Coperta: Eugen Stoian
SCRISORI
CĂTRE IOAN BIANU
Ediție de
MARIETA CROICU ȘI PETRE CROICU
VOLUMUL III
DOCUMENTE LITERARE
EDITURA MINERV/Y
București — 19 7 6

ANTON NAUM1
Iași, 29 ianuarie 1897
Mult iubite domnule Bian,
Am primit scrisoarea din 27 la care mă grăbesc a-ți răspunde: mai întîi
îți declar că nu m-am spăriet defel. Nu te îngriji a mi le trimite acele bro-
șuri din M[agnum] Etymologicum în dublu. Nu pot să-ți spun cum, le am.
Cine știe prin ce eroare se găsesc la mine.
în curînd ne vom vedea la București, unde am să-ți spun multe. în
așteptare, primește îmbrățișările mele pentru d-ta și respectuoase închină-
ciuni pentru doamna Bian.
A. Naum
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58189. S 16 (1)/D IV.
1 Anton Naum (1829—1917), profesor de limbă și literatură franceză la Universitatea
din Iași, membru al Societății „Junimea“ și, din 1893, membru al Academiei Române.
2
Iași, 5 septemvrie 1902
Iubite Biene, scump coleg, întors acum de la țară, vin să mă plîng pentru
ceea ce mi să întîmplă acum de la april încoace la statele de prezență de la
Facultatea noastră din Iași. Iată cum:știi că prin bugetul anului 1902—1903,
aplicat de la april încoace, să prevede titulariului, profesor de limbă și lite-
ratură franceză, suma de 460 lei, din care, după toate reținerile, să cuvine
a primi suma de 393 lei și 30 bani. Așa sînt plătiți toți profesorii de la toate
celelalte Facultăți, prevăzuți cu suma de 460 lei. Pentru ce numai mie mi
să plătește suma de 367 lei? să fie o eroare de birou? Dar această eroare să
repetează acum necontenit de la april încoace. în mai am reclamat: nici un
răspuns.
5
La fiecare lună, statele se întorc ciocîrtite numai pentru mine. Ce să fie?
încep a crede într-o mistificațiune.
Am scris astăzi d-lui Haret. Te rog însă stăruie să mi se întregească suma
după buget. Nu-i destul că este mizerabilă și așa. Au ajuns nenorociții pro-
fesori de universitate să fie mai rău plătiți decît cinovnicii din timpul Regula-
mentului Organic de pe la ispravnicii și de pe la eforii /
Cine dracu are să mai intre în instrucțiune?
Am mai reclamat încă în luna mai trecut, dar nici un răspuns. Nu cumva
este la minister (sînt prepuielnic, nu-i așa?) vreun individ dintr-ăi ce în contra
cărora mi s-a întîmplat să fiu raportor în Academie pentru vreun premiu
oarecare ?
Ia informează-te, de curiozitate. 1
Acum, te rog să mă ierți de supărarea ce-ți fac și să-mi răspunzi.
Respectuoase închinăciuni amabilei doamne Bian și gospodină — hors
ligne et parole.
A. N a u m
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58190. S 16(2)/ D IV.
1	însemnare marginală: „Se trămit statele pentru restul ce se cuvine de 30 lei pe
lună de la 1 aprilie și pînă astăzi. Dem“.
3
In 5 februar 1905
Mult iubite și scump amic, astăzi am primit scrisoarea d-tale la care
mă grăbesc a răspunde spre a te liniști.
Nu trebuie să ne trimeți nimic pentru că am mers la înmormîntarea
regretatului bătrîn N. lonescu ca delegați ai Academiei. Pentru d-nu Poni,
nici vorbă nu poate fi; el e nepot, rudă de aproape a lui lonescu; asemine
cred că Și pentru mine nu trebuie să-mi trimiți nimic. Pentru atîta diurnă
ce iau în fiecare an cînd sînt la Academie, nu să poate să fac cîte un mic ser-
viciu din cînd în cînd? Trăsura, de la Stațiunea Galbenă pînă la Brad și îna-
poi, am avut-o la dispoziție, apoi pentru 20—30 franci cheltuiți, ce treabă
importantă și costisitoare este aceasta? 1
Coroana a fost adusă la timp de către prefectul de Roman. Mă mir cum
dl. Kalinderiu, scumpul nostru președinte 2, nu ți-a spus, căci eu i-am relatat
prin o scrisoare amănunt cum s-a petrecut lucrurile acolo, ba încă i-am trimis
în scris și puținele cuvinte ce am putut improviza, salutînd pe mort în numele
Academiei.
Acum pentru indispozițiunea de care suferi, ne pare rău la toți și cam
tot așa suferim și aice. De aceasta mă temeam mai mult, să nu capăt vreun
junghi care este moartea bătrînilor, dar mulțămită lui D-zeu, că indispozi-
țiunea de care sufăr și eu am căpătat-o cîteva zile după întoarcerea cîe la
Brad.
6
în tot cazul, păzește-te de răceală, căci este acum epoca cea mai rea.
Și femeia mea și copiii amîndoi sîntem suferinzi și așteptăm îmblînzirea tim-
pului.
Asemenea dorim și rugăm pe D-zeu să ne treacă epoca alegerilor fără
capete sparte, ochi scoși și mini și picioare frînte. Aceasta este mai periculos
decît răceala timpului și criza iernii.
Respectuoase închinăciuni d-nei Bian. Celui mititel, o mulțime de glume.
Sper să ne vedem în curînd.
Te îmbrățișez,
A. Naum
Bibi. Acad. B.S.B., coresp. inv. 58191. S 16 (3)/D IV.
1	Marginal se află următoarea notație: „Se vor trimite d-lui Naum suma de patru-
zeci lei, deși d-sa nu pretinde nimic“.
2	I. Kalinderu fost președinte al Academiei între 1904—1907.
4
Iași, 10 februar 1905
Mult iubite amice,
Răspund la scrisoarea d-tale din 8 februar. Ca să se mîntuie această dara-
veră, cum o numești d-ta, și numai ca să să facă pe voie magnificului nostru
prezident, trimete la adresa mea acei 40 franci ca despăgubire pentru chel-
tuielele ce am făcut.
Magnificul nostru președinte, care ține așa de mult la nobila idee de
a ne îmbogăți cît mai repede, ar trebui să se grăbească și să vadă cît mai
curînd realizarea acei generoase înclinări.
Aștept dar mandatul!
Sînt astăzi cuprins de o adîncă melancolie văzînd împrejurul meu cele
mai scandaloase viclenii, chiar din partea celora cară ne sînt datori cu recu-
noștință.
Multe am să-ți spun cînd voi veni la București.
Mîine avem alegere la Universitate. Din prietini chiar, mulți se bolnă-
vesc foarte la timp potrivit; altora le mor rudele prin provinții Și sînt siliți
să se absenteze, altora știu eu ce li se mai întîmplă?
Fac o bogată colecție de decepții pe care am să ți-o comunic la întîlnire.
îmbrățișări pentru d-ta și respecte pentru d-na Bian.
A. Naum
Dar amicul Ștefănescu?
Mi-a părut foarte rău de neizbutirea numerică a d-lui Stelian. Dar ce
vrei? De aici au lipsit cîțiva din cauză de boală sau din alte cauze. îți voi
spune cine sînt aceia.
7
Toți mizantropii au dreptate: e grețoasă lumea aceasta!
Te rog să-mi răspunzi numai două cuvinte.
Apropo de articolul lui lorga asupra lui N. lonescu, nu cred că tocmai
acum, a doua zi de înmormîntare a bătrînului acestuia, era timpul potrivit
de a-1 face; se vede că eruditul nostru amic nu și-a adus aminte de: „De
mortuis nil nisi bene".
Tot mizantropii au dreptate că lumea aceasta este foarte caraghioasă!
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58192. S 16 (4)/D IV.
5
Iași; 14 iuniu 1909
Mult iubite cucoane Ioane și neprețuit coleg, iartă-mă dacă n-am răspuns
pînă astăzi la scrisoarea din 6 iuniu, pe lîngă care mi-ai trimes și depeșa ana-
gramizată a amicului și fostului meu școlar lunius Lecca ot Bacău. Cauza
este că, îndată după sosirea mea în Iași, băiatul meu cel mai mic, Teodor,
un model de admirabil copil la învățătură și purtare, a căpătat un fel de
lumbago sau sciatică, nu știu cum să o numesc, ceea ce ne cauzează nemul-
țumire, mie și femeiei mele — căci sîntem amîndoi de o simțibilitate bolnă-
vicioasă — din cele mai neplăcute; fără de această contrarietate supărăcioasă
am fi gia duși la răzășia noastră de pe Bistrița, și am fi scăpat de atmosfera
nesuferită a lașului. Dar nu e făcut omul pe lumea aceasta numai pentru
contrarietăți și pentru suferinți ? Nemulțămiri ne mai vin și din alte împre-
jurări: an rău la răzășie, ploi torențiale, servitori răi și, așa ca să mă dau de
gol singur, îți voi spune că ai a face cu un pesimist nesuferit și un exagera-
tor în bine și în rău care frizează adese ridicolul. Una din aceste himere nebune
este și aceea privitoare la Alexandru al meu, băietul cel mai mare! care a
trecut acum licența în litere cu laudă la Universitatea noastră; iată un copil
cu însușiri și cu oarecare talent literar: nebunie din născare, niciodată leac
nu are, zice proverbul, care a pus în tașca sa o diplomă de licențiat în drept
și alta de licențiat în litere, care împlinește în curînd 25 de ani și care nu poate
căpăta nimic.
Este aceasta o nemulțărnire sufletească pentru un părinte pesimist
și timid pînă la prostie? Dar văd că faci un semn de neastîmăr și tac.
Trimetem d-nei Bian, eu, respectuoase închinăciuni, iar femeia mea îi
trimete îmbrățoșeri, căci mult i-a plăcut și acum numai de București îmi
vorbește și de primirea afectuoasă ce ne-ați făcut.
Pe dulcele d-tale Alexandru îl îmbrățișem,
A. Na u m
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58193. S 16 (5)/D IV.
8
6
Vădurelele, 28 iuniu 1909
Mult iubite și neprețuit coleg, foarte nimerit este proverbul: „Fă-mă,
mamă, cu noroc, și pe urmă dă-mă-n focu. Cînd am primit telegrama d-tale
din Tecuci, eram încă la Iași, dar în ajunul de a mă duce la răzășie. Toate
lucrurile erau strînse, împachetate, trăsura comandată pentru gara Buhuși
unde ne coborîm, femeia mea amenințîndu-mă cu despărțenie, copiii ținînd
ca lăstunii flămînzi să iasă din colbăitul [...] lașului, în fine o poziție ce n-aș
dori-o nici dușmanilor mei ... și cum și cît n-aș fi dorit să mă revăd cu d-ta,
mai ales într-o inspecțiune din care, un agrarian minuscul și ridicul ca mine,
aș fi putut mult învăța vizitînd stabilimentul școlar și agricol al Academiei
nemuritoare, de la Moara Grecilor.
Dar dacă mama m-a făcut fără noroc! Știu de la colegul acestui Poni
că nu este mulțămit de acea școală. Nu știu cum ai găsit-o d-ta, dar nu cred
că ai rămas mulțumit. Mi-aduc aminte că am fost odată delegat la acea școală
să asist la examene, dar este mult timp de atunce și era școala aceasta atuncea
la începutul ei cu dl. Cotea. Ciudat nume, care în Moldova se dă numai la
copoi, și încă la cei cari știu să scociorască șoldanii.
Dacă ți-aduci aminte că eu am cetit raportul anul acesta în Academie
despre situația școalei pe care n-o cunoșteam defel de atîția ani, drept vorbind,
trebuia să refuzez cetirea raportului, dar n-am vroit să nemulțămesc pe
Poni și să fac să vă uitați la mine ca la un nemernic; singur numai Kalinderiu
m-a găsit bine ... după boală.
Eu sînt și voi rămînea pînă la octomvrie la răzășie, unde este foarte rău
anul acesta din cauza secetei din april și mai. Nici aice mama nu m-a făcut
cu noroc, dar în foc tot am fost aruncat, căci consider existența ca un foc
în calitatea mea de pesimist împăcat. Sper să văd pe lunius Lecca pentru
depeșa ce mi-ai trimes-o d-ta din partea lui schimonosindu-mi numele.
Așa pățeam și in tinerii mei ani cu franțejii la Paris, care-mi schimono-
seau în tot feliul numele, pînă ce, la sfîrșit, au căpătat acum un ambasador
cu numele scris așa: Naoum Pakha! și acum s-or fi deprins și ei să pronunțe
corect numele acesta, deși scris cum nu să cuvine să fie; dar știi ce pățește
lumea cu francejii cînd e vorba de numiri proprii și de localități.
Dacă vrei să-mi faci morală în privința pesimismului, primesc cu plăcere,
căci aceasta este un fel de medicament moral care-mi face bine, mai ales
cînd acele scrisori trec prin mîinile femeii mele.
Ai auzit și de moartea bietului lorgu Sturza. Multe nenorociri au căzut
anul acesta pe această familie demnă de un sfîrșit mult mai bun! Ce zic opti-
miștii? Tot pesimiștii, săracii, au dreptate în lumea aceasta.
Adresa mea este: Buhuș, pentru comuna Socea-Cîndeștii-Vădurelele}
plasa Buhuși, jud. Neamț.
9
Sărutări de mînă d-nei Bian; îmbrățișări pentru d-ta și pentru dulcele
Alexandru. Alexandru al meu îți mulțămește pentru binevoitoarele d-tale
făgăduinți și așteaptă cu nerăbdare să-l chemi la București.
Te îmbrățișează,
A. Naum
îmbrățoșeri din partea femeii mele pentru d-na Bian, și pentru dulcele
Alexandru. Cît pentru caligrafie, caligrafie peste caligrafie, sîntem chit!
Bibi. Acad. R.S.R., Ccresp. inv. 58194. S 16 (6)/D IV.
7
V ădurelele, 13 august 1909
Mult iubite cucoane Ioane, de la 3/16 iulie, data scrisorii d-tale din urmă
și pînă astăzi, mustrarea de cuget necontenit mă torturează de a nu fi răspuns
încă la o epistolă plină de atîtea grațiozități pentru mine, și anume: că aș
avea o adresă de șapte coti, ca aristocrații spanioli; că din cauza acestei lungimi
ai fi nevoi t a tipări plicurile ca să te scutești de toată poliloghia etc.
Dacă am pus în largul ei adresa mea este că Vădurelele este o cotună
a comunei Socea-Cîndeștii, și tot în acest județ al Neamțului, la o plasă de
alăture cu plasa mea Buhuși, mai este un sat cu numele Vaduri și adeseori
mi să întîmplă că scrisorile pentru Vaduri vin la Vădurele, iar cele pentru
Vădurele merg la Vaduri.
Cît pentru fanfaronada înnăscută spaniolilor, cred că ar fi fost mult
mai generos din partea unui optimist prin esență ca d-ta să nu-i mai iei în
rîs tocmai acum, sărmanii, în urma înfrîngerii ce au suferit din partea maro-
canilor; iar cît se atinge de lungimea adresei mele, îmi ieu solemnă îndato-
rire a-ți scrie adresa mea în toată lungimea ei, înlesnind prin aceasta
mulțămirea mare ce-mi face a primi scrisori de la d-ta. Ce vrei mai mult?
„La plus belle fille ne donne que ..."
Să-nțelege că mi-a părut rău că nu s-a potrivit să vin și eu la Moara
Grecilor, mai ales că îndată am aflat din gazete că ai fost și la Roșiori și la
Rădiana, pentru că te-aș fi întovărășit și pe acolo! Rădiana cred că este în
drumul meu pentru că eu sînt departe de Bacău numai două oare, din care
una drumul de fier; sper că aceasta se va întîmplă cu altă ocazie pentru plă-
cerea mea.
Da, mi-aduc aminte că la Moara Grecilor era lipsă de apă și acaretele
erau în stare rea; nici coșere, nici magazii, deși material pentru asemene
clădiri se găseau pe moșie, dar de atunci sînt ani.
Cînd ne vom întîlni îți voi spune pentru ce n-am fost mulțămit a ceti
raportul, sau mai bine pentru ce nu La cetit celălalt coleg, care a șters cu
mîna sa laudele ce se făceau unui domn de la Ministerul domeniilor trimes
să inspecteze școala. Nu era Meci cazul pentru ușurarea conștiinței de greu
mister, cum zici d-ta.
10
Dar ce vrei ? ... Eu văd că, mai tîrziu sau mai degrabă, am să am nea-
părată nevoie de un proteguitor în contra d-tale. La aceasta demult mă
gîndesc și sper că-1 voi găsi numai făcînd apel la generozitatea și la iubirea
de dreptate a d-nei Bian, care singură ar putea cu oarecare izbîndă — așa
cred — să ieie apărarea unui semen pesimist și timid pînă la paralizie contra
unui agresiv optimist ca d-ta. Vecinie cu creasta în sus și cu unghiile ascuțite
în aer, ca un cocoș învingător! Și atunci ... dar numai atunci se va face drep-
tate.
Simt tare că scrisoarea mea devine de o lungime și de o anostime obo-
sitoare. Iată Cel încetez nevoind a-ți da arme de nemulțămire în contra mea.
în mai, ți-am vorbit despre Alexandru al meu. Rugămintea a fost să-i
dai un loc de impegat în Cancelaria Academiei. Mi-ai spus că pentru 1 sep-
temvrie are să fie două locuri vacante.
Aș dori să fie sub mîna d-tale la începutul carierei lui; el este licențiat
în drept și licențiat în litere din anul acesta. Vrea să-și treacă doctoratul în
litere la București, după care să concureze pentru vreo catedră secundară
deodată.
Pot să știu ce apuntamente are să aibă ? Eu voi sta laVădurele pînă la
sfîrșitul lui septemvrie, dar aș vrea să fii înștiințat mai nainte ca să-l pregă-
tesc și să-l trimit la București din timp. D-ta să-mi spui dacă trebuie să mă
mai adresez și la alți amici colegi din Academie să mi se facă această îndato-
rire, sau președintelui nostru. Rog răspuns oricît de laconic ar fi.
Afectuoase salutări din partea femeii mele.
Te îmbrățișez,
A. Naum
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58195. S 16 (7)/ D IV.
8
Vădurelele, luni 28 septemvrie 1909
Scumpe cucoane loan,
Dacă am întîrziet a răspunde la mult dorita scrisoare a d-tale din 20
septemvrie este că am suferit și sufer încă de o mizerabilă bronșită, care
pentru un octogenar răscopt nu e tocmai binevenită.
Vestea ce mi-ai dat despre Alexandru al meu nu a fost de natură să
mă înveselească, precum singur, prietenește, mi-o spui. Iată un copil, cu bune
moravuri, aplicat, cetitor neobosit, versificator corect, cunoscător a limbei
sale, și al altor limbi, avînd în regulă diploma de licențiat în drept și de licen-
țiat în litere, dar care întîmpină la intrarea lui în lume lipsa de noroc, adică
numai norocul îi lipsește. Negreșit că aș fi dorit să-l văd intrînd pe o cale.
Contrarietatea aceasta, ca să o numesc prin un eufemism, jignește un
temperament de o simțibilitate bolnăvicioasă ca a mea, mai ales cînd te vei
gîndi că, la 80 de ani, un om întreg este dator să aibă expeduit de mult tot
ce au avut de expeduit în lumea aceasta și în bună regulă!
11
Dar greșalele oamenilor sînt greșeli; unele se pot îndrepta, altele nu se
pot și greșeala — dacă greșeală se poate numi de a se însura cineva tîrziu
și de’ a se expune prin urmare la consecințele acelor greșeli — sînt din acele
greșeli care merită mult indulgența lumei. Eu cred că prieteșugul d-tale
și frazele de la sfîrșitul scrisoarei d-tale m-au încurajat spre așteptare și spe-
ranță.
Eu, dacă bronșita mea nu mă va mai îngădui a sta la Vădurele măcar
pînă la 7 sau 8 octombrie, mă voi întoarce la Iași, ca să ma caut cu medicul
meu.
Femeia mea trimete cordiale îmbrățoșeri d-nei Bian, iar din partea mea
respectuoase închinăciuni. Mi-a părut foarte rău de pierderea bietului Toci-
lescu h lacătă, așa cum era, mă iubea și avea stimă pentru mine. înlocuirea
lui n-are să fie ușor de făcut, și așa de tînăr încă.
îmbrățoșez pe junele d-tale Alexandru,
A. N a um
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58196. S 16 (8)/D IV.
1 Grigore Tocilescu a murit la 18 septembrie 1909.
9
Iași, vineri 23 octobrie 1909
Scumpe cucoane Ioane,
A trecut mult timp de cînd nu mai știm multe lucruri unul de altul.
Sînt la Iași de vro 15 zile, unde am aflat din gazetele românești că te-ai întors
în țară. Atunci, bine-ai venit în scumpa d-tale familie!
Eu am făcut mediocre, foarte mediocre, afaceri anul acesta la Vădurelele
mele. Recoltă pe jumătate din cauza secetei, lăcuitorii plătind mai puțin
de jumătate din ceea ce-mi datorau.
Alexandru al meu, văzînd că nu-și poate realiza dorința venind la Bucu-
rești, obosit și de examenele licenței în litere, a cam tînjit la țară în tot cursul
vacanțelor și a slăbit de ajuns; fie descurajare morală, fie slăbiciune fizică,
mamă-sa de împreună cu mine ne-am pus pe gînduri triste, cum bine vei
înțelege și d-ta ca părinte.
Spre a-1 scoate din toropeala aceasta ne-am hotărît să ne buzunărim
și să-i înlesnim o mică călătorie în sudul Franței sau aiurea, undeva afară
de țara sa. Te rog dar să dispui de locul ce-i era menit și făgăduit cu atîta
interes și prietenie de cătră d-ta, în caz cînd ar urma să se deschidă la cance-
laria Academiei.
Acum deodată el își va pregăti încet, încet, teza de doctorat și va aștepta
timpuri mai favorabile, deși să văietă necontenit că împlinește 25 de ani
fără să i se fi deschis vreo carieră cît de mică și cît de modestă.
Tare mă tem să nu cadă în defectele mele, în pesimismul meu mizerabil
și în mizantropia mea ridiculă.
12
Cu sănătatea o duc într-o ceartă de zi și de noapte; din toate sufăr, mai
mult de gît, dar tot mă țin, sperînd o iarnă mai blîndă, și înfiorîndu-mă gîndind
la cea de an; sînt condamnat a nu ieși.
Femeia mea îmbrățoșază cu dragoste pe d-na Bian și pe dulcele d-tale
Alexandru, recomandîndu-ne cu toții suvenirilor d-voastră prietenești.
A. Naum
Ce este cu Maiorescu ?
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58197. S 16 (9)/ D IV.
10
lași^ 12 iunia 1911
Scumpe cucoane Ioane și iubit coleg,
Cu o zi mai înainte de a primi cuvîntul d-tale, primisem o scrisorică din
partea d-lui Ducea și îndată i-am și răspuns trimețîndu-i și manuscrisul
imnului meu, ba” încă, prin o îndrăzneală și prin o indiscreție nemaiauzită
în analele lungei mele existenți, am rugat pe dl. Ducea că, dacă să poate,
să reguleze și imprimarea imnului în foi volante (100 exemplare pe cheltu-
iala mea) și să mi le trimată la Iași. Nu știu dacă aceasta este cu putință.
Dacă nu este cu putință, nu va fi nici o supărare.
Ieri s-au împlinit 2 săptămîni de cînd m-am întors din București plin
de tușă și de gărgăuni, tusa începe să se retragă, dar gărgăunii persistă;
peste cîteva zile ne propunem să ne ducem la răzășie, iar Alexandru 1 și Teo-
dor 2 se vor duce în alte părți pentru căutare de sănătate.
Multe și sincere urări pentru toate dorințele d-voastre din partea noastră
a tuturor, și sănătate, care e mai bună decît toate, orunde vă veți găsi vara
aceasta.
D-nei Bian respectuoasele mele închinăciuni, pe dulcele Alexandru îl
îmbrățoșez.
A. Naum
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58198. S 16 (10)/ D IV.
1	Alexandru Naum, scriitor, conferențiar de istoria artelor la Univ. din Iași.
2	Teodor Naum (n. 1891), om de litere, profesor de latină la Universitatea din Cluj.
D. NĂDEJDE
1
3 II 1913
Stimate domnule Bianu,
Din informațiile ce le am asupra ședinței de vineri seară atît de la d.
Dimitrescu-Iași, cit și de la M. Dragomirescu, rezultă că „diferendul^ dintre
mine Și junimiștii colorați și decolorați (cum e C. R. Motru) amenință să
rămînă iar deschis ... Și aceasta din pricină că membrii Senatului universitar,
care aparțin „colaborării^ politice, par influențați de ea, iar majoritatea celor-
lalți nu iau o atitudine potrivit cu scopurile urîte pe care le urmăresc răuvoi-
torii mei, ba unii par înclinați să înlesnească jocul „coteriei^ junimiste, care
a dovedit că e în stare să scoată pînă și inepția ca genialitate și necinstea
patentă ca virtute. Dealtfel, pînă acum aceasta mi-a fost partea, în lupta
ce-am dus 5 ani, spre a dobîndi o situație universitară care să-mi dea posi-
bilitatea de a continua lucrările întreprinse — lucrări necesare universității
și pentru care nu văd în prezent un altul pregătit, pe cînd gramatică la copiii
de liceu poate preda orice student în litere. Se poate ca meritele muncii să
nu iasă în lumina ce-ar merita-o, din cauza atmosferii de mistificare, în care
se zbate la noi biata filozofie, sub influența din culise a șefului junimismului
decadent, d. Maiorescu, și-a epigonilor săi; dar e clară ca lumina zilei sentința
acestora (atîta vreme cu cea mai mare înlesnire înfăptuită prin sprijinul
cîtorva oameni pe care nu i-au putut niciodată suferi: Haret, Dimitrescu-
Iași, Bogdan) de a identifica interesele universităței cu ale coteriei lor și de
a transforma în special Facultățile de litere în debușeie pentru „destinații^
și predestinații ... căsuțe înconjurate cu zid din str. Mercur, 1.
Cunoscînd sentimentele d-voastre, îndrăznesc să vă rog a interveni
pe lîngă prietenii dv. politici din Senatul universitar, d-nii C. Nacu și V.
Urseanu, precum și pe lîngă cei care par mai dispuși să se ralieze la o acțiune
favorabilă mie: d-nii Cernoi, Atanasiu și poate dl. dr. Istrati, ca să ia mîne
14
seara (luni) o atitudine hotărîtă în contra acelora care de mult trebuiau puși
la carantină. Sper mult de la această intervenire a dv.; de aceea fac rugă-
mintea cu toată stăruința, asigurîndu-vă de sentimentele mele de recunoș-
tință.
Devotatul d-voastre,
D. Nădejde
str. Poetului 34, etaj
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58185 S 14/D IV.
1AC0B C. NEGRUZZI
1
Hermeziu, 23 iunie 1910
Stimfate] d[omnu]le Bianu,
Am primit scrisorile ce mi-ai scris și îți mulțumesc de toate știrile ce-mi dai.
Negreșit că trebuie să fi fost mari căldurile în București dacă aici erau
nesuferite. Ce folos! După trei ani răi, acesta al patrulea a început cu o secetă
ce a ținut de la 18 aprilie pînă la 31 mai, cînd în sfîrșit a plouat! A scăpat
acea ploaie ce a scăpat, dar acum, de cîteva zile, furtunile și ploile grozave
să țin lanț și strică ceea ce nu stricase seceta. Ba sîntem amenințați și cu revăr-
sarea Prutului!
Urez d-nei Bianu ș-apoi și d-tale călătorie bună și lui Alexandru succes
deplin la Lausanne.
Te rugăm, nevasta mea și cu mine, să ne scrii de-acolo și să ne dai vești
bune. Nu mă îndoiesc că totul are să să petreacă în modul cel mai normal.
Eu am să vin pe la București ceva după mijlocul lui iulie st. v. Voi sta
pe loc cîteva zile și în urmă vom pleca în străinătate, unde voi căuta să urmez
și cura la Ems contra vecinicului și eternului meu catar bronhial. De-mi
va folosi sau nu cura de la Ems este altă chestie.
Profit de liniștea de aici pentru a mă pune în curent cu toate publicațiile
mai noi de la noi. Foarte interesantă mi s-a părut cărticica tipărită de Nerva
Hodoș: Călătoriile lui Dinicu Golescu, împreună cu prefața lui Hodoș1. îi
trimit prin d-ta toate complimentele mele. Bună este și cartea lui Rădulescu-
Pogoneanu despre Pestalozzi 2, deși îmi pare că cuprinde prea multe deta-
liuri netrebuitoare, dar în total scrierea e interesantă.
La revedere, stfimate] d-le Bianu. Te rog să prezentezi omagiile mele
d-nei Bianu, împreună cu salutările soției mele.
Amic devotat,
/. C. N e gr u z zi
Bibi. Acad. B.S.B.y Coresp. in». 58202. S 19 (1)/D IV.
1	Se referă la însemnare a. călătoriei mele făcută in anul 1824, 1825, 1826, tipărită
din nou și însoțită de o introducere de Nerva Hodoș, București, 1910.
2	Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, lohann— Heinrich Pestalozzi. Schiță a vieții și
a ideilor sale, Buc., 1910.
16
2
HOTEL KONIGLICHES KURHAUS	30 aug.ț 12 sept. 1910'
WILHELM SCHALLER
BAD-EMS
(Imprimat.)
Stimfate] d[omnu]le Bianu,
Mă găsesc de vreo două săptămîni aici la Ems, unde am venit cu gînd
să mai îmblînzesc catarul bronhial cronic de care sînt afectat. Pîn-acum,
nu e vorbă, departe de a mă simți mai bine, mă simt mult mai îngreuiat decît
cînd am sosit, mai ales că avem o stagiune grozav de ploioasă, care a făcut
să răcim cu toții, clar fiindcă doctorul spune că trebuie avut răbdare și să
sfîrșesc cura, m-am hotărît să mai stau alte două săptămîni aici și abia în
urmă să mă îndrept încet, încet spre țară. La București voi fi dar în decada
din urmă a lui septemvrie st.v. Socot că Academia, care poimîne își reîncepe
activitatea, nu va avea nevoie neapărată de prezența mea L
înainte de a pleca, am aflat că s-a făcut operația de apendicită fiului
dv. Alexandru', că operația a reușit de minune, și că tînărul este bine, voios
și viguros. M-am bucurat foarte mult de aceasta, precum și de bucuria părin-
ților.
Nu știu dacă d. Haret a dat vreo urmare făgăduinței — nu e vorbă,
cam vagi — de a veni cu mijloacele statului în ajutorul Dicționarului prin
vreo mie de abonamente. Mi-ar părea f. rău de nu va fi făcut nimic. în acest
caz am rămîne cam încurcați.
Murind unul din servitorii Academiei, s-a rugat o croitoreasă a soției
mele, d-na Diaconescu, pentru sprijinirea bărbatului ei, care ar fi fost mi
se pare în serviciul statului, s-ar fi purtat bine și ar fi doritor să ocupe acest
loc. Pe de altă parte, d-na Zoe Bengescu, pe care am văzut-o înaintea plecării
mele, la Sinaia, mi-a vorbit de o altă persoană (numele l-am uitat), care ar
fi candidat și el, un om care a fost în serviciul palatului.
Nu știu dacă în lipsa mea s-a făcut vreo numire în locul răposatului.
Dacă s-a făcut — sănătate! Dacă nu, poate ați mai aștepta întoarcerea mea
ca să ne consultăm împreună.
Vă rog să transmiteți d-nei Bianu complimentele mele respectuoase
și să primiți o strîngere de mină afectuoasă de la
devotatul dv. coleg și amic,
I, C. Negruzzi
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58203. S 19 (2)/D IV.
1 Din 1910 pînă în 1913 Tacob C. Negruzzi a îndeplinit funcția de președinte al
Academiei.
17
3
HOTEL CECILIE	26 sept.^ oct. 1910
UND BADHAUS
WIESBADEN
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc să răspund la scrisoarea ce mi-ai trimis în 22 cor. și care
mi-a sosit ieri seara. Am fost destul de bolnav. Nu fusesem prevenit că apele
de la Ems și inhalațiile irită organele respiratorii, la început, și mai mult,
și că trebuie trăit cu o pază extraordinară. De acea m-am îmbolnăvit și am
căzut la pat. Vreo 3 săptămîni am stat cu friguri în pat, apoi m-am putut
scula, deși foarte slăbit. După ce am ieșit din casă cîteva zile consecutiv
am putut veni la Wiesbaden, unde am ordin să stau pînă mă voi mai întrema.
De 12 zile n-arii mai avut nici o fierbințeală, ci temperatura normală,
tusa și guturaiul sînt mai bine decît înainte de a veni la Ems și totuși nu sînt
un om sănătos. Convalescența merge așa de încet: lipsa de apetit continuă,
slăbiciunea tot e încă mare și capul cam greu. Și aici consult pe doctor care,
negreșit, mă liniștește zicîndu-mi într-una ca Trahanache a lui Caragiale:
„Aveți puțintică răbdare“. Nu pot fixa ziua plecării mele de aici, dar în tot
cazul n-am să vin prașcă, ci ă petites journees pîn’ la Viena. De acolo, se-nțe-
lege că voi face drumul fără a mă opri în Ungaria, tot contaminată de holeră.
Te rog f. mult, iubite d-le Bianu, să felicitezi călduros din partea mea
pe d. D. Sturdza de definitiva sa însănătoșire. Foarte mult mă bucur să-l
știu bine și voinic cum era înainte și-mi pare numai rău că n-am putut să-i
ies înainte în persoană să-i strîng mîna și să-i urez din inimă bună venire și
ani mulți!
Ai mare dreptate că e urgență să ne gîndim și să aducem îndreptare
la nevoile Academiei. Dar ce e de făcut cu d. Haret? în întrevederea de un
ceas întreg ce am avut-o cu dînsul în luna iunie trec [ut] am pus toată stăruința
•ca să ne ajute măcar cu abonamente la Dicționar. I-am dat toate argumen-
tele imaginabile, am făcut apel la dînsul ca la un vechi coleg din Academie,
dar ce folos? simțeam cum nu prinde nimic, ci totul lunecă fără oprire. Și
cum era să facă efect cele ce-i ziceam eu, cînd am aflat că altul decît mine,
regele în persoană, îi vorbise și stăruise fără rezultat! Mă întreb dacă Aca-
demia nu i-a greșit întrucîtva d-lui Haret, țiind seamă că în toată sesiunea
trecută s-a arătat o singură dată în mijlocul nostru și pe puține minute.
Am ajuns a crede că un ministru de instr. publ. străin Academiei ar
aduce mai multe foloase și ar avea poate mai multă bunăvoință pentru noi,
decît un confrate de-ai noștri.
In ceea ce privește clădirea ce trebuie plănuită și începută, m.s. regele,
în audiența ce mi-a dat vara trecută, m-a asigurat că va stărui să se înscrie
în budgetul viitor al statului pentru acest scop — 500.000 — ceea ce ar fi
un bun început. La trebuință vom mai trimite regelui o călduroasă adresă
în acest scop. Dar ... întîi trebuie un plan general conceput și aprobat sau
macar o schiță destul de completă pînă om păși la lucrări.
Nu mă îndoiesc că toate celelalte lucrări ale Academiei, de ex: la Țigă-
nești etc. merg foarte bine. Cîtă vreme un stîlp puternic, cum ești d-ta, stai
18
acolo, totul va prospera. Avem și norocul ca în delegație să fie de astădată
colegi f. zeloși. Am ideea că d. coleg Hepites are multă tragere de inimă și
multă pricepere în chestiunile de administrație. D. Hepites este în general
un coleg foarte prețios.
Să ne vedem sănătoși, iubite d-le Bianu.
Te rog să saluți pe toti colegii noștri f. călduros din partea mea, să pre-
zinți omagiele mele d-nei Bianu și să primești o amicală strîngere de mînă
de la amicul și colegul devotat,
I.	C. Negruzzi
Bibi. Acad. R.S.R., coresp. inv. 58204. 19 (3)/D IV.
4
HOTEL PRINCE DE GALLES	28 mart. /IO apr. 1913
MONTE-CARLO
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Peste două zile au să fie trei săptămîni de cînd am plecat din București
și de atunci nu mai știu nimic de la Academie. Am tras ce-i dreptul o bună
emoție cetind în Universul că ar fi murit colegul și prietenul nostru Miau
Sutzo. îl văzusem cu o zi înainte de plecare la îmnormîntarea lui bietul Erbi-
ceanu 1 și îl felicitasem de mina lui cea bună, și de-odată ... noroc că știrea
era falsă. Nici nu știu bine care din Șuțești a murit. N-o fi acel căruia îi ziceam
Tete de mort și care era ataxi?
Am mai cetit în jurnale despre duelul dintre Jenică de la Senat și Babeș-
de la Academie. în privința asta, am părerile mele speciale. Negreșit nu cred
ceea ce a afirmat senatorul socialist, dar nu cred nici tot cea a afirmat cole-
gul nostru la Academie. „Nici toate ale doftorului, nici toate ale duhovni-
cului“, cum zic grecii. Adevărul trebuie să fie cam la mijloc.
Venit-a încă vreo comunicare de la arhitectul nostru din Berlin? Dacă
da, dacă devizul ar fi gata, poate că s-ar putea începe cîte puțin clădirea anul
acesta, căci după cîte cetesc pare că aeropagul european ne-ar fi favorabil
și atunci, negreșit, de război și mobilizări n-ar mai putea fi vorba.
Ce crezi?
După zisele oculistului Wiser, nevasta mea merge mult mai bine. Faptul
este că aici cu sticle diverse și superpuse cetește ușor și fără greutate sau cu
osteneală pînă la un ceas fără întrerumpere, dar după experiența ce-am făcut,
greutatea pare a fi de a compune ochelari care să corespundă întocmai cu
aceste diverse sticle. Data din urmă opticianul n-a reușit sau a fost o negli-
jență culpabilă, căci odată plecată, acasă n-a mai fost în stare să cetească.
Wiser zice că cu 8 luni înainte vederea femeiei mele era 1/4 normală; că
acum este 1/2 normală și că în curînd are să se apropie și mai mult încă de
normala deplină. Amin!
Eu, pentru a nu-mi pierde obiceiul, am răcit iarăși zilele acestea și am
fost silit să stau cîteva zile în casă și să chem doftorul. Clima de aici e destul
19;
de perfidă. Ziua cald, seara și noaptea rece. Mai pune că am avut mai multe
zile de ploaie în șir în care umezeala te pătrundea pînă la oase.
Altfel, aici fac totul pentru a atrage lume.
Natura cea frumoasă, nu e vorbă, există și fără cazino-ul de aici, dar
nesfîrșitele înlesniri sînt meritul administrației: trenuri la 1/2 ceas, tramva-
iele la 1/4; funiculare, trăsuri și automobile splendide, aeroplane, hidroplane,
hidro-aeroplane, vapoare zilnice, apoi teatru și concerte minunate, Muzeul
oceanografie, unic în lume etc., etc. — toate acestea atrag stăini din toate
părțile. Ș-aceștia cheltuiesc, cheltuiesc ..., căci într-o localitate unde jocul
-de noroc e ridicat la înălțimea unui principiu, banul nu mai are nici o valoare.
Dar adevărul este că și pungi modeste găsesc aici chipul de a trăi bine și de
a se bucura de frumusețea grădinilor și a mării.
Cum este sănătatea d-tale, d-le Bianu? Cînd te-am văzut ultima dată
mi-ai părut cam îngrijat. Pe cît știu, nu e loc de îngrijire; o odihnă bună și
totul reintră în starea normală.
Amic și coleg sincer,
I. C. Negruzzi
Rog să prezinți omagiile mele d-nei Bianu.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58205. S 19 (4)/D IV.
1	Constantin Erbiceanu murise în 7 martie 1913.
5
Călimănești, 25 iunie 1915
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mîni, vineri, trebuind să fie ultima ședință a Academiei Române înainte
de vacanțe, te rog, cînd vei avea vreme, să-mi scrii două rînduri pentru a
mă înștiința dacă totul s-a petrecut în bună regulă și în mod normal de la
plecarea mea din București, lucru de care dealtminteri nu mă îndoiesc.
De două săptămîni și jumătate de cînd mă găsesc aici la otelul societății
„Govora-Călimăneștiu îmi merge — un berufen — foarte bine. Greutatea
respirației de dimineață, tusa etc. aproape au dispărut. Umblu pe jos cu
ușurință, dorm bine ... în sfîrșit, mă simt cu mult mai sănătos. Mare lucru
este schimbarea aerului și se vede că înălțimea de 400 metri de aici, precum
și uscăciunea aerului îmi convin mult mai bine decît înălțimea de la Sinaia
și Predeal, precum și umezeala de la Sinaia ... Mai stau pe aici vreo trei săp-
tămîni, iar apoi mă voi răpezi la moșia părintească, unde n-am mai fost de
trei ani.
Dacă poți schimbă și d-ta aerul, ăsta e lucrul principal, și după cum te-am
lăsat in București ai mare nevoie de aceasta.
20
Cetesc apelurile desperate ale Acțiunii naționale și mă întreb dacă zeci
de oameni sînt proști, nebuni sau numai lehăiesc de dragul lehăiturii!
Nu-și dau ei deloc seamă de situație?
Rog să prezenți d-nei Bianu omagiile mele și să mă crezi
al d-tale f. devotat,
I. C, Negruzzi
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58206. S 19 (5)/D IV.
6
Comuna Hermeziu, jud. Iași, 22 aug. 1915
Stim[ate] d[omnu]le Bianu,
Am primit chiar astăzi o înștiințare neiscălită din partea Academiei
prin care sînt invitat să asist la parastasul ce se serbează tot astăzi la Mir-
cești. Să zbor la Mircești la 11 dimineața nu-mi este cu putință. Dar chiar
dacă aș avea la îndemînă vreun aeroplan încă m-ar opri aici altă slujbă tristă,
căci tot în ziua de 22 aug. 1890, la același ceas ca Alecsandri, a murit aici
și un frate al meu, Gheorghe, și o datorie de pioasă amintire mă ține pe loc.
Eu trăiesc aici într-o deplină izolare, dar relativ sănătos.
Mărturisesc că nici am vreo atracție spre centrul nostru politic, unde
cu mîhnire văd ce vînt bate. [... ]
Am să lipsesc poate la cea dintîi ședință după redeschiderea Academiei.
Cred însă că asta nu are importanță. în octomvrie, dacă împrejurările, vre-
mea și sănătatea vor permite, am să-ți propun să facem împreună o raită
pe la școlile Academiei din Tecuci și Vaslui.
Pîn-atunci, afectuasele mele salutări.
Amic și coleg devotat,
I. C, N e g r u z z i
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58207. S 19 (6)/D IV.
7
Constanța, miercuri 29 sept. [1915]1
Domnule Bianu,
Iată opt zile de cînd am căzut bolnav aici de o foarte rea influență. Se
vede c-așa mi-e scris să nu pot sfîrși vara fără supărări și necazuri. Nu e de
gîndit ca să pot pleca acum îndată Ia București și deci nu voi fi la ședința
de vineri. Te rog să mă înlocuiești ca de obicei și să prezinți salutările mele
colegilor. Respecte d-nei Bianu.
1.	C. Negruzzi
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58208. S 19 (7)/D IV.
1	Anul preluat după marca poștei.
21
8
MARELE HOTEL CĂLIMĂNEȘTI	1$ iunie 1916
(Imprimat)
Stim[ate] d[omnu]le Bianu,
Mine se împlinește săptămîna de cînd am venit la Călirnănești.în opunere
■cu anul trecut, n-am simțit de la început vreo înbunătățire a stării generale.
Tot oboseală, vîjîială în cap etc., mizeriile obișnuite. Să vedem ce vor
aduce băile de acid carbonic și aerul cel bun de aice mai tîrziu.
Sper că ai știri bune din Helveția și că d-na Bianu se află și se simte
mult mai bine. Cred că răspunzîndu-mi ne vei da știri de tot favorabile despre
.starea sănătății sale. Cît despre Alexandru, nu mă îndoiesc că este sănătos
tun. Socot că la Academie totul merge calea sa normală. Mai sînt două ședințe:
poimîne și la 25, care, presupun, au să fie tot mai puțin frecventate. în ședința
'Comisiunei Oteteleșeanu ai aflat că s-a discutat numai generalități, rămînînd
«ca hotătîri pozitive și definitive să se ia în ședințele următoare. Eu unul îmi
mărturisesc incompetența în materie de instrucțiune secundară, mai ales
în ceea ce privește școalele de fete. Dacă ar fi fost vorba de instrucțiunea
.și organizațiunea de școli superioare, aș fi avut scrupule să plec, dar în cazul
ce vă preocupă acum multe lumini nu aș fi putut aduce. Cred că vei asista
,și d-ta la ședințele ulterioare și-mi vei comunica rezultatul deliberărilor,
dacă se va ajunge la vreun rezultat.
Aici am găsit între alții pe Nicu Filipescu cu familia sa.
Nu pot spune cît mi-a părut de schimbat: palid, slăbit, îmbătrînit și
mai distras ca oricînd. La sfîrșitul oricărei fraze ce-i spui îi vezi ochii rătăciți,
parcă n-ar fi auzit ce-i spui.
Nu știu exact ce-i cu el, dar așa cum pare, nu-1 cred capabil să-și urmeze
pasionata sa activitate.
Cam pe la Sf. Ilie voi veni pe cîteva zile la București, de unde vreau să
merg la Hermeziu, jud. Iași, dacă trebile rămîn pin’ atunci staționare.
Te salut cu toată prietenia, stim[ate] d-le Bianu, fiind al d-tale devotat,
I.	C. N e r u z z i
Bibi. Acad. R.S.R., Ccresp. inv. 58209. S 19 (8)/S IV.
9
Comuna Hermeziu, jud. Iași, 29 aug. 1916
Stim[ate] d[omnu]le Bianu,
Adresa oficială prin care mă înștiințați despre întoarcerea dv. din Hel-
veția și reluarea ocupațiunilor la Academie a pus 5 zile de la București aici
și era expediată înaintea mobilizării 1. De atunci putem zice că poștă nu mai
avem și toate scrisorile ne vin de la întîmplare. Serviciul cenzurei cu care
nu eram deprinși e probabil insuficient pentru munții de scrisori ce are să
22
cerceteze. Ieri seara a sosit aici pe 3 zile nepoată-mea Ella și printr-însa am
aflat ce se mai petrece la București.
Tot ea mi-a spus, spre marea mea bucurie, că s-a întors și d-na Bianu,
care e sănătoasă pînă într-atît încît face chiar servicii la Crucea Roșie. Vă rog.
să-i prezentați toate omagiele mele.
Noi sîntem aici ca într-o insulăNous sommes comme dans uneîle escarpee
el sans bords“, precum ar zice Boileau.
De la primăria comunei noastre aflăm, după comunicatele oficiale, ce
se petrece pe cîmpul de război. In asemenea împrejurări, fiind dată și vremea
frumoasă de care ne bucurăm, sîntem relativ liniștiți și» avem de gînd să pre-
lungim oprirea noastră aici. în tot cazul, așteptăm să treacă Sf-ta Maria
(8 sept.), ș-atunci vom vedea în ce zi vom pleca.
Aflînd din București că birje nu se găsesc deloc la gară, și putînd sosi
noaptea tîrziu, m-am gîndit să-ți cer următorul serviciu: dacă trăsura de la
Măgurele nu este rechiziționată, aș ruga să vie la gară cu unul sau doi.din
servitorii Academiei ca să ne înlesnească mergerea acasă, unde nu am nici
servitor pici rîndaș. Pe jos, fiind dată vîrsta noastră și emfizemul meu, e cu
neputință să mergem acasă, de aceea apelul meu la ajutorul Academiei. în
tot cazul, măcar servitorii să vie dacă nu este trăsură. Ne vom tîrîi cum vom
putea la nevoie absolută.
Telegrame private nefiind deloc sigure, vă voi scrie cu mai multe zile
înainte.
Trăim în timpuri turburi. Nu știu cum va fi dispoziția colegilor noștri
vineri în 3 sept, cînd se vor redeschide ședințele Academiei. Presupun că
după trecerea celor întîi zile de entuziasm, reflecția rece își va fi făcut efectul^
precum nu mai puțin și bombele ce cad de sus peste bucureșteni.
Acum, cînd teza pe care n-o împărtășeam noi a fost adoptată, nu mai
e nimic de făcut și trebuie să dorim izbînda. Ce va urma apoi, va fi o a doua
problemă de dezlegat.
Un lucru doresc din toată inima: ca frații Brătianu să uite în aceste
zile că sînt reprezentanții unui partid, ci că ei sînt țara. Să facă deci apel Ia
toate capacitățile, oricare ar fi sau ar fi fost cutia politică în care erau băgați..
Ion Brătianu tatăl ajunsese la această stare sufletească abia după opt ani
de guvernare. Fie ca copiii lui să priceapă situația mai răpede.
Ce face Alexandru, fiul d-tale? Este în țară? Putut-a veni? Este con-
centrat? Un răspuns sigur to t prin Ella îmi va putea fi comunicat, darneștiind
cînd nepoata mea se va întoarce aici, cearcă și prin poștă, negreșit comuni-
cîndu-mi ceea ce cenzura permite.
Amic și coleg f. devotat,,
I. C, Negruzzi
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. ino. 58210. S 19 (9)/ D IV.
1	Mobilizarea generală s-a decretat în după-amiaza zilei de 14/27 august 1916. în
seara aceleiași zile, România declara război Imperiului austro-ungar.
23
10
Corn. Hermeziu, 5 oct. 1916
Stim[ate] d[omnu]le Bianu,
Am primit ieri seara scrisoarea d-tale cu data de 30 sept., împreună cu
anexa ei: procesul-verbal al Acad, din 16 septemvrie. Negreșit că aderez
cu toată inima la acel vot. în acest sens mi-am și pus iscălitura pe lîngă cei-
lalți. Am aflat cu plăcere că ai vești bune de la Alexandru. Să dea Dumnezeu
să fie bune pînă la urmă.
Eu stau de două luni de zile aici la moșie, unde avem vești de cele ce
se petrec în lume de trei, maximum patru ori pe săptămînă. Ca peste tot,
nici aici viata nu e trandafirie. Aproape toate carele și boii și oamenii maturi
au fost concentrați la Iași, de unde, parte fac serviciul militar, parte cară la
munte previziuni pentru armată. Acum au început a chema și băietani de
la 15 la 19 ani, satul e pustiu și bietele femei și copii mici n-au cu ce căra
pînea lor de pe cîmp, căci li s-a luat și cea mai mare parte de căruțe și cai.
Cit despre sămănături, pentru recolta viitoare, nici vorbă.
Mă gîndesc cu groază la lipsa ce ne așteaptă. S-au întors cîțiva răniți
în sat, unii șchiopi, alții surzi. învățătorul de aici, subloc. în rezervă, a fost
rănit în Dobrogea, unde regimentul lui (53) a ținut cu multă vitejie pe loc
pe germano-bulgari în Harabagi. Rănit la picior, el aproape s-a îndreptat
de tot și a și plecat ieri înapoi la front. E unul din puținii buni învățători ce
avem în țară. Nefiind în stare casa noastră de aici de a ne adăposti peste
iarnă, fiindcă cele mai multe sobe nu funcționează și nici se găsește vreun
sobar, am închiriat cîteva odăi la Iași pînă cînd va da Dumnezeu. Acele odăi
nefiind însă libere decît la Sf. Dumitru, ne-am hotărît să petrecem zilele
pîn’ atunci la moșia Lungani (gara Sirca, jud. Iași) la nepotul meu Const.
Cerkez. Peste cîteva zile plecăm deci acolo.
Am pe suflet că n-am venit la București unde datoria mea de secretar
general mă cheamă, dar, înlocuit fiind de d-ta, știu bine că lipsa mea nu se
va simți la Academie. Cum era să venim ? Cîte 20 de persoane în comparti-
mentele C.F. de 6 persoane, fără perspectiva unei trăsuri la gară, astmatic
cum sînt și nervoasă cum e soția mea? Amîndoi bătrîni și slăbiți, ce era să
facem fără slugi, fără lemne ... Perspectiva era teribilă. Med pune și aeropla-
nele inimice care a omorît vis ă vis de casa mea pe bietul Eftimiu ...
în Iași aud că este o adevărată invazie de bucureșteni. Acum, chiar
plătind prețurile cele mai fabuloase, aud că nu se mai găsește nici o odăiță
nici un pat ... și că alimentarea populației astfel mărită este din cele mai
anevoioase. Din vreme în vreme ne vin aici știri triste: căpitanul P. Carp,
fiul cunoscutului om de stat, a căzut; P. Gane, maior de cavalerie, fiul fostu-
lui nostru coleg și vechiul meu amic și văr, N. Gane, căzut de asemenea, și
cîți, și cîți...
Mă gîndesc și la Academia noastră cu toată bogăția ei de documente
istorice, cărți, manuscripte, monezi, peceți etc., etc., și mă întreb dacă la
trebuință nu s-ar putea adăposti în lăzi, d. ex., la vreo monăstire? Statul
a pus la dispoziția Băncii Naționale un tren special pentru transportul tezau-
rului la Iași; n-ar putea el face tot așa și cu transportul bogățiilor Academiei?
24
Căci ce ar deveni istoria românilor dacă s-ar pierde documentele prețioase
și în parte unice ce posedă Academia ? Sînt eu oare pesimist cînd mă gîndesc
la toate eventualitățile, chiar cele mai rele ?
De, în zilele acestea e greu să vezi trandafiriu înaintea ochilor.
Rog să transmiți respectele mele d-nei Bianu care, nervoasă cum este,
trebuie să trăiască cu multă grijă și enervare. Dar helbet, franțuzul zice:
Tont passe, tont casse, tont lasse.
Devotat prieten și coleg,
I. C. Negruzzi
Soția mea e f. fericită că știe pe d-na Bianu sănătoasă acum și-i trimite
cele mai afectuoase îmbrățișări.
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inc. 58211. S 19 (10)/D IV.
11
Comuna Hermeziu, jud. Iași, 3 iulie 1924
Stim[ate] d[omnu]le Bianu,
lată-mă de alaltăseară aici la moșia părintească, unde n-am găsit o
perfectă regulă. Un rîndaș din Oltenia ne-a stricat într-o noapte la sfîrșitul
iernei ferestrele, mi-a furat haine, rufe etc. Mi-a pus toate obiectele în cea
mai mare neorînduială și a fugit fără ca jandarmeria și toată poliția din Iași
să-i dea din urmă. Așa merge acum administrația la noi în țară. Dar vorba
polițaiului care întrebat de ce dă drumul la talhari a răspuns: n-avem unde
să-i mai punem, totul e plin.
Nu mai știu nimic din ceea ce s-a întîmplat la noi la Academie. Deși
n-am primit încă jurnale aici mi s-a spus că amabilul Disescu a făcut un
mare fiasco cu interpelarea lui. Dă! Si tacnisses philosophns mansises. Mi-a
părut bine să văd că guvernul (Mîrzescu) cu tot guvernam entalismul lui
Disescu a fost drept și ne-a apărat cum trebuia.1
Te rog însă ca răspunzîndu-mi să-mi dai cîteva detaliuri în chestiunea
aceasta. De asemenea, nu știu absolut nimic din cele petrecute la Viena în
chestiunea Elias. Se face împăcarea? Nu se face? Te rog foarte mult să-mi
dai cîteva detaliuri și în chestiunea aceasta care interesează așa de mult
instituția noastră. Presupun că „una și mai boacănă" de care vroia să vor-
bească Disescu în Senat era tocmai împăcarea cu rudele Elias, dar că aflînd
că totul s-a făcut cu consimțămîntul lui Știrbei (cumnat cu I. Brătianu)
și-a zis că este mai cuminte să nu mai pomenească despre aceasta.
Te rog să prezinți respectele mele d-nei Bianu și complimente la toți
colegii noștri și sînt al d-ta amic și coleg vechi și sincer.
I. C. N e g rn z z i
Adresa: Corn. Hermeziu, jud. Iași, prin gară
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inc. 58212. S 19 (11)/D IV.
1	Începînd cu sîmbătă 21 iunie, în două ședințe consecutive ale Senatului, C. Dis-
sescu învinuia administrația Academiei de a fi procedat nelegal în lichidarea succesiunii
Vernescu. „Academia Română, se spunea în articolul Neorînduielile de la Academie. Denun-
25
țul d-lui Dissescu, a vîndut anul acesta averea defunctului Vernescu, care consta din 10 000
hectare și un palat la Șosea, cu suma de 13 milioane lei. Pentru vremurile actuale suma
aceasta apare cu totul derizorie. Vînzarea s-a făcut fără autorizație și fără licitație publică
[...] Cumpărătorul este Banca românească! Iar vînzătorul, acela care și-a arogat dreptul
de a dispune astfel de bunurile Academiei, este d. Ion Bianu.“
în 24 iunie, același ziar publica un Comunicat oficial al Academiei prin care se dez-
mințeau acuzele formulate. „Tratările, se spunea în acest comunicat, au fost conduse de-
delegațiunea Academiei prin reprezentanții ei în înțelegere cu d-na Vernescu, uzufructuara,
reprezentată totdeauna prin părintele ei, dl. Costescu-Comăneanu“. Averea fusese evaluată
ca activ la circa 19 000 000 lei, iar datoriile la 14 000 000 lei.
în același număr, sub titlul Ce ne scrie d. Bianu, se publica o scrisoare, semnată de
acesta, în care își exprima indignarea pentru învinuirile calomnioase ce se răsfrîngeau și
asupra instituției Academiei.
„Administrația fondurilor Academiei? spunea semnatarul, dar ea s-a făcut totdeauna
și se face la lumina zilei, prin acte și rapoarte publicate în analele instituțiunii. Dar ea
a fost așezată și condusă de bărbați mari, de glorii ale neamului, ca Ion Ghica, D. Sturdza
și alții — și organizarea pusă de ei este continuată în același spirit de devotament dus
pînă la sfințenie. Academia Română este cea mai înaltă cetate culturală a neamului și
stă așa de sus și așa de tare pe temeliile de granit moral pe care au așezat-o și o conduc
fruntașii culturali ai neamului incit atacurile unui Dissescu vor fi numai ca manifestările
exterioare ale elementelor patologice aflătoare în organismul vieții noastre publice.
Iar eu — de care se leagă? — mă bucur de marea fericire ce am avut de a da în ser-
viciul acestei instituțiuni toate puterile vieții mele — fizice, intelectuale și morale — și
de a fi fost larg și bogat răsplătit prin bunăvoința afectuoasă a tuturor conducătorilor
ei în timp de peste patru decenii 1“
La 1 iulie același ziar publica extrase din cuvîntările rostite în Senat în apărarea
Academiei de către deputății Em. Pangratti, Costăchescu și Alîrzescu, ministrul Justiției.
C. NICOLĂESCU-PLOPȘOR
1
27 II 1923 — Plenița
Domnule bibliotecar,
De un rînd de vreme, neavînd de lucru, am tot strîns folclor, cu care nu
știu ce să fac.
Să-1 tipăresc ? Dar asta nici prin gînd nu-mi trece! Atunci ce să fac cu
el? M-am gîndit să-l trimet Academiei Române, care știu că dă însămnătate
culegerilor de felul ăsta. De aceea întreb: dacă Academia Română dorește
să ia în păstrare asemenea culegeri, vă rog răspundeți-mi și le voi trimete
treptat, treptat după cum oi avea răgaz să le orînduiesc într-un fel oarecare,
jiindcă n-aș vrea să le trimet așa alandala. 1
Cu respect,
Nicolăescu-Plopșor
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—4— 1920—1926, f. 222.
1	Referitor la propunerea lui S. Nicolăescu-Plopșor, I. Bianu formula următorul
răspuns: Academia a publicat înainte de războiu material de folclor ; avuse chiar o publi-
•cațiune specială „Din viața poporului român44, care a ajuns la 31 tomuri. Acuma, condi-
țiunile de publicare fiind mult mai grele, continuarea acelei publicațiuni se va face mai
încet și cu mai minuțioasă alegere a materialului, tipărindu-se numai acela care aduce
într-adevăr elemente noi pentru cunoașterea vieței sufletești a poporului nostru.
Primiți salutările mele distinse,
Secretarul Secțiunii literare,
I. Bianu
Pe această scrisoare se află și o mențiune, care, potrivit grafiei, nu aparține lui
I. Bianu dar la care S. Nicolăescu-Plopșor face aluzie în următoarea corespondență:
„Academia primește cu mulțumire culegerile d-voastre de folclor spre păstrare. Ele
vor fi examinate și, în limita posibilității, materialul care va întruni condițiunile cerute va
fi publicat. în orice caz, tot materialul va fi ținut la dispoziția cercetătorilor în Secțiunea
manuscriselor44.
27
2
14 martie 1923
Stimate domnule Bianu,
Răspunzînd celor scrise de către domnia-voastră în scrisoarea cu no. 559
din 10 martie, sunt vesel că Academia primește culegerile mele spre păs-
trare și că acest material va fi ținut la dispoziția cercetătorilor in secțiunea
manuscriselor. Deocamdată trimet 50 de balade — cred că mai toate variante
ale celor culese — pe care în mare parte mi le-au cules elevii gimnaziului
Principele Mircea de aici. Le las așa cum mi le-au cules ei. Știu bine că, din
multe puncte de vedere, au destule lipsuri, dar totuși, așa cum sînt, cred că
vor putea fi de vrun folos cercetătorilor. 1
Folclorul ce-1 mai am pe aici îl voi trimete treptat, treptat, cînd oi avea
răgaz să-l rînduiesc.
Odată cu aceasta, vă comunic că m-aș legătui bucuros să răspund Aca-
demiei despre orișice chestiune privitoare la trecutul și prezentul întregei
plăși Plenița. Tot ce ar dori Academia să cunoască poate să-mi comunice,
și voi răspunde.
Cu mult respect
Nicolăescu-Plopșor
Plenița
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 4 — 1920—1926, f. 223—224.
1	La 27 martie 1923 I. Bianu înapoia manuscrisele, motivînd că: „Ele, fiind scrise
de elevi fără nici o pregătire și fără cultura strict necesară pentru a face cu folos asemenea
culegeri, nu pot fi folosite în nici o formă“ (Cf. Arhiva Acad. R.S.R., dosar P—4 —
X 920—1924, f. 224).
KRISTOFFER NYROP1
1
Copenhague, le 23 AoHt 1884
Mon cher ami et blagueur,
Me voici retourne â mon ultima Thule, il y a peu de temps, et je m’em-
presse de vous epater en vous envoyant une lettre imprimee; le secretaire
tres chic de FAcademie ne peut produire rien de pareil, je suppose, mais par-
don, j’y pense, ce n’est pas ă FAcademie Roumaine qu’on a invente la pou-
dre, par paranthese, je vous prie de ne pas vous offenser de cette observation
purement historique et qui est, je vous Fassure, une fine verite. Revenons
â nos moutons, in casu ma lettre, en Fecrivant j’ai une double intention:
je veux d’abord vous remercier de toutes vos bontes pour moi quand j’etais
â București — je vous attends avec impatience â Copenhague, ou nous rigo-
lerons ensemble — et ensuite j’ai un petit service ă vous demander. Vous
vous rappelez le soir, ou nous retournions d’Argesiu ă Pitești, vous me chan-
tiez des airs populaires, et je viens maintenant vous prier de vouloir bien
vous donner la peine de m’envoyer Ies mots et la musique de la petite chan-
son roumaine. Je vais publier un livre sur mon voyage, et dans ce livre je
vais mettre aussi des melodies provengales, italiennes et roumaines, adică
une danse populaire, une chanson que j’ai notee moi-meme ă Okna, et ensuite,
s’il se peut, votre chanson. Je tiens beaucoup â Favoir par ce que la melodie
etait tres belle et tres caracteristique, et vous m’obligerez infiniment en me
la procurant notee tant bien que mal. J’espere avoir de vos nouvelles.
Avânt de finir je vous prie de vouloir bien presenter mes amities â MM.
Balș, Caloianu et Ispirescu. Encore une fois, merci de toute votre ambilite
et croyez-moi
Votre bien devoue,
K r. N y r o p
P.S. J’ai re$u le livre de Sweet et le petit roman de la reine,
Merci1
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58244. S 36 (1)/D IV.
1	Kristoffer Nyrop (1858—1931), filolog danez, specialist în filologia romanică și
î ndeosebi în filologia franceză modernă. în 8 iunie 1926 Academia Română îl alege
membru de onoare.
29
2
2213 1886
Mon cher ami,
Je regrette infinirnent que je vous aie importune avec ma derniere lettre
quand vous etiez malade, et j’espere que vous serez retabli quand vous rece-
vrez ces lignes. Ci-joint je vous envoie mon livre avec mes meilleurs remer-
ciements de votre aimable assistance, vous verrez p. 180 que j’ai tenu compte
de vos observations, je me permets seulement de vous faîre observer que,
d’apres Hasdeu (v. mon livre p. 163) on trouve aussi mare au pluriel, et que
je maintiens mon explication de vino, ad-o (p. 31, 179), jusqu’ă ce que vous
en aurez montre l’irnpossibilite, faites-le dans un compte-rendu ou dans
une lettre privee.
J’ai encore cette fois-ci â vous demander un service: vous m’obligez
infinirnent si vous voulez rendre au destinataire, personellement, la lettre
ci-incluse; je sais que j’abuse de votre bonte, mais il importe beaucoup que
la lettre soit rendue entre Ies propres mains de M.C. sans l’intermediaire de
la poște ;M.C. vous donnera une reponse et vous mettra au courant de l’affaire
— ce qui m’est defendu. Soyez bien sur que lui comme moi nous vous serons
tres reconnaisants de vos bons soins. J’en appelle â votre point d’honneur
et vous prie de n’en parler â personne.
J’espere que ma lettre vous troiivera bien portant et bien dispose â me
rendre ce service dont depend le bonheur d’une homme.
Bien ă vous,
K r. N y r o p
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58246. S 36 (3)/D IV.
o
14/5 1886
Iubite prietine,
Cu cîtă bucurie am primit scrisoarea d-tale și cărțile prețioase cari ai
benevoit a mi le trimite. Văz că d-ta vei veni la noi, și se înțelege că vei
fi foarte binevenit, că mă vei găsi totdeauna gata a te sluji în toate, că venirea
d-tale va fi o mare plăcere și onoare pentru noi toți etc., dar trebuie să schimb
limba și să scriu franțuzește pentru că merge prea rău și prea încet pentru
mine cînd scriu românește.
Eh bien donc, je suis on ne peut plus hereux de votre bonne nouvelle,
voulez-vous que je fasse illuminer la cathedrale pour celebrer votre arrivee?
ou preferez-vous que je convoque tous Ies juifs de Copenhague pour que vous
30
puissiez leur serrer la main — car enfin il faut faire quelque chose d’extra-
ordinaire quand vous venez. J’espere que vous me ferez savoir exactement
l’heure de votre arrivee et je serai â la gare; et il faut aussi me dire d’ou vous
venez. Si vous passez par Stockholm, ou il y aura un congres de philologues
le 9—12 aout, je pourrai aller vous rejoindre la. Sapristi, comme je me rejouis
d’avance de votre visite!
Maintenant, aux affaires.
J e vous remercie infiniment des deux paquets de livres; il me tarde
beaucoup de pouvoir reconnaître ce bon service et de pouvoir vous rembour-
ser; j’ai deja commence l’etude du Dicționar que je compte annoncer dans
La Romania.
Selon votre souhait je ne vous derangerai plus avec des lettres pour
M.C.; la personne qui me Ies avait remises, avec la priere instanțe de Ies lui
faire venir, a quitte Copenhague, mais tout-de-meme je serais bien curieux
de savoir quelque chose de precis de cette affaire, qui ne m’est pas trop claire,
et de savoir ce que vous a dit M.C.
Encore une fois, mergi de toutes vos bontes, et ecrivez-moi 1) si vous
irez ă Stockholm, 2) quand vous viendrez ă Copenhague (il faut bien que je
le sache pour que je suis de retour de la campagne), et 3) comment M.C. a regu
Ies lettres? A bientob, mon cher ami, et au revoir ă Copenhague je vous invite
ă dîner: 1) chez moi, 2) ă Tivoli, 3) â Klampenborg etc., et me ferai votre
ombre.
Bien â vous,
K r. N y r o p
Predă, te rog, d-lui Ispirescu multe salutări din parte-mi.
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58245. S 36 (2)/D IV.
4
[Kobenhavn], [27 dec. 1886] 1
Dragă prietene,
Mă grăbesc a [...]* că va fi o mare onoare pentru mine de a fi colaborator
la Revista d-tale și îți voi trimite în luna lui ianuariu un mic articol asupra
unei cestiuni de morfologie franceză.
Cu dragoste și prietenie, devotat,
K r. N y r o p
Mes meilleurs souhaits d’un succes epatant de votre entreprise coura-
geuse et utile!
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58247 S 36 (4)/D IV.
1	Data preluată după ștampila poștei române.
* Scrisoarea este deteriorată în acest loc.
31
o
[Kobenhavn], 10/6 1887
Cher ami,
Mes meilleurs remerciements de votre grandiose publication que, je
n’en doute pas, est digne de tous Ies eloges et vous fera beaucoup d’honneur.
J’espere dans Ies vacances avoir le temps de l’etudier, maintenant je
suis tres occupe, et sans peu je dois partir pour la Norvege.
Quand viendrez — vous serrez devant la Cathedrale de Notre-Dame la
main de votre ami.
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58248 S 36 (5)/D IV.
6
Copenhague, le 15 mai 1888, 43, Kobmagergade
Mon cher ami,
Comme je suppose que vous n’avez pas tout ă fait oublie mon epatant
personnage, je prends l’extreme liberte et hardiesse de vous ecrire d’abord
pour vous faire savoir que je vis et me porte bien — tellement bien que je
me suis fiance avec une jeune Norvegienne, tres belle, tres aimable et tres
instruite — en deuxieme lieu pour vous prier de me rendre un service. J’ai
vu qu’on a commence la publication du 2-e voi. du dictionnaire de Hasdeu,
voulez-vous bien me faire inscrire chez Socec comme souscripteur de maniere
que je regoive regulierement Ies livraisons; des qu’il m’aura envoye ma note
je m’empresserai de le rembourser, et vous me permettrez peut-etre en meme
temps de m’acquitter envers vous, car je crois ne vous avoir jamais paye
le I-er voi.
Comment ga va-t-il du reste? Vous rigolez toujours un petit peu? Et
votre revue, paraîtra-t-elle ? Si vous voyez M. Șăineanu, dites-lui de ma part
que je n’ai pas oublie le compte-rendu de sa Semasiologie, je l’ai commence,
mais je n’ai pas encore trouve le temps de le finir — mais ga viendra. Oh,
j’ai eu beaucoup, beaucoup â faire, publie une grande etude mythologique
et un recueil de textes italiens modernes (si ga vous interesse je vous en enver-
rai un exemplaire) et ensuite des occupations peu scientifiques — mais il
faut vivre, et Ies gages de l’Universite sont un peu maigres, surtout quand
on a l’intention de se marier, et dans deux mois je partirai pour Bergen, con-
naissez-vous cette viile par hasard? ou demeure ma fiancee, pour me marier;
nous nous enterrerons ensuite dans une petite vallee norvegienne pour y
passer Ies vacances.
II paraît que Ies paysans de la țara rumânească se sont revoltes; [...]
ici on n’en sait rien, Ies journaux danois ne sont pas tres bien renseignes sur
Ies affaires de la Roumanie.
32
Si vous voyez la familie Maiorescu, venillez bien lui dire bien des choses
de ma part; je n’oublierai jamais tonte la bienveillance que M. Maiorescu et
vous et tont le monde lâ-bas m’ont montree.
Si vous trouvez quelque jour le chemin de Copenhague je serai charme
et heureux de pouvoir vous montrer que l’hospitalite roumaine se retrouve
en Danemark.
Tont â vous et une cordiale poignee de main,
K, N y r o p
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58249. S 36 (6)/D IV.
7
Copenhague, le 12 avril [ 1891], 89, Gl. Kongevej
Mon cher ami,
Vous etes incomparable, et je suis tres touche de votre dernier envoi
que je me rejouis beaucoup d’etudier. Qa me donne toujours un vif plaisir
quand je vois que mes amis de lâ-bas ne m’ont pas oublie; cet ete M. Maio-
rescu a passe par notre viile, en revenant du-Nordkap — mais malheureu-
sement je ne l’ai pas trouve, il est venu chez moi et je n’y etais pas — quel
guignon! Maintenant le tour est â l’aimable secretaire de l’Academie.
Copenhague se prepare â vous recevoir et M. et M-me Nyrop plus M-lle Hanka
(1 1/2 an) se constitueront comite de la fete. Si vous ne venez pas je vous
menace de venir encore une fois vous voir â Bucarest, et vous savez — libera
nos, Domine, a furore Normannorum.
L’annee passee j’ai fait une longue excursion en Espagne et je suis tres
content des resultats pratiques et theoriques de mon voyage, — reste main-
tenant le Portugal, et j’aurai visite tonte la Romania, c’est tres hurph, n’est-ce
pas ?
Je saisis l’occasion pour vous embeter, je veux dire vous demander un
renseignement quelle est la valeur du livre de Mfadame] Sevastos: Nunta
la români et quel en est le prix? et ou a-t-il ete puble? Le sujet m’interesse
beaucoup.
Second embetement: je suis passe â la dignite de redacteur d’une revue
de dialectologie et de traditions populaires danoises, dont je vous envoie
la l-ere livraison en vous priant de vouloir bien en faire cadeau â la Biblio-
theque de l’Academie ou de l’Universite; Ies numeros suivants seront envoyes
â l’adresse que vous voulez bien m’indiquer.
Bien â vous et hasta luego, votre bien devoue,
K. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58250. S 36 (12)/D IV.
33
8
23—8—1891, Hambourg—Kiel —Korsor —Copenh.
Mon cher ami,	•
En fin retourne de mon excursion en Norvege je trouve vos cartes pos-
tales et depeches — et je regrette infinirnent mon absence. Mais tout peut
se reparer encore; vous partirez de Hamburg un de ces soirs ă 8 en 9 h. je
crois et le lendemain matin vous serez â Copenhague ou je vous attendrai
ă la gare — je vous montrerai tout, vous dejeunerez, dînerez et souperez
chez moi, et nous allons faire des excursions ensemble. Eh bien, la fameuse
et epatante capitale de Copehnague attend votre arrivee ainsi que votre
devoue serviteur et ami. A bientot, â bientot, je me rejouis beaucoup â vous
revoir.
K. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58251. S 36 (7)/D IV.
9
24 — 9— 1891
Mon cher ami,
Permettez-moi de vous envoyer, de mon cote, une piece â Fappui — et
des plus graves. « In der Fremdenliste nicht verzeichnel »— eh bien, unemploye
de poște allemand ne ment jamais, vous savez, et alors votre sejour â Hel-
goland me paraît un peu douteux — seriez-vous par hasard un digne emule
du brav general — un fumiste et un blagueur, ou avez-vous fait votre voyage
incognito ? ? Bien difficile â decider !
Treve de plaisanteries, je regrette infinirnent de ne pas avoir ete ă Copen-
hague et d’avoir manque votre visite, j’aurais ete tres heureux de pouvoir
vous recevoir ici, et nous avions deja fait, M-me Nyrop et moi, le menu d’un
dîner de reception ou je vous aurais presente au monde savant de Copenhague;
et bien, rappelez-vous que le dîner vous attend toujours et que vous serez
toujours le bienvenu chez nous.
Tout ă vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., 58252. S 36 (8J/D IV.
10
Kjobenhavn 19 — 1 — 1892
Mon cher ami,
Merci pour votre aimable lettre de bonne annee et vos trois precieux
envois; si ma reponse est un peu retardee, c’est que ma maison, depuis deux
34
mois, est tont un hopital. Ma femme encore alitee a ete gravement malade
d’une inflammation des veines, ma petite fille a eu une pneumonite violente
et moi-meme l’inevitable influenza, voilâ le gai Noel que nous avons passe!
Quant ă moi-meme je ne me suis pas encore remplume et travaille peu. Pour-
tant, j’ai parcouru, cela va sans dire, votre eloquent discours qui m’a beau-
coup interesse; j’en dirai un mot dans la Literaturblatt^ si vous voulez. Mais,
dites, pourquoi employez-vous « curaj », n’y-a-t-il pas un mot roumain pour
dire courage — inimă?
Le livre de Neuschatz est tres amusant et me donne de nouveaux ren-
seignements, epatants du reste, sur M. Maiorescu. Quant aux poesies de
H. Vacaresco, j’en ai lu une seule, j’ai ouvert le livre au hasard — qui n’est
qu’un pastiche et pas tres reussi. Avez-vous vu la chrestomathie de Gaster?
Le dictionnaire de Hasdeu est-il mort? Sur ce je vous salue et vous serre la
main.
«Fetele să te-ndrăgească“.
Bien â vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58253. S 36 (9)/D IV.
11
Kjobenhavn [7/11 1892
Mon cher ami,
J’espere que vous avez vu le dernier no. de Literaturblatt ou j’ai chante
vos louanges. Etes-vous content? J’ai tenu ma parole, quand tiendrez-vous
la votre, la fameuse vous savez, celle de la cathedrale de Copenhague, refle-
chissez-y et parlez-vous bien.
Tout â vous,
K, Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58254. S 36 (10)/D IV.
1 Data preluată după marca poștei daneze.
12
Kobenhavn [24/10 1893] 1
Mon cher ami,
Je viens de recevoir votre tres precieux envoi et vous en remercie de
tout mon coeur. Quant ă la Dania, je vous ferai venir, tout ce que nous en
avons publie et entre-temps je vous adresse ci-joint un petit compte-rendu
qui a rimmense avantage de ne pas etre ecrit en danois, langue que mon grand
ami M. Paul Meyer trăite de « baragouin ».
35
A propos du Dictionnaire de Hasdeu, l’expediteur s’est trompe, il m’a
adresse deux exemplaires de la 2e livr. du IIevol., et — en revanche — il
a oublie de m’envoyer la 4e livr. du meme voi. Veuillez bien, oh, aimable
et charmant ami, faire rectifier l’erreur! Faut-il vous renvoyer la livraison
surnumeraire ?
Bien cordialement ă vous,
Kt. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58255. S 36 (11)/D IV.
1 Data preluată după marca poștei daneze.
13
Copenhague le 28IO~bre 1895
Mon cher ami,
Voilâ au moins un siecle que je n’ai de vos nouvelles. Que faites-vous ?
comment vivez-vous si vous vivez, ce que j’espere bien, ă quoi travaillez-
vous? etc., etc. Pour essayer de vous faire parler je vous envoie aujourd’hui
ces lignes et j’y joins deux petites publications; l’une, la mienne, est pour
vous, l’autre un travail assez fort d’un de mes eleves est pour la Bibi, de
l’Academie, le jeune auteur est assez indiscret de vous demander, par moi,
si l’Academie veut bien lui envoyer comme echange le XIC voi. de ses Annales
il paraît qu’il y a la un texte dont il a grandement besoin; soyez assez gen-
til de le lui envoyer (â mon adresse).
J’ai fait cet ete un magnifique voyage avec ma femme, en Norvege, de
la en Angleterre, puis en France, ou G. Paris nous avait invites, et finalement
en Italie. Dans deux ans je me propose d’aller en Portugal et dans quatre
ans, si tout va bien, je viendrai vous serrer la main devant la cathedrale de
Bucarest. Entre-temps je vous la serre par distance et vous envoie mes meil-
leurs voeux de bonne annee,
Tout ă vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58256. S 36 (13)/D IV.
14
lj2 1896
Mon cher ami,
Vous etes fier, oh tres fier, et vous avez joliment raison de l’etre, votre
bebe est charmant et nous l’avons admire â l’envi, ma femme et moi (et nous
sommes connaisseurs, nous en avons trois!). Je vous felicite bien cordialement
de votre joii debut et vous prie de presenter mes compliments ă M-mme
Bianu dont je serai tres heureux de faire la connaissance.
36
II me tarde beaucoup de revoir votre interesante capitale — mais si vuole
tempo, comme disent Ies Italiens, et, j’ajoute, du quibus — mais qui vivra,
verra; il me faut d’abord finir ma grande (tres grande) Hist. de la langue
frangaise ă laquelle je travaille depuis longtemps. Entre-temps je vous serre
bien cordialement la main et fais Ies meilleurs vceux pour la sânte et prospe-
rite de votre petit prince charmant. Tantissimi assequi alia de Lei egregia
Signora.
Tout ă vous,
K r. Nyrop
P.S. Merci de l’envoi de votre catalogue. M. Jensen est en voyage, je
vous ecrirai des qu’il sera de retour.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58257. S 36 (14)/ D IV.
15
[21 iulie] [1896] 1
Monsieur le secretaire de l’Academie Roumaine et bien cher ami 2,
Ce que je deviens cet ete ? Je corrige des epreuves ! Je publie en ce moment
une chrestomathie italienne, le ler voi. de ma grande Historie de la langue
frangaise et je surveille la traduction danoise de Joinville due ă un de mes
eleves. Puis je soigne ma femme qui est alitee — nous avons eu un fils, il
y a quelques semaines (votre prince va bien?) Le reste de mon temps je le
passe ă regretter que je n’aie pas re$u la Bibliographie Roumaine3 dont
vous me pariez.
Bien a vous,
K r. Nyrop
Je possede Catal[ogue} des m-ss Roumains—grâce a votre amabilite.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58263. S 36 (20)/D IV.
1	Datele sînt preluate după ștamilele poștei române și daneze.
2	Deși oficial loan Bianu nu deținea în acea perioadă funcția de secretar al Acade-
miei, considerăm că scrisoarea îi este adresată, potrivit conținutului ei.
3	Bibliografia românească veche.
16
18/1 1897
Mon cher ami,
Merci de votre bon souvenir. J’ai ete tres heureux de voir que vous ne
m’avez pas oublie et je m’empresse de vous retourner vos bons souhaits et
vous prie de presenter mes hommages bien empresses ă M-me Bianu, la petite
37
princesse (n’est-ce pas, c’etait une princesse) va bien? EHe sera grande fille
quand je retournerai dans votre beau pays— car, decidement j’ai abandonne
tout espoir de vous voir ă Copenhague. Et votre fameuse poignee de main
devant Ia Cathedrale!! Qu’est devenue votre belle promesse ?
Des amis frangais et italiens sont venus me voir ici—Ies Roumains font
toujours defaut.
Que faites-vous? votre revue paraîtra-t-elle ? Ou votre petite princesse
vous occupe trop pour vous laisser de temps pour la Science? J’ai une pro-
position â vous faire: faisons quelque chose ensemble! S’occupe-t-on beau-
coup en Roumanie de Ia lingua toscana? Si oui — existe-t-il un bon manuel
pour Ies commen^ants? S’il n’en existe pas, serait-il possible de trouver un
editeur pour un tel libre? Si oui — voulez-vous vous faire mon collaborateur
et traduire en roumain le livre que je vous envoie ci-joint?
Je serai tres curieux de lire votre reponse.
Tout â vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58258. S 36 (15)/ D IV.
17
[10/3 1897] 1
Mon cher ami,
Merci de votre bonne et aimable lettre! Que de nouveautes agreables
elle m’apprend et combien d’avancements! Le secretaire de FAcademie
devenu le secretaire de M-me Bianu et en meme temps depute!! Et cjuand
le portefeuille de l’Instruction publique? Entre-temps je prends la liberte
de presenter â son Excellence (future), comme un humble hommage, la petite
etude ci-jointe, precurseur d’une traduction danoise de Ia Ch[anson]'de Roland.
Je vous tends cordialement la main,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58260. S 36 (17) / D IV.
18
19 j 6 1897
Mon cher ami,
Sont-ils farceurs, Ies Roumains!!! L’autre soir je vois sur une affiche
«Orchestre roumain», j’entre tout de suite pour entendre encore unefois
vos belle melodies populaires que m’ont tant enchante autrefois, je trouve
tout preș de la porte un homme costume alaroumaine et jelui dis: —Cît se
plătește ? —Funf und zwanzig Oren! Je m’adresse ă un autre: — Bună
sară, domnule! Wie meinen Sie? — Sprechen Sie nicht rumănisch? — Nein,
38
ich bin von Hamburg! Tous Ies Roumains etaient des allemands et des Hon-
grois! Jugez de ma deception, et c’est pourquoi je me hâte de m’adresser
â un veritable Roumain, un Roumain authentique et je viens meme vous
embeter en vous demandant trois Services — oui, M. le depute, trois Services.
1) Voulez-vous me dire s’il existe un livre pas trop volumineux sur la litte-
rature roumaine — je possede Gaster, Rudow et Popu — mais cela ne suffit
pas, on m’a demande, pour une encyclopedie, un coup d’oeil sur la litt. rou-
maine et je ne connais que la litt. populaire; 2) J’ecris maintenant un joii
petit livre pour Ies dames — sur l’osculologie, si vous connaissez desproverbes
(dictons) caracteristiques roumains sur le baiser — je n’ai rien trouve de bien
interesant dans Hințescu — vous seriez bine [sic] bien aimable de me Ies
envoyer; 3) Je dois porter dans une vingtaine de jours, â cause d’une solen-
nite universitaire, la medaille d’or roumaine «Bene merenti» qu’on m’a
envoyee dans Ies temps (ah! sont-ils farceurs lâ-bas, la medaille d’or est
d’argent), mais je n’ai pas de ruban et ne puis en avoir ici, veuillez-bien m’en
acheter ce qui suffit, le moins possible, le quart d’un metre; ci-joint un echan-
tillon.
Mes meilleurs remerciements anticipes, mes hommages empresses â
M-me Bianu et un bon baiser â votre prince.
Bien â vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad.	Coresp. inv. 58261. S 36 (18) / D IV.
19
29/9 1897
Mon cher ami,
Apres beaucoup de peregrinations en Norvege et en Suede, â cause de
la mort de mon beau-pere, je reviens enfin â Copenhague pour reprendre mes
cours â l’Universite et suis tres heureux de trouver vos deux bonnes lettres.
J’ai ete tres touche de voir votre charmant petit bonhomme, il me semble
avoir l’air tres intrepide et tres eveille — merci de votre aimable pensee,
que j’apprecie beaucoup, et tous mes compliments â vous et â M-me Bianu
— j’espere bien pouvoir avoir l’honneur de Ies presenter personnellement
quelque jour — avec mes meilleurs souhaits pour son avenir.
Je n’ai pas encore eu la visite de votre jeune ami — je me ferai une
fete de le bien recevoir quand il viendra, si je pourrai aussi guider ses pas,
je n’en suis pas bien sur — je ferai mon mieux, mais ga depend du jour ou
il vient—j’ai toujours de la besogne par-dessus la tete Ies trois premieres semai-
nes du semestre. Je vous serre bien cordialement la main et vous prie de vous
contenter pour aujourd’hui de ces quelques lignes.
Tout â vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inc. 58264. S 36 (21) / D IV.
39
20
[Înainte de 29 XI 1897]
Mon cher ami,
J’ai bien regn vos aimables envois qui m’ont interesse autant qu’ils
m’ont touche le coeur; maintenant je m’empresserai de faire reproduire Ies
photographies et je m’empresserai egalement de vous renvoyer tout— excepte,
j’espere, la brochure sur Alecsandri que je voudrais bien incorporer dans ma
bibliotheque.
Â propos de Hurmuzaki, nous avons bien Ies Documente, mais il n’y a
pas, dans notre collection, de voi. 6 publie en 1878 — le ler voi. date de
1881 je crois. Dans le Suplementul il y a un voi. 6, mais il concerne exclusive-
ment la Roumanie moderne; j’ai trouve une ancienne traduction allemande
de Cantemir, elle contient son image, mais je ne sais si je la ferai reproduire,
elle ne me paraît pas bien caracteristique.
J’ai le plaisir de vous adresser ci-joint le fascicule-specimen dont je
vous ai parle et j’espere que cette fois il aura la chance de ne pas se perdre
en route; je vous adresse egalement mon dernier volume — L'histoire du
baiser, c’est un livre tres savant et un peu leger; vous y trouverez du rou-
main p. 18, 42, 150 dans une ortographe impossible — mais c’est la fante de
l’imprimeur; j’ai pris le vers roumain cite ă la page 18 dans le petit recueil
de Picot.
Mergi encore une fois de toutes vos bontes, et bien ă vous,
K r. N y r o p
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58274. S 36 (31) / D IV.
21
[29 XI 1897] 1
Mon bien cher ami,
Vraiment j’ai honte, je vous envoie un petit volume sur l’histoire du
baiser, et vous m’envoyez la premiere pârtie d’un catalogue serieux 2 (oh,
des plus serieux) de vos manuscrits roumains. Pater, peccavi! La prochaine
fois j’espere pouvoir vous envoyer la premiere pârtie de mon histoire de la
langue frangaise qui est on ne plus serieuse. Tout ă vous,
K r . Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58259. S 36 (16)/ D IV.
1	Data preluată după marca poștei daneze.
2	E vorba probabil de Catalogul manuscriselor românești din Biblioteca Academiei,
care a început din acest an să apară în fascicole.
40
22
[26/7 1898] 1
Oui, mon cher ami, on a commis une fante ă Copenhague, et une fante
(Timpression ! C’est inouî! mais je n’y peux rien, j’ai corrige Ies epreuves avant
la mise en pages et je regrette infiniment de ne pouvoir vous envoyer encore
100 pages, je vous dedommagerai quand je vous enverrai le lcr voi. de mon
Hisl[oire] de la langue francaise.
Votre Bibliographie que vous m’avez si gracieusement envoyee me
remplit d’admiration et je serai tres heureux de lui donner une place d’hon-
neur dans ma bibliotheque: elle est on ne peut plus jolie et interessante.
Dans une semaine je m’en irai â la campagne, et vous ? De tout cceur votre,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58266. S 36 (23)/D IV.
1	Data preluată după ștampila poștei.
23
[16 XI 1898] 1
Mon cher ami,
Je viens de recevoir vos tres precieux envois et je m’empresse de vous
en adresser mes meilleurs et bien sinceres remerciements. Vous etes incom-
parable heureux l’homme qui a un tel ami!! Je vous ecrirai en detail un
de ces jours — je suis tres occupe en ce moment ă cause de la visite de ma
belle-mere et n’ai pas un moment â moi.
Bien â vous,
K r. N[y r o p]
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58265. S 36 (22)/D IV
1	Data preluată după ștampilele poștei daneze și românești.
24
Copenhague, le 7 Marș [1899]
Mon cher ami,
Comment vous remercier de votre beau et precieux envoi? Je suis tres
heureux de vous avoir la, â cote de mon bureau,avec votre prince charmant;
j’espere bien quelque jour avoir le plaisir de faire la connaissance personnelle
de votre petit bonhomme et de pouvoir presenter mes hommages â M-me
Bianu.
41
Pour moi, tout cet hiver a ete tres triste: il y a en tant de maladie dans
ma familie, et dernierement ma femme a ete entre la vie et la mort; elle
va un peu mieux maintenant, mais la convalescence damandera beaucoup
de temps et de soins.
Faute de pouvoir vous envoyer ma photo ou celle de mes enfants,*. je
vous enverrai dans un mois le ler volume de ma Grammaire historique de la
langue frangaise \
Entre-temps je vous serre bien cordialement la main et vous prie de me
croire votre affectuesement devoue,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58275. S 36 (32) / D IV.
1	Grammaire historique de la langue franșaise. Tome I—VI, Copenhaga Leipzig,
1899—1930; 6 volume.
25
Gentofte, 6/8 1902
Mon cher ami,
Excusez mon silence prolonge — j’ai ete malade — et merci de votre
tres interessant volume (Mem. despre starea Moldovei etc.) II m’a en effet
vivement interesse et je vous suis on ne peut plus reconnaissant d’avoir bien
voulu me l’envoyer.
Votre toujours devoue,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58267. S 36 (24) / D IV.
26
Gentofte, le 19 Juillet 1903
Mon cher ami,
Je reponds illico ! Votre lettre m’a fait grand plaisir, et je ferai mon mieux
pour vous etre utile.
Si vous desirez une belle plage avec des bains excellents, du sabie, des
pins et une belle mer, je vous recommande Hornbak, â 12 kilometres d’Else-
neur. Si vous preferez un paysage plus souriant avec des forets de hetres,
je vous recommande Humblebak, au sud d’Elseneur — du reste pour Ies en-
droits, il y a embrarras de richesse, il veut mieux se decider ă Copenhague
et telephoner pour savoir s’il y a des chambres libres. Le prix est assez varia-
ble mais generalement dans Ies bons pensionnats on paye 4 ou 5 kroner (1
krone — 1 fr. 33 cents) par jour tout compris (logement + nourriture), il yen
42
a aussi â 3 kr ou 3 1/2 — je ne parle pas de Skodsborg qui nous demande
15 ou 20 kr. pour la chambre!
Installez-vous ă Hornbak, de lă vous pourrez faire de tres belles
excursions — Ies distances ne sont pas grandes!
Si j’y suis ? Oui et non! Je finis cette semaine le 2e voi. de ma Grammaire
(450 pages), et, la derniere epreuve corrigee , nous avions l’intention de nous
envoler: mes deux fillettes se rendent ă la campagne chez des amies et ma
femme, mon garson et moi nous devions aller en Suede le 3 aout dans un châ-
teau chez des amis — c’est convenu depuis long temps. J’ai moi-meme grande-
ment besoin de repos. Mais ma belle-mere est tombee malade, si son etat
s’ameliore, nous partons, s’il s’aggrave — elle a 73 ans — ma femme ne pourra
pas partir, et moi non plus, et je pourrai en ce cas partir avec vous â Hom-
bak, vous installer, vous presenter â mes amis, bref vous etre aussi utile que
possible.
Ecrivez-moi â Gentofte (Danemark) — j’ai abandonne la capitale — et
je vous invite des maintenant â venir passer toute une journee chez moi
dans ma villa. Nous ferons notre mieux pour bien recevoir le secretaire de
l’Academie Roumaine et Madame Bianu, ă qui je vous prie de presenter
mes hommages empresses, nous serons aussi tres curieux de faire la connaE
sance de votre prince, ă qui mon gargon se prepare ă donner des le^on de
danois.
Bien cordialement ă vous,
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58268. S 36 (25) / D IV.
27
[Copenhague, le 13 oct. 1906] 1
Mon bien cher ami,
Je viens de recevoir votre carte poștale qui m’a fait un grand plaisir.
Je suis heureux de voir que vous ne m’avez pas oublie, et la preuve que vous
m’en donnez m’a vivement touche. II paraît que votre fils est tres grand,
et ma femme dit que votre prince est aussi tres beau. Toutes mes felicitations.
J’espere bien pouvoir le voir quelque jour, mais pour le moment une
grave maladie des yeux m’en empâche malhereusement.
Encore une fois merci. Veuillez presenter mes hommages respectueux
a M-me Bianu et croyez moi votre tres devoue.
K r. Nyrop
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58270. S 36 (27) / D IV.
1	Data preluată după însemnarea lui I. Bianu: „Re?u de Copenhague le 13 oct.
1906".
43
28
30/6 1907
Mon cher ami,
Votre precieux envoi m’a fait un tres vif plaisir; je vous en remercie
cordialement ainsi que de votre dedicace dont j’ai ete tres touche et que je
garderai soigneusement en faisant retier votre memoire.
Ne me grondez pas trop, si je vous ecris si tard, mais j’ai ete tres occupe:
des examens (oh! quelle corvee), des dissertations â examiner, une longue
visite de H. Schuchardt (quel homme enchanteur!) des epreuves continuelles
et interminables de la nouvelle ed. du ler voi. de ma Grammaire etc., etc.
Maintenant je suis libre et je m’envole un de ces jours en Suede jouir des
vacances.
Votre devoue,
K r . Nyrop
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. ino. 58269. S 36 (26) / D IV.
29
13/5 — 1920
Mon cher ami,
J’ai ete tres heureux d’avoir de vos nouvelles et de sentir que vous ne
m’avez pas oublie. Du reste, je vous ai ecrit immediatement apres l’armi-
stice, mais je comprend que la censure a du arreter ma lettre quelque part.
Pendant la guerre j’ai ete en relations avec un certain nombre de roumains
et on m’a envoye des lettres â Copenhague en me priant de changer l’adresse
et de Ies expedier dans un autre pays belligerant. Je n’ai pas ete aussi inac-
tif que vous croyez; au contraire, des le premier jour, je me suis fait le defen-
seur en Scandinavic des pays romans contre Ies allemands. J’ai fait des con-
ferences partout au Danemark, j’ai publie de nombreux articles de journaux
et des livres. Mon petit volume France a ete publie en 6 ou 7 langues comme
livre de propagande. Vous recevez Ies publications de notre Academie; feuil-
letez donc Ies Communications philologiques et vous y trouverez plusieurs
articles que j’ai publies en franșais. Je vous recommande notamment mes
Etudes de grammaire franșaise, vous y trouverez Ies titres de plusieurs de mes
publications de guerre, ils sont presque tous păru en danois, en francais,
en anglais et en allemand; aussi l’Universite de Paris et celle de Strassbourg
viennent de me creer docteur honnorius. Mais assez parler de moi-meme.
J’ajouterai seulement quelques mots sur ma familie. Ma femme qui aime Ies
pays romans avec enthousiasme m’a beaucoup aide dans mon travail de
guerre. Ma fille aînee, â qui je diete cette letre, s’est mariee et a habitee la
Chine pendant Ia guerre; elle est maintenant en vacances ă Copenhague.
Ma fille aînee s’est egalement mariee et habite le Jutland. Mon fils qui est
ingenieur a assiste â la revolution ă Petrograd; il est actuellement en Fin-
44
lande ou il dirige la reconstruction d’une grande usine. Quand ă moi, je tra-
vaille de mon mieux, et j’ai repris maintenant mes etudes scientifiques, vous
savez peut etre que depuis 14 ans je ne vois plus; mais je me suis resigne,
j’ai trouve des methodes pour travailler, je fais mes cours, je voyage etc;
peu de temps avant la guerre j’ai meme fait des conferences au College de
France.
J’espere maintenant vous avoir donne tous Ies renseignements sur mon
comp te; si vous en voulez d’autres ecrivez moi et je m’empresserai de vous
repondre.
Je pense souvent ă la Roumanie et aux mois si interessants et si heureux
que j’y ai passes autrefois. Je voudrais bien y retourner mais cele serait tres
difficile pour moi dans mon etat actuel. Avant la guerre ma femme et moi
allions tous Ies ans soit â Paris, soit ă Florence, mes amis nombreux de ces
deux villes me rendaient le sejour agreable et facile; en Roumanie, ou main-
tenant je n’ai pas de connaisances, excepte vous, cela serait bien plus difi-
cile.
Si je suis bien renseigne la situation en Roumanie est toujours tres trou-
ble; l’armistice n’a pas amene la paix — elle n’existe que sur le papier.
Encore une fois, merci de ne pas m’avoir oublie, j’espere que vous m’ecri-
rez de nouveau et je vous serre cordialement la main.
Votre vieil ami,
Kr. Nyrop
(avec H. N.)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58271. S 36 (28)/D IV.
30
Copenhague, le 12 oclobre 1928
Mon cher ami,
Je viens de recevoir le dernier numero de la Romania, j’y vois qu’on
vient de vous feter et qu’on a publie un gros volume en votre honneur. J’ai
ete tres hereux de le savoir; mais je regrette que je l’aie su si tard, autrement
j’aurais pu me joindre aux nombreux amis et eleves qui vous ont felicite.
Parmi Ies articles qui vous ont ete dedies il y eu a un qui m’interesse
tant particulierement, parceque je me suis occupee et je m’occupe toujours
du meme sujet; c’est l’article de F.A. Candrea-Hecht sur Ies mots talons.
Si M. Candrea-Hecht habite Bucarest, voulez-vous bien le prier de ma part
de m’envoyer, si c’est possible, un tirage â part de son article; si’l n’habite
pas votre viile, veuillez m’envoyer son adresse, afin que je puisse lui ecrire
directement.
Je vous prie d’excuser la peine que je vous donne, et croyez moi tou-
jours votre tres devoue.
Kr. Nyrop (g. F)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58272. S 36 (29)/ D IV.
45
31
Copenhague le 29 octobre 1928
Mon cher ami,
J’ai ete tres touche de recevoir hier le beau volume de Melanges qu’on
vient de publier en votre honneur et que vous avez si bien merite. Je m’as-
socie de coeur â vos collegues et amis et je regrette beaucoup que je ne fusse
present au moins par une depeche le jour ou l’on vous a fete; mais en tout
cas je suis heureux de pouvoir me dedommager en pârtie en me faisant lire
le petit livre si interessant et si touchant intitule Sărbătorirea et dont je vous
remercie bien cordialement.
Mon secretaire m’a deja lu le petit memoire de M. Gandrea; j’y ai trouve
quelques petits faits que je ne connaissais pas — ses remarques sur Ie feu
m’ont surtout interesse; mais je crois que beaucoup des noms cites sont ă
expliquer d’une autre maniere.
Je suis desole de vous faire savoir que je viens de decliner mes fonctions;
j’ai atteint la limite d’âge, et je ne fais plus de cours ă l’Universite; mais
on a bien voulu me laisser ma demeure — une vieille maison universitaire —
pour le reste de ma vie, et je vous envoie, sous ce pli, une petite photographie
montrant ma maison du cote du jardin et de la cour.
J’espere que malgre votre «vieillesse », dont vous me pariez (c’est un
vilain mot que je n’aime guere) vous vous portez bien; pour ma part, tout
va tres bien et je travaille plus que jamais; j’espere pouvoir finir dans six
mois le 6iâme et dernier volume de ma Grammaire historique de la langue
frangaise.
Une cordiale poignee de main de votre viei ami,
Kr. Nyrop
E. K.
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58273. S 36 (30)/D IV.
32
[10 iulie] 1
Mon cher ami,
Je vous adresse ci-joint trois exemplaires de ma petite etude sur la lit-
terature roumaine; l’un d’eux est —comme vous verrez — pour vous, Ies deux
autres pour qui vous voudrez (la Bibliotheque ? et la familie de Negruzzi?).
Je profite de l’occasion pour vous remercier encore une fois, bien cprdiale-
ment, de l’amabilite avec laquelle vous m’avez aide ă ecrire ce petit memoire.
Tout ă; vous,
K r. Nyr o p
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58262. S 36 (19)/D IV.
1	Data preluată după marca poștei române.
MIHAIL OBEDENARU-GHEORGHIAD 1
1
Roma, 5 noiembrie 1882
Mult stimate domnule Bianu,
Prima scrisoare a d-tale am primit-o Ia Napoli. îmi ziceai că o să pleci,
și nici nu dedeL adresa la Milan. Nu a fost dar cu putință să-ți scriu.
A doua scrisoare cu portretul — de care-ți mulțumesc foarte — am
primit-o la Roma; dar și în aceea spuneai că pleci. Ieri mi-a fost imposibil
să-ți scriu, căci nu știam unde să-ți adresez epistola.
îh fine, ieri primii adresa cl-tale, adresă ce mult doream să am, căci
îți preparasem ceva de mai multe zile a-ți trimite.
Iacă de ce este vorba. S-a tipărit niște texte macedo-române, care au
nevoie de corecțiuni. Am corectat trei exemplare, unul pentru dl. Picot,
altul pentru Ascoli, și al treilea pentru Miklosich.
Te rog: I. Să-mi dai adresa lui Miklosich; II. îți trămit un exemplar
cu corecțiuni făcute în roșu pentru dialectul macedon, și în violet pentru
dialectul dunărean; același exemplar are niște notițe manuscrite. Pe acest
exemplar te rog să-1 dai lui Picot din parte-mi. Dar îți mai trămit încă un
exemplar în care numai dialectul dunărean are cîteva mici corecțiuni cu roșu.
Acest din urmă exemplar (care n-are deloc notițe manuscrite) este pentru
d-ta. însă, te rog ca, mai înainte de a duce domnului Picot exemplarul, care-i
este destinat, dumneata să faci pe exemplarul d-tale toate corecțiunile ce eu
am efectuat pe exemplarul domnului Picot. Apoi să copiezi toate notițele
manuscrite ce eu am adăugit la exemplarul d-lui Picot.
Ți-aș fi făcut și pe exemplarul d-tale eu chiar toate corecțiunile și ți-aș
fi copiat și notițele, dar ia cugetă că a trebuit să fac această lucrare deja
pentru trei exemplare (Picot, Miklosich și Ascoli) și am și alte multe de lucru.
Dumneata mă vei scuza, sper!
După ce vei efectua aceste corecțiuni, cînd vei avea timp, să înveți dia-
lectul macedo-român, citind mereu una după alta texturile ambelor dialecte
puse față în față. Cînd vei crede că știi ceva, ceva, să ascunzi cu mîna dialec-
tul macedon, și citind frază după frază dialectul dunărean, să te uiți apoi
ca să vezi dacă ai zis bine, pe dinafară, dialectul macedon.
47
Cînd vei ști bine aceste două basme și 25 poezioare, vei ști mai-mai dialec-
tul jnacedon.
Lucrările mele merg cu încetul dar merg. Am adunat tot materialul
pentru dicționar. Am urmat așa metodă că cred că foarte, foarte puține vorbe
a putut să-mi scape.
Vom vedea ce om putea face pentru Revista d-lui de [...] * Dar observă
să vezi ce rău e imprimată cărticica ce-ți trimet; multe litere sunt abia vizi-
bile !
Cum vezi, tot la Montpellier voi imprima și textele ce am preparat, și
dicționarul.
’ Ți-am spus că în iarna trecută am fost așa de linget (bolnav) că chiar în
Italia mi-e teamă că o să o duc greu iarna ce vine!
Am avut un mare subiect de întristare! Judecă! ...
Sturdza mi-a telegrafiat că mă roagă, că i-aș face mare plăcere, că i-aș
aduce mare serviciu, dacă aș primi postul de Secretar general al Ministerului
Afacerilor Străine.
Ce aș fi putut adăsta mai bun ? Aș fi avut incomensurabilul avantagiu
de a lucra sub direcțiunea lui maestrale! ... Aș fi cîștigat mult în experiință.
Aș fi arătat ce-mi plătește osul. După un an sau doi, aveam mare șanță să
fiu numit ministru plenipotențiar la Roma. Și cîte servicii aș fi adus țărei
în mica mea sferă!...
Dar cînd am cugetat la sănătatea mea ultra-delicată și la clima Bucu-
reștilor, m-au apucat fiori. N-am avut curagiul să mă expui. Am refuzat!
Cu adîncă întristare am refuzat. Parcă un negustor ar fi pierdut jumătate
starea lui, așa mi-a părut rău că suni constrîns să refuz. Acum va lua pe altul.
Acela-mi va trece înainte, și va fi numit ministru plenipotențiar naintea mea.
Nu mai am nas să mai scriu lui Mitiță al nostru.
Cînd ăi schimba adresa, fii bun de-mi spune. Dă-mi adresa lui Miklosich.
Pe Ascoli nu l-am văzut; se vede că șezuse puțin timp în Roma.
Răspuns-a ceva Academia relativ la copiarea documentelor de la Pro-
pagandă?...
Doamna Obedenaru ți-a văzut scrisoarea și a aflat cu cale că nu sade
bine ca un român bun ca d-ta să zică grabnic, îndeletnicire. Deja tot și-aducea
aminte că repetai adesea slavonul epoasuiK cînd veneai la noi.
îți urez sănătate deplină și succes bun în întreprinderi.
Să auzim de bine, și primește asigurarea sentimentelor mele amicale,
Obedenaru
Bibi. Acad.	mss. românești 5536, S 53/D XII, f. 75—78.
1	Obedenaru-Gheorghiad Mihail (1839—1885), medic, publicist și diplomat, carieră în
care intră din 1874. Este succesiv prim-secretar al legației din Roma, de unde trece la Con-
stantinopol, revine la Roma, pentru a fi în cele din urmă ministru plenipotențiar la Atena.
în 1871 este ales membru corespondent al Academiei Române. La moartea sa va
lăsa Academiei întreaga avere și un bogat fond de manuscrise diverse, rod al pasiunii sale
* Cuvînt indescifrabil
48
dc colecționar. A publicat articole în revistele Românul, Columna lui Traian, Transil-
vania, La, nature, L' Alliance latine, și în Analele Academiei Române, unde a tipărit studii’
privind relațiile țării noastre cu alte state.
în domeniul medicinii este cunoscut mai ales prin lucrări asupra malariei. Volumul!
de texte macedono-române, Basme si poezii poporale, apărut în 1891, a fost editat postum
de 1. Bianu, care îi semnează de asemenea prefața și glosarul.
2
Roma, 8/20 nov. 1882
Stimate domnule Biano,
Am făcut uz numai de trei vorbe străine, le-am însemnat cu______________*
La 5 curent am avut plăcerea să-ți scriu și să-ți trimit 1° un exemplar
de mostre partea a Il-a cu annotațiuni și corecțiuni manuscrite, pentru Picot,
2° un exemplar pentru d-ta, fără note.
în scrisoare te rugam să copiezi pentru dumneata annotațiunile și, după
exemplarul destinat d-lui Picot, să corigezi și exemplarul d-tale, și apoi să
dai d-lui Picot pe* ăl care-i este destinat.
Te mai rugam în scrisoare să-mi dai adresa lui Miklosich. Mi-e teamă să
nu se fi pierdut scrisoarea aceea; căci nu numai n-am avut plăcerea a primi
de la d-ta un răspuns și adresa lui Miklosich, dar d. Picot îmi scrie de curînd
că te-a-^Zm7, și că n-ai putut să-i spui unde am ajuns eu cu lucrările.
Fii bun de-mi răspunde.
Mitiță avut-a timp să-ți spună ceva despre copiarea documentelor de
la Propaganda ? ...
Doresc să știu dacă poci să pui să-nceapă a se copia, cu scop de a-ți
da d-tale copiele pentru a le confrunta cu originalul cînd vei putea veni la
Roma.
Primește, te rog, asigurarea sentimentelor mele amicale,
O b e d e n a r u
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românește, 5536, S 53/D XII, f. 79—80.
3
Roma, 22 dec. 1882
Mult stimate domnule Bianu,
Am aflat mijloc să putem scotoci în arhivele de stat ale Vaticanului.
Sunt Regesta Pontificum, registre de pergament unde se înscriau regulat
toate bulele papilor. Sute de volume, începînd de la [al] IX[-lea] secol.
♦ în mss aceste cuvinte sînt subliniate cu linie albastră, în textul volumului ele'
sînt culese cursiv (n.a.)
49
Mai sunt arhivele; corespondența nunțiilor și legaților, negociațiunile etc.
Abia 5% din bule sunt cunoscute sau publicate.
Putem duce acolo un român d-ai noștri, care să scotocească 3 V2 ore
pe zi, afară de zilele de sărbătoare și de vacanție. Copiarea s-ar face de către
copiști ai arhivelor vaticane, însă cu spezele noastre.
Am să scriu d-lui Sturdza să-1 întreb dacă vrea să trimită din partea
Academiei pe cineva care să-nceapă a căuta în registre și arhive; însă înainte
de a-i comunica aceasta, doresc să știu dacă ai fi dispus să părăsești Parisul
pentru a veni să faci această lucrare, sau dacă preferi să rămîi acolo și să se
trămiță aici pe altcineva. Și-n acest ultim caz nu știu, zău, pe cine să trimiță.
Pe vară, cînd sunt vacanții la Paris, dacă vii aici, și aici sunt vacanții.
Va să zică, nu te aștepta să profiți aici de ceva în timpul vacanțielor. în zilele
de sărbătoare (și la Roma sunt numeroase) ai avea timp să te ocupi de dia-
lectele romanice.
Fii bun de-mi răspunde.
Mai fă-mi o comisiune.
In ce carte s-a publicat mai întîi bula lui Inocențiu III către loanițiu ? ...
Ascoli mi-a scris de primirea Mostrelor, partea a Il-a. Miklosich nu mi-a
scris încă de primire.
Așa cum este cartea, nu poate servi filologilor, dar poate servi mult,
ca o carte de citire, elevilor macedo-români, căci aceștia ar citi facilmente
în dialectul lor, și-ar învăța dialectul nostru. Altă carte de citire în dialectul
macedon nu este. Daca ministeriul nostru ar cumpăra cărțile acestea pentru
școlele existente, și dacă astfel s-ar vinde 2/3 din edițiunea I, eu aș lucra o a
doua edițiune în regulă, fără greșeli, tipărită la Roma sau Montpellier.
Ai luat seama că la imprimeria din București, deosebit de erori, mai
sunt și altele: de exemplu, sunt unele litere abia imprimate, sau nicidecum
imprimate, quasi invizibili.
Sănătate și frățillie, și să auzim de ghineață,
O b e d e n a r u
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești, 5536, S 53/ D XII, f. 81—82.
4
Roma, 6 februoar 1883
Stimate domnule Bianu,
Ai văzut din ziare că ministeriul nostru nu știe încotro să se mai întoarcă
de multa bătaie de cap ce-i dă Dunărea. Aștept să se mai liniștească lucrurile,
cel puțin într-un mod relativ, pentru ca să . scriu de planul nostru de docu-
mente/ Acum, te rog d-un lucru: doresc să am: Lalivraison no 134 de janvier
1883 de l’oeuvre des ecoles d’Orient. Les bureaux de l’oeuvre sont Rue du
Regard, no 12. On peut trouver la publication aussi â la librairie classique
Eugene Belin, no 52, Rue de Vaugirard.
50
Nu cer toate publicațiunile, ci numai această broșură, acest fascicul.
Te rog să o cumperi și să mi-o trimeți, însă să-mi spui ce te-a costat,
și să citești într-însa de la pagina 15 pînă la pagina 24, și apoi să mi-o trimeți.
Cum mergi cu sănătatea și cu studiele ?
Noi suntem presso a poco bene, ma non benissime.
Să auzim de ghineață și de sănătate,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești, 5536, S 53/D XII, f. 83.
5
Roma, 15 aprilie 1883
Mult stimate domnule Bianu,
Ai noștri, cum vă spuneam, și cum știți foarte bine, mîncau Dunăre,
beau Dunăre, se culcau pe Dunăre, se-nveleau cu Dunăre; dimineața cînd
se sculau, pe ochi ,cu Dunăre se spălau. Nu mai aveau creieri și urechi decît
pentru a cugeta și a auzi Dunăre.
Acum, cu alegerile și modificațiunea constituțiunii. Pînă nu vom modi-
fica legile electorali, eu nu le scriu nimic de documente, nici de literatură,
nici de cercetările ce sunt de făcut.
Insă, aceasta nu mă-mpedică de a mă ocupa eu de lucrurile ce ne intere-
sează. Am pus să se caute gramatica trimisă de frații minori conventuali
din Moldova în secolul trecut.
Este o carte în 8 volume: Farlati, Illyricuin sacrum. O cunoști? O are
biblioteca noastră a Academiei? în al 8-lea volum se află toate scrisorile
lui Inocențiu III către loniță, și ale lui loniță către Papa.
în ale acestui din urmă, am găsit locuțiuni de ale românilor macedoneni
traduse în latinește ad litteram.
Este descrierea călătoriei cardinalului Leon, a călătoriei episcopului
român din Ternova, descrierea ceremoniei încorănării etc. Este biografia
martirilor și episcopilor din Măcin (Marcianopoli); din Silistra, din Constanța
(Torni) etc.
Am vrut să cumpăr cartea și să o fac prezent Academiei. Nu se află în
comerciu. Ultimul exemplar s-a plătit în anul trecut 800 franci, și s-a trămis
episcopului latin în Constantinopol.
Am pus dar să se copieze părțile interesante și să le trămit Academiei.
Crezi să aibă Academia această carte ?
Cu lucrarea mea lingvistică merg înainte.
Doftoru Gașter (de unde o fi răsărit?) înșiră tranca-fleanca in revista
lui Tocilescu, ca să probeze că prin arnăuți au primit românii multe vorbe
latinești! Dacă ar ști puțin dialectul din Macedonia și Epir, ar vedea că multe
forme, pe cari le crede venite de la arnăuți, nu exista la românii din Epir,
adică la cei cari locuiesc alături cu arnăuții, ci există la Dunăre și-n Tran-
51
isilvania. Ce minte pocită trebuie să aibă un om ca să admită o influență a
arnăuților asupra limbei românilor de la frontiera Ungariei, pe cînd ăi arnăuți
n-au influențat mai deloc limba românilor din Epir!
E la modă Albanezomania.
Dacă Hahn 1 ar fi publicat Rumăno-Macedonische Studien în loc de Alba-
nesische Studien, astăzi toți imitatorii, [...] cari speculă asupra lingvisticei,
ar fi găsit influență macedo-română în toate gergurile din Peninsula Bal-
canică și în toate Subdialectele italiene!
Multe transformări ale unor litere, transformări pe care Gaster (de unde
o fi mai ieșit?) le găsește că sunt trecute de la arnăuți la români, le afli în
sudul Franciei și în Italia.
Tot arnăuții le-a dus în Provența? ...
Pentru a contribui și eu la luminarea acestor chestiuni, țiu și eu să lucrez
la ce am început, căci studiul dialectului macedon și al dialectelor proven-
sali va închide gura la mulți fantazini albanezomani.
Arhivarul Propagandei început-a să copieze ceva ? Să o știu și eu, ca să
nu pui să copieze tot aceleași lucruri pe care ți le-o fi copiat el.
Fii bun de-mi spune mai curînd ce știi despre Farlati, căci, de l-ar avea,
Academia, n-aș mai pune să se tragă copii de pe o carte imprimată.
Am trimis lui Miklosich, asăparea aii Dine; dar nu știu d-a primit-o,
nici dacă a primit, în decembrie trecut, Mostre partea a Il-a cu corecțiuni manu-
scripte de mine.
De sănătate suntem ca totdeauna, adică delicați, slăbuți, plăpînzi la
frig-
Să fii sănătos și să auzim de bine 1
Al d-tale devotat,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești, 5536, S 53/DXII, f. 85—87
1	Se referă la istoricul Johann Georg von Hahn, autorul lucrării Albanesische Studien.
6
Roma, 24 mai 1883
Stimate domnule Bianu,
Vă trimit numerile de ziar care tratează despre jocurile florali de la Mont-
pellier. Amicii mei d-acolo știau cam ce fel de lucrare prepar eu despre dialec-
tele noastre românești. Mi-au scris poate de șase ori ca să mă roage cu insis-
tență mare să iau parte la concursul de anul acesta, trămițînd nu opera-ntrea-
gă, dar o parte ca mostră. Am refuzat pe motivul că lipsește să trămiță cineva
la concurs opera sa cînd este mai, mai terminată, pe cînd eu nu știu dacă
oi putea da la tipografie primul fascicul d-aci într-un an.
52
Iară m-au mai rugat, ba încă au pus pe consiliul municipal de la Mont-
pellier să voteze un premiu de 300 franci (afară de 200 dați de societate) pentru
lucrarea cea mai bună a unui autor străin. Era cu scop să mi se dea mie. Am
refuzat din nou.
Pentru viitorul concurs (1886) voi concura.
Am văzut ultima publicațiune a lui Miklosich. Amestecă ambele dia-
lecte și amestecă dialectele naturali cum le vorbește popolul, cu limba fac-
tice, care încă nefiind fixată se prezintă cu diferite grade de evoluțiune. Suntem
departe de perioada de fixare a limbei. Ceea ce se scrie astăzi nu o să dureze.
Noi, românii, lipsește să arătăm dialectele și subdialectele așa cum sunt. [...]
Aveam necesitate de cîteva curse de făcut în Paris; și fiindcă te știu
foarte ocupat, am dat zi după zi, crezînd că doar oi găsi pe altcineva. Văz.
că nu găsesc pe nimeni, și m-am decis să-ți dau d-tale cinstirea de a-mi facn
aceste curse.
Pentru una din ele, aștept încă o adresă, și apoi o să te rog să-mi cum-
peri ceva.
Dar acum te rog de ceea ce urmează: la biblioteca Facultății de medi-
cină (unde poți merge cu vreun student), sau la biblioteca națională, să ceri:
Gazette hebdomadaire de medecin et de chirurgie, annee 1876. Cam pe la lunele
apriliu, mai sau iunie este inserat un articol de mine Sur Ies eaux minerales
de Lamalou-le-Haut. Te rog să-mi copiezi acel articol și să mi-1 trimeți.
Mulțumirile mele vii și anticipate.
Al d-tale mult devotat,
O b e d en ar u
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/1) XII, f. 88—89.
/
Roma, 12 iuliu 1883-
Mult stimate domnule Bianu,
Să nu te miri de distracțiunea mea, că aveam aici pe ministrul nostru,
care mă fierbea-n oală; de 3 și de 4 ori trebuia să reîncepem o notă. Cum ai
văzut anul trecut, corupturile consulatelor de peste 40 de pagine de compturi,
unde lipsea să nu se facă o greșeală de cifră măcar, căci nu e permis nici a
se rade nici a se-ndrepta o cifră în comptabilitate, așa aveam și anul acesta
să lucrez. într-o așa zi, unde aveam atîtea hîrtii pe masa mea, m-am pus de
am trimis ziare din Montpellier la mai multe persoane din Paris, din Italia
și din România; și astfel am pus Bucarest, în loc de Paris.
Am așteptat cu nerăbdare articolul asupra Lamalou-le-Haut; nu atît
pentru articol, cît pentru dumneata. îmi spuseșeși că ești linget și pe cît timp
articolul nu venea, mă temeam că ești tot suferind.
Tante grazie, adesso.
Am pus de mi s-a adus ultimul fascicol al lui Miklosich. Acum în urmă,
el mi-a trimes pe cîteși patru. I-am scris de i-am mulțumit.
53;
Dacă la întoarcere m-aș putea opri în Viena, âș face-o numai ca să-l
văz si să-i citesc cîteva pasage în dialectul macedo-român.
Să tot studie cineva un dialect; nu-1 poate judeca bine dacă nu l-a auzit
pronunciat exact.
La București o să vorbesc cu d. Sturdza pentru trămiterea d-tale să
iei copii de pe documentele de la Propaganda.
Peste 60 documente inedite scoase da tirarsi din Arhivul de Stat al Vati-
canului mi-au fost promise.
Che ne dice Lei ? ...
Papa a pus să scotocească, după ce a citit un memoriu al meu. A citit
chiar parte din cartea mea imprimată.
Nu te mira nici de epitetul de savant dat lui Tașcu. E foarte nemerit.
Ăl care a scris nu cunoștea pe Tașcul adevărat, ci pe autorul broșurei cu
Dince. In fascicol, se dă explicațiuni asupra vorbelor din limba română care
seamănă cu ale din limbile neo-latine, și vorbelor care nu seamănă cu nimic
etc. Broșura e subsemnată Tașcu; deci la Montpellier s-a vorbit de Tașcu
autorul fascicolului, al poeziei și al notelor, așadar s-a vorbit de un savant.
Am dus chiar eu cele cinque lire monsignorului Borgia.
Davilla e de 3 luni în Bruxelles. S-a purtat ușurel de tot aici. Ducea
viață neregulată prin cafenele; pierdea la cărți; făcea multe datorii. A trebuit
să vie tat-so să-l ie.
Bine că ne-am scăpat de el, căci devenise o piedică aici.
Mai îți fac o rugăciune. Iți trimit prin mandat poștal 40 fr.; poimîne îți
voi trimite prin colis postai un vestmînt vechi care să serve de model. îndată
ce-i putea, te rog să te duci cu vestmîntul la Belle jardiniere, adică unde este
un imens magazin de vestminte foarte cunoscut, cam între Le quai et le bou-
levard de Sebastopole. Acolo să ceri: une jaquette en alpaga comme le modele,
c’est-ă-dire de la meme forme et de la meme etoffe et de la meme dimension
que le modele, avec cette seule difference que Ies manches doivent etre un
petit peu plus longues, et la jaquette doit etre un peu plus large d’epaules.
Bref, pour ce qui est des manches et de la largeur des epaules, la jaquette
neuve doit etre un numero plus haut que le modele.
Nu-mi aduc aminte dacă costă 50 ori 40 de franci. D-ta să dai cît o fi,
și să-mi scrii cîți bani ai cheltuit, și voi trimete restul.
Te rog să pui într-un pachet postai (cum vei vedea pachetul ce eu îți
trimet) jacheta a nouă și cea veche, și să-mi trimeți le colis postai la Bucu-
rești, cu adresa:
Monsieur Obedenare
No 66, Callea Vacaresci, Bucarest.
Căci eu plec în ziua cînd vei trămete vestmîntul.
La orice oficiu de poștă din cartierul d-tale poți afla ce formalitate este
de făcut pentru trămiterea pachetului postai.
In scrisoarea ce vei binevoi a-mi trămite ca să-mi spui cît ai cheltuit,
fii bun de-mi spune cam ce comisiuni ai să-mi dai în București.
Al d-tale mult obligat amic,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/D XII, f. 90—93.
54
8
Roma, 12 nov. 1883'
Stimate domnule Bianu,
Ai avut bunătatea de a trimite la Legațiune un glosariu. A ajuns în lipsa
mea. Nu l-am aflat aici; e probabil că juneie Kogălniceanu (2[-l]ea secretar),
l-a luat la dînsul, crezînd poate că i-a fost trimes de Academie. El acuma e
în congediu.
Iată pentru ce te rog să trimeți alt exemplar din glosariu la adresa Lega-
țiunii ; sub bandă, ca ziar, dar legat cu sfoară și recomandat. Am zis lui De
Gubernatis 1 să trimită un prospect al Revistei internaționali ce o să publice
în limba franceză.
Sănătate și frăție, și să auzim de ghine,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/ DXII, f. 94.
1 Angelo Gubernatis de (1840—1913), profesor de sanscrită, filolog și scriitor, membru,
de onoare al Academiei Române.
9
Roma, 5 ianuariu 1884
Stimate domnule Bianu,
S-a-nceput copiarea documentelor din Arhivă. Pe cînd se lucrează,
am dat un calpo d'occhio în Biblioteca Vaticană. Am aflat într-un codice o
relațiune asupra unei conjurațiuni în contra principelui Transilvaniei, și o
mică relațiune asupra Moldovei și România. Am pus să le copieze și p-alea.
Dacă din întîmplare ai copiat d-ta aceste documente din Biblioteca Vaticană
cînd ai fost p-aici pe la noi, fii bun de-mi trimete două rînduri cît mai curînd
ca să nu mai fac să se copieze inutilmente acestea, ci să pui pe copiști să lucreze
altăceva.
Scrii că Baluzius datează de 200 ani. Am cumpărat un exemplar pentru
a-1 face dar Academiei.
îmi pare rău că domnii impiegați cari țin comptabilitatea Academiei,,
n-au dat autorităților superioare informațiuni exacte.
I.	Nu am primit decît o dată Dicționarul și Glosarul.
II.	Am supus Academiei ideea să se dea gratis Dicționarul și Glosariul:
a) Legațiunii la Roma, b) Legațiunii la Constantinopol, c) Seminarului unit
din Roma, unde se află români, cl) Institutorului școalei românești din Con-
stantinopol.
Apoi aceste exemplare nu trebuiesc să fie înscrise ca cînd ar fi date tot
mie; căci cînd am plecat din Roma la 1879, am lăsat Legațiunii cărțile acelea
și, cînd am plecat din Stambul, iar am lăsat Legațiunii Dicționarul și Glp-
s ar iul.
55
In toamna trecută, ți-aduci și d-ta aminte că n-am cerut pentru mine
personal Glosariul, ci am adus două fascicole cari aparțineau Legațiunii,
pentru că lipsea o coală; lipsea de cînd s-au legat (broșat) Fascicolele de către
legător. Am adus ambele fascicole ca să se constate că coala lipsea, fiindcă
nu se afla nici la finele unui fascicol, nici la începutul celuilalt. In asemenea
caz, domnul impiegat al magaziei de cărți trebuia să-mi ia fascicolele și să-mi
dea în locul celui incomplet altul complet; și pentru acesta nu mai avea nece-
.sitate să derangeze autoritățile, căci, o mai repet, eu aduceam simplicemente
un exemplar incomplet din cauza legătorului.
Ți-aduci aminte că în loc să-mi schimbe fascicolul, mi s-a zis: „Da mai
bine să vă dăm un Glosar întreg, că n-avem ce face cu ele“. Vezi că nu eu
am cerut gratis un nou exemplar, și vezi că chiar ceea ce mi se dedea era pentru
Legațiune, iar nu pentru mine.
Eu pot Să mă duc la librar să cumpăr cărți pentru mine, însă cum rămîne
exemplarul Legațiunii ? Incomplet ?
Au rămas la Academie acele două fascicole. Cer să se restituie Legațiunii.
■Ce s-or fi făcut fascicolele? și cer să mi se dea și coala care lipsește.
Am scris lung, dar am voit să explic că eu nu am luat mai mult de un
«exemplar, și că ceea ce ceream era completarea exemplarului care aparține
Legațiunii.
Te rog răspunde-mi mai curînd relativ la manuscriptele din Vatican-a,
și primește asigurările sincere de sănătate și fericire.
Să auzim de ghine,
O b e d e n a r u
Bibi. Acad.	mss. românești 5536, S 53/ D XII, f. 96—98.
10
Roma, 29 mari 1884
Stimate domnule Bianu,
Aveam să trimet Academiei — după cum am comunicat domnului
președinte — două volume ale lui Baluzius, 2° un manuscript relativ la corec-
țiunile textelor lui Theiner, și 3° patru fotografii.
Fiindcă doream ca darul meu să fie complet, am făcut cu spesele mele
și fotografiele și lucrarea de corecțiune de către un paleograf, și cumpărarea
•cărților. Tot așa voiam ca și transportul să fie cu spezele mele. Pachetele
poștale se plătesc în locul expedițiunii, și destinatarul n-are a plăti decît
l[ei] 0,25 de pachet. Am făcut trei pachete poștale; însă la poștă n-a pri-
mit decît pachetul cu fotografii și cu manuscript. Pachetele cari conțineau
pe Baluzius n-au fost acceptate, căci fiecare volum trecea de 3 kilograme.
Ori lipsea să rup în două fiecare volum, și să fac 4 pachete (și ar fi fost
păcat să stric legătura antică), ori, ceea ce am și făcut, să pui pachetele într-o
cutie de lemn și să o trimet prin drum de fier.
.56
însă drumurile de fier italiene n-au convențiune cu ale noastre. Nu știe
aici la Roma citi bani să ia, și pentru aceea nu primește pachete cu poștă
plătit.
Am fost dar constrîns să trimet pe Baluzius fără să plătesc portul. Te
rog să ai bunătatea să spui d-lui președinte pentru ce nu am făcut darul
deplin, pentru ce Academia va plăti însă și transportul cărților dăruite. Dealt-
mintrelea o să vezi că este o carte rară.
N-ai fi auzit ce s-o fi făcut cu propozițiunea unui iezuit, Innsbruck,care
întreba dacă Academia se pronunță pentru 100 exemplare la o publicațiune
asupra românilor?...
Dacă d. Barițiu este în București, prezintă-i închinăciunile mele, și
spune-i că i-am trimis și d-sale la Sibiu cîte un exemplar de pe fotografiile
de carte geografice de care am trămis Academiei.
Nu mi-ai spus dacă ai luat copia din Biblioteca Vaticanului de pe un
manuscript relativ la o conjurațiune din Transilvania. Căci ar fi inutil să iau
eu copie, dacă ai luat d-ta. [...]
Multă sănătate și -nchinăciuni și să auzim de ghineță,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R', mss. românești 5536, S 53/D XII, f. 99—101.
11
Roma, 14 dec. 1884
Mult stimate domnule Bianu,
Vă mulțumesc foarte de gentilețea ce ați pus a-mi răspunde fără întîr-
ziere; însă ca să vă rog să-mi trimeteți o traducțiune în românească modernă
a pasagiului din faptele apostolilor; fiindcă are arhaisme și forme subdialec-
tale multe. Prof. Monaci îmi cere traducțiunea în italienește și chiar în româ-
neasca actuală. Vă declar că nu pot traduce în românește modernă, căci
multe vorbe nu le înțeleg. Sunteți la sorgintea erudițiunii, puteți să vă con-
sultați și cu alți lingviști și să-mi trimeteți mai curînd o traducțiune com-
pletă a paginelor (din faptele apostolilor) 82 și 83.
Pagina 82 începe: „însă fără de legăturile acesta ...u și termină cu
„fuse notămu noi întru Italie“. Pagina 83 începe: „pridadină Pavel ...“ și
termină „re se-i nemerească. Deci de aco-“.
Cum oi primi pe Theiner \ mă pui pe lucru.
Primiți asigurarea sentimentelor mele amicale,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/D XII, f. 103—104.
1	Augustin Theiner (1804—1874), istoric și profesor la Propaganda Fide. între anii
1855—1870, prefect la Arhiva Vaticanului, cînd este suspendat. în 1872 publică Monu-
menta spectatia ad unionem Ecclesiae graecae et Românce.
57
12
Roma, 28 dec. 1884
Stimate domnule Bianu,
Nu am primit încă volumele lui Theiner, fiindcă vin prin mesagerii,
și pun astfel 15 zile.
Numai de ar fi fost trămise cu poșta propriu-zisă, sau cu colet poștal
veneau pînă acum.
Cum le voi primi, încep să pui pe paleograf și pe fotograf să lucre.
Deja am citit la Arhivele Vaticanului o relațiune interesantă a nunțiu-
lui trimisă din Praga în 1601, asupra morții lui Mihai Bravul. După vacanție,
copistul o să mi-o copieze. Mai am aflat și alte documente.
Dar vezi că sunt numeroase documentele din Theiner cari au nevoie de
colațiunare și fotografiare. Oamenii mei nu fac aceasta intr-una, continuu,
dacă nu e aci cineva să-i însărcineze.
Dacă aș pleca eu d-aci, nu știu cum o să meargă lucrurile. Ce păcat că
nu sum lăsat în Roma.
Pe Bunea l-au pus membru în Capitol. I-am scris zilele acestea ca să-mi
dea o listă de cărți liturgice românești pentru un ecclesiastic din Vatican.
M-am pus de am descifrat și tradus ale două pagine din faptele aposto-
lilor. îți trimet și traducțiunea și pasagele asupra cărora cer academicianilor
explicațiuni, ca să pot da lui Monaci o traducțiune a documentului, și mici
explicațiuni asupra vorbelor uzate în zisele documente. Te rog, arată d-lui
Hasdeu alăturata noțiță, însemnează ce-ți va spune, și trimite-mi răspunsul,
ca să meargă lucrarea pentru Monaci.
Eu de aici n-am putut afla nimic asupra numirilor la Atena și la Roma.
Vezi dacă afli ceva de la cei mai aproape-stătători de fîntîna noutăților,
să-mi comunici și mie.
Sănătate și amiciție și să auzim de bine,
O b e d enaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. romanești 5536, S 53/D XII, f. 105—106.
13
Roma, 29 dec, 1884
Mult stimate domnule Bianu,
Astă-dimineață ți-am trimes scrisoarea cu traducțiunea ce făcusem eu,
și astă-seară primii pe aceea ce datoresc amabilității dumitale. Știu (că am
văzut de atîtea ori ce lucrai) cît ești de ocupat și nu te-aș fi mai deranjat
cu cereri de felul acesta; însă ce să facem dacă profesorul Monaci ne roagă
să-i dăm documentele însoțite de traducțiuni și mici explicațiuni asupra unor
cuvinte.
Iacă de ce te rog și de astă-dată să-mi trimeți explicațiunile ce am cerut
în scrisoarea mea de ast-dimineață.
58
îți reîntorc traducțiunea pentru ca să o compari cu a mea. Mai te rog
o dată să nu te superi că-ți cer așa multe explicațiuni, fiindcă scopul este ca
textul împrumutat de Academie să apară în străinătate însoțit de explica-
țiuni suficiente.
Primește asigurarea sentimentelor mele amicale,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/D XII, f. 107—108.
