[1] 1. Orăşenii din Suceava Cele .rnai vechi scrisori sînt ale negustorilor din Baia, "cetatea Moldovei", vechea capitală a terii, şi din cetatea Sucevei, care a moştenit-o în această privlnţă. Cea mai veche pecete din Baia poartă o dată din secolul al Xlll-Iea. In prima jumătate a secolului al XV-lea ea era În­ floritoare. Săsească, pe cînd Suceava avea Ger­ mani din Galitia, ea avea aceleaşi relatii cu Bistrita ardeleană, Năsen, la care se referă aceste răvaşe. Ele sînt scrise, fireşte, în limba germană. Mă închin cu prietenie. Să ştiţi întăiu, dragă domnule Gheorghe Eyben, că sint bine sănătos din mila lui Dumnezeu cel atot puternic, şi aş vrea să aud şi eu tot bine despre d-ta şi despre ai d-tale, Dragă domnule, iţi mai fac de ştire cu această scrisoare de faţă şi vă rog sîrguitor din partea mea să ajutaţi pe ucenicul acesta şi să-i scoateti o scrisoare de la părinţii lui. Că iată de ce : ci slujit mulţi ani la tăbăcărie şi şi-a is­ prăvit slujba uceniciei, şi meşterii nu vreau să-I dea nicio carte, ci trebuie să aibă de la părinţii lui. Şi ce aţi cere d-voastră, iarăşi, de la mine, 1 [2] 2 bucuros vl-l voiu face, şi sînt gata la orice vreme. Cu asta. noapte bună de atitea ori. Din Suceava. Luni lnnainte de hramul celor unspre­ zece mii de Fecioare, anul 1472. Cinstltulut şi înţeleptului dumisale Gheorghe Erben, [ude de Bistriţa. ocrotitorului şi priete­ nului, să i se dea această scrisoare (Hurmuzakl, XV, p. 77 no. CXXXIV; textul german.) II. Intăiu. Ne închinăm totdeauna cu prietenie, cinstiţi şi înţelepţi dumneavoastră. Înţelepciunii şi Cinste! dumneavoastră ştiut vă facem şi pe deplin mărturisim cum că cinstitul Peterman măcelarul. tocurtor al nostru, s'a făcut chizeş pentru Baltazar curălarul, de la voi. fată de un Armean, ce i se zice .Sahac, La aceasta mărturi­ sim noi că acel Sahac i-a poprit şi-I ţine cu putere acelui Peterman măcelarul de la voi casa şi averea, pe care I a luat Dumnezeu, şi i-a lăsat b.etei femei mare datorie pănă la vremea cind a luat-o de nevastă cinsiitul Toma măcelarul, şi a cerut apoi de la cinstitul nostru Sfat o mărturie în scris pentru lucrul arătat mai sus, care i-am şi încredinţat-o şi dat-o cu aceste slove de faţă. Pentru care rugăm lnţelepciunea dumneavoastră să ajutati şi să faceţi dreptate omului nostru, cum şi noi avem de gînd a vă intimpina pe d-voastră şi pe ai dumneavoastră [3] 3 qa asemenea prilejuri, oricind. Suceava, Marţi, 10 ApTiI. anul Domnului 1481. judele şi jura/ii lui din Suceava. Cinstiţi lor şi înţelepţilor dumnealor judete şi pîrgarii, tot Statut Bistrlţe', prieteni ai noştri in -deosebi de buni, să li se dea această carte. (Hurmuzaki, XV, p. 113, no. CCIII; textul german.) 111. Sucevenii şi Vistierul Giurgea. Une ori şi boierii erau tovarăşi la afaceri cu 'negustorii, ca acest Oiurgea al lui Ştefan-cel­ :Mare: Ne in chinărn cu prietenie şi statornică bună­ voinţă. Sa şti ti că sîntem sănătoşi şi am afla totdeauna bucuros de sănătatea voastră şi alor voştri. Cinstite, înţelepte uurnneata blrăule, ne 'rugăm de înţelepciunea dumitale, ca de un bun ocrotitor şi prieten, pentru nişte oameni ai d­ voastră, cari sint datori unor oameni de la noi, 'şi de multe ori şi-au căutat dreptatea pe multe căi şi pănă astăzi nu li s'a facut nimic. Şi anume Marcu Heussel, care-i e dator de mult dumtsale Giurgea din Vistierie, cu 22 de ughi şi un ort, Şi iarăşi Bernard Săbierul şi Gaşpar Bcschz : -.ştiu bine cei ce vor arăta această carte cu cit e dator acela, şi de mult şi-au căpătat drep­ tate. De aceia rugăm înţelepciunea dumitale să ne ajuţi pe noi şi pe ai noştri la dreptatea noastră. Tot aşa vă vom ajuta şi noi pe dumnea­ voastră şi pe toţi ai dumneavoastră. DumneZeu [4] 4 cu dumneavoastră. în Suceava, anul 1404 (1504),.. in ziua Tuturor Sfinţilor. Uirie Bergauer şi Giurgea, Vistiernicul lui Vodă, ai durnitale, Cinstitului, drept-înţeleptului durnisale Fabiar .. bir ăului de Bistriţa, al nostru bun ocrotitor şi. prieten. (Hurmuzaki, XV, p. 169, no. CCCXI; textul german.) IV. Tudor Logofătul. Alti boieri făceau negoţ pe sama lor, ca acest Tudor Munteanul, logofăt: Înţelepţilor domni şi prieteni ai noştri de cinste; Printr'un nepot de soră al nostru, anume Oprea, trlmesesem un caftan şi un vig de vitar (cati­ fea) ca să le vîndă. Ci nepotul acela al nostru nu le-a putut vinde, iar vameşii cer acuma vamă de la acel caftan şi vilar. Deci ne rugăm stărui­ tor de Inţelepciunile d-voastră, pentru mai ma­ rea noastra prietenie, să ni lăsaţi vama de două­ zeci la sută pentru acel caft an şi vitar. Şi noi şi în lucruri mai mari vom fi pe placul Înţelep­ ciunii dumneavoastră. În Bucureşti, Joi, 14 Iunie I 1509. Tudor Logofătul, al vostru întru toate, şi altele, înţelepţilor birăului şi juztlor, [uratilor cetăţii Sibiiului, vecini şi prieteni ai noştri de cinste, şi altele. (Hurmuzaki, xv, pp. 193-4, no. CCCLIII; textul latin.) . [5] II 5 V. Orăşenii din Baia. Multă sănătate, prea-puternici domni şi vecini .ai noştri. Scrisorile ce ni-aţi scris le-am înţeles , sau in scrisori de schimb sau prin galbeni; scrisorile vor fi prin mîna lui Nale. Vei