fl ............... I. E. TOROUȚIU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE VOL. IJ «J U N I M E A» SCRISORI DIN ANII '1863-1913 CĂTRĂ IACOB C. NEGRUZZI PRIMITE DELA COSTACHE NEGRUZZI -GR. M. ALEXANDRESCU COSTACHE NEGRI - VASILE POGOR - AL. D. XENOPOL SAMSON BODNĂRESCU - GEORGE SION - VASILE A. URECHE VASILE CONTA - IOSIF VULCAN - I. SLAVICI - NICOLAE SCHELITTI - THEODOR ȘERBANESCU - TH. C. VĂCĂRESCU GEORGE I. LAHOVAR1 - IO AN S. NENIȚESCU - ALEXANDRU ODOBESCU - MIHAIL ZAMFIRESCU - ANDREI BÂRSEANU MIHAIL STRAJAN - GRIGORIE H. GRANDEA - ALEXANDRU CANDIANO-POPESCU - CONSTANTIN ESARCU - CIRU OECONOMU - VIRGIL ONIȚIU - CONSTANTIN I. ISTRATI GEORGE BENGESCU - DIMITRIE C. OTLÂNESCU B U C U R E Ș T ! 1 d 3 2 INSTITUTUL DE ARTE G R A F I C E B U C O V I N A St. D. L. II — * I. E. TOROUȚIU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE VOL. II STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE VOL. II «JUNIME A» SCRISORI DIN ANII 1863-1913 CĂTR IACOB C. NEGRUZZI PRIMITE DELA COSTACHE NEGRUZZI - GR. M. ALEXANDRESCU COSTACHE NEGRI - VASILE POGOR - AL. D. XENOPOL SAMSON BODNĂRESCU - GEORGE SION - VASILE A. URECHE VASILE CONTA - IOSIF VULCAN - I. SLAVICI - NICOLAE SCHELITTI —THEODOR ȘERBANESCU - TH. C. VĂCĂRESCU GEORGE I. LAHOVAR1 - IOAN S. NENIȚESCU - ALEXANDRU ODOBESCU - MIHAIL ZAMFIRESCU - ANDREI BÂRSEANU MIHAIL STRAJAN - GRIGORIE H. GRANDEA - ALEXANDRU CAND1ANO-POPESCU - CONSTANTIN ESARCU - CIRU OECONOMU - VIRGIL ONIȚIU - CONSTANTIN I. ISTRATI GEORGE BENGESCU - DIMITRIE C. OLLĂNESCU * * BUCUREȘTI 193? INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „BUCOVINA" MM MEMORIEI LUI IACOB C. NEGRUZZI „ALE SALE DINTRU ALE SALE“ PIOS OMAGIU I. E. T. LA AL DOILEA VOLUM —„Fraților cetitorilor, cu cât vă veți în- demna a cetire pre acest letopiseț, cu atâta veți ști a vă ferire de primejdii și veți fi mai învățați a dare răspunsuri la sfaturi de taină, ori de oștire, ori de voroave, la domni și la noroade de cinste”— IOAN NECULCE Când prin Octomwie 1931 apărea primul volum din Studii și Documente Literare, critica românească asemăna colecția aceasta cu cea a Hurmuzăcheștilor, pentru istorie, iar în bilanțul anului trecut o semnala printre evenimentele literare importante. Deși intențiunea noastră nu mergea chiar atât de departe, măgulitoarea comparație ne spune totuși nu numai ceea ce sunt Studiile și Documentele Literare, ci și ce trebue să fie și să ră- mână colecția lor: «...un Hurmuzache al celor literare»... (Perpessicius). In măsura puterilor omenești, ne vom stră- dui să nu înșelăm așteptările. Ni s’au dat unele sfaturi și sugestii, și, întrucât nu ve- neau în directă contradicție cu vederile noastre, am ținut so- coteală de ele. Observația, că unele dintre scrisorile volumului l-iu puteau să și lipsească, nu ni s’a părut justificată. Căci atunci s’ar pune întrebarea: unde să înceapă suprimarea și unde să se oprească? Cine poate ști cu siguranță, dacă, în a- parență, cea mai neînsemnată dată din scrisoarea cutăiui au- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II tor, publicată Tizi, nu ya veni mâine să lumineze un amănunt nebulos din istoria literaturii? Și apoi, pe lângă evitarea ar- bitrarului, întrebarea: cui prodest? s’ar putea întoarce: cui nocet? Adnotarea și interpretarea textelor fiind chestiuni rela- tive, ar putea să surprindă pe unii prin profuziunea lor, iar altora să le pară inutile sau insuficiente. La fel și traducerea scrisorilor : va fi un plus nedorit, pentru cetitorul care cu- noaște limba franceză, tălmăcirea în românește a unei scrisori din originalul francez, sau pentru Bucovineni și Ardeleni tra- ducerea în românește a unei scrisori concepute în limba ger- mană. La cealaltă obiecțiune, că n’am păstrat ortografia din ori- ginalul scrisorilor, răspundem că și pe viitor ne vom menține punctul nostru de vedere. Toată corespondența marilor scriitori străini, de câte ori se editează sau reeditează, se primenește cu haina celei mai noi ortografii. Numai documentului literar, care devine și filologic, în întregime sau în parte, trebue să i se lase neșterse florile de mucegaiu... Nu putem încheia aceste pagini fără a nu ne arăta senti- mentele de recunoștință d-lui prof. I. B i a n u, președintele și bibliotecarul Academiei Române, pentru bunăvoința cu care ne-a pus la dispoziție materialul documentar din secția ma- nuscriptelor, precum și d-lor I u 1 i u Tuducescu și Gheorghe Nicolaiasa, funcționari în această secție, pentru concursul dat la cetirea unor texte cu anevoe de desci- frat. Asemeni, exprimăm mulțumirile noastre d-șoarei Ana A. E r e m i a, pentru că ne-a ajutat la copiatul și colecționatul IX I. E. TOROUȚIU - LA AL DOILEA VOLUM scrisorilor și facerea corecturilor; apoi d-lor Laz ăr Cristes- c u, George Ț. ■ H a ș e g a n u, Constantin V. An- dreescu și Constantin D. C u c u pentru stăruința, și abnegația lor la realisarea tehnică. Din dragostea și însuflețirea tuturor a înviat gândul și cuvântul bătrânilor noștri și, înaripându-se astfel, pornește îh lume. I . E. TOROUȚIU 31 Iulie 1932 , București, str. Argentina 39- INTRODUCERE In toamna anului trecut, Asociația Publiciștilor Români,. tânăra înjghebare de subt conducerea omului de mari și nume- roase inițiative, generalul L I. Manolescu, exprima, potrivit pro- gramului de activitate, omagii de recunoștință a generației tinere lui lacob C. Negruzzi, care sta să împlinească cel de al 90-lea, an din viață. Când i s’a comunicat intențiunea Asociației, venerabilul bătrân a răspuns, fără nici o ezitare: „Bine, dar încă nu am 90 ani, pentru ce mă faceți mai bătrân?’’ — și aidaose apoi cu un zimbet melancolic: „Poate că anticiparea dv. are totuși © semnificație”... Comemorarea lui lacob C. Negruzzi a surprins oarecum contimporanii noștri, din care o parte îl credea mort, alta îl uitase cu totul. Semnalul dat de A. P. R. a avut meritul să trezească atențiunea presei românești care solidarizându-se cu gestul unei inițiative dintr’un cerc restrâns, a răscolit trecu- tul și și-a afirmat prețuirea aportului lui lacob C. Negruzzi, care timp de aproape patru decenii, în secolul trecut, este unul dintre cei mai puternici piloni, sprijinitor al culturii și literaturii noastre. Sărbătorirea, urmată și de alte grupări, cum e cea a Ate- neului popular „lacob C. Negruzzi" 9 s’a desfășurat într’o at- mosferă de înalt prestigiu academic și avea ceva din duhul conferințelor publice sau din istoricile șezători literare ale Juni- mii dela Iași. N’a întârziat nici solemna ședință a Academiei Române, STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XII în onoarea lui lacob C. Negruzzi și a contemporanului său M. Sutzu, ședință, la care participă însuși M. S. Regele Carol II și ca un simbol prin ‘mâna Acestuia națiunea română îi ofe- ria, la ^^^ârșitnl vieții, una dintre cele mai înalte distincțiuni. Astfel, figura lui lacob C. Negruzzi a renăscut din uitare și s’a înălțat o clipă, ca o puternică flacără luminoasă a tre- cutului, încălzind încă odată, puțin timp, prezentul, înainte de a trece printre umbrele întunericului vecinie... Copleșit de recunoștința conștiinței românești, lacob C. Negruzzi a trăit ultimele luni într’o fericită emoție; s’a vorbit despre activitatea sa>, până aproape de moarte \ care a fost o surpriză pentru noi tot atât de neașteptată ca și pentru dânsul spontaneitatea săr- bătoririi. Prinosul de închinare, pe care scrisul românesc i l-a adus cu generozitate, i-a înfrumusețat cele din urmă luni din viață, încât nonagenarul, ajuns subt povara anilor o mână de om, putea să rostească, deslegat de grijile pământești, ca dreptul Simion din Sf. Scriptură: ...„Acum slobozește, Doamne, robul tău”... Literatura și cultura românească datoresc lui lacob C. Negruzzi cel mai puternic centru de adunare a creatorilor ei în a Ii-a jumătate a secolului trecut: Junimea și Convorbirile Literare. Personalitatea sa de organisator, animator și pro- movator nu s’âr putea desena decât în lumina operii com- plete, deci după ce ge va termina cu publicarea și a întregii co- respondențe care privește perioada Junimii și care se va în- cheia cu volumul al IV-lea. Deocamdată paginile următoare, descoperă, după cele din volumul l-iu, alte fapte, alte nume mari, cari s’au ridicat și s’au impus istoriei civilizației române, datorită sprijinului moral și material oferit de lacob C. M 6 Ianuarie 1932, ora 19. Cfr- Reg- Stării civile pentru morțiș voi- I, ar- 42 — 1932- XIII I. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE Negruzzi. Numeroși tineri trimiși la studii de Junimea în Ger- mania sau Franța, alții plecați din propriul îndemn, aproape toți sfârșesc prin a apela la serviciile sau ajutorul lui lacob C. Ne- gruzzi. Boier îngăduitor și blând din vremuri patriarhale, pentru cei de acasă ospitalier în spiritul proverbialei ospitalități româ- nești, pentru cei din străinătate lacob C. Negruzzi devine ele- mentul de legătură cu țara, cu autoritățile și guvernele. Servia- bil până la sacrificiu, aproape nici un scriitor de seamă n’a tre- cut pe la Junimea, pe la Convorbiri, fără să-i pronunțe cuvintele: ...„Te rog”... Și nimeni sau poate că numai puțini nu trebuiau să revină în scurt timp cu mulțumiri. Ba, unii îi datoresc chiar viața, cum este I. Slavici, alții redobândirea sănătății sdruncinate, ca A. D. Xenopol. Ca și cea:, mai mare parte din. scrisorile volumului l-iu, cele cuprinse aci sunt predate de I. C. Negruzzi Academiei Române, în ședințele din 23 Maiu 1919 și 17 Maiu 1920 și se păstrează în secția manuscriptelor subt titlul Autografe Ro- mâne. înainte de a fi un document în mâna cercetătorului nostru literar sau istoric, colecția aceasta cată să 'fie o( lectură frumoasă pentru oricine își petrece prisosul vremii în tovărășia cuminte și caldă a slovei. De aceea, am crezut necesară prezin- tarea textelor în ortografia ^curentă, — supuind cuvintele unei curățiri de mucegaiul sau paianjenișul trecutului. Alt- fel atențiunea cetitorului ar fi mereu stânjenită și abătută dela urmărirea și pătrunderea ideilor, iar subiectul ar fi ros de enfize- mul arhaic. Iată, de pildă, cât de anevoie se desface sâmburele gân- dirii din învelișul original: „avuiu occasiunea de a afla că unubogatu negățetoru de monede; de aur ave de găndu de a merge la Bucuresc'i, pentru a pune mâna pe ace frumossă collecțiune; o durere nespussă m’au cuprinșii căndu STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XIV m’amu gănditu că amu pute s’o perdemu; ouă găndiiu mai departe: o speranță aveamu și încă amu: de multe ori un sunetu cătu de slabu și cătu de îndepărtatu are o ressunare aldancă și repetată” (A. D. Xenopol, scris. I). S’au păstrat totuși forme moldovenești (ave, pre, ră = avea, prea, rea) și alte provincialisme, pentru ca din când în când să se indice cetitorului originea autorului. Deci, ștergând pra- ful am avut grijă să nu lipsim textul de coloritul regional sau de forma arhaică a unor cuvinte. In evoluția dibuitoare a limbii noastre literare, articolul pronominal de astăzi a, al, ai. ale, se întâlnește în secolul trecut aproape numai la femenin, atât la singular cât și la plural; când se întâmplă de se folosește forma femenină la plural, atunci, după cum am avut probe chiar în primele scrisori ale lui Maiorescu, se scrie în două cu- vinte: a le. Aceste deosebiri se referă numai la forma exterioară a cu- vintelor (plusul ortografiei arhaice: dublu ss, u mut, ă în loc de â, i în loc de î, e în loc de ea, ș. a., sau minusul gra- matical în comparație cu stadiul actual de desvoltare a limbii). Alții poate ar fi editat textele după metoda strict științifică, păs- trând ortografia originalului și indicând erorile gramaticale. Gân- dul de a ușura cetirea textelor ne-a făcut să le prezintăm în haina de astăzi. Uneori am modernizat forma gramaticală, iar pe alocuri, am lăsat-o cum e în original, cu" aceeași intențiune, de a păstra pentru cetitori atmosfera trecutului și coloritul provinciei. Deoarece aproape fiecare șir ar fi avut nevoe de parenteze pă- trate și alte elemente din metoda științifică, a trebuit să renunțăm la orice indicațiune, afară de notele discrete și nece- sare într’o măsură oarecare. N’am înțeles ca, îndepărtând bala- stul .trecutului, să înăbușim gândirea autorului cu semne diacritice. XV 1. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE Invățații noștri vor înțelege desigur unde ar fi fost nevoe de ele și le vor adăoga singuri, iar ceilalți cetitori n’au ne- voe nici măcar să înțeleagă acest lucru, ci le rămâne numai adâncimea ideii, frumusețea sentimentului și forma de expri- mare. Drept omagiu pentru memoria lui lacob C. Negruzzi, vo- lumul al II-lea se deschide cu corespondența părintelui său Costache Negruzzi. Sunt 3 scrisori, dintre care două în limba franceză, una în limba română, toate dajtând din anul 1863. Ele fuseseră adresate lui lacob C. Negruzzi, care se afla pe atunci, în Germania la, studii și Sta să se înapoieze în țară. Din scrisoarea întâia reținem mărturisirea lui C. N. asupra tristeții lașului după Unire, precum și informația despre teatrul francez, care este slab și lipsit de spectatori, pe când teatrul moldovean în fiecare seară este ticsit de lume. Din scrisoarea a Il-a aflăm că drumurile — dela Iași la București, lîncotro C. N. avea să călătorească în toamna anului 1863 — „sunt încă la fel cum erau pe timpul Da- cilor9’... In ședința din 23 Mai 1923 lacob C. Negruzzi prezintă Ac. R. și două scrisori ale, lui Grigore M. Alexandrescu, una din 12 Ianuarie 1839 adresată lui Costache Negruzzi și ai doua din 2 Sept. 1863 lui lacob C. Negruzzi. Deși cea dintâiu este extrem de interesantă prin relatările ei despre Mihail Kogălniceanu, care în vârstă abia de 22 ani, se purta ;cu gândul să întemeeze o mare revistă („Dacia Literară” de mai târziu) și plecase din Moldova la București pentru a se pune în legătură cu bărbații luminați de aci, totuși locul ei va Ti în alt volum, acesta de față putând să înglobeze numaiz scrisoarea a doua a lui Gr. M. Alexandrescu, adresată lui lacob ’C. Negruzzi, scrisoare „cu cuprins neînsemnat” (I. C. Negruzzi, Autografe Române, Aca- St. D. L. II — ** STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XVI demia Română, Mem. Secț. Lit. S. III, T. I, Mem. I, 1923, pg. 2—3). Scrisoarea lui Costache Negri din 1875 are o deosebită importanță pentru ortografia numelui, care, după dorința ară- tată în cuprinsul scrisorii și în semnătură, este Negre, Inu Negru „...surorei mele Catinca Negre”... și semnătura: „Costaki Negre”. Ar fi inadmisibilă obiecțiunea vre-unei erori din partea lui C. N., precum de imposibilă ar fi interpretarea că în autograf ar putea fi i în loc de e. Cine vede scrisoarea lui C- N., se convingej ușor despre acest laldevăr. însuși lacob C. Negruzzi face remarca, vor- bind despre „singura scrisoare a lui Costache Negri: „Este caracteristică . fccriitura sa mare, citeață, apăsată, care cores- punde cu caracterul franc și deschis al acestui mare și totdeodată extraordinar de bun și amabil bărbat” (lacob C. Negruzzi, op. cit. pg. 6). Cum se explica atunci că peste tot în scrisul românesc s’a încetățenit forma Negri, deși deținătorul numelui, un ian îna- inte de moartea sa (1864), semna clar Negre, și tot astfel scria si numele surorii sale? Părerea noastră e că în cerc intim,, fa- miliar, Costache Negri, își păstra în iscris forma nealterată, de baștină, populară, a numelui, și numai oficial, urmând modei timpului accepta imitația Negri, după Bonachi, Co- nachi, Alecsandri, Negruzzi, cu atât mai mult cu cât însăși pronunția moldoveneasca a lui e final neaiccentuat diii forma Negre este i, deci Negri, ca d. ex. nădejdi, îmi pari bini, leni. Ar putea fi apoi: Negre dela Negrea. Forma aceasta s« întâl- nește foarte des în Moldova), Bucovina și Basarabia. O găsim, în „Convorbiri Literare” din 1882: „Revista Asachi din Pea- tra conține în numărul său din 10 Fevruarie începutul unei lucrări \ d-lui I- Negrea”; „Titlul lucrării ,d-lui I. Negre este...”; „D-nul Negre pentru a dovedi existența școalei lui A- XVII 1. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE lexandru cel Bun” etc. (A. D. Xenopol, Câteva scrieri istorice, pg. 480). Monografia „Costache Negri” datorită lui Gh. N. Muntea- nu-Bârlad (Bibi. p. t. nr- 700, ed. I în 1911), nu urmărește spița neamului decât numai până la Petrache Negri, tatăl lui Costache, „mare vistier și agă al Moldovei și al Smatfaindei sau Zulnia, una din cele opt fete frumoase și înțelepte — numită una din cele opt muze — a lui Miron Donici, care a fost pârcălab de Soroca”. In ce privește schimbarea ortografiei numelui lui C. N. nesajm adresat d-lui prof. N. lorga, și d-sa a binevoit să ne răspunză că ar putea fi influență italiană, „dar poate fi și greacă (v. Caimacamul Negris 1821)”; la infl. greacă s’a oprit și dd prof. Ov. Densusianu. Credem că mu fără temeiu ar fi cu putință ca alături de aceste opinii să se așeze și următoarea: Negre (a) din lexicul românesc al cromaticei; negru < Negruț; mulți îi scriu chiar lui lacob C- Negruzzi: „Negruț”, „Negruți”, „Negruțiu”; în Ardeal: Nicolae Fekete (= negru) Negruțiu, iar aici italieni- zarea în Negruzzi. Credem, așadar, că’n numele Negri nu-i o ita- lienizare — ca’n Alexandru < Alecsandri, (v. Leca Morariu, Pe marginea cărților, III, 1932), ci curenta evoluție fone- tică a idiomului moldovean, unde e final neaccentuat evoluea- ză în i. Cele două scrisori ale mucalitului FJ Pogor ne permit furișarea în intimitatea membrilor Junimii. Dacă Pogor îl po- reclește pe lacob, „vrabie năucă, care în ist codru ce se nuntește creațiune, dai cu capul de. toate cioturile și de crengile uscate”, lacob C. Negruzzi nu-i va rămâne dator cu răspunsa: și-i va face portretul: „Pogor Vasile, născ. în Iași în 20 1833. Unul din cei cinci fondatori stâlpi și gfe^zdă a Junimii. Capul cel mai fantastic în teorie, burghezul cel mal prosaic în practica. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XVIII Autor de poesii originale și traduse. Iubind femeile, dar urând vinul. Autorul tuturor propun* rilor nercaiizabile și a trei părți din porecle și ziceri din care se compune a/cest dicționar [al Junimii]- Omul cel mai corosiv din lume, schimbându-și ideile după fiecare carte nouă ce cetește și entusiasmat de fiecare dea- rândul. Propunând nesfârșit lucrări comune, dar uitând propu- nerile «ale a doua zi, după ce le făcuse. Țiind la tradiția Junimii, dar uitând-o vecinie. Acum, ca poet în decadență, ca autor de corosivități în floare, (ț 20 Mart. 1906)”. (Conv. Lit. 1925. LVII 452). Din pagina de sarcasm și umor a lui Pogor firul scrisorilor ne duce în atmosfera de sobră și înaltă intelectualitate a lui A. D. Xenopol. Născut la 23 Martie 1847, da/ fiu de evreu, de ori- gină și supușenie grecească, tânărul Alexandru D- Xenopol s’a remarcat încă pe băncile școlii ca o minte excepțională. După ce a ieșit primul la bacalaureat în institutul particular înființat de mai mulți profesori din Iași, între cari și Titu Maiorescu, Al. D. Xenopol uimind profesorii săi prin cunoștinți și inteligență, a fost trimis de către aceștia la Berlin, ca să urmeze la» Universitate filosofia si istoria. După propunerea lui Titu Maiorescu, timp de 4 ani (1868 —1871) cât a studiat în Germania, A. D. Xenopol a fost susți- nut din cotizațiile membrilor „Junimii”. Din acești &[ni datea- ză cele 36 scrisori, lungi și interesante, publicate aci. Odată cu înapoierea în țară (1871), împreună cu diplomele de doc- tor în drept și filosofie, încetează și corespondența dintre Xe- nopol și Negruzzi. Scrisorile se referă în mare parte la stu- diile sale istorice, sociale, pe caire le trimite spre publicare $n Convorbiri Literare, și în ele A. D. Xenopol își comentează pro- dusul, își expune mai pe larg părerile asupra situației politice și economice a statului român, asupra viitorului poporului 1. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE nostru, asupra direcției în care trebue îndreptată cultura na- țională. Adevăruri istorice, cari puneau în mirare nu numai cer- cul Junimiștilor, ci și pe cei ce ajungeau &ă le cunoască prin „Convorbiri Literare”, înălțau pe autor și pregăteau consa- crarea omului de știință. Xenopol discută cu însuși Maio- rescu (17 Febr. 1869) și susține cu drept cuvânt, că e o con- cepție greșită introducerea culturii lai noi numai de sus în jos, imitând civilisația apuseană, prin importul de formule goale, in- adaptabile- Chiar din cele dintâiu scrisori vedem că avem de-a face cu un om, care înainte de a observa Jumea din jurul său, se obser- vă și judecă pe sine însuși. A. D. Xenool se decide să stodieze dreptul, pentrucă „tendința naturală a spiritului” său „a fost stu- diile istorice”, iar „ochirea istorică” are specialul avantaj să fie adânc luminată prin studiul dreptului. Faptele istorice se judecă după dreptul imanent și se condam- nă când îl înfrâng — este axioma jurisconsultului Ortolan și de aceea „fiecare jurisfconsult trebue să fie istoric, fiecare istoric tre- bue să fie jurisconsult”. In timpul scurt cât va sta la Berlin, Xenopol prevede că nu va fi posibilă desăvârșita sa pătrundere în disciplina juridică, de aceea, se va mulțumi numai cu deprinderea metodei științi- fice, cunoașterea cât mai largă a izvoarelor și mijloacele de cer- cetare, pentru ca, înapoindu-se în patrie, să aplice tot ce va fi adunat „la istoria scumpei noastre țări” (pg. 10). Astfel, unele pasagii din prima scrisoare au ceva din majestatea unui me- sagiu regal, la inaugurare i unei activități, de pe urma căreia avea să se înfăptuiască monumentala Istorie a Românilor, în 12 volume. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XX —I Adânca înțelepciune din viață și pentru viață că „numai știința nu poate aduce fericirea, și că ea numai ne face să ui- tăm nefericirea”, apoi „că omului îi trebue și credință în ceva. (P- 13), iar credința se naște din reflexiune și experiență” — sunt aforisme care ne trădează latura filosofică a marelui istoric de mai târziu. Asupra importanței filosofice din opera lui A. D. Xeno- pol, cel dintâiu care ne-a atras atenția a fost D. Guști, în 1921; iar mai târziu G. Vlădescu-Răcoasa arată „locul pe care-1 ocupă Xenopol în mișcarea sociologică românească”. Și, când la 1930 apărea cartea lui N. Bagdajsar „Filosofia contempo- rană a Istoriei”, ea îl așeza pe Alexandru D. Xenopol alături de filosofii germani contemporani Heinrich Rickert și Georg. Simmel, dedicându-i un întreg capitol, pe care-1 deschide cu constatarea că Xenopol „n’a fost numai un mare istoric”, ci și „un mare gânditor” 1; că „opera lui asupra structurii logice a istoriei, „La theorie de l’histoire”, constitue cea mai temeinică cercetare filosofică a fundamentelor istoriei pe care a dat-o vreodată un istoric. Mai mult: ea e unaj dintre cele mai temei- nice opere pe care le posedă filosofia istoriei în genere. Logica științelor istorice și-a găsit în adevăr în istoricul român A. D. Xenopol și în filosoful german H. Rickert adevărații ei înte- meetori” 2. După capitolul lui N. Bagdasar, publicat mai întâiu în „Arhivă pentru știința și reforma socială” (1929), a apărut, în acelaș an, metodica și cuprinzătoarea lucrare critică a lui Octav Botez 3. Scrisorile lui A. D. Xenopol adresate lui lacob C. Negruzzi sunt de o rară erudiție și fac parte integrantă din însăși opera 1 N. Bagdasar, Filosofia contemporană a Istoriei, Buc. 1930, pig. 111. 2 Op. cit., 110. 3 Octav Botez, A- D- Xenopol- Teoretician și filosof al istoriei- Buc- 1929- I. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE sa. Din ele vedem influențele pe care le-a suferit, opiniile sale in- time sau altele devenite publice, procesul de fermentare și deve- nire, treptata sa evoluție și apropiere de maturitate. Fără de aceste scrisori A. D. Xenopol nu poate fi studiat și explicat, în mod de- săvârșit. Pe Buckle l-a cunoscut de acasă. V. Pogor vorbise încă în 1867 cu mult entusiasm despre Istoria civilizației în Anglia, iar Titu Maiorescu expunea și el cu un an mai târziu, (1868) teoria civilizațiunii formulată de englezul, care avea să revo- luționeze știința istoriei. Așa că puțin timp după sosirea sa îh Berlin, A. D. Xenopol scrie lui I. C. Negruzzi că de două săp- tămâni umblă după (Buckle și că abia cu greu și La putut pro- curtu Dealtfel, lucrarea lui Buckle face parte din peria de cărți, din care și Eminescu își 1 însușia idei, pe vremea când scria la Curierul de Iași (D. Murărașu). Mai mult decât de Buckle, Xenopol e influențat de Steinthal și Lazarus. Pentru Eminescu, Buckle erai unul din vârful piramidei, care la zece mii de oameni se naște odată- Eminescu îl așează pe Buckle alături de Darwin; pentru A. D. Xenopol, Buckle nu face is- torie, în schimb crede că putem afla știința istoriei la Stein- thal și Lazarus, cu a căror psihologie etnică se îinpacă. Jar cât privește judecata asupra lui Schopenhauer: „e bine ^ă-1 citești, după ce ți-ai pierdut ilusiile” — crede A. D. Xenopol — „pentru ca să te poți încredința că atunci ești fericit”... (pg. 18). Pe cât de profund, pe atât de multilateral, A. D. Xenopol citește istorie, filosofie, literatură frumoasă și are o fire atât de comunicativă, încât lungile sale scrisori destăinuesc varietatea gân- durilor care-1 preocupă. Când primește revista Convorbiri Lite- iWe, cea dintâiu grijă a sa este să-și dea părerea asupra celor pu- blicate. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XXII Din partea nnui tânăr student, o critică literară, ca cea ex- primată în scrisoarea din 17 Febr. 1869, este într’adevăr dovada unei minți deosebite: «Numărul acesta [din Convorbiri] -și nu mai puțin col precedent sunt cu totul pline de interes. Poesiile lui Alecsandri și mai ales Concertul, suniț sublime. Le-am cetit de zece ori și tuspatru câți eram în casă, le-am mai recitit. Ce face frumusețea acestei poezii este descripțiunea aceea monumentală pusă în miș- care; nu mai puțin e de mirat cum a unit Alecsandri atâta ispirit (vițu) cu atâta poezie dulce. îmi aduc aminte de versuri ca aceste „Toporași ce se în- chină gingașelor lăcrămioare” sau „Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă” lângă cestelalte ; «Și culbeci cari fac coarne purtându-și casa în spinare, «La ivirea lor poiana clocotește'n hohot mare «Singur macul, roș la față, doarme dus pe cea lume. Când scrie singur, A- D. Xenopol trimite revistei articolul, și cu toate „teribelele” răspunsuri, pe cari poșta redacției le dă colaboratorilor sau celor ce solicită publicarea, A. D. Xenopol nu cere indulgență pentru sine. Numai dacă i se pare că n’a fost înțeles, se explică, fără să-și facă apologia lucrării. In schimb asupra altora nu stă pe gânduri să-și dea părerea: asupra tradu- cerilor lui Schelitti și Carp, alsupra spaniolismelor lui Vâr- golici ș. a. Față de realizările lui lacob C. Negruzzi, A. D. Xenopol păstrează oarecare diplomație: întâiu îi adresează câteva fra- ze elogioase, apoi își strecoară în mod discret și manie- rat ob^ervațiunile critice. lacob C. Negruzzi mat de al patrulea cu venirea în țară, activitatea dela „Tim- pul’ ’în tovărășia lui Eminesteu, a mizeriei și decepțiilor de tot felul. Insfârșit, actul final, care s’a desfășurat în timpul neutralității și războiului României. Urmărindu-i peripețiile, acțiunea actului din urmă a fost expusă și explicată cu adân- că pătrundere în sufletul lui Slavici și omenească înțelegere, de către eminentul său biograf Scarlat Struțeanu în stu- diul introductiv din Clasicii Români Comentați, care de alt- fel a venit la timp să ne ajute lai adnotarea acestor documente. De aci înainte la opera lui loan Slavici va trebui să se adaoge în seria" romanelor sale, romanul autobiografic, în scrisorile din acest volum sau în seria pieselor teatrale — tragedia vieții: care înlăcrămează aceste documente. Când cetești scrisorile lui Slavici, ai impresia că te găsești întrMdevăr în fața uneii scene, soarta eroului îți trezește puternice sentimente de milă ș£ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XXVI îngrijorare, iar simpatia ți-1 însoțește dela început și până la des- nodământul fatal. Forma și stilul sufăr la început de enfizem germano-ma- ghiar. Slavici însă este o voință de fier și un cap luminat. Citește mult, literatură românească, își corectează limba și plivește fra- za, smulge spinii străini și în locul lor sădește cu grijă răsaduri din straturile grădinilor dela sate- Paralel cu literaturi; cultă, autentică, îi vine în ajutor literatura populară. Preocuparea cu folklorul pe deoparte îi îmbogățește lexicul, pe de alta i-1 pu- rifică, și dă stilului său un caracter rustic, sfătos, așezat, larg, cu metafore și pilduiri spirituale în locul expresiei con- crete. „Fă trei cruci și zi Doamne ajută când treci pragul casei, fie ca să- ieși fie ca să intri”, sunt gânduri Me înțe- lepciune populară, cu care I. Slavici își începe una dintre cele mai frumoase nuvele... Influența literaturii populare asupra lui Slavici se mani- festă în limbă, în structură, în spiritul și atmosfera acțiunii. Adesea caracterizează o situație dificilă printr’un proverb potri- vit sau țișnește abil dintr’o strâmtoare printr’o zicală. Dân- du-și perfect seama de alterarea; bunului său de acasă prin contactul cu școala străină și cu societatea românească în- străinată, Slavici începu să refacă inventarul linguistic pă- rintesc coborînd din nou în popor și pentru îmbogățirea lui, apelând la o nouă societate, curat românească, din Ro- mânia liberă ...„Vă dau dreptul să ștergeți, să îndreptați, ba, vă rog să adăogați chiar, în fine să faceți ce voiți cu manuscriptul meu” — este înțelesul unor cuvinte din scrisoarea l-a că- tre (lacob C. Negruzzi, pe care-1 mai asigură că a avut și grija ca articolul trimis să-l treacă mai întâiu prin mâinile „destila- torii” ale lui Eminescu. Astfel, dela scrisoare la scrisoare pu- tem /urmări evoluția și progresul linguistic al lui Slavici, încât atunci când ajunge în plină maturitate, e drept să primească I. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE XXVII ---------------------——.----------— -----------------------------< atributul creatorului de limba. Să nu se uite apoi că Slavici este cel dintâiu care a creat și povestea populară artistică. Și a creat-o conștient de1 ceea, pe astă cale, până unde voiu ajunge. îmi suport miseria cu resignațiune, îmi suport și boala, îmi suport și pierderile — pentrucă nu mă simțesc nevinovat.-. Stările mele sunt urmare a unor coincidențe fatale- Am fost totdeauna onest, activ și modest în pre- tențiile mele- N'am avut însă noroc- Făr de noroc, pe cum eram, trebuia să fiu mai puțin onest și pe lângă mai puțină activitate și mai mari pretenții astăzi aș putea să fiu îndestulat. Mai dndestulit, nu însă fericit. Chiar și stările, în care mă aflu, cuprind în sine un fel de fericire tristă: am făcut ce-a trebuit. In toate sunt înse margini- Cine știe dacă tocmai în urma prea scrupu- loasei onestități nu voiu fi împins spre o mai mare neonestitate». I Nu se știe, dacă fără continuul ajutor bănesc, trimis de aci, din România liberă, cu o generozitate fără pereche și fără sprijinul moral din partea acelorași lacob C. Negruzzi, Titu Maiorescu, și alții, loan Slavici, cu toată constituției sa pisică și psihică solidă, nu s’ar fi prăbușit totuși sub povara suferin- țelor. De altfel Slavici simte că datorește atât de multă recunoș- tință binefăcătorilor săi', încât se teme să nu ajungă în men- talitatea debitorilor cari își urăsc creditorii. Oricât de parado- xal ar părea, resentimentul împotriva situației de depen- dență morală, are ceva din caracterul supraomului nietz- schean. Oamenii aceia însă — lacob C. Negruzzi, Titu Maiorescu — nu făceau binele, pentru a umili așteptând răsplată. Ajutau din adâncă și nestrămutată convingere, că prin gestul lor contribue la înălțarea unei idei, la promovarea literaturii înseși. Maiorescu mai ales întrezărise în Slavici pe marele prozator. Și gestul lor nu era insolit: Eminescu, A. D. Xenopol s’au bucurat de aceleași fa- voruri. Xenopol, cel puțin, luci nu se sinchisește, că este ajutat- XXXIII 1. E. TOROUȚIU - INTRODUCERE El știe una și bună, că n’are și că cel ce are, trebue să dea. Lege naturală. înainte de a încheia aceste pagini introductive în literatura epistolară a lui Slavici, am vrea să atragem atențiunea asupra informațiunilor interesante și asupra părerilor lui Slavici despre Eminescu, exprimate în unjele dintre scrisori. Ele simt și de actualitate, întrucât, o bună parte din critica noastră lite- rară și-a îhdreptat din nou atențiunea Jspre clasicismul emi- nescian. Unele lucruri din cele strecurate despre Eminescu în scrisorile din1 acest volum, /.sunt relatate sau { cel puțin atinse în „Amintiri”!-le lui Slavici, altele cu totul noi. Rămâ- ne în seama specialiștilor să le spicuilască și utilizeze pentru refacerea vieții și luminarea operii poetului. O pagitaa din scriso- rile lui Slavici, închinată lui Eminescu, am smulge-o totuși din mulțimea celorlalte, și făcând-o, ne gândim la acei cetitori, că- rora, nefiindu-le sete, trebue să-i ademenești cu un strop, ca să le vină poftă să bea. E pagina 270 din «scrisoarea XXXIH: «Mă bucur foarte primind știrea că Eminescu este în Iași- Au trecut doi ani de zile decând i-am perdut urma. Pe semne a fost și el dus cu expe- diția polară. Iți mărturisesc apoi că eu țin foarte tare la Eminescu, nu numai pentru-că el m'a introdus în lumea, în care petrec acuma, făcându-mă cu- noscut cu D-voastre, dar’ și pentru altele. Felul gândirei sale mă seduce și nu mai puțin mă seduce forma, în care se manifestă acel fel. Intre altele, sunt foarte preocupat de maestrul meu, — a nimănui limbă nu-mi place ca și a lui Eminescu. îmi place precisitatea lui Xenopol; îmi place ușurința lui Pantazi Ghica: Eminescu îmi pare însă precis ca și unul și ușor ca și cellalt. Xenopol este trecutul în limbă, Pantazi Ghica este presentul și tocmai atât de extrem unul în trecut ca și cel-alt în present: Eminescu este o combinare din amândoi, o combinare armonioasă a trecutului cu presentul- Pentru Xenopol limba este muruiala, cu care învelește păreții palatului zidit de cugetarea sa; Pantazi Ghica nu cugetă, ci încarcă flori cu furca și le aruncă în fața lumii; Eminescu gândește și formează d'odată — pentru dânsul limba este marmura, în care varsă chipul gândirilor sale alese. Dar' să cunoști pre Eminescu, și vei afla un om de felul, în care natura nu produce decât în momentele sale de preocupațiune. Par că n'a știut ce STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II XXXIV face, când a făcut, și părându-i rău, mai apoi, începe a strica fapta sa. Emi- nescu este dintre acei puțini oameni, grabă. Vărgolici e aice, te salută și îți va scrie cât de curând. De asemene îți trimite salutări Jianu. St. D. L. II — 7 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 98 Lui Bodnărescu i voi scorie zilele aceste și tu nu întârzia a-mi răspunde. Articolul de care ți-am vorbit «resbelul», sperez că ți-1 voiu trimite în curând. Al tău amic A. D. XENOPOL XXIX Berlin, în 18 Ian. 1871. IUBITE IACOB, Nu înțeleg pentru ce nu-mi răspunzi. Nici nu știu, dacă ești în Iași sau nu; de asemene, nu știu, dacă ai primit cărțile sau nu și în fine simt o lipsă, căci de mult nu am o scrisoare de la tine. Răs- punde-mi deci de îndată și nu te lenevi. Eu duc viața me regulată de student ce se pregătește de exa- men. Mai dăunăzi se părea că o mică episodă era să mai varieze monotonia cursului ei, dar nu a fost nimica. De-ar veni Aprilie mai curând! Fiindcă e vorba de examene, te rog să-mi trimiți, cât vei putea mai curând, Dreptul canonic oriental de Baronul de Șaguna214. Mi se pare că la examene voiu fi întrebat în cea ce privește Dreptul canonic din cel oriental, — astfel mi-a spus-o cel puțin decanul. Conversațiunea latinească merge binișor, când numai Apitz — poate ’1 cunosci n’ar fi atât de pedant! In toate zilele îmi poves- tește câte-o anecdotă pedantească, dintre care foarte rar să întâmplă ca una să aibă puțină sare- Dar ce să faci? Caut și eu să mă plec după împrejurări, amintindu-mi de zicerea lui Catul215 Cedamus! leve fit quod bene fertur onus!216 Din «lătrătură» ce să--ți mai spun? Filosof ia la Universitate e se’nțelege minunată; numai nu știu, dacă pentru noi are o valoare deosebită. De libertate în propunere nu ne putem tângui; trebue să fim drepți. Apoi mi se pare că o prelucrare mai liberă și nu o simplă traducere prescurtată, ar fi fost în orice cas mai potrivită. Scrierea lui Schopenhauer este prea locală, prea îndreptată în con- tra stărei lucrurilor din Germania, încât să se potrivească «eo ipso» cu starea noastră217. A. D. XENOPOL - IACOB C. NEGRUZZI Poesia Matildei218 e frumușică. Bună e ideea de a pune poesia în gura ucigașului însuși, vreu să zic de a lăsa esprimarea simți- mintelor direct. Din poesiile de felul acesta însă mult mai mult îmi place «Pescarul» ei. Actul al doile din scena lui Alecsandri219 încă nu Fam cetit; de aceea las pentru data viitoare cele ce aș mai avea de adaus la cele ce ți-am spus data trecută. Nu știu care să fie causa de esă Convorbirile așa de neregulat. Totdeauna le primesc două săptămâni mai târziu de cum s’ar cuveni. Se apropie în fine și începutul anului al V-lea! 220. Nu știu că vre-o foae literară română să fi dus o viață atât de lungă. Inimă bună și1 energie! Tot o eși el ceva din osteneală. Am avut aice ocasia să-mi dau sama pentru ce Convorbirile încă nu au tot efectul ce li s’ar cuveni. Am cunoscut pe unul Străjanu 221 cola- borator la Jurnalul Familia 222, băet destul de3 Din pastelul lui V- Alecsandri „Miezul iernii” (cfr- n- 44) A- D- Xenopol relevă măestria poetului, care după descrierea amănunțită a unui tablou de iarnă, în miez de noapte, îl învie: ,,Dar ce văd ?-.- în raza lunei o ființă se arată : „E un lup care aleargă după prada-i spăimântată- E un exemplu clasic pe care Lessing l-ar fi putut utilisa pentru sprijinirea teoriilor sale în „Laokoon”. Parcă A- D- Xenopol analisează creațiunea lui Alec- sandri, cu „Laokoon” în mână- 'STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 126 M ,/Flori de nufăr" — pastel de V. Alecsandri, în Conv- Lit- 1869 UT 367. 65 „Portret" (I) de V- Alecsandri, în Conv- Lit- 1869 II 367, și 66 „Portret" (II) de V- Alecsandri, în Conv- Lit- 1869 II 367. — Amân- două sunt ceea ce spune poetul: portrete- 67 Cfr- nota 51- 68 „Rinaldo și Armida" traducere din „Gerusalemme liberata" — Cântul XIV de A- Densușanu, în Conv- Lit- 1869 II 359, 370 și 395. C9 Cfr- notele 52 și 53- 70 „Poesii, Idei și Maxime" de lacob C- Negruzzi în Conv- Lit- 1869 II : 373 — 379 : 17- 20- De ai o idee, în scris s’o pui îndată De ai o iubită, condu-o la altar, Căci lesne, trecând timpul, iubita e uitată Căci lesne, sburând gândul, ideile dispar. Privesc cum luciul mărei reflectă chipul tău, Privesc cum mă oglindă seninul ochiu al tău; Dar mai adânc în funduri, ce-ascund a mărei unde ? Dar mai adânc în suflet, o ! spune-mi ce s.’ascunde ? 25- Pe al vieți munte Se suie ușor Cel făr' de știință Și fără de dor- El n’are povară De griji și de chin, Spre culme el sboară Ca paserea lin- Ș'aproape e culmea Spre care-a țintit Dar valea-i departe De unde-a pornit- 28- Precum peste mormântul amicului răsare Din țerină uscată surizătoare flori, Las' pe durerea stinsă, speranțe 'nfloritoare Să reînvie vesel spre viață și amoriu, 22- Zici că tăcerea ar fi de aur "Cuvântul însă ar fi de-argint Dar cum din vreme în vreme mergi lacrime de jale Să verși lângă mormântul amicului perdut, Astfel câte odată și gândurile tale Jerfește-le cu jale amorului trecut- Mi-ai dat, iubită, grămezi de aur, O, dă-mi odată un dram de-argint- 127 I. E. TOROUȚIU - NOTE Primele două versuri redau ideea zicalei germane: „Sprechen ist Silber, Schweigen ist Gold"- 23- Iubitul cu răceală tu vrei să In pieptul tău pedeapsa cum arde, pedepsești ? nu simțești Copilă fără minte ! Ca para de ferbinte ? 24. Un moment numai în a ta viață Stai cu norocul față 'n față : ’ Prinde-1 atunci și cu putere Pune-1 în lanțuri, leagă-1 în fere, Căci dacă-ți scapă din mâni atunce Eternitatea nu-1 mai aduce. Reflexiunile lui I. C- Negruzzi aduc aminte de versurile germane: Gluck. lăsst sich nicht zum Kommen zwingen; Doch pass recht auf, wenn es dir nah ist- Dann lăsst's sich gem und willig haschen- Greif’ mutig zu, sobald es da ist» 73 Din ,,maximele" lui L C. N-, în Conv. Lit- 1869 II 379- 74 Ultimele versuri din poezia lui I- C- N- : ,,Pe un album", în C- Lit- 1869 II, 379- 75 uArhiva istorică a României", sub auspiciile Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucției publice, București, 8 August 1864 — 20 August 1865 și 1867. Redactor B- Petriceicu-Hăjdeu, Tip. Statului. „Tezaur de monumente istorice pentru România" de Alexandru Papiu- Ilarian- București, 3 volume, 1862, 1863, 1864. 76 „Hermann și Dorothea", poemă idilică, în nouă cânturi și versuri hexa- metrice de J- W- Goethe- In Conv- Lit-, nu s'a publicat nimic din „Hermann și Dorothea" în traducerea lui A- D- Xenopol- Despre poema lui Goethe H- și D- și- traducătorii eî in românește cf.: monografia „Hermann și Dorothea" de 1- E- Torouțiu în rev- „Făt-Frumos" — Suceava 1931. 77 Gheorghiță. 78 Senatul a cunoscut dreptul; autoritatea știa ce vrea... 79 Nicolae Burghelea, născut la Iași în 8 Oct- 1831, membru în „Junimea" la 1864. 80 „Să ne întoarcem la început". STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 128 X 81 Obligațiunea unei persoane cu garanția alteia- 82 lacob C- Negruzzi avea 27 ani- 83 „Poeticale" — un capitol din ,,C6pii"-le „de pe natură" ale lui lacob C- Negruzzi, în Conv- Lit- 1869 III 13—>18. 84 „Părintele Gavriil" — din ciclul „Copii”-lor „de pe natură" de lacob C- Negruzzi, în Conv- 1869 III 41—45- 85 „Poeticale", „Starostii" (în Conv- Lit- 1869 III 32’—37) și „Părintele Gavriil"- 86 A- D. Xenopol „Istoriile Civilisațiunii, studiu istoric", în Conv- Lit- 1869 III 105, 121, 145, 164, 203, 217, .235, 251, 293 și 309-321- 87 „un pied de nez" — „le-ai dat peste nas", „cu tifla’n nas"— 88 „Scene din actul III, din Leș Femmes Savantes de Moliere traduse de C- Negruzzi", în Conv- Lit- III 46—51- 89 „Resumat de prelecțiunile populare ținute de Titu Maiorescu", în Conv- Lit. 1869 III 51, 100, 170- 90 „Domnița și Robul" de M- D- Cornea, în Conv- Lit- 1869 /III 54- ;Su- biectul propus de N- Gane, a fost tratat de lacob C- ^Negruzzi („Domnița și Robul", în Conv- Lit- 1868 II 333'), de M- D- Cornea (1869) și în urmă1 la 1874 de N- Gane, în Conv- Lit- VIII 234—235- Subiectul aduce aminte de „Asra" lui Heine- 91 „Arhivul pentru filologia și istoria" Blasiu- 1 Ian- 1867 — 20' Oct. 1870 și 25 Noemvrie 1872- Red- și editor: Tim- Cipariu- Tip- Sam- Filtsch (Sabiniu). 92 In anul al II-lea al Conv- -Lit. (329—331) M- D- Cornea publică o serie de „poesii noue", dintre cari unele par reminiscențe din Heine („Traum- bilder") : „Im Traum sah ich die Geliebte" „Im siissen Traum, bei stiller Nacht" sau : „In vis eu astă noapte „Iubită, te-am văzut"— (Cornea) 93 94 Noaptea e cumplită, singur în pădure / Sub crengele dese unui nalt stejar Sta ștergându-și ochii cu pletele sure Nedelcu băetul și plângea amar ! 95 „Ștefan și Mihai", în Conv- Lit- 1869 III 110. 96 După ce lacob C- Negruzzi a publicat paginile despre „Ștefan și Mihai", cfr- n- 95, A- D- Xenopol n'a mai zis nimic, cu toată reserva ce i-o punea în această scrisoare- 97 Bogdan P- Hasdeu : „Istoria toleranței religioase în România"- Ed. I-a 1865 (?): ed- Il-a București 1868; trad- franc- Buc- 1876- 129 L E- TOROUȚIU - NOTE XI 98 Cfr. n. 9 și 100. 99 Cfr. pasagiu! din recenzia lui V- Pogor, în nota 9- ioo Al doilea studip. întins publicat de A. D- Xenopol în „Convorbiri Li- terare" este analisa „Istoriilor Civilisațiunii”, și anume : 1) Guizot „Histoire de la civilisation en Europe" 1 voi- Ed. 5 1843, Pars, Didier, și „Historie de la Civilisation en France 4 voi- Ed. 4. ibid- — 2) H- Th- Buckle „Geschichte der Civilisation in England, aus dem Englischen von A. Ruge”, bei Winter— 3) W- E- Hartpole Lecky „Geschichte der Aufklărung in Europa, aus dem Englischen von Dr- H- Jolowicz”- 2 voi- 1828, ibid. — 4) John WUliam Dra- per „Geschichte der geistigen Entwicklung Europas. Aus dem Englischen von A- Bartels”- 2 voi. 1865. Leipzig, bei Otto Wigand. John William Draper (* 5 Mai 1811 în St- Helens lângă Liverpol — T 4 Ianuarie 1882 în Hastings lângă New-York), a studiat în Londra și Fila- delfia, a fost profesor de chimie la Colegiul Hamden Sidney din Virginia (1836) și apoi la New-York (1869) • La 1850 ocupă aci și catedra de filosofie ; renumit tot atât ca fiziolog și chimist, cât și ca filosof, Draper a descoperit cel dintâiu procedeul fotografiei prin efectul luminii- Dintre numeroasele sale scrieri, „History of the in'tellectual developemeni of Europe” (1863), l-au așezat ală- turi de Buckle, Hallam și Bunsen- — In legătură cu Draper, A- D- Xenopol mai scrisese un articol — despre fotografie — pe care însă C- L. nu i l-au publicat. (Cfr. scrisoarea VI, pag. 18—20 din acest volum). 101 și 102 „Istoriile. Civilisațiunii” se publică în 11 numere consecutive din C- L. Cfr. n- 86. ,(Eroul fără voie" din „Copii de pe natură" de lacob C- Negruzzi în C- L. 18'69 III 76—83. 104 V. Alecsandri: Pasteluri („Lunca din Mircești", „Vânătorul", „Balta", „Malul Siretiului", „Coasa" și „Secerișul" în Conv. Lit- 1869 III 73—75- 105 Samson Bodnărescu : Poesii („Destinul meu". „Cheea legilor", „Cânte- cul meu", „Necazul meu", v,Perderea", „Steaua mea", „Averea mea" și ^Su- fletul meu") în Conv- Lit- 1869 III 86—88- 106 Despre opera lui Goethe — „Faust" — lacob C- Negruzzi ținuse o „prelecțiune” populară la 26 Martie 1867 în seria ^Cărților omenirii" (Cfr. Conv- Lit. 1867 I 13). In n-rul dela 1 Mai 1867 se continuă cu darea de seamă a acestor prelegeri publice și. se resumă conferința lui lacob C- Negruzzi ast- fel : „Obiectul discursului al optulea ținut de D- I. Negruzzi, era Faust a lui Goethe, în care nu se vorbi decât despre partea întâia a acestei poesii dra- matice. Înainte de a intra în materie, oratorul se lăți asupra literaturei ger- mane,, începând din timpurile antichității și până la Goethe- El constată că caracterul principal al poporului german este idealismul, care se manifestează cu osebire în arte. După o scurtă expunere a celor două principiuri contrare a idealismului și realismului, opuse în literatura germană ca reprezentanți a acestor idei pe Klopstok lui Wieland și. pe Schiller lui Goethe- Ajungând la aceasta, aruncă o grabnică privire asupra vieții și operilor sale și se opri la Faust, arătând cum Goethe a conceput ideea acestei poesii și cum a elabo- rat-o- st. D. L. n — 9 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 139 După aceasta făcu o întinsă analisă a lui Faust, în care intră mai ales expunerea caracterelor lui Faust, a Margaretei și a lui Mefistofeles- Sfârșind această expunere, arată cum Faust ocupă un loc însemnat între cărțile ome- nirei, nu numai prin valoarea sa artistică, dar și prin cea filosofică- Expu- nerea acestui din urmă punct formă conclusiunea discursului" (C- L pg- 69). — Desigur că Samson Bodnărescu a cunoscut poema dramatică a lui Goethe în școala germană din Bucovina- Conferința lui lacob Negruzzi i-a indicat însă natura subiectului, care preocupa cercul Junimiștilor- Dealtfel lacob Negruzzi în afară de realisarea traducerilor din literatura germană, în deosebi opera dramatică a lui Fr- Schiller, în scrierile sale originale este uneori influențat de unii clasici germani (cfr- I- E- Torouțiu, Hermann și Dorothea și Miron și Florica) sau alteori menționează scrieri germane- In dialogul „împăcarea", pe care îl numește „proverb" doamna Câmpeanu răspunde celui de-al doilea personagiu Costrel: „Sunt curioasă să știu ce fel este doamna care se vede că te-a robit așa de cumplit- Și ea are idei romantice, privește lumea prin vălul idealului. N'ați cetit împreună suferințele lui Werther ? Vezi că cunosc și eu unele produceri a literaturii germane, deși în traducere franceză- Aș pune rămășag că se numește Lotte" — ca și Lotte din romanul lui Goethe- (Cfr- Conv- Lit- 1867 I 49). — Dacă de pe urma ocupațiunilor lui Bodnărescu cu Ahasverus n a resultat nici o lucrare, în schimb Suferințele tânărului Werther i^au ’ sugerat ideea unui proect de roman: ,, Suferințele" (C- L- 1867 I 116, 125, 173)- 107 st- Vărgolici „Studii asupra literaturei spaniole : Lope de Vega și teatrul său" în Conv. Lit- 1869 III 65, 83 și 90- 108 „Compendiu de dreptul canonic al unei S- Sobornicești și apostoli- cești biserici. Compus de Andreiu baron de Șaguna- (1 voL în 8 XVIII și 451- Săbiiu. Tipografia archidiecezană- 1868). 109 Cfr- nota 97- XII no „Traian", ziar politic, literar, științific și industrial. București 16 April 1869 — 14 Februarie 1870. Apare de 3 ori pe săpt-, format 37 X 50. Tip- C. A- Rosetti- Dela 4 Iunie 1869, fără subtitlu. Dela 2 Martie 1870: „Columna lui Traian", cu unele întreruperi până la Dec- 1883. Director : B. P- Hasdeu- Intre colaboratorii din 1377 se întâlnește și: Dr- A- Xenopol- 111 „Mervan", în Conv- Lit- 1869 III 155/6- XIII 112 Blaise Pascal, matematician și filosof (♦ 19 Iunie 1623 la Clermont din Auvergne — f August 1662 în Paris). 113 Pierre Augustin Caron de Beaumarchais, scriitor francez născut 24 Ian- 1732 — f 18 Mai 1799, Paris, cunoscut la noi mai ales prin celebrele comedii: „Bărbierul din Sevilla" și „Nunta lui Figaro". in I- Pop Florentin „O floare albă", nuvelă originală, în Conv- Lit- 1869 HI 157, 178, 199 și 212- 131 I. E. TOROUȚIU - NOTE 115 „O critică a lui Buckle" — din studiul lui A- D- Xenopol: „Istoriile Civilisațiunei". (Cfr. notele 9, 86 și 100). 