14
Roma, 18 ian. 1885
Stimate domnule Bianu,
Este posibil, și încă mult, ca să fiu mutat din Roma. Ar fi păcat să plec
nainte de a termina corecțiunea lui Theiner. Te rog dar ca să faci posibilul
să arăți d-lui Sturdza aceste două raporturi și să iei un răspuns spre a mi-I
comunica cît se va putea mai fără întîrziere.
Nu mi-ai răspuns încă la întrebările asupra unor vorbe din faptele apos-
tolilor.
Pentru Legațiune mi s-a trămis Hurmuzache, fragmente în nemțește,
voi. III. Pentru mine personal, mi s-a trimes numai voi. IV, partea II, din
Documente, iar în nemțește [al] III[-lea] volum nu mi s-a trimes.
Primește, te rog, stimate domnule Bianu, asigurarea sentimentelor
mele amicale.
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/ D XII, f. 109.
15
Roma, 1 mart iu 1885
Mult stimate domnule Bianu,
La 6/18 ianuariu am rugat pe Academie să-mi spună daca pot să pui
să se fotografieze numele proprii din documentele Vaticane ce am pus să se
colaționeze, și am dat aproximativ prețul.
Nu mi s-a răspuns.
Fii bun de spune măiestrului nostru că-1 rog să mă onoreze cu un răspuns
ca să știu ce să fac. Timpul trece.
Primește, te rog, asigurarea sentimentelor mele amicale,
Obedenaru
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești 5536, S 53/D XII, f. 111.
59
16
Roma, 4 aprilie 1885
Mult stimate domnule Bianu,
Abia acum după Paște se va începe lucrarea ălor facsimile. A .trebuit
demersuri pe la cardinali, și autorizațiunea dată de Pontifice ca să se facă
facsimile.
Scrisorile ce-mi trimeseseși mai nainte, se vede că au avut soarta altora
cari ne-au fost furate de la poștă de celebrul Mitilineu. Ar fi prea lung;să-ți
istorisesc cum acest escroc a ajuns să ne fure din corespondența noastră
chiar la poștă.
Fii bun de-mi spune dacă pe Virgiliu Popescu l-au făcut să fie numit
ajutor de bibliotecar o presso a pocco, qual cosa din simile.
S-a deschis în Vatican o școală practică și teoretică de paleografie. Au
adus pe un distintissim paleograf din Sicilia.
Să vedem dacă s-ar putea să admiță acolo și un elev român (bursier,
ori al ministerului, ori al vreunei fundațiuni).
De rămîneam eu ministru la Roma, mă însărcinam eu cu locuirea și
nutrirea unui june român care să o fi studiat paleografia.
împing pe paleograful și pe litograful ca să termine colaționarea și lito-
grafarea documentelor lui Theiner, H ungaria, pînă să nu plec eu de aici.
Cît pentru aflarea altor documente inedite, în felul ălor ce am mai luat,
nu e cu putință să aflăm pe cineva care să facă această lucrare pentru acum.
Perticari dorește să mă urmeze pe drumul acesta, însă are nevoie de
cam doi oameni pentru ca să știe atîta italienească încît să citească manu-
scrise încurcate din 1500 prin arhive. Despre aceasta oi spune eu tot în deta-
liu, măiestrului, în iuliu, cînd oi veni la București.
Cînd trimeți ceva de preț cu pachet poștal, eu recomand pachetul și,
dacă s-a pierdut, am dreptul să cer indemnitate.
Am trimes ceva d-lui Sturdza; am asigurat pachetul, și nu știu dacă
domnia-sa o fi primit lucrul. In caz că l-ar fi primit, aruncă recepisa asigu-
rării, și sum liniștit. în caz cînd n-ar fi primit mă pui să fac cercetări pe la
poștă. Fără ca să derangezi deloc pe d-nu Sturdza, fără ca să-l întrebi, fii
bun de-mi spune dacă ai aflat cumva că d. Sturdza a primit de la Roma o
pietricică săpată (pietra incisa), ca anticele ce se pun la inele, și care poate
servi ca sigil, căci face pe ceară una. impunta.
E posibil să o fi arătat asta la Academie, în particular.
Primește, te rog, expresiunea sentimentelor mele amicale.
Obedenaru
Adresa: Foro Traiano, nr. 1
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești, 5536, S 53/D XII, f. 113—114.
60
17
Roma, 22 mai 1885
Stimate domnule Bianu,
Trimet corupturile și recepisele de spezele făcute pentru Academie.
Doresc însă să nu mi se trimiță banii aci Ia Roma, căci e posibil să ajungă
după plecarea mea. Mai șez aici cît va ține conferința, și apoi plec pentru
Atena.
Ajungînd în Grecia, vă voi scrie, și atunci mi se va putea trimite suma
în Atena.
Primiți, vă rog, expresiunea sentimentelor mele amicale.
Obedenaru
Fiți bun de a-mi da de știre de primirea celor două colete poștale, ca să
nu le mai duc grija.
Adresa mea: Foro Traiano, nr. 1.
Bibi. Acad. R.S.R., mss. românești, 5536, S 53/ D XII, f. 115.
A. I. ODOBESCU
1
Luni, 12 martie 1877
Domnule Bianu,
Nici astăzi n-o să pot veni la Facultate, fiind bolnav în pat. Te rog ves-
tește pe studenți ca să nu mă aștepte
Totdeodată te rog, dacă cumva dl. Sion a sosit, să-i spui din parte-mi
că-1 rog a cere de la d. Adamescu vreo 60 franci, pentru mine, și a mi-i tră-
mite prin aducătorul acestor rînduri. Dacă dl. Sion n-a venit încă, spune
d-ta d-lui Adamescu ca să dea omului meu acea sumă cerută, oprind chi-
tanță, pe care o alăturez aci.
’ încă te rog să întrebi pe d. Costinescu dacă nu s-ar putea amîna pe altă
zi operațiunea ce era să se facă astăzi în camera din fund a Bibliotecii sta-
tului, căci fiind silit să stau în pat, așa de tare sînt biruit de trocnă la piept,,
nu voi putea să vin pe acolo.
Vestește-mă asemeni, te rog, dacă cu adevărat Senatul a votat deja
legea privitoare la Academie.
Primește, te rog, salutările mele,,
al d-tale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. înv. 58281. S 3 (1)/CDLXXXIII.
1 în 1874 T. Maiorescu, în calitate de ministru al Instrucțiunii Publice, înființează
pentru A. Odobescu catedra de arheologie la Universitatea din București.
2
București, 26 [oct.]/7 nov. 1879
D[omnu]le Biene,
Pe lîngă cele două cufere ale mele, din care unul este destinat a mi^se
trimite la Geneva, după a mea cerere, te rog să mai primești încă și 2 lăzi
ce ți se trămit astăzi, și pe care asemeni te rog a mi le expedui cînd îți voi
scrie ca să le reclam L
Primește salutările mele,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58283. S 3 (2) / CDLXXXIII.
62
1	După ce la 12 oct. 1879 Odobescu cerea un concediu de 3 luni din funcția de secre-
tar general, la 23 octombrie, motivînd că este nevoit să plece pentru tratament la Geneva
și Paris, solicita președintelui Academiei să depună la acest for, în grija lui loan Bianu,
două biblioteci, trei cufere cu cărți și alte lucruri. O cerere asemănătoare înaintase Odo-
bescu la 16 dec. 1877 ministerului Instrucțiunii, de a i se aproba depunerea cărților din bi-
blioteca sa la Biblioteca Centrală a Statului. (Cf. Alexandru Odobescu, Opere, I, p. 569,
note de Tudor Vianu și Virgil Gândea.)
Geneva, 10/22 nov. 1879
Domnule Biene,
Am primit ieri scrisoarea d-tale și îți mulțumesc de știrile ce îmi dai
despre Academie, deși ele nu prea sînt înveselitoare. Acelui domn lonescu
de la Iași, ce-mi scrie, ar trebui să-i răspunzi d-ta că eu lipsesc din țară, că-i
voi răspunde însă, dar că pînă una alta ar face bine să-și trimită gramatica
la concursurile academice înainte de 31 decembrie. De la d. Ispirescu am
primit coaiele tipărite din Anale, pînă la ultima ședință inclusiv. Eu însă
nu le dasem Imprimatur. Cine le-a dat? Mă voi ocupa în curînd a revizui
totul spre a compune și a trimite Tabela materiilor, precum și înștiințarea
detaliată pentru Concursuri și Lista membrilor. D. Ispirescu să facă bun a
se ocupa de Tabelele metereologice. Dl. Dame trimis-a traducțiunea franceză
a Statutelor și Reglementului? Amintește-ți, te rog, despre aceste. Mulțumesc
d-lui luga pentru abonamentele la ziarele Timpul și Independance Roumaine,
pe care le și primesc regulat. O să-i scriu d-lui. Deocamdată însă roagă-1 din
parte-mi să-mi comunice dacă a primit vreo sumă pentru mine de la d.
C. A. Rosetti sau de la d. A. Pencovici. Apoi, încă îl rog să se ocupe a aduna
și a-mi porni cît va putea mai curînd (chiar și cu anticipațiune dacă se poate)
cele trei sume lunare ale mele pe novembre, adică: 200 1. de la Academie,
215 1. de la Facultate, 95 1. de la Tabelele Intuitive. Aș dori să am acești
bani peste vreo 10, mult 12 zile, adresați în grop mie la Geneva, poște restante.
Ce mai face d. Hasdeu? Spune-i complimente din parte-mi. Cum merg
cursurile la Facultate?
Dobrescu trebuie să știe. Bătrînul Laurian întorsu-s-a la București?
Face sau nu lecțiuni ? Cine îl înlocuiește la catedra de latinește ?
Ziarele spun că d. I. Ghica este greu bolnav. Adevărat să fie? Mi-ar
pare tare rău.
: Ceea ce însă scrii despre nenorocita pierdere a cuțitului, la care țineam
așa de mult, m-a minunat. Cine a putut să te facă să crezi că eu te-aș fi învi-
novățit de altceva decît de o imprudență, al cărei rezultat neplăcut a fost
furtul obiectului [...] ? îmi pare tare rău de aceasta, dar nu va să zică că. te-aș
fi bănuit pe d-ta. Așadar, pune-ți inima la loc și continuă a vedea în mine un
om binevoitor, carele, după putința sa, îți va da totdauna sprijin sincer
și povețe folositoare. Scrie-mi fără întîrziere, te rog, îndeplinind comisiunile
de mai’sus și primește ale mele cordiale salutări, cu care să împărtășești
;și pe^ colegii d-tale, d. luga și Dobrescu.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58284. S 3(3)/ CDLXXXIII.
63
4
Geneva, 30 n. I 12 d. 1879
Domnule Biene,
Ieri am primit o scrisoare a d-tale fără dată, dar care, după timbrul
poștei, am putut înțelege că era expediată la 7 decembrie.
Într-însa am văzut că Academia noastră tot lîncezește, că i s-a deschis
și o rană prin deficitul ce s-a descoperit în buget, că nimeni nu se ocupă de
lucrările prescrise, în fine, că nu merge bine. Singurul lucru ce m-a mai mîn-
gîiet este de a afla că în curînd va apare (în 200 exemplare deocamdată)
volumul așa mult așteptat al Analelor. Te rog să mi-1 trimiți îndată; dar nu
la Geneva, ci la Paris, rue de Naples, n. 72, unde voi sta provizoriu pînă
îmi voi găsi un domiciliu potrivit în Paris.
De acolo nu voi întîrzia a trimite textul ce mai trebuie adaos la volumul
Analelor pe 1879, ca să poată apare și acela.
Despre Pomelnicul de la Bistrița, roagă cu stăruință din parte-mi pe
d. Hasdeu ca să-mi trămită copia pentru vreo zece zile îndată ce va li termi-
nată. Sper că aceasta nu va întîrzia.
De la Paris, cred, voi lua mai largi informațiuni asupra diferitelor Aca-
demii și Societăți literarii cu care ne-am putea pune în relațiuni, voi trămite
și scrisoarea cu care le vom împărți acelora volumul nostru din Anale.
Aș dori să aflu cît o să îmi ceară d. Teclu pentru alte 500 exemplare din
ambele cromolitografii ?
Nu mi-ai trimis lista cărților ce s-au propus la concursurile Năsturel,
Eliad și Lazăr.
Expediază-mi, te rog, volumele din Memorul meu (Novo-Cerkask) \
cîte au rămas nevîndute la clubul Junimei (prin d. A. Pencovici) și la Cameră
(prin d. C. A. Rosetti). Sper că s-au regulat socotelele în bani și cărți cu
acești doi domni, deși ultima scrisoare a d-lui luga îmi anunță că nimic nu
este făcut între aceasta.
Dar ce n-aduce anul aduce ceasul, și poate că ceasul norocos va fi sosit.
Altmintrelea, bine nu este, căci la Geneva pătimesc mult de picioare
și de aceea poimîne mă duc de aci. Peste vreo nouă săptămîni o să ne revedem
la București.
Complimente tuturor și d-tale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58282. S 3 (4)/CDLXXXIII.
1	Cununa, mare din tezaurul de la Novo-Cerkask cu privire asupra unor giuvele scitice
din Muzeul Ermitajului de la St. Petersburg, în: Analele Societății Academice Române,
Seria I, tom XI, Secțiunea II, Memorii și notițe, p. 197—332. Și în extras, precedată de
titlul Antichități scitice.
64
Paris, 52 rue La Boci ie, 3/15 ianuarie 1880
Domnule Biene,
A trecut foarte mult timp de cînd n-am mai scris nimărui pe la Bucu-
rești. Cauza a fost că m-am simțit tot mai indispus și cu mare temere de a
mă revedea în starea în care mă aflam în toamna trecută la București. De-
spre stomac nu mă aflam cîtuși de puțin solid și pe lîngă aceasta se adăugau
ne-ncetate dureri de picioare, provenite din cauza frigului și care m-au oprit
mult timp de a-mi continua băile. Toate acestea au făcut că ultimele zile
de la Geneva și mai toate cele de cînd sunt în Paris, le-am cheltuit în neplă-
cuta trîndăvie a boalei. De aceea n-am putut scrie.
Acum, de vreo două zile mă simt mai bine; dar nu voi să mă laud;
căci, cine știe, poate mîne voi simți din nou dureri la picioare și tulburări
la stomac. Doamne ferește!
Dacă n-am putut în tot timpul acesta să scriu scrisori, cu atîta mai
puțin m-am putut ocupa de alte lucrări mai serioase. Iată pentru ce însă
n-am răspuns la cele ce m-ai întrebat prin cîteva scrisori, și pentru ce n-am
mai trimes nimic *d-lui Ispirescu. Dar și una și alta se va face, mai ales
dacă printr-un repede răspuns, încă vei prennoi una cile una, toate cererile
ce îmi ai adresat în trecut.
D-lui Ispirescu mulțumește-i din parte-mi pentru felicitările sale de
Anul nou, la care îmi propun a răspunde într-un moment cu mai bune
dispozițiuni. D-lor de la Academie, d-lor Ghica, Hasdeu, Sion, Aurelian etc.,
etc. arată-le asemeni felicitările mele de noul an. D-lui luga, făcîndu-i și
d-sale parte din acelea, spune-i te rog că-i mulțumesc pentru gropul de
500 fr. pe care l-am primit. Sper că în fine va fi primit și d-lui de
la Cameră cei 180 și nu 165 lei. Altmintrelea ar trebui să se adreseze
d-a dreptul către dl. C. A. Rosetti.
Pachetul cu volumele mele asemeni l-am primit. în fine, am primit,
acum vreo 5 zile și lada mea cu cărți, pornită la plecarea mea din București,
și între care, pe lîngă alte multe cărți și obiecte, unele în stare bună, altele
sparte sau strîmbate, am găsit... ghicește ce?.. Vestitul cuțit de fildeș,
pentru care am avut eu atîta părere de rău și d-ta așa multă și nebizuită
rnîhnire . . . Tot d-ta trebuie să-l fi pus în ladă și ai uitat. Vezi urîtele efecte
ale distracțiunei!
Manuscriptele traducțiunii din elinește (Herodoți sau Plutarhi) poți
să mi le trimiți, ca să le revăd și eu. Dar oare ținutu-s-a seama în pro-
cesele-verbale de ședințele consacrate acestui stadiu de reviziune? Știi că așa
prescrie regulamentul nostru.
în dezbaterea d-lui Hasdeu cu d. Ștefănescu pentru operele prezentate
la concursurile anuale eu sînt cu totul de părerea celui dinții, care este
întru toate conformă cu Regulamentul nostru, votat acum un an.
Este probabil că în viitoarea mea scrisoare îți voi cere să-mi expediezi
la Paris lada no. 2 rămasă la Academie, precum și picturile de antichități
65
scitice. Nu răspund însă la cele pretinse de Teclu pentru cromolitografii,
căci prețul m-a speriat. Eu cred că discursul lui N. Teclu s-ar putea trimite
d-lui Babeș \ dacă nu s-a și făcut. Dar ceilalți făcut-au discursurile lor?
Aștept răspuns grabnic și te salut pentru astăzi și pentru tot anul cel
nou cu cordialitate,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58285. S 3( 5)/CDLXXXIII.
1	N. Teclu a fost ales membru al Academiei în sesiunea din 1879. Discursul de recep-
ție intitulat: Relaliunile între chimia organică și anorganică l-a rostit în 9 aprilie 1880.
I-a răspuns Vincentiu Babeș.
6
Paris, 52 rue La Boetie, 7/19 ianuar 1880
Domnule Biene,
Astăzi am primit scrisoarea d-tale cea grabnică și iată că înoată și
răspund.
Mai întîi trebuie să te mustru pentru cele ce zici într-însa, plîngîndu-te
că ești obosit de multă muncă și de puțin spor.
Cred că mai bătrîn decît de vreo 21 de ani nu poți fi, și părerea mea
este că nu la această vîrstă trebuie să se plîngă omul de multă muncă și
de puțin succes, cînd se vede într-o pozițiune ca aceea în care te afli și
în care depinde numai de buna d-tale voință pentru ca să mergi tot mai
departe pe calea înaintării în cunoștințe și în opinia publică. Așadar, rău
faci de te plîngi și privești la umbre deșarte, pe cînd ții în mînă pozitivul
și putința de a-1 îmbunătăți treptat.
Părerea mea ar fi ca să te silești a dobîndi licența în litere la București
și apoi să concurezi pentru una din bursele în străinătate.
Sînt convins că ai reuși, dacă ai depune stăruința necesarie. Cît despre
ceea ce-mi spui în privința d-lui Kretzulescu, lucrul mi se pare cu totul
nerealizabil. Lasă că eu nu m-aș însărcina a cere ceva de la dl. Kretzulescu,
de care am cuvinte de a fi cu totul nemulțumit; apoi și altmintrelea, în
orice legațiune diplomatică în străinătate nu pot intra ca împiegați decît
persoane care știu să scrie și să vorbească curent cel puțin limba franceză,
uzitată ca limbă comună în diplomație.
Iată prima cauză care deocamdată îți ține închisă cererea la care te-ai
gîndit.
Apoi încă, acea carieră, trebuie să mărturisesc, cere mijloace pecuniare
personale mai mari decît leafa (oricare ar fi) pe care o acordă guvernul.
Rău te-ai socotit la dînsa. Crede-mă, stai la Academie; prepară-ți și trece
licența în București; apoi prezintă-te la concurs pentru o bursă în străină-
tate. Studiind cu seriozitate în Germania, Franța or Italia, vei ajunge la
mai bune rezultate pe cîmpul literaturii, decît îmblînd haimana (iartă-mi
expresiunea cam crudă) după florile mărului diplomației.
66
Ți-am scris acestea cu toată francheța unui om care a trecut prin
multe în țară la noi, și care, cu toate acestea, a conservat destulă afec-
țiune pentru patria sa ca să voiască binele ei și al acelora cari o pot servi
cu succes.
Eu te socotesc printre aceștia și de aceea mă îndeamnă cugetul a te
povețui într-astfeL
Primește dar povețele mele împreună cu cordialele mele salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58286. S 3 (6)/ CDLXXX11I.
7
Paris, 52 rue La Boelie, 14/26 ianuarie 1880
Domnule Biene,
Iată azi o scrisoare plină de comisiuni, pentru care reclam toată silința
și bunăvoința d-tale. Să le înșir pe rînd, cu numere speciale:
1.	Te rog să iei 25 bani de la d. luga, să cumperi cu ei un timbru,
să mergi la Ministerul Cultelor, să ceri o petițiune a mea pe care am adre-
sat-o chiar azi de aci, spre a cere o prelungire de concediu pînă la 12
martie, și să lipești pe acea petițiune timbrul, ca nu aceasta să devină o
lipsă prejudicioasă de formalitate.
2.	Eu mă ocup acum cu multă stăruință cu pregătirea cursului meu
de estimp, în care voi trata, de 2 ori pe săptămînă, cîte 1 1/2 oră, despre
arheologia elenă. Cu această pregătire și cu băile ce fac, timpul îmi este
tare ocupat. Sînt dar silit să las la o parte pe Cantemir 1 și orice altă
lucrare. Una însă trebuie neapărat făcută, și la aceea mă poți ajuta d-ta,
adică să te apuci să faci, după modelul Analelor din 1878, secțiun[ea] I,
cele trei lucrări următoare:
a.	Lista detaliată a concursurilor propuse de Academie. N. B. Pentru
aceasta trebuie să citești tot volumul Analelor pe 1879.
b.	Lista membrilor activi, onorari etc., de copiat pe cea din volumul
cel mic al Statutelor, cu schimbare întru ceea ce privește familia Cihac
tatăl și fiul.
c/ Tabla materielor din volumul Analelor pe 1879, după modelul celei
făcută de mine la secțiunea I din volumul pe 1878. N.B. Observă că fieșce
materie nouă în ședință este despărțită de precedenta prin o linie albă.
Făcind aceste trei lucrări și scriindu-le cu ortografia întrebuințată în
volumul Analelor pe 1879, le vei da Ispirescului ca să le tipărească, reco-
mandîndu-i totuși ca să-mi trimită corecturile mie; cel puțin prima corec-
tură. N.B. Aștept desigur de la d-ta acest ajutor, grabnic și bine făcut, căci
știu că știi să lucrezi iute și bine cînd vrei.
3.	Nu cunosc adresa acelui june basarabean, care a fost la București,
d. Onciul* (mi se pare); dar d-ta o știi; te rog dar să-i scrii și să-1 rogi ca
cu tot dinadinsul să mă informeze d-a dreptul la Paris despre următorul
fapt:
* Lecție.ne probabilă.
67
„Am auzit că s-a descoperit de curînd în Crimeea, la o localitate numită
Belecen, un cadavru purtînd pe umeri niște fibule (chiotori sau agrafe) de
aur cu pietre. Aș dori să am detaliuri despre acea descoperire, despre forma,
dimensiunele, dispozitiunea și materia acelor fibule. Și orce alte obiecte din
acel mormînt. De s-ar putea căpăta descrierea despre ele, aș fi cît se poate
de fericit. Aș dori să dobîndesc acestea cît mai curînd, adresate d-a dreptul
mie la Paris, 52 rue La Boetie. Totdeodată aș vrea să știu dacă d. Onciul
a confruntat extractele luate de d-lui din manuscriptul slavono-românesc
al lui Varlaam, pe care eu îl public, cu vechile edițiuni slavone ale acestei
scrieri/6
4.	Cursul meu mă preocupă acum foarte mult. Mi-e grijă că lipsa de
monumente elene în muzeul nostru și de opere cu desemnuri mari va fi
o piedică pentru inteligența materielor ce voi expune în lecțiuni repezi și
mult cuprinzătoare. De aceea aș dori să suplinim la aceste lipsuri prin achi-
zițiunea din partea Bibliotecei Statului a unor stampe arheologice de cel
mai mare interes, cu care să servă profesorii de acea materie, și în Ger-
mania și aici. Acele stampe s-ar putea comanda îndată d-lui Socec, ca să le
găsesc acolo cînd voi sosi. Eu voi scrie chiar mîne d-lui Laurian 2 în această
privință, dar te rog și pe d-ta să mergi la d-lui să-i vorbești în acest sens,
să grăbească comanda la Socec și să-mi scrii rezultatul obținut de la d.
Laurian. Acele stampe sînt cam scumpe. Colecțiunea formată pînă acum
poate să se urce la prețul de 300 franci și mai bine; dar sînt lucruri de
primă necesitate pentru instruirea junimei asupra antichității elene și romane.
Iată Citatul publicațiunii:
Launitz, E., Vandtafeln zur V eranschaulichung antiken Lebens u. antiker
Kunst (I. Grundriss des griech. Theaters, 8 fr. — II. Ansicht des Innern
eines griech. Theaters, 24 fr. — III. Kimiker, 3 fr. 50 c. — IV. Aelteste Palu-
dicii, 2 fr. — V. Allmăhliche Ausbildung der griech. Tenpel, 10 feuiiles, 8 fr. —
VI. Sogen. Tempel der Themis zu Rhamnus, 24 fr. — VII. Tragische Maske,
5 fr. — VIII. Hoplit, 15 fr. 35 c. — IX. Rom. Soldățeii: a) Centurio. b) Legat
oder Tribun, c) Legionarius, a 20 fr. — X. Barbar, 13 fr. — XL Togatus,
20 fr. — XII. a.b. Symposion u. Triclinium, 18 fr. — XIII. Saiteninstrumente,
12 fr. — XI. Blas instrumente, 12 fr. — XV. Palustra und Thermen, 8 fr. —
XVI. Grammat. Unterricht, 12 fr. — XVII. Akropolis von Athen, 24 fr. —
XVIII. Akropolis von Athen, siidl. Ansicht, 32 fr. — XIX. Akropolis von
Athen, entworfen von A. Michaelis, 20 fr. — XX. Rom. Gewandstatue (Ves-
talin), 8 fr. — XXL Eirene u. Plutos, 8 fr. In-fol., Cassel, 1871—78 . . .
336.85.
Insistă, te rog, foarte tare pentru ca să se facă această prețioasă achi-
zițiune.
în alte privințe particulare, voi scrie pe la toți, azi d-lui luga, deși
mi-a istovit mîna scriind. Așadar, în curînd o altă scrisoare îți va mai îm-
părtăși și alte cereri ale mele.
Salutări cordiale,
Odobescu
68
Adaog însă tot aci no. 5. Printre obiectele lăsate de mine la Academie
sînt: 2 tăblițe; fragmentare de gips reprezentînd basorelievuri ale Cabirilor
din Dacia și 2 statuiete curioase tot de gips (acestea 2 statuiete sînt repro-
ducerea duplă a aceluiași obiect din muzeul de la Cluj). Așadar, cele 2
tăblițe, fragmentarele și una din statuiete te rog să le înfășori cu cea mai
mare grijă, l-a în hîrtie de matase; a 2-a în 3-4 sau 5 foi de vată, fiecare
separat; a 3-a în hîrtie groasă bine legată cu sforicică. Toate aceste pachete
să se așeze frumos într-o mică cutioară de lemn, cît se poate mai ușoară
și mai redusă, pentru ca să o primească poștia. Acea cutioară să mi-o expe-
diez! la adresa mea cît mai curînd, luînd toată îngrijirea ca să nu se strice
prețioasele obiecte de gips ce ea le va conține.
Pentru toate acestea primește mulțumirile mele anticipate.
O
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58287. S 3 (7)/CDLXXXIII.
1	în ședința Academiei din 6 aprilie 1880 se decide a i se notifica lui Odobescu „să
termine publicațiunea glosarului și a tratatului despre viața lui C. Cantemir și a Colecțiu-
nii orientale cu care e însărcinat“ (p. 455). Odobescu nu a mai realizat însă traducerile
proiectate.
2	în ian. 1880 A. T. Laurian era ministru al Instrucțiunii publice.
8
Paris, 52 rue La Boe[tie}, 30 ian/11 fev. 1880
Domnule Biene,
Ieri am primit de la d. luga un grop care cuprindea 25 napoleoni,
deși pe adresă era declarată valoarea de 525 franci. Aștept scrisoarea d-lui
ca * să mi se explice această contradicțiune; pînă una alta, mulțumește-i
din parte-mi, căci banii au sosit la momentul culminant. Mai dinainte, pri-
misem de la d-ta o scrisoare cu desemnele cabirice, și acum aștept tăblițele
și statuieta de gips; pentru toate îți mulțumesc. De sigiliele Academiei m-am
ocupat și în curînd voi scrie în privința lor d-lui președinte. Deocamdată
spune d-lui Ghica că-i mulțumesc pentru prelungirea congediului. Și de la
minister am primit congediu! cerut. Prin urmare, voi trăi aci în pace pîn
pe la 20/2 martie, cînd mă voi porni spre țară.
Aștept corecturele de la anexele Analelor pe 1879, pentru a căror ela-
borare îți mulțumesc.
Află te rog ocaziune a aminti d-lui Fr. Dame promisiunea ce-mi făcuse
de a traduce franțuzește Statutele și Regulamentul.
W Mă bucur că am să găsesc la București stampele necesarii pentru cursul
ce pregătesc.
Am avut ocaziune a vedea zilele din urmă o fășioară din Dicționarul
biografic al lui d. Gubernatis, în care se află biografia cu portret a Iui Ha-
69
ralambie Grandea \ unde se zice, spre a lui lauda, că editorul Războiului
îi plătește 1 000 lei pe lună. Negreșit că nici d. Hasdeu, nici eu, cred că nici
Obedenaru (căci pe noi 3 ne dă d. ca autori ai informațiunilor primite după
literali români) n-am comunicat. în Italia biografia și mutra acelui trist
cavaler.
Ne-a făcut de rîs desigur d. Gubernatis. Ce zice d. Hasdeu despre
această faptă?
Pe altă dată altele, acum sănătate și frățești salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58288. S 3 (8)/CDLXXXIH.
1	Grigorie Haralamb Grandea (1843—1897), profesor și ziarist, editor al citorva
gazete și reviste. Contemporanii îl socoteau Iară cultură („necuitul Grandea“, spune B. P.
Hasdeu în Conspectul studiilor arheologice în legătura cu istoria universală si a. românilor}.
9
Paris, 52 rue la Boetie, 2/14 febr. [1550]
Domnule Biene,
Acum primii scrisoarea d-tale de la 16/28 febr., conținînd biletul meu
de întoarcere și răspund îndată pentru ca să nu să comită eroarea de a se
convoca Academia mai tîrziu decît marți la 18)30 martie, căci nu eu, ci
A. Ștefănescu se înșeală, din cauză că d-lui și d-voastră n-ați observat că
artJ 7 din Statute zice că „30 zile înainte de ziua patimilor se vor aduna
membrii în sesiune generală, cari însă va ține 25 zile de ordinar4', și care se
poate prelungi conform articolului 24 din Regulament.
Această cestiune netezată, comptez pe d-ta pentru ca volumulATZtzZe/or
pe 1879, cu toată meteorologia lui bucureșteană și brăileană (deși aceasta
nu este hotărîtă pren nici un vot al corpului Academic anterior), împreună
și cu tabela materielor și cu lista corectată a publicadiunilor pe dosul copertei,
să fie dat în mînile membrilor cel mai tîrziu la prima întrunire a sesiunii
generale.
Alaltăieri am primit de la d-ta o telegramă în care mă vestești — mi
se pare — că o parte din banii ceruți de mine mi i-ai trimis prin poștă,
și altă parte prin bancher. Pînă azi n-am primit nimic, și-aș fi dorit a căpăta
prin telegraf banii, și nu numai scrisoarea despre expeduirea lor. Sper că
banii și scrisoarea d-lui casier îmi vor sosi cît mai curînd.
Nu știu dacă ai făcut bine a-mi trămite probele de traducțiuni din eli-
nește. Acum sînt foarte aproape de plecarea mea de aci, și nu știu de le
voi putea examina. Totuși le aștept.
Aștept mai ales cărțile cerute ca să pot cere și eu de la Academia și
ministerul de aci să ne dea altele în schimb. Am uitat să adaog că jni-ar
trebui vreo 2 sau 3 exemplare mai mult din Analele complete pe 1878.
Caută, te rog, printre cărțile mele un volum de dizertațiuni felurite
asupra runelor, însă toate de Fr. Dietrich. De nu mă înșel, este un volum
70
cam gros, în 8°, legat cu piele gălbuie și cu titlul tipărit pe piele albastru
deschisă. Prin poștă, expediază-mi, te rog, acel volum îndată.
Zorește pe d. Dame pentru traducțiunea franceză a Statutelor și Regu-
lament. Fă-1 să-ntrevadă aureola unei numiri de corespondent pentru acest
serviciu. Aceasta însă fă-o cu discrețiune și fără de a ne compromite prin
promisiuni exprese. O edițiune franceză este foarte utilă pentru răspîndirea
cunoștințelor noastre în străinătate.
Sănătate și bună voie vă urează tutulor.
Cu cordial salut,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58289. S 3(9)/CDLXXXIII.
10
Paris, 52 rue La Boetie, 27 [ian.]/15 fev. 1880
Domnule Biene,
Acum scrisei* d-lui Ghica în privința publicațiunilor de cerut de la aca-
demiile și Ministeriul din Paris, pentru biblioteca noastră. Dacă se va putea
realiza ceea ce-i cer în scrisoarea mea — și aceasta cît mai repede — cred că
am putea căpăta un bogat și prețios contingent la avuțiile noastre bibliografice.
Am primit al 11-lea volum al Cuvintelor din bâtrîni și mi-a produs,
dintru o scurtă răsfoire, o impresiune tot atît de bună cît și de variată.
Corecturile Analelor le-am trămes d-lui Ispirescu, care trebuie să le fi
primit de mult. Dar tabela materielor spui că este pe drum în momentul
de față, și că încă mai-nainte ca să sosesc eu la București va apare volumul
din Anale.
De la dl. luga n-am primit nici o scrisoare. Spune-i însă, te rog, că
aștept cu nerăbdare ca să-mi împlinească cererea din ultima scrisoare, chiar
mai nainte (dacă va putea) de termenul fixat de mine, adică 20 al curentei luni.
Pe d. Picot nu l-am văzut aceste ultime zile ca să-i comunic cele ce-mi
spui despre scrisoarea ce ți-a adresat. II voi vedea probabil mîne.
Nici pe generalul Adrian nu l-am văzut de cînd sînt aci. Locuim foarte
departe unul d-altul. însă nu voi pleca fără a fi regulat cu d-lui cestiunea
ofrandei d-sale anuale.
Dacă vezi la ședință pe d. Urechia, spune-i că peste puține zile îi voi
trămite vreo 30 sau 40 pagini pentru Albumul macedo-român. Mi-au promis
articole pentru același album d-nii Picot și Fr. Lenormant. Dar ține-se însă
de cuvînt? Iată ce nu pot afirma.
Rog încă pe d. Laurian să nu uite comanda de tabele și harțe pentru
care m-am adresat la d-sa. Mi-ar veni foarte greu a fi lipsit de ele, în cursul
ce voi să fac la întoarcere.
Sănătate și voie bună îți urez — și aștept scrisoarea d-tale din săptă-
mîna viitoare.
Cordiale salutări,
Odobescu
71
P.S. O împrejurare cu totul neprevăzută mă face să deschid această
scrisoare spre a te ruga să spui d-lui luga ca banii ceruti prin ultima mea
scrisoare, adică 1100 fr., plus 650 fr. pentru sigile să mi-i expeduiască dt
de tirziu la 20 fevruarie, prin bancherul Zerlendi, făcînd pe contul meu chel-
tuiala expedierei prin telegramă.
Lucrul este urgent.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58290. St (10)/CDLXXXlII.
11
Paris, 52 rue La Boetie, 1 martie 1880
Domnule Biene,
Azi am primit și tot azi înapoiez corecturile de pe ultimele pagine ale
Analelor pe 1879, adică tabla materiilor. D-ta, te rog să îngrijești ca nume-
rele paginaturei să fie exacte.
Și totdeodată să revezi anunțiul de pe pagina a 4-a a copertei, în care
să adaogi, să scazi și să corectezi tot ce trebuie.
Astfel cred că peste foarte puține zile va putea ieși acel volum, căci
gîndesc cum că tabelele meteorologice sînt deja gata.
Roagă atunci din parte-mi pe d. Dame să nu neglije[ze] traduc țiunea
franceză, pe care aș dori să o capăt aci cît mai neîntîrziat spre a o tipări
și a o împărți pe la persoanele din străinătate care s-ar interesa de Aca-
demia noastră.
Aceasta mi-ar trebui ca să obțin mai lesne schimburi de publicațiuni,
cestiune de care mă ocup acum cu activitate în Paris, și care va fi înlesnită
mult prin trămiterea de cărți despre care tratează ultima epistolă către
dl. președinte.
Atît deocamdată, cu adaos numai de salutări cordiale.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58291. S 3 (11)/CDL XXXIII.
12
Paris 24 fevr.17 mart. 1880
Domnule Biene,
Primii acum o scrisoare de la dl. Ghica, la care am și răspuns, rugîndu-1
să insiste a obține exemplare din volumele Hurmuzaki pe care Ministerul
le are depuse la d. Socec. Totdeodată să îngrijești, te rog, a completa colec-
țiunea de cărți ce-mi vei trimite cu toate publicațiunile vechi și noi ale arhi-
velor, ale oficiului statistic etc., etc.
72
Aș dori să fie cît se poate mai multe opere de științe exacte și naturale,
cîci mi-e frică să nu se înt împle ca din cauza sărăciei noastre, Academia de
ș iințe de aci să ne refuze publicațiuniie ei.
D-lui luga să-i spui, te rog, că banii de Ia Zerlendi i-am primit, precum
și epistola d-sale, în care totuși nu se cuprinde și contul meu, pe care cornp-
tam. Sper a primi curînd și gropul ce mi-a trimis. Pentru toate acestea,
te rog, mulțumește din parte-mi. Asemene mulțumește din parte-mi și d-lui
Laurian pentru comanda ce a făcut la Socec în privința tabelelor arheolo-
gice cerute de mine.
Eu cred că de astăzi peste 18 zile voi fi în București și atunci voi avea
a pregăti raportul general pentru sesiune. Te rog însă pe d-ta ca încă de
acum să te apuci a-mi [...]*
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58292. S 3 (12)/ CDLXXXIII.
13
Paris, Vineri 7/19 martie 1880 52 rue la Boetie,
Domnule Biene,
Am primit succesiv lada cu cărțile din care azi predau cele destinate
Academiei de Inscripțiuni și Belles-Lettres, care ne-a acordat mult în schimb.
Apoi am primit volumul lui Dietrich, scrisoarea d-tale cu convocarea
și, în fine, azi, complul meu trimis de dl. luga.
Socoteam să plec din Paris dumineca viitoare, dar iată-mă oprit aci
printr-o cu totul neprevăzută și foarte neplăcută încurcătură, provenită tot
din drăguțul de București, unde de nu s-ar afla acolo Academia și Facul-
tatea, aș fi foarte fericit a nu mă mai întoarce. Am scris tot acolo ca să mi
se trămită niște chestii indispensabile spre a regula această afacere, care mă
ține pe loc.
îndată ce voi scăpa, sosesc; dar dacă nu voi fi acolo pentru deschiderea
sesiunii, roagă pe d. Hasdeu să binevoiască a face raportul general, precum
d-lui a avut complezența a-mi îndeplini și celelalte sarcine de secretar. în
acest caz voi înapoia îndată și traducțiunile din elinește ca să le poată avea
în vedere Academia.
Eu mă ocup aci cu activități a obține schimburi și de la alte secțiuni
ale Institutului Franciei. Analele statistice, publicațiuniie Ministerului de
Finanțe, Convorbirile economice ale d-lui Ghica, și apoi dacă (dacă s-ar
putea) un exemplar din Harta cea mare a României. Cărți de drept naționale
(Pravila cea mare a lui Matei Basarab, spre ex.), toate acestea mi-ar servi
mult pe lîngă Academia de științe morale și politice. în privința Academiei
de științe matematice și fizice, am scris mai alaltăieri d-lui Ghica. Cum
vedeți, eu profit de timp spre a înavuți cel puțin biblioteca noastră acade-
mică și a ne pune în relațiune cu corpurile savante de aci.
* De aici scrisoarea fiind ruptă, textul nu se poate citi.
73
Te rog, cată printre cărțile mele un mic mititel și subțirel volum legat,
conținînd în limba italiană o discuțiune despre tezaurul aflat la Ber-
seva. Autorul e Zaberoni. Pune-1 îndată sub bandă și trimite-mi-1 la adresa
mea aci.
Nu mi se pare cu totul nimerită publicarea proceselor-verbale ale ședin-
țelor ordinare ale Academiei, în Monitor, mai nainte de a avea un vot al
completului asupra acestei cestiuni. Dacă la anul nu s-ar mai ține ședințe
ordinarii, nu ne-am face oare de rîs?
Mi se pare că Aricescu mai publicase la Arhive un volum de Hrisoave
și o listă de domni care nu mi s-au trămis — cercetează, te rog.
Ieri am dat Academiei de Jnscript[ions] și Belles-Lettres exemplarele
mele din Cuvintele din bătrini, fiindcă le și anunțasem printre operele ce au
să vină din București.
Salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.1C Coresp. inv. 58293. S 3 (13)/CDLĂXXIII.
14
Paris, 52 rue La Boetie, 9/21 martie 1880
Domnule Biene,
La scrisoarea d-tale ce primii acum și în care îmi vorbești de inscrip-
țiunea trebuitoare pentru monumentul lui Papiu, răspund îndată că n-am
aci elemente biografice necesarii spre a redacta sau redige această inscrip-
țiune.
Așadar, roagă din parte-mi pe d. președinte ca să pună cestiunea în
dezbaterea Academiei în ședința de vineri; și cred că persoana cea mai
aptă pentru a face inscripțiunea ar fi d. Laurianu. Redacțiunea d-sale s-ar
putea supune la aprobarea Delegațiunii, care ar transmite fără întîrziere
d-lui Coner textul necesar, foarte curat și distinct prescris cu ortografia tran-
silvană.
Am priimit de la Academia de Inscriptions și Belles-Lettres de aci
notificațiune oficială despre donațiunile ce ni se fac. Mîne voi trimite să
ridice volumele ce ni sînt pregătite și care se urcă la vreo 50 volume in
folio, însă și cu 8°, costînd peste 700 franci.
Acestea formează opurile:
Compte-rendus, 1865 — 1879;
Histoires des Croisades;
Memoires des savants etrangers;
Memoires de V Academie, Toms 27, 28 et 29.
(N.B. Tomurile anterioare s-ar găsi toate în diferitele porțiuni răsipite
ale bibliotecii mele.)
Din toate voi face o ladă în care, băgînd poate și manuscriptele de tra-
ducțiuni din elinește, o voi expedui la București cu iuțeală medie.
74
Aceeași Academie din Paris mai are și alte multe publicațiuni, pe care
nu ni le-a acordat deocamdată, precum:
— Memoires sur Chisloire de France;
— Hisloire lettrani de la France;
— Notices et manascrits de la Bibliolheques ;
— Historiens de la France etc.
Dar toate aceste se urcă ia sume considerabile, în schimbul cărora noi
n-avem mai nimica a da. Totuși, în ședința de vinerea trecută s-au primit
cu mulțumiri 30 volume de-ale noastre, din lada ce mi-ați trimis. Aștept
de la Blaj și de la București completarea colecțiunei pentru Academia de
Inscriptfions] și Belles-Lettres, precum și material cu care să încep campania
la Academia de științe exacte și la cea de științe morale și politice.
Azi era ziua în care hotărîsem să plec la București. Dar iată că stau
legat aci prin, afaceri neplăcute, pentru a căror dezlegare aștept hîrtii și acte
de Ia București. Exprimă d-lui președinte și colegilor cit de mult regret
a nu mă putea afla la timp în București. Sper însă că voi reuși să apuc
prima, sau cel puțin una din primele ședințe ale sesiunii generale.
Deși azi eram să plec, Stern nu-mi aduse încă sigiliile; mi-a promis
însă că vor fi gata în cursul săptămînii ce urmează. Dacă le voi căpăta,
mult înainte de* epoca la care voi putea însumi să plec de aci, le voi expedia
prin poștă.
Mulțumește încă din parte-mi d-lui Laurian pentru aducerea tabelelor
lui Launitz. Nu îmi spuseși însă dacă și hartele antice ale lui Kiepert le
însoțesc.
Acestea toate îmi vor înlesni lecțiunile asupra antichităților grece.
D. Drechia îmi propusese să facă d-lui în locul meu cîteva lecțiuni de arheo-
logie la Facultate pînă la venirea mea.
I-am răspuns că primesc cu recunoștință. Făcut-a ceva? Nu mi-a mai
scris.
Salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad.	Coresp. inv. 58294. S 3 (14)/CDLXXXI11.
15
Paris, 52 rue La Boetie, 22 marld3apr. 1880
Domnule Biene,
A trebuit să întîrziez vreo trei zile a răspunde la ultima d-tale scrisoare,
căci n-am fost sănătos în acest timp, și prin urmare puțin dispus a scrie.
Acum însă — deși poate prea tîrziu — răspund la Gestiunea grabnică
ce-mi adresezi.
Eu cred că Analele din 1879 trebuie să poarte pe titlu:
Seria II, Volum I.
Căci nu mai sînt ale Societății Academice, ci ale Academiei.
75
Cînd va ieși volumul, sper să-1 primesc în mai multe exemplare, pentru
mine, și pentru Institutele de pe aci.
Gîndesc că ați primit sau curînd veți primi cărțile deja expediate prin
agenție.
Eu am primit de la București lada cu Statisticile, și din Transilvania
două exemplare din I-ul volum al Gramaticei d-lui Cipariu. Aștept cărțile
de științe și harta, pe care mi le-ai anunțat.
Sper să primesc în curînd de la d-ta o scrisoare care să-mi spună cum
s-a petrecut deschiderea sesiunii și lucrările din următoarele zile.
Eu n-am speranță să pot pleca de aci mai nainte de 10/22 ale lui
aprilie. Am avut în aceste ultime timpuri mari supărări care mi-au tulburat
și intențiunile și sănătatea.
Aș dori să capăt din București (daca va fi încă timp) fotografiile și
desemnările dupe inscripțiunile elenice care sînt în muzeul nostru. Cîte un
exemplar din aceste fotografii este depus — pare-mi-se — de mine în Biblio-
teca Academiei; altul trebuie să se afle la dl. Teclu, formînd o secțiune
specială de fotografii și desemnări a opului epigrafic ce pregătim. Cată a-mi
căpăta una sau alta din aces’e colecțiuni (N.B. mai bine încă cea de la
d. Teclu, care e mai completă) și mi-o expediază presto prestissimo prin
poștă, făcînd din el un pachet sub bandă, însă recomandat, cum am făcut
eu’pentru manuscriptele de traducțiuni din elinește, care sper că v-au și
sosit.
Fiindcă am dat Academiei de aci exemplarul meu din: Cuvinte din
bătrîni, pe care nu știu deloc să le fi mai prezentat acelui corp și domnul
Breal, aș dori să capăt pe seamă-mi un alt exemplar; sper că Arhiva nu
va fi atît de geloasă de tezaurile sale publicate spre a mi le refuza.
Cît de păcătos este catalogul de documente al lui Aricescu aș dori să-l
am aci în îndoit, ba și în întreit exemplar.
Să nu se rușineze, dar directorul Arhivei a scris că trămite. Răspunderea
nu poate în nici un chip să cadă asupra-i.
Dealtminteri, arată, d-sale și celorlalți domni colegi, complimentele mele
și primește cordiale ale mele salutări.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58295. S3 (15)/CDLXXXIII.
16
Paris, 52 rue La Boeli.e, 17/29 aprilie 1880
Domnule Biene,
Chiar astăzi am expediat prin comisionarii Waldner și Fraenckel, la
adresa d-lui președinte al Academiei Române, în București, și cu iuțeala
mare (grande vitesse), o lădiță conținînd sigiliile Academiei, lucrate de gra-
vorul Stern, și adică un sigil pentru ceară, altul cu cutia lui pentru stam-
pagiu colorat, 1 clișeu xilografen și 2 pe zinc pentru tipografie. Tipul acestor
sigilie este cel aci alăturat. Aceeași lădiță conține hîrtia de scrisori șiplicu-
76
rile comandate pentru dl. președinte Ion Ghica, căruia le vei preda. Apoi
mai este tot acolo și volumul din Memoriile Academiei de Inscriptions și
Belles-Lettres care lipsea cînd s-au trămis celelalte; prin poștă, sub bandă,
voi trămite ultima fașcioară din Compte-rendus pe 1879, pe care o citesc
acuma. Spune, te rog, domnului președinte că am cercetat Ia Stern despre
condeie și mi-a recomandat cele numite Humboldt, pe care le vinde și Socec,
apoi ca cerneală mi s-a recomandat cea numită „de la petite Vertu“; dar
m-am temut să pun cîteva butilci în ladă, fiind foarte expuse la spargere,
ceea ce ar fi distrus tot conținutul lăzii; cu altă ocaziune, voi trămite cer-
neala. Sigiliele au costat tocmai 650 franci. Deși n-am prea fost în stare
bună de sănătate, m-am ocupat in ultima săptămînă de a ne pune în rela-
țiuni cu Academia științelor morale și politice de aci. Președintele ei, dl. pro-
fesseur E. Levasfevr, a fost foarte amabil; neputînd eu merge să asist la
ședința în care s-a tractat despre cererea adresată de mine d-lui, mi-a scris
ieri spre a-mi spune: 1. Că mi s-a acordat de acea Academie colecțiunea
Memorielor ei, în 4°; voi ști cîte sînt volumele cînd mă voi putea duce pe
acolo, adică, sper, săptămînă viitoare; 2. Că dările de seamă (Compte-rendus)
în 8° (care însă sînt încă foarte interesante pentru noi), nu ni se pot da,
căci ele aparțin,editorului, de la care Academia le ia cu abonament. Tot
astfel am trebuit să facem și noi ca să ni le procurăm. 3. Că însuși d-lui
E. Levasfevr s-a angajat dinaintea Academiei a face un memoriu despre
lucrările statistice pe care i le-am comunicat, spre a se oferi Academiei,
însă din analele statistice ce mi s-au trimis lipsesc cele 5 prime volume,
publicate pînă la anul 1861. Știu că oficiul nu le mai are; totuși ele se mai
găsesc pe la buchiniștii evrei. Te rog cu tot dinadinsul să cauți pentru Aca-
demia de aci un bun exemplar, pe care să mi-1 trămiți cît mai neîntîrziat
împreună cu Conferenta statistică a lui Bibicescu și cu un volum de statistică
(rezumat făcut în limba franceză de un D. Petrescu mi se pare). Acestea
le-am promis d-lui Levasfevr, care, de n-ar fi estimp prea tîrziu, ar trebui
denumit membru onorar al Academiei noastre. Harta cea mare îmi va servi
de introducere la Academia Științelor, de unde sper să dobîndesc asemeni
cărți pentru biblioteca noastră, și poate încă și mai mult voi obține de la
Ministerul Instrucțiune!, unde am izbutit a-mi deschide căi bune. Toate
acestea ar fi mers mult mai repede dacă sănătatea îmi ar fi acordat mai
mult timp liber pentru scriptele și alergăturile ce trebuiesc făcute. Din
toate corespondențele mele cu diferitele autorități de aci, în această pri-
vință, eu formez un dosar pe care i-1 voi trămite Academiei. Din norocire,
am regăsit alaltăieri buletinul procesului-verbal, pe care mi l-ai cerut adesea
și pe care îl rătăcisem; îl voi redacta mîne, poimîne și ți-1 voi expedia,
ca să nu rămînă lacună. Am primit succesiv de la d-ta darea de seamă
a d-lui Hasdeu de la deschiderea sesiunii; apoi raportul d-lui Maiorescu
despre ortografie. Mi se pare că de m-aș fi aflat acolo, d-nii Laurian și
Fontanin m-ar fi numărat adesea alături cu d-lor. Din ziare și din scrisorile
d-tale am văzut asemeni că dl. Hasdeu a luat premiul Heliade \ dl. Sion
pe cel Năsturel2; pe amîndoi, felicită-i, te rog, din parte-mi. Sper că
d. Brândză va fi luat și d-lui premiul Lazăr3; în asemenea caz, spune-i
asemeni complimente de la mine. In ultima-ți scrisoare am văzut lista dis-
cursurilor de recepțiune și a răspunsurilor. Aș dori să citesc aceste discursuri;
77
trămite-mi, te rog, foaie cu foaie, după cum se vor tipări. Apoi mai spu-
ne-mi dacă sînt și alte elaborate, despre ce materie tratează și de cine sînt
făcute? Vorbește-mi și despre raportul pe care cred că d. Densusianu l-a
prezentat asupra misiunei sale 4. In fine, pre cît se poate, trămite-mi și
o schiță despre bugetul votat. Sper că nu s-a uitat a se înscrie sumele
necesarii ca să pot continua în anul ce vine tipărirea operelor Cantemiriene
și vieții lui Varlaam, cu care sînt însărcinat.
Asemeni, te rog, înștiințează-mă care sînt subiectele puse Ia concursuri
pentru anii viitori.
Toate aceste cestiuni, ce-ți fac în această epistolă, te rog să le aduni
cu îngrijire din confuza mea enumerare, și să-ți dai osteneala a-mi notifica
un răspuns precis la fiecare din ele.
Eu am fost foarte mîhnit de a nu fi putut asista la această sesiune.
Dar toate mi-au stat împotrivă; m-a oprit a merge la București teama ca
nu [cumva] acolo să mă văd redus a sta culcat într-o cameră de otel, cu
neputința de a-mi îndeplini datoriile nici la Facultate, nici la Academie.
Dl. Urechia, carele a avut bunăvoința a regula situațiunea mea actuală
și viitoare (pînă la începerea anului școlar 1880—1881) față cu Ministerul,
a adus, cred, la Academie testimoniul medical, care arată cauzele împiedi-
cătoare ce m-au ținut și mă țin aci pe loc. Nu știu ce deciziune s-a luat
în sinul Academiei în cauza lipsei prelungite a secretarului general. Eu am
scris, este aproape o lună, d-lui președinte spre a-1 ruga de a invita pe
Academie a proceda la o nouă alegere de secretar general, dacă absența
mea este o piedică prea mare la lucrări; neprimind pînă acum nici un
răspuns de la d[omnia]-lui (ceea ce provine negreșit din ocupațiunile ce l-au
absorbit), te rog pe d-ta ca, în particular, să-i dai citire despre această
epistolă și apoi să-mi comunici regularea ce se va fi făcut în privința absenței
mele. Dacă cumva nu s-a ales alt secretar general, atunci aș face rugăciune
ca unul din cei trei secretari de secțiune, sau d. Hasdeu, sau d. Maniu,
sau d. Ștefănescu să binevoiască a lua sarcina aceasta pînă la toamna vii-
toare, dispunînd, precum este și drept, de remunerațiunea mea lunară.
D-lui Hasdeu îi sînt tare mult obligat de ostenelile ce și-a dat pentru mine,
îi voi adresa mulțumirile mele d-a dreptul îndată ce voi afla ce dispozițiuni
s-au luat pentru ’viitor, ca să știu dacă numai pentru trecut sau încă și
cu anticipațiune am să-i arăt a mea gratitudine.
După comptul ce mi-a trămis dl. luga, ni se pare că d[omnia]-lui
n-a luat de la Minister onorariile mele pe martie, cu care este a se acoperi
o parte din banii ce mi s-au trămis acum vreo 6—7 săptămîni. Dacă pentru
primirea acestor bani lipsește formalitatea subscrierei mele pe statul Facul-
tății, te rog să ceri de la dl. Șaegiu un stat special pe martie pentru mine,
să mi-1 trimiți aci ca să-1 subscriu, și cu acela să poată d. luga primi apun-
tamentele mele pe martie, precum și remunerațiunea lunară de 100 lei,
ce mi se cuvine de la minister pe martie pentru lucrările comisiunei de
tabele intuitive. Dl. luga, după ce va primi acei bani, va binevoi a-mi mai
arăta cum stă situațiunea mea bănească față cu Academia, ca să avizez
a o regula definitiv. Acum, cînd lucrările lui Stern sînt terminate și expe-
diate, aceasta va fi mai simplă. Gravorul a întîrziat mai mult de o lună
decît cum îmi promisese.
78
Această scrisoare este așa de lungă incit o să mă opresc astăzi la cele
scrise pînă aci, cu rezerva însă de a-ți cere prin altă epistolă, mine sau
poimîne, oarecare servicii personale privitoare la lăzile mele și ale soției
mele, care sînt în păstrarea d-tale. Acum insă, te rog numai să recapitulezi
cu atențiune toate cele ce sînt coprinse in aceste zise pagine; să le comunici
d-lui președinte și celor despre care se ating, și să răspunzi, la toate cu
de-amăruntul, pre cit vei putea mai curînd. Cu acestea sfîrșesc și-ți trămit
cele mai cordiale salutări.
Al d-tale,
Odobescu
P.S. Cu plăcere aș revedea ultima corectură a tot ce se tipărește din
Analele pe 1880.
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58296. S 3 (16)/CDLXXXHI.
1	B. P. Hasdeu concurează cu volumul Cărțile populare ale românilor in secolul XVI
in legătură cu literatura poporană cea. nescrisă (Cuvente din bătrini, tomul II, 1879) pentru
premiul Năsturel și Heliade. Va lua premiul Heliade (raportor Gh. Barițiu).
2	G. Sion va primi pentru volumul Dramatice (raportor Ion Ghica) premiul Năsturel-
II crescu.
3	Dr. I). Brîndză primește în 12 aprilie (după un al doilea scrutin), pentru volumul
Prodromul florei române sau enumerațiunea plantelor pînă astăzi cunoscute în Moldova și
Valahia, Partea 1 (Raportor P. S. Aurelian), premiul Lazăr.
4	Vezi nota 4 la G. Barițiu din voi. I Scrisori către loan Bianu, p. 5€>.
17
Paris, 52 rue la Boetie, 3115 mai 1830
Domnule Biene,
Acum primii scrisorica d-tale de la 29 april, în care mă vestești despre
dispozițiunea luată de Delegațiune în privința secretarului general. Ea este
foarte echitabilă, întru aceea că pune pe dl. Hasdeu — după cum este și
drept — în condițiunile legale ale postului ce îndeplinește, dindu-mi și mie
foarte prețioasă dovadă că Academia nu mă leapădă cu totul dintre diregâ-
torii ei E Din parte-mi, chiar de departe, mă voi sili să lucrez pentru înain-
tarea ei; și iată cum: Osebit de lucrările Caniemiriane și Varlaamice pe care
le împing încetinel tot înainte, voi continua a lucra spre a obține de pe aci
tezaur pentru înavuțirea bibliotecei noastre. Și apoi încă — dacă vor sta
disponibile vreo cîteva sute lei pentru tipăriri — îmi propun a imprima aci
o broșură conținînd, în limba franceză, dispozițiunile noastre legale și regle-
mentare ; personalul nostru; o scurtă dare de seamă despre natura activității
Academiei noastre; o listă de premiile propuse; în fine, un mic volum care
să pună pe străini în deplină cunoștință despre existența și viața noastră.
Te rog ca — după această scrisoare — să dai cunoștință de această a mea
intențiune d-lui președinte, d-lui Hasdeu și celorlalți membri ai Delegațiunii,
79
pentru ca să pot începe a o pune în execuțiune, dacă ea va obține asentimen-
tul d-lor. Am pornit la începutul acestei săptămîni, prin expeditorii Matthieu
și Fraenckel (petite vitesse) 15 volume în 4°, dăruite nouă de Academia știin-
țelor morale și politice. Aștept pentru președintele aceștia, dl. Levasfevr,
publicațiunile de statistică avute de mine și anunțate de d-ta în penultima-ți
scrisoare. Acum mă ocup a obține cărți de la Academia de științe de la
Ministerul Instrucțiunii Publice.
Sper că sigiliile și harta d-lui Ghica au și sosit. în privința achitării,
n-am a vă trămite nimic alt decît chitanța care va figura în dosarul ce țin
aci pentru lucrările mele relative la Academie. Banii i-am primit încă din
martie trecut.
Am primit tirages ă part din discursurile d-lui Ghica — Hasdeu și Baca-
loglu — Ghica 2; astfel și pe cele următoare. Voi trămite fără întîrziere pro-
cesul-verbal al ședinței, ce este la mine. însă în privința tipăririi Analelor
pe 1879—1880, voi aci să supun Delegațiunii și ideea mea, care este cea
următoare:
1.	Păstrîndu-se formatul cel adoptat în ultimele două volume, adică 4°
mic, să se aleagă o hîrtie mai bună și uniformă peste tot volumul.
2.	Să se compună un singur volum din toate procesele-verbale (ale ședin-
țelor ordinare și ale sesiunii) și din toate memoriile, discursurile, precum și
din anunțurile obicinuite.
în acest volum, procesele verbale să fie tipărite cu cicero (corp 12); iar
anexele (discursuri) cu corp 10 (garmond)', sau vice-versa, fără însă d-a se
despărți unele de altele. Daca însă ceea ce s-a tipărit pînă acum (adică dis-
cursurile) s-a tras și în edițiune definitivă, atunci este indispensabil ca să se
facă 2 secțiuni la același tom, care ar fi: „Seria II, Tom. II, anul 1879—18804k.
Nu văd însă pentru ce să se facă 3 volume, care în definitiv n-ar fi decît trei
broșure groscioare. Așadar, părerea mea este: sau un volum cu text continuu,
distinct numai prin litere de tipar diferite (garmond și cicero); sau un volum
în două secțiuni, una pentru procese-verbale, anunțuri și liste; alta pentru
discursuri, memorii, tabele meteorologice etc.
3.	Aș vrea să revăd, în ultima corectură, tot ce se tipărește din Anale',
chiar de mi s-ar trămite 2 și 3 coaie deodată, mă angajez a nu le ține aci mai
mult decît 48 ore maximum.
Bine ar fi să se facă facsimile după inscripțiunile de la Bistrița, Tîrgo-
viște, Dobrogea etc. însă, întru aceasta, trebuie să-ți aplici toată atențiunea,
ca să fie fidele. Sper că și d. Hasdeu va binevoi a controla, cu cunoscuta
d-sale pătrundere paleografică, aceste lucrări, dacă se fac.
E foarte de regretat ceea ce s-a petrecut cu raportul d-lui Densușianu.
Vezi numai să nu se piardă cu totul.
Ar trebui să te ocupi a compune și a tipări un tabel pentru organizațiunea
Academiei, cu oficiile și cu comisiunile ei pe anul 1880—1881, după modelul
celui întocmit de mine în anul trecut. Într-însul se va lăsa vacant (adică în
alb) locul referatului A. D. Mocioni. Iată pentru la anul alegere de făcut în
Secțiunea noastră istorică!!!
Asemeni, trebuie cît mai curind anunțată prin foile publice din Princi-
pat și din Țările Române lista completă a premielor propuse pentru anii
următori. Ții minte că în anul trecut am publicat-o în rezumat, prin ziare:
80
tot astfel mi se pare că ar trebui făcut și astăzi, dar cît mai neîntârziat. Pre-
miul Lazăr pe 1883, mi se pare cam vag. Dar premiul Năsturel, care este:
Istoria tipografiei române? sau Mișcarea literară sub Matei Basarab?
Din manuscriptul Vita Cantemirii este neapărat ca, înainte de înapo-
ierea manuscriptelor la Rusia, să se tragă o copie completă de către cance-
laria noastră (Dobrescu și d-ta) controlînd-o cu deplină atențiune; asemeni
cred că veți fi colaționat textul copiat după Istoria Imperiului Otoman;
Ce s-a făcut cu texturile arabe? Dl. Ghica spunea că secretarul legațiunii
otomane a primit această sarcină.
Manuscriptele cantemiriane ce ne-au venit de la Rusia, fiind copie și
nu originalele autorului, eu cred că facsimile nu sînt necesarie.
Pe Tocilescu îl văd cam rar; stăm foarte departe unul de altul. El este
tare ocupat cu cursurile lui. La 15, 20 zile vine însă să mă vadă. îmi spunea
că a trămis mai tot textul pentru volumul lui despre Dacia.
Astfel că d. luga să-mi trămită socotelile cerute de mine, și, dacă cumva
mai este vreun prisos, să-mi trămită și ceva parale, căci stau rău, nemaipri-
mind acum nimic din țară de două luni și mai bine. Cum a regulat d[omnia]lui
primirea banilor mei de la minister pe martie ? Pentru lunile următoare,
aștept să mi se dea un răspuns de la București, ca să pot regula prin cine și
cum are să se primească și să mi se trămită banii de subzistență.
Peste cîteva zile, trămițîndu-ți procesul-verbal cel întîrziat, am să te
rog să-mi faci și oarecare servicii personale, prin expediarea de lăzi și cărți
de-ale mele, care stau depuse la Academie. Intru aceasta îți voi da detalii
foarte explicite într-o scrisoare specială și privată; căci cea prezentă are mai
mult raport la afaceri oficiale ale Academiei.
Voi căuta să văd pe generalul Adrian3.
Pe Dame, lasă-1 în plata Domnului.
Află, te rog, dacă d. C. A. Rosetti este la București sau în țară și scrie-mi.
Aștept la toate grabnic răspuns și-ți trămit cele mai cordiale salutări.
Odobescu
Negreșit că Delegațiunea va fi expus familiei Mocioni tînguirile ei ofi-
ciale.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58297. S 3 (17)/GDLXXX1II.
1	Din octombrie 1879 Odobescu era suplinit în funcția de secretar general al Aca-
demiei de B. P. Hasdeu, căruia îi revenea această sarcină în calitatea sa de secretar al
secției literare (cf. Analele Acad. Rom., Seria II, tom II, Secț, I, partea administrativă
și dezbaterile, p. 36—37).
2	I. Ghica ține discursul de recepție, intitulat loan Cîmpineanu, în 28 martie 1880.
îi răspunde B. P. Hasdeu, iar Em. Bacaloglu Despre Calendar, în 20 martie 1880, cu
răspuns de Ion Ghica.
3	George Adrian (1820—1889), general român, între anii 1867—1868 a fost ministru;
de război.
81
18
Paris, 52 rue La Boetie, 14/26 mai 1880
Domnule Biene,
Deși ți-am scris ieri o foarte lungă scrisoare și cu toate că am a-ți mai
scrie în curînd alta foarte lungă privitoare la oarecare din lăzile mele pe care
aș dori să le capăt aci, azi îți adresez aceste cîteva rînduri cu întreit scop:
1.	Te rog să-mi capeți și să-mi trămiți următoarele timbre poștale
românești: 6 timbre negre de i 72 bani; 6 timbre roșii de 30 bani; 6 timbre
galben ’închis de 50 bani. Dl. luga va avea bunătatea a solda cheltuiala.
2.	Află de la Biblioteca Statului pînă la ce volum inclusiv s-au primit
volumele din operele lui Borghesi, ca să pot căpăta și expedia de aci Biblio-
tecii cele următoare, căci au ajuns la al IX tom.
3.	Află de la d. Hasdeu dacă d-sa și colegii săi din Gomisiunea Biblio-
tecii sînt dispuși a-mi cumpăra pentru Biblioteca Academiei cîteva opere
din cărțile mele, cum de exemplu: Corpus Inscript. Graecorum complet,
Blovet, Expeditori en Moree și altele. Recomand și operele mari de arheologie
arhitectonică care sînt la dl. Lecomte. Dacă d-lor sînt dispuși, îi rog să faca
d-a dreptul sau prin d-ta alegerea operilor ce li se par folositoare Academiei;
să întocmească o listă, să pună în fața fiecării cărți prețul ce propun. Acea
listă te rog să mi-o expediezi cit mai cur inel, și eu voi nota pe dînsa cărțile pe
care le pot ceda și voi exclude pe cele ce-mi mai sînt necesarii. Aș dori ca să
am un răspuns grabnic la această cestiune, de la care depinde loarte mult
dispozițiunile ce am a lua pentru întrebuințarea stagiunii de băi din această
vară. Cată să îngrijești de toate mijloacele spre a mă pune mai bine în picioare.
Operile de statistică pentru dl. Levasfevr n-au sosit încă. Mă mir, căci
mi-ai scris că le-ai și expediat.
Destul pentru astăzi.
Iți las mai mult timp spre a te ocupa cu cele necesarii spre a-mi da cel
mai grabnic răspuns la cestiunile de mai sus.
Salutări cordiale,
O el obescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58298. S 3 (18)/ CDL XXXIII.
19
Paris, 52 rue La Bocite, 14)26 mai 1880
Domnule Biene,
Nu pierd nici un moment spre a răspunde la scrisoarea d-tale din 10
mai, și recapitulez materiele în ea cuprinse.
Micul volum francez despre Academie nu pot ști cît are să coste pînă
^e nu va fi textul gata; iar pentru aceasta trebuie să capăt procesele-verbale
întregi ale anului 1879 — 1880 și ale sesiunii din 1880. Așadar, cată să fie gata
mai întîi Secțiunea I din Analele ce se tipăresc acum. în orice caz, voi face
;82
ca cheltuiala volumelului să nu treacă peste 500 lei. Cred că Analele se vor
tipări repede și bine. De cînd știu că d. Hasdeu a primit a se însărcina cu
corectura, nu mai am nici o grijă despre ele (fără ca aceasta să fie un blam
pentru d-ta personal), și prin urmare recunosc însumi că nu este de nici o
utilitate a se întîrzia lucrarea prin trămitere de corecturi la Paris. Aș dori
numai să capăt succesiv coaiele din ambele Secțiuni, îndată ce ies de sub
presă, ca să mă pun în curent de ceea ce s-a făcut. Fiindcă s-a croit lucrul
pe 2 secțiuni, ca în anii trecuți, eu sînt de părere să se continuie tot astfel,
si să nu se facă pentru 1879—1880 3 volume în loc de 2, ci să se mențină
forma din anii trecuți, deși ambele secțiuni au să fie de proporțiuni diferite,,
aceasta nu strică întru nimic; din contra se va vedea, din mărimea secțiunii
II, că Academia acum mai mult scrie și lucrează decît discută; ceea ce este
semn bun. Eu pînă acum am primit Separat — Ausgaben din discursurile
Ion Ghica — Hasdeu, și Bacaloglu — Ion Ghica; apar încă coaiele 9—17
dintr-un articol despre vegetarium (al d-lui Vasici presupun, căci nume de^
autor nu figurează pe el).
Stăruisem a crede că titlul trebuie să cuprindă însemnările:
Seria II. Tomul II, Secțiunea 1 și 11.
Despre reproducerea redusă a Inscripțiunilor, d. Hasdeu va putea să
te povățuiască tot așa de bine și poate chiar mai bine decît mine. Așadar,,
rămîne la dispozițiunea d-tale de a face sau nu să figureze acele facsimile în
Analele de estimp, unde eu unul le-aș vedea cu mare plăcere.
Toate sînt bine în privința copielor Gantemireane.
Voi căpăta pentru Biblioteca Statului operele lui Borghesi, volumele
cîte îi lipsesc.
Procesul-verbal care este la mine, precum și contul Stern sînt deja expe-
diate. Completîndu-ți acel proces-verbal, cred că se poate tipări (de este zor)
chiar mai nainte ca să-l fi subscris eu.
In privința cumpărărei de cărți, aștept cu nerăbdare un răspuns, căci
de la aceasta depind deciziunile mele pentru căutarea sănătății ce voi putea
întreprinde în stagiunea de vară. Orice întîrzicre este dar pentru mine ca și
o piedică.
Voi scrie însumi d-lor, de la care aceasta atîrnă direct, însă comptez mult
pe d-ta ca să faci alegerea cărților și prețuirea lor pe care să o propui Comi-
siunei. Astfel cred că s-ar alege ceva, mai iute, din afacerea în cestiune. Pache-
tul cu statistica l-am primit ; dar tot lipsesc voi. I din Anale și cartea cea
franceză.
Acestea fiind deocamdată Gestiunile despre care tratează scrisoarea
d-tale și cele ce mi se par de o urgentă importanță, închei scrisoarea mea de-
astăzi, repețind că aștept un grabnic răspuns la ultima din ele și adaogînd
uzitatele cordiale salutări.
Odobescu
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58299. S 3 (19)/ CDL XXXIII.
83-
20
Paris, 52 rue La. Boetie, 4/16 sept. 1880
Domnule Biene,
Am primit succesiv scrisorile d-tale de la 10 și 12 septembrie, precum
și foile cu Discursul d-lui Brîndză 1 și, în fine, volumul Martirii crucii
pentru care toate îți mulțumesc.
Poate în curînd să primești indirect de la mine o scrisoare care o să-ți
dea ceva bătaie de cap. Te previn fără a-ți explica; dar dacă va ti să lie, atunci
te rog să depui întru ceea ce-ți cer prin acea scrisoare tot zelul și discrețiunea
posibile.
Cărțile date de Ministerul de aci încă nu le-am pornit, căci în ele am
observat oarecare defecțiozități și spre a mi se schimba exemplarele pentru
altele bune trebuie să aștept întoarcerea din congediu a șefului de serviciu
care mi-a înlesnit toată această tranzacțiune. Cred că ele vor pleca (Bor-
ghesi este printre ele) deodată cu cărțile ce vom aduce pentru cursul meu
din iarna ce vine.
Am primit și exemplarul din Moți3, care conține mai multe greșeli de
tipar decît prima edițiune; dar răspunsul d-lui Socec încă îl aștept.
Iar despre tabelele intuitive, deoarece n-are să lucreze, este de prisos
a trămite eu de aci programe care nu se vor pune în lucrare decît după
sosirea mea.
Eu aștept rezultatul a unor afaceri cu Ministerul, pentru care cred că
prezența mea acolo nu este indispensabilă, și apoi voi pleca de aci, aștept
ca de Sf. Dumitru să fiu în București.
Nu știu cu preciziune ce fel și cîte lecțiuni a făcut d. Urechia în clasa
de arheologie. Iar eu am de gînd să tratez în acest an Antichitățile elenice.
îmi pare rău că lipsesc Hartele lui Kiepert (medievale și antic), pe care sînt
sigur că le-am asociat cu tabelele arheologice în epistola mea către d. Laurian.
Am văzut în Românul raportul d-lui Densusianu asupra misiunii sale.
Cred că d[omnia]lui, spre a-1 publica, a obținut consimțimîntul Delegațiunii,
căci altmintrele foarte m-ar mira o asemenea procedere, tocmai din partea
d-sale, carele se indignase cînd unele ziare rom âne de dincolo au tipărit fără
știrea Academiei unele rezultate ale descoperirilor sale.
înțeleg că impaciența d-a face cunoscută publicului lucrările sale să-l
îndemne a face prin ziare o dare de seamă de ceea ce a lucrat; dar raportul
■este un act oficial, de care nu poate dispune decît autoritatea care l-a pro-
vocat.
Pentru d. Costinescu vei găsi aci o scrisoare pe care te rog să i-o înmî-
nezi cît mai neîntîrziat.
D-lui luga spune-i te rog că am primit alaltăieri gropul de 600 fr. ce
mi-a trămis, și-i mulțumesc.
Despre moneta lui Ștefan va decide d. Sturdza; eu personal nu sînt
amator, nici voi da cărți de-ale mele în schimb.
Volumul primit de la Bruxelles, te rog să-l ții acolo.
Despre Școala superioară normală mi-au venit și mie ceva spuse; dar
nu în sensul celor ce-mi scrii d-ta. Aș dori însă să capăt oricare deslușire mai
84
lămurită asupra naturii acestei scoale. De-ai putea să-mi transmiți lucrările-
oficiale ce s-au făcut pînă acum m-ai îndatora foarte.
Aci am dat în toamnă; timpul se răcorește tare și plouă mereu, ceea
ce foarte îmi displace.
D-lui Hasdeu arată-i din parte-mi salutări de bună întoarcere. Asemene,,
te rog spune din parte-mi complemente d-lui președinte și celorlalți d-ni.
colegi și amici din Academie.
Nici pe d. Ispirescu să nu-1 uiți.
în fine, pentru d-ta, cele mai cordiale salutări.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58300. S 3 (20)/CDLXXX1II.
1	Este vorba de discursul de recepție intitulat: Vegetațiunea României și explora-
torii ei, pe care D. Brîndza l-a rostit la li aprilie 1880. I-a răspuns Gr. Ștefănescu.
2	Constantin D. Aricescu, Martirii crucii din ambele Dacii. Cu o prefață de C. D. Ari-
cescu, Buc., 1856.
3	Volumul Moți și curcani. Două conferințe ținute la Ateneul din București. a cunos-
cut două ediții: ediția I în 1878 și ediția a H-a în 1890, imprimate în tipografia Socec..
21
Paris, 52 rue La Boetie, 16)28 sept. 1880
Domnule Biene,
Prin scrisorica d-tale de ieri îmi spui că d. Costinescu ți-a dat, fără de
nici o scrisoare, 4 liste de cărți, cerîndu-ți ca să le însemnezi prețurile la toate
și adaogi că această lucrare nu o poți face fără ajutorul meu.
Mă mir că listele ți-au venit fără scrisoare; dar apoi iar mă mir că n-au
ajuns explicațiunile ce conțin chiar acele liste, și mai cu seamă cele 2 mici.
Și adică:
I.	Este o listă făcută de d-ta, căreia am mai adaos și eu cîte mi-am adus
aminte din acele opuri, din care o parte, mai mult sau mai puțin însemnată,
este deja în posesiunea statului. Acea listă să o denumim A.
II.	O listă mică conține un extract din lista A, cu însemnare de prețurile
celor mai importante din opurile listei A. Am adaos ca NB, că volumele prin
care este să se completeze lipsurile la aceste opuri pot fi considerate ca con-
stituind 1/5 a prețului lor total. Deși nu este completă, însă deja această
listă (să o numim B) produce un contingent de 5000 franci.
III.	Am întocmit o a treia listă de cărți ce voiesc a ceda din biblioteca
ce este încă în posesiunea mea și în păstrarea d-tale (fie această listă C.) și
IV.	O altă mică listă (fie D) care conține numai o parte din opurile
listei C, cu prețurile lor enunțate; iar pentru cele netrecute în lista D am ară-
tat și afirm că’mai că nu se afla într-însa vreun volum care (nelegat, și NB
sînt mai toate bine legate) să valoreze mai puțin de 8 franci; însă multe,
foarte multe zecimi din volumele trecute în lista G și neînscrise în lista D pre-
țuiesc cîte 15, 20, 30, 40 ba și 50 franci.
85’
Așadar, lotul constituie în total o sumă de 25.000 pînă la oO.OOO ir. valoare
necontestabilă.
Aceasta este un fapt pozitiv. Eu nu posed aci copie după liste, ca să pot
executa lucrarea dt^ prețuire în detaliu. Iar d-ta, bazîndu-te pe noțiunile par-
ticulare și generale date în prezenta scrisoare, ai putea (daca se insistă cu tot
dinadinsul a se cere acea prețuire amănunțită) să iaci un calcul de împărțire,
care să corespundă cu indicațiunile de mai sus.
Eu totuși sper că această lucrare nu va fi necesarie spre a se termina
afacerea, pentru care ar fi mai bine să se urmeze cu celeritate, fiind asigurat
statul că numai dînsul este avantajat, în proporțiune considerabilă, prin
tranzacțiunea de față.
Cele aci coprinse, te rog să le comunici d-lui Costinescu, împreună cu
complimentele mele; dar iarăși te rog ca numai d-tale să le comunici.
Am avut ocaziune să prețuiesc cordialul devotament ce mi-ai aratat
pînă acum și sper că mi-1 vei păstra intact, în schimb cu simtimintele de afec-
tuoasă stimă ce-ți port.
Scrie-mi degrab tot ce se va fi făcut cu scrisoarea d-tale.
O d o b e s c u
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58302. S3 (2 1)/CDL XXX1 H
22
Paris, 23 sept, jb oct. 1880 52 rue La Boelie,
Domnule Biene,
N-am scris de cîteva zile, căci înturnarea ploilor și timpului rece m-a
azvîrlit încă pentru vreo patru zile în pat.
Azi însă primii ambele d-tale epistole de la 20/2, împreuna cu listele din
ele și mă grăbesc a răspunde.
Mă mir că n-ai primit scrisoarea ce însoțea listele și care am pornit-o
prin d. avocat M. Ștefănescu; dar în ea nu era nimic decisiv.
Ca să corespundă cu cererea d-tale am făcut chiar azi o conștiincioasa
listă de prețuri:
a)	Cea pentru opurile de completat o vei afla pe o foaie nouă anexată
la lista cea veche scrisă de d-ta.
b)	pentru cărțile de cedat, am însemnat cu creionul de lături prețurile
cele mai reduse; pe pagina 16 a acelei lungi liste am făcut o recapitulațiune
totală a prețurilor, cu oarecare observațiuni, de luat în considerațiune.
Nu pot ști cît are să iasă suma volumelor din lista A., adică cele de com-
pletat ; însă și aci trebuie să observ că, de cîte ori ceri librarilor să-ți comple-
teze un op cu anume volume, prețul acelor volume crește în mod considerabil.
Eu pe lista anexată am însemnat prețurile normale ale volumelor. Deci d-ta
cu d. Costinescu veți binevoi a verifica numărul volumelor prin care se com-
pletează opurile noastre, veți face comptul după prețurile însemnate în lista
86
mea și apoi veți chibzui dacă se cuvine sau nu să adăogați (după uzul libra-
rilor) un plus de 20% pentru operațiunea de completare.
Precum mă știi, eu la neguțătorie nu mă prea pricep, și defectul meu a
fost totdauna d-a nu socoti pagubile ce aș putea resimți voind să fac pentru
alții și mai ales pentru statul meu bine și mai frumos decît oricine. Aceasta
mi-a atras mai totdauna nu laude și recunoștință, ci numai defăimări și
însemnate pagube personale. Așa poate voi să urmez și în cazul de față;
însă fiindcă aflu în d. Costinescu și d-ta amici mai înțelepți și mai îngrijați.
de foloasele mele personale decît cum sînt eu însumi, atunci mă las cu totul
pe seama d-voastră ca să alegeți din lista cea pe 16 fețe atîtea opuri cate tre-
buiesc spre a completa suma rămasă disponibilă din 8500 franci, după ce veți
fi ales partea rezervată completării opurilor...
Cred că acum toate mijloacele spre a executa aceste operațiuni complicate
de prețuire sînt la dispozițiunea d-tale și că bunăvoința ce-mi dovedești nu
va mai fi împiedicată de nici un scrupul de a-mi jigni interesele.
Eu de mai nainte, pentru tot ce veți face, vă mulțumesc cu deplină cor-
dialitate și d-tale și d-lui Costinescu, căruia te rog să-i comunici sau să-i
citești (d-ta ești mai dedat cu cacografia mea) aceste pagine, a căror pornire
o grăbesc cît pot.
Aș dori să capăt rezultatul cît mai curînd, ca să pot reveni în București,
unde nu starea sănătății, nici viața cea bună mă recheamă, ci împlinirea
atîtor datorii la Facultate și la Academie.
Aș dori mult ca peste 15, mult 20 zile de astăzi, să pot avea aci în Paris
suma rezultată din tranzacțuirea bibliotecii. Atunci m-aș găti îndată de por-
nire.
Nu voi să încerc alte subiecte în această scrisoare, rezervată afacerii
pendinte; însă aș avea de zis mai multe asupra misiunii în Dobrogea, care'
s-a cam. făcut în pripă, după a mea părere h
Aș dori să capăt prin d-ta sau prin d. Dobrescu, de la minister, o copie
după toate voturile și lucrările ce s-au făcut în privința Școalei normale supe-
rioare.
Cercetează te rog dacă a sosit la Decanatul Facultății de litere o epis-
tolă a mea conținînd programa curselor ce-mi propui a face la iarnă; și ce<
s-a făcut cu ea ? Ce ore mi s-au însemnat în orariu ?
Aștept cu mare nerăbdare să-mi anunți terminarea afacerii cu biblio-
teca în mod satisfăcător și te rog și de astă-dată să primești cordialele mele
salutări.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. in». 58301. S 3 (22)/CDL XXXIII.
87‘
23
Paris, 52 rue La Boelie, 25 sept.)? oct. 1850
Domnule Biene,
Spre a nu pierde un moment, ieri ți-am înapoiat listele trămise, cu însem-
nările de prețuri ce mi-ai cerut.
Această lucrare am făcut-o în pripă și mai mult din amintire, însă cu o
vrută tendință de a sta totdeauna mai prejos de prețurile reale. Lista pe care
d-ta o păstraseși, din cele 4, a fost însă făcută după documente pozitive,
și fiindcă ea conține parte din opurile cele mai consecințe, te rog să o iei de
normă pentru acele opuri, mai de preferență.
încredințat fiind că acea afacere are să meargă acum iute și bine, grație
obligantei d-tale activități, și a concursului ce vei da întru aceasta d-lui
«Costinescu și autorităților, mă las asupra-vă; și să vorbim acum și de al ele.
.Sînt foarte* intrigat de a ști pentru ce atîta furie în deciziunea Academiei
noastre, relativă la explorațiunea arheologică a Dobrogei.
Din ce anume fond s-au dat acei 2000 lei ?
La ce epocă se va face aceasta ?
Mă mir că d. Hasdeu, singurul mai competent în această materie, să-și
Jase deocamdată ocupațiunile la Facultate, la Arhive, la Academie, în cabi-
netul d-sale și la tipografie, ca să meargă în Dobrogea.
Apoi un diletant așa amator și colector pentru sineși, ca d. Kogălni-
«ceanu, îndura-se-va a lăsa Academiei descoperirile ce s-ar face cu banii Aca-
demiei? Oare nu se va întîmpla și acum ca în timpul explorațiunilor bietului
Bolliac ?
Cît despre d. Ștefănescu, d[umnea]lui negreșit va merge pentru geologie
și, sub acest raport, nimic mai nimerit decît alegerea sa în acea Comisiune.
Scrie-mi, te rog, îndată, cînd are să se facă acea lucrare; căci, aici, știu
.că impiegații Legațiunii așteaptă pe d. Kogălniceanu peste puține zile.
Apoi încă scrie-mi dacă s-au început cursurile la Facultatea de litere?
In ce stare este venerabilul nostru decan ? Vezi-1, te rog, și arată-i din parte-mi
salutări pline de afectuoasă considerațiune.
D-lor Hasdeu, Urechia, Aurelian și alți confrați, complimente amicale.
Și d-tale, ca totdeauna, cordiala mea atențiune,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58303. S 3 (23)/CDL XXXIII.
24
Paris, 52 rue La Boetie, 29 sept, j 11 oct. 1880
Domnule Biene,
Acum mă sculai din pat dupe 48 ore petrecute cu picioarele înfășurate
în flanele, care nu puteau, cu toată a lor căldură, să-mi aline durerile. Toate
acestea sînt triste prognastice pentru la iarnă.
88
Dar să vorbim de altele. Primii dar pe cînd mă sculam din pal ultimele
coaie trămise din Anale, adică 9, 10, 11 și 12 din Secțiunea I; și 42—46 din
Secț. II.
La cele dintîi voi face observațiunile următoare:
1.	Hîrtia acestor ultime coaie mi se pare a fi cu mult inferioară celor din
coaiele anterioare.
N-ar trebui să fie așa.
2.	Mai nainte de a se începe procesele-verbale ale sesiunii generale, ar
fi trebuit să se tipărească o față, purtînd titlul următor:
Partea II
Sesiunea Generală din anul 1880
Adevărul este că aceasta se poate face însă printr-o față intercalată,
precum s-ar introduce și îndată după titlul general al volumului o altă față
cu titlul:
Partea I
Ședințele ordinare din anul 1879—1880
Astfel ar fi oarecare confuziune neplăcută în ordinea ședințelor.
în privința Secțiunii II (Discursurile) m-am speriat de proasta (mize-
rabila) calitate a hîrtiei pe care a ajuns a se tipări ultimele coaie trămise ...
din care, mai cu seamă coala 46, este tipărită pe hîrtie curat vînătă, abia
bună de înfășurat în ea icrele și măslinele de la băcănie.
Spune, te rog, d-lui Ispirescu că am să mă cert foarte rău cu d[omnia]lui,
din aceste cauze, cînd mă voi întoarce.
D-tale, în particular, îți recomand afacerea mea cu biblioteca. Pe cînd
îmi scriai că nu mai ai trebuință de listele cu prețuri, eu chiar în acea zi ți
le înapoiam.
Sper că totul va fi spre bine și se va termina iute, căci sînt în mare
neastîmpăr.
Boala și grija întoarcerii mă muncesc rău deocamdată.
Salutări cordiale,
Odobescu
Răspunde-mi la cele din scrisoarea precedentă.
Nu lipsi a mă ține în curentul lucrărilor din ședințele Academiei.
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. ino. 58304. S3 (24)/CDLXXXIII.
25
Paris, 52 rue la Boetie, 2/14 oct. 1880
Domnule Biene,
Primind scrisoarea d-tale de la 9 oct., am constatat că prevederile mele
în privința comisiunii de explorațiuni dobrogene au fost curînd împlinite ...
Mi se pare că așa este mai puțin prejudiciu decît cu o prea mare pripă.
89
Din toate documentele epigrafice ce mi-ai trămis, nimic n-am putut
alege pînă acum, căci mai toate (mai ales ale lui Weickum) sînt deja publi-
cate și cunoscute în lumea cultă a Occidentului. Așadar, le voi aduce cu mine,
dacă nu cumva vă sînt reclamate îndată. în acest caz, le voi expedia la prima
cerere. D. Tocilescu în adevăr a fost și este cam bolnav de piatră. A venit
să mă vadă mai dăunăzi: trecuse vreo 6 săptămîni de cînd nu-1 mai văzusem:
dar ședem foarte departe unul de altul și nici eu n-am prea ieșit din casă,
căci am fost cînd șubred, cînd serios bolnav în pat.
Aștept cu nerăbdare rezultatul definitiv al afacerii cu biblioteca; sper
că-mi vei putea trămite și o listă cît de prescurtată a celor 294 volume pentru
care am să primesc 8579 franci. Tare aș dori ca totul să fie terminat cit mai
curînd, ca să-mi văd visul cu ochii și să pot lua o deciziune repede în privința
întoarcerii mele în țară.
în lista operilor reduse, am uitat să trec vreo 2 volume din operile Iui
Voltaire în 72 voi. Aceste două volume sînt între cărțile mele. Ți le semnalez.
Negreșit că cu timpul îmi voi aduce aminte și alte opuri, pe care le voi putea
completa. Vă mulțumesc și d-tale și d-lui Costinescu pentru bunele și amica-
lele servicii în acesta și alte prilejuri.
Aci în scrisoare vei găsi o foiță coprinzînd o propunere pe care vei comu-
nica-o din parte-mi d-lui președinte I. Ghica, iar d-lui o va împărtăși în ședință,
dacă va socoti-o ca bună.
Sănătate îți urez, salutîndu-te cu cordialitate,
Odobescu
D-lui Urechia să-i spui, te rog, că-i voi scrie peste trei, patru zile. îl
salut cu amiciție.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58305. S3 (25)/CDL XXXIII.
26
Paris, 52 rue La Boelie, 8/20 oct. 1880
Domnule Biene,
La scrisoarea d-tale, începută la 10 și urmată la 16 oct., pe care o primii
acum, răspund îndată, mulțumindu-ți pentru toate soluțiunile ce-mi dai
într-însa la întrebările mele. Mai cu seamă însă voi să-ți spun aci că întîr-
zierea afacerii cu cărțile mă pune în mare grijă și învălmășeală, căci contam
foarte mult pe acele fonduri în primele zile ale lunii curente, ceea ce m-ar fi
pus în măsură a mă întoarce mai curînd la București. Acum, zău nu mai
știu cum merg și cum vor merge lucrurile. Orișicum, spre a lămuri pre cît
se poate situațiunea, îți adresez aceste rînduri, conținînd oarecare recoman-
dațiuni, pe care te rog să le comunici și d-lui Costinescu.
1.	Aș dori ca expedierea banilor rezultați din vînzare să nu fie mai tîr-
zie (maximum) de 15/27 ale acestei luni, și să se facă sau în grop de aur, sau
prin bancher, dacă va fi ceva dificultăți spre a căpăta aur.
90
2.	Dacă mandatul și banii vor fi primiți de d. Costinescu (deoarece-mi
spui că mandatul se va face pe numele Direcțiunii Bibliotecii), atunci îl rog
pe d-lui să dea din ei d-lui avocat N. Ștefănescu o sumă de 300 franci, pentru
diverse speze făcute de d. Ștefănescu pentru mine; iar restul să mi se expe-
dieze la adresa mea din Paris.
NB. La caz de a se primi întreaga sumă de d. Ștefănescu, se va face d-sa'e
recomandațiunea cuprinsă sub nr. 1, 2 și 3.
3.	Totdeodată, în ziua acelei expieclieri, d-ta să-mi faci cunoscută acea
expediare printr-o telegramă, zicînd numai:
Odobesco Paris 52 La Boetie
Expedie (cifra exactă a sumei trămise) livres (nature) (dacă e grop)
sau
par (numele bancherului din Paris; adresa lui e inutilă) Bian
D. luga va avea obligența a plăti telegrama.
D-lui luga te rog să-i spui că am primit (și-i mulțumesc) 400 fr. mai
dăunăzi, și-l rog ca printr-o scrisoare să-mi facă cunoscută situațiunea mea
financiară actuală față cu d-lui.
încă o comisiune: află, te rog, dacă dl. A. Xenopol se află în București,
și daca, precum am auzit pe aci, d-lui este decis a se stabili ca avocat în capi-
tala noastră, părăsind Iașii.
Am mai primit nouă coaie din Anale, tipărite de astădată pe hîrtie bună.
Cred că și Secțiunea II înaintează la tipografie.
Nu uita, te rog, că aștept să-mi comunici și mie (aci, prin scrisoare) o
listă a cărților cedate ministerului. Aceasta îmi importă mult.
Primit-ai scrisoarea rătăcită care conținea lista opurilor date nouă de
Ministerul francez ? Săptămînă viitoare vom expedia acele opuri, acum com-
pletate, pre cît s-a putut.
Aștept cu febrilă nerăbdare rezultatul definitiv și efectiv al afacerii biblio-
tecii.
Salutări cordiale,
Odobescu
Nu mi-ai spus nimic despre ultima ședință a Academiei.
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58306. S3 (26)/CDL XXXIII.
27
Paris, 15[27 oct. 1880
Domnule Biene,
Astăzi primii alte noi coaie din Anale. Văd că discursele de recepțiune
sînt terminate la pag. 388. Aș crede dar că e bine să se taie cele patru pagine
următoare (389—392) care, fără de nici un titlu special și fără de numerota-
țiune la articole, încep partea a 2-a a acestei a Il-a secțiuni; și să se broșeze
această primă parte a Secțiunii a Il-a cu titlurile aci alăturate, punîndu-se
astfel îndată în circulațiune.
91
Memoriile să se continuie cu paginatura consecventă, astfel ca la finele
lor să se pună tabela materiilor generale a Secțiunei a Il-a, iar titlul acelei
părți a H-a va fi urmat de o pagină pe care se va scrie titlul articolului d-lui
I. Ghica, pentru no. 1.
Adică:
I
Semințiile, soiurile
sau rasele
de
Ion Ghica
membru al Academiei
cum s-a făcut la discursurile de recepțiune.
Tot astfel se va urma pentru toate memoriile și notițele care vor urma
în acest volum.
Supune, te rog, părerea mea Delegațiunii și, dacă o adoptă, pune îndată
să facă titlurile pentru această primă parte, precum și coperta, și scoate
volumul la lumină.
Eu aștept cu anxietate mare rezultatul, vai! prea mult întîrziat al afa-
cerii cu biblioteca. Dealtmintrelea, de 4 zile stau în pat cu guturai și cu poda-
gră. Sînt de plîns.
Salutări cordiale,
Odobescu
Pagina 1 a textului și coperta:
ANALELE
ACADEMIEI ROMÂNE
Seria II. — Tomul II
Sesiunea anului 1880
Secțiunea II:
Discursuri, memorii și notiție
București
Pag[ina] 3:
PARTEA I
DISCUR[SUR]I DE RECEPȚIUNE
ale
MEMBRILOR ACADEMIEI ROMÂNE
rostite
în
Sesiunea generală
a anului
1880
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58307. S 3 (27)/CDL XXXIII.
92
28
Paris, 52 rue La Boetie, 20 oct./l nov. 1880
Domnule Biene,
Sînt astăzi opt zile ele cînd tot aștept să primesc de la d-ta o depeșă care
să îmi anunțe terminarea sau cel puțin anularea prea — foarte — mult pre-
lungitei afaceri a bibliotecei.
Cu toate acestea, nici chiar obicinuita d-tale scrisoare săptămînală nu
am primit-o; și de aceea stau în mare grijă și îndoială.
Nici o săptămînă n-a mai rămas pînă Ia St. Dumitru, cînd cugetam să
fiu și eu sosit în București, și prevăd că nici chiar după St. Dumitru nu voi
putea pleca, lipsindu-mi cele necesarii, cu care aveam să îmi dispun por-
nirea de aci.
Nu pot deloc să-mi explic această tăcere, a tutulor, adică și a d-tale și
a d-lui avocat Ștefănescu. Oare schimbatu-s-au deriziunile ministerului,
care, din înalte regiuni, mi-au fost asigurate ca favorabile tranzacțiunii
propuse ? Au prelungirea lor excesivă făcut-au să răsară obstacole de care
mă temeam?
Nu pricep nimica și te rog ca, pre cit vei putea, mai iute, să mă luminezi
cu ce știi, ca să’pot lua și eu o deriziune oarecare, conformă sau contrarie
regulărilor ce făcusem, bazat pre speranța reușitei afacerii în cestiune.
Nici de la d. luga n-am primit scrisoarea cerută prin care să mi se explice
situațiunea financiară exactă a mea față cu d-lui. Roagă-1 însă din parte-mi
că, dacă nu se va face nimic cu afacerea bibliotecii, spre a mi se trămite sumele
ce mi-a promis, dl. fuga însă să-mi expedieze atunci cit mai neîntârziat onora-
riile mele pe octombrie, împreună și cu un bilet de liberă circulațiune între
Vîrcerova și București. Voi cerca — deși nu prea sper a reuși — ca cu aceste
mici ajutoare să plec la București.
Greu, vai, greu merg treburile pe la noi.
Dar de-ar fi toată lumea în așa stare, apoi negreșit Londra și Parisul
n-ar sta mai presus de Tombuctu.
Salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58308. S 3(28)/ CDL XXXIII.
29
Paris, 27 ocl.18 nov. 1880 52 rue Le Boetie
Domnule Biene,
Adineauri primii scrisoarea d-tale de la 23 corent, care mi-a adus oare-
care liniște asupra afacerii mele așa de lung timp pendinte; deși întîrzierea
de patru zile de la pornirea ei din București, spre a primi depeșa d-tale vesti-
toare despre expedierea banilor, îmi cauzează încă îngrijiri. Ce va mai fi
și aceasta?
Aștept cu o nerăbdare nespusă să văd terminată această afacere, care
îmi pricinuiește adevărate friguri de vreo șase săptămîni încoace.
93
Crezînd, după cele ce mi se scriau acum vreo 7—8 săptămîni, că ea are
să se sfîrșească îndată, eu am luat aci grave angajamente, la care neputînd
corespunde la timp, m-am aflat și mă aflu încă în foarte mare perplexitate.
De aceea am și fost nevoit a cere de la d. Ștefănescu avocatul să-mi
trămită cu telegramă 2500 fr. pe care i-am primit la finele lui octombrie, stil
nou, și pentru care i-am dat d-lui o chitanță ca să ia acei bani, plus alta 300 fr.
de la persoana care va încasa mandatul cărților.
Cred că aceasta s-a și executat, și că eu voi primi (dar cînd, o, Doamne)
restul de 5614 fr. cu scăzămîntul costului lor de transport. Cînd? Cînd?...
Acestea toate m-au făcut să întîrziez aci peste toate măsurile. Acum
aștept banii și, din cauza întîrzierii lor cu totul neprevăzute, voi fi silit să
întîrziez cu 8, mult 10 zile, pornirea mea din Paris în urma primirii acelor bani.
Deci, întoarcerea mea depinde cu totul de epoca acelei primiri.
D-lui luga, mulțumesc pentru timpuria trămitere a banilor mei pe octom-
brie, pe care i-am și primit. Acum mai aștept și biletul de liberă circulațiune
între Vîrcerova și București.
In listele de cărți ce mi-ai trămis (și pentru care îți mulțâmesc încă) am
observat oarecare anomalii asupra cărora nu pot trece cu vederea, mai
mult din punctul de vedere al reputațiunii la care d-ta aspiri ca bibliograf.
De ce urcați așa mult pe Banduri (30 f. în loc de 10 f.), pe Sallengre
(40 f. în loc de 10 f.), pe Graevius (50 în loc de 10 f.) etc., etc., etc.
Apoi, iar, ce scăzăminte fenomenale și neraționale sînt următoarele ?
Unde, Doamne!, vei găsi volumele din Real Museo Borbonico, pe 15 fr.
în loc de 60 fr. ? Unde vei afla Arheologia engleză pe 14 fr. în loc de 60 voi.?
Unde, Revue Archeologique cu 12 fr. volumul? Unde Annales Archeologiquesy
cu 15 voi. ? Unde Perrot et Chipiez cu 160 voi. în loc de 400 fr. ? în fine,
este ridicol a prețui pe Gailhabaud., Monuments, 4 voi. în 4C pe suma de
60 fr. cînd el valorează 600 fr. ca o para.
Acestea însă le notez numai pentru instrucțiunea d-tale personală. Alt-
mintrelea, rezultatul fiind același, ca și cînd prețuirile ar fi fost mai juste,
nu cred că este necesariu a schimba nimic la prețuirile din liste.
Asemeni d. Costinescu poate fi asigurat că eu voi stărui ca angajamentul
ce d-lui a luat față cu Ministerul să fie îndeplinit chiar peste măsură.
Nu înțeleg însă de ce s-au exclus din lista operilor de completat unele
care se aflau acolo înscrise de mine și s-au adaos altele pe care nu țin a
le ceda (cum bunioară Platon, Welcker și altele).
La venirea mea în București voi regula toate acestea astfel ca să nu se
facă nici un prejudiciu Colecțiunii Statului.
Nu știu cum o să reușești a citi ieroglifele mele de astăzi, dar simt în
privire junghiuri care mă fac să tresar așa tare încît abia pot scrie.
Aștept să-mi mai dai ceva scris de la Academie.
Salutări cordiale,
Odobescu
Am primit cu mare plăcere fotografia.
La revedere
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58309. S 3 (29)/CDLXXXIII.
94
30
Paris, 52 rue La Boetie, 28 oct./9 nov. 1880
Domnule Biene,
Expeduisem ieri scrisoarea mea, cînd am primit seara depeșa prin care
îmi anunți că mi s-au și expediat 8155 fr.
Mai întîi de toate cat să mulțumesc tutulor celor ce au contribuit la
această trămitere, și aceste mulțumiri sînt cu atîta mai vii cu cît întîrzierile
acestei afaceri îmi făceau viața din ce în ce mai anevoioasă.
Acum am să aștept probabil pînă sîmbătă pentru ca să primesc banii.
Precum ți-am scris ieri, nu voi putea să plec de aci mai nainte de dumineca
următoare. Aceasta te rog să o anunți și la Academie și la Facultate, ca să
nu creadă lumea pe acolo că m-am înstrăinat cu totul de ocupațiunile și de
datoriile mele.
Dupe cum înțeleg, din banii luați de la Minister s-au dat numai 300 fr.
(și nu 2800 fr.) d-lui Ștefănescu. Am însă a-ți face rugăciune ca d-ta să câți
a te întîlni cît mai iute cu d-lui spre a-i spune că suma datorită îi voi aduce-o
eu la sosirea mea în București.
Te rog încă s£ rogi pe d. luga a cumpăra pe contul meu și a expedia sub
bandă, la adresa mea, un exemplar bun și frumos din Albumul macedo-român,
care, și plecînd eu de aci, voi să-1 las familiei.
Săptămînă aceasta voi trămite la București cărțile Academiei ce le-am
căpătat de la Minister, și în aceeași ladă voi pune oareșcare cărticele noi
ale mele care-mi vor fi necesarie pentru curs și alte lucrări.
Așadar, mult a fost, puțin a rămas și voi putea să exprim din grai, d-tale
și tutulor celor ce au avut grija binevoitoare pentru mine, ale mele mulțumiri.
Pînă atunci, cordiale salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58310. S 3 (30)/CDL XXXIII.
31
Paris, 14/26 ianuar 1881, 47 rue de Bcrri
Domnule Biene,
Iată două luni trecute de cînd nu ți-am mai scris; iar d-ta, în acest răs-
timp, nu m-ai lăsat cu totul fără știri. Pentru aceasta îți mulțumesc și te
rog să urmezi, pe cît voi mai fi pe aci, căci ceea ce-mi scrii despre Academie
și despre d-ta mă interesează totdeauna foarte mult.
îmi tot propun a scrie și d-lui președinte, căruia de mult am rămas
dator cu un răspuns la o foarte amabilă scrisoare ce d-lui mi-a adresat în luna
trecută. Sper să-mi împlinesc în curînd și această datorie. Pînă atunci te rog
să arăți d-lui I. Ghica ale mele complimente pline de stimă.
Mi-ai scris într-un rînd ca să îmi ceri a comanda două sigile pentru Aca-
demie. Azi mi le-a adus și le voi expedia îndată prin comisionerul obicinuit.
95
Deocamdată trămit aci comptul lui Stern. Dl. luga (căruia [îi] mulțumesc
pentru cele 2 gropuri și pentru scrisoarea sa din luna decembrie) va regula
acest mic compt, expediindu-mi suma, împreună cu alți bani, dacă îi va fi
posibil a-mi mai trămite vreo sumă pe ianuarie 1881. Despre aceasta îl rog
să mă informeze la timp.
Eu stau acum aci ca pasărea pe ramură. Mi s-a lot spus să stau, și încă
azi am primit știri din țară care nu-mi dau povața de a mă întoarce, în
speranță că mi se va regula o pozițiune care să îmi permită a rămîne pentru
un timp cît mai îndelung în străinătate. Atunci, întru aceea ce privește cate-
dra Facultății, regularea ei va fi lesne, căci, după toate probabilitățile, Toci-
lescu se va întoarce în București la fevruarie și el va lua orișicum supleanta
mea regulată. Pentru Academie, vom aviza atunci asemeni, spre a se trece
definitiv sarcinele mele asupra d-lui Hasdeu sau altcuiva, dacă d-sale nu-i
convin.
Cît despre d-ta, încă o dată îți mulțumesc pentru multele osteneli ce-ți
dai cu corecturile. Aceste osteneli însă îți vor fi profitabile, căci te vor deprinde
cu o lucrare care este și mai anevoioasă acelora cari nu s-au dedat cu dînsa
din tinerețe.
Dar (â propos de Anale) de ce se tipăresc așa încet ?
Apoi, încă, de ce nu se expediază (mie și altora) al III-lea volum din
Documentele Hurmuzaki, care am auzit că au apărut ?
Aș dori foarte mult să capăt și eu (cum a căpătat d. Picot) un exemplar
complet din foile Psaltirei lui Coresi, retipărită.
Cu altă ocaziune îți voi mai scrie și despre alte cărți, care îmi sînt de
mare necesitate; căci să nu vă închipuiți că aci trîndăvesc. Mărturisesc chiar
că, după atîția ani de viață necăjită în țară, lucrarea liniștită aici este cea
mai vie a mea plăcere, pe care aș dori să o pot prelungi cît mai mult.
Cu toate acestea, mi-ar face asemeni plăcere a revedea puținele persoane
cărora eu nu [le] sînt cu totul indiferent în țară.
Aceasta cred că se va și realiza sau printr-o întoarcere a mea definitivă,
sau printr-o vizită ce am de gînd să vă fac, spre a mai regula bulendrele Mele
rămase în a d-tale păstrare.
Răspunde-mi, te rog, iute.
Al d-tale cu cordialitate,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58312. S 3 (32)/ CDL XXXIII.
32
Paris 47 rue de Berri, 23 ian. 14 fev. 1881
Domnule Biene,
Scrisoarea d-tale din 19/31 ian., pe care o primii astăzi, mi-a produs o
impresiune mîhnitoare, văzînd că nu ești mulțumit de sarcinele, îngreuiate,
ale Academiei. Drept să-ți spun însă, n-am avut încă timpul să mă gîndesc
Ia un paleativ serios. îți promit însă a cugeta cum și ce fel s-ar putea ușura,
96
și chiar îndrepta, toate cele de care te plîngi. Pe lume tot omul își are păsurile
sale, și cred că nici eu nu sînt lipsit de nevoi. Poate chiar și mai mari aș
avea acum, dacă nu m-aș afla într-un loc depărtat de neajunsurile Bucureș-
tilor, și foarte înstrăinat de cîte se spun și se cred despre mine pe acolo.
De aceea las imaginațiunii bogate a compatrioților cîmp liber de a interpreta
cum le vine mai bine stăruința mea prelungită în străinătate. Cînd voi putea
să mă întorc fără griji în țară, o voi face-o cu mare plăcere. Dar ziua în care
aceasta se va întîmpla nu o pot preciza încă; poate va fi chiar peste cîteva
săptămîni; poate mai tîrziu. Fii dar cu răbdare; mai scrie-mi despre nevoile
d-tale și tot ce voi putea face de aproape sau de departe, te asigur că-1 voi
face.
Am avut plăcere a vedea aci, mai alaltăieri, pe d. Sturdza, căruia i-am
vorbit mult de ale mele și de ale Academiei. Pe d. Urechia asemeni l-am
văzut în Paris. Aceste două vizite mi-au făcut mare plăcere.
Acum să răspund la cele din scrisoarea d-tale.
Nu primesc Monitorul, deci nu văd procesele-verbale ale Academiei.
Regret aceasta, dar n-am ce face.
Sigiliele, deja pornite, sînt dupe forma și mărimea celor uzitate la Insti-
tutul Franciei.
Pe dl. luga îl rog ca, vreo 2, 3 zile după ce vei primi această scrisoare,
să meargă la Ministerul Cultelor spre a lua informațiuni, căci am adresat
chiar astăzi o epistolă Ministerului, la care aștept răspuns. îl rog asemeni
să mă înștiințeze îndată dacă pot sau nu să sper remunerațiunile mele pe
ianuar și fevruar și, în caz afirmativ, să facă bine a mi le expedia la termenii
uzitați în trecut.
Âștept cu nerăbdare pachetul de cărți ce mi-ai trimis pentru mine și
pentru Institutul de aci. Te voi vesti cînd le voi primi.
Te rog însă să-mi mai trămiți din biblioteca mea și cu cea mai grabnică
ocaziune un volum legat urît și inform, care sub o învelitoare de format în 8°
conține o amestecătură de broșuri diverse precum Asachi, Le Glaneur; Bol-
Hac, Călătorie arheologică; Sion, Călătorie în Basarabia; Izvorul lui Clăvări
etc., etc., etc.
Dacă e prea gros pentru poștie, rupe-i scoarțele, împarte-1 în mai multe
fragmente și pornește-le sub bande.
Printre cărțile mele nelegate este, pare-mi-se, un calendar al popii Mus-
celeanu, care conține notițe despre Mănăstirile Moldavii (să nu-1 confuzi cu
alt calendar tot al popii Musceleanu, unde sînt numai fleacuri sub titlul de
Monumentele străbunilor1. Popa Musceleanu a scos 3 calendare:
1	— unul cu notițe despre Monastirile Valahiei (nu-1 am din nenorocire);
2	— altul cu notițe despre Monastirile Moldovei (mi se pare că-1 am și
acesta îl cer):
3	— altul pe care îl am desigur, dar care nu e bun de nimica.
Te rog să-mi spui dacă în lipsa mea s-a primit, pe numele meu: Convor-
birile literare din Iași, Familia din Pesta.
Dacă da, apoi fă-le un pachet și mi Ie expediază, urmînd tot astfel (cu
numărul) pe viitor.
Cartea d-lui Xenopol, venită pentru mine, te rog să mi-o trămiți, ară-
tînd d-lui președinte că d. Xenopol mi-a propus-o pentru concursul din estimp.
97
Dă-mi știre despre opurile ce s-au mai prezentat la diversele concursuri
pe 1881.
Informează-te la d. August Hechl, bunchiar în palatul Dacia, și cores-
pondentul comisionarului de aci A. Matthieu și Fraenckel dacă se poate însăr-
cina a-mi expedia pe mare lada mea cu cărți ambalate de d-ta la plecarea mea.
Spune-mi, te rog, dacă printre cărțile mele cedate Bibliotecii Statului
sînt coprinse aceste 2 opuri:
Le Beau, Histoire du Bas-Empire.
, Hammer, Histoire de VEmpire Ottoman? (volumele lor erau parte la mine,
parte la Odobești).
Oare nu s-ar putea ca d. Dobrescu (dacă d-lui mai este la Academie) să
facă pentru mine o despuiare a dosarului Mehedinților, atingător de Gestio-
narul arheologic? Intreabă-1 din parte-mi; această despuiare ar trebui făcută
tocmai în felul notelor no. 11 et Squ ce însoțesc articolul meu despre Romanați
în Analele din 1877 2, tom. X, Secț. II, p. 178—200. M-ar îndatora foarte
mult.
Prevăd că, în puține zile, voi mai avea și altele să-ți scriu; dar nu te
speria și crede în afectuosul interes ce-ți poartă al d-tale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. Inv. 58311. S 3(31)/CDL XXXIII.
1	Preot Gr. Musceleanu, Monumentele străbunilor din România (toate originale culese
dupe pietre monumentale), urmate de un tablou cronologic dublu pentru 651 ani, de la 1215—
1866, fiind așezați în cea mai bună regulă', anii creațiunii vis a vis de cei de la Christos
spre a cunoaște fiecine anii cei vechi care adesea se găsesc pe monumente. Partea I, Buc.,
1873.
2	La 21 august 1871 Odobescu comunica în ședința de lucru a Secțiunii istorice că
în iarna trecută a difuzat prin intermediul Ministerului Instrucțiunii Publice în rîndul
institutorilor primari urbani și rurali un Chestionar redactat de el, pe temeiul căruia se
putea realiza consemnarea și descrierea tuturor monumentelor antice ce se aflau pe pămîntul
țării. Pînă la acea dată sosiseră dosarele cuprinzînd răspunsurile din districtele Botoșani,
Iași, Neamț, Roman, Bacău, Bîrlad, Fălciu, Covîrlui, Bolgrad, Buzău, Prahova, Vlașca
și Teleorman. Odobescu se angaja să examineze și să rezume aceste dosare într-un raport
către ministru, din care și publicase în Monitorul Oficial din 1871 pe acela asupra distric-
tului Dorohoi (cf. Analele Societății Acad. Rom., Seria I, tom IV, p. 142).
în Analele Societății Academice, Seria I, tom X, Secțiunea II, Memorii și Notițe,
Sesiunea anului 1877, p. 173, Odobescu reproducea cu unele modificări „raportul“ Rela-
țiune despre localitățile semnalate prin antichități în județul Romanați, publicat în Moni-
torul Oficial al României, nr. 152 din 13/25 iulie 1871. în același volum al Analelor, p. 328-
tipărea și Tabela sinoptică despre așezămintele antice din județul Romanați.
La 1 sept. 1878, Odobescu depunea dosarele Chestionarului arheologic, pe care Minis-
terul Instrucțiunii Publice le ceda prin el Academiei, iar în Analele Societății Academice
tom XII, Secțiunea I, partea administrativă și dezbateri. Anexa H, p. 87 se publica:
„Tabela dosarelor formate după Gestionarul arheologic, cu adresa d-lui Odobescu“.
De asemenea, sub titlul: Antichitățile județului Romanați, Cuvîntare rostită în ședința
din 20 septembrie 1877 a societății Academice și acum însoțită cu note, anexe și desemnări,
articolul s-a publicat în Extras din Analele Soc. Acad. Rom., Buc., 1878.
98
33
Paris, 47 rue de Berri, 1/13 fevr. 1881
Domnule Biene,
Alaltăieri am primit scrisoarea d-tale atingătoare de teza licenței și
mi-a trebuit două zile ca să mă mai pun în curentul celor mai noi publicațiuni
asupra materiei alese.
Cred însă a fi găsit, și-ți trămit chiar azi sub bandă, prin poștă, o mică
carte cu care poți, în puține zile și fără nici o greutate, să îndrugi o prea buni-
cică și prea frumușică teză. Aceasta este traducerea franceză (adaosă) a
Istoriei literaturei latine de germanul Teuffel. Din nenorocire n-au apărut
pînă acum decît cele două prime volume pe care le vei primi. Spre a suplini
însă pe al treilea și ultim, eu cred că în București (sau la d. Angel Dumitrescu,
sau la G. Theodorescu) vei afla edițiunea a III-a germană sau poate și
traducțiunea italiană.
In cele 2 volume ce-ți trămit am însemnat în colțuri, la pagine și cu cre-
ionul, locurile ce trebuiesc consultate și utilizate de d-ta. Le vei găsi însem-
nate și-n tabelele materiilor. Nu trece cu vederea foarte importanta dezbatere
asupra satirei din prefața primului volum.
Apoi, cît despre edițiunile principalilor autori satirici, și anume: Eunius,
Varro, Lucilius, Horațiu, Persius, Juvenalis etc., vei afla între cărțile mele
(Ia stat, iar pentru Horațiu la mine), edițiuni critice foarte bune, astfel încît
pot crede că nu va fi neapărat necesariu să-ți procuri altele mai noi. Asemeni
vei găsi Istoriele literaturei latine de Bachr și de Berubordy, în cari n-ai ce
găsi, de vreme ce vei avea pe Teuffel Dar ca critici de gust, vei afla volumele
lui Patui și Lahtte (despre satiră) pe care ți le recomand.
Cu această ocaziune am recitit și mica mea încercare juvenilă asupra
satirei L Osebit de ceva erori pe la sfîrșit (și NB aceea cu Misofogonul, scris
grecește de împăratul Iulian apostolul), ea mi s-a părut încă a fi un rezumat
foarte succint și mult coprinzător, pe care d-ta l-ai putea dezvolta. După
cum îmi ceri în scrisoare, eu alăturez aci ca un schelet al tezei d-tale, vei vedea
dacă-ți convine.
Mă bucur că ești așa aproape de a-ți termina studiile literare în Bucu-
rești. Dar apoi, ce ai de gînd să faci? Răspunde-mi dacă ți-ar place să dobîn-
dești o bursă pentru străinătate? Și unde: în Paris? Germania? în Italia?
Aș face și eu ce mi-ar sta prin putință ca să reușim. Dar, mai întîi, spu-
ne-mi dacă ești naturalizat, spre a putea concura la bursele statului ? Dacă
ai alte gînduri și dorințe pentru viitor, comunică-mi-le și mie, căci ți-am pro-
mis (și mă voi ține de vorbă) să contribui după toate putințele a-ți îmbună-
tăți soarta și a-ți deschide o mai mănoasă carieră decît acea de la Academie.
Ieri am primit pachetul cu cărți. Groaznic de murdărite înlăuntru sînt
exemplarele din Psaltirea lui Coresi; iar mai ales acele pe care e scris numele
meu. Ori este întru aceasta vreo intențiune din partea editorului, adică cum
să mai zic, eu nici nu merit?
Sînt încredințat că mai nainte de răspunsurile d-tale la această scri-
soare voi primi altele la cele ce ți-am cerut prin cele două precedente ale
mele scrisori.
99
D. Tocilescu pleacă de aci peste vreo 10 zile. Pentru mine, aceasta va fi
o privațiune, căci, cînd ne mai întîlneam pe aici, tot mai vorbeam românește
despre materii literare. Din tinerii noștri de aci, puțini se ocupă serios, mai
ales de ramurile noastre. Abie văd vreo 2, 3, și aceia sînt departe de a egala
diligența și instrucțiunea d-lui Tocilescu. Poate că vei veni d-ta a-i lua locul.
Ce zici ?
Sub acest plic vei găsi unul adresat d-lui Sturdza; nu știu dacă d-sa
a și sosit în București; și de aceea nu i-1 adresez d-a dreptul, ca să nu se
piardă. Te rog însă să grăbești a i-1 înmîna îndată ce va fi sosit în capi-
tală, că este urgent.
Sfîrșesc scrisoarea mea cu aceasta a 6-a pagină, deși mai am cîteva
a-ți spune; dar va fi pe altă dată și în curînd.
Complimente la toți cei ce se interesează de mine. Al d-tale.
Cordiale salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R. Coresp. inv. 58313. S 3 (33)/ CDLXXXIII.
1	Satira latina. Studiu istoric, critic, literar, publicat în România literară, nr. 35,
36, 37,/1855.
34
Paris, 47 rue de Berri, 5/16 feoruar 1881
Domnule Biene,
Cu dl. Tocilescu, carele pleacă din Paris de duminica viitoare într-o
săptămînă, voi înapoia Academiei toate ce mi s-au trămis relative la anti-
chitățile din Dobrogea.
Nimic important nu are nou pentru lumea cultă de aci; deci n-am tras
nici un folos din ele. Cînd se vor completa în mod mai științific notițiele,
negreșit că va fi ceva de făcut.
Aștept de la d-ta și de la d. Socec răspuns la penultima mea scrisoare.
Sper că pe cea despre teza d-tale ai primit-o împreună și cu cartea. Așa
e că e bună?
Despre trămiterea lăzii mele cu cărți nu decid încă nimica căci încă
nu știu pozitiv cît o să prelungesc șederea mea aci. Dar în orice caz sînt
oarecare cestiuni relative la cărțile mele, a căror soluționare te rog să cerci
a o căpăta d-ta; și adică: dupe cum simț, trebuie să mai fie multicele
opuri, rămase împărțite între Biblioteca statului și a mea particulară.
Eu cred că s-ar putea regula completarea acelora prin schimburi fără
mari formalități; în adevăr, printre cărțile mele trecute în posesia statului
sînt multe opuri care în Biblioteca publică trebuie să se afle deja, și care
mie îmi sunt de mai mare necesitate decît acelui stabiliment ca dublete;
în schimb, i s-ar da volumele ce-i lipsesc din alte opuri, cum bunăoară:
Le Beau, Histoire du Bas-Empire etc., etc., etc., iar eu în schimb aș lua
100
(adică d-ta ai lua pentru mine) alte cărți, dintre care îmi aduc aminte deo-
camdată de cele următoare, pe care aș fi foarte mulțumit să le am acum
aci în Paris; anume:
— Melchisedec: Cronica Romanului; Hușului; Lipovenismul.
— Uricariul lui Codrescu, 5 volume;
— Arhiva română a d-lui Hasdeu (N.B. Pentru aceasta însă caută te
rog dacă nu cumva se va fi aflînd printre cărțile mele de la d-ta);
— Analele statistice vechi și noi (foarte îmi trebuiesc);
— Condica visteriei și Registrul de documente, publicate de Aricescu;
— Istoria lui Tudor Vladimirescu de Aricescu;
— Brezoianu, Monastirile închinate;
— Negri, Memoriile (2) asupra Monastirelor închinate;
— N. Suțu, Statistica Moldovii, edițiunea franceză și cea română. 1
— Sulzer, Ge[schichte] [des] Tran[salpinischen] Dacie[ns], 3 voi.
— Vaillant, La Roumanie, 3 voi.
Vor mai fi și alte cărți românești ce nu-mi vin deocamdată în minte.
D-ta vezi dacă această tranzacțiune este posibilă și scrie-mi.
Tot despre cărți te rog încă să mă vestești dacă cumva dl. Le Comte
— afară de cele 2 volume asupra Rusiei, despre care mi-ai scris — ți-a mai
adus niște mari opuri d-ale mele despre arhitectura rusă, greacă, bizantină,
georgiană etc. Despre acest domn nu mai am nici o știre încă de pe cînd se
afla acum un an în Paris. Tot prin țară se află ? A sfîrșit biserica de la Argeș ?
Din Secțiunea a Il-a a Analelor de mult n-am mai primit nimic. Oare
n-ai putea să-mi spui: 1. cîte coaie are să fie cu totul în secțiun[ea] I ? și
cîte în secțiunea II? 2. Fi-vor amîndouă volumele gata pînă la deschiderea
sesiunii generale ?
D-ta ești meșter a găsi cărți rare românești. Fă, te rog, pentru mine
ce vei ști spre a-mi găsi și a-mi trămite cele două calendare ale popii Mus-
celean despre Monastirile Munteniei și ale Moldovei. Apoi asemenea aș dori
să capăt, prin d. Socec, o hartă a României întregi de Filipescu Dubăm
Știu că a devenit foarte rară; dar cred că nu este imposibil a o găsi. Exem-
plarul meu a rămas cu totul uitat și mult îmi lipsește.
Apoi încă dintre cărțile mele, te rog să-mi cauți și să-mi trămiți:
I. lonescu : Dorohoiul; Mehedinții; Putna; Dobrogea. Aurelian : Buco-
vina. Isambert: Guide en Orient, i voi., precum și tot ce vei găsi din:
Buciumul lui Codrescu. Mi se pare că aveam toate făscioarele de pînă la
plecarea mea din țară.
Informează-mă totdeodată dacă această publicațiune mai continuă,
și la ce moment a încetat, dacă nu continuă.
M-ar interesa a avea aci totul.
Multe ți-am cerut, prea multe pentru o dată — de aceea mă opresc.
Insă tot o să te mai întreb: se face oare despuierea dosarului de Mehedinți ?
Dacă da, mulțumesc și rămîn al d-tale cu cordialitate,
Odobescu
P.S. Sfîrșesc rîndurile de mai sus, cînd primii un mandat de 400 fr.,,
pentru care mulțumesc d-lui luga, așteptînd și scrisoarea d-tale, precum
încă primii și epistola d-tale din 12 febr. Deși d. Socec ți-a promis că-mi
101
va scrie, d-ta te rog mai cercetează din cînd în cînd (pînă se va face) dacă
d-sa a îndeplinit făgăduiala, căci este distras adesea prin alte ocupațiuni.
Dacă dl. Sion (pe carele îl salut cu amicie) nu a înapoiat cartea în 8°
intitulată: La Rusjie epique, apoi trebuie să fie printre nelegatele mele:
Caut-o rogu-te, și mi-o trămite sub bandă sau deodată cu celelalte.
Despre Dobrescu n-am mai avut alte știri decît ce-mi spui. Oare cine
l-a înlocuit la Academie ?
Văd din ziare că sînt mari turburări în corpul profesoral din țară din
cauza noii legi. Dar Academia? Ea stă liniștită, nu e așa? De local nou
mai este vorba? D. Sturdza mi-a spus mari lucruri pe aci, proiecte colosale.
Ce are să iesă oare din ele ?
Salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58314. S 3.(34)/ CDL XXXIII.
1	Este vorba de Notiții statistice asupra Moldaviei, de N. Suțu, volum apărut la Iași
în 1849. S-a publicat și în limba franceză: Notions statistique sur la Moldavie.
35
Paris, 47 rue de Berri, 18 feb./2 martie 1881
Domnule Biene,
în scrisoarea d-tale relativă la proiectele-ți viitoare ești așa de puțin
explicit încît nici eu nu prea știu cum să te povățuiesc.
Oricum, bine faci de te silești a obține cît mai iute licența d-tale în
București.
Apoi iar trebuie să stărui cu tot dinadinsul a ți se recunoaște indige-
natul, căci altmintrele nici nu poți concura la o bursă de ale statului.
Din parte-mi, nu știu de fel care este starea burselor statului și ale
Facultății, în momentul de față, d-ta ar trebui să iei infonnațiuni și să mă
înștiințezi care sînt acelea care se află sau care în curînd vor fi vacante.
Totuși, pînă la alte dispozițiuni, eu te povățuiesc să adresezi cît mai
curînd o epistolă foarte respectuoasă — în care vei expune dorința și neputința
d-tale actuală de a te prezenta în studii — către d. N. Kretzulescu x:
A Son Excelence Monsieur N. Kretzulesco
Envoye extraordinnaire et Ministre plenipotentiaire de Roumanie en
Italie etc., etc., etc. ă Rome. Dl. Kretzulescu te cunoaște și n-are, cred,
nimica în contra d-tale, apoi d-lui dispune de fonduri de Ia Biserica Kre-
tzulescu, din care, cînd voiește să dea burse, dă cîte 2500 fr. pe an pentru
juni la studii în țară și în străinătate. Iată ce ai putea cere de la d-lui,
invocînd nobilele și generoasele d-sale simțiminte, precum și înalta și lumi-
nata protecțiune ce această ilustră familie o acordă, din vechime pînă acum,
luminării și progreselor națiunii române etc., etc., etc.
102
In epistola d-tale, să nu menționezi nimic despre mine; intervenirea
mea va veni mai tîrziu, de va fi necesariu.
Altă cestiune importantă.
Trebuie să te hotărăști ce anume ramură voiești a aprofunda. După cît
eu te cunosc, cred că ai face prea bună treabă în filologie; deci, dacă ai
putea să vii în Paris, eu aș crede că n-ar trebui să te preocupi a lua aci
licența și doctoratul la Facultate, ceea ce ar necesita un studiu amănunțit
(și inutil) al limbei literare al stilului clasic francez.
Mai bine ai face să urmezi cursurile filologice (foarte erudite și profi-
tabile) la Școala practică de înalte Studii^ (Ecole practique des Hautes
Etudes); și dupe ce vei obține acolo titlul de Eleve diplome, să mergi undeva
în Germania ca să iei acolo pro forma o diplomă de doctor. Aceasta e o cale
practică și folositoare.
Scrie-mi ce ți se pare despre aceste propozițiuni.
Cred că la primirea acestei epistole vei fi și văzut pe dl. Tocilescu,
carele a plecat duminecă seara din Paris. Aștept și de la d-lui ca să-mi
scrie.
Acum cîtevâ comisiuni: (mulțumesc pentru pachetul cu cărțile lui Ion
lonescu pe care le-am primit).
Te rog continuă a-mi expedia cu numărul Convorbirile și Familia. Aș
dori, de e posibil, să capăt și numerele din Convorbiri din anul trecut care-mi
lipsesc.
Cată cu tot dinadinsul a obține de la Arhive registrele de documente
publicate de Aricescu (2 făscioare pe cît știu) și a mi le expedia sub bandă.
Aș dori să capăt (și poate autorul ți-o va oferi pentru mine) cartea
d-lui Manliu Curs de literatură 2. Cît mai curînd.
De la d. Socec am primit Calendarele. Mulțumește-i — nu însă epistola
privitoare la Moți. Și mai ales la Doamna Chiajna. Te rog mai vezi-1 și
insistă cu amenitate.
Dobrescu mi-a scris; i-am răspuns și, te rog, la caz de trebuință, să-i
comunici și lui opera lui Teuffel.
Aștept cu nerăbdare lucrarea sa asupra Mehedinților.
Vezi oare pe d. Densusianu ?
Aș dori să-i adresezi din parte-mi o rugăminte, și adică: printre cărțile
mele devenite ale statului, este un volum 8° mic și legat, în limba maghiară,
conținînd Memoriele prințului ardelean Kemeny lanos.
Acestea sînt cît se poate de importante pentru țara noastră. Nu sînt
prea voluminoase și tare aș dori să le am traduse în limba română, spre
a le și publica la timp oportun. Oare dl. Densusianu (sau vreun tînăr ardelean,
sub direcțiunea d-sale) voi-va să ia asupră-și această lucrare ?
întreabă-1 te rog din parte-mi și-mi dă răspunsul său îndată. Pe lîngă
întrebare adaogă și salutările mele cele mai cordiale.
Oare sună-se ceva prin Academie despre împlinirea celor două vacanțe
deja existente în Secțiunea istorică, și despre alte două (d-nii Laurian ji
Fontanin) pe care mi le prezenta unii ca probabile, în Secțiunea literară?
103
Ar trebui ca Delegațiunea să te ajute, prin stăruințele sale, ca să fie
scoase la lumină, pînă la deschiderea sesiunii, volumele Analelor pe
1880—1881. Cu o viitoare epistolă îți voi trămite niște note preliminarie
și provizorie, care se vor pune în capul volumelor ce așteaptă de acum doi
ani după întinsele lucrări critice ce n-am putut încă termina. Astfel vor
putea apare, cum au apărut Psaltirea lui Coresi.
Salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58315. S 3 (35)/ CDL XXXIII.
1	în 1881 N. Kretzulescu era ministru plenipotențiar al României la Roma.
2	Profesorul loan Manliu publica în 1881 volumul Curs elementar de literatură. Noțiuni
de logică, stilistică, retorică, cum și o colecțiune de bucăți și fragmente din scriitorii secolilor
XVI, XVII, XVIII și XIX; alfabetu și ortografia cirilică ... Buc., 1881.
36
Paris, 47 rue de Berri, 19 april/1 mai 1881
Domnule Biene,
Cu toată încetarea secretariatului meu, eu sper că îmi vei mai scrie din
cînd în cînd spre a-mi mai da ceva știri despre Academie. Spre exemplu,
în momentul de față, cum s-a regulat lucrul de cînd secretarul nostru general
este devenit ministru ?
Aceasta însă n-ar trebui să facă a se întîrzia cu anii nici tipărirea
Analelor pe 1880—1881, nici mai ales anunțele concursurilor, între care
trebuie să se aibă în vedere votul dat de Academie în ultima ședință a se-
siunei generale, care determină, pentru toate concursurile în genere, ziua de
31 decembrie ca termen de intrare.
Mai mulți tineri de pe aci m-au cercetat despre concursurile viitoare;
ar fi necesar ca publicațiunile să se facă mai iute prin ziare.
Asemeni,te rog să-mi trămiți seria I din Analele pe 1879—1880, pentru
Institutul și Biblioteca de aci; precum și celorlalți membri de pe aci ar fi
bine să expediați acel volum.
Te las cu sănătate, domnule Biene, și așteptînd răspuns sînt cu aceleași
simțiminte cordiale.
Al d-tale,
Odobescu
Venit-a de la dl. Hecht să ia lăzile mele? Și cam în ce zi?
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58316. S 3 (36)/GDLXXXIII.
104
37
Paris, 47 rue de Berri, 10/22 iunie 1881
Domnule Biene,
Tocmai aveam de gînd să-ți scriu astăzi, cînd primii scrisoarea d-tale
anunțîndu-mi că ai trecut cu succes examenul de licență. Te felicit, deși
pot zice că, după cercetarea tezei ce mi-ai trămis (și care, osebit de oarecare
neîndemînari de stil, mi s-a părut a fi mult mai bună decît tezele obicinuite
la Facultatea noastră), eu cam prevedeam acest rezultat.
Din ziare am văzut că ți s-au recunoscut toate drepturile de român.
Deci, grăbește-te a profita de ele și prezintă-te atît la concursul pentru
catedra de limba română, cît și, mai tîrziu, la cel pentru bursa din străi-
nătate. Foarte bine te-ai gîndit; iar din parte-mi, deși depărtat de țară,
am și mai puține mijloace de sprijinire decît am cînd sînt acolo — voi face
tot ce-mi va fi posibil spre a-ți înlesni reușita la acel al doilea concurs.
Pînă va fi însă să pleci din București, gîndesc că vei rămîne la Aca-
demie. Nu știu de unde a aflat d. Picot că nu mai ești acolo. Negreșit
este o eroare. Dl. Picot a terminat cursul său și este dus la băi. D. Fremiet,
sculptor renumit, a terminat statua ecvestră a lui Ștefan cel Mare, în pro-
porțiuni colosale. Am văzut-o ieri, lucrată din humă, după care apoi se va
turna în bronz. Este o operă magistrală, destinată orașului Iași. 1
Oare a 2-a serie din Analele pe 1879—1880 nu s-a tipărit încă? Dar
raportul despre premiile din primăvara asta? Era vorba să se tipărească
osebit. Eu n-am văzut acea edițiune. Spune, te rog, d-lui Ispirescu că în
curînd îi voi scrie; să mă ierte de întîrziere. Aflu că d. I. Ghica va fi în
curînd aci și mă bucur să-1 văd.
Salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58317. S 3 (37)/ CDL XXXIII.
1	Vezi nota 1 la Nic. Densusianu, voi I, Scrisori către loan Bianu, p. 407—408.
38
Paris, 47 rue de Berri, 1/13 iulie 1881
Domnule Biene,
Viind vacanțele, mi-e teamă că ai să pleci și d-ta din București, și
aș dori să capăt ceva ajutoare de studiu, pe care d-ta vei putea poate — în
orice caz mai bine decît oricine altul — să mi le procuri.
Mai întîi — și aceasta este mai lesne — aș vrea să am și eu un exemplar
din teza de licență a d-lui N. Barbu, precum și broșura d-lui Jiga în stil,
țărănesc, de care am auzit vorbindu-se.
Ce este mai greu însă, iată-1:
Am citit în Românul din 17 iunie 1881, ca extras din Pester Lloyd,
că la Grădiștea, în Hațeg, s-ar fi aflat o inscripțiune romană de cel mai
mare interes. Erudiții de pe acolo au închipuit că ea vorbește de zei daci;
105
este însă mai probabil că zeii într-însa numiți sînt palungreni și siriaci. Dar
transcripțiunea din Românul este supusă unor mari îndoieli — oare n-ai avea
d-ta mijloace de a cere de unde se va fi aflînd inscripțiunea (articolul din
Românul precizează locul unde ea se află acum) și de a-mi expedia aci cît
mai curînd o decalcare exactă?
Iată cum o transcrie Românul:
DUS P AT R I I S
MALAGBELET BEBELLAHA
MON ET BENEFAL ET MANA
V A T. P. A E L. T H E I M E S I I VIRAL
COL TEMPLVMHOC FECITSOLOET
INPENDIOSVO PROSESVISO
OMN I BVS OBPIETATE IPSORVM
CIRCASEIVS ȘVABI PSISFECIT
ET CYLINAMSVBIYNXIT.
Oare nu poți face minunea să-mi capeți ceea ce-ți cer?
Inștiințează-mă cum mergi cu concursurile la care te pregătești. Mult
doresc ca să reușești mai ales la acele care îți va da mijloacele de a veni
să-ți completezi studiile aci. în vederea reușitei, ar trebui să nu neglijezi,
printre pregătirile ce faci, deprinderea în limba franceză la vorbă și chiar
la scris.
Aștept să-mi răspunzi cu exactitatea ce te distinge dintre toți iubiții
mei compatrioți.
Salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad.	Coresp. inv. 58318. S3 (38)/CDL XXXIII.
39
Paris, 47 rue de Berri, 30 aug.111 sept. 1881
Domnule Biene,
E timp cam îndelung de cînd am primit ultima d-tale scrisoare adresată
îndată după întoarcerea d-tale în București, și tot dînd zi după zi, apoi
iar neavînd ceva interesant a-ți spune, am întîrziat pînă acum spre a-ți
răspunde. Nu doară că acum am ceva de importanță a-ți comunica, dar îmi
face plăcere a avea prin d-ta știri despre lucrările sau nelucrarea Academiei,
despre celea ce te ocupi personal, despre cele ce se mai petrec în restrînsul
cerc al ocupațiunilor literare în țară.
Aștept dar să-mi mai scrii, cînd ai timp, despre toate acestea.
Ce se mai face pe la Academie?
Inceput-ai a-ți pregăti cursul de limba română? Cum ai să-l faci? Ce
speranțe ai pentru bursa din străinătate?
Pot și eu să-ți fiu de vrun ajutor la izbutire? Și în ce mod?
106
Pe d. Tocilescu l-am văzut de vro 2 sau 3 ori, cît a stat în Paris. Mi-a
promis că-mi va trămite decalcarea inscripțiunei descoperite la Hațeg. Mai
dă-i și d-ta zor întru aceasta.
Ce ai mai descoperit interesant în călătoria ce ai făcut în timpul vacan-
țelor? Adunata-i cel puțin ceva inscripțiuni de pre pereții sau de pre mor-
mintele din bisericele vechi ale Moldovii?
Știi bine că toate acestea mă interesează mult; prin urmare, îmi vei
face mare plăcere scriindu-mi despre ele și scriindu-mi des.
Ale mele salutări cordiale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58319. S 3 (39)/ CDL XXXIII.
40
Paris, 12124 sept. 1881
Domnule Biene,
Mai nainte" de a răspunde la ultima d-tale scrisoare, am scris cui se
cuvine spre a te recomanda cu insistență pentru una din bursele în străi-
nătate, și anume la Paris (pentru studii filologice); sper că rezultatul va
fi bun.
Așa ar fi cel puțin dacă el va reuși a fi conform cu dorința mea. D-ta
totuși trebuie să te cam îngrijești și despre un suplinitor la catedra liceală
ce ocupi.
Sînt foarte curios de a ști ce isprăvi ai făcut prin Moldova.
Deci, te rog să găsești timp spre a mi Ie descrie pre larg. Tot ase-
menea aștept să-mi trămită și d. Tocilescu o relațiune despre ultima-i călă-
torie în Dobrogea.
Aș dori încă să aflu:
De ce nu ies la lumină volumele întîrziate ale Analelor pe 1879 și 1880.
Tot gravurele sînt de vină ? Dar pentru anul 1880 ? Acolo nu sînt gravure.
Eu sînt încă foarte culpabil către d. Ispirescu. Spune-i din parte-mi
că-mi recunosc vina, și bunii creștini zic că cei ce-și mărturisesc păcatele
sînt pe jumătate iertați. Cealaltă jumătate de iertăciune voi căta a o cîștiga
lucrînd pe viitor pentru d. Ispirescu.
Te rog să-mi spui dacă cumva a mai rămas la Academie vreo ladă
din ale mele sau dacă toate au fost transportate la d. Tocilescu? în zorul
încărcării, la plecarea mea din București, am rătăcit un manuscript al meu,
la care țineam foarte mult. îl aveam totuși acasă la mine. Adică la otel.
Nu știu cum de nu-1 mai pot găsi aci. Răspunde-mi iute și primește ale
mele cordiale salutări,
Odobescu
De ce mi-ai trămis un al 2-lea exemplar din broșura d-lui Ispirescu?
Aș vrea să văd cărțile lui Chepopci și Vizanti.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58320. S3 (40)/CDL XXXIII.
107
41
Paris, 47 r. de Berri, 29 IX/11 X 1881
Domnule Biene,
Am primit de mult scrisoarea d-tale din Milan și azi cartea poștală.
Nu ți-am răspuns încă pentru că am avut tot felul de ocupațiuni răsi-
pitoare de timp. Dar azi e duminică; e dimineață și înainte de a mă duce
la capelă, ca să mai întîlnesc din compatrioți, am să-ți dau semn de viață
și să-ți mulțumesc pentru indicațiunea relativă la Varlaam și loasaf.
Scrie-mi cît costă acele fascicule; îți voi trămite suma ca să mi le expe-
duiești, căci eu tot nu m-am lăsat cu totul de ac ei fericiți.
Pe aci mai nou:
D. Picot a făcut marțea trecută o lecțiune despre începuturile literare
ale României, a vorbit mai mult de limba slavonă în Dacia. în prelegerea
viitoare, adică de marți într-o săptămînă, va vorbi despre Neagoe vodă,
scrierile și tipăririle lui? Apoi din 15 în 15 zile, marțea, va urma cu istoria
literară.
Sîmbetele continuă cu istoria Moldovii.
De la București ne vine știre că este mare ceartă la Academie, între
părintele Melchisedec, care a descoperit în Bucovina un portret, pe care el
îl crede al lui Ștefan cel Mare, și d. Hasdeu, care pretinde că portretul este
al lui Petre Rareș. Densusianu a fost trămis la fața locului ca să ade-
verească.
Mai spune-mi pe larg ce studiezi și cum trăiești la Milan?
D. Ghica încă n-a sosit aci. Nu-nțeleg de ce întîrziază așa mult.
Cu sănătate și noroc te salută cordial,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58321. S3 (41)/CDL XXXIII.
42
Paris, 1/13 mai 1882, 29 rue des Ecuries D’Artois
Domnule Biene,
Cu mare am primit mulțumire cea din urmă a d-tale trămisă scrisoare,
și cu toate că sînt în toiul mutării (adresa mea cea nouă este scrisă în
capul paginei) îți răspund aceste cîteva rînduri spre a te îndemna să-mj
mai scrii curînd și îndelung.
De la d. Tocilescu nu primesc nici azi răspunsuri regulate, dar știu
că se ocupă de cele ce mă privesc. De aceea nu voi lipsi a-1 vesti că ai
să-i ceri oarece și nu cred să aibă vreo pică pe d-ta.
Și eu și d. Picot — poate încă și alții — dorim a te vedea cît mai
curînd sosit și lucrînd în Paris. Vezi bine că însuși Ascoli este de părere
108
că d-tale îți trebuie a petrece cîtva timp într-un centru mare. Deci după
ce-ți vei face tomata italiană, vino aci. Te așteptăm cu plăcere.
De la București primesc acum rare știri. Este oare vreo pagubă? Nu
prea; deoarece ele n-ar avea să-mi vină printr-o persoană simpatică.
Sănătate și noroc bun!
Al d-tale cordial devotat,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58322. S3 (42)/CDL XXXIII.
43
Paris, sîmbălă 4116 XII 1882
D[omnu]le Biene,
lonescu îți va comunica ceva din parte-mi.
Spre realizarea cererii mele alege ziua în care nu vei fi împovărat de
cursuri.
Dacă ai luat exemplare din Le Bois du bles de la redacțiune, expeduiește
cîte unul:
A.s. excellence M. Jean Brătianu, president de Gancel. du ministre și
A.s. ex. M. D. Sturdza, ministre des Aff. Etrangeres.
Mai gîndește-te și la alții, asupra cărora acel articol ar putea produce
un efect oarecum folositor cauzei.
Salutare,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58323. S 3 (43)/CDL XXXIII.
44
LEGATI0N DE ROUMANIE	Paris [26 sept/]8 oct. 1883
EN FRANCE
(Imprimat)
Domnule Biene,
încă din ziua cînd am primit scrisoarea d-tale, am voit să-ți răspund
ca să-ți spun îndată cîtă plăcere mi-ai făcut reluînd vechiul obicei de a-mi
scrie, și tot cu acest mijloc să te îndemn a nu întîrzia cu a 2-a d-tale epistolă.
Dar, una dupe alta s-au strecurat orele și zilele, ba și săptămînile, fiecare cu
nevoile, cu preocupațiunile și cu trîndăviile lor. Tocmai așa trîndav n-am
prea fost însă în aceste din urmă vremuri; căci am revăzut cu atențiune
voluminoasele dosare cu documente culese de doi ani de mine de la Minis-
terul Afacerilor Străine de aci, și am scris un destul de lung raport asupra
lor, pe care l-am și trămis prin d. Balș, atașatul Legațiunii, la București.
Să vedem unde au să se înfunde acele lucrări, de care cu părere de rău
m-am despărțit. 1
109
Eu am arătat dorința ca să fie date în păstrarea Academiei; ergo,
a d-tale.
Familia mea încă la Versailles se află, unde vor stărui poate mult mai
îndelung decît aveam de gînd. însă, la mutare, am să fac o reviziune gene-
rală a cărților și hartelor mele și atunci voi alege tot ce este al Academiei
la mine, spre a trămite acele cărți și hărți la București. îmi pare bine că
m-am descărcat asupra d-tale de lucrurile ce nu erau date. Acum ocupă-te,
te rog, a cerceta care este suma de care trebuie să mă descarc.
Cela me presse.
Aflai azi cu mare mîhnire moartea bietului Lambrior 2; îl cunoscusem,
numai dupe lucrările sale. Este o nouă pagubă pentru filologia română.
Deh! Cată acum să-ți întețești puterile, ca să-i prinzi și locul lui.
Vestitul nostru Sion este încă în viatorii prin Elveția și Italia cu junele
Cuza. Alte știri de pe aci, puține. Abia acum se mai întorc răsipiții pe timpul
verii.
Scrisoarea aceasta a fost întreruptă de o lungă vizită a lui Eugen
lonesco, care mi-a vorbit de călătoria d-sale în Ardeal. închei cu prete-
nească salutare, sănătate și noroc.
Scrie mult și iute,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58324. S 3 (44)/ CDL XXXIII.
1	Cele 3 volume de Documente culese din arhivele Ministerului Afacerilor străine
din Paris au apărut între 1885—1889 ca supliment la Colecția de documente Hurmuzaki.
2	Alexandru Lambrior, filolog român, a murit în 20 septembrie 1883.
44
Paris, 5/17 X^re 1883
Domnule Biene,
Sperînd că despre sănătate și altele te afli bine, și urîndu-ți ca tot așa
să fie, dacă este, sau altmintrele, dacă nu este, te vestesc că nici noi, pe aci,
zău, nu sîntem mai mult bine, cu toate că ar putea fi și mai bine. Despre
Academie, citesc azi în ziarele din București că d. A. Pap[adopul] Călimach
are să citească o lucrare asupra Mavrocordaților x. Aceasta trebuie să turbure
mai ales pe amicul Gion, carele pe de o parte tipărește o carte mare în Bucu-
rești, iar de altă parte se tot gătește a merge să se doctorească la Bruxelles.
Mai scrie-mi și d-ta, cînd vei avea timp, ce se mai petrece prin București.
Arată-mi, te rog, dacă ai vreo știre despre soarta documentelor ce am trimis
acolo. Ministeriul pînă acum nu mi-a răspuns nici laie nici bălaie.
Să-ți mai dau o comisiune, și anume: te rog treci pe la Socec și ia-mi
vreo două calendare americane (în foi ce se desprind) și poate chiar și un
110
Almanah românesc în volum — cel mai interesant negreșit, adică nu nuvele
de-ale lui Năiță Popescu 2. Ia, te rog, și 3 exemplare din Rumănische Skizzen,
ale d-nei Mite Kremnitz, 1877 (unde este Mihnea-Vodă al meu)3.
Toate acestea trămite-mi-le iute, și spune-mi ce te-au costat, ca să-ți
înapoiesc cheltuiala. Scrie-mi, fii sănătos și voios.
Cu prietenească salutare,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58326. S 3 (46)/CDL XXXIII.
1	Alexandru Papadopul - Calimach citește comunicarea sa Despre Alexandru
Mavrocordat Exaporitul și despre activitatea sa politică și literară. (Analele Acad. Rom.,
VI, I, p. 6; VI, II 111—124.)
2	N. D. Popescu (1843—1921), scriitor, autor al unor romane istorice, schițe și nuvele,
editor de almanahuri și calendare. Pînă în anul 1883 publicase printre altele: Radu al
III-lea cel Frumos, Neagoe Vodă și Meșterul Manole sau zidirea mînăstirii Curtea de Argeș,
Domnul codrilor sau domnul orașelor sau Miul căpitan de haiduci, Prizonierul roman de
la Plevna și romanui Maria Putoianca.
3	Rumănische Skizzen. Eingeleitet und ubersetzt de Mite Kremnitz, București, 1877
în care a apărut și Mihnea-Vodă.
45
LEGATION DE ROUMANIE	Paris, 5 nov. 1883
EN FRANCE
(Imprimat)
Domnule Biene,
Cîteva cuvinte azi în pripă, ca să te îndemne a nu pune stavilă lăudabi-
lului zel ce ai avut pînă acum în corespondența noastră.
• Mai dăunăzi am văzut un românaș, în calea sa prin Germania, pe dl.
D. Sturdza. I-am spus păcatele mele și în privința publicațiunilor începute
de mine (nu le-aș mai fi început!). Și a rămas înțeles între noi că le vei da
d-ta la lumină acoperind cu cel mai opac nor numele meu.
Despre cărți, tot nu am părăsit gîndul de a le extrage de prin dulapuri
și a ți le trămite. O să te pomenești într-o zi cu ele.
Mai scrie-mi ce se zice și ce se aude prin București.
Fă-mi relațiuni fidele și întinse despre ce se petrece cu ședințele și în
culisele Academiei.
Pe aci, nimic nou. Gion, călătorul, încă nu a sosit. Noi, tot pe la Ver-
sailles mai mult decît în Paris. Și fiind ora trenului direct, sfîrșesc această
epistolă cu cele mai cordiale salutări.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58325. S 3 (45)/CDL XXXIII.
111
46
Paris, 4/16 ianuar 1884
Domnule Biene,
Am întîrziat mult a-ți răspunde astă-dată, fiindcă de două săptămîni
sînt tot bolnav de picioare, și în rîndul acesta a fost mai rău decît oricînd.
M-a pus podagra în pat și pe gînduri. Azi m-am sculat mai teafăr și iată
îți scriu ca să-ți urez și an bun și blagoslovenie din partea patronului d-tale
S-tul Ion, a cărui zi a fost — nu este așa? — tocmai ieri [sic!]
Un luliu Cezar francez, cu note și traducțiuni a lui Lomandre, îți trămit
azi prin poștă. Ți-am pierdut printre recete scrisoarea și nu-mi aduc aminte
cîte parale am să-ți mai trămit. Mulțumesc pentru cărțile ce mi-ai expediat.
Mulțumește, te rog, din parte-mi și d-lui Socec. Cu aceeași ocaziune întreabă-1
dacă este dispus a tipări un volumior în care să intre: Mihnea-Vodă, Doamna
Chiajna și poate încă ceva mărunțișuri.
Spezele pe seama sa și mie îmi va da numai 1/3 din prețul exemplarelor
ce va vinde. Dacă-i convine, apoi pe d-ta te rog să faci cum vei ști și să-mi
dibuiești undeva un exemplar din volumul meu în 16: Mihnea-Vodă și Doamna
Chiajna.
Eu nu-1 am; nu știu cine mi l-a ciupit aice. Și trebuiește să-1 prescriu
cu litere latine. Chiar dacă d. Socec nu s-ar îndupleca la propunerea de mai
sus, eu tot te rog cu tot dinadinsul ca să îmi afli și să-mi trimiți cît mai de-
grabă acel volum.
Dacă se poate, trămite-mi și ceva ce s-a tipărit despre conferința d-lui
Urechia, în care a vorbit de documentele adunate de mine.
Sper — dacă mă va ierta podagra — să merg și eu la București pentru
sesiunea academică. Dar mai întîi trebuie să cam știu care sînt lucrările și
cărțile care s-au propus la concursuri.
Astă treabă o să mi-o faci tot d-ta.
Aștept răspuns grabnic și-ți strîng mîna cu cordialitate.
Al d-tale devotat,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58327. S3 (47)/CDL XXXIII.
47
Paris, 21 ian./2 fep. 1884
Domnule Biene,
Bine ai făcut de mi-ai scris; bine o să faci să-mi scrii și de aci înainte,
des și multe.
Scrisorile d-tale sînt cele mai prețioase și mai copioase raporturi ce pri-
mesc despre cele ce mă interesează în țară. Deci continuă și vei avea și recu-
noștința și blagosloveizia mea.
112
Un Rabelais ți-am trimis azi prin poștă. Nu știu încă cît costă: dar cînd
voi ști, îți voi scrie cu ce sumă mai stau deschis pe condica d-tale.
Despre Socec trebuie să ne înțelegem pentru ca d-ta să tractezi cu dînsul
pe cale diplomatică. Și adică: scrieri noi azi n-am, ori nu voi să dau ; am alte
intențiuni mai pretențioase asupra unor așa trufandale. Dacă Socec voiește,
putem să compunem un volum cu opere alese, precum: Mihnea-V odă, Doamna
Chiajna, Poeții Văcărești, Cîteva ore la Snagov, Conferința despre timpii pre-
istorici în România, ba chiar și Kynegetikosul revăzut și purificat.
Cearcă, te rog; vezi, vrea ori nu vrea ... și scrie-mi.
încă o treabă, te rog să-mi faci; sper că cu dl. Sturdza, ministrul și
președintele nostru, stai bine și-l vezi. Fă-mi dar serviciul de a-i duce cît mai
neîntîrziat alăturata scrisoare și, dacă îți vine bine, spune-i că dacă cumva
nu are timp să-mi răspundă însuși la cele într-însa cuprinse, d-ta te pui cu
totul la dispozițiunea d-sale spre a-mi comunica cele ce va socoti d-sa de
cuviință.
Aș mai avea poate și altele să-ți mai povestesc, dar mă cam strînge timpul
astăzi și astfel abia pot, printre vizite și afaceri d-ale Legațiunii, să mîzgălesc
aceste urîte rînduri.
Deci, salutare și frăție, sau altmintrele sănătate și noroc.
Aștept grabnice răspunsuri.
Al d-tale cu cordialitate,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58328. S 3 (48)/CDL XXXIII.
48
Paris, 11123 aprilie 1884
Domnule Biene,
De mult nu mi-ai mai scris, dar nici eu nu ți-am răspuns batăr ca să-ți
mulțumesc pentru cele două volume [...]* ce am primit la timp. Dar știam cît
trebui să fi fost de ocupat cu daraverile și calamitățile ordinare și extraordi-
nare ale Academiei.
Acum cred că vei fi mai liniștit și, dacă n-ar fi să vin cu în curînd la
București, ți-aș cere să-mi scrii și să îmi arăți ce-ți sînt dator pentru cărți.
Deci, dorința și intențiunea mea este de a mă porni cît mai curînd de aci
către București.
Dar pentru ca aceasta să se poată face, cată să-mi dai oarecare deslușiri,
sau prin scrisoare, sau — și mai bine — prin faptă.
Prințul Ghica, trecînd pe aci, la Londra, și apoi dl. Aurelian, prin scri-
soare, m-au înștiințat că Academia a vorbit a mi se da o sumă de 5000 lei
pentru lucrarea (făcută? sau de făcut?) de mine cu adunarea documentelor
istorice.
* în mss. indescifrabil.
113
Aș dori ca să primesc aci cît mai neîntîrziat acei bani, atît spre a acoperi
cheltuielele deja făcute cu această lucrare, cît și spre a mă putea pune pe
cale spre București.
De la cine depinde activarea acestei afaceri? Zău, nu știu, că nu mai
sînt defel în curentul afacerilor academice.
Te rog sau să lucrezi — dacă poți — în sensul cererilor mele, sau să mă
vestești îndată cum stau lucrurile și la cine trebuie să mă adresez.
Așteptînd grabnic rezultatul, îți strîng mîna cu cordialitate.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58329. S3 (49)/CDL XXXIII.
49
Paris, 25 april 17 mai 1884
Domnule Biene,
In momentul acesta am primit ultima d-tale scrisoare, prin care îmi
anunți că suma votată de Academie pentru colecțiunea mea de documente
îmi poate sosi curînd. Voi vorbi azi despre dînsa și cu dl. Sturdza, pe care
l-am văzut ieri și-l aștept încă și azi. 11 aștept, fiindcă mă aflu bolnav de mai
multe zile, bolnav de gălbinare, ceea ce mă oprește a ieși din casă și a mînca,
dar nu și de a lucra deși sînt foarte slab și obosit. Cu toate acestea sînt lucrări
și proiecte care mă preocupă foarte mult. Unul din acestea este Congresul
de Antropologie și Arheologie preistorică de la București în septembrie 1885.
Din toate părțile lumii am acum peste 50 de cereri și adeziuni la această întru-
nire științifică pe care savanții din toate țările o doresc și o așteaptă cu nerăb-
dare, spre a studia la fața locului populațiunile și rămășițele străvechi din
valea Dunării de jos. Pe cînd toți străinii sînt așa doritori de a ne cunoaște
de aproape, de ce oare noi să ne codim și să ne furișăm?
N-avem ce le arăta? Toți răspund: nu puteți să fiți mai nepregătiți la
asemenea studie decît cum au fost la 1876 portughezii, cînd ne-au chemat
la Congresul din Lisabona. N-aveau nimic, „nici muzeu“, nici bărbați speciali,
nici dezgropări (fouilles). Totuși au adunat congresul la ei. Li s-a adus știința
și curiozitatea științifică de străini, și de atunci Portugalia a intrat în concertul
științific al antropologilor și arheologilor. Tot cam așa spun toți și despre
Ungaria, unde a fost congresul la 1874.
Eu, aci, mult am vorbit cu d. Sturdza de această cestiune, mult l-am
stimulat și cu toate că este preocupat deocamdată cu afacerile reviziunilor
i-am dovedit că nu este aceasta o cauză spre a neglija un mare interes știin-
țific și național, cu atît mai mult că avem dinainte-ne un an și jumătate și
negreșit reviziunea nu se va prelungi așa de mult.
în scrisoarea d-tale îmi arăți că au să fie mari greutăți la realizarea pro-
iectului și că îmi aprind însumi paie în cap. Cred că ai dreptate; dar cu acea
temere nu s-ar mai face nimic pe lume, și mulți — ba chiar eu însumi — mă
acuz că prea mă dezinteresez de tot ce poate fi de folos țării.
114
In cazul de față, cat să mărturisesc că eu nu sînt altceva decît organul
foarte numeroșilor doritori străini de congres în București.
Apoi sper că studiile antropologice, raportate asupra tipurilor moderne
și rămășițele antice din țara noastră, vor elucida mult acea chestiune roesle-
riană care încîlcește așa tare mințile străinilor. La fața locului, se vor con-
vinge mai bine de elementele care constituie miezul și fondul naționalității
române.
Mai sînt și alte chestiuni, al căror centru de studiu se află chiar în țară
la noi, și anume (printre altele) țiganii și epoca venirii lor în Europa. Evreii
și îndoita lor origine, prin două tipuri diferite: cei roșii, și cei oacheși.
în fine, s-au făcut de Koperenchi și de Obedenar oarecare studie de
cronologie antică, care se pot dezvolta, prin noi cercetări, de acum pînă Ia
toamna 1884. Asemeni se pot verifica și controla localitățile în care Bolliac a
făcut săpături și descoperiri de un interes mai mare decît se crede în genere
la noi.
Rămîne numai a se controla cu știință ceea ce el a dezgropat d.e. la Burue-
zica, cum se zice.
Două, trei persoane, avînd această însărcinare (bunăoară M. Suțu, Gr.
Tocilescu și tinerii ce se vor mai fi format, avînd direcțiune dată de cei mai
experimentați) vor putea face asemeni lucrare, care, publicîndu-se la timp,
vor da material de studiu local pentru congres.
Cu același prilej s-ar aduna la un loc și ce brumă de obiecte preistorice
avem în muzeu (amforele de la Bolliac); ar mai aduce și cei care mai au ase-
menea obiecte, Butculescu, Sturdza, Papazoglu etc. și s-ar face o colecțiune
pentru ochi, negreșit mai considerabilă decît aceea ce s-a prezentat la Lisa-
bona și care nu conținea, cu mic cu mare, nici 300 de obiecte ... Numai ale
lui Bolliac sînt mai numeroase.
în fine, adaogă că la aceste congrese se tratează și cestiuni străine țării
și aduse pe tapet de savanți din alte localități.
Deci eu cred că are cu ce se ocupa congresul la noi și că el va da rezul-
tate foarte folositoare țării și pentru cunoașterea ei de către străinii luminați
și pentru progresarea studielor în sînul ei.
Așadar zic: Nihil desperandum, și povățuiesc pe toți cei tineri și inteli-
genți ca d-ta a pune umărul din răsputeri pentru realizarea proiectului. Aș
dori* ca și ziarele noastre să se ocupe de această cestiune. întru altele, aș vrea
să atragi asupră-i atențiunea d-lui Ștefan Mihăilescu, carele negreșit va primi
ideea cu mulțumire.
îndată ce guvernul ar admite-o — și aceasta d. Sturdza este foarte dispus
a o face, adică îndată ce m.s. regele va primi patronajul, iar Consiliul de Miniș-
tri va conceda vreo 20 sau 30 mii franci pentru lucrările pregătitoare, va
trebui să se constituie la București Comitetul organizator, carele desigur va
avea ce să lucreze, ca să pregătească și sus-arătatul material științific al con-
gresului, și dispozițiunile pentru înlesnirile de călătorie, de trai, de excursii
locale și de studii ale străinilor în acele opt zile cîte vor avea să petreacă la
noi. Totodată va trebui să se facă o bogată colectă de contribuțiuni (15 sau
20 lei de persoană) atît cu țara, cît și cu străinătatea.
Eu unul pot să răspund că din Francia vom avea cel puțin 250 cotiza-
țiuni. Princepele Ghica va putea să obțină multe în Anglia și Obedenaru
115
asemeni în Italia. Nu mai puțin vor da Germania, țările Scandinave. Despre
Rusia răspund încă. Vezi dar că lucrurile ar putea merge bine, cînd cu toții
am pune piept bărbătesc.
După ce vei descifra toate aceste pagini ieroglifice — dacă ele vor reuși
a-ți transmite cîtuși de puțin din marele dor ce m-a atins — fă-te apostolul
ideii și propovăduiește în tinerime, profesori și studenți. Sursum corda și Doamne
ajută!
Dl. Sturdza va mai sta cîtva pe aci, căci bătrînul Mihai Vodă este la agonie.
Răspunde și mă crede cordial mult,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58330. S 3 (50) CDL XXXIII.
50
Paris, 9/21 mai 1884
Domnule Biene,
De n-aș fi încă bolnav, mai curînd încă ți-aș fi expediat cele ce-ți pornesc
azi sub bandă, despre Biblioteca Națională din Paris și anume:
1.	Montreul, La Bibi. Nat. sur origine et [...]* jus’que â nos jours,
1878, Notice Historiques, 1 voi. 8°.
2.	Catalogue alphabettique des ouvrages mis ă la disposition du public
dans la table de travail de la Bibliotteq. Nat.^ 1 voi. în 16° 1879.
3.	Fășcioară pe martie 1884 a publicației periodice: Bulletin mensuel
des recentes publications, frangaises, extrases a la Bibi. Nat.
Din aceste toate publicațiuni, te vei dumiri pe deplin de tot mecanismul
acelei Bibilioteci și vei ști că buletinele se scriu pe hîrtie de orice fel, fără
rubrice imprimate.
Una la mînă!
Eu tot	aștept, și cu mare	nerăbdare, cei 5000 fr.	anunțați.	Dacă lucrul
depinde de	la d. Sturdza, apoi	nu prea știu cînd	am	să-i capăt,	căci d-lui e
cufundat în descurcarea testamentului principelui Sturdza. Deocamdată
este dus Ia	înmormîntare în Baden; dar cred că	are	să se mai	întoarcă pe
aci. Toate	acestea mă împing	foarte departe, și	tare	mă costă.	Ceea ce-mi
spui despre congres mă înfiorează, căci, după cum văd, nimic în cinci ani
nu s-a făcut la noi spre a se deștepta ocupațiunile și gusturile științifice. Eu
totuși nu pierd speranța și cît voi fi pe picioare, după această lungă boală,
mă voi sili a-mi realiza proiectul. Pe cît puteți, rog să mă ajutați.
Cu cordiale salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58332. S 3(52)/CDL XXXIII.
* Text indescifrabil.
116
51
Paris, 13)25 mai 1884
Domnule Biene,
Tare mult m-a bucurat știrea ce-mi dai că are să se publice un articol
asupra proiectului de congres. Acum aștept ca, îndată ce va apare, să-mi
trămiți acel articol. Dl. D. Sturdza pleacă peste cîteva zile din Paris, cu hotă-
rîrea de a interveni în Consiliul de Miniștri de pe lîngă m.s. regele ca să se
decidă convocarea acelui congres pentru la anul, 1885 (sept. — oct.), și să
se dea de către stat spre începerea lucrărilor o sumă de 30 din 40 mii lei. Pe
de altă parte, și eu am să lucrez pre cît voi putea într-aceasta, și deci fiind a
merge la București, în cursul lui iuniu viitor, voi cerca să fac propagandă,
ba și chiar poate o conferință la Ateneu în favoarea congresului.
Și cum să nu facem toate acestea, cînd am în mînă peste 60 scrisori de
la savanți, din Franța, Anglia,, Germania, Elveția, Belgia, Spania, Olanda,
Portugalia, Italia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Polonia, Rusia, Finlanda,
și Ungaria, cari toți doresc și așteaptă cu nerăbdare acest congres!
Ar fi rușine’din parte-ne să ne codim dinaintea unor așa amabile și favo-
rit oare îndemnuri.
Cu venirea mea în țară, voi vedea și-ți voi spune ce sînt dar cu cuvintele
de cari îmi vorbești; căci memoria nu mă ajută deloc. Negreșit ochii vor înlesni-o.
Mult aș dori să nu mai întîrzie pornirea acelui mic subsidiu de 5000 lei.
Sănătate și noroc!
La revedere,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58333. S 3 (53)/CDL XXXIII.
52
Paris, 19)31 mai 1884
Domnule Biene,
Te rog să înștiințezi pe d. luga și pe cine se mai cuvine că, spre a acce-
lera trămiterea acelor’5000 fr. pe care îi aștept cu nerăbdare, spre a mă porni
de aci în spre București, am dat bancherului S. Halfon și fiii o procură ca să
primească dînsul acea sumă de la Academie și să mi-o transmită telegrafic.
După cîte mi-ai scris, înțeleg că întîrzierea provine din lipsa din țară a
d-lui Sturdza, cu carele am’ și vorbit de această cestiune, promițîndu-mi
d-lui a termina afacerea îndată ce va fi în București. Aceasta se va întîmpla,
cred, în duminica ce va urma primirea acestor rînduri, căci, deși d-lui a plecat
alaltăieri din Paris, va trece însă prin lena, Berlin și Viena și astfel va întîrzia
ceva în cale.
Tot d. Sturdza are să se ocupe activ de proiectul congresului, despre
care am scris d-lui Tocilescu și altora. Eu am tot atîta speranță, cît și dorință
ca acest proiect să reușească. Sînt încredințat că reușita lui va face un bine
117
însemnat țării. Va fi o serbare, care deșteaptă spiritele și va încălzi inimile
în favoarea ocupațiunilor serioase și intelectuale. Mă ocup a face un raport
detaliat ministrului Instrucțiunii despre acel proiect.
Cu cordiale salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58331. S 3 (51)/CDL XXXIII.
53
Paris, 5 iunie 1884
Domnule Biene,
Adineauri, fiind la masă, primii — cu Fulgerul-Orient, negreșit — scri-
soarea d-tale din 1 ale lunii, și fără întîrziere răspund.
Ciudat neam de oameni sînt și iubiții mei compatrioți! Tot ce vine din
țară pare destinat a amorți orice dorință de a face ceva bine și folositor pentru
țară. Așadar, egemonia advocățeilor a adus la culme apatia intelectuală și
au reușit să stîrpească orice altă preocupațiune decît aceea de a face parale,
cum zicea bietul răposatul moșneag Laurian! Așa îmi spunea și dl. Sturdza.
Acestea mă spărie, dar tot nu mă las; nu mă dau încă bătut. Chiar acum
am la copiare un lung raport către Ministrul Instrucțiunii Publice asupra
proiectului de congres, care s-a întețit foarte printre invitații de pretutindeni.
Ce doară! atîtea silințe n-au să zdrobească apatia românilor? Eu pe toată
ziua scriu la tot felul de oameni din țară, spre a propovădui foloasele congre-
sului. Răspunsuri încă n-am primit; dar abia ar fi și fost timp să-mi vină,
căci pre cît timp am stat bolnav în pat n-am putut scrie. Singurul care a și
aprobat cu entuziasm este pînă acum Obedenaru din Roma. Am scris, și-am
scris larg, d-lui Tocilescu, și tare m-aș mira ca tocmai dînsul să stea împo-
trivă: orișicum, mi-e degrabă să vin și eu pe acolo, pentru ca, sau să înving,
sau să mă întorc aci cu sacul de cenușă pe cap, dezgustat cu totul de astădată
și desperat de a mai cerca ceva cu generațiunea actuală. Să deie domnul să
nu fie așa!
Eu tot sper și nu mă pot decide a crede într-așa mare scădere în simțul
moral și în inteligența tinerimii române. Nu pot admite că în pustiu voi striga
sursum corda /
Dar ce este oare acea mișcare revoluționară ce aud că se face printre
studenții Universității noastre? Mi se spune că junimea s-a pus sub direcția
nebunului de George Bibescu și al papinei de franțușcă, nevasta lui ?
Mă crucesc aflînd astfel de năzdrăvănii! Pare că un vîrtej nebunesc a
sucit mințile tuturor. Unde mergem? Aș vrea să am glasul tare, spre a putea
să strig, în auzul tutulor, acea veche sudalmă țărănească: „Ho! țară, ho!“
Despre buletinurile Bibliotecii Naționale m-am convins și ți-am și scris,
că nu există nici un format, nici o hîrtie specială; orice bucată de carton le
este bună spre a transcrie pe dînsul tilurile astfel cum stau însemnate pe
lista tipărită mensuelă ce ți-am expediat. Deci, n-am altă informațiune de
dat în această materie.
118
Ai primit negreșit scrisoarea în care te rugam să vestești pe cine să cuvine
că am însărcinat pe Casa de Bancă Halfon ca să primească cei 5000 lei de la
Academie și să mi-o expedieze prin telegraf.
Revin la congres. Eu am scris despre acesta persoanelor care urmează:
Esarcu, Urechia, Butculescu, Gr. Marcu, Tocilescu, Grigore Ștefănescu,
T. Maiorescu, M. Suțu și poate încă și altora. Ce doară! nimeni nu va răspunde ?
Nimeni nu va aproba ? Gion de la Berlin are să trămită Românului un arti-
col asupra acestui subiect. Apoi chiar și în România are să se scrie. Surdă
să fie țara și tot ar auzi atîta zgomot.
Ce devine oare d. Hasdeu, din partea căruia mă aștept la o mare împo-
trivire, deși rolul său ar putea să fie foarte strălucit în acel congres?
Cu sănătate, sfîrșesc urmînd numai bine.
Cordiale salutări pînă la revedere,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58335. S 3 (55J/CDL XXXIII.
54
Paris, 5/17 august 1884
Domnule Bianu,
Sănătate și noroc bun îți urez începînd aceste rînduri și apoi trec îndată
și fără tranzițiune la obiectul principal al epistolei, care este o cerere grab-
nică ce am a-ți face, și anume:
Printre cărțile, foste ale mele și trecute sau în posesiunea statului sau
a Academiei (aceasta nu-mi pot aduce aminte), se afla 1 volum folio mic și
subțire legat cu negru, care conține fotografiele făcute la South-Kensington
Museum dupe obiectele tezaurului de la Pietroasa și alte antichități româ-
nești, însoțite cu un mic text în limba engleză L
Această carte — totdeauna rară — a devenit negăsibilă, deoarece ulti-
mele exemplare au ars într-un recent incendiu. Nu a putut să mi-o procure
amabilul Nedeianu, căruia m-am adresat; deci, de la d-ta aștept să-mi împli-
nești curînd lipsurile, și adică să-mi trămiți îndată, transcris, cît vei ști și
vei putea mai lizibil și mai curat:
1.	Titlul complet al cărții, din capul foii pînă jos de tot.
2.	Lista fotografiilor relative la tezaurul de la Pietroasa, în ordinea în
care ele figurează în carte și cu titlurile ce poartă fiecare fotografie.
3.	Dacă nu este prea lung (și mi se pare că nu e) o transcripțiune citeață
după textul relativ Ia tezaurul în cestiune.
Să te vedem, voinice; fii ager și pripelnic.
Ce mai faceți pe acolo ?
Te rog, scrie-mi. Ce face Gion ? Ar trebui să-mi scrie ceva și dînsul.
D. Hasdeu, întorsu-s-a în țară? Dacă da, întreabă-1 dacă îi trebuie curînd
despuierea literei A, în cîteva din elucubrațiunele mele. Mi-a cerut-o, în calea
noastră întovărășită. Nu știu cu cine să trămit manuscriptele Cantemiriane
care sînt la mine, adică Istoria ieroglifică, care este de mare importanță
pentru lucrarea d-lui Hasdeu.
119
Ce faci cu documentele mele? Începînd de la finele lui septembrie (s.n.)
am să-ți expediez suplemente foarte însemnate.
încă o dată, sănătate și noroc bun. Trămite-mi curînd ceea ce-ți cerui
la început.
Cu cordială amicie,
Al d-tale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58337. S 3 (56)/ CDL XXXIII.
1	în noiembrie 1867, tezaurul de la Pietroasa era împrumutat, prin mijlocirea lui
Odobescu, de Muzeul South-Kensington din Londra, unde a fost expus vreme de șase luni.
55
Paris, 27 august[8 sept. 1884
Bravo, bravissimo, voinice Biene! Am primit azi toată copia așa mult
dorită.
Imposibil în păcătosul acesta de Paris de a găsi acea carte engleză. Am
scris la Londra; acolo nu mai sînt exemplare, au ars în incendiul bibliotecii
de la South-Kensington.
Văzînd că mai multe zile nu dai semn de viață, am scris mai deunăzi
d-lui Tocilescu, rugîndu-1 să-mi trămită la Paris unul din exemplarele din
București, căci, osebit de textul pe care acum grație d-tale îl posed, îmi importă
mult a avea sub ochi și fotografiile, unicele care reprezintă obiectele astfel
cum au fost în urma restaurațiunilor ce li s-au făcut la 1868 în Paris, și îna-
inte ca Pantazescu să le fi distrus și mai rău \
Adevărat este că acest mizerabil a fost împușcat de o sentinelă. II ne
Vaurait pas voie.
Deci mulțumiri pentru copie, dar cu acestea să nu oprească trămiterea
exemplarului de către dl. Tocilescu.
Voi cugeta la expedierea manuscriptelor Cantemiriane și nu voi întîrzia
mult a pune în execuțiune cugetarea, în sensul dorit de d-ta.
Deocamdată îți strîng mîna cu cordialitate, de mai multe ori. Cîteva
din aceste Shake hands, te rog să le comunici lui Gion.
Rămîneți, sănătoși, și norocoși.
Salutări amicale,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58338. S3 (57)/CDL XXXIII.
1	Descoperit în 1837 de doi țărani într-o carieră din muntele Istrița de lîngă satul
Pietroasele, Județul Buzău, tezaurul, cuprinzînd 22 de piese, a fost vîndut de aceștia zida-
rului Verussi, care a topit 10 din piesele componente. După ce a trecut în posesia statului,
în 1875 tezaurul a fost furat de studentul teolog Pantazescu, care i-a produs noi deteriorări.
A fost restaurat la Paris în 1867, și la București în 1886. (Cf. D. Tudor, Alexandru 1.
Odobescu arheolog, în: A. I. Odobescu, Istoria arheologiei, Editura Științifică, 1961, p. 30).
120
56
Paris, 5/17 sept. 1884
Domnule Biene,
Această epistolă are de scop a te ruga să faci să parvină alăturatul plic
la adresa lui, adică la d. pictor Mirea, care nu știu unde sade.
Nu știu ce ți-aș mai putea zice în aceste pagine: poate că aș găsi, dacă
aș avea timp; dar mă aflu tare ocupat.
Voi să dau zor cărții mele asupra tezaurului de la Pietroasa \ și îi con-
sacru diminețile.
Aș fi foarte fericit să primesc și eu cîte o foaie din cele ce se tipăresc din
colecțiunea de documente franceze, chiar și din ale d-lui Tocilescu.
După o întrerupere consacrată altei lucrări ce-mi ceruse d. Sturdza,
m-am reapucat acum de Documentele de la 1812, 13, și 14, care vor fi termi-
nate, cred, peste vreo 3 sau 4 săptămîni. Cu toate acestea, vor mai rămîne
multe alte fonduri de examinat în arhivele de aci.
Sper vești, cu o cordială salutare,
*	Odobescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58339. S 3 (58)/ CDL XXXIII.
1	Le tresor de Petrossa.— Historique. — Description.—Etude sur V orfevrerie anti-
que tom I—III, Paris, 1889—1900.
57
Paris, 29 sept.lll oct. 1884
Domnule Biene,
Un mic serviciu, te rog.
Mi se pare că printre cărțile cedate de mine Academiei se află și un mic
almanah francez format cu 12, publicat la București în anul 1842, sub titlul:
Annuaire de la Principaute de Valachie, Boukarest, 1842. Dacă nu se află
la Academie, trebuie să fie la Biblioteca Statului.
Găsește, te rog, această cărticică, și constată dacă într-însa se vorbește,
precum mi se pare, de tezaurul de la Pietroasa; în cazul afirmativ, ia, te rog,
indicațiuni bibliografice exacte, adică însemnează sub ce titlu este acel articol,
la ce pagină se găsește tipărit și cam ce se zice într-însul.
Și acestea, presto prestissimo ? trămite-mi-le într-o foarte apropiată
scrisoare.
Dealtmintrelea, toate merg pe aci nici bine, nici rău. La cele ce ți-am
scris în urmă, adică la întrebările de adresat d-lui Hasdeu, nu mi-ai răspuns.
Totuși, nu te-am pus la urgie, ci din contra te salută cordial,
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. ino. 58340. S 3 (59)/CDL XXXIII.
121
58
Paris, 16128 mai 1884
Domnule Biene,
Am primit ieri articolul din Rom[ânia] lib[eră] și azi scrisoarea d-tale;
și unul și alta mi-au făcut plăcere; aș fi dorit numai ca numele meu să nu
fi figurat în primul și ca în a doua să nu găsesc părerea de rău din parte-ți
de a te fi pus în relațiuni neplăcute cu un om îngîmfat de puțina sa știință.
Dar ce vrei? Așa e lumea pretutindeni, și la noi mai mult decît oriunde. Toc-
mai de aceea insist așa de mult ca să punem odată pe oamenii noștri — buni,
răi, cum sunt — în prezență cu celebrități științifice ale lumii și nu, de astă-
dată, ca școleri sau călători prin țări străine, ci ca gazde primind la sine pe
corifeii științei. Această situațiune va face pe ai noștri să simtă mai bine cît
de mult au încă a învăța, spre a ajunge să devină modești cum vei vedea că
sînt adevărații învățați.
Deci, nu pregeta și, pe cît poți, lucrează înainte, fără de a te spăimînta
sau a te amărî de neajunsurile ce vei întîmpina în propagarea ideii noastre.
Precum ți-am scris, mi se pare — d. Sturdza pleacă azi din Paris hotărît a
propune guvernului patronajul congresului. Cînd va fi d-lui la București,
te rog fă să mi se trămită cît mai curînd acei bani, ca să pot veni și eu acolo.
Sănătate și ispravă bună,
Odobescu
Eu am scris multor altora din țară despre congres.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58334. S 3 (54)/ CDL XXXIII.
59
Paris, 4/16 mart 1885
D[omnu]le Biene,
Am primit stenografica-ți epistolă din care se constată că, osebit de
copiele ce d-na Odobescu va adăoga pe lîngă cele deja primite de d-ta, îți
mai lipsesc două facsimile. Cu mutarea mea din strada des Ecuries D’Artois
29, la 15 aprilie viitor, în alt loc (?), voi revizui toate hîrtiele mele și negreșit
se vor regăsi acele fasimile, dacă nu cumva — întorcîndu-mi-le Woneberg,
care le-a litografiat — nu vor fi fost deja înapoiate Academiei. Vom vedea.
Te rog, în momentele scurte ce-ți rămîn libere, scrie-mi ce se petrece în
sesiune și mai ales între ceea ce privește lucrările mele.
Ce a ieșit din nota ce ți-am trămis pentru secretarul general?
Tipărirea opului meu asupra tezaurului merge înainte și-mi dă multă
muncă, dar și multă satisfacțiune. Cum au părut pe acolo cele 5 coaie spe-
cimine ce am expediat?
Aștept prompt răspuns, si-ți strîng mîna cu cordialitate.
'	Odobescu
Mă aflu acum în congediu și profit de convalescență spre a activa tipă-
rirea mea. La documente stagnațiune completă ?
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58341. S 3 (60)/CDL XXXIII.
122
60
Paris, 173 rue de Courcelles, 27 XII 1886)8 ian. 1887
Domnule Biene,
In contra deprinderei mele, am întîrziat foarte mult timp, de astă-dată,
a răspunde la scrisoarea d-tale din 12/24 decembrie trecut. Cauza a fost că
mă aflam tare întîrziat cu lucrarea culegerii de documente.
începusem cercetări pentru alegerea lor înaintea vacanțiilor Arhivei
ministeriale; dar am fost silit să le întrerup, ca toate celelalte ale mele lu-
crări, în tot cursul lungei boale care m-a ținut ne-ncetat în pat de-a lungul lui
august, septembrie și octombrie.
Apoi m-au ajuns tot felul de mîhniri și de supărări; astfel încît abia au
avut copiștii ceva puțin material de decopiat.
în urma scrisorii d-tale însă m-am înhămat din nou la cercetări și am
reluat pe copiștii mei, strîns de dîrlog. Deci, cred că pe la finele lui ianuarie
al nostru voi fi în măsură de a trămite vreo 25 sau 30 de caiete noi. Poate că
voi găsi timp mai tîrziu să redactez și o mică notiție biografică asupra genera-
lului de Langeron, a cărui activitate s-a întins mult mai departe decît cercul
afacerilor românești. Ele ocupă aproximativ a șasea parte din memoriile
scrise de dînsul.
Dar mă aflu acum împovărat și de lucrare și de supărări. Din țară nu pot
obține, întru nimic, nici un ajutor. De 18 luni de cînd m-am întors în Paris,
d. Tocilescu (între alții) nu mi-a scris nici batăr, o dată, deși, în nenumărate
rînduri, i-am cerut d-sale, precum și altora, ceva deslușiri asupra restaurațiunii
tezaurului de la Pietroasa.
Poate că d-ta, fiind după cum te știam odinioară mai activ și nu încă,
sper, cu totul atins de intoxicațiunea indiferentismului bucureștean pentru
tot ceea ce nu este moft, îmi vei da acum, în acea stăruitoare a mea îngrijo-
rare, adică tezaurul de Ia Pietroasa, un răspuns răspicat și lămurit. Oare în
urma restaurațiunei nu s-au făcut fotografii, pe care tare aș dori să le capăt
dacă vor fi existînd?
Cu tipărirea textului meu sînt acum în miezul zecimei a treia de coaie,
dar lucrul merge încet și greu ca și carul tare încărcat. Sper totuși că dacă
mă vor ajuta timpul, sănătatea și guvernul nostru ca să termin opera, astfel
precum am croit-o acum, ea nu ne va da de rușine nici pe statul român care
o publică cu spezele sale, nici pe mine păcătosul care o scriu.
Ce se face lonescu-Gion ? Sînt șase, șapte luni de cînd nici o bună-vreme
nu mi-a dat.
Aș dori ca anul în care am intrat, sau intrăm, să ne fie tutulor priincios,
căci, cît despre mine, toate calamitățile m-au bîntuit în cel încetat.
Ți-1 urez dar pe acesta bun și norocos.
în așteptarea ca d-ta să-mi răspunzi iute, după cum mai bine te vei
pricepe, iar ca eu să-ți gătesc cît mai curînd material pentru a doua jumă-
tate din volumul al III-lea de documente istorice, te salut, domnule Biene,
cu cea mai deplină cordialitate.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58342. S 3 (61)/CDL XXXIII.
123
61
Paris, 173 rue de Courcelles, 10/22 [ianuar 1887
Domnule Biene,
Ca să nu las timp prea îndelung tiparnița în adăstare, am dat strașnic
zor, și iată azi pun la poștă un pachet cu 29 caiete din Memoriile lui Lange-
ron, cu speranță ca să mai aduc o cîtime egală la sesiunea Academiei.
Nu știu nimic despre biografia rusească de care îmi vorbești. Aș dori
să capăt de la d-ta o informațiune bibliografică precisă sub acest raport,
căci nu voi întreprinde a scrie nimic pînă nu voi vedea ce zice biograful rus.
Altă rugăciune ce am să-ți fac este ca să mă înștiințezi dacă veriga cea
cu inscripțiuni de la Pietroasa, pe care Pantazescu a redus-o la două crîmpeie
încovoiate, a fost sau nu lipită sau completată de către restaurator.
O vizită de o clipă la muzeu te va pune în măsură de a-mi da această
informațiune ce-mi este urgent necesarie, și pentru care de mai nainte îți
mulțumesc.
Arătîndu-ți totdeodată cele mai cordiale ale mele salutări,
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58343. S 3 (62)/ CDL XXXIII.
62
Paris, 15 rue Faraday (Ies Terms), 6/18 sept. 1888
Domnule Biene,
Rîndurile acestea au de scop a-ți cere un foarte grabnic, dar puțin oste-
nitor serviciu pe care singur poți să mi-1 faci.
îmi este cu neputință să regăsesc printre hîrtiele mele copiele ce am
luat Ia Academie după răspunsul cel francez și cel rusesc venite la Academie
de la dl. Kieserichy, directorul Ermitajului din S. Petersburg în privința
antichităților de la Concești, și tocmai acum am necesitate a folosi acel răs-
puns.
Te rog, deci, foarte mult, pune in grab să se scoată acele copie 1 (chiar
și cea rusă, cum s-o putea) și expediază-mi-le presto prestissimo.
îti voi rămîne tare îndatorat și ce știi! poate într-o zi ne va fi de
a bună!
Cu aceeași ocaziune spune-mi, te rog, în scris dacă fotografiele promise
dupe vasele Concești de la Ermitaj au sosit cumva la Academie.
Primește, te rog, ale mele bune salutări și mulțumiri anticipate.
Odobescu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. ino. 58344. S 3 (63)/CDL XXXIII.
1	Marginal I. Bianu notează: „trimisă în originar*.
124
63
Paris, 15 rue Faraday, 12/24 sept. 1888
îți mulțumesc domnule Biene, pentru graba ce ai depus spre a-mi
trimite documentele ce-mi erau necesarii. Am redecopiat scrisoarea rusească
și vei găsi originalul cuprins chiar aci.
Chiar azi ți-am telegrafiat spre a-ți cere fotografiele pe care aș fi fost
foarte mulțumit să le am cu cîteva săptămîni mai nainte. Nu știu sigur
dacă acum le voi putea întrebuința îndată în publicațiunea mea; dar,
orișicum, dacă ele mi se vor trimite „tot o să le găsesc locul“ mai tîrziu.
Așadar, cu mulțumiri anticipate îți trămit ale mele bune salutări,
Odobescu
Sper că s-au primit la Academie alte 10 caiete de copie ce le-am trimis
prin Ministerul Instrucțiunii Publice. Eu primii azi noul volum din colecția
Hurmuzaki.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58345. S 3 (64)/ CDL XXXIII.
64
TELEGRAMA	[Paris, 12/24 sept. 1888] 1
Si possibile, expediez immediatement photographie Concesti.
Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58346. S 3 (65)/ CDL XXXIII.
1	Data preluată după însemnarea lui I. Bianu: „Trimise recomandat 12/24 sept. 88“.
65
[23 nov. 1889] 1
D[omnu]le Biene,
Te rog mai trămite-mi fără întîrziere:
Engelmann, Bibliotheca graeca (cea mai nou edițiune).
Hermann (?) (Bibliografia autorilor eleni) (mi se pare un gros volum
legat roșu din cărțile mele. Poate însă că va fi la Biblioteca Statului. Rog
pe d. Cozzeva a verifica).
Mă vei îndatora mult. Primit-ai de la minister adresa pentru formarea
unei comisiuni însărcinată a face o programă amănunțită a limbei române
în clasele liceale V, VI și VIII, comisiune în care este cu d[om]nii Teodo-
rescu, Șăineanu și Panu? Sper că veți face lucrarea iute și bună.
Salutările mele,
O d o b e s c ti
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58347. S 3 (66)/ CDL XXXIII.
1	Data adăugată de I. Bianu
SA5A AL. ODOBESCU
lf- d.]
MADAME S. ODOBESCO, roagă pe domnul Bianu să facă bine să
treacă pe la d[um]neaei cum se va înlesni.
D[um]neaei șade în casele d-lui Ștefan Greceanu, no. 2, Bulevardul
Academiei.
Mii de salutări cordiale.
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58351. S 46 (2)/CDL XXXII.
2
Luni dimineață
Domnule Bianu,
Ieri, duminică, am sperat să te văd, dar în zadar. Poți crede însă cît
mă interesează tot ce se petrece Ia Academie și totodată să știu dacă v-ați
gîndit la bietul bolnavul meu.
De aceea, de vei avea un minut, mai vino pe la mine ca să-mi spui
ce să scriu la Odobescu, care — deși departe de noi este — cu gîndul și cu
inima este aci.
La revedere dar, și mii de salutări cordiale,
S. Odobescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58350. S 46 (1)/ CDL XXXII.
3
Hotel Kiriazi, 29 ianuarie 1898
Mult stimate domnule Bianu,
Nu știu de-ți mai aduci aminte de mine; eu însă am avut ocazie să-mi
reamintesc de timpuri cînd te vedeam mai des; și asta mai ales din niște
scrisori ce le-am găsit în hîrtiele răposatului și mult regretatului meu soț,
și în care se poate vedea cită prietenie era între d[om]nia ta și d. Odobescu..
126
în puterea acestor amintiri și acestui prieteșug vin să te rog să-mi
sacrifici cîteva momente, sau primindu-mă la Academie sau venind pînă la
mine, la Hotel Kiriazi, unde voi sta pînă sîmbătă.
Deși bătrînă și aproape oarbă, voi veni chiar eu la Academie, dacă
timpul nu-ți va permite să vii pînă la mine. Te rog însă să-mi spui dacă
ești dispus să mă primești și cînd și la ce oară.
Sperînd că vei binevoi a-mi da un răspuns, profit de această ocaziune
spre a te încredința despre deplina stimă ce-ți păstrează, a d-tale veche
cunoscută,
5.	A l. Odobescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58349. S 46 (3)/CDL XXXII.
ADINA GR. OLAN ESC U
1
[29 decembrie 1905
Domnule profesor,
Nu știu dacă domnul profesor N. lorga, pe care îl rugasem să vă vor-
bească, a avut ocazia să vă spună dorința noastră de a vă ruga să ne
țineți conferințe în seria viitoare, care să deschide luni 9 ianuarie? Doamna
Ecaterina Cantacuzino, președinta Societăței Femeilor Române, fiind absentă,
vin să vă rog să binevoiți a trece la mine mîine, vineri, de la 6 la 7 seara
— sau sîmbătă dimineață între 11 și 12.
In speranța că veți avea acea bunăvoință, vă rog, domnule profesor,
să primiți încredințarea osebitei mele considerațiuni.
Adina Gr. Olane seu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58357. S 42 (1)/ D IV.
2
31 dec. 1905, ora 12
Domnule profesor,
Am fost cît se poate de mîhnită că v-ați deranjat degeaba ieri seara
și vă rog să primiți toate regretele mele.
îmi pare, pe de altă parte, foarte rău că nu puteți, deocamdată, să
ne țineți conferințe.
Primiți vă rog, domnule profesor, încredințarea deosebitei mele con-
siderațiuni,
Adina Gr. Olan eseu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58358. S 42 (2)/ D IV.
128
DIMITRIE C. OLLANESCU-ASCANIO 1
1
[12(3) martie 1893']
Ionică Făt-humos,
Primesc în acest moment o telegramă semnată: Hiatu (?), pe care inima
mea, către tine cu dragoste plecată, îmi spune că tu mi-ai fost trimis-o.
Drept aceea te rog a primi călduroasele mele mulțumiri pentru buna și
neașteptata izbîndă ce-mi vestești, rugîndu-te, pînă voi putea-o face eu
însumi, să mulțumești cu recunoștință din parte-mi Președintelui și Secre-
tarului general al Academiei pentru îndoita onoare întrunită pe capul meu,
din partea înaltului acestui Institut. Mă voi sili să fiu demn de această
mîndră recompensă și, mai înainte de orice, îmi voi da osteneala să cîștig
pe lîngă simpatiile ce mi s-au arătat și încrederea că, pe viitor, mă voi sili
să fac mai bine.
Ca taxă [de] intrare sper să fac Academiei un dar prețios de niște copii
după manuscripte foarte importante ce am luat la Constantinopole din
Biblioteca Patriarhatului și despre care ți-am vorbit, pare-se, la București.
Voi trimite aceste acte împreună cu o notiță asupra autorului și a cuprin-
sului lor, cum și a epocei despre care tractează.
Deocamdată mă îndeletnicesc cu pregătirea materiei volumului al II-lea
din Horațiu (Salirile), dintre care am trimis ceva specimene la Convorbiri.
Sînt neimitabile, bre omule, și mi-au dat și mie avîntul de a mă arunca
în cevașilea satirismos, în contra unor hibe de strîmbătăți de pe la noi.
Așa am făcut prima satiră contra actualului curent bolnav al poeticei noastre
și nu numai bolnav, ci prost, fals, pernicios și pornografic.
A doua pe care o lucrez acum e contra falsei educațiuni și a nenoro-
citelor urmări ce o învățătură fără cultura inimei, în același timp, poate
să aibă atît la fete cît și la băieți. [...]
Quarta, contra politicianilor gheșeftari din Japonia. Quinta, contra
criticilor fără de știrea lui D-zeu. Sexta și ultima în sezonul acesta, contra
sau mai bine asupra năravurilor ce ne bîntuie.
129
Und damit, basta! că mi se urăște și mie. Ce mai faci, răule și ber-
bantule? Vezi de mai scrie ceva că m-ai pus la ciochina uitărei. Bravos!
pentru discursul ce ai ținut în ziua de Sf. Sava. Bine simțit, bine zis, bine
înțeles sper că va fi. Ce mai nou pe acolo ? Să ne vedem sănătoși.
Al tău din inimă iubitor,
A s c a n i o
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58361. S 43 (3)/ D IV.
1	Dumitrie C. Ollănescu-Ascanio (1849—1908), poet, publicist și diplomat. După
o scurtă perioadă de magistratură, a fost primar al orașului Tecuci, apoi prim-secretar
al Legației române din Constantinopole, secretar general în Ministerul de Externe și minis-
tru plenipotențiar la Atena. Membru al societății Junimea, membru al Academiei Române
din 11 martie 1893, iar în 1900 comisar general al guvernului român la expoziția univer-
sală deschisă la Paris.
2
12 decembrie [Î&93]
Sărut ochii, puiule,
La scrisoarea ta pre cît de nostimă, cît și de interesantă, pre atît de
bine primită și de prețuită, nu prea m-am grăbit a-ți răspunde, aceasta din
99 de pricini, dintre care cea dintîi este că n-aveam încă ... (pe celelalte să
ți le mai spun?).
Acum însă, fiind în posesiunea documentului ce mi-a cerut alde coconu
Alecu, te fac cunoscător să știi că ori d-lui n-a știut ce-mi cere (adică
a crezut că-mi cere un lucru importantisim), ori că precis păcătoși în toate
cum sînt, nici măcar la cele neînjghebate cu banii lor nu au dat băgare de
seamă, fiindcă întreaga listă a cărților grecești-bisericești tipărite la noi se
mărginesc în vreo 16 bucoavne pe care aci alăturat ți le înaintează să le
remiți boierului cu ale mele prea călduroase și amicale îmbrățișeri. I le-aș
fi trimis de-a dreptul, dar neștiind unde sigur să-l apuce (scrisoarea) am
preferit a ți le trimite ție, carele cel puțin ești statornic ... cu locuința!..
La § 2 al scrisoarei tale răspund asemenea că am dat intendentului
meu poruncă să remită 75 fr. lui Gobl contra celor 5 volume ale patro-
nului, pe care însă nu le-am primit pînă acum aici. Nu-mi este nici o mirare
de asta, de vreme ce o sobă Meidinger ce mi s-a expediat din București
a pus 9 săptămîni pînă să ajungă aici, și un colis poștal pune 16 zile de Ia
Viena la Athena!!!
La coada scrisoarei tale, cred că nu mai am nevoie a răspunde de vreme
ce în acest moment Agenția Havas îmi anunță că Ministerul ciocoiesc și-a
primit vot de blam de la Cameră și că m.s. va aviza! Bre! mare balamuc.
Unde dracu au să iasă oamenii ăștia, frate, dacă în 3 ani 8 ministere au
schimbat (negăsind pe nici unul bun, firește) și ce au de gînd sâ mai
schimbe de acum încolo, de vreme ce toți căpățînoșii s-au prefirat pe la
cîrmă? Le lipsea numai Take, sau Tache, cum îi zic gazetele, să le pună
moțu și sper că de astă dată le-ar fi pus moțul et puis ils iront se coucher
ailleurs ...
130
Ce mai faci, cum petreci, cu copilele cum o duci, berbantule? Vezi mă,
de te-nsori pînă mai ești încă de vreo treabă, că pe urmă te duci de rîpă,
vai de tine, și ar fi păcat, căci ai putea face copii care să-ți semene ...
în cele bune naturalmente, că la cele rele ... ești tu destul de meister.
Rogu-te amintește-mă Patronului și doamnei Sturdza cu bine și cere
domniei ei voie din parte-mi să-i scriu, căci dacă nu i-am mai scris de
atîta vreme apoi pricina a fost că n-am avut îndrăzneală a o mai derangia,
căci i-am scris de 3 ori la București, o dată cînd era bolnavă în străinătate
și la nici una din aceste misive n-am primit măcar un cuvînt de îndemn,
o dovadă de amintire din parte-i. Tu, cu vorba ta dulce și cu graiul tău
îndibăcit întru descifrarea enigmelor, vezi, deslușește și pe aceasta și mă
pune pe o cale bună, căci de am greșit cu ceva, poate să mai fie chip de
îndreptare ... de s-o mai putea.
Aceasta, vezi tu, îți dă obligații să-mi mai scrii, răule, știind bine că
ai tu stenahorie de scris, dacă o povară sufletească ca aceasta nu ți-ar
apăsa de pildă hiba de conștință ca să-ți iei condeiul ... la mînă.
Cu dragoste și călduroase îmbrățișeri, al tău bun și devotat prieten,
O ll ân e s c u
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58360. S 43 (2)/D IV.
3
COMMISSARIAT GENERAL	Paris, le 14 mai [1900]
DU GOUVERNEMENT ROYAL
R0UMAIN
Â L’EXPOSITION UNIVERSELLE DE 1900
CABINET
DU COMMISSAIRE GENERAL
Ă PARIS.
(Imprimat)
Dragă Ionică,
Răspund îndată scrisorii tale, primită azi, pentru ca să înțelegi cît preț
au la mine cele ce-mi semnalezi tu și cît țiu a-ți da asigurare că reclamația
lui Gobl, făcută în urma celor ce i s-au relatat de către Buzeianu de aici,
nu sînt conforme realității.
Primesc în acest moment și o lungă hîrtie de la Gobl în care mi se
plînge tot de aceleași lucruri (considerentele și botezul politic mai puțin)
ca în scrisoarea ta și căruia voi răspunde oficial în același sens ca cele
aci cuprinse.
Dl. Gobl a fost pus nici mai jos, nici mai sus decît d. Socec, ci pre-
tutindeni alături. Ceva mai mult, hîrtiile lui Gobl au fost singurele atîrnate
pe pereți, pe cînd ale lui Socec, nu.
Pentru cromolitografiile d-sale nu am avut Ide să le pun pe zid nici
în pavilion, nici la Secția Belelor Arte (unde literalmente nu ar fi avut nici
loc, nici putința, din cauza defavorabilei sale pozițiuni), căci nu am expus
nici o cromolitografie acolo, opunîndu-se francezii. Nici Socec, nici Gobl
nu sînt deci reprezentați în acest articol la Belle Arte.
131
Cu toate acestea, am așezat mapa lui Gobl pe un pupitru special,
de pe care publicul va putea, cu mult mai bine și mai ușor, vedea și deci
aprecia aceste lucrări; pe zid, oricît și oricum ar fi fost de bine expuse, tot
nu ar fi făcut bun efect.
Vezi dar că nici chestia de colectivist, nici anunțul zeloșilor proști (cum
numea pe împiegații Comisfiei] G[bb]l) nu a stat la mijloc pentru a priva
expoziția universală de conspectul cromolitografiilor (foarte puțin reușite
și frumoase, dealtfel) ale lui Gobl, amicul nostru. Cu toate acestea, am ales
din ele pe cele mai de vază și le-am țintuit în perete tocmai, la intrare
unde pot fi admirate și judecate de puhoiul de lume care se îmbulzeau
prin galeriile pavilionului nostru.
Știi că ți-am făgăduit să te pun în juriul internațional spre? a Ți da
— după cum mi-ai declarat — chip de a aduce pe doamna Bianu și pe
micul Alexandru la Paris. Iată însă cum s-au prezentat lucrurile: juriul
clasei de învățămînt în care erai tu destinat a început (din cauza aglome-
rației materialului enorm expus) încă de la finea Iui april (st. nou) și noi
nu am avut un delegat în acea clasă (învățămînt secundar), așa că grupul
învățămîntului (7 clase) să fie gata cît mai repede, adică pînă peste cîteva
zile.
Tu nu ai fi putut deci veni (chiar de am fi avut delegat) din cauza
propriilor tale ocupații în țară, iar pentru celelalte clase mi-ai trimis delegați
din București foarte puțini, din lipsă de parale. Această lipsă chiar contribuie
ca mulți să nu [se] poată urni din loc (35 fr. pe zi și 600 lei drumul dus
și întors) și trebuie să caut a încropi lucrul cu persoane din colonia de aici.
Celelalte clase nu ți-ar fi convenit, căci toate cată să fie gata pînă la iunie
și pentru un loc sînt zece amatori. Juge un peu!
Am ținut a-ți face acestea cunoscute pentru a nu crede că te-am uitat,
nici să bănuiești — dacă chiar ți-aș fi făcut oficial propunere — că ți s-a
făcut — în asemenea condiții — pentru ca să fii silit a o refuza.
Colecția Academiei a fost așezată la loc de onoare, în dulap frumos,
și bine alcătuite. Legătura este admirabilă și admirată. întreabă toți dacă
e făcută aici? Auzi gogomanii?!..
Ce mai nou pe la Academie și cum o duci cu vremurile, cu oamenii
și cu nevoile?
Te rog a prezenta omagiile mele domanei Bianu, a îmbrățișa pe mititelu
din parte-mi, precum fac eu pentru tine cu toată dragostea și prietenia
ce-ți port,
Ollănescu
Rogu-te, unde e d. Poni? I-am scris la Iași și mi-a venit scrisoarea
înapoi. Am vrut să-i aduc primul meu omagiu cu ocazia deschiderii pavi-
lionului nostru, început de el.
Respectuoase omagii domnului și doamnei Sturdza, căruia te rog să-i
spui că nu mi-am încărcat sufletu cu „Cloșca cu puii“, care e pusă la
Louvre.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58359. S 43 (1)/ D IV.
DI MITRE ONCIVL
Cernăuți, 15 oct. 1886
Iubite d[omnu]le Bianu,
Abia acum «pot să-ți răspund la scrisoarea primită de la d-ta, căci
ocupat cu școala și alte afaceri n-am putut isprăvi mai curînd comisiunile
ce mi le-ai dat.
Lucrul de pictură l-am acordat cu diaconul lanovici, neaflîndu-se la
noi om mai meșter într-acestea.
Dînsul cere pentru fiecare exemplar de facsimile cîte 10 fL, iar pentru
zugrăvirea fotografiilor cîte 15 fl. pentru cele mai mari și cîte 10 fl. pentru
cele mai mici, și se îndatorește a executa lucrul bine și exact. Modelele paleo-
grafice din text cred că ar fi mai bine să se fotografieze, decît să se fac-
simileze, căci ar ieși mai ieftine și mai exacte. Deci binevoiește a-mi scrie
cum să fac.
Cît pentru m-ssul de la Mitropolie, cred că înțelegi pe cel cu portretul
lui Ștefan cel Mare fără barbă. Pe acesta l-a cercetat odată episcopul Melchi-
sedec, și s-a luat și o copie de pe portret prin pictorul Bucevschi. 1
Deci te rog să mă înștiințezi, dacă ceea ce mi-ai scris se referă la acest
manuscris și dacă în acest caz trebuie copiat portretul de a doua oară.
Celelalte le voi face orișicum.
Cu fotografarea s-a început îndată după plecarea d-tale. Pîn-acuma s-au
fotografa! toate obiectele de la Putna, de pe cari am scos și inscripțiile
istorice, fie fotografate sau nu.
Fotografiele au reușit destul de bine. Un lucru nu s-a putut însă face
după dorința d-tale: obiectele cele mari nu s-au fotografat în două jumătăți,
precum ai dorit, căci fotograful zicea că astfeli fotografiele nu vor fi frumoase.
Dar aceasta n-are a face nimica, căci inscripțiele se pot citi și așa foarte
bine. Afară de obiectele desemnate de d-ta, am mai dat să fotografeze și
un epitrahil de la Voroneț cu portretul lui Ștefan cel Mare fără barbă și
ai doamnei sale Maria. Cele de la Sucevița și Dragomirna le dau la foto-
grafat de mine înainte.
Alăturat trimit consemnarea tuturor obiectelor de pe cari au să se ieie
fotografii, facsimile sau inscripțiuni. 2 Iau cu plăcere asupra mea îndatorirea
133
de a îngriji toate acestea, și dacă ai mai dori ceva, binevoiește numai a-mi
scrie. B[a]r[onu]l Mustazza de cinci zile nu este aici, căci a plecat^în ^aface-
rile fondului religionar la Cîmpulung, unde va rămîne încă vreo săptămînă.
Aș mai avea încă să-ți comunic că pictorul lanovici cere un avans de
50 fl, pentru a-și procura materialul necesar.
Cererea pentru publicațiunile Academiei o voi trimite după ce voi fi
isprăvit bine lucrul cu care m-am îndatorit.
Aștept răspunsul pentru m-ssul de la Mitropolie, cum și pentru efec-
tuarea modelelor paleografice.
Dorind să vă pot mulțumi deplin, te salut din inimă frățească,
al d-tale,
D. O n c i ul
P.S. Stihariul diaconesc, despre care zicea călugărul că ar fi de la Ștefan
cel Mare, este după inscripție de la Ștefan Tomșa din a. 1614. Nu știu dacă
plătește să fie fotografat, precum ai zis. Deci binevoiește a-mi scrie și despre
acesta, ori de să-1 dau la fotografat sau nu.
Salutare,
D. O n c i ul
Bibi. Acad. R.S.B., inv. 58376. S 46 (1)/ D IV.
1	Pictorul Epaminonda Bucevschi (1843—1891) fusese angajat din 1881 de consis-
toriul episcopal din Cernăuți pentru bisericile din Bucovina.
2	La scrisoare se află anexată următoarea listă:
1)	Acoperămînt pentru tetrapod de la Ștef. M. Fotogr. măr. IL
2)	Idem de la Bogdan, măr. II.
3)	Idem de la Ileana lui Petru Vodă, măr. II.
4)	Văzduh de la Șt. M., măr. IL
11	Două acopereminte mici dela Șt. M., măr. II.
7)	Epitrahil cu inscripție de la Șt. M., partea de jos, măr. IL
8)	Orariu cu portretul lui Șt. M. și Maria D., partea de jos, măr. II.
9)	Portret de la Maria D., măr. I.
10)	Aer de la Șt. M. măr., I.
11)	Adormirea Maicei D-lui., măr. I.
12)	Portretul lui Bogdan de pe no. 11, măr. II.
13)	Repidă de la Șt. M., măr II (inscripția de pe mănunchi copiată).
14)	Panaghieriu de madreperlă, măr. II.
15)	Evanghelie, măr. II. și un facsimile.
Sucevița
16)	Portretul lui Ieremie Movilă, măr. I.
17)	Portretul lui Simion Movilă, măr. I.
18)	Aer, măr. I.
19)	Orariu, partea de jos, măr. II.
20)	Două naracvițe, măr. II.
21)	Tava pentru colivă, măr. III (inscripția copiată).
134
22)	Stihariu diaconesc de la Ștefan Tomșa, a. 1614, pe două părți, măr. I (Inscrip-
ție copiată).
23)	Evanghelie fot., măr. II. Două facsim. col.
24)	Evanghelie fot., măr. II. Două facsim. col.
25)	Evanghelie fot., măr. Patru facs. col.
Dragomirna
26)	Văzduh de la Anastasie Crimca, măr. II.
27)	Aer, măr. I.
28)	Adormirea Maicei D-lui., măr. I.
29)	Orariu, partea de jos, măr. II.
30)	Liturgheriu fot., măr. II. Două facs. col.
31)	Liturgheriu fot., măr. II. Un facs. col.
32)	Evanghelie, fot., măr. II. Un facs. col.
33)	Evanghelie, fot., măr. II. Un facs. col. și un facs. simplu.
34)	Epitrahil de la Voroneț cu portretul lui Șt. M. și Maria D., măr. II.
Inscripțiuni de pe două cruci și o cădelniță de la Putna, o cruce de la Dragomirna
și un chivot de la Sucevița.
D. O n c i ul
2
Cernăuți, 2 noiem. 1886
Iubite d[omnu]le Bianu,
După ce primii scrisoarea d-tale pentru prețurile facsimililor, am cercat
împreună cu b[a]r[on]ul Mustazza 1 la profesorul de desemn de la școala
reală de aici. Și acesta a cerut 10 fl. de bucată pentru miniature, iar pentru
modelele paleografice, despre cari nu tocmisem cu lanovici, zicea că va face
alte prețuri. I-am zis că vom scrie la Academie, să vedem dacă consimțiți,
și așa l-am lăsat.
Apoi am cercat la un pictor tînăr, Schiller, despre care știam că este
desenator bun. Acesta mi-a cerut cîte 5 fl. pentru miniaturele mai simple
și cîte 8—10 fl. pentru cele mai grele de executat și cu mai mult aur. în
sfîrșit, m-am înțeles cu dînsul pentru toate într-una cîte 6 fl. de bucată;
modelele paleografice mai simple le va face însă mai ieftin.
Cît pentru colorarea fotografiilor, nu se prinde nime (acum nici lano-
viei) să le facă, fiind lucru foarte greu, mai ales Ia desemnul cu aur.
Pe lanovici l-am lăsat, exprimîndu-i părerea noastră de rău pentru
prețurile d-sale, cu toate că făcuse acum un facsimile de probă și scăzuse
la urma urmei prețul, mai mult de rușine, la 6 fl.
Și Schiller a făcut acum un facsimile, și văd că lucrul lui e mai bun.
Deci cred să rămînem la acesta. Dacă dorești, pot să-ți trimit probele
de la amîndoi.
Fotografiele sînt gata și au reușit foarte bine, după cît se putea. Am
cerut de la fotograf sama, care ți-oi trimite-o în curînd, îndată ce o voi
căpăta.
135
Cartea de la Mitropolie este cea cu portretul lui Ștefan. în aceasta se află
o notiță contimpurană despre proveniența cărții, care va fi facsimilață, și
alta mai tîrzie, care o voi copia eu. Din acest ms. aș crede să se mai ieie
un facsimile de ornamentică, cum și de pe unele inițiale mai frumos exe-
cutate, cari se vor pune pe o foaie; deci ar fi doi facsimili cîte 6 fl. și
unul (cel cu notița) mai ieftin. Din celelalte cărți, am copiat notițele ce
nu vor fi facsimilate, și ți le voi trimite împreună cu copiele inscripțiunilor.
Acum, despre altele: b[a]r[onu]l Mustazza se scuză că nu ți-a răspuns
încă, căci s-a întors de la Cîmpulung numai de cîteva zile și este mult
ocupat.
Deocamdată îți comunică prin mine că începe a da de urma lui Nerset
Marian. Persoana, ce a îngrijit tipariul, era venită de la București și păstra
un incognito strict.
Venea singur la fotograf după probele pentru corectură și le aducea
însuși înapoi; de asemenea, singur a luat exemplarele tipărite, cărîndu-le
cu birja în mai multe rînduri.
Avea aparență de iezuit, deși se purta civil. Cît pentru nume, Mustazza
au aflat de un Felix Rabon și întreabă dacă nu se află pe la d-voastră o
asemenea persoană.
Cercetările începute le urmează mai departe și crede că va avea succes.
Mai multe, alta dată.
Scrie-mi cum ești mulțumit cu cele ce am dispus în privința facsi-
mililor.
Voi căuta să se facă cît se poate mai bine și mai ieftin.
Te salut frățește,
D. Onciul
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58377. S 46 (2)/ D IV.
1	Nicolau Mustazza (1839 —?), baron, jurist și om politic bucovinean.
3
Cernăuți, 9) XI 1886
Iubite amice,
Alăturat trimit sama fotografului pentru fotografiele făcute. După cum
vezi, a ieșit lucrul cam scump; dar cel puțin veți putea fi mulțămiți cu
executarea, căci e reușit de tot bine.
Neputîndu-se trimite lucrurile la România cu rembursament, binevoiește
a trimite suma cutare sau la adresa mea (Dr. D.O., Reș. Arhiep.), sau Ia
adresa fotografului Koning, Strada Hurmuzaki, no. 13, ca să se expedieze
fotografiele.
Totodată te fac atent că ar fi bine să se scrie din partea d-voastră
cătră șeful vămii de la Ițcani, ca să nu despacheteze expediția la vizitare,
pentru că ar putea să se strice clișeurile, și dacă vor face vizitarea, să fie
cu băgare de seamă.
136
Facsimilele se lucrează și cele două de pîn-acuma au reușit foarte bine.
Pictorul cere însă un avans de cel puțin 30 fl., avînd cheltuială cu
procurarea materialului.
Pentru lucru îți pot garanta, după cît văd pîn-acuma, că va fi bun.
Cred că vei fi primit scrisoarea, prin care te-am înștiințat despre noile
dispozițiuni ce am făcut în această privință.
lanovici cere înapoi exemplarul de probă, despre care îi spusesem că
l-am trimis Academiei spre hotărîre. Mi-a zis că ți-a scris și d-tale. Dacă-i
răspunzi, apoi scrie-i că mi-1 trimiți mie și eu i-1 voi întoarce, și scrie-mi
și mie cînd am să i-1 întorc. Exemplarul de probă nu ți l-am trimis, pentru că
n-am aflat de lipsă, după ce am văzut lucrul mai bun a lui Schiller; dar
lui lanovici am trebuit să-i spun astfel pentru ca să pot scăpa mai ușor de
dînsul.
Aștept în curînd răspunsul și te salut cordial.
Al dumitale amic,
D. O n c iul
Bibi. Acad. R.S.R , Coresp. invL 58378, S 46 (3)/ D IV.
4
Cernăuți, 16/28 nov, 1886
Iubite d[omnu]le Bianu,
Astăzi am primit deodată cele trei scrisori ale d-tale datate 23 oct./
4 nov., 30 oct. și 13/25 nov.
Mult mă mir cum de s-au împiedecat cele două dintîi așa că au ajuns
aici deodată cu a treia, după cum arată data timbrului poștal din Cernăuți,
27 nov. De bună seamă s-au oprit la București, căci și data poștală de acolo
e la tustrele aceeași, anume 26 nov. Dar fie cu curiozitatea aceasta, orișicum
va fi bine că am primit în sfîrșit mult așteptatul răspuns al d-tale.
Cît pentru fotograf, presupuneam eu că seama dată de el te va sur-
prinde în cîtva, dacă nu-ți vei fi calculat, după consemnarea ce ți-am tri-
mis-o mai înainte asupra obiectelor designate pentru fotografare, suma pre-
țurilor acordate de d-ta pentru numărul exemplarelor cerute. Toate obiectele
ce mi le-ai numit d-ta, afară de un stihariu ce nu se plătea a fi fotografat,
s-au fotografat în formatul cerut, unele chiar în format mic, și în atîtea
exemplare cîte ai hotărît, cu prețurile ce le-ai acordat d-ta cu fotograful,
anume: întîiul exemplar de la fiecare fotografie cîte 15 fl. (f.I.), 10 fl.
(f. II.) și 8 fl. (f.III.), iar celelalte patru exemplare și negativele cîte 3 fl.
(f.I), 2 fl. (f.II) și 1 fl. (f.III). Cu toate sînt deci 5 exemplare de fotografii
de la fiecare obiect (3 pentru Academie și 2 pentru mitropolitul și Mus-
tazza), cu negative, ceea ce face la un loc 712 fl.
Relativ la această sumă, am vorbit cu fotograful și el mi-a răspuns că
prețurile lui sînt fixe, precum le-a și acordat, deci nu încape nici o neguțare.
Atîta am putut numai influența asupra lui, că mi-a promis să fotografeze
gratis încă o pagină din evanghelia lui Ștefan cel Mare, în 3 exemplare,
137
pentru Academie, ca model paleografie. Pentru a vă scădea spezele,^ aș da
de cunoscut mitropolitului și b[a]r[onu]lui Mustazza ca să-și plătească înșiși
exemplare destinate pentru d-lor; dar așa ceva nu mi se șade a face, și
nici nu cred că ai pretinde, deși ar fi poate de dorit. Deci acum trebuie
primit lucrul așa cum este.
Schiller a sfîrșit două facsimile și amîndouă au reușit foarte bine. Dar
acum a întrerupt lucrul, zicînd că n-are colorile trebuincioase, și așteaptă
avansul de 30 fl. ce l-a cerut pentru a și le procura. Deci binevoiește a-i
trimite această sumă cît mai curînd ca să poată merge lucrul înainte.
Ca modele paleografice care să facă numai astfeli de facsimile, unde
se află decorațiuni în colori sau inițiale colorate; de acestea vor fi vro 4
sau 5. Dacă dorești mai multe, se pot face. Dacă dorești însă și facsimile
de pe pagine nedecorate, numai ca simple modele paleografice, atunci ar fi
mai bine să se fotografeze, căci vor fi mai exacte. Și prof. Kaluzniacki este
de această părere. Pentru asemenea fotografii ar trebui formatul II cu 10 fl.
pentru întîiul exemplar și 2 fl. pentru cele următoare, sau la unele mai mici
formatul III cu 8 fl. șf 1 fl. Deci te rog să mă înștiințezi precis cam cîte
exemplare de modele paleografice să se facă și în care mod.
Facsimile de miniatură sînt de făcut 12 cîte 6 fl. = 72 fl. Apoi mai
sînt două facsimile de pe notițe cîte 4 fl. = 8 fl.
In sfîrșit, un exemplar (sau, dacă dorești, două) cu mai multe inițiale
colorate, ceea ce va costa de asemenea 6 fl. de exemplar. La acestea ar fi
să se mai adauge alte modele paleografice, cît vei pofti. Dacă ai să observi
ceva în această privință, te rog să-mi scrii de cu vreme și precis, ca să nu
fie pe urmă iarăși bănat. Pun cu plăcere serviciile mele la dispozițiune, dar
doresc să și le fac spre mulțumirea d-voastră, în una privință, ca și în alta.
Așteptînd la timp răspunsul d-tale, te salut cordial ca al d-tale amic,
D. O n c iul
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58379. S 46(4)/ D IV.
5
Cernăuți, 6 dec. 1886
Iubite Biane,
Am primit scrisoarea d-tale privitoare la Columna lui Traian și cea cu
banii pentru Schiller. Banii i-am dat destinațiunii lor, și lucrul merge acum
înainte.
Cît pentru Columna rediviva, am să-ți răspund următoarele. Proiectul
d-tale de a continua foaia după programul arătat mi-a făcut multă bucurie,
și nu pot decît să te felicitez pentru această folositoare întreprindere. Cu
drag mă îndatoresc a conlucra după putință la realizarea scopului propus
și prietenul meu Popovici 1 de asemenea. Dar cu un lucru amîndoi nu sîntem
înțeleși.
138
E vorbă de punerea numelor noastre pe frontispiciul foii, ca conredactori.
Noi credem că ar fi mai bine să-ți pui numai d-ta singur numele ca redactor,
iar pentru colaboratori este destul dacă sînt numiți la fiecare articol al lor.
Dar, în sfîrșit, cu ceilalți domni fă cum știi d-ta și cum le place d[omnii]lor
sale. Noi doi renunțăm la această cinste, care nu poate fi de folos nici foii
și poate că nici nouă: foii nu, pentru că nu avem încă acel nume literar,
care ar putea să fie un feli de recomandație pentru dînsa; nouă nu, pentru că
după solidaritatea arătată astfeli, am avea să purtăm în cîtva răspundere
pentru toate ce se vor scrie, ceea ce în unele cazuri ar putea să ne cadă
cam greu. Nu uita că sîntem cetățeni austrieci și că trebuie să aspirăm
ceva și pentru pozițiunea noastră personală. Ei bine! Arătîndu-ne solidari
cu d-voastră, ce să facem atunci față cu lucrări — ut exemplum detur — de
feliul lui Horea a lui Densușianu ? 2
Deci, în orice caz, nu dorim să fim numiți între conredactori. Con-
lucrarea va fi însă din partea noastră, după cît ne va fi cu putință.
Popovici voiește să scrie acum un studiu juridico-istoric asupra docu-
mentului lui Mihai Viteazul, despre care a scris Xenopol în numărul din.
urmă al Convorbirilor literare. Acest studiu îl destinează pentru revista d-tale,
și-l vei putea avea chiar pentru numărul întîi.
Neavînd însă la mînă textul documentului, te roagă să binevoiești a-i
trimite volumul respectiv din Revista lui Tocilescu (voi. IV), care nu se poate
căpăta aici.
Și eu voiesc să fac o scurtă recenziune asupra cărții lui Pic: Zur rumă-
nisch-ungarischen Streitfrage3; și poate voi scrie ceva și despre noul pamflet
a lui Hunfalvy 4: Neuere Erschei nungen der rumanischen Geschichtschseibung.
Acestea vor fi pentru Columna. Pe urmă mai am de scop să scriu
un studiu despre Asanești și Basarabești ca întemeietori ai statului român,
la carele mă gîndesc acum mai demult, dar nu l-am putut încă isprăvi.
Mai vro două recenziuni, și aceasta ar fi totul ce aș putea da pentru un an.
Sînt prea ocupat cu școala, ca să-mi rămînă timp pentru mai mult lucru.
Te-aș mai face atent la ceva. Nu știu dacă veți avea cu ce împle pagi-
nile foii pe fiecare lună, voind a publica numai lucruri serioase și bine
studiate.
Poate ar fi mai bine să apară foaia tot la două sau eventual la trei
luni, dar ceva mai voluminoasă. Pe fiecare lună și bibliografia ar fi cam
săracă. Deci cugetă ceva asupra lucrului!
în sfîrșit, să-ți mai comunic ceva și în afacerea fotografului. După ce
d-ta însuți ai acordat cu el prețurile, vei înțelege că eu n-am putut să mă
negoț cu dînsul pentru a le scădea.
Spunîndu-i părerea d-tale, el s-a cam supărat, așa că am avut chiar
puțină neplăcere cu dînsul. A consimțit însă să mai facă o fotografie gratis,
ca model paleografie. Pe urmă am mai mers la dînsul și l-am înduplecat
să urce numărul fotografielor gratuite la cinci, în cîte trei exemplare, împreună
139
cu negativele. Toate cinci vor fi modele paleografice cîteva din cele ce avea
să Ie facsimileze Schiller, așa că spezele pentru acesta vor fi cu atîta mai
puține.
Astfeli cred că vei fi mulțumit. Fotograful n-a primit încă banii, pentru
a putea expeda fotografiele. Aștept să se sfîrșească lucrul acesta cît mai
curînd.
Te salut frățește, al d-tale,
D. Onci u l
Bibi, Acad, R.S.R., Coresp. inv. 58380. S 46 (5)/ D IV.
x Eusebie Popovici (1838—1922), profesor de teologie la Institutul de studii teolo-
gice din Cernăuți. Decan și rector al Universității.
2	Se referă la volumul lui Nicolae Densusianu, Revoluțiunea lui Horea în Transil-
vania și Ungaria, 1784—1785, scrisă pe baza documentelor oficiale, Buc., 1884.
3	Se referă la cartea romanistului ceh losif Ladislau Pic, Zur r uman isch-un gări-
schen Streitfrage. Skizzen zur ăltesten Geschichte der Rumănen, Ungaren und Slaven,%pw\AA
la Leipzig, în 1886.
4	Păi Hunfalvy (1810—1891), filolog și istoric magiar, care în cîteva din lucrările
sale a elaborat teze eronate în legătură cu formarea limbii și a poporului român.
6
Cernăuți, 12 dec. 1886
Iubite Biane,
Ieri s-au expediat fotografiele la adresa exc. s. ministrului Sturdza,
precum ai scris. Notițele trebuincioase le-am scris la cîte un exemplar pe
dosul cartonului.
Cu privire la Columna lui Troian, am a-ți răspunde că nu avem nimica
în contra ca să ne numești ca colaboratori în anunciul despre reapariția foii.
Aceasta se putea înțelege de sine, după răspunsul ce ți l-am dat că pri-
mim cu bucurie îndatorirea de a colabora după putință. Cît despre recen-
ziunea asupra cărții lui Pic, voi urma după dorința d-tale.
Lucrul cu facsimilele merge cam încet, dar bine. Odată cu acestea ți-oi
trimite și copiele de pe inscripțiele ce le-am luat.
Salutare frățească,
D. O n ciul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58381. S 46 (6)/D IV.
7
Cernăuți, 10 ian. 1887
Iubite Bianu,
Întorcîndu-mă de la feeriele Crăciunului, aflu scrisoarea d-tale, prin
care mă înștiințezi despre sosirea atît de tîrzie a fotografielor. Mă mir unde
s-au oprit atît de mult; cred însă că se vor fi împiedecat cumva la vamă.
Dar bine că le-ați primit în sfîrșit și că sînteți mulțumit cu ele!
140
Cred că și cu lucrarea lui Schiller vei fi asemenea mulțumit. Lucrul
merge însă cam încet; pîn-acuma a făcut numai șapte facsimile din trei
cărți, și mai rămîn încă pe-atîtea de făcut. îl mai zoresc din cînd în cînd,
dar totuși nu merge mai iute.
Din partea mitropolitului și a b[ajr[onu]lui Mustazza am a-ți comunica
mulțumirile d-Ior sale pentru fotografi prezentate.
Sînt foarte mulțumiți cu ele.
Mitropolitul le-a destinat pentru muzeul arhiepiscopal ce voiește să-d
întemeieze.
Primește sincere urări de Anul nou și frățească salutare de la al d-tale,
D. O n c i u l
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58382. S 46 (7)/ D IV.
8
Cernăuți, 7 mart 1887
Iubite Bianu,
în sfîrșit pot să-ți trimit copiele așteptate L Sînt și unele din cele ce ți
le-ai scris d-ta la expoziție, dar nu toate; cred că le vei avea pe acelea.
Am scos tot ce se afla între lucrurile ce au fost aici. Alăturat îți trimit
și fotografia lui Eudoxie Hurmuzaki2, care mi-a dat-o Doxuță 3 chiar astăzi,
după ce l-am întrebat de n-are să-ți spună nimica. Cît pentru iscălitură,
pîn-acuma n-a putut afla nicăire una românească; în actele Comitetului
țării, unde răposatul a fost mai mulți ani căpitan, se află subscris numai cît
nemțește. Voi mai cerca însă.
Schiller, bată-1 naiba, tot nu e încă gata cu toate. A fost întrerupt
lucrul din cauză că se angăjase a zugrăvi pentru o beserică care trebuia
s-o gătească în grabă. La urmă mi-a fost însă prea mult și l-am apucat din
gros; pînă în două, trei zile trebuie să fie acum gata. N-ai crede cît năcaz
am cu dînsul. Dar să sperăm că se va sfîrși bine și aceasta.
Te felicitez pentru Psaltirea lui Dositei, despre care am aflat din jurnale
cu ocaziunea sesiunii Academiei. Aștept cu nerăbdare și publicarea relațiunii
d-tale despre arhivele din Galiția.
Iți doresc Paști fericite și te salut frățește,
al d-tale,
D. O n c i ui
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58383.
1	La scrisoare sînt atașate următoarele inscripții:
Panaghiariu de la Putna de madreperlă, legat în argint aurit, diametru 12 cm.
141
Inscripția pe ambele cercuri ale legăturei:
f C’hH ndHdPHrapK CTiTBOpH ÎWHK
TEKAHMh HCTx IlOApSîKHd EFO TEKAd.
H AW ^FO K’K 3d A /
f UJHE CEB'k H pOAHTEAEEh CEOR^h.
H K03AAH BpdTS TEKAH. BTk AAOAAd =
bruh bato xâăd f (Genarie)
Cruce tribrahială de la Putna, de lemn, legată în argint aurit, 45 cm. înaltă.
Inscripția împrejur:
ț ÎW CTEZjSdH BOEBOAd EÎKÎEIO MATHO
rîiAP'K 3EMAH AXOAAdBCKOH CHK EOF =
AdHd BOEBOAM ChTEOpR H OKOBd C’hH
KjTcTK UJÎKBH CBOEH WT H^TEHCKdFO
AXWHdCTblp’k HAE>KE ECT JfpdM 8CHEHIE
Hp’fcCE’fcT’kH BUH BATO x3dî d
FCA^EFO A’fcTO M H Hd CEAMO TEKT1UJE
E A\CU,d WJf S
Cruce tribrahială de la Putna, de lemn, legată în argint aurit, cu rubine, 48 cm. înaltă.
Inscripția împrejur:
I cin KpCT’h WKOEd HdHK IWdHh
EdHHKCKblH np’hKdAdEb WpyEHCKÎH.
H ’/K8ndHHU,d EFO Mpîd H A^A^
E’b AXhHdCTHpH IV n^THH HAE>KE E
XPdAXK ScnEHHE npMCTÎA E^E H
npHOAstn (prisnodevei) MdpnE bato.
x30a. dsrS k.
Icoană de la Putna reprezintă nașterea lui Cristos, cadrul de lemn ferecat cu argint
aurit.
Inscripția de sus într-un rînd:
t POWACTO Fd HdLUEFO I? £d
Inscripția de jos, în două rînduri:
j* CM HKOH2K ClkTBOpH R WKOEd
EnKn'h dHdCTdCÎE pOMdCKhJ
H AbV A^OHdCTHpS WT n^THOH
HA*>K ECT	ScnEHÎE npT’kH EU,H
BATO 3OH AAd $EB HÎ
Cruce de la Dragomirna, de lemn, legată în argint aurit, 45 cm. înaltă.
Inscripția împrejur:
f C’hH KpCTb WKOBd TOMd[hî\] EHCT’fcp =
HHK. H AME a aaAUJÎE CEEE
H CBOHy CH. B’h ^BdAd H Blk ...
AXA CTFO BEAHKO MMHKd H HO =
E’kAOHOcad FEWpFÎd — B’b MOH =
CTHph WT BOpOHEU,h ETO x3h(7050)
142
Evanghelie de la Putna, ms. de pergament, legată în argint, 37,5 cm. lungime, 27 cm.
lărgime. Cu miniature.
Inscripția pe păretele dinapoi:
f iw KorbAdHK EOEBOAa EJKÎEIO
mhaoc/tiio rocnoA^Pk semah moa =
AABc/kOH WK0B4 CB1H TET0K =
EVTAK MO/HdCTH0K> CBOEWS
n8TEHCKOM8/nAE>KE ECTK ypdM
8cnEHÎE EUJi/BTk 3d A&UHE
cTSnoMHBUjaro poahtea± /
CBOEFO CTE^dHd BOEBOAH
H 3d CBOE 3ApdBÎE / H CndCEHÎE.
BiVi’O. x3H MCU, 7 ~
Cruce de la Dragomirna, de lemn, legată în argint aurit, 46 cm. înaltă.
Inscripția pe mănunchi:
f CTkH HCTHÎH î CTÎH K0CTK CTxT =
BOpH CM±/pEHiH dpyi'EnHCKnK
KHp dHdCTdCÎE KpHM/KOBiM. H MÎ =
TpOnOAHT C^MdBCKÎH H AaM^ A
BTk HOBOCTkSAdHd CEOEFO MOHdc/
THp AP^rOMHpHd HAE>KE ECT XPaM
C’h/lUECEHE CTFO A£a- BATO. 3pAK-
Ka. îi.
Adormirea Maicei Domnului de la Puina, brodată cu aur și argint, 234 cm. lungime,
175 cm. lărgime, cu portretul lui Bogdan Voevod (haina și coroana de aur; sabia, poalele
și închietura dinainte de argint)
Inscripția la capătul de sus în două rînduri:
f BAFOMCTHEM H JfpCTOAFOKHKM ilVdH
BOFAaH BOEBOA B>kSk> MĂcTÎK> TApT*
3EMAH MOAAABCKOH CHb CTE^dHd
BOEBOA- KhSK pdA&Ad BOEBOA C%TB0pH
rpAB Chft BTk UPKBH CTi 3dAH^H./
WT HEFO BAdFOAHTEA'fe B"h n^TEHCKOH
AaOHdCTHpH HAE>KE ECT ^pdM ScnEHÎE
npucT’kn bl(h. ba^t xâui. d FABd cboef
A’kTO B. H Hd CEAAVO TEK/KQJE MCU,d
dyr Fi ~
Cădelniță de la Putna, de argint, aurit 1 3/4 ocă grea.
ț CÎd KdAIAHHU, CTkTBOpEHd ECTB
WT ÎWdHd CTE^SdHd BOEBOA^ FOCnO =
Adp’k 3EMAH MOAAABCKOH BA’kTO
xSLtOH dil BÎ AHK
143
Stihariu diaconesc de la Sucevița.
Inscripția la grumaz împrejur:
f C'KH CTHydp CTCTEOpH EAPOMCTH =
BÎH rn^HK iw CTE^dH EOEEOAd
t. Eobm. (Tomșovici) BTsSdAE^
EF0 H P0AHTE4E EP H MAA EU BAT
x3pKB MJYT Hi.
Repidie de la Putna, de aur, diametrul 37 cm., mănunchiul 23 cm.
Inscripția pe globul de la mănunchi 23 cm.:
t iw CTE^SdH BOEBOA^. b>kîek> awtifo
rnAPK 3E / MAH MlVAAdECKOH. CHK
EOPAdHd KOEBIVAM. CTvTBOpH C./ÎA
pEnHA^. B'X MOHdCTHpH WT nSTHOH.
HAE>KE ECT ypdMh. / ScnEHÎE nptCTtu
BUH. EATW x3E. TEH AT
Liturghier de la Dragomirna, ms. de pergament, legat în argint aurit, 24 cm lung,
17 cm. lărg. Cu miniaturi.
Notiță pe 17 pagine de la început, scrisă în cîte un rînd în josul fețelor.
CTkH AVTpriH C’hTBOpH CM^pEHIH
dpXÎEnCKm^ dHdCTdCÎE / KpHMKOEHM.
MHTpOnOAHT CVMdBCKhJH. BTi ndMAT
A2d CBOE^ / H pWAHTEAEM CBOHM
ÎWdH KpHMKd H KpCTHHd. H AW
H BTk HOB / C'hSAdHÎH CBOH
MOHdCTHp% APdBMHpHd. HAE>K ECT XpdAA
ct^uje/ctbîe npcTdr Ajf^. bt^ ahh
BÂTOMCTHBdr PcnAUd îCv / KOHCTdHTIHK
MWFHAd BOEAd rcnAP^ 3EMAH MWAAdB =
CKOH / H dtpE KTO pipET nOKOIf =
CHT CA H E'hSATH WT CTFO /
A* HdCTHp’fc EE3 BACBEHÎd. Ad HMdET
C’; nEpHHK PK Hdlll / U \C H npMCTAA
EP A'VTp’h H BThCrkX' CT^K Hd CTpdlLIHH^ /
C/KAHLPH dMHH'b: — / EAtTO x3pHI .*
Urmează imediat această notiță scrisă de altă mînă, cu cerneală albită și greu de
cetit.
KdTEpHHd TcnHCAO riÎAPK» Iw EdCHAÎE
Eweewa K>kîek> / mactîio TnAP^
3EMAH MOAAdBCKOH. HCK$nH CÎU /
AHTVprÎE OKOEdHdd cpEfipOM H
O03AdipEHd VV EOHCKd K03dK0M /
144
EP Ad 3B0SBdA H OOPpdfiHA
THA*&U pTMdH Kd3dTCKIH. CTPO /
MOHdCTHplî APdPOAUipHd. EATO
xăpgK MUd cEn kh ah / i AME
/fi OdKH BTs TOH>KAe MHdCTHp
AparoMpuHd
Notiță pe a 10-a pagină din urmă:
IIOBEA’kHÎEM’E B’hCECT^HUJdP
dpxiencknd Kvp dHdCTdci'd /
KpHMKOBHM. H AXHTpOFIOAHT 3EMAH
AWAAdEAdX’iHCKOH: / H C’hnHCd C
p<KKOrK AAHWP PptLUHdP A^^HTdLUKO
AraK% / B’kAHHCKÎH npHUUAEU,: —
KA’kTO x3pHÎ: ~
Liturghier de la Dragomirna. Ms. perg. legat în argint aurit. 21 cm. lung. 15 cm. larg.
Cu miniaturi.
Inscripția de pe păreți folografată.
Notiță pe cele 17 pagine dintâi, scrisă în josul fețelor,
ț Cîd CTdd AHT8pPÎ/ft C’hTBOpH
li /KHEo/nHCd. H OKOBd H nO3AdTH.
CAAtpEHÎH / dPX’ÎEriCKnb flHdCTdCÎE
KpHA\KOEHM li AUlTpOnOAHT / AVOAAdBCKH =
AW 3EAAAH. Eli ildM/fiT A^d CBOEPO
H ETk CMAAaXT AWdM pOAHTEAEM EPO.
iWdHHK KpHAAKd. / H KpCTHHd. H A^ =
A* H Bl\ H0E0C’h3AdHHdP0 CEOEPO /
A\OHdCTHp APdrOAWpHd. HA6^ ECT X'pdAA
C^IUECTKÎE / CTPO Ap. H dl^E KTO
X’OLjJET E^tTH HAH / O^KpdCTH
HAH npOAdTH WT CTPO A\OHdCTHprk. /
T’bH A^ ExKA£T npOKAAT dHd9EA/\d/
AldpdHdOd. WT Pd Bd. H WT npUCTKIA
EP MTpK. / H WT BKCAy CTEi^- H A<*
HMdET CTkfiEpHHK. / WTU.K H CHK H
CTMH AX*^ Hd CTpdUJH’fcM EP CAaAWH
dA\HH: — / IIpH AHH IW dAE^dHAP^
MOIWd EOEEOAKi. / li KpdT EPO
IW BOPAdHE BOEBOAd. H CTi MTpE
CBOHy. I n>KAd ... AHCdBE0H ...
OKOHHdPo — w - pEAAîd / în rîndul acesta cuvintele subliniate sînt ceva
rase, inițialele lipsesc la toate) mophaa BOEBOAd. Ka±t xSpka wc^d ioh s: —
145
Urmează această notiță pe 15 pagine, scrisă cu cerneală gălbenită și cu altă scrisoare:
Cî/a cTd aetvpfîa ekilueso wt
CTdd MHCTpS FAFOAEA\d APdFOMHp =
Hdd / d EFAd/K np’LUOA TIM&JU XMEAHHTCKÎ,
C'h K03dKH / H CTx 3ApdAd np/MKCHddX
(în loc de np’kAKcTHdra) na^H’ujE /
A^HCTpr. H K%3AA.EMX H CÎd\ KHNFd.
d WT my / nOAHAKdd EpAMra. EFAdJK
WBp’fcTX (WEp^TdX’) $3EAI K03dHCKI
ndH cd&ua (asaul căpitan căzăcesc
în oaste) beaa\ehîckh efoeî / mhofo =
FdXUJHH H cik KHtFhrkE. EpÎHd /
H AdA 3d HEd\ FÎ E1OAOBOKH AUAO
lipiCHIE H HdKH WTAdA TdA\O A<*
CTdd MHCTpS / ^,pdFOAMpHOK>.
Ad e8AET HM KTîl K^Ki ndAUT MKO
H B^K BdAWI pOA^EAI H^. d>K
TiH CTÎH / HKOUJ H>K TdA\ S^A^T
np'kGIRdTEAHÎI. / Ad HOM^H^ET
BTk CTÎH nOAX^HHK / H B% SWCTEHH,
XipTBBHIK EA x3p§A — K>H — E —
Evanghelie de la Dragomirna. Ms. perg. cu miniaturi.
Inscripția de pe păreți cu a. 7120 iunie 8 fotografată.
Notiță scrisă la început în josul fețelor cîte un rînd pe pagină,
f Ct^H TETKpEVFATv C'hTEOpH H >KHEO =
riHCd H WKOEd H nO3AdTH. / CM’lk =
pEHÎH dpyÎEnCKn’b dHdCTdCÎE
KpHMKOEHM H MHTpOHOAHT Cl'MdECKÎH /
E’h ndMAT CEE'k H pOAHTEAHAX ETO.
IWdH KpHMKd H KpCTHHd. H AMe
H ET& HWE0CnK3Ad / HHdFO CEOEFO
A\0HdCTHp. HdpHU,dEAUFO AP^FO =
A^HpHd. HAE>K ECT ypdAATk / CTkLUECTEÎE
CTFO AU Brh AHH EAFOMCTKJEdFO
FAHd. IW KOHCTdHTHH / AAOFHAd EOEEOAd.
CH’h 1VV EpEMÎId AXOFHAd EOEEOAd.
H dl|IE KTO yWUXET HOK^CHTH /
K^3ATH WT CTFO AWHdCTHp'k
BE3 SÂcEEHÎd ETiCEFO C^KWpd. TT^H
Ad ECT npOKAdXT / H TpTiKAAT dHd =
GEMd MdpdHdOd H Ad HA\dET
rhllEpHHK / CdA\ WTli'K H CH'K H CTMM
146
AX^- H npMCT^A EFO MTpi\ H
k’kc^x cthx — / Hd cTpaiuH’kM efo
CAAHMJH dMHH KA’kT xSpHI.
A^ciid ceh d.
Evanghelie de la Dragomirna. Ms. perg. cu miniaturi.
Inscripția de pe păreți cu a. 7122 Iunie 1 fotografată.
Notiță scrisă la început în josul fețelor cîte un rînd pe pagină.
CTH TETpOEVFATx C’hTEOpH. H >KH
BOnHCd. H WKOKd. H FlOBddTH. I
CAVkpEHÎH dpXIEncKmx dHdCTdCÎE
KpHMKWBHM H MHTpOHOAHT C^MdKCKÎH. /
K'h ndiW/AT CEE’k H pOAHTEAHM EFO.
ÎWdH KpHAAKd H KpCTHHd. H
AdA^ H Eh HWBO / C’hBA^HdFO CEO =
EFO MOHdCTHp> — HdpHU,dEA\dFO AP<* =
FOMHpHd. HAf>K ECT / ypdM CTILIECTEIE
CTFO AXd- E K AHH KAFOMhCTHEdFO
FHd. |W CTE^SdH EOEEOAW TOAMJJEKHH /
H dljJE KTO yOLjJET nOK8cHTH
K’hBATH WT CTFO MOHdCTHpt.
EE3 BACE EH îd / ETCEFO C'hKWpd.
TT\H Aa npOKAAVF H Tp'hKA/AT.
dHdOEAXd MdpdHdOd. / H A<» HMdET
ChnEpHHK. CdAMv WTU/h H CHTx H CTKJH
AX^. H npMCTrK/A EFO AVFpT. I H
ET^C’kX CTMX- Hd CTpdLUH’tAX EFO
CzKAHLPE. dAWH:	/ KA’kT xSpKA- CEH S :
2	Eudoxiu D. Hurmuzachi (1812—1874), istoric și om politic, participant activ
în revoluția de la 1848. Membru al Academiei (1872). Cele peste 3000 de documente isto-
rice strînse de el au fost editate de Academia Română în 8 tomuri cu 11 volume sub ti-
tlul: Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzachi, publicație
ce s-a permanentizat apoi prin editarea, ca suplimente, a noi volume de documente adu-
nate prin strădania altor cercetători și istorici.
3	Doxuță G. Hurmuzachi (1845 — ?), nepot de frate al lui Eudoxiu Hurmuzachi,
a fost la rîndu-i om politic activ în lupta pentru drepturile românilor, fiind între 1887—
1897 președinte al Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina.
9
Cernăuți, 11 mart. 1887
Iubite Biane,
Dacă nu ți-am scris de atîta timp nu e pentru că aș avea „răul obicei
de a fi bolnav44 — căci slavă D[omnu]lui sînt deplin sănătos —, ci parte;
pentru că n-aveam timp, fiind foarte ocupat cu niște lucruri urgente, parte
147
pentru că nici n-aveam ce-ți scrie. Acum vin însă să-ți răspund la scri-
soarea d-tale ce am primit-o de vreo două zile.
Schiller, bată-1 păcatul, n-a sfîrșit încă lucru! știut, cu toate că am
întețit destul asupra lui. Acuși se încurcă cu una, acuși cu alta, primind
alte'angajamente, și astfeli a Intîrziat. Dar acum mi-a promis că va căuta
să facă cît mai curînd capăt.
Cît pentru copiele mele, credeam să ți le trimit deodată cu picturile
lui Schiller. Dacă ai însă grabă cu ele, pot să le trimit și, mai curînd, numai
să mă pun să le scriu curat, ceea ce n-am făcut încă. Scrisoarea pentru
publicațiunile Academiei mi-o rezerv pînă după ce voi li mîntuit lucrul luat
în seamă. Dar mai știi, poate că s-ar putea să fiu dispensat de suplică,
dacă — fie voie glumei — m-aș face membru corespondent. Aici s-ar găsi
încă mai multe lucruri pentru Academie, precum inscripții, portrete de dom-
nitori și alte picturi în frescă de pe la bisericile noastre vechi, cari ar trebui
copiate cît mai în grabă, pînă ce se mai păstrează.
Numerele din Czernowitzer Zeitung, pentru care-mi scrii, ți le trimit
sub bandă, și cred că le vei primi deodată cu scrisoarea aceasta. Cu Doxuță
Hurmuzaki am vorbit chiar astăzi. El a fost vro două săptămâni la Viena,
de unde s-a întors numai de cîteva zile. Acum este ocupat, cu asenturea
ce se face pe la districte, și n-are timp să isprăvească lucrul pentru care i-ai
scris. După ce va sfîrși asentarea, nu va întîrzia a-ți răspunde; acuma n-o
poate face pentru că trebuie să plece, în afacerea cutare, mai întîi la țeară,
spre a-și scoate hîrtiele trebuincioase. Deci te rog să-l mai îngădui puțin.
Fotografiele le-am predat mitropolitului, și b[a]r[onu]lui Mustazza ca
din partea Academiei, precum mi-ai și spus întîi, și nu ca din partea d-lui
Sturdza.
Din partea d-tale au primit d-lor acum Curtea de Argeș prin b[a]r[on]ul
Victor Styrcea. 1
Te salut frățește,
D. One i a l
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58384. S 46 (9)/D IV.
1	Victor Stîrcea (c. 1840— ?), baron, om politic bucovinean. A fost președinte a
Societății pentru cultura și literatura românească în Bucovina.
10
Cernăuți, 7 mai 1887
Iubite Bianu,
Lucrul lui Schiller este acum gata și așteaptă numai să fie expediat.
Te rog deci să mă înștiințezi la care adresă am să trimit. Eu cred că ar fi
bine să se trimită și aceste lucruri la adresa ministrului Sturdza.
Facsimilele, pot să zic că au reușit foarte bine. Sînt de toate 10. Pentru
acestea ai trimis un avans de 3 fl., deci mai rămîne de plătit 30 fl., fiind
fiecare bucată cîte 6 fl. Numărul facsimilelor a ieșit mai puțin decît calcu-
148
larea întîi, pentru că o notiță din Evanghelia de la Humor ce avea să fie
copiată s-a fotografiat gratis, iar notița din Evanghelia de la Putna e publi-
cată acum în facsimile de Melchisedec în O vizită la cîteva mănăstiri din
Bucovina.
Probele de miniatură din Evanghelia de la Humor., anume o probă de
desemn decorativ și alta de inițiale, nu s-au făcut, pentru că la întrebarea
mea nu mi-ai răspuns destul de hotărît, dacă să se facă sau ba.
Dacă dorești, ele se pot face încă și expedia mai pe urmă, căci evan-
ghelia cutare se află aici la Mitropolie.
Copiile ce ți le-am trimis înainte de Paști, cred că le vei fi primit.
Aștept răspunsul d-tale împreună cu restul banilor pentru Schiller, casă
se poată expedia lucrul mai curînd.
Te salut cordial,
D. O n c i u l
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58385. S 4€S (10)/ D IV.
11
Cernăuți, 16)28 mai 1887
Iubite Bianu,
Primește mulțumirile mele pentru plăcuta înștiințare ce mi-ai făcut
cu privire la publicațiunile Academiei, cum și pentru ceea ce ai contribuit
din partea d-tale în această treabă. Datoria față cu Academia o voi împlini
îndată ce voi primi expedițiunea.
In lista ce mi-ai trimis, văd că seria I a Analelor e ștearsă, va să zică
nu mi-o trimiteți. Poate nu se poate căpăta mai mult? Din această serie
mi-ar trebui mai ales scrierea lui Tocilescu: Dacia înainte de romani
(Tom. X, secț. II, fasc. II). Dacă să poate, te-aș ruga să binevoiești a face
ca să mi se adauge și această mînă de grăunțe la mierță.
Ești mulțumit cu facsimilele trimise ? Doream să-ți scriu imediat după
expedierea lor, dar n-am apucat a o face, împiedecat fiind prin ocupațiunile
mele.
Văzînd anunțată de curînd aparițiunea Semasiologiei 1 lui Șăineanu,
mi-am adus aminte de lista ce mi-ai trimis-o mai demult, și de care uitasem.
Voi căuta să scot vro două, trei prenumerațiuni, cîte se pot face aici, și
apoi ți-oi trimite lista cu rezultatul obținut, dacă o voi mai afla între hîr-
tiele mele.
Fii sănătos și salutat cu dragoste frățească de la al d-tale,
D. O n c i ul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58386. S 46 (11)/ D IV.
1	Lazăr Șăineanu, încercare asupra semasiologiei limbei române. Studie istorice
despre tranzițiunea sensurilor, cu o alocuțiune prefațată de B. P. Hasdeu, Buc., 1887.
149
12
Cernăuți, 3 noiembrie 1887
Iubite d-le Bianu,
Vin să-ți comunic o rugare din partea b[a]r[onu]lui Mustazza. E vorba
de fotografiele obiectelor mănăstirești ce le-ai comandat aici pentru Academie.
Mustazza a trimis pe ale sale la expoziția de astă-vară din Viena, și
acolo ele au produs mult efect. Pe urma aceasta, dr. Schuttger, capitular
la Colonia, s-a adresat cătră dînsul, ca să-i împrumute fotografiele în scop
de studiu, ceea ce Mustazza a și făcut. Acum s-a adresat cătră dînsul și
secretarul Academiei de la Madrid, Don Runo cu cererea ca să-i procure un
exemplar pentru Academia de acolo.
Deci Mustazza te roagă ca să binevoiești a dispune ca după negativele
ce se află la Academie să mai capete, pentru acest scop, un exemplar de
fotografii. Totodată te roagă să-i comunici și prețul efectuirii, care l-ar
trimite imediat.
Cred că se va putea face aceasta, și te rog și eu special, ca să aibi
bunăvoința a dispune cele necesare.
Cu tînărul Crețeanu, care mi l-ai recomandat, m-am întîlnit aici și
i-am arătat toate ce* era vrednice de văzut. Mi-a plăcut foarte bine băiatul.
L-am făcut cunoscut cu familia Styrcea, unde a făcut de asemenea bună
impresie; l-am dus și la Hurmuzaki, dar nu l-am aflat acasă. în Paris va
putea conveni cu tînărul Styrcea, care a plecat încolo; poate vor face
prietenie.
De aici n-am a-ți comunica nimic deosebit. Doară că cu poșta de astăzi
îți trimit o mică broșură ce am publicat-o de curînd trimit două exem-
plare: unul pentru d-ta, altul pentru Academie. Sînt curios cum vei fi mul-
țumit cu cuprinsul.
Acum sînt ocupat cu alt lucru, care-1 vei putea ceti pe la sfîrșitul anului
sau pe la începutul celui viitor.
Cît pentru altele, mi-ar merge bine dacă aș avea mai multă ticnă și
siguranță în așezare, care de cînd cu reducțiunea școalelor au ajuns a fi
pusă cam la îndoială. Dar trebuie să privim lucrurile cum sînt și nu cum
le-am dori.
Ce mai faci d-ta? Te salut din inimă frățească, al d-tale,
D, Onciul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58387. S 46 (12)/ D IV.
1 în 1887 D. Onciul publica în Mittheilungen des Instituts fur osterreichische
Geschichtsforschung. Ergănzungsband, II, 2: Zur rumănischen Streitfrage și Zur Geschichte
der Bukowina, datate iulie 1887.
13
Cernăuți, 1/13 febr. 1888
Iubite Bianu,
îți mulțumesc foarte frumos pentru trimiterea documentelor publicate
de Ulianițki. Văd că sînt editate și acelea ce le-ați trimis lui Kaluzniacki.
150
Cu toate acestea, edițiunea pregătită de Academie va avea să mai adauge
ceva și afară de traducerea latină.
Observ că la Ulianițki lipsesc inscripțiunile de pe sigile, care la docu-
mentele mai vechi sînt destul de importante. La documentele de la Kahiz-
niacki am văzut că pe sigiliul lui Roman I și al lui Ștefan I se află Io
înaintea numelui, ceea ce, cît știu, este cea dintîi adeverire a acestui pre-
nume la domnitorii Moldovei. Astfeli se confirmă părerea ce mi-o formasem
mai înainte că Mușăteștii au introdus în Moldova prenumele Ion în titula-
tura domnitorilor, adus împreună cu boieriele și alte instituțiuni din Valachia,
unde se pare că e moștenit de la Asanești.
Cu drag m-aș pune să scriu o scurtă dare de seamă asupra cărții ce
mi-ai trimis, dar sînt foarte ocupat cu alte lucruri, încît nu-mi rămîne timp
de a confrunta documentele cu cele de la Dogiel \ pentru a putea spune
ceea ce rezultă nou din această nouă edițiune. Dacă nu va face-o altul mai
curînd, cred că voi putea face lucrul acesta la vară.
Te salut frățește, al d-tale,
D. O n c iul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58388. S 46 (13) D IV.
1	Mahias Dogiel, Codex diplomaticus Regni Polonice et Magni Ducatus Lituaniae
in quo pacta, Foedera, tractatus pacis ... aliaque omnis generis publico nomine actor um, et
gestorum Monumenta nune primum ex archivis publicis eruta ac in lucem protracta, rebus
ordine chronologico dispositis exhibentur, Tomus I; IV—V, Vilnae, Extypographia Regia,
et Republicae, Colegii Scholarum Piarum, 1758—1764.
14
Cernăuți, 18)30 mart 1888
Iubite Bianu,
Vin să-ți comunic din partea profesorului Kaluzniacki că edițiunea de
documente ce o îngrijește pentru Academia Română nu poate să fie gata
pentru tipariu mai curînd decît la sfîrșitul lui mart st. v. 1 Traducerea unor
documente, mai ales a celor din colecțiunea lui Miklosich (Monumenta
SerbicaJ, îi face greutăți neașteptate cu privire la precizarea înțelesului din
textul origina], care în multe locuri e și defectuos sau chiar greșit. Astfeli
îi trebuie mai mult timp decît credea înainte, pentru a scoate lucrul bine
la capăt.
FJdițiunea lui Kaluzniacki, după cîte am văzut, va fi exemplară și nea-
semănat mai superioară celei a lui Ulianițki. I-am împrumutat-o și pe aceasta
din urmă s-o confereze și a aflat mai multe lipse; a aflat încă că la Ulia-
nițki se află și cîteva documente privitoare la istoria noastră, care nu se
află între copiile primite de la Academie. Cred că ar fi bine să se îndrepte
această lipsă înainte de a se începe tipărirea.
Zilele acestea am primit din noile publicațiuni ale Academiei tomul VIII
și IX din Anale (secțiunea II), tomul II din operele lui Costin, prin care s-a
151
glorificat Ureche 2, și Psaltirea lui Dosofteiu pentru care te felicitez. N-am
primit însă tomul IX din Secția I a Analelor, care ham văzut la Hurmuzaki.
Te-aș ruga deci să binevoiești a dispune ca să mi se trimită și acest tom (IX,
secț. I). De asemenea, n-am primit nr. 2 al Revistei noi, unde se află tocmai
articulul d-tale despre Gipariu; aș dori s-o am completă și nu știu cum aș
face să capăt acest număr, căci prețul abonamentului nu-1 pot trimite din
modestele mele mijloace, și fără de acesta nu pot reclama n-rul neprimit.
Aștept cu nerăbdare și articolul lui Hasdeu despre Argeș, despre carele am
citit că se va publica în n-rul care nu l-am primit încă.
Noroc bun la sesiunea Academiei ce vine să înceapă!
Te salut frățește, al d-tale,
D. O n c iul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58389. S 46 (14)/D IV.
1	Aemilianus Kaluzniacki, Monumenta linguae paleoslovenicae collecta in lucem edita.
Cura et opera Aemiliani Kaluzniacki. Tomus I. Vindobonae et Teschenae: Sumptibus
Caroli Prochaska, 1888. Tomus I: Evangeliarum Putnanum.
2	Se referă la ediția: Miron Costin, Opere complete după manuscripte cu variante și
note, cu o recenziune a tuturor codicelor cunoscute pînă astăzi, bibliografia, biografia lui
Miron Costin, un glosariu lucrat de d. L. Șăineanu, portrete, facsimile diverse, de V. A. Ure-
chiă ... Tipărită sub auspiciile Academiei Române. Tom. I—II, Buc., 1886—1888.
15
Cernăuți, 19)31 mai 1888
Iubite Bianu,
Primesc acuma a doua admoniare de la Revista nouă ca să trimit prețul
abonamentului. Te rog deci să binevoiești a da deslușiri la Administrație în
ce feli ai dispus ca să mi se trimită foaia.
Cît despre colaborarea mea, regret că pîn-acuma n-am avut timp a tri-
mite ceva. Sînt prea grămădit cu lucru, atît la școală cît și cu unele lecțiuni
private ce sînt silit a le ține, încît abia îmi rămîne timp pentru a ceti ceva din
publicațiunile curente, necum pentru a scrie. Și la Convorbiri sînt dator cu
un articol promis mai demult, care n-am ajuns încă a-1 scrie. Abia în vacanțe
voi putea lucra ceva. D-voastră de acolo mai că n-aveți închipuire cît lucru
avem noi aici la școalele medii, în urma căruia nu e de mirat că sîntem așa
de sterpi. La anul cred că mi-a merge mai bine. Căci în urma publicațiunilor
mele în limba germană am obținut pentru anul viitor un stipendiu de la stat,
spre a mă pregăti pentru habilitare ca docent privat la universitate. Atunci,
fiind concediat, voi avea și timp de a scrie. Dar cum va fi mai pe urmă, nu
știu. Pricina pricinelor e pînea de toate zilele!
No. 2 al Revistei noi nu l-am primit încă.
Ți-oi fi mulțumitor dacă l-aș căpăta.
Te salut cordial, al d-tale,
D. O n c i ul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58390. S 46 (15)/D IV.
152
16
Viena, 18 febr./Z mart. 1889
Iubite d[omnu]le Bianu,
De mult acum nu ne-am scris unul altuia, și mi-ar părea rău să nu con-
tinuăm corespondenta începută cu atîta dragoste și prietenie. Deci cu bucu-
rie vin să ieu iarăși firul depănat urii întrerupte, fără de-a mai cerca să-ți
cer scuze pentru îndelungata mea tăcere. Vina, dacă nu e a mea, e a păcatelor
mele — așa cum le înțelege românul în fatalismul său — a păcatelor de-a fi
căzut bolnav astă-toamnă, ceea ce m-a silit să tac și unde nu vream, rămîind
astfel înapoi și cu scrisul și cu lucrul. Din această cauză am trebuit să amin
și călătoria, despre care pare-mi-se că ți-am scris cîndva că aveam s-o între-
prind ast-toamnă.
La urmă mi-am luat concediu de la școală pentru semestrul de vară,
și acum de două săptămîni mă aflu în Viena. Aici voi rămînea pînă la Paște
pentru niște cercetări prin arhive, apoi gîndesc să plec la Germania pentru
a cunoaște universitățile de acolo, mai ales cea din Berlin. Făcîndu-ți știre
despre aceasta, te rog frumos să aibi bunăvoința de a dispune ca, în caz să
mi se trimeată ceva din publicațiunile Academiei pînă la Paște, să-mi tri-
meată încoace la adresa ce ți-o comunic mai jos. De la toamnă n-am primit
încă nimica de la Academie; dar nici n-am cetit să fi apărut alta decît Memo-
riile ce ies separat.
Cît pentru lucrul meu de aici, te va interesa să afli că în arhivele Minis-
terului de Război am dat de mai multe acte privitoare Ia țările române,
care nu se află în colecțiunea lui Hurmuzaki. Mai ales pentru timpul Măriei
Tereziei și a lui losif II, documentele inedite sînt relativ destul de numeroase
și merită a fi scoase la lumină. Păcat numai că timpul ce am să-l petrec aici
nu-mi va ajunge pentru a scoate tot ce ar fi de aflat. Dacă mi-ar succede să
capăt concediu și pentru semestrul următor, aș sta aici pentru a face acest
lucru. Afară de documentele păstrate, se mai află în protocoalele registraturii
o mulțime de extracte din actele ce nu mai sînt, dintre cari nu puține ar putea
să aibă destulă valoare pentru a împlea unele lacune. Numai din anii 1650
1654 ara aflat 27 de atari extracte privitoare la țările românești. Mai departe
n-am urmat însă acest lucru împreunat cu prea multă pierdere [de] timp,
ci am început a mă ocupa mai întîi cu originalurile inedite ce-mi trebuiesc
pentru un anumit studiu.
Dar să vorbim și de-ale d-tale! Ce mai faci, amice dragă, și cum îți merge ?
Te cred sănătos și cu voie bună. M-am bucurat mult cînd te-am cetit între
candidații pentru locurile vacante din Academie, și doresc și aștept ca în
curînd să te pot felicita pentru înaintare în rîndul „nemuritorilor41.
Pînă atuncea, te salut și te îmbrățișez cu frățească iubire și stimă,
al d-tale,
D. O n ciul
153
P.S. Aș mai avea să-ți comunic ceva din partea lui Kaluzniacki. Fiind
la dînsul înainte de plecare, mi-a spus că n-a primit încă probele pentru corec-
tură de la documentele sale, și m-a rugat ca, dacă ți-oi scrie, să-ți aduc aminte
că el dorește să îngrijească însuși corectura, I-am spus că poate nu veți fi înce-
put încă tipărirea, și aceasta va fi cauza că n-a primit nimica.
Salutare,
D. O n ci ul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58391. S 46 (16)/D IV.
17
Berlin, 1/13 mai 1889
Iubite d[omnulle Bianu,
Schimbîndu-mi iarăși domiciliul, vin să-ți comunic noua mea adresă
pentru cazul că ar fi să mi se trimită ceva din partea Academiei.
Am venit încoace cu scopul de a mai cunoaște și universitatea de aici,
înainte de a face pașii pentru abilitare la Universitatea din Cernăuți. Pe lîngă
aceasta, voi căuta să capăt intrare și în arhivele de aici, unde poate să găsesc
ceva de interes pentru istoria noastră. In Viena am găsit foarte mult mate-
rial inedit, dar din lipsă de timp am trebuit să mă mărginesc numai la actele
privitoare la anexarea Bucovinei din cari mi-am făcut excerpte.
La începutul lui august gîndesc să mă întorc înapoi la Viena pentru
a continua lucrul pînă cînd voi avea concediu. Dacă Academia ar fi dispusă
a acoperi spezele pentru copiști, eu aș îngriji atunci bucuros luarea copielor
de pe actele mai importante; singur însă nu pot copia, pentru că aș pierde
prea mult timp. Ce gîndești d-ta despre aceasta? 1
îți mulțumesc pentru trimiterea decretului de membru corespondent 2
la Viena, de care m-am bucurat mult. Acum aș dori să și fac ceva pentru
Academie, ca să nu port numai în dar acest titlu onorific. De la mine, cît
mi-or permite puterile și mijloacele, nu va lipsi; această asigurare ți-o pot
da, scump coleg!
Despre impresiile mele de aici ți-aș putea scrie multe și late; dar nu
vreau să fac abuz de indulgența d-tale la cetirea unei asemenea scrisori, nici
istravă de timp.
Pînă la altele, te salut și te îmbrățișez cu frățească iubire,
al d-tale,
D, O n c i ul
Berlin N. Augustrasse, 29. I
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58392. S 46 (7)/ D IV.
1	Marginal I. Bianu notează: „Vremuri grele! Să ia însemnări precise după cari
mai tîrziu să se poată procura copiile—I. Bianu“.
2	D. Onciul a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1 aprilie 1889,
la propunerea făcută de Odobescu în ședința din 29 martie. (Cf. Analele Academiei, seria
Dezbateri, XI, 1888—1889, p. 134.)
154
18
Cernăuți, 18/30 mart 1890
Iubite Bianu,
De cînd m-am întors în țeară, n-am apucat pînă astăzi a-ți scrie aștep-
tînd pînă ce voi fi trimes Academiei documentele promise din cele ce am cules
în arhivele din Viena și Berlin. Acum vei ști poate că în zilele din urmă am
trimes la adresa d-lui" Sturdza ceea ce am aflat din corespondența lui Gri-
gore Ghica, cu destinațiunea de a fi publicat de Academie, cum se va afla
de bine. în caz de publicare aș dori să îngrijesc eu însumi corectura pentru
tipariu și te rog deci să ai bunăvoința de a nota ca la timpul său să mi se
trimeată probele.
Cu poșta de astăzi îți trimet 4 exemplare dintr-o broșurică ce am scos-o
de curînd "ca extras din Romănische Revue \ unul pentru Biblioteca Acade-
miei, iar celelalte pentru d-ta, dl. Sturdza și direcțiunea Revistei noi. în
partea apărută și în n-rul 1 de la Romănische Revue au trecut unele erori de
tipariu, care în edițiunea separată sînt corectate.
Cît pentru altele, am a te mai ruga să binevoiești a dispune ca de acum
înainte să mi se trimeată publicațiunile Academiei la adresa jos însemnată.
Urîndu-ți Paști fericite, te salut frățește,
al d-tale,
D. O n c i ul
Strada Rezidenței 11.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58393. S 46 (18)/ D IV.
1	Este vorba de Zur Geschichte der Romanen in Marmorosch, apărută în Romăni-
sche n Revue, VI, Jahrgang, 1 și 2, 1890.
19
Cernăuți, 6 iulie 1890
Iubite Bianu,
Astăzi am primit partea a Il-a din volumul I al documentelor și m-am
bucurat mult văzînd că volumul acesta a reușit atît de bine și frumos. Mai
ales partea editată de Kaluzniacki cu facsimilele alăturate nu lasă nimica
de dorit, fiind în adevăr o ediție model în toate privirile.
în partea editată de Densușianu îmi pare rău de a nu afla unele docu-
mente cunoscute. Așa de pildă lipsesc diplomele regelui Ludovic din a. 1349
și 1355 privitoare la Bogdan și Dragoșești; diploma din a. 1365 privitoare
la Bale e publicată în extras după Fejer, pe cînd Șincai a dat textul întreg
după Wagner ș.a. E păcat că acest volum atît de important și altfeli atît
de bine reușit nu e complet cu privire la timpul său, căci cine știe cînd și cum
se vor putea îndeplini lipsele. Orișicum însă e un cîștig foarte mare pentru
studiul istoriei noastre de a avea adunate într-un singur corp aceste docu-
mente, a căror folosire a fost împreunată pînă acuma cu multe dificultăți,
155
cîștig pentru care trebuie să fim recunoscători.
Mai am să te rog pentru ceva. Din volumul III al suplementelor am pri-
mit numai făscioara I, și din raporturile Academiei aflu că a apărut acum și
făscioara II. Deci te rog să binevoiești a dispune ca să mi se trimeată și
această făscioară, ca să am volumul întreg.
Timpul vacanțelor, începînd de la 15 iulie pînă la sfîrșitul Iui august
st.n., îl voi petrece Ia țeară, și anume în Vicov lîngă Rădăuți. Dacă ai avea
să-mi comunici ceva, te rog să-mi scrii în timpu cutare la adresa de sus.
