^Vv'' »
                           ,CT'
                              erată
   A se îndrepta înainte de întrebuinţare.
   P. 10, r. 5 de jos: „Botăşenî", în loc de Boţăşeni.
   P. 87, rîndul al 4-lea de sus, sărit şi înlocuit prin dublarea celui precedent e acesta: Şi pentru aceasta ne-am sfătuit cu toţii de obşte, ca.                                         ’
   P. 94, no. LXXXI, la iscălituri, un punct după „Şolţ“.
   In legătură cu aceste scrisori apare, atît ctt ce poate înjgheba din putinele documente de caracter mai intim, o Istorie a meseriilor la Romîni.
   Cîteva linii generale de orientare mi s'au părut totuşi necesare înnaintea acestei culegeri.
                                         I.
   Meşterul cel mare a fost — şi a rămas până azi şi, cu oarecare inteligenţă în organisarea învăţămîntulului, ar putea să fie şi mai mult,— ţerarjul,
   Aici nu poate fi vorba, ca la artă, şi de o influentă a vieţii claselor superioare; totul vine de lă aptitudinile înseşi ale rasei.
   Afară de fierărie, care, cu marile precedente preistorice, a rămas lucru ţigănesc la Romînii din ţara liberă — în Ardeal alţi străini avînd sarcina de a da uneltele de metal —, săteanul nostru fabrică, şi cu uşurinţă, cu îndemînare, cu un remarcabil simţ al frumuseţii, tot ceia ce-i este de nevoie în viaţa sa modestă.
   Ba, mai mult decît atîta, el, care e şi rotar, făcîndu-şi carul, şi dulgher şi multe de toate, ajunge şi la specialisare şi la fabricaţia pentru vînzare.
   Astfel ramuri de industrie ferănească în vederea desfacerii se alcătuiesc încă de la ţncş-
IV
put, adecă până unde pot ajunge documentele — deci şt înaintea lor: cărări, chiar pietrari şi zidari rurali, puţari, şindilari, dogari, olari, pi-uari, blidari, cărbunari.
   La tîrgurile de fără, pe piefele din oraş ei apar cu carâle lor, desfăcînd produsul unei munci la care se succedeazâ după aceleaşi vechi procedee generaţiile.
                                         II.
   Ţeranul e însă întrecut de tovarăşa lui, de femeia gospodăriei.
   Ea-i coase pe tofi, încălţămintea singură, opinca, rămîind în sama bărbatului, iar căciula şi cojocul în aceia a unor meşteri de oraş. Pînza se ţese în casă, bărbafi puţind fi însă inari şi — cu toate că n am găsit şi acest cu-vînt—cînepari. Materialul întreg al tmbrăcâminfii supţiri, al veşmîntului alb, vine de la dînsa. Bărbaţilor însă li se păstrează rolul de a bate în piuă sau dîrstă stofa, încă aspră, ieşită din truda femeiască.
   Această industrie de casă trece şi în mănăstirea de maice, unde se lucrează şi stofe de mătasă şi solide mohairuri cu ţesătura strînsă şi frumosul luciu1.
   Dar de la tofi aceştia cari practică meşteşugul fără a fi meşteri n’avem scrisori în legătură cu această ocupafie lăturalnică. în curînd
   1 în Bucovina însă, după ocupaţie, alături de „dimia sîrbească", se fac „doloame" din „muhair nemţesc"; Si-mion Relî, Bucovina vremurilor grele, Cernăuţi, 1926, p. 18.
V
cred să pot da scrisori de ţerani care nu ma-nifestă însă decît sufletul ferănesc al oame- |            >
nilor.
                        III.
   Industria de casă ajunge a fi însă şi boierească.
   în curţile fără primblări şi fără oisite, din care deci femeia nu iese decît la rari prilejuri, ba une ori nici nu apare, timpul, care trebuia să pară aşa de lung, e ocupat cu lucrul de mînă. Cu fetele casei şi cu „fetele din casă", cu Ţi-gancele anume deprinse la aceasta, fără „şcoală profesională", cu ţesătoare tocmite de afară, sau putînd lucra şi la casele lor, se face tot ce e necesar într’o economie casnică discretă, dar mult mai bogată decît avem noi astăzi întră trufaşă expunere.
   Deci, pe lingă cămeşi şi alte articole de pînzâ — postavul se cumpără —, pe lingă producţia, toarcerea şi ţesutul mâtâsei — rochea se taie şi se coase insă la croitorese şi la croitor —, se vor face aici articole de lux, din cele mai frumoase, mai scumpe şi mai grele. E sigur că mult timp din asemenea ateliere domestice, formate, supraveghiate şi îndemnate de stăpîna însăşi, au ieşit perdelele de dvere, perdelele de mormînt, odâjdiile lucrate cu fir ale preoţilor.
   Afară de scrisoarea unei Doamne, Elina, a lui Matei Baăarab, care nu putea să încapă aici, scrisori din această lume a industriei private nu se puteau aduce,
VI
                                         IV.
                                 Cei d intăiu meşteri din afară, publici au fost străini, nemţi şi din Sudul slavo-bizantin, dar
        ■ i v Wgţf >eJ£L **            w               *
f -ffl< < T<*rt                         - nu%,te’J.pf
*i "ţlffilţX****** 'y't‘* "* '***££**«’
// »#***?*9 ^/7 4y fC'*s7% v*Ţ~ f %* mf* j
4
lita
     **   f    f ~ r
     '$!#$•* WAi l'”'yîv'
     4     .     •’*’•              /
                                                         KM A* s. fi* "
Jfrfir**>]
I
                            4?                  \
                                       # a. ...
siîŞI»:»

                 Ii#ppl<fl !■■■
r *»iS.".-'
filS
                    Scrisoarea lui Gheorghe Cojocaru din Urlaţi (1692). Textul la tablă.
                 mai ales din lumea săsească, Polonia necon-tribuind cu nimic în această privinţă. Am găsit
cîteva acte, fără mare semnificaţie, de la aceşti iniţiatori şi învăţători pentru ai noştri, formafi mai târziu în deosebitele ramuri ale meseriilor.
   Abia secolul al XVlI-lea va fi acela cînd se va putea întemeia o clasă puternică de meşteri romîni.
   Ei păstrează însă caracterul gospodarului rural ori de mahala, tinzînd, dacă se poate, către scutirile şi onorurile boieriei de ultima clasă. Nu există o psihologie de meseriaş distinctă de a altor locuitori, acea psihologie care interesează aşa de mult la alte neamuri unde a-ceastă clasă a determinat de atîtea ori, şi esenţial, istoria naţională.
   Deci ce am putut da de la dînşii sînt numai zapise. Iubitori de pămînt, îndrăgiţi de căsuţa lor, mulfămifi de o strînsă viată familiară, ei cumpără şi vînd, clădesc şi repară locuinfi care nau nimic din caracterul atelierului, ucenicul fiind pe lingă stăpîn mai mult ca un copil al lui, menit să iasă pe deplin căpătuit şi mai adesea şi însurat de la învăţătorul lui.
                                       V.
   Secolul al XVHI-lea, adecă a doua jumătate, mai organisată, mai „filosofică* decît întâia, strîns legată de datina seculară, creiazâ, după tipicul bizantin neschimbat, pe care l-au împrumutat, l-au copiat şi Turcii otomani, breslele în sens oriental.
   Breslaşul nu mai e vechiul „frate*, trăind liber, fără altă constrîngere decît de la semenii săi, „bătrin ii* sau cei de aceiaşi vrîstă. Statul
vm
îl domină şi-l condgmţf; el trebuie să tntre tn prescripţiile multiple ale udei reglementări tipice, foarte minuţioaselÂl&.\:‘.
   Cum e o vreme eiitd e& serie, se „trece la condică" tot ce se petrece în societate, dacă nu găsim des scrisori schimbate între meseriaşi, avem viaţa lor de familie înregistrată în procesele dintre soţi la Mitropolie — şi condicele pentru Bucureşti, din fericire, s’au păstrat —, şi avem, iarăşi, plîngerile acelora cari se cred nedreptăţiţi de organele Cîrmuirii.
   Din acestea am putut face o destul de largă recoltă.                 .
   Şi isprăvim prin plîngerea atîtor breslaşi năpădiţi de străini în epoca de modernisare a Regulamentului Organic. Conştiinţa colectivă se pronunţă, — dar din nenorocire ea se rosteşte numai fntr’un strigăt de agonie.
   Va fi de nevoie ca în epoca noastră, care trebuie să fie, nu numai de întregire teritorială, dar şi de înviere naţională organică, să putem trezi şi alte glasuri, creînd o mentalitate care sădea o coloraţie de clasă, sau de îndeletnicire măcar, marelui suflet romănesc, la care ne gîndim aşa de puţin în formele şi reformele noastre.
                                                                        N. Iorga.
                                 Vălenii-de-Munte, 8 August 1926.
1
                     ♦academiei*
                      £pMk&
                                            I.
   Hans cojocarul, fratele dumitale şi supus al du-mitale (către fratele Iacob, din Braşov). Să ştii, frate, că i-am spus lui Dumitru că să-i arătaţi cum că trebuie să aştepte cu straja, dar ce să facă el? Era de mult la dumneata toată ziua, şi dumneata ştii bine că ai mulţi oaspeţi, şi i-ai dat de lucru cu oaspeţii. Atita cere ca dumneata să-i scrii ce are de făcut. Aşijdea unchiul nostru Matei te-a rugat să-i trimeţi o şea şi o păreche de lacăte, care poate ştii că nu i le-ai trimes: şi asta să i-o arăţi. Au dat fata după croitor: de Sîmpietru e nunta...
                     Târgovişte, după Sfintele Rusalii, anul 1534.
   (Hurmuzaki, XI, pp. 368-9, no. DCXC.)
                                      II.
   Eu, Toma, zugrav din Suceava, om de casă al Măriei Sale, Domnului.„^Moj^JE^tm...Vpevod, mărturisesc şi recunosc prin aceasta că, eu cerînd nişte lucruri, ale unui anume Mihail, răposatul mieu frate, care erau oprite şi păstrate într’o ladă însemnată, de la dumnealor judele şi juraţii cetăţii i Bistriţa, .ei mi-au dat cinstit în mînile mele
N. Iorga. — Scrisori de meşteri.
1
2
N. Iorga
acele lucruri puse în scrinul acela şi din nou însemnate, mai ales cu acea învoială ca pe toate acelea să le înfăţişez tot Măriei Sale lui Petru, Domnul Moldovei. Ceia ce fiind în sarcina, după primirea lor adevărată şi de fapt, a acelei lăzi însemnate, îi arăt pentru aceia slobozi de orice datorie, pe jude şi pe ceilalţi juraţi şi pe toţi locuitorii acelei cetăţi a Bistriţei prin mărturia scrisorilor mele. Pe care am crezut să li le dau supt pecetea mea obişnuită. Dată Vineri după Sfînta Cruce, anul Domnului 1541.
   (Hurtnuzaki, XII, p. 400, tio. DCCI.V.)
                                             III.
   1665.
   t Adecă noi butnarii de Măriţii, anume Vasilie, starostea de butnari, şiTonaşco Dicul ot tam, i braţ ego Vasilie, şi Dumitraşco sin Căzacul, şi Dumitraşco sin Dicul, şi Vasilie sin Isac, noi toţi scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru cum am văndut neşte dealniţe ce au fost între vaduri, aJ noastre, a’ butnarilor, ce sint de într'o piatră, ce iaste locul Beserecanilor, spre deal, pre o obrăjie ce iaste pre den gios, de spre locul Bistriţei, pănă în Soci supt deal, într’un giugastru ce iaste un buîr, în seamnele ceale bătrâne. Am văndut sventei mănăstiri Beserecanilor, când au văndut şi târgoveţii dumbrava iară Beserecanilor, şi ne-au dat călugării 43 de lei bătuţi, şi atuncea îmbla leul 100 lei bani proşti şalăi, în zilele Dabije-Vodă, şi aceale dealniţe le-am văndut cănd au trimis Dabijea-Vodă pre dumnealui pre Costantin Bantăş şi pre Costantin A-
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
3
rapul, să facem oameni de oaste. Deci noi, na-vănd ce face, să rădicăm acea nevoe, noi ne-am vorovit cu toţii şi am văndut aceale dealniţe Beserecanilor. Şi ’ntr’aciasta tocmală au fost şi dum-neaalui Costantin Bantăş şi Costantin Arapul şi Esav şoltuzul şi popa Ionaşco şi Toderaşco Hăso şi alţi orăşani bătrâni şi tineri. Aşea scriem şi mărturisim noi că acest adevărat zapis al nostru şi întru urma noastră cine să va rădica de-în feciorii' noştri sau deîn nepoţii noştri, să scoaţe nescare zapise, să mai zică, au treabă cu a-ceale dealniţe, ce să nu să mai crează acealeă zapise, că noi de mare nevoe le-am văndut aceale dealniţe. Şi pretru mai mare credinţă au iscălit aceşti boiari şi şoltuzul au pus peceatea oraşului, şi popa Ionaşco iscălitură, şi noi toţi deagetele, ce să cheamă peceţi, să să ştie. Mesiţa Mai 7, vleat 7173.
   (Hasdeu, Arh. istorică, I, pp. 79-80, no. 98.)
   ^                      IV.
   1666.
   Adec[ă] eu Isac croitoriul den Iaşi şi cu femeia mea Ştefania şi cu mama Mica şi cu soru-mea Tudora scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru cum noi de nime siliţi, ce de a noastră bună voe, am vîndut un loc de casă, care loc iaste den sus de Vătaţi, alături cu locul lui Gligori Cepragariulpi ce iaste lăngă be-serica Ghenghei lui ...onariului şi femeii saale (rupt) şi ficorilor lor direptu doisprece lei bătuţi, şi mi i-au făcut toată plata deplin. Şi la a-cesta zapis căndu s'a făcut s^u prilejit mulţi oa-
N. Iorga
meni buni bătrâni, anume dumnealui Gheorghi Vornicul den poartă şi Ursul Boghirlan şi Vasi-lie nepotul Botoşancăi şi Lazor ginerele lui Gli-gorie şi alţi oameni buni, şi au fost şi Vătaţi şi ginerele Văscălinei. Deci şi noi, văzăndu tocmaala de bună voia lor, noi ce am iscălit şi ne’m pus peceţile şi degetele ca să fie de mare mărturie şi de credinţă acestu zapis. Şi eu Toader de la Solomon Vornicu am scris zapisul să ştie.
   U las, lt. 7175, msţa Sep. 8.
   Isac croitor, Ştefania, Ursul Boghirlaan, Lazor, Gligori zet (ginere) Vasculina, az (eu) Toader diiac iscal.
   (Revista Ion Neculce, 11, no. XXXV.)
                            V.
   c. 1667.
   Adecă eu Ştefan Sîtariul, feciorul lui Constandin Sîtariul din Vişteleşti, scriu şi mărturisăsc cu a-cest zapis al mieu cum am avut un nume de zlotaş acole în sat în Vişteleşti. Deci cîte nevoi reli era, tot li-am plătit, pănă de la o vreame am sărăcit şi n’am avut puterea să mai biruesc nevoile ce era, numai să dau ţara, că era de nume cîte 6 ughi şi cîte 5 ughi, pînă sărăciiu, de tot. Deci, neavînd ce face, venit-am şi cu mare rugăminte am căzut la dumnealui Necolai Buhuş, Logofătul cel Mare, de i-am vîndut nişte stupi ce au avut, cu loc de prisacă şi cu zăm-nic cu tot, acolo la Vişteleşti, şi m’am plătit de acilea nevoi.
   (Antonovici, Documente bîrlădene, II, pp. 152-3, no. CLXVIIÎ.)
Scrisori şi Zapise de meşteri rontîni
5
1669.
                            VI.
   Adecă noi, Alexandru Vulpe săoariu, şi nepotul mieu Toader scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, de nime nevoiţi, nici asupriţi, ce de a noastră bună voe am vîndut a noastră dreaptă ocină şi moşie ce avem de pe părinţii noştri, o pivniţă gata şi cu iocu cu tot, ce iaste în tîrgu In Iaşi, lingă sfînta mănăstire lui Bărboi din sus şi de cătră uliţă. Aciastă pivniţă şi cu loc cu tot am vîndut-o noi dumisale lui Stur-za Stolnicul cel Mare drept 300 de lei şi ni-au plătit dumnealor deplin aceşti bani toţi înainte noastră şi înainte dumnilor sale boerilor celor mari care sîntu iscăliţi mai gios.
   Aşijdere deosebi eu, Alexandru Sâoariul, singur, fără nepotul mieu, am mai vîndut o casă, cu Ioc cu tot, lingă aciastă pivniţă, ci-am scris mai sus, care o am cumpărat eu de la Neniul cizmariul dreptu treizăci de lei bătuţi. Şi aciasta o am vîndut cu loc cu tot iarăşi dumisale lui Ilie Sturza Stolnicul dreptu aceşti bani, dreptu cit o am cumpărat eu, şi mi-iau plătit deplin, ca să să ştie.
   Vlet 7177, Mart 3.
              (Urmează boierii.)
   Revista Ioan Neculce, an. 1925, p. 129, no. XIII.)
   Adecă eu Boghiţa Mitoşelului, staroste de ciS' mari, şi cu fata mea, Paraschiva, şi nepotul mieu, Năstasă, scriem şi mărturisim cu aceasta adevărat zapis al nostru cum noi de nime siliţi nici asii-
6
N. Iorga
priţi, ce noi de a noastră bună voe ni-am învoit şi am vîndut o case cu loc cu tot, ce este lingă locul popii lui Sidor şi lîngă lacul Ursoae, acel loc cu casă l-am vîndut Svinţii Sale lui Macarie, egumenul de la mănăstire lui Golăe, şi a Svenţiei Sale egumen Hristofor de la mănăstirea lui Bărboiu. Acesta loc ce mai sus seri iaste de la moşii miei. Şi l-am vîndut drept 30 lei bătuţi, bani gata. Să n’aibă nime nicio treabă, din feciorii miei sau din fetele mele sau din nepoţii miei, că eu de bună voe mea l-am vîndut dinainte a mulţi oameni buni. Şi am făcut Svinţii Sale acest zapis ca să aibă a-şi face şi drese domneşti. Şi pentru credinţa mi-am pus peceţile. Şi eu, Silivestru diiaconu, am scris zapisul, să să ştie.
  7177, April 20, Boghiţa, Năstasă, Paraschiva, loan Băluţă, braţ Gheorghe butţnar], Ghinea, Pa-naiti băcal, Simion, Costandin braţ Răifă, m’am tîmplat.
  (Revista loan Neculce, an. 1925, p. 173, no LXXXVII.)
                        VIII.
  4  Ianuar 1682.
  Eu Ştefan zugravul (arată) precum mi-am lăsat eu la darea sufletului miu pe sama Aniţii ca să mă grijască. Alta n’am avut nimica fără casă, care casă este în pupur (== popor) la Curălari. Şi ace casă îmi este mie locul cumpărătură de la Alexandra zugrăvită, pe banii mii, şi am dat soţu-miu Aniţii casă cu loc cu tot ca să mă| grijască. Iară o căscioră mică ce iaste din dos,
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
7
să hie a babii, iară cu casa ce am dat (pentru că Aniţa l-a îngrijit „la bula me”.) Marturi mulţi oameni buni şi ulicani, anume Vlasi Curălar şi Gostantin staroste di curălari şi Ursu făclier şi Alecsandru tij făclier şi Ursan făclier şi Catrina şi Mihalcioe şi diiacun Andreiu şi mulţi oameni buni... Şi, eu, preutul Gligoraşcu duhovnicul, am scris.
  Az pop Grigoraş iscal.
  Şi locul casai au fost neistovit, şi au mai dat soţul mieu Aniţa 4 (?) potronici.
  Şi eu, Ştefan, m’am răsbolit după vremea culesului pană la Bobotează : am dzăcut tot în pat, şl m’au grijit şi m'au socotit tot soţul meu Aniţa, şi au chialtuit tot de la dănsa, că au fost spaimă cînd Leşii, şi n’am putut eşi trei luni afară, şi tot ia m'au socotit. Nici să nu mai aibă val de nimerile, precum am scris în za-pis în faţă.
  De aciasta mărturisescu ca să să ştie.
  (Iorga, în Analele Academiei Române, XXXV, pp. 345-6.)
                         IX.
  5  Septembre 1685.
  Alexandra, fămeia zugravului lui Neculaiu celui bătrân den Iaşi (dă) o casă ci-au fostu mai bătrână şi cu altă căscioară ce iaste făcută în locul grajdului, amăndoao alăture, den sus de du-ghianele care am vândut lui Static bulucbaşii, şi aceste case săntu alăture cu dughianele călugărilor de la Aron-Vodă, mai den gios, şi lăngăi casa Aniţii, care o ţănut zugravul Ştefan, dejn
8
N. Iorga
gios, şi alăture aproape, şi între dughianele care am vîndut lui Statie bulucbaşii, şi la mijloc, între aceste case. Şi aceste case le'm vândut du-misale Mării, fămei Nicăi Săimanului, dereptu dzece lei bătuti, ca sa fie dumisale ocină şi moşie.
  (Marturi) mulţi oameni buni, vecini, uliceni de aproape, anume Dumitraşco zăt Potropăscul şi Aniţa, vecini de aproape, şi Neculaiu, staroste de curălari, şi Vasilie Căldărarul şi Ghiorghiţă Săimanul şi Gligoroae şi Dumitru şi Vasilie cu-rălarul şi Zota.
  f Şi eu, Mărie, cumpărătoare, mi-au fost toc-mală cu Alecsandra ce bătrână, zugrăviţa, vânzătoare caselor, să şaadză în ,casă, şi să o so-coteseu pană va muri. De aceasta scriu, ca să se ştie.
  (lorga, în Analele Academiei Române, XXXV, p. 346.)
                         X.
  1700.
  Adecă eu Petru săn Văsii Cur Negru, dăştarul ot Schiai, dat-am credincioasa cartia noastră ca să fie de bună şi mare credinţă la mana dumnialui jupănului Andriiaş Hianeg, precum să să ştie că am tocmit cu dumnialui de i-am vândut dărsta mie, care dărstă iaste din sus de toată, şi din jos iaste vecin Radul, ginerele lui Văsii Viitură, anume Radul, şi tomala ni-au fost f. 110, cu bani gata, şi m'au dat şi pământul schimbu, 30 holde. Şi aşa i-am vândut de a mia bună voe, ca să aibă a o stăpâni cu pace, şi de nimia nicio supărare să n’aibă. Aşişderia, şi dumnialui mi-eu dat voe şi slobozenie, că te zile voi avia, să şez
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
9
la dărstă, şi ce va fi venitul de la dărstă dupăl strae să fie al mieu, şi eu să dau dumnialui pe an câte 6 ort, iar alt nimic să nu dau. Şi aciale 3 olde s'au preţuit la bani cari sănt scriş mai sus, pentru schimb. Şi, pentru mai mare şi adevărată credinţă, mi-am pus mai jos şi dia-getele în loc de peciate, ca să criază în tot locul şi la fieştece judecată. Şi, când s’au făcut1 scrisoarea aciasta, fost-au de fată mulţi omeni buni, care mai jos să vor iscăli anume.
                                                                        Iunie 4 zile.
   Eu Petru.
   Eu Mariia, femiaia lui Petru.
   Eu Petcul Mortco, martor.
   Şi am scris eu, Ortia Logofăt, cu zisa lor, şi sănt şi martor.
   (Braşovul şi Românii, pp. 324-5, no. 4.)
                            XI.
   1710.
   Eu, Silion, ficiorul lui Neculai, nepotul Petrii ci-au fost căpitan, şi cu surorile meale, cu Safta şi Iliana, făcut-am acestu adevărat zapis al nostru la mîna preutului lui Ion de la besereca dumi-sale răpăosatului Iordachi ci-au fost Visternic Mare şi hiilor Molifţii Sale, Ursului diiaconului şi lui David ş'a lui Vasilie, ca să le hie de mare credinţă şi ca să să ştie precum noi de nime siliţi nici asupriţi, ce de a noastră bună voe am vîndut dumilorsale a noastră driaptă ocină şi moşie,
10
N. Iorga
un loc de casă din tţrgu din Eş1 ce este pe Uliţa Strîmbă între locul lui Voico şi între locul casii lu Vasilie ci-au fost Armaş şi pîn în locul lui Mi-hălâchie Tr. ci-au fost hotnog: acesta l-am vîndut noi preutului Ion şi hiilor Molifţii Sale ce mai sus sintu scrişi drept opsprece lei... bani gata; deplin ni-au dat întru mînule noastre. Şi, cîndu am vîndut noi acestu loc, ni-am întrebat pe toţi oaminii noştri şi toţi megieşii di pen pregiur şi nime n*au vrut să cumpere; pentru ace nime ca să n’aibă a să amesteca la aeiastă vînzari a noastră, ce să le hie lor dreiaptă ocină şi moşie în veci. Şi la vînzare aciasta -s'au prilejit mulţi uliceni şi dipenpregiur megieşi, cari toţi mai gios sintu iscăliţi, şi noi încă pentru mai mare credinţa ni-am pus mai gios degetele în loc de iscălitură ca să să ştie. Şi eu Ghiorghii Carpu diiacul am scris. Şi nescare zapise vechi a casălor ş’a locului de s’are află să nu să ţie în samă, căce s’au furat acele zapise. U las, lt. 7218, Mai 20.
   Silion săn Neculai, vândzător; Safta, văndzătoa-re; Iliiana văndzăture, Ireu (preutj; Ghiorghie mar-tur; Mihălache biv hotnog; Ghiorghiţă Ghen-ghe iscal (am iscălit); az erei (preut) Ilii,; Toa-der Anghelache, unchiul acestor copii ce au vîndut; Pătraşcu... Vornic ot Botoşeni; az ereu (eu, preut) Enachie m?am prilejit la datul banilor, ot Botăşani; erei (preut), Toader et Boţăşeni martur m*am prilejit la datul banilor; erei (preut) diacon Ghiorghie; Ion ficiorul lui Belici martur; VasilePo-prişcanul martur.
  (Revista Ion Neculce, I.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
11
                            XII.
  1716.
  Adecă eu Tănasie Croitoriu din tărgu din Focşani din Ţara-Romănească de preună cu soţul meu Măriuţa scriem şi mărturisim cu acistu a-devărat zapis al nostru la măna dumisale giu-pănului Hrumuzachea Medelniceriul, ficiorul dumisale Cărstea Vornicul din Eşi, precum să să ştie că noi, de nime siliţi, nici asupriţi, ce de a noastră bună voe, am vândut a noastră dreaptă ocină şi moşie de cumpărătură, un pogon şi o hirtă de vie făcătoare în dealul Odobeştilor, în capătul viilor dumisale Vornicului—, Insă vie cu cramă cu tot şi cu 2 căzi. Care vii le-am cumpărat şi noi de la femeia Neculii starostei de croitori ot Munteni, anume Irina, şi de la maica sa Nastasie, şi noi le-am vândut dumisali drept cinzăci de lei bătuţi, ca să-i fie de acum înainte dreaptă ocină şi moşie dumisale şi giu-pănesii dumisale şi cuconilor şi nepoţilor stătătoare, neclătită şi neruşâită în veci. Şi, cănd am vândut dumisale aceste vii cu căsoae, mai nainte ne-am întrebat toţi fraţi şi rezeşi noştrii, ca să o cumpere, şi nime nu s’au aflat ca să o sprijănească, făr decât dumnealui giupănul Hur-muzachi Medeniceriul. Şi noi, văzând că ne-au dat dumnealui plată deplin în mănule noastre, i-am făcut şi noi acistu zapis de nainte a mulţi oameni buni, preuţi şi oameni bătrâni şi tineri cari mai gios s’au şi iscălit, carii au ştiut carte, iar carii n’au ştiut, ş’au pus peceţi cineşi pre nu-
12
N. Iorga
mele său. Şi noi pintru mai mare credinţă ne-am pus degitile şi i-am dat toate zapisele cele vechi de cumpărătură, ca să să ştie.
   Eu Tănasie, vânzător.
   U Focşeni, lt. 7225, mesiţa Noemvrie 20.
   (Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, I, p. 382.)
                        XIII.
   1722.
   Adecă eu Iaeov din Dobriceani dat-am scrisoarea mea la măna popei lui Grigorie ot Bo~ deşti cum să să ştie că m’am tocmit cu Sfinţia Sa să-i fac mii 6, căte bani 90, de cărămidă;, şi mi-au dat bani toti în mână, să-i fac cărămidă bună, să-i placă, la zi, când 1 va trebui a-ciastă. Şi, pentru credinţă, mi-am pus şi numele ca să să crează.
   Fevruarie 3, 7230.
            Eu, Iacov platnic.
   (Studii şi documente, XIV, p. 131, II, 1.)
                        XIV.
   1724.
   f Adecă eu, Constantin Său, înpreună cu Radu Piele, înpreună cu Vasile Buşcul, dat-am a-cest al nostru zapis la măna dumnealui jupănu-lui Grigorie precum să să ştie că ne am tocmit cu dumnealui ca să-i lucrăm piei de capră 320, însă piialea pă taleri 15 pol, şi piele să fie toată gata la Rusalii. Iară care din noi nu o lucra piele bine au le ar schimba, să avem a le plăti
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
13
pielea căte taler 1. Şi pentru credinţa ne am pus iscăliturile mai jos, ca să să crează.
   Mart 22 d., leat 7232 [1724]. Şi s’au dat peile în ammâ (=măna) lui Costandin Său, şi Cosi-tandin Său să-i de în vreme dumnelui jupanului Gligorie, precum scrie şi zapis mai sus, şi, dă să va schimba vr’o pele, să poarte Costan-din Său griji.
   f Eu Costandin Săul. Eu Radul Pielea. Eu Va-sile Buşcul.
