3^ ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE FILIALA IAȘI STUDII SI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE yqEHbiE Tpy^bi n hccae/iobahhh ETUDES ET RECHERCHES SC1ENTIFIQUES VOL. I (1950) F A S C. 2 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMANE 19 5 1 ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE FILIALA IAȘI STUDII SI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE yqEHblE Tpy/ibi h hccae/iobahhh ETUDES ET RECHERCHES SC1ENTIF1QUES VOL. I (1950) F A S C. 2 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMANE. 19 5 1 COMITETUL DE REDACȚIE Acad. prof. R. CERNĂTESCU Prof. M. HAIMOVICI Prof. I. NIȚULESCU Prof. L. BARTFELD Prof. J. LIVESCU, redactor responsabil Redacția și Administrația: Academia R. P. R., Filiala Iași, Str. Filimon Sârbu, 7. L V. STALIN INTERVIEWUL ACORDAT CORESPONDENTULUI ZIARULUI „PRAVDA* Recent, corespondentul ziarului „Pravda" a adresat tovarășului Stalin o serie de întrebări de domeniul politicii externe. Mai jos sunt publicate răspunsurile tovarășului I. V. Stalin. întrebare: Cum apreciați Dumneavoastră ultima declarație a premierului englez Attlee în Camera Comunelor, că după termina- rea războiului Uniunea Sovietică nu a desarmat, adică nu a demo- bilizat trupele sale, că de atunci Uniunea Sovietică sporește tot mai mult forțele sale armate ? Răspuns: Apreciez această declarație a premierului Attlee ca o calomnie împotriva Uniunii Sovietice. Lumea întreagă știe că Uniunea Sovietică a demobilizat după război trupele sale. După cum se știe, demobilizarea a fost efec- tuată în trei etape : prima și a doua etapă — în cursul anului 1945, iar a treia etapă — din Mai până în Septembrie 1946. In afară de aceasta, în anii 1946 și 1947 a fost efectuată demobilizarea conțin» gentelor mai vechi din efectivele Armatei Sovietice, iar la înce- putul anului 1948 a fost demobilizat restul contingentelor vechi. Acestea sunt faptele cunoscute tuturor. Dacă premierul Attlee s’ar pricepe în științele financiare sau economice, el ar înțelege fără greutate că niciun stat, inclusiv Statul Sovietic, nu poate să desfășoare în toată amploarea sa industria ci- vilă, să înceapă mari construcții de felul stațiunilor hidroelectrice de pe Volga, Nipru, Amu Daria, care necesită cheltueli bugetare de zeci de miliarde, să continue o politică de reducere sistematică IV I. V. stalin a preturilor la mărfurile de larg consum, care deasemenea necesită cheltueli bugetare de zeci de miliarde, să investească sute de mi» liarde în opera de refacere a economiei naționale distruse de ocu^ panții germani, și totodată, concomitent cu aceasta, să*și sporească forțele sale armate, să desvolte industria de război. Nu este greu de înțeles că o astfel de politică nechibzuită ar duce la falimentul sta* tului. Premierul Attlee ar trebui să știe din propria sa experiență, cât și din experiența Statelor Unite ale Americii, că sporirea forțelor armate ale unei țări și cursa înarmărilor duc la desvoltarea indusa triei de război, la reducerea industriei civile, la oprirea marilor con* strucții civile, la mărirea impozitelor, la urcarea prețurilor mărfu* rilor de larg consum. Se înțelege că dacă Uniunea Sovietică nu re* duce, ci dimpotrivă extinde industria civilă, nu restrânge, ci dim* potrivă desfășoară construirea de noi și grandioase stațiuni hidro* electrice și sisteme de irigare, nu încetează, ci dimpotrivă continuă politica de reducere a prețurilor, ea nu poate concomitent să ex* tindă industria de război și să sporească forțele sale armate fără riscul de a ajunge în stare de faliment. Și dacă, în ciuda tuturor acestor fapte și considerente științi* fice, premierul Attlee consideră totuși posibil să calomnieze fățiș Uniunea Sovietică și politica ei de pace, aceasta se poate explica doar prin faptul că, prin calomnierea Uniunii Sovietice, el crede că va putea justifica cursa înarmărilor din Anglia, înfăptuită în prezent de guvernul laburist. Premierul Attlee are nevoie de minciunile despre Uniunea So* vietică, el are nevoie să înfățișeze politica de pace a Uniunii Sovi* etice drept agresivă, iar politica agresivă a guvernului englez drept o politică de pace, pentru a induce în eroare poporul englez, pen* tru a*i impune această minciună despre U. R. S. S. și ad atrage astfel prin înșelăciune într’un nou război mondial, organizat de cer* curile guvernante ale Statelor Unite ale Americii. Premierul Attlee se dă drept un partizan al păcii. Dar dacă el este într’adevăr pentru pace, dece a respins propunerea Uniunii So* vietice în Organizația Națiunilor Unite cu privire la încheierea ime* diată a unui Pact al Păcii între Uniunea Sovietică, Anglia, Statele Unite ale Americii, China și Franța? INTERVIEWUL ACORDAT CORESPONDENTULUI ZIARULUI „PRAVDA" V Dacă el este într’adevăr pentru pace, dece a respins propune* rile Uniunii Sovietice de a se trece imediat la reducerea înarmărilor, de a se interzice imediat arma atomică? Dacă el este într’adevăr pentru pace, dece persecută pe par* tizanii apărării păcii, dece a interzis Congresul Partizanilor Păcii în Anglia ? Oare campania pentru apărarea păcii poate amenința se* • caritatea Angliei? Este limpede că premierul Attlee nu este pentru menținerea păcii, ci pentru deslănțuirea unui nou război mondial de agresiune. întrebare: Ce credeți despre intervenția în Coreea, cum se poate ea termina ? Răspuns : Dacă Anglia șl Statele Unite ale Americii vor res* pinge definitiv propunerile de pace ale guvernului popular al Chi* nei, războiul din Coreea se poate termina numai prin înfrângerea intervenționiștilor. întrebare: Dece ? Oare generalii și ofițerii americani și en- glezi sunt inferiori celor chinezi și coreeni? Răspuns: Nu. Nu sunt inferiori. Generalii și ofițerii americani și englezi nu sunt câtuși de puțin inferiori generalilor și ofițerilor oricărei alte țări. In ce privește pe soldații Statelor Unite ale Ame* ricii și Angliei, în războiul împotriva Germaniei hitleriste și Japo* niei militariste ei s’au prezentat, după cum se știe, cât se poate de bine. Care este explicația? Explicația constă în aceea că războiul împotriva Coreei și Chinei soldații îl consideră nejust, în timp ce războiul împotriva Germaniei hitleriste și Japoniei militariste ei l-au considerat pe de*a’ntregul just. Fapt este că acest război este ex* trem de nepopular în rândurile soldaților americani și englezi. Intr’adevăr, este greu să convingi pe soldați că China, care nu amenință nici Anglia, nici America și căreia Americanii, i*au cotropit insula Taivan, este agresoare, iar Statele Unite ale Americii care au cotropit insula Taivan și au adus trupele lor chiar la granițele Chi* nei, sunt partea care se apără. Este greu să convingi pe soldați că Statele Unite ale Americii au dreptul să*și apere securitatea pe te* ritoriul Coreei și la granițele Chinei, în timp ce China și Coreea nu au dreptul să*și apere securitatea pe propriul lor teritoriu sau la VI I. V. STALIN granițele statului lor. De aci, nepopularitatea războiului în rândurile soldatilor anglo-americani. Se înțelege că cei mai experimentati generali și ofițeri pot fi înfrânti dacă soldatii consideră profund nejust războiul ce le»a fost impus și dacă din această cauză ei își fac pe front datoria formal, fără credință în dreptatea misiunii lor, fără însuflețire. întrebare: Cum apreciați Dumneavoastră hotărîrea Organi- zației Națiunilor Unite (O. N. U) prin care Republica Populară Chineză este declarată agresoare ? Răspuns: O apreciere ca o hotărîre rușinoasă. Intr’adevăr, trebue să pierzi ultimele rămășițe de conștiință pen« tru a afirma că Statele Unite ale Americii, care au cotropit insula Taivan, teritoriu chinez, și care au invadat Coreea până la granit țele Chinei, sunt partea care se apără, iar Republica Populară ChU neză, care își apără granițele și care se străduește să redobândească insula Taivan, cotropită de Americani, este agresoare. Organizația Națiunilor Unite, creată ca reazim al menținerii păcii, este transformată într’un instrument de război, într’un mijloc de deslănțuire a unui nou război mondial. Nucleul agresor din O. N. U. îl formează cele zece țări membre ale pactului agresiv al Atlanticului de Nord (Statele Unite ale Americii, Anglia, Franța, Canada, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda) și 20 de țări din America Latină (Argentina, Brazilia, Bolivia, Chili^ Columbia, Costa Rica, Cuba, Republica Dominicană, Ecuador, Sal* vador, Guatemala, Haiti, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Pa® raguay, Peru, Uruguay, Venezuela). Tocmai reprezentanții acestor țări hotărăsc acum la O. N. U. soarta războiului și a păcii. Tocmai ei au făcut să se adopte la O. N. U. hotărîrea rușinoasă cu pri* vire la agresivitatea Republicii Populare Chineze. Este caracteristic pentru actualele rândueli la O. N. U. faptul că, de pildă, mica Republică Dominicană din America, care abia numără 2.000.000 de locuitori, are acum la O. N. II. aceeași greș utate ca India, și o greutate mult mai mare decât Republica Popus Iară Chineză, lipsită de dreptul de vot la O. N. U. Astfel, devenind un instrument al unui război de agresiune,. O. N. U. încetează totodată de a mai fi o organizație mondială a INTERVIEWUL ACORDAT CORESPONDENTULUI ZIARULUI „PRAVDA“ VII unor națiuni egale în drepturi. De fapt, O. N. U. este acum nu atât o organizație mondială, cât o organizație pentru Americani, care acționează în interesul agresorilor americani. Nu numai Statele Unite ale Americii și Canada caută să deslănțue un nou război, dar pe aceaste cale se află și 20 de țări din America Latină, ai căror moșieri și negustori sunt însetati de un nou război undeva în Eu* ropa sau Asia, pentru a vinde țărilor beligerante mărfuri la preturi excesiv de ridicate și pentru a câștiga milioane de pe urma acestei afaceri sângeroase. Nu este pentru nimeni un secret faptul că cei 20 de reprezentanti a 20 de t^ri din America Latină formează acum armata cea mai închegată și mai docilă a Statelor Unite ale Ame» ricei la O. N. U. Organizația Națiunilor Unite apucă astfel drumul lipsit de glo* rie al Ligii Națiunilor. Prin aceasta, ea îngroapă autoritatea sa mo* rală și se condamnă la destrămare. întrebare: Considerați un nou război mondial, inevitabil ? Răspuns: Nu. Cel pu{in în momentul de fată, el nu poate fi considerat inevitabil. Desigur, în Statele Unite ale Americii, în Anglia, ca și în Franța, există forțe agresive care doresc un nou război. Ele au ne* voie de un război pentru a obține supraprofituri, pentru a jefui alte țări. Aceștia sunt miliardarii și milionarii, care văd în război o afa* cere rentabilă, aducătoare de profituri uriașe. Ele, aceste forțe agresive, țin în mâinile lor guvernele reac» ționare și le dirijează. In acelaș timp, ele se tem însă de popoarele lor, care nu doresc un nou război și sunt pentru menținerea păcii. Deaceea ele se străduesc să folosească guvernele reacționare pentru a prinde în mreaja minciunii popoarele lor, pentru a le înșela și pentru a înfățișa noul război ca defensiv, iar politica de pace a ță* rilor iubitoare de pace drept agresivă. Ei caută să înșele popoarele lor, pentru a le impune planurile lor agresive și pentru a le atrage într’un nou război. Tocmai deaceea le este frică de campania pentru apărarea păcii, pentrucă se tem că ea poate demasca intențiile agresive ale guvernelor reacționare. Tocmai deaceea ei au făcut să cadă propunerile Uniunii So* VIII I. V. STALIN vietice de încheiere a unui Pact al Păcii, de reducere a înarmăm rilor, de interzicere a armei atomice, temându^se că adoptarea aces» tor propuneri va submina măsurile agresive ale guvernelor reac* ționare și va face inutilă cursa înarmărilor. Cum se va termina această luptă între forțele agresive și cele iubitoare de pace ? Pacea va fi menținută și consolidată dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menținerii păcii și o vor apăra până la capăt. Războiul poate deveni inevitabil dacă ațâțătorii la război vor reuși să prindă în mreaja minciunii massele populare, să le înșele și să le atragă într’un nou război mondial. Deaceea larga campanie pentru menținerea păcii, ca mijloc de demascare a mașinațiunilor criminale ale ațâțătorilor la război, are acum o importanță primordială. In ce privește Uniunea Sovietică, ea va duce și de acum îna«= inte, cu fermitate, politica de preîntâmpinare a războiului și de men» ținere a păcii. GH. GHEORGHIU»DEJ RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII Făcut la plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 26 Octombrie 1950 Tovarăși, Biroul Politic al Comitetului Central al partidului nostru, în ședința sa din 14 Octombrie a. c., examinând proectul planului Iu- crărilor de electrificare și de folosire a apelor și apreciind marea lui însemnătate pentru mersul înainte al patriei noastre pe calea so- cialismului, pentru desvoltarea industriei socialiste, mecanizarea și folosirea agrotehnicii celei mai înalte în agricultură și o necontenită ridicare a nivelului de trai și cultură a poporului muncitor, a luat hotărîrea să»l supună desbaterilor plenarei Comitetului Central. Trebue reamintit că această problemă a format obiectul preo- cupărilor partidului nostru încă dela Conferința Națională a Parti- dului Comunist Român din toamna anului 1945. Deși în acel mo» ment în fața partidului și a reprezentantilor săi în guvern stăteau probleme grele și de mare răspundere, care cereau o rezolva- re imediată, ca refacerea industriei și a transporturilor, realiza- rea reformei agrare, înfrângerea haosului economic și a foametei provocate de secetă, lupta împotriva sabotajului capitaliștilor și a comploturilor organizate de serviciile de spionaj imperialiste, parti- dul nostru a înscris printre obiectivele sale de perspectivă electrifi- carea țării, cercetarea științifică și valorificarea bogățiilor naturale ale țării, realizarea unor mari lucrări de irigații, asanări și creșterea suprafețelor terenurilor cultivabile. „Prin crearea în țară a unei rețele de centrale hidroelectrice11 —spunea Raportul Politic al C. C.—,,se va putea purcede la electri- ficarea căilor ferate și întrebuințarea masivă a energiei electrice în des- voltareatuturor industriilor noastre. Deasemenea, prin extinderea rețe- lei de curent electric, se va putea introduce lumina și forța electrică până și în cel mai îndepărtat cătun al țării, ridicându-se, astfel, nivelul de X GH. GHEORGHIU-DEJ via{ă și de cultură al plugărimii noastre. Utilizând acest nesecat iz- vor de energie—cărbunele alb — vom putea face economii consi- derabile în rezervele noastre de petrol și cărbune“ Intre electrificare, industrializare și mecanizarea agriculturii există o strânsă legătură. Raportul Politic la Conferința Națională stabilea măsurile necesare pentru refacerea industriei distruse de răz- boi și folosirea integrală a capacității ei de producție, ca punct de plecare pentru desvoltarea industrială a României, accentul fiind pus asupra desvoltării industriei grele* „O indust/ie grea puternică”,— spunea Raportul Politic—.con- stitue pivotul în jurul căruia întreaga economie a țării se va des- volta în condițiuni noi* 2. In domeniul agriculturii, Raportul Politic preconiza înzestrarea ei cu mașini, unelte, îngrășăminte chimice, care săd ridice producti- vitatea și rentabilitatea. In domeniul finanțelor se fixau sarcini în vederea creării ve- niturilor necesare echilibrării bugetului, pentru a se opri procesul de inflație și a se realiza o monetă stabilă. In cei cinci ani care s’au scurs dela Conferința Națională, toate aceste sarcini privind reconstrucția țării au fost nu numai în- deplinite, dar cu mult depășite, datorită muncii pline de avânt pa- triotic a poporului muncitor în frunte cu clasa muncitoare și dato- rită ajutorului frățesc pe care l-am primit din partea Uniunii Sovi- etice. Aceasta arată cu prisosință că între vorbele și faptele parti- dului nostru există o concordanță deplină și ne dă dreptul să afir- măm cu toată convingerea că și mărețele sarcini ce ne propunem vor fi duse la bun sfârșit. In elaborarea proectului planului de electrificare și folosire a apelor din R. P. R., pe care îl prezint astăzi plenarei, ne-a călăuzit uriașa experiență a Uniunii Sovietice în domeniul electrificării. Acest plan este rodul muncii entuziaste și stăruitoare, desfășurate sub în- drumarea permanentă a partidului, de un mare număr de oameni de știință, specialiști și tehnicieni. 1 Gh. Gheorghiu-Dej: „Raportul Politic al comitetului central expus la Conferința Națională a Partidului Comnnist Român, ed. P. C. R. 1945, pag. 83. 2 Ibid., pag. 74. RAPORTUL ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚÂRII XI Proectul a fost desbătut timp de cinci zile la sesiunea lărgită a Academiei R. P. R., la care au participat numeroși academicieni, profesori universitari, profesori ai Institutelor de cercetări științifice, ingineri și tehnicieni din producție, aducând o prețioasă contribuție la îmbogățirea lui. Planul constitue astfel un însemnat document tehnico®economic, baza de pornire pentru realizarea marilor lucrări de electrificare și folosire a apelor țării noastre. El va trebui să fie desvoltat și definitivat prin cercetări, măsurători și calcule ulterioare. In ce constă însemnătatea electrificării ? încă în 1850, cu 100 de ani în urmă, Karl Marx a arătat că elec® trificarea va duce desvoltarea forțelor de producție la un nivel atât de înalt încât capitalismul nu va mai fi în stare să le stăpânească. „Regele aburcare în veacul trecut revoluționase lumea",—spu® nea Marx — nși*a trăit traiul, iar locul lui va fi luat de o forță in» comparabil mai revoluționară: scânteia electrică". Marelui Lenin i«a revenit meritul istoric de a fundamenta și îmbogăți geniala previziune a lui Marx. Lenin a arătat însemnăta® tea electrificării ca pârghie a construcfiei socialismului și comunism mului, elaborând o întreagă concepție revoluționară asupra progres sului tehnicii și economiei sovietice, pe baza electrificării. In De» cembrie 1920, în plin război împotriva intervenționiștilor, Lenin a spus: „Comunismul este Puterea Sovietică plus electrificarea între® gii țări... Numai atunci când țara va fi electrificată, când indusa tria, agricultura și transportul vor fi așezate pe baza tehnică a marii industrii moderne, numai atunci vom învinge definitiv. Dacă Rusia se va acoperi cu o rețea deasă de uzine electrice, de instalațiuni tehnice puternice, construcția noastră economică comunistă va de* veni un model pentru viitoarea Europă și Asie socialistă". Cu un puternic entuziasm și cu o uriașă tenacitate, Lenin și Stalin au sdrobit rezistența elementelor contrarevoluționare de teapa lui Troțchi și Râkov, au combătut pe cei ce flecăreau și manifestau șovăială, întărind încrederea în posibilitățile de înfăptuire a electri® ficării Rusiei. Lenin a îndrumat lucrările savanților și tehnicienilor ruși pentru elaborarea Planului de Stat GOELRO, trecând în mod operativ la aplicarea lui în viață. XII GH. GHEORGHIU-DEJ Discipolul credincios și tovarășul de luptă cel mai apropiat al lui Lenin, I. V. Stalin, a desvoltat tezele leniniste asupra electrifi» cării și a condus măreața operă de electrificare a Uniunii Sovietice. Sintetizând concepția leninistă a electrificării, tovarășul Stalin spune : „Prin electrificarea țării, Lenin nu înțelege construirea izolată de centrale electrice, ci trecerea treptată a economiei țarii—inclusiv și a agriculturii—la o bază tehnică nouă, la baza tehnică a marii producții moderne, legată într’un fel sau altul, direct sau indirect, ou electrificarea". Intr’adevăr, marea însemnătate economico^socială a clectrifi» cării rezultă și din faptul că atât în industrie, cât și în agricultură, folosirea energiei electrice antrenează pe micul producător pe făga* ^șul marii producții, pe făgașul socialismului. Electrificarea, în concepția leninisNstalinistă, este unul din prim cipalele mijloace pentru transformarea micii producții și înglobarea ei, pe baza tehnicii noi, în marea producție modernă—este unul din principalele mijloace pentru crearea fundamentului tehnic al so* cialismului și comunismului. Grandioasele construcții ale planurilor cincinale staliniste, rit» mul nemaivăzut al desvoltării industriei socialiste sovietice, ca și rapida desvoltare și înflorire a colhozurilor sovietice, sunt strâns le* gate de realizarea mărețului plan de electrificare a Țării Socialismului In zilele noastre, când oamenii sovietici zidesc cu avânt co* munismul, folosirea energiei electrice dobândește o însemnătate crescândă atât în procesul de mecanizare și automatizare a produce ției industriale, cât și în mecanizarea pe scară întinsă a tuturor mum cilor agricole, în marile lucrări de irigație și cucerirea a noi tere» nuri arabile de milioane și milioane de hectare. Toate acestea au creat omului sovietic putința unei înalte stări materiale și culturale» asigurându^i o neîncetată îmbunătățire a traiului său. In timp ce agresorii americano^englezi și sateliții lor pun totul în slujba fabricării celor mai sălbatice mijloace de distrugere, pus3 tiesc Coreea și pregătesc deslănțuirea unui nou război mondial, Uni* unea Sovietică pune totul în slujba păcii, progresului și fericirii popoarelor. Hotărîrea Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice cu pri» RAPORTUL ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XIII vire la construirea noilor hidrocentrale gigantice și începerea lucră? rilor de transformare a unor pustiuri în grădini înfloritoare, a fost primită cu mare bucurie și entuziasm de toate popoarele iubitoare de pace și libertate. De peste 30 ani, publicațiile și prospectele americane, cunos? cute prin reclama țipătoare ce o fac celor mai neînsemnate realizări ale „administrației" Truman, sunt silite să repete placa răsuflată des? pre construcția combinatului electric de pe valea râului Tennessee. De mulți ani, însă, acest combinat nu mai constitue obiectul unor lucrări practice. Capitalismul distruge și pustiește, socialismul con? struește, dă viață și pustiurilor. Pașii uriași făcuți de U. R. S. S. pe tărâmul electrificării amin? tesc cuvintele lui Lenin din 1919, la inaugurarea primei centrale hidroelectrice în tânăra republică socialistă : „12.000 kilowați este un început foarte modest. S’ar putea ca un străin, cunoscător al electrificării americane, germane sau sue? deze, să?și bată joc de aceasta. Dar —încheia Lenin —cine râde la urmă, râde mai bine 1“ Tovarăși, La Cuibîșev și Stalingrad, pe malurile bătrânei Volga, se vor înălța doi giganți, două centrale hidroelectrice. Prin imensul deșert Cara-Cum vor înainta pe principalul canal Turcmen apele fluviului Amu?Daria spre Crasnovodsc, pe malul Caspicei. Prin noua cen* trală depe Nipru și canalele din sudul Ucrainei și nordul Crimeii vor fi irigate întinse suprafețe de stepă. Lucrări deasemenea pro? porții n’a mai cunoscut lumea. Intr’adevăr, numai cele două hidrocentrale noi de pe Volga vor da anual 20 miliarde de kilowați ore energie electrică 1 Ele vor pune în mișcare noi uzine și fabrici, curentul electric va fi transmis prin conducte la mii de kilometri distanță, iar prin? tr’un ingenios sistem de irigare vor fi fertilizate 14.000.000 de hec? tare pământ, cam odată și jumătate suprafața arabilă a țării noastre.. Pe calea deschisă de Uniunea Sovietică pășim și noi. Electrificarea țării noastre se impune ca o sarcină de cea mai mare urgență și însemnătate. Lichidarea înapoierii economice și cui* XIV GH. GHEORGHIUpDEJ turale a țârii, pe baza trecerii la marea producție socialistă în indus* trie și agricultură, este de neconceput fără electrificare. Producția in* dustrială, care în decursul primului nostru plan cincinal va trebui să crească de două ori, fată de 1950, este legată nemijlocit ce asigu* rarea din vreme a unei puternice desvoltări a producției noastre energetice. De pe acum industria noastră suferă gâtuiri din cauza lipsei de energie electrică. Fiecare pas înainte în desvoltarea industriei noastre socialiste și în mecanizarea agriculturii este frânat de lipsa de energie electrică. Noi ne dăm seama prin propria noastră expe» riență cât de justă este învățătura leninistă, potrivit căreia electrifi* carea trebue să meargă cu un pas înaintea industrializării. Importanța energiei electrice în producția industrială rezultă din proprietățile sale specifice: ea poate fi produsă cu ajutorul că* derilor de apă și a combustibililor și retransformată în orice formă de energie—mecanică, calorică, chimică etc. — poate fi transportată rapid și eftin la distanțe mari, este extrem de divizibilă, se poate măsura cu mare precizie. Electrificarea este mijlocul principal în mecanizarea și automatizarea procesului de producție și în ușurarea muncii omului. Ea va fi un factor esențial pentru crearea unei pu* ternice industrii chimice, punând în valoare marile resurse de ma* terii prime de care dispune țara noastră. In agricultură, electrificarea dă putința introducerii pe scară întinsă a muncii mecanizate, ceeace mărește considerabil producția la hectar, ridică întreaga viață economică și culturală a satelor noas* tre, smulgândude din întunericul în care le»a ținut regimul burghezo* moșieresc. Ariile electrificate folosite anul acesta în campania de treeriș, chiar dacă constitue un început modestă dovedesc impor* tanța introducerii electricității în agricultură și interesul viu pe care i*l arată massa țărănimii. Punând în valoare energia apelor noastre, vom trezi la viață regiuni înapoiate, vom crea posibilități pentru mari lucrări de iri* gație, pentru asanări și lucrări de fertilizare a pământurilor degra* date și inundabile. Folosirea tracțiunii electrice pe căile ferate și pe șosele — în special pe cele cu pante mari și cu trafic intens—ca și amenajarea RAPORTUL ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XV căilor de transport pe apă vor da un puternic impuls desvoltării întregii economii naționale. Electrificarea va contribui simțitor la îmbunătățirea traiului material și cultural al masselor muncitoare. Electricitatea are nume* roase aplicații în medicină, în procese biologice și chimice; ea ajută la răspândirea culturii prin telecomunicații, cinematografe și raB dioficare. Electrificarea țării va avea următoarele obiective : 1. Asigurarea creșterii producției industriilor existente și aii* mentarea cu energie electrică a industriilor noi ce se vor înființa în cadrul planurilor cincinale. 2. Valorificarea rațională a resurselor energetice, folosind com» bustibili inferiori (ligniți, turbă, deșeuri de cărbuni și în general orice combustibil ce nu poate fi utilizat mai bine în alt domeniu); se vor economisi combustibilii superiori lichizi și gazoși, precum și cărbu* nele brun, pentru utilizări mai raționale, ca materie primă pentru industria chimică, transporturi, încălzit etc, 3. Lucrările hidroenergetice vor constitui începutul folosirii cursurilor de apă, pentru irigarea regiunilor secetoase, crearea de căi navigabile, prevenirea inundațiilor, asanări, recuperări de tere* nuri inundabile etc. 4. Electrificarea treptată a căilor ferate, precum și a transport turilor în comun în centrele orășenești, ceeace va aduce o econo* mie considerabilă a transporturilor de combustibil și a consumului de combustibil superior. 5. Electrificarea principalelor munci agricole și pătrunderea electricității la țară, pentru ridicarea nivelului tehnic al agriculturii și creșterea productivității în agricultură. 6. Ridicarea nivelului cultural și a bunei stări a poporului, prin folosirea energiei electrice în trebuințele casnice, dispensare, că* mine culturale, precum și instalarea de cinematografe și stațiuni de radioficare la sate. 7. Prin crearea noilor baze energetice și folosirea multilate* rală a apelor, se vor desvolta rapid regiunile pe care regimul bur* ghezo*moșieresc le lăsase în înapoiere. Electrificarea va duce la întărirea alianței clasei muncitoare cu XVI GH. GHEORGHIUpDEJ țărănimea muncitoare, la întărirea rolului conducător al clasei mun* citoare. Ea asigură mersul înainte al construcției socialiste a țării și desvoltarea ei mai departe spre comunism. Realizarea electrificării înseamnă desvoltarea acelor ramuri ale economiei naționale care ridică într’un timp relativ scurt puterea economică a Patriei noastre și capacitatea ei de apărare, lucru de mare însemnătate în lupta pentru pace, pentru zădărnicirea planuri* lor criminale ale imperialismului american și englez. Situația actuală a alimentării cu energie electrică în R. P. R* Situația actuală a alimentării cu energie electrică se poate ca* racteriza în modul următor: 1. Dispunem de centrale electrice cu o putere instalată de 740.000 kw., din care numai 600.000 kw. sunt utilizabili, din cauza strangulărilor și uzării instalațiilor vechi. Centralele lucrează fără rezerve, iar în unele regiuni sunt necesare anumite restricții de con* sum sau modificări în crarul de lucru al întreprinderilor. 2. Puterea centralelor electrice e fărâmițată în 603 centrale, cu o putere medie de numai 1.230 kw. Rezultă deci o exploatare ne* economică. 3. Puterea instalată variază dela 0,5 kw. pe km2 la 6,8 kw. pe km2. In ceeace privește raportul cu populația diferitelor regiuni, puterea instalată variază între 7 w pe locuitor și 71 w pe locuitor. Cantitatea de energie distribuită prezintă mari variații dela o regi* une la alta. Electrificarea comunelor, în special a celor rurale, este puțin extinsă j numai 28,7°/0 din populația țării locuește în localități elec* trificate. Aceasta constitue un necruțător act de acuzare împotriva re* gimului burghezo^moșieresc. 4. Capitaliștii, în goană după investiții mici și beneficii mari, au dus o politică de jaf și de risipă în utilizarea izvoarelor de energie ale țării, construind în special centrale electrice pe baza combustibililor celor mai prețioși pentru economia națională: produse petrolifere, gaze naturale și cărbuni superiori. RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XVII Astfel, repartiția producției totale de energie electrică în 1950, după sursele naturale de energie utilizate, este arătată de următorul tablou : — gaze naturale . cea. 40,3% - — produse petrolifere . . . , „ 29,8% — cărbuni superiori . . . . . „ 6,1% — deșeuri de cărbuni și cărbuni inferiori . „ 13,7% — alți combustibili . . . . . „ 2,lo/o — centrale hidroelectrice . . . . „ 8,0% Total . . . 100% O serie de centrale cheltuiesc anual 500.000.000 m3 gaze na« turale și 250.000 tone produse petrolif re, atât de necesare altor nevoi ale economiei naționale. 5. Lungimea rețelelor de înaltă tensiune pentru transportul ener» giei electrice electrice este în prezent de numai 2.514 km. ceeace arată starea de înapoiere în răspândirea electricității pe cuprinsul țării. * * Față de situația actuală a alimentării cu energie electrică, a fost elaborat un plan de lucrări de electrificare pentru 10 am, parte integrantă a primelor două planuri cincinale ale R. P. R. In această etapă se vor desăvârși studiile pentru elaborarea planului general de electrificare a țării, cuprinzând valorificarea sis- tematică a apelor precum și a combustibildor inferiori și politica de rațională utilizare a izvoarelor de energie ale țării, îndreptândume spre folosirea apelor și a combustibililor inferiori. România este o țară bogată în cursuri de apă și zăcăminte de ligniți. Uriașa energie a apelor noastre cât și a acestor cărbuni este puțin folosită în prezent. In fața noastră sta sarcina măreață de a pune stăpânire pe milioanele de cai putere care se irosesc în apele noastre, pe milioanele de cai putere care zac în subsolul țării noas» tre, și sad folosim pentru ridicarea industriei, agriculturii și transpor» turilor, pentru propășirea și înflorirea Patriei noastre. Lucrări de asemenea proporții erau imposibil de conceput sub capitaliști. Burghezia era incapabilă să realizeze o astfel de desvoh tare a forțelor de producție. Ea acționa ca o frână în calea pro» greșului tehnic. StCercȘtlași I, 2-II XVIII GH. GHEORGHIUsDEJ Pentru regimul de democrație populara, asigurarea progresului tehnic în toate domeniile economiei naționale a R. P. R. este o necesitate vitala. Construcția societății socialiste este de neconceput fără un puternic avânt al tehnicii și științei. Socialismul se contopește în mod organic cu tehnica și știința. Cuceririle tehnicii și științei sporesc forțele de producție ale tării și constitue o puternică pârghie pentru întărirea puterii econo* mice a patriei noastre, un m^loc de ridicare a stării materiale și a culturii celor ce muncesc. Care este potențialul energetic al țării noastre ? Trebue spus dela început că în privința potențialului apelor și combustibililor inferiori, datele sunt incomplecte și nedefinitive. Pe baza cifrelor aproximative, se pot spune următoarele : Apele țării noastre au o putere totală amenajabilă de 5.650.000 kw, putând produce în anii normali 27,2 miliarde kw. ore energie. Dar electrificarea țării nu se poate baza numai pe producția hidro» centralelor, pentrucă în cadrul folosirii multilaterale a apelor, func* ționarea hidrocentralelor — în special în anii secetoși — va fi dictată de problema irigațiilor și a navigației. In ceeace privește zăcămintele de combustibil inferior (lignit, turbă, cărbuni bruni inferiori etc.) cercetările de până acum au stabilit existența unor însemnate zăcăminte de ligniți la Doicești* Șotânga, Filipeștii de Pădure, Căpeni, Sărmășag și Valea Timișului (Banat), Cărbunești (Oltenia). In 1950 s’au utilizat pentru producerea energiei electrice nu» mai 150.000 tone ligniți. Această cantitate trebue și poate să crească în 10 ani la 3,2 milioane tone anual, corespunzând unei producții de energie de 2,3 miliarde kw. ore pe an. Deasemenc a pentru anul 1955 se prevede o cantitate de deșeuri de cărbune de circa 1000.000 de tone, ceeace corespunde unei pro» ducții anuale de energie de circa 1 miliard kw. ore. In total, potențialul energetic bazat pe combustibili inferiori va fi peste 10 ani de 985.000 kw, o producț'e anuală de 3,5 mili» arde kw. ore. Prima etapă a planului general de electrificare In cadrul planului de lucrări de 10 ani, s’a fixat ca prim obiec» tiv instalarea și punerea în funcțiune de centrale electrice noi și des» raport Asupra planului de electrificare a țării XIX voltarea unor centrale existente, însumând 2.000.000 de kw. In acest mod, puterea totală instalată în centralele electrice din R. P. R. se va ridica în anul 1960 la 2.600.000 kw. Din acest plan, în cursul primului cincinal se vor instala unic tăți noi, totalizând circa 1.000.000 kw., ceeace față de situația actuală va reprezenta o creștere în total de 2,67 ori. Pentru a se satisface nevoile urgente de energie din perioada 1950*1952 ale noilor industrii și sporurile cerute de cele existente, s’au prevăzut în plan o serie de extinderi ale centralelor existente, precum și instalarea a câtorva unități noi, consumând gaz metan și în unele cazuri excepționale chiar și produse petrolifere. Aceasta a fost necesar deoarece centralele hidroelectrice și marile centrale ter* moelectrice cu combustibili inferiori nu pot intra în funcțiune decât începând cu 1953, în timp ce nevoile industriei cresc într’un ritm rapid. Planul lucrărilor pentru etapa de 10 ani prevede construirea a 13 centrale termoelectrice, cu putere instalată de 1.039.000 kw., ex* tensiuni la 5 centrale termoelectrice făcând să crească puterea in» stalată cu 59.000 kw., construirea unor centrale termoelectrice pe lângă industrii cu o putere instalată de 98.000 kw., construirea a 24 hidrocentrale cu o putere instalată de 764.000 kw. și centrale mici cu o putere de circa 40.000 kw. In rezumat, vom construi și extinde centralele termoelectrice cu o putere de 1.196.000 kw. (59,8%) și centrale hidroelectrice cu o putere de 764.000 kw. (38,2%), care împreună cu microcentralele dau o putere nou instalată totală de 2.000.000 kw. Situația energetică a țării noastre se va prezenta în felul următor 1950 1955 1960 ■ Putere instalată . 740.000 kw. 1.700.000 kw. 2.600.000 kw. Putere disponibilă . . 600.000 „ 1.660.000 „ 2.500.000 „ din care: termică . . 550.000 „ 1.370.000 „ 1.665.000 „ hidraulică , . 50.000 „ 290.000 „ 835.000 „ adică: termică . . • 92% 82,5% 66,6% hidraulică . 6% 17,5% 33,4% Putere pe km2 . . . 2,53 kw/kma 7,0 kw/km2 10,6 kw/km2 „ „ locuitor . 37,5 w/loc. 105 w/loc. 150 w/loc* XX GH. GHEORGHIUsDEJ Centralele noi legate între ele cu centralele existente mai im* portante se vor grupa în 7 sisteme energetice, după cum urmează r 1. Sistemul Muntenia 2. n Oltenia. 3. n Moldova de Nord 4. n Moldova de Sud (inel. Dobrogea) 5. n Ardealul Central 6. » Ardealul de N.V. 7. » Ardealul de S.V. După instalarea noilor centrale și unități, puterea instalată mc* die pe țară crește dela 2.53 kw/km2, sau 37,5 w pe locuitor în 1950,. la 10,6 kw/km2 sau 150 w pe locuitor, la finele etapei de 10 ani» Aceasta înseamnă că un număr considerabil mai mare de cetățeni ai Patriei noastre se vor bucura de electricitate. Prin folosirea tehnicii moderne a transporturilor de energie și a legăturilor dintre centrale prin linii de înaltă tensiune se va putea transporta energia din regiunile excedentare în cele deficitare. In ceeace privește folosirea izvoarelor de energie, până la fi* nele etapei de 10 ani, consumația de produse petrolifere va scade la circa 120.000 tone, adică mai puțin de jumătate din cea ac* tuală, iar cea de gaz va scade și ea la circa 420.000.000 m3, din care numai 220.000.000 m3 din rețele de transport de gaze, iar restul din zăcăminte de joasă presiune. Tovarăși, Pentru a putea aprecia posibilitățile ce rezultă din electrificare se poate lua ca indicație pentru diferitele ramuri și categorii de con* sumator următoarea repartiție a energiei distribuite la sfârșitul etapei de 10 ani în comparație cu 1950 : 1950 mii, kwh 1960-7 mii, kwh a. industrie, mine 1310 4330 b. tracțiune electrică 2 300 c. servicii comunale : — luminatul străzilor 70 200 — tramvaie, troleybuse 80 200 — alimentări cu apă etc. 40 120 RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XXI d. consum domestic, birouri și magas zine în orașe 220 750 e. consumatori rurali f. pierderi în rețele de transp. și disti ibuție 20 230 și consum propriu al centralelor 358 870 Total 2.100 7.000 Marea centrală hidroelectrică Stejar de pe Bistrița constitue principala lucrare a planului de electrificare. Ea va avea o putere de 210.000 kw, adică a treia parte din cât avem azi cu totul în întreaga țară. Din puternicele ei turbine se vor răspândi 430.000.000 kw. ore anual, care vor alimenta industriile existente, cele nou construite și cele prevăzute în planul cincinal: industrii textile, metalurgice, electrochimice, petrolifere, cărbuni etc. Barajul dela Izvorul Muns telui și lacul de acumulare, legat cu centrala dela Stejar, vor îngădui irigarea unor suprafețe de circa 300.000 ha. din Sudul Moldovei și Nordul Bărăganului, amenajarea navigației pe Șiret între Galați și Bacău, evitarea inundațiilor provocate de Bistrița, recâștigarea pentru culturi a zonei inundabile a Bistriței și a Șiretului inferior. Centrala hidroelectrică dela Stejar va ridica nivelul industrial, agricol și so» cial al Moldovei, rămasă în urmă, ca și alte regiuni, din cauza po0 liticii regimului burghezo-moșieresc. Centralele termoelectrice Filipeștii de Pădure și Doicești vor consuma lignit la gura minelor, producând energie electrică pentru alimentarea Capitalei, pentru alimentarea instalației de extracție și prelucrare a petrolului din regiunile Prahova și Argeș și căii ferate Orașul Stalin—Câmpina, care va fi electrificată în decursul primului plan cincinal. Centrala termoelectrică Petroșani, situată pe Valea Jiului, va utiliza deșeuri dela spălarea cărbunilor destinați pentru cocseria dela Hunedoara și cărbuni de calitate inferioară care astăzi nu se folosesc. Puterea acestei centrale va fi de 150.000 kw. Ea va fi complect instalată la finele primului plan cincinal. Producția anuală de energie va fi de circa 675.000.000 kw. ore. împreună cu centrala termoelectrică dela Vălișoara și centralele hidroelectrice de pe Râul Mare, vor alimenta instalațiile carbonifere -din Valea Jiului, combinatele siderurgice Reșița și Hunedoara, uzinele XXII GH. GHEORGHIUcDEJ Oțelul Roșu, precum și regiunea Banatului și Sud-Vestul Transilvaniei. Centralele termoelectrice și hidroelectrice vor înrâuri desvol® tarea tuturor regiunilor țării. Planul lucrărilor de electrificare prevede construirea unor linii de transport de energie electrică și de legătură, în lungime totală de 3.960 km. ca și organizarea unor stațiuni de transformare, care vor asigura schimbul de energie. Electrificarea rurală Planul lucrărilor de electrificare acordă o atențiune deosebită electrificării satelor noastre. Clasele exploatatoare au ținut massele țărănimii în cea mai adâncă beznă. O statistică din anul 1941 arată că populația din sas tele deservite cu energie electrică reprezintă doar 6°/0 din populația întregii țări. Din cele peste 13.000 sate din R. P. R. au fost elec* trificate până în prezent numai circa 450. In cursul primului plan cincinal se prevede introducerea energiei electrice în circa 2000 sate și în primul rând în S. M. T.^uri, gos» podării agricole de stat și gospodării agricole colective. Circa 50% vor fi executate prin racordări la rețelele de înaltă tensiune existente sau care se vor executa în acest răstimp, iar restul de circa 5O°/o, pe bazar micilor centrale locale, dându«=se preferință centralelor care vor folosi apele. Folosirea electricității în gospodăriile agricole colective va con» vinge și mai mult pe țăranii săraci și mijlocași asupra marilor avan» tagii ale unirii de bunăvoie a micilor gospodării individuale în mari gospodării colective — chezășia belșugului și a unei vieți fericite pentru țărănime. Se va acorda o atenție deosebită amenajării râurilor mici și utilizării acestora pentru microcentrale hidroelectrice, până la circa 500 kw., care vor alimenta unul sau mai multe sate, industria lo» cală, ajutând la rezolvarea problemei irigației, pisciculturii etc. La morile de apă și la alte instalații hidraulice în funcțiune sau părăsite vor fi îmbunătățite stăvilarele și jghiaburile și se vor monta generatori electrici, care vor servi la electrificarea rurală. Se vor înlocui roțile de apă oriunde va fi necesar, prin turbine. Din toate râurile mici ale țării, s’a socotit că se poate obține RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XXIII în mici centrale, cu o putere până la 500 kw., o putere totală in» stalată de circa 500.000 kw. In localitățile unde amenajarea de mici centrale hidroelectrice nu este posibilă, dar există resurse locale de combustibili, se vor construi mici centrale termoelectrice, cu ajutorul cazanelor de loco» motive și locomobile care nmși mai găsesc întrebuințare. Drept combustibil vor fi folosite turba, lignitul, praful de cărbune, gaze naturale din zăcăminte mici ușor exploatabile, gaze de gazogen, precum și deșeuri agricole sau forestiere. Un rol uriaș în această muncă revine Sfaturilor Populare, care prin folosirea resurselor locale și mobilizarea masselor de țărani mun« citori pot aduce o contribuție hotărîtoare la opera de electrifi- care rurală. FOLOSIREA APELOR Problema apelor ocupă un loc de frunte în viața economică și socială a țării noastre. Datorită rolului important al apei în agri* cultură, în determinarea climei și în producerea energiei necesare electrificării, stăpânirea și folosirea apelor noastre constitue una din problemele de bază ale construcției socialiste. Electrificarea țării este în mod nemijlocit legată de problema folosirii multilaterale a apelor: asigurarea stabilității și creșterii pro» ducției agricole prin irigații, lupta împotriva secetei, prevenirea inun- dațiilor, plantarea perdelelor de protecție, amenajarea de baraje și lacuri de acumulare, regularizarea debitelor râurilor, amenajarea și recâștigarea terenurilor inundabile, navigația, alimentarea cu apă a orașelor și centrelor industriale, piscicultura, amenajarea torenților și reîmpădurirea. Nici una din aceste probleme nu poate fi rezolvată în mod separat, așa încât numai printr’un studiu complect și coordonat al tuturor posibilităților de folosire a apelor se va putea rezolva fiecare problemă în parte. Irigațiile și prevenirea inundațiilor. Studiind regimul ploilor în țara noastră, s’a constatat că o mare parte din suprafața agricolă a țării suferă din cauza secetei, ceeace produce pagube mari eco- nomiei naționale. In anii secetoși, producția pe hectar este de 5 ori mai mică la grâu și de 7 ori mai mică la porumb decât producția XXIV GH. GHEORGHIUcDEJ realizată în anii agricoli buni. Suprafața totală a terenurilor agricole bântuite de secetă însumează aproximativ 2.700.C00 hectare, din care până în prezent noi am irigat numai 50.000 hectare ceeace este cu totul neînsemnat. Prin irigații, prin umezirea artificială a terenurilor, se poate asigura creșterea constantă a producției agricole. Sporul producției agricole prin irigație este foarte însemnat. In anul 1950 la culturile irigate de bumbac din țara noastră s’a obținut un spor de peste 250%. Apele din regiunile bântuite de secetă—Șiretul, Ialomița, Ar* geșul, Oltul și {iul —ar putea iriga aproximativ 200.000 ha., adică mai puțin de 8% din suprafața necesară a fi irigată. Cu ajutorul apei din lacurile de acumulare s’ar putea asigura irigarea unor suprafețe de aproximativ 500.000 ha. în regiunile acestea bântuite de secetă. In alte regiuni, cum e regiunea din apropierea Dunării, apa necesară pentru irigație se poate obține prin pompare. Aceasta ar putea duce la irigarea a încă 400.000—500.000 ha. Prin măsurile schițate s’ar putea iriga din suprafața totală a terenurilor bântuite de secetă, de circa 2.700.000 ha., o suprafață de circa 1 200.000 ha. Rămâne ca studierea mai adâncă a problemei să ducă la găsirea a noi posibilități de combatere a secetei prin: amenajarea de baraje, rezervoare, pompare, utilizare de ape subte* rane, perdele de protecție etc. După o socoteală sumară, producția agricolă pe care am ob* ține^o în plus prin irigarea a 1.200.000 ha. va fi de aproximativ 240.000 vagoane cereale anual, ceea ce reprezintă o importantă bos găție națională. In acelaș timp, din cauza ploilor prea mari în anumiți ani și în anumite anotimpuri, râurile produc inundații catastrofale, distrus gând recoltele pe regiuni întinse și producând mari pagube căilor de comunicație și localităților. Populația din regiunile amenințate de inundații trăiește într’o permanentă nesiguranță. înlăturarea acestei , calamități este posibilă prin regularizarea râurilor și stăpânirea lor, prin construirea de baraje care să dea naș* tere unor lacuri de acumulare în regiunile în care condițiile de relief și geologice sunt prielnice. Aceste lacuri pot fi folosite la irigații, producerea de energie, navigație, alimentarea cu apă, asanări. Potrivit datelor provizorii pe care le posedăm, capacitatea de RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚÂRII XXV acumulare a barajelor, a căror construcție este posib'lă pe râuri se ridică la aproximativ 4,2 miliarde m3. Baraje și lacuri de acumulare vor fi create în primul rând pe cursurile principale de ape ca: ba» rajul Izvorul Muntelui pe Bistrița, Tunel pe Argeș, Bolboci pe Ia* lomița, Vidra pe Lotru, Prisaca Dornei pe Moldova, și altele pe Olt, Dâmbovița, Buzău, Putna, Someș, Mureș etc. Și în regiunile de deal și șes pot fi amenajate lacuri de acumulare, mai ales unde e secetă: câmpia Munteniei, bazinul Jijiei etc. Prevenirea și combaterea eroziunilor a fost cu totul neglijată în trecut. Suprafețe reprezentând circa 700.000 ha. terenuri complect distruse și circa 2.300.000 ha. în curs de degradare sunt răspândite pe tot întinsul țării. Continuarea acestui proces, pe lângă permanenta scădere a producției agricole, pune în pericol lucrările de pe curB șurile de ape, căile publice de comunicație, așezările omenești etc. Sunt deci necesare o serie de măsuri de conservare a solului, atât pe căile principale ale apelor, cât și pe afluenții lor, ca și măsuri de punere în valoare a terenurilor care au suferit stricăciuni sau sunt în curs de degradare. Asanarea bălților și a regiunilor insalubre prin primenirea apei cu ajutorul rezervelor din lacurile de acumulare ca și prin drenări prezintă o mare însemnătate. Aceste lucrări aduc foloase economice pentru agricultură și piscicultură, eliminând focarele de paludism care amenință sănătatea locuitorilor din jurul bălților și mlaștinilor. Căile navigabile interioare pot lua o mare desvoltare în țara noastră prin stăpânirea apelor și prin amenajarea principalelor râuri. Navigația pe aceste râuri are o mare importanță pentru economia națională, ducând la ieftenirea transporturilor și chiar la crearea a noi așezări omenești și întreprinderi industriale, după pilda Canalului Dunăre-Marea Neagră. Piscicultura va putea fi puternic desvoîtată prin crearea de noi lacuri, prin regularizarea debitelor râurilor și asanarea bălților și lacurilor existente. După o evaluare sumară, s’ar putea amenaja o suprafață de circa 400.000 ha. bălți și eleștee, care ar duce la o producție con* stantă și de calitate de aproximativ 35.000.000 kg. pește pe an. XXVI GH. GHEORGHIUsDEJ Amenajarea Dunării Valorificarea Dunării constitue o problemă de mare însemnătate pentru poporul nostru și pentru popoarele celorlalte țâri riverane* Dunărea colectează toate apele țării noastre, constituind coloana vertebrală a sistemului nostru de navigație; ea reprezintă una din cele mai importante bogății ale țării, care până în prezent nu a fost valorificată decât insuficient pentru navigație și pescuit. Pentru punerea în valoare a Dunării este necesară elaborarea unui plan de amenajare integrală a fluviului, pe bază de documen* țări și studii amănunțite. Navigație, Dunărea prezintă o importanță economică internă, și internațională deosebită pentru navigație. In situația actuală na» vigația pe Dunăre întâmpină o serie de dificultăți din cauza adân» cimii insuficiente, în toate anotimpurile, pentru vapoare de mare tonaj, ieșire la mare limitată din cauza barei dela Sulina și trecerea prin Porțile de Fier dificilă, în special la apele mici. Prin construcția Canalului Dunăre^Marea Neagră se elimină incovenientul cel mai important în calea navigației Dunării, se rea» lizează o ieșire la mare ferită de neajunsurile barei dela Sulina. îmbunătățirea condițiilor de navigație la Porțile de Fier și pe restul cursului, în timpul apelor scăzute, se va putea realiza simultan cu amenajările hidroelectrice și cu lucrările de indiguiri care vor trebui făcute pentru recuperarea terenurilor inundabile. Prin indiguiri judicios combinate, pentru a nu micșora posibi» litatea de descărcare la viituri mari ale apelor Dunării, după eva» luările cele mai recente se pot pune în valoare în regiunile inun» dabile (fără Deltă) circa 540.000 ha. constând din domenii piscicole,, păduri și importante terenuri agricole. Având în vedere calitatea excepțională a terenurilor recupe» rate, posibilitățile ușoare și abundente de irigație cu apă din Dunăre,, clima mai caldă și disponibilitățile viitoare de energie, terenurile agricole recuperate vor putea fi cultivate cu plante industriale, bumbac, orez, culturi intensive de cereale, grădinărie, plante subtropicale, pomi fructiferi și plantații forestiere. Pe lângă irigarea terenurilor din luncă, se pot iriga cu apă din Dunăre, prin pompare, suprafețe întinse de terenuri, după cum s’a menționat maî sus. RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚARII XXVII Amenajarea bălților din Lunca Dunării și piscicultura Bălțile din Lunca Dunării nu au în prezent asigurată primeni» rea apei în toate anotimpurile. In cadrul amenajării Luncii Dunării se prevede rezervarea unei suprafețe întinse pentru bălțile ameliorate, păstrându*se bălțile exis» tente și creându»se bazine speciale pentru creșterea peștilor.- Bălțile vor trebui asanate, asigurândudbse o alimentare mai activă cu apă proaspătă, în unele cazuri chiar prin pompare, în vederea sporirii producției de pește. Printr’o piscicultură sistematică se va putea ridica producția de pește, dela valoarea scăzută de azi, până la peste 100 kg. pe hectar. Prin secarea mlaștinilor și asigurarea circulației apei în toate bălțile, se reduc focarele de paludism și se ameliorează condițiile sa» nitare în localitățile din regiunea văii Dunării. Valorificarea prin pescărie și agricultură a Deltei Dunării. Delta Dunării și problemele economice legate de această regiune merită o atenție deosebită. Din suprafața totală de 430.000 ha., 108.000 ha. sunt bălți, luminișuri de apă și gârlă, care nu pot fi valorificate de» cât prin pescuit; 267.000 ha. sunt ocupate de stuf fixat și plaur pluti» tor, plante care reprezintă materie primă importantă pentru indus» trializare. Circa 55.000 ha. din suprafața Deltei reprezintă grinduri de culturi, pășuni, păduri și așezări omenești. Această din urmă suprafață se pretează la culturi intensive iri» gate. O desvoltare deosebită pot căpăta livezile de pomi fructiferi și industriile alimentare legate de această producție. Livezile de pomi irigate, mai ales speciile puțin rezistente la secetă, pot asigura o pro» ducție importantă și valoroasă. Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în massă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. Date fiind condițiunile naturale favorabile, se va putea des» volta cultura plantelor subtropicale (ceai, lămâi etc.). Amenajări hidroelectrice. Dunărea reprezintă pentru țara noas» tră, cât și pentru țările vecine, o sursă importantă de energie hi» droelectrlcă, care se poate valorifica în condițiuni economice. Re» LXVIII GH. GHEORGHIUpDEJ giunea cea mai importantă din punct de vedere energetic este aceea a Porfilor de Fier, unde se pot amenaja centrale mari cu putere in» stalată totală de circa 1.280.000 kw. și cu o capacitate de producție de 8,8 miliarde kw. ore într’un an hidrografic mediu. Aceste centrale vor constitui sursele de bază ale sistemelor noastre energetice și, datorită prețului de cost redus și disponibili® tăților mari de energie, vor permite crearea de industrii electro*chi« mice, electro^metalurgice, de îngrășăminte chimice, irigații prin pom» pare etc. Odată cu amenajarea acestor centrale, se vor rezolva și difi» cultățile actuale ale navigației prin Porțile de Fier. Cursul inferior al Dunăr i dela Porțile de Fier și până la Mare nu s’a studiat până în prezent din punct de vedere energetic; aceste studii vor trebui să fie întreprinse în anii viitori. * * * Folosirea apelor constitue un tărâm vast pentru cercetări știin« țifice și pentru lucrări de cea mai mare importanță pentru econo» mia națională, pentru propășirea și înflorirea Patriei noastre. Toate aceste probleme care au fost schițate aci vor trebui să devină o preocupare serioasă a organelor de stat, a oamenilor de știință, a specialiștilor și tehnicienilor, ca și a întregii populații muncitoare din țara noastră, în scopul de a se elabora un plan general pentru fo» losirea apelor și a se trece la punerea lui în practică. Călăuzinducse de grandioasele planuri staliniste de împăduriri și plantare a perdelelor de protecție, de irigare a unor teritorii întinse, ca și de eroica luptă a oamenilor sovietici pentru stăpânirea naturii, poporul muncitor din țara noastră are în fața sa măreața sarcină de a stăpâni și folosi apele care străbat teritoriul Patriei noastre pentru a birui seceta, inundațiile și a combate eroziunile. Apele noastre pot .și trebue să fie silite să pună în mișcare puternice turbine care tri» mit curent electric la sute de kilometri distantă, să fertilizeze pă« mântui și să dea naștere la noi suprafețe arabile, să dea via(ă tere» nurilor vlăguite și degradate. Oamenii sovietici ne învață că forțele naturii pot fi stăpânite și puse în slujba cauzei comunismului și a păcii. Să însușim această prețioasă învățătură a marelui popor sovietic. RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XXIX INDUSTRIA ELECTROTEHNICĂ Electrificarea necesită crearea unor baze proprii industriale pen» tru producerea mașinilor electrice și a aparaturii respective. Parte din utilajul și mașinile necesare realizării programului de lucrări pentru electrificarea țării, schițat mai sus, va fi procurat prin import. Marea Țară a Socialismului ne dă și pe acest tărâm un sprijin considerabil, care constă atât în ajutor tehnic, cât și în utilajul ne- cesar construirii unor fabrici de turbogeneratoare, de mașini și apara» tură electrică grea etc. Cea mai îrsemnată parte din necesitățile de utilaj și mașini va trebui însă produsă în țară. In acest scop, industria noastră electron tehnică va lua o mare desvoltare, fiind așezată pe baze largi. Mă» șurile prevăzute în acest scop în planul de electrificare sunt ur» mătoarele : 1. înființarea la Reșița, în cadrul întreprinderii „SovrommetaPȚ a unei fabrici de echipament energetic care să producă turbine de aburi, turbine hidraulice, generatori electrici. Fabricația va începe în 1951, pe baza documentației ce va fi primită din U. R. S. S- 2. Desvoltarea uzinelor „Vulcan" din București, pentru a putea produce cazane de aburi necesare noilor uzine termoelectrice. Deasemenea se va organiza în cadrul industriei construcțiilor de mașini, fabricarea echipamentului mecanic (vane, stăvilare, con- ducte forțate etc.) necesar uzinelor hidroelectrice. 3. înființarea la Craiova a fabricii „E(ectro«Putere“ care va produce transformatorii necesari stațiunilor de distribuție, aparataj de înaltă tensiune pentru stațiuni și centrale, mașini electrice, rotative pentru consumul energiei electrice cu puteri dela 50 —2.000 kw. Fa» brica „ElectrosPutere" este în curs de instalare și va intra parțial în funcțiune încă în anul 1951. 4. Desvoltarea fabricilor existente de motoare electrice pentru a satisface toate necesitățile și anume : — „Electro-Precizia“ (Satulung) pentru motoare asincrone și micromotoare. = „ElectrosMotorul" (Timișoara) pentru motoare asincrone. — „Dinamo" (București) pentru motoare asincrone mari șispe» XXX GH. GHEORGHIUsDEJ ciale, mașini de curent continuu, generatori pentru electrificări ru» rale etc. 5. Infiinfarea la București a unei fabrici de aparataj de joasă tensiune, care va începe să lucreze în 1951 și se va desvolta în cursul planului cincinal. 6. Desvoltarea actualei fabrici „Vestitorul", pentru a fabrica instrumente de măsură, relee și telefoane automate. 7. înființarea unei fabrici de cabluri și conducte electrice izo» late și neizolate. Până la intrarea ei în funcțiune, actualele fabrici „Electro^Cablu" și „Industria Sârmei" vor face față parțial nevoilor. 8. înființarea unei fabrici de radio și electronică, prin desvol» tarea actualei fabrici „Radio Popular". 9, înființarea unei fabrici moderne de materiale electro«izolante, necesare fabricării mașinilor aparatajului și produselor electrotehnice. Proectul fabricii se execută în Uniunea Sovietică, care ne pune la dispoziție și toate procedeele de fabricație necesare. [0. înființarea unei fabrici pentru materiale electroceramice izo» latoare. Și această fabrică se va proecta în Uniunea Sovietică șl se va instala în primul plan cincinal. 11. Crearea unui Institut de cercetări și încercări electrotehnice, dotat cu un laborator pentru executarea încercărilor de tip a pro* duselor electrotehnice, măsurători de precizie și cercetări tehnice în vederea desvoltării construcțiilor noi. După instalarea și punerea în funcțiune a tuturor acestor fa» brici, industria noastră electrotehnică va fi în măsură să producă cea mai mare parte din utilajul electric necesar electrificării, precum și produse de larg consum din domeniul electrotehnic. Planul stabilește cantitățile de materiale principale de construc» tie, necesare pentru realizarea programului de lucrări expus mai sus și cantitățile totale de combustibil necesar programului de 10 ani. Pentru realizarea acestui program s’au înființat și organizat în» treprinderi de proiectare, construcții și montaj, specializate în dome» niile respective. Ele se dotează în prezent cu utilajul necesar. Toate centralele prevăzute în planul de electrificare sunt în curs de proiectare. Uzinele Moroeni, Sadu, Doicești și Ovidiu II sunt in curs de executare, lucrările pentru primele trei fiind avansate RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XXXI Pentru alte centrale, printre care și centrala Stejar pe Bistrița, se Iu» crează la amenajarea șantierelor. Utilajul electromecanic pentru centralele prevăzute a fi puse în funcțiune în cursul primului plan cincinal este în cea mai mare parte executat. Parte din acest utilaj este în curs de sosire în țară î montajul lui va începe în anul 1951. Electrificarea țării va cere un mare număr de muncitori cali« ficați, tehnicieni și ingineri. Unele cadre au și fost pregătite în acest scop, altele sunt în curs de pregătire și specializare. S'au luat mă® suri pentru o masivă sporire a cadrelor de specialiști dela 26.375, câte sunt în prezent, la circa 69.CC0 până la sfârșitul anului 1955. In afară de școlile tehnice, au fost create în acest scop și se vor mai înființa școli noi, capabile a promova la timp numărul de muncitori calificați, tehnicieni și ingineri prevăzut în plan. Va fi construit Institutul energetic de învățământ superior din București. Au fost trimiși pentru specializare în fabricile de mașini, aparataj și materiale electrotehnice din U.R.S.S. un număr de 200 muncitori, tehnicieni și ingineri, care însușindu^și cea mai avansată tehnică de fabricație, vor construi cadre bine pregătite ale tinerei noastre inc dustrii electrotehnice. Prin aceasta primim încă un ajutor de nepre» țuit din partea U.R S.S. în opera de industrializare a țării și de rh dicare de noi cadre de specialiști. Rentabilitatea planului de electrificare Marile centrate hidro și termoelectrice vor necesita o cheltu* ială totală de investiții de 140 de miliarde de lei, la care se adaugă suma de lei 35 de miliarde reprezentând costul liniilor de transport și stațiilor de transformare de înaltă tensiune. Socotind prețul de vânzare a energiei hidroelectrice la 2,50 lei pe kw. ore și a energiei termoelectrice la 3,50 lei pe kw. ore față de prețul mediu actual de 5,80 lei pe kw. ore, aceste cheltueli de investiții se vor amortiza numai din vânzarea energiei produse în 18 ani și jumătate dela punerea în funcțiune a instalațiilor. Cu toate că prețul energiei electrice se va reduce față de cel actual aproape la jumătate, prin termenul scurt de amortizare a cheltuelilor de investiții se dovedește cu prisosință și rentabilitatea economică a planului de electrificare. XXXII GH. GHEORGHIUsDEJ Aceste cifre nu dau însă decât o imagine incomplectă a uria® șelcr bogății și a avantagiilor csre vor rezulta pentru economia țării din realizarea planului de electrificare prin irigații, recuperarea de terenuri inundabile, piscicultură etc. Tovarăși, Din cele expuse ați putut să luați cunoștință de principalele probleme ale planului de electrificare și folosire a apelor țării noastre» Este un plan pe un termen îndelungat, un plan de perspectivă* El exprimă în cel mai înalt grad voința și hotărîrea partidului nos« tru de a asigura țării un necontenit progres și poporului muncitor o viață tot mai bună și mai însorită. Planul de electrificare și de folosire a apelor țării noastre poate fi considerat parte integrantă din programul partidului nostru» El va trebui să devină cauza fiecărui comunist, deoarece comu^ niștii sunt constructorii vieții noi, stegarii ideilor celor mai înaintate* Aplicarea în viață a acestui plan de electrificare și folosire a apelor, va duce Republica noastră Populară la o mare înflorire. De aceea el este cauza clasei muncitoare, cauza oamenilor de știință și a intelectualilor iubitori de progres, cauza fiecărui om cu dragoste de Patrie. Electrificarea țării este o ideie de o uriașă forjă mobilizatoare. Pentru muncitorimea din fabrici și uzine, electrificarea înseamnă ridicarea nivelului tehnic, introducerea pe o scară cât mai întinsă a mecanizării și a automatizării, lichidarea treptată a muncii brute ma- nuale, grăbirea și ușurarea realizării primului nostru cincinal și a cincinalelor următoare. Țărănimea muncitoare, căreia electrificarea îi aduce lumina în cămine și îi asigură introducerea pe scară întinsă a muncii mecanic zate în agricultură, creșterea considerabilă a producției la hectar, va socoti electrificarea ca o cauză proprie și va lupta și munci din toată inima pentru izbânda ei. Electrificarea este cauza oamenilor de știință, a tehnicienilor șî inginerilor, pentru care se deschid perspective nebănuite de desfă* șurare a priceperii și capacității lor tehnice, puse în slujba poporului' muncitor. Și în timpul capitalismului, oameni de știință cu dragostea de RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XXXIII Patrie, care visau binele poporului, s’au gândit la problema electric ficării, au elaborat chiar unele planuri modeste dar îndrăznețe pens tru folosirea apelor. Ei au fost însă curând decepționați de regimul burghezo=moșiercsc, dușman al progresului și plin de dispreț față de capacitățile creatoare ale oamenilor noștri de știință. Cu totul alte putințe de activitate creatoare au azi oamenii de știință, specialiștii și tehnicienii, când puterea politică se află în mâinile clasei muncitoare, constructoare a socialismului. Munca sârguincîoasa și plină de entuziasm a specialiștilor care au contră buit la elaborarea acestui plan, ca și discuțiile largi și pline de con» ținut care au avut loc în sesiunea lărgită extraordinară a A cademiei R.P.R., constitue dovada vie a marelui interes și avânt pe care ha stârnit în mijlocul savanților, inginerilor și tehnicienilor noștri, ideia electrificării țării și a folosirii apelor. Pe drept cuvânt spune la sesiunea Academiei acad. Traian Să« vulescu că deabia acum, în condițiile regimului de dcmocrați, populară, știința privește cu încredere în viitor, iar oamenii de ști» ință văd posibilitățile nemărginite ce li se oferă pentru descoperirea și punerea în valoare a bogățiilor naturale ale țării, pentru îmbunăm tățirea continuă a sănătății și ridicării nivelului cultural al poporu» lui, pentru înflorirea Patriei, pentru întărirea luptei pentru pace și libertate. Intr’adevăr, ce orizont larg, ce câmp vast de cercetări des- chide în fata oamenilor de știință și a tehnicienilor electrificarea și folosirea apelor Patriei noastre 1 Un ecou deosebit de puternic vor avea lucrările inițiate de partidul nostru, în sânul tineretului. Tinerii muncitori și țărani, ti» nerii studioși, tinerii ingineri și tehnicieni sunt chemați să*și pună entuziasmul lor creator, îndrăsneala lor de gândire și de acțiune, înflăcăratul lor patriotism, interesul pentru tot ce e nou și înaintat în slujba biruirii forțelor potrivnice ale naturii, în slujba triumfului planului de electrificare și de folosire a apelor. In Uniunea Sovietică, ziditoare a comunismului, oamenii sovi* etici, conduși de marele Partid Bolșevic și de genialul Stalin, își consacră toate sforțările muncii pașnice creatoare, supun cu îndrăz* neală nemaipomenită forțele naturii, silindude să lucreze spre biB nele omului. StCercȘUași I, 2-l'H XXXIV GH. GHEORGHIU-DEJ Acesta este drumul pe care pășim și noi. Punerea în aplicare a planului de electrificare și folosirea ape« lor din (ara noastră, va face să crească puterea economică a Pa» triei noastre, slujind astfel cauza socialismului și a păcii. Tovarăși, Prin presă, radio, cinematografe, așezăminte culturale, propa« gandiști, agitatori etc., prin toate verigile aparatului nostru de pro^ pagandă și agitație, să facem ca fiecare om al muncii să cunoască ideile și măsurile practice ale planului. Realizarea acestui plan este de neconceput fără mobilizarea organizațiilor sindicale, de tineret, de femei, a oamenilor muncii dela orașe și sate, a savantilor, ingis nerilor și tehnicienilor. In industria energetică și electrotehnică, în metalurgie, în in« dustria minieră, în construcții, transporturi, agricultură, silvicultură și industria lemnului, în învățământul public, în instituțiile științifice, în institutele de studii, cercetări și proectări, va trebui desfășurată o intensă activitate tehnicăsorganizatorică pentru punerea în aplicare a planului de electrificare și pentru complectarea cercetărilor impuse de această mare acțiune. In cursul primului plan cincinal vor trebui întocmite planurile și proectele lucrărilor de amenajare a apelor, pe bazine hidrografice și pe întreaga tară. In acest scop se vor iniția studii privitoare la toate problemele în legătură cu apele, probleme ce interesează economia generală a tării și gospodăria apelor din diferite bazine hidrografice. Vor trebui întocmite proectele lucrărilor : a) de irigații, recu* perări de terenuri inundabile, asanări, piscicultura ; b) de < menajare a căilor interioare de navigație ; c) de reîmpădurire, potolire a toren® tilor, crearea de perdele de protecție, prevenirea și combaterea ere» ziunilor. In învățământul public se va da o atenție deosebită studiului științelor legate de realizarea planului de electrificare : electricității, fizicii, matematicii, geologiei, hidrografici etc. Vor trebui luate mă- suri pentru a asigura învățământului tehnic de toate gradele cadre didactice calificate, manuale tehnice de specialitate, laboratoarele, atelierele și materialul didactic necesar. Sfaturile Populare regionale, raionale, orășănești și comunale. RAPORT ASUPRA PLANULUI DE ELECTRIFICARE A ȚĂRII XXXV €are vor fi alese în ziua de 3 Decembrie 1950, vor trebui să dea un sprijin activ planului de electrificare a țării, aplicând măsurile prevăzute în plan, pe baza desvoltării la maximum a inițiativei masselor și a folosirii la maximum a izvoarelor și posibilităților locale. Organizațiile de partid trebue să organizeze studierea planu» lui de electrificare astfel, încât fiecare membru de partid săd însu«» șească temeinic. Comuniștii au sarcina să mobilizeze massele cele mai largi și inițiativa lor creatoare, în munca de înfăptuire a elec® trificării țării. Comitetele de partid au datoria să desfășoare o muncă siste® matică politică și organizatorică de mobilizare a muncitorilor și teh» nicienilor de pe șantiere, din fabricile de utilaj și echipament ener» getic și să dea o atenție deosebită creșterii de noi cadre necesare îndeplinirii sarcinilor cuprinse în planul de electrificere. Planul de electrificare a țării și de folosire a apelor exprimă marea voință de pace a poporului nostru. Dornic să^și construiască o viață nouă, pe temelii noi, poporul nostru are nevoie de pace. Mărețele lucrări pe care el le întreprinde demonstrează încrederea sa fierbinte în victoria forțelor păcii asupra forțelor războiului. Oamenij muncii din țara noastră socot că forțele păcii sunt și vor fi atât de puternice, încât, chiar dacă imperialiștii americani ar încerca să^și pună în aplicare planurile lor criminale, aceste forțe vor fi în stare să paralizeze din fașă mișcările lor și său împiedice a pricinui o* menirii distrugeri catastrofale. Electrificarea și folosirea apelor Patriei noastre este o sarcină de căpetenie a partidului nostru. Comitetul Central al partidului nostru își exprimă convingerea că milioanele de oameni ai muncii vor răspunde cu înflăcărare pa« triotică la chemarea parttdului pentru înfăptuirea electrificării, cons* truirii socialismului în țara noastră, pentru cauza apărării păcii. HOTĂRÎRILE SESIUNII DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii Răspunzând năzuințelor milioanelor de oameni din întreaga lume oricare ar fi părerea lor asupra cauzelor care dau naștere pri» mejdiei unui război mondial ; In numele întăririi păcii și asigurării securității internaționale ; Cerem încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari pu» teri — Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, Marea Britanic și Franța. Vom considera refuzul guvernului oricăreia dintre marile pu» teri de a se întruni în scopul încheierii unui Pact al Păcii, drept o dovadă a intențiilor agresive ale acestui guvern. Chemăm toate tarile iubitoare de pace să sprijine cererea cu privire la încheierea acestui Pect al Păcii deschis tuturor statelor. Punem semnaturile noastre pe acest Apel și chemăm pe toți oamenii de bună credință și toate organizațiile care se străduesc să întărească pacea, săd semneze. Președinte ; Joliot-Curie (Franța); vicepreșed n-i: Pietro Nenni' (Italia), Gabriel D’Arboussier (Africa Neagră), Bernal (Anglia), Ale- xandr Fadeev (U. R. S. S.), Leopold Infeld (Polonia), Kuo Mo Jo (China). Membrii biroului : Ilya Ehrenburg (U.R.S.S.), Yves Farge (Franța), Jan Mukarowski (Cehoslovacia), dma Jessie Street (Aus* tralia), secretarul general Jean Laffitte (Franța). Secretari; Palamede Borsari (Brazilia), pastorul Darr (Statele Unite), Gilbert de Cham- brun (Franța), Eml Hsiao (China), Giorgio Fenoaltea (Italia), Gu- liaev (U.R.S.S.), Ivor Montaga (Anglia). Austrii; profesor Joseph Dobretsberger, Ernst Fischer; Algeria: Abderhaman Bouchama ; Anglia: James Crowther, Alexander Reid, Malcolm Nixon, Hewlett Johnson, St ev e Lawther; Belgia: Max Cosyns; Bulgaria: Ludmil Stoianov, Metodi Popov, dr. Gheorghi Nadjacov^ Brazilia: Jorge SESIUNEA DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII XXXVII Amado; Ungaria: d»na Erzsbebet Andics, Jănos Peter, Gyorgy Lu- kacs; Germania: Johannes Becher, Erwin Eckert, Heinrich Fink, d=na Edith Hoereth-Menge, d=na Ana Seghers, dr. Johannes Herz, d=na Helene \keigel-Brecht, dr. Arnold Zweig ; Grecia : Petros Kok- kalis; Danemarca .• Martin Andersen Nexd; Egipt: Ahmed Saad Kamel; India: dr. Mahanlal Attal; Indonezia: Tjoa Sik Jen; Iran: Eskandary ; Spania : Mantiei Sanchez Arcaș; Italia ; Umberto Terracini, d=na Ada Alessandrini, Achille Lor di, Salvatore Quasi- modo, Mario Palermo, Leonida Repaci, Fernando Santi, Tullio Vec- chietti, contele Paolo Sella di Montelucce; Canada : prof. James Endicott; China: Tsai Tin Kai, U Yao Țan, Pen Tai Min (re» prezentând pe Cian Po Cian, membru în Consiliul Mondial ai Păcii), Cen Tin Min (reprezentând pe Liao Cen Ti, membru în Consiliul Mondial al Păcii), d»na Lin Țui (reprezentând pe Li De Ciuan, membru în Consiliul Mondial al Păcii), Li Yi Men (repre» zentând pe Lin Nin Yi, membru în Consiliul Mondial al Păcii), Li Dhun Cin (reprezentând pe Ma Yin Ciu, membru în Consiliul Mon» dial al Păcii), Țui Yueh Li (reprezentând pe U Lan Fu, membru în Consiliul Mondial al Păcii); Liban : Antoine Tabet /Mongolia : Dam- din Surun ; Noua Zeelandă : Chandler ; Polonia: Ostap Dluski, Jan Dembowskl, Leon Kruczkowski, Jerzy Putrament ; România : Mi- hail Sadoveanu, d»na Florica Mezincescu, Sorin Toma; Siria: Said Tahsim și Mustafa Amin; U. R. S. S.: A. E. Corneiciuc, W. L. Wasilievsca, Z. N. Gagarina, A. I. Oparin, L. N. Soloviov, V. I. Cocemasov, Nicolae mitropolit de Crutița și Colomna; Tunisia: Mahomed Djerad; Uruguay: Jose Luis Massera; Finlanda: Văind Meltti; Franța; Justln Godardo, Jean Boulier, d«na Franțoise Le- clerc, Laurent Casanova, Guy de Boisson, Jacques Mitterand, Ro- bert Chambeiron, Fernand Vigne, d»na Cassin, J. P. May, Marcel Alleman ; Ceylon: Peter Keuneman ; Africa Neagră: Sekou Toure, Saar Ibrahim; Cehoslovacia: d»na Anezka Hodinova-Spurna, Alexei Horak, V. Boucek ; Iugoslavia: Pero Popivoda; Uniunea Sud Afri» ■cană : Desmond Buckle. Participanți la sesiune, invitați de Consiliul Mondial al Păcii: Anglia: Duncan Jones, J. J. Smith; Belgia: d»na Isabelle Diurn, Emile Cavenaille; Birmania : Ko Tun Shein; Vietnam: XXXVIII SESIUNEA DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII Nguen Van Huong ; Germania Occidentală: Helmuth Hansmann, Petra Hansmann, Herbert Jentzen, Helmuth von Mueke, dr. Reinau, d=na Christa Thomas, pastorul Oberhof, d=na Oberhof, Juergen Bartum, Klaus Hansen, Gunther Vosperau, Gunther Weiss, Heinz Weissenberg, Krueger; Republici Democrată Germană : Maximi- lian Scheer, Georg Becker, Herbert Schăffer, Fritz Scholz, Heinz Willmann ; Olanda : Simon Schoen, Joris Ivens; Grecia : d=na Melpo Axioti ; Danemarca : Edvard Heiberg, d»na Johanna Andersen-Nexd; Israel : d=na Ruth Lubitsch (reprezentând pe Tevjik T.ubi, membr în Consiliul Mondial al Păcii); Indonezia: d»na Hilde Felgen;î>pac nia: Vicente Urribe, d=na I. Falcon; Italia: Giuliano Pajetta, Ga- briele de Roșa ; China : Mei Ju Ao, C. I. Ciao ; Coeea: d»na He Den Suk, Li Don Gon ; Cuba : d»na Casimira Nila Ortega; Liban: dma Victoria El Helou; Norvegia : Henrik Finne; Polonia : Jan Czuj, d«na Stanislawa Pisarek; Tailanda: 5. Tularaks, Prassert Supson Thorn ; Finlanda: d=na Cristina Porkkala ; Franța.- Gerard de Bernis, Jacques Denis, Mărie Claude Vaillant Couturier, Max Stern; Cehoslovacia : Joseph Hromadka; Elveția : Frantz Keller ;■ Suedia: d»na Eva Palmer; Japonia : Kazuo Kawamura. Rezoluția cu privire la O. N. U. Consiliul Mondial al Păcii a constatat că O. N. U. nu a răs» puns la Apelul celui de al doilea Congres mondial al partizanilor păcii, ca și cum propunerile reprezentanților a sute de milioane* de oameni pentru menținerea păcii nu ar privi«o. Dela adoptarea acestui Apel, O. N. U. a continuat să înșele speranțele pe care popoarele și le»au pus în ea și a ajuns la extrem în rezoluția sa prin care China este condamnată ca „agresoare". O. N. U. a sancționat și acoperit cu autoritatea sa extermina^ rea sistematică de către forțele armate americane a aproape un mi- lion de oameni bătrâni, femei și copii din Coreea, striviți sau car* bonizați sub ruinele orașelor și satelor lor. Consiliul mondial al păcii hotărîște să trimeată la O. N. U. o delegație formată din: Domnul Nenni (Italia), d=oa Isabelle Blum (Belgia), d«na Da- vies (Marea Britanie), d«na Jessie Street (Australia), domnul D’As- tier de la Vigerie (Franța), domnul Tihonov (U. R. S. S.), domnul SESIUNEA DELĂ BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII XXXIX U. Yao Țun (Republica Populară Chineză), domnul Hromadka (Ce» hoslovacia), domnul D' Arboussier (Africa Neagră), domnul Pabla Neruda (Chili), domnul Jara (Mexic), domnii Paul Robeson și U- phaus (Statele Unite), dr. Attal (India). Această delegație este împuternicită să ceară Organizației Na» țiunilor Unite : 1. Să examineze diferitele puncte ale Apelului Congresului mondial al partizanilor păcii, precum și diferitele rezoluții ale Con» siliului mondial al păcii, și să»și exprime părerea în legătură cu ele# 2. Să revină la rolul ce ba fost fixat de chartă, pentru a de» veni un for pentru înțelegerea între guverne și nu unealtă a vreu» nui grup dominant. Prezenta acțiune a Consiliului mondial al păcii va fi sprijinită de sute de milioane de bărbați și femei care au dreptul să vegheze cu vigilență ca organele internaționale supreme să nu trădeze sar» cina lor de menținere a păcii. Cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii germane Incălcându»se voința popoarelor în al căror nume au fost sem» nate tratatele care conțin hotărîrea categorică privitoare la dezar» marea Germaniei, sunt reînviate forțele militare și naziste. Această reconstituire a for(elor armate și a industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul mondial al păcii subliniază cu satisfacție creșterea forțelor iubitoare de pace în Germania și succesul Congresului păcii dela Essen. El salută pe toți prietenii păcii din Germania, care, îm» preună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc organizarea unui referendum care va exprima voința poporului german în ches» tiunea remilitarizării țării sale și a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situației amenințătoare existente. Consiliul mondial al păcii chiamă toate țările, care sunt cel mai direct amenințate, să se unească într’un puternic protest, pentru ca milioane de bărbați și femei să impună guvernelor lor să în» cheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace și unită, a cărei demilitarizare, asigurată printr’un acord inter» național, va constitui cea mai bună garanție a păcii în Europa. XL SESIUNEA DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII Cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres mondial, Consiliul mondial al păcii condamnă cu hotărîre remilitarizarea Ja- poniei, înfăptuită de puterea de ocupație în ciuda voinței poporului japonez. Consiliul mondial al păcii consideră necesară organizarea în Japonia și în țările interesate din Asia, America și Oceania a unei consultări populare asupra remilitarizării Japoniei și asupra încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demilitarizată și iubitoare de pace. Consiliul mondial al păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tras tatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate țările interesate. După încheierea tratatului de pace, trupele de ocupație trebue imes diat retrase din Japonia. Poporului japonez trebue să i se dea ga» ranția unei existențe pașnice și democratice. Toate organizațiile și instituțiile militare declarate și secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trecută pe pis cior de pace. Consiliul mondial al păcii chiamă pe toți prietenii păcii din Asia și din bazinul Pacificului, inclusiv prietenii japonezi, să se îns trunească pașnic în viitorul cel mai apropiat într’o conferință re» gională pentru apărarea păcii, pentru a traduce realmente in viață soluționarea pașnică a chestiunii Japoniei, în scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului în Extremul Orient. Cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii coreene In scopul soluționării pașnice a chestiunii coreene, Consiliul mondial al păcii cere convocarea imediată a unei conferințe a tu* turor țărilor interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate țările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea imediată a conferinței mai sus menționate. Consiliul mondial al păcii se menține cu hotărîre la părerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da popo- rului coreean posibilitatea de a*și soluționa singur afacerile interne. SESIUNEA DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII XLI Cu privire la hotărîrea O. N. U. care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare* în Coreea Consiliul mondial al păcii amintește definiția noțiunii de agre» dune adoptată de cel de al doilea Congres mondial al partizanilor păcii: „Agresor este acel stat care folosește primul forța armată îm« potriva altui stat, indiferent sub ce pretext“ și califică drept nejustă și ilegală hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a O. N. LL care declară Republica Populară Chineză ca „agresoare" în Coreea. Această hotărîre constitue un serios obstacol în calea soluțio« nării pașnice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii răz» boiului în Extremul Orient și prin aceasta pericolul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul mondial al păcii cere O. N. U. anularea acestei hotărîri. Despre lupta pentru pace în țările coloniale și dependente Charta Națiunilor Unite, bazată pe dreptul popoarelor la auto» determinare, a trezit în țările coloniale și dependente o uriașă spe» ranță. Dar și în această chestiune, ca și în numeroase altele, O. N. UM nedenunțând violența și asuprirea care au drept scop să mențină popoarele în stare de dependență colonială și subjugare, a înșelat speranțele puse în ea. O asemenea situație adâncește pericolul unui nou război mondial. Consiliul mondial al păcii demască propaganda mincinoasă care tinde să înfățișeze un nou război mondial ca un drum care duce spre autodeterminarea popoarelor coloniale și dependente. El afirmă că lupta solidară a tuturor popoarelor pentru pace este un factor hotărîtor în lupta popoarelor coloniale și dependente pentru dreptul la autodeterminare. Propunerile pentru reglementarea pașnică a conflictului coreean și a altor probleme importante din Asia (Taiwan, Vietman, Malaia), și pentru soluționarea pașnică a chestiunilor germană și japoneză, precum și inițiativa de pace a unor țări asiatice, arabe și a altor țări iubitoare de pace, contribue în acelaș timp la menținerea păcii și afirmarea drepturilor popoarelor la autodeterminare. Rezistența crescândă a popoarelor coloniale și dependente îm» potriva agresiunii, opresiunii, înăbușirii libertăților lor, împotriva in» XLII SESIUNEA DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII cluderii țârilor lor în pactele agresive, împotriva formării și folosirii contra altor popoare a unităților militare indigene, împotriva mem {inerii armatelor străine pe teritoriile țărilor lor, a acordării de baze strategice, a jefuirii materiilor prime din țările lor, a înjosirii valo» rilor lor culturale, a măsurilor de discriminare rasială — reprezintă un aport firesc la cauza menținerii păcii. Consiliul mondial al păcii salută solidaritatea tuturor popoarelor fără nici o excepție, în lupta împotriva războiului care amenință în» treaga omenire. Rezoluția asupra chestiunilor organizatorice și asupra lărgirii mișcării pentru pace Consiliul mondial al păcii, luând cunoștință cu satisfacție, la sesiunea sa dela Berlin din Februarie 1951, de activitatea desfășurată în vederea îndeplinirii hotărîrilor celui de al doilea Congres mon* dial al partizanilor păcii, a socotit că este necesar să desfășoare și mai larg această activitate. Consiliul mondial recomandă tuturor Comitetelor Naționale să difuzeze cu și mai multă energie și să popularizeze pe scară largă Apelul către Organizația Națiunilor Unite, care trebue să pătrundă pretutindeni și care trebue adus la cunoștință fiecărui om. Consiliul mondial se adresează tuturor cu apelul de a da dovadă de inițiativă în această chestiune, atât pe plan național, cât și pe plan internațional. Consiliul mondial al păcii ia act cu satisfacție de adoptarea legii împotriva propagandei de război într’o serie de țări. El cheamă Comitetele Naționale să ia măsuri în vederea ela® borării unor proiecte de lege pentru apărarea păcii și împotriva propagandei de război, care trebue să fie prezentate parlamentelor din diferite țări. Comitetele Naționale trebue să informeze despre aceasta opinia publică în vederea obținerii unui larg sprijin popular pentru aceste măsuri. Consiliul mondial al păcii cheamă Comitetele Naționale să mobilizeze opinia publică pentru demascarea și boicos tarea tuturor publicațiilor, declarațiilor scrise, discursurilor, filmelor, emisiunilor de radio, etc., care îndeamnă la război. El recomandă Comitetelor Naționale să ducă o vastă campanie de lămurire, cu participarea a mii de oameni de bunăvoință, care SESIUNEA DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII XLIII vor demasca neobosit, în fiecare (ară, minciunile ce servesc pregă» tirilor de război. El propune Biroului să ia măsuri pentru crearea pe lângă Se» cretariat a unui Birou de informații, careva furniza informații obiect tive și știri exacte, demascând relatările mincinoase și denaturate, menite să mențină psihoza de război. Consiliul mondial al păcii constată cu satisfacție că legătura stabilită cu numeroase asociații și colective, conform hotărîrilor celui de al doilea Congres mondial al partizanilor păcii, a făcut posibilă o și mai mare desfășurare și lăr- gire a mișcării pentru apărarea păcii. Consiliul adoptă următoarea hotărîre : 1. Să se continue tratativele cu mișcarea mondialiștilor din diferite țări pentru a se stabili chestiunile asupra cărora se poate ajunge la un acord și pot fi duse acțiuni comune care să încurajeze participarea reciprocă la conferințe și congrese. 2. Este de dorit să se organizeze pe picior de egalitate întâie nirea propusă de Asociația quakerilor pe baza unor documente și rezoluții urmărind crearea condițiilor pentru acțiuni comune. 3. Este important să fie aduse la cunoștința bisericilor rezolu* țiile adoptate la actuala sesiune a Consiliului și să se solicite spriji» nirea acestor rezoluții de către ele. In numele Biroului, președintele Joliot-Curie a adresat celor mai înalte instanțe bisericești o scrisoare în care le aduce la cunoștință rezoluțiile celui de al doilea Congres mondial în chestiunea dezarmării. Câteva răspunsuri primite la această scrisoare arată interesul pe care l-a stârnit această comunicare. 4. Este necesar să se desvolte legăturile cu curentele existente în diferite țări, curente care sunt în favoarea neutralității pentru ca acestea să tindă în fapt la menținerea păcii. 5. Să se găsească calea pentru colaborarea cu mișcările pacifiste și cu toate celelalte grupări, în măsura în care această legătură și colaborare va servi cauzei păcii. Consiliul mondial al păcii ia act cu satisfacție de inițiativa și de propunerile cu privire la organizarea de conferințe internaționale, care să permită reprezentanților cu autoritate ai opiniei publice din diferite țări să facă un schimb de păreri și să rezolve în comun unele probleme în interesul păcii în lumea întreagă. Asemenea con» XLIV SESIUNEA DELA BERDN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII ferințe vor face posibile realizarea unor noi legături și a unei noi lărgiri a mișcării partizanilor păcii. In legătură cu aceasta Consiliul mondial al păcii 1. Aprobă convocarea în cel mai scurt timp, de către Uniunea franco-belgiană împotriva remilitarizării Germaniei, la Paris sau Bruxelles, a unei conferințe a popoarelor din acele țări europene ale căror guverne au semnat pactul Atlanticului, conferință la care să participe și poporul german. Această conferință va avea drept scop examinarea chestiunilor cu privire la lupta împotriva remilis tarizării Germaniei și soluționarea pașnică a problemei germane. 2- Aprobă propunerea cu privire la organizarea unei confe» rințe a țărilor Asiei și din zona Oceanului Pacific, cu scopul de a examina în primul rând chestiunea lup‘ei împotriva reînarmării Ja» poniei și chestiunile soluționării pașnice a conflictelor care au loc în prezent, prepum și chestiunea ținerii în țările interesate din Asia și zona Oceanului Pacific a unui referendum popular cu privire la remilitarizarea Japoniei și la încheierea unui tratat de pace cu ea în acest an. 3. Propune Biroului să sprijine organizarea unor conferințe re» gionale: a) a țărilor din Orientul Apropiat și din Africa de Nord; b) a țărilor scandinave. 