116 „Resumat din prelecțiunile populare ținute de D- Maiorescu- Fisio- nomie- (Fine)", în Conv- Lit- 1869 III 170/1- 117 „Grenadirii", „Visul" — de Heine- XIV 118 George Henry Lewes, scriitor englez (* 18 April 1817 în Londra — t aci 28 Noemvrie 1878), s'a ocupat cu medicina, studii filosofice și din do- meniul științelor naturale- („A biografica! history of philosophy", 4 voi- 1847 ; „Lif of Robespierre", 1852 ; „The history of philosophy from Thales to Comte’ , 2 voi- 1866 ; „Seaside studies" 1858 ; ș- a-)- Intre anii 1888/9 a trăit în Germania ; ca urmare a acestei petreceri în patria lui Goethe, H- G- Lewes a scris cea dintâiu monografie asupra vieții și operii lui Goethe f The lif and works of Goethe", 2 voi- 1855- In studiul său „Goethe en An- gleterre", Jean-Marie Carie (Paris 1920) vorbind despre cartea lui Lewes, con- stată : „C'est ă Carlyle que revien l'honneur d’avoir ecrit la premiere Vie de Schiller- Lorsque Viehoff apprit le projet de G- H- Lewes, il se mit au travail „avec un zele allemand et une allemande fidelite". L'honneur de la litterature allemande, declarait-il dans sa preface, ne souffrait pas qu un Anglais fut le premier biographe de Goethe" (pg- 260)- — Cu toate aces- tea, lucrarea lui Lewes a fost tradusă în limba germană, de către Frese, în- dată după apariție ; traducerea lui Frese, cea pe care o cetia A- D- Xeno- pol ajunse la 1903' la a 13-a ediție (Stuttgart): afară de versiunea lui Frese, mai există una făcută de Lippert- Și aceasta atinge la 1902 ediția a 7-a (Berlin). — G- H- Lewes a publicat și romane și teatru- Nenorocit în prima sa căsătorie, Lewes s’a recăsătorit mai târziu cu Mary-Ann Evans, cunoscută scriitoare subt pseudonimul George Eliot- 119 și 120 Heymann Steinthal, filolog și filosof (* 16 Mai 1823 la Groeb- zig — f 14 Martie 1899 la Berlin), fost profesor la Universitatea din Berlin- In revista pe care a redactat-o împreună cu Lazarus, partea de contribuție a lui Steinthal a fost în deosebi linguistica și filosofîa- A publicat numeroase scrieri, dintre cari : „Der Ursprung der Sprache im Zusammenhang mit den ietzten Fragen alles Wissens", Berlin 1851- „Charakteristik der hauptsach- iichsten Typen des Sprachbaues", B- 1860- „Die Entwickelung der Schrift", B- 1852- „Grammatik, Logik, Psychologie, ihre Prinzipien und ihr Verhăltnis zueinander", B. 1855- „Geschichte der Sprachwissenschaft bei den Griechen und Romern", B- 1863- „Die Mande-Negersprachen psychologisch und phone- tisch betrachtet", B- 1867- „Abriss der Sprachwissenschaft: I- Einleitung in die P sychologie und Sprachwissenschaft", B- 1871. .„Allgemeine Ethik", B- 1885. „Zu Bibel und Religionsphilosophie" L B- 1890, III B- 1895- „Die Sprachwissenschaft W- v- Humbolds und die Hegelsche Philosophie", B- 1848- „Philologie, Geschichte und Psychologie in ihren gegenseitigen Beziehungen B- 1864- Gedăchtnisrede auf W- v- Humbold", B. 1867- A editat: „Koptische Grammatik", de M- G- Schwartze, B- 1850- „System der Sprachwissenschaft", STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 132 de Heyse, B- 1856. „Sprachwissenschaftliche Werke W- v- Humbolds", B- 1884— Postume : „Ueber Juden und Judenthum", B- 1906- Moritz Lazarus, autor de studii filosofice și întemeietorul psihologiei popoarelor, s'a născut la 15 Sept- 1824 în Filehne (Posen) și a murit la 13 April 1903 în Meran- Dela 1860 profesor, honoris causa, la Berna, unde i se crea în mod special o catedră de psihologie a popoarelor- La 1859 fonda îm- preună cu Steinthal revista „Zeitschrift fur Vdlkerpsychologie und Sprach- wissenschaft" din cari până la 1890 apăruseră 30 volume- — Scrieri: „Die sittliche Berechtigung Preussens in Deutschland", Berlin 1850- „Das Lehen der Seele", 2 voi- B- 1856/7- „Ueber den. Ursprung der Sitten", B- 1867- „Ueber die Ideen in der Geschichte", B- 1865- „Ideale Fragen in Reden und Vortrăgen behandelt’’, B- 1878- „Erziehung und Geschichte" Breslau 1881- „Unser Standpunkt", B- 1881- „Ueber die Reize des Spiels" B- 1883. „Treu unde Frei Reden und Vortrăge uber Juden und Judentum", Leipzig 1887- „Der Prophet Jeremias" Breslau (1894- „Die Ethik des Judentums", Frank- furt M- 1898- A fost ca și Stenithal un mare luptător pentru causa semită în Germania- Este de notat atitudinea lui A- D. Xenopol față de Buckle și Steinthal și Lazarus : „Acuma deodată, disertație numită cartea care conține bazele științei noue, aceasta s'o public în o broșură împreună cu studiul asupra Istoriilor Civilisațiunei, arătând pe de o parte unde ,nu e știința istorieii (critica Iui \Buckle) și (unde o putem afla (Disertația lui Steinthal și Laza- rus)'’ (cfr- acest voi- (pg- 52)- — Așa dar: pentru Eminescu Buckle era unul din vârful piramidei, care la zece mii de oameni se naște odată; Eminescu îl așează pe Buckle alături de Darwin, (cfr- n- 9), pentru A- D- Xenopol Buckle nu face istorie, în schimb îl influențează [Steinthal și Lazarus, cu a căror psichologie etnică se împacă. Asupra operii filosofice a lui A -D- Xe- nopol se ocupă N- Bagdasar, în temeinicul său studiu „Filosofia contemporană a Istoriei'', București 1930, pg- 110—165- 121 Când A- D- Xenopol îi scria "lui lacob C- Negruzzi să sfârșească odată traducerile din Schiller, în Conv- Lit- se publicase abea un singur fragment din „Hoții" (actul TI, sc» I și II) — 1869 III 125 —132. Xenopol însă cunoștea traducerile prietenului încă din Iași, deoarece ele au fost fă- cute cu mult timp înainte, iar tipărirea lor — cu exccyjția unor fragmente apărute între anii III și XXI ai Conv- Lit-, se face abia la 1874 în ediția „Scrieri''-lor „complete'' ale lui lacob C- Negruzzi- La publicarea fragmen- tului din „Hoții", traducătorul dă următoarea lămurire : „Cele întăi încer- cări literare ce am făcut în limba Română au fost traduceri din tragediile lui Schiller- După întoarcerea mea din școalele Germaniei, m'am ocupat cu aceste traduceri în șir de mai mulți ani, împins de admirațiunea ce aveam pentru marele poet German și în speranță de a putea populariza operele sale dramatice la Români- După ce tradusesem în proză cele întâi trei tra- gedii Die Răuber — Die Verschworung des Fiesco — Kabale und Liebe —• cari și în original sunt scrise în tproză, începui, a traduce în versuri a pa- tra tragedie a lui Schiller — Don Carlos — însă multiple ocupațiuni ce mă împovărară pe de o parte, și pe de altă trista convingere la care ajunsei că pe teatrul Român în starea în care se află nu se pot representa aceste cap- d’opere, fără a perde mai întreaga lor valoare, mă făcură să perd curajul și să mă opresc în mijlocul acestei lucrări. — De atunci s'au trecut mulți ani, 133 I. E. TOROUȚIU - NOTE în cari tragediile traduse au rămas necunoscute publicului, cetindu-se numai în cercuri intime- Astăzi însă, (îndemnat mai din multe părți, m’am hotărît a reîncepe lucrarea părăsită și, după o conștiincioasă revisuire, a publica trus patru tragedii într'un volum, care va apare în acest an- — Pentru ca publi- cul ce se interesează să poată judeca despre meritul lucrărei, se vor publica în Convorbiri Literare scene extrase din aceste tragedii- — Fie ca opurile dra- matice a lui Schiller să poată îndemna pe artiștii Români spre o înțelegere mai bună a artei lor". lacob Negruzzi- (C- L- 1869 III 125/6)- XV 122 „Traduceri din Schiller- Din „Conjurația lui Fiesco’’- Din actul I, sc- X — XII; din actul III sc- II — V, în Conv- Lit- 1869 III 332—339- 123 Cfr- nota .76- 124 a avut numai de gând, deoarece nu l-a scris- 125 S- Bodnărescu: „Rienzi", tragedie în 5 acte, în Conv- Lit- 1868 II 185, 201, 217, 237 și 253- 126 ,și 127 Miron, Fotache, Aglaia — personagii din tragedia „Grigorie Vodă“, nepublicată în Conv- Lit- 128 Emilia- 129 Proect nerealisat. 130 g. L- Bodnărescu, „Mici Escursiuni", în Conv- Lit- 1870 IV 17, 40, 60, 73 90 și 213- 131 „Epigrame" de S- L- Bodnărescu lîn Conv- Lit- 1870’ III 380- „Unde mă mână dorința făr de odihnă, repaus ? „Ținta n'o văd, n'o cunosc. De mă întorc spre apus, „M'aș cufunda în marea uitării cum soarele'n noapte; „Spre răsărit de privesc — ah ! tu speranță de-apui „Nu mai răsări ca cel soare senin, uiți obiceiul „De-a străluci și’ncânta- — Calea spre mândru-mi destin, „Vecinie pierdută ! sigur am mers'o numai odată, — „Amor cel mulit iscusit conducător îmi era- 132 S- L- Bodnărescu, „Pintea și fiica sa Laura", legendă în Conv- Lit- 1869 III 141-145- 133 „Vespasian și Papinian" din „Copii de pe natură" de lacob C- Negruzzi, în Conv- Lit- 1869 III 289—292. 134 in Conv- Lit- 1869 III 229- 135 in Conv- Lit- 1869 iIB 41- 136 „Unde să fug, să m’ascund cu sufletu-mi plin de durere ?" de S- L- Bodnărescu, în Conv. Lit- 1869 UI 288- 137 „Don Petro Calderon de la Barca" din „Studii asupra literaturii Spa- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 134 niole" de S- G- Vârgolici, du Conv. Lit- 1869 III 325—332, 347—355, 1870 III 375—380 și 389—398. Șt- G- Vârgolici a scris acest articol la Paris- 138 j, Brociner „Harea lină"— traducere din H- Heine, în Conv- Lit- 1869 111 323- 139 „Traian" cfr- nota HO- XVI i« Cfr. nota 33- XVII 140bșic „un punct de vedere tranșat, câștigat”. 140 d, cugetător, gânditor- 141 Eugen Duhring, filosof și economist, (1833-1921), positivist- Filosofia rea- lității, care ia lucrurile așa cum sunt, fără să le recunoască altceva afară de ma- terialitate. Simțul și cugetarea sunt resultante ale materiei- Scrierile sale se îm- part în două categorii: 1) de cuprins filosofic și 2) economic- Dintre cele dintâiu amintim: „Natiirliche Dialektik”, Berlin 1'865- „Der Wert des Lebens”, B- 1865- „Kritische Geschichte der Philosopie”, B- 1869- „Kritische Geschichte der allge- meinen Prinzipien der Mechanik”, B- 1873- „Kursus der Philosophie als streng wissenschaftlicher Weltanschauung”, Leipzig 1875- „Logic und Wissenschaftstheo- rie”, L- 1878- „Rober Mayer der Galilei des 19 Jahrhunderts”, Chemnitz 1880- „Die Judenfrage als Frage des Rassen charakters”, ed- V- Berlin 1901- „Die Ueber- schătzung Lessings und dessen Anwalt schaft ftir die Juden”, Karlsruhe 18'81. „Der Ersatz der Religion durch Vollkommneres und die Ausscheidung alles Ju- daeertums durch den modernen Volkergeist”, K- 1882- Scrieri cu caracter de eco- nomie națională: „Kapital und Arbeit”, Berlin 1865- „Kritische Grundlegung der Volkswirtschaftslehre”, B. 1866- „Die Verkleinerer Careys”, Breslau 1867- „Kri- tische Geschichte der Nationaloekonomie und des Sozialismus”, Berlin 1871. „Kursus der National und Sozialoekonomie”, Berlin 1873 ș-a—E- Diihring are numeroși partisani printre naționaliștii germani și tot ațâți vrăjmași printre cos- mopoliți- Despre Duhring și opera sa reformatoare și de afirmare a ideii de na- ționalitate cfr-: E- Duhring „Sache, Leben und Feinde", ed- II Leipzig 1902t Vai- hinger- „Hartmann, Duhring und Lange”, 1876- Engels „Duhrings Umwălzungi der Wissenschaft”, ed. IV Stutgart 190’1 • Doll, „Eugen Duhring", Leipjzig 1892- 142 Auguste Compte (* 1798 Montpellier— T 1857 Paris), celebru filosof si matematician francez; representantul principal al positivismului în sec- XIX- Scrieri: „Plan des travaux scientifiques necessaires pour reorganiser la societe', 1822- „Systeme de philosophie positive”, 1824- „Cours de philosophie positive", 6 voi- 183D1—1842- „Geometrie analyt” 1843- „Disc, s- l'esprit posit-” 1844- „Syn- these subjective”, 1856 ș. a. 142 a Cfr- n. 140 b și c. 143 învățătura persanulu Hani (215—273) despre lupta a două principii, a luminii și întunericului, a binelui și răului- Morala sa impunea cea mai severă asceză- Pentru evitarea nașterii de noi copii, învățătura lui Mani cerea distruge- rea organelor sexuale. Religia lui Mani se îndrepta mai cu samă împotriva învă- țăturilor lui Zaratustra. 135 2. E. TOROUȚIU - NOTE Profetul Mani fu însă biruit de casta preoților și sfârși prin răstignirea pe cruce și jupuire- 144 Albeit=Adalbert, Albrecht (Albertus Magnus, numit doctor universalis (*1192 Lauingen în Schwaben— f 5 Noemvrie 1280) a studiat în Padova- Natura- list, fisician, filosof, și-a propovăduit învățătura pe la diferite școli mănăstirești din provinciile germane- In 1260’ mitropolit la Regensburg, după 2 ani însă se mulțumi de scaunul mitropolitan și plecă la Colonia, dedicându-se din nou științei- A scris: „Compendium, theologicae veritatis”, Nurnberg 1473- „De vegetalibus libri VII”, Berlin 1'867- „De sacrosancto conporis domini sacramento”, Regensburg 1893- „Orationes super IV libros sententiarum”, Berlin 1893, ș- a- — Cfr- D'As- sailly, A- le Grand, Paris 18701; Hertling, Albertus Magnus, Colonia 1’880- 145 Alchuine, învățat care a organisat învățământul pe timpul lui Carol Cel Mare, A- s’a născut pe la 735 iîn York și a murit la 19 M;ai 804- Lucrările sale s'au tipărit în „Patrologiae cursus completus”, voi- 100 și 101 (Paris 1851), iar scrisorile în „Biblioteca rerum Germanicarum” voi- VI (Berlin 1873)- —’ Cfr- West, A- and the Christian schools, Londra 1892- F- Monnier, Alcuin et Charle- mague, ed- II Paris 1863- Lorentz, Alkuins Leben, Halle 1829- 146 Carol cel Mare, regele Franconilor și împăratul roman, născut 2 April 742 — T 28 Ianuarie 814- 147 și 148 Martianus Capella din Madaura în Africa, a fost guvernator al Cartaginei și a scris prin anii 425 d- Chr- o enciclopedie intitulată: „De nuptiis Philolgiae et Mercurii”, după satirele menippeice ale lui Barno, alternând prosa cu versuri. A fost tradusă în limba germană de Notker și reeditată la 1836 de Kopp (Frankfurt/M) și de Eyssenhardt la 1866 (Leipzi^)- 149 /. Roscellinus (Rousselin) breton, a trăit în a 2-a jum- a sec- XI, filosof și teolog, a reînviat învățătura predicată încă în sec- IX de călugărul Eric de Auxerre, adică nominalismul, după care noțiunile generale (universalia) nu există în realitate (in re), ci numai cuvintele (flatus vocis), nume, cu ajutorul cărora se înseamnă lucrurile și însușirile lor, într’un convenționalism tacit, comun, pentru a le distinge și pentru ca oamenii să se înțeleagă între dânșii- Concepția se ba- sează dealtfel pe cinismul și stoicismul anticilor, și împotriva nominalismului s’a ridicat realismul- După nominalism trinitatea divină deși cade sub aceeași no- țiune (nomen) nu este o singură ființă (triteism)- Conciliul din Soissons dela 1092 a condamnat cu afurisenie atât pe Roscellinus cât și nominalismul său- 150 Stoicism, filosofia aderenților lui Zenon, numiți stoici după stoa poikile, hală în care se găsește școala întemeetorului filosofiei- Etica și în special no- țiunea virtuții stau in fruntea oricărei filosofări- Viața stoicului trebue să se caracterizeze prin năzuința către virtute- 151 Cfr- nota 144- 151 a Henry Hallam, istoriograf englqz (* 9 Iulie 1^77 în Windsor — f 21 Ianuarie 1859 la Londra), a ocupat posturi înalte (procuror, comisar al timbrului, intemeetor și președinte al societății de statistică, și dispunând de o avere con- siderabilă, a trăit pentru știință- Scrieri: „View of the state of Europe during the STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 136 middle ages" (2 voi- Londra tradusă în 1- germană de F. v- Halem (2 voL Leipzig 1820). „Constituțional history of- England from the accession of Henry VII tot the death of George II" (2 voi-Londra, 1827), ini. germ, de Ruder (Leipzig 1829—9)- „Introduction to the literature of Europe in the XV-, XVI- and XVII- centuries ' (4 voi. 1837—9)- A. D- Xenopol cunoaște ediția germană- Putea însă să aibă cunoștință și de traducerea franceză: ,,L’Europe au moy- âge” de Borghers et Dudoit (1887), ca și „Hist constit- d'Anglet-", tradusă de Borghers et Guizot (a 2-a ed- 1828—91)- A- D- Xenopol se ocupă doar pe larg în „Istoriile Civilisatii- lor” de unul dintre traducătorii lui Hdllam, care este Guizot. 151 b Irnerius sau Yrnerius, Hirnerius, Hymerius, Warnerius, Vernerius, Guamerius și Gernerius, jurisconsult celebru între anii 1050—1130- Nu știu de unde A. D. Xenopol își ia datele biografice, după cari Irnerius ar fi deschis la 1135 cursul de drept roman la Bologna, deoarece cei mai mulți biografi afirmă că Irnerius ar fi murit cel mai târziu la 1130- Cfr- Del Vecchio, „Notize di Irneris e della sua scuola”, Pisa 1869- G- Pescatore, „Die Glossen des Irnerius", Greifs- wald 1888- Fitting, „Anfănger der Rechtsschule zu Bologna”, Berlin 1888 și E. Besta, „L'opera d’Irnerio”, 2 voi- Turin 1896- 152 Institutul medical din Salerno (Italia) întemeiat la 1150, a fost de mare renume în evul mediu și poate fi considerat alma mater a tuturor facultăților de medicină- Prin secolul al XlV-lea și-a pierdut însemnătatea, iar în anul 1817 se desființă- Cfr- S- de Rienzi, Storia documentata della scuola medica di Salerno, ed- II Neapoli 1857 și Liersch, Die Schule von Salerno, Leipzig 1902- 153 Claudius Galenos (♦ 131 d- Chr- la Pergamon în Asia Mică — T prin 201 în Roma) a fost după Hippokrates cel mai renumit medic din anticitate- 153 a Cfr- nota 140 b, c-- 153 b, „Foia Societății Romanismulu”, București April 1870—August 1871. Comitetul de redacție: B- P- Hasdeu, N- V- Scutescu, T- P. Rădulescu, G- Dem- Teodorescu, Gr- G- Tocilescu și Const- D- Vucici; apoi M- Zamfiirescu, G- Mis- sail, N- Ath- Popovici- Atitudinea „Convorbirilor Literare” este destul de bătăioasă: „Afară de B- P- Hasdeu" celelalte nume „sunt necunoscute", n'au scris nimic și trebue să se aștepte ca să se vază cine sunt și ce pot- Programul revistei este o „confesiune de idei”, colaboratorii „o societate de juni, copii de ieri și bărbați de mâne”;— fraza despre colaboratori este citată chiar din „prospectul revistei": „discursul de inaugurare ținut de astă dată de D- Theodorescu, cu declamațiunea patriotică etereotypă și cu multe citate române, franceze și latine pentru a dovedi că Societatea Românismul va înălța națiunea noastră prin arte, litere și științe cu o înălțime foarte măreață!”- Cât despre poesiile lui N- Scurtescu — sunt „declamațiuni patriotice consacrate prin usul acestei specii de poeți, dar fără nici o valoare poetică"- (Conv. Lit. 1870 IV 117—118)- 137 I. E. TOROUȚIU - NOTE XVIII 154 Cfr- nota 76- 155 lacob C- Negruzzi, „Amor și Viclenie", comedie în 3 acte și versuri, în Conv- Lit- 1870 III 357, 38U și 405- 156 ,.Broasca" — „din Legenda Seculelor de V- Hugo", trad- de V- Pogor- Indignarea lui A- D- Xenopol se explică din imposibilitatea de a se adapta noilor sufluri în literatură- Dacă l-a fi cunoscut pe Gh- P. Baudelaire (1821—1867), care nu descrie o broască grețoasă, vie, săltând, ci altă broască strivita de roata unui vehicol, cu intestinele revărsate---, sau un stârv de cal în care hălăduesc viermii---, fericiți în lumea lor— 157 Din „Faust" de Goethe: 1- Dedicațiune- — 2- Spiritul- — 3- Mefisto- feles- — 4- „Faust" — trad- de M- în Conv- Lit- 1870 III 389- 158 M- = nici în Indicele general pe 40 ani nu se identifică traducăto- rul M- 159 „Faust", cfr- nota 158. 160 „Epigrame" de S- L- Bodnărescu în Conv- Lit- 1870' III 380- 161 ) lacob C- Negruzzi „Ionică Cocovei" din „Copii de pe natură", în Conv- Lit- 1869 III 341- 162 Cfr- nota 110- 163 Probabil administratorul revistei- XIX 164 Cfr- nota 155- 165 p. p. Carp „Cele una sută și una fabule ale D-lui Sion", în Conv- Lit- 1870 III 40)1-405- 166 „Lacrima", „Te iubesc", „Portretul", „Liniște", „Nor și chin", „Mă privești", „De un timp", „La o artistă", „Luna-și desfășoară coama-i de lumină", de T- Șerbănescu, în Conv- Lit- 1870 III 414—16- 167 Cfr- nota 137- 168 A- D- Xenopol „Studii asupra stării noastre actuale", și „Raportul nostru cu Romanii", în Conv- Lit- 1870 lIV 1 și 121* 169 Nu s'au publicat. XXI 170 Cfr- nota 130- 171 (?)• 172 „Miron și Florica", idilă în 5 cânturi, de lacob C- Negruzzi, în Conv- Lit- 1870 IV 69, 85 și 10b 173 Cfr- nota 172- 174 ,,o casă neagră" de I- P(op)- Florentin, în Conv- Lit- 1870 IV 9 și 20- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 138 XXII 175 T- Maiorescu „învățământul primar amenințat", în Conv- Lit- 1870 W 33—40- 176 Cetățean- 177 j. Caragiani „Cântecul VI din Iliada" în Conv- Lit- 1870 IV 52—60- 178 Nu s’a publicat. XXIII 179 v. Pogor este unul dintre întemeetorii Junimii; ’nu colaborează la C- L. în 1870, iar Schelitti continuă să publice traduceri din lit- germ- atât în 1870< cât și în 1871- 180f 181 și 182 La 20 Aprilie 1870 Ministerul Manolache Costache, președinte și interne; George Mânu, răsboiu; George Gr- Cantacuzino, lucrări publice? Const- Grădișteanu, finanțe; Vasile Pogor, culte și instrucție publică; Petre P- Carp, ex- terne; Alexandru Lahovary, justiție. — Vasile Pogor n’a primit să facă parte din guvern, și astfel criza ministerială continuă până la 18 Decemvrie, cu interimatul la culte și instr. publ- ținut de Petre Carp- La 18 Dec- 1870 un guvern Ion Ghica, Dimitrie Sturdza, N- Gr- Racoviță și alții, de scurtă durată, căruia îi urmează gu- vernul Lascar Ctargiu, dela 11 Martie 1871—4 Aprilie 1876, cu diferite remanieri. Titu Maiorescu intră în guvern abia la remanierea din 7 Aprilie 1874, ocupând' fotoliul cultelor și instrucției publice- (Cfr. Dimitrie Costescu, „Fazele Ministe- liale în România" dela 1862—1930, Tip- Universul 1930, pg. 53—65). 183 „Mignon" de Goethe: Kennst du das Land, wo die Zitronen blu'hn Im dunkeln Laub die Goldorangen gluhn— Dispoziția ideilor precum și cea sufletească, de nostalgie erotică, reminis- cențe dela Goethe, trec destul de măestrit elaborate, cu imagini proprii, în poezia Matildei Cugler „Știi tu Țara—" Pentru amănunte cfr- monografia „Goethe" de I* E- Torouțiu- A doua poezie a M- C- care se publică în Conv- Lit- (1870 IV 100) este „Călătorul". 184 Nici una, nici alta nu s’au publicat în Conv- Lit- 185 A- D- Xenopol „Opul lui Edgard Quinet, La Creation", 2 voi- Paris 1870, Libraire internaționale, în Conv- Lit- 1870 IV 177, 195, 206 și 223- 186 Din Goethe: „West ostlicher Divan, 1820", „Einlass" strofa a 4-a: Nicht so vieles Federlesen ! Lass mich immer nur herein : Denn ich bin ein Mensch gewesen, Und das heisst ein Kămpfer sein ! 139 I. E. TOROUȚIU - NOTE XXIV 187 ion Pop Florentin, * August 1843 în Poptelei (Transilvania), membru în Junimea dela 1868- 188 Ganea „Privighetoarea", nuvelă, în Conv* Lit* 1870 IV 106» 189 in anul prim al Conv* Lit* N- Ganea publică „Fluerul lui Ștefan cel Mare", (1867 I 29), în al II-lea „Comoara de pe muntele Rarăul" (1868 II 91), în al IlI-lea N* Ganea nu publică nimic- XXV i^o Der Wechsel = poliță, cambie, prov* sinet- 191 Cfr- nota 185- 102 Cfr- la Eminescu, pg- 314 și nota 22 pg- 326, în Studii și Doc- Lit- I. XXVI 193 Otto Gildemeister, născut 13 Martie 1823 în Bremen, mort aci la 26 August 1902, istoric, filolog, ziarist, om politic, fost senator, primar al orașului,, celebru traducător- Scrieri originale, editate de prieteni în 2 voi- subt titlul Fssays (Berlin 1896—7). Traduceri: Lord Byron (6 voi- Berlin 1864); Dramele lui Shakespeare (Leipzig 1871); Ariost* Rol* Furioso (Berlin 1882, 4 voi-) și Dante, Divina Comedia (Berlin 1888)- « 194 Ludwig Uhland, poet clasic german, germanist și om politic, n- 26 Apr- 1787, mort 13 Noemvrie 1862 Tiibingen; liric popular, baladist, autor dramatic? istoric literar și folklorist 195 Cfr- nota 71, pg- 272, in St* D* L* 1* 196 Du-Bois Reymond, cfr- nota 11, pg- 155 în St* D* L* I* 197 Karl Georg Bruns (* 16 Februarie 1816 Helstedt — T 10 Decemvrie 1880', jurisconsult și romanist- (,,Das Recht des Besitzes im Mittelalter")- 198 Die Landwehr = rezerve militare- 198 a Pg- 88: Leon Michel Gambetta, bărbat de stat francez, * 30 Oct- 1833 Cahors — f 31 Dec- 1882 Viile d'Avray lângă Paris- 198 b Pg- 89: Wilhelm I de Hohenzollern (* 1797 — T 1888), rege al Prusiei (1861) și împărat al Germaniei (1871—1888)- 198 c Pg- 90: Julius Moser, sculptor german, * 14 Iunie 1832 Berlin — T 13 Ianuarie 1916 Berlin- 199 Friedrich Gottlieb Klopstock, poet clasic german, n- 2 Iulie 1724 Qued- linburg — f 14 Martie 1803 Ottensen 1- Hamburg- Opera sa de căpetenie este Messiada, epopee religioasă; Apoi: ode, drame biblice și poeme dramatice na- ționale- Klopstock trece printre cei mai puternici creatori ai limbii germane- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 140 XXVII 200 Giovanni Boccaccio, unul dintre cei mai mari scriitori italieni și uma- nist, * 16 Iunie Paris 1313 — I 21 Dec- 1375 Certaldo JFlorenza): Renume uni- versal mai de ales prin Decameron, una sută nuvele, traduse mai în toate lim- bile lumii- Una dintre cele mai bune traduceri în 1- germană, care pe la 1858 ajunsese la ediția a IlI-a, este de K- Witte (ed- IUI Leipjzig 1859)- Probabil A- D- Xenopol aceasta i-o trimise lui I- C- Negruzzi- Boccaccio întemeietor al prozei clasice italiene a mai scris poezii, romane și despre Dante- 201 Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, arhitect italian (* 6 Martie 1475 Caprese — I 18 Februar 1564 Roma), este renumit și în istoria literaturii, prin poezii, și în deosebi sonete de adâncă durere și nobilă abnegație- Dintre traducerile germane prin anii 1870 erau cele mai cunoscute: de K- Witte (Breslau 1823) și Regis (Berlin 1842)- 2021 M- Eminescu, „Făt-Rrumos din lacrimă", poveste, în Conv- Lit- 1870 IV 277—286 și 298-303- 203 Cfr- nota 79- 204 „Anunciu- Hoții- Fiesco- Cabală și Amoru- Tragedii de Schiller traduse de lacob Negruzzi, volumulu iîn 8 au apărutu de curăndu și se află de vânzare- Edițiunea și Tipografia Societății Junimea- Prețul 3 lei 50 b-", în Conv- Lit- 1 Octomvrie 1871 V 248- 205 Cfr- nota 62- 206 A- D- Xenopol „Tractatul de Economie politică al d-lui Strat", în Conv- Lit- 1870 IV 273-277- 207 (?). 208 lacob C- Negruzzi „Poezii", București, Socec 1872- 209 Cfr- nota 121, Afară de fragmentul publicat în Conv- Lit- 1869 III 125— 132 lacob Negruzzi n’a mai continuat cu „Hoții” lui Schiller în revistă, ci a tipărit tragedia în volum (cfr- nota 204). 210 loan Dan- —. M'am adresat profesorului universitar d- Leca Morariu dela Cernăuți cu rugămintea să întreprindă cercetările necesare pentru găsirea unor date mai exacte asupra acestui ciudat personagiu bucovinean- D- Leca Morariu a avut fericita inspirație să publice pasagiul din scrisoarea lui A- D. Xenopol în ziarul d-lui I- Nistor: „Glasul Bucovinei”- In urma acestor investiga- țiuni, d- L- M- a primit două răspunsuri, care însă se contrazic- Prima informație vine din partea directorului general în ad-ția Fondului Re- ligional, d- Teofil Gramatovici, care spune că un loan Dan, a fost fiul preotului din comuna Pârteștii-de-sus și că loan Dan a murit pe la anul 1900, în casa de alienați din Cernăuți- Dacă ar trăi, ar avea acum vre-o 75 ani- Un extravagant- Fiind ofițer în rezervă, a ajuns în conflict cu comandamentul militar, fiindcă așa cu plete de „poet”, cum se purta, a îmbrăcat uniforma militară- Făcea și pe poetul; recita, declama- A avut 3 frați (Luca, Pamfil și Gheorghe) și 2 surori- Nu pare să fie acest loan Dan, despre care vorbește A- D- Xenopol- 141 I. E. TOROUȚIU - NOTE Mai mult ne apropie de personagiul lui A* D- Xenopol, informația dată de d. conte Victor Wassilko : CONTELE VICTOR WASSILKO CERNĂUȚII strada I- Zotta, 16- Cern- 12 III/932- MULT STIMATE D-LE PROFESOR ! Am cetit notița din „Glasul Bucovinei” No- 3738 din 10 III, 1932 întitulată „loan Dan” (?) și semnată de D-Voastră- Precum am văzut din notița susnumită D-Voastră sunteți interesați de per- soana lui I-Dan și eu cred, că Vă pot servi cu câteva deslușiri în privința aceasta- In anul 18’91 m'am mutat dela liceul din Cernăuți (Staatsgymnasium) la li- ceul din Rădăuți, unde am absolvit clasele VII și VIII și am primit acolo și certificatul de bacalaureat (Matveritaetszeugniss)- Asta spre introducere- In anul 1891 l'am angajat pe un anume „loan Dan” ca instructor pentru limba franceză spre a perfecționa cunoștințele mele în limba numită- Cât am putut observa la „Dan”, el avea o pronunțare corectă a limbei fran- ceze, ceiace mi-au adeverit și alte persoane, cari dispuneau de cunoștinți lin- guistice- I- Dan povestea adeseori despre călătoriile sale, el a cutreerat mai că Europa întreagă, și în mare parte per pedes apostolorum, el și dovedea prin multele documente autorizate de către diregătoriile țărilor străine, pe unde petrecea- Dară de una îmi aduc foarte bine aminte: „Sosind el în Spania, învăța limba spaniolă de abia acolo în țară și după vr’o câteva luni fu chiar angajat din partea statului major din Madrid ca instruc- tor pentru limba franceză sau engleză, ceia-ce au adeverit cu atestate originale’- Alte detaliuri despre călătoriile lui cu părere de rău nu Vă pot da — de atuncea au trecut 40 ani- Numitul îmi povestea că e fiu de preot ort- (Poate fiul parohului Dan,din Stulpicani, care domicilia acolo pela 1912)- In luna lui Aprilie 1892 să lăți vestea că „loan Dan” să fi murit subit la Ițcani- Eu m'am adresat imediat telegrafic Primăriei Ițcani, cerând deslușiri- Ca răspuns am primit telegrama anexată, care Vă pun la dispoziție. Din textul telegramei să poate lesne constata, că loan Dan a murit în 22 Aprilie, 1892 în Ițcani- loan Dan era în felul său un om genial, dară cu părere de rău trebue să spun, că era și cam decăzut- Exteriorul lui era cu totul neglijat- Eu am grijit deseori pentru îmbrăcăminte, ghete, lingerie etc- — dară toate stăruințele mele erau zădarnice- De altmintrelea poziția lui materială era destul de favorabilă, dar ce folos, dacă el prefăcea tot în alcool- El preda lecții de franceză și englejză în STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 142 Rădăuți și mergea pe jos la Dărmănești, Dornești, Ițcani și Suceava, ca să pro- povăduiască și acolo știința limbelor străine* Repausatul era în timpul acela cam în vârstă de 40 ani (poate mai mult sau mai puțin); el a fost găsit mort pe șoseaua spre Ițcani- Cu eventuale deslușiri ulterioare Vă stau la dispoziție și semnez cu toată stimă al D-Voastre sincer- VICTOR WASSILKO Textul telegramei de care se amintește în scrisoare, trimisă din l(Itzkdny'' la 23/4 1892 : „Telegrama No. 343 — Baron Wassilko — Radautz — Sprachlehrer Johann Dan gestern friih gestorben — Beisetzung heute gegen 4 Uhr nachmittag- — Dische — Gemeindevorstand- Adecă: Dascălul de limbi [străine] loan Dan mort ieri dimineață — în- mormântarea azi orele 4 după masă — Diesche — primar- Telegrama originală se păstrează în arhiva d-lui Conte Victor Wassilko- 211 S'ar putea face o legătură cu scrisoarea XIII a lui A- D- Xenopol, din 10 Aug- 1869 cătră I- Negruzzi? XXVIII 212 a. D- Xenopol face alusii la evenimentele politice- Cfr- pg- 100 din acest voi- „Sfârșesc 6. Conceputul acestei tragedii mi-a fost pe atâta de greu, pe cât de ușoară îmi este realisarea sa. A cunoaște faptele istorice ca nou izvor sbucnit din caractere, este piedeca, în care poetul dra- melor se împiedică și opul său devine o așă numită tragedie fatală (Schicksalstragddie); crede însă că voiu fi trecut peste această ba- rieră și unica mea dorință este acuma să lucrez și să finesc. 151 S. L. BODNĂRESCU - IACOB C. NEGRUZZI Nu &tiu de v’o plăcut poesiele, ce le adresasem D. Maiorescu pentru «Convorbiri» 16. Mai adaog și aice câtevaJ7. Finesc aice cu poeziile și rugându-te să-mi mai scrii din când în când, rămân al tău sincer și devotat amic. SAMSON L. BODNĂRESCU III 20/8 Martie 1869. IUBITE AMICE, Acuma este al treile an decând primăvara îmi aduce în loc de flori o amețeală de minte așa, că vr’o zece zile mai mult vegitez decât trăesc și mă scuză, dacă am întârziat cu răspunsul. Mă întrebi, de este făcut poetul dramatic să se deosebească și prin poesii lirice. Cât după observările psicologice, ce le-am făcut la mine, trebuie să răspund că nu. Totuși însă este împins și silit de o putere iresistibilă arareori să facă și poesii de-asemene natură. In momente de creațiune este sufletul său ars tot de-aceleași pasiuni pe care le descrie. Văpaea acestui foc îl consumă cu o putere mai îmbelșugată, decât se întâmplă aceasta chiar la icoana p- care o decopiează. In natură pot s’o aflu icoana-, O' pată cât de mică pe ea ar face-o es- tetic imposibil. Și aice este culmea artistului, ca prin trăsătura penei sale să împlinească știrbătura ce a lăsat’o firea. El nu este con- damnat numai pentru a suferi, este condamnat și spre a crea. Armonia între aceste două pedepse .este inspirațiunea adevărată. Să mă vadă pro-zaistul în odaea mea, acum plângând, acum râzând, acum cu față senină, acum cu nouri negri pe frunte-mi, mă con- damnă cu tot dreptul de nebun. O, dar nebunia aceasta nu este ea mai peste culmea fericirii prosaicului? Când îmi zace norul negru pe frunte, soarele îmi lucește în inimă, când adie, pe fața mea zim- birea, lovitura puimnariului pălește în pieptu-mi. Și ades mi s’a în- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 152 tâmplat, în asemenea momente, ca să pun pana de-o parte și să caut a distrage spiritul aprins dela obiectul, ce mă ocupa. Mai pu- team să țin pana în mână, când Rienzi în scena 4. act. 5. murmură întrebarea: «Și ea nu-i liberă?». Când Nina în scena a 5: «Ți-am dat-o, libertatea!» 18. Trebuia, era necesitate, ca împovăratul meu su- flet să se ușureze, să mai peardă puțin din focul ce-1 consuma, și cu data acelei zile aflu în ziarul meu doaue poesii, ce le alăturez aice de le-i afla bune pentru «Convorbiri»: «Sufletul meu» 19. «Am întors a vieți-mi file» 20. Această profundă durere ce apasă sufletul creator, este isvorul micelor poesii la poetul dramatic, și ele sunt asemene unui conduct, prin carele se deșartă reservoriul de superfluă intensitate a pu- terii spirituale. Și tocmai momentul de ecsagerațiune, în care se nasc, poate fi causa, că nu ajung la culmea estetică pe câmpul liric. Când mă uit la ele cu ochii disiluzionați, le aflu sau prea pro- funde sau prea ușoară. Calea de mijloc, ce se esprimă în «goana» ta, n’o aflu mai nicăiere la mine, «întâiul amor» 21 perde prin conclu- siunea prea modernă: „E june-al meu suflet și fără de ceață Amorul ori care întâiul amor". IV Viena, 11 Mai-29 Apr., 1869. IUBITE AMICE, Din epistola, ce ai adresat-o cătră colegul meu Grigoroviciu 22, îmi pare a conchide cumcă n’ai fi primit răspunsul meu la ultima ta scrisoare. Ori și cum ar fi, eată că urmez dorinței tale și-ți scriu, ce alta decât despre acele simțuri, ce se agită în inima mea, despre acele idei, ce [se] nasc în sufletul meu. Trecuse mulți ani de luptă până acuma peste titva mea, și eu nu știeam causa mai profundă. 153 S. L. BODNĂRESCU - IACOB C. NEGRUZZI Atâta înțelegeam, că după furtuna rădicată, trebue să vie și timp frumos. Și eată, amice, acel timp a sosit și plină de bucurie sbuonește acuma inima în pieptu-mi. Nu mă pot predomina, amice, de a nu ți-o împărtăși și ție această fericire: sunt sigur, că și asupra ta va face o impresiune bine venită. Zi și noapte îmi băteam capul în ce formă și feliu aș da unor simțiri și aspirări sufletești realisare. încă astă toamnă șezând la țară, mi se chiarificase puțin și acuma sunt pe deplin conștient de ea. Conceptul acestei idei sunt resulțațele vieții psihice a,omenirii con- timporane. Forma dramatică îmi părea cea mai potrivită, însă de unde să-mi iau eroul, de unde, chiar și având pinsula, colorile acestui tablou? Din întâmplare l’am întâlnit în escursiunile mele cercetătoare pe Ahasveros 23 rătăcitorul și înfățișarea sa mi-a fost cea mai bine venită din lume. Cum însă dintr’un caracter epic să formez un caracter dra- matic? Și aice raza cunoștinței nu mi-a întârziat. Din primele cu- vinte, ce le rostește el înfățișindu-se pe scenă înconjurat de fulgere, tunete și ploae, vei înțelege ușor dramatisarea sa. El zice: „Deșartă-ți de mânie împovăratul cer „Și ear îngreunează-1 și eară îl deșartă ! „Vesuvul, Etna rumpe-i depe pământ, clădește-i „Deasupra mea, lehova, răstoarnă-i peste mine „Și scurge-al lor jăratic, — o mare'n ea să'nnot „Zădarnică 'ncercare ți-a fi a mă sfărmă ! „M'ai condamnat odată să fiu etern ca tine et- et- et- Ahasveros aoesta va fi opulvieței mele și îmi place de osebit •a lucra în el24. Pănă acuma as ave câte-va sute de versuri. Mai cu deosebire mă ocup de el, când îmi frământă crierii idei filosofice. Știu, că pentru lumea noastră Română va fi asemenea op zadar- nic,., am însă macară atăta măngăere că îl pot scrie în limba mai- cei-mele. Și dacă și fulgerile nerecunoștinței ar lovi în mine și după veacuri, mă mângăiu cu cuvintele lui Ahasverus când pălește un fulger o floare din mâna sa: STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 154 „Eu pot să iau cea peatră, ce doarme colo'n earbă „Și s’o arunc de stâncă; zdrobită în bucăți „Ea spre pământ căde-va și fapta mea-i egală, „lehova, cu-al tău fulger” et. et. et- Scrie-mi te rog, ce gândești la aceasta. In Septemvrie voiu fi sigur cu Grigori Vodă25 în «Junimea». Fii bun dă lui Pascu la oca- ziune alăturatele șire. Te salută amicul tău intim S. L. BODNĂRESCU V Viena, 3 luli 1869, IUBITE AMICE, Epistola ta din. urmă mi-a cauzat o bucurie nespusă; eram deja setos de știri din Junimea, setos de a mai afla ce fac amicii mei. Cât în privința legendei, tocmai la acele doue întrebări, ce mi le faci, m’am gândit foarte serios. Numele Olga nu-mi vinea nici mie bine, dar nu aflam altul mai potrivit. Astă-noapte însă mi-o picat în minte numele «Larmt» 26 cu atât mai de aprobat, cu cât câștigă și el o coloare istorică nu- mindu-se câmpul de la poalele muntelui «Măgurele» tot «Laura». Fii bun dară și pune-1 în locul Olgei. Ce se atinge de între- barea ta de a doua, că de nu ar fi mai frumoasă în versuri, zic și eu, că da. Cum am scris’o într’o noapte pe acea legindă și am recitit’o a doua zi, mi-a vinit în minte hecsametrul, și chiar începusem a o preface toată în hecsametre. Am observat însă curând, cumcă^în acea prosă de acolo se esprimă deja un ritm, ce ne ușurează și ni face plăcută cetirea și m’am lăsat de-a o mai preface. Dacă vei fi observat, în cea mai mare parte îi deja hecsametre 27. Oi să compun cât de curând una în acest metru prea plăcut auzului meu. Causa 155 S. L. BODNĂRESCU - IACOB C. NEGRUZZI că Grigorf Vodă merge greu .este după cum ai observat foarte ni- merit în parte și lipsa de o societate cum este Junimea. Nu-ți poți închipui durerile sufletului meu, ce le^am suferit prin bărfelele Ro- mânilor de aici. Și a petrece între oameni lipsiți de ceva mai înalt, de o mspi- rațiune mai sfântă, a fost pentru mine o moarte morală. Te asigur însă, că acasă îmi va fi de-ajuns lună pentru Grigori. Dacă îmi va fi cu putință, mă voiu duce singur în Septembrie la Iași, să-1 cetesc în Junimea; de nu voiu putea, poate din causa cheltuelilor, atunci l’oiu trimite prin poștă. Cu toate că mă doresc foarte mult să mă mai văd odată în «Junimea». Dintre cele două foi, ce le amin- tești, vine aice numai Traian28. Nu știu de-ai observat bine răutatea sau prostia aceluia ce mă critică (botjocorește ca pe un nime depe strade). Intru ade- văr cum a reprodus’o poezioara «Perderea» este de nimică și fără de înțeles. Din răutate ori nepricepere pune el cuvântul, ce-i în Con- vorbiri articulat «primăvara» fără de articol și zice: Ah ! primăvară mândră, sănină S’a dus cu dânsa toate cu ea- Se’nțelege, că asemene oameni, cari nu cunosc o diferență gra- maticală măcară, sunt ei în stare să înțeleagă sensul unei idei espri- mate în câte-va șire? Am râs de nebunia lui Traian 29; nu-i este însă permis să se apuce de oin, când singur n’are nici cea mai slabă jude- cată. Sau îi rău sau prost. Tabloul tău este minunat si-mi aduce aminte de ușurința de espresiunea obiectivă a lui Goethe 30. Luni plec de aice și mă bucur din suflet, că voiu mai pute petrece la țară. Mii de salutări. Al tău amic SAMSON BODNĂRESCU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 156 VI Berlin 13/1 Februarie 1870. IUBITE AMICE, Sub titula de «flori în mugur» îți trimit aice trei numere cu dorința de-a le supune criticei «Junimei» 31. Dacă nu vei fi prea ocupat și-ți va rămâne timp pentru câte-va șire, te rog să-mi scrii, ce efect au avut. Am de gând să urmez o serie încă de-asemene soiu de poezie, ce va conține patru grupe mici. Inteia: flori în mugur, a doua: flori în floare, a treia: flori scuturate și a patra — fructe. Cât pentru comedia ta 32, ce apari în Convorbiri, nu’nțeleg de ce ai ales doue fe- luri de versuri și le-ai pus lângă olaltă. Ele sunt: jj și: = y — w — (^) Deși a fost o dată vorba în Junimea despre felul versului în dramă, totuși e bine să se mai aducă încă la discuție, ca în fine să nu-i dăm și formei palme după plac. Ii drept că omul iubește schimbarea, dară tot așa de drept este, că acea schimbare trebue să fie numai deșteptarea unui ce, ce dormia deja în sufletul său. Nu din afară și nepotrivită. Rămâi sănătos, al tău sincer amic SAMSON BODNĂRESCU VII Pomârla, 12/11 188^. DRAGĂ NEGRUZZI, Ne având vreme de-un concediu, că să fiu și eu la aniversare33— lucru de care sunt foarte doritor acum, lipsind de atâția ani, îți tri- 157 S. L. BODNĂRESCU - IACOB C. NEGRUZZI* mit totuși măcar o blagomanie ca toate celelalte și te rog să nu uiți a felicita din parte-mi «Junimea» și a dori îndeosebi unor poeți din anul trecut mai mult talent pentru anul viitor! Te rog salută în deosebi pe toți din parte-mi și trimite-mi con- tul, ce datoresc pentru Convorbiri, ca să plătesc, că e vreme. Te îmbrățișez S. BODNĂRESCU VIII Pomârla, 1885 30/10. IUBITE NEGRUZZI, După cum am vorbit, îți trimit aici câte-va poezii. Judecați-le și îmi spuneți și mie, ce ați hotărît. Dacă nu găsești epigramele și celelalte poezii trimise încă an, apoi spune-mi să le mai scriu odată, de și îmi vine, foarte greu. Ori poate nu le publici, fiind că Junimea le-a condamnat, după cum am aflat, qualificîndu-le de triviale și rău gust? Ori cum ar fi, scrie-mi curat, că dacă comit păcate, cel puțin, să mă pocăesc. Bogdan s’a bucurat de complimentele ce i-ai trimis și te roagă, să primești și din parte-i salutări și etc. Al tău S. BODNĂRESCU Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi* ..'STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 158 NOTE I 1 „Sfârșit de toamnă”, pastel de V« Alecsandri, în Conv- Lit- 1868 II 33, vers 3 și 4 din str- JL 2 Idem et ibidem, vers 1 și 2 din str- IIL 3 „Earna”, pastel de V- Alecsandri, în Conv- Lit- 1868 II 33, vers 3 și 4 din str- II. 4 „Viscolul”, pastel de V. Alecsandri, în Conv- Lit- 1868 II 34 vers 3 și 4 din str- L 5 și 6 „Sfârșitul ernii”, pastel de V- Alecsandri, în Conv- Lit- 1868i II 35- 7 „Primblări", descriere de lacob C- Negruzzi în Conv- Lit- 1868 II, 49, 65, 84, 105, 119, 129, 149 și 169- 8 „Doue viețe". poezie lirică de lacob C- Negruzzi în Conv- Lit- 1868 II 80. 9 Chiară — clară- 10 Cfr. n- 8- „Dar cea din nuntru^de lupte plină”, vers 3, str- II, se modifică în ed. „Scrieri complecte”, de lacob Negruzzi- (București, Socec 1894), însă nu în modul sugerat de S- L- Bodnărescu, ci astfel: ,,Dar cea din suflet de lupte plină // De griji amare și negru chin" (voi- II, pag. 193). Finalul poeziei I- Negruzzi îl lasă neschimbat: „Nimic de-aceste nu știe însă II Vârtejul lumii nepăsător". 11 Probabil e vorba de: „Poezia rumână- Cercetare critică- Urmată de o alegere de poezii”- Iași 1867- Publicate întâiu în Conv- Lit- 1867/8 I, sau „Contra Școalei Bărnuțiu” broșură a cărei apariție se anunță în n-rul din 1 Martie 1868, Conv- Lit- II 16 (Prețul 1 leu nou). 12 „Anunciu- Bibliografie- A eșit de sub tipar și se află de vânzare la biuroul Tipografiei Societății Junimea din Iași, la librăria d-lor Socec & Comp, în București, precum și în cele mai multe librării O T H E L L O Dramă în cinci acte de S H A K [E] S P E [A] R E tradusă de P- P- CARP Prețul 2 lei 50 bani- (Edițiunea Societății Junimea)", în Conv- Lit- 1868 II 1 Mai •pg. 80. 13 Mihail Cornea, n- 1 Mai 1834, mort 11 Aprilie 1881, fost membru în „Ju- nimea" dela 1865- Pentru apariția voi- de poezii cfr- n. 20 pg. 121- 14 „Rienzi", tragedie în 5 acte și în versuri, de Samson L- Bodnărescu, în Conv- Lit- 1868 II 185, 201, 217, 237 și 253 ediție separată anunțată în Conv- Lit- 1 Ian. 1869 Iași, prețul 3 lei 50 bani, precum și în volumul: „Din Scrierile lui Samson Bodnărescu”, Cernăuți 1884, pag. 225—360. 159 I. E. TOROUȚIU - NOTE II 15 Nu s’a publicat nici în Conv- Lit-, nici în volumul dela Cernăuți, din 1884. 16 In anul al IlI-lea al Conv- Lit- se publică numai două poezii de S- L- Bodnărescu, sub titlul „Dor de țară" (1868 pg- 315/16 și „Epigrame" 1 Ianuarie 1869 pg. 346—348. 17 In Conv- Lib 1869 III S. L- Bodnărescu publică poeziile: „Destinul meu" 86; „Cheea legilor”; „Cântecul meu”; „Necazul meu"; „Perderea"; „Steaua mea", 87; „Averea mea”; „Unul floarea"; „Lumea văd—"; „Traiu-mi nor—"; „Sufletul meu", „Am întors-.."; „Luna palidă-..", 135; „Scrisori de la iubită", „Floarea din fereastră", 427- Două dintre poezii trimise la Conv. Lit-, nu i sau publicat- Sam- son Bodnărescu și le tipărește în volumul dela Cernăuți (cfr- n- 14), una subt titlul Asemănare: „De pe streșină cădea // Pe lângă fereastra mea” etc- și a doua Mărimea nefericirii: „Știi tu dragă, cât de mare // E iubirea mea ?” (pag- 11). Dintre cântecele adresate de S- L- B- lui I- C- N- deodată cu această scri- soare, au rămas inedite pană acum versurile: PLĂCEREA MEA „Este plăcere Și în durere, Și’n prigonire Este iubire” Iubind cântam, Când o videam; Dorind cânta, Când mă’ntâlnea Și-aceste versuri triste, duioase Scrise era Ades pe fața ei lăcrămoasă Când nu mă videâ- Tot astfel cântec și eu cântam, De ea departe când mă aflam- Cântam de patimi și de durere, Cântam, că’n ele este plăcere, Că ele sunt Flori pe-un mormânt- III 18 Confr- n- 14- 19 și 20 cfr- nota 17. 21 întâiul Amor" de I C- N- în „Scrieri Complecte" II pg. 273- IV 22 Codrat Grigorovici, bucovinean, care a colaborat la Conv- Lib cu ar- ticolul științific „Legătura între ființele organice și mai ales între animate și om" (1869 III 150, 186, 224, 241 și 277)- 23 și24 Din plănuitul „op” al vieții sale S. Bodnărescu n’a publicat decât două scene sub titlul „Ahas veros în veacul nostru" în ediția „Scrieri"-!or sale STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 160 dela Cernăuți (pg- 57—60), în total 106 versuri din al căror cuprins se desprinde un sbucium îausiian- Versurile cu reminiscențe din Goethe par să fie scrise după cetirea lui „Faust"- 25 Nu s'a publicat nici în Conv- Lit-, nici în voi- dela Cernăuți- V 26 .și 27 Cfr- n-. 132 pg- 133- 28 Cfr- nota 110- 29 Versurile 3- și 4 din str- II a poezii „Perderea" de S- L- Bodnărescu, publicate în Conv- Lit- (1869 III 87): „Ah 1 primăvara mândră, senină „S'a dus cu dânsa, toate cu ea- so „Mervan" de I- Negruzzi în Conv- Lit- 1869 III 155/6- / VI 31 Nu s'au publicat. 32 „Amor și Viclenie" comedie în 3 acte și în versuri, de lacob C- Ne- grunzzi în Conv- Lit- 1870 III 357, 381 și 405- VII 33 20 ani dela întemeierea Soc- „Junimea". SAMSON L- BODNĂRESCU, născut 27 Iunie 1841 în comuna Galanești din județul Rădăuți (Bucovina), a intrat la 1866 în „Junimea"- M- Dragomirescu, G- Adamescu și N- I- Rusu, în a lor „Literatură Română" (Voi- II, pg- 22) afirmă că S- B- ar fi fost „membru fondator al Junimei". E o eroare, care trebuie co- rectată- — Samson L- Bodnărescu moare la 1902- George Sion cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anii 1867—1878 I 28 Sept. 1867. SCUMPUL MEU DOMN! Primesc foaia ta cu mare regularitate, în sihgurătatea în care trăesc, ea adeseori mă desfătează, de și materia e scurtă, și apari- țiunea rară. Dar cum să-ți mulțumesc de această amabilitate, cari caracterisă inima tatălui tău? M’am tot gândit să-ți scriu ceva: dar vai! cu înaintarea vâr- stei \ cu sporirea nevoilor vieței, verva seacă! Scriți, tinerilor, până focul sacru este aprins în voi; noi, bă- trânii, ne vom bucura de voi. Eată un episod din viața mea: l’am scris răpede într’o seară de toamnă pe un timp de tunete și de trăsnete, pe câmpia Bărăga- nului. Cred că va merita un loc în foița ta; va fi cel puțin ca o um- plutură, ca macaroanele în sosul unui rasol2. Salutare G. SION n 16 Noemb. 1867. SCUMPUL MEU DOMN, Fiindcă articolul meu3 nu a fost de spiritul foiei ce dirigeți, vă rog, dacă-1 mai păstrați încă, se mi-1 trimiteți. . AlDt. frate și serv. G. SION St. D. L. II — 11 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 162 DIRECȚIUNEA GENERALĂ a TEATRELOR CABINETUL DIRECTORULUI m București, 27 Ianuarie 1878. DOMNUL MEU, Vezând cele scrise prin jurnale despre comedia Dt. O alegere la Senat 4, eu am propus, și comitetul nostru a primit și m’a însăr- cinat să-ți scriu și să te rog ca să ne trimiți manuscriptul, spre a vedea opera și a ne pronunța despre a ei primire. Suntem setoși de produceri originale; și te asigur a crede că nu spiritul de partid sau de coterie ne va face a judeca opera. De și lavem în Comitet pe însuși redactorul Românului4 b (ca reprezentant al comunei), dar el poate nici nu va avea timp să ia parte la lectură. Eu, unul, sunt cu mare nerăbdare să o văd, căci este mi se pare chiar tema mea, care am tratat’o în opuscul «Influența morală» 5 și care acum mă ocup a o transforma în Comedie, în 3 sau 5 acte G; am și prelucrat un act, și mă aflu în meditațiunea scenarului. Nu știu însă, dacă D-zeu îmi va ajuta să o sfârșesc. Peripețiile vieței mele sunt astfelu, că nu pot lucra la ceea ce-mi place. Te rog du-te la Panaiteanu, și vezi cum face portretul reposa- ^ului Dt. tată, neuitatului meu amic, dascăl și stimul! Aș dori să fie bine nemerit. Am preferit să însărcinez a-1 face Panaiteanu 7, că doar îl va nimeri mai bine, ca unul ce l-a cunoscut; nu Fam comandat lui Stăncescu 8, fiind că el nu trece între cei mai buni coloriști; spe- cialitatea lui este acuarela. Primește, Domnul meu, asigurarea stimei și considerațiunei mele. Serv. G. SION Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- 163 I. E. TOROUȚIU - NOTE 6 NOTE I 1 La 1867- George Sion era în vârstă de 46 ani- 2 Nu s’a publicaț- ii • 3 Deși consacrat, în urma unei fecunde activități, totuși G- Sion a fost printre cei mai săraci colaboratori ai „Conv- LiL”. In anul IX figurează cu o dare de seamă (,-Țara noastră" de P- S- Aure Han pg- 198), în XVIII cu o poezie („La aniversarea mea", pg- 122), cu traducerea unei scrisori (adresată lui Edgar .Quinet de A- Cantacuzin, pg- 44'3), 476) și în XXII singurul și ultimul articol „Emanciparea Țiganilor” (pg- 560 și urm-)- IU 4 lacob Negruzzi „O alegere la senat” comedie în 4 acte, reprezentată la Teatrul Național din Iași în 19 Ian- 1878, publ- în Conv- Lit- 1878 XII 1, 53, apoi la 1894 în ed- Ser- Comp- 4 b „Românul", ziar politic, comercial, literar- București 9 Aug- 1857—9 Iulie 1864, 25 Martie — 25 April 1865 și 13 Febr- 1866 — Apr- 1905- Directori: C- A- Rosetit, C- D- Aricescu, apoi Vintilă C- A- Rosetti- (Cfr- Nerva Hodoș și Al- Sadi lonescu, „Publicațiunile Periodice Românești”, Acad- Rom- Buc- 1913)- 5 și 6 George Sion „Influența Morală”, comedie într’un act- București 1869- Când a apărut această comedie în versuri a lui G- Sion, la Imprimeria Națională, Convorbirile Literare (15 Martie 1869, pg- 40) prin semnătura lui M- D- Cornea,-\i fac o critică extrem de violentă: „Pe prima pagină a acestei compuneri de cir- cumstanță", — zice M- D- C- — „găsim, și o regretăm, acel rău gust și aceia .pre- itențiune de care cei mai eminenți autori români nu se pot totdeauna apăra- Auto- rul dedică această operă, fiului iubit al muzelor, Aristoîantelui Ro- mâniei, amicului meu V- Alecsandri- Când un om este așa de cunosdut, când o reputațiune literară este așa de bine fondată ca acea a lui Alecsandri, peri- frasa de „fiu iubit al mus el or” este pretențioasă și de rău gust”- — „Dar ce să zicem de Aristoîantelui României?”