Unde cugeți să petreci d-ta timpul de vară? Aș dori să-ți știu adresa,
în caz că ai petrece mai mult timp afară de București.
Vara asta aveam de gînd să fac o călătorie în România, dar acum văd
că trebuie să renunț la aceasta pînă pe altădată. Mă voi bucura mult; dacă
ceva mai curînd voi putea fi în pozițiunea de a te vedea și îmbrățișa.
Dar poate, pînă voi veni eu la d-voastră, veți mai pofti d-voastră pe
Ia noi. Să sperăm deci în revedere! Pînă atunci, te sărut frățește,
al d-tale,
D. Onci u l
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58394. S 46 (19)/D IV.
20
Cernăuți, 23 dec. 1890, Strada Rezidenței no. 11
Iubite amice,
Fiind foarte ocupat, n-am apucat pînă astăzi să-ți răspund la scrisoarea
din urmă, ca să-ți adeveresc primirea portretului lui Hurmuzaki.
Cît despre cele ce-mi scrii cu privire la premiul Cuza, regret și eu foarte
mult că nu s-a prezentat nici o lucrare la concurs. îmi zici că o așteptai din
părțile Bucovinei. Dar aici cine are de lucru la școala secundară, unde-și
consumă puterile și timpul cel mai prețios, nu poate întreprinde asemenea
lucrare, lipsindu-i timpul și liniștea recerută. Sub alte împrejurări, de bună
samă lucrarea n-ar fi lipsit. Dar așa cum stăm, numai cu cîrpeli ne putem
ajuta. Pînă nu se vor concentra puterile, va fi slab Doamne-ajută pentru
istoriografia noastră. Această încredințare cred că o vei avea și d-ta.
Despre lucrările mele aș avea multe a-ți spune; dar cu puțin te alegi
pînă ce nu vezi isprava. De aceea tac mai bine.
Mai scrie-mi cîte ceva cînd ai timp, și fii asigurat că-mi faci cu aceasta
multă bucurie. îndeosebi ți-aș fi foarte recunoscător dacă m-ai informa cîte
ceva despre trebile de pe Ia d-voastră, cari pot să mă intereseze. Te rog încă
să binevoiești a dispune ca să capăt publicațiuniie din urină ale Academiei
care nu le-am primit.
Dorindu-ți sărbători plăcute și an nou fericit, te salut și îmbrățișez cu
frățească dragoste.
Al d-tale,
D. O n c i ul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58395. S 46 (20)/D IV.
156
21
Cernăuți, 29 august! 10 septembrie 1892
Iubite amice,
Intorcîndu-mă din vacanțe, vin să înnoiesc firul corespondenței noastre.
De astă-dată am să-ți adresez și o rugare pentru un tînăr de-ai noștri, Grigore
Hostiuc, băiat foarte bun și talentat, care a trecut gimnaziul cu excelență
prin toate clasele și, voind să-și urmeze studiele la Universitatea dm viena,
a solicitat un stipendiu de la Societatea Transilvania.
Pîn-acum, aceste stipendii s-au dat, cît știu, numai la studenți din Ardeal
și Ungaria; dar nu mai puțin și bucovinenii au lipsă de sprijin și încurajare
în această privire, și mai ales băieți ca acesta. Deci ți-1 recomand cu toată
căldura și te rog să’aibi bunăvoința de a lucra pentru dînsul, doară ar căpăta
stipendiul cerut. Poți fi încredințat că băiatul se va alege bine și, dacă-1 veți
spnjmi, veți face un lucru de mult folos. în caz că ar fi de trebuință să scriu
și președintelui Societății, te rog să-mi comunici adresa, căci nu știu care
este acum.
Cum ai petrecut vacanțele și ce mai faci acum? Eu, după puțină recrea-
ție, am intrat iarăși în jugul școalei și mă gîndesc cum să-mi sclipuiesc puțină
vreme pentru alte lucruri mai de seamă.
Mulțumindu-ți denainte pentru bunăvoința ce vei avea de a lucra pentru
un rezultat favorabil cu privire la rugarea mea,
te salut frățește,
D. Onciul
Strada rusească no. 12
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58396. S 46 (21)/ D IV.
22
Cernăuți, 20 noiembrie!2 decembrie 1892
Iubite amice,
Profesorul Kaluzniaki a adus din călătoria sa prin Bulgaria și Serbia,
făcută astă-vară, un mic glosar slavo-român, cel mai vechi din cîte sînt cunos-
cute pînă acuma, și voiește să-1 publice în Archio fiir Slavische Philologie U
Cerînd în acest scop unele informațiuni de la mine, i-am comunicat studiul
lui Bogdan din Convorbiri literare asupra glosarului slavo-român aflat în
Rusia. Acum dorește să mai afle de au apărut glosarul lui Crețu, despre care
vorbește Bogdan în studiul său 2.
Eu n-am știre de aparițiunea acestui glosar. Dar pentru mai multă sigu-
ranță, te rog să binevoiești a-mi comunica pînă unde au ajuns tipărirea lui,
căci, după Bogdan, el se afla pe atunci sub tipar, fiind gata cu litera a. în
caz să nu fi apărut încă complet, poate ai putea mijloci la Crețu ca să capăt
ceea ce s-au tipărit, pentru ca să pot comunica lui Kaluzniacki măcar un
specimen din acest glosar.
Ți-oi fi recunoscător pentru acest serviciu prietenesc.
Cît pentru altele, n-am ce-ți comunica nimic îmbucurător din partea
mea. Am durerea de a fi pierdut, sînt acum șapte săptămîni, pe scumpul meu
157
tată, carele mi-a fost un părinte iubitor cum rar se găsește altul, un părinte
care, cu sacrificarea sănătății sale, a trăit numai pentru chemarea și familia
sa, pentru ca să sfîrșească cu o cumplită suferință de nervi, care mai mult
de un an l-a chinuit grozav. E o nespusă durere de a pierde, în asemene împre-
jurări, pe cel mai mare binefăcător și cel mai scump om ce l-ai avut pe lume.
Fii sănătos și salutare cu frățească dragoste de al tău,
D. O n ciul
Strada Rusească, 12
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58397. S 46 (22)/ D IV.
1	Se referă la E. Kaluzniacki, Zur Lileratur der Visionen in der Art der „Visio FunaUS'
[Uber ein Kirchenslavisch-rumănisches vocabular. — Uber zwei noch unbekannte Abschrif-
ten der serbischen Analen\, publicat în Archiv fur slavische Philologie, XVI Bând, f.a.
2	I. Bogdan, Un lexicon slavo-român din secolul XVII, Convorbiri literare, XXV,
1891, p. 193—204. într-o notă a studiului său, I. Bogdan consemna că, după cum i-a făcut
cunoscut I. Bianu, Gr. Grețu și Ghenadie Enăceanu tipăreau un lexicon slavo-român.
Se referea probabil la Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-român, 1659. Tipărit... după mss-ul
original aflător în Biblioteca Academiei de Grigorie Crețu.
23
Cernăuți, 8/20 iulie 1893
Iubite amice,
Iți mulțumesc pentru broșurile ce mi le-ai trimis. Le-am împărțit între
cei ce au interes pentru acest lucru.
Grădișteanu 1 a stat la noi vro 10 zile, în care timp a vizitat și Suceava
și unele sate. A făcut cea mai bună impresie asupra tuturora cu care s-a întil-
nit. Mie mi-a plăcut mai ales seriozitatea prin care se distinge în mod atît
de favorabil dintre cei mai mulți de-acolo, firește, în observațiunea cu care
știe să pătrundă lucrurile, și mai ales entuziasmul cald și totodată liniștit
pentru cauza națională. Odată cu dînsul a fost vro 4 zile și Săulescu 2, carele
de asemenea a plăcut foarte bine. Cît despre materialul istoric al lui Wicken-
hauser, am început a lucra la el.
Relațiunea o voi face după vacanțe, pe cînd se va fi întors și dl. Sturdza.
Peste o săptămînă cred că voi putea întreprinde călătoria de care ți-am
scris.
Ne-am înțeles cu Grădișteanu să ne întîlnim sau la moșia lui sau la Sinaia.
De acolo am de gînd să plec la Ardeal. Mi-ar părea bine să ne întîlnim undeva
cu această ocaziune.
Te salută frățește, devotatul amic,
D. O n c i ul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58398. S 46 (23)/ D IV.
1	Este probabil Petre Grădișteanu (1839—1921), om politic liberal, avocat și zia-
rist, a fost și președinte al Ligei pentru Unitatea culturală a tuturor românilor.
2	Probabil Mihail N. Seulescu (1861—1929), prof. univ. la Facultatea de drept
din Buc., deputat și ministru de finanțe (5. III. — 24.X.1918).
158
24
Cernăuți, 2 noiembrie 1893
Iubite amice,
Am petrecut tot materialul istoric rămas de la Wickenhauser, și vin să-ți
fac știre despre ceea ce am aflat.
Partea cea mai mare și mai de valoare sînt documentele, care se află
parte în copii exacte după textul original, parte în manuscripte originale.
Documente originale sînt 34, și anume: 1 slavon din sec. 16; 3 slav,
din sec. 17; 10 rom. din sec. 17 și 20 rom. din sec. 18.
Copii de documente în textul original sînt 208, și anume:
I.	slav	din	sec.	14	(român)
II.	slav,	din	sec.	15
I. în trad. rom. din sec 15
21 slav,	din	sec.	16
34 slav,	din	sec.	17	(între	cari 1 extern)
16 rom.	din	sec.	17
122 rom.	din	sec.	18
2 rom.	din	sec.	19.
Copiile sînt făcute, după cît am putut vedea, cu multă acurateță. Pagubă
numai că nu este arătat unde se află originalele. De la familia răposatului
am aflat însă că cele mai multe originale le-a aflat în arhivele din Viena și
Liov; și, în adevăr, pe mai multe documente și acte originale ce le-am aflat
în materialul lui am găsit signatura arhivelor.
Pe lingă documentele acestea originale și copiate mai sînt multe tradu-
ceri nemțești, parte ale documentelor de sus, parte ale altora ce nu le-am
aflat în textul original. Apoi mai sînt mai multe facsimile de iscălituri și
sigile din documente, tabele genealogice ale unor familii, boierești numite în
documente și cîteva copii de inscripțiuni de pe la biserici și mănăstiri.
Material prelucrat, parte terminat (însă inedit încă), parte numai înce-
put, se află despre mănăstirile și locurile: Dragomirna, Sucevița, Sînt-Ilie,
Ițcani, Voroneț (urmare), Putna (urmare), Cernăuți (urmare), Suceava,
și materialuri pentru diverse părți din istoria Bucovinei. Acest material
nu cred însă că poate avea oarecare valoare pentru Academie, fiind lucrat
în felul publicațiunilor lui, în cari, cum știi, numai documentele sînt de valoare.
Valoare incontestabilă au documentele: cele originale, prin ele înseși;
cele copiate, prin aceea că prezintă textul original al celor mai multe docu-
mente publicate de dînsul în traducere nemțească și al altor inedite. In tot
cazul, Academia ar trebui să caute ca să capete aceste documente, atît cele
originale, cît și copiile, împreună cu facsimiliile și tabelele genealogice.
O relațiune detailată, numind fiecare document cu data lui și cu numele
dătătorului, o pot face îndată ce voi fi provocat din partea Academiei. Deci
159
binevoiește a face ca să mi se trimită această provocare. Poate ar fi bine să
fiu și însărcinat a cerceta dacă unele din documentele copiate nu se află aici
în țeară și în original, ceea ce pînă acum n-am constatat.
Spre acest scop aș trebui să petrec toate documentele păstrate aici în
direcția bunurilor fondului religionar și la Tabula Țării, pentru care lucru
mi-ar trebui mai mult timp. 1
Te salut frățește,
D. O n c iul
Strada Domnească, 28
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58399. S 46 (24)/D IV.
1	Marginal I. Bianu notează: „Mss-ele Wickenhauser. 28 oct. 93. Răsp.:sa se infor-
meze cu ce preț s-ar putea cumpăra acel material".
25
Cernăuți, 28 dec. 1893 p.
Iubite amice,
Călindarele cerute le pot trimite abia acum, fiindcă cel pentru anul nou
n-a apărut decît la Crăciun și l-am primit tocmai ieri. Din anii trecuți am putut
căpăta numai acestea ce le trimit; celelalte nu se mai capătă. în Gazeta Buco-
vinei a fost vorbă de cel pe a. 1894, pentru care se ceruse aprobarea Consis-
toriului, înainte de a fi dat în tipar. Cu călindarele trimit și un Almanach
al Societății studenților ruteni de aicea.
Cît despre preț, nu ți-1 pot comunica acuma, căci n-am primit încă sama
din partea Societății „Beseda“, de la care le-am căpătat.
îndată ce voi primi sama, ți-oi trimite-o.
Cu această ocazie trimit pentru biblioteca Academiei și îndreptar iul
ortografic pentru școalele noastre.
Mai multe exemplare nu pot trimite, căci n-am căpătat. Sînt curios cum
va fi primit în România.
Mulțumesc pentru discursul d-lui Sturdza, care l-am citit cu mult interes.
Ce se face în privirea materialului lui Wickenhauser?
Cu urări de Anul nou, te salută cordial, amicul devotat,
D. O n c i u l
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58400. S 46 (25)/. D IV.
26
Cernăuți, 4 iulie n. 1894
Scumpe amice,
Cu poșta de astăzi trimit d-lui Sturdza scrisoarea pentru subvenția de
la Academie, despre care am avut vorbă, fiind în București.
Te rog să te interesezi ca să obțin un rezultat bun și neîntîrziat, pentru
ca să pot prezenta cererea pentru concediu încă în luna aceasta, înainte de
160
ședința Consiliului școlar. Ședința următoare va fi tocmai pe la finea lui august,
și apoi aș trebui să încep la 1 septembrie școala, pînă ce mi-ar veni decizi-
unea pentru concediu.
Vacanțele le voi petrece, cu puțină întrerupere, aicea, ca să lucrez ceva.
Unde ai de gînd să le petreci tu ?
Dorindu-ți să te folosești de ele cum mai bine cu noul regim de care te
bucuri, te salut frățește, al tău amic devotat.
D, O n c iul
Strada Domnească 28
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58402. S 46 (27)/ D IV.
27
Cernăuți, 9/21 sept. 1894
Scumpe amice,
După lungă așteptare am primit în sfîrșit știre despre rezultatul cererii
mele pentru concediu. Ieri am aflat că a sosit deciziunea Ministerului, prin
care mi se dă concediul pe un an, cu condițiunea ca să plătesc supleantul.
îndată am și scris d-lui Sturdza, rugîndu-1 să dispună ca să primesc cît
mai curînd răspunsul Academiei, pentru ca să pot începe la 1 octombrie st.n.
concediul și să mă pun neîntîrziat la lucru. Se înțelege că fără subvențiunea
știută n-aș putea primi concediul așa cum mi s-a dat, neavînd mijloacele
pentru trai.
Ca lucrul să nu sufere întîrziere, te rog și pe tine să binevoiești a griji
cum vei ști mai bine, ca afacerea cu subvențiunea să fie regulată pînă la sfîr-
șitul lui septembrie n.
Despre sumă am scris d-lui Sturdza că sînt mulțumit cu 200 lei pe lună,
cum îți vei aduce aminte că avusesem vorbă astă-primăvară. Cele mai de
aproape le vei afla de la dl. Sturdza.
Acum să-ți scriu de altele. Văduva lui Wickenhauser a murit de două
săptămîni. în privința materialului istoric rămas de la soțul ei n-am făcut
nemic, așteptînd ca fratele ei, a cărui fiică o moștenește, să facă începutul,
deoarece avea știre de ceea ce vorbisem cu bătrîna pentru Academie. Pînă
astăzi însă nu s-a adresat cătră mine, și eu n-am voit să încep, ca să nu facă
și el prețul ce l-a cerut ea.
Dar am aflat, sînt acum 2—3 zile, că a cercat la Comitetul țării. Întîl-
nindu-mă cu b[a]r[onul] Mustazza, el mi-a comunicat că voiește să cumpere
materialul lui Wickenhauser, și că Comitetul țării va cere să dau părerea
asupra valorii lui. Eu i-am spus că am tratat cu bătrîna pentru Academie,
și că lucrul a rămas încă nehotărît din cauza prețului prea mare ce l-a cerut.
Confidențial îți mai pot comunica că Ia observarea mea că trebuie să fac
știre Academiei despre stadiul în care a ajuns afacerea, mi-a spus că să nu fac
concurență Comitetului țării.
161
Eu cred însă că acest material va fi mai bine alocat în Academie. Voi
griji deci ca Comitetul țării să nu facă concurență. Scrie-mi așadar ce am să
fac mai departe, ca să corespund dorințelor Academiei. Dacă voi începe vorbă
cu moștenitorii, aș trebui să știu ce preț le pot oferi.
Aș mai avea să-ți scriu și despre altele; dar tîrzie noapte e acum și pana
nu mai are drum. Deci las pe altă dată, și te salut frățește.
Al tău devotat amic,
D. O n c iul
Strada Domnească 28
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58403. S 46 (28)/ D IV.
28
Cernăuți, 6/18 oct. 1894
Scumpe amice,
Primește mulțămirile mele pentru partea ce ai contribuit-o ca să obțin
sprijinul Academiei, prin care mi s-a dat posibilitatea de a lua concediul
știut1.
După ce am terminat acum toate ce aveam a regula și pregăti aici, voi
să plec, în săptămîna viitoare, la Viena, pentru ca să pot lucra în mai multă
liniște și cu mai bun spor în adunarea materialului. Dar pînă atunci aș trebui
să primesc suma pe trimestrul întîi, fără de care n-aș putea pleca. Pînă astăzi
n-am primit decît scrisoarea Academiei prin care am fost înștiințat despre
deciziunea Delegațiunii.
Te rog deci să binevoiești a face ca să primesc fără întîrziere suma încu-
viințată, pentru ca să nu fiu împiedecat prin această lipsă. Banii se pot tri-
mite în plic la adresa mea ca membru corespondent al A.R. Dacă va fi de
lipsă să dau o adeverință, fă-mi știre.
Dacă te interesezi să știi cum am pornit lucrul, îți pot comunica că pla-
nul îl am gata și părțile pentru cercetare aranjate. împărțirea materiei este:
1.	Un capitul introductiv despre țările de la Dunărea de Jos la părăsirea
Daciei.
2.	Timpul invaziunilor pînă la întemeierea imperiului bulgar.
3.	Timpul imperiului bulgar și formarea națiunii române cu începuturile
ei de mici state în stînga Dunării.
4.	De la cucerirea Ardealului prin unguri și căderea imperiului bulgar
pînă la Asanești.
5.	Imperiul româno-bulgar al Asaneștilor și românii din stînga Dunării.
6.	Originile principatului Țării Românești.
7.	Intemeiarea principatului Moldovei.
O bună parte din material o am culeasă de la studiile dinainte; acum e
lipsă numai să-1 completez, pentru ca să încep cu expunerea. Deci, Doamne
ajută I
162
Cît pentru documente, cred că voi putea face ceva și în această privință,
cum am scris d-lui Sturdza.
Mi-ar plăcea să aud și părerea ta asupra acestor comunicate.
Așteptînd răspunsul cu ceea pentru ce te-am rugat, te salut frățește.
Al tău devotat amic,
D, Onciul
Strada Domnească 28
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58404. S 46 (29)/D IV.
1	La scrisoare sînt atașate următoarele documente:
I
COPIE — Scrisoarea d-lui dr. D. Onciul
Cernăuți, 22 iunie (4 iulie) 1894
Domnule președinte,
Publicațiunea de documente privitoare la istoria română făcînd în timpul din urmă,
sub auspiciile Academiei Române, un progres așa însemnat și îmbucurător, e de așteptat
că în curînd, lîngă seria atît de înaintată a documentelor externe, vor veni la rînd și docu-
mentele interne ale României, fîntîne indispensabile pentru studiul istoriei naționale,
în vederea acestui lucru atît de dorit, pe cît de necesar, îmi permit a prezenta onoratei
Academii Române, cu privire la documentele aflătoare în Bucovina, propunerea și rugarea
ce urmează:
în Bucovina se află, parte în arhivele diferitelor oficii, un număr însemnat de docu-
mente de la domnitorii Moldovei, din care mai nimic nu s-a publicat pîn-acum în textul
original și în mod corespunzător exigențelor unei edițiuni critice. Negreșit, aceste docu-
mente, între cari unele sînt din cele mai vechi și importante, vor trebui să facă parte din
colecțiunea de documente interne ale României, care mai curînd sau mai tîrziu va fi să
se publice de Academia Română. Pînă atunci, cred că ar fi de lipsă ca să se facă de timpuriu
copiile necesare, pentru ca la timpul său publicațiunea să nu aibă dificultăți din cauza
materialului incomplet.
Ca bucovinean doresc să plinesc această lucrare și datorie către țară, făcînd mai
întîi copiile și traducțiunile documentelor slavonești. Dar oficiul meu de profesor, care
îmi ocupa tot timpul potrivit pentru asemenea lucru, nu-mi permite să aduc la îndepli-
nire lucrarea intenționată, cum și alte studii începute asupra istoriei naționale. Aș trebui
să iau concediu pe un an, spre a putea realiza această întreprindere. Concediul îl pot însă
obține pentru asemenea scop numai cu carența salariului pentru supleant, care ar să fie
acoperit din salariul meu.
încurajat prin munificența Academiei Române întru sprijinirea lucrărilor de acest
fel, îmi permit a vă adresa respectuoasa rugare: ca onorata Academie Română să bine-
voiască a-mi încredința lucrul menționat și a-mi înlesni îndeplinirea lui, acordîndu-mi
o subvențiune amăsurată, din care să pot acoperi salariul pentru supleat pe un an și cele-
lalte speze ce le-aș avea cu investigațiunile necesare.
Primiți, vă rog, domnule președinte, încredințarea celei mai vii recunoștințe la care
mă veți îndatori, cu expresiunea înaltei mele stime și venerațiuni.
Dr. Dimitre Onciul
Membru corespondent al A.R.
163
ACADEMIA ROMÂNĂ
No. 6711
II
COPIE
București, 19 sept. 1894
Delegațiunea
Proces-verbal no. 36
Avînd în vedere scrisoarea d-lui membru corespondent dr. Dimitre Onciul, înregis-
trată la no. 6706, prin care propune să fie însărcinat a cerceta și decopia pentru Academia
documentele istorice române aflătoare în Bucovina prin arhivele diferitelor oficii, pre
la mînăstiri și pre la particulari;
Considerînd deplina competință a d-lui dr. D. Onciul în lucrările istorice;
Considerînd deosebita valoare istorică a documentelor cari se pot afla în Bucovina;
Delegațiunea decide:
A se da d-lui dr. D. Onciul însărcinarea propusă de d-sa pentru timp de un an, înce-
pînd de la luna octomvrie 1894;
Pentru acest timp a se da d-lui Onciul din fondul publicațiunilor istorice Hurmu-
zaki lei 200 (două sute) pe lună, în rate trimestriale.
Documentele să fie decopiate separat; cele slavone să fie însoțite de traducere română.
I. G. Negruzzi, D. Sturdza, dr. Brîndză, V. A. Urechia.
Plata s-a făcut in modul următor;
1)	sept. 28/1894	=	cu	ordon,	no.	2833	lei	600	pe	oct. — decemvrie 1894 a 1200
2)	ianuarie 14/1895 =	„	„	„	2881	„	600	„	ianuar — martie	1895 a 1200
3)	aprilie 14/1895	=	„	„	„	2732	„	600	„	april — iunie	1895 al 200
4)	iulie 24/1895	=	„	„	„	3039	„	600	„	iulie — septemv.	1895 al 200
L. 2400
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58404. S 46 (26)/ D IV.
29
Cernăuți, 10 ian. 1895 n.
Scumpe amice,
Necunoscînd adresa lui Aurel Popovici, te rog să aibi bunăvoința de a-i
trimite scrisoarea alăturată, ce i-o adresez în trebuința Gazetei noastre.
De la Viena m-am întors pe la Crăciunul catolic, și rămân acum aici.
Ce am avut să isprăvesc acolo, am isprăvit, și acum urmează ceea ce am
să fac. Am luat și unele copii de pe documente din arhive. în arhiva Mini-
sterului de Război am dat de urma documentelor episcopiei de Rădăuți, dar
originalele nu le-am găsit; au fost date Ministerului Cultelor, și acolo li s-a
pierdut urma, pagubă destul de regretabilă.
Scrisoarea ce ți-am adresat-o din Viena, cu datele cerute de Academie,
cred că o vei fi primit. Cît pentru adresarea celor ce au să mi se trimită de la
Academie, te rog să dispui ca să se facă ca mai nainte.
Primește urările mele cele mai vii pentru Anul nou, cu frățească salu-
tare, de la al tău amic devotat,
D. Onciul
Strada Domnească 28
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58405. S 46 (30)/ D IV.
164
30
Cernăuți, 12124 ian. 1895
Scumpe amice,
Mă întrebi de scrisoarea ce ți-am trimis-o din Viena. Este cea cu care
ți-am trimis datele biografice și bibliografice cerute de Academie.
Cît despre treaba de care zici ca să mă pun serios pe lucru, fii asigurat
că așa și fac. Dar cu cît mai mult pătrund chestiunea, cu atît mai grea se
prezentă. Numai cu românii din dreapta Dunării se poate restabili continui-
tatea istoriei. Totuși cred că voi reuși să potrivesc lucrurile cum se va putea
mai bine.
Pînă astăzi n-am primit trimestrul ianuarie-mart. Sînt în nedumerire,
ce să fie, și totodată în nevoie de cauza lipsei ce-mi strică liniștea trebuin-
cioasă. Trebuie să știi că, pe lîngă salarul pentru supleant, mi se trage din
salar și un avans ce am luat pentru călătoria la Viena, așa că am rămas de
tot pe jos.
Te rog dar să. faci ca să se reguleze afacerea.
Primește mulțumirile mele pentru înmînarea scrisorii adresate d-lui
A. Popovici, și te rog să-i aduci aminte de răspunsul ce-1 aștept.
Cu frățească salutare, devotatul amic,
D. O n ciul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58406. S 46 (31)/D IV
N. ONCU1
1
Arad, 18 mai 1902
Prea stimate domnule Bianu,
Da — în adevăr că vă așteptam pe sărbătorile de Paști —, cu mult dor
și dragoste.
în locul d-voastră îmi sosiră însă prețioasele d-voastră orduri de la 6
mai — unde ne anunțați vizita d-voastră pe mai tîrziu.
Cred că este superflu ca să vă asigur cît de mult doresc eu și prietenii
mei să avem plăcerea să vă vedem la noi.
Dar — dacă soarta a dispus altcum pentru astă-dată —, cel puțin eu
sper să ne întîlnim peste vară în Karlsbad, unde trebuie să merg în fiecare
an să-mi caut de sănătate.
Â propos, eram să uit să vă spun că tînărul nostru cu trecerea prin Arad
s-a oprit și mi'-a predat broșura d-voastră. Vă asigur că această broșură și
lectura ei ne-a făcut o deosebită bucurie. în valul furtunilor vieții și a muncei
noastre, ne cade atît de bine o hrană spirituală — o carte atît de instructivă
și edificatoare.
Și opera — și autorul — e admirabil. Și dacă vor mai apărea asemenea
opere — și d-voastră sunteți bogați în oameni mari — ne-ai face deosebită
bucurie să ne mai trimiți și broșurele ce vor apărea după vremuri.
Noi acum suntem foarte ocupați. Cu ajutorul lui D-zeu credem și suntem
siguri că vom învinge. Știu că și d-voastră luați parte la luptele și durerile
și bucuriile noastre, — și pentru aceea vă suntem foarte recunoscători.
Nevasta mea e veselă de aducerea aminte a d-voastră, și vă trimite prin
mine multe complimente.
Iar eu vesel și fericit de prietenia d-voastră, pe care o solicităm și de
care sîntem mîndri — rămîn al d-voastră stimator și prieten devotat,
dr. N i c. Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58417. S48(1)/DIV.
1	Nicolae Oncu (1846—1913), jurist, director al Băncii „Victoria“ din Arad. A fost
unul din comanditari ziarului Tribuna. După 1905, cînd în Partidul Național din Transil-
vania s-au accentuat deosebirile de opinii privind tactica de luptă, N. Oncu s-a situat în
rîndul aripii radicale, a „oțeliților“ (după expresia lui Ilarie Chendi), care se angajaseră
într-o vehementă campanie de primenire a metodelor de acțiune pentru înfăptuirea vechi-
lor deziderate naționale ale românilor.
166
2
A rad, 5 ian. 1904
Iubite d[omnu]le Bianu!
Regret și am regretat foarte mult că din cauza boalei mele nu am putut
merge la Sinaia.
Am pierdut astfel și plăcerea să vă văd, și ocazia să dezlegăm chestia
oarecum pendentă dintre noi, — chestia cu cărțile promise și de cari am lipsă
atît de mare în biblioteca înființată de mine 1, și sprijinită de amicii mei din
Arad.
Și fiindcă eu nici acum nu pot merge, și fiindcă prietenul nostru R. Cio-
rogariu în zilele acestea se va abate pe acolo și în alte afaceri, vă rog să inter-
veniți pe la domnii autori, să adunați și să predați d-lui R. Ciorogariu toate
cărțile adunate și destinate pentru biblioteca noastră din Arad. Cu aceasta
ne veți face nouă nespusă bucurie și nespus serviciu cauzei culturale a popo-
rului nostru din aceste părți.
Har Domnului! Aici mă simt bine — de-abia aștept ocazia să vă pot
vedea, și pînă atunci vă salut cu dragoste și respect.
Al d-voastră,
N i c. Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58418. S 48 (2)/D IV.
1	Nicolae Oncu fundase în Arad „Casa națională", așezămînt cultural-politic.
3
Arad, 7 IV 1904
Vă felicit din toată inima la succesul strălucit de duminecă, dobîndit
în fața regelui, și a întregei românimi.
Sărbători fericite, și mulți ani de glorie.
Al d-tale afecționat,
dr. N i c. Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58419. S 48 (3)/D IV.
4
Arad, 19 oct. 1905
Stimate domnule și frate,
Astă-vară, cînd a sosit aici răvașul d-voastră, eu eram dus de acasă în
vacanție, unde am primit apoi și răvașul, cu deosebită satisfacție. Vă mul-
țumesc pentru atenția d-voastră.
167
Fiind eu tare departe, m-am înțeles cu cel în drept, în cauză, și astfel
a mers amicul nostru B.V., adecă V.M., în locul meu, ca să discute afacerea
și toate detaliile, și anume la locul și timpul hotărît, de unde a venit încîntat
și cu cele mai bune speranțe de reușită pentru celălalt prieten al nostru cu
întreprinderea, care ar merge foarte bine, dacă ar avea clientelă și buni
sprijinitori.
Vă avizăm acuma că prietenul nostru, pe bazele stabilite, a zidit o casă
anume pentru întreprinderea sa, și acuma vrea și trebuie să o instaleze, mo-
dest, dar precum cer interesele întreprinderei.
Vorba e principalminte de extinderea afacerilor și asupra părților d-voa-
stră, unde speram să afle mulți cumpărători articole cari se produc aici.
Pentru aceea, vă rugăm să faceți și d-voastră ceva comande mai însem-
nate, ca să putem pune pe omul nostru pe picioarele sale proprii, capabil
să lucre și să poarte concurența puternică de aici. Dacă doriți și puteți să
o faceți, oricare dintre noi cu plăcere este gata să convină cu d-voastră ori-
șicînd și orișiunde, — la locul hotărît de d-voastră ca să vă putem informa
în caz de lipsă și verbal despre toate detaliurile.
Sunt foarte vesel că vă știu bine și sănătos, și numai un dor mai am:
să vă pot vedea și să vă pot strînge mîna cît mai degrabă.
Păcat că distanța este atît de mare între noi — dar trecem noi și peste
asta. Cu atît mai de aproape ne sunt sufletele noastre. Dar păcat e și aceea
că nu ne-am putut întîlni la Sibiu, unde am fost și eu pe cîteva zile, și unde
credeam să vă pot întîlni.
Un lucru e însă sigur,că eu, în 1906, vin la jubileul d-voastră, unde mă
duce un mare dor.
Prietenii noștri sunt cu toții bine și toți vă salută călduros, pe d-voastră
și amicii noștri de acolo.
Eu cu nevasta mea vă rămîn intim și adînc stimator,
N i c vi
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58420. S 48 (4)/ D IV.
5
28 IV 1906
Domnule Bianu !
Vă recomand pe dl. Sever Bocu, trimisul nostru de la Tribuna, exclusiv
pentru cîștigarea de abonamente.
Spre toamnă vin și eu la voi la expoziție x.
N i c. Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58421. S 48 (5)/ D IV.
1	Regele Carol I aniversa cu mare fast, în 1906, 40 de ani de domnie, organizînd cu
acest prilej o expoziție jubiliară opulentă, în contrast cu situația disperată a păturilor
nevoiașe orășenești și a țărănimii.
168
6
Menton, 4 III 1908
Onor. d[omnu]le Bianu,
Dați-mi voie să vă recomand în atențiunea și dragostea d-voastră ziarul
nostru Tribuna și pe dl. S. Bocu care vine să lucre în interesul foii. Aici mă
simt bine acuma și vă salut respectuos și cu dragoste.
Al dv.
N, Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58422. S 48 (6)/ D IV.
7
febr. 1909
Cu plăcere profit de ocazie și vă trimit cele mai călduroase salutări din
partea mea și a soției mele.
Al d-voastre devotat,
N. Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58423. S 48 (7)/ D IV.
8
VICTORI A“	Arad, 12 martie 1911
INSTITUT DE CREDIT ȘI ECONOMII ÎN ARAD1
(Imprimat)
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
în aceste zile de urgie, cu nespusă bucurie am primit și nu știu cum să
vă mulțumesc pentru prietenia și dragostea ce ne-o arătați nouă în știm,
d-voastră de la 10 l.c.
Am fost la Cluj singur, cînd am dus lupta cu întreg Comitetul 2.
Acuma veți cunoaște d-voastră din Tribuna și acțiunea mea în sînul
Comitetului, și veți vedea cît de loiali și cît de îngăduitori am fost noi, numai
ca să putem să ne înțelegem și să facem pace.
Dar asta este acuma absolut imposibil. Oamenii aceștia sunt de o parte
formal turbați și terorizați, mai ales de arădani, iar de altă parte, se pare că
.se razimă pe „frații de dincolo“.
Dealtmintrelea, clopotul, tunul cel puternic este totdeauna, și de data
asta, dl. Maniu, care pare a fi un fel de oracol și care este factorul tuturor
relațiilor de astăzi.
Eu i-am și spus, că el singur este responsabil pentru toată nenorocirea
ce bîntuie azi neamul nostru.
169
El a zîmbit una, și a mers mai departe.
Da — numai singur Maniu s-a putut și [a] avut curajul să-mi facă mie
acea celebră propunere de capitulare3.
Fiți siguri însă că noi în veci nu-i vom primi.
Pe d-voastră vă rugăm să luminați lumea de acolo, și mai vîrtos să faceți
ce puteți ca să li se închidă izvorul de unde vor ei să se adape și să făurească
arme necinstite pentru distrugerea noastră — pentru că noi așa susținem,
că nu poate să existe român și om de cinste care să contribuie la distrugerea
noastră.
Cu acestea te salut cu nespusă dragoste și devotament.
dr. N i c. O n c u
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58424. S 48 (8)/ D IV.
1	Instituția de credit „Victoria" din Arad își inaugurase operațiunile la 1 noiem-
brie 1887.
2	Este vorba de consfătuirea din 6 februarie 1911 a Comitetului central al Parti-
dului Național Român ce s-a ținut la Cluj și care a avut ca principal punct pe ordinea
de zi chestiunea aplanării disensiunilor între tribuniști și comitet, situație calificată de
ambele părți drept „criză".
3	în articolul Contribuiri la istoria tristelor noastre vremi, publicat în Tribuna din
24 februarie/ 9 martie 1911, N. Oncu informa asupra discuțiilor ce s-au purtat la consfă-
tuirea din Cluj pentru restabilirea păcii între Comitet și tribuniști, calificînd propunerea
lui luliu Maniu, formulată în termeni drastici: („Fiind averea Tribunei avere națională
și prin urmare destinată a fi în serviciul Partidului Național Român această avere o pune
la dispoziția Comitetului național, ca singur reprezentant legal al Partidului Național
Român"), drept o somare de capitulare a Tribunei. „Comitetul voiește să ne scoată din
casa noastră proprie (...) și să se așeze el stăpîn aici", conchidea N. Oncu în încheierea arti-
colului.
9
Arad, 28 mart 1911
Mult stimate domnule Bianu!
Vă mărturisesc că nu am cuvinte și nu știu cum să vă mulțumesc pentru
atîta dragoste — asta nu este mai mult interes, ci adevărată dragoste ce ne
arătați d-voastră nouă, cauzei noastre și îndeosebi persoanei mele.
în grabă, vă asigur că noi vom ținea seama de sfaturile înțelepte și ami-
cabile ce ați binevoit a ni le da în toate direcțiunile.
Vă mulțumim și pentru primirea frumoasă făcută lui Bocu.
Azi trebuie să răspund lui Maniu la articolul îndrăzneț ce l-a publicat
azi în Românul x.
Eu așa sper că veți fi mulțumit cu răspunsul meu.
170
Dealtmintrelea noi suntem foarte veseli de veștile bune și de speranțele
ce le-au adus Bocu cu sine.
în fine, pe april voi veni și eu la București. D-voastră cunoașteți cauza.
Pînă atunci eu vă salut cu cel mai profund respect.
N i c. Oncu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58425. S 48 (9)/ D IV.
1	în Românul, an. I, nr. 56 din 10/23 martie 1911, p. 1—2, luliu Maniu semna arti-
colul Adevărurile d-lui dr. Oncu și „Tribuna". Pe un ton violent, caracteristic polemicilor
dintre cele două tabere, Maniu contesta tribuniștilor vreun pretins merit în schimbarea
tacticii pasiviste, decretată în 1881, și adoptarea de către întregul partid, în conferința
din 11 ianuarie 1905, a tacticii activismului parlamentar, sau vreo influență binefăcătoare
asupra evoluției politice în Transilvania, învinuindu-i de stagnarea luptei politice prin
dezorientarea și neîncrederea reciprocă provocate. (V. și nota nr. 2 la Sever Bocu.)
10
SOCIETATEA GOVORA - CĂLIMÂNEȘTI
HOTEL CĂLIMĂNEȘTI
(Imprimat)
Călimănești, 25 iuniu 1912 n.
Dragă domnule Bianu!
Stînd aici în Țară, pentru căutarea sănătății mele, cu o extremă bucu-
rie am cetit anunțul despre alegerea și confirmarea d-voastră în postul de
decan al Facultății de litere de la Universitatea din București.
Din rîndul nenumăraților d-voastră stimători, vă rog să primiți și pe
ale mele calde și sincere felicitări pentru această distincție binemeritată,
dimpreună cu urările mele de bine pentru d-voastră și adorabila d-voastră
familie.
Al d-voastră stimător și devotat,
dr. N i c. Oncu
Hotelul Statului
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58426. S 48 (10)/D IV.
11
Călimănești, 4 iulie 1912 n.
Mult stimate d[omnu]le Bianu!
Extremă bucurie mi-a făcut căldurosul d-voastră răspuns la adresa mea
— cel mai mic dintre nenumărații d-voastră admiratori.
Mă grăbesc să vă avizez că eu mai stau încă aici la cură, încă cel puțin
două săptămîni, și voi avea o deosebită plăcere și cinste dacă d-voastră veți
171
putea veni să ne întîlnim aici, unde aș avea apoi să vă fac mulțime de împăr-
tășiri importante cari sigur vă pot interesa și pe d-voastră.
Aș dori mult, dar regret că de astă-dată nu pot să merg eu să vă văd la
București; voi veni eu însă mai tîrziu, după ce îmi voi limpezi sau chiar
pentru limpezirea situației mele, creată de curînd împrejurul meu.
în tot cazul, chestia asta este importantă și merită atenția d-voastră.
Eu sunt în toate zilele liber și vă aștept și stau cu nespusă bucurie la dis-
poziția d-voastră — afară de dumineca viitoare cînd vine și colegul Cosma
din Sibiu la inaugurarea vilei lor, unde mă voi muta și eu încă sîmbătă ce
vine.
Așteptînd răvașul d-voastră, vă rog să primiți complimentele mele căl-
duroase.
Al d-voastră,
dr. N i c. Oncu
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58427. S 48 (11)/D IV.
12
Arad [fd.]
Te felicit din tot sufletul de ziua onomastică. Cu drag îmi aduc aminte
de momentele plăcute petrecute cu d-voastră; nu le voi uita niciodată.
încă o dată te felicit și salut, al d-voastră,
A. O n c u
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58428. S 48 (12)/ D IV.
13
d.]
Cu permisiunea d-voastră, fără de a numi pe autor, să poate că vom publica
în Tribuna unele părți din scrisoarea dv. — atît e de frumoasă și înălțătoare.
O n c u
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58429. S 48 (13)/ D IV.
GEORGE OPRESCU
1
19 iunie 1923
Mult simate domnule Bianu,
Sînt în Franța de aproape două luni. Am fost mai întîi la Lyon, unde
am făcut la Universitate o serie de 8 lecții despre arta populară și arhitectura
noastră religioasă, apoi am venit la Paris. Aici mă aștepta o scrisoare de Ia
Drimu, în care îmi spunea, după recomandația ce i-am dat de a-mi deschide
corespondența, că a venit o scrisoare de la d-voastră, unde mă felicitați pentru
volumul din „Țara noastră“
Vă mulțumesc din suflet și vă asigur că aprecierile și aprobările unui
om ca d-voastră îmi sînt infinit de scumpe. Sînt oarecum la debutul carierei
mele de publicist și vă închipuiți ce curaj simt să văd că nu m-am înșelat
nici în drumul ce mi-am ales, nici în metoda și felul de a trata subiectele ce
mă interesează.
Teza de doctorat am susținut-o și am speranța că nu vă va displace.
Va fi publicată în curînd în Buletinul d-lui Pușcariu 2. Am tratat despre Eliade
Rădulescu și Franța3 și am găsit cred, lucruri interesante. Voi încerca să duc,
de front, cercetările cu privire la lit. franceză sau la influența franceză la
noi, și cercetările de istoria artei, cele din urmă avînd preferința mea.
Dacă vă pot sluji de aici din Paris cu ceva, aș fi bucuros să o fac. Stau
în 3 Rue de l’Estropade.
Vă rog să primiți încă o dată mulțumirile mele recunoscătoare și senti-
mentele de respectuoasă simpatie ce vă port.
G. O preș cu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58489. S 54 (1)/ D IV.
1	Arta țărănească la români, Cultura Națională, 1922, colecția „Țara noastră“.
2	Dacoromania, buletinul Muzeului limbii române, revistă de filologie română, ce
apărea anual la Cluj, din 1920, sub direcția lui Sextil Pușcariu.
3	Eliade Rădulescu și Franța. Studiu de literatură comparată, în Dacoromania, Cluj,
III (1922—1923), p. 1—128.
173
2
SOCIET^ DES NATIONS	2$ dec. 1927, Geneva
LEAGUE OF NATI0NS1
(Imprimat)
Mult stimate domnule profesor,
N-am primit încă confirmarea oficială a recomandărei mele la catedra
de Civilizație franceză, însă secretarul m-a informat că Consiliul Facultăței
a fost pentru mine 2. Țin să vă mulțumesc din inimă pentru toată partea pe
care ați avut-o în această soluțiune și să vă asigur de recunoștința mea.
Pe de altă parte, catedra de Istoria artelor este de asemenea vacanță.
Nu știu ce curs vor lua evenimentele, însă mie personal mi-ar conveni chiar
mai bine decît cea de civilizație franceză. Veți zice poate că sînt cam lacom.
Adevărul e altul: catedra de istoria artelor este a noastră, are rangul ei deter-
minat, iar titularul e un profesor ca toți ceilalți.
Pot îndrăzni să vă cer un cuvînt de răspuns cu privire la această ches-
tie ?
Cu cele mai calde urări pentru Anul nou. La mulți ani cu sănătate!
Devotat,
G. Oprescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58490. S 54 (2)/D IV.
1	Din decembrie 1923, G. Oprescu era secretar al Comisiei de Cooperație intelec-
tuală a Ligii Națiunilor Unite la Geneva.
2	De la 1 februarie 1931, G. Oprescu ocupă catedra de Istoria civilizației franceze,
creată de guvernul francez pe lîngă Universitatea din București, iar de la 1 ianuarie 1931,
prin concursul susținut în 1930, este numit agregat, apoi titular (iulie 1932) la catedra de
Istoria artei de la aceeași Universitate. (Cf. Omagiu lui George Oprescu, cu prilejul împli-
nirii a 80 de ani. Editura Academiei, 1961 p, XXVI.)
3
SOCIETE DES NATIONS	Geneve, 18 Juin 1928
LEAGUE OF NATIONS
(Imprimat)
Monsieur le professeur,
II y a deux jours, j’ai dîne chez un ami avec le Recteur de FUniversite
de Geneve, le professeur Rappard. Celui-ci m’a parle d’un etudiant roumain
qui doit passer avec lui une these de doctorat. II s’agit, je crois, du doctorat
economique. II n’a pas su me dire exactement le nom de cet etudiant, mais
il a ajoute que cette these ou des travaux de lui, anterieurs ă la these, avaient
ete publies par l’Academie roumaine. M. Rappard, qui n’aime pas particu-
lierement la Roumanie, a ajoute ceci: „J’ai ete surpris de voir que cet etu-
diant, en citant mon ouvrage La Revolution Economique, avait toujours
remplace le mot « revolution » par le mot « evolution ». Lui, ayant demande
de changer cela, il m’a dit: «Non Monsieur, je ne peux pas, malheureuse-
ment, parce qu’en Roumanie, il est interdit d’employer le mot revolution^.
174
Je ne sais pas qui est cet etudiant, mais vous pouvez vous rendre compte
vous-meme de l’effet qu’une telle affirmation, inexacte et stupide, doitpro-
duire sur Ies etrangers. Si vraiment son travail doit etre publie par I’Acade-
mie Roumaine, je vous serais infiniment reconnaissant de la regarder de
tres preș et peut-etre meme, etant donne l’audace qu’il a eue, de faire cette
affirmation au professeur Rappard, de lui en interdire la publication
Je me permets de vous donner ce renseignement â titre confidentiel et
je ne puis pas vous exprimer l’indignation que j’ai ressentie lorsque j’aiappris
cette histoire. Je ne pouvais pas m’imaginer qu’un de mes compatriotes
pouvait etre aussi peu intelligent ou d’aussi mauvaise foi pour donner â
l’etranger l’impression que notre pays se trouve dans la situation dans laquelle
se trouvait l’Empire turc sous le regne d’Abdul-Hamid.
Convaincu que vous partagerez mes sentiments, je vous prie d’agreer,
Monsieur le professeur, l’assurance de mes sentiments Ies plus devoues.
G. O prescu
Ce s-a făcut cu congresul de arte populare ? S-a completat comisiunea ?
Ce hotărîri ați luat? V-aș fi foarte recunoscător dacă mi-ați trimite cîteva
informațiuni. în același timp, vă trimit, pentru informația d-voastră — pînă
acum acest document nu e încă public —, un raport al Institutului din Paris,
ca să vedeți ce au făcut alte țări pînă acum, și ce numeroase comunicări au
anunțat.
Cu cele mai respectuoase sentimente,
G. O prescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58491. S 54 (3)/ D IV.
1	însemnare marginală: „25.VI.1928 — Răspuns. Trimit [scrierea Anastasiu publi-
cată și premiată de Academie. Este evident că afirmarea arătată este un act de nebunie
bine caracterizată. în volumul tipărit la Academie nu este nici o urmă de asemenea schim-
bare — I. Bianu. P. 29, nota 1: W. Rappard, La revolution ...; p. 143, nota 1: W. Rappard
La revolution ...; p. 206, la Bibliografie: W. Rappard, La revolution ...“.
4
SOCIETJâ DES NATIONS	20. VI. 1928
LEAGUE OF NATIONS
(Imprimat)
Stimate domnule profesor,
Am înaintea mea o carte pe care aș dori mult s-o vedeți și d-voastră.
Din nefericire nu-mi aparține, dar o puteți comanda. Sînt cele mai noi dis-
poziții americane cu privire la biblioteci. Se numește Library planning Book-
stocks and Shelving. E publicată de The Snead & Company, New Yorks,
Jersey City, New Jersey, U.S.A. Cred că dacă ați face o cerere vi s-ar trimite
chiar gratis.
Cu cele mai devotate sentimente,
G. O preș cu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58492. S 54 (4)/ D IV.
175
5
SOCIETE DES NATIONS
LEAGUE OF NATIONS
(Imprimat)
Geneve, le 30 juin 1928,
Monsieur le professeur,
J’ai bien regn la publication de M. Anastasiu que vous avez bien voulu
m’envoyer, et votre lettre du 25 Juin 1928. Je commence â comprendre mieux
la question dont je vous ai entretenu dans ma lettre precedente. Je vois
qu’en realite il s’agit d’un autre travail que celui qui a ete deja publie par
l’Academie roumaine. G’est probablement la these de doctorat de M. Anasta-
siu. Je n’ai pas le plaisir de le connaître personnellement, mais j’aimerais
tout de meme attirer son attention sur le fait qu’en agissant comme il avait
agi avec le recteur de l’Universite de Geneve, il donne de son pays une idee
fausse, je dirais meme stupide.
Je regrette beaucoup qu’on n’ait pas fait de progres en ce qui concerne
la preparation de la Commission chargee de representer la Roumanie au
Congres des Arts Populaires. Je crois deviner Ies raisons de ce retard. J’ai
cependant beaucoup de confiance en votre bonne volonte et en celle de M.
Tzitzeica. J’espere beaucoup que, quoique un peu tard, nous finirons tout
de meme par faire bon visage au Congres des Arts Populaires, pour laquelle
plus de 300 Communications ont deja ete annoncees. Inutile de vous dire
que la Roumanie figure avec une seule communication concernant Ies Oeufs
de Pâques. C’est un peu maigre.
Croyez, je vous prie, Monsieur le professeur, ă mes sentiments Ies meii-
leurs x.
Le Secretaire de la Commission
de Cooperation intellectuelle,
G. Opr eseu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58493. S 54 (5)/ D IV.
1	însemnare marginală: „Am înapoiat recom. caietul cu acte despre Gongr. Inter-
nat Arte pop. Praga.“
6
SOCIETE DES NATIONS
LEAGUE OF NATIONS
(Imprimat)
Geneve, 9 Juillet 1928
Monsieur le professeur,
J’ai bien regu votre lettre du 5 Juillet et je vous remercie beaucoup
de la peine que vous vous etes donnee pour repondre â ma lettre anterieure.
J’avais pense moi-meme que la meilleure chose aurait peut-etre ete de prier
M. Anastasiu de venir converser un peu avec moi, mais malheureusement
il est parti. Du reste, j’apprends sur son compte toutes sortes de choses desa-
176
greables. Un autre etudiant roumain m’a informe que M. Anastasiu, ayant
donne un des ses ouvrages ă un professeur de l’Universite de Geneve, et ce
professeur ne lui ayant pas donne une mention trop satisfaisante â un exa-
men, il lui a ecrit pour lui redemander son livre. C’est un procede que mal-
heureusement je ne puis pas m’empecher de qualifier de balkanique 1.
Je suis extremement heureux d’apprendre qu’il vous sera possible de
venir â Prague. J’y serai moi-meme. Peut-etre si vous vous trouvez ă Paris
au debut du mois d’octobre, nous pourrions nous voir lâ-bas un peu avant
le voyage de Prague, bien que je ne vois guere comment je pourrai quitter
Geneve ă ce moment, en raison des travaux de L’Assemblee.
Je vous remercie d’avance pour la communication que vous m’annon-
cez au sujet de la decision du Gonseil de la Faculte.
Croyez, je vous prie, ă mes sentiments Ies plus devoues,
G. Oprescu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58494. S 54 (6)/ D IV.
1	însemnare marginală a lui I. Bianu: „nu — de nebun“.
7
SOCIfiTE DES NATIONS	Geneve, 2 aout 1928
LEAGUE OF NATIONS
(Imprimat)
Monsieur le professeur,
J’ai bien regu votre lettre du 26 Juillet 1928 et dix jours avant la lettre
de la Faculte des Lettres de l’Universite de Bucarest. Je vous en remercie
bien sincerement.
Je n’ai pas pu repondre ă la lettre de la Faculte parce qu’elle m’est arri-
vee en pleine session de la Commission de Cooperation intellectuelle, ă une
epoque ou j’etais pris, pour Ies travaux de la Commission, depuis huit heures
du matin jusqu’ă huit heures du soir. J’ai voulu attendre et vous ecrire ma
reponse â tete reposee; je vous l’enverrai donc dans un jour ou deux.
En ce qui concerne votre propre lettre, je me rejouis beaucoup de savoir
que vous irez bientot â Paris. J’y serai moi-meme pour un court sejour ă
partir du 28 septembre. Cependant, il est peu probable que j’aie le temps
de vous voir puisque je dois etre ă Prague des le ler octobre pour une autre
reunion et pour me rendre compte des preparatifs du Congres des Arts Popu-
laires.
M. Dupierreux, ou quelqu’un qui le remplace â l’Institut de Coopera-
tion Intellectuelle (2, rue Montpensier, Paris), sera enchante d’avoir une
conversation avec vous au sujet du Congres des Arts Populaires. J’ecrirai
moi-meme ă M. Dupierreux, je lui donnerai l’adresse de votre fils et je l’en-
gagerai ă vous fixer un rendez-vous au sujet de cette affaire. Personnellement,
j’aurais desirais que Ies Communications roumaines fussent aussi importanțes
que possible. II est certain que le domaine de l’art populaire est l’activite
naționale que j’apprecie le plus et certainement l’une des manifestations
177
roumaines Ies plus importantes. Je sais que la Delegation hongroise sera
nombreuse et que Ies personnalites qui la composent seront de premier plan:
il y aura le comte Zichy entre’autres et Bela Bartok; rien que le nom de ce
dernier vous prouve combien serieuses seront ces Communications. J’aurais
voulu que la Roumanie presentât des Communications d’un meme niveau,
car je suis certain qu’il y a chez nous beaucoup de personnes capables de le
faire. II ne serait pas necessaire, d’ailleurs, que tout le monde aille â Prague.
On pourrait tout simplement envoyer ces Communications et Ies faire lire
par un membre de Ia Delegation. Ce qui importe est que devant un forum
internațional tel que celui qui sera reuni â Prague nous nous presentations
dignement. Je crains, cependant, que mes observations ne viennent trop
tard et que Ies Communications fournies par la Roumanie ne soient moins
importantes que je l’aurais deșire et espere.
Croyez, je vous prie, Monsieur le professeur, ă mes sentiments Ies plus
devoues.
G. O pr eseu
P.S. Am cîteva autografe interesante pentru Academie, pe care vi le
voi da cînd voi veni în țară: de la Bergson, Lorentz, Einstein, Paul Valery
și Galsworthy.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58495. S 54 (7)/ D IV.
8
SOCIETE DES NATIONS	25.IX.1928
LEAGUfi OF NATIONS
(Imprimat)
Stimate domnule profesor
Voi fi la Paris, la institut, joi și vineri de la 10—12 1/2 și de la 3—6. Cum
însă voi mai avea și alte curse de făcut, este mai probabil că joi mă voi mai
absenta. Aș fi foarte bucuros, dacă îmi puteți telefona, să știu cînd mergeți
la Praga. Eu voi pleca încă de sîmbătă 29, căci înainte de Congres am o altă
întrunire în același oraș.
Cu cele mai devotate sentimente,
G. O pr es cu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58496. S 54 (8)/ D IV.
VASILE PALLADI
1
13 mai 1903, Iași, str. Gîndu 3
Iubite amice,
Mă iartă că nu ți-am răspuns pe dată la scrisoarea din 6 mai, care, după
tine, ar fi cuprins știri cari nici prin gînd nu-mi puteau trece, de bună seamă,
pentru cuvîntul că domiciliez în strada Gîndu. Află însă că din momentul
ce am încredințat documentele în cestiune d-lui Sturdza și știind că ele pe
urmă trebuiau să treacă pe la tine, [eu] unul nici o clipă n-am avut bănuială
că se vor pierde, și întotdeauna am avut convingerea că se vor găsi, și că pe
dată voi fi avizat, așa că scrisoarea ta, cu arătarea adresei mele, m-a pus
pe dată în bănuială că în fine ai găsit ceea ce nu se poate pierde, și că voiai
să-mi spui această plăcută descoperire.
Cauza pentru care nu ți-am răspuns pe dată cred că o cunoști:
din păcate, și după cererea amicilor politici din localitate, a trebuit să-mi
pun candidatura la colegiul I județean din județul nostru, în care din neno-
rocire liberalii nu puteau conta cu siguranță decît pe din totalitatea ale-
gătorilor, așa că eu și amicii mei a trebuit, în decurs de mai bine de zece zile,
să stăm într-o cumplită și energică activitate și încordare, pentru ca cel puțin
să cădem cu onoare.
Odată lămurite aceste cestiuni prealabil, trec la cestiunea principală
din scrisoarea ta.
D-na Măcărescu a murit încă din ianuarie trecut, și eu sînt de curînd
numit de Tribunalul județului Năsăud tutore al casei defunctului ei soț
Vasile Măcărescu. Pe urma defuncților părinți Măcărescu au rămas cinci
copii: patru fete majore și un biet minor.
Prin urmare, ca să pot răspunde la întrebarea d-tale, dacă consimt că
documentele în cestiune să rămînă la Academie, trebuie ca mai întîi să con-
sult pe succesorele majore în persoană, și pe consiliul de familie în ce se atinge
de succesorele minor și să obțin o deciziune a Tribunalului în ce se atinge
de avizul consiliului de familie; dar o asemenea consultare implică de sine
cunoașterea condițiunilor în care se propune cedarea documentelor: cedare
gratuită, sau cedare în schimbul unui preț, și atuncea care ar fi prețul ?
Deci nu-ți pot răspunde la întrebare, decît cu întrebările de mai sus.
Cît despre părerile mele personale, ele sînt următoarele: documentele
în cestiune trebuie să rămînă Academiei, pentru motivele următoare:
179
1)	Documentele în cestiune, și mai cu seamă documentul român de la
Petru Vodă, este un prețios document din punctul de vedere limbistic și
lexicografic al țărei;
2)	Pentru că toate aceste documente ne dau hotărnicia colosalului dome-
niu al Hangului, care pînă la începutul secolului trecut era în întregime pro-
prietate a desființatei monăstiri de călugări Hangu, și care de atunci în cea
mai mare partea devenit de fapt, nu știu prin ce împrejurări, proprietate
privată a fostului domn Mihai Sturdza, și acuma a fiului său Dim. M. Sturdza,
nemairămînînd în proprietatea Statului decît aproape porțiunea numită
moșia Pîngărați;
’	3) Pentru că colosalul domeniu Hangu, hotărnicit prin documentele în ces-
tiune, are o fruntarie dinspre Transilvania de 40—50 kilometri, și aceste docu-
mente, în cazuri eventual ar putea folosi mult guvernului pentru revendicarea
în contra încercărilor de încălcare a fruntariei noastre dintră Austro-Ungaria;
Dacă defuncta d-nă Eufrosina Măcărescu reclamă de la mine, în perioada
1897—1899, cu atîta insistență acele documente, aceasta a provenit din fap-
tul că persoane influente din administrațiunea domenielor principelui Dim.
Mih. Sturdza aflînd că d-sa era posesoarea unor asemene documente, fie că
vroiau să utilizeze datele lor la redicarea hotărniciei și planului economic al
moșiei Hangu, pe care le aveau în lucrare, fie pentru a pierde orice vestigii
de aceste, prin cari s-ar fi putut revendica de stat proprietatea acelei moșii,
îi făcuseră propuneri de cedare a documentelor în schimb de vreo 3—4 mii lei.
Intru cît aceste propuneri erau serioase și realizabile, nu cunosc. Totuși,
cred că ar fi bine ca d-ta și dl. Sturdza să examinați condițiunile de cedare
către Academie a celor 5 documente sub triplul punct de vedere, semnalat
de mine mai sus ...
Din parte-mi, fii sigur că voi stărui atît cătră succesoarele majore, cît și
către Consiliul de familie ca cedarea să se facă, de se va putea cu totul gratuit,
iar de nu, cel puțin în condițiunile cele mai puțin costisitoare pentru Academie.
Cît despre însărcinarea ce-mi dai față cu d-ra Adela Neculcea Mutu,
cu părere de rău mă văd silit a o declara: mai întîi d-ra. Neculcea Mutu pentru
moment nu se află în Iași și nici nu știu dacă d-sa e în țară sau în străinătate.
Dealtfel lista documentelor sale, dacă-mi aduc bine aminte din cele ce
d-sa mi-a spus la 1895, este întocmită de dl. profesor Tanoviceanu, care i-a
sugerat ideea că va putea lua pe documentele sale o sumă atît de mare, așa
că ar fi ridicul din parte-mi să fac demersuri pe lîngă ea pentru a-i oferi suma
de 120—150 lei, adică mai puțin de un leu de document.
Tot ce-aș putea face în această privință, ar fi să mă informez de adresa
actuală a d-rei Adela Neculcea Mutu, și să vi-o transmit, rămînînd ca Aca-
demia să intre în directă corespondență cu d-sa.
Mulțumindu-ți din inimă pentru stăruința ce ai pus pentru reaflarea
documentelor d-nei Eufrfosina] Măcărescu, prin care în adevăr mi-ai ușurat
sufletul de o grea preocupațiune, și rugîndu-te să-mi comunici cît mai curînd
propunerile Academiei pentru achiziționarea acelor documente, te rog, toto-
dată, să primești cele mai călduroase salutări de la vechiul d-tale prieten,
V. P a ll a di
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58550. S 15/ D V.
180
TU DOR PAMFILE
1
Tîrgoviște, C. A. Rosetti 16, 2 april 1908
Mult stimate domnule Bianu,
La 8 april c., împlinindu-se șase luni de cînd am trimis onor. Academii
Române o colecțiune de Ghicitori, pentru a contribui la întregirea colecțiunei
editate de onor?Academie, prin d. A. Gorovei, vă rog să binevoiți a dispune
să fiu înștiințat* dacă s-a primit.
Expirînd cele șase luni, nu voi mai putea reclama poștei în caz cînd acel
manuscris nu s-ar fi primit.
Primiți, vă rog, domnule Bianu, asigurarea deplinei mele considerațiuni
și recunoștințe ce păstrez domniei voastre.
Sublocotenent T. Pamfile
Arhiva Acad. R.S.R., P. 4— 1907—1913, f. 38.
1	Tudor Pamfile (1883—1921), ofițer și scriitor, a fost un pasionat culegător al fol-
clorului românesc. împreună cu învățătorul I. M. Lupescu, a înființat în 1908, la Bîrlad,
revista Ion Creangă, în care, pînă în 1920, cînd își încetează apariția, publică articole închi-
nate creației populare. Editează de asemenea revista Miron Costin, ce apare în același
oraș, între august 1913 — august 1916, și ianuarie — mai 1919, revistă prin care își pro-
pune să publice cercetări și mărturii istorice. Totodată, tipărește numeroase culegeri și
lucrări, care, prin tematica diversă, explorează pe multiple laturi sfera vieții folclorice și
etnografice a satului, cea mai mare parte din ele editate sub auspiciile Academiei Române:
Cimilituri românești (1908), Jocuri de copii (1909), Cîntece de țară (1910), Industria casnică
(1910), Sărbătorile de oară la români (1910), Cromatica poporului român (1913), realizate
în colaborare cu M. Lupescu ș.a. Așa cum reiese și din corespondența sa, loan Bianu i-a
acordat un sprijin susținut.
2
Bîrlad, 28 sept. 1908
Prea stimate domnule Bianu,
Strîngîndu-mă și eu după drumuri, adecă isprăvind manevrele și șco-
lile de toamnă și nădăjduind că complicațiunile din Balcani se vor îngădui
cu odihna trebuincioasă, mă mai gîndesc și la cîte ceva.
181
întîi, cred că [nu] fac rău dacă caut să vă vestesc apariția revistei de
limbă, literatură și artă populară Ion Creangă, izvorîtă din sentimente cari
se găsesc nu așa de deseori pe cuprinsul pămîntului nostru, izvorîtă fără nici
un cuget necurat, fără nici un dor de interes egoist.
Dacă va merge bine, dacă va aduce cuiva vreo jignire, e vina noastră.
îmi îngădui dară de a vă ruga să binevoiți a ne sfătui și a ne ajuta cu
cunoștințele d-voastră prețioase. Scrisul d-voastră l-am primit cu mare plăcere.
Apariția ei este asigurată și plusul ce rezultă din încasări se depune pe
numele lui Ion Creangă spre a-i putea aduce mai tîrziu îmbunătățirile pe
cari le visăm.
Al doilea, v-aș ruga să faceți să aflu despre rostul Cimiliturilor mele,
cari au ieșit de Ia tipar la 1 august și de cari nu m-am mai putut învrednici
să mă interesez.
Nu puteți să dispuneți să mi se trimită colecțiunile apărute din publi-
cația înființată de d-voastră pînă în prezent? Plătesc dealtfel foarte cinstit.
Al treilea, aș dori să-mi procur Dicționarul nou al Academiei, dar n-am
de unde afla chipul cum s-ar putea. Dispozați iarăși și voi fi următor în toate.
Acuma pregătesc materialul pentru Jocuri de copii, mem[oriul] III,
cu care închei și apoi voi aranja materialul pentru restul de Sărbători rămase
nedescrise de răpțosatul] păr[inte] Marian.
Facem și noi ce putem și ni se umple inima de bucurie cînd vedem că
puțina noastră roadă cade pe pămînt sănătos. Vor veni mai tîrziu cei mai
harnici și mai pricepuți decît noi, dar pînă atunci vom cerca să nu ne impute
nimic inimile noastre.
Iar cînd cumva rătăcim, e de datoria celor în drept să ne îndrepte.
Cu tot respectul și cu toată recunoștința ce v-o datoresc, primiți respec-
tuoasele mele salutări.
Sublocot. T. Pamfile
Reg. 3 Roșiori, Bîrlad
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp ino. 58561.
3
[după 28 sept. 1908]
Mult stimate domnule Bianu,
Primind rîndurile domniei voastre și cetindu-le tovarășilor mei \ ne-am
umplut sufletul de bucurie și de nădejde. Fiți sigur, domnia-voastră, din par-
tea marelui Așezămînt, că ne vom da toată silința, că nu vom cruța nimic
din ceea ce avem spre a ne face datoria către cei din cari ne tragem, prin urmare
către noi înșine.
Vom asculta de bunele povețe pe cari le vom primi, cînd vor fi curate
și drepte.
Nădăjduim să muncim mult, atît cît ne-or îngădui puterile și celelalte
îndeletniciri oficiale cari ne dau pînea de toate zilele.
182’
Jocurile le trimit acum; și fiind cel din urmă mănunchi, cred că se vor
tipări în aceleași condițiuni ca și Memoriul II. Cu toate că cuprinde multe
părți de împrumut, spre completarea colecțiunei mele, sunt de nevoie să
fie date la lumină.
Eu vă mulțămesc pentru mine și pentru ai mei, și pentru multe, foarte
multe, de pînă acum și de acum înainte.
Sublocot. P am f il e
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58567.
1	Se referă probabil, în primul rînd, la colaboratorii săi apropiați M. Lupescu și
L. Mrejeriu, alături de care semna la 1907 volumul Carte pentru tineretul de la sate, tipărit
la Bîrlad.
4
16 martie 1909
Prea stimate domnule Bianu,
Interesul mă poartă iar prin fața domniei-voastre, acel interes care mi-1
cunoașteți și care numai în parte e al meu propriu.
La 1 aprilie, Ministeriul de Război mă detașează pentru patru luni de
a urma cursurile și aplicațiile „școalei de tragere44 a Infanteriei din Dadilov.
N-am nimic de obiectat, ci, dimpotrivă.
Nu-mi convine, însă, gîndindu-mă la apariția regulată a lui Ion Creangă,
Nu credeți însă că v-aș ruga să interveniți pentru a fi dispensat. Mă duc cu
bucurie, dar bine, bine ar fi să pot face două treburi în același timp.
Mi-i greu să las redactarea în mîna altuia, iar cu tipografiile de provin-
cie e foarte greu de lucrat prin poștă, căci de multe ori, vă rog să mă credeți,
mă duc singur și așez paginile și numerotația.
Pentru aceasta trebuie să viu des pe la Bîrlad și împrejurul acestei
chestii se învîrtește rugămintea care v-o îndrept.
Cînd Ion Creangă va fi mai bătrîn, voi cere de Ia d. Haret un bilet de
liber drum pentru culegeri de material; acum, parcă n-aș prea avea nas
de-o asemenea cerere.
Și cum, cred, apariția regulată cu materia sistematic aranjată, este și
de-un interes general, vă rog pe domnia-voastră, dacă se poate, să interveniți
spre a mi se acorda, unuia între atîția, de către ministeriu, un bilet de drum,
permanent, pe 4 luni, pe linia București—Bîrlad.
Mă adresez domniei-voastre fiindcă vă știu cu trecere pe lîngă d. Haret
și apoi fiindcă vă știu lămurit asupra felului cum gîndesc și înjgheb și eu
cîte ceva.
Iar în cazul cînd această favoare îmi va fi acordată, pe lîngă mine vor
mai fi mulți ca să vă mulțămească.
Sublocot. T. P a mf il e
Bîrlad
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58562.
183
Bîrlad, str. Șlef[an] c[el] M[are] 50, 6 april 1909
Prea stimate domnule Bianu,
De obicei sunt multe la noi cari merg pe dos. Cînd mă găteam de a pleca
la școală mi-a venit telegramă că școala s-a contramandat pentru 6 april;
Cînd să mă urc în tren să plec la 5 april, îmi vine ordin să plec la
1 mai;
Apoi, în loc de 4 luni, să fac două și în loc de două, una: e sigur pînă
acuma că voi lipsi din Bîrlad numai luna mai.
Acestea, ca amănunte de interes public.
Jocurile, III, sunt sfîrșite de corectat și acum mă îndeletnicesc cu glo-
sarul său. „Progresul“ merge foarte încet și dă corectura în pageni, așa că
dacă e ceva de scos sau de adăugat — lucru des de multe ori și neapărat
trebuincios — nu se poate face.
în interesul lucrărilor cari le tipăriți acolo, v-aș ruga, dacă credeți nime-
rit, să spuneți să se deie întîia corectură autorilor în șpalturi și a doua în pagini,
căci cred că și alții simt chestiunea ca și mine.
La Jocuri văd că prefața nu s-a mai numerotat, ceea ce nu e îndestul
de bine, din punctul meu de vedere. Acolo spuneam oarecari lucruri de inte-
res pedagogic și național pentru educația trupească a tinerilor noștri și între-
geam toată bibliografia Jocurilor cunoscute la noi.
Acea prefață, adăugată la copertă, ar mai face 2 foi, care deși ar costa
mai mult ...
In curînd voi avea plăcerea să vă trimit un volum de povești tipărite
într-o editură oarecare
(Pe mine d. lorga m-a certat că publicam povești în răposata revistă
a d-lui Chendi; nu-mi trece prin cap că d-voastră mă veți certa că-mi scot
poveștile în editura „Neamului românesc“. Dealtfel, tratativele și închegarea
lor este anterioară acelor neplăceri pe cari le-ați avut. Dacă ele ar fi avut loc
înaintea acelor neplăceri, fiți sigur că v-aș fi înștiințat. Dealtfel sunt încre-
dințat că d-voastră nu puneți în legătură aceste chestiuni cari n-au mult
comun între ele.
La Sărbătorile poporului român, „Sărbătorile de vară“ (Dumineca Mare —
Pintilie călătorul) lucrez de mai mult timp și cred că pînă la sfîrșitul acestei
luni să le închei ca să vi le trimet. Aștept numai ceva din Dolj.
Creangă al meu merge bine, dar lumea e grozav de ticăloasă (parte).
„Stîlpii și făcliile etc, etc.“ lasă mult de dorit. Cu toate acestea, nici o pri-
mejdie.
încolo, sănătate și voie bună pretutindeni.
Cînd voi trece prin București mă voi abate și pe la d-voastră, ori voi
veni după deschiderea sesiunei, ca să vă rog pentru niște clișee pentru Ion
Creangă.
Cu cel mai adînc respect,
Sublocot. P a mf il
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58563.
1 Este probabil cartea Feți-Frumoși de-odinioară, apărută în 1910, în tipografia
Neamul Românesc.
184
6
Birlad, str. Țarigrad, 20 april 1909
Stimate domnule Bianu,
Odată cu aceasta vă trimit la Academie manuscrisele Sărbătorilor împreună
cu cererea către domnul președinte.
în același pachet veți găsi și o Geometrie franțuzească editată în Haga,
la anul 1761, care cred că prezintă oarecare interes general; o donez Acade-
miei.
Aș fi mai putut să vă trimit și cîteva documente și hîrtii ale satului meu,
pe cari le-am găsit acum în urmă; după ce am învățat descifrarea cirilicilor,
acum mă îndeletnicesc cu copiarea lor, nădăjduind mai în urmă să întocmesc
cu ajutorul lui Dumnezeu istoria satului meu, înzestrat de voevodul Ștefan
cel Mare.
La vară, dacă voi avea răgaz, voi mai scotoci să mai aflu lucruri noi.
Volumul meu de Povești, anunțat de aproape două săptămîni, încă nu
l-am putut dobîndi și-mi pare rău că nu mă pot (ține) pînă acum de făgăduință.
Administrația revistei mele îmi scrie că d. Haret ne-a ajutorat cu 150
lei; nu știu însă în ce condițiuni. De acești bani, acuma, nu era neapărată
nevoie; îi voi depune dar, căci aș vrea să văd dacă o revistă ca a mea, așa de
puțin interesantă, poate trăi prin ea însăși.
Acuma, mă pregătesc să-mi las casa și familia și să plec pentru o lună
la școală pentru luna mai; mai sunt însă trei zile pînă atunci și nu se știe ce
se poate întîmpla.
De la Dadilov voi avea cred vro zi răgaz să mă abat și pe la domnia-
voastră, să mai aflu cîte una, alta.
Al domniei voastre devotat,
Sublocot. P am f il
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58564
7
București, 7 V 1909
Prea stimate domnule Bianu,
Mi-era oarecum frică, atîta timp cît am stat în biroul domniei-
voastre, lucru care m-a împiedecat să mă gîndesc la o soluțiune în pri-
vința Industriei. Pricina — ocupațiunea d-voastră care nu mai are sfîrșit,
cînd, firește, nu mă puteați asculta.
Am prins a mă gîndi însă în urmă și mi-am adus aminte de chinul pe
care l-am răpus cu prilejul scrierii acelei lucrări, mi-am adus aminte de acele
figuri cari-mi luau cîte 2—3 zile de migăloasă puchinare și mi-am pus înainte
hotărîrea d-voastră de a reface lucrarea în două părți și prin urmare de a
o copia din nou atît de mult.
185
După cum am înțeles, d-voastră vă îngrijiți de marea cheltuială la care
v-ar angaja tiparul lucrării așa cum v-am prezentat-o.
Desigur că, dacă n-ar fi această cestiune, ați dori s-o publicați în între-
gime. Pentru aceasta nu puteți d-voastră interveni pe lîngă Ministerul Agri-
culturei ca [să] vă dea acei bani cîți ar necesita partea din lucrare cu caracter
economic ?
Pe lîngă înlesnirea mea (de care pînă la urmă nu trebuie să se țină soco-
teală), ar fi un mare folos, căci:
1)	Prezintă un tot sub toate fețele sale, lucru care nu s-ar putea face
prin împărțirea lui în două.
într-adevăr, în dezvoltarea unui capitol se întîmplă că partea decora-
tivă să se repete și să fie în cea mai strînsă legătură cu partea economică.
Pentru a stabili linia de unire între două faze, trebuiește pomenită și partea
economică — copulativă. Aceasta ar trebui s-o fac atît într-o parte, cît și
în cealaltă; vra să zică, ar trebui repetări în rezumate, repetări de mici intro-
duceri și astfel, pe lîngă știrbirea unității, scade și valoarea lucrărei.
2)	Ca în orice din lume, clasificările sunt imposibile. Elementele unui
șir, cît de depărtate ar fi ele pe o scară, se vor apropia cu atît mai mult cu
cît se cercetează mai mult înrudirea din acel șir sau familie. Văd dară că
ar fi ceva primejdios chiar clasificarea sau despărțirea în două, dacă aș dori
să păzesc unitatea fiecăruia.
3)	Pentru folosința lexicografici, ar trebui — dacă d-voastră veți porun-
ci — două glosare, numai de prisos în loc de unul.
V-aș ruga stăruitor dară să faceți cum veți crede cu cale de a vă lua în
sarcină întreaga lucrare și ca răsplată vă făgăduiesc ca (dar tot cu sprijinul
d-voastră) să scriu, după o scurgere de ani, viața economică a poporului
român, pe îndeletniciri, cît de pe larg, cu tot vocabularul existent, pentru
Ministerul de Agricultură. Acestea vor fi supuse onor. Academiei, iar d-voas-
stră veți refera Ministerului.
Este multă dreptate în această rugăminte și vă rog mult să țineți seamă
de dînsa. Și aș fi minunat de mulțămit dacă veți conveni. în orice caz, vă
rog stăruitor să pierdeți un sfert de minut și să mă înștiințați.
Mulțămindu-vă pentru multe de toate, vă rog să primiți respectuosul
meu devotament.
Al domniei voastre,
Subit. T. Pamfile
Școala de tragere Mihai-Bravul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58565
8
Bîrlad, str. Țarigrad, 4 iunie 1909
Prea stimate domnule Bianu,
Aflînd de prin gazete, dar mai ales primind astăzi înștiințarea oficială
despre premiarea lucrărei mele1 sufletul mi s-au umplut de o mare bucurie.
186
Și poate nu m-aș fi bucurat atît de mult, dacă m-aș simți singur în ogorul
unde lucrez. Am cu mine mulți, mărunți ca și mine, dar oameni harnici, care-și
dau seama de sporul ce-1 aduc, în mod instinctiv.
M-au îmbrățișat cu căldură nu pentru folosul ce-1 trag eu, ci pentru
izbînda care-i și a lor și a mea.
Suntem, înainte de toate, oameni norocoși și, pentru aceasta, vă rog
să primiți cele mai curate mulțămite ale mele și ale lor.
Banii, domnule Bianu, ajută și dau pînă la un punct siguranța unei
neatîrnări. Prin mijloace, omul se poate mișca; banii însă ch nici un chip
nu pot răsplăti, nu pot fi căutați ca o răsplată.
De pe cînd începusem să-mi cresc colecția populară nu mă gîndeam că
voi putea arăta și altora părți din ele; îmi ziceam atunci: să adun tot ce-i
în primejdie de a se pierde, să dau aceste comori, la bătrînețe undeva spre
a sluji ca temelie studiilor. Astăzi, surghiunit din partea tuturor dacă aș fi,
aș rămîne tot cu acest gînd.
Cu atît mai bine dacă folosesc și eu: mai mult curaj în mine și în valoarea
ce-o recunosc în materia apreciată de onorata Academie.
Mi se spune în adresă că manuscriptul Industriei vă este încredințat
ca împreună să-i aducem modificările cerute în secțiune.
Domnule Bianu, nu știu, dar îmi închipui că domnia-voastră cunoaș-
teți — căci vă aduceți aminte de-o viață de țară — de dincolo; ați mai văzut-o
apoi și aici: nimic nu-i străin în lucrarea mea de îndeletnicirea țărănească.
Sunt acolo numai capitole de industrie specială: olăria, ferăstraiele ș.a., cari
s-ar putea scoate. Dar, după cum găsim gospodine cari nu știu țese ori înflora,
tot astfel găsim și gospodari cari măcar nici n-au văzut ferăstrăul Asta nu
însemnează că țesutul, înfloratul și joagările nu sunt capitole ale industriei
de țară.
Dacă trebuie să micșorăm volumul, trebuie să prescurtăm acele părți
unde ar fi un prisos de informații. Pentru unitatea subiectului, aș fi de părere
ca toate capitolele să fie reprezentate.
Aceasta o zic eu, dar domnia-voastră aveți tot cuvîntul să dispuneți.
Faceți ce veți socoti și trimiteți-mi și mie manuscrisul, dacă credeți de nevoie.
Ce-aș putea eu face „în unire cu colegul“ domnului Ștefănescu decît ceea
ce tot ce domnia-voastră veți spune!
în orice caz, vă sunt la dispoziție cu orice 2.
Primiți, vă rog, domnule Bianu, respectuoasele mele salutări și mulțămiri.
Sublocot. P am f il
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58566.
1	T. Pamfile trimite (în mai 1909) Academiei Române manuscrisul lucrării Indus-
tria casnică la români, pentru concursul de premiere. La 19 mai 1909, Secția literară a
Academiei luînd în discuție lucrarea, apreciază valoarea ei informativă și documentară
și hotărăște să fie distinsă cu premiul Neuschatz. în referatul de premiere (cf. Arhiva
Acad. R.S.R., Dosar A-3-1909, f. 336), semnat de loan Bianu, loan Pușcariu și I. G*
Sbiera se fac propuneri de modificări în structura volumului și se recomandă autorului
eliminarea capitolelor care nu țin de „industria decorativă”. Volumul Industria casnică
la români s-a publicat în anul 1910, în colecția „Din viața poporului român”.
2	însemnare marginală: „15 iunie 1909. Răspuns: la toamnă. I.B.”
187
9
1911, martie 16
Iubite domnule Bianu,
Am primit scrisoarea d-tale și mi-a părut foarte rău de cele întîmplate.
Insă sunt circonstanțe atenuante așa de tari, incit vinovăția dispare.
Am primit numirea mea la 10 februarie, datorită numai d-tale. Mi s-a
părut că să-ți scriu și să-ți mulțumesc nu e destul, și mi-am zis, și Alecu
mi-a zis, că vei veni și de alegeri. Soția mea, după alegeri, într-una spunea
de venirea la București, venire care s-a amînat irevocabil peste 8 zile — și
atunci vroiam să-ți mulțumesc de vive voix. Cum serviciul care mi l-ai făcut
e prea mare, nici nu mă încerc să-ți mulțumesc prin scrisoare, dar cînd voi
veni să te văd peste 8 zile.
Nu am făcut raportu la Academie, am întrebat și pe Cardaș și mi-a
spus că nu e nevoie. Raportu îl voi face azi și față cu un director ca Car-
daș. Cred încă că nu e nevoie de raport.
Te rog arată sărutări de mîni doamnei Bianu, complimente lui Bianu-
junior, iar d-lui Bianu senior — mii și mii de complimente.
T. P am file
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58568.
10
Bîrlad, 24 decembrie 1912
Prea stimate domnule Bianu,
Am găsit notița d-voastră despre cromatică, în plic, atunci. Firește, am
avut toată dorința ca să fie depusă cromatica după regulele stabilite. Mai
mult decît am făcut, însă, nu s-a putut. Fiind deci surprins față de dv., nu
mai pot spune ceva.
Scriți că, la o repede ochitură, se poate să fie bună. Eu, și cu tovarășul
meu I. M. Lupescu, spunem altceva: lucrarea noastră va fi cea mai bună
din cîte vor veni la onor. Academie, fără ca prin aceasta să avem pretenția
de-a o socoti ca bună. După cîtă trudă, după cîte parale, și mai ales după
cîtă răbdare s-au închegat știrile cuprinse în acel manuscript, ne socotim fără
protivnici.
Cromatica-i aproape cu desăvîrșire dispărută, și culegerile ce s-au făcut
sunt strînse din memoria bătrînelor mai ales.
Constatarea aceasta dureroasă m-a făcut să mă gîndesc încă de-acum
trei ani la un plan mai larg pentru culegerea folclorului și materialului etno-
grafic românesc. L-am sucit în fel și chip și am ajuns la unul care ni se pare
cel mai sistematic și mai cuprinzător. Am căutat să-l public, dar m-am temut.
Acum doi ani și jumătate venise în Bîrlad răposatul Haret. M-a chemat
și m-a întrebat două ceasuri în privința unor jocuri de copii pe care voia
să le introducă în școli, alături de oină. Atunci mi-a spus cum, introducînd
188
o catedră de cromatică populară la o școală, a trebuit să o deie pe mina
unui grec pe care La prins folosindu-se de anilinile jidovești și pe care apoi
La dat afară. Atunci mi-a spus și despre organizațiunea unei comisiuni foL
clorice-etnografice pe lîngă Ministerul Școalelor, ca și cea istorică. Dar iarna
guvernul a căzut și de atunci nu Lam mai văzut. Vă spuneam, cînd am fost
prin București, că îa o nouă venire a sa în fruntea Instrucțiunii, îi voi reaminti
acel plan. Azi însă, moartea lui pune cruce și acestui lucru.
Știu că aveți prea multe începuturi ca să mai chibzuiți și asupra altora.
Totuși mi-am luat îngăduința să vă trimit odată cu aceasta memoriul meu,
care însoțește dezvoltarea celui dîntîi capitol din plan: „Povestea lumii de
demult“. De vor fi aflate bune, mă rog pentru publicarea lor laolaltă. Ceea
ce ar fi și mai bine, ar fi că memoriul să provoace o lămurire hotărîtoare în
privința culegerilor de folclor și de etnografie. Sunt două neajunsuri mari
ale vremii de azi:
1.	Nu se culege ceea ce-i mai amenințat să se piardă și
2.	Nu se culege cu o sistemă.
După un timp, neajunsul 1 nu va mai avea nici un leac, iar al 2-lea va
mări tot mai mult babilonia care deja există în culegerile de pînă acum.
Domnul Jarnik îmi scrie că se îndeletnicește cu zor cu o lucrare despre
Povești.
Rugîndu-vă să nu vă supărați niciodată de supărările ce vi le fac dese-
ori, mă plec respectuos și vă urez petrecere frumoasă de sf. sărbători și multă
sănătate.
Devotatul d-voastră,
Lt. P am f il
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58569.
11
Bîrlad, 31 decembrie 1912
Prea stimate domnule Bianu,
S-a întîmplat așa: am dat la tipografie să-mi împacheteze manuscrip-
tele, că eu n-am pecete pentru fracte și acolo mi-a pierdut plicul cu cererea
mea. Am făcut-o din nou, cu toate că-mi pare acea dintîi mai lămurită decît
aceasta de acum. Dealtfel nici nu-i nevoie să lămuresc eu ce d-voastră știți
mai bine decît mine. Și dacă-i vorba de o formă, d-voastră veți fi buni și veți
trece peste dînsa.
Noi stăm gata, ca școlarii cari așteaptă trenul de vacanțe: așteaptă în
gară și trenul nu mai sosește. Și e acesta un chin grozav, mai ales cînd stai
în provincie unde toate mahalagioaicele trimit ultimatumuri și fac mobili-
zările de cîte trei ori pe zi. Gazetele se înțeleg la noi în cea mai aspră notă
a lor și se știe cît de mult caută gazetele noastre să aibă note senzaționale,
în astă-seară, duminică, la un ceas după sosirea trenului, nu se mai află o
foaie undeva.
Alaltăieri, luceafărul de seară strălucea foarte frumos spre s-s-v, însă
din cînd în cînd fața i se întuneca de o ușoară scamă de nouri. Ei bine, toate
189
răspîntiile și pielile erau pline de lume care privea înspămîntată acest... aero-
plan austriac care chiar ... huruia, pentru anumite urechi.
Și astfel de comedii, cîte poftiți.
Ceea ce lipsește însă populațiunei noastre orășene, chiar, e o desăvîrșită
lipsă de orientare’. „Va fi război11, dar pricina n-o știe.
A fost o discuție strașnică astăzi într-un cerc de intelectuali: faptul că
presa poporului, pe care noi o rugăm în genunchi pe toate cărările ca să vină
să ne ție conferințe ori să scrie despre noi, cu plată cît de grasă, — presa aceea
ne este ostilă.
încolo, e bine! Și cîte-s rele, s-or drege la vremea lor. Azi am primit
din jud. Teleorman un cîntec haiducesc de prin Mehedinți, în care un haiduc
își lasă nevasta și copiii și pleacă la codru spunînd la sfîrșit:
Că de-a fi, ce-a fi,
Nevast-oi găsi,
De-a fi țara-n pace,
Copii-oi mai face!
Cu toate plecăciunele, devotatul d-voastră,
Lt. P am f il
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58570.
12
Bîrlad, 3 martie 1913
Stimate domnule Bianu,
Intr-adevăr că la corectura I rămîn unile greșeli, cu toată sîrguința mea
ca să le scot pe toate; dar nu știu cum se face că apar și altele după ce tipo-
grafii le culeg pe cele însemnate.
Dacă s-ar culege notele sublimare la locul lor în șpalturi, n-ar mai avea
nevoie paginatorii * de manuscris. Li-1 dau și la paginare, fiindcă fără el
n-ar putea pune notele unde trebuie. Pentru a controla felul cum ele s-au
pus, am cerut și la corectura II manuscriptul.1
Am primit de la Iași, am primit scrisoarea unui școlar în care arată că
un profesor de liceu, dl. Scriban, în cursurile sale de limba română, numește
literatura populară: „literatura golanilor și-a mojicilor'^ iar pe mine, deoarece
i-am arătat prin Ion Creangă greșelile ce le face în broșurică d-sale despre
o ortografie specială a d-salc, mă numește „bot gros"'!
V-am executat comanda de-a pune sabia-n teacă! La drept vorbind,
nu știu dacă se comandase „sabia afară“, ceea ce însemnează mult — cel
puțin o jumătate de curaj.
Primiți, vă rog, respectuoasele mele plecăciuni,
Lt. P am f il
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58571.
1	Pe scrisoare se află următoarea însemnare: „D-Ie Petre, cetește și înapoiază
I. Bianu".
* în mss.: „n-ar mai avea nevoie paginatorii nevoie“.
190
13
[1913 iulie] 1
Stimate domnule Bianu,
Vă întrebasem dacă pot procura Academiei copii fotografice de pe actele
slavone cu preț de 4—10 lei bucata. Domnia-voastră ați spus că-i neauzit de
scump. Atunci a rămas așa: să trimit acele 17 acte Academiei, care cu mijloa-
cele sale să-și ia copii și apoi să-mi înapoiască actele, ca să le dau stăpî-
nului.Din cele 17 acte, 2 sunt fotografiate și vi le-am dat (una la venirea mea,
alta la cîteva zile după). Rămîne să vedeți de le mai scoateți și dv., ori ba.
Tot așa stă treaba și cu cele 2 monete: una romană și alta grecească,
pe care le însoțește notițele unui bilețel.
Devotatul d-voastră,
Lt. P am fii
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58572.
1	Carte poștală militară. Pe verso, T. Pamfile scrie: „Din marșul militar în Bul-
garia—1913“. Data adăugată de I. Bianu.
14
Bîrlad, 13 iunie 1914
Prea stimate domnule Bianu,
Executînd porunca dv., aveți aici pag. 157 din Crăciunul făcută de tipo-
grafia unde mi se tipărește Ion Creangă, și Miron Costin, precum și oferta
lui C. D. Lupașcu.
Cu privire la tipograful Slobozeanu, am ținut să vă spun că eu n-am
știut de rugămintea lui dintâi și ca atare, nici cu privire la acea ofertă,
nu-mi pot avea o părere a mea. Rămîne totul la chibzuință d-voastră pentru
a o primi sau refuza, ca și pe prezenta.
încercările singure spun cuvîntul hotărîtor, dar numai celor ce au vremea
să se îndeletnicească cu dînsele. Cunoscînd, mai ales pe Lupașcu, eu aproape
aș fi sigur că va face treabă bună. Totuși numai dv. veți hotărî.
A uitat să spună în ofertă că clișeile trebuie să i le trimită Onor. Aca-
demie.
Al domniei voastre devotat,
Lt. Pamfile
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4—1914—1919, f. 49.
191
15
Bîrlad, 28 august 1914
Prea stimate domnule Bianu,
Am să îngrămădesc în rîndurile acestea mai multe lucruri, pentru cari
dv. mi-ați scris.
Ceramica a fost adunată de pe un bot de deal de pe teritoriul tîrgului
Puiești, jud. Tutova, numit de localnici „la cetate“. în raita care am tras-o
duminică pe acolo, mi-am luat însemnările trebuincioase ca să scriu cîteva
șire privitoare la această stațiune antică. Mi-ar folosi dacă aș ști vechimea
acelor rămășiți, ca să văd ce legături aș putea face cu alte stațiuni, pe a
căror urmă sunt, dacă vremea de astăzi mi-ar da răgaz. De astă dată alătur
și o fotografie a altor rămășiți tot de-acolo, cam prost făcută; din ea se vede
limpede mai ales acel vas deschis la amîndouă părțile și o jumătate de idol
(partea de jos). Celelalte sunt toarte de vase și un corn petrificat.
La o nevoie s-ar putea aduce d-lui Pârvan, de-a fi chip.
Tipograful meu se laudă cam prost. Mobilizarea parțială îl împiedică;
făgăduiește însă că se va ține de vorbă. Vă trimite colile tipărite pînă acum.
Trimit glosarul Crăciunului în Adaos nu fac nici o polemică personal,
îmi pare că d. Al. Viciu este tîrgoveț și ar fi păcat să se ia drept bune cîteva
mici lipsuri care le are colecția d-sale, după credința mea. Al doilea adaos
privește iarăși pe cei ce-au răspîndit teorii false, din oraș, cu privire la viața
de țară, pe care n-o cunosc.
Dumneavoastră însă veți chibzui și veți hotărî.
Cetisem Pentru lămurirea situației, pe care, printr-o mare bunăvoință,
o primesc astăzi; coincidență frumoasă este că un domn din Iași, tot azi,
îmi trimite întrebător numele autorului pe care se vede că nu l-a găsit în
analele parlamentare și electorale.
La noi în regiment, firește, se pălăvrăgește mult asupra situației; fiindcă
a se discuta, nu se poate. Discuția cere cunoștințe, fond, și de, cam lipsește
asta, și nu cu multă pagubă, avînd în vedere că noi suntem unelte credincioase
cari izbim unde suntem îndreptați.
Din acest punct de vedere, îmi plac și soldații noștri nepăsători; la nevoie
li se vor spune, vor crede spusa, și vor merge înainte.
Dintre toți ofițerii noștri, al doilea colonel are exact părerile d-lui Frunză:
cînd vorbește, convinge, dar îndată întreabă toată lumea dacă este nădejde
în biruința francezilor. [...]
Și, în împrejurările de astăzi, mai este o pricină; românul are suflet
bun /deci se-ntreabă: „cine a pornit războiul? Neamțul! deci, lui să i se
întîmple dezastrul!“ La asta se adaugă vaga ură împotriva Austriei! Și astfel,
unde te-ntorci vezi cîte un mic diplomat!
192
Cum v-am spus, însă, chiar cu păreri greșite, nu-i nici o primejdie; după
cum s-au făcut —- cu ușurință și fără statornicie —, tot cu aceeași ușurință
se vor și schimba, cînd va veni porunca. Românul este disciplinat și supus
prin fire. Dacă aș trimite 10 soldați să aducă o sarcină de paie dintr-un loc,
după 10 pași numai, ei și-au ales deja pe cel mai mare dintre ei, căruia i se
supun fără să-și dea samă.
Se înțelege, nu-i bine că ofițerii și trupa nu știu care-i interesul adevărat
al țării. Veți recunoaște însă, cred, și d-voastră, că e peste putință de făcut
orientarea cea bună din cauza pozițiunii noastre geografice. Și atunci, este
cu putință să nu se pornească curente felurite ? E cu putință să nu-și dezlege
fiecare taina care trebuie să aibă o dezlegare ?
Iată, dl. Frunză zice tare frumos și drept pînă la urmă, dar cine se poate
mulțămi cu cuprinsul ultimului rînd, pentru sine. Eu cred orbește că nu pot
judeca o astfel de chestiune nici pentru nota 2; totuși, e cu putință să nu-mi
fac ipoteze și să-mi dau dezlegări ?
Cred că împotriva rușilor, statornic, nu ne-am putea împotrivi; cred
că coaliția Austro-Germană va fi doborîtă prin încătușare mai mult decît
prin izbire și cred că dacă noi am lovi peste munți am putea grăbi pacea și
am rămîne cu Ardealul și poate și cu cea mai mare parte din Bucovina,
ajutați în viitor de Viitoarea mărire și acel noroc, care, dacă zădărnicește cele
mai amănunțite planuri ale ticălosului, ajutoră și cea mai slabă nădejde
a celui ales.
Deci în această supoziție, nu va fi bine de noi ? Nu va putea, să zic, Anglia,
opri pe tovarășa sa de azi, de a năzui spre Bosfor? [...]
Și așa poate judeca orișicine, fără nici o primejdie pentru slăbirea patrio-
tismului, și fără a primejdui lumina pe care mîni, cei ce știu, vor răspîndi-o
peste toți și pentru toți.
Dragostea de franțuzi doar nu-i nouă, ca să se atragă cu îngrijorare
acum atenția publică asupra ei. Nu este însă nici conștientă, ca să motiveze
o grea campanie împotriva ei. Ea provine din slăbiciunea noastră de a umbla
întotdeauna cu ochii peste gardurile vecinilor, după zări mai senine; și cînd
școlile se vor deprinde altfel, vom rămîne cu privirile la noi.
Dealtfel ne-am pregătit cu totul, cu mult mai multe peste cele ce pînă
acuma se credeau îndeajuns. Și dacă nu vom lua-o prea nebunește (ca să
ne rupem de cei din urmă), vom călca fiece pas pe pămînt sănătos.
Cînd și unde?
Și cu cît ne vom întreba mai mult, cu atît vom fi mai neastîmpărați
și vom primi mai cu bucurie răspunsul celor de sus!
Vă rog, acuma, să-mi iertați alunecarea celui ce „ca la un pahar“ ...
Devotatul domniei-voastre,
Lt. P a m fii
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58573.
1 Se referă la volumul Sărbătorile la români. Crăciunul, apărut în 1914.
193
16
Bîrlad, 30 XI 1914
Prea stimate domnule Bianu,
După planul meu de lucru, publicat în Povestea lumii de demult, p. 4,
am avut materialul gata pentru descrierea Văzduhului, deci a Meteorologiei
populare și a unei părți din Mitologia noastră.
împreună cu altele erau sorocite pentru vara viitoare să vi le trimit
spre aprețiare, Insă, față de împrejurări, dorind ca la orișice întîmplare să
nu rămînă risipită o muncă pe care am simțit-o, m-am apucat și am coordo-
nat-o, cu gîndul ca la o plecare să rămîn gata.
Acum, văd că aceasta, de va fi, se amînă și, prin urmare, nu mai au ce
căuta la mine acele manuscripte. îmi îngădui să le trimit Onor. Academiei,
ca să hotărască, după ce am dat în prefețe puntele mele de vedere, cari, cel
puțin dînsele, nădăjduiesc că vor fi susținute de domnia-voastră, rămînînd
să se vadă dacă le-am urmat pînă la urmă.
Cu aceasta, și ca întotdeauna, mă închin și rămîn al d-voastre devotat,
Lt. P a mf il e
Arhiva Acad. R.S.R., P. 4—1914—1919, f. 66.
17
Bîrlad, 5 II 1915
Prea stimate domnule Bianu,
Odată cu aceasta veți vedea că tipograful vă roagă respectuos să bine-
voiți a-i mai da 500 lei asupra lucrărilor. La domnul Gorovei are 19 coaie
tipărite și 2 trimise la corectură. Astfel, cu alte 4 coli, lucrarea va fi sfîr-
șită. La mine de asemeni mai are 3—4 coli.
V-aș ruga și eu ca să-i înlesniți ca și în trecut, căci văd că depozitele
de hîrtie îi cer și lui bani înainte. 1
Al domniei voastre devotat,
Lt. P a m file
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P.4— 1914—1919, f. 64.
1	Pe scrisoare se află următoarea mențiune: „9 II 1915. Acont nu se poate; s-adat
unul, restul se va plăti cînd cartea va fi gata și predată. Trebuie să-l lase să termine pe
Gorovei șî apoi să-i dea în lucru pe a sa: Cerul și podoabele. I. Bianu.“
194
18
Bîrlad, <5 martie 1915
Prea stimate domnule Bianu,
Alăturat aveți:
Din Cerul și podoabele lui — cele 4 p. ale Prefeței; coala 12-a; 1/2
coala 13.
Din glosar mai e pag. 201, și pe verso cuprinsul.
Astfel, această lucrare va avea VI + 202 p. Vă rog, acum:
1.	Să aprobați pagina titlului interior după cum se anexează, sau să
îndreptați ce veți crede;
2.	Să stabiliți prețul care, împreună cu chenarul obișnuit, se va pune
pe pagina I a copertei.
3.	Să dispuneți dacă alăturata listă a numerilor publicației urmează
să se pună numai pe pag. [a] Il-a a copertei, numai pe pag. II a textului,
sau pe ambele.
Din lucrarea d-lui A. Gorovei aveți alăturat:
1.	Titlul inte’rior, care se va tipări cu sau fără lista numerilor publi-
cațiunei, după cum veți hotărî mai sus;
2.	Prefața;
3.	Intîile 2 pag. din Glosar. Dacă dv. veți aproba urmarea tiparului
sub această formă, și această lucrare va putea fi gata la sfîrșitul săptă-
mînii viitoare. Atunci vi se va trimite restul colilor pentru fixarea prețului.
Am primit și trimis d-lui N. Apostol dovada de primirea documentului.
Un altul de la Antonie Ruset vv., vi-1 voi trimite peste cîteva zile. Aceasta
îndreaptă o greșeală a diacului făcută în cel trecut, unde, socrul tatălui
lui Miron Gostin este numit și lonașco și Roman Scoarteș Comisul, rămînînd
sigur numai numele de loniță.
Al domniei-voastre devotat,
Lt. P am fii
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58574.
19
Bîrlad, 7 VII 1915
Prea stimate domnule Bianu,
Tovarășul meu de la Ion Creangă, M. Lupescu, directorul Orfelinatului
„Ferdinand44, fostul învățător din Broșteni-Suceava, unde acum 25 de ani
se afla și dl. Gorovei judecător, îmi trimite, cu simțimintele firești, alăturata
foaie din Monitorul Oficial, unde se vede chipul cum Ministerul Școalelor
știe istoria Șezătorii. O numește, cum vedeți, „singura revistă de folclor“;
crede că a înființat-o dl. Gorovei, numai, fără tovorășia celor cîțiva învă-
țători suceveni și, mai ales, fără Lupescu, și, în sfîrșit, Ministerul crede că
195:
Șezătoarea a fost întreținută cu cheltuiala d-lui Gorovei, ceea ce nu-i ade-
vărat. Mii de lei i-a dat răposatul Haret și subvențiile anuale de cîte o mie
de lei nu i-au lipsit, pentru cele 15 volume, decît poate 4—5 ani.
Mă gîndesc că lucrurile acestea își au importanța lor, și ca atare aș
dori să le pun în nr. viitor din Ion Creangă; pentru o anumită socotință,
însă, vă întreb mai întîi pe d-voastră și dacă veți crede că nu trebuie s-o
fac, îmi veți face semn.
Am fost dăunăzi în București și am fotografiat „Biserica cu sfinți“;
poate să mă duc zilele acestea la Cîineni, unde, astă-vară, mi se pare că
am mai văzut o asemenea biserică.
Dl. prof. N. Apostol din Roman mi-a mai trimis 3 documente pentru
Miron Costin, cari, după transcriere, vi le voi trimite pentru Academie.
Le-a aflat la negustorul evreu Locîr de-acolo. Unul din ele e un act de
danie pentru logofătul Miron Costin.
Rămîn al dv. devotat,
Căpit. Pamfil
Bibi Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58576.
20
Bîrlad, 17 august 1916
Prea stimate domnule Bianu,
Mi-a părut foarte rău că la venirea mea prin București v-am găsit
mîhnit. Nădăjduind că acele neajunsuri v-au părăsit, mă rog lui Dumnezeu
să vă dea toată voia cea bună pentru fericirea d-voastră, ca și pentru
bucuriile cari ați știut și veți ști să le aduceți și altora.
Astăzi, trebuind să plec acolo unde datoria și simțirea ne cheamă pe toți \
îmi fac o duioasă plăcere să vă urez: să rămîneți sănătoși! și — îmi convine
iarăși să vă zic: să vă găsesc sănătoși!
După aceasta, îmi fac iarăși o plăcută datorie să-mi rînduiesc o parte
din agoniseala muncii mele — acea care vă poate interesa — pentru orișice
întîmplare care m-ar face să nu vă mai pot scrie și vorbi.
I.	Veți putea lua din păstrarea soției mele, pe care am legat-o în acest
sens, pentru colecțiunile Academiei Române, căreia îi sunt recunoscător
pentru atîtea binefaceri — fără nici o plată:
1.	Un pachet cu documente ale satului meu Țepu, jud. Tecuci, strînse
de mine. (Le am și transcrise pentru o plănuită monografie istorică, dar
nu cred să vă fie de folos.) 2. Un pachet cu documente amestecate. 3. Chitan-
țierul revistei Miron Costin și cu materialul istoric ce urma să fie publicat,
transcris după documentele pe cari le-am înapoiat stăpînilor. 4. Mai multe
pachețele cu documente de-a căror stăpîni n-am putut da de urmă în timpul
dincoace. 5. Un pachet sfert de coli cu material felurit istoric și folcloric.
6. Un pachet optimi de coli, tot așa. 7. Un pachet optimi coli cuprinzînd
196
restul de material de la Cintece de Iară, II, din care n-am tipărit decît
11 coli (în 200 exemplare). 8. Un pachet cu mape verzi, jumătate coli
cuprinzînd materialul destinat a se tipări în Ion Creangă. 9. Un plic de
pînză cu material la fel. 10. Două condici legate-n pînză (descusute) cuprin-
zînd manuscripte ale mele în majoritate folclorice (ce e tăiat cu creionul,
e publicat). Pe scoarțe au însemnarea I și III. 11. Un registru de foi la fel,
însemnat IV, cuprinzînd material pentru Ion Creangă. 11. Un pachet jumătate
coli îndoite în lung cuprinzînd concepte de viitoare lucrări, cari, fiind prost
scrise, pe scurt și cu felurite însemnări, nu pot folosi la nimic. 12. Un
registru, la fel cu cel de la punctul 10, intitulat II, cuprinzînd material
pentru Ion Creangă.
II.	După acestea, las următoarele lucrări și culegeri gata de tipar. Ele
însă vor fi plătite soției mele din oficiu (fără tîrguială), putînd sau nu fi
publicate de Academia Română:
1.	Dragostea (se află depusă la Academie). 2. Urări și binețe românești.
3. Pămintul (voi. III din Mitologia româneasca}. 4. Tutunul. 5. O culegere
de datini și credinți, legată în pînză peste tot. 6. O culegere de povestiri
împărțită în 3 despărțiri (legende, povestiri morale, tradiții istorice). 7. Boli
și leacuri la oameni etc. voi. II, din care n-am putut transcrie decît vreo
15 fețe.
III.	Academia va putea lua, plătind prețul de librărie, orice lucrare din
biblioteca mea, pe care n-o v-a fi avînd-o (cărți străine), iar în lipsă de
indicare a prețului, va plăti orice sumă, din oficiu (fără tîrguială).
IV.	Las o mare colecție de horbotele (împletituri de igliță) cu menirea
de a rămîne la obiectele de muzău și a nu fi cedată altor așezăminte.
V.	De bună înțelegere cu tovarășul meu, dl. M. Lupescu, am hotărît
că lipsa mea va fi socotită ca o piedică de apariție a Revistei, socotind
bătrînețea iubitului meu tovarăș și mai ales starea sănătății lui, ca urmare,
agoniseala noastră, pe care niciodată n-am socotit-o ca aparținîndu-ne, ci
ca un ajutor al revistei pentru vremuri grele, și care va trece peste 5000 lei,
devine proprietatea neatacabilă a Academiei. Această sumă se află: 2000 lei
în bonuri ale împrumutului național, în păstrarea soției mele, care sumă
va fi dată la cerere, iar restul în păstrarea d-lui Lupescu.
Această sumă se va putea spori cu 1100 și ceva, fondul ce am putut
strînge pentru un bust al lui Ion Creangă în Bîrlad, aflat de asemeni în
păstrarea soției mele (cf. Ion Creangă copertă).
Venitul acestui Fondul Revistei „Ion Creangă" (prin T. Pamfile și
M. Lupescu), 1916, după scăderea reținerilor obișnuite ale Academiei, se
va da în fiecare an, la 2 sau mai mulți ani, sau cum va crede Academia,
ca răsplată pentru orice lucrare folcloristică, culegere de literatură sau artă
populară, scriere în grai țărănesc sau despre viața de țară. Acestea trebuie
să fie tipărite de autor (nu de instituțiuni), iar premiul trebuie cerut. Totuși
Academia îl va putea da și autorilor cari din neștiință sau alte pricini nu
l-au cerut, dar despre cari Academia ar avea cunoștință că sunt oameni nu
197
bogați. Oricum, premiul nu va putea trece peste suma de bani care ar fi
costat tiparul lucrării. Resturile din venit, întîmplător neplătite, se vor capi-
taliza la venit.
Arătîndu-rni încă o dată toată recunoștința pentru d-voastră și pentru
instituția ce o slujiți, vă rog să primiți acest salut al meu, încă o dată.
Să rămîneți sănătos! Să vă găsesc sănătos! Să trăiască România mărită!
Căpit. P am f i l
P.S. Soția mea îmi va comunica acest scurt răspuns al dv.: „Am pri-
mit scrisoarea recomandată a căpitanului^.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58575.
1 La 14/27 august România declarase război Austro-Ungariei, iar în 15/28 august
armata română trecuse Garpații în Transilvania începînd operațiunile militare.
21
1918, decemvrie 16
Prea stimate domnule Bianu,
Nu mi-i cu putință să vin prin București, cu toate că am destulă
treabă. Am tot văzut prin gazete vorbindu-se de manuscriptele și colec-
țiile de documente ale Academiei, și cred că nu s-au așezat încă la locul
lor pentru ca o osteneală de drum pe-această vreme să fie răsplătită cu cîteva
zile de lucru la d-voastră.
Cam de pe la plecarea d-voastră din Iași, am trecut la „fostul“ Comi-
sariat, serviciul cultural, unde mi s-a dat în seamă biroul publicațiilor de
răspîndit și încurajat în Basarabia. Va fi de prisos să spun că timpul și
mijloacele sunt cu totul potrivnice acestei foarte importante însărcinări;
nu strică dacă voi adăogi că și „omul“ caută din toate puterile să pună
piedice acestei opere.
In pragul Anului nou, m-am repezit pe acasă și iar de mini încep
lucrul vechi. Ion Creangă și Miron Costin reapar la zi întîi. Apoi, aici s-a
pus temelie și unei reviste literare Florile dalbe, care se lucrează. Pentru
revistele dintîi voi îngriji să scot și volumele respective pe anii 1917 și 1918,
ca să nu rămîie știrbită curgerea lor. Fiindcă din altă parte nu am nici
o nădejde, mă gîndesc numai la Dumnezeu.
Vă rog să binevoiți a-mi da, pe domnul care aduce acest răvaș, publi-
cațiile apărute după august 1916; între ele intră și Meșteșugurile de prins
pește ale d-lui Antipa. Vă rog să adăogați și Chilia și Cetatea-Albă de lorga,
pe cari n-o pot afla și de care am mare nevoie.
Nu va fi, nădăjduiesc, prea tîrziu cînd voi putea veni la București;
atunci cred să pot dobîndi pe „Hurmuzaki“ și „Sturdza-Ghenadie-Vartic“
198
în schimbul unor cărți străine privitoare și la istoria noastră, cari cred că
nu vor fi în colecțiile Academiei.
Trimit două lucrări pentru „Din viața poporului român“; mai este la
d-voastră și al treilea Dragostea. Aș dori să le știu de soartă și m-aș bucura
să le văd rînduite la tipar, atunci cînd acest lucru se va putea începe.
Vă doresc sănătate și voia cea bună. Al d-voastră devotat,
Maior T. Pamfile
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—4 — 1920—1926, f. 128.
22
[F. d]
Prea stimate domnule Bianu,
îndeplinii îndată porunca d-voastră. Vă fac știut însă că dacă patronul
tipografiei Slobozeanu s-a referit la mine în ofertele sale, a făcut-o fără
știrea mea. Cu‘el n-am nici o legătură. Eu tipăresc pe Ion Creangă și
Miron Costin la altă tipografie. Astfel fiind, d-voastră veți hotărî.
Totdeauna devotat al d-voastră,
Lt. Pamfile
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. — 1914—1919, f. 64.
EMIL PANAITESCU*
1
11 oct., st. n. 1908
Mult stimate domnule profesor,
împovărat cu prea multe, anul acesta văd, cu oarecare îngrijorare
pentru mine, că puterile nu mă vor ajuta ca să le îndeplinesc pe toate așa
cum mă îndeamnă conștiința și cum datoria cere.
Pe lîngă slujba de la Academie și orele de Ia Seminarul pedagogic
— pentru care, dacă nu altceva, măcar sîrguința mea de tînăr în învă-
țămînt îmi va lua mult timp — , pe lîngă acestea mai am și grija exa-
menului de capacitate, situația zilei de mîine nefiind pe deplin hotărîtă
pentru mine.
Mă gîndesc și la lipsurile culturii mele, pentru care nu mi-ar mai rămîne
deloc timp și nici sănătatea mea nu mi-ar mai îngădui-o. Astă-vară n-am
avut norocul să mă bucur de marea d-voastră bunăvoință și să întrebuințez
întreg concediul pentru băi. Am fost nevoit să rămîn în București pînă
pe la 13 iulie, am plecat apoi la Lacul Sărat, acolo m-am îmbolnăvit de
friguri și la 20 iulie a trebuit să plec în altă parte, ca să mă îndrept. Și
iată, acum mă tem că durerile reumatismale mi se vor întoarce.
Slujbașii trebuie să-și îndeplinească slujba în toată regula, fără schimbări
sau îngăduiri; cît mi-a fost cu putință, nu m-am abătut de la această
regulă. Acum văd că nu mă voi putea ține de ea. Și pentru a nu face
acte nepermise conștiinței mele, împotriva datoriei, și neplăcute d-voastră
mă văd silit să renunț la slujba pe care mi-ați încredințat-o.
Părerea de rău pe care o am, constatînd că puterile îmi sînt mai slabe
decît le-am crezut, este mică față de părerea de rău cea mare și cea mai
adîncă pe care o am pentru necazul, cît de mic, pe care vi l-am pricinuit.
Bunăvoința d-voastră, chiar dacă nu va reuși să îndepărteze această grijă
a mea. [? ]
Al d-voastră, cu aceleași sentimente de admirație pentru devotamentul
și jertfa pe care o depuneți pentru cea mai înaltă instituție culturală
românească.
E m. Panaițescu
200
Demisia voi înainta-o pe ziua de 1 oct. Pentru luna de concediu mă
oblig, pe cuvînt dat în această scrisoare, s-o fac în una din lunile viitoare.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58580. S 20 (1).
1	Emil Panaitescu (1885 — ?), istoric, profesor de istorie antică la Universitatea
din Cluj, director al Institutului de studii clasice din Cluj (între 1929—1932). Membru
a numeroase societăți și academii științifice internaționale din alte țări. în două rînduri
deputat (1920—1922 și 1927—1928). Din 1929 succede lui G. G. Mateescu la direcțiunea
Școlii române din Roma, corespondența sa cu I. Bianu limitîndu-se la această misiune
pe care i-a încredințat-o Academia.
2
Cluj, 7 noiembrie 1927
Prea stimate domnule Bianu,
N-aș putea să-mi permit vreo apreciere asupra recomandării făcute
pentru Romă x, dar nu mă îndoiesc că cel care deploră mai mult o ase-
menea recomandare nu puteți fi decît d-voastră care, într-un timp atît de
scurt, ați putut să vă dați seama precis de rostul nostru ca țară și ca
popor în lumea de înaltă cultură de la Roma. Ca fost membru al Școalei,
să-mi îngăduiți numai să-mi exprim marea mea durere și întristare — și-mi
iertați cuvîntul — pentru această faptă rea cu consecințe dezastruoase nu
numai pentru direcția Școalei, dar și pentru bunul nume al României.
Fiindcă domnul lorga a găsit calea să aducă în discuție și numele
socrului meu, într-o formă foarte puțin corectă, îmi permit să vă trimit în
copie scrisoarea pe care i-am adresat-o spre a mă apăra pe mine și familia
mea de o gravă ofensă 2. D-voastră personal sînteți în măsură de a ști
exact adevărul cuprins în această scrisoare.
Cu sentimentul respectului deosebit ce vi-1 păstrez, al d-voastră,
Em. Panaitescu
Arhiva Acad. R.S.R. Dosar A—105—1915—1931, p. 34—35.
1	Se referă probabil la recomandarea lui G. G. Mateescu pentru funcția de director
al Școlii de la Roma.
2	Socrul lui Em. Panaitescu, Alex. Em. Lahovary, era, între 1917—1928, ministru
al României la Roma. în scrisoarea adresată lui N. lorga, considerînd că natura conflictului
este politică, Em. Panaitescu spunea:
„De cltva timp, adică exact de cînd sînt deputat liberal, d-voastră mă combateți
în diferite împrejurări cu o mare furie și înverșunare, dar și cu o dureroasă lipsă de ele-
ganță, amestecînd numele socrului meu într-o discuție unde nimenui nu-i poate fi permis
să-l amestece, sub nici o formă.
Astfel ați făcut și la ultima ședință a Academiei, cînd s-a discutat asupra direcției
Școalei de la Roma.
201
Sînt foarte puține luni de cînd d-voastră și doamna lorga ați fost la Roma oaspetele
foarte călduros primit al socrului meu. în acele zile ați fi putut avea prilejul să cunoașteți
de cîtă rară delicateță și distincțiune este capabil ministrul României de la Roma și ați
fi putut aprecia că acest om, care de 45 de ani este în serviciul țării în posturile cele mai
importante, nu merită să-i fie amestecat numele în discuții degradatoare de o urîtă și
meschină origină politică.
La numirea mea ca titular, socrul meu era la Roma și pot să vă asigur că niciodată
nu a știut și nu s-a interesat de situația mea universitară.
Cît de mare este insulta pe care mi-o aduceți mie și socrului meu ați putea să vă con-
vingeți de la dl. I. Bianu. Fiind în congediu la București, dl. Al. Em. Lahovary, în cali-
tate de girant al afacerilor administrative de la Școala din Roma, a trebuit să vadă, dintre
membrii Academiei, de două ori pe I. Bianu, dar în conversațiile avute dl. Bianu vă
poate mărturisi că socrul meu s-a ferit să facă și cea mai mică aluzie privitoare la vii-
torul director al Școalei de la Roma.
Este o gravă insultă adusă unui om cu totul în afară de chestiunile în discuție.
Eu tot nu pot crede că profesorul meu, dl. N. lorga, ar putea să fie capabil de
asemenea acte față de mine și față de familia mea, și aș dori din suflet ca să nu fie nimic
adevărat din ceea ce mi s-a spus, și să pot scrie o scrisoare, inspirată de vechea afecțiune
și admirație a fostului elev către profesorul său. Dar dacă, ceea ce din diferite părți mi s-a
afirmat, este adevărat, atunci n-aș putea decît să arunc împotriva acestor josnicii toată
indignarea și tot disprețul sufletului meu cinstit, pe care d-voastră l-ați cunoscut, uneori
cu elogii l-ați apreciat și au fosf momente în viață cînd v-a folosit. [...]
Privitor la studiile mele, țin să amintesc că specialiști ca: Ameluny, Paribeni, Dunoy,
Carcopino, Reinach, Lehmann-Hartleben și alții și-au spus cuvîntul lor de o deosebită
prețuire, și acest cuvînt mă pune la adăpost de toate calomniile și infamiile unei licheluțe
pripășite pe lîngă d-voastră“ (cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar A — 105—1915—19319
p. 36—37).
3
Cluj, str. M inerva 5, 13 noiembrie 1927
Prea stimate domnule Bianu,
Vă sînt foarte recunoscător pentru buna d-voastră scrisoare primită
chiar acum. Am fost mișcat și fericit să știu care sînt sentimentele d-voastră
fată de ministrul nostru de la Roma, sentimente de care niciodată nu m-am
îndoit.
Vă rog să primiți mulțumirile mele din inimă și vă asigur de respectul
deosebit ce vă păstrez,
E m. P an ait e s cu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar A—105—1915—1931, p. 24.
202
4
Cluj, 8 ianuarie 1931
Mult stimate domnule Bianu,
Merit pe deplin dojenirea d-voastră atît de părintească și vă mulțumesc
din inimă pentru interesul viu și continuu arătat tabulaei mele.
Vreau să mă știu legat de pe acum. La 15 ianuarie plec la Roma,
unde voi rămînea pînă la 15 martie. La 18 martie voi fi la Cluj și de la
această dată pînă la 5 aprilie (vacanța de Paști) ați putea fixa, cînd ați
voi, comunicarea: Diplomata militaria Daciae (firește mai bucuros cu foto-
grafii și desenuri în proiecții).
Plec la Roma cu un nou volum tipărit: Diplomatarium Italicum, IL
11 veți primi zilele acestea la Academie. Pînă la sfîrșitul anului aș dori să
apară un nou volum din Ephemeris (V) și astfel să-mi închei activitatea ca
director, timp de doi ani, cu trei volume tipărite.
Cu mari sforțări și cu unele supărări, clădirea nouă a Școlii de la Roma
s-a ridicat pînă la acoperiș și a fost complet tencuită în exterior. Pînă în
toamna 1931 va trebui să fie terminat și interiorul, dar nu știu cum ne
vom putea muta. N-avem mobilier și nici o posibilitate de a avea cea mai
simplă instalație și de a întreține o asemenea clădire, cu adevărat monu-
mentală.
în noul buget, Școala a fost trecută cu 200.000 lei mai puțin. Nu știu
cum să tocmesc lucrurile mai înțelept și mai economicos ca să pot apărea
în lume cu fața curată. Toate încercările mele de a forma un comitet de
financiari-bancheri, care să subvenționeze Școala, au fost primite bine, dar
cu rugămintea de a amîna chestiunea pentru vremi mai prielnice.
Greutăți mari și multă risipă de vreme am avut și am și la Cluj: cu
Institutul și cu Muzeul. Sforțări imense ca să faci un lucru, pe care toată
lumea îl socotește bun, sau să ții o rînduială riguroasă spre folosul tuturor.
De multe ori am aflat o încurajare gîndindu-mă la munca dv. și la
pasiunea pe care ați pus-o ani de-a rîndul în slujba devotată pentru cea
mai înaltă instituție de cultură a țării noastre. Această pildă mi-a fost de
ajutor. Respectuos devotat,
E m. Panaitescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58581. S 20 (2).
5
Cluj, 2 iunie 1931
Mult stimate domnule Bianu,
Aflu că n-o duceți tocmai bine cu sănătatea și de aceea îmi iau per-
misiunea să vă fac o propunere, pe care vă rog să n-o respingeți, deoarece
este făcută cu adevăratul respect pe care vi-1 port și este pornită din inimă
curată.
203
La Școala din Roma este liberă locuința directorului, în luna iunie
căldura nu este încă insuportabilă, grădina Borghese este în apropiere, departe
de lucrările zilnice v-ați putea odihni mai bine, cerul Italiei v-ar aduce
liniște și seninătate, iar eterna Roma, maica noastră Roma, v-ar da noi
puteri de muncă!
Ce ziceți ? Să-i scriu lui Lugli să vă aștepte ? Chiar dacă n-ați putea
primi propunerea mea, vă rog să nu vă supărați și să mă credeți ca tot-
deauna, respectuosul d-voastră devotat,
E m. Panaitescu
în noua clădire am rezervat două camere speciale pentru membrii Aca-
demiei, sau profesorii universitari care ar dori să rămînă 1—2 luni pe an
la Roma, pentru studii, sau chiar numai pentru cunoașterea Romei.
E m. P.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58582. S 20 (3).
6
Cluj, 30 ianuarie 1932
Prea stimate domnule Bianu,
Vă rog să mă iertați dacă îmi permit să vă trimit în copia alăturată
o scrisoare de la G. de Sanctis 1 prin care mă anunță că am fost ales
membru corespondent al Academiei Pontificale din Roma.
Din altă scrisoare am fost informat că am fost ales în același timp cu
L. Curtius, directorul Institutului german. Erau două locuri libere și au
fost cinci candidați în discuție. Candidatura mea a fost sprijinită de către
G. de Sanctis.
Știrea nu m-a mîndrit, ci mi-a amintit răspunderea pe care o am față
de lumea științifică și mi-a adus doar o consolare pentru ticăloșiile publicate
sau orale pe care atîția sînt gata să le răspîndească împotriva mea.
In ultimii ani Școala de la Roma și Institutul de la Cluj mi-au absorbit
toate sforțările pentru rezultate care mulți ani vor fi de folos multor gene-
rații. Munca mea va rămînea anonimă și nici nu trebuie să fie altfel. Am
îndeplinit-o cu devotament, cu iubire, chiar cu pasiune.
In anul trecut am fost cinci luni serios suferind, dar și așa am făcut
în vară 13 călătorii la București în interesul Școlii de la Roma. Dacă n-aș
fi făcut aceste drumuri Școala nu s-ar afla acum în casa nouă din Văile
Giulia.
Acum sînt mai liniștit și în martie vă aduc la Academie memoriul cu
diplomele militare.
Supărarea pentru întîrziere o simt aspru împotriva mea. Mi-am uitat
de lucrările mele personale numai să pot aduce la îndeplinire ceea ce mi s-a
204
părut cea mai urgentă și mai utilă îndatorire. Era și o făgăduință făcută
către Academia Română și trebuia s-o țin la termen: la 1 ianuarie 1932
Școala a fost mutată în edificiul propriu.
Primiți, vă rog, prea stimate domnule Bianu, asigurarea respectului meu.
E m. Panaitescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58583. S 20 (4).
1	Gaetano de Sanctis, istoric și profesor italian, membru de onoare al Academiei
Române, bun cunoscător al istoriei noastre.
7
Cluj, 8 februarie 1932
Mult stimate domnule Bianu,
Am fost la București, vineri 5 februarie și mi-am dat avizul favorabil
pentru Lambrino.
Știam că aveți ședințe extraordinare și de aceea am socotit că nu erau
ceasuri potrivite ca să trec pe la d-voastră. La reîntoarcerea la Cluj am
aflat buna dv., scrisoare care m-a mișcat mult. Vă mulțumesc din toată
inima, cum vă mulțumesc mult pentru invitația la dejun.
M-a bucurat mult să aflu că stați bine cu sănătatea și aștept să mă
anunțați cînd veți putea merge la Roma.
Un mic apartament: două camere, baie și un ingresso este rezervat
oaspeților. Cel dintîi și cel mai iubit și respectat oaspete n-ar putea fi
decît președintele Academiei. Firește că este loc și pentru fiul dv.
Mi-ar părea bine dacă ați putea veni la inaugurare: sfîrșitul lui aprilie,
sau prima săptămînă din mai, în vacanța de Paști. Ar fi foarte frumos și
ați spori prin prezența dv. prestigiul sărbătoarei.
La începutul lui martie voi veni iarăși la București și desigur că nu voi
lipsi de a trece pe la dv. Respectuos devotat,
Em. Panaitescu
Bibi. Acad, R.S.R., Coresp. inv. 58584. S 20 (5).
8
Cluj, 25 mai 1932
Mult stimate domnule Bianu,
M-am întors astăzi de la Roma și cel dintîi gînd îl am pentru dv.
Mi-a părut foarte, dar cu adevărat foarte rău, că n-am avut norocul să vă
văd la Roma. Vă așteptam cu nerăbdare și cu bucurie. Aș vrea ca o dată
un om de autoritate și cu simțul dreptății să poată vedea ceea ce am
reușit să fac la Roma, nu numai ca organizare materială, dar și ca directive
spirituale. Să afle Ia fața locului de ce nume se bucură Școala noastră și,
dacă îmi este permis, aș adăuga și ce reputație are directorul Școlii de la
Roma printre învățații străini.
205
în împrejurările groaznice de acum, Școala a fost terminată, mobilată
și instalată, numărul membrilor a sporit, publicația școlii a apărut regulat,
încrederea în forțele culturale ale României a sporit și o atmosferă de
stimă, de respect și de prietenie în lumea culturală internațională pentru
poporul nostru a fost dobîndită grație activității și ținutei spirituale a Școlii
de la Roma. Se va putea face și mai mult. Anii trec și o năzuință pentru
bine și perfecționare trebuie mereu susținută.
Pe cînd cîteva zile de mulțumire în Văile Giulia pentru d-voastră?
Aș vrea să fiu la Roma. Aș veni să vă întîmpin la Veneția, iar la Roma
aș vrea să știți chiar de acum că veți putea avea aceleași condiții de dietă
ca la București, numai să spuneți cum sînt prescrierile.
La începutul Iui iunie voi veni la București și îmi voi lua permisiunea
să trec pe la dv. Respectuos devotat,
E m. Panaitescu
Bibi. Acad. R.S.R. Coresp. inv. 58585. S 20 (6).
9
ȘCOALA ROMÂNĂ DIN ROMA	Roma, 4 decembrie 1932
ACADEMIA DI R0MANIA
VALLE GIULIA
(Imprimat)
Mult stimate domnule Bianu,
Am decis inaugurarea la 4 ianuarie și am trimis invitarea oficială pentru
Academie 1. Aș fi fericit să vă văd pe d-voastră la această sărbătoare mare
a culturii românești la Roma, căci știu că adevărată bucurie, pornită din
inimă curată și conștiința înaltă, se va vedea în ochii d-voastră. Dar dacă
s-ar întîmpla ca să nu puteți veni, vă rog mult să stăruiți, cu toată auto-
ritatea d-voastră personală, ca să vină un reprezentant al Academiei. Aș
dori mult ca solemnitatea să fie sobră, demnă și fără prea multă vorbărie.
Simțirea nu se exprimă numai prin cuvînt.
Este întîia dată cînd sărbătorim o faptă de o nobilă și rară generozitate
ca aceea a Băncii Naționale și este întîia dată în istoria noastră, cînd în
cetatea eternă a originilor noastre va fi sărbătorită priceperea științifică și
talentul artistic al poporului nostru. Academia Română desigur că nu va
lipsi de la această solemnitate ca să ne dea încurajarea pe care Școala de la
Roma o merită.
Vă rog să-mi comunicați dacă este posibil să avem un dar de cărți
românești, istorice și literare pentru biblioteca noastră. Publicațiile Acade-
miei le primim și sîntem recunoscători pentru trimitere, dar am dori, dacă
ar fi posibil, să avem și din alte publicații pe care Academia le-ar poseda
în mai multe exemplare.
Al d-voastră respectuos devotat,
E m. Panaitescu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar A — 105— 1932—1938, p. 21—22.
1	Se referă la inaugurarea noului local al Școlii Române din Roma, a cărui construc-
ție se terminase acum.
206
10
Cluj, 21 februarie 1933
Mult stimate domnule Bianu,
în timpul pregătirii festivităților de la Roma am primit de la d-voastră
trei scrisori și intr-un plic un articol semnificativ în legătură cu Școala fran-
ceză din Figaro.
Toate au fost pentru mine, în momente de sforțări serioase și hotărî-
toare, ca și în clipele de amărăciune — au fost destule și din acestea —,
încurajări adînc simțite care m-au mișcat mult. V-am simțit alături de mine,
cald și entuziast, îndemnîndu-mă, sprijinindu-mă și arătîndu-mi cît de mult
ține Academia Română să fie sobră și frumoasă ziua de 10 ianuarie.
Din inimă țin să vă aduc și la prezentarea raportului mulțumirile mele
cele mai respectuoase. Am adăugat la raport și discursul meu, care n-a.
fost publicat în nici o gazetă românească în întregime. L-am gîndit,l-am
scris și Lam pronunțat în italienește și numai în zilele astea, la Cluj, l-am
tradus în românește.
Știu că dv. vă face plăcere și de aceea îmi permit să alătur în copie
și scrisoarea pe care am primit-o imediat după festivitate de la Etore
Pais. 1 [...]
Entuziasm pentru o operă frumoasă și dar din inimă nu se poate
face decît de cei care au prisos în inima lor pentru a dărui și altora. D-voastră
mi-ați dăruit din entuziasmul dv. și eu vă sînt adînc recunoscător și vă
rog să primiți, încă o dată, mulțumirea și respectul meu,
Em, Panaitescu
Bibi Acad, R.S.R., Coresp. inv. 58586. S 20 (7).
1	Ettore Pais (1856—1939), profesor de istorie la Universitatea din Roma. Membru
de onoare al Academiei Române din iunie 1924.
11
Cluj, 19 mai 1933
Mult stimate domnule Bianu,
Pe adresa oficială a d-lui Președinte al Academiei Române am trimis
recomandat raportul din acest an privitor la mersul Școlii de la Roma.
Acest raport, împreună cu raportul privitor la inaugurare, înaintat la 21
februarie, cuprinde o bună parte din activitatea dezvoltată la Roma în
acest an.
207
Despre activitatea mea personală, ca și despre diferitele distincții știin-
țifice, sau alte onorificențe, n-am socotit potrivit că merită să amintesc.
Cum în sesiunea aceasta ar trebui să se decidă din nou asupra direc-
torului de la Roma, poate că ar fi potrivit să fie aduse la cunoștința mem-
brilor Academiei: amîndouă rapoartele din acest an. Mi se pare că astfel
s-a procedat și în anii trecuți.
Primiți, vă rog, mult stimate și scumpe domnule Bianu, asigurarea res-
pectuosului meu devotament,
E m. Panaitescu
Bibi. Acad.	Coresp. inv. 58587. S 20 (8).
ERMIL A. PANGRATTI1
1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI	București, 27 sept.110 oct. 1906
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
(Imprimat)
Iubite coleg,
Figurezi în jilriul Expoziției pentru înaltele stabilimente de cultură
(grup 56) alături de dr. Marinescu 2, Miculescu 3, Voinov 4, Atanasiu 5, Hur-
muzescu 6, eu (și Găvănescu 7 — care nu vine).
N-ai venit și n-ai răspuns nimic.
Eu socotesc că ai face bine și ne-ai face mare cinste să vii. Cine să
judece universitățile și înaltele stabilimente de cultură, dacă Haret, Maio-
rescu, Voinov, d-ta, eu și ceilalți vom refuza?
Acele instituții au participat la expoziție; deci trebuiesc judecate. De
aceea socotesc că vei răspunde favorabil la convocarea noastră pentru mini,
joi 28 c., ora 2 1/2 pm.
Devotat coleg,
E. A. Pangr ații
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58596.
1	Ermil A. Pangratti (1864—1931), inginer și matematician, profesor de geometrie
descriptivă la Facultatea de științe, precum și la Școala superioară de Arte și Meserii din
Iași, apoi profesor la Facultatea de științe din București și la Școala Superioară de arhi-
tectură al cărui director a fost din 1900. în diferite rînduri, a fost inspector general a
învățămîntului secundar, delegat ca inspector general al institutelor și laboratoarelor
universitare, locțiitor de secretar al ministerului Cultelor. între 1905—1910 a fost decan
al Facultății de științe, iar la 1911 și 1928 rector al Universității din București. între
28 martie și 14 octombrie 1912, ministru al lucrărilor publice.
