («S’a stins viața falnicei Ve- 461 L E. TOROUȚIU - INDICE DE NUME ȘI MOTIVE: Veneția (urmare) neții») sonet de M. Eminescu XXXII. Verdeanu Dimitrie LXXIII. Verdeanu Laetitia XXII, XXIV, LXXIII, LXXIV, 240. Verghi lancu LXXVI. Veronese Paulo — I. Slavici 80. «Viața Românească» — Petre Andrei 428. «Viața unui Pierde-Vară» (Eichen- dorff), trad. de Al. Brateș XLVI. «Viforul» (de B. Delavrancea) LXXXII. «Viitorul» — I. Slavici 109. Vizanti Andrei (Veisa) — T. Maio- rescu 4, 25. — 407, 409, 422. Vlahuță AL LV, LXXII, LXXVII, LXXIX. — loan Popovici-Bănă- țeanu 51. — «Curentul Emines- cu» 412. Voinescu Eugen LXXVII. «Voința» — T. Maiorescu ,254. Volenti Nicolae 413. Volkelt I. 427. Vulcan losif — T. Maiorescu 29. Werder Karl — T. Maiorescu 276. Windelband Wilhelm xy. Wundt Wilhelm — T. Maiorescu 34. — Ed. Gruber 127. — 410, 427. Xenopol Adela XXII, XXIII, Xenopol Alexandru D. XX, XXI, XXII, XXXVII, LII, LXV. — T. Maiorescu 3, 23, 24. — M. Emi- nescu 120. — I. C. Negruzzi 135, 138, 168. — 172. — Dimitrie Xe- nopol 175. — Nicolae Xenopol 177. — Dimitrie Xenopol 180. — Filip Xenopol 189, 191. — Di- mitrie Xenopol 183, 184, 186, 188. — 405, 406, 408, 409. — Istoria ideilor mele 417. — 423. — «Cul- tura Națională» 423. — «Răs- boaiele dintre Ruși și Turci» 423. — 424. Xenopol Coralia Rirjji XXII, XXIII. Xenopol Dimitrie XXI, XXII, XLV. Xenopol Dimitrie (urmare): A. Xenopol 175, 180. — Leon Negruzzi 181. — A. Xenopol 183, 184, 186. — Beldiman 186. — C. Cerchez 186. — Gh. Mârzescu 186. — A. Xenopol 188. — Leon Negruzzi 189. — 424. Xenopol Filip XXI. — A. D. Xeno- pol 189. — T. Maiorescu 190. — D. Guști 190. — Th. Burada 190. — Dodun de Porierres 191. — Duca 191. — A. D. Xenopol 191. Xenopol Lucreția XXII, XXIII. — I. C. Negruzzi 171. Xenopol Nicolae — I. C. Negruzzi 130. — A. D. Xenopol 177. — 418, 421. STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE .V 462 Zaharescu Maria LXXVII. Zaharia (Columb) (?) — I. C. Ne- gruzzi 163- Zamfirescu Duiliu LVII, LXXVII, LXXIX, LXXX. — T. Maiorescu 2431, 248. — I. C. Negruzzi 283, 433. Zamfirescu Mihail 422. Zappa — T. Maiorescu 30. Zeiszl — L Slavici 103. Zola E. — B. Delavrancea 369, 385. Zotu LXXVII. CUPRINSUL Pagina La mijloc de drum — — — — — — — — — — — — — ix Introducere------------------------------------------xix-lxxxvi Titu Maiorescu Titu Maiorescu cătră Ion Creangă — — — — Al. Odobescu — — — loan Popovicî-Bănățeanu — Nicolae Nicoleanu — — Alexandru Lambrior — Miron Pon^iliu — — Ștefan Vârgolici — — — — — 1 Emilia Maiorescu-Humpel — — — 5 Facsimile — — — — — 7 Traducere — — — — — li Facsimile — — — — — 14 Traducere — — — — — 18 M. Dănăricu — — — — — — 19 Autoritățile Ministerului de Justiție 20 A. D. Xenopol — — — — — — 23 Anton Naum — — — — — — 25 lacob C. Negruzzi — -- — — — 28 Emilia Maiorescu-Humpel — — — 31 Eduard Gruber — — — — — 32 Samson Bodnărescu — — — — 35 Alexandru Odobescu — — — — 36 Constantin Gane — — — — — 37 40 45 51 54 56 59 — { cătră Titu Maiorescu — Petre Carp — — — — ______ — — — — — 61 Lascăr Catargiu — — — _________ 64 P. Mavrogbeni — — — _________ 66 loan Slavici — — — — _________ 68 Barbu Constantinescu — _ _ _______ 114 Gcorge Coșbuc — — — _ _ _______ 116 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE V 464 Pagina M. Eminescu — — — — — — — — I. A. Cantacuzino — — — — — — — Traducere — — —1 > cătră Titu Maiorescu — — — — Aglaia Drogli — — Eduard Gruber — — 117 122 123 124 125 lacob C. Negruzzi ( Anton Nacm — — — — — — 130 lacob C. Negruzzi cătră — J Ilarion Pușcariu — — — — — 147 ( A. D. Xenopol — — — — — 168 A. D. Xenopol • Alexandru D. Xenopol cătră (?) — — — — — — — — — Traducere — — — — — — — — — — — ^73 Dimitrie Xenopol cătră A. D. Xenopol — — — — — 174 Traducere — — — — — — — — — — — — *75 A. D. Xenopol cătră Nicolae Xenopol — — — — — — — 17$ Traducere — — — — — — — — — — — — 177 Dimitrie Xenopol cătră A. D. Xenopol — — — — — — — 178 Traducere — — — — — — — — — — — — 1^ Filip Xenopol cătră A. D. Xenopol — — — — — — — — 139 Theodor Șerbănescu Theodor Șerbănescu cătră Victoria Șerbănescu — — — — — i93 Traducere — — — — — — — — — — — — 194 Theodor Șerbănescu cătră lordache Șerbănescu — — — — — 204 Traducere — — — — — — — — — — — — 204 Theodor Șerbănescu cătră Victoria Șerbănescu — — — — — 206 Titu. Maiorescu / I. Al. Brătescu-Voinești — — — Titu Maiorescu catra - — | T______ ™ . . . j Ion Petrovici — — — — — — Fasimile — — — — — — — — — — — — — 267 Facsimile — — — — — — — — — — — — 270 465 CUPRINSUL Pagina Ion Petrovici Ion Bianu — — — George Aslan — — Nicolae Gane — — - Mateiu Cantacuzino — lacob al Dunării de Jos Gh. Mârzescu — — lacob C. Negruzzi — G. Topârceanu — — Nestor Urechie — — lacob C. Negruzzi — Ion Bianu —• -— — Cincinat Pavciescu — Constantin Meissner — cătră Ion Petrovici 278 278 278 280 281 282 283 284 284 285 285 288 280 Barbu Delavrancea Barbu Delavrancea cătră Elena Miller Verghy — — — — — 291 Facsimile — — — — — — — — — — — — — 361 Facsimile — — — — — — — — — — — — — 374 Facsimile — — — — — — — — — — — — — 394 Note — — — — — — — — — — — — — — — — — 405 Indice de nume si motive — — — — — — — — — — — 434 St. D. L. V — W DE ACELAȘ Maria Magdalena, tragedie în 3 acte de Friedrich Hebbel, traducere, Cluj 1909. Apologia lui Socrates de Platon, traducere, Cluj 1910. Românii și clasa dirigentă din Bucovina, studiu statistic economic, Cernăuți 1911. Românii și clasa de mijloc din Bucovina, I: Meseriașii, Cernăuți 1912. Românii și clasa de mijloc din Bucovina, II: Negustorii, Cernăuți 1912. A fost odată... Cântece și povești poporale din Bucovina, Cluj 1912. Chipuri, încercări literare, Cluj 1912, Deutsch-Rumănisches Taschenworterbuch, Leipzig 1912. Rumânisch-Deutsches Taschenworterbuch, Leipzig 1912. Mihail Sadoveanu, studiu literar de M. Fnedwagner, traducere, Cluj 1913. Vitania, scriere religioasa de I. R. Macduff, traducere, Solea 1913. Străbuna, tragedie în 5 acte și în versuri de Fr. Grillparzer, traducere. Solea 1914. Sufletul tău, scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, Solea 1914. Fă ce poți, scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, Solea 1914. Oameni și cărți, pagini de istorie literară, Solea 1914. Frunză verde... Cântece poporale din Bucovina, Solea 1914. Călătoria Creștinului, scriere relig. de John Bunyan, tr., ed. I-a B. 1914, ed. n-a, B. 1923. Limbă veche și limbă nouă, scriere religioasă de N. Funcke, traducere, Bucu- rești 1915. N’am vreme, scriere religioasă de A. W., traducere, București 1915. Porunca a patra, dramă în 3 acte de L. Anzengruber, trad. în colab. cu M. Baciu, B. 1915. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, scriere relig. de X» tr., Buc. 1915. Unde sunt păcatele tale? scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, Bucu- rești 1915. Cât costă a fi creștin adevărat? scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, Bucu- rești 1915. Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, scriere relig. de I. C. Ryle, trad., Buc. 1915. Eu voiu fi cu tine, scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, București 1915. Indestulați-vă cu cele ce aveți, scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, Bucu- rești 1915. De însetează cineva» să vie la Mine, scriere religioasă de I. C. Ryle, trad.,. Buc. 1915. Ce ne învață pământul? scriere religioasă de I. C. Ryle, București 1915. Un cuvânt cătră femei, scriere religioasă de I. C. Ryle, traducere, București 1915. Poporația și clasele sociale din Bucovina, studiu economic statistic, Bucu- rești 1915. Un iscusit traducător în evreește, cercetări literare, Cernăuți 1920. Carmen Sylva în literatura română, cercetări, Cernăuți 1924. Immanuel Kant în filosofia și literatura română, București 1925. Modernismul, simbolism, impresionism, expresionism, București 1927. Hermann Sudermann în literatura românesacă, București 1930. Heinrich Heine și Heinismul în literatura românească, București 1930. Heinrich Heine și Heinismul, aprecieri și controverse, București 1921. Loreley, literatură comparată, București 1931. Hermann și Dorothea — lenăchiță Văcărescu — Pagini din monogr. Goethe, Buc. 1931. M. Eminescu, Lais — Emile Augier — Karl Saar. Contribuție la o viitoare ediție critică Eminescu, București 1942. Studii și Documente Literare: volumul l-iu (în colaborare cu G. Cardaș numai voi. I) „Junimea", București 1931. Studii și Documente Literare, volumul al II-lea: „Junimea", București 1932. Studii și Documente Literare, volumul al III-lea: „Junimea", București 1932. Studii și Documente Literare, volumul al IV-lea: „Junimea", 1933. Studii și Documente Literare, volumul al V-lea: „Junimea", 1934. Studii și Documente Literare, volumul al Vl-lea: „Junimea", 1938. Studii și Documente Literare, volumul al VII-lea: „Sămănătorul", 1935. Studii și Documente Literare, volumul al VIH-lea: „Sămănătorul", 1939. Studiii și Documente Literare, volumul al IX-lea: „Junimea", 1940. Studii și Documente Literare, volumul al X-lea: „Sămănătorul", 1941. Studii și Documente Literare, volumul al Xl-lea: „Junimea", 1942. Studii și Documente Literare, volumul al XII-lea: „Sămănătorul", 1943. Studii și Documente Literare, volumul ăl XlII-lea: Cuprinsul sinoptic și Indi- cele volumelor I—XII, 1946.