şti că, dacă se face trimiterea prin scrisori, vei avea poate banii înnainte, dar, dacă va fi în bani. vei avea zăbavă. pănă va fi o cale sigură. Rog pe Dumnezeu să-i păzească neatinşi, şI. ceva mai degrabă. ceva mai tărziu, n'are nicio Însemnătate, numai Dumnezeu să ţie sănătoasă pe prea-strălucita Domniei Tale sora, Doamna. Ţi-am spus că fusese bolnavă şi de aceia n'a putut merge cu Domnul la Tîrgovişte, şi cumnată-mea 1 a rămas pentru dinsa. şi eu, pentru ca să nu fie singură cumnata, am rămas 1 Ester-Prepia, soţia lui Ioan de' Marini Poli. [27] G l I şi eu, şi Ioan s'a dus cu Domnul. Aşa că Doamna s'a însănătoşit şi, la 26 ale lunii trecute, mă în­ ţelesesem cu doamna Prepia să vie in acea zi,: Durninecă, la casa noastră, cum stă şi altă dată, şi aici s'ar fi .putut vorbi mai pe larg. Pentru că la Curte nu mai are tihnă, căci ţara e mare şi alte judecăţi nu-s, decît sau ea sau Domnul hotărăşte toate: te uită Domnia Ta dacă are de lucru! Dar n'a venit, pentru că la 25, Sîmbătă, s'a îmbolnăvit din nou, şi mai rău decît tnnalnte, La 27, doamna Prepia mi-a spus că aş face bine să merg la Tîrgovişte să spun din partea mea că-i este rău, ca să se ingrijească de alţi doftori. M'am dus îndată; la 28 la amiază am ajuns, şi Domnul a trimes indată o ştafetă in Ardeal pentru un doftor bun, care a venit curind şi i-a adus, cu ajutorul lui Dumnezeu, o uşurare in­ semnată şi, slavă Domnului, îi e mai bine. Ade­ vărat că pare supărată pentru giuvaierele ce le-a pierdut, de şi ea nu sufere să-i spui. Cit despre mine, cum am ajuns aici la Tîrgovişte, în ziua de 28, am căzut bolnav de friguri aşa de gro­ zave şi năprasnice, că măreţia lui Dumnezeu, din mila lui, m'a tinut pe alăturea de moarte, ori că va fi fost pentru drumul cel lung ce l-am în­ durat. Oricum să fie, slavă Domnului, mă in­ drept pe încetul, cum vrea Dumnezeu, pe căl­ dunle acestea, pănă se va mai răcori vremea. Cit ai cheltuit pănă acuma cu Pau lina, fiica Magdalinei, am însemnat şi va fi bine, de va [28] 28 vrea Dumnezeu. Doamna Prepia spune: Dacă .aş şti să cetesc sau să scriu ca Domnia Ta, cred că ar fi fost foarte urit să nu-ti scrie des, dar Ioan şi acuma Domnia Ta (adecă eu) scrieti şi pentru mine şi pentru voi". Şi mai zice că, dacă nu te-ar vedea în viata ei, nu va muri în pace, căci, spune ea, "Îmi vîrîsern in minte 'că Doamna mă va trimite cu vre-un credincios, pe mare ori. pe uscat, la Venetia; mai că mi se părea că trăiesc cu dînsa la mănăstire, şi Doamna imi fagăduise aceasta, cind s'a Întors in Domnie, şi Du mnezeu a vru t să mă mărit pănă atunci". Benetta nu se mai poate lecui la picioare 1, pare că i le-a luat cineva; e măritată cu Clucerul şi boierul Pîrvu, feciorul răposatului boier Ştefan, care. a fost om mare pe lîngă Alexandru şi e din neamul nostru: dregătoria lui, cu care se îndeletniceşte, e că are grijă de toate cele ce vin la Curtea Domnului, cele ce se primesc şi se împart, şi nimeni nu-l poate lua socoteala. Păuna 2 e măritată cu Spătarul cel Mare Richiacana (sic: Râşcanu ?). Dar m'a supărat mult să tot aud spuindu-se că Prepia, după ce s'a măritat cu Ioan, s'a îmbolnăvit şi înnainte nu ştia ce e boala. Şi i s'a răspuns după cuviinţă. Oricum, doamna Prepia e cea mai cuminte şi mai bine privită şi de Doamnă şi de DO:-:1n, numai ca 1 Sora Prepiei şi, ca dînsa, fiica Lucreţiei Xenos, sora Ecaterinei. 2 A treia soră. [29] 29 femeie cuminte şi cam sfloasă, pentru că, de ar fi fost ceva mai tndrăzneată, ar avea de la Doamnă şi de la Domn ce ar voi. Domniei Tale ştii cît bine îti vrea Doamna, dar Domnul, după judecata mea, îţi vrea şi mai mult bine, pentru că, indată ce am sosi', m'am dus să-i sărut mina. şi din partea mea şi din a Domniei Tale, unde stă pe Scaunul regal, la judecată cu boierii" ca în colegiu, unde stă şi Ioan. Şi, salutindu-I din partea Domniei Tale, s'a ridicat in picioare, ceia ce-mi pare semn de mare bunăvoinţă, căci se zice că nu se ridică niciodată înnaintea nimăruia decit înnaintea ceauşului Sultanului, CÎnd vine din Constantinopol. Pe urmă s'au făcut daruri din lucrurile aduse de mine, şi li-au plăcut. Despre bani nici ei nu mi-au spus pănă acum că-i dau, nici eu nu l-am intrebat, dar au cetit scrisorile. Adevărat că n'am avut cînd să vor­ bim de aceasta, nici se poate vorbi aşa in pripă .. ci trebuie să treacă un timp şi să văd dacă ei işi aduc aminte, şi, dacă nu, li voiu aduce eu aminte, şi vei şti şi Domnia Ta, cu voia lui Dumnezeu, la vreme. Aici e ţară mare, de am făcut o să ptă­ mînă întreagă de la întrarea in ţară pănă ,,­ casă: ţară îrnb'elşugată din firea ei şi bo­ gată, dar cam stoarsă de schimbările de Domni. Şi e foarte bună şi frumoasă, dar are frică de Turc', cari stau zilnic cu gura căscată, arnenin­ ţînd cu schimbarea. Aşa că are îndestul, dar îi [30] 30 şi lipsesc destule. Mă recomand lui domnul Aloise şi zic că a făcut bine de n'a luat pe niciunul din fiii săi intr'o întîmplare şi fără să ştie cum, că nu costă nimic să trăieşti şi să aş­ tepţi norocul. Şi, pentru mine, eu nu am alt mij­ toc decît să ajut la negoţul pe care Ioan însuşi nu-l putea face. Mă recomand