4. Recomandă Secretariatului să examineze chestiunea organi» zării unor conferințe similare pentru: a) țările din Africa Neagră; b) țările din America de Nord și din America Latină. (Această con» ferință poate avea loc în luna August în Mexic). Consiliul mondial al păcii chiamă Comitetele Naționale dință» rile interesate să depună maximum de eforturi pentru a asigura un cât mai mare succes acestor conferințe. Consiliul mondial al păcii hotărăște să convoace în vara anului 1951, în Uniunea Sovietică, o conferință internațională economică a economiștilor, tehnicienilor, industriașilor,comercianților și activiș» tilor sindicali din toate țările, în vederea restabilirii legăturilor eco* nomice și a ridicării nivelului de trai al popoarelor. Ordinea de zi a conferinței va fi următoarea: a) posibilitățile de îmbunătățire a condițiilor de trai ale popoarelnr în mijlocul se» colului al XXUea cu condiția menținerii păcii; b) posibilitățile de îmbunătățire a legăturilor economice între țări. SESIUNEA. DELA BERLIN A CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII XLV Conform hotărîrilpr celui de al doilea Congres mondial, cu privire la legăturile culturale, Consiliul mondial al păcii propune Biroului să spr jine prin toate mijloacele organizarea conferinței me= dicilor, care a fost propusă de medici cunoscuti din Franța și Italia» Această conferință va avea loc în cursul acestui an în Italia și va fi consacrată problemei luptei împotriva influenței nefaste pe care o au pregătirile de război asupra ocrotirii sănătății masselor populare. Să însărcineze Secretariatul să studieze și să sprijine ținerea de conferințe internaționale ale scriitorilor, artiștilor, oamenilor de știință și cineaștiior, conferințe care să desbată chestiunile privitoare la des» voltarea culturii naționale și a colaborării culturale pe plan inter» național, cu condiția menținerii păcii. Să țină în 1951 o conferință a scriitorilor și a oamenilor arteU Consiliul mondial al păcii propune Secretariatului să sprijine ideea convocării în viitor a unor conferințe ale pedagogilor, ziariș» tilor, sportivilor, etc. El propune să se examineze sub ce formă s’ar putea sprijini inițiativa organizațiilor de tineret și studențești de a organiza la Berlin intre 5 ș1 15 August 1951 un marc Festival Mondial pentru apărarea păcii. Consiliul mondial al păcii hotărăște crearea pe lângă Consiliu a unei Comisii Internaționale pentru legăturile culturale care va fi convocată periodic. El recomandă să se creeze neîntârziat pe lângă fiecare Comitet național o comisie pentru legăturile culturale, care să sprijine călătoriile — în măsura posibilului — reciproce, care să aibă drept scop întărirea cauzei păcii și să sprijine schimbul de pu» blicații periodice și expoziții culturale. El însărcinează Biroul să studieze crearea unui centru cinema» tografic care să aibă drept sarcină stimularea și coordonarea pro» ducției și difuzării filmelor pentru apărarea păcii, demascând prin toate mijloacele folosirea cinematografului pentru propaganda de război. Consiliul recomandă Secretariatului să facă tot ceeace este ne» cesar pentru ca toți oamenii de știință iubitori de pace să propună includerea în statutele organizațiilor științifice internaționale și na» ționale din care ei fac parte, a cererii ca descoperirile științifice să fie folosite exclusiv în scopuri pașnice. XLVI SESIUNEA DELA BERLIN A- CONSILIULUI MONDIAL AL PĂCII Consiliul face apel la toate Comitetele Naționale să * acorde cea mai serioasă atenție strângerii de fonduri pentru Fondul Mon» dial al Păcii. Succesul acestei campanii va fi o nouă dovadă a des votamentului popoarelor fată de cauza păcii. Aceasta va da mișcării noastre posibilitatea să^șî îndeplinească misiunea sa cu și mai multă eficacitate. îndeplinirea acestor măsuri va contribui în mod hotărîtor la lărgirea mișcării noastre, care trebue să se desfășoare pe baza ho- tărîrilor care stabilesc poziția noastră fafă de problemele păcii și cu ajutorul unei largi campanii de lămurire în toate păturile populației din fiecare țară, campanie care trebue să creeze bazele pentru o discuție liberă și cinstită, precum și pentru acțiuni comune în apăs Jarea păcii. DOUĂ COMEMORĂRI DE Acad. Prof. AL. MYLLER DAVID EMMANUEL ROLUL LUI ÎN DESVOLTAREA ȘTIINȚELOR MATEMATICE IN ROMÂNIA1 Ca un profesor să vorbească de opera profesorului lui, e desi- gur un lucru firesc și ușor de împlinit. Dar când se întâmplă ca acela de care trebue să vorbești, să nu fie numai simplu profesorul tău, ci profesorul admirat, modelul desăvârșit ce (La servit în ca- rieră, prietenul mai bătrân pe care Lai cinstit și iubit cu dragoste curată, atunci sarcina e mai grea. Te cuprinde îndoiala, că nu vei putea găsi cuvintele măestre prin care să transmiți auditorului tot ceea ce simți și te temi ca figura glorioasă, pe care dorești să o prezinți, să nu apară mai palidă decât există în conștiința ta. Iată de ce, primind propunerea președintelui nostru să vor- besc despre David Emmanuel, am avut ezitări, și acum vă rog să înțelegeți sfiala mea. David Emmanuel a fost unul din întemeietorii mișcării științi- fice în direcția matematică din țara noastră. Prin faptul că șLa con- sacrat îndelungata lui viață exclusiv matematicei, că a trăit nedes- lipit de mediul în care s’a născut și s’a desvoltat la noi această știință, prin faptul că a participat, în toate fazele de desvoltare, la toate formele de progres ale acestei mișcări științifice, din cauza aceasta, el ar putea fi socotit ca cel mai important dintre acești întemeietori ai științei matematice românești. A avut țara și înainte de Emmanuel alți matematicieni crea- tori, a avut pe Dimitrie Asachi,, fiul lui Gheorghe Asachi, ofițer inginer, geograf, literat, care acum o sută și mai bine de ani, a 1) Conferință făcută la 15 Ianuarie 1950 în ședința publică ținută, îm- preună cu Societatea de matematică și fizică, de Academia R. P. R., Filiala Iași. XLVIII ACAD. PROF. AL. MYLLER publicat la Munchen o lucrare originală de matematici superioare. A avut pe N. St. Botez, autodidact de talent, care în Iași, cu pu® {inele cunoștinfi matematice ce a putut dobândi în Academia Mi» hăileană, a reușit să dea la iveală un fapt matematic interesant : „La formule de M. Botesu de Jassy“, cum a numibo ilustrul materna® tician belgian Catalan. A avut pe Emmanuel Bacaloglu profesor de Fizică la Uni® versitatea din București, care dotat cu calități excepționale, ca stil® dent al Universității din Leipzig.a publicat între anii 1859—1862, în revistele germane, lucrări de valoare, care bau adus o reputație bună de matematician. Dar toți aceștia au fost cercetători izolați» talente precoce ce au strălucit o clipă, ca să se stingă repede în mediul de atunci neprielnic științei. Ei n’au profesat apoi matematica, n’au avut elevi, talentul lor a rămas fără influență asupra generațiilor ulterioare. De o școală matematică nu putea fi vorba decât mai târziu, după organizarea mai temeinică a învățământului în cele două uni* vcrsități. Dar și atunci o activitate științifică originală era greu de înfăptuit. Acest lucru bau exprimat frumos profesorii ieșeni în cu® vinte memorabile de o modestie emoționantă și pline de înțelegere a situației științifice de atunci. „Nu pretindem că vom aduce lucrărj originale. In starea în care se află țara noastră, lucrări originale pe terenul științific sunt greu de întreprins. Nimeni nu e vinovat pen- tru aceasta, trebue să ne facem stagiul cuvenit". Era, în adevăr, foarte greu, din lipsa de material științific, de biblioteci, de elevi pregătiți să înțeleagă un curs puțin mai superior și din lipsa de profesori, care să fie ei înșiși cercetători originali, ca să poată pro- duce o mișcare de acest fel. Profesorii de atunci, în fața dificultăților, au reacționat fiecare în felul lui, după puterile lui, și după modul cum înțelegeau situația. Profesorii ieșeni au crezut că o mișcare științifică trebue să înceapă prin pregătirea prealabilă de buni profesori secundari și astfel au scris cărți de liceu, au scris pentru studenți primele cărți de matematici superioare și au scos revista „Recreații științifice'4 menită să desvolte printre elevi și studenți interesul și dragostea de matematici. In București, Spiru Haret, care, prin studiile sale strălucite. DOUĂ COMEMORĂRI XLIX prin capacitatea de creație de care dăduse dovadă în străinătate, ar fi fost menit să înceapă direct acțiunea de promovare a unui curent matematic, s’a întrebat, în fața dificultăților enorme ce i«au stat în cale, dacă o bună organizare a învățământului în general nu ar putea fi mai folositoare decât sforțările eroice de a forma un curent științific. Pasionat de această idee, a sacrificat bucuriile ce bar fi procurat munca liniștită consacrată științei și s’a destinat politicii unde mai târziu, ca ministru al instrucțiunii, a realizat, prin legea învățământului din 1897, o operă importantă în folosul științii și culturii. In aceste străduinți pentru a forma un curent științific, David Emmanuel a reprezentat curentul universitar, curentul pur științific* El era convins că se vor găsi întotdeauna printre elevii lui, cel puțin câțiva care, în ciuda pregătirii lor slabe dar în fața vrajei minunate ce poate să exercite matematica, vor fi în stare să învingă dificultățile și să meargă înainte. Călăuzit de această credință, și«a îndreptat toate sforțările spre elevii lui. Prin lecții clare și sugestive, prin căldura cuvântului, ba făcut să cunoască matematica și s«o iubească. A căutat săd obișs nuiască cu un raționament precis și riguros, cu disecarea și lămu« rirea dificultăților, iar nu cu ocolirea lor. Cursurile lui au fost întob deauna adaptate pregătirii anterioare a elevilor astfel că cele spuse de el să poată fi urmărite cu folos. Ele, în îndelungata lui carieră, s’au modulat timpurilor, împrejurărilor și cunoștințelor necontenit în progres ale elevilor, au variat dela noțiunile elementare de aritme* tică până la înalte noțiuni de analiză matematică. Principiul lui fundamental a fost că profesorul e pentru elevi iar nu elevii pentru profesori, că profesorul, în ceea ce spune, trebue să se pună în locul ascultătorului și să vadă dacă acesta îl poate înțelege. Pornind dela această convingere a reușit să facă accesibile și agreabile drumurile cele mai aride ale matematicilor și să expună ideile cele mai profunde în stil limpede și formă atrăgătoare. Vedeți deci cum s’a desfășurat activitatea didactică a acestui eminent profesor. Pentru el știința, disciplinele matematice pe care le*a predat, n’au fost o colecție de adevăruri ce trebuiau reproduse elevilor după regulile definitive ale unei discipline bine închegate; în lecțiile lui aceste adevăruri erau în necontenită mișcare, au fost StCercȘtlașî It 2-1V L ACAD. PPOF. AL. MYLLER alese, rânduite, mlădiate și întrebuințate după nevoile elevilor lui în fiecare an mai doritori de știință, mai bine pregătiți. Această splendidă metodă dialectică în predarea materiei, unită cu înțelegerea democratică a rolului profesorului, utilizată cu succes în o carieră de 48 de ani, ne face să considerăm pe Emma* nuel nu numai ca un mare pedagog al vremurilor lui, dar ca un pedagog al vremurilor socialiste pe care le trăim. David Emmanuel s’a născut în București la 31 Ianuarie 1854 din părinți foarte săraci; tatăl lui era meseriaș, stoler. Clasele pri* mare le»=a făcut la Ploești și apoi a învățat în București la Gimna» ziul Șincai și Liceul Lazăr. Din primele clase de gimnaziu s’a între» ținut singur dând lecții particulare. încă de pe atunci micul, modestul elev de curs inferior avea darul de a explica bine, de a expune lămurit ceeace unii din pro» fesorii lui dela gimnaziu nu reușiau să facă. Desigur, pe vremea aceea, el nu»și da seama că darul acesta, pe care părinții elevilor mai puțin înzestrați M descoperise șM întrebuințau spre folosul odraslelor lor, se va desvolta odată în marea artă de catedră, careti va aduce gloria de întemeietor al matematicilor românești. Dar îmi închipui că încă de pe atunci visa, că se vor găsi și în străinătate, spre exemplu Ia Paris, elevi nepregătiți și profesori obscuri, care săd dea putința după bacalaureat să studieze matematicile careti erau dragi. Și așa s’a întâmplat, după ce și»a luat bacalaureatul în 75, a reușit să ajungă la Paris unde, dând lecții românilor și altor elevi străini, a reușit să învețe la Sorbona, fără bursă sau alte ajutoare. Și-a luat licența în științele matematice, apoi în cele fizice și în 1879 docto* râtul în matematici. La noi, în societatea burgheză, care, mai ales după războiul din 77, se desvolta mai intens, mulți oameni săraci reușiau cu oare» care energie și iscusință să se strecoare pe nesimțite din clasa ne« căjiților în aceia a celor ce stăpâneau totul. Și în multe cazuri, di» ploma academică era o etapă în calea întortochiată care ducea tot mai sus la mărire. Ar fi însă o greșală îngrozitoare să se considere voința neîn» frântă, dorința năpraznică a lui Emmanuel de a învăța cât mai mult ca un mijloc de a scăpa din clasa celor umili în care se născuse. DOUĂ COMEMORĂRI LI Pentru el doctoratul a fost proba de încercare a capacității lui de cercetător original iar profesoratul, lecțiile acele pe care de copil îi plăcea să le predea, au fost rațiunea existenții lui, a vieții sale îndelungate. Și aci Emmanuel ne apare ca cetățean al societății vii* toare unde știința poate constitui un țel final în viață dar niciodată un mijloc de a cuceri alte situații preponderente. După luarea doctoratului, Emmanuel întorcându^se în țară a fost numit suplinitor de Algebră și Geometrie analitică la Univer* sitatea din București. Puțin în urmă, în 1882, deveni profesor titu« Iar la catedra nou creată de Algebră superioară și Teoria funcțiilor, pe care a deținuNo până la pensionare. In această calitate a făcut ambele cursuri apoi a rămas numai cu acela de Teoria funcțiilor. A ținut dese ori și cursul de Calcul diferențial și integral suplinind pe profesorul General lacob Lahovari. De asemenea a ținut la școala normală superioară un curs de teoria grupelor și teoria lui Galois. L=a interesat în special Teoria funcțiilor. A avut fericirea să prindă această disciplină în faza cea mai frumoasă de desvoltare a ei, când ideile lui Weierstrass începeau să se îmbine cu acele mai vechi ale lui Cauchy. Cursul lui a reflectat, în formă clară și po* trivită înțelegerii elevilor, idei ce au devenit clasice mai târziu. A fost, pentru acele vremuri, un curs nou, original. întoarcerea lui Emmanuel dela studii s’a întâmplat în epoca de consolidare culturală ce a urmat după războiul independenții. Țara avea nevoe de școli superioare speciale pentru a«și pregăti perso» naiul de conducere. Două școli, unde învățământul matematicilor trebuia să formeze temelia unei culturi tehnice, au făcut apel la des- toinicia lui Emmanuel : Școala națională de poduri și șosele și Școala specială de artilerie și geniu, ambele înființate în 1881. Succesul acestor școli, faima de care ele se bucurau în țară, se datoresc des sigur și bunelor începuturi, la care a participat și Emmanuel. El a ținut în ambele școli lecții de Algebră superioară și Calcul diferent țial și integral, iar în primii ani, pentru că a fost nevoe, și lecții de matematici elementare. Deși, în aceste școli, Emmanuel nu a predat o disciplină teh- nică, de care absolvenții să aibă necontenit nevoe în cariera lor, ci una ajutătoare, de care apoi nu mai făceau uz sau, poate, uzau în- LII ACAD. PROF. AL. MYLLER tâmplător, totuși foștii elevi, în toate ocaziile ce li s’au prezentat, și®au adus aminte cu emoție și au manifestat unanim dragostea și admirația pentru fostul lor profesor. Emmanuel a predat elevilor lecții care ba fermecat, dar n’a fost numai atât 1 A fost față de ei delicat, binevoitor și gata sad ajute, a fost drept cu o nuanță de bunătate, toleranță și înțelegere, virtuți supreme ale unui adevărat profesor; a avut cultul rațiunii, pe care a știut săd insufle elevilor lui, fapt de importanță mare, când societatea e stăpânită de prejudecăți, dogme, idolatrie. Prietenii și cunoscuții bau admirat cultura clasică, gustul lui pentru frumusețile limbii latine, pentru maximele eterne ale scriitor rilor antichității. Emmanuel a fost un înțelept. Lucrările lui nu au fost multe, dar văzute prin prizma timpu® rilor când au fost scrise, iau proporții neîntrecute. Ele pun în evb dență o calitate ce a lipsit celor mai mulți din predecesorii și con® timporanii lui: dragostea statornică, geloasă și exclusivă pentru pro® blemele matematicilor superioare. Teza lui de doctorat e intitulată: Etude des integrales abelien- nes de troisieme espece, Pe vremea când Emmanuel își făcea stu« diile la Paris, lumea matematică era pasionată de problema inver- siunii integralelor. Abel și lacobi făcuseră senzaționala lor descope® rire a funcțiilor eliptice și matematicienii cercetau acum integralele abeliene» In teză Emmanuel arată că integrala abeliană de specia a 3®a poate fi reprezentată prin funcția 0 a lui lacobi. S’a servit pena tru aceasta de o metodă ce rezultă din cercetările lui lacobi însuși și din cercetările lui Briot. Astfel teza lui Emmanuel reprezintă con® tribuția românească la rezolvarea problemei celebre de inversiunea lui lacobi. In afară de teză a mai scris despre diviziunea prin 2 a argu mentului funcțiunilor eliptice, despre transformarea conformă, despre expresiunea unei funcții raționale de sin z și cos z în funcție lineară de cotangentă și de derivatele ei și alte articole mai mici in Ga® zeta matematică și Buletinul Societății amicii științelor matematice. Pe lângă acestea a tipărit lecțiile sale de Teoria funcțiilor în 2 vo® lume, operă importantă de care am vorbit. Emmanuel a avut de sigur neplăceri în viață mai ales din cauza originii sale evreești. Antisemitismul, prin care burghezimea DOUĂ COMEMORĂRI LIII de atunci încera să rătăcească mințile poporului, pentru a4 abate nemulțumirele dela adevărata lor soluționare, La îndurerat adânc, La îndurerat mai ales pe el, care nu voia să știe de deosebirile de rasă și religie. Originea lui, trebue spus, nu i«a adus însă jigniri personale sau, dacă au fost unele neînsemnate, au fost accidentale. Puține persoane în țara românească s’au bucurat de un prestigiu asemănător cu al lui. A fost stimat profund pentru știința și carac» terul său ; blândețea și bunătatea lui fără seamăn nu La adus decât prieteni; a avut trecere mai mult decât oricare altul, în toate cercus rile societății românești, Emmanuel a murit în vârstă de 87 ani, la 4 Februarie 1941. Exemplul vieții lui modeste, indiferentă la glorie, departe de frământări deșarte, talentul lui de profesor și înțelegerea lui adevăr rat democratică a societății, au impresionat adânc pe unii din elevii, lui și le^a constituit un ideal. NICOLAE LUZIN MARE MATEMATICIAN SOVIETIC 1 Spre sfârșitul secolului trecut, La fost dat unui profesor dela Universitatea din Halle, născut în Petersburg și emigrat în Germania să facă una din cele mai mari descoperiri matematice a vremurilor noastre. Profesorul a fost Georg Cantor și descoperirea lui a fost numită: Teoria mulțimilor, Mengenlehre sau Mannigfaltigkeitslehre, cum a botezaLo Cantor la început. Noțiunea de „mulțime“ e primitivă și, poate, nu are nevoe de o explicație. Iată, totuși, ce spune Cantor: „sub cuvântul „muL țime“ înțeleg orice colecție care poate fi închipuită ca o unitate, adică orice grămadă de elemente care, printr’o lege, poate fi legată intr’un tot“. Ideea fericită a lui Cantor a fost să studieze mulțimile cu un număr infinit de mare de elemente, să le analizeze, să cerceteze structura lor și să le compare între ele. Din aceste cercetări, a ieșit 1. Conferință făcută la 8 Octombrie 1950. LIV ACAD. PROF. AL. MYLLER un rezultat surprinzător : o extindere a noțiunei de număr întreg dincolo de limita cunoscută, un fel de numerație în domeniul trans» finitului. A ieșit cea mai frumoasă operă de integrare a infinitului în știința pozitivă a matematicilor. Ca foarte multe din ideile revoluționare, descoperirea lui Cantor a întâmpinat rezistență. Editorii jurnalelor matematice nu voiau să» publice rezultatele, profesorul lui, renumitul Kronecker, considera teoria mulțimilor ca fără însemnătate, Weierstrass și Hermite, personagiile matematice care ar fi putut avea cuvânt hotărîtor, au fost și ei nefavorabili. Dar, cu toată această formidabilă rezistență, ideea genială a lui Cantor a răzbit, s’a răspândit și s’a impus. Câteva decenii în urmă, ea a plăcut și a prins consistență mai ales în Franța. Mate» maticienii francezi, Jordan, Borel, Lebesgueși alții au între* zărit mai clar încotro putea fi viitorul disciplinei ce se forma. Ei au ocolit nuanțele prea generale, prea filosofice ale teoriei lui Cantor, au studiat în special mulțimile de puncte, le»au folosit în calculul diferențial și integral și în Geometrie și au consolidat astfel o dis» ciplină importantă: Teoria funcțiilor de variabilă reală. Aceasta exista, fără îndoială, dinainte, dar, fără ajutorul puternic și prime» nitor al teoriei mulțimilor, rămânea debilă. In aceste vremuri, care erau de desvoltare și de încredere în triumful teoriei mulțimilor, a apărut în orizontul matematic Nicolae Luzin, persoana a cărei moarte o deplângem și a cărei merite voim să le preamărim în ședința de astăzi. In deceniile în care secolul al 19»lea se îmbina cu al 20»lea, în Rusia, teoria funcțiilor era puțin cultivată. E deajuns să spun că, până la începutul secolului nostru, la universitatea din Petersburg, nu s'a predat teoria func|iilor de variabilă imaginară. Faptul acesta straniu, într’o țară care avea o matematică pros» peră, are explicația lui. Dela începutul secolului trecut, matematica rusească a stat sub influența puternică și exclusivă a lui Cebîșev. Pafnutie Lvovici Cebîșev, marele matematic, a creat o școală, școala petersburgheză de matematică, care a dat tonul întregei ma» tematici rusești de atunci. Și tonul acesta nu era al teoriei funcțiu» nilor așa cum era cultivată în occident. Dar ar fi o mare greșală să se creadă că, în Rusia de atunci, DOUĂ COMEMORĂRI LV nu se știa de aceste teorii occidentale. Dacă nu au fost oameni, care să fi fost creatori importanți în acest domeniu, au fost mulți pe care teoria funcțiilor și noua teorie a mulțimilor i*a atras, i*a preocupat. Pentru aceștia Dimitrie Egorov a jucat rolul cel mai impor* tant. El a fost un savant cu reputație, care a lucrat original în do* menii variate și s’a interesat cu ardoare, în seminarul său din Mos* cova, de teoria mulțimilor. In seminarul acesta a lucrat Luzin, aq a prins gustul pentru teoriile lui Cantor și ale continuatorilor fram cezi, aci talentul lui a fost descoperit și favorizat de Egorov. Nicolai Nicolaevici Luzin s’a născut în anul 1883 la Tomsc în Siberia. Tatăl lui a fost funcționar comercial. Studiile matematice lesa făcut la Universitatea din Moscova între anii 1901 și 1906 și le®a continuat tot acolo până în 1910, ca atașat pe lângă universi* tate in vederea carierii științifice. A ascultat în acest timp ^cursurile fundamentale, dar, cum la Moscova era obiceiul să se țină și cursuri libere, a avut norocul să poată urma un curs de Teoria funcțiilor de variabilă reală la pro* fesorul Boleslav Mlodzicjowski, era primul curs de acest fel ce s’a ținut în Rusia. Principalele lui cunoștinți în specialitatea mulțimilor lesa dobândit, însă, în seminarul lui Egorov. Teoria mulțimilor e o specialitate grea. înțelegerea ei implică ' o putere de abstracție și pătrundere mai mare, poate, decât se cere în alte ramuri mai concrete ale matematicilor. începătorul întâi* nește idei noi cu care nu este obișnuit din matematicele elementare și dificultățile acestea erau și mai mari atunci când știința mulți* milor era în formație, când nu era încă complect clarificată și tăi* măcită ca astăzi. Forma seminarială de lucru, introdusă pentru prima oară în Rusia, după modelul german, de Egorov, cu citirea și comentarea memoriilor originale, a fost mijlocul cel mai potrivit, cel mai pri- elnic pentru inițierea în știință a tânărului de mare talent, Luzin. In 1910 a dat examenul de magistru, a fost făcut privat^docent și a primit, imediat după aceia, o bursă de studii în străinătate, a avut o„comandirovcă“ pe patru ani. Astfel, anii de universitate ai lui Luzin s’au scurs frumos, pre* ocupat de învățătura cared interesa și o pricepea ușor. Cunoștințele lui s’au desvoitat metodic, progresiv, de aproape supraveghiate de LVI ACAD. PROF. AL. MYLLER profesori, care au știut să nud răpească libertatea indispensabilă expansiunii geniului său. Bursa în străinătate i*a dat ocazia să cunoască de aproape pe creatorii științei care îi erau dragi și să discute cu ei, iar talentul lui ha dat putința săd ajungă în puterea de invenție și pe mulți chiar săd întreacă. Matematica de tot modernă e datoare mult unei invenții vechi, din prima jumătate a secolului trecut: seriile lui Fourier. Pentru matematicienii secolului al 18dea și pentru mulți din al 19*lea, numele de Juncție era rezervat numai unui număr res* trâns de dependențe. Numai unor noțiuni ca polinoamele, expo* nențialele, logaritmul, liniile trigonometrice și alte câteva, care aveau o expresie analitică bine știută, numai acestora li se ziceau funcții. Fourier a făcut o revoluție, a democratizat domeniul funcțiilor. S’a văzut că o clasă largă de dependențe, unele cu importanță în fizică, care până atunci nu erau bine precizate, aveau o expresie analitică prin seria lui Fourier, aveau, deci, și ele dreptul de a fî numite funcții. E drept, funcțiile noi erau cam ciudate, nu se supuneau ușor regulelor ce conveneau celor vechi, aveau purtări bizare, unele . erau discontinue, altele nu se lăsau derivate sau nu se integrau. Dar funcțiile acestea erau multe și însemnătatea lor creștea mereu, se vedea bine că al lor era viitorul. Una din problemele cele mai importante care s’a pus după apariția lucrării lui Fourier, a fost să se știe, care sunt funcțiile re* prezentabile prin seria lui Fourier, cum sunt ele, ce proprietăți au? Au lucrat la această problemă mulți matematicieni mari și Luzin a fost printre ei. Teza lui de doctorat din 1916 are titlul: „Integral i trigonometriciskii riad“. Conține condiții de desvoltare pentru funcții, exemple importante de desvoltări particulare, rozul* tate remarcabile, ce bau adus reputație și au promovat lucrări ale elevilor lui. In 1917, Luzin a fost ales profesor de matematici pure la UniB versitatea din Moscova, în 1927 devine membru corespondent și în 1929 membru activ al Academiei de Științi U. R. S. S. Odată cu numirea în profesorat începe prodigioasa și variata lui activitate: DOUĂ COMEMORĂRI LVII — de savant de mare talent și cercetător original; — de profesor generos, risipitor de idei și creator de curent șttințific. — de conferențiar captivant prin formă și bogat în idei; — de autor apreciat și răspândit de cărți didactice. Activitatea lui științifică, în acești ani dela începutul carierii s’a concentrat asupra funcțiilor de variabilă reală. Odată cu descoperirea teoriei mulțimilor, noțiunea de funcție a devenit foarte cuprinzătoare; prea generală, amenința să se tran« sforme dintr’o noțiune matematică, într’una mai mult filosofică. Sunt funcții de tot felul dar evident nu toate joacă un rol în matematică. Cercetările au arătat că există o clasă maie, foarte vastă de funcțiuni, așa numitele „măsurabile" care, în adevăr, sunt im» portante. Dacă matematicienii din sală, severi și neîngăduitori, mLar ierta curajul de a fi foarte vag, mai vag decât e permis unui ma» tematician, aș spune: Funcții măsurabile sunt acelea a căror valori depind de ceva ce se poate măsura aproape ca în geometrie. Cu aceste funcții, care au fost create de Borel și Lebesgue, s’a ocupat Luzin. A reușit să le clarifice mai bine, să le fixeze rolul lor, să le apropie de alte funcții mai concrete, mai intuitive. Ne*a dat în această ordine de idei o serie de teoreme admirabile, ade» vărate giuvaeruri matematice, din care multe au devenit clasice. Să spun câteva cuvinte despre una din ele, ca să ilustrez cele spuse: S — proprietatea, S — svoistvo, cum a pus Luzin, dând o turnură nemțească cuvântului rusesc svoistvo. Iată în ce constă. Orice funcție măsurabilă poate fi transformată într’una continuă, schim» bândud valorile numai în foarte puține locuri, în punctele unei mul» țimi de măsură cât de mică. In această lumină, funcțiile măsurabile care la început ne înspăimântau prin generalitatea și structura lor încurcată, ne apar acum, aproape tot așa de bune, tot așa de cum» secade ca funcțiile continue; cusurul lor e numai în puține puncte. Matematicianul acesta subtil, lucrător într’un domeniu mate» matic, unde logica perfectă și inflexibilă este un instrument indis» pensabil, ni se arată prin aceste lucrări și ca un geometru iscusit. Toate aceste elegante teoreme au turnură intuitivă, un stil geome» trie le caracterizează. LVIII Acad, prof, al. myller Dar această dispoziție de spirit n’a rămas numai ca un auxi» liar de valoare, ea ha impins să producă și lucrări de geometrie pură* Karl Peterson a fost un modest profesor secundar de matematică în Moscova, pela jumătatea secolului trecut, Era de origină letonă și fusese, la Dorpat, elevul renumitului geometru Minding. Dar în afară de acestea Peterson a fost un mare matematician. Colegii lui de atunci n’au știut săd aprecieze, a fost ținut în afară de univers sitate și lucrările lui, deși publicate, au fost puțin citite, au fost trecute cu vederea. Opera geometrică a lui Peterson nu putea, însă, dispare așa de ușor. Matematicienii sovietici au studiat»o, au cimentaho și hau dat amploarea pe care o merită. In grupa lucrărilor de evidențiare și complectare a operei lui Peterson trebue pusă lucrarea geometrică a lui Luzin din 1939, care conține un rezultat surprinzător Ia o problemă desbătută de Peter* son cu privire la încovoierea suprafețelor. Dacă în teoria metrică a mulțimilor, lucrările lui Luzin sunt de mare importanță, cele din teoria descriptivă sunt fundamentale. Considerarea funcțiilor discontinue, care la început deschisese un câmp nou și promițător de cercetări, devenise mai târziu un mo« tiv de neliniște. Erau mulți care se temeau câ idealurile matematice de frumos și adevăr se vor pierde în generalități și abstracțiuni fără legătură cu realitatea matematică însăși. In această stare de inchietudine, mulțimile măsurabile au fost o scânteie trecătoare de speranță. S’a crezut că ele sunt destul de cuprinzătoare ca să satisfacă complect pe matematicieni, ca ei să nu mai aibe nevoie de altele ; s’a crezut că funcțiunile măsurabile sunt singurele necesare în cercetări. In adevăr, se părea, și expe* riența de până atunci confirmase, că operațiile efectuate cu mulțh mile și funcțiile măsurabile, conduc totdeauna tot la mulțimi și funcții măsurabile. Se năștea convingerea că „analiza matematică purta in sine un principiu de limitațkw. Iluzia aceasta a sfărâmate Luzin. Și ne*a arătat că sunt mul» țimi măsurabile care supuse unor anumite operații conduc la mul» țimi nemăsurabjle: o mulțime măsurabilă dă prin proiecție o mulțime care, în general, nu e măsurabilă, e o mulțime ce i s’a zis analitică. Așa numita mulțime complimentară acesteia e o mulțime care nu e nici DOUĂ COMEMORĂRI LIX măsurabila, nici analitică, aparține unei alte categorii: proiectată, aceasta din urmă ne dă o mulțime de alt tip și așa mai departe se nasc necontenit familii noi de mulțimi; ele toate constitue clasa mulțimilor proiective. Cum fiecărei mulțimi îi corespunde un tip nou de funcție, ce devine atunci principiul de limitație ? Se poate spune : dacă câmpul analizei ar fi limitat, în orice caz, va cuprinde și această infinitate de tipuri noi de funcții. Istoria descoperirii acestor funcții ne desvăluie inspirație genială și muncă încordată, dar nu e lipsită și de peripeții interesante. La Moscova, în 1916, Luzin, atunci docent la universitate, recomandase elevului său Mihal Sus lin să studieze memoriul lui Lebesgue „Sur lesfonctions representables analitiquement“. Intr’o bună zi, studentul se prezentă la profesor și declară că a găsit o greșală în memoriul lui Lebesgue, greșală fundamentală, care răstoarnă întreaga teorie. Lebesgue afirmase că proiecția unei mulțimi măsurabile e întotdeas una o mulțime măsurabilă, și lucrul acesta era falș. Deși nu era ușor de acceptat afirmația că celebrul materna» tician greșise, totuși profesorul examină cu atenție dovezile aduse de student și se convinse că avea dreptate. Suslin ca să probeze eroarea lui Lebesgue, căută să constru» iască o mulțime măsurabilă a cărei proiecție să nu fie așa. A creiat astfel mulțimile analitice. A publicat descoperirea în Comptes ren» dus din Paris în 1917. E tot ce a putut face; eminentul student, fiu de țăran din gubernia Saratov, a murit curînd după aceia de tifos exantematic. Luzin, care ajutase pe Suslin, contribuind în bună parte la invenție, dându»și seama de importanța ei, s’a hotărît să o conți» nue. A eșit cea mai importantă operă a lui, la care a lucrat 15 ani. Dar Lebesgue cum a acționat? Iată răspunsul lui, spiritual și cavaleresc, pe care La dat în 1930, când i s’a oferit o ocazie să vorbească de opera lui Luzin. „Mi se pare că aci e locul să măre turisesc, sus și tare, ceia ce Dd Luzin a ascuns cu grije. Originea acestor probleme e o grosolană greșală în memoriul meu. Roditoare greșală1. Am fost bine inspirat când am comis«o“. Să mai adaog că Luzin a adunat aceste cercetări într’un volum apărut în 1930 în colecția Borel, volum ce ba scris la Paris, când obținuse, pentru acest scop, o misiune științifică de la guvernul sovietic. LX ACAD. PROF. AL. MYLLER Ca să termin această rapidă trecere în revistă a operei științi® fice a lui Luzin, să adaog că el, spre bătrânețe, ca mulți materna* ticieni mari, caPoincare și Hilbert, a întreprins o revizuire critică a fundamentelor științei sale. L*a interesat marea desbatere dintre idealiști și realiști cu privire la principiul terțiului exclus, l*a pasionat teoria hilbertiană a demonstrației matematice. Dar am văzut savantul, să vedem și omul. Luzin era cordial, încântător. Simplitatea și sinceritatea în relațiile cu oamenii erau trăsăturile caracterului său. In relațiile cu studenții, se mai adăuga și un dar particular de a atrage tineretul, de a aprinde în el entu» siasmul pentru știință, de ad insufla încredere în propriile puteri. Dragostea studenților a câștigate, desigur, prin însușirea lui de con* ferențiar strălucit și de profesor fără cusur, dar, când a avut a face cu studenții mai înaintați, a câștigate, mai ales, prin dărnicia cu care împărțea subiecte de cercetat, dădea idei originale tuturor ce» lora ce aspirau la gloria de savant. Această dărnicie, această risipă generoasă a ideilor sale știin* țifice era la el așa de naturală, de neprefăcută, că ajungea până la a atribui propriile lui descoperiri altora, acelor care numai hau in spirat. Lebesgue remarcă faptul acesta prin rândurile următoare pline de humor. „Citind pe D-nul Luzin, lumea a putut, fără îndoială, să se mire, constatând că eu, între altele, am inventat procedeul numit al ciururilor, că am construit primul exemplu de mulțime analitică. Dar nimeni n’a putut să se mire mai mult ca mine. Dmul Luzin nu e complect fericit, decât când poate să atribue altuia propriile lui descoperiri. Curioasă maniei care însă i se poate ierta, căci nu e deloc pericol ca D4 Luzin să facă școală în această direcție". Școala matematică a lui Luzin își începe activitatea în 1914, In condiții modeste. Șeful ei se întorsese atunci din străinătate și abia părăsise calitatea de student, localul ei era o cameră modestă în locuința lui Luzin, elevii ei câțiva, puțini de tot. Dar în ciuda acestor condiții, ideile științifice ced pridideau pe Luzin au dat aproape imediat roade bune. După doi ani, în 1916, trei dintre elevi, astăzi trei dintre cei mai buni matematician! ai Rusiei sovie* tice, șbau publicat disertațiile lor inaugurale. Elevii erau: Alexan* drov, Menșov și Hincin. DOUĂ COMEMORĂRI LXI Marea școală moscovită de astăzi de teoria mulțimilor, mân* dria matematicienilor sovietici, s’a născut din acest mic cerc științific. Flacăra științei mulțimilor, aprinsă în Germania, trecută Fran- ței, unde reîmprospătată ia aspecte noi, în drumul ei triumfal spre perfecțiune, poposește astăzi în Rusia. La Moscova este astăzi cea mai bună școală din lume pentru teoria funcțiilor de varabilă reală. Acest fapt important e datorit îmbinării fericite a două îm- prejurări : întâia e desvoltarea extraordinară pe care învățământul știin- țific l’a luat în U.R.S.S. Noua alcătuire socială a împins spre cultură valuri de tineri din straturile proaspete ale societății, care au adus cu ei bunăvoință, putere de muncă și au format un rezervor imens, din care s’a putut recruta ușor talente matematice. A doua împrejurare e metoda de lucru a lui Luzin, inerentă geniului lui și adecuată situației. Citez iar pe Lebesgue „Când un memoriu interesează pe Dmul Luzin, îl citește șid recitește, îi scru- tează toate părțile lui și scoate de acolo un subiect de cercetări. Sondează un memoriu ca un prospector". In vederea exploatării filonului de către elevii lui, aș adăoga eu. In adevăr, fără acest talent, nu s’ar putea explica numărul enorm de teme originale, ce a împărțit cu dărnicie, teme de toate felurile, mai grele și mai ușoare, pentru toate gusturile și toate in- teligențele, pentru toți care aveau dorința să devină matematicieni. Nicolai Nicolaevici Luzin a murit subit la 28 Februarie 1950. In ultimul timp, sănătatea lui se sdruncinase, se simțea slăbit. Elevii lui, deși doritort de idei și sfaturi, veneau mat rar la el, îl mena- jau. Veniți, veniți la mine, le spunea el, deși bătrân și bolnav mintea mi-e întreagă, pot să vă ajut. Un biograf rus al lui Luzin șba terminat un articol spunând : „In istoria științei din patria lui, Luzin a scris pagini faimoase". Aș zice altfel, aș zice mai mult: a scris pagini faimoase în istoria științei din lumea întreagă* CONTRIBUȚIUNI LA TEORIA SISTEMELOR DE ECUAȚII CU DERIVATE PARȚIALE. I: DESPRE SEPARAREA SISTEMELOR LUI PFAFF DE Prof. MENDEL HAIMOVICI Membru corespondent al Academiei R. P, R. Comunicare prezentată în ședința din 13 Decembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R, P. R. Fie un sistem de ecuații cu diferențiale totale cu n variabile (1) 0i = 0, 02=0,............ Gs = 0, în involuție, admițând varietăți integrale cu cel mult p dimensiuni. Fie s19 s2, . . . sp caracterele succesive ale sistemului [1,2], așa încât (2) « + s1 + s2 +..........+ sp + p = n. Să presupunem că ecuațiile sistemului (1) au fost grupate în două sisteme (3j ^ = 0, o2 = 0,.........., cdq = 0 (32) ^ = 0, w2 = 0,.......... (&T = 0 (O + T = s), așa fel încât să fie îndeplinite condițiunile următoare : A. Sistemul (3J este în involuție, admițând varietăți integrale cu cel mult r^p dimensiuni și caracterele sale succesive sunt Uj, o2, . . . , 07, așa că (4) o + ^i + ^2 +.......4-or+r = n. B. Să considerăm o integrală generică cu r variabile indepen» StCereȘtlași I, 2 — 1 2 M. HAIMOVICI 486 dente a sistemului (3^ și să o înlocuim în (32). Acesta devine un sistem de t ecuații cu r variabile, pe care sad notăm (3 2) 0^=0, â>2 = 0, ....... , o în (32) și integrând noul sistem (3'2) care rezultă. In adevăr, după teorema generală de existență, printr’o va» rietate integrală generică cu p dimensiuni a sistemului (1) (care, bine» înțeles, este o varietate integrală și a sistemului (3j ), trece o varie» tate integrală cu r dimensiuni a sistemului (3J. Scopul acestei lucrări este de a cerceta valoarea acestui număr v sau, dacă v este dat, în ce condițiuni pot fi îndeplinite cerințele A și B de mai sus. In cazul când v = p, rezultatul conduce la con» diția necesară și suficientă pentruca integrala generală a sistemului (1) să poată fi găsită integrând succesiv sistemele (3J de cr ecuații cu n variabile și apoi (3'2) de t ecuații r variabile. 1. Dacă sunt îndeplinite condițiile A și B de mai sus, carac» terele sistemului (3'2) fiind , t'2, . . . , t'v , vom avea (5) t + + . . . + t'v + v = r. Fie Vr varietatea integrală considerată a sistemului (3j. Să pre» supunem că variabilele , x2, . . , sunt independente și ecua» țiile pot fi puse sub forma (6) X/r+l (xx, . • • Xr), Xr-\-2 = f r_ț-2 • • * ^r) ♦ • • • ...........==: fn (#1 ) ♦ • • ^r)* înlocuind aceste expresii în (32), căpătăm sistemul (3'2). Pentruca un element linear (dj a! varietății să fie element integral al sistemului (1), este necesar ca dtxlf .... d^ să veri» fice sistemul (3'2). Ecuațiile acestui sistem sunt în număr de t = 5 — o. Aceste ecuații sunt independente. 487 SEPARAREA SISTEMEI OR I UI PFAFF 3 In adevăr, să presupunem că numai t' (2 = 0,.................. cuz' = 0, celelalte depinzând linear de acestea și de (3J. Am presupus că sunt îndeplinite condițiile A și B. Deci inte* grala generală cu v variabile independente a sistemului (1) poate fi găsită înlocuind o integrală generică cu r variabile independente a sistemului (3J în (32) și integrând apoi sistemul astfel găsit. Or, dacă t’2 = 0,............, — 0. Am găsi astfel sistemul (3'3), a cărui integrală generală veris fică și sistemul (3'2) și deci este integrala generală cu v variabile independente a sistemului (1). Deci orice integrală cu v variabile independente a sistemului format din (3J și (33) este și integrală a sistemului (1), lucru imposibil dacă cele s ecuații ale acestui sistem sunt independente. 2. Elementul linear E±(d±) integral al sistemului (1) fiind corn siderat dat, să luăm un element linear E± (d2) al varietății Vr . Acest element verifică relațiile (7) ^i(d2)=0, 0)2(da)=0,....... (d2) — 0 (8) deo^ (dt, d2) = 0, dco2 (dt, d2) — 0, . . . , da^ (dt, d2) = 0 în virtutea faptului că este situat pe o varietate integrală a siste® mului (3J. Deci relațiiile (7) și (8) considerate ca ecuații lineare în diferențialele d2xb sunt combinații lineare ale relațiilor d^+1=^Td;ri + ^d;ra+ ’ ' r' dfr+2 _ । ^r+2 , 1 I ^/r + 2 , j9) ds^=^r‘ii*+Tsr‘la:“+' ■ ■+ ^ '• d n ~ dx± dz2 'dxr 1 exprimate în aceleași diferențiale. 4 M. HAIMOVICI 488 Intre relațiile (8) — considerate fără înlocuirea (9) — sunt independente între ele și independente de (7). 3. Pentruca elementul linear Ei (d2) să fie integral al si°temului (1) și asociat cu (dj în același sistem, este necesar ca să verifice și ecuațiile (10) (d2) =0, w2 (d2) = 0 ,. .., (d2) = 0, (11) dâ^dn d2), da^d^dj = 0 , dâ>x{di, d2)=0. Ecuațiile (10) sunt independente între ele după înlocuirea (9), căci diferențialele diX, reprezintă un element linear oarecare ai varietății Vr. Intre ecuațiile (11) — dacă toți d2x( sunt considerați arbitrari — sunt independente între ele și de (7), (8), (10) un număr de st — Op Dacă am făcut înlocuirea (9) în (10) și (11), numărul relațiilor independente între ele în acest sistem devine t-J-t/. Avem evident (12) 4. Vom arăta că — 5^ — (7 In adevăr, să presupunem că, după înlocuire, sunt indepen* dente relațiile (11') d2) = 0, d^2(d1, d2) = 0,... ^dd^ (d^ d2) =0 și să considerăm într’un punct un element linear E± (d2) integral al sistemului (1), care verifică relațiile (8) și (11'), fără să verifice relațiile (11") dcb^^1(di)d2)=Q, da>x'1+2(dv d2)=0,.. ., d^x (dD d2) = 0. Elementele lineare E1 (dj și E1(d2') determină un E2 (d1} d2') integral al sistemului (3) și putem găsi o varietate Vr integrală a sistemului (3), care să conțină acel E2. Dacă această varietate este dată de ecuațiile (6), atunci după înlocuirea în (11), ar urma ca oridecâteori sunt verificate (11') să fie verificate și (11"), ceiace nu se întâmplă pentru elementul E2 ales. Deci, afirmația (12). 5. Să presupunem că am demonstrat că T (7^ T 2 — S2 (72 (13) T H — 1 — Sp, — 1 ~(7p—± (R2 (d^, dp,_ț_j) = 0,..., dio^ (d^, d^-i-^) = 0, (14) ..................................................................... g) dft>i (dp_i, dp-p^) — 0, do2 (dp—dp-|~i) —-0,..., dcoa (dp,_^, dp-pj— 0 g I 1) dat^ (dp, dp-p^) — 0, do)2 (dp, dp^-i) — 0, . • *, d&)a (dp, dp-pi) —0» Intre aceste relații, sunt independente + 2 (dp+1) = 0,..., (dp-pj = 0, 2) dm^ (di,d|i+i) • 0, d&2 (di, dp-pi) — 0, • • •, do)^ dp-pi) (15) ........................ g) d^ (dp_t, dp+1) = 0, d 2 (dp, dp-p) = 0,..., dw^ (dp, dp+i) = 0 sunt independente între ele și de celelalte (15). Să considerăm acum un element linear (d'^i) care verifică (14), (15J, (152),.., (15p) și (17) fără să verifice toate relațiile (18) (d|1d'|l+i) = 0,da)x'lJl+2 (dp, d'^i) dwT (dp, d'p+i)=0, între care sunt independente de (17), (14) , (I5j , (152),.,., (15^) un număr de — Op— î'p . Elementele Ep și Ei (dp+i) determină un element Ep+i (dv d2,..., dp , d'p+1) integral al sistemului (3J și putem găsi o varietate integrală Vr, care să conțină pe Ep+i. Dacă această varietate este dată de (6), atunci, după înlocuirea (11), ar urma ca, în baza sistemului (17), să fie verificate (18), ceiace contrazice ipo* teza. Deci avem (15) și putem scrie (19) T + U = s t\-|“ = $1 ^2 = S2 T*v -j- CTv — Sv • 491 SEPARAREA SISTEMELOR LUI PFAFF 7 8. Reciproc, să fică relațiile presupunem că caracterele sistemuuli (3) verb o < s (Jg < s2 Ov Sy (v< p) și, dacă v < p, (21) ^v-H > sv+r Să considerăm o varietate Vr integrală generică, cu numărul maxim de dimensiuni, a sistemului (3J și fie (6) ecuațiile ei. Dacă înlocuim (6) în (32), găsim un sistem de t = s— o ecuații Pfaff. Să presupunem că acest sistem este în involuție cu cel mult X varia® bile independente și fie , t'2 , . . . t\ caracterele lui succesive, așa încât (22) t + t'i + t'3+ • ’ • +T\ + k —r- Pentru orice valoare p < X, vom avea (23) s — o + Si — -|- s2 — $2 + • • • + sp — tfp < r, iar pentru p = X (24) s — ffH-Si — (Ti+Sj — q2+ • • ‘sx — Și X < v. 9. Dacă v = p, condiția (24), în virtutea relațiilor (2) și (4), se scrie (25) Op+1 + tfp-H + • • + = 0 și deci (26) op+1 = (Tp+2 = • • = ar = 0 și această condiție, pe lângă (20) (cu v = p) este condiția nece- sară și suficientă pentruca integrala generală (cu p variabile independente) a sistemului (1) să poată fi aflată integrând sis- temul (3^, înlocuind rezultatul în (32) și integrând apoi sistem mul (3'2) astfel găsit. Institutul de Matematică al Filialei Iași a Academiei R. P. R. 8 M. HAIMOVICl 492 BIBLIOGRAFIE 1. C a r t a n, E. Les systemes differentiels exterieurs. Paris, Hernmaun, 1945 . 2, Finicov, S. N. Metod vneșnih form Cartana, Moscova, Oghiz, 1948, pp. 174-202. PAEOTbl HO TEOPKK ^OEPEHIJHAAbHblX YPABHEHMH C nACTHblMH nPOH3BO4HbIMH. I: O CEnAPAUKK CHCTEM nOAOxPA KpaTKoe co^epjKanne IlycTB jțana cucTeMa ILi>a&a b BHBOJiioipni (1) c p He3asH3M- mmmh nepeMeHHHMM a s2 , . . , sp ea nocjie^oBaTejibiibie xapaK- Tepu, Tai< tto y^OBJieTBopaeTca (2). Rpe^iiojioami aTO ypaBHeHW cucTeMN (1) pa3^e.iaioTca na ;i;Be rpynnu (3^ a (32) Tai: aTo: A. CnGT6Ma (3J B HHBOJIIOIțUH C V He3aBMCHMbI\[H BepeMeHHBIMM, ea nocjejtoBaTejiBHbie xapaKTepti ây^yaa , a2, . . . , ix cooTHonieHH0 (15J — (15p,) paBHO : (s + Si + Sj + . . . . — ( și să fie verificate condițiile lui Legendre, Jacobi și Weierstrass. Toate aceste condiții sunt necesare și suficiente pentru a avea un minimum forte. Desvoltând ecuația (2), obținem ecuația de tip Monge^Ampere: (3) (1 +q2)r—2pqs + (H"P2)t 2(px+qp)(l +P2+ q2) Q x2 + y2 12 I. GRINDEI 406 Vom stabili, în cele ce urmează, o proprietate geometrică de care se bucură aceste suprafețe și vom găsi câteva soluții particu® lare. Apoi vom căuta să vedem dacă printre suprafețele z — z (xyy\ mărginite de un contur dat și împreună cu planul xOy și cu cilim drul care proiectează curba închid un volum constant, există supra* fețe de moment de inerție minim în raport cu axa Oz. 2. împărțind prin (1 + p2 q2)^2) ecuația (3) devine (1 4 q2)r —2pq_ 1 p MM' sau (6) — P | * ^1— 1 2 f n , rj MM' ’ (r^ și r2 fiind razele principale de curbură ale suprafeței). Relația (6) ne arată că suprafețele de moment de inerție minim față de o axă 407 SUPRAFEȚE DE MOMENT DE INERȚIE MINIM FAȚĂ DE O AXĂ 13 se bucură de proprietatea că centrele principale de curbură ale suprafeței și punctele M,M' formează o diviziune armonică. 3. Din (3) se vede că singurele suprafețe minime reale de moment de inerție minim fată de o axă sunt acelea pentru care px-[-qy = Oi adică a căror ecuație este de forma z = f | — , (elicoizi drepți), k x J 4. Raportând suprafața la coordonate cilindrice p și G, momentul de inerție al suprafeței fată de axa Oz devine (?) I = Vpa(l +pa) + q2dp de = Suprafețele în chestiune, z = f(p. 6), satisfac ecuația cu derivate parțiale de ordinul II (8) dp[dp) de IdqJ dz unde P2 Vp2(I +p2) + q2* Desvoltând ecuația (8), obținem î (9) rp (p2 + qa) — 2ppqs + tq (1 + pa) + 3ppa (1 + p2) + 4pq = 0. Se constată imediat că singurele suprafețe de forma z=f(G), care satisfac ecuația (9) sunt z — aG 4 b (a și b constante), adică tot elicoizii drepți. 5. încercând soluții de forma z — (p (p), suprafețe de rotație, ecuația (9) devine (io) p\ dqp____- ( dz dz\ dp [dp,/ d9\dz J dz \ dp" $ dej unde = P2 Fp2 (1 + pa) + q2+Xzp . Ecuația (15), desvoltată ne dă (16) rp3 (pa + q2) — 2p3pqs + tpB (1 + p2) + + 3pp4 (1 + p2) + 4pq2p2 — X [ pa (1 -Pp2) + q2]3/2 — o Intre altele, această ecuație admite soluții de forma z — f(p) și anume dp (17) z= / > 2 ------ —(C și Ci constante). J / p6 — ( C + — pa j l 2 J Dacă C=C1=0, atunci (17) se reduce la 2z 2z eX4-e X (18) P = ~ 2 Seminarul de Matematici al Universității Iași 409 SUPRAFEȚE DE MOMENT DE INERȚIE MINIM FAȚĂ DE O AXĂ 15 nOBEPXHOCW C MHHWMAAHblM MOMEHTOM HHEPIJH14 B OTHOU1EHHH HEKOTOPOH OCI4 KpaTKoe coflcp'/Kamie B nacTomnefi saneTKe, aBTop nbiTaeTcn uaBTii noBepxaocTii c MllHHMaMHTJM M0M0HT0M UHCpijm B OTlIOineiIHH H6K0T0p0fl 0011. 9tM iioB6pxnocrrn y^oBjieTBop^rioT xHa>&epeH^aMHOMy ypaBHemio b nacT- tibix upoMSBojțiiMX (3), b npjiMOMiieiiHbix KOop^uiiaTax hm ypaBiie- hhio (9) b ^BMii^puBecKiix KOopxunaTax. HaxoAiiTCH b KauecTBe tocthhx peinemâ: stoB sa^aw, npoiue KOHOii^bi h reMKOHAH, noBepxHOCTM BpamenHii BH^a (11) ii reM- kohji,h BH/ța (13). yitasbiBaeTCH na HUTepecnoe reoMeTpmiecKoe cbohctbo sthx ho- BopxHOCTefî, ^asaeMoe ypaBneHneM (6). Hay^aeTCH KpoMe »Toro h npoSjieMa cynțecTBOBaHHH uoBepxnoc- TeB MimiiMajibnoro MOMenTa hhopijhh OTHOCUTeatHO HeKOT.opo0 och, iipoxorȚaiu;Hx nepes Ba^aHmifi KOHTyp u saoionaioiuue nocTOMimifi o6t>6m. IIojiynaioTcn nacTHHe penieniM Bii^a (17) ii (18). SURFACES A MOMENT D’INERTIE MINIMUM PAR RAPPORT A UN AXE R e s u m e Les surfaces z = z (x, y) â moment d’inertie minimum par rapport â Oz satisfont â l'equation aux derivees partiellcs (3) ou en coordonnees cylindriques, â l’equation (9). Soit M un point de la surface, P sa projection sur Oz—le plan normal â MP par Oz et Mr l’intersection de la normale â la surface en M avec— Les points M, Mf et les centres de courbures principaux forment une division harmonique. Les helicoides droits, les surfaces de rotation (11), les helicoU des (13) sont des Solutions particulieres du probleme. On cherche encore parmi les surfaces passant par une courbe fermee et qui avec le plan Oxy et le cylindre projetant la courbe renferment un volume constant, celles dont le moment d’inertie par rapport â Oz est minimum. Leur equation aux derivees partielles est (16), (17) et (18) sont des cas particuliers. PODARE OBLICE NEGATIVE ALE CURBELOR STRÂMBE DE FL. CÂMPAN Comunicare prezentată în ședința din 27 Septembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P. R. Podara oblică a unei curbe (C), față de un punct fix O, este locul vârfurilor unui unghiu de mărime constantă „a” când o la* tură a lui trece mereu prin O iar cealaltă este tangentă la curba (C). Podara oblică negativă a curbei (P), față de punctul fix O, este curba (C), învelită de o latură a unui unghiu constant „a”, dacă cealaltă latură trece prin O și, vârful unghiului ,,a” descrie curba (P). In ,,Buletinul științific al Academiei R. P. R.” (voi. I, 1948, 1, pg.29) tov. Prof. Acad. A. Myller a stabilit ecuațiile și anumite proprietăți ale podarelor negative ale unei curbe strâmbe. Ținând seamă că podarele oblice generalizează problema podarelor, voi încerca, la îndemnul d=sale, să caut ecuațiile și proprietăți ale poa dârelor oblice negative ale unei curbe. Fie (P) o curbă dată și (O) punctul fix, dinainte ales. Podara oblică negativă a curbei (P) față de punctul O, este o curbă (N) a a cărei podară oblică, față de O, este curba (P). Când unghiul na” este drept, podara oblică negativă devine podara negativă. Dacă punctul fix O este ales ca originea unui reper, OM re* prezintă raza vectoare a unui punct oarecare M de pe curba (P). Dreptele care trec prin M și fac cu OM unghiul constant a sunt generatoare ale unui con circular drept cu vârful în M și deschis dere 2a. Când punctul M descrie curba (P), fiecare dintre aceste 501 PODARE OBLICE NEGATIVE ALE CURBELOR STRÂMBE 17 generatoare, învăluește câte o curbă (N) podară oblică negativă față de O, a curbei (P), bine determinată când se cunoaște poziția primei generatoare a conului. Și, fiindcă unghiul a poate lua ori ce valori, rezultă că : 1. Totalitatea podarelor oblice negative ale unei curbe față de un punct fix O, formează o familie de oo 2 curbe. 2. Printre aceste curbe se află și familia de oo 1 podare nega* TT tive corespunzătoare unghiului a = — (A. Myller 1. c). 3. Ori care podară oblică negativă față de punctul O a M1 Fig. 1 curbei (P), este muchea de întoarcere a unei suprafețe desfășurabile, care trece prin (P) și ale cărei generatoare fac un unghiu constant a cu razele vectoare ale curbei (P). Fie (P) o curbă plană și (N) podara oblică negativă din planul curbei corespunzătoare unui unghiu dat a. Considerăm două puncte infinit apropiate, M și M\ de pe curba (P), OM și OM' fiind ra« zele lor vectoare (fig. 1). Ducem dreptele MN și M'N astfel ca: < OMN = OM'N = a Punctul lor de intersecție N aparține podarei oblice negative (N). Din triunghiurile OM A și AM'N rezultă: StCercȘtlași I, 2—2 18 FL. CÂMPAN 502 < MOM' = < MNM' adică : Unghiul format de două raze vectoare infinit apropiate ale unei curbe (P) este egal cu unghiul de contingență de pe podara oblică negativă în punctele corespunzătoare. Perpendicularele în M și respectiv pe OM și OM' se întâlnesc în punctul I care aparține podarei negative a curbei (P). Fiindcă : < MIM' = <$ MOM' rezultă că punctele M, M', O, N și I sunt așezate pe acelaș cerc de diametru OI. Când unghiul a capătă diferite valori, se obțin alte puncte N1 de pe podarele oblice negative ale curbei (P). Așa dar : Toate punctele de pe podarele oblice negative ale unei curbe plane (P) corespunzătoare unui punct M de pe (P), se găsesc așe* zate pe cercul tangent în M la curbă, de diametru egal cu distanța dela punctul fix O până la punctul corespunzător al podarei negas tive față de (P). Din această teoremă rezultă încă : ON 1 NI Cum ON este raza vectoare a podarei oblice negative, în« seamnă că : Perpendiculara pe raza vectoare a podarei oblice negative, în punctul ei de întâlnire cu curba, trece prin punctul corespunzător de pe podara negativă. Insă și unghiul NPO = a și, fiindcă OI este raza vectoare a podarei negative, dreapta NI învăluește o podară oblică negativă a podarei negative, adică : Ori ce punct al unei podare negative plane este centrul unui fascicol plan de drepte, fiecare perpendiculară respectiv pe raza vectoare a unei podare oblice negative în punctul unde această rază vectoare întâlnește podara oblică negativă. Când punctul M descrie curba (P), dreptele fascicolului considerat învăluesc fiecare câte o podară oblică negativă a podarei negative a curbei (I). Teorema aceasta amintește o teoremă, slabilită de R e a u mur1) legată de evolutoidele unei curbe. 1. L. S a 1 ko w s ki, W. Schell’s Allgemeine Theorie der Kurven 1914, p. 163. 503 PODARE OBLICE NEGATIVE ALE CURBELOR STRÂMBE 19 Dealungul unei curbe strâmbe (P) generatoarele conurilor cu vârfurile pe curbă, de deschidere 2a și având ca axă raza vectoare a punctului respectiv, sunt în număr de oo2 și formează o congru- ență de drepte. După cum se știe, în ori ce congruentă rectilinie dreptele ei se pot orândui în așa fel, ca ele să formeze două familii de suprafețe desfășurabile. In cazul de față, conurile de deschidere 2a, cu vârfurile pe curba (P), formează o familie de suprafețe dess fășurabile, iar suprafețele ale căror muchii de întoarcere corespund podarelor oblice negative reprezintă cea de a doua familie de su» prafețe desfășurabile. Apare deci natural ca să legăm problema de» terminării podarelor oblice negative de aceea a congruențelor de drepte. Fiindcă toate conurile de deschidere 2a au vârful pe curba (P), una din pânzele suprafeței focale a congruenței se reduce chiar la curba (P). A doua pânză a suprafeței focale apare ca învelitoare a conurilor cu vârful în M. După cum se știe, această pânză focală este tăiată de cea de a doua familie de suprafețe desfășurabile după muchiile lor de întoarcere, adică după podarele oblice negative ale curbei (P). Așa dar determinarea podarelor oblice negative ale unei curbe se reduce la următoarele două probleme : a) Determinarea suprafeței învelitoare a conurilor circulare drepte cu vârful pe curba (P), de axă, raza vectoare a punctului corespunzător și deschidere 2â. b) Determinarea celei de a doua familii de suprafețe desfășu» rabile ale congruenței. înainte de a desvolta aceste probleme să observăm că pe această pânză focală podarele oblice negative formează împreună cu caracteristicele suprafeței o rețea conjugată. Aceasta constitue o altă posibilitate de a le determina. Unei curbe strâmbe (P) i se pot asocia o infinitate de supra* fețe, care cuprind fiecare câte o infinitate de podare oblice negac tive. Aceste suprafețe corespund la diferitele valori ale unghiului a. Vom numi aceste suprafețe suprafețe podare oblice negative ale curbei (P). a) Fie xyzQ un sistem de coordonare cartezian cu originea în punctul fix 0 și 20 FL. CÂMPAN 504 (1) X = x(t) ; y = y(t) ; Z — Z (t) ecuațiile parametrice ale curbei (P). Să numim M (xyz) un punct oarecare de pe această curbă. De punctul M să legăm un al doilea triedru mobil (uvw M\ cu originea în M, triedru care a fost corn siderat de Prof. Acad. A. Myller (1. c. p. 30). Axele lui sunt: Raza vectoare OM, care face cu axele fixe unghiuri ale căror cosinusuri directoare sunt : unde: p = ]/x2 + y2 + z2 așa că : (2') a2 + P2 +t2 — 1. Perpendiculara MT pe raza vectoare, situată în planul tangent în M la curbă și trecând prin 0, numită de Prof. Myller prima perpendiculară principală. Cosinusurile ei directoare sunt : (3) = py* — py pa' — pzz a ’ a ’ o unde accentele arată derivare față de parametrul t, și a = ]/ (px' — p'x)2 + ^y' + p'y)2 + (pz'+ p'z)2 de unde 22 + n2 + ^2= i. A doua perpendiculară principală MP, perpendiculară în M pe raza vectoare și pe prima perpendiculară principală, a cărei dh recție e cunoscută prin: . yz' — zy' zxf — xz xy'— yx' (4) ă =-------------- ; p —--------------- . v = —-------------- a a o unde c2 = Z (px' — p'#)2 = £ (yx' — zy')2 așa că (4Z) X2 4- |u2 + v2 = 1. Prof. Acad. A. Myller a arătat (1. c.) că între cosinusurile PODARE OBLICE NEGATIVE ALE CURBELOR STRÂMBE 21 505 directoare ale acestor drepte există următoarele relații, analoage cu acelea ale lui Frenet: da g_ dp a dy dt p2 ’ dt p2 11 ’ dt pa (5) d^ p g an p g dl p g dt o2 p2 dt g2 p2 dt a2 p2 dX p dp p dv p dt a2 dt o2 di G unde s’a notat x y z x' y' z x" y" z” Față de triedrul (uvw M), cosinusurile directoare ale axelor Mu, Mv Mw sunt : U : £ = 1 n = o l = 0 V : X =0 p = 1 v = 0 W : a = 0 P = o Y = 1- Pentru o altă poziție a triedrului mobil, într’un punct infinit vecin M’ (t 4“ dt) variațiile celor nouă cosinusuri directoare, ținând seamă de (5) sunt : d£ dt ~ ° dt g2 dZ_ _G_ dt— pa (6) dX_ p dt~ Gz Ș*=0 dt ^ = 0 dt da G dt pa M=o dt = dt Așa că, dacă ne oprim la termenii de ordinul I în dt și corn siderăm triedrul mobil legat invariabil de punct, cosinusurile unghim rilor dintre cele două sisteme de axe (uvwM) și (u' v'w'M') cu vârfurile în punctele infinit vecine M (t) și M' (t-j-dt), sunt: FL. CÂMPAN 506 22 u : U : u': 1 cr2 4dt pa v' : (T2 1 0 w' ; —-^dt 0 t PJ Fie s arcul curbei(P) și ds = MM'. Coordonatele (uoVowo) a^e punctului A/', față de triedrul cu originea în M (uvw M), abstracție făcând de termeni de ordin superior, sunt: uQ = ds sin V wQ = ds cos V ds fiind în planul uw și notând cu V unghiul dintre MM' și raza vectoare p a punctului M. Ținând seamă de relația dintre p și V precum și de (6), avem: (8) w0 = dp, accentul indicând derivarea față de t. Ținând teamă de (8), variațiile coordonatelor unui punct oare» care din spațiu, S (uvw), așezat pe o curbă oarecare (C), față de triedrul mobil cu originea în M, atunci când punctul M descrie curba (P), sunt bu du pb o a bu dv . p . 77 = 77 + u — b bt dt u2 bw dw cr , br~dT-u7+p 507 PODARE OBLICE NEGATIVE ALE CURBELOR STRÂMBE 23 unde cu s’a notat variata coordonatelor din cauza mișcării punc- ot tului față de triedru! mobil și din cauza mișcării triedrului mobil, iar cu variațiile coordonatelor numai din cauza mișcării triedrului cu CLt originea în M. Dacă punctul S rămâne fix în spațiu, atunci când M descrie curba (P), variațiile bu_________bw bt bt bt și ecuațiile (9) se reduc la : du p - o a dt a2 p2 p (10) dv p , dt a2 dw a , dt~ p- Aceste relații ne ajută ca să stabilim ușor ecuația suprafeței podare oblice negative, ca învelitoare a familiei de conuri de axă OM cu vârful pe curba (P) și de deschidere 2a. In adevăr, față de triedrul uvwM, ecuația acestor conuri este : (11) u2 + v2 — w2 Ka = 0, unde k = tg a. Când M descrie curba (P), suprafața învelitoare a acestor co« nuri se află eliminând parametrul (t) între (11) și (12) uu' -\-vv' — k2wwf = 0 unde u, v\ w' au valorile date de (10). înlocuind și făcând reducea rile, obținem : (13) uwa (1 + k2) + uop — k2 p2 pz w =0. Față de triedrul mobil, suprafața podară oblică negativă este reprezentată de ecuațiile (13) și (li)t Pentru t = t± ecuația (13) reprezintă un cilindru iperbolic echb later, care trece prin originea M a triedrului uwvM și are genera« 24 FL. CÂMPAN 508 toarele paralele cu a doua perpendiculară principală Mv. Fiindcă (13) se poate scrie sub forma : k2 p2 p' IT . 2\ , 1 , k2 p3 p' se observă că planele asimptote ale acestui cilindru iperbolic sunt: _ k2 p2 p' p U^o(i + k2) * 1 + k2 Intersecția lui cu conul (11), pentru aceiași valoare t = t± a parametrului, determină o caracteristică a suprafeței învelitoare. Alegând ca parametri t și u, ecuațiile suprafeței podare oblice negative față de triedrul mobil se mai pot scrie sub forma : v = 4^ N = k2 p2 p' — u o (1 + k2) (14) unde : w = R = yk2cr2p2 — N2 • Constanta k pune în evidență faptul semnalat mai înainte că unei curbe (P, îi corespund o infinitate de suprafețe podare oblice negative. Pe ori care dintre aceste suprafețe, liniile parametrice t =const. corespund curbelor de contact dintre această suprafață și conurile de deschidere 2a cu vârful pe curba (P). b) Una dintre pânzele focale fiind chiar curba (1), ecuațiile unei drepte a congruenței față de sistemul de axe xyzO sunt; X — x Y — y Z — z --------------=.= =-----—-------, ui±v\-[-wa un + up----------------------------uz-^vv-^wy v și w având valorile date de (14). Punând ecuațiile acestea sub forma : (15) X=a+lZ Y — b 4" unde: l — 4~ vk wa un 4- un (16) -f- vv wy , m — । । uz 4“ w 4“ WȚ a—x — Iz ; b — y — mzy 509 PODARE OBLICE NEGATIVE ALE CURBELOR STRÂMBE 25 ecua{ia diferențială a suprafețelor desfășurabile aparținând congruen* {ei este: da dm — db dl = 0 și, ținând seamă de (16): (17) (dx— ldz)dm— (dy — mdz) dl = 0. Se observă că o soluție imediată a ecuației (17) este: dx — dy = dz = 0. Aceasta corespunde familiei de conuri cu vârfurile pe curba (P). Inlăturând«o, considerând t ca variabilă independentă și ținând seamă de (2'), (3'), (4') și (5), se ajunge la: p' (vu' — uv') —- (vw' — wv') — (u2 + v2) -|- (18) P i aa । i crp' v —ă 4- uw P vw = 0, p8 o-p2 accentele arătând derivarea față de t. înlocuind v, v', w, w' prin valorile lor din (14) se capătă: o3 p3 (l + k2) uu’ — u k2 p2 o [2 p2 p'2 o p3 p" 0KycH0ii nosepx- HOCTH CBO^HTCH K KpHBOÎÎ (P). SaKJiioqaeM, hto Bce OTpwn;aTejibHbie KOCbie no^apu cyrb necTa totok B03BpaTa BToporo ceMeiicTBa pa3BepTbrBaioiu;iicH noBepxiioc- rrefl KOHrpyeHipaii n, cjie^OBaTe^bHO, ohh naxo^HTC# na <>OKyCHofl to jiocth o6BepTbiBaioiii;e0 ceMeficTBo yKasaHHMx KonycoB. Taium o6pa3OM oiipejțeMeTCfl ypaBHeHue tojioctu #OKycB:oii noBepHOCTH. ÎT B qacTHOM cjiy^ae OTpmțaTejibHHx no^ap (a = “^-), Bce npji- & Mbie KOHrpyeHițHH mcxo^hiuto to o^nori totom M kphboIî (P) oSpasyioT miocKOCTb. OKycHoa noBepxHocTbio CTaneT pa3BepTbiBaiouj;a5iCH no- BepxHOCTb odBepTHBaionțaji 3Ty mockoctb. IIojiyqaioTca xuMepeTOTOJibiiHe ypaBHeHM, HHTerpiipoBaHTO KOTopbix ^aeT OTp^aTejibiiHe KOCbie no^apu. IlpH onpe- jțejieHHe OTpHițaTeitbHbix no^ap saBiicnT ot HHTerpiipoBaHM ypaB- TOHM PnKKaTH, ycTaHOBjieiiHoro npoa>. M. A. MnoepoM. LES PODAlRES OBLIQUES NEGATIVES DES COURBES GAUCHES R esume La podaire oblique negative de la courbe (P) par rapport â un point fixe O, est une courbe (C) enveloppe d’un des cotes d’un angle naa donne, lorsque le sommet se meut sur la courbe (P) tan« dis que fautre cote passe par le point fixe O. Etant donnee une courbe gauche (P) il existe oo2 podaires obliques negatives de la courbe (P), c’esbâ^dire une infinite pour chaque valeur constante 28 FL. CÂMPAN 512 1T de l’angle „au. En particulier, pour a = ~^ on trouve les podaires negatives de la courbe (P). Soit M un point de la courbe plane (P) et I le point corres* pondant desapodaire negative situee dans le meme plan. Les droi* tes qui joignent I aux points correspondants des podaires negatives obliques sont perpendiculaires aux rayons vecteurs qui y aboutissent. Quand M decrit (P), chacune de ces droites enveloppent une podaire obfique negative de la podaire negative consideree. Pour une certaine valeur particuliere de Pangle les tan«» gentes menees ă toutes les oo1 podaires obliques negatives, sont les generatrices rectilignes des cones de revolution d’ouverture 2a ayant pour axe le rayon vecteur du point considere et le sommet sur (P). Ces generatrices forment une congruence de droites dans la® quelle on connaît une des deux familles de developpables, celles des cones ayant leurs sommets sur la courbe (P). Dans ce cas, Tune des deux nappes de la surface focale se reduit â la courbe (P). On en deduit que toutes les podaires obliques negatives sont les arretes de rebroussement de la seconde familie de developpa* bles de la congruence et, par consequent, sont situees sur la nappe focale enveloppe de la familie de cones mentionee. On determine ainsi Pequation de cette nappe de la surface focale. Dans le cas special de podaires negatives (a = —) toutes les droites de la con« gcuence qui passent par le meme point M de la courbe (P) forment un plan. La surface focale sera la developpable enveloppe de ce plan. On obtient les equations differentielles dont Tintegration fera connaître les podaires obliques negatives. TT Pour (a=—) la deten mination des podaires negatives depend de l’integration d’une 6gua» tion Riccati, etablie par M. A. Myller. ASUPRA UNOR TRANSFORMĂRI REMARCABILE ALE SUPRAFEȚELOR DE Prof. ADOLF HAIMOVICI Comunicare prezentată în ședința din 18 Octombrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P. R. Transformarea de care vrem să ne ocupăm este legată de transformarea unei figuri riglate, studiată de către prof. O. Mayer1): fie, anume și S două figuri riglate, cu același număr de dimem siuni și care corespund prin generatoare paralele. Să rotim o gene* ratoare G a figurii $ de un unghiu 00 ~ const., în jurul omoloagei ei Gq din Obținem o dreaptă G, care generează o a treia figură riglată Studiul relațiilor dintre figurile și 5, conduce la o serie de proprietăți interesante și, în același timp, simple. Obiectul Notei noastre este de a studia corespondenta dintre suprafețele 50, £ și legate de $0, S și în cazul când acestea sunt trei congruente KQ} K și K. 1. Vom reaminti, pe scurt, câteva formule din teoria congruent {elor, necesare pentru cele ce urmează; notația este aceea din studiul prof. O. Mayer. Raportăm congruenta Ko la riglatele principale și la suprafața medie. Ecuațiile congruenței vor fi x° = a°+w£, în care, cași în formulele care vor urma, notăm cu x una oarecare dintre coordonatele x^ x2, x3; același lucru îl facem în ceeace pri» 1. O. Mayer, Ann. Scientifiques de l’Universite de Jassy, T. XXIII, 1937, pp. 322—343. 30 A. HAIMOVICI 514 vește coordonatele a sau 5: aQ reprezintă coordonatele punctului mediu al generatoarei congruentei, £ reprezintă cosinii directori ai generatoarei Go, iar w reprezintă abscisa pe dreaptă, măsurată dela punctul mediu. (Zq și £ sunt funcțiuni de parametrii și u2. Formele lui Kummer și Sannia sunt 2 s Eijduiduj, i y=i 5 2 = 2 2 ^ijduiduj, i 3 2 V = 2 & d^ dxi)=2 dUi duj. i i Pentru congruența Ko, vom avea : E\^ , E^-E^Z , E\^, , °22==YV, v°ii=p2 h° , V°12 = V°21 = - , V°22 = r h°. în care este distanța dintre punctele limită, A° parametrul mediu al congruenței, iar Ș, y două funcțiuni de u^, u2. Unei generatoare G° i se atașează un reper E, r], Z, a cărui deplasare este dată de formulele “ Pn > n#1‘---hz, Y hn, Y ^2 y£, ^.= -Tr-^n, indicii ux și u2 având semnificația obișnuită. Planul mediu al generatoarei G° taie generatoarele omoloage G și G în două puncte a și â, ale căror coordonate vor fi a-=a°+m.y}+nl , ă=a°+mri+ni:, m,n, m,n, fiind funcțiuni de și u2 legate prin relațiile cos &—nsin a>, n=m sin a>+n cos a>. .---------------ȚRANSFORMĂRI^RemARCĂB[le ale suprafețelor 31 Coeficienții E^-, 0y, Yy aj formelor lui Kummer și Sannia pentru congruența A, cași cei analogi, ai congruenței K, vor fi dați de E^'E^E^ $°ii —$11 I $u2 ° — <±> Tua $40—Y0 --A“---12_ = ---=-------12---22_ jy 22 ^22 = _1 = 12 J 12 n 2 n ''V P P T Y a p P 00— Oy=(—Y°y= sin w+ (Yy-cos w. Abscisele pe generatoare, t, t ale punctelor medii ale genera*» toarelor G și G, și parametrii medii h, h ai congruențelor K și K sunt date de (w)U1 + H)«2 l 7n T =---~------i h =---------Z----- ’ 2Py ■Pt T=Tcosio + (/i—/j°) sinea , h — h°= — Tsin ca + (/i-7i°)cos®. Deplasările punctelor a°, a și ă vor fi date de ( P«2 1 , ( P^2 k aU1—a°U1 — m^+^mU1+-Țnj a„2 = A2-«y2 + [w„2-y n+U2+y w j / Pn. ăUl = a\-fh^\mUi+^ w) / Yn4 — f Ynj _ V ^-a°ll2~nrS+ +(^2- p ’y+^«2+ ș în care 0%2 ^°«2,2^y0 =~i—r p^ ^0g2 I | 2P“2 O T P PY7’ 32 A. HAIMOVICI 2. Se constată ușor următoarele relații: [ ^“2 i -a^ cos co + y ™) H+ (1) sin a>, «k2 - =(a«2 - O°«2)cos w+ n«2 w«2+t mrl+ In cazul particular | P = Y> j (?m)U2-^n)ai=0, formulele de mai sus devin mult mai simple : = (^w2 » ^2-A2 = K1-A1) sin + cos (o. Egalitățile (2) arată că reprezentarea sferică a riglatelor princh pale este o rețea isotermă și că în plus 1 = 7=0) h = h = hQ , adică cele două congruențe K și K au aceiași înfășurată medie cași K° și același parametru mediu. Se mai deduce ușor din (2), că p p 2 în care $ este o funcțiune care satisface ecuația cu alte cuvinte 3 este o funcțiune armonică. Reciproc, dacă m și n satisfac relațiile (4), în care 3 este o funcțiune armonică și dacă P = ț, atunci sunt valabile relațiile (3). 3. Fie acum S o suprafață care taie congrueța K. Fie x=a+w£ ecuațiile ei. Considerăm și suprafețele S° și S, ale căror ecuații sunt x°=a°+u>S, x=ă +w£ ; 517 transformări remarcabile ale suprafețelor 33 este evident că și deci x—x°=CL—a0 ) x—xQ = a — aQ vom avea (6) In fiind (7) = {Xai - X°U1) COS co + sin ci), Pil; Y [Tu — — (n^ + Yzq x n2-----o~ n) t sin O). cazul part cular când p = Y și m și n sunt dați de (4), $ o funcfiune care satisface ecuația (5), avem ■= cos 69 — - A2) sin co, ~ x\z = — sin 60 + (^2 “ x%2) cos In plus» bineînțeles, distanțele dela punctul x° la punctele x și x sunt egale, adică avem (8) Vom nota cu transformarea (7) și cu S (co) transforma* rea (7), în care mai avem și relația (8). 5. Să considerăm acum, reciproc, trei suprafețe So, S și S între ale căror coordonatele x0, x și x există relațiile (7). Consi* derăm trei drepte GQ, G și G care trec $ prin punctele x0, x și x, res* pectiv și care sunt perpendiculare pe planul acestor trei puncte, pre* supuse necolineare (caz care, dealtfel, ar conduce la degenerare). Fie Kq , K și K congruențele generate de aceste trei drepte. Fie Mo punctul mediu al generatoarei Go și M și M punctele de in* tersecție ale planului perpendicular pe Gq în cu dreptele G și G. Dacă notăm cu £ cosinii directori ai dreptelor G, cu aQ, a și a coordonatele punctelor A/o, M și M, avem: StCercȘtIași I, 2 — 3 34 A» HAIMOVICI 518 (9) _ 2 __ 2 x—x® = ă— a° = 3 mj^u. , x—xQ = a—a°= Hmj^u , /=i J j=t J mi și îhi fiind coeficienți deocamdată arbitrari. Dacă rnai notăm _cu Ejj coeficienții reprezentării sferice a congruențelor Ko, K și K, avem, evident : xUi ~^z =S ^5^7+ Ș W J mjEij 5 Și xUi S +Ș 1/'1 j S' ~ț mJ EU 5 ’ simbolii Iui C h r i s t o f f e 11 fiind considerați în raport cu forma Eij du( duj. Relațiile (9) conduc la : S m/ Eu - mj Eij cos co—£ m,j E2j sin ®, S mj E2j=S mj E^ sin ®mj E2j cos ®, i > > ș(£’'S +1' 1 "■)" ? + sin®’ șk, + M'».] - ? (E»»;+M ros “ - 519 transformări remarcabile ale suprafeței.or 35 din ultimile patru se deduce, folosind primele două: ' pM7] = (Ș mi M)cos(o+Ș[(mz.E4Z)a + (1111 E^-mi Py2]] sin co, Ș^d1!2]= (Ș Pz1]) cos co + Ș[ (mi E^ - E^ - mt [<2] ] sin co, X'MV]=[— (Ș mi + E2i)U2+11/1]]sin “+M)cos —(^mtEu^ + EmJ1/]]sin ® + (pmz[2/^ Prima și a patra, pe de o parte, și a doua și a treia, pe de altă parte, conduc la mi 2 <^2 dîX2 ^E22 En) 1 । f dEi2 dui dui + d (E22 E^i) du2 (11) nii % dE,2 d%2 d(E22-En)l F dE12 , d(E22 — En) ~ ^Ul J 2 L ^'1 (12) Cum 4= (punctele Mo> M, m2 ^2 d (Eu E^z) _____ __2 dEi2 d%^_____________d^^ M fiind necolineare) urmează : d(En-EiZ] 2 dEJZ dtf2 du* ceeace arată că expresiile En~-E22 și 2Ei2 sunt funcțiuni armonice conjugate. Ecuațiile rămase dau pe m^ și nii. Dacă mai impunem condiția ca transformarea noastră (9) să conserve distanțele xx°^ xx°} oricare ar fi co, va trebui să avem S Eu m^ij = S Efj ni iihj. i, 7 U Cum însă și cantitatea (Ș Et i mi^+ (E E2i este un invariant, urmează că trebuie să avem (13) Eu—Ezz, E12=o, Ecuațiile (10) ne mai dau ih^=mi cos ® “ ^2 sin mz = m1 sin co+m2 cos co, iar din (10z), deducem: (mt E^^O , («z E2i)Ui = o , 36 A. HAIMOVICI 520 adică, ținând seama de deosebirea de notație, tocmai (2). Rezultă deci că o transformare (3) cu condiția (4) se poate obține printr’o transformare 5 (co) a congruenței K; suprafețele transformate taie razele congruențelor la distanțe egale de planul mediu, care este comun tuturor congruențelor ; congruențele KQ, K și K au același parametru mediu, iar reprezentarea sferică a riglatelor lor principale formează o rețea izotermă. 5. Să notăm ; (14) y = x—x°, y=x—x\ avem atunci, evident ; (15) yu^Vu^ sin cosw Vom numi suprafețele ale căror puncte au coordonatele y și y, sziprafețe indicatoare. Intre aceste suprafețe există, evident, o co* respondență dată de relațiile (14). Se vede că aceasta este o cores- pondența prin plane tany ente paralele. Funcțiunile y și y suni armonic conjugate. Se mai vede deasemeni imediat că relațiile (12) sunt conservate, dacă asupra variabilelor și u2 se face o trans* formare (16) y u2 = u2 (lin S2)> în care și u2 sunt funcțiuni armonice conjugate de u2 ; în adevăr avem în acest caz și numai în acesta : sln dn + (yUi sina+^cos^^-^cos a-y^ sin® Se constată'imediat și faptul că o transformare 5» rămâne fot o astfel de transformare dacă asupra lui «i și w2 se efectuează o transformare (16), fiind, ca și mai sus, functiuni armonice conjugate de «i» funcția armonică conjugată Iul y și cu z funcția armonică conjugată ui yy avem _ (17) ^=^3 ’ 521 TRANSFORMĂRI REMARCABILE ALE SUPRAFEȚELOR Relațiile (15) se scriu y«2 “y^coso+z^ sin w, zu± = — yU1sin co + z^cos m, yn2=y«2cos® + z„ sin m, a a 1 și conduc, prin integrare, la z„2 = -y»asinc»+z„2cos (o, (18) y = y cos co + z sin co, z = z cosea — y sin (o. Unei transformări ^(co) între suprafețele S și S îi corespunde o transformare (18) între suprafețele indicatoare; unei transformări S (co) între suprafețele S și iS, îi corespunde, între suprafețele indis catoare, o transformare (18) cu condiția: (19) ^y/^y^ Pentru orice transformare ^(co), avem evident y2+z2 = y2+z2 și deci și _ _ Cum pentru o transformare S (co) mai avem E^z2 = S^Aurmeaza că pentru o astfel de transformare vom avea și: Avem apoi Yyî2 = l£yi2 = ^yf^ w+^yiZi sin ca cos co + E^z2 sin2 ca, de unde (2°) £ {y2-^ sin ca-2 Zi cosco = 0, care, prin derivare, conduce la (? Folosind (17), acestea devin: As sin co-A cos OU±i ouz i COS ® + ^-zf) sin ®=0, din care se deduce A. HAIMOVICI 522 Syz2=fe2+const. și deci Pentru o transformare S (co), putem da funcțiunile armonice yi și Vz arbitrare; se poate găsi atunci o funcție armonică y3 și una armonic conjugată ei, z3, așa fel încât să avem S^2 = fe2 + const, dui dii2 ’ du3 dux In adevăr, funcțiunile y3 și z3 trebue să satisfacă ecuațiile = dz3 dy_3= dz3 du2 du2 dî^ dy3 dz3 dz, , dz2 dy, dy2 ya~-z3 t ^r+z* 0Ui dui oui o ut Condicile de integrabilitate deduse din ultimile două sunt identic satisfăcute. Vom putea deci afla cele două funcțiuni necu* noscute până la constante arbitrare. Urmează deci că va fi satisfăcută și ecuația (19); acest lucru se vede urmărind relațiile scrise mai înainte) în ordine inversă. 6. Suprafețele indicatoare mai au unele proprietăți demne de remarcat. Dacă prima e algebrică, atunci și a doua e algebrică și reciproc. Coordonatele unei astfel de suprafețe satisfac ecuația (25) d20 . d20 du±2 du22 exprimând derivatele secunde ale coordonatelor în funcție de vectorii tangenți la liniile și u2 și de vectorul normal și notând cu G^ coeficienții primei forme fundamentala și cu D\ D" cei ai formei a doua, urmează că trebuie să avem (26) -----2 Și-2 , D + D,f=O. Primele două arată că expresiile 523 TRANSFORMĂRI REMARCABILE ALE SUPRAFEȚELOR 39 G^ G22 , G12 sunt funcțiuni armonice conjugate. Intre coeficienții celor două forme fundamentale ale celor indi* catoare există relațiile: Gu = Gu cos2 co—2G12 sin co cos co + G22sin2 co, G^^G^ —G22fsinco cos co+ G12 (cos2 co —sin2 co), G22=:G11sin2 co+2 G12sinco cos co + G22 cos2 co D = D cos co — D' sin co , D' = D1 cos co — D" sinco, D" = D sin co + D^cosco, din care se deduc ușor invarianții 1^Gu+G22A2=GuG2-(G12)2, Mai notăm Gu— G22 — G122 4J2 = (Gu - G22)2 + 4 G212 = 472—4A2; cp fiind o nouă funcțiune arbitrară, avem 0^ = 1+J cos G22 = 7—Jcos cp, G1? = /sincp. Transformarea noastră (17) conservă ariile celor două indica* toa^e, cași curburile lor totale. Reciproc, dacă, corespondența prin plane tangente paralele între două suprafețe Iasă invariant 7= Gdl+ G22î și dacă, în plus, coordonatele uneia din ele sunt funcțiuni armonice, atunci transformarea e de tipul (15). In adevăr, transformarea fiind prin plane tangente paralele, avem ^=v „ duj / kJ duj din care se deduce Gh+ G22 = G^i (ci^2+ct212) + 2G12 (a11a22 + ^i2 ^21) + Gi2 ^a122 4- a222) = Gu+ G22, și deci, cantitățile fiind independente de suprafața indicatoare avem c^n2+a212 — 1, ci2^2 4~ ci222 1 ^11 ^12 ceeace ne conduce la a pune 40 A. HAIMOVICI 524 au=cos®, a21=--------------a12=sin®, a22=cos®, ®—arbitrar. Din faptul că funcțiunile y sunt armonice, rezultă —sin®®2=cos ®®t , sin cocd^cosauxiz, adică, în afara unor cazuri de excepție: că — const. Suprafața transformată va avea Gn = /+7cos (q>-(-2®), G12 = 7sin ( adică pe supra» fața ăS0 rețeaua liniilor coordonate este o rețea isotermă, atunci se vede că avem și -(®12+®12). S.~Dacă congruențele K\KșiK sunt normale, adică dacă avem: să vedem cum se transformă la o transformare 21 (co)f suprafețele normale ale celor două congruențe. Va trebui să avem în acest caz și t=t=O. Acesta este dealtfel singurul caz care conservă caracterul unei congruențe de a fi normală. O suprafață S° normală congruenței ÂT° este dată de ecuația x°=a0+w0S; deasemeni, suprafețele normale congruențelor K și K sunt date de x=a+wS , x=a+w£. Se constată ușor că w°a2=ST> wU2=w02+nf, w-w°=^. Dacă notăm însă ~ ®«2> • p ceeace este evident permis, având în vedere condițiunife pe care trebuie să le îndeplinească S ca urmare a relațiilor (2), vom avea încă: w — w°=S cos G>+® sinco. 42 A. HAIMOVICI 526 Se vede deci care este interpretarea geometrică a funcțiunei 3* Din relațiile de mai sus, se pot trage concluzii asupra celor două forme fundamentale ale suprafețelor normale. O HEKOTOPblX 3AME4ATEABHBIX nPEOBPA3OBAHHH nOBEPXHOCTEH KpaTKoe co^ep^Kamie ABTOp HCXOXHT EL3 O^HOPO C00TB6TCTBIIII MHeftWrtlX OMTyp, BBejțenHoro b peoMeipino npo^eccopox O. Maiiepon. 9to cootbctctbiio aaomaeTCji b BpaipeHini na yroji co np^MLix o^hoh KOHrpySHițo: K BOi-tpyr upaMbix xpyroii KOHrpyaHițaH K°, 9Tn nocaieițiine Oy^ynn cooTBeTCTBeHHO napajiJiejibHmiii c hpjimhmh iiepBon iwHrpyaHipm; nojiytiaeTCfl TpeTM KOHPpysHuini K. a° Gy^yw cpe^neii to^roh na odpasyiomefi G° KOHrpysHițm KQ u a n â Tonun uepecenenun cpe^- nefl mockocth oăpasyioineii G° c oSpasyiomuMn KOHrpysHpuu K m K, napajuiejiBHLiMH c G°, cyujecTBycT Mea^y sthmh ToniraMM cootho- nieHM (1), km b nacTHOM cjiynao (2), cooTHonieHmi (3). 9tot nacTHMfi cjiynaii 3aKJnonaerr K0Hrpy9Hipiii mioiomue o^iiHaKOBHH cpe^Huâ na- paxeTp h OTțHy cpe^moio ornăaioiiiyio noBepxHOCTt. Ecjik Sq(xq)S (x) ii & (x) cyTb Tpn uoBepxnocTn KOToptie nepe- ceKaioT K, K, K°^ sa o^unanoBOM paccToaHHH ot cpe^aeii mocroctb o6pa3yioiij;e0 G°, Torjța x, x, n x° y;i;oBaeTBopmoT cooTHonieHMM (6), a b nacTHOM cjiynao (2), cooTHOiiienMM (7) m (8). OdpaTHO, ecM KOopjțnHaTLi a?, x^ xQ y^oBjeTBopmoT (7) el (8), Toivia noBepxnocTi» S nojiyuaeTca Bpam;eHMeM BHuieyKasaHHoro B.u^a uoBepxHOCTn S. nOBepXHOCTH HHAHKaTpHCCH (14) oSjia^aiOT IieKOTOpNMH LIHTe- pecuHMH CBoiiCTBaMii BbipajReHHbiMB ^opMyjiaMii (17), (18), (19), (25), (26), H HHBapnaiiTaMn (27). B 3aKJiio <5 (a?) et 8° (x°) sont trois surfaces qui coupent K, Ky K8 â distance egale du plan moyen de G°, on a entre x, x, x° Ies relations (6) et dans le cas particulier (2), Ies relations (7) et (8). Reciproquement, si entre Ies coordonnees x, x et x° on a Ies re» lations (7) et (8), alors la surface 5 peut etre obtenue de 8 par une rotation de l’espece considâree. Les surfaces indicatrices (14) ont quelques propriâtes interes» santes exprimees par (17), (18), (19), (25) et (26) et les invariants (27). On etudie enfin, dans les cas des congruences normales, la transformation des surfaces normales. ELEMENTELE MAGNETISMULUI PĂMÂNTESC LA IAȘI IN 1948, 1949 ȘI 1950 DE Prof. ST. PROCOPIU și E. IONESCU Comunicare prezentată în ședința din 29 Noembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P. R. 1. Măsurile elementelor magnetice D, H și I la Iași, începute în 1931 și continuate neîntrerupt de atunci, au fost efectuate și în anii 1948, 1949, 1950. In această notă dăm rezultatele acestor ultime măsuri, dintre care cele din 1948 au fost deja publicate în Buletin nul Politehnicei Gh. Asachi, voh III, 1948, p. 754. Locul unde s’au făcut măsurile este la Grădina Horticolă, Co^ pou, de coordonate j Iași, Long. Est Greenwich, 27°52' Lat. N 47°11' Altitudine 100 metri și la o depărtare de 1,5 km. de capătul liniei de tramvai. Măsurile de declinație magnetică D și cele de componentă orizontală H au fost efectuate cu un teodolit magnetic de la Casa Chasselon din Paris, de către St. Procopiu. Măsurile de inclina« ție magnetică I au fost făcute cu o busolă de înclinație, tot de la Chasselon, de către E. I o n e s c u. La măsurile pe teren am fost ajutați de către Dma M. Comănescu, asistentă la Laboratorul de Electricitate. La calcularea meridianului geografic, valorile declinației soarelui au fost luate după Anuarul Astronomic din U. R. S. S. editat de Directorul M. S u b b o t i n, Astronomiceskii Ejegodnic SSSR, Moskva. In tablourile următoare sunt puse valorile lui Dt și Da ale de« clinației, obținute cu cele două bare magnetice ale aparatului, cât și valoarea medie D. In general s’au făcut măsuri în patru zile conses 529 ELEMENTELE MAGNETISMULUI PĂMÂNTESC 45 cutive din luna Iulie, în fiece an, și s’a luat o medie generală a determinărilor din aceste patru zile. Pentru componenta orizontală s’au dat valorile Hi și H2, obținute cu cele două bare magnetice, cât și valoarea medie H pe acea zi. Apoi valoarea medie pe cele 4 zile. In cazul înclinației s’au dat valorile și I2, făcute cu cele două ace ale busolei de înclinație, cât și media lor I, apoi media generală pe cele 4 zile din același an. Valorile și I2, înainte de a fi trecute în tablou au suferit corecțiile indicate de constructor + 5,8' pentru acul Nr. 1 și —0,9' pentru acul Nr. 2. Orele de măsură au fost : între 9h și 10,5h pentru declinația D, între 10,5h și 12h pentru componenta orizontală, și între 9h și 11,5h pentru inclinația magnetică, ora locală. In calculul declinației s’a considerat ora Greenwich, adică ora locală scăzută cu 2 ore. II. Rezultatele măsurilor Declinația magnetică D 1948 Data Di d2 D mediu 19 Iulie 1948 2°2' 2°0 2°r Est 20 » M 2 6,7 2 3,5 2 5,1 „ 21 » V 2 3,2 2 1,3 2 2,2 „ 22 2 7,5 2 5,7 2 6,6 „ Media acestor determinări pe patru zile este Dm—2°3,7' Est. Pentru 1 Iulie 1948, ținândmse socoteală de variația pentru o lună, ar reveni 1948,5 D = 2°3,3' Est. 1949 Data Di Da D mediu 19 Iulie 1949 2°8,6' 2°7,2' 2°7,9' Est 25 „ „ 2 6,5 2 3,9 2 5,2 „ 26 „ 2 6,6 2 4,7 2 5,7 „ 27 „ 2 11,5 2 7,8 2 9,6 „ 46 ȘT. PROCOPIU ȘI E. ionescu 530 Media acestor determinări pe patru zile este Dm = 2°7,r Est. Pentru t Iulie 1949 vom avea 1949,5 D = 2°6,9' Est 1950 Data Dx d2 D 28 Iulie 1950 2°11,9' 2° 12,4' 2° 12,1' Est 29 „ 2 14,3 2 12,8 2 13,6 „ 1 August 1950 2 15 2 11,8 1 13,4 „ 2 „ „ 2 11,8 2 9,8 2 10,8 „ Media acestor determinări pe patru zile este Dm = 2°12,5' Est. Pentru 1 Iulie 1950 ar reveni valoarea i 1950,5 D = 2°12' Est Componenta orizontală H 1948 Data h2 H 19 Iulie 1948 0,21260 0,21323 0,21291 20 „ 0,21260 0,21305 0,21282 21 » » 0,21305 0,21340 0,21322 22 „ 0,21258 0,31321 0,21290 Media acestor determinări pe patru zile, în care se cuprinde și determinarea din 21 Iulie care pare a fi o zi de anomalie, este de Hm = 0,21296. Avem dar la 1 Iulie 1948 1948,5 H = 0,21296 c. g. s. 1949 Data h2 H 19 Iulie 1949 0,21264 0,21328 0,21296 25 „ „ 0,21277 0,21335 0,21306 26 „ „ 0,21272 0,21332 0,21302 27 „ 0,21260 0.21366 0,21313 531 ELEMENTELE MAGNETISMULUI PĂMÂNTESC 47 Media acestor determinări pe patru zile este de Hm =0,21304, adică avem pentru 1 Iulie 1949 valoarea 1949,5 H = 0,21304 c. g. s. 1950 Data h2 i H 28 Iulie 1950 0,21257 0,2:305 0,21281 29 „ 0,21257 0,21328 0,21292 1 August „ 0,21275 0,21347 0,21311 2 n >> 0,21295 0,21346 0,21320 Media acestor determinări pe patru zile este valoarea pentru 1 Iulie 1950, adică: 1050,5 H = 0,21301 c. g. s. Observație ; Se poate constata din aceste tablouri de date că valorile lui Ht sunt totdeauna mai mici decât valorile cores» punzătoaze ale lui H2, iar diferența între ele este de cam 30*40 gamma. Aceasta provine din faptul că constantele și C2, luate pentru cele două bare magnetice, la calcularea lui Hi și H2, con* stante trimise de constructor, ar trebui determinate din nou cu un aparat etalon. E posibil de asemenea ca unele valori să fie afectate din faptul că în cursul măsurilor din ultimii doi ani, firul de suspensie, de mătasă, care fine de aproape 20 de ani, s’a rupt în mai multe rânduri și mai ales din partea superioară, unde este înfășurat pe scripetele de aramă, iar arama ba atacat. O altă dificultate era pentru centrarea rapidă, la câmp, a fi* rului de suspensie, după rupere și înnodarea lui din nou. Zile de rupere au fost: 27 Iulie 1949 și 28 Iulie și 1 August 1950. înclinația magnetică I 1948 Data Ii Ia I 19 Iulie 1948 63°22' 63°19,8' 63°21'Nord 20 , 63 27,1 63 12,6 63 19.9 . 21 ,, 63 26,5 63 23,1 63 24,8 „ 22 „ 63 24,3 63 17,2 63 20,8 „ 48 ȘT. PROCOPIU ȘI E. IONESCU 532 Media pentru patru zile 19,20, 21 și 22 Iulie, ziua de 21 Iulie fiind probabil o zi de anomalie, va fi pentru 1 Iulie 1948. 1948,5 I=63°21,6' Nord 1949 Data Ii I2 I 19 Iulie 1949 25 „ „ 26 „ 27 „ 63° 18,5 63 31,8 63 44,5 63 33,8 63°28,9' 63 26,4 63 13,1 63 19,5 63°23,7'Nord 63 29,1 „ 63 28,8 „ 63 26,7 „ Media pentru aceste patru zile : 1949,5 I=63°27,1' Nord 1950 Data Ii I2 I 28 Iulie 1950 29 „ 1 August „ 2 „ » 63°35,6' 63 30,7 63 33,3 63 40,8 63°29,8' 63 30,4 63 23,9 63 24,5 63°32,7’Nord 63 30,5 ,, 63 28,6 „ 63 32,6 „ Media pentru aceste patru zile: 1950,5 I=63°31,l' Nord III. Variatii seculare Dăm mai jos tabloul elementelor magnetice D, H și I, pe anii 1947, 1948, 1949 și 1950, cât și variațiile seculare anuale pe acești ani la Iași. Valoarea inclinației pe 1947 este dată după măsurile lui N. Calinicenco. Anul D dD H dH I dl 1947,5 1948,5 1°55,3 2°3,3'E -4-8' 0,21297 0,21296 —0,00001 63 17,9'N 63°21,6'N + 3,7' 1949,5 2 6,9 E + 3,6 0,21304 +0,00008 63 27,1 + 5,5' 1950,5 2 12’E -4-5,1 0,21302 —0,00003 63 31,1 + 4,0' Laboratorul de Electricitate, Universitatea din. Iași 533 ELEMENTELE MAGNETISMULUI PĂMÂNTESC 49 9AEMEHTH 3EMHOrO MAFHETH3MA 4AH HCC, B 1948, 1949 m 1950 roay. Kpaiicoe cosepiKaiiMe C^ejiaHM asNepeana ;j;m MaraeTanecaoro cmohohm D, Marae- TmecKoro Harmoneami / a ropaBoaTajiMoft cocTaBMioipefl // Hcc, b 1948, 1949 a 1950. PesyjiLTa™ uBMepemB, aaxo^amuxcfi b nocjie^aefl TaSmițe pa^ 6otm, yKasuBaioT uto MaraeTaaecKoe CKJiOHeme, boctohhoc, ejKei^o^ao pacTeT na okojio 5,1'a HaKioneane, ceBepnoe, pacTeT na 4'eawrojtfio, h ropM3oaTaju>aaa cocTaBMioiiw yMeaBinaeTca e;Kero^no aa okojio — 3 ramia. ELEMENTS DU MAGNETISME TERRESTRE A JASSY EN 1948, 1949 ET 1950. R e s u m e On a fait des mesures de declinaison magnetique D, d’incli* naison magnetique I et de composante horizontale H â Jassy, en 1948, 1949 et 19?0. Le resultat de ces mesures, portees dans le dernier tableau du travail, indique que la declinaison magnetique, qui est orientale, aug* mente d’environ 5,1' annuellement, Tinclinaison Nord augmente de 4' par an, et la composante horizontale diminue d’environ—3 gamma annuellement. StCercȘtlași I, 2 — 4 CERCETĂRI POLAROGRAFICE ASUPRA COMPLEXELOR: AMINE ALE HIDROSULFITULUI DE NICHEL ȘI COBALT BIVALENT ȘI SĂRURI COMPLEXE ALE NICHELULUI ȘI COBALTULUI CU NICOTINĂ DE Acad. prof. R. CERNĂTESCU și R. RALEA Comunicare prezentată la 26 Octombrie 1950 în ședința Filialei lași a Academiei R, P. R, INTRODUCERE Numeroase studii au arătat că metoda polarografică poate fj aplicată cu succes la cercetarea sărurilor comp’exe. D e m a ss i e u x și Heyrovsky [t] au întrebuințate întâia oară pentru a pune în evi* dență și calcula gradul de disimulare al metalului în complex. Me» toda lor, a tangentelor paralele, utilizând deplasarea potențialului tangentei de 4b°, a fost utilizată exclusiv până în 1940. In ultimul timp însă se consideră și deplasarea potențialului jumătății pragului pentru determinarea constantei de complexitate precum și pentru găsirea numărului de coordinație după cum pro® cedează A. G. Stromberg și Ie. Bâkov [2] cercetând complet xele de cadmiu sau I. A. Korșunov și N. I. Malugin [3] la complexul cuprului monovalent cu sulfocian. Prin această metodă se poate arăta și care este ionul disimulat și care este ionul disociat în structura complexului. Aceasta ne^am propus noi să cercetăm la unele complexe ale nichelului și cobab tului bivalent cu diamine, în scopul de a trage concluzii asupra structurii lor. Primele cercetări polarografice asupra nichelului și cobaltului 535 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 51 au fost făcute de N. V. Emelianova [4] care a arătat unele anomalii în comportarea lor, de exemplu o dependență nenormală a potențialului de depunere cu diluarea. Deasemeni, cercetând corn® plexele cu cian, conchide atât pentru nichel cât și pentru cobalt că la catodă nu are loc o despărțire a ionilor Ni++ și Co+++ din corn* plexele cu cian, ci o reducere a ionului nichel dela bi- la monova» lent și a cobaltului dela tri— la bivalent. Faptul că forma curbei, chiar la sărurile simple ale acestor me» tale, nu corespunde cu regula de bază a reversibilității, a constatat«o și Heyrovsky [5]. Acest mers ireversibil al reacției la electrod R. Brdicka [6] îl explici printr’o desfacere înceată a acvo«complexelor de nichel și cobalt. Potențialul de apariție al pragului dat de depunerea nichelului și cobaltului variază după natura soluției de bază, deaceea alegea rea electrolitului indiferent are importanță. Astfel M. Voriskova [7] găsește că în soluție de amoniac și clorură de amoniu, nichelul dă pragul de depunere la —1,13 v., în loc de -1,09 v., în soluție neutră, iar cobaltul la -1,32 în loc de -1,23 v., în soluție neutră. De vot o G. și A. Ratti [8] constată că prin adaos de piridină despărțirea acestor praguri se poate face și mai mult, potențialul de depunere al nichelului schimbându^se la -0,85 v., iar al cobaltului la -1,1 v. După P. R. St o ut, J. Levy și Leec Williams [9], adaosul de sulfocianură ca electrolit indiferent face ca nichelul să apară la -0,7 v., iar cobaltul la -1,03. v. Hohn [IC] recomandă întrebuințarea „Soluțiilor de bază", iar liste de astfel de soluții de bază pentru cazuri speciale, dă G. Massen [11] și G. Thanheiser și G. Massen [12]. Ținând seamă de toate regulele, noi am căutat să simplificăm la maximum adaosul de electrolit indiferent, pentru a nu influența asupra complexului de cercetat. In unele cazuri concentrarea elec* trolitului indiferent a fost puțin sub limita de concentrare prescrisă (0,1 n) asigurând însă o concentrare a lui de 50 de ori mai mare decât a substanței de cercetat. Instalația întrebuințată este acea clasică. O modificare am făcut numai în legătura dintre capilar și tubul de cauciuc. Sudând la ca« pilar un tub de sticlă, după cum a propus Dr. F. A. Uhl [13], am eliminat inconvenientul astupării dese a capilarului, care se întâmpla 52 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 536 cu impurități din cauciuc, am înlăturat inconvenientul de a scurta mereu capilarul prin tăierea capătului astupat, obținând astfel regu» laritate și uniformitate în descrierea curbelor. * Ne^am propus să cercetăm, pentru a aduce unele precizări în structura lor, două categorii de complexe ale nichelului și cobai» tului și anume : amine ale hidrosulfitului de nichel și cobalt biva* lent, complexe puțin stabile în apă și săruri complexe ale cobaltului și nichelului cu nicotină. Aceste săruri complexe sunt greu solubile în apă și deaceea am lucrat în soluții de concentrare 1/2.000 Mol. Determinările polarografice au fost făcute imediat după dizolvirea substanței, pentru a evita descompunerea lor în apă. In special ra» dicalul SO3H~ se oxidează la sulfat încât după 24 ore nu mai poate fi identificat în soluție. Determinarea radicalului SO3H— ca și a anionilor în general, se poate face prin depunerea anodică după cum a arătat I. Re* venda [14] utilizând electrodul cu picături de mercur ca anodă. Pentru acest anion noi am preferat însă metoda reducerii bioxidului de sulf la catodă, după cum a arătat întâi B. Gosman [15]. Po» tentialul la care apare pragul de reducere în această metodă variază după valoarea pH^ului soluției care se polarografiază. Practic această metodă a fost întrebuințată de Hey r o v s ky, S m o 1 e r și J. Stasny [16] și de M. Salvarezza [17] la dozarea bioxidului de sulf în vin și în must. Analiza anionilor SCN- și Cl~ s’a făcut întrebuințând principiul depolarizării anodice după Revenda (loc. cit.), având electrodul cu picături de mercur ca anodă, iar la catodă întrebuințând electrodul de calomel 1. N. Partea experimentală Aminele hidrosulfitului de cobalt și de nichel bivafcnt erau considerate de Ray și Goswami [18] ca fiind săruri duble fără ca constituția lor să fi fost studiată mai amănunțit pentru a vedea dacă nu sunt săruri complexe nestabile în apă. R. Cernătescu și Margareta P. Poni [19] obținând combinații noi analoage pentru cobalt și nichel bivalent cu p. anisidină și p. phenitidină mai sta» bile, au arătat caracterul lor de săruri complexe. 537 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 53 Cu etilendiamina au obținut pentru nichel ionul [Ni En3]++ dovedit prin reacții chimice de ex. dubla descompunere cu CrOJG și formarea de [Ni En3], CrO4. Complexul pe careul dă nichelul cu etilendiamina și bisulfit are însă patru mol. de etilendiamina și atunci autorii fac ipoteza că doi radicali SO3H~ sunt legați prin va« lente coordinative de cei doi atomi de azot ai unei molecule de etilendiamină, structura sării fiind [Ni En3] SO3H <— NH . CH ' SO3H <— NH . CH _ dovedită prin datele conductibilității moleculare. Pentru a verifica această ipoteză, am cercetat polarografic sarea aceasta complexă Cercetarea ionului SO3H din complexul [Ni En3] (SO3 H)2 En. Ac. 4v.-Sensib.. 1 /30 - Potențial de început Ov-în curent de Hidrogen. Curba 1 : sol. SO3 HNa conc 1/1250 n. - HCI conc. 1/200 n, - cristal C1K. Curba 2 • v „ ,, 1/2000 n. ,, „ „ Curba 3: „ [Ni En3] (ȘO3 H)2 En conc. 1/2500 M) - HCl 1/200 n - cristal C1K. Curba 4: „ „ „ 1/5000 M- „ ,, ,, ,, ,, După cum se vede din fig 1, radicalul SO3H“ este complect mascat și nu se reduce la catodă. Curbele 1 și 2 arată pragul pe care»! dă pe curba curenNtensiune reducerea bioxidului de sulf dintr’o soluție de SObHNa, proporțional ca înălțime cu concentrarea sării. Intre potențialul -1,4 v. și -1,6 v. curba fuge în sus, din cauza aci* dității (ionii H+). La curbele 3 și 4, din soluția de complex nu apare pragul dat de reducerea ionului SO3H~. Deci acest ion este mascat, este legat coordinativ de baza etilendiamină. Analizând curba 4. ve« dem că între potențialul -1 v., șl -1.2 v.. avem un prag datorit 54 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 538 depunerii nichelului din ionul [Ni En3]++. După potențialul -1,4 v., curba fuge în sus din cauza ionilor de hidrogen. Potențialul jumăs tății pragului, -1,1 v., corespunde potențialului de depunere a 2 nichelului dintr’o sare în mediu acid, însă indicația că nichelul se găsește într’un ion complex și nu ca ion liber o avem din forma Curba 2 : [Ni.En3](SO3H)2 En conc. 1/2500 nercglementară a curbii, prin faptul că cui ba curent=tensi« une nu arată un prag brusc ci se ridică treptat, ceeace dovedește un fenomen de ire* versibilitate în desfacerea ionu« lui complex la depunerea me» talului pe picătura de mercur la catodă. Pentru verificarea concluziei că ionul SO3H~ este legat coor« dinativ, am mărit cantitatea de acid adăogată soluției de corn» plex și după cum se vede din Și CIK conc. 1/20 fig- 2, schimbă prag al forma curbii nu se și nu obținem un reducerii bioxidului cu HCI conc l/50n. și CIK conc. 1/20 Curba 3 : [Ni.En3](SO3H)2 En conc. 1/200 cu HCI conc. 1 /25n, 539 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 55 Pentru verificarea existenții ionului [Ni En3]++ am polarogra» fiat solufia produsului de dublă descompunere [Ni En3]. CrO4. In fig. 3 curbele 1 și 3 sunt ale soluției de cromat de potasiu, iar curbele 2 și 4 ale soluției complexului. Condițiile curbelor 1 și 2 diferă de ale curbelor 3 și 4 prin adausul de hidrat de sodiu pentru a evita formarea bicromatului. Se vede că pragul dat de re» ducerea ionului cromat la catodă este la fel la toate curbele, ceeace duce la concluzia certă că ionul Cr O4 se găsește legat electro- valent în afara cationului complex. Pragul dat de reducerea ionului cromat acoperă complect pragul nichelului din complex, deaceea pentru a pune în evidentă existența ionului complex [Ni En3]++ am adăogat soluției de complex, clorură de bariu ca să precipite ionul cromat In fig. 4 se vede că: Curba I dată de echilibru cu ioni de bicromat, ceeace- re» duce înălțimea pragu» lui) pune în evidență atât pragul dat de re» ducerea ionului cro» mat, la același potem țial îr£= — -0,9 v., cât 2 și pragul dat de depu* nerea nichelului la po» tențialul —1,1 v. Curba 2, după pre» cipitarea cromatului ca cromat de bariu, are forma exact ace» soluția de [Ni En3] CrO4 în mediu acid (în Fig. 4. Ac, 4 v, Sensib. 1/70. Curba 1: volt. început 0,2 v ,-col. fNi. En3] CrOi conc. 1/250? M-HC1 ’/50 n C1K conc. l/20n Curba 2 : volt. început Ov.-sol [Ni EnJ CrO4 conc. 1/2500 M,-cuCI2Ba 1/10 nClK.l/20n sub hidrogen eași ca și celelalte curbe din fig. 1 și 2, date de depunerea la ca» todă a nichelului din cationul [Ni En3],++ ceeace dovedește exis» tenta acestui cation complex. In concluzie, faptele mai sus arătate dovedesc că radicalul SO3H~ nu este legat electrovalent, ci coordinatîv, confirmă existenta cationului [Ni En3]++ și deci structura acestui complex, așa cum a fost arătată de R. Cernătescu și Margareta P. Poni (loc. cit,). 56 R. CERNĂTESCU Șl R. RALEA 540 Cu p. phenitidină) autorii citați au obținut pentru nichelul bh valent compusul : hidrosulfit de di p.phenitidină-michel, a cărui structură a fost dată [Ni p. F2] (SO3H)2 pe bază de analiză chimică și conductibilitate moleculară. Cercetarea ionului SO3H-AC. 4 v. - Sens 1/40-volt. început O v. sub hidrogen Curba I : sol. SO3HNa conc. 1/1250—HCl conc. 1/100 n. Curba 2.* sol. [Ni pF?] (SOsHh conc. 1/1250 n. HCl conc. 1/100 n. Cercetarea ionului Nichel. Âc. 4 v.—Sens 1/70 —volt. încep. 0,4v în aer. Curba 3: sol. SO4Ni conc. 1/2500M. —HCl conc. 1/100n.ClK conc. l/20n. Curba 4: sol. [Ni,pF2] (SO3H)2 1/2500 M. „ B „ * Polarografiind soluția acestui complex, vedem din curbele ob« ținute și arătate în fig. 5, că pragul dat de ionul SO3H”" din soluția de complex (curba 2) apare la același potențial tt 1 co—0,6 v., ca și din soluția de bisulfit de sodiu (curba 1) și pentru aceeași concern trare aceste praguri sunt de aceeași înălțime. Este evidentă concluzia că acest complex disociază anionul SO3H- care e Jegat electrovalent. Diferența formelor curbelor curentdensiune, curba 3 dată de depunerea nichelului dintr’o soluție de sulfat de nichel și curba 4 dată de depunerea nichelului din ionul complex [Ni pF2]++ constă în negativarea potențialului de depunere catodică a nichelului din complex, ceeace arată o scădere de activitate care pune în evidență existența complexului. Considerând potențialul tg. 45 la curbă tt45° co — 1,02 v., la curba 3 (SO4Ni) și tt45° co — 1,16 v., la curba 4 (complex) sau corn siderând potențialul jumătății pragului tt 1 00 — 1,1 v., la curba 3 și T 541 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 57 tt i_co — 1,2 v., la curba 4, vedem că existența nichelului în înțes 2 norul cationului complex [Ni pF2]++ este evidentă prin faptul ne* gativării potențialului de depunere catodică a metalului. Prezența acidității nu desface complexul însă ionii de hidrogen se manifestă după potențialul de -1,4 v. Existența acestui cation complex a fost verificată de autorii preparării ei și prin conductibilitate moleculară când au arătat struc» tura complexului de forma: [Ni pF2] (SO3H)2 (loc. cit.) pe care o confirmă rezultatele arătate mai sus. Calculul gradului de disimulare în complex se poate face după cum a arătat N. Demassieux și J Heyrovsky (loc. cit.) în felul ur* măton Diferența între potențialul de depunere (potențialul de în® ceput al pragului tt45o) al nichelului din complexul [Ni. pF2] (SO3H)2, tt45° — 1,16 v., și între potențialul de depunere al nichelului dintr’o sare simplă (SO4 Ni), ît45° = —1,02 v., fiind de 0,14 v., calculăm corn centrarea ionilor de nichel din sarea complexă, după relația : O.U-^^, 3 Ig [N. ++ ] 0,14 = 2,3.