   Şi s’au dat dăn bani peilor taleri 4, şi, cănd va veni ziha şi isă vor ridica marfa, să vor da şi ceelat bani, care fac taleri 12.
   Să să ştiea că au dat Ijupănul Gligorie ju-pănului Costă Şafarica tal. 13 ca să plătească măştărilor care au lucrat păilă (=pieile), şi să fie dumnealui volnic să aducă dumisale păilă (=pieile) la măna jupănului Gligoriea.
   (Studii şi documente, XII, pp. 23-4, no. XXXIV.)
   Adecă eu Costandin Său, înpreună cu Radu Voichită f Vasile Buşcor, dat-am zapisul nostru la măna dum. jupănului Gligore precum să să ştie că, având noi mare pricină cu dumnealui pentru neşte piei ce le-am; lucrat dumnealui, şă eşind vr’o câteva piei nelucrate, şi dum. lăpă-dindu-ne toată marfa ca să i-o plătim, deci, a-vănd şi judecată înnaintea boiarilor, apoi ne am înpăcat cu dumnealui ca să ne întoarcă dumnealui piei 7, şi să i le plătim dumnealui, piiajea căte taleri 1 pol, ce să face pă 30 de piei taleri
14
N. lorga
45. Şi am pus zi ca să dăm aceşti bani la Sfeati Petru, far de niciun cuvânt. Iar, nedănd bani la zi, dupre cum (scrie zapisul, să fie dumnealui volnic a ne apuca cu strănsoare ca să dăm a-ceşti taleri 45 ce scriu mai sus. Şi, de să ar face vr*o chieltuială, să fie tot de la noi, iar dum. să aibă a ne trimite dumnealui încă piei 49.
   Şi pentru credinţă ne am pus iscălitura mai jos, ca să să crează. Insă piialea care nu-i va plăcea, aceaia să ne o întoarcă.
   Octomvrie 27, leat 7234.
   Din suma acestui zapis ce scrie mai sus, taleri 45, au dat Costandin Său taleri 10, i Raidul Voichiţă au dat taleri 10, i Vasile Buşcur taleri 10. Şi au rămas să mai dăm taleri 15.
   Dechemvrie 27, leat 7233. Eu Radul Voichiţă,v Eu Vasile Buşcul. Eu Costandin Său.
   (Studii şi documente, XII, pp.   . XXXVIII.)
                        XVI.
   1727.
   Adecă eu Iancul Cizmariul i Costandin Croito-riul de la Brăncoveni dat-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui logofătului Şerban Stoineseul precum să să ştie că am luoat de la dumnealui 2 buţi de vin roş: o bute de vedre 74 şi 8 ocă, şi aciasta o’m tocmit vadra bani 33. Şi să n’aducă dumnealui la Brăncoveni. Iar alta de vedre 400 o’m tocmit vadra bani 32, şi o ducem noi în carul nostru. Care au făcut peste tot lei 33, şi i-am dat taleri 18, şi au rămas taleri 15 să-i trimeiem pe omul
          Scrisori şi Zapise de meşteri romlni      15
dumnealui care au mers cu butea. C’aşa ne-au fost tocmeala şi vorba. O bute 's’au măsurat vinul pritoc, iar alta să va măsura în urmă, şi drojdiile 2 vedre una. Şi ocao o’m făcut cu căn-tariul. Şi buţŞle să le aducem noi. Iar, de s’ar întâmpla să nu-i aducem buţiăle la vreme, şi s’ar face vr’o firosală, să-i înplinim noi to{. Şi, de nu vom trimete banii pe chirigiu, să ne trimiţi un înpărătesc să-i dăm banii cu dobândă, şi să dăm şi mare treapăjd. Că aşa ne-au fost tocmeala. Şi pentru credinţa am pus degetele şi iscăliturile, ca să să crează.
   Iulie 21 dni, 7235.
   Eu Iancul Cizmariul, ot Brăncovani.
   Eu Costandin Croitoriul ot tam.
   (Studii şi documente, XIV, pp. 273-4, no. XLII.)
                         XVII.
   1728.
   7236, Iuli 25. Socoteala de toată cheltuiala ce au cheltuit Hatmanul Ioan1 la casăle ce au fost cumpărat dumnealui de la călugări ot Neamţu şi după porunca Măriei Sale lui Vodă au întors banii Alexandrachii ginerile Piviţoaei dumisali Hatmanului Ioan, cum scrie mai gios, şi ne-au rînduit pe noi, Vornici de poartă, şi precum am socotit am însămnat mai gios.
   Lei par.
   30 cumpărătură i-au dat bani Alexandra-chiei Hatmanul Ion.
    3   4
   1 Neculce, cronicarul.
16
N. lorga'
     1  6 la Ţiganii ce au rănit casăle în doo zili, fiind plină de gunoi: n’au dat bani.
     2  — două cară fin de au acoperit casăli; un car prăştini.
     1   8  200 pari, cîte un ban parul.
     1 10 5 cară nuiale, cîte 30 bani carul.
     1   6  la şasă liuzi ce au îndrădit (sic) gar-
              dul.
     1   6  au cumpărat scînduri la disan (sic)
                       ( şi la uşi. Unui 'meşter ce au făcut o portiţă şi la divan şi la eşitoare.
     8 — o groapă 'de eşitoare ce au săpat doi Ruşi.
   10   — pe 40 bîrne şi pe nişte scînduri stejar ce au podit eşitoarea.
     1 — amnare şi şasă stîlpi la eşitoare.
   (Revista loan Neculce, an. 1925, pp. 162-3, no. LX.)
                         XVIII.
   1732.
   Văzînd contractul lui loan Barth şi fiind de faţă cînd încerca el slovele şi supunea forma lor judecăţii Sfinţiei Sale episcopului, ştiu că episcopului nu i-au plăcut slovele, fiindcă s’au părut nepotrivite şi conducătorului de atunci al tipografiei. Pentru Care lucru dau mărturia mea întru aceasta, cum am avut şi datoria, aducătorului scrisorilor de faţă, Cristian Vitsch.
   9 Maiu, anul 1732.
   Dumitre Săpătorul (sculptorul), mai marele tipografiei.
   (Hurmuzaki, XV, p. 1640, no. MMML, din greceşte.)
           Scrisori şi Zapise de meşteri romîni         17
                           XIX.
                   Tocmeala tipografilor 1 care s’au aşezat să tipărească cărţi acum la luna Mart 25, leat 7255 (1747).
   Cîte coaie vă avea o carte care să va da dn tipar, de va fi far de chinavar, să li să dee tipografilor pentru simbria lor cîte un zlot de boală, iar, de va fi cu chinavar, să li să dea cîte un leu; şi, cînd va lucra un teasc, să fie un zaţariu, un drugariu şi un pelcariu; iar, cînd vor lucra două teascuri, să fie aceştia îndoiţi (a-decă 6); noi să-i tocmim şi noi să-i plătim, iar nu tipografia. *
   Mertic lor să le fie fieşteeăruia pe zi cîte o oca de făină, atît la feciori, cît şi la tipografi, şi pentru bucatele lor acum la post să le dăm bucate de post de aice; iar, cînd va veni de va fi la dulce, atunci le vom da bucate de dulce, şi sare să le dăm pe lună ocă 10, şi acum la' post să le dee fasole, lîst de legume şi varză şi ceapă ocă 5 la lună, şi să le dăm şi vin la tipografi pe zi ocă 2, i la feciori ocă una. Şi un dărvar pe săptămînă să să dea un car de lemne. Şi di sară în sară să le dăm cîte o luminare, iar, cînd vor lucra şi noaptea, fiind noaptea mare, să le dăm mai mult, să le dăm pe lună şi cîte o jumătate de ocă de drojdii de unt-de-lemn şi săpun ocă una, macavâ după cum va fi cartea de mare. Şi sfoară de legatul tablilor să le dăm. O Ţigancă să le dăm şă le facă de mîn-
  1 Din Bucureşti.
N. Iorga. — Scrisori de meşteri.
2.
18
N. Iorga
   care. Şi ei să aibă ai scoate pe zi o coală, cîn^dl vor umbla amîndouă teascurile; şi afară din Duminici şi din sărbători să nu şază tipografii^ nici într’o zi. Şi ei ăă-şi puie la fie|şcare cartea cîte o sută de cărţi cu hârtia lor, jaţarii cîte patru cărţi, ceilalţi feciori că te trei, iar mai mult să nu fie volnici a pune; iar, de vor pune ei şi vom afla noi, să să lipsască şi de ale lor. Şi scuteala tipografilor să-i scutim ca pe nişte streini. Acum am pus să să tipărească o cărticică mică de la Sinopsis, cu molitvele de dimineaţă, şi să pune de ale noastre 500, şi ruşina, uleiul de la noi.
     Simbria feciorilor jaţarului pe lună tal. 3; dru-garului pe lună taleri 2 pol; pîlcarului la lunăj tal. 2.
     (Text grecesc:) 1747, April 8. S’a tipărit cărticica cu rugăciuni, care s’a socotit, cu cheltuielile lor împreună şi cu lefile tipbgrafilor şi ale servittoritor şi ale hîrtiei, în jumătate de lună ce au servit, s'au făcut socoteala toată^ 40 taleri iar cărticelele sînt 500, care s’au hotărît să să vînză legate cu şapte parale, din care o para să fie pentru legat, altă para să fie a eclisiarhului şi una ca să să dea lui Enache.
                   Iscălit. Al Ungrovlahiei N[eofit].
     (Greceşte:) 1747, April 24. Am hotărît să să dea qelor opt nume împreună cu tipografii ce servesc la tipar cîte zece parale pe zi pentru carne în zilele ce şa mănîncă.
     (Greceşte:) Liturghii s’au tipărit 650, cheltuiala lor este lei 275, am hotărît să să vînză nele-
Scrisori şi Zapi.se de meşteri romîni
19
   gate cîte 50 parale, din care să iea eclisiarhul 6 parale şi Enache 4 parale şi noi un leu.
                                                     Iscălit. Al Ungrovlahiei N[eofit].
     (Greceşte:) Orologhii s’au tipărit 620, cheltuiala lor au fost toată 524 lei şi parale 90, atn hotărît să să vîndă deslegate cu lei noi 2. Şi diaconul Neofit parale 8, şi să rămîie în Mitropolie 60 parale. 1747, Septemvrie 30.
                                                     Iscălit. Al Ungrovlahiei Nfeofit].
     (Greceşte:) Psaltiri s*au tipărit 520, cheltuiala lor s’au făcut lei 165, am hotărît să se vîndă deslegate cîte 33 parale, din care să iea eclisiarhul 5 parale şi diaconul Neofit 3 parale şi să rămîie în Mitropolie parale 25. 1748, Aprilie 3.
     (Idem.) Orologhii mici am tipărit noi huşe 25.
     Lei i 27.75. S’a făcut cheltuiala cu hîrtie şi cu toate simbriile şi cu carne şi altele.
     Lei 10.— pentru o chilă pine ce au mâncat.
     Lei 11.30 măsuri de vin.
     Lei 1.15 pentru ceapă.
     Lei 150.00.
     Lei 66.— Am socotit că s’au cheltuit pentru 2 coaie ce erau tipărite mai na-______________inte.
     Lei 216.— Toată cheltuiala Orologhiului este de 75Q lei, de unde fiecare costă 12 parale. Aceste să să vîndă deslegate căte un leu şi să iea Mitropolia 32 parale, şi să rămână la eclisiarhie 8
20
. N. Iorga
parale, şi să să dea î’reasf. Mireon1 şi patru (4) lui Neofit.
   Iscălit, Al Ungrovlahiei Nfeoift].
                               1749, Fevruarie 1.
   (Text romanesc:)
   Tocmeala ce am făcut cu Barbul i cu Grigori tipografii ca să versă slovă românească, pentru Evanghelie, cum arată; Iulie 25, 72|7.
   40 taleri osteneala Barbului i a ltn'.Cfrîgore Parva, vărsător la slove, şi să li să dea şi făină pe zi de om o ocă şi vin de om ocă una, şi pentru mâncarea lor să li să dea pe zi bani 6.
   3    feciori să fie la vărsatul slovei, şi să li să dea de om pe lună tal. 2 şi pentru mînca-rea lor să li să dea pe zi bani 4 taleri, şi făină pe zi de om o ocă, să li să dea şi sare* pe lună la toţi ocă 5.
   S’au dat în sama lui Barbu i în sama lui Gri-gore tipografia, precum scrie mai jos anume: taleri 24. 7256.
   250 ocă slovă să o prefacă, 2 teascuri de lemn bune, cu toate lemnile lor.                   i
   2  fundamenturi de acioae vărsate.
   2    călcători, iar de acioae vărsate, cu 8 cârlige de fer şi cu 8 şuruburi iar de fer, şi cu 4 cercuri iar de fer.
   4    şuruburi măi măricele iar de fer, 2 druguri mari de fer, 2 şuruburi mari de fer, 2 sucale de fer, 2 sobe căptuşite pe muche cu fer, cu ferestrele lor iar de fer, şi cu toate şuruburile lor de fer deplin.
   1 Vlădica Mirelor.
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
21
   2 ranice de fer, ranice cu cîte trei şuruburi iar de fer, I ciocănel de fer, 2 pietre pe care stă cerneala, I piatră mare care stă deasupra hârtiei, 1 vintilă de fer, 4 căşti de lemn întru care stă slova, 1 tingire de leşie ocă 18.
   4 soflenge cu pănachizile lor, 1 sobă pentru cerneală, 1 tingire pentru pocor ocă 1, trei litre; 1 pecete domnească de. lemn, 5 flori de lemn, 2 cenetari de lemn, 49 glavîzne 1 de lemn, 1 pilă cu craci, 1 pareche pirostii, 1 topor, 1 linguriţă de fer pentru vărsatul slovei, 1 teasc din cele de la Colţa, cu fundamentul lor, şi cîte trebuesc: lipsă nu este nimic; 1 piatră mare de marmură de pisat chinăvar pe dînsa, 4 E-vanghelişti, 4 flori mari, 4 sfîrşituri 2, 3 glavizne ana..., a doua miliţi, un..., un nas, o slovă, 3 glavizne.
   Sînt şi trei teascuri ce s’au luat din Colţa, cu toate ale lor deplin, de-asupra porţii, în foişor zidit.
   Avgust 19, 7256. Am cumpărat 100 topuri de hârtie, în top este coaie 950, s’aiu cumpărat top. taleri 3 pol, bani 10, fac taleri 358; la care hârtie am luat pentru Evanghelie ce vom să tipărim româneşte. Insă au dat părintele taleri 200, au dat şi eclisiarhul taleri 100, şi i-am dat răvaş... Am luat şi ruşină care am cumpărat trei ocă 20, am cumpărat şi chinavar ocă 4, litre 8, dramuri 20, oca pol taleri 8; care bani dat eclisiarhul cu pecetea noastră—fac taleri 39 pol, 5.
    1 Litere capitale.
5 Ilustraţii de fine de capitol.
22
N. lorga
           Cheltuiala ce s’au făcut la vărsatul slovei, care au făcut să să tipărească Evanghelia, cum ii* ® arată. Octomvrie 23, anul 725Ş.
           4.250. O slovă veche lOO^fe cositor 1: la ocă plumb a eşit slove nouă oca 233, zgură ocă 18,
         1  lipsă, scăzămînt ocă 14.
           40 taleri s’au dat plată la doi dăscăli, Bar-bului şi lui Grigore.
           7    pol taleri, bani 48, mîncarea lor la 79 de zile, cîte bani 6 pe zi de om.
           7    pol taleri, bani 48, li s’au dat vin pe zi de om cîte o ocă, ocaua pol bani 6.
           7    pol. taleri, bani 48, li s’au dat iar lor, de om pe zi cîte una ocă de făină, ocă pol bani 6, tot pe aceste 79 de zile.
           15 taleri s’au dat simbrie la trei feciori pe lună,
         2  pol pe lună de om, taleri 2 pol.               '
           8  pol taleri, bani 6, li s’au dat tot la aceştia,
         3  pentru bucate, de om pol, bani 4 pol de zi. 11 pol taleri, bani 46 pol, li s’au dat iar lor
         făină, de om ocă 1 pe zi, la zile 79 ocă pol, bani 6.
           5    pol taleri, bani 51, li s’au dat pe zi, de om vin ocă pol, bani 3, la zile 79.
       _____36^ bani li s’au dat sare, ocă 12 pe lună, 2 pol.
           3    pol. taleri, bani 30, s’au cumpărat 10 care de lemn în 10 săptămîni, pd săptămînă car 1 pol, bani 45 pol bani, s’au cumpărat luminări pol.
           8    taleri s’au socotit mâncarea la patru inşi ce au curăţit slova.
           4     taleri s’au dat vin la doi pe zi, cîte ocă pol, bani 3.
           15 taleri 90 s’au cumpărat 1 ocă cositor.
Scrisori şi Zapise de meşteri romini
23
   2 taleri s’au cumpărat 6 ocă plumb.
   Suma taleri 137 pol., bani 18.
   Cheltueala ce s’au făcut la dresul teascurilor:
   1 pol taleri 10 ocă fer' ce s’au dat din cămară, 1 taler, bani 9 la oca de aramă.
   36 paralela doi saci de cărbuni.
   S’au cumpăra;! 71 topuri de hârtie, topul pol taleri 3 pol, fac taleri 59 pol, pentru 500 ceas-* loave, slove ce să tipăresc.
   Cheltueala ce s’au făcut la tipăritul ceaslba-velor sîuşnic.
   Taleri 59 pol, ce scrie mai sus, s’au cumpărat 71 topuri de hărtie.
   Taleri 18,90 simbria jatarilor, pelcarilor i dru-garilor în 40 de zile.
   Taleri 18,90 simbria dascălilor, taleri 13 mîn-carea dascălilor, i fecior iar 40 de zile.
   Taleri 16, pentru pănea lor, taleri 10 pentru vinul lor. Taleri 5 pol la dres hiarele.
   Taleri 5 pol la alte mărunţişuri, macavâ, sfoară şi altele, taleri 1 pol la uleiu, taleri I la ruşină, taleri 6 lemne, luminări, sare.
                                Cin. taleri 154.
   Au eşit ceasloave 500, s’au dat în sama ecli-siarhului să vîndă cîte un zflot dezlegate, să ia Mitropolia parale 25 şi trei parale eclisiarhul şi bani 6, diortositorul. Dechemvrie 15, 7258.
   Rînduiala ce s’au făcut pentru tipăritul Evangheliilor, cum arată. Dechemvrie 25, 7258.
   610 a Mitropoliei, 100 dascălilor, cu hârtia lor, 8 la doi jaţari cu hârtia lor, 6 la doi drugari, iar cu hârtia lor, 5 la cei ce au lucrat la tipo-
24
N. lorga
      grafie, iar cu hârtia lor, 5 ale eclisiarhului cu hârtia sa.
         Asemenea la doi dascăli cîte ocă 1 făină pe zi, şi la şapte feciori pe zi cîte o ocă făină de mălaiu, şi pe săptămînă cîte trei cară de lemne şi luminări pe sară cîte 8, şi să li să dea la doi dăscăli pe zi cîte ocă una de vin de om, şi la 7 feciori cîte o jumătate ocă de vin de om. 1750, Iulie 7.
         S’au adus de la Mitropolia Tîrgoviştei 200 ocă plumb şi s’au pus la camara clisiarhiei.
         Evangheliile care s’au tipărit acum în tipografie la leat 1750, Octomvrie 10, împreună cu Evan-ghelistare, care s’au tălmăcit acum întăiu.
         Taleri 120 la vărsatul slovei cei mici, însă cu simbria dascălilor i a feciorilor care au vărsat slova, i cumpăratul plumbului şi cu plumbul ce s’au adus de la Tîrgovişte, şi cu mîn-carea lor în 3 luni, păne, vin, lemne, luminări şi cu alte bucate ale lor.
         Taleri 358, la o sută topuri hârtie. Taleri 46 la 5 pol ocă, dramuri 8 chinavar, taleri 1 pol ru-şină; taleri 5 pol la uloiu; taleri 3 la luminări în 6 luni; taleri 7 la lemne; taleri 24 la 6 chile făină; taleri 45 la 90 vedre vin; taleri 6 mâncarea   lor şi alte bucate la luzi 8 în 6   luni; taleri                                                5 la macava; taleri 1 la sare oca 6; taleri
      7 pol la alte cheltueli: unt-de-lemn, săpon, sferi, bureţi.
         Taleri 90 simbria feciorilor ce au lucrat în 6 luni, luzi 6; taleri 103 simbria dascălilor la 103 coaie tipărite, coala pol taleri unul.
                               Cin.  tal. 85& pol  tei.
                               In:       J d- ■>’  H<7
25
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
    910 Evanghelii s’au tipărit Mitropoliei şi, socotind cheltuelele cu Evanghelia, vine fiecare cîte lei parale 30. Aceste Evanghelii să să vînză nelegate cu lei 5 şi jumătate şi cinci parale, cei cinci lei şi cinci parale să ia Mitropolia şi jumătate de leu să ia eclisiarhul.
   Tipografia domnească cum am luat-o de la
este la niciunde. /W ,)0
   230 ocă slovă, 1 ligae de fer, 2 căldăruşe, 1 păreche pirostii mici, 8 căşti.
   Aceste sînt care am luat de la tipografia domnească, iar altele care scrie din jos am mai cheltuit noi pînă am vărsat slovă grecească, nefiind slova de ajuns ca să tipărim româneşte, precum arată în jos acum la ce s’au cheltuit.
   108 taleri s’au dat la doi tipografi pentru osteneala lor pînă au făcut slova grecească, carii au lucrat de la Fevruarie 20 pînă la Iulie 20 zile. Li s’au dat întăiu taleri 8 de părintele; ipac dat iar de la părintele tai. 50. Aug. ipac iar.., tal. 50.
   39 taleri s’au dat simbrie la 8 luzi ce au curăţit slova, pe 4 luni ce au lucrat de om po tal. 1 pol.
   1.680 ocă făină au mîncat aceşti toţi, de om pe zi ocă una, ocă pol bani 6 fac taleri 84, în patru luni ce au lucrat.
                                                 Iscălit, Al Ungrovlahiei Nfnofit].
Colţa, Octomvrie (
                             4 teascuri cu todf^tendamentele lor şi cu cîte trebuesc toate pe^deplin, lipsă nimic nu
26
N. Iorga
   11  taleri s’au cumpărat plumb ocă 30.
   168 vedre vin au băut iar aceşti toţi în 4 luni, de om pol ocă i ocaua po bani 6 ; fac tal. 84.
   63 taleri s’au dat pentru bucate, iar la tfoţi în 4 luni, de om po bani 4 pe zi.
   36 care de lemne în 4 luni, carul po bani 60, fac tal. 4.18.
   60 ocă luminări, oca po bani 30, fac tal. 4.
                              Suma taleri 447.
   Din 230 de ocă de slovă ce s’au luat şi altej 30 ce am cumfpărat, vărsîndu-se al doilea a egit slovă grecească ocă 136, au rlfmas şi slovă ne-varsată, ocă 50, s’au scos şi scăzămîntul oca 21 şi zgura ocă 25; care slovă grecească, adică 136, este la camara eclisiarhiei: au adus şi Ghinea şi Ionică ocă 26, şi s’au pus1 iar la camară1, şi li s’au dat şi lor toţi banii deplin, şi s’au luat za-pis de la ei.
   Cheltueala ce s’au făcut la tipăritul cărticelei greceşti, în zile 23, cu hârtie şi cu toată cheltueala taleri 70.
   Şi s’au rânduit să să vîndă aceste 108 cărţulii de carte bani 120, din carte bani 120 să ia eclisiarhul bani 151.
   (C. Erbiceanu, în Arniva Societăţii ştiinfifice şi literare din Iaşi, VIII, pp. 707-14.)
   1 într’un manuscript grecesc din 1782 (Bibi. Ac. Rom.) se află o scrisoare a unui Gheorghe, iscălind greceşte, care trimete o corectură de la „tipograf" episcopului Filaret. „Părintele Ioachim" (greceşte) propune a se tipări „Orologhiul cel mare"; e nevoie de plumb. Se cer ordine pentru cheltuielile „celor două tipografii".
Scrisori şi Zâpise de meşteri romini
27
                         XX.
   1747.
   7255, Mai 30. Dat-am scrisoarea mea la mina logofătului Gheorghie Potlog precum să se ştie că me-au dat dumnealui casăle dumisale ce ari aicea în Iaşi, şi eu să-i fac ogradă: să fie în-pletită eîte doo nuiale, o poartă, şi să pun şi răgoz peste coperemîntul ce are casa. Şi am iscălit Vasile Capt. (?).
   (Revista Ioan Neculce, an. 1925, p. 166, no. LXVIII.)
                         XXI.
   1748.
   Adecă eu Arsenie, dinpreună cu tovaroşii miei, care mai jos ne vom iscăli, dat-am zapisul mieu la mâna dumnealui jupănul Pătru, precum să să ştie că am luat taleri 21 pă piei 300, şi, cătă-marfă va mai avea, afară dintr’aciasta, să o lucrăm tot noi, tot cu acest preţ. Şi să avem a lucra marfa bine, albă, curată, nepătată. Iar, de n’am lucra noi peile, să placă neguţătoriului, să avem a plăti precum le plătesc cumpărătorii la neguţitori. Şi avem a da marfa la Sfetii Nicolae gata.
   Şi, cănd s’au făcut acest zapis, au fost Şi alte mărturii. Şi, pentru mai adevărata credinţă, ne-am [pus] iscăliturile mai jos, ca să să crează.
   Iulie 10 dni, 7256.
   Eu, Arsenie, tabac. Eu.Tănasie, tabac. Eu, Ion, tabac.
   Costandin potropop, mar tur,
   I Popa Dragomir, martur.
   Gherasim ot sfeatah mănăstire Argeş, martur. (Studii şi documente, XIV, p. 212, no. IV.)
28
Nv Iorga
                         XXII.
   1748.
   Adeeăte eu Radu sin Cerni dat-am zapisul nostru la mâna logofătului Patru i dumnealui jupă-nului Stanciu Eşanu precum să să ştie că aşa m’am tocmit cu dumnealor la Argeş, pentru tăbă-ciala peilor, de sută căte taleri 7, şi am luat (taleri 14 pe 200 de pei, ca să le dereg până la Sfeti Niculae. Iar, nefiind peile direse la zi, şi să va face vre o zăticneală din călătoria mărfi, acia pagubă o aib â înplinire, toată paguba ce să va face. Că aşa m’am legat eu cu zapisul miu, de a mie bună voe. Şi pentru mai adivărată credinţă m’am iscălit mai jos ca să să criază, şi mi-am pus şi degetul.
   Iulie 24, leat 7256.
   Eu, Radu, platnicu.
   (Studii şi documente, XW,.pp. 188-9, no. IV.)
                         XXIII.
   1748.
                                    Tabaci din Piteşti.
   Iată am mai venit la dumnealui [jupănul Patru] de ne-au mai dat talere patrusprăzece, să mai lucrăm piei 200, tot pe tocmeala cea d’intăiu. Am scris eu, protopopul Costandin.
   Iulie 24 d., 7256.
   Eu, Arsenie, tabac. Eu, Tănasie, tabac. Eu, Ion, tabac, platnici.
   (Studii şi documente, XIV, p. 213, no. V.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
29
                    XXIV.
   1749.
   12    Novembre 7258. „Gheorghie Croitoriul” dă zapis „Sfinţii Sale părintelui egumen Argeşi, chir Nicodim”, că a primit de la acesta 500 de taleri pe un an „şi pentru osteneala zeace doi”, luînd asupră-şi „chieltuiala sau zeciuiala”.
   (Studii şi documente, XIV, p. 190, no. VII.)
                         XXV.
   24 Mart 1755.
   Manolachi teslar de aici din Eş (se îndatoreşte a face la) părintele prefectu di la bisărica ura-guriască... cinci dugheni la uliţa mare, pe locul mănăstiri lor, însă două dugheni din sus de poartă, una mare şi alta mică, şi din gios de poartă trei dugheni, una mari şi două mai mici şi poarta la mijloc..., şi cu tot lucrul lui, cu lemnu, cu piatră, cu lili (sic), cu sobi, cu pan-dosă pi gios, şi cu tîmaţ pe denainte şi pe temelii, însă orice ar trebui la lucru el să poartă: de grijă; numai cît să-i de lui bani gata 500 lei; altă nemic... Cu tot lemnul lui, cu rădicat^ să facă fereşte, după cum îl va învăţa, şi uşile toate, şi paturi, laviţă, şi să le lipască şi să le murur iască, pe sus şi pe gios, şi să facă sobi, hogia-curi şi toate hiarăle, cîte ar trebui. Şi poarta să o facă încheată, iarăş cu lemnul lui, cea din faţă, iar din dos să facă poarta cea veche, să o tocmească.
   (Pentru alţi 25 de lei va face) şi prispă pe
30
N. Iorga
dinainte dughenilor, di piatră, şi să podiască hudiţa porfii, şi doî işitori, şi poarta din dos, şi alte mărunţişuri....
   (Literatură şi artă română, VI, p. 690.)
                        XXVI.
   1757.
   încredinţez cu acest adevărat zapis al mieu la cinstită ^lăna sf. părintelui chir Dionisie arhimandrit, igumenul sfintei mănăstiri Hurezii, precum să se ştie că m'am aşăzat şi m’am tocmit cu Sfinţia Sa de m’am apucat să dreg arama cătă va fi stricată pe bisearică, în mănăstire, şi aşa am tocmit să cumpere Sfinţia Sa toată a-rama, şi să-mi dea pentru lucru mieu, de ocă câte păr ale 14, plata, iar arama ce iaste veche, şd o voi drege eu; al doilea, sărmi dea oca cate părale 7, şi, din arama ce o voi topi, săHmi ţie în samă lipsă de ocă, căte dramuri 50. Şi pentru mertic, iar am aşăzat să-mi dea de zi de lucru căte 1 ocă făină şi vin la tocmală, ocă 4, şi legume ce să va afla. Deci să am a purta grija ca să viu în scurtă vreame cu tovarăşii, şi să mă apuc să lucrez păn voi is-prâvi; însă lucru bun. Şi acum înainte ne-au dat arvună tl. 80. Şi, pentru credinţa dumisale, am iscălit mai jos, ca să să crează.