- Intâiu constatăm o greșeală de etimo- logie: se zice Aristof anului, iar nu „Aristofantelui” și al doilea o necunoștință complectă a acestor doi autori- Aristofan este un poet dramatic, mediocru, tri- vial, obscen; V- Alecsandri e poet liric, eminent, estetic, public- Și iată cum D- Sion prin un spirit de, pretențiune și de exagerare face un rău compliment poe- tului nostru național” etc- Trecând la analisa comediei, Cornea arată că descrie- rea caracterelor este bună, consequentă până la fine, că dialogurile sunt pline de vervă și nu sunt lipsite de „un oareșicare spirit de comedie; versificațiunea e corectă, versurilp ușoare, limba curată” — deși uneori se întâlnesc expresiuni și imagini triviale- — In acelaș an al Conv- Lit- (1 Febr- 1870 pg- 401—405) P- P- Carp anunță apariția celor „Una sută una fabule” de G- Sion printr’o critică distrugă- tor de incisivă. P- P- Carp pune ca motto la articolul său „Cele una sută una fa- bule ale D-lui Sion” — cuvintele lui G- E- Lessing: Eine schlechte Fabel ist STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 164 keine Fabel” (—„O fabulă rea nu-i fabulă”)• Plecând dela constatarea că „numă- rul impoșant de fabule este întovărășit de o .prefață și de portretul autorului” — după ce analizează prefața și studiază portretul —, condus de ideile lui Lessing despre fabulă, P- P- Carp stăruie asupra fabulelor lui Sion — și — făcând o uci- gătoare satiră la adresa autorului, termină ironic: „Le plus clair de l'affaire sunt portretul și .prefața”- De menționat ar mai fi că P- P- Carp folosește (poate întâia cară în limba românească) cuvântul desinvoltură (C- L- pg- 402)): „unii ^chiar,. de es- D- Sion au avut netăgăduitul talent de a simplifica încă această proce- dură atât de simplă, ei rimează anecdote și ni le dau cu fabule transmutând astfel naivitatea din iabulă în autor însuși cu o desinvoltură cam prea cavale- rească”. 7 Baldazare-Panaiteanu, director mulți ani la Școala de Belle-Arte din Iași,, elev al școalei italiene, contimporan cu Tătărăscu. Dela Panaiteanu, Pinacoteca din București are un buchet de flori impor- tant ca pictură, iar într'o casă particulară se găsește un nud lucrat foarte fru- mos- Mort de vre-o 20 de ani- 8 Constantin L Stăncescu, pictor (* 20 Octomvrie 1837 în București) — după terminarea liceului (1855), a studiat dreptul; la 1857 pleacă la Paris ca bursier al statului, urmând cursurile școalei de belle-arte, începute încă în țară cu Tătărăscu- Profesor de istoria artelor și estetică la școala de belle-arte din București (1865), apoi (1877) membru în comitetul teatrelor- O parte din por- tretele artiștilor dela Teatrul Național (galeria de sus) este de C- I- Stăncescu- (Cfr- D- R- Rosetti, „Dicționarul Contimporanilor”, pag- 173)- — Const- I- Stăn- cescu a scris și piese teatrale: „Răsbunarea morților”, dramă, 1854; ,,13 Septem- vrie”, tablou istoric, „Bunul părinte”, comedie, 1853, precum și numeroase tra- duceri din 1- franceză- (Lbid- 173). Din scrierile lui G- Sion a publicat un volum de proză și altul de versuri P- V- Haneș, fiecare volum având câte-o prețioasă introducere istorico-literară- Rectificăm eroarea cu data nașterii: în „Elemente de Istoria Literaturii” de E- Hodoș, se dă greșit 1822 ca an al nașterii lui George Sion, cel corect' fiind 1821- Vasile A. Ureche cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anii [1864—1889 (?)] I1 București 17/29 Obre. [1864] CARISSIMO AMICO, Am văzut cele ce-mi scrii și cași tine am rămas tot convins că loneschiannii2 sunt precum îi numești și Maioreschianii oameni onești. Curagiu, dreptatea va străluci curând. Lucrați din toate pu- terile și consciință la aceasta. A chiama pre Maiorescu aci, nu voesce ministrul până după procesu. Și nevrând bine a da trebei aer de împăcățiune, după vuetul și scandalul urmat. Despre Vârlănescu3 eu niciodată nu m’am îndoit! îmi plânge inima numai când cuget la necazurile aceste și cu deosiebirje la supararea bunei Doamne Maiorescu4. Știu însă că Titu e om prudent; el va face lucrul, cum va fi mai bine. Numirea ta definitivă de acum nu va mai întârzia5. Ea este deja trimisă la Vodă. Ce faceți cu Gheorghiu? Dece naiba aleserăți de președinte pre Ciobanul lui Mârzescu? Maiorescu îmi scria că o să începi corespondența cu Buciu- mul 6; până asităzi nu văd semne. N’ar strica, în starea în care au ajuns lucrurile pe acolo. Te sărut de mii de ori. Asemene pe ceilalți. V. A. URECHIA STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 166 n7 [București 1864j CARISSIMO MIO AMICO, Văzut-am și cetit-am gentila ta scrisoare adusă de Caranfil și pe deplin m’am phiroforisit despre toate, mai ales despre amorul vostru pururea mai feirbinte cu D. Suciu8 și cei de o. părere... Acum că vei reavea pre Maiorescu, căutați a pune capăt tragediei Suciano- lonesciane 9, în unu mod, cu o peripeție demnă de voi și de santa dreptate. Dacă voiți pre V. A. Urechia de coleg cereți-1 din partea Con- siliului, sau faceți formalitățile Concursului, spre a nu zice lumea că fiind că mi-e nepot d’aceea este numit. După terminarea procesului10, urmează se dați depeșa, ca se liberează leafa lui M.1X, căci trebue se aibă nevoie de ea. Mai urmează că voi să nu înjunghieți vițelul cel gras (nu făcu alusiune la lonescu sau Suciu!) și să mă așteptați și pre mine, afară numai dacă nu veți voi să profitați de ocasiunea lui I Mai. Dar cu «D... vredniculu bărbatu?» Se sfârșesc cu D-lui și cu devotamentul pentru toți ai tăi și în particular pentru tine V. A. URECHIA III12 [București 1889?] IUBITE AMICE, D-ra Ștefănescu, bună elevă a clasei de cântec al nevestei mele, are nevoie de dreptatea Consiliului Permanent în o afacere ce-ți va esplica. Cui, de nu D-le să recomand pe talentata jună? lartă-mă de te-am năcăjit și te voiu răsplăti cu devotamentul meu de amic. V. A. URECHIA Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- LE. TOROUȚIU - NOTE 167 * NOTE I 1 Pe nici una dintre scrisorile lui V- A- Ureche nu este indicat anul- Cea dintâiu însă se poate considera din anul 1864- Ea ne pune în faza pri- melor ministere comune pentru ambele principate: Barbu Catargiu (22 Ia- nuarie 1862 — 7 Iunie 1862), Ap- Arsache (7 Iunie — 24 Iunie 1862), N- Crețulescu (2'4 Iunie 1862 — 12 Octomvtie 1863), M- Cogălniceanu (12 Oct- 1863 — 26 Ian. 1865). /De îndată ce Titu Maiorescu, reîntors dela studii din străinătate, și-a început activitatea reformatorie, adversari de toată mâna — politici, literari, — începură să se simtă șifonați și deci potop de intrigi, ca- lomnii, procese. „După îndemnul lui Vasile Alexandrescu (Ureche), care ajunse director general la minister, ministrul [Cristian Teii] depărtează la 10 Ianua- rie 1863 pe directorul școalei normale T. 'Maiorescu, înlocuidu-1 cu Gr. Pe- trovanu (ruda lui V- Alexandrescu)'' scrie d-1 Simeon Mehedinți (Soveja „Titu Maiorescu" București 1925, pg. 56). Este interesant să se cunoască miniștrii instruc- țiunii publice și cultelor dela cea dintâiu formațiune ministerială comună și până la cea mai urîtă înscenare politică împotriva lui Titu Maiorescu, de pe urma căreia a rezultat odiosul proces din 1864, cerut să fie judecat chiar de Maiorescu. La formarea celui dintâiu cabinet (22 I 1862) ministru al cultelor fu numit Gr- Balș, care însă cedă locul lui Barbu Belu (7 Febr-)- La 24 Iunie vine la culte George Crețulescu, la 16 Iulie N- D- Racovița, iar dela 30 Dec»." 1862 până la 26 Mai 1863 ministrul cultelor este generalul Christian Teii- In acest interval al ministeriatului lui Chr. Teii la culte este îndepărtat T- Maio- rescu din învățământ- Următorii miniștri la culte au fost: dela 26 Mai 1863;— 12 Octomvrie 1863 Al- Odobescu, dela 12 Oct- 1863 — 19 Iulie 1864 Dim- Bo- lintineanu, iar după acesta urmează AL Cretzulescu până la 21 Ian- 1865 și 5 zile Gr- Bengescu — dela 21 până la 26 Ianuarie 1865 (Cfr- Dimitrie Costescu „Fazele Ministeriale în România", București 1930, pg- 1F—21)- T- Maiorescu însă nu era omul care putea fi biruit atât de ușor : „Din fericire, calea era încă deschisă spre Universitate- Deși numai de 23 de ani, colegii, ca un fel de compensare, îl aleg rector, la 22 Octomvrie 1863- In calitate de rector, după lovitura de Stat felicită din suflet la nunta ei de argint. Din câți nuntași se vor fi adunând la această serbătoare, dară ni- mene nu va simți mai adânc însemnătatea momentului, ca sora mai bătrână, căci nimene afară de ea n’a avut prilejul să cunoască atâta vreme: ani de zile și decenii lungi, multele și grelele stavile de tot felul, care se ivesc la noi în calea de prosperitate a unui organ li- terar. Și tocmai, de aceea, nimene nu știe așa de bine ca «Familiar că dacă «Convorbirile Literare» au avut o înrîurire atât de mare asupra direcției noastre culturale literare, nu este numai meritul pleiadei de talente care s’au grupat în giurul lor, și în deosebi ?i mai cu seamă al directorului revistei; al dv. d-le Negruzzi, care cu o perseverență neobcinuită pân’acum în România, luptând cu mii de pedici, desconsiderând interesele materiale, v’ați pus munca unei vieți în serviciul întreprinderi ce ați fondat. De aceea vă felicitez eu în fruntea «Convorbirilor Literare» în special pe dv. Dragostea cu care o soră mai săracă vine la nunta surorei sale mai bogate și mai renumite, mă’ndeamnă pe mine, părintele acelei surori, să-mi cer și eu un semn de dragoste. Aflu dela amicii mei din Academie3, că’n sesiunea actuală având să se aleagă și un membru de dincoace de Carpați sânt și eu în combinațiune. St. D. L. II — 12 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II Cine sânt, știți, căci mă cunoașteți. Asemenea știți ce am muncit pe terenul literar. Știți că înainte cu 27 ani am arborat un mic steguleț literar, că tocmai la estremitatea elementului român am fondat o revistă «Familia», care anul trecut ș’a serbat jubileul de 25 ani. Oricât de mic a fost efectul ce a putut să-l atingă, nimene nu-1 va putea aprețui ca dv., căci nimene n’are lunga esperiență d'a cunoaște pedecile așa ca dv. Dacă dar și dv. sânteți de părere binevoitoare, ca și o astfel de stăruință merită a fi recunoscută: vă rog cu toată dragostea fră- țească și în mod confidențial, să binevoiți a mă onoră cu sprijinul dv. la alegerea mea de membru al Academiei în secțiunea literară 4. Și fiind că Academia a făcut dureroasa esperiență, că membrii de dincoace de Carpați, nu se prea pot duce la sesiunile generale, eu — fiind independent — în cașul de a fi ales, iau angajamentul solemn, că voiu participă la toate sesiunile generale regulat din în- ceput și până’n sfârșit. Primiți espresiunea deosebitei mele stime! La revedere în 1 aprilie! IOSIF VULCAN Oradia-mare 18/3-891. P. S. Eu în anul acesta primii «Convorbirile Literare» numai dela Nr. 10. Numerele 1—9 nu știu din ce causă nu mi s’au trimis. Vă rog dispuneți să mi se >espedieze. , IOSIF VULCAN n STIMATE DOMNULE COLEG, Din incidentul jubileului de 25 al «Convorbirilor Literare» Te rog primește înoirea felicitărilor mele esprimate în anul trecut, în ajunul acestui jubileu de mane însemnătate. întocmai ca atunci, așa și acuma, țin a esprima, că dacă un organ literar de publicitate, la noi s’a putut susține atâta timp, me- 179 IOSIF VULCAN - IACOB C. NEGRUZZI ritul în prima linie este al directorului, de aceea felicitez eu în deo- sebi pe directorul «Convorbirilor Literare». Te-aș fi felicitat mai de mult, însă tot am așteptat să primesc numărul jubilar al «Convorbirilor». Durere, nu Tam primit de fel; dar nu mai pot să aștept, deci m’am pus să-ți scriu aceste șire, ru- gându-te totodată să binevoești a dispunie să primesc și eu acel număr. Nici în anul trecut n’am primit primele 1—9 numere, de giaba am dus scrisoarea D-tale la Socec, nu mi-a trimis. De când revista apare la București, o primesc foarte neregulat, sigur din causa espe- diției rele. Din incidentul jubileului de 80 ani al D-lui George Barițiu 5, voiu scoate un număr festiv din «Familia» cu lucrări scoase de ale membrilor Academiei și cu de ale altor bărbați' de litere, scrise sub impresiunea acestui rar eveniment literar. Nu mi-ai trimis nimic pentru nr. jubilar al «Familiei». — Te rog trimite-mi ceva pentru acest numer, însă cât mai curând, ca nu cumva să întârzie. Amiciții și complimente colegiale! IOSIF VULCAN Oradea-Mare 8/5-892. Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- NOTE I 1 ,,Familia", foae enciclopedica și beletristică- Pesta, apoi dela 1880 Ora- dea-Mare (5 Iunie 1865—31 Dec- 1906)- Red-, propr- iși editor losif Vulcan- 2 25 ani de apariție- 3 și 4 ioSif Vulcan a fost ales membru al Academiei Române la 30 Mar- tie 1891. II 5 George Barițiu s’a născut la 1812* loan Slavici cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anii 1871 — 1878—? I Viena, în 27 Aprilie 1871. VUI. Florianigasse Nr. 32/IL — 11 STIMATE DOMNUfJE, Nu este dară stare mai delicată decât acea, când omul e con- strâns de a începe o epistolă, — ba poate — ca chiar și-o cores- pondență — cu o scusă. Cu de a bună samă nu e nici de cum o reco- mandațiune favoritorie. Sunt însă legi cari sunt mai puternice decât voința omului: sperez cumcă mă va scusa aceea, cumcă peste mine au domnit asemene legi. Scuzați-mă dar ’nainte de toate pentru-că vin așa de târziu de a vă mulțămi pentru binevoința, care o ați avut față de mine tri- mițându-mi «Convorbirile Literare». E de prisos de a vă face atent la lipsele care le simte un român în Viena...1 Lectura română e aci la noi o poftă, care numai din când-în-când se poate îndestuli — și mai cu samă pentru acela, care parte din lipsa timpului, parte din a mijloacelor nu poate apare la un bavarois mai adeseori în cabinetele de lectură moderne... O mul- țămită dar! In adevăr, — o mare disproporțiune! Câteva cuvinte, care în genere — pot fi și goale! Am promis amicului meu Eminescu2, cum că voiu scrie ceva despre magyari. Mea culpa! — o recunosc, cumcă promisiunea a fost asardată! Supus impresiunei momentane și altul ar fi făcut tot aceea; nu am scris încă și nu știem ce va să zică «a scrie». Am 181 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI zis, punică voiu fi pe Crăciun gata, și au trecut și*Pastile: nu știu, fi-voiu cândva gata. In adevăr am scris foarte mult despre magyari; am scris și iară am șters spre a putea scrie din nou... Și în fine am făcut un lucru colosal! Cu greu cred, cumcă «Convorbirile» vor putea face întrebuințare de acest lucru. Idei îngrămădite în vre-o 30-40 coaie fără oareșicare sistemă mai strictă, cum s’ar cere dela un studiu mai serios. Am profitat însă cel puțin atâta, cumcă azi știu ce va să zică «diletantism». Nu vorbesc însă multe: veți fi înșivă condam- nați de a trece peste această creațiune a unui spirit confus. Veți afla doară mult bun și frumos: Thidia a pus însă părțile frumoase în ar- monie estetică. Voiesc însă a mă scusa mai odată. Studiul social e elementul meu, aș putea zice atmosfera mea spirituală. Și un studiu așa de se- rios cere timp! Eu sunt silit a mă îngriji de susținerea mea, sunt silit de a perde pe zi 4 ore de lecțiuni seci: un spirit în acest mod obosit cu greu poate produce mult — și cu atât mai cu greu bine. — In dam! — nainte de toate e omul numai om! Toate încercările mele literare sunt o expresiune fidelă a aces- tei vieți... E fără putință ca să produc ceva întreg; producțiunile mele nu sunt decât bucăți țesute oareșicum cu sila la olaltă. Chiar și unele vicii a «fetei de bireu» 3 — voiescu a le atribui acestei împre- jurări. Am început d. e. nainte de asta cu 5 luni o poveste; am făcut până azi 6 coaie. Ce am făcut mi foarte place; nu e încă decât începutul începutului. Când voiu fi gata? La asta să răspundă ministrul finanțelor. O rugare dară! Dacă totuși se va publica studiul despre ma- gyari» 4 vă rog, nu ștergeți, nu coregeți — ci chiar și adăugați. Nu pentru mine, ci pentru «Convorbiri». Una mă liniștește: studiul a trecut prin mânele destilatorie a lui Eminescu G. Ași merita însă ca să fiu aspru pedepsit pentru cutesarea mea: mi-am promis-o însă, cumcă nu voiu mai lucra nimica nainte de a avea timp. Primiți asigurarea stimei mele. IOANU SLAVICIU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 182 II Viena, în 7 luniu 1871. STIMATE DOMNULE, Fără de a fi leneș, am întârziet a răspunde la scrisoarea D-voastre; cugetam că va fi cu putință a speda deodată și povestea cea nefericită. Acum văd că e fără putință; dacă ea chiar ar fi gata, nu aș putea să o trimit, căci cazul trist al «fetei de bireu» m’a învățat a prețui scrierile proprii. In «fata de bireu» aflu azi mii de lucruri, cari nu ar fi eșit nici odată în public, dacă opul ar fi mai stat câteva luni la mine. «Zina zorilor» 6 să fie dar mai fericită decât fata de bireu! In urma urmelor, povestea nici nu e gata; condițiunea cea. dintâiu a fiecărui lucru e timpul — și eu n’am timp. Trebile mele private și de un timp încoace modestele noastre cause comune îmi ieu tot timpul. E ceva curios, cumcă toți corifeii români de aici au tocmai acuma examene — și așa a venit rândul la. clasa a doua, de care mă țin și eu. înființarea nouei societăți aca- demice «Romănia-Jună» 7 și causa confusă a serbărei Putnene 8 — ar cere puteri mai de frunte decât ale mele. De voiesc dară a cores- punde însărcinărilor mele, trebue să abdic dela orice plăcere în fa- vorul lor. Scrierea e pentru mine o plăcere privată, care poate avea și nu avea folos pentru cercul social cărui aparțin. Celelalte sunt datorințe prin împlinirea cărora pot folosi mijlocit ori nemijlocit. Aceste sunt motivele — din cari purcede pseudo-lenea mea. «Zina Zorilor» vine; când, nu știu. Am apoi să vă arăt — cu durere — cumcă vrând nevrând voiu fi silit a face povestea lungă. Nu cunosc regulele scrierei; cred însă că dacă »e obiectul estins și operatul trebue să fie estins. In «Zâna Zorilor» sunt foarte multe fapte și -aceste multe în o legătură așa de strânsă, încât valoarea întregului ar perde foarte mult, dacă unele dintre ele s’ar lăsa. Intr’alt chip vom vedea ce zice critica: ce mie îmi place, poate altora displace. Gustul meu artistic e încă foarte nedesvoltat. îmi promit foarte mult dela călătoria D-voastră prin Viena 9. Până atunci va fi doară povestea gata și voiu putea primi oareșicari 183 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI sfaturi în? privința ei. Alta nu am lucrat: studiul asupra magy arilor l’ați primit — în câtva. Bucuros aș fi produs ceva mai bun; sunt însă din capul locului un cap confus — și cu deosebi față cu o ma- terie așa de estinsă. M’am nizuit a fi chiar și am devenit prea scurt. Așa s’a putut întâmpla, cumcă în studiul despre magyari au intrat lucruri, cari nu se țin de magyari, și au rămas din el pe contul acestora unele care ar fi trebuit să le ieu în considerațiune. Afară de cele două părți cari le-ați primit dela fratele Eminescu10, mai sunt patru: «Indivi- dualitatea magyară», «Cultura magyară», «Guvernul magyar» și «Noi și magyarii» 21. Din acestea, partea din urmă nu e gata. Credeți -mă Domnule, cumcă mă tem a reflecta despre rapor- tul social, care există între noi și vecinii noștri magyari. Eu, ca ju- rist 12 ar trebui să mă ocup de politică, și în adevăr mă și ocup cu plăcere; științele socialo-politice sunt elementul meu. Special în acest cas vin oareșicum în conflict cu convingerea generală. Pe zi ce merge, cu cât cuget mai mult, mă conving mai tare, cumcă pe lângă toate, cumcă românii și magyiarii stau azi ca neamici; posi- țiunea lor topografică și raportul lor social cu celelalte națiuni din jurul lor îi silesc 'a fi amici. Și cine cutează a spune această con- vingere în fața națiune! române de azi? De aș fi eu ferm copvins, cumcă zic un adevăr prin aceasta, aș zice-o fără regret; ar fi oareș- cum dorința mea; sunt însă motive, care mă fac a crede, cumcă judec preocupat, și sunt altele, cari, cumcă aceasta e o trebuință, care nici când nu va putea fi delăturată; e ceva în ființele ambelor națiuni,. ce le desparte pentru totdeauna 13. Aceste și altele motive mă silesc a întârzia cu această parte a studiului. El va fi acuși gata, nu voiesc însă a lucră sub impresiuni momentane. In urma urmelor trebe să mă recomand în binevoința D-voastre! IOANU SLA VICIU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 184 III. o Viena, în 30/18 Martiu 1872. STIMATE DOMNULE, Studiile asupra maghiarilor au fost causa, cumcă până acuma nu am răspuns la scrisoarea, ce mi-ați trimis. In zilele mai din urmă am cetit câteva din scrierile lui Schopenhauer 14; acestea au făcut asupra mea o impresie atât de puternică, încât, după repețite încer- cări, mi-a fost peste putință a scrie ceva, fără-ca în acea ce am scris, să nu se vadă urmele lecturei. Primind numărul 24 din «Convorbiri» am observat dară cu bu- curie, cumcă ați sfârșit studiul...15 Așa. e mai bine! Voiu urma mai târziu cu un tractat asupra «Noi și Maghiarii» 1B. Deocamdată să mă scuze asta: mai bine nimic decât un lucru de clacă! Am cetit cu multă plăcere poesiile, ce ați binevoit a-mi trimite 17. Nainte de toate îți mulțămesc, și după acea îmi voiu permite ca să fac câte-va observări... Altfel multă treabă nu voiu face... Din nefericire, sunt jurist: am foarte puține cunoștințe literare... Mi-au plăcut peste măsură: «Miron și Florica», baladele și maximele 18. Ai o limbă foarte simplă, clară și foarte plăcută prin ușurința for- mării... Așa în «Osânditul» 19, în «Miron și Florica», care tocmai prin aceasta sunt o comoară de frumusețe poetice... «Visuri și Dor» 20 sunt puțintel mai slabe... Lipsește focul poetic în multe din ele... Aciea ce ridică macsimele, strică la foarte multe din aceste poesii... In genere «Visuri și Dor» conține poesii bune: ce am zis, se referează numai la câte-va poesii. Așa spre exemplu chiar cea dintâiu... In Viena «Poesiile» se cetesc cu sete. De mi-e permis, te-aș ruga să trimiți societății «România Jună» 21 un exemplar. Face societ. «Junimea» o colecție a prelegerilor poporale ori ba 22? Ar fi pagubă că să se piardă un material atât de prețios! M’am bucurat foarte cumcă «Zina Zorilor» a plăcut... Să fiu înțeles; m’am bucurat că am aflat oameni, cărora le place, ce-mi place mie. La urma urmelor toți suntem români! IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI ----------------------------------1 185 O, poporul român gândește frumos și gândirea frumoasă apare într’o formă frumoasă... «Zina Zorilor» a fost lungă din capul lo- cului: «Așad povestea, — mă rog D-tale». Cele trei dela mine23 sunt tustrele ’mpreună mai scurte decâ Zina Zorilor singură. Vă trimit o nefericită de poveste... Numai în zilele acestea am făcut-o și astfel ar trebui să o mai țin în corectură. Mă tem însă, cumcă în loc de a corege, voiu schimosi. Sperez, cumcă va plăcea și se va publica, altfel nicS nu aș trimite-o... ți-o trimit însă cu deo- sebi pentru acea, ca să pot auzi observările oamenilor asupra ei. Am o disposiție deosebită pentru arta dramatică; poate că voiu face încă si altele, si as dori ca defectele «Comediei» 24 să nu între si în următoarea ei. In genere — eu scriu pentru plăcerea mea și cu cât scriu mai bine, cu atâta plăcerea mea e mai mare!... Actul II și finele actului III îmi par slabe, «Nicuță»25 cam palid și «Emilia» 26 un caracter neîncheiat. Te rog — ca să binevoiești a-mi comunica părerile mai însemnate... Puțintică cutesare... în folosul Niațiunei! Să mă scuzi, cumcă nu am prescris actul II. Nu este un lucru mai obositor — decât a-și prescrie... Doară nu va strica... Altfel sunt și ocupat. Lucrez acum la o a treia comedie27. Una e gata... Un lucru grozav, acea care nu-e încă gata... Cinci acturi, caractere — să fugi!... Altfel e o parodie — scrisă parte în iambi. Am numit comedia «O comedie la țară» 28. Copilul s’a născut nebotezat: cine află un nume mai bim, îl rog să fie nănaș. îmi rezer- vez dreptul de autor față de comedie. D-l Bălășan 29 mi-a promis că-mi va trimite o broșură din «Convorbirile»' anului V (1871/2). Vă rog — dacă este cu putință. Convorbirile se cetesc, în Viena, cu zel; toți numerii mi se fură. Aș dori să am complet. Abonamente? — Abonamentele costă bani și ele. n’au să se facă la români. După-ce voiu sosi acasă30, voiu cerca însă. 10-15 sunt si- gure — pela oamenii mei. Mă foarte tem, cumcă voiu fi silit ca să părăsesc Viena; — sau, bine zis, voiu părăsi Viena31. Starea financiară, în care mă aflu, îmi face peste putință a mai sta aici. Am o mulțime de datorii — și pe zi ce merge fac mai multe. Tată-meu mi-a promis, cumcă va vinde o vinață ce are, — dacă va afla cumpărător. Astfel stau încă — cam STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 186 până la 1 Maia în Viena, dacă până atunci nu-mi vine ajutor, am vorbit cu un notar comunal și — mă fac cancelilst —... Te rog dară, ca, de e cu putință, să-mi răspunzi până în 25—30 April! Eminescu nu lucrează nimic,, — e leneș... Cel puțin el zice așa... Eu însă nu cred; el e șiret32. Primește intimele mele salutări! VII Josefstădter — Strasse Nr. 59. III. 19. Al D-tale IOANU SLA VICIU IV Viena, în 25/2 Apr, 1872. STIMATE DOMNULE, Aș fi răspuns de mult la scrisoarea ce ai binevoit a-mi trL mite; am așteptat însă numărul «Convorbirilor». Așa cum sunt aranjate în acest an «Convorbirile», vor putea avea o însemnătate cu mult mai mare, decât ce au avut până acuma; cetitorul totdeauna le săvârșește cu sufletul îndestulit. Această în- destuJire sufletească am simțit-o și eu, când’le-am pus din mână. Despre scrierea d-lui V. Alecsandri33 nu poate fi vorba: noi învățăm cât putem. — Altfel, m?a cuprins o* bucurie secretă, când m'am văzut silit ca să fac o asemănare între timpul de atuncia și acela de astăzi: îi vine omului să nu creadă în o deosebire atât de mare!... Cu asemenea plăcere am cetit și critica lui Burlă...34 El, în critica de până acuma35, era mult-puțin-aspru: acuma aflu mai mult spirit și mai puțină asprime zădamică. In critică asprimea prea mare tot- deauna produce reacțiune, — nu-numai în autor, ci totodată și în cetitor. E adevărat, cumcă: Wer den Teufel erschrecken wiU, der muss stark schreien! — doch zu stark ist mal zu stark...3G. In critică de acuma Burlă rămâne între marginile permise; pentru acea efec- tul e plăcut. «Ileana Gosinzeana» 37 e, după părerea mea, foarte bine scrisă. Pe alocurea limba pare cam nepoporală, descrierile sunt prea detăiate. Cu deosebi prin laceastă detăiere cursul povestei să în- 187 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI & greuiază. iPoporul descrie scurt; sau prin asemănări marcante și luate din viața concretă, — sau prin atribute maii mult ori mai puțin nehotărîte... Afară de asta — domnul M. P.33 voind a fi poporal, întrebuințează cuvinte slave, pre care poporul nu le cunoaște... Una aș observa încă. Asupra 'mea Ileana a făcut o impresiune oareși- cum neplăcută. E peste putință ca în toate variantele Ileana să fie silită a-și înșela soțul. Eroi români de ordine, sie luptă, cu drep- tate... Ar fi trebui ca 'acest pas să fi fost cel puțin motivat. El este în tot cașul o consecvență a gândire! creștine; tot în această gândire se află însă și motivul lui... Altfel, — eu pot rătăci. Nu știu ce să zic despre resumatui prelegerilor publice39. Nu. pot să mă’mpae cu principiul acesta... un resumat numai așa poate avea o însemnătate., și aceasta efemeră, dacă se păstrează totodată și prelegerile, cel puțin în manuscripte... Gândirea unui timp nici, când nu se poate studia din scrierile de regulă ale acestui timp atât de sigur, cași din asemene lucrări mult puțin instinctive, cum sunt prelegerile din chestiune. Rătăcirile apar într’aceste din urmă, cu mult mai marcant, decât o scriere, ce a fost supusă mai multor corecturi... Altfel pe scurt nu se poate spune acea ce s’a spus mai pe larg: ar trebuii să presupunem, cumcă s’au vorbit multe vorbe goale; —- și asta nu se poate... Despre principiile, ce sunt înșirate în raport mai că nici nu -cutez ca să vorbesc. Multe sunt bune; multe par ă fi bune: eu judec din punctul meu de vedere, — și acesta poate fi cel fals. Cu deosebi introducerea d4ui Maiorescu.41 nu o pot pricepe: aș crede, cumcă temeiul vieței morale am avea să-l cercăm întrialt loc. îmi pare cumcă aici diferim. în noțiunile primordiale: eu zic cumcă omul e resultaitul organic ab vieții sociale, privindud astfel temeiul lucrării lui îl vom cerca în lumea din afară, de unde vin motivele. Cred a fi observat cumcă sufletul mem e, mai mult ori mai puțin, o a doua ediție a ochilor mei. Xieinopol lane drept când-zice: «dacă nu ar fi impresiunile din. afară, sufletul ar fi gol» 42. Eu trag însă la îndoială cumcă ar fi, în genere. Activitatea sufletească numai în contact cu lumea din afară, se începe. Chiar nici facultățile apriori ale lui K'ant nu sunt alta decât formele, sub care sufletul reoepe impresiunile din afară. Și obiectul lucrării1 sale proprii nu poate fi sufletul, decât după-cer STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 188 în urma contactului cu lumea din afară, s’a aflat pre sine însuși... Astfel moralitatea ar avea, după părerea mea, o- altă origine: ea resultă din raportul între individ și împrejurările sale. Nu numai omul singuratic, ci totodată, mai mult decât acesta, și timpul în care trăește, poartă vina decadenței morale. Exemplu să ne fie România... Oamenii nu se nasc nici buni nici răi. O răutate primor- dială., în înțelesul comun, ieste un miel cu natură de lup. Altfel nu cunosc consecvențele, ce d-l Maiorescu le trage din principiul, pre care cred, cumcă l-a pronunțat. Prelegerea asupra religiunei43 îmi pare cu mult mai bună, — ba că-mi pare chiar bună. Religiunea, numai ca gândire etică a omului are înțeles: aceasta a fost, este și va fi ca totdeauna. Do- vada este deosebirea între românii dela noi și aceia din România. Xenopol idealizează sensurile. Pentru-ce însă nu toate! ? Es ist mal dasselbe Ding44. Apoi nime nu a măsurat încă cu ochii. Dacă omul nu s’ar putea mișca, el nu ar putea să aibă noțiunea distanței și a mărimei. Ochii surit organul luminei: numai acea, ce purcede din lumină, poate fi obiectul lucrării lor... Să facem un sugaciu în mărimea lui naturală și un om în miniatură, care călărește pe su- ■gaciu: contra tuturor opintirilor noastre ne va părea cumcă ve- dem un sugaciu mare pe care călărește un om normal. Pentru-ce? La urma urmelor — omul nici când nu laudă decât ce află și în sine : egoismul nostru e atât de mare., încât și într’altu numeai; pre noi înșine ne admriăm. Ce eu numesc rău este numai pentru gândirea mea astfel. Și de aici înainte câteva «pro domo mea». «O comedie la Țară» 45 n’a plăcut... voiesc a fi sincer; asta mă surprinde!... Mi s’ar părea, cumcă asta comedie este mai bună decât «Fata de Birău» 46. Altfel și Dragescu47 crede, cumcă scrie poesii... îmi permit totuși și câte-va reflexiuni... Ziceți cumcă caracterele tre- bue să fie deosebite. Asta o primesc în dramă și în tragedie nu însă totodată și în comedie. Eu aș crede, cumcă caracterele come- diei trebue să fiie tocmai comune; ea are de obiect tocmai slăbiciu- nile comune, pre care trebe să le combată într’un mod vesel. Altfel comedia nu are înțeles. Pentru acea comediile, după-ce caracterul timpului s’au schimbat, își perd însemnătatea: Moliere este model 189 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI pentru cei chemați,* grosul publicului nw-1 iubește' însă. Și în come- diile lui Shakespeare nu cercăm caractere, ci spirit: în genere, ele au foarte mare asmănare cu farsele. Toiate aceste nu le zic în folosul comediei mele, ci în genere — pentru-că să mă clarific în privința comediei. încât pentru limbă, eu am cercat a fi curat, încât a fost cu. putință... Actul al doilea este, în parte o farsă; el voiește a fi. încât pentru disposiția mea pentru comedii, trebue să-ți spun, cumcă nu am avut intenția să mă exprim, cum, doară, m’am expri- mat. Am avut disposiția atunci: azi nu am. Eram desperat și-mi plăcea starea sufletească, în care mă punea o comedie. Astfel am scris trei comedii48. Nainte de acea am fost început o tragedie49;, nu mi-a plăcut în ea desvoltarea scenelor și formarea caracterelor, astfel mi-a venit idea, ca să studiez desvoltarea scenelor în mod practic prin scrierea unei comedii. Pentru acea, scena întâia din «O comedie la țară», este foarte lungă; am fost condus instinctiv de intenția ca să desvolt naturalul... Critica «Junimei» a fost dară bună: încep a scrie mai în frică. Altfel eu nici când nu scriu cu intenție, ci pentru-că scriind simțesc o plăcere: dacă voiu avea încă odată dispoziție, iarăși voiu scrie o< comedie. Prin acea nu pierd nimic; în timpul, în care scriu, comedia, în tot cazul nu sunt capace de altă Lucrare. Avem aici în Viena un violonist; cănită foarte bine, lumea-1 ascultă cu sete. Mai deunăzi era un toiu deosebit în sala, în care ne aflam. El începe a cântă.; «Frate Micher, îi zisei eu, nu vezi, cu'mcă nimei nu ascultă!». «Acum cânt una pentru plăcerea mea!» respunse el îndărătnic... Și toți tăcură ca să-1 asculte, fiind că nici când nu ni-a cântat atât de frumos ca atuncia. Și eu voiu face dar’ tocmai așa... Am început câte-va tragedii50: când voiu avea disposiție, voiu lucra la ele; aceste vor fi orele mele de petrecere... Știu foarte bine, cumcă nu aici îmi voiu afla chema- rea, cumcă aceste lucrări ale mele nu vor plăcea: ele vor fi însă reflexiunea stării mele sufletești, și pentru acea mie foarte plăcute.. Dacă vor plăcea și altora, și plăcerea mea va fi mai mare. Predilecțiunea mea permanentă, eară nu ocasională, mă trage în lum/ea gândirei speculative. Aici lucru intenționat; aici voiesc să produc nu numai pentru plăcerea mea, ci încât este cu putință- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 190 și în folosul altora... Voiu putea avea pe .acest teren succese, ori ba? Asta nu o poit ști, find că, din lipsa ușurinței în limba română, încă nu am cutezat să încerc nimic serios. Altfel ar fi fost și cam de timpuriu. Studiile asupra maghiarilor le voi trimite51... Nu-mi plac însă. Le scriu acuma a treia oară52: și totuș aflu un nu știu ce, dar aflu ceva, ce n’aș dori să aflu. Poveștile sunt gata. Nu le trimit însă fBnd-că nu-mi plac. Ar fi doară mai bine, dacă le-ași duce acasă, pentru-ca să le mai coreg din Variante... Și așa am de gând ca peste ferii52 a, să-mi adun ma- terial. Mulțumesc, ex offo pentru poesiile, ce ai binevoit a trimite pentru Societate. Ctxmcă noi scriem rău, acea e adevărat, cumcă noi nu purtăm încă vina acestui rău, și actea este adevărat. — V’aș vedea eu pre D-Voastră, cum ați scrie, dac’ar trebui să ’nvățați românește ’n Viena. Eminescu se află în Viena, întreg și sănătos.... El este din capul locului personificațiunea trândăviei. Primește salutările mele sincere! Al D-tale IOAN SLAVICIU V Viena, 13/1 luliu 1872. STIMATE DOMNULE, Ați dorit ca să vă trimit încă o poveste; eu Vi-o trimit; spun însă totodată din c'apul locului, cumcă cu «Zâna Zorilor» 58 n’are / a face. — Este însă în «Floarea Codrilor» 54 o parte, care atât din punct de vedere etic, cât și estetic merită o deosebită atenție: rolul frumosului în formarea sufletului omenesc... Această trăsă- tură a poveștei eu numai acuma, mai târziu am observat-o: pentru- .acea că poate cumcă nu e expresa destul de marcant... In genere «Floarea Codrilor» e o poveste, din care eu am uitat o mulțime de 191 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI întâmplări particulare; — cu greu cred dar, cumcă ea poate să facă imprasiunea unui întreg. îmi aduc spr. ex. aminte, cumcă odată am auzit povestind, că împăratul când a trecut pe la crâjmă, mergea la petit cu feciorul. — împăratul vecin avea trei fete; el peți pentru feciorul său prte cea mai mică. — Aceasta iera mireasa feciorului de ’mpărat, când ei a aflat pre Floarea Codrilor. — Eu acestea le-am lăsat din două emise: pentru-că nu le țin prea, bine minte — și pen- tru-că nu le pot aduce în context fără-ca să îngreuez cursul povestei. Altfel .aste nici nu sunt decât o garnitură de brozbe pe lângă purcelul cel fript. Dacă va fi admisă povestea, eu te rog ca să binevoiești a face p’ici pe colea căte-o schimbare. Aș fi făcut eu: mi-e însă capul cam încurcat... Ar trebui să stea la mine cel puțin doue luni până ca aș putea să coreg fără preocuparea autorului. Studiile asupra maghiarilor stau la mine pe masă. Aceste nu le trimit încă — până-ce nu le voi coregi radical... Și atunci cu greu cred, că vor fi admise. — Eu le voiu trimite însă... In tot cazul după-ce am sosit acasă. Eu în 24 1. c. pornesc către Siria55. — Te rog dar ca având de gând să-mi -scrii, s’o faci încă înainte de doue-zeci luna curentă: de aci adresa mea va fi: Vilăgos, Ungam per Arad. — Și Convor- birile le cer aici. Eu poate cumcă voiu rămâne definitiv acasă; poate că nu: sin- gur nu știu. Prelegerile astfel cum le raportează Xenopol56 astă-zi, fac cea mai prețuită parte din «Convorbiri». Cu deosebi mi-a plăcut pre- legerea, ce ați ținut asupra frumosului: cetind aceste, am aflat cumcă la urma urmelor și povestea mea are ceva comun cu acea prelegere... Eu sperez, cumcă timpul ce dorești, va urma. — Noi n’avem teatru bun pentru-că nu avem repertoriu: poeții fac pre actori. însuți ai zis, cumcă rolul bun se joacă mai ușor decât acela rău... Să muncim și să sperăm, cel puțin unde, se poate: la noi nici speranță nu este. Sperez cumcă în scurt timp voiu putea continua; astă-zi — Burgerliches G. B.57 îmi poruncește ca să mă recomand Al D-tale IOAN SLAVICIU 19Z ---r STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II VIII losiefstadter-Strasse No. 59. Un amic al meu, Tom a Micher, elev la conservatorul (te aiciv face în zilele aceste călătorie prin lași: știind cumcă sunteți iubitor ai musicei, am crezut cumcă vă procurez o plăcere — rugăndu-1 ca să vă cerceteze... El va sosi în Iași cam în 15-20 1. c. — Vi-1 re- comand! SLAVICIU VI Șiria, în 4 August 1872. STIMATE DOMNULE, Ați dorit ca să vă trimit poveștile, ce am lai mine. In sensul' dorit o și fac. Are doară să vă surprinză deosebirea între «Zina- Zorilor» și aceste doue povești... Trebue să luați în considerațiune, cumcă nui este decât o singură lume ideală, și aceasta este descrisă, în «Zina Zorilor»: în alte povești, fără ca să regretez, nu pot să fiu altă decât limpede. Nou. cu greu am să aflu de aici înainte ceva. — Cunosc doue povești foarte răspândite: «Sfarmă Pietre și Cară- Lemne» 58 și «Pipăruș Petru» 5$. — Acum adun variantele. Acestea au să fie interesante. — Mi-ar plăcea totodată da să adun date despre viața lui «Păcală și Tândală» 60 — «Pepelea al nostru» 61. In «Ileana cea șineată» G2 aflați versuri. — Eu le-am scris în prosă, fiind-că ele nu sunt complete. Povestitorul zice: «și încă multă vorbă au fost între dânșii, — precum am auzit eu povestea». E foarte greu a afla un povestitor bun, fiind-că ei sunt rari. Afară de asta țăranul nici nu. povestește bucuros — unui om cum sunt eu. El sau se jenează sau zice — «acelea nu sunt lucruri pentru șovarțe» 62 a. — Este însă la noi în sat un «poet de curte», care își scrie poesiile ; el a fost conșcdlarul meu și e mai mult ori mai puțin confidențial cu mine. Acesta mi-a promis cumcă va culege — nefalșificat. — El e țăran; lui îi va succede mai ușor... Am descoperit totodată un gen cu totul nou în poesia poporală: cântecile satirice cu obiect po- litic. — La noi sunt foarte multe; autorul lor este un argat al ju- delui comunal (primarul). — Sperez, cumcă le voiu. putea culege. — 193 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Unele din tete au valoare «estetica; altele sunt importante în studiul poporului de aici. Ți-alm fost scris încă în anul ‘trecut cumcă mă îngrozesc de viața de aici. Aci, din contră, o aflu foarte plăcută. La urma ur- melor nu sunt constrâns ca să trăiesc în contact cu oamenii, ce aici la noi, se numesc inteligenta; eară conversarea cu poporul de aici e foarte, plăcută. Nu poți să-ți închipuești, ce oameni deștepta sunt țăranii de aici. — Afară de asta cei mai mulți cetesc și scriu — fără ca prin asta să li se încurce capetele. Ai înțeles doară, cumcă, la examen am fost respins pe trei luni. — Cu greu cred cumcă în Octombriu am să repetez examenul. Rămâind eu în Ungaria, voiu fi silit ca să fac examenul, în Pesta, fiind-că în Cislaitania 62 b sunt alte legi în vigoare, — adecă legile, ce cu desăvârșire lipsesc. — Numai atunci aș repeta dar, examenul, dacă asta s’ar cere pentru-ca să-mi pot continua studiile. — .Și nu știu, voiu face asta ori ba. Chiar daca aș dispune despre mijloace, nu știu ce; să fac: am o mumă bolnavă și un taică bătrân. Am să te rog de un sfat. Mi s’a propus ca să îmi public co- mediile în broșurice separate. Aici la noi iele ar contribui la răspân- direa gustului de citire tocmai pentru caracterul lor local. Să o fac ori ba? Nu vor corumpe ele gustul încă înainte de a fi el format? <— Te rog! — Eu n’am primit încă numărul 4 din Convorbiri. Te rog că să faci dispozițiuni, de nu mi s'a trimis cum-va la Viena. Din Viena îl voiu primi. Mi s’a promis din mai multe părți, cumcă se vor prenupiăra la Convorbiri. N’a trimis Eminescu: «înger și Demon» 03 ? Poesia îmi pare în genere bunișoară. Eu cu greu am să stau mai mult decât câteva zile; în Siria; am să cerc nu ocupațiune, ci isvor de câștig. Pentru acea scriso- rile le voiu primi însă numai în Siria, fiindcă poștariul, un amic al meu, mi le va trimite. Sperez cumcă în scurt timp mă voiu bucura de un răspuns al D-tale. Să scriu încă povești. Studiile asupra maghiarilor... Da, ele sunt gata. Nu cutez însă ca să vi le trimit. îmi lipsesc date multe pentru a judeca, nu asupra St. D. L. n — 13 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 194 maghiarilor, ci asupra românilor. D. e.: nu cunosc pre: Negruzzi, Heiliad, Donici și alții. Afară de asta mă ucide stilul. Altfel ți le voiu trimite pentru-ca >să dovedesc că nu sunt leneș. Primește sincerele mele saiutări. Al D-tale SLAVICIU Vilăgos. Ungaria p. Arad. VII Arad, in 28116 Sep. 1872. IUBITE D-LE NEGRUZZI, De: muțit nu ți-am scris, ști de mult nu mi-ai răspuns; chiar nici nu-mi aduc aminte despre-ce ți-am scris mai în urmă. — Eu am primit scrisoarea D-tale în Arad, și, îmi pare, Ți-am scris din Siria. De atunci am trecut printr’o mulțime de fatalități: astăzi mă aflu în Arad, unde scriu la advocatul M. B. Stan eseu pentru un salar lunar de 40 fior. v. a.63 a. — Știu cumcă nu-ți trece prin minte ca să mă întrebi — dacă îmi place această carieră ori ba. — La urma urmelor — trebue să mergem în cotro suntem împinși. — Una mă doare însă: sunt silit ca să-mi risipesc puterile într’o lucrare nu numai nefolositoare, ci totodată și neplăcută... Și mă tern, cumcă astfel are să rămână pentru totdeauna. Atât împrejurările-mi familiare, cât și alte împrejurări, foarte de considerat, nu-mi iartă ca să urmez cursul studiilor mele mai departe. Ce pot, am să facă însă aici acasă — prin lectură. — Deo- camdată nu am nici timp, nici cărți. Au trecut trei luni de zile, decând nu am primit «Convorbirile», nu pot dară să știu, dacă s’a publicat ori ba vre-una64 din poveștile, ce ți-am trimis. Zici însă cumcă una s’a publicat64 a iară alta se va publica. — îmi pare bine, că au fost admise. — Eu am să urmez cu ele. — Nu-ți poți însă închipui cât este.de greu a culege poezia po- porală. Nu știu, se sfiesc oamenii, ori ce, — destul, cumcă povestesc f oarte anevoie. Nici acuma nu mi-a succes ca să complectez poves- IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI ------------------------------------1 195 tile, ce ziceam, că am să-ți trimit. Cu deosebi una ce am la mine, mi-ar plăcea să o completez. Sperez însă că în curând, după sosirea preparanzilor, am să ajung la capăt. «Studiile asupra maghiarilor» sunt oi lucrare nefericită. Ele stau la mine pe masă: nu pot însă să ți le trimit: sunt atât de rău scrise, încât nici nu se pot corege; trebuesc scrise din nou. — In special, au intrat în iele lucruri, cei nu au a face cu studiile asupra maghiarilor. Eu am, în scriere, un păcat original: nu numai îmi place, ci sunt totodată oareșcum silit ca să încep lucrul dela a 64 b. și apoi să merg cu el până la co64 c- Totdeauna mă simțesc împins spre cercetări psihologice și în genere filosofice. Și apoi pentru aceste — sunt prea puțin format, — astfel am pățit-o și cu studiile asupra maghiarilor: cercând cu acea, ce este, am cercat totodată și «pentru ce». Acest «pentru-ce» aș dori să-1 scot din studiile asupra maghia- rilor: ați zis mai adese-ori ca să las cercetările filosofice la o parte. Voiu vedea încât îmi va fi cu putință. — Ce n’am făcut eu, va face redacțiunea. Când am să-ți trimit «studiile», nu pot să-ți spun. — De dimineață până sara sunt cuprins cu lucrările din cancelarie. Sara sunt obosit. — Și apoi salarul îmi este mic: fără-ca să dau și cel puțin o lecțiune, nu voiu putea exista. Pentru ca să pot scrie, trebuiește apoi ca, înainte’ de toate, — să exist. — Totuși: nopțile sunt lungi. Cine voește, poate. Am promis Redacțiunei dela «Curierul de Iași» 65, cumcă am să-i fiu corespondent. Nu știu, dacă voiu putea să le satisfac ori ba. Aș dori, fiind-că astfel mi se dă ocaziunea ca să studiez viața românilor de aici, contribuind totodată la punerea în contact a ro- mânilor de aooloi cu aceia dela noi. Și apoi, între împrejurările, între care mă aflu, îmi este peste putință, ca să mă ocup cu alte scrieri mai lungi. . Mi-am fost propus ca, peste iarnă, să lucrez la mai multe scrieri, ce am început. In special aș fi dorit ca să terminez o scriere mai lungă asupra «întemeierii filosofice a dreptului criminal», — o materie, pentru care am foarte multă dispoziție. Chiar dacă aș avea însă timp liber, îmi lipsesc scrierile, ce aș avea să considerez într’această lucrare. Cu deosebi aș dori să am condicii napoleani și aceia ai României. — Astfel mă tem că acest op are să rămână la STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 196' împărțirea systeimuluii, făcută până acuma. In toată ziua mă sim- țesc mai mult împins spre lucrarea zilnică, — cuprins de; chestiu- nile de interes zilnic, lucrarea speculativă trebuiește să rămână la o parte. — Chiar până astăzi sunt foarte agitat; simțesc că mă poartă viața comună atât de încurcată, fiindu-mi peste putință a nu mă ocupa, în ascuns cel puțin, de chestiunile, ce se pun împrejurul meu. Zici, cumcă Vă părăsesc oamenii. — Eu cred întocmai contra- rul. Mie mi se pare, cuimciă, în România, se clarifică opiniunea pu- blică; — oamenii se grupează pe lângă direcțiuni hotărîte. Dintre ■aceste direcțiuni acea al cărei organ este «Convorbirile» pare că are viitorul pentru sine. Eminescu ste află în Iași66. Foarte bine. Are el însă să și ră- mână în Iași? — Ar fi foarte bine, fiind-că el tare lipsă de o socie- tate respectată de către el. Altfel «mortua est». Dacă nu aș fi obosit, ți-aș scrie și despre viața de aici. Altfel îți scriu cu puține cuvinte: oamfeni buni, puțin culți, destul simț bun; foarte puțină energie însă, foarte puțină mândrie națională și o lipsă desăvârșită de demnitate în purtare. Pentru acea românii, sunt iubiți și desconsiderați. — Poporul, cu deosebi acela din con- tact cu maghiarii, este foarte miezos: oameni sănătoși, bogați, hăr- țioși6G a și spornici (5—10 copii). — Un număr foarte mic de oameni,, de fac pretenție la cultură, sunt aceia, ce fac toată încurcarea vieții. Aceștia sunt prototipul ambițiunii. Fiecare dintrlnșii are partida sa proprie: de aici lipsa de rezultate. Viață literară nu este de fel. — Românii ar ceti bucuros, dacă, ar avea ceva bun. «Familia» 67 nu pot să o cetească. — Vorbește cu Xenopol într’această privință. — De una te-aș ruga însă; nu mă. părăsiți! — Scrie-mi mai adese-ori. Sperez cumcă în scurtă vreme, voiu putea să vă trimit ceva. Primește salutările mele. Al D-tale SLAVICIU 197 IOAN SLAVICI — IACOB C. NEGRUZZI vin Arad, 11 Decembre 1872. STIMATE DOMNULE, Iți scriu numai pentru ca să-ți spun, cumcă nu pot să-ți scriu nimic, — deci — numai pentru ca să te rog să nu te superi de mine pentrucă nici dup’o vreme atât de îndelungată nu am răspuns la scrisoarea, ce mi-ai trimis. — Te rog dar’ — și îți promit cumcă... dacă se vor schimba vremile, voiu răspunde. Am întârziat până acuma pentru că credeam, cum-că îmi va fi cu putință să trimit și nefericitele de «Studii asupra maghiarilor». Dar’ acum văd cumcă înainte de serbătorile paștilor ori doară și ale crăciunului nu va fi cu putință. =— N’am vreme pentru ca să mă ocup și de lucruri, ce nu duc nici o para în pungă. Sperez însă cumcă acum pe Crăciun voiu avea câteva zile libere, și apoi dacă voiu avea și dispoziție voiu face corectura. _ Sara să lucrez? — Hm! — După-ce am copiat toată ziua? — Despre asta altă dată. — Sara traduc din limba maghiară niște statute ale unei bănci: patru coaie în octav — pentru 20 fior.67 a _______ și apoi §§ 67b — din limba maghiară. — Dar și câinele boierului a mâncat la urma urmelor «pere pădurețe»... Verhăltnisse machen den Men- schen 68. Am primit N-rii din Convorbiri. — Cel din urmă n’am avut încă vreme să-1 cetesc. Studiile lui Panu nu le-am cetit pentrucă n’am numărul, în care este cuprins începutul. Doară voi. 4. — Par să fie bune. Am primit și N-rii din «Rumânische Post» 69. — E succes în câtva. El zicie că are die gând să traducă și pre «Zina Zorilor». Die când Xenopol sfa domnit așa de tare:, nici nu-mi scrie mai mult. Eminescu a perit. Nici nu cutez să te rog ca să-mi scrii. — Dar m’aș foarte bucura. Povești? — Acții, replice693 — da! dar nu povești. — Altfel am să-ți spun că din mine nici când nu are să fie advocat. — M’ai bu- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 198 curos mă prăpădesc decât să-mi mâne zilele cu o lucrare, care mă ucide. Te rog încă odată se mă scuzez pentru îndelungata mea tă- cere: doară se vor schimba vremile și atunci ți-oiu zice mai mult. Primește salutările mele! SLAVICIU Arad. Stănescu. IX Arad, în 22 Ianuarie 1873, IUBITUL MEU DOMN, Dac’ai cunoaște starea în care mă aflu, m’ai desvinui pentru c’am întârziat atât de mult cu «studiile asupra maghiarilor». — Astfel doară mă vei numi leneș. — Să fii însă încredințat, cum- că decând mă aflu în Arad, mi-a fost peste putință ca numai să gândesc la lucrare serioasă. ;— Dimineața între 8 și 9 ore merg la cancelarie. înainte de prânz nu pot dar să lucrez. După prânz lu- crez — sau — mai bine zis — muncesc în cancelarie dela 2—3 până la 7, când este lucru presant până la 8—9. Astfel, între cele mai bune împrejurări, timpul meu liber se începe la 7 ore sara. — Du- mineca dela 3 deasemenea sunt liber. — Serbători n’avem: când au nemții serbătoare, noi lucrăm pentru că o cancelarie română n’are a face cu serbătorile nemților; când sunt apoi serbători române, trebue să mergem la pertractări, pentru că statul catolic, mai ales în căușele catolicilor, din care avem multe, nu consideră că advo- catul este acatolic. — Tot timpul meu liber e numai sara dela 7 până la 9—9% și Dumineca după miazăzi. — Poftim acuma! — lucrează! — Acasă nu pot să scriu — pentru că locuim trei înși, eu și încă doi teologi, într’o chilie cât ghioacea unui ou de vrabie, și apoi când eu scriu mai bine, dragii mei colegi încep să-mi horcă- nească, încât viteaz să fie care nu le va fugi din cale. Scriu dar în cancelarie. La 9—9% ore poarta se închide, și eu, tocmai când am intrat în curentul ideilor, trebue să-mi pun pana jos. — Mâne, adese- ori, nu mai știu, ce am voit să zic ieri. — Dumineca nu pot să lucrez — pentru că cancelaria nu se încălzește. 