^. lg^ complex x deci x= 1,08.10 8 [Ni ++ ] După legea acțiunii masselor din reac* complex ția de echilibru Ni++ + 2F [Ni. F2]++ avem K = £^444^^ = [Ni++j [b]2 1 _ 2000 K = 3,7.1020 ~ [1,08.10“8J [2,16.IO]2 Valoarea acestei constante caracterizează gradul de disimulare al metalului în complex calculat după Demassieux și Heyrovsky *). Cu p. anisidină autorii citați au preparat (loc cit.) complexul hi= drosulfit de di p. anisidină-nichel, dând formula: [Ni (p. C6H4OCH, NH2)2] (SO3H)2. *) De oarece depunerea nichelului din SO4 Ni se face inversibil din- tr’un acvo-complex, potențialul de depunere nu este cel adevarat al Ni++. Calculul gradului de disimulare îl dăm ca exemplu. Valoarea constantei de complexitate neputând fi considerată decât relativ valabilă de oarece cal- culul s’a făcut servindu-ne de deplasarea potențialului tg. 45° dela o curbă reversibilă față de una ireversibilă, ceace este o cauză de eroare cum arată P. Souchay și J. Faucherre [26]. 58 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 542 Rezultatul analizei polarografice a soluției acestui complex este arătată în fig. 6. Curba întâia arată pragul pe careul dă reducerea la catodă a ionului SO3H deci complexul disociază ionul SO3H , care este le« gat electrovalent de cationul complex. Fig. 6 Cercetarea ionului SO3H~ Curba 1: volt. început O, sensib. 1/40, ac. 4 v. sol. [Ni. pA2] (SO3H)]> conc. 1/1250 n. cu HCl 1/100 n și C1K conc. 1/20 n, în afara aerului sub hidrogen Cer- cetarea Nichelului Curba 2 : volt. în- ceput 0,4 v, sensib. 1 /4'J, ac 4 v sol. [Ni pA2] (SO3H)?conc. 1/2500 M. cu HCl conc. 1/100 n. și C1K l/2o n. în afara aerului sub hidrogen. Curba 2, complectă, arată un prim prag datorită reducerii io» nului SO3H— și al doilea prag co» respunzând depunerii catodice a nichelului. Potențialul de început al acestui prag, potențialul tg. 45, ^45°^ — h04 v.» precum și po» tențialul jumătății pragului ni T co — 1,15 v. sunt mai negative decât cele rezultate la depunerea nichelului din sulfat de nichel (curba 3 fig. 5), primul cu 0,04 v., iar al doilea cu 0,05 v., ce» eace arată că aici depunerea s’a făcut dintr’un complex, Acidita» tea nu descompune complexul, iar ionii de hidrogen sunt arătați de partea curbei care fuge în sus după —1,4 v. Structura comple» xului este deci aceea arătată de autori (loc. cit.). Calculul gradului de disimulare făcut în același fel ca și în cazul precedent ne dă : Diferența potențialelor de început a curbelor de depunere fiind 0,04 v. complex de unde obținem : X = 1,86.10“6, iar K = 3, IO9. Pentru cobaltul bivalent, autorii citați obțin cu p. phenitidină un compus pe care»! dau, pe bază de analiză chimică, ca sarea corn» plexă hidrosulfit de di p. phenitidină-cobalt cu structură de ferma: [Co. pF2] (SO3H)2, fără ca la acest produs autorii să fi făcut corn 543 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 59 ductibilitatea moleculară, formula fiind scrisă prin analogie cu cei* lalți complexi. Curba pe care o dă analiza polarografică este arătată în fig. 7. Se constată că nu apare pragul de reducere la catodă a ionului SO3H“, care ar trebui să fie pe curba curentdensiune cam la po* tențialul —0,6 v., pentru aciditatea pusă în cazul când acest ion s’ar găsi în soluție. Deci radicalul SO3H nu este legat ionic ci este legat covalent de cobalt în interiorul complexului. De asemeni nu apare a cobaltului din complex, adică deloc pragul de depunere catodică este negativat până S2 confundă cu tății pragului de depunere a ionu« lui cobalt dintr’o soluție acidă trebuie să fie la—1,2 v. iar aici, după— l,2v.,abia începe curba aci* dității. Nu se poate vorbi de un prag al cobaltului, ci potențialul de desfacere din complex este negativat până se confundă cu curba acidității care, din cmza acestei combinări, apare mai de* vreme, concluziile care se pot trage aici, sunt că structura corn* plexului nu este cea arătată mai sus, ci cobaltul are numărul de coordinație 4 și în jurul său sunt legate coordinativ două molecule de p. phenitidină și covalent să aibă deci structura : curba acidității. Potențialul jumă* Fig. 7 Sensib. 1/70,—A % 4, v., —volt. înce- put O v. Sol: [CoF2] (SO3H)2] conc. 1/1250 f ață de SO3H sau l/2500față de Co, cu HC1 în conc. 1/100 n, si C1K conc. 1/20 n. —sub hidrogen. doi radicali SO3H; complexul trebuie [Co pFa.(SOaH)a] și este o singură moleculă care nu disociază* Cu p. anisidină autorii citați au preparat compusul hidrosulfit de di p. anisidină*cobalt, având formula presupusă, tot prin analo* gie : [Co. p.A2] (SOsH)2. Față de rezultatele deosebite obținute în cercetarea complexului cu cobalt*phenitidină, noi am mai preparat, după aceleași metode date de autorii citați (loc, cit.) și compusul complex cu ortoanisidină-cobalt. 60 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 544 Am analizat deci acum împreună acești doi complexi bănuți că ar avea formulele: [Co oA2] (SO3Hi2 și [Co, pA2] SO3H)2 — Curbele analizei polarografice di-orto-anisidină-cobalt sunt re» prezentate în fig. 8. Analizând curba, se vede că nu apare deloc pragul reducerii ionului SO3H~, deci complexul nu disociază SO3H care deci este legat covalent în interiorul com« plexului. Pentru pragul cobab tului, constatăm întâi că nu are o formă normală și că arată feno« menul de ireversibilitate în des» facerea complexului la depunerea metalului la catodă. Curba se continuă cu pragul acidității după -1,4 v. In partea de sus a curbei 2, unde avem oarecum un prag, constatăm că potențialul jumătății pragului este după -1,3 v., deci Fig. 9 Curba 1: volt. încep. 0,4 v,,—sens. 1/70. —Ac. 4 v. sol: Ni . pA2 (SO3H)2 conc 1/1250 o. cu HCI 1/100 și CIK 1/20 n sub hidrogen. Curba 2: volt încep 0,4 v., —sens. 1/50. —Ac. 4 v. sol: Co . pA2 (SO3H)2 conc 1/1250 n. cu HCI 1/100 n. șiClK^/20 n. sub hidrogen. Curba 3 repetarea curbei 2 cu sens 1/70. ale complexului hidrosulfit de Fig. 8 Curba 1; sens. 1/50-volt. încep. O v. -Ac. 4 v. sol. [Co.o.A2 (SO2H)] conc. 1 /1250 față de SO3H sau 1 /25O0 față de Co. cu HCI conc, 1/100 n și CIK 1/20 n. Curba 2: repetarea curbei 1 cu sens. 1/70. mai negativ cam cu 0,1 v., decât potențialul depunerii ionului cos balt, ceeace dovedește o pierdere de activitate a acestuia, deoarece se găsește legat în complex. Concluzia este că și în acest complex cobaltul are numărul de coordinație 4 și că el are legat în complex coordinativ două molecule de bază și covalent doi radicali SO3H. Structura lui este deci [Co oA2. (SO8H)2]. După forma curbei, complexul acesta apare mai puțin stabil decât cel cu phenitidină. Curbele analizei polarografice pentru complexul hidrosulfit de dipara-anisidin-cobalt sunt date de fig. 9. 545 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 61 legate coordinativ In această figură curba 1 aparține aceluiași complex cu nichel și este dată pentru comparație. Curbele 2 și 3 ale complexului cu cobalt arată că nu avem pragul reducerii ionului SO3H cum se vede că avem la complexul nichelului (curba 1). Deci la acest corn* plex radicalul SO3H~ este legat covalent în interiorul complexului și în soluție nu se găsește sub formă de ion. Pentru metal nu se conturează un prag șt curba depunerii cobaltului. Ia un potențial mai negativ, se confundă continuându^se cu curba acidității. Și pentru acest complex putem trage aceleași concluzii ca la cel precedent, adică cobaltul având numărul de coordinație 4 prinde în complex în jurul său două molecule de bază și doi radicali SO3H legați cova« lent. Formula lui trebuie deci scrisă : [Co. pA2 (SO3H) ]. După forma curbei, acest com« plex pare mai stabil decât cel cu orto^anisidină și mai puțin stabil decât cel cu phenitidină. * # Intr'o lucrare anterioară Margareta Poni șiR. Cernătescu [20] au obținut o serie de săruri com* plexe ale nichelului și cobaltului i cu Nicotină, constatând că pre« Ac‘V'rZSea^^ cipitatul dat de nicotină cu so» 1/2500 M. cu C1K conc. 1/20 n. luția apoasă a sărurilor metalelor grele nu este totdeauna hidroxidul metalului, ci se precipită și săruri complexe. Alți compuși complexi au fost obținuți prin acțiunea bazei asupra sărurilor acestor metale, în soluții de acetonă, sau de alcool metilic. Dintre sărurile preparate, noi ne^am propus să cercetăm prin metoda polarografică următorii complexi: [Co (SCN)J (Nic.)2 5 [Co (Nic)4] (SCN)2; [Ni (Nic)J (SCN)2 și [Ni (Nic)4] Cl2. La complexul [Co(SCN)4] (Nic)2 curba pe curenMensiune care se obține este arătată de fig. 10. Constatăm existența a două praguri, deci desfacerea comples xului se face trecând prin două fenomene separate. Potențialul ju- mătății primului prag este cam cu 0,1 v., mai pozitiv decât poten* 62 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 546 țialul normal nj_ — 1,23 v.) și coincide cu 2 potențialul jumătății pragului de depunere a cobaltului din soluția de bază de sulfocianură. Este deci sigur că cobaltul se găsește în complex cu sulfocian. La complex! [Co. (Nic)4] (SCN)4 și [Ni (Nic.)J (SCN)2 polaro* grama anodică arată foarte clar curbele date de depunerile la anodă ale anionului SCN” după cum se vede în fig. 11. Anionul SCN- este în afara complexului legat electrovalent de cationii [Co (Nic)J++ și [Ni (Nic)4]++, care există separat. Curbele catodice ale acestor complexi sunt date de fig. 12. Curba 1 a complexului de depunere al cobaltului (tt 1 co — 1,15 v.,. în loc de cu nichel arată un prag la Fig. 12 Sens. 1/40, —Ac. 4 v.— volt încep. 0,4 v. Curba 1 : sol. Ni. Nic4 (SCN)2 conc. 1/2-00 M. cu C1K conc. 1/20 n» C'urba 2: sol. Co Nic4 (SCN)a conc. 1/2200 M. cu C1K conc. 1 /20 n. Curba 3 : sol. nicotină. Fig. 11 Curbe anodice, electrodul cu picături de mercur anodă; catodă electrodul Hg. — SO4Na2 2n sat cu SO4Hg2. Ac. 2 v —Sens. 1/50. Curba 1 : sol. SCNK 1/1100 cu 1 cc SO4K2 sat. la 10 cc. voi. tot. Curba 2 : sol [CofNic4])SCN2 1/2200 cu Icc. SOK sat, la 10 cc. voi. tot. Curba 3: sol. [Ni (Nic)4 (SCN)2 1/2200 cui ccSO K sat. la 10 cc. voi tot. potențialul 7Tj_ 2 co — 0,85 v. care este cam ace» lași ca în cazul soluției de bază formate din piridină, arătat de Devoto și Ratti (loc. cit.), mult mai pozitiv decât potențialul nor* mal de depunere al Ni++, dintr’o sare simplă (-1,1 v.) ceeace doves dește că nichelul este prins în complex cu nicotină. Pe această curbă curent^tensiune se observă un al doilea prag, care arată că și acest complex se desface în două etape, trecând prin două fenomene. Curba 2, a complexului cu co« balt, prezintă un prag la un 547 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 63 Fig. 13 Curbe anodice; electrod cu picătură de Hg. ano dă, la catodă electrodul Hg—SO4Na2 2n sat. cu SO4Hg2 Ac. 4 v. —Sensib. 1/50, Curba 1 : sol. CIK conc. 1/1000 cu 1 ccSOK sat. la 11 cc. voi. tot. Curba 2: sol. [Ni (NJc)4J Cl2 conc. 1/1100 cu 1 cc. SO4K2 sat la 11 cc. voi. tot. potențial tot mai pozitiv decât acel de depunere al Co dintr'o stare simplă și arată că complexul se desface tot în două etape, a doua dând loc la un proces de desfacere înceată și ireversibilă pe catodă. Trebuie remarcat că complexul, cu nicotină separă pragul niche* lului de al cobaltului mai bine decât celelalte mijloace cunoscute până acum. Diferența între tti T este de 0,35 v. (—0,85 v. față de — 1,2 v.), pe când în cazul soluției de SCN~, diferența între jumătatea pragului este de 0,32 v. (-0,7 v. p. Ni și—1,02 v. p. Co). Pentru complexul [Ni (Nic)J Cl2 curba din fig. 13 dată de des punerea anodică a ionului Cl— a* rată că el este legat electrovalent de cationul complex [Ni (Nic)4]++. Fig. 14 arată curba catodică dată de polarografierea acestui complex. Se constată clar două praguri. Primul prag la același pos tențial oo — 0,85 v. ca și în cazul complexului precedent, deci s Ni (Nichl Cl2 conc. 1/2200 M. cu CIK conc, 1/20 n. Curba 2» sob SO4Ni conc. 1 /25C0 M. cu C1K conc. 1 /20 n. 64 R. CERNĂTESCU Șt R. RALEA 548 nu poate fi îndoială asupra existenții cationului complex [Ni (Nic)4]++. Pentru pragul al doilea subliniem forma asimetrică a curbei pragului pe care o vom discuta în concluzii. Curba catodică 2 din fig. 14 este dată de depunerea niche* lului dintr’o sare simplă, SO4Ni, și este arătată pentru comparație. Această curbă nu are forma reglementară simetrică de prag dato* rită faptului că ionii de nichel, ca și cei de cobalt, se găsesc în soluție apoasă hidratați, după cum a arătat R. Brdicka (loc. cit.), încetineala în desfacerea acestor acvo-complexi prin fenomenul ire* versibil la catodă este cauza asimetrici curbei. Discuția rezultatelor In cazul aminelor hidrosulfitului de nichel și cobalt, polaro* grafia arată că acești compuși sunt săruri complexe, cu structura precizată la fiecare în parte. In aceste cazuri, cu excepția celui cu etilendiamina, nichelul are numărul coordinativ 2, satisfăcut de două molecule de bază și formează un cation bivalent, iar cobaltul are numărul de coordinație 4, două molecule de bază și doi radicali SO3H~ formând o moleculă care nu disociază. Deoarece am avut numărul de coordinație dedus din analiza chimică nu a mai fost nevoie să®l calculăm prin metoda tangentelor paralele pe cale po* larograficâ. In afară de complexul cu etilendiamina, ceilalți complexi ai nichelului cercetați disociază ionul SO3H~ legat electrovalent. Forma nesimetrică a curbei de depunere catodică a metalului arată o desfacere înceată a complexului într’un fenomen ireversibil la ca* todă; însă depunerea aceasta a metalului se face prin desfacerea complectă a < omplexului într’un singur fenomen, deoarece avem un singur prag. In cazul complexelor cu nicotină, depunerea metalului se face în două etape, prin două fenomene distincte, care dau fiecare câte un prag separat. Desfacerea complexului în electroliză se face tre* când deci prin formarea unui compus intermediar. Pragul al doilea este dat de desfacerea acestui produs intermediar și depunerea me* talului la catodă ca amalgam. Pragul întâi, după forma lui regie* mentară și după forma curbei perfect simetrică, arată un fenomen reversibil. 549 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 65 Analizând fig. 15 și comparând^o cu fig. 14, vedem că acest prim prag este proporțional în înălțime cu concentrarea complexului din soluție și că are potențialul jumătății pragului constant și inde* pendent de concentrare. Fenomenul cărui i se datorește primul prag nu poate fi o depunere a metalului, din cauză că la un potențial Curba 1: Co(SCN)4(Nic^]2 Curba 2» „ Curba 3 : [Ni (Nic)4] C12 Curba 4« „ „ Fig. 15 Ac. 4 v. conc. 0,0003 Mol.-ClK 0,05 Mol, sens. 1/70, volt. inc. 0,6v « 0,0002 M ,, v» « « »»« w 0,00032,, „ „ „ v 1/40 9 w 0,4 V » 0,00022 o v v n v 9 »» v mai negativ urmează un al doilea prag. O desfacere parțială a coms plexului pare puțin probabilă, pentrucă în cazul desfacerii unui complex potențialul jumătății pragului variază cu concentrarea, cum a constatat întâi experimental Emelianova (loc. cit.) și cum rezultă și din ecuația curbei fenomenului. Deoarece noi am constatat că potențialul jumătății acestui prag este independent de concentrare) fenomenul nu ar putea fi o desfacere parțială a complexului și cum nu poate fi o depunere, ipoteza pe care o facem noi, bazați pe cele constatate de Emelianova la complexele nichelului și cobaltului cu cian, este că fenomenul cărui i se datorește acest prim prag ar fi o reducere. Pentru [Co (SCN)4] (Nic.H)2 fenomenul ar urma schema generală următoare, pe care o putem presupune valabilă și pentru complexele cu nicotină, când concentrarea antonului este înlocuită cu a nicotinei: Me. X(m-n)+ p 0 X^-n-P) + n + ~ ► n StCercȘHași î, îl — 5 66 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 550 Potențialul pentru un punct al curbei este: _ RT [MeX<;-p>+] K nF n [MeX<“-">+]0‘ iar potențialul jumătății pragului: RT tt t =——p- • In K, deci independent de concentrare și curba 2 perfect simetrică, condițiuni pe care le îndeplinește și faptul nostru experimental al primului prag arătat mai sus. Pragul al doilea ar fi datorit unui fenomen de depunere a metalului pe picătura de mercur a catodei ca amalgam. După forma curbei, asimetrică, depunerea aceasta s’ar face dintr’un complex care se desface încet ireversibil. Atunci după Tomes (loc. cit.) RT im-1 tt =-------In—-------7 +A și pentru i . „ _________ M nF id—1 inflex— RT tt —-------------— lnim+A. Deci potențialul jumătății pragului _L nF 2 nu este constant, ci variază cu concentrarea. In adevăr, aceasta se constată din fig. 15 precum și din fig. 16. Admițând ipoteza că depunerea metalului în acest al doilea fenomen se face dintr’un complex și anume din cationul complex redus în primul fenomen, după schema generală următoare : Me X(nm-n^pî+ Me^’ + nX’ Mc(m—P)+ -ț- (m — p) 9 Me. după calculul lui Heyrovsky—Ilkovic [22] avem: TT __ RT . Co “ nF In,k [Me^+J în care Co = [Me] în amalgamă. KMe X ) (m—n—p + 1 Din legea masselor [Me M+] V------------- 5 a 1 J Ko [X ]n și la punctul de inflexiune: RT | < y FV“]n k 1 RT | 1 KT rV—1 n / D tîj_ = —In.k.Ko [X —In. k. Ko [X ]n. / 2 1 deci potențialul jumătății pragului depinde de concentrarea anionului format prin desfacerea complexului și depunerea metalului la catodă, 551 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 67 ceeace explică variația potențialului jumătății pragului al doilea, cum se vede din fifF 15 și 16. La complexii cu nicotină, [X]n în formulă reprezintă concentrarea nicotinei din desfacerea complexului. Dar fig* 15 și 16 mai arată și alt fenomen, anume că înălți* Fig. Curba Curba Curba Curba Curba Curba Curba 16.—Ac 4 v. —Sens. 1/70. —volt. inc. 0,8 v. 11 Co (SCN)4 (NicH)2 0,000175 Mol. C1K 0,05 Mol, 2» „ 0,000150 „ v v „ 3t „ 0.0O0125 „ „ „ „ 4 3 ,, 0,000100 „ B ,, „ 5 3 „ 0,000076 „ « „ , 6.' „ 0,000050 „ „ „ » 7: „ 0,000025 „ mea pragului al doilea este independentă de concentrarea complet xului inițial din soluție. Valoarea curentului mijlociu de difuzie de care depinde înălțimea pragului este după 11 k o v i c [23 și 24] 1 2 1 id = 0,63 n. F. C. D 2 in13^6 în care C = concentrarea, D = coeficientul de difuzie mj = canti- tatea de mercur care iese din capilar în timpul tt. Curentul de di* fuzie este deci proporțional cu concentrarea precum și cu cantitatea de substanță descărcată la catodă în timpul dt în funcție de supra* C fața q a picăturii: dn = D. yg^ * q* dt Pentru pragul întâi, a cărui înălțime variază cu concentrarea, experiența este în acord cu teoria, dar pentru pragul al doilea înăL țimea rămâne constantă când variază concentrarea soluției. La pragul al doilea, în ecuația curentului de difuzie 68 R. CERNĂTFSCU ȘI R. RALEA 552 1 2 1 id = 0,65 n. F. CD 2 mt 3 tt 6 concentrarea C' = [Me Xnym-n~p)+] este cantitatea de cation complex redus, din care metalul se depune în al doilea fenomen. Cum cei* lalți factori care intervin în formulă sunt aceiași, urmează că se ad« soarbe pe suprafața picăturii de mercur o cantitate constantă în timpul fenomenului întâi, de reducere, ca și cum fenomenul s’ar produce într’o soluție saturată față de suprafața electrodului, și for» mează un film. Ipoteza cere însă un studiu special. Un fenomen analog, adică formarea a două praguri, la polac rografierea telururilor, în soluție 1 n. NaOH, constată și James J. L i n g a n e și Leonard W. N i e d r a c h [25]. Ei găsesc primul prag constant și pe al doilea care variază cu concentrarea tduru» lui. Explicația pe care o dau este analoagă cu a noastră, ei presu» pun că are loc fenomenul de formare a unui film pe suprafața elec» troduluL Concluzii Pentru complexul hidrosulfitului de nichel cu etilendiamina s’a adus o confirmare a ipotezii făcută de R. Cernătescu și Margareta Poni, că radicalii SO3H~ sunt legați coordinativ de o moleculă de ethilen di^amină formând un anion complex. La complexii hidrosulfiți de p.fenitidină și p.anisidină^nichel, s’a confirmat existența ionului SO3H~și formula complexului așa cum era dată. La aceste complexe s’a calculat gradul de disimulare al nichelului în complex după modul indicat de Heyrovsky. Pentru compușii cobaltului: hidrosulfiți de p. fenitidină precum și o. și p. anisidină^cobalt, s’a constatat că ei nu disociază ionul SO3H~, nu formează un cation complex, ci radicalii SO3H~ sunt le* gați covalent de cobalt, care are numărul de coordinație 4, corn* plexul fiind format dintr’o singură moleculă care nu disociază ; for» mula lor trebuie modificată: [Co Bază2, (SO3H)2]. Cercetările asupra complexelor nichelului și cobaltului cu nn cotina, au dus la confirmarea formulei lor și la constatarea că de» punerea nichelului cât și a cobaltului din aceste complexe dă loc la două praguri dintre care al doilea independent de concentrare și 553 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 69 cu înălțime constantă. S’a explicat acest fenomen prin ipoteza că primul prag s’ar datora unei reduceri, iar al doilea prag constant depunerii metalului din cantitatea constantă (datorită formării unui film pe suprafața picăturii de mercur), redusă în primul fenomen. Universitatea din Iași, Laboratorul de Chimie Anorganică BIBLIOGRAFIE 1. N. Demassieux et J. Heyrovsky, Etude de quelques comple^es par la methode polarographique. Bull. Soc. Chim. France. 45, p. 30 (1929). 2. A. G, Stromberg și Ie. Bâkov, /KypiiaJi xhmhh. XIX (81) p 245 (1949). 3. I. A. C o r ș u n o v și N. I. M alu ghin, yKypwajr odiițeĂ xmiMii, XX, p. 1399 (1950). 4. N. V. Emelianova, Untersuchungen mit der Quecksilber Tropfelek- trode. Nickel und Kobalt. Rec. Trav. Chim. Pays Bas, 44 (1925) p. 528. 5. Heyrovsky J. Sur l’electrolyse avec la cathode ă gouttes de mercure. C. R. 179, 1044-1047 (1924). 6. B r d i c k a R., Investigations on the constitution of the aqueous pink and blue cobaltous chloride Solutions. Part. I. Studies of the electro- deposition at the dropping mercury cathode. Collection 2, 489-501, (1930). Brdika R,, P. S. D. M. Kathode, Part. XXII. A study of hydrolysis of cobaltous chloride. Collection 3, 396-405 (1931) 7. Voriskova M., Polarographische Studien mit der tropfenden Quecksil- berkathode. LXXXIV. Abscheidungs—und Reduktionspotentiale* der Metal ionen in ammoniakalischer Losung. Collection. lla 580-591 (1939). 8. Devoto G. e A. Ratti, L’azione di alcune sostanze organiche nella deposizione di ioni metallici sul catodo a goccia di mercurio, Gazz. Chim. Ital. 62, 887-893 (1932). 9. P. R. Stout, J. Levy and Lee B. Williams, Polarographic Stu- dies with the dropping mercury cathode. Part LXXI1I, The esti- mation of zinc in the presence-of nickel, cobalt, cadmiu, leed copper and bismut. Coli. 10, 129-135, (1938), 10. H Hohn, Chemische Analyse mit dea Polarographen. Berlin (1937). 11. G. Maassen, Angew. Chem. 50, p. 375 (1937). 70 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA 554 12, G. Thanheisen u. G. Maassen, Mitt. Kaiser Wilhelm Inst. f. Ei- senforschung, Diisseldorf, 19 p. 27 (1937). 13. Dr. F. A. Uhl, Die polarogcaphische Bestimmung des Molybdat uni Phosphat. Ion Zeitsch. f. an. Chem. 110 (1937), p. 102. 14. I. Revenda, P. S. M. D. Electrode. Part. I. Anodic polarozation and the influence of anions. Collection 6, 190-203 (1934). 15 Gosman B.» P, S. D. M. Katode, Part. X. The reduction of sulphu- rous acid. Colection 2, 185-197 (1930). 16. Heyrovsky J„ I. Smoler, u. J. Stastny, Polarographische Un- tersuchung der Gărungsprodukte. Vestnic ceskoslov. Acad. Ze- medilske 9. 55)-637, (1933). 17. Salvarezza M. Determinazione polarografica dell’anidride solforosa nei mosti e nei vini. Ann. Chim, applicata 29, 345-350, (1939). 18. Ray și G o s w a m i. Zeit. f. anorg. Chem., 168, 329. (1928), 19. R. Cernătescu și Mg. Poni. Amines des hydrosulfites de cobalt et de nickel bivalents, Acad. Roumaine, Bull. de la Sect. Scien- tifique, tom. XXV, Nr. 8, p. 453 (1943). 20. M g. Poni și R. Cernătescu, Sels complexes avec la Nicotine. Acad. Roumaine, Bull de la Sect. Scientifique, tom. XXVII, Nr. 7, p. 437 (1945). 21. I. Tomes, Collection 9, 1937, p. 81. 22. J. Heyrovsky and D. 11 k o v i c, Collection 7, 1935, p. 198. 23. D. Ilkovic, Collection 6, 193i, p, 498. 24. D. Ilko vi c, Journal de Chimie Physique 35, p. 130 (1938). 25. James J. LinganeșiLeonard W. Niedrach, J. Ann. Chem. Soc. 70, 4115-20, (1948). 26. P. Souchay et J. Faucher re, Bull. Soc. Chim. Fr., 1947, pag. 529. nOARPOrPAfbmECKKE HCCAE^OBAHKH AMHHO-KOMnAEKCOB nWPOCYAOKTA HHKEAH H WXBAAEHTHOFO KOBAAbTA H KOMHAEKCHblX COAEH HHKEAH H KOBAAbTA C HHKOTHHOM. KpaTKoe co^ep^KaHHe B HacTOHiiieii paSoTe noMporpa SO3H 1 I Lch2-nh2 —> so3h] ae HMeeT BOJiabi, KOTopaa nomu- apacyTCTBae b pacTBope aoiiOB SO3H . KaTo^naa apaBan 9Toro KOMoeKca H^eaTHaaa apanoft cojim [NiEn3]CrO4, uoniipo- rpa^npoBanHofî nocne oca;KxcMMM xpoMaTa dapaa, mto noaa3biBaeT cymecTBOBaaae aoManeacaoro KaTaoaa [Ni En3] Cne^OBaTenbHO, CTpoeHiie cojim ecTt to noKajaHiioe Bbime. CooTBeTCTByioBȚne coejțKHeHMfl ito6am»Ta He noKa3MBaioT na noMporpaMaecKOii KpiiBofi BOJiny xapaKTepnyio aonaM SO3 H—, boji- aa aSO3H >Co< Och/ ^SOâH Bbijin H3yiieHbi TaiGKe 11 cjie^yiomue KOMUJieKCbi HHKejia h jțByx- BanenTHoro KoSanvra c hhkotmhom : [NîHukotJ (SCN)2, [NiHhkot4]C12» [CoHmkot4] (SCN)2 n [Co(SCN)4] (Hmkot H)2. AnoxHbie KpiiBbie sthx komujiokcob noKa3biBaiorr, ^jim nepaux Tpex, npncyTCTBiie b pacTBope iiohob SCN- ii Cl—, iiMea BOJisy npH HOTeHițuane hx ano^HOro ocan^eHM. B neBepTOM KOMnneKce hoh SCN~ MacKHpoBan m ocan^Hue KofiajibTa nponcxo,ii,nT npn tom ate noTeiiițuajie. nau u H3 ochobhoto pacTBopa po^anu^a. 9th pe3y.n1>- TaTbi no^TBep^aioT cTpoeaue othx aoManeitcoB, KaTo^abie apaBiie mmciot ^bo bombi. Ilepsan Bonaa aneeT bm- corry apoaopițnoaanbiiyio KomțeaTpaițna aoManeacaoft cona, BTopaa }£mcbhti> ape^aonojKeaMeM, hto uepBaa Bonaa 556 R. CERNĂTESCU ȘI R. RALEA o6H3ana cbohm nponcxo^emieM BoccTaHOBHTejibHOMy npoițeccy, bto- paa ațe oca/MeHuio MeTaoa M3 njreHKu o6pa30BaBiuerica npn BoccTa- HOBJieHnH na noBepxnocTH KawiH pTyTii m Haxo^sin;efiCH b hoctohh- HOM KOJIBHeCTBe. RECHERCHES POLAROGRÂPHIQUES SUR LES COMPLEXES : AMINES DU HYDROSULFITE DE NICKEL ET COBALT BIVALENT ET SELS COMPLEXES DU NICKEL ET DU COBALT AVEC LA NICOTINE R e s u m d Dans ce travail on a etudie par la methode polarographique la constitution de quelques sels complexes de nickel et de cobalt bivalents. Leshydrosulfites d’anisidine et de phentidine-nickel MeB2(SO3H)2 presentent sur la courbe couranMension, un palier qui corres» pond au potentiel de reduction des ions SO3H~ dont la hau* teur est proportionnelle ă la concentration du sel. La technique a ete celle de B. Gosman, en milieu faiblement acide. Le potentiel de decharge du nickel est negative, ce qui de» montre qu'il se trouve dans le complexe. La constitution de ces sels complexes est donc; [Ni Ba] (SO3H)3. Pour le complexe, dont la conductibilite electriqueet les reac» rcH2—nh2 so3hi tions chimiques conduisent â la structure : [Ni En3] I CH2-NH2 -► SO3H la courbe ne donne pas le palier, qui doit mettre en evidence la pr&sence dans la solution des ions SO3H—. La courbe cathodique de ce complexe est identique â celle donnee par le sel [Ni En3] CrO4, polarographiee apres Ia precipi* tation du cromate de baryum, ce qui demontre Texistence du ca» tion complexe [Ni En3]++. La constitution du sel est donc celle don» n&e plus haut. La courbe couranMension des combinaisons correspondantes de cobalt ne donnent pas le palier caracteristique des ions SO3H—, et celui de decharge du cobalt est negative. Ces complexes n’ont pas 557 CERCETĂRI POLAROGRAFICE 73 zSO3H le caractere d’electrolyte et leur constitution est : Co( I.B"" xSO3hJ On a etudie aussi les complexes du nickel et du cobalt bivalents: [Ni Nic4] (SCN)2Î [Ni Nic4]Cl2 5 [Co Nic4] (SCN)a et [Co (SCN)J (Nic.H)a, Les courbes anodiques de ces complexes montrent pour Ies trois premiers la presence dans la solution des ions SCN~ et CC, donnant des paliers aux potentiels caracteristiques de leurs dechar* ges anodiques. Pour le quatrieme, la decha rge du cobalt a lieu au meme potentiel, comme de la solution de base de sulfocyanure. Ces faits confirment leur structure. Les courbes cathodiques presentent deux paliers pour le deta« chement du metal du complexe. Le premier palier a la hauteur proportionnelle â la concentration du sel complexe $ le deuxieme presente une hauteur constante, independante de la concentration- On pourrait expliquer ce phenomene par Phypothese que Pun des paliers serait du â un phenomene de reduction, et le second â la decharge du metal, de cette quantite reduite constante du metal, qui formerait un film â la surface de la goutte de mercure. METODA POLAROGRAFICA DE DOZARE A MERCURULUI SINGUR ȘI IN PREZENȚA CUPRULUI DE Acad. prof. R. CERNĂTESCU, MARG. FONI și R. RALEA Comunicare prezentată în ședința din 26 Octombrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R, P. R. Determinarea cantitativă a mercurului prin metoda polarogra* fică prezintă dificultăți, fără însă ca ea să fie totuși imposibilă. Sărurile simple de mercur dau un prag care însă nu se dess fășoară după ecuația obișnuită, ci în mod diferit. Deosebirea între mercur și celelalte metale constă în faptul că la depunerea atomului de mercur nu are loc o polarizare, nu poate fi vorba de formarea de amalgamă și nu se poate considera o viteză de pătrundere a acestuia în interiorul picăturii de mercur. Ecuația curbei curentuluMensiune la depunerea ionului de mercur are forma j ^k= ~ np~ In i^ + k, și potențialul jumătății pra® gului nu mai este constant, ci depinde de înălțimea lui, deci de con- centrarea ionilor de mercur din soluție [1]. Un alt motiv de nesiguranță în determinarea polarografică a mercurului ar fi și pentrucă oxigenul din aer, prin oxidarea supra* feței de mercur care formează anoda, îl introduce pe acesta în soluție. In general s’a căutat în metoda polarografică ca dozarea mercurului să se facă prin depunerea lui dintr’o sare complexă a sa. Cercetări asupra desprinderii mercurului dintr’o soluție de cianură de mercur au făcut întâi Demassieux și Hey ro vsky [2], W. Kemula [3], J. Tomes[4], însă singura metodă polarografică este aceea a lui Schwarz[5] , care nu utilizează complexul cu cianură, ci 559 METODA POLAROGRAFICĂ DE DOZARE A MERCURULUI 75 cu iod. Metoda constă în întrebuințarea următoarei soluții de bază ca electrolit indiferent: 20 gr. IK, 35 gr. CH3 COONa 3 H20, 50 cc. soluție Tylose 2% în 500 cc. apă. Această metodă dă rezultate atât pentru mercurul mercuric, cât și pentru cel mercuros. Reacțiunile sunt: Hg++ + 41“ - Hg I4 ~ % Hg2++ + 41" = Hg I ~ “+ Hg. In cazul sărurilor mercuroase, întâi se separă jumătate din mercur meta^ lic, soluția se înegrește, însă aceasta nu dăunează determinării. Uti''izarea acestui complex Hgl4 " pentru dozarea mercurului a fost aplicată pentru prima oară de Deniges [6] în cunoscuta me« todă volumetrică, care însă necesită tabele de corecție pentru a obține rezultate exacte. O altă metodă volumetrică pentru dozarea mercm rului mercuric, care însă nu dă rezultate pentru mercurul mercuros, este și cu sulfocianură în prezența unei sări ferice ca indicator. Des oarece în această metodă colorația dată de complexul fer-sulfocian nu apare decât după ce tot mercurul, este fixat în complex cu sub focian, rezultă că complexul mercurului este mai stabil chiar decât complexul fer^sulfocian. Aceasta ne^a făcut ca să ne gândim să încercăm utilizarea complexului mercur«sulfocian pentru dozarea polarografică a mercuru- lui singur și eventual pentru separarea potențialului de depunere a altor cationi în amestecul mercurului cu alte metale. Un prim pas în această problemă bam făcut cu dozarea mereu» rului singur și cu o încercare a dozării lui în prezența cuprului. Re» zultatele obținute formează cuprinsul acestei note; în studiu însă avem dozarea mercurului alături de alți cationi, separarea lui de celelalte metale, precum și eventual dozarea lor împreună prin me* toda polarografică. Metoda de față am încercabo pentru concentrări de mercur între 1/200 Mol/litru și 1/15.000 Mol/litru sare de mercur, cu re* zultate foarte bune pentru mercurul singur mercuric și mercuros, iar în prezența cuprului cu rezultate satisfăcătoare numai pentru mercurul mercuric și numai atunci când cuprul se găsește în cam titate mică, în jurul concentrării l/2000Mol/litru. Soluția de bază utilizată de noi ca electrolit indiferent are următoarea corn» punere: SCNK 0,1 n ; SO3 Na2 0,2 n (proaspăt preparat), ge» latină 0,04%. Sulfocianura de potas’u trebuie să fie în exces mare» căci după cum am constatat experimental (fig. 1 B), înălțimea pra« 76 R. CERNĂTESCU, MARG. PONI ȘI R. RALEA 560 gutui nu este proporțională cu concentrarea mercurului decât nu® mai dacă proporția de sulfocianură de potasiu este mai mare decât 4 Mol. pentru 1 Mol. sare de mercur. Aceeași soluție de bază am întrebuințat pentru diferitele con» centrații atât ale mercurului mercuric cât și mercuros. Fig. 1 Dozarea mercurului mercuric singur. Ac. 4 v, Sensib. 1/150. A. — In soluție de bază. 0 — zero galvanometrului cu soluția de bază. 1 — (No3)2 Hg 1/1.000 Mol. 2 — (No3)2 Hg 1/800 Mol. 3 - (No3)2 Hg 1/625 Mol. 4 _ (No3)2 Hg 1/5^0 Mol. B .~ In cantități variate de SCNK/a- noda electrod ca omel 1.N), 1. _ (N03b Hg 1/5C0 SCNK 1/250 Mol. 2. — (No3)2 Hg 1/1000 u 1/250 Mol. 3. - (No3)2 Hg 1/2000 „ 1/250 Mol Electrolit indiferent 1 c3 NO3K sa- turat, gelatină 0,02%, SO3Na2 In vasul electrolitic, pentru po® larografiat, am luat 5 până la 6 c3. din soluția de sare de mercur, la care am adăugat 1 volum egal de soluție de bază. Polarografierea s’a făcut totdeauna deschis în prezența aerului. Apa» ratura utilizată este aceea clasică. Deoarece potențialul de depu» nere al mercurului este așa de pozitiv încât chiar la zero volt, tensiune aplicată avem deodată curentul limită și nu apare un prag propriuzis [fig. 1 și 2], am lucrat practic în felul următor : se tra® sează întâi zero galvanometrului, vasul electrolitic fiind scos din circuit, iar apoi se face contactul cu vasul electrolitic și se trasează pe hârtia fotografică curba cu® rentului limită, dela abscisa zero până la abscisa 1 sau 2 [dela zero volți până la 0,2 sau 0,4 volți]. înălțimea pragului se ia între linia de zero a galvanometrului și între curba curentului limită. Rezultatele obținute sunt arătate în tabloul l,din care se vede că erorile sunt foarte mici chiar pentru diluări mari ca 1/15.000 Mol./litru. Ca exemple de curbe am dat figurile Nr. 1, 2 și 3. In cazul mercurului mercuros, când se adaogă soluția de bază, se pre- cipită jumătate din cantitatea de Hg, ca și în metoda Schwarz, sub formă metalică, iar pragul are jumătate din înălțimea celui dat de mercurul mercuric pentru aceeași concentrare. 561 METODA POLAROGRAFICĂ DE DOZARE A MERCURULUI 77 In încercarea de dozare a mercurului alături de cupru, lămu* riri ne»a adus lucrarea lui I. A. Korsunov și N. I. Malugin asupra complexului de cupru cu sulfocian [7]. Când în soluția în 0 — zero galvanometrului cu sol. de 1 — (No3)2 Hg conc. 1/2C0 Mol.-ac. 4 v sens. 1/500 2 — (No3)2 Hg conc. 1/250 Mol-sens. 1/300. 3 — (No3)2 Hg conc. 1/530 Mol-sens. 1/500. 4 — (No3)2 Hg conc. /15.C00 Mol- sens 1/10. 5 — (No3)2 Hg conz, 1/10.000 Mol- sens 1/10. 6 — (No3)2 Hg conc, 1/7.500 Mol.- sens 1/10. care avem ionii de mercur alături Fig. 3 Dozarea Hg mercuros singur. 0 — zero galvanometrului cu sol. de 1 — (No3)2 Hg2 — 1/1.000 Mol. ac. 4 v, sens. 1/150. 2 — (No3)2 Hg2 — 1/770 Mol. sens. 1/150. 3 — (No3)2 Hg2 — 1/625 Mol. sens. 1/150. 4 — (No3)2 Hg2 — 1/500 Mol. sens. 1/150. de cupru, adăogăm soluția noas« tră de bază, se precipită sulfocianura cuproasă, care dacă nu se gă» sește în cantitate mare, concentrarea cuprului fiind cam de 1/2.000 Mol., atunci nu împiedică dozarea în cazul mercurului mercuric și rezultatele sunt bune după cum se poate vedea în tabloul 2. Când însă mercurul se găsește în cantitate mică în jurul a 1/15.000 Mol./ litru, iar cuprul în cantitate mare cam 1/300 Mol/litru, atunci re» zultatele dau erori mult prea mari. Aceasta se explică, după cum a arătat Korșunov și Malugin în lucrarea citată, prin faptul că precipitatul de sulfocianură cu» proasă se absoarbe pe suprafața picăturii de mercur, îngreuează for« marea regulată a picăturii de mercur, iar înălțimea pragului este mai mică, după cum am constatat și noi experimental. TABLOUL î Erori în determinarea cantitativă a Hg. Concentrarea sărei de Hg, Sensibili* tatea gal- vanom. înălțimea pragului Hg. grame % Eroare % Obs. în Mol/litr pus găsit (NOshHg^Mol. 1/500 50,5 mm 0,0952 0,0961 1,05% 9 1 250 V 40 0,0762 0,0761 0,13 V 1 330 V 30 0,0571 0,0571 — etalon V 1 500 1/150 70 0,0400 0,0400 0,00 1 650 9 56 0,0320 0,0320 0,00 » 1 800 9 44 0,0250 0,0252 0.8 1 35 0,0200 0,0200 etalon 9 1.000 1 1/10 70,3 0.002C6 0,00267 0,2 9 7.500 1 53,5 0,00200 0,002004 0,38 9 10.000 1_ 35 0,00133 0,00133 etalon 9 15.000 (NO3)2Hg2^ 1/150 34,5 0,0400 0,0400 — etalon V 1 312 9 27,5 0,032 0,03188 0,37 sare 9 1 385 9 22,5 0,0260 0,02608 0,30 mereu* roasă 9 1 500 9 17 0,0200 0,01971 1,45 9 1 250 1/150 34,5 0,0400 0,03943 1,42 etalon: 9 1 312 1/150 27,5 0,032 0,03143 1,78 sare mercurică 9 » 1 385 1 500 V 22,5 17 0,0260 0,0200 0,02571 0,01943 î 1,15 2,85 35/2 mm 0,0200 g°/0 563 METODA POLAROGRAFICĂ DE DOZARE A MERCURULUI 79 In cazul mercurului mercuros prezenta cuprului dă erori foarte mari la dozarea mercurului, erori care variază dela 2°/0 când con* centrala cuprului e 1/2.400 Atom gr./t și a mercurului 1/300, până TABLOUL II Erori în determinarea cantitativă a Hg în prezența Cu, Concentrarea sărel de Hg Mol/Htr. Concentrarea Cu în Mol/Htr. Senslb. galv. înălțimea pragului Hg. gr. % Erori o/ /o Obs. pus găsit 1 1 1 38,5 mm 0,07272 0,07327 0,75 Același etalon ca pt. Hg singur (NO3)2 Hg 25q 2000 500 1 1 28,5 mm 0,0545 0,0542 0,55 30 mm = * 330 2000 V 0,0571 gr. “Io 1 1 1 56* mm 0,00276 0,002128 22,9 Același etalon ca pt. Hg. singur ” 7.500 300 10 IUI LI 1 1 26/ mm 0,00138 0,00100 27,5 35 mm = ” 15.000 300 )» 0,00133 gr. °|o la 6O°/o, când concentrația cuprului e de 1/300 Atom gr./I și a mercurului 1/15000 Atom gr./l. In aceste condici metoda este irm proprie pentru dozarea mercurului mercuros în prezența cuprului. In concluzie: Prezentăm o metodă polarografică simplă de dozare a mercu- rului când se găsește, atât sub formă mercurică cât și sub formă mercuroasă, care dă rezultate precise când mercurul se află singur chiar în diluări mari. 80 R. CERNĂTEȘCU, MARG. PONI ȘI R, RALEA 564 Când mercurul se găsește în prezența cuprului» rezultatele sunt precise, dacă mercurul este sub formă mercurică și dacă cuprul se găsește în cantitate mică față de mercur, cam de 10 ori mai puțin și în concentrări sub 1/2.000 Atom gr./l. Nu se obțin rezultate bune când mercurul se găsește în preș zența cuprului, se găsește sub formă mercuroasă, în care caz trebue trecut în mercuric și când cuprul se găsește în cantitate mare față de mercurul mercuric. Lucrările în curs pentru studiul acesta privesc întâi rezolvarea definitivă a dozării mercurului alături de cupru și în prezența altor cationi și eventual dozarea lor împreună. Universitatea din Iași, Laboratorul de Chimie Anorganică BIBLIOGRAFIE 1. J. Heyrovsky, Polarographie, Wien 1941. 2* N. D e m a ssieux et J. Heyrovsky, Bull. Soc. Chim. Tome XLV [1929], p. 30. 3. W. Kemu la, Collection 2, 347 [1930] și 2, 502 [1930], 4. J. TonUs, Collection, 2, 81, 103 [1937]. 5. K, Schwartz, Z. Analit. Chem., 115 161, 171 [1939]. D eni g es, Precis de Chimie analitique 3-eme edit. p. 659. 7, I. A. Korșunov și N. I. Malugin, iKypnaJt o^iițe^ xmxmh Tom. XX 1933 [1950]. 565 METODA POLAROGRAFICĂ DE DOZARE A MERCURULUI 81 nOAHPOrPA^mECKHW METO4 OnPE^EAEHHH PTYTH, OT4EABHO 14 COBMECTHO C ME4HO. KpaTKoe co^ep^anHc IIpe^TaraeTca hobhm iiojuipoiTamnecran moto# oupexeaeHmi «SOpMaJIBHO O^HOBaJWHTHOH II ^ByXBajieiITHOII pTyTH, OCEOBaHUbni na oca^eHmt MeTaoa 113 ero KOMnueKca c po^anoM. llojiyqembie pesyjiBTaTbi oneuB totom ji;m o^HOBajieHTHon u ^ByxBajieHTiioii pTyTii b oT^eatHOCTH, jțaiKe lipii Cojibuiux pa3âaBJie- hmax, jțo 1/15.000 r-aTOMa/ji. B npHcyTCTBHii Me^a pesyjibTaTM tothbi tojibko jțjui ^ByxBa- J16THO0 pTyTH H TOJIBKO B TOM CJynae, KOX^a Me^B HaXO^HTCS B Ma- jimx KOJWiecTBax no oraoineHnio k pTyTH (1 : 10) h b KOHițeHTpa- ițMX MaKCnMyM 1/2000 r-aTOMa/ji. Merro^ ne jțaeT y^OBJieTBopHTejiBHMx pe3ynBTaTOB jțjia. o^noBa- JieiITHOH pTyTH B UpHCyTCTBMH MO^H. METHODE POLAROGRAPHIQUE POUR LE DOSAGE DU MERCURE SEUL ET EN PRESENCE DU CUIVRE Resume On presente une nouvelle methode polarographique pour le dosage du mercure mercurique et mercureux, fondee sur la decharge du metal de son complexe avec le sulfocyan. Les resultats obtenus sont tres precis pour le mercure mereu* rique et mercureux seul, meme pour de grandes dilutions jusqu’â 1/15C00 mol. gr* En presence du cuivre, les resultats sont precis seulement pour le mercure mercurique et seulement lorsque le cuivre se trouve en petite quantite par rapport au mercure (î pour 10) et en concern tration jusqu’ă —Atom, gr./litre. La methode ne donne pas de resultats satisfaisants pour le mercure mercureux, en presence du cuivre. StCercȘtlași I, 2 — 6 CERCETĂRI ASUPRA REACȚIUNILOR ALBASTRULUI DE METILEN CU SĂRURI METALICE. III. ANALIZE POLAROGRAFICE DE R. RALEA Comunicare prezentată la 29 Noembrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P, R. In cercetări anterioare asupra comportării albastrului de metilen cu săruri metalice [1] și cu unele săruri complexe [2] s’a arătat că se formează combinațiuni de două feluri : sărurile metalelor alcaline și alcalinoteroase dau, printr’o reacție de dublă descompunere, corn» puși de substituție a clorului dela colorant prin anionul sării, iar sărurile metalelor grele duc la formarea sărurilor duble, de adițiune a colorantului cu sarea metalică. Această regulă prezintă unele excepții care nu au putut fi explicate atunci. Prima abatere a fost faptul că dintre metalele grele, sărurile de Ni, Co, Cu, nu dădeau produși de adițiune. Mijlocul de a con» stata atunci formarea sării duble era insolubitatea în apă a produsului rezultat, iar faptul că sărurile de Ni, Co, și Cu nu dădeau nici un precipitat cu albastrul de metilen a dus la concluzia că nu se for- mează o sare dublă care să poată fi analizată. A doua excepție era influema anionului care părea că are un rol în formarea sării duble. Astfel sulfați! de cadmiu, cupru, cobalt sau argint nu precipitau j azotatul de cadmiu în soluție conc. de sare precipită produsul de substituire, azotatul albastrului de metilen înlocuind clorul colorantului prin anionul sărei. Cianura de cadmiu și cianurile în general dau un precipitat, dacă se picură sol. de 567 REACȚIUNILE ALBASTRULUI DE METILEN 83 albastru de metilen peste cianura solidă, însă acest precipitat este așa de solubil, încât nu a putut fi analizat. Faptul că nu se obține nici un precipitat în cazurile arătate mai sus nu este însă o dovadă că nu are loc o reacțiune și că nu se formează poate săruri duble solubile. Deoarece prin metoda polarografică se poate pune în evidentă dacă metalul este mai mult sau mai puțin mascat după deplasarea potențialului lui de depunere, cum a arătat întâi Heyrovsky [3], ne-am propus să utilizăm această metodă pentru a lămuri, în limita rezultatelor experimentale, următoarele două întrebări: 1. Dacă sărurile de Cu, Co, Ni dau săruri duble cu albastrul de metilen, care fiind foarte solubile în apă nu precipită. 2. Dacă anionul sărei metalului are vreun rol în determinarea formărei sării duble sau influența este numai a cationului. In acest scop am cercetat polarografic comportarea albastrului de metilen în soluții apoase cu următoarele săruri : O2Ni, Br2Ni, Cl2Co, Br2Co, SO4Co, SO4Cu, SO4Cd, (CN)2Cd și (NO3)2Cd. Metoda de lucru a constat în amestecul albastrului de metilen cu sarea metalică în proporții moleculare diferite, adică pentru o moleculă de sare s’a adăugat 1/3, 1/2, 1, 2, 3, molecule de colo«> rant și apoi polarografierea soluțiilor pentru a vedea dacă metalu apare la potențialul lui normal sau, în cazul când e prins în come plex, dacă pragul lui de depunere catodică e deplasat. Ca anodă am întrebuințat electrodul de calomel saturat, după cum lucrează și A. G. Stromberg și I. E. Bâkov [4]. Pentru a nu dilua prea mult soluția, am utilizat ca electrolit indiferent câțiva cristal! de SO4K2 în cantități egale pentru fiecare determinare. Concentrările cu care s’a lucrat sunt pentru colorant dela 1/1250 mo 1/1 până la 1/8000 mo 1/1 după necesitatea proporțiilor, iar pentru sare concentrarea se păstra constantă de 1/2500 mo 1/1 sau 1/4000 mol/1. Deoarece solubilitatea albastrului de metilen este mică, nu am putut varia cantitatea de colorant în concentrări mari. In general, concentrarea radicalului care intră în complex trebue să fie tamponată cu o concentrare mare de acești radicali (ioni) liberi, pentru ca ionii liberați prin depunerea metalului să nu modifice concentrarea lor totală. 84 R. RALEA 568 In astfel de condiții, determinarea numărului de coordinație a complexului se poate face, în cazul nostru însă, albastrul de metis len având tendința de a forma cu sărurile metalelor grele compuși Fig. 1 b Curba 1—3 Cl2Co+l Ci6Hi8N3SC1 Curba 2-2 Cl2Co^l C16Hi8N3SC1 conc. C l2Co= l /2500 conc. albastrului de metilen—1/7500 M. și 1/5000 M . A A - 1 A ac. 4 v. Anodă calomel saturat. Volt început 0,8 v. crist. SO4 K2, gelatină, Sensib. 1 10 Curba 1—ab.O—Cl2Co conc. 1/40C0 Curba 2 —ab. 4—1C12Co-H C*6Hi8N3SCl conc. color. 1/4000 m Curba 3—ab. 9-iCl2Co+2 C16H3N3SC1 w „ 1/2000 Curba 4-ab. 14—1C12Co+3 C16Hi8N3SC1 „ „ 1/1300 de aaițiune de diferite formule (loc. cit.), după cum este exces de colorant sau de sare, avem desigur amestecuri de diferite forme de complexi în echilibru și a trebuit să ne mulțumim numai cu con* cluziile calitative. Rezultatele experimentale le-am totalizat în tabloul anexă. Pentru aprecierea deplasării potențialului pragului de depunere a metalului am întrebuințat metoda tangen* telcr paralele a lui Heyrovscki (loc. cit.), considerând potențialul tangentei de 45° la începutul pragului curbei curent-tensiune, deoarece curbele au forma asime* trică, ceeace și arată desfacere de complex la depunere. După cum se vede din tablou, la clorurile de Ni și Co negativarea potențialului este mică pentru 569 REACHUN1LE ALBASTRULUI DE METILEN 85 proporția de două și trei moi. de sare cu o mol. de colorant și e o diferență mică între cele două curbe corespunzătoare acestor pro* porfii; însă dela raportul 1 mol. colorant pentru 1 mol. sare) de- plasarea spre potențiale mai negative a pragului este mare, arătând formarea de sare complexă, Intre proporțiile de două mol. colorant pentru o mol. sare și trei mol. colorant pentru o mol. sare, diferența este iarăși foarte mică sau deloc ca și cum s’ar fi ajuns la o formă de sare dublă stabilă: 2A.Cl2Me—(notând prin A = albastru de metilen și prin Me=Ni sau Co). In figura 1 sunt reprezentate curbele date de albastrul de me« tilen cu Cl2Co. Cele ale albastrului de metilen cu Cl2Ni sunt ase^ mănătoare. In cazul bromurilor de Ni și Co avem deasemeni o deplasare a pragului de depunere a metalului către potențiale mai negative când se adaugă albastru de metilen. O diferență față de cloruri este în faptul că deplasarea potențialului tg. 45° la prag începe să fie mică sau deloc după proporțiile de 1 mol. colorant față de 1’ mol. sare, în loc de 2 mol. colorant față de 1 mol. sare, ca și cum forma stabilă ar fi sarea dublă 1 mol. colorant cu 1 mol. sare — A.Br2Me. Curba pentru bromura de cobalt în proporție de 3 mol. sare pentru 1 mol. colorant prezintă două praguri distincte, unul la po» tențialul cobaltului din sarea simplă (bromura) și deci datorit co» baltului din Br2Co necombinat și al 2-lea la un potențial mai negativ, datorit cobaltului depus prin desfacere din sarea dublă. Reproducem aceste curbe în fig. 2. La curba 2 B din această figură se vede că primul prag dela potențialul —0,36 v., datorit reducerii albastrului de metilen, este de două ori mai înalt decât acelaș prag al curbei 1 B. Aceasta ar arăta prezența excesului de colorant, care ar pleda pentru forma complexului A Br2Co. Curbele complexului cu Br2Ni sunt asemănătoare, fără să pre- zinte pragul metalului când acesta este în exces. Pentru sulfatul de cobalt avem deasemenea o negativare a potențialului de depunere a metalului în cazul adăugării albastrului de metilen, după cum se vede din tabloul anexă. In acest caz deplasarea mare a pragului către valori mai ne» gative a potențialului tg. 45°, încetează după proporția de 2 mol. 86 R. RALEA 570 coforanț la 1 mol. sare. După acelaș raționament, formula com. plexului sar asemăna cu acea a clorurilor de Ni și Co cu albastru de metiien, cea dată de bromuri fiind diferită. Fig. 2 A Ac. 4 v. — anodă calomel saturat —Volt început 0 v ~ crist. SOiK3, gelatină, sensib. 1/10. A/Curba 1 - ab 0 — 3 Br2 Co + 1 alb. de metiien conc. Br2 Co - 1/2500 m. Curba 2 — ab 9 — 2 Br2Co + 1 alb. de metiien Conc. alb. de metiien: l/7500m. 1/5300 m. 1/ 2500m. 1/ 1250 m. In toate aceste cazuri arătate mai sus se formează, fără nici o îndoială, săruri duble între colorant și sarea metalică, activitatea Fig. 2 B B/Curba 1 — ab 0 — 1 Br2Co + 1 alb. de metiien Curba 2 — ab 9 — 1 Br2Co + 2 alb. de metiien cationului fiind scăzută și potențialul de depunere mai negativ. O precizare asupra formulei acestor săruri nu se poate face 571 REACȚIUNILE ALBASTRULUI DE METILEN 87 din ecuațiile generale ale complexelor de oarece nu s’a lucrat în condițiile pentru care acele relații sunt valabile, din cauză că al» bastrul de metilen este puțin solubil. Interesant, prin claritatea și precizia lui, este rezultatul obținut cu SO4Cu, pentrucă dovedește că nu se formează complex. Aceasta este arătat în fig. 3. Fig. 3 Ac. 4 v.—anodă calomel sat. -Volt. început O v. crist. SO4K2. gelatină-sensib, 1/10 Curba 1— abO —• sol. SO4Cu în conc. 1/4000 mol. Curba 2—ab 3— 1 SO4Cu/l albastru de metilen Curba 3—ablO—1 SO4Cu-p2 albastru de metilen Conc.' albastru de metilen: 1/4000 mol., 1/2000 mol. Curba 1 reprezintă pragul dat de depunerea ion Cu++ din sarea simplă (SO4Cu) Ia potențialul normal al cuprului bivalent —0,03 v. Curba a 2»a care corespunde amestecului de 1 mol. SO4Cu cu 1 mol. albastru de metilen arată două praguri distincte și independente, primul la potențialul de —0,03 v., corespunzător depunerii ionului Cu++ din sarea simplă SO4Cu și al 2-lea la po» tențialul —0,36 v., corespunzător reducerii albastrului de metilen. Curba 3, corespunzătoare amestecului de 2 mol. albastru de metilen cu 1 mol. SO4Cu arată tot două praguri independente : primul prag al ionului Cu++ din SO4Cu de aceeași înălțime și la acelaș potem țial ca și cel corespunzător din curba 2, având aceeași concentrare în Cu, iar al doilea prag al albastrului de metilen la acelaș poten» țial și de înălțime dublă pentru o conc. dublă față de cel cores» punzător din curba 2. Faptul acesta dovedește ca în soluție sunt alături, independent unul de altul, ionul Cu++ cât și albastru de 88 R. RALEA 572 metilen și că nu se formează o cu SO4Cu, pe când, după cum sare dublă a albastrului de metilen am văzut mai sus, albastrul de mei Fig. 4 Ac, 4 v. — anoda calomel sat.—Volt. început 0,4 v. crist SO4K2, gelatină, sensib. 1/30 Curba 1 ab O lSO4Cd 4” 1/2 albastru de metilen Curba 2 - ab 6 — lSO4Cd-j- 1 albastru de metilen Curba 3 — ab 12— lSO4Cd + 2 albastru de metilen conc. sol. SO4Cd— 1/4000 mol. Conc. alb. de metilen 1/8000, 1/4000, 1/2000 mol. ții Fig. 5 Ac. 4 v, anoda calomel sat. Volt. început 0,4 v.» crist. SO4K2, gelatină, sensib. 1/10 Curba 1 — ab O — (CN)2Cd în conc. — 1/4000 m. Curba 2 — ab 5 — 1 (CN)2Cd 1 alb. de metilen Curba 3 — ab 10 — 1 (CN)2Cd + 2 alb. de metilen Curba 4 - ab 14 — 1 (CN)2Cd + 3 alb» de metilen Conc alb. de metilen 1/4000 mol. 1/2000 mol. 1/1300 mol. Pentru sărurile de Cd. sulfat, azotat și cianură, curbele date de sărurile complexe ce se formează cu albastrul de metilen în soc a 573 REACȚIUNILE ALBASTRULUI DE METILEN 89 luție, sunt de o formă foarte întinsă și aplecată, care se abate complect dela forma reglementara, ceeace arată un fenomen ireversibil la depunerea metalului, care se face dintr’un complex ce se desface încet. Dăm ca exemplu curbe ale albastrultii de metilen cu SO4Cd în fig. 4 și cu (CN)2Cd în fig. 5. Din cauza acestei forme a curbelor, nu s’a putut analiza de« plasarea potențialului de depunere nici măcar cu tg. 45° ; de aceea nici n’au fost trecute în tablou ; însă este evidentă formarea unei sări duble solubile, care scade activitatea ionului Cd și modifică așa de radical forma curbei dată de depunerea lui. Constituția sărei duble care se formează se poate considera prin analogie cu celelalte săruri duble obținute pentru Cd cu ah bastru de metilen și analizate pe cale chimică; deoarece toate au formula 2A.CdX2 presupunem că și aceste săruri solubile ar ave i aceiași constituție. In concluzie putem spune că : Sărurile meta'elor grele Ni și Co și anume : clorurile, bromu* rile, dau cu albastru de metilen săruri duble, care sunt solubile în apă, având altă formulă în cazul clorurilor și alta pentru bromuri. Antonii SO4—, CN—, NO3— legați de metale grele Co și Cd dau cu albastru de metilen săruri duble solubile, a căror formulă pentru cobalt se poate deduce din deplasarea potențialului la care apare pragul, iar pentru cadmiu o presupunem prin analogie cu celelalte săruri duble de cadmiu analizate chimic. Natura antonului nu ar avea rol în determinarea formării sării duble, aceasta depinzând de natura cationului, pentrucă, după cum am văzut, SO4Co și SO4Cd dau săruri duble cu albastru de me« tilen, pe când SO4Cu nu dă aceste săruri. 90 R. RALEA 574 T A B L O U Concentrarea albastr. metilen«mol./l Concentrarea sărebmot/1 Raportul colorant-sare tt tg. 45° Observ. 1 — 1/4000 Cl2Ni — -0,98 v. 1/7500 (0,000133) 1/2500 1 :3 . -M2v, 1/5000 (0,00020) i : 2 — 1,12 v« 1/4000 (0,00025) 1/1000 1:1 —1,16 v. 1/2000 (0,00050) 2: i — 1,27 v. 1/1330 (0,00075) 3: i — 1,30 v. — 1/4000 Cl2Co — — 1,1 v. 1/7500 1/2500 1 :3 — 1,1 v. 1/5000 1:2 - 1,12 v. 1/4000 1/4000 1 : 1 -1,23 v. 1/2000 1/4000 2: i -1,27 v. 1/1330 » 3:1 -1,26 v. 1/7500 1/2500 Br2Nl i : 3 —1,03 v. 1/5000 V 1 :2 -1,10 V. 1/2500 1:1 -1,22 v. 1/1250 2 :1 -1,22 v. 1/7500 1/2500 Br2Co 1 :3 ' -1,07 11-1,26 2 praguri 1/5000 1/2500 i : 2 1—1,08 11-1,26 V » 1/2500 V i : i — 1,30 v. 1/1250 2 : 1 — 1,29 v. — 1/4000 SO4CO — -1,1 V. 1/4000 V i: 1 —1,14 v. 1/2000 » 2:i — 1,23 v. 1/1330 3:1 -1,23 v# Universitatea din Iași, Laboratorul de Chimie Anorganică BIBLIOGRAFIE 1) R. Ralea — Annales Scientifiques de l’Univ. de lassy — T. XXIII (1937), p. 283. 2) . ~ (1938) p, 157. 3) Dem assieux et p. 714, 1928. 4) A. G. Stromberg (81) p. 245, 1949. „ „ „ „ ,, T. XXIV Heyrovsky — Bull. Soc. Chim. Fr. 43 și L E. B â c o v Xypaa ofaițeA xmmmh. XIX 575 REACȚIUNILE ALBASTRULUI DE METILEN 91 O PEAKIJHRX METKAEHOBOrO TOAVEOFO C COAHMH METAAAOB. III. nOABPOrPAOmECKKK AHAAK3. KpaTicoe co^epjKaHMe B HacToaiHeM pa6orre mbbmciimjicm, nojiMporpa&MuecKMU moto^om, BOiipoc o tom jțaeT jiu MeTMJieHOBMfi ro.iy6o3 j^Botabie pacTBopuMHe cojim c cojiumm MeTajuioB, kotodbix no ocaa<^aeT. HaM^eno, mto xjiopm^h u dpoMu^H hhmcjim ii KoSajitTa o6pa- 3yioT c MeTMeiiOBbiM rojiyOHM pacTBopuMHe cojim, CTpoenne KOTopux M0/K6T omtb BMBe^eHO no c^Bury noTeHițuajia otti\ 45° : ;țBe nojie- KyjiH KpaciiTeM c o^hoel MOJieKyjion cojih ^jim xiopn^oB (2Mr*)MeCl2 ii o^na MOJiOKyjia KpaciiTejiM c othoiî MOJieKyjion cojim ^jiii 6pomm^ob (MrMeBrJ. He y^ajiocb onpejțejiMTb ctoiiohl komlijiokchoctm m KOop^Hiia- HHOHuoe mmcjio, mcxo;i;m mb o6iij,mx ypaBHeiiMfî ^jim momujiorcob no npn- UMiie Maxofi pacTBopiiMOCTM MerujieiioBoro rojiyâoro. Ahmohn SO4— , CN~ NO3- CBjmHHbie c T^eJiMMH neTan- JiaMH KOSaJILTOM M Ka^MMCM, ^aiOT C MeTMJteHOBNM rOJiydHM ^BOÎÎHHO paCTBOpMMBie COJIM, OOpMyjia KOTOpBIX M0/K6T 6bITI> BMBe^eHa ^JIM KoSajiBTa TaKMM ;Ke oSpasoM, naiî ^jim xjioph^ob m SpoMM^OB, Torjța Kai< jțjiM Ka^MMM ny/KHO npejțUOJioxîMTB, no anajiornu, Ty ;ko sopMyjiy nan n jțjui ^pyrnx ^boShhx nepacTBopMMMx cojien Ka^Mun, anajiusn- pOBaiIHBIX XMMMneCKMM IiyTeM. Ilpapo^a auMona ne bjihmot na o6pa3OBanne ji;bohhom cojim, ko- Topoe 3aBUCMT TOJIBKO OT UpiipO^H KaTMOHa, Taft KaK CyjIB^aTM KO- âajibTa m Ka^MHM 3;aioT ^Boniibie cojim c mcthjichoblim rojiyâwM, b to BpeMn Kaii cyjib^aT mo^h ne a^ct. *) Mp McTMjeiiOBMft rojy6oft. 92 R. RALEA 576 RECHERCHES SUR LES REACTIONS DU BLEU DE METHYLENE AVEC LES SELS METALLIQUES. III. — ANALYSES POLAROGR APHIQUES. R e s u m e Dans ce travail on cherche, par la methode polarographique, si le bleu de methylene donne des sels doubles solubles avec les sels metalliques, qui ne les precipitent pas. On trouve que les chlorures et les bromures de nickel et de cobalt donnent, avec le bleu de methylene, des sels solubles, dont la constitution peut etre deduite du deplacement du potentiel de la tg. 45° ; deux molecules de colorant avec une molecule de sel (2A. Cl2 Me) pour les chlorures et une molecule de colorant avec ine molecule de sel (A. Br2 Me) pour les bromures. On n’a pas pu determiner le degre de complexite et le nombre de coordination â partir des equations generales pour les complexes, ă cause de la faible solubilite du bleu de methylene. Les anions SO4—, CN—, NO3—, lies aux metaux lourds, cobalt et cadmium, donnent avec le bleu de methylene des sels doubles solubles, dont la formule peut etre deduite, pour le cobalt, de la meme maniere que dans le cas des chlorures et des bromures, tandis que pour le cadmium on doit suposer, par analogie, la meme formule que pour les autres sels doubles de cadmium insolubles, analyses par voie chimique. La nature de l’anion n’a pas d’influence dans la formation du sel double, qui depend seulement de la nature du cation, parce que les sulfates de cobalt et de cadmium donnent des sels doubles avec le bleu de methylene, tandis que le sulfate de cuivre n’en donne pas. O NOUĂ REACȚIE PENTRU CARACTERIZAREA ’ CLORALULUI DE C. BUDEANU Comunicare prezentată la 20 Septembrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R P. R. Lucrând Ia obținerea cloralului printr’o metodă de oxidare și clorurare a zaharurilor din melasă, am căutat să folosesc una din reacțiile cunoscute pentru identificarea acestuia. Recunoașterea cloralului în prezenta produșilor clorurah rezul« tați în asemenea condițiuni întâmpină greutăți, M’am gândit să găsesc o substanță, care să formeze cu clo« ralul sau cu hidratul de cloral un produs solid, stabil, care să se poată izola ușor și apoi să i se poată constata puritatea prin simpla determinare a punctului de topire. Din numeroasele încercări pe care le-am făcut am găsit mai avantajoasă identificarea prin produsul, care se formează relativ ușor, din ciclohexanonoxima și cloral. In ce privește combinațiile dintre cloral și unele oxime, ele au fost studiate de Heyden [t] precum și de către A. C. Jensen [2], obținând produși de adiție, însă lucrările lor sunt puțin cunos* cute, întrucât au fost patentate. Așa A. C. Jensen (1. c.) făcând să acționeze acetofenono* xima asupra cloralului în soluție benzenică obține produsul de adiție numit cloralacetofenonoxima: CC13-CHO + C6H5 (CH3) C = NOH = CC13-CH(OH)-O-N = C (CH3) c6h5 Am constatat că ciclohexanonoxima reacționează energic cu 94 C. BUDEANU 578 cloralul în soluție benzenică, dând naștere la un produs solid cris» talizat sub formă de prisme incolore cu punctul de topire 109°Cn a cărui formare are loc după ecuația următoare : CH2 h2c ch2 I I cci3-c=o+h-o-n=c ch2 H CH2 ch2 oi-i h2c ch2 / I I CCi3-C-O-N=C ch2 H CH2 Adică, hidrogenul dela grupa funcțională a oximei se fixează la oxigenul carbonilic, în timp ce restul oximei se leagă prin oxb genul său la carbonul rămas cu o valență liberă. Același compus ham obținut făcând să acționeze ciclohexanom oxima asupra hidratului de cloral, în soluție benzenică, când am ob» servat și separarea de apă, conform reacției: CH2 OH H,C CH? / I I CC13-C-OH + H-O-N = C ch2 —> H XCH2 ch2 OH H2C CH2 / I I ca3-c-o-N=c ch2 + h2o Acest compus poate fi considerat fie ca un produs de adiție dintre cloral și ciclohexanonoximă, fie ca un eter provenind prin eliminarea unei molecule de apă dintr’o moleculă de hidrat de clo* ral și una de ciclohexanonoximă, după cum de altfel chiar a fost obținut. Din literatura care ne*a stat Ia îndămână, pare că produsul pe care ham obținut este necunoscut, putându^se numi eter ciclohexa» nonoxima-Ș,p,^tricIor-a-oxy etil, sau numai cloralciclohexano® noxima. Formarea acestui compus nu este împedicată de prezența clo» roformului, ceeace permite să se identifice prin această reacție hi» dratul de cloral alături de cloroform. Cu ajutorul acestei reacții se mai poate recunoaște hidratul de cloral și în cazul când se află în soluție apoasă, lucrând după una din următoarele două metode : a) La soluția apoasă de hidrat de cloral se adaugă acid sub furie concentrat și anume 2^5 volume, după cum soluția este mai 579 O NOUĂ REACȚIE PENTRU CARACTERIZAREA CLORALULUI 95 concentrată sau mai diluată și apoi se supune la distilare culegând primele porțiuni, la care se adaugă o soluție benzenică de ciclohe» xanonoximă. Apariția unui produs cristalin, cu punctul de topire 109°C., după încălzire și apoi răcire, spălare cu eter de petrol și eventual recristalizare dintr’un amestec de benzen și eter de petrol, arată prezența hidratului de cloral. b) Soluția apoasă de hidrat de cloral se extrage cu eter etilic’ iar la pătura eterică se adaugă ciclohexanonoximă. Mai departe se procedează ca în primul caz, iar obținerea aceluiași produs cristalin cu punctul de topire 109°C indică prezența hidratului de cloral. Partea experimentală 1. Reacția dintre cloral și ciclohexanonoximă. Cloralul a fost obținut prin distilarea hidratului de cloral la care sa adăugat acid sulfuric concentrat. Ciclohexanonoxima a fost preparată după A. Baeyer [3] în modul următor: 9,8 gr ciclohexanonă s’au solvit în 100 cmc ah cool etilic, peste care s’a introdus 10,4 gr clorhidrat de hidroxila* mină și 13 gr de bicarbonat de sodiu. Amestecul de reacție seeva« poră pe baie de apă, iar rezidiul se extrage cu eter etilic, se filtrează și se usucă cu sulfat de sodiu calcinat. Prin evaporarea eterului ră« mâne oxima brută, care după recristalizare din eter de petrol se prezintă sub formă de cristali incolori cu punctul de topire 88°. într’un flacon conic cu dop de sticlă se introduce 7,37 gr cloral solvit in 10 cmc de benzen peste care se adaugă 5,65 gr ciclohexanonoximă solvită deasemenea în 10 cmc de benzen. La amestecarea celor două soluții se degajă căldură și prin răcire apar cristali prismatici, incolori. După 48 de ore conținutul flaconului se filtrează la vid și cristalii se spală cu benzen. S’a obținut 12,6 gr (Randamentul: 96,7°/0). Produsul brut se topește la 108°, iar după recristalizare dintr’un amestec de benzen și eter de petrol cristalii se topesc la 109°. Acest produs este ușor solubil in alcool etilic, alcool metilic, eter etilic, acetonă, tetraclorură de carbon, cloroform și benzen. In eter de petrol este greu solubil, iar în apă este insolubil. 96 C. BUDEANU 580 Analize pentru; C8H12O2NCI3 C°/o H% N°/o Gr. subst, GnCO2; Gr.H2O Calculat; 36,86; 4,68; 5,38 0,02826; 0,03803; 0,01253 Găsit: 36,70; 4,96; — 0,03401 ; 0,04562; 0,01514 „ 36,58; 4,98: — 0,03501 — V=l,80cmc P=75f,5mm; t=28,5° „ — — 5,75 0,040(5 — V=1.92 cmc P =751,5 mm; t=29° „ — — 5,34 2. Reacția dintre hidratul de cloral și ciclohexanonoximă. într’un flacon conic de sticlă cu dop rodat se introduce 0,83 gr hidrat de cloral solvit în 15 cmc de benzen peste care se adaugă 0,57 gr ciclohexanonoximă solvită în 5 cmc de benzen. După amestecare soluția devine opalescentă, iar peste 3 ore se limpezește, în timp ce la fundul flaconului apar câteva picături de apă. Soluția benzenică se decantează într’un cristalizor și apoi se evaporă pe baie de apă până când volumul se reduce la jumătate. După răcire se separă cristali, care sunt identici cu cei obținuți din cloral și ciclo* hexanonoximă. 3. Reacția dintre hidratul de cloral și ciclohexanonoximă ' în prezența cloroformului. Repetând reacția precedentă în aceleași condițiuni cu singura deosebire că s’a mai adăugat 0,5 cmc cloroform, se obține un pro- dus identic cu cel rezultat din ciclohexanonoximă și cloral. 4. Reacția pentru caracterizarea hidratului de cloral în soluție apoasă. a) Metoda prin distilare. Peste 20 cmc dintr’o soluție apoasă de hidrat de cloral de 1,654%, se adaugă 60 cmc. acid sulfuric concentrat, totul se introduce într’un balon de fracționare de 100 cmc, la care se adaptează un refrigerent și se distilă, culegându^se primii 5 cmc. Peste acest distilat se introduce 0,2 gr de ciclohexas nonoximă solvită în 5 cmc de benzen, se încălzește pe baie de apă până aproape tot lichidul se evaporă, după care se lasă să se ră* ceașcă, când apare un produs solid. Acesta se reia la rece de mai multe ori cu eter de petrol pentru a îndepărta excesul de ciclohes xanonoximă neintrată în reacție, după care se recristalizează din» tr’un amestec de benzen și eter de petrol, obținând același produs cu punctul de topire 109°. b) Metoda prin extragere cu eter etilic. Se introduce 20 cmc din aceeași soluție apoasă conținând 1,654 gr hidrat de cloral în 581 O NOUĂ REACȚIE PENTRU CARACTERIZAREA CLORAEULUI 97 100 cmc într’o pâlnie de separare peste care se adaugă 20 cmc de eter etilic. Se agită, se lasă apoi în repaos câtva timp după care se separă pătura eterică, peste care se adaugă 0,2 gr ciclohexanono* ximă. Mai departe se procedează ca în cazul precedent. Se obține acelaș produs cu punctul de topire 108^109°C, ceeace indică pre» zența hidratului de cloral. Institutul de Chimie al Filialei Iași a Academiei R. P. Rr BIBLIOGRAFIE 1. Heyden, D. R. P. 66.877; Frdl. 111, 994. 2. A. C. Jensen, P. C. H. 37, 816 ; C. 1897. I. SCO.; D. R. P. 87, 932. 3. A. Baeyr, A. 278, 102 (1894). OB O4HOH HOBOfî PEAKIJHW 4AH XAPAKTEPHCTHKH XAOPAAH. KpaTicoe co^epiEanjie B 9TO0 padoTe aBTop M3ytiaeT peaKițmo am xapaKTepacTHKii xJiopaM n xjopajitriiApaTa. MeTOA iipeAMjKeHHbiiî aBTopoM am HAen™ cci3-c-o-n=c ch2 +h2o 12 \ Xch2 peaKipM Meayy u;aKJioreKcaiiOHOKCMMOM a xnpe n HepacTBopiiM b Bo^e. Bhxo# 96,7%. UNE NOUVELLE REACTION POUR CARACTERISER LE CHLORAL. Resume Dans Ia presente note fauteur etudie une methode tres avan* ageuse pour caracteriser Ie chloral et l’hydrate de chloral. Elle corn siste â preparer le produit d’addition entre la cyclohexanonoxime et le chloral. a) La formation du produit d’addition avec le chloral a lieu suivant le schema: CH2 H2C CH2 I I CC13-Cz=O + H-O-N=C ch2 I \z H CH2 ch2 OH H2C CH2 / I I cci3-c-o-n=c ch2 \ XCH2 b) Dans le cas de l’hydrate de chloral il y a aussi Teliminas tion d’une molecule d’eau: CH2 OH H2C/XCH2 / I I cci3-c-oh+h-o-n=c ch2 \ CH2 ch2 OH H2C CH2 / 11+ h2o cci3-c-o-n=c ch2 h ch2 Le produit obtenu, l’ether cyclohexanonoxime^p+,p^trichlor^ a-oxy-ethyle (chloralcyclohexanonoxime), pas encore signale dans la litterature, est un corps cristalin fusible a 109°, soluble dans Talcool ethylique, Talcool methylique, l’ether ethylique, Ie chloroforme, le benzine, l’acetone, le tetrachlorure de carbone. II est insoluble dans feau et peu soluble dans l’ether de petrol. ASUPRA DOZĂRII MATERIEI GRASE IN ULEIURILE SULFONATE DE Prof. M. DIMA și C. BRANIȘTE Comunicare prezentată la 27 Septembrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P.R< In analiza produselor sulfonate, obținute prin acțiunea acidului sulfuric asupra diverselor uleiuri vegetale, (încercări care fac obiec* tul unui studiu al nostru), a trebuit să determinăm, printre alte corn stante ale produselor sulfonate, deasemenea conținutul în materii grase, precum și acidul sulfuric legat la materia grasă. Determinarea acestor constante, după metodele oficiale, con’5 stau în descompunerea produsului sulfonat prin fierbere sub refris gerent ascendent, în prezența acidului clorhidric concentrat, apoi exs tragerea materiei grase astfel eliberată de acidul sufuric, cu ajutorul eterului. Soluția eterică a materiei grase este spălată cu apă, uscată pe SO4Na2 anhidru, filtrată și supusă distilării pentru îndepărtarea eterului. Materia grasă obținută ca mai sus, este uscată la etuvă până la greutatea constantă, și se stabilește apoi prin calcul, pros centul de materie grasă totală, raportat la produsul sulfonat. In apele acide, rezultate dela separarea materiei grase cu aju» torul eterului și spălarea acestui extract eteric cu apă, se determină, după metodele cunoscute, acidul sulfuric legat la materia grasă. Având de făcut numeroase din aceste determinări asupra pro* duselor sulfonate obținute din studiul nostru, ne*am lovit dela în* ceput de dificultatea de a procura din comerț eter, care, în aceste determinări, se consumă în cantități destul de mari. Nu puteam întrebuința eterul de petrol,— solvent care, pentru noi ar fi fost ușor de procurat —, deoarece materiile grase oxidate, ce se găsesc adesea în produsele sulfonate și care sunt insolubile în eterul de petrol, nu ar fi putut fi extrase și nu s’ar fi putut ob* ține așa dar rezultate exacte. 100 M. DIMA Șl C. BRANIȘTE 584 Pentru aceasta, am recurs la separarea și determinarea mate» riilor grase prin filtrare pe hârtie de filtru în prezența apei, fiind cunoscut faptul câ, atât timp cât filtrul este menținut umectat cu apă, materiile grase, insolubile în apă, nu trec prin filtru. Metoda de lucru într’un flacon conic de 250 cm3, se disolvă, în cca. de 40 cm3 de apă, 5^10 gr. de produs sulfonat, care se supune la fier» bere sub refrigerent ascendent, timp de o oră, în prezența a 20 cm3, acid clorhidric concentrat (d = 1,19). După răcire se filtrează pe un filtru de hârtie (bandă albastră) umectat cu apă (filtrul fiind în prealabil uscat la etuvă și cântărit în fiolă de cântărire); se aduce materia pe filtru și se spală cu apă caldă până ce apa de spălare nu mai dă reacția acidului clorhidric sau a acidului sulfuric. Pentru recuperarea materiei grase, ce rămâne aderentă în in» terior, pe pereții flaconului conic, se spală cu puțin eter, care se evaporă pe baie de apă, în fiola de cântărit a filtrului și unde se aduce și filtrul cu materia grasă separată și spălată ca mai sus. Se pune fiola în etuvă și se usucă la 100°. Pentru a ușura eliminarea apei reținută de filtru și de materia grasă, se adaogă în fiola con» ținând materia grasă, câteva picături de alcool, de preferat alcool absolut. Când uscarea a ajuns la pondere constantă, se procedează la calculul procentului de materie grasă raportată la produsul sulfonat. Odată cu dozarea materiei grase, s’a determinat, din apele acide rezultate dela filtrare, deasemenea acidul sulfuric legat la ma« teria grasă. In acest scop s’a dozat, din produsul sulfonat, mai întâi acidul sulfuric total (adică acidul sulfuric legat la materia grasă și acidul sulfuric liber) sub forma de SO4Ba, apoi acidul sulfuric liber care deasemenea s’a determinat ca SO4Ba, fiind extras din produsul sulfonat solvit într’un amestec de benzol și eter, cu ajutorul unei soluții saturate de CI Na pură (liberă de sulfați), după procedeele cunoscute. Prin scăderea acidului sulfuric liber, din acidul sulfuric total, s’a obținut acidul sulfuric legat la materia grasă și care se exprimă în procente de SOb la materia grasă sulfonată. Pentru a stabili întrucât poate fi aplicabil acest procedeu la analiza uleiurilor sulfonate, am făcut aceleași determinări, utilizând, comparativ, procedeul extracției cu eter. Rezultatele acestor încercări sunt date în tabelul Nr. 1. asupra dozării materiei grase în uleiurile sulfonate 101 TABELUL Nr. 1 Denumirea materiei crase Procente de materii grase totale Diferența între rezul- tatele acestor două procedee °/o Acidul sulfuric legat organic exprimat ca SQ3 °|0 1) Extrase prin eter Separate prin filtrare Dela ex- tracția cu eter Dela filtrare Ulei de floa ea soarelui sulfonat ®oo9*«o. a) Cu 25% SO4 H2 concen- trat, 12 ore timp de sulfonare • •©©••• 58,60 58,34 —0,26 5,71 5,59 b) Cu 30% SO4 H2 concen- trat,, 2 ore timp de sulfo- nare • ••©••••« 49,20 49,06 —0,14 5,00 4,94 c) Cu 3O°/o SO4 H2 concen- trat, 4 0 e timp de sufo- n?re ••••••••• ■ 59,88 59,71 -0,17 5,47 5,40 d) Cu .‘0% SO4 H2 concen- trat, 6 ore timp de sulfo- nare ••••««••• 55,10 55,03 — 0,07 6,04 5,98 2. Ulei de ricin sulfonat : Cu 3l % SO4 H2 concen- trat, 12 ore timp de sulfo- nare •♦••••••» 71,89 71,52 —0,37 6,55 6,50 3. Ulei de pește sulfonat: Cu 3O°/o SO4 H2 concen- trat, 12 ere timp de sulfo- nare •••«••••• 61,49 61,05 —0,44 — — 4. Ulei de bumbac sulfonat : Cu 3O°/o SO4 H2 concen- trat, 12 ore timp de 51'1% nare ••••••••• 39,96 j 39,37 —0,59 — — 5. Ulei de oase sulfonat : Cu 3% SO4 H2 concen- t-at, 12 ore timp de sulfo- nare 54,97 I i । 54,61 —0,36 — — 6. Ulei de porumb sulfonat : Cu 20% SO4 H2 concen- trat, 4 ore timp de sulfo- nare ••••••••• 0, 1 8 80,22 — 0,04 — — 1) Procente de SOg, roporiote Io materia grasă sulfonată. 102 M. DIMA ȘI C. BRANIȘTE 586 Din datele acestui tabel se constată că procentul de materie grasă, obținut prin procedeul filtrării, este totdeauna inferior procem tul ui de materie grasă obținut după procedeul extracției cu eter. Această diferență, care este de cel mult 0,6%, se datorește atât unei parțiale solubilizări a materiei grase în apele din filtrat, cât și pierderii de componenți volatili existenți în materia grasă. In adevăr, dacă aceste ape sunt supuse extracției cu eter, se recuperează mici cantități de materii grase, care reprezintă 0,075^ până la 0,18%, față de produsul sulfonat. Acest lucru se constată și din tabelul Nr. 2. Pentru a constata deasemenea în ce măsură acest procedeu este aplicabil la analiza materiilor sulfonate ce au în compoziția lor acizi grași solubili în apă, am determinat (în comparație cu uleiul de floarea soarelui), acizii grași totali dintr'o materie grasă ce conține unt de cocos, cum și acizii grași totali din untul de vacă, aplicând la dozarea materiei grase (după saponificare) cele două procedee: extracția cu eter și separarea prin filtrare. In acest scop, aceste materii grase au fost supuse la saponifi* care cu potasă alcoolică și, după eliminarea alcoolului, săpunul a fost descompus cu ajutorul acidului clorhidric diluat, pentru a pune in libertate acizii grași. Acizii grași astfel obținuți, au fost separați și dozați atât prin extracție cu eter cât și prin filtrare 1), iar rezuh țațele sunt consemnate în tabelul Nr. 2. TABELUL Nr. 2 Materia grasă supusă la saponificare Procente de acizi grași totali Diferență între rezul- tatele acestor două procedee ol Io Procentele de acizi grași dizolviți în apele de spă- lare, exbase a- poi cu eter °/0 2) Extrași cu eter Separați prin filtrare 95,85 95,61 —0,24 0,15 Materie grasă conținând ulei de cocos 95,39 95,14 -0,25 0,075 । 75,08 84,57 -0,51 0,035 1. La determinarea prin filtrare a materiei grase totale în compoziția căreia intră și acizi grași solubili în apă, este necesar ca apa de spălare să fie încălzită la o temperatură numai cu puțin peste punctul de fuziune al acizilor grași; altfel materia grasă este antrenată de apă, traversând filtruL 2. Raportați la materia grasă, 587 ASUPRA DOZĂRII MATERIEI GRASE ÎN ULEIURILE SULFONATE 103 Și în acest caz se poate constata că rezultatele obținute la do» zarea materiei grase prin metoda filtrării, sunt apropiate de acelea obținute prin metoda extracției cu eter. Concluzii Din aceste încercări se poate conchide că metoda determinării materiilor grase, prin filtrare, este aplicabilă în analiza materiilor grase sulfonate, deoarece ea dă rezultate destul de apropiate de acelea obținute prin procedeul extracției cu eter. In afară de aceasta, este un procedeu economic, pentru că nu necesită solvenți care sunt relativ scumpi, iar pe de altă parte mult mai expeditivă, deoarece prin suprimarea unor operații (extracția cu eter, uscarea pe SO4Na2, distilarea pentru recuperarea solventului etc.), timpul necesar dozării materiei grase este simțitor redusă. Institutul Politehnic Iași Laboratorul de Chimie Industrială Generală O ^OBUPOBAHlffi 7KHP0B H3 Cyib^OHHPOBAHHX MACEJI KpaTKoe cojțepjKaHne B iiacToamefl saveTKe, asTopu yKa3MBaioT na bo3mo^hoctl #0- 3npoBaHM ampoB n CBoarn-ioii c ampaMii cepuofi khcjiotm 113 cyjib- ^OHIipOBaHHHX Mace.T HOCpejțCTBOM MJIBTpOBa LM, CyJIM’OHnpOBaHOrO Macjia pa3Jto;Kei-ioro npejțBapMTejiBHoro KonpeHTpHpoBaHofl comhoH KMCJIOTOÎi M0p03 CMOMOHUblfi ^MbTp U3 KOJIUMeCTBeHOg MMbTpOBaJIbHOM 6yMarn. MeToji; 3TO0 se ny^aeTca b Mape, MaTepiia^oM ji;ob?jibho Aopo- tom, KOTopoft npoieMeTca AO3upoBaHUM iiinpoB 113 cyjiMOHHpo- BaHMx Maceji npu oănțeyiioTpeăHTejibHOM cnocoăo 3,O3iipoBaHW. Pe3yjii>TaTbi no^y^enabie stmm cnocodox cxoițau coBepiueHiio c pe3yjn>TaT.iMM nojtyqeuMMu moto^om! onpe^ejieHmi ;kilpob npn ynoT- peăjieiine »pa. B to }Ke BpeM# npe#io;KeHHMH cnocoă nMeeT npenMymecTBo noTOMy iito om ăojiee npocT m cirop n no aTOMy to^utcm cepn0- hhx anajiM30B. 104 M. DIMA ȘI C. BRANIȘTE 588 SUR LE DOSAGE DES MATIERES GRASSES DANS LES HUILES SULFONEES. R £ s u m e Dans la note presente, les auteurs indiquent la possibilite de doser la matiere grasse et l’acide sulfurique combine â la matere grasse des huiles sulfonees, par la decomposition de l’huile â l’aide de l’acide chlorhydrique, suivie d’une filtration sur un filtre en papier quantitatif, humecte. Sur le filtre on determine la matiere grasse (par sechage et pesee) et, dans le liquide filtre, l’acide sulfurique comme SO4Ba. Cette methode evite l’emploi de l’ether, produit r elativement cher, qu’on utilise dans la methode officielle pour le dosage de la matiere grasse des huiles sulfonees. Les resultats ainsi obtenus, concordent bien â ceux obtenus par la methode â l’ether. En meme temps le procede propose a l’avantage detre plus expeditif, se pr&tant pour les analyses en serie. CONSIDERAȚIUNI ASUPRA OBȚINERII ȘI INDUSTRIALIZĂRII PROTEINELOR VEGETALE : ÎNCLEIERE A HÂRTIEI DE C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN ȘI G. STEJARU. Comunicare prezentată în ședința din 29 Noembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P, R. Industria hârtiei â fost și este preocupată de problema încleierii Această problemă apare sub două aspecte : pe deoparte explicarea fizicoschimică a procesului de încleiere, pe de altă parte găsirea de noi materii prime, înlocuitoare parțiale sau totale ale colofoniului, materii prime care să corespundă atât în ceeace privește calitățile hârtiei, cât și cerințelor economice. Cu privire la explicarea procesului fizicoschimic de încleiere vom cita aprecierea lui Wurster [i] din 1877 că nu. este neceo sară o saponificare complectă a acizilor rășinoși pentru o bună în* cleiere, la care se asociază L. P. Jerebov[2], I. G. Hi n cin [3], Oeman [6], Roschier [5] și alții aducând serioase contribuții. O ultimă teorie este aceea a savantului sovietic N. D. Ivanov [6] citată de A. P Petro v [7] în 1949 care arată că la baza proces sului de încleiere stă un proces coloidal constând din formarea de particole coloidale de acizi rășinoși liberi și saponificați. El ajunge la concluzia că pentru a obține o bună stabilitate a emulsiilor și o bună precipitare a particolelor pe fibre este necesar ca mediul să fie acid. Problema materiilor prime în încleierea hârtiei a fost și este 106 C. SLMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU. D. FELDMAN, G. STEJARU 590 desbătută. Cităm lucrările sovietice din acest domeniu ale lui I. G. Hincin și E. V. L ipșit [8] cu privire la înlocuirea parțială a colos foniului cu parafină și remarca pe care o fac că această înlocuire aduce o micșorare a rezistenței Ia întindere de 10 — 15 % și a rezis* tenței la îndoiri de 85—87 °/0, Totuși în afară de dificultățile pe care le creiază câtorva sorturi de hârtie de tipar, această încleiere poate fi socotită bună la acele hârtii la care se cere elasticitate și sonoritate. Alte materii prime utilizate în încleierea hârtiei sunt rășinile sintetice pe bază de fenoli, crezoli, uree, melamină, etc., materii care dau bune rezultate. In țara noastră studii în acest domeniu a făcut Dr. Gh. Iii eseu [9] la fabrica de hârtie „1 Septembrie”-Bușteni, urmărind încleierea cu acizi naftenici. El ajunge la concluzia că în general încleierea cu acizi naftenici e mai slabă față de cea realizată cu colofoniu, procentual consumul de acizi naftenici este mai ridicat și în plus dezavantajul că hârtia se lipește pe cilindrii uscători ai ma» șinii. Autorul își propune să înlocuiască metoda actuală de încleiere cu acizi naftenici saponificați prin o metodă care să utilizeze naf* tenați insolubili sub formă de suspensii foarte fine. In această direc* ție sunt în curs cercetări. In scopul găsirii unei noi materii prime pentru înlocuirea colofo® niului, materie primă care să aducă în același timp și valorificarea unor deșeuri indigene, ne^am propus să studiem întrebuințarea pro* teinelor vegetale, obținute din turte și șroturi de floarea soarelui, cânepă, tutun, și sâmburi de struguri, în încleierea hârtiei. Pentru extragerea proteinelor ne-am adaptat o instalație semi» industrială pe principiul solubilizării în soluție salină de 5% clorură de sodiu; extracția a fost făcută la temperatura de 45° C timp de 5 ore, sub continuă agitare. Extractul proteic filtrat a fost precipitat cu acid clorhidric diluat până la obținerea unui prf— 3, condiție de precipitare optimă. ProB teinele obținute prin decantare au fost, fie utilizate direct la încleiere, fie deshidratate parțial prin presare, și uscate apoi într’un curent de aer cald la temperatura de 45°C. Măcinându^se produsul uscat, s’a obținut un praf de proteine 591 ÎNCLEIEREA HÂRTIEI 107 cu reacție slab acidă, care se conservă bine în atmosferă lipsită de umiditate. O expunere mai amplă a procesului technologic de ob« ținere a proteinelor, însoțită de studiul randamentelor va face obiecc tul unei alte note. Materialul proteic atât cel uscat și măcinat cât și cel în stare umedă a fost studiat înaintea încercărilor de încleiere din punct de vedere al solubilizării în mediu alcalin. Rezultatele acestor determinări concură spre un pH=10, rea» lizat cu ajutorul unei soluții de 5 — 10% hidrat de sodiu, concern trarea în proteine fiind de 10%. Se obține astfel o soluție clară de culoare galbem-brună pe care o vom utiliza drept substituent al ele* iului de colofoniu. încă la începutul acestei note am arătat că, după N. D. Ivanov, încleierea hârtiei cu colofoniu este un fenomen coloidal, care constă în formarea unor particole de acizi rășinoși liberi și saponificați cu încărcare pozitivă, particole care sunt repede precipitate la adăuga* rea soluției de sulfat de aluminium, cu formare de legături de ad* sorbție între rășină și hidroxidul de aluminiu. Această teorie ne poate explica în bune condițiuni încleierea hârtiei cu proteine vegetale. In fapt proteinele vegetale sunt elec* troliți amfoteri capabili să dea săruri ionizabile și cu acizi și cu baze, după concentrația ionilor de hidrogen. Schematic vom reprezenta molecula substanței proteice astfel: /NHa R ^COOH Când concentrația ionilor de hidrogen depășește o valoare determinată specifică fiecărei proteine (punct izoelectric), proteina se comportă ca o bază putând forma săruri cu acizii și dimpotrivă când concentrația ionilor de hidrogen este? inferioară punctului izo* electric proteina se comportă ca un acid gras, putând da săruri cu bazele. Dacă punem în paranteză simbolul părții moleculei de proteină care nu paate reacționa cu alți electroliți, iar în afara pa* rantezei partea care poate reacționa, putem reprezenta rezultatele după cum urmează. O proteină la punctul izoelectric va avea simbolul: 108 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN, G. STEJARU 592 znh2 R _\COOH_ deoarece în această siti^ție niciuna din grupele funcționale nu este capabilă să reacționeze. De partea alcalină a punctului izoelectric nu există decât gru« pele —COOH ale moleculei care pot reacționa cu alte substanțe și putem reprezenta molecula proteinei în această parte sub forma următoare : " znh2] R _ ^COOH In această stare proteinele se comportă ca un simplu acid gras, de cele mai multe ori polibazic, restul moleculei neluând parte la reacție. In prezența unui hidroxid, de exemplu hidratul de sodiu, se formează un proteinat; (1) R _ ^COOH + HONa ' znh2] R _ ^COONa + HOH și acest proteinat de sodiu disociază electrolitic într’un anion de proteină și ioni de sodiu : ~ znh2] R _ ^COONa + Na+ Voo- Dacă proteinatul de sodiu este în prezența altui electrolit, poate avea loc schimb de ioni. Ne^am servit îri ecuațiile de mai sus de un simbol care nu are decât o singură grupă carboxilică, dar sigur că în general există într’o macromoleculă proteică mai multe grupe de acest fel, capa» bile să se combine cu alcalii. In partea acidă a punctului izoelectric nu reacționează decât grupele aminice și putem reprezenta moleculele proteinei în acest domeniu astfel: /NH, R _ \cooh] Sub această formă proteina se comportă ca amoniacul care este capabil să se combine cu un acid ; de exemplu cu acidul clor» hidric, ionul de hidrogen se leagă direct de azot, în timp ce clorul rămâne în afara ciclului de patru hidrogeni. Explicația aceasta este în perfectă concordanță cu concepția electronică a combinațiilor organice și iată cum se explică la pro» teine. In partea acidă a punctului izoelectric molecula de proteină poate adiționa acidul la grupa sa aminică astfel: zNH2 + HCI /NHaHCl R = R _ \COOH] _ \cooh] Acest complex poate disocia electrolitic într’un cation de pro* teină și un anion : /NH3C1 R \cooh] ' NH3+ ’ K + Cl- \COOH] Am arătat că de partea alcalină a punctului izoelectric numai grupele carboxilice «unt capabile de a reacționa. Așadar la un pH=10 pe care»! obținem prin solvirea proteinelor în soluție de hidrat de sodiu, se formează proteinatul din reacția [1]. Acesta supus acțiunii sulfatului de aluminiu cu un pH=3,8 duce la un mediu de reacție de pH=4,5—5 care fiind situat dea» supra punctului izoelectric va forma proteinatul de aluminiu după reacția: /NH2 6 R ^COONa + (SO4)3A12 znh2 R _ ^COO. +3 SO4 Na2 Existența acestui proteinat o confirmă existența aluminiului în precipitatul obținut la tratarea cu sulfat de aluminiu. Aplicând teoria Iui Ivanov în această încleiere, credem că cele două reacții de bază determină compoziția chimicO'-coloidală a par» 110 C, SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN, G. STEJARU 594 ticolelor de clei care se precipită pe fibre în holender și pe sită și apoi se consolidează prin trecerea hârtiei pe cilindrii uscători. Aceasta pare să fie întărită și de faptul că obținerea încleierii cu proteine se face îh condiții de pH similare cu ale colofoniului. In fapt noi realizăm încleierea cu amestec de colofoniu șî proteine, amestec în care se poate susține prezența a șase particole : — particole de rășinat de aluminiu ; — particole de proteinat de aluminiu ; — particole coloidale cu legături de adsorbție între rășina nesaponificată și hidroxidul de aluminiu rezultat din hidroliza sub fătului; — particole coloidale cu legături de adsorbție între proteine nesaponificate și hidroxid de aluminiu ; — particole în amestec mecanic de rășinat de aluminiu cu legături de adsorbție. — particole în amestec mecanic de proteinat de aluminiu cu legături de adsorbție ; Dacă reprezentăm în figura 1 o particolă de clei de colofoniu sau de proteine și în figura 2 o particolă de hidroxid de aluminiu, coagularea are loc pe baza legăturii de adsorbție realizată prin pier* 595 INCLEIEREA HÂRTIEI 111 derea sarcinilor pozitive sau câștigarea sarcinelor negative pe soco» teala încărcărilor hidroxidului de aluminiu. încălzirea pe cilindrii uscători realizează un proces de cristali- zare a precipitatului de pe fibre, centrul de cristalizare formând nucleul particolelor de rășină, toate celelalte elemente componente ale particolei intrând în compoziția cristalului; precipitatul de clei, transformânduese, capătă însușiri hidrofobe și hârtia devine încleiată. Partea experimentală. Odată cunoscute în laborator condi» {iile de lucru cu proteine vegetale, ne^am deplasat la fabrica N. Băl» cescu-Zărnești în scopul încercărilor semiindustriale de încleiere. Aceste încercări au fost făcute cu proteine umede de cânepă, floa« rea soarelui și uscate de floarea soarelui, cânepă și sâmburi de struguri. Materialul fibros cu care s’au făcut încercările avea următoa* rea compoziție raportată la substanța uscată; celuloză I b • ♦ • pastă albă I • • ® • 50% 3 50% Nu s’a întrebuințat material de umplutură. Ca material de în» 1 12 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU^ E. CALISTRU, D. FELDMAN, G. STEJAR 596 cteiere normal în fabricație s’a folosit clei de colofoniu cu o con» centrație de 2%, în cantitate de 1,66 litri la kilogramul de mate» rial fibros. Pentru precipitarea cleiului, sulfatul de aluminiu de 2° Be și un pH de 3,8 (determinat cu indicator universal) se utiliza în cantitate de 1,25 litri la kilogramul de material fibros uscat. Pre« gătirea pastei a fost executată în holender normal cu o încărcătură de 360 kg. Măcinarea a fost dusă până la 30° S. R. înainte de umplere și încleiere noi ne^am procurat o cantitate de material din holender cu care am făcut diferite probe cu apa» râtul de coli Rapid-Kothen, în laboratorul fabricii. Pentru încleierea materialului fibros în scopul obținerii de coli s’a făcut o soluție de 10°/0 proteine, din care echivalentul colofoniului substituit se mă» sura în volume. încleierea colii de hârtie s’a realizat prin tratarea materialului fibros fie numai cu clei de colofoniu, fie cu clei de colofoniu și substituent proteic în cantitate echivalentă în greutate, fie numai cu clei de proteine. După adăugarea de sulfat de alus miniu, cele 7, 5 gr material fibros cu o concentrație de 1,5% au fost amestecate 20 minute într’un desintegrator Schopper. Din aproximativ 0,45 gr material fibros s’au obținut coli cu un diames tru de 200 mm care au fost uscate în prese încălzite cu vapori Colite de hârtie au fost supuse determinării rezistenței la rus TABLOU Nr. 1 Nr. curbei %Colofoniu °/oProteină Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm | Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 100 — 1.572 1,75 0,55 2 100 — 1.638 2,30 0,55 3 50 50 1.762 1,40 0,80 4 50 50 2.102 1.50 0,80 5 50 50 2.272 1,60 0,80 6 75 25 2.196 1,30 1,25 7 75 25 2.166 1,30 1,25 8 •75 25 — — 1,25 rupt, anorm. 9 90 10 2.633 2,00 1,25-1,5 10 90 10 2.571 1,60 1,25-1,5 11 90 10 2.623 1,70 1,25=1,5 597 încleierea hârtiei 113 pere și afungirii la aparatul Schopper, iar proba pentru determb narea gradului de încleiere s’a făcut prin metoda liniilor, conform Stass Nr. 106-49. Am urmărit substituirea gradată a colofoniului comparativ cu hârtia încleiată numai cu colofoniu, ajungând până la înlocuirea to* Diagrama Nr. 1 tală, dublarea și chiar triplarea cantității echivalente de colofoniu. In tablourile 1-6 sunt date rezultatele obținute la încleierea cu diverse proteine, în condicile de lucru specificate, natura proteine* lor fiind următoarea: Tabloul Nr. 1 hârtie încleiată cu proteine umede de cânepă. Tabfoul Nr. 2 hârtie încleiată cu proteine umede de floarea soarelui. Tabloul Nr. 3 hârtie încleiată cu proteine umede și uscate de floarea soarelui. Tabloul Nr. 4 hârtie încleiată cu proteine uscate de floarea soarelui. Tabloul Nr. 5 hârtie încleiată cu proteine uscate de sâmburi de struguri. Tabloul Nr. 6 hârtie încleiată cu proteine uscate de cânepă. Se anexează fiecărui tablou diagrama cu acelaș număr, obținută prin înregistrare directă la aparatul Schopper, diagramă care ne in* dică rezistențele la rupere și alungire. Dacă reprezentăm media variațiilor rezistenței la întindere în funcție de procentul de colofoniu substituit (graficele 7 și 8), se poate conchide că înlocuirea colofoniului cu proteine atrage după sine îmbunătățirea rezistențelor la întindere. StCercȘtlași 1, 2—8 114 C. SIMIONESCU, V, DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN, G. STEJARU 598 Această îmbunătățire atinge valori medii de peste 50% j in acelaș timp rezistența la încleierea cu proteine determinată prin me, toda liniilor, în unele cazuri depășește, în altele este inferioară ce» TABLOU Nr. 2 Nr. curbei °/0Colofoniu °/0 Proteinâ Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 100 1.863 1,50 2,0 2 100 — 1.756 1,60 2,0 3 90 10 2.067 1,00 1,05 4 90 10 2.210 1,20 1,05 5 90 10 1.758 0,80 1,05 6 90 10 1.539 1,00 1,05 7 80 20 2.226 1.50 0,8 8 80 20 — — 0,8 rupt, anorm. 9 80 20 1,873 1,00 0,8 10 80 20 2.608 1,70 0,8 11 70 30 — — 1,7 rupt, anorm. 