2	Gheorghe Marinescu (1863—1938), medic, neurolog, fondatorul școlii românești
de neurologie. Din 1897, profesor de boli nervoase și electroterapie la Universitatea din
București. Membru al Academiei Române și al mai multor academii și societăți de știință
din străinătate.
3	Constantin Miculescu (1863—1937), fizician, profesor titular de fizică moleculară,
acustică și optică la Facultatea de științe de la Universitatea din București.
209
4	Dimitrie Voinov (1867—1951), biolog, profesor de zoologie și morfologie generală
la Facultatea de științe din București. Membru al Academiei Române.
5	Probabil Ion Athanasiu (1868—1926), fiziolog și medic veterinar. între 1904—
1926 este profesor de fiziologie generală și comparată la Facultatea de științe din Bucu-
rești, rector al Universității din București și membru al Academiei Române.
6	Dragomir Hurmuzescu (1865—1954), fizician, profesor universitar la Iași și Bucu-
rești, membru corespondent al Academiei Române.
7	Ion Găvănescul (1859—?), profesor de pedagogie la Facultatea de litere și filozofie
din Iași.
2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI	București, 28 sept.111 oct. 1906
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
(Imprimat)
Iubite Bianu,
Iți scrisesem ieri. Scrisorile noastre s-au încrucișat pe drum. Pentru
a d-tale cred că trebuie să-ți răspund.
Convocările ce ai primit nu erau pentru diferite specialități și feluri,
ci pentru una singură: învățămîntul și înaltele instituții culturale (Aca-
demia). La acestea te pricepi foarte bine și trebuie să te pricepi. Cei chemați
să le judece să chemau Poni, Maiorescu, Haret, Hasdeu, Marinescu, Micu-
lescu, Atanasiu, Voinov, Hurmuzescu, Bianu și Pangratti, plus cei doi iluștri
pedagogi ai țării. Dar aceștia, Poni, Maiorescu, Haret, Hasdeu nu vin. Noi,
cei mai tineri, dacă nu vom veni, se vor căuta alții, — alții, ca să le
judece, ... dar de unde să-i găsești? Și ce vei găsi?
Vidul în jurul expoziției?
Ei, eram și eu de ideea aceasta. Dar cu prilejul acestei expoziții, și
numai cu prilejul ei, s-au făcut unele manifestări naționale care nu le poate
ignora nimeni, și care înseamnă, scurt, că expoziția nu mai este a guver-
nului, a lui Istrati 1 și nici chiar a regelui, ci a neamului. Eu nu mai cred
că este posibil unui român cu sufletul curat să se țină de-o parte de această
expoziție, care va fi avînd multe păcate, dar are și un mare merit.
Așa cred și,, dacă păcătuiesc, păcatul să fie al meu.
îmi pare rău că refuzi să fii alături cu noi. Dar nu primiseși scri-
soarea mea de ieri și nici pe asta. Eu tot păstrez o nădejde și te aștept.
Prieten devotat,
E. A. Pangratti
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58597.
1	Constantin Istrati (1850—1918), reputat chimist și medic, profesor de chimie
organică la Universitatea din București. La 1890 a înființat Societatea română de științe
al cărei președinte va fi. în 1906 organizează expoziția generală din Parcul Carol, acum
amenajat spre acest scop. A fost de mai multe ori ministru, deputat, senator și primar
al Capitalei. Membru al Academiei Române, președintele ei între 1913—1916.
910
3
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI	București, 18)31 dec. 1906
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
(Imprimat)
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
Am primit chitanțele. Mulțămesc. Aș fi mulțămit înzecit dacă primeam
și cărțile.
Am să dau d-lui Myller 1 o chitanță scrisă și subscrisă de mine pentru
cele două cărți cerute. Rog să i le remiteți cît de neîntîrziat; căci, după
cum spuneam în scrisoarea mea, cărțile trebuiesc — pentru o conferință
universitară — în zilele de azi — joi (20 dec.) curent.
Cred că interpretezi prea aspru regulamentul asprei Academii, care nu
se îndulcește decît „pentru profesorii, agregații și docenții universitari'1'.
Dl. Myller este profesor universitar suplinitor ( !) Așadar, ceva mai mult ca
un docent și prezintă garanții morale superioare chiar unora dintre titulari,
a căror pete din esența fur-luărei nu le acopere bine marile Sgalț al Marelui
ordin ș.c.1. Dar, om al disciplinei, mă supun cu dragoste regulamentului
despre care pomenești.
Cu acest prilej, să pomenesc și eu despre făgăduința articolașului pentru
Conv. lit. Ce bine mi-ar părea să-1 primesc chiar odată cu cărțile cu pri-
cina de mai sus.
Cu cea mai prietenească dragoste,
E. A. Pangratti
încă o mulțămire: pentru notițele asupra manuscriselor de cursuri.
E. P.
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58598.
1	Alexandru Myller (1879—1956), matematician, conferențiar de matematici la
București și profesor titular la Universitatea din Iași. Membru al Academiei de științe
din România și membru onorar al Academiei Române.
4
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI	7 ianuarie 1928
CABINETUL RECTORULUI
(Imprimat)
Iubite și mult stimate domnule Bianu,
Colegii d[om]niei tale au voit să încununeze strălucita d[om]niei tale
carieră profesională chemîndu-te la demnitatea de decan, și astăzi, împreună
cu foștii d[om]niei tale elevi, sărbătoresc aniversarea vîrstei și a numelui
d[om]niei tale, oferindu-ți prinosul lor de dragoste și recunoștință.
Regret din suflet că starea sănătății mele nu-mi îngăduie să iau parte
personal la această serbare; dar voiesc cel puțin ca prin scris să-ți exprim
211
sentimentele mele personale de dragoste și înaltă stimă; iar ca Rector al
Universității, sentimentul de recunoștință către un profesor care, în curgerea
uneți vieți întregi, și-a închinat munca, priceperea și conștiențiozitateasa
pentru o ilustră catedră de literatura română.
Cu știința d[om]niei tale vastă, ai fost un învățător vrednic al tinerelor
generații; cu conștiențiozitatea d[om]niei tale, le-ai fost un adevărat educator.
într-un alt așezămînt de înaltă cultură, la Academia Română, ai fost
organizatorul și privighetorul statornic al propășirei acestei înalte Insti-
tuțiuni și ai condus marea Bibliotecă a Academiei Române, făcînd dintr-însa
cea mai importantă, pot zice chiar singura Bibliotecă generaiă a României.
Toți cei care te apreciază și te iubesc îți urează ani mulți și sănătate
deplină în munca rodnică pentru cultura națională.
Să trăiești!
E. A. Pangratti
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58599.
GHEORGHE PANU
1
[23 decembrie 7905] 1
Mult stimate și iubite domnule Bianu,
Un semi-resuscitat îți scrie și, fiindcă nu e înviat cu desăvîrșire, de
aceea a pus pe un altul să-ți scrie în locul lui, lucru de care îți cer iertare. 2
Am început să fac o lucrare asupra claselor rurale din România3; îmi
trebuie deocamdată lucrarea domnului Bogdan, Despre cnejii români, publi-
cată în Analele Academiei Române, voi. 26. Mi-ar mai trebui Arhiva istorică
a lui Hasdeu.
N-ai fi bun d-ta să-mi înlesnești aceste cărți pentru două sau trei zile ?
Mă vei îndatora mult.
Aștept ziua — dacă ea va veni — ca să-ți pot strînge mîna, venind
să te văd, rămîn al dumitale prietin,
G. P anu
Str. Poliției no. 11 bis
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58604.
1	Marginal I. Bianu notează: „Date exemplarele mele personale. 23 dec. 1908. Ce-
rută la 26 februarie 1909“. Pentru cronologia scrisorii am preluat prima dată consemnată
de I. Bianu.
2	Grafia acestei scrisori și a celei din 17 ianuarie 1909 diferă de cea din 27 februarie
1909.
3	Este vorba probabil de lucrarea Cercetări asupra stării țăranilor în veacurile tre-
cute, I, 1910.
2
Simbătă, 17 ian. 1909
Stimate domnule Bianu și amice,
Eu îmi permit a recurge la bunătatea d-tale — scriu un studiu „asupra
claselor rurale în România“. De aceea ți-am solicitat Arhiva istorica și
Cnejii de Bogdan, cărți pe care le păstrez cu sfințenie. N-ar fi bine să-mi
împrumutați Cronica Dușului și cea a Romanului de MelchisedecJ Dacă
nu o ai, nu poți să mi-o procuri? Am mare nevoie de aceste două cărți.1
213
Eu le-am avut, odată am avut tot ce s-a tipărit cu privire la istoria
țărilor, dar în lipsa mea din țară biblioteca mi-a fost ca să zic așa deva-
lizată. Iar anticarii îmi cer astăzi 100 lei pe amîndouă volumele!
Te rog nu te supăra că fac apel la d-ta și rămîn
al d-tale amic,
G. Panu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58605.
1	Marginal I. Bianu notează: „G. Panu. Răspfuns]: n-am cărțile; nu le pot împru-
muta de la Academie“.
3
27 februarie 1909
Stimate domnule Bianu,
Mă iartă, dar am încă nevoie de Arhiva istorică și de Cnejii d-lui
Bogdan.
Sunt pînă în gît vîrît în lucrarea care o fac.
Se înțelege că cunosc uvrajele d-lui Rosetti, dar în lucrarea care fac
am să combat cu energie părerile extravagante pe care acest autor le expune
asupra cîtorva puncte principale. Sunt departe de a aborda în sensul cărței
Pămîntul, sătenii și stăpinii.
O chestie: d-nu Sturdza m-a înscris de mult, de pe la anul 1893, mi
se pare, pe lista celora cărora li se trimite publicațiile Academiei. De la 1900
n-am mai primit nimic. Te rog fii bun și cercetează.
Pe la 15 martie voi veni la Cameră; trebuie să vin și eu o dată sau
de două ori, mai ales că numirea mea de cenzor la Bancă a rămas neavenită,
așa a hotărît Consiliul de administrație a[l] Băncei.
Te salut afectuos,
G. Panu
Bibi. Acad. R.S.R. Coresp. inv. 58606.
ALEXANDRU PAPADOPUL—CALIMACH*
1
Tecuci, 9 aprilie 1887
Iubite amice,
Pe cînd am venit acasă, am răcit pesemne, și sînt bolnav di gît. Dar
astăzi începe a-mi fi mai bine, și sper să fiu de tot bine peste vreo cîteva
zile, mai ales că timpul începe a fi mai cald.
Pe la 19, mult 20 ale curentei, eu voi veni la București, unde voi sta
cîteva zile. Atunce îți voi da sfîrșitul disertațiunei mele despre Kiselef2 și
voi trece în revistă și’partea care este dată Academiei.
La revedere dar, și o strîngere de mînă amicală,
A. Papadopul — Calimach
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58608.
1	Alexandru Papadopul — Calimach (1833—1898), istoric și om politic, a militat
pentru unirea țărilor române. A fost ministru de externe (octombrie 1865—februarie 1866)
și ministru al cultelor (1868). Din 1867, membru al Academiei Române.
2	Se referă la scrierea Generalul Pavel Kiselef in Moldova și Țara Românească,
apărută în 1887 în Analele Academiei Române, Memoriile Sect. Istorice., Tom IX.
2
Tecuci, 24 ianuarie 1889
Iubite,
Cînd va ieși Revista nouă cu articolul meu despre legile somptuarii,
te rog să-mi trimeți un exemplar. Și fiindcă timpul trece așa de repede, apoi
nu uita să cereți de la Minister cărțile noastre de liber parcurs ca să venim
la București pentru sesiunea Academiei și să ne și putem întoarce acasă.
Dacă vei întîlni pe d. Tocilescu, spune-i, te rog, complimentele mele
amicale și că-1 rog să-ți deie articolul meu ce-i dădusem pentru Revista d-sale,
deoarece aceasta nu mai apare.
Al d-tale devotat prieten,
A. Papadopul — Calimach
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58609.
215
PERICLE PA PA HAGI i
1
Giurgiu, 28 febr. 1904
Stimate domnule Bianu,
Ieri am trimis manuscrisul Basme aromâne, în număr de 119, însoțite
de o cerere către Academia Română, pentru a le tipări cu cheltuiala sa.
îmi permit a vă ruga să insistați în favoarea acceptării cererii mele, ca
unul care faceți parte din Secțiunea literară și ca unul care știți cît de mult
a trebuit să umblu și să mă trudesc pînă a le culege. Am convingerea deplină
că stăruința d[omni]ei voastre va fi luată în considerare, și vă asigur că nu
unui nerecunoscător veți face binele acestea.
Știți foarte bine că nu un cîștig material urmăresc prin publicarea Bas-
melor aromâne, deși culegerea lor m-a costat și bani nu puțini, față de mijloa-
cele slabe ale mele.
Din colecțiunea Basmelor aromâne trimisă lipsește numai introducerea,
care va forma cîteva pagini și pe care o voi supune aprobării onor. Acade-
miei, în cazul cînd voi avea mulțumirea de a mi se aproba cererea făcută.
în speranța că veți binevoi a vă interesa, vă salut cu toată stima.
Al dv. devotat,
Per. P a p ah a g i
(str. Mică 13)
Arhiva Acad. R.S.R., P. 4— 1897—1906, f. 188—189.
1	Pericle Papahagi (1872—1943), dialectolog și folclorist de origine aromână, pro-
fesor și director al Liceului român din Bitolia și din Silistra.
Pînă la această dată, Pericle Papahagi publicase un număr însemnat de lucrări
consacrate folclorului și graiurilor aromân și meglenoromân: Jocuri copilărești, culese
de la românii din Macedonia, București, 1893; Din literatura populară aromână, 1898;
Românii din Meglenia (Texte și glosar), 1900; Din literatura populară a aromânilor, 1900;
Meglenoromânii, 2 voi., 1902. Culegerea la care se referă în scrisoare a apărut în 1905, sub
titlul Rasme aromânești și glosar.
Tot în 1905 publică Graie aromâne, in Anal. Acad. Rom., Meni. Seci. Lit., tom. XXVII.
216
2
Giurgiu, 10 februarie 1905
Stimate d[omnu]le Bianu,
Ieri am trămis, pe adresa tipografiei, Introducerea la basme. Am scris
ca să vi se prezinte, pentru a vă da părerea asupra ei. Mi-ar părea bine dacă
ați aproba să se publice așa cum am întocmit-o. Am ținut să figureze și Lite-
ratura basmelor aromâne, și am căutat să caracterizați prin cîteva cuvinte
valoarea fiecărei colecțiuni.
Lucrarea fiind spre sfîrșit, vă fac cunoscut că la timp am tras atenția
d-lui lonescu, șeful atelierului Carol Gobl, asupra pag. 573—576 din glosar,
în care litera majusculă C s-a tipărit în unele cuvinte ca C. Deși dl. lonescu
m-a asigurat că greșeala a provenit din cauza mașinistului și a promis că se
va îndrepta, am ținut să vă înștiințez ca să știți.
îmi permit totdeodată să vă rog ca să binevoiți a insista pentru o răs-
plătire meritată a muncii depusă în această lucrare.
Cu toată stima și recunoștința anticipată.
Al dv. devotat,
Per, Papa h agi
(Str. Mică no.13)
Bibi, Acad, R.S.R,, Coresp. ino. 58628.
3
Leipzig, 12/25 dec. 1905
Iubite d[omnu]le Bianu,
Te rog călduros ca să binevoiești a ordona să mi se trimită cîte cinci
exemplare din Basme aromâne și Graie aromâne. Este ultima dată cînd te mai
supăr cu asemenea însărcinări, pentru care te rog să mă ierți.
în același timp, reînnoiesc rugămintea mea în privința răsplatei ce onor.
Academie Română obicinuiește a da pentru lucrările ce se publică în Analele
Academiei. Mi-ai promis la Comana că pentru Graie aromâne, mi se va da
o răsplată conform noilor dispozitiuni ale onor. Academii. 1
Fac un apel la bunăvoința d-tale, care întotdeauna te-ai arătat mai
mult decît binevoitor față de mine, ca să intervii în favoarea mea în această
privință. Este de prisos a-ți reaminti că d-tale și numai d-tale voi datora
totul în această chestie.
Odată cu mulțumirile mele anticipate, te rog să crezi în neclintita con-
sideratiune ce-ți păstrez.
Al d-tale devotat,
Per. P a p ah a g i
(Kreuzstrasse 16 II)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58629.
1 Mențiune marginală: „14 dec. 1905. O să trimit 7 Basme (toate cîte le mai
are) 5, graie. Plata de autor nu. LB.“
217
4
Leipzig, 9 st. n. martie 1906
Stimate d[omnu]le Bianu,
DL Weigand mi-a propus ca să lucrăm în colaborare un dicționar eti-
mologic macedo-român, ceea ce și am primit. în privința aceasta, d-sa și-a
luat însărcinarea să facă o cerere către on. Academie, ca să-și ia asuprăși
cheltuielile necesare. Terminul în care dicționarul va trebui să fie gata este
de patru ani. D-ta apreciezi îndestul însemnătatea unei asemenea lucrări
pentru a mai fi nevoie de a te mai ruga, ca să intervii spre a fi acceptată
cererea.
Tot ce te pot asigura e că lucrarea va fi gata la terminul indicat și munca
depusă va fi conștiincioasă, pentru a da o lucrare care să merite sacrificiile
onor. Academii Române.
Decît dl. Weigand îmi spune, acum în urmă, că propunerea este făcută
pentru timpul cînd Atlasul geografic al d-sale va fi terminat, adecă cam după
doi ani. Cred că mi se va face un act de dreptate pentru munca depusă pînă
acuma pe terenul dialectului aromân, dacă subsemnatul voi fi însărcinat chiar
de pe acuma cu această lucrare tot pe același termin de patru ani, după cum
am luat înțălegere cu dl. Weigand, rămîind ca munca mea să fie combinată
după doi ani cu cea a d-lui Weigand. Am toată speranța în intervenirea bine-
voitoare a d-tale. Socotesc că nu-i rău deloc ca și filologia română să fie repre-
zentată și de români, cînd și aceștia reușesc a dovedi aceeași conștiinciozitate
și seriozitate ca și învățații străini.
Cu acest prilej îți fac cunoscut că, de la liu aprilie a.c., pe lîngă seminarul
român se creează și o secție de seminar bulgar. Dl. Weigand a reușit să inte-
reseze pe guvernul bulgar și să-l convingă, ca să prevadă o sumă de 5000 lei
pentru întemeierea unui seminar bulgăresc. O cerere identică a adresat dl.
Weigand și către guvernul grecesc și sîrbesc, dar pînă acum n-a căpătat un
răspuns prin care să i se notifice că și acestea prevăd vreo sumă oarecare
pentru întemeierea de seminarii grecești, sîrbești. Dl. Weigand totuși nu
disperă și va reuși, crede, ca mai curînd sau mai tîrziu să preschimbe semi-
narul român în seminar balcanic. Numai așa vede d-sa elucidarea a o mulțime
de chestiuni istorico-lingvistice.
Sper, stimate d-le Bianu, într-un răspuns încurajator din partea d-tale.
Crede în sentimentele mele de devotament sincer.
Cu stimă și afecțiune,
Per. P a p ah a g i
(Inselstrasse 12 I)
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4— 1897—1906, f. 297—298.
218
5
Leipzig, 15/28 mai [1906]
Stimate d[omnu]le Bianu,
Vă rog de iertare dacă vă răspund așa tîrziu la c. poștală a dv. din urmă.
Cauza e că n-am fost aici. Am fost la Viena, chemat de Soc. România jună,
ca să răspund d-lui Nicolaides Cleranthes, care, într-o conferință ținută în
fața membrilor Soc. Leo, a căutat să dovedească imposibilul, că n-am fi români,
ci greci și cîte alte bazaconii. Tot în fața acelorași membri ai Societ. Leo am
ținut conferința răspuns reducînd la nimic neadăvărurile publicistului grec.
N-am nimic de adăugat la ce-mi scrieți, decît că sînt perfect de aceeași
părere.
Mă simt pe deplin satisfăcut de sentimentele românești de care-i pătrunsă
Acad. Română și de hotărîrea ei ca pe viitor să fie preferiți românii în lucră-
rile românești, cînd ar fi să se facă. E și timpul ca să lucrăm noi, în socoteala
noastră, căci mai toți străinii cari se ocupă de noi, numai în socoteala noastră
nu se ocupă.
Al dv. devotat,
Per. Papahagi
(Inselstrasse 12 I)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58630.
6
Leipzig, 30 iunie 1906
Stimate d[omnu]le Bianu,
Azi am expediat pe adresa onor. Academii un mic manuscript, conzi-
stînd din notițe etimologice x. Cu toată căldura vă rog să binevoiți a-1 pre-
zenta în proxima ședință onor. Academiei spre a fi luat în cercetare și, dacă
va fi posibil, să se publice în Analele Acad., în memoriu sau ediție aparte.
După cum vă puteți convinge din cetirea materialului, sînt unele arti-
cole mai mult sau mai puțin interesante și menite poate să schimbe unele
păreri de pînă acuma.
De pildă: măgură (măgură), s-a considerat pînă acuma în română ca
alb[anez], pe cînd de fapt e românesc latin: magulam. Bucurare, de asemenea,
nu-i decît traducerea latinului osculari (din osculum, guriță), ca și bucurare
din buccula, guriță, diminutivul lui bucea gură: sborare, aburare, care de ase-
menea poate foarte bine veni din a -volare (cf., sburare ca forma arom. burare
etc). Apoi arăkișurare (arom.), alunecare și altele.
Se aduc noi exemple de legea fonetică română că a + nn > ân în română:
an, cană, cănură, angâr etc.
Se arată clar dezvoltarea semasiologică a lui dezmățat, se stabilește ade-
vărata etimologie a lui dezbinare (ast. dezglinare) și, cred, că tot lumină aruncă
gavins, guvins asupra derivării lui Gam etc., despre care s-a vorbit într-atîta.
219
Tot așa e cu a înfiora < (fibulare) și cu altele. Slăpîn din alb. stapi încă-i
sugestiv, deși prefacerea sa nu-i pe deplin clară.
Astea și altele, cred că sînt destul de importante pentru a putea fi pri-
mite de on. Acad, de a se tipări în Analele sale. Dacă se va admite aceasta,
voi preceda lucrarea de o mică introducere de una sau două pagini.
In cazul cînd nu se va admite, vă rog să aveți bunăvoința și să predați
lucrarea toată tipografiei Gobl, cu rugămintea de a o supune imediat în lucrare
și a-mi trimite cît mai neîntîrziat corecturi. Hîrtia poate fi simplă, cea ieftină:
formatul însă să fie al publicațiunilor on. Academii, precum și litera. Plata
o voi răspunde jumătate la apariție și jumătate după o lună. Cred că-mi
va face prețul cel mai ieftin prin stăruința dv.
Sper că veți binevoi să mă învredniciți cu un mic răspuns.
Din partea d-lui Panțu 2 am primit lucrarea sa și vă mai mulțumesc
și d-voastră încă o dată.
O singură rugăminte. în cazul cînd onor. Acad. Română dispune de
mai multe exemplare din Magnum Etym[ologicum] al d-lui Hasdeu și de
Dicționarul lui Cihac, v-aș fi foarte îndatorat dacă ați stărui să mi se trămită
și mie cîte un exemplar.
Cu toată stima, al dv. devotat,
Per. P a p ah a g i
(Inselstrasse 12 I)
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4 — 1897—1906, f. 317—318.
1	Lucrarea Notițe etimologice a apărut în 1907, în Anal. Acad. Rom., Mem. Secț.
Lit., tom XXIX.
2	Probabil I. C. Panțu, nuvelist și profesor.
7
Leipzig, 6 ianuarie 1907
Prea stimate d[omnu]le Bianu,
Recunosc că aveți toată dreptatea. Nici însumi nu mi-am închipuit că
voi face atîtea îndreptări. Socotesc însă că, față cu necesitatea faptului, se
va trece cu vederea la micile supracheltuieli ce reclamă osteneala lucrătorilor
tipografi, și că on. Academie va fi indulgentă de astă-dată cu subsemnatul.
Greșeala mea a fost că n-am revăzut manuscriptul înainte de a-1 fi dat la
tipografie. Vă asigur că pe viitor nici din parte-mi nu se va mai întîmpla
așa ceva.
Azi vă înapoiez lucrarea cu îndreptările făcute, potrivit observațiilor
dv. Găsesc că toate notele corespund textelor. Numai nota 1 de la pagina
225 trebuiește trecută ca notă II pe pagina 224 și nota 6 de la pag. 241
să devină 7, iar 7—6, după cum se remarcă la locurile citate.
La pagina 222 mi-am permis să adaog 1/2 de rînd, fiind loc, pentru în-
dreptarea unei erori strecurate la dl. Pușcariu. Se va menține dacă credeți
de cuviință. Importanță capitală nu prezintă.
220
Alte erori, afară de cele îndreptate, nu cred să mai existe; așa că după
corectura de față s-ar putea da „bun de imprimată Mi-ar părea bine să pri-
mesc numerile ce mi se cuvin cît mai curînd posibil.
Exprimîndu-vă încă o dată toată recunoștința mea pentru bunăvoința
ce-mi arătați, sînt al dv. foarte devotat,
Per. P a p ah a g i
(Kramerstr. 3 II)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58631
8
București, 1 martie 1909
Prea stimate d[omnu]le I. Bianu,
Știți prea bine că dacă am plăcerea de a-mi vedea numele figurînd pe
lucrarea Scriitorii aromâni, aceasta se datorește în cea mai mare parte extre-
mei d[omn]ei voastre bunăvoințe, care, chiar din ziua în care ați comunicat
Academiei Române descoperirea lui Ucuta, ați și opinat ca să fiu însărcinat
cu prepararea unei ediții atît a acestui scriitor, cît și a contimporanilor săi
Gavalioti și Daniil X
Neștiind prin ce alt mijloc să vă pot exprima omagiile mele de recuno-
ștință, respectuos rog să binevoiți a-mi face deosebita onoare de a primi să
vi se închine această modestă lucrare.
în speranța că dorința mea va fi acceptată, sînt al dv. prea devotat,
Per. P a p aha g i
(str. Șincai 5)
Bibi. Acad. R.S.R., coresp. inv. 58632.
1	Constantin Ucuta, scriitor de origine aromână care a trăit în secolul al XVIII-lea,
autorul lucrării Nea Paidagogia, apăruta în 1797 la Viena. A fost editat de Pericle Papa-
hagi în volumul: Scriitori aromâni din sec. XVIII: Cavalioti, Ucuta Daniil, apărut în 1909.
9
DIRECȚIUNEA LICEULUI ROMÂN
BITOLIA — TURCIA
(Imprimat)
Bitolia, 20 nov. 1910
Stimate d[omnu]le Bianu,
Dl. Miti Dimonie îmi face cunoscut printr-o scrisoare că este dispus să
predea manuscriptul său Codex Dimonie Bibliotecii Acad. Române. Tot din
scrisoarea d-sale văd că-1 oferă pentru o sumă mărișoară, vreo 15.000 lei.
Din parte-mi n-aș fi stat un singur minut la îndoială a-1 oferi gratuit Acad.
Române. Se vede însă că nu toată lumea simte la fel. Părerea mea este că
221
Academia Română nu trebuie să-l lase, căci se prea poate ca manuscriptul
să se piardă, după cum era să se întîmple chiar în vara aceasta, cînd i s-a
furat de un învățat prof. universitar de botanică la Viena, dl. Adamovici,
și cînd numai unei împrejurări se dadorește regăsirea lui. Dacă nu treceam
eu pe la Salonic și nu mă interesam de manuscris, astăzi era pierdut. Grație
interesului arătat de subsemnatul, a simțit dl. Dimonie dispariția lui făcută
cu o zi două înainte, s-a pus pe cercetat și a reușit să-1 regăsească. Astăzi
manuscrisul se află la mine. Dacă Academia Română se hotărăște a-1 cumpăra,
să nu uite că moștenitori sunt ambii frați Dimonie. Cred necesar a vă da acest
amănunt, pentru a nu avea daraveli de procese mai tîrziu. Celălalt frate,
lancu Dimonie, se află în București, și este vînzător de jurnale la un chioșc
lîngă Liceul Lazăr. El s-ar mulțumi și cu mai puțin.
Vă fac cunoscut, în același timp, că am dat peste un vas de faianță,
cam de vreo sută douăzeci de ani, pe cari stau scrise cu litere grecești vreo
cîteva versuri aromânești. Primul vers sună: Călăritu a meu, bea vin ca pe-a
teu (Călăritul meu < = român din Călăreți pe gr. KdAdciMKS>, bea vin
ca pe al tău etc.). Vasul este în bună stare. Cu primul prilej îl voi expedia
la București, ca să fie păstrat ca un document fie la Academie, fie la vreun
muzeu.
De asemenea am găsit două documente, scrise aromânește, cu litere
slavonești. Documentele se găsesc în păstrarea d-lui Netkof, consul al Bul-
gariei, care mi-a promis că mi le va da chiar în zilele acestea. Vă voi trimite
asupra Analelor cîteva pagini, pentru a face o comunicare la Academie, cu
fotografia atît a vasului, cît și a documentelor. Sper că veți stărui să se publice
în Anale.
Primiți, vă rog, încredințarea sentimentelor mele de devotament,
dr. Per. Papa h a g i
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58633.
10
DIRECȚIUNEA LICEULUI ROMÂN
BITOLIA —TURCIA
(Imprimat)
Bitolia, 4 mai 1911
Stimate d[omnu]le Bianu,
Știu că acum doi ani ați avut amabilitatea de a mă propune ca membru
corespondent al Academiei Române și că în fața candidaturei d-lui I. Bassa-
rabescu eu n-am putut fi ales.
Cunoașteți toată activitatea mea filologică și etnografică mai bine ca
oricine. în nenumărate rînduri v-ați exprimat în modul cel mai măgulitor
despre lucrările subsemnatului în sînul Academiei, fapt pentru care vă reîn-
noiesc aci toată recunoștința mea.
îmi iau curajul și de astă-dată să solicit sprijinul d[omni]ei voastre.
Anume: dacă se poate, ținîndu-se seamă de cele 11 lucrări ale subsemnatului,
de aprecierile foarte măgulitoare cu cari au fost întîmpinate de diferiți cri-
222
tici, într-un cuvînt luîndu-se în considerare munca depusă de mine, să bine-
voiți a stărui pe lîngă colegii d[omni]ei voastre, ca să fiu de astă-dată onorat
cu demnitatea de membru corespondent al on. Academii Române.
In speranța că rugămintea mea va fi ascultată de cel care m-am obiș-
nuit a-1 considera de binefăcător al meu, primiți, stimate d-le I. Bianu, expre-
siunea sentimentelor mele de stimă și respect \
dr. Per. P a p ah a g i
Director al Liceului român
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58634.
1 Marginal I. Bianu nota: „Nu este nici un loc vacant la Secț. lit.“
11
Silistra, 16 mai 1914
Prea stimate d[omnu]le I. Bianu,
îndrăznesc a vă face o rugăminte. Mi-ați făgăduit de mult, ca o încura-
jare pentru munca depusă pe terenul dialectului aromânesc, că veți binevoi
a stărui să fiu ales membru corespondent al Academiei Române.
Vă rog, nu luați în nume de rău dacă vin să vă reamintesc de această
promisiune, de care, sincer vă declar, mă simt foarte onorat.
Mă cunoașteți îndestul de bine ca să fie nevoie să revin asupra activită-
ții mele. Cred totuși necesar a vă trimite, aci alăturat, o copie după raportul
făcut lucrărilor mele, cu prilejul recomandării subsemnatului pentru exame-
nul de abilitare ca docent în folclor și etnografie a popoarelor balcanice pe
lîngă Facultatea de litere a Universității din Iași, de către dl. Al. Philippide
și Ilie Bărbulescu.
Examenul s-a ținut în zilele de 2, 3 și 4 luna aceasta și reușita a fost
deplină.
Rugîndu-vă încă o dată în modul cel mai călduros ca să binevoiți a-mi
acorda toată solicitudinea d[omni]ei voastre, termin cu asigurarea încredin-
țării stimei și considerațiunei ce v-am păstrat întotdeauna.
Al dv. devotat,
Per. Papa h agi
(Director al Liceului român)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58635.
12
Silistra, 24 februarie 1928
Stimate domnule Bianu,
Un sentiment de recunoștință îmi impunea să nu lipsesc din Omagiul
ce vi s-a închinat. Regret că comitetul care a luat inițiativa nu s-a adresat
și subsemnatului.
223
Totuși nu voi uita niciodată că, în afară de Hasdeu și Bogdan, dv. sun-
teți cel care m-a sprijinit statornic în raporturile mele cu Academia Română.
Țin deci să vă exprim, pe această cale, profunda-mi recunoștință, odată cu
omagiile mele pentru serviciile mari ce ați adus culturii naționale și pentru
interesul cald arătat întotdeauna cauzei aromânești.
Organizator constant al marii biblioteci a Academiei Române, pe care
ați înzestrat-o cu toate publicațiile și manuscrisele privitoare la neamul nos-
tru de pretutindeni, cine ar fi românul care să nu se descopere în fața dv.
și să nu vă păstreze recunoștință?
Fie ca munca dv., consacrată culturii naționale, să servească de pildă
tuturor acelora pentru cari numele de român nu-i vorbă deșartă.
Urîndu-vă, din adîncul sufletului, viață cît mai lungă, vă rog să credeți,
așa cum am mai spus, că vă voi păstra deplină recunoștință pentru totdeauna.
Cu privire la biografia mult-regretatului meu unchi I. Caragiani, firește
că mă însărcinez s-o fac. Vă rog însă să nu fiu prea zorit, ca să pot face ceva
vrednic de istoricul aromânilor. Eu chiar de azi încep să-mi strîng materia-
lul și după o săptămînă sper să vă comunic rezultatul. Binevoiți însă a-mi
spune în cît timp mi se cere aceasta.
Dacă nu vi-i cu supărare, îmi permit să vă fac o întrebare: ce gîndește
Academia Română să facă cu manuscriptele și cu notele unchiului meu?
Este cumva hotărîtă să le tipărească ? în posesia mea se află un capitol întreg,
în românește, despre așa-zisa slavizare a Moreei, care nu-i decît românizarea
ei, după cum dovedește Ion Caragiani. Negreșit că-1 țin la dispoziția on. Aca-
demiei, dacă cumva lipsește din manuscriptele mai sus-amintite.
Cu adînci mulțumiri pentru interesul arătat și cu acest prilej unchiului
meu, rămîn al dv. devotat,
dr. P a p ah a g i Per,
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58636.
TACHE PAP AH AGI1
1
Miercuri, 11 ianuar 1922
Domnule prof[esor] Bianu,
Mă găsesc în comuna leud, unde s-a găsit tipăritura despre care mi-ați
[spus] ca să vorbesc cu d. avocat Florent Mihali — chestiune pe care am și
tranșat-o cu d. Mîhali la Sighet. 2
Nu regret deloc că am venit aici în Maramureș și pe vremea aceasta:
deși zăpada e mare și iarna grea, totuși am reușit să culeg lucruri interesante
— unele foarte prețioase din anumite puncte de vedere. Pentru aceasta
[sînt] dator să vă mulțumesc mult pentru cuvîntul d-voastră spus în secția
literară ca să mi se acorde suma de lei 1.500 — sumă care, dealtfel, e cu totul
insuficientă pentru asemenea cercetări din multe și variate motive.
Ca orice fel de cercetări, și acestea — cele de grai și folclor — au și ele,
pe lingă părțile bune și folositoare, neajunsuri și neplăceri. Cu toate acestea,
țin să vă fac cunoscut și în scris că nu mi-ar [veni] să cred că onor. Academia
Română ar putea găsi mulți care, ca și mine, să se dedea unor asemenea studii
cu atîta devotament și conștiinciozitate, înfruntînd, pentru atingerea scopu-
lui, orice piedici. Pentru aceasta, sper că Academia mă va avea în vedere
întotdeauna și că nu va întîrzia mult ca să binevoiască să-mi publice Graiul
si folclorul Maramureșului. 3
în ceea ce privește tipăriturile vechi, vă voi comunica verbal la întoar-
cere.
Cu deosebită stimă și recunoștință,
Tache Papahagi
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4— 1920—1926, f. 207—208.
1	Tache Papahagi (n. 1892), lingvist, folclorist și etnograf de origine aromână. Pro-
fesor la Universitatea din București.
în specialitatea sa a adus importante contribuții prin lucrări ca: Antologie româ-
nească (1922), Graiul și folclorul Maramureșului (1925), ' Images d" ethnographie roumaine,
3 volume (1928, 1930, 1934), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic (1963,
225
ed. a Il-a, 1974), Poezia lirică populară (1967) și Paralele folclorice (greco-române), ed.
a Il-a, ș.a. Este laureat al premiului de stat.
2	Pe scrisoare adnotarea lui I. Bianu: „La dosar 18, lîngă celelalte relative la însăr-
cinarea lui Papahagi“.
3	Volumul Graiul și folclorul Maramureșului va apărea în 1925.
2
26 mai 1927
Domnule prof[esor] Bianu,
Nici eu nu pot să-mi explic îndeajuns de ce amărăciunea mea crescîndă
mă îndreaptă cu încredere mai mult spre dv. O mică speranță mă face să
cred că poate tocmai dv. veți fi acela care să mă liniștiți și să mă ușurați.
După opt ani de asistență, cu definitivat în acest post, cu doctoratul
și docența trecute, eu va trebui să hrănesc și de acum înainte pe bătrînii mei
părinți și pe sora mea — studentă la litere — cu leafa tipului 11 din legea
armonizării. Cu aceeași leafă eu va trebui să fac și cercetări pe teren de dia-
lectologie, folclor și etnografie, în timp ce alții, care nu au nici doctora-
tul — cazul cu d-ra lector a d-lui Mîndrescu — sînt puși la gradul 14 din aceeași
lege. Ceva mai mult: amărăciunea-mi devine copleșitoare și mă tot bate gîndul
să părăsesc postul de asistent în care sînt împotmolit și, odată cu el și Bucu-
reștii, chiar dacă ar fi să devin institutor rural.
întreaga rugăminte o adresez dv. Întrucît sînteți decanul Facultății,
vă rog să faceți tot posibilul ca să-mi transformați asistența în conferență —
dacă altfel nu se poate. Transformarea aceasta a aprobat-o și directorul semi-
narului pe lîngă care funcționez, d. Densusianu x.
Sînt cel dintîi care-mi stigmatizez acest pas al meu de a mă ruga de
cineva pentru o situație ușurătoare. Dar greul zdrobitor al vieții, precum și
sforțările mele de a produce ceva, mă determină să fac acest pas.
Cu deplină încredere în bunăvoința și intervenția dv., rămîn cel mai
devotat,
T a eh e Papahagi
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58638.
1	De la 1 ianuarie 1928 Tache Papahagi este numit conferențiar la Universitatea
din București.
10 AN N. P A PIN IU 1
1
Constanlinopole, 2)15 martie 1908
Iubite domnule Bianu,
După cererea ce mi-ai făcut trimet mîine manuscrisele turcești lăsate
pentru traducere în*păstrarea mea.
Pentru procurarea unui exemplar complet din Ecsalcodastiki Alithia
am dat vorbă unui librar anticar — spre a-1 avea în condiții mai ușoare —
și mi s-a promis că mi se va găsi. Asemenea, fiindcă d-ta cînd ai venit aici,
în toamna 1906, cu dl. Sturdza, mi-ai vorbit de o colecție pentru Academie
a ziarului Le Courrier d'Orient, același librar mi-a zis că speră a procura.
Pentru Messager d'Athenes am scris interpretului nostru de acolo, ce
e atașat la Legația italiană, să se ocupe și să mă informeze. Deci, toate sunt
puse la cale întru cît mă privește.
Acum dă-mi voie să te rog a-mi spune dacă Academia a primit copiile
turcești, de tractate și firmane trimese încă de cînd dl. Trandafir Djuvara
era cap de misiune aici. Te întreb despre aceasta, fiindcă dl. Sturdza mi-a
zis că pe lîngă acte din secolii XVII și XVIII ce se adună de noi aici, să stă-
ruiesc să mi se dea și din cele mai vechi, din sec. XIV, XV și XVI. Dar dl.
A. Lahaille îmi spune că încă din 1897, 1898 s-au procurat asemenea piese.
Pe de altă parte, vizirul, care voiește să ne servească, voiește să-i pro-
curăm o listă de actele ce dorim ca ele să fie găsite cu înlesnire în arhivă.
Aceasta, bineînțeles, nu exclude trimiterea și a altor piese ce s-ar găsi aici.
Din operele acelora ce voiți să aveți, te rog dar să întocmești o astfel de listă
de se poate, și să mi-o înaintezi cît de curînd.
In cartea lui Gabriel Effendi Nouvedinagh Recueil d'actes internationaux
relatifs ă VEmpire Othoman, 4 voi., se indică cronologic actele noastre vechi,
însă după sorginte străine. Nu știu dacă ele se află în Arhivele imperiale.
Dacă pe acelea le voiți, scrie-mi ca să le solicit.
Acum, o rugăminte personală: din ordinul d-lui Sturdza mi s-a trimes
acum cîțiva ani volume din Acte și documente privitoare la renașterea Româ-
227
niei. Din acea colecție n-am primit decît cinci și mult aș dori să am. și restul.
Din lista ce posedați la Academie d-ta ai putea vedea ceea ce nu mi s-a trimes.
Mulțumindu-ți de acum pentru acest serviciu, rămîn al d-tale devotat
prieten.
I.	N. P a p in iu
P.S. Iau voie a vă semnala pentru Biblioteca Academiei lucrarea foarte
prețioasă, în curs de publicațiune, a d-lui dr. A. Kuijper, fost prim-ministru
al Olandei, și care cuprinde un studiu asupra României și acestiunei evreiești.
Partea I, în 2 voi., a apărut la Amsterdam. Titlul este: Onem/de Oudewe-
reldzee. Casa Martonus Nejhof din Haga vă o poate procura.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58639.
1	loan Papiniu (1853—?), diplomat, din 1879, la început cancelar la Consulatul din
Salonic și apoi secretar de legație la Constantinopol. Din 1884, consul general tot la Salo-
nic și șef al diviziei consulare din Ministerul de Externe. în 1891, secretar general în Minis-
terul de Externe, pentru puțin timp, apoi consul general la Budapesta și la Sofia; în
1896, ministru plenipotențiar la Belgrad.
2
LEGATION DE ROUMANIE	Constantinopole, 30 oct/12 XI 1909
(imprimat)
Iubite amice,
La scrisoarea d-tale din 27 octombrie mă grăbesc a răspunde expri-
mînd respectuoasele mele mulțumiri d-lui D. Sturdza pentru oferirea Actelor
și documentelor și Charles Ier. Din cele dintîi am primit mai multe volume,
din care însă o parte se află în biblioteca mea din Ploiești, iar altele aici la
mine, astfel încît nu pot spune acum dacă am întreaga colecție, I—X. îmi
rezervez a vă informa despre aceasta la primăvară, cînd voi merge la Ploiești.
Cît pentru lucrarea: Charles Ier nu o am, și aș fi încîntat dacă mi s-ar
trimete.
Profit de această împrejurare pentru a vă ruga, de se poate, să-mi tri-
meteți și mie un exemplar din noua ediție a Academiei din Cronicul româno-
moldo-vlahilor de principele Dimitrie Cantemir. Cu aceasta, mult m-ai îndatora.
Cu amicale salutări,
I. N. P a p in i u
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58641.
228
3
Constantina pole 23V/5VI1910
Iubite domnule Bianu,
Deși tîrziu, vin totuși să-ți răspund la scrisorile din urmă, prin care-mi
cereai mai multe numere din Messager (TAthenes, ce lipsesc din colecția Aca-
demiei, precum și un exemplar din proiectul de buget al statului turcesc
pe anul trecut.
Pentru cele d-întîi am scris la Atena și am fost informat că tocmai peste
o lună voi avea răspuns, dacă voi avea, căci directorului i se pare că acele
numere sunt sfîrșite în colecțiile sale.
Pentru buget, Ministrul de Finanțe, Djavid Bey, ca și secretarul său,
mi-au declarat că nici Ministerul nici d-lor nu mai au nici un exemplar. Cu
toate acestea, am luat notă de dorința d-tale și dacă se va ivi undeva vreun
exemplar îl voi solicita pentru d-ta.
Cu amicale salutări, al d-tale
I.	N. Papiniu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58642.
CINCINAT PAVELESCU
1
Brașov, 31 decembrie 1932
Mult iubite și onorate d[omnu]le Bianu,
Scrisoarea dv. — atît de caldă și inimoasă —, pe care am primit-o în
pat, unde zăceam de o enterocolită dureroasă (rezultat al banchetelor de la
sărbătorire x), mi-a făcut atîta plăcere, și m-a făcut să-mi dau seama că sen-
timentul de recunoștință și de iubire admirativă pe care vi-1 port are ecou
și în inima dv. largă, generoasă și înțelegătoare.
Tocmai tîrziu mi-am dat seama că severitatea aparentă a profesorului
era tocmai o dovadă de interesul ced purtați elevilor cu posibilități, dar
cam leneși, cum eram eu.
Cînd se face azi elogiul marelui nostru profesor de odinioară, suntem
mîndri să spunem: Ion Bianu a fost profesorul nostru la Sfîntu Sava, și dacă
unii din noi am cules cîțiva lauri în literatură, ei trebuie să înalțe parfumul
lor și tămîia recunoștinței spre cel care le-a format gustul și le-a înfrumusețat
gîndirea, obișnuindu-i de mici cu disciplina ideilor și a formelor de artă.
Sora mea, d-na Smaranda Florescu, care a fost o fată inteligentă și sîr-
guitoare, dar nenorocită printr-o căsătorie nepotrivită cu N. Florescu de la
Universitatea din Cernăuți (om ingrat, fără educație și fără inimă), mi-a
scris că ați fost cu ea de o extremă bunătate și v-ați reamintit de vremea cînd
erați și profesorul ei.
Figura dv. ilustră o evocăm adeseori atît eu, cît și ea, și o învăluim
într-o aureolă de lumină care nu se poate stinge decît cu viețile noastre.
E drept că părerea bună pe care o aveți de mentalitatea brașovenilor e
meritată și sărbătorirea mea în cadrele Astrei a fost impresionantă.
D-na Valeriu dr. Căliman, născută Braniște, a făcut o conferință plină
de originalitate și de elocință asupra liricei mele și a analizat caracterul idea-
list al poeziei mele față de femei și atitudinea filozofică pe care am luat-o
față de marile întrebări ale existenței.
230
Toată această serbare m-a emoționat mult și m-am^ gîndit la părinții
mei buni și iubitori, care ar fi fost așa de fericiți să poată asista la succesul
fiului lor.
Mă folosesc de acest prilej ca să vă urez, de anul care începe, viață încă
lungă și rodnică pentru mărirea patriei noastre și înflorirea culturei, de care
sufletul național are atîta nevoie în vremile turburi de azi.
Să trăiți dar ani mulți fericiți, sănătoși și glorioși!
Cincinal Pavelescu,
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58770.
1	în acest an Cincinat Pavelescu împlinea vîrsta de 60 ani, fapt ce a prilejuit
Astrei sărbătorirea poetului.
N. PĂSCULESCU1
1
H II 1923, Huși
Prea scumpul meu profesor,
Prin aceste rînduri, viu a vă ruga următoarele:
Am adunat ceva folclor și anume:
a)	Descîntice peste 180 capitole, considerînd și variantele. Toate în com-
parație cu altele din alți autori;
b)	Chiuituri și strigări în horă, asemenea peste 1500. Variantele sunt
puține. Toate sunt din două versuri; patru și pînă cel mult opt versuri;
c)	Doine haiducești din Oltenia. Numărul versurilor nu l-am socotit
pînă acuma.
d)	Cîntece amoroase asemenea, destul de multe și variate.
Rog răspundeți dacă Academia mai tipărește asemenea lucrări ori nu;
dacă chiuiturile le pot pune dupe conținut ori nu ?
Primiți, prea scumpe magistru, respectul și stima mea,
N. Păsculescu
al dv. elev
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4— 1920—1926, f. 220.
1	N. Păsculescu, folclorist și profesor la Tîrgoviște și Huși. în anul 1910 publică,
în colecția „Din viața poporului român“, volumul Literatura populară românească, cu arii
notate de G. Mateiu.
2
16I3/1923, Huși
Prea scumpul meu profesor,
îmi permit prin aceste puține rînduri a vă ruga următoarele:
Am lucrat ceva folclor. Sunt gata peste 1000—1800 strigări și chiuituri
la horă, din toată România veche, puține însă din Basarabia și Bucovina.
Planul lucrărei mele este așa:
232
a)	Variantele sămănate ici și colo: pentru a produce mai mult efect.
Ele sunt un fel de rachete multicolore și se deosebesc prin fond și formă gra~
maticală.
Majoritatea strigăturilor și chiuiturilor sunt numai din 2—6 versuri.
Foarte puține sunt de 8—12 versuri. Sunt scrise conform legilor folclorului.
b)	Dacă admiteți domnia-voastră, aș putea să schimb planul, făcînd
trei diviziuni, dupe conținutul logic;
a)	Chiuituri cu conținut filozofic;
b)	Chiuituri cu conținut satiric;
c)	Chiuituri cu conținut amoros.
Scopul rugămintei mele este, mult stimate al meu profesor, să fiți așa
de bun și să-mi răspundeți, care din aceste două moduri este mai bun: sau
cel global — toate la un loc și variantele sămănate ici și colo — sau divizate
după conținutul logic între diviziuni ? Asemenea dacă aveți fonduri de tipărire
ori nu; am auzit că Academia e cam săracă?! ...
Asemenea am gata 160 descîntece și peste 70 jocuri de copii, rămînînd
să transcriu poeziile populare. Dintre acestea am adunat foarte multe și din
toată România veche.
Țin să spun că am peste 150—200 basme, care nu se găsesc nici la Ispi-
rescu, nici la Stăncescu, și nici la frații Grimm.
Deocamdată vă cer planul de strigări și chiuituri, ca să le scriu pe curat.
Depunîndu-le la domnia-voastră, să nu aveți mult de lucru la corectare.
Primește, vă rog, prea scumpul meu profesor, asigurarea sincerului meu
devotament.
Al d-voastră elev,
profesor N, Păsculescu
P.S. Dorința mea veșnică este ca printr-o sforțare supraumană și prin-
tr-o îngrijire aleasă din partea scumpului meu profesor, să produc ceva mai
bun ca cea de odinioară.
Păsculescu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4 — 1920—1926, f. 221.
VASILE PÂRVAN
1
2 ian. n. 190 5
Stimate domnule profesor,
Ajuns cu bine la Jena, pe ziua de 22 dec. n., am mers la Facultate să
mă înscriu. Spre norocul meu secretariatul funcționa încă; cursurile fuseseră
închise încă de mai înainte.
Aducînd scuza că am suferit de boala numită aici Lehramtsprîifung,
pînă în decembrie, și că deci din această pricină am întîrziat, am reușit ca
pe ziua de 31 dec. să fiu înmatriculat — nepierzînd astfel semestrul.
Prof. Schroder 1 e bine, sănătos. Am avut o scrisoare la el de la d. Bog-
dan. Scrisoarea dv. către d. căpitan Sturdza n-am putut-o folosi, și dacă vă
voi spune de ce, sînt dinainte sigur că-mi veți da iertare. Duminică după
amiazi, în ajunul plecărei, trebuia ca la să merg la d. Sturdza. înainte
de aceasta însă trecui pe la d. Evolceanu să-mi iau rămas bun. D.E. însă
nu-mi dădu drumul, ci, reținîndu-mă și la masă, mă opri puțin — închipui-
ți-vă — aproape de 9 sara. Și eu încă nu fusesem la d. Bogdan. Am alergat
atunci să-mi iau rămas bun și de la d-sa, și cu acest prilej îmi dădu și un
bilet către Schrader. Astfel nu mai amînai plecarea, căci țineam să ajung
cît mai repede spre a mă putea înscrie.
Cu acestea, și cu mențiunea că acum învăț pe capete nemțește, cred că
pot încheia primul raport pe care la plecare i-ați poruncit să vi-1 facă, cel
puțin lunar, al domniei voastre mai mic,
Vasile P â r v an
Jena, Lutherstrasse, 24, I
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58846.
1	Otto Schrader (1855—1919), filolog german, profesor la v Universitatea din Jena
(1890) și Breslau (1900), membru corespondent al Academiei Române (1891).
234
2
Jena, 21 febr. st, v. 1905
Stimate domnule Bianu,
Precum vedeți, al doilea raport al meu e cam întîrziat. Vina nu-i a mea.
Nu voiam să vi-1 trimet fără „anexe“. Și tocmai pentru că aceste anexe au
luat o proporție mai mare decît credeam, bietul raport a întîrziat.
Dealtfel, tare mi-i frică să nu am ce vă spune. Că am făcut excursii pe
la Weimar și Altenburg, că am vizitat colecții și muzee, că acum o rup bini-
șor nemțește, că n-am neglijat de fel nici ocupațiile cu anticăria — sînt lucruri
cari mai mult sau mai puțin se pot și subînțelege; noutăți propriu-zise n-am
a vă comunica.
Intr-o vreme mă apucasem să scriu cîte ceva pentru Voința h Primul
articol a apărut; al doilea s-a prăpădit pe drum — că de, nu-i glumă de-aici
pînă la București! — al treilea și următoarele așteaptă să fie sau, mai exact,
să nu mai fie scrise.
Trecînd la anexele acestui raport, Tabelele alfabetice, adică, la Catalog,
țin să vă rog un lucru: după ce li-ți cerceta singur și-ți da afară din ele ce-ți
crede că-i de prisos, dați corectura lui Lapedatu: ca la orice tablă de mărun-
țișuri istorice, un istoric e mai în măsură a controla diferitele chițibușuri
pe care, eu aici, fără nici cea mai mică cărticică de istorie românească, eram
în neputință de a le controla. Vă rog de-aceasta, deoarece filologul Caracaș
cred că nu m-ar putea înlocui cu succes și în această verificare.
Eu nu mai stau aici în Jena decît pînă pe la 8 martie st. v. Așadar de la
această dată înainte trebuie să așteptați noua mea adresă din Berlin, dacă
doriți a-mi comunica ceva. Trag nădejde să vă pot trimete chiar înainte de
plecare și Tablele cronologice la Catalog; în orice caz, le veți avea și pe ele în
cel mai scurt timp posibil.
Cum veți primi indicele pe care-1 expediez acum, odată cu această scri-
soare, puneți, vă rog, pe cineva să-mi răspundă de primire: nu de altă, dar
îi duc grija pînă l-oi ști ajuns.
Al domniei voastre devotat,
Vasile Pâruan
Lutherstrasse 24 I
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58847.
1 Din 1903, Vasile Pârvan colaborase la cotidianul liberal Voința națională cu cîteva
articole de specialitate și recenzii. (Vezi și Vasile Pârvan, Corespondență și acte, ediție
îngrijită de Alexandru Zub, în colecția „Studii și documente^, Editura Minerva, Bucu-
rești, 1973, pg. 16.)
235
3
Berlin N. 4, april, s.a. 1905
Stimate domnule profesor,
„în sfîrșit“ vă trimet și indicele cronologic la Catalogul manuscriselor:
cîrpit, petecit, murdar, ca vai de capul lui. Desigur, de cîte ori v-ați adus
aminte de mine acum în timpul din urmă, un sentiment de groază ameste-
cată cu rezignare v-a cuprins, față de cel mai leneș și mai nerecunoscător
individ nu numai de pe suprafața Europei, dar chiar a globului terestru:
suptiscălitul.
Și acuma însă cred că-mi veți ierta întîrzierea și anume pentru că eu nu
suntdecît indirect vinovat de ea. Precum știți, în fiecare primăvară ochii
mei se pun în grevă: fie că-i la modă, fie că în adevăr sunt nemulțămiți de
stăpînul lor. Deși ceva mai tîrziu, totuși, și în acest an n-au lipsit de la ...
datorie (așa-și înțeleg ei datoria!), și iată-mă constrîns ... etc. Căci ce să mai
continuu răpindu-vă vremea: știți de-acum ce vreau să spun.
Cu privire la însuși corpul delictului, am de observat următoarele: Indi-
cele cronologic, așa cum se prezenta în fișe, era un monstru. Pentru anume
ani, din secolul al XlX-lea mai ales, sute de fișe, multe cu aceeași dată de
lună și zi, și care în fond spuneau cam același lucru. Atunci, cu toată durerea
inerentă acestor operațiuni, am asimilat și fuzionat cu cea mai mare „dili-
gință“ tot ce era fără folos pentru cercetători sau de prisos, și am ajuns la
proporțiile ceva mai modeste ale celui alăturat.
Dacă în opera de cîrpaci cronologografic am fost și pe placul d-voastră,
să-mi scrieți. în orice caz, sper că-mi veți răspunde de primirea lui. Ii port
grija, mare lucru, nu altceva. Un așa odor mai rar. Mai ales cînd îl veți des-
chide o să vă puneți mînile-n cap de frumos la față ce e.
Dar iarăși vă cer iertare și pentru aceasta și rămîn al domniei voastre
devotat,
V a s il e Pâruan
Paști fericite!
Invalidenstrasse 105, III 1.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58848.
4
Berlin, 20 mai s.v. 1907
Stimate domnule profesor,
Vă rog, iertați-mi îndrăzneala de a vă fi trimes d-voastră această petiție
pentru d. Haret, în loc s-o trimet la minister. Știți însă vorba că pînă la Dum-
nezeu te mînîncă sfinții: ea se potrivește și la Ministerele noastre: pînă la
ministru te așează, cum le place, domnii copiști, subșefi de birou etc. Mai
ales dacă au vreun prietin pe care trebuie să-1 servească. Procedeul probabil
că-1 știți și dv.: opresc neînregistrată o bucată de vreme, ori chiar fac pier-
236
dută petiția „adversarului^ și treaba e pe jumătate făcută pentru client.
Și eu personal am încercat acest tratament.
M-am gîndit dară că dacă v-oi ruga frumos (cum zic aredelenii) n-o
să-mi luați în nume de rău îndrăzneala și o să fiți așa de bun să faceți să ajungă
petiția mea direct în mînile d-lui Haret. Cît privește vreo vorbă bună de-a
d-voastră, ca Begleit-Schreiben a petiției mele, aceea va rămîne la aprecierea dv.
Lucrul însă stă așa: ceea ce cer eu e drept și formal și de fapt (anume ca
să nu mi se dea orele mele altuia sub cuvînt că eu, prin suplinitorul meu,
nu le îngrijesc bine) ... 1
Totodată, vă vestesc că o să vă mai supăr o dată cu o altă petiție către
d. ministru. Dacă vreți să scăpați de mine, puteți încă de pe acum să-mi
exprimați supărarea d-voastră. Și anume trebuie să cer prelungirea conce-
diului pe un an și aprobarea aceluiași suplinitor ca pînă acum: punctul al
doilea (colosal de important pentu mine), deși drept, poate fi neținut în seamă.
Ca să fie deci ținut voi apela atunci iară la ajutorul d-voastră.
Mulțămindu-vă dinainte pentru toate, rămîn al d-voastră devotat,
Vasile P â r v a n
băiet de treabă
Bibi. Acad. R.S.R.,' Coresp. inv. 58849.
1	De la 1 septembrie 1906 V. Pârvan fusese numit profesor provizoriu de limba latină
și istorie la liceul din Bacău.
5
Roma, 31 ianuarie s.v. 1908
Stimate domnule profesor,
Anul acesta 1907/1908 n-am avut noroc. Am venit în vară în țară să mă
îndrept de reumatism și mai rău m-am îmbolnăvit. întors la Berlin, cînd
îmi era lumea mai dragă și lucram mai cu spor, a venit o vreme strașnic de
rea și reumatismul m-a atăcat din nou, așa de violent încît, în ultimul timp,
la Berlin, nu mai vedeam aproape de fel cu ochiul sting, care, cum știți,
totdeauna a suferit mai mult din pricina boalei. A trebuit astfel să fug, nu
să plec, în Italia. Aici îmi merge iară bine și am reînceput lucrul. Deși nu
cu aceeași intensitate cu care Laș fi făcut dacă aș fi fost deplin sănătos.
Aici va trebui să stau pînă se face iar cald la Berlin, adică pînă prin mai.
Sper ca să pot isprăvi pînă atunci cu lucrarea despre negustorii romani, care
nu-mi va servi ca teză decît cu un capitol al ei, rămînînd ca întreagă — e
o lucrare mare — să apară apoi sub altă formă. Dacă nu vor interveni com-
plicații, cred să dau și examenul de doctorat la Berlin, în vară.
Cît privește călătoriile arheologice în Grecia și prin țările Apusului,
cu colecții mari de antichități, aceea atîrnă de bunăvoința d-lui ministru,
căruia de-aici, la 1 martie s. nou, îi voi înainta o petiție-memoriu, rugîndu-1
să-mi acorde o subvenție științifică în felul celei avute de d. Murnu. Ce să
fac, dacă Universitatea din București a socotit că unui pierde-vară ca mine
237
nu trebuie să i se prelungească bursa pe cît a cerut-o (și pe cît se dă chiar
celor ce n-au și călătorii de făcut), adică pînă la 5 ani și a crezut că-mi-s prea
de-ajuns patru ani (respectiv 3 1/2) și pentru studii și pentru călătorii? Dacă
d. ministru îmi va da ajutorul, voi lucra cu toată sîrguința ca să nu-i pară
rău de banii dați, dacă nu, voi face și eu ce-mi va fi cu putință față de lipsa
de mijloace, ca să nu fie zadarnici anii de studii trecuți aici în Apus x.
Al domniei voastre devotat,
Vasile Pârvan
Via Venti Settembre 98—B. Pensiona Wilma (adresa e stabilă!).
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58850.
1	Pe scrisoare I. Bianu consemnează: „Răspfuns] 10/23 febr. 1908".
6
Roma, 17 febr. 1908
Stimate domnule profesor,
Mulțămindu-vă din toată inima pentru bunăvoința cu care și de data
asta îmi oferiți ajutorul d-voastră, îmi iau libertatea să vă trimet odată cu
aceasta și petiția pentru cerere de subvenție științifică, adresată, împreună
cu un memoriu explicativ alăturat, domnului ministru al Instrucției, Vă
trimet d-voastră petiția atît pentru motivele pe care știți că în general le
au cei ce au de cerut ceva la Minister și li-e teamă să nu se piardă petiția,
cît și pentru ca să citiți și d-voastră memoriul și să-mi puteți ajuta pentru
împlinirea cererei mele în deplină cunoștință de cauză x.
In scrisoarea d-voastră mă întrebați că de ce vă scriu despre bursa mea
de la Universitate, atunci cînd acolo mai sînt și domnii Bogdan și Onciul.
în privința bursei eu vă dădeam numai o informație de ordin pur teoretic,
deoarece altfel la Universitate nu e nimic de făcut: bursa nu mi se mai pre-
lungește în nici un caz, căci stă scrisă la reglement cutare și cutare sfîntă ho-
tărîre ...
In ce privește sfaturile ce-mi dați, mă voi sili să le urmez întru cît studiile
îmi vor da răgaz la aceasta, fără ca să sufere prea mult din pricina îngrijirei
părții pămîntești a eului meu( 1) ...
Al domniei voastre devotat,
Vasile Pârvan
Via Venii Settembre 98 B, Pensione Wilma
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58851.
1 Mențiune marginală: „Trimis ministrului Haret. 21 febr. 1908“.
238
7
Roma, 10 martie s.n, 1908
Stimate domnule profesor,
Vă multămesc din inimă pentru părinteasca scrisoare cu care îmi răs-
pundeți la trimiterea petiției și memoriului către d. ministru și pentru bine-
voitoare intervenire. Cît privește sfaturile de îngrijire a sănătății mele șovăi-
toare, vă voi spune numai un lucru: pornirea internă spre creație dezvoltă
pînă la cea mai mare intensitate viața pur sufletească; încurajarea silințelor,
de către acei cărora ele le fac plăcere ori chiar le folosesc, deșteaptă și grija
pentru o viață trupească mai îndelungată spre a răsplăti acele încurajări
ori speranțe ale lumii pentru care trăim. Prin urmare, atîta vreme cît puținul
pe: care-1 fac va găsi aprobare, voi căuta să mă țin în bună stare ca să fiu
cît mai multă vreme folositor țării mele. Nu-i așa că sînteți mulțămit cu acest
răspuns ? Căci, slavă Domnului, dacă n-am o răsplată zgomotoasă a silințe-
lor mele, am o alta mult mai trainică, a dragostei ce mi-o poartă cei cîțiva,
foarte puțini, cari au nădejde în mine.
Acum trăiesc intens și trupește — căci e clima splendidă a Italiei care
mă întărește — și sufletește, căci retrăiesc vremurile despre care odată voi
avea să vorbesc tinerimii noastre studioase, cu atît mai mult foc și cunoaș-
tere de-aproape, cu cît voi învăța mai mult chiar din cartea vremii și fap-
telor învecinicite ale oamenilor vechimei.
Cînd vă scriu acestea, am pe masa de lucru o întreagă literatură asupra
catacombelor, pe care zilele trecute am început a le vizita sistematic.
Antichitățile păgîne din care pleacă cele creștine le-am văzut deja în
linii mari de mai înainte.
Cu fiești mulțămiri, rămîn al domniei voastre devotat,
V a s il e P âr v a n
Roma, Via Venti Settembre 98 —B Pensione Wilma.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58852.
8
[Capri], 15 III 1908
Stimate domnule profesor,
Din Capri, unde m-au adus antichitățile dimprejurul Neapolului (mîine
plec la Paestum) vă trimet multă sănătate. Frumos tare pe aici!! ...
Al dumneavoastră,
V a s il e P âr o a n
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58853.
239
9
7 dec. v. 1908
Stimate domnule profesor,
Cel mai vestit băiet de treabă din Dacia Traiană a luat magna cum
laude doctoratul la Universitatea din Breslau, nănaș fiindu-i [profesorul
Conrad Cichorius. Cu multă plecăciune și închinăciune vă aduce dar la cunoș-
tință fericitul eveniment, al d-voastră devotat,
Vasile P âr v an
De Crăciun sosește și teza, proaspătă de la teasc!
Breslau, Vorwerksstr. 61 III. r
sau Berlin, Elsasserstr. 75 III
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58854.
10
Berlin N., 16 dec. v. 1908
Stimate domnule profesor,
Vă mulțămesc din inimă pentru caldele urări ce-mi trimiteți.
Cum voi avea acum iară timp mai mult, ca să mă ocup și cu anti-
chitățile noastre, pe care în ultimul an a trebuit să le mai las la o parte,
aș vrea să știu de la d-voastră, dacă, în cazul că aș vrea să trimit ceva la
Academie pentru Anale, pot avea nădejdea de a scăpa cu bine printre și
din ghiarele știutului balaur ...
Lucrul e pentru mine de cea mai mare însemnătate, căci ca să mai
tipăresc pe cheltuiala mea, cum am făcut pînă acum, nu mai merge: deja
acum trebuie să împrumut bani de la prieteni ca să pot tipări teza. Reviste,
unde să tipăresc măcar în fragmente studiile mele, nu avem. Așa că, în
afară de Anale, nu văd alt loc unde, dacă trebuie ca în adevăr să lucrez
mai departe, iar nu să mă pun la îngrășat, aș putea tipări ceva.
îmi veți spune că de ce nu scriu în nemțește, să public aici: apoi fiecare
țară își are și în știință interesele ei. Și ca dovadă e că nemții nu scriu mai
nimic despre Răsărit, pe cînd englezii numai asta fac. Un articol despre
antichități de-ale noastre ar aștepta cu anii pe la revistele de-aici, și la urmă
n-ar fi citit de nimeni — pe cînd la noi fiecare dorește să afle ceva mai
lămurit spus asupra acestor lucruri...
Nu mai insist dară, căci știu că sînteți de aceeași părere cu mine.
Și totuși mă gîndesc la atîtea lucruri bune pe care ați mai vrea să le faceți
240
pe lingă cele ce vă e îngăduit să faceți și nu puteți din pricina celor răi.
De aceea vă și întreb întîi dacă credeți că e bine să trimet ceva la Aca-
demie ori nu; d-voastră singur îmi puteți spune și sigur și sincer ce pot și
ce nu pot să fac acum — poate chiar nu numai ca știință — în țară.
Cu dragoster
al d-voastră devotatr
Vasile Pârvan
Berlin N., Elsasserstr. 75 III
N.B. Concediu în străinătate am pănă la 1 octombrie 1909; bani nici
pînă la 1 ianuarie 1909. Și totuși sunt destul de idealist să cred că nu va
trebui să mă întorc în țară înainte de ce să se fi isprăvit concediul.
V. P.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58855.
11
București, in 5 noiembrie 1909'
Stimate domnule profesor,
Luni, 9 noiemvrie c., ora 11 a.m., voi deschide, în calitate de profesor
suplinitor, cursul de istoria veche \ cu o prelegere despre „istoria culturală
antică: natura, izvoarele, metoda și problemele ei“.
Permițîndu-mi a vă aduce aceasta la cunoștință, adaog că m-aș simți
foarte onorat de prezența domniei-voastre la lecția mea inaugurală.
Cu deosebită stimă,
Vasile Pârvan
Izvor 95»
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58856.
1	După moartea lui Tocilescu, la 18 septembrie 1909, V. Pârvan va fi numit supli-
nitor la catedra de istorie antică și epigrafie a Universității din București. Titular al cate-
drei este numit în 3 iunie 1910.
12
23 aprilie 1915
Iubite prietene,
Trebuind să plec astă-seară la Mangalia pentru săpături — sunt lucruri
urgente de revăzut — îți trimet alăturata declarație, pe care te rog s-o citești
din partea mea (lepădîndu-te de orice răspundere, dacă nu o împărtășești!) —
ca serviciu strict formal, o apărare a cauzei, mai cu temei, rămînîndu-ți
241
firește liberă, dacă crezi oportun! în caz că îți e greu să o citești, roagă
pe alt coleg; în orice caz, țin ca ea numaidecît să fie citită mîine, spre
a nu se interpreta lipsa mea ca o jenă ori teamă ele a apare în mijlocul
colegilor mei, după ce am fost decretat și executat — cu încuviințare ta-
chistă — drept trădător de neam.1
Cu dragoste și mulțumiri anticipate,
V. P â r v an
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58587.
1 în 20 aprilie 1915 V. Pârvan a fost atacat pe stradă de mai mul ti indivizi necu-
noscuți, care l-au acuzat de trădare de neam. Scrisoarea la care se referă este publicată
în voi.: V. Pârvan, Corespondență si acte, p. 179, cu adnotarea lui Alex. Zub că a fost
citită de I. Bianu în ședința din 24 aprilie 1915, cînd se adoptă și o moțiune de soli-
darizare cu istoricul.
13
28 aprilie 1919
Iubite domnule Bianu,
Citește, te rog, alăturata cerere1 și dacă crezi că interesează și Academia
adaugă și o hîrtie oficială din partea ei, și trimite-o d-lui general Văitoianu,
acasă, printr-un om al Academiei. Dacă ți se pare că e de ordin pur parti-
cular, înapoiază-mi-o, te rog, cu omul care a adus-o și care așteaptă răs-
punsul.
Sper că ai primit rapoartele mele și manuscriptele, precum și cartea mea.
Cu cele mai bune salutări, al dumitale,
V, Pârvan
Arhiva Academiei R.S.R., Dosar A—7/1919, f. 85.
1	Este vorba de o cerere adresată lui Arthur Văitoianu, ministru de Război, prin
care solicită ca evidența asupra obligațiilor sale militare să fie transferată din sarcina
Consiliului militar al orașului Tecuci, în raza căruia recrutase, asupra Consiliului Militar
al Capitalei, unde prezența sa era cerută de lucrările Academiei. Cererea, care a primit
aviz favorabil, este susținută de o adresă oficială din partea Academiei.
14
6 ianuarie 1921
Iubite domnule Bianu,
Amicul nostru Țițeica a făcut ieri o mică încurcătură: trimițîndu-i
biletul d-tale ca să-mi fixeze un timp, la care să-i răspund de pot și eu
veni, el a fixat fără răspuns ora 5 seara, la care tocmai și eu aveam o
întîlnire cu Guști și Marin Simionescu-Rîmniceanu, la mine.
242
Dacă pleci undeva de sărbători, atunci ar fi să ne vedem azi pe la 5
(numai eu cu d-ta), altfel și azi sunt foarte prins, așa că mi-ar fi mai
plăcut să ne întîlnim după Crăciunul nostru.
Odată cu aceasta îți trimet din tirajele excepționale ale volumului meu
ultim \ unul de lux pentru d-ta și unul de lux și unul vechi pentru
bibliotecă.
Cu cele mai bune urări de sărbători, al d-tale vechi^
F. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58858.
1	Se referă, desigur, la volumul Idei și forme istorice. Patru lecții inaugurale, apărut
în 1920 la editura Cartea românească.
15
ȘCOALA ROMÂNĂ DIN ROMA	Roma, 7 mai 1923
ACADEMIA DI ROMANIA
VIA EMILIO DEL CAVALIERE 11
Iubite domnule’ Bianu,
Ocupat pînă în ultimul moment aici și la Viena, voi sosi în țară abia
la 24, spre a putea fi a doua zi, la 25, prezent la deschiderea sesiunii generale.
Precum poate vei fi aflat, participarea României la Congresul istoric
și la Academia Internațională a fost foarte onorabilă. La aceasta din urmă
țara noastră a avut chiar plăcerea de a fi aleasă în birou, în persoana „tînă-
rului“ d-tale prieten.
Dacă scrisoarea mea îți sosește la vreme, atunci, te rog, pune în pro-
gramul sesiunii generale încă și următoarele două puncte:
1.	Raportul d-lui V. Pârvan asupra participării Academiei la al V-lea
Congres internațional al Științelor Istorice, și la a IV-a sesiune anuală a
Uniunii Academice Internaționale, ținute la Bruxelles în aprilie 1923.
2.	Raportul d-lui V. Pârvan asupra activității Școalei Române din
Roma, în anul 1922/23.
Dealtfel, vineri dimineață, la 25 mai, mă voi prezenta la d-ta pentru
a afla tot ce mai am de făcut pînă la predarea puterii în mîinile noului
președinte ce vom alege. 1
Din motive pe care le vei înțelege ușor, eu nu voi spune nimic, din
partea mea, la deschiderea sesiunii, ci voi da cuvîntul Secretarului nostru
general, spre a citi el raportul său general.
De la Guști n-am primit nimic, deși fusese vorba să găsesc aici, la
1 mai, discursul său, spre a-i putea face răspunsul. 2
Prietena noastră Marta Bibescu e acum din nou la Mogoșoaia. Probabil
că la primirea scrisorii mele o vei fi și văzut. E, firește, foarte satisfăcută
de primirea, în adevăr excepțional de bună, pe care a avut-o Izvor la Paris.
Rar s-a scris atîta bine despre o carte a unei femei.
243
Cît am fost împreună la Paris, printre alte isprăvi, am fost împreună
cu Henry de Jouvenel3 și cu ea la curs la ... lorga („delegatul oficial la
Congresul bibliotecarilor și bibliofililor'4!), pentru a ne face o idee de lecțiile
la Sorbona ale colegului nostru, așa de omniprezent și de multicelebru.
Cu toată dragostea al d-tale vechi,
V. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58859.
1	Președinte al Academiei fusese Dimilrie Onciul, care decedase la 20 martie 1923.
Va fi ales ca președinte lacob Negruzzi, care pînă la această alegere îndeplinea funcția
de secretar general.
2	La 10 iunie 1923 Dimitrie Guști rostea la Academia Română discursul de recep-
ție intitulat Ființa și menirea Academiilor, cu răspunsul lui Vasile Pârvan.
3	Henry de Jouvenel (1876—1935), publicist și om politic francez.
16
Roma, 18 dec. 1923
Iubite domnule Bianu,
Am cetit proiectul de Statut al prietenului Antipa pentru Fundația
Elias. Ca proiect de lege de trecut prin Parlament e excelent: poziția Aca-
demiei în raport cu Comitetul viitoarei Fondații e bine și frumos stabilită;
chestia e cît scandal vor face cei direct interesați ca acea Fondație să fie
o eforie absolut independentă ...
Președintele secției literare a Academiei din Amsterdam, Boissevain,
îmi scrie că nu au primit nimic de la noi de la război încoace. I-am răspuns
imediat că vinovați sunt diferiții reprezentanți diplomatici ai țărilor res-
pective, cari nu vor să-și ia asupra lor expedierea publicațiilor noastre,
și că atîta vreme cît schimbul nostru va rămîne defavorabil să nu aștepte
continuarea; te rog să-mi confirmi aceasta special pentru Olanda, după ce
I. Șova îl va mai soma încă o dată pe ministrul Olandei pomenindu-i atît
de Salverda de Grave, cît și de Boissevain.
" Școala engleză de aici (British School at Rome, Văile Giulia) a primit
din Bulletin de la Section Historique numai primele două volume. Cred că
e bine să-i trimetem și restul pînă azi.
Școala noastră merge bine. Chiar aseară, prima zi a venirei mele, ne-am
pomenit cu franțuzii în vizită la noi. Directorul lor cel nou, Mâle, a venit
și vom relua și relațiile oficiale, așa de călduros susținute pe vremea prede-
cesorului său, Carcopino — care continuă a sta de la Paris în raporturile
cele mai amicale cu noi .
Cu toate cele bune, al d-tale devotat,
V. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58860.
244
17
18 ianuarie 1924
Iubite domnule Bianu,
Să le luăm la rînd:
1.	Iarna: aici s-a isprăvit și deci nu mai tratăm despre o chestiune așa
de unilaterală ...
2.	La premiile Academiei e o jale! Iar la premiul Păcuraru-Bianu un
dezastru.
3.	Părintele] Palmieri cu Giannini și alți fabricanți de Europe Răsări-
tene au fost avuți în vedere în felurite chipuri: sunătoare pentru volum
și strălucitoare (cel puțin așa am fost asigurat) pentru fracurile lor.
4.	Â propos de Marinescu tînărul x, am văzut interview-ul lui Marinescu
bătrînul, la întoarcerea de la Paris: foarte monumental; v-a făcut vreo dare
de seamă?
5.	Moș Sutzu să ne dea, dacă are chef, ceva pentru Buletinul francez,
tom. XI: asta pentru a-1 împăca pe el, iar nu pentru nevoile Europei!
6.	La punctul „schimb cu străinătatea44 adaog azi o nouă clientă, bul-
găroaică: Societatea Arheologică Bulgară transformată în Institut Archeolo-
gique Bulgare, Sofia, str. Patriarh Eftimi, 12, director prof. dr. Bogdan
Filow. Te rog să dai ordin să li se trimeată: Buletinul Francez al secției
istorice complet, și Memoriile secției istorice cu începere de la 1900 (de cele
dinainte de 1900 dacă vor avea nevoie le vor găsi la Academia lor).
Aceasta pentru că ei ne trimet toate publicațiile lor în dublu: un rînd
la Academie și altul la Școala din Roma, unde avem mare nevoie de ele
pentru „Tracologia“ (!) noastră.
Filow îmi scrie că le-a și trimes, chiar înainte de a le trimete noi pe
ale noastre. Așa încît vezi, [...] — noblesse oblige...
Pe aicea, noi învățăm carte de zor: tineri și bătrîni deopotrivă. E o
hărnicie teribilă. Totuși zilele trec foarte repede și sporul nu e în raport cu
timpul ... Mă gîndesc cu oarecare antipatie că trebuie să mă întorc în sîcîiala
și zăpăceala din București, unde nu se poate lucra științific nici a mia parte
ca aici.
Altfel, toate bune: prietenie și colaborare la cataramă cu franțuzii și
englezii — mai puțină cu americanii că-s tocmai în capătul celălalt al Romei.
Cu toate cele bune, al d-tale vechi,
V. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58861.
1 Constantin Marinescu, geograf și istoric, conferențiar de istorie universală la Uni-
versitatea din București, între 1923—1925. Membru corespondent al Academiei Române..
245
18
Roma, 21 ianuarie 1924
Iubite domnule Bianu,
îți transcriu textual ce-mi scrie aici bibliotecarul Institutului Franței,
d. George Seure, un arheolog de-al nostru, foarte respectabil:
« Je sais que vous etes non seulement membre, mais secretaire de FAca-
demie Roumaine. Ă ce titre je m’adresse â vous pour que Ies publications
de la Section historique soient offertes si possible ă la Bibliotheque de
FInstitut de France (23 Quai Conți ă Paris VLe) ou je Ies demande vai-
.nement ».
E adevărat ? Ce să-i răspund ?
Cu dragoste,
V. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58862.
19
Roma, 27 ianuarie 1924
Iubite domnule Bianu,
Cunosc chestia Șova h Eu însumi sunt puțin jignit de atitudinea lui.
Deoarece, dacă ar fi să iau tragic diferitele declaratii ce mi-a făcut în dife-
rite timpuri, concluzia ar fi aceasta:
La Academie lucrurile nu merg bine pentru că Boteni 2 face, și Vergu 3
drege ... Am avut (eu Șova) speranța că d-ta (Pârvan) vei pune ordine ...
Pentru că însă văd că m-am înșelat îmi dau, mi-ani dat chiar, demisia...
eu neputînd suporta mai departe această situație pe care d-ta o tolerezi
și ... oarecum o acoperi ...
Mă știi moș-bătrîn: am mai văzut eu multe de astea în viață. Una
din două:* sau Boteni își face afacerile pe spatele Academiei și atunci — cîteva
probe — și cetățeanul va zbura pe geam, sau d-ta (Șova) ești ipohondru!..
Prin urmare, fii liniștit, cere-le la toți dovezi de acuzările ce-și aduc,
eventual demisiile la toți. Nu piere Academia: înlocuim întreg serviciul cu
suplinitori ... bărbați și mai ales femei, ca la marile societăți pe acțiuni,
și treaba va merge strună ...
Te rugasem să pui să le trimeată bulgarilor, pe adresa lui B. Filow,
directorul Institutului arheologic bulgar, anume publicații; dacă nu s-a
făcut, te rog mult să se facă, pentru că ei au și trimes și am primit tot
aici lucruri foarte bune!
De asemenea ți-am trimes o ciudată întîmpinare de la Paris. Spune-mi
cum e cu acest caz ?
246
Eu lucrez de zor, dar vremea trece și nu pot prididi; probabil voi
mai rămîne vreo săptămînă-două și după 15 fevr., data ce fixasem pentru
întoarcerea mea. Fericiți oamenii cei de aici: au un lucru de care se ocupă,
nu o mie, ca la noi; și de aceea acela unul îl fac bine, în vreme ce noi
facem de toate cele o mie prost.
Cu dragoste, al d-tale,
V.	Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58863.
\ 2, 3 Funcționari la . Academia română în acest timp.
20
Roma, 18 februarie 1924
Iubite domnule Bianu,
Mi-ai făcut o mare bucurie cu știrile ultime asupra simpatiei guvernului
pentru Academie. * Eram tocmai la cină cînd mi-a sosit scrisoarea și am
cetit-o îndată tinerilor noștri amici; știi, noi suntem aici un fel de mînăstire;
directorul și membrii iau masa împreună ...
în special ar fi o mare mulțămire pentru noi toți să vedem, în sfîrșit,
începîndu-se clădirea localului, fără de care suntem în cea mai oribilă pri-
mejdie de foc în fiecare clipă.
Peste două săptămîni ne vedem. Am și cumpărat biletele de tren.
Firește, rămîne atît aici încă nefăcut. Dar și la București mă așteaptă atîtea.
Cu toate cele bune, la revedere,.
V.	Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58864.
21
25 februarie 1924
Iubite domnule Bianu,
Am început să-mi fac catrafusele. Din programele alăturate vei vedea
cam ce am pus la cale pe aici. Plec la 5 martie, ajung la 8, seara. A doua
zi ne vedem.
Am primit regulat toate scrisorile d-tale, în special ultima, care ne-a
făcut mare bucurie la toți și la care ți-am și răspuns imediat.
Nu-mi mai trimete nimic aici, deoarece nu mai poate ajunge înainte
de plecarea mea.
Cu dragoste,
V.	Pârvan
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58865.
247
22
Roma, 10 febr. 1925
Iubite domnule Bianu,
Întîi afacerile:
Viciu a fost pus de o parte de acord cu d-ta, nu cu intenția de a ne
... suprapune secției literare, ci de a convinge pe Sextil că e păcat de banii
Academiei. Dacă desperezi de a-1 convinge, atunci, iată, eu scriu chiar azi
lui Marin 1 să-i dea drumul!..
Pentru comunicarea lui lorga trimite poruncă la Muzeu să ți se prezinte
la raport secretarul meu, Metaxa 2, dă-i m-ssul cu explicațiile necesare și
el va îngriji prin băieții noștri copiarea (specialist în materie de paleografie
iorgaidală e asistentul meu Vladimir Dumitrescu!).
Aici lucrăm: eu fac curs la școală despre originile artei italice (Villa-
nova—Etruscă) pe italienește (ca să înțeleagă și ne-românii); iar iluștrii
noștri amici din Roma: italieni, englezi, americani vin de ne fac seria de conferin-
țe pe care o găsești pe foaia alăturată: tot grossi pezzi, care mai de care!
Timpul aici e de gen feminin: la donna e ... nici nu-i frumos, nici nu
plouă solid. Dealtfel, regulat la ora 6 seara electrica se stinge, ca la București,
pentru că turbinele electrice de la munte nu mai au apă — n-a plouat de pe
vremea lui Noe — și uzina merge cu cărbuni din Anglia, care sunt plătiți
în sterline ... deci întuneric și întristare.
Printre alte necazuri (nici reumatismul nu-mi dă pace de fel!), sunt
mereu în căutarea unui local pentru secția de Arte a școlii noastre; deși
•erau enorme, totuși nimic n-a împiedecat chiriile din Roma ca să devină
și mai ... enorme! Prin urmare, înțelegi: vreau să fac omletă fără să stric ouă!
Sunt mirat că nu-mi scrii nimic de confuzia generală politică din țară
Maniu + lorga + Averescu + Mehedinți + oo = Turnul Babilonului;
.„acolo șezum și plînsem“ !!
Ce mai face comisia „Eliadeu ? Antipa a plecat la Paris ?
Cu toate cele bune, al d-tale vechi,
V. Pârvan
Ribl. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58869.
1	Marin Simionescu-Râmniceanu, scriitor și critic de artă.
2	Harilaux Metaxa, custode în Muzeul Național de Antichități.
23
27 febr. 1925
Iubite domnule Bianu,
Poate că e chiar mai bine că eu nu sunt la București pentru chestia
.„Eliade“ h Antipa, „Andrei“ 2 și Guști au anume talente, care, aplicate res-
pectivilor „triumviri auro argento flando feriundo^,ar putea da rezultate supe-
rioare celor provocate de noi doi. Ce avem de salvat în chestiunea noastră
248
e: I demnitatea și prestigiul Academiei, și II tributul de 20—25%. Amă-
nuntele nu interesează. Ia dar o atitudine de Padreterno, indiferent și rece
la toate formulele indispensabile, imutabile și sacrosancte ale juristului, care
se vor bate cap în cap cu șurubăriile și șmecheriile reale ori imaginate pe
care ar fi să le combată. Țițeica îți va fi în această direcție de mare ajutor.
Sper și Balș. Președintele va fi, dimpotrivă, de ținut din scurt cu m’en
ficheismul lui suveran, ca să nu treacă prea ușor peste anume poduri ...
Aici a reînceput polemica de presă în chestia Basarabiei. [...]
V. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58870
Este vorba de lucrările comisiei pentru premiul Eliade Rădulescu.
2 Andrei Rădulescu (1880—1959), profesor de drept civil la Academia de înalte studii
comerciale din București, membru al Academiei Române. în acest an era membru al
Comisiei pentru decernarea premiului „Eliade Rădulescu^.
24
Roma, 2 martie 1925
Iubite domnule Bianu,
Toate complimentele mele pentru rezultatele obținute pînă acum în
tratativele cu membrii comitetului Elias. Așteptările ce puneam, în scri-
soarea trecută, în Antipa ca diplomat, și Andrei ca jurist, n-au fost înșelate.
Iar cit ești d-ta acolo la cîrmă, e o glumă să insiști ca să fiu și eu de față.
Cred că deocamdată sunt mult mai folositor aici decît acolo. Luna
aceasta sunt în orice caz nevoit a mai rămîne aici. Voi sosi în primele zile
(3—4) ale lui aprilie.
Nu e cred, de fel zorit să convocați o sesiune extraordinară de trei
zile exclusiv pentru chestia „Eliade“, punînd firește iară la 25 mai, ca de
obicei, sesiunea generală ordinară, care și așa fusese rău așezată anul trecut.
Grăbirea lucrului cu Elias mai e importantă și din alt punct de vedere:
odată expuse vederile noastre și în linii generale primite, nu trebuie să mai
lăsăm loc la reveniri și interpretări de ... părere de rău, plus, la intrigi.
Sunt și eu absolut de acord cu d-ta, Țițeica și Andrei că sub nici
un cuvînt noi nu putem renunța la prelevările de 20%, tocmindu-ne ca
zarafii, ba o fi 10%, ba 15%. Așa scrie la „Statute“, așa rămîne, și orice
discuție din partea adversă e o lipsă de amiciție față de noi.
Ai făcut foarte bine cu darea afară a imbecilului de la Sascut, iar
chestia bacșișului de 500.000 lei nu e o prea mare nenorocire, deoarece
vom mai avea nevoie de ... familie (!) la Viena.
249
Dacă vezi pe Moisil roagă-1 să-mi dea de la arhive nu numai ce are de
prisos din Hasdeu, dar toate publicațiile în plus de la Comisia Istorică a
României și cît mai multe dublete. „Medieviștii“ de la școala noastră o duc
foarte greu din cauza lipsei de cărți românești de control, în număr suficient...
Cu toate cele bune, al d-tale devotat,
V. Pârvan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58871.
25
Vineri, 6 martie 1925
Iubite moșule,
In calitatea mea de băiat cuminte și virtuos (care nu vrea să facă
„păcate mari“, ci numai mai mici) voi fi prezent la apel.
Plec de-aici luni, la 16, sosesc, nu știu la ce oră, joi la 19, și vineri
de dimineață te trezești cu mine spre a-mi da ... des tuyauxpQnlm^Ai^
de după masă.
Cu dragoste și toate cele bune,
V. Pârvan
P.S. Cînd a auzit mama Roma că e vorba de făcut front comun pentru
„prelevările daco-traianice“, mi-a acordat imediat laisser... aller...
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58872
26
Roma, 29 martie 1926, Via Emilio del Cavaliere 11
Iubite domnule Bianu,
între 20 și 25 aprilie va veni Ia București, să facă lecții la Univer-
sitate] și la Inst[itutul] Sud-Est European, amicul nostru, senatorul etc., etc.
Ettore Pais. Cu acest prilej, el prepară și o comunicare științifică pentru
Academie: i-am spus că e bine să-și ia locul în Academia noastră cu ceva
de mina întîi, care să fie apoi publicat în memoriile noastre. 1
Eu nefiind în țară, firește, d. N. lorga va lua asupra sa a fi mentorul
d-lui Pais în ce privește lucrurile de la noi, desigur cu o strălucire orbi-
toare ... Eu cred, și te rog să-mi dai răspunsul cu întoarcerea poștei, că n-ar
fi totuși inutil ca d-ta să primești pe Pais la d-ta (dacă eram la București,
el ar fi locuit la mine), și cum el dorește, după sugestia lui Mussolini, să
sondeze terenul în chestia aprovizionării Italiei cu petrol, grîu, lemne etc.
250
importate de la noi, ai convoca la d-ta pe Mrazek și Antipa și ei i-ar da
toate detaliile dorite ... Iar d-ta l-ai instrui pe Pais în cele ale trecutului...
Natural e o simplă părere, poate prea împovorătoare pentru d-ta, dar,
în același sens, s-ar găsi poate alte soluții, egal de utile, și mai puțin plic-
ticoase pentru doamna Bianu și pentru d-ta. 2
Cu cele mai bune salutări, al d-tale,
V. Pârvan
P.S. Am primit azi scrisoarea a Il-a a d-tale și o scrisoare de la Marin 3,
amindouă deopotrivă de melancolice în ce privește înțelepciunea politică
a poporului român ... săracă țară „unită44, „întregită44 etc., pe ce mîini
e amenințată să ajungă grație ...specialiștilor noștri in politică!
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58866.
1	La 12 iunie 1924, Ettore Pais este ales membru de onoare al Academiei Române.
2	Marginal I. Bianu notează: „pr. și răsp. 3.1V.1926. 9.IV. cer precizări: ziua sosirii;
•cîte zile va sta aici“.
3	Marin Simionescu-Râmniceanu.
27
Roma, 6 IV 1926
Iubite domnule Bianu,
în continuare la scrisoarea despre Pais, îți trimet aici o conferință a lui
ținută la Roma în 1915, pentru ca eventual să o dai vreunuia dintre gazetarii
amici spre a-i face o prezentare față de publicul nostru, care habar n-are
cine e Pais. Conferința e foarte bine făcută și cu multă simpatie pentru noi.
Am văzut afară de lista noului guvern și celelalte două liste de foști
viitori miniștri: ideea de a le publica pe toate trele a fost excelentă: deoarece
de-abia așa a putut înțelege și subsemnatul anume chestiuni extrem de palpi-
tante pentru ambițiile protipendadei noastre intelectuale, greco-romane.
Cu toate cele bune. Al d-tale,
V. P âr v a n
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58867.
28
Roma, 14 IV 1926
Iubite domnule Bianu,
Pais — care îți trimete ca omagiu poza lui — va sosi duminică 25 c.
la ora 11 dim.
Va sta circa 6—7 zile.
Este mare galactofag: bea lapte toată ziua și nu mănîncă decît o dată la
amiază, foarte ușor, în schimb nu refuză cafelele cu lapte oricîte ar fi zilnic!
251
Chestia cu petrolul, griul etc. nu e chiar așa ciudată cum pare, el
e senator de mulți ani, și e istoric. Informația nu și-o cere pentru a învăța
carte pe cei de la guvern, ci pentru a vorbi și a scrie după bune informații
despre relațiile economice dintre Italia și România, iar comunicările pe care
i le va face lui Mussolini la întoarcere, chiar de vor fi de caracter pur
teoretic, vor fi de mare folos.
Cu toate cele bune. Al d-tale,
V, Pârvan
Rog rezervați pentru Pais ședința de vineri 30 aprilie, cînd va face
o importantă comunicare științifică despre Pyrrhus, pe care te rog să i-o
iei ca să o publicăm în Bulletin [de la] Sect[ion] Historique.
Bibi. Acad. RS.R., Coresp. inv. 58868.
1	De fapt, în ședința din 7 mai 1924 Ettore Pais citește comunicarea Xoi portrete
ale lui Pyrrhus și alți regi macedoneni și originea elenă a monumentelor din Pompei.
29
2 VIII 1926
Scumpe moșule,
S-a împlinit o lună de cînd stau la închisoare și microbii lui Pfeiffer
nu se dau bătuți; doftorul nu-mi poate spune cît o să mai dureze: o săp-
tămînă, o lună, ori mai mult. Reacție în organism în aerul păcătos de la
București nu se poate produce, iar să ies din casă nu se poate etc. etc.
Astfel, puținelor hîrtii ce-mi vin de la Academie le dau drumul regulat,
corecturile la Getica merg înainte: Cantabrigia, idem. Dar toate astea slăbesc
și ele organismul și lungesc boala; deci etc.
Deci cârpe diem Predelensem și vino cît mai tîrziu la București, că aici
nu-i nici o fericire.
Cu respectele mele doamnei Bianu. Al d-tale vechi,
V. Pârvan
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. 58873.
30
21 IX 1926
Iubite domnule Bianu,
Eu fiind de cîteva zile bolnav, nu pot ieși. Dacă poți trece un moment
pe la mine, îți voi demonstra încă o dată și oral necesitatea plecării d-tale,
și nevoia, ca dacă nici Banca Națională nu funcționează, să se facă o înche-
iere a Delegației pentru completarea sumei ce ai obținut de la Instrucție.
Cu toate cele bune, al d-tale,
V. Pârvan
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58874.
PERPESSICIUS (DUMITRU S. PANAITESCU)
1
11 septembrie 1912
Stimate domnule Bianu,
Conform răspunsului d-lui Ghica, care a binevoit să-mi răspundă de-acum
două zile, astăzi la ora 11 a.m. m-am prezentat Ia domnia-sa.
Am luat lecția în condițiile preconizate de domnia-voastră și de bună-
seamă că o voi începe în preajma lui 1 octombrie. Aș dori — întrebuințînd
laconismul vechilor lacedemonieni — să fiu în nota justă de tălmăcire a sen-
timentelor mele de mulțumire.
Sunt mulțumiri care sunt expresia atîtor glasuri, încît de teama de a nu
le putea armoniza și a nu jigni prin disonanța lor nedisciplinată — deci
sinceră — suntem îndemnați să recurgem la laconism.
Primiți, vă rog, domnule Bianu, asigurarea unei sincere mulțumiri. 1
Dumitru S. Panaitescu
student an III
Bibi. Acad.	Coresp. inv. 58588. S 21 (1)/ D V.
1	în anul 1912 Perpessicius era student în anul al III-lea al Facultății de litere din
București, cînd prezentîndu-se la un concurs pentru obținerea unei burse, din a cărui
comisie făcea parte și loan Bianu, acesta apreciind temeinicia pregătirii concurentului îi
recomandă ca preparator al nepoților lui Ion Ghica.
2
Arad, 23 dec. 1919
Stimate domnule Bianu,
Depărtarea, ca și multul timp trecut, nu pot să răpească acestor cîteva
rînduri caracterul de spontaneitate pe care li-1 dă sufletul meu, pus într-o
muncă nouă și amintindu-și de răstimpul trecut la Academie, sub binevoi-
toarea dvs. conducere. 1
253
Cu atît mai mult cu cit, relațiunile pe care mi le-ați dat, în ultima,
întrevedere, despre lucrurile de aici sunt de o exactitate de amănunt.
Desigur nu e în aceste rînduri mărturisirea unei nemulțumiri pentru
această muncă de ziler didactic.
Singur gîndul că viitorul neamului se clădește și-n această margine
de țară [...] ar fi deajuns ca să susție o muncă și mai mare.
Și totuși, munca de cu totul altă natură decît aceea cu care mă deprin-
sesem și satisfacerea atîtor nevoi sufletești pe care numai Bucureștiul ți le
poate da, m-au făcut deseori să mă gîndesc — de ce n-aș recunoaște-o — la
vitregia vieții care te îmbrîncește de-atîtea ori, în viață, pe drumuri de
muncă — nobilă desigur —, dar lipsită de grațiile pe care numai o bibliotecă
ți Ie poate da.
Deci cu cîtă melancolie mă gîndesc cîteodată la viața trăită la Aca-
demie, cu atîta, însă, bucurie mă gîndesc întotdeauna la bunăvoința dvs.
dintotdeauna și mai ales — îmi plătesc o datorie pe care o voiam achitată
mai din vreme — de frumoasa scrisoare pe care mi-ați trimis-o în Moldova
înainte de întoarcerea mea din refugiu.
Pentru tot atîtea motive care trăiesc cu o parte frumoasă din viața
mea, permiteți-mi să vă trimit, de aici, salutările mele de — întîrziată, dar —
pururea proaspătă aducere aminte.
Cu deosebită stimă,
Dumitru S. Panaitescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58589. S 21 (2)/ D V.
1	După obținerea examenului de capacitate în 1919, la cererea sa, Perpessicius este
numit profesor la Liceul Moise Nicoară din Arad, la deschiderea căruia rostește discursul
inaugural.
3
Duminică, 29 octombrie 1922
Stimate domnule Bianu,
Sunt cîteva zile de cînd, după ce mi-ați vorbit în cabinetul dvs., port
cu mine un mare regret. Mai mult în dorința și în nevoia de a-1 limpezi
vă rog să aveți bunăvoința de a ceti cele următoare:
întotdeauna am fost sub vraja timpului trăit la Academie și — oricît
ar părea clișeu retoric — în sufletul meu a trăit intensă mireasma de sihăstrie
harnică care mi-a încîntat ceasurile de slujbă între zidurile Academiei (dacă
mi-ați da voie aș reaminti și rîndurile pe care vi le scriam și din Moldova
— în vremea războiului — și din Brăila, rînduri sincere care arătau, în sim-
plitatea lor, bucuria cu care m-aș fi reîntors, asemeni fiului risipitor).
Dacă acest vis al meu — al reîntoarcerii — ar fi numai de domeniul
unui trecut îndepărtat, dacă l-aș fi fost uitat de-a pururi, desigur că această
scrisoare nu și-ar mai avea rostul.
254
Deci, cînd mi-ați vorbit acum cîteva zile, o bucurie a tresărit în mine
la gîndul că voi putea iarăși lucra în tihna de la Academie, dar, mi s-a
părut că propunerea dvs. (mai mult: abia pot să percep dacă a fost sau
nu o propunere) era altoită cu o mare îndoială despre mine, care m-a durut
și m-a amuțit de n-am putut să mă reped la ea cu toată dorința mea.
De aceea port de trei zile regretul de a nu-mi fi văzut visul cu ochii
și pentru clarificarea lui — indiferent de rezultate — vă răpesc timpul scri-
indu-vă.
Dacă aș avea certitudinea că dvs. vă îndoiți despre capacitatea mea
de lucru (e vorba de lucrul cu stînga) desigur scrisoarea aceasta ar urmări
o consolare platonică numai. Nu am această certitudine și de aceea mă rezum
în următoarele:
Dacă socotiți că aș putea îndeplini (bunăvoința și modestia mea chiar
îmi spun că aș putea) slujba de corector despre care aminteați, acum trei
zile, eu din parte-mi vă asigur de extrema mea dragoste de a lucra, de o
deosebită rîvnă pe care aș pune-o în îndeplinirea (și asimilarea) slujbei și
mai ales de nemăsurata bucurie ce as simți reintrînd în rîndurile slujbașilor
Academiei.
Primiți, vă rog, stimate domnule Bianu, asigurarea deosebitei mele con-
siderațiuni.
Dumitru S. Panaitescu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58590. S 21 (3)/D V.
4
TELEGRAMĂ	[7 I 1928] 1
D-lui I. Bianu — Academia Română
Urări de sănătate și fericire de la ucenicul dvs.
Perpessicius
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58591. S 21 (4)/DV.
1	Data a fost preluată după ștampila poștei.
CEZAR PETRESCI]
6 iunie 1930
Mult stimate domnule Bianu,
Cutez a scrie, cu nădejdea că-mi va fi iertată obrăznicia și nerăbdarea
mea prea tinerească ... Se întîmplă că, după o lipsă de trei luni în străină-
tate, sunt obligat să plec cît mai repede acasă, la țară, ca să mă apuc
de lucru. De aceea îndrăznesc să vă rog a dispune ca formalitățile oficiale
ale premiului cu care m-ați onorat, 1 să mi se urgenteze prin excepție, ca să
pot părăsi Bucureștii cît mai curînd, mai ales că a treia ediție din întunecare
fiind sub tipar, vreau să remaniez și să reduc textul în liniște, în vederile
sfaturilor d-voastră atît de juste și binevoitoare.
încă o dată vă rog să-mi iertați lipsa mea de modestie și rămîn al
d-voastră supus:
Cezar Petrescu
Hotel Esplanade, Bul. Acade
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58790
1	în ședința Secției literare din 22 mai 1930,1a discuția pentru decernarea premiu-
lui Eliade Rădulescu, în valoare de 50.000 lei, Sextil Pușcariu propunea premierea roma-
nului întunecare, acum la a 11-a ediție. în încheierea Raportului său de recomandare,
referentul spune : „Academia a premiat întîiul volum de novele, Scrisorile unui răzeș,
în care se cuprindeau în germene diferitele aspecte ale viitorului scriitor. Propunînd Aca-
demiei premierea cu marele premiu Eliade Rădulescu a romanului Întunecare, deși nu
fusese prezentat de autor la concurs, aș vrea, înainte de toate, să aducem un omagiu mare-
lui său talent de scriitor, dar în același timp aș vrea să arăt autorului că, între operele
sale atît de numeroase, Academia Română prețuiește cu deosebire cele două volume pre-
miate, preferîndu-le celor de felul lui La Paradis sau Miss România^. (Cf. Acad. R.S.R.,
Dosar A—3—1930, f. 153).
în urma discuțiilor, i s-au acordat lui Cezar Petrescu 40.000 lei din premiu, restul
revenindu-i lui Damian Stănoiu, pentru ediția a Il-a a volumului său Călugări și ispite
(raportor C. Rădulescu — Motru). (Cf. procesul verbal al Secției literare din 22 mai 1930,
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar A—3—1930, f. 49.)
256
Antou Naum
Anton Naum către loan Bianu	Autograf Anton Naum. Ultima filă
a scrisorii din 23 oct. 1909
I. C, Negruzzi
I. c.
^ianu

Kr. Nvrop către I. Bianu.	Autograf Kr. Nyrop.
Scrisoarea clin 7 martie 1899	Finalul scrisorii clin 19/6 189/
A. î. Odobescu

? '2
|3
Ofl 5 PATKfH
A^^A<,6£L &T fit ff^UAAA
£T B£^(A£, t r ĂU/^A
r, p, AP£ . 'THewb^t v/A 4/
< <>£. t^mPi vai Hoc narj6-z
oi vo 0 *'r jw<'<
p/b f țpSv WM
C(^CA (b'fW b VA P f fi frbfi ft
£r < u /a?aai jp^/vrvx/r
1 — 2. A. I. Odobescu către I. Bianu. 3. Filă
din scrisoarea pe care Odobescu o trimetea
la 1/13 iulie 1881 lui I. Bianu
A. I. Odobescu către I. Bianu	Autograf Odobescu. Ultima filă
din 6/18 sept. 1888
Dunitrie Onciul către îoan Bianu
'■ Onciul către L Bianu	Autograf Dimitrie Onciul. Ultima filă
a scrisorii clin 2 noiembrie 1886
Q

George Oprescu



ION PETR0V1CI
1
Iași, 11 martie [1911]
Prea stimate dfomnujle Bianu,
în momentul în care vă scriu, Senatul universitar de la Iași și-a dat
avizul în ce privește catedra de Istoria filozofiei, Morală și Sociologie la
care, după cum știți, concuram și eu ... Anume s-a opinat în unanimitate
ca Morala și Sociologia să fie încredințate lui D. Guști, cu rangul de agregat,
iar Istoria filozofiei vechi, împreună cu o materie detașată de la catedra
d-lui Găvănescu (care în momentul de față face singur cursurile care la
București le fac doi, și odată trei profesori) să alcătuiască o catedră deose-
bită, la. care am fost recomandat eu, tot ca agregat. Cum această soluțiune,
care a izvorît din convingerea că atît candidatul Guști cît și eu suntem
elemente utile Universității, după cît îmi aduc aminte, cadrează și cu con-
vingerea dv., care am simțit că ne apreciați pe amîndoi — cu o deosebire
numai de grad — mi-am luat permisiunea să vă scriu, rugîndu-vă să dați
concursul dv. la săvîrșirea acestei sciziuni de catedră, care trebuie făcută
prin parlament. Fac apel la bunăvoința dv., fiindcă putința știu că o aveți.
O astfel de scindare — care atrage după sine, în fapt, prevederea unei catedre
în plus — nu necesită mai întîi de toate aproape nici o sporire bugetară.
Fiindcă se găsește deja în buget locul meu de conferențiar de filozofie, care,
înlocuindu-se cu un loc de agregat, n-ar cere decît un adaos de 70 de lei
lunar. Apoi, la București sunt 4 catedre de filozofie, pe cale de a deveni
chiar 5, iar la Iași numai 3, cu toate că trebuiesc să se propuie toate mate-
riile ce se propun la București. Cum vedeți, dorința caldă (fiindcă după cît
știu e cald exprimată) a unanimității Senatului universitar de aci ar putea
fi satisfăcută foarte ușor. Cînd m-am gîndit la o intervenire personală, m-am
gîndit fără înconjur la dv. Aveți și puterea și mi-ați arătat altă dată și
bunăvoința. Rămîne să spuneți un cuvînt d-lui ministru, mai înainte de
întocmirea bugetelor, și sunt convins că lucrul se va face. Oricum va sta
257
lucrul, de ceva am să vă rog. Anume să mă vestiti printr-un cuvînt, de ce
credeți a face, fiindcă am convingerea că nu există vreme mai pierdută decît
aceea pe care o trecem legănîndu-ne în speranțe irealizabile ...
Al dv. devotat,
I. Petrovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58795
1	Ion Petrovici, născut la Tecuci în 1882, m. 1972, filozof, om politic și profesor de
istoria filozofiei moderne și logică (din 1 ianuarie 1912) la Universitatea din Iași. Decan
între 1923—1926, apoi profesor la Universitatea din București. Deputat și ministru în
mai multe rînduri. Membru al Academiei Române din 1934.
2
Iași, 8 decembrie 1911
Prea stimate d[omnu]le Bianu,
încep prin a vă mulțumi călduros pentru votul pe care mi l-ați dat dău-
năzi, pentru întărirea pe care ați dat-o acelui raport ce merita după a mea
părere să aibă o soartă mai bună pentru el și pentru mine.
Dacă n-ați putut salva prin autoritatea dv. o situație la care aveam
dreptul să sper, aveți totuși posibilitatea astăzi a-mi acorda un sprijin foarte
însemnat, și în care îmi pun toată speranța.
Știți că eu am fost recomandat în unanimitate de Senatul de la Iași,
și potrivit cu legea dl. ministru are dreptul a mă numi cu o singură recoman-
dare. Este ceea ce s-a făcut de curînd cu numirea d-lor Murnu, Mihăileanu etc.
Vă rog mult a interveni pe lîngă dl. Ștefan loan a conchide în Consiliul
Permanent în favoarea mea. Votul său — alături de al d-lui Virgil Arion,
care mi-a declarat formal că o face — va fi de o imensă însemnătate.
în acest mod s-ar putea repara nedreptatea ce mi s-a făcut, precum și
șubrezimea situației mele.
Vă mărturisesc că mă aflu într-o stare puțin de invidiat. Dacă voi fi
nevoit să abandonez Universitatea, nu rămîn cu nimic. Aceste gînduri uci-
gătoare m-au adus într-o situație morală deplorabilă.
Contez mult că iubitul meu fost profesor nu îmi va refuza acest concurs
care e în măsură a mi-1 da ca nimeni altul și care concordă totodată cu votul
ce l-a dat în Senat.
îmi pun toată nădejdea și nu mă îndoiesc că, în urma intervenirii dv.,
voi obține acest lucru de care am neapărată nevoie.
Cu mulțumiri anticipate și asigurarea unei durabile recunoștințe \
/. Petrovici
P.S. Chestiunea vine la Consiliul Permanent săptămînă asta sau cea
viitoare.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58794.
1	La 1 ianuarie 1912 Ion Petrovici era numit profesor agregat de Istoria filozofiei
moderne și logică.
ALEXANDRU PHILIP PI DE1
1
Iași, 13 iunie 1897
Onorate domnule,
La scrisoarea d-voastră de la 11 iunie am onoarea de a răspunde că în
ziua de 17 iunie oarele 4 p.m. voi fi la București2.
Primiți, vă rog, încredințarea înaltei mele considerații.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 17.
1	Alexandru Philippide (1859—1933), erudit filolog și lingvist, profesor de istoria
limbii si literaturii române la Universitatea din Iași (1893—1933), din 1900 membru al
Academiei Române. Urmînd primei pleiade a cărturarilor deschizători de drum pe tărîmul
studiilor lingvistice în țara noastră, Alexandru Philippide s-a afirmat ca veritabil conti-
nuator al lor, atît prin năzuința și strădania de a elabora în cuprinsul unor lucrări practice
și a unor studii teoretice fundamentale, istoria limbii române, gramatica și dicționarul ei,
cît și prin importantele contribuții ce au deschis noi căi de cercetare în aceste domenii.
Deși multe din concluziile la care a ajuns în istoria limbii române au fost infirmate
de cercetarea ulterioară, iar istoria literaturii, pe care a conturat-o fără o temeinică ana-
liză, este apreciată mai mult ca o lucrare bibliografică conștiincioasă, opera sa Introducere
în istoria limbii și literaturii române, publicată la 1888, anticipează, nu fără anumite merite,
exegeza lui Ovid Densusianu, Historire de la langue roumaine, al cărei prim volum a apărut
abia în 1901, monumentala Bibliografie românească veche a lui loan Bianu și Nerva Hodoș,
cu apariție, în fascicole, începînd din 1898, și remarcabila Istoria literaturii române de
N. lorga, apărută în 5 volume, între 1901—1909.
Caracteristic pentru spiritul și metoda ce stă la baza operei sale este faptul că a res-
pins exagerările latiniste „reușind să se mențină pe linia dezvoltării istorice a limbii și
literaturii noastre" (D. Macrea, Lingviști și filologi români, Ed. Științifică, Buc., 1959,
pg. 153).
La 1897, după ce B. P. Hasdeu, a cărui metodă, în elaborarea prodigiosului Etymo-
logicum Magnuni Românie, l-a împins pe o cale fără finalitate, silindu-1 în fapt să aban-
doneze lucrarea, prestigiul de care se bucura la acea dată Alexandru Philippide, autori-
259
tatea sa cîștigată prin erudiția, rigoarea și disciplina metodică pe care se întemeiau stu-
diile sale, a determinat Academia să-i încredințeze lui misiunea de a conduce lucrările
dicționarului limbii române, unul din principalele țeluri constitutive ale înaltului for cul-
tural (cf. Procesul— verbal nr. 2 al Comisiei Dicționarului, din 17 iunie 1897, în Arhiva
Acad. B.S.B., Dosar P 17— 1897—1903, f. 50).
Corespondența sa cu I. Bianu datează din această perioadă și e de natură să ateste
măsura însemnată în care a contribuit la elaborarea Dicționarului Academiei Române.
în calitate de secretar al Comisiei Dicționarului, compusă din D. A. Sturdza (pre-
ședinte), T. Maiorescu, I. Kalinderu, Gr. G. Tocilescu și N. Quintescu, loan Bianu va
ține o legătură permanentă cu Philippide, contribuind prompt la rezolvarea multiplelor
probleme organizatorice ce se iveau.
2	Așa cum atestă procesul-verbal nr. 1, din 10 iunie 1897, de constituire a Comisiei
Dicționarului, Al. Philippide era invitat pentru 17 iunie spre a i se încredința sarcina orga-
nizării lucrării și, în perspectivă, a redactării sale (cf. Arhiva Acad. B.S.B., Dosar P—17.
1897—1903, f. 12). în anul următor, 1898, în Raportul cu privire la Planul de organi-
zare a Dicționarului, citit în fața plenului academic la 23 martie, se motiva această ale-
gere prin faptul că Alexandru Philippide „a dovedit o mare competință în filologia româ-
nească prin lucrări foarte mult apreciate de specialiștii străini“ (cf. Arhiva Acad. B.S.B.,
oc. cit., f. 121—131).
în ședința din 10 iunie 1897 Comisia își precizase un punct de vedere asupra cuprin-
sului și modului de organizare a acestei activități, pentru a cărei realizare se alocase suma
de 6.000 lei anual. Potrivit cerințelor Comisiei, Dicționarul trebuia să cuprindă:
,,a) Toate cuvintele și formele vechi aflătoare în cărțile și documentele vechi româ-
nești, precum și cele moderne din limba poporală a românilor de peste tot locul, asemenea
și cuvintele din limba specială tehnică a industriilor, meseriilor, comerțului etc., oricare
ar fi origina lor, căci «nu ne temem de cuvinte cari au căpătat de veacuri împămîntenirea».
b) Cuvintele nouă devenite poporale sau de generală întrăbuințare la români, cum
sînt termenii mecanici, ai armatei, ai botanicei etc., adecă termenii științifici intrați în
limba generală sau literară, mai ales în secolul prezent.
La fiecare cuvînt, scris în forma lui actuală, să se dea diferitele lui însemnări, la
trebuință și în limbile latină sau franceză, cu exemple din cari să se vadă fiecare însemnare,
exemplele cuvîntuhu în diferite epoce; la sfîrșit să se arate originea cuvîntului și istoria
lui.
Pentru a se face această lucrare trebuie:
1.	Să se adune materialul de cuvinte cu frazele în cari se găsesc și cu indicarea pre-
cisă a studiilor etimologiilor făcute pînă acum de specialiști români și streini; acest mate-
rial să fie scris pe foițe de hîrtie așezate în ordine alfabetică.
Materialul să se adune:
a)	din toate colecțiunile și literatura poporală în proză și în versuri, cîte s-au publi-
cat în volume, broșure, reviste și ziare.
b)	din orice alte informațiuni culese de-a dreptul de la popor;
c)	din scrierile sau traducerile tuturor scriitorilor români vechi și noi.
Această adunare de material s-ar putea organiza a se face de mai mulți colabora-
tori pregătiți anume spre acest scop, după un program uniform, stabilit de Comisiunea
Academiei cu cooperarea unui filolog, care va avea și direcțiunea lucrărei.
Ea ar ține cel mult 2 ani.
260
2.	Materialul în acest mod adunat se încredințează filologului, care este însărcinat
cu redactarea dicționarului; el își poate lua unul, doi sau trei ajutători pentru copiare
și facerea corecturilor etc.
Aceasta a doua lucrare s-ar putea face în 3—4 ani.“
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 14—16.)
Aceste cerințe i-au fost comunicate lui Al. Philippide în ședința din 17 iunie 1897.
cînd, așa cum consemna procesul-verbal, acesta se declară „gata a primi însărcinarea care
i se propune de comisiune“, urmînd a-și prezenta în scris observațiile asupra planului
de organizare. Totodată, se menționa în același proces-verbal că „Dl. Al. Philippide
se leagă a nu avea în timpul celor 5 ani altă ocupație decît aceea de profesor universitar
pe lîngă lucrarea ce a primit de la Academie^ (cf. Procesul-verbal nr. 2 al Comisiei Dic-
ționarului, loc. cit., f. 50).
La 23 iunie 1897, trimițînd Comisiei o primă listă de colaboratori, Al. Philippide
îi scria lui D. A. Sturdza, dorind să-l pună în curent cu cîteva probleme legate de începu-
tul activității. Totodată îi trimitea și un Proiect de dicționar, în fapt o expunere succintă
asupra concepției și metodei de lucru. Considerîndu-le demne de interesul cercetătorilor
le reproducem mai jos:
Prea stimate d[omnu]le Sturdza,
Vă trimit lista autorilor și proiectul. Am găsit pe cei trei colaboratori din Iași: Sco-
bai, fost elev al meu și profesor de românește; Teodorescu și Botez, doi distinși studenți
ai Facultății de litere. Acești tineri, plini de bunăvoință, care vor lucra subt controlul
meu și-mi vor face dese dări de seamă despre progresul lucrărilor, îmi vor fi de mare aju-
tor. Cu Crețu și cu Jarnik voi intra în înțelegere atunci cînd dl. Bianu se va fi informat
întîi dacă într-adevăr primesc să lucreze ori ba.
Controlul celor făcute de Crețu va cade însă în sarcina Academiei, iar acel al lui
Jarnik în sarcina lui Dumnezeu. Drept să vă spun, eu nu aș fi fost de părere să se vîre
un strein printre noi. Se va zice că a trebuit să pună mîna un strein la lucru, pentru
ca să putem urni treaba din loc, ceea ce nu e adevărat. Eu voi face Academiei raporturi
dese despre mersul trebei aici și am toată nădejdea că dacă d-nii Crețu și Jarnik vor fi
atît de harnici ca noi iști de aici vom avea gata notițele peste doi ani.
Ceea ce trebuie acum deocamdată făcut este să ne dăm socoteală lămurită de numă-
rul volumelor ori, mai bine zis, de cantitatea brută a materialului ce va fi exploatat, apoi
să vedem care lucrări se pot procura mai lesne și care mai greu, care sînt mai greu de
studiat și care mai ușor. Pentru aceea, ar fi bine să completați d-voastră lista cu ce veți
mai găsi de cuviință. Bine ar fi însă și să lăsați lista cum este, căci — professus gr an-
dia tur get — și să mi-o înapoiați pentru ca să pot face asupra ei cercetările pomenite. Cînd
îmi voi fi dat socoteală de cantitatea lucrului, voi lua partea cea mai grea pentru mine
și voi împărți restul în cinci părți egale. Colaboratorii vor lucra numai ce voi spune eu
și cum voi spune eu. Apoi, ceea ce mai trebuie deocamdată făcut este să culeg din dicțio-
nare lista cuvintelor și să fac modelul casetelor. Pentru aceasta se cere un timp oarecare,
cu atît mai mult că am avut și am examene, sînt în două comisiuni pentru concurs și am
și delegație la HumpeL în luna iunie, noi profesorii dăm în bot. Voi face însă tot ce voi
261
putea ca deja în cursul lunii iulie să începem a face notițele. Să nu uităm însă că graba
strică treaba. Noi sîntem cu dicționarul cam ca popa cel care uitase că e postul cel mare
și numai cu vreo două zile înainte de Paști începuse să strige: postiți, măi, că mîne e Pas-
tele !
Al d-tale devotat servitor,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 28—29.
PROIECT DE DICȚIONAR AL LIMBII ROMÂNE
Se va întocmi un dicționar al limbii comune românești, astfel cum se găsește ea în
autorii cei mai însemnați de la al XVI-lea secol încoace. Care sînt acești autori, se speci-
fică în lista alăturată. Aceștia nu sînt toți autorii însemnați români, de unde s-ar putea
culege limba românească, dar trebuie să ne mărginim cercul cercetărilor pentru a putea
da o dată la iveală într-un spațiu de cinci ani un dicționar al limbii moderne. Aceeași
necesitate de a produce într-un cadru restrîns o operă, nu perfectă și înjghebată pe calu-
puri extraordinare, ci potrivită cu scopul și cu titlul, care să dea românilor un tablou cît
se poate de complect al limbii comune, ne obligă de a lăsa la o parte dialectele. Eliminarea
dialectelor mecedonean și istrian este ușoră. Aceea a dialectelor din Dacia însă dă loc la
oarecare dificultăți. Limba noastră comună nu este încă fixată complect și se poate foarte
lesne întîmpla ca să dăm loc în dicționar la cuvinte dialectale, tot așa după cum sigur
vom lăsa necatalogate cuvinte care aparțin limbii comune, dar care ne vor scăpa din
videre. Pentru a scăpa din videre cît se poate mai puține cuvinte, am ales scriitori bogați
în cugetare de diferite bresle și din diferite timpuri: religie, legi, istorie, poezie, originale
și traduse, din veacurile. XVII—XVIII, XIX. Pentru a nu încărca lucrarea cu prea multe
elemente dialectale am lăsat pe de o parte fără cercetare literatura veacului al XVI-lea,
căci în acel secul limba comună de abia începuse a se separa de dialecte, iar pe de alta,
am eliminat acele monumente literare care sînt vădit scrise în dialect, anume actele
publice.
Baza notițelor o va forma lista de cuvinte deja catalogate în Dicționarul de Buda,
în Gihac și în Dicționarul lui Laurian. Această listă o voi face eu, după ce voi elimina neo-
logismele lui Laurian, care nu se găsesc nicăiri întrebuințate. Cihac va trebui să rămînă
intact, pînă cînd se vor proba ori nu în autori cuvintele pe care nu le probează cu citații.
Cuvintele probate de el cu citații din autori care ies din cadrul lecturilor noastre (precum
Uricariul lui Godrescu) vor rămîne după ce vor fi controlate. Pe această bază se va lucra
în următorul chip. Se va publica lista pomenită și fiecare colaborator va trebui să o aibă
înaintea ochilor. Acel care va fi însărcinat cu cetirea lui Dosoftei de ex., va trebui să
probeze cu citații exacte și numeroase (citațiile se vor face după pagină, și numele auto-
rului se va însemna scurtat) fiecare cuvînt din listă; apoi va nota toate cuvintele cîte nu
se găsesc în listă. Alături cu probarea cuvintelor, va nota colaboratorul tot ce va socoti
că este idiotism românesc. Prin probarea de mai multe ori a unui cuvînt și prin înșirarea
idiotismelor se va putea ajunge la cunoașterea aproape complectă a diferitelor înțălesuri.
Explicarea idiotismelor, care se va face tot în românește, precum și traducerea înțălesu-
lui fundamental al cuvintelor în latinește și franțuzește o voi face eu. Pentru ușurința
lucrului va trebui ca fiecare colaborator să aibă casete de carton cu despărțituri, în care
să se așeze pe bucățele de hîrtie notițele asupra cuvintelor, care cuvinte vor fi lipite Ia
fiecare despărțitură în etichete tipărite. Modelul îl voi da eu. Doi ani vor fi îndestulători
în caz cînd cinci oameni vor lucra conștiincios. Odată notițele făcute, eu singur —căci
262
altfel n-ar avea lucrarea unitatea dorită — voi da operei redacția finală. în această operă
se vor găsi prin urmare cuvintele, chiar cele mai rar întrebuințate, cîte apar la autorii
cei mai însemnați. La fiecare cuvînt se vor găsi diferitele însemnări probate cu citații
exacte, cuvintele rar întrebuințate — precum slavonismele cele multe din scriitorii bise-
ricești — vor fi însemnate ca atare, neologismele scriitorilor mai noi vor fi însemnate ca
atare iarăși, în sfîrșit se vor găsi traducerile în latinește și franțuzește ale fiecărui cuvînt,
precum și sinonimele și etimologiile. Pentru cercetarea etimologiilor mă voi servi de toate
mijloacele posibile. Obscuritățile inextricabile nu le voi rezolvi cu hipoteze ridicule însă,
ci le voi lăsa mai bine cu un semn de întrebare. Pentru însămnarea sinonimelor vor face
serviciu și colaboratorii, care vor fi obligați să însemne[ze] la fiecare cuvînt și sinonimele
de care-și vor aduce aminte. Pentru redactarea finală a lucrării, după adunarea notițelor,
vor fi de ajuns trei ani.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 30—31.
2
Mănăstirea Neamțului, 24 aug. 1897
Iubite domnule Bianu,
îți trimet planul pentru adunarea de material al dicționarului Toate
observațiile, cîte aș fi putut scrie pe marginea proiectului Comisiunii, le-am
pus în acest plan. Sper că detaliile date de mine vor fi destul de precise și
că ne vom apuca cît mai degrabă de lucru. D-lui Jarnik îi scrisesem și eu și
mi-a răspuns cam aceleași lucruri ca și d-tale. Am scris asemenea d-lui Crețu 2,
și d-sa mi-a răspuns că în asemenea condiții nu poate primi să colaboreze.
Eu cred că ne vom putea servi mai bine de studenți ori și de scriitori de la
Academie, căci, precum vei vedea, și precum deja știi, nu este trebuință de
multă filologie pentru a colecta în bilete cîteva pagini. Plăcerea cu care
dl. Jarnik a primit să lucreze mi-a făcut mare plăcere, nu numai pentru că
d-sa este un om priceput în asemenea lucrări, ci și pentru că am văzut că se
interesează cu multă modestie de lucrarea noastră. Aș fi trimes planul mai
degrabă, dar știam pe de o parte că pînă în septembrie Comisiunea nu va
putea lua nici o hotărîre, iar pe de alta, am fost și eu din cale în afară de
ocupat cu scrierea gramaticii 3 românești, pe care am dat-o în sfîrșit gata.
Trebuia să scriu o gramatică din mai multe puncte de videre, mai ales din
acela că voi găsi în ea un ajutor pentru cursul meu de la Universitate.
Te rog, domnule Bianu, să arăți membrilor Comisiunii complimentele
mele și să fii încredințat că sînt al d-tale bun prietin.
A. Philippide
Peste cîteva zile plec la Iași. D-lui Jarnik îi voi scrie. Puteți să-i scrieți
și d-voastră. îndată ce Comisiunea îmi va răspunde că aprobă planul meu,
eu dau semnalul de luptă.
263
Te rog, bagă seamă de pachețelul cu bilete, care este o anexă indispen-
sabilă a planului.
Arhiva Academiei R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 54—55.
1	Reproducem mai jos, după originalul păstrat în Arhiva Academiei R.S.R., acest
proiect de plan, edificator pentru cunoașterea procedeelor de lucru care au stat la baza
strîngerii materialului lingvistic pentru elaborarea Dicționarului limbii române, editat
sub auspiciile Academiei. Cu mici schimbări, metodologia a fost utilizată chiar și după
ce Alexandru Philippide s-a retras.
1.	DICȚIONARUL
Planul cum să se adune materialul
A
Pentru dicționarul românesc noi voim să culegem cuvintele din autorii români pen-
tru două motive: întîi pentru că dicționarele deja existente nu cuprind nici un sfert din
cuvintele care constituesc limba noastră comună, și al doile[a] pentru că noi dorim să
avem la fiecare cuvînt toate înțălesurile. Ca să ne ajungem scopul întîi, nu trebuie să scă-
păm în lecturile noastre nimic din vedere și numai atunci nu vom scăpa nimic din vedere,
cînd vom ceti tot și vom însemna tot. Dacă ne-am apuca cumva să cetim așa la întîmplare,
cu gîndul chipurile să însemnăm cu creion roș curiozitățile, apoi să fim siguri că vom culege
numai banalitățile, știute și răsștiute, iar tocmai curiozitățile le vom lăsa la o parte. Aici,
ca și în toate științele, omul nu trebuie să se încreadă într-însul, ci să procedeze puțin
genial, dar sigur, cu statistica, și anume cu statistica aceea care nu uită nimic, nici cel
mai neînsemnat lucru în aparență. Iaca, de pildă, dacă aș fi alergat după curiozități în
pagina lui Creangă, pe care am cules-o în bilete, n-aș fi cules cuvîntul aice, Doamne fereș-
te, și totuși acest cuvînt nu se găsește nici în una din colecțiile mai bogate deja existente,
nici în Cihac, nici în Lexiconul Budan, nici — firește — în Laurian. Și se vede că e tare
românesc acest cuvînt, dacă se găsește la Creangă întrebuințat și dacă acolo mi s-a părut
mie așa de puțin remarcabil. Tot așa stă lucrul cu apăr ie din aceeași pagină! Tot astfel
cu greu un colector oarecare ar fi cules tot de acolo pe adverbul și („Mare de inimă, iar de
gură și mai mare“), pe care din întîmplare eu îl cunoșteam mai dinainte. L-ar fi luat drept
conjuncție copulativă și ar fi trecut pur și simplu peste dînsul, ca peste un lucru știut,
necurios 1
Și trec peste alte curiozități, pe care o singură pagină dintr-un autor, care a știut
românește bine, ni le-a arătat. Deci, dacă nu citești tot și nu culegi tot, te vei alege din
lecturile tale cu cîteva nimicuri, iar despre o catalogare complectă a limbii române să-ți
iai nădejdea. De glose, de curiozități, de discuții asupra unor fenomene importante etc.
sîntem sătui. Noi știm ce înseamnă asemenea lucruri: niște cîrpituri, care se complectează
totdeauna cu adause la sfîrșit și cu erate la început, și care rămîn totuși necomplecte,
greșite și, mai ales, ridicule. Ca să ne ajungem scopul al doile[a], nu trebuie să însemnăm
cuvîntul singur, căci înțălesul unui cuvînt iese la iveală numai din raportul lui față cu altele.
Dacă voi sta eu să citez numai „terchea berchea“, Ispirescu, 273, nu voi pricepe despre
ce este vorba. Dacă voi cita însă locul întreg, „Nu voi să-mi zică lumea că sînt dascăl
d-ăia terchea berchea, trei lei părechea“, voi înțelege că este vorba despre ceva halandala.
Iar dacă din pagina pomenită a lui Creangă aș cita numai verbul iau și numai substan-
tivul drum, cum ar fi de pildă, „iau, Cr. Am. 133“, ori „drum, Cr. Am. 133“, n-aș putea
264
cunoaște idiotizmul „imi iau drumul spre casă". Chestiunea este numai de a ști cît să citezi.
Dacă voi cita pentru cuvîntul baltag toată balada lui Codreanu, voi feșteli hîrtia degeaba.
în urma acestora, trag concluziile următoare:
a)	Vom despoia complect volumele cetite. Cînd vom fi catalogat cel de pe urmă
cuvînt dintr-o pagină, numai atunci ne vom permite să trecem la alta. Pînă și verbele
auxiliare, precum am., aș, voi etc., trebuiesc catalogate aparte, căci aceste auxiliare cîteo-
dată sînt proclitice, cîteodată enclitice, cîteodată despărțite prin pronume ori și prin alte
cuvinte de verb, altădată au forme mai întregi (precum „avem tocmiți" = „am tocmit"
„să fie zis" în limba veche = „să fi zis“) și eu pe toate trebuie să le înșir și, dacă aș
sta să răsfoiesc colecția verbelor pentru a afla aceste lucruri, aș pierde vremea degeaba.
b)	Toate cuvintele trebuiesc probate în raporturile lor cu altele, iar nu izolat. Ver-
bul trebuie citat[cu subiectul și cu complementul, subiectul cu predicatul și cu complemente,
adjectivul cu substantivul și cu complemente, complementul cu cuvîntul său de legătură,
prepozițiile și conjuncțiile cu regimele lor, ... cît se poate propoziții întregi trebuiesc citate.
Cînd propozițiile sînt prea lungi, trebuiesc rupte bucăți cu înțăles dintr-însele. Alăturea
se găsesc astfel culese în bilete două pagini din Amintirile lui Creangă. în asemenea împre-
jurări propoziția din Creangă „Cine a întîlnit vreodată în calea sa un popă?" este citată
de atîtea ori, cîte cuvinte se găsesc în ea, odată pentru cine, a doua oară pentru a, a treia
oară pentru întllnesc ... în total de nouă ori!.
c)	Formele unuia și aceluiași cuvînt trebuiesc citate supt o rubrică tip: toate modu-
rile și timpurile unui verb supt rubrica prezentului indicativului pers. 1 singulară (de ex.
iubeam, voi iubi, am iubit etc. supt rabrica iubesc}, toate formele unui substantiv, adjec-
tiv, pronume supt rubrica nominativului masculin singular (casă, case supt titul casă;
acest, această, acestui, acestei etc. supt rubrica acest; frumos, frumoasă, frumoși etc. supt
titlul frumos). Tot ce este cuvînt aparte, trebuie însă aparte catalogat, și să nu-i vină
cumva unuia în minte să citeze pe preling supt titlul ling, ori pe întorc sub titlul torc, ori
pe cîrpaciu sub titlul cirpă 1 Pentru aceea, și cuvintele compuse și adverbele trebuiesc, pe
cît este cu putință, înregistrate supt titluri aparte: odată de ex. nu trebuie scris supt
titlul dată, nici de treabă supt titlul treabă. O călăuză poate da lista de izolări și de adverbe
din gramatica mea. Nu se poate însă cere colectorului decît o apropiare de acest țăl, nici-
odată o atingere a lui. Hotărîrea acestui lucru, care cuvinte au o existență aparte, formînd
un grup de ele înseși — una din cele mai grele sarcini — va rămîne în sarcina mea. Căci
este lucru hotărît că noi voim să dăm în dicționar etimologiile cuvintelor, dar voim să
păstrăm acestora existența lor aparte în înșirare alfabetică. De ex. noi vom ști și vom spune
că de treabă este cuvîntul treabă supt forma de atribut a prepoziției de, dar vom recunoaș-
te că acest de treabă s-a izolat tot mai tare de grupul cuvîntului de baștină, a devenit un
adverb, a ajuns apoi cu vremea să se întrebuințeze numai ca atribut și ca predicat, pînă
ce a format un cuvînt de capul lui existent, așa precum un pui a părăsit cuibul părin-
ților și a ajuns să-și facă el un cuib de o parte. Sînt dicționare unde toate derivatele se înșiră
supt una și aceeași rădăcină, așa că treabă, de treabă, netrebnic, trebuitor, trebuie sînt înși-
rate unul după altul. Dicționarul pe care noi îl plănuim nu este de acest fel, căci macar
că etimologii se vor găsi de ajuns într-însul, scopul său nu este acel al unei opere de artă,
care să răspundă vreunui ideal pur științific oarecare, ci acel al unei opere practice, care
să înșire cuvintele limbii românești cu — pe cît se poate — toate înțălesurile lor în ordine
alfabetică.