199 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Vei zice ca să-mi’ iau o locuință separată. Frumoasă idee — pentru punga altor oameni. Din 40 fior. — când omul are să plă- tească și datorii, nici când nu vom parada însă prin saloane. — Da! dac’aș avea locuința, în care aș putea să lucrez, când aș fi dispus, aș lucra până la 11 sara, — și dimineața dela 6, precum făceam în Viena. Acum fac înse, precum pot. Cetește studiile asupra maghiarilor, și vei vedea — cum au fost ele. scrise. — Este un lucru — furișat. Ca și când mi-ar fi stat cine-va la spate și mi-ar fi zis: scrie măi. Dar multă vorbă nu fac, căci au trecut 9 ore. Iți trimit numai o parte din «Noi și maghiarii» 70. Restul. — cu 5% coaie mai mult, îl voiu trimite pe săptămâna viitoare. Dacă va fi admis și dacă vei afla cu cale, publică acestea în Nrul penul- tim, ca apoi restul să poată fi publicat în cel din urmă număr din acest an. — Zic dacă va fi admis și dacă afli cu cale. Forma? — Totdeauna te-am rugat să coregi, ce se poate co- rege. — Nici când însă ca astă dată. — Nu pentru mine — pentru formă. Aș fi cores și eu, — dar numai aș fi cores. Mai mult îți voi scrie, când voiu trimite restul. Eu trimit. Puteți folosi ori ba, — nu mă privește: trimit pentru c’ai zis să trimit. Xenopol? Eminescu? — Xenopol. Eminescu. Doar’ au murit. — Pre «Sermanul Dionisie» 71 mi l-a cetit în Viena. Vorba d-lui Maiorescu: Bizar etc. — Dar etc. — Povești? Hm! — Dac’ aș putea merge la țară. Ori dac’ aș avea bani. Rugați pre Marienescu 72, căci el a făcut mari descope- riri. — Oder was?72a. Te salut SLAVICIU Arad, în 8 Martie 1873. IUBITUL MEU DOMN, ' l In sfârșit îți trimit și incheiarea studiilor asupra maghiarilor. Nu mă întreba pentru ce am întârziat atât de mult. — Am întârziat* STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 200 ---/ Mă aflu în cea mai rea stare. — Intr’ astă stare m’am supărat — până ce, doară de supărare, m’am îmbolnăvit. — îmbolnăvit, m’am supărat apoi și mai tare: iară de o mai mare supărare a devenit și boala mea mai grea. — Nu știu — doară am hipocondrie. Una este sigur: că nu-mi plac, precum sunt. — Nu sunt în stare să gândesc. Pentru acea nici nu-ți scriu nimic asupra «studiilor». Te rog numai: dacă se vor admite, fă schimbări — după plac. Eu n’am fost în stare să le coreg. — Și apoi te rog: comunică-mi ce ai privit în ele de rău. Bunul fie secundar, dacă este. Cu numărul dela 1 Martie se încheie anul 1872/3 al «Convor- birilor». O scurtă observare: estimp ele au fost bogate și apoi — Beldicean73 și Liteanu 74 sunt doue aratări îmbucurătoare. Nu mai puțin Panu75. — Dar’ nu am cetit studiile lui, de oarece îmi lipsește numărul în care ele au început. — Și apoi — să mă crezi, nici timp nu am pentru ca să pot ceti scrieri mai lungi. — Mai mult altă dată. Mai mulți oameni mi-au promis că vor abona la «Convorbiri». Să vedem. Am să-ți fac cunoscut, că m’am desfăcut de către ceata juriș- tilor. — Nu-e pentru mine! — Astă-zi, — miră-te, sunt colaborator la «Gura Satului» 76. — Da — la «Gura Satului». Am să fac corec- turi, să expediez și să administrez: — și am 40 fior, la lună. Dar am scăpat de copierea replicilor, din care, pentru petrecere, îți trimit 2 exemplare — în origine. Cele mai bine scrise. Una chiar a d-lui advocat, deputat și Redactor — Stănescu. — Desfătează-te. Dela, 1 Maiu am să iau și redacția foaiei «Gura Satului» asupra mea. Dacă se vor înmulți abonații, fac format mai mare și public materii mai lungi, — umoresc, novelete etc. Doară-mi va succede să fac ceva. Dacă dorești îți trimit «Gura Satului» în schimb pentru «Con- vorbiri». — Dar, după ce «Convorbirile» au sistat, Măria Sa domnul Proprietar editor și Redactor ar dori ca ele să înceapă. «Aveți Convorbirile complecte din anii trecuți? Dacă aveți îi trimiți lui: Pavel Draga, jude sing. Vilâgos. per Arad. Per Nachnah- me 76 a. Dacă nu se poate, îmi scriți mie și vă voiu trimite prețul. El voiește toți anii, de care dispuneți. Te rog, dacă se poate, trimite-mi mie 10—12 ex. din «Dumbrava Roșie» 77. Ar dori mai mulți să o aibă. Nici eu nu o am, căci mi 201 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI s’a furat numărul dela portarul din Viena. Dacă nu se poate per Nachnahme, îmi creditați, căci de loc după primire vă trimit prețul. Te rog să-mi trimiți Convorbirile gratis și pe anul viitor. Dacă va voi bunul Dumnezeu, voiu abona și eu cândva, — dacă voiu putea. — Acuma nu pot. Că voiu scrie și de aici înainte, — nu promit, căci dacă-mi va merge cum mi-a mers până acuma, nu cred că o voiu duce departe. Ceva cu puține cuvinte. Ajm puținie datorii. Astea mă jenează grozav. Afară de asta, — nu mă compătimi, nu mă batjocori, numai mă pricepe, — iubesc o femee încă decând eram student, de 7 ani. — In anul 1869 ea s’a măritat, a trăit 6 săptămâni cu soțul său: de atunci încurc eu min- țile ei și ea ale mele. — Tot omul are câte un păcat; și eu am unul. Deci — această femee, nu știu dacă vei simți cu mine, trăește pentru mine, din lucrul mânilor sale. Nu pot ca să nu împart puținul meu venit cu ea. Este o femee onestă, o femee care mă iubește, este soa- rele sub al cărei răzare s’a desvoltat sufletul meu. — Astfel — pentru ca să pot eu trăi, trebuiește să lucrez și noaptea. Am patru zeci de fiorini la lună: 5 dau la datorii, 13 dau Louisei, 3 îmi este cartelul, 3 mă costă spălatul. Din ceilalți 16 fiorini am să trăesc. Imposibil. Trebuește să lucrez și noaptea — pentru ca să-mi câștig cel puțin încă 10 fiorini la lună! Și atunci îmi merge rău. — Mă ruinez!? — Durere! o văd și eu, Dar, repet, — tot omul are păcate. Când eu știu, că ea rabdă și așa, nu aș putea dormi. — De șezutul mult, am căpătat durere de piept; lipsa de mișcare a făcut stomacu-mi să încete a mistui. — Mă usc, pier pe picioare. Mi se ruinează trupul și mințile mi se turbură. Numai speranța mai ține sufletul în mine. — Oamenii sunt răi; vremurile sunt grele. Mă crezi că împrejurul acesta nu am aflat un om care să-mi împrumute 50 fior. — pe hipotecă. Cine are bani, n’are suflet; iar cine are suflet, nu are bani. — Ba nu am aflat un advocat, care să fi început procesul de divorțiu fără anti- cipație. — Intre astfel de împrejurări acea ce aș scrie, ar trebui să fie rău, rupt și schimbăcios, o copie a sufletului meu. Este aici în Arad o preparandie78. Se vorbește că se va or- ganisa la toamnă. Ar fi apoi lipsă d’un profesor pentru limbă, lite- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 202: —’ ratură, istorie și statistică. — Doară sinodul mă va alege pre mine. Mai nimerit, n’ar putea alege. — Atunci scriu! Te rog: scrie-mi! Al D-tale sincer SLAVICIU XI Arad, în 10 Aprilie 1873. IUBITUL MEU DOMN, •* <• v• •:x"i De mult aștept ca să-mi răspunzi. Cu atât mai vie a fost bucuria, ce am simțit, când în sfârșit am primit răspunsul D-tale. Eu, aici în Arad, mă aflu cu totul izolat: nu este un singur om, cu care aș putea petrece câteva momente într’o plăcută preschim- bare de idei, precum o faceți D-Voastre în serile dela «Junimea». Astfel mă bucur de orice atingere sufletească cu frații din Ro- mânia și mai ales cu D-Voastre. Atât comunitatea de idei, cât și acea a direcției în lucrarea sufletească mă împreună mai mult cu frații de dincolo decât cu aceia de âici. — Dar am O' nefericire cum- plită, nu-mi dau de om. Toți, cu cari m’am pus în corespondență, sunt oameni, cari n’au dispoziție ori timp pentru corespondență. M. Pompiliu79 îmi scrie după doi ani de zile; Xenopol80 nu mi-a răs- puns de șese luni de zile; dela Eminescu81 nici nu mai aștept răs- puns. Singur D-ta ești acela care din când în când îți mai aduci aminte de mine. Scrisorile D-tale fac o parte proprie din viața mea: în lipsa lor adese ori ar trebui să cad în apathie... Mulțămindu-ți pentru astă aducere aminte, nu voiesc să mă plâng de ceilalți amici ai mei. Pot fi împrejurări, care-i scusă. Ba chiar sunt convins, că numai în urma unor asemenea împrejurări ei au tăcut până acum. Pompilffiu a fost bolnav; Xenopol este împovărat cu lucrări zilnice; Eminescu este nefericit dela fire. Cu toate aceste eu mă simțesc părăsit, mă simțesc 'CU atât mai- mult, de oarece sî starea, în care mă aflu, este, cel puțin, curioasă. — Numai câteva dintre foile din Ro- mânia, «Convorbirile» și scrisorile D-tale mai țin sufletul în mine. — 203 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZK Să-ți pară curios: dar’ într’o mulțime de oameni streini, în sfârșit, m’aș înstrăina și eu de către mine însumi. Să-ți'spun, că anul trecut al «Convorbirilor» este cu mult mai bun decât anii precedenți82. Cu deosebi mă bucur de oamenii noi. — Numerul 1 din anul acesta este apoi și mai bun decât orice număr din anii trecuți, afară doară de acela cu «Dumbrava-Roșie» 83. Mai ales este bine, că se publică o scriere mai îndelungată și atât de in- teresantă precum este «Mihaiu Vereanu» 84. Am însă să-ți fac câte- va observări cu privire la acest roman. Se vede, că el este precu- getat; se vede, că întregul este alcătuit în mână cu critica; caracte- rele sunt bine și sigur formate, interesul este susținut. De ocam- dată nu pot să mă pronunț mai departe, — dar’ el promite a fi un roman bun, bun în deplină putere a cuvântului. Un lucru însă. Iți vei aduce doară aminte, de critica ce-și face Lessing85 însuși. Mie-mi pare, că romanul e precugetat, dar nu este gândit. Sunt adu- nate formele frumoase și grupate cu mână maieastră într’un întreg armonios, care prin înfățișarea sa deșteaptă mișcări plăcute în su- flet. Până la un anumit grad lipsește însă farmecul vieții: scenele sunt prea puțin desvoltate; mișcările sufletești sunt prea palid zu- grăvite. Totul pare ca un tablou lucrat cu creionul. Eu aș crede, că ar fi bine să desvolți unele părți mai departe. Vei fi cunoscând doară un roman neînsemnat al lui Dumas jun.: «Clemenceau» 86. Eu aflu în el o parte clasică: colorile vii, cu care este zugrăvită soția pictorului. Tot astfel Sue87 îmi place, pentrucă zugrăvește viu și Du- mas nu-mi place, pentru-că cearcă efect numai în întocmirea între- gului. De altmintrelea eu mă pronunț numai cu rezervă: vom vedea, ce va urma. Mă întrebi de poeziile lui Eminescu88. Eu le aflu mai slabe de- cât «Mortua est». Este ceva forsat mai ales în «înger și Demon». A- doua poezie este mai bună89. Și apoi încă una despre Eminescu. Mie- îmi mai place frumosul senin decât acela strălucitor, îmi mai place o Vinere de marmură decât una de aur. Eminescu strălucește prea mult în poezia sa... Poate că gustul lui este mai înalt decât al meu,, dar eu zic, că soarele este mai frumos în zori decât în miază-zi. Asupra lui Panu00 mă pronunț numai în parte. îmi place limba, deși ea este cam ruptă, îmi place dialectica, deși ea adese-ori este prea STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 204 uniformă: în merit însă, în judecarea asupra greumentului ce pot avea argumentele, nu pot să mă las. N’am destul studiu istoric. Să-ți dau însă o judecată îndoielnică; Hăjdeu îmi pare încrezut de învățăturile sale; Panu îmi pare puțintel cutezător în critica sa, iară Tocilescu este nesmintit binișor impertinent. Traducerile le-am cetit mai adeseori. Oare pentru, ce astăzi oamenii nu știu să scrie atât de nepretențios și simplu! ? . Zici că ai să faci prescurtări în studiile asupra maghiarilor. Iți voiu mulțămi. Dar totuși ele îmi par prea lungi — chiar și după.- ce le vei fi scurtat. — Te rog: dacă nu se vor publica, îmi trimite manuscriptul; eară dacă se vor publica deasemenea-mi trimite ma- nuscriptul. Astă rugare curioasă ți-o fac din doue motive: scriind studiile am învățat să scriu românește și aș dori să văd corecturile ce ai făcut, că numai astfel voiu putea să trag și eu un folos din aceia, că am scris vre-’o' 40 coate de hârtiile. Te rog dar’ încă odată. Mă ’ntreb ce societate este acea, despre care-ți zice Xenopol că ar fi cetit undeva. Asta este o întrebare, la care nu pot să-ți răspund pe scurt. Ar trebui să cunoști viața de aici, pentru ca să mă poți petrece cu destulă latențiune. — Dar’ ți-o spun pe scurt. Aradul este centrul românilor din Ungaria, adecă Crișana și Timișana. Aici avem episcopie, teologie și școala pedagogică. Afară de asta este în Arad un gimnaziu maghiar cu vre-o 80—100 ascul- tători români și o școală reală germană cu vre-o 10—20 ascultători români. Astfel totdeauna românii, curg spre Arad. Populațiunea Aradului este compusă din vr’o 8000—9000 ro- mâni, vr’o 6000—7000 mii jidani, vr’o 4000—5000 sârbi, vr’o 5000 — 6000 maghiari și vr’o 8000 germani și alte venituri91. Suburbiile sunt române amestecate cu sârbi romanisați. Afară de asta o mare parte a maistorimei este română. Dar clasa inteligentă este repre- sentată de vre’o 60—80 de oameni, ce trăesc împărechiați între sine, grupați pe lângă patru din advocații români din loc. Maghiarii împreună cu nemții și jidanii formează marea majo- ritate, care dă direcție atât în viața comunală cât și într’acea socială. Românii trăesc isolați chiar și de cătră sârbi. Dar ei trăesc isolați chiar și întrfe sine. Nu este nici societate, care i-ar împreuna din când-în-când, nici destulă putere, inițiatoare, care prin aranjarea de 205 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI petreceri comune ar contribui la formarea unei vieți proprii în mij- locul elementelor streine. Orice încercare se frânge de ambițiunea celor patru conducători. Sosind eu la Arad, de loc m’a frapat această lipsă de atin- gere între românii de aici. Dar toate încercările, făcute pentru adu- narea cel puțin a tinerilor, ce se află aici în număr destul de nu- meroș, au rămas zădiairtniioe. Oamenii sunt disgustați. In sfârșit a succes aranjarea unui ciclu de prelegeri publice. Dar’ aceste prelegeri publice sunt proprii în felul lor. Sunt potrivite cu publicul asupra căruia dorim voință tainică care direge viața oamenilor croind căile în care ei au să pornească. Nesmintit întâmplările determinează asupra valoarei vieții noastre: suntem asemenea unui punct geometric determinat prin locul, în care se află. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 214 Ca ostaș ata fost chiamat la manevrele de toamnă, -apoi în urma cholerei s’au amânat aceste jucării marțiale. După acea am părăsit «Gura-Satului» și cancelaria Stănescu, petrecând, când în Arad, când în Siria, când în Oradea și Beiuș. In 13 Iunie a murit maică-mea. O lovitură grea pentru mine. In 1 Iulie a murit taică meu. O lovitură îndoit de grea. Apoi tot în acest restimp am pierdut și pre Louisa. O lovitură pre care nu am simțit-o, deoarece mi-a, perit capacitatea de simțire. — Astăzi mă aflu singur într’o lume plină de oameni: orice bucurie, orice amărăciune mă află indiferent. De vr’o 5 zile mă aflu aici într’un hotel bolnav, cum se cade, dar nu cred, cumcă voiu putea să mor, deoarece sunt încă tânăr. Și-apoi mânzii numai își lapedă copitele. Din «Convorbiri» am primit numai doi numeri. Nrii 3 și 4 nu km primit. Te rog trmite-mi-i sub adresa de aici, care are să fie stabilă. i । ! ! Sunt denulmit arhivar la consistorial de aici și astfel voiu ră- mânea stabil în Oradea mare. Te rog, scrie-mi când ai timp, că nu< mor. După ce mă voiu fi însănătoșiat și după ce voiu fi primit nrii din «Convorbiri» îți voiu scrie mai mult. Mă interesează foarte mult causa cu «Revista Contimpo- rană»103. Toată paserea-și cântă glasul! Primește salutările mele! Al D-tale IOAN SLAVICIU xm Oradea-Mare, 26/1^ Octobr. 1873. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Scrisoarea, ce mi-ai adresat aici, am primit-o nainte de asta cu câte-va săptămâni în Șiria, unde am mers bolnav, pentru ca să pe- trec culesul viilor și unde mi s’a întâmplat o nenorocire interesantă,, în urma căreia a trebuit să zac vr’o-15 zile. Acuma am sosit aici 215 I0AN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI în stare normală, adecă tot bolnav. Despre toate aceste altă dată; acum îți scriu numai în pripă. Aici da noi, mai mulți oameni ar dori să aboneze «Convorbirile». Se tem însă, cumcă nu li vor veni regulat. Precum zic D-lor, orice au prenumerat în România, li-a venit foarte anevoie, ori chiar nu li-a venit de fel. Nu știu, dacă cauza va fi poșta, ori în oamenii de acolo. Foarte mulți se plâng de Hajdeu 104, între alții. Dacă într’a- devăr ar fi astfel, atunci este foarte trist: trebe să avem încredere unii într’alții și apoi și să ne arătăm demni. Toate aceste ți le zic, pentrucă am zis câtorva oameni să abo- neze de adreptul la D-ta.Te rog, ca să fii cu deosebită băgare de seamă la expedarea exemplarelor abonate d’aici. Dacă se va obser- va onestitate, fii convins, că vor abona mulți de aici, deoarece la noi lipsește orice mișcare literară. Oamenii cetesc bucuros, numai dacă li se dă ceva bun. Nu mă îndoesc despre onestitatea redacțiunei «Convorbirilor». Asta cred, că nici nu o presupui. Dar poșta D-voastre ori doară a noastră pare neTegulată. Și apoi, nu fără temeiu, oamenii pnetutin- denea văd numai lipsă de onestitate. Am trecut printr’o epocă, în care șarlatanii au trecut de oameni mari. Un protopop de aici ar dori să cumpere și broșurile din anii trecuți. Te rog: unde să se adreseze? — cât costă în bacnote o bro- șură? Și mie mi-au fost promis din broșurele aceste. N’ar fi cu pu- tință să mi le trimiți acuma? — Din anul trecut mi lipsesc numai doi numeri: nrl. II și nrl. III, dacă nu mă înșel. Știu, că-mi lipsesc nrl. cu «Dumbrava roșie» și acela în care Panu începe studiul său asupra romanilor105. Dacă se mai află pe undeva acești numeri ră- tăciți, te rog, trimite-mi-li. Edițiunea librăriei «Socec et Comp.» a fost la noi cu bucurie primită. Am avut în mână cele trei tomuri, ce cuprind scrierile feri- citului părinte al D-voastre106. Nu am putut însă să cetesc nemic din ele... Frumoasă ediție! — Numai să nu fie prea scumpă... Dar, ori- cât de scumpă să fie, eu unul o voiu cumpăra. Și mulți sunt de o potrivă cu mine, mulți care așteaptă cu bucurie nespusă, ca să li se dea ocasiune a se îmbogăți din comorile adunate de genii noștri„ comori până acuma ascunse. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 216 Edițiunea înseamnă începutul unei epoci sănătoase în viața noastră. Domnule Negruzzi! — Nu mă condamna, lasă-mă să fiu sincer fără a păcătui: fericirea, ce simțesc în momentul acesta, nu o dau pentru toiagul, ce mi-ar da stăpânire peste întreaga față a pămân- tului. De unde această fericire? Cetești studiile asupra maghiari- lor107. Am fos fericit când puteam să par optimist: cu atât mai fericit trebuește să fiu acum când întâmplările justifică optimismul aparent al meu. Mai mult decât oricând mă simțesc îndemnat acum la lucrare; mai mult decât oricând voiu putea de aici înainte să lucrez, pentrucă voiu avea învățătorii în față. Ceri însă povești dela mine. Cu drept cuvânt. Am poate darul, care mă ridică peste ceilalți culegători de povești, — și am predi- lecție pentru ele. — Să știi însă, cumcă poveștile, precum eu le culeg, costă timp mult și bani mulți... Mai multe altă dată. Am scris ’eiu multe decând tiac. Am scMs însă numai ce se- poate între patru păreți și unui om, care nu știe azi unde se va afla mâne. Am serfe poate- lucruri făMă viajcwe. Ei, bte! — puțin îmi pasă. N’am scris de dragul nimănui; am scris numai pentrucă să aflu în mine acea, ce în lume, în zadar cerc. «Tantum satis»! 108. Promițindu-ți, cumcă cât mai curând voiu răspunde la scrisoa- rea, ce mi-ai trimis, te rog, ca pe cât ți se poate de grab să răs- punzi la cele, de care te-am rugat mai sus, și apoi rămâi cu D-zeu! Sincerul SLAVICIU ' XIV Oradea-Mare, 1/13 Novbr. 1873. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Te-am rugat să-mi scrii și să-mi trimiți unele lucruri: în de- cursul săptămânii acesteia pornesc însă dela Oradea-Mare. Mă duc: nu știu unde, — dar’ mă duc. Te rog dar, ca să-mi adresezi la Consis- torul gr. or. din Arad. 217 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Mă voiu îngriji, ca sub această adresă să primesc ori și ce mi-ar veni. Astăzi am făcut o preâmblare în oraș și napoi. Cale de o oră și jumătate. Va să zică: nu mor de loc; am încă câțiva ani în re- servă. Din găurile, ce-am avut, a remas numai una. Și asta merge spre bine. De însănătoșare nu poate fi vorba: mă voiu susține însă cu post și rugăciuni. Deocamdată mă îndestulesc cu acea, că pot să mă mișc. Dar o altă vorbă. Nainte de asta cu câte-va zile am primit din Iași o scrisoare nefrancată. Desfac cuverta și cetesc: «Sâmbătă în 27 Oct. fiind aniversarea „Ortalei”, mare beție la „Burtă rece”; toți membrii sunt poftiți la bere și.chiftele». Ei, vezi dragă doamne! Să merg la beție, dar eu nu pot să beu, că iarăși mă găuresc. Nu știu cine este invitatorul. Ii mulțămesc. Cei 20 cr. plătiți la poștă ar fi putut însă să mi-i lase pe sigări. Cu toate aceste, poate îmi va folosi invitarea făcută. M’am pus pe gânduri... Beu oamenii aceia, beu, se veselesc! — îmi gândeam. — Dacâ fiește-care ar bea cu iun pocal mai puțin, — eu aș putea să scap dela necaz... Dacă acei oameni ar fi aplecați să bea cu un pocal mai puțin. — Cine știe, — poate sunt! Iubitul meu Domn! Vei afla ce voesc să zic. Mă aflu întro stare, în care nu-mi este permis să mă sfiesc față de aceia, pre care îi pot numi amicii mei. Eu cu ajutorul «Junimei» am petrecut un an în Viena. La sfâr- șitul anului m’a întrebat Xenopol, dacă doresc ajutorul mai departe ori ba. I-am răspuns, că sunt împrejurări, care mă silesc, ca să-mi întrerup studiile. Astăzi aflu, că aceste împrejurări nu sunt mai mult. Nu am mai mult părinți, nu am mai mult o femee iubită: am pierdut tot. ce am avut într’astă lume; am perdut tot, ce omul numai odată poate perde. Sunt gonit din lume; n’aflu scăpare decât în mine însumi. Ne având afară de mine nimic, ce m’ar putea ferici, nu-mi rămâne decât să cerc fericirea în sufletul meu. Altfel ar trebui ori să nebunesc, ori să pun capăt unei' vieți, care n’are nici un sens. — Simțiesc însă în mine comori, care pot să devină un nesecat isvor de fericire. — Dar ele nu sunt desfășurate. Și astăzi după loviturile ce am răbdat, în mizeria în care mă aflu, am momente fericite; și astă-zi mă alipesc STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 318 cătră viață. Cu cât mai’ mare ar putea însă să fie această alipire ! ? După celea, ce s’au întâmplat mie nu-mi rămâne alta decât ca să urmez cu studiile mele mai departe, să mă formez încât sunt capabil. Eu am o deosebită aplecare pentru științele politice, nu ca profesiune, ci ca științe. Și atât de puțin sunt format în ele. Mă tem. că adeseori voiu fi silit să fiu diletant... Apoi — cine știe, dacă for- mându-mă, nu voiu putea să fiu spre folosul societății!? Mie însă nesmintit îmi voi folosi, și asta este destul. Numărul fericiților va fi cu unul mai mare. Mă adresez cătră D-ta, cu care stau în cea mai de aproape atin- gere, care mă cunoști mai bine: ajutați-mi, și ați făcut o faptă umană, poate o faptă națională. Nu cercați cine sunt: priviți numai la starea în care mă aflu.— Este un om, care vă roagă, ca să-i fa- ceți cu putință o distracție, în lipsa căreia poate va peri. Mai puțin cu un pocal de bere; o plăcere trecătoare mai puțin: nu vă rog de mai mult. Știi că am avut nenorocirea de am căzut la examenul de stat. Dacă nu mai mult, cel puțin atâta mă ajutați, ca să pot merge la Viena, pentru ca să coreg examenul. Poate îmi voiu afla condiții pentru ca să mă susțin mai departe. Și mi s’ar da toată ocasiunea ca să consult un medic expert în causa boalei de care pătimesc. O cură bună poate să-mi dea încă 10—20 ani. Eată de ce te rog. Fii interpret al rugării mele cătră aceia, care pot și poate voiesc să facă ceva. A face bine 'este ferfcitor; poiate se vor lafla oameni, care se vor bucura, dacă li se oferă această fericire. Fă, te rog, ce poți: conștiința că ai făcut, va fi răsplata. Eu astăzi am primit demisiunea ca arhivar la consistorul de aici. Am cerut-o și mi s’a dat. Nu pot să lucrez. Mâne aș putea să pornesc: dar nu știu unde și nu știu cu ce. O! numai acuma sim- țesc grozăvia stărei mele: nu este în lume un loc, pe care să-1 pot numi «acasă», nu este un suflet, de care să pot zice «al meu», «ai noștri». Sunt morți! amândoi sunt morți, — și cuibul lor este în mânele altora! Voiu petrece aici, cât voiu putea; voiu merge dup’ aceia la cu- noscuțiii din Arad, petrecând și ai’ai cât voiu putea, la fiește care o zi: 219 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZE ---------.-----------------------■----------------------------->--y așa voiu petrece pela cunoscuți. îmi cade greu — dar sunt silit. — N’am mai mult decât 72 cr.109 din trei fiorini ce am împrumutat ieri Tinct. jodi. caii. jod. — glicerin-etc. au tras în două zile 1 f. 60 cr. după mine... Și medicul, ba medicii nu sunt plătiți. Am trecut prin toate: le voiu rabda și aceste. încât se poate calcula — în Arad voi așteptă răspunsul D-tale. Putând însă câștiga bani cât de curând voiu porni la Viena. Fiește care zi îmi este un an pierdut. Sperez! sperez — deoarece alta nu-mi rămâne. Primește salutările mele! Al D-tale IOAN SLAVICIU XV Arad, 1^/28 1873. Noemvre. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, De vr’o zece zile mă aflu nu-a fost mișcat spre alta... Și totuși — chiar și în ziua înmormân- tării erau momente, în care puteam să uit, ce am perdut. «Mult am pierdut, — îmi ziceam, — mult, dar nu tot ce îndeamnă spre vie- 229 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI țuire!» Era încă un gând în sufletul meu, care predomina. Mi se ivea chipul Louisei mele, și ivindu-mi-,se acest chip, sUfletul mi se umplea de mișcări, deși nu totdeauna plăcute, destul de puternice pentru a putea esclude orice alte mișcări. Era însă ea în lume, ea, ce pentru mine singura părea mai mult decât întregul univers și este azi, ce atunci da universului valoare. Nu amorul către o femeie co- mună, acel fel de capriciu motivat, care în deobște produce o tur- burare momentană, în shfletele tinere, nu o pasiune oarbă Cuprindea sufletul meu în față cu dânsa. Era o lume pentru sine, acea, în care viețuiam cu Louisa. Viețuind împreună opt ani de zile, sufletele noas- tre s’au împreunat p’in idei, siințfmlnte, suveniri și speranțe comune... Dar... ce-a fost, ce n’a fost, nu știu!... Capul îmi fierbe! Știu numai c’a fost! C’a fost — și numai este. A rămas numai o suvenire scumpă care este destul de plăcută pentru a-mi îndulci zilele, dar prea slabă pentru a mă face să uit suferințele zilnice. O — azi nu combat mai mult pe Eminescu. Instinctiv îmi pun întrebarea, dacă o- viață precum este a mea, merită să fie susținuta. Da! — «Cine nu este, nu simte dureri, — și multe dureri isunt, puține plăceri». Sunt doluje luni de zile, decând mă aflu aici în spital pătimind de o boală, de care pătimesc de mai mult decât un ain, cea mai scâr- navă, cea mai demoralisatoare dintre boate, ce pot cuprinde pe om. Am fost uns eu cu unsorile, scăldat în toate băile, am băut fel de fel de capturi, — și din toate aceste nu s’a ales aproape nimic. Brațul stâng și astăzi îmi este umflat și azi curg puroaele, nici azi nu au încetat durerile, răul și acuma este în trupul mieu. Este — și cine știe până când, și cine știe dacă nu pentru totdeauna. — Mă simt cuprins de o lașitate extremă, când mă gândesc că astfel am să pe- trec o viață întreagă. Aș suporta poate această soarte cu ușurință, dacă n’aș fi părăsit, atât de părăsit de toți, cari odinioară păreau a’mi voi bine. D-ta ești singurul om, care mă sprijinești într’această stare de- plorabilă; dacă D-ta n’ai fi fost, n’aș fi eu, și aș înceta a fi, dacă și D-ta azi m’ai părăsi. In lipsă de ajutor, cât și în lipsa de. sprijin moral, ar trebui să pier. Nu-e destul c’am pierdut tot ce-am avut scump într’astă lume, nu, c’am căzut în cea mai scârnavă boală, nu că trebue să trăesc în STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 230 miserie ci tocmai acum, când am mai multă trebuință de sprijin, tre- bue să mă aflu singur, părăsit nu mai puțin de oameni, decât de D-zeu. De doue luni de zile sunt scos din lume, trăind în iizolațiune, fără orice distracție tocmai acuma, când ea îmi trebuește atât de tare. Din când în când mă visitează câte un «cunoscut» ori «stimă- tor». Nu este însă nimeni un al doilea Eminescu, care să știe, a sus- cita gândiri distrăgătoare în sufletul meu. — In zadar încerc a scrie. Capul îmi este confuz. Nu știu să cuget decât asupra stărilor ce apasă asupra mea. In zadar încerc a studia, înzadar a ceti. Am început cu materii estetice. Peste câteva zile m’am obosit. Am trecut la J. J. Rousseau, cea mai plăcută lectură a mea. Peste câteva zile m’am obosit. Cetesc de câteva zile scrierile dramatici ale lui Cor- neille. — Nimic nu mă distrage mai mult decât lectura franceză, deoarece trebue să gândesc și asupra limbei. — După abia câteva zile înce^p a mă obosi. Nimic nu mă distrage. Adeseori mă svârcolesc aproape întreaga noapte în- pat, fără ca să pot dormi. Și apoi, dacă adorm, nu mai plăcute-mi sunt visurile decât adevărul. Numai firea norocită ce am avut totdeauna îmi este: mân- tuirea într’astă stare tristă. Fără ca să încet a fi om serios, știu totdeauna armi face ilusoluni și să sperez. Trăeisc într’o lume ima- ginară, o lume, ce este, precum o doresc eu. Să mă desamăgesc de o sută de ori, iarăși sperez cuprins fiind de ilusiulnile mele. Oamenii îmi par mai onești, mai buni, chiar mai nobili decât ce îi știu că sunt. Este nesmintit un fel de boală sufletească această sinamăgire, — dar, deși boală, binefăcătoare. Fără a fi capace de a privi lumea mai mult precum o doresc decât precum ea este, fără a mă putea confunda în ilusiuni, ar trebui să per... Sunt momente izolate, în care făcându-mi ilusiuni, sufletul mi se înalță: iarăși sperez, iarăși iubesc viața, — energia îmi revine și în asemenea momente iarăși sunt, cine am fost — spiritul cutezător, care își pare a cuprinde universul cu o- singură privire. Mai ales dimineața, când mă trezesc din somn, sufletul este liniștit: «Azi, azi, — îmi zic, — azi nesmintit te va suprinde ceva!» — Și apoi aștept până în spre sară. — în zadar. Dar nu numai isolate, ci și rare sunt aceste momente de res- pirare. Din când în când stările apasă asupra mea atât de puternic încât adevărul suprimă ilusiunile, înfățișând!u-mi-se în deplina sa 231 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI golătate... Aceste sunt momentele grele, momente în care preme- ditarea înceată cu desăvârșire, în care ideile etice, care alcătuiesc temeiul gândirii mele, înceată cu desăvârșire a înrâuri (asupra voin- ței mele/ Mă cuprind gânduri rele,, gânduri, pe care mai apoi eu însumi le condamn... Sara, când aflu că ilusiunile, ce îmi făceam în decursul zilei, sunt mimai ilusiuni, desperez, îmi perd energia, devin laș... îmi par cel mai nedemn om în lume... Și gândesc la Emânescui «A fi, ori a nu fi!?». Da! nime nu este mai laș decât acela, care de frică, că va peri, punte însușii capăt vieții sale. Adevăr leisbe, puternic adevăr, când omul șede lângă căminul cald,, face filosofie și nui gândește nimic. Este adevăr, când omul gândește însuș, și poate asupra unor stări imaginare, ori stări, în care alții se află. Când însă gândirile se ivesc în om, nu ca și urmări «ale meditațiunei, ci ca și consequențe ale stărilor subiective, atunci fiește care om, și cel mai cutezător, devine laș și esclamă ca Louisa mea: «Verdamm’ mich nicht. Ich horte auf, ein Mensch zu sein; ich bin eine willenlose Maschine, die nicht selbst iiber die eigene Tătigkeit bestimmt» 131. A muri nime nu dorește. Dar dorința de a nu pătimi este fi- rească. Acela care în present sufere, rabdă suferințele privind în viitor. Acela însă, care și în viitor privește cu groază, — acela de viață se îngrozește. Pentru vețuitor viața nu|mai atunci arei valoare; dacă ea promite un equivalent de plăceri pentru suferințele, cu care o susține. In lipsa acestei promisiuni, ea devine imposibilă ca ori- care existență nemotivată. Nime nu trăiește numai pentrucă thăește, ori numai pentru ca să poată trăi: omul trăiește pentru că voiește să trăiască. Această voință nu poate fi nemotivată, — și motivul nu poate fi laltul — decât plăcerile sufletești, ce viața promite. Nu sunt amicul, nici adoratorul lui Schopenhauer. Dar când el nu se află în rătăcire, atunci zice adevărul. Și al adevărului amic și adorator sunt. Sinuciderea este o moarte firească, toctaiai atât de firească ca și acea trupească. Deosebirea este numa acea, că una este urmare organică a organismului trupesc, iar altă a celui sufletesc. Odată devine viețuirea trupească, «altă dată cea su- fletească mai nainte imposibilă. Odată ieste una causa și alta ur- mare, altă dată vice-versa. Este o deosebire numai cu privire la STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 232 timp. Dar totuș deși nici un mort nu ieste condamnat, este mai de compătimit acela, care mai întâiu sufletește înceată a fi. Asta este cea mai grozavă moarte. Te vei îngriji poate văzându-mă vorbind astfel. Fii însă lini- știt! Cine vede fulgerul, acela nu va fi trăsnit; cine poate încă cu- geta asupra sinuciderii, acela este încă scutit del moarte. Dac'ă eu cuget asupra ei, cuget pentru că voiesc să scap de ea. Este un șir de gândiri care mă preocupă: puindu-le pe hârtie, sufletul mi se alină cel puțin pentru timpul în care le pun. Sunt poate 5—6 zile de când scriu această epistolă. Gând nimic nu mă poate distrage, mă înșel pe mine însutii cercând distracție tocmai prin gândirile, care mi-au turburat sufletul. Le aranjez, le înșir, le combin și în- tr’ăst lucru momentan uit că ideile mă privesc pe mine, privindu-le numai ca idei pentru sine. Nu cerc compătimire, nu mă plâng, nu blestelm, nu învinovățesc: iau numai totul, precum este și aflu cea mai binefăcătoare mângâiere, aflând pe cine-va, cui1 să descopăr conținutul sufletului meu. Deși am pierdut mult, deși sufăr azi, deși nu sperez în viitor, eu îmi par a fi cu mult mai departe de desperație decât ce-aș putea să fiu. Privind în jurul meu, nu aflu nimic, ce poate da valoare vieții mele, aflu însă, ce cer, îh mine însumi. Nu pot uita cumcă sunt deobligat față de aceiq,, carii mi-au făcut bine ori se interesează de mine. Dacă ar trebui să mor azi, poate nimic n’ar fi mai dureros pentru mine, decât că n’am putut chieta datoriile, ce am față de alții, ori că nu m’am putut arăta vrednic de bunăvoința, cu care, am fost tratat. Dacă în vlilață nu aș afla nici o plăcere positivă, aflu asta una negativă, sperând a scăpa de sarcinile ce port. Poate și atâta mi-ar plăcea prea puțin. Atunci uit al meu viitor și privesc numai la cercul social, în care petrec. Este poate bine, — poate este rău, dar’ eu, pentru mine, mai ales acuma mă privesc mai mult ca parte a cercului social, în care petrec. Ori care mișcare a acestui cerc, este totodată și a mea miș- care. Este în mine un șir de idei, pe care aș dori să le văd realisate în acest cerc social. Am aspirații, speranțe și dorințe, și cu cât mai seacă îmi pare viețuirea ca individ, cu atât mai scumpă ca român. Asta indentificare' nu este urinare a unor sentimente, de care la 233 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI noi se face atâta paradă. Este o conseqenuță a stărilor mele su- fletești. Mă indentific cu cercul social, în care mă aflu, pentrucă numai astfel mă simțesc iarăși îndemnat spre lucrare. Fatalitatea a pus capăt vieții mele individuale; de aici înainte trebue să trăesc numai ca parte a societății. Sunt ca jucătorul de cărți, ce, după-ce și-a pierdut toți banii, începe a juca pentrucă să câștige altora. Nu doresc a muri. Ași dori, ca să viețuiesc secoli întregi, pen- truca să fiu martor și părtaș la lucrarea, p’in care se vor realisa ideile, ce azi înalță sufletul meu. Sunt fericit în aceste momente de înălțare sufletească. Un an de suferințe pentru un asemenea mo- ment! N’ata putut fi fericit p’in mine însumi în viața mea individuală, simțesc destulă putere pentru a afla, tot p’in mine însumi fericirea în viața comună. Și, cine știe! — poate iairășjD vbiu afla, ce se mai poate. Dar numai om este omul. In sfârșit — miseria este pentru fieș- tecare om muma răutății. Deosebirea este numai de grad: unul are mai multă, altul mai puțină putere de rezistență. Desăvârșită putere nimeni nu are. Intr’un anumit grad de miserie, cel mai mândru om devine cerșetor sUpus, și într’un mai mare grad, cel mai onest fură, înșeală ori ucide. Firea este inalterabilă... Eu știu, cine-am fost... Am ajuns însă până într’atâta, încât cu câte-va zile înainte de asta, eu, acuma, în vârstă de 26 anu nu m’am sfiit a ruga pe un om să-mi -«cinstească» o părechie dintre pantalonii săi vechi. Și nu știu, pur- cezând pe «astă cate, până unde Voiu ajunge. îmi suport miseria cu resignațiune, îmi suport și boala, îmi suport și pierderile — pentrUcă nu mă simțesc nevinovat... Stările mele sunt urmare a unor coincidențe fatale’. Am fost totdeauna onest, activ și modest în pretențiile mele. N’am avut însă noroc. Făr de noroc, pe cum eram, trebuia să fiu mai puțin onest și pe lângă mai puțina activitate și mai mari pretenții astăzi aș putea să fiu mai îndestulit. Mai îndestulit, nu însă fericit. Chiar și stările, în care mă aflu, cuprind în sine un fel de fericire tristă: am făcut ce-a trebuit. In toate sunt înse margini. Cine știe dacă tocmai în urma prea scrupuloasei onestități nu voiu fi împins spre o mai mare neones- titate. STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 234. Nul cunoști pe acelea, care nu puțin au contribuit, ca să vini la Viena. Am venit la Viena mai ales și pentru acea, că voiam nu nu- mai să rămân, ci să și par om onest. Eram dus în cercare de către oameni, cari sunt — cu drept ori fără drept <— discreditați. Pă- ream cel puțin a fi desobligat față de asemenea oameni și a lucra sub influența lor, — păream a scrie și lucra după inspirațiuni. îmi iubesc convingerile cu mult mai tare, decât cât ca să fi putut per riclita înrâurirea lor prin această suposiție. A trebuit să cerc pre- text a veni la Viena și a petrece aici pănă când oamenii nU se vor înțelepții. Dar ei par ia deveni tot mai nebunii. Niainte de aista cu câte-va zile Babeșiu în «Albina» 132 sa cea minunată, află, că eu pe- trec în Viena ca agent plătit — indirect plătit de cătră guvernul maghiar. Și despre asta, afară de Babeșiu, nime nu se îndoiește. Chiar și amicii mei se1 plâng de lipsa de confidență, când zic că. n’am parale și — rog de o sugară. — Zii acuma: este ceva mai fatal decât a fi onest — fără cel puțin să pari a fi? — Oamenii nu cred, că cineva poate să fie atât de prost. — Trist este1 a viețui într’o asiemenea societate... Dar! merit, ca să fiii isolat, pentru-că sunt isolat.... De asemenea amici, de părtinirea unor asemenea oameni nu sunt vrednic. Starea mea rămâne însă tot, în care sunt azi. Ori cât de etică, miseria este miserie, ori cât de resistent eu,, tot om. Onoare am încă. Cu aceasta perd în viața comună, ce am pier- dut în cea individuală cu Louisa. Ce mai rămâne apoi? Și cel mai resistent suflet se frânge în sfârșit. Să rămân în isolațiune, în miseriea, în care simt, cuprins de gândurile, ce îmi turbură sufletul, în lipsa de lucrare, fără distrageri, preocupat nu- mai de relele, ce apasă asupra mea. In sfârșit se frănge sufletul: fugind de răutate — sufletul cade în impotență. Cine scapă de moarte morală, cade în cea etică; cine scapă și de asta, cade în cea psihologică. Cine este prea onest pentru a. deveni rău, prea puternic pentru a se sinucide, acela este prea vârtos pentru a nu nebuni. Să scap de aici, să intru în lume, — muncă, și sprijin moral, — altă scăpare pentru mine nu este. 235 IOAN SLAVICI — IACOB C. NEGRUZZL Când voiu putea scăpa nu știu. Nu te mira de lungimea acestei scrisori. Cine știe dacă era cui s’o scriu, înaintea cui să-mi deșert sufletul... Acuma sunt mai liniștit. Te rog, trimite-mi banii pe luna Martiu cât mai îndecurând. Mi-i trimite aici în spital. (K. k. allg. Krankenhaus, Stud. Abtlg. 27. b.)133 de oare-ce înainte de a-i fi primit, nici așa nu pot părăsi acest asii de norociți. , încă una te rog. Un (amic al meu mi-a d/at 6 fior, ca să abonez. „Convorbiri literare” pentru dânsul. I-am dat numerii, ce se aflau, la mine. I—VI. 1873—4. Te rog, detrage cei 6 fior, din rata, ce mi se trimite pe Martie, și trimite Nrii VII—XII abonatului. Adresa lui este: Pavel Draga, Vilâgos. Ungaria, per Arad. Te rog, trimite-mi și mie «Convorbirile». Nesmintit mă vor distrage mai mult decât alte scrieri. Și îmi scrie, te rog, cât de curând. Primește salutările mele ! Al D-tale IOAN SLAVICIU XXI Viena, 2 Februarie, 1874- STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Azi am primit scrisoarea și banii ce mi-ai trimis. Este de prisos, a-ți mulțămi. Decând mă aflu în Viena, n’am văzut alte parale, afară de acelea ce mi-ai trimis. Astăzi sunt 7 săptămâni, dragă doamne, ca și’n poveste, de când mă aflu în spital. Nici azi nu se poate însă calcula, când voiu putea scăpa de aici. Sunt slăbit la construcție. In special pătimesc și în lipsa de sânge. Cu toate aceste, cura merge înainte. O singură «gaură» a mai rămas numai pe trupul meu. Anume aceea, pe care au făcut-o me- .STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 236 dicii. Astfel, nainte de 10—15 zile nu voiu putea părăsi spitalul. .Se înțelege nici atunci nu însănătoșat, ci numai pentrucă să conti- nuez cura afară de spital. Răul a fost foarte încuibat și era de temut, că voiu cădea în «piemie». Acum de asta n’am să mă tem, numai dacă voiu continua cura cu destulă îngrijire. Am plătit taxele până în 13 Faurariu s. n. Ce va fi d’acolo înainte, nu știu. Te-am rugat să-mi spui, până când îmi veți trimite ajutor. Te rog, nu uita ! In săptămâna trecuti am lucrat câteva sile. Acuma am dureri în brațul stâng. Pentru acea nu pot să-ți scriu mai mult. — Sperez că în de curând vor înceta durerile și îți voiu scrie mâi pe larg. îmi adresează și mai departe tot aici. Chiar și dacă m’aș duce, de înainte de 15 Faur nu poate: fi, voiu dispune, ca să mii sie pri- mească scrisorile aici. «România Jună» ?134. — Altă dată. Ea nu s’a înființat acuma, ci înainte de 3 ani. Astăzi trebile curg bine), dar cam confuz. Este lipsă de oameni. Primește salutările mele ! Al D-tale IOAN SLAVICIU xxn Viena9 Martiu st. n. 1874- STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Nu ^tiu dac’ iai primit ori1 ba scrisoiarea, ce ți-am adnesat înainte de asta cu câte-va săptămâni. Cred, că da. Cu toate aceste sunt necesitat a te incomoda încă odată. Mă aflu într’o desăvârșită lipsă de parale. Te rog, trimite-mi numai decât dacă nu tot, cel puțin 3—î galbeni, ca să scap din perplesitățile momentane. De vr’o zece zile iarăși sunt legat de pat. Boala a intrat într’o fașă mai acută, decât cele de mai nainte. Medicii mi-au făcut încă 237 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZK o rană sub umăr, Cu toate aceste medicul zice, că procesul se află în cele din urmă fase și eu aflu destul .temeiu pentru ca să cred, că încă în Martiu voiu părăsi spitalul. Presența nenorocitului de Badescu a avut un fel de înrâurire binefăcătoare asupra stării mele sufletești. Primește salutările mele! Al D-tale IOAN SLAVICIU XXIII Viena, 10 Martie n. 1874* STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Iți mulțămesc de doue-ori: odată pentru că ai scris, altă-dată. pentru-că mi-ai trimis pe «Mihaiu Vereanu» 135. N’am însă să-ți fac complimente. Chiar și dacă aș fi omul complimentelor, aflu că astă- dată ele sunt — cel puțin — de prisos. Stau în față cu o scriere premeditată. «Mihaiu Vereanu» este un roman, în care pornirile- poetice sunt vărsate cu precugetare în formele estetice. Fiește-care pagină din «Mihaiu Vereanu» arată pe omul de gust. Scriind, însuți ți-ai făcut critica. — Intr’asta consistă atât părțile bune, cât și cele slabe ale romanului «Mihaiu Vereanu». El este bun, încât privirile estetice, de care ai fost condus, sunt corecte, ori încât ți-a succes a le întrupa. Nime mai bine decât D-ta nu poate ști încât ți-a succes, ce ai dorit. Critica nu încape decât asupra privirilor estetice, care par a fi întrupate în «Mihaiu. Vereanu». In «Convorbiri» n’am cetit decât un singur capitol din «Mihai Vereanu». Numai decât am văzut că n’am a face cu un lucru de clacă. Și Mihaiu Vereatnu înseamnă intrarea într’oi epocă nouă, epoca^. în care oamenii p’in muncă onestă cearcă să pună temeliile unei mișcării literare sănătoase. Noi de fel nu suntem îndemnați a produce mult, pentru-ca să satisfacem trebuințele unui public. Acesta lipsește. Producem un. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 238 lucru, de care numai noi simțim trebuință. Cu atât mai mult suntem dar îndemnați a scrie bine suplinind geniul lipsitor p’in muncă, pentru-ca oferind cât de intensive plăceri, să ajungem a face din plăceri o trebuință și astfel să ni formăni un public. Am fost dar în foarte mare grad mulțămit de îngrijirea cu care este scris cel dintâiu capitol. Judecând după acest capitol, romanul promitea a fi cu mult mai bun, decât ca să merite a fi cetit în bucăți. Din adins am așteptat dar sfârșitul, pentruca, cetindu-1 într’o răsuflare, să mi se înfățișeze d’odată, întreg, ca o singură impresiune. Să vezi însă! — această pedanterie era de prisos. Luând odată cartea în mână, era peste putință ca să mă opresc înainte de a fi cetit «din doască’n doască». Din început până’n sfârșit «Mihaiu Vereanu» preitdndei cu egală putere ia fi cetit. El nu celarcă efect p’in înscenări extraordinare. Interesul este însă susținut până în sfârșit. Aici apoi, deși suprins în cele din urmă capitole, cetitorul este pe deplin satisfăcut. N’am decât să-ți mulțămesc pentru plăcerea, ce am gustat p’in «Mihaiu Vereanu». Și nu mai puțin îți vor mulțămi românii. «Mihaiu Vereanu» și de cătră publicul mare are să fie cetit. Și într’asta aflu eu înrâurirea binefăcătoare a lui «Mihaiu Ve- reanu». Ori cât de bună ar fi o scriere betetristică, dacă ea. p’in sine însăși nu pretinde a fi cetită, înceată a putea fi folositoare. Susținerea interesului este lucrul de căpetenie, și acest lucru de căpetenie nu lipsește în «Mihaiu Vereanu». Nesmintit romanul ar putea să fie mai interesant. Să-ți trag atențiunea mai ales asupra unei greșeli. La început provoci cea mai viie interesare pentru Lu- creția. Ori și cum vqm privi romanul, el este concentrat pe lângă raportul între cele doue persoane principale, — Mihaiu și Lucreția. — un raport atât de delicat și atât de extraordinar, încât el trebe să preocupe cetitorul chiar și într’un roman mai lung. Toți ceilalți, chiar și Adela, chiar și Ana, sunt numai ilustrațdjuni. Mă mir dar, cum de ai neglijat tocmai această parte a romanu- lui. Treci peste întregul roman fără ca să-ți aduci aminte de Lucreția. Succesiv apar figuri noue. Cetitorul așteaptă cu nerăbdare să i se reivească Lucreția, până-ce mai la urmă, preocupat de figurele mai moauă, dă uitării pe Lucreția. In sfârșit earăși se ivește Lucreția. :239 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Astă-dată cetitorul este apoi cuprins de un fel de suprindere neplă- cută. După un interval atât de îndelungat, Lucreția pare a împedeca desfășuraretb, puiindu-se în locul unor persioiane, de care nei inte- resam mai proaspăt. Trebuia dară ca raportul între Mihaiu și Lu- creția să fie zugrăvit cu colori mai vii, ca el să se strecoare p’in întregul roman, ba chiar ca el să determine desfășurarea roma- nului. Lucreția, cred eu, ar avea să fie acel gând nestrămutat, care hotărește soarta lui Mihaiu, blăstămul îngeresc, ori binecuvântarea demonică. In sufletul eroului Mihaiu trebe să fie o pasiune predo- minantă și asemenea pasiune nu poate fi alta decât iubirea cătră Lucreția. Totdeauna, când p’in o reflecsiune ori p’in vre-o scenă reamintești iubirea lui Mihaiu cătră Lucreția, romanul devine mai interesant. Trebuia însă să fii cu mai multă băgare de samă la sus- ținerea acestui interes. Abia în trei-patru locuri îți aduci aminte de Lucreția: la întâlnirea dela graniță, la ivirea Neaschei, la mărturi- sirea făcută Adelei și la cetirea hârtiilor lui Șerbu. Celelalte sunt trecătoare, ori produc, cași mărturisirea, un fel de regret disgus- tător. Toate aceste trec însă fără a fi foarte observate. Eu cred a fi aflat o greșeală mai mare. întocmai cași drama, romanul trebe să aibă o culminațiune. La început formăm caracterele, aranjăm si- tuațiunile, să dăm simțemintelor direcția, în care au să pornească. Fiind gata cu aceste, cetitorul trebuiește să prevadă sfârșitul. Trebe să-i lăsăm însă unele îndoieli. «Mihaiu Vereanu» ajunge la acest punt, când Mihaiu părăsește Italia. Știm, cumcă el este în mare grad capabil de fericire și cumcă el numai p’in Lucreția poate ajunge a fi fericit — ori nefericit. Sperăm. Cunoaștem însă și ura lui Manoli Șerbu și avem destul temeiu a presupune că Lucreția este fiica lui Șerbu. Suntem dar totodată îngrijorați. Tocmai această îngrijorare face însă romanul interesant. — AH însă romanul n’a ajuns încă la culminațiune. Asta este tocmai la sfârșit, când Mi- haiu află, că a Slăbit pe soră-sa; Și într’iasita, de fel nui suntem de acord. Ce, Mihaiu a aflat numai în sfârșit, cetitorul trebuia să afle — în mod mai mult ori mai puțin nehotărît cu mult mai nainte. Aici era apoi culminațiunea. Gândește numai că cetitorul știa încă atuncî când Mihaiu avea de gând să pețească pe' Adela. Ce deose- bire! Prevăzând pericolul, ce amenință pe Mihaiu, cetitorul în fiește- care moment ar fi voit să-1 oprească în cale, să-i spue taina vieții STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II sale. Dacă cetitorul știa, ce-a știut Neasca, el era tocmai atât de in- teresat cași dânsa. Ce era, dacă noi știam, că Lucreția este sora lui Mihaiu!? Până acuma speram, că se va afla poate un chip, în care Șerbu să se îmblânzească și ura părinților să se șteargă p’in iubirea fiilor. Acuma însă vedem că Mihaiu merge spre peire. Numai câte- va cuvinte am fi dorit să-i putem zice: «Iubește-o, căci ea îți este soră!» — și în fiește-care capitol așteptam, ca o întâmplare nepre- văzută să-i spuie, ce noi nu-i puteam. Astfel am fi petrecut pe Mihaiu pănă la catastrofă și aici nu eram surprinși, aflând tocmai de ce ne temeam. Asta este, cred eu, cea mai însemnată greșeală în compoziția romanului «Mihaiu Vereanu». Sunt apoi și alte greșeli mai mici. Ședințele societății au un public mic. Covrig interesează fără să satisfacă. Convorbirea Iul Mihaiu cu bătrânul asupra lui Șerbu n’are nici un resultat. Toate aceste simt însă numai greșeli, în urma cărora romanul este mai puțin interesant decât ce ar fi putut să fie. Interesant tot este și anume destul de interesant, pentru-ca chiar și omul de mai puțin gust să fie îndemnat a-1 ceti. Și privit din alte punte de vedere «Mihaiu Vereanu» este tot de astă natură. El este numai slab, rău însă nu. Sunt lipse într’însul, nimic însă de regretat nu am aflat. El numai folosi poate; vrând-nevrând am dori însă ca aceste foloase să fie mai mari. O mare deosebire există dar între «Mihaiu Vereanu» — și alte romane, care am dori să nu fi fost scrise, deoare-ce ele pe lângă puțin folos aduc și multă stricăciune. In «Mihaiu Vereanu» caracterele simt formate cu destulă con- sequență psihologică. Ar fi însă de dorit, ca ele să fie mai mar- cante. Deasemenea sunt situațiunile. Aranjarea lor este simplă și firească. Ar fi însă de dorit ca atât situațiunile cât și aranjamentul lor să excite mai mult. In sfârșit simțimintele sunt fără prefacere, fără exaltare și cu totul naturale. Dar ele sunt zugrăvite cu prea palide colori, de fel nu pretind în formarea caracterelor excen- tricitatea englesă, nu în situațiuni exagerarea franceză și nu în zugrăvirea efectelor pedanteria germană. Ce este prea mult înceată 241 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI a fi bun. As dori însă ceva mai multă viață, mai multă precisitate și chiar deva mai multă poesie. Dat să vedem mai de aproape. Chiar și în cele mai cetite romane englese aflăm caractere formate cu mai puțină consequență decât Mihaiu. Ele sunt excen- trice și de o coloratură frapantă. Arare-ori însă ele sunt negrijite. Totul este creațiunea geniului; urmele lucrării premeditate nu se află însă într’msîele. Este laiur vărsat în forme; neîndeplinffitei. Numa lustrul aurului frapează, făcându-ne să uităm formele pe un moment, 'Mi-ar plăcea să fac o asemănare: caracterul lui Mihaiu este vărsat din o matierfe puțin strălucitoare, dar într’o formă mai îndeplinită și cu mai multă grijire. P’in asta devine meritul mai mare: a fi geniu leneș este tocmai păcat. In zadar am cere dar mai multă pu- tere în colorarea caracterului: asta o avem din naștere ori o câș- tigăm p’in lucrarea mai îndelungată. In al doilea roman, ce sperez că vei scrie, colorarea caracterelor îți va fi mai îndemână. Forma- rea este însă premeditată, pusă pe niște priviri estetice, care pot fi bune ori rele. Aici dar părerile altora îți pot fi de folos chiar și când ele ar fi rătăcite, deoarece cel puțin te fac să aderi cu atât mai vârtos la acele, pe care le ai. Ori cât de mult mi-ar plăcea caracterul lui Mihai, aflu, că în unele privințe formarea lui este greșită, ori cel puțin negri jită. înainte de toate el este mai mult zugrăvit decât format. Mi-ar plăcea să fac o deosebire între dramă și roman. Drama ni înfăți- șfelază caractere deja formate. Ea numai le zugrăvește), fără-ca să cerce a ni arăta, cum ele au ajuns a fi, precum sunt. Considerațiuni estetice, care.1 riestrâng timpul acțiunei și opresc istorisiMe, fac asta în dramă peste putință. In roman însă șirul acțiunilor nu este determinat. Este o isto- risire, care poate începe cu nașterea și sfârși cu moartea eroului. Pretind dar alt-ceva dela roman: ca el să arăte desfășurarea carac- terului, să ni spună — nu numai cum sunt, ci totodată și cum, în urma căror înrâuriri, au ajuns caracterele a fi precum sunt. Această desfășurare premeditată o numesc eu formare, deo- sebind-o de simpla zugrăvire. Eu cer dela roman ca el să zugră- vească, ce el a format. Mihaiu este om inteligent, deștept și nobil. Ei bine! — inte- St. D. L. II — 16 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 242 ligența lui este un dar, firea nepreocupată o bogăție câștigată p’in munca sufletească: ce este însă nobleță caracterului său? Este și asta un dar? este o bogăție câștigată? — ori este un resultat al înrâuririlor, sub care s’a format caracterul? Nobil nimeni nlu se niașîte. Calitativ ciaractieirul este un resultat al vieții și numai facultativ un dar din naștere. Iară noblețea este numai calitativă, consistând în o norocită îndreptare a facultăților. Un om energic, constant și tare în pornirea voinței sale poate să fie rău și totodată bun, după direcția, în care se manifestează aceste facultăți ale sale. Și această direcție se hotărăște numai în viață. Pentru acea susțiu eu, că la noi caracterele nu se pot forma. Cavaleri aveau spaniolii, oameni excentrici au englezii, cutezători erau creațiunite revoluți^m® franceze1, «Spiessburger» 136 este neam- țul: noi însă? — înșine nu șt&n, ce putem să ajungem. In lipsa unei înrâuriri istorice destul de puternice și într’o viață ticăloasă, numai revoltându-ne contra înrâuririlor putem să ajungeai la o formare mai îndeplinită. Mi-a plăcut dar foarte mult, că ai format pe Mihaiu în străinătate. Nu știu, dacă ai făcut-o asta din adins, ori numai văzând, cumcă acasă nu-1 poți formă. Nesmintit a fost însă un tact corect. Era cu mult mai greu să formezi un caracter în țară: trebuia să arăți, cum revoltându-se contra unei vieți ticăloase, un om na devenit nici ridicol nici rău ci nobil. Era o problemă cu mult mai grea, pe care cred că vei încerca a o deslega într’un al doilea roman. In «Mihaiu Vereanu» ai arătat, cum caracterele formate în țară sunt ridicole, cași Covrig ori scârbe cași Adela ori seducătorul ei, cum oamenii formați în străinătate se aclimatizează întrănd în țară, cum, în, sfârșit, aceia care nu voiesc a se aclimatiza, devin indiferenți. Ni-ai arătat, cum viața noastră nu sufere oameni buni: să ne arăți acum, cum ea prin împotrivire poate totuși să producă și cele mai strălucitoare caractere. Aproape toți aceia, care s’au revoltat contra vieții noastre, au desperat ori chiar nebunit. Trebe însă să se ivească și spiritele pu- ternice, care sunt capabile de a suporta lupta. Dacă nu în adevăr, în roman. 243 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Să vedem însă caracterul lui Mihaiu, precum el s’a format, afară. & Zugrăvirea facultăților este cam palidă. Este în Mihaiu ener- gie, este constanță, este destulă putere în pornirea voinței sale ? Puțin răspuns aflăm la aceste întrebări. Mai mult ori mai puțin caracterul lui Mihaiu este îndoelnic. El lucrează prea puțin, pentrucă să vedem manifestându-se voința lui: în lipsa de fapte, energia rămâne ascunsă; în lipsă de oposiție puterea voinței n’află măsură. Viața lui Mihaiu este mai mult internă. El este hotărît p’in pornirile simțimintelor sale. Și aceste numai arareori merg pănă a-1 îndemna la fapte. Atunci apoi îi lipsește puterea voinței: el re- signeiază și merge la moșta cea părăsită. De câte-va ori el este însă puternic : în călătoria sia cătră casă, oprind caii, ce au răpit pe Adela și, mai mult, când merge să fugă cu Lucreția. Este dar un fond puternic în Mihaiu: durere insă el în roman ni se ivește numai în porniri momentane. Pentru acea Mihaiu face impresia unui caracter nestatornic. El pare a se clătina în dreapta și în stânga, fără ca să-1 vedem rămăindu-și egal între toate împrejurările. Această lipsă de statornicie urmează mai ales din confusiunea simțimintelor. Mihaiu ar fi cu mult mai statornic, dacă afectele lui ar fi mai precise. Cu toate Mihaiu are fondul pentru un caracter strălucitor, fa- cultățile eminente. Lipsește numai ca să formăm caracterul, dând direcție hotărîtă acestor facultăți. El este nobil. Da, fiind om inte- ligent, cult și crescut într’o țară binecuvântată, el a putut să devină nobil. El chiar a trebuit să devină, fiind totodată adorator al fru- mosului. Cunoaștem dar în deobște, deși puțin precis, înrâuririle, care l’au făcut nobil. In ce consistă însă nobleță sa? Aici aflăm puțină precisitate, o mare lipsă de distingeri. El este generos față de Adela, plin de iubire cătră părinții săi, sincer cătră toată lumea, plin de demnitate cătră unchiul său, — în deobște un om, care escită sim- patii. Cum însă ni vom esplica ușurința lui în chestiune de amor? Purtarea lui atât față de guvernantă, cât și față de verișoara Adelei este, — dacă nu mișelească, cel puțin dovadă despre lipsa de nobleță. MSci reisigniațdlunm lui Miihaiu nu este cu totul nobilă. Este un fiei de lașitate, când el în loc de a cerca distracție în lucrare, fuge din țară. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 244 Și mai puțină nobleță arată Mihaiu, când el află pe Dănescu noaptea sub fereastra unei femei căsătorite, fără ca să se revolte mai pu- ternic. In deobște nobleță lui consistă numai într’acea, că el din adins nu face nimic rău. Lipsește însă, ca el să și combată răul la alții. Nobleță consistă numai în împreunarea iubirei cătră bine cu scârbă cătră rău. Mihaiu iubește binele și se scârbește în fața răului; el adeseori lipsește însă a și face binele ori nevrând face chiar și rău și apoi de fel nu se revoltă până la faptă în față cu răul. Cuprinzând toate aceste la un loc, caracterul lui Mihaiu ră- mâne simpatic, încât în viață în zadar îi vom cerca seamăn. Nu este un caracter comun, ci o idealisare: Mihaiu este om tot mai îndeplinit decât oamenii pe care îi aflăm în viață. In viață aflăm virtuți mai strălucitoare, nu aflăm însă atât de mici greșeli împreunate cu atât de frumioiase virtuți. Inirâurirea lui nu poate dar să file stricăcioasă. Chiar și greșelile ni se presintă astfel, că suntem îndemnați a ne feri de ele. De dorit ar fi numai, ca virtuțile să fie mai strălucitoare, mlaii precis espuse și coloraJte cu mai multă viață. Tot astfel suntem și cu simțimintele lui Mihaiu. Ele nu sunt în destul precisate. Lipsește apoi un simțimânt, care să aibă predo- minare absolută, pentru acea Mihaiu pare nestatornic. In zugrăvi- rea unei vieți sufletești nimic nu este mai interesant, decât lupta între voință, reson și lumea din afară. In Mihaiu această luptă este cam rupturoasă. Adeseori ea pare a fi încetat și mai adeseori elementul hotă- rîtor devine altul și earăși altul. Odată Mihaiu se lasă hotărît p’in afectele sale, altă-dată p’in reson ori chiar p’in pedece, peste care ar putea să treacă. Dacă el este atât de receptiv pentru afectele nobile, el numai în cele mai ertreme cașuri poate să fie hotărît p’in resoane ori pedeci puse în calea lui. De câte-va ori el lucrează în lipsă die destul del adânc siimț'imâjnjt, -altă diată el resignează, în lipsă de destul curaj. Eroul unui roman este prea iubitor de resoane, prea laș ori prea puțin predominat de amor, când el stă tupilit lângă o cruce, pentîrwcia să aștepte mireasa. Unde este viforul afectelor? unde este tăria unei voințe purtate de pasiuni? Este erou acela, care 24 ore stă nehotărît și apoi leșină? Nu, eroii nici când nu leșină. Ei 245 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI darmă munți, nebunesc, se ucid, dar’ nici când nu sunt capabili de leșin. & Eu 1 aflu lipsa puterii numai în lipsa de distingere între cele doue simțiminte, care predominau pe Mihaiu. El iubește pe Lucreția — și iubește pe Adela. Aceste două iu- biri sunt cu desăvârșire deosebite: în Lucreția este iubită sora, în Adela femeia. Să zicem că aici este iubire și amor, doue afecte în- rudite, dar foarte deosebite. Cu toate, că Mihaiu nu știa, că iubește pe soră-sia; poetul, mire o știa, trefaufe să zugrăvească această iu- bire, ca iubire de sânge. Paradoxul zace tocmai într’acea, că vedem pe Mihaiu închipuindu-și, că iubirea sa este amor. Chiar și cetitorul crede la început, că iubirea lui este amor, — și totuși zugrăvirea este astfel că nu se manifestă numai iubirea frățească, iară restul pare silit ori prtefăcut. Firea știie ce nu știe.’ nici Mihaiu nici cetitorul: pentru acea, cătră soră-sa, Mihaiu nu este capabil de amor. Falși- tatea amorului său cătră Lucreția trebe să fie vădită, fără ca să-i cunoaștem motivul. Deasemenea trebuia zugrăvit și simțimântul Lu- creției. Era pentru cititor o enigmă — nesmintit. Dar asta numai folosi putea romanului. D-Ta ai făcut această distingere, ai făcut-o chiar cu mult tact. N’ai zugrăvit-o însă în destul. Pănă în sfârșit ce- titorul află iubirea cătră Lucreția cu totul normală: este un amor — puțin constant. Cetitorul vede cu neplăcere, că Mihaiu iubește pe Adela. Mihaiu perde din simpatii și Adela este compătimită: «Ser- mano, își gândește cetitorul, — el iubește pe alta!». Nu era însă acest efect neplăcut, dacă cetitorul era îndemnat a privi iubirea cătră Lucreția în adevărata ei fire: atunci cetitorul se bucura de amorul lui Mihaiu cătră Adela. Nu regretam nimic. «Tu Lucreția vei iubi, pe altul, căci cătră Mihaiu ai simțit numai amiciție; voi, Adela și Mihaiu, veți fi fericiți, căci amorul vostru este adevărat» — zicea cetitorul simpatizând cu toți trei. Privind raporturile astfel, amorul cătră Adela devine posibil și Mihaiu înceată a fi nestatornic. Nestatornic el nu mai pare, tocmai pentru-că afectul cătră Lu- creția nu-e zugrăvit cu destulă precisitate. Noi credem, că e amor și numai în sfârșit suntem frapați de rătăcirea în care am fost duși. Aici apoi, în sfârșit, vedem, cumcă el a fost statornic. Iubirea cătră Lucreția și amorul cătră Adela sunt doue afecte, care pot sta unul lângă altul: toată țeserea romanului este dar co- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 246i rectă; este numai rău, că nu ai marcat deosebirea. Un singur om putea numai să fie, care nu-și putea face această deosebire: Mihaiu. Controversa ieste tocmai aiceia, că mitr’însul doue afecte, ce pot sta. alăturea, stau în luptă. Firea nu minte, pentru acea el întâia-dată iubește pe Adela. Cetitorul vede, că acesta este amorul adevărat și se bucură. Mihaiu însă tot crede, că el este inamorat de Lucreția și voind a rămânea constant se luptă cu sentimente falșe contra celor mai adevărate. Intr’așa luptă se află Mihaiu. Noi am dori să uite pe Lucreția; el nu o uită însă. Nu o uită din doue moitiw: pentru-că. fireia nu pretinde, ba chiar nici nu sufere să uliței pie soră-siai,; — și. pentru-că el voiește să fib credincios. Și mare este el îhtir’astă. luptă: îl compătimim fără să încetăm a-1 admira. In sfârșit lupta se ter- minează. Trebe să fie un purit, unde firea ajunge să predomineze asupra închipuirii, un punt dela care Mihaiu se lasă predominat de amorul său cătră Adela. Aici ar fi culminațiunea, și această culmi- națiune avea să fie după părerea mea acolo, unde Mihaiu primește vestea, că Adela este încredințată. In acest moment amorul adevărat isbucnește cu o putere nesăvârșită, îndemnând pe Mihaiu la fapte extraordinare. El uită amorul prefăcut, face un pas resolut și îm- pedecă căsătoria. Ce moment solemn. Scusăm pe Adela, deoarece Mihaiu avea o purtare, pe care ea nu o putea pricepe și putea să se îndoiască despre amorul lui. Ne bucurăm de Mihaiu, văzându-1 uitând un amor închipuit. Suntem satisfăcuți.... Și totuși numai de aici înainte ne cuprinde îngrijorarea pentru soarta Eroului. D’apoi dacă el numai momentan uita închipuirea ce l-a gonit pân’acuma. Cu cât mai mare va fi vinovăția lui!? Tremură pentru dânsul și totodată pentru biata de Adela. Ne înșelăm însă. Mihaiu într’adevăr nu-și mai face închipuiri, ba îșii zice chiar: «Eu niebuiniul! acum sunt fericit; n’a fost decât amiciția, ce simțiam cătră Lucreția».... Tocmai însă, când am crede că totul ajunge la un sfârșit fericitor, Adela devine trădătoare. .Acum ea nu poate fi mai mult scusată; acuma ea este vred- nică de soarta, la care ajunge; acuma nenorocirea lui Mihaiu este vrednică de un erou; acuma el nu mai este laș, ci erou! strigând: «Nu! să mi se sfâșie inima, a doua oară nu-mi voiu pleca genun- chele!» — Este mândru, căci nu se simte vinovat. De aie înainte cursul romanului este hotărît. 247 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Acuma îți pot spune, ce mai sus n’am aflat cu cale: la sfâr- șitul romanului, cele mai multe greșeli de care am vorbit, înceată a fi privite da greșeli. Lipsa de statornicie, purtarea cătră femei și alte fapte ale lui Mihaiu ne par cu totul altfel, după-ce facem deose- bire între iubire și amor. Oel'e mai multe greșeli sunt dar numai aparențe-. Repet: sun- tem duși în rătăcire. Dacă făceai mai multă distingere, dacă zugră- veai numai pe acea, pe care ai făcut-o, romanul era mai interesant, mai escitator și mai îndeplinit. Chiar și desfășurarea trebuia să ajungă a fi alta. Mă mir de această greșeală cu atât mai mult, de- oarece din toate să vădește, că însuți ai voit din adins să pui iupta între iubirea de sânge și iubirea sexuală, și ai făcut-o asta cu o rară consequență. Mai ales morala romanului e chiar admirabilă, după-ce considerăm deosebineia înitrei cele-. dcuiă afecte;. Toate reMie urmează numai din o aparență. Dacă Mihaiu ar ști, ce nu știe și nu ar crede ce crede, el ar trebui să ajungă la fericire, deoare-ce el este nevi- novat. Numai taina vieții sale îl duce la vinovăție. Pentru acea chiar și vinovăția lui este oareși cum nevinovată. Nu din ne voință, nu purtat de pasiuni și nu din adins făptuește el răul ci numai din ne- norocire. El nu este vinovat nici de nenorocirea Anei, nici de moar- tea lui Șerbu. Amândoue le face fără știrea sa. Nici M£haiu, ndc’i Lucreția, nici Adeila, n(iici Ana nu aiu putut să ajungă la sfârșit mai satisfăcător. Nebunia și resignarea es'te p-edeiapisa cfelor nevinovați, moartea cu pocăință, pedeapsa celor căzuți fără voia lor. Ana nu are nici o vină, pentru acea resignațiunea ei este fericitoare; Mihaiu însă, poartă pedeapsa în sine însuși. Mai potrivit cu privirile morale n’a putut să fie. Satisfaeerela este deplină, înrâurirea binefăcătoairle. Cum însă și p’in ce este motivată moartea Lucreției, acestui, prototip de nevinovăție, și se pedepsește într’însa vinovăția părin- ților ? Nedrept. Pentru-ca să pedepsim p’intr’însa, trebuia să o facem vinovată. Aș avea să fac încă observări asupra unor situațiuni, care mi par prea romantice, ba chiar forsate. Rolul Neaschei, care numai în scena de la poiană ajunge a fi motivat și aparența neașteptată a Lucreției. Mă tem însă, că deja p’in aceste de până acuma te voiu fi obosit. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 248 Nici nu te mira, nici nu te supăra că m’am ocupat atât de mult de «Mihaiu Vereanu». De mult nu am cetit o carte, care să fi excitat în mine atât de multe și atât de plăcute gândiri. «Mihaiu Vereanu» m’a făcut să uit câte-va zile nenorocirea mea. Vrând nevrând trebuia să gândesc asupra celor cetite. Și din- tre multe gândiri trebe să fie și câte una, care poate aduce folos. Dacă nu puteam să-ți scriu D-Tale, scriam altui om: a scrie este pasiunea mea. Cu atât mai vie este bucuria mea, cu atât mai norocit mă simțesc, când pot scrie chiar omului, care mi-a dat plăcerea. Nu mă sfiesc a-ți mărturisi, că «Mihaiu Vereanu» este cel din- tâiu roman, ce eu iam cetit în limba română. Și acest roman este bun. Un început sănătos. Află că trebue să mă bucur, să mă încu- ragez și să mă întăresc în speranțele, cu care privesc în viitor. Deși sunt greșeli în «Mihaiu Vereanu», — puțini sunt, care le vor cerca și mai puțini care le vor afla. Oamenii vor cerca și afla numai, ce este bun într’însul. Și mulți vor cerca, căci romanul nu numai este interesant ci totodată și scris în cea mai limpede limbă românească. — O! D-ta nu știi prețui norocul, ce ai avut. — Numai eu sunt capabil de asta, eu, care am fost silit să învăț limbi multe, pentru ca să nu știu nici una. Numai acuma simțesc, cât de mult am perdut în înrâurirea străină: — Să merg la Iași!? voiu merge, — numai să nu fie prea tărziu. Ți-am scris despre stadiul, în care a intrat boala mea. Medicul tot mai sperează că procesul va decurge de sine. La 1 Maiu voiu fi trimis dlair la Hali, pentru-ca să fac 4—6 săptălmâni cura de băi de jod. Dacă procesul totuși nu va decurge, vin iarăși în spital, pentru ca să fiu operat. In tot cașul este de trebuință să stau la băi. Chiar dacă ele nu mi-ar folosi, p’in vipt bun și aer curat îmi voiu culege destule puteri, pentru ca să suport operațiunea, pe care acuma nu aș pute-a suporta. La băi societatea studenților îmi va oferi favo- ruri. Am cartel gratis, băi gratis și medic gratis. Pe socoteala mea rămâne numai viptul și celelalte mărunțimi. Iarăși sunt silit dar a mă adresa la bunăvoința D-voastră. Compatrioții mei, cu toate că cunosc starea, în care mă aflu, m’au părăsit. O excepție fac șirienii, care mi-au trimis 15 fior, co- lectați în sat. — Dela dânșii este mult — din puțin, ce au. 249 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Nici nu sperez mai mult. Te rog dar, ca să-mi trimiți cât de curând ajutprul pe luna curentă, ba chiar dacă ar fi cu putință, și pe luna Maiu deodată. Am să mă înscriu la colegii și să plătesc taxele, vr-o 15—18 fior. — să plătesc societății un rest de 23 fior. — și să-mi câștig niște vestminte, cu care să pot ieși la lume. Și am la mine numai 13 fior, cu care abia voiu plăti calea la Hali. Deocamdată stau aici în spital, unde nu pot să lucrez aproape nimic. Toată ocupațiunea îmi este lectura. De câte-va zile suntem mai puțini și pot face studii pentru riguros. Numai la băi sperez însă că voiu putea lucra. Aici cred, că voiu putea face pregătirile pentru rigoros. Am apoi o novelă curioasă, pe care am scris’o încă acasă și-o poveste: «Trei feți cu părul de aur și cu stea’n frunte» 13T, pe care cred, că le voiu putea prelucra. Aceste sunt scrise în o limbă mai mult poporală, pentru acea cutez a vi le trimite, ca să le puneți la dosar. Am primit azi N-rul I din «Convorbiri». N’am cetit însă. îmi promit mult dela satiră V8. Primește salutările mele! Al D-tale IOAN SLAVICI Am cetit «Satira II» 139. Aflu că este mai minunată și de cât cea dintăiu. SLAVICI XXIV Viena, SI Martin. 1874- IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Rar om a avut în sine atât element fericit cași mine. Soarta pare însă a-mi fi vrăjmașă neîmpăcată. Acuma după ce par a nu mai avea nimic de pierdut, trebe să aflu, că tot mai am. Am pierdut nu- mai ce aveam în lume, am pierdut numai sănătatea, pe care speram, că iarăș o voiu câștiga: acuma sunt amenințat a pierde o parte din STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 250 trupul meu, — brațul stâng. După atâtea nenorociri a rămas numai să ajung a fi olog. Intr’adevăr nenorocirea mea începe a fi de un fel de frumu- seță tristă! , ; Vr’o 6 săptămâni am suferit grozav. Credeam că trebe să ne- bunesc de durerile sfâșietoare, ce, mai ales noaptea, simțiam la cotul brațului stâng. — In sfârșit durerile s’au alinat, umflătura a scăzut în proporțiuni mari și puroirea s’a redus până la un minimum de 3—4 picături pe zi. O bucurie de care numai acela și poate face închipuire, care a >avut îngrijirile mele, bucuria omului ce se simte renăscându-se spre o nouă viață, a cuprins sufletul meu. Nu mă în- doeam, că voiu petrece sfintele serbători însănătoșat, — că îți voiu scrie dela vr’un sat de lângă Viena, unde aveam de gănd să petrec câte-va săptămâni. Da, și azi medicul a constatat că am necrosa, că-mi este atacat cotul. «Ja, Ihr „condilus internus“ ist blos, die Knorpel sind schon vereitert!» 140 — îmi zise el, și atâta-mi este destul, pentru ca să știu că acum numai în minuni aș putea afla scăpare. Deocamdată medicul va observa decursul procesului. Dureri nu 'am. Osul pesne fără dureri, de ■ciare'-ce într’însul nu sunt nervii,, telegraful, ce comunică cu organele simțului. Poate se va termini procesul de sine, remâind cotul lipsit de flexibilitate, — o eventua- litate aproape imposibilă. Nesmintit însă deocamdată nu voiu lăsa să-mi amputeze brațul. Tăcerea îndelungată, durerile, ce am suferit, aerul nădușit și starea sufletească, în care mă aflam, m’au slăbit foarte. Mă tem eu și se teme și medicul, că nu voiu suporta opera- țiunea. Mi-a sfătuit dar medicul, ca, după ce s’a mai încălzi vre- mea, să merg la țară. Numai după~ce p’in aer curat și vi.pt nutritor mi-am recules puterile, voiu intra iarăși în spital, pentru-ca să mă supui la operațiune. Intr’asta este cuprins și răspunsul, ce ai cerut dela mine. Mi-ați oferit ajutorul, pentru-ca să-mi terminez studiile. Am folosit acuma aproape jumătate din ajutor fără-ca să fi putut face câtuși de puțin progres. Credeam că cu începutul semestrului II voiu putea începe studiile. Acuma mă tem însă că va trebui să bolnăvesc încă vre-o doue luni. Cred, că nu mă veți părăsi în nenorocirea mea. 251 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI Și bolnav, mă voiu înscrie în semestrul II, la universitate. Nu-mi ră- mâne decât să fac rigoroaselie. Pentru cel dintâiu aș fi aproape pre- gătit și dacă* voiu avea 60 fior, tia^a statorită, voiu cere termin pe luliu a. c. — Al doilea riguros l’âș face în Octombrie a. c. Chiar și amputându-mi-se brațul, dacă nu voiu muri, în Iunie sunt «sănătos». îmi sfătuiți să merg la Iași. — îndată ce voiu face al doileia riguros, adecă cam. cătră finele lunei Octombrie a. c. voi porni. Fiind deja «untauglich fur immer» 141 nimic nu mă împiedecă.. In Iași apoi voiu. face pregătiri pentru al treilea riguros, și cu aju- torul lui Dumntei în 1875 sperez, că voiu fi «Doctor utriusque». Asa doresc eu si asa va fi, dacă va voi și D-zieu! Comedia «Ciocoii»142. — Nu-ți pot zice nemic despre ea. . Scriu în pat. Altă dată. Până la 10 April nou rămân în tot oașul în spital. Pană atunci, dară adresa îmi. este. aici. Eșind din spital, îți voiu serile. Iți poftesc, să peitrepi^ djfi preUnă cu familia; în Ideplină sănă- tate și veselie sfintele .sărbători! Al D-tale IOAN SLAVICI Viena 8 18'Vh IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, De mult vei fi așteptând răspunsul meu.. N’am putut însă să-ți scriu. Die vr’o 10—15 zile, de când s’a schimbat vremea, sufăr cele mai grozave dureri. Nu pot dormi, nu-mi priește mâncarea și cu atât mai puțin pot sta la masă. Chiar și profesorul Dittel, care până acuma era optimist, începe a privi cu îngrijorare la brațul meu, care acuma estei mai inflamat decât ori-când înainte de asta. Este chiar o inflamațiune a încheiaturei (Gelenksientzundung), care însă profe- sorul sperează că se va. resorba fără urmări mai serioase. De câteva zile brațul îmi este imobilizat p’in sine de «Kaiutschuk». Cu toate ace’stea, durerile încă nu s’iau alinat. Ori cât de tare aș dori să răs- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 252 ---» pund la scrisoarea D-Tale, îmi este peste putință. Chiar și capul îmi fierbe. D-l T. I. Maiorescu mi-a (adresat o scrisoare nainite de vr’o doue săptămâni. Aflu de prisos a-ți zugrăvi impresia tce ace/astă scrisoare1 a fă- cut-o asupra meia. Nobila interesare a unui om, precum este D-Sa, a trebuit să-mi aducă mângâiere în starea, în care mă aflu. Am răspuns, — sffincer și fără reservte, precum cped că a și trebuit. Banii i-am primit, ladecă 6 galbeni și 6 napoleoni. Iți' mulță- mesc. Mă tem însă, că în decurând iarăși te voiu. supără, — deoarece acuși s’aude1 clopoțelul pe piatra dei molară. In 13 1. c. pornesc la Hali. Sunt pregătit la suferințele, ce-mi vor causa călătoria. Dar mă bucur, că scap din spital, viind la aier liber. Și apoi1 — schimbarea este maica speranțelor. Mă întrebi dej «Convorbiri». îmi vine să nu zic nimic, de oarece aș vre|a să zic mult. Poate voiu reveni însă, dupăcei, precum sperez, voiu fi mai la puteri. EU unul iaflu, că nrl. I din anul VIII, este într’adevier din anul VIII și nu din anii I—VII. El înseamnă un progres nu numai în' vrelme, ci și în cuprinsul său. Este un număr greu. In special, făcând începutul cu tractatul lui Rosetti143, suntem puși pe un teren sferios. Scrierea D-lui Rosietti este una dintre acele lucrări serioase, pe care în foile periodice ale popoarelor mai înălțate în cultură arareori le aflăm. Eia înseamnă epoca, în care oamenii încep, a munci. Astfel o privesc eu . Intri altele ea este o expunere de adevăruri mai mult de- cât) interesantă. Asupra mea îți mărturisesc ca a făcut ol (impr|esie neplăcută. Cu toată nepărtinirea sa, D-l Rosetti este; un om grozav: preia negrie colori, preia mult pesimism. Dacă D-sa cerca adevăra- tele cause iaie stărilor sociale, pe care lei idxpune, tabloul nu era atât de înspăimântător. D-sa se îndestutește însă a privi șirul aparent al stărilor și lasltflei aruncă toată vina asupra oamenilor. Astfel sunt stări precum D-sa lle descrie; astfel și-au urmat, precum D-sa zice: ele sunt însă organice, 'trebuiesc să fie precum sunt. Acfest «trebue» apoi le ia flata tristă, de oarece îndată gândim la dânseie nu numai ca la stări presantei, ci totodată și ca la premisele unor stări viitoare. Și în față du scrierea D-lu/i Rosetti această scriere ajunge a fi prea pesimistă. Căci, să băgăm bine sama: în România aproape toți oa- 253 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZL menii sunt pesimiști. Scrierea D-lui Rosetti ieste oare-și-cum ex- presia unei opinii cotaunei, ca urmare organică ia stărilor ticăloase. Adest pesijmSsm este însă binefe, pe care tocmai stările D-lui Rosetti Fau produs. Adeste stări numai aparent mai sunt. Suntem ajunși acolo, unde neamțul zice «unhaltbar144». Privită astfel, scrisoarea este dei o importanță nemăsurată. Nu pot însă scrie mai mult. Vota reveni. Satira este cea mai bună scniiere a D-tale 145. Iți voiu scrie după ce vota fi sosit la Hali.. Deocamdată primește salutările mele1! Al D-tale IOAN SLAVICIU XXVI Viena, 12/^ Mam, 187%. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Acuma nu-e bine! — Mai bine nu pot să ți-o spun. Este vorba, că n’am călătorit la băi și nici nu știu dacă vota călători ori ba. De zece ^ile sunt pus iîmobil în pat. Mi să pun cataplasme reci ziua și noaptea. Succesul? puțin. Nu dorm, nu mâne: am slăbit cu desă' vârșire. Cei are. să urmeze, nu știu. Iți vota scrie însumi, ori te vota, in- forma p’in (alții despre schimbările', ce Vor urma. Pentru durerile ce sufăr, nu sunt dacât țipete inarticulate. Prîimfește expresia stimei mele. Al D-tale IOAN SLAVICIU XXVII Hinter-Bruhl; 2 Iunie n. 187%. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Eri slara la 11 oare am sosit dela Vtana, unde am fost să câștig partale și să mă arăt medicului, de oare-ce; în urma strapațelor ce STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 254 am făcut și a vremilor plouase iarăși i s’a năzărit brațului. Banale n’am putut câștiga; iară medicul a fost suprim de progresele:, de, a făcult brațul și mi-a ordinat să stau câte-va zile în pat, făcând cata- plasme reci. Peste câte-va zile iarăși am .să mă .arăt apoi. Și astă-dată îți scriu dar’ numai în pripă. Parale n’am primit încă. Am primit însă scrisoarea D-tale; și mă privesc ca om cu parale — țiindu-mă — în sfârșit de cătră pă- dure. Un lucru însă. Pentlm cartel și laptele pe luna trecută sunt da- tor laolaltă 52 f[lorini] 85 cr[uceri]. Voiu fi dar silit să împrumut dela comitetul societății «Ro- mânia-Jună» vr’o 25—30 fior, pentrucă., plătind datoriile, să îmi rămână încă câți-va fiorini. Te rog dar’ că să-mi trimiți parale cât mai în dlecurând, pentru-ca nu cumva din vina meia comitetul să cază în perplesități. După-ce voiu putea să stau iarăși la masă, îți voiu scrie mult — foarte mult. Deocamdată îți mulțămesc și te salut! Al D-Tale IOAN SLAVICIU Ii trimit și o poveste!146. SLAVICIU XXVIII Viena, 3 Iulie, 1874. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, N’am scăpat încă; am însă destul temeiu a crede, că și astă dată voiu scăpa. Sunt cași corăbierul, cei după vifor văslează spre mal pe o bucată din fosta sa corabie. Restimp de doue zile mi-a fost viața în pericol, încă chiar și amputarea brațului părea în mare grad zădămică; ba chiar o în- greunase a stării în care mă aflam. De mult m’am temut de o afecțiune în încheiătura atăt de sîe- rios atacată prin necrosă. Acuma, în urma mai ales a vremii rele, afecțiunea a venit. In restimp de câte-va zile capsula dela cot s’a îm- plut de etxudate, pârtiile din apropiere s’au inflamat, necrosa a intrat 255 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI într’un stadiu mai acut și întregul braț s’a îmflat, pană chiar și degetele. Era peste putință, că o afecțiune atât de puternică să nu atace întrdgul organism. In restimpui de 2—3 zile am slăbit, încât sculându-mă din pat n’am putut să stau în picioare. După ce mi s’au pus vr’o 8—10 zilei cataplasme reci, profeso- rul ia observat, că chiar și sub ghiață exudatele din capsulă s’au pre- făcut în puroaie. A hotărît să amputeze brațul. Marți era să se în- tâmpite amputațiunea. Luni profesorul a făcut încă o încercare- des- perată spre scăparea brațului: a spart capsula, pentru-ca să curgă puroaiele. Acesta este stadiul în care mă aflu. De vr’o 3 săptămâni pu- Uoaele tot curg, fără-ca să decurgă. Vor decurge și când, asta nu se porție hotărî. Astfel încă nu este hotărît, că nu va amputa brațul. Este acuma o lună de zile decând zac culcat pe spate cu brațul așezat pe niște perini împlute cu paie. Brațul are să zacă mai sus decât trupul meu, din care motiv perinile trebuiesc să zacă peste pieptul meu. Iți închipuești acuma căldura, ce am să sufăr și îți în- chipește cât de cu grieu trebutește să resuflu. Cătră toate acieste mai adaug niște dureri păgânești, dureri ce cu drept cuvânt nici n’au să fie numite duUeri. Sunt oi bucată din iad. Nici povestea nu le pre- santă. Zajc într’o^ baltă dei sudori. Cheiurile mă dor de zăcut. Picioa- rele îmi amorțesc, fiind întinse. Vine apoi brațul bolnav. Numai dacă cineva pășeșe mai greu p’in casă, sufăr încât trtebe să țip ca un nebun. Mai grozave sunt durerile când brațul pierde poziția, cei se întâmplă foarte des, căci paHte fug. Culmea este însă, când profeso- rul1 apasă capsula, pentru-ca să scoată parcatele. Mai mult decât toate a-deste împreună este însă durerea, urmată din schimbarea vremii. Un amite al meu a fost lia profesorul și l-a, întrebat de starteia meia. Era tocmai vreme ploumasă. «Wenn das Wetteir anhălt, so ist er nicht zu reitten147» a răspuns. Și dac’ar fi să mor, nici nu poate să-mi vină moartea decât de sus — din nouri. Acesta ieste stadiul bolnăvirii mele. Aștept, ca puroaiele să de- curgă, fără-ca să intre aierul în capsulă. înainte de asta cu câte-va zile (cam p’in 10 Ian.) s’a întâmplat însă, că Capsula s’a spart p’in încă 2 locuri. Găurilie aceste sunt mari, cam dte, marioneta unui galben. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 256- ---( Astfel intrarfea aerului nu s’a putut împedeca. Astăzi cotul, după-ce a intrat aierul, mi s’a descheiat; oasiele se' pot mișca. în tot chipul și la atingere, ele dau o scârțietură (cnepitation). Nu știu, dacă tot mai este cu putință, ca să mai scap cu brațul întreg. — Tac, sufăr și aștept. Profesorul, parcă nici el nu știe mai mult decât mite. Să-ți spun însă una. Am o natură de fier. Decând zac, m’am în- trămăt. Nici suferințele, nici pierderea de substanță n’au fost în stare să mă facă pe mine bolnav. Bolnav este numai biletul de braț. Eu mâne, beiu, dorm câte 4 oare, ba și» câte’ 5, la zi, — și, lucrul de căpetenie, sunt vesel. Numai organele die respirațiun^ nu-mi sunt întocmai tef ere. Paratele, ce D-l Maioreșcu mina trimite', au. contribuit în. mare grad la dobândirea, aciestui resultat. Când îmi mergea mai greu, pur team să îndemn servitoarele la o mai bună îngrijire. Când nu pu*- teațm să gust mâncările din spital, puteam să-mi câștig alte mâncări. Când infima-mi dorea cri-ce doria, aveam mijloace prin care să-mi câștig ide doream. Mai mult însă este sprijinul moral. Decât bună- voința D-Voastrei, de care poate nici nu sunt vrednic, mi-a înlesnit susținerea zilnică; și existența mea etică a devenit, mai suporta- bilă în urma mângâierii, ce mimați dat. Miai ales după-ce m’ați hotă- rît să trec în România, uit cu încetul triatul meu trecut, uit, ce am perdut: viața mea iarăși are un scop: gândesc numai la aceasta, la lucrarea, cernii promit că voiu putea inaugura în lumea noauă, în carie! voiui intra,. Nu desperez mai mult. Chilar nici frica de moarte nu mă supără. Moartea m’iar lipsi de. viață; ea ar pune însă capăt sufe- rințelor mele. N’o doinesc dar, nici frică n’am însă de eia. Adese-ori sbier ca iun niebun oare întregi. Se mai alină apoi durerile; eu înciep a cânta, «Scumpă țară și frumoasă...». Nu pot însă nici ceti nici scrie. Am primit nri I—II încă înainte die misierie. Și' nri. III mi-a venit în zilele aceste. Mă voiu hotărî să-1 cetesc. Păn’acuma n’am cetit decât, «Satira III»148.. Să fiu sincer: este bună, — dar’ în mine a produs un efect nteplăcut. «Satira II» 149 este una dintrie cele mai/ hune scrieri române. «Satira III» poate fi clasică; îș pierde însă valoarea etică p’in caracterul său prea indivi- dual. Dacă este adevăr, ce zici, Hajdeu nu merită scalda, dacă nu este, iarăși nu merită. Eu cred, că puteai vorbi mai pe ghâcite. Cum 257 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI se potrivea, când ziceai: «Știu, că mulți vor zice...». De alitmintrele eu nu sunt critic, ci numai om sincer... Bism/arck, V. Hugo ori, ca figură exțraordimră, și Gambe tta pot să fie obiectul unei sattoe: nu cunosc însă pe Hajdău, ca om vrednic die onoarea, ce i-o faci. Poate el /este; — atunci pardon! — Eu cred însă, că el este numai unul dintre mulți deci — etc. Se înțelege — fiind vorba de «Convorbiri»; Ce «Ghimpele» 150 poate, nu poate fioa'eia151, în-care au apărut chiar și «satira II» și «Dumbrava Roșie.» Se apropie sesonul de băi. Ași fi foarte satisfăcut, dacă nime dela D-voastre n’ar visita băile germane atât de iubite de români. Știu însă că nevoie ori vânarea de plăceri via face pie cine-va să treacă p’aici. Fiind «om din oameni», zii să mă viziteze. Dar să sfârșesc această scrisoare începută înainte de asta cu vr’o 3—4 săptămâni. D’atunci pân’ acuma în starea mea s’au schim- bat multe. De presient mă simt mai bine decât ce speram: inflama- țiunea este redusă la un petec de mărimea palmii; puroaele sunt puține; durerile sunt mai rare; mișc degetelle: deși tot trebue ște să mă mai tem de amputațiune, sperez, că voiu scăpa cu brațul numai imobil la cot. Aș dori ca apoi să vizitez băile. Primește salutările mele! Al D-Tale IOAN SLAVICIU XXIX Viena^ 6/13 Iuti, 187 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Iți scriu în grabă, încât nici nu cutez a-mi lua timp să-ți mul- țămesc astă-dată pentru presentui152 ce ai binevoit a-mi face. Cu încetul brațul meu se îndreaptă spre bine. Ou deosebire după-ce a foști fixat p’in o șină, de căte-va zile poit să mă scol și să petrec cât'e-va ore peste zi în grădina spitalului. Se ințelege — îmbla nu pot decât purtând brațul pe o perină. Aculm profesorul mi-a sfă- tuit că după-cie pot suporta transportarea în distanței mai mici, să ies numai decât din spital, deoarece am lipsă de aer curat. Băi nu sunt în (apropiere; astfel mi-a sfătuit să merg la Briil, cale de vr’o St. D. D. n — 17 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 258 oră d’aiici, unde ar avea să fie, în pregiur, cel mai curat aer. N’am de cât să fac, precum îmi sfătuește și asta cu atât mai mult, de oare-ce el mi-a zis : «Es ist Grund anzunehmen, dass Ihre Lungens- pitzen zwar unbedeutend aber fur eine Spitalluft docil bedenklich fdtirftrt sind»153. Vei -afla deci, că voind fa petrece la țară, astfel, precum sunt, voiu avea cheltuieli extraordinare. Va fi de lipsă154 să îmi i'au o fe- mee, care să mă îngrijească și nu numai siă-i plătesc, ci să o> și susțin pe vremea, ce petrec cu dânsa. Am încă un rest din paralele, ce mi-a trimis D-l Maiorescu. Acesta însă, dimpreună cu adea, ce nw-ai tri- mis D-ta, nu va fi destul. Iarăși te rog dar. Binevoiește a-mi trimite, până înclusive August, ajutorul, ce-mi dați. Deși medicii mă declară re convalescent, gratulându-mi de norocul, ce am avut, eu și acuma mă tem, că voiu perde brațul. Și acuma articulațiunea este desche- iată și oasele se freacă la cea mai mică mișcare. Profesorul zîoe, că în câte-va zile și această frecare are să în- cete. Poate, — dUr eu nu cred, pănă ce nu voilu ajunge ca să nu mai aud sunetul scâmav, ce urmează din frecare. Deasemenea optimist este profesorul în față cu necrosa, care crede că va decurge de sine după ce voiiu pe trece’la aer liber. Să văd! — Dureri nu am, decât dacă cumva, din nebăgare de seamă brațul sie scutură. Află însă, că întreaga capsulă este putrezită și am să aștept pănă ce se va forma alta nouă, un proces, care poate să dureze și un ian. Afară de spital nesmintit el va decurge mai iute. Totul depinde dela capacitatea de restituire a organismului meu. Bătrânul mi-a promis., că în 6—8 săptămâni poate să mă de- clare de sănătos. — Eu m’aș bucura, dacă în Octombrie aș putea fi om între oameni. Din boala primardială și eu cred că n’a mai rămas nimic. «Convorbirile» iam priknit și cetesc. Mai mult într’o scrisoare viitoare. Primește deocamdată salutările mele! Al D-Tale IOAN SLAVICIU Mă bucur de însănătoșirea lud Xenopol. SLAVICIU 259 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI XXX Hinter-Bruhl, 19/31 Iulie, 187%. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Este poate mai mult închipuită decât adevărată starea de care mă bucur. Omul adese-ori zugrăvește stările cu colori mai plăcute de- cât acele în care ni se înfățișează adevărul. Ori cât de închipuită 'ar fi însă starea mea, este într’însa un adevăr, care mă satisface! în sfâr- șit iarăși sunt fericit, mai fericit decât ce speram să fiu, mai fericit decât-ce ar putșa să fie 'alt om în starea, în care mă aflu eu. îmi aduc aminte cuvintele rostite de către Alecu Ruso cu oca- siunea scăpării sale din Clugiu. Da nimic mai plăcut decât o dusică de 'aer liber. Bucuria mea trebuește însă să fie mai vhe decât acea a lui Ruso, el a scăpat numai din temniță; eu însă vin din spital. Brațiul stâng, precum și oboseala sufletească de care pătimesc după o bolnăvire de opt luni die zile, fac peste putință, ca să îți zu- grăves'd ijmpresiunile plăcute, care mă transportă într’un fel de beție vibroasă. Gândește însă numai la acea, că vin din spital, și îți vei explica însuți această beție. Mă aflu pe culmea unui deal. Casa, în care locuiesc, este iso- lată. Giur împregiur păduri dese, înspre vale un pomăt umbros, iarbă verde și mai jos casâle respândite pe vale. De aici, de sus,, privirea cuprinde întreaga vale, cea mai plăcută panoramă, ce am contemplat în viața meia. Dimineața, cele dintâiu raze ale soarelui mă trezesc din somn, fac o mică mișcare p’in atmosfera răcoroasă, apoi mă întind în umbră, pe pajiștea moaie. In mează-zi, când jos în vale oamenii se topeisc de arșiță, aici, sus, eu mă dezmierd în aburirea răcoroasă a vânturilor. Dar încet. Nu voesc «a mânji marea cu valuri». Și nu petrec singur în această isolațiune. Cu mine este una dintre cele mai plă- cute ființe: sora Louisei mele, o femee tânără, amabilă, plină de spirit și amică de copilărie a mea. Soțul ei, staționat în Viena, ne visitează din când în când, purtând grija aprovizionării noastre. Pentru un om, bolnav nu numai trupește, ci și sufletește, nici o stare nu poate să fie mai potrivită decât asta. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 260 Simțesc că mă intrăm. Transportarea am suportat-o f ără du- reri -extraordinare, iară decând mă aflu- aici, brațul mi se îndreaptă, peste toată .așteptarea. Progresând în egale proporțiuni, sperez că în 4—6 săptămâni să pot purta brațul liber. Din întâmplare, omul, într’-a cărnii casă locuim, are patru vaci. Astfel pot să fac cura numită «Molke’nkur» 156, de care am atâta tre- buință. In zori, la miază-zi și s-ara, beau câte o- jumătate de oca de lapte proaspăt. Ei! spune-mi: ce îmi lipsește? Nimic — afară de parale. Trebuie să știi, că f ericirea mea nu ieste gratuită. Numai pentru locuință am să plătesc 52 fior. 50 cr. pe întregul seson, 2—3 luni. Trebe apoi să polrt grige de un vipt nutritor, de oarece altftel ar fi totul în zedar. Deși purtăm -apoi cheltuielile în jumătate, mai ales aici, unde toate se plătesc cu adaos, fi lăsat în știrea Dom- nului? — Orii culm să fie însă, eu mă bucur de presenlb, privesc plin de încredere în viitor șii' recunoștința cje sitaițesc cătră D-Voastre, n’are decât să mă îndemne la lucrarea neobosită, lucrare în care va consista poiate fericirea viitoarei mele vieți. Sperez, cumcă în decurănd îți voiu putea scrie mai puțin sub impresilunea durerilor. Te rog, scrie-mi la adresia: Hinter-Bruhl. bei Modling, per Wien. Primește salutărilie mele! Al D-Tale IOAN SLAVICIU XXXI Hinter-Bruhl, 20 August 1874- IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Nu mă îndoesc, că ai priîmit scrisorile, ce ți-am trimis în pripă, și tocmai latât de puțin mă îndoiesc, că îai avut motive, din care nu mi-ai răspuns. Totuși îți scriu încă odată: îți scriu iarăși în pripă, sub impre- siunea unor aspre reproșuri ce mi-a făcut «mama», — îți scriu, pen- tru-ca să-ți dau un nou motiv de a-mi răspunde. Parale! Nu te supăra de mine. Crede-mă, că sunt nevinovat. Stila, că îți dau de lucru. Află însă, că sunt opt zile, decând n’am mâncat decât lapte, varză și barabule și earăși varză, barabule și’ lapte. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 262. Având un stomac cași al mm și un umor Cași al meu omul o poate duce luni întregi cu aceasta regulă de «taur și retour»; am trăit și mai rău decât așa. Socotesc însă, că atât laptele, cât bara- bulele, atât barabulele, cât varza sunt luate, pe barbă. Și barba în- cepe a se rări. Dac’aș avea pele de bibol pe față, ar trebui să roșesc,, de oare-ce mi s’au gătat pretextele. Te rog dar, — parale! Parale, și în de curând, — parale sub ori-ce formă, ori-oe titlu, numai parale să fie, căci crede-mă iarăși am ajuns, unde românul zice «acuma mu-e bine». Adresa mea este: Domnul Io!an Slavici, om de cinste dar’ fără parale, Hinter-Bruhl, Nr. 2. bei Wien. Acuima, deocamladtă și pentru; astă-dată destul. Mai mult, când îți voiu scrie mai mult. Sănătatea mea? In ciuda barabulelor — m’am îngrășat decând petrec aici. Nici în cele mai exagerate ilusiuni nu mi-am promis o îrisănătoșiare atât de grabnică. Află, că ieri, p’in plouă (am făcut o mică texcursiune de 2—3 mile la Viena, pentru-ca să-mi câștig parale. Și nici 'astă «comoțiune» nu mi-a fost spre stricare. Sperez, că încă în August să pot purta brațul liber. Din rană abia sunt încă câte-va puncte. Restul este acoperit cui piele. Muscalii sunt activi. Numai' câte-va mișcări sunt, urmate de' dureri momentane. Te rog încă odată — parale! Al D-Tale IOAN SLAVICI XXXII Hinter-Bruhl, 3/15 Septbr. 1874- IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, De șepte săptămâni, decând petrec aici, nu ți-am scris decât în pripă. Nu cred că scrisorile mele să te intereseze încât să te su- peri de astă negligență. Totuși mă rog de ertare. La început aștep- tam încă o scrisoare dela D-ta; mai târziu eram cufundat într’o lu- 263 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI ---------------------------------, crane de care m’am apucat, iară acuma nu cutez a sta multă vreme la masă. & Veh afla, că după atâta vreme și atâtea pățite am să-ți spun o mulțime de lucruri. Tocmai însă pentru-că sunt prea multe, nu cutez a-ți le înșira toate. Ar trebui să fim la olaltă) față ’n față, om cu. om, pentru-că să-ți pot spune tot ce aș dori și poate ar. trebui să-ți spun. Am zis că boala, de care pătimesc, este, aproape de sfârșit. Nu te cuprindă mirare, dacă astăzi îți mărturisesc, că nu este tocmai preiculm am zis. Nu este nimic mai firesc decât acea, ca iaflându-mă iarăș în față cu lumea lui D-zeu, să cred câte-va momente, că acuma sunt om făcut. Robul, pășind în lume adese-ori cu cele mai bunei in- tențiuni, uită că este numai liber, iară nu totodată și de onoare în fața lumii. 