   Mai, 25 dni, 7265 (1757).
                                Nicola Caraplat.
   Să să ştie că m’am socotit cu Sfinţia Sa păr rinteie arhimandritul igumenul Hurezului, chir
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
31
Dionisie, pentru arama ce am lucrat; şi, pe bisearică şi alte vasă ce am lucrat, s*au făcut peste tot ocă 146, şi me-au plătit de toată oca cate parale 14, de lucru, şi me-au ţinut în seamă scăzămănt, de ocă căte dramuri 8. Deci, isprăvind tot lucru, me-au plătit tot până la un ban, şi încă i-am rămas dator ocă de fier 34, şii oca po bani 24. Care cu acest fier me-am făcut meşteşug ce me-au trebuit, şi, neavănd bani să plătesc acest fier, m’am rugat de Sfinţia Sa să mă aşteapte păn la iarnă, şi atunci să am a plăti fieru, au cu bani, au cu lucru. Iar eu, ce voi avea cu alţi meşteri ce am lucrat, sabini caut, şi să-şi caute cu mine. Şi, pentru credinţa, m'am şi iscălit cu măna mea.
   Sept. 5 dni, 7268 (1759).
                                     Nicola Pani.
   Şi am scris eu Atanasie iromonah, cu zisa lui.
   (Vo:) 1 tingire i 2 funduleaţe, şi alte mărun-tăi, au venit ocă 10.
   1 tingire, 2 ocă făr’ 50 dramuri.
   Rămas asupra jupanului ocă 15 pl., făr scă-deare aceaste 15 şi i s*au mai dat 1 căldare i un fund, ocă 21 pl., să le topească.
   Zapisul jup. Nicolae Căldărariul, pentru bisearică.
   Foaie adausă:
   Fiiarăle ce au. luat Ion din casa Radului Ţiganul din Bucureşti, cum arată în jos; Sept. 6 dni, 7266 (1757).
   4 foarfeci, 1 foarfecă mai mare, 5 ciocane mici,
32
N. Iorga
4 cleaşte, 1 ţiţie, 1 maxildar, 2 ciocane mari, 1 calic cu coadă, 2 năcovale, 1 păreache de foi,
1  tipar de aramă, 1 fier de ţăvi lungu. Fiiarăle ce s'au făcut din fierul mănăstirii: 1 ciocan mare,
2  cleaşte, 2 camacuri, 1 cotai, 1 maxildar, 1 copi, şorăpru frănt.
   Aceastea toate le-am' luat eu
                                        Nicola.
   (Studii şi documente, XIV, pp. 84-6, no. LXXXVIII.)
                       XXVII.
   1760.
   Din luminată porunca pre-înălţatului şi luminatului Domnului nostru Ioan Grigori Ion*» Cali-mah Voevod şi den a Preosfinţii Sale părintelui Mitropolit Gavriil, fiindu-că am cerşut noi cu voe noastră ca să facem briasla blănăriască la Botoşani, ni-am adunat toată briasla la un loc şi am rădicat starosti cu voe tuturora pe dum-nalui Andrii   Şlicar              şi înpreună cu  patru ipi-
tropi, anumi Iordachi Blănar, i Gligoraş, Zgăr-ce i Toma sin Savin i Vasile Mălăescu, ca să fii luotori de samă şi purtători de grijă la toate trebile şi orănduelile brpslii, şi noi, breslaşiiy încă să fim    supuşi la toate poruncile ce să va
porunci de     aceşti            mai sus arătaţi,  după  cum>
arată şi carte gospodu şi catastivul; Ia cari s’au primit    toată              briasla şi s’au iscălit mai
gios. Let 7268.
   Iordachi Blănaru.
   Gligoraş Zgărce.
   Toma.

Scrisori şi Zapise de meşteri romîoi
33
   Vasile Mălăescu.
   Toader nepot State.
   Enachi Grecu.
   Gligori Blănar.
   Andrii braţ ego.
   Eni Grecu.
   Mihălachi Blănar.
   Ghiorghi Muntian.
   Miticiu.
   Dumitraşco Blănar.
   Timovti Blănar.
   Vasile Chiurciu.
   Pavăl Blănar.
   Ion sin Toder Blănar.
   Neeulai nepot lui Iordachi.
   Ghiorghi sin popa Dumitru (iscălitură). Gheorghi Muntian blănar, ipitrop (idem). Emăndachi.
   Ghiorghi a Dăscăliţei.
   Ghiorghi Cojocar.
   Dumitru Eşanu.
   Ştefan cumnat Mălăescului.
   Ion Putregai.
   Nechita Şlicar.
   Ursachi.
   Vasile Potorac.
   Savin.
   Ion a Cărşmăriţei.
   Iar după răposare celor mai sus numiţi s'au aşăzat aceşti înainte breslei, care să vor iscăli; şi anume:
   (Confirmare a leg|ăturii.)
N. lorga. — Scrisori de meşteri.
3
34
N. Iorga
  Iscălitură neînţeleasă a preotului.
                            Ioniţă blănarfiul] (iscălitură).
                          Ştefan Blănariul epitrop (idem).
                          Andrei Blănariul epitrop (şters).
  Toder Mucul blănar.
  Tănase căpt., blănar.
  Todosi sin Gligore blănar, epitrop.
  Ştefan şlicar Caramălău.
  Lupul Bordeian.
  Ioniţă Esăn, ginere Soponar.
  Pavăl frate lui Mihălache.
  Tudose tij.
  Ioniţă Dabije.
  Ioniţă braţ Neculai.
  Toder Zgărce.
  Ion braţ Iamandache.
  Ştefan Cămănar.
  Manoli oăn popei Dumitraş ot (?) Băraţi.
  (Altă orînduire:)
  Din rândul calfilor căndu s’or tocmi, să aibă a lua starostile 10 părali şi tovarăşi, când s*or pune, un leu, şi la Sfeti Ilie la tot anul o pia-rechi papuci starostilui să fie briasla datoari a da.
  Iordachi a Nistoloi. lordachi sin Racleş.
  Onofrei.
  Ion Nedelcu.
  Vasile popa Năs. Iremia au dat.
  Pavăl Coroban.
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
35
    Dumitrachi Ştefan blănar, Suceava.
    Manoli sin Ioniţă blănar.
    Anghelachi sen Dobre.
    Zălmăn sin Ecul, şlecar dai. (=am dat). Chiriiac sin staroste.
    Gheorghie Verică dai.
    Gheorghii Şerbul cojocar.
    Ioniţă Bere.
    Manol-e zet (= ginere) Micul.
    Constantin Bălan au dat.
    Vasele Băzgan.
    Costantin sin Tudose cojjocariu] dat.
    Andrii Eşan.
    Neculai nepot Olar i Ioniţe si[n] Dima.
    Prodan.
    Costantin Blebe.
    Andrii Cernău{an.
    Vasile nepot Gligori.
    Semeon Eşăn au dat. bărbănţe.
    Dumitrachi sin Andrei starostile.
    Luca braţ lui Nicula.
    Petre sin Scule.
    (Iorga, Breasla blânarilor din Botoşani, din „Analele Academiei Române44, XXXIV, pp. 7-9.)
                     XXVIII.
   Iaşi, l-iu Iunie 1763. „Eu Costantin Cibota-rul, ficioru babii Catrinii (vinde lui) Iftode cră-ciumar... o casă, cu locu cu tot... la Muntenime-de-sus, de asupra Haznali ceii vechi, care casă ni-au fost şi noi cumpărătură de la Ion Cal-
   măcul sin lui Aramă, iar lui i-au fost cumpărătură locul de la Ion Hărhazu... La dial să hotărăşti cu drumul cel mare.
     (Marturi) mahalagii şi oameni buni, (un preot de la Banul, un „băcal). Eu, Ispiriu, Grec* m’am tănplat.
     (Documentele Callimachi, II, p. 161, no. 4.)
                          XXIX.
     12 April 1768. Lupul Croitoriul de pe Podul Ve-chiu, di Eş, ginerile lui Grigoraş Croitoriu, staroste de ciocli, împreună cu fămăia mea Mariia (dă zapis) la cinstită măna dumisale giupănesii Mari Bănesii1 (că-i vinde) patru pogoane de viia cu livadă şi cu casă şi cu trii căz şi cu trii ciu-beră şi cu călcătoare şi cu tiascu şi cu lotcă şi cu toate celi trebuitoari aii vii, cari vii sintu la Copou, între viili dumisale răposatului Hatman Vasile Roset, la capul vii di sus, şi între viili giupănesii Marii, despre, Apus, şi între viili mănăstirii Copoului. (Se iea pentru aceasta 160 de lei „bani noi”.)
     (Documentele Callimachi, 11, p. 32, no. 72.)
                          XXX.
     c. 1770.
/ Constantin zugrav urmăreşte pe fiul lui Radu, copil de casă, căci acesta a dat la el pre fiul său să înveje meşteşugul zugrăvelii. L-a învăţat, cîte taleri 30 pe an, unul şi jumătate an*
      1 Sora lui Ioan-Vodă Callimachi.
            Scrisori şi Zapise de meşteri romîni    37
/ cît au şăzut la el; socotind că nu va fugi pană la soroc — era de patrusprezece ani—, i-au a-ratat tot meşteşugul şi cu meşteşugul lui se hrăneşte şi cere să-l aibă la lucrul zugrăviei 1.
     (Urechiă, Ist. Românilor, 1, p. 94 nota 3.)
                                       XXXI
     1772.
     Noi, toată breasla blănarilor di Botăşani, carii mai sus sintem iscăliţi fieştecare cu numele său, dat-am scrisore noastră la măna dumisale giu-pănului Andrei Şlicariul precum să să ştie că, fiindu-ne dum. noo staroste cătăva vreme şi supărăndu-să cu breasla nostră, pentru neascultare nostră şi nesupunere, aernu iarăş am căzut toată breasla cu rugăminte la dumnealui ca să ne fie dumnealui iarăş staroste, fiindcă rămăsese breasla nostră ca o turmă fără de păstor; s'au priimit iarăş dum. să ne fie staroste, după ce-rearea nostră. Ne-am apucat cum că de acmu înainte om fi supuşi starostelui la toate po-roncile ce ne-a poronci pentru trebuinţele breas-lii; iar care dintre noi nu s’a supune poroa-cilor starostelui şi a breslii, să aibă a da 5 ocă de ciară breslii, şi 10 lei globă judecătorului de Botăşani, şi 50 de bete în tălpi. Aşe ne-am
     1 Hotărîrea gospod. Negăsindu-se cu cale om slobod a se iin& ca un rob, fără de voie, s’a hotărît să fie nesupărat Radu copilu de către Constantin, hrănindu-se cu meşteşugul lui, unde va găsi aci. Iar lui Constantin, căci l-au avut la meşteşug, să-î dea plata ceia ce se va găsi cu cale de către meşterii zugravi, socotindu-i-se către aceasta taleri 30 pe an, şi care să aibă a-i {in£ Constantin în seamă (ibid.).
   apucat că om urma, şi pentru credinţa i-am dat dum. staros. Andrei aciastă scrisore la mână, şi sintem supuş. 1772, Iul* 25.
    Am scris aciastă scrisore cu învăţătura a toată breasla blănarilor. Ştefan Dascălu.
    Noi, toată briasla blănarilor, ce sintem scrişi mai sus.
    Înainte noastră toţi aceşti ce sintu scrişi mai sus au dat aciastă scrisoare de a lor voe.
    Costandin Văb..., biv Vel Med[elniceriu].
    (Iorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, pp. 9-10.)
                         XXXII.
    l-iu Iulie 1779. Gheorghîi Scurtul, chetraş, din-preună cu soţul mieu, Paraschiva, (dă zapis) ju-pănului Andriiu Hariton, copil din casă [că] în anii trecuţi, în vreme Muscalilor, vănzănd un frate a giupănului Andriiu o casă unui Grec, Dumitru, vier, şi Miciului Fii, fiind tovarăş, şi şăzănd iai în casă cătăva vreme, şi neputănd stăpâni casa ei, şi scoţînd duoa casa de vânzare, m?am sculat eu, Gheorghii..., am, cumpărat casa de la numiţii Greci cu tocmală şi cu preţ, drept 45 lei. Şi, fiind casa ce au vândut fratele dumnealui fără de ştire jupănului Andriiu Hariton, fiind casa driaptă a dum[isale], şi nefiind nici dumnealui aicea, şi acmu, viind iarăşi la moşiia dum[isale]/şi vrănd dumnealui... ca să mă tragă la giudecată, au stătut oameni buni, m*am învoit cu dumnealui, şi i-am vândut casa iarăşi dumisale, cu preţ drept, 115 lei.
    (Marturi) oameni buni şi mahalagii.
39
                                                      Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
     (Iscăleşte greu Gheorghe). Neculai Covrig, Si-mion Chetrar, marturi.
     (Studii şi documente, XVI, pp. 214-5, no. 96.)
                          XXXIII.
     1782.
     Adecă eu, Ioniţă blănarul, sin lui Ştefan blă-nar, dat-am scrisoare me la mana soţului meu Marii şi la mana copiilor mei care sint din păcatele mele făcuţi de mine cu soţul meu Mărie, fata lui Ion Floce, anume Gavril şi Ştefan, făcuţi din păcatele mele, precum să să ştie că eu nu sînt dator nici cu o para la tot niamul meu, nici cu o părâ, nici n’are nime triabă, nici cu casăle mele, nici cu moşile (sic) a casai, şi moşie de la Condor am cumpărat eu cu munca me, şi cate   sint în prejma casăi    mele    cei vechi,
   casa ce   noî  am, făcut-o cu depreună cu      soţul
   meu Mărie, şi eăsoae iară-i a me, dată de la tată-meu mie, alţii n’au nime triabă nici cu casa ce veche, tot a mele sint, că eu am comăndat şi pe tată-meu şi pe maică-me, dară căte datorii a tătăne-meu am plătit osăbit: de comănd, dară căt am cheltuit cu surorile pentru căte pozne au făcut ieli, Tudura şi Irina, şi li-am crescut şi li-am înbrăcat,  care ştiu toţi megieşii mei şi tot       Câmpulungul,                                           ştiu to{i că două sute de lei am chel-
   tuit eu cu părinţii mei şi cu surorile mele Irina şi Tudura, şi copii surorilor încă i-am crescut, i-am hrănit şi i-am înbrăcat ca pe ficiorii mei în casa me şi cu fimee me i-am crescut. Care din rudeniile mele or din surorile mele or din streini
40
N. Iorga
n’au nime triabă cu casăle mele, nici cu moşiile mele ce sint de la tată-meu şi cti moşie ce*am cumpărat de la Condoş, nime n*au triabă, nici nepoţii mei, nici alţii nime, cu aceste însămnate mai sus, că al meii sînt. Şi, de să va tâmpla să mor eu înainte soţului meu Marii, casăle mele ai ei să fie, şi moşiile ce arată mai sus, şi a ficiorilor mei, Gavril şi Ştefan, iară cine [a] ave a răspunde pentru casă şi pentru moşie co-am cumpărat de la Condor, şi cine a răspunde di[n] niamul meu că sint dator, cu mine să-şi întrebe pănă sint viu. Iară, di-a răspunde cineva piste* cuvântul meu, după ce oi muri eu, să fie neer-taţi de mine, orcine ar fi, şi, de or merge or la ce giudecată, să nu li să ţie. în samă şi să iasă ruşinaţi. Şi pentru mai mare credinţa mi-am pus degetul.
   Eu, Ioniţă Blănar sin Ştefan Blănar.
                     1782, mesţ. Mai 15.
   Şi această scrisoare am făcut eu Ioniţă Blăna-rul înaintea megieşilor mei care s’au iscălit pe anume, şi am chemat şi pe preotul Petre Hasnăş.
   Şi eu m’am iscălit, Petre Hasnăş.
   Şi eu—.
   f Eu Gligore Tudurian, megieş, am fost faţă.
   f Eu Sandul Chiruţa m’am tămplat megieş.
   f Eu Simion Ciupărcă m’am întâmplat megieş.
   (Stefanelli, Documente din vechiul ocol al Cîmpulungului Moldovenesc, Bucureşti 1915, pp. 131-2.)
                                                                                                      ■!
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
41
1785.
                      XXXIV.
                              Prea înălţate Doamne,
   Iarăşi cu lacrămi jăluim milostivirii Măriei Tale că din luminata porunca Măriei Tale am fost rînduiţi la dumnealor veliţi boieri de ne-au făcut cercetare pentru cită cheltuială ţine una oca luminări de său, şi, făcîndu-se de dumnealor cu de a-măruntul, am văzut cumpărătoarea şi cu toată cheltuiala ţine pînă la bani 341/2, ci ne rugăm milostivirii Măriei Tale, ca, după cum se varsă mila Măriei Tale asupra tuturor de obşte, să fie mila Măriei Tale şi asupra noastră de a fi miluiţi peste aceşti 34 cu ceia ce va lumina Duhul Sfînt pe Măria Ta, ca să nu ne stingem cu totul, fiind oameni săraci şi cu case grele şi cu dajdie. Şi veşnică pomenire va fi Măriei Tale.
                   Robii Măriei Tale,
     Noi, toţi lumînărarii din Bucureşti.
  (Urechiă, Ist. Rom., I, p. 482, nota.)
                      XXXV.
  1785.
  După cum au avut judicată Costantin sin Tap-şe cu Petre Cojocar, pentru că [au] avut toc-mală Costantin cu Petre Cojocar ca să-l înveţi meşteşugul cojocării şi meşteşugul scripcii, precum zioa să înveţi coj ocării şi nopte meşteşugul scripcii, ca să-l înveţi di la lăsatul sacului di postul Crăciunului pănă la Paşti. Dară Petre Cojocar nu s’au ţinut di tocmala ci au avut în casa lui Co&-
:i
42                     N. Iorga
tantin şi în pane şi în sare lui Costantin, şi a lucrat doo cojoci şi în totă cheltuelă. Dară Petre nu s’au ţinut de vorbă : au şezut trii săptămâni şi s'au dusu. Şi au ’pucat Petre Cojocar pe Costantin şi l-au chemat la judecată îhainte Vornicului şi a giuraţilor şi alţior săteni, după cum scrie mai susu. Dar judecătorii au socotit, fiindu, dacă nu s’au ţinut Petre Cojocar di toc-mală ci au avut Costantin, să n’aibă Costantin a-i da nimică Petri, fiindcă nu s’au ţinu[t] di toc-mală Petre Cojocar. Şi am iscălit şi am întărit cu pecete satului.
                                 11 April 1785.
   f Eu Toader Sturza, Vornic at Fundul Moldovii.
   f Eu Ioniţă Gliga, giurat.
   •j* Eu Simion Pohaci, giurat, şi alţi săteni.
   (Stefanelli, o. c., p. 157.)
                        XXXVI.
   1785.
   Adecă eu Ioan Ratner zidaru, ce mai jos am iscălitu, cu mina mea, dat-am acestu adevăratu şi credincios zapisu întru cinstită mîna dumnealui Vel Banu Pană Filipescu precum să să ştie eă, stricîndu-si sfînta mănăstire Poiana, dăn judeţ Prahova, şi vrîndu dumnealui ca să o zidească al doilea dă piiatră, iar într’acel loc, au orînduitu vechilu pe Sfinţiia Sa părintele Aca-chie, ca să fie îneărcatu cu toată treaba săvârşirii aceşti sfinte biserici. Şi am tocmitu cu Sfinţiia Sa, priimind cu toată voinţa mea, cu ho-tărîre să-m dea pă miia dă cărămidă cîte taleri

J
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
43
trei, bani şaizeci, lucrînd-o dă roşu, cu dănpreună cu oamenii miei, pană Ia isprăveniia bisericii. Şi, pă cită sumă de cărămidă va întră pe fieştecare mie, să mi să dea aceşti bani ce arătu mai sus. Şi, după această hotărîre a tocmelii, săntu eu dator şi încărcatu dă a o împlini şi a face toate cele ce să arată înainte: grătiile, ostreţă, maţolii, vedre, hărdae, funii, lopăţi, salahori, la totu lucru, şi apă şi ori altu ce va face trebuinţă pentru zidire, iar, la ridicatu lemnelor, la lucru zidului şi la ridicatu pietrilor i a stîlpilor, pă unde va face trebuinţă, să am a pune salahori miei, fiindcă aşa ne-au fost aşăzămîntu.. Şi să am optu zidari nemţi dă lucru, nelipsiţi. Iar Sfinţia Sa să aibă a-mi da numai cărămida şi varul, nisipul, tiparele bolţilor şi cîtu fier va trebui. Şi, dup’a noastră învoire, am priimitu acum înainte în mîna mea tal. zece, şi, după ce voi întră la lucru, să aibă a-mi da Sfinţiia Sa pă toate săptămânile bani, ca să dau la meşteri şi la salahori, cumpărîndu-să cîtă cărămidă va întră pă săptămână la lucru, şi să-mi dea dă mie cîte trei lei, iar bani şaizeci să rămîe la Sfirtţiia Sa, ca, is-prăvindu-să biserica dă tot lucru, atuncea la urmă să am a lua dăn mîna Sfinţiei Sale sumă mai multă pentru al mieu folos. Iar colţurile strănilor, după cum este înăuntru la biserica, Măgureanului 1 aşa să le fac; şi, pă den afară, în dreptu strănilor, spre oltaru, să fie cum este la
  1 Schitul Măgureanului (lui Mihai Cantacuzino din Măgu-renij la Bucureşti, odată o sprintenă bisericuţă cu chilii, azi o odioasă înjghebare modernă.
44
N. Iorga
sfînta mănăstire ce să numeşte Davidu 1. Deci, dup'această tocmeală şi aşăzămmt şi după izvod[ul] cel vechiu să am a lucra toft lucrul, temeinic, frumos, drept, atît înăuntru, cît şi pe afară. Şi pă de asupra bisericii să vie trei turnuri, însă unul la mijloc[ul] bisericii şi doă alăturea, dinaintea bisericii. Şi să fiu eu dator a aşăza pietrile dă la toate ferestrile i stîlpii uşii cu pisaniia i stîlpii amvonului şi alţi stîlpi, pă unde va fi de trebuinţă, să-i puiu iar eu. Şi pe dinafară dă biserică   să fie zidu cu trei brăne, şi la fieştecare
stălpu   să fie scotere folov (sic) dăn cărămidă,
iar dăn faţă pămmtului pană la brîu ce vine în dreptul pardoselii, să fie zidu dă cărămizi, şi dă[n] pardoseală păn la boite să fie iarăş grosimea zidului dă cărămizi. Ca pentru tărie însuş am arătat apestu fel a să face, ca să fie temeinică zidirea, căci, după chezăşiia ce am datu, sînt eu dator până la şapte ani, dă să va întîmpla ori la ce loc o crăpa zidul, să fie dumnealui volnic cu acest zapisu al mieu, dă unde voi fi, să mă aducă,   ca să răspunzu la toată  întîmplarea. Şi
pui soroc  ca, vrindu  Dumnezeu,  dă acum, dăn
luna lui Aprilie, pănă la sfîrşitu lui Septemvrie, adică luni şase, să dau biserica gata dă roşu. Ori, întîmplîndu-să jmie vre-o ziticnire, ori dăn sa-* lahori, dă a nu găsii dă ajunsu la vremea lucrului, ori zidarii, cum şi la Sfinfiia Sa dă i să va întîmpla vre-o ziticnire dăn pricina cărămidarilor şi nu va fi cărămidă de ajunsu, şi-i va ră-
   1 A lui David Corbea Ceauşul, azi biserica Icoanei, şi ea total prefăcută.

         Serisori şi Zapise de meşteri romîni   45
mînea lucru neisprăvitu pan la soroc, să fiu dator dă a-1 săvîrşi în primăvară, dup’ aşăzămîntu ce am făcut cu dumnealui, întocmai după cum am arătat mai sus. Iar, cînd nu să va lucra zidul drept, curatu, pă unde nu-i va plăcea dumnealui, să-l strice şi dă al doilea să-l fac, cu cheltuiala mea. Apă să avem a da zidului, după cum am dat la mănăstire dă la Giuleşti. Pentru aceasta dar, dă încredinţarea dumnealui a să face lucru bun şi statornic, mai vîrtos de a nu să întîmpla ca să crape zidul în vre un loc, am datu chezaiş şi platnic neguţător alesu şi cinstit, care să vor iscăli mai jos, întărindu şi eu cu iscălitura mea, care să creaază. Iar, cît pentru măsura bisericii, atît a lungului, cît şi a largului, a înălţimii zidului, după cum au fost cea veche şi să am a o face.
  Johaness Raithner bezeige ess alss Maister K
                                                                1785, Noemvrie 21.
                      Jvan, martur.
                                                        I. Costea Lipţican, martur.
  (Literatură şi artă romînă, VI, pp. 688-9.)
                      XXXVII.
  c. 1789.
  însemnare şi mostră de plumb întărit pentru trebuinţa de a să face slove de tipar, aici în Ţara-Romănească; însă plumbul să fie întărit în-tocma ca aciastă probă, şi să fie ştucuri ca de 1
   1 Ioan Raithner mărturisesc ca maistru.
46
N. Iorga
doaozăci de funţi un ştuc. Tot plumbul să fie zece măji. însă să cade a sa da de ştire fabricantului ca nu care cumva să amestece ceva zgură, să nu să poată vărsa slova... însă slova aciasta noi o avem făcută numai din plumb moale şi din cositori, şi nu rabdă mult la tipar. Şi pentru aciasta voim a să aduce acest fel de plumb întărit [după mostra] câştigată din Si-biiu, de la tipograful domnul Haocmaistăr 1.
   (Iorga, în Analele Academiei Române, secţia literară, XXIX, p. 58.)
                     XXXVIII.
   1791.
   Jăluim Mării Tale pentru terzi-başa 1 2 al nostru, că nu ne lasă ca să lucrăm lucru de tîrg de la negustori, după cum obişnuiam mai nainte, zi~ cîndu-ne că numai lucru de la muşterei să lucrăm, iară nu şi lucru de tîrg de la negustori. Care pentru aceasta jăluindu-ne la starostea al nostru, şi el ne dete răspuns că ori că lucru de tîrg de la negutitori să lucrăm, şi la muşterei să nu lucrăm, ori că numai la muşterei, şi la negu{itori lucru de tîrg să nu lucrăm. Ca unii ce ştim a lucra meşteşugul nostru şi de tîrg şi la muşterei, pentru ce să nu lucrăm? Ci ne rugăm ca să fie porunca Mării Tale a ni se da voie de a lucra meşteşugul nostru după cum am lucrat şi pănă acum, că noi avaetul3 nostru
   1 Hochmeister.
   * Turceşte: căpetenia croitorilor.
   3 Darea.
rr-â.Ăt                                        .. U. .
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
                                                                                                 47
cel obicinuit ni l-am plătit. Şi cum va fi mila Mafii Tale,
   Robii Mării Tale, noi, croitorii cei mai săraci. ((Jrechiă, IV, Ist. Rom., p. 292, nota.)
                        XXXIX.
   Cra'iova, l-iu August 1792.
   Dinu Cojocaru înpreună cu soţiia mia Mariia (vînd luî) jupăn Pavel Sticlarii... o prăvălie în tărg pă locu sfântului schitului Bodeştii, care loc este cu chirie pe an taleri 12..., drept taleri 700..., însă care prăvălie iaste alături CU' jupăn Văcico cizmaru şi cu Pătru Boiangiu în faţă, iar din dos până în locu Bădicăi, cu ulicioara jumătate între Văcico cizmaru.
   [Marturi:] Văcico cizmariul, Pătru diiacu, Oprea sin popa Dumitru, Iane Rădulea, Neagoe braţ (= frate) Dicu, sora-mia Măriia, Bunea Pitariu, [Scrie] eu Vasile1 logofătu.
   (Revista Istorică, VIII, p. 175.)
                                             XL.
   1792.
                                                 i
   Adică eu Petre Papazolo, crav1 de aicea din Iaşi, împreună cu soţul meu, Casandra, care maî gios, neştiind carte, ne-am pus numele şi degetile, făcut-am adevărat şi încredinţat zapesul nostru la măna Moi'itfelor Sale preuţilor de la
   1 Croitor.
48
N. Iorga
Sfeti Neculaiu cel Nou, anume Sfinţii Sale preu-tuldi Iliia şi Sfinţii Sale preotului Necolai, precum să să ştie că dte nimeane siliţi, nici asupriţi, ce de a noastră bună voe am dat danie, un loc de casă sfintei biserici, care loc este în mahalao Muntenimii-de-sus. Şi împreună cu zapisul acest de daniie am dat Sfinţiilor Sale şi zapesul cel de cumpărătură, înpreună cu hotar-riica locului. Fiindcă noao ne-a fost dat di zestre, fiind cumpărat de soacră-me Vasilca locul acesta. Şi l-am dat noi toţi de sufletele noastre pentru veşnlţă (sic) pomenire noastră. Şi de astăzi înainte să aibă sfînta bisearică a-1 stăpâni în veci, şi nemăne alţii din neamurile noastre să nu fie volnici a să scula ca să strice adastă de bună voe a noastră danie. Iar, di [vor] îndrăzni cineva, oriunde [vor] mearge la judecată, în samă să nu li să ţiie. Care pentru mai adivărată credinţa mai gios ne-am pus de-gîtele, să se crează.
                                                                     1792, Dech. 6.
  Eu Petre Popazulo crav, di aicea din Iaşi, am dat danie de bună voia mea. Şi eu erji dîiacon Ioan am fost faţă la cest zapis de danie.