12 70 30 2.853 1,60 1,7 13 70 30 2.456 1,10 1,7 14 60 40 2.625 1,50 1,25 15 60 40 2.081 1,10 1,25 16 60 40 2.479 1,70 1,25 0,55 17 50 50 2.516 2,10 18 50 50 2.247 1,70 0,55 19 50 50 2.314 1,80 0,55 | Având la bază rezultatele semiindustriale amintite ne»am de» 599 încleierea hârtiei 115 plasat pentru a doua oară la Zărnești, spre a urmări rezultatele în= cleierii în condițiile de lucru industriale. TABLOUL Nr. 3 Nr. curbei °/0Colofoniu °/0Proteină Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de incleiere metoda liniilor mm Observații 1 100 — 1.825 1,20 2,0 2 100 — 1.714 1,40 2,0 •3 — 100 2.742 1,50 0,3 4 — 100 2.503 1,40 0,3 5 — too 2.560 1,50 0,3 6 — 200 2.467 1,20 0,8 7 — 200 1.965 1,00 0,8 8 — 200 2.389 1,60 0,8 9 — ICO 2.107 1,70 0,5 10 — 100 1.877 1,20 0,5 11 — 100 2.152 1,00 0,5 12 — 200 2.155 1,60 0,8 13 — 200 2.453 2,00 0,8 14 — 200 2.047 1,50 0,8 15 — 300 3.448 2,10 0,8 16 i — 300 3.101 2,20 0,8 17 1 - 300 3.576 2,40 0,8 Materialul fibros întrebuințat cu compoziția 7O°/o celuloza I b 116 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN, G. STEJARU 600 și 30% pastă de lemn a fost încleiat cu colofoniu substituit parfial TABLOUL Nr. 4 Nr. curbei °/0Colo1coniu °/o Proteină Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 80 — 1.668 1,6 2,00 2 80 — 2.5'8 2,0 2,00 3 90 10 2.487 1,1 2,5 1,70 4 90 10 2.634 1,70 5 80 20 2.167 1,4 2,00 2,00 6 80 20 2.149 1,2 7 80 20 1.992 1.1 2,00 8 70 30 2.196 1,1 0,55 9 70 30 2.622 1,9 0,55 10 70 30 1.887 1,0 0,55 11 60 40 2.781 2,1 0,55 12 ■ 60 40 2.781 1,9 0,55 13 59 41 2.171 1,5 0,55 14 59 41 1.800 1,2 0,55 15 60 40 2.216 1,8 1,70 16 60 40 2.876 2.0 1,70 17 60 40 2.406 2,1 1.70 18 59 41 3.196 2,5 0,55-0,75 19 59 41 2.459 1,5 0,55-0,75 Diagrama Nr. 4 601 ÎNCLEIEREA HÂRTIEI 117 sau total cu amestec de proteine de floarea soarelui și tutun. S'a ur* mărit să se încleie o hârtie celuloză pentru C. A. M. de gramaj 72 care era în curs de fabricație în timpul studiilor noastre. S'a produs peste o tonă de hârtie încleiată cu proteine sau amestec clei de colofoniu și proteine, prelucrarea făcându^se în trei TABLOU Nr. 5 Nr. curbei °/0Colofoniu % Proteină Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 80 — 2.239 1,0 2,00 2 80 ■ 1.879 1,0 0,9 2,00 3 90 10 2.283 0,55 4 90 10 2.574 1,0 0,55 5 90 10 1.936 0,8 0,55 6 75 25 2.317 0,8 0,55 7 75 25 2.237 0,8 0,55 8 75 25 2.124 0,7 0,55 9 63 37 2.650 1,1 0,55 10 63 37 2.083 1,0 0,55 11 63 37 2.214 l,o 0,55 Diagrama Nr. 5 holendre a 360 kg material fibros uscat. Măcinarea a fost dusă până la 30° S. R. și era urmată în mod normal de un adaus de 30 118 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. EELDMAN, G. STEJARU 602 litri caolin cu o concentrație de niu de 2°/0 și 250 litri sulfat de Noi am înlocuit cleiul de 1,3 kg la un holender), cu 13 In continuare s’a substituit 5O°/o cca. 15%, 250 litri clei de colofos aluminiu de 4%. colofoniu 25% in greutate, (adică litri solufie de proteine de 10%, colofoniu și s’a încleiat hârtia nuB TABLOU Nr. 6 Nr. curbei °/0Colofoniu °/0Proteină Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 80 2.505 0,9 2,00 2 80 — 2.622 1,2 2,00 3 75 25 2.094 0,5 0,75 4 75 25 2.799 0,6 0,75 5 75 25 2.898 0,9 0,75 6 50 50 2.559 0,5 0,55 7 50 50 2.337 0,6 0,55 8 50 50 2.377 1,0 0,55 9 25 75 2.854 1,0 0,55 10 25 75 2.758 1,1 0,55 11 25 75 3.206 1,0 0,55 3 ) JQ 2 I 0 5^56709 io M Diagrama Nr. 6 mai cu proteine. Atât la încleierea cu colofoniu, cât și în condițiile 603 încleierea hârtiei 119 . Goaryg soarelui 3’ 1007. c- .. ’^tcîo de floarea soarelui 5- .. sâmburi de slrugun > « o cânepă Grafic Nr. 7 120 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN, G. ȘTEJARU 604 TABLOU Nr. 7 Nr. curbei %Colofoniu °/0 Proteină Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 100 3.251 1,5 0,7 longitudinal 2 100 — 3.409 1,8 0,7 3 100 — 3.040 1,2 0,7 n 4 100 — 3.141 1,4 0,7 5) 5 100 — 2.987 1,1 0,7 6 IOC — 1.546 2,1 0,7 transversal 7 100 — 1.353 1,2 0,7 8 100 1.582 1,9 0,7 n 9 100 — 1.559 1,8 0,7 » 10 100 — 1.423 Rm = 2.329 1,5 0,7 11 75 25 2.010 3,0 1,5 transversal 12 75 25 1.742 2,0 1,5 13 75 25 1.608 1,4 1,5 11 14 75 25 1.715 1,9 1,5 15 75 25 1 644 1,8 1,5 n 16 75 25 — — 1,5 ruptă sub clemă 17 75 25 2.966 1,5 1,5 1,5 longitudinal 18 75 25 2.642 1,3 19 75 25 2.752 1,3 1,5 n 20 75 25 3.208 1,9 2,1 1,5 n 21 75 25 4.227 Rm ~ 2.451 1,5 îl Diagrama Nr. 9 605 ÎNCLEIEREA HÂRTIEI 121 de substituire pH«ul pastei prelucrate era cuprins între 4,5^5 (detero minat cu indicatorul universal). TABLOU Nr. 8 Nr. curbei °/0Co!ofoniu °/0 Proteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Grad de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 75 25 2.561 1,4 1,5 longitudinal 2 75 25 3.710 1,5 1,5 3 75 25 3.180 1,4 1,5 4 75 25 3.180 1,5 1,5 n 5 75 25 3.807 1,9 1,5 n 6 75 25 1.766 2,0 1,5 transversal 7 75 25 1.766 2,0 1,5 8 75 25 1.766 2,0 1,5 n 9 75 25 1.908 2,8 1,5 n 10 75 25 1.854 2,2 1,5 Rm =2.549 122 C. SlMIQNESC^ V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN ȘI G. STEJARU 606 Tablourile 7 până la 14 și graficele 9 până la 16 oglindesc re- zultatele obținute pe scară industrială. In graficele ce reprezintă înregistrarea directă, sunt date rezis- TABLOU Nr. 9 Nr. curbei °/oColo(oniu % Proteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm limita de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 75 25 4.325 2,4 1,5 longitudinal 2 75 25 4.139 2,5 1,5 3 75 25 3.582 2,0 1,5 4 75 25 3.497 L9 1,5 1,5 5 75 25 4.158 2,1 6 75 25 1.823 2,8 1,5 transversal 75 25 1.823 2,4 1,5 8 75 25 1.767 1,9 1,5 9 75 25 2.027 3,1 1,5 10 75 25 1.702 2,3 1,5 n Rm =2.884 Diagrama Nr. 11 607 ÎNCLEIEREA hârtiei 123 TABLOU Nr. 10 Nr. curbei ^/oColofoniu %Proteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Limita de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 75 25 4.019 1,5 1,5 longitudinal 2 75 25 3.864 1,8 1,5 » 3 75 25 3.159 1,6 1,5 4 75 25 3.478 1,5 1,5 n 5 75 25 4.106 2,1 1,5 n 6 75 25 2.086 2,8 1,5 transversal 7 75 25 1.931 2,1 1,5 8 75 25 1.835 2,0 1,5 » 9 75 25 1.931 2,1 1,5 n 10 75 25 2.029 Rm= 2.844 2,8 1,5 n 11 100 — 3.337 1,3 0,7 longitudinal 12 100 — 2.965 1,2 0,7 » 13 100 — 3.225 1,5 0,7 n 14 100 — 2.965 1,3 0,7 )) 15 100 — 3.753 1,9 0,7 n 16 100 — 1.686 2,0 0,7 transversal 17 100 — 1.667 2,3 0,7 18 100 — 1.547 2,0 0,7 n 19 100 — 1.645 2,1 0,7 20 ~ 00 — 1.760 Rm = 2.455 2,8 0,7 Diagrama Nr. 12 124 Q. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN ȘI G. STEJARU 608 TABLOU Nr. 11 Nr. curbei O/gColofoniu °/oProteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Limita de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 50 50 4.183 1,4 0,9 longitudinal 2 50 50 4.668 1,1 0,9 n 3 50 50 4.663 2,0 0,9 » 4 50 50 3.688 1,0 0,9 5 50 50 4.663 1,5 0,9 6 50 50 1.792 2,4 0,9 transversal 7 50 50 1.284 1,8 0,9 8 50 50 1.307 1,8 0,9 » 9 50 50 1.680 2,1 0,9 10 50 50 2.007 3,4 0,9 n 11 50 50 1.830 2,4 0,9 n Rm = 2-887 12 50 50 4.219 3,0 0,9 longitudinal 13 50 50 3.878 2,2 0,9 » 14 50 50' 4.000 2,2 0,9 » 15 50 50 4.683 2,8 0,9 n 16 50 50 3.595 2,9 0,9 17 50 50 1.892 2,8 0,9 transversal ÎS 50 50 2.175 3,0 0,9 19 50 50 2.175 3,2 0,9 20 50 50 1.986 2,9 0,9 n 21 50 50 1.892 2,3 0,9 » Rm = 3.049 Diagrama Nr. 13 609 încleierea hârtiei 125 TABLOU Nr. 12 Nr. curbei °/0Co|ofoniu ^/oProteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Limita de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 50 50 3.360 3,0 0,7 longitudinal 2 50 50 4.155 2,0 0,7 n 3 50 50 3.633 2,2 0,7 » 4 50 50 3.950 1,8 0,7 0,7 5 50 50 4.064 2,0 » 6 50 50 1.907 2,8 0,7 transversal 7 50 50 2.052 2,9 0,7 n 8 50 50 1.544 1,4 1,9 0,7 n 9 50 50 1.634 0,7 » 10 50 50 1.907 1,9 0,7 Rm = 2-821 11 50 50 3.581 2,2 0,9 longitudinal 12 50 30 3.718 3,2 0,9 » 13 50 50 3.846 1,9 0,9 » 14 30 50 3.350 2,8 0,9 » 15 50 50 3.837 2,1 0,9 n 16 50 30 1.965 2,5 0,9 transversal 17 50 50 1.965 2,0 0,9 » 18 50 50 2.008 2,4 0,9 H 19 50 50 2.179 3,2 0,9 » 20 50 50 2.051 3,1 0,9 Rm = 2.847 Diagramă Nr. 14 126 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN ȘIG. STEJARU 610 TABLOU Nr. 13 Nr. curbei °/0Colofoniu °/0Proteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Limita de încleiere metoda liniilor mm Observații 1 100 3.487 1,5 0,6 0,6 longitudinal 2 — 100 3.528 1,4 3 — 100 3.657 3,1 0,6 4 — 100 3.909 2,6 0,6 5 — 100 3.365 2,2 0,6 6 — 100 1.719 3,2 0,6 transversal 7 — 100 1.784 2,2 0,6 8 — 100 1.419 1,3 0,6 9 — 100 1.622 2,1 0,6 10 — 100 1.703 Rm =2.614 2,1 0,6 n 11 — 100 3.908 2,4 0,6 longitudinal 12 — 100 3.342 1,6 0,6 13 — 100 3.818 2,1 0,6 14 — 100 3.504 1,8 0,6 n 15 — 100 4.061 2,1 0,6 16 — 100 1.886 2,1 0,6 transversal 17 — 100 1.752 2,0 0,6 18 — 100 1.841 2,1 0,6 19 100 1.752 1,9 0,6 n 20 — 100 1.752 Rm = 2.761 1,8 0,6 n Diagrama Nr. 15 611 INCLEIEREA HÂRTIEI 127 TABLOU Nr. 14 Nr. curbei °/0Colofoniu °/0Proteine Lungimea medie de rupere în m Alungirea mm Limita de încleiere metoda liniilor mm Observați1 1 100 3.964 3,0 0,6 longitudinal 2 — 100 2.751 1.3 0,6 » 3 — 100 3.414 1,3 0,6 0,6 » 4 — 100 3.824 1,8 » 5 — 100 3.358 1,6 0,6 » 6 — 100 1.632 2,2 0,6 transversal 7 — 100 1.585 1,9 0,6 » 8 — 100 1.492 2,1 0,6 » 9 — 100 1.538 2,0 0,6 n 10 — 100 1.538 Rm =2.510 2,0 0,6 n 11 100 3.030 1,3 0,6 longitudinal 12 — 100 3.259 1,2 0,6 n 13 100 3.213 1,3 0,6 0,6 n 14 — 100 2.897 1,7 » 15 — 100 2.319 1,1 0,6 » 16 — 100 2.040 3,2 0,6 transversal 17 — 100 1.484 1,3 0,6 n 18 — 100 1.716 1,9 0,6 w 19 — 100 1.576 1,9 0,6 n 20 — 100 1.461 Rm = 2.287 1,2 0,6 n Diagrama Nr. 16 128 C. SIMIONERCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN ȘI G. STEJARU 612 tentele la întindere și alungirile longitudinal și transversal după speB eificațiile din tablourile corespunzătoare. In tablouri lungimea de rupere este dată de relația lui Hoyer S . L = unde; L = lungimea de rupere în m S = Sarcina de rupere în gr G = Gramajul. 1 = lățimea probei de hâr« tie în m Lungimite de rupere au fost calculate cu gramajul probei res» pective. Concluzii. Rezultatele obținute în decursul lucrării ne duc Ia următoarele concluzii: 1. Introducerea încleierii cu proteine vegetale realizează înlo» cuirea colofoniului în condiții economice bune. Materia primă pem tru obținerea proteinelor este un subprodus al fabricilor de uleiuri vegetale, care poate fi astfel valorificat mai rațional. Procesul de fabricație duce la un produs proteic cu un preț de cost inferior colofoniului. 2. Această realizare nu reclamă modificări în instalațiile de pregătirea cleiului și nici modificări în procesul tehnologic de fa® bricație a hârtiei. 3. Amestecuri de clei de colofoniu și clei de proteine se pot face în orice proporție, ceeace atrage posibilitatea înlocuirii colofo* niului după cerințele fabricației. 4. încercările pe scară industrială ne^au condus la rezultate superioare celor realizate semiindustrial. 5. Introducerea cleiului de proteine în fabricație aduce după sine o vădită creștere a rezistenței la întindere. Astfel înlocuind 25% din colofoniu cu amestec din proteine de floarea soarelui și tutun (3: 1) realizăm o creștere a lungimii medii de rupere de 10,8%. Cu 50% proteine obținem o ridicare a lungimii medii de 24,1% și prin înlocuirea totală a colofoniului realizăm o îmbunătățire de 6%. Asemănător putem vorbi de o creștere a elasticității măsurată prin alungire. 6. Privind rezistența la scris remarcăm o mai bună comportare a hârtiilor încleiate în special cu 25% și 50% proteine comparativ 613 încleierea hârtiei 129 cu hârtiile încleiate numai cu colofoniu și o mai slabă rezistență la probele încleiate numai cu proteine» 7. Se indică pentru o îmbunătățire a încleierii hârtiilor de scris ca amestecuri optime 20^50% clei de proteine cu colofoniu. Deasemenea este nimerit să valorificăm încleierea totală cu proteine în scopul îmbunătățirii rezistenței la întindere. 8. In ceeace privește natura proteinelor se constată comporta^ rea bună a celor de floarea soarelui, tutun, sâmburi de struguri și cânepă, cu rezervă pentru cele din cânepă în ceeace privește difh cultățile în procesul tehnologic de extracție. 9. Nu se poate vorbi de asigurarea unor condiții speciale de tratarea șroturilor în instalații de desbenzinare și semnalăm faptul că am obținut rezultate remarcabile în încleiere atât cu proteine extrase din turte, cât și cu cele din șroturi. Deasemenea vom a» răta în următoarea comunicare că nu sunt dificultăți în proectarea și realizarea unei instalații industriale pentru obținerea proteinelor, chiar la fabricile de hârtie. Prezenta lucrare s’a efectuat cu sprijinul material al fabricii de hârtie „Ne cu lai Băle es c u" - Zărnești j în procurarea materiei prime am înregistrat dificultăți. Institutul Politechnic Iași Laboratorul de Industria Celulozei și Hârtiei BIBLIOGRAFIE I, L C. Wurster, Collage etla nature du papier, Paris 1901. 2. L. P. Jer e b o v, Teoria i practicaprocleichi bumaghi, 1900. 3. L G. H i n c i n, Teoria și practica încleierii hârtiei, Ed. Goslestehizdat 1935. 4. Oeman, Papier-Fabrikant-24,49 din 1926. 5. Roschier, Pappers och Trăvarutidskrift for Finland. 6. N. D. Ivanov, Bumajnaia promășlenosti nr. 6-1923. 7. A. P. Petrov, Bumajnaia promășlenosti nr. 5-1949. 8. I. G Hincin și E. V. Lipsit, O procleichi bumaghi canifolnoparafi- novăim cleem. 9. Idem, Bumajnaia promâslenosti. 10. Dr. Iii eseu, încleierea hârtiei cu acizi naftenici, AGIR, Nr. 2 1949 pag. 129. StCercȘtlași 1, 2—9 130 C. SIMIONESCU, v. DIACONESCU, E. CALISTRU ,D. FELDMAN ȘI G« STEJARU 614 O IIOiyqEHHH II HHflyCTPHAJinSAII.Mn PACTHTEabHBIX IIPOTEHHOB : IIPOIUEHKA ByMAriI. KpaTKoe co^cpaKaHMe Bmbo^m. HojiywHHHe iipu xo^e padoTM pe3yabTaTN Bo^yT k cjie^yioniHM 3aKJuoiieHnnM : 1. Bse^eme npoxaeâxu pacTHTenbHHMH iipoTemaM^ocyiaecT- BM6T saMeiu.erme b xoponinx OROHOM^iecxiix ycjioBMx xaHM>oau. Cupte jțau uoayaeHiia upoTeimoB cctb noSoanoe npou3BO,3;cTBO a- 6pm; pacTBTeJibHbix Macea, xoTopue TaiuiM o6pa3OM Moryr 6htb mc- uojiBSOBaHU 6oaee paițKOnaai>HO. Hponecc 3>adpnKaii;uii Be^eT x npo- TeuHOBOMy upojțyKTy c iienoii ceoecToiiMocTH miate aeM Kann$oab. 2. 9to ocyinecTBjeinie ne TpeOyeT iiepeMea b ycTanoBxax ji;m UpiirOTOBJieHHlL K-ieiI 11 HUKaKHX H3MeHeHHB B TeXHOaOrmeCXOM npo- ițecce ^a6pnxau;iiH dy^ara. 3. CMecH KaHMOJbi oro xjieir 11 upoTenaoBoro imea MoryT 6mtb- c^ejiaiibi b xaxoii yro^xo nponopipin, hto ^aeT bo3Mo®hoctl 3aMe meaua KaiiH^om no TpeâoBamio 3OBaTb oCmțee npoxaenBaHHe c npoTeimaMH c ițeabio yjiyameHHa npoMHOCTii x pacTHatennio, 8) xIto xacaeTca npiipo^bi npoTeuaoB to saxo^nTca xopomee 615 ÎNCLEIEREA HÂRTIEI 131 iiOBe^OHue npoT00HOB B3 no^cojiHyxa, TaâaKa, BHHorpaxHMx kocto00k 0 KOHOnM, C OTOBOpKO0 OTHOC0T0JIBHO KOHOHMHMX HaC*ieT Tpy^HOC- T60 T0XHOiorim0GKoro npoițecca ux aKCTpaKiviu. 9. H0JIB3S rOBOpHTL O 06030000000 H0KOTOpMX Cn0^aJIBHMX ycjiOBn0 ,ti;m paspaâoTKH nipoTOB b ycTaHOBKax ^jih 06036003000- BaH00 0 np0M00a0M <&aKT 0TO MLI 0OJiy00JI0 3Haq0T0JIMLI0 p03yJU>- TaTM b npoKJ00BaB0n Tai< >K0 c npoT©0HaM0 uojiywibiMB ^mlixob KaK 0 C T0M0 0OJiy00HHMM0 03 0ipOTOB. A TaK }K0 yKajKOM B 6y^y- ujjom coo6ib;0H00 03 xito H0T Tpy^HOCT00 b npo9KT0poBaHH0 ocy- 0J0CTBJI0H00 HpOMLIIWI0HHOfî yCTaHOBK0 0OJiy00H00 0pOT00HOB ^aato na 6yMa®Hbix $a6p0Kax. CONSIDERATIONS SUR L’OBTENTION ET L’lNDUSTRIALISATION DES PROTEINES VEGETALES. ENCOLLAGE DU PAPIER R 6 s u m £ Ce travail comprend les resultats des analyses relatives â l’encollage du papier avec des proteines vegetales. Les resultats aux quels les auteurs arrivent sont les suivants: 1. L’encollage avec des proteines vCgetales a comme resultat le remplacement du colofonium en bonnes conditions economiques. La matiere premiere pour la preparation des proteines est un derive des fabriques des huiles vegetales, qui peut etre ainsi valorifice plus rationnellement Le proces de fabrication nousmene â un produit protâique d’une valeur inferieure au colofonium. 2. Cette râalisation ne demande pas des modifications dans les installations de prCparation du collage et dans le proces technolo« gique de fabrication du papier. 3. Les melanges du collage de colofonium et du collage de proteine on peut les faire en toutes proportions, chose qui attire la possibilite de remplacer le colofonium suivant les besoins de la fa« brication. 4. Les recherches industrielles nous ont donne des rCsultats supCrieurs a celles semiindustrielles. La presence du collage de proteine dans la fabrication a comme 132 C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN ȘI G. STEJARU 616 resultat une grande resistance dans Pextrusion. Ainsi, rempla^ant 25% du colofonium avec un melange de proteine, du tournesol et du tabac, la resistance du papier devient plus grande avec 10,8%, et par 50% de proteine nous obtenons une resistance de 24,1%, et par un remplacement total du colofonium nous obtenons une amelioration de 6%. 6. De meme, nous pouvons parler d’une grandeur de PelasB ticite mesuree sur la longueur. En ce qui concerne la resistance du pa* pier pour Pecriture nous remarquons du qualites meilleures au paB pier encollage avec 25% et 50% proteine, comparativement au pa* pier encollage seulement avec der colofonium et une resistance plus faible aux exemplaires encollages seulement avec dela proteine. 7. On recommande pour Pamelioration des papiers d’ecriture> comme melange optime 20—50% de collage de proteine avec duco* lofonium, £)e meme on doit valorifier le collage total avec dela proteine, dans le but d’ameliorer la resistance ă la tension. 8. En ce qui concerne la nature des proteines on constate un bon comportement â ceux de tournesol, tabac, pepins de raisins et chanvre, avec reserve pour le chanvre, en ce qui concerne les difficultes dans le proces technologique de Pextraction. 9. Les debris n’ont pas ete traites dans des conditions spe* ciales et nous avons obtenu des resultats semblables avec les pro* teines de tourteaux. 10. En ce qui concerne les installations industrielles pour la preparation jdes proteines on peut les realiser avec facilite aupres des fabriques de papier. CERCETĂRI ASUPRA PIRETRULUI CULTIVAT IN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ DE Prof. M. DIMA, Prof G. SANDU-VILLE, GH. COTRUȚ și M. MARINESCU Comunicare prezentată la 8 Iunie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R, P. R. Piretrul este o plantă din familia composeelor și se cultivă în mod obișnuit prin regiunile sudice. Sunt diferite specii de piretru, mai importante, însă, din punctul de vedere al utilității practice (căci este și piretru care se întrebuințează ca ornament), sunt următoa- rele specii; 1. Pyrethrum cinerariaefolium (sau Chrysanthemum cineras riaefolium) ce se cultivă prin Dalmația, Herțegovina și Montenegru și care furnizează pulberea insecticidă dalmațiană, așa cum se gă« sește de vânzare la farmacii. Culturile cele mai însemnate se fac pe coasta dalmațiană, înt.e Dubrovnik și Split, cum și pe insulele din fața coastelor Dalmației și Istriei. Culturi din această specie de pi« retru se mai fac deasemeni în Ungaria, Austria, Germania, Caucaz (Tiflis), Algeria, Australia, California și Japonia. 2. Pyrethrum carneum, este originar din Caucaz și se cultivă în Armenia, nordul Persiei și în Europa; furnizează așa zisul praf in» secticid persian. 3. Pyrethrum roseum (cu flori de culoare trandafirie până la culoarea purpurie) j se cultivă deasemeni prin Caucaz, Armenia, etc., furnizând praful insecticid armenian sau persian, cunoscut pe piața vieneză sub numele de Zacherlină. 4. Pyrethrum parthenium (Chrysanthemum partheneium pers.) ce se cultivă în Orient; posedă o mai slabă acțiune insecticidă* In prepararea prafului insecticid, se utilizează numai florile plantei. Acestea sunt asemănătoare florilor de margaretă. 134 M. DIMA, G. SA^DU*VILLE, GH. COTRUȚ ȘI M. MARINESCU . 618 Partea activă a floarei, privind acțiunea sa insecticidă, este polenul, care conține deci componentele active [1], Florile care de abia încep să înflorească (nedeschise), ar conține un polen foarte bogat în principii active, pe când florile deschise, ar fi mai puțin active. [2]. Din lucrările lui Staudinger șiRuzicka [3], rezultă că componentul activ al pulberii de piretru dalmațian, este un lichid uleios de culoare galbenă, în proporție de 0,2,=0,3% față de pul* bere și care conține doi compuși fără azot: Piretrin I (C21H30O3) și Piretrin II (C22H30O6). Aceștia sunt niște esteri ai alcoolului ce» tonic, Piretrolonul (metilpentadienil—ciclopentanol, cu formula brută C^H^O.OH) și anume Piretrin I care este esterul acidului crisan* tem-monocarbonic (C9H15COOH) cu piretrolonul, iar Piretrin II ester al acidului crisantem-dicarbonic [C8H12(COOH)2] cu acelaș alcool piretrolonul. Conținutul în piretrine al florilor de piretru este în mod obiș* nuit de 0,4=0,6%; câte odată poate ajunge până la 1,2% [4] și chiar până la 2%, pe când pulberile cu activitate mică (d n tulpină), au numai 0,04 până la 0,1% piretrine. Piretrinele (I și II) sunt solubile în eter, alcool, cloroform, eter de petrol, etc. Ele constituesc o puternică otravă a mușchilor in»« sectelor, peștilor și a broaștelor chiar, manifestându-se printr’o paralizie mortală. La început se credea că pulberea de piretru are o acțiune me* canică, care s’ar manifesta prin astuparea căilor respiratorii. Mersul intoxicației, atât cu piretru cât și cu D. D. T., în corpul insectelor, nu este până în momentul de față clarificat. Se crede, șj aceasta cu multă certitudine, că otrava pătrunde în organismul inB sectelor prin organele sensoriale. Ea acționează dealungul nervilor și de aceea D. D. T.^ul cât și piretrul sunt niște toxici nervoși. Asupra toxicității piretrinelor nu există încă o complectă cla* ritate. Piretrina II ar fi după unii cercetători de zece ori, după alții numai de două ori mai puțin toxică decât piretrina I, sau în fine, tot atât de toxică ca și piretrina I. Puternica acțiune a piretrinei I pare a fi însă în afară de orice discuție [5]. Trebue ținut seamă însă de sensibilitatea diferită a diverselor feluri de insecte față de piretrine. Muștele, bunăoară mor la o doză 619 CERCETĂRI ASUPEA PIRETRULUI 135 de 0,0003 mg, pe când gândacii de bucătărie la 0,022—0.024 mg piretrine. Pentru animalele cu sânge cald, piretrul nu este periculos; totuși, în cantități mai mari, poate să dea la om dureri de cap, vărsături, colici, eczeme pe piele, când extractul de piretru vine în contact cu pielea. Un neajuns al preparatelor de piretru este nestabilitatea pire* trinelor. Cu timpul, prin depozitare, florile și praful de piretru își pierd activitatea lor. In interval de un an piretrinele scad cu 30 — 44% Umiditatea influențează foarte mult în acest sens, dar pierderile de piretrine, care constau în hidroliza sau oxidarea acestora, se pot limita prin adăugare de antioxidanți ca: pirocatechină, resorcină, hidrochinonă, pirogalol, acid tanic, etc. De asemeni depozitarea la temperaturi Joase, de—2 până la —5°, împiedecă scăderea conținu» tulul în piretrine. In cadrul eforturilor pe care Republica Populară Română le face pentru ridicarea economiei sale și a eliberării de grija impor* tului de materii prime, prepararea de produse pentru combaterea insectelor dăunătoare atât sănătății oamenilor și animalelor cât și agriculturii, constitue una dintre problemele importante care preocupă Academia R. P. R.. Problema insecticidelor a fost pusă după ultimul război mon» dial, mai cu seamă datorită epidemiei de tifos exantematic, care a bântuit la noi prin anii 1946 — 1948. In afară de produse, ce se pot prepara pe cale chimică, s’a pus și problema cultivării de plante cu acțiune insecticidă și în primul rând a cultivării plantei „piretru", a cărei floare, prin simpla mă* cinare, dă un praf cu o foarte bună acțiune insecticidă. Pentru populația dela sate, care poate să«și cultive singură plante insecticide, acestea constitue un mijloc convenabil și la înde* mâna oricui, în lupta contra insectelor vătămătoare și deci în lupta de apărare contra boalelor provocate de aceste insecte. Este suficient doar simpla împrăștiere a prafului insecticid pe haine, rufărie, așternut, etc , pentru ca acesta să constitue un mijloc eficace de apărare contra păduchilor ce propagă tifosul exantematic apoi contra puricilor, muștelor, gândacilor de bucătărie, furnicilor moliilor, etc. )56 M. DIMA, G. SANDU«VILLE, GH. COTRUȚ ȘI M. MARINESCU 620 Deși piretrul este o plantă a cărei cultură cere uh climat de Sud, mai dulce, totuși, fiind cunoscute rezultatele din Uniunea Sos vietică asupra aclimatizării plantelor de Sud prin regiunile cu un climat mai aspru, cum și rezultatele încercărilor făcute la noi asupra cultivării orezului, bumbacului, ricinului, etc., am socotit că nu ar fi exclusă și posibilitatea cultivării piretrului. încercările noastre de cultivare a piretrului le-am făcut prin anul 1948, utilizând sămânța de ,,Pyrethrum cinerariaefoliurn“. Insămânțarea s’a făcut în a doua jumătate a lunii Martie 1948, pe terenul Stațiunii de Ameliorarea Plantelor, Institutul Agrotechnic din Iași. Datorită unei perioade de secetă din acea primăvară, piretrul a răsărit târziu, s’a desvoltat slab și nu s’au putut face cercetări asupra florilor. In anul 1949, piretrul s’a desvoltat mult mai bine (răsărind din vechile rădăcini *), ajungând la înflorire prin luna Iunie. Cele mai tmulte flori s’au desvoltat prin Iulie, continuând să înflorească până oamna târziu, cu flori mai puțin desvoltate. Florile de piretru cultivat la noi, au diametrul capitolului de 7—15 mm. De pe un hectar se pot obține 1500—2000 kg flori proaspete sau 550 până la 500 kg flori uscate (4 kg flori proaspete dau cca 1 kg flori uscate). Un kg flori uscate conține cca 7000 flori. Ca teren de cultură pentru această plantă, convin terenurile de coastă, uscate, dar bine însorite, terenuri ce nu pot fi cultivate cu alte plante și care deci pot fi puse în valoare prin cultivare de piretru. Florile de piretru cultivat la noi au următoarea componență: 63.6% flori mici de capitol (părțile active). 21,6% involucru. 14,7% petale (corolă). Cenușa: 9,98% în florile întregi uscate la aer. 10,63% în florile mici din capitol. ♦) Literatura indică pentru piretrul dalmațian o perioadă de vegetație de 6—12 ani. 621 CERCETĂRI ASUPRA PIRETRULUI 137 Cercetări asupra prafului de piretru cultivat la noi. In primul rând s’a cercetat activitatea prafului de piretru ca atare. încercările le^am făcut asupra muștelor și s’a constatat că musca introdusă într’o eprubetă în care a fost praf de piretru, sau care conține numai foarte mici cantități de praf de piretru, cade paralizată și nu mai mișcă după 1 —172 minute dela contactul cu piretru; după trei minute musca moare. Activitatea prafului nostru a fost încercată în comparație cu un praf de piretru de origină dalmațiană, furnizat de o firmă germană sub numele de ,,PereatH, și s’a constatat că pulberea de piretru cultivat la noi, îndeplinește condițiile unui praf insecticid de piretru de o calitate tot așa de bună, ca și insecticidul dalmațian. Pe scară mai largă se utilizează extractul din praful de piretru; acesta adăugat la un solvent constituit din hidrocarburi, ca de pildă withe^spiritul sau un lampant desodorlzat prin rafinare, dă cunos» cutele insecticide din comerț cum sunt: Flit, Flay-tox, Pebit, etc, (Pebit-ul se prepara la fosta rafinărie Petrol-Block București, prin solvirea extractului de piretru importat, într’un produs petrolifer ușor)« Conținutul în extract kam determinat în două moduri: a) Prin extragere la rece cu eter, b) Prin extragere la aparatul Soxhlet, cu ajutorul a diferiți solvenți. Conținutul în extract, determinut cu eter la rece, este de 7,4O°/o, iar cel obținut la aparatul Soxhlet, este dat în tabelul Nr. 1 : TABEL Nr. 1 Procente de extract de piretru, obținut cu diverși solvenți Solvent extractor % Extract Eter de petrol 4,38 Tetraclorură de carbon 5,76 Eterul 8,27 Acetona 12,42 Fracțiune de benzină (70 — 120°) 15,30 | Alcoolul 20,36 138 M. DIMA, G. SANDU*VILLE, GH. COTRUȚ Șl M. MARINESCU 622 Pentru (ara noastră, ca solvent convenabil, ar fi atât benzina, cât și alcoolul. Conținutul în extract nu poate fi însă un indiciu asupra acti* vității piretrului, ci numai conținutul în piretrine al acestuia. Determinarea conținutului în piretrine al prafului de piretru cultivat la noi, Pam determinat prin saponificare, extragere cu eter de petrol și titrare cu soluție n/50 Na OH [6], iar rezultatele obți» nute le dăm în tabelul Nr. 2. TABEL Nr. 2 Conținutul în piretrine a piretrului Părțile din plantă care au fost supuse extracției Piretrin 1 °lo Piretrin II °lo Piretrine totale °lo 1. Flori, recolta 1949 2. Flori, recolta 1950 : 0,326 0,360 0,686*) a) Din achenele (flori mici din capitol) florilor nedeschise 0,861 0,532 1,393 b) Idem din florile deschise 0,671 0,742 1,413 c) Floarea totală complect desvoltată 0,583 0,589 1,172 d) Floarea matură 0,321 0,198 0,519 e) Floarea trecută 0,290 0,463 0,753 f) Involucrul floarei 0,064 0,215 0,279 g) Tulpina plantei 0,048 0,296 0,344 Conținutul mai mic în piretrine al florilor din că determinarea acestora s’a făcut lacăt' 1949, se explică prin aceea eva luni după recoltare. Din rezultatele obținute asupra determinării piretrinelor, s& conchide : 1. Conținutul în piretrine al florilor nedeschise, nu este mai mare decât acela al florilor deschise, așa după cum se susține; atât rezultatele noastre, — determinările dela punctul 2 (a și b) — cât și acelea ale altor cercetări [7], dovedesc acest lucru. Dacă adesea conținutul în piretrine al florilor desvoltate este mai mic decât al florilor incomplect deschise, aceasta se datorește faptului că deși fio» 623 CERCETĂRI ASUPRA PIRETRULUI 139 rile complect desvoltate trebue să aibă un conținut mai mare în piretrine, totuși, datorită măturării, polenul se scutură lesne și prin aceasta și conținutul în piretrine al floritor scade. Lucrul acesta re» iesă și din determinările din d și e (punctul 2 al tabelului), făcut a» supra florilor mature și a florilor trecute care, datorită uscării și pier» derilor de achene, au un con{inut în piretrine cu mult scăzut. Este important deci a se alege momentul recoltării florilor pentru a avea un conținut cât mai ridicat în piretrine și această operare trebue făcută îndată după complecta desvoltare (înflorire) a florilor. 2. Involucrul și tulpinele au un conținut mic de piretrine, to» tuși mai mari ca cele indicate de literatură. Din cele expuse mai sus rezultă următoarele : a) Piretrul se poate cultiva, desvoltându»se în bune condițiuni, pe solul și în climatul țării noastre. b) Conținutul în piretrine al piretrului cultivat la noi este la un procent destul de ridicat, atât în flori cât și în tulpină. c) Praful de piretru, cum și extractul respectiv, au o acțiune insecticidă tot așa de mare, ca și a piretrului dalmațian. d) Pentru populara noastră dela sate, cultivarea piretrului ar constitui un mijloc convenabil pentru combaterea insectelor și între» ținerea higienică a locuințelor oamenilor și a animalelor. Pentru a scoate în evidență importanța piretrului ca insecti» cid, dăm alăturat condițiile ce trebuesc îndeplinite de un insecticid de contact, cum și felul în care se încadrează diverși insecticizi de contact în aceste condițiuni. Condițiile sunt următoarele [8]: 1. Mare toxicitate pentru insecte. 2. Mers rapid în intoxicație. 5. Toxicitate slabă sau nulă pentru animalele cu sânge cald sau pentru plante. 4. Nu trebue să irite și să nu aibă miros displăcut sau cel pu» țin să nu posede decât un miros slab. 5. Domeniul de activitate trebue să fie cât mai întins posibil și acțiunea insecticidului să se extindă la un număr cât mai mare de artropede. 6. Mare durată de acțiune, adică mare stabilitate chimică. 140 M, DIMA, G. SANDU^VILLE, GH. COTRUȚ ȘI M. MARINESCU .624 7. Pre( scăzut, adică convenabil din punct de vedere eco* nomic. Dacă se ține seamă de aceste criterii, insecticidele se pot clasa în modul următor? TABEL Nr. 5 Denumirea insecticidului Condițiuni îndeplinite Condițiuni neîndeplinite Nicotină 1, 2, 5, 7 3, 4, 6 Rotenona 1, 3, 4, 5 2, 6, 7 Thyocianatul 1, 2, 5, 7 3, 4, 6 Phenothîazina 1, 3, 4, 7 2, 5, 6 Piretrul 1, 2, 3, 4, 5 6, 7 D. D. T. 1, 3, 4, 5, 6, 7 2 De aici se vede că piretrul vine imediat după D. D. T<, care este unul din cele mai eficace insecticide de sinteză. Pentru țara noastră, unde avem la îndămână, solvenți ca: benzina și alcoolul iar după extracție pot fi recuperați pentru a fi utilizați mai departe la noui extracții, credem că și punctul 7 din condițiuni poate fi îndeplinit de către piretru. Institutul Politehnic Iași Institutul Agrotehnic Iași BIBLIOGRAFIE 1. Handbuch der Pharmakognosie, voi. III, 1923. 2. ibidem. 3. Chemisches Zentralblatt, I, 2583 — 2590 (1924). 4. Chemisches Zentralblatt, I, 414, 2448, (1930). 5. Chemisches Zentralblatt, II, 3056 (1929). 6. Chemisches Zentralblatt II, 2736 (1934). A se vedea de asemeni: T. M a- nolescu și S. Petrașcu: „Metode chimice deanaiiză pentru fungicide și insecticide", Institutul de Cercetări Agronomice (1949). 625 CERCETĂRI ASUPRA PIRETRULUI 141 7. Chemisches Zentralblatt, (1936). 8. Chimie et Industrie, voi. 62, Nr. 2, (1949). In afară de acestea am mai folosit: A. Nesmeianov, F. Luțenco și J. V e r e s c e ag h i n : Vestnik Aka- demii Nauk, U. R. S. S., 1947. Jurnal Analiticeskoi himii. Docladâ Akademii Nauk, U. R. S. S. O. Appel: Handbuch der Pflanzenkrankheiten, 1939. G. Hegi: Illustrierte Flora von Mittel—Europa voi. 6. (1929). Hagers Handbuch der Pharmazeutischen Praxis, 1938. HCCAE4OBAHHH POMAUIKH (Pyrethrum cinerariae folium), BO34EAbIBAEMOH B HAPO4HOH PyMbIHCKOH PECnyBAHKE. KpaTKoe co^epațaiiue B HacTomueM Tpy#e irajiojKeHH pesyjaTa™ HCCJie#OBaHHii, npo- H3Be#cm-ibix na# poMaiiiKoii (Pyrethnm cinerariaefoliim)^ bob- #eJiBiBaeMoâ b Hapo#HOfi PyMbincKog Pecny6jniKe, c ițejiMO ee hchojil- 30BaHHH KaK Cpe#CTBO HpOTHB HaCCKOMNX. Ohmtbi npoH3Be#eHHBie c noponiKOM poManim, a Taiune h c bh- TJDKKOfi pOManiM, HpHB0#HT HaC K CJie^yiOIIțHM BHBO#aM : 1. IlOHBbl H KJlHMaTHHeCKHe yCJlOBHH H. P. P. npe#CTaBMIOT #OBOabHO djiarOHpHHTHbie yCJIOBHH HpOH3paCTaHHH pOManiKH; 2. Co#epaiBaeTca cpaBHHTejitHo jierKO h hto H3roT0BJieHne iioponiKa b BBicniefl cTenenH hocjio;kho (pa3MaJH>iBaHHCM BHcynieHHbix i^botob), poxaiiiKa HBMeTCH o#hhm H3 CaMBIX y#o6HbIX lipeHapaTOB #JIH yHHHTOJKOHHH dbITOBblX HaCeKOMHX. lIto aw KacaeTca bmth;kkh, ona MoaceT cjiyamTb yHHHToaîemH HaceKOMBix, Bpe#Hbix #jh 3eMae#eJBKecKHX KyabTyp. 142 M. DIMA, G. SANDU»VILLE, GH. COTRUȚ ȘI M. MARINESCU 626 RECHERCHES SUR LE PYR&THRE CULTIVE DANS LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE R £ s u m £ Dans cette etude, on expose les resultats des recherches ef« fectuees sur le pyrethre (Pyrethrum cinerariaefolium), cultivâ dans la Republique Populaire Roumaine, afin d’etre utilise comme in» secticide. Les essais effectues sur la poudre et sur l’extrait de pyrethre, donnent les resultats suivants: 1. Sur le sol et dans le climat de la Republique Populaire Rou mâine, le pyrethre se developpe dans des conditions assez favorables. 2. Le contenu du pyrethre en pyrethrines est au moins aussi eleve que celui du pyrethre dalmate. 3. L'action insecticide du pyrethre en poudre est pareille â celle de l’extrait de pyrethre et est tout aussi forte que celle du pyre« thre dalmate. Etant donne que la culture de cette plante se fait sans dik ficultes, et que la pr¶tion de sa poudre est tres simple (par le broyage des fleurs), le pyrethre constitue un moyen tres commode lorsqu’il s’agit de combattre les insectes nocifs pour l’homme ou pour les animaux. L’extrait du pyrethre peut constituer aussi un moyen efficace contre les insectes nuisibles aux cultures agricoles. O SINTEZA A RATIC1DULUI ANTU DE B. AR VENII. D. C AH ANE, S. FIȘEL, E. OLARMUCINSCHI, și M. ȘECHTER Comunicare prezentată în ședința din 13 Decembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei K. P. R. Controlul populației murine este foarte important atât din punct de vedere sanitar cât și economic. Șobolanii și șoarecii sunt purtă» tori de virus ai multor maladii transmisibile omului, dintre care cele mai cunoscute sunt! ciuma, tifosul endemic, sodoku, leptospirozele, tularemia etc. înlăturarea rezervorului de virus duce și la încetarea epidemiei. Din punct de vedere economic pagubele pe care le aduc aceste rozătoare recoltelor și depozitelor de alimente sunt foarte mari. După unele statistici Parisul număra cam trei milioane șobo» lani, care consumau zilnic 180 tone alimente [1]. In 1942 Academia de Medicină din Franța propune problema luptei cu șobolanii ca subiect de studiu colaboratorilor săi, iar la noi în 1950 Ministerul Sănătății încadrează aceasta problemă printre subiectele planificate de studiu ale Institutelor de Igienă. Lupta contra șobolanilor îmbracă două aspecte ; unul defensiv, în care alimentele sunt bine păstrate, încât șobolanii nu se pot mul» tiplica prin lipsa de hrană, al doilea ofensiv, întrebuințând mijloace de distrugere mecanice, biologice și chimice. Printre mijloacele bio» logice, cel mai eficace pare a fi întrebuințarea virusului Danysz și a bacilului typhi murium Ambii acești microbi, care aparțin grupului „Salmonella", dau la șobolani o maladie transmisibilă care produce epizootii masive și cu mortalitate mare. Insă în ultimul timp s’a restrâns întrebuințarea acestor mijloace de luptă contra șobolanilor din cauza epidemiilor de intoxicație alimentară la om prin consu* 144 B. ARVENTI, D. CAHANE, S, FIȘEL, E. OLARU-RUCINSCHI ȘI M. ȘECHTER 628 marea alimentelor contaminate cu excretele șobolanilor bolnavi — epidemii întâlnite și la noi în ultimul timp. Deaceia atenția cercetăm torilor s’a îndreptat asupra substanțelor raticide de natură chimică. Dintre cele mai întrebuințate din aceste substanțe cităm [1]: fosforul alb și fosfura de zinc în concentrație de 1^2%, carbonat de bariu în făină în concentrație de 20%, scilla roșie, care prin „scilliroside“> heterozidul activ din solzii bulbului, provoacă o nefrită mortală șo» (bolanului, doza mortală a substanței brute fiind de 1 g per kg gre» utate de șobolan. Insă cultivarea plantei scilla roșie este dificilă (crește numai în condiții naturale în Africa de Nord), și aceasta a restrâns întrebuințarea ei. Recent în Franța s’au întrebuințat raticide din clasa colorantilor dinitrici: galbenul Victoria (2,4-dinitro-o-cresol) și galbenul Martius (2,4-dinitro-a-naftol) având doza toxică lOOmg/kg precum și gluco-cloral (chloralose technic. 8O°/o) cu doza toxică 1 g/kg. Mai cităm sulfatul de thaliu în concentrație de 1-2% și în ultimul timp insecticidul DDT în pudră 5%. Nici unul din aceste raticide nu a dat satisfacție. O otravă bună trebue să fie ușor de preparat și la preț redus, să fie stabilă chimicește, să nu aibă gust neplăcut și să fie mai toxică pentru șobolan decât pentru animalele domestice din jur. In ultimii ani au apărut noi raticide cu însușiri deosebite. In 1944 a apărut raticidul 1080 (fluoracetatul de sodiu) sub formă de pulbere solubilă în apă, doza toxică fiind 1-4 mg/kg. Este însă mai toxic pentru câine și pisică decât pentru șobolan și de aceea e pe« riculos de întrebuințat. Al doilea raticid, Castrix (2-cloro-4-dimetilamino-6- metil-pb rimidina), e un toxic nervos în doza de 1-2 mg/kg, însă ca și 1080 e foarte toxic pentru toate speciile nediferențiat. Al treilea raticid, Crâsid, preparat național propus în 1944 de Institutul Central de Desinfecție din U. R. S. S. Preparatul acesta este foarte toxic pentru șobolanii comuni și pentru șoarecii de casă. Pentru alte animale și pentru om este puțin periculos. Crâsid are aspectul unei pulbere fine de culoare gri și trebue păstrat în spațiu uscat. Doza mortală pentru șobolan este 4,5-5 mg iar pentru șoa« rece 0,75 mg [2]. Nu cunoaștem date privitoare la natura chimică a acestui raticid. Al patrulea raticid, ANTU (a-naftiltioureea) a fost descoperit de 629 O SINTEZĂ A RATICIDULUI ANTU 145 Richter în 1945 [1]. Acest autor a cercetat raportul dintre valoas rea unor substanțe nutritive, toxicitatea și gustul lor. încercând fe* niltioureea—substanță netoxică pentru om—observă moartea rapidă a șobolanilor utilizați în experiențe, atunci când li se introducea un cristal în gură. Fiindcă feniltioureea avea gust puternic amar s'au căutat derivați fără gust, descoperindu^se astfel acțiunea toxică a de* rivatului ANTU (a^naftiltioureea). Această substanță se prezintă sub formă de cristali incolori (colorați în gri când sunt impuri), aproape insolubilă în apă, cu gust slab amar. Toxicitatea raticidului ANTU este foarte mare pentru șobolanul comun, doza mortală pentru a omorî 5O°/o din animale fiind de 6^7 mg/kg. Pentru alte animale doza mortală este: pentru șobolanul negru . 150-200 mg per kg animal șoarece 35 » » n h » câine 50 » » » » n porc 50 n » n » n epure > 200 » n » v n găină > 1000 n » » » maimuță > 2000 n » »> Nu se cunoaște doza mortală pentru om, însă până în prezent nu s’au înregistrat accidente, iar dacă luăm în considerație doza mare toxică pentru maimuță, putem admite că ANTU e puțin no* civ pentru om. Șobolanii mor în 10^48 ore. La autopsie se găsesc congestii și edem pulmonar. Cavitatea pleurală este plină cu un exudat im color. Animalele mor în hipotermie cu 55°C. Se pare că toxicul inhibă reacțiile de oxidare enzimatică celulară. După primirea unei doze nemortale, șobolanul capătă o toleranță, care durează cam o lună j supraviețuitorii prezintă o oarecare repulsie față de alimentele în care a fost înglobat toxicul. Rezultatele obținute până acum au arătat că întrebuințat în orașe, ANTU a adus o curățire a depozitelor și pivnițelor de șobo* lani, care a durat până la 2 ani. Se întrebuințează în pudră 2O°/o sau încorporat în alimente în proporție de 2^3%. Nu se repetă de* cât după trecerea a 2 luni dela prima întrebuințare. Astăzi există o vastă literatură în legătură cu ANTU. W a r d [3] îl întrebuințează ca pulbere pe fructe, vegetale, carne sau ames* StCercȘtlași l, 2-10 146 B. ARVENTI, D. CAHANE, S. FIȘEL, E. QLaRU-RUCINSCHI ȘI M. ȘECHTER 630 tecat cu talc. Toxicul este de 30 ori mai slab fața de șobolanul ne* gru sau alexandrin, iar câinele care este ceva mai sensibil, e ferit prin efectul vomitiv al toxicului. Latven, Sloane și Muncii [4] atrag atenția asupra variației dozei toxice după anotimp, aceasta variind între 5-260 mg per kg. animal de ANTLI comercial, canti* tățile cele mai mici fiind necesare în Septembrie iar cele mai mari în Ianuarie. Meyer și Karel [5] arată că unul din antidoți este IK injectată intraperitonial într’o singură doză de 250 mg/kg cu 48 ore înaintea administrării toxicului. Toți autorii sunt de acord că ANTCI este un raticid selectiv, prezervând erbivorele, fiind în acelaș timp cel mai eficace dintre toate raticidele cunoscute. Cum s’a mai menționat, raticidul ANTU este a-naftiltiourea. Această tiouree substituată a fost preparată pentru prima dată în 1876 de de Clermont șiWehrlin [6] din a-naftilamina șirodanura de amoniu în soluție apoasă în prezența acidului clorhidric, la încălzire pe baie de apă. Proprietatea de raticid a a-naftiltioureei a fost des* coperită în 1945 de Richter, care a stabilit că 2 mg de a-naftih tiouree ^sunt suficiente pentru a omorî un șobolan [7]. I. B e r k e» bile și A. Fries [8] descriu amănunțit metoda de preparare a a-naftiltioureei din a-naftilamina și rodanura de amoniu în soluție apoasă de acid clorhidric cu un randament 70-80%, precum și pre* pararea uneia din materii prime, a-naftilaminei plecând din naftalen. In 1947 S. Alvarez [9] dă un procedeu de preparare a a-naftil» tioureii din rodanura de sodiu sau de potasiu și a-naftilamina în soluție de acid acetic glacial încălzind la 97-125° și găsește că ram damentul depinde în mică măsură și de cationul rodanurei: cu ro* danura de sodiu este 78-98,2%, iar cu rodanura de potasiu,74-96,3%. Noi am preparat a-naftiltioureea după indicațiile lui Alvarez din rodanura de potasiu sau rodanura de sodiu și confirmăm rezultatele obținute de acest, autor. Am preparat deasemenea prin procedeul lui Alvarez a-naftiltioureea întrebuințând rodanura de amoniu în locul celei de potasiu sau de sodiu; în cazul acesta randamentul este ceva mai mic (72%). Cu toate că atât procedeul descris de Berkebile și Fries cât și procedeul lui Alvarez se pot considera drept procedee foarte bune pentru prepararea a-natiltioureii, noi am căutat o altă cale 631 0 SINTEZĂ A RATICIDULUI ANTU 147 pentru a ajunge la acest raticid și aceasta din motivul că una din materiile prime întrebuințate până acuma și anume rodanura nu este deocamdată așa de ușor accesibilă la noi, în Republica Popu» Iară Română. Iată această cale de obținere a a^naftLtioureii, găsită de noi: mai întâi se prepară di^a^naftiltioureea prin condensarea a^naftilaminei cu sulfura de carbon în soluție alcoolică în prezența hidroxidului de sodiu sau hidroxidului de potasiu : /NHCloHy S=C=S + 2H2NC10H7 —> S = C< + SH2 . \nhc10h7 In a doua fază, prin încălzirea di-a-naftiltioureii în alcool cu NH3, sub presiune, seînlocuește o grupă NHC10H7 cu radicalul NH2 și se obține a-naftiltioureea: /NHCioHt zNH 1oH7 S = C< + NH3 —> S = C\ + H2NCioH7 . xNHCi0H7 \nh2 Randamentul maxim pe care Lam atins în aceasta a doua fază a reacției este 72°/o, lucrând cu cantități mici. Lucrând cu cantități mai mari și cu a^naftilamina din comerț, am atins până în prezent un randament de 66%. Preparatele de ANTU brut obținute pe calea aceasta par a fi destul de pure, după cum reesă din datele analizei elementare. Spre deosebire de a^naftiltioureea, %naftiltioureea este puțin toxică pentru șobolani. ^Naftiltioureea a fost preparată de C. Co* siner [10] și apoi de D. Hector [11]. Noi am preparat=o după procedeul lui Alvarez, lucrând fie cu rodanura de amoniu fie cu rodanura de potasiu. Și alte tiourei sunt studiate în prezent de noi în ceia ce pri» vește proprietatea lor raticidă. Partea experimentală Prepararea di^a^naftiltioureii, *) Se încălzește într’un balonaș *) Di-u-naftiltioureea a fost preparată de D e 1 b o s, apoi de S c h i f f și în fine de F. Evers (B. 21, 963. (1888). Evers a preparat-o încălzind timp de 14 ore cu refrigerent ascendent 100 g a-naftilamină, 500 g alcool 148 B. ARVENTI, D, CAHANE, S. FIȘEL, E. OLARU*RUCINSCHI ȘI M. ȘECHTER 632 cu refrigerent ascendent, pe bae de apă, 5 g a-naftilamina pură, 5 cm3 sulfura de carbon, 5 cm3 alcool etilic 96% și 0,5 g hidcoxid de potasiu fin pulverizat. După 3 ore încălzire se alungă prin des* tilare excesul de su:fură de cai bon și d%a^naftiitioureea separată se aduce cu ajutorul alcoolului pe filtru și se filtrează prin aspirare, spălându^se apoi de câteva ori cu alcool. Randamentul în produs brut 93%. Cristalizează din nitrobenzen în cristali mici aciculari cu P. Fuz. 201° (necor.). Este foarte greu solubilă în alcool chiar la cald. Prepararea a^naftiltioureii (ANTU). 0,5 g di^a-nafti4iouree dela prepararea de mai sus se încălzește cu 5 cm3 alcool 96% și 1 cm3 soluție apoasă de amoniac de 20% în tub închis la 110° timp de 30 minute. Imediat după răcire tubul se deschide și se observă dacă toată dh-a-naftiltioureea a fost transformată. (Dacă transforma* rea nu a fost complectă, se văd aglomerații mici de culoare albă de di^c^naftiltiouree (la microscop cristali aciculari), răspândite prim tre cristalii de a-naftiltiouree (rombici, de aspect caracteristic), care au început să se separe din soluție. In cazul acesta tubul se închide și se mai încălzește câtva timp). Se lasă după aceia timp de 24 ore pentru separarea complectă a a^naftiltioureii, se filtrează și se spală de câteva ori cu alcool. Se obține 0,22 g a-naftiltiouree brută (72%). Produsul brut se topește la 192-193°. Analiza a-naftiltioureii brute. 29,21 mg subst : 69,76 mg CO2; 13,16 mg H2O. Calculat pentru CuHioSN2; 5,31% C; 4,94% H Găsit: 65,14% C; 5,04% H. După trei cristalizări a a-naftiltioureii brute din alcool etilic 96% punctul de fuziune se ridică la 194°. Analiza a^naftiltioureii purificate. 25,04 mg subst : 59,80 mg CO2; 11,08 mg H2O Calculat pentru CuH10SN2; 65,31% C; 4,94% H Găsit: 65,13% C; 4,95% H. absolut și 50 g sulfură de carbon la 75°. Acest autor menționează că adăo- girea cantității calculate de KOH accelerează reacția, dar nu dă un produs așa de pur. P. Fuz. dat de Evers este 203° (207,5° cor.). După Berger (B. 12, 1860, (1879). P. Fuz. este 197-198° (necor). W. Naunton (C.1927, I, 369) dă pentru di~a-naftiltioureeaP . Fuz. 202-203° și menționează că pentru a obține tioureile pure este necesar de a lucra la temperatura mai joasă și în absența catalizatorului. 633 O SINTEZĂ A RATICIDULUI ANTU 149 încercări de preparare a a-naftiltioureii în cantități mai mari. Se încălzește într’un balon de 2 litri 100 g a-naftilamină co* merciafă, 100 cm3 alcool 90-96%, 75 cm3 sulfura de carbon și 12 g hidroxid de sodiu tehiic solvit în 12 cm3 apă. Balonul este pre- văzut cu un refrigerent ascendent răcit cu apă ; timpul de încălzire pe baie de apă este de 3-4 ore. După alungarea excesului de CS2 se filtrează di-a-naftiltioureea separată și se spală cu alcool. Se ob- ține 105 g produs brut (92%). Din filtrat se mai izolează di-a-naf* tiltiouree și un produs mai ușor solubil în alcool decât di-a-naftil* tioureea, care cristalizează în ace lungi (punct de fuziune 58°.), precum și tiosulfat de sodiu. Prepararea a-naftiltioureei (ANTU). într’un balon de 2 1 cu pereții rezistenți („Duran") se intro* duc 85 g di-a-naftiltiouree brută (obținută după procedeul de mai sus), 600 cm3 alcool 96% și 60 cm3 soluție apoasă de amoniac (20%). După închiderea ermetică cu un dispozitiv special, balonul este în* călzit în autoclavă Ia o presiune variind între 1,1-1,5 atmosfere^ timp de câteva ore, până ce întreaga cantitate de di-a-naftiltiouree s’a transformat. După răcire se filtrează cristalii de a-naftiltiouree separați și se spală cu alcool. Filtratul se concentrează prin distila* rea alcoolului și rezidiul, format din a-naftilamină și o cantitate de a-naftiltiouree, se tratează cu puțin alcool la rece; a-naftilamina trece în soluție iar a-naftiltioureea rămâne nesolvită. Se filtrează și se spală cu puțin alcool. Se obțin în total 34 g a-naftiltiouree brută (66%). Din filtrat se recapătă a-naftilamina. Prepararea a-naftiltioureei (ANTU) din a-naftîlamină și rodanură de amoniu după procedeul lui Alvarez. Se dizolvă 2,86 g a-naftilamină în 3 cm3 acid acetic glacial, se amestecă cu o soluție de 1,53 gr rodanură de amoniu în 5 cm3 acid acetic glacial și se încălzește timp de 4 ore pe baie de apă. Se filtrează masa de cristal! de a-naftiltiouree separați și se spală de câteva ori cu acid acetic. Randament 2,9 g (72%).- Punctul de fu* ziune 193°. Prepararea ^-naftiltioureei. a) Din $-naftilamina și rodanura de amoniu. Se amestecă o soluție de 2,86 g p-naftilamină în 5 cm3 acid 150 B. ARVENTI, D. CABANE, S. FIȘEL, E. OLARU-RUCINSCHI ȘI M. ȘECHTER 634 acetic glacial ca o soluție de 1,72 g rodanura de amoniu în 6 cm3 acid acetic și se încălzește pe baie de apă timp de 4 ore. După 1 oră încălzire începe să se separe un produs cristalin, a cărui cantitate se mărește cu timpul. Se filtrează și se spală cu acid acetic glacial. Se obțin 2,4 g (59°/0). Punctul de fuziune 184°. b) Din ^naftilamină și rodanură de potasiu. Se amestecă o soluție de 2,86 g p-naftilamină în 5 cm3 acid acetic glacial cu o solu'ie de 1,72 g rodanură de amoniu în 6 cm3 acid acetic și se încălzește pe bae de apă timp de 4 ore. Depu* nerea produsului cristalin începe după 1% ore de încălzire. După filtrare, spălare și uscare se obțin 2,5 g (62%). Cristalizat de două ori din alcool, în care e greu solubil chiar la cald, se prezintă sub formă de foițe albe cu p.fuz. 187° (necorectat). DupăHector p. fuz. 186°. Analiza (3-naftiltioureei purificate. 13,71 mg subst.: 32,7 mg. CO2; 6,12 mg H2O Calculat pentru CuH.0SN2 65,31% C; 4,94% H Găsit: 65,05% C; 4,99% H Partea experimentală biologică. Diverse probe de ANTU au fost înglobate în concentrație de 2-5% într’o pastă de făină de grâu, zahăr și puțin ulei. Pâinițele făcute din această pastă au fost administrate mai întâi șobolanilor albi, apoi și șobolanilor comuni. Hrana a fost dată izolat sau împrefl ună cu alte alimente. Cu puține excepții, hrana era acceptată și mân- cată de unii foarte repede și cu plăcere, alții însă nu o terminau. După 5-6 ore dela prânz animalul se retrăgea într’un colț cu părul sburlit, cu capul lăsat în jos și ochii închiși. In funcție de doza in« gerată moartea survenea în 12-24 ore. înainte de moarte curgea uneori din gura șobolanilor un lichid roziu provenit din lichidul de edem pulmonar. Animalele mureau în convulsii. încercările s’au fă« cut în paralel cu a-naftiltiouree preparată după procedeul lui AU varez și cu a-naftiltiouree preparată după procedeul nostru. Rezuh țațele sunt date în tabloul de mai jos. a-naftiltioureea preparată : Doza necesară pentru a- omorî 100% din animale Substanță brută (mg per animal) Substanța recristalizată din alcool (mg per animal) după procedeul lui Alvarez 5 mg 2 mg după procedeul nostru 4 mg 2 mg 635 O SINTEZĂ A RATICIDULUI ANTU 151 La autopsie se găsește un lichid citrin transparent în cantitate foarte mare în spațiile interpleurale. Plămânii sunt presați spre me* diastin având leziuni congestive difuze răspândite mai ales în lobii inferiori. Plămânii au un aspect marmorat cu intensități variate de congestie ca într’o bronhopneumonie. Celelalte organe nu prezintă nimic deosebit. Nu se găsește lichid în peritoneu, totuși un mic procent din anijnale au prezentat un anasarc și edem scrotal. Șobolanul tânăr pare a fi mai rezistent. Doza mortală pentru produsul brut a fost găsită de 6^7 mg iar pentru produsul recris» talizat din alcool, 4 mg per animal. Moartea survine mai târziu, uneori după 48 ore, iar leziunile pulmonare sunt mai discrete. încercările preliminare pe teren cu preparatul ANTU obținut după metoda noastră au dat rezultate mulțumitoare, care însă tre» buiesc confirmate pe o scară mai mare. încercări cu ^najtiltioureea. ^Naftiltioureea administrată șo* bolanilor albi, se arată mult mai puțin toxică decât ANTU. Doza de 50 mg per animal e cu totul netoxică. O doză de 100 mg omoară unii din șobolani în 3-4 zile, alții rezistă și la această c mtitate. Institutul de Chimie al Academiei R. P, R, Filiala Iași. Secția de Epidemiologie a Institutului de Igienă Iași. Laboratorul de Analize Serologice și Hormonale al Universității din Iași. BIBLIOGRAFIE 1. P. Gir ard, Annales d’Hygiene Publique, Industrielle et Sociale Nr. 5 (1949). 2. I. E1 kin și F. Gandelsman, Practiceskie zaniatia po epidemiolo- ghii, pag. 73, Medghiz, 1950. 3. J. W a r d, Amer. Journ. Publ. Health, 36 (12), 1427. 4. Latven, Sloane și M u nc h, C. A. 42, 8410 (1948). 5. Meyer și Karel, C, A. 42, 2021 (1948). 6. De Cler mo nt și Wehrlin, Bull. Soc. Chim. 26. 126 (1876). 7. C. Richter, U. S. Patent 2390848 (1945), citat de I. Berkebile și Fries, Journ. Chem. Educatlon, 25, 617 (1948). 8. loc. cit. 9. S. Alvarez, C. A., 42, 4560 (1948). 10. C* Cosiner, B. 14, 61 (1881). 11. D. Heccor, B. 23, 362 (1890). 152 B. ARVENTI, D, CAHANE, S, FIȘEL, F, OLARU-RACINSCHI ȘI M. ȘECHTER 636 CEHTE3 PATHLJU^A AHTY. KpaTKoe co^epjKaiine AsTopu ^aioT hobhh cnocoâ npnroTOB.uenM paT-nun^a AHTY (a*Ha«>TMTnoypea = a-nasTMTnoMonQ 113 gu-a-na&TMTiiOMO- qeBHHbi nyTeM BaMomonnn rpymibi NHC10H7 rpynuoM NH2 narpe- BanneM c NH3 b ciihptobom pacTBope no# ^aBjienneM: /NHC10H7 /NHC1oH7 s=c< + nh3 —> s=c< + nh2c10h7 xnhc10h7 xnh2 MaKCiiMajiMHK bmxoji; a-na<>TMTHOMo^eBHM ^ocTnrnyTbifi b 9TO1Î nocjiexnen peauițnn 6mji 72°/o npn paSoTe c MajiHMn KOMqecT- BaMti b 3ananimofi TpySne n 66°/o iipa paSoTe c 66jn>nniMH kojih- qecTBaMii b TOjCTocTenno0 KOJ160 b aBToiaaBe. Oiihtm na^ Sojihmm II o6bIKHOB0HHbIMH KpHCaMH nOKa3aJIH, MTO TOKCHOTOCTB paTIIIWa AHTY iiparoTOBAomoro 110 cnocoSy aBTopoB (cuporo npo^yKTa) ne MeHtnie tokchmhocth AHTY, npuroTOBjieHHoro no cnocody AjiBapeaa (Harp6Banne a-na&TMaMiiHa c poxaniixoM b ne^anofl yKcycnofi khc- jioTe) h nTo booChii;© npenapaTM oqnmeHUMe nepenpHCTaoiraaițiieii H3 cnupTa odjia^aioT Soimien tokcmthoctbio neM captie npojțyKTM. MoJiojpjie Kpbicbi oâjia^aioT dojitiueii conpoTHBMeMocTtio k AHTY H6M CTaptie JKELBOTHbie. B OTJIHTO0 OT a-Ha$TMTHOMOq0BlIHbI (AHTY), p-Ha$TMTHOMO- qoBHHa nojiyqoHHaa aBTopaMii no cnocofiy AjiBaposa, Majio TOKCnnna npbic. UNE SYNTHESE DU RATICIDE ANTU Resume Les auteurs donnent un nouveau procede de preparation du raticide ANTU (a^naphtylthiouree), en partant de la dL^naphtyU thiouree, dans laquede on remplace Ie groupe NHC10H7 par Ie ra» dical NH2) en chauffant avec NH3 en solution alcoolique et sous pression : /NHCi0H7 S=C< xNHCi0H7 /NHCioHî c< xnh2 + nh2c10h7. + nh3 —> s Le rendement maximum a ete de 72°/0 pour de petites quan« 637 O SINTEZĂ A RATICIDULU1 ANTU 153 tites, prepjrees en tubes fermes et de 66°/0 pour de plus grandes quantites, preparees dans un ballon â parois epaisses et dans fau- toclave. Les expâriences sur des rats blancs ou com uns ont demontre gue la toxicite du raticide ANTU (produit brut), prepare d’apres le procede des auteurs, n'est pas moindre que celle du produit ANTU, obtenu d’apres le procede d’Alvarez (action de Pa^naphtylamine sur le rodanure dans l’acide acetique glacial). Les produits purifies par recristallisation de falcool presentent une toxicite plus grande. Les rats jeunes resistent mieux â Paction de TANTU, que les vieux rats. Contrairement â la a-naphtylthiouree, Tisomere p, prepare par les auteurs ^d’apres le procede d’Alvarez, est peu toxique pour les rats. ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE DE Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU și CONSTANȚA DRAGOMIR Comunicare prezentată la 24 Mai 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P.Ri Contagiozitatea leprei, atât printre copii cât și printre adulți, este astăzi un fapt indiscutabil. Franța a realizat, fără voie, cea mai vastă și ireproșabilă experiență printre deținuții din Guyana fran* ceză: 6/1.000 în 1910, 9/1.000 în 1918 și 13/1.000 în 1925 dintre deținuți s’au contaminat de lepră după o perioadă minimă de con* tact de șase ani și medie de 15 ani cu o populație indigenă dintre care 25/1.000 erau leproși. (Labernadie [1]). In U. R. S. S. au fost întreprinse, în ultimii zece ani, cercetări epidemiologice asupra condițiunilor de diseminare și de contagiune în lepră de către Secția combaterii leprei a Institutului central de Malarie și Parazitologie medicală „Marținovskiu. In cadrul acestei Secțiuni au fost studiate caracterele epidemiologice ale leprei în fo* carele active din U. R. S S. de numeroși cercetători: Șubin și IvanovașiMalinin în Caucazul de Nord, Ivanova în Orie entul îndepărtat, Șubin pe cursul inferior al Volgii, Profesorul Perevodcikov în Siberia, Ba Ini ev pe litoralul de Nord«Est al Caspicei, Șubin în Republica Cara*Calpacă și Profesorul Tor* suief din Simferopol în Crime ea [2, 3]. Din toate aceste vaste investigațiuni rezultă că factorul princi* pal al contaminării în lepră este intimitatea și durata raporturilor cu bolnavul lepros. Malinin a stabilit la 152 bolnavi din Leproze* ria Holmsk contactul cu leproșii în 74,9% din cazuri, iar aproxi* mativ aceeași proporție de 72,8% a fost înregistrată de Șubin și Ivanova pe 254 leproși cercetați. Ultimii din autorii sovietici 639 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 155 citați mai sus au evidențiat contactul cu rudele leproase în 81% din cazuri și un contact familial strâns în 72°/0 din cazuri: contact cu tatăl, mama sau ambii părinți • • 3O,6°/o; contact cu bunici............................................5,1% ; contact cu frați sau surori.................................17,8% ; contact cu unchi sau mătușe......................3,3%; contact cu fii sau fiice..................................2,3%; contact cu veri...........................................1,7°/0 ; contact cu alte rude......................................2:8% ; conviețuire cu străini leproși.....................5,3%; conviețuire între soți....................................3,7% ; contact cu rude în afara familiei - 13,7%; contact cu străinii.........................................13,7% . In ceeace privește intimitatea contactului cu leproșii, Șubin și Ivanova dau datele următoare : contact întâmplător (jocuri, școală, lucru) • • • 4,4% contact strâns (conviețuire, îngrijire de bolnavi, vizite reciproce)...............................95,6% Durata contactului este direct proporțională cu incidența ca® zurilor : contact o singură dată • • 0,2%; contact de scurtă durată • • • • • 1,4%; contact până la o lună contact până la un an • ’ 1,4% ; • 7,7%; contact până la 5 ani • • • • • • 21,5%; contact peste 5 ani • 43,1%; fără indicarea termenului • 24,7% • O proporție de 73.8% dintre bolnavii cercetați în Orientul în» depărtat de Ivanova au declarat a fi fost în contact cu bolnavii de lepră. Din 96 de bolnavi cari au avut legături cu leproșii, con» taminarea s’a produs în următoarele împrejurări: 69,8% au trăit în aceeași familie cu leproșii; 10,4% au avut raporturi cu rude leproase ; 19,8% au avut raporturi cu persoane străine. Prin cercetările sale recente, Chaussinand [4] a arătat că 45% dintre bolnavi au conviețuit în de aproape cu leproșii și 55% au avut numai contacte spațiate și de durată variabilă. Infecția de contact strâns (lepră conjugală sau prin conviețuire) a fost înregistrată de R o g e r s [5] la 60 din cei 700 leproși an» 156 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 640 chetați ; restul bolnavilor s’au contaminat prin îngrijirea leproșilor (20%), sau prin contactul copiilor cu camarazii de joc leproși (20%). Intr’o anchetă efectuată pe 10.000 de leproși, Denny [5] relatează următoarele isvoare de contagiu : 35% printre frați și surori; 27°/o printre veri; 11% infecția copiilor dela părinți leproși; 4% infecția părinților dela copii leproși; 1% contagiu între soți. După Lie (1929) copiii se infectează cu lepră dela părinți în» tr’o proporție de 10, 16 sau 39%, după cum singur tatăl, singură mama, sau amândoi părinții erau infectați. Lowe (1933) relatează infecția conjugală în 0,25% din cazuri, infecția copilului dela mamă în 6%, dela tată în 13%, dela frați în 5% și dela alți conlocuitori ai casei în 32% din cazuri, în timp ce lepra fără contact recunoscut este înregistrată în 43% din cazuri. Aceste date variază după regiunile în care s’a făcut ancheta epidemiologică. In Congo belgian proporția copiilor infectați năs» cuți din părinți leproși este numai de 3% când unul din părinți este bolnav și de 21% când atât tatăl cât și mama sunt leproși [Haddad (1931)]. Infecțiunea conjugală poate, în unele regiuni ale globului, să fie mult mai frecventă. Recent, do Pateo (1946) a re» latat la Conferința asupra leprei din Rio de Janeiro, un număr de 269 cazuri din 1905 leproși, la care infecțiunea era contractată între soț și soție, adică o proporție de 14,1% cazuri de lepră conjugală. Toate aceste date arată cât de important este contactul strâns pentru contractarea boalei, atât la vârsta adultă, cât mai ales în epoca copilăriei. Cercetările noastre epidemiologice asupra leprei au fost între» prinse pe un număr de 177 cazuri, dintre care 122 erau bolnavi in» ternați în Leprozeria Tichilești, iar restul de 55 erau membrii de fa» milie ai acestora, morți cu lepră în Leprozeriile Tichilești sau Lăr* geanca. I. ORIGINEA CONTAGIULUI In marea majoritate a cazurilor anchetate am putut preciza ori» ginea infecției în însuși mediul familial al bolnavului și numai în puține cazuri originea extrafamilială a infecției. 641 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 157 A. BOLNAVI CU ASCENDENȚA LEPROAS EVIDENTĂ. La un număr de 97 de leproși din cei 177 luați în considerație în acest studiu, isvorul infecției a fost stabilit printre ascendenti, părinți sau bunici, unchi sau veri ai părinților. 1. CONTAMINAREA SIMULTANĂ DELA BUNICI ȘI PĂRINȚI. Dăm mai jos incidența cazurilor infecției în șase familii în care lepra a fost confirmată atât la unul din bunici, cât și la unul din părinți, în linie descendentă directă : Cazurile Nr. 30, 106 și 106 A, Bunica și tatăl leproși; din patru copii, trei au făcut lepra (Fig. 1). Fig. 1 Cazul Nr. 8. Bunica și tatăl leproși, conviețuind cu doi copii din care numai unul s’a contaminat. Cazurile Nr. 13 și 73. Bunica și mama au murit de lepră la domiciliu; din patru copii, doi au făcut boala, în timp ce ceilalți doi, deși au conviețuit atât cu mama cât și cu cei doi frați bolnavi, nu au prezentat niciun simptom de boală. Cazzil Nr. 23. Bunicul și tatăl leproși; doi copii din trei au făcut boala, iar al treilea a rămas îndemn, deși a conlocuit cu cei- lalți frați. Cazul Nr. 60. Bunica a murit cu lepră la domiciliu, iar tatăl a Leprozeria Lărgeanca. Din șase copii, numai unul singur a făcut boala. Toți copiii au conviețuit cu tatăl până când acesta a fost in- ternat în Leprozerie, iar copilul bolnav a trăit împreună cu ceilalți cinci frați sănătoși, dela vârsta de nouă ani, data apariției pri- melor simptome, până la vârsta de 24 ani când cazul a fost desco- perit și izolat. Cazul Nr. 65. Din doi copii, unul a a fost internat cu lepră 158 D. CORNNELSON, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 642 după ce a conlocuit, timp de cel puțin doi ani, împreună cu celălalt frate. Tatăl și bunicul au murit cu lepră la domiciliu. Datele de mai sus arată că în șase familii contaminate în mod sigur de lepră, cu boala aparentă în trei generații succesive, în care atât unul din bunici cât și unul din părinți au prezentat manifesta* țiuni leproase, din cei 21 copii, 10 au făcut boala (47,6%), iar cei* lalți 11 apar indemni până la vârsta de cel puțin 25 de ani. 2 CONTAMINAREA COPIILOR DELA PĂRINȚI LEPROȘI. In* tr’un grup de 29 familii lepra a fost constatată la copiii cari au con» locuit cu unul din părinții leproși. Frecvența leprei printre copii a fost variabilă în fiecare grup de familii: 3 familii cu câte t copil = 3 copii leproși din 3; 4 n 2 copii = 5 8 ; 3 n » 11 3 » 5 „ „ „ 9; 6 » » » 4 » & n » n 24; 1 » » » 5 » 1 „ » »? 5; 4 n n 6 „ n 11 n 24; 5 » » n 7 » 8 » n » 35; 3 » n » 8 — 7 »s n » » 24. Total: 29 familii cu 1- -8 copii = 41 copii leproși din 132 (3t°/0) In general, proporția copiilor leproși, născuți și trăiți în contact cu unul din părinții leproși și cari au contractat lepra este de 31%. 3. CONTAMINAREA NEPOȚILOR DELA BUNICI SAU UNCHI LEPROȘL La un număr de 44 bolnavi cu părinți sănătoși, lepra a fost pusă în evidență la unul din bunici sau unchi. Transmiterea in* fecției dela aceștia la nepoți s’a realizat în mod neîndoios numai în familiile în care bunicii sau unchii leproși au conlocuit cu nepoții. In alte familii, copiii au contractat lepra, deși nu au avut contact permanent sau nu au avut niciun contact cu ascendenții lor leproși și nici cu alți leproși din afară, în sat nemai fiind alte cazuri de lepră. Se poate admite, dat fiind cantonarea strict familială a cazurilor de lepră, că s'ar transmite o predispoziție în contractarea mai ușor a maladiei, predispoziție care bar conferi caracterul familial (Hop* kins) [5]. Pe de altă parte, este posibil ca virusul lepros să se trans* mită la descendenți atât sub formă de maladie, cât și ca infecție latentă, nemanifestată prin niciun simptom clinic. In adevăr, în foarte 643 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 159 rari împrejurări, bacilul Hansen a fost pus în evidentă în organism mul indivizilor în aparență sănătoși, cari joacă probabil rol de pur* tători sănătoși de germeni. Astfel, Jeanselme a găsit bacilul le* prei în mucusul nazal și în ganglionii contacților în aparentă sănă* toși. Falcao și Kitasato [6] au relatat prezenta acestui bacii în mucusul nazal al contacților cu leproșii, iar G ou ger o t și Cars tea ud [7] în mucoasa nazală, înainte ca leziunile leproase să fi impus diagnosticul. Examenul pielei sănătoase a permis să se des monstreze prezența bacililor la contacții trăind în aceeași cameră cu leproșii, în timp ce mucusul nazal nu a furnizat decât rezultate pos zitive inconstante [Sardjito și Sitonala (1933)]. Contactul indivizilor receptivi cu purtătorii, în ap3rență sănăs toși, de germeni ar putea duce la forma clinică aparentă a maladiei la aceștia din urmă. a) Bunici leproși—părinți sănătoși—nepoți leproși. Au fost cercetate cinci familii cu un total de 37 copibnepoți, dintre cari 16 au prezentat simptome clinice evolutive. Izvorul de infecție, printre aceștia, pare în mod neîndoios să fie, în patru familii, unul din bunicii leproși care a conlocuit cu fiii și nepoții săi ; în acest caz, simptomele boalei s’au manifestat la vârsta celei de a doua copilării, între 7-15 ani. Familia cazxdui Nr. 12. Bunicul a murit cu lepră la domi* ciliu, fără ca vreunul din cei șase copii ai săi să fi prezentat simp* tome clinice de lepră; — una din fete, sănătoasă, a avut prin căsătorie cu un soț din familie sănătoasă, opt copii, dintre cari cinci deveniți leproși ; — unul din băeți, căsătorit cu o femeie aparținând deaseme* nea unei familii sănătoase, a avut trei copii, dintre cari doi leproși. Familia cazurilor Nr. 1 și 5. Bunica leproasă a conviețuit până în 1904, cu șapte din copiii ei, cari au rămas îndemni de lepră: — unul din băeți, căsătorit cu o femeie sănătoasă, a avut în 1919 un copil care a prezentat primele simptome de lepră la vârsta de 15 ani ; — o fiică, căsătorită cu un bărbat din familie sănătoasă, a avut cinci copii, dintre care unul lepros; — un alt băiat, căsătorit cu o femeie sănătoasă, a avut trei copii, dintre cari unul, născut în 1919, a prezentat primele simp* tome la vârsta de 22 de ani. 160 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 644 întrucât bunica a decedat în 1904, iar nepotul s’a născut în 1919, nu a putut exista nici o posibilitate de contact între ei. Con» tagiul extrafamilial pare totuși îndoelnic: în sat nu au existat în acea epocă, decât trei cazuri de lepră în evoluție, în timp ce din cei șapte nepoți sănătoși ai bunicii leproase trei au avut prin căsătorie cu parteneri din familii neleproase câte un copil bolnav de lepră. Existența posibilă a unor persoane în aparență sănătoase, însă purtătoare de bacili Hansen, a fost pusă în evidență atât în cazuri cu lepră forma eritematoasă cutanată, cât și în lepra cu manifesta» țiuni clinice cutanate cicatrizate, dar care prezentau totuși în secreția nazală cantități considerabile de bacili leproși. Iată un exemplu : Cazul Nr. 38 (M. C.J. Manifestațiuni eritematoase cutanate și un mic nodul lepromatos la antebraț. Secreția nazală conține nenu» merabili bacili Hansen (+ + + + ) liberi sau incluși în celulele ca» racteristice. Un astfel de caz a putut trece neobservat atât de medicul an» chetator în focar, cât și de însăși familia bolnavului și a putut servi ca izvor de infecție. b) Unchi leproși—părinți sănătoși—copii leproși. Din 18 familii cu ascendență leproasă printre frații sau surorile unora din părinți, a rezultat un număr de 84 de copii, dintre care 28 leproși (33%). Lepra a prezentat un caracter net familial în 12 familii, în timp ce în celelalte șase originea infecțiunii a fost în același timp atât în familia, cât și în satul contaminat. In rezumat, în 58 de familii în care unul din părinți și bu- nici, sau numai unul din bunici ori din unchi au fost leproși, au rezultat 274 copii, dintre cari 95 au prezentat simptome de lepră (34.6q/q) repartizați astfel: Bunici + părinți leproși (6 familii): .. ( 10 leproși..................37.6%); 21 copii | || fără Sîmptome dc lepră. Părinți leproși (29 familii) : .. j 41 leproși...................(31%); ld2 copii | și fără simptome de lepră. Bunici sau unchi leproși, părinți aparent sănătoși (23 familii): 191 rnnn ț 44 ‘...................(^%) ; 21 copii | 77 fără simptome de lepră. B. LEPRA ÎNTRE FRAȚI ȘI VERI. In 23 de familii lepra nu 645 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 161 a fost pusă în evidență printre ascendenți (părinți, bunici sau unchi). Caracterul familial al boalei a fost totuși evident, infecția manifes* tându-se, în aceeași familie, cu caracter masiv printre veri. Căzu* rile de lepră familială la ascendenți vor fi existat, probabil, insă ele nu au putut fi depistate de medicul anchetator în focar și nici re« marcate sau recunoscute de către bolnavi. 1. LEPRA ÎNTRE FRAȚI. Din 110 copii aparținând la 20 fa* milii, lepra s’a manifestat la 52 copii: 3 familii CU câte 3 copii = 9 copii leproși din 9; 5 » w 4 „ =11 n n 20; 2 n n 5 „ = 4 » » 10; 3 0 n 6 „ =11 » n 18 ; 3 ,5 w » 7 „ = 7 n 21 ; 4 » » 8 „ =10 n 32 . Total: 20 familii cu câte 3 — 8 copii=52 leproși din 110 (47,2%) Așa cum reiese din datele tabelului alăturat, infecția printre frați a fost totdeauna masivă, aproape jumătate din ei făcând boala (47.2%). 2. LEPRA INTRE VERI. In trei familii cu 19 copii, lepra a fost înregistrată în șase cazuri printre veri, adică aproximativ la o treime (31.5%) dintre ei. Numărul mare al cazurilor de lepră printre frați și veri (58 bolnavi) în raport cu numărul de leproși cunoscuți în țară arată că lepra printre frați prezintă un caracter de contaminare intrafamilială. In adevăr, în multe sate, lepra nu s’a manifestat decât numai prim tre membrii aceleași familii, ceeace imprimă caracterul familial al infecțiunii, probabil cu originea infecției la unul dintre ascendenții leproși rămas neidentificat și devenit purtător de germeni. In rezumat, din 23 de familii cu 129 copii, lepra a fost ob- servată în 58 de cazuri atât printre frați și surori (52 copii din 110) , cât și printre veri (6 copii din 19), adică o proporție de 47,2°/0 dintre copiii din primul grup și aproximativ o treime dintre copiii din al doilea grup. C. LEPRA CONTRACTATĂ PRIN CONTAGIU EXTRAFAMILIAL. Intr’un număr puțin ridicat de cazuri, nu s’a putut pune în evidență originea infecției printre membrii de familie ascendenți sau StCercȘtlași I, 2 — 11 162 D. CORNELSON, N. CONSTANTlNESCU, AL. F1LIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 646 colaterali ai bolnavului. La toți acești bolnavi a fost descoperit iz» vorul probabil al contagiunii printre leproșii cu cari bolnavul a con* viețuit, sau cu cari a avut legături în satul contaminat. 1. CONTAGIU PRIN CONVIEȚUIRE SAU ÎNGRIJIREA DE BOL» NAVI DE LEPRĂ. Redăm pe scurt istoricul boalei la fiecare din cei patru bolnavi din această categorie. Cazul Nr, 59 (R. MJ, De mic copil, bolnava a fost adoptată de o familie leproasă. Primele simptome s’au manifestat la vârsta de 15 ani. Cazul Nr, 90 (O. R.). Bolnav dela vârsta de 16 ani. Conta» giunea pare să se fi efectuat prin contactul cu unii vecini de casă, mor{i de lepră la Tichilești. Nu poate da informațiuni asupra ascen» denților săi, printre cari ar fi putut eventual să existe lepră. Cazul Nr. 63 (D, V). A conlocuit de mic copil cu o familie leproasă. Boala s’a declarat la vârsta de 12 ani. Cazul Nr. 24 (C. M.). Nu are ascendenti leproși. După casă» torie a îngrijit o rudă a soțului, bolnavă de lepră. Primele simptome s’au manifestat la vârsta de 25-30 ani. Aceste date arată că atunci când bolnavul a conviețuit de mic copil cu o familie leproasă (Cazurile Nr. 59, 63 și 90), boala a de» butat ca și în lepra familială, la vârsta de 12-16 ani; atunci însă când contactul a avut loc la vârsta adultă, primele simptome ale boalei au apărut între 25-30 de ani (cazul Nr. 24). 2. CONTAGIU DE SAT. La un număr de 10 cazuri de lepră nu s’a putut pune în evidență originea familială a infecțiunii, toți acești bolnavi născându^se și trăind însă în sate contaminate de lepră. Cazul Nr. 92 (G. V). Primele simptome au apărut la vârsta de 22 ani. Bolnavul nu cunoaște pe nimeni lepros în familie. A trăit cu mama într’o regiune leproasă din focarul deltei Dunării. Cazul Nr. 71 (C. P.). Primele simptome de lepră au apărut la vârsta de 37 ani. S’a născut în sat contaminat de lepră (focarul deltei Dunării) și nu a cunoscut pe nimeni lepros în familie. Cazul Nr. 21 (S. T.). Lepra a debutat la vârsta de 21 ani. Născut în sat contaminat cu lepră din județul Romanați. Cazul Nr. 31 (V. P.). Primele simptome de lepră au apărut la vârsta de 22 ani. Născut și trăit în sat contaminat din focarul do» brogeam 647 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 163 Cazul Nr. 109 (P. OJ. Bolnavă dela vârsta de 30 de ani. Născută și trăită în regiuni contaminate din delta Dunării. Cazul Nr. 25 (V. E.). Bolnavă dela vârsta de 44 ani. Năs* cută și trăită în sat contaminat (Gorj). Cazul Nr. 70 (C. L). Bolnav dela vârsta de 28 ani. Născut și trăit în sat contaminat (delta Dunării). Cazul Nr. 69 (S. C.). Bolnavă dela vârsta de 17 ani. Năs* cută și trăită în sat contaminat (delta Dunării). Cazul Nr. 61 (L. L). Bolnav dela vârsta de 30 ani. Născut și trăit în sat contaminat (Gorj). Cazul Nr. 3 (p. L). Bolnav dela vârsta de 25 ani. Născut și trăit în sat contaminat (focarul dobrogean). Din datele de mai sus reiese că la toți acești 10 bolnavi fără ascendenți leproși cunoscuți, contagiul de sat apare neîndoelnic. Spre deosebire însă de lepra familială, în care primele simptome apar la vârsta celei de a doua copilării (7-15 ani), în cazurile de cons tagiu de sat debutul boalei s’a manifestat târziu, la vârsta de 17, 21, 22, 22, 25, 28, 29, 30, 37 și 44 de ani. In rezumat, contagiul prin conviețuire sau îngrijirea bolna- vilor de lepră a fost observat numai la patru bolnavi (3% din cazuri). Contagiul extrafamilial de sat contaminat de lepră este de asemenea puțin frecvent : la zece bolnavi, adică 8,2Q/Q din cazuri, boala s’a declarat în jurul vârstei adulte de 28 de ani. D. LEPRA FĂRĂ IZVOR DE CONTAGIU PRECIZAT. Nouă cazuri de lepră provin din sate necontaminate. Două din aceste cazuri nu au ascendenți și nici colaterali leproși. Caracterul extrafamilial al con* tagiului pare să fie confirmat și prin vârsta de 20 și 24 de ani la care au fost observate primele simptome de boală. La celelalte șapte cazuri situația în familie, din punct de ve- dere al leprei, nu este complet cunoscută de către bolnavi. Vârsta de debut a simptomelor leproase a fost de 7, 15, 17, 19, 31, 32 și 45 de ani. Totuși, la trei dintre acești bolnavi, vârsta de debut al simptomelor clinice de 7, 15 și 17 ani pare să indice un contagiu din copilărie, probabil chiar din propriul mediu familial, asupra că* ruia bolnavul nu a putut să ne dea informațiuni precise. Eliminând acești din urmă bolnavi dintre cazurile fără izvor de contagiu de 164 D. C0RNELS0N, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 648 familie sau de sat, totalitatea cazurilor cu originea necunoscută a infecției revine la o proporție destul de redusă de aproape 5% din toate cele 122 cazuri de lepră cari au putut să ne dea informațiuni precise. In rezumat, lepra, al cărei izvor de contagiu nu este cunos- cut nici în familie, nici în sat, revine într’o proporție cu totul redusă de 5% din toate cazurile. II. VÂRSTA DE DEBUT A SIMPTOMELOR DE LEPRĂ. Contaminarea prin lepră se realizează, cel mai frecvent, in timpul copilăriei și adolescenței; ea este mai rară între 20 și 30 de ani și devine excepțională după 30 de ani. Copiii par să aibă o sensibilitate mai mare decât adulții, iar contaminarea este favorizată prin comportarea inerentă acestei vârste; copilul trăiește în contact intim cu mama sa și este cunoscut că lepra apare mai frecvent printre copiii născuți din mamă leproasă decât printre cei al căror tată este lepros. După leprologii sovietici Șubin și Ivanova și Șubin vârsta de îmbolnăvire a leproșilor din focarele situate în Caucazul de Nord sau pe cursul inferior al Volgii a fost următoarea: Caucaz Volga îmbolnăvire între 0 — 9 ani • • • 9,4% 5,0% „ , 10-19 „ • • • 33,9% 23,5% „ „ 20-29 „ • • • 26,3% 22,5% „ » 30—39 „ • • • 11,3% 13,7% „ „ 40 — 49 „ • • • 10,0% 14,7% „ peste 50 „ • • 9,0% 20,0% Din fișele unui număr de 93 de bolnavi cari au putut să ne furnizeze date precise asupra momentului apariției semnelor de boală, vârsta de debut al primelor simptome de lepră cunoscute de bol- navul însuși a variat dela vârsta copilăriei până la vârsta adultă. In datele de mai jos, cazurile sunt grupate după perioade de vârstă privind perioada primei copilării, sub 7 ani, perioada celei de a doua copilării, între 7—14 ani, adolescența între 15-20 de ani, vârsta adultă între 21-25 de ani și peste 25 de ani : vârsta sub 7 ani...............................nici un bolnav; vârsta între 7—14 ani • • • • 42 bolnavi (45,1%); vârsta între 15 — 20 ani • • • <31 bolnavi (33;3%); 649 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 165 vârsta între 21—25 ani - • • • 9 bolnavi (9,6%); vârsta peste 25 ani............................11 bolnavi (11,8%). Vârsta de apariție a simptomelor clinice în raport cu originea familială sau extrafamilială a infecției a putut fi stabilită la un nu* măr de 86 de bolnavi din cei 93 anchetați din acest punct de vedere. A. ORIGINEA FAMILIALA. Un număr de 65 de bolnavi fă« când parte din familii leproase au avut posibilitatea să se infecteze încă din copilărie. Simptomele clinice apar în cea de a doua coph lărie sau în adolescență la vârsta medie de 10.3 ani : debut între 7—14 ani = 37 cazuri „ „ 15 20 n = 21 „ » » 21 25 „ — 4 „ „ peste 26 „ = 3 B. ORIGINEA EXTRAFAMILIALĂ A LEPREI. Cazurile de lepră extrafamilială, cu izvorul de infecție prin contagiu de sat sau necu* noscut, sunt în număr de 21. De astă dată, vârsta medie de aoa* riție a simptomelor se ridică la 25.7 ani: debut între 7—14 ani = C cazuri » 15 20 „ = 6 „ „ „ 21—25 „ = 5 „ peste 25 „ = 10 „ Datele comparative relativ la vârsta de îmbolnăvire atât la bolnavii cu contagiu în mediul familial (65 de cazuri), cât și în me* diul extrafamilial (21 cazuri), sunt exprimate în graficul alăturat (Fig. 2.) o ♦ e A 1 VÂP5TA .DE DEBUT A EAILRILOR OE LEPRA Fig. 2. 166 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 650 In rezumat, vârsta de debut a simptomelor de lepră a putut fi stabilită la un număr de 93 de bolnavi : nici un caz aparent sub 7 ani, 45,1Q/O între 7-14 ani, 33,3Q/0 între 15-20 de ani, 9,6°/$. între 21-25 de ani și 11,8°/Q peste 25 de ani. Data îmbolnăvirii a variat ea însăși în raport cu originea familială sau extrafamilială a infecțiunii: 65 bolnavi din prima categorie au făcut lepra la vârsta medie de 10.3 ani, în timp ce 21 bolnavi din cei al căror izvor de contagiu a fost eztra- familial au remarcat primele simptome ale boalei la vârsta me- die de 25,7 ani. III. DURATA POSIBILITĂȚII DE DISEMINARE A INFECȚIUNII DE CĂTRE BOLNAV, ÎN COLECTIVITATE (FAMILIE, ȘCOALĂ, SAT, ETC.). Datele furnizate de 93 de bolnavi din Leprozerie ne-au permis să stabilim durata de timp dintre perioada apariției primelor simptome de boală și momentul izolării în Leprozerie. Intervalul de timp între apariția simptomelor și izolarea bolnavului Numărul cazurilor de lepră °/ /o 1-4 ani 59 bolnavi 41.9 5-9 ani 35 bolnavi 37.6 10-14 ani 12 bolnavi 12.9 15-19 ani 7 bolnavi 7.5 In medie, durata de conviețuire în mediul înconjurător a bob navului prezentând simptome clinice aparente a fost de 7.4 ani. Cum acești bolnavi erau în vârstă de peste șapte ani, diseminarea baci® Iilor Hansen a putut fi realizată atât în familie, cât și în mediul ex* trafamilial, școală, relațiuni de vecinătate în sat, armată, etc. In aceste condițiuni, dat fiind precocitatea desvoltării bacilului Hansen pe mucoasa pituitară și eliminarea lui în mediul exterior, contagiu» nea a putut să se exercite în voie, fără de nicio piedică. Izolarea bolnavului, mai târziu, după această perioadă medie de 7.4 ani, re» vine iluzorie, ne mai fiind vorba de o oprire a posibilităților de contagiu; prin izolare nu s’a realizat decât o operă socială, de în» grijire a leprosului invalid și o operă de terapeutică individuală, dar nicidecum o operă profilactică. In rezumat, 93 dintre bolnavii de lepră din Leprozeria Ti- 651 ASPECTE DIN EP1DEMI0L0GJA LEPREI UMANE 167 chitești au petrecut o perioadă de timp în medie de șapte ani din momentul apariției simptomelor de lepră până la depista- rea și izolarea lor, perioadă de timp în care au putut să dise- mineze bacilii Hansen în mediul înconjurător. In aceste condi- țiuni, depistarea și izolarea tardivă a bolnavului nu mai înde- plinește un rol pur profilactic pentru colectivitate, ci numai unul terapeutic și de asistență socială pentru leproszd mutilat? devenit invalid. IV. REZISTENȚA CONTACȚILOR LA INFECȚIA LEPROASĂ. Ancheta epidemiologică a fost efectuată pe un număr de 61 de familii de leproși cu un număr de 142 contacți rămași în mod apa* rent sănătoși toată viața, sau cel puțin până la vârsta de 35 ani* A? COPII SĂNĂTOS! ÎN CONTACT ÎN ACELAȘI TIMP CU PĂ- RINȚII SAU CU BUNICII LEPROȘI ȘI CU FRAȚII LEPROȘI. Din 11 familii leproase cu unul din părinți sau bunici leproși au rezultat 63 de copii. Un număr de 42 dintre ei (66.6%) nu au prezentat simptome de lepră, fiind în mod aparent sănătoși, în timp ce ceilalți 21 (33.3%) au contractat boala; acești 42 copii sănătoși au conviețuit timp îns delungat cu 32 bolnavi (11 părinți sau bunici -p 21 frați leproși), fără să se fi îmbolnăvit. B. COPII SĂNATOSI ÎN CONTACT CU PĂRINȚI LEPROȘI. In șapte familii, toți cei 19 copii au continuat să rămână fără simptome clinice de boală, deși unul din părinți era lepros. C. COPII SĂNATOSI IN CONTACT CU FRAȚI LEPROȘI. Din 110 copii aparținând la 20 de familii, 52 au făcut lepra. Ceilalți 58 de copii au continuat să rămână în aparență sănătoși, până la vârsta adultă, deși contagiul a fost masiv, aproape câte un frate sau soră leproasă la un frate sau soră sănătoasă. D. CONTACT ÎNTRE UN SOȚ SĂNĂTOS ȘI UN SOȚ LEPROS. In 23 de familii, unul din soți a conviețuit cu celălalt soț lepros, fără să fi contractat boala ; în nouă cazuri soțul a fost bolnav de lepră, iar în 14 cazuri soția. Posibilitățile de contaminare ale soțului sau soției sănătoase au fost mari, atât prin conviețuirea îndelungată între soțul sau soția leproasă, cât și prin contaminarea copiilor și conviețuirea cu ei. soț lepre s, 5 copii leproși; soția sănătoasă până la vârsta de 98 de ani. Cazul nr. 12 168 D. CORNELSON. N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 652 Cazurile f nr. 14 și 53 | Cazurile | soțul lepros; soția trăește în Leprozerie de 20 de ani. soțul lepros, 2 copii leproși; nr. 23 și 27 ] soția sănătoasă. Cazurile | soțul lepros, un copil lepros ; nr. 7, 75 și 79 | soția sănătoasă. soțul lepros; Cazul nr. 41 i soția sănătoasă după 12 ani. Cazurile ( soția leproasă, 2 copii leproși; nr. 13 și 42 | L soțul sănătos. Cazurile I [ soția leproasă, un copil lepros; nr. 66 și 76 | 1 soțul sănătos. Cazurile | soția leproasă, 3 copii leproși; nr. 15 și 88 | soțul sănătos. Cazurile 1 [ soția leproasă, familia leproasă; nr. 24 și 99 | [ soțul sănătos. soția leproasă; Cazurile nr. 28, 29, soțul sănătos după conviețuire timp de 35, 71, 72 și 104 4—25 ani. în 23 familii în care lepra a fost confirmată la soț (9 cazuri sau la soție (14 cazuri), celălalt soț nu a contractat lepra, deși familia a fost intens contaminată: soțul sau soția și 1—5 copii leproși (12 familii), soțul sau soția și familia leproasă a acestora (2 familii), sau o conviețuire între soți la domiciliu sau în Leprozerie timp de 4—25 ani (9 familii). Nu a fost înregistrat nici un caz de contaminare conjugală de lepră între soți. Datele de mai sus, referitor la rezistența contacților față de in- fecția leproasă, sunt rezumate în tabelul alăturat. Izvor de contagiu Numărul familiilor Numărul membrilor Bolnavi de lepră Contacțl sănătoși A. Părinți+frați leproși 11 63 21 42 B. Părinți leproși . . . 7 19 — 19 C. Frați leproși .... 20 110 52 58 D. Soți și copii leproși i 23 23 — 23 j total .... 61 215 75 (34%) 142 (66%) 653 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 169 In rezumat, ancheta epidemiologică efectuată pe 215 meme brii a 61 familii (copii, frați sau soți) a permis să se pună în evidență proporția persoanelor rămase în mod aparent sănă- toase cel puțin până la vârsta de 30 ani după un contact ma- siv și prelungit de mai mulți ani cu bolnavi de lepră. 42 dintre cele 63 de persoane anchetate au rămas îndemne de lepră prin conviețuire cu bunici, părinți și frați leproși. 19 din cei 19 copii cu părinți leproși au rezistat la lepră. 58 din 110 copii cu frați sau surori leproase nu au mani- festat simptome aparente de boală, deși contagiul a fost sever. Nu s'a înregistrat niciun caz de contagiu conjugal prin- tre cele 23 de perechi de soți anchetate dintre cari unul era lepros. Concluziuni Ancheta epidemiologică a fost efectuată pe un număr de 177 leproși, dintre care 122 erau bolnavi în Leprozeria Tichilești, care au putut să furnizeze unele date epidemiologice, iar 55 rude ale aces» tora, morti de lepră în aceeași Leprozerie. Sunt descrise aspecte epidemiologice asupra leprei privitor la originea contagiului, la vârsta de debut a simptomelor de lepră, la durata posibilității de disemis nare a infecțiunii de către bolnav în colectivitate (familie, școală, sat, etc.) și la rezistența organismului unor indivizi față de infecția Jeproasă, după un contact intim și prelungit. In general, lepra apare ca o maladie cu caracter net familial, izvorul de contagiu fiind, în marea majoritate a cazurilor, printre membrii familiei. Din 274 persoane aparținând la 58 de familii leproase, 95 au făcut lepra (34.6%). Dintre aceștia, 10 din 21 (47.6%, s’au contaminat în contact cu bunici și părinți leproși, 41 din 132 (31%) în contact numai cu părinți leproși, iar 44 din 121 (36%) în contact cu unul din bunici sau unchi leproși. In 23 de familii cu 129 de copii, fără ascendență leproasă evi- dentă, lepra a fost înregistrată la 47.2% dintre frații și surorile trăind în contact cu frați sau surori leproase și printre 31.5% dintre veri. Lepra cu contagiu extrafamilial nu a fost înregistrată decât la patru cazuri, care au contractat boala prin conviețuire sau îngrijirea de bolnavi și la alte zece cazuri prin contagiu de sat contaminat cu 170 D. CORNELSON, N. CONSTAxNTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 654 lepră; lepra fără isvor de contagiu precizat (familie sănătoasă și sat necontaminat) a fost observată în șapte cazuri, ceeace revine la o proporfie, respectiv, de 3%, 9% și 5% din toate cele 122 de ca zuri cercetate, care au putut furniza informațiuni precise. Simptomele leproase nu au fost observate sub vârsta de 7 ani în schimb ele s’au manifestat în 45.1°/0 din cazuri între 7-14 ani în 33.3% între 15-20 de ani, în 9.6%' între 21-25 de ani și în 11.8% peste 26 de ani. Vârsta de îmbolnăvire este ea însăși în raport cu intensitatea și precocitatea contagiului, în medie de 10.3 ani la ca» zurile de lepră cu origine familială a infecției și 25.7 ani la cazurile cu contagiu extrafamilial. Durata posibilităților de diseminare ale infectiunii, din momentul apariției manifestațiunilor leproase până în momentul izolării bolnac vului, a fost de 1-4 ani în 41.9% din cazuri, de 5 — 9 ani în 37.6% din cazuri, de 10-14 ani în 12.9%din cazuri și de 15—19 ani în 7.5% din cazuri. In această perioadă lungă, în medie de 7.4 ani bolnavii au putut să disemineze virusul lepros, diminuând astfel, în practică, valoarea profilactică a izolării bolnavilor de lepră. Rezistența față de infecțiunea leproasă este remarcabilă. In 61 de familii de leproși, cu 215 membri, 142 de persoane (66%) au conviețuit cu leproșii fără să fi prezentat simptome clinice de lepră, 42 din 63 copii cari au conviețuit cu bunici, părinți și frați leproși au rămas în aparență sănătoși (66.6%) și 50 din 110 cari au con- viețuit cu frați leproși (52.7%). Nu s'a observat nici un caz de lepră conjugală printre cele 23 de familii anchetate, în care unul din soți și unul sau mai mulți dintre copii sau alți membri ai familiei erau leproși. Institutul de Iginnă Iași BIBLIOGRAFIE 1. LabernadieV., BulI. Soc. Path. exot., 1927, 20, 306; Rev. .Med. et Hyg. trop., 1930, 22, 114. 2. Șubin și Ivanova, Secția combatorii leprei a Instit. central de Malarie și Parazitologie medicală „Marținovski“, 1948. 3. Ivanova N. A., Secția combaterii leprei a Instit. Central de /Malarie si Parazitologie medicală „Marținovski", 1948. 4. Șubin V. F., U. R. S. S., Ibidem. 655 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 171 4. C hau s sin and R., Bull. Soc. Path. exot., 1948, 41, 17. 5. Citat de S t r o n g, în „Stitfs Diagnosis, Prevention and Treatement of trop. Diseases“, 7-a ed., Blakiston, 1945. 5. Citați de E. M a r c h o u x în „lU-e Conference internaționale sur la Lepre“ Strassbourg, 1923, p. 153. 7. Gougerot și Cârteau d, Bull. Soc. Derm. et Syph., 1931, nr. 9, 1465. HEKOTOPblE BH4H 9nK4EMWOAOrMH HEAOBE4ECKOH HP0KA3H KpaTKoe eo^epacaHne ĂBTopbi upe^npHHOK anuAeMHOJiormecKue MCcaejțOBaHwi npo- uasbi na 177 npoKaa b 47,2% cjiynaeB cpe^n âpaThes 11 cecrrep n b 31,5% CJiyuaHx cpe^n ^Boiopo^mix OpaibeB m cecrrep. 172 D. CQRNELSOX, N. CONȘTANUNESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGQMIR 656 Cjiyuan, rjre upouasa djiaronpnodpeTeua Bne cenții, cpoBHn- TejiMO pe^Ku: 4 dojitHHx 3apa3Miict mibji cobmcctho c upoKa^eH- Hbix mii yxa;KLiBaH 3a mm, 10 3apa3Mnct dyjțytm b cnomeHiwrx c coce^HHM 3apa>KeHHMM ceaon, li b 6 cjiyqaux nejit3ii dtuio ycTano- BHTt HCTOUIIHK 3apa3bl, CCntH dOJIbllblX Oy^yTU HeBOCnpMMEHBMMlI k npoKase, a ce.no ne dyriMu 3apa;KeHmn, ix, 142 uejioseKa (66% cny- qaeB) hio ^ocTaTonao sapa- 3HTejii>HOH ^jighob ceMM npoKaateHHoro, no bhg ceMeiîHOâ cpe-țu. HanpoTMB 3apa3HTejii>iiocTi» ee o^ieHt ocodeiisocTH u ec.m upumiTL bo BHUMaHLie a»ai;T 6ojn»i.nrix bosmojkhoctoh pacnpocTpaneHHH Bapyca jipoKasbi b upo^ojKKeHiiH b cpe^neM 7 xgt co BOjiBneima nepBbix KJimiiuiecKHX npiiBHasoB #0 MOMeiiTa pacnosriaBaumc 6o.ie3rm n U3o~ jupoBaHua SojiMoro. Oâ'bHCHeHEe pHCyHKOB Pac. 1. Ciywa iioc.ie;i;oBaHmf iipoKasbi b Tpex noc.’ie^OBaTeJb- hhx HOKOJieiimix. Bapasa b combo ; cjyyau npouaabi b Kaa<,3;o?.