1 Am făcut progrese mari iși |făceam și mai mari, dacă Inu ar fi fost împrejurări, care au înrâurit stricăclios asupra boalei mele. Gân- dește, că atunci când iam venit, nu puteam nici să mă culc în pat făr de ajutorul altora. — Acuma însă mă culc, mă scol, chiar mă îm- brac singur. Pot spera că în decurând nu vota mai avea lipsă de ajutorul altora. Se înțelege — totul depinde dela nutrement și dela vremea, de care voiu avea noroc. Pănă acuma vremile au fost mai ales plouoase. Apoi am mâncat rău și n'am băut cu,desăvârșire vin bun, precum mi-a sfătuit profe- sorul... In sfârșit strapațele, ce am făcut la Viena, și p'in Viena. — In scurt: n’ain avut noroc. Pentru acea — până la un anumit grad a mers procesul dhiar în dărăt, încât glandulele care au fost încetat a mă mai suipeirla, iarăși sunt inflamate. Totuși, în deobște, pot vorbi de norocul, ce am avut. In spital era cu mline un bolnav, ce pătimea tot de afecțiune în articutațiune și anume între împrejurări mai nenorocite, lipsind la dânsul ne- crosă și imflamațiunea glandulelor. Nenorocitul zace de 11 luni de zile, fără ca procesul să fi intrat într'altă fașă. Și eu totuși puteam crede, că mă voiu însănătoșa, oareși cum la comandă, în câtieva săp- tămâni. Nesmintit organismul meu mai norocit a grăbit procesul, încât medicii' sunt puși în mirare: minuni însă de dragul meu nu se întâmplă. Profesorul râde de ilusihnile, ce-mi fac, asigurându-mă, că-mi va gratula din toată indima, dacă până în primăvară mă voiu STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 264 putea privi pe deplin, teafăr. Tristă dezamăgire! Ce să fac însă?! Ploile m’au convins, că ladevărul este adevăr; și sunt destul de în- țelept ca să nu mă plâng de niște legi nestrămutate. Bun este D-zeu! — la multe necazuri mi-a dat și un suflet îndelung răbdător. Ori poate necasurile m’au învățat să le suport. De altmintrelea articulațiunea se află în procesul de consoli- dare: pot să umblu ore întregi fără ca să sufăr dureri; noaptea dorm bine: numai când vin nourii, simțesc junghiuri în articulațiune. In sfârșit însă și boala devine o stare normală. Lucrul de căpetenie este, că iarăși sunt în deplină putere. In trup și suflet earăși mă simțesc tărie. Earăși sunt copilul vesel, ce află plăceri în toate situațiunile, iarăși emul, ce este capabil a uita necazurile zilnice distras fiind p’in gândirile sale. La urma urmelor, în felul meu, tot sunt om între oameni. Ar fi poate interesant, dar nu-ți descriu cum petrec aici. Petrec bine, — mai bine nici nu doresc. Am avut puține necasuri; ele nu m’au alterat însă. Deiocamdată îmi lipsește receptibilitatea pentru necaz. Numai foame să nu răbd și numai tutun să am: de aici înainte fie popă cine știe carte! Totuși dato- rie de 200 fior. Cum locuiește soră^mea cu copii, nu știu. Altă adresă nu am. Nu-mi rămâne dar’ să aleg: ori sâ stau la studii petrecând în apropierea orașului, ori să cerc aiurea ocupa- țiune la țară. D-l Maiorescu m’a întrebat, ce poate face pentru mine. A făcut. Tindeam să călătoresc la București, să ne vedem, să ne’nțelegem și să vedem ce se poate face mai departe. N’iam putut. Nu știu, dacă voiu putea acuma. — Nu cred însă, ca eu să pot ocupa vre un post în România: sunt cetățean austriac și n’iam diplomă. Mergând în România, precum doresc, dOocahndată numai în- t^alte condițiuni, poate ca instructor aș pfutea petrece. Aș dori însă, ca să fac doctoratul. Poate imai mult de dragul 267 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI ------------------------------------------------------------------------ altora, decât din îndemn propriu. Sunt însă o mulțime de lucruri, ce mă fac gânditor. înainte de toate îți mărt.u’riises)0, că ajutorul ce-mi dați, nu este destul ca să mă susțin în oraș. Și sunt hotărit ia nu mai lucra în doue părți, ca student și ca instructor. De altmintrelea acuma, după viață poetică». Știi însă că& nu sunt deosebit prieten al poesiei! — Cu toate [a- cestea] numai atunci încep a mă întrista, când văd că nu numai eu sufăr, ci și D-ta te frămânți de dragul meu. Dragă Doamne — te frămânți ca să-ani dai mie de. lucru. Crede-mă, este un Mcru d’alea de «seamănă piper și seceră bureți»! Nu sunt dintre oamenii, ce trăesc bucuros pe socoteală altora,, nu^hiar și dacă n’aș cunoaște povestea lui «Griguță». Ști-mă dracul, — dar’ îmi mai place să pretind decât să cer. La lipsă pritocesc cu mulțămită ce mi se dă din inimă, curată. Nu pot însă dormi, când știu c’am ajuns1 a fi sarcină pentru alții. Și1 să vorbim sincer, fața mea cu fața D-tiale — încep a viedea, că eu pentru D-ta sunt o- sar- cină, un fel de «canon» lumesc. Mărturisește-ți numai sincer: acea ce D-tai faci, trece peste bunăvoință. Eu nu știu, cel puțin nu mă jur, că fiind D-ta eu, de ce D-zeu să te ferească! și eu D-ta, — zic nu mă jur, că dac’ ar fi așa, și eu aș face pentru D^ta, ce D-ta faci pentru mine. — Vei afla, că asta, trebe să fie pentru mine o. simțire neplăcută, simțire, de care aș dori să scap cu orice preț. Aș dori să. pun capăt unui raport, ce atât pentru D-ta, cât și pentru, mine a devenit nesuferit. Suntem oameni cuminți: să nu cercăm a ne amăgi. Eu nu mă îndoesc de bunăvoința D-talie; D-ta, te rog, nu te îndoi sinceritatea mea. — Inzadar este bunăvoință, unde-i numai ea singură, nu este destul. In puțini oameni este mai multă bunăvoință și mai puțină făptuire decât în mine. Pentru-că între una și alta este lumea și adevărul hâdos. Pin aceste nu voiiiesc să zic, că resignez la ajutorul ce primesc p’in Gstăneala D-tale. Nu mai puțin nebun decât ingrat aș fi, dacă aș zice-o. Zic însă, că m’aș bucura, dacă aș putea să resignez cât de curând. Ai scris D-lui Maiorescu în interesul meu. Iți mulțămesc. Nu eita însă, că D-sa este ministru. Pe lângă toată bunăvoința va fi silit să facă înainte de toate, ce este dator. Eu crfed c’ar fi mai bine dac’ aș putea primi vr’o bursă regulată, precum primesc alți «perde vară». Nu știu însă unde1 și în ce chip s’ar afla vr’una de dat. Eară nu se poate așa, să nu ne sbuciumăm mult, că, zău! nu e d’acui drag. Tot se va afla și pentru mine un locșor, chiar și dacă n’ar fi .'STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 270 fost. Vă încredințez, că în mine dați de un om, care n’are să vă facă de rușine, ori unde îl veți pune. Deocamdată te rog însă trimite-mi parale. Tot vorba cea scurtă. Din paralele, ce mi-ai trimis plătesc cartel 15 fior., și lapte 10 fior. Rest. 18 fior. Cătră aceștia 15 fior, suma 33 f. cel mai ominos număr! Știi, — povestea zite — «de trei-ori câte trei», — zâc așa e 333. — Căci jidanul cere 17 f. 80 cr. bani buni. Mă voiu bucura, dacă îmi va fi dat s’o mai duc vr’o zece zile fără de post. — In sfârșit tot sunt dator d-lui Găbunea 15 f. — Te rog dar’, — zău vorbă scurtă. Mă bucur foarte primind știrea, că Eminescu este în Iași. Au trecut doi ani de zile decând i-am, perdut urma. Pe semne a fost și el dus cu expediția polară. Iți mărturisesc apoi că eu țin foarte tare la Eminescu, nu numai pentru-că el m’a introdus în lumea, în care petrec acuma, făclându-mă cunoscut cu D-voastre, dar’ și pentru >al- tele. Felul gândirlei sale mă seduce și nu mai puțin mă seduce forma, în oare se manifestă acest fel. Intre altele, sunt foarte preocupat de maestrul meu, — a nimărui limbă nu-mi place ca și a lui Eminescu. îmi place precisibatea lui Xenopol; îmi place ușurința lui Pantazi Ghica 164: Eminescu îmi pare însă precis ca și unui și ușor ca și cel- lalt. Xenopol este trecutul în limbă, Pantazi Ghica este presentul și tocmai atât de extrem unul în trecut ca și cellalt în present: Emi- nescu este o combinare din amândoi, o combinare armonioasă a trecutului cu presentul. Pentru Xenopol limba este muruiala, cu care învălește păreții palatului zidit de cugetarea sa; Pantazi Ghica nu cugetă, ci încarcă flori cu furca și le aruncă în fața lumii; Eminescu gândește și for- mează d’odată — pentru dânsul limba este marmura, în care varsă chipul gândirilor sale alese. Dar’ să cunoști pre Eminescu, și vei afla un om de felul, în care natura nu produce decât în momentele sale de preocupațiune. Par’că n’a știut ce face, când a făcut, și parănduni rău, mai apoi, începe a strica fapta sa. Eminescu este dintre acei puțini oameni, care nu sunt meniți a viețui în societate, pentru-că nu-și află semeni. In deobște el este nesuferit, pentru-că știe, cine este el, știe cine sunt alții, nu-i pasă de o lume, pe cane trebe s’o desprețuiască și stă ca tși-o carte dteschisă înaintea tuturora. Toarte sufletele alese sunt ne- 271 IOAN SLAVICI - IACOB C. NEGRUZZI reservalbe și tocmai pentru oamenii coinuni lipsa dei reserve a unui suflet ales este nesuferită. Nu ne place să vedem că suntem mai proști decât alții, pentru acea nu ne întovărășim bucuros cu cei mai cuminți decât noi. — Cu atât mai prețioasă arătare este Eminescu pentru noi, care nu suntem dintre oamenii cu desăvârșire comuni. II cercăm tocmai pentru comorile, ce ni se desfășură în sufletul său. El este o literatură vie, galerie în care tot momentul se produc noue întrupări a gândirei frumoase. îmi aduc aminte de Rousseau, când exclamă în confesiunile, sale: «O! ce frumoase lumi s’au ivit și-au dispărut în sufletul meu». Așa este și la Eminescu; și cel puțin eu priveam bucuros această viață internă. Eară pesimistul Eminescu n’află mai bun loc decât în mijlocul D-voastre. Te rog, spune-i sănătate și voe bună dela mine, și-i spune, că decând 'nu ne-am văzut, lam gândit foarte 'adese-ori la frasa: «a fi ori a nu fi»165. De câte-va zile ploile au încetat: brațul meu iarăși grăbește înainte. Deocamdată nu cutez încă a sta la masă, ci-îmi mănc zilele cu odihna. Numai de n’ar ținea mult. Știi — tocmai atunci îmi clo- cotește capul mai tare, când nu pot să-1 ventilez. Mă rog, scrie-mi, scrie-mi chiar și dacă nu mi-ai putea trimite parale! Al D-tale devotat SLAVICI XXXIV Hinter-Bruhl 7 Octomvrie 187^. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, însuți vei află, că în momentul present trebe să mă bucur, dacă pot afla cuvinte potrivite, p’in care să răspund scurt, serios și destul de înțeles deocamdată numai întrebările, ce mi-ai pus în scri- soarea D-tale. Sunt pedeplin însănătoșat; mă simțesc chiar mai în puteri de- cât ce țiu minte să fi fost cândva decând am eșit din armată. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 272 Brațul îmi este însă tot bolnav, întrucât nu s’a curățat încă pe deplin. , Cu toate — articulațiunea este pe deplin consolidată; durerile au încetat cu desăvîrșire: fără-ca să mă expun, pot dară întreprinde călătoria la Iași încă în Octomvrie. — Ce este lucrul de căpetenie, în starea de acuma, sufletește și trupește, sunt capabil de lucrare. In deplină însănătoșare a brațului este o chestiuine numai de timp, și cred că va fi mai bine să petrec acest timp între D-voastre, în- veselit p’in lucrare, decât aici în isolație și miserie. Dacă voiesc ori ba să viu în România si să ocup funcția ce-mi propune D-l Maio- rescu este o întrebare nesmintit numai formală. Tot numai de dragul \ formalității răspund și eu dar’ cât se poate de respicat: primesc cu mulțămită. Am spus-o si Domnului Maiorescu, cumcă tocmai felul de ac- tivitate, ce-mi propune, este ideialul meu. O repet și acuma. Simțesc că aici voiu lucra cu însuflețire și poate cu succes. De una aș dori însă să vă pot încredința: că voiu să mă folosesc de bine voința D-voastre pentru a mă face vrednic de dânsa. Aflu că este de prisos, ca să mai scriu și D-lui Maiorescu. Te rog, remăi și mai departe ce mi-ai fost pănă acuima. Căile Umblate sunt cele mai sigure. Sunt hotărît a porni numai decât, după-ce-mi voiu fi pus aici^ trebile la cale. Fiind ostaș austriac, aș putea să am plăcerea de a veni în conflict cu legile», pornind numai decât de aici. Aflu dar de bine să observ formalitățile pretinse, un lucru, ce nu cere decât vreme. M’am adresat cătră comanda regimentului meu, rugându-o să dispună superarbitrarea 1GG mea. Sperez, că în scurtă vreme voiu fi declarat «fiir immer untauglich»167 și șters din lista re servi știlor. Altă pedecă nu este, iară asta cred că va fi delăturată în mai mult 14 zile. । / / Rămân apoi paralele. Zici ca să-ți spun o sumă anumită, de care aș avea trebuință. — Cred însă, că va fi mai bine să-ți spun anume, ce îmi trebuește, lăsând ca D-ta însuți să chibzuești. De vr’o zece zile trăiesc pe socoteala altora. Sunt pănă acuma dator vr’o 15 fior. Tot pe socoteala altora trebe să trăesc și mai de- parte, până-ce nu-mi vei fi trimis paralele. — Am să trăesc încă 273 IOAN SLAVICI - rACOB C. NEGRUZZi vr-o 2—3 săptămâni și apoi să acopăr spesele de călătorie de aici la Iași (via Krakau-Cernăuți). In sfârșit n’am straiu de iarnă, de fel n’am. * Chibzuește dar însuți o sumă minimă: eu mă voiu îndrepta după D-voastre. Poate ar fi cineva aplecat să-mi împrumute. Nici acuma nu pot însă scăpa de vorba cea scurtă. Iarăși am remas cu pantalonii cuconului Satana, fiind cele-lalte la nepotul său Iuda date zălog. Te rog dar’ deocamdată îmi trimite în pripă cât poți, numai ca să-m!i pot tărăgăna viața și să scap -die Iuda. — Asta, te rog din toată inima. Restul —când va fi mai priincios. Aștept cu nerăbdare momentul, în care mă pot vedea în sfârșit în fața D-voastre. Primește expresia afectelor mele simpatice! Al D-stre devotat IOAN SLAVICI Rămiân aici pănă-c>e nu-mi vei sicrie, deși este cam frig. SLAVICI XXXV București, 2 Mart, 1815. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, După atâtea calamități poștale, în sfârșit, am primit în zilele aceste corespondența din Iași și anume la un loc: o scrisoare dela D-ta, una dela Bodnărescu și trei deQia Eminescu. — Lui Bodnărescu îi mulțămesc pentru informație, dar’ mare bucurie nu mi-a făcut cu ea. — Lui Eminescu îi voiu răspunde, dar’ să aștepte câte-va zile. Iară D-voastre. — mă rog de iertare, că nu vă pot trimite nici pe «Popa Tanda» nici drama romantică a mea, lucru, pe care bucuros l’aș face, dacă Faș putea. «Popa Tanda» și acuma este la D-l Maio- rescu, și poate îl va ține mult fiind-că M. S. Doamna ar fi dorind să traducă novela aceasta în nemțește168. «Safta»169 ori «Norocul» 17°, este la mine. Nu vă trimit însă aceste stihuri, fiincă încă tot nu mă / St. D. L. n — 18 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 274 pot hotărî să le dau publicității. Poate mai târziu voiu fi dispus să fac unele schimbări. Altfel nemăne pentru «flidibus». Vă trimit în locul acestora humorescul: «Crucile roșii»171. L’am cetit în Junimea de aici și au plăcut. Cu toate dar’, că nu l’am făcut pentru «Convorbiri», după-ce D-l Maiorescu zice că-i bun, îi fac și eu cinstea de a-1 trimite la «Convorbiri». lăută D-ta — îți fă «fidibuis» dlin iei, dadă mu-1 în „Crestomația autorilor germani (București, Șocec)- Simeon Mehedinți amintește în notițele sale biografice asupra criticului român, că încă pe timpul când își făcea studiile la Theresianum în Viena, Titu Maiorescu cetia cu multă p?ăcere între altele romanul „Sidonie de Johanna Schopenhauer, mama filosofului german (Cfr- 8- M-, Titu Maiorescu, notițe bio- grafice, în Conv. Lit. 1910 XLIV pg- IX). — Nu este aci locul, ca să insistăm asupra lui Schopenhauer în filosofia și literatura română, menționăm însă atât cât ar fi necesar să arătăm cât de adânc a pătruns în cugetarea noastră și cât de mult a influențat-o, spre deosebire de Im. Kant- Desigur că nici analisa principiilor filosofice schopenhaueriene n’are ce căuta aici. Ele se cunosc din lucrările d-lor C. Rădulescu-Motru, Marin Ștefănescu (Filosofia Românească B- 1922) ș- a- Dealtfel acest din urmă spune că întreaga filosofie a lui Eminescu „are ceva din platonismul, kantianismul și schopenhauerismul lui Maiorescu ’ (op. cit- pg- 202). Cercetarea afinității filosofice între Eminescu și Schopenhauer o face și cel mai de seamă biograf eminescian, până astălzi, Ion Scurtu („Emi- nescu și Schopenhauer”) în Semănătorul IV 7531—5 și 774—8. Tot această temă o tratează I. Pătrăscoiu într’o lucrare germană: „M. Eminescus pessimistische Weltanschauung mit besonderer Beziehung auf den Pessimismus SchopenhaueTs” (I voi- 110 pg- în 8°, Târgu-Jiu 1905), precum și C- Sp. Hasnaș: „Eminescu și Schopenhauer” în Flacăra IIiI 292/3- Mai recent în conferința sa „Despre su- fletul lui Eminescu”, ținută în Martie 1932, la Asociația Publiciștilor Romani, d- prof- Șt. Șoimescu, a făcut un interesant paralelism între filosofia eminesciană și cea schopenhaueriană sintetisată cu deosebire în „Lumea ca voință și re- presintare”. evidențiând cu adâncă înțelegere punctele de racordare și remar- când pe cele contrastante- — Intre traducerile curente din opera lui Schopen- hauer mai amintim pe lângă cele ale lui Titu Maiorescu, volumașul din Biblio- teca pentru toți „Viața, amorul și moartea” (nr- 249/50), aforisme traduse de Const. Petreanu, apoi altul în Biblioteca Lumen (nr- 57) cu titlul „Durerile Lu- mei”, iar o expunere a sistemului filosofic schopenhauerian a încercat să ne-o dea I. C- Năvârlie în „Filosofia lui Schopenhauer” (București 1914). E un stu- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 296 diu despre care M. Dragomirescu afirmă în prefață că a fost scris „cu răbdare, cu ordine, cu limpejzime, și chiar cu adâncime". Tot în legătură cu lucrarea lui I- C- Năvârlie notează multe lucruri inetresante C- Sp- Hasnaș în „Flacăra" IV 359/60- 15 /. Slavici „Studii asupra Maghiarilor" sfârșitul în numărul 24, anul V din Conv- Lit- 15 Febr- 1872, pp. 387—395. 16 In Conv- Lit- 1873 VII. Cfr. n. 11. 17 Cfr- n- 208, pg. 140 din acest voi- 18 Cfr. n- 50 și 172, pg. 137 din acest vob 19 I- C- Negruzzi „Osânditul", în Conv- Lit- 1869 II 276- 20 „România-Jună” soc- acad- din Viena a luat ființă în anul 1871. In prima ședință de inaugurare a soc- R. J. ținută în 8 April 1871 au fost aleși: președinte loan Slavici (cu 32 voturi), bibliotecar Mihai Eminescu fcu 30* vo- turi). (Cfr. Mihail Eminescu de Dr- I- Grămadă, Heidelberg 1914, pg. 22). 21 Cfr- nota 20 • 22 In „Conv, Lit" s'au publicat numai resumate din prelegeri. 23 După „Zina Zorilor", publicată în „Conv- Lit" 1872 VI 91, au urmat în acest an încă două povești de I- Slavici: „Ileana cea șireată" (226) și „Florița din Codru" (341). 24 I. Slavici „Fata de birău", comedie în două acte, în Conv- Lit- 1871 V 1, 16. 25 și 26 Personagii dintr'o comedie nepublicată. 27 In Conv- Lit- s'au publicat numai două comedii de I- Slavici: „Fata de birău" (V- 1871/2) și „Toane sau vorbe de clacă" (VIII, 1874/5), precum și drama istorică „Gaspar Grațiani" (XXII, 1888/9). 28 „Toane sau vorbe de clacă” (?)• Cfr. nota 27- 29 Tipografia Th- Balassan lași- 30 „în 24 l-[una] c.[urentă] [Iulie] pornesc către Șiria”, scrie I- Slavici, în ser- V. (Cfr. pg. 191 din acest volum). 31 I- Slavici s'a înapoiat la Viena abia în 1873, începutul lui Dec. (Cfr- ser- XVI și XVII, pg. 2211 din acest volum). 32 M- Eminescu a publicat în Conv- Lit- din 1872 poezia Egipetul (261) și începutul nuvelei Sărmanul Dionis (329), care se continuă și în primul număr din 1873, pp. 37&—385- IV 33 V- Alecsandri: „Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi", în Conv- Lit- 1872 VI 1—15- Această „Introducere" V- A- a scris-o pentru ediția scrierilor lui C- N., a cărei apariție C- L. o anunță într'o notă explicativă. 34 v. Burlă „Contra ortografiei impuse școalelor române de Ministerul In- strucțiunii Publice”, în Conv- Lit- 1872 VI 41—48- 35 in anul precedent (1871 V) V- Burlă publicase ,în Conv- Lit- articolul „Observări critice asupra gramaticei" (pg. 12, 29, 37, 55, 92, 109, 128, 145, 159> 173 și 243). 36 „Cine vrea să sperie pe diavol, trebue să țipe ! — dar — prea tare, e prea tare...” 297 I. E. TOROUȚIU - NOTE 37 MJiron] P-fompiliu] „Ileana Cosinziana" — „Din cosiță floarea-i cântă, nouă ’mpărății ascultă", poveste, în Conv- Lit- 1872 VI 17—31* Când Slavici își comunică lui lacob C- Negruzzi părerile, nu știe încă cine este M. P. Abia su- marul anuliii indică autorul cu numele întreg. 38 „domnul M- P." — Miron Pompiliu Cfr. n- 37. 39 Anul al 8-lea (1872) al prelegerilor populare a desfășurat din Duminecă în Duminecă următorul program: „Elemente de Educațiune: 1) 6 Februarie Titu Maiorescu: „Introducere" — 2) 13 Febr. A- D- Xenopol: „Cele cinci simțuri". — 3) 20 Febr- Vasil'e Pogor: „Familia (element moral)". — 4) !27 Febr. Vasile Pogor „Religiunea". — 5) 5 Martie lacob C- Negruzzi „Elementul estetic". — 6) 12 Martie A- D- Xenopol „Naționalitatea"—7) 19 Martie Titu Maiorescu „Jocurile"— 8) 26 Martie Ștefan Vârgolici „Școala". — 9) 2 Aprilie Titu Maiorescu „Viața Practică". — Prelegerile s'au ținut între orele 1—2 în sala Universității. — Pre- legerile 3 și 4 n'au putut fi ținute de Pogor, din cauză de neprevăzute împre- jurări familiare. Astfel T- Maiorescu a fost nevoit să înlocuiască subiectul și colegul cu prelegerea sa asupra religiei, iar prelegerea a 4-a asupra familiei a fost suplinită de G. Roiu- — In n-rul din Conv- Lit- despre care amintește I- Slavici, se publică rezultatul a două prelegeri ținute de T- Maiorescu și una de A- D- Xenopol- 40 „«în raport» = în «Resumat de prelegerile populare a Societății Ju- nimea anul al VIII-a»", 33—41- 41 In cea dintâiu prelegere a lui Titu Maiorescu, anunțată laconic Introdu- cere, se explică mai întâiu înțelesul ciclului de conferințe Elemente de educație- Conferențiaiul arată că societatea Junimea și-a propus ca în anul acesta să stăruie nu asupra elementelor lăuntrice, individuale, care, influențează sau de- termină resultatul educației, precum ar fi temperamentul, caracterul, gradul de spirițualitate al individului, ci se va ocupa de împrejurările externe care lu- crează dinafară și contribue la desvoltarea științei, cu alte cuvinte de mijloacele de educație- 42 ...și „rezultatul educațiunei atârnă dela lumea înconjurătoare mai mult decât dela ideile abstracte" — se spune în resumatul prelegerii lui A- D- Xe- nopol (Conv- Lit- pg. 37). 43 Cfr. nota 39- 44 „E doar acelaș lucru”* 45 De I- Slavici- N'a plăcut și nici nu s'a publicat în Conv- Lit- Dealtcum recentul biograf, d- Scarlat Struțeanu, n'o regăsește nici printre manuscriptele postume ale lui Slavici (Cfr- Scarlat Struțeanu, I. Slavici în Clasicii Români Comentați). 46 Cfr. nota 3. 47 L C- Drăgescu (t 1915) Cfr- Claudiu Isopescu, în XXV° Congresso del R. Ist- Storia del Risorg. It. 48 și 49 Qfr- nota 27. — D- Scarlat Struțeanu afirmă (op. cit. pg. 24), că între manuscriptele inedite ale marelui nostru povestitor loan Slavici se găsesc și două drame: „Bogdan Vodă”, dramă istorică, despre care dealtfel autorul amin- tește în scrisorile XXXVII și XLVI (cfr. pg. 275 și 291/i2) către lacob C- Negruzzi, și drama romantică „Ursita”- Tot din biografia d-lui Scarlat Struțeanu aflăm și STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 298 —--- despre un roman al lui I. Slavici, „Musculița în manuscris confiscat în momentul arestării autorului în 1916 și pierdut de Siguranța Generală a statului”. 50 Cfr- n. 48 și 49- 51 și 52 Cfr- nota 11. 52 a „ferii” — vacanțe. V 53 Cfr- nota 6- 54 „Floarea Codrilor" poveste — titlul ei adevărat fiind: „Florița din codru” (cfr- nota 23) • 55 Șiria, satul natal al lui loan Slavici, în comitatul Aradului- 56 „Resumatul prelegerilor populare a Societății Junimea, anul al VlII-lea” în Conv- Lit- 187:2 VI, 126—18i2. Se face o dare de seamă asupra prelegerii lui lacob C- Negruzzi „Elementul estetic” și cea a lui T- Maiorescu despre „Jocuri ca element de educație”- — Numai din cuprinsul acestei scrisori a lui I- Slavici către lacob C- Negruzzi aflăm că autorul rezumatului prelegerilor 4 și 8 este A- D- Xenopol- 57 „Burgerliches G.[esetz] B-[uch]” = Cod- civil. Vil 58—61 Poveștile lui I- Slavici s'au publicat în două volume (Buc- Cartea Rom-), dintre care volumul prim cuprinde următoarele: „Zâna Zorilor- — Florița din Codru- — Ileana cea șireată- — Doi feți cu stea în frunte------------Păcală în satul lui- — Petrea Prostul. — Limir împărat”- In volumul al doilea se găsesc poveștile: „Spaima zmeilor- — Ioana mamii- — Băiat sărac- — Stan Bolovan- — Împăratul șerpilor- — Radu tainic- — Băiat horopsit- — Doi frați mici- — Negru împărat- — Mielușelul- — Fifi- — Pisu”. 62 In Conv. Lit- 1872 VI 226- 62 a —„sovarțe" = surtucari, orășeni- 62 b Cislaitania (Zisleithanien) = teritoriile de subt 'regimul austriac, spre deosebire de Translaitania, care stăteau sub regimul ungar ; era o numire ne- oficială, obișnuită pentru Austria sau Ungaria, după râul Leitha- 63 M- Eminescu, înger și Demon, în Conv- Lit- 1873 VII 16—18- In edițiile curente ale Poeziilor lui Eminescu se dă data publicării acestei poezii (1873). Din spiritul scrisorilor lui loan Slavici (IV, V și VI April—August 1872), data creării acestei poezii se poate fixa deci primăvara anului 1872- VII 63 a fiorin sau florin monedă austriacă = 1 fl- = aprox- 2 lei 10 bani- 64 și 64 a Cfr- nota 23- 64 b și 64 c a (alfa) și bucată de versuri ia subscrisului întitulată «Sora Maria». M’aș crede foarte lonoirat, dacă ați bine voi a o însera în Con- vorbiri literare2. Considerați-o ca trămlisă de mine d’'a dreptul, iar nu cia repro- dusă după acel jurnal. Binevoiți a prâimoi salutările melc, servitor M. ZAMFIRESCU Unul din abonați! foaiei D-v. Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- NOTE i ,,Foea Societăței pentru învățătura poporului român”, București 1867, < Red-: V. A- Aurechiă (Cfr. Nerva Hodoș, Al- Sadi-Ionescu și loan Bianu, Publi- cațiunile Periodice Românești, Buc- 1913, pg. 265). 2 N’a fost reprodusă în Conv- Lit- Andrei Bârseanu cătră lacob C. Negruzzi Scrisoare din anul 1881 Viena, 19 Iunie n. 1881, MULT STIMATE DOMNULE, Nui știu* dacă ați primit mali zilele trecute o scrisoare din par- tea umili membru al «României-June*» tt, în. care erați rugat să bine- voiți !a ne împărtăși ziua mașterei lui Vasile: Alecsandri2. Prin aceste rânduri îmi iau îndrăsneală a Viă face și eo rugarea de mai sus, de oarece noi, studenții români de taici, ne-.am și pregătit de serbarea momentelor, în care marele nostru poet împlinește 60 de ani. Interesul ce Lății arătat în ori și ce vreme pentru societatea noastră, mă întărește în credința, că nu veți lua în nume de rău su- părarea ce cutez a V’o face. cu deosebit respect ANDREI BĂRSEANU când, filos. Adresa: A. B. Wien. Universitaet. Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C. Negruzzi- NOTE 1 Cfr- nota :2i0 pg. 296 din acest volum. 2 In societățile studențești ale Românilor bucovineni și ardeleni, din Cer- năuți ((„Junimea”), Budapesta („Petru Maior”) și Viena („România Jună” — care 'era a tuturor Românilor) se țineau regulat ședințe literare, în care desbaterile aveau adesea amploarea unui adevărat parnas literar- O foarte detailată dare de seamă a conferințelor în acest .gen ținute la „România Jună” se găsește în ■monografia lui I- Grămadă „România Jună” (Arad 1912)- Pe atunci (188U) nu întreba lumea anul nașterii lui V. Alecsandri, ci numai ziua-- Mihail Strajan cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anii 1885—1895 I Craiova, 24 Noemvrie 1885. STIMABILE DOMN, In Iunie a. c. am lăsat! d-lui Socec, în București, o scrisoare cu im plic la adresa D-voasttră. Scrisoarea cuprinde o rug,are de a se tri- mite «Convorbirile literare» Bibliotecii liceului dlin Craiova, ear pli- cul un studiu «despre principiul 'artei» \ cu rugarea de a se publica în «Convorbiri». Dacă nu vii s’a comunicat, sau dadă nu s’a putut publica această încercare, mă voiu sili a face 'altele mai bune. Ear pentru bibliotecă, în calitate de bibliotecar, îndrăsnesc a reînm rugarea de a se trimite bibliotecii liceului nostitu prețioasa D-voastră revistă începând dela primul n-r al acestui an, la adresa subsemnatului, nefranoate. Prijmiți, Stimabile Domn, cu această ocaisfiune asigurarea ce- lei mai distinse stime și considerațiuni. M. STRAJAN II In 9/6 [18191 / PREA STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Vă rog a primi pentru «Convorbiri literare» alăturaitielei tradu- ceri din Leopardi: continuarea dini «Pensdjeri» 2 și un dialog, însoțite de unele observațiuni privitoare la esagerările capsate die pesimismul autorului. STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 352 De se vor afla bune., voiu continua. Primiți Vă rog, Domnule Negruzzi, și cu această ocasiune asi- gurarea simțemiintelor unde) de cea mai distinsă stimă și devotament. M. STRAJAN III ' ? Craiova, 9 Iunie 1891. PREA STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Cu poșta de azi trimisei la adresa Domniei-voastre niște tradu- ceri, cari vă rog a Le primi pentru «Convorbiri»'. E un dialog și con-. tinuare din «Cugetările» lui Leopard!3, însoțite, de unele- observa- țiunî privitoare la esagerările cauisate de pesfflmismul autorului. De se vor găsi bune, voiu coinitinua. Binevoiți, Domnule Negruzzi, a premii și cu această ocasiune asigurarea simțemintelor mele de cea mai distinsă stimă și devota- ment. M. STRAJAN IV4 [1893] STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Mulțumesc pentru publicarea «Cugetărilor» lui Leopardi5. în- dată ce voiu avea timp liber, voiu continua cu de. Pentru acum vă rog a primi un scurt articol despre artă, estras dintr’un manual de estetică, ce voesc a4 pune acum sub presă5 a. Dacă va ajunge la măsură, vă rog a-i da ospitalitate în «Con- vorbiri». Asemenea rugare îtmi permit a Vă face pentru. o> conferință întitulată «Cestiuni pedagogice» 6, care sper că ați primit-o. Primiți vă rog, Domnule Negruzzi, asigurarea devotamentului și înaltei stime ce vă conserv. MIHAIL STRAJANU 353 M. STRAJAN - IACOB C. NEGRUZZI Craiova, 29 Martie 1895. PREA STIMATE DOMNULE NEGRUZZI, Sunt profund reieunoiscătbr pentru multa bunăvoință ce-mi ară- tați comunlcându-mi (acordarea premiului destinat cărților didactice. Vă mulțămesc cu atât mai imult cu cât știu, că această bine- voitoare aprecieri© a mo deștelor mele lucrări școlare, sfa făcut subt auspiciile! Domniei voastre. Primiți, prea Stimate: Domnule Negruzzi, omagiile mele de respect și devotament. MIHAIL STRAJANU Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- N O Ț E 1 M- Strajanu „Principiul artei”, conferință ținută la Ateneul din Craiova, în Conv. Lit- 1886 XIX 1044—1061. 2 M. Strajanu „Din cugetările lui Leopardi", în Conv- Lit- 1893 XXVI 954— 955; „Dialog între Frederic Ruysch și mumiile sale”, 966—972, și cu Nota lui M« Str- 973—975- — Pensiero m- — gândire, cugetare- St. D. L. n — 23 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 354 III 3 Cfr- nota 2- IV 4 Scrisoarea n’are dată nici localitate. Probabil este tot din Craiova, iar ca an poate fi considerat cu siguranță 1893, imediat după apariția „Cugetărilor” lui Leopardi, în n-rul de Martie al Convorbirilor Literare. (Cfr. nota 2). 5 Cfr- nota 2- 5 a M- Strajanu „Caracteristica poeziei timpului nostru”, în Conv. Lit 1894 (Sept.) XXVIII 369—38*9, sau: „Importanța morală a poeziei și misiunea ei în zilele noastre” (ibid- 481—504). 6 Nu s’a publicat în Conv. Lit- subt acest titlu. Grigorie H. Grandea cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anul 1890 I Bacău, 18 Februarie 1890. DOMNULE NEGRUZZI, N’am avut fericirea să fiu cunoscut de,Domnia Voastră, totuși iau curajul d’a vă ruga să sprijiniți cererea mea pentru numirea provisorie la catedra ce suplinesc la gîmnasiul din Bacău. Arăt în petiție cuvintele pentru cari fac această cerere. Nu mă tem de concurs, ci de lege care n’ar îngădui primirea, mea la con- curs, neavând licența. De aceea invoc drepturi câștigate naintea le- gei din 1879. Poate că sânt singurul care am rămas în țara neîndreptățit din cei strâmtorați de acea lege. Ceilalți au fost mai dibaci. Deși nu aveau studiile și proponumentele mele, au isbutit însă a înhăța. nu- mirea pirovisorie, definitivă, gradații, iar eu am rămas dând din buze. Dacă nu mă veți sprijini, amar îmi va fi să mă mulțumesc cu soarta poetului,, din balada lui Schiller care a venit după ce Dumnezeu îm- părțise bunurile pământului. Așteptarea bunătăților cerului nu îmi compensează cei 30% ce mi se ia ca suplinitor, așa că mă aleg abia cu 214 pe lună. Vă rog din suflet, Domnule Negruzzi, sprijiniți-mi cererea, și veți face un fericit. Ce vreți mai mult? Recunoscător, Gr. H. GRANDEA STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II Bacău, Septemvrie, 1890. DOMNULE NEGRUZZI, Văzând pusă la concurs catedra ce suplinesc, am petiționat din nou. Ow. Minister, cerând numirea mea provizorie sau cel pu- țin recunoașterea dreptului d’a mă presanta la concurs. Vă rog din suflet a mă susține, și fiți siguri că nu susțineți im om sterp sau ingrat. Pe cât mă iartă puterile mă silesc să’mi fac da- toria. Al Domniei Voastre cu tot respectul. Gi\ H. GRANDEA Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- NOTE 1 Schiller „Die Teilung der Erde" — „împărțirea lumii" sau „împărțeala pământului" — arhicunoscută la noi prin numeroase traduceri: M. Cogălniceanu, Gh- Asachi, în rev. lui Gh- Barițiu, Constantin Morariu, Miron Pompiliu, ș. a< (Cfr. G- Bogdan-Duică, Schiller la Români, în Luceafărăul, 1905 pg. 187—194). Alex. Candiano-Popescu cătră lacob C. Negruzzi Scrisoare din anul 1876 Januarie 2,1876. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI. Pentru' că în viersurile ce am avut onoareia de a vi le trihnite s’au strecurat oare care erori, vă înmânez un esemplar cores, ru- gându-vă ca după acesta să f aceți critica D-voastră \ Al D-voastră ca tot-d’auna CANDIANO-POPESCU Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi' NOT E 1 Nu s’a publicat nimic în Conv- Lit- de Alex- Candiano-Popescu- Constantin Esarcu cătră lacob C. Negruzzi Scrisoare din anul 1892 Roma, 23 Decembrie 1892. IUBITE AMICE, Am crezut că fac un lucru plăcut Doiamnei Negruzzi trimițân- du-i: l’Albo delle onorificenze internazionali a Cristoforo Colombo, însoțit de o epistolă din partea mea. Primit-a sau nu acest Album? și, primindu-1, fost-a el agreat? Nu găsesc altă scuză de a fi luat libertatea a’i trimete acest Album decât într’un sentiment analog cu acel al lui Mussa ’l Prefe din Genova când el, ascultând conversațiunea adorabilei mele com- patriote a exclamat: Non posso piu frenarmi... Am crezut .asemenea a nu perde timp și a mă ocupa de a vă. găsi și 'trimete un tablou pentru salonul în care am avut incompa- rabila plăcere de a petrece una din ultimele serate .ale șederii mele în București. Acest tablou este portretul D-nei Lebrun al căria original se află în galeria elegii Ufficii la Florența. E o ocasiune și nu costă decât 200 franci. Poate că cadrul este cam scump (150 fr.), deși e sculptat în lemn, dar mi-am zis că fac bine de a se evita neplăcerea de a comanda un cadru cu un preț poate mai scump, pe care l’ați fi așteptat mult timp. In caz când, din întâmplare, tabloul nu vă va convine, îl păs- trez pentru mine pentru a-1 dărui Ateneului, unde te rog a da ordin a’l depune, rămâind ca să vă caut aici un altul. Primește, te rog, iubite amice, asigurarea stimei și amiciției mele devotate. C. ESARCU Ciru Oeconomu cătră lacob C. Negruzzi Scrisoare din anul 1887 Le 23/4 Marș, 1887. mon adresse: strada Frumoasă, No. 2. MONSIEUR NEGRUZZI, Vous avez eu, la bonte de me demander plusieurs fois, des articles pour votre excellente revue Convorbirile literare. Je veux tenir la promesse que je vous ai donnee. J’ai donc prepare un petit poeme historique intitule Lăcustă \ qui se refere ă Tassassinat de ce prince par Ies boyards de Moldavie et que je tiens ă votre disposition. Si vous desirez le publier dans le prochain numero, devant paraître au 1-er Avril, ayez Fobligeance de m’aviser par un petit mot du jour, de Fheure et du lieu ou je pourais vous voir pour vous le soumettre. Je voudrais vous le lire moi-meme afin que, s’il n’est bien, nous puis- sions faire ensemble Ies changements que vous trouveirez necessaires. Votre bien oblige CYRUS OECONOMU (Traducere) 23/4 Martei, 1887. Strada Frumoasă, nr. 2. DOMNULE NEGRUZZI, Ați avut bunătatea de a-nu cere, de mai multe ori, articole pen- tru excelenta D-voastră revistă Convorbiri literare. Vreau să-mi țin STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 360 promisiune^ pe care v’am dat-o. Am pregătit o mică poemă istorică intitulată Lăoustă, care se referă la omorîrea acestui domn de boerii moldoveni și pe care o aveți la dispoziție. Dacă doriți să o publi- cați în numărul viitor, care trebue să apară la 1 Aprilie, aveți bună- tatea să mă anunțați printr’o mică scrisoare, de ora și locul unde v’aș putea vedea pentru a o vă preda. Ași vrea să v’o citesc eu însumi, căci dacă nu este bine, am putea să facem împreună schim- bările pe care le veți găsi necesare. Al Dv. obligat CYRUS OECONOMU Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor: Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- NOTE 1 Ciru Oeconomu „Lăcustă", poemă, în Conv- Lit- 1887 XXI 376—382- Virgil Onițiu cătră lacob C. Negruzzi Scrisoare din anul 1895 Brașov, în 17 Ian. v. 1895. MULT STIMATE DOMNULE, In zilele din urmă ale lunei Decembrie am espedat de-aici 2 cărți didactice («Carte de cetire p. cl. III. g.» și «Limba română») la concursul de 1500 lei publicat de Academia română. Dintr’o seri- soare primită ieri dela Academia rom. aflu, că pachetul cu cărțile mele a sosit prea târziu, numai în 3 Ian., deci cărțile mele nu pot ii considerate la concurs. Ar fi, D-le Negruzzi, prea nedrept, ca pentru necorectitățile serviciului postai, care nu a transmis sau înmânat la timp cărțile, să fiu esclus dela concurs. Vă rog deci să binevoiți a schimba disposițiile luate față cu cartea mea în acel sens, că să o admiteți la concurs, drept semn de încurajare a muncii grele ce săvârșim noi cești de dincoace în școală pentru cultura unitară a Românilor. Al mult stimat. D-voastră devotat: VIRGIL ONIȚIU directorul liceului român din Brașov Constantin I. Istrati cătră lacob C. Negruzzi z Scrisoare din anul 1895 MINISTERUL INSTRUCȚIUNEI PUBLICE ȘI AL CULTELOR Cabinetul secretarului general București, 11 Aug. 1895. MULT STIMATE D-LE NEGRUZZI, A' Urându-vă sănătate și pitrecere bună — și în locul nostru celor amărîți de soartă — am plăcere a vă face cunoscut că D-l Ministru a admis cerirea Dv. și a spus să se ție seamă pentru 1 sept, neapărat. Profit — cu plăcere — de ocasiunea ce se presintă pentru a vă ruga să primiți cele mai afectuoase a mele salutări. Dr. C. ISTRATI P. S. Nu vă îngrijiți — în ale politicei treburi — totul merge încă bine. George Bengestu cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anii 1878 —1894 I 1878 Iulie 21. STIMATE AMICE, Aș dori, ca toți câți îți scriu să înceapă nuvelele ca mine: îți trimit alăturat lei 120 abonament încă pentru șase persoane, notate în listă; te rog a pune la cale cele de cuviință, pentru ca să și le pri- mească după cuviință; biletele poți să mi-le trimiți mie, dacă vrei. Judecata asupra lui Scrob 1 este justă și m’a satisfăcut cu atât mai mult, cu cât îi făcusem eu singur aceleași observații; cu toate acestea, merită, cred, oare care favoare, căci a refusat a mai publica în ori ce fel de foae și ori ce nu va fi admis de Junimea și publicat mai întâiu în «Convorbiri Literare». Judecați și hotărîți, votez pentru. Iți mai trimit o mică poe- sioară a sa, care nu-mi pare de lepădat2. Am scris lui Teodor Șerbănescu și mi-a răspuns că în curând îți va trimite și fotografii și câte-va poesii3; poate că-1 voiu vedea zilele aceste; în asemenea caz îi voiu da zor. Să nu mă înjuri, că ți-am trimis în loc de bani fructele creerilo lui D-nu Brătianu et compania sa de huțupine 4. Fiecare om în lum face ce poate și nu e nebun cine mănâncă șapte turte etc... Sper în curând să ne vedem. Respecte celor nouă și îmbrățișeri caracudei, la ocasie since- rele mele amicii. Serv Q. BENGESCU STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 364 II București, 20 Fevruarie 1883. MULT STIMATE AMICE, Am depus eri la poștă pentru D-ta 60 de lei, nu știu cât sînt dator la Convorbiri, dar îmi închipuesc că trebue să datoresc mult, de vreme ce cei însărcinați cu expediția au găsit cu cale să-mi tae porția, ast-fel, că de la 1 Septembrie 1881 și până în ziua de azi am fost cu totul privat de vestitele și mult scremutele capete de operă ale schlefeitoarei caracude. Rogu-te dar cercetează cum și ce fel și nu lăsa pe Mironică5 să-mi împarță hainele cu Uriașul Buiuc6, din strada Alecsandri, și tot dator să rămâiu. Apoi, te mai rog, regulează-i pe toți, dacă se mai poate, ca să nu-mi mai întrerupă trimiterea prețuitei reviste, sub cuvânt că mț plătesc; ce are a face una cu alta? Ce adică: D-stră faceți speculație cu literatura?... și nu vreți să împărțiți lumina de cât la acei care vă plătesc regulat însemnata sumă de 20 de franci pe an?... A!... asta este nedemn de cei ce vor s’ajungă la posteritate!! Aștept dar cu mare nerăbdare No. de la 1 Octombrie 1881 și până la ziua de azi și apoi regulata lor trimitere în viitor la adresa «Colonel Bengescu, Ministerul de resboiu». Spune fondatorilor, maimarilor și caracudei multă sănătate și închinăciune de la mine broască mititică și răgușită de tot, de când m’au prins în undiță cei care pun țara la cale. Am asistat alaltăeri la întâia representare a piesei lui Cara- giali «Soacră-mea Fifina»: nu mai este «Noaptea Furtunoasă», ba chiar nu mă așteptam la așa osebire. Primește o strângere de mână prietenească și cu cinste BENGESCU 365 G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZI i 111 București, 1883 Martie 8. STIMATE AMICE, Am primit scrisoarea D-tale și No. din Convorbiri ce-mi lip- seau cu singura deosebire că în No, de la 1 Septembrie trecut îmi lipsește ultima coală a numărului sau a 31 coală a volumului; rog dar dă. porunca să mi-o trimită. Iți alătur și o scrisoare ce mi-a trimis un vechiu abonat al Convorbirilor și care mi-a iscălit și pentru Venitoriu, trimiteți-mi ce cere, și vă scot eu banii de la el. Primește respectele mele, prieten BENGESCU IV 1883 Aprilie 6, București. STIMATE AMICE, Am depus astăzi la poștă abonamentul a opt indivizi care vor să-și tâmpească creerii citind ziarul ce aveți onoarea a redacta. Mai am doi iscăliți, diar nu mi-au dat paralele. Rogu-te, poruncește să le trimită regulat. Multe salutări cara- cudei și părere de rău lui Miron de cele pățite cu târța pârța. Cu multă plecăciune prieten BENGESCU V Paris, 25 Mars/6 Aurii 1886. Rue Beaujon 21: CHER MONSIEUR NEGRUZZI, Je viens de terminer mon premier article pour Ies Convorbiri. C’est le commencement d’une etude historique, litteraire et bi- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 355 bibliographique sur la vie et Ies oeuvres d’Alecsandri, etude dont je vous enverrai, de temps ă autre quelque nouveau chapitre 7. Je serais tres heureux de faire mes debuts en roumain, sous vos auspices et dans votre si interessante Revue. Puis-je compter sur la bonne promesse que vous avez bien voulu me faire, lorsque j’ai eu l’honneur de vous voir â Bucarest, et voulez-vous me reserver 18 ă 20 pages dans Ies Convorbiri du 1 Mai prochain? ; f i , Je revois en ce moment ce premier chapitre de mon travail, et je serai en mesure de vous l’envoyer du 10 au 15 avril (vieux style) Est-ce assez tot? .. Veuillez agreer, cher monsieur Negruzzi, avec mes respectueux hommages pour madame Negruzzi, la nouvelle expression de ma haute et sympathique consideration G. BENGESCO V (Traducere) Paris, 25 Martie/6 Aprilie X886. 21. Rue Beaujon SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, Am terminat primul meu articol pentru Convorbiri. Acesta este începutul unui studiu istoric, literar și bibliografic despre viața și operele lui Alecsandri, studiul din care vă voiu trimite din când în când câte un nou capitol. Aș fi foarte bucuros să fac începuturile mele în românește, sub ocrotirea D-v. și în revista D-v. atât de interesantă. Pot conta pe buna promisiune pe care ați binevoit să-mi faceți, când am avut onoarea să vă văd la București, și vreți să-mi reservați 18—20 pa- gini din Convorbiri, cu începere dela 1 Mai viitor ? Revăd, acum acest prim capitol din lucrarea mea, și sper că vi-1 voiu putea trimite la 10 sau 15 Aprilie (stil vechi). Este destul de curând? , : 367 G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZI Primiți, scumpe Domnule Negruzzi, odată cu omagiile mele respectuoase pentru Doamna Negruzzi, o nouă expresiune a înaltei mele considerațiuni G. BENGESCU VI Paris, le 12 Marș 1888. 21. rue Beaujon. CHER MONSIEUR NEGRUZZI, Je vous envois aujourd’hui sous pli recommande un nouveau chapitre de la Biographie d’Afecsandri, (pour le No. d’Avril) 8. Je vous remercie d’avoir bien voulu m’envoyer le No. de fevrier. Serait, â etre indiscret que de vous prier de me faire parvenir aussi, par Socec le No. de mai (ou d’avril 1887) dans lequel a păru mon premier article. Vous voudrez bien y faire joindre le No. de marș, qui doiit paraître damain. Comlme j’ai ecrit ă Socec, pour lui demander un abonement ă partir du 1-er avril, et que je Fai prie d’en faire toucher le montant chez mon beau frere, Grigoire Mano, 24 calea Dorobanților, iii pcurra presenter e'n meme temjps, la petite note de trois numeros supplementaires qu’il m’aura envoyes. N’ayant poinit reussi ă avoir sous la main un exemplaire de la Foea științifică9, j’ai du me contenter d’une description bibliogra- phique que m’a envoyee Mano, il m’a ete donc impossible de faire sur la langue d’Alecsandri les quelques observations que j’avais presentees ă propos de la Bouquetiere de Florence. Je n’ai pas pu verif ier davantage si F article intitule Borsek qu’Alecsandri donne dans son volume de Prose, edition Socec, p. 243 comme extrait du Calendarul Foaei sătești est le meme que celui qui a păru en 1844 dans la Foaea științifică, Anul l-iu, Duminică in 29 octomvre 1844. Voules vous etre assez aimable pour faire cette con- statation â ma place, et sil ne s’agit que d’un seul et meme article, rectifiez ce que je dis dans mon manuel crt, pages 18 in fine et 19. Je vais consacrer une pârtie de mon ete ă preparer une nouvelle STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 368 serie de 6 articles, qui paraîtront, si vous le jugez convenable, d’oc- tobre â marș10. Pourvu seulement que Ies evenements politiques et le nouveau ministere, qui se fait bien attendre, nous laissent, ă mon cher mi- nistre et â moi, le loisir et le temps de mener ă bonne fin Foeuvre que nous avons entreprise, et pour laquelle j’ai encore plus besoin de lui qu’il n’a besoin de moi1:L. Agreez, je vous prie, cher monsieur Negruzzi, ^vec mes hom- mages respectueux pour madame Negruzzi, mes sentiments Ies plus affectueusement devoues. G. BENGESCO VI (Traducere) Paris, 12 Martie 1888. 21 Rue Beaujon SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, Vă trimit astăzi, în scrisoare recomandată, un nou capitol din Biografia lui Alecsandri (pentru numărul de Aprilie). Vă mulțumesc, pentru-că ați binevoit să-mi trimiteți numărul din Februarie. Ar fi să vă cer prea mult, dacă v’aș ruga să-mi. mai trimiteți, prin Socec, și n-rul din Mai (sau din Aprilie 1887), în care a apărut primul meu articol. Veți binevoi să mai adăugați și n-rul din Martie, care trebue să apară mâine. Având în vedere că i-am scris lui Socec, pentru a-i cere un abo- nament, începând dela 1 Aprilie, și pe care Fam rugat să încaseze această sumă, la cumnatul meu, Grigore Mânu, Calea Dorobanților 24, ar putea presenta totodată neînsemnata notă a celor 3 numere suplimentare, pe care mi le va trimite. Neputând să am la îndemână un exemplar din «Foaea științifi- că», a trebuit să mă mulțumesc cu o descripție bibliografică pe caro mi-a trimis-o Mânu; mi-a fost deci imposibil, să fac asupra limbei lui Alecsandri oarecari observațiuni, pe care le prezentasem cu privire la Buchetiera dela Florența, N’am putut verifica mai mult, dacă artico- 369 G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZi Iul întitulat Borsec, pe care îl dă Alecsandri în volumul său de Prosă, ediția Socec, pag. 243, ca extras din Calendarul Foaei sătești este acela care a apărut în 1844 în Foaea științifică, Anul I, Dumi- nică în 29 Octombrie 1844. Vreți să fiți atât de amabil, să faceți această constatare în tocul m)eui, și dacă nu e voirba decât de unul și acelaș articol, să co- rectați ceiace spun și în manualul meu crt. pag. 18 la sfârșit și a 19. Am să consacru o parte din vară, ca să prepar o nouă sene de 6 articole, care vor apare, dacă aceasta vă convine, începând din Octombrie până în Martie. Numai ca evenimentele politice și noul minister, care se face mult așteptat, să ne lase, scumpului meu ministru și mie, răgaz și timp, să ducem la bun sfârșit lopera pe care am întreprMs-oi, și pen- tru care am mai multă nevoe de el, decât el de mine. Primiți, vă rog, scumpe Domnule Negruzzi, odată cu respec- tuoasele mele omagii pentru Doamna Negruzzi, sentimentele mele afectuoase de devotament. G. BENGESCU VII Paris, 25 Marș 1889, LEGATION DE ROUMANIE EN FRANCE, 33, Avenue Montaigne CHER MONSIEUR NEGRUZZI, Depuis mon retour ă Paris, il ne m’a pas ete possible de me re- mettre serieusement â mon travail sur Alecsandri. D’abord, le grand poete qui fait l’objet de mon etude a ete malade tout l’hiver, et n’a pu venir â la Legation, ou j’ai du forcement le remplacer. D’un autre cote, il m’a fallu preparer, pour le Ministere des affaires etrangeres, une serie d’informations, que je suis en train de mettre au net, sur St. D. L. H — 24 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 370 diverses questions financieres, juridiques, administratives, qui ont ete signalees â notre attention et auxquelles nous devons repondre dans un delai determine. ' Enfin l’achevement du tome 3-e de ma Bibliographie voltai- rienne, que j’espere pouvoir faire paraître vers le 15 octobre, et la publication des tomes 5 eit 6 des oeuvres cehoisies de Voltaire — (le tome 5-e păru, le 6-e sous presse) me prennent — et au dela — Ies quelques moments de liberte dont je puis disposer12. Est-ce ă dire que je renonce ă mon travail? — Nullement. J’ai ete trop sensible ă l’honneur que vous m’avez fait en m’ouvrant toute grande la porte des Convorbiri, et trop flatte du bienveillant accueil que mes articles ont trouve aupres de vous, pour renoncer, die gaîete de icoeur et sianis miotif, â une iccfliaboration doinit je suis justement fier13. Malgre FExpoisiti'oin, mialgre la icirise politique que traverse, la France, j’espere que j’aiurai quelques loisirs cet ete, e)t que je pour- rai preparer, pour octobre ou novembre, une nouvelle serie d’articles consacres principalement aux premieres oeuvres dramatiques, de notire auteur, aux Doine et Lăcrimioare, enfin aux Chaats populaires. Faites-moi donc credit jusqu’en automne; de mon cote, je m’efforcerai de ne pas vous manquer de parole, et de vous envoyer. avant la fin d’octobre, de la copie pour plusieurs numeros14. J’espere que nous aurons le plaisir de vous voir bientot ă Pa- ris, avec Madame Negruzzi. Presentez-lui mes respectueux homma- ges, et faites lui je vous prie, toutes Ies amities de ma femme, qui se rappelle â votre bon souvenir. Veuillez agreer, cher Monsieur Negruzzi, avec mes excuses pour mon inexactitude bien involontaire, la nouvelle expression des sentiments de sympathie et de consideration de votre tout devoue collaborateur et ami G. BENGESCO G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZI 371 ________________________________________1 * VII (Traducere) Paris, 25 Martie 1889. SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, Dela întoarcerea mea la Paris, mi-a fost imposibil să reiau se- rios lucrarea mea, asupra lui Alecsandri. Mai întâi, marele poet, care face obiectul studiului meu, a fost bolnav toată iarna și n’a putut veni la Legație, unde am fost nevoit să-1 înlocuesc. De altă parte, a trebuit să pregătesc pentru Ministerul Afacerilor străine o serie de informațiuni în legătură cu diferite chestiuni financiare, juridice și administrative, asupra cărora ni. s’a atras atențiunea că trebue să răspundem într’un termen hotărît. Sunt pe cale de a le termina. Insfârșit, terminarea volumului IU al Bibliografiei lui Voltaire, pe care sper să-1 public până la 15 Octombrie, și publicarea volu- melor 5 și 6 din operele alese ale lui Voltaire (volumul 5 apărut, al 6-a sub tipar), îmi iau și mai mult cele câteva momente de liber- tate de care pot dispune. Se poate spune că renunț la lucrul meu? Nicidecum. Am fost prea sensibil la onoarea pe care mi-ați făcut-o, deschizându-mi larg poarta Convorbirilor, și foarte măgulit de primirea binevoitoare pe care au găsit-o articolele mele la Dvs., pentru ca să renunț cu tot dinadinsul și fără motiv lia o colaborare, de care într’adeVăr sunt mândru. Cu toată expoziția, cu toată criza politică, pe care o trece Franța, sper că în vara aceasta voiu avea câteva momente libere și că voiu putea pregăti pentru Octombrie sau Noembrie o nouă serie de articole consacrate mai cu seamă primelor opere dramatice ale autorului, Doinelor și Lăcrămioarelor și însfârșit cântecelor populare. Vă rog să mă așteptați deci până la toamnă; cât despre mine, mă voiu sili, să nu vă lipsesc de cuvântul meu, și să vă trimit, înainte de sfârșitul lui Octombrie, manuscriptul pentru mai multe numere. Sper că vom avea plăcerea să vă vedem în curând la Paris, împreună STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 372 cu Doamna. Transmiteți-i respectuoasele mele omagii și multe com- plimente din partea soției mele care își aduce aminte de D-voastră. Primiți vă rog, scumpe Domnule Negruzzi, odată cu scuzele mele pentru involuntara inexactitate, o nouă expresiune a sentimen- telor mele de simpatie și considerație, dela devotatul D-vs. colabo- rator și amic ; G. BENGESCU VIII LEGATION DE ROUMANIE EN FRANCE, 33, Avenue Montaigne Paris, le 3 aout 1890. CHER MONSIEUR NEGRUZZI, Peranettez-moi de venus adresse'r, ă il’occasion de la perte icruielie- que voms vânez de faire, la sincere expressiotn de tonus mles senti- ments de condolean.ee16. Je n’ayais pas I’honnaur de oonmaître Mr. votre frene; mais j’avais entendu vanter plus d’une fois ses eminentes qualites, et je sais en outre quelle etroite affection vous unissait â lui. Croyez que je prends une bien vive part â votre douleur, et permettez-moi de saisir cette nouvelle occasion de vous renouveler, avec mes hom- mages pour Madame Negruzzi, â qui ma femme adresse ses meilleurs souvenirs, l’assurance de mes sentiments de haute consideration et d’affectueuse estime. G. BENGESCO VIII (Traducere) Paris, 3 August 1890. SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, Permiteți-mi să vă adresez, cu ocazia crudei peirderi pe care ați suferit-o, sincera expresiune a sentimentelor mele de condoleanță. 