cucernice; sta­ riţe şi altor prieteni, arnintindu-rnă la rugăciu­ nile IN, şi Hristos păzească-te. Al Domniei-Tale ca un fiu, Pascal Marini de' Poli. În Tîrgovişte. La 19 August. Azi dlmineaţă a venit ştafeta din Bucureşti la Do nn, că Doamna, sora Domniei Tale, e rău, să vie la dinsa îndată, cum a şi făcut. S'a ri­ dicat fără zăbavă, cu toată Curtea şi boierii, şi mai toată noaptea am mers, şi la 20 dimineaţa .arn sosit. Azi avem 25: mulţămită rugăciunilor tuturora, Doamna, sora Domniei Tale, s'a însănătoşat bine şi ieri a fost la Maica Domnului, departe de aici cale de o zi: astăzi (sic) serbează aici Slntă­ Măria: azi va sta acolo şi mine se va întoarce .aicl. Slavă Domnului că s'a însănătoşat şi a tre­ cut primejdia cea mare a bolii. Ca şi cum n'ar fi ajuns a ceasta şi boala mea, pe Ioan, fratele rnieu, l-am găsit aici bolnav, mai mult mort decît viu, de friguri grozave, căci fusese trei săptă­ mini pe căldură ca să slujească pe Domn, prin [31] 31 ţară, ca să scrie dijmele mierii pentru Domn, şi mersese necontenit cu că ruta, ca să-şi facă slujba mai iute. N'a mintuit-o, căci a făcut ca un om cuminte de s'a intors la timp acasă, fiindcă i s'au dat îngrljir], şi nădăjduiesc in Dumnezeu că se face mai bins : însă, afară de friguri, îl doare tot trupul de scuturătura căruţii. Îi trebuie o lună ca să se indrepte. Mulţămesc lui Dum­ nezeu pentru toate, rugîndu-te şi pentru noi şi pentru ai noştri, să nu ne uiţi în rugăciunile Domniei Tale, de care sint sigur că faci şi vei face, şi pentru sănătatea şi pentru pacea şi fe­ ricirea noastră. Mult măreţei doamne, doamna Mărioara VaI­ I uga, la Venetia, la San-Maffio din M urano. (Ibid., p. 74, nota 1 ; textul italian.) xx. '.. Pascal şi Ioan de' Marini Poli Azi, 31 August, 1587 in Bucureşti. Măreaţă şi cinstită. Vei primi o altă scrisoare a mea din 18 (sic), cu adaus din 25, irnpreună cu aceasta. După ce scrise sem pe aceia, m'a găsit plăcuta Domniei Tale carte din 24 Iunie. Ca răspuns, cît priveşte ceia ce spui, că ai vrea să fii şi Domnia Ta aici, ca să vezi pe al Domniei Tale, şi mie mi-ar plăcea foarte, şi cu prilej potrivit poate vor rîndui şi vor trimete să te aducă, lucru care, nu numai ar putea să fie mulţămltor şi de folos, dar după părerea [32] 32 mea ar trebui chiar să rînduiască a se face, ş; cu ingrijire. Nu trebuie să te Îndoieşti că şi noi şi doamna Prepia nu te vom uita niciodată; despre celelalte surori ale ei, nu trebuie să te razimi pe ele, nici in fapt, nici în vorbă. Cei 20.000 de aspri (în bani), ce sînt acuma pe cale, nădăjduiesc in Dumnezeu că-i vei avea îndată. şi-mi vei spune cîţi galbeni vor fi fost, căci vor fj mult mai mulţi de 200. Surorii Domniei Tale nu trebuie să-i spui alta, numai, cum ii vei primi [vei zice]: "am primit cei 20.000 de aspri ce mi-ai trimes prin Ioan" şi apoi să spui un cu vînt: "doresc să ştiu dacă lui Pascal l-aţi plătit cei 200 de galbeni, despre cari ţi-am scris printr'Insul," Despre Pau lina, spui prea pe larg, căci Ioan ceteşte ... Ce vrei să-ti spun? Mai ales unde ai spus că mă-sa nu vrea s'o vadă; pe cînd Si el, prin vorbele melc, prinsese iubire pentru fetiţă şi voia să răspundă .narnei ei, la o scrisoare ce-i scrisese ea. Ci, cum a văzut scrisoarea Domniei Tale, s'a supărat şi s'a În­ furiat de dînsa, şi eu n'am să pot face alta decit să mă Îndrept după voia lui. Voiu scrie eu mamei Paulinei pentru acest lucru, căci ea e si­ gură că fata e a ei şi nu a Domniei Tale, şi eu ştiu cit înţeleg din vorbele ei şi, fiind eu sincer, cred totdeauna şi pe altul tot aşa, dar, dacă ea se va îndărătnici aşa să n'o vadă, eu voiu face şi mai rău, şi paguba va fi a ei şi pe sufletul ei fie, dacă nu va voi ceia ce e· cinstit şi se [33] 33 poate face şi să-şi ajute fata. pentru că ea e sigură, şi eu nu. Despre blană pentru Domnia Ta şi lighean de argint. voiu vorbi la vremea potrivită. dar samurul aici e cu mult mai scump decît la Veneţia şi spinările de blană acolo e mai bine să le cumperi. Şi cu sora Domniei Tale trebuie de vorbit la timp şi cu prilej, ca să n'o plictisim pe de o parte, fiindcă are multe gînduri în cap. Doamna Prepia a fost îngreunată şi, înnainte de a veni eu, a pierdut un băiat. Ceia ce zici că ai auzit, cum că Ioan umblă îmbrăcat tot cu posta v de aur, cît despre aceasta are pos­ tavuri foarte frumoase, de orice fel şi cum se cuvine, şi le poartă şi alţii, cari se află acolo unde judecă Domnul, ca acel din Sfat. Şi cela ce spui, că ai auzit cum că face ce vrea, iar eu spun că face ce poate şi mai puţin încă, fiindcă e foarte sfios. Căci. dacă el şi Prepia ar fi mai îndrăzneţi, ar putea mult; Dumnezeu îi va ajuta. Ceia ce spui, că ai auzit că o nepoată, care e fiică de fiică a Mlrceoail, trebuia să se mărite cu vărui primar al Domnului. anume Vlad Voe­ vod, a fost adevărat. şi nunta s'a făcut in Mol­ dova, şi Domnul a fost de faţă şi Doamna şi toti boierii şi Curtea, poate 3.000 de oameni să fi mers cu Domnul; şi la sosirea mea se întor­ sese 1. Şi ceia ce spui, că ai aflat că Doamna, 1 V. mai sus, p. 24. 