  Neculai dascăl am scris cu zisa şi buna voe lor.
  Eu, Casandra, soţ dumisale, am dat danie de bună voia mea.
  (Revista loan Neculce, 1925, pp. 127-8, no. II.)
           Scrisori şi Zapise de meşteri romîni     49
                                          XLI.
   1798.
          Prea înălţate Doamne,
   Jăluesc Măriei Tale că eu, avînd un fecior slut şi nu tot în minţile lui, care ştie să şin-drilească, după vinuire nedovedită, la şindri-litul clopotniţei a turlei bisericii Mihaiu-Vodă, pănă era închis la puşcărie, şi, ca să nu piară închis pe vremea gerului, cu lacrămi mă rog să faci Mărie Ta să se ierte de la închisoare.
                         Roaba Măriei Tale,
   Dobrija, văduvă săracă din Bucureşti.
   (Urechiă, Ist Rom., VI, p. 70.)
                         XLII.
   Maiu 1793.
   Prea Sfinte Părinte Mitropolite, cu prea-plecată falbă înştiinţăm Prea Sfinţiei Tale că, după judecata ce am avut cu Manda, ce mi-a fost soţie, pentru ne traiul ce am avut amîndoi, fă-cîndu-se anaforâ către Prea Sfinţia Ta a părintelui potrop^pului Stoică de cercetarea ce au făcut, s’au dat hotărîre Prea Sfinţiei Tale ca să fim despărţiţi.
   Acum văd că ea a dat jalbă Măriei Sale lui Vodă că bărbat de lăsat n’are; care jalbă fiind orînduită la Prea Sfinţia Ta, înştiinţăm Prea Sfinţiei Tale că, de mi se va mai da ca să locuiască cu mine la un loc, eu am hotărît să-i fac moartea cu minele mele, apoi pe urmă, spînzure-mă şi pe mine, sau trimeaţă-mă la
N. lorga. — Scrisori de meşteri.
4
50
N. Iorga
ocnă, în puşcărie, ce va vrea, să-mi facă; că eu de casă nu sînt. Ce cum Duhul Sfînt va lumina pe Prea Sfinţia Ta.
   Prea-plecată [slugă] Prea Sfinţiei Tale,
                                 Arghir Cojocaru.
   (Urechiă, Ist. Rom., VI, p. 419.)
                                          XLIII.
   Septembre 1793.
   Adică eu, mai gios iscălit, dat-am încredinţat zapisul meu la mina Sfinţii Sale părintelui prefect1 precum să se ştji că m’am apucat să zu-grăvăscu Sfinţii Sale tabernacul, cum şi scaunul de-asupra, atît şi doi îngeri, cu văpselile mele toate, cit ar fi trebuinţă, şi aur, după cum mai pre larg am vorbit cum şi în ce chip să se zugrăvească, şi unde a trebui să fie aur şi unde alte văpseli. Toate aceste cu cheltuiala me. Şi pentru toate să aibă Sfinţia Sa a-mi da una sută lei. Iar, din bani care am tocmit, să aibă Sfinţie Sa a-mi da cincizeci lei înainte şi ceilalţi1 încet-îneet, până cînd să o sfârşi lucru. Şi pentru mai mare încredinţare am iscălit.
               In Iaşi, 28 Septemvrie 793.
   Ştefan zograf, Postelnicel.
   (Literatură şi artă romînă, VI, p. 691.)
[1 Al bisericii catolice din laşi.

Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
51
                                  XLIV.
   1795.
   Noi, toată briasla blănarilor de aice din Botoşani, carii mai jos ni-am iscălit, dat-am adevărată scrisoare noastră la, măna dumisali giu-pănului Manole sin Ioniţă, precum să să ştie că cu bună voia şi priimire noastră l-am priimit ea să ni fie staroste, mergând cu toţii şi înainte lumilor săli cinstiţilor boeri dregători şi arătăn-du-1, căruia şi carte dumilor săli i s’au dat; pentru cari ne îndatorim ca să urmăm cu toţii la toati ponturili ce s’au dat în scris la măna starosti de cătră dumţnealor] dregătorii; iar care dintre noi nu va urmă întocma, arătăndu-1 starosti la dregători, îşi va lua căzuta certare. Şi ni-am iscălit.
                            1795, Avgust 6.
   Eu Ionică sin Toader, biv starosti.
   Eu Chiriiac Andrii.
  t Ştefan Bolde (?). Vasili Pipneas. (?). Eu Ghier-ghie Cernăuţeanu.
   Eu Ghiorghie Pistol. Eu Iordachi Pistol.
   Eu Vasăli Mândru. Eu Antoh Panaiti (ultimele cinci nume de aceiaşi scrisoare ca şi actul de a-legere).
   Eu Ioniţă zăt Calafer, cu voia mă.
   Eu Vasile Calistru, cu voia me (amîndouă iscăliturile de aceiaşi mină).
  (Iorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, p. 10.)
52
N. Iorga
                                XLV.
  1795.
       Prea înălţate Doamne,
  Jăluesc milostivirii Măriei Tale că, rămîindu-ne nouă o prăvălioară de la răposatul tatăl nostru, de care rămîind şi datorie, cu laminată porunca Măriei Tale s*a vîndut acea prăvălioară la mezat în taleri 500, din care s'au plătit datorii taleri 120, iar taleri 380, cu luminată poruncă, s’au dat la epitropie supt păstrare;,, aflîndu-ne noi nevrîstnici. Apoi, jăluim înnălţi-mii Tale ca să te milostiveşti asupra sărăciei noastre cu a ni se da din banii ce sînt Ta epitropie taleri 80, iar taleri 300 să fie supt păstrare, cari să ne fie pentru hrana şi îmbrăcămintea noastră, cum şi pentru pomenirea răposatului, la care cerere a noastră milostivim du-te, s’a făcut luminată porunca înnălţimii Tale către dumnealor boierii epitropi ca să ne dee din banii ce sînt la epitropie aceia ce ne va fi pentru trebuinţă; noastră, şi, mergînd noi cu luminată poruncă, ne-au dat taleri numai 41, din cari taleri 16 s*au scos cheltuială la ana-fora şi la altele, rămîindu-ne şi nouă mimai taleri 25. Ci mai întîi am vrut să facem, ticăloasele, să ne îmbrăcăm, că eram goale, ori pentru hrană, sau să facem^ pomenirT^iăposatului? Cu lacrămi ne rugăm, supărînd auzul înnălţimii Jale, să te milostiveşti asupra scăpătăciunii noastre întru care ne aflăm, mai vîrtos lipsite şi de hrana vieţii cea din toate zilele, acum, pre această vre-
           Scrisori şi Zapise de meşteri rotnîni      53
me de lipsă, să fie luminată porunca Măriei Tale către dumnealor boierii epitropi a ne mai da şi acei taleri 38 ce mai sînt pînă la taleri 80 cari am cerut dinţii, spre a ne ajutora la stenahoria ce avem, cum şi pentru pomenire, iar taleri 300 să stee la epitropie supt păstrare cu dobînda lor de pînă acum, precum s’a poruncit de către bogata milostivirea Măriei Tale. Şi cum va fi mila Măriei Tale.
   Roabele Măriei Tale, Despa, cu două surori nevrîstnice, ale răposatului Neculi brutariu de aici.
   (Urechiă, Ist. Rom., VI, p. 480.)
                                           XLVI.
   1797.
   Noi, Armenii dughengii care ţinem bogasierii aice- în Botaşani, prin scrisoare aciasta ce dăm la măna breslei blănarilor, iarăşi de aice, adeverim precum să să ştii că, după obiceiul ce am apucat, fiindcă şi noi ţinem pe la dughenile noastre spre alijveriş oareşcare gujulii din parte blănării, cum şi strai gata blănite, adecă ma-loteli, caţaveici, care le lucram tot la briasla blănarilor, şi acum unii din briasla blănarilor, socotind că cu adastă le facem înbodisire de folosul ci-ar pute să aibă ei la meşteşugul lor, mergând au dat jalobă Mării Săli lui Vodă, făcăndu-să luminată carte gospod de a fi pro-piţi noi a mai ţine strai gata pe la dugheni, sau alte gujulii, şi acum, adunăndu-ni noi, amăn-
doî breslele, şi cunoscând şi însuşi briasla blă-narilor, şi mai ales cei mai săraci, că, dacă vom fi noi propiti, le iaste păgubire lor, pentru că noi straile acele le lucrăm tot la dânşii; pentru aceia stănd, ni-am aşâzat şi cu bună priimire de spre amîndoî părţile ni-am învoit într’aceş-taşi chip, adecă orice fel de gujulii să nu putem a cumpăra de acum şi a ţine prin dughenile noastre, iar strai gata blânite, maloteli şi caţaveici, să nu fim propiţi a ţine şi a nu vinde pe la dughenile noastre, precum şi mai înainte, cum şi de la neguţitorii lăturaşi ce vor aduce sân-giap de vânzare la acest oraş şi blani gata, încă să nu fim propiţi a nu cumpăra taneli sau blani căt vom ave trebuinţi, numai pentru blă-nitul strailor de vânzare ce vom face; iar a ţine şi taneli de săngiap saq blani pe la dugheni de vânzare, să nu fim volnici. Şi spre nestrămutare aceştîi învoeli între noi, în veci, precum briasla blănarilor noi, asămine şi noi li-am dat adastă! scrisoare întru care am iscălit.
                                                                          1797, Mai 8.
   (Cinci iscălituri armeneşti.)
   De fâţi înnainte noastră viind amândoi breslile, blănării şi bogasăierfi, s’au rugat ca adastă învoire să să intăriască şi de Vornicie, şi să în-credinţazi.
                                                                           797, Maiu 16.
   Matei Milo Banu. (Greceşte:)- Dimitrie Pitar, (lorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, p. 11.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
55
                                      XLVII.
   1799.
   Adecă eu Ivan Moraru ot satul Breaza încredinţez printr’acest zapis al mieu, spre a fi ştiut că, avînd pe această moşie Breaza dintriacest judeţ Prahova o dărstă cu o roată, după învoirea ce am fost avut cu stăpînii moşii, cînd le-au fost făcut îîntăiu, am stăpînitf-o pană a*~ cum. Dar, fiindcă acum s'a cumpărat această moşie Breaza de Măria Sa Prea-Luminata Doamna Luxandra Hangeri, am vîndut-o Mării Sale această dîrstă în drept taleri cincizeci, cu bună voia mea şi nesilit de nimenea. Care bani i-am primit toţi deplin în mina mea, prin dumnealor boieri ispravnici ai judeţului. Şi, spre încredinţare, am dat acest zapis în care ne-am iscălit mai jos, şi mi-am pus şi degetul la numele mieu în loc de pecetie.
   Eu, Ivan Moraru ot Breaza, vînzător, adeverez.
   Popa Stoica ot Breaza, martor; Ioniţă Jelea, martur ; Mihalache, proin (==fost) vătaf, martur; Costandin Pîrvan, martur...
                        1799, Ghenarie 17.
   (Studii şi documente, XXI, pp. 83-4, no. V.)
                                      XLVIII.
   C. 1800-10.
   încredinţăm cu această adeverinţă a mea la măna socră-mi Stanca precum să să ştie că, având dumneaei o bute Ia mine de an trecut şi isprăvindu-mi treaba nu i-am dus-o, din caret rămăindu-i şi pănă acum la mine, m’am apucat
56
N. Iorga
d’am pus şi estimp prune într’ânsa' şi, neavănd ce face ca să mai deşărt prunele dintr’ănsa, i-am dat această adeverinţă că, pană îmi voiu isprăvi treaba, să am a-i duce butea la loc, dinpreună cu chirie, după cum vor da şi alţi oameni. Şi eu, pehtru mai adevărată credinţă, m’am iscălit pu-indu-mi şi degetu, în loc de pecete, ca să să crează.
   Eu, Milea Croitoru, adeverez.
   Eu, Gheorghe Petre, martor,
   Eu, Oprea Cojocaru, martor.
   Eu, Savu vătaf, martor.
   (Stoica Teodorescu, Monografia comunei Tele ga, Cîm-pina 1926, pp. 188-9.)
                                       XLIX.
   După 1800.
   Jăluim Măriei Tale pentru croitorii sudiji, atît Ovreii, cît şi ceilalţi, că şi cei ce vin din alte părji şi cei ce sînt făcuţi sudifi, de aicea deschid prăvălii, care pe unde vor, şi lucrează, şi nu voesc să ştie nimic de ponturile hrisoavelor ce le avem de la alifia luminafi Domni, nici de telal-başă, nici de breaslă, nici la alte angarale nu ajută, nici beilic lucrează după obiceiu şi ne ieau şi călfile noastre de le bagă prin prăvăliile lor, momindu-i că de la ei nu-i poate lua de beilic,. care şi este, că, cînd ese beilicul de la Cămară, nici pre călfile cari sînt raia de a? noftrii putem lua de prin prăyăliile lor, necum vor să ştie, şi mare chedir 1 ni se face din prir
  1 Chedir, turc.: pagubă.
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
57
cina lor. Ci ne rugăm Măriei Tale să fie luminată poruncă seau să fie de obşte cu noi la toate obiceiurile breslei, seau să ne luăm călfile cari sînt raia de ai noştri, să le avem prin prăvăliile noastre, ca să ne putem ajuta la angarale la beilicurile Cămărei. Că, noi cînd le zicem seau la angarale să ne ajute, seau călfi sa dee, ei zic că nu voesc să ştie nici de Măria Ta, nici de nimeni, aici în Bucureşti, fără numai de stăpînul lor. Dar noi ştim şi prin ţările lor obiceiul, că, pre la ţeara lor cînd merge vre-un om cu meşteşug de aicea, nu-1 lasă nicidecum să lucreze de capul lui, ci-1 pune slugă la meşter pământean, iar ei aicea se fac stăpîni, nedînd nici obişnuita milă a cutiei ce o avem, de se hrănesc dintr’însa cei scăpătaţi, cei bolnavi, şi chiar şi slugile noastre, de nu ne putem hrăni din pricina lor. Şi cum va fi mila Măriei Tale.
   (Urechiă, Istoria Romînilor.)
                                             L.
   180B.
   Adeverez cu aciastă scrisoare a me la măna lui Stoica Gălăţan, băcal ot tărgul Eşului, pentru o bucată de loc ce i-am dat alăture cu o-grada me în leş, unde şedi el, cu aciastă toc-mală ca să-mi facă o dughiană băcălie, dă stînjăni pol gospod lăţime şi un stînjăn pol gospod lungime, şi o casă în dosul dughenii, tot într’on părete, doi stînjăni pol lungime şi doi stînjăni lungul; dughiană alăture tot într’on părete pentru crâşmă, doi stînjăni lungime casa din faţă şi
58
N. Iorga
doi stînjăni lungul, şi iarăşi o casă din dos, tot într’on părete, doi stînjăni lungime şi doi stînjăni lungul; care fac peste tot doă dughene din faţă şi doă casă din dos. însă aceste casă şi dugheni să să facă pe temelii de peatră, care temelii să fie asămine cu podul uliţii, şi dedesupt, pen mijlocul, să fie iarăşi temelii despărţitoare, adică supt băcăjlie i casă să fie beciu deosăbit şi supt crîşmă, i casa ei să facă pivniţă,, Şi din pivniţă spre ograda me să facă o hrubă de 3 stînjăni gospod lungul. Şi podul casălor de desupt să fie grinzile de stejar şi podelele cele de desupt tij de stejar, iar duşămaoa să fie de brad. Şi la toate celelalti să fie după rînduiala lor. Şi acoperite să fie cu draniţă. Şi să facă din colţul casăi băcălii din dos şi pără în dreptul bucătării spre rîpă un grajdju, care grajdiu să-l facă pe tu-munigi de stejar mai groşi, după cum sănt a lui Andronic. Şi tălpile i amnarii iarăşi să fie de stejar. Şi păreţii să fie de scînduri de brad acoperit cu draniţă. Şi pe denainte grajdului să facă şandrama în loc de şură. Şi să facă şi la ogradă gardu înprejur, însă gardul să fie cu pari de stejar groşi, lungi şi buni. Şi gardul să fie înple-tit gros: în fieştecare mănunchi cîte patru sau cinci nuele, iar nu mai puţîn, ş’acoperit cu schini. In care cheltuială s’au dat 500 lei, adică cinci sute lei, şi cîţi bani va mai cheltui pe lîngă aceşti 500 lei pănă la săvîrşirea acelor binali să aibă a cheltui el de la sine. Şi pentru cîţi bani a mai cheltui el pănă la săvârşirea binalilor să să dea şapte ani într’acesti binali fără chirie, începîndu-să anii de la 1801, April 23, pănă la
           Scrisori şi Zapise de meşteri romîni        59
1810, iarăşi April 23. Şi după împlinire acestor ani să rămîi benalele a’ meii. Insă să fie binalile sănătoasă, iar nu stricate. Şi aceste binali toati să aibă a le găti în dc^ ani, adică în anul aj-cesta şi în viitor. Iar lemnul casai care este a-cum, rămîne al meu. Şi pentru încredinţare i-am dat aciastă scrisoare.
                                     1803, April 23.
   loan Gane, Clucer.
   (Revista loan Necuîce, an. 1895, pp. 136-7, no. XXVI.)
   Adică eu, Dumitru Conduragiu, dinpreună cu soţul meu, Cununa, dat-am adivărat zapisul nostru la mina dumisali giupînului Gheorghii Crîs-tiianu pentru ca să să ştii că, avînd eu un loc di casă aice, în tîrgu, între Gavril Huindul şi întri Zaharia Blănariul, din dosul casîi lui Negoite, l-am vîndutu dumisali cu bani şi cu tocmală în 25 lei, şi banii am luat deplinu în mînile meii, iar pi cari loc ari dumnelui, să plătiască bez-măn dumisali Spătăresîi Catrina Sturzoi. Şi di astăzi înainti să aibă dumnealui a-1 stăpîni în păci; iar, întîmplîndu-şe, cînd ar vre dumnialui să-şi facă casă şi sculîndu-să cineva ca să nu-l' lasă, să fiu eu răspunzătorul. Şi, pentru mai adi-varatâ credinţă, am şi iscălit, 1804, luni 16.
   Eu, Dumitru, am vîndtit, şi eu, Cununa, soţii.
   Şi eu am scris cu zisa lor: Gavrilaş.
   (Antonovici, o. c., II, pp. 208-9, no. LXXXV.)
60
N. Iorga
                                          LII.
   2 Ianuar 1806.
   Ctitorii şi epitropii sfintei beserici a Sfântului Prooroc Ilie din târgul Botoşani, blănari (a-rată în privinţa lui) Grigoraş sin Simion Goza das-calu şi slujitor besericii aceştie de treisprăzăci ani, cum şi ciauş breslii noastre a blănarilor în curgire anilor de sus__arătaţi, fără a pretinderisi ceva de la breaslă...; fiind besearica mulţămită, cum şi noi, epitropii, (că i-au dat) cu sfatul de obşte o bucăţică de loc din drept ţintirimul şi locul besericii, fiind loc largu şi netrebuitor besericii, ca să-şi facă o căsuţă, să să odihniască el cu soţul său Mărie pără la sfârşitul vieţii lor, fără bezmăn, iar după moarte lor să aibă a stăpâni şi copii lor, dând bezmăn besericii Sfântului Proroc Ilie căte una ocă ciară pe an. (Se dă cu blestem mare.)
   (Iscălesc:) Chiriac Andrii, starosti, ctitor şi epitrop a sfinţii biserici. Eu Ionică staroste, ctitor şi epitrop, cu voe noastră, a tuturor. Antohi Panaite, ctitor şi epitrop sfintei biserici, cu voe me. (Scrie:) Iordachi dascal din Bot[o]şani.
   (Iorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, p. 23.)
                                          LIII.
   l-iu Februar 1808.
   Pătru Dovleac, trestar de la Troca, şi Mihail Dovleac, fratele Pătrului (făgăduiesc lui Dumitru Aman, negustor din Craiova, ca, pentru 20 de taleri), să-i facem saci pentru bani.
                    (Corespondenţa lai Dimitrie Aman, p. 170, no. 21.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
61
                                         LIV.
   Septembre 1808.
   Eu Dumitru Tabacu ce am fost cumpărat o li-vede de pruni de la Andrei Tabac ot Tabaci1, ce este pă moşiia jupan Pancâi, şi, aflăndu dumnealui de adastă vânzare, m’au tras la dumnealor boeri ispravnici de ni-au întorsu bani ce am dat pă livede, ti. optuzeci, ca unul ce are pro-timisis ca o moşie a dumnealui, neîngăduindu pă alt streinu să intre în pămăntu dumnealui. Şi pentru încredinţare cum că mi-am priimitu bani toţi căţi i-am dat pă adastă livede am dat a-cest zapis iscălit de mine înaintea judecăţi ca să să crează, iscălindu-mă mai jos, puindu-mi şi degetul în loc de pecete. Aciasta.
                                                                      808, Septv. 30.
   Eu, Dumitru cizmaru ot Tabaci, adeverez.
   (Iorga, Documente de pe Valea Teleajenului, p. 24, no. XVII.)
                                         LV.
   1814.
   Adecă eu, cel mai jos iscălit, încredinţez cu a-cest bun zapis al meu la cinstită măna dumnealui Visterului Temeli precum să să ştie că prin rugăciune m’am înprumutat la dumnealui cu taleri 100, adecă o sută, cu dobânda lor pă lună un leu, după obicei, şi pentru aceşti bani mi-e soroc cu dumnealui, că la Sfântul Dimitrie ci-o veni, făr dă niciun cuvânt, să am ca să răs-
   1 Din Vălenii-de-Munte.
62
N. Iorga
punzu bani dinpreună şi cu a lor dobândă. Iarăşi, când la numitul soroc nu voiu fi următor la răspunderea banilor, orice cheltuială şi ză-ciuială va fi, tot eu să fiu înplinitor. Şi, pentru buna încredinţare, m’am iscălitu cu măna a mea, ca să fiu întocmai următor:
                                    1814, Iunie 14.
    Eu Dinu Brutar platnicu.
    Şi am scris eu Mihai lăcătuş cu Dinciu. (!)) dumnealui, şi sănt şi martur.
    [Vo:] Zapisul Dinu Guţu brutar, pentru taleri 100.
    (Iorga, Documente de pe Valea Teleajenului, pp. 36-7, no. XXXI.)
                                       LVI.
    1816-9.
    Incredinţezu eu cu acest zapis al mieu la cinstită măna dumisale coconului Dumitrachie biv Vel Cluceri precum să să ştie că, avînd dumnealui o sfîntă mănăstire la mo'şiia dumisale Băl-ceşti, ce să prăznueşte hramul Ştiutului Nicolae şi a Sfîntului loan, şi dumnealui avînd savdes /ca să o zugrăfeaseă, m’au chiemat şi am tocmit cu dumnealui ca să o zugrăfesc după cum ' s’au zugrăfit şi a Pitarului Ghiţă Argetoianu, adecă pă alb, cu însămnare ce sfinţi, cum şi cîţi să să facă în sfîntul oltar: sus în boltă Sfînta Troiţă, mai jos Maica Precista cu Sfinţi Voivozi, supt brâu la vale arhierei cîţi vor încăpea; afar, în beserica oamenilor, sus în boltă turnului o Pan-docrator, înprejur cetele îngereşti, jos în colţuri
             Scrisori şi Zapise de meşteri romlni     63
   evanghelişti; cercurile să să facă mucenici cei pa-truzăci; jos, în străni, mucenici cei mari, numiţi, căţi vor încăpea. Şi, de sus în porţi păn jos, la toţi sfinţi să fie toate cununile tot cu aur, de rănd. Tâmpla să să facă cu Ştocatorie: doă-sprezece praznice, apostoli, răspetiia şi căţi prooroci vor încăpea, şi acea ştocatorie să fie toată poleită cu aur şi cu argint de cel bun, şi patru icoane: hramu, Domnul Hristos, Maica Precesta şi, în ceialaltă, ce vom socoti. Prin fereştri doftori; la fămei, sus, în boltă, Platitera, înprejur îngeri, jos, în colţuri, îngeri. In faţă, de-asupra cortul mîntuirei; desuptul brîului ctitori. Afar, în a[d]von, sus în boltă, o Ema^oilr-şi, în jos, albă sadea. Stîlpi suciţi, cu văpsele. Iară cununile tote cu aur. Şi din oltari păn’afară cîmpul tot cu alb sadea. Şi, afar de tot, la hram în faţă, să zugră-fească hramul. Şi cununile tot cu aur.
                                 Şi acest lucru să să zugrăîească foarte frumos, cu văpsele curate, ca să fi plăcut dumnealui şi cei ce vor vedea. Iar, întămplîndu-să a-i nu / face lucru după plăcu şi savdesu dumisale, să fiu lipsit de cusur de bani ce rămîn la dumnealui. Cît şi dumnealui să aibă purtare de grijă a ne da cele trebuincioase: var, podurile, mertic pentru mâncare de prisos, la căţi oameni vom lucra, un zidari şi un rîndaş, ca să n’avem de pristan păn vom isprăvi tot lucru. Şi, la mâncarea noastră, la masă, cîte o litră de vin de om şi cîte un jpăhar de raichiu pentru osteneala stări în pi-* cioare. Şi cîlţi. Cît şi tocmeala ne-au fost, în taleri, 1.400, adecă [o mie] patru sute tocma. Şi acum înnainte—afir primit taleri 500, adecă
64
N. Iorga
cinci sute, şi ceilalţi cînd voi isprăvi lucru. Şi, pentru încredinţare, m’am iscălit mai jos, ca să să crează.
                                                                          816, Iulie 5.
   Ioan Zografu adeverezi.
   Insă cu vopsele de cele bune.
   Acest zapis s’au dat, faţă fiind şi noi, şi s7au şi numărat taleri cinci sute înnainte, şi ne-am iscălit şi noi drept mărturie.
                                    816, Iunie 5.
   Constantin Brăiloiu, Medelnicer...
   Ipac am mai primit eu taleri 200, adecă doă sute, din tocmeala* mănăstirei Bălăceşti de la Vestieru Polihronie, cu răvaşu dumisale boerului.
   Alta, 100, adecă o sută, au primit tovaroşiu mieu Gheorghi Zugrafu, de la boeri.
   Ipac, taleri 300, adecă trei sute, am primit eu acum.
                                                                   818, Noemvrie 13.
   Ioan Zografu.
   Ipac, am mai primit taleri 100, adecă una sută tocma.
                                    1819, Mart 9.
   Ioan Zografu.
   (Literatură şi artă romînă, VI, pp. 690-1.)
                                         LVII.
   I-iu Octombre—5 Decembre 1817. Enachi Nico-lau Altăn cumpără în tovărăşie cu Şărban Bu-hăescu un loc în Iaşji, „în mahalaoa Muntenimii-de-sus”, „lăngă cişmiaoa Boghii” ca „să dis-

Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
65
chid bărării pe acel loc, după cuprindere anafo-ralii întărită de Măriia Sa Vodă în anul trecut, 1816, April 5”. Nu se ţine de cuvînt a-i da jumătate de cîştig, şi Şărban „vrea să facă da-vagilăc, cerşind puneri la cale”. Se îndatoreşte ca în şese luni „cu cheltuelili meii să săvârşise toati celi trebuincioasi bărăriei şi să o pernesc în lucrări”. Va îngrădi locul cu „pari buni, di despicătură de stejar”. Cîştigul va fi a treia parte pentru Şărban, iar celelalte două pentru Altăn şi frate-său Iordachi. „Intămplăndu-isă să ardă bărăriia, iarăş eu să o fac la loc.” De nu dă bani, va plăti chirie: „eăte una sută lei pe fişticari an”.
   (Iorga, Documentele Callimachi, It p. 544, no. 294.)
                                        LVIII.
   C. 16 Mart. 1817. „Alexandru Dos, Austriian”, către Domn, pentru „nesuferită strămbătate şi păgubire ce pătimesc de la Preasfinţie Sa părintele episcopul de Roman, care nici am gîn-dit, nici am nădăjduit tocma de la Preasfinţie Sa”. In 1817, „după obşteasca anafora şi hotărârea Innălţimii Sale ce s’au făcut asupra bărăriilor”, face şi el „ca un om”, „tocmală pu Vorniciia obştii” pentru una în Roman. Se dă carte de la Vodă, „şi am plătit şi la cutiia mililor căştiurile ci-au trecut până acumu”, 2.000 de lei cheltuieşte „cu. edecul, marfa şi altile ci-au trebuit”. începe a lucra: oprit de episcop, care ar avea şi e! carte domnească pentru aceasta. El se temuse de aceasta şi spusese la tocmeală: „şi am luat
N, Iorga. — Scrisori de meşteri
5
66
N. lorga
răspuns că Preasfinţie Sa episcopul nu iasie bă-rar, dar însă cu toate aceste în sfîrşit am fost întrebat de cătră Vorniciia Obştiei că, dacă şi Preasfinţie Sa episcopul va vre să facă bărării, nu voiu pricinui eu, şi am dat răspuns că de spre mine poate face Preasfinţie Sa şi mai multe bărării, nu numai una”. Cere ar i se restitui cheltuiala şi paguba, cu dobîndă: e gata atunci a părăsi berăria. (Şi greceşte.)
  (Iorga, Documentele Callimachi, p. 537, no. 254.)
                                        LIX.
   Iulie 1818.