[ 113 HOKajieHiiit Puc. 2. BospacT uoc.ie;i;oBaTe;iMioro HOHB.TeHUH lumBunecuiix iipBSHaKOB iiponasH iipn sapa^GHiru b ceMbe u Biie combu. ASPECTS SUR L’EPIDEMIOLOGIE DE LA LEPRE R e s u m e Les auteurs ont entrepris des investigations epidemiologiques sur la lepre, en enquetant 177 lepreux hospitalises â la Leproserie TickileștL On a decrit les aspects epidemiologiques de la maladie au point de vue de forigine du contage, de lage des malades au moment de feclosion des symptdmes cliniques et de la duree des possibilites de dissemination de finfection par le malade dans la collectivite (familie, ecole, village, etc.). Les auteurs ont signale la resistance de Torganisme humain â i'egard de finfection lepreuse apres une cohabitation intime et prolongee. — En general, la lepre apparaît comme une maladie aux ca? racteres nettement familiaux, la source de contamination etant mise en evidence dans la familie meme du malade. — Sur un nombre de 274 sujets â ascendance lepreuse, 95 174 D. CORMELSON, N, CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU ȘI C. DRAGOMIR 658 ont contracte la maladie, soit une proportion de 34.6 p. 100 des cas. La lepre s’est developpee chez 10 sur 21 sujets cohabitant ă la fois avec Tun des 'grands*peres et Tun des parents lepreux (47.6 p. 100 des cas), chez 41 sur 132 sujets cohabitant avec l’un des pas rents lepreux (31 p. 100 des cas) et chez 44 sur 121 sujets dont l’un des grands*peres ou oncles etaient lepreux (36 p. 100 des cas). — En 23 hmilles avec 129 enfants sans ascendance lepreuse evidente, la lepre s’est manifestee chez 47.2 p. 100 des freres et soe* urs et chez 31.5 p. 100 des cousins ou cousines. — Les cas de lepre ă source de contage extrafamiliale sont assez rares: 4 malades ont contracte la maladie apres cohabitation intime avec des lepreux ou en soignant des malades, 10 malades par contage de village contamine et 7 cas dont on n’a trouve au« cune source apparente de contage (familie indemne et village non contamine de lepre), ce qui revient â une proportion de, respecți* vement, 3, 9 et 5 p. 100 sur les 122 cas de lepre qui ont pu four* inir des renseignements precis. — Les symptomes cliniques de la lepre ont debute en general apres l’âge de 7 ans : en 45.1 p. 100 des cas chez des sujets de 7 â 14 ans, en 33.3 p. 100 des cas chez des sujets âges de 15 ă 20 ans, en 9.6 p. 100 des cas chez des sujets âges de 21 â 25 ans e en 11.8 p. 100 des cas chez des sujeîs âges au dessus de 25 ans L’âge de fapparition et du developpement des manifestations lepre» uses a varie par rapport â fintensite, â la precocite et â la duree du contage, en moyenne de 10,3 ans chez les cas dont la source de contamination a ete familiale et de 25.7 ans chez les cas de lepre d’origine extrafamiliale (Fig. 2). — En pratique, les lepreux ont ete depistes et isoles assez tardivement apres l’eclosion des symptomes cliniques observes par le malade meme: en 41.9 p. 100 des cas apres 1 â 4 ans, en 37.6 p. 100 apres 5 â 9 ans, en 12.9 p. 100 apres 10 â 14 ans et en 7.5 p. 100 des cas apres 15 â plus de 19 ans. Dans cette longue periode de maladie, passee au domicile, les malades peuvent dis* iseminer le bacille lepreux dans la collectivite pendant une periode de temps assez longue, en moyenne de 7 ans; dans ces conditions, la valeur prophylactique de risolement tardif devient, en pratique, illusoire, le contage pouvant ainsi se realiser largement dans l’en* 659 ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA LEPREI UMANE 175 tourage du malade de lepre* — La resistance vis^â^vis de l’infection lepreuse est remarc quable. Ainsi, sur les 215 membres appartenant â 61 familles le« preuses, un nombre de 142 personnes, soit 66 p. 100 des cas, avaL ent cohabite pendant longtemps avec des lepreux sans contractor la maladie : 42 sujets sur 63 (66.6 p. 100) sont restes apparemmem indemnes de lepre apres cohabitation â la fois avec l’un des grands« peres, l’un des parents et avec des freres lepreux et 58 sujets sur 110 (52.7 p. 100) apres cohabitation seulement avec des freres 16 preux ; dans sept familles lepreuses, 19 enfants sont restes indemnes apres un contact avec l’un des parents lepreux. On n’a observe aucun cas de lepre conjugale dans les 23 familles enquetees; aucun des epoux n’a contracte la maladie lorsque fautre partenaire, ainsi qu’un ou plusieurs enfants, etaient lepreux. — Ces observations font ressortir la notion de lepre comme „maladie familiale", touchant dans 38 p. 100 des cas les membres des familles contaminees (153 malades sur 403 sujets appartenant â das familles lepreuses). La lepre se revele comme une maladie assez contagieuse pour les membres de la familie du lepreux, mais dont la contagiosite dans le milieu extrafamilial est, au contraire, tres re® duite, surtout lorsqu’on considere les grandes possibilites de dissec mination du virus lepreux pendant un inter văile de temps en moyenne de 7 ans du moment de l’eclosion des manifestations cliniques, jus- qu’au depistage et fisolement du malade. Explicatlon des Figures Fig. 1. Succession des cas de lepre au cours de trois generations. Contage intrafamilial; cas de lepre dans chaque generation. Fig. 2. Âge de debut des symptomes cliniques de la lepre â ia suite du contage intrafamilial et extrafamilial. Ordonee = Nombre moyen des cas par annees d’âge. Abscisse = Âge de debut des symptomes. CERCETĂRI BACTERIOLOGICE IN INFECȚIA LEPROASĂ DE Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, CONSTANȚA DRAGOMIR și AL. FILIPEANU Comunicare prezentată la 19 Mai 1950 în ședința Filialei lași a Academiei R. P. R. Materialul de studiu atât de bogat ce ni s’a oferit în Lepro- zeria Tichilești ne*a permis să întreprindem cercetări asupra leprei în domenii din cele mai variate. Astfel, inocularea de țesut lepromatos pe cale cerebrală la iepuri și găini a fost urmată, în mod constant, de apariția nodulilor leproși în meningele și encefalul acestor ani» male [1]; au fost înfățișate noui aspecte epidemiologice ale leprei [2] și s’a putut preciza modificările serologice în raport cu stadiul evolutiv al maladiei [3]. In nota prezentă vom reda rezultatul cercetărilor noastre asu® pra prezenței bacilului Hansen în organismul leprosului, stabilind condițiunile în care M. leprae este prezent sau dispare din orga® nism după cum bolnavul prezintă fie manifestațiuni leproase în evo- luție, fie leziuni cicatrizate consecutiv unui proces spontan de apă- rare a organismului, sau consecutiv vindecării prin chimioterapia cu ulei de chaulmoogra. Bacilul Hans n a fost căutat la 106 bolnavi de lepră, compa® rativ, în cavitatea nazală, în sângele periferic, în măduva osoasă obținută prin puncție sternală, precum și în leziunile leproase. Am urmărit pe de o parte să stabilim un diagnostic bacteriologic indis® cutabil al boalei, iar pe de altă parte să precizăm dacă un bolnav 661 CERCETĂRI BACTERIOLOGICE IN INFECȚIA LEPROASĂ 177 prezentând leziuni leproase cicatrizate poate fi considerat sterilizat din punct de vedere baciloscopic, deci devenit necontagios și pu* tând să se reîntoarcă în societate fără să mai reprezinte un pericol de contagiu. Au fost de asemenea întreprinse, în colaborare cu A. Tom a, o serie de cercetări bacteriologice în scop de a cultiva in vitro bacilul Hansen din sângele și din țesuturile lepromatoase. Am re® ușit să izolăm un bacii acido«alcoolorezistent asemănător, prin unele din caracterele sale, bacililor acidorezistenți izolați de școala soviet tică și utilizați în scop practic terapeutic. In adevăr, Bulkin [4] a preparat, pornind dela bacili acidorezistenți, un vaccin antilepros pe care ha utilizat în tratamentul leprei, iar Balniev, Levitov și M a g i d s o n [4], izolând tulpini de bacili, de asemenea acidorezistenți și difteroizi, au preparat un ser antilepros prin imunizarea cailor. Studiul clinic al maladiei ne*a permis să precizăm că în marea majoritate a cazurilor de lepră cercetate de noi, manifestațiunile le« proase erau de tipul lepromatos. Tipul mixt a fost observat mai puțin frecvent, în timp ce tipul nervos nu a fost văzut decât numai în trei cazuri; cum însă și în această din urmă formă a leprei bas cilul Hansen a fost pus în evidență îa aceleași condițiuni ca și în celelalte două tipuri de lepră, nu găsim necesar să facem o grupare aparte din acest tip. Am găsit necesar să luăm în considerație, în studiul nostru, stadiul clinic al manifestațiunilor specifice ale leprei, după cum aces* tea erau în evoluție sau cicatrizate. Se știe că infecția leproasă poate cu timpul să se atenueze și chiar să se stingă spontan și mulți le= proși, în general mutilați de boală, sfârșesc prin a se debarasa în mod spontan de germeni (Jen seime [5]). Maladia în evoluție și cea stabilizată prezintă caractere hematologice distinctive importante, care permit pronosticul boalei și conduita în terapeutică. In primul caz, examenul sângelui pune în evidență o puternică polinucleoză cu neutrofile și dispariția aproape completă a eozinofilelor, în timp ce în al doilea caz, formula leucocitară nu sufere nici o modi- ficare (B a d g e r [6]). Datele noastre proprii arată deosebiri mari în raport cu stadiul manifestațiunilor leproase, atât în ceeace privește prezența bacilului ȘtCercStlași 1, 2 -12 178 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR ȘI AL. FILIPEANU 662 Hansen în organism, cât și reacțiunile serologice. Aceste deosebiri ne*au condus la adoptarea următoarelor categorii de bolnavi: — leproși cu manifestațiuni clinice active în evoluție ; — leproși cari în momentul examenului nu mai prezentau de* cât deformațiuni și mutilațiuni caracteristice, cu leziuni trofice, cu zone de anestezie și cu turburări oculare progresive, însă ale căror leziuni cutanate erau complet cicatrizate fie spontan, fie în urma tratamentului prin chaulmoogra. Această grupare a bolnavilor de lepră, corespunzător fazei de evoluție a manifestațiunilor specifice, este cu totul naturală; ea co* respunde întocmai, așa cum se va vedea mai departe, fie unui pro* ces bacilar sanguin sau medular în evoluție, fie unei sterilizări evi* dente și profunde a organismului, în care M. leprae este absent. Tehnică, Bacilul Hansen a fost căutat în cavitatea nazală prin exa- menul frotiurilor efectuate din secreția mucoasei pituitare cu un tampon de vată steril. Nu am practicat decât în puține cazuri administrarea prealabilă de IK. In cazurile cu baciloscopie negativă, examenul direct a fost repetat după 45 de zile. Examenul baciloscopie al sângelui a fost efectuat în picătură groasă, recoltată din pulpa degetului, sau, în caz de amputația extremităților mâinilor, din lobului urechii. Examenul măduvii osoase a fost efectuat în picătură groasă și în fro- tiuri de măduvă recoltată prin puncție sternală. Lamele au fost colorate prin metoda Ziehl-Neelsen ușor modificată : fuxină 11100 la rece timp de 30 de minute, decolorare cu alcool acidulat (un volum acid azotic conc. -f- 10 volume alcool etilic 96°) și recolorare cu al- bastru de metilen 2|100. Picăturile groase de sânge și de măduvă erau în pre- alabil hemolizate cu apă distilată, apoi uscate, fixate prin căldură și colorate. Examenul baciloscopie a comportat controlul a 300 de câmpuri din picătura groasă de sânge sau de măduvă sternală; cifrele re* date mai jos nu reprezintă numărul de bacili, ci numărul de câm* puri parazitate, în care au fost găsiți bacili izolați sau grupați, liberi sau fagocitați. In frotiul din secreția nazală am menționat numai prezenta sau absența bacililor, fără să găsim necesar să mai facem numărătoarea câmpurilor ca în sânge și măduvă, stabilind însă și aici o gradație a frecvenței bacililor Hansen. L BOLNAVI CU MANIFESTAȚIUNI LEPROASE ÎN EVOLUȚIE In această categorie au fost grupați un număr de 48 de bol* 663 CERCETĂRI BACTERIOLOGICE IN INFECȚIA LEPROASĂ 179 navi cu procese leproase evolutive, leproame cutanate și în câteva rari cazuri manifestațiuni eritematoase dermice în evoluție. A. EXAMENUL SÂNGELUI ȘI MÂDUVII OSOASE. Tehnica pi- căturii groase de sânge, preconizată în 1893 de Sabrazes, per* mite punerea în evidentă a bacilului Hansenîn sângele circulant (F r an» chini [7], de Souzo Campos [8], Markianos [9], Clouston [.0], Legendre [11], etc.). In măduva sternală, bacilul poate de asemenea fi pus în evidentă liber sau inclus în celule mononucleate; recent, de Dulanto (1946) Fa constatat în măduvă în 41.6% din cazurile de lepră lepromatoasă. In propriile noastre cercetări, examenul bacteriologic al sân* gelui și al măduvii osoase, efectuat la 48 de bolnavi cu lepră în evolufie, ne*a furnizat rezultatele redate mai jos: 1. SÂNGE B. H. NEGATIV—MĂDUVĂ B. H. NEGATIV =5 BOLNAVI. Sânge _____ 9, 9, 9, 9, 9, la 300 câmpuri examinate Măduvă 9, 9, 9, 9, 9, la 300 câmpuri examinate 2. SÂNGE B. H. NEGATIV—MĂDUVĂ B. H. POZITIV =13 BOLNAVI. Sânge ____9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, la 300 câmp. Măduvă — 2^ MÎ, la 300 câmp. 3. SÂNGE B. H. POZITIV - MĂDUVĂ B' H. POZITIV = 13 BOLNAVI. a) Sânge ^2, 2, 2, 2, 3, 3, 3, 3, 3, 4, 4, 4, 5, 5, la 300 c Măduvă i 47,07, 123, 10, 15^ 18,50, 112, 6, 20,34,65,121,1a 300 c b) Sânge 7, 8, 8, 9, 10, 10, 10, 10, la 300 câmpuri examinate Măduvă 28, 14, 22, 30, 36, 52, 53,65, la 300 câmpuri examinate c) Sânge ____ 14, 15, 15, 20, la 300 câmpuri examinate Măduvă 10, 20, 41, 65, la 300 câmpuri examinate d) Sânge ____ 22, 54, 60, 100, la 300 câmpuri examinate Măduvă 50, 165, 51, 300, la 300 câmpuri examinate Din datele de mai sus poate fi văzut, comparativ, raportul dintre rezultatele baciloscopiei sanguine și medulare, precum și su* perioritatea indiscutabilă a cercetării bacilului Hansen în măduvă, prin puncție sternală. L BACILOSCOPIA NEGATIVĂ ÎN SÂNGE ȘI ÎN MĂDUVA OSOASĂ. La 5 bolnavi examenul a fost negativ atât în sânge cât și în măduva 180 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR ȘI AL. FILIPEANU 664 sternală. Dat fiind quasi«constanța bacilemiei în lepra evolutivă, credem că o repetare a puncției sternale ne®ar fi permis în cele din urmă să punem în evidență bacilul Hansen și la acest grup de bolnavi. 2. BACILOSCOPIA NEGATIVĂ ÎN SÂNGE ȘI POZITIVĂ ÎN MĂ- DUVA STERNALĂ. La 13 bolnavi sângele s’a arătat negativ, în timp ce în măduva osoasă bacilul Hansen a fost pus în evidență într’o medie de 23 câmpuri parazitate la 300 câmpuri examinate. 3. BACILOSCOPIA POZITIVA ÎN SÂNGE ȘI IN MĂDUVA STER* NALĂ. In 30 cazuri de lepră evolutivă, M. leprae a fost prezent atât în sângele periferic cât și în măduva osoasă. a) La 14 bolnavi bacilii Hansen au fost găsiți în sânge în 2-5 câmpuri la 300 examinate, iar în măduvă la o medie de 49 câm- puri la 300 examinate. b) Opt bolnavi au prezentat 7-10 câmpuri cu bacili Hansen la 300 câmpuri în picătură groasă de sânge; în măduvă, aceiași bacili au fost găsiți, în medie, în 37 din 300 câmpuri. c) Patru bolnavi, la cari M. leprae a fost pus în evidență în sânge, respectiv, în 14, 14, 15 și 20 de câmpuri la 300, măduva sternală a prezentat în medie 34 câmpuri la 300 examinate. d) La ultimii patru bolnavi cu bacilemie intensă, bacilii au fost puși în evidență în sânge în 59 de câmpuri și în măduvă in 141 de câmpuri din 300 examinate. In mod obișnuit, bacilii Hansen apar în câmpul microscopic în grupuri mari, incluși în celule sanguine mononucleate, cele mai adeseori alterate; în acest din urmă caz, bacilii fagocitați pot fi puși în libertate și sunt găsiți izolați în jurul resturilor celulare. Așa cum reiese din graficul alăturat (Fig. 1), cifrele medii ob^ ținute sunt următoarele: Grupul I.—5 bolnavi: 4?^ =—4° E^P^-P^Xg măduvă 0% câmpuri pozitive Grupul II.-13 bolnavi, ^4 = 0% câmpuri pozitive măduvă 7.6% câmpuri pozitive Grupul III.- 14 bolnavi , 4^~ = __4/l^EPuILP2^ măduvă 16.3% câmpuri pozitive Grupul IV.—8 bolnavi, 4^^- = _3% câmpuri pozitive măduvă 12.5% câmpuri pozitive 665 CERCETĂRI BACTERIOLOGICE ÎN INFECȚIA LEPROASĂ 181 Grupul V.—4 bolnavi: -4^ = _A3°/0 câmpuri pozitive măduvă 11.3% câmpuri pozitive Grupul VI.-4 bolnavi: = JWq câmpuri pozitive măduvă 47.0% câmpuri pozitive In 5 cazuri (10%) bacilii nu au fost puși în evidență nici în sânge șî nici în măduvă; în 13 cazuri (27%) bacilii au fost absenți în sânge și prezenți în măduvă, iar în restul de 30 de cazuri (62.5%) baciloscopia a fost pozitivă atât în măduvă cât și în sângele pe* riferic. B. CERCETAREA BACILULUI HANSEN ÎN SECREȚIA NAZALĂ In toate cele 48 de cazuri precedente, precum și în alte trei cazuri 182 D. C0RNELS0N, N. COMSTANTINESCU, C. DRAGOMIR ȘI At. FILIPEANU 666 noi, M. leprae a fost cu ușurință pus în evidență prin examenul direct al frotiurilor din mucozitățile pituitare. Am stabilit o gradație a frecvenței bacililor Hansen la exas menul direct al secreției nazale j + + + = bacili Hansen nenumera* bili; + + =b. H. numeroși; + =b. H. rari; ±=b H. prezenți, insă extrem de rari; 9 = b. H. absenți. Bacilii au fost puși in evidență în frecvența următoare în 51 de cazuri cu manifestațiuni leproase în evoluție, în comparație cu 58 de cazuri ale căror leziuni s’au cicatrizat: Frecvența b. Hansen = H—|—H ++ -j- ±9 Lepra evolutivă (51 cazuri) = 64% 21% 7% 6% 0% Lepra cicatrizată (58 „ ) =11% 7% 1% 16% 65% In rezumat, din datele de mai sus reiese că în lepra cu manifestațiuni în evoluție, M. leprae a fost pus în evidență în sânge și în măduva osoasă sternală, sau numai în aceasta din urmă, la 43 de cazuri din 48 examinate (90qIq). Mucoasa pituitară a furnizat în 100^1 Q din cazuri rezultate pozitive. IL BOLNAVI CU PROCESE LEPROASE CICATRIZATE. In această categorie au intrat 58 de bolnavi ale căror leziuni cutanate erau complet cicatrizate în momentul examenului nostru,, fie spontan, fie consecutiv tratamentului prin chaulmoogra. Bolnavii prezentau deformațiuni caracteristice ale cartilagiilor nazale, cicatrici multiple cutanate postlepromatoase, precum și turburări oculare și leziuni trofice la extremitatea membrelor inferioare. A. EXAMENUL SÂNGELUI ȘI MADUVEI STERNALE. In toate cele 58 de cazuri studiate, baciloscopia a fost în mod constant ne* gativă la 300 de câmpuri microscopice din picăturile groase de sânge și de măduvă osoasă examinate. B, EXAMENUL SECREȚIEI NAZALE. Rezultatele au fost, în general, identice la două examene bacis loscopice, efectuate la interval de 45 de zile, un rezultat negativ continuând să rămână negativ după mai multe săptămâni. Am căutat să administrăm IK la toți bolnavii înainte de efectuarea fro* tiurilor nazale. Rezultatele comparative obținute pe un prim lot de 667 CERCETĂRI BACTERIOLOGICE ÎN INFECȚIA LEPROASĂ 183 bolnavi tratați cu IK fiind identice celor obținute înainte de admis nistrarea substanței, ne«a îndreptățit să renunțăm la acest adjuvant. Spre deosebire de lepra evolutivă, în maladia cu leziuni cică* trizate bacilii sunt nenumerabili în 11°/0 din cazuri, numeroși în 7% și rari în 1% din cazuri; la 16% dintre bolnavi, bacilii au fost ex* trem de rari, trebuind să fie examinate zeci de câmpuri până să poată fi pusă în evidență o formă bacilară acidorezistentă. Bacilo» scopia complet negativă a fost înregistrată la majoritatea bolnavilor (65°/o din cazuri). In rezumat, bolnavii de lepră ale căror leziuni specifice s’au cicatrizați nu au prezentat, în nici un caz, bacili Hansen în sânge și nici în măduva sternală. Bacilii au fost frecvenți în secreția nazală Ial8°/Q din ca- zuri și rari sau extrem de rari la 17°/0 din cazuri, ceeace de* notă o persistență mai îndelungată a agentului leprei în mu- coasa pituitară, în raport cu sângele circulant și măduva ster- nală ; restul de 65% dintre bolnavi au furnizat rezultate com- plet negative. III. PERSOANE NELEPROASE Baciloscopia sângelui și a secreției nazale a fost efectuată la o serie de martori, contacți cu leproșii sau la bolnavi de tuberculoză pulmonară cu bacili Koch în spută. Am căutat astfel să depistăm fie eventualii purtători de bacili Hansen, printre contacții cu leproșii, fie purtătorii de bacili acidorezistenți, bacili Koch sau bacili pseudo» tuberculoși cari, eventual, ar fi putut fi luați drept bacili leproși. A. INDIVIZI SĂNĂTOȘI TRĂIND IN CONTACT INTIM CU LE- PROȘII. A fost examinat sângele și secreția nazală la un număr de 15 persoane aparent sănătoase, dintre care șapte copii din părinți leproși și opt soți sau soții de bolnavi cu leziuni evolutive, cari elk minau cantități considerabile de bacili Hansen prin mucoasa pituitară și prin leziunile lepromatoase ulcerate. In nici un caz nu au fost puși în evidență bacilii Hansen și nici alți bacili acidorezistenți în secreția nazală sau în sângele acestor contacți în aparență sănătoși. B. INDIVIZI SĂNĂTOȘI TRĂIND IN LEPROZERIE. Un număr de 21 de persoane sănătoase, făcând parte din personalul Leproze» 184 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR ȘI AL, FILIPEANU 668 riei, îngrijitori, infirmieri, spălătorese și copii ai acestora, cari aveau legături de joc cu copiii leproșilor, au furnizat în mod constant nu« mai rezultate negative. C BOLNAVI CU TUBERCULOZA PULMONARĂ, Baciloscopia sângelui recoltat în picătură groasă și a secreției nazale a fost efec« tuată la un număr de 30 bolnavi de tuberculoză pulmonară evolu* tivă, cu bacili Koch prezenți în spută. A fost examinat atât sângele capilar, în picătură groasă recol* tată din pulpa degetului, cât și sângele venos, recoltat prin puncție venoasă. Așa cum am arătat într’o notă anterioară [12], din 30 de cazuri examinate, bacilul Koch a fest pus în evidentă numai într’un singur caz cu tuberculoză evolutivă, urmată repede de moartea bolnavului. Secreta nazală a furnizat în mod constant rezultate negative. Cavitatea nazală a acestor bolnavi nu conține bacili acido^alcoolos rezistenți, deși bacilul Koch era, în acel moment, prezent în spută la toate cazurile. Datele de mai sus sunt sintetizate în următorul tablou com* parativ: B. Hansen B. Hansen B. Hansen B.Koch Produsul examinat în lepra în lepra la contacți la bolnavii evolutivă cicatrizată cu leproși tbc. evoluție (examen direct) i (48 cazuri) (58 cazuri) (36 cazuri) (30 bolnavi) Pozit.1 Neg. Pozit. Neg. Pozit. | Neg. Pozit. Neg. ■ Sânge 63% 37% 0% 100% 0% 10C°,0 3% 977, Măduvă sternală . 90% 10% 0% 100% — — — — 1 Secreție nasală . . 100% 0% 35% 65% 0% lOO7o 0% 100% । Ulcerații trofice. . 0% 100% 0% 100Vo — — — — Aceste date arată că M. leprae nu este prezent decât în sân» gele și în secreta nazală a bolnavilor de lepră. Contactii sănătoși, copii, soții sau soți, îngrijitori, etc. trăind intim cu leproșii evolutivi nu devin purtători de germeni în cavitatea nazală. Prezența baci» Iilor acido-alcoolorezistenți în secreția nazală furnizează un bun ins diciu de lepră în cazurile suspectate. Astfel de bacili nu au fost puși în evidență nici chiar în secreția nazală a tuberculoșilor pulmonari, cari eliminau bacilul Koch prin spută. In rezumat, cercetarea bacililor acido^alcoolorezistenți in 669 CERCETĂRI BACTERIOLOGICE IN INFECȚIA LEPROASĂ 185 sângele periferic (picătură groasă) și în secreția nazală la indivizii neleproși, ne-a furnizat următoarele rezultate : nu au fost găsiți bacili acido->alcoolorezistenți în sângele și nici în se- creția nazală la 36 de contacți sănătoși cu leproșii (copii, soți sau soții, îngrijitori, etc.); în 30 de cazuri de tuberculoză pulmo- nară evolutivă cu bacili Koch în spută, baciloscopia a furnizat rezultate negative, bacilii Koch sau alți bacili acidorezistenți fiind totdeauna absenți în mucusul nazal. Sângele periferic al acestor bolnavi a prezentat bacili Koch în mod cu totul excep- țional (un caz din 30 examinate). Concluziuni M, leprae a fost căutat în sângele periferic (picătura groasă), in măduva osoasă sternală și în mucusul nazal la 106 bolnavi de lepră în marea majoritate de tip lepromatos și mixt și numai în trei cazuri de tip nervos. Rezultatele au variat după cum bolnavii prezentau, în momentul examinării, manifestațiuni clinice specifice, evolutive, sau procese leproase cicatrizate. — La bolnavii cu manifestațiuni clinice leproase în evoluție de toate tipurile clinice (48 de cazuri), bacilul Hansen a fost pus în evidență în sânge în 63°/0 din cazuri, în măduva sternală în 9O°/o și în secreția nazală în 100°/0 din cazuri. — La bolnavii cu leziuni leproase cicatrizate fie spontan, fie în urma tratamentului cu chaulmoogra (58 de cazuri), M, leprae nu a fost pus niciodată în evidență în sânge și nici în măduvă. In se* creția nazală bacilii au fost numeroși în 18°/0 din cazuri și rari sau extrem de rari în 17°/0 din cazuri, în timp ce la restul de 65°/0 dintre bolnavi, bacilul leprei a fost absent în mucoasa pituitară la două examene repetate. Acești din urmă bolnavi pot fi considerați sterilizați din punct de vedere bacteriologic, ei ne mai reprezentând un izvor de diseminare ai bacililor leproși (baciloscopia negativă în sânge, în măduva sternală și în mucusul nazal). — Examenul baciloscopic efectuat la 35 de contacți în apa» rență sănătoși (copii și soți sau soții de leproși în evoluție, îngrijitori, etc.) s’a arătat în mod constant negativ în sângele și în secreția na» zală a acestor contacți. Prin același examen efectuat la 30 de tu» - - $ 186 D. CORNELSON, N« CONSTANTINESCU, C, DRAGOMIR SI AL. FILIPEANU 670 -------------------------------------------------------:--------------------- f berculoși pulmonari în evoluție, cu bacili Koch în spută, bacilos* copia a fost negativă în 100% din cazuri în mucusul nazal și în 97% din cazuri în sângele periferic. — Datele de mai sus arată că cicatrizarea spontană sau con- secutiv tratamentului prin chaulmoogra a manifestațiunilor leproase * este urmată de sterilizarea bacteriologică a organismului, fapt ce poate constitui un criteriu pentru suspendarea segregațiunii lepro* sului și revenirea lui, sub control bacteriologic, în mediul familial. Institutul de Igienă, Iași BIBLIOGRAFIE 1. D. CorneIson, N. Constantinescu, C. DragomirșiE. P u i u Producerea unor leziuni nodulare în meningele și encefaluî animalelor de laborator, inoculate introcranian cu țesut leproma- tos uman, Bull. Științific Academia R. P. R., Șt. Medicale, 1950, T. II, Nr. 6. 2. D. C o r n e 1 s o n, N. Constantinescu, AL Fi lip ea nu și C. D r a g o m i r, Aspecte din epidemiologia leprei, Studii și cercetări științifice, Academia R. P. R., Filiala Iași, 1,2 (1950). 3. D. C o r n e 1 s o n, N. Constantinescu, C. Dra'gomir, AI.Fi- lipeanu, și I. Sechter, Studiul comparativ al reacțiunilor serologice în lepra cu manifestațiuni evolutive sau cicatrizate. Studii și cercetări științifice, Academia R. P. R., Filiala Iași. 1,2 (1950), 4. Bulchin, Secția combaterii leprei a Iistit. central de Malarie și Parazito- logie medicală „Marținovski“, 1948. 5. Jens e Ijm e E., La lepre, Doin, Paris, 1934. 6. Badger, L. F., Pub. Health Rep., 1931, 46, 2782. 7. Franchini, Arch. ital. Sc. med. col., 1928, 9, 643. 8. S o u z o Cam pos, Brasil medico, 1930, 44, 1093. 9. Markianos, Bull. Soc. Path. exot., 1931, 24, 172; Ann. Dermat. et Syph., 1933, 4, 120. 10. C 1 oust o n, M. Y., Australia, 1935, 2, 430. 11. Legendre F., Bull. Soc. Path. exot., 1937, 30, 547. 12. D. Co r ne 1 s o n, N. C o ns t a n t i n e s c u și C. Dr ag o mi r, Revue medico-chirurgicale de Jassy, 1948, nr. 5-6. 671 CERCETĂRI BACTERIOLOGICE ÎN INFECȚIA LEPROASĂ 187 BAKTEPHOAOrmECKHE HCCAE4OBAHHH OPH nPOKA3HOW whoekuhh KpaTKoe co^epyKaniie ÂBTopH npoBejiH SaKTepHOJiorunecKHe HCCJieA°BaHHM upu upoKa- 3e, ocMoTpeB 106 npoKaaHbie pe3yjitTaTbi; y 30-ii SojbHbix, âauHMOCKonmi oua- 3a^acb nojioacHTeJiLHoB, KaK b kpobm, thk h b kocthom aiosry. B 0()Ill,eM 3B0JII0THBHH6 CTHAHH HpOKa3bI B 63% rȚ^M nOJIOHUITeJIbHyiO oaițiLMOCKOiiiiio KpoBu a rpyAiiHHoro Mosra b 90% H3 c;iy hh paay Heoiiaaajiacb Sa^wipHOii. H3 3Thx HCCje^OBafîiiii c;ie,a;yeT, hto sapyânoBbiBaHne Hpoi reacția de fixare negativă = 48 seruri (78,6%). 3. CONTACȚI SĂNĂTOȘI DIN LEPROZERIE (44 persoane): reacția de fixare pozitivă = 0 seruri (0%); reacția de fixare negativa = 44 seruri (100%). Aceste date arată că reacția de fixare a complementului, cu antigen lepromatos, pozitivă în 90% din cazurile de lepră cu mani^ festațiuni cutanate specifice în evoluție, și în 21% în cazurile cu leziuni leproase cicatrizate, este găsită constant negativă la contacții în aparență sănătoși. In rezumat, serul sanguin al bolnavilor de lepră fixează com- plementul în prezența antigenului Bordet-Ruelens utilizat pentru diagnosticul sifilisului și a antigenului lepromatos. Reacțiile pozi- tive sunt în raport cu stadiul clinic al manifestațiunilor leproase: — în lepra evolutivă 75QR din bolnavi au o reacție pozitivă cu antigen Bordet-Ruelens și 90*R cu antigen lepromatos; — bolnavii, ale căror leproame s’au cicatrizat, dau cu anti- genul pentru sifilis reacțiuni pozitive numai în 4.9QR din cazuri și cu antigenul lepromatos în 21QR din cazuri. — Contacții în aparență sănătoși din Leprozerie au furnizat în mod constant reacțiuni de fixare negative, cu excepția celor bol- navi de sifilis. II. REACȚIUNI DEFLOCULARE ÎN LEPRA (Citochol, Kahn și Meinicke) Reacțiunile de floculare pot de asemenea deveni pozitive în 681 REACȚIUNI SEROLOGICE ÎN LEPRĂ 197 lepră. Girard și Robie [19] au găsit reacția Meinicke pozitivă în 58°/0 din cazurile de lepră în raport cu 4O°/o la neleproși, în timp ce după Lai și Wang Lai [20] reacția de floculare Kahn nu pare a da o proporție mai mare de cazuri pozitive (12,5%) în raport cu neleproșii (13,5°/0). Amies [21] relatează rezultatele reacției Kahn aplicată comparativ cu reacția Wassermann, ambele reacțiuni fiind pozitive în 28°/0 din cazuri. In experiențele lui Nojima (1930), leproșii în mod sigur nesifilitici au prezentat o reacție Meinicke po» zitivă în 27% din cazuri, o reacție Sachs=Gecrgy pozitivă în 16% din cazuri, în timp ce reacția Wassermann a dat o proporție de 20% cazuri pozitive. In general, reacțiunile de fldoulare (Kahn; Meinicke ; Vernes) par să fie mai puțin frecvent pozitive decât reacțiunile de fixare a complementului cu antigen pentru sifilis. R a m s a y [22] a pretins chiar că reacția Sachs-Georgy nu este po« zitivă decât atunci când leproșii sunt în același timp și sifilitici. Paralel cu reacțiunile de fixare, noi am executat și reacțiunile de floculare, fie numai citochol și Kahn, fie acestea două plus reac« ția Meinicke. întrucât reacția citocholului s’a arătat de multe ori negativă, în timp ce același ser sanguin dădea rezultate pozitive la Kahn și Meinicke, în datele de mai jos nu am ținut seama de aceste desacorduri puse pe seama sensibilității diferite a unuia sau altuia din antigenele utilizate, ci am considerat ca pozitiv orice ser care a provocat o floculare netă, oricare a fost metoda utilizată. 1. Lepra cu leziuni specifice în evoluție (41 bolnavi): reacția de floculare pozitivă = 34 seruri (82,9°|0); reacția de floculare negativă = 7 seruri (7.0°|0). 2. Lepra cu leziuni specifice cicatrizate (61 bolnavi): recția de floculare pozitivă = 3 seruri (4,9°|0) î reacția de floculare negativă = 58 seruri (5.0°|0). 3. Contacți sănătoși din leprozerie (44 persoane): reacția de floculare pozitivă = 3 seruri (luetici); reacția de floculare negativă = 41 seruri (93°|0). In rezumat, reacția de floculare (citochol, Kahn sau Meinicke) este pozitivă în 82.9\ din cazurile cu manifestațiuni leproase evo- lutive, în timp ce în cazurile cu leziuni cicatrizate proporția cazu- rilor pozitive nu depășește 4.9\. Contacții sănătoși din Leprozerie 198 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR, AL. FILIPEANU, I. SEHTER 682 nu dau o reacție pozitivă decât în măsura în care sunt infectați de sifilis (3 cazuri din 44 examinate). III. REACȚIUNEA DE FORMOL-GELIFICARE Gate și Papacostas au pus Ia punct o metodă simplă prin care sunt puse în evidentă turburările echilibrului coloidal în cursul leprei. Aceste modificări, care duc la gelificarea serului în prezența formolului, sunt, după Longhin și I onescu [23], în raport cu creșterea anumitor proteine din serul sanguin al leproșilor. Noi am utilizat metoda de formobgelificare cu modificările aduse în 1946- de Gate și Papacostas [24]. 1. LEPRA CU LEZIUNI SPECIFICE EVOLUTIVE (41 cazuri) : reacda de gelificare pozitivă = 39 seruri (95,O°|o) J reacția de gelificare negativă = 2 seruri (4.8°|0). 2. LEPRA CU LEZIUNI SPECIFICE CICATRIZATE (61 cazuri): reacția .de gelificare pozitivă = 27 seruri (44c| Ț reacția de gelificare negativă = 34 seruri (55°|0). 3. CONTACȚI SĂNĂTOȘI DIN LEPROZERIE (44 persoane) * reacția de gelificare pozitivă = 0 seruri (0°|o) ; reacția de gelificare negatiyă= 44 seruri (100'Ț,). In rezumat, reacția de formol-gelificare a lui Gate și Pa- pacostas, negativă la 100*!^ din contacții neleproși, se arată a fi foarte sensibilă în lepră, chiar și în cazurile cu leziuni specifice cicatrizate: gelificare la 95* f din serurile leproșilor evolutivi și la 44* l0 din serurile leproșilor cu leziuni cicatrizate; contacții sănă- toși au dat în 100*lQ din cazuri reacție negativă. IV. REACȚIA DE HEMOAGLUTINARE ȘI SEDIMENTARE A LUI RUBINO Serodiagnosticul leprei prin aglutino-sedimentarea globulelor roșii formolate de oaie, preconizată de Rubin o [25] a dat acestui autor rezultate pozitive în 72,7% din 121 de cazuri de lepră exa^ minate. Marchoux și Caro [26], făcând să varieze proporția de ser lepros și de suspensie globulară, au obținut sedimentarea hemaa tiilor formolate în 100% din cazurile de lepră, reacția rămânând negativă cu serurile neleproase. Rezultate mai puțin favorabile au f 83 REACȚIUNI SEROLQGICE IN LEPRĂ 199 fost obținute de Peltier [27] cu ambele tehnici (33°/0) cu tehnica originală a lui Rubino și 22°/0 cu tehnica modificată de March- oux și Caro), de Markianos [28], de Amies [29,] de Le pi ne Markianos și Papayoannou [30] și de Spanedda [31]. Rezultate mult mai favorabile au fost, din contra obținute de Z a» va 11 os [32] și de Imbert [4] în 1931, cari au obținut, primul 9O°/o rezultate pozitive în lepra mixtă, iar al doilea 86°/0 în lepra nodu= Iară. Recent, C h o r i n e [33] a reușit să extragă un principiu activ din globulele roșii formolate, care floculează, la rândul lui, cu serul leproșilor. In propriile noastre cercetări, am utilizat hematii de oaie fors molate, reacția fiind făcută la cald (37°), iar lectura după 30 și 60 de minute. Rezultatele obținute sunt redate mai jos. 1. LEPRA CU LEZIUNI SPECIFICE ÎN EVOLUȚIE (41 bolnavi) : reacția Rubino pozitivă=29 seruri (7O°|o); reacția Rubino negativă=12 seruri (29°|0). 2. LEPRA CU LEZIUNI SPECIFICE CICATRIZATE (61 bolnavi): reacția Rubino pozitivă=14 seruri (23°|0); reacția Rubino negativă=47 seruri (77°|0). 3. CONTACȚI SĂNĂTOȘI DIN LEPROZERIE (44 persoane) : reacția Rubino pozitivă= 0 seruri (O°|o); reacția Rubino negativă=44 seruri (1000|()). In rezumat, reacția de aglutinare și sedimentare a hematiilor formolate a lui Rubino este pozitivă în 70^!^ din cazurile de lepră evolutivă și în 233IQ din cazurile în care leziunile sunt cicatrizate ; aceeași reacție este, din contră, negativă la 100^!^ din contacții sănătoși. N. REACȚIA DE PRECIPITARE CU ACID TRICLORACETIC Această reacție propusă pentru diagnosticul pelagrei, este ba- zată pe turburări ale echilibrului coloidal, care nu au însă nicio specificare. In cercetările noastre, icacția de precipitare prin acid tricloracetie a fost efectuată comparativ pe un m măr de 285 probe de ser de proveniență diferită : 102 probe dela bolnavi de lepră, 92 dela bolnavi de pelagră, 38 dela bolnavi de tuberculoză pulmonaiă 200 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR, AL. FILIPEANU,!. SECHTER 684 evolutivă, 8 dela bolnavi de paludism în evoluție, 8 dela persoane aparent sănătoase, trăind în contact cu leproșii și 37 de probe de ser cu BordeUWassermann pozitiv sau negativ. 1. BOLNAVI DE LEPRA (102 cazuri) : a) Lepra în evoluție (41 bolnavi) : reacție pozitivă = 37 cazuri (90“|o); reacție negativă = 4 cazuri (9,7°i0). b) Bolnavi cu leziuni cicatrizate (61 bolnavi) : reacție pozitivă = 9 cazuri (14°|0) ; reacție negativă = 52 cazuri (85°|0). 2. CONTACȚI SĂNĂTOȘI DIN LEPROZERIE (8 persoane) s reacție pozitivă = 1 ser (bolnav de malarie); reacție negativă = 7 seruri. 3. BOLNAVI DE PALUDISM (8 cazuri) reacție pozitivă = 8 seruri; reacție negativă = 0 seruri. 4. BOLNAVI DE TUBERCULOZĂ (38 bolnavi): reacție pozitivă = 38 seruri (100°|0) ; reacție negativă = 0 seruri (0°|o). 5. BOLNAVI DE PELAGRĂ (92 bolnavi) = reacție pozitivă = 55 seruri (59.7° |0); reacție negativă = 37 seruri (4O.2nio). 6. SERURI B.-W. NEGATIV ȘI B.-W. POZITIV (37 seruri): a) Seruri B.—W. negativ (20 cazuri) : reacție pozitivă = 4 seruri ; reacție negativă=16 seruri. b) Seruri B. — W. pozitiv (17 cazuri) : reacție pozitivă = 5 seruri; reacție negativă = 12 seruri. In rezumat, reacția de precipitare cu acid tricloracetic dă re- zultate pozitive într’o proporție ridicată în lepra evolutivă (90QlQ), în paludismul activ (8 cazuri din 8), în pelagră (59.7Q!Q) și în tu- berculoza pulmonară evolutivă (100^/^ din cazuri). Aceeașireacțiune este negativă în majoritatea serurilor aparținând leproșilor cu ma- nifestațiuni cicatrizate (14q/q reacțiuni pozitive și 85Q!Q reacțiuni 685 CERCETĂRI SEROLOGICE ÎN LEPRĂ 201 negative), cât și la indivizii cu Bor det-Waser manii negativ și la per- soane sănătoase, trăind în contact cu bolnavii de lepră. VI. STUDIUL COMPARATIV AL REACȚIUNILOR SEROLOGICE ȘI AL BACILEMIEI ÎN LEPRA La toți cei 102 bolnavi de lepră, precum și la contacții lor în aparență sănătoși (44 persoane) au fost efectuate, comparativ, toate reacțiunile de mai sus. Am putut astfel să ne dăm seama, pe un același bolnav sau pe grupe de bolnavi în același stadiu, de sensD bilitatea fiecărei reacțiuni, în raport cu stadiul clinic al evoluției boalei, după cum leziunile erau floride sau cicatrizate și după cum bolnavul prezenta sau nu M. leprae în sistemul sanguin și hemato* poietic (sânge sau măduvă sternală). Rezultatele obținute sunt grupate în tabloul nr. 1. TABLOUL Nr. 1 Grupe Număr de cazuri Bolnavi de lepră Contacți Reocții de fixare Reacții de floculare Reacția de gelificăre Reacția Rubino Evol. (1) Cicatr. (2) (3) B.-W. (4) Leprom (5) (6) (7) 1 (24) 23 1 — + + + + + + + + + + + + + + + li ( 6) 6 — — + + + + + + + + + + + + 0 III ( 4) 2 2 — + d- + + + + + + + 0 + + + IV ( 3) 3 — — 0 + + + + + + + + + + + + V ( 8) 1 7 — e 0 0 + ++ + + + VI ( 6) 3 3 — 0 + + + 0 + + + 0 VII (19) 3 16 — 0 0 0 + + + 0 VII ( 4) — 4 — 0 0 0 0 + + + IX (28 + 41) — 28 41 0 0 0 0 0 (1) = lepră forma evolutivă ; (2) = lepra cu leziuni cicatrizate ; (3) = con- tacți cu leproșii; (4) antigen Bordet—Ruelens ; (5) = antigen preparat din lep- rom; (6) = reacția citochol, Kahn și Meinicke ; (7) — reacția de formol- gelificare. + + + = reacție pozitivă ; 0 = reacție negativă. 202 Do CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR,AL. FILIPEANU, LSECHTER 686, Datele din tabloul Nr. 1 arată, în mod limpede, că numai în " lepra cu leziuni evolutive, deci cu prezența bacililor Hansen în sânge și măduva sternală, rezultatele sunt pozitive atât în reacțiunile de fixare, cât și în cele de floculare, de formol-gelificare și de hemoa* glutinare. Atunci când reacțiunile serologice au fost găsite negative, serurile proveneau în majoritatea cazurilor dela leproșii ale căror le* ziuni specifice erau cicatrizate și cari nu mai aveau bacilul Hansen în sânge sau în măduva osoasă. Intr’o primă categorie (grupele I-IV), 34 de bolnavi din 41,. adică o proporție de 82-9% dintre leproșii în evoluție au prezentat toate reacțiunile serologice pozitive, în timp ce printre leproșii vin- decați, această proporție nu s’a ridicat decât la 4.9% (3 cazuri din 61). In cea de a doua categorie (grupele V-IX) raportul dintre grupe este inversat: 17% dintre leproșii în evoluție și 95% dintre bolnavii cu procesele leproase cicatrizate au furnizat rezultate nega® tive la cea mai mare parte din reacțiuni. Tot în această categorie, în grupa IX*a, au intrat contacții în aparență sănătoși. Eliminând dintre aceștia din urmă cele trei cazuri de sifilis, ^41 de seruri din cele 44 examinate au furnizat rezultate negative. Aceste raporturi sunt mai bine puse în evidență în graficul alăturat (Fig. 1). Atunci când bolnavul prezintă manifestațiuni clinice în evoc luție, însoțite de invazia bacilului Hansen în sânge și în sistemul hematopoietic, reacțiunile serologice, oricare ar fi ele, sunt pozitive; atunci însă când bolnavul se vindecă spontan, aceleași reacțiuni des vin negative. Acest fenomen biologic nu poate fi interpretat decât ca rezultat al turburărilor intense ale echilibrului coloidal în mo* mentul stării septicemice atât de profunde, provocată de bacilul Hansen, stare septicemică ce poate dura timp de luni și ani de zile, atât cât durează și manifestațiunile clinice floride. Când organismul se vindecă, bacilemia dispare si odată cu ea vor dispărea și tur» burările humorale: echilibrul coloidal revine la normal, iar reacți» unile serologice redevin negative. Ansamblul acestor date arată că reacțiunile pozitive în lepră, oricare ar fi natură lor, nu oferă nici un element de specificitate» Ele nu fac decât să traducă, așa cum traduc și în alte afecțiuni mi* crobiene sau parazitare, turburări profunde ale sistemului coloidal' 687 CERCETĂRI SEROLOGICE ÎN LEPRĂ 203 din organism. Odată cc bolnavul a ieșit din faza evolutivă a pro- cesului infecțios, sistemul coloidal își recapătă echilibrul inițial, iar reacțiunile redevin negative. Astfel, în paludism, unul dintre noi [34] a arătat cum reacția BordehWassermann pozitivă în unele cazuri, în timpul accesului febril și parazitar, s’a negativat îndată ce bol* FORME CI CATRl Z, numAR OE CAZURI 0 605040 30 20 10 5 4 3 f 0 R m E IM HUMAfî OE ' 2 3 A 5 .10 E V OL UTiE CAZURI Z0 3040.W -100- Rpcrcftactil W0W////M formol- gehfcore ReatfărmL fixare cu £ le/sr&m j fîx&rp S’ ^ărreroraac în măclwd sternală Q. Hansen în Sânge ffirz t tipifar? act& ^âMirare/ttâ ReacSia Her 100 GOoOSOJb 20 \flocalarp yCt/echol, kahn eScJ ^î^^eacțiă Ivi Rubin o Z 5 4 □ 10 20 JO105040 LjjjjmL w r.- . .] humorul Mal al forme- W/7/A numirii cazurilor I I Humorul toM a! lor c.coirizale pozitive formelor in fualuhe Fig. 1 navul s’a vindecat clinicește, pentru a redeveni iarăși pozitivă în momentul instalării recidivei. In rezumat, reacțiunile serologice sunt pozitive în lepră atunci când bolnavul prezintă manifestațiuni leproase în evoluție cu ba- cilii Hansen prezenți în sânge și în măduva sternală. Dispariția bacililor din sistemul sanguin și hematopoietic, survenită cu ocazia cicatrizării leziunilor leproase, este urmată în general de negati- varea reacțiunilor serologice. 204 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR AL. FILIPEANU, I. SECHTER688 Concluziuni Au fost întreprinse cercetări serologice pe un număr de 102 bolnavi de lepră și 44 persoane sănătoase venite în contact cu les proșii. Bolnavii aparținând în marea majoritate tipurilor lepromatos și mixt, au fost grupați în raport cu stadiul manifestațiunilor clinice ale boalei: 41 leproși cu manifestațiuni active evolutive și 61 le» proși, ale căror manifestațiuni specifice erau complet cicatrizate. Reacțiunea Bordet-Wassermann (antigen Bordet-Ruelens) a fost găsită pozitivă în 75% din cazuri în lepra evolutivă și în 4.9°/0 în lepra cicatrizată. Reacțiunea de fixare cu antigen lepromatos a dat rezultate pozitive sensibil superioare : 90% în lepra evolutivă și 21°/0 în lepra cicatrizată, fiind constant negativă la contacții sănătoși. Alte reacțiuni serologice au furnizat următoarele rezultate: — reacțiunile de floculare (citochol, Kahn și Meinicke) au fost pozitive în 82.9% din cazurile cu lepră evolutivă, în 4.9% în lepra cicatrizată și la 3 contacți (luetici) din 44 examinați; — reacția de formol-gelificare (Gate Papacostas) a fost pos zitivă în 95% din cazuri în lepra evolutivă, în 44% în lepra cica- trizată și 0% la contacții sănătoși; — reacția lui Rubino a furnizat rezultate pozitive în 70% din cazurile cu lepră evolutivă, în 25% în lepra cicatrizată și s’a arătat totdeauna negativă la contacții sănătoși ; — reacția de precipitare cu acid tricloracetic a fost pozitivă în 90% din cazurile cu lepră evolutivă, în 14% în lepra cicatri» zată, la 8 cazuri din 8 în paludismul acut, în 100% din cazurile cu tuberculoză pulmonară evolutivă (58 de bolnavi) și în 59% în pe* lagră (92 bolnavi) ; această reacție a fost negativă la cea mai mare parte din contacții sănătoși și la cea mai mare parte din serurile cu reacție Bordet-Wassermann negativă sau în cazurile de sifilis latent. In general, reacțiunile serologice au fost pozitive în lepră la bolnavi cari prezentau atât bacili Hansen în sistemul sanguin și he- matopoietic (măduvă sternală și sânge), cât și manifestațiuni leproase active în evoluție. Dispariția bacililor leprei din sânge și din mă- duva osoasă, constatată la leproșii ale căror leproame cutanate s’au cicatrizat, este urmată de negativarea reacțiunilor serologice. 689 CERCETĂRI SEROLOGICE IN LEPRĂ 205' Aceste date dovedesc că nici una din reacțiunilc serologice aplicate în lepră nu este specifică infecțiunii hanseniene. O reacție pozitivă nu traduce decât turburări ale echilibrului coloidal provo- cate de bacilemia intensă leproasă din faza evolutivă a maladiei; atunci când leziunile specifice se cicatrizează și când bacilii Hansen nu mai sunt prezenți în sânge și în măduva osoasă, reacțiunile se* rologice redevin negative. BIBLIOGRAFIE 1. D. Cornelson, N. C o n s ta n t i n e s c u, C. Dragomir și AL F i I i p e a n u Cercetări bacteriologice în infecția leproasă, Studii și Cercetări șt. Academia R. P. R. Iași I, 2 (1950). 2. Al. Slătineanu și D. D a n i e I o p o 1 u, C. R. Soc. Biol., 1908 p. 309, 374., 3. Cooke, JL Inf. Dis., 1919, 25, 472. 4. Citat de S t r on g, în : „Stitt’s Diagnosis, Prevention and Treatement of trop. Diseases, 7-a ed., Blakiston, 1945. 5. S. N i c o 1 a u și A. B anciu, C. R. Soc. Biol., 1924, 97, 1352. 6. Otero, Porto-Rico Health Review, 1927 (in Bull. Inst. Pasteur, 1928, p. 63o> 7. Al. Slătineanu și D. Danie 1 opo bu, C. R. Soc. Biol., 1909, p. 332, 8. Lewis șiAronson, J. Exp. Med., 1923, 38,220. 9. Ta y 1 o r și Malo ne, Ind. Jl. Med. Res., 1924, 12, 127. 10. W i t e b s c k y, K 1 igenst e in și K u h n, Klin. Wchschr., 1931 p. 1068. 11. Brants, Dermat. Wchschr., 1932, 93, 1683. 12. K o r n e 1, Ztschr. f. Inmunitătsf. u. Exp. Therap., 1933, 78, 207. 13. Bier și Ar n o 1 d, Arch. f. Schiffs. u. Trop. Hyg., 1935, 39, 236. 14. R a bel lo, Internat. Jl. Lep., 1937, 5, 343. 15. Lowe și Grevai, Ind. Jl. Med. Res., 1939, 26, 833. 16. Dharmendra și B o s e, Ind. Jl. Med. Res., 1941, 29, 1- 17. Bulkin Secția combaterii leprei, Institutul central de Malarie și Para- zitologie medicală „Marținovski“, 1948. 18. B a 1 n i e v, L e v i t o v, și M a g i d s o n, Secția combaterii leprei, Institutul Central de Malarie și Parazitologie „Marținovski“, 1948. 19. Gir ard G. și Robie J., Bull. Soc. Path. exot., 1928, 21, 187. 20. Lai și W an g Lai, Chin. med. JL, 1928, 42, 880 (in Bull. Inst. Pasteur 1930, p. 829). 21. Am ies C. R., Malayan med. JL, 1929, 4, 129 (in Bull. Inst. Pasteur. 1930, p. 829). 22. Ramsay St. C., Trans. Roy. Soc. Trop., Med. a. Hyg., 1928, 22, 249, (in Bull. Inst. Pasteur, 1929, p. 471). 23. L o n g h i n și I on e seu, C. R. Soc. Biol., 1938, 127, 729. 206 O. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C.DRaGOMIR, AL. FILIPFANU, LSECHTER 640 24. Gate și Pap a costa s, Revue de Pathologie comparee, 1946, p. 199. 25. Rubino M. C., C. R. Soc. Biol., 1927, 96, 225; Ann. Inst. Pasteur/1931, . 47, 147. 26. Ma rch o ux E. și Caro ]., Ann. Inst. Pasteur, 1928, 42, 542. 27. P e 1 tier, Bull. Soc. Path. exot., 1928, 21, 836. 28. M a r k i a n o s, ibid., 1929, 22, 152. 29. Amies, (in Bull. Inst. Pasteur, 1930, p. 828). 30. Le pi ne, Markianos și P a p a y o a n n o u, Bull. Soc. Path. exot., 1932,25,543. 31. Spanedda A., (1932, (in Bull. Inst Pasteur, 1933 p. 832). 32. Z a v a 11 o s, 1931 (in Bull. Inst. Pasteur, 1933, p. 831). 33. C hor ine V., Ann. Inst. Pasteur, 1944, 70, 257. 34. N. C o n s t a n t i ne s c u, Revista Medico-chirurgicală, 1927, 36, 57. Institutul de Igienă Iași CPABHKTEAbHOE W3yqEHHE CEPOAOrmECKKX PEAKIJKK riPPI HPOKA3E C KAHHmECKBMH 3BOAK)TKBHbIMH MAPI 3APyBIJOBAHbIMH nPOHBAEHHHMK KpaTKOc co^epjKaime Abtopbi HpexupminiH cepo^orme-CKue LLeeae^OBapMH na 102 ooJBiibix upoKasoîi npon3Bo;i;.ii peaiajun no CBj£3i>iBaHHio KOMWieMeRTa e anTurenoM Bopjțe-PioJieHC m c aiiTuroHOM uBBJieneHHbin .113 HeaoBc- TOGKoro jienpoMa b KOTopon iiaxo/BJHiCb b h3o6hjiilii uajiounn Fas- 3eiia. PeyyjibTaTbi 6bi;i.u couocTaBJienbi c pe3yj£BTarjraMH iioâpieHbiMM npn iioMOipu ocajțonHHN peauipiii ivitoxojilii nax h MeiÎHUKO n c pe3yjiLTaTaMn no.’iyneHMM:n b peaKițun a>opMoa-neJM>in^ (TaTa- HanaKOCTac), c pesy.iMaTaMii araoTitiiuposaumi opMOJiHHOBaHMx «lapaHbiix ^piiTponuTOB. (Py6.nHo) u c peai^iînmi oca^emin i:po- BHHOii CbITOpOniKLI B BpiICyCTBm TpHXJIOpyKCyCHOii KHCJlOTbl. B i:a- neCTBe KOHTpO.Tn aBTOpH BOJlb3OBaJmCb KpOBfIHO.it CHBOpOTKOfi B3JIT0K y 44-îl B^opoBbix cyoBOKTOB, KOTopbie coupHKacamci> c dojibUbiAtu Ltcth. cyupyra. Me;tLi:epcoiia’i, Hpncjtyra u. t. HpoKa/ReHHbie, KOTopbie b Cojibihhhctbo cjiyuaoB upHHa^JieiKajH iLTUHunecKiiMu THHaM lepromatos h CMeiiianoMy 6bi.ih c rpynnHpo- aa.HN B C00TB0CTBHH C 3BOJIOTHB11O0 CTa^Uefî KJmHHHOCKHX HpOHBJIG- 691 CERCETĂRI SEROLOG1CE ÎN LEPRA 207 nun 6o;iC3Jiu; 41 Oo^iBHOîi c aimiBUbDiH ‘abo:iiotlibhmaih iipo.hbjicilubmm h 61 upoKaiKemiHx y KOTopbix npOKaantie păun 6bi;m a6co.noTHO 3apy6.iw&Hbu Peakh n a B o p;țo - B ac cepmaua. (aiiTureu Bop^e-Piojieiic) 6bua iio.iO/imTe.mioii b 75% c.iyqaeB yBOjiwiiBiioii iipoNa3bi.ii tojibko e 4,9% cjynaeB 3apy6u;oBaHOfi npoKaBti. 9rra peaKij,iui 6bua hojio;ku- TCJMofi tojbko y o;uioro KOiiTaKTnoro 3apa;i;eHHoro CM>wrjcoM, ii3 44 iiceje^OBaiibix. Peaknnn cbn3eibahu h ’ c anthrehom el3 bjioueii- jibiM u 3 aenpoMa, 0Ka3a;iacb noJio;imTejrbH()ii b 90% cjynaeB lABOniOTHBHOn npOKaBbl LI B 21% COJBBHX 3apy611,0BaHHOÎÎ HpOKaBOH ; ora poauniux 6bi.ia moctohhho orrpnnaTe.ibiio0 y B^opoBbix cyoBOKTOB NOTOpble COHpilKaCaTHCb C 603KHbIMM. O c a ;i, o ii h bi e p e a k iț h u (nuTOKOJieBan, Kan h MeiiiiuNe) ;i,ajiii Jlo:iO;KLlT03bllbIO p03y.1T/raTbI B 82,9% y aBOJIlOTHBHblX UpOKaiReBHM’X b 4,9% y doJibHbix c 3apyân;0Baiim->iMH iipoaBiieii^^ upoKa3bi 11 y rpcx HeiipoKaaieHHbix Sojibhhx cmiltlicom. Peaunmi & o p m o ;i - r e ;iu a? iiițiip o b a mi ji (PaT3 ii liana- NOCTac) 11 peaiuvuii ar.iioniHHau;ini h oca’/K^eimii uopiiajmHOBbix ypirr- popiiTOB (Py6n.no) ;iann: cjie^yinimie cooTHOineHmi HOjro;RiiTe.ibHbix pB3yj I/raTOB. ;3BOAK)TMBHaH 3apy6uoBaH" ConpMKacaiC" im eifl 340* poBbie npoKaaa Han npoKaaa peaKîj -H (J)opMo^*reAH(pHKaynii 95" 44'7o 0% peaKyHH Pv6who 70" 0 23"A, 0'1.. PeaKmiîi oca;K;i;eHLui KpoBHnoâ CbiBopoTim b upncycTBMM rrpnx- ^opyKcycHofi KHCJiOTbi 6bi.ia no;io;KUTe;iMOb b 90% 113 cjiyuaeB ^bo- xioTiiB'wii iipoKasbT, b 14% npii nponase c 3apy6u,OBaHHbLMn npoiiB- .'leiitiHMLi, y Bcex Sojjlhhhx ocrrpofl Majuipiien (8 c.iynaeB), b 100% cayqaeB nerornoro Ty6epKiLTe3a b SBOJiioTuBnofl a>opMe (38 SoJibHbix) H b 59,7% cjiynaeB ne.uarpbi (92 OojibHbix); 3Ta peaKB,un to oTpupaTeabiioil y Sojibiiihhctbo 3^;opoBMx cy6i>eKT0B KOTopue conpii- iHbiM.u? ue3a.BucuMO or ux upupo^u (peaKii;uu cbji3Hi Bauuu KOMuaeMeuTa, o cajonutie pea wrn, fcopuaJ-reau&HKaițuu, pea^Lui Py6uuo u peaKuiui oca-a^enuu Tpux- jiopyKcycHOii KucaoTofl) Toraa nai: Te>ue peaunuu aaau iio.ioiKUTenBH^ pe3yjiBTaTH tojibko b ouchb Ma;iofi npoHopipiii (4,9°/o — 3 c:iywi ti3 61) y SojiBHBix c 3apy6HOBaHHOH npoKa3oil Bo Brropo2 KaTeropuu Sojbhhx (rpyunbi (V—IX) cooTuorneinui 6h.iu oSpaTuoro uopii^Ka : y 7 U3 41 6o-ibhbxx aBouioTyBiiofl upoua- 3on (17°/o), y 58 60JBHMX U3 61 cuyuaa aapySițoBaHiiofi upona^bi (59°/o) Kai< u y Bcex cyobKTOB KOTopwe coupuKaca.TucB c 6o:ibhbimu, ne Oy^yuu upoKaaieui^ iuiu CMH.TUTHKaMu b o6iii;lix juhhhx cepo- rioruuecKHe peaKuuu jam OTpu^Tejibiibie peuyjibTaTbi. 9tu ^amibie ^OKa3MBaioT uto uu orȚHa 113 upoMeiieiiHbix ce io- :ioruuecKux peaKițun ne iiBuneTca ciieiiiuouuecKoft upuraH3euoBCKoâ uTOeKipiu. IIoio;iopva npoKaBM ; (2) = npoKa;KeHHHe c sa- py^OBaimmni aaBauii; (3) = B^opoBbie jimța coiipHKacaioiKHecH c dojiMbiMii (4) = peanipui CBH3biPaimx KOMiLieMenTa c aHTurenoM Bop^e-PioJieHC; (5) = peaKiw cBH3MBaiiM KOWTeMeirra c aiiTiireHOM iipnrOTOBjieHbiM H3 uejioBeuecKOro jeupoua ; (6) = oca^;onHLie peanumt (HHTOKOJieBan; Kan ; Memiene) ; (7) = peaKijua opMa-re.iMMKaii;.uiL raT34IanaK0CTac, 1946 ; (8) peawui PySmio -j-----F + — hojo;ku~ TDjiBHaa peaiuțiia ; o — oTpunaTeiBiiaii peaKii;mi. Puc. 1 — C pa b hmtea l heie u ce p o a or uu e ckh e păș- une b 9B0JHTuBH0fl u p o k a 3 e, b ii p o k a 3 e c 3 a p y 6 u o- BaHHHMH H3BaMH h y 3 j o p O B bl x a H n c o ii p n k a c a io- in. ii x c a c 6 o a b h m m ii. (I) = °/o doabHbix c uaaonKOfî Tansena b hocoboA iiojocth : (II) — 7o HaaoHKu Pan3eHa b KpoBH ; (41) 7O iiaa. PaH3ena b koct- hom MO3ry rpyjțKHH; (IV) = 7O Ooatiibix ii B^opoBux coiipuKacaio- npixcii, c iioaoiKHTeabHofl peaKipieii CBiiBLiBaniiH Pop^e-PaccepMaiia; (V) = 7o peaKHHa cBH3biBaHna c auTurenoM lepromatos; (VI) =7* peaiui;iui Hoao;KHrreai>Bo0 upeii;uHHTai(,uH (n,HTOKoaeBaif, Kan u MeiîHekc); (VII) = 7o uoaoiKHTeaB’aan peauițiiH ^opMOa-reambHKanau ; (VIII) = peaKuufi PyâMiio-noaoauiTeaMaa: (IX) — iioaoaiHTeTeaBiiaa peai-ima ocaa^eHLLii TpHxaopyKcycinii KucaoToA. ETUDES COMPARATIVES DES REACTIONS SEROLOGIQUES DANS LA LEPRE HUMAINE AUX MĂN1FESTATIONS CLINIQUES EVOLUTIVES OU CICATRISEES R e s u m e Les auteurs ont cntrepris des recherches serologiques sur 102 malades de lepre, en effectuant des reactions de fixation du comp» lement avec Tantigene Bordet-Ruelens et avec un antigene extrait du leprome humain riche en bacilles de Hansen. Les resultats ont ete compares avec ceux obtenus par les reactions de flocculation (cytochol, Kahn et Meinicke) et par les reactions de formoRgelifL cation (Gate»Papacostas), d’agglutination des hematies formolees de mouton (Rubino) et de precipitation du serum sanguin en presence ȘtCercSt Iași 1, 2 — li 210 D. CORNELSON, N. COXSTANTINESCU, c. DRAGOMIR, AL. FILIPEANU, T. SEHTER 694 de facide trichloracetique. Comme temoins, Ies auteurs ont utilise le serum sanguin de 44 sujets apparemment normaux, vivant en contact plus ou moins intime avec des lepreux ^enfants, epoux, in# firmiers, personnel de service, etc.). Les lepreux, appartenant generalement aux types cliniques le# promateux et mixte, ont ete groupes par rapport au stade de Levo# lution des manifestations cliniques de la maladie : 41 lepreux avec des manifestations actives evolutives et 61 malades dont les lesions lepreuses etaient completement cicatrisees. La reaction de Bordet-Wasermann (antigene Bordet-Ruelens a ete trouvee positive dans 75 % des cas â lepre evolutive et seule# ment dans 4.9% des cas â lepre aux manifestations lepreuses cică# trisees; sur 44 contacts, cette reaction n’a ete positive que chez un seul sujet infecte de syphilis. La reaction de fixation avec un antigene extrait du leprome s’est averee positive chez 90°/0 des cas de lepre evolutive et chez 21 % des cas de lepre cicatrisee ; cette meme reaction a toujours ete trouvee negative chez les contacts sains. Les reactions de flocculation (cytochol, Kahn et Meinicke) ont fourni des resultats positifs chez 82,9% des lepreux evolutifs, chez 4,9% des malades â lepre cicatrisee et chez trois des sujets contacts non lepreux, malades de syphilis. La reaction de formol-gelification de Gate et Papacostas et la reaction d’agglutination et de sedimentation des hematies formo# lees de Rubino ont fourni les proportions suivantes de resultats positifs : lepre lepre contacts evolutive cicatrisee sains reaciion de formohgelification = 95% 44% 0% reaction de Rubino = 70% 23% 0% La reaction de precipitation du scrum sanguin en presence de Vacide trichloracetique a ete positive dans 90% des cas dans la lepre evolutive, dans 14% des cas dans la lepre aux manifesta# tions cicatrisees, chez tous les malades au paludisme aigu (8 cas), dans 100% des cas de tuberculose pulmonaire evolutive (38 mas lades) et dans 59.7% des cas de pellagre (92 malades); cette meme reaction s’est revelee negative chez la plupart des contacts sains et 695 CERCETĂRI SEROLOGICE L\T LEPRĂ 211 chez des cas au BordehWassermann negatif (20 sujets), ainsi que chez plus d’un tiers du nombre des sujets â syphilis humorale (5 cas positifs sur 17 controles). Generalement, les reactions serologiques ont ete ă peu preș constamment positives dans la lepre chez les malades porteurs de bacilles de Hansen dans le systeme sanguin et hematopoetique (mo* elle sternale et sang), qui presentaient en meme temps des mani* festations lepreuses actives en evolution. La disparition des bacilles de Hansen du sang et de la moelle sternale, constatee chez les le* preux dont les lepromes cutanes etaient cicatrises, est suivie par une negativation evidente de la plupart des reactions serologiques (Tableau No. 1 et Fig. 1). Ainsi, dans une premiere categorie de malades (groupes I â IV du Tableau No. 1), chez 34 malades sur 41 â lepre evolutive (82.9 p. 100) toutes les reactions serologiques ont ete positives, quelque fut leur nature (reaction de fixation du complement, de flocculation, de formohgelification, reaction de Rubino et reaction de precipita* tion â facide trichloracetique), tandis que ces memes reactions n’ont fourni des resultats positifs que dans une proportion tres reduite de 4.9 p. 100 (3 cas sur 61) chez les malades ă lepre cicatrisee. Dans une deuxieme categorie (groupes V â IX) les rapports sont inverses = chez 7 malades sur 41 ă lepre en evolution (17 p. 100), chez 58 malades sur 61 â lepre cicatrisee (95 p. 100), ainsi que chez tous les contacts sains, non lepreux et non syphilitiques, les reactions serologiques ont fourni, en lignes generales, des resul» tats negatifs. Ces faits prouvent qu’aucune des reactions serologiques appli* quees dans la lepre n’est specifique â l’infection hansenienne. Une reaction positive ne traduit que des troubles de l’equilibre colloidal provoques par la bacillemie intense lepreuse de la phase evolutive de la maladie ; lorsque les lesions specifiques se sont cicatrisees et lorsque les bacilles de Hansen ne sont plus presents dans le sang, ni dans la moelle osseuse, les reactions serologiques redeviennent negatives. 2 12 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, C. DRAGOMIR, AL. FILIPEANU, LSECHTER 696 Expllcation des figures Tableau 1. Tableau des reactions serologiques dans la lepre humaine.. (1) = malades â lepre evolutive; (2) = malade â lepre cică* trisee ; (3) = sujets sains en contact avec des lepreux ; (4) = reac* tion de fixation avec antigene Bordet*Ruelens; (5) = reaction de fi* xation avec antigene lepromateux; (6) = reaction de cochol, de Kahn et de Meinicke; (7) = reaction de formohgelification. H—|—H = reaction positive ; 9 = reaction negative, Fig. 1. Donnees comparatives bacteriologiques et serologiques dans la lepre evolutive (41 cas) dans la lepre avec des lesions ci* catrisees (61 cas), et chez des sujets sains non lepreux et non sy* philitiques, en contact avec des lepreux (41 cas). (l) = malades aux b. Hansen dans la cavite nasale; (2) = bt H. dans la moelle sternale; (3) = b. H. dans le sang; (4) = reaction de fixation positive â l’antigene lepromateux; (5)=sujets au Bordei Wassermann positifs; (6) = reactions de formol*ge!ification positive ; (7)=reaction de precipitation par l’acide trichloracetique positive ; (8) = reactions de flocculation (cytochol, Kahn, Meinicke positives; (9) = reaction de Rubino positive. ÎNCERCĂRI DE VACCINARE ANTITUBERCULOASĂ, LA IEPURE ȘI COBAI, CU VACCIN B. C. G. VIU INCORPORAT IN ULEI DE PARAFINĂ DE Prof. D. CORNELSON, A. TOMA, GEORGETA COPACIU și ESTERA COPAL Comunicare prezentată în ședința din 29 Noembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P. R. Concepția clasică, aproape dogmatică, afirmă că bacilii tuber® culoși morți constituesc un foarte rău antigen și că inocularea lor la animale, în suspensie în ser fiziologic, nu este urmată decât de o alergie slabă și trecătoare și de o rezistență minimă sau nulă. Cercetările experimentale ale lui Cal met te și Guerin [1] au arătat că imunitatea antituberculoasă este legată de prezența în or® ganism de bacili vii virulenți sau atenuați, adică de preexistenta unei infecții anterioare benignă compatibilă cu o perfectă stare de sănătate. Utilizând o tehnică deosebită, Coulaud [2] a demonstrat posibilitatea obținerii unei alergii intense și a creșterii apreciabile a rezistenței organismului, la o infecție tuberculoasă de probă, prin ino* culare de bacili tuberculoși morți încorporați în parafină. Cercetă® rile lui Coulaud, au fost confirmate de Hensel [3] și în parte de Saenz [4], și de Rist [5]. Acești din urmă doi autori au con® statat în adevăr o exaltare a alergiei după inocularea la cobai de bacili morți încorporați în parafină, dar nu și o progresiune paralelă R. V. Trius, dela Institutul de Tuberculoză al Academiei de Știs ințe Medicale din Moscova, [11] constată că vaccinarea prin metoda înțepăturilor este cea mai promițătoare. Vasta contribuție sovietică din numeroasele institute științifice și laboratoare de tuberculoză, a pus bazele științifice pentru o largă aplicare a vaccinărei antituberculoase (Veisfeiler, Clebanov, Bobrov, Camoețcaia, Covaleva, Tesarscaia, Sorkina, Nahimson, Trius și Clebanova, etc.) [12]. I. TEHNICA 1. Modul de preparare a vaccinului: Se utilizează o cultură tânără de B. C. G. de 15-20 zile crescută pe mediul Sauton, se cântărește în stare umedă și se emulsionează în ulei de parafină, într’un balon cu perle de sticlă, așa fel ca diluția finală să conțină 2 cgr. bacili B. C. G. pe centimetrul cub de ulei» 2) Tehnica vaccinărei: iepuri și cobai sunt vaccinați în felul următor: se epilează pielea abdomenului în apropierea rădăcinei membrului posterior, pe o suprafață de aproximativ 16 cm2. Pe sus prafața astfel epilată se lasă să cadă vaccinul picătură cu picătură, în timp ce cu un ac montat pe o tijă se efectuează rapid ICO de înțepături, care interesează toată grosimea pielei. In mod involuntar vârful acului pătrunde adesea și în țesutul celular subcutan. A. EVOLUȚIA LEZIUNEI VACC1NALE a) La iepure: imediat după înțepături și în zilele următoare nu se observă nici o reacțiune locală. Abia după 10-15 zile apar în piele și sub piele mici noduli, care cresc și ajung până la mărie mea unui bob de meiu. Nodulii din piele, după o perioadă de stag~ nare de 50-40 zile, regresează cu încetul și se resoib. Din contra, nodulii subcutanați continuă să crească, se contopesc și formează un abces mare cât o nucă și chiar mai voluminos. In urmă abcesul rămâne staționar și persistă până la moartea animalelor (sacrificate la 52 zile după proba virulentă). Puroiul acestor abcese e gros. 216 D. CORNELSON, A. TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 700 •omogen și păstos, închistat într’un abces unic sau compartimentat în lojete multiple. In un caz (iepure Nr. 414) colecția subcutanată s’a ■evacuat în afară și abcesul s’a vindecat. b) La cobai : la acest animal evoluția leziunilor locale este di^ ferită de aceia observată la iepure. In timp ce reacțiunea cutanată este aproape identică ca la iepure, cu formarea de numeroși nodul! ■cutanați, care apoi regresează și dispar complect în 60110 zile, din contra reacția subcutanată la cobai este nulă și nu duce niciodată la formarea de abcese subcutanate întâlnite în mod constant la ■iepure. La cobai s’a observat numai formarea intracutanată a câtorva nodul! mai voluminoși, având aspectul de mici abcese și în care exa« menul bacteriologic a arătat prezența de numeroși bacili acido* zrezistenți. B. EXAMENUL CITO-BACTERIOLOGIC a) Examenul direct: pe frotiurile din puroiul abceselor subs cutanate se constată o cantitate imensă, de necrezut, de bacili acidos rezistenți, în grămezi de 50^200 de bacili, sau dispersați, cu morfo® logia și acidorezistența intactă, o adevărată cultură de B. C. G. in vivo. Reacția celulară este constituită aproape exclusiv din mono* nucleare. b) Virulența bacilului B. C. G. din abcese. Multiplicarea ne* ■obișnuită a bacililor B. C. G. ne=a sugerat ipoteza unei exaltări de virulență ; ipoteza fiind justificată și prin aceia că, la autopsia iepus relui Nr. 430, mort 32 zile după vaccinare, s’au găsit cu ușurință bacili acidorezistenți pe frotiurile din splină, ficat, ganglionii peri* ferici și ganglionii tracheo^bronșici, cu excepția plămânilor, unde «examenul a rămas negativ. Pentru a surprinde eventualele modificări de virulență, s’a ino« calat la 7 cobai noi câte 1 cm3 emulsie bogată în bacili acidos rezistenți, provenind din puroiul recoltat din abcesele subcutanate dela iepurii 401, 404, 406, 414, 435, 454 și 710. Cobaii au fost sas verificați 3 luni mai târziu și la autopsie au fost găsiți îndemni. In cercetări anterioare unul din noi [12] a arătat că vaccinul B. C. G. în suspensie apoasă, inoculat prin înțepături multiple la ies 701 încercări de vaccinare antituberculoasă 217 pure, nu provoacă niciodată formarea de abcese subcutanate, ci nu- mai noduli mici cutanați, care se resorb complect, Desvoltarea de abcese subcutanate la iepurii vaccinați cutanat prin înțepături, cu vaccin B. C. G. încorporat în ulei de parafină, nu poate fi explicat de cât prin aceia că uleiul protejează germenii pătrunși în țesutul subcutan cu ocazia înțepăturilor, apărându^i de acțiunea nocivă a țesuturilor vii și a umorilor. Grație acestei protecții bacilii B. C. G. pot cultiva abundent; de aici ei difuzează în sistemul limfatic și în viscere, vehiculați find și de particulele de ulei, care migrează la distanță în viscere. Această dispersiune uleioasă a fost demonstrată de Coulaud (loc. cit.) de Sa en z și C a ne 11 i [13] de Rist (loc. cit.) pentru bacilii tuberculoși omorîți încorporați în parafine. Amintim că uleiul de parafină singur este incapabil să pro» voace formarea de abcese locale. Așa dar apariția abceselor post* vaccinale sunt rezultatul blocării și multiplicării considerabile a ba* cililor B. C. G. și nu acțiunii iritante a uleiului. In rezumat, din studiul leziunilor vaccinate la iepure și cobai se desprind două noțiuni: a) prima este că iepurele se arată mai sensibil la acțiunea bacililor B. C. G. protejați de uleiul de para- fină, permițând o multiplicare locală enormă și o dispersiune abun- dentă în sistemul ganglionar și în viscere, fapt ce nu se observă decât într’o mai mică măsură la cobaii inoculați în condiții iden- tice ; b) a doua noțiune este că vaccinul B. C. G., cu toată multi- plicarea lui neobișnuită în organismul iepurelui, își păstrează mai departe calitățile inițiale de virus atenuat, pe care le are în cultu- rile in vitro. * p # II. ALERGIA LA COBAII VACCINAȚI CU B. C. G. ÎN ULEI In o lucrare anterioară [15] am arătat că vaccinarea cobailor prin înțepături cu vaccinul B. C. G. în suspensie în ser fiziologic, este urmată de apariția alergici la 10-30 zile dela vaccinare: slabă și inconstantă după 10 zile, reacția devine constantă și oedematoasă, dar nu necrotică, între 10-30 de zile dela vaccinare. Era deci important de a se cunoaște dacă vaccinul B. C. G. introdus pe aceiași cate, prin înțepături, dar încorporat în ulei de parafină, va determina la cobai modificări alergice deosebite. 218 D. C0RNELS0N, A. TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 702 Toți cei 7 cobai vaccinați prin înțepături cu B. C. G. în ulei, au reacționat, 12 zile mai târziu, prin un oedem local net și in ges neral destul de intens, la inocularea intra=dermică a 0,10 cm3 din o diluție de tuberculină 1/20. Refăcută la 25 de zi'e după vaccinare,, reacția devenise necrotică în 4 cazuri și intens oedematoasă în 3 cazuri. Rezultă din aceste date că alergia e mai precoce și mai in- tensă la cobaii vaccinați cu B, C, G. în ulei de parafină în com- parație cu alergia care se constată la cobaii vaccinați cu B. C. G^ în suspensie în ser fiziologic, III. IMUNITATEA CONFERITĂ, LA IEPURI ȘI COBAI. DE VACCINUL B. C. G. ÎNCORPORAT ÎN ULEI DE PARAFINĂ 1. Iepuri: 18 animale. Acest grup se descompune astfel: 5 iepuri martori, 6 iepuri vaccinați prin înțepături cu vaccin B. C. G. încorporat în ulei de parafină, 3 iepuri vaccinați sub piele cu vac- cin B. C G. deasemenea încorporat în ulei de parafină, 4 iepuri vaccinați prin înțepături cu B. C. G. în suspensie în ser fiziologic. Proba virulentă a avut loc la 45 de zile după vaccinare, prin inocularea intravenoasă a unei doze de 00,1 mgr de bacili viru- lenți, sușă bovină Vallee, cultură de 18 zile pe cartofi. Rezultate, Criteriul ales pentru aprecierea rezultatelor a fost gravitatea leziunilor pulmonare comparativ la animalele vaccinate și la animalele martore. Celelalte organe : splina, ficatul și rinichii nu au fost de nici un folos, deoarece leziunile constatate la nivelul lor au fost inconstante și în majoritatea cazurilor inexistente, chiar la animalele martore. a) lepziri martori: 5 animale. Patru animale din acest grup au murit spontan între a 27^a și a 50=a zi, al 5*lea a fost sacrificat în a 52-a zi. La autopsie plămânii acestor animale prezentau leziuni masive, constituite din tuberculi miliari, foarte numeroși la animalele moarte a 27-a și a 32-a zi și leziuni mari nodulare, confluente, cu tuberculi mari cazeoși, la animalele moarte între a 44*a și a 52-a zi. SupraviețuTea medie a acestor animale a fost de 41 zile, iar greutatea medie a plămânilor de 66 gr. b) Iepuri vaccinați prin ințepături cu B, C. G, în ulei: 6 animale. Toate animalele au fost sacrificate în a 52-a zi după proba 703 încercări de vaccinare antituberculoasă 219 virulentă, odată cu ultimul iepure din seria martorilor nevaccinați. La autopsie, în 2 cazuri, plămânii nu prezentau nici o leziune ma* croscopică ; în restul de 4 cazuri aveau pe suprafața lor tuberculi miliari, numărul lor variind între 5-30 de fiecare plămân. In pri- mele 2 cazuri, fără leziuni macroscopice vizibile, examenul histolos. gic a arătat existenta de noduli miliari microscopici destul de nu- meroși, de tip exudativ într’un caz, mixt predominant folicular în celălalt caz. Structura histologică a acestor tuberculi amintește în de aproape pe aceia care se întâlnește în tuberculoza miliară la om [14]. Greutatea medie a plămânilor la aceste animale a fost de 12 gr In rezumat, diferența de leziuni între grupul de animale tra- tate și grupul de animale martore este foarte accentuată: în timp ce martorii toți, cu excepția unuia singur, mor spontan din cauza progresului leziunilor pulmonare până în a 52-a zi, în grupul vac- cinat toate animalele sunt sacrificate odată cu ultimul martor, în stare bună. In timp ce după 41 de zile dela inoculare iepurii mar- tori aveau o tuberculoză cazeoasă masivă pulmonară, greutatea me- die a plămânului fiind de 66 gr, 2 din cei 6 iepuri vaccinați nu prezentau nici o leziune pulmonară macroscopică, în timp ce cei- lalți 4 aveau un număr redus de tuberculi, variind între 5^30 cu a greutate medie a viscerului de 12 gr. Dacă judecăm după greuta- tea țesutului tuberculos din plămâni, se poate spune că plămânii animalelor martore nevaccinate, aveau leziuni de ori mai grave de cât plămânii iepurilor vaccinați. c) Iepuri vaccinați sub piele cu B. C. G. în ulei de para- fină : 3 animale. Se știe că iepurile nu se lasă aproape deloc vac- cinat pe cale subcutanată ; efectul protector al vaccinului B. C. G, nu apare decât după inocularea pe cale venoasă sau cutanată. Noi am crezut necesar să vedem dacă uleiul de paralină nu re* ușește. să amelioreze valoarea vaccinării subcutanate. S’a inoculat la fiecare animal din acest grup, pe cale subcu* tană, 1 cm3 vaccin B. C. G. emulsionat în ulei de parafină (2 cign B. C. G.). Toate animalele au făcut un abces subcutanat voluminos la locul inoculării cu multiplicarea intensă a bacililor B. C. G. Sacrificate la 52 de zile după proba virulentă, aceste animale prezentau pe suprafața plămânilor tuberculi miliari, unii mici, trans* lucizi, numărul lor variind între 5-20 de fiecare plămân. Greutatea 220 D. CORNELSON', A. TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 704 medie a plămânilor a fost de 15 gr. In sumă, leziunile erau aproape identice cu acelea ale iepurilor din grupul b, vaccinați pe cale cu» tanată. In rezumat, inocularea subcutană la iepure, de vaccin B. C. G. emulsionat în ulei de parafină, determină o rezistență specifică re- marcabilă, analoagă cu aceia care se observă la iepurii vaccinați cu B. C. G. uleios prin înțepături. Eficacitatea vaccinării subcuta- nate cu B. C. G. uleios, în opoziție cu ineficacitatea acestei căi, atunci când se utilizează vaccin B. C. G. în suspensie în ser fizi- ologic, se explică prin multiplicarea locală extrem de activă a ba- cililor B. C. G. și dispersiunea lor abundentă în restul organis- mului, sub protecția și acțiunea vehiculantă a uleiului de parafină. d) Iepuri vaccinați prin înțepături cu B. C. G. în suspen* sie în ser fiziologic : 4 animale. Din acest grup un animal moare spontan în a 34»a zi după proba virulentă, restul de 3 sunt sacri» fica(i a 52»a zi. La autopsie, în 2 cazuri, animalele prezentau tuber» culi confluenti pe suprafața plămânilor, în al treilea caz 25 și în al patrulea caz 30 tuberculi; greutatea medie a plămânilor fiind de 34 gr. Aceste rezultate ne arată o oarecare creștere a rezistentii la proba virulentă, dar mult inferioară aceleia constatate după vacci» nare cu B. C. G. în ulei de parafină (grup b și c). In rezumat, vaccinarea iepurelui pe cale cutanată prin metoda înțepăturilor cu vaccin B. C. G. încorporat în ulei de parafină, se arată mult superioară aceleia care se obține în urma vaccinărei pe aceiași cale cu vaccin B. C. G. în suspensie în ser fiziologic. Ca- lea subcutanată se arată tot așa de eficace ca și calea cutanată, în opoziție cu ineficacitatea căii subcutanate după inocularea vac- cinului în suspensie în ser fiziologic. Diferența de comportare ține de faptul că vaccinul B. C. G. inoculat sub piele, la adăpostul pro- tector al uleiului de parafină, suferă o multiplicare locală intensă urmată de diseminare abundentă în sistemul ganglionilor și în viscere. 705 încercări de vaccinare antituberculoasă 221 TABLOUL Nr. 1 Valoarea, la iepure, a vaccinării cu vaccin BCG viu încorporat în ulei de parafină Nr, iepurelui Durata supravie- țuirii după inoc. virulentă Leziuni pulmonare Greutatea plămânului tuberculos Greutatea medie a plă- mânilor T.B.C. Media supra,, viețuirii IEPURI MARTORI 101 44 zile Tuberculoză masivă 87 gr. 102 27 „ n 45 „ 106 32 „ 59 55 J 66 gr 41 zile 836 50 „ 34 „ । 863 □2 „ 52 „ i Iepuri vaccinați prin înțepături cu BCG în ulei de parafină 401 52 zile x Numeroase 12 gr. i j granulatii translucide 404 52 zile x 0 9 gr. 406 52 zile x f 10 tuberculi pl. dr. l 9 tuberculi pl. stg. 0 •i 12 gr 52 zile 414 52 zile x f 30 „ „ dr. 10 gr. 1 30 „ „ stg. | 415 52 zile x 1 5 „ „ dr. 18 gr. 1 i 7 „ stg. 1 417 52 zile 0 9 gr- i x : sacrificat 222 D. CORNELSON, A TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 706 Iepuri vaccinați sub piele cu BCG în ulei de parafină i 710 ' 1 52 1 zilex i 8 1 6 tuberculi pl. dr. „ » stg. 12 gr , 1 : 435 52 zile x <20 » „ dr. „ » stg. 22 gr 15 gr. 52 zile 454 52 zile x ( „ „ dr. r „ Stg. 11 gr Iepuri vaccinați prin înțepături cu BCG în suspensie în ser fiziologic 57 52 zile x j 25 tuberculi pl. dr. 1 25 „ ,, stg. 50 gr 472 34 zile tuberc. numeroși 26 gr 34 gr 48 zile 484 52 zile x tuberc. numeroși 43 gr 500 52 zilex j 30 tuberc. pl. dr. I 3Q < n „ » 19 gr j x : sacrificat 2« Cobai. Aceste animale în număr de 14 au fost împărțite în 2 loturi egale: un lot de 7 cobai a servit ca martor, celălalt lot de 7 cobai a fost vaccinat prin înțepături cu B. C. G. în ulei de parafină. In afară de efectul vaccinării asupra leziunilor viscerale, noi am studiat la acest animal și puterea de dispersiune a bacililor vi« rulenți de probă în ganglionii limfatici periferici. Proba virulentă a fost făcută atât la martori cât și la vaccin nați, sub pielea cefei, cu 1/100 mgr bacili virulenți sușă Vallee Animalele au murit spontan sau au fost sacrificate în a 84*a zi dela infecție : durata medie de observație a animalelor martore a fojrt de 72 zile, a animalelor vaccinate de 81 zile. a) Cobai martori x 7 animale. Leziuni viscerale: splina, largi plaje cazeoase în 3 cazuri, îeziuni nodulare în 4 cazuri, numărul nodurilor variind între 4-15, ./£/ÎNCERCĂRI DE VACCINARE ANTITUBERCULOASĂ 223 Ficat: plaje cazeoase în 2 cazuri, între 3-9 noduli în 3 ca« zuri, absență de leziuni în 2 cazuri. Plămâni: între 13-15 noduli cazeoși în 4 cazuri, absență de leziuni în 3 cazuri. Ganglioni periferici: ganglionii cervicali erau puternic hi« pertrofiați și cazeoși în toate cazurile; ganglionii axilari și cei ingui= nali măriți ușor de volum ; pe secțiuni aceștia prezentau zone sau puncte galbene cazeoase, cu prezență de bacili acido-rezistenți. b) Cobai vaccinați: 7 animale: animalele au murit sau au fost sacrificate între a 37=a și a 83= a zi dela proba virulentă. Leziuni viscerale: Splina : plaje cazeoase în 2 cazuri, leziuni ncdulare în 4 ca» zuri, numărul nodulilor variind între 4 și 16; absență de leziuni în un singur caz. Ficat : 3 și respectiv 4 noduli în 2 cazuri, absență de leziuni în 5 cazuri. Plămâni: 1 și respectiv 2 noduli în 2 cazuri, absență de le- ziuni în 5 cazuri. TABLOUL Nr. 2 Leziuni viscerale la cobaii vaccinați prin înțepături cu BCG în ulei de parafină și la cobaii martori i SPLINA ! I 1 FICAT | PLĂMÂN ! Martori i Vaccinați i Marto i 1 Vaccinați Martori Vaccinați 1 ■ Plaje cazeoase 1 Plaje cazeoase Plaje cazeoase 4 noduli 15 noduli 2 noduli 2 15 noduli 3 15 „ 1 3 12 „ 9 noduli 0 14 „ 0 4 11 noduli 6 „ 3 „ 0 n 13 „ 0 5 9 „ 5 „ 3 „ 0 n 0 „ 0 » b 4 „ 2 „ 3 „ 0 n 0 „ 0 n 7 4 „ 1 „ 3 0 n 0 „ 0 n 224 D. CORNELSON, A. TOMA, G. COPACIU Șl E. COPAL 70S Ganglioni periferici: ganglionii cervicali erau hipertrofiati și cazeoși în toate cazurile ; din contra, atât ganglionii' axilari cât și cei inguinali erau de mărime normală, iar macroscopic pe secțiuni, nu prezentau nici o alterare vizibilă. Frotiurile din acești ganglioni nu au arătat în nici un caz prezenta de bacili acido*rezistenți, Blocarea dispersiunii facililor virulenți de suprainfecție : puterea infectantă a ganglionilor periferici la cobaii vaccinați, Cu toată absența de leziuni macroscopice și de bacili acido-rezis. tenți la examenul direct în ganglionii periferici ai animalelor vacci» nate, noi am căutat să împingem investigațiile mai departe, pentru a vedea dacă ganglionii, în aparență normali, nu conțin, în stare- latentă, bacili virulenți. Pentru a verifica această ipoteză, au fost ridicați, în mod steri! și separat, ganglionii axilari de ambele părți, deasemenea acei inguU nali, Ganglionii, triturați și emulsionați în ser fiziologic, au fost inc* culați în totalitatea lor, sub piele la câte un cobai. S’au făcut astfel 5 prelevări de ganglioni axifarfși 5 prelevări de ganglioni inguinali proveniți dela 5 cobai vaccinați. Animalele inoculate, în număr de 10, au fost sacrificate 5 luni mai târziu. Rezultate : ganglionii axilari au infectat animalele în toate ca* zurile, ganglionii inguinali în 3 cazuri și le*au lăsat îndemne în 2 cazuri. In rezumat, din cercetările experimentale la cobai, asupra pa- terii vaccinante a vaccinului B. C. G. încorporat în ulei de vase- lină și introdus prin metoda înțepăturilor multiple, rezultă o acțiune net protectoare. Această acțiune este demonstrată în două feluri: — prin leziuni viscerale mai puțin întinse și mai puțin frec- vente ; faptul e cu deosebire evident pentru ficat și plămâni; — prin opoziția pe care organismul vaccinat o manifestă față de invadarea sistemului ganglionar periferic de către bacilii viru- lenți de probă. In adevăr, în timp ce la cobaii martori, grupele de ganglioni periferici, atât cei cervicali, cât și cei axilari și ingui-- nali, prezentau leziuni cazeoase macroscopic vizibile, cu prezența de bacili acido-rezistenți, din contra, la animalele vaccinate, numai ganglionii cervicali, vecini cu punctul de inoculare prezentau leziuni cazeoase masive, identice cu leziunile cobailor martori, pe când' 709 încercări de vaccinare ANTITUBERCULOASĂ 225 grupele de ganglioni periferici axilari și inguinali nu prezentau nici o leziune macroscopicâ. Pentru a pune în evidență infecția latentă a acestor ultime două grupe de ganglioni limfatici periferici, a trebuit să inoculăm, în totalitatea lor, grupele ganglionare respective, la cobaii noui. In aceste condițiuni ganglionii axilari s’au arătat în mod constant purtători de bacili virulenți, pe când ganglionii inguinali s’au arătat infectanți numai în 3 cazuri din 5. TABLOUL Nr. 3 Blocarea infecției tuberculoase de probă la cobaii vaccinați cu B.C.G. incorporat în ulei de parafină, dispersiunea în ganglionii limfatici periferici: cervicali, axilari și inguinali. 1. COBAI MART O R 1 Nr. cobaiului l ez uni macroscopice Cercet. B. Koch examen di'ect Inoc. la cob. G. cervicali G. axilari G. inguinoli 1 G. cervic. । G. axil. G. inguin. 3 Cazeoși Cazeoși Cazeoși + 4- 4 Cazeoși Cazeoși Cazeoși + 4- 16 Cazeoși Cazeoși Cazeoși 4~ 4- 4~ 22 Cazeoși Cazeoși Cazeoși + + Nu s’a făcut 43 Cazeoși Cazeoși Cazeoși + 4- + 314 Cazeoși Cazeoși Cazeoși + + 319 Cazeoși Cazeoși Cazeoși + | 2. COBAI VACCINAȚI G. G. axil. inguin. 305 Cazeoși Normali Normali + — — + 4- 307 Cazeoși Normali Normali + — ~ + 4- 309 Cazeoși Normali Normali + — + 4- 390 Cazeoși Normali Normali + — F — 408 Cazeoși Normali Normali + — . F — 428 Cazeoși Normali Normali 4- — Nu s’a 429 Cazeoși Normali Normali 4- — făcut StCercȘtlași 1,2—1"> 226 D. CORNELSON, A. TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 710 Concluziuni In cercetările prezente am căutat să stabilim, pe iepuri și cobai, valoarea vaccinărei antituberculoase, prin inoculare de vaccin B. C. G. viu, încorporat în ulei de parafină. Vaccinul a fost introdus la aceste animale fie prin înțepături cutanate (iepuri și cobai) fie sub piele, în doze de 1 cm3, la iepuri (2 ctgr. B. C. G.). Eficacitatea a fost măsurată prin comparația leziunilor viscerale găsite la animalele vaccinate și la animalele martore. Lâ iepuri, în condiții de infecție egală și de durată de ob* servație sensibil egală, greutatea medie a plămânilor provenind dela animalele vaccinate a fost de 12 gr., pe când a plămânilor provenind dela animalele martore nevaccinate a fost de 66 gr; di* ferenta fiind de 1 :51/2 în favoarea animalelor vaccinate. Iepurii vaccinați pe cale subcutanată s’au arătat tot așa de re» zistenți la inocularea virulentă de probă ca și grupul de animale vaccinate prin înțepături. Cercetările comparative au arătat că efectul vaccinant al vac* cinului B. C. G. în ulei de parafină este net superior rezultatelor obținute după inocularea acestui vaccin în suspensie în ser fiziologic. La cobai s’au obținut rezultate sensibil egale cu acelea înre* gistrate la iepure. La aceste animale s’a apreciat starea de rezistență, pe de o parte prin frecvența leziunilor viscerale și gravitatea lor, pe de altă parte prin intensitatea dispersiunei bacililor virulenți de probă în sistemul ganglionar periferic : cervical, axilar și inguinal. Leziuni viscerale : frecvența atingerilor viscerale a fost în ge» neral de două ori mai mică la animalele vaccinate decât la anima* lele martore (ficat și plămâni), constatările fiind mai puțin condu* dente pentru splină. In ceeace privește gravitatea lor, leziunile vis* cerale la animalele vaccinate au fost găsite de câteva ori mai re* duse decât la animalele martore nevaccinate. Eficacitatea vaccinărei la cobai a fost măsurată și prin cerce* tarea dispersiunei bacililor virulenți de probă în sistemul limfatic periferic. Proba virulentă fiind efectuată în țesutul subcutanat al cefei, s’au constatat următoarele : a) Macroscopic, în toate cazurile, atât la animalele vaccinate 711 încercări de vaccinare antituberculoasă 227 cât și la animalele martore, ganglionii cervicali prezentau leziuni ca« zeoase asemănătoare; dar, în timp ce animalele martore prezentau în mod constant leziuni cazeoase în ganglionii axilari și inguinali, aceleași grupe ganglionare dela animalele vaccinate aveau macros- copic un aspect normal. b) Bacteriologic, pe frotiurile din ganglionii axilari și ingui» nali, provenind dela animalele martore nevaccinate, s’au găsit ba« cili acido»rezisten{i, pe când în aceiași ganglioni provenind dela animalele vaccinate, nu s’a găsit bacili acido^rezistenți. c) Prin inoculare la cobaii noui, de emulsie de ganglioni axis lari și inguinali, provenind dela 5 animale vaccinate s'a constatat puterea infectantă a ganglionilor axilari în toate cazurile, pe când a ganglionilor inguinali numai în 3 cazuri din 5. Aceste constatări ne duc la concluzia că vaccinul B. C. G. în ulei de parafină conferă cobaiului o imunitate, care merge până la interzicerea totală a pătrunderii bacililor virulenti de probă în gan» glionii mai îndepărtați de punctul de inoculare (ganglioni inguinali, inocularea virulentă fiind făcută sub pielea cefei. Inocularea la cobaii noui a câte 1 cm3 de puroi din abcesele locale de iepure, bogate în bacili B. C« G., nu a provocat nici o leziune viscerală, după 3 luni dela inoculare. Deci, vaccinul B. C. G. cu toită multiplicarea extrem de activă în organismul iepurelui, își păstrează intacte calitățile sale originale de vaccin atenuat și inofensiv. Acțiunea favorabilă a uleiului de parafină poate fi explicată prin două mecanisme : unul de protecție și altul de agent vehiculant. a) Sub protecția uleiului de parafină, vaccinul B. C. G. se mul* tiplică activ la locul inoculării. b) In migratiunea sa, uleiul de parafină, vehiculează bacilii vaccin în toate viscerele. Multiplicarea locală intensă și d^persiunea în viscere a vacci* nului B. C. G., favorizează la maximum intrarea în joc a factorilor tisulari cari intervin în mecanismul imunității antituberculoase. 228 D. CORNELSON, A. TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 712 BIBLIOGRAFIE 1. Cal met te et Guerin: Ann. Inst. Pasteur 1906, t XX. 2. Coulaud: Rev. do la Tub., 1934, p. 850. Ibidem : Rev. de la Tub. 1935, p. 1181. 3. Hensel : Beitrăge z. KI. der tbk. 1937, 90—388. 4. Saenz: C. R. Soc. Biol., 1935, T. 120, p. 1050. Ibidem : Rev. d'Immunologie, 1937, T. 8, p. 530. 5. Vallee: C. R. Acad. Sciences, 1924, T. 178. p. 152. 6. Rist N. : L’allergie conferee par les bacilles tuberculeux morts enrobes dans les paraffines. Paris Libr. „Le Francois" 1938, p. 82* 7. Henle, Hampyl, Maris, andStokes: J. Immunology, 19-16, T. 52 p. 231. 8. C al m e 11 e A. : La vaccination preventive contre la tuberculose par le B. C. G. Maeson, 1927. 9. Freund și Bon aut o: J. Immunology, 1946, T. 52, p. 231. 10. Rosenberg (Leningrad) : Metode noi de administrarea vaccinului B. C. G. în „Actualități medicale", 1950. 11. Trius R. V. (Moscova): Vaccinarea anti-tuberculoasă. Din „Actualități medicale" redactat de Lebedeva Rabuchin și Clebanov 1950. 12. Bă Ițea nu, T o m a și Mar dare: Arch. roum. path. et de microbiol. Tome 13, Nr. 1—2/1943. 13. Saenz et Cânnetti: C. R. Soc. Biol., 1939, T. 129, p. 922. 14. De Iar ue J. : Les formes anatomocliniques des granulies pulmonaires. Paris. Masson 1930. 15. Saenz: C. R. Soc. Biol., 1937, T. 124, p. 161. Institutul de Igienă Iași AHT^TYBEPKyAEBHAH nPHBKBKA KPOAHKAM 14 MOPCKKM CBKHKAM BAKLJHHbl ^WBblX BAKTEPHH B. C. Q. PA3BE4LHHBIX B nAPA(DI4HOBOM MACAE. KpaTKoe eo^epacaHiie 15 HacTOiințux HCOJie^OBaHmix hmcjiocb BBivțy ycTanoBHTt na KpojniKax h MopcKiix CBHHKax BOJinoițeiiHOCTb aHTH-Ty6opKyjie3Hofi npnBHBKH amBoro BaKn,mia B. C. G. passe^ei-iHor.) b napaMBOBO?»: Macjie. Pa3Be^eHHMii b Macjie Bai^nii bbo^iuch ;khbothmm uocpe^cTBOAE Komnbix yKOJOB hm ;iiiHOBOM nacjie na mhoto Bbinie pe3y;ii>TaTa nojiyneiiHoro uocjie hphbhbkh B3Becn BaRițHiia b a)H3uo- normiecROM pacTBope. y m o p c kii x cbuh o k ycTanoBjieiibi Te me pe3y^LTaTbi hto H y KpOMKOB. y 8THX mHBOTHMX BblHBJieHa CHJia BblHOCJIHBOCTH Bbipa- 3HB:?:aHCH C O^uOiî CTOpOHH B HaCTOTe II THmeCTH HOBpem^eHHH BHyT- peiniNx opranoB, a c ^pyrofi CToposN b cnjie pacnpocTpaHeHHH iipoo- hhx BHpyjieiiTHrjx SaKTopiifi b uepii^epH^iecKyio raHrjinonapnyio cnc- TeMy : mefmyio, uo;pn>n.iienHyio ir uaxoByio. BM^epa:ib:ibie Hopauie.™^ : uacTOTa BHCițepaaibHbix nopa/Kenn0 b SbiJi l b ;i,Ba pasa cjiaoee y upiiBHTbix jKhbothmx *ieM y KOiiTpojibHbix (iieueub n jienaie), Hafijiio^eHHii Sy^y^u Meuee ySe^u- TejbiibiMu b oTiionieimit cejieBeiiKH. țIto me Racae^cn Tiimecim buc- nepanbHHM iiopameiiiifi to ycTanoBJieno bto y >khbothhx npHBUTbix oho obLio b HecRoafio pa3 c:ia6oe hom y KOHTpojibHbix muBOTHbix. Ca;ia ^ettc.TBîUi BaKUHiia na Mopciuix CBHHKax duna H3Mepesa nocpe;i;cTBaM iiccwoBainiji: HpodHbix ■ iipyjieHTiibix SanTepufi pacupo- CTpaiienHLix b HcpioiepHnecKon jiHM>aTHxiecROH ciiCTeue oulit Biipy- T6HTH0CTH npOUBBOpeHHbin HO^KomHOH MCTHaTRa SaTaJIKJ yCTaHOBHJIO cJCjiyToiuee: a) M a Kp o c ko nu n e a km bo bcgx cjiyqaiix i;aK y hphbhtmx miiBOTiiux Taxn y KOHTpojibHbix nieiinbie y3JHJ iipe^CTaBMJiH codofl exojqibie TBOpo;Kiic™e uopameHua ; ho b to BpeMii nait y KOTpojib- Hbix miiBOTiibix OTii HopameiiM HCUBnemio hmojih TBopomucTHH xa- paiiTep b HO’^ibinicuHbix ii uaxoBHx y3Jiax »th me rpynuM y3.iOB y IipHBHTblX /KUBOTHblX MaRpOCROlHIHeCHH LlMe.HH HOpMaJIbHblfi BH^. 6) B a r t e p n o ji o r h u e c r h naMasnax H3 uo^MbiinenHbix h 230 D. CORNELSON, A. TOMA, G. COPACIU ȘI E. COPAL 714 naxoBux y3JWB, B3;ithx y kohtpojilhmx HenpHBHTbix >kkbothmx 6bi;m oSnapy^eHN KucjioToycToîbieBbie daunjibi, b to BpeMM h nan b Taiinx. >Ke y3;iax, b3mthx y hphbhthx ^ubothmx KiicJiOToycToriceBbix Sat^iJia ne o&Hapy}KeHM. B) HoCpe^CTBOM npitBHBKH HOBbIM MOpCKMM CBHHKaM 9My.IBCm M3 IIO^MbHIieHHblX II IiaXOBMX raHT.UUft B3MT0ÎÎ y 5 npHBHTMX /KHB0T- hbix, 6u.ua ycTaHOBJieua ciua 3apa3HTe.nL’ hocth HO^MHiuenHMx ran- ixmft bo bcox c.iyqaax, b to BpeM iian aniBOTHMe, kotopmm obuia HpHBBTa âMyjibCHH HoxoBux raHranfl K3 5-fi cayqaeB sadoaejia tombro b 3-x. II3 BbiraeH3ao;KeHHoro mo;kho saiuiounTB hto BaRițun B. C. G. pa3Beji;eHHBiîi b uapa^iiHOBOM Macae jțeaaeT MopcRux cbhhok nMMys- hmmh ii sapase, a HMymTeT ^oxo^ht jțo tofo, hto npennTCTByer pacHpocTpaneHHio Biipy.ieHTHHX 6an;iu.ii 3a npe;i;ejiH topo necTa r#e ohh 6bi.m hphbhtm (naxoBBie raHrjiHHT BHpyaeHTHaJi upnBHBKa 6y- Tțyqn c^ejiaHOii uo^kohiho na saTbuiKe). IIpHBMBKa MOpCKHM CBHHKaM HO 1 CM3' TOM, B3MTOPO y KpOJIH- kob H3 MecTHMx napbiBOB âoraTbix da^jijiaMH B. C. G. ne Bbi3Bana: HHKaKoro uopaiKeHHM BHyTpenHbix opranOB na npoTMa P. R. Cazurile de pseudo-miază cu larve de Ancylostoma caninum sunt rare în literatura mondială. Cităm mai jos primul caz diagnosticat la noi în țară și date asupra infecției experimentale. Observații. Copilul C. D. în vârstă de un an și jumătate a fost adus la consultație de către părinții săi la o Policlinică din Iași, la data de 10 Decembrie 1948, prezentând un traect sinuos congestiv pe tegumentele din regiunea fesieră, lombară și inghino-crurală stângă. Mama copilului declară că înainte cu trei săptămâni a observat o dungă roșie, ușor reliefată, de câțiva centimetri lungime, șituată în regiunea fesieră stângă. Această dungă a pornit dela nivelul pliului fesier și înainta spre fesă, descriind un desemn sinuos, ce ocupa după două săptă- mâni aproape toată suprafața regiunii fesiere. La o săptămână dela apariția primului traect apar alte linii si- nuoase cu punct de plecare tot din jurul pliului fesier, unele îndrep- tându-se spre regiunea lombară stângă, iar altele spre regiunea in» ghinală, spre spina iliacă anterosuperioară stângă. Liniile congestive sunt ușor reliefate Ia suprafața tegumentelor. E!e prezintă o lățime de 2 — 3 mm. Extremitatea activă progresează cu 4 — 5 cm în 24 ore și este mai congestionată ca restul traectului. 717 PSEUDOMIAZĂ CU ANCYLOSTOMA CANINUM 233 Porțiunea traseului mai îndepărtată de extremitatea activă este mai decolorată cu nuanță alb-sidefie. Fig. 1. Ancylostoma caninum. Capsula bucală. Toate aceste trasee sunt foarte pruriginoase și determină copie lului o stare de neliniște și insomnie. Fig. 2. Ouă de Ancylostoma caninum din materiile fecale ale pisicii Traectele congestive dspar la presiune, iar la palpare ne dau senzația unui cordon intradermic extrem de fin. , ~~ ~ 234 E. UNGUREANU, L. BULAU, I. BOLDESCU 718 In afară de traectele sinuoase tipice copilul prezintă și câteva " papule de circa 1 cm în diametru. J Timpul de apariție a infestării, jumătatea lunii Decembrie, nc^a făcut să excludem din primul moment o infecție cu o larvă de diptere, așa cum fusese stabilit diagnosticul anterior, întrucât activi» tatea ovariană a Dipterelor dela noi, încetează din luna Octombrie^ Atenția noastră s’a îndreptat asupra animalelor din locuință. Făcând examenul coprologic al câinelui și pisicii, am constatat la ambii prezența a numeroase ouă de Ancylostoma caninum. Pisica fusese găsită pe drum și adusă în gospodăria respectivă cu circa 40 zile înainte de apariția infestării. S’a procedat la o biopsie făcută pe extremitatea unuia din traectele situate în regiunea lombară a copilului. Traseul pe care s’a făcut biopsia s'a oprit; celelalte au conți» nuat să înainteze, astfel că a fost nevoe să se aplice un tratament cu ultraviolete. După un tratament în doze de eritem deplasarea larvelor s’a oprit; la 10 zile au apărut noi traecte. Am bănuit că este vorba de o reinfecție. Mergând la domiciliu am găsit copilul gol stând pe o podea cu pisica în brațe. Mama ne»a relatat că este nedespărțit de pisică. Animalul a fost luat la Laborator pentru observații; maladia a dispărut după aceea definitiv, în urma unui nou tratament cu ul» tra^violete. Condițiile de infecție a copilutui cu larve de Ancylostoma ca» ninum dela pisică erau foarte favorabile. Pisica depunea materii fe» cale în locuință și condițiile de igienă atât a camerii cât și a copi» lului erau proaste. Copilul târîndu*se gol pe jos a putut foarte ușor să vie în contact cu larvele de Ancylostoma caninum, care aveau condiții favorabile de desvoltare: podeaua umedă a locuinței și tem» peratura ridicată. Punctul de plecare a infecțiilor a fost regiunea unde pielea păstrează un grad de umiditate ; pliul fesier, regiunea inghinală, unde larvele au putut să supravețuiască timpul necesar până la pătruns derea în piele. Infecția experimentală Piesa obținută la biopsie a fost rău impregnată cu parafină și nu s’a putut găsi decât urmele viermelui, fără să—1 putem identifica.- 719 PSEUDO*MIAZĂ CU ANCYLOSTOMA CANINUM 235 ■= Deaceea am procedat la repetarea experimentală a infecțiuniL Larve de circa 4 săptămâni crescute în laborator din ouăle de Ancylostoma caninum găsite in materiile fecale ale pisicii, au fost puse la ora 19 pe pielea antebrațului unuia din noi și ținute 60 de minute.. La sfârșitul primelor 30 minute se simțea o foarte ușoară în» țepătură. După 60 minute, spălând pielea, s’a observat un punct roșu abia vizibil cu ochiul liber. La o oră dela sfârșitul experienței punctul roșu s’a mărit; la două ore punctul avea un diametru de 3 mm., fiind ușor reliefat și dând o senzație ușoară de prurit. Tot timpul nopții această sen* zație s’a menținut, fără a fi însă supărătoare. A doua zi dimineața la ora 8, deci la 12 ore dela apariția papulei, a început un prurit puternic, cu senzația că se mișcă un firicel metalic sub piele. Plex când dela papulă a apărut un mic traect congestiv care în interval de 60 de minute a înaintat cu un centimetru. După o oră a urmat o pauză fără să se simtă nici cea mai mică jenă ; apoi au urmat alte perioade active urmate de pauze, timp de patru zile. Papula a crescut în diametru aproape 6 mm, larva a descris un traect sinuos de aproape 4 cm în lungime, ajum gând îndărăt în locul de plecare. La sfârșitul acestui, interval de timp papula a atins un diametru de 7 mm fiind foarte pruriginoasă. Pruritul a persistat apoi timp de 50 zile cu pauze și a revenit mai rar după 60 de zile. Papula a dispărut abia după 100 de zile, lăsând o indurație de circa 3 mm diametru, care a persistat 160 de zile. Traectul parcurs de larvă a rămas defini* tiv însemnat. In prezent poate fi pus în evidență prin extin* derea tegumentelor prin presiune digitală, apărând cu o foarte slabă , colorație alb*sidefie. Concluzii 1. —Autorii demonstrează experimental că larvele de Ancylosx toma caninum pătrund în piele în interval de 30—60 minute. 2. —Se arată că la locul de pătrundere ia naștere o papulă. dela care pleacă un traect sinuos. 236 F. UNGUREANU, L, BULĂU, I. BOLDESCU 720 3. — Se constată in observațiile noastre că reacția la locul de pătrundere în piele la copil a fost în general slabă, în timp ce la adult reacția inflamatorie a fost foarte puternică și de lungă durată» Institutul de Medicină Iași Lab. de Zoologie și Parazitologie medicală nCEB4O"MKA3A B AHKHAOCTOMA KAHKHYM KpaTKos co^cpacaimc B uepsbie b iiamoB CTpaue aBTopn pa3o5:ioini;m c.iyualî neeBrio- MiiaBbi (Creeplng dlsease) Bbi3BaHoii jiuniHinum Ancylostoma caninum c saTRii. 9KCBepMCHTxiB^^ iicae^o BaiiiiH iipowrBe/pcHHbie na O’p-iOM 113 aBTopoB uoRasasi! uto amnn-mu BHerp)moTcn b Ko;Ky b Teuciunt 50-60 MmiyT ii MoryT BbiaBaTb oyrpoBii^H'bie hjiu sMecBujHbie oSpasoBaHua Tas/ite nan u b cjiyuao uHTapoBanoii infestio spontana. PSEUDO-MYASE ANCYLOSTOMA CANINUM R e s u m e Les auteurs mettent en evidence pour la premiere foi dans notre pays un caș de Pseudo«myase cutanee (Creeping disease) produit par Ies larves d’Ancylostoma caninum du chat. Les experiences faitcs sur un des auteurs ont demontre la penetration paria voie cutanee des larves, quiest realisee en 30—60 minutes et peuvent provoquer des formations papuleuses et filifor* mes similaires ă celles observees dans finfestation spontanee» TESTUL CU ADRENALINĂ IN DIAGNOSTICUL . MALADIEI ULCEROASE. RELAȚIA DINTRE FACTORII VASCULAR, MOTOR ȘI SECRETOR IN MECANISMUL DE PRODUCERE AL DURERII EPIGASTRICE ADRENALINICE DE Prof. C. C. D1MITRIU, GH. RUSSU și Fl. ILARION Comunicare prezentată la 27 Septembrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P. R Majoritatea autorilor din ziua de azi nu mii vorbesc de uh cere gastrice sau duodenale, ci de o maladie ulceroasă. Cercetările clinice și experimentale din ultimele două decenii arată că în aceste cazuri nu mai poate fi vorba de un proces s-rict local, limitat la nivelul mucoasei digestive, ci de o boală care interesează șt alte țesuturi și funcțiuni din corpul nostru, O contribuție importantă la această concepție sintetică a adus-o școala sovietică prin lucrările lui Bâcov, Lor ie, Burdenko și Moghilnițki, Zimnițki, Halpern, Flekel și alții. Acest ultim autor vorbește chiar, în Iu» crările sale, de „maladie ulceroasă fâră ulcer". In adevăr nu puține sunt cazurile de gastro^duodenită în care nici gastroscopia, nici ra- diologia și nici chirurgia nu. pot pune în evidență existența unui ulcer, cazuri care au în totul simptomele maladiei ulceroase și care sunt socotite azi de mulți autori ca maladii ulceroase. In afară însă de cazurile cu simptomatologie completă și care ne permit să pu» nem cu ușurință diagnosticul, există un număr de cazuri oligos simptomatice, mono^simptomatîce și chiar asimptomatice, care sunt diagnosticate tardiv, în perioada complicațiilor, punând de multe ori în primejdie viața bolnavilor. In aceste din urmă cazuri atât inte* 238 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU Ș[ FL. ILARION 722 rogatoriul bolnavului, cât și examenele de laborator, reprezentate prin chimismul gastric, gastroscopie și radiologie dau un procent relativ mare de rezultate negative. Găsirea unui test care să vină în aju* torul acestor metode de cercetare ni s’a părut de un mare interes. El ne*a fost sugerat de o serie de cercetări întreprinse de noi în domeniul aparatului digestiv, cu multi ani înainte. într’un prim grup de cercetări arătam că inhalarea de nitrit de amil determină o im* portantă secreție gastrică și propuneam cu acea ocazie studiul chi* mismului gastric cu această metodă; cercetări făcute pe câini ne*au arătat că secreția gastrică era determinată de o creștere a irigației sanghine a stomacului, nitritul de amil fiind un vaso-dilatator. A* ceste cercetări au făcut obiectul a două comunicări la Soc. de Bio* logie din Paris în anul 1935. Continuând cercetările noastre, amob« serva t că inhalarea de nitrit de amil determină la cei cu maladie ulceroasă o atenuare și uneori chiar o dispariție a durerii. La în* ceput acest fapt ni s’a părut paradoxal, căci ar fi trebuit ca o creș* tere a acidității sucului gastric, determinată de nitritul de amil să accentueze durerea epîgastrică. Explicația am avut*o însă prin stu« diul simultan al secreției și motilității gastrice; o sondă duodenală ne servea să extragem sucul gastric, iar o a 2*a, prevăzută cu un balon de cauciuc (metoda viscerografică Danielopolu), ne permitea să înscriem contracțiile gastrice pe un cilindru cu hârtie afumată. In felul acesta am putut constata că inhalația de nitrit de amil de* termină o exagerare a secreției gastrice și concomitent o inhibiție a motilității gastrice; dispariția durerii epigastrice o constatăm numai atunci când contracțiile gastrice dispăreau complet; diminuarea amplitudinei contracțiilor gastrice coincidea numai cu o diminuare a durerei. Aceste cercetări ne*au făcut să afirmăm că durerea epi* gastrică din maladia ulceroasă este strâns legată de contractilitatea gastrică. Cercetări mai întinse, făcute cu scopul de a identifica fac* torii ce iau parte în mecanismul de producere al durerei epigastrice la ulceroși, cercetări publicate în cursul anilor 1938-1939 în Bule* linul Academiei de Medicină, în Presse Medicale și în Year Book of General Medecine, ne*au dus la concluzia că durerea ține în prima linie de hipencontractîlitatea gastrică; că atunci când ulce« rosul are dureri, stomacul său se găsește în hiper*contracție și că pe măsură ce aceste contracții cresc ca amplitudine durerea se inten* 723 TESTUL CU ADRENALINĂ ÎN MALADIA ULCEROASĂ 239 sifică; dealtfel numai așa ne putem explica existenta durerei la ui# ceroșii cu normo^aciditate sau hipo»aciditate. Faptul că un vaso^dilatator determină o diminuare și uneori o dispariție a durerei, ne*a sugerat ideee de a cerceta ce determină administrarea unui vaso»constrictor, în speță adrenalina. In acest scop am administrat pe cale bucală la un număr de 44 bolnavi cu maladie ulceroasă dintre care 6 ulcere gastrice și 38 duodenale, câte 2 mgr adrenalină în 20 cm3 apă distilată. După trecerea a 3-5 mis nute și în câteva cazuri după trecerea a cel mult 13 minute, 42 din cei 44 bolnavi au acuzat o durere intensă în regiunea epigas» frică, întotul asemănătoare cu durerea determinată de ulcer. Dacă durerea exista înaintea administrării adrenalinei, ea era intensificată de ingestia adrenalinei. Durerile mai puțin intense dispăreau dela sine după 1-2 ore. Celor cu dureri mai puternice le*am adminis* trat, fie nitrit de amil (10-20 picături) în inhalație, fie o injecție intra^venoasă cu 0,05—0,10 gr acetilcholină ; în felul acesta dure® rile dispăreau după 3-4 minute. Controlul absorbției adrenalinei de către mucoasa digestivă era făcut prin cercetarea ritmului cardiac. Odată cu apariția durerei, bolnavul prezenta tachicardia obișnuită determinată de adrenalină. Pentru a putea face din apariția durerei epigastrice după ad» ministrarea de adrenalină „per os“ un test pentru diagnosticul de maladie ulceroasă, am aplicat această probă și la alți bolnavi cu dureri epigastrice, ce nu țineau de această boală. Și în adevăr, această probă a fost negativă la doi bolnavi cu apendicită cronică, la 18 bolnavi cu colecistită cronică, la doi bolnavi cu colită cronică, la un bolnav cu gastrită hipoacidă și la un bolnav cu ptoză gastro* colică. La toți acești bolnavi (24) ingestia de 2 mgr adrenalină n'a determinat dureri epigastrice. Desigur că cercetări pe o scară mai întinsă vor arăta dacă această probă cu adrenalină poate fi utilizată ca test în diagnos* ticul maladiei ulceroase, de un astfel de test fiind nevoe mai ales în cazurile oligo»simptomatice și cu semne de laborator incomplete. Apariția durerei la cei cu maladie ulceroasă după administra» rea adrenalinei —deci a unui vaso»constrictor —și dispariția sa după administrarea de nitrit de amil sau de aceti!