3 , [34] 34 sora Domniei Tale, era aşteptată la Constan­ tinopol cu hara ctul.n'a fost adevărat: haraciul a fost trimes şi s'au întors cei ce l-au dus, acuma cîtva timp. Şi acuma la Ţarigrad stă pentru Domn Marele-Ban, om cuminte şi prieten al Domnului, care ln timpul maziliei l-a ajutat mult să se întoarcă in Domnie, şi cu înţelepciunea lui şi cu banii lui, căci e foarte bogat, aşa că, pe cît timp va fi elia Constantinopol, Doamna nu se va duce acolo. Dar, dacă n'ar mai fj el acolo, atunci s'ar duce cîte odată Radu Voevod, care e ceva mai mare de trei ani, copil sănătos şi deştept, şi un alt fiu din altă femeie 1, mic, dar Doamna pare că-i vrea tot binele, Radu Voe- vod. o Domnul Bernard Nale Îmi scrie, plîngîn­ du-se faţă cu mine, spuind că a auzit de la Domnia Ta cum că eu ti-am spus că nu vreau să merg pr.n Ragusa, ci pe calea cea mai lungă şi mie-mi spune că n'ar fi vrut să-mi spuie , ca unul ce-mi este prieten, aşa că mai degrabă aş voi să mi se fi dat o palmă decit să aibă aşa părere şi pricină să-mi scrie. Dumnezeu să te ierte pentru ce-ai spus; lucrul s'a făcut, nu se mai poate drege nimic. Dar Domnia Ta ştii că şi in patru ochi numai şi de fată cu el cred că ai spus totdeauna: "Domnia Ta nu vei pleca, şi, dacă vei pleca, nu te vei opri nici vei sta la Ragusa; mergi pe drumul cel lung şi mergi ră- 1 Vişa. [35] 35 'Pede, nu pierde timp l". Şi eu ţi-am spus că voiu 'Sta puţin sau nicidecum la Ragusa, mă voiu duce pe drumul cel lung, cum doriam. Dar de frică mare despre Uscoci şi dorintă de a ajunge mai răpede aici, să fi venit şi cu an înnainte (?), nu m'am ispitit să trec pe acolo in luntre, şi 's'a împlinit spusa şi dorinţa Domniei Tale, şi nu a mea. Dumnezeu ştie ce e mai bine; de acum innainte te rog bagă de samă să nu mă pui in ceartă cu nimeni. In privinţa lui Salvareso l, cît mi-ai spus, la sosirea mea aici şi, cind l-am văzut, i-arn spus ce trebu'a : nu mai trebuie să-i spun .alta, fiindcă el nu mai e în slujba Domnu­ lui, nici al Doamnei, ca unul ce şi-a cerut voie, cum spune el, şi dindu i-se, i-au dăruit 8.000 de aspri: acum face un fel de negoţ şi ago­ niseşte cum poate mai bine. Iustinian va pleca indată cu nişte mărfuri, ce va duce cu dinsul. Ioan, frate-rnieu, după ce Iuliu a luat voie de plecare pentru sine, a avut o năpaste de la Doamnă, dar fără vina lui. Nici Iuliu nici Ioan n'au fost vinovati, dar nu ştiu cine dracul îi vîrîse în cap Doamnei că Ioan ar fi dat o scrisoare de recomanda ţie Domnului pentru Iuliu, care era 10t aşa de adevărat cum este că eu sint acolo la Veneţia şi Domnia Ta aici. îi spuse deci lui Ioan în întâia supărare, cu mînie mare: "Ştii că ţi-am zis să nu te amesteci in trebile lui de fel, 1 Chiot, din neamul Doamnei. [36] 36 şi eu am simţit că ai dat o scrisoare de reco­ mandatie pentru dinsul fiului mieu şi fără ştiinţa, mea". Ioan, ştlindu-se nevinovat, a spus: ePrea­ strălucită Doamnă, dacă e aşa, eu sint nevred­ nic de ocrotirea Domniei Tale, dar pănă in su-­ flet Imi pare rău că sînt amestecat din închi­ puire, căci eu n'aş face nici un lucru ca acesta; nici altu '. împotriva poruncii Domniei Tale". Ea s'a liniştit şi l-a crezut, innainte de a pleca de la dinsa. Dar lui Lan nu i-a ajuns atîta; a spus Domnului, care a arătat adevărul, şi ea s'a liniştit cu totul şi a spus: n N u ştiam lucrul ca sigur, dar, după bănuieli, şi la mînie, am învino­ văţit pe un nevinovat". Vreau să scot de aici că une ori se spun, fără să cugete cineva, cuvinte care ar putea face mult rău unui prieten. Re­ comandă-mă cucernice! stariţe şi salut'o. Şt toţi cei din Sofia scriu că erau să schimbe aspril bine, pentru că sint buni şi credeau că vor fi foarte­ scumpi în schimb. Mă recomand Domnului Aloise şi Domniei Tale. Doamna Prepia te saJută. Ai Domniei Tale ca fii: Pascal şi Ioan. Mult Măreţei doamne, doamna Marloara Val­ larga. La Veneţia, in San-Maffio din Murano. (Ibid., p. 78, nota 1; textul italian.) XXI. Pascal de' Marini Poli. Prea-măreţei Doamne Mărioara, ca o mamă, cinstită. 158[7), 20 Octomvre. [37] ?7 Măreaţă şi cinstită. Am găsit două scrisori ale Domniei Tale, cea mai lungă din 26 August. Prin mai multe ale mele, ţi-am dat ştire de cele ce se întîmplau, pe larg, şi ţi-am spus despre boala mea cea grea, care m'a ţinut mult şi, slavă Domnului, de o lună, am scăpat de fri­ guri, dar aşa de fără puteri şi de slăbit de boală, :încit abia pănă la Crăciun de mă volu indrepta. În cit despre mine, fii Domnia Ta sigură, ori putut să găsească alt chip, ci s'a rugat de o femeie ce intra, s'o' dea surorii Domniei Tale;; şi ea, care urăşte aceste recornandaţii şi scri­ sori ce scrii pentru oameni ce vin anume ca să-. aibă cite ceva, a spus că a adus-o Ioan al nos­ tru: "c;ă mi-o aducă el l". A venit acea femeie cu Grecul şi la noi, cu o altă scrisoare in italie­ neşte către mine. Ioan, fratele rnieu, indată­ i-a adus-o pe aceasta, crezind că aşa e dorinţa prea-strălucite! Domniei Tale surori, cum pu­ sese să-i spuie. Însă, cum a mers cu scrisoarea aceia a Domniei Tale ce-ai făcut-o pentru Grec .. s'a mîniat aşa de tare pe Ioan, precum că el e vinovat şi că Domnia Ta pui să dea la toti' prin scrisorile acestea ale Domniei