   Adică eu care mai jos mă voi iscăli dat-am a-devărat şi credinciosu zapisul mieu la măna; lui frati-mieu Milea precum să ştie că, cumpă-rînd eu, cel mai jos iscălit, livede de pruni de*la tată-mieu cu tocmeală în drept bani gata tl. 95, adică nouăzeci şi cinci, şi mai pă urmă scu-lăndu-se frati-mieu Milea şi trăgăndu-ma la judecată, înşini ne-am învoit între noi de am văndut-o mai sus numitului, cu altă tocmeală învoindu-ne, adică, din tl. 95 ce era luată de mine, am dat-o în taleri 115, adică una sută cincisprezece, şi aceşti bani i-am primit pe toţi deplin în mana mea. încă şi cu voia tată-mieu, căt şi celorlalţi fraţi ; încă învoindu-mă şi cu frati-mieu Nicolae pentr’un petic de loc ce este aci lângă livede, i l-am plătit cu tl. 5, adică cinci, şi cu toată voia tuturor, ne mai având cuvânt de pricire între noi. Însă hotarul este acesta: adică din drum de la Crăciun Hodoiu
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
67
până în curgerea apii, adică între coşaru mai sus pomenitului şi între Ivan Sârbul. Şi dumnealui mai sus numitul cumpărător să aibă a stăpâni acestu eoprinsu după cum mai sus să a-rată, cu bună pace, atăt dumnealui, căt şi copiii de copiii dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui, de spre mine, căt şi de spre toţi ai noştri. Şi, cănd s’au făcut acest zapis, au fost şi alţi oameni fată, cari mai jos să vor vedea iscăliţi. Şi eu pentru mai bună încredinţare, neştiind a mă iscăli cu mâna mea, mi-am pus numele meu jos şi deget drept pecete, ca să să crează. 1818, Iulie 16.
   f Eu Calotă croitor, din preună cu soţia i cu copiii miei, vânzător.
   f Eu Nicolae croitor, vânzător, braţ Milea, vânzător.
   Eu Samoilă Lepuş.
   Eu Zamfir, martor.
   Eu Mănăilă morar, martor lui Dumitraşcu Cos-:ma, martor.
   Eu Gheorghe Dascăl, martor.
   Şi-am scris eu Filip sin Gheorghe cu zisa, şi martor.
   (Stoica Teodorescu, Telega, pp. 197-8.)
                        LX.                       ;
   Iaşi, 13 Octombre 1818.
   Mai gios iscălitul, eu, Lencur1, Franţuz, adeveresc, prin acest contract ci dau la mina du-misali polcovnicului Ioniţi Codreanu, supusul ru-
  1 Lincourt, apoi director de pension.
68
N. Iorga
săsc, precum să fie ştiut că, avînd dumnealui aice, în oraş Eşîi, în mahalaoa Muntinime, tril dugheni, o pivniţi şi o casă din dos dughenilor, care toate aceste binale sint drepţi a dumisale..., cu bună tocmală şi învoială le’m luat pe trii ani în chirie, cîti trii şuti lei pe anu, cari ani se încep de la zi întăiu Octomvre 1818 şi se sfîr-şăsc la 1821, zi întăiu Octomvre, cu cari mă în-datoresc a fi următor într’acest chip, adică:
   Al 8. Moara de oloiu ce am fâcutu eu, la împlinire anilor să o ridic, cum şi altă morişcă i altu lucruri a meşteşugului meu, ce voiu mai faci, afară dintr’a casăi şi a dughenilor ce mă în-datoresc ca să fac, la înplinire acestor trii ani să mi li ridic.
                                                                         De Lincourt.
   ...In Eşi, 1818.
   (Hurmuzaki, X, pp. 559-60, no. XV.)
                            LXI
   1819.
   Adică eu, Alexandru Căldărar, încredinţez prin acest zapis al mieu, ce dau la cinstită mănă dumisale coconului Dracache Roset biv Vel Spătar precum să fie ştiut că am luat un Ţiglan a dumisale, anume Vasăle, ca să-l învăţ meşteşugul căldărării. Mă îndatorescu dar ca în curgere de un an să-l dau dumisale învăţat bine, ca să lucrezi meşteşugul acesta a căldărăriei, întocmai precum şi eu lucrez. I îmbrăcăminte numitului Ţigan şi mâncare şi să fie ca la mine. Şi
69
                                                       Scrisori şi Zapise de meşteri romlni
dumnealui boeriul, la împlinire anului, făcând Ţiganul teslim dumisale, învăţat bini, să aibă a-m da şasă coţi postav. Şi spre încredinţare am pus degetu.
                             1819, Ghenar 21.
   Eu, Alexandru Căldărar, adiverez. Eşi.
   (Documente Callimachi, I, p. 552, no. 281.)
                             LXII.
   1819.
   încredinţez eu acest zapis al mieu la cănţă-leria Luminatului Divan ca să fie ştiut că, pentru că să lipsească catahrisis ce se urmă pînă acum la facerea luminărilor de ceară galbenă, într’această politie a Bucureştilor, m’am însărcinat eu, cel mai jos iscălit, luînd asupră-mi fabrica de ceară albă, cu acest aşezămînt a păzi ponturile ce mai jos se arată:
   1)     Luminările să fie de ceară curată albă, înăl-bite frumos, f,ăr’ de niciun fel de alte amestecături. Şi numai eu să metahirisesc acest meşteşug, iar toţi alţii să fie popriţi de a face şi a vinde luminări albe, păzindu-se nizamul ce au fost pînă acum pentru oprirea altora.
   2)     Să se facă luminările cu îndestulare, pre cit este trebuinţa politiei, puindu-se şi pecetea mea la luminări, spre dovadă că sînt curate, care pecete să o pitiu atît în condica Divanului i în condica Sfintei Mitropolii, cît şi în condica Agiei, ca, oricînd se va ivi luminări cu pecetea mea, cu amestecături, iar nu curate, să fiu eu osîndit şi judecat.
70                     N. Iorga
   3)   Fjindcă luminările de ceară galbenă s’au hotărît a se vinde cîte taleri opt ocaoa, iaf cele albe cu cîte un leu mai sus, adecă cîte taleri 9 ocaoa, cu acest preţ sînt dator a le vinde, după nart, fără a fi lipsă la dramuri.
   4)   La vînzarea acestor luminări să fiu slobod a metahirisi pe cine voiu socoti eu şi îmi va fi de trebuinţă.
   5)   Pentru ca să pot coprinde trebuincioasa ceară la vremea vînzării şi ca să lipsească intrigile şi urcările la preţ nesuferit, după cum se cx-bicinuia din partea isnaf ului lumînărarilor de ceară galbenă, să orînduiască starostea un om să cumpere ceară, pentru trebuinţa a tot isnafului, şi tot cu acel preţ al cumpărătoarei să o împarţă la isnaf.
   6)   Să am protimisis eu şi cellalt isnaf al luminărilor de ceară galbenă a cumpăra întîiu noi ceară cîtă trebuieşte peste an pentru politie.
   7)   Pentru această fabrică de ceară albă, ce o are biserica Sfinţilor 40 de mucenici de aici, ce este metoh al sfintei episcopii Rîmnic, să dau la numita biserică luminări albe curate una sută ocă pe acest următor an, însă, după luminată ho-tărîrea Măriei Sale lui Vodă, ce s’au dat, să fiu datori luminări a da după măsura şi trebuinţa ce va fi, iar nu bani.
   Aceste ponturi de mai sus arătate mă leg că le voiu păzi întocmai, urmmdu-se vînzarea pe acest următor an, ce se începe de acum, leat 1819, Noemvrie 15, pănă la leat 1820, iarăşi Noem-vrie 15, iar pe alţi ani înnainte să am protiî-misis. tot eu a ţinea această fabrică. însă de

Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
71
  voiu păzi legătura ce dau acum întocmai, cînd atunci să fiu. dator a vinde luminările dupăî preţul -cerei şi după cuviinciosul nart ce se va orîndui şi se va pune, iar, nepăzind ponturile, să fiu lipsit şi făr’ de niciun protimisis, încă şî pedepsit de stăpînire, după măsura vinei mele.
    1819, Noemvrie 15.
                                      Riga Zisul.
    (Urechiă, Istoria Românilor, X’.)
                                       LXIII.
    12 Ianuar 1820.
    Joseph Weltz, Maurer-Meister (se îndatoreşte) la cinstita măna dumnealui porucicului Ioan O-dobescu... să-i făcu casele ce le are arse în curtea cea veche, care stau între casa lui Theo-doran Cincul şi între ale lui Mimi, după planosul ce să vede întocmit cheară dă însum prin deosi-bită hartă... Să le fac cu doaă caturi, pă dooă pimniţi : o pimniţă boltită cu zidiu şi alta cu grinzi. Insă catu dă jos să fiie în mijlocu poartă, şi pă amăndooă părţile să fiie căte o prăvăliie, una cu dooă odăi, iar alta numai cu o odae, dar catul de sus să aibă cinci odăi şi sala, adecă trei odăi în faţa podului, iar dooă şi sala spre curte. Dar dumnealui mai sus numitul să fiie dator a-m face teslim, atjăt varu, nisipul, cărămida, cum şi toată cheresteaoa, cum şi uşile, ferestile de la catul de sus să aibă a mi le da dumnealui gata. Iar la catu de jos să am eu x ,a i le face, atăt uşi, cum şi fereşte, din cheresteaoa dumnealui, adecă cinci uşi şi cinci fereşte, cu tot lucru, mă încarcu eu a fi asupră-mi,
72                     N. Iorga
adecă: zidari, dulgheri şi salahori şi alţi, toţi meşteri care vor fi trebuincioşi pentru ispră-veniia casi aeeştiia, să am eu a le plăti. Cum şi învelitoarea casi să o învălescu cu ţigle sau cu hiieru, scoţăndu streaşină de cărămidă din temeliiu zidului, să fiu dator a le învăli cu meş<-teri miei, însă cu toată materiia dumnealui. Şi eu, c’un cuvănt, să am a-i găti casele din toate şi a-i da cheia. Dă care pentru aceste toate m’am tocmit cu dumnealui să-m dea taleri 6.500.
   1. Să fiu dator să dărâm toate zidurile casi cele vechi pînă în faţa pământului şi a alege cărămida, molozu, pentru înleznirea şi trebuinţa casi cu cheltuiala mea.
   2. Să lungescu casele spre gârlă cu o jumătate stănjinu nemţescu, zidindu din temeliie.
   3. Să fiu dator a curăţa, atăt pimniţele, căt şi toată curtea de toate boclucurile ce să va a-fla. Aceste toate tot cu cheltuiala mea să să facă.
   4.   Toate uşile de sus, cum şi ferestile, să fiu dator a le aşeza la locu lor.
   Deci la tot lucru acestor case mă îndatorez eu a fi privighitor, cu toată silinţa meşteşugului a să face lucru temeinic şi fără dă cusur. Iar, când, în potrivă, de vre o a mea ameliie1 sau nebăgare de seamă ori, mai vârtos zicând, apovelepsind 1 2 la vre o iconomiie pentru rău folos, să va pricinui vre o primejdiie cu băgubire, să fiu îndatorat la răspundere.
   1 Negligenţâ.
  2 Privind la.
           Scrisori şi Zapise de meşteri romîni     73
                                   (La 2 Februar se prevede şi aceasta: „catul de sus în dooă cărămizi, şi mijloacele una căţ-,
rămidă şi jumătate”.)
   (Studii şi documente, XI, pp. 269-70, no. 14.)
                                         LXIV.
   1821.
   Cu frăţească dragoste mă închin dumitale.
   ...Pricina de am ajuns în munţii plaiurilor din sud. Dîmboviţa mi-au fost perirea Savii 1, cu ai lui to{i, şi cea mai mare frica, laudele păgî-neşti, iar mai ales m*au spăimîntat mai mult cele ce n’au văzut ochii mei de cînd sînt, adecă omor înnainte, făr* de a simţi sunetul puşcilor, Atîta zic, ca pu carecumvaşi să vă înşălaţi vre unul din dumneavoastră să veniţi pană nu veţi primi aL doilea răspuns de la noi, că veţi fi siliţi mult. Te rog să arăţi dumnealui Medelnice-rului Costachi, pentru cheltuială, că mijloc nu este a se împlini posluşania lor, fiind streaşnică porunca lui Chehal-beiu1 2, ca, de va îndrăzni veri-cine, îşi va răpune viiata, însă numai la cei ce se află stăpîni lor aci în Braşov.
   Priimeşte acest amanet, împreună şi aceste scrisori, arătînd verişoarei că i sJau lucrat vlia foarte bine, fiind şi plină de roade, adică pome-turi... La Bucureşti sint to{i sănătoşi..|. Şi sînt Al dumitale ca un frate şi slugă,
                              Efthimie.
   1   Bimbaşa Sava, Şef de răsculaţi din 1821, ucis prin trădare, la Bucureşti, de Turci.
   2   Locotenentul Paşei de Silistra, comandantul armatei turceşti de ocupaţie: Chehaia-beiu.
74
N. Iorga
    (V-o:) Cinstitului şi mie ca un frate, dumnealui vătăful Dineul, cu frăţiie şi dragoste, în Bra-şov[ul] cel vechiu, în Uliţa cea Mare, lingă izbaşa.
    (Hurmuzaki, X, p. 569, no. XXV.)
                                LXV.
   1822.
    Adică eu Toader Haulică, calfă de dulgheri, di aice din tîrgul Bîrladului, cari mai gios me’m pus nurnili şi degitul, îneredinţăz cu zapisul a-cesta la cinstita mîna dumisali Pah. Gheorghii Oprişan, să fii ştiut că prin bună tocmală m’am alcătuit cu dumnealui pentru biserica Sfîntului Spiridon, ci să faci acum, ca să-mi dei hacu: una mie o sută cinzăci lei, tarii chili popăşoi, trii vetiri brinză di oi, una merţă grîu şi trizăci ve-drii vinu şi să-mi dei şi un postav di douzăci lei. Şi peniiru toate aceste eu sînt îndatorit a ludra precum în gios să arată.
    1.   Pentru tot lemnul ce trebueşti pană la un cui, eu să mergu în păduri cu oaminii ce-mi va da şi să stau până ce-1 voi tăe totu, cum ceiri trebuinţă; şi căratul a toată cheresteoa, după ce o voi mîntui di tăet, să fii a dumisali.
    2.   După ci va aduci totu lemnul aice la be-sărică, am să puiu bărdaşii mei să-l lucrezU după trebuinţi, până ci-1 voi închee tot, şi apoi să mă apuc di lucru.
    2. Pardosala pi gios să amu a o faci bună^ încheetă bine, di scînduri stejar cu cît să vor pute mai groasă şi di lungi să fii din capu în capu cît ţine faţa bisăricii, şi să fac di giurr

Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
75
înprigiur citi doo caldarîmuri, ci vina pi supt străni.
   4.   Toate straniii cîte vor trebui în bisărică să am a le faci de lemn di teiu curat şi di buni întocma după proba ci-m va da, şi să fac şi dou naloani după cum va ceri di buni; uşorii să am a-i faci buni, cum şi uşa să am a faci din scîn-duri groasă şi bună, precum mi să va porunci, făcuţi şi aşăzaţi, lucru sănătos şi bun, întocma! după plăcere.
   5.   Toati legăturile ci trebui din nuntru zidului, eu am să le puiu di lemnu făcuţi di plop sau di teiu întocma după măsurili ci-m da calfa de petrari.
   6.    Tot lemnul ci va trebui la acoperemîntu bi-săricii să am a-1 faci bun, cioplit bini, încheet bini; toate costoroavili să fii de stejar, asemine şi căpriorii. Şi, după ce voi mîntui-o de căpriorii, să mă apuc să o şindilesc, puindu la acoperemînt di gros dousprezăci şîndili, însă şîndila şi cuile a dumisali au să fii, decît eu să o acopir bini, după plăcere dumisali pără o voi da gata.
   7.   Cafasul din lăuntru bisăricii, unde şăd femeile, am să-l fac bunu şi lucrat bini’ întocma după pruba ci-m va da, şi să fac şi dou mesă cu picioarele lor.
   8.   Toată cheresteoa pentru scheli eu am să o fac şi să o aşăzu dupî trebuinţi, însă la ridicat ari dumnealui să-m dei oameni di agiutor.
   9.   La toati cele di mai sus arăjtati sînt îndato-ritu a urina întocma, nefăcînd cît di puţin smin-tială, şi tot lucru am să-l fac cu oaminii mei. Decît dumnealui la .ridicatul lemnului, cînd va ceri
76
N. Iorga
trebuinţa, ari să-mi dei agiutor, iar nu mai mulţ. Ia,r, dacă din neştiinţa1 şi nipurtare me di grijă* să va întîmpla vre o smintială, atunce, după tot cuvîntu dreptăţii, ari dumnealui a mă apuca să răspundu toată paguba ci să va pricini; asemenea şi din pa,rte dumisali iarăşi îi dator a urmă contractului. Şi acumu înainti, la facire zapisului, am luoat una sută lei arvună, iar ceelanţi bani ari să mi-i dei dumnealui rînduri-rînduri la vremi. Şi spre încredinţări mi-amu pus numile şi în loc de peceti degitul.
                          1822,  Noemvrie 17.
   Şi eu amu scris zapisul acesta cu zîsa şi buna priimire numitului Toader calfa, iscălit mai sus, sînt ma,rtur; Andriiu...
   (Antonovici, 1, pp. 272-4, no. 1.)
                                         LXVI.
   1823.
   Adecă eu Enache Croitoru, dinpreună cu soţia mea Samfira, încredinţezu cu zapisul mieu la mana dum. polcovnicu Panchi precum să să ştie că i-am vănduf patruzeci de pruni ce-i am lăngă casa mea pe moşiia dumnealui cu dijmă. Şi tocmeala ne-au fostu pe prunu cate parale treizeci şi cinci, care peste tot făcu taleri 35, adecă treizeci şi cinci. Care bani i-am şi primitu toţi deplinu. Şi dumnealui are să stăpânească în bună pace hamnecu în veci, dumnealui i coconi dumnealui i nepoţii, căt Dumnezeu i va dărui. Şi spre mai bună încredinţare amu rugat prestrei tot zapisul de m’au iscălitu, neştiindu carte, fiind
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
77
şi alţi oameni de faţa la aciastă tocmeală, care să vor iscăli mai jos, de mărturie, puindu-ne şi noi degetele noastre în locu de pecetie, ca să să crează. Şi aceşti pruni semnele lor den lăun-tru i-am văndutu de spre malul gării spre casă) pană să vor înplini, care- şi mai sus s'au zisu, şi şase pruni care mai sănt mai mici amu dăruiţii,— care să făcu peste toţi patruzeci şi şase pruni.
                                     1823,  Iunie 16.
   Eu Enache Croitoru adeverezu, i eu Samfira, sofiia lu Enache, adeverezu.
   Eu Ghica, logofătul ot Stefeşti, martor.
   Eu Ene cojocaru, ot Ploeşti, mar tur.
   Şi amu scris eu Petre logofătu cu învăt(iş)ătura dumnealor, martur.
   (Iorga, Documente de pe Valea Teleajenuluif pp. 44-5, no. XXXIX.)
                                    LXVII.
   1823.
   Zapisul nostru la măna dumnealui Sărdaru Dumitru Aman precum să să ştiie că ne-am tocmit cu dumnealui ca să acoperim de iznovă biserica Sfintei Troiţi cu şindilă măruntă, lucrată bine, bătută în patru, şi căfi căpriori sau alte lemne vor fi putrede, să avem a le schimba, să punem altele noi; asemene şi turnurile. Pentru care lucru are dumnealui să ne dea şindila, lăn-teţi, căpriori, cuiele, căt va fi de trebuinţă, iar noo, pentrti lucru, are să ne plătescă la totă,
78
N. Iorga
miia de şindilă căte taleri 4,20, iar alta nimic. Şi noi să fim silitori a face lucru bun, sănăitos, şi în soroc pană la Sfete Dimitriie să avem să o isprăvim. Iar, nefiind următori, ori ce să va întâmpla biserici, să fim răspunzători.
   Şi, pentru mai bună încredinţare, ne’m pus degetul în Ioc de pecete, ca să fsăj ştiie.
                                                                       1823, Septv. 24.
   Eu, Runcea dulgheriu.
   Eu, Marin dulgheriu.
                                       (Corespondenţa lai Dimitrie Aman, p. 75, no. 176.)
                                        LXVIII.
   1824.
   încredinţez cu zapisul mieu la mina dumisale Toader Hăulică, calfă di dulgheri, precum ştiut să fii că, fiind dumnealui Paharnicul Gheorghi Oprişan, ca tot lucru ce a trebui a lemnului să-l facă la bisărica Svăntului Spiridon, m’au tocmit pi mini şasăzăci di strani, ci trebuescu eu să le lucrez întocma după plăcere ctitorilor — în-cepînd lucru di acum păr ce-1 voi da gata—, cu preţ şi tocmală să aibă a-mi da 200 lei şi o merţă popuşoi i una ocă pol cleiu. Deci sînt îndatorit a da stranile gata pusă toati la locul lor, iar timilioara de supt străni nu am tre<-buinţă, dumnealui să o facă. Şi, j>entru că voi urmă întocma precum mai sus sş. arată, ne-ştiind cârti, mi-am pus numile şi degetul.
                                   824, Apr. 28.
   Eu, Alecsa sapătoriul, adiverez.
   (ăntonovici * Documente Bîrlădene, I, pp. 276-7, no. II.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
79
                                        LXIX.
   „Vaşarheiu, 24 Decemvrie 824... Pantea Toa-der, Pantea Vasili, amîndoi ţiviliş”, către Pantea Ştefan, „care să află la meşterşugu timării, la cinstită jupăneasa Creştina Tăbăcăriţa întru bună aflare la Făgăraş... Cu s prilejul acesta a târgului de la Sibiiu n’am vrut a te uita să nu te cercetăm cu o frăţască carte şi noi fraţi tăi, dimpreună cu părintele protopopul, unchiul nostru. Şi să ştii şi tu, frate Ştefane, că noi cu toţi din darul lui Dumnezeu săntem sănătoşi, şi care şi ţie îţ poftim ca să te găsască a noastră înştiinţare întru asemenea fericită sănătate, şi anul nou viitoriu să-l ajungi întru întreagă şli desăvârşită bucurie. După cuvăntarea ta mai de nainte, nu ştim: adevărat încununatu-te-ai, au ba, şi, de te’i încununat, să ne scrii, sau, de vrei amu în fărşangu viitoriu, bucuroş am fi şi noi ca fraţi şi ca unchiu să te putem corteni întru frăţasca dragoste. Dară, pentru depărtarea locului, nu vom putea slugări faţă cu toţi. Poftim ca să-ţ dea Dumnezeu norocire şi ceas norocit şi fericit, şi, căsătorindu-te, cinsteaşte pre aceia, şi pre aceia care ţi-o da-o Dumnezeu soţ şi pre toate neamurile avute după sine, că eşti strein în locurile acele. Cinsteşte-i ca pre părinţii tăi cei trupeşti, şi poartă năravuri bune, şi cu oameni slabi să nu te însoţeşti în soţietate slabă. Fereşte-te de rău şi de urgie, ca din unile ca acele să nu ţţ să întămble ceva rău, că apoi ţie să-ţ împuţ,— ca să auzim şi noi veste bună, să ne bucurăm de tine. La cinstitul părintele pro-
80
N. Iorga
topop încă ne închinăm cu fericită sănătate, după căt ne-au fost scris şi Domnia Sa, ca un, unchiu a coconi1; care bucurăndu-ne şi noi de un neam bun şi fericit, pecurn şi noi avănd pe cinstitul protopop al Vaşarheiului unchiu şi ca un tată bun povăţuitoriu, neîndoindu-să cumva ni-mene pentru fratele nostru, cu adevărat că este din neam bun. Să ne scrii la târgul viitoriu la Murăş-Vaşarheiu, să ştim de tine. Şi rămânem de bine voitori ai dumitale fraţ.”             !
   (Iorga, Studii si docamente, XII, pp. 210-1, no. LXIII.)
                                       LXX.
   1825.
   Noi mai jos iscăliţii, ci astăzi ne aflăm epi-tropi sfinţii bisărici ci să prăznueşti hramul Sfântului Proroc Ilie di aice, din târgul Botăşanii, adiverim cu acist zapis la mana dumisale chir Manolachi Nicşoiu, blănari, că, aflăndu-ne noi astăzi epitropi asupra breslii blănarilor, a cojocarilor i a sfinţii bisărici, unde cutiia noastră o avem închinată, la acist sfânt lăcaş, ca pentru un loc ci-1 ari sfânta bisărică în măhalaoa Târgului Nou, cumpărat cu banii din cutiia breslii noastre, şi văzând noi că acist loc iaste stărpu, neaducănd sfintei bisărici niciun venit, am făcut cu toţii de opştii socoteală ca să dăm la fiişti-carile din breslaşi, cărora le-a trebui, căti di o dugheană sau doao din acist loc, cu bezmănul hotărât, spre ajutorinţa şi folosul bisăricii. Deci prin bună, alcătuirea ci am făcut cu dumnealui di
  1 Logodnica.

81
                                                        Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
sus numitul chir Manolaehe Nicşoiu, i-am dat patru stânjeni faţa locului şi fundul tot patru stănjăni gospod, iară lungimea locului spre A-miiazizi cinsprezăci stănjăni gospod, până în trupul locului, tot a bisăricii, di la vale. Cari loc pi din sus să hotărăşti cu locul, tot a sfinţii bisărici, ci-1 ari chir Costantin Eşanu supt stăpânirea sa di spri Apus, iar di spri Răsărit cu locul lui Dumitrache Zgârcea,— cu tocmală hotărâtă pi an căti patru lei stănjunu; cari vin pi patru stănjăni şasprizăci lei pi fişticare an, banii înainte, începăndu-să anul la 1826, April 23. Şi di astăzi înnainte iaste volnic dumnealui numitul di mai sus a-şi faci oriei feli di bina pi acest) loc, stăpânind în pace în veci nepoţii dumisali ca p:ri un drept lucrul dumisalii, însă plătindu-şî bezmănul după alcătuirea di sus pominită, prii-mindu-şi şi ţidulă di la epitropii sfintei bisărici di plata banilor pi fiişticari an. Iară, cănd s’ar sculă cariva din epitropii ci vor fi mai în urmă, cu chip ca să strice acist bun aşămămănit şi tocmală, la oriei cinstită judecată ar mergi, să nu . li să ţii în samă (sic). Iară, cănd şi dumnealui chir Manolachi n’ar urmă cu plata banilor bezmă-nului după alcătuirea di sus arătată până în eurgirea di trii ani, atunce volnică bisărică să fie a lua acele binale în stăpânire, însă pre>-ţăluindu-să binelile, şi căţi bani să vor mai faci mai mult, pişti banii bezmănului, să răspundă bisărică numitului de sus, ne mai rămăindu-i cuvânt înprotivă răspunzătoriu dumisale, nici urmaşilor dumisale. Iară, dacă va fi următoriu cu
N. Iorga. — Scfisori de meşteri.
6
82
M. Iorga
plata bezmănului după cum scrie întru acist za-pis, să rămăi vecinie stăpân în pace.
   Şi, iarăş, dumnealui vrănd mai în urmă a-ciastă bina a o treci la altă mană, streină, să nu fii volnic fără di ştirea epitropilor ci vor fi întru ace vremi; di carii s’ar îndatori mai bine sfânta bisărică di a cumpăra acel acaret, ea să nu să înstrăinezi din mănă în mană, răspunzând banii bisărică mai bine dicăt alţii. Iară, dacă nu va ave bisărică trebuinţi di acel acaret, a-tunce să fii volnic dumnealui a-şi găsi alt mus-! tereu, însă învoindu-să di iznoavă acel cumpărăto-riu cu epitropii sfinţie bisărici, cum s?or pute, pentru bezmăn. Şi, pentru ea să să păzasciă aeiastă bună tocmală, s*au făcut doao asăminea zapisă: unul din partea dumisalii la sfânta bisărică şi altul din partea sfintei bisărici la măna dumisale lui chir Manolache. Carele spre ce diteiu (^d^intăiu) săguranţii sJau întărit acist zapis cu pecetea sfintei bisărici şi cu iscălitura noastră.
   Gheorghii po[tropop]. Ioniţă Popa, staroste de blănari.
   Eu Dabije, ipitrop. Gheorghi Schipor, ipitrop. Filip Necşoi, ipitrop.
   Şi eu psaltul Iordachi am scris acist zapis cu zisa [ajmănduror părţilor.
   (Iorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, pp. 25-6.)
                          LXXI.
   1825.
   Adică eu Toader Hăulică şi Ioniţă Braşoveanu, dulgheri, încredinţăm cu zapisul nostru la cinstita mîna dumisale cuconului Gheorghi Oprişan
Scrisori şi Zapise de meşteri romlnî
83
biv Vel Paharnic precum să să ştie că ni-am tocmit cu dumnealui ca să-i facem toţi lucrul trebuincios a cherestelii la casili ce faci dumnealui aici în tîrgul Bir Iad pi locul celor vechi; a-dică : pardosala pi gios, ferestile cu toati celi trebuincioasă, uşile cu două canaturi, podul să-l facimu bagdadii; coperemîntul să-l clădim după rînduială şi să-l şi şindilim, făcînd pi din deal şandrama şi umblători, precum sînt la Banu Con-durachi; pe supt straşînă să avem a li face tură. Şi în scurt tot lucrul cherestelii cit va trebui la casă avem să-l facem noi, după plăcere şi voinţa dumnealui. Deci sîntem îndatoriţi a ni apuca la lucru şi să stăm pără li vom da gata cu toati celi trebuincioasă; şi să aibă a ni da plată trei şuti şăptizăci .lei, şi patru chili păpuşoi şi doăzăci vedri di vin şi trei vedri di brânză. Şi spre ’n-credinţare ne’m pus numile şi. degitile; iar, cînd, di nipurtarea noastră di griji, di să va întîmpla vre-o zmintială, toată ace păgubi noi avem să o răspundem.
                                   1825, Fevr. 20.
   Eu Toader Hăulică, adiverez.
   Eu Ioniţi' Braşovanu, adiverez.
   La facire acestui zapis am fost şi eu faţă ;şi sînt martor: Gheorghi Maşcu PahfarnicJ.
   (Antonovici, Documente btrlădene, p. 294.)
                                        LXXII.
   1825.