373 G. BENGESCU — IACOB C. NEGRUZZI N’aiii avut onoare să-l cunosc pe D. fratele D-vs.; dar auzi- sem. lăudându-se de mai multe ori eminentele sale calități, și afară de asta știu ce legături strânse vă uneau cu el. Credeți-mă, că eu iau parte dreaptă la durerea D-v., și permiteți-mi să profit de acea- stă nouă ocazie să vă reînoesc, odată cu omagiile mele pentru Doamna Negruzzi, căreia soția mea îi trimite cele mai bune amintiri, asigurarea sentimentelor mele de înaltă considerațiune și de stimă afectuoasă G. BENGESCU IX Bruxelles, 21/9 Decembre 1831 45. Rue des Deux Eglises Voici, cher monsieur Negruzzi, ma. contribution au numero ju- bilaire des Convorbiri16. Je vous l’envoie plutot peut-etre que vous ne l’attendiez, parce que je voudrais bien que Socec m’envoyât â Bruxelles au moins une epreuve du texte imprime. Ayez l’obligeance de lui remettre le plutot possible le manus- crit, et recommandez-lui de ne pas manquer de m’adresser ici l’epreu- ve que je lui demande. II y a, dans mon travail quleques noms propres etrangers et, de longues citations en frangais; et comme j’ai l’inlention — si vous voulez bien m’y autoriser — de faire de cet article un tiragc ă part de 50 exemplaires je tiendrais â ce qu’il ne s’y glissât pas trope de fautes typographiques. Quant aux fautes de langue et de style, je compte sur votre obligeante amitie pour vouloir bien Ies corriger: je n’ai ici aucun di-‘ - tionnaire roumain, ă l’exception des fascicules parus de VEtymolo- gicum de Hașdeu17, et vous savez que j’ai toujours quelques peine ă Acrite directoment en rciumain: c’est ce que j’ai pourtant essiaye de faire cette fois-ci. Au moins mon excellent ami M. Odobesco ne pour- rait-il plus se vanter de m’avoir fourni Ies materiaux de mon travail, STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 374 comme ii Ta fait jadis, en pleine Academie, pour mon Tableau de la litterature roumaine au moment des debuts d’Alecsandri. Veuillez excuser le grand nombre de ratures et de corrections du manuscrit. J’ai revu et conrige mon etude jusqu’â la derniere heure et si je m’etais ecoute, je Faurais gardee huit jours de plus, pour la revoir et la corriger encore. Telle qu’elle est, avec ses lacu- nes et ses imperfections, j'espere qu’elle pourra plaire par son accent de sincerite ainsi que par Fhommage merite que j’essaye de rendre ă Fillustre memoire de notre cher et grand poete. J’ecris directement â Socec pour m’entendre avec lui sur les conditions de mon tirage â part, lequel, bien entendu, ne sera pas miis dans le comimerce, et ne sera distribue, par mes soins qu’ a FAca* demie et aux amis du poete. II me reste juste assez de place pour vous souhaiter, ă Madame Negruzzi et ă vous, de bonnes et heureuses fetes, et pour vous prier d’agreer, cher monsieur Negruzzi, avec les bons souvenirs de ma femme qui envoie â la votre ses meilleurs amities, la nouvelle ex- pression de mes sentiments les plus affectuesement devoues. G. BENGESCO IX (Traducere) Bruxelles, 21/9 Decemvrie 1891. 45 . Rue des Deux Eglises. Iată, scumpe Domnule Negruzzi, contribuția mea la numărul jubiliar al Convorbirilor. V’o trimit mai curând poate decât v’ați fi așteptat, pentru-că aș vrea mult ca Socec să-mi trimeată la Bruxel- les cel puțin o probă a textului tipărit. Aveți bunăvoința de ;a-i transmite cât mai curând poisibiil ma- nuscrisul meu, și recomandați-i să nu uite să-mi trimeată aici proba pe care i-o cer. In lucrarea mea sunt câteva nume proprii străine și citați uni lungi în limba franceză; și după culm intenționez — dacă îmi per- miteți, să fac din acest articol Un t^raj separaft de 50 cx-eimplare, aș ține ca să nu se strecoare prea multe greșeli tipografice. 375 G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZI In ceiace privește greșelile de limbă și de stil, contez pe buna D-v. prieteiiie, ca să vreți să le corectați. N’am aici nici un dicționar român, afară de fascicolele apărute din Etymologicum al lui Hasdeu, și D-v. știți că întotdeauna am oarecare greutate să scriu deodată în românește; ceiace totuși am încercat să fac de data aceasta. Cel puțin, excelentul meu amic D-nul Odobescu nu va putea mai mult să se laude că mi-a procurat materiale pentru lucrarea mea, după cum a făcut-o aită-dată, în piinlă Academie, pentru lucrarea. «Tabloul lite- raturei române în timpul începuturilor lui Alecsandri». Scuzați ma- rele număr de ștersături si de corecturi ale manuscrisului. Am re- văzut și corectat studiul meu, până în ultima oră, și dacă m/aș fi ascultat, Fași mai fi păstrat 8 zile, pentru a-1 revedea și a-1 corija. Așa cum este, cu lipsurile și imperfecțiunile sale, sper că va putea să placă, prin accentul său de sinceritate și prin omagiul meritat pe care încerc a-1 face ilustrei memorii a scumpului și marelui nostru poet. Am scris direct lui Socec spre a mă înțelege cu el asupra con- dițiunilor tirajului meu separat, care, bine înțeles, nu va fi pus în comerț și nu va fi distribuit, prin grija mea, decât Academiei și ami- ciloq poetului. îmi rămâne numai atât loc, cât să vă doresc, Doamnei Negruzzi și D-v., bune și fericite sărbători și să vă rog să primiți, scumpe Domnule Negruzzi, odată cu bunele amintiri din partea soției mele, care trimite soției D-v. cele mai bune complimente, o nouă expre- siune a, sentimentelor miele celbr mai devotate. G. BENGESCU X BruxelUeSy le 25/13/11 1891 45. Rue des Deux Eglises. CHER MONSIEUR NEGRUZZI, Pouvez-vous me reserver 25 ă 30 pages dans le numero des Con- vorbiri qui doit paraître le 1-er marș? J’espere pouvoir vous en- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 375 voyer, d’ici au 1-er Janvier le rnanuscrit d’une petite etude anecdo- tique sur Alecsandri intime (Câte-va amintiri despre V. Alecsan- diri) 18, .agremente de quelques lettreis (inedites) qu’il m’a ecrites â differentes epoques, et qui, quoique redigees en francais, sont bien roumaines par le sentiment et par l’esprit. Je m’arrangerai de fagon a ce que ces quelques pages vous arrivent â temps, de fagon ă ne retarder en aucune fagon la publi- cation du «numărul jubiliar» des Convorbiri19. Ma sânte laisse toujours beaucoup ă desirer, et Ies medeciries me recommandent de m’abstenir de tout travail: neanmoins, je compte bien trouver le temps necessaire pour rediger et pour vous expedier mon envoi. Comme j’ecris cette fois directement en roumain, je vous serai bien oblige de corriger sur le manuscrit Ies nombreuses fautes de style ou de grammaire que aurait pu m’echapper. Ma femme, qui vous fait ses amities, vous prie do vouloir bien la rappeler au bon souvenir de madame Negruzzi, ă qui je presente mes hommages empressee. Veuillez agreer, cher monsieur Negruzzi, la nouvelle expression de mes sentiments Ies plus affectueusement devoues. G. BENGESCO X (Traducere) Bruxelles, 25/13/11 1891. 45. Rue des Deux Eglises. SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, îmi puteți reține vre-o 25—30 pagini în numărul Convorbiri- lor, care trebue să apară la 1 Martie ? Cred că o să vă pot trimite, de aici, la 1 Ianuarie manuscrisul unui mic studiu anecdotic despre Alecsandri în intimitate (Câte-va amintiri despre V. Alecsandri), împodobit cu câteva scrisori (ine- 2W G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZI dite, pe care mi le-a scris la diferite epoci, și care, cu toate că sunt scrise în‘franțuzește, sunt cu totul românești ca sentimente și ca spirit. Voiu face în așa fel, încât aceste câteva pagini să vă sosească la timp, astfel ca să nu întârzie sub nici un motiv publicarea «numă- rului jubiliar» al Convorbirilor. Sănătatea mea lasă mereu mult de dorit, și doctorii îmi reco- mandă să mă abțin de la orice muncă: cu toate acestea cred că voiu găsi timpul necesar, ca să scriu și apoi să vă trimit. Cum de data aceasta am scris deadreptul în românește, vă vom fi mult obligat, dacă veți corecta în manuscris numeroasele greșeli de stil și de gramatică, greșeli care ar fi putut să-mi scape. Soția mea, care vă transmite complimentele sale, vă roagă să o reamitți Doamnei Negruzzi, căreia îi prezint neîntârziat omagiile mele. Prijmiiți, scumpe Domnule: Negruzzi, -noua jeexpreisiume a senti- mentelor mele celor mai devotate. G. BENGESCO XI Bruxelles, 2 Ianuarie/21 Decembrie 1891/92. 45. Rue des Deux Eglises. SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, Vă mulțumesc de observațiunea ce binevoiți a’mi face în pri- vința titlului articolului meu, și găsesc că vă arătați prea indulgent pentru celelalte greșeli care negreșit mi’au scăpat. Primesc cu bu- curie a se tipări: Amintiri despre viața intimă a lui Alecsandri, și propun numai a se adăoga—deoarece aceste Amintiri se referă la o perioadă foarte scurtă din viața poetului — în timpul misiunei sale diplomatice la Paris, sau ceva analog ce veți decide 20. Nu uitați, vă rog, a’mi trimite o corectură la Bruxelles; mă vei îndatora foarte mult. Intrarea în minister a D-lor Carp, Gherman ș Marghiloman 21, va întări fără îndoială partidul conservator; sper că resultatul alege- rilor ne va fi favorabil, și că vom isbuti în fine a avea un guvern STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 37Ă stabil, capabil și onest, respectat în țară și stimat în streinătate, unde crizele ministeriale multiple din acești din urmă ani au pro- dus o impresie destul de defavorabilă, și nu au dat o idee tocmai bunlă de valoarea și de caracterul bărbaților noștri politici. Vă uresc22 personal un succes strălucit la Iași, unde nu mă îndoiesc că vă veți presanta23, și -profit de: această ocasiu'ne pentru a vă reînoi, iubite D-le Negruzzi, cu omagiurile mele pentru Doamna Negruzzi, expresiunea simțimentelor melei de afecțiune și de devotament. La mulți ani ! G. BENGESCO X! Bruxelles, le 10 avril 189Jf. LEGAȚiUNEA REGALĂ a ROMÂNIEI IN BELGIA ȘI ȚĂRILE DE JOS No-..... CHER MONSIEUR NEGRUZZI. Je viens de lire dans «l’Independance roumaine» que j’ai regue ce matin, le resume de votre discours en reponse ă celui d’Ollanes- co 24, et j’ai ete ă la fois tres touche et tres flatte de la mention elo- gieuse que vous avez bien voului y faire ă mon adresse. Je m’em- presse de vous en remercier, et je vous prie en meme temps de m’ex- cuser si je ne vous ai pas ecrit plus tât, comme j’aurais du et comme j’aurais voulu de faire, ă l’occasion du tres. aimable envoi du toime 1-er de vos «Oeuvres completes» 25, que j’ai lu -avec autant de plaisir que de profit. Je viens de passer deux longs mois au ch-evet de ma femime, qui ia ete tres dangereusement mjalade, et dont la -sânte me cause actuelieiment encore de vives 'aipprehensions, et j’ăi du negliger ma correspondance privee, meme avec mes meilleurs amis. . Je me suis en outre, attele ă une besogne qui m’absorbe assez bien, comme disent ces braves Belges: un eșsai de bibliographie franco-roumaine 379 G. BENGESCU - IACOB C. NEGRUZZI. du XiX-e siecle2G, dans laquelle je compte enumerer tous Ies ouvrages de quelque importancie pubiies en frangais sur notre pays, de 1800 â 1894. Le tome 1-er, comprenant 1-er Ies principaux ecrits relatifs â la Roumaine, imprimes en France pendant cette periode, 2-ieme Ies oeuvres frangaises d’auteurs roumains, et Ies ouvrages roumainsparus toujours en France, est sous presse, et j’espere pouvoir vous l’a- dresser vers la fin de cette annee. Dans la deuxieme pârtie, je pas- serai en revue tous Ies ouvrages sur le Roumanie ecrits en frangais,. mais publies n Roumaine et ă l’etranger. Ce second volume n’est encore qu’ăT’etat d’ebauche; mais le premier est tres avance, et si vous vouliez bien me faire l’amitie d’en anoncer la prochaine publi- cation ă nos collegues de l’Academie, vous m’obligeriez d’autant plus que je tiens ă justifier l’eloge si bienveillant et si amical que vous avez bien voulu faire, dans votre discours, de mon activite litteraire27. J’espere que madame Negruzzi se trouve bien de sa cure de cet ete, et que vous etes vous-meme en bonne sânte. Ma pauvre femme est si faible, si deprimiee que je ne, peux pa‘s pouvoir la quitter, meme pour quelques semaines, dans le courant de l’ete. J’aurais bien voulu cependant retourner ă Aix, qui m’a ete plutot salutaire. Veuillez, cher Monsieur Negruzzi, presenter mes hommages Ies plus empresses ă Madame Negruzzi et agreer pour vous-meme la. nouvelle expression des sentiments d’affection et de gratitude que vous garde, de loin comme de preș. Votre tout devoue. G. BENGESCU XII (Traducere) LEGAȚIUNEA REGALĂ a ROMÂNIEI IN BELGIA ȘI ȚĂRILE DE JOS No- ..... SCUMPE DOMNULE NEGRUZZI, Am cetit în «l’Independance roumaine» pe care l-am primit as- tăzi dimineață, rezumatul discursului Dv., ca răspuns la discursul STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 380' lui Olănesco, și tot odată am, fost foarte măgulit și foarte mișcat de elogioasa mențiune pe care ați bine voit să o faceți la adresa mea. Mă grăbesc să vă mulțumesc pentru aceasta și vă rog în acelaș timp să mă scuzați că nu v’am scris mai curând, cum ar fi trebuit și cum aș fi vrut să o fac cu ocazia trimiterei. foarte amabile, a primului volum din «Opere Complete» ale D-v., pe care le-am cetit cu tot atâta plăcere, cât și folos. Am petrecut 2 luni lungi la căpătâiul soției mele, care a fost foarte greu bolnavă și a cărei sănătate îmi cauzează și acum vii temeri, și a trebuit să neglijez corespondența mea particulară chiar cu amicii mei cei mai buni. Afară de aceasta sunt legat de un lucru care mă absoarbe bi- nișor, după cum spun acești bravi Belgieni: o încercare de biblio- grafie franco-română din sec. XIX, în care cred să enumăr toate operele, de oarecare importanță, publicate în franțuzește, despre țara noastră, dela 1800 până la 1894. Volumul I4u, conținând în primul rând, principalele scrieri cu privire la România, tipărite în Franța în timpul acestei perioade, în al doilea operele franceze de autori Români, și opere românești apă- rute tot în Franța, este sub tipar și sper, că o să vi-1 pot trimite spre sfârșitul acestui an. In partea a doua, voiu trece în revistă toate lucrările despre România scrise în franțuzește, dar publicate în România și în străinătate. Acest al II-lea volum nu este decât încă în stare de schiță; primul însă e foarte înaintat, și dacă ați voi să-mi faceți plăcerea de a anunța viitoarea publicare colegilor noștri dela Academie, m’ați îndatora, cu atât mai mult, cu cât eu țin să justific elogiul atât de prietenesc și binevoitor pe care ați binevoit să-mi faceți, în^ discursul Dv., despre activitatea mea literară. Cred, că Doamna Negruzzi se simte bine după cura din vara aceasta., și Dv. înșivă sunteți sănăt'osj. Sărmana mea soție este atât de slabă, atât de deprimată, că nu o pot părăsi, nici pentru câteva săptămâni în decursul verii. Ași fi dorit mult totuși să mă reîntorc la Aix, care mi-a fost mai curând priincios. 381 LE. TOROUȚIU - NOTE Transmiteți, iscumpe' Dommrle Negruzzi, cel‘8 mai neîntârziate- omagii Doamnei Negruzzi și primiți pentru Dv., din nou, expresiu- nea sentimentelor mele de afecțiune și de mulțumire ce vă păstrez^ de departe ca și de aproape. Al D-v. devotat, G. BENGESCU Izvoare: Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscriselor : Autografe românești dăruite de lacob C- Negruzzi- NOTE I 1 și 2 Nu s’a publicat nimic de Carol Scrob în Conv- Lit- 3 Theodor Șerbănescu a publicat în Conv- Lit- 18781 XII următoarele poezii:. Răspuns la-.-? (Dedicată „amicului meu D- C- Olănescu" 301—302), La pescuit (302), Sonet (303), Poet și Epicuriani (343), Despărțire (344). 4 Dela 37 Aprilie 1876 partidul liberal era la guvern, iar cel conservator în opoziție. Dela 24 Iulie 1876 până la 1 Martie 1888 ministru președinte: loan C- Brătianu, cu excepția restimpului 10 April 1881—9 Iunie 1881, în care preșe- dinția consiliului o deținu Dimitrie Brătianu- II 5 și 6 Probabil e vorba de Miron Pompiliu și Theodor Buiucliu (♦ 9 Mai 1839 — T Sept- 1897, Iași), fost directorul Tipografiei Naționale din Iași, unde se tipărea Conv- Lit- (Cfr. I- C. Negruzzi, Dicționarul Junimei, în Conv- Lit- 1924 LVI 387). V 7 George Bengescu, „Vasile Alecsandri", „studii istorice literare și biblio- grafice asupra vieții și operilor sale", în Conv- Lit- 1886 XX 150—169; datat : Paris, Aprilie 1886- Redacția pune în fruntea articolului următoarea notă: „D- George Gf. Bengescu, primul secretar al legațiunii române din Paris, cunoscut în Franța prin însemnatele sale studii bibliografice asupra lui Voltaire, ne tri- mite următorul articol despre Vasile Alecsandri. Vedem cu plăcere că succesele ce le-a dobândit în străinătate au îndemnat pe compatriotul nostru a se ocupa STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 382 ---\ și de oamenii însemnați ai țârei sale- Ii deschidem cu mulțumire coloanele re- vistei noastre, convinși că și cititorii „Convorbirilor" vor ști să aprecieze munca și erudițiunea domnului G- Bengescu" (ibid- 150). Următoarele capitole urmează în XXI 841, 951 și 1-033; XXII 27 și urm- VI 8 In Conv- Lib 1888- XXII 27 și urm. 9 „Foaie științifică și literară”, Iași 9 Ian- — 29 Oct. 1844. io N’au apărut în acest timp, ci mai târziu (1.892 XXV). 11 Biograful G. Bengescu avea mai mare nevoe de poetul V. Alecsandri, decât Ministrul V- A- de secretarul de legație G. B- VII 12 Voltaire- Bibliographie de ses oeuvres. 4 volume, Paris 1882—1890. 13 In 1888/90 G- Bengescu nu figurează printre colaboratorii Conv. Lit- 14 „In anul expoziției Franceze din 1889, el [Alecsandri] se cobora uneori din Avenue Montaigne de vizita expoziția care era la doi pași și se întorcea’ uimit de puterea de invenție și de activitatea popoarelor, crescută de geniul de a expune, unic în lume, al francezului. Intr'o zi legația noastră fiind invitată Ia un prânz de inaugurarea restaurantului român, ce avea să atragă mai târziu atât de mult prin lăutarii și ariile noastre naționale, Alecsandri merse împreună cu personalul misiunei- In momentul în care el lua? loc la masă, lăutarii, rău inspirați, începură a intona, după primul marș, Steluța de Alecsandri, iar o funcționară îmbrăcată în costumul național a localului îi prezentă un buchet de flori, vorbind cu accent evreesc. Aceste greșeli, dată fiind sensibilitatea lui fină, îi strică sărbătoarea din ziua aceea" (N- Petrașcu, Vasile Alecsandri, Buc. 1930, pg. 65). VIII 15 E vorba de moartea lui Leon C- Negruzzi întâmplată în noaptea dintre 15—16 Iulie 1890 (Trifești-Iași). IX 16 Anul al XXV-lea de apariție a Convorbirilor Literare- In numărul jubi- liar (11—12 din 1 Martie 1892) G- Bengescu publică „Amintiri despre viața in- timă a lui Alecsandri în timpul misiunii sale diplomatice la Paris". — „.Scrisori și versuri inedite. 1885—1890" (pg. 960—985). 17 Până la 1891 apăruseră din Etymologicum Magnum Roumanie de B- Pe- triceicu-Hasdeu, tomul I 1886 și II 1:887; tomul III s’a tipărit la 1893, iar IV la 1898. 18 și 19 Cfr. nota 16, unde se găsește titlul întreg al contribuției lui G- B- 383 I. E. TOROUȚIU- NOTE XI 20 Cfr* nota 16- 21 Guvernul de sub președinția lui Lascar Catargiu dela 26 Noemvrie— 9 Decemvrie 1891 cu AL Lahovary la externe, AL Știrbey, finanțe, G-l G- Mânu, domenii, D- C- Sturdza, justiție; I, Lahovary, răsboiu; Tache lonescu, instr. pu- blică; D- C. Olănescu, lucrări publice; 'la 18 Decemvrie 1891 demisionează G-l Mânu, AL B. Știrbey și D- C- Sturdza și locul lor îl ocupă P. P. Carp, Menelas Gherman și Al. Marghiloman- (Cfr. Dimitrie Costescu ,,Fazele ministeriale în România", pg. 93;—97). 22 Cfr- autograful: uresc pentru urez. 23 In alegeri. XII 24 Răspuns la discursul de recepțiune a lui D- Ollănescu de lacob C. Ne- ^ruzzi- (Buc. 1894). Dimitrie C. Ollănescu a fost ales membru al Academiei Ro- mâne la 11 Martie 1893, și și-a ținut discursul de recepție despre Vasile Alec- sandri- 25 lacob Negruzzi „Scrieri Complete", v- I., București, Socec, 1893i. 26 G. Bengesco „Bibliographie franco-roumaine". XIX siecle- Bruxelles 1895. Aceeaș, ed. Il-a Paris 1907- 27 G- Bengescu a fost membru corespondent al Academiei Române din anul 1882- Dumitru C. Ollănescu cătră lacob C. Negruzzi Scrisori din anii 1878—1894 I [Februarie-Martie 1878] 1 DOMNULE NEGRUZZI, D. Theodor Rosetti2, mi-a spus că cercându-se slă se citească în sinul Societate! Junimea actul I din Ruy Blas, s’au întâmpinat greutăți, din pricina relei copieri a manuscrisului meu'. D. Maiorescu, făcându-mi onoarea die a recomanda această lu- crare, la bine-voitoarea D-stră atențiune13, cu scopul dei a fii impri- mată în Convorbirile1 Literare, viu a vă ruga., pentru a se evita gre- șelile de corectură, săjmi trimiteți' aici probele spre a le face eu îmbunătățirile cuviincioase. Adresa mea este «Dimitrie C. Ollănescu, șef de cabinet la Mi- nisterul Afacerilor Streine’». Nu știu dacă vă mai aduceți .alminte, însă v’am fost presinltat în Salonul D-nei Mârzescu la anul 1870, când porneam peintru) com- plectarea studiilor mele la Paris. Fericit de a mă reaminti acum binevoitoarei D-stră cuno- ștințe, vă rog să’mi răspundeți, dacă cererea mea este primită șî dacă lucrarea ce voi uitară a vă trimite, va apare astfel în ziarul ce dirigeți. Primiți vă rog, Domnule Negruzzi, încredințarea celei mai distinse considerațiuni, cu/ cane aha onoare a fi devotatul Dom- nii-Voastre servitor. OLLĂNESCU 385 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZZI II București, 12/2^ Mai 1878. DOMNULE NEGRUZZI, Mă grăbesc a vă răspunde la amabila și binevoitoarea D-stră scrisoiare, exprimându-mii toată ajmea recunoștință pentru1 îngrijirea ce^mi f ăgăduiți a pune, întru tipărirea traducerei lui Ruy-BIas4. Cu poșta viitoare vă voiu expedia actul al II5 și apoi pe cele- lalte, spre a le putea astfel să ie aveți la îndemână, pentru conti- nuarea publicațiunei. Recunoscând pe deplin observațiunile ce mi-ați adresat, în pri- virea imposibilităței trimiterii corecturilor aici, vă rămân foarte îndatorat de însărcinarea bine-voitoare ce ați luat, pentru a lei face D-stră și vă mulțumesc din tot sufletul pentru încuragierîle și mă- gulitoarele complimente ce-mi trimiteți pentru această luerarte1. împărtășind, de asednenea, în totul corecțiunile ce ați făcut ici și colo în (manuscrisul meu, vă rog ia lua pe viitor, în cursul pu- blicațiunei orice dispozițiune analogă fiindu-vă foarte recunoscător pentru această deosebită atențiune din parte-vă. In ceea ce privește cuvântul: haide-de! care am voit să re- producă pe francezul bah! aș socoti că: o atunci sau o pe-atunci! sunt oare cum neîndestulătoare a exprima acest cuvânt de nepăsare, ironie, pe care Don Cesar o are ori de câte ori este1 vorba despre dânsul și că o expresiune mai energică ar fi putut să-l facă mai lă- murit la noi. Dacă ziceți Dv. că expresiunea născută pe malurile Dâmboviței, vă pare grozavă și că trebueiște isgonită din limbă ca o născocire a mitocanilor Capitalei, mă învoesc la aceasta, însă vă rog — și aceasta fără a crede că am vre o înclinare către D-ei — să-i căutați un înlocuitor, care să poată fi în stare a da ideea lui bah! acela faimosul, pe care reposatul Melingue îl trimitea ca un fulger, până în fundul sâlei, dând din ulmiere și încrețindu-și colțu- rile gur(eî. Eu cred că dacă am pune cuvântul ași! cu un altul care să ’mplmească cele 2 picioare ce mai lipsesc, am putea repro- duce maî exact ideea autorului frances. St. D. L. II — 25 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 335 Iar vin la aprecierea D-stră. Deosebirea a ține de cald socot că nu e contrară idei de a încălzi —? Românul zice... cutare lucru nu-mi ținei de cald, căci nu ei al meu,. de ex.; de aceea am pus’o laici și aceasta itogmai spre' a fi în cărarea ideii lui Hugo care da acelui peptar un îndoit avantagiu. In ceea ce privește alegerea ce am făcut, pentru versul tradu- cerei mele, am fost îndemnat a alege cel de 16 și 15 sylabeț, fiind-că versul lui Victor Hugo, fiind plin și de multe ori Umflat, îmi era aproape peste -putință de a grămădi atâtea ideii într’un vers mai scurt. O traducere în versul de 14 și 15 am început acum.. La Fille de Roland6 nlu merge, căci limba e cu totul alta, de cât în scrierile lui Hugo, care) precum știți, căutând ef ecte, caută și espresiuni care de sigur 'intră mai bine în cadrul versului de 16 decât în al celuilalt. Toate acestea însă înțelegeți că sunt chestiuni de discutat încă, și precum imi-ați făcut plăcerea, de a-mi spune că ne vom revedea la Bucureștii, îmi reserv plăcuta ocasiunie de a vă exprima atunci aceea ce cred eu în această privire. Terminând, vă mulțumesc încă Oi dată de buna-voiință și încu- rajarea măgulitoare ce-mi faceți și vă rog să primiți expresiunea celei mai înalte a mele stime', fiind devotatul D-voastră servitor. OLLĂNESCU III [București, sfârșitul lui Mai 1878] 6 a DOMNULE NEGRUZZI, Mă iertați dacă vă incomodez cu scrisorile) mele; dar nu. am ce face, sunteți redactor de jurnal și trebue să treceți cu vederea, supărările ce vă fac cetitorii. Vă rog a trimite Domnului Socec, pe adressa mea 3 numere din fiecare exemplar al Convorbirilor ce vor apare dela 1 Iunie până la finele anului, remițând eui aci D. Socec costul lor. 387 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZZI --------------------;-----■----------------------------------( îmi veți face o mare îndatorire. Prin D. Ganei v’am mai trimis ceva versuri. Sunt ele dupe gustul D-tale? Permite-mi a mă recomanda bunelor D-tale amintiri și a fi devotatul D-stră. OLLĂNESCU IV [București, încep. Iunie, 1818] DOMNULE NEGRUZZI, Actele următoare din Ruy Blas, le veți avea negreșit săptă- mâna viitoare; le am fost dat lui Șerbănescu să vi le aducă, dar el le-a perdut, împreună cu alte lucruri ale sale. Vă trimit iaci, o; poesie cătră Alecsandri6 b, de voiți a O' publica îmi veți face mare plăcere. Al D-stră prea devotat OLLĂNESCU V București, 12 Iunie, [1878] 6 c DOMNULE NEGRUZZI, Mai întâiu te rog să bine-voești a mă ierta, dacă am, întârziat a vă trilmite act. II din Ruy Blas, dar nu am fost în București. Astăzi sosind, am găsit mult amabila D-stră scrisoare din 5 corent, la care imă grăbesc a vă răspunde, trimițându-vă și actul în cestiune. Pe ceielale 3 acte le veți avea nainte de sfârșitul lunei. Mulțumiindju-vă mai întâiu de bine-voitoarele și măgulitoarele D-stre complimente, vă sunt foarte recunoscător de încurajerile ce’mi dați și vă făgăduiesc, a mă silii să fac și mai bilne pe viitor, pentru a le putea merita pe deplin. Să venim acum la aceile câte-va observări ce ați făcut pe ici, pe colea. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 38a La oda Quomodo vita etc.7 în loc de: ca popoml sâ-1 aleagă etc... dacă cuvântul țări (gen. prescurtat) nu vă convine, propun refa- cerea totală a strofei! astfel: Altul poate să ia parte La onoruri, când se duce In câmpiile lui Marte!8 (ceia-cie s’ar apropia și mai mult de text, cu toate că forma cea dintâiu mie-mi pare mai «elegantă, în sfârșit alegeți!). Am 2®s ș’ale Arabiei, fiind-oă ș’a ArabieP — mi s’a observat de D. Odobescu, că ar fi un provincialism. Primesc cu plăcere corecțiunea. Turburări și certuri multe... din oda «ad amphor^am»10. Propțun eu acum, în loc: «moi puteri și nouă viață», diin aceiași odă, să se zică, întărire și viață, evitând ast-fel provincialis- mul bucureștean, de1 pot zice ast-fel, care acordă numele neutre cu qualificative masculine: noi puterii11; cu toate că aceasta nu mi s’a observat de nimeni, când am cetit odele -aci. Ibidem, în loc de «abătute», rog a se pune: răsbătute, căci nu voesc a strica rima cu sărute 12. Primesc iar1 cu bucurie, denomirea, după Horațiui, ce voiți a da odelor mele, voind a le da aceea ce ziceți, un caracter independent. Pentru «Lupul și barza»,13 vă rog a lăsa astfel titlul : 1° El fiind o amintire din copilăria mea, și o spaimă ca să zic pentru ceice cunoscând Fabula mi-a interzis-o dupe scenă. Nu fac personalități. 2° Cuvântul cocostârc însemnează la noi bâtlan și apoi e un provincialism,, care nu s’ar înțelege pretutindeni. 3° Cuvântul însușii cocostârc, îmi pare cam urît pentru «une entete de piece» de acea vă rog a nu-1 schimba. Cine vrea să înțeleagă, va înțelege și astfel. Poezia cătră Alecsandri14, deși mi s’a fost cerut de jurnale, nu am voit să o las să se. publice, dorind a o vedea publicată în Convor- biri și știind regula adoptată de D-stră în această privire. Dedi nici un jurnal nu «are învoirea mea a o 'publica și -cele ce o vor face’o le voiu desavua. Ea e proprietatea jurnalului ce dirigeți -389 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZZI și pe care m’am deprins încă de la nașterea lui, a’l privi ca o oglindă frumoasă a literaturei românești. D-ta diriguitorul și pașnicul .ei, ai toată dreptatea de. a nu culege imaginile ce se reflectează într’însa din gazetele politice sau > din sarbedele straturi literare ce se produc de cât-va la noi, pentru că altfel ar pierde din valoarea și din meritul et Dorind cât mai de grabă a vă vedea și muițu^mindu-vă de cele 3 numere a revistei ce mi-ați1 trimis 15,, vă rog a continua tot aist-fel cu trimiterea lor și a-mi face cunoscut chipul cum mă pot aquita de costul lor. Remăn al D-stră prea, supus și devotat OLLĂNESCU VI [București, 3 Iulie 1878] 15 STIMABILE DOMNULE NEGRUZZI, Iată vă trimit actele 3 și 4 din Ruy Blas17 rămânând ca ia! 5-lea să vi-1 trimit peste două zile, fiind că l-am prefăcut cu totul. Multomindu-vă de bunătatea D-stră pentru tipărirea poesiei cătră Alecsandri18, am onoarea a vă spune: că nici odată nu am dat’o să fie tipărită la Curierul din lassy19, ba căi chiar am scris D-lui Balassan, făcandu-i imputări pentru aceasta. In ce privește costul abonamentelor, vă voiu trimite peste câte-va zile costul abonamen- tului meu iar pentru celelalte două, persoanele pentru care le ceru- sqm, au plecat la băi și nu mi-au lăsat costul tor. De aceea vă rog a-mi expedui en attendant numărul meu. Cu această ocasiune vă fac o- reclamare în numele D-nei Ale- xandrina Ion Ghica, care s’a abonat la Convorbiri și nu a primit nimic, de aceea vă rog a’i expedui numerele sale la gara Ghergani. Costul abonamentului Fam fost dat D-lui Maiorescu, cartele Fa dat D-riii Leon Negruzzi spre a vi-1 aduce. Vă rog să-mi răspundeți, dacă pot să vă mai trimit și câteva tra- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 390 duceri din Horațiu20 pe lângă această traducere din Victor Hugo și aceasta o fac basat pe binevoitoarea D-stră încurajare. Așteptând fericita ocasiune de a vă vedea, vă rog a primi asi- gurarea sincerului meu devotament. : OLLĂNESCU VII [București 1878] 21 STIMABILE DOMNULE NEGRUZZI, Iată că vă trimet și actul V-lea dlin Ruy Blas, rugândlu^vă să bine-voiți, de se poate, a le publica oâte-trele actele într'un număr, fiind-că voesc a’l pune pe scenă în București și ei mult mai de pre- ferit a avea textul imprimat22. Cu această ocasiune vă rog, de se poate, să biine'-voiți a dis- pune să se trimită Teatrului din Bucureși, contre; remboursement neapărat, vre-o zece numere din fie-care din exemplarele în care se găsește tipărit Ruy Blas, pentru scopul ce v’am arăta mai sus 23. Cu aceasta ’mi veți face o mare îndatorire și o înlesnire scenei Române de aici. Răspundeți-mi asemenea de modul cum să trimit banii pentru aceasta. Costul (abonamentului meu Fam expeduit prin fratele meu de vre-o câtei-va zile, cred că’l veți fi primit iacum. O ultimă rugăciune: în oda «quomodo vita beata efficitur» rogu-vă a schimba o strofă ’n următorul mod: «..................iar pământul Făgăduitor de roadă, Nu’și mai ține în veci cuvântul» 24 traducere mai apropiată dej textul latin «fundus mendax» de cât cea care e espeduită, în exemplarul ce posedați. Așteptând răspunsul D-stră, vă rog ia primi încredințarea prea înaltei melei stijme și considerațiuni OLLĂNESCU D. C. OLLĂNESCU — IACOB C. NEGRUZZI 391 VIII [București 1818] 25 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Vă rog foarte, să bme-voiți, dacă se poate, a’mi tlritaite câte un exemplar din Convorbiri unde se află Ruy Blas26, având a face o lectură M. S. Doamnei. Vă voiu fi foarte recunoscător. Rugându-vlă să aveți pe viitor aceeași bună-voință ce mi-ați arătat până acum. Sunt al D-stră prea devotat OLLĂNESCU IX LEGAȚIUNEA ROMÂNIEI PE LÂNGĂ POARTA OTOMANĂ Pera 16/28 Septembrie [1880] 2T IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Dă-mi voe a te distrage un moment de la prețioasele D-tale ccupațiuni și a te ruga să primești cu o bine-voitoare amintire pentru mine aceste câte-va bucăți de versuri, ce-ți trimit. Parte din ele au fost cetite într’o serată a Junitmei, pe când D-voastră lipseați la. București, parte nu sunt de Ioc cunoscute ni- mănui. Vă rog a le ceti și a le da sprijnul D-voastră, dorind ca în toți anii să nu începem toaMma fără a vă trimite) și eu, cu cel din urmă zâmbet al razelor calde, cele dintâiu, din anul scholastic, a mele produceri. Aș fi doritor să știu ce mai scrieți nou și ce mai se face în do- meniul literar pe la noi. Afară de câte-va gazetei politicei și de cre- dincioasele Convorbiri, nu primim aici nimic din țară și mă credeți o dată Convorbirile cetite și recetite pare că mă prinde un dor de STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 392 țară, o nostalgie de vorbă lungă întru ale Literaturei care osebit de rare intervale, se prelungesc până la o nouă sosire a Convorbirilor, adică mai o. lună. Această foae, pentru mine, îmi ține loc de căldură și de lumină națională (ca să zi*c așa) și e în drețpt ca Părintelui ei să împărtășesc celui dintâiu aceste simțilmiinte. Am reușit aici să interesez La cultura și la limba noastră pe mai multei persoiane, care ne-ar f ace onoare să le știm aprețuind producerile noastre în chiar limba noastră. Ast-fel Domnul Tissot28 ambasadorul Franciei, care încă nu poate uita lassy și splendorile lui dela 1866 și 1867, care ne iubește și ne susține din toate pute’ rile, mi-a mărturisit că cu toată dragostea ce arei pentru noi și pentru ale noastre, nu a putut să se deprindă a vorbi și înțelege limba Românească: așa,, încât de (multe ori trebue să’i traduc în franțuzește aceea ce voesc a’i' supune la înalta și savanta, sa apre- ciare. Și aceasta din cauza relei deprinderi ce avem a tot vorbi până și cu slugeie Franțuzește. Pe lângă D-sa mai este o damă foarte in- teligentă, nevasta Consilierului Ambasadei Rusești-, D. Mihail Onu, Român de origină, care dorește foarte a cunoaște literatura Româ- nească. Alt mijloc mai bun n’am găsit de qât acela de a’i da operile lui Alecsandri și Convorbirile literare. Pe lângă celelalte bucăți de prosă ori poesie, articolele D-lor Cihac, Burlă șK alți, asupra Lim- bei o interesează foarte29. Eu, de vreme ce e oi datorie ca toți pic- torii ce merg în orient și pot să lucreze, trebuise să trimită sau să aducă vre un Tablou, care să amintească locurile prin care au trecut sau opresiunile ce au Simțit^ traduse pe pânză; efu zic zugrav ucenic, m’am încumetat a face un Tablou despre ce se poiate vedea sau mai bine de cum am văzut eu Bosforul într’o noapte cu lună plină. Lucrarea nu e sfârșită. Când O' voiu găti-o, vă o; voiu trimite-o și nici o mai mare răsplată, pentru osteneală nu voiu avea, de cât aprobarea D-stră și 'tipărirea în acest monitor al minței și ’al inimei noastre, în Convorbiriso. Dacă nu ai văzut nici o dată orașul Sultanilor și mai ales Bos- forul, apoi nu am în deajuns cuvinte spre a’ți da îndejmnul ca de Paști să vii să’l vezi. 393 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZZI De sigur, vei lua plecând de aici, o provisie de inspiratiune pe care cu greu o vei putea-o dobândi aiurea. îmi voiu face, de alt-mintrelea, o dulce și deosebită plăcere de a’ți fi călăuză și copărtaș la plăcutele simțiri cei vei avea. In curând sper a vă trimite o Comedie de năravuri Sociale 31, cu privire la eterna cestiune a căsătoriei, la noi. Rugându-te a mă aminti amicilor din Junimea și a’mi păstra o bună și indulgentă prietenie, fii bun a primi o strângere de mână și o călduroasă urare de lungă și fericită viețuire, cu multe și des- mierdate de muse inspirații; atât în versuri cât și în prosă. Ucenic devotat OLLĂNESCU X 2^ Ianuarie 1881, Constantinopole. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Iții trțmit, pe lângă aceasta, trei ode din ale lui Horațiu 3% cu făgăduîală, de a-ți mai triimite, în curând altele. Voiu profita de buna-voința ce Colegii din Junimea mi-au arătat cu atâta grațibsitate, spre a le trimite o serie de Tablouri scrise, despre năravurile religioase., sociale, politice și răsboinice, ce am putut culege aici în orient33. Ăm intențiunea de a scrie o carte chiar despre aceasta34; ca bun camarad însă, nu voiu lăsa să iasă niknica la lumină, înainte de ce Junimea să nu-și dea «povățuitoarea sa întru binele și întru îndreptarea către el; care mai mult preț aduce și mai de istov orânduială tocmește, pentru cei ce se năzuesc întru dânsele», precum cuvântează Logofătul Greceanu35,. despre condicardi (literații) din vretaica lui Caragea, care cercau a se povățui de Philosofia lui Aris- totel și Xenophont, spre ă’și iconsfinți producerile lor. Îmi vei face mare plăcere deci, de a-mi spune particularnic, părerea D-tale, despre aceea ce îți vodu trimite — o scenă religioasă a lecției Scy- STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 39£ thilor — spre a putea cu mai de istov orănduială să purced la toc- mirea tuturor acelora, despre care ți-am vorbit. Be aici vremea cea ploioasă și noroioasă nu ne dă vreme a gândi că suntem în Răsărit, și întorcând vecinie fața către miază, noapte, de unde ne vine aer de țară, dorim de prieteni și le urăm, a bine. Rugându-te dan, a-ți mai aduce aminte și dei mine, când vei. avea vreme, îți strâng mâna cu frăție. OLLĂNESCU XI Constantinopole, 11 Septembre [1881] 3G IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, De nu ți-am scris de mult și dacă de mult nu ți-am trimis nimic pentru scumpa noastră Junime, nu doară că te-am uitat, ori mi-am lăsat în pragul lenevirei lucrările ce brumă vă trimit și -eu din când în când. Văcanțiile D-stră, mai plimbările cu compatrioți pe aici, mai una, mai alta», mi-au furat timpul, fă^ă a’mi fi stingherit totuși do- rința de a vă da nouătăți despre mine, câtuși de puțin. Ba încă, am luat chiar îndrăsneala a gândi special la D-ta și la bunătatea ce: mi-ai arătat întotdeauna, așa că traducând faimoasa odă ad Cal- liopen 37 n’am găsit că s’ar cădea să rămână fără de protector Româ- nesc și deci te rog s’o primești ca o dulce amintire de la mine. Rătăcind prihtre zidurile Byzanței, m’a dus întâmplarea să dau peste mormântul celui din urmă împărat Byziantin Constantin Dragades 3S, pe care l’am găsit într’o stare mai de plâns și mai de mirare (de se poate zice aceasta) de cât toate ticăloșiile ce le vedem aici, în ziua de azi. Am pregătit o notiță asupra celora ce am. văzut și ce am cetit asupra morței acestui viteaz și’mi propun scriind’o pe curat să ți-o> trimit spre a o supune, ciuruitului Junimei39. Asemenea îmi reservez. plăcerea de a vă trimite1 și oare care legende Arabe și Turcești pe care le-am pus în versuri40, o descriere a unei sărbători Persienei, deja, 395 D. C. OLLĂNESCU -IACOB C. NEGRUZZI promisă, și o schizză despre unele moravuri Orientale și despre unele chipuri ciudate a vieței intime a Turcului4a. Fie-le obrazul cu: cinte! D-stră ce mai faceți? ce mai lucrați? Cum mai petreceți? Eu de 6 luni sunt pironit aici, unde lipsa unui ministru, titular nu-mi dă voe a mă mișca. De iarnă sp-er că ne- vom vedea. Eu știu că aștept cu o nespusă . bucurie momentul, când voiu deschide iar ușa camerei, unde sâm- bătă seara se adună cea mai plăcută, mai frățească și mai liberă. companie de tineri, la care am avut norocirea să stau de față de când sunt. Deocamdată mă mărginesc a vă trimite aceste câte-va. ode, pe care te rog, de le veți găsi pe plac, să le publicați42 întru mult bu- curarea celui ce vă salută cu iubire pe toți și te roagă a4 considera . în tot dăuna ca pe un devotat ucenic și un bun prieten OLLĂNESCU XII Pera 15/29 Febr, [1883] 43 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Am avut știință dela D. Alecsandri că vă trimis o piesă de Teatru a mea «Fanny» 44, ca să binevoiți a o- citi la Junijmea și să o d)ați publicității prin Convorbiri. Am fost foarte măgulit că D. Alecsandri a găsit lucrarea mea demnă de o> așa de măgulitoare onoare. Am fost atât de trist și de amărît de1 la o vreme încoace încât, a fost o dulce mâ'ngăere pentru mine de a vedea că încă nu mi să uitat numele și ce brumă slujbă am făcut până acuta, mai cu seamă de către marele nostru maestru Poet. Viu deci a te ruga, știindu-te atât de bun și de prietenos către mine, de a fi pe lângă colegii Junimiști, acela carele să prestate pe feciorelnica mea Fanny, cu atât mai mult cu cât ea zugrăvește o întâmplare adevărată, la care am fost însumi actor. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 396 Iertați slăbiciunile, căci ele nu vin dtela mine, treceți cu ve- derea greșelele, ele sunt ale unui încercat și ale unui amărît! Am imai multe lucrări, pe care aș vroi să vi le trimit, mi-e teamă însă că frământarea ce ne sbuciumă die la o vreme să nu fi întors cu /totul ochii galeși ai literaturei spre încruntata și sprince- nata zeiță a politicei, asupra caria întâmplări îmi rteservez dreptul die a răspunde amicului Naum, la buna și (amicala sa scrisoiaire. Am încă un Capitol din Năravuri orientale: Origina Turcilor — la care am lucrat după isvoare Turcești și Europienene (acestea deja cu- noscute) , vă vi le trimit45. Am și stihuri și ode de ale lui Horațiu traduse și altele. Depărtarea și singurătatea, Doamne, la câte păcate tei mai îm- ping. Te-aș ruga însă să dai ordin la Tipografie ca după ce va tipări piesa mea, să-ți înapoieze caetul cum se iaflă, pe carte te rog a-1 tri- mite D. Stăncescu, membru Comitetului Teatrelor, căruia am făgă- duit-o spre jucare. La revedere în curând. Amiciții OLLĂNESCU XIII CABINET du MINISTRE DES AFFAIRES ETRANGERES Bucarest, Sâmbătă 2^ Septembre [1883] 43 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, V’am rugat prin telegraf, acum câte-va zile, de a bine-voi a’mi trimite Convorbirile în București, la Minist. Af. Străine, unde sunt mutat acuma dela Constantinopole. Până acum nu am primit nimic. 397 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZZI Aoupi viind a vă ruga acelaș lucru, vă aș fi recunoscător de a scoate din bucățile de versuri ce v’am dat, odată cu1 cele din urmă ale mele lucrări, pe aceea ce este închinată Umbrei hii Zamfirescu, voind a’i da o altă destmațiune. In curând sosindu-mi lucrurile mele din Turcia — vă voiu trimite) și partea finală a capit. n al Năravu- rilor' orientale, reservându-mi dreptul de a continua această lucrare, până la finele ei47. Partea ce va urma — după aceasta — va fi privitoare la Sf. Sofia și la luarea Constantinopolei de Turci. La 10 octombrej voiu fi în lassy cu’ prilejul unui proces, sper atunci a vă vedea și a Vă aduce câte ceva, dacă cuim-va lăzile mele îmi vor sosi până la vremea de a porni. Recomandăndu-mi bunelor D-stră amintiri, vă strâng mâna cu prietenie OLLĂNESCU XIV [188^] 43 IUBITUL MEU AMIC, La a doua bună și nobilă scrisoare răspund: Până azi nu am primit încă nimic dela Bardul din Mircejști, așa că nu, pot nimic tri- mite. îndată însă ce voiu primi ceva, sigur, mai mdlt de cât sigur să fii, că voiu face aceea ce’mi ceri, pentru cea mai mare glorie a Fântânei Brândușei49, după cum Românul șăgalnic o botezat deia această nouă cișme a isvorului poetic de pe valea Șiretului! Evohe! Evohe! și cu cel mai adânc reșpect pentru neferi- cirele unui Redactor pre cât de fericit prin anii mânioși de altă dată, pre atât de puțin favorisat de către Barometrul Literar de ăst-timp, carele de sigur este și el în legătură cu acel al legilor fisico- naturale, ilustrate dte Farenheit și de Reaumur. Salve OLLĂNESCU DeUia1 mine mai puțin, și de la Alecsandri mai mult! ! !... /STUDII $1 DOCUMENTE LITERARE II 398 ---1 XV Viena 1^/26 Noembre. [1887] 50 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Nu, bat’o vina ei de Poesie, nici eu n’am părăsit’oi, nici ea pe mine și mai cu osebire dorul și dragostea de a nu eși din câmpul de luptă — cea -adevărată — a Convorbirilor, m’au îmboldit neîncetat oe a nu lăsa paragină, nici plecarea ce am cătră literatură, nici câtă bruma îndemânare am căpătat de când tot înjug la un loc șireaguri de cuvinte care «sună din coadă»— cum zicea Eminescu!51. Fii prin urmare încredințat că nu printre cei din urmă, mă vei găsi, când va fi vorba de a da năvală asupra celor cari ar cuteza să se atingă de altarul lângă carele veghiezi de 21 de ani. Dacă presupunând că Convorbirile nu ar fi avut asupra-ne o altă însemnată înrâurire, ele cel puțin ele, au sădit în inima celor ce au pus mâna la temeiul lucrului un sibnțitaânt de răspundere și de datorie, care la ora de cumpănă trebue să’i găsească —de nu sunt fii vitregi — în picioare, strânși unii lângă alții și gata de a da pept cu dușmanul! Azi avem de a lupta contra «naturalismului» năvă- litor în nevinovata noastră literatură, pe care de abila, cu multă trudă, fruntașii noștri o desbărase de «beția de cuvinte» 52 și de «pa- thosul esagerațiunilor și declamărilor» de tot felul. Vom reîncepe deci, cu același foc ca altă dată, să ne desțe- lenim mintea, inima și avânturile, fiind că nu trebue să uităm că am fost, că suntem și că e fără îndoială necesar de a rămânea tot tineri și întocmai Cavalerilor de Malta, totdeauna «curați de orice atingere profanatoare». Cu foc de tinerețe îți scriu, căci mult mina fost drag tot ce ați făcut pentru limbă și pentru minte și mare: recunoștință vă port tuturor că mi-ați dat îngăduire și ajutor de a vă fi și eu ucenic la o așa de însemnată treabă! Până în câte-va zile vei primi fără greș, niște ode la care «pun •cea din urmă mână» și așa cu mila Domnului și a altor zeițe din 399 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZZI Olympul ștrămoșesc, voiu continua de a trimite până când nici Ho- rațiu nici eu nu vom mai putea cânta. Ești mulțumit? ...Eu sunt foarte, căci încă odată mai mult împrejurarea aceasta mi dă dulcele prilej de a te asigura despre simțimintelei de .statornică și afectuoasă prietenie ce’ți păstrez OLLĂNESCU XVI Atena, 26 Aprilie [1889] 53 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI. Iți mulțumesc pentru publicarea a două din cele Poiesii ce ți-abn fost dat astă earnă54. Tot bine și atât! Când am plecat din Bu- curești, am încredințat lui Petrașcu55 Oi piesă de Teatru într’un act, cu numele «Prilmul Bal» 56, ple care Fam rugat să ți-o dea D-tale (după cum vorbisem împreună, ți-amintești cred), pentru ca să o publici — de vei găsi-o vrednică., în Convorbiri. Nu știu dacă ți-va fi dat’o și te rog dacă ai un moment liber spune-mi ce( e cu piesa aceasta și dacă, dânduțirO, ai luat o hotă- rîre asupra’i. Mă interejsez ca pentru un copil lăsat în voea întâmplare!, în lipsa mea, și știind’o în manele D-tale, nu aș mai avea nici o grijă, cu atât mai mult că nu am nici o- copie de pe dânsia. Ce mai nou acuma și mai ales ce va mai fi nou, pela voi? Lucrurile sunt privite din felurite puncte de vedere pe aici și mai ales se crede că încă frământarea nu a luat sfârșit, pentru limpezirea hegemoniei partidelor ce’și dispută puterea57. Ce gânduri ai de vară? și în lipsa’ți — precum sper că vei lipsi — la cine ne putem îndrepta pentru Convorbiri, cu toate că socotesc eu — po- trivit bunului obiceiu — vei regula toată materia de publicat nainte *de plecare. Ce se mai scrie și ce! se mai fade deosebit acolo? Aici pace, căldură și praf, de nu poți să’ți tragi sufletul. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 400 Te rog presdnltă Omagiile mele respectuoase D-nei Negruzzi și D-ta primfește încredințarea simțimintelor mele de iubire și de amficiție OLLĂNESCU XVII VieM, 4 Mam [1889] 58 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, lata 4 ode din Horațiu pe cari, dacă le vei socoti vrednice, te rog a le publicia în Convorbiri. Vezi că nu am uitat făgăduiiala, de și poate aceea ce’ți dau e cu mult mai prejos de acfeea ce s’ar cuveni ca să fie la înălțimea dorinței mele. M’ăm apucat să aștern pe hârtie o1 novelă privitoare, la O' dra- matică întâmplare, la care am fost aproapei martor, într’o1 toamnă, la viile! dela Valea Călugărească, și îndată ce o voiu duce-o la bun sfârșit, mă voiu grăbi a ți-o înainta, mai întâiu pentru a chibzui dacă e bună, apoi pentru a o> tipări, dacă o» vei socoti demnă de cetit50. începusem vre-o două Comedii, din carie una e pe gata, iar cealaltă tânjește din lipsă de îndemnări, căci lăsat ia propria mea inițiativă, mărturisesc că voind a, face multe de o dată, constat cu durere că nu prea fac mai nimic și așa trece vremea fără ca rân- durile din tefterul meu să se înmulțească ou belșug, precum îmi este via dorință și dragoste. Ce ai mai lucrat nou? De: când cu schimbarea guvernamen- tală 60, cred că ai mai mult de lucru,, de aceea poate nici că tei îngădue vremea să mai înșiri frumoasele rânduri cu clopoței la vârf, cari sună așa de cu drag și cu ispravă, cum e în făurită cu mult gust scrisioatfle către Naum61. Ce mai nou și mai cu temeiu pei la noi? Redus a afla despre cele ce se petrec, din ziare de tot felul, mai că nu mai pot domeri, unde e adevărul, căci mare nămol de cuvinte și de nimicuri se mai 401 D. C. OLLĂNESCU - IACOB C. NEGRUZ^ scriu și multe de tot îndrugă asupra oamenilor de bine și de inimă oare duc gri jele și nevoile noastre! Dorind să ne vedem cu bine, te rog a primi cu bunătate ca totdeauna încredințarea afectuoasei mele prietenii OLLĂNESCU XVIII [Viena] 23 Maiu [1890] 62 IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Iată un maldăr de ode. Le doresc să’ți placă și să umpfe cu folos coloanele dragelor Convorbiri. Poate că pe vară să ne putem întâlni pela Paris cum-va. Mi-ar faeeo mare plăcere să mai vorbim, despre multe și1 de toate împreună, pe când cocoanele vor cotrobăi prin magasinuri. Mă rog ce știi despre CI. Vasilică Aleclsandri? 