265
B.
Nu știm cam cîte au să fie la număr cuvintele catalogate. Să presupunem însă că vor
fi zece mii. Dacă ar sta colectorul să aibă zece mii de casete, mai ales cînd biletele ar fi
de dimensii cam mari — cum a fost acel care mi s-a trimes mie de probă —, ar trebui
să lucreze într-un hambar ori în grădina publică, pentru că ar avea trebuință de o sută
de metri patrați, fără să mai pomenim de aceea că ar pierde o mulțime de vreme cău-
tînd casetele, astfel încît ar ține mai mult alergătura decît treaba. Eu propun pentru
aceea următoarele: colectorul va trebui mai înainte de toate, pentru ca să nu se încurce
cu prea multe bilete, să culeagă două pagini, apoi să așeze biletele după alfabet,
precum se arată în proba alăturată, și în sfîrșit să le împartă în casete. Acestea vor fi
împărțite în următoarele 280 de categorii: ab, ac, ad, ae, af, ag, ah, ai, aj, al, am, an,
ap, ar, as, aș, at, aț, au, av, az, ba, bă, be, bi, bî, bl, bo, br, bu, ca, că, ce, ch, ci,
cî, cl, cn, co, cr, ct, cu, cv, da, dă, de, di, dî, do, dr, du, dv, ea, eb, ec, ef, eg, ei,
el, em, en, ep, er, es, et, eu, ev, ez, fa, fă, fe, fi, fî, fl, fo, fr, fu, ga, gă, ge, gh, gi,
gî, gh go,	gr,	gu,	gv,	ha, hă, he, hi, hî, hl, ho, hr,	hu,	ia,	ib,	ic,	id,	ie, if, ig, ih,	ii,
il,	im, in,	io,	ip,	ir,	is, iș, it, iț, iu, iv, iz, îm, în,	ja,	jă,	jd,	je,	jg,	ji, jî, ju, la,	lă,
le, li, lî, lo,	lu,	ma,	mă, me, mi, mî, ml, mo, mr, mu,	na,	nă,	ne,	ni,	nî,	no, nu, oa,	ob,
oc, od, oe,	of,	og,	oh,	oi, oj, ol, om, op, or, os, oș,	ot,	oț,	ou,	ov,	oz, pa, pă, pe,	pi,
pî, pl, po, pr, ps, pu, ra, ră, re, ri, rî, ro, ru, sa, să, sb, sc, sd, se, sf, sg, sh, si, sî,
sl, sm, sn, so, sp, st, su, sv, șa, șă, șc, șd, șe, șf, șg, și, șî, șl, șm, șn, șo, șp, șt, șu,
ta, tă, te, ti, tî, to, tr, tu, ța, ță, țe, ți, țî, țo, țu, uc, ud, ue, uf, ug, ui, uj, ul, um,
un, ur, tis, uș, ut, uț, va, vă, ve, vi, vî, vl, vo, vr, vu, za, 2ă, zb, zd, ze, zg, zi, zî,
zl, zm, zn, zo, zu, zv.
Biletele, după ce vor fi gata toate din toate colecțiile ce va fi făcut, va trebui colec-
torul să le așeze după cuvinte. Va lua de ex. biletele din despărțitura ab și Ie va înșira
după cuvinte în ordine alfabetică. Biletele aceluiași cuvînt vor forma un pachet cu
titlul deasupra. Pachetul va consta dintr-un plic ori dintr-o bucată de hîrtie învălătu-
cită și lipită cu gumi arabicum. Pachetele din grupul ab nov fi legate la un loc — fără
să se turbure ordinea alfabetică — într-un pachet mai mare cu eticheta ab. Se va procede
așa cu toate despărțiturile și apoi toate cele 280 de pachete mai mari, care vor cuprinde
în ordine alfabetică, în pachețele mai mici, cele 10000 de cuvinte — aproximativ — vor
constitui un pachet mare, ce mi se va trimite cu băgarea de samă de a nu se turbura
din ordinea lor pe drum pachetele cele mici.
Biletele pentru care nu există despărțitură, precum interjecția a, vor trebui puse
în despărțiturile cele mai apropiate: interjecția a se va pune la grupul ab.
Fiindcă ortografiile variază de la un autor la altul, apoi s-ar produce încurcături,
în caz cînd colectorul ar păstra chiar în titlu ortografia originalului. Titlurile trebuiesc
pentru aceea scrise cu una și aceeași ortografie — anume ortografia Academiei — cu atît
mai mult cu cît în dicționar însuși titlurile, ca și discuția, vor fi scrise cu acea ortografie.
Locul însuși citat va trebui exact copiat după original, mai întîi pentru aceea că colec-
torul ar putea traduce în dialectul său — iară noi n-avem trebuință de dialectele colec-
torilor— și apoi, mai ales, pentru aceea că din variația ortografiilor, oricît de puțină valoare
fonetică ar avea acestea, iese adeseori la iveală pronunțarea cuvîntului, atît în limba co-
mună cît și în dialect, și noi românii avem încă o limbă nefixată din acest punct de videre.
Dacă acum chiar ortografiile cele curioase ale autorilor moderni trebuiesc păstrate întoc-
mai în locurile citate — așa, dealtfel, după cum se procedează astăzi în toate lucrările
266
de această natură — apoi cu atît mai mult trebuie păstrată întocmai ortografia mai con-
secventă și mai rațională a texturilor scrise cu chirilic. Dacă am putea traduce în ortografie
cu litere latine ortografia chirilică a acestor texturi, ar fi mai bine din punct de vedere al
ușurinții tiparului. (Dar cine se gîndește la o bagatelă ca asta, cînd e vorba de alte greutăți
mai mari care trebuiesc învinse?) Din nenorocire însă această traducere este imposibilă. Mai
întîi caracterele 1, * reprezintă adeseori de la un timp încoace pe e deschis (scris de fonetici
$). în ce anumite împrejurări aveau această valoare știm (și încă o știu toți colectorii?) și care
este autorul care sigur a pronunțat așa iar știm. Timpul însă de cînd și spațiul cît al feno-
menului nu-1 putem hotărî. Numai cum a pronunțat Dosotei de la 1673 încoace știm
sigur: el a pronunțat vrțme. Un or^me de la Varlaam însă dacă-1 vom traduce cu vrșme
poate greșim, și dacă-1 vom traduce cu vreame poate greșim iarăși. Mai bine atunci să
lăsăm lucrul astfel întocmai, cum l-au scris acei bătrîni, fără să-1 mai stîlcim în cîrligele
noastre. Apoi sunetele ă și î se deosebesc în scrisoarea chirilică cam de pe Ia aceeași epocă
și numai la cîțiva scriitori, precum Dosotei și Biblia de la București. înainte de acești
scriitori și după dînșii și alături cu dînșii caracterele i și m reprezintă amestecat ambele
sunete. Noi iști de astăzi avem în ortografia fonetică (căci, cînd este vorba de a transcrie
exact dintr-o ortografie în alta, numai ortografia fonetică este aplicabilă) pentru ă semnul
acesta și pentru î pe istalalt. Cum vei transcrie acum pe un h oarecare din Coresi? Cu
4? ori cu i? Cine știe? Poate cîndva se va afla și cum pronunța acel bărbat din acest punct
de videre. Astăzi sîntem însă complect necunoscători în această privință, numai dacă nu
i-ar veni cuiva în minte să aducă Ia mijloc analogia pronunțării actuale — dar de asemenea
ignoranți să ne ferească Dumnezeu printre colaboratorii dicționarului. Atunci, prin urmare,
să lăsăm și pe acei h, *, întocmai cum se găsesc în texturi. Și acestea sînt numai unele din
dificultățile transcrierii din scrierea chirilică în scrierea latină, și trec pe celelalte cu vederea,
cu atît mai mult, cu cît, nu cred să mai fie astăzi cineva care să nu recunoască că toate
așa-numitele transcrieri ale unor texturi vechi retipărite sînt fundamental falșe. După
cum se va vide însă acuși, adunarea strict statistică a materialului, chiar atunci cînd poți
scrie răpede, consumă foarte mult timp. Dacă te vei mai și încurca în scriere chirilică
— pe care azi nimeni n-o mai întrebuințează — și vei copia migăios de prin texturi vechi
buche cu buche, nu vei mai putea înainta defel. Va trebui, prin urmare, să ne mulțumim,
cînd e vorba de texturi chirilice, numai cu titlurile copiate exact, iar cu restul textului
transcris în ortografia Academiei.
C
Cele două pagini din Creangă, adunate după principiile mai sus expuse, mi-au cos-
tat trei oare. în șese ceasuri va putea deci avea cineva în casete 4 pagini 16°! în 300
de zile va rumega astfel 1200 de pagini. 5 colaboratori vor putea produce, prin urmare,
după această măsură, în 2 ani de zile, bilete de pe 12.000 de pagini, 10 colaboratori
— de pe 24.000, și încă să fie harnici! Să zicem că vom dispune de 10 colaboratori. 24.000
de pagini de ale lui Creangă constituiesc valoarea cam a 40 de volume octav mic, de
cîte 400 de pagini fiecare. în lista trimeasă de mine se găsesc cam 70 asemenea volume.
Pe de o parte o mulțime de cărți rămîn necitite, iar pe de alta materialul din cele 40 a
crescut din cale-afară, căci să se bage bine de samă că în chipul cum propun eu să
se citească cărțile — și alt chip nici nu este—, fiecare pagină este cam de 7 ori copiată:
în bilete se găsesc prin urmare copiate 280, adică două sute optezeci de volume!
în asemenea împrejurări sîntem amenințați de o supraabundanță de material în
bilete, pe care să nu-1 mai poată mînui nimeni, de un exces de muncă al colaboratorilor,
267
care, chiar zece la număr, ar trebui să se omoare muncind, pentru a dovedi măcar 40 de
de volume, și de lăsarea fără cercetare a o mare parte din autori. Trebuie să fie un defect
prin urmare, undeva în acest plan al cercetărilor și acel defect este în adevăr următorul:
ca să cunoști chiar limba lui Homer, n-ai trebuință să citești toată Iliada. Exceptîn-
du-se cartea XXIV, celelalte seamănă așa de mult între dînsele din punct de videre al
limbii, încît cine a citit una, cunoaște limba din toate. Dacă vrei să cunoști toată limba
grecească, vei reuși mai lesne cetind o carte din Homer, una din Platon, una din Aris-
totel etc., decît buchisind unul și același autor. Tot astfel stă lucrul cu un scriitor oare-
care al nostru, să zic Creangă. Cine a cetit Povestea lui Harap Alb, cunoaște limba din
toate poveștile. Negreșit pe ici pe colea cîte un cuvînt nou ori cîte un înțăles nou apare,
dar grosul limbii lui Creangă îl cunoaște cineva numai din Harap Alb. Stînd astfel lucru-
rile, mai mult profit vom trage noi pentru scopul nostru atunci cînd vom ceti bucăți
din 100 de autori decît atunci cînd vom ceti 40 de autori din scoarță în scoarță. La
ce folos, ca să mai dau un exemplu, să cetim noi toate cele 12 volume de Minee, cînd
în toate se găsesc cam unele și aceleași imnuri: numai numele sfîntului se schimbă, ba
e Grigore, ba e Vasile, dar rugăciunea e tot aceeași. Doar prefețele, fiindcă sînt scrise cu
diferite ocazii de doi episcopi celebri, să fie trebuință a le ceti pe toate. în ce privește
Mineele înseși, este prea de ajuns lectura amănunțită a unui volum! Pentru ce să cetim
noi codicele lui Boercscu cînd de la început pînă la sfîrșit este plin de aceleași franțuzisme,
care nu și-au făcut niciodată loc statornic în limba noastră?
Să facem deci o alegere, mai întîi de autorii care mai cu multă atenție trebuiesc cer-
cetați decît alții și apoi de bucățile care trebuiesc astfel cetite, cum zic eu că trebuiesc să
fie.
în ce privește autorii, apoi eu vîrîsem în lista mea pe acei care reprezintă suma cea
mai mare de cunoaștere a limbii române. Eu persist a crede că și acum trebuiesc con-
siderați ca acei din care trebuiesc făcute cele mai multe extracte. Din ceilalți se vor face
mai puține culegeri, iar din unele cărți, precum din legile vechi și actuale, din cărțile de
știință, se vor culege numai terminii tehnici și numirile de plante, animale, minerale,
colori etc. Eu propun, fiindcă n-avem vreme de pierdut, să dăm deocamdată în lucru
ceea ce e mai important anume extracte mai lungi din autorii listei mele, și după un an
ori și după un an și jumătate, să începem extractele mai scurte și culegerile de termini
tehnici de prin autorii ceilalți. Am putea de pe acum însărcina pe dl. Jarnik cu materia
în care este mai deprins, anume cu literatura folcloristă. Eu mi-aș lua texturi bisericești
din sec. XVII. Cărțile mai ușoare, precum cele scrise în veacul nostru, le-aș da pe soco-
teala tinerilor colaboratori și, în ce privește colaboratorii de la Iași, aș putea începe
treaba deja de prin septembrie. Care bucăți trebuiesc anume culese, un bărbat ca dl.
Jarnik pricepe singur. Colaboratorilor de la Iași le voi fixa eu munca. Cu cei de la Bucu-
rești s-ar putea însărcina Comisiunea.
D
După cum se vede, noi n-avem trebuință pentru adunarea materialului de oameni
învățați din cale în afară, care să-și frămînte mintea cu cine știe ce socotele, "ci numai
de niște tineri conștiincioși, care să culeagă mecanicește pe bucățele de hîrtie, un număr
hotărît de ceasuri pe zi, din bucăți de mai înainte hotărîte. Asemenea tineri s-ar putea
recruta dintre studenții lipsiți de mijloace, care s-ar putea ajuta cu suta de lei și la
complectarea studiilor. Asemenea tineri am găsit deja în Iași doi, foarte buni, și aș
mai putea găsi și alții. Cu acei de la Iași voi fi eu necontenit în contact, celor de Ia Bucu-
rești va binevoi Comisiunea să le dea instrucțiile trebuitoare. Odată lucrul înjghebat,
268
va merge lesne mai departe fără nici o bătaie de cap. Numai cînd voi avea toate bile-
tele la mine, așăzate deja de colaboratori după alfabet, voi ști dacă mai este trebuință
de niscai alte ajutoare ori ba.
Dacă se vor face biletele după modelul alăturat, casetele vor ocupa un spațiu de
un metru și jumătate pătrat și o adîncime de un decimetru. Caseta trebuie să fie puțin
mai largă decît biletul. Unele casete se vor umple mai degrabă. în asemenea caz se vor
scoate biletele din ele, se vor pune într-un plic provizor cu titlul casetei deasupra șl
se va păstra plicul undeva. Pe marginea fiecărei casete la mijloc, în față, se va lipi
titlul ei pe-o bucățică de hîrtie, cum ar fi de ex.
ab	|	ac	|	ad	|	ae
			
ca	că	ce	ci
•			
Este adevărat că colaboratorii n-au trebuință de vreo listă provizorie de cuvinte,
culeasă din colecțiile deja existente. Această listă îmi este indispensabilă însă mie, ca să
nu avem cumva lipsuri mici, cu atît mai bătătoare la ochi, cu cît dicționarul nostru va
fi sigur foarte bogat. în adevăr, chiar numai după trecere de doi ani și presupunînd
— ceea ce e sigur — că colectorii nu vor putea lucra așa mult, cum am presupus eu
la început, și că nu vor fi mai numeroși decît zece, vom dispune de un material așa de
abundat și așa de complect (numai să se lucreze cum spun eu), încît vom umple — nu
cu umpluturi, ci cu strictul necesar — 4 mari volume în octo.
în ce privește citațiile, eu sînt de părere să se păstreze scurtările date de mine în
listă. Acolo citez (nr. 8, 9, 10) cronicele moldovinești cu scurtarea Let. și pe cele mun-
tenești cu scurtarea Mag. pentru că cronicarii moldoveni și munteni n-au ediții aparte,
de care să ne putem servi (cîte sînt, nu sînt bune), ci trebuiesc studiați numai în colec-
țiile lui Kogălniceanu, ed. I și Laurian — Bălcescu. în aceste colecții însă este atîta
neregulă — mai ales în Magazinul istoric — atîtea lucruri sînt publicate de două ori,
atîtea cronici sînt anonime, atîtea altele sînt atribuite altor autori decît celor adevărați
(Mustea de ex. și Constantin Căpitanul), încît am crezut că e bine să se facă citarea din
toate cele tri volume ale lui Kogălniceanu sub titlul Let. și din toate cele cinci ale Maga-
zinului sub titlul Mag. Cînd peste un an, ori peste un an și jumătate, vom fi gătit
de colectat autorii cei mai însemnați și vom trece la ceilalți atunci vom fixa scurtările și
pentru aceștia.
Măcar că cu toții la un loc vom lucra la autorii secundari mai tîrziu, pe ici, pe
colea se pot înjgheba asemenea lucrări, și se poate însărcina de ex. cutare autor de cărți
zoologice și botanice populare să-și colecteze singur operele încă de pe acum.
în sfîrșit, colecțiile cîte vor fi existînd de mai înainte și vor intra poate în stăpînirea
Academii nu ne pot face vreun serviciu, căci nu știm din ce punct de videre sînt făcute.
269
Dacă sînt făcute din punct de videre al curiozului și al rarului, apoi să fie siguri că,
oricît de bogate vor fi acele colecții — chiar mormane de hîrtii de ar forma — sînt foarte
sărace din punct de videre al cunoașterei complecte a limbii. O asemenea cunoaștere nu
se poate atinge decît prin procedarea de mine arătată la începutul acestui studiu. 100
de pagini colectate cum vreau eu cuprind mai multă bogăție decît o Iadă de Brașov plină
de colecții curioaze și rari! Chiar dacă cutare cuvînt chisnovat ori sucit nu se va găsi deo-
camdată în suta noastră de pagini, îl vom găsi, căci, slavă lui Dumnezeu, zeci de mii de
pagini vom răscoli de-a firul părului; dar sigur mii de lucruri interesante vor lipsi în colec-
ția glosofilului care a alergat cu creionul roș după curiozități — și din ce punct de videre
curiozități? Pentru un moldovean care cunoaște numai păpușoiul, va fi și porumbul mun-
tenesc poate o curiozitate I
A. Philippide
25 august 1897
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 36—49.
2	Probabil Grigore Crețu (1848—1919) profesor de latină și română la Liceul Matei
Basarab din București care s-a remarcat ca autor al unor cercetări întreprinse în domeniul
literaturii noastre vechi și a cîtorva studii filologice publicate în Columna lui Traian,
Convorbiri literare, Revista pentru istorie, arheologie și filologie. A fost membru al societății
ieșene „Junimea".
3	Este vorba de Gramatica elementară a limbii române, apărută la Iași, în 1897.
3
Iași, 28 oct. 1897
Iubite domnule Bianu,
Treaba s-a început deja 1. Noroc să dea Dumnezeu! Dl. Kalinderu mi-a
spus că a făcut oarecare observații asupra planului. Te rog, comunică-mi-le.
Tot asemenea, te rog ca, ori de cîte ori membrii comisiunii vor emite vreo
părere, să rni-o facă și mie pe scurt cunoscută. Bătrînul Glodariu2 este cunos-
cut pe aici: I. Paul3, Xenopol, eu, i-am primit cu toții învățăturile.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 62.
1	într-o scrisoare din 15 octombrie 1897, adresată lui D. A. Sturdza, în calitatea
sa de președinte al Comisiei Dicționarului, Al. Philippide îi dădea următoarele informații
cu privire la colaboratori, precum și o sumă de alte detalii și precizări cu privire la orga’
nizarea lucrului:
„1) Colaboratorii care vor lucra în timp de doi ani supt directul meu control pentru
a aduna materialul dicționarului, sînt — în caz cînd veți binevoi să-i confirmați — urmă-
torii:
a)	G. Teodorescu Chirileanu, student în anul III al Facultății de litere și custode
la Biblioteca centrală din Iași;
270
b)	C. Botez, student în anul III al Facultății de litere și elev al Școalei normale
superioare din Iași;
c)	loan Popovici, student în anul III al Facultății de litere și elev al Școalei normale
superioare din Iași.
d)	G. Ibrăileanu, licențiat în litere și absolvent al școalei normale superioare din
Iași (locuiește strada Cerchez 1).
Acești tineri, toți elevi ai mei, pe care-i cunosc ca onești și harnici, s-au învoit să
lucreze cîte cinci ore pe zi pentru suma de 100 lei (una sută de lei) pe lună. Le-am
făcut însă cunoscut că îndată ce nu se vor ține de cuvînt și voi constata la sfîrșitul unei
luni că n-au cules în bilete atîta material, cît se poate într-adevăr culege cu o muncă
de cinci ore pe zi, vor fi înlocuiți cu alții.
2)	De pe planul pe care l-am trimis comisiunii prin dl. Bianu la 26 august 1897 vor
trebui scoase șase copii, dintre care cinci se vor trimete aici, iar una d-lui Jarnik. Acest
plan va forma pentru colaboratorii de aici o anexă importantă a explicațiilor orale ce
vor primi de la mine, iar pentru dl. Jarnik va forma unica călăuză.
3)	dl. Jarnik, care, după cum mi-a scris și mie, are o bogată colecție de folclor, ar
putea umple casetele — conform cu modul de citație însemnat de mine în plan — întîi
cu colecția deja făcută și apoi, după ce se va sfîrși aceasta, să continue a colecta după
norma dată de mine. Din lista autorilor principali d-sa, după cum și-a exprimat însuși
dorința, se va însărcina’numai cu cei cuprinzători de materie folcloristă. Să bage însă
bine de samă că orice notiță care se abate de la norma stabilită de mine — cum ca adică
trebuie citat cuvîntul todeauna cu ortografia originalului și în legătură cu alte cuvinte,
cît se poate chiar într-o propoziție întreagă — nu-mi poate face nici un serviciu. Astfel,
de ex., are d-sa la sfîrșitul colecției de doine și strigături din Ardeal, București, 1885 un
indice, unde cu mare răbdare dealtfel, sînt citaie toate cuvintele cîte apar în pomenita
colecție în modul următor: „brăduț dim. de brad; -F ca și crește 445. 3“. Așa ceva nu-mi
poate face nici o înlesnire, din contra. Colecțiile d-lui Jarnik ne pot aduce profite numai
în caz cînd se vor însemna biletele așa după cum eu cer. Altfel, dacă se vor scrie biletele
după felul indicelui de la Doine și strigături, ne va încurca numai. în sfîrșit, să caute dl.
Jarnik — lucru pe care l-am pus în vedere și colaboratorilor din Iași — să scrie biletele
lămurit, citeț. Bilete neclar scrise pot aduce lucrării întîrzieri de ani întregi. După cum
veți fi observat și d-voastră, dl. Jarnik nu prea are frumoasă scrisoare.
4)	După socoteala făcută în plan trebuiesc vreo 263 de casete. Să punem 300, pentru
a avea spațiuri de prisos pentru combinații de sunete neprevăzute. Aceste trei sute de
despărțituri se vor împărți în trei lădițe egale, pentru a fi mînuite mai lesne. Fiecare des-
părțitură, după măsura exactă pe care am făcut-o, va avea 9 centimetre lungime, 6 cen-
timetre lățime și un decimetru adîncime (biletul însuși, tăietură 32° dintr-o coală de hîr-
tie obișnuită, are 8,5 centimetre lungime și 5,4 centrimetre lățime). Stolerul cere pentru
fiecare din cele trei lădițe 8 lei. Casetele vor costa deci, pentru noi iști 5 de la Iași,
120 de lei și nu vor putea fi gata înainte de 15 decembrie. Noi vom începe lucrul însă
îndată după ce veți confirma d-voastră colaboratorii, fără casete deocamdată, adunînd
numai biletele în pachețele. Aș putea să am casetele mai degrabă cu cîteva săptămîni
gata, dacă le-aș da la mai mulți stoleri deodată în lucru, dar mi-i teamă să nu se
potrivească rău între dînsele și să nu coste și mai scump. Stolerul, care mi-a cerut 8 lei
pe lădiță, este un tînăr român, lucrează bine și ieftin, dar încet.
5)	Presupunînd că un colaborator va culege în bilete pe zi 5 pagini octavo mic,
aceste cinci pagini cuprind, aproximativ, 150 de rînduri, care, fiindcă fiecare rînd va fi
271
copiat cam de 8 ori — vor da 1200 de bilete. într-o coală de hîrtie obișnuită se cuprind
32 de bilete de mărimea propusă de mine. Vor trebui deci 40 de coaie de hîrtie pe zi
și 1200 de coaie pe lună. 100 de conturi de hîrtie bunișoară însă — căci hîrtia prea groasă
se strică degrabă, și ar putea compromite întreaga lucrare — costă în orice caz 15 lei.
Colaboratorul care lucrează pentru o sută de lei lunar s-ar alege la urma urmelor numai
cu 85 lei, ceea ce ar fi prea puțin. Eu propun, deci, că, după cum Academia va procura
marea cantitate de hîrtie ce se va întrebuința la tipărirea dicționarului, tot așa ar putea
procura pe aceea cu mult mai mică, de care au colaboratorii trebuință pentru adunarea
materialului.
6)	Vă rog să trimeteți colaboratorilor, alătur cu copia de pe plan, și o copie de pe
lista de autori de mine întocmită, pentru ca să cunoască scurtările cu care se vor face cita-
țiile.
De această copie am și eu numaidecît trebuință pentru ca să chibzuksc cu băgare
de seamă extractele cu care voi însărcina pe colaboratori.
Deocamdată, îndată ce veți aproba d-voastră numirea colaboratorilor, eu li voi
fixa, chiar fără să am lista autorilor, un număr oarecare de extracte, rămînînd, după cum
am mai spus, ca dl. Jarnik să scrie în bilete colecția pe care o ere deja gata. Mai tîrziu,
voi alege, avînd înaintea ochilor lista autorilor principali, bucățile pe care vor trebui mei
departe să Ie colecteze colaboratorii de aici și dl. Jarnik, după ce acesta își va fi sfîrșit
propria sa colecție. Cînd peste vreun an voi socoti că putem începe culegerea și din autorii
secundari, voi hotărî extractele ce vor trebui făcute și din aceștia. Atunci voi avea tre-
buință să cunosc și adăugirile pe care Comisiunea le-a făcut la lista mea, dar pînă atunci
acele adăugiri vor apărea probabil tipărite în Analele Academiei numai dacă nu veți găsi
cumva de cuviință — ceea ce n-ar fi rău — să-mi trimeteți mai înainte o copita depe dîn-
sele.
7)	în timpul de 2 ani, cît se va aduna materialul, eu voi lucra, alături cu ceilalți,
cîte cinci oare pe zi pentru a face extracte în bilete. Pe lîngă aceasta însă voi mai lucra
alte cinci căutînd etimologii și traducînd înțălesul fundamental al cuvintelor în latinește
și franțuzește, ca să pregătesc terenul pentru timpul cînd, după trecerea celor doi ani, voi
avea de redactat dicționarul. Se înțălege prin urmare dela sine că nu voi mai putea avea
altă ocupație în afară de aceea de profesor universitar/4
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 57—59.
La 1 dec. 1897, într-un alt raport către președintele Comisiei, după sumare mențiuni
asupra muncii efectuate, se anunța și o schimbare survenită în rîndul colaboratorilor:
„în luna noiembrie —spune în raport — am adunat material în bilete, eu din Dosotei,
Psaltirea in versuri, Teodorescu din Conachi, Botez din Creangă, Popovici din Ispirescu,
Legende sau Basmele românilor, 1882, Ibrăileanu din Eminescu, Poezii. Colaboratorii s-au
ținut de cuvînt și au muncit cît a trebuit. Am hotărît ca restul din Ispirescu, op. cit.
și din Conachi, să se noteze din punctul de vedere al curiosului; din Eminescu să se mai
culeagă vreo două bucăți în proză și apoi restul poeziilor și restul prozei să se noteze din
același punct de vedere; Creangă să fie cules tot. Cît voi mai culege din Dosotei, Psaltirea,
n-am hotărît încă.
Cu părere de rău vă fac cunoscut că o veche pleurezie, care a apărut fără veste, îm-
piedică pe Teodorescu de a mai lucra și vă rog să numiți cu începere chiar de astăzi în
locul său pe dl. loan Botez, absolvent al Facultății de litere din Iași/4
(Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1897—1903, f. 66—67).
272
2	Vasile Glodariu (1832—1899), profesor și filolog român. în 1881, sub direcția sa
ia ființă gimnaziul din Bitolia, unde funcționează puțin timp, după care își continuă acti-
vitatea de profesor în Brașov.
3	loan Paul (1857—1926), profesor de română, maghiară și matematică la Insti-
tutul Pedagogic și Teologic din Caransebeș. Din 1886, timp de patru ani, funcționează
la Slatina tot ca profesor, iar din 1890 se stabilește la Iași ca profesor la Liceul Internat,
Școala Normală și Liceul de fete Humpel.
Puțin timp a funcționat ca director al învățămîntului primar și normal din Minis-
terul Instrucțiunii. Din 1916 ocupă catedra de Estetică literară a Universității din Iași
și Cluj.
A colaborat la revistele Familia și Amicul familiei, Revista nouă a lui Hasdeu, Arhiva
din Iași, Convorbiri literare, Luceafărul, Viața românească și Transilvania.
4
Iași, 2 n[oiembrie\ 1897
Iubite domnule Bianu,
N-am nimic de adăugit la adresa către dl. Jarnik, nici de schimbat,
în ce privește corespondența cu ceilalți colaboratori — care vor mai
fi — afară de cei de la Iași, este bine că Comisiunea a luat-o asupra sa. Eu
însă trebuie să fiu necontenit informat de mersul lucrărilor. Comisiunea mă
va informa despre persoane întîi, apoi despre colecțiile care trebuiesc făcute.
După cum colecțiile se vor face din autori principali ori secundari, eu trebuie
să fixez bucățile ce trebuie colectate și chipul cum.
Mulțămesc pentru celelalte informații.
Al d-tale amic,
A. Philippide
P.S. îți fac cunoscut cu această ocazie că aici am început lucrul pe toată
linia. Eu extrag pe Dosotei, Psaltirea, iar ceilalți pe Creangă, Eminescu,
Ispirescu și Conachi.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1897—1903, f. 68.
5
Iași, 12 noiembrie 1897
Iubite domnule Bianu,
îți trimet adresa către dl. Marian și o alta către Jarnik. Te rog să nu le
amesteci. Acești autori au, pentru moment, în lucrarea noastră un rol aparte
pentru aceea că ori își colectează propriile scrieri, ori au deja un material
lexical gata. în consecință le-am și fixat o procedare întrucîtva deosebită,
după cum o deosebită procedare voi hotărî tuturor colaboratorilor atunci
cînd vom avea de colectat autori secundari. Ar fi de dorit ca dl. Marian să
răspundă cît mai degrabă la punctele 4 și 5, și dl. Jarnik la punctele 1, 2
și 3 (din adresele lor respective).
273
Copia planului este greșită în cîteva locuri. Astfel la pag. 1, rîndul 6,
după din vedere trebuie adăugit și nu vom scăpa nimic din vedere atunci;
la pag. 11, rîndul 21, după rarului trebuie adăugit — probabil căci acest
loc este sigur mai greșit decît atîta — au fost făcute. Trec alte greșeli mai
mici cu vederea. îmi pare rău că n-am păstrat o copie. Te rog loarte mult
compară copia cu originalul, măcar la aceste două locuri, și greșelile fii bun
de le îndreaptă și spunele și d-lui Kalinderu.
Te rog să-mi comunici răspunsurile lui Marian și Jarnik, pentru ca să
știu ce dispoziții să iau. Aici merg lucrurile strună.
Al d-tale amic,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1897—1903, f. 94—95.
6
Jași, 24 noiembrie 1897
Iubite domnule Bianu,
?\T-am nimic de schimbat la cele spuse de dl. Jarnik. D-sa să treacă în
bilete materialul deja adunat și apoi, după ce va fini această treabă, îi vom
arăta noi care sînt volumele care trebuiesc colectate complect. Să i se facă
cunoscut că prin L însemnăm Legende sau Basmele românilor, adunate din
gura poporului de P. Ispirescu, București, 1882. Celelalte cărți ale lui Ispi-
rescu trebuiesc citate astfel:
Povești, pilde și gicitori, Buc., 1880 (LP);
Din poveștile unchiașului sfătos, Buc., 1879 (I. Unc);
Isprăvile și viata lui Mihai Viteazul, Bucu?., 1876 (I.Is.);
Snoave sau povești populare, Buc., 1879 (I.Sn).
Salutare,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1897—1903, f. 63.
1
Iași, 6 decembrie 1897
Iubite domnule Bianu,
Dl. Jarnik are un material deja adunat. Să-1 așeze în bilete, astfel că,
dacă aceea ce știe despre un cuvînt nu încape pe un bilet, să scrie mai multe
bilete, toate cu cuvîntul respectiv în frunte, pînă cînd se vor găti citațiile.
Cînd va fi gătit astfel de așezat în bilete — după norma noastră — materialul
deja cules, să ne înștiințeze și să ne trimeată și biletele. D-sa însă are poate
deja gata discuții mai lungi asupra unor cuvinte, discuții de felul celor pe
care voiește să le publice la Viena — ori dacă nu gata, dar cel puțin pe cale
de a se găti. In asemenea caz să ni le comunice ori să le gătească și apoi
să ni le trimeată. Ca să prelucreze însă tot materialul său este lucru zădarnic,
nu pentru că dl. Jarnik n-ar avea competența trebuitoare, ci pentru că ar
lucra cu un material neîndestulător, și timpul cît l-ar întrebuința pentru
prelucrarea acestui neîndestulător material — și să se bage apoi de seamă
că prelucrarea ar face zadarnice biletele — ar putea fi mai bine utilizat alt-
fel. Astfel d-lui Jarnik i s-ar putea încredința cetirea de texturi vechi, care
pentru a fi pricepute trebuiesc adesea comparate cu originalele grecești,
latinești ori slavonești, sarcină care nu se poate încredința oricărui colabo-
rator. Apoi d-sa ar putea aduna din diferitele izvoare etimologiile deja date
asupra cuvintelor românești, căci la cuvintele ale căror etimologii au fost
deja date de alții noi am avea trebuință să însemnăm în dicționar care sînt
acești alții și care sînt etimologiile propuse de dînșii. Eu desigur — după cum
foarte bine a observat dl. Kalinderu — n-aș putea dovedi, pe lîngă munca
proprie în aflarea etimologiilor, să mai alerg și după etimologiile altora prin
tot felul de reviste și cărți unde au fost propuse. Așa de ex., foarte multe
și bune are Miklosich în Beitrăge zur Lautlehre der Rumanischen Dialekte.
Cartea aceea însă n-are indice și trebuie să o citească cineva cu băgare de
seamă și să însemne toate etimologiile date de Miklosich cuvintelor româ-
nești cu însemnarea precisă a paginei. Și așa mai departe. Dl. Jarnik poate
însă păstra biletele de care are trebuință pentru prelucrarea unor cuvinte
chiar după 2 ani, cu condiția de a face după acel termin prelucrarea cît mai
răpede, căci eu trebuie să lucrez cu toate biletele, oii, în caz cînd prelucrări
există, cu toate prelucrările. Tot mai bine e însă să facă prelucrările înainte.
D-sa apoi poate scrie mai multe citații asupra aceluiași cuvînt pe același
bilet. Deci, în rezumat, să așeze mai înainte de toate materialul deja adunat
în bilete și prelucrările pe cale de a se găti să le gătească și apoi să ne trimeată
totul.
Stolerul mi-a adus a treia lădiță de 100 casete. Lada mea, deci compusă
din trei lădițe cu cîte o sută casete de 2 decimetri adîncime, este gata, costă
85 lei și voi vîrî în ea aproape trei sferturi din toate biletele tuturor colabo-
ratorilor. Este un fel de zăcătoare, care, completată cu una mai mică de a
colaboratorilor, va înghiți în pîntecele ei, probabil, tot materialul adunat
în doi ani.
Pentru lăzile celelalte m-am înțeles cu stolerul astfel: va face pentru
fiecare din cei patru colaboratori cîte 6 lădiți, cuprinzătoare de cîte 50 casete
nemobile și adînci de un decimetru; prețul fiecărei lădiți, 12 lei și 50 bani;
prețul a 6 lădiți, 75 lei. Suma totală, cu lada mea cu tot, se urcă la 385 lei.
Dacă cumva găsiți la București un stoler care să lucreze mai ieftin, faceți
acolo și trimiteți cît mai răpede, căci altfel se pot izîdi biletele și unia dintre
tineri — băieți săraci — nici n-au măcar saltare (știi ce fel de viață au absol-
venții de universități și tinerii licențiați. Prin calicia aceea am trecut cu
toții).
Vă rog răspundeți-mi ori așa, ori așa, căci lucrul nu sufe e întîrziare-
Apoi cum să fac cu librarul și cu stolerul? Librarul a dat pe credit, stolerului
i-am plătit de la mine 85 de lei. Pentru lucrul următor va cere arvună, căci
e om sărac. Să trimit chitanță de achitare întîi, nu cred să voiască librarul
275
și stolerul, căci nu știu dacă se obișnuiește în comerț o asemenea procedare.
Poate că e mai bine să plătesc eu și să yă trimet chitanțe de primirea sumelor
din partea stolerului și a librarului. îmi voi socoti punga și îndată ce voi
avea bani de prisos voi face-o. Căci trebuie să știi că, deși primesc atîtea
lefuri din atîtea părți, cînd se sfîrșește luna, se sfîrșește și punga, căci eu
mi-am înjghebat viața singur și pentru ca să dovidesc să am o mică biblio-
tecă și un mic confort a trebuit să îndesesc cheltuielile — și cheltuieli mari —
pînă în momentul în care scriu aceste rînduri.
Te rog trimite d-lui Jarnik notița alăturată, unde se găsesc însemnate
oarecari scurtări de care trebuie să țină toți colaboratorii socoteală.
Salutare și frăție,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., P—17—1897—1903, f. 87—90.
8
Iași, 20 decembrie 1897
Iubite domnule Bianu,
Iți înapoiez scrisoarea lui Jarnik. De acum, vorba d-tale: să ne dea
D-zeu la toți sănătate. Băieții mei au lucrat și luna aceasta foarte bine. In
doi ani vom aduna numai noi iștia de aici un material colosal. Am trimes
d-lui prezident al Comisiunii cinci articole specimene. Rog foarte mult să se
îndredințeze d-lui I. Kalinderu. Cu un material insuficient adunat în așa
pripă nici dracul nu poate să facă ceva mai bun. Am așezat deja în cutiuțe
biletele adunate pînă acum. E frumos să te uiți la ele. Cînd vei veni prin
Iași, te rog să treci pe la mine. La 15 decembrie am trimis chitanțele cola-
boratorilor, ale librarului și stolerului și a mea. Pînă acum n-am primit încă
nimic. Stolerul este deja plătit de mine. Ceilalți însă așteaptăm toți ca și
Jarnik cu gura căscată. De mult nu mi-a bătut inima așa tare. Miercuri sara
dau colaboratorilor vacanță. La 2 ianuar trebuie să se apuce din nou de lucru.
Al d-tale devotat,
A. P hi l i p p i de
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 91.
9
Iași, 12 ianuar 1898
Dintre cărțile vechi, numai Biblia din 1688, voi. I, ar fi bine să o res-
tituim Bibliotecei într-un exemplar curat, pentru că numai în ea s-au făcut
semne. Pravila [lui] Vasile Lupu și Proloagele [lui] Dosoteiu n-au suferit
nici o schimbare. Mulțămesc pentru răpedeîe răspuns.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1897—1903, f. 3.
276
10
Iași, 26 februar [1595] 1
Iubite domnule Bianu,
Jarnik mi-a scris și mie despre Eminescu. I-am răspuns că Eminescu,
Creangă și o parte din scrierile lui Ispirescu s-au cetit aici și că-i rămîn, deci,
restul din Ispirescu și ceilalți autori din lista trimeasă de dînsul și de la care
am eu aici o copie — lista se găsește la sfîrșitul unei scrisori trimise d-tale.
I-am făcut în aceeași vreme din nou cunoscut și chipul cum trebuie să lucreze.
D-voastră scrieti-i de acolo să trimeată materialul adunat din Șezătoarea și
volumele înseși* din Șezătoarea, pentru ca, după cum singur spune în scri-
soarea către mine, „răsfoind cărțile acestea să putem judeca cum a lucrat
și să putem hotărî dacă trebuie să lucreze tot așa și la alte colecții“. Dacă
vrei apoi să nu se piardă vreme defel, caută autorii aleși de Jarnik și trime-
te-i-i îndată: L G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, Bucur.,
1893; Culegere de doine, strigături și chiuituri Brașov, 1891; I. G. Fundescu,
Basme, orații, Bucur., 1890; Enea Hodoș, Poezii populare din Bănat, Caran-
sebeș, 1892; ispirescu, Povești, pilde, Bucur., 1880; Ispirescu, Din poveștile
unchiașuluisfătos, Bucur., 1879; Ispirescu, Isprăvile și viața lui Mihai Viteazul,
Buc[urești], 1876; Ispirescu, Snoave, Bucur., 1879; Simeon Mîndrescu, Lite-
ratura și obiceiuri poporane, Bfucurești], 1892; Elena Sevastos, Cintece mol-
dovenești, Iași, 1888; loan Pop Reteganul, Povești ardelenești, Brașov, 1888;
idem, Chiuituri, Gherla, 1891; Sbiera, Povești, Cernăuți, 1886, Stăncescu,
Basme, Bucur., 1892. Să i se facă cunoscut că, înainte de a colecta pe Ispi-
rescu, să bage bine de samă să nu colecteze bucăți care se găsesc în Ispirescu,
Legende sau basmele românilor, Bucur., 1882, pentru că această din urmă
carte — principalul Ispirescu — l-am colectat noi iștia de aici.
în sfîrșit, biletele, pe care le va trimete, să le așeze întîi după cele 280
de categorii din Plan. Așezarea după cuvinte nu e necesară, căci au să se
amestece în casete biletele și s-ar pierde prin urmare numai vreme degeaba.
Sper c-ai primit ms. cu articolele de probă.
Al d-tale devotat,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P.17 — 1897—1903, f. 92—93.
1 AL Philippide a consemnat anul 1897, dar conținutul scrisorii ne determină să
considerăm că este la mijloc o neatenție și, în consecință, să restabilim data exactă.
11
Iași, 13 april 1898
Iubite d[omnu]le Bianu,
Asupra biletelor lui Jarnik am de făcut următoarele observații:
1.	Să scrie numerele mai clar. îți trimet două bilete de probă: în unul
este 29 = 24 și în celelalte 80 = 89!
277
2)	Să citeze fiecare cuvînt aparte, iar nu supt un radical oarecare comun
mai multor familii. De ex. hăbăucă de la II 106,5 este un substantiv și nu
trebuie citat supt titlul hăbăuc al adjectivului. Dealtfel planul cuprinde în
această privință instrucții complecte.
3)	Să citeze puțin mai lung, ori măcar să spună în parantez despre ce
e vorba; „rînza din sfinte“ IV 25.28 este o boală, dar cui i-ar trece prin minte
așa ceva? Și apoi cuvîntul e citat sub titlul sfint, nu sub titlul rînza! Eu
negreșit trebuie să consult textele la fiecare moment, dar trebuie să mă ajut
și cu biletele înșeși mult, căci altfel nu mai ieșim la capăt. Chiar acolo unde
citația e puțin mai lungă, tot e adeseori foarte obscură: „se recomandă stea-
gul sfintelor“ (buruiană) IV 26, ar fi cîștigat mult dacă s-ar fi mai adăugit
un cuvînt două, de ex. „în contra aceșteia (boale) se r. etc.“ Dar rînză citat
așa: „din r. Șez. II 89.21“ ?! Ce-am înțeles de aici! ?
4)	La așezarea în pachete s-au strecurat oarecari greșeli, așa în pache-
tul ef se găsesc ederă și ediță.
Altfel, să-i dea Dumnezeu sănătate să lucreze mai departe tot așa de
harnic ca pînă acum, măcar că după un tipic puțin cam deosebit — și mult
mai anevoios, necomplet și nesigur — decît al nostru.
Din Șezătoarea cred că a cules de ajuns. Poate trece la altă carte, mai
ales că timpul e scurt și mai avem încă o mulțime de cetit. Să nu se uite că
dl. Jarnik a făgăduit pe jumătate să ne caute prin cărți și reviste etimologiile
deja date. Mare trebuință avem de așa ceva.
Cordiale salutări,
A. Philippide
Biletele cele două nu mi le mai înapoia degeaba, căci le-am copiat exact.
Mai spune d-lui Jarnik să nu cumva să facă biletele mai mari, căci deja
acestea întrec puțin în mărime pe ale noastre.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 136.
12
Iași, 30 april 1898
Iubite d[omnu]le Bianu,
Jarnik are dreptate cînd înseamnă pe bilet și rîndul, nu numai pagina.
Ceea ce ar fi poate, pentru lectorul dicționarului un exces de scrupul din partea
autorului, este pentru acest din urmă foarte folositor, căci citarea cu rîndul
ușurează nemăsurat de mult consultarea texturilor, de care am să am atît
de mult trebuință. Am hotărît deci ca și noi iști de ici să însemnăm în bilet
rîndul paginei. Cărțile cetite trebuiesc spre acest scop însemnate pe margi-
nea paginelor cu cifre și apoi să rămînă în stăpînirea mea pînă la sfîrșitul
lucrării. Cărțile cetite trebuiesc prin urmare să fie ale Academiei, căci nici
biblioteca centrală din Iași, nici colaboratorii nu se pot învoi cu o asemenea
combinație. Rog deci să mi se trimeată cît mai degrabă nr. 1, 2, 4, 5, 6,
8, 9, 10,’ 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30, 34, 40.
278
Să se întrebe Jarnik dacă lucrează el nr. 40 (Poezii populare, Alecsandri,
Teodorescu, Jarnik), pentru ca altfel să-l dau în lucru la iști de ici, care lu-
crează foarte răpede.
Te rog, fă cunoscut Comisiunii că G. Chinezu, un doctorand în medicină
din Iași, s-a oferit din iubire pentru știință să lucreze gratis (!!!) iartă-mi
punctele de exclamație, dar aceasta e pentru timpul nostru, care zvîrle
sutele de mii de lei pe fereastră, hiperrar — nr. 20. I-am acordat cererea,
i-am dat un plan și o carte de la Bibliotecă. Dealtfel s-a obligat să-mi dea
lucrul gata cît mai degrabă și conform tipicului, căci am avut grijă să-i spun
că nu sînt om care să primesc cai în dar pentru ca să nu-i caut în gură.
Nr. 29 să mi-1 trimeteți în edițiile cele mai vechi, pe care le veți fi avînd,
iar nu în cele însemnate în plan.
Sper că ați primit acolo mulțămirea mea pentru că am fost numit mem-
bru corespondent al Academiei.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Mulțămesc pentru publicațiile Academiei, care mi s-au trimes (lipsește
nr. IX, Memor. Seci. Științifice').
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 143 și 150.
13
Iași, 1 iunie 1898
Iubite d[omnu]le Bianu,
Bine ai făcut că ai trimes lui Jarnik pe Alecsandri, Teodorescu, Bibicescu.
în privința etimologiilor așăzarea pe bilete este indispensabilă pentru
ușurința clasificării după alfabet, dar foarte incomodă pentru cel care vrea
să consulte colecția, căci ar trebui [să] iai la fiecare dată teancul de bilete în
mînă și să-l răsfoiești filă cu filă. Este mai comod să se copieze biletele, odată
așăzate după alfabet, pe coli de hîrtie, chiar și pe toate fețele scrise: cînd
voi voi să văd dacă pentru cutare cuvînt s-a mai dat vreo etimologie de cineva
voi lua coaiele cele lesne de răsfoit și voi căuta cuvîntul în lista cea după
alfabet făcută. Cele mai multe etimologii le-a dat Miklosich în Beitrăge. Să
nu uite dl. Jarnik cumva să colecteze această carte. De asemenea trebuiesc
cetite Studien zur rumănischen Philologie ale lui Tiktin și articulele acelu-
iași asupra vocalismului românesc în Zeitschrift fur romanische Philologie.
în ce privește publicațiile românești, apoi trebuie cetită istoria critică a lui
Hasdeu, ed. a Il-a, care nu se găsește aici nicăiri. Te rog să mi-o trimeți,
ca s-o dau unuia de aici s-o cetească.
279
Te rog să mai spui d-lui Jarnik următorul lucru: acolo unde, oricît ar
fi de lungă citația, tot nu se înțelege bine despre ce e vorba, să dea sub numele
autorului și între paranteze o scurtă explicare, cum ar fi de exfemplu]:
iau
nu veți lua nimică de la dînsii
B.42.38
(nu-i veți ușura cu n.,
nu li veți scade n.)
La substantive și adjective ajunge de cele mai multe ori sinonimul.
La verbe și forme însă nu.
Dl. Jarnik mi-a trimes Beitrăge zur Phraseologie von da im Rum. Modul
cum discută materia se potrivește cu modul cum extrage de obicei autorii
în bilete: ceva care miroasă a index. Noi, pentru dau adăpost, nu vom cita
scurt, ca într-un indice, cr. 331.2, ci vom cita din acel cr. 331.2 o bucată;
căci ce haz ar fi de ex. (pag. 7 sus) „între coarne go 1.278.26 bîrnețu“V.
De mult ce a lucrat indice dl. Jarnik a căpătat ticul indicelui. Pentru aceea
nu i-ai putea recomanda îndeajuns de a cita mai lung.
Ispirescu, Poveștile unchiașului sfătos și Isprăvile lui Mihai V[iteazul]
fac parte din cărțile pe care Jarnik le cetește. Să scrie cu ce scurtare citează
pe Pop-Reteganul, Trandafiri. Poeziile populare, Alecsandri și Teodorescu
să le citeze P.p.T. și P.p.A.. Am cetit raportul din Monitorul Oficial.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 137—138.	f
14
Iași, 8 iunie 1898
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimite-mi Maiorescu, Discursuri; lacob Negruzzi, Opere. Poți să-mi
trimeți apoi și nr. deja cetite 18, 20, 31, 32, 35, 36, 37, 38, 39 — celelalte
deja cetite sînt din propia mea biblitocă —, pentru ca să le schimb, dacă
voi putea, cu exemplare de ale bibliotecei centrale ori de ale colaboratorilor,
care exemplare sînt pline cu sublinieri și alte semne din partea acestor din
urmă. Voi căuta Asachi și Donici aici. Căutați texturile din sec. XVII și
veți găsi poate, apoi Minee (nr. 11). De la Kuppermann am căpătat numai
vreo două călindare de Buda, o carte de medicină și — precum pare, căci
titlul lipsește — Datoriile omului creștin de Simon Marcovici, Bucur., 1839.
Dacă mă voi hotărî să le iau și voi mai găsi și altceva, îți voi trimete mica
listă cu prețul. De la Șaraga încă nimic.
Cînd am venit an la București, am adus cu mine, pentru a le arăta Comi-
siunii dicționarului, Literaturblatt fur germanische und romănische Philologie,
XVI pag. 170; Literarische Centralblatt, 1895, pag. 1057; Zeitschrift fur roma-
nische Philologie, XIX, pag. 282; trei fascicule. Nu știi ce s-a făcut cu dîn-
sele ? Dacă nu le găsesc, mi se descompletează anul întreg al celor trei reviste.
280
Te rog pune pe cineva să le caute, dar nu-ți da multă osteneală,^ căci la urma
urmelor nu e un cap de țară. Scurtările Bib. și Pop. Ret. Tr. sînt bune.
Ce autori vom mai ceti, mă voi gîndi mai tîrziu. Deocamdată să-i dove-
dim de cetit pe ceilalți.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., P — 17 — 1898—1911, f. 2.
15
Iași, 16 iunie 1898
Dl. Jarnik trebuie să extragă și adverbele, prepozițiile, conjuncțiile,
băgînd însă de seamă să nu citeze prea des același lucru, cum s-ar putea
întîmpla, de ex. cu conjuncțfia] și, care apare de nenumărate ori cu același
înțeles. Să aibă pentru aceasta în vedere Planul și după o citare oarecare
de-a valma, să citeze rarul și curiosul. Trimite-i și raportul Comisiunii Dic-
ționarului. Șezătoarea trebuie deocamdată închisă, căci mi-e frică că nu va
dovedi de cetit celelalte cărți. Voi arăta scrisoarea d-tale anticarului și poate
voi scoate pe Donici mai ieftin. Pe ediții de ale lui Șaraga nu e bine să se
bazeze cineva cînd e vorba de o lucrare ca acea a Dicționarului Academiei.
Economisiți sacul la fund? Era bine să deschideți ochii mai de mult. Gor-
jan, 1857 e bunișor. Păstrează-1. Poate voi găsi altul mai bun. In curînd îți
voi scrie (peste vreo săptămînă). De nu voi găsi cărțile sec. XVII mai ieftin
— nu e de crezut — mă voi servi de exemplarele Bibliotecei Centrale din
Iași. N-am uitat nimic și mă îngrijesc de toate. Se înțelege că sufixele trebuiesc
lăsate la o parte.
Salutare și frăție,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 5.
16
Iași, 11 iuliu 1898
Am primit Gorovei, Gtcitori, 2 ex. Mulțămesc. Ediția din 1838 a Hali-
malei, Gorjan, nu se poate găsi. Este însă la Biblioteca Centrală din Iași
și voi lua-o de acolo. Aci în Iași o mai are Paul și la nevoie poate că va fi așa
de bun să mi-o împrumute. Socot, deci, că nu este bine să mai cumpărați
ediția ceialaltă.
Salutare,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 4.
281
17
Iași, 18 octombrie 1893
Iubite d[omnu]le Bianu,
Credeam că voi găsi Halimaua, Gorjan, aici, dar m-am înșelat. Un cus-
tode îmi spusese că se găsește ediția primă la Biblioteca Centrală, dar cînd
m-am dus s-o iau, am găsit Halimau[a\ — Barac, care nu face pentru scopul
nostru nici două parale. De la Paul nu trag nădejde s-o capăt. Mai bine s-o
avem pe a noastră. Caută ediția I. în lipsa aceșteia trimite-mi măcar ediția
din 1857, pe care mi-ai scris c-o ai. Trimite-mi din nr. 11 (Mineele, Rîmnic)
măcar un volum, dar numaidecît. Aici nu se găsește. Este un izvor indispen-
sabil. La nevoie trimite-mi exemplarul Academiei, căci trebuie să-l fi avînd.
D-voastră voiți, mi se pare, ca țiganul, să aveți și slănina în pod și curechiul
uns. Ați dat lui Hasdeu cărțile cu carul, pesemne că unde poartă barbă mare
și vorbește de pe ceia lume, iar mie, care fac treabă multă, dar am numai
mustăți și nu-s obraznic, nu voiți să-mi dați nici o carte. Nu uita apoi să-mi
trimeți nr. 23, 24, 25.
La sfîrșitul lunei acesteia voi face un raport asupra lucrului.
Din cărțile mele am numai două exemplare, de care nu mă pot înstrăina.
Toate celelalte le-am. vîndut lui Șaraga, căruia îi voi arăta scrisoarea d-tale
cu rugămintea de a vă trimete măcar un exemplar. Tipograful mi-a spus că
a trimes, conform legei, prefecturii de Iași — 9 exemplare —, pentru ca apoi
prefectura să le trimeată cîte 3 exemplare, Bibliotecei Centrale din Iași, celei
din București și Bibliotecei Academiei. Nici la Biblioteca Centrală de aici
nu se găsește. Se vede că ori tipograful spune minciuni și a vîndut cele 9 exem-
plare — aceasta se prea poate — ori s-au mistuit pe la prefectură în vreun
chip oarecare. Ce gust să se trimeată cărțile întîi prefecturii? Știe țiganul ce-i
șofranul ?
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., P— 17— 1898—1911, f. 7—8.
18
Iași, 2 noiembrie 1898
Iubite d[omnu]le Bianu,
De Brîndză am numai Limba botanică a țăranului român, în Columna,
1882. Trimite-mi restul, apoi Grecescu, Conspectul florei României. Croni-
cul lui Cantemir s-a cetit. Istoria ieroglifică e aproape cetită. Din Cronic
lipsesc însă 5 coaie (25, 26, 27, 28, 29 pag. 385—464). Te rog trimite-mi-le
numaidecît. Mulțămesc pentru Minee. Mai trimite-mi măcar vreun volum
din ele, care să aibă și prefață, a cărei limbă m-ar interesa mult. Biblia de la
București s-a cetit în exemplarul Bibliotecei Centrale din Iași. N-ar fi rău
să păstrăm pentru Dicționar exemplarul cel notat al Bibliotecei și să dăm
282
acesteia altul în loc. Dosotei, Proloagele (necomplect) și Pravila, Vasile Lupu,
Ie voi ceti tot în exemplarele Bibliotecei Centrale, dacă nu mi le trimeteți
d-voastră. Mîne trimet raportul1 cătră Comisiunea Dicționarului.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 6.
1	Alexandru Philippide se referă la următorul raport, adresat președintelui Comi-
siei Dicționarului, informare din care se pot urmări etapele parcurse și dificultățile întîm-
pinate.
Raportul poartă următoarea notiță a lui loan Bianu: „primit 6/18 noiembrie 1898,
nr. 747, Dicționarul — ședința Comisiei 2/14 febr. 1899“.
Iași, 3 noembrie 1898
Domnule prezident,
Din lista operelor care trebuiesc cetite, cuprinzătoare de 40 de numere, listă pe
care am hotărît-o odată cu planul dicționarului, ca cea dintîi și indispensabilă, au rămas
necetite, acum la sfîrșitul primului an, numerele 2, 4, 5, 11, 17, 19, 23, 24, 25, 27,
29^^. Celelalte numere toate sînt ori gata cetite, ori (8 n, III, 15, 28, 29b , 30) vor
fi cetite la finele lui noiembrie. In afară de operele din listă s-au mai cetit: Psaltirea Șche-
iană, Psaltirea Coresi, Praxiul de la Voroneț, Eminescu, Novele, Coșbuc, Aeneis, Donici,
Fabule, Caragiali, Teatru — Schițe — Note și Schițe — Schițe ușoare—Note și fragmente,
Cantemir, Istoria ieroglifică. în total, prin urmare, dacă scădem cărțile care vor fi gata
de cetit la finele lui noiembrie și nr. 40, care se cetește de dl. Jarnik, am extras în
bilete 32 de opere în 52 de volume. Dacă ni este permis să judecăm asupra viitorului
prin analogie, apoi la sfîrșitul celor doi ani, noi iști de la Iași, vom fi extras 64 de
opere (cu peste jumătate mai mult decît cele din lista primitivă) în 104 volume. Din
numărul de 25 de opere care ies din cadrul listei — căci numărul 40 este cetit de dl.
Jarnik — dacă scădem 8 (Donici, Caragiali, Cantemir, Istoria ier o glifică, Coșbuc, Aeneis,
Coresi, Psaltirea, Psaltirea Șcheiană, Praxiul Voroneț, Eminescu, Novele, pe care le-am
cetit deja, mai rămîne loc pentru 17 opere nouă, în 28 de volume, a căror listă vă
voi trimite-o cît de degrabă, între care vor intra și cărți speciale — dacă le pot numi
așa —, care vor fi cetite adecă numai pentru terminii tehnici ori pentru priceperea termi-
nilor obscuri, precum sînt numirile de plante, animale, minerale. Cu cele 19 opere în 20
de volume care vor fi cetite probabil de dl. Jarnik în curs de doi ani, vom avea ca ma-
terial pentru dicționar bilete extrase din 83 de opere în 124 de volume, aparținătoare
întregului timp de la începutul sec. XVI pînă în momentul de față și tuturor genurilor
literare.
La 14 februar, cînd v-am trimes un raport asupra lucrării dicționarului — ori mai
bine de 1 martie, căci calculul era făcut aproximativ pentru data deschiderei ședințelor
Academiei—, după patru luni de muncă, se cetise 10 opere (necomplecte) în 10 volume.
Astăzi, după 12 luni, avem cetite 32 de opere (complecte ori aproape complecte) în 52
de volume. Pentru fiecare spațiu de 4 luni, de la 1 martie încoace, cad 21 de volume,
dublul de ceea ce se cetise în primele patru luni. Din acest punct de vedere am progresat.
Din nenorocire orice progres într-o parte se compensează printr-un regres în alta. în pri-
mele patru luni anume am avut a face tot cu autori extrași, ori în totalitate, ori în
bună parte, cuvînt pe cuvînt (Creangă, Ispirescu, C. Negruzzi, Eminescu, Drăghici, Cona-
chi, Alecsandri, Dosotei —1018 pagini extrase cuvînt pe cuvînt!), pe cînd în următoarele
283
8 luni am avut aface tot cj autori de cei de unde în urma unei atente lecturi am extras
noul și necunoscutul (să se compare raportul meu din 14 februar la punctul de vedere 2).
Am cîștigat în acest chip Ia paginile cetite, dar am pierdut la numărul biletelor, căci alt
număr de bilete se capătă cînd copiază cineva ca o mașină și alt număr atunci cînd cineva
chibzuiește și alege. Iată pentru ce de la 1 martie încoace proporția volumelor cetite
a crescut la dublu, dar și cantitatea de hîrtie consumată a scăzut la jumătate. La 1 martie
erau 9 topuri de hîrtie vîrîte în bilete, astăzi sînt 18, căci cu una cu alta mai avem cu
toții la un loc încă două topuri de hîrtie neîntrebuințată din cele 20 de topuri procurate
de Librăria nouă din Iași. Altă cauză care a scăzut numărul biletelor a mai fost și aceea
că citațiile s-au făcut mai lungi și că acolo unde cuvintele notate pe o pagină erau cam
numeroase, s-au numerotat rîndurile paginei și s-a însemnat pe bilet, alături cu pagina și
rîndul: lucru trebuitor pentru ușurința prelucrării, însă producător de întîrziere. Dar eu
trebuie să mă gîndesc nu numai la a îngrămădi bilete peste bilete, ci și la a putea scoate
din ele dicționarul în timp de trei ani, cînd voi fi necontenit nevoit să recurg la textul
citat.
O mare greșeală am făcut cînd nu mi-am procurat de la capul locului pentru dicțio-
nar cărțile noastre proprii și am cetit ori exemplarele colaboratorilor ori pe ale Biblio-
tecii Centrale din Iași. Exemplarele colaboratorilor mi se pot pune la dispoziție. Acelea
ale bibliotecei publice mai cu greu le voi putea ține la mine atîta vreme. Ar fi bine să se
dea Bibliotecei Centrale în locul celor notate de noi altele noi.
Eu socot, d-le prezident, că putem fi mulțămiți de rezultatul căpătat pînă acum,
mai ales că într-o țară ca a noastră, unde-i banul ieftin și lenea mare, se găsesc rari tinerii
inteligenți și culți, ca colaboratorii mei, care să muncească conștiincios 5 ore pe zi pentru
100 de lei lunar. Dacă vor fi muncind exact 5 ore numai Dumnezeu știe, dar și exemplul
dat de mine și stăruința cu care îndemn la muncă și poate — rara avis—conștiința lor
proprie, toate acestea îi vor fi îndemnîad să se țină de cuvînt. Vă mărturisesc însă drept
că-i cam duc în spinare, adecă mi-e frică să nu se lese pe tînjală. Să nu fie oare și
aceasta o cauză pentru care s-au scris mai puține bilete de la martie încoace? Eu nu cred,
dar tot ar fi bine să ademenim pe acești tineri cu vreo răsplată oarecare. Unul din ei, Costan-
tin Botez, a fost numit suplinitor la catedra de limba română de la cursul superior al
liceului externat; altul, loan Botez, va fi — așa se zvonește — numit suplinitor la catedra
de istorie de la gimnaziul Alexandru cel Bun. Aceste posturi le datoresc ambii stăruințe-
lor d-lui I. Kalinderu și simțului de dreptate al d-lui Ministru al Instrucției. Au mai rămas
doi, G. Ibrăileanu, vechi licențiat, și 1. Popovici, distins absolvent al facultății de litere,
în caz cînd i-am căpătui și pe aceștia, i-am avea legați prin recunoștință pe toți patru Șj
le-am da cu aceasta un îndemn nou de a-și face conștiincios datoria. Cu atît mai mult ar
trebui să o facem aceasta, cu cît cei patru colaboratori ai mei chiar merită prin ei înșiși
posturi în instrucția publică — doi, Ion Botez și G. Ibrăileanu sînt distinși licențiați în
filozofie, I. Botez chiar cu magna laude; C. Botez și I. Popovici sînt distinși absolvenți
ai secției filologice de la facultatea de litere și în special Ia mine au trecut minunate exa-
mene—, apoi s-au deprins cu lucrul dicționarului și progresul crește în raport drept cu
deprinderea, în sfîrșit avem nevoie de dînșii cel puțin un an, căci se poate lesne întîmpla
ca vreo cîteva luni să Ie întrebuințăm împreună Ia așezarea după cuvinte a biletelor din
cele 280 de cutiuți.
în ce mă privește pe mine, d-le prezident, vă rog să n-aveți nici o grijă. Eu lucrez
cele 5 ceasuri pentru bilete, iar alte vreo 5 tot pentru studii privitoare Ia dicționar,
căci în afară de oarele de curs, altceva nu fac decît să cetesc și să chibzuiesc lucruri pri-
284
vitoare la această lucrare. Eu sînt tot așa de grăbit ca și d-voastră de a duce lucrul răpede
și bine la capăt, căci în afară de dicționar eu am altceva de făcut, mai folositor țârei noas-
tre, anume de a sfîrși istoria limbii române, din care am publicat un volum. 10 ori 15 ani
de muncă multă vor fi de-abia de ajuns pentru a fini această operă, și care om știe cît
timp i-a hărăzit Dumnezeu să trăiască? Iar patru ani de-acum înainte am mînile legate
cu o activitate pe care în planul vieții mele o lăsasem la o parte, deoarece, judecind după
numele cel mare al bărbaților însărcinați cu dînsa, nici prin minte nu mi-ar fi trecut că,
după 30 și mai bine de ani de la înființarea Academiei, voi trebui să o încep eu d-a capo.
Binevoiți, domnule prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații.
A. Philippide
D-lui prezident al Comisiei Dicționarului.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 148—150.
19
*	Iași, 4 ianuar 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am trecut demult peste granițele listei vechi, dar tot mi-au rămas cîteva
numere din ea necetite. Nr. 4 nu se găsește la Iași. Nr. 19 nu le-am găsit încă-
Caută-1 și pe acolo. Nr. 23, 24, și 25 (Barac, Cei trei frați gheboși, Brașov,
1843) trimete-mi-le. Cu Pann, O șăzătoare la țară. Buc., 1896 și Pann, înțe-
leptul Archir, Bucur., 1890, n-am. ce face, căci sînt ediții noi, mizerabile.
Trimite-mi Pann, O șezătoare la țară, ed. I, Buc., 1852, 1853 și Pann, înțelep-
tul Archir, ed. I, Buc., 1849 ori măcar ed. a Il-a, Buc., 1854. Trimete-mi
apoi:
1)	Columna lui Traian; 2) Revista, Tocilescu; 3) Contemporanul; 4)
Uricariul; 5) Convorbiri literare; 6) Cuvinte din bătrîni; 7) Țichindeal, Fabule,
Buda, 1814; 8) Kogălniceanu, Dacia literară, Iași, 1859; 9) Calimah, Pra-
vile , Iași, 1814. 10) Condica civilă a principatului Moldovei, Iași, 1851 (ed. a
Il-a, mai bună ar fi ed. I?); 11) Codul criminal al principatului Moldovei,
Iași, 1858 (a IV-a ed. Mai bună ar fi ed. I?); 12) Andronachi Donici, Colecție
prescurtătoare din legile împărătești, Iași, 1858 (ed. a Il-a. Mai bună ar fi
ed. I?); 13) loan lonescu, Calendar pentru bunul gospodar, Iași, 1845; 14)
loan lonescu, Agricultura română, județul Putna, Bucur., 1869; 15) loan
lonescu, Agricultura română, județul Mehedinți, Buc., 1868; 16) loan
lonescu, Agricultura română, județul Dorohoi, Buc., 1866; 17) Delavrancea,
Sultănica, Buc., 1885; 18) Vlahuță, Nuvele, Buc., 1886; 19) Vlahuță, Dan,
Buc., 1894.
în caz cînd colecția întreagă a Convorbirilor nu mi-o puteți procura
— și păcat mare ar fi, mai ales pentru primii 10 ani — trimeteți-mi măcar
cît puteți, și apoi Maiorescu, Critice, lacob Negruzzi, Opere, Vlahuță, Poezii,
Contemporanul, Uricariul, Columna lui Traian îmi trebuiesc numai întregi.
285
Bun serviciu îmi fac Grecescu. Conspectul florei României și Brândză,
Prodromul florei române — flora Dobrogei. Cînd aș avea și pentru faună ase-
menea opere! Nu mi-ai putea spune ce lucrări extrage părintele Marian?
Dar Jarnik ce mai face? Te rog trimite-mi cărțile cit mai degrabă. 0 listă
de cărți trebuitoare pentru termeni tehnici îți voi trimete încă. Tot așa cu
mult înainte de sfîrșitul anului al doilea voi trimete o listă de dicționare și
de opere de consultat — va fi cam lungă și cam grea — pentru ca să nu sufere
lucrarea întîrziere. Ce face Jarnik cu etimologiile? A extras Beitrăge de
Miklosich? Dar mai departe? Intreabă-1 cît poate, pentru ca să dau restul
istor din Iași.
în reviste străine s-au dat etimologii în Romania (Lambrior, Densu-
sianu), Zeitschrift fur romănische Philologie (Gaster și Titkin), mi se pare
Kuhn’s Zeitschrift, prima serie (Schuchardt). Dacă va extrage etimologiile,
să așeze biletele după cuvinte. Să nu-și dea cumva osteneala de a le mai
transcrie în vreun caiet, căci ar pierde vremea degeaba. Cînd voi avea nevoie
voi lua teancul și-l voi răsfoi. Trebuiesc însă cuvintele strict după alfabet
așezate.
Am cumpărat cu 8 lei de la Kuppermann cîteva cărți bunișoare: Pra-
vila lui Caragea; 2 călendare de Buda; Piscupescu, Oglinda sănătății, Bucur.,
1829; Molnar, Economia de cimp, Buda, 1806; Marcovici, Datoriile omului
creștin, Bucur., 1839, din care s-au cetit deja Piscupescu și un Călendar,
Buda. Paul mi-a dat Halimaua, I ed. (voi. I, II, IV, voi. III lipsește) și
am pus-o deja în lucru. în librării — o ce ironie! — și în anticarii din Iași
n-am nici o nădejde. Librăria nouă mi-a spus că are să-mi procure Halimaua.
Dar ce nădejde pot avea, cînd de 3 săptămîni am comandat pentru socoteala
mea prin această librărie Tinerimea română, a lui Tocilescu și încă n-am putut
s-o capăt! Ceilalți iarăși numai făgăduiesc. Cîteva cărți s-au cetit în exem-
plare de ale Bibliotecei Centrale, precum am mai scris și altă dată. Printre
acestea unele trebuiesc numaidecit înapoiate, pentru că sînt des cercetate.
Care sînt acelea, aceasta nu pot să spun, pentru că în acest moment nu pot
căpăta informații de la colaboratorii mei și vreu numaiecît să închei această
scrisoare. îți numesc deocamdată numai pe C. Negruzzi, Opere complete,
Ispirescu, Legende sau basmele românilor, Buc., 1882. Trimite-mi-le ca să
cerc să le schimb pe exemplarele Bibliotecei. Și încă trebuie legate! Cărțile
cele vechi (Biblia, 1688; Pravila, Vasile Lupu; Proloagele, Dosotei) nu sînt
toate cetite și pot să le țin, sper, mai multă vreme la mine, dar în tot cazul
ar fi bine să schimbăm voi. I din Biblia, 1688, care-i plină de linioare și de
puncte. La celelalte, în urma cerinței bibliotecarului, n-am făcut nici un
semn. Am făcut numai bilețele lungi pentru ca la nevoie să n-am trebuință
de tipar chiar defel. Și iată ce greu trăiește cineva cînd umblă cu căpătatul.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 9—12.
286
20
Iași, 17 ian. 1899
D[omnu]le Bianu,
Am primit: Agricultura română de I. lonescu, 3 voi.; Uricariul, voi. XIV;
lacob Negruzzi, Opere complecte; Maiorescu, Critice, Discursuri parlamen-
tare, Logica', Kuppermann oferă Convorbirile literare cu 350 lei. Voi cerceta
la Tipografia națională și la un legător de cărți, unde se găsește colecția com-
plectă a Convorbirilor. Șaraga mai caută într-un loc. Să mai așteptăm. Dealt-
fel dacă scoți din Convorbiri pe Eminescu, Creangă, Alecsandri, Maiorescu,
lacob Negruzzi, Vlahuță, ce mai rămâne? Să nu cheltuim banii degeaba.
Mă voi mai gîndi. Șaraga cred că ți-a trimes chitanța mea de primirea căr-
ților.
Salutare și frăție,
A. Philippide
Tageblatt îl mai țin la mine cîtva timp.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 13.
21
Iași, 14 mart. 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
Iți mulțămesc că ai stăruit pentru Ibrăileanu. Cărțile părintelui Marian
sînt foarte prețioase pentru dicționar. Aș vrea să știu dacă s-a apucat de
lucru ori ba. îmi pare rău că nu i-am făcut cunoscute scurtările cu care tre-
buiesc notate citațiile. Ar trebui să se noteze așa. Mar. trad. — Tradiții
poporane; Mar. orn. — Ornitologia; Mar. d. — Descîntece; Mar. vr. — Vrăji;
Mar. n. — Nunta la, români; Mar. în. — Înmormîntarea la români; Mar. ser.
— Sărbătorile la româniMar. na. — Nașterea la români; Mar. cr. — Cro-
matica poporului român. în caz cînd d-sa va fi întrebuințat deja altă notație,
nu strică, numai să nu se confunde cu altele, și pentru aceea este nevoie să
mi se facă imediat cunoscută. Cărțile părintelui Marian sînt interesante însă
și din punctul de vedere al limbii însăși de care d-sa se servește și pentru
aceea voi extrage aici unul ori două din volumele d-sale în bilete. D-sa nu
trebuie să se intereseze decît de materialul popular și să lese limba proprie
la o parte. Te rog vorbește cu d-sa acum cu ocazia venirii la Academie, ori
scrie-i. Eu pun mare preț pe materialul lexical oferit de lucrările acestui
bărbat, și în caz cînd nu va fi tare sigur că va putea duce lucrul la capăt,
este mai’bine poate să însărcineze cu dînsul tot pe iștii de aici. Să nu se uite
că terminul ultim este 1 noiembrie 1899. Am trimes rîndul trecut, alături
cu chitanțele noastre, și o chitanță de 8 lei a lui Kuppermann pentru cîteva
cărți cumpărate de la dînsul {Pravila lui Garagea, 2 Călindare de Buda,etc.),
dar’ nu mi s-au trimes banii. La sfîrșitul lunii aceșteia voi trimete chitanța
de 50 de lei a stolerului. Vă rog nu-mi trimeteți cei 58 de lei (stolerul și Kup-
permann) în mărci poștale ori timbre, căci am mare necaz cu schimbatul.
Dați mai bine 25 de bani pe un mandat poștal. Cărțile nu le-am dat încă
la legat, măcar că mare parte din ele s-au pus în lucru. N-am avut timp, le
voi lega însă. Șaraga (după cum, sigur, ai văzut din factură) rămăsese să-mi
dea peste o săptămînă al VII-lea volum din Contemporanul. Au trecut zeci de
săptămîni de atunci și volumul tot nu mi l-a trimes. îi scriu chiar acum o
cartă poștală, căci să mă duc pe la el n-am vreme. Trimet raportul făgăduit \
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad.	Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 16—17.
1	Este vorba de raportul, pe care îl reproducem în continuare, în care se consem-
nează cu exactitate munca efectuată.
Iași, 15 martie 1899
Domnule prezident,
După cum se poate vedea din raportul meu de la 3 noiembrie 1898, rămăsese nece-
tite, la sfîrșitul primului an, din lista veche, numărul 2, 4, 5, 8, II, III, 11, 15, 17,
19, 23, 24, 25, 27, 28, 29 a, b, c, d, 30. Astăzi din această listă s-au mai cetit nr. 2,
8 II, III, 11 octombrie, 15, 17, 25, 27, 28, 29 b, d, 30, și au mai rămas necetite, prin
urmare, numai nr. 4, (Dosotei, Letargia), 5 (Dosotei, Proloa.gele), 19 (Asachi, Poezii), 23
Văcărescu, Britannicus), 24 (Vasile Aaron, Priam și Tisbe, Leonat și Dorofata, Sofro-
nim și Hariti), 29 a, c, (Pann, Archir și Anadam, Șăzătoare la țară). La nr. 4 și 24 tre-
buie să renunțăm pentru că nu le putem găsi. Nr. 5, 19 și 29 a, c, se vor ceti; nr. 23
pînă astăzi nu le-am putut procura, s-ar putea găsi, dar n-are prea mare importanță.
Cu alte vorbe, putem considera lista veche ca deja complect cetită.
Tot în raportul de la 3 noiembrie 1899 v-am făcut cunoscut că în afară de ope-
rele din lista veche se mai cetise: Psaltirea Șcheiană, Psaltirea Coresi, Praxiul Voroneț,
Eminescu, Novele, Coșbuc, Aeneis, Donici, Fabule, Caragiali, Opere, Cantemir, Istoria iero~
glifică. Astăzi mai sînt cetite: 1) Pann, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea; 2) V. Piscu-
pescu, Oglinda sănătății; 3) Călindar, Buda, 1814; 4) Hasdeu, Istoria, critică, ed. a Il-a;
5) Hasdeu, Cuvinte din bălrîni, tom. I. și II; 6) dr. Grecescu, Conspectul florei române;
1) Uricariul, tom. I, II; 8) Kogălniceanu, Arhiva românească ; 9) Kogălniceanu, Dacia
literară; 10) dr. Brândză, Prodromul florei române; 11) dr. Brândză, Flora Dobrogei;
12) Țichindeal, Fabule; 13) Cronica lui Dionisie Eclesiarhul.
Erau, la sfîrșitul primului an, extrase în bilete de noi iști de la Iași, 32 de opere
în 52 de volume. Astăzi avem extrase 56 de opere în 86 de volume. De la noiembrie
pînă acum a crescut numărul cu 24 de opere în 34 de volume. Socoteala aceasta o fac însă
nu tocmai pentru ziua de 15 mart., cît pentru aceea de 1 april 1899.
La 3 noiembrie 1898 mai rămăsese din 20 de topuri de hîrtie 2 topuri neîntrebuin-
țate. Astăzi s-au întrebuințat acele 2 și încă 5 pe deasupra. Pe atunci îmi permiteam
să fac oarecare calcule analogice asupra volumelor ce vor fi cetite la sfîrșitul celor doi
ani. Rezultatul căpătat în timpul de la noiembrie 1898 pînă astăzi nu dezminte acele cal-
cule, din contra, le arată cam prea modeste. Aici aș îndrăzni să fac oarecare calcule de
analogie asupra numărului citațiilor, de care vom dispune la sfîrșitul celor 2 ani. La finele
anului I, anume, erau 18 topuri de hîrtie întrebuințate. Hîrtia consumată de la noiembrie
288
pînă acum (7 topuri) ne face să presupunem $ă în anul al doilea tot cam vreo 18 topuri
se vor consuma. Deci la un loc vom avea noi iști 5 de la Iași bilete din 36 — ori mai
bine, ca să nu facem calcul prea favorabil, din 34 — de topuri de hîrtie, a cîte 400 de
coaie topul și a cîte 32 de bilete în coală, adecă 435.200 de citații. Din 34 de topuri
cad cîte 6 topuri și jumătate — 7 pe om. Dacă presupunem că dl. Jarnik va aduna măcar
4 topuri, vom avea din partea d-sale 51.200 de bilete, care adăugite la cele ale noastre și
mai sporite cu cele, multe puține, pe care ni le va procura părintele Marian, vor rîdica numă-
rul citațiilor la — aproximativ — vreo jumătate de milion.
Cele 280 de cutiuți în care strîngem biletele, au început să se umple tot mai tare.
Deja cele 20 de cutiuți de rezervă sînt toate ocupate, astfel că numaidecît pînă la sfîrși-
tul lunii martie avem trebuință de încă o lădiță cu 100 de casete. Această lădiță am coman-
dat-o la același stoler care a făcut și pe celelalte, cu prețul de 50 de lei.
Binevoiți, domnule prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații/
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1897—1903, f. 160—161.
22
Iași, 4 mai 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit biletele d-lor Jarnik și Marian. Pe al d-lui Jarnik le-am așe-
zat deja în cutiuți — pe ale d-lui Marian le voi așeza de abia la sfîrșitul lunei
aceștia, pentru că nu erau clasate după categoriile cutiuților, ci după literele
alfabetului: A, B, C etc. Restul clasării sîntem nevoiți, deci, să-l facem noi
aici și apoi să așteptăm sfîrșitul lunii pentru a așeza biletele d-lui Marian
odată cu ale noastre. Te rog fă cunoscut onoratului colaborator că, după ce
va așeza biletele după literele alfabetului: A, B, C etc., să ia apoi fiecare
din aceste grupe, de pildă grupa A, și să așeze în ea țidulele după cele dintîi
două sunete ale cuvîntului: ab, ac, ad, ae, af etc. Prin aceasta s-a făcut
așezarea după categoriile cutiuților, fără ca să aibă trebuință de a se uita în
lista totală a subdiviziilor, dată în Plan, Și oare nu pierde d-sa timpul
numărînd biletele de fiecare pachet ? Decît, aceasta îl privește pe d-sa. Mate-
rialul prezentat de dl. Marian este foarte important, apoi frumos scris — o
cînd ar scrie dl. Jarnik măcar pe jumătate așa de limpede! Cu toate acestea
pe unele locuri e prea scurt la vorbă: „dreavă, pl. dreve, la un cuțit“. Ce-i
asta ? La un cuțit sînt multe, este miner, ascuțiș, plăsea, virf etc. Te rog pune-i
acest lucru în vedere.
Să ni facă apoi numaidecît cunoscute care sînt scurtările admise etc.
[de] d-sa pentru operele tipărite, pentru ca să le am și eu însămnate și să nu
le confund cu altele. Cu caligrafia d-lui Jarnik voi avea mult de furcă, pentru
o biată literă are zeci de cîrlige și de cîrlionți. Aceasta e un rău însă care nu
289
poate fi tămăduit. După oarecare deprindere voi reuși însă să cetesc răpede
— căci asta e principalul la mine, să lucreze răpede — și scrisoarea d-sale.
S-apropie timpul bătăliei și-l aștept, mărturisesc, cu oarecare bătaie de inimă.
Soldații s-au adunat sute de mii și s-au adunat în regulă. Dar acu-i acu!
Sper însă că cu norocul meu și cu rugămințile către D-zeu ale prietenilor
mei, de care am foarte mulți la Academia Română, voi duce lucrul la bun
sfîrșit și voi scăpa de-o belea, care, așa cum o duc eu în spinare, mai că e
mai mare decît onoarea.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
A sosit și pachetul de cărți, astăzi îl iau de la poștă. Jarnik citează cu
P. P. Cui. pe 1000 doine, strigături și chiuituri, culese de mai mulți învăță-
tori zeloși, Ciurcu, 1891, care se mai cheamă și Culegere de doine etc. Ce înseamnă
cei doi P, căci în titlul cărții nu se văd nicăieri ? Întreabă-L
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 174.
23
Iași, 31 mai 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
Dl. Jarnik va putea extrage în bilete toate numerile, afară de 4 (Mihail
Canianu, Poezii populare, 1888). — Părintele Marian tot n-așează biletele
regulat, căci pe cele cu va și vă le văd amestecate unele în altele. Fă-i cunos-
cut că ordinea hotărîtă în plan este va, vă, ve, vi, vi, vo, vu și tot așa
pentru rest.
In tot cazul a nu este ă, nici va nu-i vă 1 Să traducă cuvintele în româ-
nește ori în altă limbă. Cu aceasta mi-ar aduce mare serviciu fără multă
osteneală. Spațiul e apoi îndestulător. De ex. „descîrni, vrb. De nas te-oi
descîrni. Marian, Vrăji, 235“, ar cîștiga dacă ar avea dedesupt o scurtă expli-
care în românește, și tot așa cu toate verbele întrebuințate ori numai în dia-
lect ori numai într-un anumit gen literar, precum deschilăvesc, deschioresc,
dezorbesc, roșcoban, dedină, dreavă etc. Cum aș putea pune eu cu profit în
Dicționar pe acest din urmă cuvînt, cînd tot ce știu despre el este laco-
nica înștiințare a părintelui: „dreavă, plur. dreve, la un cuțit“ ?!! Alte cuvinte
necunoscute apoi uită să le însemne. Așa de pildă pe rîtu din Vrăji, 125:
„de mînă m-a luat și într-un rîtu frumos m-a dus“, pe care zadarnic îl caut
printre bilete. Ce e oare ? Te rog scrie-i să ne spună. Părintele Marian accen-
tuează cuvintele și foarte bine face, bine ar fi însă să dea alături cu orto-
grafia Academiei și transcrierea fonetică, măcar la cuvintele mai puțin cunos-
cute. Pronunțarea reală va trebui să fie însemnată în Dicționarul nostru,
căci altfel acesta și-ar pierde 50% din valoare. Dar ce voi face eu cu răde-
șoără (răzeșoâră? răzișoâră? răzîșoâră?, răzășoâră?, răslog (răslog? răz-
îog?), resperi (răsperi? resperi?), reșchietoriu (rășchietoriu ? reșchietoriu ?),
290
^sdvăgă (vîzdoâgă? vîsdoâgă?), desorbi (dezorbi, desorbi?), puzderie (puzde-
rie? pusderie?) etc.
Mare nenorocire pe capul nostru cu asemenea ortografie! Oare cînd se
va hotărî Academia s-o părăsească ?
Din cauza ei pune părintele Marian'la ve alături cu vecinăriță, vederi,
vederoasă etc. pe vădană (scris vedănă), vinăt (scris venet), etc. O asemenea
ortografie oftigește știința! D-apoi rea alături cu resboiu (adecă războiu,
vechiu slav război). Ce figură crezi că va face într-un dicționar cu pretenții
știențifice o asemenea monstruozitate ortografică, precum e resboiu? — Să
mă ierți că nu ți-am răspuns mai degrabă, dar mi-a murit un copil și am fost,
precum și sînt, foarte necăjit.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1897—1903, f. 176.
24
Iași, 6 iuliu 1899
Iubite domnule Bianu,
îți trimet o listă de cărți care-mi trebuiesc. Nr. 1, 8, 10, 13, 15, 17,
19 îmi trebuiesc numaidecît la 1 septembrie. Celelalte trebuie să le am cel
mai tîrziu la 1 noiem. Deci grăbește-te. Dă cărțile la legat acolo mai înainte
de a mi le trimete. Timpul meu e din cale afară de scurt, n-am vreme nici
măcar să vorbesc cu legătorul, pentru aceea cărțile celelalte și pînă azi au
rămas dezlegate.
îți fac cunoscut cu această ocazie că din Contemporanul cumpărat de
la Șaraga lipsesc: An IV, nr. 14; An VII, nr. 3, 5, 6, și din nr. 4 paginile
de la început, 289—310 inclusiv. Am spus lui Șaraga de mai multe ori, degeaba.
Contemporanul l-am dat în lucru așa cum se găsește, căci n-am mai avut
timp să aștept.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Am trimes chitanțele pe iuliu și august. Sper că se vor putea plăti. Cîte
un exemplar. Să se aleagă cele mai bune care se învață în școlile românești
(de ex. Poni, Gulianu, Climescu, Praja, Melic). Să mi se trimeată și cărțile
corespunzătoare franțuzești care se învață în școlile franceze.
1)	a) Aritmetică; bj Algebră; c) Geometrie; d) Trigonometrie; e) Cos-
mografie; f) Fizică; g) Chimie; h) Drept administrativ.
2)	Archivio glottologico italiano (al lui Ascoli), tot cît a apărut pînă
astăzi (a se adresa la Ermanno Loescher, Torino-Roma-Firenze).
3)	Karl Ernst Georges, Ausfuhrliches lateinisch-deutsches und deutsch-
lateinisches Handwdrterbuch; deutsch lateinischer Theil, Leipzig, 1879.
4)	Slovar cerkovno-slavjanskago i russkago jazyka, Petersburg, 1867 —
1868, 4 voi. (publicația Academiei din Petersburg).
291
5)	I. Zenker, Dictionnaire turc, arabe, persan, Leipzig, 1863—1877,
2 voi.
6)	I. A. Bogoroff, Bulgar-franzosiches undfranzdzisch-bulgarischesWorter-
buch, Wien, 1869.
7)	Zelechowski, Klein russisch-deutsches Worterbuch, Lemberg, 1882.
8)	M. Osadia, Gramatika russkogo jazyka, Lemberg, a IILa ed., 1876.
9)	Karagic, Serbisch-deutesch-lateinisches W orterbuch, a ILa ed., Wien,
1852.
10)	Parcic, Grammaire serbo-croate, Paris, 1877.
11)	Rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezica, Agram (publicația Academiei
din Agram).
12)	Linde, Slownik jazyka polskiego, Lemberg, 1854—1860.
13)	Polinski, Grammatik der polnischen, Sprache, Elementarbuch, II
Auflage, Leipzig, 1882.
14)	Murko, W orterbuch der slowenischen Sprache, Graz, 1833, 2 voi.
15)	Sket, Slowenisches Sprach- und Ubungsbuch, Klagenfurt, 1885.
16)	Slovnik cesko-nemecky, 5 voi., Prag., 1835—1839.
17)	Bohmische Schulgramatik fur deutsche Mittelschulen, bearbeitet von
I. Masafik, 2 Auflage, Prag, 1880.
18)	A. Bernolak, Lexikon slavicum, bohemico-latino-germanico-hungaricum,
Ofen (Buda), 1825—1827, 6 părți.
19)	J. Viktorin, Grammatik der slowakischen Sprache, 4 Auflage, Buda-
pest, 1878.
20)	Vlacos, Neugriechisch-franzosisches W orterbuch, Athen, 1870.
21)	Lorenz Diefenbach, V erleichendes Worterbuch der gothinschen Sprache,
Frankfurt a M. 2 voi.
22)	E. Schulze, Gotisches Glossar, Magdeburg, 1847.
23)	E. G. Graff, Althochdentscher Sprachschatz, Berlin, 1834 — 1846,
7 voi.
24)	Grand dictionnaire espagnol-francais et frangais-espagnol, par F. de
P. Norcega et Guin, 1 voi., Paris, Garnier freres.
25)	Grand dictionnaire italien-francais et francais-italien, par Caccia et
Ferrari, 2 voi., Paris, Garnier freres.
26)	N. Tommaseo et B. Bellini, Dizionario della lingua italiana, 1877.
27)	Novisimo diccionario de la langua castellana par una sociedad de
literatos, 1878.
28)	Moraes Silva, Diccionario da lingua portugueza, 1877.
29)	E. Blanc, Dictionnaire logique de la langue frangaise, 1882.
30)	A. Bielz, Fauna der Wirbelthiera Sieben biirgens, Hermannstadt,
1856.
31)	M. Fuss, Zusammenstellung, der săchsinhen ungarischen, welachischen
und deuteschen. Trivialnamen in Siebenburgen wildwachsender oder allgemein
kultivirter Pflanzen, in Ar chiu des Vereins fur Siebenburgische Landeskunde,
Hermstadt, 1843.
32)	Victor Hehn, Kulturpflanzen und Hausthiere in ihren Uebergang
aus Asien, II Ausgaben, Berlin, 1874.
292
33)	a) Miklosich, Die Sprache der bulgaren in Siebenburgen, Wien, 1856.
b)	Miklosich, Die Rusalien, Ein Beitrag zur slavischen Mythologie,
Wien, 1864.
b1) Miklosich, Die turkischen Elemente in der sudost- und osteuro-
păischen Sprachen, I —II, Wien, 1884— Nachtrag, I —II, Wien, 1888—1890.
c)	Miklosich, Die Fremdwdrter in den slavischen Sprachen, Wien,
I867.
d)	Miklosich, Die slavischen Elemente im Neugriechischen, WTien,
187°.
e)	Miklosich, Die slavischen Elemente im Magyarischen, Wien, 18?!.
f)	Miklosich, Die christliche Terminologie der slavischen Sprachen,
Wien, 1875.
Nota la 33: Toate aceste scrieri ale lui Miklosich au apărut în Memo-
riile ( Denkschriften ) ori Dările de seamă (Sitzungsberichte) ale Academiei
de științe din Viena. Deci să se caute acolo în caz cînd broșurile trase
aparte nu se mai găsesc în comerț (foarte probabil că broșurile nu se găsesc
în comerț, căci eu singur le-am căutat pentru mine să le cumpăr și nu le-am
găsit).
34)	T. Codrescu, Dicționar francezo-român, Iași, 1859, 2 voi.
35)	Polizu G. A., Vocabular româno-german, Brașov, I857.
36)	Teodor Stamati, Worterbuch der deutschen und romănischen Sprache,
Iași, 1852.
37)	Fr. Dame, Dicționar român-francez.
38)	Robert Rosler, Die griechinschen und turkischen, Bestandtheile im
Romănischen, Wien, 1865.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 20—23.
25
Iași, 4 sept. 1899
Iubite domnule Bianu,
Mulțămesc pentru cărțile trimise. Te rog trimite-mi cît mai degrabă:
M. Osadia, Gramatika russkogo jazyka, Lemberg, a Hl-a ed., 18?6 (face
parte din lista trimeasă în iulie).
De celelalte cărți am nevoie de la 1 noiembrie înainte. La lista din
iulie mai adaug însă pe următoarele două:
1)	Pawlowski, Russich deutsches Worterbuch, Riga, 1879.
2)	Pawlowski, Vollstăndiges deutesch-russisches Worterbuch, Riga, I867.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Aritmetica, algebra, geometria, trigonometria, cosmografia, fizica, chi-
mia le cumpăr eu aici. Cărțile nelegate le-am legat.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 24.
293
26
4 sept. 1899
Am primit de la Academia Română pentru Dicționar:
1)	Georges, Deutesch-lateinsches Worterbuch;
2)	Slovar cerkovno-slovyanskago i russkago jazyka;
3)	Zenker, Dictionnaire turc-arabe-persan ;
4)	Bogoroff, Bălgarsko-frenski reacnikă (partea II, bulgaro-franceză).
5)	Karagic, Serbisch-deutsch-lateinisches Worterbuch;
6)	Karagic, Grammaire serbo-croate;
7)	Poplihski, Grammatik der polinischen Sprache;
8)	Murko, Worterbuch der slovenischen Sprache;
9)	Sket, Slovenisches Sprach- und Uehungsbuch;
10)	Salva, Dictionnaire espagnol-francais et francais-espagnol;
11)	Caccia et Ferrari, Dictionnaire italien-francais et francais-italien;
12)	Novisimo diccionario de la lengua castellana por una sociedad de
literator;
13)	Silva, Diccionario da lingua portugueza;
14)	Bielz, Fauna der Wirbelthiere Siebenburgens;
15)	Hehn, Kulturpflanzen und Hansthieze in ihrem Uebergang aus Asien;
16)	Miklosich, Die tiirkischen Elemente in den sud-ost-und osteuropăi-
schen Sprachen;
17)	Die slavischen Elemente ini Magyarischen;
18)	Die cristliche Terminologie der slavischen Sprache;
19)	Polizu, Vocabular româno-german;
20)	Stamati, Worterbuch der deutschen und romănischen Sprache;
21)	Dame, Dicționar român-francez;
22)	Rosler, Die griechischen und tiirkischen Bestandtheile im Romă-
nischen ;
23)	Masafik, Bdhnische Schulgrammatik;
24)	Viktorin, Grammatik der slowakischen Sprache;
25)	Vlachos, As^ikov âXXr|vo—yaXĂ/qKov
26)	Fuss, Zusammentellung der săchsischen ungarischen, walachischen
und deutschen Trivialnamen in Siebenbiirgen wildwach stender oder kultivirten
Pflan zen in Archiv des Vereins fur Siebenburgesche Landeskunde, III B.
2 Heft, Hermannstadt, 1847;
27)	T. Codrescu, Dicționar francezo-român.
A, Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 32.
294
27
Iași, 6 sept. 1899
Am luat de la librăria Maximovici:
1)	Poni, Chimia....................... 5	lei
2)	Poni, Fizica...................... 5	lei
3)	Culianu, Cosmografia............... 5	lei
4)	Culianu, Algebra................... 3,50	Iei
5)	Melik, Geometria................... 3,50	Iei
6)	Climescu, Aritmetica .............. 3,50	lei
25,50 lei
Rog să se trimeată d-lui Th. P. Maximovici, librar, suma de 25 lei
50 bani.
A. Philip p ide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 26.
28
Iași, 16 octombrie 1899
D[omnu]le Bianu,
Nu este nevoie să se scoată bilete din Zanne. Cartea e așa făcută că
se poate exploata pentru Dicționar fără a fi întîi extrasă în bilete.
Cărțile părintelui Marian trebuiesc numaidecît cetite. Colaboratorii de
aici au căpătat deja de lucru pentru octombrie. La 1 noiembrie extragerea
în bilete va fi la Iași sfîrșită, conform înțălegerii. Dacă ai pe cine pune să
scoată bilete din cărțile părintelui Marian acolo, pune. Dar numai să fie
oameni vrednici. Altfel va trebui să facem extragerea aici în luna noiembrie
și să amîn prelucrarea dicționarului pînă la 1 decembrie. Mai înainte de a se
sfîrși luna aceasta, eu voi trimite raportul de încheiere a adunării mate-
rialului, pentru ca de la 1 noiembrie imediat să mă apuc de ceialaltă treabă.
Foarte probabil voi avea cîteva luni trebuință de colaboratorii de aici pentru
a așăza biletele după cuvinte. Lucrul se încurcă foarte mult prin faptul că
Ministeriul pe unul din colaboratori La destituit, pe altul La trimis la Brăila,
pe altul la Bacău. Ce voi face, încă nu știu bine.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1897—1903, f. 181.
295
29
Iași, 26 oct. 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ce hotărîre s-a luat acolo asupra cetirii cărților d-lui Marian ? Jarnik
a trimis biletele? Cită hîrtie a consumat? Cîte bilete a făcut în totul?
A extras toate cărțile lui încredințate ? Răspunsurile la aceste întrebări îmi
trebuiesc pentru a face raportul asupra încheierei adunării materialului.
Am mai dat la legat 37 de volume. Alăturez aici o listă de cărțile care
le-am mai primit. Dacă am uitat vreuna, spune-mi. Aștept restul cărților,
între altele mai ales Pawlowsky, Russisch-deutsches Worterbuch (partea ruso-
germană) mi-ai trimis numai partea germano-rusă. In caz cînd vom extrage
la Iași restul cărților părintelui Marian, fă-mi cunoscut care e acest rest,
căci am uitat să iau însemnarea trebuitoare. Cărțile Marian le am aici pe
toate. Sper că voi primi cît [mai] degrabă răspuns la întrebările de mai
sus, pentru ca să pot trimete și eu cît mai degrabă raportul.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 25.
30
Iași, 26 oct. 1899
Am primit de la Academia Română pentru trebuințele Dicționarului
cărțile următoare:
1)	Diefenbach, Vergleichender Worterbuch der gothischen Sprake, 2 voi.
2)	Graff, Althochdentscher Sprachschatz, 7 voi.
3)	Schulze, Gothisches Glossar, 1 voi.
4)	lungmann, Slovnik cesko — nemecky, 5 voi. și o broșură 4° supliment.
5)	Linde, Slownik Jazyka polskiego, 6 voi.
6)	Tommaseo, Dizionario della lingua italiana, 8 voi.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 27.
31
Iași, 27 noiembrie 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți trimet o nouă listă de cărți legate. Suma de 80 lei am plătit-o legă-
torului, deci trimete-mi-o mie alături cu plata salariului pe luna aceasta,
îți trimet și lista cărților legate în întîiul rînd, pe care mi se pare că n-a spe-
296
cificat-o legătorul în chitanță. Cel dintîi legător era un român și am vrut
să ajut un român, dar m-am pîcîlit. Cărțile s-au legat prost, măcar că rela-
tiv ieftin. în acest al doilea rînd am recurs deci la un jidan, care mi-a legat
cărțile mult mai bine dar ceva mai scump. Mai am un al treilea rînd de cărți
de dat la legat, ultimul. Legarea se va face în prima jumătate a lui decembrie.
Am primit biletele lui Jarnik. Să trimeată cărțile după care a făcut extra-
gerea, adecă restul, căci o parte a trimes. Trimete-mi cărțile următoare pe
care le-a extras în bilete losif Popovici, un tînăr bănățean, student la Viena:
1)	E. Hodoș, Cintece bănățene. Caransebeș, 1898;
2)	I. Epure, Poezii și cintece populare din Bănat, Brașov, 1892;
3)	G. Cătană, Balade populare din Bănat, Brașov, 1895;
4)	G. Cătană, Poveștile Bănatului, Gherla, 1893, 1894, 1895;
5)	Avram Corcia, Balade populare, Caransebeș, 1899.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 29.
32
Iași, 27 nov. 1899
Am primit de la Academia Română pentru dicționar: Rjecnik hroatskoga
Ui srpskogo jezica, na svijet izdaje jugo-slavenska Akademija, 4 voi. (pănă
la cuvîntul Kipac).
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 28.
33
Iași, 4 decembrie 1899
La 7 decembrie reușesc să adun la un loc pe colaboratorii mei cei împră-
știați prin toată țara. Atunci se vor așăza în cutiuți ultimele bilete. La 8 dec.
fac raportul L La 9 dec. mă apuc de lucru. Banii pe noiembrie n-au sosit
încă. Aceasta e curioz și trist, pentru că nici leafa la Universitate nu s-a plă-
tit și n-am o para, adecă n-avem o para. Dacă pînă marți nu vin banii de
la Academie, colaboratorii cei care sînt profesori pe la Bacău și pe la Brăila
nici nu vor avea cu ce să plece din Iași. Te rog stăruiește pe lîngă dl. casier
să trimeată lefile numaidecît. în raport mă voi destăinui cu totul.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1897—1903, f. 184.
297
1 Raportul a fost „cetit în comisie la 21 decembrie 1899“, după cum se menționează
marginal. El cuprinde lista cărților fișate — fapt ce atestă depășirea unei prime etape
în strîngerea materialului lexical — informații privind munca colaboratorilor, semnalarea
dificultăților ce încep să se profileze/ cea mai îngrijorătoare fiind problema ortografiei
precum și cîteva propuneri, care, acceptate de Academie, contribuiau la impulsionarea
lucrului. îl reproducem mai jos:
Iași, 8 decembrie 1899
Domnule prezident,
Am onoare de a vă face cunoscut că s-a sfîrșit adunarea materialului pentru dicțio-
nar. Ieri s-au așezat în cu tiu ți ultimele bilete. Noi ceilalți eram gata cu această adunare
încă la 1 noiembrie 1899, precum ne-a fost vorba. Dl. Marian însă n-a putut găti de colec-
tat cărțile ce și le luase în sarcină și a trebuit să completăm noi iști de la Iași extragerea
în timpul lunii noiembrie.
S-au extras următoarele opere:
1.	Praxiul de la Voroneț
2.	Coresi, Psaltirea
3.	Psaltirea Scheiană
4.	Varlaam, Carte de învățătură
5.	Pravilele lui Vasile Lupu
6.	Dosotei, Psaltirea in versuri
7.	Dosotei, Proloagele sfinților, voi. 1
8.	Biblia, București, 1688, voi. I
9.	Moxa, Cronograf
10.	Cronicele moldovenești, ed. I, Kogălniceanu
11.	Cronicele muntenești, în Magazinul istoric
12.	Minee, Rîmnic, 1776 (octombrie)
13.	Șincai, Cronica românilor
14.	Petru Maior, Istorie pentru începutul românilor
15.	D. Cantemir, Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor
16.	D. Cantemir, Istoria ieroglifică
17.	Antim Ivireanu, Predice
18.	Enache Văcărescu, Istoria împăraților otomani
19.	Dionisie Eclesiarhul, Cronica
20.	Țichindeal, Fabule
21.	Gavril, prof[etul] muntelui Athos, Viața lui Ni fon
22.	Zilot Românul, Cronica (Revista, Tocilescu)
23.	Pravilele Calimah
Pravilele Caragea
25.	A. Beldiman, Eterie
26.	A. Beldiman, Numa Pompiliu
27.	A. Beldiman, Tragodia lui Orest
28.	Conachi, Poezii
29.	lancu Văcărescu, Poezii
30.	Barac, Arghir și Elena
31.	Barac, Tilu Buhoglindă
32.	Vasile Drăghici, Robinson Cruzoe
33.	Gorjan, Halima
1	volum
1	„
1
1	„
1	„
1	„
1	„
1	„
1	„
3	„
1	„
3	„
1 „
1 volfume]
1
1
1
1
1
1
1
1
1
I
2
1
1
1
1
1
2
3
298
34.	Simeon Marcovici, Nopțile lui lung
35.	Simeon Marcovici, Datoriile omului creștin
3*6	, Anton Pann, Archir și Anadam
37.	Anton Pann, Erolocrit
38.	Anton Pann, O șezătoare la țară
39.	Anton Pann, Povestea vorbei
40.	Anton Pann, N ăzdrăveniile lui Nastratin Hogea
41.	Alexăndria
42.	Piscupescu, Oglinda sănătății
43.	Calendar, Buda, 1814
44.	Calendar, Buda 1844
45.	Molnar, Despre economia, de cîmp
46.	loan lonescu, Agricultura, română
47.	loan lonescu, Calendar, Iași, 1845
-48. Filimon, Ciocoii vechi și noi
49.	Alecsandri, Opere
50.	Alecsandri, Poezii populare
51.	C. Negruzzi, Opere
52.	A. Odobescu; Opere
53.	N. Bălcescu, Istoria, lui Mihai Viteazul
54.	Gr. Alexandrescu, Poezii
55.	Donici, Fabule
56.	Kogălniceanu, Arhiva românească
57.	Kogălniceanu, Dacia literară
58.	Eminescu, Poezii
59.	Eminescu, Novele
60.	Creangă, Opere
61.	Maiorescu, Logica.
62.	Maiorescu, Critice
63.	Maiorescu, Discursuri
64.	lacob Negruzzi, Opere
65.	Hasdeu, Istoria critică a românilor
66.	Hasdeu, Cuvinte din bălrîni
67.	Coșbuc, Balade și idile
68.	Coșbuc, Fire de tort
69.	Coșbuc, Aeneis
70.	Caragiale, Teatru
71.	Caragiale, Schițe
72.	Caragiale, Note și schițe
73.	Caragiale, Schițe ușoare
74.	Caragiale, Notițe și fragmente literare
75.	Vlăhuță, Dan
76.	Vlăhuță, Poezii
77.	Vlăhuță, Novele
78.	Delavrancea, Sultănica
79.	Ispirescu, Basme populare
80.	Ispirescu, Povești, pilde și gîcitori
1
1
1
5
2
3
1
1
1
1
1
1
3
1
1
6
1
3
3
1
1
1
2
1
1
1
2
1
3
2
6
1
2
1
1
1
2
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
299
81.	Ispirescu, Din poveștile unchiașului sfătos	1
82.	Ispirescu, Isprăvile lui Mihai Viteazul	1
83.	Ispirescu, Snoave sau povești populare	1
84.	G. Dem. Teodorescu, Poezii populare	1
85.	Jarnik, Poezii populare	1
86.	Bibicescu, Poezii populare	1
87.	Culegere de doine, strigături și chiuituri,	Brașov, 1891	1
88.	I. C. Fundescu, Basme, orații, picîlituri	1
89.	Enea Hodoș, Poezii populare	1
90.	Mîndrescu, Literatură și obiceiuri poporane	1
91.	Elena Sevastos, Cintece moldovenești
92.	Elena Sevastos, Nunta la români	1
93.	Ion Pop Reteganul, Povești ardelenești	1
94.	Ion Pop Reteganul, Trandafir și viorele	1
95.	Ion Pop Reteganul, Chiuituri	1
96.	I. G. Sbiera, Povești poporale	1
97.	I. G. Sbiera, Familia Sbiera	1
98.	G. Stăncescu, Basme	1
99.	O mie de doine culese de învățători	1
100.	Alexici, Texte din literatura poporană	1
101.	Pompiliu, Balade populare	1
102.	Bomânul glumeț, proverburi și gicitori	1
103.	Bomânul glumeț, Anecdote de D. larcu	1
104.	Guguțel, Galați	1
105.	Baronzi, Limba română și tradițiile ei	1
106.	Șezătoarea, revistă pentru tradiții populare	5
107.	Gorovei, Cimiliturile românilor	1
108.	Marian, Cromatica	1
109.	Marian,	Vrăji	1
110.	Marian,	Nunta la români	1
111.	Marian,	Tradiții poporane	1
112.	Marian,	Ornitologia poporană	2
113.	Marian,	Nașterea la români	1
114.	Alarian,	înmormântarea la români	1
115.	Marian,	Descîntece	1
116.	Marian,	Sărbătorile la români	1
117.	E. Hodoș, Cintece bănățene	1
118.	I. Epure, Poezii populare din Banat	1
119.	Cătană, Balade populare	din	Banat	1
120.	Cătană, Poveștile Banatului	1
121.	Corcia, Balade populare	1
122.	Contemporanul	7
123.	Uricariul	24
124.	dr. Grecescu, Conspectul	florei	Bomâniei	1
125.	dr. Brândza, Prodromul	florei	române	1
126.	dr. Brândza, Flora Dobrogei	1
127.	Poni, Chimia	1
128.	Poni, Fizica	1
300
129.	Culianu, Algebra	1	„
130.	Culianu, Cosmografia	1	„
131.	Melik, Geometria	1	„
132.	Climescu, Aritmetica	1	„
133.	Pretorian, Noțiuni de drept administrativ	1	„
Adecă 131 * de opere (să se observe nr. 75a) în 207 volume.
Extragerea în bilete a acestor opere a fost făcută în primul loc de mine și de d-nii
Jarnik, C. Botez, I. Botez, G. Ibrăileanu, I. Popovici, și în al doilea rînd de d-nii
Marian (nr. 105—106), Carp (licențiat în litere, locuitor în Iași nr. 17), losif Popovici
(bănățean, student la Viena: nr. 114, 115, 116, 117, 118). Cei doi din urmă au lucrat
gratuit. Părintele Marian ni-a mai procurat extracte și din operele sale manuscripte.
Hîrtia consumată aici este de 31 de topuri. Acea consumată de d-nii Jarnik și
Marian face la un loc vreo 3 topuri. Deci citații sînt adunate vreo 450.000.
Acum, am de făcut observațiile următoare:
I.	Nr. 5, 7, 8, 17, 47, 52, le-am cetit de la Biblioteca Centrală din Iași și le-am
restituit Bibliotecei. nr. 5, 7, 8 voi căuta să le mai împrumut. Nr. 17, 47, 52 vă rog
să mi le trimeteți.
Nr. 1, 2, 3, 13, 31, 50, 94, 75a s-au cetit din biblioteca mea și n-am trebuință
de alte exemplare.
Nr. 27, 56, 57, 65, 66, 58 s-au cetit din biblioteca colaboratorilor mei de aici, și
vă rog să mi le trimeteți, ca să le dau acestora în schimbul exemplarelor lor. Nr. 32
le-am împrumutat de la dl. I. Paul profesor în Iași, și-l voi păstra pînă la sfîrșitul lu-
crului. Din cărțile cetite de dl. Jarnik nu mi s-au trimes nr. 77, 79, 80, 82, 88, 89, 95,
96, 97, 98, 99, 100, 101, 102 și tomul V din nr. 103. Rog să mi se trimeată. în privința
nr. 85 observ în special că dl. Jarnik pomenește de două cărți, una I. C. Fundescu, Basme,
orații, pîcîlituri, București, 1890 (carte care mi s-a trimes, măcar că nu notată de mîna
colectorului) și I. C. Fundescu, Literatura populară, ed. a IlI-a, 1875 (carte care nu mi
s-a trimes, dar foarte probabil este identică cu cea de mai sus. D-sa le citează pe
amîndouă cu Fund. Să se întrebe dl. Jarnik asupra acestui punct). Nr. cetite de dl. losif
Popovici 114, 115, 116, 117, 118, rog iarăși să mi se trimeată. Celelalte numere mi s-au
trimes de Academia Română, care mi-a mai procurat încă pe deasupra și următoarele
lucrări, ce n-au putut fi exploatate pentru dicționar, ori ca netrebnice, ori din lipsă
de timp: a) Pann, O șezătoare la țară, București, 1896 (ediție proastă, am cetit altă ediție
mai bună) b) Gorjan, Halima, București, 1887 (ediție proastă, am cetit prima ediție),
c) Mineele, Rîmnic, lunile septembrie, noiembrie, april (n-a fost timp și nici mare trebuință
s-a cetit volumul pe octombrie), d) Caragea, Legiuire (n-a fost timp, s-au cetit Pravilele
Calimah), e) Pann, Archir, Bucur., 1890 (ediție proastă, s-a cetit altă ediție mai veche)
f) Condica criminală pentru prințipatul Moldovei, Iași, 1849 (n-a fost timp), g) Asachi,
Poezii (n-a fost timp), h) Condica țivilă a principatului Moldovei (n-a fost timp).
II,	Pînă cînd vor sosi cărțile cerute de mine și pînă cînd se vor lega cele care au mai
rămas nelegate este treabă de ajuns de făcut. Cel dintîi lucru anume, care trebuiește
isprăvit, este să se așeze citațiile din cele 280 de categorii după cuvinte (care sînt cele
280 de categorii după care s-a făcut pînă acum clasarea biletelor, să se vadă în Plan.
Toate biletele, de pildă, din categoria ba- vor trebui clasificate din punct de vedere
al tuturor cuvintelor din această categorie, cuvinte care toate încep cu ba. Vor trebui
făcute întîi subcategoriile (nr. 1) bab-, bac-, bad-, bae-, baf-, bag-, bah-, bai-, baj-,
♦	Numerotarea a fost greșită în mss.
301
bal-, bam-, ban-, bao-, bap-, bar-, bas-, baș-, bat-, baț-, bau-, bav-, baz-,; și apoi va
trebui luată subcategoria nr. 1 bab- și clasificată în subcategorii nr. 2 după sunetele
care vin după bab-: baba-, babe-, babi-, babj-, babl-, babo-, babr-, babu-, babz-, etc.;
și apoi va trebui luată subcategoria nr. 2 baba- și clasificată în subcategorii nr. 3 după
sunetele următoare: babab-, babac-, babad- etc., etc. Și apoi, după ce se vor sfîrși
de clasificat cuvintele din subcategoria nr. 1 bab-, vor trebui clasificate după același sis-
tem cuvintele din toate subcategoriile nr. 1, bac-, bad-, etc. ale lui ba-. Pînă ce vei sfîrși
o categorie, va trebui să te chinuiești, și sînt 345 de cutii de doi decimetre adîncime,
mai toate pline ochi! Și pe lîngă toate trebuie să se mai gîndească cineva și la împre-
jurarea că fiecare autor are altă ortografie, că fiecare colaborator are altă caligrafie, în
special dl. Jarnik îmi dă o grijă nespusă și au să-mi iasă mulți peri albi cu descifrarea
hieroglifelor sale. Apoi chiar o ortografie fonetică este grea în limba noastră, pe care
acum întîiași dată o catalogăm și a cărei pronunțare acum întîiași dată o bănuim, cîte-
odată o știm, de zece ori o gîcim prin fantasticele ortografii ale scriitorilor, — dar mai
ales ortografia Academiei, cea fixată în vreo zece regule pe baza a vreo zece exem-
ple! Unui fonetist, ca Weigand, care lucrează cu vreo sută de cuvinte normale, pe care
le aude cu urechea din gura pronunțătorului, îi este ușor să scrie fonetic; și unui etî
mologist, ca Laurian, care are numai dicționarul latinesc în vedere, îi este ușor să scrie
etimologic; și unui scriitor care învîrtește toată bogăția lui de idei într-o mie, doua
cuvinte și pe deasupra nu se teme de neconsecvență nici de absurdități, îi este ușor
să scrie în ortografia Convorbirilor literare. Dar cînd ai a face nu cu o sută de cuvinte
auzite cu urechea, ca Weigand, nici cu o mie, două de vorbe, ca un scriitor oarecare
— poate fi acela chiar un Eminescu —, ci ai a face cu 40.000 de pildă, adecă patru-
zeci de mii de cuvinte, ascunse prin nenumărate ortografii, cuvinte pe care nu le-ai
auzit și pe multe nici nu știi măcar ce însemnează, cum le scrii acum tu întîiași dată,
cînd într-un dicționar cu pretenții științifice vrei să le fixezi într-o formă? însăși numai
munca aceasta, de a clasifica cuvintele probate prin cele 450.000 de citații, culese din
sute de autori și din sute de volume, este o muncă de zece ori mai grea decît de a scrie
o istorie a Bucureștilor oarecare, ori vreun oarecare Magnum etymologicum, plin de stampe
de leghicere, de visări asupra somnului și spiritizmului, de etimologii minunate, ca fimee
— femina, nedee — nundinae, și de un catalogaș de cuvinte, care nu trece peste) bă-
plătit însă în timp de zeci de ani cu cîte 15.000 lei pe an! Este o muncă de zece ori mai
grea, măcar de zece ori mai puțin rentabilă. Este locul de a spune că e ușor de zis
plăcintă, dar e greu să se facă!
înțelegeți, prin urmare, bine, domnule prezident, că atunci cînd am primit eu sar-
cina de a scrie Dicționarul limbii române, m-am bizuit întîi pe puterea pe care mi-a dat-o
Dumnezeu, apoi pe gîndul că și o muncă cinstită trebuie să fie răsplătită în țara noastrăF
apoi pe părerea că, atunci cînd voi avea trebuință de ajutoare, nu mi se va refuza concursul
din partea acelora care pot să-l deie. Dacă aș sta însă eu singur să așez biletele după cuvinte,
chiar de aș avea putere supraomenească, n-aș putea sfîrși această treabă decît în vreun
an și jumătate, adică în jumătate timpul cît îmi este hotărît pentru prelucrarea dicționa-
rului. Apoi într-un an și jumătate, cît mi-ar mai rămîne, n-aș mai avea nădejde să duc
lucrul la capăt, cînd tocmai după clasificarea cuvintelor începe cea mai grea muncă din
toate. Să vă fac o socoteală. Vor fi patru volume octav mare, cu două coloane, de 1000 de
pagini volumul. 8000 de coloane de tipar cer 24.000 de pagini folio manuscripte, care fac
12.000 de coaie, adică 30 de topuri de hîrtie, un manuscript înalt de vreo 2 metri 50 centi-
metre! Pe zi, chiar dacă aș lucra 360 de zile, ceea ce n-a făcut nici Littre, cad 22 de pa gini,
în caz cînd aș scrie trei ani, și 44 de pagini, în caz cînd aș scrie un an și jumătate. Numai
302
munca brută de a copia 22 de pagini — căci de 44 nu mai vorbesc degeaba, — adecă 5
coaie și jumătate scrise și pe o parte și pe alta, este de ajuns pentru a împle ziua unui
om mai puțin curajos decît mine. Dar apoi trebuie să se gîndească cineva că pe acele
22 de pagini eu trebuie să le scot din cap, răscolind volumele, înșirînd în ordine logică și
cronologică înțelesurile, dînd traducerile, făcînd etimologiile ... Aceasta e treabă nu gluma,
nu știu dacă v-ați gîndit vreodată la dînsa.
înțelegeți prin urmare, bine, d-le prezindent că eu am trebuință de ajutoare. Acei
patru colaboratori ai mei din țară, dacă ar fi în Iași lîngă mine, i-aș pune să lucreze sub
privigherea mea într-un loc undeva, de ex. într-o sală la Universitate — căci în ruina
în care locuiesc de-abia încap eu — și în vreme ce ei ar clasifica cuvintele, eu aș lucra
dicționarul. După vreo lună de deprindere împreună, acești tineri, oameni culți, vechi
licențiați, dintre fruntașii Universității, care au lucrat deja doi ani cu mine și-și cetesc
scrisoarea mai bine decît mine, ar putea lucra singuri asupra unui anumit număr de
bilete încredințat dimineața și primit înapoi gata clasificat sara, într-o sală a Univer-
sității, unde m-aș duce din cînd în cînd să-i cerc, iar eu n-aș avea altă grijă decît să
scriu dicționarul. Și în vremea aceasta de vreo lună mi-ar sosi și cărțile care lipsesc, s-ar
lega cele rămase nelegate, s-ar așeza în vreo două dulapuri făcute anume pentru asta ...
In Miinchen se lucrează un dicționar al limbii latine sub direcția lui Wolfflin. în zece
ani vreo sută și mai bine de colaboratori au adunat vreo 3 milioane de citații. Și statul
bavarez a încurajat această străduință — firește, căci doar statele nu-s făcute să încura-
jeze numai lucruri rele — care se reflectează cu oarecare glorie asupra Bavariei și a pro-
curat lucrătorilor local și fonduri. Noi nu cerem local, nu cerem nici fonduri, pretindem
doar atîta să ne lese aici în Iași ... și în loc de atîta îndatorire măcar Ministerul a tri-
mis pe I. Botez la Brăila, pe Ibrăileanu la Bacău, iar pe C. Botez l-a destituit și l-a
ăsat pe drumuri!
Avînd în vedere cele de mai sus, am onoarea să vă propun, d-le prezident, urmă-
toarele :
Întîiu, să binevoiți a stărui pe lîngă onoratul minister să aducă în Iași pe I. Botez
(acum la Brăila) și pe G. Ibrăileanu (acum la Bacău), iar lui C. Botez să-i dea vreun
loc în Iași, căci sînt destule. Acești tineri sînt licențiați și dintre cei mai distinși, C. Botez
este în special un elev al meu. Iar locurile, pe care ar merita ei să le aibă, le ocupă
în Iași studenți mediocri, care au trecut cîteva examene la limită, cîteodată studenț i
de la facultatea juridică.
Al doilea, să mă autorizați de a însărcina deocamdată măcar pe C. Botez și pe
L Popovici cu așezarea biletelor după cuvinte, în schimbul aceluiași salar pe care l-au
primit și pînă acum.
Al treilea, să binevoiți a-mi trimite neîntîrziat cărțile cerute și să-mi permiteți a
face cu cheltuiala Academiei niște rafturi, unde să așez toate cărțile, și cele de cetit și
cele de consultat, pe care mi le-a trimes Academia. Aceste rafturi se vor trimete împreună
cu cărțile la sfîrșitul lucrării pentru a se păstra ca fond al Dicționarului.
Lucrul, deci, va continua, dar cam trăgănat. Dacă este cu neputință să mi se împli-
nească răpede cererile de mai sus, eu nu garantez că voi sfîrși răpede lucrarea, și să mă
credeți că mi-ar pare mie tot așa de rău, ca și d-voastră, căci mi-e frică să nu zică lumea
și de mine că am fost un pseudofilolog care am mîncat degeaba banii majestății sale.
Binevoiți, domnule prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații.
'A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 185—192.
303
34
Iași, 21 dec. 1899
Iubite d[omnu]le Bianu,
Dl. Jarnik mi-a mai trimes:
1)	Sevastos, Cintece moldovenești (se roagă să i se trimeată alt exemplar
în schimb);
2)	Sevastos, Nunta (se roagă să i se trimeată alt exemplar în schimb);
3)	Pompiliu, Balade;
4)	Românul glumeț;
5)	Românul glumeț, larcu;
6)	Guguțel;
7)	Baronzi, Limba română;
8)	Șăzătoarea, N (se roagă să i se trimeată ex. în schimb).
Alexici, texte, mi-1 va trimete mai tîrziu. (Roagă-1 să trimeată această
carte mai degrabă. La nevoie trimite-i un exemplar în schimb.)
Jarnik, Poezii populare s-a extras după indice, n-are sublinieri în text,
să mi se trimeată deci un exemplar de la Academie.
Ispirescu, Povești, pilde și gîcitori; Ispirescu, Isprăvile lui Mihai Vitea-
zul; Ispirescu, Snoave; Stăncescu, Basme, 1000 doine — aceste cărți nu le-a
trimes pentru că „sînt legate cu alte broșuri de altă natură, de care n-ar
vrea să se lipsească. Altfel ar fi dacă i s-ar da siguranță că după o vreme i
s-ar înapoia“. Să i se dea siguranța și să trimită cărțile.
Am primit cărțile extrase de losif Popovici, decît numai trebuia să mi
se trimeată nu Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, Caransebeș, 1892
(această carte a fost extrasă de Jarnik și nu mi s-a trimes de Jarnik), ci Enea
Hodoș, Cintece bănățene, Caransebeș, 1898, carte pe care te rog să mi-otrimeți.
Te știu că ești om harnic și patriot, dar tot te rog să faci toate chipurile
să-mi trimeți cît mai degrabă restul cărților, ca să le am legate și așăzate în
rafturi pe la mijlocul Iui ianuariu 1900, cînd, cu ajutorul Iui D-zeu, sper că
voi începe a scrie Dicționarul. De-ar fi într-un ceas bun! De Archivio glot-
tologico tot nu-i nădejde? Mare trebuință aș avea de un dicționar rutean.
Cel cerut de mine nu se mai găsește în comerț. Pentru moment n-am vreme
să caut informații asupra vreunui altuia. întreabă-1 pe vreun librar, cere
cataloage. Trimete-mi gramatica ruteană, Praktische Grammatik der klein-
russischen Sprache von Michael Mitrofanowicz, Hartleben, Wien. La Hart-
leben poți căpăta informații și asupra unui dicționar rutean (limba rute-
nească < kleinrussich, malorusiana > e foarte importantă pentru limba
română). Da de restul din Miklosich ce mai zici? Rafturile s-au comandat.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 30—31.
304
35
Iași, 3 ianuar 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți mulțămesc pentru urările de bine și-ți doresc și eu din suflet tot binele
și toată fericirea. Cu Jarnik nu mai avem ce face. Dacă mai tîrziu voi afla
că avem trebuință în ceva de dînsul, vă voi înștiința.
Am primit:
1)	Antim Ivireanu, Predice;
2)	Alecsandri, Teatru (4 tomuri);
3)	Gr. Alexandrescu, Poezii;
4)	Conachi, Poezii]
5)	Eminescu, Poezii;
6)	Coșbuc, Balade;
7)	Coșbuc, Fire de tort;
8)	Jarnik, Poezii populare;
9)	Elena Sevasțos, Cîntece moldovenești;
10)	Elena Sevastos, Nunta la români;
11)	Miron Pompiliu, Balade populare;
12)	Românul glumeț, proverburi și gîcitori;
13)	D. larcu, Românul glumeț, Anecdote;
14)	Guguțel;
15)	Baronzi, Limba română și tradițiile ei;
16)	Epure, Poezii populare din Banat;
17)	Cătană, Balade populare;
18)	Cătană, Poveștile Banatului;
19)	Corcea, Balade populare;
20)	Mitrofonowicz, Grammatik der kleinrussischen Sprache;
21)	Pawlowski, Russisch-deutschen Worterbuch.
Dintre cărțile cetite mai aștept:
1)	Eminescu, Novele și (de la Jarnik)
2)	Ispirescu, Povești, pilde și gicituri;
3)	Ispirescu, Isprăvile lui Mihaiu Viteazul;
4)	Ispirescu, Snoave sau povești populare;
5)	Stăncescu, Basme;
6)	1000 doine culese de învățători zeloși;
7)	Alexici, Texte din literatura poporană. în sfîrșit (din cărțile lui losif
Popovici)
8)	Hodoș, Cîntece bănățene, Caransebeș, 1898.
Scrisoarea d-tale de-abia azi am primit-o.
Al d-tale devotat,
A. Philippide
Hodoș, Poezii populare din Banat, Caransebeș, 1892 (dublet) ți l-am
înapoiat. Sper că l-ai primit.
Arhiva Acad.	Dosar P. — 17 — 1898—1911, f. 35—36.
305
36
Iași) 4 ianuar 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
Frănkel cere pentru a lega în piele — căci în pînză nu ține — Cazania
Varlaam, care știi că-i ferfeniță, 20 de lei. Mai toate filele trebuiesc lipite și
adause cu hîrtie, apoi cu îngrijire lipite, pentru ca să nu se astupe literele,
însuși stăpînul trebuie să lucreze, căci calfele nu se pricep bine. Cartea merită
bună legătură. Cu multă bălăbăneală mai pot rupe vreun franc doi, dar mi-e
frică că n-a face legătorul lucru temeinic. Ce zici ? Scrie răpede. Cartea tre-
buie legată numaidecît.
A. Philippide
Scrie-mi că nu poți da decît 18 lei, ori 16, cum socotești. Ai primit scri-
soarea de ieri?
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 33.
37
Iași, 12 ian. 1900
Am primit Archivio glotlologico italiano: 13 tomuri, fascicolele I și II
din tomul 14 și cinci suplimente. Le-am dat la legat. Am primit de la Jarnik:
Alexici, Texte din literatura poporană, I. Aștept încă restul de la Jarnik și
volumul Hodoș. Așezarea biletelor după cuvinte merge strună. Am lucrat
trei zile la mine acasă, pînă ne-am deprins, și apoi am dat de lucru pe
acasă colaboratorilor. Xenopol mi-a pus la dispoziție o sală a Universității,
dar nu ne putem servi de ea, pentru că nu e regulat încălzită, iluminată și
liberă. Zilele acestea fac schimbul cu Biblioteca Centrală, de la care voi mai
împrumuta Biblia, 1688, Dosotei, Proloage, Ducange, Glossarium latinitatio,
Dicționarul, Buda.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar p — 17 — 1898—1911, f. 39.
38
Iași, 19 ian. 1900
Trimete-mi numaidecît Ispirescu, Isprăvile lui Mihai Viteazul și Stăn-
cescu, Basme. Nu le mai aștepta de la Jarnik. Pentru aceste două cărticele
stau cu minele legate. Pompiliu, Balade și Bomânul glumeț mi s-au trimes
de Jarnik deja din cela rînd. Scrie-i să se liniștească. Biletele cele noi ale
306
lui Jarnik îmi vin așa ca o ploaie cu piatră, după ce deja de atîta vreme ne-am
apucat de așezat citațiile după cuvinte. Aștept numai cele două volume
(Ispirescu, Isprăvile [lui] Mihai și Stăncescu, Basme) pentru ca să mă apuc
imediat de lucru.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Am primit Hodoș, Cintece bănățene și Zanne, Poverbele românilor, III.
Ce facem cu dicționarele rutean și slovac? Numai Hartleben ne poate da
informație. Te rog adresează-te la dînsul.
P.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 34.
39
Iași, 20 ianuar [1900]
Trimite-mi Bărcianu, Dicționar român-german, ed. a Il-a. Celelalte
cărți, de care mă întrebi, le am. Te rog trimite-mi cît mai degrabă cele două
cărți despre care ți-am scris în scrisoarea de ieri (Ispirescu, Isprăvile [lui]
Mihai Viteazul, Stăncescu, Basme).
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 40.
40
Iași, 28 ianuar 1900'
Astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am început a scrie Dicționarul.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 201 verso.
41
Iași, 5 martie 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
Astăzi am trimes manuscriptul de pe o lună și un raport Te rog să-mi
înapoiezi manuscriptul, îndată ce-1 veți fi prezentat Academiei. Manuscrip-
tul trecut este totdeauna un model pentru cel viitor, iar pe de altă parte
necontenit trebuie cercetat și adaus.
Salutare și frăție,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17  1897—1903, f. 208.
307
1	în acest raport, pe care îl reproducem în continuare, Alexandru Philippide comu-
nică observații făcute după redactarea primelor pagini de mss., încercînd să clarifice cîteva
probleme discutabile. Totodată își exprimă opiniile sale asupra principiilor ce trebuie să
călăuzească munca lexicografului, decurgînd de aici cîteva norme noi de urmat.
Iași, 3 martie 1900
Domnule prezident,
Am onoarea de a vă trimete manuscrisul dicționarului, cît l-am scris într-o lună.
De Ia 8 decembrie 1899, cînd v-am trimes raportul pentru sfîrșitul adunării materialului,
pînă la 25 ianuar 1900, timpul l-am umplut cu așezarea biletelor după cuvinte împreună
cu colaboratorii, cu catalogarea cărților cetite și a celor de consultat după scurtările
cu care vor fi cetite, cu facerea planului, după care voi lucra dicționarul, într-un cuvînt
cu lucruri pregătitoare, trebuitoare pentru a duce opera la capăt, răpede și sistematic.
Dealtfel, pînă pe aproape de 25 ianuar 1900 nici n-aveam toate cărțile strînse în dula-
puri, de pe la legător și de pe la colaboratori.
Asupra manuscrisului pe care vi-1 trimet și care cuprinde cuvintele limbii române
de la A pînă la Ad excluziv, am de făcut observațiile următoare:
I.	Mai întîi de toate m-am gîndit că din citațiile adunate de noi în curs de doi ani
nu pot să iasă toate cuvintele limbii noastre și că se poate întîmplă ca chiar din cele
mai obișnuite și cunoscute din alte dicționare, să lipsească. A trebuit deci să complectez
lista din bilete cu listele cunoscute pînă astăzi. Acestea din urmă însă — dicționarele româ-
nești cîte au apărut pînă în momentul de față —, dacă exceptăm dicționarele lui Hasdeu
și Tiktin, care sînt numai începuturi, prezintă marele inconvenient că nu probează cuvin-
tele cu citații din autori, ci le înșiră numai în mod doctrinar, așa că pentru multe îți vine
bănuiala că le va fi înșirat lexicograful din cap de la dînsul, fără să le fi cetit undeva și
fără să le fi auzit măcar de la cineva. M-am gîndit că ar fi bine poate să fac o alegere.
Dar din ce punct de vedere? Din acel al experienței mele? D-apoi eu nu știu toate cuvin-
tele limbii românești și nici un român nu le știe pe toate. Despre aceasta am mai vor-
bit și în raportul de la 8 decembrie 1899. De unde știu eu că tocmai cuvîntul care mi
se pare mie mai scornit de lexicograf n-ar fi existat în gura și în scrisul românilor de acum
50 de ani în urmă? Cuvintele însă, oricare ar fi acelea, care au fost odată întrebuințate în
scris și în vorbă de români, în limba românească aparțin limbii acesteia, chiar de vor fi
fost atrtcotpiXoydpEva . Poți să le notezi d-ta, lexicograful, cu o sută de steluțe, poți
să le botezi că-s neologisme, că-s rare, că nu-s populare, că-s dialectale, că se găsesc numai
la cutare pedant, la cutare franțuzit, — dar de fost au fost și nu le poți șterge cu bure-
tele, căci, iarăși, din ce punct de vedere ai să le ștergi cu buretele? Din acela că nu-s des
întrebuințate? D-apoi ce-i des și ce-i rar în lumea asta? Desul și rarul, ca toate lucru-
rile pămîntești, sînt relative, și pe linia imperceptibilă care merge treptat de la ultimul
des la ultimul rar nu te poți opri nicăiri. Ori poate vrei să te pui din punctul de vedere
al neologismului, ca adecă să scoți din limba românească cuvintele mai noi și să le
lași pe cele mai vechi? D-apoi aceeași graniță care nu se poate stabili între des și rar nu
se poate pune nici între vechi și nou. Vechi în limba noastră, curat vechi, sînt numai
elementele latinești moștenite din limba latină de pe vremea cînd romanizau romanii
pe traci și pe daci — dar nici pe acelea nu le putem cunoaște pe toate. încolo, toate cuvin-
tele intrate în românește, de la cele dintîi elemente slavonești pînă la tramvaiul de
astăzi, au fost și sînt neologisme. Gel mai vechi cuvînt turcesc — să zic că ar fi abraș—
pe vremea cînd se introducea întîiași dată în vorba românului, era tot în așa grad neo-
308
logism ca și tramvaiul actual. La ce graniță în timp te poți opri? Pentru ce toate cuvin-
tele slavonești, turcești, ungurești etc., cîte au intrat în limbă pînă la 1821, de pildă,
să le admiți, iar pe cele franțuzești introduse de la 1821 încoace să le azvîrli la o parte?