                                   26 Octombre 1825. Starosteli Ioniţă Popa, cu toată breasla, Ion (?) Dabije ipitropu, Ghiorghi
84
N. Iorga
Schipor ipitrop, Filip Necşoi ipitrop (hotărăsc pentru casa cu bezmen a Dobriţei, văduva lui Teodor Razu), în mahalaoa Tărgu-Nou, din dosu casai lui Gheorghie Botezatu, ci să megieşeşte de spre Răsărit cu Pavel Harabagiu, iară de spre Amiiazăzi de faţă cu drumul Hotinului, ce de vechi se numeşite, însă di spre Apus tot cu locul Sfântului Proroe Ilie, şi fundul di spre Miazănoapte iarăşi cu alt loc al sfintei beserici, ce-1 are de cumpărătură. (Tot aşa trecerea la alt proprietar trebuie să fie cu voia epitropilor; ne-dîndu-se bezmenul pe trei ani întregi, biserica va luă ea „benaoa”, despăgubind. Actul e întărit cu pecetea bisericii).
                   (Iorga, Breasla Blânarilor din Botoşani, pp. 26-7.)
                                     LXXIIJ.
   1825.
   Adică eu, Toader dulgheriul, cari mai gios îmi voi pune numili şi degitul, încredinţăz cu a-ceastă scrisoare a me ce dau la cinstită mina dumisale Saftei Sturza Spătăreasa precum ştiut să fii că din banii eălfiei ci am avut să eu pentru Sfîntu Spiridon, am                    luat 205 lei,       di am plătit şi                                      eu pe la meşterii ci au fost tocmiţi di
mi-au   lucrat agiutor la    bisărică. Şi,  pentru                               ca
să fie ştiut că aceşti bani i-am luat din hacu mieu,   am dat dumisali       acest zapis,  rugind                               pi
scriitor di mi-au pus numite, şi eu am pus degitul spre siguranţie.
                                       825, Oct. 28.
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
85
    Eu Toâder Hăulică adeverez.
    Şi eu am scris cu zisa numitului Toader, şi am iscălit: C. Hagi-Iordachi.
    (Antonovici, Documente Bîrlâdene, I, pp. 277-8,)
                                       LXXIV.
    Braşov, 7 August 1828.
    Ioan Pop, zograf (către fiul său Costandin, în Făgăraş). Acuşa lucrăm în bisarica din sus, la catretă.
    (Studii şi documente, XU, p. 213, no. LXXI.)
                                       LXXV.
    1830.
    19 Mart 1830, „Gheorghi Schipor, ipitropu. Ionică Popa starosti, Filip Necşoi” arată că preotul lor, Ioan, „şezînd întru o chilie di a bisărieii, ci să află în ţănterim, şi fiind forte învechită şi stricată, au venit la noi cerşind pentru ca sa să mai mirimitesască cele trebuincioasă într'ănsa, pentru odihna Sfinţii Sale”, ceia ce i se îngăduie pe banii lui. Aceiaşi iscălesc şi actul pentru cedarea de loc către „chir Dumitrache Zgârcea blănariu”.
   (Iorga, Breasla Blânarilor din Botoşani, p. 27.)
   La 1830 se face însă un astfel de contract şi cu „Haim Iuftariul sin Herşcu Jidovul, din Botoşăni“. La 1836 „Cos-tandin Iaş[a]nu, ipitrop", încheie un asemenea act cu „lancu Cuşmari".
                                    LXXVI.
   La anu 1832, am fost noi cu dulgherie la Cra-iova, şi am lucrat la mănăstire la Sfănta Troiţă, la
86
N. Iorga
acoperiş, şi dumnealui Sărdariu Aman, epltropu mănăstiri, ne-au dat voe să bem în credinţă, şi mâncare ce nî s’o trebui de la [Mihai] cărciumariu şi Iona soţiia lui. Şi au şi chiemat dumnealui Sărdariu pe Mihai Cărciumariu ca să ne dea în credinţă ce ni s’o trebui. Dară la isprăveniia lucrului ne-au închis cărcimariu la poliţie pentru taleri 36, ne-au tras la poliţie, care făcusăm datorie pe vin şi mâncare. Şi dumnealui Sărdariu ne-au scos de la poliţie şi ne-au socotit, şi ne-au oprit acei bani, mai sus arătaţi, bani ai cărciui-mariului.
   Şi pentru adăvărată credinţă ne-am iscălit mai jos ca să să crează. Şi, neştiind carte, rugai pă scriitorul de ne-au iscălit. Iară noi am pus degetu în loc de pecete, ca să să crează.
   Eu, Dinu Şerdoiu (?), dulgheriu.
   Eu, Dumitru Stăvariu, dulgheri.
   Eu, Ghiţă Istratie, dulgheri.
   Eu, Drăguţă, dulgheri.
   Eu, Dincă, sătean, martor.
   (Corespondenţa lui Dimitrie Aman, pp. 142-3, no. 31.)
                                       LXXVII.
   Cătră cinstita Eforie a tîrgului Botoşani.
   De la breasla lăutarilor din tîrg Botoşani.
       Plecată jalobă.
   Cu supunere facem cerere cinstitei Eforii, noi breslaşii lăutari de aici din oraş Botoşanilor, că acum de cînd au lipsit stărostia dintre noi, ce
; Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
87
purta ocîrmuirea noastră a tuturora, au lipsit unirea noastră şi alişverişul dintre noi, cit şi a cutiei bisericei unde sîntem închinaţi, şi pen-a cutiei bisericei unde sîntem închinaţi. Şi pensă facem plecată cerere cinstitei Eforii, ca să binevoiască a face alegere dintre noi, pe care se va găsi de cuvintă, şi să ni se puie un staroste după cum şi în Eşi şi în alte tîrguri s’au pus, ca să nu umblăm tot besmetici ca albinele fără 'de matcă, să se urmeze precum s’au urmat din învechime, să fim folosiţi şi noi şi sfînta biserică unde sîntem închinaţi. Şi pentru această punere la cale va rămînea în veşnica pomenire d-voastră. Şi care va rămînea staroste să aibă a da în folosul casezi, în bani cît se va putea.
                                                              1836, Septemvre 15.
                   Eu Petrache sin Nijă, Sucevean, adeverez.
   Eu Vasjle Buiuc, adeverez.
   Eu Ion sin Nijă Sucevean, adeverez.
   Eu Iordachi Strahotin, adeverez.
   Eu Anastasă sin Toader, adeverez.
   Eu Gheorghe Sărăcuţu.
   Eu Gheorghe Bortă.
   Eu Gheorghe Buiuc.
   Eu Lupiil Buiuc.
   Eu Fandole Gheorghe, cobzar.
   (Revista Ion Ne culce.)
                                     LXXVIII.
   1837.
                                      Contract
                                Prin care gios iscălităi calfele de pietrari, anume Constandin sin lordache Pietrariu şi Ilie
88
N. Iorga
Ciobanu, facem ştiut că ne-am alcătuit cu dumnealor epitropii besericii Sf. Proroc Ilie, de aice, din Botoşani, ca să zidim beserica din nou, după cuprinderea condiţiilor gios însămnate, adecă:
   1-    iu. Oltariul să fie lumina în lung de trei stînjîni gospod.
   2-    le. Lumina besericii, lungul de patru stînjîni gospod, asăminea şi tinda, unde are să fie ca-fasu, lungul tot de patru stînjîni gospod, iară, mai cerînd trebuinţa a să mai lungi de doaî sau şi trei palme, noi ne îndatorim a o lungi.
   S-le. Lărgimea besericii afară de lumina, lumina la mijloc, unde avem a face un turn boltit, să fie pre cit să află beserica Vovideniia de aice, adecă oltariul şi tinda unde are să fie cafasul, ,iară trupul besericii la mijloc, pre cît să va socoti de larg, pentru tărimea turnului, bez clopodniţa care iaste, supt care ne îndatorim a face şi o băşcuşoară în pămint pentru oasele cţitorilor, precum să află şi la Vovideniia, osă-bjt şi pentru apa botezului.
   4- le. Trupul besericii are să fie de înnalt cinci stînjîni gospod, iară turnurile pre cît să socoti înălţimea şi lărgimea lor, stricîndu-să clo-podn(iţa pănă unde va cere trebuinţa, şi de acolo să să pornească zidirea din nou, ca să vie potrivit cu celălalt turn.
   5-    le. Boltitura unde stau cîntăreţii să fie a-dusă ca la Ospenia, făcîndu-să pe din afară stîlpi, ca la Vovideniia, însă mai groşi, şi, de va cere trebuinţa, şi mai mulţi, ca să fie pre cît să va pute mai înpodobit, atît pe din afară, precum şi înlăuntru.
89
                                                            Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
   6-    le. Pardosala piste tot i podul stranelor, precum şi pridvorul, să le facem precum să află' la beserica Ospeniia. Pentru cari acest lucru cuprins mai sus au să ne dei dumnealor epitropii doaozăci mii lei, şi altă nimica. Din care am prii-mit arvonă una mie cinci sute lei, iară ciialalţi bani au a ni să plăti de fieştecare stinjăn ce vom zidi de la temelie în sus tot cîte una mie cinci sute lei; iară rămăşiţa banilor să ni să dei precum să va vide sporind lucrul turnurilor i a altora ce sîntem maj sus îndatoriţi, precum şti citi salahori vor^ trebui, sau pietrari şi dulgheri pentru acoperîmmt şi pentru orice lucru dulghieresc şi pietrăresc, afară de strane, tot din suma banilor doîzăei mii lei mai sus arjăjtaţi au să să plătească, fără a mai supăra pe ni-mene întru nimică, datori fiind dumnealor epi-trop'ii numai materiialul trebuitori a-1 da, şi a nu ne face noaî sminteală, căci atuncea nu vom pute îi învinovăţiţi.
   7-    le. Acoperemîntul trupului besericii are să fie cu şîndilă, iară turnurile cu scînduri pentru tineche, nefiind noi datori a plăti tinechegiilor, ce numai pentru lucrul lemnului.
   8-    le. Incepirea lucrjului ari să fie a doa zi după Dumineca Thomii viitoare a ur;mătoriului an, cînd atuncea avem tot cu a noştrii salahori a o strica pe aciastă veche beserică şi a înnainti lucru cu cît să va pute mai grjabnic, stăruind unul din noi din calfe nelipsit pănă la săvîrşire lucrului, iară, cînd va cere trebuinţa, şi amîn-doi să stăm şi să nu lăsăm lucru pănă cînd însuşi dumnealor epitropii vor zice ca să stăm.
90
N. lorga
Iară vade am pus spre a se găti beserica trei ani. Dar, fiind la putinţă şi înlesnire de toate, să o gătim în doi ani. Iară, cînd noi am face vr’o sminteală sau stirighireală lucrului, ori cînd nu vom face lucru bun, temeinic şi pre cit să va pute mai înpodobit, atuncea noi să fim în răspundere cu averile noastre, de unde să să poată despăgubi beserica. Şi pentru siguranţe de spre amîndoao părţile s*au făcut doaî asăminea contracturi, iscălite de înbe ^părţile, care, de a-şi ave tăriia lor, după cererea noastră ce am făcut în scris, s’au încredinţat şi de cătră cinstita judecătoriia ţinutală.
                 1887 (?), Apr. 8, Botoşanii.
   Costandin calfa, săn Iordachi Chetrar, răspunzător.
   Eu Ilei calfa Cioban, răspunzător.
   Panaite Theodor am fost faţă.
   Ioan Iconom am fost faţă.
             Isprăvniciia Botoşanii.
   Şi, di faţă viind iscăliţii mai sus, şi arătând că cu bună priimiri au dat acest contract, după ceriria ci prin jalbă au făcut, să adevereşte şi di cătră isprăvnicie.
            (Iscălitură.)
   No. 5.907. 1837, lunii 20.
   Masa (sic).
                                         (Iscălitură.)
   (Pecete cu „Prinţipatul Moldavviei, Isprăvniciia Ţinutului Botşanii, 1834”.)
   tjorga, Breasla Blânarilor din Botoşani, pp. 28-9.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni               91
                                       LXXIX.
   1834, Iunie 20.
   Unindu-ne şi noi cu socotinţa iscăliţilor epi-tropi, să întăreşte şi cu a noastră iscălitură spre a-ş ave urmare întocma.
   No. 350.
   '              Veniamin, Mitropolit Moldaviei.
   Mai gios iscăliţăi isinaful (sic) blănarilor, din preună ctitori şi epitropii bisericii Sfânt. Proroc Ilii din oraşul Botoşanilor, facem ştiut prin a-* cest înscris ce-1 dăm Sfinţii Sale părintelui Ioan Sachelari ce să află slujitori la aciastă biserică pentru că 1 s’au dat o bucăţică de loc în ţin-tirimul bisericii, într’un colţ, lângă poartă, unde şi mai înainte din învechime au fost o chiliia. Care loc cuprinde în măsura aşa: începăndu-să din drumul cel mare, din spre Răsărit, şi mergând în lung spre biserică, unsprăzăci stănjăni gospod, şi de acole de spre biserică pănă în gardul ogrăzii Peiuiui spre Amiiazănoapte sănt şapte stăjini, doo palmi, şi de spre Asfinţit, alăture cu gardul Peiuiui, pără în drum, zece stănjini, iară de spre Apus, alăture cu drumul, până unde s’au început a să măsură, şasă stănj. pol, închiin-du-să întru aceste patru măsuri toată stare locului. Pre care loc i-am dat noi ca să-şi facă casă, iară cu unn&toriu! chip, adecă: fiindcă numitul sechelari, de cănd să află slujitori bisericii, au aratat mai multă osărdiia în rănduiaia slujbei săli, precum şi astăzi, nefiind psalt, îl avem şi cântăreţi la strană, fără de a i să da vre o leafă, ci numai din a sa bună voia; osăjbit
92
N. lorga
mai văzundu-1 că să sileaşte sfătuind şi îndemnând pre unii şi alţăi, cu care chip au şi făcui: câteva lucruri pară acum spre podaba sfinţii bisericii,— deci aceste văzăndu-le, am găsăt de cuviinţă aşa ca, făcăndu-şi casă pe acest loc, să lăcuiască într’ănsa cat va fi în viiaţă, asămine şi urmaşăi Sfinţii Sale, dacă va fi vre unul slujitori biserieei preut, şi fără să plătească ceva. Iară, dacă niciunul din fii Sfinţii Săli nu va întră în rănduiala bisericească, şi trebuind bise-ricei casa, socotindu-să să i să plătească, şi va rămâne a bisericii. Iară, de nu, să aibă a să înînvoi de isnoavă, pentru bezmet (sic), precum să va găsă di cuviinţă. Iară pentru mai bună si-guranfii a Sfinţii Sale urmează ale noastre iscălituri, întărită şi cu pecete biserieei.
                                    1834, Mart 26.
   Costandin Iaşanu, ipitrop breslei.
   Ştefan sin Hriste staroste.
   Şerban Popovici.                              J
   Ionică Radul.
   Toderaş Sărgheviei.
   Ioan sin Filip, Polonic.
   Vasile Văntu (?).
   Gheorghi Lupoiu.
                                      Ioan iconom, protopop Botoşani. (Iorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, pp. 30-1.)
                                       LXXX.
   Botoşani, 14 Maiu 1837. (Gheorghe Rotarul se îndatoreşte faţă de Luca Goilav:)
93
                                                          Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
   Să lucrez eu la odăile dumisali, cu herăle mele, la lucru rotăresc..., di obşti, cu sălinţă, anul întreg, afară de sărbătorile cele mari, praznice şi Duminici.
   (Va lua 200 de lei) şi patru mănzaţi ce voi aduci, a mele, la odaia dumisali, are să-m ţie cu ernaticu şi cu văraticu, şi să-m mai dei pei di oae şi ciubote, o păreche noă şi odată să le şi căputeze, iar alta nimică.
   (Iea arvonă 117 lei. Anul începe cu lucrul.)
   Şi pentru ştiinţă am pus munile pe sfânta cruce, în loc de iscălitură.
   (Stadii şi documente, VII, p. 149, no. 115.)
                                           LXXXI.
   1837.
   Mai gios iscăliţii Şolţ şi Franc Fatiriu, mecanici, adeverim prin această scrisoare a noastră ce dăm Svintei Mitropolii a Moldaviei ca să să ştie că ni-am alcătuit ca să acoperim bisărica şi clopotniţele, turnurile bisăricii ce împreună din nou să zidesc în Sv. Mitropolie, întocmai după planul ce. ni să va propune de cătră d. ar-hitectonul Fraivalt şi a săvîrşi tot lucrul de tes-lărie ce are a mai urma de acum înainte la trebuinţa aceştii bisărici, precum facere de şcheli, unelte mecaniceşti pentru rădicări de greutăţi, precum pentru clopote şi altele asămine. Stăruind însuşi noi şi la ridicatul clopotelor cu toată privigherea ca să nu să întîmple vre-o primejdie (de care să ferească Dumnezeu). Şi pentru osteneala noastră şi a oamenilor noştri să ni să: de 11.000, adecă unsprăzece mii lei, din carii
94
N. Iorga
am şi primit acum înainte 2.000, adecă doă mii lei, iar ceialalţi să ni să de rînduri, rînduri, precum vom merge înnâinte cu lucrul şi precum va urma trebuinţa, iară istovul, după săvîrşirea a tot lucrul. Osăbit de aceşti bani ni să va mai da şi leafa ce am avut pănă acum, adecă miey! lui Şolţ, cîte trei sute cincizăci lei pe lună, şi lucrătoare şi nelucrătoare, iară mie, lui Franco Fatiriu, cîte trii sute lei numai pe luna lucrătoare. Cu această toemală luînd asupra noastră tot lucrul bisăricii atingătoriu de lemnărie şi de rădicarea clopotelor şi de altele asămine me-caniceşti lucrări, ne îndatorim a fi următori întocmai, neîngrijăndu-să mai mult Svînta Mitropolie de a-şi tocmi teslari pentru bisărică. Şi spre siguranţie am dat chizăş pentru noi pe dumnealui arhitectonul.
                              1837, Avgust 16.
  Şolţ Franco Fatiriu. G. Freivald.
  (Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 55.)
                                      LXXXII.
  1. Pentru acoperemîntul bisericii şi doă
coifuri care tot cu scînduri înjghebate au să să acoperă după maneru trebuincios, şi cu şuruburi greii            lei 8.500. 2 3
   2. Pentru turnurile cele de înapoi, la
acoperit cu scânduri geluite şi înjghebate                                   lei 4.120.
   3. Pentru scaonul şi aşăzămăntul unde
au să să aşază clopotele               Lei 1.315.
Scrisori şi Zapise de meşteri romlni
95
   4.    Pentru calupurile care noi avem a le scoate, cum şi scânduri de desupt, la care este cu primejdia vieţii a le scoate                                   lei 1.430.
                                                                 Soma: lei 15.365.
   Şi la tot lucrul scoaterii calupurilor şi a scândurilor pănă, In sfârşit ni să vor da oameni spre agiutoriu de la Mitropolie cîţi va cere trebuinţă.
   (Aliniatul din germană:)
   1.  Pentru coperişul bisericii cu altar
şi...                                         6.500.(
   2.  Pentru acoperitul a patru turnuri 3.200.
   3.  Pentru  2 clopote... la un  loc        l.|000.
   4.  Pentru  Pritsche cu arc                   900.
                                              11.600.
   837, Avgust.
   (Ibid., pp. 55-6.)
                                       LXXXIII.
   1839.                                 [Chiojd.]
                                  Insămnare de căte ocă de lânuri am primit la Ploeşti şi căte feluri, precum în jos să arată,
   1838,  Dechemvrie 16.
   Stacojiu 3.
   Verde prăzuliu 2.
   Verde închisu 2.
   Cafeniu 2.
   Albastru 1.
   Bortocaliu cu cirmăz, o ocă lei 11....
                                                                     Ghenu Boiangiul.
96
N. Iorga
     Aceste lânuri stacojii să le aliagă care sânt bune, şi alealalte să ni le trimeată îndărăt: care nu eu plăcea din stacojii, să le văpsescu al doilea. Şi banii au primit toţi: lei 59,20.
     Ghenu Boiangiul.
                                 1839,  Ghenar 28.
     (Revista Istorică, II, p. 158.)
                                      LXXXIV.
     Făgăraş.
     1841, la 21 de zile, noi bătrâni am judecat pe .Ioan Toflea, pentru căce au zis la meşterle-ghinu de la Vasile Alutan: „hoher”, şi, aşa stănd de fată înaintea noastră, şi aşa Ioan Toflea n’au putut arăta pe acel meşterleghiu de hoher, său Aotătăt că Ioan Toflea său bîreşăgălult de 3 f., şi s'au muljămit pe adastă judecată.
   (Studii şi documente, XII, p. 216, no. XI.)
                                        LXXXV.
   1842.
   Printr’acest înscris încredinţăm noi supt-iscăliti pă dumnealui Clucerul Costaiche Glogoveanul ca să fie ştiut că din a noastră bună voie ne-am tocmit cu dumnealui ca să-i facem o biserică din nou la propietatea dumnealui Prunişori din sud Mehedinţi, după chipul următori:
   Adecă: faţă de lungime biserici să fiie de şapte stînjini şi şapte palme domneşti, şi lăţimea ei de trei stînjini şi doă palme domneşti, adîncimea zidului în pămînt sa fie de patru pal-
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
97
  rne domneşti şi în grosime de patru cărămizi, şi tot asemenea din faţa pămîntului să va urma cu zidirea, într’aceiaşi grosime, până la isprăvi-rea brîului de supt -tereştri, iar, de aciia în sus pană supt streşină, să să scază o cărămidă, şi să rămînă de trei în zidire. Innălţimea zidului, din faţa pămîntului, bez temeliie, până supt straşină, să să socotească de trei stînjini; tîmpla să o avem a o lucra după chipul ce am făcut dumnealui cunoscut, adecă uşa cea din mijloc cu doă canaturi, precum şi celelalte doă din dreapta şi stânga să fiie băgate mai înlăuntru alt anului; iar unde stau icoanele cele înpărăteşti să fie tote afară, cu cotitură în lăuntru bisericii. Grosimea zidiri timpii să fiie de o cărămidă şi jumătate, şi innălţimea tămpli pană supt cerc.
    Iar lucrarea supt invălişi din lăuntru biserici să avem a o săvfrşi, Ia mueri şi la bărbaţi, de gard de nuele şi tăvănit; şi forma tavanului, de amîndoă părţile, în lungimea biserici pănă U tîmplă să fiie obădat şi numai prin mijloc si fiie drept. Iar înlăuntru altariului să avem t face boltă peste tot, de cărămidă temeinică. Uşik fereştile, cîte sînt a să face, să avem a le săvîrşl după cum ni să va arăta atunci că este plăcere? dum., adecă fereştile de-asupra să fiie boltite Uşa cea mare a intrări în biserică să fiiie largai de opt palme şi lată de o jumătate stînjin, lucrată pe din afară, căptuşită cu ciubuce. Iar, dintre celelalte trei ale timpii, doă să fiie sadea ş; trase bine cu broasca, ca să fiie netede şi, dr lungi, tot de opt palme. Iar cea din mijloc să fiie cu doă canaturi şi lucrată bine, după cum cere
i
j. t.
11 ]
hă
Pf
Scrisori de meşteri.
7
98
N. Iorga
cuvinta. Turla să avem a o face de lemne groase şi bine încheete, şi să fiie făcută în opt muchii, la fieşcare parte să avem a face şi cîte o fereastră în lungime de şasă palme şi lărgimea de o palmă şi jumătate. Acoperişu să fiie cu şindrilă de brad şi prăştită, cîte patru la bătut. Inlăuntru în biserică, unde să ceteşte E-vangheliia, de deacon, să avem a lăsa trei grinzi, precum şi afară, de asupra uşi, iarăşi asemenea trei.
   Pentru toată dar această clădire dumnealui Clu-ceru Costache Glogoveanu să aihă a ne da toate materiialurile trebuincioasă şi salahori, precum şi cîte alte vor mai fi trebuinţă, pănă la ei de-săvîrşire, şi, pentru meşteşugul lucrului nostru, după tocmeala ce am făcut, să aibe dumnealui a ne da lei 6.3000, adecă lei şasă miie şi trei sute, care aceşti bani ni să vor răspunde de dumnealui treptelniceşte, potrivit cu înnaintarea lucrului. Pă lingă care să ni să mai dea şi trei sute ocă făină de grîu, trei sute ocă mălai, şaizăci ocă fasule, o putină de cinzăci ocă brânză, doă-zăci ocă sare, zece vedre rachiu, doăzăci vedre vin, cinci miei şi vasăle trebuincioase pentru gătit într’însele.
   Iar sorocul începeri la aciastă lucrare este a îi hâtărît la 28 Aprilie. Şi, pentru ea să să taie cheresteaoa trebuincioasă mai din vreme, să avem a orîndui pă unul dintre noi, cu ştiinţă, ca să; meargă în pădure, a însămna felurimea lemnelor trebuincioasă spre a să tăia şi a să ciopli în patru muchii de eătră oameni dumnealui.
   Drept aceia, spre a să păzi acest înscris nestră-
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
99
  mutat întru toate, am rugat şi pă cinstita supt-oeîrmuire locală ca să-1 adevereze, iar dumnealui Cluceru să aibă a ne da înscris supt a dumisale iscălitură, spre a noastră încredinţare, de suma banilor ce avem a priimi pentru osteneala lucrului nostru, precum şi celelalte lucruri pentru hrana noastră.
                                                                   842, Martie 26.
    Gorghi Sin Marcu.
    Vasile sin Raciuv.
    (Iorga, Situaţia agrară, economică şi socială a Olteniei în epoca lui Tudor Vladimirescu, pp. 346-7, no. CCCCLXXXVIII.)
                                    LXXXVI.
                       Onoratei isprăv. a Ţinut. Botoşanii.
    Iscăliţii breslaşi blănari din acest oraş au statornicite aşezămînturi, atît prin hrisoave de la foştii de mai nainte luminaţi Domni, cît şi de la preosfintiţii Mitropoliti, hotărâtoare ca nici de cum să să amestece în ea naţii streine, precum Armeni şi Jidovi, care urmare s’au şi păzit ca o sfîntă legiuire. Aceste aşăzămănturi sînt sfinţite cu deosăbită măsură şi de chiar Organicescul Reglement, istorisite la cap. al 3-le a Finansului, litera P, art. 21, 22, 25, 29. Şi azi însă briasla să vede cu totul depărtată ^de la ocrotiria şi folosul ce-i hărăzesc acesteT sfinte aşezâmînturi, Căci de la O Vreme înnnflrA naţiia mzrpiflcnfli aceia ce mai cu sumeţie să amestică fără îndriL ""tntfte în toate, s’au nărăvit a întră şi în acest meşterşug, şi întru atăta ş’au întins răul
100                  N. Iorga
interes şi vinovatul scop, încât astăzi noi, creştinii patrioţi, am rămas cu desăvârşire înpi-laţi, întru o sămţitoare obijduire. Pentru că, prin felurite uneltiri, specularisînd aciastă me-sărie, ne strică alişverişul, şi prin urmare să aduce jignire şi chiar dumnezeescului lăcaş cu hramul Sf. Prooroc Ilii, la care aciastă briaslă este închinată şi care numai prin ajutorul său în--timpină cele trebuincioasă, neavînd niciun venit.
   Aşa dar, fiindcă, prin asămene urmări abusive înpotriva drepturilor hărăzite noă de pomenitele aşăzămînturi, am venit în cea mai dupe urmă înpilare, încăt mai mulţi am rămas întru o vrednică de jelit poziţie, în vreme cînd datoriile noastre cătră Guvern le înplinim fără smintială... (lipso.)
   Cinstita Isprăvnicie, pi temeiul hrisoavelor ce avem, cum şi a poroncilor Departamentului din Lăuntru, urmate din vreme în vreme de a nu să îngădui pe nimeni a lucra şi a speculă a-cest meşteşug, fără de învoiria şi atestaţiia bres-lii, nu mai puţin şi din povodul jalobelor ce i-am supus şi la 24 Maiu anul contenit şi la 14 Avgust anul 1851, de şi au poroncit poliţiei de oraş a-i stăvili de la asămine uneltiri, însă, după ci înprejurări nu ştim, că, în loc de a să opri pe Jidovi, răul lor scop să lăţăşte pentru că ci necontenire lucriază şi vînd pănă şi în timpul de faţă cele mai însămnate oondee de marfă, în urmaria unor asămine mijlociri, cu cel mai adănt respect rugăm pe onorata Isprăvnicie ca si poronciască periorisirea cuvenită a Jidovilor carii lucriază şi specularisăsc acest meşteşug,
                                                                                                                                                                                                                                                     J
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
1.01
prin pecetluiria mărfurilor după măsurile luate în Capitalie, la Eşi, a Armenilor bugasieri i Evrei cuşmari şi croitori i a tuturor acelor, şi chiar şi din creştini, carii nu ar ave învoiria şi atestaţia breslii, carii, pe lângă alte multe condee de mărfuri, ţăn şi vînd felurite obiecte de blănării,— ca prin asămine măsuri măcar pi viitor să nu fim lipsiţi de dreptul nostru, cu a căriia dărmare, precum am zis, mulţi am venit într'o tristă stare.
                   (Iorga, Breasla Blânarilor din Botoşani, pp. 31-2.)
                                      LXXXVII.