Tale: "i-am, şi scris să nu - mi trimită scrisori cu oameni anume­ şi de acei ce vor să mă sărăcească 1". Şi mat ales acum, cu scrisorile Domniei Tale să nu- j mai sera. Pentru aceasta, Ioan şi cu mine chiar am fost foarte supăraţi, căci n'a vrut să oprească .. nici să vadă scrisoarea aceia. Aş fi dat eu ceva [39] 39 să nu-l fi scris o scrisoare ca aceia, de care s'a supărat atîta; şi ea e grozavă şi iute. Şi pentru Domnia Ta e de folos să stai bine cu dînsa şi să nu faci şi să nu-l scrii pentru oameni cari ştii că nu-l fac plăcere. Aceasta fie-ţi spre în­ ştiinţare: dacă-ti scrie despre aceasta, să ştii cum să te îndreptă te şti frumos şi să spui că de acuma nu vei mai scrie, decit prin mini care să-i placă. Şi Hristos să te păzească. (Ibid., p. 83, note S: textul italian). XXII. Nicolae Pir aga. Mult măreţei doamne Mărioara Vallarga, azi, 11 Noiemvre 1587. Măreată şi cinstită. După ce ti-am scris, m'au găsit două plăcute scrisori ale Domniei Tale, din aceiaşi zi, din 23 ale lunii trecute, la care, cit trebuie, îti voiu răspunde. Văzînd cele ce le spun despre banii ce ţi-au fost trimişi de cîtăva vreme acum prin Sofia, de sigur că ai mai mult decît dreptate, dar, pe altă parte, cei din Sofia se îndreptăţesc, spuind că n'au putut să schimbe asprii şi că la urmă i-au luat pentru dînşii şi aici au scris la tovarăşii lor să facă o scrisoare de schimb pentru trei sute de galbeni, că la atîta spun că se ridică cei 20.000 de aspri, ca să-ţi plătească in două luni, cum vor vedea scri­ soarea de schimb. Aşa că, văzînd timpul ce tre- [40] 'I . I 40 cuse, n'am vrut să mai trimit înnapoi, ca să nu fie zăbavă şi mai multă; am rugat pe aceşti tovarăşi ai lor Să-mi facă acea scrisoare de schimb, cum li s'a poruncit, şi aşa mi-au fă­ cut-o, pentru 291 de lire, 3 soldi, căci atîta fac cei 300 de galbeni, cari 291 de lire, 3 soldi sint 6 lire, 12 soldi de fiecare, că aşa merg acum. Care scrisoare de schimb ti-o trimit închisă in aceasta, adresată lui Iosif Pergo, prin scrisoare din partea lui Dimitri Seradura şi Michele de Longo, Însă, indată ce vei fi primit scrisoarea de faţă, vei trimite la zisul Pergo şi-i vei da scrisoarea de schimb ca s'o primească, fiindcă trece vremea, şi ca să poţi avea la timp aceşti bani. Şi alta n'am putut să fac, nefiind nimic în mîna mea, dar din parte-mi am făcut ce mi-a stat şi mie prin putinţă, cum voiu face totdeauna la intîmplare, şi scrisorile Domniei Tale, ce le-ai scris lui domnul Pascal şi lui domnul Ioan· de' Marini Poli, s'au trimis ieri pe cale sigură. Alta acum n'am ce să-ţi spun; numai să binevoieşti să- mi scrii despre primirea acestei scrisori de schimb. Şi cu aceasta inîntuiu, rămînînd la po­ runca Domniei Tale. şi Dumnezeu Să-ti dea fe­ ricire. A Domniei Tale slugă: Nicolae al lui Petru Piraga. Mult măreţei Doamne Mărloara Vallarga, la Veneţia. (Ibid., p. 85, nota 1; textul italian). [41] 41 XXIII. Pascal de' Marini Poli. Azi, 15 Novembre 1589. Mult măreţei şi ca o mamă totdeauna onorata. La ultima lunii trecute ţi-am scris pe larg şi ţi-am spus despre sosirea lui Ioan, fratele rnieu, apoi altă dată prin Cons­ tantinopol, la un loc cu nişte scrisori ale prea­ strălucitului Domn şi ale prea-strălucite! Dom­ niei Tale surori, de la 15 August. Îţi spun ca răspuns şi te rog să nu mai fie vorbă de pu­ tina neînţelegere de cuvinte sau supărare ce il fost, pentru că intre rude obişnuieşte a fi aşa adesea, mai ales cum este Ioan cam iute şi Dom­ nia Ta incă şi mai mult. Din potrivă, CU mine n'ai avut vre-odată sfadă, nici nu vei avea, dacă am trăi o sută de ani. Drept spuind, lui Ioan i s'a părut ciudat că nu ştiu cine te sfătuise, in- o tr'adevăr fără dreptate, să-I scoţi dator cu ce nu primise, ba încă el iti dase Domniei Tale; mie mi se pare că puteai si laşi reclamaţla in privinta unor lucruri ce nu le primise el; căci, dacă le-ar fi primit, chiar dacă el ar fj murit, aş fi fost eu pentru Domnia Ta. Destul j şi �I iar trebuia să fie mai blînd şi să-ţi lămurească, aşa cum fac eu acuma, şi nu să se mînie. Dar fie cum va fi, el n'are alt gind decit să te slujească, cum a căutat şi va căuta totdeauna, fii sigură. Cei două sute de galbeni a făgăduit Domnul că-i va plăti j vei şti cind va face plata. I-a [42] 42 mai spus Ioan că vei cheltui pentru capelă 1 la 700 de galbeni, şi a zis: .. bine", şi cred că va îngriji. Dar trebuie umblat cu binişorul şi cu răbdare, pentru că Domnul are multe trebi şi: cheltuieli şi hrăplrl de la Turci. Şi cred că Mazza va fi sosit de atunci acolo şi vei avea cu dinsul ajutor, şi pe urmă, căci nu-ti vor lipsi banii nici pentru capelă, nici pentru altceva. Numar roagă-te lui Dumnezeu pentru nepotul Domnie; Tale, prea-strălucitul Mihnea, şi pentru noi, şi noi ne vom ruga pentru Domnia Ta. Dumnezeu să ne ajute pe toţi, şi la vreme şi eu şi Ioan şr doamna Prepia nu vom uita să stăruim pentru Domnia Ta, cît vom putea. Cela ce spui, că, dacă Ioan are de gînd să aducă pe Prepia in părţile acelea, Domnia Ta nu eşti de părere, pentru că Ioan era cheltuitor şi sosirea lor aceasta e un lucru indelungat, despre aceasta nu te teme, ci-ţi zic