Pentru ce să fii pentru unele cuvinte mumă, iar pentru altele ciumă? Pentru ce admiți
pe abraș și pe abitir (pînă și pe abitir\} și respingi cu dispreț pe absent, absorb, abonezi,
accent, act, actor? După cum s-a născut în mod firesc în limba românească abitir, tot așa
de firesc—ori chiar mai firesc — s-a născut accent și absent. După cum, a răspuns unei
necesități abitir și chior — pare că n-am fi avut pe orb! — Tot așa, ba încă mai mult,
a răspuns unei necesități accent, căci într-adevăr cuvînt analog în românește pentru
accent n-am avut.
Apoi atunci din ce punct de vedere să fac alegerea? Să aleg, poate, cîteva dicțio-
nare, care aș socoti eu că-s mai bune, să zic, de pildă dicționarul de la Buda și al lui
Cihac, și să completez lista biletelor cu lista dintr-însele, iar pe celelalte să le las la
o parte? Dar așa ceva ar fi chiar nebunesc lucru! Pentru că, sigur, fiecare din dicționarele
de pînă acum are cîte ceva care lipsește în celelalte și cîte ceva mai bun decît în celelalte.
Ori trebuie să le exploateze cineva pe toate, ori pe nici unul. Granița ce și-o poate pune
este numai aceea a lipsei de putere, cînd ar zice cineva, de exemplu cutare dicționar nu
pot să-l consult pentru că nu-1 am, ori toate dicționarele nu le pot consulta, pentru că
nu pot, sarcina e prea grea pentru mine.
în urma acestora eu am ajuns la concluzia că orice alegere e arbitrară, fără nici
o socoteală, fără nici o dreptate, fără nici un motiv altul decît bunul plac al lexicografu-
lui. Lexicograful însă, ca orice istoric, nu trebuie să aibă capriții, ci numai minte și putere
ca să observe obiectul cum este. Care istoric va schimba obiectul pe care-1 istorisește, și-l
va modela după caprițiile sale, acela e prost istoric. Poate fi poet, dar istoric niciodată!
Apoi, acest dicționar, care chiar așa, fără să se cheme Magnum Etymologicum Romaniae,
ci numai pur și simplu Dicționarul limbii române, are pretenția de a fi oarecum dicționa-
rul oficial al unei țări întregi, trebuie să cuprindă o bogăție mai mare de cuvinte decît dic-
ționarele lui Cihac, Dame, etc., care au lucrat harnic fără pretenții multe, ori, dacă nu o
bogăție mai mare, dar măcar egală. Așa însă, lăsînd la o parte, pe cuvintele celea pentru
că-s noi, pe celea pentru că-s rari, pe celea pentru că mai sînt nu știu cum altfel,
lucrînd apoi pe îndeletele, și cum dă Dumnezeu, ba cu o stampă de leghicer, ba cu o intro-
pucere istorică și filozofică, îți faci munca foarte comodă, dar stîlcești limba și scoți un
crîmpei de dicționar, pe care-1 rușinează dicționarul lui Dame în voia cea bună!
Am hotărît deci să complectez biletele cu dicționarele pînă acum existente, cîte
le-am putut avea. Munca mi-a îngreuiat-o mult, cum veți vedea din numărul relativ foarte
mare al cuvintelor, dar n-am putut, n-am trebuit să fac altfel. Aceste dicționare sînt
în ordine de timp; Cluj, Buda, Iser, Polizu, Pontbriant, Costinescu, Laurian (Glosarul),
Cihac, Hasdeu, Bărcianu, Dame, Tiktin, — glosarele din anuarele lui Weigand, glosarul
lui Viciu, glosarul din Columna lui Traian, 1883.
Apoi am hotărît să nu las nimic la o parte. Cînt am putut, am făcut însă deosebire
de la vorbă la vorbă și le-am însemnat ca îndoioase (?), rari (**), vechi ( + ), nouă (!),
dialectale (*). Procedînd astfel, sper că acest dicționar va fi un repertoriu cît se poate
de complect al limbii românești din Dacia. Va trebui adăogit numai, peste o bucată
de vreme, tezaurul de cuvinte macedo-române și istriane, pentru ca să avem un dicționar
al limbii române întregi.
309
II.	Și acum să vedem rezultatul.
La orice lucru, dacă vrei să-l cunoști de mare ori mic, trebuie să ai un alt lucru ca
termin de comparație, pentru că marele și micul în ele înseși, ca orice lucru absolut, nu
pot fi pricepute de mintea omenească.
Eu m-am hotărît să iau ca termin de comparație Magnum Etymologicum Romaniae
al lui Hasdeu, și aceasta pentru motivul că tocmai dicționarul de față este destinat să
umple golul lăsat de acel Magnum Etymologicum.
1)	De la A — Ad eu am 844 de cuvinte. Hasdeu are 216. Printre cele 628 de cuvinte
care lipsesc în Magnum Etymologicum Romaniae sînt: abajur, abatoriu, abdic, abdicare,
abdomen, abdominal, abecedar, aberație, aberațiune, abil, abilitate, abis, abject, abjur,
abjurare, ablativ, abnegare, abnegație, abnormitate, abonament, abonez, abonat, abo-
rigen, abort, abrog, abrupt, absent, absentez, absență, absolut, absolutism, absolvent,
absolvesc, absorb, absorbit, abstinență, abstract, abstracție, abstracțiune, absurd, absur-
ditate, absțin, abțin, abținere, abund, abundant, abundanță, abundent, abur II, abur
III, abure I, abuii, abuz, abuzez, abuziv, academic, academie, acaftist, acana, acaparare,
acaparez, acar, II, acar IV, acar V, acatalectic, ac ațin, acăstăi, accelerat, accent, accentuez
accentuare, accentuație, accept, accepție, acces, accesoriu, accident, accidental, acciden-
tat, acsiz, acuzat, achit, achiu I, achipuesc, achiziție, acid, aciuaș, aclam, aclamare, acla-
mez, aclimatare, aclimatație, aclimatez, aclimatizare, aclimatizez, acomodez, acomodare,
acomodat, acompaniez, acont, aconciez, aconit, acord, acordez, acordar, acov, acreditez,
acreditat, acrid, axă, axiomă, act, actă, activ, actic, activez, activitate, actor, actoraș,
actriță, actual, actualitate, acție, acționar, acțiune, acționez, acumulez, acumulare, acu-
muși, acurateță, acurg, acustic, acustică, acut, acuvînt, acuz, acuzator, acuzație, acuir,
acuză. Adică 140 de cuvinte dintre cele mai întrebuințate, probate prin tot felini de
scriitori și mari și mici, precum se poate vedea din alăturatul manuscript.
Pentru ce a alungat Hasdeu cele 628 de cuvinte și în special pe cele 140? Pentru
că ar fi neologisme? D-apoi abur II, abur III, abure I, abuii, acana, acar II, acar Vaca-
țin, acăstăi, achiu I, aciuaș, aconciez, aconit, acov, acrid, acumuș, acurg, acuvînt, toate
acestea nu-s neologisme, unele sînt probabil răstrăvechi în limba noastră. Neologisme sînt
ungureștile acău, și acarcine și greceștile neasimilate limbii române acatasta sia. și acatist,
pe care le-a primit Hasdeu în dicționar, în vreme ce a respins pe absent, și pe accent și pe
atîtea altele, pe care le întrebuințează românii de la un hotar pînă la celălalt! — Ori poate
că-s rari? D-apoi mai toate cele 140 sînt foarte des întrebuințate. Rari sînt acept din cuvinte
din bătrini, I, 267, care-i așa de rar încît se poate cineva îndoi de existența lui, după cum
s-a îndoit Cihac în Romănische Studien, IV. 151. Apoi este rar acatastasia un cuvînt gre-
cesc neîntrebuințat și nepriceput de nimeni decît de vreo cîțiva dăscălași de pe vremea
lui Zilot Românul, sau abitir sau abăluță, sau abo, admirantis particula, din Columna lui
Traian, 1883, pag. 421, sau cîte alte glose primite în Magnum Etymologicum Romaniae.
De. mult ce caută rarități Hasdeu, chiar pe verbul aburc a uitat să-l pună în corpul dicțio-
narului și l-a aninat la Addenda, negăsind altă probă de existența lui decît un loc din
Palia de la Orăștie 1— Ori poate că-s dialectale? D-apoi accent și absent și vreo sută din
cele 140 sînt răspîndite de la un capăt la altul al României și chiar cel de pe urmă copil
de țăran, care n-a ieșit din satul lui niciodată, încă știe ce-i accentul! Și-apoi Hasdeu vîră,
chipurile, în Magnum Etymologicum Romaniae pînă și dialectele macedo-român și istrian.
Apoi atunci din ce punct de vedere s-a pus Hasdeu cînd a respins atîta amar de cuvinte?
Eu răspund, și cred că toată lumea va răspunde împreună cu mine, că din nici unul.
310
2)	Sufixele derivatice și prefixele le-am lăsat la o parte, pentru că ele sînt forme
gramaticale și catalogarea lor nu este treaba dicționarului, ci a morfologiei. Și apoi, dacă
ar aluneca cumva lexicograful să cerceteze sufixe derivative și prefixe, ar trebui, ca
să fie consecvent, să nu se mai oprească în drum, ci să cerceteze formele gramaticale toate,
adecă și terminațiile, și să intercaleze în dicționar morfologia întreagă. Ba chiar, această
intercalare a morfologiei ar aduce după sine și una a fonologiei, căci, dacă și-a împes-
trițat odată cineva dicționarul cu formele, pentru ce nu l-ar împestrița și cu fonologia,
ca să facă încalea o enciclopedie limbistică de care să se mire lumea? De cît numai atunci
ar trebui lexicograful să lucreze măcar dintr-un exces de forță, să aibă oarecum prea
mult timp pentru sarcina cea simplă de lexicograf, să-i fie aceasta o jucărie. Ar avea
măcar pentru amestecătura sa cea fără samăn scuza excesului de forță, care l-a făcut
oarecum fără voia lui să vîneze mai mulți iepuri deodată. Hasdeu însă înșiră sufixe și
prefixe, în vreme ce din 844 de cuvinte, lasă 627 la o parte. Apoi dacă sarcina cea sim-
plă a lexicografului, care înșiră numai cuvinte, o stîlcește și o subțiază în așa grad, ce haz.
are să-și mai înflorească opera cu forme gramaticale? Eu unul am renunțat la pretenția
de a face odată, pe de-a întregul, și dicționarul și gramatica limbii românești, și — ală-
turi cu toți lexicografii — m-am hotărît să fiu lexicograf curat. Fonologia și morfologia
limbii române se vor publica, dacă voi trăi, în istoria limbii române, din care am publi-
cat pînă acum întîiul volum.
3)	Pe acest spațiu A — Ad cuvintele curat românești abur II, abur III, abure I,.
abuu, acana, acar II, acăstăi, achiu, I, aciuaș, aconit, acrid, acumuș sînt întîiași dată
de mine însemnate, nu se găsesc în nici un dicționar ori glosar anterior. Neologisme, pre-
cum termini tehnici de botanică, fizică etc., — ori și altfel, de pildă substantivul acuză —
sînt o mulțime acum întîiași dată de mine însemnate, dar nu le mai înșir zădarnic.
4)	La fiecare cuvînt — exceptînd pe cele îndoioase, pe care le-am lăsat cu explica-
rea din dicționarul de origine, — am dat traducerea latină și franceză, apoi sinonimele în
explicarea românească și omonimele, în caz cînd acestea din urmă nu sînt cuvinte aparte,
căci atunci sînt înșirate în rangul cuvintelor supt numerele de ordine I—II etc.; în sfîr-
șit etimologia, adesea originală (să se compare între altele abur, aceez, aciuez).
5)	La fiecare cuvînt am dat întîi ortografia obișnuită, iar în parantez pe cea fonetică,,
pentru ca să poată ceti oricine lămurit, de va fi român, de va fi străin. Obiceiul de a da
cuvintele numai în ortografia specifică diferitelor limbi este un obicei rău al tuturor dic-
ționarelor, care îngreuie enorm cercetările științifice. Numai cine s-a ocupat cu studii com-
parative de limbă știe ce dificultăți fără seamăn prezintă dicționarele cele scrise în tot
atîtea ortografii cîte limbi sînt. Eu socot că am făcut în aceasta o inovare fericită, de
care-mi vor fi recunoscători studioșii. Ortografia fonetică de care m-am servit este cea
în general întrebuințată de filologi și de care m-am servit eu în Principii de istoria limbii.
6)	La fiecare cuvînt am dat forma masculină, forma femenină, singularul, pluralul
— la pronume și formele 1, 2—, la verb și infinitivul, preteritul, participiul trecut. Iar
cînd verbul are prezentul accentuat pe radical, am mai dat în întregime prezentul indica-
tivului, III persoană singulară — plurală a conjunctivului și imperativul. Motivul a fost
că în limba noastră, după cum cuvîntul e singular, plural, masculin, feminin — pronume
cu forma 1 ori 2 —, verb la prezentul indicativ, la infinitiv, la participiu, la persoanele 1,
2,3, singulare ori plurale, se schimbă foarte deseori și radicalul. Aceste schimbări în radical
aparțin dicționarului, pentru că în celelalte discipline, care studiază limba, în fonologie
și în morfologie, sînt înșirate numai în general, numai în noțiune, numai în regulă. Aici<
311
la dicționar este locul de a cataloga radicalele, căci la fonologie se cataloghează sunetele,
și la morfologie formele.
7)	Toată discuția am făcut-o cu abreviaturi cît se poate mai puține. Abrevieri am
întrebuințat acolo unde trebuiesc întrebuințate, anume în citarea operelor extrase și a
operelor consultate. La discuție însă, unde își pune lexicograful în minte să lămurească
cuvîntul, le-am lăsat la o parte și vorbele, de pildă, substantiv, adjectiv, pronume, verb le-am
scris în întregime. Mai întîi, cu prea multe abrevieri îmi încurc eu singur judecata, și apoi
o încurc pe a lectorului. O carte trebuie scrisă întîi din punct de vedere al adevărului,
și al doilea din cel al folosului pe care-1 va trage lectorul dintr-însa. Cînd într-un dicționar
îți începi însă fiecare articol cu o sumedenie de f. s. t. p. k. etc. pe care tot trebuie
să le caute cineva la indice, ca să le înțeleagă, dezguști, nu știu cum aș zice, ori obosești
de la capul locului inteligența cetitorului. Se poate cineva convinge de cele spuse, dacă se
va uita într-un dicționar dintre cele mai bogate, în acel italienesc al lui Tommaseo,
de exemplu. Asemenea știință este ca un fel de oglindă pătată pe care oricît ai șterge-o
și ai aburi-o, tot are painjiniș pe dînsa. Alte măsuri, destinate ușurinței de lectură și fru-
museței de formă, le voi chibzui cu ocazia tipăritului.
III.	Cam ce proporții va lua acest dicționar?
Sînt 344 de cutii cu bilete. Dintre acestea 85 sînt așa de deșerte încît toate la un
loc ar face două, trei cutii pline. Sînt deci aproximativ 260 de cutii bune. Dintre acestea
unele sînt pline ochi, altele pe jumătate, altele o treime. Cutiile pe care le-am redactat
au fost, una (Ab) pe jumătate, una (Ac) plină. Deci, punînd trei cutii drept două pe soco-
teala celor 266 de pagini — căci, cum am spus, multe cutii sînt numai o treime, ori chiar
un șfert, pline — apoi pentru întreg dicționarul vine socoteala 266 x 86 adecă 22.876
de pagini. Fiecare pagină de tipar — un format quarto comod și frumos, asupra căruia
vom chibzui — va avea două coloane și fiecare coloană, tipărită garmond, va cuprinde
aproximativ o pagină și jumătate de manuscript. Trei pagini, prin urmare, manuscripte
cad la o pagină tipărită și numărul paginilor tipărite va fi în definitiv 7625, adecă patru
volume de către 1800 de pagini. Dacă trebuie să facem și aici o comparație, opera întreagă
va cuprinde 14 volume de cele din Magnum Etymologicum Romaniae ale lui Hasdeu.
IV.	în cît timp se va sfîrși această lucrare? în trei ani firește, spune învoiala. Dar
să facem totuși o socoteală. Eu am lucrat în fiecare zi de la 9 ^2 oare dimineața
(căci de la 8—9 a.m. am în fiecare zi curs la Universitate), pînă la 12, apoi de la 12^
pînă la 7 și de la 7V2 pînă la 12 noaptea, adecă 13 ceasuri și jumătate pe zi. Așa lu-
crînd am dovedit să scriu într-o lună două cutii. Repetînd socoteala de mai sus, punînd
adecă 3 cutii pe lună, aș avea trebuință de 86 de luni, cam 7 ani. Să zvîrl bilete nu
pot, pentru că pierd proporția și dau dicționarului altă figură decît acea pe care firea
lucrurilor i-o dă: aș azvîrli ici mai multe bilete, dincolo mai puține, pe cînd biletele,
multe unele, puține altele, au fost adunate involuntar, oarecum prin ele însăși, reflec-
tînd prin însuși numărul lor firea limbii noastre. (Să se compare, de pildă, ca acela
așa de des în Pravila lui Vasile Lupu. în însuși numărul cel mare al lui ca acela vedem
reflectîndu-se stilul unuia din cei mai interesanți scriitori vechi!) Ar fi păcat ca pentru
greșeala ce s-a făcut de un altul să cîrpim lucrul în pripă, producînd în loc de ceva
frumos o caricatură! Trebuie, negreșit, de la capul locului să deschidem ochii. Am pierdut
timp enorm și încă ceva, dar așa a voit Dumnezeu, se vede, ca să ne pedepsească de gustul
ce l-am avut de a ne civiliza cu toptanul! Decît, numai lucrul ne stă așa rău. Negreșit,
a fost o nemica toată ca în treisprezece ani să se facă de un om genial un crîmpeiu de dic-
ționar, și este un lucru grozav ca un nemernic ca mine să nu dau dicționarul gata în
312
trei ani. Dar cu hărnicie se poate îndrepta răul. Trebuie să vă gîndiți, domnule prezident
că aceste două cutii dintîi le-am scris la început, cînd n-aveam experiență și că cu
experiența crește forța și iuțeala muncii. Numai cîtă bătaie de cap am avut ca să
chibzuiesc forma scrisului, cum să așez semnele, cum să potrivesc linioarele, cum să
fac abrevierile, cum să-mi fac listele de cuvinte din dicționarele anterioare, cum să alerg
de la un dulap la altul după cărți, numai munca aceasta cîtă vreme mi-a costat! Acuma
sînt deprins. Doar numai o lună a trecut. Și lucrul va merge mai lesne. Ca să scad
mult din cei 7 ani nu este, deci, nici o încumetare. în trei ani, dacă nu va fi chiar tot
dicționarul gata, va fi gata cea mai mare parte din el. Numai de aș putea avea încă
multă vreme puterea de astăzi!
Socot că trebuie să fac și aici o comparație. Dacă în proporția de 844 la 216
trebuiesc trei ani pentru 844, apoi trebuiesc 8 luni pentru 216. Dl. Hasdeu ar fi trebuit
în 8 luni să-și dea dicționarul gata! D-sa a dat însă, în proporția de 216, a zecea parte din
dicționar în 13 ani. Cel cu 844 ar trebui să dea această a zecea parte în 52 de ani.
El va da însă cu ajutorul lui Dumnezeu tot dicționarul, ori mai tot, în trei ani. Decît
numai, vezi, unul e geniu, pe cînd celălalt — cel cu trei ani — îi, ia așa, un chilon.
Binevoiți, domnule prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosăr P — 17 — 1897—1903, f. 209—216.
&
Iași, 6 iuliu 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
La 1 iuliu am ajuns la am și am scris 1070 de pagini. Greutatea cea mare
stă în scoaterea listelor de cuvinte din dicționare, luarea lor în considerare
la tot minutul, pentru ca să nu scăpi un cuvînt ori să nu strici șirul alfabetic,
lămurirea înțălesurilor, traducerea acestora în latinește și franțuzește — judecă
d-ta că pînă și cuvinte ca alva^ alviță, altiță trebuie să le traduci în latineș-
te! —, în sfîrșit darea etimologiilor. Asta-i greutatea cea mare și pierderea
de timp cea mare. Scrierea biletelor, oricît ar fi de numeroase, e — relativ — o
nimică și costă puțin timp. Totuși pentru lector aceste citații sînt tot atît
de prețioase cît și traducerea în latinește, etimologia, lămurirea înțelesurilor
etc. Ba poate sînt și mai prețioase, pentru că asupra traducerii în latinește,
etimologiii, lămuririi înțelesurilor etc., lesne nu se poate înțelege și mulțămi
cineva. Citațiile sînt însă totdeauna acolo, veșnice și adevărate, și pe baza
lor poate face lectorul oricîte socoteli va pofti. Dicționarul plin de citații
va fi un indice neprețuit al unei bune părți din literatura românească, fără
citații va fi un catalog arid de formule. Dealtfel timp tot atît va costa. Ori
voi scrie o singură citație, ca Tiktin, ori o sută, timp tot atît îmi trebuiește.
De aceea ar fi păcat ca pentru a economisi cîteva coaie de tipar să luăm Dic-
ționarului partea lui cea mai prețioasă. Dealtfel, prea multă hîrtie de tipar
nu se va trece, căci am făcut socoteala că mai mult de vreo trei volume de
ale lui Tommaseo nu vor ieși. Lucrul merge încet, e mai greu decît îmi închi-
puiam. Mi-am luat mare belea pe cap. Dacă voi duce-o la capăt, apoi voi
313
fi un pui de om. Eu n-am hodină, ies numai o dată pe săptămînă din casă
și mă îngrozesc cînd mă uit la mormanul de material pe care trebuie sad
lucrez. 10 oare trec ca zece minute, 10 zile trec ca zece oare și, cu una cu
alta, mai mult decît 10—15 pagini pe zi nu se pot scrie.
Cu toate acestea, sper să fac într-un an mai mult decît a făcut Hasdeu
în 13, mai mult și mai greu, pentru că eu am de două ori atîtea cuvinte cît
dînsul și traduc și în latinește, nu numai în franțuzește. Chiar numai așezarea
biletelor după cuvinte în cutiuți a fost foarte grea. Cu toate că au muncit
conștincios și după învoială — te asigur, căci am făcut experiența eu însumi
alături cu dînșii —, cei patru tineri de aici de abia au așezat pînă la șe incluziv.
Mai este încă pentru vreo trei luni de lucru. Cînd biletele vor fi așezate toate,
voi alege unul ori doi din cei patru, pe care i-oi socoti eu mai vrednici, și-i
voi pune să mă ajute în ceva — în ce, nu știu încă sigur. Atunci sper că va
merge treaba mai repede. Pînă una alta, aș dori să mă dispensați de nevoia
de a veni pe la București și de a ține discursuri. Cînd voi sfîrși Dicționarul
voi pune umărul și la alte nevoi ale Academiei. Pînă atunci, dați-mi pace,
ori mai dați-mi răgaz și nu-mi puneți sula în coaste. Manuscriptul îl va putea
vedea totdeauna careva din d-voastră, cînd va veni prin Iași, ori voi putea
trimite totdeauna părți din el de probă. Dealtfel, de la un capăt la altul e
același, cu deosebire numai că, pentru a mă conforma cererei Academiei,
am lăsat la o parte cuvintele despre care am avut prea mari bănuieli că n-au
fost niciodată întrebuințate, ca altier din Costinescu, de pildă, și altele de
acest fel.
Am trimes chitanțele pe iuliu și august și o notă de 20 de lei a libraru-
lui. Dacă puteți, trimiteți banii. Tinerilor de aici le-am dat vacanță pentru
o lună de zile. Eu n-am vacanță.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Ovidiu Densușianu n-a fost elevul meu la Universitate. Cu mulți ani
în urmă, la Institutele unite, mi-a fost elev în cursul superior al liceului.
Ca student a fost totdeauna numai elevul tată-so.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 299—230 și 223—224.
43
[Iași, 25 noiembrie 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am întîrziat cu răspunsul la întrebarea d-tale, pentru că am așteptat
să fiu sigur. Acum știu atîta să spun, că C. Botez a fost numit profesor .de
latinește la liceul externat cu începere de la 1 decembrie. Decretul l-a primiț,
dar pînă la 1 decembrie mai sînt 5 zile — un timp enorm. Pentru a fi sigur,
eu aștept pe 1 decembrie. Atunci îți voi scrie iarăși.
Al d-tale devotat,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 225.
314
44
Iași, 3 decembrie 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
G. Botez e numit profesor. Te rog trimete-mi un exemplar din Jarnik
Bârseanu, Doine, Cînd se va sfîrși de tipărit dicționarul lui Crețu? Acest
dicționar trebuie extras întîi în bilete și apoi vîrît în Dicționarul nostru.
La Crăciun îți voi scrie mai mult. Pînă atunci n-am vreme. Lucrul merge tot
greu, dar mult mai răpede. Are să fie bine.
A. Philippide
Librarul v-a trimes o chitanță pentru 5 topuri de hîrtie (cinci). Vă
rog să-i trimeteți librarului direct banii.
Ar/uVa Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 227.
45
Iași, 29 decembrie 1900
Iubite d[omnu]le Bianu,
N-am vreme să-ți fac cunoscută în toate detaliile procedarea mea la
lucrarea Dicționarului. Atîta îți pot spune că e cam complicată. Voi lămu-
ri-o în prefața operei, precum și, în parte, în raportul ce-1 voi face pentru
sfîrșitul lui februar 1901. Timpul mi-e din cale afară de prețios. Prin urmare
mulțămește-te să-ți spun că un ajutor al meu controlează și completează
citațiile, altul le așează provizor după înțelesuri, altul le copiază în manu-
script, altul scoate citații din cărți care trebuiesc încă exploatate, precum din
scrierile lui Ion Ghica, cronica stolnicului Dumitrache, dicționarul Mardarie
etc. Jarnik mi-a făcut cumplite boroboațe. Una din cele mai grele trebi este
controlarea și completarea citațiilor. Ajutorul însărcinat cu această treabă
nu poate lucra la mine acasă dintr-o mulțime de pricini, mai întîi dintr-aceea
că n-am loc de ajuns nici pentru mine. Ne-am ajutat cu faptul întîi că trei
din ajutoarele mele șed la un loc și și-au unit cărțile laolaltă, apoi cu acela
că am împrumutat de la biblioteca Universității cît am găsit — mai nimic!
Cu toate acestea, avem nevoie de ajutorul d-voastră. Iți trimet o listă. Cărțile
însemnate cu cruce roșă nu trebuiesc luate în considerare. Trimite-mi, te rog,
cît mai multe numere din celelalte. Nu zic cît mai multe exemplare, ci numere,
adecă, dacă poți, Alexăndria, Gorovei, Cimilituri, etc. Pînă acum am lucrat
mai singur totul, fiindcă ajutoarele mele erau ocupate mai numai cu așezarea
biletelor după cuvinte. Cu toate acestea am făcut mult de ajuns. încet, încet
— mai ales că trebuie deprindere — am pus colaboratorii la treburi mai
grele, și cînd voi reuși să-i fac să lucreze curat, așa cum vreau eu, apoi am să
fac cel puțin de două ori atîta spor cît am făcut pînă acum. Atunci mai că
mi-ar veni’ a crede că voi da manuscriptul Dicționarului gata în șepte ani,
cum am spus într-un raport oarecare. Aceasta ar fi o minune.
315
I.	Ghica, Scrisori și amintiri din pribegie, te rog să mi-1 trimeți numai-
decît, pentru că a fost extras în bilete după un exemplar al colaboratorului
Ibrăileanu.
Iți doresc cu această ocazie, iubite d[omnu]le Bianu, sănătate și fericire
mai mare în anul viitor decît în cel trecut și să fii tot așa de patriot și de om
de treabă precum ai fost.
Al d-tale devotat prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1898—1911, f. 37—38.
Lista cărților care ne lipsesc 1.
Corcia, Balade populare, Caransebeș, 1899; Alexandria a V-a ed. Bucur.,
1850; Antim Ivireanu, Predice, publicate de Bianu, Bucur., 1886; Art. Goro-
vei, Cimilituri, Bucur., 1898; Biblia, 1688; Barac, Arghir și Elena, Buc.,
1847; [Barac], Tilu Buhoglindă, Brașov, 1840; Baronzi, Limba română;
Beldiman, Tragodia lui Orest, Buda, 1820; [Beldiman], Numa Pompiliu,
1820; Brândză, Prodromul florei române, Bucur., 1879—1883; [Brândză],
Flora Dobrogei, Bucur., 1898; Călindar, Buda, 1814; [Călindar, Buda], 1844;
Cantemir, Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, ed. Academiei; Caragea,
Legiuire, Buc., 1818; Cătană, Balade populare, Brașov, 1895; [Cătană], Po-
veștile Banatului, Gherla, 1893; Contemporanul', Culegere de doine, strigături
și chiuituri, de mai mulți învățători zeloși, Brașov, 1898; Cuvinte din bătrini\
Donici, Fabule, Iași, 1842; Kogălniceanu, Dacia literară, ed. a ILa, Iași,
1859; Dosotei, Proloagele', Drăghici, Robinson Cruzoe, Iași, 1835; Economia
de cimp, Buda, 1806; Filimon, Ciocoii vechi și noi (Rev. română); Letopisețe,
ed. I; Fundescu, Basme, Bucur., 1890; Gorjan, Halima, Bucur., 1835; Gre-
cescu, Conspectul Florei', Gr. Alexandrescu, Poezii, Bucur., 1863; Guguțel;
Hodoș, Poezii populare din Banat, Caransebeș, 1892; [Hodoș], Cîntece bănă-
țene, Caransebeș, 1898; Ispirescu, Mihai Viteazul, ed. a Il-a, Bucur., 1885;
Ispirescu, Poveștile unchiașului sfătos, Bucur., 1879; I. Epure, Poezii popu-
lare, Brașov, 1892; lonescu, Călindar, 1845, Iași; Mineele, Rîmnic, octom-
brie; Gavril, Viața lui Nifon; Piscupescu, Oglinda sănătăței. Bucur., 1829;
A. Pann, Complect, Archir, Bucur., 1854; Erotocrit, Sibiu, 1837; Nastratin
Hogea, Bucur., 1853; Povestea vorbii, Bucur., 1852; O șezătoare la țară, Bucur.,
1853; Miron Pompiliu, Balade, Iași, 1870; Pop Reteganul, Chiuit^uri] ed. a Il-a,
Gherla, 1897; Povești ardelenești, Brașov, 1888; Trandafiri și viorele, Gherla,
1891; Pravilele lui Vasile Lupu; Calimah, Iași, 1814; Sbiera, Familia Sbera,
Cernăuți, 1899; Povești populare, Cernăuți, 1886; Simeon Marcovici, Nop-
țile lui lung, Datoriile omenești, Bucur., 1835, Datoriile omului creștin, Bucur.,
1839; Șezătoarea; Țichindeal, Fabule, Buda, 1814; Uricariul lui Codrescu;
Varlaam, Cazania; Praxiul, Voroneț; Zilot Românul (Revis. p. Arch., Ist.
și FU., Tocilescu); Rudow, Elemente turcești (Zeitschr. f. rom. phil.); I. Ghica
Scrisori și Amintiri din pribegie;
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 41—42.
1	Pe prima pagină a listei loan Bianu notează: „Primită la 21 decembrie 1900, cu
scrisoarea din 29 decembrie 1900“, fapt ce ne-a determinat să o reproducem în
continuarea acestei scrisori.
316
46
Iași, 11 febr. 1901
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cărțile le-am primit, cele dezlegate s-au dat de mult la legat, eu sînt
sănătos,’ raport amănunțit voi trimete și probă de manuscript asemenea.
Cu acea ocazie îți voi trimete d-tale lista cărților primite, precum și alte obser-
vații ce voi fi mai avînd asupra acestui punct. Acum, înaintea Paștelui, dau
mare asalt Dicționarului, n-am timp defel pentru altăceva și mă vei ierta că
am fost nevoit să-ți trimit așa de tîrziu această scrisoare.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 44.
47
Iași, 10 martie 1901
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
Trimet raportul asupra lucrărilor din anul 1900 1 și probă de manuscript
(paginele 2905-3154 incluzive + 2948a, 2957% 2961% 2962% 2988% 2996%
3025% 3029% 3123%. Raportul l-am sfîrșit de scris tocmai acum, la 12 oare
noaptea, și n-am vreme să scot copie după el. Mîne la 8 oare dimineața îl
împachetez și-l trimet. Te rog pune pe careva de acolo să scoată o copie după
dînsul și trimete-mi acea copie. Alăturez lista cărților 2 pe care le-am primit
acum în urmă de la Academia Română pentru Dicționar. Chiar astăzi a venit
un băiat de la Șaraga să-mi spună că are la dispoziția noastră un exemplar
complect din Uricariul. O. are nenumărate exemplare complecte, că doar
pe toate le-a cumpărat de la Codrescu! I-am spus că am să mă gîndesc. Tre-
buie să-1 cumpărăm cît mai ieftin. Fundescu, Basme, presupun că trebuie
să fie ed. I, ori a Il-a, ori a IlI-a. Eu am ediția a IV-a și nepotrivirea
între citațiile lui Jarnik și textul meu sînt aproximativ de 13 pagini (nu-ți
pot spune pentru moment dacă în sus ori în jos). Cînd mi-a cădea la îndemînă
vreo ieroglifă de ale lui Jarnik cu Fundescu îți voi trimete-o, ca să o compari
cu paginele din ed. I, II, III, și atunci îmi vei trimete ediția cu care se va
potrivi ieroglifă. în curînd îți voi trimete o listă de cărțile care ne mai tre-
buiesc, atîta pentru controlarea și complectarea citațiilor, cît și pentru extra-
gerea în bilete. La București n-am ce căuta. Pînă la Paști eu am de gînd să
lucrez ca un fericit la Dicționar și nu-mi rămîne timp defel pentru a bea ceaiul
la Academie. Vorba ceea: Lumea piere și ... Te rog nu arăta manuscriptul
nici unui străin de Academia Română. Sînt lucruri acolo, bune ori rele, care
mi-au costat sudori de moarte și nu voiesc să le cunoască nimeni înainte de
a fi publicate. Paza bună trece primejdia rea. D-lui lacob Negruzzi arată-i
această scrisoare și sărută-1 din partea mea. Pe d-ta te salut ca un frate devotat,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 232—233.
317
1	Raportul reprodus de noi mai jos nu este numai un bilanț al activității de un
an, ci și o înseriere a celor mai dificile probleme ce s-au ivit în decursul redactării Dic-
ționarului, cu schițarea unor posibile soluții.
Ședința 23 martie 1901 *	Iași, 10 martie 1901
Domnule prezident,
în cursul anului 1900, întîiul an de redactare al materialului dicționarului, am
făcut următoarele lucrări:
1.	Toate cele aproximativ 600.000 de citații, adunate în doi ani, au fost clasi-
ficate după cuvinte, încît toate cuvintele probate prin citații se găsesc unele după altele>
în ordine alfabetică, în 400 de cutii. La această lucrare, foarte migăloasă, au fost între-
buințați cei patru colaboratori ai mei, iar în vremea aceasta eu scriam manuscriptul.
2.	Citațiile, astfel cum au fost scrise pe bilete, au fost cele mai multe prea scurte,
iar o mare parte greșit copiate. Și prea marea scurtime și greșita copiare a lor au
provenit în mare parte din cauza grabei de a scoate cît mai multe. Poate că a fost un
bine aceasta, pentru că — dacă s-ar fi scos citațiile lungi și exacte de la capul locului,
am fi avut numai trei sute de mii, în loc de șase sute de mii, și ne-ar fi scăpat din
vedere o mulțime de cuvinte, dar mai ales o mulțime de înțelesuri. Cel care a greșit mai
mult din punct de vedere al scurtimii este dl, Jarnik. Citațiile d-sale sînt atît de scurte,
încît este absolut imposibil de a lucra pe baza lor, fără să cercetezi textul însuși. Re-
curgerea la text este indispensabilă apoi și pentru aceea că scriptura d-sale este atît de
încurcată, încît din 10 bilete, 5 sînt ilizibile. Dar dl. Jarnik a mai greșit și în alte două
privinți, foarte dăunătoare, pentru că s-a abătut de la prescripțiile mele. Mai întîi a scris
mai multe citații pe unul și același bilet. Aceste citații, care în judecata d-sale aparțineau
unuia și aceluiași înțeles, mai totdeauna aparțin la înțelesuri deosebite, astfel încît noi
sîntem nevoiți să le tăiem cu foarfecele și să le lipim cu gumă pe bilete de ale noastre. Gîte-
odată chiar d-sa a priceput că înțelesurile sînt deosebite și cu toate astea le-a scris pe ace-
iași fișă! în al doilea loc dl. Jarnik nu s-a ținut de prescripția de a ceti cu amănunțime
autorii și de a scoate cuvintele, din textul însuși, din anumite puncte de vedere. Să dau
un exemplu: cuvîntul bou, unul din cele mai obișnuite în românește și care a dat naș-
tere la nenumărate idiotizme, se găsește întrebuințat în toate textele folcloriste extrase
de d-sa, și cu toate acestea nu-1 găsesc probat decît cu citații din J arnik-Bârseanu, Doine.
Aceasta însemnează că dl. Jarnik a luat indicele de la J arnik-Bârseanu, Doine și a scos
pe fișe toate, ori mai toate locurile cuprinzătoare de bou din el — căci probele^ lui Jarnik-
Bârseanu, Doine le găsesc în foarte multe bilete, dar n-am ce face cu ele! — iar apoi
pe bou din celelalte texturi La lăsat cu totul la o parte. Cu asemenea procedare citații multe
se pot scoate răpede și ușor, dar adunarea lor este cu desăvîrșire neștiințifică și, de
exemplu, la bou sigur este că ne vor scăpa din vedere o mulțime de interesante idiotizme
din cauza acestei procedări contra științei, și în special contra prescripțiilor mele.
Stînd lucrurile astfel, după ce s-a sfîrșit clasificarea biletelor după cuvinte, am însăr-
cinat pe un colaborator cu completarea și cercetarea citațiilor, astfel ca eu să pot lucra
în cea mai mare parte, numai după fișe, fără să mai alerg pe la textele înseși.
3.	Mai fiecare cuvînt are mai multe înțelesuri și cele mai multe cuvinte au foarte
multe înțelesuri (comparați de ex. bag, care are zece înțelesuri și treizeci și opt de izolări,
adecă idiotisme, afară de proverbe. Căutați acest verb în manuscriptul pe care vi-1 tri-
* însemnare loan Bianu.
318
met de probă. A căuta aceste înțelesuri într-un șirag de sute de citații, a clasifica înțe-
lesurile, după cum sînt, de pildă, ale verbului tranzitiv ori netranzitiv ori reflexiv, după
cum sînt înțelesuri, ori izolări (idiotisme), ori proverbe, după cum sînt unele mai vechi,
altele mai noi — este o întreagă muncă filologică, care ar putea face reputația unuia
ori altuia din tinerii filologi de la Convorbiri literare. Pentru a-mi ușura munca, am însăr-
cinat pe alt colaborator al meu să pregătească terenul din acest punct de vedere, clasifi-
cînd provizor înțelesurile cuvintelor. După cum arătura se face mai ușor cînd pămîntul
a mai fost deja arat o dată, tot astfel munca pe care mi-o dau eu ca să clasific definitiv
înțelesurile cuvintelor este mai ușoară, cînd o schițare a acestei clasificări a fost deja făcută
de altul. De multe ori, chiar această schițare este așa de conștiincios făcută și cu atîta pri-
cepere a finalelor chestii de gramatică și de istoria limbii române, apoi cu atîta modestie
făcută, încît judecind după larga mărinimie cu care se împart cele mai extraordinare laude
și protecții în țara noastră de o bucată de vreme, unul ori altul din colaboratorii mei
— căci sarcina o dau după împrejurări, cînd unuia cînd altuia — ar merita o agregație
de istoria limbii și literaturii române la una din universitățile noastre.
4.	A scrie citațiile în manuscript, a le clasifica după vechimea autorilor, a le copia
exact după fișe, a le scrie cu caractere citețe și frumoase, pentru ca să nu se întîmple
greșeli la tipărirea manuscriptului, a copia proverbele din Zanne, este iarăși o muncă
grea, pe care am lăsat-o în sarcina unui al treilea colaborator.
5.	Multe cărți românești dintre cele mai importante din punctul nostru de vedere
au rămas necetite în cei doi ani de adunare a materialului dicționarului. Am însărcinat
pe al patrulea colaborator să le extragă în bilete. în curînd sper că din punct de vedere al
numerelor 2 și 3 voi avea atîta material gata înaintea mea, încît voi putea pune la
extragerea citațiilor din cărți 3 colaboratori, astfel că atunci cînd voi fi început eu a scrie
manuscriptul lui C, toate fișele cele noi —de astădată de la început complect și exact
scrise — vor fi adunate. în manuscriptul deja existent pînă atunci se vor face interca-
lări. Pînă în momentul de față s-au extras următoarele opere: 1) Istoria evenimentelor din
Orient, scrisă de stolnicul Dumitrache. în Analele Academiei Române, seria II, tom X,
partea II, pag. 351 sqq. 2) Marian, Poezii poporale despre Avram lancu; 3) Slavici,
Vatra părăsită; 4) Ion Ghica, Scrisori; 5) Ion Ghica, Amintiri.
6.	Eu mi-am rezervat clasificarea definitivă a înțelesurilor, traducerea în latinește
și franțuzește, și darea etimologiilor. Cît de grea este sarcina mea specială, puteți vedea
din manuscriptul pe care vi-1 trimet de probă. Vă atrag în special atenția asupra urmă-
toarelor etimologii acum întîiași dată de mine date: baccea, badan, bade, bacalym, badii,
baciu, baer, baftă, bag, baider, bahadîrcă, bahahue, baibarac, balaș, balaur, babă, balciz,
balhuiu (Bahluiu, Bîrlad, Covurlui), balig, baligă, balmoș, balamiș-balmuș, talmeș-balmeș.
Discuția a trebuit să o lungesc de multe ori, pentru ca să fac măcar cît de cît înțelese
niște lucruri atît de obscure. Altfel afirmări scurt enunțate ar suna ca niște enigme. Chiar
acele din etimologiile mele care nu vor fi juste sper că nu vor fi mai extraordinare decît
cele date înainte de mine. Din cele ce veți vedea în manuscriptul trimes ca probă (pagi-
nele 2905—3154), veți putea judeca despre munca pe care am pus-o în cele 2904 pagini
precedente.
7.	Decît, opt luni aproximativ din anul 1900, cît toți colaboratorii mei erau ocupați
cu clasificarea biletelor după cuvinte, eu n-am lucrat numai pe terenul acest special
al meu, de a clasifica definitiv înțelesurile, de a traduce în limbile latină și franceză, și
■de a da etimologiile, — ci am avut toate sarcinile, și pe aceea de a controla și complecta
319
citațiile, și pe aceea de a transcrie în manuscript toate biletele. Pînă la an exclusiv, 1268
de pagini sînt scrise de mîna mea de colo pînă colo.
8.	Totalul muncii pînă în momentul de față este acesta: 1) Toate biletele sînt cla-
sificate după cuvinte; 2) Citațiile sînt complectate și corectate și înțelesurile cuvintelor
sînt clasificate pînă la Ca.
3.	Manuscriptul este scris pînă la babnuș inclusiv.
9.	Din cele de mai sus se înțelege că în anul acesta lucrul va merge mai ușor
decît în anul precedent. Apoi trebuie să se țină socoteală de împrejurarea că literele a,
b, c, d constituiesc a treia parte a dicționarului românesc. Mai repede lucrul nu poate
merge. în ce privește mărimea dicționarului, să nu vă sperie paginile cele multe deja
scrise. Tiparul mînîncă manuscript mult, mai ales tiparul cu litere mici, iar în tiparul
nostru vor fi litere mici multe. Apoi, formatul va fi mare. Chiar cu tipar garmcnd la
un format mare — ca acel al lui Linde, ori al lui Jungmann, ori al lui Tommaseo — mul-
țime de foi manuscripte intră la o pagină de tipar, astfel că pînă ajungi să tipărești o coală
consumi un vraf de manuscript. Dar tiparul dicționarului nu se va face numai cu
garmond, cu atît mai puțin numai cu cicero, ci toate citațiile, de pildă, vor fi sigur
scrise cu caractere mai mici. Apoi foarte multă tipăritură se va face fără Unii, căci tipă-
ritura fără linii este un mijloc diacritic foarte bun și foarte întrebuințat. Ori la ce dimen-
sii va crește manuscriptul, nu cred să atingă tipăritul nici măcar 4 volume de ale lui
Linde. în sfîrșit, trebuie să ne gîndim că dicționarul limbii române nu poate fi un Lit-
tre, dar iarăși nu trebuie să fie un Dame. Pentru aceasta n-ar mai fi trebuit atîta chin dc
atîta amar de vreme.
Binevoiți, domnule prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații.
A. Philippide
Arviva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1902, f. 234—242.
2 Scrisoarea lui Alexandru Philippide este însoțită și de lista cărților primite de
la Academie pentru trebuințele Dicționarului.
48
lași, 10 martie 1901
Cărțile care ne lipsesc:
1)	Alexandria, ed. a V-a, București, 1850;
2)	Alexici, Texte din literatura poporană, voi. I, Budapesta, 1899;
3)	Antim Ivireanu, Predice, București, 1886 (ed. Bianu);
4)	Arhiva românească, Kogălniceanu, Iași, 1845;
5)	Biblia, 1688;
6)	Barac, Arghir și Elena, București, 1847;
7)	Barac, Tilu Buhoglindă, Brașov, 1840;
8)	Baronzi, Limba română;
9)	Gonachi, Poezii, ed. M. Pompiliu (Șaraga), Iași,
10)	Calendar, Buda, 1844;
11)	Caragiale, Note și fragmente, ed. Miiller, București, 1897;
12)	[Caragiale], Note și schițe, București, 1892;
320
13)	[Caragiale], Schițe, ed. Șaraga, Iași, 1897;
14)	[Caragiale], Schițe ușoare, ed. Miiller, București, 1896;
15)	Climescu, Aritmetica, Iași;
16)	Contemporanul;
17)	Coresi, Psaltirea;
18)	Coșbuc, Balade și idile, București, 1893;
19)	Culianu, Algebra, ed. a V-a, Iași, 1894;
20)	[Culianu], Cosmografia, Iași, 1893;
21)	Cuvente den bătrîni, București, 1878—79;
22)	Dionisie Eclesiarhul (Tezaur, Ilarian);
23)	Dosotei, Proloagele;
24)	Dosotei, Psaltirea;
25)	Pretorian, Dreptul constituțional, ed. a IV-a, București, 1899;
26)	Eminescu, Novele, ed. Șaraga, Iași;
27)	Economia de cîmp, Buda, 1806;
28)	Enache Văcărescu, Istoria împăraților otomani (Tezaur, Ilarian);
29)	Fundescu, Basme, ed. a IV-a, București, 1896;
30)	Guguțel;
31)	D. larcul, Bomânul glumeț, ed. a IV-a, București, 1874;
32)	lonescu, Agricultura, Mehedinți, București, 1868;
33)	Morea, Cronograf (Cuvinte din bătrîni);
34)	Magazinul istoric;
35)	Marian, Cromatica, Bucur., 1882;
36)	Melic, Geometria, Iași, 1897;
37)	Mineele, Rîmnic, octombrie;
38)	Gavril, Viața lui Nifon;
39)	Pann, Archir și Anadam, ed. a Il-a, Bucur., 1854;
40)	Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, Buda,
1834;
41)	Miron Pompiliu, Balade, Iași, 1870;
42)	Poni, Chimia, ed. a IlI-a, Iași, 1891;
43)	[Poni], Fizica, ed. a VH-a, Iași, 1897;
44)	Pravilele lui Vasile Lupu ;
45)	Românul glumeț, voi. I, Bucur., 1874 (tipografia Thiel et Weiss);
46)	Șincai, Cronica, Iași, 1853;
47)	Psaltirea Șcheiană;
48)	Uricariul, Iași;
49)	Varlaam, Cazania, partea I și a Il-a;
50)	Vlăhuță, Nuvele, Bucur., 1886;
51)	Praxiul de la Voroneț;
52)	Zilot Românul în Rev. p. ist., arh. și fii., Tocilescu, an III, voi. V;
53)	Rudow, Elemente turcești, în Zeitschrift f. rom. Phil.;
54)	I. Negruzzi, voi. III;
[Cărțile primite]
1)	Ispirescu, Isprăvile lui Mihai Viteazul, Bucur., 1885 — 1 voi.;
2)	Avram Corcea, Balade poporale, Caransebeș, 1899 — 1 voi.;
3)	Enea Hodoș, Poezii poporale, Caransebeș, 1892;
321
4)	George Cătană, Poveștile Bănatului, Gherla, 1893 — 1 voi.;
5)	E. Hodoș, Cintece bănățene, Caransebeș, 1898 — 1 voi.;
6)	I. Pop-Reteganul, Chiuituri, Gherla, 1897 — 1 voi;
7)	G. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1895 — 1 voi;
8)	I. Epure, Poezii poporale din Bănat, Brașov, 1892 — 1 voi;
9)	dr. Brandza, Prodromul florei române, Bucur., 1879—1883 — 1 voi.;
10)	I. Pop-Reteganul, Povești ardelenești, Brașov, 1888, 5 tomuri — Ivol.;
11)	Șezătoarea (Gorovei, Fălticeni), 5 tomuri — 3 voi;
12)	feeldiman, Numa Pompilie, 1820, 2 tomuri — 2 voi.;
13)	Calendar, Buda, 1814 — 1 voi.;
14)	Calimah, Pravile, Iași, 1814 — 1 voi.;
15)	Donici, Fabule, Iași, 1840—1842, 2 tomuri — 1 voi.;
16)	Dacia literară, Iași 1859 — 1 voi.;
17)	Ispirescu, Poveștile unchiașului sfătos, Bucur., 1879 — 1 voi.;
18)	Marcovici, Nopțile lui lung, Bucur., 1835 — 1 voi.;
19)	A. Pann, O șezătoare la țară, Bucur., 1853, 2 tomuri — 1 voi.;
20)	Marian, Satire, Bucur., 1893 — 1 voi.;
21)	Gorjan, Halima, Bucur., 1835 — 1838, 4 tomuri — 2 voi.;
22)	A. Pann, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Bucur., 1853 — 1 voi.;
23)	Marcovici, Datoriile omului creștin, Bucur., 1839 — 1 voi.;
24)	Kogălniceanu, Letopisețe, ed. I, Iași, 1845—1852, 3 tomuri—3 voi.;
25)	Țichindeal, Fabule, ediția lui Eliade — 1 voi.;
26)	Â. Pann, Erotocrit, Sibiu, 1837, 5 tomuri — 5 voi.;
27)	Gr. Alexandrescu, Meditații, Elogii, Epistole, Satire, Fabule, Bucur.,
1863- 1 voi.;
28)	A. Beldiman, Tragodia lui Orest, Buda, 1820 — 1 voi.;
29)	I. lonescu, Calendar pentru bunul gospodar, Iași, 1845,- 1 voi.;
30)	Drăghici, Robinson Crusoe, Iași, 1835, 2 tomuri — 2 voi.;
31)	A. Pann, Povestea vorbei, Bucur., 1852 — 1853, 3 tomuri — 1 voi.;
32)	Piscupescu, Oglinda sănătății, Bucur., 1829 — 1 voi.;
33)	Caragea, Legiuire, Bucur., 1818— 1 voi.;
34)	Gorovei, Cimiliturile românilor, Bucur., 1896 — 1 voi.;
35)	Sbiera, Povești, Cernăuți, 1886 — 1 voi.;
36)	dr. Brîndza, Flora Dobrogei, Bucur., 1898 — 1 voi.;
37)	dr. Grecescu, Conspectul florei României, Bucur., 1898— 1 voi.;
38)	Sbiera, Familiea Sbiera, Cernăuți, 1899 — 1 voi.;
39)	D. Cantemir, Hronicul, Bucur., — 1 voi.;
40)	Revista română, 1862, 1863 (tomurile II și III), Bucur., 2 voi.;
41)	I. Ghica, Scrisori către Alecsandri, ed. nouă, Bucur., 1887 — 1 voi.;
42)	I. Ghica, Amintiri din pribegie, Bucur., 1889 — 1 voi.;
43)	Zanne, Proverbele românilor, V și VIII în cîte 2 ex. — 4 voi.;
44)	Slavici, Vatra părăsită — 1 voi.;
45)	Gr. Crețu, Lexiconul slavo-românesc din 1649, Bucur., 1900 — 1 voi.;
Aceste cărți le-am primit de la Academia Română pentru trebuințele
Dicționarului.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 45—47.
322
49
Iași, 13 martie 1901
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți trimit lista cărților care mai trebuiesc pentru serviciul controlării
și complectării citațiilor. Cele șterse nu trebuiesc luate în considerare. Cele
cu semnul întrebării probabil nu se vor putea găsi. Din celelalte s-ar putea
procura cîte un exemplar. în special, Uricariul îl caut aici eu prin unul din
colaboratorii mei.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1893—1911, f. 43.
50
Iași, 23 apr. 1901
Trimete Slavici, 2 volume, 1892—1896, dacă în ele se cuprind și Novele
din popor, 1881. Altfel trimete Slavici tot. Aș dori, dacă se poate Kretzulescu,
Anatomia, ediția veche.
Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1898—1911, f. 50.
51
Iași, 10 iuniu 1901
Iubite domnule Bianu,
Te rog trimite-mi Codicele civil de Hamangiu și Curs de comptabilitate
în partidă dublă de Th. Ștefănescu, București, 1896.
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1848—1911, f. 49.
52
Iași, 12 dec. 1901
Am trimes ms. bi. Sînt la bo (BO). Raport scurt mine. 1
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17__ 1897~19O3, f. 245.
323
1	Alexandru Philippide se referă la următorul raport:
Iași, 14 decembrie 1901
Domnule prezident,
La 20 ianuar 1902 se împlinesc 2 ani de cînd am început a scrie dicționarul. La
acea dată litera B va fi probabil gata redactată. în acest moment mă aflu la BO.
De la 20 ianuar 1900 am lucrat aproape singur, pentru că colaboratorii mei au
fost ocupați cu așezarea citațiilor în ordine alfabetică după cuvinte și cu extragerea de
noi citații din:
1)	Istoria evenimentelor din Orient scrisă de stolnicul Dumitrache, în Analele Aca-
demiei Bomâne, seria II, tom X, partea II, pag. 351 sqq.
2)	Marian, Poezii populare despre Avram lancu.
3)	Slavici, Vatra părăsită.
4)	Slavici, Novele.
5)	Ion Ghica, Scrisori.
6)	Ion Ghica, Amintiri.
Lefile și veniturile boierilor moldoveni în 1876, documente de la Grigorie A. Ghica
Voievod, de Petru Rășcanu, Iași, 1887.
8)	Gr. Grețu, Lexicon slavo-românesc, București, 1900.
9)	Kretzulescu, Manual de anatomie descriptivă.
10)	Ștefănescu, Curs de contabilitate, București, 1896.
11)	Codul civil.
12)	Un bal la Curte în 1827, de Ion Ghica, în Bevista nouă, II, 172 sqq.
13)	Codicele, din Ilarian, Tezaur II 307 sqq.
14)	Codica țivilă a Moldovei.
15)	Istoria oștirii ce s-a făcut asupra Moreei, din Kogălniceanu, Arhiva II.
16)	Adaus, din Marian Nunta la români.
17)	Letopisețele Moldovei, Pann, Povestea vorbei, Stăncescu, Basme, Alecsandri,
Opere.
Scrierile de sub 17 fusese deja extrase, dar nu complect și le-am mai dat încă
o dată în lucru.
La 20 ianuar 1902 am hotărît ca extragerea de citații să înceteze. Materialul deja
adunat este enorm. Restul îl vor face cei care vor veni după mine. Numai întîmplă-
tor eu, colaboratorii mei și elevii mei de la Universitate notează cuvinte din tot feliul de
reviste, ziare și cărți. Aceste notițe le voi utiliza tocmai la urmă, cînd va fi gata manu-
scrisul.
Am exploatat și exploatez următoarele dicționare și liste: Cluj, Buda, Iszer, Polizu,
Pontbriant, Costinescu, Laurian, Cihac, Bărcianu, Hasdeu, Dame, Tiktin, Gaster, Viciu,
Șăghinescu, Archivio glottologico, XII, 460 sqq, Zanne, Weigand, Iahresberichte, Șăineanu,
Arhiva Kogălniceanu, II, 324 sqq, Sima în Bevista [lui] Tocilescu, II, 181 sqq, Convor-
biri literare, XX, 1004 sqq, Bevista critică literară, III, 86, IV, 37, 86, 337 sqq, Rudow
în Zeitschrift fur romanische Philologie, XVII, XVIII, XIX, XXII. La sfîrșit, cînd voi
găti de scris manuscriptul, voi intercala alte liste, precum acea a lui Săulescu din Albina
românească (deja extrasă, dar neprecis din Uricar, X, 399 sqq), Grigore Sima în Convor-
biri literare, XVII, 272 sqq, Rădulescu-Codin, O seamă de cuvinte din Muscel, Cîmpulung,
1901, o listă din Convorbiri literare, XXVI, 449 sqq, alta din Bumănische Bevue, etc., etc.
Dacă pînă acum la redactarea dicționarului colaboratorii mei mi-au putut da numai
foarte puțin ajutor, pentru că am fost ocupați cu așezarea după alfabet a citațiilor și
324
cu extragerea de noi citații, sper că acest ajutor de la 20 ianuar 1902 va fi mai mare.
Cu atît mai mare va fi acest ajutor, cu cît probabil în cursul anului următor turburările
sufletești la care au fost pînă acum supuși, precum, strămutări din loc în loc în inte-
resul instrucției publice (!!!), pregătiri pentru examenele de capacitate etc. nu vor mai fi.
Atunci de abia voi putea zice că intru cu lucrarea dicționarului pe un drum mai
bătut și numai atunci voi putea ști cît într-adevăr se poate produce din dicționar într-un
an. Dar pentru cine are măcar cît de puțină cunoștință despre ce vrea să zică a munci,
eu socot că trebuie să fie evident că noi aici n-am stat cu mînile în buzunar și că, dacă
eu singur am făcut atîta în doi ani, cînd voi fi sprijinit de colaboratorii mei voi putea face
de două ori mai mult.
Cu toate acestea, fiindcă știu că nu este vorba numai de a face dicționarul, ci
mai ales de a-1 face răpede, am hotărît, cu tot ajutorul pe care-1 aștept de la colabora-
torii mei, următoarele: a) voi traduce cuvîntul numai în general. De pildă poate are
cuvîntul om 100 de înțelesuri, eu voi traduce numai homo, homme; 2) orice bilet nu
va fi înțeles de la prima vedere, va fi zvîrlit; 3) nu voi da nici un omonim și nici o
variantă; 4) cuvintele care nu se găsesc în biletele mele le voi da întocmai cum sînt
în dicționarele și listele altora citînd exact, fără nici un adaos de la mine; 5) voi da
numai acele etimologii pe care deja le știu eu, pe care deja le presupun alții, ori pe care
le aflu îndată. La rest voi pune semn de întrebare. Vreo discuție etimologică nu va avea
loc; 6) în comisia examinatoare pentru examenul de capacitate de limba română — mart
1902 — nu voi lua parte. Luna lui mart, începutul primăverii, este cea mai priitoare
pentru muncă. în loc să pierd vremea prin București tocmai în luna cînd omul poate mai
mult munci, mai bine mă hodinesc în luna lui iulie, cînd omul poate mai puțin munci.
Dacă aș pierde luna lui mart prin București, ar trebui, ca compensare, să muncesc din
răsputeri tocmai în luna lui iulie. Aceasta ar fi cu desăvîrșire contra interesului dicționa-
rului; 7) pentru a cîștiga timp am întrerupt orice corespondență cu prietenii mei, iar pentru
a cîștiga inteligență am întrerupt cetirea oricărei reviste românești.
în sfîrșit, este lămurit lucru că orice se poate face cu poruncă, chiar să treacă gîsca
prin urdiniș, numai știința nu. Pentru aceea nu este altăceva de făcut decît să ne rugăm
lui Dumnezeu să fim sănătoși, pentru ca d-voastră să-mi dați sfaturi și încurajări de pe
mal, iar eu să mă frămînt și să mă lupt la mijlocul torentului.
Binevoiți, d-le prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații.
A Philippide
D-lui prezident al Comisiunii Dicționarului.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1897—1903, f. 246—249.
53
Iași, 1 februar 1902
Iubite d[omnu]le Bianu,
Te rog foarte mult, fă-mi o îndatorire. Eu sînt profesor la Universitatea
din Iași cu titlu provizoriu de la 1 iuliu 1896. Am deci drept la o gradație.
Cu toate acestea, gradația mea n-a fost trecută în buget, pentru că ori nu
mi s-a dat de veste de la Cancelaria Universității, ori n-am băgat eu de seamă.
325
De abia ieri mi-am adus aminte. Eu am mai pățit cu gradațiile o poznă. Anume,
am servit ca profesor la liceul național 14 ani și mi-am dat demisia cu un an
înainte de a împlini 3 gradații, socotind că se va putea împlini timpul cu ser-
viciul de Ia Universitate. Am rămas cu credința și cu 4 ani zvîrliți pe gîrlă.
Puteam pune un suplinitor! De toate oi fi bun, numai de chiverniseală nu.
Ar fi păcat să mai dau și acum în munca mea cu piciorul și te rog pentru aceea,
iubite domnule Bianu, să cercetezi dacă ai ocazie, este trecut în buget gra-
dația mea de la Universitate ori ba? în caz că nu va fi trecută, roagă pe
dl/Haret să-mi facă această îndatorire. I-am scris și d-sale.
în ce privește observațiile regelui, am să dau eu cîndva lămuriri din
care să se vadă că nu numărul exemplelor face greutatea lucrului. Ori le vei
tipări, ori nu le vei tipări exemplele, ori le vei scrie, ori nu le vei scrie —-
dealtfel nici nu le scriu eu — perfect egal. Trebuie să le cetești și să le buchi-
sești și să le clarifici și înțelesurile scoase trebuie să le înșiri și să le explici și
să le traduci. Asta e greutatea! Dar basta deocamdată pentru că îmi țiuie
urechea stîngă.
Sper, iubite d[omnu]le Bianu, că vei face această îndatorire vechiului
d-tale prietin și te rog să primești salutările mele sincere.
A. Philippide
Arhiva Acad, R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 251—252.
54
Iași, 6 februar 1902
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți mulțămesc. în ce privește chestia cea grea, a chipului cum s-ar putea
împăca și capra și varza, eu socot că regele ar trebui să zvîrle în mare un
inel al lui Polycrates. Țara a făcut-o, pe români i-a făcut, independenta și
regatul Ie-a făcut, podul peste Dunăre l-a făcut. De ce adecă numaidecît
ar vrea să facă și Dicționarul? Să nu mai rămîie nimic moștenitorului? Graba
majestății sale are să strice treaba. Dacă ar fi avut norocul să dea la 1884
peste un prost ca mine, care pentru 475 de lei pe lună să-i scrie Dicționarul \
ar fi avut deja de mult gata și acest nou pod peste Dunăre, ieftin, însă cu
două rînduri de șine. N-a avut și acest noroc. Dar omul nu poate avea toate
noroacele, chiar de ar fi rege al României. Atunci ce e de făcut? Să fiu eu
în locul majestății sale, aș zice așa: Bun, pînă acum am fost tras pe șfoară,
dar acum știu că se lucrează pe drumul cel bun. Chiar de voi muri eu înainte
de a găti lucrul, sînt sigur că are să se gătească bine și — cît este cu putință —
răpede? Aș zice așa și aș tăce. Nerăbdarea regelui are să aibă de efect că și
Dicționarul limbii române cel clocit încă de Ia 1866, are să iasă tot o cîr-
pitură proastă, ca și celelalte producte românești. Dar chiar cîrpitura încă
coastă timp mult. Să-ți dau un exemplu. Boccealîc e un cuvînt cu trei citații,
pe care ți le scriu întocmai ca în bilete: „Boccialîcul: două șaluri A. t. 432
— 3 boccialîcuri. Ur. X. 254 — Boccialîcuri de stofă cu așternuturi de aga-
326
baniu. 0.1. 134“. Ei, ai înțeles ce e boccealicul? Am alergat deci la dulapuri,
am cetit cîte o pagină din 3 cărți, apoi m-am uitat și prin celelalte dicționare,
să văd ce spun și ele, în sfîrșit m-am pus pe scaun și am scris ce-am socotit
eu despre boccealîc și-am tradus în latinește și franțuzește. Etimologia aces-
tui cuvînt e o bagatelă. Cele 3 citații am lăsat să le scrie colaboratorul însăr-
cinat cu asta. Dar puteam să le scriu și eu, că tot una era. Timpul cît le-aș
fi scris e o nimica toată față cu timpul întrebuințat pentru restul lucrării
cuvîntului boccealîc. Și sînt zeci de mii de boccealîcuri! Și sînt zeci de mii de
cuvinte mai grele de 100 de ori decît boccealîcul, nu din cauza citațiilor, ci
tocmai din cauza lipsei citațiilor! Răpede tare s-ar putea face lucrul, dar
numai cînd ar intercala pe Dame cineva și chiar atunci încă ar trebui cîțiva
ani. Cum mi-am putut eu închipui că în trei ani voi scrie Dicționarul? Am
fost prost, n-am avut experiența lucrului, dar n-am fost numai eu prost și
eu nu-s țapul din Biblie care să fiu alungat în pustiu cu păcatele lui Israel în
spinare. Cu toate acestea, eu tot fac planuri în sensul ca lucrarea să devină
mai ușoară și mai răpede și mă gîndesc între altele să punem eu și colabora-
torii mei chiriile la un loc și să ne mutăm toți într-o casă mare, unde să avem
o sală de lucru comună. în asemenea împrejurări, aș putea însărcina pe unul
din ajutoarele mele să redacteze Dicționarul alături cu mine, pentru că toate
mijloacele mele de lucru le-ar avea la dispoziție și ar lucra sub imediatul
meu control. în vreme ce eu aș lucra la C, el ar lucra la D etc. Lucrul dat
gata într-un an ar fi dublu. Dar gîndește-te! Noi toți sîntem însurați și toți
avem copii! Trebuie să aibă cineva mare dorință de a face plăcere 2 regelui,
pentru ca să se gîndească la o așa îndrăzneață treabă. Deocamdată de ar
sfîrși tinerii mei examenele de capacitate! Pînă la casa cea mare mai este
treabă. în sfîrșit, eu cred că Dicționarul nu este pentru majestatea-sa numai
chestie de bani și de vademecum. Dacă aș ști una ca sta, i-aș scrie Dic-
ționarul gratis 3, cu toată sărăcia, și i l-aș face cadou. Dacă l-au furat alții
ce sînt eu de vină ?
Sper, iubite d[omnu]le Bianu, că aveți să mă lăsați în pace o bucată
de vreme și dorindu-ți petrecere bună de sărbătorile Paștelui sînt al d-tale
vechi prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad.	Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 251—255.
1	Devenită piesă de dosar la arhiva Dicționarului, scrisoarea poartă și adnotarea
marginală prin care D. A. Sturdza motiva atitudinea fermă a Comisiei în controlul și
impulsionarea elaborării Dicționarului: „Pentru că dă parale și omul poate da paralele
sale cum vrea! Hasdeu! Aceasta nu-i treaba d-lui Philippide! Strică treaba Philippide
că vrea să facă lucru absurd ...
2	Marginal, D. A. Sturdza notează: „Datorie, nu plăcere și datoria către neamul
întreg, care plăcere este în sine“.
3	La acest paragraf D. A. Sturdza notează: „Să-l scrie gratis. Te-ai legat“.
327
55
lași, 20 oct. 1902
Amprim.it Hatzfeld-Darmesteter Dictionnaire Mulțămesc foarte mult.
Al. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1897—1911, f. 48.
1 Marginal loan Bianu notează: „Cumpărat după dorința d-lui Philippide spre a-1
folosi la lucrarea Dicționarului^.
56
Iași, 14 noiembrie 1902
Iubite d[omnu]le Bianu,
Să nu faceți pozna să numiți castelul coșteiu. Coșteiu e un cuvînt ungu-
resc, kastely (cetește kostel). Ar fi păcat să botezăm pe ungurește locuința
unui prinț al României. Casteluș și castelul sînt neologisme djra£ ĂEyopsva,
care sună rău (Cf. cățeluș !).
Este un cuvînt însă românesc get-beget, care tocmai însemnarea de
casteluș o are, și care a și fost întrebuințat de vechii noștri domni pentru
clădiri de acelea pe care maiestatea-sa vrea să le facă, anume cuvîntul cetă-
țuie. Cetățuie este un diminutiv românesc foarte vechi, derivat prin -uie din
cetate, alt cuvînt străvechi, latinul cividas. Țara este plină de numiri de loca-
lități cetate și cetățuie, care toate însemnează vechi castele, astfel cum românu
le-a înțeles. La castelușe, casteluțe și coștee țăranul are să dea din umere, ca
și atunci cînd i-ai vorbi de gardiropă. Cetățuia numai are să o priceapă. Haide,
trăiască noua cetățuie, care va adăposti vlăstarul lui Carol cel înțelept!
Și acum, iubite d[omnu]le Bianu, fiindcă am început vorba cu d-ta,
te rog, fii bun și arată d-lui Sturdza următoarea rugăminte. M-aș fi adresat
de-a dreptul domniei-sale, dar n-am îndrăznit, în aceste împrejurări mai
ales, cînd trebuie să fi avînd capul călindar de alegeri și de remanieri minis-
teriale. Pe tînărul Gălușcă îl cunoști. E un băiat pătimaș de carte, sărac
și mîndru, care ar voi să trăiască pe spinarea sa proprie, iar nu pe aceea a
statului. Acest băiat este moștenitorul preferit al lui Procopie Florescu, un
bogătaș care și-a lăsat toată averea la S[fîntu]l Spiridon, cu condiție ca din
suma destinată pentru ajutarea la învățătură a tinerilor — nu a minorilor,
cum din greșeală s-a trecut numele în bugetul epitropiei — să fie preferiți
moștenitorii direcți ai surorei sale, dintre care este și tînărul C. Gălușcă.
Alături cu sumele hotărîte pentru ajutarea tinerilor silitori la carte, Procopie
Florescu a hotărît altele pentru ajutarea la măritiș a fetelor sărace și încă
nu știu pentru ce altceva. Latitudine în ce privește dispunerea de aceste fon-
duri a avut epitropia și a probat că are, pentru că de multe ori s-a înscris în
buget, din suma pentru înzestrarea fetelor, numai a patra parte. De multe
ori s-a mai întîmplat apoi ca să se dea ajutoare nu la fete sărace, ci la cio-
328
coiese, pentru șampanie și dantele. Nomina odiosa! Eu m-am rugat de Macri
cît am putut gîndind că cu prețul șampaniei băute la nunta unei fete de ciocoi
calic și fumuros, ar putea trăi un băiat harnic cum e C. Gălușcă un an întreg
în Halle a S. Și s-ar aduce doar nu numai atîta folos, ci s-ar încuraja în aceeași
vreme tinerii să trăiască din banii lor, iar nu din banii statului, celui sleit
de mijloace. Tînărul Gălușcă are drept la o avere, de care nu poate dispune
decît prin bunăvoința epitropilor. Aceasta e chestia! Eu nu am destulă putere
să fac binevoitori pe epitropi. Apelez la dl. Sturdza. Multe bunătăți a făcut,
să facă și pe aceasta. Cînd se va întoarce un băiat ca C. Gălușcă peste cîțiva
ani din Germania învățat nu cu bursa statului, ci cu propriile sale mijloace,
va putea dl. Sturdza să zică: „Iaca încă un om care a învățat carte numai
pentru că a voit să învețe, căci a cheltuit din punga lui și și-a dat bucățica
de la gură pentru știință!“ D-ta, iubite d[omnu]le Bianu, te rog, ia-1 pe dl.
Sturdza pe departe și cu binișorul, cînd îl vei vede în chefi buni. Știu foarte
bine că d-sa și fără de aceea are tragere de inimă să asculte rugămințile
cele drepte, dar cînd mă gîndesc la oboseala d-sale îmi vine nu știu cum,
pentru că și eu, măcar că mai tînăr, știu ce vrea să zică oboseala.
Al d-tale devotat prietin,
A. Philippide
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59 108. S 71(1)/D V.
57
Iași, 22 dec. 1902
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am întîrziat cu răspunsul la scrisoarea d-tale pentru că tot am tras nădejde
că-ți voi putea aduce vreo bucurie. Credeam că voi sfîrși pe că — pînă în
Crăciun. Nu mi-a fost cu putință. în lunile septembrie și octombrie am scris
1000 de pagini, în lunile noiembrie și decembrie n-am putut scrie decît 400!
Din cauza Universității. Am finit pe ca- și din că- am scris pînă la căr- excluziv.
C- este așa de mare cît a și b la un loc. 11 lucrez însă mai ușor din cauza meș-
teșugurilor de tot feliul întrebuințate. Am făcut socoteală că, dacă de la
început aș fi lucrat așa cum lucrez de la mai 1902 încoace, astăzi aș fi avut
gata patru litere din cele mai mari — a treia parte din Dicționar — a, b, c, dl
Să se țină apoi socoteală de faptul că acest Dicționar este cel puțin de
două ori mai bogat în cuvinte decît cel mai bogat de pînă astăzi, Dicționarul
lui Dame, că este de zece ori mai bogat în citații decît cel mai bogat în cita-
ții de pînă astăzi, al Iui Hasdeu. Dacă am avea puțină răbdare! Graba strică
treaba. Ne-am grăbit de ajuns. Este timpul să ne cumințim în toate, între
altele în facerea Dicționarului. Eu sînt sănătos și voi fi încă multă vreme,
îti doresc și d-tale sănătate din inimă, pentru că ești om inimos și cu tragere
de suflet pentru bine. Te rog, salută din partea mea cu fiască iubire pe dl.
329
Sturdza și-1 roagă să aibă încredere. încrederea într-un om este mai mare
lucru astăzi decît credința în cele metafizice. O știu. Mi se încrețește și mie
carnea pe trup, dar încredere tot am, căci altfel ar trebui să mor. 1
Al d-tale devotat prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17— 1897—1903, f. 258—259.
1	Nerăbdarea membrilor comisiei creștea cu atît mai mult cu cît se constata că ter-
menul finalizării operațiunii de redactare a dicționarului, estimat inițial la 3 ani, se îm-
plinea, iar lucrarea era încă într-o fază puțin avansată. în 12 martie 1903, răspunzînd
la o scrisoare din 7 martie 1903 a lui D. A. Sturdza, Al. Philippide expunea pe larg difi-
cultățile ce se ridică în fața unui lingvist care ar avea cutezanța să se dedice unei asemenea
opere. Totodată, considera că pentru a împlini sarcina pe care și-o asumase la 1897 îi mai
erau necesari 10 ani. Reproducem în continuare această scrisoare:
Domnule Prezident,
La scrisoarea d-voastră de la 7 mart 1903, am onoarea de a răspunde următoarele:
La 30 ianuar 1903 s-au împlinit trei ani de cînd scriu eu dicționarul. Am ajuns la
cuvîntul cerbică și am scris 7529 de pagini. în acești trei ani n-am avut vacanță decît
duminicile și am lucrat în termin mediu 9 oare pe zi, foarte de multe ori și cîte 12 oare.
Dacă vom lua dicționarul lui Dame ca termin de comparație, apoi ceea ce mai rămîne de
acum înainte de scris se va sfîrși într-un timp de 14 ani și 9/10 dintr-un an, pentrucă din
cele 1313 pagini ale lui Dame a — cerbică —ocupă 220 de pagini. Următoarele motive
însă ne fac să credem că trebuie scăzut mult din acești 14. 9/10 ani. Mai întîi acum lucrez
mai răpede decît lucram în primul timp. De la 5 mai 1902 cînd am început categoria
br (pagina 4929)—pînă la 8 mart 1903, cînd am sfîrșit de scris pagina 7529 (cuvîntul
cerbică), am scris 2600 de pagini. Dacă aș fi scris de la început în aceeași proporție, astăzi
ar fi fost scrise 9620 de pagini (281 pagini Dame), iar timpul care ar fi rămas pînă la
sfîrșitul dicționarului ar fi fost de 12 ani. în al doilea loc, pînă la jumătatea dicționa-
rului mai toate cuvintele prin care se exprimă uneltele și lucrurile cele mai obișnuite, apoi
plantele și animalele sînt gata traduse, așa că lexicograful are trebuință să citeze numai
munca trecută. Să dau exemple. O parte a carului (Dame, Terminologie, 9) se numește
gresie, perinoc, scaun, masă, baargic, baingic; lexicograful traduce pe baargic, iar pe cele-
lalte cuvinte le trimete la baargic și nu se mai chinuiește cu ele. O pasăre se cheamă
cae, gae, puhoeriu, uligan, heie, șorecarlu (Marian, Ornitolologie, I, 164); lexicograful tra-
duce pe cae, iar pe celelalte cuvinte le trimete la cae și nu se mai chinuiește cu ele.
Faptul acesta va ajuta la repeziciunea scrierii dicționarului de la jumătatea lui în jos
foarte mult, pentru că una din cele mai mari dificultăți este traducerea în latinește și
franțuzește a uneltelor și lucrurilor celor mai obișnuite din viața țăranului. Dacă pe aceste
motive bazîndu-se va scădea cineva din cei 12 ani încă 2, nu va exagera nimic. Aproape
sigur sînt cînd afirm, deci, că atunci cînd se vor fi împlinit 13 ani de la începutul scrisu-
lui, dicționarul va fi gata. Vor fi atunci aproximativ 40.000 de pagini manuscrise, adecă
tocmai 4 volume tipărite pe două coloane, cum a fost de la început vorba.
Acest dicționar va cuprinde un enorm material de cuvinte, forme, înțelesuri, etimo-
logii, citații și un sistem de așezare a materialului lexicografic bazat pe știință limbistică
cum nu se găsește în multe dicționare. în 13 ani voi fi sfîrșit eu dicționarul, în 13 ani,
în care vreme dl.Hasdeu a scris numai o literă, și d-voastră ați pierdut răbdarea ... față
330
cu mine! Dame însuși vorbește de o muncă de 20 de ani; Șăineanu însuși vorbește de
„peste un deceniu". Toate aceste lucrări sînt explicabile. Nu se înțelege numai cum eu n-am
putut scrie un dicționar de 4 volume pe 2 coloane, cu traduceri în latinește și franțuzește,
cu etimologii și fără lipsuri, ca reprezentant în aceeași vreme al celui mai savant corp din
țara românească, în cinci ani!
Dar pentru ce mi-am închipuit că s-ar putea face lucrul în 5 ani? Da, într-adevăr,
pentru ce zze-am închipuit noi cu toții un lucru ca acesta? însărcinați pe cineva să copieze,
fără nici un adaus, cele 1313 pagini din Dame, puneți un paznic lîngă dînsul, care să-1
silească să scrie 10 oare pe zi, cum fac eu fără paznic, și să constatăm lucrul isprăvit.
Mai mulți ani întregi, poate chiar cinci, îi vor trebui să facă numai copiarea. Și încă
unde veți găsi un rob ca mine, care să rîșnească fără vacanță? Da, într-adevăr, să ne
mirăm, cum ne-am putut noi închipui un lucru ca acesta.
Cum s-ar mai putea grăbi lucrul? Nici într-un chip. Ultimul grad de grăbire s-a atins
prin lăsarea la o parte a discuțiilor etimologice, prin traduceri sumare acolo unde se poate,
dar mai ales prin munca neîntreruptă și prin împărțirea muncii în feliul acela că doi din
ajutoarele mele corectează și completează citațiile, al treilea clasifică provizor înțelesurile,
al patrulea scrie citațiile în manuscript, iar eu fac restul. Știu că d-voastră vă tot gîndiți
la citațiile cele multe, ca la o piedică a repeziciunii lucrării. Eu m-am silit să vă conving
de contrariu în rapoartele mele trecute, dar n-am putut. Să vă mai spun cu toate acestea
și acum ceva. De unde voiți d-voastră să scot eu, de pildă, înțelesurile lui cel? Din cap
de la mine? Firește că din citații! Am însă un șirag de o mie de citații. Voiți să rup jumă-
tate din teanc și să-l zvîrl pe foc? Dar de unde știu că tocmai cele mai rari, mai vechi,
mai importante din vreun punct oarecare de vedere înțelesuri nu se vor găsi în jumă-
tatea de teanc zvîrlită? Dar ar fi aceasta o procedare de om cuminte, în special de
om de știință? Vă puteți d-voastră închipui un botanist teafăr la minte care să dea pe
foc jumătate din colecțiile sale înainte de a face clasificarea? Trebuie să răsfoiesc cele
1000 de citații una cîte una și să fac din ele tot grupuri de înțelesuri. De acest lucru
nu mă pot dispensa și-1 face provizor un colaborator (I. Popovici), iar eu îl fac definitiv.
După ce aflarea și clasificarea înțelesurilor lui cel s-a gătit, pot zvîrli și teancul întreg de
citații, iar nu numai jumătate dintr-însul. Scrisul lor în manuscript pe mine nu mă pri-
vește și pe mine nu mă costă timp, pentru că unul din colaboratori n-are altă însărcinare
pentru 100 de lei pe lună decît să facă această treabă de grefier.
Voiți un dicționar de un volum, nu publicați citațiile, voiți un dicționar de 4 volume,
publicați-le. Cum poftiți! Ori se vor publica, ori nu se vor publica, ori se vor scrie
în manuscript, ori ba, aceasta pe mine nu mă privește, nici nu m-ajută întru nimic. Sper
că am vorbit lămurit.
Mai este însă încă o manifestare a acestui miraj, de curînd ieșită la iveală. Ea se
numește rezumat și despre dînsa vreau să vorbesc cîteva cuvinte. „Rezumează ca Darwin!“
mi-a scris un coleg de la Academie, un om dealtfel foarte inteligent. Mult m-am muncit
eu să dau vreun înțeles acestor vorbe și n-am putut. Mai întîi ca Darwin mi-a părut
ceva nepotrivit, măcar că nu curios, căci știu doar bine că românul nu poate dormi liniș-
tit pînă ce nu se va compara cu Bismark, Napoleon, Alexandru Machedon etc. Dar după
aceea mi-au venit alte considerații în minte, care m-au lăsat pe gînduri asupra enigmei
aceștia: rezumat. Ca să rezumezi trebuie să ai un lucru mai mare oarecare gata. Darwin
a rezumat, după ce adunase studii peste studii în timp de 20 de ani și mai bine. Lăsa-
ți-mă și pe mine să gătesc dicționarul și pe urmă l-oi rezuma. Cum voiți să-l rezum îna-
inte de a-1 găti? Ori poate vă gîndiți la un rezumat virai, țiroi, petit-ă-petit, nach und
331
nach? Voiți adică să rezumez pe cel de pe acum, de pildă. Ei, cum să-l rezum? Să nu citesc
citațiile toate și să nu clasific înțelesurile toate, cîte vor ieși din ele? Despre aceasta am
vorbit mai sus și ne-am convins cu toții că ar trebui să fiu lipsit de simțul știențific,
pentru ca să fac una ca aceasta. Apoi, atunci cum să rezum? Dacă am aflat zece înțelesuri,
să pun numai cinci? Dar mai întîi este și aceasta treabă de om cuminte? După ce m-am
chinuit o zi întreagă frămîntînd o mie de citații, să dau cu piciorul în munca mea
întreagă numai pentru gustul de a economisi cel mult cinci minute?
înțeleg să nu scriu citațiile, precum nici nu le scriu, înțeleg să nu le public, dar să
șterg cu buretele 5 înțelesuri din 10, după ce m-am chinuit o zi întreagă să le aflu! Dar
să presupun că aș face pozna aceasta, pe care înțelesuri să le las la o parte? Unul este
important, pentru că e mai întrebuințat; altul tocmai pentru ca e mai puțin întrebuin-
țat, mai vechi, mai izolat, care apropie limba română de cutare limbă neolatină soră, altul
este important pentru că e nou, răsărit întîiași dată în mintea vreunui conțipist cunos-
cător superficial de limba franceză, dar care și-a făcut drum larg în limba comună etc,
etc. Pe care să aleg pentru auto-da-fe? Dacă ar avea cineva zece copii și ar trebui să
aleagă cinci din ei pentru a fi sacrificați vreunui idol, n-ar fi mai încurcat decît mine,
cînd aș sta să șterg cinci din zece înțelesuri ale lui cel. De această greutate m-aș putea
scăpa decît făcînd doar nebunia cea mai mare, aruncînd adecă înțelesurile într-o pălărie
și trăgîndu-le la sorți. Ei, atunci, cum să rezum? Pe unele cuvinte să le pun, iar pe altele
nu, trăgîndu-le la sorț din pălărie? Să nu traduc decît un înțeles, pe cel mai important?
Aceasta însă tocmai o fac, pe cît este negreșit cu putință! Să nu fac discuții lungi asupra
etimologiilor? Nici nu fac! îndată ce nu dau răpede de capăt unei etimologii, să-i pun
semn de întrebare? Aceasta tocmai și fac! Ei, atunci, cum să rezum?
Ba da, dacă n-ar fi dicționarul dicționar, ci vreo știință teoretică oarecare, dacă
adecă n-am avea a face cu cataloage de sunete, de cuvinte, de înțelesuri, cu petrecerea
prin cap a tot feliul de limbi, cu răsfoirea a tot feliul de gramatici și de dicționare, dacă
n-am avea a face cu un nămol de individe, toate deosebite unul de altul și care toate tre-
buiesc înregistrate, ci am avea a face cu noțiuni asupra lucrurilor acestora, am putea face
atunci teorii tot mai generale și mai rezumate. Din nenorocire dicționarul este un studiu
istoric, iar nu filozofic, unde ai a face cu cutare cuvînt, iar nu cu noțiuni asupra cuvinte-
lor. Acele cuvinte — nu-i vorbă — în capul nostru sînt prinse de conștiință mai mult ca
cuvinte-tip, ca noțiuni adecă formate pe baza cuvintelor pronunțate și auzite la diferite
ocazii, dar aceste noțiuni sînt sute de mii și tendința lexicografului este de a le ține sepa-
rate unele de altele și de a le simboliza prin scris una cîte una cu toate caracterele lor spe-
cifice, iar nu de a le amesteca în noțiuni tot mai mari și mai generale. Această muncă a
lexicografului este analoagă acelei pur istorice, unde cineva ar avea a face în adevăr
cu individe și ar examina de pildă sute de mii de plante, toate de alte specii.
Noi românii — ba și alte neamuri de oameni — avem multă tragere de inimă și
chiar pricepere pentru generalizări pripite, dar puțină răbdare pentru studiarea nigăioasă
a individelor. Pentru aceea chiar și studiile istorice la noi, unde, precum istoria vieții poli-
tice, sînt pline cu teorii filozofice fliușturatic înjghebate, iar altele, precum disciplinele
gramaticale, în special dicționarul, sînt în fașă. Pentru aceea și dicționarul este un lucru
primejdios, de care nu se poate atinge un român, ori în general un locuitor din Româ-
nia, fără a fi amenințat să-și dea de gol vreo slăbiciune intelectuală oarecare. Să dau cîteva
exemple trecînd peste împrejurarea că de la 1866 pînă astăzi, cu toate silințele Academiei
române, orice s-a putut face, numai dicționarul nu. Lazăr Șăineanu, cîtă vreme a făcut
cărți de feliul istoriei filologiei române, a pus lumea în mirare. Mai învățat om decît
332
acela, ziceau mulți, cu greu s-ar găsi chiar în altă țară. Și în adevăr, ca dintr-un izvor
nesecat, curgeau din pana acelui scriitor titluri de cărți, nume de autori, teorii și critice,
în special lexicografia română era forfecată, disecată și criticată — în noțiune și cu mare
spirit de sintetizare, firește!—încît Laurian, de ar fi trăit, ar fi murit de rușine, așa
de mult era dojănit și pus la locul lui de tînărul și prea învățatul filolog. S-a apucat însă
Șăineanu să lucreze „o deceniu" la dicționar, și știți ce a pățit. Atîta prostie este vîrîtă
în dicționarul său, încît te miri de îndrăzneala cu care împunsese pe Laurian și te întrebi
oare Lazăr Șăineanu să fie cu adevărat autorul? Nu vă îndoiți. El este. Tiktin este fără
contestare un învățat serios și pentru a scrie un dicționar este, relativ, foarte bine pre-
gătit. Cu toate acestea, dicționarul este așa de șugubăț, încît uite ce greșeli La silit să facă
numai în spațiul pînă la cerbică, unde mă găsesc eu acum: a scăpat din vedere cuvintele
barbă (vă rog să luați bine sama, cuvîntul barbă nu este în dicționarul lui Tiktin), barbar,
barbarie, bîja, blîndă, bojogar, bojogăreală, bojogăresc, boldiș, bugezesc, verbul bulbuc, verbul
mă buric, călțunariu, călțunăreasă, caragea (nu numele propriu!), carauiu, cărăuesc cu
toate derivatele lui, verbul căsnicesc, verbul cătănesc', traduce pe bitirdisesc prin rechi-
ziționez, pe brumar numai prin noiembrie, măcar că citează locul din Cuvinte din bătrîni,
II, 146, unde se spune că Sta Vineri s-a născut la 14 Brumar', bucheaua o pune la buche
și o traduce cu Schreiben und Lesen, Elementargegenstănde; cepurile bradului le traduce
cu cioturi, iar pe cel îl consideră ca identic cu acel. Trec peste nenumărate alte lipsuri
de cuvinte și de înțejesuri, pentru care vă fog să faceți o comparație între manuscriptu
meu și între dicționarul lui. Un specialist român în filologia romanică a luat direct din
Philippide, Principii de istoria limbii, pag. 159 și indirect din Miklosich Beitrăge, Vok III,
16, etimologia giur = yopog — fără să citeze. A publicat această bagatelă într-o bro-
șură plină de locuri comune asupra istoriei limbii române și a trimes broșura spre cetire
tuturor revistelor de pe pămînt. Un neamț de religie mozaică, Eugen Herzog, privat-docent
la universitatea din Praga, face o recenzie asupra broșurei în Archiv fur lateinische Lexi-
cographie und Grammatik, XII, 597 și laudă pe specialistul român mai ales pentru că
ar fi descoperit că giur este provenit din calc! Iar specialistul român a tăcut! Cită vreme
a fost vorba de generalități, a putut cineva crede că cel cu broșura e un om învățat, iar
neamțul cu recenzia altul și mai învățat încă. Un lucru de nimic însă, un cuvînt, o păr-
ticică adecă de dicționar a pus deodată în evidență două lucruri, la specialistul român un
defect moral mare, iar la specialistul neamț o încumetare de a da brevete de capacitate
în lucruri pe care el singur nu le cunoaște. Ba rușinea, din cauza unui cuvînt, s-a răs-
frînt și asupra întregei reviste, în care a apărut recenzia. Căci ce încredere mai poți avea
în recenziile din Archio fur lateinische Lexicographie und Grammatik, cînd vezi strecurîn-
du-se printre redactorii ei oameni așa de competenți și de cu măsură ca Eugen Herzog?
Și acum să vin la ultimul mijloc de a mai scurta din timp. Cînd dicționarul este așa
de primejdios, că nu se poate cineva atinge de dînsul fără să lese fîșii de prostie din
sine însuși, cum aș putea încredința eu o parte din munca mea proprie — clasificarea defi-
nitivă a înțelesurilor, a formelor, transcrierea fonetică, traducerea în latinește și fran-
țuzește, etimologia — unui altui oarecare, de pildă unui colaborator al meu? La acest
lucru m-am gîndit odată, dar am părăsit planul ca nerealizabil. Mai întîi, acel care și-ar
lua asupra lui o parte din sarcina mea, ar trebui să lucreze cu biblioteca mea, pe care numai
eu o am. Ar trebui prin urmare să lucreze în aceeași odaie de lucru cu mine. Aceasta e cu
neputință, pentru că în această odaie de lucru de abia pot găsi loc eu. Odaia mea de
lucru este odaia unui om sărac. Apoi cunoștințele colaboratorilor mei nu sînt îndestu-
lătoare pentru asemenea sarcină. Să vorbesc numai de limbile pe care ei le cunosc.
333
G. Ibrăileanu, ca oricare bun român știe numai franțuzește. Dealtfel, de breasla lui e
filozof și s-a făcut profesor de românește așa de ocazie. Cursurile mele de filologie nu le-a
ascultat, elevul meu n-a fost, chiar să citească cu chirilic acum de curînd a învățat și încă
nu știe bine. I. Popovici știe franțuzește, latinește și puțin grecește. C. Botez știe destul
de bine franțuzește, nemțește, inglizește, italienește, latinește, apoi puțin grecește. De
slavonește era să se apuce, dar pînă acum a tot trăgănat afacerea. I. Botez știe franțu-
zește și inglizește, dar, ca și Ibrăileanu, e filozof de breaslă și tot așa de străin de stu-
diile filologice. însă vă închipuiți d-voastră că numai limbi multe trebuiesc știute de cel
care vrea să facă dicționarul limbii române? Atunci și chelnerii și-ar putea lua sarcina
aceasta. Ce mai trebuie pe de lături nu vă mai spun, pentru că vă închipuiți singuri. Ceea
ce vă rog să vă amintiți este că nu teorii trebuiesc pe cîteva cunoștinți individuale bazate,
ci experiențe nenumărate și generalizări ținute în frîu cu mii de lanțuri. C. Botez și I. Po-
povici au solide cunoștințe filologice și numai modestia îi împiedică de a publica grama-
tici istorice ale limbii române și a le prezenta Academiei spre premiare, dar sînt niște înce-
pători față cu asemenea sarcină grea, ca aceea a redactării definitive a articulelor de dic-
ționar.
Ce aș putea face? Chiar să admit că aș putea lucra în aceeași odaie și deodată cu ace-
leași cărți cu C. Botez, cel mai învățat dintre colaboratorii mei, de pildă, ar trebui să aleg
dintr-o listă oarecare de cuvinte — să zic din grupa cenușereasă — cerbică — elementele
latinești, pentru ca dintr-însele să-i încredințez lui o parte, deoarece cu elementele
nelatine el nu poate lucra, necunoscînd limbile de origină. Dar știu eu care sînt elementele
latine așa deodată? Tocmai aceasta e greutatea, să le știu care sînt. Eu la fiecare vorbă
mă nevoiesc întîi să aflu înțelesurile, apoi să le traduc și apoi să aflu originea cuvîntului.
Să procedez pe dos e imposibil, căci originea cuvîntului de cele mai multe ori din înțele-
surile lui apare. Ori cum să fac? Să căutăm și să traducem înțelesurile așa cu hurta împre-
ună? La fiecare moment am întîlni cîte un cuvînt obscur, pe care nu l-am putea lămuri
decît punînd în joc cunoștințile limbilor latină, greacă, slavă, turcă, ungară etc. deodată
și colaboratorul meu ori ar sta cu mînile în buzunar încurcînd numai mișcările mele,
ori ar răsfoi prin vraful de bilete, cu gîndul că doar va găsi vreun cuvînt mai ușor,
așa cum va da Dumnezeu. Ori să aleg eu cuvintele cele mari cu sute de înțelesuri și de
izolări, precum cel, dau, stau etc., a căror etyma sînt niște bagatele, și să le dau colabora-
torului, iar eu să opresc mărunțișurile și obscuritățile? Din nenorocire acele cuvinte mari
au atîtea fine nuanțe de înțeles, atîtea izolări profunde și foarte importante, încît clasarea
lor este o întreagă artă, pe care numai experiența cea îndelungată a unui profesor poate
să o stăpînească.
Cum pot eu lăsa un lucru așa de fin pe mîna unui începător? Popovici, cel mai
meșter la aceasta, pentru că deja de un an și jumătate lucrează în acest sens, încă face
de multe ori în așezarea provizorie a înțelesurilor atît de mari greșeli, încît mă înspăimînt,
cînd mă gîndesc că ar putea fi publicate. Voiți să faceți din dicționarul Academiei o lu-
crare ca aceea a lui Șăineanu? Dar chiar admițînd că aș putea face aceasta, încă nu s-ar
scurta vremea mult, pentru că cuvintele cele mari sînt foarte puține, iar numărul cel
enorm este format de mărunțișuri și de obscurități. Economia de timp ar fi poate de un
an cel mult, dar în schimb s-ar strecura sigur în dicționar greșeli ce ar păta tot restul.
Domnule prezident, ați cerut să vin la București și să vă aduc manuscriptul. Eu
vă trimit acest raport și ca prubă manuscriptul cea-cerbică. Ce aș putea să vă spun oral
în afară de cele scrise mai sus? Ce întîmpinări ați putea să-mi faceți în afară de cele pe care
le știu deja și la care am răspuns de atîtea ori? Prin scris oamenii se înțeleg mai bine
334
în cursul discuției orale multe vorbe se spun, care n-ar trebui spuse. La scris omul
deschide mintea bine și, cînd n-are ceva serios de spus, tace. Sînt lucruri asupra cărora nici
Dumnezeu n-are putere. Nici el nu poate să ne întoarcă la vîrsta primei tinereți, de
pildă. Cu atît mai multe sînt lucruri omului imposibile. Nu se poate scrie un dicționar,
nici chiar mizerabil, în cinci ani de zile. Iar eu nu pot în mai scurt timp decît de zece ani
de acum înainte să gătesc dicționarul, cu care m-a însărcinat cea mai înaltă instituție cul-
turală din România. Terminul este foarte scurt pentru oamenii cu răbdare, căci asemenea
muncă este chiar o minune că se poate sfîrși în așa de scurtă vreme.
Binevoiți, domnule prezident, a primi încredințarea înaltei mele considerații.
Alexandru Philippide
Manuscriptul de prubă al dicționarului vi-1 trimet peste cîteva zile pentru că cel
care scrie citațiile n-a gătit încă lucrul.
D-lui Prezident al Comisiei Dicționarului
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 261—270.
58
Sînt la cenușă.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 256.
Iași, 28 febr. 190 3
A. Philippide
59
Iași, 28 sept. 1903
Iubite d[omnu]le Bianu,
Deocamdată toată băgarea de samă trebuie îndreptată într-acolo, ca
să se gătească a patra parte a Dicționarului (A.B.C.) pînă la viitoarea ședință
a Academiei. Eu cu partea mea merg așa de răpede, încît cele patru ajutoare
de abia se pot ține de mine. Mai este încă o mulțime de manuscript de scris
și o mulțime de citații (co-, cu-) de corectat și de redactat provizoriu. Nu mă
pot plînge că nu lucrează colaboratorii mei, dar au muncă multă și nigăioasă
și nu pot lucra atîtea ceasuri pe zi ca mine. în asemenea împrejurări, nu poate
fi vorba de mutat, adecă de pierdut vremea, nici de alt ajutor din partea
colaboratorilor, decît să-și finească partea lor de lucru măcar odată cu mine.
Ar fi de dorit însă să o sfîrșească mai înainte pentru că au să aibă și altă
treabă de făcut. In vreme ce anume voi receti lucrarea, ca să corectez, să
tai, să regulez definitiv forma discuției etc., ei vor trebui să refacă începutul
manuscriptului după chipul cum lucrăm de vreo doi ani încoace, căci planul
după care lucrez azi nu l-am avut din nenorocire întocmai așa de la început.
Aceasta o știe dealtfel Comisiunea. Așa, fiindcă în cursul lui A am avut
necontenit de furcă cu dl. Hasdeu și fiindcă oamenii mari au putere de
335
sugestie asupra celor mici, apoi prin manuscriptul lui A s-au strecurat și din
partea mea formule hîsdeiane ca: „este complect imposibil^, „este evident
pentru un om cu judecată“, „între părerea cutăruia și părerea cutăruia nu
putem negreșit sta un moment la îndoială“, „mă mir de lipsa de discernămînt
a cutăruia“, „pînă una alta“ etc., care toate trebuiesc șterse, apoi discuții
lungi etimologice etc. Cînd se va sfîrși manuscriptul A—C, vom face prube
mai multe de tipar, unele într-un fel, altele în altfel, tot de cîte o pagină ori
și de cîte o coloană, pe care le vom supune aprobării majestăței sale. După
acele prube, se va putea constata îndată cît de mare va fi volumul întreg.
Eu sper că numai așa, cum îl fac eu, va putea da manuscriptul un volum de
oarecare întindere, de care să nu ni fie rușine. Astfel, fără citații, fără nimica,
va ieși o fițuică, de care cu drept cuvînt se va putea zice: Parturiunt montes
etc. Dar, în sfîrșit, dacă va da Dumnezeu să se nască copilul cu atîtea moașe,
atunci primul volum va poza fiecăruia dintre noi ca model și voi putea
zice unui lucrător de aici oarecare: „Iaca verbul fac, ai să-l lucrezi după
tipicul^ lui bat; ori iaca conjuncția să, ai s-o lucrezi după tipicul lui că;
etc.“ în A—C se găsește orice ca model pentru rest. Nu se va găsi nimic
de la D în jos, care să nu-și găsească analogul în A. —C. Cu manuscriptul
A—C— nu se poate opera altfel, întîi pentru că nu e definitiv, al doilea
pentru că e numai unul, al treilea pentru că e foarte greu de mînuit: mie
însumi mi-i lehamite de a-1 mai tăbîrci și foarte adesea, măcar că știu că
am dat traducerile unor sinonime pe la Ad- ori pe la Af-, prefer să traduc
aici la CI- din nou decît să mai răscolesc vrafurile de file.
Deci, încă o dată, nu trebuie acum altă preocupare decît să gătim
odată volumul întîi și să-1 dăm la tipar. După aceea ne vom gîndi la mutat
și, foarte probabil, la un al cincilea colaborator. Din nenorocire oameni și
cu oarecare cunoștinți și robaci se găsesc foarte rar: palavragii, critici și
moftureni însă, cît păr în cap. Am la îndămînă unul, care e chiar acum
bunișor, dar care va fi încă mai bunișor peste vreo doi ani, după ce-și va
complecta studiile și asupra limbii române și asupra limbilor străine (veche
slovenă etc). E tînărul Gălușcă, pe care-1 cunoști, pentru că grație d-tale
a căpătat o bursă de 150 de lei pe lună, ca să studieze în Germania. Gălușcă
a trecut chiar acum cu frumos succes licența în filologie modernă și peste
cîteva zile pleacă la Halle a.S. Peste vreo doi ani ar face bună treabă la
Dicționar. Cîți mai sînt pe aici, unii sînt slabi tare la carte, alții de abia,
au început să învețe (de pildă tînărul G. Pascu, băiat foarte inimos și cu
multe aptitudini, pe care-1 recomînd cu această ocazie atenției d-tale), alții
sînt filosofi de meserie și urmează la cursurile mele numai ele sport, mai
ales de cînd ajunge cineva mai lesne profesor de românește cu filozofia
decît cu filologia. Dar voi căuta și voi găsi.
Am cetit cu mare băgare de samă dezbaterile Academiei privitoare la
Dicționar și m-am bucurat că nu este mare deosebire între cum lucrez eu
și cum ar voi să se lucreze d[om]nii care au luat parte la discuție. M-a
bucurat mai ales faptul că dl. Kalinderu a găsit așa de puține greșeli la
traducerile franțuzești — ceea ce înseamnă că la traducerile latinești nu se
vor fi găsind greșeli defel, deoarece eu știu mai bine latinește decît fran-
țuzește. Voi face însă observațiile următoare: Pe ungurul csăko îl traduce
336
Ballagy prin Helmhut adevăratul cuvînt nemțesc pentru csâkd, căci Tschako
e împrumutat din ungurește; iar pe Helmhut îl traduc Sachs-Villatte, ediția
mare, prin chapeau (en forme de) casque (cetește: chapeau en forme de casque
ori chapeau casque), adevăratul cuvînt francez pentru chako, shako, schako,
toate trele variante ale cuvîntului unguresc. Pe ceauș nu-1 traduc prin
serviteur dans le bureau, ceea ce într-adevăr este horribile, ci prin serviteur
dans le bureau d'une prison, ceea ce e mai puțin bine decît garșon de bureau
dans une prison, dar nu așa de îngrozitor ca garșon dans le bureau. Pe
centrez nu-1 traduc în franțuzește, pentru că-1 reproduc întocmai din Băr-
cianu și așa am luat o hotărîre mai acum doi ani — pe care o cunoașteți —
ca atunci cînd nu sînt sigur de existența ori de popularitatea unui cuvînt,
să-1 reproduc întocmai cu semn de întrebare din dicționarul unde l-am
găsit. Cînd acel dicționar e, ca Pontbriant, român-francez, traducerea va fi
firește franceză; cînd însă e român-german, ca Bărcianu, traducerea va fi
firește germană. Pentru publicul român am tradus în parantez în română,
pentru că la noi puțini știu nemțește, dar pentru publicul străin nu mă
îngrijesc, căci care învățat nu știe nemțește?
Să-l văd pe cineva cînd mi-oi vide ceafa nu e un pleonasm, pentru că
-l și pe cineva sînt numai în aparență ambele obiecte drepte: în realitate l
este subiect psiologic și unicul obiect drept este pe cineva. Asupra chestiei,
vezi: Philippide, Principii de istoria limbii, pag. 134. Nu este din partea
mea o incontestabilă scăpare din vedere, ci o complectă conștiință și o perfectă
pricepere a lucrului.
Cu toate acestea, observațiile d-lui Kalinderu mi-au făcut mare mul-
țămire, pentru că probează că aprecierile pe care le face asupra mea, în
chip așa de favorabil, sînt bazate pe o lectură serioasă a manuscriptului,
deci pe convingere. Aș fi foarte fericit dacă unii și alții din membrii Aca-
demiei ar avea timp să citească manuscriptul și să-ini facă observații asupra
lui, pentru că o mulțime de scăpări din videre, definiții greșite, înțelesuri
lipsă, traduceri franceze defectuoase etc. ar putea fi îndreptate. De toate
observațiile, cîte s-au făcut pînă acum, eu am ținut și țin socoteală și mul-
țămesc din suflet tuturor acelora care au binevoit să mi le facă. Cît despre
tăieri din datele dicționarelor, am să fac oricîte veți pofti.
Al d-tale devotat,
A. Philippide
P.S. D-le Bianu, mult ai făcut pentru Gălușcă, dar mai fă ceva!
Dintr-o 150 lei acest om trebuie să trăiască, să plătească cursuri, să facă
drumul, să se întoarcă în țară pentru examenul de capacitate. De unde să
ajungă? N-ar putea Ministerul Instrucției să-i dea vreo cîteva sute de lei
pentru drum ?
A. P.
Arhiva Acad. R.S.R.., Dosar P — 17 — 1898—1903, f. 273—278.
337
60
Iași, 15 dec. 1903
Iubite d[omnu]le Bianu,
Gălușcă mă roagă să stăruiesc pe lîngă d-ta să-i dăruiești un exemplar
din Bibliografia română veche. Adresa: Sophien-strasse 32, Halle a.S.
Știi că prubuluiam ca pe la Crăciun 1903 să fie gata c. Măcar că n-am
stat degeaba un minut, mă găsesc în momentul de față aproximativ la
mijlocul lui CO-(Comendatoriu < din Șincai, III, 182 > , pagina 9624).
După co- mai sînt cr-, și cu-, care la un loc fac cît co-. Dacă trebuie
numaidecît ca la mart, să se înceapă tipariul, pot întrerupe scrisul mai
departe și să m-apuc de revizuit din urmă. S-ar putea amîna însă începerea
tipăritului cu cîteva luni, pentru ca să fie încalea gata un șfert scris și
armonizat. în tot cazul, pot zice că în 4 ani am scris un șfert de dicționar,
ceea ce este extraordinar și pe aiurea, dacă nu cumva nevăzut nicăieri.
Al d-tale prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 279—280.
61
Iași, 31 ianuar 1904
Iubite d[omnu]le Bianu,
M-am oprit la pagina 10027 (zece mii douăzeci și șapte) la cuvîntul
copios. M-apuc, chiar după finirea scrisorii aceșteia, de revizuit. Te rog tri-
mete-mi: 1) Lista de cuvinte a lui Sima din Convorbiri literare, XVII, 275;
2) Frîncu-Candrea, Românii din Munții Apuseni, București, 1888; 3) Anu-
arele lui Weigand, VIII, IX, X; 4) Șăineanu, Influența orientală asupra
limbii și culturii române, Bucur., 1900.
Al d-tale devotat,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1897—1903, f. 258—259.
1	Marginal loan Bianu notează: „Nr. 1 —indicația greșită; am cerut să arate unde
se află în adevăr. Nr. 2 și 4 — s-au trimis la 3 febr. 1904. Nr. 3 — am scris lui Harrassowitz
să i le trimită de-a dreptul la Iași — 5 febr. 1904“.
62
Iași, 27 febr. 1904
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimet ms. pînă la ad-; Scurtări, semne și alte observații, care trebuiesc
publicate în fruntea Dicționarului; Instrucții pentru tipograf. Prefața se va
publica atunci cînd va apărea întregul întîi volum și este chiar de dorit
338
să nu se răspîndească Dicționarul în fascicule: să nu tragem a rău cu fasci-
culele celea! Decît să renunț la traducerea latină mai bine renunț la cap:
nu pierd nici un timp cu ea; este una din trebuințele și podoabele totodată
ale Dicționarului; dacă voi muri eu, se vor găsi destui care să facă tradu-
cerile latine mai departe, mai ales cînd va fi însărcinat cineva numai cu
aceasta; ar fi păcat de Dumnezeu ca într-un dicționar atît de muncit, unde
avem limba latină veșnic înaintea ochilor, ca o limbă mamă a limbii căreia
se face Dicționarul, să renunțăm la darea înțelesului printr-un cuvînt latin
și să recurgem la limba aceea așa de banală, pe care o știu și cînii în țara
aceasta, dar pe care foarte puțini o știu dincolo de granițele Franței și ale
României. Toți învățații din lume știu latinește, 10 la sută numai știu
franțuzește. Pentru cine destinați Dicționarul ? Cine a vîrît în cap Comisiunii
așa idee, al dracului om a fost acela! Eu în tot cazul voi continua pînă
la capăt de a traduce în latinește. Vă rog apoi, în numele științei, lăsați
exemplele așa cum sînt. Dicționarul va fi mai înainte de toate un izvor
pentru toți acei ce dintr-un punct de vedere ori altul vor studia limba
română. Din exemplele cele multe se vor afla întîiași dată formele limbii
noastre (cazuri, numere, persoane, genuri, timpuri, moduri etc.) din diferite
timpuri și diferite provincii. Din exemplele cele multe se vor afla întîiași
dată înțelesurile acestor forme. Din exemplele cele multe se vor putea înjgheba
întîiași dată morfologia și sintaxa limbii noastre, care lipsesc pînă în momentul
de față. Din exemplele cele multe vor ieși studii comparative folcloristice
între poezia populară română și alte poezii populare din punct de vedere
al cutărei comparații, al cutărei imagini, al cutărei preferințe, al cutărei
deprinderi, etc. Dacă luați exemplele, decapitați Dicționarul. Au să vă facă
răspunzători pentru aceasta generațiile viitoare. Sînteți dușmanii țării d[um-
nea]voastră? Dacă luați traducerea latină și exemplele, aveți să faci [sic]
o sfrijitură de dicționar, de să-i fie cuiva silă să se uite la dînsul. Noroc
numai că este manuscriptul — și sper că la termenul de mine hotărît manu-
scriptul va fi tot gata — se va găsi poate vreun Hachette care să-l publice
cum se cuvine.
Al d-tale devotat prietin,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1904—1911, f. 4—5.
63
Iași, 8 mart. 1904
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți trimet un șir de observații asupra tiparului. Sper că-mi veți da
dreptate. îți mulțămesc pentru amabilele d-tale cuvinte și te asigur de com-
pleta mea stimă și de frățeasca mea iubire. In curînd trimet iar manuscript.
Revizuirea devine tot mai lesnicioasă. Cînd voi sosi la punctul — cam pe
la al —, unde manuscriptul e lucrat în maniera actuală, revizuirea va deveni
o bagatelă. Atunci voi relua pe co- de unde l-am lăsat și voi da zor sfîr-
339
șitului lui C. Cînd primul volum va fi tipărit, cel de al doilea se va lucra
mai lesne pentru o mulțime de motive. Dar acum, deocamdată, să-1 vedem
tipărit pe acesta și să nu ne diochem. Eu sînt sănătos ca un tun. Te rog,
arată plecate complimente colegilor de la Academie, în special membrilor
Comisiunii.
Al d-tale devotat prietin,
A, Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1904—1911, f. 8.
64
Iași, 24 mai 1904
Te rog, trimete-mi observațiile pe care acum de curînd le-a făcut dl.
Kalinderu, unde vorbește despre acâu, amphora etc. 1 Vreau să răspund
la ele 2. Te rog să-mi spui la cîte ceasuri ne vom întîlni în ziua de 11 iuniu. 3
La revidere,
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1904—1911, f. 42.
1	în ședința Comisiei Dicționarului de la 7 mai 1904, I. Kalinderu formula cîteva
critici, din perspectiva recomandărilor ulterioare ale Comisiei de a reduce timpul necesar
redactării prin renunțarea la traducerea în limba latină a termenilor, prin excluderea unor
termeni mai puțin cerți, luați din alte dicționare etc., prcum și continuarea elaborării
dicționarului cu două echipe de redactori:
„Am avut la dispozițiune 32 de pagini, din citirea atentă a cărora am constat cele
următoare:
L Era înțeles că se va renunța la traducerea latineasca, pentru a grăbi mersul lucrărei.
Cu toate acestea, la fiecare cuvînt văd traducerea latinească, pe lîngă cea franceză. Ba se
dă și traducerea germană, de exemplu la cuvintele: abaldă, abaluță, abagiubă, abducțiune
etc. M-am gîndit că traducerea germană e luată din Dicționarul de la Buda și reprodusă
ca citațiune. Dar, abducțiune, de exemplu, nu e luat din Dicționarul de la Buda și totuși
e însoțit de definițiunea ce i-a dat dl. Tiktin în limba germană: Muskelbewegung welche
ein Glied vom Kbrper abzieht, și după aceea vine traducerea acestei definițiuni pe româ-
nește: mișcarea unui mușchi care îndepărtează un membru de la trup.
Procedarea mi se pare cu atît mai puțin metodică, cu cît d-asupra cuvîntului abduc-
țiune e cuvîntul abductor *, și acolo nu se mai citează definițiunea d-lui Tiktin pe nemțește
ci numai traducerea românească a acestei definițiuni. Ce se face unitatea necesară de
lucru? Mai trebuie să întrebăm de ce se dau definițiuni numai pentru terminii de ana-
tomie, și de ce se dau după dl. Tiktin?
Lipsa de metodă se vede și la cuvintele pe lîngă care s-a alăturat numai traducerea
germană, care nici nu e prevăzută în program, ca acărie, pentru care se dau două traduceri
* care n-ar trebui să vie înaintea lui abducțiune, ci în urmă.
340
germane și nici una latină (care dealtminteri nu e necesară), sau franceză. Iar alte cuvinte
au traducerea latină și n-au traducerea franceză, exemplu: acățele de viță, care se zice
franțuzește vrilles.
Altele au traduceri greșite, ca acău. Acău e definit pe românește: o măsură de
40 de cupe și o măsură de capacitate mai mare decît vadra. Iar pe latinește e tradus
cu amphora, care nu era o măsură de capacitate, și pe franțuzește cu Mesure de capacite
de 40 litres. De ce? 40 de cupe nu e tot una cu 40 litres și nici expresiunea mai mare
ca vadra nu e chip să se traducă cu 40 litres.
II.	Se spusese că Dicționarul va cuprinde cuvintele literare actuale, arhaice sau
neologice de obște admise și termenii tehnici, excluzînd cuvintele incerte și mai ales cele
fabricate, care au fost așa de numeroase la noi, precum și cuvintele cari se găsesc numai
în cîte un dicționar, în vreun autor fără valoare, fără ca existența lor să fie documentată
prin citate. Și, cu toate acestea, găsim cuvinte evident fabricate ca: abețedă, pentru care
nu dă nici un citat și ca aberaciune, cu o singură citațiune din teatrul lui Alecsandri, unde
această formă poate să fie sau o simplă greșală de tipar sau o deformațiune intențio-
nală.
Mai am de obiectat că cuvinte ca acău, care nu este decît cuvîntul unguresc ako
pronunțat românește, ca și colop sau kalap (pălărie) — (nu știu dacă acest din urmă
e admis de dl. Philippide), și alte asemenea, nu sînt cuvinte care să figureze în Dicțio-
narul limbei literare sau generale române, ci în un glosar de provincialisme, alături cu
forme ca: feșter (forster), filer (Fiihrer), joben etc...
La cuvîntul abraș sînt traduse toate accepțiunile, în număr de cinci, ba mai e tradusă
și etimologia turcească în patru feluri. Mai e nevoie să spun că etimologiile celelalte nu sînt
traduse?, ceea ce este corect. La alte cuvinte, e tradusă o singură accepțiune. De exem-
plu: abat e un cuvînt mai important decît abraș, cu toate acestea e tradus cu un singur
echivalent.
III.	S-a cerut ca să se reducă numărul citațiunilor, și dl. Philippide a răspuns: ce
citațiuni să las afară? și a mai zis că însăși cernerea aceasta a citațiunilor ar întîrzia sfîr-
șirea lucrărei, prin timpul ce cere. Argumentele acestea au oarecare valoare, și de aceea
dacă citează la un cuvînt mai mulți autori, și chiar pe un autor de două, trei, patru ori,
e greu de a critica acest lucru. Eu însumi am adus argumente pentru a justifica mulțimea
citațiunilor (v. p. 181 din tomul XXV al Analelor Academiei). înțelegeam însă nea-
părat citațiuni din diferiți autori, nu citațiuni monotone din unul și același autor.
E însă un abuz cînd pentru o singură accepțiune a unui singur cuvînt, unul și ace-
lași autor e citat de treizeci de ori, în treizeci de pasaje consecutive.
La pagina 3 de pildă, pentru a, luat ca obiect nedrept, Dosoftei e citat de 30 de
ori! Mitropolitul Varlaam e citat de 17 ori. Asemenea fapte n-au decît o singură expli-
cație, că s-a dat la tipar materialul brut, fără nici o revizuire, în contra celor hotărîte de
Academie. Profuziunea aceasta de exemple nefolositoare se vede la toate paginele.
La pagina 2, pentru a documenta întrebuințarea lui a cu îmi este, îmi vine, sînt
17 citațiuni din Creangă!
Dicționarul lui Littre e recunoscut ca dicționar bun; va fi avînd defecte, nu știu,
dar am fi fericiți să avem un dicționar aproape ca acela. El are multe citațiuni, dar la
dînsul citațiunile ne dau viața, cronologia cuvîntului; el citează mulți autori, nicăieri
însă, la o singură accepțiune a unui cuvînt, nu citează de treizeci de ori, de 17 ori, unul
și același autor.
La acela, pagina 22, col. 2-a, sînt 25 de extrageri din Pravila de la 1814 (Iași).
341
La acela, adjectival (pag. 21 jos și pag. 22, col. I-a), Creangă e citat de 12 ori.
Oare a întrebuințat Creangă pe acela adjectival în 12 nunațe deosebite? La acasă, în
accepțiunea a doua (pag. 17, col. I-a), Creangă e citat de 10 ori! La ce? Cum? Sînt
zece nunațe? Atunci să împartă dl. Philippide accepțiunea a doua în 10 nuanțe. Eu
cred că nu e acolo decît o singură nuanță și că sînt 10 citațiuni numai pentru că a
avut pentru acasă accepțiunea a doua, zece bilete sau fișe și că le-a trimis pe toate la tipo-
grafie.
IV.	La toate cuvintele se alătură pronunțarea figurată. Aci văd niște pronunțări
care vor fi existînd la unele persoane, dar care dacă nu mă înșel nu se pot admite că
sînt cele adevărate, adecă cele generale. Toate cuvintele cari încep cu abs, le trece ca
pronunțate aps. Nu se zice apsență, apsolut, apsorb, apstrag și așa mai departe; sînt
de părere ca să se arate numai pronunțările figurate absolut necesare. Cred că figurarea
pronunțării nu e trebuincioasă, după cum zice Academia franceză (în prefața la edițiunea
din 1879 a dicționarului): „Nu se învață pronunțarea dintr-un dicționar: ea nu s-ar putea
învăța decît rău, oricîtă osteneală și-ar da cineva ca s-o reprezinte ochilor. Semnele pro-
prii lipsesc de obicei pentru a o exprima, și acele ce s-ar inventa pentru a le înlocui n-ar
putea decît să inducă în eroare în cele mai multe cazuri. Pronunțarea cea bună se învață
în societatea oamenilor cu știință bună de carte".
V.	Nu știu dacă lipsesc cuvinte din cele 32 pagini cercetate, dar lipsesc înțelesuri.
De exemplu la absolv, nu se spune înțelesul special al acestui cuvînt ca termen juridic.
De asemenea, nu sînt indicate nicăiri sinonimiile, ceea ce e necesar tocmai în un dicționar
al limbei literare. Chiar în dicționarul Larousse cel mic se arată sinonimiile! încercarea
s-a făcut în Dicționarul universal, Șăineanu, însă într-un mod așa de defectuos încît ne
lipsește încă cu totul stabilirea sinonimiilor.
VI. Definițiuni greșite. Accelerat e definit astfel: iute, mai ales despre drumul de
fier. Accelerez nu este definit, ci numai explicat prin sinonimul grăbesc. Era locul: 1) de a
spune că aceste cuvinte sînt sinonime, 2) de a arăta în ce diferă. Dar, de unde găsește că
accelerat se zice mai ales despre drumul de fier? Accelerare, accelerațiune, a accelera sînt
noțiuni necesare în mecanica generală și erau noțiuni curente și cu mii de aplicațiuni, cînd
nu prevedea nimeni că se vor inventa drumurile de fier.
Ca rezumat, am făcut obiecțiuni în ce privește: traducerea latinească, traducerea ger-
mană, traducerea franceză, cuvintele cari nu există, numeroasele citațiuni^ pronunțarea figu-
rată și definițiuni greșite.
în urma acestor observații!ni, și fără a mai examina și alte cuvinte din imprimat,
modesta mea părere e că Academia să menție întregul său program și să aplice în special
ideea împărțirii lucrării, și această aplicare să se facă în termenul cel mai scurt, adecă în
cel mult o lună.
împărțirea se poate face ținîndu-se seamă de preferința d-lui Philippide, pe litere
sau pe categorii de cuvinte, astfel cum n-am lipsit a declara, ori de cîte ori am avut
prilej a mă rosti ca membru în Comisiunea Dicționarului.
La obiecțiunile ce s-ar putea face .acestei propuneri, să-mi permiteți să răspund repe-
tînd ceea ce ziceam la 1 aprilie 1903:
„Procedeul acesta e practic, căci a fost adesea aplicat; cazul cel mai recent e dicțio-
narul francez făcut de Hatzfeld, Darmestetter și Ant. Thomas. Lista ar fi lungă, a Dic-
ționarelor făcute de cîte 2—3 redactori. Toate enciclopediile cari nu sînt altceva decît
dicționare foarte complicate, se elaborează prin munca mai multor zecimi de bărbați,
contopită de cîte 3—4 directori.“
342
Fiecare din colaboratori ar revizui singur și definitiv partea ce i ș-a atribuit, conform
observațiunilor de mai sus și cu altele făcute de Comisiune. Eu nu ridic nici o obiecțiune
în această privință; am toată stima și deplină încredere în colegul nostru, dl. Philippide,
ca filolog și lexicograf. Credința mea e, însă, că lucrarea, astfel cum se prezintă în pro-
bele tipărite, nu va conveni publicului și va fi supusă Ia multe, multe critici.
Lumea e setoasă de a vedea în sfîrșit lucrarea terminată, fără a mai vorbi de augusta
dorință a suveranului, care așteaptă de atîta vreme apariția unui dicționar care să poată
servi tuturor românilor ca bază pentru studiile lor. Afară de aceea, Academia, promițînd
o asemenea lucrare, și-a luat ea însăși îndatorirea publicării, la care trebuie să răspundă
cu onoare și în timpul cel mai scurt.
Dacă am da d-lui Philippide încă unul, două sau trei ajutoare, cred că mersul lucrărei
nu s-ar grăbi cu mult, dacă ar rămîne ca tot d-sa să dea redacțiunea definitivă. Trebuie
dar — după mine cel puțin — să revenim la propunerea ce am făcut încă de anul trecut,
de a împărți munca ce a rămas între mai mulți colaboratori.
Pentru păstrarea unităței propunem ca în ambele cazuri, cei 2 sau 3 redactori s-ar
întruni la anumite intervale pentru a discuta cestiunile comune și a-și comunica mersul
lucrărilor, spre a conserva caracterul unitar al lucrărei. Propunerea aceasta o mențin și
pentru viitor.
într-adevăr, partea pentru care era indispensabilă munca și direcțiunea unui filo-
log, și care este adunarea cuvintelor și a citațiunilor e terminată. Iar pentru redactarea
materialului, persoane cari au dat dovezi că posedă bine limba română, și că o mînuiesc
cu putere sau cu dibăcie, pot foarte bine să o facă. Scriitori ca d-nii Naum, Coșbuc,
Slavici și alții prezintă toate garanțiile pentru o bună redactare a părței ce li s-ar încre-
dința. Bineînțeles că și puținii filologi ce avem ca d-nii Ovid Densușianu, I. Bianu, Puș-
cariu, vor fi chemați și ei a lua parte la munca comună.
Dacă Comisiunea Dicționarului primește propunerea ce-i fac, cred că trebuie să
hotărîm o listă de vreo 5—8 persoane, cărora să ne adresăm și să le împărțim lucrarea,
dîndu-le cîte o literă sau două, sau o jumătate de literă, după cum vor dispune de timp,
punîndu-le bine în vedere că Academia trebuie să le ceară exactitate în îndeplinirea
misiunei ce asumă. Fiecare ar trimite din lună în lună relațiuni despre înaintarea părței
sale și ar remite Academiei la începutul fiecărui trimestru partea lucrată.
în Dicționar fiecare ar avea o prescurtare specială formată din inițialele sale sau din
primele 3—4 litere ale numelui său, ce s-ar pune la sfîrșitul fiecărui articol, așa încît fie-
care ar avea numai răspunderea lucrărei sale.
Colaboratorii aceștia ar fi: 1) mai întîi domnii Botez I., Botez C., I. N. Popovici
și G. Ibrăileanu, colaboratori de ... ani ai d-lui Philippide, care cunosc prin urmare perfect
lucrările de pînă acum și care pot să redacteze definitiv cîte o parte, colegul nostru
dl. Naum, a cărui competență literară e desigur recunoscută de toți, d-nii Coșbuc, Sla-
vici, Ovidiu Densusianu, Pușcariu și Bianu. Aceștia și cu dl. Philippide, care ar continua
a lucra cu același zel ca pînă acum partea ce-i permit forțele de a lua, în loc de a fi cople-
șit cum a fost pînă azi, de o însărcinare prea grea chiar pentru un om cu capacitate
excepțională de muncă cum e d-sa, ar constitui un mănunchi de 9 lucrători, cu cari
chiar dacă s-ar întîmpla ca să scadă numărul lor cu o unitate sau două — dacă s-ar
ivi împrejurări care n-ar permite vrunuia să consacre dicționarului timpul său, am putea
cu tot dreptul să sperăm a avea în curînd terminată opera pe care o așteaptă cu nerăb-
dare și suveranul țărei și toți fiii săi culți. Putem de asemenea să ne adresăm la specia-
343
liști și să le cerem să redacteze termenii speciali. Aceasta ar avea nu numai folosul de a
grăbi sfîrșirea lucrării, ci și de a ridica valoarea ei, căci de cîte ori am avut ocaziune a
cerceta cuvinte prelucrate de către dl. Philippide s-a putut vedea că se găsesc erori mai
ales la cuvintele speciale, tehnice.
Academia franceză a dat o îngrijire cu totul deosebită termenilor de știință în dic-
ționarul ei, și a dat pentru toți definițiuni clare și precise (v. prefața ediției din 1879).
Ea a avut aceeași atențiune și pentru termenii de meserii. A se vedea cuvinte ca: darse,
darne, echenilloir, ecobuer, emmannequiner, emmortaiser, epissoir etc. într-o limbă în care
se întrebuințează încă așa de multe termene tehnice străine, ca a noastră, este și mai
necesar să facem inventarul celor românești ce avem.
Am putea să ne adresăm, de exemplu, pentru termeni de mineralogie, geologie, son-
daje, industrii extractive, d-lor Sava Ștefănescu, Mrazec sau Munteanu-Murgoci; pentru
termeni de igienă și de administrațiune sanitară, d-lui dr. Felix; pentru termeni asemenea
de igienă, de demografie etc., d-lui dr. Proca; pentru termeni de istoria dreptului, de
drept administrativ, de finanțe etc., d-lui G. Popovici, fost deputat în parlamentul aus-
triac, și altora.
Eu cred folositor concursul specialiștilor, pentru că e foarte posibil ca un literat sau
un profesor competent în limba română și cu gust bun să nu cunoască unele termene teh-
nice sau să le atribuie o definiție ori un sens greșit sau incomplet. în puținele cuvinte
redactate ale dicționarului, ce am avut prilejul să observ pînă acum, am găsit relativ
multe erori la cuvinte tehnice. Sînt consemnate în tomul XXIII al Analelor noastre
(pag. 191) și XXV (pag. 177) erorile ce am aflat la cuvintele: bufon, balama, balan-
sier, balast, ceacău, ceaiu, accelerat.
Experiența a confirmat dar că cuvintele tehnice ar putea să rămînă atît ca omisiuni
cît și ca erori, o parte slabă a dicționarului, dacă nu facem apel la specialiști.
Colaboratorii, care au primit cîte o literă, ar trimite termenii tehnici care cad în litera
aceea, împreună cu materialul adunat, colaboratorilor specialiști. Greutățile sau diver-
gințele la cari ar da loc acest mod de a proceda s-ar supune comisiunii noastre, care s-ar
aduna cel puțin o dată pe lună pentru a le rezolva. Comisiunea noastră, folosindu-se de
observările ce s-au putut face asupra celor 32 pagini tipărite ca proiect, ar putea să for-
muleze și mai precis principiile după care voiește ca lucrarea să fie făcută, așa încît
noii colaboratori ar fi călăuziți în munca lor.
Cînd s-a cetit în plenul Academiei raportul Comisiunei noastre, am fost trist impre-
sionat de nerăbdarea ce arătau unii din colegii noștri și am pus cea mai mare stăruință
pentru ca unii din ei să nu rămînă cu părerea pesimistă ce aveau în privința sfîrșirei lucră-
rei încredințată d-lui Philippide. Un dicționar, mai ales cînd e primul dicționar complect
al unei limbi, cere timp. Academia franceză a lucrat de la 1868 la 1879, adecă 11 ani
de zile, numai pentru a da o noua ediție a dicționarului ei.
Sînt silit să adaug că ridicarea sarcinii d-lui Hasdeu de a redacta vastul său dic-
ționar enciclopedic a nemulțămit, fără cuvînt după mine, unele persoane, cari nu aprobă
ceea ce s-a făcut, precum am văzut din aluziuni în ziare și în reviste. Doresc din tot sufletul
să nu se îndeplinească pronosticurile puțin plăcute ce au emis unii asupra noii lucrări,
și această dorință foarte vie a mea împreună cu nevoia ce se simte de un dicționar, care
să fie temelia oricărui studiu de filologie românească, m-a îndemnat la propunerile mai
largi ca în trecut, ce am onoarea să vă fac.
I. Kalinderu“
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17— 1904—1911, f. 12—2 8.
344
în ședința Comisiei Dicționarului de la 15 mai 1904, T. Maiorescu, nefiind de acord
cu unele din obiecțiile lui Kalinderu, propunea o altă formulare pentru hotărîrile pe care
urma să le adopte Comisia în această privință;
Domnule prezident,
Fiindcă nu împărtășesc unele din vederile exprimate de d. Kalinderu în referatul
d-sale, cetit în ședința Comisiunii de vinerea trecută, am onoare a propune alăturata for-
mulare a prealabilei deciziuni de luat în privința lucrării d-lui Philippide, pe care vă rog
să o supuneți deliberării Comisiunii cit mai urgent.
Cu cea mai deosebită stimă,
T. Maiorescu
D-sale d-lui prezident al Comisiunii Dicționarului
Avînd în vedere cele 32 pagini imprimate ca probă a Dicționarului limbei române,
Comisiunea recunoaște munca stăruitoare și conștiințioasă cu care d. A. Philippide
a căutat să îndeplinească însărcinarea primită de la Academia Română.
Pe de altă parte, însă, Comisiunea constată că lucrarea d-lui Philippide trece cu
mult peste limitele înăuntrul cărora Academia, conform cu dorința augustului inițiator
al acestei opere, a hotărît să se mărginească dicționarul, și —
Fără a se opri la toate amănuntele lexicografice, fără a cerceta definițiile și metoda
explicărilor date la diferitele cuvinte, sau a examina dacă toate cuvintele admise trebuiau
să figureze în dicționar, nici dacă mai sînt de indicat unele sinonime —,
Lăsînd din contra în toate aceste privințe atît răspunderea, cît și meritul autorului
î nsuși,
Comisiunea invită pe d. Philippide să se conformeze următoarelor hotărîri ale ei:
1)	Să elimineze toate indicările de pronunțare figurată, toată transcrierea fonetică;
2)	Să înlăture traducerea cuvintelor în latinește și în nemțește, menținînd numai
traducerea franceză;
3)	Să reducă în modul cel mai considerabil numărul și întinderea citațiunilor, precum
și prea multele arătări de nunațe;
4)	Să suprime multe din explicările gramaticale, d. ex. la pag. 3, coloana 1, E)
și altele.
Academia Română dorește să aibă dicționarul său în timp mai scurt decît îl propune
d. Philippide și în proporții mult mai reduse. Explicările gramaticale, traducerile, marea
sumă de citațiuni și de nuanțe ale înțelesului cuvintelor, așa cum le-a consemnat d. Philip-
pide, sînt opera d-sale personală, dar nu intră în cadrul hotărît de Academie și d. Philippide
este invitat să se conforme acestui cadru, deoarece lucrarea se face din însărcinarea și
în numele Academiei.
Conform acestei hotărîri, d. Philippide este rugat să trimeată Academiei cel mai
tîrziu pînă la sfîrșitul acestei luni o nouă probă de cuvinte, care să corespundă cerințelor
de mai sus.
14 mai 1904	T. Maiorescu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1904—1911, f. 30—33.
345
La 27 mai I. Kalinderu revenea cu următoarele propuneri:
1)	Să se admită pentru terminarea mai repede a dicționarului un sistem mixt, adecă
literile dicționarului se vor împărți între diferiții colaboratori, iar termenii tehnici ce se
găsesc la fiecare literă se vor trimete unor colaboratori speciali, care îi vor redacta.