       Pre-înnălţate Doamne,
   Luminaţii de mai înnainte Domni, cărora Ce-fiasca Pronie li-au hărăzit ocărmuiria acestui hristiianicesc Prinţîpatu, ş’au lasat ca un ne1 muritori monament (sic) bunile fapte, ţintitoare la înfloriria binelui patrioţilor, statornicind prive-leghiuri pentru toate întrebuinţările negoţului din lăuntru ţării. Aceste acum să văd mai cu prisosinţă săvârşite, căci, din ciasul ce înnalta Pro-vedinţie v’au chiemat pe înnălţimia Voastră în strămoşescul Tron al oblăduirii compatrioţilor supuşi, prin o părintiască milostivire şi înţălep-ciune aţi statornicit măntuitoaria siguranţie a tot binelui şîi întemieria fericirii, supt care să umbreşti fieşcare pămintian, nejignind nici aşe-zămănturile procatohilor Domni. Pre-milostive Doamne! Briasla blanarilor din oraşul Botoşenii are statornicite aşezări, atât de la foştii mai înnainte luminaţi Domni, căt şi de la priasfinţiţii
102
N. Iorga
   arhierei, hotărâtoare ca nici de cum să să ames-tici în ia naţii streine, adică Armeni şi Jidovi, Care urmaria s’au şi păzit, ca o sfântă legiuire; iar de la o vremi naţiia evreiască, aceia ci cu sumeţie să amestică fără îndrituire în toate, s’au nărăvit a întră şi în acest meşteşug, ce este periorisăt cu îndestule legături. Căci astăzi întru atăta ş’au întins mrejile răului şi viclianului lor scopos, încăt noi, hristiianii pământeni, am ramas cu desăvârşire înpilaţi, întru o sămţitoare obij-duire. Pentru că, prin feliurite uneltiri, ne smo-mesc calfile lucrătoare, ne înpiedică alişverişul. Din care să aduci struncinare şi dumnezeesculuî lacaş unde săntem închinaţi şi care, ca fără nicio avere, să îndemăniază de la noi, Şi, într’un cu-vînt, cu necuviincioasa lor urmare, pe deoparte să aduci jignire dreptăţilor îngrădite cu luminate domneşti şi arhiereşti aşezămănturi, iar, pi de alta, obştiia breslii, aceia ci au purtat toate greutăţile în folosul Ocărmuirii, într’atăta au în-brăncat, întru căt acii scapataţi şi agiunşi în sta-ria ninorocirilor au cantandisăt a fi cerşitori, din ; săngură pricina Evreilor, a cărora răutate şi aerului este nesuferită- Aşa dar noi, cu^ suflet-tiască dureri, supuind la înţălepciunia Innălţimii Voastre întristaria in care săntem aruncaţi, ne rugăm cu îngenunchere ca să vă milostiviţi a nu ne laşa de batjocura celor răi credincioş, ce cu îndurare să poronciţi periorisiria lor di adastă spiculaţie, de la care sânt îngrădiţi şi depărtaţi cu vechi priveleghiuri, pentru ca prin urmare acelia [să] rămână întărite şi cu înnalta voastră
          Scrisori şi Zapise de meşteri romîni   103
bunăvoinţă, să vă rămăe în veci nemuritoare po-minire.
   La milostiviria înnălţimii Voastre pre-plecaţi supusă slugi.
   (lorga, Breasla Blănarilor din Botoşani, pp. 33-4.) LXXXVIII.
                 Copie după jalba breslii Blănarilor şi a Cojocarilor 31 din Tîrgu Romanului.
   Lămurindu-ne cum că de către onorata isprăv-nicie starostile bresli noastre, Costandin Gheor-ghiu, ar fi apucat de a răspundi nişte bani ce cu bună învoire şi primirea noastră i să da cîte u n Tsfanţic de un nume, la fiecare sferturi,, pentru ostinelile ce întrebuinţează la strîngerea banilor Haznelii şi pentru plata unui străjeru, a-supra acestii alcătuiri în scris dată de breaslă starostilui nostru nu este contestată de niciunu din noi şi prin urmare nicio reclamatie nu s’au ivit, apoi aşa precum dumisa starostile remuneraţia de faţă este cu primirea obştii, nici onorata Isprăvnicie nu ne poate impuni vre-o dispoziţie asupra buni noastre voinţi, şi dar noi în jos iscăliţi rugăm pe onor. Isprav. să binevro-ească a rămîne d-lui starostile scutit de aceasttă cerere, neeunoscîndu-1 nici cu un ban măcar dator către noi breasla.
                                 1857, Iunie 19.
   Constandin sin Lungu.
   Ioan Chelariu.
   Dumitrache Blaga.
   Ioan Lungu.
104
N. Iorga
   Neeulai. Stegariu.
   Toader Chirilă.
   Ioan Petcu.
   Ioan Panaite.
   Grigorii Cazina (Cozma?).
   Ioan Vasili Mălăescu.
   Toader Popa Jecu.
   Ştefan Pascalii.
   Niculai Simionescu.
   Gheorghiu Găiitan.
   Dări sin Ştefan.
   Dumitrie Popovici.
   Lupu Gughilţă.
   Ioan Stanu.
   Costachi Feadera.
   Toader Mărlanu.
   Ioan Budescu.
   Dumitru Chiveru Cojocarii,
   Constantin Gălăţanu.
   (Sigismund Prager, Blănăria în trecutul ţârilor româneşti, Bucureşti, 1906, pp. 128-9, XXXVI.)
                                     ' LXXXIX.
   12 Novembre 1865.
   (învoială pentru 50.000 de bucăţi de şindrilă la Trifoiu, Prahova.)
   Şi să i-o aducu la Isvoră, la casele dumnealui, în soroc de astăzi în cinsprîzece zile, însă şindrila să fie în lungime de o palmă şi oscopă, de ale dumnealui, iar, de lată, d’un podu de mînă de a dumnealui, ca să fie plină, grosă, ulucită bine şi făţuită, cuţitoită bine şi să fie dreaptă, să
105
                                                        Scrisori şi Zapise de meşteri romînl
nu fie sucită, cu preţu de lei treisprezece miia, făcutu şi adusu la casele dumnealui... A nu aduce sminteală maisterului la şindrilitu casăloru ce iaste a să învăli acumu cu această şindrilă...
   leu lonu Niţă Pisoi adeverezu, comuna Izvo-răle.
   leu Dincă Petre Băcanu, comuna Văleni, martora.
   (iorga, Documente de pe Valea Teleajenului, p. 81, no. CXIV.)
V
'? , ■I ■ I i
Adaus
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              ■
I
                       L
  20 Febuar 1765.
  Zapisul Ilincăi, preoteasa preotului Ion Zugravu, şi al fiului ei Gheorghe, prin care face schimb cu nepotul său Toader blănariul, dînd o casă din Uliţa Strîmbă din Iaşi, pentru o alta, tot de acolo, din Muntenimea-de-mijloc.
  (Bibi. Ac. Rom., 85/CXV; resumat de d. Iuliu Tuducescu.)
                             II.
   Adecă eu jupîneasa Stanca, soţia răposatului jupîn Părvan boiangiul, dat-am acest adevărat şi credincios zapis al meu la mina fiului meu, anume Dumitru, precum să se ştie că i-am dăruit o prăvălie de piatră, însă pă locul preoţilor domneşti, din dosul zidului domnesc, să aibă să o stăpînească el şi copiii lui cîţi Dumnă^ zău îi va dărui, să ne pomenească. Şi, pentru mai adevărată credinţă, am întărit şi cu iscălitura mea în loc de pecete ca să să crează, puindu-mi şi pecetea,
                               Ghenarie 12, 1777.
   Stanca, soţia răposatului Părvan boiangiu, ade-verez.
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 4236, ’ fol. 128; copie a d-lui Iuliu Tuducescu.)
110
N. Iorga
                          III.
   Cu acest adevărat şi credincios zapis al mieu adeverez eu Marica, soţiia de a doao a dumnealui Costandin işlicariul, la măna dumnealui jup. Gheorghie işlicariul precum să să ştie că, luînd dumnealui bărbată-mieu de la numitu iş-licăr bani şi marfă, care aceşti bani s’au cheltuit la namestiile casii mele, şi rămăine dator ti. 840 şi neavănd de unde a i să plăti banii, avănd eu nişte sfinte moaşte din Sfântul Ha-ralampie i din Sfântul Miercurie i din Sfânta muceniţă Iuliiana şi sfântul mir de la sfăntu ierarh Nicolae, cu bunăvoinţa mea şi prin ştirea Preasfinţii Sale părintelui Mitropolitului ţării (care sfinte moaşte s’au văzut şi de Preasfinţia Sa), le-am dat dumnealui numitului Gheorghie işlicariul drept aceşti bani ce scriu mai sus, să le stăpânească dumnealui cu bună pace, atât dumnealui, căt şi copii dumnealui. Care a-ceste sfinte moaşte le-am avut de la părinţii miei. Şi pentru credinţă mi am pus şi degetul în loc de pecete, iscălindu-să şi părinţii citrici, mărturii, rugăndu-ne şi de Preasfinţiia Sa părintele Mitropolitul de au întărit acest zapis şi cu pecetea Preasfinţii Sale.
                      Dechemv, 14 dni 1777.
   Eu Marica adeverez.
   Eu Costandin işlicariul adeverez.
   Popa Toma schevofilax mărtfurie] i pop Ioan preot mărturie.
   Pop. Sima arhon ton eclision 1 mărt.
   (Bibi. Âc. Rom., ms. 635, fol. 4.)
   1 Greceşte: Protopop.
         Scrisori şi Zapise de meşteri romîni   111
                        IV.
   l-iu Septembre 1779.
   Vasile Rugină blănarul vinde cu bezmen trei dughene pe Uliţa Mare din Iaşi lui Isac sin Simion Jidovul.
   (Bibi. Ac. Rom, 138/L1X; notită de d. Mu Tuducescu.)
                        V.
   Cu acest adevărat şi credincios zapis al mieu adeverez eu Gheorghie lumănărariul la condica sfintei Mitropolii dinpreună cu soţiia mea Zamfira precum să să ştie că, avănd între noi ne-trai şi mare gălceavă, avănd bănuială şi propunere că ar fi, făcut soţiia mea curvie cu Ştefăni, iar, ca să lipsească acestje toate, am dat prindire într’această condică, de acum în-nainte să lipsească aceste şi eu să trăescu cu soţia mea, ne mai pomenind nimic de aceste. Şi eu Zamfira dau prindere că de acum înnainte mă voi părăsi şi nu-1 voi mai primi în casă, nici vorbă nu voi mai face cu dânsul, ci-mi voi păzi cinstea şi îl voi asculta la cele ce-mi va porunci şi îăr de ştirea dumnealui nu voi eşi din casă. Iar care din noi nu vom fi următori dupe aşăzămănt[ul] acesta, oricare parte va cădea supt vină, să avem a ne pedepsi şi bisericeşte şi politiceşte. Şi pentru credinţa ne-au pus numele şi degetele în loc de peceti, iscălindu-se şi părinţii clirici mărturii.
                           Sept. 28 d. 1779.
   Eu Gheorghie lămănăraru Sârbul adeverez.
   Eu Zamfira soţia dumnealui adeverez.
112
N. Iorga
   f Popa Thoma sachelarion mart., Popa Ioan schevofilax mart.
   . * Popa Dimitrie prot mart., Popa Bălaş.
   Popa Stoica prot.. mărt.
   (.Bibi. Ac. Rom,, condicele Mitropoliei.)
                           VI.
   Adecă eu Dragul croitorul ot mah. Creţules-cului adevărez cu acest zapis al mieu în condica sfintei Mitropolii precum să să ştie că, avănd fecior mai mic pe Dumitru şi căsătoriridu-să, au trăit cătăva vreame amândoi bine, iar, mai la urmă, intrând uriciune între amândoi, au rămas lucrul pănă au eşit la judecată înnaintea Prea Sfinţii Sale părintelui Mitropolit atăt fii-mieu căt şi noru-mea, şi fii-mieu, fiind arătat de om rău şi nechivernisit, şi nevrănd nici într'un chip noru-mea să meargă după dânsul să trăiască căsniceşte, puind pricină că nu va căuta-o şi va bate-o făr de vină ca să nu mai şalză cu soacră-sa, muma noru-mii, am stătut eu mijlocitor şi dinaintea Preasfinţii Sale părintelui Mitropolitului l-am luat în chezăşiia mea pe numitu fii-mieu, că va trăi bine cu nevasta după cum să cade. Iar, întămplăndu-să din pricina fii-mieu a nu avea traiu bun şi dragoste asupra soţii şi va fi pricina dintr’ănsul, atunci să aibu a veni la Mitropolie ca să-l arăt şi să să ptet-depsească după pravilă. Şi pentru credinţă m’am iscălit numele.
                                1780, Ghenr. 18.
   Eu Dragul croitorul adeverez şi chezaş pe fii-mieu Dumitru. Eu Dumitru adeverez că voi
          Scrisori şi Zapise de meşteri romîni      113
trăi bine cu soţiia mea Mariia. Eu Mariia soţiia lui Dumitru adeverez că voi trăi bine cu băr-bătu.
   Fiindcă numitul Dumitru, fii-mieu, pănă acum văz că umblă tot cu fapte necuvioase şi nici în simţire şi întru cunoştinţă nu-ş vine, eu singur, cunoseăndu-l într’acestaş chip, am venit la sfănta Mitropolie şi m’am lepădat de chezăşuirea ce dedesem, şi mai mult a răspunde eu pentru dânsul nu am.v
   Eu Dragul croitor, adevereiz.
   (Iscălesc şi clericii.)
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 623, fol. 90.)
                          VII.
   Eu Păun pap'Ugiul Sărbulu i eu Părvan Sârbul cizmariul ce săntem şăzători în mahalaoa Batiştii cu toată casa noastră, şl eu Andreiu cizmariul Sârbul ce săntu şăzători în mah. Si-livestrul cu toată cama mea, dăm mărturisanie într’aciastă condică a Sf. Mitropolii în frica lui Dumnezeu pentru Necula Sârbul cizmariul că, fiind el venit aici în Bucureşti cu nevasta lui cea d’intăi anume Hoda, au fostu în lăcuinţă amândoi ani 13 şi au făcut 4 copii amândoi, din care unul trăeşte (iar ceialalţi nu), şi, întămplăndu-să moarte numiţii neveste la leat 1774, Sept. 14, o au îngropat-o la biserică să (sic) Tărgulu de afară, şi în urmă au mai fostu numitul Necula şăzătoru aici necăsătorit vre-o 5-6 săptămâni şi s’au dus piste Dunăre la satul ce să nu-* meşte Arnăutchioiu, şi acolo s^u însurat şi au
Scrisori de meşteri.
8
114
N. Iorga
luat pă o nevastă văduvă, anume Rusa, şi au fostu cu dănsa în lăcuinţă numai 6 săptămâni, şi el, voindu a veni iarăşi aici, [ea nu vrea], fiindcă acolo are fete măritate şi feciori căsătoriţi. In-tr’acestaş chip ştim şi mărturisim, iar, de să va întâmplă a veni ia aici pentru soţul său, căutând să fie în lăcuinţă cu dânsul, atunci noi să avem a răspunde la orice vom fi întrebaţi. Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit, puindu-ne şi degetele în loc de peceţi.
   Eu Păunu Sârbul papugiulu adeverezu.
   Eu Părvan Sărbulu cizmarulu adeverezu.
   Eu Andreiu Sărbulu cizmarulu adeverezu.
   Pop Toma Sachelarion mărt. .
   Pop. M. prot. mărt.
   Pop Bălaş ipomnimatograf.
   Pop. Stoica prot. mărt.
   (Bibi. Ac Rom., condicele Mitropoliei Bucureşti.)
                         VIU.                                 !
   21 April 1781.
   Panaite Pascale Ioanitu, blănar din Iaşi, cu fii, Costandin, Anastase şi Pascale, vinde lui chir Niţul cizmar şi sofiei Ancufa trei pogoane de vie lucrătoare şi două curături pe dealul Cetăţuii.
   Intre marturi: Petre Cifutu, băcal.
   (Bibi. Ac. Rom., 7/CXVI1; resumat de d. Iuliu Tuducescu)
                         IX.
   1786,  Septembre 21.
   Eu, Dinul tămplaru din mahal. Popii Coizmii, mărturisesc în frica lui Dumnezău că Luni ce
ilW Hi.. . i*ii!.ii« ini.
          Scrisori şi Zapise de meşteri romîiii       115
au trecut, în ziua Sfintei Cruci, şezînd afară unde îmi fac o casă, aproape de Căpitanu Va-sile, am văzut că au venit Popa Nicolae la casa numitului Căpitan, fiindu-i cumnat, şi, viind şi numitul Căpitan, am auzit gâlceava, şi, mergând şi eu aproape de casă, am auzit cu urechile zicând Popa Nicolae cumnatu-său că nu-i a-duce de mâncare soţiei lui, adecă soru-si, iar pe Căpitanu Vasile l-am auzit zicând să-şi ia nevasta, iar preotu i-au zis: ia-ţi şi te du unde ştii, numai să trăeşti birie şi să-i acftici de măr.-ca^e; iar Vasile Căpitanul au zis preotului: nu-ti caut că ieşti preot, ci acum să face lucru dracului. Apoi preotul s’au dus, şi după ducerea preotului au bătut numitul Căpitan şi pă soacră-sa şi pă nevasta lui. Aceasta ştiu şi mărturisesc.
   Eu Dinu tămplaru, mărturie.
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 637, fol, 282 Vo.)
                            X.
   14 Novembre 1786.
   Zapisul lui Ioan Şălarul, fiul lui Manea, şi al lui Manea Brutarul din mahalaua popei Dărvaş pentru a face o biserică de zid în mahalaua Popei Radu lîngă biserica cea veche.
   (llbl. Ac. Rom., ms. 637, fol. 38; sesumat de d. Iuliu Tuducescu.)
                          XI.
   încredinţăm noi cari mai jos ne vom iscăli cu acest credincios zapis al nostru în condica sfintei Mitropolii precum să să ştie că, fiind trei ani
116
N. Iorga
            de cănd ne-am luat întru căsătorie, eu văduv şi ia fată mare, şi de atunci am trăit tot cu prigoniri şi eu cuvinte înpotrivitoare între noi, întru 0f*re să pricinuia căte odată şi bătae nevestii, şi ia, nesuferindu-să cu acest feli de vieţuire, au dat jal'bă la Măriia Sa Vodă, cerând ca să-şi afle dreptatea şi cel vinovat să-şi ia pedeapsa după pravilă, şi orânduit fiind la Preasfinţiia Sa părintele Mitropolitu ca din poruncă să ne judece şi după orănduială era ca să ne scoaţă Sfinţita Sâ părintele protopop la judecată înaintea Preasfinţii Sale părintelui Mitropolit, dar noi, luăndu-ne seaama, că să nu ni să întâmple la vre unul din noi pedeapsă, dintru care să ni să pricinuiască mai amărâtă vieţuire, am poftit: amăndoao părţile ca de astă ună dată să facem păci, şi Sfinţia Sa părintele protopop ne-au sfătuit cu cuvinte duhovniceşti şi ne-au învăţat ca să trăim cu dragoste, cu linişte, ca şi alţi oameni casnici şi de cinste, ca să fim plăcuţi şi oamenilor şi Iul Dumnezeu. Şi noi, cunoscând că ne este spre binele nostru, am priimit amătn-1 doao părţile şi ne legăm intr'acest zapis mai în--tăiu eu a trăi cu nevasta mea bine, să o aibu la dragoste, să-mi fie milă ca şi de trupul mieu. Aşijderea şi eu să fiu plecată şi să-i dau cinste bărbatului ca unui stăpân al casii, să nu mai răspunzu cuvinte aspre şi înpotrivitoare şi ce va aduce în casă să păstrez şi să chivernisesc ca şi alte fămei casnice şi de cinste. Iar care dintre noi nu va păzi legătura zapisului,. atuncea cei* laită parte să facă ştire la sfânta Mitropolie şi Preasfinţiia Sa păr in .ele Mitropolit, făcând cer-
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
117
fcetare precum să cade, pre carele va afla vinovat, cu anaforâ să-l arate la Măriia Sa Vodă ca să-şi ia pedeapsă, după cum va lumină Dumnezeu pă Măriia Sa, să-i hotărască ca să fie şi altora spre pildă. Pentru aceia am întărit cu iscăliturile noastre, puindu-ne numele şi degetele în loc de pecete ea să să crează. Dech. 3,
1787.
   Eu Dumitru Greculah oţetaru adeverez.
   Eu Zmăranda soţiia lui Dumitru adeverez.
   Eu pop Todorache, tatăl Zmărandii, adeverez.
   (.Bibi. Ac. Rom., ms. 639, fol. 6.)
                            XII.
   f Adică eu lanache cojocaru înpreună cu fra-te-mieu Costantin Braşoveanul dat-am zapisul nos-:tru la prea-cinstită măna dumneaei cocoani Nas-tasii precum să să ştie că de a mea bună voe m;am învoit ca să iau pe Neaga întru căsătorie, fiind şi cu voia fraţilor miei, fiindcă nu m'am îndurat a lăsa-o, având păcat cu dânsa, ci am priimit-o de bună voia mea, dăndu-mi şi zestre tl. 150 bani gata în foaia de zestre, afară de haine ce are. Din care bani am priimit tl. 100, iar de tl. 50 să aibă mi e-i da după ce mă voiu cunună. Şi pentru mai adevărată credinţă m'am iscălit şi mi.-am pus şi degetu în loc de pecete.
                           1788,  Iun. 23.
   Eu lanache cojocar, adeverez.
   Eu Cos tea Braşoveanu, adevere'z.
   Eu pop. Danciu, mărt.
   Eu Costandin măr.
   E Vasile, măr.
   4Ibid., fol. 5.)
118
N. Iorga
                          XIII.
   26 Iunie 1790. Susana monahia vinde lui Dumitru blănariul, fratele ei, jumătate din dughiana rămasă de la tată, Pavel Stroescul blănariul, în Tîrgul-de-sus, pe uliţa Hagioaei.
   (Bibi. Ac. Rom. 63/XCVIII; resumaţ de d. Iuliu Tidj-cescu.)
                         XIV.
   Adecă eu Radu, dărstar, încredinţez printr’acest zapis al mieu spre a fi ştiut că, având pă adastă moşie Brează dintracest judeţ Prahova o moară cu o roată şi o dîrstă cu doao roate, după învoirea ce am fost avut cu stăpânii moşii, cînd le-am făcut întăiu, le-am avut supt stăpânire pănă acum. Dar, fiindcă acum s’au cumpărat aciastă moşie Breaza de Măriia Sa prea-luminata Doamna Lucsandra Hangeri, le-am vândut Mării Sale aciastă moară şi dărstă în drept tl. 150, adică o sută cincizeci, cu bună voia mea şi nesilit dă niminea; care bani i-am priimit toţi deplin în măna mea prin dumnealor boeri ispravnici ai judeţului. Şi spre încredinţare am dat acest zapis în care m’am iscălit mai jos şi mi-am pus şi degetul, la numele mieu în loc de pecete.
                             1799, Ghenar 17.
   t Eu Radu, dărstar ot Breaza, vânzător, ade-verez. f Costandin Părv[u], martur, Marin Panta i. martur, greceşte.
  (Bibi. Ac. Rom., ms. 26J, fol. 127.)
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
119
                           XV.
   22 lanuar 1799. „Dumitrana văduva, soţiia răposatului Mihaiu, înpreună cu gineri-mieu A-nastasiie cojocari cu nepotă-mieu Vasile”, vîndlui „Costea Croitoriul” o prăvălie „în mahalaoa Bă-lăcianul, pă uliţa ce merge spre hanu Şărban-Vodă”, „cu ulicioara ei, în faţa podului, i cu casa ei în dos i cu altă casă în curte şi cu loc, după cum să vede îngrădişul ei, pă locul bisericii domneşti, locul chiriie pă tot anul căte tal. şapte, Care prăvălie făcăndu-o eu de vânzare, am văndut-o eu la un Hagi Pantazi cu zapisul mieu şi iscălit de tot neamul mieu, cu tl. una mie cincizeci. Şi, mergând eu la vecinul mieu Costea Croitoriul, din preună cu numitu Hagi Pantazi cumpărătoru ca să să iscălească vecinul mieu Costea în zapisul vânzării, dumnealui Costea au pus zapisu du'pă obiceiu în sănu, zicând că să protimiseşte de vecin şi va să o cumpere. Drept aceia, văzând şi eu că numitul Costea să protimiseşte, am dat acest credincios zapis al mieu înpreună cu celălalt zapis lui Hagi Pantazi, precum să să ştiie că am vândut prăvăliia aciasta după cum să coprinde mai sus numitului Costii, drept tl. 1.050, pe care bani i-am priimit pă toţi deplin de a mea bună voe, nesilită de nimenea.”
   „Eu Dumitrana văduva, soţiia răposatului Mihaiu vânzătorul, adeverez.”
   (Intre marturi: Dimcea protopsalt şi Voicul bărbier.)
   (Bibi. Ac. Rom., ms. b!2, fol. 186 Vo.)
120
N. Iorga
                                      XVL
                              Dositeu Ungrovlahii.
   De vreme ce întâmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi însuş îngerilor necunoscută, numai ia Dumnezău sunt toate cunoscute, drept aceia eu Ilinca, sofia răposatului Panait argintarul, a-flîndu-mă întru slăbiciune şi temîndu-mă de moarte, am socotit mai întîi, pîn’ nu mă cuprinde sfîrşitul vieţii şi pin’ îmi sînt minţile întregi şi sănătoase, să-mi fac diata şi să-mi dovedesc gîn-du mieu la epitropii ce-i las, anume Ion Sărmana i Costandin Enthimul, pentru avutul mieu să chivernisească după petrecerea mea din viaţă după cum în jos arată condeie.
                         1804, Octomvrie 14.
   Una prăvălie cu doauă case i o cămară m mahalaua Scorţarilor, pe locul mănăstirii Sf. Spiri-don Vechiu, chiria taleri 6 pe an, o las cumnată-mi Ilincăi să o stăpînească atît dumneaei, cît şi copiii dumneaei şi tot neamul d-lor, însă să se dea taleri una mie în mîna mai sus numiţilor epi-tropi, îndatorîndu-se a mă căuta pînă la sfîrşitul vieţii mele cu jumătate cheltuiala d-sale şi jumătate de la mine. Afară dintr’aceste să-mi mai fie îndatorată ca după moartea mea, la cheltuelile epitropilor ce vor face, d-sa să aibă a sluji numai cu osteneala pînă la împlinirea de soroace.
   Taleri una mie cinci sute sînt la cumnatul mieu Antonie cu zapis, partea ce mi s7au cuvenit de la soţul mieu răposatul Panait.
   Cinci sute ce sînt la un neguţător cu zapis i
Scrisori şi Zapise, de meşteri romîni
121
eu dobînda după nişte mărgăritar al mieu ce l-am vîndut.
   Un potir de argint şi un left de aur cu diemen-ţele ce sînt de la soţul mieu cel d’intîi Nica argintarul, las nepoate-miei Măriei.
   Una sută las nepoată-miei Sultanii.
   Cincizeci las nepotului mieu Nieolae.
   Cincizeci las Preasfinţiei Sale părintelui Mitropolit să mă pomenească.
   Patruzeci las Preasfinţiei Sale părintelui e-piscopului Buzău, fiindcă este să mă îngrop la metohul Preasfinţiei Sale.
   Doauăzeci las la cutie.
   Doauă sărindare las la Sf. Dimitrie.
   Opt sărindare las să le dea unde vor socoti epitropii să mi se facă pogribania şi toate soroacele cu arhierei pînă la împlinire după creştinească lege, iar oricare din cJironomii au din judecători, sau din cei bisericeşti sau din cei lumeşti, s’ar ispiti a strica această diată să aibă a da seama ia dreapta judecată lui Hristos, Dumnezeul cel adevărat.
   Eu Ileana, soţia răposatului Panait argintaru, adeverez.
    îerei Theodosie protopopul, duhovnicul dumneaei, adeverez.
   Popa Gheorghe ot Sf. Dimitrie, metohul Buzăului.
   Panaioti ierefos efimereos plainiu Dimitriu che metohiu tu aghiu Buzău
   Din porunca Preasfinţiei Sale am mers la
   1 Greceşte: „preot efimeriu al plaiului, al lui Dimitrie (!) şi metoh al Sfântului.
122
N. Iorga
această facere de diată, şi i-am cetit de trei ori din condei în condei, şi zise că cu voia şi zisa dumneaei au făcut-o, fiind şi cu minţile întregi şi sănătoasă, însă făcuse rugăciune ca să se întărească şi de cătră Preasfinţia Ta, is-călindu-ne şi noi.
   Ierei Dimcea hartofilax.
   Ierei Ion arhon ton eclision *, al Buzăului, ce sînt orînduit din porunca stăpânească la facerea dieţilor, am fost faţă la facerea acestii dieţi.
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 612, fol. 72-4.)
                         XVII.
   6 Decembre 1806.
   Ştefan Blănariul şi alţii din Huşi vînd o prăvălie Iui Costandin Prohirii blănar.
   (Bibi. Ac. Rom., 116/LXX1; notiţă de d. luliu Tuducescu.)
                         XVIII.
   9    Iunie 1808. „Gheorghie cojoeariul”, vinde „Costii croitoriul” „o prăvăliie cu casa ei din dos şi ulicioară de fraţi (sic), rămasă de la părinţii miei”, „schimbu cu o prăvăliie cu casa ei din dos cu dumnealui mai sus numitu jupan Costea”, dînd pe de-asupra 180 de taleri. Care prăvăliie ias!te pă uliţa care merge la hanul lui Şărban-Vodă..< şi adastă prăvăliie a jupanului Costii iaste cumpărată de dumnealui de la dumnei ju-păneasa Mariia, soţiie răposatului Ilie croitor, i a fiiului dumnei”, în presenţa „Vlădichii Pogo-nianie, chir Anthim arhiereul, epitropul sfintei
   1 Greceşte: Protopop.
           Scrisori şi Zapise de meşteri romîni    123
mănăstiri Brâncovenii”, fiind şi o chirie faţă de mănăstire. „însă acest schimb de prăvălie iaste numai şi numai pentru odihna mea şi a copiilor neamului mieu, şi volnic să nu fim a vinde aciastă namestie, însuş noi să şădem, şi copii noştri”. Scrie Gheorghie dascălul.