că şi aici se cheltuieşte, mai mult decit acolo, şi Ioan, nu că e om să zvirle banul lui, dar e silit de imprejurarea Inrudiril, nu se poate ascunde după deget. Şi paguba aceasta nu poate să fie pentru Prepia, pentru că, după cit ştiu şi văd să fac socoteală pe de-asupra, mai mult are ea în mînile lui Ioan decît Ioan in ale ei. Crede, fiindcă e adevărat, şi cheltuielile mari, cum am spus, că, silit de împrejurările de in- 1 La Murano, cu inscripţia lui Mihnea descendent al Cor­ vinilor. [43] • I \ 1 I 43 rudire. le-a făcut şi le face. Dumnezeu il va ajuta j el e de sigur în stare să cheltuiască şi să-şi facă cinste şi lui şi rudelor. E încă şi om în stare să cîştige, ca orice alt negustor destoinic, şi mai bine decit mine şi, in sfîrşit, din prici­ nile pomenite, dacă şi cheltuieşte mult, e paguba lui şi a mea şi a nimănui altuia. Răbdare! Nici eu n'am alt frate, nici el n'are altul. Sîntem ca ochiul drept unul pentru altul e dacă el cheltuieşte cam sau prea mult, eu din potrivă voiu cheltui cu atîta mai putin, din dra­ goste pentru dinsul. Şi, cînd mă mulţămesc eu, care sufăr paguba şi o sufere fratele mieu, poti să te mulţămeşti şi Domnia Ta şi să ne ajuţi cu orice sfat. Să bagi de sarnă cînd scrii, să scrii pentru noi, sau cel puţin să laşi de-o parte ceia ce ti se pare că poate supăra. Aşa te rog pentru că, la urma urmei, eşti singele nostru şi noi ai Domniei Tale; deci să ne ajutărn, Dom­ nia Ta pe no', ca pe nişte fii şi nepoti, şi noi ne vom purta cu Domnia Ta ca şi cu o mamă totdeauna cinstită. Şi ducă-se incolo orice altă ceartă, pentru că Ioan, de şi la întăia pornire minim', e, pe de altă parte, iubitor, că nu pune la inimă, fiindcă. atunci cind i-a trecut mînia, e de o fire blîndă şi om bun, care nu numai că e prieten cu iubire pentru prieteni, dar chiar şr cu vrăjmaşii ce-i vreau capul. Nu că firea lui n'ar şti să facă rău, dar, şi In legăturile lui cu dînşii, nu ştie să se poarte altfel decit cu iu bire [44] 44 'Şi prietenie şi inimă deschisă, sau nu vorbeşte, pentru că firea lui nu ştie să ascundă, nici să facă ră u nlmăruia, ci e foarte blind cu toţi. Cum îi este firea vei fi văzut acolo la Veneţia, în negocierile lui cu fugarul L, cel mai mare vrăj­ rnaş al său ce l-a avut vre-o dată, căci nu numai că cere această ţară, dar pe vremea lui, cînd a fost aici, a plănuit pănă şi moartea lui Ioan. Dar Ioan, om bun cum este şi doritor să facă inda­ torire prea-strălucitului Domn Mihnea. cum a şl făcut de deplin. cît il priveşte pe dînsul, şi cum i s'a dat poruncă de aici, a negociat sincer .şi cuminte pănă la urmă. in slujba Domnului Mihnea, şi n'a făcut rău vrăjmaşului, ci mai de­ grabă bine, ca datorie de om creştin şi bun; şi aşa şi nu altmintrelea. Şi de aici i s'a dat poruncă, pentru că Domnul Mihnea, ştiind cum e Ioan, crede că negocierea a fost de bună credinţă şi spre folosul tuturora, precum şi acesta, dacă nu l-ar fi ştiut aşa, nu s'ar fi increzut într'Insul, cum se încredea, şi putea să fie sigur, pentru că Ioan, mai la urmă, e pornit şi minios; dar bun şi nu face rău ni­ mărui. De sigur, de s'ar fi făcut după sfatul lui Ioan, acela ar fi încă la Veneţia, şi nu încă în inchisoare şi in lanţuri la Constantinopol. şi Dom­ nul Mihnea n'ar avea de ce să cheltuiască pen­ tru dînsul sute şi sute de mii de galbeni. 1 Petru Cercel, fost Domn muntean. [45] ) .1 I t I 45 Atîta ajungă-ţi, că Domnia Ta ştii ceva şi nu ştii altceva şi toate; dar fii sigură, in sfirşit, că Ioan a negociat ca om cu minte şi împărăteşte in slujba Domnului Mihnea, dar ei au vroit aşa. Domnul Mihnea a fost înştiinţat apoi de toate cele ce se întîmplau, totdeauna, cu cea mai mare răpeziciune şi sîrguinţă. Cea din urmă ştire a lui Ioan, foarte plăcută Domnului Mihnea, a ve­ nit în trei Săptămîni la Dunăre, în Ţara-Ro­ mănească, aşa că, de spre partea lui Ioan, nu s'a călcat CÎtuşi de puţin datoria adevărată şi [a lucrat] totdeauna întocmai, după poruncile ce le avea de s ici. Căc', dacă Domnul Mihnea ar fi vrut altfel decit prieteneşte să se poarte cu dinsul, ar fi pus pe alţii decit pe Ioan, cari cu arme potrivite, şi nu cu bunătatea, ar fi negociat. Dar Domnul Mihnea e aşa de blajin, că de multe ori, pentru dreptate, nu poate face alt­ fel decit să osîndească la moarte oameni şi, de milă, pe de altă parte, pune să roage pe pro­ tivnici să-i ierte, - fireşte cînd sînt lucruri vred­ nice de dreptate şi milă. În sfîrşit, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru Domnul Mihnea, şi ca noi şi Domnia Ta să fim sănătoşi şi, cu toate că Domnia Ta te minii pe Ioan şi Ioan pe Domnia Ta, lucru care e uşor între noi, Dumnezeu sa ne păzească de vrăjmaşi. Şi noi sintem nu numai prieteni, dar şi rude: e lesne [cearta] între noi. Fii voioasă şi scrie-ni de acum înnainte, tot aşa şi noi Domniei Tale, numai [46] 46 despre cele ce se întîmplă, şi să lăsăm orîee altă ceartă. Ceia ce spui că Ioan, in sama celor 20.000 de aspri, ţi-a dat înnapoi numai 200 de galbeni de frica Vizirului ce a murit a făcut să se închidă trecătorile Ardealului şi a oprit cîtva timp ne­ goţul, dar de acum in nainte va face