63 Am cetit prin gazete, ba că ar fi murit, ba că nu. In tot cazul știu că e greu bolnav la Paris și că ar dori să vie în congediu în țară. Sărmanul! ar fi o mare perdere pentru țară, dacă s’ar duce așa de grabă! Acum dă-mi voe să-ți fac o interesantă întrebare și să’ți cer și un sfat, plus un sprijin în acelaș timp. Vreau să împrim trad i- cerea odlelor iui Horațiu cu o introducere istorico-l(iterară și fel de fel de lalte lămuriri asupra traiului, timpului și scrierilor lui Ho- rațiu. Nu știu la oe tipograf să’mi îndreptez cererea ca să nu fie nici pentru el nici' pentru, (minle anevoioasă. Aș da și ceva parale, nu e vorbă, dar aș; dori să pună și el ceva, căci așa cum se va presenta cartea aceasta), sper că are să se vânză bine. D’ailțeurs ce sera une eboșe nouyelle 'et curiieusei tonte â la foiis! Ce zici D-ta, ce mă sfătuieșiti și pe care anu|me crezi că l’aș putea pune în tovărășia aceasta. M’am gândit la Socec, însă când — în vremi' — inam, propus așa ceva, mi-a cerut cât'dracul pe tata-său, apoi mi-a răspuns, când l’am adus la filotimie, că versurile la noi St. D. L. n — 26 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II n’au cătarle, că nu are kip să flacă așa lucru, și' câte și mai câte pre- texte. Simplu eu cred că ne având nici un sprijin lângă dânsul, m’a eliminat cu vorbă dulce, dar că de mi-ar pune cineva umărul prop- tea, poiate, poate... că a ș scoatere. la bun capăt. De ce nu te ofei D-ta așa de o vorbă cu dânsul? Ce dracu^ a editat pe Duilie Zamfirescu64 și pe Caragiale65 de ce n’ar edita și pe Honațiu? 66. De alt fel eu îi las folosința a tuturor exemplarelor a câte 8 fr. unul, să’mi dea mie 100 dinltr’însfelei. Plus că odele fiind dedicate — cu o odă adhoc — M. S. Reginiei' Carmen Sylva67, vor avea ael puțin un lustru de o parte, dacă de partea traducerei nu ar avea nici unul. In fine cum socotești D-ta? Oare să scriu și D-lui Maiorescu săi rog pentru o vorbă bună? Ce zici? Până la un bun răspuns, sărut manete D-nei Negruzzi și te îmbrățioșez pe D-ta. Nevasta mea vă trimite amândurora cordialele sale compli- mente OLLĂNESCU XIX [Viena] 26 Aprilie [1891] 38. IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Până ce voiu sfârși de copiat Arta, poetică 69. îți trimit o odă ce am adresat M. S. Regelui pentru 10 Maiu, pe care te rog a o pu- blica în fruntea Convorbirilor din luna Maiu70, atât ca un omagiu din partea nolastră Suveranului iubit, cât și ca o dovadă că nereușita în alegeri, nu ne-a schimbat în privirea! nici de1 cum71 vechile senti- mente de devotament ce! purtăm. O rugăminte însă în această privire; care e complicată și cu o parte de curtuasie. Cu poșta de la 1 Maiu (miercurea viitoare) trimit această odă cu o scrisoare! personală de-a dreptul M. S. Regelui, așa că zi la D-ta și cu dragoste voiu veni, adu- cându’ți și un plocon petntru... Convorbiri. Iaită-mă de supărare și crede în (afectuoasa mea prietenie. OLLĂNESCU Sâmbătă. XXV 15 Aprilie [1892] 9L IUBITE DOMNULE NEGRUZZI, Dă-mi voie încă o diată să vin a?ți mulțumi pentru sprijinul prețios ce ai binewoit ia’mi da, fără de care sunt sigur nu «aș fi putut avea o atât de strălucită isbândă â charge de reVanche si pos- sible!®2. i . ( Acum ca President al Secției literare ori Vice-Președinte al Academiei, dă/mr voe, să’ți fac o întrebare. Nu este obiceiul la lacea- stă Înaltă Instituțîune de ia se face cui-va prin scris și în. mod oficial cuwscut că a fost: premiat și a fost primit membru1 etc. ?, cădi eu de cănd 68 Din cuprinsul scrisorii se deduce ușor data eii: 1891- 69 Arta Poetică traducere din Horațiu, a fost trimisă de D- C- Olănescu lui lacob C- Negruzzi o parte la 14 Mai, alta la finea lunii Mai, 189b Cfr. scri- soarea XXII- 70 Nu s'a publicat în Conv- Lit- 71 La 20 Februarie 1891 cade guvernul junimist conservator de subt pre- ședinția generalului G- Mânu, cu T. Maiorescu la instr. publică și se institue guvernul liberal—conservator, de subt președinția generalului Em- Florescu- 72 C- C. Petrake=cuconul Petre P- Carp- XX 73 Fiind încă tot vorba de trimiterea Artei Poetice, scrisoarea pare evident din 1891, înainte de 14 Mai. XXI 74 începutul scrisorii următoare (XXII) ne lămurește că scrisoarea este fără îndoială dela finea lui Mai, iar publicarea Artei Poetice în Conv- Lit- din 1891 ne confirmă și anul. 75 Traducerea Artei Poetice este însoțită de numeroase comentarii și ad- notări critice și istorico-literare, încât probabil traducătorul, care iscălește cu întregul nume D- Constantin Ollănescu n'a mai simțit nevoia să scrie un studiu separat. Ca dimensiune, comentariile și adnotările întrec textul lui Horațiu. 76 Au apărut în 1891: cfr- nota 66- XXII 77 Anul este indiscutabil 1891, după publicarea în Conv- Lit- a Artei Poe- tice: 1 August 1891 (XXV) 369—393 și ia 1 Sept, ibid- 478—502- ' 78 Cfr. începutul scrisorii 189b XXIII 79 Din cuprinsul scrisorii resultă data ei 1891- 80 D- C- Olănescu a fost premiat de Academia Română pentru traducerile sale din Horațiu- 81 D- C- Olănescu a fost ales membru al Academiei Române la 11 Martie 1893- Cfr- Academia Română- Personalul Academiei Române ia 2 Iunie 1928, pg. 3. 82 Ascanio [D- C- Olănescu] Fata spânzuratului, novelă, dedicată Domnului Petre Grădișteanu, în Conv- Lit- 1892 XXVI 97—116, 2'10—232. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 420 83 După cum se vede din nota precedentă, nuvela a fost publicată în 2 numere consecutive din Conv- Lit., în 42 pagini tipărite’ 84 Dare de seamă de Titu Maiorescu asupra : „Quintus Horatius Flaccus: Ode, Epode, Carmen Saeculare, traducere română în versuri de Dumitru Cons- tantin Ollănescu, voi. I al operilor complete ale lui Horațiu (București, editura Socec, 1891)", în Conv. Lit. 1891 XXV 698—704. 85 Se apropia criza de guvern: la 27 Noemvrie 1891 ministrul L Em. Fio- rescu făcea loc promoției pur conservatoare L. Catargiu, de scurtă durată dealtfel, căci la 18 Dec- 1891 îi urma guvernul generalului Mânu. XXIV 86 Datele din scrisoare ne-ar putea indica anul 189'2. 87 Argumentul este nostim și chiar foarte fin, nu-i așa? Să încurci pe greoi suprimând Legația mea- și eu atunci ce să mă fac?--- Ei, dragul meu, la noroc!..* 87 a Dacă n’o să vă puteți obține o slujbă în altă parte, veți aștepta tim- puri mai bune ! 88 A. Lahovary, ministrul afacerilor străine în guvernul Lascăr Catargiu (27 Noemvrie—9 Decemvrie 1891), precum și în acela al guvernului Mânu (9 Dec. 1891—22 Febr. 1894). 89 ...iar timpurile mai bune, care sunt altele, decât atunci când sunteți D-vs. la guvern ? 90 ...timpuri mai favorabile prin persoana Ministrului, în ceeace mă pri- vește. XXV 91 Indicația din scrisoare asupra nuvelei Fata spânzuratului, care s’a publi- cat în Conv. Lit. la 1892 {(1 Iunie), ne îndreptățește să așezăm anul 1892 la această scrisoare- Pe de altă parte, data 1893 arătată de Academia Română (cfr- nota 81) pentru alegerea lui D- C- Olănescu este în contradicție cu însăși scri- soarea lui D- C- Olănescu. Adevărat că noi am datat-o cu anul 1892- Dar în acest an apare nuvela lui D. C- O. în Conv. Lit., un indiciu sigur pentru 1892- Pro- babil la 1892 D- C- Olănescu a fost ales membru corespondent și premiat, iar la 1893 a fost ales membru, după indicația A- R. 92 ...luându-mi și eu revanșa, când va fi posibil- 93 în drepturile și obligațiunile unui membru al Ac. Rom. 94 Satira a II-a, în Conv. Lit- 1 Ianuarie 1893 XXV 705—721- Este datată 28 Mai 1892. 95 Cfr- nota 82. XXVI 96 Probabil din 1892- 97 (?)• 421 I. E. TOROUȚIU - NOTE XXVII 98 in Conv. Lit. XXVI numărul dela 1 Ianuarie 1893, „in frunte" se pu- blică Satira a Il-a de Dem. Const. Ollănescu, datată de autor 28 Mai 1892. Ea are întocmai 552 versuri. Numai prin numărarea versurilor, s'a putut stabili cu preciziune anul acestei scrisori: 1892- 99 Făgăduiala dată prin scrisoarea XXV. XXVIII ioo in scrisoare se vorbește de discursul de recepție la Academia Ro- mână, al cărei membru D- C- Olănescu a fost ales — după datele Ac- Române — la 11 Martie 1893. XXIX 101 Scrisoarea este în orice caz după discursul de recepție dela finea anului 1893. Ar putea deci să fie din 1894- XXX 102 Participarea regulată la ședințele Academiei Române și motivarea absenței ni-1 descoper pe noul membru, probabil în primul an după alegere, 1894. INDICE A Abdici, 90. Academia Română, XI, XIII, XVI, XXIII, XXIV, XLI, 299, 338, 375, 380, 404, 406, 407, 408, 419, 420, 420. (Concurs pentru cărți didactice), 361, 177, 279, (Per- sonalul Acad. Rom.), 305. Adamescu, Gh. (Contribuțiune la Bi- bliografia românească), 122, 171, 175, 299, 301, 305, 308, 418. (Literatura Română), 175. Adevărul Literar și Artistic, 317. Adio la Nichipercea, 306. Adul Kerim Pașa, 281. Affaire Clemenceau (Al. Dumas f.), 203, 300. Aforisme (Schopenhauer-Maiorescu), 120, 295. Ahasverus (S. Bodnărescu), 44, 153, 159. Albert (Albertus Magnus), 63, 64, 135. Albina, 234, 303. Albina Carpaților, 311, 312. Albina Daciei, 271, 312. Albumul Junimii, 176, 286. Alchuine, 63, 135. Alexandrescu, Gr. M., XV, 5. Alexandrescu (-Ureche), Vasile, 167. Alecsandri, Vasile, XVI, XVII, XXII, XXXIV, XLI, 30, 43, 44, 163, 168, 206, 278, 287, 300, 366, 368, 317, 383, 387, 389, 392. (Flori de nufăr), 32. (Ginerele lui Hagi-Petcu), 97, 99, 142. (Ro- Alecsandri, V. (urmare): dica), 113, 145. (Tabla Mi- șeliilor), 120. (Doine și Lăcrri- mioare), 317. (Pasteluri), 31, 32, 33, 41, 123, 124, 129, 147, 148, 158. (Miezul iernii), 125. (Pastel și portret), 126. (Latina gintă), 415. (Prosă), 369. (Buchetiera dela Florența), 368. (Boeri și ciocoi), 251, 304. (Dumbrava ro- șie), 200, 203, 207,213,215, 257 300. (Fântâna Brândușei), 397. (Fântâna Blanduziei), 417. (In- troducere la scrisorile lui Cos- tache Negruzzi), 186, 296. (Al. Russo), 300. (D. C. Olănescu), 315, 401. (Poezia dedicată lui V. A.), 388. (Gh. Vârnav Litea- nu despre poesiile populare ale lui V. A.), 299, 300. („România Jună” dorește să cunoască data nașterii lui A. V.), 350. (Al. bol- nav), 371. (Moartea lui V. A.), 418. (La expoziția din Paris 1889), 382. (Amintiri despre viața intimă a lui A. în timpul misiunii sale diplomatice la Paris — G. Bengescu), 376, 377, 382. Alexandru cel Bun, XVII. Amintiri (Aristizza Romanescu), 308. Amintiri (I. Slavici), XXXIII, 292, 293. Amor și Viclenie (I. C. Negruzzi), 67, 137, 156, 160. Ampere, J. J., 325. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE H 424 Analele Academiei Române, 172, 348, 408. Andreescu, Const. IX. Anicuța (Ana Maiorescu), 8. Apostolescu, I. N., 337. Arabi, 63. Arboroasa-Junimea (Ilie Dugan), 310. Ardeleanu, Giorgiu, 300. Ardeleoni, 79. Areopag (comit, de dir. al Conv. LitJ, 104. Argo, (Astronomie), 169. Arhimed, 65. Arhiva, 305. Arhiva istorică a României, (B. P. Hașdeu), 33, 127. Arhiva pentru știința și reforma so- cială, XX. Arhivul pentru filologie și istorie (Tim. Cipariu), 41, 128. Aricescu, C. D., 163, 308. Arion, C. C., 331. Aristoteles, 23, 63, 64, 65, 393. Arsache, Ap., 167. Arta Poetică (Horațiu—tr. D. C. Olă- nescu), 402, 404, 405, 419. Arțagul Dracului, 306. Articole Politice, (Eminescu—D. Mu- rărașu), XXIV. Ateneul Român, 358. Asachi Gh., 206. (Schiller), 356. Asachi, rev., XVI. Ascanio (pseudonimul lui D. C. Olă- nescu); v. Olănescu. D’Assailly, A., 135. Asociația Publiciștilor Români, XI, XLI, 295. Astronomia (lui Argo—Spiru Haret), 169. Ateneul popular „lacob C. Negruzzi”, XI. Auerbach Berthold, 122. Aurelian, P. S., 348. Autografe Române, XIII, XVI. Auxerre, Eric de, 135. Babeș, Victor, 304. Babeșiu, Vicențiu, 234, 303, 304. Bădescu Scipione, 237. (Redactor la „Curierul de Iași“), 299. Bagdasar, N., XX, 132. „Balade și cântece voinicești” (I. Pop-Florentin), 83. Balassan, Th., 175, 296, 298, 389. Balaș, Gr., 167. Băicoianu cpt, 315. Bănescu (?), 68, 73, 74. 99. Bărbulescu Ilie, 337. Bardul dela Mircești, 397. Barozzi, C., 305. Bârseanu, Andrei, XXXIV, 350. Barițiu George, 356. (Jubileul de 8® ani), 179. Bărnuțiu Simeon, 14, 167,^168. Bartels, A., 129. Basiliu, Petricu, 300. Batazzi, M-me, 407. Baudelaire, Ch. P., 130. Beaumarchais, P. A. de, 48, 130. Behrend, 44. Beldiceanu, Nic., 200, 206, 207, 300. (Biobibl.), 299. (Membru în Ju- nimea), 299. Beldiman, 340, 341, 343. Belu Barbu, 167. Bengescu, George, XXXIV. (Nu scrie bine românește și cere să fie corectat), 375. (Voltaire. Biblio- graphie de ses oeuvres), 371, 382. (Bibliographie franco-rou- 425 I. E. TOROUȚIU - INDICE Bengescu, G„ (urmare): mainș), 383. (V. Alecsandri), 366, 381. (Biografia lui Alec- sandri), 368. (Doine și Lăcră- mioare), 371. (Buchetiera dela Florența), 368. (Prosa lui V. Alecsandri), 369, (Alecsandri bolnav), 369. (Tabloul literatu- rii române în timpul începu- turilor lui Alecsandri), 375. (Al. Odobescu), 375. (Moartea lui ' Leon Negruzzi), 372, 373. (I. L. Caragiale), 364. (lacob C. Ne- gruzzi, Opere compl.), 380. (Mi- ron Pompiliu), 364. (Th. Buiu- cliu), 364. (Th. Șerbănescu), 363. (Carol Scrob), 363. (B. la Paris), 366. (B. la Bruxelles), 374. (Con- vorbiri Literare), 363, 364, 365, 366, 374, 377. (Marghiloman), 377. (Petre P. Carp), 377. (B. P. Hasedu, Magnum Etym. Roum.), 375. (Amintiri despre viața in- timă a lui Alecsandri în timpul misiunii sale diplomatice la Pa- ris), 376, 377} 382. (Beng. mem- bru coresp. al Acad. Rom.), 383. (Ministru la culte), 167. Bernard, A., 112, 299. Bernhard, A., (v. Bernard), 68, 73. Besta, E„ 136. Beția de cuvinte (T. Maiorescu), 417. Bianu I., VIII, 118, 163, 299, 300, 302, 306, 311, 312, 337, 349. Bibicescu, I. G., 311. Biblia lui Șerban Vodă, 416. Bibliographie franco-roumaine, (G. Bengesco), 383. Bibliografia lui Voltaire (G. Benges- cu), 371. Biblioteca Academiei Române, 310. Biblioteca Centrală, 275, 291, 310. Biblioteca din Berlin, 104. Biblioteca din Iași, 105. Biblioteca Liceului din Craiova, 351. Bismarck, 89, 257. Blaramberg, Nic., 335, 338. Boccaccio, G., 91. (Biobibl.), 140. Bodnărescu, Samson, XXIII, 21, 45, 54, 66, 70, 73, 87, 94, 96, 97, 98, 100, 104, 112, 273. (La Viena), 147. (La Berlin), 136. (La Po- mârla), 156. (Poezii), 44, 129, 159. (Mici escursiuni), 71, 74, 78, 117, 133. (O seară de Iunie), 12, 120. (Pintea și fiica sa Laura), 56, 99. 133, 154. (Epigrame), 56, 57, 67, 133, 137. (Grigorie-Vodă), 55, 150, 154, 155. (Rienzi), 55, 92, 133, 150. 158. (Lăpușneanu- Vodă), 117, 146( (Bogdan), 157. (Ahasverus), 44, 153, 159, 160. (Gallus), 56. („Suferințele”, in- fluență după Werther de Goe- the), 130. (Convorbiri Literare), 147, 151, 152, 156, 157. (Juni- mea), 147, 150, 154, 155, 156, 157. (Deosebirea dintre poetul liric și cel dramatic), 151, 152. (Alecsandri), 147, 158. (Paste- lurile lui V. A.), 148. (Critica poeziei lui lacob C. Negruzzi „Două vieți"), 149. („Primblă- ri’’-le lui I. C. N.), 149. (Amor și Viclenie de I. C. N.), 156. (Goethe), 155. (Pascu), 154. (Co- drat Grigorovici), 152. (T. Ma- iorescu), 148, 149, 151. (Shakes- peare), 150. (Mihail Cornea), 150. (P. P. Carp), 150. (N. Bur- ghelea), 150. (Capșa), 150. (Leon Negruzzi), 150. (Critica rev. „Traian”), 155. (Bodnărescu se plânge că e părăsit de Juni- mea), 147. (Rectificări biogr.), 160. Boerescu, C., 418. Bogdan, I., 172. Bogdan-Vodă (de I. Slavici), 275, 276, 278, 279, 292, 310, 313. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 426 Bogdan-Duică, G., (Schiller la Ro- mâni), 356. Boieri și Ciocoi, (V. Alecsandri), 251, 304. Bojinca Domaschin, 206, 301. Bolintineanu, D., XLI, 167, 206. Bolliac, Cesar, 118. Bonachi, C., XVI. Borghers et Dudoit, 136. Borghers et Guizot, 136. Borlescu, (seudonimul lui loan Sla- vici), 300. Botez, Octav, XX. Brăileanu, Tr., 294. Brândză, D., 278, 279, 311. Brătianu, I. C., XXXIX, 311, 337, 363, 381. Brătianu, I. I. C., 331. Brătianu, D., 381. Braun, 116. Broasca, (poezie de V. Hugo, tr. V. Pogor), 67. Brociner, I. (trad. din Heine), 57, 134. Brucke, 293. Bruns, K. G., 87. (Biobibl.), 139. c Calderon de la Barca, Don Pedro, (Studiu de St. G. Vărgolici), 57, 71, 133. Calendarul Foaiei Sătești, 369. Callimachi, loan, 329. Cameră, 110, 111, 114. Candiano-Popescu, AL, XXXIV, 357. Cantacuzino, XXXVIII. Cantacuzino, Gr. G., 138, 286. Cantacuzino, G. M., 332. Capșa, 150. Caracteristica poeziei timpului nos- tru, (M. Strajan), 354. Buchetiera dela Florența, (V. Alec- sandri), 368. Buckle, Henry Thomas, XXI, 12, 13, 15, 35, 37, 39, 40, 42, 43, 45, 46, 48, 52, 62, 64, 117, 121. (B. la Români), 119. (Biobibl.), 119. (Geschichte der Civilisation in England), 129. Buciumulu, 118, 165, 172. Bucovina 1774—1914 (Aurel Morariu), 310. Bui(u)cliu, Gr., 174, 175. Buiucliu, Th., 364, 381. Buletinul soc. geografice române, 333, 335, 337. Bulgaria, 63. Bunsen, 119, 129. Burghelea, Nic., 37, 92, 127, 150. Burgunzii, 23. Burileanu, D., 337. Burlă Vasile, 72, 73, 74, 112, 145, 392, 415. (Observări crit. as. gram.), 1004, 144. (Contra ortogr. impu- se școalelor de Min. Instr. Pu- blice), 186, 296. (Studii filolo- gice), 416. Byron, 86, 991, 103, 325. Carada, Eugen, (Chestiunea evreeas- că), 317. Caragea-Vodă, 393. Caragiale, I. L., XLI, 364, 402, 418. Caragiani I., (Românii din Macedo- nia și poesia lor populară), 31, 33,123. (Homer-Iliada), 178,138. Caranfil, 166. Cardaș, Gh. și I. E. Torouțiu, (Studii și Doc. Lit I), 121, 122, 139, 143, 293, 310, 312, 317, 413. Carlyle, Thomas, 103, 144. Carmen Sylva, 4)02. 427 I. E. TOROUȚIU - INDICZ Carol I, Regele României, XXXV, x£, 86, 101. Carol It Regele României, XII, XXXV, XLI. Carol cel Mare, 63, 135. Carp, Petre P., XXII, XXIX, XL, 7, 90, 150, 168, 277, 278, 303, 307, 327. (Trad. Othello și Machbeth după Shakespeare), 16,121,158. (Sion, Fabule), 70, 137, 163, 164. (Redactor la Țara), 74. (Mem- bru în red. Timpului), 281. (Mi- nistru de externe), 138. 305. (Președ. cons. de minj, 331, 377, 383, 403, 418, 419. Carre, Jean Mărie, 131. Catargiu, Barbu, 167. Catargiu, Lascar, XXXIX, XL, 138, 305, 307, 327, 332, 383, 406, 418, 420. Catullus, G. V., 98, 142. Cavaleri de Malta, 398. Ceaur-Aslan, N., 169. Cehov, A., XXIX. Cercetări Psihologice, (T. Maiorescu), 119. Cele una sută fabule ale D-lui Sion, (P .P. Carp), 70, 163. Chamisso, Ad., 333. Chateaubriand, 325, 329. Chendi, II., 122. Chevalier, Michel, 267. Chichindeal, 206. Chițu, G., 311. Cicală, 306. Cicero, 37. Cihac, A., 291, 313, 392, 415. (Despre studiile filologice ale lui V. Burlă), 416. (B. P. Hasdeu, Cu- vente den betrani), 416. Cijpariu, Tim., 104. (Gram. 1. rom.), 144. (Arhivul p. fii. și ist.), 41, 128. Clasicii Români Comentați, XXV, (Sc. Struțeanu), 292, 297, 313. Claudius, M. (Trad. Schelitti), 317. Coada lui Nichipercea, 306. Coarnele lui Nichipercea, 306. Codex Justinianus, 64. Codex Theodosianus. 64. Codul Civil, 58, 59. Codița Dracului, 306. Columna lui Traian, (B. P. Hasdeu), 130, 274, 301. Comoara depe muntele Rărău, (N. Gane), 139. Compendiu de drept canonic (al unei sf. sobornicești și apostolicești biserici. Compus de Andrei ba- ron de Șaguna), 130. (N. Mân- drea), 31, 33, 44, 53, 123. Compte, Aug., 62. (BiobibL), 134. Conachi, Costache, XVI, 206. Concertul, (V. Alecsandri), XXII, 31. Conjurația lui Fiesco (Schiller — la- cob C. Negruzzi), 54. Consiliul Permanent, 166. Constantin, 64. Constantin XI Dragades, 394, 416. Constantinescu, Stans, 122. Constituțiune, 58, 59. Conta Vasile, XXIV, (La Neapole), 173. (Conv. Literare), 174. (Bui- cliu), 174. (Pogor), 174. (Despre un articol al său), 174. (încer- cări de metafizică), 174. ;Teo- ria Fatalismului), 175. (Moar- tea), 175, (Data și locul naște- rii), 175, 176. (Nenițescu), 343. Conta, colonel (fratele filosofului), XXIV. Conta, Biografia lui V., (Ana Conta- Kernbach), XXIV. Conta-Kernbach, Ana, XXIV. Contele de Flandra, XL. Contra ortografiei (impuse școalelor de Min. Instr. Public.), V. Bur- lă, 186, 296. Contra școalei Bărnuțiu, (T. Maiore- scu), 158, 168. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 428 Contribuțiuni la bibliografia româ- nească, 171, 175; v. și Gh. Ada- mescu. Contribuțiuni la istoria învățământu- lui superior (Marin Popescu- Spineni), 295. Convențiunea, ziar, 316, 317. Convorbiri Literare, XII, XIII, XVI, XVIII—XXIV, XL, XLI, 6, 10, 12, 14, 16, 17, 18, 30, 31, 186, 191, 193, 194, 197, 200, 201, 202, 207, 212, 213, 214, 215, 222, 226, 235, 237, 249, 252, 257, 258, 264, 274, 275, 276, 279, 282, 285, 286, 289, 306, 315, 316, 317, 318, 319, 320,’ 321, 323, 330, 333, 341, 342, 349, 351, 359, 363, 364, 365, 366, 371, 374, 376, 377, 386, 338, 389, 391, 392, 395, 396, 398, 399, 400', 402, 403, 404, 406, 408, 410, 413. (Viitor strălucit), 31, 45, 49, 53. (Lipsă de material), 54, 60, 66, 68, 71, 73, 74, 75, 78, 83, 35, 96, 97, 99. (Epoca de înflorire a li- teraturii noastre), 99, 101, 102, 103, 105, 104, 106, 112, 114, 116, 123. (Atitudine energică față de foaia Românismului), 136, 147, 151, 152, 156, 157, 163, 169, 173, 174, 175. (Anunță moartea lui Vasile Conta), 175. (Jubileul de 25 ani), 77, 329, 382, 409, 178. (La București), 179, 180, 181, 184. (Cetite mult la Vie- na), 185. (Lipsă de colaboratori), 196. Copernicus, 66. Copii de pe natură (I. C. Negruzzi), 41. Cornea, D., 311. Cornea, M. D., (Poesies), 15, 16, 121, (Domnița și Robul), 40, 41, 128. (Poesii), 150. (Membru în Juni- mea), 158, 163. Corneille, Pierre, 65, 230, 267. Coșbuc, G., XLI. Cosma, Vasiliu, 300. Cosmiță, XXIV, v. Ureche, V. A. Costăchescu, Lupu, 53. Costescu, Dimitrie, (Fazele ministe- riale în România), 138, 167, 383. Cost in. A., (Pseudonimul lui N. Pe- trașcu), 418. Vezi și N. Petr. Costin, Miron, IV. Creangă, Ion, XXVII, XLI, 342, 343. Creation, La, (Ed. Quinet), 85. Crestomația autorilor germani, 295. Crețulescu, G., 167. Crețulescu, N., 167. Cristescu, Lazăr, VIII. Crișenii Noștri (I. Slavici), 306. Critica lui Hasdeu: Istoria critică a Românilor (Gh. Panu), 300. Critica rațiunii pure, (Kant-Brăilea- nu), 294. Critice (T. Maiorescu), 149, 172. Crucile Roșii (I. Slavici), 274, 291. Cucoana Nastasiica (lacob C. Ne- gruzzi, Copii de pe natură), 106, 116, 144. Cucu, Const., IX. Cugler, Matilda, 91, 94, 292. (Poesii), 12, 17, 81, 99, 104, 120, 138, 144. („Ucigașul”), 142. Cultura Națională (A. D. Xenopol), 11, 13, 15, 16, 51, 118, 121. Curierul de Iași, XXI, 110, 120, 195, 298, 389. Cuza, A. C., 336, 338. Cuza, Alex. loan XXXV, XXXIX, XL. „Cuvântul”, ziar, XXIV. 429 I. E. TOROUȚIU - INDICE & Dacia Literară, XV, 99, 143. Dan(u), toan, 94, 140, 141, 142. Dante, 65, 92. Darwin, XXI, 119. Dăscălescu, frații, XXXVIII. Decameron (Boccaccio), 91. Dela Titu Maiorescu la N. lorga J. , E. Torouțiu), 122. Dela Noi (Leca Morariu), 293. Delavrancea, Barbu, 331. Del Vechio, 136. Demetrescu, N., 320. Densușianu, A., 33, 126. Densușianu, N., 337. Densusianu, Ov., XVII. De publicanorum societatum Romă- norum historia ac natura iuri- dicali (A. D. Xenopol), 146. Desjardins, E., 317, Deșliu, 110. Despre direcțiunea progresului nos- tru (Th. Rosetti), 252, 304. Despre epigramă (A. D. Xenopol), 222. Despre filosofie la Universitate (T. Maiorescu), 142. Despre istoria critică a Românilor (de B. P. Hașdeu), de Gh. Panu, 299. Despre istoria arheologiei (V. A. Ure- che), 348. Destinul meu (S. Bodnărescu), 44. Dialogul între Fr. Ruysch și mumiile sale (M. Strajan), 353. Dicționarul Contimporanilor (D. Ro- setti), 164, 171, 175, 301, 307, 308. Dicționarul Junimi (lacob C. Negruz- zi), XVIII, 176, 331. Die Teilung der Erde (Schiller), 355, 356. Dimitriad, 413. Din Cugetările lui Leopardi, (M. Stra- jan), 353. Direcția nouă, (T. Maiorescu), 145, 309. Dittel, L., 302. Dittel, S., 222, 224, 251. Divina Comedie (Dante), 92. Dobrescu, K. K., 335. Două vieți (lacob C. Negruzzi), 149, 158. Dodun de Porriers, 59. Doi feți cu stea în frunte (I. Slavici), 304. Doine și Lăcrimioare, (V. Alecsan- dri), 371. D611, 134. Domnița și Robul (M. Cornea), 40, 41, 128, (N. Gane), 128. Don Carlos, (Schiller—lacob C. Ne- gruzzi), 93. Donici, Alex., 194, 206. Donici, Miron, XVII. Donici, Smaranda, XVII. Donici Zulnia, XVII. Don Juan dela Arhivă (lacob C. Ne- gruzzi), 143. Don Padil, (A. Naum), 346. Dornescu (pseudonimul lui Th. Șer- bănescu), 320, 322. Dostoiewsky, F., XXIX. Draga Pavel, 200, 235. Dragescu (?), 188, 297. Dragomirescu, M„ XXIII, 175, 296; (Dramaturgia română), 125. Dramaturgie Română (M. Dragomi- rescu), 125. Draper, I. W., 43, 44, 62. (Biobibl..), 129. Dreptul bisericesc, 44. Dreptul bisericii orientului, 44. Dreptul canonic oriental (Șaguna), 98, 101, 102. Dreptul german, 103. 431 I. E. TOROUȚIU - INDICE Familia, (I. Vulcan), XXIV, 99, 142, 177, 179, 196, 281. 348. Fanny (D. C. Olănescu), 395, 417. Fântâna Blandusiei (V. Alecsandri), 417. Fântâna Brândușei (D. C. Olănescu), 397. Fata de birău (I. Slavici), 103, 144, 181, 182, 185, 188, 292, 296. Fata Spânzuratului (D. C. Olănescu), 409, 420. Făt-Frumos din lacrimă, (M. Emi- nescu), 92, 140. Făt-Frumos, revistă (Leca Morariu), 121, 127. Faust, (J .W. Goethe), XXXIV, 44, 67, 129, 137. Fazele ministeriale în România (D. Costescu), 138, 167, 383. Fekete-Negruțiu, N., 300. Ferdinand I, regele României, XXXV, XLI. Fichte, I., 294. Fievegher, XXXVIII. Filibiliu (?), 403. Filipescu, N., 282, 331. Filosofia contemporană a istoriei (N. Bagdasar), XX, 132. Filosofia la Universitate (T. Maio- rescu), 142, 295. Filosofia lui Schopenhauer, (I. C. Nă- vârlie), 295. Filosofia Română, 295. Fink, 84. Fisionomia (T. Maiorescu), 49. Fitting, 136. Flacăra, 296. Floarea Albă, (I. Pop-Florentin), 49. Floarea Codrilor, (I. Slavici), 190, 298. Floarea Darurilor (N. lorga), 302. Floarea Soarelui (I. E. Torouțiu), 122. Fior eseu, B., 311. Floreascu, I. Em., 278, 282, 310, 419, 420. Flori de nufăr (V. Alecsandri), 32. Florița din Codru (I. Slavici), 296. Fluerul lui Ștefan cel Mare (N.. Gane), 139. Foaea științifică (și literară), 368, 369, 382. Foea societății pentru înv. pop. rom., 349. Foia societății Românismul, 66, 71, 77, 136. Foița Telegrafului, 281 Francii, 23, 25. Franța, 59, 63. Frauenstădt, J., 294. Frese, 131. Friedlănder, Max., 122. Fulga, D., 315. Fundescu, I. C., 21, 306, 311. (Biobibl > 122. G Găbunea, 268. Galenos CI.., 65, 136. Galileu, 66. Gallus (S. Bodnărescu), 56. Gambetta, L. M., 88, 89, 257, 321. (Biogr.), 139. Gane, N., 309, 321, 342, 343, 387. (Pri- vighetoarea), 83, 139. (Domnița și Robul), 128. (Fluerul lui Ște- fan cel Mare), 139. (Comoara de pe muntele Rarău), 139. Gaspar Grațiani, (I. Slavici), 313. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 432 Geibel, E. (tr. G. I. Lahovary), 336. Gherassy, N., 418. Gherghel, T., 311. Gherman, M., 305? 377, 383, 418. Germani, 25. Gheorghiu, 165, 172. Gheorghescu, 315. Ghica, Ion, 138. Ghica, Ion Alexandrina, 389. Ghica Vodă, Grigorie, XXXV, XXXVIII, 275, 310. Ghica, Pantazi, XXXIII, 270, 311. (Biobibl.), 307. 308. Ghiareie Dracului, 306. Gildemeister, Otto, 86. (Biobibl.) 5 139, 346. Ghimpele, 257, 363. Ghițeanu, V. C., 125. Ghimpescu Risuleanu, Veselia, 300. Ginerele lui Hagi Petcu (V. Alecsan- dri), 97, 99, 142. Glasul Bocovinei, 140, 141. Goga, Octavian, XLI. Goethe, J. W., XXII, XXIII, XXIX, XXXIV, 49, 67, 82, 138, 155, 325, 117, 127. (Faust), XXXIV, 44, 327. (Hermann și Dorothea, tr. A. D. Xenopol), 34, 54, 66, 113, 67, 129, 137. (Trad. Schelitti) 317. (Viața lui G. de Lewes), 49. (Monografia Goethe de I. E. Torouțiu), 138. Golescu N., XXXIX. Goldiș, I., 302. Gonzalez y Mendoza, 317. Goții, 23. Grădișteanu, C., 138. Grădișteanu, P., 279, 406, 419. Grămadă, I., (România Jună), 350. (M. Eminescu), 296. Gramatica limbei române, (T. Cipa- riu), 144. Gramatovici, T., 140. Grandea, Gr. H., XXXIV, 230, 311, 355. (Răsboiul), 282. Greceanu, logofăt, 393. Greceanu, Radu, 416. Greceanu, Șerban, 416. Grenadirii, (Heine, tr. N. Schelitti);. 49. Grieben, Hermann, 108 (BiobibL), 145. Grigorescu, Ghiță, 315. Grigorie-Vodă, (S. Bodnărescu), 55, 154, 155. Grigoriu, 342, 343. Grigorovici, Codrat, 152, 159. Grigorovița, Em. 337. Grigorovița, V., 303. Grimm, frații, (Wilhelm Karl și Ja- kob), 345. Grimm Herman, 341. (Biobibl,), 345. Grisebach, 294. Griin, A., 122. Gudusta, M-me, 7. Guizot, 129. Guizot et Borghers, 136. Gura Satului, 200, 207, 208, 209, 210, 213, 214. (I. Slavici), 285, 288, 312. (I. Vulcan), 300. Gustea, 72. Guști, D., XX. Guttenberg, 66. Gutzkow, K., 122. Hacklănder, F. W., 123 Halberger, E., 123. Hallam,Henry, 64, 119, • 29, (Biobibl.), 135. Halem, F., 136. Haneș, P. V., 175. (George Sion), 131 Haret, Spiru, 169. 433 I. E. TOROUȚIU - INDICE Hărți vșchî. Trei cărți domnești din veacul XVII-lea, (I. G. Laho- vary), 335, 337. Hartpole Lecky, W. E., 129. Hasdeu, B. P., 67, 204, 215, 275, 290. (Traian), 45, 58, 68. (Istoria cri- tică a Românilor), 299, 300, 301. (Istoria toleranței religioase la Români), 42, 44, 128. (Arhiva is- torică a României), 33,127. (Co- lumna lui Traian), 130. (Foaia Soc. Românismul), 136. (Pole- mica cu Maiorescu), 274. (Sla- vici' despre fusiunea Revistei Contimporane cu „Revista im- portantă”), 273. (Magnum Ety- mologicum Roumaniae), 375, 382. Hasnaș, C. Sp., (Eminescu și Scho- penhauer), 295. Hașeganu, George, Ț., IX. Hegel, G. W. Fr., 129. Heine, Heinrich, 39. 41, 49, 57, 120, 128. (Loreley, trad. de N. Sche- litti), 17. (Poesii trad. de N. Schelitti), 121, 316, 317. (Laho- vary, trad. poesiu, 336. (Heine I Heine, Heinrich, (urmare): și Heinismul, I. E. Torouțiu), 143. (Poesii), 49, 131, 134. Heliade, Grigore, 317. Hermann și Dorothea, (Goethe—trad. A. D. Xenopol), XXII, 34, 54, 66, 113, 117, 127, (I. E. Torou- țiu), 127, 130. Hertling, 135. Herweg, G., 317. Heyse, P., 131. Hirth, G., 293. History of civilisation in England (H. Th. Buckle), 119. Hodoș, E., 164. Hodoș, Nerva, 118, 163, 299, 300, 302, 306, 311, 312, 337, 349. Horațiu, 103, 144, 388, 390, 393, 399, 400, 401, 402, 406, 409. (Arta Poetică), 402, 404 419. (D. C Olănescu, trad.), 394, 396, 413. Hristescu, 315. Hugo, Victor, 67, 257, 386, 390, 413. (Ruy-Blas), 312, 385. (Legenda Secolelor), 137. Hurmuzachi, VII. Huth, 120. lamandy, 50, 72. lanov, loan, 316, 317. Idei și Maxime, (Iac. C. Negruzzi), 30, 123, 126, 127. Idiotul, 2. Ieremia, proor., 21. Ihering, 293. Ileana Cosinzeana, e- na), 222. ^Critica prelegerilor lui Maiorescu), 187, 188. (Des- pre comedie), 188. (Despre tea- tru), 191. (Filosofie), 227, 228. (Mihai Vereanu), 203, 237-248, 300. (Despre Presă), 280. (Tim- pul), 280, 281, 282, 285, 286, 287, 288. (Informații despre răz- boiu), 284. (Situația politică din țară), 289. (Albumul Junimii), 286. (Slavici, Borlescu loan), 300. (Amintiri), 292, 293. (Flori- ța din Codru), 296. (Floarea Co- drilor), 190,191,298, (Fata de birău),’ 103, 144, 181, 182, 185, 188, 292, 299. (Epigrame), 208. (Ioana Mamei), 223, 224, 290. (Ileana cea șireată), 192, 296, 302. (Trei feți cu părul de aur și cu stea’n frunte), 249. (Cru- cile roșii), 274, 291. (Polypul Unchiului), 274, 291. (Stan Bo- lovan), 274, 290. (Povești), 192, 212, 298. (Cele trei case), 274. (Sac și Petec), 274. (Norocul). 274. (Popa Tanda), 265, '273, 274, 285, 306. (Nuvele), 308. (Crișenii noștrii), 306. (Serba- rea dela Putna), 293. (Zina Zo- rilor), 182, 184, 185, 190, 192, 197, 292, 293, 302. (Bogdan-Vo- dă), 275, 276, 278, 279, 292, 310, 313. (O comedie la țară), 185, 188, 189. (Ursita), 283, 312. Slavici, loan, (urmare): (Studii asupra Maghiarilor), 103, 112, 144, 145, 183, 184, 190, 191, 193, 195, 197, 198, 222, 292’ 293, 296. (Noi și Maghiarii), 293, 299. (Albina), 234. (V. A- lecsandri), 186, 206, 278, 287. (Boieri și ciocoi), 251. (Dum- brava-Roșie), 200, 203, 206, 20 7, 213, 215, 257. (V. Babeșiu). 234. (Bădescu), 237. (Th. Balas- san), 185. (N. Beldiceanu), 200, 206, 207. (Bismarck), 257. (Bod- nărescu), 273. (D. Bojinca), 206. (D. Bolintineanu), 206. (D. Brândză), 278, 279. (V. Burlă), 186. (Cantacuzino), 286. (P. P. Carp), 277, 278, 281. (A. Cihac), 291. (M. Chevalier), 267. (Chi- chindeal), 206. (C. Conachi), 206. (Conv. Literare), 180 181^ 184, 185, 186, 191, 193, 194, 196, 197, 200, 201, 202, 207, 212, 214, 215, 222, 226, 235, 237, 249, 252, 257, 258, 264, 274, 275, 276, 279, 282, 285, 286, 289, 291. (Columna lui Traian), 274. (P. Comeille), 230, 267. (M. Cugler), 292. (S. Dit- tel), 222, 224, 251. (Donici), 194, 206. (Draga Pavel), 200, 235. (m’. Eminescu), ISO, 181, 183, 186, 190, 193, 196, 197, 199, 202, 203, 206, 207, 222, 229, 230, 231, 266’ 270, 271, 273, 276, 285, 286, 287, 288, 292. (Familia), 271. (Gr. Fi- lipescu), 282. (I. Em. Florescu), 278. (Foița Telegrafului), 281. (Găbunea), 269. (Gaspar Gra- țiani), 313. (Ghimpele), 257. (P. Grădișteanu), 279. (Gr. Gran- dea), 280, 282. (Gura Satului), 200, 207, 208, 209, 210, 213, 214, 285, 288, 312. (P. B. Hașdeu), 204, 215, 257, 274, 275, 278, 290. 445 . I. E. TOROUȚIU -INDICE Slavici loan, (urmare): (V. Hugo), ^57. (lonescu), 226, 279. (Junimea), 184,189, 202, 274, 275, 280, 285, 288. (I. Kant), 187. (Kauniz), 275. (M. Kremnitz), 288. (Lahovary), 282. (A. Lam- brior), 274. (I. Laurian), 223, 279, (A. Lepădat), 281. (G. Lessing), 203. (Lewandowsky), 206. (Loui- sa), 201, 209, 211, 225, 229. (Lu- mina), 219, 220. (T. Maiorescu), 188, 199, 206, 208, 252, 256, 258, 266, 268, 269, 272, 273, 284, 280, 281, 282, 283, 285, 286, 288, 200. (C. Manolache), 278. (Marienes- cu), 199. (J. Moliere), 188. (M. Muller), 274. (Mureșeanu), 207. (C. Negruzzi), 194, 206, 215, 216. (Iac. C. Negruzzi), 274. (Vi- suri și Dor), 184. (Satira II), 253. (Satira), 220, 249. (Satira III), 256. (Poezii), 184. (O ale- gere la Senat), 283. (Osânditul), 184. (Miron și Florica), 184. (Th. Nica), 275, 276, (Al. Odo- bescu), 287, 290. (D. C. Olanes- cu), 288. (Pant. Ghica), 270. (Poenaru), 276. (V. Pogor), 208. (M. Pompiliu), 186, 187, 202. (Pompilian), 280. (Gh. Panu), 197, 200, 203, 204, 206, 213, 215, 274. (H. Rădulescu), 194, 206. (Românul), 2^4. (România Ju- nă), 182, 184, 190, 223, 236, 254, 268, 293, 296. (Th. Rosetti), 252, 281, 282, 286. (E. Rossi), 288. (J. J. Rousseau), 230, 267, 271. (Re- vista Contimporană), 214, 278, 279. (Răsboiul), 280, 286, 287. (Al. Russo), 209, 259. (M. Stă- nescu), 194, 198, 200, 207, 214. (A. Schopenhauer), 184, 231. (Shakespeare), 189, 277. (D. Sturdza), 274, 278, 279. (F. Slavici loan (urmare): Schiller), 277. (Stindardul), 279. (Telegraful), 279. (Teodorescu), 288. (E. Sue), 203. (G. Tociles- cu), 204. (V. A. Ureche), 279. (A. D. Xenopol), 187, 188, 191, 196, 197, 199, 202, 204, 206, 217, 222, 258, 279, 286, 287. Soacră-mea Fifina, (I. L. Caragiale), 364. Socec, ed., 330, 368, 369, 374, 375, 386, 401, 403, 404. Societatea Academică, 101, 190. Societatea Conservatoare liberală^ 110. Șoimescu, Șt., 295. Sora Maria (M. Zamfirescu), 349. Soveja, 167, 171, 172. Spîelhagen, Fr., 122. (Problematische Naturen), 18. Stamatopolo, Teofîl, 315. Stan Bolovan, (I. Slavici), 290. Siăncescu, 396, 413. Stăncescu, I. Const., 162. (BiobibL), 164. Stănescu, Emeric, 300. Stănescu, Mircea, 194, 198, 200, 206, 207, 214, 300. Ștefan cel Mare și Mihaiu, (I. Ne- gruzzi), 43. Ștefănescu, d-ra, 166. Stein, Lorenz, 293. Steinthal, Heymann, XXI, 52. (Cola- borator cu Lazarus M.), 51, 52y 132, (BiobibL), 131. Stejărel, Nicu, (N. Ștefan), 300. Stindardul, 279, 307, 311. Știrbey, Al., 305, 383, 418 Stoenescu, T. G., 125. Stoenescu, T. I., 306. Stoicism, 135. Strajam, M., XXXIV, 99,142. (Pre- miarea cărților sale didactice), 353. (Conv. Lit.), 351, 352. (Cu- getări din Leopardi), 351, 352^ STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 446 Strajan, M., (urmare): 353. (Principiul artei), 353. (Ca- racteristica poeziei timpului nostru), 354. (Dialog între Fre- deric Ruysch și mumiile sale), 353. Straup, 87. Struțeanu, Scarlat, XXV, 301, 303,308, 310. (Clasicii Români Comen- tați), 292, 293, 297, 306, 313. Stuart Mill, lohn, D5. (Biobibl.), 120. Studii asupra literaturei spaniole, (Șt. Vărgolici), 44, 122, 130, 134. Studii și Doc. Lit. I, (I. E. Torouțiu și Gh. Cardaș), VII, 121, 122, 139, 143, 177, 293, 310, 312, 317, 338, 413. 3 Tabla Mișeliilor, (V. Alecsandri), 120. Tabloul literaturei rom. în timpul în- ceputurilor lui Alecsandri, 375. Tacit, 10, 25. Taine, H., 124. Țara, 74. Teatrul italian, 91. Telegraful, 279, 281, 311. Telegraful Român, 311. Teii, Cristian, 167, 310. Teodorescu, 288. Teodorescu Dem. G., 136. (Ghedem), 306. Teoria Fatalismului, 175. Tezaur de monumente istorice pentru România, 33, 127. Timpul, XXV, 120, 280, 285, 286, 287, 288, 311. (Organul Junimii), 281. (Lipsă de cetitori), 282. Tissot, Charles, 392. (Biobibl.), 415, 416. u Ueber Land und Meer, 29, 123. Leber den Ursprung der Sitten, (M. Lazarus), 52. Sudii asupra stării noastre actuale, (A. D. Xenopol), 137, 145. Studii asupra maghiarilor, (I. Slavici), 103, 112, 144, 145, 183, 184, 190, 193, 198, 195, 292, 293, 296. Studii asupra atârnării sau neatâr- nării politice a Românilor în diferite secule, (Gh. Panu), 299. Sturdza, D., 138, 274, 278, 279, 309, 383. Sturza, Mihail, XXXV—XXXVII. Șuba, Maria, 7. Suciu, loan, 300. Suciu, Petre, 166, 167, 169, 172. Sue, Eugen, 203, 300. Sufletul meu, (S. Bodnărescu), 44.. Sutzu, M., XII. Tccilescu, Gr. G., 136, 204. (Revista pentru istorie, arheologie și fi- lologie), 335, 337. Tolstoi, L.,. XXIX. Torouțiu, I. E. (Dela T. Maiorescu la N. lorga), 122. (Floarea Soare- lui), 122. (Goethe, monogr.), 138. (Hermann și Dorothea), 127, 130. (Heine și Heinismul), 143. (Imm. Kant), 294. (Loreley), 121. Torouțiu, I. E. și Gh. Cardaș, (Studii și Doc. Lit. 1), 121, 122, 139, 143, 172, 293, 310, 312, 317, 338, 413. Tractatul de economie a D-lui Strat, 14'0. Traian, 45, 58, 68, 130, 134 155. Transilvania, 172. Trei feți cu părul de aur și cu stea’n frunte, (I. Slavici), 249. Tribuna, 170. Trompeta Carpaților, 10, 118. Tuducescu, luliu, VIII. Ucigașul, (M. Cugler), 142. Uhiand, Ludwig, 86, 91. (Tr. de N. Schelitti), 121, 317, (Eiobibl.), 139. 447 I. E. TOROUȚIU - INDICE Ungaria^ 63. Un orator al generației bătrâne, 172. Umoristul, 300. Ureche V. A., XXIII, XXIV, 166, 279, 348, 349. (Despre istoria arheo- logiei), 348. (Caranfil), 166. (Gheorghiu), 165. (N. lonescu), 165, 166. (Mârzescu), 165. (Ște- Ureche, V. A., (urmare): fănescu), 166. (P. Suciu), 166. (Vârlănescu), 165. (T. Maiores- cu), 165, 166. (D-na Maiorescu) 165. Ursita, (I. Slavici), 283, 312. Urzică, Stan, 300. Urzicătorul, 306. Văcărescu, Ana-Maria, 329. Văcărescu, Th., XXXIV, (La Paris), 325. (La Sinaia), 329. (Roagă să fie decorat), 328. (Publică pen- tru prima oară în Convorbiri), 331. (Conv. Lit.), 323, 329, 330. (Luptele Românilor în resbelul din 1877—1878), 331. (Consiliul de războiu dela Radenița), 330. (Venirea în tară a Reg. Carol), 332. (Memorii), 332. (J. Ampe- re), 325. (I. Brătianu) 327. (lord Byron), 325. (L. Catargiu), 327. (P. P. Carp), 327. (Chateau- briand), 325, 329. (I. W. Goe- the), 325, 327. (I. G. Lahovary), 328. (T. Maiorescu), 328. (Matei Millo), 327. (T. Mommsen), 325. (A. Pan), .330. (Saint-Simon), 329. (Socec), 330. (R. Rosetti), 328. (Zilot Românul), 330. Vaihinger, 134. Vlădescu-Răcoasa, G., XX Vântul, (V. Alecsandri), 31. Vârgolici, St. G., XXII, 17. 91, 93, 97, 99, 102, 104, 105, 116, 342, 343. (A. D. Xenopol despre V.), 18. (Don Pedro Calderon dela Bar- ca), 57, 71, 133. (Studii asupra literaturii spaniole), 44, 122,130, 134. (Prelegeri), 297. Vârlănescu, 165, 170, 172. Vasile Alecsandri, KG. Bengescu), 318. (N. Petrașcu), 382. Veniamin, mitr., XXXVI. Ventura, 320. Venus, 90. Vergiliu, Eneida, 312. Vcrmont, B., 295. Vernescu, G. D., 311, 418. Verussi, 343. Vespasian și Papinian, (I. Negruzzi— Copii de pe natură) 56, 133. Viața, amorul și moartea, (A. Scho- penhauer—C. Petreanu), 295. Viața lui I. Negruzzi, (Ella Negruzzi), XXXV—XLII, 145, 322. Victor Emanuel al II, 331. Vioreanu, Dim., P., 311. Visarion Roman, 3J1. Visul, (Heine, Tr. de N. Schelitti), 49. Visuri și Dor, (I. Negruzzi), 184. Vîădescu-Răcoasa, G., XX. Viahuță, AL, XLI. Vocea Națională, 169. Voltaire, XXXIV, 381, 382, Vucici, Const., 133. Vulcan, losif, XXIV, 143, 300. (Gura Satului), 300. (I. C. Negruzzi), 177, 179. (Conv. Lit.), 177, 178, 179. (Familia), 177. 178. (Cere sprijin la alegerea de membru al Acad. Române), 178. (Mem- bru al Acad. Române), 179. STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 448 w Wassilko, Victor, 142. (Informațiuni asupra lui loan Dan), 141. Werder, Karl, 341. (Biobibl.), 346. Werthner, Adolf, ?22. West, A., 135. Wieland, Chr. 129. Wilhelm I de Hohenzollern, 89, 139. Witte, K., 140. Xenopol, A. D., XIII, XIV, XVII— xxiv, xx vn, xxvm, xxxn, XXXIII. (Teoretician și filosof al istoriei, Oct. Botez), XX. (La Berlin), 8, 9. (Afirmă că va stu- dia dreptul, nu filosofia), 9. („Tendința spiritului meu a fost totdeauna studiile istorice”), 9, 10. (Lipsa de cunoștințe destul de serioase în limba latină și elină), 9. (Nu scrie, pentru că nu simte în pana lui destulă virtute), 10. (Roagă anonima- tul), 10. („Voiu căuta să aplic ceea ce voiu fi adunat la isto- ria scumpei noastrș țări’’), 10. („Natura se resfrânge în mod divers în sufletul fiecărui po- por”), 12. (Numai știința nu ne poate face fericiți, ne trebue și credință în ceva), 13. (Origina- litatea popoarelor nu numai în diferențiere, ci și în felul cum se unesc în gândire), 13. (So- cietatea românească la Berlin), 16. (Indignat de calomniile pre- sei străine împotriva țărei noa- stre), 28, 29, 30, 123. (Subven- ționat de Junimea) 35. (Sub- venționat de Primăria Iași), 42. (Serviciul militar), 36, 37. (Che- stiuni financiare), 38. (Iubire neîmpărtășită), 47, 48, 49. (Sta- rea sa sufletească), 49, 50, 51. Xenopol, A. D., (urmare): (Cetățenia română), 58, 59, 60— 63. (Doctoratul), 71. (Dorința de a reveni în țară), 85. (Expozi- ția din Berlin), 89, 90. (Teza de doctorat), 102. (Escursiune pe insula Rugen), 107, 108, 109. (învață limba rusă), 117. (Vrea să colaboreze subt pseudonim), 118.—187, 188, 196, 197, 199, 202, 204, 206, 217, 222, 286, 287, 294. (Lâ Iași), 300, 310. (Starea îna- poiată a spiritului nostru), 26. (Când un popor a ajuns la con- știința de sine, nu piere), 27. (Albert cel Mare). 63, 64. (Al- chuine), 63. (V. Alecsandri), 30, 31, 32, 33, 41, 43, 44, 53, 97, 99, 113. (Arabi), 63. (Ardeleni), 79. (Aristotele) 23, 63, 64. (Bănes- cu), 68, 73, 74, 99. (r. A. Beau- marchais), 48. (Behrend), 44. (Bemhard), 68, 112. (Boccacio), 91. (S. Bodnărescu) 21, 44, 45, 55, 56, 57, 66, 67, 70, 73, 74, 78, 81, 87, 92, 94 96, 97, 98, 99, 100, 104, 112, 117, 118. (O. Botez), XX. (Braun), 116. (K. G. Bruns), 87. (H. Th. Buckle), 13, 35, 37, 39, 40, 42, 43, 45, 46, 48, 49, 52, 62, 64, 117, 119, 121, 131, 132. (V. Burlă), 72, 73, 74, 102, 104. (Lord Byron), 86, 91, 103. (Bul- garia), 63. (N. Burghelea), 37, 449 I. E. TOROUȚIU - INDICE Xenopol, A. D., (urmare): 92. (Burgunzii), 23, (Carol cel Mare), 63. (I. Caragiani), 31, 33, 78. (P. P. Carp), 16. 70, 74, 90. (Cicero), 37. (T. Cipariu), 41, 104. (Codez Theodosianos), 64. (Colaborator la Columna lui Traian), 130. (A. Compte), 62. (Convorbiri Literare): permite să i se iacă îndreptări, 15; I se refuză publicarea unui articol; 17, 18; Portret și fotografie, art. respins, 19; Resumat cu argu- mente justificative asupra art. respins, 19; 20, 27, 30, 31, 45, 49, 53, 54, 60, 66, 68, 70, 71, 73, 75, 83, 85, 96, 97, 99, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 112, 114, 116. (M.’ D. Cornea), 24, 40, 41. (P. Corneille), 65. (Costăchescu- Lupu), 53. (Poeziile Matildei Cugler), 17, 81, 91, 94, 99, 104. (Cultură națională), 11, 12, 13, 15,' 16, 51, 118, 121. (Dacia Lite- rară), 99. (loan Dan), 93—94. (Dante), 65, 92. (A. Densușianu), 33. (Du-Bois = Reymond), 87, 88. (fi. Duhring). 62. (J. W. Dra- per), 43, 44, 62. (M Eminescu), 92, 102, 104. (Evul Mediu), 24, 64. (Foaia societății Românis- mul), 77. (Franța), 59, 63. (Fran- cii)), 23, 25. (I. C. Fundescu), 21. (Galenos Claudius), 65. (L. M. Gambetta), 89. (N. Gane), 83. (Germanii), 25. (O. Gildemeister), 86. (J. W. Goethe), 82. (Faust), 67. (Hermann și Dorothea), 34, 54, 66, 113, 117, 127. (Goții), 23. (H. Grieben), 108. (Hallam), 64, 136. (B. P. Hașdeu) 33, 42, 44, 67, 68. (H. Heme), 39, 41, 49, 57. (Horațiu), l>03. (A. lamandy), 51. (Institutul medical din Sa- Xcnopol, A. D., .urmare). lerno), 64. (Irnerius), 64. (Isto- riile civilisațiunii), 128. 129. (Junimea), 44, 52, 62, 66, 67, 68, 71, 74, 75, 79, 80, 81, 85, 92, 99, 102, 103, 104, 105. (Junimea res- pinge art.), 60. (Prelegerile Ju- nimii), 191, 297. (Junimea și po- litica), 80. (Cercul Junimii se rărește), 79. (Jurisdicțiune bi- sericească), 64. (Klopstock), 90. (Moritz Lazarus), 52 (N.Lenau), 86, 91. (Lessing), 32 55, 125. (G. H. Lewes), 49. (M. Luhter), 66. (T. L. Maiorescu), 14, 21, 27, 40, 44, 45, 49, 52, 71, 73, 76, 78, 79, 82, 84, 86, 94. 99, 113, 116, 117. (Manicheism), 63. (N. Mandrea), 31, 33, 101. (Margraff), 53. (Mar- tianus Capeila), 63. (Michelan- gelo), 91. (J. Michelet), 115. (Mill, John Stuart). 115. (Geor- ge Negruzzi',, 11, 12, 14, 17, 19, 27. (Viața neregulată a lui G. N.)., 34, 35, 37, 38, 44, 48, 54, 72, 75, 84, 116, 117. (Leon Negruzzi), 35, 78, 91, 97. (Costache Ne- gruzzi, despre boala lui), 12, 13. (Despre trad. din Moliere), 40. (lacob C. Negruzzi), 12 (poezia Kaher), (Primblări;, 15. (Poezii- le lui I. C. N.), 31, 33 (Părintele Gavriil), 39, 40, 43, 56. (Poeti- cale), 39, 106. (Despre starea sufletească a lui I. C. N.), 39, 82, 94, 95. (Critica scrierilor lui I. C. N.), 40, 68, 70, 93, 106. (Copii de pe natură), 41. (Eroul fără voie), 43. (Mervan). 45. (Schil- ler, Trad. de I. C. N.), 53, 54,93. (Vespasian și Papinian), 56. (Lei- Paralei), 56, 107. (Amor și Vi- clenie), 67. (loniță Cocovei), 67, 70, 106. (Miron și Florica), 69, St. D. L. II — 8» STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 450 Xenopol, A. D., (urmare): 70, 74, 75, 81, 83, 99, 113. (Cu- coana Nastasiica), 106, 116. (Pe malul mării), 115. (Expedierea unor cărți din Berlin lui I. C. N..), 91. (I. C. N. la București), 84. (I. C. N. la Iași), 94. (Despre căsătoria lui I. C. N.), 115—116. (Olanda), 24. (Omer), 113. (Pai- cu), 73. (Pandecte), 64. (Papiu- Ilarian), 33. (Pascal), 48. (Pe- trarca), 65. (Plato), 64. (V. Po- gor), 44, 79, 92. vV. P. Trad. din V. Hugo). 65. (J. Pop-Flo- rentin, Floarea Albă), 49. (I. P. FI., O casă neagră), 75. (I. P. FI., Balade și cântece voini- cești), 83. (Dodun de Porriers), 59. (Prusia), 26. (Ed. Quinet, La Creation), 81, 85, 115, 138. (N. Quintescu), 101. (I. Racine), 64. (I. Roscellinus), 66. („Româ- nismul”), 66. (N. Sakellary), 73. (N. Schelitti), 49, 79. (A. Scho- penhauer), 44, 92, 98, 100. (Schwitzera), 24. (Fr Schiller), 71, 92. (Viața lui Schiller de Carlyle), 103. (Shakespeare, Tr. Othello și Macbeth de P. P. Carp), 16, 55, 66. (I. Slavici, a- Xenopol, A. D., (urmare): precieri asupra lui A. D. Xeno- pol), 270. (I. SI., despre însănă- toșirea lui D. X.), 258. (Stu- dii asupra Maghiarilor de I. SI.), 103, 112. (Studii as. stării noastre actuale), 137, 145. (Th. Șerbănescu), 7'0, 71, 101. (M. Strajan), 99. (Steinthal și La- zarus), 51, 52. (Fr. Spielhagen, Problematische Naturen), 18. (Straup), 87. (Tacit), 25. (Tra- ian), 45, 58. (L. Uhland), 86, 91. (Ungaria), 63. (Șt. G Vârgolici), 17, 18, 44, 57, 71, 91, 93, 97, 100, 102, 104,’ 105, 116. — (Despre epigramă), 222, 302. (Teatrul nostru), 53, 92, 97. — (Șaguna, Drept Canonic), 53, 98, 101, 102. (Strat, Economie politică), 93, 140. (Legea din 1864 pentru constituirea corpului de avo- cați), 60. (Codex lustinianus), 64. (Lex romana Wisigotho- num), 64. (Reforma așezămin- telor noastre), 110, 111, 112. (Raportul nostru cu Romanii), 137. ^Răsboaele dintre Ruși și Turci și influența lor asupra Românilor), 105, 144. z Zamfirescu, 397. Zamfirescu, Duiliu, XLI, 402, 418. Zamfirescu, Mih., XXXIV, 136. (Con- vorbiri Lit.), 349. (Foaia pentru învățătura poporului român), 349. (Sora Maria), 349. Zaratustra, 135. Zâna Zorilor, (I. Slavici), 182, 184, 185, 190, 192, 292, 293. ’Zastrov, 28. Zenon, 135. Zeitschrift fur Vdlkerpsychologie und Sprachwissenschaft.. 51, 132. ZeBer, Eduard, 341. (Biobibl.), 344. Zilot Românul, 33^. Zotta, Sever, (La Centenarul lui Va- sile Alecsandri, 1821-1921), 176. CUPRINSUL Pagina La al doilea volum — — — — — — — — — — — — — VII Introducere — — — — — — — — — — — — — — XI—XLII Costache Negruzzi — — — — — — — — — — — — 1 Note — — — — — — — — — — — — — — 4 Grigore M. Alexandrescu — — — — — — — — — — 5 Note — —• — — — — — — — — — — — — 5 Costache Negri — — — — — — — — — — — — — 6 Note — — — — — — — — — — — — — — 6 Vasile Pogor — — — — — — — — — — — — — 7 Note — — — — — — — — — — — — — — 8 Alexandru D. Xenopol — — — — — — — — — — — 9 Note — — — — — — — — — — — — — — 118 Samson Bodnărescu — — — — — — — — — — — — 147 Note — — — — — — — — — — — — — — 158. George Sion — — — — — — — — — — — — — 161 Note — — — — — — — — — — — — — — 163 Vasile A. Ureche — — — — — — — — — — — — 165 Note — — — — — — — — — — — — — — 167 Vasile Conta — — — — — — — — — — — — — 173 Note — — — — — — — — — — — — — — 175 losif Vulcan — — — — — — — — — — — — — 177 Note — — — — — — — — — — — — — — 179 loan Slavici — — — — — — — — — — — — — 180 Note — — — — — — — — — — — — — — 292 Nicolae Schelitti — — — — — — — — — — — — 314 Note — — — — — — — — — — — — — — 317 Theodor Șerbănescu — — — — — — — — — — — 318 Note — — — — — — — — — — — — — — 322 Theodor C. Văcărescu — — — — — — — — — — — 323 Note — — — — — — — — — — — — — — 330 George I. Lahovari — — — — — — — — — — — — 333 Note — — — — — — — — — — — — — — 336 STUDII ȘI DOCUMENTE LITERARE II 452 Pagina loan S. Nenițescu — — — — — — — — — — — — 339 Note — — — — — — — — — — — — — — 344 Alexandru Odobescu — — — — — — — — — — — 347 Note — — — — — — — — — — — — — — 348 Mihail Zamfirescu — — — — — — — — — — — — 349 Note — — — — — — — — — — — — — — 349 Andrei Bârseanu — — — — — — — — — — — — 350 Note — — — —- — — — — — — — — — — 350 Mihail Strajan — — — — — — — — — — — — — ' 351 Note — — — — — — — — — — — — — — 353 Grigorie H. Grandea — . — — — — — — — — — — — 354 Note — — — — — — — — — — — — — — 356 Alexandru Candiano-Popescu — — — — — — — — — 357 Note — — — — — — — — — — — — — — 357 Constantin Esarcu — — — — — — — — — — — — 358 Note — — — — — — — — — — — — — — 358 Ciru Oeconomu — — — — — — — — — — — — — 359 Note — — — — — — — — — — — — — — 360 Virgil Onițiu — — — — — — — — — — — — — 361 Note — — — — — — — — — — — — — — 361 Constantin î. Istrati — — — — — — — — — — — — 362 Note — — — — — — — — — — — — — — 362 George Bengescu — — — — — — — — — — — — 363 Note — — — — — — — — — — — — — — 381 Dumitru C. Olănescu — — — — — — — — — — — 384 Note — — — — — — — — — — — — — — 412 indice — — — — — — — — — — — — — — — — 423