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 612, fol. 1F6.)
                          XIX.
   17 Februar 1811.
   Dumitru cojocarul din Chişinău vinde o casă lui Iordachi Doniei.
   (Bibi. Ac. Rom., 64/XXV; notiţă a d-lui luliu Tuducescu.)
                          XX.
   1814, Iunie 10. Zapisul Chirii, soţia lui Stan, adeverit şi de Vornicia obştiilor, că ea şi cu bărbatul său Stan au fost cumpărat o prăvălie în boiangii, pe care au făcut-o schimb cu Pendul plăpumarul, dîndu-i altă prăvălie a sa mai mică, tot în boiangii, şi, avînd patru fete, au măritat două, de la a cărora măritiş au rămas datoare, cum şi altă fată de vîrstă neavînd cu ce să o mărite, au făcut schimb cu numitul Hristea bumbăcaru, dîndu-i prăvălia ei pe altă prăvălie a lui din mahalaua Sloboziei în podul lui Şerban-Vodă şi adaos taleri 5.650, însă prăvălia ei este cu două caturi i cu pivniţă dedesupt şi cu o plimbare în fund, şi chiria locului se plăteşte la mănăstirea domnească, iar pentru locul din dos la Sf. Mitropolie.
   (Arhivele Statului din Bucureşti, Condica Departamentului de Opt, 7, fol. 32; resumat de d. Iuliu Tuducescu.)
124
N. Iorga
                                      XXL
   Adecă eu Stanco croitor de preună cu soţiia mea Manda dat-am adevărat şi de mare credinţă zapisul mieu Ia măna dumnealui jupan Io-niţă Peptănar precum să să ştie că, având eu o casă aici în mah. Sloboziia pă moşia dumneaei coconi Joiţi Bănesi Brăncove[n]ci, care loc este cu chirie şi să plăteşte pe an taleri 6 pe an, şi adastă casă este făcută de mine din temelie, şi, nedăndu-mi măna să o ţiu, findu şi dator, o am văndut-o dumnealui mai sus numitu, cu toc-mală bună şi bani gata, drept taleri 700, adecă şapte sute tocma. Care aceşti bani i-am priimit toţi deplin în măna mea. Şi aciastă casă din sus să vecineşte cu Dobriţa văduva, iar den jos cu locul Zărandi. Şi dumnealor să stăpânească cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, că am vândut de a mea bună voe cu ştirea vecinelor. La care la acest zapisu au fost şi alţi mahalagii faţă care mai jos să vor iscăli, Şi pentru mai adevărată credinţă mi-am pus numele şi degetul în loc de pecete ea să să creză.
                                                                 1819, Ghenar 8.
   Eu Stancul e[r]oitor vănz. denpreună cu copii, vânzător. Eu Petru sin Stanco, vănz. Eu Manda, soţiia lui Sftjanco. Eu Tănase cioodar mah[alagiu], mart. Eu Frusina sin Staieo, vănz.
   Şi am scris eu popa Grigorie cu zisa dumnealor, si mart.
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
125
                                         XXII.
   1824, Maiu 25.
   Elena Polcovnieeasa are pricină, la Bucureşti, cu Hristea bumbăcaru, că, rămăindu-le o prăvălie în boiangeriile cele vechi, cum şi un Stan plăpăma-rul având alăturea un loc sterp, căruia nedîndu-i mîna ca să-şi facă bina pe dînsul, s’au învoit cu tatul lor de i-au făcut pe acel loc 6 prăvă* lie numai cu un cat, şi, drept banii ce i-au cheltuit, să o stăpînească 10 ani, şi, locul lui Stan fiind foarte strîmtorat, au mai rugat pe latul lor de i-au dat un pas de loc din locul prăvăliilor ca să-şi facă plimbare, şi Stan au dat locul de supt prăvălia lui de ş’au lărgit tatul lor pivniţa. Apoi, murind numiţii amîndoi şi ră-mîind Chjra, soţia Iui Stan, văduvă şi cu copii, au cerut voie la un Gheorghe ce au murit, fratele jăluitorilor, de ş’au vîndut prăvălia ei la pirîtul, întorcînd analogon din cheltuiala binalei”.
   (Arhivele Statului din Bucureşti, Condica Departamentului de Opt, 7, fol. 32, resumat de d. Iuliu Tuducesau
                                       XXII.
   Adică eu cei mai jos iscălit încredinţez cu acel zapis al mieu aici în condica sfinţii Mitropolii precum să să ştiie că după jalba ce au dat soţiia mea Catinca Preasfinţii Sale părintelui Mitropolit cu multă pără asupră-mi, fn care jalbă din porunca Preasfinţii Sale judecăndu-ne la duhovnicescul departament şi, după cercetarea ce ni s'au făcut, din toate cîte într-acea jalbă să arată, do--vedindu-mă vinovat, că adică cu ducerea la ve-
126
N. Iorga
cinu de alăturea, de unde are numita toată bănuiala şi mai vârtos metehirisindu-mă cu chip prost, la care găsindu-mă vinovat, după cum însumi am mărturisit, mi s?au şi dat sfătuire de cucernica judecată cum să urmăm şi o parte la alta sprea cea desăvârşit liniştita petrecere între noi, precum mai jos mă leg. Drept aceia mă leg într’acest zapis că de acum înnainte nu numai o voiu cinsti după cuviinţă, căutăndu-o cu toate cele trebuincioase după petrecere, ce şi voiu avia înpreunare cu dănsa după cum Dumnezeu ne-au înpreunat, părăsindu-mă cu totu de a mă mai duce la acel vecin, de unde far de a o cunoaşte eu mi să pricinuieşte . urâciune şi cu un cuvin t dă toate cele rele ce sînt pricinuitoare de dăzghinare casii. Iar, < cănd, înpotrivă, nu voi fi următor, după cum mai sus mă leg, atunci să fiu osândit cu orice pedeapsă să va găsi cu cale dă către judecată. Şi pentru că voiu fi următor întocmai am iscălit şi am pus degetul în loc de pecete, dăndu şi pă naşi-mieu chezaş la acestea.
                                  825, Iulie 18.
   Eu Petre ceaprăzaru ot Broşteni adeverez. Eu Ivan tabac, naşul lor, chezaşi.
   Asamenea şi eu Catinca soţiia mai sus numitului mă leg printr’acest zapis că mă voiu purta cinstit, dăndu-i «cuviincioasa cinste ca unui bărbat, ascultând la toate bunele povăţuiri ce-mi va da.
   Eu Catinca, soţia mai sus numitului, adeverez.
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 614, fol. 200.)

Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
127
                                  XXIV.
  25 Februar 1826.
  Ştefan făclierul din Iaşi deschide proces cu cumnată-sa Balaşa pentru averea fratelui Panaite Andoniu.
  (Bibi. Ac. Rom., 48/XVI; resumat de d. Iuliu Tuducescu.) XXV.
   1838.
   Nicolae lonescu, boiangiul, cu familie de cinci suflete, sărăcit, cere o căpitănie de strajă la vre-o barieră din Bucureşti. „Eu, ca unul ce din mica mea copilărie ml-am deschis ochii într’acea-stă slăvită casă jărtfindu-mă cu îndestule osteneli ale slujbii mele, nu numai aici în Ţara-Ro-mănească, ci şi pîn Ţara Nemţească, după cum este ştiut înălţimii Voastre”.
   (Bibi. Ac. Rom., ms. 1734, fol. 457-9.)
Cuvinte de reţinut si de explicat
                                                Jt.
Advon, 63.
                                                B.
Bar dan, 74 (65). Băşcuşo&ră, 88.
Beilic (a lucra; pentru Domn), 56 (49;.
Broască (instrument de fierar), 97.
Buîr (bour, semn de hotar), 2 (3).
                                                c.
Cadă, 36 (29).
Cafas (la biserică), 75. Călcătoare (de struguri), > 36 (29). •
Calup (la coperiş), 95 {82 ': « Camac ţja călcătorie), 36
   26).        v
Căpriori, 75.
Căşti (de lemn; case de tipografie), 27.
Catretă (catedră), 85 (74). Caţaveică, 5 2 (46% ' Canetare (la tipografie); £//
Scrisori de meşteri.
Cepragari (= ceaprazari), 3 (14).
Cercuri (în pictura bisericească), 63.
Cercuri (la tipografie), 20.
Chedir (pagubă), 56 (49).
Chinăvar (chinovar), 21.
Chiurcii (blănari), 33.
Ciocănele (la tipografie), 21.
Ctrîige (la tipografie), 20.
Ciubăr, 25(29).
Costoroabă, 75.
Cotai ('de căldărârie), 33 (26).
                                                 O»
Delniţă (parte de moşie), 2(3).
Dirvar (om care aduce lemne), 77.
Doftori (Sfinţii; Anarghirii, „fără bani“)* 63.
Draniţă, 58.
Drug (la tipografie), 22.
Drugar (maşinist' tipogtşf),
Dughengiu (= cu prăvălie), 52 (46)1        1     "
                           9
130
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
               E.
Emanoil (chipul lui Hristos în biserică), 63.
               F.
Folov (pentru folos ?), 44.
Fundament (de tipografie),
   20.
               6.
Glaviznă (literă capitală),
   21.
Gujulie (animal cu blană), 53 (46).
               H.
Hartă, 71 (63).
Hîrtie, 21.
Hoher (hingher), 96 (84).
               J.
Jeţar (zeţar), 18.
               L.
Lăturaş (negustor), 54.
Linguriţă (de vărsat litere),
   21.
Lotcă, 36 (29).
               M.
Malotea, 53 (46).
Maţolie, 43.
Maxildăr (de căldârărie),
   32 (26).
„Mecanici" (de clădire', ' 93      1).
                                                  N.
  Nalon (la biserică), 75. Nasuri (la tipografie', 21.
                                                  O.
  Ostreţe (uluce de împrejmuire), 43.
                                                  P.
  Pănăchizi (la tipografie , 2/. Pecete domnească (la tipografie ,21.
> Pşlfcar meşter tipograf, 17.
I Pietre (de cerneală, la ti-\ pografie), 21.
^/JPilă (la tipografie), 21. Planos (plan', 71.
  Platitera (Maica Domnului de-asupra altarului), 63. „Pocor" (păcură), 21. Prăjuliu, e (coloare), 95 (83).
  Prăstit, e (şindrilă), 98.
                                                  «.
  RanŞije (de tipografie), 21. Răspetie (crucea de-asupra catapitezmei), 63.
  „Ruşină" (= răşină), 21.
                                                   s.
  Săvdes (= plăcere), 63. Sfîrşîturi (cuîs-de-lampe, la tipografie), 21.
  Sîngeap (blăni), 54.
  Sinopsis („conspect41, culegere bisericească), 15.       ^
      < ti--; j   'f
Cuvinte de reţinut şi de explicat
131
Soflenge (la tipografie), 21. Stînjen nemţesc, 72. :Sucale (la tipografie), 20.
                                                ?•
Ştocatoare, 63.
Ştucuri (= bucăţi), 45 (37), Şurub (de tipografie), 20.
                                                T.
Tabernacul (ia biserica catolică), 50 (43).
Tanea, ele (de blănii, 54. Teasc (de tipar), 20-1. Teslim (a face, = a găti), 71 (63).
Tingire (de leşie, la tipografie), 21.
Tinichegii, 89. Treptelniceşte pe rând), 98.
Tumurug, 58.
                                             T-
T‘gle, 72.
Ţiţie (de căldărărie), 32 (26).
                                             u.
Ughi (galbeni ungureşti), 4 (5).
Uliceni (oameni din aceiaşi uliţă), 11.
                                             V.
Vărsători (de litere), 20. Vintile (la tipografie), 21.
'0
             CUPRINSUL
     Târgovişte, 1534. Hans cojocarul către fratele Iacob din Braşov .......................
     Suceava, 1541. Adeverinţă a lui Toma, zugravul domnesc...............................
     1665, 7 Maiu. Zapis al butnarilor din Mă-
   riţei (lingă Piatra Neamţului)...............
     16661 18 Septembre. Zapis al lui Isac croi-
   torul din Iaşi...............................
     c. 1667. Zapis al lui Ştefan sitarul din
   Vişteleşti .  .   ........................,
     1669, 3 Mart. Zapis al lui Alexandru Vulpe
   sâoariul din Iaşi .     .      ..............
     1669, 2 ) April, Zapis al lui Boghiţa Mito-
   şălului, staroste de cizmari.................«F
     1682, 4 Ianuar. Zapis al lui Ştefan zugravul din Iaşi............................i
     1682, 5 Septembre. Zapis al Alexandrei, soţia lui Nicolae zugravul din Iaşi .        1
— c. 1700, 4 Iunie. Zapis al lui Petru dîr-
   starul din Şclieii Braşovului................
     1710, 10 Maiu. Zapis privitor la biserica Tălpălarilor din Iaşi, cu menţiunea
   lui Ursul zugravul .     .  ^................
~   1716, 20 Novembre. Zapis ăl lui Tănase
   croitorul din Focşani.....................1
     1722. Zapis al cărămidarului Iacov din Do-briceni . . .  .........................,12
  1 (I)
  1 (II)
2 (III)
3  (IV)
^ (V)
5 (VI)
> (VII)
5 (VI)
7  (IX)
8   (X)
9  (XI)
1 (XII)
(XIII) \/
134
Scrisori şi Zapise de meşteri rotnîni
V
V
   1724,  22  Mart.   Zapis al  lui Constantin
Său tăbăcar.................................12 (XIV)
   1724, Octombre-Decembre. Zapis al aceluiaşi tăbăcar........................ .     .13 (XV)
   1727,  21 Iulie.   Zapis al  lui Ianeu ciz-
marul şi Constantin croitorul din Brînco-coveni. .  .......................... . .   ,   14 (XVI)
   1728,     25 Iulie. Socoteală pentru clădirea unei case la Iaşi. .....................15 (XVII)
   1732,     9                         Maiu. Zapisul lui Dumitru săpătorul, tipograf           16                   (XVHI)
   1747 Mart 25. Socotelile tipografilor de la episcopia Rîmnicului. . '................17 (XIX)
   1747,  30  Maiu.  Socoteală  de zidire a u-
nei case de nuiele............................ 27 (XX)
   1748,     10 Iulie.              Zapis al...lui Arsenîe tabacul din Piteşti, cu tovarăşii.............27 (XXI)
   1748,  24 Iulie.    Zapisul   lui Radul sin
Cernii tabac din Piteşti. ......             28 (XXII)
   1748,  21 Iulie. Zapisul lui Arsenic tabacul
din Piteşti cu tovarăşii....................28  (XXIII;
   1749,  12 Novembre. Zapis al lui Gheorghe
croitorul.................................  29   (XXIV)
   1755,  24  Mart.   Zapis al   lui Manolachi
teslarul din Iaşi.......................... 29 (XXV/
   1757, 25 Maiu. Zapis al lui Nicola Cara-
plat căldărarul.............................30   (XXVI)
   1760. Cererea blănarilor din Botoşani de
a-şi face breaslă. .                        32  (XXVII)
   1763, l-iu Iunie. Zapis al lui Constantin
ciubotarul din Iaşi.........................35 (XXVIII)
   1768,     12                       April.               Zapis al lui Lupu croitorul din Iaşi                              35   (XXIX)
   c. 1770. Proces pentru învăţăcelul lui Constantin zugravul din Bucureşti. .        . 33 (XXX;
                                             1772, 25 Iulie. Asigurările breslei blănurilor din Botaşani faţă de starostele ei,
Andrei şlicarul.                            37   (XXXI)
   1779,     l-iu Iulie. Zapis al lui Gheorghe Scurtul, pietrar. .   .  ...............39 (XXXII)
Cuprinsul
135
    1782, 15 Maiu. Zapis al lui loniţă blâ-
mirul din Iaşi..........................39 (XXXIII)
    1785.     Jalba luminârarilor din Bucureşti.    ..............................41 (XXXIV)
    1785,  11 April. Judecata lui    Petru co-
jocarul cu un ucenic al său la cojocărie
şi „ meşteşugul scripcii”...............41 (XXXV)
    1785,  21           Novembre. Zapis al lui  Ioan
Ratner zidar............................42 (XXXVI)
    c. 1789. Comandă de plumb pentru tipografie.............................. . 45 (XXXVII)
    1791. Plîngere a croitorilor din Bucureşti
contra şefului lor, terzi-başa. . . .   46 (XXXVIII)
    1792, l-iu August.    Zapis         al lui  Dinu
cojocarul către Pavel sticlarul. . —r .47 (XXXIX)
    1792, 6             Decembre. Zapis al lui Petre
Papazolu, croitor din Iaşi.............. 47 (XL)
    1793. Plîngerea Dobriţei din Bucureşti,
mama unui şinddar....................... 49 (XLI)
    1793, Maiu. Procesul de despărţenie al Iui Arghir cojocarul din Bucureşti. .   . .  49 (XLII)
    1793, Septembre. * Zapisul lui Ştefan zugravul, Postelnieel, din Iaşi. ...                50 (XLIII)
                                             1795. îndatorire a breslei blânarilor din Botoşani de a observa prescripţiile faţă
de staroste ........................ 51 (XLIVş
    1795. Jalba Despei cu două surori, fiica Neculei brutarul din Bucureşti. ....         52 (XLV)
                                             1797, 8 Maiu. învoiala breslei blânarilor d n Botoşani cu Armenii bogasieri, dughen-
gii. .    .  .                                    53  (XLVI)
                                             1799. Zapisul lui Ivan morarul din Breaza, care vinde o dirstă Domniţei Luxandra
Hanger!.................................55 (XLVII)
    c. 1800-10. Zapis al lui Milea croitorul
din Telega. .      . t..................55 (XLVIII)
    După 1800. Jalba croitorilor din Bucureşti contra croitorilor sudiţi, Evrei şi alţi. 56 (XLIX) 1803, 23 April. Zapis pentru clădirea unei prăvălii de băcănie, ........................57     (L)
136
Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
   1804,  16 Iunie. Zapis al lui Dumitru
conduragiul................    . ..  .  .  . (59 (LI
   1806, 2 Ianuar. Dar al breslei blănarilor din Botoşani, către dascălul bisericii lor. 60 (LII)
   1808, l-iu Februar. Zapis al lui Pătru Dovleac, trăistar oltean. .................60  (LIII;
   1808, Septembre. Zapis al lui Dumitru tâbacul din Vălenii-de-Munte...............61   (LIV;
   1814, 14 Iunie. Zapis al lui Dinu brutarul, din Vălenii-de-Munte. ............. 61 (LV)
   1816-9. Zapis al lui Ion zugravul oltean. .  .   .  .                          62   (LVI)
   1817,  l-iu   Octombre—5   Decembre. Zapis
pentru cumpărarea unei berării. ...        64 (LVII)
   c. 1817, 16 Mart. Plîngere a unui berar din Roman.             ....................65 (LVIII)
   1818,  16 Iulie. Zapis al unui croitor din
Telega. .    .                             66   (LIX)
   1818,  13 Octombre. Zapis al lui Lin-
court pentru o moară de oloiu. ....          67 (LX)
   1819, 21 Ianuar. Zapis al lui Alexandru
căldârar din Iaşi........................  68   (LXI)
   1819,    15 Novembre. Zapis al lui Riga Zisul, pentru antreprisa luminărilor. ...    69 (LXII;
   1820, 12 Ianuar. Zapis al lui Iosif
Weltz, zidar..................... 71 (LXIII;
   1821,     Scrisoare a unui meşter din Bucureşti. .  .            ........... 73          (LXIV)
   1822, 17 Novembre. Zapisul lui Toader Hăulică, „calfă de dulgheri”, din Bîrlad. 74 (LXV)
   1823,    16 Iunie. Zapis al lui Ienachi croitorul din Vălenii-de-Munte.     .....      76  (LXVI)
   1823,  24 Septembre. Zapisul lui Runcea şi
Marin, dulgherii olteni.................77 (LXVII;
   1824,    28 April. Zapisul lui Toader Hăulică, „calfă de dulgheri”, din Bîrlad. . 78 (LXVIII)
   1824,    24 Decembre. Scrisoarea a doi „ţivi-lişi” din Vaşarheiu, către fratele lor, ucenic timar..............................79      (LXIX)
Cuprinsul
137
   1825.    Dar al breslei blănarilor din Botoşani către un ,,frate”. .  ......          80 (LXX)
   1825,    20 Februar. Zapisul lui Toader Hău-lică şi  Ioniţă Braşoveanu,    dulgheri din
Bîrlad................................... 82         (LXXI)
   1825,    26 Octombre. Danie de loc a breslei blănarilor din Botoşani...............83        (LXXII)
   1825, 28 Octombre. Zapis al lui Toader Hăulică, dulgher din Bîrlad. ....      . .84 (LXXIII)
   1828, 7 August. Scrisoarea lui Ioan Pop,
zugrav   ardelean.................85                (LXXIV)
   1830,    19 Mart. Danie          de loc   a breslei blănurilor din                              Botoşani 85 (LXXV)
   1832.  Zapis al mai  multor dulgheri   din
Craiova...................... 85 (LXXVI)
   1834, 23 Iunie. Danie a breslei blănarilor din Botoşani...........................91 (LXXIX)
   1836,    15 Septembre. Adresă a breslei lăutarilor din Botoşani către Eforie. .    86 (LXXVII)
   1837.    Contract al calfelor de pietrari Constantin şi Ilie Ciobanul din Botoşani. 87 (LXXVII I)
   1837,  14 Maiu. Zapis al lui Gheorghe
rotarul  din Botoşani.............(92                (LXXX)
   1837, 16   August. Zapis al „mecanicilor”
Şolţ, Franco Fatiriu şi Freywald (arhitect). .     . .   .......             93 (LXXXI)
   1837, August. Socoteala acopere mint ului
Mitropoliei din Iaşi.................94 (LXXXII)
   1838-9. Zapis al lui Ghenu Boiangiul din Ploieşti. . ■........................95 (LXXXIII)
   1841.   Hotărîre a breslei timarllor din Făgăraş. ..............................96 (LXXXIV)
   1842, 26 Mart. Zapis a doi zidari olteni, ...............................96 (LXXXY;
   După 1842. Plîngerea breslei blănarilor din
Botoşani.............................99 (LXXXVI)
   După 1842. Plîngerea aceloraşi blă-
nari.................................101 (LXXXVI!)
   1857, 19 Iunie. Jalba blănarilor şi cojocarilor din Roman...................103 (LXXXYIII)
138          Scrisori şi Zapise de meşteri romîni
   1865, 12 Novembre. Zapis al lui Ion Niţă Pisoiu, şindilar, din Izvoare (Prahova).........................   104 (LXXXIX)
                                     ADAOS.
   17(15, 2) Februar. Zapis între văduva u-nui zugrav şi un blănar din Bucureşti. 109 (I)
   1777, 12 Ianuar. Zapisul Stancăi, soţia lui Pîrvan boiangiul din Bucureşti. 109 (II)
   1777, 14 Decembre. Zapisul Maricăi, soţia lui Gheorghe işlicarul din Bucureşti. 110 (III)
   1779, l-iu Septembre. Zapis al lui Va-sile Rugină, blănarul din       Iaşi. . . . 111  (IV)
   1779, 28 Septembre. Zapisul lui Gheorghe
lumînărarul din Bucureşti............... 111 (V)
   1780, 18 Ianuar. Zapisul lui Dragul croitorul din Bucureşti. .......             112 (VI)
   Pe la 1780. Zapisul lui   Păun papugiul
şi lui Pîrvan cizmarul din    Bucureşti.    113 (VII)
   1781,    21 April. Zapisul lui Panaite Pascale blănarul djn Iaşi. .        . . . ,  . 114 (VII)
   1786, 21 Septembre. Zapisul lui Dinu
tîmplarul din Bucureşti.................... 114  (IX)
   1786, 14 Novembre. Zapisul lui Ioan şâla-
rul şi Manea brutarul din Bucureşti. .       115 (X)
   1787, 3 Decembre. Zapisul unui. oţetar
din Bucureşti............................115     (XI)
   1788,    23 Iunie. Zapisul lui Ienachi cojocarul din Bucureşti......................117    (XII)
   1790, 23 Iunie. Zapis pentru vînzarea către un blănar..................... 118 (XIII)
   1799, 17 Ianuar. Zapisul lui Radu dîrstarul, care vinde o dîrstă domniţei Luxandra Hanger!. .    .  ........................ 118 (XIV)
   1799, 22 Ianuar. Zapis al unui cojocar din Bucureşti către un croitor (vînzare de loc). .    .  .  .  ................ 119 (XV)
   1804, 14 Octombre. Diata lui Panait argintarul din Bucureşti................. 120 (XVI)
Cuprinsul
139*
    1806, 6 Decembre. Zapis al unui blănar
  din Huşi către altul....................122 (XVII)
    1808, 9 Iunie. Zapisul lui Gheorghe cojocarul din Bucureşti către Costea croitorul (vînzare). .    .   ................122 (XVIII)
    1811, 17 Februar. Zapisul lui Dumitru
  cojocarul din Chişinău.....................123 (XIX)
    1814,  10 Iunie.   Zapis cu privire    la o
  prăvălie ,,în boiangii” la Bucureşti, schimbată cu Pancu plâpumarul...................123 (XX)
    1819,  8 Ianuar.  Zapisul lui Stanco  croi-
  torul din Bucureşti către un pieptănar. 121 (XXI) 1824, 25 Maiu. Proces al lui Hristea bum-bâcarul din Bucureşti, cu amestecul lui
  Stan plâpumarul...................... 125 (XXII)
    1845, 18 Iulie. Proces de despărţenie al ' lui Petru ceiprăzirul din Bucureşti.      125  (XXIII)
    1826,     25 Februar. Zapis al lui Ştefan făclierul  din Iaşi.  .   ...     .  . .    127   (XXIV)
    1838.  Cerere de ajutor a lui Nicolae
  Ionescu, boiangiu din Bucureşti............127 (XXV)
    Cuvinte de reţinut şi de explicat. .     .  129
fi
, ■■■
                    Autorii scrisorilor şi zapiselor după profesiuni
                                           A.
Argintari, 120 (16).
                                           8.
Berari, 64 (57, 65 (58), 80 (74).
Blănuri, 32 (27), 37 (31), 38 (33), 51 (44), 53 (46), .60 (52), 83 (72), 85 (75), 91 (79), 99 (86), 101 (87), 103 (88), 111 (4),
   114    (8), 118 (13). Boiangii, 95 (83), 109 ( 2),
   123 ( 20), 127 (25). Brutari, 52 (45), 65 (55),
   115  (10).
Bumbăcari, 125 (22). Butnari, 2 (3).
                                           c.
Căldărari, 30 (26), 68 (61). Cărămidari, 12 (13). Ceaprăzari, 125 (23). Cizmari, 5 (7), 14 (16),
   35 (28). 113 (7).
Cojocari, 1 (1), 41 (35), 47 (39), 49 (42), 103 (88), 117 (12), 119 (15), 122 (18), 123 (19).
Conduragii, 59 (51).
Croitori, 3 (4), 11 (12), 14       (16), 29  (24),  36
   (29), 46 (38), 47 (40),
   55   (48),   58 (49), 66
   (59), 112 (6), 76 (66).
              0.
Dîrstcri, 8 (10), 118 (14).
Dogari, V. butnari.
Dulgheri, 74 (65), 77(67), 78       (68), 82  (71),  84
   (73), 85 (76).
              F.
Fabricanţi de uleiu, 67 (60)
Făclieri, 127 (24).
              1.
IşLcari, 110 (3).
Autorii scriorilor şi zapiselor după profesiuni
•142
              L.
Lăutari, 86 (77). iLuminărari, 41 (34), 69 (62), 111 (5).
              M.
Morari, 55 (47). „Mecanici", 93 (81), 90 (82;.
              o.
Of e tari, 115 (11).
              P.
Rapugii, 113 (7).
Pietrari, 38 (32). V. şi zidari.
              R.
Rotari, 92 (80).
              s.
-Săuari, 5 (6).
-Sitari, 4 (5).
                                               s.
   Şelari, 115 (10).
   Sindilari, 49   (11), 104
|    (89).
i
                                               T.
   Tăbăcari, tabaci, 13 (15), 27 (21), 28 (22, 23), 61 (54), 79 (69), 96 (84).
   Tălpălari, 9 (11).
   Testări, 29 (25), V. şi dulgheri.
   Tîmplari, 114 (9).
   1Tipografi, 16 (18), şi urm., 45        (37).
   Trăi stări, 60 (53).
                                               z.
   Zidariy 15 (17), 27 (20), 42 (36), 57 (50), 71 (63), 87 (78), 96 (85).
   Zugravi 1 (2), 6 (8), 7
   (9), 9 (11), 346 (30), 50
   (43), 62 (56), 109 (1).
      Lectura facsimilelui din Prefaţă
   f Adecă eu Gheorghe Cojocarul scris-am scrisoarea mea la măna diiaconului Radului păcum c’am avot eu o prăvălii pă locul lui, leamnele ale mele şi locul al lui, avăndu noi gălceavă întru noi, s’au trănsu neguţători de ne-au împăcat unulu dă crătră (sic) altul. Şi eu am dat adastă scri-sore a mea la (la) măna diiaconului păcum că me-au dat lei 15. Că ne-am socotit dănaîntea neguţătorilor dă acum să nu mai aibu treabă cu prăvăliia. Şi păntru adăvărată credinţa am scris eu cu măna mea.
                                                                      Pis 2 d. Noernv., lt. 7208.
                Gheorghe Coj.
           Tudor Sârbul mărturii.
        f Eu Hie Cojocar mart.              Eu Dragomir.
              Cărste Coj. mart.
  SCRISORI $1 ZAPISE DE MEŞTERI ROMÂNI
           9
           PUBLICATE PENTRU
       SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE CREDIT INDUSTRIAL
          N. IORGA
              BUCUREŞTI O 1926 O