cum cere buna vecinătate. Braşo v, 18 Septem vre 1716. (După o traducere italiană a textului grecesc, Hurmuzaki,. VI, pp. 158-9, no. LXXXVII.) LIV. Nica Vasile, negustor ardelean Sănătate dumitale, naşule. Poftesc de la mi­ lostivul Dumnezeu tot binele dumitale. Şi, de vei avea a intreba de mine, mă aflu, din mila lui Dumnezeu, sănătos. Altă, mă rog dumitale, ca la un părinte al rnleu, şi să mă er]i căce-ţi fac buşuluială, că am înţeles precum ai avut întristare şi buşuluială, ca Dumnezeu să te bucure întru ceale bune. Şi mă rog dumitale să faci atîta bine să osteneşti, de va fi cu pu­ tinţă, la ginerele judeţului hălui mare, la doftor Feat, că iaste un şoJear 1 de şade acolo, fecio- 1 Schuler, şcolar. [92] 92 rul popi de la Cloaştir, şi m'I dator de astă primăvară au trecut un an, de cînd am fost în Ţara Nernţască, şi i-arn adus 50 de pungi de cărţi mari, şi n'am ştiut că sint ale lui, că mi li-au dat la Llpţca ficiorul popi din Saschiz, Şi, cînd am venit la Saschiz, atunci li-am cum­ pănit acolo în curte la popa, înnainte popi, şi au venit 50 de punti nemţeşti şi am togmit puntul cîte 10 petor], cu ficlorul popi din Sas­ chiz, că el mi li-au dat mie. Şi li-am lăsat la popa acolo in casă, şi pe urmă mi-au spus că nu sint ale lui. Şi acuma acela au luat cărţlle, .şi nu plăteaşte, ci mă ţine cu cu vin te. Şi mă rog durnitale, naşule, să spui şi la jupănul Za­ fir că mă închin cu sănătate dumnealui întru toată cinstita casa dumnealui: îi poftesc tot binele dumnealui. Alt, şi mă rog dumnealui să să facă atîta bine pentru mine, că îi vo i sluji durnnealut, să ostenească Inpreună cu naşul Dima la iudeţul hăl mare, căce ştiu că are co­ roşpondeanţe cu judeţul cel mare, să-i spue aheastea, să vază ce va zice. Pentru aceia mă rog dumnealui, eu, mai mic şi plecat şi de bine voitor al dumnealui in toată vremea. Alta, vei şti dumneata, naşule, că am cerut la Laţcu piperiul şi bani, clţ! au vindut, şi au vrut să mi-i dea; si s'au rugat să facă bine naşul Dima, să facă bine dumnealui să-I aştepţi pînă la tirgul Cohalmului, că va da mie. Şi mă rog durnitale să faci bine sa-i dai o jurnă- [93] 93 tate de punt de arbatei (= horbote?) la [upă­ nul Stama; şi mă închin cu sănătate dumisale, Alt, vei şti dumneata că-ţi trimiţ şi ţldula a Sasului din Slghişoră, pentru vulp', să-i iai bani. Şi-ţi poftesc dumitale tot binele şi totă sănătatea de la Dumnezeu. Eu, mai mic şi ple­ cat al dumitale slugă in toată vremea. Şi pof­ tescu tirg bun, să te văz sănătos; viiaţă înde­ lungată să- ti dăruiască Dumnezeu. Eu Nica Vasile. 17 L5, în luna lui Dechemvrie 27. În cinstita mina jupănului Dima Dutcă cu să­ nătate să se dea, la Sibii. (Iorga, Studii şi documente, XII, pp. 29-30, no. XLV.) LV. Un negustor din Nicopole. t Adecă eu Sterea dau zapisul rnieu la măna [upăn Gligorie, să să şti că am vândut nişte lănă dumnisale dereptu 68 de rnăji şi 40 ocă, Ce, cănd o va căntărl, de va îşi llpţă, să avem in plini. 1726, Fevrar 21 dni. Eu Stereo ot Nicopoi. Şi cari am mai dat la Crăciun, ne-au fost tocmeală pentru 22 de rnăji. (Ibiâ., p. 31, no. XLV!.) [94] I I 94 LVI. Pavlichienii bulgari din Oltenia Colonlsatl de Austrieci în Oltenia ocupată, cu eplscopul lor Stanlslavlcl, Bulgarii pavlichieni, deveniti catolici, aveau privilegii de negot şi· moşii. Prea-bune doamne, doamne prea binevoitor şi puternic. Noi, Pavlichlenii, de lege catolică, spunem, că­ zînd la picioarele Escelenţei dumitale, cu dato­ rita evlavie şi supunere, cum că am venit din Ţara Turcească, unde, păstrîndu-ne în legea lui Hristos supt jugul varvarllor, niciodată nu ne-am îndepărtat de la calea cea dreaptă, de şi strînşi de marea tlrănle a Turcilor, acum cinci ani aici, supt prea-îndurătoarea ocrotire a prea-auguatului împărat, ca să putem trăi in siguranţă şi să a­ vem un mai bun noroc, dar, socotind să avem linişte, încercăm mari tulburări sufleteşti. Căci, de cînd 1 am venit aici, din pricina piedecilor puse de Rornînl, nu putem nici ara, nici sămăna, nici tăia lemne şi cosi fin şi face slobod altele ale noastre, aşa încît am pierdut cu totul vitele ce am adus cu noi şi cele ce le-am cumpărat aici. , decăt să umble fu­ gănd: n'are unde scăpa .... (Ib id. , p. 135, 00. 94.) XCIV. Stan Popovici. Sibiiu, 12/24 Mart 1821 • ••.. Sintem sănătoşi, numai cam învăluiţi, din pricina deaselor vizite ale bolarilor, că ne-au cufrupit deodată: unii poftesc case, alţi mebele (= mobile), care aici e discolie a găsi, şi alţi cer bani. că n'au de cheltuială, că sint toţi uşori. Că Caragea şi Suciu, Domnii Ţării - Rumineşti, cu meşteşuguri i-au stors pe toţi: Domni au rămas cu banii, iară boeri cu ranguri mari boe­ reşti : tităI one mităl (= TiteI ohne Mittel) 1. XCV. Nestor Pavlovici. Craiova, 26 Mart st. v, 1821. .... Spun că să să fi sculat Sărbi în piciore ... 