*cholină —deci a unui 240 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU ȘI FL. ILARION 724" vaso*dilatator — ne permite să afirmăm că durerea este determinată de ischemierea mucoasei digestive, a unei mucoase cu irigație san*- ghină deficientă, dm cauza leziunilor de endarterită și tromboză, ce însoțesc în mod obișnuit ulcerul. Cu siguranță, că această constricție cuprinde teritorii vasculare mai întinse, atât în suprafață—la nivelul mucoasei digestive —cât și în profunzime —la nivelul păturei mus» culare a stomacului și bulbului duodenal. Pentru a demonstra intervenția acestui factor vascular în mc»* canismul de producere al durerei epigastrice adrenalinice, am cer* cetat la bolnavii noștrii cu maladie ulceroasă răspunsul celorlalți doi factori, motor și secretor, la administrarea „per os“ de adrenalină. Contracțiile gastrice erau înscrise cu un balon de cauciuc așezat la extremitatea unei sonde Einhorn (metoda viscerografică Danielo* polu) și tot acest balon de cauciuc destins cu aer excita și glan* dele secretorii ale stomacului (metoda Bâcov*Kurțin); o a doua sondă Einhorn servea la extragerea sucului gastric. După ce obțineam pe grafic o serie de contracții gastrice și după ce extrăgeam sucul gas3 trie, se introducea în stomac prin sonda Einhorn cele 2 mgr de adrenalină. Absența durerei epigastrice o notam pe grafic cu un minus, iar prezența eî cu unul sau mai multe plusuri, după inten* sitatea ei. Am cercetat în felul acesta un număr de 12 bolnavi cu maladie ulceroasă. Reproducem aici numai o parte din graficele obținute. Graficul L (Bolnava M. P. cu ulcer duodenal) prezintă îna* inte de ingestia a 2 mgr de adrenalină contracții gastrice de am« plitudine medie, neînsoțite de dureri, pentru ca la 2' după adrena* lină, în plină perioadă de dureri epigastrice, să avem contracții gas* trice de aceiași amplitudine și un suc gastric cu hipoaciditate marcată. Graficul II, (Bolnavul S. I. cu ulcer duodenal) prezintă îna* inte de adrenalină contracții gastrice de mică amp itudine neînsoțite de dureri, pentru ca la 2' după adrenalină, în plină perioadă de du- reri, să avem contracții gastrice de aceiași amplitudine și un suc gastric cu hipo*aciditate marcată. Graficul III, (Bolnava I. L. cu ulcer gastric) prezintă înainte de adrenalină contracții de mică amplitudine, neînsoțite de dureri, pentru ca la 1' după adrenalină, în plină perioadă de dureri, să St.Cerc;Șt. 1,2-16 ”727 TESTUL CU ADRENALINĂ ÎN MALADIA ULCEROASĂ 243 avem contracții de aceiași amplitudine și un suc gastric cu hipo* aciditate marcată. Graficul IV. (Bolnava H. B. cu ulcer duodenal) prezintă îna* inte de adrenalină contracții gastrice de mare amplitudine, neînsoțite de dureri, pentru ca la 2' după adrenalină, în plină perioadă de dureri să avem contracții de foarte mică amplitudine și un suc gas* rtiric cu hipo*aciditate marcată. Graficul V. (Bolnavul D. P. cu ulcer duodenal) prezintă îna* inte de adrenalină rare contracții gastrice de amplitudine medie, cu suc gastric hîper*acid și neînsoțite de dureri pentru ca la 2'Va după adrenalină, în plină perioadă de dureri, să nu avem nici o con- tracție gastrică, iar aciditatea gastrică să fie mai mare ca înainte de adrenalină. Graficul VL (Bolnavul A. B. cu ulcer duodenal) prezintă îna* inte de adrenalină rare contracții gastrice de mare amplitudine, cu suc gastric hiper*acid și neînsoțite de dureri, pentru ca la 3' după adrenalină, în plină perioadă de dureri să avem rare contracții gas* trice, cu amplitudine variabilă, însoțite de o creștere importantă a acidității gastrice. Din analiza graficelor noastre constatăm coexistența de dua reri epigastrice adrenalinice cu contracții gastrice de amplitu- dine variabilă și chiar fără contracții și cu un suc gastric va* riind ca aciditate de la cifrele cele mai scăzute la cele mai ri- dicate, fără ca aceste variații, atât cele ale contractilității cât și cele ale acidității să determine variații prea importante în intensitatea du* rerei determinate de adrenalină. Aceste fapte ne arată că nu este necesar să avem contracții gastrice sau hiperaciditate gastrică pen* tru ca durerea epigastrică adrenalinică să apară. In aceste condiții durerea nu poate fi determinată de cât de ischemierea mucoasei digestive și a țesuturilor subjacente, de către adrenalină, prin vaso-constricție locală. Aceste constatări ne permit să privim fac* lorii motori și secretari cu totul secundari în determinarea durerei • epigastrice adrenalinice, în raport cu factorul vascular. Institutul Medico-Farmaceutic Iași Clinica Fizio-patologică și Semiologică 244 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU ȘI FL. ILARION 728’ BIBLIOGRAFIE 1. Danielopolu, D. Simicd, C. C. Dimitriu: „Die Atropinorthosta- tismusprobe zum Studium des vegetativei! Nervensystems in Făllen von Magen— und Duodenalgeschwuren“. Arch. v. Verdstr. Bd. XIV. 2. C. C. Dimitriu și L. S c h w a r t z : „L’action du nitrite d’amyle sur la secretion gastrique". Soc. Med. des Hopit. Bucarest Nr. 7 1934. 3. D. Simici, Luesma Uranga, C. C. Dimitriu: „Recherches gra- phiques concernant l’action des inhalations de nitrite d’amyle sur la motilite de l’estomac chez l’homme". Arch. des Mal. de l’App. Digestif Nr. 2 1935 Paris. 4. C. C. Dimitriu și L. Schwartz: „L’Action du nitrite d’amyle sur la secretion gastrique". C. R. Soc. Biologie T. 118 1935 Paris. 5. C. C. Di m i t r i u și I. Marco: „Sur le mecanisme de production de l’hiper-secretion gastrique sous l’influence du nitrite d’amyle". C. R. Soc. Biologie T: 118 1935 Paris. 6, D. Simici, L. Uranga, C. C. Dimitriu: „Inhalations de nitrite d’a- myle sur la motilite de l’estomac chez l’homme". C. R. Soc. Biologie T. 25 Nr. 2 1935 Paris* 7. C. C. Dimitriu, T. Tanasoca et A. Pop o viei: „La douleur gas- trique etudiee par lă methode viscerographique". Presse Med. Nr. 32, 1938 și Diseases of the stomach and duodenum. The 1938 Year Book of General Medecine. Chicago. 8. C. C. Dimitriu și C. Anghelescu: „L’action de la Folliculine sur la secretion du suc gastrique". BulI. Acad. Med. Rotim. 1942. 9. C. C. Dimitriu: „După 6 ani de tratament al ulcerelor gastro-duodenale cu foliculină". Rev. Științifică Adamachi Nr. 3, 1945. 10. M. FleckeI: Maladia ulceroasă. Trad. Ed. Stat 1949. 11. C. C. Dimitriu și G h. Russu: „Factorul vascular în patogenia și se- miotica ulcerelor gastro-duodenale". (Memoriu I) Corn. Soc. Med. și Nat. Iași 1949. 12. A n d r e e v, B âc o v, D e 1 o v, Co nr a d i, P o t k o p a e v, V 1 a d i m i~ rov: „Manual de Fiziologie". Edit. Stat 1949. 13. C. C. Dimitriu, G h. Russu și FI. 11 a r i o n : „Testul cu adrenalină în diagnosticul ulcerelor gastro-duodenale. Relația dintre fac- torii vascular și motor în mecanismul de producere a dure- rilor". (Memoriu II Soc. St. Med. Filiala Iași 1950. 14. C. C. Dimitriu, Gh. Russu și F 1. 11 a r io n : „Testul cu adrenalină în diagnosticul ulcerelor gastro-duodenale. Relația dintre factorii vascular și secretor în mecanismul producerii durerii: (Memoriu III) Soc. Șt. Med. Filiala Iași 1950. 729 TESTUL CU ADRENALINĂ ÎN MALADIA ULCEROASĂ 245 A4PEHAAKHOBLIK MECT OPH H3BEHHOH BOAE3HK KpaTicoe co^ep^anue /țjiix yaynineHiiH ^uarnocTHnecRiix moto^ob THniniHMX cjiynaeB •H3B0HHOH 6:)Jie3HU aBTOpBI npO^JIO^MM aupeiIOMHOBblB TeCT. IIpHeM 2 mp. a^pei-iajiiiia BMSMBacT y âojibHoro /Keayjțomiyio 6ojib cxojKyio c oojibio up.u n3BeHaott 6ojie3Hu. IIpuMenaH $tom moto# b 44 cjiy- naax, ^3Bshhoh 6;)Jie3Hii, b 42 cjiynaax nojiyTjjiKCB nojio;KHTejiBHwe pesyjiBTaTbi. Ilpoda OKa3aaocB oTpmțaTejiBHOfl mm npmeHeHMM: ee 24-m COJIbHbIM pa3HBIMU t)0Jie3MMIl KaK : KOJIUpHCTUT, kcuiut, aneH^nuiiT, ii ^pyrmm SoaesHaMH, KJTopue 6o:ibio BM3UBaeMyio b uojiocth are- Jiyuaa HanoMHHaioT ;i3BeHHyio 6ojie3HB. IIpu homoiuh accne^OBanun npo^e^ei^ BKCueporpaa>mecKiiM apropia ^ouasMBaioT hto ^BuraTejiBiibiS <>aKTop (atejiy^OTi- uoe coRpaiueime), ceRpeTopumi aKTop (BbuejieHHe /Kejiy^onHoro cona), lunuiei1 b Maso# CToneaii na Mexanu3M BM3HBaioin;mi ;Kejiy- ;j,oqHbie 6o;m Sjtarojțapa a;ipeHajiiiHy. McTiiHHbiii <&aRTop, BM3biBaioiunii 6om sto coRpanțenue Kpose- nocHbix cocy-pB CM3HCT0ÎÎ jKOJiy^Ka. 9to coKpaiusme onpe^eMT na ypoBae c.w3iicToii îKCJiyjțKa ciuiBHyio htomiiio. BBeueiiiie npenapaia- paciimpiieiuero cocy^M (amiJioBLiB niiTpiiT ilui aueTHJixojiHii), ycTpa- iihct 6o;ib Bbi3BaHriyio BBe^eiiueM a^penanuiia. LE TEST d’ADRENALINE DANS LE DIAGNOSTIC DE LA MALADIE ULCEREUSE R e s u m e Pour ameliorer les methodes de diagnostic des cas atipyques de maladie uîcereuse les auteurs ont imagine un test par usage de fadrânaline. L’ingestion de 2 mgr d’adrenaline produit aux malades une douleur gastrique tout-ădait semblable â celle de la maladie uîcereuse. En appliquant cette methode â un nombre de 44 cas des 246 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU ȘI FL. ILARION 730 maladies ulcereuses on a obtenu des resultats positif dans 42 cas. L’epreuve a ete negative pour un nombre de 24 malades avec diverses maladies: cholecystite, colite, appendicite, maladies qui peuvent im» miter la maladie ulcereuse par des douleurs dans la region de Testo3 mac. Par des recherches faites â l’aide de la methode viscerographique,. les auteurs demontrent que le facteur moteur (la contractilite gas« trique) et secretoire (la secretion gastrique) n’intervient que dans une faible mesure dans le mecanisme de production de la douleur gastrique due â l’adrenaline. Le vrai facteur qui produit la douleur est la constriction des vaisseaux sanguins de la muqueuse gastrique, Elle determine, au niveau de cette muqueuse, une intense ischemie. L’administration d’un vasso«dilatateur (nitrite d’amyle ou acethylcho» line) supprime la douleur determinee par fingestion d’adrenalinec- METODA PENTRU DEPISTAREA PARAZIȚILOR intestinali DE Prof. E. UNGUREANU și I. BOLDESCU Comunicare prezentată în ședința din 18 Octombrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P. R, Metodele de concentrare a ouălor de Helminți și a Protozoa* relor intestinale se bazează în majoritate pe principiul stabilit de T e* 1 e m a n n în 1905. De atunci au apărut mai multe metode bazate pe acest prim cipiu, dintre care cea mai întrebuințată este metoda Iui Rivas [1,2], Din cercetările comparative efectuate în laborator în ultimii doi ani, se constată că prin aceste metode de concentrare ce folo* sesc amestecul acid^eter, un număr destul de mare de ouă de As* caris, în special acele nefecundate, sunt distruse și în acelaș timp eventualele larve ce s’ar găsi, își pierd mobilitatea din cauza pre- zentii eterului. După numeroase încercări ne=am oprit la metoda care se ba* zează tot pe principiul stabilit de Telemann, adică separarea unui sediment care conține elemente care servesc pentru diagnostic, cu ajutorul unui amestec de substanțe emulsifiate și cu tensiune super- ficiala diferită. Metoda de lucru este următoarea : 1. Omogeneizarea materiilor fecale. Materii fecale o parte și apă de izvor o parte, se omogene* izează în tub colector sau alt vas cu ajutorul unei baghete de sticlă^ 2. Se ia un centimetru cub de materii fecale omogeneizate și 248 E. UNGUREANU ȘI I. BOLDESCU 732 se pun întPun borcănaș cu dop rodat în care s’au pus în prealabil perle de sticlă. Se observă ca să nu se ia din omogeneizat particole vegetale mari? coji de struguri, coji de fasole nedigerate, etc. 3. Se toarnă 6 cm3 apă săpunată. Se agită timp de 30 sec. 4. Se adaugă apoi 6 cm3 soluție acid acetic 5°/0 după care se agită din nou circa 30 sec. 5. Se mai adaugă 6 cm3 benzină auto și se agită iarăși, timp de 1 minut. 6. Se toarnă totul într o eprubetă de centrifugă. 7. Centrifugarea se face timp de un minut Ia 1000 de turații. In tubul de centrifugă se separă patru straturi: Primul strat superior care uneori poate fi foarte redus este ușor colorat și format din benzină. Al doilea strat este emulsoid săpum-benzină-materii fecale. Al treilea strat este format din amestecul de acid acetic cu aspect ușor opalescent. Al patrulea strat, inferior, este format din rezidiul materiilor fecale cu eventualele ouă de parazițL 8. Primele trei straturi se decantează având grijă a deslipi depe eprubetă cu o baghetă stratul de săpun aderent la sticlă. Rezidiul se amestecă cu ajutorul unei pipete Pacteur și din el se scoate o picătură sau două ce se pun pe lamă, peste care se așează o la« melă și se examinează la microscop, cu sau fără colorare prealabilă cu Lugol. NOTA: Examinarea după omogeneizarea materiilor fecale s’a dovedit superioară examinării simple făcute pe probe luate din două- trei puncte. Prepararea apei săpunate: La ICO cm3 de apă de izvor cu duritate slabă se adaugă 3 cm3 săpun din comerț, ras în lamele subțiri. Se încălzește până se dizolvă săpunul. Se strecoară printr’o pânză ordinară și se lasă să se răcească. După răcire soluția trebue să aibă un aspect mucilaginos. Soluția se păstrează bine și oricât într’o sticlă. Cercetările comparative arată următoarele rezultate : 733 METODĂ PENTRU DEPISTAREA PARAZIȚILOR INTESTINALI 249 TABEL de incidența paraziților intestinali la 40 indivizi adulți Metoda Pozitivi Negativi Ascaris Trichuris Nr. 7o Nr vsociati 7o Nr. 0/ /o Nr. 7» Nr. 7» 1. Omegeneizare 18 457» 22 557» 12 307» 4 107» 2 57» i 2. Rivas 19 477» 21 527» 8 207» 10 257» 3 7,57» ! 3. Laborator 30 757» 19 1 257» 16 407» 18 457» 9 227» Au mai fost depistate următoarele patru cazuri : 1. Un caz de Taenia saginata ce reprezintă 2.5°/0. 2. Un caz cu Entamoeba coli. 3. Pentru verificarea metodei s’a examinat o probă cu materii fecale conținând chisturi și forme vegetative de Balantidium coli. 4. Un caz de Hymenolepis nana. TABEL de numărul oitălor găsite la cazurile depistate prin cele trei metode Metoda Ascaris Țric h uris Țaenia Hymenolepis i Bolartidium nana. coli 1. Omogeneizare 195 9 21 11 122 2. Rivas 97 48 19 9 19 ! 3. Laborator 414 73 42 131 320 Indicele mediu de concentrare [1] care este egal cu numărul ouălor depistate prin metoda respectivă (No), supra—numărul total de parazitat! cu specia respectivă (Nd), ne arată valoarea compa* rativă a acestei metode față de metoda omogeneizării totale și exa- minarea simplă și față de metoda Rivas. No Nd 250 E. UNGUREANU ȘI J. BOLDEȘCU 734 TABEL de indicii medii de concentrare pentru Ascaris și Trichuris Metoda Ascaris Trichuris 1. Omogeneizărei 12,18 0,5 2. Rivas 6.06 2,66 3. Laboratorului 25.87 4,05 pentru stabilirea indicilui de concentrare a fiecării metode se poate stabili un indice care rezultă din împărțirea numărului de ouă depistate prin diverse metode (Nx) la numărul de ouă depistate prin metoda omogeneizării (Ns), a cărui valoare este considerată ca reprezentând unitatea. Nx Ns Metoda Ascaris Trichuris Taenia Hyrnenolepis Nana Balantidium Coli 1. Omogencizare 1 1 1 1 1 2. Rivas 0,5 5,33 0,9 0,82 0.1 3. Laborator 2.14 8 2 2 2,4 Concluzii L Se constată că în general ouăle de Ascaris nefecundate și alte elemente friabile ce se distrug la metoda Telemann-Rivas sunt puse cu ușurință în evidentă cu această metodă. Larvele de Strongiloides se păstrează vii în preparatele acestei metode timp de circa o oră prezentând mișcări extrem de vii; acest fapt constitue un foarte mare avantaj fa{ă de celelalte metode de concentrnre. 2. Metoda descrisă este rapidă și ușor de aplicat, dând rezult 735 METODĂ PENTRU DEPISTAREA PARAZIȚILOR INTESTINALI 251 tate asemănătoare sau chiar superioare celorlalte metode bazate pe principiul Telemann. 3. Este o metodă foarte eftină : o singură probă costă după me» toda TelemansRivas 4,72 lei, în timp ce după metoda noastră costă mai puțin de 0,40 lei, adică de 11 ori mai puțin. In lipsa acidului acetic se poate întrebuința la nevoe oțet de vin 5°/0 filtrat în prealabil, obținându^se acelaș rezultat. Prin faptul că nu se întrebuințează eter, se evită ca amestecul să țâșnească pe lângă dop în timpul pregătirii materialului de examinat 4. Indicii stabiliți de noi nu trebuesc considerați ca având vas loare absolută, dar ei reprezintă un real mijloc de interpretare a valorii diverselor metode, BIBLIOGRAFIE 1. Grandwohl și Kouri: Clinica Lab. Meth. and Diagnoses Voi. III. St. Luisl948. 2. Langeron M.: Precis de Microscopie. Pag. 893. 3. Dahnovici V. și Rosenfeld C.: O modificare a metodei Telemann în diagnos- ticul helminteazelor. Revista Științelor medicale Mai 1950. Nr. 5 Pag. 344. Institutul Medico-Farmaceutic Iași Laboratorul de Zoologie medicală și Parazitologie METODA BbIHBAEHKH KWUimHblX nAPA3PITOB KpaTicoe co^cp/Kamie ÂBTOpM OiniCHBaiOT BOBblfl MeTO/Ț KOHIțCTpaiqiII KOHpO.IOru- yecKMX MCCJiexoBaHmi, ocHOBanbiu na upiiiiu.itiic TeatMana. TexHHKa MeTo^bi cbo^htcji k cjie^yeiueMy : k 1 mm. coMOresu-- 3npoBanbix a>eKajibHbix Macc ^oOaBjmeTca nocjie^OBaTejibHO 6 mu. 3°/o. OMbLienofi BO^bi (3 mji. mbijio na 100 m.t. bo'uj), 6 m.t. 5% yKcyCHOÎi KMC.10TLI h 6 mji. aBTo-6eu3Hiia> Cmccl B^SaMbiraeTCii 1/2—1 muu. nocjie ^oOaBJienmi Ka^oro Bem;ecTBa. Ilocjie stoto c.ie;iyeT ^HTpLU>yrHpoBaime b Teneiiim 1 mbil. npK 1000 o6/m. 252 E. UNGUREANU ȘI I. BOLDESCU 736 B nocjiejțHeM hb 4-x cjioeB oSpasyionțHXCfl b ^HTpmyHmoa npoSnpKe, naxo^iiTca ropaB^o doMiiie KOJiiriecTBO napasiiTOBbix aa^eK npoTOsopnbix khctob hm ^hbhx mmhok, neM apa jhoSoh, HBBecTaoâ ,30 chx nop MeToae. METHODE POUR DEPISTER LES PARAS1TES INTE5TINAUX R e s u m e Une nouvelle methode d’enrichissement pour les examens co* •prologiques bases sur le vieux principe de Telemann vient d’etre decrite par les auteurs. Technique: A un centimetre cube de selles omogeneisees on ajoute successivementq-6 cm.3 d’eau savonneuse 3°/o (3 cm3 sa* von du commerce ă 100 cm.3 d’eau de source) 6 cm3 ac. acetique sol. 5°/0 et 6 cm3 de benzine d’automobile, en agitant chaque fois de 30 sec. â une minute. Centrifuger 1 minute â 1000 tours (par minute). Dans la couche inferieure on peut depister les oeufs d’hek minthes, les kistes de protozoaires et les larves vivantes. INFLUENȚA SOMNULUI PROVOCAT ȘI FIZIOLOGIC ASUPRA FUNCȚIILOR MOTORIE ȘI SECRETOR1E ALE STOMACULUI’ DE Prof. C. C. DIMITRIU, N. GOLDENBERG, GH. CREȚEANU M BLUM Comunicare prezentată la 18 Octombrie 1950 în ședința Filialei lași a Academiei R. P. R. Comunicarea noastră de astăzi reprezintă o contribuție la problema : „Studiul relațiilor dintre funcțiile stomacului și acele ale altor organe și sisteme din corpul nostru” problemă ce o avem în studiu. Fiziologia și fiziopatologia somnului sunt dominate de lucrările lui I. P. Pavlov și școlii sale. Din aceste lucrări rezultă că somnul este un fenomen de inhibiție generală a celulelor scoarței, constitu* ind un fenomen de protecție fiziologică. Diferitele substanțe ce se găsesc in organism în timpul somnului sunt rezultantele procesului de inhibiție și nu factorii producători ai acestui fenomen. După lu* Crările a diferiți autori (Dubois, Demole, Hess, Ranson) ar exista și un centru al somnului, părere ce nu este împărtășită de majoritatea autorilor sovietici. Tot din cercetările lui I. P. Pavlov, rezultă că între cortex, centrii subcorticali și organele interne există o strânsă legătură. Elevii lui Pavlov: Orbeli, Speranski, Bâcov, Frolov ș. a. s’au ocupat în special de influența scoarței cerebrale asupra activității organelor interne, stabilind baza teoretică a reflexelor cortico^visce* rale. Autorii sovietici, cercetând influențele cortexului asupra apara* tului respirator, circulator, digestiv, asupra metabolismului, termo* 254 C. C. DIMITRIU, N. GOLDENBERG, GH. CREȚEANU, M. BLUM 738 regularii și periodicității funcționale fiziologice, au ajuns la concluzia că s:stemul nervos vegetativ se află în strânsă legătură cu scoarța cerebrală, constituind un sistem unic, scoarța fiind centrul unic de reglare. In felul acesta nemai existând o independență a sistemului nervos vegetativ, nu mai pot avea nici un sens expresiunile de va» gotonie și simpaticotonie ca manifestări ale tulburărilor unui organ. Sistemul nervos formează un tot unic, ai cărui centri sunt segment tele nervoase superioare. Sistemul nervos vegetativ reprezintă căile prin care impulsurile ce nasc la nivelul scoarței ajung la organele interne și tot prin aceste căi impulsurile dela nivelul organelor in- terne ajung la scoarță. Intre celulele scoarței și organele interne există o interdependență; schimbările calitative ale scoarței au influ- ență asupra organelor interne și vice-versa. Și alți autori înaintea noastră s’au ocupat de influența somnu- lui asupra funcțiilor motorie și secretorie ale stomacului, constatând o acțiune inhibitorie a lui. Studiile au fost făcute sau pe animale, sau, dacă au fost făcute pe om, era vorba de bolnavi cu fistule gastrice, deci nu pe indivizi cu stomac intact și în stare normală. Prin ablația bilaterală a lobilor frontali și excitația faradică a cortexului premo- tor la maimuțe, Watts și Ful ton, dovedesc influența scoarței cerefl brale asupra motilității gastro-intestinale. Watts șiFrazier explică dealtfel pe această cale aura gastro-intestinală a epilepsiei. Prof. Danielopolu în timpul cercetărilor sale viscerografice asupra stomacului a constatat acțiunea inhibitorie a somnului asupra motricității stomacului $ bolnavul adormind dela sine, contracțiile stomacului s’au oprit, ele reapărând odată cu trezirea bolnavului din somn. Andreeva comunicat la al XlII-lea congres unional al inter- niștilor despre „importanța scăderii tonusului stomacului ce doarme” și, conchide că după datele stabilite de Mamont tonusul stomacului în această situație e scăzut simțitor la jumătate din bolnavi. Lipsa unui studiu complet, privind concomitent și motilitatea și secreția, făcut direct pe om, în stare normală și comparativ prin somnul fiziologic și cel provocat pe deoparte, ca și importanța din ce în ce mai mare ce o atribue autorii sovietici tratamentului boalej ulceroase prin somn prelungit pe de altă parte, ne-a determinat să studiem această problemă. 739 INFLUENȚA SOMNULUI ASUPRA STOMACULUI 255 In aceste studii clinice motilitatea stomacului a fost cercetată cu metoda viscerografică Danielopolu, iar secreția stomacului cu ajutorul unei sonde duodenale anexată sondei inscriptoare. Această metodă trebue considerată ca o metodă fiziologică^ căci ea înde» plinește condițiile : a) cu totul inofensivă pentru subiectul cercetat, b) nu determină nici o modificare în anatomo*fiziologia tractulu digestiv, Insuflarea bășicei intra»gastrice a constituit excitantul atât pentru motilitatea cât și pentru secreția gastrică. Somnul ham provocat prin injecția intravenoasă de derivate barbiturice, fie cu 0,50 gr. narconumal, fie cu 0,50 gr. evipan, me» todă ce se aplică în mod curent în clinică pentru anestezia generală de scurtă durată. Doza de barbituric întrebuințată de noi reprezintă în medie 1/3 din doza utilizată de chirurgi. Somnul se instala după trecerea a cel mult 5 minute dela începerea injecției intravenoase. Somnul a fost profund, încercări de a trezi subiectul din somn nu ne reușiau decât în jumătatea a doua a somnului. Durata somnului a fost de 30*34 minute. Secreția gastrică a fost extrasă înainte de apariția somnului, în timpul său și după terminarea somnului. In graficele de mai jos figurează rezultatele studiilor noastre clinice cu somnul artificial: Graficul I, cazul D. P. înainte de injecția i. v. de 0,50 gr narconumal avem o serie de contracții gastrice cu amplitudine me* die, iar prin sonda duodenală extragem o cantitate de 10 cmc3 suc gastric cu HCl liber = l,75°/00, iar A=2,33°/00. După 4 minute dela începerea injecției bolnavul adoarme, pentru ca după trecerea a încă 3 minute să intre într’un somn profund. Din momentul acesta nu se mai constată nici o contracție gastrică; se constată deasemeni o diminuare a amplitudine! mișcărilor respiratorii. Sucul gastric ce s’a putut extrage în perioada de somn a prezentat un volum de 7 cm3. HCl. liber=O,75°/oO iar A=l, 48°/c0. Bolnavul se trezește complect după un somn de 30 minute. Contracțiile gastrice reapar odată cu terminarea somnului și capătă amplitudinea lor anterioară somnului. Graficul II, cazul C. V. înainte de injecția intra*venoasă de 0,50 gr. evipan sodic avem o serie de contracții gastrice de ampli» tudine medie, iar prin sonda duodenală extragem un suc gastric cu Graficul II, cazul C. V. 741 INFLUENȚA SOMNULUI ASUPRA STOMACULUI 257 HO = 2, 33°/00 iar A = 3,0 6°/c0* După trecerea a 4 minute dela începerea injecției bolnavul adoarme profund. Din momentul acesta nu se mai constată nici o contracție gas* trică, dispariția lor menținându*se în tot timpul somnului, care a durat 32 minute. In tot timpul duratei somnului nu s’a putut extrage suc gastric. In momentul în care bolnavul începe să se trezească apar contracții gastrice cu mare amplitudine și cu tendință sprevo* mitare. Sucul gastric extras după 2 minute arată HCl=l,25°/oo Ș* A=l, 98°/00. Sucul gastric extras în perioada de trezire, după alte 15 minute, arată HC1 = l,16°/00 și A = l,89o/oO- Graficul III. Cazul P. D. înainte de injecția intravenoasă de 0,50 gr narconumal avem o serie de contracții gastrice cu ampli* tudine mare, iar prin sonda duodenală extragem o cantitate de 19 cm3 suc gastric cu HC1= O,54°/oo, iar A= 1, 46°/00. După 5 minute dela începerea injecției bolnavul intră într’un somn profund. Din momentul acesta nu se mai constată niu o contracție gastrică. Sucul gastric extras în perioada de somn a prezentat un volum de 13 cmc3. HC1 liber =0 iar A=O,47°/oo. Bolnavul se trezește complect după 34 de minute. Contracțiile gastrice reapar cu 14 minute îna» inte de trezire, prezentând o creștere progresivă a amplitudinei lor. Reapariția de contracții în timpul somnului ne arată că bolnavul nu se găsia in stare de narcoză. Sucul gastric extras în perioada termic nării somnului arată un volum de 12 cm3, HC1=O, iar A=O,65°/oo; sucul gastric extras în faza următoare, cu contracții cu amplitudine mai mare, arată un volum de 13 cm3 HC1 liber=0, iar A=O,38°/oo Din acest studiu rezultă că somnul determinat de administra» rea intravenoasă de barbiturice, produce o inhibiție a motilității gas» trice și o reducere a secreției gastrice, uneori până la absența ei, o diminuare a HC1 liber până la dispariția lui și o scădere importantă a gradului acidității totale, marcându^se chiar scăderi de 75°/0. Servindu*ne de acelaș dispozitiv, am studiat și modificările su* ferite de motilitatea și secreția gastrică în timpul somnului natural din timpul nopții. Graficul IV. Cazul D. P. La ora 10 și 13 minute seara, îna» inte de a adormi, se constată o scurtă perioadă de contracții ur» mată de o perioadă de relativă inhibiție a contractilității de o du» St.Cerc;Șt. It 2-n Graficul IV, cazul D. 743 INFLUENȚA SOMNULUI ASUPRA STOMACULUI 259 rată de 25 minute, în timpul ei observându^se din când în când câle o contracție moderată. La ora 10,35 bolnavul adoarme și este urmărit în timpul acestui somn timp de H/a oră. Se constată două perioade de inhibiție totală a contractilității, urmate fiecare^de o pe» rioadă de relativă inhibiție a acestei contractilități. Sucul gastric ex» tras înainte de instalarea somnului prezintă un volum de 47 cm3 cu HC1 = l,82°/oo și A= 2,76°/00, pentru ca în timpul somnului să prezinte un volum de 10 cm3 cu HCl=l,16°/00 Ș* A=2,ll°/Oo* Graficul V. Cazul R. I. La ora 9 și 50 minute seara înainte de a adormi, se constată o perioadă cu contracții gastrice cu am- plitudine uneori mare, de o durată de 1 oră, urmată de o perioadă de inhibiție aproape complectă a contracțiilor, de o durată de 20 minute, care la rândul ei este urmată de o perioadă cu contracții de o durată de 40 minute. In această perioadă de presomn se ex® trage în total o cantitate de suc gastric de 23 cm3, HCl variind între 0 și 0,40 gr°/oO, iar A între 0,54 gr °/00 și 1,09 gr °/00. La ora 12 noaptea bolnavul adoarme și este urmărit în timpul acestui somn până la ora 3,15, când se trezește. In această perioadă de somn de o durată de 3 ore și 15 minute constatăm întâiu o perioadă de in® hibiție aproape complectă a contracțiilor, de o durată de 45 minute, apoi o perioadă de contracții ce ating la un moment dat o am* plitudine mare, de o durată de 55 minute, urmată de o perioadă de inhibiție de o durată de 1 oră și 25 minute, după care bolnavul se trezește, stomacul continuând a se găsi într’o perioadă de reia® tivă inhibiție. In tot timpul somnului nu s’a putut extrage nici o cantitate de suc gastric. Graficul VI. Cazul I. G. La orele 11,30 seara, înainte de a adorm se constată o perioadă de contrac[ii cu amplitudine moderată, de o durată de 45 minute, apoi o perioadă de inhibiție, de o durată de 15 minute, urmată de o perioadă cu contracții rare și de o ampli® tudine moderată, în timpul căreia bolnavul adoarme. In timpul somnului, dela ora 12,20 noaptea și până la 3,20 se constată o perioadă cu foarte rare contracții, cu mică amplitudine, de o durată de 40 minute, ap ai o perioadă de inhibiție de 50 mi® nute, în timpul ei apărând rare ori câte o mică contracție, urmată de o perioadă de contracții de amplitudine mai mare, de o durată Graficul V, cazul R. Graficul VI, cazul I. 262 C. C, DIMITRIU, N. GOLDENBERG, GH. CREȚEANU, M, BLUM 746- de 30 minute, ce se termină cu o perioadă de inhibiție de 20 minute. ; înainte de somn, se extrage 23 cm3 suc gastric cu HC1=O, 80 9r %o Și A=I,82°/00; în timpul somnului se extrage 63 cm3 suc gastric, HC1 variind între 0,22 gr °/00 și 1,09 gr %0, iar A între 0,44 gr ®/00 Ș* 1.61 gr %0. Graficul VIL Cazul A. S. La ora 24, înainte de a adormi, se constată două perioade cu contracții de amplitudine moderată, in« tercalate de o perioadă de inhibiție de 20 minute. Odată cu instas larea somnului, la ora 1,15 minute, âpare o lungă perioadă de inhis biție, ce durează 1 oră și 5 minute, inhibiție ce se continuă și în perioada de întrerupere a somnului. Subiectul readoarme și apoi se trezește definitiv, cu care ocazie apar contracții cu mare amplitus dine. Urmărirea secreției gastrice ne arată scăderi ale HC1 dela l>61°/oo la O,29°/Oo Și ale A dela 2,ll°/00 la O,65°/oo, scăderi apărute în urma somnului. Graficul VIII. Cazul S. I. Și în acest caz se constată o lungă perioadă de inhibiție a motricității gastrice, de o durată de 1 oră, instalată odată cu apariția somnului. In perioada următoare de ne® somn avem contracții de amplitudine medie. Din acest studiu, rezultă că în timpul somnului fiziologic din timpul nopții se constată perioade de inhibiție a contractilității gass trice de mai lungă durată ca cele din timpul perioadei de nesomn. In timpul somnului există și perioade de contracții gastrice, însă ele sunt de durată mai scurtă ca cele de inhibiție. Rezultă de aici că activitatea motorie a stomacului este mai redusă în timpul somnului. Deasemeni și activitatea secretorie este mai redusă, atât în ceeace privește cantitatea secreției cât și gradul acidității. Dacă comparăm rezultatele obținute prin somnul provocat de barbiturice cu cele obținute prin somnul fiziologic, observăm în am» bele circumstanțe o inhibiție a funcțiilor motorie și secretorie a sto* macului. Această inhibiție este mult mai promptă și mai intensă în urma administrării de barbiturice. Ea este în strânsă legătură cu doza de barbituric utilizată, inhibiția fiind totală când prin această doză s’a obținut o adevărată narcoză. Cele constatate în studiul nostru vin în sprijinul afirmației că somnul este un fenomen de inhibiție a celulelor scoarței, constituind 749 influența somnului asupra stomacului 265 un fenomen de protecție fiziologică. In timpul somnului fiziologic» stomacul nu este lipsit total de funcțiile sale de bază, ele îndeplie nindusse însă într’un interval de mai lungă durată și cu o mai mică intensitate. De altfel numai prin menținerea acestor funcții se poate exs plică dece o masă, uneori abundentă, luată seara imediat înainte de culcare, este digerată complect în timpul somnului și evacuată în intestinul gros. Numai existența unei contractilități gastrice în timpul somnu* lui, necesară evacuării chimului gastric în duoden, ne poate explica durerile nocturne ale celor cu boală ulceroasă, contractilitatea gas* trică reprezentând unul din factorii importanți ai patogeniei durerii din această boală. Nici partea terminală a tractului digestiv nu este lipsită de funcțiile ei în timpul somnului. Numai așa ne putem explica, de exemplu, apariția de contracții ale intestinului gros în timpul soni* nului, în cazuri de colită ce determină, când sunt mai intense, trec :ZTea bolnavului din somn și evacuarea intestinului. Institutul Medico-Farmaceutlc Iași BJHIHHHE HCKyCTBEHHO BbI3BAHH0r0 II Horo anapaTa : soqHoe nmu,eBapeHne ; no^HNe 6ojm y Sojibhlix a3BeHH0K OojieBHBK), npojțBHîKeHHe immeBoro co^epa^aHiia acejiyAua b KimieqHHK: b TeueHM Horn. INFLUENCE DU SOMMEIL PROVOQUE ET PHYSIOLOGIQUE SUR LES FONCTIONS DE L’ESTOMAC R e s u m e Les auteurs demontrent â faide de la methode viscerographk- que que le someil provoque par des barbituriques et le sommeil physiologique determinent une inhibition incomplete des fonctions motrice et secretoire de l’estomac, I’inhibition etant plus intense dans a premiere circonstance par rapport â la dose du barbiturique. Ces recherches confirment la theorie de Pavlov et son ecole que le sommeil est un phenomene d’inhibition generale des celules cere* brales, etant pour l’organisme un phenomene de protection physio* logique. Elles expliquent quelquesuns des phenomenes normaux et pathologiques de la digestion comme : la digestion pendant la nuit, les douleurs nocturnes des malades avec ulcere gastro^duode* nale, Ia progression du chyme gastrique le long de l’intestin pen- dant la nuit. STUDII ASUPRA MECANISMULUI DE PRODUCERE A DURERII DIN MALADIA ULCEROASĂ DE Prof. C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU și F. ILARION Comunicare prezentată la 19 Iulie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P, Ri Dacă cercetăm literatura medicală constatăm că această pro* blemă de fizio^patologie a preocupat pe nenumărați cercetători încă din anul 1884, dată la care Talma a putut provoca o durere epi* gastrică, introducând într’un stomac bolnav 500 cm3 dintr’o soluție de acid clorhidric 1/750. Concluziile la care au ajuns în decursul timpului acești diferiți cercetători sunt destul de variate. Unii au susținut hipenaciditatea sucului gastric ca factor determinant al du* rerii stomacului, alții hiper*contractilitatea și hiper*tonicitatea or* ganului (și anume : undele peristaltice și antiperistaltice de mare am* plitudine, spasmul medio*gastric, spasmul piloric, spasmul bulbului duodenal, hiper*tonicitatea musculaturii gastrice și duodenale), alții leziunile inflamatorii ale organului, alții reacțiile vaso*motorii dela nivelul mucoasei, alții în fine creșterea tensiunii intra*gastrice și intra*duodenale. Toate aceste cercetări au fost întreprinse fie expe* rimental pe animale, sau fie pe om, cu metoda radioscopică și a tubajului gastric. Variabilitatea concluziilor la care au dus aceste cercetări pe de o parte, și posedarea unei metode de cercetare mai perfectă și aplicabilă fără inconveniente la om — metoda viscere* grafică Danielopolu — pe de altă parte, ne*au determinat să între* 268 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU ȘI FL. ILARI0N 752 prindem în anul 1938 o serie de cercetări 1) pentru lămurirea aces® tei probleme. Două sonde Einhorn introduse în stomacul bolnavului, din care una prevăzută cu un balon de cauciuc pentru înscrierea motilității gastrice, iar alta servind la extracția sucului gastric, ne»a permis cercetarea simultană a motilității și secreției gastrice în timpul durerei. Cercetările au fost făcute pe un număr de 40 bolnavi cu maladii ulceroase și ne*au condus la următoarele concluzii : durerea din maladia ulceroasă depinde de trei factori: leziunea inflamatorie ulceroasă, contractilitatea gastrică și aciditatea sucului gastric. Pen- tru producerea durerei, primul factor este indispensabil; absența sa m perioada de acalmie a boalei, ne explică lipsa oricărei dureri în această perioadă; din.ceilalți doi factori cel mai important este corn tractilitatea; ea constitue excitantul, care acționând asupra unui țesut inflamatoriu iritabil, produce durerea. Durerea determinată de acest factor este intermitentă : apare când undele contractile se pro® duc și dispare odată cu dispariția lor. Acest factor este capabil chiar singur, deci fără de ajutorul celui de al 34ea factor (aciditatea su® cului gastric), să producă durerea. Dealtfel numai în felul acesta ne putem explica existența durerei la ulceroșii cu hipo^aciditate gastrică marcată. Cel mai puțin important din cei trei factori este aciditatea sucului gastric. In cazurile în care depășește cu mult cifrele nor* 1. C. C. D i m i t r i u, T. T a n a s o c a și A. P o p o v i c i, „La douleur gastrique etudiee par Ia methode viscerographique“. Presse Mxl. Nr. 32, 1938 și Diseases of the stomach and duodenum. The 1938 Year Book ofGeneral Me- decine. Chicago. 753 MECANISMUL DUREREI IN MALADIA ULCEROASĂ 269 mâlc, ea determină, printr’o iritație a țesuturilor inflamatorii ulceroase^ o durere, pe care bolnavul o percepe mai degrabă sub forma unei arsuri. Intensitatea durerei ce o prezintă bolnavii cu maladii ulceroase este direct proporțională cu intensitatea celor trei factori citați mai sus durerea este cu atât mai intensă cu cât leziunea este mai activă și cu cât contractilitatea și aciditatea vor fi mai intense. Cu ocazia cercetărilor ce ne*au condus la aceste concluzii, am observat în mai multe rânduri că inhalarea a 10 picături de nitrit de amil în plină perioadă de hiper*contractilitate și dureri, determină, în mod aproape brusc, oprirea completă a contracțiilor gastrice și durerilor. Faptul că administrarea unui vaso^dilatator determină dispariția durerilor ne^a sugerat ideia de a cerceta ce ar determina administrarea unui vaso* constrictor. Acest fel de a gândi ne»a dus la imaginarea testului cu adrenalină, ca mijloc de diagnostic al maladiei ulceroase. Cercetă* rile pe animale ne^au demonstrat că nitritul de amil nu de* termină numai o inhibiție a contractilității gastrice, ci și o intensă vasosdilatație la nivelul mucoasei gastrice. Recentele noastre cercetări privind studiul contractilității și se* creției gastrice în timpul administrării pe cale bucală a 2 mgr adre* nalină și raporturile lor cu durerea prezentată de bolnavi ne*a scos în evidență existența unui nou factor, a factorului vascular, repre* zentat prin constricția vaselor sanghine gastro*duodenale sub acțiu» nea adrenalinei. Coexistența de dureri epigastrice adrenalinice (vezi graficul L-VI) cu contracții gastrice de amplitudine variabilă și chiar Graficul III Grafic» vil 272 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU ȘI FL. ILARIQN 755 fără contracții și cu un suc gastric, variind ca aciditate dela cifrele cele mai scăzute la cele mai ridicate, ne arată că nu este absolut necesar să avem contracții gastrice și hipenaciditate gastrică pentru ca cel cu maladie ulceroasă să prezinte dureri epigastrice ; deci fac» torul vascular poate determina el singur durerea. Dar acest factor vascular poate fi declanșat și de alte cauze în afară de adrenalină., Un spasm la nivelul vaselor gastro»duodenale poate fi determinat de exemplu de leziunile inflamatorii ulceroase ale mucoasei digestive din maladia ulceroasă. Nu este exclus deasemenea ca și alte sub» stanțe, ce intră în alimentația bolnavului, să poată determina sau întreține acest angiospasm. Toate aceste constateri ne obligă să introducem în mecanismul de producere al durerei din maladia ulceroasă, în afară de cei trei factori de mai sus, un al patrulea factor, factorul vascular, el fiind re= prezentat atât de spasmul ce poate apare în vasele sanghine ale sto» macului și duodenului, cât și de leziunile de endarterită și tromboză dela nivelul lor. Acest fapt ne ajută să putem interpreta într’un chip mai complet mecanismul de producere al durerei. După cum a arătat Prof. Danielopolu încă de mult timp, du» rerea mușchiului inimei, a musculaturei netede, sau a musculaturii voluntare, se explică printr’un proces de oboseală musculară, cau» zată de o insuficiență a irigației sanghine. Normal există un echi» libru între travaliul mușchiului și irigația sa sanghină. Când acest echilibru dispare, ceeace se poate produce printr’o creștere prea mare a travaliului mușchiului, sau printr’o diminuare a irigației san» ghine, produsele toxice ale oboselii nu mai sunt eliminate prin sânge, ele se acumulează în mușchi și excită terminațiile sensitive, produ- când durerea. Durerea din maladia ulceroasă este declanșată de o excitație a filetelor centripete ale stomacului și duodenului ce trec prin splan» chnici și vag. Pentru ca ea să se producă, este absolută nevoie să existe leziuni inflamatorii ulceroase la nivelul mucoasei digestive; absența acestor leziuni, în perioada de acalmie a acestei boli, ex» plică lipsa de durere în această perioadă. Dar numai existența aces» tor leziuni nud suficientă, căci în timp ce aceste leziuni sunt per» manente, durerea este intermitentă, având un orariu în raport cu mesele. Trebuie deci ca alți factori să intervină. Aceștia sunt fac» 757 MECANISMUL DURERII IN MALADIA ULCEROASĂ 273 torii: motor, vascular și secretar. Cei mai importanți sunt primii doi. Acești trei factori pot acționa fie izolat, fie în asociație, în de» terminarea durerei. Durerea ce apare în timpul hiper*contractilității gastro-duodenale ne«o explicăm printr’un desechilibru între travaliul musculaturii digestive și irigația sa sanghină deficientă, din cauza leziunilor vasculare existente în această boală. Această hiper*con* tractilitate determină în acelaș timp și o excitație a filetelor centri* pete ale gastro-duodenului. Când la acestea se asociază și un angio* spasm durerea devine mai intensă. Durerea determinată de creșterea prea mare a acidității sucului gastric este percepută de bolnav de cele mai multe ori sub forma unor arsuri. Când la factorii de mai sus se adaugă și o hiper-aciditate importantă, durerea se intensifică. Nu este exclus ca această hiper-aciditate să întreție, prin iritația fi* letelor nervoase centripete, atât hiper*chinezia cât și angiospasmul. In felul acesta prin asocierea celor trei factori se naște un cerc vicios, care explică de fapt durata lungă, de ore întregi, ale crizelor dure* roase din această boală. Când avem maximum de hipencontracti* litate și maximum de aciditate, ceeace se întâmplă spre finele diges* tiei gastrice, avem și cete mai mari dureri. Așa ne explicăm inten* sitatea durerilor tardive și penibila foame dureroasă din maladia ul* ceroasă Cu localizare duodenală. Odată stomacul și duodenul golite de chimul lor, contracțiile gastro*duodenale încetează, deasemeni și secreția gastrică, și odată cu ete și durerea. Cu totul altă interpre* tare trebuie dată durerilor continui ce te găsim în cazuri de ulcere vechi caloase, însoțite de periviscerită, când, din cauza extinderii leziunilor, se găsesc și leziuni de nevrită la nivelul plexurilor ner* voase ale organului. Cunoașterea tuturor acestor factori are o explicație practică pentru bolnav. Ea ne servește mult în tratamentul ce trebuie să aplicăm bolnavului pentru îndepărtarea durerii. îndepărtarea în parte sau în total a acestor factori duce la dispariția durerii. Ingestia de lichide sau alimente suprimă durerea prin inhibarea contractilității și diminuarea acidității. Administrarea de atropină, determinând o in* hibiție a factorilor motor și secretor îndepărtează durerea. Printr’o dilatare a vaselor din vecinătatea leziunilor se explică dispariția du* rerei prin administrarea de nitrit de amil, trinitrină, uneori prin acid nicotinic, prin foliculină. Tot printr’o acțiune spasmolitică vasculară SttC^c;Șt 1,2—1» 274 C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU ȘI FL. ILARION 758 se explică diminuarea sau chiar dispariția durerei prin injecțiile de novocaină, asociate sau nu cu atropină. Prin cunoașterea mecanismului intim al unui fenomen morbid se concep căi noi de cercetare asupra cauzelor ce determină acel fenomen, precum și noi metode de tratament. Institutul Medico-Farmaceutic Iași Clinica Fiziopatologică și Semiologică HSy^EHHE MEXAHII3MĂ BbISHBAIOIIțErO BOJIII B 5I3BEHH0H BME3HII KpaTicoe cojțepjKaHHC Mciiojn>3yH b KOJiecTH HCcneIn;oBaTejii>CKoro MeTo,n;a Biicițeporpa- &EHieCKM MOTO# ^aHHenOJIOJiy, KOTOpMii BOBBOMeT H3yxiaHH 6e3 Majieiiiuero Hey^oScTBa jțM 6oju>Horo ^BHraTejiBHMe h ceKpeTopuMe $yHKn;Li0 aienyjțKa aBTopbi CTapaioTCH pa3MCHHT KOTopue hmcheo a?aK- TOpH yqacTByiOT b McxaHH3Me iipoHCxon^eme doJiesneHbix «upucTy- hob b h3bohhoh 6ojie3Hn. Mccne^y^ npa homoiuji ^toto Me.TO^a 52 cnynaa 3toS âojiesHH aBTopn jțOKasbiBaioT hto oth ^anTopu npe#- CTaBjifnoTca b Bujțe : a) h3bohhoo BOcnanHTCJbHoe nopa^eHne, 6) a. Un dipol determină un câmp electric și potențialul unui punct oarecare în raport cu dipolul depinde și de distanță, fiind în raport invers cu pătratul distanței. Ținând seama de aceste considerații, proecția vectorului OA pe linia de derivație D± (0°— ±180°) va fi OB=— cos a, pe VLva r2 fi OC=^~ cos (a+30°) și pe VR, OD—cos (a—30°). însemnând pentru ușurința calculului pe yy cu E, avem : 0B=E cosa, OC^E cos (a+30°) și OD^E cos (a—30°). Deoarece D^— VL— VR, rezultă că DX=OC—(— OD} = OC+OD. OD are semnul minus fiindcă este situat de partea negativă a derivației, pe când OC este de par* tea pozitivă, după cele spuse mai sus. Sau Dt=E cos (a-ț-oO^+f cos (a—30°) = = f [cos (a+30°)+cos (a—30°)] cos (a+30°)=cos a.cos 30°—sin a.sin 30° și cos (a—30°)=cos a.cos 30°+sin a.sin 30° Deci, D^E (cos a.cos 30°—sin a . sin 30°+cos a.cos 30°+ +sin a.sin 30) De unde D^E 2 cos a.cos 30° dar: cos 30°=^ și atunci D^E-^^^E cos aȚs Insă E cos a =OB și prin urmare D^OB^ 3, ceeace era de demonstrat. De unde se vede că amplitudinea unei unde (cum ar fi R) în derivația Dt este egală cu proecția vectorului instantaneu (care co» respunde undei R) pe derivația D^ înmulțit cu ^3? De fapt, proecția vectorului pe D± reprezintă d. unipolară teo» retică pe care am face»o din partea stângă a liniei orizontale 00— ± 180° la nivelul derivației 286 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, GH. BADĂRĂU 770 Privită în acest mod, o derivare bipolară standard, se reduce la o derivație unipolară, făcută pe aceeași axă de derivație, vectorul din bipolară -fiind egal cu vectorul din unipolară înmulțit cu Am căutat să demonstrăm practic aceste fapte stabilite teo- retic^ în modul următor: Am determinat vectorul cardiac corespunzător undei celei mai mari din complexul QRS, în general undei R, cu ajutorul d. u. m. sistem Wilson. Am reprezentat acest vector pe un sistem dublu triax, ham proectat pe și am comparat lungimea proccției cu înălțimea undei R din derivația Pentru a putea face aceste de» terminări, am înscris simultan și cu viteză mai mare, cu ajutorul electrocardiografului „Triplex", pe deoparte cele 3 d. stand, și pe de altă parte cele 3 d. u. m. Wilson împreună cu D±. Această dublă inscripție ne^a servit pe deoparte pentru construirea vectorului după d. sland. și după d. u. m. și pe de altă parte, ca mijloc de control a derivației bipolare înscrisă simultan cu d. u. m., adică, că ea este într’adevăr D±. Pentru construirea vectorului este absolut indispensabil să ras portăm pe axele de derivație puncte perfect sincrone și nu înălțis mea reală a undelor, deoarece vârfurile undelor nu sunt întotdeas una sincrone. Ca mijloc de control în d. stand, avem formula Eint* hoven: D2 = D1 + D3, Dacă această formulă nu se adeverește, să știm că am greșit și să repetăm măsurătoarea, căutând cu mai multă atenție punctele sincrone. In determinările pe care le»am făcut, noi am sincronizat atât în d. stand, cât și în d. u. m. celelalte derivații cu R±, adică am căutat cu toată atenția și cu ajutorul lupei pe deflexiunile celorlalte derivații, punctele sincrone cu vârful lui R^. Inscripția derivației D± simultan cu d. u. m. este indispensabilă pentru determinarea vectorului cardiac corespunzător vârfului lui ; numai astfel se poate compara înălțimea undei R± cu proecția vec» torului pe Pe lângă aceasta, se mai adaugă și faptul că înălțimea undelor variază (ced drept, puțin) dela un complex ventricular la altul pe aceeași electrocardiogramă. Construirea vectorului cardiac se poate face plecând dela d. stand, sau dela d. u. m. Noi am făcut ambele determinări și am constatat că acești vectori nu sunt identici. Ei auacelaș sens, aceeași direcție, 771 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 287 unghiurile a sunt egale, însă nu au aceeași lungime, vectorul după d. stand. este mai lung și anume este egal cu vectorul determinat după d. u. m. înmulțit cu 3. Fiindcă d.u.m. redau potențialul absolut al celor 3 puncte R, L, F) în raport cu dipolul cardiac și nu o diferență de potențial între două puncte periferice (L—R, F—R, F—L) ca în d. stand., în construirea vectorului cardiac ne servim de d. u. m. Am găsit întotdeauna atât pentru complexul QRS normal, cât și în extrasistolele ventriculare, că unda R± este egală cu proecția vectorului pe D± înmulțit cu 3. Am repetat această operație pe mai mulți indivizi normali, și la bolnavi cu afecțiuni valvulare, și am constatat că acest raport este constant. Pentru ilustrarea acestor fapte redăm electrocardiogramele îm» preună cu figurile care reprezintă vectorii construiți după d. stand și după d. u. m. în 3 din cazurile studiate de noi. Fig. 2 redă electroc. în d. stand, și în d. u. m. dela aceeași persoană și vectorii construiți după aceste derivații. Amplitudinea undelor sincronizate după D± în d. stand, este: Ri = lQ mm, 7?2 = 7 mm și 53=3 mm. Vectorul construit după d. stand, are o lungime de 10 mm și unghiul a pe care îl formează cu orizontala este+10°. In d. u. m. undele sincronizate tot după D± au următoarele di* mensiuni: VR= — 6 mm VL = +5 mm, VF= + 1 mm, iar R± înregistrat în acelaș timp este de 11 mm. Vectorul construit după d. u. m. are o lungime de 6,7 mm și formează cu orizontala un unghiu a =4-7°. Când amplitudinea deflexiunilor era mică, am luat dimensiuni duble pentru construirea vectorului și am redus pe urmă la jumăe tate lungimea vectorului obținut. Proecția vectorului construit după d. u. m., pe ^este de 7 mm 6,7 X 1,7=11,39 mm. Intre amplitudinea undei R^ înregistrată în acelaș timp, care este de 11 mm și această cifră (11,39 mm) rezultată din proecția vectorului pe D± înmulțită cu 1,7 (]/ 3) diferența este foarte mică, dis ferență care se explică prin micile greșeli (de desen și de determin nare exactă a punctelor sincrone) care se fac când construim vec» Amplitudinea deflexiunilor dublată ne graficul unipolarelor Fig. 2 773 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 289 torul. Tot acelorași greșeli se datorește mica diferență între unghiu- rile a (+10° și +7°). Dacă împărțim lungimea vectorului construit după d. stand. prin 1,7 avem = $ mm. Vectorul construit după d. u.m. este de 6,7 mm. Diferența este datorită faptului că etalonajul n’a fost identic. 1 mV=9t5 mm când am înregistrat d. stand, și 1 mm „ „ » d. u. m. Aceasta se poate constata și după amplitudinea deosebită a undei R^: ^-=10 mm când am înregistrat d. stand și R^■41 mm când am înregistrat d. u. m. Fig. 3 reprezintă vectorii construiți după electr, stand, și d. u. m. în alt caz. Amplitudinea undelor sincronizate cu vârful lui R± este ur® mătoarea: Ri = 6,5 mm, 7?2 = 9,5 mm, 7?3=-=3 mm. VR= — 6 mm, V7,= + l mm, VF=+4,5 mm., R± = l mm Vectorul construit după d. stand, are o lungime de 10 mm cu un unghiu a =+50°. Vectorul după d. u. m. este de 6 mm., cu a=+48°. Proecția vectorului (după d. u. m.) pe D± are o lungime de 4 mm 4X 1,7=6,8 mm iar R± înregistrat simultan este de 7 mm Raportul între cei doi vectori = ^=1,7. In Fig. 4 redăm electroc. unui bolnav cu extrasistole ven- triculare. Amplitudinea undelor extrasistolei (sincronizate după R±): R±= 11 mm, D2 = 0, S3=ll mm VR= — 4 mm, PA=+8,5 mm, VF= — 3 mm, ^—13 mm Vectorul în d. u.m. a fost construit după VR și VL. Lungimea lui este de 8 mm cu a =—30°. Proecția lui pe ^=7,2 mm. 7,2 X 1,73=12,46 mm, ^=13 mm. O diferență f. mică. Vectorul după d. stand, este de 12,5 mm cu a = — 30°. 12.5 Raportul între vectori-L- = 1,56, mai mic decât 1,73. Aceasta o St,Cerc;ȘtIași It 2—19 -VF Amplitudinea deflexiunilor dublata pe grafic Fig. 3 Amplitudinea deflexiunilor dublată pe grafic Fig. 4 292 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, GH. BĂDĂRĂU 776 se explică prin faptul că undele în extrasistolele ventriculare nu sunt întotdeauna egale. In cazul nostru mm și R±= 13 mm. Eta» lonajul era identic. Aceste constatări se verifică și pentru celelalte d. stand. (D2, D3). Am făcut și contraprobă în modul următor: Am construit vectorul după d. stand, și vectorul după d. stand, reduse, luând ca lungime a undelor catul obținut prin împărțirea înălțimei undelor din d. stand prin ]/ 3. Comparând acești vectori cu vectorul construit după d. u. m, am găsit: 1) că vectorul cons» truit după d. stand, reduse, este egal cu vectorul determinat după d. u. m. și 2) că vectorul după d. stand, este egal cu vectorul după d. u. m. înmulțit cu V 3. Din aceste constatări reiese : 1. Nu există o deosebire principială între d. stand, și d. u. m. 2. Intre o d. stand, (bipolară) și o d. unipolară care ar fi fă» cută pe aceeași axă de derivație și din extremitatea pozitivă a axei* nu există decât o deosebire în ce privește amplitudinea deflexiuni» lor, deflexiunea în bipolară fiind întotdeauna egală cu unipolara în» mulțită cu ]/ 3. Raportul de Y 3 între bipolara și unipolara făcută pe aceeași axă de derivație, nu este valabil decât în cazul d. stand. Dacă facem o derivație bipolară și două unipolare opuse pe aceeași axă care trece însă prin centrul inimii și din puncte egal depărtate de centru, raportul între bipolară și unipolară nu este V3 (1,73) ci de 2 : 1, adică amplitudinea undei în bipolară este de două ori mai mare decât amplitudinea aceleiași unde din d. unipolară. In» tr’adevăr, dacă însemnăm prin a înălțimea undei în d. bipolară și prin b și c înălțimea aceleiași unde, sincrone, în d. unipolare opuse, atunci a=b— c. Qri, în două unipolare opuse, făcute pe aceeași axă care trece prin centrul electric din două puncte situate la egală dis» tanță de centru, o electrocardiogramă este exact inversă ca formă față de cealaltă, adică unei deflexiuni pozitive (R) de pe o electro» cardiogramă, îi corespunde o undă negativă (S) pe cealaltă, am» bele având aceeași mărime. Deci, formula a=b—c devine a=b—( — c) = b + c și b fiind egal cu c, rezultă că a^^b. DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 293 Pe electr oc. Nr: 5 și Nr. 6 se vede că bipolara este exact du* blul fiecărei unipolare făcute pe aceeași axă care trece prin centrul electric, atunci când electrozii sunt egal depărtați de centru. Când electrozii sunt la distanțe neegale de centrul electric, se stabilesc între amplitudinile unipolarelor raporturi simple în funcție de pătratul distanței electrodului unipolar de centrul cardiac. Electro. Nr. 7 este dela un caz în care d. unipolare și bipolara s’au făcut pe axa orizontală care trece prin centrul inimii; unipolara Fig. 6 stângă pe linia axilară medie stângă și unipolara dreaptă, pe linia axilară medie dreaptă. Distanțele electrozilor de centrul cardiac erau de 13,5 cm pentru electrodul stâng și de 18 cm pentru electrodul drept. In unipolara stângă unda pozitivă (R) este de 5,5 mm, iar în unipolara dreaptă unda negativă (S) sincronă este de 3 mm. 5 3 Raportul între aceste unde -^—=1,8 294 L ENESCU, N. VĂCĂREANU, GH. BĂDĂRĂU 778 Pătratul distantelor este 182 = 324, 13,52= 182,25 324 Raportul între pătratele distanțelor este =1,8 Pe alte electro. făcute din două puncte opuse, situate pe aceeași axă care trece prin centrul electric și când electrozii, din motive tehnice (sau voite), nu puteau fi aplicați la distanțe egale de centrul electric, am aranjat puterea de amplificare a unui sistem de inscripție așa fel, încât amplitudinea complexelor ventriculare înscrie de el să fie egală cu amplitudinea complexelor ventriculare înscrise de celălalt sistem. In modul acesta etalonajul celor două sisteme este diferit, iar curba diferențială ne arată (acolo unde s’a înscris etalonul) o deplasare care reprezintă diferența între cele două etaloane, respectiv între cele două grade de amplificare. In acest caz, electro. prezentau complexe de dimensiuni egale, dar de sens contrar. Totodată, remarcăm că raportul între înălțimea etaloanelor este acelaș ca și raportul între pătratul distanțelor care separă electrozii de centrul electric cardiac. Pentru compararea deriv. cu bipolara și unipolara făcute pe o axă paralelă cu Dlf axă care să treacă prin centrul electric, am înregistrat simultan unipolara stângă din regiunea axilară stângă și unipolara dreaptă din regiunea axilară dreaptă pe linia orizontală care trece prin centrul electric. Electro. diferențiala, care se înscrie în acelaș timp, nu este decât d. bipolară paralelă cu D±. Determinarea nivelului centrului electric al inimii (ventriculilor) și a pa- ralelismului între și axa de derivație toracică, se poate face cu oarecare tatonare, bazându-ne pe două fapte bine stabilite : 1) două derivații bipolare pe axe paralele sunt asemănătoare și 2) două derivații unipolare din două puncte opuse, situate pe aceeași linie de derivație care trece prin centrul electric și la egală distanță de centru, sunt inverse ca formă și cu deflexiuni de amplitu- dine egală. Bipolara făcută pe axa orizontală care trece prin centrul inimii și deriv. D± fiind derivații paralele sunt asemănătoare, adică raportul între undele pozitive și negative este acelaș, undele neavând însă aceeași amplitudine din cauza neegalei depărtări a derivațiilor de inimă. Electro. Nr. 7. Intre deriv. D± și unipolara stângă făcută pe axa orizontală care trece prin centrul inimii, nu există raportul de / 3, ci se con® 719 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 295 stată că unda în D unipolară este chiar mai mare decât în D±. In electr o. Nr. 8 (dela acelaș bolnav ca Nr. 7) ^=4,5 mm și R în unipolară=6,5 mm. Aceste deriv, nu pot fi comparate în ce pri- vește înălțimea undelor, fiind făcute la distante neegale. Prin urmare, raportul de V 3, nu este adevărat decât în cazul d.stand,, adică între o d. stand și d. unipolară teoretică care ar co» respunde derivației stand. O d. unipolară din dreptul umărului stâng pe o axă orizontală care să corespundă deriv. D±, nu este posibilă. Considerăm proecția vectorului (construit după d.u. m.) drept uni- polara corespunzătoare deriv. după deducțiile teoretice expuse și fiindcă între această proecție și mărimea undei în D± este acelaș raport de V 3, ca și între vectorul construit după d. u. m. și cel de- terminat după d. standard. Intre d, unipolară teoretică pe axa derivației D± și între d. uni- polară făcută pe axa orizontală care trece prin centrul inimei există 296 I. ENESCU, N. VÂCĂREANU, GH. BĂDĂRĂU 780 o deosebire în ce privește amplitudinea deflexiunilor, deflexiunile fiind mai mari în ultima derivație, deoarece este mai apropiată de centrul electric. Potențialul unui punct în raport cu dipolul cardiac este direct propor- țional cu „momentul electric" al dipolului și cu cos a și invers proporțional cu pătratul distanței. Cum valoarea dipolului și unghiul a sunt aceeași, intervine numai deosebirea de distanță, amplitudinea deflexiunilor va fi cu atât mai mică cu cât ne depărtăm de centrul electric. Deci, d. unipolară stângă făcută pe axa orizontală caie trece prin centrul electric, nu poate fi substituită d. unipolare teoretice făs cută pe axa derivației așa cum s’ar părea după figură. Sistemul cu 6 axe prezintă d. stand și d. u. m. încrucișându-se în acelaș punct care este centrul electric al inimii pentru ușurința comparației vectorului proectat pe toate deriv, membrelor. In realitate, d. stand, se fac în sensul la- turilor triunghiului Einthoven care nu trec prin centrul electric, ci departe de dânsul. Din punct de vedere al proecției geometrice a unui vector, rezultatele sunt însă aceleași, fie că proectăm vectorul pe latura superioară a triunghiului, fie că-1 prcectăm pe linia orizontală care trece prin centrul triunghiului, ambele fiind axe de derivație paralele. In ce privește axa electrică principală a inimii, o putem de* termina după d, u. m. ca și după d. stand., ea fiind redată prin sensul și direcția vectorului care corespunde undei celei mai mari din complexul QRS. Tot astfel și pentru celelalte axe momentane. In acest scop noi am construit pe baze teoretice un tablou asemănător cu acel al Iui P. Meyer și R. Herr înainte de a cunoaște articolul acestor au- tori apărut în Arch, Mal. Coeur, 1949, Nr. 1. Determinările axei electrice principale, în cazuri normale și patologice după acest tablou au fost întotdeauna concordante cu determinările axei elec- trice după Golțman, Egorov și după tabloul Herman & Wilson, con- struit pentru d. standard. Raportul strâns între d.stand, și d.u.m. poate fi demonstrat și în alt mod. Se poate demonstra teoretic, prin calcule algebrice și trigono- metrice, că d.u.m. sunt asimilabile derivațiilor standard. Metoda algebrică. Ținând seama de polaritatea triunghiului Einthoven: D^VL-VR, D^VF-VR, și D^VF-VL 781 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 297 Scăzând din Dl pe Z>3 avem : D^-D^VL-VR-VF + VL=2VL-VR-VF (1) Dar cum VR + VL + KF=O VL=- VR— VF înlocuid în (I) pe— VR— VF prin VL avem: D^D^iVL+VL^VL de unde VL-^~^ Fig. 9 In acelaș mod vom găsi: VR=---~ plecând dela Dt+ D2 și VF-Di+^~ „ „ Dz+D3 După metoda trigonometrică a lui Br. Fumagaili, se poate de monstra în modul următor (Fig- Nr. 9): 298 I. ENESCU, N, VĂCĂREANU, GH. BĂDĂRĂU 782 Di—Di=OB—OG=E cosa—E cos (120°—a) sau A E3=E cosa E (cos 120° . cosa + sin 120° . șina) D^D^E (cosa—cos 120° . cos a—sin 120° . sin a) Dar fiindcă cos 120°-------și sin 120°=-^- , putem pune D±—D3 = E (cosa H —cos - sin a) = £’[-|- cosa—î^-sin al * k 2 2 J Dar fiindcă 3=]/ 3 . ]/ 3 putem scrie: £'i—E3 — E\ ----------------cos a —șina =£ —-—(y 3 cosa—sma) \----------------------------A J z _________ sau A—A = V 3— (y 3 cos a—sin a) (q Cum VL=OA = E cos (a+3Oo) = f (cos a.cos 30°—sin a.sin30*) yy i Și fiindcă cos 30°=——- și sin 30°=— putem scrie: ~ -4 VL = E (■ cos a—~ sin a]=-^- (y 3 cos a—sin a) (2) înlocuind în (1) prin VL egalitatea (2), vom avea: ,,— A—D3 J/3 VL sau VL = Prin aceleași metode putem găsi: VR=~D*~Di și VF=^^ ys ys Deosebirile între formulele obținute pe cale algebrică și trigo* nometrică sunt numai aparente. Fumagalli înseamnă prin D±, DĂ, nu mărimea reală a undelor în aceste derivații, ci proeția vectorului pe axele de derivație, pe când în formulele algebrice, reprezintă mărimea reală a undelor în aceste derivații. Ori, amplii tudinea deflexiunilor în d. stand, este egală cu proecția vectorului înmulțită cu V 3. Dacă în formula algebrică, de exemplu : VL = —- vom în» semna prin D± și D3 nu mărimea undelor, ci proecția vectorului pe axele de derivație stand., ca în metoda trigonometrică, va trebui să facem următoarea corecție: 783 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 299 D^3-D3 ]/ 3 |/ 3 (Dl - D3) 3 3 ... ^3 (Di — D3) (D.—D.) c t ( sau VL=—~.r_---------= —, care este formula obținută ne /3 ^3 V3 F cale trigonometrică. Metoda algebrică - este mai simplă și prezintă avantajul de a putea întrebuința direct valorile găsite pe electrocardiogramă. In mod practic, se poate demonstra făcând o deriv, bipolară pe axa derivațiilor u.m. din punctul unde am făcut d. unipolară și dintr’un punct situat pe prelungirea axei de derivație unipolară dine colo de inimă, axă care trece prin centrul electric. Comparând bi» polara astfel înregistrată cu unipolara făcută din extremitatea pozi» tivă a axei, vedem că ele sunt asemănătoare ca formă și se deose» besc numai prin amplitudinea deflexiunilor, în bipolară deflexiunile având o amplitudine dublă, când punctele de derivație sunt egal depărtate de centrul electric. Electro. Nr. 5 și Nr. 6 sunt făcute în modul următor: Am determinat întâiu centrul electric, orientândume la început după centrul anatomic reperat radioscopic și pe urmă prin tatonare deplasând electrozii până am obținut două electro. unipolare din două puncte opuse, situate pe aceeași linie și la egală distanță de centrul electric, care sunt inverse ca formă și cu deflexiuni de ama plitudine egală. Am înregistrat (electro. Nr. 5) o unipolară superioară aplicând electrodul pe umărul drept la distanța de 23 cm de centru și o unipolară inferioară dintr’un punct situat pe prelungirea dreptei care unește primul punct cu .centrul electric la distanță tot de 23 cm. Electrocardiograma diferențială reprezintă deriv, bipolară făcută din cele două puncte și pe axa de derivație a d. u. m. VR. Electrocard. superioară este identică, după cum era de așteptat, cu d. VR. Iar electro. inferioară este tocmai inversă ca formă față de cea superioară. Electro. bipolară (diferențiala) este asemănătoare ca formă cu unipolara inferioară, înregistrată din extremitatea pozi» tivă a axei, iar amplitudinea deflexiunilor este egală cu diferența al» gebrică a acelorași deflexiuni, sincrone, din cele două unipolare. De unde deducem că fenomenele electrice care produc varia» țiile de potențial înregistrate în cele două unipolare și în bipo^ră, 300 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, GH. BĂDĂRĂU 784 sunt aceleași sau, cu alte cuvinte, că ambele unipolare și bipolara explorează un acelaș vector (altul pentru Jiecare deflexiune) și nu intervin și alte potențiale de suprafață, diferite după locul unde se face derivația, cum ar fi potențialul cavităților ventiiculilor în deriv, superioară (VR) și potențialul suprafeței externe a ventriculilor în deriv, unipolară inferioară. Electro. Nr. 6 a fost făcută în acelaș mod, unipolara superi» oară dintr’un punct situat de partea dreaptă a bazei gâtului la 20 cm de centru și unipolara inferioară dintr’un punct situat tot la 20 cm pe prelungirea dreptei care unește primul punct cu centrul electric. Electro. Nr. 5 este identică, cu foarte mici deosebiri, cu electro. Nr. 6. Concluzii Din aceste cercetări care au avut în vedere raportul dintre de» rivațiile unipolare a-e membrelor și derivațiile standard ale extremi» tăților (ba parte a lucrării) reiese clar că : 1. Derivațiile unipolare ale membrelor explorează acelaș vector ca și derivațiile standard, un vector unic, rezultant al tuturor efec» telor electrice elementare și că în d- u. m. care sunt derivații înde» părtate nu intervin alte efecte electrice, cum sunt potențialele de suprafață. 2. Nu există o diferență principială între d. u. m. și d. stand., singura deosebire este că aceste derivații explorează din direcții de» osebite, sub unghiuri de derivație diferite, aceleași fenomene elec» trice (dipolii cardiaci). 3. Cu ajutorul d.u. m. putem construi vectorul cardiac care are acelaș sens și aceeași direcție (unghiul a egal) ca și vectorul con» struit după_d. standard, iar în ce privește mărimea, raportul între ei este de f 3, vectorul după d. stand, fiind egal cu vectorul după d. u. m. înmulțit cu V 3. 785 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 301 BIBLIOGRAFIE 1. Cabrera E.: Bases electrophysiologiques de Felectrocardiographie. Edit. Masson 1948. 2. D u c h os a 1 P. și S u 1 z er R.: Vectocardiographie. Edit. Karger-Bâle 1949. 3. Egorov B. A.: Vracebnoie delo 1947, Nr. 1 Raport la al 6-lea congres ucrainian al Terapeuților. 4. Fattoruso V. și Ritter O.: Atlas d’electrocardiographie Edit. Mas- son 1950. 5. F o g e 1 s s o n L.: Bazele electrocardiografiei clinice. Edit. de Stat Mos- cova 1948. 6, Fu mag a 11 i B.: Archives des maladies du coeur 1949, Nr. 9. 7. Golțman A. V.: Terapevticiski Archiv, 1949. Nr. 2 pg. 27. 8. J o 1 y Fr. și M o n ie J.: Les derivations precordiales. Edit. Bailliere & Fils 1947. 9. J o u v e A. și S e n e z J.: Archives mal. du coeur 1948, Nr. 3-4. 10. Meyer P. și Herr R.: Archives mal du coeur 1949, Nr. 1. 11. Milovanovich J. B.: Archives mal. du coeur 1949, Nr. 5. 12. Sigal A. M.: Terapevticiski Archiv 1948, Nr. 4. 13. Spivak L. A. și S e g a 1 T. C.: Vracebnoie delo 1947, Nr. 1. Academia R. P. R.f Filiala Iași Institutul de Medicină O4HOnOMOCHbI5I OTBE4EHKH OT KOHEMHOCTEK KpaTicoe co^epiKainie Abtoph npoBepMJiu m npo^eMoncTpiipoBaM na npaiiTHKe nocpeA- ctbom nsyueHM ajieKTpoKap^MorpaMH, saperucTpupoBaHHBix o^HOBpe- MeHHO B HeCKOJIBKHX OTBe^eiIHHX COOTHOLUeHHe MCHvty CTaH^apTHHMH h oxhohomochhmh oTBe^eHiw.n KOHenHOCTen, ycTanoBjieHHoe MaTe- MaTMBecKHMH uyTeM, a Taiune cooTHomeHeHHe Meac^y xByxHaM0CHbiM H O^HOHOMOCTHBIM OTBe^eHUOM HpOHBBe^eHLIMH na ^epBBailJIOHHOM H npoxo^snneH nepe3 ajieKTpnqecuBÎî ițesTp cep^ița. Ilocjie MHoronncjieHHHx HCOJie^oBanufl HpoH3Be^eHHbix Ha nop- MajitHHX cyfoeKTax, na Cojibhbix c nopeKaMii copăițe h na caynaax C ^ejy^OHKOBHMH 9KCTpaCHCT0.iaMH, aBTOpbl npiUHJIH K CJie^yiOIIliHMH BHBO^aM : 1. O^HOHOMOCHBIH OTBO^eHHH HCCJie^yiOT TOTiKe BOKTOp HTO H 302 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, GH. BĂDĂRĂU 786 CTan^apTHHe oTBe^emm, eAHHHbin BeRTop, ROTopuii npe#CTaBMeT co6o0 pesyjibTaT bcox BJieMenTapnbix BJieRTpnqecRiix asc&eKTOB b bto O^HOBOJIIOCHMX OTBe#eHUB OT ROH0BHOCT60 ROTOpbie BBJlHIOTCa 0T#a- jeHHMTu OTBe#eHBHMB, ne BMeTHBaioTCB ^pyrae sjieRTpnBCCRKe a«R- tei, RaK nanpBMep nosepxHOCTHbie noTeBițnajiH. 2. He cymecTByeT npHHimnuajibHoii pasHHipj Meaqy o#nono- MOCHbIMB OTBe#eB’dMMB KOHeBHOCTeB CTaH#apTHbIMB OTBe#eHBMMB , e^HHCTBeHHoe pasjiHBHe coctobt b tom, bto btb oTBe^eiimi uccjie- #yiorr c pasjiRBHMx nanpaBJiennB n no# paBJtBBHbiMH #epHBa#uoaHbiMH yrjiaMB Tease ajiOKTpanecRae HBJienBe (cep#eBHbie #BynoJioCbi). 3. IIocpe#CTBOM 0#H030M0CHMX OTB0#0HB0 ROH0BHOCT0B M0/KH0 nocTpOHTB cop#euHbin bcrtod, rotopmH bmoot to ;ko naupaiuionno (yroji a tot ;ko), Ran u bortop nocTpojiBHBiS no CTan#apTHbiM otbo- #0hbhm ; bto jko RacaeTcn Bejinnnnbi, cooTnonienue Mea<#y hhmh bh- pajRaoTca nepea ]/ 3, bortop no CTan#apTHbiM OTBe#ennaM 6y#ynn paBHHM BexTopy no o#HonojnocnbiM OTBe^enuBM RonennoeTeiî yMno- jKennoMy na ]/ 3. LES DERIVATIONS UNIPOLAIRES DES MEMBRES R e s u m Les auteurs ont verific et demontre pratiquement — par l’etude des electrocardiogrammes enregistres simultanement en plusieurs de® rivations—le rapport entre Ies derivations standard (d. s.) et Ies de® rivations unipolaires des membres (d. u. m.), rapport etabli par voie mathematigue, ainsi que les relations entre une derivation bipolaire et une derivation unipolaire inscrites sur un meme axe de deriva* tion qui passe par le centre electrique du coeur. Apres de nombreuses recherches faites sur des indlvidus nor® maux, sur des malades valvulaires et sur des extrasystoles ventri® culaires, les auteurs sont arrives aux conclusions suivantes: 1. Les d. u. m. explorent le meme vecteur que les d. s., un 787 DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR 303 vecteur unique resultant de tous les effets electriques elementaires ; de meme dans les d. u. m., qui sont des derivations eloignees, il n’y a pas d’intervention d’autres effets electriques, comme seraient les potentiels de surface - 2. II n’existe aucune difference de principe entre les d.u. m. et les d. s.; la seule difference reside dans le fait que toutes ces derivations explorent des directions differentes, sous des angles dif» ferents, le meme phenomene electrique (les dipoles cardiaques). 3. A l’aide des d. u. m. on peut construire le vecteur cardiac que qui a le meme sens et la meme direction (angle) que le vec* teur construit d’apres les d. s,j_ence qui concerne leurs dimensions, le rapport entre elles est de ]/3, le vecteur determine par les d. s., etant egal au vecteur determine par les d. u. m. multiplic par ^3. CONSIDERAȚIUNI ASUPRA AXEI ELECTRICE A INIMII DE Prof. L ENESCU, N. VĂCĂREANU, G. BĂDĂRĂU Comunicare prezentată în ședința din 15 Noembrie 1950 a Filialei Iași a Academiei R. P. R. Axa electrică corespunde direcției de propagare a excitației. Fiindcă diferențele de potențial în fiecare moment al activității cardiace au valori și direcții deosebite, fiecărui moment al excitației îi corespunde o axă electrică, axa momentană sau instantanee. Axele electrice evoluează în spațiu, ceeace noi determinăm cu ajutorul derivațiilor membrelor (d. stand, și d. u. m.) nu este decât proecția axelor electrice pe plan frontal. In practică, se determină axa electrică care corespunde coms plexului QRS (timpul excitației ventriculilor) numită și axa princi» pală a inimii. Direcția este exprimată prin mărimea unghiului a pe care îl formează cu orizontala. In general, determinarea axei electrice a inimii se face după amplitudinea maximă a undelor în cele 3 (sau în 2) derivații stan* dard. Metoda aceasta este practică, ușoară, însă neexactă, fiindcă vârfurile undelor în cele 3 derivații nu sunt sincrone. Pentru acest motiv s’a propus determinarea „axei electrice mij* locii“ după suprafețele complexului Q/?S (suma algebrică a supra* fețelor pozitive și negative) în cele 3 derivații. Deși această metodă este mai exactă, are desavantajul de a nu fi practică, fiindcă nece* sită un timp prea lung. S’au construit diferite tablouri (H e r m a n și W i 1 s o n, D i e u a i d e, Lepeschkin) și grafice (Cabrera) pentru calcularea unghiului a după înălțimea și direcția undelor în cele 3 derivații. 789 CONSIDERAȚIUNI ASUPRA AXEI ELECTRICE A INIMII 305 Zar da y a imaginat un Ekg.-Axonometru cu ajutorul căruia se pot ușor determina axele momentane în planul frontal, axe care nu trebuesc confundate cu axa electrică a inimii. Lewis, White și Bock, Schlomka au stabilit câte un ins dice după care se poate ușor determma deplasarea axei electrice a inimii spre stânga sau spre dreapta. Pentru calcularea indicelui, au* torii se servesc de și D3 și nu țin seama numai de o singură undă din complexul QRS (pozitivă sau negativă) ci de ambele unde : R și S. Vittorio Sabena a stabilit anumite formule luând în consi» derare pentru calcularea unghiului a amplitudinea undei cele mai mari din complexul QRS din cele 3 derivații standard. Toate aceste determinări care se bazează pe amplitudinea ma» ximă a undelor în cele 3 derivații standard, sunt neexacte și nu ne dau decât o idee foarte aproximativă a direcției excitației. Axa electrică reprezintă, după definiție, direcția excitației (a diferenței de potențial). In complexul QRS, după care se determină axa electrică principală (axa electrică a inimii), avem desface în realitate cu mai multe axe electrice corespunzând defexiunilor nes gative Q și S și deflexiunii pozitive R. Dacă undele ar fi sincrone, ceeace nu este întotdeauna cazul, am putea determina pentru fiecare undă, axa electrică. Când ne servim de un electrocardiograf mic care înregistrează numai o sin» gură derivație, dificultatea este și mai mare, fiindcă nu știm dacă de ex. unei unde 7? în îi corespunde unda R în celelalte de» rivații sau unde negative Q, S. Din faptul că pentru determinarea axei electrice a inimii s’a propus calcularea unghiului a pe care îl face cu orizontala, ca și pentru vectorii rezultanți, unici, s’ar deduce că axa electrică a inimii reprezintă direcția diferențelor de potențial într’un anumit moment. Dacă după o electrocardiogramă în care am înregistrat simul» tan cele 3 derivații, vom construi vectorul care corespunde vârfului undei R^ și vectorul undei corespunzătoare din D3, vom vedea că pot exista diferențe mari în ce privește unghiul pe care vectorul îl formează cu orizontala, din cauză că vârfurile undelor nu sunt sin» crone. Numai în cazul când undele sunt perfect sincrone, este vorba StCercȘtlași I, 2—20 306 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, G. BĂDĂRĂU 790 de un singur vector care corespunde ambelor unde, pe când alunei când nu sunt sincrone, sunt în realitate doi vectori deosebiti a câror direcție poate fi foarte diferită, deși se succed la un interval de timp foarte scurt. Pentru demonstrarea celor susținute de noi, prezentăm câteva exemple: Aprecierea deviației axei electrice am făcut»o după aspectul electrocardiogramelor și după formulele Sabena. Pentru calcularea -VF VT Fig. 1 unghiului a după Sabena ne orientăm după unda (pozitivă sau ne* gativă) cu amplitudinea cea mai mare din cele 3 derivații. Construirea vectorilor am făcubo după vârfurile undelor (spe* cificate) sincronizând undele corespunzătoare din celelalte 2 derivații cu vârful undei indicate. Când amplitudinile undelor erau mici, am luat dimensiuni de 2-3-5 ori mai mari pentru ușurința construirii vectorului ; unghiul a bineînțeles rămâne același. Fig, 1. După aspectul electrocardiogramei este vorba de un 791 CONSIDERAȚIUNI ASUPRA AXEI ELECTRICE A INIMII 307 tip stâng, deviata axei electrice bena a =—48°. Amplitudinea undelor 7?1=9 mm 7?2=5 mm, 5\=5 mm 7?3 = 2 mm, S3=10 mm spre stânga. După formulele Sa« Succesiunea undelor 7^ precede pe S3 (vârfurile) cu 0",02 Vectorul corespunzător vârfului undei R±: ^=9 mm, 7?2=5 mm S3 = 4 mm, a=4-5° Vectorul corespunzător vârfului undei S3: ^ = 5 mm, S2 = 3 mm S3=10 mm, a=— 60° Fiindcă R^ precede pe S3, înseamnă o rotație antiorară a vec* lorilor. Axa electrică după formulele Sabena (a =—48°) se apropie mai mult de direcția vectorului care corespunde undei S3, fiindcă în aceste calcule ne orientăm după unda cea mai mare, care în cazul de față este S3. Determinarea axei electrice a inimii după aspectul electrocardiogramei ca și după formulele Sabena, se face după R^ și S3, dar între direcțiile vectorilor corespunzători acestor unde este o diferență de 65°. Fig. 2. Stenoză mitrală compensată. Amplitudinea undelor R±=5 mm, S±=3 mm Q2 = 0,5 mm, R2 = 6 mm, 52 = 0,5 Q3 = 3 mm, /?3=6,5 mm. Succesiunea undelor mm. Intervalul între R± și R3 (vârfurile) este de 1/100 sec. După aspectul electro. j o deviație a axei spre dreapta puțin pronunțată (R^ < R2 < R3, S4 = 3 mm, S3 = 0). După formulele Sa« bena a= + 106°(/?3 unda cea mai mare). Vectorul corespunzător vârfului undei R±. R±=3 mm, R2 = 5 mm, R3=V, a =+30° Vectorul corespunzător vârfului undei R3. S1=3 mm, R2 = 3,5 mm, 7?3 = 6,5 mm, a= + 116° R± precede pe R3: rotație orară a vectorilor. Diferența între direcția celor doi vectori este de 86°. Fig. 3: Afecțiune congenitală. Fig. 3 793 CO ÎSID6R1ȚIUNI ASUPRA AX61 ELECTRICE A INIMII '309 Amplitudinea undelor ^ = 3 mm, 5^=12 mm R2~^^ mm, S2 = 3,5 mm 7?3 = 27 mm, S3=0 Succesiunea undelor R%> R^ S± sincron cu R3 După aspectul electro. axa electrică mult deviată spre dreapta* După formulele Sabena (R3 unda cea mai mare) a= + 121°. Fig. 4 Vectorul corespunzător vârfului undei R^x a =+55° Vectorul corespunzător vârfului undei R3 (S^: a—+126°. R± precede pe R3^ rotație orară a vectorilor. In acest caz, și R3 (după care se determină direcția axei electrice) sunt sincrone și de aceea axa electrică a inimii coincide cu vectorul corespunzător acestor unde. Fig. 4. Bloc de ramură Wilson. 310 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, G. BĂDÂRĂU 794 Amplitudinea undelor Succesiunea undelor Ri = l mm, 51 = 4,5 mm R2 = 15 mm, S2 = 1,5 mm R1} R3, S± 7?3=12 mm, S3 = 3,5 mm S3=0, După aspectul electro,: tip intermediar. După formulele Sa«- bena a = +70°. Vectorul corespunzător vârfului undei R±\ R±~y mm, 7?2 = 9 mm, R3=(2 mm, a =+40° $3 î>i. V? Fig. 5 Vectorul corespunzător vârfului undei R3 s 7?i —2 mm, R2 = 14 mm, R3 = 12 mm, a =+83° Vectorul corespunzător vârfului undei S1 = 4,5 mm, S2 = 1,5 mm, R3 = 3 mm, a=+168° Rotația vectorilor orară. Fig, 5. Infarct posterior. 795 CONSIDERAȚIUNI ASUPRA AXEI ELECTRICE A INIMII 311 Amplitudinea undelor Succesiunea undelor Q^ = 2 mm, ^ = 0,5 mm, ^=4 mm Q± Q2 = 6 mm, R2=l mm R^ Q2, Q3 (R± precede pe Q3 Q3 = 7 mm, 7?3 = 4,5 mm cu o fracțiune din 1/100 secundă) /?2 Și ^3 sincrone, la 1/100 se» cundă după vârful undei După formulele Sabena (Q3 unda cea mai mare^ a= = —84°. După aspectul electro. este greu de precizat axa electrică. Vectorul corespunzător vârfului undei R±\ ^=0,5 mm, Q2 = 5,5 mm, Q3 = 6 mm, a =—85° Vectorul corespunzător vârfului undei S±: a = + 156° Vectorul corespunzător vârfului undei R3 (R2): ^ = 3,5 mm,7?2=l mm, 7?3 = 4,5 mm, a= + 140° Rotata vectorilor antiorară: —85°, +156°, +140°. Determinarea vectorilor ne dă cu totul alte indicații și indicații mai precise în ce privește direcția excitației. Din aceste exemple reiese clar că nu se poate vorbi de o di* recție a excitației (o singură axă electrică) atunci când se înscrie complexul QRS, deoarece în acest timp există în realitate o succe» siune de vectori cu direcții deosebite. Este cu totul neexact să considerăm unul din acești vectori drept axa electrică a inimii, adică direcția excitației în timpul când se înscrie complexul QRS. Din cele spuse, se vede că axa electrică a inimii, așa cum o determinăm după amplitudinea maximă a undelor din cele 3 deri* vații, este o noțiune arbitrară, care nu corespunde realității și nu are nici un sens calcularea exactă a unghiului a pe care*l formează cu orizontala. In realitate, fiecărui moment al depolarizării fQRS) și al re* polarizării (T) sau cu alte cuvinte vârfului fiecărei unde (pozitive sau negative) și fiecărui accident îi corespunde un vector cu un sens și direcție anumită. Determinarea axei electrice este un procedeu neexact și im- perfect pentru aprecierea direcției excitației. Fiindcă construirea vec* torilor ne ia un timp mai lung și nu este posibilă decât în cazul 312 I. ENESCU, N. VĂCĂREANU, G. BĂDĂRĂU 796 când înregistrăm cel puțin 2 derivații simultane, se mai continuă să se determine axa electrică a inimei, care ne informează de direcția aproximativă a excitației. Dar fiindcă este de prisos să mai calculăm unghiul a, deter» minarea axei electrice a inimii se poate face numai după morfologia electrocardiogramelor. Dacă înregistrăm electrocardiogramele atât din deriv, stand, cât și din d.u. m., determinarea aproximativă a axei electrice este mai ușoară, fiindcă privim direcția excitației din 6 „puncte de ve* derew: 1. Derivația în care complexul Q/?S are o amplitudine nulă (sau microvoltaj) sau este format dintr’o undă pozitivă și una ne» gativă egale, este perpendiculară pe axa electrică. 2. Derivația în care o undă (pozitivă sau negativă) are amplitudinea cea mai mare, mai mare decât oricare undă din cele 6 derivații, este paralelă sau se apropie cel mai mult de direcția axei electrice. Dacă unda aceasta maximă este pozitivă, axa electrică se îndreaptă spre extremitatea pozitivă a derivației, iar dacă este negativă, spre extremitatea nes gativă. In cazul d. u. m., dacă unda este pozitivă, direcția este către derivație și în caz când este negativă, ea se îndepărtează de această derivație. Se poate astfel ușor aprecia direcția aproximativă a excitației, a axei electrice a inimii. In ce privește importanța practică a determinării axei electrice a inimii, ea reprezintă o proecție frontală a axei spațiale și nu ne poate informa decât asupra unei rotații a axei electrice în jurul axei sagitale a inimii. Deplasarea axei electrice în jurul axei sagitale poate fi conse» cința poziției anatomice (la indivizi normali) sau provocată de mo» dificarea raportului dintre volumul și greutatea celor doi ventricul! (normal 1 : 1,9). Deplasările prea puternice ale axei electrice spre stânga sau dreapta sunt considerate patologice. Dar aceasta constitue un mijloc neexact și destul de neprecis pentru aprecierea modificărilor patos logice ale inimii. Față de mijloacele mai precise pe care le avem astăzi, ea a pierdut din importanță. Pentru determinarea direcției excitației, cel mai sigur procedeu este construirea vectorilor și a vectocardiogramei după electrocar» 797 CONSIDER AȚIUNI ASUPRA AXEI ELECTRICE A INIMII 313 diograme și în special înregistrarea vectocardiogramei cu ajutorul vectocardiografului, care este și mai ușor de executat și mai precisă decât construirea geometrică a vectocardiogramei. Concluzii 1. Noțiunea de axă electrică a inimii este arbitrară; ea nu re* prezintă direcția adevărată a excitației, fiindcă în timp ce se înscrie complexul QRS, direcția excitației se modifică continuu și uneori foarte mult. 2. Pentru aprecierea direcției excitației, cel mai sigur mijloc este construirea vectorilor și în primul rând înregistrarea vectocar* diogramei. 3» Când nu avem posibilitatea să înregistrăm mai multe derivații simultane, determinarea axei electrice a inimii ne poate informa asupra direcției aproximative a excitației. Pentru determinarea mai ușoară și ceva mai precisă a axei electrice, este recomandabil să se înregistreze electrocardiogramele atât în derivațiile standard cât și în derivațiile unipolare ale membrelor. BIBLIOGRAFIE 1. Cabrera E.: Bases electrophys. de Felectrocardiographie Masson, 1948 2. E n e s c u I., Văcărea nu N., B ă d ă r ă u G.: Considerations sur Tindice de type Schlomka et l’indice d’hypertrophie Kern, Rev. Med. Chir. Nr. 3—4, 1948. 3. Fattorusso & R it t er: Atlas d’electrocardiographie, Masson, 1950. 4. Fogelson L.Bazele electrocardiografiei clinice, Ed. de Stat, Med., Moscova 1948. 5. Golțman V. A.: Despre noile metode de analiză și interpretare a elec- trocardiogramei. Terapevticeski Arhiv., tom. XXI, Nr. 2, 1949, 6. Kienle Fr.: Praktische Elektrokardiographie, 1943, G. Thieme. 7. Korth C.: Klinische Elektrokardiograpkie, 1942. 8. Lepeschkin E.: Das Elektrokardiogramm, 1942, Th. Steinkopf. 9. Moiseev Z.: Zeitschrift. Kreisslauff. 25 (1933) 525. 10. Nezlin V. E. și Karpai S, E.: Analiza și aprecierea clinică a electro- cardiogramei, Ed. de Stat a Lit. Med., Moscova 1948. 314 I. ENESCU, N« VĂCĂREANU, G. BĂDĂRĂU 11. Reindell H., Bayer O.: Archiv. Kreisslauff. 11 (1943) 207. 12. Sabena V.: Zeițschrift. Kreisslauff. 1942, 1. pag, 11. 13. Schabasche v, Fogelso n L.: Fis. Kult. Nr. 4, 1928, 18, Moscova. 14. Sigal M. A.: Terapevticescki Arhiv. Nr, 4, 1948. 15. Scherf D. Lehrbuch Electrok. 1937, Viena. 16. S chlomka G., Klin. Wschr. XV (1936) 564. 17. Spivak L. A. Segal T. G.: Vracebvnoie Delo, Nr, 1, 1947. 18. Weber A.: Verhand. Deutsche Gesellsch. Kreisslauff, XII (1939) 43. 19. Zarday I.: Archiy. Kreisslauff. 7 (1941) 223. Academia R. P. R., Filiala Iași Institutul de Medicină COOEPA2KEHKH HO BOnPOCY DAEKTPmECKOH OCH CEP4UA KpaTKoe co^epacanHe ConocTaBJUM ajieKTpMecKyio ocl cep^o (onpejțeJeHHaa o6hh- HHMH CHOCOSom) C COOTBeTCTByiOHțHMH B6KT0paMH KOMHJieKCa Q/?S nai; y HopMajitHBix TaK h y 6ojii>hmx, aBTopti npmujni k cjie^yio- iijhmh BbiBO^aM : 1. IIonaTHe 06 ajieKTpuqecKOft och cepjma HBMeTca: npoH3BOJii>- hhm, ona ne npe^CTaBjraeT co6o0 HCTHHHoe nanpaBJieHHe BO30yaw hm nOTOMy-^To bo BpeMH 3anncH KOMHJieKCa QfiS, HanpaBjieHne BO36yacAe™^ hoctohhho H3MeHaeTca, h imor^a ^aate b 6ojh»hioh CTeneHM. 2. ^jih Toro npa6jie3HTejii>Hoe HanpaBJieHHe Boady/K^eHna. JtM 6ojn>e Jieritoro h fiOJite Tounoro onpe^ejieHKB: sieKTpHnec- Koii ocm, peKOMen^yeTCH perncTpHpoBaTB MeKTpoKap^HorpaMM b CTaH^apTHofl ji;epHBaii;H0, hjih b o^hohojiiochoh ^epasaițaii njienoB. 799 CONSIDERAȚIUNI ASUPRA AXEI ELECTRICE A INIMEI 315 CONSIDERATIONS SUR L’AXE ELECTRIQUE DU COEUR R e s u m e En comparant faxe electrique du coeur (determine par les procedes habituels) avec les vecteurs correspondants du complexe QRS, tant chez les normaux que chez Ies malades, les auteurs sont arrives aux conclusions suivantes: 1. La notion d’axe electrique du coeur est arbitraire, ele ne represente pas Ia direction reelle de Texcitation parce que, pendant l’inscription du complexe QRS, la direction de l’excitation se mo» difie continuellement et parfois d’une fagon notable. 2. Pour apprecier la direction de Texcitation, le moyen le plus sur est la construction des vecteurs et en premier lieu Ten* registrement du vectocardiogramme. 3. Lorsque nous n’avons pas la possibilite d’enregistrer piu» sieurs derivations simultanees, Ia determination de Taxe electrique peut nous informer sur la direction approximative de l’excitation. Paur une determination plus facile et un peu plus precise de l’axe electrique, il est recommandable d’enregistrer les electrocare diogrammes, tant en derivation standard qu’en derivations unipo* laires des membres. CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL DE Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A. TOMA și C. DRAGOMIR Comunicare prezentată la 18 Octombrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P. R, Spermofilul prezintă o receptivitate accentuată pentru bacilii de tip bovin sau uman (G. Blanc și I. Va 11 i s [(]), D, C o m» b i e s c u și V. Botez [2]), cât și pentru B. C. G. (P. L e p i n e și J. Val tis [3], D. Combiescu și V. Botez [4]). Cercetările noastre experimentale, efectuate pe spermofilul din Moldova (Citellus citellus), înfățișează aspectul deosebit de interes sânt al infec(iei provocată, la această specie animală, prin produse patologice umane bacilifere (spută), sau bacili de cultură : tubercu* loza nodulară și profund septicemică, însoțită de o reacție leuce* moidă de tip reticuloendotelial, precum și o alergizare tuberculinică profundă. I. SENSIBILITATEA SPERMOFILULUI LA BACILII TUBERCULOȘI DIN SPUTĂ SI DIN CULTURĂ Inocularea subcutanată de spută baciliferă sau de bacili de cultură de tip bovin (Vallee) sau tip uman (Ratti) a determinat în mod constant tuberculoza la toate animalele infectate. Evoluția maladiei este cele mai adesea rapidă : începând dela a 15»a zi, la punctul de inoculare se desvolta o tumoare fluctuentă, care abcedează repede, eliminând cantități considerabile de bacili tuber» culoși; ganglionii inguinali corespunzători se hipertrofiază, animalul se cașectizează și sucombă după 30—60 zile dela inoculare, cu tu* berculoză generalizată. 801 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 317 Unele animale dau dovadă de o rezistentă individuală, pro» cesul tuberculos local având tendință la involuție spontană. Insă, chiar în acest din urmă caz, se produce generalizarea procesului și animalele sucombă către a 80*a zi cu tuberculoză pulmonară. In rezumat, receptivitatea sper mo fitului Citellus citellus a fost pusă în mod constant în evidență atât pentru bacilii de cultură, tip uman și bovin, cât și pentru sputa umană baciliferă. Dat fiind constanța și precocitatea apariției leziunilor spe- cifice, spermofilul ar putea să înlocuiască, în mod avantajos, co- baiul în scop de diagnostic de laborator al tuberculozei. II. SEPTICEMIA TUBERCULOASĂ Așa cum am arătat întFo notă precedentă [5], examenul mi* croscopic al sângelui spermofililor infectați cu spută baciliferă arată existența unei stări septicemice intense, semnalată de asemenea și de D. Combiescu și V. Botez [2] în tuberculoza provocată cu bacili de cultură. Iată evoluția acestui proces j a) Septicemia este relativ precoce; către a 15«a zi pot fi în» tâlnite, în sângele recoltat în picătură groasă, 2—7% câmpuri mi» croscopice cu unul sau mai mulți bacili Koch. Examenele repetate ale sângelui dovedesc că această bacilemie inițială este adesea tranzitorie. b) Către faza terminală a boalei, septicemia devine masivă. Bacilii sunt văzuți în sângele circulant în cantități considerabile, iar sângele periferic, arterial și venos, ia aspectul unei abondente cub turi bacilare (Fig. 1). Natura tuberculoasă a acestor bacili sanguini este incontes* tabilă: însămânțările sângelui pe medii elective (Loewenstein (sunt pozitive, iar inocularea sângelui bacilifer la cobai provoacă tuberc culoza experimentală. c) Uneori este posibil ca starea septicemică, instalată atât de precoce, să nu mai fie constatată în perioada terminală a boalei, cu toată evoluția extensivă a leziunilor tuberculoase în pulmoni și ficat. Această observație este făcută în special la animalele care se bucură de o oarecare stare de rezistență naturală, tradusă prin re» gresiunea spontană a leziunilor locale, șancru de inoculare și ade^ 318 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A TOMA ȘI C. DIMGOMIR ' 802 nopatie, însă care sucombă, totuși, din cauza tuberculozei pulmo» nare evolutive. Tipul de tuberculoză astfel observat la spermofil, se apropie de cazurile de tuberculoză pulmonară la om, de aseme» nea evolutivă, când bacilemia nu este decât în mod excepțional pusă în evidență prin examenul direct al sângelui [5]. Fig. 1. Tuberculoza experimentală a spermofilului. Frotiu de sânge periferic, recoltat a 60-a zi dela infecție. Grupuri de bacili liberi și fagocitați de mari celule macrofage (Col. Ziehl-Neelsen. Imersiune). In rezumat, tuberculoza experimentală a spermofilului evoluează la începutul infecțiunii printr’o bacilemie ușoară și tranzitorie, însă această bacilemie poate deveni masivă în faza terminală a mala- diei, când sângele periferic ia aspectul unei adevărate culturi bacilare. III. REACȚIA LEUCEMOID IN TUBERCULOZA SEPTICEMICĂ A SPERMOFILULUI Spermofilul normal, înainte de infecție, prezintă 6.500^12.000 globule albe pe mm3 cu predominența limfocitelor, precum și o stare de hipereritrocitemie, așa cum reiese din exemplele de mai jos. Spermo. 58 Spermo. 59 Spermo. 60 Spermo. 61 Spermo. 62 Hemoglobină 80% 88% 92% 88% 85% Globule roșii 7.500.0C0 8.200.000 6.800.000 6.640.000 7.980.000 Globule albe 6.800 7.200 8.800 6.640 11.200 803 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOF1L 319 Formula leucocitară, înainte de infecția bacilară, a prezentat, în cazurile studiate, următoarea proporție de elemente celulare sans guine î leucocite polinucleare neutrofile = 60-70% ; limfocite mari și mijlocii = 15-19°/0 $ limfocite mici =8-10%; mononucleare = 1-6%. In faza septicemică a tuberculozei sunt înregistrate modificări profunde în tabloul sanguin, de mai sus, prin mobilizarea masivă a celulelor de tip reticuloendotelial (Fig. 2 și 3). Sângele devine o masă de celule macrofage vacuolizate, de celule endoteliale fuzis forme, de mielocite și limfocite, cu dispariția aproape totală a po« Fig. 2. Același frotiu de sânge ca în fig. 1. Reacție leucemoidă de tip reticuloendotelial (col. Giemsa. Imersiune). îinuclearelor. Adesea sunt întâlnite în circulația periferică celule bi* nucleate și chiar cu mai mulți nudei, sau sincițium de celule amin® tind celulele gigante. Cea mai mare parte d n celule au fagocitat bacilii Koch; as tunci când celulele sunt pline de aceste microorganisme, ele sufăr 320 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A, TOMA ȘI C. DRAGOMIR 804 procesul de liză a citoplasmei și de fragmentare a nucleului. Gru® puri masive de bacili sunt văzute printre resturile celulare, sau li» bere printre elementele figurate ale sângelui (Fig. 1), In rezumat tuberculoza experimentală a spermofilului se ma- nifestă printr’o stare leucemoidă cu mobilizarea masivă a celulelor de tip reticuloendotelial, care transportă, prin fagocitoză, cantități considerabile de bacili Koch în circulația sanguină. Fig. 3. Același frotiu de sânge ca în Fig. 1 și 2. Exemple de celule voluminoase reticuloendoteliale, libere în sângele periferic, (col. Giemsa. Imersiune). IV. ELIMINAREA BACIilLOR SANGUINI Examenul baciloscopie al urinei și bilei, necentrifugate, recoU tate în plină stare septicemie?, permite punerea în evidentă cu multă ușurință a bacililor Koch. Examenul microscopic al acestor produse, provenind dela animale tuberculizate, însă fără septicemie, a dat totdeauna rezultate negative. In rezumat, bacilii tuberculoși sunt eliminați din abondență în afara organismului, în faza septicemică a maladiei, atât prin bilă cât și prin emonctoriul renal. V. CARACTERELE ANATOMO*HISTOPATGLOGICE ALE TUBERCULOZEI EXPERIMENTALE A SPERMOFILULUI Organele prezintă leziuni nodulare de tip Villemin, descrise la această specie animală de autorii români [2]. 8C5 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI La SPERMOFIL 321 A. Examen macroscopic. Pulmonii sunt, în mod constant, se- diul unor leziuni specifice deosebit de accentuate, prezentând ma« croscopic granulațiuni translucide, care pot conflua și ajunge la le* ziuni masive cazeificate. Ficatul prezintă leziuni de degenerescență grasă, cu rari gra* nulațiuni tuberculoase macroscopice. Splina, hipertrofiată, prezintă în mod inconstant granulațiuni translucide. Ganglionii regionali sunt voluminoși, cu leziuni avansate cas racteristice. B. Examen microscopic, Procesul tuberculos se prezintă la spermofil sub aspecte histologice din cele mai variate, evoluând de la celula gigantă izolată, până la foliculii tubercule și ce zeificați Fig. 4. Ficat tuberculos de spermofil (secțiune histologică). Trei celule gigante intrasinusale izolate, fără constituire de micronodul; în jurul lor, țesut hepatic cu degenerescență grasă (col. Mann. Obj. 7). Studiul histopatologic al organelor ne-a permis să urmărim toate stadiile acestor leziuni, precum și să întreprindem investigațiuni asupra originii elementelor celulare care constituesc unitatea histo* logică tuberculoasă. 1. Caracterele histologice ale leziunilor tuberculoase, La sper* mofilul infectat cu tuberculoză poate fi urmărită, pas cu pas, evo* luția histologică a leziunilor specifice. StCercȘtlași 1, 2-21 322 D. CO^MELSOM. N. COXSTANTINESCU, A. TOMA $1 C. DRAGOMIR 806 a) Celula gigantă izolată. Leziunea inițială se prezintă, în plin parenchim hepatic normal, sub forma unor celule multinucleate, cu aspect de sinciții celulare și chiar cu aspect de celule- gigante tip Langhans. Aceste celule sunt prezente în spațiile sinusale dilatate, împreună cu alte 3—4 celule mononucleate cu citoplasmă clară, precum și câteva limfocite (Fig. 4 și 5). Fig. 5 Aceași secțiune ca în fig. 4. Celula gigantă intrasinusală izolată din stânga figurei 4, văzută la imersiune. b) Micronodulul giganto-epitelioid. Ficatul și pulmonii sunt semănați de numeroase formațiuni noJulare rotunde, totdeauna bine delimitate în parenchimul normal. Sunt micronoduli constituiți ex» clusiv din comasări de celule mononucleate epitelioide, unele mul» tinucleate de tip sincițial sau langhansian, fără zonă de limfocite în jur (Fig. 6 și 10). c) Micronodulul limfocito-giganto-epitelioid. Infiltrația cu lim» focite este observată în mod constant: este vorba de un proces in» flamator în spațiile Kiernan și de o reacție de' perivascularită, con» stituită de manșoane perivasculare cu limfocite și celule mononu» eleate de natură nedeterminată (Fig. 7 și 12). Unii noduli sunt constituiți din grupuri de celule epitelioide și gigante, înconjurați de o zonă de limfocite, care le conferă aspectul - 807 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 323 caracteristic de foîicul tuberculos observat în tuberculoza cobaiului sau a omului. Zona limfocitară este puțin voluminoasă, redusă numai la un strat periferic subțire de limfocite (Fig. 8). Alteori nodulii sunt constituiți din aceleași mase de celule giganto-epitelioide, însă atașați procesului inflamator perivascular din care fac parte, cu zonă limfocitară câteodată considerabilă (Fig. 7 și 11). 2. Originea elementelor constitutive ale foliculilor tuberculoși. Infecția tuberculoasă experimentală la spermofil ne«a permis să în» Fig- 6 Același ficat ca în fig. 4 și 5. Micronodul giganto-epitelioid constituit din celule epitelioide, cu o celulă gigantă, fără zonă de limfocite în jur. (Col. Mann. Obj. 7) treprindem investigațiuni asupra originii celulelor care iau parte la procesul inflamator tuberculos. Multă vreme, datele clasice nu au fost de acord: unii autori au susținut că foliculul tuberculos se formează din celulele țesutus rilor locale (Baumgarten); pentru alții, foliculul ar fi constituit din celule de tip reticuloendotelial, provenite din circulația generală (Borrel) această din urmă concepție fiind astăzi aproape unanim acceptată. 324 D« CORNELSON, N. CONSTANTmSCU, A. TOMAVȘI C. pragOMIR 8Q& Fig. 7 Ficat tuberculos de spermofil cu sistemul reticuloendotelial blocat cu cărbune (tuș de China). Sus, dreapta: reacție inflamatorie perivasculară, constituită din limfocite, celule mononucleate și celule Kupfer încărcate cu cărbune. Jos, stânga : micronodul limfocito-epitelioid incipient, format în plin proces inflamator perivascular, în care^se văd câteva celule Kupfer încărcate cu cărbune. (Col. Mann. Obj. 7) 1 *&• O Ficat tuberculos de spermofil. Micronodul limfe cito-giganto-epite- lioid, constituit din celule epitelioide, cu o zonă peiiferică subțire de limfocite. In centru se disting net trei sinciții celulare. (Col. Mann. Imersiune) ■809 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 325 Mobilizarea siste mului reticuloendotelial în cursul tuberculozei spermofilului, ducând la starea leucemoidâ descrisă mai sus, ne*a arătat posibilitățile excepționale de reacțiune tisulară ale acestei specii animale. Am căutat deci, în prealabil, să impregnăm acest sistem cu cărbune și să urmărim ulterior evoluția leziunilor tuber» culoase: rolul jucat în histogeneza foliculului tuberculos de celu» iele reticuloendoteliale, care au fagocitat particulele de tuș de China, precum și rolul celulelor mononucleate din zona inflamatorie peri» vasculară. Fig. 9 Aceeași secțiune ca în fig. 7 Sus : în parenchimul hepatic se distinge o celulă Kupfer încărcată ca cărbune. Mijloc, dreapta : un grup de 4—5 celule Kupfer, punct de plecare pentru un viitor micronodul tuberculos. Jos, stânga: un mi- cronodul fără zonă periferică de limfocite constituit din celule Kupfer, toate încărcate cu cărbune. In ficat, leziuni avansate de degenerescentă grasă. (Col. Mann. Obj. 7). Spermofili normali au primit, pe cale peritoneală, un cm3 tuș de China. Trei săptămâni mai târziu aceste animale au fost infec» tate cu produse tuberculoase și sacrificate în plină evoluție a mala» diei, 15^38 de zile după infecție. Examenul histologic al organelor ne^a arătat aceleași leziuni ca și cele observate Ia animalele netratate în prealabil cu cărbune; celule gigante izolate, micronoduli gigantoepitelioizi și foliculi lim* 326 D- CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A TOMA ȘI C. DRAGOMIR 810 Fig. 10. Aceeași secțiune ca în fig. 7 și 9. Micronodul tuberculos, giganto- epitelioid, constituit din celule gigante și epitelioide, toate încărcate cu cărbune. Unele celule sunt complect distruse, iar particulele de cărbune dispersate în interiorul nodulului. (Col. Mann. Obj. 7). Fig. 11. Aceeași secțiune ca în fig. 7,9 și 10. Micronodul tuberculos limfocito-gigant o- epitelioid, format în plin proces inflamator perivascular (dreapta), cu zonă de limfocite în jur. Micronodulul este constituit din celule epitelioide care nu au fagocitat cărbunele. In afara câmpului microscopic sunt și câteva celule gigante; numai două celule Kupfer, puțin voluminoase, sunt încărcate cu cărbune. A se compara cu micronodulii giganto-epitelioizi din fig. 9 și 10 (Col. Mann. Obj.7). 811 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 327 focito-giganto-epitelioizi în special cu sediu perivascular. Histogeneza foliculului tuberculos se desfășoară în următoa» rele etape: a) Celulele lui Kupfer, încărcate cu particule de cărbune, apar izolate între trabeculii hepatici. într’un prim stadiu sunt văzute gru= puri mici constituite din 3—6 celule, care au fagocitat cărbunele și care se detașează net în parenchimul hepatic (Fig. 9). b) într’un stadiu următor, micronodulii epitelioizi sunt net de» limitati, toate celulele sunt încărcate cu cărbune, micronodulii pre- zentând aspectul unor insule de celule care au fagocitat această substanță (Fig. 9 și 10). Fig. 12 Aceeași secțiune ca în fig. 7,9,10 și 11. Reacție inflamatorie perivasculară, con- stituită din limfocite, din celule mononucleate clare, cu aspect epitelioid, fără cărbune și din celule Kupfer încărcate cu particule de cărbune (Col.țMann, Obj. 7) c) Micronodulii tuberculoși atașați procesului inflamator peris vascular, cari au în jurul lor zona de limfocite și celule mononu» eleate, se deosebesc net de nodulii pur epitelioizi. Unele celule epi= telioide nu conțin decât mici cantități de tuș de China, particulele de cărbune fagocitat fiind fin pulverizate, în timp ce alte celule nu conțin nici o urmă de cărbune (Fig. 11). Aceste deosebiri nete între nodului exclusiv epitelioid și cel 328 D. CORNELSON. N. COxNSTANTINESCU, A. TOMA ȘI C. DRAGOMIR 812 perivascular limfocito*epitelioid arată că originea elementelor con» stitutive ale acestor formațiuni este cu totul diferită : — In micronodulul epitelioid, toate celulele gigante și epite» lioide, fără excepție, sunt intens încărcate cu cărbune, ceeace dove» dește că micronodulul nu reprezintă decât o comasare de celule ve- nite treptat din afara zonei micronodulare, după ce în prealabil fac gocitaseră particulele de tuș (Fig. 9 și 10). Acestea sunt celule Kup» fer sau alte celule reticuloendoteliale macrofage. — Micronodulul limfocito»epitelioid prezintă o desvoltare cu totul deosebită : într’o primă fază, în plină reacție inflamatorie pe- rivasculară (Fig. 12) este văzut un mic grup de celule intens încăr» cat cu cărbune, care sunt, desigur, aceleași elemente celulare obs servate în faza inițială a micronodulului pur epitelioid (celule Kups ’fer). Evoluția lui ulterioară este însă diferită dea acestuia din urmă: celulele epitelioide care se acumulează nu mai sunt încărcate cu tuș, fapt ce ne permite să considerăm că ele ar deriva direct din celulele mononucleate, care intră, alături de limfocite, în constituția procesului inflamator tuberculos peri vascular local (Fig. 7 și 11). Aceste ceiule epitelioide își au originea pe loc, nemai venind încărs cate cu cărbune. Ele nu reprezintă, de sigur, decât celule mononu® eleate evoluate spre tipul epitelial și care au căpătat proprietăți de fagocite; în adevăr ele fagocitează bacilii tuberculoși cari se multi» plică în interiorul micronodulului și fagocitează în același timp și celulele Kupfer alterate care formaseră, inițial, punctul de plecare al micronodulului limfocito*epitelioid. Datorită acestui proces micronodulul cu limfocite din jurul vasului nu va conține decât o pulbere fină de cărbune, care uneori se distinge cu mare greutate (Fig. 7 și 11), spre deosebire de mieros nodului exclusiv epitelioid, ale cărui celule vor rămâne încărcate intens cu această substanță, așa cum ele au venit în focarul tuber» culos (Fig. 9 și 10). In rezumat, procesul tuberculos la spermofil prezintă carac- tere histologice particulare ; celule gigante izolate, micronoduli gi- ganto-epitelioizi, constituiți exclusiv din celule gigante și epitelioide precum și micronoduli limfocito-giganto-epitelioizi, înconjurați de o zonă mai mult sau mai puțin groasă de limfocite. •813 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 329 Prin impregnarea sistemului reticulo-endotelial cu cărbune (tuș de China)se poate urmări histogeneza foliculului tuberculos: ini- țial, se observă o aglomerare de celule Kupfer încărcate cu parti- cule de cărbune, apoi micronodulul epitelioid nu este constituit de- cât din celule de același tip, toate intens impregnate cu această substanță, ceeace permite a le considera ca fiind imigrate după ce au luat parte la procesul general de fagocitoză a cărbunelui. Micronodulul limfocito-giganto-epitelioid, atașat unui proces inflamator de perivascularită, prezintă numai în stadiul inițial ce- lule de tip Kupfer, încărcate cu cărbune; ulterior, pe măsură ce nodului crește în volum, se comasează celule epitelioide noi, fără cărbune, având ca origine, de astădată, însăși celulele mononucleate ale focarului inflamator perivascular local. IV. FENOMENELE ALERGICE LA SPERMOFILUL TUBERCULOS A. Reacția la tuberculină. Alergisarea spermofilului tubercus lizat, constatată de G. Blanc și J. Valtis (1), se prezintă, în pro« priile noastre cercetări, ca un fenomen constant. Cu toată lipsa de reactivitate a sistemului cutanat, alergia este pusă în evidență cu condiția ca tuberculina brută să fie administrată nu în derm, ci sub piele sau în peritoneu, în cantitate de 0.25 cm3. Moartea survine, Ia animalele tuberculoase în 4-16 ore, în timp ce spermofilii normali suportă cantități considerabile de tuberculină brută (2-3 cm3) adminis» trată pe aceleași căi. B. Fenomenul lui Koch. Suprainfecția prin inocularea sub piele a unei cantități de 0.5 cgr bacili de cultură (tulpina umană Ratti) provoacă un fenomen al lui Koch destul de caracteristic. Abcesul local fistulizat se desvokă în primele trei zile. In timp ce Ia sper® mofilii primoinfectați șancrul de inoculare persistă până Ia sfârșitul vieții, cu excepția animalelor cu un oarecare grad de rezistență Io*» cală despre care am mai vorbit, la animalele tuberculizate leziunea ulcerativă de suprainfecție se vindecă totdeauna repede. Iată evoluția fenomenului Koch: Spermofili infectați cu spută tuberculoasă pe cale subcutanată prezintă șancru local și adenopatie regională. După 50 de zile, animalele primesc, de asemenea sub piele, 5 mgr bacili umani „Ratti“. A 3-a zi se înregistrează la toți spermofilii un abces precoce, fistulizat, cu extrem de numeroși bacili Koch 330 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A. TOMA ȘI C. DRAGOMIR 8(4 în puroiul eliminat; după 15 zile procesul ulcerativ local este cicatrizat com- plect, uneori numai parțial. Este vorba deci de un fenomen al lui Koch atipic.. In rezumat, cu toate că spermofitul nu prezintă nici o reacti- 1 vitate tuberculinică a sistemului cutanat, totuși fenomenul alergic este constant, cu condiția ca tuberculina să fie administrată în can- tități mari sub piele sau în peritoneal spermofilului tuberculos. Fenomenul lui Koch este totdeauna ușor de reprodus. Șancrul de reinoculare se desvoltă chiar după trei zile (abces precoce fis- tulizat), pentru a-l vedea cicatrizat două săptămâni mai târziu. Concluziuni Spermofilul Citellus citellus este tot atât de sensibil față de bacilii din sputa tuberculoasă, ca și față de bacilii din cultură tip bovin (Vallee) sau uman (Ratti). Infecția spermofilului se caracterizează printr’o stare septicemică profundă, cu mase mari de bacili tuberculoși, vizibili la examenul frotiurilor de sânge periferic, precum și printr’o mobilizare masivă de celule macrofage în circulație, care conduc la starea leucemoidă de tip reticuloendotelial. Eliminarea bacililor se efectuează prin urină și bilă, unde sunt ușor puși în evidență prin baciloscopie directă. Din punct de vedere histologic, tuberculoza spermofilului este caracterizată prin leziuni nodulare de tip Villemin, prezentândusse sub aspecte variate: celule gigante izolate, micronoduli giganto*epis telioizi, constituiți exclusiv din celule gigante și epitelioide, precum și micronoduli limfocito-epitelioizi. Prin impregnarea sistemului reticuloendotelial cu cărbune, s’a pus în evidență originea endotelială a celulelor gigante și epitelioide. In micronodulul pur epitelioid, acestea sunt de origine exclusiv kup* feriană, în timp ce în nodulii cu zonă periferică de limfocite, situați alături sau în plin proces inflamator perivascular, celulele epitelioide derivă direct din mononuclearele acestuia din urmă. Din punct de vedere alergic, sistemul cutanat al spermofilului tuberculos nu reacționează la tuberculină. Starea de alergie este totuși profundă, căci animalul moare repede după administrarea tubercu» 815 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 331 linei (0.25 cm3 tuberculină brută) sub piele sau în peritoneu. Feno» menul lui Koch este totdeauna ușor de reprodus prin suprainfecția pe cale subcutanată cu bacili tuberculoși de cultură. Institutul de Igienă, Iași BIBLIOGRAFIE 1. G. Blanc și J. Val tis, C. R. Ac. Sciences, 1931, 192, 182. 2. D. Combiescu și V. Botez, C. R. Soc. Biol., 1935, 621 și 624. 3. P. Le pine și J. Văl tis, C. R, Soc. Biol., 1933^ 112, 1172. 4. D, Combiescu și V. Botez, C. R. Soc. Biol., 1936, 121, 180. 5. D. C o r n e I s o n, N. Constantinescu și C. D r a g o m i r, Revue Me- dico-Chirurgicale, 1948, nr. 5—6. 3KCLIEPHMEHTA1LHBIE IICCJE^OBAIIIIH TyBEPKy.TE3H0H IIHEKLtmiy C y C JIIKA. KpaTKoe co^epaîainie Abtoph npe^npiim^ ^KCHepHMenTaJiBHbie ucc.ie^oBaHini TyCfep- Ky,T63a y cycjiHKa c toukh 3peimji ByBCTBHTejiMOCTn otoÎI amBOTHofî pasnOBJI^HOCTH UO OTHOineHHIO k danuxTaMH naxo^HiituMCH B MOKpOTe hjiu b KyuLTypax, c to^kh speiinn pasBiiTim cencuca n cnenn^n- necnoro racTOJioriuiecKoro xapantepa Ty6epKy.ie3HHx nopaiKennfî, a Taoe nccjieAOBannn TybepKyjmnoBOfî ajuieprneii n HBJiennaM Koxa. CycjniK Citellus citellus jiBMeTcn ojțunaKOBO nyBCTBiiTejibHbiM no oTHOineHUK) k OaniLuiaMn H3 Ty6epKyjie3iioiî mokpoth i;aK n no OTHOiiieuMio k (JaițosaM B3 ny^BTyp bojioblcto (niTaMM Bane) llw nejiOBenecKoro Tuna (ruTaMM PaTTii). Ibreii b Bn^y hoctohhctbo h pannee noaBaenne cueu;ii^nuecKoe TybeppyjieBiibix nopa/Kesnil, mh cbii- TaeM, hto cycjiMK Mor 6h c ycnexoM 3aMenuTb MopcKyio CBHHKy ^narnocTiuiecKux n;ejie0 TySepKyjiesa. 9KcnepnMenTaJibnHii TybepKyjie3 y cyc.iiiKa paBBHBaeTCH Bcer^a Kai< SaipiMeMiin, b nanajie bojiee Jiernan n npexo^iiinaa, 3aTen b ko- iieniioii a>a3e 6o;ie3Hn b biiac AiaccuBnoro cencuca^ nor^a uepiia>epimec- 332 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A. TOMA ȘI C. DRAGOMIR 816. nan npoBB npmaaMaeT bh_i; HacTOHiu,eS SaqiiMffpHoB KyjiBTypH (Puc. 1). Cencîtc conpoBOiKjțaeTcn hgkotopbim jienKOMOHOTBiM npoițeccoM? c MO&Mnsaițneii oeTon peTHKyjo-^n^oTeMajiBnoro Tuna b nepnoepH- qecKoii kpobh (&nr. 2 n 3), kjistok narpyaur. 8), înm npncoe^nnenHHx R HOpMBaCKyMpHMM BOCUOJIHTe^BHMM npOlțeCCOM (0HB< 7, 11) JIHM&O- i^nTo-rnraHTo-emiTejiiion^HBix MKKpoyaejiKOB nocpe^CTBOM âjiOKa^u peTMKyjiosn^OTejiMajira^ cncTeMbi KiiTaflcnoii TyTBio (nepmjiaMn) CTajio b03M0jKhbim npocae^HTi» racToreny Tyoepiepa na- rpyjKenHBie yrjieM (^nr. 7, 12). B 3;ajBneflnieM mctrii, KOTopHa ckoh- MIOTCH B 9T0M M6CT6, JțJIH TOTO UTOfibl COCTaBHTB y36.IOK H6 CO^ep- >KaT yrjia (onr. 7, 11). IIponcxoa^eHiie nx cjie^osaTejiBHO, ne KyMe- poBCKoe, noBii^KMOMy ohh nponcxo^HT bb o^non^epnBix KJieTOK iiaxo- ^nm;nxcH b mccthom bochimtojibhom nepnBacKyjrapnoM onare. Ajuieprnsaițnn cycjHKa nenpnsHaBaeMan ^pyruMn aBTopaMu (I), HOCTOnHHH. HeCMOTpn 11a OTCyTCTBIie pCaKTUBHOCTH KOHUIO0 ClICTeMEJ- ajuieprnn mo^ct Bcerjța 6bitb BBiHBJiena c ycjtOBneM htoSbi HeomimeH- hh0 TySepKyjiHH 6biji BBe^en no;i; no;Ky mjih b Spioiuuny (0,25 cm3). 817 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCU10ZH LA SPERMOFIL 333 AMenite Koxa jierijo^ BOcnpoaaBO^iiM pemoKyMirJOHHaa: H3Ba pa3Bu- BaeTCH b nepBbie ipn a qq BapyonoBamie HacTyuaeT ;i;ByMH ne- H03/K6. O^Laciicinie piicyHKOB Puc. 1. — SKcnepjicMeiiTaaLHLift TyGepKynca cnep^ocMLia. Maao:: nepM*epiniecKoft KpOBM B3HT HCpC3 60 OT MHSCKIț.1*1. Pp/JUn»! kc iicbohl mo na puc. 4 n 5. Piii’aHTCKiift ciuiTC.moii^HMft xiiupo- ysei o6po3OBaHHi,ift no chiitcjiiioii;i;iilix k.ictok, c rni'aiiTCKOft bjcteo^ ne OKpyjKCHHOft jiiB^oițiiTaBii. (oicp. Mân. oOt.ckthb 7;. Puc. 7 — CncpMO^iiJLHaa TyoepKy.iesHaa iicbohl c :Hr;i;oii\iiia.iLiio-pcTirKy.Te3iioft ciiCTCMoft, 6.ioKiipoBanaa yi’.ioB (KiiTaftcuui TyiiiL'). BBcpxy na npaBo : ncpiiBacKyjHpiiaa BocnaanTe.iLnafi poaKii;nH, oopo- soBaiioe ii3 .iinicpOBCKiix K.ICT0K hojhlix yr.icii. Bii3y na jcbo : ncpniraiaift ;nDi<&aTiBiec’xo~cniiTC.TiioMXHMft miKpoy3ea, o6po3OBaiiLiâ bo Bpeiiii BOCHa.UTC.iLHOi’0 ncpiiBocKy.ifipiioro npon;ecca> B KOTOpOM BII^IIIJ HCCKO.ILKO KyiipcpOBCKIIX K.ICT0K IIO.IHLIX .yrail, (OKp. Mran. o6lckthb 7;. Pnc. 8. — CnepiioiHi.TLHaa Ty6cpKy.i03Haîi hcbchl. JiiHoii;HTOini'aHTCKiift eiuiTe- .thom^hmă MHKpoyae.1, o6pa3OBanLift na eHiiTeaiioji^HLix kjctok c ne~ piBPCpHBCCKOfr TOHKOfl COHOfl .IMilSOIțllTOB. B IțCHTpO OTHCT.IHBO BUCHET Tpil CIIHTI^KflJLHBIC KJCTKII, (OKp. Mai. JDlCpCMfl). 334 D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A. TOMA ȘI C. DRAGOMIR 818 Puc. 9. — Tot-skc cpca UT0 Ha puc. 7. BBcpxy : b nercHonnoft napciixnuc paa.iuuaeTcu Kyna>epoBCKan K.ieTKa HanojHcnaa yr.icM. IIo ccpe^iiiic na npaBQ * rpyna H3 4-5 KyiroepoB- ckhx k.ictok, KOTopbic npc/țcTaB.TmoT co6oft ncxo^Hyio TouKy jyta 6y- ri;ymero Ty(5cpKy.iC3Horo Miixpoy3.Ta. IjHioy-iiaacBO : hiikpovbc.i 6cc ncpiic&epiiuccKoft .tcdbpoiprivipuoft 30iii>i o6po3OBaiiMft ii3 Kyni paciipocTponcHLi BiiyTpn yo.ia. (oicp. Mau. 06-bcktiib 7). Puc. 11. — Totokc cpca uto ii b puc. 7, 9 ii 10. TyvcpKy.iC3iiLift .iini^oriiraiiT- CKiift cniiTe.iiioii;piLift niiKpoysc.i ovpnaoBaBiiinftcii b paarapc KcpiiBacKy.iHpnoTo Bocna.iiiTe.iLuoro npoițcccLi (nanpaBo), oKpyjKan- iibift ;nniotipicCKoft conofi. MiiKpoysc.i oopacoBan 113 eînrrc.iiioiupiLix K.ICTOK. KOTOpLIC HC «DarOLpITIipOBaJIII yi’.IH. (BHC KUKpOCKOlIiniCCKOrO 1IO.IH HaXOJHTCH HCCKO.ILKO THranTCKIIX K.ICTOK). TO.IBKO flBC KyiBPC- poBCKiie k;ictkii mujiiix pacucpoB iiano.iiicHi>i yr.icii. CpaBHHTL c riiraHTCKiDiii-en.UTc.iiioiiri;ii.BiHH sniKpoy3.iaHH c 9 ii 10 pii- cyiiKOB, (oKp. Mau. oo'BCKTHB 7). Puc. 12. — Tot-;kc cpe3 uto ii ua puc. 7, 9, 10 ii 11. ncpiiBacKy.iapiiaii Boeno- .iiiTC.iLiiafi pcaiiițiia oopocaBanaa H3 ' .•iidi<&oii;iitob, H3 o^iioa^cp- HIJX K.ICTOK C CrniTCJIIIOlUțlIbDI BII^OH OC3 yr.IU II 113 KynoepOBCKMX kjictok no.TiiiJx yro.iLHLix uaciiiy, (oicp. Mau. oo^ckthb 7). RECHERCHES EXPERIMENTALES SUR L’lNFECTION TUBERCULEUSE CHEZ LE SPERMOPHILE R e s u m e Les auteurs ont entrepris des recherches experimentales sur la tuberculose du spermophile, en ce qui concerne la sensibilite de cette espece animale aux bacilles de crachats ou de culture, fevo* lution septicemique de l’infection et les caracteres histologiques par» ticuliers des lesions tuberculeuses. ainsi que des investigations sur fallergie tuberculinique et sur Ie phenomene de Koch. 819 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 335 Le spermophile Citellus citellus est aussi sensible aux bacilles de crachats tuberculeux qu’aux bacilles de culture du type bovin (souche Vallee) ou humain (souche Ratti). Vue la constance et la precocite de fapparition des lesions tuberculeuses specifiques, le spermophile pourrait avantageusement remplacer le cobaye comme but diagnostique de la tuberculose. La tuberculose experimentale du spermophile evolue toujours par une bacillemie, d’abord legere et transitoire et ensuite, dans la phase terminale de la maladie, par une septicemie massive, lorsque le sang peripherique prend faspect d’une veritable culture bacii» laire (Pig. 1). La septicemie s’accompagne d’un processus leucemoîde, avec mobilisation de cellules du type reticulo-endothelial dans le sang peripherique (Fig, 2 et 3), chargees de quantites considerablcs de bacilles tuberculeux (Fig. 1). Lorsque les bacilles pullulent dans le sang circulant ils sont abondamment elimines par la bile et par l’emonctoire renal. La lesion tuberculeuse du spermophile presente des caracteres histologiques particuliers: des cellules geantes isolees (Fig. 4, 5), des micronodules giganto^epithelioîdes, constitues par des cellules epi* thelioîdes et une ou deux cellules geantes (Fig. 6, 10), ainsi que par des micronodules lymphocyto-giganto^epithelioides libres (Fig. 8), ou attaches aux processus inflammatoires perivasculaires (Fig. 7, 11). Par le blocage ă fencre de Chine du systheme reticuloendo* thelial on a pu poursuivre Thistogenese du nodule tuberculeux. — Dans un stade inițial, la lesion est constituee par une ag* glomeration de cellules de Kupfer chargees de particules de char» bon (Fig. 9). — Ensuite, se developpe le micronodule epithelioide constitue exclusivement par des cellules de Kupfer ou autres macrophages, immigres apres avoir pris part au processus general de phagocitose de fencre de Chine dans forganisme (Fig. 9, 10). — Le micronodule lymphocyto^giganto-epithelioîde attache au processus inflammatoire perivasculaire, presente seulement dans le stade inițial des cellules epithelioîdes du type Kupfer chargees de charbon (Fig. 7, 12). Ulterieurement, les cellules qui s’y agglome» 336 D. C0RNELS0N, N. CONSTANTINESCU, A. T0MA ȘI C. DRAGOMIR 820 rent pour constituer le nodule ne conticnncnt pas de charbon (Fig. 7, 11). Leur origine n’est donc plus kupferienne, mais clles appa» raissent etre derivees des cellules mononucleees presentes dans le foyer inflammatoire perivasculaire local. L’allergisation du spermophile, contestee par d’autres auteurs [1], est constante. Malgre le manque de reactivite du systeme cutane» 1’allergie peut toujours etre mise en evidence, â condition que la tuberculine brutte soit adminisiree sous la peau ou dans le peritoine (0.25 cm3). Le phenomene de Koch est facile â reproduire ; le chancre de reinoculation se developpe dans Ies premiers trois jours, pour le voir cicatrise deux semaines plus tard. Legende des figures Fig. 1. — Tuberculose experimentale duîspermophile. Frottis de sang, recolte 60 jours apres l’ nfection. Amas de bacilles libres et phagocytes par de grandes cellules macrophages (Col. Ziehl, Neelsen, Immersion), Fig. 2, — Meme frottis de sang que dans la Fig. 1. Reaction leucemo'ide de type reticuloendothelial. (Col. Giemsa, Immersion). Fig. 3. — Meme frottis de sang que dans Ies Fig. 1 et 2. Exemples de cellules volumineuses reticuloendotheliales, libres dans Ie sang peripheri- que. (Col. Giemsa. Immersion). Fig. 4. — Foie tuberculeux de spermophile (Coupe histologique). Trois cellules geantes intrasinusales isolees, sans formation de micronodules; le tissu hepatique presente des lesious de degenerescence graisseuse (Col. Mann, Obj. 7), Fig. 5. — Meme coupe que dans la Fig. 4. La cellule geante isolee, â gauche de la Fig. 4, vue â Fimmersion. Fig. 6. — Meme foie que dans Ies Fig. 4 et 5. Micronodule gigantoepithelioîde. constitue de cellules epithelioîdes, avec une cellule geante, sans zone peripherique de lymphocytes. (Col. Mann, Obj. 7). Fig. 7. — Foie tuberculeux de spermophile dont le systeme reticulo-endothelial avait ete bloqne â Fencre de chine. En haut. droite : reaction inflammatoire perivasculaire, con- stituee de lymphocytes, cellules mononuclees et cellules de Kupfer chargees de charbon, . En bas, gauche: micronodule lymphocyto-epithelioide inci- 821 CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA TUBERCULOZEI LA SPERMOFIL 337 pient, constitue en plein processus inflammatoire perivasculaire, avec quelques cellules de Kupfer chargees de charbon (Col. Mann, Obj. 7). Fig. 8. — Foie tuberculeux de spermophile. Micronodule lymphocyto-giganto- epithelioîde, avec une mince zone peripherique de lymphocytes. Au centre, trois syncitiums cellulaires (Col. Mann, Immers'on). Fig- 9. — Meme coupe histologique que dans la Fig. 7. En haut : dans le parenchyme hepatique on distingue une cellule de Kupfer chargee de charbon. Au milieu, droite: un groupe de 4 â 5 cellules de Kupfer, point de depart pour un futur micronodule tuberculeux. En bas, gauche: un micronodule sans zone peripherique de lymphocytes, constitue de cellules de Kupfer, toutes chargees de charbon. Dans le foie, des lesions avancees de degenerescence grais- seuse (Col. Mann, Obj, 7). Fig. 10. — Meme coupe histologique que dans les Fig. 7 et 9. Micronodule tu-^ berculeux, giganto-epithelioîde, constitue de gr^ndes cellules gean- tes et epithelioîdes, toutes chargees de charbon. Certaines cellules sont completement detruites et les particules de charbon disper- sees â Finterieur du nodule (Col, Man. Obj. 7). Fig. 11. — Meme coupe histologique que dans les Fig. 7, 9 et 10. Le micro- nodule tuberculeux lymphocyto-giganto-epithelioîd?, forme en plein processus inflammatoire perivasculaire (droite), entoure d’une zone de lymphocytes. Le micronodule est constitue de cellules epithe- lioîdes qui n’ont pas phagocyte de charbon. Seulement deux cel- lules de Kupfer, peu volumineuses, sont chargees de charbon. A comparer avec les micronodules giganto-epithelioîdes des Fig. 9 et 10. (Col.-Mann, Obj. 7). Fig. 12. — Meme coupe histologique que dans les Fig. 7, 9, 10 et 11. Reaction inflammatoire perivasculaire, constituee de lymphocytes, de cellules mononucleees claires, â l’aspect epithelioîde sans charbon, ainsi que de cellules de Kupfer chargees de particules de charbon (Col. Mann. Obj. 7/ StCercȘtlași I, 2—22 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VAGOTOMIEI DE Prof. I. IANCU, ALEX. BATCU, GH. FRASIN, A. GRIGORIU Comunicare prezentată la 27 Septembrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R, P. R. Vagotomia ridicată la gradul de metodă terapeutică în ulces rile gastrice a avut perioada ei de ascensiune, fiind aplicată prea general și a intrat în faza criticei obiective bazată pe rezultate. Nu vom insista asupra aplicațiilor făcute și rezultatelor căpătate. Studii de analiză și sinteză au fost prezentate de diferiti autori înaintea mes moriului lui La var de [1], publicat în „Journal de chirurgie" 1948 și după acest memoriu. Astfel F. Mandl [2] 1949 se ocupă de variațiile nervilor vagi la nivelul esofagului ca impediment pentru o rezectie totală având pe lângă cele 8 variante descrise de Dragstedt, alte 5 identific cate de el. Discută argumentele entuziaștilor care arată dispariția durerii și vindecări clinice și radiologice, în raport cu cei mai puțin en? tuziaști care țin seamă de tulburările cardiei, atonia gastrică, retentii gastrice, diaree și arată că pe 50 operati personal are 3 cazuri de atonie gastrică, 3 atonii intestinale, 3 diaree precoce și 7 diaree tardivă. Arată însă și avantagiile metodei care duce la cicatrizarea ma* relor nișe și la scăderea acidității și a motilitătii gastrice. A. V. Filatow [3] 1948 expune concluziile sale asupra 72 cazuri de vagotomie constatând prin analize scăderea acidității totale. F. O. Simionow [4] face un scurt istoric al vagotomiei ară» tând că a fost încercată de Bircher în 1911, de Latarjet în 1922, de 823 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VAGOTOMIEI 339 Geanola și Schiasi în 1923 și de Poduaninaschi U. R. S. S. în 1925> care sprijiniți pe lucrările lui Pavlov, Rozencov și Uspenski ca vas gotomia duce la suprimarea secreției psihice, au încercafro în dife» rite cazuri, fără rezultate mulțumitoare. Raportul lui Dragstedt readuce în actualitate vagotomia. Autorul preferă calea abdominală pentru rezecția vagilor. Din 36 bolnavi, urmăriți peste un an și jumătate, autorul pre» zintă 28 cazuri cu 21 vindecări și ameliorări și 7 recidive. Arată apoi că pacienții au prezentat tulburări motorii: balonări, regurgi» tații în 15 cazuri, diaree rebele în 4 cazuri și opiniază pentru linii» tarea vagotomiei la cazurile de ulcer peptic și contra indicațiile gastrectomiei. O. V. K r u g e r [5] pe 9 cazuri personale și 3 ale lui Samarin arată că, dacă sunt ameliorări și pseudovindecări, sunt destule incon* veniente funcționale și recidive care să îndreptățească pe autori să se ridice contra acestui tratament, atâta timp cât gastrectomia poate da rezultate superioare și fără mai multe riscuri în faza actuală. La toate aceste critici ale vagotomiei Asteriades atrage în 1948 atenția asupra creșterii constante a azotomiei după vagotomie. După acest autor, pe 6 cazuri urmărite se remarcă o creștere mare a azotemiei postoperatorii și are chiar un caz de moarte cu 3,5 gr uree 14 zile după operație. La celelalte cazuri azotemia atingea valori de 1—1,50—2 gr uree. Autorul arată că este impresionat de această creștere și se miră că ceilalți autori în afară de Quenu nu au atras atenția asupra azotemei după vagotomie. Din observațiile făcute însă reiese că Iu» crurile nu trebuesc privite chiar cum au fost prezentate de Aste» riades, și dacă în unele cazuri se observă o creștere a azotemie* după vagotemie, aceasta trebue pusă în legătură cu afecțiuni renale latente neevidențiate decât cu ocazia unui traumatism. Astfel se vede clar că în cazul lui J. Quenu era vorba de un bolnav care fusese odată operat pentru ulcer perforat și care din cauza durerilor a fost supus secundar unei vagotomii, dar avea înainte de vagotomie ureea de 1 gr. Nu e de mirare că după vagotomie a făcut anurie și apoi 4iree de 2.40 gr. Fenomenele au cedat la decapsulare stângă. In celelalte cazuri, bine alese și judicios interpretate, vagoto- GD UT 4^ 00 tu >-* Nr. ordine O0 4^ 4^ C0 tU tU 00 4^ O UT 00 -O Nr. obs. tu f., M ~ 00 CO 4^ hi tu hi hi P • io •—k P CO CO cp CO

o CM tF 00 rF o" o" o o" o" o o o' o o o o io m in o oî O) O) Oi Ci , • i—l rX CD CD CD* O CM CM CM CM PROBA I .. O Tf CM b* CM Ci oo tf in^ oo^ o o o o o o* ^^0 — o o O C> <—> IO LO s s O) O) cn « 3 3 § ~ £ 9uo;vjadoajd 99Jfl ■^F O in CM o o TF 00 00 rF o" o" o~ o o o I0l|EJ0dO VJEQ o o o o o § in m in m in Ci Ci O O O) . « —ci vJ CM CD CM CM •sqo un o oo cd r- o >n in m in m in cd suipjo un r-t CM oo tf in CD 342 I. IANCU, A. BATCU, GH. FRASIN, A. GRIG0R1U 826 mia nu aduce creșterea azotemiei la cifre care să merite atenția, noastră. Pentru a putea judeca mai bine influența vagotomiei asupra azotemiei am întreprins și în laboratorul de chirurgie experimentală dela Anatomie o serie de cercetări pe câini. Ne vom limita astăzi doar la prezentarea unei note din care să se vadă că azotemia nu crește decât atunci când intervin alte cauze. Cercetările noastre au fost făcute pe un număr de 20 câini din care vom prezenta un număr de 12 care au putut fi urmăriți regulat.. In primul lot de 5 câini numărul 27, 28, 35, 40, 44 au fost supuși unei vagotomii bilaterale în regiunea bazei gâtului, moartea a survenit regulat între 6-10 zile după operație, dar ureea așa cum se poate vedea pe tabloul alăturat nu a atins valoarea de 1.13 gr decât într’un caz unde câinele avea o complicație pulmonară. La numărul 38 operația a fost mixtă, făcândmse într un timp rezecția vagului anterior abdominal și a vagului drept cervical, la 23/XI/1949 câinele se comportă normal. La 14/1/950, se face rezecția pneomogastricului stâng la gât. Câinele moare la 26/1 adică la 12' zile după operație, ureea însă nu crește. Al doilea lot cuprinde 6 câini Nr. 50, 53, 56, 57, 59, 65 care au fost supuși la vagotomie pe cale abdominală. Toți câinii nu au prezentat creșteri ale azotemiei care să merite a fi luate în seamă și. au continuat a trăi și a se alimenta bine spre deosebire de acei din lotul I, operați în regiunea gâtului. Prin urmare din acest control reiese net că vagotomia nu aduce după sine o azotemie care să merite a reține atenția chirurgilor. Tre» bue totuși ca la orice operație dealtfel să se țină seama de starea funcțională a rinichilor și în aceste cazuri. Această cercetare nu vine să aducă o reabilitare a vagotomiei care în urma criticilor juste aduse de către autorii citați rămâne cu indicații mult mai restrânse, ci caută doar să stabilească pe această cale că vagotomia nu influențează azotemia în măsura în care T. As» teriades o prezentase. Alte cercetări experimentale asupra vagotomiei sunt în curs. 827 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VAGOTOMIEI 343 BIBLIOGRAFIE 1. L a v ar de, Journal de chirurgie 64-1948. 2. F. Mandl, Viena, Wiener Kl. Woch. Nr. 13/IV/1948. Journal de chirurgie Nr. 6/949. 3, A. V. Filatow, Vagotomia în maladia ulceroasă. Hirurgia Nr. 5/1948. 4. E. O. S im io n o w, Vagotomia în maladia ulceroasă a stomacului și duode- nului. Vestnic hirurgie Nr. 3/1949. 5. O. V. Kr u g er, Rezultatele imediate și tardive ale vagotomiei în boala ulce- roasă. Institutul chirurgical Kirov—N. N. Samarin. Rev. hirurgia Grecov voi. 69 Nr. 3/949. 6. Tasse Asteriades, (Salonic) Sur l’operation de Dragstedt. Seance Acad» Chir. Paris 17/Nov./1948. ' Institutul Medico-Farmaceutic Iași Laboratorul de Anatomie K LI3yUEHIII0 BArOTOMM KpaTicoe co^epoKamie OnydjmKOBanije padoTbi no BaroTOMnii 3acTaBMH orpannnnTb BaroTOMmo krk TepaneBTmecKoe cpe^CTBo npn nssax iKejiy^na n ^BeHawaTHiiepeTHoii Knmun b orpannnenoM imcjie cjiynaeB, b ocodea- hoctm b cjiyaaax Kor^a peseKițaa jKejiy^Ka dioa npoTHBonoKa3aaa, am ^amtie acao BtiTenaioT n3 nocjie^aax padoT coBCTCKue asTopOB. ^aaabie cnydjiHKOBaHbie AcTepua^ecoM, corjiacao KOToptiM Ba- roTOMM coupoB^aeTca npone ^pyrax HapymeanS, nocToamMM n onpe^ejieHHHM noBHnieaaen co^opîKaHM ocTaȚonaoro a3OTa b KpoBH, nocKOJiBKO KajReTca ae oTBeraioT ^eâcBUTejiLaocTH. KoHTpojibiiMe padoTM npoBe^eaabie nanii na codanax jțajin cjie- ^yiomne peayjiBTaTH : 1. Codaiîn no^BeprnyTHe niefînofî BaroTonnn noradm b Tenenan 4-10 ^neft nocjie onepaițnn, npmieM MoaeBnna ,n;ajio tojibko nesnanii- TejitHMe B3MenenM. 2. Codana no^BeprTnecii dpioînnoii BaroTOMnn, cxO/neS c Toft hto npaKTHKyeTcn na jiio^hx, nepenecjm xopomo onepaițmo. JIsnenenHB: B co^epacaniiH ocTaTo^noro a30Ta MnnnMajiMH, ^o- 344 I. IANCU, A.' BATCU, GH. FRASIN, A. GRIGORIU 828 Ka3HBaH TaKHM o6pa3OM RTO ^ByXCTOpOHRjni SpiOHIHaU BarOTOMM He M3MeHfleT co^ep/Kanue ocTaTORHoro a3OTa no ctocbko ho ckojibko ne BMeTHBaiOTCR HOCTOpOHHHO npHHHHBI. CONTR1BUTION A L’ETUDE DE LA VAGOTOMIE R e s u m e Les etudes publiees sur la vagotomie ont abouti â imposer la limitation de la vagotomie comme moyen therapeutique dans les ulceres gastroduodenaux sur un nombre limite de cas, surtout dans ceux dont la gastrectomie etait contredndiquee. Ces donnees resultent nettement des dernieres etudes faites par les auteurs sovietiques. Les donnees publiees par Asteriades, d’apres lesquelles la va» gotomie serait suivie, outre d’autres troubles, par la hausse constante et nette de Lazotemie, ne semblent pas etre reelles. Nos travaux de controle experimentes sur des chiens nous ont donne ce qui suit : 1. Les chiens qui ont subi la vagotomie cervicale succombent 4» 10 jours apres l’operation, mais l’uree ne presente que de faibles variations. 2, Les chiens qui ont subi la vagotomie par voie abdo» minale donc semblable â celle qu’on pratique chez fhomme, ont bien supporte Toperatiom Les variations de Tazotemie sorit minimes, fait qui prouve que la vagotomie bilaterale abdominale ne mo» difie pas Lazotemie tant qu’il n’y a pas d’autre causes qui inter» viennent. ACȚIUNEA CÂTORVA MEDICAMENTE ANTIMALARICE ASUPRA VOLUMULUI SPLINEI ȘI TENSIUNEI ARTERIALE LA CÂINE DE Prof. D. BRĂNIȘTEANU, Gh. Gh. POPOVICI, L. BĂNCESCU, M. NEGO1ȚĂ, Șt. DIMITRIU, M. LEIBOVICI și L HAULICĂ* Comunicare prezentată la 1 Noembrie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P. R, Propunându*ne de a face un studiu de ansamblu a farmaco* dinamici medicamentelor antimalarice mai întrebuințate astăzi, într’o notă anterioară [1] am arătat acțiunea câtorva dintre ele asupra vo* lumului splinei și tensiunei arteriale la câine. S’a cercetat acțiunea a câte unui reprezentant dintre cele 3 grupuri importante: chinina ca derivat al chinoleinei, acrihina (atebrina) ca derivat al acridinei și paludrina ca derivat al biguanizilor. In nota de față, dăm rezultatele obținute asupra acelorași or* gane ale câinelui, cu alți derivați ai chinoleinei și anume : 2 deri* vați ai 8»amino*chinoleinei, plasmocidul și plasmochinul, medica* mente gametccide și un derivat al 4*amino*chinoleinei, aralenul (chlorochina), medicament cu ac(iunea schizontocidă cea mai rapidă cunoscut astăzi. Acțiunea plasma chinului [6*metoxb8(4*dietilamino*metilbutilca* mino)*chinolein] a fost studiată experimental de către Le H e u x și Lind van Wyngaarden în 1929 [2] asupra circulației perife* rice la broască. Ei au arătat că în doze mici produce vasoconstric* ție, iar în concentrări mai mari vasodilatație. Lan gen și Storm în 1934 și 1935 [3] arată că introdus intravenos la maimuță pro* duce o hipotensiune cu tulburări respiratorii. Hipotensiunea ar fi legată în special de tulburările cardiace pe care le produce. Acest fapt a fost demonstrat pe inimi izolate de maimuță. Tulburările car* *) Cu ajutorul tehnic al laborantului N. Lupu. 346 D. BRĂNIȘTEANU, GH. POPOVICI ȘI COLABORATORI 830 diace ar fi reversibile. In afară de acestea, ar mai fi și o acțiune directă asupra centrului vasomotor. In intoxicația cronică cu plas« mochin la câine, splina a fost găsită nemodificată, atât macroscopic cât și microscopic, iar la maimuțe mărită mult, dură și închisă la culoare [5]. Celălalt derivat al 8=amino*chinoleinei, plasmocidul [metihbisa* Fig. 1 Acțiunea plasmocidului în doză de 2 mgr. Câine de 7 kgr. Tens. art. = 19 cm. De sus în jos : presiunea caroti- diană, volumul splinei și timpul in secunde licilat de âsmetoxrS^dietilamino* propibamino)«chinolein] sintetizat de M a i h i d s o n și Strukov în U. R. S. S., după cercetările autorilor sovietici [4] este mult mai puțin toxic decât plasmo» chinul. Atât asupra acestei substanțe, cât și asupra aralenului (chloro* china, sontochinul, nivachina, S. N. 7618, etc.) care din punct de vedere chimic este un 7ccloro*4, (4*dietibaminometil- butibamino)* chinolein, n’am găsit date experi* mentale pe animale în ce privește acțiunea asupra splinei și tensiu» nei arteriale. Cercetările noastre au fost exe» cutate pe un număr de 42 câini* cloralozați, întrebuințându^se aceeași tehnică și metodă ca și în experiențele anterioare și descrise în nota precedentă [1]. 1. Plasmocidul a fost experi* mentat pe 19 câini, fiind admi» nistrat în doze ce au variat dela 0,5 mgr până la 10 mgr/kgr. Asupra volumului splinei, în doze mici de 0,5»! mgr, acțiunea sa se manifestă prin ușoare oscilațiuni, care cresc cu mărimea do* zei. In această fază nu se poate preciza dacă inițial e o contracție sau dilatație splenică. Prin creșterea dozei, dela 1*5 mgr, modificarea volumului 831 ACȚIUNEA CÂTORVA MEDICAMENTE ANTIMALARICE 347 apare în mod variat. Uneori se traduce numai printr’o spleno» contracție netă (fig. 1), a cărei fază de revenire la normal este marcată printr’o serie de oscilații; amplitudinea acestor oscilații scade cu creșterea dozei. De cele mai multe ori însă, după o pri» mă fază de contractare, urmează o a doua fază splenodilatatorie. Ea este variabilă ca mărime în raport cu prima, fiind mai mică sau întrecând*o uneori (fig. 2). Faza aceasta de dilatare crește uneori pe măsura mărirei dozei de plasmocid, fiind din ce în ce mai mare în raport cu faza contractilă. Alte» ori, însă ea scade pe mă» sură ce se crește doza de plasmocid administrat, în schimb accentuându»se faza de contracție (fig. 2 și fig. 3 C).In modobiș* nuit perioada de reve» nire a volumului spli» nei către normal este marcată prin oscilații ce scad în amplitudine pe măsură ce se crește doza de plasmocid. Tensiunea arterială du» pă administrarea de plas» mocid se manifestă prin» tr'o ușoară hipotensiune, de scurtă durată (fig. 1). De obicei se maniB festă dela 1 mgr în sus, mai rare ori după 0,5 mgr sau uneori abia du» pă 2 mgr. Amplitudinea hipotensiunei crește cu mărirea dozei, cam până la 2*3 mgr. Mărindu»se doza mai mult, hipoten» Fig. 2 Acțiunea plasmocidului în doză de 1 și 3 mgr. Câine de 6 kgr. Tens. art. = 18 cm. De sus în jos: presiuneaca- rotidiană, volumul splinei și timpul în secunde. După 3 mgr se observă o accentuare a fazei contractile și dimi- nuare a fazei dilatatorii a volumului splinei 348 D. BRÂNIȘTEANU, GH. POPOVICI ȘI COLABORATORI 83 £ siunea nu se mai accentuiază prea mult, chiar când se ajunge până la 10 mgr plasmocid. 2. Plasmachinul a fost experimentat pe 11 animale, fiind admis nistrat în doze dela 0,5 mgr până la 5 mgr/kgr. Asupra splinei acțiunea sa se manifestă cam dela 1 mgr în sus. La această doză splina reacționează uneori prin ușoare oscilații» neputându»se încă preciza dacă e vorba de o splenocontracție, sau splenodilatație. Alte ori însă, după această doză apare net o sple» nocontracție, dar nu prea puternică. Prin creșterea dozei la 2»3 mgr, splenocontracția devine foarte puternică și de o durată mai lungă (fig. 3 A). Perioada de revenire a volumului splinei către normal este marcată printr’o serie de oscilații, care scad în amplitudine, pe măsură ce se creș'e doza de plasmochin administrat Tensiunea arterialii scade sub influența plasmochinului. Pem tru doza de circa 1 mgr hipotensiunea e ușoară și de scurtă du« rată. Cercetându«se însă doza de 2«=3 mgr, hipotensiunea se accen» tuiază în amplitudine și durată. Uneori această dcză este toxică și animalul moare. Astfel în experiența din 2.VL1950, după 3 mgr Fig. 3 Acțiunea comparativă a plasmochinului (2 m*r) și plasmocidului (2 și 4 mgr) pe acelaș animal. Câine de 61/, kgr. Tens. art. = 16 cm. De sus în jos: pre- siunea carotidiană, volumul splinei și timpul în secunde. 833 ACȚIUNEA CÂTORVA MEDICAMENTE ANTIMALARICE 34$ plasmochin, tensiunea a scăzut brusc și în câteva minute animalul a murit (fig. 4). In altă experiență după 2,5 mgr s’a întâmplat ace® laș fenomen. 3. Aralenul (chlorochina) a fost cercetat pe t2 câini, fiind ad® ministrat în doze ce au variat între 0,5 mgr și 10 mgr. Modificările de volum ale splinei apar dela chiar dela 0,5 mgr. Pentru această doză b2 mgr, uneori minimă ele se mani® festă printr’o serie de oscilații mici. Cres® când doza, în unele cazuri apare o spleno- contracție netă (fig. 5) a cărei mărime crește cu doza de aralen. Alteori însă, spleno» contracția este prece® dată de o ușoară sple® nodilatație. In aceste cazuri, cu cât se crește doza de aralen, cu atât scade faza de dilata® ție și crește cea de contracție, astfel că la un moment dat la o Fig. 4 Acțiunea plasmochinului în doză de 3 mgr. Câine de 7 kgr. Tens. art. = 17i/2 cm. De sus în jos r presiunea carotidiană, volumul splinei și timpul în secunde. anumită doză (cam 5 mgr) apare net numai splenocontracția. In toa® te cazurile, perioada de revenire la normal a splinei este 'marcată prin oscilații ritmice. Aceste oscilații cresc în amplitudine pe măsură ce crește și doza de aralen injectată (fig- 5 A și B), contrar de ceeace am observat pentru celelalte medica® mente antipaludice. Fig- 5 Acțiunea aralenukii în doza de 3 și 5 mgr. Câine de 6V2 Kgr. Tens. art.=17 cm. De sus în jos: presiunea carotidiană, volumul splinei și timpul în sec* Fig. 6 Acțiunea aralenului în doză de 10 mgr, Acelaș câine ca și în fig. 5 835 ACȚIUNEA CÂTORVA MEDICAMENTE ANTIMALARICE 351 Tensiunea arterială este micșorată după aralen începând de la dozele de 1»3 mgr. In general această hipotensiune este slabă și de scurtă durată, crescând prea puțin cu doza de aralen injectată. Când doza este prea mare, de ex. 10 mgr, hipotensiunea uneori e mai accentuată și de o durată mai mare (fig. 6). In comparație cu aparatul circulator, se pare că splina e mai sensibilă la acțiunea aralenului, căci modificările de volum ale spli» nei apar la doze mici, la care cantități tensiunea arterială rămâne neschimbată. In ce privește plasmocidul și plasmochinul, modificările sple» nice și ale tensiunei arteriale apar concomitent la aceeași doză minimă. Pentru toate trei substanțele, atât modificările splenice cât și ale tensiunei arteriale sunt în funcție și de animal, pentru o aceeași doză de substanță variind într’o oarecare măsură de la animal la animal, după cum se poate vedea și din graficele alăturate. In privința mecanismului de acțiune asupra splinei și tensiunei arteriale a medicamentelor antimalarice experimentate și comunicate atât în nota trecută, cât și în cea de față, cercetările sunt în curs și rezultatele vor fi comunicate într’o altă notă. Dacă comparăm rezultatele obținute după diversele medica» mente antimalarice experimentate și comunicate în nota de față și precedentă, putem trage câteva observațiuni. In primul rând, considerând cei 2 derivați ai 8»amino»chino» leinei, reiese în mod evident că plasmochinul e mai toxic decât plasmocidul, atât prin acțiunea sa asupra tensiunei arteriale cât și asupra volumului splinei. Astfel, dacă în mod obișnuit pentru do» zele mici, în jurul lui 1 mgr/kg, modificarea tensiunei arteriale e cam aceeași pentru ambele substanțe, prin creșterea dozei la 2-3 mgr, hipotensiunea atât în durată cât și în amplitudine devine mult mai accentuată pentru plasmochin. Experimentările făcute compara» tiv cu ambele substanțe pe același animal ne demonstrează în mod evident acest fapt (fig. 3 A, B, C). Uneori doza de 2*3 mgr/kg de plasmochin este atât de toxică, încât în câteva minute omoară animalul, tensiunea scăzând din ce în ce (fig. 4). In schimb, prin mărirea dozei de plasmocid la 3»5 mgr sau chiar la 10 mgr ten» siunea arterială nu scoboară prea mult și revine destul de repede la 352 D. BRĂNIȘTEANU, GH. POPOVICI ȘI COLABORATORI 836 normal. Chiar cu dozele de 10 mgr după această substanță nu s’au observat accidentele grave înregistrate după 2*3 mgr plasmochin. In ce privește modificările de volum ale splinei se poate spune acelaș lucru. In doze mici variațiile de volum sunt cam la fel pentru ambele substanțe. Diferențierea apare prin mărirea dozei. Astfel, la 2*3 mgr splenocontracția după plasmochin e mult mai puternică decât după plasmocid (fig. 3), chiar când doza de plasmocid e dublă. Aceste fapte, pe de o parte, confirmă cercetările autorilor so- vietici cari au arătat că plasmocidul e mult mai puțin toxic decât plasmochinul. Pe de altă parte, ne mai sugerează posibilitatea ex» plicărei în parte a anumitor stări grave apărute după întrebuințarea terapeutică a plasmochinului. Credem că în anumite stări de labili» tate mai mare a aparatului circulator, cu tendința de a creia mai ușor stări de hipotensiune, aplicarea unui tratament chiar cu dozele obișnuite de plasmochin, poate să producă stări grave. Acestea s’ar putea explica, în parte, și prin hipotensiunea accentuată pe care o poate produce plasmochinul, uneori, chiar cu doze relativ mici, așa după cum reiese din cercetările noastre. Aceste date credem că ar putea fi un argument în plus, față de celelalte, pentru preferarea plasmocidului fața de plasmochin în terapeutică. Dacă ne referim la aralen (clorochina) care este un derivat 4*amino*chinoleic și«i comparăm acțiunea sa cu aceea produsă de chinină, constatăm că ultimul produs este ceva mai toxic decât primul. Această acțiune se manifestă atât asupra tensiunei arteriale cât și asupra volumului splinei (fig. 7). Diferențele de acțiune dintre cele 2 substanțe sunt mai mici în ce privește volumul splinei, față de tensiunea arterială, unde depresiunea circulatorie este mult mai accentuată după chinină ca după aralen. Faptul că aralenul produce o hipotensiune mult mai puțin marcată decât chinina, credem că în parte poate justifica și mai mult întrebuințarea sa în terapeutica și profilaxia malariei, mai ales la malaricii anemici, cu tendință spre hipotensiune. Această calitate a aralenului se adaogă la altele pe care le are în plus față de chinină. Pe de o parte el poate fi produs sinte» tic, iar pe de altă parte este medicamentul schizontocid cel mai rapid, fapt demonstrat de diverși autori străini, iar la noi în țară de 837 acțiunea câtorva medicamente antimalarice 353 cercetările lui Ciucă și ale colaboratorilor [6], La cele două însu* șiri importante pe care le are aralenul s’ar adăoga și aceea obser* vată de noi, și anume aceea de a lăsa aparatul circulator cât mai îndemn. Concluzii Cercetând pe un număr de 42 câini cloralozați acțiunea a 2 Fig. 7. Acțiunea comparativă a aralenului și a chininei, în doze de 5 mgr pe acelaș animal. Câine de 6 Kgr. Tensiunea art.—I8V2 cm. De sus în jos : presiunea caritidiană, volumul splinei și timpul in secunde. derivați ai S^amino^chinoleinei (plasmccidul și plasmcchinul) și a unui derivat al 4-amino*chinoleinei (aralenul sau chlorochina) admi» nistrate intravenos în doze ce au variat între 0,5 mg și 10 mg/kg, asupra modificărilor de volum ale splinei și tensiunei arteriale, am constatat că : StCercȘtlași J, 2-23 354 D. BRĂNIȘTEANU, GH. POPOVICI Șl COLABORATORI 838 1. Toate trei substanțele în doze mici, până la 1 mg își tra« duc efectul lor asupra volumului splinei printr’o serie de oscilații mici, neputându-se preciza dacă e splenocontracție sau splenodilataa ție, inițial. 2. Prin creșterea dozelor la 2«3 mg și mai mult, splenocon» fracția devine evidentă. La aceste doze plasmocidul și aralenul pot uneori produce după splenocontracție o ușoară splenodilatatie, însă prin creșterea dozelor și în aceste cazuri splenocontractia devine evidentă. 3. Perioada de revenire a volumului splinei la normal e mar» cată printr’o serie de oscilațiuni ce descresc în amplitudine prin măc rirea dozei celor 2 derivati ai 8*amino*chinoleinei, iar pentru deric vatul 4caminopchinokineî amplitudinea acestor oscilații crește cu mărirea dozei. 4. Comparativ, plasmocidul are o acțiune mai slabă decât plasmochinul, iar aralenul decât chinina, asupra volumului splinei, mai ales în doze mai mari, 3-5 mg/kg. 5. In ceeace privește tensiunea arterială, cercetările noastre confirmă pe acelea ale autorilor sovietici, plasmocidul având o acs {iune depresivă circulatorie mult mai slabă decât plasmochinul, care în doza de 2,5 3 mg poate da accidente fatale. 6. Aralenul produce și el o ușoară hipotensiune arterială, de scurtă durată, mult mai puțin accentuată decât chinina. 7. Datorită faptului că depresiunea circulatorie pe care o pro- duce plasmocidul și aralenul comparativ cu aceea produsă de plass mochin și chinină respectiv, este mult mai slabă, credem că între altele și din acest punct de vedere este îndreptățită întrebuințarea primelor față de ultimele medicamente. BIBLIOGRAFIE 1. Brănișteanu D. și c o I a b. : Notă comunicată la Acad. R. P. R. sesiunea Iunie 1950. 2. L e H e u x J. W. și L i n d van W y n g a a r d e n : Arch. f, exp. Path. u. Pharmak : 1929, 144, 341. 3. Langen C. D. și Storm C. J.: Gneesk. Tijdschr. Nederl. Indie, 1934, 74, 1646. 839 ACȚIUNEA CÂTORVA MEDICAMENTE ANTIMALARICE 355 4. W is el og 1 e F.: A survey of Antimalarial Drugs, 1946, pg. 106. 5. T a r e e v M. E.: Clinica mălariei, 1949. Ed. de stat. 6. C i u c ă M. și c o 1 a b.: Analele Acad. R. P. R. seria Științe Medicale 1950, tomul II, memoriul 33. Institutul Medico-Farmaceutic Iași, Laboratorul de Farmacologie ^EHCTBHE HECKOAbKHX nPOTHBOMAAHPHfÎHblX ME/țHKAMEHTOB HA OBjbEM CEAE3EHKH H KPOBHHHOE 4ABAEHHE Y COBAKH KpaTKoe co^epacaHiie Hccjiexya na 42 x;iopajiH3OBaHHbix coSanax ji;effcTBHe AByx Ae- pnBaTOB 8-aMHHOXHnajieKHa (n^asMOu;^ h raasMOXHH) h o^hopo Ae- puBaTa 4-aMHHOXHHOJieH a (apajien mh xjiopoxhh), KOToptie bboah- MCB BHyTpHBeHHO B £030 0,5 — 10 MT Ha 1 KT BeCH OTHOCHT0JIBHO H3MeHeHeHHâ o6i>eMa cejieseHKH h kpobhhoto ahb^hhh mm ycTano- bmh cjieAy 0111,00 : 1. B MaJiux aos^x a o 1 mt bco Tpn BeuțecTBa hpoh3Boaht CBoe ^e0CTBne na oObom cojiosohkh pmaom Majibix KOJieSaHHH; hobo3- M03H0 yCTaHOBHTB, HM00TCH JIH Ha JIHIțO CHJOHOKOHTpaKIJȚIH MH CHJI0- H0/IȚIMTaiI,M — HepBHHHO. 2. yBejiHUHBaa ^03u 2-3 mt h Oojioo, CHMHOKOHTpaKipiH CTaHOBHTCH OHeBH^HOÎI. Tpn 3THX JțO3aXHHJia3MOIl,HiIi; H apaJIHH MOryT HKor^a BM3BaTt nocjie cnjieHOKOHTpaKițHH jerKyio CHJieno^MHTaițHio, ho nyTeM yBejinneHHH £03 h b $thx cjynaHx cMeHOKOHTpaKițHH CTa- H0BHTCH OH0BBAHOH. 3. Ilepno^ BO3pameHHH od^eMa cejieseHKH k HopMe oTMenaeTca pn^OM KOJie6aHH0, KOTopue pasnax, KOToptix ocjiaSeBaT upn yBera- neHHH ^osbi H3ynaeMHx AByx jțepuBaTOB 8-aMHHOJieHHa, Torjța nan AM A^pnBaT 4-aMHH0xnH0JieHHa pa3Max sthx KOJie6aHa0 pacTeT ho Mepe yBejiHqeHM a<>3M. 4. B cpaBTeHHH c MacMoxHHOM, njia3MoimA 0Ka3MBaerr 6ojee cjiaâbi Ae0CTBHe Ha o6i>eM cejie30HKH h apaJien cjiaâee new xhhhh ocoSeHHO b 6ojibin;nx A03ax, 3-5 Mr na 1 kt Beca. 5. lIto KacaeTca kpobhhoto a^bji®hhh Hamn HCCJieAOBaHHa hoa- 356 D. BRĂNIȘTEANU, GH. POPOVICI ȘI COLABORATORI 840 TBep^XaK)T BblBO^H COBCTCKHX aBTOpOB, HJiaSMOIW; MMC# dOJiee CJia- 6oe jțenpeccnBHoe ^pnyjiHTopHoe ^efiCTBiie, neM HJia3MoxHH, noTopuit b ,no3ax 2,5 — 3 mp MOîKHa bhsbjti» ocjiojKHeHM h ^aate neTajiMuS: r hcxo^;. 6. Apajtea (xjiopocnH) BH3MBacT Ta r/ne jiepnyio h Henpo,n;ojDKH- TejBHyio apTepnajibHyio PHEOTencio 3HanHTejii>H0 Menee BHpaatesHyio lI6M XHHHH. 7. Ohhchcb na Bbinieyna3eHHbie nadjiio^eHHn a hmcheo hto pup- KyMTopHaH ^enpeccHH Bbi3biBaeMaa njiaBMoiwoM h apaieHOM popa3ji;o MeHbnie b cpaBHeHHH c ^enpecHeB BH3MBaeMoâ HJiaaMoxHiiOM h xhhh- HOM, CHHTaeT MeîK^y HpOMHM H C 3T0H TOUKH 3peHHH npaBMJIBHHM npe^noHTHTeibHoe ynoTpedJieHne nepBHx jțByx Me^nnaMenTOB. O^'iflCHeune pncynKOB Phc. 1. ^encTBne nja3M0^ji,a b 3;03e 2 mp na 1 nr Beca. Codana. 6,7 kt npoBHHoe ^aBJieuHe = 19 cm. CBepxy bhhb : JțaBJieme b cohhoS apTepim, o6i>eM cejieseHnH h BpeMH b cenyn^ax. Phc. 2. ^encTBne njiasMoițn^a b ^03ax ot 1 3 mp. CoSaKa b 6 kp. KpOBaHHoe xaBJieHne= 18 cm. CBepxy bhhb : JțaBjieHue b connoii apTepnu, oStcm cejieseHKH h BpeMH b ceKyHTțax. Ilocjie 3 mp, nadjiio- jțaeTCH ycHJienHe coKpoTHTejiLHon 0a3H n yMeHbineHHe ^MMTaTopHofî &a3H ofoeMa cejieițeHKH. Phc. 3. CpaBHHTejibHoe ^encTBHe raasMoxMHa (2 mp) h njias- Mou,Hji;a (2 h 4 mp) na TOM-Hie beM cejieseHKH h BpeMa b cenyH^ax. Phc. 4. ^eîtcTBne HJia3M0XHHa b jț03e 3 mt. Codana b 7 nr npoBHHoe ^aBjenne = 17,5 cm. CBepxy bhhb : ^aB^enue b cohhoh apTepnn, odneM cejieseHKH h BpeMa b cenyn^ax. Phc. 5. ^eiicTBHe apajiena b ^oaax 3 h 5 mp. Codana b 6,5 nr npoBHHoe ^aBjieHHe =17 cm. CBepxy bhhb : /țaBJienne b cohho®. apTepnn, od-neM ceie3ennH h BpeMa b cenyn^ax. Phc. 6. JțecTBHe apajiena b ^ose 10 mp. Tan-;ne codana hto h. pnc. 5. 841 ACȚIUNEA. CÂTORVA MEDICAMENTE ANTIMALARICE 357 Puc. 7. CpaBHHTejiBHoe xcflcTBne apa jena n xasusa b xo3e 5 mt Ha TOM-ate jkubothom. CoSaKa b 6 kt. KpoBasoe ,a;aBjieHne=18,5 a.iOTopaKCo. „ 4. OoilIJlft B.IIA BOJIOCKOB CO CIIHHHOft CTOpOHbl 6pioniKa. ,, 5. Kojnoinc cocoukm. ,, 6. Bopo^aTHue bojiockh ciniHHOâ nacTii opioniKa. „ 7. 6pioimiofi sacrii TyjioBiiiița. ,, 8. TIojioboc ycTbe. „ 9. yponopu. „ 10. SKena.i (HMMCiiaa hcjiioctb). „ 11. Bcjiioctiibic iițynaJiLHbi, napyjKHbift bhj. „ 12. JlcpnoBaa nacTb (tm(>hîi) nejiiocraoro inynaJiBua iiapyacHMft bma- „ 13. lljiiocna nepcAiieft ho;kkh. ,, 14. KyKOJiica. Bopo^aTbiĂ bojiocok cnniiHoft nacTn 6pioniKa. ,, 15. KyKOJiKa. Kojiioriift cocok. ,, 16. „ IIojioBoe ycTbe. ,, 17. „ Yponopa. „ 18. ,, BCJIIOCTHOA KOI’OTB. „ 19. „ BepAOBsa nacTb nejiiocTiioro mynajiLAa—HapyjKHbift bha. ,> 20. KyKOJiKa. Bcpii;oBaa cacTt nejiiocTiioro uțynaJitAa—BiiyTpeHHft biia. „ 21. KyKOJiica. ILuocna h 6cpu;oBaa nacTb nepeAneft ho;kkh. 855 UN ACARIAN NOU DIN FAMILIA TROMBIDIIDAE 371 UN NOUVEL ACARIEN DE LA FAMILLE TROMBIDIIDAE Resume L’auteur institue un nouvcau genre pour les especes du genre Microtrombidiam de la familie Trombidiidae (Acariens). qui presente sur la pârtie dorsale de l’abdomen deux sortes de poils : des pa* pilles grandes epineuses et des petits poils barbules. L’espece typique est Oxithrombium spinosum (Canestrini) 1885. Au meme genre appartiennent aussi les especes suivantes : 1. Oxithrombium hystricinum (Canestrini) 1898. 2. Oxithrombium southcotti (Womersley) 1934. 5. Oxithrombium victoriense (Womersley) 1934. 4. Oxitsrombium iassiense n. sp. L’auteur decrit le mâle et la nymphe de l’espece Oxithrom^ bium iassiense n. sp. au point de vue des poils du corps. de la crete metopique, des yeux, de l’orifice genital, de Puropore, des palpes maxillaires, de Ia mandibule et des quatre paires de pattes. Les deux exemplaires ont ete trouves dans des feuilles mor* tes de la foret de Bârnova, Region de Jassy. Explicatlon des ftgures Fig. 1. Vue dorsale du corps. Fig. 2. Cephalothorax. Fig. 3. Poils barbules du cephalothorax. Fig? 4. Vue generale des poils de la face dorsale de l’abdomen. Fig. 5. Papilles epineuses. Fig. 6. Poils barbules de la face dorsale de l’abdomen. Fig. 7. Vue ventrale du corps. Fig. 8. L’orifice genital. Fig. 9. L’Uropore. Fig. 10. La mandibule. Fig. 11. Le palpe maxillaire, vue externe. Fig. 12. Le tibia du palpe maxilaire, vue externe. Fig. 13. Le tarse de la premiere patte. Fig. 14, Nymphe, Poil barbule de la face dorsale de l’abdomen. Fig. 15. Nymphe, Papille epineuse. Fig. 16. Nymphe, Orifice genital. Fig» 17. Nymphe, Uropore. Fig. 18. Nymphe, Griffe mandibulaire. Fig. 19. Nymphe, Tibia du palpe maxillaire, vue externe. Fig. 20. Nimphe, Tibia du palpe maxillaire, vue interne. Fig. 21. Nymphe, Tarse et tibia de la premiere patte. TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP IN DOCUMENTELE'. SLAVE ȘI ROMÂNE DE IONsRADU MIRCEA Comunicare prezentată la 8 Iunie 1950 in sesiunea de la Iași a Academiei R. P. R. In organizarea feudală a Patriei noastre, alături de țăranii io* bagi, care muncesc pământul feudalului și formează majoritatea ex* ploataților, apar încă din primele documente ale Moldovei și Țării Românești, pe ultima treaptă a scării sociale, robii1. Ei sunt pro» prietatea individuală a domnului, a boerilor și a mănăstirilor și for» mează la un loc cu vitele și lucrurile, inventarul moșiei lor. In ca* drul gospodăriei feudale ei sunt folosiți pentru nevoile curților boerești și mănăstirești, fie ca slugi cu diferite ocupații casnice, fie ca me* seriași. Insă rolul lor în viața economică, bazată pe renta în muncă și produse a iobagului, nu este esențial. Cel care formează temelia orânduirii feudale este țăranul iobag. El apare în documente sub numele de „vecin0 sau „rumîn“: în Moldova cu termenul slav coyce^i), redat în românește prin „vecin“; în Țara Românească, în documentele slave BemiHB (vecin) iar în cele românești „rumîn0. Deaceea, față de sclavul orânduirii sclavagiste, „robul medieval1* dispune de o situație mult mai bună, determinată de noile relații de producție, feudale. In țările române, robii formează categoria „cea mai oropsită a populației0 2; ei sunt recrutați numai dintre Țigani, iar în Moldova 1. Istoria României. Manual unic pentru clasa VUI-a secundară; redactor responsabil Mihai Roller. Editura de Stat 1947, p. 107. 2. Ibid. 857 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 373 în primele veacuri, și dintre Tătari. Robi de altă origine etnică, afară de prinșii de răsboi, care însă se pot răscumpăra, nu se în« tâlr.esc oamenii liberi sau iobagii pot cădea în starea de robie prin căsătorie cu robii țigani. Instituția robiei însoțește dealungul veacurilor regimul feudal din Moldova și Muntenia. Până la desființarea ei în sec. XIX, robii sunt separați de țăranii, fie iobagi, fie liberi. Clasa dominantă păs* trează cu strictețe un zid despărțitor între unii și ceilalți. Rareori hotarul este trecut prin căsătorii mixte cu oameni liberi și cu vecini, care în asemenea situație cădeau în starea inferioară a robilor. O deosebire precisă există între robi și vecini; ea se vede formulată în 1749 în plângerile vecinilor împotriva abuzurilor boerești și mă- năstirești și este confirmată de o hotărâre obștească : „unii din stă® pânii satelor s’au obișnuit a vinde pe vecini ca robi și a-i împărți cu împărțeala ca pre țigani și a da numele lor în foi de zestre și a-i despărți pe copii de părinți, luându^i în casă la slujba lor și a-i muta dela un loc la altul, întocmai ca pe niște lucruri" 2. Această separație începuse să dispară în prima jumătate a sec XVIII printr’un proces de contopire a vecinilor aduși înaceeaș situație cu a robilor. Ea este oprită cu strictețe dela 1749 înainte prin severa legiferare a căsătoriilor mixte. Robia continuă să existe distinctă de iobăgie, datorită „dependenței strânse a Principatelor Române de Orient, unde robia era și mai răspândită" 3. Iar când 1. Intr’un document din Septembrie 1462 (M. Costăchescu, Documente dela Ștefan cel Mare, Iași. 1948, p. 11), prin care se întăresc averile mănăstirii Piatra lui Crăciun (P. Neamț), se arată între altele că domnul întărește „toți Tătarii și Țiganii, numele Tătarilor... (se înșiră circa 20 de grupe)... și toți Bul- garii (h oycn Bojirape)— Și numele Țiganilor (se înșiră 12 grupe)..“ In închei- ere se confirmă „aceste toate mai sus scrise sate și mori și iazuri... și Tătari și Țigani să fie...“ Deci „toți Bulgarii" nu figurează ca o grupă etnică în rândul robilor arătați, nici Ia începutul listei lor, nici în formula rezumativă dela sfâr- șit, ci numai ca o mențiune unică, incidentală, în enumerarea Tătarilor și aici într’un loc șters al originalului. Poate este vorba de un nume de familie, pro- venit dela un nume topic. Oricum, acest caz unic și izolat ne oprește să admitem că existau și robi Bulgari, alături de Tătari și Țigani în sec. XV în Aloldova. 2. Istoria României, p. 287; Magazinul istoric pentru Dacia, II (1846), r<289. \ 3. Istoria României, p. 385. 374 IONbRADU MIRCEA 858 orânduirea capitalistă începe să se consolideze, robii formează „un anacronism", pe care legile votate, începând din 1844, îl vor șterge complet deabia după jumătatea secolului XIX/. In cursul evului mediu, robia este cunoscută în întreaga Eu» ropă, desființată curând în Apus, mai târziu în Răsărit2, dar men* ținândusse mult timp în Moldova și Țara Românească. In lumea slavă, mai ales la Ruși, instituția aceasta sub forma ei feudală a fost cercetată de numeroși istorici și juriști. In special istoricii sovietici au pus bazele justei înțelegeri a problemei, urmărind apariția, evoluția și lupta de clasă a acestei pături sociale. Academicianul B. Grekov, S. V. lușkovșiA. Jakovlev3 au cercetat robia pe teritoriul statului dela Kiev, apoi în cnezatele formate după sfărâmarea lui și înfine, în statul moscovit. Deaceea, folosind metoda lor de lucru și materialul studiat, vom încerca să lămurim un aspect al robiei fe» udale depe teritoriul Republice! Populare Române. Nu ne propunem să cercetăm ansamblul problemei. Ne vom limita la precizarea ter- minologiei sub care robii și robia apar în documentele din sec.. XIV—XVIII în Moldova. ♦ $ * Academicianul B. Grekov, în studiul său monumental.* „Ță» rănii în Rusia din cele mai vechi timpuri până în sec. XVII" arată dela început necesitatea studierii terminologiei sociale, mai ales în textele juridice : „In fața cercetătorului istoriei ... se pune problema : în ce iz» voare trebue să caute urmele vieții trecute ; cu ce termeni monumentele 1. v. p. 373, nota 2. 2. Pentru robia în orânduirea feudală vezi manualul Istoria statului și a dreptului, tom I, Moscova, 1949 ; Marea enciclopedie sovietică, articolul »Robia“ (pa^cTBo), voi. XLVII, Moscova 1940, coloanele 881-888; B. D. Grekov, Țăranii în Rusia din cele mai vechi timpuri până în secolul XVII (KpecTmie na Pycb etc), Moscova—Leningrad, 1946; A. Jakovlev, Robia si robii în statul Moscovit în sec. XVII (Xo.iohctbo m xojioiili b Mocrobckom rocy^apcTBe XVII b.), tom I, Moscova—Leningrad, 1943; S. V. Jușkov, Organizarea social-politică și dreptul în statul Kievlean (Otf^ecTBciiHo-nojmTiinecKM^ cTpoft m npaBo KneBCKoro rocy^apcTBa), Moscova 1949. Pentru bibliografie vezi și Valeria Costăchel, Nomenclatura țăranilor ruși în Evul Mediu (Analele Româno-Sovietice, Nr. ll,Maiu—Iunie 1948, p. 769-770). 859 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 375 scrise ce ne«=au rămas . . . desemnau diferitele straturi ale acelei masse a poporului, care prin munca sa hrănea un imens teritoriu ?1 „ ♦ . . . cercetătorul, care și=a pus problema de a studia is« toria populației rurale agrare, nu poate să nu se adreseze datelor lingvistice, ce reflectă urmele unei vechimi atât de îndepărtate, pe care nu ni le poate arăta nici un izvor scris“ 2. Pornind dela acest principiu, dela cercetarea în primul rând a terminologiei juridice pentru diferitele straturi sociale și precizarea sensului în care este folosită, am cules din documentele slave și apoi românești numele sub care apar robii, începând din sec. XIV până la sfârșitul sec. XVIII3, încercând o clasificare și o explicare a oris ginei lor. Dacă pentru Țara Românească această terminologie este săracă, pentru Moldova ea este destul de complexă și arată o vădită legătură cu aceea a Rusiei Kievlene. începând cu primele acte muntenești și moldovenești, apar robii, Tătari și Țigani, ca persoane sau familii care fac obiectul unor donații sau tranzacții. Din punct de vedere juridico-'Social, ei nu 1, B. Grekov, o. c., p. 15. 2. Ibid., p. 20, 3. Am folosit pentru Țara Românească, Documentele Țârii Românești, vol.I, Documente interne (1369—1490), publicate de P. P. Panaitescu, București 1938; Gr. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-române, etc., București 1931; pentru perioada 1490—1600, fișe personale după actele originale, în traducere și copie dela Arhivele Statului-Bucureșți, Biblioteca Academiei R. P. R., din de- pozite particulare și din publicații. După 1600 am folosit în mare măsură și copiile de documente lucrate la Institutul de Istorie și Filozofie al Academiei Republicii Populare Române. Pentru Moldova, Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, voi. I și II, Iași, 1931—1932; Documente dela Ștefan cel Mare, Iași, 1948; Do- cumente moldovenești dela Ștefan cel Mare, Iași, 1933 ; Documente moldovenești dela Bogdan Voevod (1504—1517), București, 1940; Documente moldovenești dela Ștefăniță Voevod (1517—1527), Iași, 1943, toate publicate de M. Costăchescu. Apoi Documentele lui Ștefan cel Mare, voi. I, II, București, 1913, publicate de loan Bogdan ; Acte moldovenești din anii 1436—1502, București, 1947, și Acte moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare, București, 1938, publicate de D. P- Bogdan; Opt acte moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare, Iași, 1935, publicate de Paul Mihailovici. Pentru sec. XVI și XVII am folosit și copiile de documente lucrate la Institutul de Istorie, Filosofie și Filologie al Filialei Iași a Academiei R. P. R. 376 IONsRADU MIRCEA 860 sunt numi(i cu un termen deosebit; numele de „țigan", „tătar" apare cu înțeles social. A fi „țiganul" cuiva sau a dărui „un tătar" era echivalent cu a fi rob sau a dărui un rob, adică a dispune de o persoană ca de un lucru, sau mai bine ca de o vită1. Când se arată părțile din care este formată averea unei mănăstiri sau a unui boer, se pomenesc adesea și „Țigani"2 sau „Tătari"3. Iar atunci când vecinii se întâlnesc făcând parte și ei din bunurile feudalilor, sunt citați alături de Țigani, ca două categorii sociale distincte4. In Moldova, expresii ca „un tătar al nostru propriu dintre tătarii noștri dela Neamț"5 sau „tătarul și robul nostru"6 ori „proprii ei ți® gani", „drepții lor țigani"7 dovedesc că, încă din sec. XV, nu® mele etnic este folosit cu un sens social. In documentele de mai Dacă documentarea pentru sec. XV — XVI este aproape completă, pentru sec. XVII și mai ales sec. XVIII este numai parțială ; ea se bazează pe colecțiile de documente (publicate de Gh. Ghibănescu, în special Șarete și izvoade și Zapise șt ispisoace, și de N. lorga, în special Studii și documente) și pe cerce- tări făcute în depozitele Bibliotecii Academiei R.-P. R. și ale Arhivelor Statului din Iași și București. De mare ajutor este și lucrarea Contribuțiuni la Istoricul Țiganilor în România, București, 1939, a profesorului G. Potra, în special prin numeroasele documente publicate în anexă. 1. „9 tătari anume..(1443, M. Costăchescu, Documente... dinainte de Ștefan cel Mare, II, p. 128. r, 8) „un tătar anume... dintre tătarii noștrii../' (1445, ibid., p. 236, r. 9-17) „și țiganii anume...“ (1448, ibid., p. 342, r. 26-29). Exemple ase- mănătoare din 1451,1453, 1454, 1458, 1463, 1472, 1479, 1480, ibid., p. 400, r. 9; p. 445, r. 32 ; p. 494, r. 2 ;; p. 505, r. 11 ; sau la I. Bogdan, o. c., I, p. 6, r. 9 ’ p. 14, r. 8; p. 243, r. 7; M. Costăchescu, Documente... dela Ștefan cel Mare, p. 82, r. 13; p. 48, r. 2; D. Bogdan, Acte moldovenești... 1426-1502, p. 61, r. 29). 2. Documentele Țării Românești, acte din 1424 (p. 140), 1436 (p. 169), 1450 (p. 211), 1458 (p. 239). 3. Documente... dinainte de Ștefan cel Mare, acte din 1430 (I, p. 299), 1455 (II, p. 774). 4, In Muntenia apar din sec. XVI, iar în Moldova din sec. XVII. Acte muntenești din 1573, 1590, 1592, 1598 la Arh. St. București, Secția Istorică nr- 1028, 1805 și Acad. RPR, XXIX/137, 333. Acte moldovenești din 1617, 1631, 1688 la Gh. Ghibănescu Șarete, V, p. 194, 203, XXI, p. 136; și Academia R.P.R. LXXX1II, 109. 5. Act din 1466 (I. Bogdan, o. c., I, p. 106, r. 3). 6. Act din 1470 (ibid. p. 140). 7. Acte dii 1465, 1490 (ibid., I, p. 91, p. 430), 1522 (Documente... Ște- ăilță voevod, p. 325, r. 30), 1545 Aprilie 4 (orig. Arh. Stat. Iași). 861 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 377 târziu1, mai ales în cele scrise românește, „rumînii“ căzuți în robie prin căsătorie cu „țigani" devin și ei „țigani", adică robi. Spre exemplu, într’un act muntenesc din 1621> feciorii unor „rumîne", născuți din unire cu Țigani, sunt dați de domn stăpânului robilor „să le fie țigani, să lucreze cum lucrează și alalți boeri (sici) țiganii . . . ."a. Sunt numeroase cazurile documentare de Munteni, MoU doveni, Ungureni (Ardeleni) și Ruși (Ucrainieni), căsătoriți în Țara Românească sau Moldova în secolele XVII—XVIII cu robi-țigani, deveniți și ei „țigani". însăși legislația sec. XVIII precizează sensul de „rob" al cuvântului „țigan" : „moldoveanul ce va lua țigancă, rămâne și el țigan, cum și femeia româncă moldoveancă ce va merge după țigan, rămâne și ea țigancă" 3; aci nu este vorba numai de o distincție etnică, ci de una dublată de caracterul social. Această evoluție semantică este normală: în limba română avem cuvântul „rumîn" (în sec. XVI uneori și Bjaxi>), arătând o categorie socială (iobag^vecin, în Țara Românească); iar în Rusia npecTHHHH (țăran) a însemnat odinioară „creștin", țăran rus aservit stăpânului mongol4. Totuși, pe lângă numele etnic, robii Tătari și Țigani se mai recunosc și prin numele sub care ei apar grupați în documentele slavo*române ; căci robii sunt menționați rareori în izvoarele noas« tre istorice izolați, fără familie, ca sclavii din orânduirea sclavagistă. Robul moldovean sau muntean apare ca șeful unei familii sau a mai multor familii nelibere înrudite, numite „celed" (^ejrb^t) 5, cu» vânt tradus în mod curent prin sălaș. 1. Pentru sec. XVII, exemple Ia Ghibănescu, Surete, XXII, p. 129(1612: „țiganiai noștri de moșie dreaptă", iar mai jos, „șerbi de moșie dreaptă", „hlopi direapti"); p. 140 (1619: „asadriaptă țigancă", iar mai jos „dirept rob al lui"); p. 149 (1622: „direptu țigan de moșie"), Ispisoace I, partea 2-a, p. 93 (1614: „țigan de moștenire al său"). Aceste expresii sunt numeroase în sec. XVII și XVIII, fiind formula cea mai curent întrebuințată. 2. N. lorga, Studii și documente, XI, p. 99, nr. 5. 3. G. Potra, Contribuțiuni, p. 79. 4. B. Grekov, o, c., p. 17-18. Acelaș fenomen se observă în peninsula iberică în actele din sec. XII, în care „maurus" sau „saracenus" (maur sau arab) arată pe robi (vezi Ch. Verlinden, L’esclavage dans le monde iberique medieval, extras din Anuario de Historia del Derecho Espanol , Madrid, 1934). 5. „Celed" cu înțelesul de „familie" se întâlnește mai des: colibe de tătari compuse din familii (uejii^L). (1436. M. Costăchescu, Documente.... 378 IONsRADU MIRCEA 862 In primele monumente de limbă slavă 1 și în textele juridice rusești, acest cuvânt înseamnă „rob“, în sensul robiei patriarhale2; însă la Slavii meridionali și în limba maghiară, cuvântul șbaschims bat sensul social de rob, deoarece prin „celed" sau „cseled* se în® țelege o unitate de muncă într’o familie, cuprinzând femeile, copiii și slugile care lucrează laolaltă în gospodărie 3. In actele slave din țările române ambele sensuri sunt unite : ' „celed“ înseamnă fami» lie, însă de robi4. Adesea familiile de robi, Tătari sau Țigani, care formează o unitate de muncă, sunt menționate cu numele așezării lor materiale : curte UBopi>)6 sau colibă (xima) 6 la Tătari, celed 7 sau sălaș (cajiam)8 la Țigani. înainte de Ștefan cel Mare, I, p. 494), sau celede compuse din familii (iicjibam) ba chiar sălașe (cajiamn) compuse din familii (MCjrbAM), cum sunt spre exemplu, doc. din 1522 (M. Costăchescu, Documente.,. Ștefăniță voevod, p. 384, r. 9-12), ori cel din 1435 (M. Costăchescu, Documente... înainte de Ștefan cel Mare, I, p. 403, r. 6-8). 1. Fr. Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum Viena, 1862-65, la cuvîntul ; Sreznevskij, Materialy, la cuvîntul neji^b. La Sîrbi, cu acest sens în sec. XIII {Dicționarul limbei sîrbo-croate, ed. Academiei, 1882). 2. B. Grekov, o. c., p. 56. 3. E. Berneker, Slavisches Etymologisches Wbrterbuch, I, 1913, p. 141-142. Vezi și Dicționarul limbei române, voi. II, 1940, p. 274. 4. Cu înțelesul, rar la noi, de „oamenii unei case boerești“ cuvântul apare în corespondență Țării Romînești cu Brașovul și Sibiul în sec. XVI (Gr. Toci- lescu, 534 documente, pp. 304, 414-415), în care limba documentelor arată un pronunțat caracter sârbesc ca și sensul cuvântului. 5. In 1411 Sept. 22 (M. Costăchescu, Documente... înainte de Ștefan cel Mare, I, P- 92, r. 16-18, orig. slav.): „cinci curți de tătari" luate’din satul Tămârtășovți pe Somuz. In 1433 Noemv. 9 {ibid., 367, r. 11-12 traducere): „patru curți de tătari". 6. In 1428 Iulie 8 {ibid., 212, r. 10): „31 sălașe (tiejiMb)) de țigani și 12 colibe de tătari". In 1436 Noemv. 30 (ibid., p. 494): „un sat la gura Neamțului, tătărăsc, anume Temișești.. și în acest sat 10 colibe tătărăști...“. Tot numele de „xu;Ka“ (colibă) se pare că au avut originalele ce ni s'au păstrat în traducere sau rezumat: în 1402 Oct. 31 (M. Costăchescu, o. c., p.45, după Wickenhauser, Die Urkunden des Klosters Moldawitza, Viena. 1862, p. 55): „vier Hauser Tataren" ; în 1500 Martie 30 ȚI. Bogdan, o. c., II, p. 177, r. 8 traducere): „cinci odăi tătărăști... dela Tămârtășovți dela Șomuz". 7. Pentru Muntenia, vezi Documentele Țării Românești, la pp. 39, r. 26; 43, r. 11 ; 48, r. 39; 55, r. 11 ; 61, r. 20; 75, r. 35; 129, r. 10, 14, 19; 137, r. 5-6; 140, r. 13; 169, r. 8-9; 157, r. 13; 198, r. 31; 256, r. 28; 290, r. 27; 305, r. 21 ; 364, r. 11 ; toate referitoare la mănăstiri, afară de unul singur din 1483 (p. 333, r. 5). Pentru Moldova vezi M. Costăchescu, o. c., I, 1428, p. 212, r. 13; 1434, p. 392, r. 8; 1434, p. 393, r. 7; 1435, p. 403, r. 6; II, 1441, p. 80, r. 10; 1443, p. 126, r. 12; 1443, p. 180, r. 1 ; 1444, p. 203, r. 1; 1445, p. 222, r. 16, și p. 223, r. 1; 1446, p. 238, r. 8; 1448, p, 352, r. 12; 1453, p. 442, r. 12; 1458, I. Bogdan, o. c., 1, p. 10. 8. 1515 (M. Costăchescu, Documente... Bogdan Vodă, p. 367, r. 16), 1522 863 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 379 In cazul Tătarilor este vorba de o așezare fixă, pe moșia stă» panului, în sate și mai ales în preajma conacului. In 1411 din» tre „curțile" Tătarilor din satul Tămârtășovți pe Șomuz, domnul ia 5 „curți" și le dăruește mănăstirii dela Poiană1. Satul Balinți pe Șiret, în Cârligătura, are „curți și mori și Tătarii ce sunt la acele curți" 2 j iar Olhovețul este „cu mori și cu Tătari și cu loviște" 3. Deasemenea satul Temișe^ti dela gura Neamțului este numit „tătă» răsc" și are 10 „colibe" de Tătari 4. Uneori Tătarii pe careti dă» ruesc domnii sunt „dintre Tătarii noștri dela Neamț" 5. Ei sunt po» meniți așezați chiar în orașe, cum este cazul Tătarilor dela Baia ai mănăstirii Moldovița6. Din cazurile arătate, singurele de acest fel, reiese că Tătarii erau fixați pe proprietăți, că formau o categorie de muncitori așezați. Cu totul altfel ne apar robii Țigani. Pentru ei nu găsim în Moldova mențiuni de așezări fixe în primele secole 7 ; nu sunt pomeniți în sate proprii, nici în locuințe stabile, ci în „sălașe", adăposturi improvizate și mobile ca felul lor de viață nomadă. Acest cuvânt înlocuiește dela început al sec. XVI termenul „celed" sub care figurează mai ales Țiganii în documen» tele din sec. XV. De origine turcă 8, „sălaș" este comun atât veci» (M. Costăchescu, Documente... Ștefăniță voevod, p. 384, r. 9-12), 1530 Martie 30, 1533 Martie 28, 1555 Aprilie 9, 1556 Decemvrie 16, 1578 Fevruarie 22 (ma- terial inedit pentru Corpus-ul de documente moldovenești la Institutul de Istorie și Filosofie din București și Iași), 1543, 1569 (Acad. R.P.R., LXXXIV/152, 155), 1551 și 1570 (ibid., Peceți 175, 131), 1585 Aprilie 8 (Arh. St. București, Peceți). Vezi și Gh. Ghibănescu, Surete, XIX, p. 123, și XX, p. 25. 1. M. Costăchescu, Documente... înainte de Ștefan cel Mare, I, p. 92, r. 16-18; v. și I. Bogdan, o. c., II, p. 177, r. 8. 2. M. Costăchescu, o. c., p. 299, r. 7-9. 3. Ibid., II, p. 774, r. 33, 4. Ibid., I. pp. 494-495. 5. O. c., p. 236, r. 9; p. 466, r. 4; I Bogdan,o. c., I, p. 106, r. 3-5. 6. M. Costăchescu, o. c., I, p. 45, r. 7-8; II, p. 509, r. 1-5. 7. In documentele puțin numeroase referitoare la robii Tătari, nu am întîlnit pe Tătari grupați în „sălașe", nici în „celed“. Sunt însă două rezumate de documente (1433: M. Costăchescu, Documente dinainte de Ștefan cel Mare I, p. 366, rezumat din 1764; 1463: I. Bogdan, o. c., I, p, 78, rezumat din J 837), care-i numește „sălașe de Tătari" ; nu se pot lua în considerare aceste cazuri în texte neoriginale. 8. Fr. Miklosich, Etymologisch.es Wdrterbuch der Slavischen Sprache, 1866. 380 IONsRADU MIRCEA 864 nilor noștri Slavi, cât și Ungurilor1. El arc înțeles la toți de: cort, baracă, colibă, orice adăpost improvizat sau temporar (han, vilă, gazdă). La noi prin „sălaș" se înțelegea în trecut „bordei" sau „cort", iar cu sensul de baracă, adăpost nepermanent, se întâlnește și astăzi în unele părți ale țării noastre. Pentru înțelesul de cort cu care cuvântul circula în limbă la începutul sec. XVII avem ca dovadă în actele mănăstirii Pobrata expresia „unde sunt sălașele nă« vodarilor" (rji;e cyr HBBO^apcKH cajianin 2) în care cajiam este înlocuit într’un act din 1619 cu cuvântul sfav de origine grecească cimnia {(JKr|vii —cort) 3. Deaceea credem că „sălașele de țigani" erau corturi, în care se grupa o familie, sau chiar mai multe, de robi. $ Dacă pentru obiceiul pământului, numele etnic al robilor, sin^ gur sau împreună cu specificarea familiei (^eals^B 3a mirami), sau a adăs postului sub care trăiau (curte, colibă, sălaș), era deajuns pentru a arăta starea lor socială, deosebită de a celorlalți locuitori, perfecțios narea cancelariei și a formularului impunea o mai mare preciziune în limbă. In acest fel intră în uz în Moldova încă dela mijlocul .sec. XV termenul de „holop", aplicat întâi Tătarilor-robi pe teritos riul țării, și apoi și Țiganilor, ca un strat distinct în organizarea so* cială a statului. Prima mențiune documentară este din 1445 și se referă la „un tătar anume Pașca dintre Tătarii noștri dela Neamț și cu familia lui" ; el se află în „robie (xojiohctbo), dar stăpânul lui îl poate „slobozi" (ocjoOo^hth, nonpocTimi) ca să poată trăi „după legea românească (na bojiockom saKOH'b) 4. A doua mențiune o avem într’un document din 1470, prin care Ștefan cel Mare iartă de robie (xojiohctbo) pe „tătarul și robul 1. Ibid., turc „salaș“; fonetismul acesta în limba romînă, sîrbă, cehă, po- lonă și maghiară; Ia Bulgari și Ruși „șalaș“. 2. Arhivele Statului, București, M-rea Pobrata, pachet XIII, doc. din 1606, 1608, 1612, 1616. 3. Ibid.' Nr. 72-1616 Aprilie 23, original slav. Vezi și Gh. Ghibănescu, Traista cu vorbe, Iași 1906, pp. 242-243, care afirmă că satele erau compuse din sălașe, adică din bordeie. 4. M. Costăchescu, Documente... înainte de Ștefan cel Mare, II, 236, r. 9-17. 865 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 381 (xojiony) nostru, care a fugit dela noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul și cu copiii săi". Mai departe sepre» cizează în ce constă situația lui de robie și relațiile cu stăpânul său (cBoeny nany): el plătea coloade și dajde (kojio^ij, ^ant) după „drep* tul robilor și Tătarilor" (xojiouckom h TaTapcKOM npaBO ); eliberat, i se acordă dreptul „să șeadă în țara noastră... liber și de bună voe... cum șed și trăesc în țara noastră toți Românii (sojioxoBe), după le® geâ lor românească" (cbohm bojiockom 3aK0Hb) L Acestea sunt singurele mențiuni de robi în sec. XV cu denu» mirea de „holopi" și se referă numai la Tătari. In sec. XVI și XVII, și probabil după împuținarea și dispari» ția „holopilor" Tătari, folosirea acestui termen se extinde în docu» mentele slave din Moldova și la Țigani2. Din citatele de mai sus se vede că „holopii" erau o categorie bine delimitată față de massa țăranilor români legați de moșiile boerilor, deși toți purtau împreună jugul aceleiași exploatări feudale. Afară de robii Tătari sau Țigani nu se întâlnesc alte categorii sociale care să poarte numele de „holopi". Dintr’un număr de circa 100 documente din sec. XVI pe care le»am cercetat în original sau în traducere, când originalul lipsește, majoritatea numesc pe robii Țigani „holopi" (xojoii cu femininul xojionKa, xojioitb sau xioua3). Acelaș lucru se vede și în secolul XVII, în acte scrise slavonește 4. „Holop" (ca și „celed" este un cuvânt întâlnit la toți Slavii, sub diferite sensuri și forme fonetice 5. Unul dintre acestea este 1. I. Bogdan, o. c., I, p. 140-141. 2. Primul document de acest fel este o traducere a documentului din 1503 (I. Bogdan, o. c., p. 227): „pre ai lor drepți robi țigani“, în care „robi“ traduce probabil pe „xoj£oim“. 3. Vezi Gh. Ghibănescu, Șarete, II, p. 218, VII, p, 233, XIX, pp. 42, 76, 87, 103, 123, 142, 149, 154, 195, 196, 198, XX, pp. 12, 14, 27, 59; Ispisoace, I, p. 169. Originale Ia Acad. R.P.R., Peceți 131, 164, 222, 228, 233, 314; pach V/70, 76, VI/49, IX/12, XXIV/40, XL/31, 49, XLIX/1, 2, 3, LXVII/220, LXXIV/f LXXXIV/155, 156, 196, 197, XCIV/99, CXXXIX/106, CLVII/45,48; Arh. Stat. Buc. Peceți 1585 Apr. 8; Sava-Iași XXVIII/7. Arh. Stat. Iași, pach. 425, doc. 2; dea- semenea copii la Institutul de Istorie din 1560 Apr. 11, 1578 Febr. 22. 4. Circa 70 documente dintr’un total de 250 acte cercetate. 5. E. Berneker, Slavisches Etymologisches Wdrterbuch, I, 1913. 382 ION*RADU MIRCEA 866 cel de rob. In special în limba rusă xojiona servit pentru a defini în vechi texte de legi ale Rusiei Kievlene o pătură socială care a jucat un rol în vicța țărănimei. In „Pravda Ruskaja", un capitol impor- tant îl formează legislația „holopilor". Academicianul B. Grekov arată că „ . . . . monumentele oficiale juridice și letopisețele nu cu* nosc cuvântul „pa6“ (rob), ci totdeauna se folosesc de termenul „holop" cu femininul „roba"1. Profesorul S. V. lușcov este mai categoric: „robii în statul feudal al Kievului se numeau „holopi“ (femeile, roabe paSaMn), celedine 3. Asemănarea mare atât fonetică cât și semantică a cuvântului slav xojioii din documentele moldovene cu cel rus reprezintă o strânsă legătură între forma și nomenclatura juridică cel puțin în sec. XIV-XV a acestei instituții moldovenești și a celei ruse, prin inter* mediul cnezatului galițian. Dar această apropiere nu merge mai departe de primele veacuri de existență a statului feudal moldovean. Pe când în Rusia holopii se amestecă de timpuriu cu massa iobagilor, devenind o pătură componentă a clasei țăranilor legați de glie (upenocTHOii KpecTmiiiH)3 iar cuvântul își schimbă cu totul sensul în limba rusă a sec. XIX 4, la noi cuvântul „holop" dispare din uzul cancelariei după 1660 5, odată cu limba slavă a documentelor, nelăsând urme în limba poporului, deși robii și robia continuă să existe până în sec. XIX 6. * * Dacă în sec. XVI, folosirea în documentele slavone din Mol* dova a terminologiei „holop" și „țigan" pentru robi era fixată în* tr’o proporție aproape egală, în secolul XVII noi modificări au loc datorită introducerii în uzul cancelariei a limbei române. Până la 1. B. Grekov, o. c., p. 152, 155. 2. S. V. Jușkov, o. c., p. 316. 3. Ibid., pp. 268-269. 4. Tojkobbîm caoBapt pyccKoro astiKa sub redacția Iui B. Valin și D. Ușakov. voi. IV (Moscova 1940), col. 1173, unde se urmărește evoluția se- mantică a cuvîntului xo.ion, cu exemple din marii scriitori ruși ai sec. XIX.. 5. Ultimă mențiune pe care am întâlnit-o este din Mai 1658 (Acad. R.P.R. LXI/72, original slav). 6. Istoria României, Manual unic, p. 385. 867 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 383 mijlocul secolului se va păstra un bilingvism oficial, scriindu^se în slavonă și română. întrebuințând foarte adesea numele de „țigan" cu sens social în actele românești \ logofeții și diecii redau o rea* litate a limbei vorbite. Insă nomenclatura precisă a actelor juridice din Moldova, care generalizase termenul „holop“ cu sensul de „rob", nu putea să nu găsească un corespondent acestuia. Deaceca, din primele documente redactate în limba română, apar două sinonime : „șerb" și „șarbă", „rob" și „roabă" în locul lui „holop". Ambele cuvinte au avut o largă și veche întrebuințare și înainte de sec. XVII. Traducerile Psalmilor din slavonă, făcute după unii în sec. XV, după alții în sec. XVI2, redau cuvântul pa6i> și padcTBo prin „șerB bul“ lui Dumnezeu, „șerbie" sau „rob", „robie”. Acelaș lucru se observă și în tipăriturile diaconului Cocesi din a doua jumătate a .sec XVI în Muntenia 3 și în traducerea în versuri a Psaltirei mio tropolitului Moldovei Dosoftei, tipărită la 1673 4 . Vorbind de vâm zarea lui losef în Egipt, Psaltirea șcheiană spune ,,în șerbie vândut fu"6, iar Dosoftei folosește cuvântul „șerbie" pentru „robie"6 ; losif este dat spre vânzare la robie................și împăratul bau scos di’nchisoare, trimisă de»l scoasă din șerbie, boiarin de*i diade slos bozîe" 7; iar fiii lui lacob „când hai scosul din șerbie și din lațe" 8. 1. Din circa 300 acte privitoare la robi din sec. XVII pe care le-am par- curs până in prezent, mai mult de jumătate vorbesc de „țiganul său“, „direptul tor țigan“, „țiganii lui de moșie“ etc. 2. I. A. Candrea, Psaltirea Șcheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII, București, 1916 voi. I-II. Exemple de variante „șerb-rob" și de traducere a lui pa5i> cu „șerb“ în voi. I, pp. 162, 176, 184, 219, 262. 3. Lucrul apostolesc — Apostolul—tipărit de diaconul Coresi în Brașov în anul 1563, București, 1930, în ediția îngrijită de I. Bianu ; autorul folosește „robi", „roabe", „robie" (pp. 9, 25, 219, 239, 245) alături de „șerbi", „șarbă" (pp. 16, 75, 76, 143, 165, 176, 183, 211). 4. Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei, publicată de I. Bianu, București, 1887: „șerbii Domnului", pp. 30, 59, 308, 310, 344, 387, 409, 414, 423, 454, 455, 457, 461, 478, 500, 508, 510, alături de „robii Dom- nului", pp. 270, 313,421. 5. I. Candrea, o. c., pp. 219, r. 9. 6. Dosoftei, o. c., pp. 218, 254, 257, 364; aici „șerbie" este echivalent cu „prins de război", „plean", cum se spune în cronici. 7. Ibid., p. 362. Compară și „șerbia Vavilonului" (p. 432, nota) cu „robia Vavilonului" (p. 443, nota). 8. Ibid., p. 254. 384 IONsRADU MIRCEA 868 Dar „șerb" redă în aceste texte chiar pe sclavii orânduirii scla* vagiste existente în momentul când se redactează texte religioase ca „Apostolul", sau când se traduc în grecește „Psalmii"; cazuri se gă* sesc des în „Apostolul" diaconului Coresi din 1563. In sfaturile de viață ce le dă apostolul Petru credincioșilor le cere : „Frați iubiți, de Dumnezeu vă teameți, împărații cinstiți, șerbii supuneți" 1; iar în sec. XVII, Dosoftei vorbește de „fii din șarbă cumpărată, din șerbie scos cu plată" ; sau compară ochii credinciosului îndreptați către divinitate „ca șarba la mînă de stăpână* 2. Tot ca traducere a termenului sclavagist „servus" trebue luată explicația ce o dă cronicarul muntean Mihail Moxa la începutul sec. XVII cuvântului Servus (Tulius) „Serbie, iară românește șerbr că născuse de’ntr’o roabă" 3. Cu sensul figurat de „roSșerb" al lui Dumnezeu—în ipostaza de stăpân—sau al sultanului-suzeran și al domnului țării, „șerb" se in» tâlnește în documentele sec. XVII și la scriitorii laici ai vremii. Doamna Anastasia a lui Duca Vodă într’un document din 1705 își zice „șarba lui Dumnezeu" \ iar dregătorii domnești semnează „mai micii robi și șerbi Măriii tale de Târgul Frumos" (pela 1641) sau „șerbul și robul Măriii tale" (pela 1670^80) 5. Cronicarul Ures che în „Letopisețul Țării Moldovei", vorbind de relațiile între Mol» doveni și Turci, se exprimă „că supt mâna lor și supt jugul lor sântem șerbi" 6, vrând să arăte caracterul decăzut al acestei depene dențe de tip oriental. In documentele românești întâlnim cuvântul „șerb" foarte des în sensul social de „rob". Pentru întâia dată se întâlnește într’un act 1. Apostolul lui Coresi, p. 165, r. 9. 2. Dosoftei, o. c., pp. 401, 437. 3. Cronica lui Mihail Moxa, Oltenia, 1620,în B. P. Hasdeu. Cuvente den bătrâni, tomul I, pp. 365 și 441, nota 135. 4. N. lorga, Studii și documente, voi. V, p. 95, nr. 87. 5. Gh. Ghibănescu, Surete, Voi. III, p. 252; Arh. Stat. Iași, pachet 412 doc. 46. Diacul caută să întărească în această formulăideea de supunere, repetând-o în două sinonime. In mod obișnuit se spunea „robul Măriei tale“. 6. Ediția Comisiei Istorice a Romîniei, București, 1916, p. 101 r. 6-7: în notă, o copie a cronicei dă în acest pasagiu „robi“ pentru „șerbi“. v. Ureche folosește și cuvîntul „vecin“, dar cu valoare socială precisă de „iobag“ (p. 94,. r. 5-6). 869 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 385 fără an din Ianuarie 4, pe care Gh. Ghibănescu, publicândud după originalul dintr’o colecție particulară1, îl datează [1612]. Este vorba de „doi țigani ai noștri de moșie dreaptă a noastră.................. ce ne»au fost șerbi de moșie dreaptă*, pe care stăpânii îi vând. In în» cheiere, vânzătorii îi dă „ca săd fie dumnealui moșie și hlopi di» reapți*. Este o reunire a tuturor termenilor juridici sinonimi pen» tru a arăta pe robi: „țigan de moșie*, „șerb* și „hlop*. In 1619 apare în documentele românești și termenul de „rob*, folosit la început mai ales pentru femei: „căci iaste dirept(ă) rob(ă) a lui*2. Ambele cuvinte se întrebuințează destul de rar până în jurul anu» lui 16603, cât timp numărul de documente slave este mare. Dar dela această dată, când cuvântul slav «holop* nu mai este folo» sit, „șerb* și „rob* îi ia locul în documentele românești4. Aceste două sinonime se folosesc în mod inegal. In sec. XVII și în primii ani ai sec. XVIII, limba de cancelarie arată o predilecție pentru cuvântul „șerb* cu sens social. Cuvântul „rob" și „robie" se întrebuințează mai ales pentru a arăta pe Moldovenii, indiferent de sta» rea lor socială, care au căzut în stăpânirea Turcilor sau a Tătarilor și au fost duși peste hotar, de unde rareori se puteau întoarce prin răscumpărare. Astfel de „robi* pot fi boeri mari, țărani iobagi și chiar holopi sau șerbiB. Deaceea în textele slave, pentru a arăta o categorie socială se întrebuințează cuvântul „holop", iar „rob* 1. Gh. Ghibănescu, Surete, XXII, p. 129-130. 2. Ibid., p. 140. Cazuri nesigure ca dată se mai întâlnesc în documente redactate din prima jumătate a sec. XVII (spre ex. A. R. XLIX/28, înainte de 1650) și tot pentru a reda femeninul „roaba“ (pofa^iiraHKa). 