1 Titluri fără mijloace. [159] 1 I 159 Aicea ostea care au fost, s'au dus la Jitiian la mănăstire: au şi steaguri şi pănza steagului este in 3 feţe: 1/3 roşu, lis vănăt, Ils alb. Aieea nu este niminea; aieea s'au strigat eri prin tărg că toţ negustori, Arnăuţi şi tot cari ati arme, să meargă la ordiia cea mare înpărătească la Jitiian şi să să scrie şi să să bată pentru patrldar şi pentru lege. şi li să vor da leafa împărătească, iară care nu vor vre să meargă, să nu fi slobod -să porte arme la sineş. Caimacanu au venit la Dii, şi spun că va să vie aici cu Turci 6jm. Aicea au scris la s. 1 Şolornon şi s. Panaiot că să-i trimită cai de peşte, să vie, şi nici unu, nici altu n'au vrut să-I asculte. Ce va fi, Dumnezău ştie. Destule străji sănt, destule pe drumuri: nici pănă la Giorman nu poate omul merge fără de răvaş de străji: una; al doilea, te desbracă. So­ coteala scăunaşilor am primit, şi voi vedea să scot ce va fi cu putinţă de la dănşi, cu toate că, după cum am arătat dumitali, mai tot sănt duşi la ostea •.. Vre o negustorie nu este să facă cineva, fiind oraş pustiu ... Aicea spun că Ale­ xandru Ipsilanti ar fi intrat cu 21.000 de Ruşi In Bucureşti z .... (Ibid., p. 136, no, 102.) 1 Sinior, signor. 2 În nemţeşte. [160] li '1 I I , I �I ! I II 160 XCVI. Craiova, 29 Mart st. v. 1821. Ştiri -de peste Dunăre, că Sirbii nu s'au răs­ culat şi Turcii n'au de gind a trece. , pentru -spiţerul Leopold Koller.) Noi aici pănă acum, 27. ... Alaltă sară, am luat o curată ştiintă de la lbraila că Mehmezi fac mare pregătire ... La Prut au sosit mare putere rus�ască, şi a făcut lager in marginea Prutului. Cazaci, ofiţeri, totdeaună vine la Galati şi şi tărguesc vin, rachiu ... Turci in toate cetăţile să străng, gătire mare fac: des­ tui de frică au beţi creştini aici in ţară: nu ştiu ce să fac.' De la Craiova nicio ştiintă am de cănd s'au inceput aceste dureri •... (Studii şi documente, VIII, P. 163, no. 200.) jiii> [195] .. 195 Gligorie Hangiul. CXXVII. Am prii mit cinstită scrisoarea dumitale şi am tnţeles toate cele cuprinzătoare. Văz, boerule, că-mi scrii că să mă duc la Corlăţăl înpreună cu Hristea, şi eu nu m'am putut duce din prl­ cină că am fost bolnav. Şi zac de sint duo luni. Şi nici acum nu m'am sculat. Şi, de cheltuială, .Dumnezău mă ştiie ce am cheltuit cu Muscati, că l-am tinut in casă cu de măncare, că am văn­ -dut tot, pănă încăt şi pănza din Iadă. Şi, boe­ rule, şi dacă oi trage şi la iarnă ce am tras pănă acum, eu aici nu mai poei şădea. Că eu, cit pentru dumneata, aş şădea, iar dă rău Mus­ calilor nu mai poei şădea, Dar acum pă vară voi să şăzi, ca să lucre viia, că au fugit altfeli dă negustori, de ş'au năpustit casă le, cu pu­ -teare, nu ca mine. Dar eu, văzănd că au dat şi casălor foc şi de abiia le-am stins, că putea să arză pănă in pămînt, şi pentru vinu dă aici, văzănd că nu să găseşte muştereu ca să-I vănz 'mai sus, l-am slobozit eu pă şalzăcl dă părale vadra, şi nu au vrut să-I ia ni.nene. Văzînd că 'vine ordiia dă tunuri lăngă gardu nostru, am dat şi eu drurnu opt părale ocaoa, şi s'au văn­ dut o butie, cu aceia Muscati căt au şăzut aciia, şi butieia am ţăncuit-o cănd am slobozit-o, şi acum s'au măsurat, şi am găsit 78,5, 1 dă vedre. Şi, bani, am dat lui Hristea tale. 117,32, adecă una sută şaptesprezeace şi părale treizăci şi [196] '. 196 dooă, Sare am văndut 2.000 de ocă, că (sic) tale. 9 sute, lui Mihai Arnăutu, şi nu i-au prii­ mit cu tale. 80,20. adecă optzăci şi părale doo- " zăct, zicînd au eşit o sută orjale] sare lipsă. Şi eu, fiind bolnav, nu am putut să-rnl caut. Şi sănt al dumitale plecată slugă Oligorie Hangiu. 829, Aprilie 3. Am trimis 40 oaoă dă găină şi dă raţs. (Corespondenţa lui Dimitrie Aman, pp. 117-8, no. 272.} .. CXXVIIL N. Iotta, Rimnic, 2 Iunie 1829. (Gene"ralul rus Galsrnar a trecut Dunărea la 27 Maiu, la Rahova, "sar;!, intuneric fiind".) Ticăloş Turci. ne temăndu-sa de aşa grabnică trecere, s'au pomenit la 2 ciasuri nernţăştl de dimineata, la 28 Maiu, ocolit oraşul Răhovi cu MuscaJi. încât de bătae tobelor şi din auzul rnu­ zici au fost Mehmed cu totul spăriiat, şI, făcănd mai întăi întrebăciune Ecselenţiia Sa de vor să. să inchine sau nu, au dat răspuns Başa că vor bătae. Şi, aşa, lncepănd cu tunurile din toate părţile, au ţinut bătae vr'o căteva ciasuri, apoi au strigat Muscali "ura", şi au intrat în oraş,. prlnzănd pe toţi Turci ce au fost vi', înpreună cu cadănele lor şi copii. Au fost groznică jale de Turci j le-au dat hagmă (sic), i-au jefuit şi Îi trimete, la Craiova, cu totul înprcună, şi cu. [197] I -��--_·_--- �- .. -----=--=-�-�� 197 beigamberi (sic) lor; iar Turci de la Ţinbru, auz.nd tunurile, s'au dus focului: au năpustit oraşul, (�uşii vind zece ocale de fier cu 1 leu .şi căldările, Cu 2.) (Studii şi documente, VIII, p. 163, no. 201.) CXXIX. Dumitraşcu Popovici. Giorman, in 18 IuIii 1829. [Către Ioniţă Minovici, în Cralova.] Cu plecăciune chir Ioniţă, Fiindcă Her 1 Iozef Knaus cere să-mi cumpere vinu ce-l am acolo in pivniţă, de aceia dau ru­ găciune bunătătli dumitale ca să faci bine şi să- i dai să guste, şi, plăcindu-i, să-I togmeşti cu dumnealui. Insă eu i l-am lăsat cu 8 lei, a­ decă lei opt vadra, cu bani. peşint, care socotesc că, plâclndu-l, va şi da. Iară pentru hacău, adecă bute, să-I in datorezi ca M mi-o aducă iară in­ napol, Asemenea şi pentru scosu din pivnlţă, să fie tot cu rizica şi perlcula cumpărătoriului. Şi,