3. Am întâlnit până Ia 1659 folosindu-se cuvântul „șerb“ în 7 documente din (1612), 1635, 1646, 1655, 1656, 1657, 1658, 1659 (Gh. Ghibănescu, Surete, IV, p. 291, XXII, p. 129; Ispisoace, II, 2, p. 120; G. Potra, Contribuțiuni, pp. 216, 249, 251; originale la Acad. R. P. R. XXII/182, XLIX/19 și la Arh. Stat. Iași, pach. 412, doc. 9, 10). 4. Gh. Ghibănescu, Surete, V, p. 87, VIII, p. 313; N. lorga, Studii și doc. V, p.96, XXIp. 260; G. Potra, o. c., pp. 258, 263, 270,274, 282?Originale inedite la Acad. R. P. R. XXII/263; XLIX/23, 30, 31; LXVI/79, 80, 81, 82; LXXVII/38, LXXXIX/153, 191; Arh. Stat. Iași, pach. 401, doc. 4; pach. 404,doc. 490; pach. 405, doc. 143, 154, 156; pach. 412, doc. 20, 33, 35, 36, 77; pach. 425, doc. 37. 5. In documentele slave și românești, robia la Tătari este cunoscută sub numele poGîe, nopo^enîe. Mulți proprietari mari și mici din Moldova se răs- cumpără din robia Tătarilor. Cazuri din 1575, 1613, 1615, 1617, 1618, 1643, StCercȘtlași I, 2—25 386 IONpRADU mirc ea 870 (pai,^) este rezervat pentru a arăta forma antică sau musulmană a robiei. După 1700 folosirea cuvântulului „rob" cu sens social se răspândește tot mai mult, iar după 1760 „șerb" dispare din uz. Urmărind felul în care evoluiază terminologia juridică a ro« biei în Moldova din sec. XV până în sec. XVIII și origina acestor denumiri, se impun câteva concluzii destul de însemnate. In cele mai multe acte robul este arătat prin numele originei sale etnice. „Tătarul" în sec. XV și „țiganul" până pela 1850 erau robi pe teritoriul Moldovei; cei fără stăpâni, boeri sau mănăstiri, erau robi domnești. In cazurile foarte rare de robi eliberați, tătarul sau țiganul în asemenea situație avea un act scris sau trebuia să do» vedească în fața judecății drepturile sale. Rokbia medievală la Ro« mâni este strâns legată de apariția Tătarilor și Țiganilor pe terito- riul patriei noastre și de înrobirea lor de domn și proprietarii feu* dali. Apoi constatăm că spre deosebire de robia sclavagistă robii Tătari și Țigani sunt grupați pe „curți", „colibe", „sălașe"; stăpânul robului nu mai are în fața lui un individ, ci o mică colectivitate, unită prin legături de familie. In Țara Românească a fost folosit aproape exclusiv numele etnic cu valoarea socială. In Moldova însă, modelul oferit de cnec zațul dela Halici în organizarea statului și legăturile strânse ale limbei slave de cancelarie cu limba rusă și malo»rusă, au împă« mântenit termenul precis de „holop", întâi pentru robii Tătari, și 1645, 1649, 1652, 1656, 1669, 1687, etc. (la Gh. Ghibănescu, Șarete, III, p. 292, V, pp. 246/257, VII, p. 140,1X111, p. 21-22, XIX, p. 92,XX,p. 215, XXII, pp. 4,99; Ispisoace, 1/2 p. 89,fli/l pp. 30, 71, 191, II/2 pp. 50, 207). Cu sensul de prizonier de război și numai cu acest sens, expresia „robie și plian“ este curent între- buințată de Miron Costin în Letopisețul Țârii Moldovei (Buc., 1944) la pp. 19, 30, 113, 124, 126, 127, 208, 209, 214, 295, etc. Dublul sens al cuvîntului„rob“, adică acela de clasă socială în Moldova și cel de prizonier la Tătari, reiese evident dintr’un zapis din 1697 al unui „Mihai țiganul, feciorul Neculii zlătariul din Iași“, care cade „la robie la Bec Mărzea pentru un cal murg“. Ca să scape „petrecând nevoie în robie", el vine pe che- zășia în Moldova, ia 110 taleri dela Costin Neaniul vel căpitan, se răscumpără dela tătar, dar în schimb „să fim ai dumnealui (Costin Neaniul) robi nerăscum- părați în veci“. (G. Potra, Contribuțiuni, p. 275-276). 871 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 387 apoi pentru Țigani. Dela jumătatea sec. XV se întâlnește în mod egal în documentele slave numirea etnică alături de numirea de „holop". Gât privește termenul slav paSi,, femenin po6a el se folo* sește numai pentru a reda robia în sensul textelor religioase sau pe prizonierii deselor incursiuni ale Tătarilor și Turcilor; deci apare lipsit de conținut social până în sec. XVII. Dar la începutul acestui secol, limba slavonă a cancelariei este dublată de limba română. Pentru a reda pe „holop“, redactorii și scriitorii de acte aveau înaintea lor două cuvinte cu înțeles asemă* nător. In textele literare, religioase sau laice, vechiul slav paSi» era tradus prin „rob" și „șerb". Deaceea ei folosesc când pe unul, când pe celălalt. Insă „șerb" ne apare mai mult în actele juridice, „rob" fiind rezervat mai ales pentru a reda supunerea față de suzeranul dela Constantinopole și pe cei care aveau nenorocirea să cadă în robia grea orientală a Tătarilor. Dar din sec. XVIII și anume dela 1760 înainte, în folosință rămâne numai „rob" „robie", celălalt si® nonim, de origină latină, dispare din uz. Astăzi însă, în mod curent se întrebuințează „șerb" și„șerbie" cu înțelesul de „vecimiobag" și „veciniedobăgie". Credem că acest sens nou împământenit acum în limba română, a fost creat de is* toricii noștri dela începutul sec. XIX, ținând seama că țăranii clăcași căzuseră într’o stare asemănătoare cu robia^șerbia. Mihail Kogălniceanu în studiul său „Ochire istorică asupra Sclaviei, apă* rută în 18531 ezită în folosirea cuvântului „șerb«șerbie"; șerb este când sclavul antic, când vecinul medieval. Din acelaș articol se vede că imitând evoluția semantică apuseană a cuvântului latin „servus" (sclav), care a dat în limba franceză „serf" (iobag, vecin), a pus din nou în circulație cuvântul „șerb", dar cu sensul schims bat de țăran iobag pe moșiile boerești și mănăstirești. Din cazurile pe care le»am arătat se vede însă că „servus" și-a păstrat în limba română sensul inițial de „rob", atâta timp cât instituția robiei s’a păstrat pe teritoriul Principatelor Române. Institutul de Istorie și Filologie al Filialei Iași a Academiei R. P, R. 1. Prefață la traducerea Colibei lui Moș Toma, sau Viata Negrilor în sudul Statelor Unite din America, de mistress Henriet Beecher Stowe, făcută în 1855 de T. Kodresco. Vezi M. Kogălniceanu, Scrieri sociale (ed. Vatra# 1947), ediție comentată de Dan Simonescu. 388 IQNgRĂDU MIRCEA 8? 2 CJOBA POB, UIEPB H XOJOn B CJABHHCKO-PyMBIHCKnX nnCBMEHHBIX UAMETHUKAX KpaTKoe co^epjKaHne Pa6w ^eo^ajibHoro MOJi^aBCKO-BajiaxCKoro CTpos : TaTape s nu—• rase, npesaAJiestaeT nocjie^Heii CTyneim hh3ob. 3ra rpynna onest MajionscjiesHO. Osa srpaeT sessassTejiBHyio oâmecTBessyio pojib. B nojioBsse XIX b., c nosBjiesseM KasMTasscTHnecKOro CTpos, pa6- ctbo B3Jie3aeT b 3thx Kpaax. Hcojie^ys lops^ssecKse imcsMesHue HCTOHHHKs, MM spsxo^HM k saKJHonessio, sTo b sanajie XV b., se- cynțecTBOBajia ssEason TepMssojiorHH am o6o3Hasesss pa6oB. 9thh- secKse sasMesoBasus „ițbiras", „TaTapss^, yita3OBaioT OAHOBpeMesso h sa hhx coițnajiBHoe cocjOBse. Moacso Tasate otmotstb sto b Ba- jiaxss „pyMMs“ o6o3sasaeT KpenocTsoro KpecTssșsa. PaSu-TaTape b XV b. (1445) a paSM-ițurase XVI-XVII bb. HMesyiOTCS BOCTOSHO-CJOBHHCKHM TepMHHOM. „xojios“, KOTopoe b xoAy b KneBCKOM rocyAapcTBe s nossce b pyccKOM. 9to cjiobo nacTo BCTpe- naeTCH B pyMMHCKO-CJOBSHCKHX HaMSTHHKaX, Haps^y c aTHHSeCKO- coițuajiBHbiM sasMesoBasseM paSoB. B XVII B., pyMHHCKSH H3HK BSCApseTCH B OOTIJSaJIbHMX KaH- ițeMpcKse AOKyMesTN. B moja^bckom KHfmecTBe „xojios“ 3aMeiAaeTcs pyMBiscKHM cjiobom „isep6“, t. e. jiaT. servus; s ropa3AO peste oo- BOM „po6“. PyMMHCKHA TeKCTH IIOJH>3yiOTCH 3THM CJIOBOM B 3HaseHHUH pyccitoro TepMssa „pa6“. Ilooe 1760 r., cjiobo „iuep6“ M3Jie3aeTr Tas Kas b spe^B ^to coipiaJiBHoe cocjiobho Sy^CT sa3MBaeTCs tojibko „po6aMs“. B sanajie XIX b. MO^AaBCsas s b nooeACTBse pyMHHCKas scTopsorpaMH bhocht b JisTepaTypsbin sbhk cjiobom „iueP$“ B bhom cMHCjie t. e. b cMEioe KpenocTsoro KpecTaHssa. ^3 TERMENII ROB, ȘERB ȘI HOLOP 589 LES MOTS ROB, ȘERB ET HOLOP DANS LES DOCUMENTS SLAVES ET ROUMAINS R e s u m e Pendant fepoque feodale, dans Ies Principautes de Moldavie et de Valachie, ii y avait encore des esclaves Tsiganes et Tatars, â cote des paysans libres et des serfs. Les esclaves etaient consideres comme la plus basse categorie sociale et ils etaient peu nombreux. Vers le milieu du XIX*eme siecle, quand on voit apparaître dans ces pays le regime capitaliste, Tesclavage disparait. Dans les documents qui nous sont restes de cette epoque, on rencontre souvent le nom ethnique, Tatars, Tsiganes, pour montrer la situation sociale de ces personnes. Au XV^eme siecle pour les Tatars, et depuis le XVbeme siecle pour les Tsiganes, dans les actes slavons, â cote du nom ethnique, on rencontre le mot russe „holopi pour designer les esclaves de Moldavie, tandis qu’au XVIbeme siecle, dans les documents juridiques ecrits en roumain, „holop” est remplace par le mot „șerb" (du latin serv^esclave) et rarement par le mot „rob” (du slave po6i>, qui a la meme signification). Plus tard, au XVILeme siecle, le mot „șerb”, qui âtait employe en meme temps que le mot „rob” disparait completement. Depuis 1760, on ne le retrouve plus dans le langage courant. Nous tenons â remarquer ici, que la signification des mots „holop” et „șerb” correspond seulement ă la categorie sociale â laquelle apartenaient les esclaves ; pour montrer le servage (les serfs) on employait les mots „roumain” (rumân) ou „voisin” (vecin ou coycG^T»). Le mot „șerb” a pris au XIXeme siecle la signification actuelle de „serf” qu’il n’avait pas eu en roumain â son origine; 4’evolution semantique servus-șerb (esclave) n’a donc pas ete la ■meme qu’en fran<;ais ou servus est devenu serf. REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASA A BOIERIMII IN STILUL CRONICII LUI GRIGORIE URECHE DE GR. SCORPAN Comunicare prezentată la 8 Martie 1950 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P. Ri 1. Chiar la început, în predoslovia cronicii sale, atât cât ni s’a păstrat în prelucrarea lui Simion Dascălul, Grigorie Ureche ne vor* bește despre „începătura și adaosul, mai apoi și scăderea care se vede că au venit în zilele noastre* 1 (pg. 2). Fraza ar putea fi in* terpretată ca expresia unui paseism romantic, explicabil, în parte, la un boier care, în niciun caz, nu era mulțumit de felul cum înțe« legea Vasile Lupu, în special în a doua parte a domniei, rostul boierimii autohtone la conducerea țării. Intr’adevăr, vechiul anta* gonism dintre cele două categorii ale clasei boierești, cea pămân* teană și cea levantină, se adâncise mult în această epocă2, Dom* 1) Toate citatele le facem după ediția îngrijită de Const. G iureș cu, Letopisețul lării Moldovei până la Aron Vodă (1359—1595) întocmit după Gri- gorie Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții de Simion Dascălul. Bucu- rești 1916. 2) Bine înțeles acest antagonism se limita, cel puțin în această epocă, la raporturile dintre domn și boieri, autohtoni sau levantini, în ceea ce privește păstrarea privilegiilor politice ale celor dintâiu. „Rezistența boierilor autohtoni împotriva dregătorilor greci veniți dela Constantinopol, însemna apărarea inte- reselor păturii stăpânitoare boierești din Principate, care nu voia să cedeze din conducerea treburilor politice, în măsura în care aceasta era cu putință în con- dițiunile jugului otoman (Istoria României. Manual unic. Redactor responsabil Mihail Roller. Ed. a V-a, 1948). Desigur că boierimea autohtonă nu vedea cu ochi buni nici acapararea pământurilor de către acești levantini, care, în felul acesta, se statorniceau în țară, mărindu-și, prin situația lor de mari lati- 875 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 391 nitorul căutând să se sprijine pe cea din urmă, singura care putea săd hrănească planurile de expansiune politică și care, eventual, era în stare sad consolideze poziția sa la Constantinopol, atunci când intențiile reale ar fi fost descoperite. In felul acesta, Ureche nu va fi văzut cu ochi buni pătrunderea din ce în ce mai mare a levans tinilor în divanul domnesc, din care făcea și el parte \ Neavând însă posibilitatea să acționeze efectiv pentru recaștigarea vechilor poziții politice ale boierimii autohtone, cronicarul nostru ar fi căutat, urmând exemplul scriitorilor poloni, un refugiu în trecut, în care, măcar uneori, ar fi putut găsi o boierime unitară, cu tradiție și au* toritate în conducerea țării. Dar imaginea unui cronicar bătrân, re* tras din vălmășagul vieții și cuprins de nostalgii romantice, este deadreptul falsă. Acest boier cărturar nu a fost un izolat în epoca sa. In tre* cutul Moldovei nu a căutat un refugiu romantic, ci elemente care să poată fi utilizate în lupta clasei sale împotriva încercărilor de fundiari, influența politică pe lângă domn. Este destul să pomenim că „Toma Cantacuzino vornicul lasă aproape 60 de moșii la un fiu și două fete, iar frate-său, lordache vistierul, dă zestre 30 de moșii fetei sale Catrina, mama cronicarului Neculce, deși avea cinci copii" (I. T a n o v ice an u, Resturnarea lui Vasile Lupa, An. Ac. Rom., Seria II., Tom. XXIV. București 1901, pg. 124). Antago- nismul înceta, însă, când era vorba de poziția acestor două categorii boierești în procesul de exploatare, amândouă utilizând aceleași mijloace de constrân- gere a țărănimii. 1) Cu toate că făcuse parte din mișcarea boierimii autohtone împotriva levantinilor la îndepărtarea din domnie a lui Alexandru Iliaș, totuși Vasile Lupu după ce a ocupat tronul Moldovei, a înlăturat încetul cu încetul pe reprezen- tanții acesteia din divanul țării. Astfel dregătoriile de frunte sunt ocupate de boierii levantini, dintre care unii erau rude directe sau prin alianță cu domnul» Vistiernicul Dumitru Buhuș este înlocuit chiar din primul an al domniei prin lordache Cantacuzino, care era însurat cu o soră a soției lui Vasile Lupu. In 1639, apare în divan și Toma Cantacuzino, fratele lui lordache. In 1642 lor- dache Cantacuzino e numit spătar, iar visteria se dă lui lorga, văr primar al lui Vasile Vodă. „In 1645 Toma Cantacuzino ajunge vornic mare de țara de sus, iar stolnicia mare se dă lui Ghica, fost neguțător...; doi ani în urmă Ghica ajunge vornic în țara de jos. In anul 1650, Andronic, fratele doamnei de a doua a lui Vasile Vodă, e pus stolnic mare, iar la sfârșitul domniei, Stamatie Ha- dîmul, nepot de vară primară a Domnului, e pus postelnic mare" (ibid, pg. 120-121). 392 GR, SCORPAN 876 micșorare a rolului ei politic. Retras în odaia sa de lucru, Ureche avea întotdeauna conștiința prezenței unor cititori, că* rora cronica sa trebuia să le ofere, în primul loc, un îndrumar, într’o vreme când vechile rosturi la conducerea țării aveau nevoe să fie susținute cu argumente ideologice. Cu acest gând, viziunea lui Ureche depășea momentul de față, ea cuprinzând și pe cei care vor veni după el și care aveau datoria să continue lupta. El își scrie cronica nca să rămâe feciorilor și nepoților să le fie de învățătură, despre cele rele să se ferească și să se socotească, iară despre cele bune să urmeze și să se învețe și să se îndirepteze" 1 (pg. 1). Caracterul didactic al cronicii lui Ureche trebue deci înțeles în legătură cu apărarea și promovarea unor interese de clasă. Concepția morală de nuanță creștină, atunci când este invocată ca argument, o vedem adaptată principiilor etice ale clasei boierești, pentruca, astfel, aceste principii, susținute teologic, să poată fi mai ușor impuse acelora care, în epoca respectivă, simțeau nevoia unor justificări de natură relb gioasă. Dealtminteri, capitolele intitulate Certare și învățătură (sau Nakazanie) apar acolo unde Ureche caută să dea evenimentelor o anumită interpretare, în acord cu ferma sa convingere că numai clasa boierească poate asigura Moldovei, condiții normale de viață. S’a afirmat de unii istorici literari că ceea ce caracterizează in special pe Ureche, spre deosebire de cronicarii de mai târziu, maieu seamă de cei din Muntenia, este deplina sa obiectivitate. Intr’adevăr, în pasajul din predoslovia sa, citat de Simion Dascălul, Ureche mărturisește că a urmărit să afle numai adevărul : „t..nu numai letopisețul nostru, ce și cărți străine am cercetat, ca să putem afla adevărul, ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de direptate" (pg. 2). Desigur nu trebue să punem la îndoială sinceritatea cronicarului, dar iarăși trebuie să fim bine lămuriți asu* pra sensului pe care cuvântul „adevăr" îl are în vocabularul lui Ureche. In realitate „adevărul" era acel al clasei boierești. Un boier ca Ureche nu putea concepe că poate exista și alt adevăr. Felul cum „a cercat" „letopisețul nostru și cărți străine41 desvălue crite» riile speciale de judecată care bau ajutat în încercările sale de a pune în lumină acest adevăr, pe care ba găsit realizat în orân» 1) Toate sublinierile din pasajele citate ne aparțin. 877 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 393 duirea feudală a Poloniei și, într’o oarecare măsură, în anumite pe» rioade mai scurte și mai puțin stabile din istoria Moldovei. Rându* rile pe care Ureche le consacră organizației feudale din Polonia, în capitolul Intăiu Cumu-i țara leșească, nu constitue o simplă și rece relatare informativă, ci ele desvălue admirația cronicarului pentru o astfel de orânduire politică, pe care, desigur, o dorește și Moldovei. 2. Ureche a fost un combativ. El trăia din plin frământările provocate de contradicțiile care, la noi, agitau orânduirea feudală din veacul al XVIblea. Atitudinea sa reese clar la o lectură mai atentă a cronicii. Faptul că Ureche a înfățișat într’însa numai eve- nimente pe care nu le putuse cunoaște direct, nu trebue să ne în* șele. Desigur că letopisețul său ar fi prezentat mai mult interes în cazul când autorul lui ar fi reușit să ducă povestirea până în epoca lui Vasile Lupu, așa cum, dealtminteri, avusese intenția. Dar, dacă atitudinea sa față de lumea contemporană mai mult se deduce din aceea fată de trecut, se găsesc totuși în cronică unele aluzii la vre* mea > sa, atunci când Ureche fie direct, fie pieziș, face anumite apre* cieri, care depășesc cadrul evenimentelor înfățișate, cuprinzând și pe acele ale prezentului. Astfel, în capitolul intitulat Pentru limba mol- dovenească, Ureche găsește prilejul să facă unele judecăți asupra re* lațiilor dintre domnitor și boieri, măcar că acestea nu se leagă or* ganic de ideia dominantă a capitolului respectiv .• „...cum nu-i des- călecată țara de oameni așezați, așa nici legile, nici tocmeala țării pre obicee bune nu-s legate, ce toată direptatea au lăsat pre cel mai mare ca să o judece, și ce i-au părut lui, ori bine ori rău, aceea au fost lege, de unde au luat și voie așa mare și vârv. Deci cumu-i voia domnului op (să le caute) să le placă tuturor, ori cu folos ori cu pagubă țării, care obiceiu și până astăzi trăește“ (pg. 7-8). Chiar atunci când faptele „vitejești" ale domnului impun cro* nicarului cuvinte de laudă, acesta păstrează totuși anumite rezerve față de ceea ce izvoarele sale nu au avut grija să însemneze: ra* porturile dintre domnitor și clasa boierească, a căror natură, însă» cronicarul o bănuește din experiența mai apropiată a vremurilor sale: „Bogdan Vodă cel Grozav, feciorul lui Ștefan Vodă cel Bun, s’au pristăvit în ceasul dintăiu al nopții, în târg în Huși, nu cu pu» țină laudă pentru lucruri vitejești ce făcea, că nu în beții nici în ospețe petrecea, ci ca un străjariu în toate părțile priveghia...Și do» 394 GR. SCORPAN 878 mnind 12 ani și 9 luni și 3 săptămâni, multe lucruri bune au făcut, și de aici cu mare cinste bau îngropat în mănăstire în Putna. Iară ce se va fi lucrat în lăuntru sau în țară la noi despre partea jude» țelor și a direptății nu aflăm, ci cunoaștem că unde nu-s pravile* din voia domnilor multe strâmbătăți se fac“ (pg. 125-126). Pfezentul plural al verbului cunoaște, arată că afirmația nu constitue o simplă supoziție, ci ea se întemeiază pe propria observație a cronicarului, care oricând poate fi verificată, „strâmbătățile“ fiind inerente unei orânduiri politice lipsită de „pravile". Dealtminteri aceeași rezervă o are Ureche și când face portretul lui Ștefan cel Mare: „Foshau acest Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grab a vârsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără giudeț“ (pg* 90). Alteori aluziile la anumite situații din vremea cronicarului trec aproape neobservate de lectorul de astăzi, însă ele erau ușor de în» țeles de boierii contemporani cu evenimentele, la care se gândește cronicarul. Astfel „zavistia" dintre Ștefan Vodă și Radul Vodă îi dă prilej să facă unele reflecții pe marginea nesațiului firii omenești, care nu cunoaște nicio stavilă: „Intr’acea vreme întră zavistie între Ștefan Vodă și între Radul Vodă, domnul muntenesc, pre obiceiul firii omenești de ce are de aceea poftește să aibă mai mult, de nu-i sosi [ajunse] lui Ștefan Vodă ale sale să le ție și să le spri- jinească, ci de lăcomie, ce nu era a lui încă vrea să cuprinzăr“ (pg. 51). Oare nu trebue să vedem în aceste rânduri o aluzie la cele două încercări ale lui Vasile Lupu de a ocupa Muntenia? Răs* punsul nu poate fi decât afirmativ, în sprijinul său venind și re» flecția similară, formulată aproape în aceeași termini, a cronicarului Miron Costin, alt reprezentant al boierimiii autohtone, care în vre» muri grele pentru Vasile Lupu, șba părăsit domnul, trecând în ta» băra logofătului Gheorghe Ștefan. Povestind încercările lui Vasile Lupu de a uzurpa tronul lui Matei Basarab, Miron Costin, la fel cu înaintașul său, Grigorie Ureche, are aceeași atitudine față de ase» menea tentative : o 1 nesățioasă hirea domnilor spre lățire și avuție oarbă! Pre cât să mai adaoge, pre atâta râhnește. Poftele a dom» nilor și a împăraților n’au hotar. Având mult, cum n’ari avea ne» mică le pare. Având domnie, cinste, și mai mari și mai late țări poftesc. Având țară, și țara altuia a cuprinde cască și așa lăcomind 879 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 395 la altuia, sosesc [ajung] de pierd și al său (p. 100)1, Desigur, dacă Ureche ar fi trăit și în ultimii ani ai domniei lui Vasile Lupu, el s'ar fi alăturat acțiunii lui Gheorghe Ștefan, așa cum a făcut și mult mai tânărul său contemporan, Miron Costin 2. Același tâlc trebue 1. Miron Costin, Letopisețul țării Moldovei dela Aron Vodă încoace: Ediție populară de P. P. Panaitescu. București 1944. 2. N. lorga crede, însă că, în cazul de față, Ureche „loveșteîn silințele ce va face Vasile Vodă ca să-și reia Scaunul în 1653, când scrie: adese se în- tâmplă cela ce va să-și întoarcă bătaia, de două ori îl bat“ (Istoria Românilor* VI, pg. 164). Ar trebui să admitem, deci, că Ureche a trăit și după 1647, că el și-a scris cronica după 1653, ceea ce de fapt afirmă lorga: „El (Ureche) scrie după ce greșelile de politică internă, cu ocrotirea Grecilor, și de politică ex- ternă, cu schimbarea orientării, se plătiseră. Căci astfel acela care văzuse și servise strălucita domnie, de mare prestigiu, a lui Vasile, n’ar fi putut vorbi, în chiar prefața sa, de „scăderea care se vede că au venit în zilele noastre", ceea ce trimete la câțiva ani după catastrofa din 1653, poate chiar după căde- rea și a lui Gheorghe Ștefan, înlocuitorul prin răscoală a Domnului său“ (ibid, pg. 163). Observăm însă că prin „scădere". Ureche nu are în vedere situația lui Vasile Lupu sau a urmașului acestuia, Gheorghe Ștefan, ci pe aceea a clasei sale, de care, în concepția cronicarului, era legată însăși situația țării și ale cărei privilegii le apăra cronicarul împotriva încercărilor de a le înlătura. Deci nu era nevoie ca să vadă sfârșitul domniei lui Vasile Lupu pentru a vorbi des- pre această „scădere", ci din contra, ea apărea mai limpede tocmai atunci când Vasile Lupu nu întâmpina o mai hotărîtă și mai fățișă opoziție din partea boie- rimii autohtone. Este adevărat că actul de împărțire a averei lui Ureche, din 3 Mai 1647 pomenit de V. A. Urechiă (Schițe de istoria literaturii române, pg, 189), nu este concludent, deoarece Ureche a trăit și după această dată, după cum do- vedește menționarea din scrisoarea lui Ban dini, la 2 Noemvrie 1647 (Andrei V e r e s s, Scrisorile misionarului Bandini din Moldova, An. Acad., s. III, tom. VI, mem. 13. București, 1626, pg. 61). S’ar putea admite că lectura datei docu- mentului din 3 Mai 1647 să fi fost greșită și, în cazul acesta, anul adevărat să fie 1648, așa cum emite ipoteza I. Mi ne a (Din istoria culturii romîneștl^ Iași 1935, pg. 96). Faptul că numele lui Ureche nu mai apare în documentele de după Noemvrie 1647, s’ar putea explica, după lorga, printr’o „disgrație" a cronicarului, ceea ce ăr justifica și mai bine atitudinea față de Vasilu Lupu" {ibid,, pg. 163). Dar nu „disgrația" ar explica atitudinea de ostilitate a lui Ure- che, ci aceasta din urmă armă ar fi putut constitui cauza celei dintâiu! Atitu- dinea lui Ureche față de Vasile Lupu, așa cum reiese din cronică, nu poate fi pusă numai pe sama unei nemulțumiri personale, ci ea isvorăște, măcar în ace- eași măsură, din organica solidaritate a cronicarului cu întreaga boierime autoh- tonă, atât de lovită în rosturile ei politice prin actele domnitorului. Chiar dacă 396 GR. SCORPAN 880 să-1 aibă și reflecta care urmează după povestirea înfrângerii lui Mateiaș, craiul unguresc, la Baia, de către Ștefan Vodă? „Așa no- rocește Dumnezeu pe cei mândri și falnici, ca să arate lucrurile omenești cât sânt de fragede și neadevere, că Dumnezeu nu în mulți, ce în puțini arată puterea sa, ca nime să nu nădăjduiască în puterea sa, ce întru Dumnezeu să»i fie nădejdea, nici fără cale răz- boia să facă, cărora IM Dumnezeu împotrivă" (pg. 48). Nud vedem pe Ureche atât de pătruns de sentimentul religiozității mănăstirești, încât să caute în orice eveniment, manifestarea voinții divine, în năzuința ei de a revela oamenilor normele etice după care trebue să se con Juca în acțiunea lor. Dar Ureche se slujește de acest stil, caracteristic călugărului cu privirile îndreptate spre cele dumneze- oști, având în realitate intenția ca nevinovata înțelepciune de pre- dică să poată ajunge cu tot înțelesul ei actual, dincolo de vre- mea îndepărtată a faptelor povestite, în lumea prezentului, la pri- ceperea aceluia care avea nevoie să știe mai mult decât oricare altul că „nici fără cale războia să facă“. Printre cei „mândri și falnici1', Ureche îl vedea în special pe contemporanul său, Vasile Ureche ar fi continuat să figureze până la sfârșit în divanul țării și să se bucure cel puțin de „toleranța" lui Vasile Lupu, atitudinea sa nu s’ar fi schimbat. Observăm apoi că Ureche vorbește de lipsa „pravilelor", din care cauză „din voia domnilor multe strâmbătăți se fac". Deci letopisețul, sau cel puțin pasajul respectiv (domnia lui Bogdan, urmașul lui Ștefan cel Mare) a fost scris înainte de 1646, când apare pravila lui Vasile Lupu, compilată de Eustratie Logofătul. lor ga crede că Ureche ar fi lăudat această operă „dacă s’ar fi pus în practică de fapt condica". Totuși „condica, in cazul ipotezei lui lor ga, exista, când Ureche a început să-și scrie letopisețul și deci cronicarul nu trebuia să se plângă de lipsa ei, ci de faptul că ea nu se aplica. Chiar dacă am trece cu vederea aceste dificultăți, rămâne greu de înțeles de ce Ureche nu apare printre boierii susținători ai lui Gheorghe Ștefan. Era natural ca acela care in scris a manifestat atâta combativitate in susținerea intereselor clasei sale, să participe la acțiunea împotriva unui vrăjmaș al boie- rimii autohtone. Nu-1 vedem pe Ureche asistând ca un simplu spectator la des- fășurarea acestei acțiuni, considerată ca hotăritoare pentru recâștigarea privile- giilor politice. Apoi, in cazul când am admite ipoteza lui lorga, după care Ureche a trăit și după 1653 și că letopisețul său a fost scris in timpul domniei lui Gheorghe Ștefan, apare ca cel puțin curioasă prudența de a recurge la procedee aluzive, Într’o vreme când atacurile împotriva fostului domnitor puteau fi directe. 881 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 397 Lupu, așa cum l-a văzut și Miron Costin: „[Vasile Vodă] au început svadă cu Matei Vodă, domnul muntenesc pentru domnia acei țări, ori că nud încăpea Moldova, ca pre un om cu hire înaltă și împărătească, mai mult decât domnească, ori că silia să vadză. pre fecioru-său Ion Vodă la domnie../1 (pg. 100}. 3. Pe Ureche trebue săd vedem, apoi, în complexul împre» jurărilor sociale și politice ale vremii sale, ca pe un boier care lua parte activă la discuțiile contradictorii dintre clerici și boieri, atunci când era vorba de raporturile dintre aceste categorii ale clasei lati* fundiare și diferiți domnitori ai Moldovei. Acuzațiile aduse boierimii laice de clericii cronicari de curte, M a c a r i e și A z a r i e, erau cunoscute, și ele provocau desigur dispute aprinse, mai ales în acea* stă vreme, când fruntașii bisericii manifestau o deosebită simpatie- pentru Vasile Lupu. Pentru aceasta, este destul să ne gândim la atitudinea mitropolitului Varlaam, prins și el în mreaja visurilor de mărire politică ale domnului său L Nu poate fi pusă numai pe sama slăbiciunii bătrâneții retragerea sa la mănăstirea Secul, tocmai când se urca pe tron Gheorghe Ștefan 1 In realitate, marea majori- tate a boierimii clericale se alăturase de levantini, și împotriva amânduror acestora duceau lupta acei care se vedeau înlăturați din vechile lor rosturi politice. Boierii autohtoni erau revoltați că li se uzurpase un drept istoric, pe care Ureche se străduiește săd re» liefeze și să-1 susțină cu fapte culese din trecutul Moldovei, inter-' pretate de sigur în sensul intereselor c’asei sale. Pasiunea pentru istorie nu a fost, deci, un fenomen izolat, care să caracterizeze numai pe câțiva boieri cărturari, după cum ea nu trebue socotită, ca un simplu efect al fenomenului analog din cultura contemporană a Poloniei. Pentru susținerea acestei afirmații ne vine în sprijin în» 1. Astfel dacă patriarhii și mitropoliții din Orient, refugiați sau numai în vizită în capitala Moldovei, vedeau în Vasile Lupu pe eliberatorul Constanti- nopolului de sub jugul turcesc, fiind considerat ca urmașul împăraților bizantini în fruntea viitorului imperiu restaurat, tot aceștia au creat lui Varlaam iluzia că poate ajunge patriarh la Țarigrad, chiar înainte ca Vasile Lupu să ocupe tronul împărătesc. Bine înțeles candidatura pusă în 1639 a fost mai mult sim- bolică, Varlaam ocupând locul al treilea după Partenie și Porfirie (Demostene Russo, Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice, în Studii istorice greco-române, I. București 1939, pg. 229-236). 398 GR. SCORPAN 882 suși stilul lui Ureche. Acesta reflecta, în special, o anumită c o m« bativitate polemică. Ne dăm samă că acest cronicar boier nu scrie nici pentru satisfacerea unei gratuite pasiuni romantice și nici din simpla curiozitate de a cunoaște „adevărul'*. Atunci când se căznește să dea o alta interpretare evenimentelor, contrară celeia din izvoarele sale, el nu se lup^ă cu fantomele trecutului, ci cu oa« menii din vremea sa, care perpetuau o atitudine politică, opusă ce- leia manifestate de cronicar. Varietatea procedeelor stilistice oglim» dește și lupta dintre ideologia clasei boierești, așa cum aceasta se conturase în secolul al XVIIdea, și realitatea istorică, pe care Ureche trebuia de multe ori să o prezinte cu totul altminteri de cum figura în izvoarele utilizate, sau chiar d^ cum se petrecuse, pentru a putea face dintr’insa o justificare a pretențiilor actuale. 4. Cum era și firesc, Ureche a căutat în trecutul Moldovei momente în care se realizează o colaborare armonică între domnie tor și o boerime unitară, nemăcinată de antagonismul dintre clerici și laici, bineînțeles boerimea, prin prestigiul și autoritatea ei, având rolul hotărîtor în această colaborare. Primul a crezut că 4 găsește chiar la începutul evoluției poli* tice a statului moldovenesc : „Intre acei păstori, ce au nemerit locul acesta, fost-au și Dragoș, carele venise dela Maramureș, carele se vedea mai de cinste și mai de folos decât toți, pre carele cu toții l-au pus mai mare și purtător iu de grijă“ (pg. 16). Repe» tarea pronumelui toți sugerează unanima și libera acceptare a lui Dragoș ca „mai mare“, în urma recunoașterii superiorității sale. Deci statul moldovenesc, chiar din momentul întemeierii sale, se sprijină, după părerea cronicarului, pe acest principiu al alegerii domnului de către fruntașii din care s’a format boierimea de mai târziu, sin^ gura în drept să aprecieze capacitatea pretendenților la conducerea țării. Dar Ureche a crezut că poate afla alt moment și mai semni* ficativ, în care s’a realizat principiul liberei și unanimii acceptări a domnului și a ținut să-i dea amploarea cuvenită, pentrucă era vorba de cea mai lungă și mai glorioasă domnie din istoria Moldovei. Este momentul alegerii ca domn a lui Ștefan cel Mare. Din nefes ricire, nu se cunoaște cum acest eveniment era înfățișat în letopi* sețul intern, utilizat de Ureche. Totuși comparația cu redacția put® 883 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 399 neana, în forma ei cea mai complectă din compilația lui A zar ie1 și cu cea geimană a lui Schedel2, scoate în evidentă ceea ce a căutat Ureche să reliefeze din împrejurările care au precedat și condiționat suirea pe tron a lui Ștefan. Astfel, în letopisețul putnean, care a intrat, în bună parte, în cronica internă utilizată de Ureche, ni se spune că, după ultima luptă victorioasă cu Petru Aron, „s’au adunat tara cu prea sfințitul mitropolit chir Theoctist și cu ajuto- rul lui Dumnezeu l-au uns în domnie, pe Șiret, la locul ce se nu- mește până acum Direptate. Și au luat schiptrul țării Moldovei* (pg. 182). Cum ușor se poate constata, în această redacție mănăs- tirească, accentul cade pe actul ungerii domnului de către mis tropolitul Teoctist, v o in { a divină având deci rolul hotărîtor. Lucrul acesta este ușor de explicat dacă ne gândim că redacția respectivă a letopisețului intern provenea din cercurile clericale, acolo unde vechea cronică alcătuită la curtea lui Ștefan cel Mare suferise unele transformări, potrivit concepției teologice caracteris- tice acestor cercuri. Letopisețul în varianta germană nu pomenește nimic de adunarea țării la „Direptate“, de ungerea domnului de către mitropolit, ci atribue evenimentul numai victoriei lui Ștefan in ultima luptă împotriva lui Petru Aron : „Așa goni Ștefan Vodă pe Aron Vodă din țară și rămase însuși domn prin forță“ (In textul german : „Do hat Stephan voyvoda den Aaron voyvoda geslagen auss dem land und ist selbst her blyben mit machtu pg. 37. Chițimia traduce terminul german macht prin arhaicul silnicie, pg. 59, ceea ce credem că poate da naștere Ia confuzii). Această interpretare, alături de altele, confirmă părerea că autorul ei a fost unul dintre conducătorii de oaste dela curtea domnului. La rândul său, LIreche ne vorbeșfe despre cele două lupte cu Petru Aron, la Doljești și la Orbie, însă deschide un capitol spe® cial alegerii ca domn a lui Ștefan : „Când s’au strâns țara la Di- reptate și au rădicat domn pre Ștefan Vodă". De data aceasta, însă, Ștefan nu se impune domn cu „forța” ; suirea sa pe tron nu este înfățișată ca o consecință firească a înfrângerii lui Petru Aron, 1. loan Bogdan, Letopisețul lui Azaiie, cu 4 planșe. București 1909. 2. Ion Const. Chițimia, Cronica lui Ștefan cel Mare (Versiunea ger- mană a lui Schedel). București 1942. 400 GR. SCORPAN 884 ci ea este urinarea naturală a acceptării unanime din partea tării, deci a boierimii : „Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă, dimpreună cu mitropolitul Theoctist și cu mulți călugări, la locul ce se chiamă Direptate, și i-au între- bat pre toți, este cu voia lor tuturor să le fie domn. Iară ei cu toții au strigat într’un glas: In mulți ani dela Dumnezeu să domnești f Și de aici cu toții l-au rădicat domn cu voia tuturor, și l-au po- măzuit spre domnie mitropolitul Theoctist, și de acolo luă Ștefan Vodă steagul țării Moldovei și se duse la scaunul Sucevei" (pg. 43). Observăm dela început că Ureche pornește dela textul letopisețului din redacția putneană, interpretândud, însă, într’un anumit sens prin adăugirea unui element nou : alegerea domnului. Dar el nu se rezumă numai la acest adaos, ci amplifică momentele esențiale într’un tablou scenic, în care stabilește și o ierarhie a lor, potrivit însemnătății pe care le«o acordă. Astfel, în această ierarhie, ritualul ungerii ca domn se situează pe al doilea plan, Ureche vrând să arate prin aceasta că voința divină poate fi valabilă și, deci, invo» cată ca argument, numai în măsura în care ea constitue o consa» crare a celei omenești, manifestată, în cazul acest\ prin actul ac» ceptării libere și unanime din partea tuturor boierilor de toate categoriile. In acea vreme, clasa boierească, în viziunea cro» nicarului nostru, nu era frământată de acele contradicții interne care se vor manifesta mai târziu, clericii fiind alături de laici, căci prin acei „călugări", care însoțeau pe mitropolitul Teoctist, trebue să înțelegem episcopii și stareții vechilor mănăstiri moldovenești, în» zestrate cu întinse latifundii și privilegii de domnitorii de până atunci. Aceasta era „țara“ autentică, după concepția boierului Ure» che. Terminul are aici un înțeles precis prin însăși distingerea eles mentelor din conținutul său, făcută în cuprinsul capitolului respeo tiv. Mai târziu însă, în vremurile când vechea clasă latifundiară nu va mai avea unitatea constatată la alegerea lui Ștefen cel Mare> însuși terminul țară va căpăta un înțeles foarte puțin precis și fluc» tuant, câte odată apărând chiar în opoziție cu boierimea. Procedeele stilistice sunt în acord cu viziunea cronicarului. Frazele se scindează în unități ritmice egale, în care domină pro* pozițiile principale. In felul acesta, întreaga scenă se desfășoară so» lemn și prestant, într’o perfectă consonanță de tonuri. Repetarea in» 885 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 401 sistentă a pronumelui toți, în diferitele lui funcții sintactice, crează amploarea armonică a tabloului, centrând amănuntele în jurul ideii de unanimitate. Să se observe simetria construcțiilor, în care figurează pronumele respectiv : Viitorul domn îi întreabă pe toți și toți răspund ,,într’un glasu. Ștefan consultă voia tuturor, iar aceștia cu toții îl ridică domn cu voia tuturor \ 1. Aceleași procedee stilistice selntâlnesc și în capitolul Pentru a doua domnie a lui Petru Rareș, când a venit dela Poartă (pg. 153-154), considerat însă de unii istorici ca o interpolare a lui Simion Dascălul. Reproducem pasa- jul respectiv: boierii țării Moldovei prinseră de veste cum domnia este dată lui Petru Vodă și au venit la Brăila; înțelegând de aceasta, cu toții au părăsit pe Alexandru Vodă și l-au lăsat la Cetatea Nouă, dinpreună cu Patrașcu și Crasneș și Cosma, și ei cu toții s’au dus la Brăila de s’au închinat la domnu- său Petru Vodă și s’au rugat să-i ierte de greșala lor. Văzând Petru Vodă atâta rugăminte dela țară, i-au iertat pre toți și cu dragoste i-au primit și le-au grăit lor: Fiți în pace și iertați de greșelile voastre, câte mi-ați făcut oarecând! Iară ei cu toții strigară : In mulți ani să domnești în pace! Și iarăși ziseră : Bine ai venit la scaunul tău, domnul nostru cel dintâiu I Și multă bucurie și veselie era tuturor, că toți îl iubea ca pre un părinte al său, și era bucuroși toți de venirea lui, că acu li se supărase de amestecăturile ce se ațâțase în țară și de răutatea celor lei cumpliți și fără suflet”. Desigur că, la domnia lui Petru Rareș, Simion Dascălul a făcut unele lungi adăugiri, după cum dovedesc cele afirmate la sfârșitul capitolului: Când au venit Elena, doamna lui Petru Vodă și cu fiii săi din Țara Ungurească; „Aceste povești ce se spun de Petru Rareș că au lăsat scaunul și-au pribegit peste munți la țara ungurească, și de multe nevoi ce au petrecut acolo, și cum s’au dus de acolo la Țarigrad, mai apoi iarăși cum au dobândit domnia la moșia sa la Moldova, cronicariul cel leșesc de acestea foarte pre scurt scrie.,.: iară letopisețul cel moldovenesc deajuns și deschis toate pre rând le însemnează carile toate, dacă le-am luat sama le-am socotit că sunt adevere și deci toate le-am chizmit și le-am tocmit care-și la locurile sale” (pg. 158). Măcar că in- terpolatorul nu-și spune numele, capitolul citat aparține fără îndoială lui Simion Dascălul. In el revin unele expresii care se întâlnesc în predoslovia lui : „că poate fi că n’au știut de toate cronicariul cel latinesc”, letopisețul nostru le în- semnează toate pre rând, „chizmind și tocmind". Dar și de data aceasta, Simion Dascălul nu spune lămurit care anume sunt adăugirile făcute letopisețului lui Ureche, ci se mulțumește cu indicația vagă că izvorul său pe care-1 completa, „de acestea foarte pre scurt scrie”. Din izvodul său moldovenesc, Simion Das- călul a cules informații mai ample privitoare la situația din Moldova, în vre- mea când Petru Rareș se afla pribeag în Ardeal. Probabil interpolatorului i se datoresc pasajele în care se pune într’o lumină defavorabilă acțiunea boierilor StCercȘtlași I, 2—20 402 GR. SCORPAN 886 Ideia unanimității, ca expresie a spiritului de solidaritate boies rească, ha urmărit pe Ureche nu numai atunci când acesta credea că s’a realizat deplina înțelegere între domn și boieri, ci și în cas zurile când această solidaritate activă nu avea rezultatul dorit. De data aceasta, însă, se constată o contradicție între terminii pe care Ureche îi folosise în capitolul consacrat alegerii ca domn a lui Ștefan cel Mare, cronicarul fiind obligat de însăși realitatea isto* rică să introducă elemente noi, prin care să explice cauzele eșuării acțiunii întreprinse de boieri. Este vorba de capitolul Când s’au ră- dicat boierii Moldovei asupra domnu-său Ștefan Vodă. Văleatul 7032 (1524) Septemvrie 7: „Văzând boierii și lăcuitorii tării Mol- dovei moartea lui Arbure hatmanul, mai apoi și a feciorilor lui, știind cât bine au avut Ștefan Vodă dela dânșii și mai apoi cu ce plată le*au plătit, cu toții s’au întristat de vrăjmășia lui Ștefan Vodă. Socotind că și ei vor lua aceea plată, care au luat și Arbure, cu toții s’au rădicat asupra lui, Septemvrie 7, ce nimica n’au folosit, că celui fricos și spăimat, știindu^și moartea deapururea înaintea ochilor, nici un loc de odihnă nu hi, nici inima de războaie. Și vă- zând că lui Ștefan Vodă i-au venit țara într’ajutoriu, s’au risipit printr’alte țări, lăsându»și ocinile și moșiile...” (pg. 129*130). Am subliniat înadins terminii prin care Ureche a voit să accentueze mai întâiu că spiritul de revoltă împotriva actelor de cruzime ale lui Ștefăniță era general. De azeea, pe lângă boieri, el adaugă și „lăcuitorii țării Moldovei", complectând astfel informația parțială a lui M a carie, în care numai boierii sunt părtașii complotului împotriva domnului: „...s’au ridicat toți boierii și tot sfatul asupra lui Ștefan Voevod să*l scoată din domnie” (pg, 190). Pe când, la călugărul cronicar, determinantul toți se referă numai la boieri, în Mihul hatmanul, Trotușanul logofătul, Crasneș și Cosma. Nu lui Ureche i se poate atribui învățătura și Certarea (pg. 156-157), în care numiții boieri sunt calificați atât de aspru : lei sălbatici și lupi încruntați, iar orhorîrea lor de cătră Petru Rareș este socotită ca o dreaptă pedeapsă. In cazul capitolului în discuție avem, foarte probabil, o contaminație între textul lui Ureche, care, inițial, nu cuprindea amănuntele defecțiunii boierilor pomeniți, și prelucrarea lui Simion Dascălul. Acesta a adăugat și amănuntul final „acum li se supărase de amestecăturile ce se ațâțase în țară și de răutatea acelor lei cumpliți și fără suflet”. 8 >7 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 403 letopisețul Iui Ureche el cuprinde și pe „lăcaitorii țării". Ureche prezintă conflictul nu cu un caracter unilateral, limitat numai la relațiile dintre domn și boieri. Cronicarul vrea să arate, ca totdea* una în asemenea cazuri, că actele de cruzime ale domnilor se răs» frâng asupra tuturor și, deci, cu toții („boieri" și „lăcuitori" ) se solidarizează in acțiunea împotriva asupritorului. Dar această acțiune nu reușește și atunci Ureche este obligat să dea o explicație, evi» dent alta decât aceea pe care o dăduse Macarie („Iar Ștefan Vodă, nea vând ajutor de nicăieri, șhau încredințat lui Dumnezeu necazul său, iar acesta au suflat asupra lor mânia sa și hau îm» prăștiat pe căile pe care numai el singur le știe...“). Desigur că Ureche nu putea să admită o intervenție atât de energică și de eficace a divinității în sprijinul unui dușman al boierilor 1 Și atunci, pe deoparte, a pus eșuarea încercării de înlăturare a domnului pe sama panicii care cuprinsese pe boieri și care nu le»a dat răgazul unei coordonări bine chibzuite a acțiunii, iar, pe dealta, a crezut că poate găsi o explicație a înfrângerii în ajutorul pe care Ștefan Vodă ba primit dela „țară". Contrazicerea este însă evidentă, pentrucă terminul țară cuprinde, în chip necesar, în conținutul său, și pe „boieri" și pe „lăcuitori". înseamnă că, aici, Ureche a restrâns sfera noțiunii, fără a preciza însă noile elemente prin care s’ar putea crea o diferențiere. O figură de domnitor, care atrage toată simpatia cronicarului, mai ales prin felul comportării sale față de boieri, este aceea a lui Petru Șchiopul. De data aceasta, însă, tabloul nu se mai realizează scenic, în proporții ample, ca în cazul alegerii lui Ștefan cel Mare, pentrucă însuși domnul prezintă însușiri care se valorifică mai mult prin refuzul lui de a face rău, atunci când nu mai poate face bine, decât prin acțiuni care să»i reliefeze personalitatea. Este o „matcă fără ac", cum îl caracterizează Ureche cu o metaforă pe care, ca să o întrebuințeze, nu a trebuit numaidecât s'o găsească în litera» tura polonă, așa cum s’a afirmat: „Domnind Petru Vodă în țara Moldovei, ca un domn cum se cade, cu toate podoabele câte trebuie unui domn de cinste, că boierilor le era părinte, pre carii la cinste mare îi ținea și din sfa» tul lor nu ieșea, țării era apărătoriu, spre săraci milostiv, pre călu» 1. V a r 1 a a m, Cazania. București 1943, pg. 321. 412 GR. SCORPAN 896 in luna lui Aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefan Vodă au tăiat pre Arbure hatmanul, pre carele zic să-l hie aflat în viclenie, iară lacra adevărat na se știe^ (pg. 128). Afirmația lui Macarie este astfel redusă la un simplu zvon, căruia nu trebue săd acordăm în» credere. îndoiala cronicarului este și mai accentuată stilistic prin întrebuințarea modului conjunctiv după verbul zic (ar fi putut, tot atât de bine, întrebuința indicativul: zic că l-au aflat în viclenie). Ceeace reține Ureche este doar constatarea generală că „norocul fie unde are zavistie". Și această „zavistie", pe care o pomenește și Macarie, dar în alt sens, o vede Ureche acționând mai ales în acest caz, fiind vorba de un boier cu înalt prestigiu j „ales an om ca acela ce aa crescut [pe] Ștefan Vodă pre palmele sale, având atâta credință, și în tinerețele lui Ștefan Vodă toată țara o cârmuia, unde mulți vrăjmași i s'au aflat, de cu multe cuvinte rele bau îm« bucat în urechile domnu-său". Ureche știe să găsească nota patetică, evocând, prin câteva cuvinte, o scenă duioasă din intimitatea famis liei domnești: bătrânul Luca Arbore, ca un bunic iubitor, ținând în brațele sale pe copilul Ștefăniță. Dar Ureche, într’o reflecție parens tetică, nu pierde prilejul să pună pe sama tinereții actul necugetat al domnului : nCe pararea tinerii se pleacă și cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor !“ In concepția boierească exista o strictă ierarhie a vrâstelor, numai bătrâneațea constituind chezășia unei anumite înțelepciuni, singura în stare să se opună actelor pornite din entuziasmul impetuos al tinereții, care ar periclita astfel orân^ duirea consacrată 1 La urmă revine nota patetică : „Și acea plată nu luat dela dânsul, în loc de dulceață amar pentru nevoința lui cea mare, că nici judecat, nici dovedit au pierit". Dar actul de cruzime săvârșit din porunca lui Ștefăniță depășește cadrul unui conflict particular, prin faptul că domnul, nu mult după omorîrea bătrânului sfetnic, „au tăiat și pre feciorii lui Arbure, pre Toader și pre Nichita", ceea ce a avut ca urmare solidarizarea multora din „lăcuitorii țării'1, care „au început a gândi cum vor lua și ei plată ca și Arbure". Ureche urmărește și în cazul de față, prin întrebuins țarea termenului generic „lăcuitorii țării"9 să generalizeze conflictul parțial dintre domn și boieri, în realitate însă numai aceștia din urmă aveau să se teamă de prigoana deslănțuită de domn. In ace» lași timp, cronicarul schimbă raportul dintre actele domnului și 897 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 413 acțiunea boierilor împotriva lui Ștefăni(â, aceasta din urmă ne mai constituind un act de „viclenie", care ar fi provocat și justificat mă* șurile luate de domn, așa cum faptul este prezentat de Macarie, ci ea este consecința firească a atitudinii lui Ștefăniță. O încercare de a atenua cel puțin acuzația de „viclenie", for* mulată de Macarie împotriva boierilor, este cuprinsă în capitolul Când au venit asupra lui Petru Vodă, Suleiman împăratul turcesc.,. (pg. 140). Trădarea a fost cu atât mai gravă, cu cât, în felul cum prezintă călugărul cronicar, ea ar fi determinat acțiunea comună a Turcilor, Polonilor și Tătarilor, hotărîți sări înlăture din domnie pe Petru Rareș. Iată cum relatează Macarie faptele, în stitul său diti* rambic: „Așadar, într’același an [1538], era un oarecare Mihul, boier mare, arbănaș de neam, om foarte viclean și, cum s’ar zice» sumu{ând și răsvrătind pre toți. Pe față el se arăta că are iubire curată cătră domn, iar în taină punea la cale vicleșuguri și țesea sfaturi pline de clevetiri, împrietenindmși pe toți cei doritori de a pune mâna pe lucruri străine și a=și înmulți ale sale pe căi nedrepte. Sămânța necredinței prinse rădăcini și boierii Uimiseră pe ascuns scrisori la marele împărat turcesc, cerând mazilirea. împăratul, fără să întârzie deloc, ci suflând ca vântul năpraznic de apus și ca vijelia ce vâjâie din greu și cu urlet de leu, s’au sculat îndată, ducând cu sine mulțime de legheoane“ (pg. 195). Urmând îndeaproape informațiile aflate la Bielski, Ureche înseamnă ceea ce credea el că este adevărata cauză a expediției turcești împotriva lui Rareș: nCi Turcul, după puțină vreme înțele* gând că Leșii se ridică cu tărie mare asupra lui Petru Vodă, și temândmse ca să nu ia țara, să aibă mai multă gâlceava și pagubă apoi cu dânșii decât cu Petru Vodă, de oaste au învățat să se gri* jească, și la Tătari au trimis ca pre o vreme să îatre în țara Mol* dovei, așijderea și la Munteni să se găteze de oaste“.După aceasta, cronicarul înregistrează știrea din letopisețul său intern, care, cu evidență, era luată dela Macarie: „Zic că și din țară au mers pre dânsul jalbă pre taină la împărăție, de care lucru împăratul mai vârtos socoti sări scoață, ca să nu se lipească lăcuitorii la alte părți și să închine țara“. Ureche elimină din izvorul său tot ceea ce ar fi precizat rolul boierilor în acțiunea internă împotriva lui Rareș. Astfel nuri pomenit numele lui Mihul și nici faptul că acesta 414 GR. SCORPAN 898 •câștigase aderenta multora din boierime. Apoi cronicarul întrebuin* țează aceeași formulă de început: zic..., pe care am întâlniho și care aici are acelaș rost de a pune la îndoială veracitatea știrii. Chiar dacă, în această formă incertă a zvonului public, i s’ar acorda în* credere, în felul îrsă cum o transmite Ureche, ea nu poate cons* titui o acuzație adusă numai boierilor. E vorba aici de frica sultanului ca nu cumva să se ,,lipească lăcuitorii la alte părți44. Ter* minii vagi țară și lăcuitori, prin lipsa lor de conținut precis, crează o răspundere difuză, care ușurează mult poziția clasei boierești în această situație. Ureche însă își dădea samă că nu poate ascunde adevărul prea bine cunoscut, că boierimea nu a fost alături de domn, în aceste împrejurări deosebit de grele. Fiind obligat de realitatea însăși să consemneze faptul, el caută săd explice prin încadrarea lui în atmo* sfera de panică generală, provocată de armatele puternice care se îndreptau spre hotarele Moldovei și față de care nu se în- trezărea nici o posibilitate de rezistență: „Și toate acestea pre o vreme s’au tâmplat, când Tarnovskii, hatmanul leșesc, cu mare oaste trecuse Nistrul și cetatea începuse a bate, în anul 7047, așteptând și prin Avgust craiu, carele au venit până la Liov nu cu puțină putere; Tatarii de altă parte umpluse țara, de robia și ardea; Turcii trecea Dunărea. Mai din lăuntru, cunoscând boierii și (ara la ce vine lucrul, se sfătuia, și unul de altul cerca sfat, ce vor putea face ca să poată hălădui de atâtea nevoi ce s’au ațâțat prin țară de s’au strâns o grămadă de răutăți și răsipă asupra lor4, (pg. 141). Aici Ureche introduce terminul boieri, însă îl asociază strâns cu „țara", sugerând astfel că acuzația de „viclenie14 nu«=și mai are rostul. Apoi desorientarea generală este înfățișată prin cele două propoziții scurte în ritm sacadat: „se sfătuia, și unul de altul cerca sfat". In special ultima, printr’un început de individualizare scenică, arată imposibilitatea alcătuirii unui plan comun de acțiune, care ar fi urmărit, desigur, nu atât salvarea domnului, cât pe aceea a țării. După cum ușor se poate vedea, Ureche a schimbat cu totul ra* porturile dintre cele trei elemente aflate în joc: dacă boierii nu mai sunt alături de domn, în schimb ei sunt alături de „țară", împăn» tășind aceeași îngrijorare și căutând cu toții soluții de salvare chiar împotriva domnului. 899 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 415 Ajuns la acest punct de interpretare a evenimentelor, Ureche crede că poate renunța la terminul boieri, deoarece el a fost come plect asimilat în confinatul celuilalt mai general, țară, față de care, evident, nu se poate aduce acuzația de trădare. In liniște acum, Ureche poate menționa reacțiunea lui Rareș, atunci când a aflat că este părăsit, bine înțeles nu așa cum o înregistrase Macarie. Intr'a* devăr, călugărul cronicar ne spune: ,,Păzitorul palatului domnesc, care se chema Hâra, aflând de acestea, le descoperi îndată pe toate Voevodului, șid zise : Vai nouă, Voevodule, boierii se stătuesc să le părăsească. Auzind acestea domnul, inima i se cutremură și spaimă și frică și tremur îl cuprinse, lăcrimi îi curgeau din ochi și dese oftări îi ieșeau din fundul inimii... Ce răutăți și ce îndrăzneală n’au arătat boierii, care ca niște câini turbați se repezeau asupra lui" (pg. 191). Conștiincios, Ureche înregistrează de astă dată și numele lui Hârea „chelariul" și faptul că, acesta spus cum și țara se vorovește să-l părăsească^ și, în fine, că „multă scârbă intră în inima^ domnului la auzul nu numai al vestei că țara nu mai este cu dânsul, ci și al tuturor celorlalte pacoste care se abă» luseră asupra lui: ,,...încătro vrea întoarce oastea mai nainte nu putea cunoaște, că Leșii venise cu tărie, puterea Turcului mare, mub țimea și iuțimea Tătarilor neoprită, cești din lăuntru slabi și plini de vicleșug" (pg. 142) Ureche nu pomenește nimic despre atitu* dinea agresivă a boierilor față de domn, așa cum aceasta se află înregistrată de Macarie, ci în acumularea tuturor nenorocirilor, stre» •coară de abia la urmă terminul vicleșug^ ca mai puțin important, nemenționând din partea cui venea trădarea. In Certare și învățătură care urmează după relatarea omorîrii lui Ștefăniță Vodă, feciorul lui Petru Rareș, de către conspirația boierească, la Țuțora, în Septemvrie 1552, Ureche este nevoit să combată și de data aceasta izvorul său principal, letopisețul cel moldovenesc, în care intrase, în bună parte, pasaje din Macarie și A zar ie. Acești clerici prezentau domnia lui Ștefăniță într’o lumină foarte favorabilă. Astfel Macarie ne spune că „Ștefan era milostiv și iubitor de călugări și hrănitor de săraci“ (pg. 201). Dealtminteri acest cronicar avea și motive personale să laude pe acest domnitor, care ,,înt:nzând puternica sa mână, pe mine sur» ghiunitul, un mort între vii, mă chemă și cu mâna domniei sale 416 GR. SCORPAN 900 im încredintă iarăși cârja1', cared fusese luată de Uiaș, fratele lui Ștefan. Mai departe Azarie, continuând letopisețul lui Macarie, condamnă cu asprime fapta boierilor, în urma căreia acest domnitor șî»a pierdut viața: „Ei (boierii) se sculară ca niște hoți asupra voe- vodului și îl măcelăriră fără de milă sub cortul său, la podul Țuțorei pe Prut“ (pg. 203)*). Ureche caută să împrăștie atmosfera defavorabilă creată boie» 1. Ureche nu a cunoscut letopisețul starețului nemțean Ef tini ie, în care domnia lui Ștefăniță Rareș, mai ales în cea de a doua parte a ei, este aspru judecată: ,,In anul 7059 (1551), luna lui Iulie în 11, luă schiptrul domniei moldovenești Ștefan Voevod cel Tânăr, al doilea fecior al lui Petru Voevod. Și acesta la început se arăta a fi bun și iubitor de Dumnezeu și îmblânzia pe toți și se îngrijea de biserici și se purta cu cuviință creștinească, iar pe arhierei,, pe preoți și pe călugări îi cinstea, cum se cuvine tuturor domnilor buni să-i cinstească. Dar nu mult după aceasta se schimbă fără de veste, și răutatea.... umplut-au din nou țara. începu Ștefan Voevod a călca pe urmele fratelui său cu gândul și cu fapta, ba în unele chiar a-1 întrece..?'. (loan Bogdan, Ve- chile cronice moldovenești până la Ureche. București 1891, pg. 217-218). După ce înșiră fărădelegile domnitorului, E f t i m i e consideră fapta boierilor ca o dreaptă pedeapsă divină: „După ce au nesocotit astfel judecățile dumnezeești și au călcat drepturile nepărtinitoarei judecăți și ale îndelungei răbdări, fu în- cercat pe drept de mânia dumnezeiască cea neprefăcută și neîndurată la podul dela Țuțora... unde fu ornorît de boieri..." (ibid., pg. 218). Această atitudine cu totul opusă celeia manifestată de Macarie și Azarie nu trebue să ne mire. Eftimie își scria cronica din porunca lui Al. Lăpușneanu și deci, era obli- gat prin însuși acest fapt, să justifice fapta acelor boieri care ridicase la tron pe protectorul său, împotriva lui Ștefan Rareș. Situația modestă în ierarhia clericală îi reducea posibilitățile de judecată a evenimentelor Ia acele ale inte- reselor domnitorului. In schimb Azarie, continuând redacția complectă a cro- nicii lui Macarie, necunoscută lui Eftimie, împărtășește sentimentul de admirație al predecesorului său, condamnând aspru fapta boierilor. Dar, prin această condamnare, implicit era obligat să ia poziție ostilă ridicării pe tron a Iui Alexandru Lăpușneanu, spriiinit de aceiași boieri, ceeace, evident, ar fi constituit o atitudine opusă intereselor clericale. Pentru a ieși din acest impas, Azarie recurge la o explicație, care va fi provocat surâsul chiar al credincioșilor din vremea sa. Evenimentele neoferindu-i niciun sprijin, călugărul cronicar apelează la intervenția divină: ,,Dar așezământul și puterea domnească nu s’au întrerupt prin aceasta, ci, luminați fiind de Dumnezeu, mai sus pome- niții pribegi [acei din îndemnul cărora fusese ornorît Ștefăniță] din țara leșească își găsiră voevod în același an și în aceeași lună pe unul dintre boieri, Ale- xandru, ales de cel de sus, om voinic și frumos la fată, liniștit și blând" (pg. 147). 901 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 417 rimii de către cercurile clericale, desigur foarte puternice și în vre» mea sa, scoțând în evidență faptul că omorîrea lui Ștefâniță nu trebue privită ca un act de ,,vicleniei ci ca o naturală consecință a numeroase „fărăsdedegi*, săvârșite de domnitor. Pentu aceasta Ureche adaugă la cele aflate în izvorul său, unele fapte noi care arată că silința lui Ștefâniță de a ,,stinge numele cel rău a frăține» său“ prin exagerate acte de ,,pravoslavieu, era de fapt simplă fățăr» nicie; în lealitate ,,vrând Ștefan Vodă să astupe vinele f.âține-sâu, de lucruri ce făcuse, cu nevoință silia, iară ce cerea pravoslavia și legea creștinească nu ținea, că mai apoi nu numai lăcomie și asu» preală făcea, ce și curvie nespusă era într’însur4, iar dacă i s’ar fi îngăduit o domnie mai lungă, ar fi urmat, desigur, pilda lui frăție ne-său, Iliaș turcitul (pg. 167) h Cu aceste elemente noi, Ureche poate polemiza cu izvorul său și, implicit, cu cei care, chiar în vremea sa, continuau tradiția lui: „Mulți vor să zică cum au fost boierii și capetele vicleni de-au omorît pre cel mare, ce pre cel mare Dumnezeu l-au lăsat și giu- dețul său cel ceresc lui pre pământ l-au dat; cum iubește să vadă pre Dumnezeu giudecătoriu blând în ceriu, așa să se arate blând și a lor săi, și cum nu sufere Dumnezeu strâmbătatea, așa și el să nu facă altuia'' (pg. 1-67468). Prin însuși începutul frazei : „Mulți vor să zică..“, Uteche arată, prin întrebuințarea formei de plural și a prezentului verbului, că vechea dispută în jurul faptei 1. Aceste „fără-de-legi” le va fi aflat Ureche din tradiția locală, păstrată în clasa boierească de urmașii acelora .care participase la complotul împotriva lui Ștefan Rareș. Atmosfera defavorabilă creată acestui domnitor de boierii pribegi în Polonia, susținători ai lui Petru Stolnicul, viitorul Alexandru Lăpuș- neanu, apare și în cronica lui Bielski: „In acest an (1552) de către hatma- nul coroanei Sieniawski a fost așezât pe scaunul Moldovei Alexandru, fiind izgonit Ștefan, care, după cum se auzia, era plecat spre turcie și avea de gând să dea sultanului Moldova și să capete dela el în schimb altă țară mai mare. Și dacă iTar fi sosit la vreme hatmanul, toată Moldova ar fi fost plină de Turci” (pg. 138-139). Și Azari e înregistrează acest fapt, însă îl consideră ca o „minciună”, prin care boierii pribegi au reușit să înstrăineze simpatia celor aflați în Moldova, lângă Ștefâniță: „Boierii... care îl părăsiseră, anume pribegii din țara leșească, trimiseră pe ascuns scrisoare către sfetnicii cei mari și prin minciună le furară mințile lor cele slabe. Vreți să aveți puterea în Moldova, ziceau ei, băgați de seamă că puternicul Ștefan, pe care îl împinge tinerețea are de gând să se scoale cu cruzime asupra voastră și să închine țara la Turci, ca și fratele său Iliaș” (pg. 146-147). StCercȘtlași I, 2-27 418 GR. SC0RPAN 902 boierilor, petrecută aproape un veac în urmă, era încă actuală, constituind un aspect al antagonismului dintre cele două categorii ale clasei boierești, laicii și clericii, atunci când era vorba de reia» țiile lor cu domnii Moldovei. Păstrând în fraza citată întreaga tonalitate biblică prin voca* bular și prin topică, Ureche se menține pe același plan al interpret tării teologice, însă schimbă raportul dintre cele două membre ale ei. In locul propoziției cauzale : căci pre cel mare Dumnezeu l-au lăsat.,., care constitue în argumentarea teologică acuzația de căpi» tenie adusă boierilor, cronicarul introduce o propoziție adversa» t i v ă: „cepre cel mare Dumnezeu l-au lăsat*. In felul acesta, ceea ce mai înainte se prezenta într’o relație de strictă cauzalitate, care, potrivit mentalității clericale, impunea o acceptare fără discuție a argumen» tului, acum lasă loc unei opoziții, Ureche transformând argu» mentul în contrarul său. Cronicarul pune față în față cele două rea» lități prezentate dela început: divinitatea și domnitorul, între care stabilește, însă, noi raporturi etice, contrare celor stabilite de concepția că domnul, fiind reprezentantul divinității, prin însuși acest fapt, el este infailibil : „Cum itlbește [domnul] să vază pre Dum- nezeu giiidecătoriu blând în ceriu, așa să se arate blând și el a lor săi, cum nu sufere Dumnezeu strâmbătatea, așa și el să nu fie altuia*. Ureche introduce apoi și celălalt element, boierimea, care a avut să sufere fără-de*legile domnului. Acum forma stilistică se schimbă. In locul argumentelor de natură mai mult teoretică, cronicarul se adre» sează direct experienței comune, prin propoziții interogative, ca să provoace o generală reacție de revoltă: „Carele poate să fie om ca acela, să-și vadă muierea sa silită și batjocurită și să sufere ? Carele nu va suspina văzând că fiica sa, fecioară din sânul său ce o au cruțat, să o ia și să-și râză de dânsa ? Carele mai apoi, slu- jitor și boiarin, va priimi să-i ia fameia spre pofta sa cea neas- tâmpărată și nu-i va gândi rău ? Ce vom putea da vină celuia ce nu poate suferi amarul inimii sale?* In fața faptelor prezentate în aceste întrebări, răspunsul nu poate fi, evident, decât cel dorit de cronicar.1 1. Acest apel la experiența comună este cu atât mai eficace cu cât unii dintre contemporanii lui Ureche avuseseră de suferit, în urma unor acte ase- mănătoare, din partea lui Vasile Lupu și a rudeniilor sale. Iată de ce ni se pare 903 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 419 Dar revolta justificată de etica laică, trebuia pusă în acord cu cea teologică, așa cum aceasta era prezentată de clericii, adversari >ai boierimii laice. Ureche trebue să se mențină până la urmă pe planul inițial al argumentării teologice. Astfel el revine la relația de opoziție stabilită dela început, dintre divinitate și domn, căutândud soluția în intervenția boierilor : „Dumnezeu semețește pe unii ca aceia [boierii], să fie împlătorii și cercetătorii de păcat ca acela 1 Ce nu ei dela sine, ci Dumnezeu au trimis lui sfârșenie, ca să nu se mai adaoge păcatul /“ Concluzia aceasta este cu totul contrară argumentării teologice. Acum boierii sunt uneltele lui Dumnezeu pentru pedepsirea celuia care, la început, era înfățișat ca reprezen* tantul divinității la conducerea țării. Dar și pedeapsa își pierde ca- racterul său obișnuit, ea devenind o adevărată izbăvire: boierii acceptând „misiunea" divină, prin fapta lor, fără îndoială din dra* goste specială pentru cel păcătos, hau dat posibilitatea să șe înfăți* șeze în fața judecății supreme, împovărat cu mai puține păcate decât dacă, dintr’o neprevedere foarte puțin creștinească, har fi îngăduit o viață mai îndelungată! Să nu uităm că Ureche își făcuse educația la colegiile iezuite din Polonia. Cu mai puține abilități cazuistice, însă mai insinuant și prin mijloace mai la îndemâna înțelegerii comune, apare Ureche în Na- kazanie, adecă învățătură și certare celor mari și puternici, care urmează după capitolul Când au ornorît Alexandru 47 de boieri. Și în cazul de față, el a trebuit să combată atitudinea din izvorul său, care era favorabilă domnitorului. Intr’adevăr, fapta crudă a lui Lă* pușneanu este fugitiv menționată de Azarie, reducându^se la o simplă frază : „Au adunat pe vrăjmașii care puseseră la cale înșelă* ciunile de mai înainte și pe boierii necredincioși și pre toți i*au dat morții nemiloase" (pg. 209). Din povestirile boierilor mai bătrâni, poate chiar din cele ale justă observația lui N. lorga (op. cit., pg. 164) că pasajul respectiv constituie și un atac împotriva domnitorului. In sprijinul acestei observații vin și cele aflate în cronica lui Miron Costin „...și singur domnul, Vasile Vodă, cu sila a câteva case de boieri, luându-le fetele peste voia părinților la țietorie, iară oamenii de casa lui, nepoții lui Vasilie Vodă ca mai mare silă făcea, luând băieții oamenii lor în silă la curvie, care toate fapte mai pre urmă s’au arătat cu mare osindă asupra casei lui Vasilie Vodă (op. cit., pg. 110). 420 GR. SCORPAN 904 tatălui său, Ureche a înfățișat măcelul pus la cale de Lăpușneanu, tocmai pentru a impresiona pe cititorii săi și, în chipul acesta, a vrut să împrăștie acuzația împotriva boierilor: „Alexandru Vodă, dacă s’au curățat de toată grija din afară, și au adus pre doamnă^sa, pre Ruxanda, și fiii săi din țara muntenească au vrut să se curăs țească și de vrăjmașii săi cei din casă, pre carii îi prepusese el că, pentru viclenia lor, au fost scos din domnie. Și eu învățat cu taină într’o zi lefecii, carii au avut străini, de bau supus în curtea cea domnească în Iași, și au chemat pre obiceiu boierii la curte, carii fără nicio grijă, și de primejdie ca aceea negândindusse, dacă au intrat în curte, slujitorii, după învățătura ce«au avut, închistau porțile, și ca niște lupi într’o turmă fără nicio apărătură, au întrat într'înșii, de^i snopia și-i junghia, nu numai boierii ce și slujitorii; nici alegea pre cei vinovați, ci unul ca alaIt îi punea subt sabie ; cădea mulți, de pe zăbrele afară sâria de*și frângea picioarele. Și au pierit atuncea 47 de boieri, fără altă curte ce nu s’au băgat în samă. Și așa, după atâta nedumnezeire, îi părea că șbau răscumpărat inima" (pg. 208*209)* Reținem faptul că Ureche își fixează chiar în descrierea actului de cruzime al lui Lăpușneanu, sprijinul necesar pentru veștejirea lui: domnul numai „prepusese" pe boieri de viclenie, iar dacă, mai de» parte, ne spune că omorul a fost săvârșit fără a alege pe cei vis novați, trebue să înțelegem că vina era și ea numai ,,prepusă“, nu și dovedită. Cum e și natural la un boier care privește crganizarea țării prin prizma unei ideologii opuse autocratismului voevodal, Ureche pornește dela constatarea unui fapt pe care îl pune în opoziție cu anumite principii juridice: ,,In Moldova este acest obiceiu, de pier fără număr, fără giudeț, fără leac de vină; însuși giudeț, însuși pâraște, însuși împle legea" (pg. 209-210). Pentru a reliefa această cumulare de situații, Ureche repetă ia începutul fiecărei prepoziții pronumele însuși. Dar constatarea nu se limitează numai la un fapt din trecut, care ar putea fi pus numai pe sama cruzimii lui Lăpușs neanu. Nu avem a face cu ceva incidental, ci faptul ca atare trebuia încadrat într^un anumit sistem de organizare politică. Din cauza aceasta, cronicarul își începe Nakazania cu o constatare, vas labilă pentru întreaga istorie a Moldovei, exprimată prin prezentul verbului, care, de data aceasta, are înțelesul de permanență: 905 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 421 „In Moldova este acest obiceiu...", adăugând mai departe, într’o formă de amară ironie, pentru a accentua și mai mult această con» statare, că „de acest noroc Moldova nu scapă..." Ironia se îndreaptă, fără îndoială, spre vremurile în care trăia cronicarul. Argumentarea directă, care face sensibilă valabilitatea princi» piului, implicat în cele afirmate până acum (cine „pâraște" nu poate fi, în același timp, și judecătorul propriei sale cauze și executorul •sentinței), este și in cazul acesta, exprimată prin propoziții interoga» tive, făcându--se astfel apel la experiența oamenilor năpăstuiti: „Dar cui nu-i urît a muri ? Cine n’ar pofti să viețuiască ? Placede lor via{a, alfii încă nu o ar lepăda 1. Iar pentru învățătură, Ureche tri» mite pe „cei mari" fa niște „muște fără minte", la albine, ca să afle de acolo cum trebue condusă țara. Exemplul a fost ales, pen» trucă, prin evidențierea anumitor elemente din orânduirea muștelor „fără minte", cronicarul poate sugera o realitate a cărei transpunere pe plan uman, în aspectele ei esențiale și semnificative, o lasă pe sama cititorului: „Toate-și apără căscioara și hrana lor cu acele și cu veninul său", în schimb domnul lor, matca, „pre nimenea nu va* tămă". Cu alte cuvinte, posibilitatea de acțiune, cu toate mijloacele necesare impunerii, aparține numai albinelor (deci, boierimii), dom» nul neavând, la nevoie, nici un fel de putință de a reacționa. Ada* osul lui Ureche că „toate de învățătura ei (a matcei) ascultă", as» cunde abil insinuarea, proectând totul într’o perspectivă de ideală viață socială și politică, în care nu există niciun fel de contradicție și pe care, după concepția lui Ureche, ar putea»o asigura numai clasa boierească. Tonul cuminte și sfătos al frazei maschează, într’un stil de nevinovată înțelepciune bătrânească, adevărata intenție. Dar sfârșitul capitolului își schimbă tonalitatea stilistică. Domină acum fraza sentențioasă, biblică, care pogoară parcă un „adevăr etern", în toată prestanța lui, din lumea divină în cea umană: „Cela ce-i e voia să se teamă atâta norod de un om, trebuește și el să se teamă de toți; că tot vărsător iul de sânge de frică face, ca să-i ia spaima și să se teamă toți de dânsul ce ar putea face cu blândețe". 1. Varietatea procedeelor stilistice, prin care Ureche a căutat să ia atitudine nu numai față de evenimentele trecute, ci, prin încadrarea acestora într’un anumit sistem politic, și față de lumea contemporană, și care se explică, în bună parte, prin însăși situația 422 GR. SCORPAN 906 clasei boierești în vremea domniei lui Vasile Lupu, poate să înșele perspicacitatea unor istorici, punând în discute paternitatea unor cas pitole din cuprinsul cronicii. Acest lucru a fost cu atât mai posibil cu cât interpolările lui Simion Dascălul sau ale lui Misail Călugărul sunt uneori greu de deosebit de textul originar al lui Ureche. Așa s’a întâmpLt cu capitolul care urmează descrierii luptei dela Verbia dintre Alexandru Lăpușneanul și Despot Vodă. In această învățătură și Certare, autorul apare mai degrabă ca un cucernic călugăr, care privește frământările din jurul său cu acel sentiment al inutilii tății eforturilor omenești, totul fiind în voia lui Dumnezeu: „Zic unii că și acolo să fie fost războiul cu viclenie, că cela ce pierde fiecând nu va să afle vina sa, ci mută la altul; iară acestea dela Dumnezeu sânt tocmite, ca nimica să nu fie stătător pre lume, ci toate de răsipă și trecătoare; pre cei de Jos îi sue și pre cei suiți îi pogoară, ca să fie de pildă și de învățătură nouă, să cunoaștem că nu avem nimica pre lume, fără numai lucruri bune“ (pg. 176). I. Mi ne a, în lucrarea sa Letopisețele moldovenești scrise sla* vonește (Cercetări istorice, I, 1925, Nr. 1), califică de „foarte cu* rioasă" această învățătură și Certare, „care poate pune în discuție paternitatea tuturor acestor opriri morale, filozoficești“ (pg. 294, nota). Nu numai „această resemnare, izvorîtă din convingeri și edu* cațiune religioasă “ pune un semn de întrebare asupra paternității lui Ureche, ci și o contrazicere pe care Minea crede că o găsește în- tre cele afirmate în capitolul anterior și cele spuse în această Invă* țătură...: „După ce în povestirea cronicii, care este evident a lui Ureche [e vorba de lupta dela Verbia], se admite că trădarea țării îl urmărea pe domn la fiecare pas“, în capitolul imediat următor, se combate tocmai acuzația de viclenie adusă boierilor. Observăm mai întâiu că nu există niciun fel de contrazicere între cele două capitole, deoarece Ureche nu vorbește despre vreo „trădare“. Reproducem pasajul pentru o mai bună edificare: „Ales xandru Vodă, dacă au înțeles un lucru așa de grabă, cum Despot fără veste au intrat în țară ded împresoară cu oaste străină, neavând de ce se apuca, ca din somn deșteptat, de sârg și cu puțini negata i«au ieșit înainte la Jijia, că țara pizmind lui Alexandru Vodă n'au vrut să sae la oaste11 (pg. 175). Refuzul fățiș al „țării “ de a pare ticipa la luptă, alături de Lăpușneanul, nu poate fi socotit ca „vicle* 907 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 423 nie“, după înțelesul pe care acest cuvânt îl are în vocabularul cro= nicarului. Când însă Ureche ne spune: „zic unii că și acolo să fie fost războiul cu viclenie", are în vedere relatarea din letopise{ul său intern, care, în partea aceasta a povestirii, urma în deaproape textul lui Azarie: „Dar înainte de a se încăera în {ară, văzând pre vrăjmaș căd iau înainte, se mânie în inima sa și se înarmă cu putere și ieși cu ostașii săi la luptă și dederă lupta la Verbia, lângă apa Jijiei. Și unii din rândurile dintâiu erau haini Voevodului și au vrut la început să fugă, alții s’au întors într’o parte și în alta și s’au împrăștiat, iar Voevodul au rămas să se lupte singur, cu pu- țini ai săi" pg. 205). Formulele de început „Zic unii..", „Mulți vor să zică,.", sau simplu „Zic...(i, prin care se indică vag izvorul informațiilor, nu pot aparține decât boierului Ureche, Prin acestea, cronicarul, pe deo» parte, insinuiază că asemenea știri sunt lipsite de autoritatea unui autor cu răspundere, și, deci, nu trebue primite fără o atentă cer» cetare critică, iar, pe dealta, sugerează că ele sunt totuși acceptate de cei care, chiar în vremea lui, aveau interesul ca să fie răspândite pentru a se micșora, astfel, prestigiul boierimii autohtone, acuzată veșnic de „viclenie", în relațiile ei cu diferiți domni ai Moldovei, sim« patizați de cercurile clericale. Prima tendință, prin care Ureche caută să strecoare o îndoială în ceea ce privește veracitatea știrii, apare evidentă în capit. Când s’au lovit oștile (pg. 230), unde cronicarul înfățișează lupta dela- Roșcani între Ion Armeanul și Turci: ,,La îm ceputul războiului zic că o samă de Moldoveni să se fie închinat la Turci, și Turcii i«au pus în frunte, de s’au oprit focul într’înșii, de au pierit cu totul". Dar acel care „zice" este Bielski, a cărui cronică a fost cel mai important izvor extern pentru alcătuirea le» topisețului: „Când Turcii au început lupta, Eremia în loc să meargă înainte, a poruncit să aplece steagurile în jos, să pue căciulele în suliți și săbii și să se închine. Văzând aceasta Turcii s’a oprit și unde până atunci aveau sulițele îndreptate spre Moldoveni, le*au ridicat și i-au luat pe aceștia la dânșii... Turcii i*au mânat înaintea lor... ca pe niște vite. Ion, de mare mânie, a poruncit să îndrepte tot focul împotriva lor, încât au căzut toți până la cel din urmă, unii uciși de ai lor, alții de Turci" (pg. 151). Desigur că Ureche nu putea primi ca sigură, și mai ales comunica cititorilor săi o in» 424 GR. SCORPAN 908 formație în Care felul de comportare al Turcilor față de Moldoveni nu ar fi câștigat în nici un caz simpatia chiar a partizanilor lui Pe* tru Șchiopul, aflat la acea vreme în lagărul turcesc. Atitudinea de cucernică resemnare față de cele lumești, pe care Minea o consideră cu totul străină mentalității boierești a lui Grigorie Ureche, constitue de fapt și ea un mijloc abil de a atrage atenția lui Vasile Lupu că, în eventualitatea eșuării planurilor sale politice, vina nu o va purta cei care vor contribui, prin acțiunea lor la înlăturarea lui din domnia Moldovei. Ureche crede că acest Domn are nevoie să*și confrunte măcar din când în când gândurile sale de mărire cu înțelepciunea biblică. In stilul acestei înțelepciuni, prin aluzii îndepărtate, însă nu greu de desprins, boierul cronicar îl face atent pe domn că „acestea dela Dumnezeu sânt tocmite, ca nimica să nu fie stătător pre lume, ci toate de răsipă și trecătoare". Domnul trebue să fie atent că o altă putere hotărăște ca „pre cei de josu săd sue, iar „pre cei suiți“ să=i pogoare. Iar învățătura finală „să cunoaștem că nu avem nimica pre lume, fără numai lucruri bune" nu închide oare și ea o mustrare față de unele fapte ale lui Vasfe Lupu, pe care le consemnează Miron Costin în letopisețul său? 8. In complexul împrejurărilor economice, sociale și politice ale vremii sale, — în care boierimea frământată de contradicții interne, trebuia să lupte pentru menținerea pozițiilor ei de clasă, atât împotriva încercărilor de dominație absolutistă a domnitorului, sprijinit de clerici, cât și împotriva noilor elemente levantine, — Grigorie Ureche, prin situația sa proeminentă de mare boier și om de cultură, șba înțeles misiunea, utilizând în această luptă, ca armă ideologică, înseși cronica sa. Diversitatea stilistică a procedeelor utilizate se explică în mare măsură, prin faptul că Ureche se adresa unei boierimi care nu pre» zenta o unitate din punct de vedere cultural, așa încât să poată înțelege cu aceeași ușurință argumentele istorice aduse de cronicar pentru apărarea poziției clasei sale1. Boierilor reduși la experiența 1. Această diversitate a procedeelor stilistice care presupune la cronicar conștiința prezenței unor cititori foarte deosebiți în ceeace privește atât expe- riența vieții politice, cât și pregătirea lor culturală, înlătură ipoteza, emisă în vechea noastră istoriografie (v., printre alții, I. Minea, Din istoria culturii românești, pg. 127), potrivit căreia inițial Ureche și-ar fi redactat letopisețul în limba latină, limitându-i astfel circulația la un cerc foarte restrâns al clasei bo- 909 REFLECTAREA POZIȚIEI DE CLASĂ A BOIERIMII 425 limitată a vieții de pe moșiile lor, le deschide perspectiva îmbie» toare a orânduirii feudale din Polonia, în care „șleahta" are cuvân» tul hotărîtor în conducerea Statului. Acolo, nu departe de hotarul Moldovei, boierul, la nevoie, nu-și pleacă fruntea înaintea „craiu» lui", ci cu dârzenie își susține drepturile sale „la scaunele cetăților". Pentru acești boieri necărturari, Ureche a prezentat momente din istoria Moldovei, în care pretendentul la tron, ca să poată câștiga domnia, are nevoie și de altceva decât simpla biruință în luptă : acceptarea lui de cătră cei ce efectiv au în sama lor conducerea țării. In cazul acesta cronicarul mânuește cu ușurință fraza amplă, bine echilibrată, cu o ritmică egală, în care se reliefează, prin repe» tiția unor termini, aspectele dominante, dândude o amploare so» lemnă, așa cum s’a văzut în capitolul consacrat alegerii ca domn a lui Ștefan cel Mare. Trece ușor dela o anumită cazuistică a ars gumentării, înțeleasă numai de cei obișnuiți cu ea de pe băncile colegiilor iezuite din Polonia, la tonul sfătos și bătrânesc, în care apelul la experiența comună are o mai mare putere de convingere- Pentru clericii susținători ai domniei cu drepturi divine, Ureche știe să se plaseze pe același plan al interpretărilor teologice, de unde, însă, din aceleași premize trage alte concluzii, favorabile poziții clasei sale. Recurge la insinuare și ironie, adeseori într’un stil aluziv, prin care caută să reducă anumite proporții ale evenimentelor până la bagatelizarea lor, atunci când își dă samă că argumentarea este deficientă, că toate silințele sale nu pot denatura într’atâta realitatea, încât să poată impune propria sa interpretare. Nu evită terminii duri, invectivele directe, cu expresii plastice, care figurează din bel» șug în multe din pasajele citate. Adresându^se în special, unor cititori cu aceeași apartenență de clasă, dar care nu prezentau același nivel cultural, Gr. Ureche a căutat să varieze procedeele stilistice, utilizând însă aceeași mor» fologie și sintaxă, comune limbii românești, apoi același vocabular, așa cum aceste elemente lingvistice se întâlnesc și în Cazania lui ferești. Concepând însă cronica sa ca o armă de luptă ideologică. Ureche s’a adresat întregii boierimi moldovenești, indiferent de nivelul ei foarte puțin omogen din punctul de vedere al posibilităților de informație. El a căutat, în felul acesta, să o solidarizeze împotriva încercărilor, manifestate uneori violent, ale acelora care urmăreau știrbirea privilegilor ei politice. 426 GR. SCORPAN 910 Varlaam. Faptul acesta constttue încă o ilustrare a genialelor ob» servații făcute de I. V. Stal In: „Pretutindeni, în toate etapele de desvoltare, limba, ca mijloc de comunicare între oameni în socie* tate, a fost comună și unică pentru societate, servind în egală mă* sură pe membrii societății, indiferent depoziția lor socială“ {Cu pri- vire la marxism în lingvistică). Poziția de clasă a cronicarului se reflectă în uneie procedee stilistice, în care intră, așa cum s’a vă* zut, tendința de a da un înțeles mai larg sau mai. restrâns unor anumiți termini. Și acest aspect este în deplină concordanță cu cele precizate de tov. Stal in: „Clasele influențează limba, introduc în limbă cuvintele și expresiile lor specifice și uneori înțeleg în mod diferit unele șț aceleași cuvinte și expresii" {Cil privire la unele probleme de lingvistică). Astfel nevoia de a apăra privilegiile clasei boierești a găsit variate posibilități de reflectare, făcând din cronica lui Ureche unul dintre cele mai însemnate documente pentru cine vrea să studieze mentalitatea și poziția de clasă a boierimii moldovenești din veacul al XVILlea. 0TPA7KEHIIE BOHPCKOH KJIACCOBOH UOBIIIUIII B CTUJIE cietouiich nmropini ypeke. KpaTKoe co^ep^Kaniie CocTaBJieuue uepBoii MOJiAaBCKofi jieTomicii sa pyMHHCKOM ji3NKe (XVIIb.),—paciipocTpaHJiBineKCH b pyKonucu,—Omjio BHSBauo iieoâxo- moctmo saiuuinaTi» CTapiiHHoe HpuBBJiJiLBiepoBapiioe iiojioareme moct- Horo SoapcTBa, npoTiiB iioimtok yaypuamm ero co CTopoim rocno- Aapa Baduma Jlyiiy (1634-1653), kotopmB onupajica b a tom na no^- /i;ep;KKy ^yxoBeucTBa u uobbix 6ajKaHOKHT sceny MOJi#aBCKOMy 6oap- CTBy, OTpavKaa b cBoen Mnororpai-iHOM CTiue upoTaBopemia i>eo#anb- hhx OTHomeHHfl Tan, KaK ohh CKJia^HBaJiHCb b ToneHHH nepBofi uojio- BHHH XVII B., JieTOHHCb rpHropHH 5rpeKe Hpe^CTaBMCT codoio, B nepByio onepe#b, #oxyMenT 3HaunTexbHofi MTepaTypnofl hohhoctm. LE REFLET DE LA POSITION DE CLASSE DE L’ARISTOCRATIE DANS LE STYLE DE GRIGORIE URECHE. R e s u m e L’apparition de la premiere chronique moldave en langue roti* mâine (XVII-e siecle), qui a circule en manuscrit, est due â 1’obli» gation de la classe des boyards autochtones de defendre ses posi* 428 GR. SCORPAN 912 tions dominantes, contre les tentatives d’usurpation de la part du prince Vasile Lupu (1634—1653) avec fappui du clerge et celui des nouveaux boyards evantins. Les evenements compris dans la chronique (1359—1595) sont interpretes par son auteur, le boyard Grigorie Ureche dans le sens de la defense des interets de la classe aristocratique. Bien que Gri* gorie LȚreche n’ait pas pu arriver avec son recit jusqu’â son epoque, pourtant, par certains procedes indirects, propres au style allusif, il attaque les tcndances absolutistes de Vasile Lupu. L’auteur de la chronique met en evidence par des fragments personnels ajoutes â sa source interne, certains moments de Phis® toire de la Moldavie, ou le pretendant au trone, afin de s’emparer du regne, apres la victoire contre l’ancien prince, devait se faire ac» cepter par les boyards du pays (le chapitre consacre ă felection d’EtiennedesGrand) comme prince regnant. Dans ce cas, le chronh queur manie avec aisance une phrase ample bien equilibree, animee d’un rythme egal; par la repetition de quelques termes, on y sou« ligne certains aspects qui revetent ainsi une ampleur solennelle. Au cours de son recit, Ureche prend, â plusieurs reprises. attitude contre les chroniqueurs clericaux Macarie et Azarie, lorsque ceux*ci presentent les boyards sous une lumiere defavorable, en les accusant de trahison vis*ă«vis de certains princes. Cette foissci, Ureche a recours â certains procedes casuistiques : il se place sur, le meme plan de l’argumentation theologique, mais, par des habi* lites stylistiques, il tire d’autres conclusions des premisses donnees, II passe legerement de ces procedes, entendus seulement par une petite pârtie des boyards, — ceux qui avaient frequente, comme lui, les colleges jesuites de Pologne, — au style reposant, de bon causeur, faisant appelâ Pexperience connue par des cercles plus larges* La diversite stylistique des procedes de creation, utilises dans la chronique, s’explique par le fait que Ureche a con<;u son oeuvre comme une arme ideologique, en l’adressant â toute Paristocratie moldave. Refle ant dans son style varie les contradictions de la feodalite moldave, telles qu’elles s’accusaient durant la premiere moitie du XVIUieme siecle, la chronique de Grigorie Ureche conr>s titue en premier )ieu un document de valeur litteraire. CUPRINSUL — C0AEP3KAH1IE — SOMMAIRE Pag. I. V. STALIN, — Interviewul acordat corespondentului ziarului „Pravda“ ........ III Boccea t. Ciajuiira c KOppecnoH^enTOM raseTiJ „TIpaB^a* Interview accorde au correspondant du journal „Pravda“ GH. GHEORGHIU-DEJ, — Raport asupra planului de electri- ficare a țării . . . . . . . IX floKJia^ o roianc 3jeKTpH®iiKau?iii CTpaiiM Rapport sur le plan de Lelectrification du pays Hotărîrile Sesiunii dela Berlin a Consiliului Mondial al Păcii . XXXVI Pcincniia Bcp.mncKOĂ cocenii Bcemipiioro CoBCTa Mnpa Decisions de la session de Berlin du Conseil Mondial de la Paix. * * Acad. Prof. AL. A4YLLER, — Două comemorări: DAVID EMMA- NUEL, Rolul lui în desvoltarea științelor matematice în România: NICOLAE LUZIN, Mare matematician sovietic XLVII ro^OBiițiiHe : ^aBnji; Onnaiiyejr, Ero po.i b pa^Birmn naTe- KaTmiccKiix nayn b PynLiiinn ; H1IKOJIAE JiyBHH, KpynuBift COBOTCKMĂ XaTCMaTJIK Deux commemorations: David Emmanuel, Son role dans le developpement des Sciences mathematiques en Rouma- nie ; Nicolas Louzine, Grand mathematicien sovietique * * * Prof. MENDEL HAIMOVICI, — Contribuțiuni la teoria sisteme- lor de ecuații cu derivate parțiale: I: Despre separarea sistemelor lui Pfaff . . ’ . , . 1 PaSoTM no Teopiin ;obi>epcHii;iia:[LiiLix ypaBiicinin c uacTiiLiun iiponsBo^uMMM. I : O ccnapaniui cncToii IIoa®<&a Contributions â la theorie des systemes d’equations aux derivees partielles. I: Sur la separation des systemes de Pfaff ION GRINDEI, — Suprafețe de moment de inerție minim față de o axă . . . . . . . lî lIOBepXHOCTH c MHHMMaJTLnblM HOMCHTOH MHCpl^UI B OTHOinOHiI.il nenoTopofi ocn Surfaces â moment d’inertie minimum par rapport â un axe FL. CÂMPAN, — Podare oblice negative ale curbelor strâmbe 16 OTpiiu;aTCJii>ni>ie koclic no^apni kphblix ^Boânoft kpiibhbhli Les podaires obliques negatives des courbes gauches Prof. ADOLF HAIMOVICI — Asupra unor transformări remarca- bile ale suprafețelor ...... 29 O ircKOToptix BaHcnaTenbHLix npeoopaBoramift noBopxiiocTCft Sur quelques transformations remarquables des surfaces 430 CUPRINSUL — CO^EP^KAHIIE — SOMMAIRE 914 Prof. ȘT. PROCOPIU și R. IONESCU,- Elementele magnetismului pământesc la Iași în 1948, 1949 și 1950 ... 44 UjeiieHTM aeunoro îiariieTBBi’a s.ia Hcc, b 1948, 1949ji 1950 r. Elements du magnetisme terrestre â Jassy en 1948, 1949 et 1950 Acad. Prof. R. CERNĂTESCU și R. RALEA,— Cercetări polaro- grafice asupra complexelor: amine ale hidrosulfitului de nichel și cobalt bivalent și săruri complexe ale nichelului și cobaltului cu nicotină . 50 HojaporpawiccKiie .uccxejoBaiinc ainiHO-KomL’ieKCOB ruji.pocy.i- Mia luiKC.ia ii ;țByxBa.'LCHTHOi’o Ko6a.Tra ii KOinixeKCHMX cojeft ii.ukc.ui ii Ko6a.iTa ii miKOTjinau Recherches polarographiques sur les complexes: amines du hydrosulfite de nickel et cobalt bivalent et sels complexes du nickel et du cobalt avec la nicotine. Acad. Proi. R. CERNĂTESCU, MARG. PONI și R. RALEA, — Metoda polarografică de dozare a mercurului singur și în prezența cuprului ...... 74 noxaporpa^iiuccKiift jictoj; oirpexcxeniiH pTyTii, ot^cjho ii cob- mccttio jic;i;lio Methode polarographique pour le dosage du mercure seul et en presence du cuivre R. RALEA, — Cercetări asupra reacțiunilor albastrului de metilen cu săruri metalice. III. Analize’ polarografice ... 82 O pcaiciținix ucTiuienoBoro rouydoBo c cojuimh McTaxioB. III. IIo.iaporpa o^noft iiOBoft pcaKițHH jvia xapaKTcpncTUKii xxopasH Une nouvelle reaction pour caracteriser le chloral Prof. M. DIMA și C. BRANIȘTE, — Asupra dozării materiei grase în uleiurile sulfonate ...... 99 O aosiipouaniui iKiipoB ii3 cyxB^OHMpoBaiiMX uneori Sur le dosage des matieres grasses dans les huiles sul- fonees C. SIMIONESCU, V. DIACONESCU, E. CALISTRU, D. FELDMAN și G. STEJARU, — Considerațiuni asupra obținerii și indus- trializării proteinelor vegetale : încleierea hârtiei . . 105 O iiojiyveiiuii h ini;i;ycTpiiajiii3aițun pacTHTexbin>ix npoTein-ioB : npoiaeftua 6yiiai'M Considerations sur Tobtention et Tindustrialisation des pro- teines vegetales. Encollage du papier Prof. M. DIMA, Prof. G. SANDU-VILLE, GH. COTRUȚ și M. MARINESCU, — Cercetări asupra piretrului cultivat în Re- publica Populară Română . . . . . 133 IIccxe^oBaHiia pouamicu (Pyretrum cinerariae folium) Bos^ejiM- Baeuoft b Hapo^iioĂ PyiiLiHCKOĂ PecnytoiKe Recherches sur le pyrethre cultive dans la Republique Po- pulaire Roumaine •915 CUPRINSUL — CO #EP7RAHIIE — SOMMAIRE 431 B. ARVENTI, D. CAHANE, S. FIȘEL, E. OLARU-RUCINSCHI și M. ȘECHTER, — O sinteză a raticidului Antu . . 143 Cmiitcb paTinTOa AiiTy Une synthese du raticide Antu Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, AL. FILIPEANU și CONSTANȚA DRAGOMIR. — Aspecte din epidemiologia leprei umane . . . . . . . 154 HcKOTdptie bhali 9rai^ei[no.ToriiH nc.roBcqecKofi npoicasisi Aspects sur Tepidemiologie de la lepre Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, CONSTANȚA DRAGOMIR și AL. FILIPEANU, — Cercetări bacteriologice în infecția leproasă . . . . . . 176 BaKTepMoaoriuiecKiic Hccjre^oBanjia npn npouaBiioft jiwDeKmiii Recherches bacteriologique dans finfection lepreuse hnmaine Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, CONSTANTA DRAGOMIR, AL. FILIPEANU și I. SECHTER. — Studiul comparativ al reacțiunilor serologice în lepra cu manifesta- țiuni clinice evolutive sau cicatrizate .... 191 CpaBiiTcamoe iispienue cepojiowuiccKiix pcaivițiiâ npn npoKaac c KxuniuiecKiniii BBoaiOTiiBiiMim mjiu 3apy6n;oBHi»Diii npoaB.ie- Etudes comparatives des reactions serologiques dans la lepre humaine aux manifestations cliniques evolutives ou cicatrisees. Prof. D. CORNELSON, A. TOMA, GEORGETA COPACIU și ES- TERA COPAL, — încercări de vaccinare antituberculoasă, la iepure și cobai, cu vaccin B. C. G. viu încorporat în ulei de parafină . . . . . . . . 213 AHTi-i-Ty6epKy;ie3iiaff npiiBHBKa EpoanKair ii MopcKini cBiiHKa:>i BaioțMHi»! jkhbmx 6aKTepnA B. C, G. pasBe/țeHinjx b napa'pmio- BO3i xacxe. Vaccination contre la tuberculose â l’aide du vaccin B. C. G. incorpore dans Fhuile de parafine Prof. E. UNGUREANU, I. BULĂU, I. BOLDESCU, -Pseudomiază cu ancylostoma caninum ..... 232 IlGCB^o-miaBa b aiiKiicjocTo^ra Kammy^i Pseudo-myase ancylostoma caninum Prof. C. C. DWTRIU, GH. RUSU și FL. ILARION — Testul cu adrenalină în diagnosticul maladiei ulceroase. Relația dintre factorii vascular, motor și secretor în mecanismul de produ- cere de dureri epigastrice adrenalinice . . . 237 AflponajcmroBLiâ tcct npn asBeunoâ (jojcshh. Le test d’adrenaline dans le diagnostic de la maladie ul- cereuse Prof. E. UNGUREANU și I. BOLDESCU, - Metoda pentru depis- tarea paraziților intestinali ..... 247 MeTO^a BLiniuernia KHimimtBix napasirroB. Methode pour depister les parasytes intestinaux. Prof. C. C. DIMITRIU, N. GOLDENBEG, GH. CREȚE ANU, M. BLUM, — Influența somnului provocat și fiziologic asupra funcțiilor motorie și secretorie ale stomacului . . 253 Bjounuie MCKycTBenno Bi>i3BanHoro m H3iio.ioOTiecKor() oua na ^BiiraTemiHLie h ceKpcTopHiiue fcyHEițuft ;KCjy^Ka. Influence du sommeil provoque et physiologiquesur lesfonc- tions de Testomac. 432 , CUPRINSUL—QO^E PSKAHIIE ~ SOMMAIRE 916s Prof. C. C. DIMITRIU, GH. RUSSU și F, ILARION, - Studii asu- pra mecanismului de producere a durerii din maladia ul- ceroasă ........ 267 Hsyneinie 3icxaini3Ma Bi>i3Liaioigcro 6onn b a3BeHH0Ă 6ojie3nn Etudes sur le mecanisme de la douleur dans les maladies ulcereuses Prof. I. ENESCU, N. VĂCĂREANU 4și GH. BĂDĂRĂU, — Deri- vațiile unipolare ale membrelor .... 276 OflHonoiiocHLia OTBe^cHiia ot EoneniiocTcft Les derivations unipolaires des membres Prof. I. ENESCU, N. VĂCĂREANU și GH. BĂDĂRĂU, — Consi- derațiuni asupra axei electrice a inimii . . 304 Coo^paJKeHHfl no Bonpocy 3j£CKpyH0CK0Ă och ccp^a. Considerations sur Taxe electrique du coeur Prof. D. CORNELSON, N. CONSTANTINESCU, A. TOMA și C. DRAGOMIR, — Cercetări experimentale asupra tuberculozei la spermofil . . . . . . . 316 OKCiiepuMeiiTajiMiBie ircc.ie^oBaHna Ty^epKyjie3noâ MiiseKițKM y cycoEa. Recherches experimentales sur l’infection tuberculeuse chez le spermophile. Prof. I. IANCU, ALEX. BATCU, GH. FRASIN și A. GRIGOR1U, — 338 Contribuții Ia studiul vagotomiei K, iiBy^eiiiiio BaroTounfi Contributions â fetude de la vagotomie Prof. D. BRĂNIȘTEANU, GH. GH. POPOVICI, L. BĂNCESCU, M. NEGOIȚA, ȘT. DIMITRIU, M. LEIBOVICI și I. HAULICA 345 JțeâcTBiie HecKOJLKiix npoTHBo:jia:rapufiHi>ix Me^uKaiieHTOB na oâBOi cojeseHKy m KpoBaunoe ^aBxcHiie y cotfaKu Actions de quelques medicamentă antimalariques sur le volume de la rate et sur la tension arterielle Prof. G. TUDORANU, P. BAl^US, D. PALADE, E. BRUL, A. ROSIN,—Acțiunea vitaminei Bx asupra fermenților coagulării 359 Ejimuine BjmDiiiHBi Bi na «epxeHTM Koary.rau;iiĂ. Action dela vitamine Bi sur les fermentă de coagulâtion Z. FEIDER, — Un acarian din familia Trombidiidae . 352 HoBbin E.icin ns ccMeftcTBo Trombidiidae Un acarien de la familie Trombidiidae ION-RADU MIRCEA, — Termenii rob, șerb și holop în documen- —ar- tele slave și romane ' . . . . . (372> CxoBa po6, mepo h xo.'ion B caaBmiCEo-pyHLicKu^ inicbHOHUBix imicTHMKax. Les mots rob, șerb et holop dans les documents sîaves et roumains. GR. SCORPAN, — Reflectarea poziției de clasă a boierimii în sti- lul cronicii Iui Grigorie Ureche .... 390 OTpa'.Keimc (foepcKoft KjaccoBoâ no3im;iiM b cthjo jctohiicji rpiiro pna ypcKe. Reflets de la position de la classe aristocratique dans le style de la cronique de Grigorie Ureche.