Colaboratori însărcinați cu cîte una sau mai multe litere, propun pe domnii:
7. Botez, C. Botez ]
I.	N. Popovici ? cari au lucrat cu dl. Philippide
G. Ibrăileanu 1
și știu bine cum dorim să fie dicționarul.
A. Naum, colegul nostru.
I. Bianu, G. Coșbuc, I. Slavici, Ovidiu Densusianu, Pușcariu, și bineînțeles pe dl.
Philippide, care ne va spune cîte litere oprește.
Ca colaboratori speciali propun pe domnii:
Mrazec, Sava Ștefănescu și Munteanu-Murgoci, pentru termenii de mineralogie,
geologie, industrii extractive, rafinerie, sondaje.
dr. I. Felix, colegul nostru, pentru termeni de igienă, de administrațiune sanitară,
medicină.
dr. Proca pentru termenii tot de igienă, statistică, demografie.
G. Popovici, fost deputat în Parlamentul austriac, pentru termenii de istoria drep-
tului, drept administrativ, finanțe.
Și alții care se vor mai desemna.
2)	Acești domni vor fi adevărați colaboratori, adecă vor redacta singuri și definitiv
— afară de cazul cînd Comisiunea Academiei ar găsi cu cale să le ceară vreo modificare —
literile cu cari se însărcinează, sau termenii tehnici, sub răspunderea lor și conform cu
programul stabilit de Comisiune, cu directivele date sau ce se vor mai da, cu cele
publicate în Analele Academiei și cu observațiunile făcute asupra celor 32 pagini impri-
mate.
3)	Pentru împărțirea materiei, pentru rezolvarea dificultăților de executare și pen-
tru schimb de vederi, aceste persoane se vor întruni o dată la două luni la Academie. Prima
întrunire să fie la 21 mai 1904.
4)	Biroul nostru va pune îndată pe domnii notați mai sus, în cunoștință de cele
hotărîte și-i va ruga a da adeziunea lor și a se întruni la 21 mai, la ora ...
I. Kalinderu
Arhiva Acad. B.S.B., Dosar P— 17— 1904—1911, f. 36—38.
în ședința Comisiei Dicționarului din 11 iunie 1904, Al. Philippide propunea, la rîn-
du-i, pentru a grăbi redactarea dicționarului, ca doi din vechii săi colaboratori, C. Botez
și I. Popovici, „să fie însărcinați să redacteze dicționarul de la î înainte, adică partea
a 2-a a lucrării. în lucrarea lor să fie ajutați fiecare de cîte un colaborator nou, iar în
locul lor, ca ajutori ai d-lui Philippide, să se ia alți doi ajutători noi“. „în acest mod,
în 5—6 ani, se poate termina întreaga lucrare“.
Totodată declara că „precum a renunțat la discuțiunile etimologiilor^ tot așa va
înlătura din dicționar formele cari aparțin gramaticii și va reduce exemplele la strictul
346
necesar, urmînd a prezenta „o parte din dicționar astfel prescurtat, ca specimen pentru
a fi imprimat și în urmă examinat de Comisiune în vederea redactării definitive"
(Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P.17— 1904—1911, f. 44).
2	Marginal loan Bianu notează: „nu i le dă“.
3	Notație marginală: „pe la 2L/2‘\
65
Iași, 17 iunie 1904
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit pruba ultimă. Este o pruba numai pentru cantitate. Forma
s-a înjghebat de zețar în grabă, nu este acea prescrisă de mine în ultimele
instrucții către tipograf. Asupra acestor instrucții ne-am înțeles bine cu
dl. lonescu, șeful zețarilor de la Gbbl, căruia i-am trimes îndată ce am sosit
la Iași și o listă complectă de caracterele transcrierii fonetice. Pînă cînd
vor sosi aceste caractere, trebuie să fixăm definitiv forma tiparului. Pentru
aceasta, lăsați-mă *să intru în directă corespondență cu zețarul. Nu este tre-
buință să stau mai multe zile în București, ci sînt sigur că printr-o scri-
soare ori două voi regula definitiv forma textului numai cu literele de care
dispune actualmente tipografia. Punctul cel mai important este că cuvîntul
în exemplu nu trebuie tipărit cu aceleași caractere ca izolările, pentru că
aceasta este foarte păgubitor clarității textului. Sper că vei face cunoscut
tipografului să facă în pruba ultimă modificările de caractere pe care i le
voi semnala și sper de asemenea că peste cîteva zile vom avea înaintea
ochilor forma definitivă a textului.
Al d-tale devotat,
A. Philippide
P.S. Trimet alături cu aceasta o scrisoare către dl. prezident al Comi-
siunii în care îi explic necesitatea ca persoanele care vor fi însărcinate cu
formarea noului grup de lucrători să fie din București.
P.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1904—1911, f. 45—46.
66
Iași, 27 noiembrie 1904
Stimate d[omnu]le Bianu,
Eu am crezut că vorba e vorbă și în țara românească. Gurn că trebuie
să formez al doilea grup de lucrători ne-a spus însuși maestatea-sa cu pro-
pria sa gură atunci cînd a fost la începutul lui octombrie în Iași. lar dl. Kalin-
347
deru m-a autorizat verbal să formez noul grup cît mai repede. Vorba e vorbă,
„Ein Mann ist ein Mann“. N-am putut un singur moment să nu iau în serios,
vorba unui om ca dl. Kalinderu, pentru că aș fi fost un mișel. Cum că
dl. prezident mi-a scris oficial întrebîndu-mă că ce fac de nu înjgheb lucrul
mai repede, aceasta o știți și d-voastră, pentru că doar scrisoarea a fost
trimisă din cancelaria Academiei.
Cel dintîi lucru ce trebuie să aibă lucrătorii pentru a lucra sînt cărțile.
Eu v-am fost spus astă-vară, cînd ne duceam în trăsură la Gobl, că în primul
loc am să am trebuință de cărți, iar d-voastră mi-ați răspuns că eu trebuie
să le procur \ iar d-voastră aveți să vă dați numai osteneala să plătiți.
Încrezîndu-mă în toate aceste vorbe eu am procedat repede și în scurtă vreme
am procurat și lucrători și cărți. Din nenorocire, dacă vine treaba la aceea
ca să schimbăm vorba, pe lucrători îi las cum i-am găsit, cărțile însă trebuiesc
plătite. Cînd v-am trimes nota librarului, credeam că aveți să discutați
prețurile și aveți să siliți pe librar să scadă ceva din ele. D-voastră însă
ați refuzat plata pur și simplu sub cuvînt că n-aș fi fost autorizat să fac
ce am făcut. La ce capăt are să iasă această afacere ? Librarul mi-a declarat
că va fi nevoit să mă dea pe mine în judecată. Cum pe mine? Aș vrea
să văd ce judecători se vor găsi care să mă găsească vinovat pe mine?
De-acum am învățat minte. Cărți pentru Academie nu voi mai căuta. Dacă
voiți să căutați d-voastră restul, bine; dacă nu, vi le trimet la București
cu carul, să faceți ce știți cu ele.
Marți librarul îmi va intenta proces. Mîne voi consulta și eu un advocat.
Va fi prima oară cînd mă judec. Și în ce împrejurări mă judec! în tot
cazul vă retrimet nota librarului, care n-are ce căuta la mine.
Al d-voastră coleg,
A. Philippide
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58802. S 71 (2)/D V.
1	„Eroare — nu am spus niciodată acest lucru. I. Bianu“.
67
Iași, 10 dec. 1904
Rog să mi se trimeată 12 ex. din cele 12 pagini de Dicționar definitiv
tipărite în luna lui septembrie și din care nu mi s-a trimes încă nici un
exemplar. 1
A. Philippide
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1904—1911 f. 337.
1	De la această dată Al. Philippide va întrerupe corespondența cu Academia, deși
comisia l-a solicitat în cîteva rînduri să dea diferite deslușiri. Un proces-verbal al ședin-
ței comisiei din 9 decembrie 1904, la care erau prezenți I. Kalinderu, N. Quintescu, Gr. G.
Tocilescu, consemna discutarea observațiilor făcute de I. Kalinderu asupra probei de
348
dicționar tipărit în luna septembrie, observații pe care T. Maiorescu, găsindu-le de astă-
dată întemeiate, le sistematiza în 5 puncte spre a fi comunicate lui Al. Philippide pentru
a aduce îndreptările cerute:
1.	Gomisiunea a stabilit principiul că traducerea latină a cuvintelor se va da numai
în unele cazuri; în probe însă e dată peste tot.
2.	Gomisiunea stabilise asemenea că nu se vor admite în dicționar cuvintele ce nu
se găsesc decît în dicționare fără valoare documentară. Gu toate acestea, găsesc în probe
cuvîntul abageresc, pentru care nu se dă altă relațiune decît Dame. Dacă nu s-a găsit alt-
undeva, cuvîntul trebuie să se scoată, după principiul pus de Gomisiune. Mai ales că
mai departe se da cuvîntul abageresc cu referința Hasdeu.
3.	Tot așa e de scos accepțiunea de chaumiere a cuvîntului cabaniță, documentată
cu o citațiune din Alexici. Existența acestui înțeles e foarte îndoioasă, de aceea locul lu
ar putea fi cel mult în o listă de cuvinte îndoioase.
4.	Citații. Sînt multe citații; dar în probele acestea nu sînt abuzuri ca în cele pre-
cedente. De exemplu: la a compliment nedrept, pag. 2, col. 2, Goresi e citat de 3 ori,
Dosoftei de 6 ori, Vafrlaam] de 5 ori, Letopisețele de 3 ori.
Cu toate acestea, tot există abuz, de exemplu la cuvîntul ca, în înțelesul comparație
cu egalitate, sînt 50 de citații, pe cînd ar fi ajuns 10, 20, maximum 25 de citații.
Pentru că dl. Philippide a ridicat în acest an obiecțiunea: ce citațiuni să las afară,
îi vom răspunde că dacă* n-ar fi dat la fiecare autor citat decît o singură citație, excepțio-
nal 2 sau 3 n-ar fi înșirat decît vreo 10, 15, ceea ce ar fi fost deajuns pentru un singur
înțeles.
Gomisiunea a pus ca limită a citațiunilor din același autor pentru același sens numărul
de 3 care e foarte suficient. E de dorit să se urmeze această normă.
5.	Concluziunea este că aceste probe sînt mai bune decît cele ce nu s-au prezentat
la sfîrșitul sesiunii generale, dar că trebuie să urmăm a exersa un control, pentru ca prin-
•cipiile puse de Gomisiunea specială și admise de dl. Philippide să fie aplicate și mai exact.
Gomisiunea își însușea aceste observațiuni și hotăra a fi comunicate la Iași lui Phi-
lippide.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P.17— 1904—1911, f. 59—60.
Pe cît se pare, A. Philippide, tot mai sîcîit de imixtiunea Comisiei (în 11 iunie 1904
I. Kalinderu declara în ședința comisiei: „trebuie să urmăm a exersa un control pentru
ca principiile puse de Gomisiunea specială și admise de dl. Philippide să fie aplicate și
mai exact“) nu era dispus să se lase în totul tutelat.
Se ajunse astfel la o ruptură definitivă.
în ședința Comisiei dicționarului din 6 mai 1905, prezenți fiind T. Maiorescu, I. Kalin-
deru, N. Quintescu, după cum consemnează procesul-verbal, se citea următoarea decla-
rație dată în 5 mai 1905 de Al. Philippide, la Iași, lui I. Kalinderu, în acel timp preșe-
dintele Academiei Române:
„Domnule președinte,
în urma propunerei d-voastră de a veni la București, vă declar că nu pot veni. în
ce privește însă propunerea d-voastră de a rezilia contractul pentru facerea dicționarului,
declar că o primesc cu următoarele condiții: 1) Mi se vor plăti 3500 de lei pentru cărți pro-
curate' Academiei prin Șaraga; 2) Mi se vor plăti 2500 de lei ca despăgubire de locuință
■etc.; 3) Se vor plăti onorariile întregi pe mai atît mie cît și colaboratorilor mei; 4) La
rîndul meu, voi restitui la 20 ale prezentei luni: a) toate fișele adunate de mine și de
349
colaboratori împreună cu dulapurile; b) toate cărțile, atît cele cumpărate de mine pentru
Academie, cît și cele trimese de Academie pentru trebuințele dicționarului, care cărți
sînt proprietatea Academiei; 5) Manuscriptul dicționarului scris pînă acum rămîne pro-
prietatea mea. 6) Pentru predarea celor de mai sus, se va încheia un îndoit proces-
verbal subscris de delegatul Academiei și de mine.
A. Philippide
Iași, 5 mai 1905
D-lui I. Kalinderu, președintele Academiei Române.“
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17— 1904—1911, f. 76.
Comisia hotăra să se primească toate condițiunile cuprinse în declarație și „să se
desfacă astfel legăturile dintre Academie și dl. Al. Philippide, întru tot ce privește face-
rea Dicționarului limbii române, executînd delegațiunea toate aceste condițiuni“.
Un alt act oficial, încheiat la 20 mai 1905, consemna următoarele:
P r o c e s - v e r b a 1
Astăzi 20 mai 1905, subscrișii Al. Philippide, membru al Academiei Române și Al.
Ducea, delegat al acestei instituțiuni, am procedat cel dîntîi la predarea și cel de al doilea
la primirea fișelor adunate de dl. Philippide și de colaboratorii d-sale pentru dicționarul
limbei române și a cărților, atît a celor cumpărate de dl.Philippide de la librăria Șaraga,
cît și a celor procurate d-sale de către Academie.
Fișele s-au predat și s-au primit în patru cutii, așa cum au fost așezate de dl. Phi-
lippide, și în 12 pachete separate, cuprinzînd acestea cuvinte redactate, dar pentru cari
nu s-au făcut încă citațiile.
Cărțile s-au predat și s-au primit astfel după cum au fost păstrate, fără să se inven-
tarieze și fără să se numere. Dacă din oarecari împrejurări în cărțile predate se vor fi
strecurat unele ce sînt proprietatea d-lui Philippide, ele se vor restitui d-sale, după ce
se vor inventaria și controla la Academie. De asemenea, dacă unele din cărți, aparținînd
Academiei, ar fi rămas întîmplător în biblioteca d-lui Philippide, d-sa — la aflarea lor —
le va trimite Academiei.
Acest proces-verbal s-a încheiat conform declarațiunii d-lui Philippide de la 5
mai curent și a încheierii Comisiunii Dicționarului de la 7 mai.
Iași, 20 mai 1905	A. Philippide
Al. Ducea
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P.— 17, 1904—1911, f. 81.)
POMPILIU PÎRVESCU
1
Ploiești, 7 iunie 1908
Mult stimate domnule Bianu,
Sînt la Ploiești, la tipografie, venit să aduc clișeele fotografice din corpul
lucrării. 1 Am dat în privința lor toate informațiile necesare domnilor de
aici. Sînt 10 fotografii (giamp ar alele, 2 hori, 2 învîrtite, un bria, un ciobănaș,
o ciubotărească, o sultănică și o fotografie a portului țărănesc din Dobrogea).
Posed însă numai sticlele, adică plăcile fotografice, de pe cari tipograful
răm îne să ia copii clare fotografice și clișee în zinc.
La pag. 25, din coala II, trebuiesc făcute trei gravuri reprezentînd 3
categorii de fluiere vechi: caval, trișcă și tilincă. Gravurile trebuiesc repro-
duse din: T. Burada Almanah muzical pe 1877, paginile 72 și 73. Numărul
exact al figurilor l-am indicat cu creionul în manuscrisul ce se găsește la
domnia-voastră. în orice caz, fluierele astea se pot găsi ușor la pag. 72,
73, unde Burada vorbește de ele. Cartea însă se găsește în Bibi. Academiei.
De aceea vă rog foarte mult să fiți așa de bun și să dispuneți ca să poată
directorul tipografiei de aici lua reproducerile de pe acele gravuri.
La sfîrșitul lucrărei mele se va adăoga o hartă cu acea parte din Do-
brogea de unde am adunat materialul folcloristic și la care mă refer din
cînd în cînd în cursul lucrării. Harta o lucrez eu la Buzău în tuș și o voi
trimete tipografului în curînd.
încă ceva, domnule Bianu.
în totul sînt aproape 60 de melodii, arii de jocuri. Tipograful mă
întreabă că cine-i plătește lui toate astea ? Vă rog spuneți-i și domnia-voastră
că nu trebuie să mi se adreseze mie, ci Instituției care i-a trimes lucrarea
spre publicare.
Și-acum, după ce v-am adus la cunoștință și aceste lucruri, cari trebuiesc
isprăvite în interesul lucrărei, vă reînnoiesc încă o dată, stimate domnule
Bianu, expresiunea sentimentelor de adevărată recunoștință și adevărat
devotament.
Pompiliu Pîrvescu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4— 1907—1913, f. 25—26.
1	Pompiliu Pîrvescu, folclorist, absolvent al Facultății de litere din București, pro-
fesor la Buzău. în 1908 publică în colecția „Din viața poporului român“ Hora din Cartai
cu arii notate de C. M. Cordoneanu.
351
2
Buzău, 12 iunie 1908
Mult stimate domnule Bianu,
Am primit scrisoarea d-voastră și mă grăbesc să vă răspund.
Vă mărturisesc că găsesc situația mea foarte delicată, fiindcă văd că
v-am supărat și asta n-aș fi vrut-o odată cu lumea. Vă rog însă să mă
iertați, căci dacă a fost vreo greșeală din partea mea, apoi desigur c-am
făcut-o fără voie și cu intențiile cele mai curate.
în petiția înaintată de mine onor. Academii spuneam că lucrarea mea
va conține vreo 60 de melodii de danturi^ niște fotografii și o hartă. Dar cînd
v-am depus manuscrisul pe masă, n-aveam gata decît 3 melodii. Celelalte
nu erau gata, transcrise pe curat, și prin urmare nu vi le puteam pre-
zenta. M-am gîndit atunci c-ar fi mai bine să vă dau odată cu manuscrisul
numai 3 arii, ca o probă de cum vor fi lucrate celelalte, rămînînd ca pe
celelalte să le trimet direct tipografiei pe măsură ce le voi trece pe curat.
Am uitat însă să vă subliniez lucrul ăsta și d-voastră ați crezut că ceea ce
dau eu tipografiei acum în urmă e material nou. Recunosc cît sînt de
vinovat și voi căuta să repar greșeala făcînd ceea ce ziceți d-voastră în scri-
soare. Cazul ăsta ilustrează f. bine constatarea că o greșeală mică în sine,
e mare prin urmările ei.
în ce privește fotografiile, eu vi le-am arătat odată cu manuscrisul,
însă le luasem cu mine ca să mă interesez la Gobl dacă sînt bune ori nu.
Apoi nu vi le-am mai adus. Acum văd că nu se pot lua de pe ele decît
desenuri.
Harta, dacă d-voastră ziceți că nu-i indispensabilă, o părăsesc și eu
și n-o mai lucrez. Cît despre cele 3 gravuri, crezusem că tipograful vine la
d-voastră la București și că vine să le ia el (după cum îmi spusese). Dar
are să vie cineva, un student, care mi se pare că n-are carte de intrare în
Biblioteca Academiei și de aceea v-aș ruga foarte mult să-i dispuneți
libertatea de a lucra o oră, cît îi va trebui. Vă alătur aici petiția. Dar
e nevoie să vă trimet d-voastră toate melodiile ? Și-acum, vă rog încă o dată
de iertare și rămîn tot al d-voastră recunoscător și iubitor,
P o m p iii u Pîrvescu
Arhiva Acad. B.S.B., Dosar P. 4— 1907—1930, f. 27—28.
o
București, 15 iulie, 1908
Stimate domnule Bianu,
De aproape o săptămînă sunt în București pentru un colocviu cu d.
rector. Mîne mă înapoiez la Buzău.
Mi-a părut rău că v-am găsit plecat; aș fi vrut să vă văd, nu eram
liniștit deloc pînă nu vedeam cum mai sunteți prevenit față de mine în
urma incidentului cu harta (cred că ați primit scrisoarea mea precedentă).
352
Lucrarea e la coala a 9-a și ar mai fi de lucru numai o săptămînă.
Aflu însă că Academia ia vacanță și prin urmare lucrul se poate amîna.
Fiindcă mai e numai atît de lucru, v-aș ruga foarte mult să dispuneți
ca tipărirea să nu se întrerupă și dacă la Academie nu se găsește cine să
facă a 2-a corectură, vă rog să mi-o dați tot mie.
Vă asigur dinainte că lucrul o să se facă iute și ireproșabil.
Aș fi foarte măgulit și v-aș fi și mai recunoscător dacă mi-ați acorda
și această favoare.
Primiți, vă rog, domnule Bianu, asigurarea recunoștinții mele.
Pompiliu Pîrvescu
Arhiva Acad. R.S.R., P. 4 — 1907—1913, f. 29—30.
4
9 august, 1908, București, str. Franzelari, 22
Mult prea stimate domnule Bianu,
Acum sunt în București, unde o să stau pînă la începutul lui sep-
tembrie. Am primit’ coala 9, am revăzut-o și expediat-o la Ploiești.
Cu toată întîmpinarea mea se vede că n-ați vrut să renunțați în vacanța
asta la agasanta ocupație ce se cheamă corectarea unor pagine de tipografie.
Dar ca să mă fac vrednic de atîta bunăvoință, v-aș ruga să îmi puneți
și dumneavoastră la încercare puterea mea de jertfă și devotament către
omul al căruia plecat admirator este
P o m piliu Pîrvescu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4 — 1907—1913, f. 31.
5
Buzău, 14 sept. 1908
Stimate domnule Bianu,
Vă trimet sfîrșitul lucrărei: glosarul, indicele, tabla de materii. Tabla
de materii, cum vedeți, nu-i terminată. Rămîne încă vreo față-două, pe care
o voi scrie după ce voi primi de la tipografie toate melodiile, de la cari îmi
trebuie paginația.
Notele muzicale au întîrziat din pricina următoare: îmi dădusem adresa
din București. N-am primit nimic pînă la 9 sept. (Eu le comunicasem
adresa o dată în august, a doua oară la 4 sept.) La 9 sept, a trebuit să viu
să încep școala și în mod cu totul neprevăzut a trebuit să întîrziez aici,
în Buzău, încă cîteva zile. în vremea asta tipografia-mi trimesese notele
la București. De aici întîrzierea. însă cît voi sta aici (pînă la 20 sept.)
se va termina toată corectura.
Primiți, vă rog, asigurarea considerațiunei și sentimentelor mele,
Pompiliu Pîrvescu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 4— 1907—1913, f. 32.
M A TILDA PONI1
[8/20 sept. 1896]2
Domnule Bianu,
Copiii săraci de la Școala Adamachi vă roagă prin mine să vă aduceți
aminte de dînșii fiindcă au nevoie de cărți și de haine. Știu că în fondul
Adamachi este ceva prevăzut pentru dînșii. Vă rog foarte mult să faceți
ce este de făcut ca să li se deie ceva.
Salutări cordiale d-nei Bianu.
M atilda Poni
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58887.
1 Matilda Cugler Poni (1851—1931), poetă, colaboratoare a Convorbirilor literare
(debut 1 august 1867), fiica lui Carol Cugler, arhitect în Iași, soția savantului Petru
Poni. A mai colaborat la Familia, Columna lui Traian, Literatorul, Tribuna, Viața româ-
nească.
2	Data preluată după consemnarea lui I. Bianu: ,,Răsp[uns] 8/20 sept. 1896“.
2
27 noiem\brie] 1898
Domnule Bianu,
Vreau să vă adresez o mare rugăminte. D-voastră sunteți la Cameră
și poate ați vroi să aveți marea amabilitate de-a vă interesa de recunoaș-
terea ginerelui meu Victor Doca.
De an a trecut prin Senat și acuma văd că nu să mișcă din loc. Băr-
batul meu, cum știți, a plecat și nimene neocupîndu-să de petițiunea gine-
rului meu, mă tem să nu rămîie și anul acesta.
Mă scuzați, nu-i așa, că vă inportunez?
354
încă ceva. O doamnă bătrînă, Savastița Cigolea, are niște monede
vechi de vîndut. Ea le-a cumpărat din Constanța, unde s-au găsit în malul
mărei. Sunt destul de bine conservate, însă foarte vechi. Ea voiește să le
vîndă Academiei Române.
Primiți asigurarea deosebitei mele considerațiuni.
Vă rog arătați complimentele mele doamnei Bianu.
M a t il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58888.
3
[22 I 1907] 1
Stimate domnule Bianu,
Vreau să vă adresez o mare rugăminte. Ginerele meu, dr. Doca, a aflat
că d-nul doctor Anghelescu permite tinerilor doctori, care sunt bine reco-
mandați, să lucreze în spitalul lui. Doctorul Doca ar dori foarte mult să
lucreze undeva, macar gratuit, numai să poată lucra. A scris că are nevoie
de o recomandație,’ și eu mă adresez d-voastră, fiindcă mi s-a spus că sunteți
în relații bune cu d-nul profesor Anghelescu. Dacă o face și pentru alți
tineri poate ar face-o și pentru Doca. E un lucru grozav că un om care are
lucrări aproape isprăvite, lucrări de mare importanță și valoare mare, avînd
absolută nevoie de un spital pentru a le putea scoate la lumină, să nu poată
pătrunde în nici un spital! Vă rog, dacă puteți face ceva pentru Doca în
privința aceasta, am să vă binecuvîntez în toată viața mea.
Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele stime,
M atilda Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58889.
1	Data preluată după consemnarea marginală: „22.1.1907, Răsp. Da. I.B.“
2	Probabil dr. Constantin Angelescu, care de la 15 febr. 1903 era profesor și director
al Clinicii chirurgicale a Facultății de Medicină din București.
4
[23 ian. 1907] 1
Stimate domnule Bianu,
Vă mulțămesc din tot sufletul pentru ceea ce ați făcut. Vă mulțămesc
și vă spun să vă dăruiască Dumnezeu multe bucurii, așa de mari ca aceea
pe care am simțit-o cetind scrisoarea d-voastră.
Primiți asigurarea deosebitei mele stime.
M a t il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58890.
1	Data notată de I. Bianu.
355
5
25 iuni. Î907
Stimate domnule Bianu,
Vă rog, cînd îți găsi un moment favorabil, amintiți d-lui Sturdza de
doctorul Doca.
Știu că sunt foarte indiscretă, dar sunt și așa de necăjită încît nu știu
zău ce să mai fac.
Mă credeam mai bine și acuma văd că trebuie să plec din nou în străi-
nătate. Boala cea mai grea e grija și neliniștea în care trăiesc. Vă rog
să mă scuzați și să primiți asigurarea celei mai înalte stime.
M at ild a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58891.
6
[înainte de 15 oct. 1907]
Stimate domnule Bianu,
Scuzați că vă importunez iarăși, dar nu știu ce să mai fac. Sunt atît
de necăjită din cauza copiilor mei din București, încît de nopți și nopți
nu mai știu ce e somnul; văd că ginerele meu rămîne tot de o parte și
timpul trece.
Nu vă pot spune cît sufăr din cauza unor dureri de cap nebune care
mă țin săptămîni întregi și în timpul cărora nu sunt în stare nici să gîndesc,
apoi dacă-mi mai vine atunci și cîte o scrisoare amărîtă de la copila mea
din București, îmi vine să nebunesc, îmi vine să-mi curm zilele ca să să
mîntuie deodată toate de pe capul meu.
Vă rog, încă o dată, să mă scuzați, dar poate ați putea vorbi cu cineva
în chestia aceasta nenorocită.
Primiți asigurarea stimei mele,
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58907.
7
[15 oct. 1907] 1
Mult stimate domnule Bianu,
Am aflat de la bărbatul meu că d-voastră vă interesați de soarta copiilor
mei din București. Nu știu cum să vă mulțămesc pentru că nu v-ați uitat
promisiunea. D-zeu să vă împlinească tot ce doriți și să vă ferească de
chinuri ca a mele. Trăiesc în niște dureri care fac din viața mea un adevărat
martir.
356
Mă tem că n-am să le pot suporta multă vreme și asta mă face așa
de îndrăzneață și așa de solicitatoare.
Aș dori să scap măcar de grijile amare pentru ai mei.
Vă mulțămesc încă o dată și vă rog să credeți în stima și în recunoș-
tința mea,
M a t i l d a Poni
Vă trimit o poezie pe care am scris-o astăzi într-un moment de bine
relativ. O trimet numai ca să vedeți ce idei îmi umblă prin capul meu
bolnav.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59892.
1	Data consemnată de I. Bianu.
8
[12/25 ian. 1915] 1
Stimate domnule Bianu,
Vă mulțumesc din toată inima pentru cuvintele d-voastră calde, care
mi-ar fi făcut și mai mare plăcere dacă mi-ar fi fost spuse din viu grai.
Să deie D-zeu ca anul 1915 să vă aducă atît d-voastră, cît și doamnei
Bianu, cele mai mari mulțumiri, și să fie de spor și folos pentru scumpa
noastră țară.
Primiți, vă rog atît d-voastră, cît și doamna Bianu, asigurarea senti-
mentelor mele de stimă și simpatie,
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58893.
1	Data preluată după însemnarea lui I. Bianu: „Pr. 12/25 ian. 1915“
9
[1 april 1921]^
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Nu pot să vă' spun ce mare bucurie am simțit citind scrisoarea pe
care ați scris-o bărbatului meu, și în care vorbiți și de mine. Am citit cu
ochii plini de lacrimi. Vă mulțumesc din tot sufletul. Este însă un lucru.
Eu îmi permit să vă trimit două mici manuscripte pentru ca să vedeți și
alte lucruri scrise de mine. Poate ideea bună pe care v-ați format-o prin
citirea lui Tatăl nostru nu va persista și pentru ceea ce vă trimit.
Vă mulțumesc încă o dată și vă rog să primiți asigurarea deosebitei
mele stime, atît d-voastră cît și scumpa și buna d-nă Bianu.
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58894.
1	Data preluată după mențiunea lui I. Bianu. ,,Răsp[uns] 1 april. 1921“.
357
10
[13 april. 1921] 1
Mult stimate domnule Bianu,
îmi pare foarte rău că iar nu i-a fost bine doamnei Bianu. Se vede că
tocmai oamenii cei mai buni trebuie să sufere mult pe lumea asta. Cel puțin,
bine că răul a trecut. Eu am fost pînă acum două zile foarte suferindă,
de aceea n-am răspuns imediat la amabila d-voastră scrisoare.
Sunteți bun, domnule Bianu, cum se spune la noi în Moldova „ca pînea
cea bună“. Nu știu cum să vă mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ați
făcut-o prin scrisoarea d-voastră și aceea a d-lui Brătescu-Voinești.
Am să urmez sfatul d-tale binevoitor, însă este un lucru care mă face
să mă îngrijesc. între condițiunele concursului este pus că lucrările trimise
să fie inedite. Mai multe din povestirile mele au fost publicate, acum
douăzeci de ani, în Tribuna din Transilvania. Pot să le prezint la un loc,
ca pentru o carte? Vă rog foarte mult să mă scuzați, dar n-am ce mă face.
Poate dacă nu mă pot prezenta la concurs, cel puțin poate mi-ar edita
Cartea românească lucrarea mea; sunt foarte indiscretă și vă rog să primiți
toate scuzele mele.
Rog arătați d-nei Bianu cele mai călduroase îmbrățișări din partea
mea și sărutări de mînă din partea bărbatului meu, să vă deie Dumnezău
macar de-acum înainte sănătate și bucurie.
Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerațiuni.
M a t il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58895.
1	Data preluată după notația lui L Bianu: „Pr[imită] 13 april 1921“.
11
[29 april 1921] 1
Mult stimate domnule Bianu,
Nu am putut să vă răspund mai curînd.
Cred că v-a scris bărbatul meu de nenorocirea ce ne-a lovit. Fratele
meu era suferind, dar nimene nu credea că-i boala lui atît de gravă. In
dimineața de 15 april, zioa mea de naștere, a murit grabnic. Era un trăsnet
pentru noi toți. Bărbatul meu avea o mare dragoste pentru dînsul, ca
pentru un frate mult mai mic, nu avea decît 56 de ani.
într-un an și cinci luni am pierdut pe fiica bărbatului meu, și o lună
după aceea pe fiica ei, drept un an după moartea fiicii și a nepoatei lui,
a murit subit fiul lui în București, și acuma fratele meu..
Scuzați că v-am scris așa de mult despre mine, însă știu ce bun sunteți
și m-am plîns d-voastră ca la niște rude iubite.
Vă mulțumesc de mii de ori din tot sufletul că-1 chemați pe bărbatul
meu în gazdă la d-voastră.
358
Nu vă puteți închipui ce mare grijă mi-ați luat de pe inimă. Nu știu
dacă ar fi toate adevărate care se spun de lucrurile ce se întîmplă prin
hoteluri, dar știu de cîte ori, cînd stăteam la hotel, uita ușa deschisă
noaptea.
Atunci erau alte timpuri, dar acuma ar fi prea imprudent; sunt fericită
că are să fie cu d-voastră. Mă îngrijesc de primele momente cînd s-o vedea
la București, unde nu mai găsește pe fiul lui. El n-a putut să asiste Ia
înmormîntare, fiindcă n-a putut pleca la București, încît nu l-a mai văzut.
In privința poveștilor mele, am să fac după cum mă sfătuiți d-voastră. Mai
am netipărite și am să caut să vă scriu dacă voi trăi.
Vă mulțumesc încă o dată și rog pe D-zău să vă deie sărbători fericite
și ani mulți și buni împreună cu fiul d-voastră.
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58896.
1	Data preluată după mențiunea lui I. Bianu: ,,Pr[imită] 29 april. 1921“.
12
22 april 1922
Mult stimate domnule Bianu,
Hristos a înviat! Să vă deie Dumnezău ani mulți și fericiți!
Vreau să vă mulțumesc d-voastră fiindcă sunt sigură că grație d-voastră
s-a mișcat în fine Cartea românească. Am primit propunerea Direcțiunei.
Și am scris că, dacă le convine, pot să mai trimit cîteva povestiri, ca să
fie cartea mai mare, dacă nu, a rămînea cum este x. Condițiunile sunt:
să facă d-lor toate cheltuielile pentru tipar. Eu să fac corecturele și după ce
a ieși cartea, să-și scoată toate cheituielele, să scoată partea librarilor, 25 la
sută, și, din ceea ce va rămînea, să facem două porții, adică jumătate pentru
mine și jumătate pentru d-lor.
Am cerut să-mi deie 25 de exemplare gratuite ca să le pot împărți la
prieteni și la rude. V-am scris toate aceste fiindcă știu că v-ați interesat
și ați protejat manuscrisul meu, altfeli nu se făcea nimic.
Noi nu o ducem bine din cauza ploilor. Avem foarte des ploi torențiale,
care schimbă cu ploi liniștite. Pentru noi, care avem reumatismuri de tot
soiul, e dezastruos.
Pe mine mă doare mai cu seamă capul, și pe bărbatul meu brațul
drept. Cu toate acestea e tot mai bine decît în anii cînd nu luam iod.
Și bărbatul meu și eu vă trimitem dorințele cele mai calde de sănătate
și bucurie și vă rugăm să primiți și d-voastră și doamna Bianu asigurarea
de multă stimă [și] amiciție.
t	Matilda Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58897.
1	Editura Cartea românească a tipărit Matildei Poni volumul de proză intitulat
Povestiri adevărate. Cartea are 81 p. și cuprinde povestirile O minune, Sfîntul Nicolae,
Toader Muntean, Marioara, Un doctor de plasă, Cain, Un om fericit. Nu se menționează
anul apariției.
359
13
[5 VII 1922}^
Mult stimate domnule Bianu,
Dați-mi voie să vă mulțumesc macar acuma pentru primirea atît de
bună și în adevăr frățească pe care a găsit-o bărbatul meu în casa d-voastră.
Ați fost, atît doamna Bianu, cît și d-voastră, atît de buni pentru dînsul,
încît i s-a părut că-i acasă între copiii lui. Vă mulțumesc încă o dată și
din toată inima. N-am putut să scriu mai curînd. Cînd a sosit bărbatul
meu din București m-a găsit bolnavă, și de-atunci a mers din una în alta
pînă zilele aceste. Pentru a-mi mări necazul, am rămas, tocmai pe cînd eram
bolnavă, cu totul fără servitor. Omul s-a dus la o fabrică plătit cu o mie
de lei pe lună și femeia cu opt sute. Nu era natural să ne lese? Eu nu știu
unde vom ajunge dacă vor merge lucrurile tot așa. Am cetit prin jurnale
că în Austria mor oamenii de foame. Nu ar fi bine să se formeze niște soci-
etăți care să aducă servitoare și servitori din locurile cele mai sărăcite? Fie
chiar din China, numai să fie oameni care să cunoască nevoia și prin urmare
să știe că dacă-i dai și salar și toată întreținerea e și el dator să facă ceva.
Scurt timp înainte de-a mă îmbolnăvi am mai trimis cinci povestiri la Cartea
românească, și anume la secția de editură, dar pînă azi nu știu dacă
a ajuns la destinație. în fine, cum o vrea D-zău.
Vă rog să primiți din partea bărbatului meu și din partea mea asigu-
rarea de mare stimă și caldă amicie, atît doamna Bianu, cît și d-voastră.
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58895.
1	Data preluată după însemnarea marginală: „Pr[imită] 5, răsfpuns] 6. VII.1922;
lui Adamescu 6.VII.1922“.
14
[18 IX 1922}1
Mult stimate domnule Bianu,
Vă mulțumesc din toată inima că v-ați gîndit la noi și ne-ați scris la
întoarcerea d-voastră acasă. Ne-am bucurat mult că vă merge bine cu sana-
tatea și nu mă mir deloc. Aerul Transilvaniei mi se pare ca un balsam care
dă viață. Ani de zile am petrecut vara acolo și a fost pentru noi toți o ade-
vărată cură miraculoasă; vă mulțumesc foarte mult că v-ați interesat de
soarta manuscrisului meu rătăcit. El s-a găsit la București și de la Cartea
românească mi-a scris că tipărirea va începe luna viitoare.
360
Noi suntem destul de bine și mergem înainte cu iodul. Timpul e favo-
rabil, cald și frumos. Parcă e primăvară. Azi am aflat de moartea lui Hepites.
Trebuie să fi murit grabnic fiindcă nu a murit acasă la dînsul.
Vă rog primiți atît d-voastră, cît și doamna Bianu, asigurarea de mare
stimă și amicie din partea noastră.
M atilda Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58899.
1	Data consemnată de I. Bianu.
15
12 dec. 1922
Mult stimate domnule Bianu,
Vă rog să mă scuzați că-mi permit să vă adresez o mare rugăminte.
Vă rog să mă sfătuiți ce să fac în privința manuscrisului meu. De la Cartea
românească mi s-a scris astă-vară că în cursul lunii oct. se va începe tipă-
rirea lui, și nici pînă azi nu s-a făcut nimic. Ar fi fost potrivit timpul,
fiindcă dacă ar fi fost cartea gata pentru sărbători, era mai multă șansă
de vînzare.
Aș vrea să li scriu la acei de la Cartea românească și să întreb ce s-a
făcut cu manuscrisul meu și nu știu dacă aș face bine. Vă rog încă o dată
să mă scuzați și să binevoiți a mă sfătui.
Primiți atît d-voastră, cît și doamna Bianu, asigurarea de mare stimă
și amicie. Vă rog transmiteți doamnei Bianu sărutări de mînă din partea
bărbatului meu.
M atilda Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58900.
16
[mai, 1923]
Mult stimate domnule Bianu,
Din cauza marilor călduri ne-am dus să stăm cîtva timp^ la o vie,
aproape de Iași, însă după scurt timp, în loc de călduri, ș-a răcit timpul
așa de tare încît am căutat să ne întoarcem acasă. Acuma e iar cald.
La întoarcerea noastră am avut plăcuta surpriză de-a găsi înștiințarea
căsătoriei fiului d-voastră.
Vă rog, primiți atît d-voastră, cît și doamna Bianu., cele mai călduroase
felicitări din partea noastră. Să vă deie Dumnezău bucurie de la nepoți și
strănepoți.
Cu mare stimă și amicie devotată,
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58906.
361
17
29 mai 1923
Mult stimate domnule Bianu,
Nu știu cum să vă mulțumesc atît d-voastră, cît și doamnei Bianu,
pentru marea bunătate care ați avut-o de a lua pe bărbatul meu la d-voastră.
Eram foarte îngrijită pentru dînsul. Știam că nu se găsesc odăi decît cu
mare greutate și foarte departe; pentru dînsul, care-i bătrîn și slab, ar fi
fost un adevărat pericol. Eu vroiam să nu se ducă la București, însă el
ținea să se ducă. Vă mulțumesc încă o dată din toată inima și vă rog
să primiți asigurarea de mare stimă și amicie.
M a t i ld a Poni
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58902.
18
19 i[unie] 1923
Mult stimate domnule Bianu,
Nu știu cum să vă mulțumesc pentru marea amabilitate și dragostea
frățească" pe care a găsit-o bărbatul meu în casa d-voastră. Ați fost, atît
doamna Bianu, cît și d-voastră, ca niște frați buni și iubitori pentru dînsul.
El spune că se simte ca acasă la dînsul în casa d-voastră. Primiți, vă rog,
cele mai călduroase felicitări din partea noastră, pentru căsătoria iubitului
d-voastră fiu. Să deie bunul D-zeu să vă bucurați de nepoți și strănepoți.
E cea mai mare bucurie pe care o poate avea omul pe pămînt.
Primiți mii de mulțumiri pentru zahar. Nici nu vă puteți închipui cît
bine ne-ați făcut. Au trecut săptămîni de zile în care nu puteam găsi zahar,
cu nici un preț, fiindcă l-au ascuns negustorii.
Mi-a spus bărbatul meu ce bune au fost și domnișoarele de la pensiune
pentru dînsul.
Aș dori să le mulțumesc din toată inima. Mi-a părut foarte rău de
moartea domnișoarei Grand, care și ea a fost totdeauna foarte bună pentru
bărbatul meu.
Aș fi scris imediat după sosirea lui, însă o durere de măsea nebună
m-a ținut, zi și noapte, pînă ce m-am decis s-o scot. Abia acum am putut
să scriu.
Rog primiți atît d-voastră, cît și d-na Bianu, asigurarea de mare stimă
și amicie din partea noastră.
M atilda Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58901.
362
19
25 mai 1924
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Nu știu cum să vă mulțumesc pentru depeșa pe care ați binevoit a mi-o
trimite. Ați înțăles grija noastră fiindcă sunteți buni, și d-voastră și d-na
Bianu, cum n-am întîlnit decît puțini oameni pe lumea asta. Mai întîi vă
mulțumesc din toată inima că l-ați chemat în casa d-voastră pe bătrînul
meu tovarăș de drum, unde se simte atît de bine și e încunjurat de atîta
căldură și dragoste. Și d-na Bianu și d-voastră sunteți cu dînsul parcă ar fi
o rudă de aproape.
Eu vă spun, cum se spune la noi în Moldova, „să vă plătească D-zău“
și cînd veți fi amîndoi bătrîni, cum suntem noi, să aveți norocul de a întîlni
oameni cum sunteți d-voastră.
Vă rog primiți, atît doamna Bianu, cît și d-voastră, asigurarea de mare
stimă și amicie din partea mea.
Mat i l da Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58903.
20
18 aug. 1925
Mult stimate d[omnu]Ie Bianu,
Doresc foarte mult să știu ce faceți, atît doamna Bianu, cît și d-voastră.
De mult nu mai am nici o știre de la d-voastră. Aș dori ca din prietenia
caldă care a fost între d-voastră și soțul meu, să rămîie macar o mică parte
și pentru familia lui. N-am să uit niciodată cît de buni ați fost pentru
dînsul și ce mulțumit se simțea în societatea d-voastră.
Nu mă pot deprinde cu gîndul că a plecat pentru totdeauna! Suntem
foarte triste și foarte necăjite. Fiul meu, pe care l-am crescut cu atîta dra-
goste, s-a întors deodată în contra noastră și, îndemnat de soția lui, care
ne urăște, voiește să atace testamentul tatălui său, voiește să lovească în
surorile lui și mai cu samă în mine.
Acuma are să înceapă procesul pe care, după cum spun cei mai buni
avocați, nu-1 poate cîștiga.
Vă puteți închipui ceva mai dureros pentru mine, decît această luptă
între mine și între copilul meu ? Dacă ar ști bietul tată ce a lăsat în urma
lui, nu ar avea liniște nici în mormînt.
Scuzați că v-am scris atît de mult de necazurile mele și primiți, atît
d-voastră, cît și d-na Bianu, asigurarea de mare prietenie și stimă din
partea mea.
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58904.
1	Marginal, I. Bianu notează: „Răspfuns] 24 aug. 1925“.
363
21
[1925, după 24 august]1
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Scrisoarea d-voastră mi-a făcut mult bine, dar n-am putut să răspund
pînă acum. Sunt ca zdrobită de durere. Nu pot să cred că s-a dus pentru
totdeauna bunul și blîndul meu tovarăș de drum. Era așa de bun așa de
răbdător, să gîndea necontenit ca să nu supere pe cineva, să nu cadă greu.
Trăiam așa de bine, eram așa de fericiți în casă la noi.
N-am avut cea mai mică neînțelegere, în tot timpul vieții noastre. Nu
l-am văzut niciodată rău dispus sau supărat. A avut multe supărări afară
de casă, dar între noi căuta să le uite. Cu toate că era pensionar, să ținea
în curent cu tot ce să publica, se interesa de tot ce se petrecea în lume și de
un timp își scria memoriile. Trei zile înainte de a se îmbolnăvi a scris încă
pînă la unu noaptea. I-am spus atunci că nu face bine să steie așa de tîr-
ziu; el mi-a răspuns: „Ce vrei, trebuie să mă grăbesc ca să nu rămîie memo-
riile mele neisprăvite^. Asta a fost joi noaptea. Sîmbătă a început să-i fie
rău. A vorbit, ne-a cunoscut pe toți, și a văzut ce dragoste mare au toți
pentru dînsul. Toți am căutat calmi să ne arătăm chiar veseli ca să nu
simtă el că suntem îngrijorați de starea lui. El nu avea dureri și nu se cre-
dea greu bolnav. Oxigenul l-a ajutat să nu simtă nici o greutate la res-
pirat, apoi a slăbit tot mai tare și s-a stîns. Eram desperați. Nu credeam
că a murit și nici azi nu mă pot deprinde. Tot mi se pare că trebuie să intre
pe ușă să vie între noi. Uneori mi se pare că e la București, la d-voastră,
unde-i plăcea așa de mult. EI spunea că în casa d-voastră se simte așa de
bine, parcă ar fi cu noi. Spunea că și doamna Bianu și d-voastră-i arătați
cea mai mare prietenie și bunătate. Nu vă puteți închipui cît de mult ținea
la d-voastră amîndoi. Dorea foarte mult să se ducă la sesiunea Academiei
macar anul acesta.
De un timp avea marea grijă ca să nu orbească; s-a întîmplat un lucru
straniu cu dînsul, și de care ne-am spăriet foarte mult. într-o zi, mai de
mult, a venit ministrul Lăpedatu cu alți cîțiva domni la noi, toți prietini
de-a bărbatului meu. Era după dejun și el dormea. L-am trezit și l-am rugat
să vie, dar cînd a intrat în odaie avea un aer așa de straniu! Parcă dormea
cu ochii deschiși. Văzînd că nu spune nimic i-am spus „domnul ministru
Lăpedatu“, el i-a strîns mîna fără să se uite la ceilalți. D-nul Lăpedatu
m-a întrebat dacă vede bărbatul meu și eu i-am spus că vede mai bine
decît anii trecuți și așa era. Uneori și la lumină bună cetea fără ochelari.
După ce au plecat toți, mi-a spus că vrea să mai doarmă. L-am dus de
mînă pînă la odaia lui. După un timp, i-am dus o cafea și l-am găsit scriind,.
364
și atunci mi-a spus: „Mi s-a întîmplat ceva foarte displăcut. Cînd am intrat
în salon, mi s-a făcut negru înaintea ochilor. Nu am văzut pe nimene. Ce
or fi crezut oamenii aceștia de mine?“. Era foarte necăjit. De atunci se întîm-
pla din timp în timp același lucru, tot așa de trecător, însă el se temea să
nu orbească. Domnule Bianu, vă rog să mă scuzați că v-am scris așa de mult,
însă știind ce mult prieteșug ați avut și d-voastră și d-na Bianu pentru dîn-
sul am crezut că poate ați dori să știți cum a murit omul cel mai bun și prie-
tenul iubitor care vă privea ca pe copiii lui.
Cu mare dragoste și stimă,
M at il d a Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58905.
1	Data stabilită potrivit însemnării lui I. Bianu de pe scrisoarea anterioară.
PETRU PONI3
1
[17/29 ian. 1896]*
Mine dimineață între 10—12 voi fi la minister. Dacă d. Kretzulescu nu
va putea veni, sper să vin eu vineri la Academie, unde voi putea să văd pe
d. președinte.
Salutări amicale,
Petru Poni
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58908.
1	Petru Poni (1841 — 2 aprilie 1925), savant chimist și mineralog, profesor de chi-
mie minerală la Facultatea de Științe de la Universitatea din Iași, în două rînduri pre-
ședinte al Academiei Române (între 1898—1901 și 1916—1920). Om politic liberal. Minis-
tru al Cultelor și Instrucțiunii^ publice între 12—27 noiembrie 1891 (în cabinetul genera-
lului I. Em. Florescu), între 4 octombrie 1895 — 21 noiembrie 1896 (în cabinetul lui D. A.
Sturdza) și între 24 octombrie — 29 noiembrie 1918. Corespondența sa cu loan Bianu se
desfășoară cu deosebire în cadrul acestor momente biografice.
2	Carte de vizită. Data consemnată de loan Bianu.
2
MINISTERUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE ȘI AL CULTELOR
CABINETUL MINISTRULUI
(Imprimat)
[1895—1896]
Iubite amice,
îți trimit actele justificative pentru Școala Adamache. Școala de la
Vidra (Vrancea) rămîne încă anul acesta, în mod excepțional, între școalele
urbane. Legea zice: „se vor transforma treptat".
Al d-tale amic,
Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58944.
366
3
MINISTERUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE ȘI AL CULTELOR
CABINETUL MINISTRULUI
(Imprimat)
[1395—1896]
Iubite amice,
îți trimit cîteva note relative la lucrul manual în școalele rurale.
Cred că s-ar putea face cu ele un bun articol de gazetă. S-ar pune mai
ales în evidență, față cu micele intrigi și agitațiile sterile, preocupările de o
ordine mai înaltă ale partidului și guvernului.
Dă-le în mîna cuiva care vei crede că le poate utiliza.
Al d-tale amic,
Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58945.
4
MINISTERUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE ȘI AL CULTELOR
CABINETUL MINISTRULUI
(Imprimat)
[1895—1896]
Iubite amice,
Voiesc să dau proiectul la tipar. Dacă l-ai cetit, te rog trimite-mi-L
Al d-tale devotat amic,
Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58946.
5
[1895—1896]
Iubite amice,
Ține proiectul, cetește-1 și-l drege, însă cît se va pute mai degrabă. Gîn-
deam să-l tipăresc pentru a-1 da membrilor Gomisiunilor Universitare, care
tocmai acuma sunt întruniți pentru lucrarea regulamentelor. Aș fi profitat
de această împrejurare pentru a mă supune și la critica lor. Te rog însă ca
îndată ce-1 vei receti să mi-1 trimiți.
Al d-tale amic,
Poni
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 58947.
367
6
3 martie 1901
Dragă Biene,
Fă toate chipurile ca să vină în Iași, pentru alegerea Colegiului I de
Senat (9 martie), domnii:
I. Negruzzi, Xenopol, Caragiani, Naum, C. Erbiceanu-Agricole, Drago-
mir Dimitrescu, C. Băicoianu.
Comptăm pe buna lor voință și pe energia d-tale cunoscută pentru a-i
executa.
Amic,
P. Poni
Nu închisesem scrisoarea aceasta cînd am primit pe a d-tale. Iți răspund
în cîteva cuvinte:
Nu pot veni la București pînă după terminarea alegerilor. Am luat sarcina
să lupt aice cu cei doi mari electori și trebuie să-mi fac datoria pînă la sfîrșit.
în Gestiunea lui Hasdeu părerea mea este să-i restituim donațiunea și
să mîntuim o dată cu d-sa. Academia desigur va cîștiga renunțînd la acest
dar oneros.
Cît pentru scrisoare: iertat ești. Alte păcate să nu faci!
Era nu știu a cîta scrisoare care mi-a trimis din Roma tot în cestiunea
aceasta.
Totuși... dacă vrei să fii pe deplin, dar pe deplin iertat, executează
punctual cele rugate pe prima pagină.
Amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58909.
7
11 martie 1901
Scumpe amice,
Mă grăbesc să-ți răspund că nu am făcut raportul despre harta agro-
nomică a României. Dealtmintrele nici nu fusesem însărcinat cu așa ceva.
Roagă dar pe dl. Saligny și din partea mea să-1 facă domnia-sa.
Aice suntem foarte mulțămiți. Am izbutiti prin muncă conștiincioasă
să distrugem legenda marilor electori și să zdrobim pe cei doi indivizi Mîr-
zescu 1 și Bădărău 2, care, prin corupțiune, au căutat să-și facă întotdeauna
interesele personale din politică. Sînt foarte fericit că, acuma, la sfîrșitul
carierei, am putut pune și eu umărul la facerea acestei opere de dezinfectare.
Al d-tale devotat,
P. Poni
Sper că pe joi dimineață voi fi în București.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58910.
368
1	Probabil George Mîrzescu (1834—1911), om politic liberal, avocat, profesor de
drept civil la Universitatea din Iași și București, de două ori ministru de culte.
2	Alexandru A. Bădărău (1859—1927), avocat, deputat în cîteva rînduri, la înce-
put, pînă la 1908, conservator (deși în primii ani ai activității sale a fost socialist), apoi
urmîndu-1 pe Take lonescu va organiza împreună cu acesta Partidul Conservator-demo-
crat. în 1907 a fost ales senator de Iași, iar între 1912—1914 ministru de lucrări publice.
8
LABORATORUL DE CHIMIE MINERALĂ	io april 1901
AL UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI
(Imprimat)
Pre stimate stăpîne,
Poronca primită a fost executată la moment. Nu a trecut un ceas de la
primirea ei și volumul din Minerva era împachetat și dat la poștă. Așa știe
să-și îndeplinească datoriile fostul d-tale stăpîn, iar acum prea plecată slugă,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R.^Coresp. inv. 58911,
9
Iași, 16 april 1902
Iubite amice,
îți recomand cu toată căldura pe dl. D. Teodoru. Cred că din nume îl
cunoști îndeagiuns pentru ca să nu am nevoie să-ți spun cine este. Rugămintea
ce-ți fac este să-i dai o mînă de agiutor. Sunt sigur că tot ce vei face pentru
dînsul va da roade bune.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R.> Coresp. inv. 58912.
10
LABORATORUL DE CHIMIE MINERALĂ	26 ^P^ 1904
AL UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI
(Imprimat)
Scumpe amice și coleg,
Vechiul și bunul meu prieten Vasile Pallade se află într-un mare necaz.
Copila lui trece în București examenul pentru a obține catedra de limba
română de la școala profesională de fete din Piatra, pe care o ocupă ca supli-
nitoare de mai mulți ani. Este o fată bună și foarte silitoare, însă foarte
369
timidă. Dacă nu va reuși, rămîne pe drumuri, căci bietul tată-său a știut să
muncească, dar nu a știut sa agonisească.
Fac apel la d-ta ca să-i dai o mină de agiutor în această împregiurare
a vieții lui.
Mulțămindu-ți dinainte pentru ce vei putea face pentru Pallade, te rog
să crezi în devotamentul și amiciția mea,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., coresp. inv. 58913.
11
Iași, 2 oct. 1905
Mult stimate coleg,
Nu mă ocup cu redacția ziarului Liberalul. Alți amici cari dispun de mai
mult timp decît mine fac treaba aceasta. Cetesc chiar foarte rar Liberalul,
ca și alte gazete politice de la noi. Aș fi putut dară trăi și muri fără să cunosc
campania aspră întreprinsă de Liberalul împotriva lui N. Popescu, despre care
îmi scrii, dacă, cu cîteva săptămîni în urmă, un amic de aice nu mi-ar fi ară-
tat o scrisoare a d-lui Haret prin care și d-sa intervenea pentru Popescu.
Am cercetat atunce cum stă lucrul și iată ce mi-a afirmat o persoană cunos-
cătoare a celor ce se petrec la Pomîrla:
1)	Țăranii se plîng că sunt exploatați de Popescu mai rău decît de Fischer.
2)	De cînd Popescu administrează moșia în numele obștiei țărănești
nu a dat nici o socoteală în regulă. Cînd are nevoie de vreun act de descăr-
care a administrației lui, adună oamenii la crîșmă, le dă de băut și cînd sunt
bine amețiți de rachiu scoate din buzunar hîrtia, care se iscălește prin punere
de deget. Este bineînțăles că cei mai colțoși sunt îndulciți dinainte cu altă-
ceva decît cu rachiu.
3)	O parte a moșiei Pomîrla a fost subarendată de Popescu lui Fischer.
Am cetit și articolele din Liberalul și cam tot aceste erau învinuirile ce
să aduceau lui Popescu.
Cu acest Popescu să petrec lucruri pe care nu mi le pot explica. Guver-
nul liberal i-a acordat favoruri pe care noi de ordinar nu le dăm. Așa, fiind
profesor titular la Iași, i s-a dat o catedră la Liceul din Pomîrla și arenda
moșiei Pomîrla. Această situațiune excepțională el a știut să o păstreze și
sub conservatori. în timpul alegerilor trecute, mai mulți dorohoieni, crezînd
că am contribuit și eu cu ceva la acordarea favorurilor de care să bucura
Popescu, m-au prevenit că el era unul din agenții electorali cei mai vajnici
ai lui Mîrz[escu]. Pe acest motiv s-a cerut excluderea lui din Clubul liberal;
ceea ce s-a și făcut. Aceste sunt cele ce știu despre Popescu. Este el un om
bun, cinstit și devotat ? Este el un șnapan care vrea să amăgească și pe libe-
rali și pe conservatori pentru a-și face treburile? Giudecă și d-ta și luminează
și pe devotatul d-tale,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58914.
370
12
LABORATORUL DE CHIMIE MINERALĂ	19 ian- 1906
AL UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI
(Imprimat)
Iubite amice,
Iți trimit o scrisoare și o copie de pe un manifest; te rog dă-le d-lui
Sturdza.
în graba de a comunica d-lui Sturdza manifestul, nu am avut vreme să
scot și pentru [mine] o copie. Ținînd foarte mult să-l am, ți-aș fi foarte recu-
noscător dacă ai însărcina pe cineva să facă și pentru mine o copie.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58915.
13
LABORATORUL DE CHIMIE MINERALĂ	5 mai 1906
AL UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI
(Imprimat)
Stimate amice,
Te rog foarte mult înștiințează-mă dacă liberalii cari sunt membri ai
Academiei vor lua parte la recepțiunea de sîmbătă de la palat sau dacă și
acea recepțiune este considerată ca o festivitate ministerială de la care ei
trebuie să să abțină. înțelegi motivul pentru care îți fac această întrebare?
După răspunsul ce voi căpăta, voi veni sau nu la București.
Al d-tale devotat am ic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58916.
14
Iași, 27 mai 1906
Iubite amice,
Dl. Sterea mi-a adus ieri primul număr al gazetei Basarabia care a
ieșit la Chișinău. în sfîrșit, mi-a fost dat să văd tipăritură românească făcută
peste Prut în scop de a lumina pe frații noștri de acolo și de a deștepta într-
înșii sentimentele naționale. Grigoriță, care este unul din cei mai aleși frun-
tași ai mișcărei românești din Basarabia, a întemeiet cu amicii săi o tipogra-
fie românească la Chișinău. Ei vor tipări, pe lîngă Gazetă, și o serie de cărți
de propagandă națională [...]. Am primit bugetul general pe 1906—1907.
îți mulțămesc.
încă o rugăminte. Trimite-mi regulamentul Școalei de Agricultură
din Hohenheim. Am mare nevoie de el.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58917.
371
15
Iași, 1 iunie 1906
Iubite amice,
Abonamentele la Basarabia să pot trimite de-a dreptul la redacție prin
mandat poștal:
(Găvrilița), Chișinău, strada Armenească. Abonamentele să fac pînă
la sfîrșitul anului și costă 4 carboave = circa 11 lei. Adresa trebuie scrisă
sau rusește sau franțuzește.
Nu m-am gîndit că te vei putea însărcina d-ta cu redactarea vocabu-
larului, căci știu cît ești de ocupat, și apoi, cum singur zici, nu ești deprins
cu vorbirea populară a moldovenilor. Știam însă că ai numeroase relațiuni
cu tineri dintre cari speram că vei pute alege pe unul, doi, și că vei pute
să-i înhămi la facerea acestei lucrări. M-am gîndit și eu la Sadoveanu, care
scrie așa de frumos moldovenește; aflu însă că el a părăsit Bucureștii; s-a
mutat la Fălticeni. [...]
Iată cum îmi închipuiesc eu facerea vocabularului: ieu un dicționar,
d.e. a lui Dame, și culeg dintr-însul neologismele cele mai întrebuințate în
scrierea ordinară. Fiecare neologism îl explic sau prin cuvîntul corespunză-
tor românesc, cînd e cu putință, sau prin o perifrază. Totul făcut scurt și
fără pretenție filologică.
lartă-mă că te necăjesc cu această lungă scrisoare. De-aș fi fost în stare
să fac această lucrare, lăsam chimia dracului și o făceam.
Devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58917.
16
Iași, 8 oct. 1906
Iubite amice,
îți trimit pe doctorul Doca, pe care l-ai cunoscut cîndva la mine și te
rog să-i dai tot prețiosul d-tale ajutor.
Vei îndatora prin aceasta foarte mult pe amicul și devotatul d-tale,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58919.
17
Iași, 30 ianuarie 1907
Iubite amice,
Deși sunt bolnav, voi face tot ce-mi va sta prin putință ca să mă duc
la Galați. Voi pleca și eu sîmbătă dimineață pentru ca să pot vide pe dl.
Sturdza sîmbătă sara. Aice lucrurile stau tot foarte rău. Tinerii s-au mai
372
întrunit, au făcut noi giurăminte de a lupta pe toate căile în contra noastră
a bătrînilor, au publicat în Evenimentul procesul verbal intransigent iscălit
de ei. Puțină speranță de împăcare mi-a rămas.
Asară s-a întrunit Consiliul universitar și a hotărît să protesteze în con-
tra legei lui Dissescu. Punctele principale atinse în protest sunt atingerea
autonomiei Universităților prin numirea profesorilor de [către] ministru,
și nimicirea principiului inamovibilității prin suprimarea de catedre ocupate
de titulari definitivi. Protestul să subscrie astăzi și este adresat președinților
Corpurilor legiuitoare.
Devotat amic,
P, Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58920.
18
Iași, 7 mai 1907
Iubite amice,
Prietinii politici din localitate au hotărît să-mi pun candidatura în cole-
giul I de Senat, unde voi ave de adversar pe Bădărău sprijinit de toți fuzio-
nații. Pentru a lupta cu oarecare șanse de izbîndă am nevoie de agiutorul
tuturor rezervelor: nici un om nu trebuie să lipsască de la apel și nici sășovă-
iască. între alegători este și Băicoianu. 11 dau pe mîna d-tale. Trebuie să
vină la alegeri, să se voteze blanc.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58921.
19
Iași, 10 oct. 1907
Iubite amice,
îți recomand cu căldură pe dl. dr. Guști, care, fiind însărcinat să facă
o lucrare asupra României, are nevoie pe de o parte de a consulta diferite
scrieri din Biblioteca Academiei, iară pe de alta de bunele și prețioasele d-tale
sfaturi. Nu mă îndoiesc că-i vei da binevoitorul d-tale concurs pentru a duce
la bun sfîrșit lucrarea sa.
Primește, te rog, asigurarea sentimentelor mele cele mai cordiale.
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58922.
373
20
CONSILIUL SUPERIOR AL AORICULTUREI
Cabinetul Președintelui
(Imprimat)
Iași, 27 decemvrie 1908
Iubite amice,
Spune-mi te rog ce știi despre domnul Sturdza și trimite-mi și adresa
sa. Aș vrea să nu vină Anul nou fără să-i trimit și eu urările mele.
Primește atît d-ta cît și doamna Bianu și tînărul Bianu cele mai căl-
duroase felicitări de la sincerul d-voastră amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58928.
21
Joi, 30 iunie 1911
Scumpe amice,
Întorcîndu-mă în București am găsit scrisoarea d-tale. îți mulțămesc
din toată inima pentru bunele și prietineștile urări ce-mi faci.
în gara de la Predeal m-am întîlnit cu tînărul Alexandru Bianu, care
mi-a arătat cuibul ce construiești. E în adevăr într-o poziție admirabilă.
Dumnezeu să-ți deie multi ani, pentru ca împreună cu ai d-tale să găsești
acolo sănătatea trupească și pacea sufletească.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
îți restitui scrisoarea d-lui Sturdza. Mi-ai făcut mare plăcere comuni-
cîndu-mi-o.
Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58924.
22
21 mai 1915
Pre stimate amice,
îmi pare foarte rău că nu pot veni la dejun la d-voastră. Am promis
încă de ieri fiului meu să dejunez la dînsul. Nepoata me, Elena, s-ar face foc
pe mine dacă nu aș veni.
Al d-stră devotat,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58925.
374
23
ACADEMIA ROMÂNĂ	Iași, 23 sept. 1916
(Imprimat)
Scumpe amice,
îți trimit adresa cătră marele duce, precum și procura legalizată înso-
țită de raportul d-tale aprobat de Delegațiune.
îmi pare bine că s-a aprobat de Academie propunerea d-tale și aceea
a colegului lorga.
în privirea propunerei mele, am scris președintelui Secțiunei științifice
o scrisoare pe care o alăturez și pe care te rog să i-o dai.
Te rog arată d-nei Bianu sărutări de mînă din partea mea, iar din partea
nevestei mele complimente afectuoase și mulțămiri pentru interesul ce pune
pentru orfana Fedeleș.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Am dat la spitalele de răniți — unde lucrează copilele mele — exempla-
rele din broșura lui Delavrancea pe care mi le-ai trimis. Ele sunt cetite cu
mult interes de răniți. Cred că ar fi bine să trimiteți exemplare în toate jude-
țele la Comisiile regionalei pentru a fi cetite în spitale.
P. P.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58926.
24
ACADEMIA ROMÂNĂ
(Imprimat)
Iași, 1 octombrie 1916
Scumpe amice,
îți trimit raportul lui Gheorghiu. Rezoluția însă nu este semnată decît
de mine. Astă-dimineață a murit subit soacra lui Simionescu și, în jelea
ce este în casa lui, nu am putut să-l fac să se ocupe de această afacere.
Tare bine ar fi să poți trimite cărți și la celelalte spitale din țară. Nu
e nevoie de multe exemplare. De ordinar, unul mai cărturar cetește și ceilalți
ascultă cu evlavie. Nu-ți poți închipui curajul și patriotismul de care sunt
însuflețiți acești oameni simpli. Singura lor dorință este să se vindece cît mai
degrabă, nu pentru a se duce acasă, ci pentru a se întoarce pe front și a arăta
ei inamicului.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58927.
375
25
Luni, 26 noiem. 1916
Pre stimate d[omnu]le Bianu,
Voi veni la Academie mine, marți, la 3 oare p.m.
Devotat coleg,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58928.
26
25 II 1918
Pre stimate d[omnu]le Bianu,
Eu voi sta acasă pînă la 1 p.m. Dacă poți veni la mine mi-ai face o mare
îndatorire, căci nu am automobilul și pe gios îmi e foarte greu să merg. Apoi
am dat întîlnire la mai multe persoane la mine.
Devotat amic și coleg,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58929.
27
Iași, 19 iunie 1918
Mult stimate domnule Bianu,
în urma scrisorii d-tale de la 9/22 iunie curent, am încetat, chiar de
astăzi, de a mă ocupa cu Administrația Academiei pentru afacerile din teri-
toriul liber. îndată ce trimisul d-tale va veni, îi voi da toată arhiva cu inven-
tar în regulă.
Hotărîrea ce ați luat, de a strămuta imediat toată administrația Aca-
demiei la București,’ necesitează luarea unor măsuri urgente ce mă cred dator
să vi le arăt, pentru ca bunul mers al treburilor Academiei să nu sufere.
1)	Trebuie să scrieți îndată tuturor administratorilor de moșii și direc-
torilor de școale ca, cu începere de astăzi, să trimită toată corespondența
la București.
2)	Trebuie să găsiți mijlocul de a face plățile datorite de Academie în
Moldova. Aceste plăți sunt:
a)	Salariile funcționarilor exteriori (de la moșii, școale și păduri).
b)	Cheltuielele de reparațiuni, dezinfectare etc. de la clădirile de pe
moșii și de la școale, pe care le-am aprobat.
376
c)	Salariile funcționarilor transilvăneni și bucovineni de la centru,
cari nu se pot întoarce la București și pe cari nu putem să-i lăsăm peritori
de foame.
d)	De la 1 mai, cursurile universitare fiind începute, am luat dispozi-
ția ca să plătesc bursele Adamachi a studenților de la Facultatea de științe
și de medicină, pe care în cursul războiului le suspendasem. Studenții însă
nu mai au carnete. Eu le-am plătit pe chitanțe manuscrise vizate de decani,
cari certifică că urmează regulat cursurile.
e)	Rentele.
3)	O mare parte din pădurile Academiei au fost rechiziționate de armată.
Pe lîngă acestea, s-au comis devastări fie la păduri, fie la acaretele de pe
moșii. După instrucțiile ce am dat, s-au făcut reclamațiile și constatările
necesare. Pînă acuma încă nu s-a putut obține decît o mică parte din bonurile
datorite. Eu am adunat parte din actele acestor afaceri, pe care le trimit
împreună cu arhiva. Restul se află la dl. Vergu. Tocmai din cauză că nu aveam
la un loc toate aceste hîrtii, nu am putut studia în detaliu fiecare afacere și
nu am putut face reclamațiile cuvenite. D-voastră trebuie cît mai neîntîr-
ziat să continuați să vă terminați lucrarea începută de mine. Pentru aceasta
trebuie să însărcinați pe cineva să studieze fiecare caz și apoi să interveniți
la locurile competente. Aceasta însă nu va fi de ajuns. Experiența mi-a dove-
dit că hîrtiile trimise la diferitele servicii ale Ministerului de Război stau
înmormîntate acolo dacă nu se pune stăruință la șefii de serviciu pentru a
le rezolvi. Trebuie ca persoana care s-a pus în curent cu fiecare afacere să
vină la Iași și să stăruiască pentru a i se da curs. Gestiunea e de cea mai mare
importanță; ea reprezintă pentru Academie pierderi eventuale de multe
sute de mii de lei. De aceea sunt dator să insist asupra ei.
4)	îndată ce comunicația cu Bucureștii a fost restabilită, am spus tutu-
ror funcționarilor refugiați în Moldova că trebuie să se întoarcă la București
la serviciu. Ei nu puteau însă să facă aceasta fără să aibă permisuri de călă-
torie, atît pentru ei cît și pentru familiile lor. Cînd dl. Vergu a plecat la Bucu-
rești l-am însărcinat să vă roage ca să interveniți pentru a li se elibera acele
permisuri. El a luat, pentru a v-o da, lista tuturor persoanelor pentru care
trebuia să interveniți. Nu știu ce s-a făcut. Trebuie însă cît mai degrabă să
cereți și să obțineți permisurile, căci fără ele funcționarii nu se vor pute în-
toarce la București. Eu, nemaiocupîndu-mă de administrație, nu am nevoie
de Ștefan. D-voastră vă va fi foarte util, căci vă va pute da orice lămurire.
5)	Cheltuielele la moșii și la școale au crescut și vor crește și mai mult
anul viitor. Din cauza scumpirei traiului, a speculei desfrînate și a deprecie-
rei hîrtiei monedă. Am fost nevoit să măresc lefile servitorilor din serviciul
exterior, căci ne amenințau că ne vor părăsi și alții cu cari să-i înlocuim nu
se găseau.
A trebuit să aprob facerea unor cheltuieli extraordinare pentru repa-
rarea stricăciunilor cauzate de război. Pe de altă parte, veniturile vor scade,
încasările se vor face cu greutate, căci semănăturile au fost stricate prin săcetă
și grindină. Efectele noastre fiind la Moscova, nu știu cum și cînd vom pute
încasa cupoanele. Trebuie dar să facem budgetul nostru cu multă chibzuință
și cu mare economie. Pentru aceasta este nevoie ca cineva să se ducă, mai
cu seamă la școale, și să studieze, la fața locului, ce economii se pot realiza.
377
Eu am recomandat necontenit directorilor să facă economii. Văd însă, din
compturile ce mi-au trimis, că cheltuielele sunt foarte mari. Trebuie dar
ca cineva să se ducă și să cerceteze cum stau lucrurile.
6)	Eu am plătit aice lefile funcționarilor Academiei refugieți și am făcut
și alte plăți pe care le-am crezut, pe răspunderea mea, că sunt drepte sau
umane. Despre toate aceste voi da seamă, la timp, Academiei, care este sin-
gura autoritate care mă poate giudeca. Dealtmintrela, în ședința ce am ținut
aice la 4 iunie 1917, eu am arătat colegilor mei atît plățile ce am făcut, cît
și călcările de statute și regulamente ce am comis în conducerea afacerilor
Academiei.
Ei au aprobat în unanimitate ceea ce am făcut.
Al d-tale devotat coleg,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58930.
28
Iași, 16/29 april 1919
Mult stimate coleg,
Am primit plicul cu discursul de recepțiune a d-lui Inculeț Mă voi
supune hotărîrei colegilor și voi face răspunsul obicinuit, deși, după cuprin-
sul discursului, să cuvinea să-i răspundă un matematician. Cu toate că nu
sunt încă complect restabilit, voi face tot posibilul să plec de aice la 12 mai
pentru a veni la sesiunea generală a Academiei. îndrăznesc însă să te rog
ca să dai ordin unui servitor să-mi păstreze o cameră la un otel pentru ziua
de 13 mai, ca să nu fiu nevoit, în starea în care mă găsesc, să cutrier Bucu-
reștii, poate pe gios, pentru a-mi găsi o gazdă. Dacă pînă atuncea îmi va fi
mai rău și nu voi fi în stare să plec, vă voi trimite lucrarea d-lui Inculeț pen-
tru ca să puteți regula în alt mod.
Al d-tale devotat coleg,
P. P o n i
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58931.
1	Ion Inculeț și-a ținut discursul de recepție intitulat Spațiul și timpul în noua lumina
științifică, la 26 mai 1919. I-a răspuns Petru Poni.
29
ACADEMIA ROMÂNĂ
26/9 V 1919
(Imprimat)
Mult stimate coleg,
Profit de plecarea colegului Caragiani pentru a-ți mulțămi de necazul
ce ți-ai dat cu găzduirea mea. Eu voi pleca luni sara și sper că voi ajunge
în București marți sara.
*	J
378
Ți-am răspuns imediat la toate telegramele d-tale. Depeșile însă nu sunt
expediate prin telegraf, ci prin poștă, și vin cu o întîrziere de patru zile.
Am răspuns d-lui Negruzzi la scrisoarea d-sale prin care mă înștiința
că sunt însărcinat să salut pe m.s. regele la șădința solemnă de la 1/14 mai1.
Te rog și pe d-ta să nu-mi dați această sarcină, căci nu voi pute-o îndeplini.
Al d-tale devotat coleg,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58933.
1 în 3 aprilie 1919, P. Poni adresa lui I. C. Negruzzi următoarea scrisoare:
„Pre stimate domnule coleg și secretar general,
Am primit astăzi scrisoarea d-voastră de la 26 aprilie, prin care îmi spuneți că, la
ședința jubiliară de 50 de ani a Academiei, va trebui să salut sosirea m.m.1.1. în numele
Academiei.
îmi permit să vă amintesc că la sărbarea jubilară de 25 de ani, care a avut loc
la 1 aprilie 1891, nu s-a procedat astfeli. Atunce, regele Carol, prezidînd Academia, a des-
chis ședința cu discursul său. Apoi a dat cuvîntul secretarului general, reginei și mem-
brilor Academiei.
Cred că d-voastră ați ținut samă de acest procedeu cînd ați stabilit programa ședin-
ței solemne de la 1/14 mai. Părerea mea este că nu trebuie să schimbați această programă,
care este foarte bine întocmită. Vă rog dară să nu mă introduceți și pe mine între vor-
bitori.
Primiți, vă rog, pre stimate domnule coleg și secretar general, salutările mele dis-
tinse,
P. Pon
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58932.
30
Iași, 26 mai 1920
Mult stimate coleg și amic,
Am primit buna d-tale scrisoare și vă mulțămesc din toată inima, atît
d-nei Bianu, cît și d-tale, pentru bunătatea ce aveți de a-mi da locuință la
d-voastră în timpul sesiunii generale a Academiei.
Mă grăbesc a-ți răspunde că primesc cu plăcere invitarea d-tale; ea mă
scapă de un mare năcaz. Am luat loc la vagonul cu paturi pentru 13 mai.
Voi sosi probabil în București la 14 mai dimineața, dacă ceferiștii îmi
vor permite-o. Arată, te rog, d-nei Bianu salutări cordiale din partea nevestei
mele și sărutări de mînă din partea mea.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58934.
379
31
Iași, 21 april 1921
Mult stimate coleg și amic,
Nevasta mea mi-a comunicat scrisoarea d-tale de la 12 april. Nu ți-am
putut răspunde din cauză că tocmai în zilele aceste a încetat din viață cum-
natul meu, arhitectul Cugler, după o lungă și grea suferință. Biata femeia
mea este nemîngîietă de pierderea fratelui său. Anul acesta am fost grozav
de loviți.
Vă mulțămesc din toată inima, atît d-nei Bianu, cît și d-tale, de bună-
tatea cu care îmi oferiți să mă găzduiți și anul acesta în buna și primitoarea
d-voastră casă. Dacă nimica nu se va opune — căci planuri pentru viitor
nu poate face omul la vîrsta mea — voi căuta să vin pentru deschiderea sesiu-
nii Academiei.
Te rog arată d-nei Bianu salutările cele mai cordiale din partea neves-
tei mele, iar din partea mea respectuoase sărutări de mînă.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58935.
32
Iași, 29 april 1922
Mult stimate coleg și amic,
Femeia mea mi-a comunicat buna d-tale scrisoare de la 22 curent. Ea
îți scrisese condițiile de editare a povestirilor sale, care i le-a oferit Cartea
românească și pe care dînsa le-a primit. Se vede că ambele scrisori s-au încru-
cișat. Peste cîteva zile — cînd va termina copiarea — va trimite și alte poves-
tiri spre a se adauge la cele aflate la concurs spre a se alege dintre ele.
Eu nu am dus-o pre bine în cursul grelei ierni prin care am trecut. Un
catar m-a silit să stau mai tot timpul în casă. Acuma, de cînd sfîntul soare
a început să ne încălzească, m-am înviorat odată cu copacii și jîvinele din
grădină.
Doresc să vin la București pentru a lua parte la sesiunea Academiei
și __ pe cît, la vîrsta mea, cineva poate face planuri — cred că voi pleca
la 14 mai, cu trenul de sară, pentru a fi acolo la 15, dimineață.
Vă mulțămesc din toată inima atît d-tale, cît și doamnei Bianu, pentru
bunătatea ce aveți de a mă primi în aceleași condițiuni, ca și în anul trecut.
Dacă însă, din o cauză oarecare, nu ați mai pute dispune de o cameră, atunce
ți-aș fi foarte recunoscător dacă ai da ordine unui servitor de la Academie
să-mi oprească o cameră la un otel.
Te rog arată d-nei Bianu salutările cele mai cordiale din partea femeiei
mele și respectuoase sărutări de mînă din partea mea.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58936.
380
33
Iași, 18 IX 1922
Scumpe coleg și amic,
Eu și cu ai mei am stat toată vara în Iași, unde am avut călduri foarte
mari. în iulie, termometrul s-a ridicat la umbră și spre nord la 38 de grade
centigrade.
Aș fi dorit să mă duc să văd partea apuseană a Transilvaniei pe care
nu o cunosc. însă cei aproape optzeci și doi de ani ce-i port în spinare mi-au
zis că sarcina e pre grea pentru a o duce departe de casă. Dealtmintrele, mul-
țumesc lui Dumnezeu, sunt bine. Pînă acuma am fost cruțat de suferințele
bătrîneței.
Academia a fost greu lovită; anul acesta noi am pierdut patru din colegii
noștri. Doi dintre aceștia erau de o sănătate debilă și ne puteam aștepta
la pierderea lor. Ce a fost însă cu Hepites? El nu era așa de înaintat în vîrstă
și părea voinic.
Arătăm te rog, d-nei Bianu respectuoase sărutări de mînă din partea mea,
iară d-ta primește salutările cele mai cordiale din partea amicului d-tale,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58937.
34
Iași, 2 mai 1923, str. Kogălniceanu 9
Mult stimate coleg și amic,
Se apropie deschiderea sesiunei generale a Academiei și eu doresc să
vin și de data aceasta spre a lua parte, în marginele slăbitelor mele puteri,
la lucrările colegilor mei. Pentru aceasta, am nevoie de concursul binevoitor
ce întotdeauna mi-ai dat, și să te rog să dai ordine unui servitor a Academiei
să-mi rețină o cameră, pentru durata sesiunei, fie la un otel, fie la d-ra Grand.
Aș prefera să stau la d-ra Grand, căci știu că acolo voi ave masă bună
și voi fi aproape de Academie. In orice caz, voiesc să fiu sigur că, agiungînd
în București, voi găsi o cameră unde să mă adăpostesc, lucru care să pare
nu este ușor. lartă-mă că te năcăjesc cu această rugăminte, dar ce vrei?
Ai fost întotdeauna așa de bun pentru mine, încît am crezut că pot să-mi
permit să abuzez de bunătatea d-tale.
Ne-a părut foarte bine de noutatea ce ai dat femeiei mele că fiul d-tale
s-a întors de la studii. Ne închipuim cît trebuie să fiți de fericiți. Arată, te
rog, doamnei Bianu salutările cele mai cordiale din partea femeiei mele și
respectuoase sărutări de mînă din partea mea.
Al d-tale devotat coleg și amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58938.
381
35
lași, 19 iunie 1923
Mult stimate coleg și amic,
Adaog și eu cîteva cuvinte pe lîngă cele ce v-au scris nevasta mea ca să
vă arăt cele mai calde mulțemiri pentru dragostea cu care m-ați primit în
casa d-voastră. Ați fost în adevăr pentru mine, atît d-ta, cît și doamna Bianu,
ca niște frați buni și iubitori.
Ne-a părut foarte bine de noutatea ce ne dai despre căsătoria fiului
d-voastră. Vă felicităm din toată inima.
Lădiță cu secretul ce cuprindea a făcut o mare și plăcută surpriză, cu
atît mai mult cu cît în Iași nu se mai găseau deloc asemenea bunătăți. întreaga
me familie vă mulțămește.
Arată, te rog, respectuoase sărutări de mînă doamnei Bianu, iar d-ta
primește salutările cele mai afectuoase de la amicul d-tale,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 58939.
36
Iași, 1 aug. 1923
Scumpe amice,
Ce să-ți răspund la buna și înțeleaptă scrisoare ce mi-ai trimis? Să te
laud? Aceasta ar fi pre puțin. D-ta ai fost, ești și vei fi, cît îți va da Dum-
nezeu zile, omul datoriei, cum zicea marele nostru conducător. Ca și dînsul,
nu te-ai uitat niciodată la munca, la frămîntările și năcazurile ce întîmpinai
în cale pentru a duce la bun sfîrșit sarcinile ce-ți luai.
Doar cînd necazurile erau pre mari, te revoltai și strigai: Nu mai fac,
nu mai fac! Iar eu, care te cunoșteam bine și știam cum omul datoriei era
împlîntat în întreaga d-tale ființă, îți răspundeam surîzînd: Ba ai să mai
faci, să trăiești să mai faci!
Nu am nevoie să îți spun cît de bine mi-a părut aflînd din scrisoarea
d-tale că afacerea Elias merge bine. Nici nu putea fi altfeliu din momentul
cînd ea ți-a fost încredințată.
Sfîrșesc urîndu-ți, și de data aceasta; Să mai faci, să mai faci! Mă unesc
și eu cu’ femeia mea pentru a te ruga să primești, atît d-ta cît și doamna
Bianu, felicitările mele cele mai călduroase pentru căsătoria fiului d-voastră.
Al d-taie devotat amic>
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58940.
382
37
Iași, 4 mai 1924
Mult stimate coleg și amic,
Am primit buna d-tale scrisoare.
Iți mulțămesc din toată inima de bunătatea ce ai de a mă primi în casa
d-tale, pentru sesiunea Academiei, și anul acesta ca și anii trecuți. Nu știu
însă dacă voi pute profita de această dragoste frățească ce întotdeauna ai
avut pentru mine. Iarna aceasta am dus-o destul de greu. O gripă rea m-a
ținut tot timpul în casă. Acuma mă simt slăbit și obosit. Nu știu ce va face
din mine soarele din mai, care s-a arătat astăzi pentru întîia dată pe cer.
Am stat toată ziua în grădină expus la razele lui binefăcătoare, și căl-
dura lui pare că m-a înviorat. Dacă pînă în apropiere de 25 mai mă voi simți
mai întărit, voi veni la București.
Dacă însă pînă atunce puterile nu-mi vor reveni, voi sta acasă cu toată
dorința ce am de a vă vide și de a lua și eu parte, încă o dată, la lucrările Aca-
demiei. In tot cazul, te voi înștiința la timp de ce sînt în stare să fac.
Arată, te rog/ doamnei Bianu, respectuoase sărutări de mînă din partea
mea. Femeia mea mă însărcinează să vă transmit din partea ei, atît d-nei
Bianu, cît și d-tale, salutările sale cele mai afectuoase.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58941.
38
Iași, 19 iunie 1924
Scumpe amice,
Cetisem în jurnale grozăviile produse de ciclonul care s-a abătut asupra
Bucureștilor. Credeam însă că multe din cele povestite erau exagerări ale
gazetarilor. Din scrisoarea d-tale însă văd că cele spuse erau adevărate.
Noroc că erați acasă.
Să pare că ciclonul s-a dezlănțuit numai în șăsul Dunării. Pe la noi nu
s-a simțit nimică. Duminecă timpul a fost foarte frumos. Toată sara am stat
afară admirînd ceriul sănin pe care plutea, ici și colo, cîte un cirus străveziu.
O boare ușoară, care de abe se simțea, răcorea aerul.
Eu am ajuns bine acasă, și am găsit pe toți ai mei sănătoși și voioși.
Cu toții vă mulțămim din toată inima, atît doamnei Bianu, cît și d-tale, pen-
tru bunătatea frățească cu care m-ați primit în casa d-voastră.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58942.
383
39
Iași, 16 martie 1925
Scumpe amice,
Am întîrziet să-ți răspund la buna d-tale scrisoare, căci speram că îmi
va fi mai bine și că îți voi putea comunica ziua în care voi veni la București
pentru sesiunea extraordinară a Academiei. La bătrîni ca mine însă boala
vine repede și să duce greu și încet.
în starea în care mă găsesc, nu îndrăznesc să părăsesc casa și să plec la
drum. îți mulțumesc din toată inima pentru ospitalitatea ce-mi oferești cu
atîta prieteșug, însă, cu părere de rău, nu pot profita astă-dată de dînsa.
Ne-a părut foarte rău, și femeiei mele și mie, de cele ce mi-ai scris despre
doamna Bianu. Amîndoi îi dorim o grabnică însănătoșire.
Al d-tale devotat amic,
P. Poni
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 58943,
IOAN POP-RETEGANUL1
1
Rodna veche, 7)12 1888
Domnul meu,
Voi face întocmai cum m-ați învățat; mulțămesc de sfat. „Aflatul“ am
zis chiar la început"că e din Sâncel, de lîngă Blaj. Numărul din Revista nouă,
unde veți binevoi a scrie despre Poveștile ardelenești, vă rog a mi le trimite,
că eu nu o am, nici mi-o pot abona că — sunt dascal românesc. Asemenea
vă mulțumesc și de observările făcute, mă voi năzui ca pe venitor să nu fac
atari erori, altcum, în împrejurările în cari trăiesc, de multe ori sta un arti-
clu început săptămîni întregi, fără de a-1 putea continua, că am a purta lupta
pentru pîne și foc; știți ce va să zică dascăl românesc aici. Apoi nici mica-mi
bibliotecă nu-mi mai îmbiă tot de ce aș avea lipsă; a mi-o mări nu pot acum,
nici să sperez că voi fi curînd în aceea plăcută poziție.
Cu toată stima,
1.	Pop-Reteganul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58969.
1	loan Pop-Reteganul (1853—1905), folclorist, scriitor și învățător în Orlat (lîngă
Sibiu), Vîlcelele-Ptele, Boiu-Mare, Bonțari (toate în Țara Hațegului), Nisa (Țara Oltului),
Grădiștea Hațegului, Bucium-Șasa (Munții Apuseni), Sîncel (lîngă Blaj), Săliștea Sibiului
și Rodna-Veche (lîngă Năsăud). în 1892 se retrage din învățămînt și revine pentru un an
și jumătate în comuna natală, apoi se reîntoarce pentru o vreme la Sibiu, unde ocupă
funcția de secretar II al Asociației transilvane pentru literatura și cultura poporului
român pînă în 1895. A fost de asemenea și redactor al cîtorva reviste din Transilvania
și Banat, iar între 1899—1900 a lucrat în redacția Tribunei din Sibiu.
Din 1882 publică poezii populare, povești și obiceiuri în Contemporanul, Familia,
Gazeta Transilvaniei, Amicul familiei, Tribuna. A editat și cîteva volume: Trandafiri
și viorele, Gherla, 1884 și Povești ardelenești, Brașov, 1888, fiind cele mai cunoscute. De-a
lungul vieții, petrecută în prima parte mai ales în mediul rural, a reușit să strîngă un imens
material folcloric. Cea mai mare parte a acestor culegeri însă n-a văzut lumina tiparului
în timpul vieții pasionatului folclorist. Adresîndu-se Academiei, I. Pop-Reteganul îi tri-
385
mite — în cîteva rînduri — culegeri de poezii populare, datini, povești ardelenești, un
vast material, din păcate într-o formă neorganizată, pe care nici Academia n-a reușit
să-1 trieze și ordoneze în vederea publicării. „Lui Reteganul i s-a acordat însă, pentru
fiecare manuscris, cîte o recompensă bănească apreciabilă44, dar „nici o culegere a învăța*
torului de la Reteag n-a apărut în editura ei44. (Cf. I. Mușlea, Cercetări etnografice și de
folclor, voi. I, București, Editura Minerva, 1971, pag. 179.)
2
[noiembrie, 1891] 1
Domnul meu,
în alăturare sunt liber a vă trimite 3 ex. Cartea poporului și 3 ex. Sta-
rostele, și adecă: 1 ex. din fiecare pentru d-voastră și 2 pentru Biblioteca Aca-
demiei noastre.
Vă alătur și o coală de abonament, de pe care în general veți vedea cu-
prinsul opului meu proiectat, care în manuscris, cum v-am fost scris, e gata.
De aș căpăta patru sute de subscrieri sigure, m-aș apuca să-1 tipăresc aci
în tipografia „Aurora“, în Gherla, la din contră, voi incomoda cu manuscri-
sul pe onorata Academie Română. Permițîndu-vă timpul, vă rog a vă uita
preste indicele de pe coala alăturată, și cu o ocaziune a-mi spune părerea
d-voastră, fără rezervă, relativă la manuscrisul meu, după cît adecă se poate
din indicele alăturat.
în caz cînd careva din amicii d-voastră s-ar insinua ca abonant, veți
binevoi a mi-o comunica, ca să știu, că apoi eu să o fac cunoscută editorului,
respective tipografului, că eu voi a fi editor, de nu vor încurge abonanți,
fie și numai subscriși.
Rugîndu-vă de iertare pentru multele incomodări ce vă fac și asigurîn-
du-vă de sincera stimă ce vă păstrez, sunt al d-voastră stimător,
Ion Pop-Reteganul
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 58970.
1	Data consemnată de I. Bianu.
3
Sibiu, 27 noiembrie 1893
Stimate domnule Bianu,
După ce un an și 1/2 stătui fără ocupație, în Reteag, din cauza morbului
de ochi de care fui bîntuit, și după ce, în fine, mă restaurai binișor, intrai
iar în serviciu, dar nu mai mult ca dascăl, căci ca atare trag o pensie lunară
de 13 fh, 33 cr. (ca la noi), ci ca secretar II al Asociațiunei Transilvane, mutîn-
du-mă cu locuința aci în Sibiu. Mă mutai aci, de o parte să-mi pot da o creș-
tere bunicică unicei copile ce am, iar de alta, ca să pot lucra mai cu înles-
nire pe calea apucată.
386
Aducîndu-vi-le acestea la cunoștință, sunt sigur că nu veți lua în|nume
de rău dacă vă rog să-mi răspundeți la următoarele:
1)	Adusu-s-a hotărîre să se tipărească colecția mea cea mare de poezii
poporale? Și dacă da: cînd se va pune sub presă?
2)	Colecția mea de datine poporale, credeți că s-a tipări, ori ba?
3)	Am în manuscris o colecție de povești ardelenești, vreo 45, care ar
fi să formeze tomul al III-lea, căci tom. I (în 5 broșure) e deja tipărit din
1886 încă, din acele v-am trimis și d-voastră și on. Academii Române cîteva
exemplare, iar tom. II se va tipări aci pe spezele și sub auspiciele on. Aso-
ciațiuni Transilvane. Tomul al III-lea, deci, binevoiți a-mi spune pe ce cale
l-aș putea tipări, că eu nu dispun de speze, iar aci editor nu-mi aflu. Nu s-ar
putea oare tipări pe spezele și sub auspiciile on. Academiei Române? în caz
dacă da, aș înainta manuscrisul cu rugarea relativă. Atunci v-aș ruga să le
și faceți o Introducere potrivită. Vă rog a-mi răspunde la aceste, și a nu vă
supăra pentru incomodarea ce vi-o fac.
Aci vă alătur 1 ex. din micul product lucrat la comanda editorului, Leo-
nat cel tînăr, și vă rog a-1 păstra drept suvenire de la mine.
Dacă de* Ia on. Academie mi s-ar mai trimite ceva, vă rog a schimba
adresa, trimițîndu-mi adecă aci.
în fine, primiți sincere salutări de la al d-voastră stimător,
I o n P o p - R et e g anul
Secret. II al Asociației] T[ra]n[sil]v[ane
pentru literatura și cultura poporului
român (Muhlgasse no. 8)
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 58971.
IOSIF POPOVICI1
1
Pis ino, la 23 aprilie 1905 n.
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Sînt din 4 l.c. st.n în Istria, dar am putut de tot puțin lucra, căci se face
contra mea o agitațiune croată. Zilele aceste am fost prin Parenzo-Pola și
Trieste la forurile administrative și azi sînt din nou la Pisino (a treia oară)
la K. K. Reg. Haptmanschiafli, ca să-mi asigur poziția. Din partea guver-
nului s-au ordonat patrule speciale pentru siguranța mea personală. Mîne
voi merge din nou la Susgnevizza să-mi continui studiile dialectale. Ieri seară
am scris și la Viena, în afacerea aceasta tristă, căci nu doresc să fac cunoș-
tința unei petri, fie aruncată de orișice mînă, asupra capului meu.
Din Viena am luat și un fonograf de al Academiei imperiale, ca să adun
modele de graiul istrian, tot asemenea și un aparat de fotografiat.
Cînd voi fi sigur de munca mea și de persoana mea, vă voi scrie mai
mult și în tignă.
Va rog, dacă aveți timp, să mă avizați ce s-a făcut cu petițiunea mea
referitoare la înființarea Muzeului limbei române 2. Din Viena primesc circa
70 plăci de fonografiat, ce voi putea culege nu pot ști. Pînă nu se liniștesc
spiritele voi fi mai rezervat.
Trag însă mare nădejde că ordinul locotenenții din Triest va fi un noroc
pentru mine.
Pînă azi abia am putut aduna & basme. Oamenii ar vorbi cu mine, dar
sînt terorizați de unii răuvoitori.
Pe noi ne țin de păgîni, căci așa se agită contra noastră și a limbei noastre.
Pe mine mă acuză că sînt agent italian și că voiesc a introduce altă lege, decît
cea catolică. In Triest am fost și la episcopul catolic, care e bun prieten cu
dr. Smigelschi și dr. Radu și dr. Hosu din Lugoj și am primit o hîrtie de reco-
mandare. Pînă azi n-am mai făcut filologie sub umbra baionetelor. Cauza
vă voi scrie-o cu altă ocazie, e vorba de o școală croată impusă.
388
Vă rog să faceți bine să comunicați onor. Academiei mulțumitele pentru
cărțile trimise, cari au sosit după plecarea mea din Cliceova. Cred că-mi veți
scrie ce sorți a avut petiția mea.
Vă rog să primiți asig[urarea] deosebfitei] mele stime,
Adr. Susgnevizza (Istria).
Centrul stud. mele e: Susnevizza (Istrin)
dr. I o s if Popovici
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59017. S 51 (1)/DVL
1	losif Popovici (1876—1928), lingvist, specialist în fonetică experimentală, dialec-
tologie și filologie slavă, folclorist. De la 1 oct. 1902 pînă la 1904, lector de limba română
la Facultatea de Filozofie din Viena.
în 1904 își dă docența la Budapesta, unde o vreme va ocupa catedra de limba română
de la Universitate. Din 1919 este profesor de slavistică la Universitatea din Cluj. Cores-
pondența sa cu I. Bianu reflectă în genere preocupările sale științifice, formulînd, în aceste
scrisori, numeroase propuneri de colaborare și inițiative cum este și aceea privind înfiin-
țarea unui Muzeu al limbii române, institut care va lua ființă la Cluj abia în 1919 sub con-
ducerea lui Sextil Pușcariu.
2	Pe scrisoare 1. Bianu notează: „Răspuns 14/27 IV 1905“.
2
Susgnevizza, la 9 V 1905 n.
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Mă iertați că abia acum voi să vă răspund. Dar vă puteți închipui cît
sînt de neliniștit. Guvernul mi-a pus la dispoziție o asistență de jandarmi
și comuna totuși m-a ofensat atît de mult, că atît pentru ochii lumii sînt
necesitat, cît și pentru autoritatea mea personală, a acuza comuna Boghimo,
de care se ține și satul Susgnevizza, pentru reabilitatea onorii. Prefectul s-a
purtat cît se poate de slab față de mine deși luocotenența din Triest i-a dat
ordin. Asistența mi s-a luat o săptămînă mai tîrziu fără să fiu întrebat și comuna
mă amenința că mă va excorta. Motivele sînt delicăte, le voi trata într-un
articol de jurnal și înaintea Tribunalului, căci toate jurnalele din Istria vor-
besc despre acest lucru. Așa m-au informat jandarmii, cari-mi fac servicii
alternativ, acum mai puțin regulat ca și-nainte. Toate aceste vi le scriu ca
să știți de ce am întîrziat cu răspunsul. Mă credeți, slabe zile am pre aici.
Oamenii-s simpli și fricoși.
Cei lăpedați de neamul lor îs turbați, pe aceștia numai vinul îi înmoaie.
Cu lucrul merge binișor. Pînă azi am vreo 25 povești, dintre cari unele
îs destul de lungi. Partea gramaticală e aproape finită. Toate celelalte părți,
pe care le fac eu la dialectologie, s-au făcut. Nici nu aș mai rămînea aici, dacă
mi-ar fi sosit fonograful din Viena. Nu știu de v-am scris, căci cu năcazurile
mele nu-mi mai aduc aminte, Academia din Viena mi-a pus la dispoziție un
fonograf ca să culeg mai multe mostre de graiul român din Istria; dar fono-
graful e aproape de o lună pe drum și nu mai ajunge.
389
Fotografii am făcut mai multe, dintre cari unele-s reușite. Vă voi tri-
mite din Viena și d-voastră cîteva.
Academiei îi voi scrie cit mai iute. Proiectul laboratorului meu e făcut
de mult, dar acum lucrez la dialectul acesta să-l sfîrșesc cît mai iute. A sta
între vespiifle] de aici nu-i plăcut. Iertați că am întîrziat și primiți, vă rog,
sincerele mele salutări,
losif Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59018. S 51 (2)/D VI.
3
Clic iova, la 29 dec. 1905, posta Bethlenhaza
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Am ajuns aseară acasă. Ieri m-am abătut și pe la frate-meu. Am vorbit
cu el și despre Dicționarul Academiei și m-a certat că de ce n-am primit
ofertul d-voastră. M-am gîndit și răzgîndit asupra vorbelor d-voastră a amîn-
durora și vocea conștiinții mele m-a îndemnat să vă urmez sfatul. Mi-e și
rușine cînd singur refuzînd — v-am împins la ușa evreilor. Cred că datoria
noastră a românilor e să ne facem Dicționarul limbei strămoșilor noștri.
Trebuie să ne consolidăm, să lăsăm la o parte divergențele și cu puteri unite
și inimi curate să adunăm comoara limbei românești. Dorința regală e o
necesitate imperativă! M-am convins că colaborînd la Dicționarul d-voastră
nu fac decît — împlinindu-vă dorința — datorința mea de filolog. Primesc deci
onorifica sarcină ce binevoiți a-mi da.
Vă rog să vă sfătuiți cu mai marii Academiei și dacă credeți să-mi rezer-
vați și mie vreo literă, două. O — P. sau P — Pu Le cer cam pe la mijloc,
fiindcă mai am și alte lucrări urgente. Totodată ați face bine să-mi trimi-
teți și planul d-voastră, cum doriți să fie făcut Dicționarul. îmi veți putea
scrie la Cliciova, unde voi petrece pînă cătră 12 ianuar. Adresa de mai tîr-
ziu veți primi-o mai apoi.
Pentru Dialecte I voi scrie cît mai curînd la Halle a.S.
Așteptînd răspunsul d-voastră, semnez cu toată cinstea,
losif Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59019. S 51 (3)/D VI.
4
Cliciova, la 11/1 1906
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Scrisoarea d-voastră mi-a venit, primiți, vă rog, sincerele mele mulță-
mite, tot asemenea pentru Dosoftei. în ce privește exemplarele din Dialecte \
las să vi se trimită o parte cît mai iute, iar restul urmează. Eu voi pleca de
acasă zilele acestea. Adresa din Budapesta vă va sosi la vreme.
390
Azi, ca semn de vădită apropiere de acea mare Academie, vă trimit
niște observări asupra lexicului român din Istria, cu rugarea să faceți bine
de se poate și să mi le tipăriți în Analele Acad. Române. Dacă aceste obser-
vări vor fi demne de publicarea d-voastră, aș dori ca ele să fie publicate cît
mai repede.
Acum, aș cere un sfat. Istroromânii vor fi gata orișicum anul acesta.
Lucrarea e plănuită pe trei volume. I Gramatica, II Texte, și III Glosarul2.
Nu mă laud, dar am pînă azi materialul cel mai bogat posibil ce există despre
acest dialect. Eu mă ocup cu el nu de ieri-alatăieri, nu să fac concurență,
ci pentru ca să dau o lucrare jubiliară (de 50 ani) de cînd s-a ocupat și i-a
vizitat cel dîntîi român, Ion Maiorescu. Lucrarea va fi apărută în 1906.
Voi. II se poate pune sub presă. El cuprinde 34 povești pe 152 fețe quart
scrise des și absolut fonetic ca peste tot în Rum[ănische] Dialekte, I.
Voi. I cuprinde cele 3 capitole din dialecte și va da pentru prima dată
gramatica dialectului istroromân corect. D. Weigand e plin de greșeli. Acesta
va fi gata de tipar — după speranță — pe Rusalii, iar voi. III, Glosarul,
îndreptat, îmbogățit și cu obs[ervațiile] etimologice vor încorona munca.
Cît de necesară e o a doua prelucrare a Glosarului puteți vedea și din obser-
vările mele cari sînt absfolut] scurte și matematice.
Nu fac paradjă de vorbă, ci vă prezint fapte. Vorbele puține de la început
vă arată ce superficial s-au ocupat doi cercetători. Acum vă întreb, credeți
d-voastră că Onor. Acad. Română ar binevoi a fonda o bibi, a „Dialectelor
române“ în publicațiile speciale ale ei?
Eu aș dori mult ca pe lîngă Rum^cmishe} Dialekte să am și o ediție română.
Vă rog să vă sfătuiti și cu alții dintre ai d-voastră și să-mi spuneți ce credeți
asupra planului meu. Dacă dv. nu-mi publicati, fac contractul cu ed. de
la Halle.
De Anul nou primiți, vă rog, cele mai sincere urări de bine.
Al d-voastră știm.,
I os i f Popovici
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 4 — 1897—1906, f. 273—274.
1	Rumănische Dialekte, I, Die Dialekte von Munteni und Pădureni im Hunyader
Komitat, a apărut în 1905 la Halle a.d.S., în Editura Max Niemeyer.
2	losif Popovici, Dialectele române (Rumănische Dialekte) IX. Dialectele române
din Istria, I—II, Halle a.d.S.: Referințele sociale și gramatica, 1914; II: Texte și glo-
sar, 1909.
Cliciova, la 18 I 1906
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Primește, te rog, sincerele mele felicitări de ziua onomastică. Gerul să
vă dăruiască cu sănătate și putere ca să puteți realiza toate dorințele și vre-
rile vieții d-tale!
391
La Pesta n-am plecat cum v-am fost scris, deoarece aveam de lucrat
cu o sumedenie de cărți pe cari nu le pot duce cu mine. Dar duminică, luni
voi fi cu siguranță și veți primi adresa mea. Din Dialekte am trimis o parte,
restul urmează.
Cu tot respectul, al dv. stimător,
dr. I o s if Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59020. S 51 (4)/ D VI.
6
Budapesta, 3111 1906, Hotel Nâdor
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Am fost rugat pe d. Chendi să facă bine să vă dea adresa mea din Pesta
(Hotel Nâdor), deoarece nu dispuneam de timp să vă scriu atunci. M-am
mutat acum aici și mi-am început cursurile și suplinesc (confidențial) și pe
dl. Ciocan, care și-a luat concediu din motive sanitare.
Mulțumită Domnului, îmi merge bine și am început să bombardez stînca
întunerecului.
Acum, te rog să faci bine și să mă avizezi dacă ai amintit cuiva și ați
făcut ceva în privința părerii mele asupra istro-românilor ? Dacă nu faceți
d-voastră ceva, atunci leg contractul cu editorul din Halle. Â propos, restul
dialectelor vă va veni. Mă iertați, sînt atît de ocupat încît nu m-am putut
ține de vorbă. Și am tot așteptat scrisoarea d-tale fiind sigur că aveți adresa
mea. Imediat după răspunsul d-tale, toate vor urma. Te rog însă să mi-1
dați cît mai iute.
Acum lucrez la sunetele limbii române.
D-voastră sînteți bine?
Vă salut cu tot dragul,
dr. I o s if Popovici
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 4 — 1897—1906, f. 271—272.
1
Budapest, febr. 14 1906, Hotel Nâdor
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Carta dv. poștală mi-a sosit și vă mărturisesc că am rugat a doua oară
pe d. M. Niemeyer, editorul, să vă trimită odată cele 10 ex. De le-ați primit nu
pot ști și mie mi-a trimis unele cărți abia alaltăieri. Fiți sigur, vă rog, că vă
vor sosi. Nici mie nu-mi place să să facă neglijență.
Acum, nu vă supărați că trec la altele. Sincer mărturisind, nu pot înțe-
lege de ce dv. îmi negați răspunsul la două întrebări capitale. Am fost scris
și excelenței] sale d-lui. D. Sturdza în afacerea aceasta, dar răspfuns] nu mi-a
392
venit nici din această parte. Nu știu ce am păcătuit, de nici de vorbă nu
voiți să stați cu mine într-o afacere care numai spre izbînda culturei române
și spre cinstea neamului rom. poate fi. Toată nedumerirea și neînțelegerea
dv. că m-am mutat la Budapesta nu e decît lipsa de a cunoaște motivele
mele puternice și valoarea lor morală. Știți că catedra de limba rom. de aici
a fost numai o afacere pol[itică], chiar fie-iertatul Roman 1 s-a purtat, aici
bineînțeles, nu la dv. (eu i-am văzut Ia un nepot și decl[arația] ce a fost daț-o
dînsul, puternic de pe atunci), mult mai slab decît d. Ciocan, care dealmin-
teri e un om de caracter puritan. Toți acei care îl batjocoresc sînt oameni
pe cari dînsul i-a fost ajutat odată. E părerea generală în corp[ul] prof. de
aici, ca să se introducă în stud[iul] limbei rom[âne] serios la univ. Cînd m-au
acceptat pe mine, am avut, deși numai puțini m-au cunoscut, la votare secretă
rezultatele urmij: Tul vot, 30, 27 pentru 2 contra, și 1 s-a abținut; [al]
2-lea vot, 31 (aici deja s-a făcut o pornire teribilă contra mea), 25 pentru,
4 contra și 2 s-[au]abț[inut]; a 3-a vot[are] s-a făcut în comisia specială,
care unanim m-a felicitat și primit în mijlocul corp[ului] prof. de aici. Atît
spre orientare. Eu, din parte-mi, nici o tîrîire sau închinăciune n-am făcut,
ci m-am bazat pe știința mea și pe dreptul de cetățean în mod cinstit și demn
și am străbătut cu*ajutorul lui D-zeu prin toate intrigele cari au mers strună
mai bine de un an. La minister și facultate oamenii s-au convins despre carac-
terul meu și să nu credeți că aici n-ar fi morală. Serviciile care le aduc aici
patriei și neamului meu sînt abs[olut] morale și folositoare. E bine ca să rămî-
nem în țara noastră să muncim și să ne luptăm pentru cultura poporului
din care facem parte. Dacă ne-nstrăinăm de țara strămoșilor noștri, ne mole-
șim în fericirea altor locuri și uităm flămînzii de acasă! Glia noastră trebuie
cultivată mai mult decît cele străine sau vecine. Trei milioane de suflete nu
se pot legăna numai pe valurile pătimașe a unor inimi trudite de politiciani.
Aici trebuie să se poarte o luptă culturală. Trebuie să ne cultivăm, pe lîngă
iubirea nedespărțită de glia străbună, cultul limbii și geniului nostru național.
Noi, săracii de dincoaci, sîntem mai idealiști decît dv. cei liberi și îmbui-
bați de toate fructele coapte și crude a unei libertăți premature. Pretindem
însă în virtutea forței noastre culturale și a sfintei tradiții să ni se asculte
și glasul nostru adevărat, iar nu răsunetul lui. Avem și noi dreptul în templu
culturei române, căci la dezvoltarea frumoasă de azi a pop[orului] rom[ânl
(fără graniți!) am contribuit și noi. E numai lucru cinstit și moral ca și nimic
nicia noastră să nu fie strivită în picioarele unor îmbuibați. Noi am ajuns
azi iarăși la vorbele din bătrîni să ne apărăm sărăcia și neamul și aceasta nu
se poate face la distanță, căci mecanica forțelor noastre lucrează numai cu
efecte imediate. Iertați că poate glasul nechemat a unui rămas în țara stră-
moșilor vă surprinde neplăcut, dar între oamenii cari se ocupă numai de ade-
văruri această mărturisire nu e decît un postulat logic. Cred că ne-am înțeles!
Acum încă cîtefva] vorbe și apoi plec la bibi. univ. să văd ce s-a mai
petrecut prin Dacia în veacul al 2—3-lea după Chr.
Nu voiți să-mi publicați și să faceți biblioteca „Dialectelor Române“ ?
De ce ? Dacă nu voiți, cel puțin faceți bine și-mi comunicați, căci trebuie
să dau răsp[uns] neamțului editor la Halle. Lucruri de aceste nu se pot amîna.
393
Tot asemenea tăceți tăcerea mortului asupra Obs[ervații] asupra glos[arului]
istrorom[an]. Dacă nu vă plac, faceți bine și mi le trimiteți nefrancate la Bp.
Scuzați, v-am rugat de atîtea ori, dar voiți să-mi înțelegeți munca mea
abs[olut] ideală și morală.
D-zeu vă dea sănătate,
dr. I o s if Popovici
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 4 — 1897—1906, f. 277—280.
1	Alexandru Roman (1826—1897), om politic, publicist și profesor de limba română
la Universitatea din Viena, membru al Academiei Române. Ca redactor al ziarului Fede-
rațiunea, pe care l-a înființat la 1868 în Budapesta, a avut mai multe procese de presă,
fiind condamnat la 1 an închisoare și 500 florini amendă.
2	loan Ciocan (1850—1915), om politic, publicist și profesor de limba română la
Universitatea din Budapesta. în 1896, deputat dietal. Colaborator și redactor al ziaru-
lui Albina.
8
Budapest, 27jIII n. 1906, Hotel Hâdor
Mult stimate d[omnu]le profesor,
La carta d-tale poștală nu mi s-a dat ocazie să vă pot răspunde, fiind
foarte ocupat. Nici nu-mi aduc aminte ce mi-ați scris, fiindcă carta d-tale
mi-a venit la Cliciova (Banat). Dar orișicum, am făcut un raport excelenței
sale d-lui prezident I. Kalinderu, în afacerea stud[iului] dial[ectelor] romfâne].
Vă aduc la cunoștință că am rugat din nou Acad, din Viena și ea-mi va pune
din nou un fonograf (dacă dv. nu-mi dați bani să-mi cumpăr altul) la dis-
poziție ca să termin culegerea materialului pentru dialectul istroromfân],
ce trebuie cuprins în arhivele fonografice din Viena.
Dacă d-voastră ați voi să apreciați și cu fapta nobila mea idee de a fonda
„Muzeul limbei române“ atunci nu v-ați lăsa seduși de atîtea considerente
secundare. Ați cheltuit sute de mii pentru un nenorocit de Dicționar român
și nu voiți să cheltuiți mai puțin, dar cu scop hotărît pentru Muzeul limbii
române, pentru unica noastră comoară comună. Cînd sînt sincer și vă scriu
într-un ton impersonal vă supărați și umblați să vedeți pe ce cheltui banii.
Nu e bine să fii sincer, dar e moral și eu vreau să fiu sincer.
Voi străbate și eu cu ideile mele, desigur, dar mai tîrziu, cînd perseverența
lor va trece peste punctul mort și cu un avînt va mișca inimi mari și nobile.
Iertați, d-le profesor, vorbele de sus. Dar e greu să nu le spui, cînd ele
sînt smulse din adîncul unui suflet neînțeles și nesprijinit.
Acum încă o ultimă rugare. Vreți să-mi publicați un studiu despre ași î?
Vă dau și clișeurile, deoarece articolul e ilustrat. Tipograful din Pesta m-a
mințit și așa broșura Sunetele române nu apare de curînd. Pregătesc însă
de mult o Fonetică română din care prima parte, partea generală, va fi publi-
cată cît mai iute.
Vă salut respectuos,
dr. I o s if P o p o viei
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 4 — 1897—1906, f. 281—282.
394
9
Cliciova, la 21 mai 1909
Mult stimate d[omnu]Ie Bianu,
Mă iartă că n-am putut să vă răspund pînă azi. Vă mulțumesc din toată
inima că mi-ați sprijinit cererea. Fiți sigur că am lucrat totdeauna cu cinste
și tărie. Și de-acum-nainte voi lucra. Mă doare și pe mine inima că n-am avut
noroc, dar cu ticăloșiile contrarilor un om cinstit nu poate lupta. Pentru
aceea însă, îmi voi continua cariera de filolog. Voi lucra și voi scrie de acasă,
voi anunța din cînd în cînd cîte un curs la vreo universitate și voi propaga
principiile știenței și voi vesti adevărul nefalșificat.
Vă aduc la cunoștință că cît mai iute pun sub presă o colecțiune de balade
din Bănat, pe care o va urma cu toată probabilitatea altă colecție de versuri
populare Lrice! Balade am 56, iar cîntece cca 560.
D-voastră, înaltei Academii, vă trimit un studiu despre ă și î cu vreo
20 de clișee și vă rog să-l publicați în Anale x.
E un studiu-serios lucrat cu însuflețire și calcul, anume să ne facă cin-
ste românilor.
Am început să scriu și ungurește. In Magyar Nyeloor, revista cea mai
de frunte, apare în mai, [un] studiu de mine contra lui Alexici. Vorbesc de-
spre cuvintele de origine maghiară în română și atac aspru amestecul spe-
culei și politicei în știință.
Azi scriu și înaltei Ac[ademii] Române. Cer și unele cărți. Vă rog să mi
le trimiteți. Nu s-ar putea face ceva cu cele 2000 pes. (două mii lei) ale mele
ce nu le-am ridicat ?
Vă salut cu tot respectul,
I o s i f Popovici
Bibi, Acad.	Coresp. ino. 59021. S 51 (5)/ D VI.
1 Studiul nu a apărut în Analele Academiei Române. în anul 1921 însă, losif Popo-
vici publică la Cluj volumul Fiziologia vocalelor românești ă și î.
10
Kliciova, la 13 nov. 1909 n.
Mult stimate d[omnu]Ie profesor,
Vă rog să nu vă supărați dacă viu să cer o chitanță din regat ca să-mi
pot ridica suma votată mie în sesiunea de astă-primăvară pentru dialectele
rom. din Istria. Nu voiesc să pățesc ca și-n rîndul trecut.
Dacă d-voastră aflați de bine, v-aș ruga să nu pierd atîta schimbînd
banii de două ori, aș îndrăzni să vă rog să-i trimiteți d-voastră de-a dreptul
la Halle a.d.S. lui Ehrhardt Kavras, tipografie pe Steinweg 23, căci eu și așa
sînt silit să-i trimit tipografului.
395
Tot de acolo veți primi și exemplarele ce se cuvin Academiei. în cazul
acesta, nu știu dacă chitanța de la poștă va fi destul. La orișice caz mă voi
conforma dispozițiilor ordonate de d-voastră. D-voastră veți primi 160 exem-
plare.
Cit mai iute veți primi de la mine o culegere de balade pop. din Bănat \
unde veți avea 2 var[iante] la interesanta d-tale baladă despre Doiciu din
C[onvorbiri\ l[iterare\. Culegerea aceasta apare zilele viitoare.
Vă rog, ce e cu cărțile cerute de mine, căci n-am primit pînă azi nimic ?
Nu știu dacă mi s-au votat.
Vă rog, în orice caz, să mijlociți să mi se trimită. Știți bine că faceți
faptă bună cînd mi le dați, căci eu nu risipesc talanții primiți.
Vă rog să primiți, d[omnu]le profesor, asigurarea deosebitei mele stime.
losif Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59022. S 51 (6)/D VI.
1	losif Popovici, Balade populare din Banat, Oravița, 1909.
11
Cliciova, la 18 nov. 1909
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Azi am scris la Halle a.d.S. să să trimită chitanța și 170 exfemplare]
din dialectele mele, cu trenul (iuțeală mică). Am adaus încă 10 exfemplare]
pe deasupra și vă rog să plătiți d-voastră transportul. Vă mulțumesc din
inimă și vă rog să-i trimiteți banii de-a dreptul lui Ehrhardt Kavras. Toto-
dată vă mulțumesc și pentru cărțile ce binevoiți a *mi le trimite.
Baladele o să vi le trimit cît mai iute. Voi trimite un exemplar și Aca-
demiei, ca și pînă acum.
Voise-ați, mă rog, să primiți studiul meu despre ă și î și să-l prezentați
Academiei, sau să vi-1 prezint eu, căci în ianuar și așa sper să viu la București
pentru scurtă vreme, avînd să consultez unele cărți. Acum aranjez al doilea
volum de poezii populare (cîntece și satire), căci am material de un volum mai
bogat decît al lui Jarnik și Bârseanu.
Vă rog, d[omnu]le profesor, să primiți asigurarea deosebitei mele stime.
losif Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59023. S 51 (7)/D VI.
12
Cliciova, 30 nov. 1909
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Conform scrisorii d-tale, mă grăbesc a vă trimite cererea adresată d-lui
Președinte al Acad[emiei] Rom[âne].
Vă rog ca să o folosiți cum trebuie. Firma Ehrhardt Kavras mi-a scris
și mie. Cărțile trebuie să fie deja pe drum.
396
Vă rog să primiți, d[omnu]le profesor, sincerele mele mulțumite pentru
sprijinul de care mă faceți părtaș. Vă rog totodată să nu vă supărați cînd
greșesc cîteodată. D-ta știi bine că eu sînt prea sincer și nu pot poza. Recu-
nosc că lipsa aceasta e mare necesitate în lumea de azi, dar dacă nu m-a
înzestrat D-zeu cu ea ce să fac ?
Fiți de altă parte sigur că rușine nu vă fac și toate sforțările mele întru
luminarea și prea mărirea limbii noastre române numai de bine și folos ne
vor fi.
Baladele urmează cît mai iute. Tipografia din Oravița merge încet.
Tot materialul însă e gata. Acum se face ultima revizie la note, glosar și
tabla de materii. Cred însă cu siguranță că pe la sfîrșitul săptămînei viitoare
vă pot trimite și d-tale exemplarul făgăduit.
Vă salut respectuos din toată inima,
I o s if Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59024. S 51 (8)/D VI.
13
Cliciova, la 10/23 april 1910
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Am primit cele cinci broșuri din Dicționarul limbei române. Vă mulțu-
mesc din toată inima și vă rog, totodată, să binevoiți a aduce sincerele mele
mulțumite înaltei Academii Române.
Cît mai iute le voi și ceti și le voi folosi cu tot dinadinsul pentru lucrările
mele.
Vă aduc respectuos la cunoștință că „Societatea internațională de dia-
lectologie romanică“ din Belgia m-a rugat să primesc redacțiunea revistei
și buletinului pentru limba română. La insistența d-[omnii]lor lor am primit
și mă voi trudi să corespund chemării grele.
Vă rog, faceți bine și-mi comunicați cum stați cu bugetul. V-aș ruga să
faceți bine și să-mi luați și mie în el un post de lei 2000—2500 anual, pe 9
ani, pentru’terminarea’studiului Dialectelor române, conform planului îna-
intat acum cîțiva ani, cînd era vorba de „Muzeul limbei române“.
Cum e vorba să merg acum la Viena și să fac un seminar pentru studiul
limbei române, ar fi foarte de dorit ca să-mi pot termina studiile după planul
început. Eu cred că e foarte mare nevoie ca să se termine studiile aceste cît
mai iute. Togmai din acest motiv îndrăznesc să vă rog ca să binevoiți a-mi
sprigini întreprinderea aceasta importantă. D-ta ai spriginit totdeauna lucră-
rile aceste. Vă mulțumesc și vă salut cu tot respectul,
dr. I o s i f Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59025. S 51 (9)/D VI.
397
14
Cliciooa, la 18 ian. 1911
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Nainte de toate, vă rog să binevoiți a agreea sincerele mele felicitări de
ziua onomastică; deie ceriul să trăiți la mulți ani fericiți în pace și cu sănă-
tate !
Totodată, vă aduc la cunoștință că vă trimit o lucrare despre Paliia
de Orăștie (1582) constătătoare din 4 părți. în partea l-a dau niște notițe
bibliografice, în partea a 2-a aranjez predoslovia și reconstruiesc forma ei
originală, fiindcă notițele d-voastră din Bibliografia] rom. veche, I, 97, nu
corespund întru toate stării faptice. Nu s-a pierdut foaia a doua, ci a treia,
pe care am avut fericirea să o descoper în Budapesta și să vă trimit și d-voas-
tră un exemplar. în partea a 3-a arăt izvorul după care s-a tradus Paliia.
Dl. lorga greșește în Ist[oria] literaturii] religioase] a rom[ânilor], p. 97, cînd
susține că s-a tradus după un text slavon (!) Nici vorbă, s-a tradus după
Biblia calvină a lui Heltai Gaspar, tipărită la Cluj la 1551 și în partea a 4-a
arăt seria de cuvinte ungurești pe care le-am cules din Paliia.
Cu cît studiez mai mult literatura română, văd că și pe acest teren stăm
asemenea de slab ca și cu filologia. Paradă, și spor zero. Bătrînii au făcut mai
mult decît noi.
Vă trimit acest articol și vă rog să-i faceți rînd cît mai iute să apară.
La caz contrar, îl tipăresc în Revue de dialectologie roumaine din Bruxelles,
a cărui redactor p[entru] română sunt. Dar lucrul acesta interesează mai
mult Academia Română, care trebuie să adune tot ce ne poate arăta, ori-
șice încercare de a arăta căile de cultură românească L
Vă rog să primiți, încă o dată, urările mele de bine! Cu deosebită stimă,
I o s i f Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59026. S 51 (10)/D VI.
1	Palia de la Orăștie, 1582, este publicată de losif Popovici în Analele Academiei
Române, Mem. Secț., Ut., tom XXXIII, an. 1911.
Pe prima filă a scrisorii I. Bianu nota: „Răspuns 12/25.1.1911“.
15
Cliciooa la 1/14 aprilie 1911
Mult stimate d[omnu]Ie profesor,
Vă trimit și d-voastră un exemplar din acel fragment de psaltire. Vă
rog să nu explicați această psaltire per absolutum, fiindcă cartea n-a fost
psaltire curată, ci, cum v-am spus la Buc., a fost carte de propagandă calvină
cu cîntece și fragmente din psalmii pe cari îi cîntau calvinii în decursul slujbii.
Aceata a fost impresia mea la început, și aceasta e și azi.
398
Fragmentul colaționat cu psaltirea lui Heltai Gaspar din 1560 nu se
potrivește. Dar că tipăritura a fost făcută de Heltai la Cluj e foarte probabil.
Și că ar fi știut și românește nu e mirare fiind el sas din Heltau (Cisnădie).
Evident că trebuie studiată chestia mai pe larg, căci Heltai a fost la început
luteran și numai mai tîrziu calvin. Cum voi ajunge la bani mă duc la Buda-
pesta și studiez chestia.
Vă doresc mult bine,
losif Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59027. S 51 (11)/D VI.
16
Cliciova, la 20 mai/2 iunie 1911
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Vă rog cu tot respectul să binevoiți a mă scuza că nu v-am putut scrie
pînă acum. Cauzale următoarea: Nu pot să vă trimit comunicarea despre
Fragmentul Todorescu \ fiindcă d-sa dorește ca să fie publicat mai nainte
ungurește la Budapesta. Aceasta e ambițiunea d-sale pentru bibliofilii din
Budapesta. Astfel nu primim clișeele pînă după tipărirea ungurească.
Fragmentul Todorescu e o carte de cîntări protestante, în care se schimbă
psalmii cu diferitele laude (= fericiri) protestante. Din cele 10 piese aflătoare
în Fragmentul Todorescu am putut dezlega abia 7 cu siguranță, una poate că
e dezlegată, iar două originale au rămas pentru mine nedezlegate. Dl. Stri-
pozky, custode la muzeul etnografic din Budapesta, care publică Fragmentul T.
a găsit și pe celelalte 3 originale. Am vorbit cu d-sa, dar n-a voit să mi le
spună.
Eu însă n-am putut să le descopăr, căci ar trebui să fac diferite călătorii
prin diferitele orașe, ca să controlez diferitele edițiuni de cărți de cîntări
protestante din secolul al 16 [-lea] și [al] 17[-lea]. Se zice că s-ar putea recon-
strui chiar niște cîntece ungurești după fragmentul acesta. Originalul ungu-
resc după care au fost traduse piesele din fragment a fost în 7 cazuri: Szegedi
Gergely, Enekes Konyv, ed. emendată din 1569, tipărită la Debreczen (Do-
brițin). Locul unde s-a tipărit fragmentul nu se poate afla așa ușor, fiindcă
ar trebui controlate toate caracterele de tipar din sec. 16—17. Ortografia
e foarte curioasă și nu e uniformă. Traducătorii însă par a fi cunoscut dialec-
tul bănățan, căci limbajul e identic cu cel din Paliia. După ce apare cartea
lui Stripozky și Alexici, căci cest din urmă scrie partea lingvistică, vă t?imit
și d-voastră o comunicare.
De voiți, vă pot dâ acum transcrierea, partea bibliografică și originalul,
precum și notițe lingvistice, căci am tot materialul gata. Numai p[entru]
trei cîntări îmi lipsesc originalele. Se fac și clișeurile noastre.
Vă mulțumesc p[entru] binevoitorul sprijin în ce privește tip[ărirea]
articolului] m[eu] d[espre] Palie.
399
Vă alăturez aci o foaie dintr-un manuscript, coala [...]* foaia 8 ult[ima],
și vă rog să cetiți ce-am substras cu roșu, căci eu nu pot. Să crede că acest
manuscript ar fi originalul]. Chiriacodromionului din 1699. Ce preț are, căci
mi l-a oferit un dn. din Caransebeș? De voiți să îl cumpărați d-voastră, eu
vi-1 cedez, căci n-am bani.
Cu stimă,
I o s if Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59028. S 51 (12)/D VI.
1	Prima carte de cîntece religioase în limba română, cu litere latine și ortografie
maghiară, tipărită la Oradea sau Cluj între 1570—1573 (cf. L. Galdi, Introducere în isto-
ria versului românesc, Ed. Minerva, 1971, p. 69).
17
Cliciova, la 3 sept. 1911 n.
Mult stimate d[omnu]le profesor,
îmi pare rău că ne-am despărțit fără să vă pot saluta, dar nu v-ammai
văzut și așa n-am avut ce face. Aș fi avut mai multe să vă spun. Vă aduc
la cunoștință că vă voi trimite cît mai iute studiul despre Cartea de cintăn
Fragmentul Todorescu din partea a 16-a. Clișeiele Academiei au fost coman-
date și către 20 l.c. calendarul] n[ou], și așa mă duc la Pesta, le voi trimite.
Vă rog însă să zoriți lucrarea să nu ne ia alții pe dinainte, căci am înțeles
că dl. L. Russu a cerut lui Alexici un studiu și acesta îl va și trimite. Alexici
dealtfel se și laudă în cartea ungurească, în care s-a publicat Fragmentai
Todorescu. N-aș vrea să-1 publice Tinerimea română naintea noastră. E ori-
șicum mai bine ca să-1 tipărescă Academia Română, fiindcă aceasta e mai
chemată. Eu vă trimit lucrarea cu clișee cu tot cînd mă duc la Budapesta.
Ocazional mai am să vă dau și unele întregiri la Bibliografia v[eche
rom[ânească], pe cari le-am găsit cu dl. Teodorescu.
V-aș ruga un lucru, nu pentru mine, ci pentru un preot din Bănat dir
satul Margina, cu numele Băian. Acest Băian dorește să-și ducă o fetiță de
12 ani la Institutul Oteteleșanu din Măgurele. Vă rog, dacă se poate, dațiji
sprijinul necesar. Dacă e loc, ar cere gratuit, dacă nu se poate ar plăti jumă-
tate din prețul susținerii.
Am încredere în d-voastră, că veți face ce vă stă în putință. Eu vă mul-
țumesc p[entru] sprijinul dat.
Cătră 20 sept, n mă duc la Budapesta și voi începe cursul meu de litera-
tură bisericească din sec. XVI și XVII. Și nu înțeleg de ce nu tipărește dl.
Filip broșura cu probele din chestiune. Vă rog chemați-1 d-voastră la telefor
și-l zoriți. Eu i-am scris de vreo trei ori, dar nu-i nici o ispravă.
Vă mulțumesc și vă rog să primiți sincerele mele urări de bine,
I o s if Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59028. S 51 (13)/D VI.
* semn indescifrabil.
400
18
Cliciova, la 3/16 mai 1914
Mult stimate și iubite d[omnu]le profesor,
N-am putut să viu la Buc[urești] pe 1 mai, fiindcă nu mi-a venit biletul
de drum. Și eu din sărăcia mea pot de tot greu risca călătoria la Buc[urești].
De cînd am plecat din Buc[urești], pînă zilele acestea, n-a plouat nimic, nu
s-a putut ara, așa era pămîntul de tare și acum de ieri dimineață plouă nebu-
nește de ne-am îngrozit de frica inundațiilor, căci și pînă azi au trecut șase
[inundații] peste sămănăturile noastre. Dacă și anul acesta va fi rău, atunci
e prăpăd și de oameni, căci vitele mor grozav de călbază. Vedeți între ce îm-
prejurări vă scriu aceste șire.
Am luptat pînă acum numai cu blăstămația oamenilor, dar să iau lupta
și cu natura e grozav. De doi ani de zile vegetez, cum v-am spus, la Bucu-
rești, și bun e D-zeu de se va îndrepta spre bine.
La București voi pleca imediat ce voi primi biletul de la Ministerul de
Instrucție, căci l-am cerut d-lui dr. Valaori x. Aș vrea să văz și serbarea de
la 10 mai, căci numai pe pămîntul liber al țării noastre ideale are sufletul
bucurie și odihnă. Pe aici prin năcazuri și nevoi suferim, acolo prin serbări
mari și mișcătoare ne întărim sentimentele.
Cînd vin, vă aduc tot ce am promis, totul e gata și în ordine. Vă rog să
mă scuzați că vă scriu atît de trist într-o zi atît de mare! Vă doresc mult
bine și vă salut respectuos,
losif Popovici
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59029. S 51 (14)/D VI.
1	luliu Valaori (1867—1936), profesor de limbile greacă și latină la Universitatea din
București. în acest an, era director al învățămîntului secundar și superior în Ministerul
Instrucțiunii.
19
Lugoj, la 21 mai 1914
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Regret foarte mult că nu v-am putut întîlni ieri-seară ca să-mi iau rămas
bun. La Academie am isprăvit cu Coresi, rămîne acum la toamnă să studiez
și izvoarele de aici. Ce bine ar fi dacă toate izvoarele ar fi la un loc! în cazul
acesta, s-ar putea studia lucrurile paralel.
Acasă acum voi lucra la celelalte lucrări cari mă așteaptă, căci nu pot
să stau fără de lucru.
Vă rog să binevoiți a mă sprijini la Academie în chestiile cunoscute. Ar
fi un mare cîștig dacă m-aș putea duce la Maramureș. D-voastră aveți putere
401
și vă rog să nu luați în nume de rău dacă vă cer sprijinul. Vă asigur că voi
lucra cu toată dragostea. Să sacrific din al meu nu mai pot, căci n-am de
unde. Anii aceștia afurisiți opresc orice recoltă. Vă rog nu mă lăsați.
Vă mulțumesc și vă rog să primiți asigurarea deosebitei mele stime,
I o s if Popovici
P.S. După masă plec la Cliciova!
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59030. S 51 (15)/D VI.
20
Cliciova, la 18 iunie 1914
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Ieri am primit de la dv. o carte poștală. Vă mulțumesc.
Azi vă trimit articolul meu despre Leviticul lui B. P. Hasdeu. Ieri am
scris d-lui Tuducescu și vă rog și pe dv. să binevoiți a controla hîrtia din
Ps[altirea] de la Șcheia’și de la Voroneț, precum și a Cod[ice'lui] Vorfonețean],
căci ar fi bine să se poată fixa vechimea ei. Stripoziky + Alexici în cartea
despre Fragmentul Todorescu crede că hîrtia din Psfaltirea] Șchfeiană] ar
fi din fabrica de la Brașov. In ce caz nu s-ar putea menține părerea d-voastră
cu Psaltirea din 1482, va să zică de la sfîrșitul sec. al XV. Mie nu-mi vine
să cred că Stripozky ar avea dreptate și înclin mult spre părerea dv. Nu știu
pe ce vă bazați cînd ați fixat această părere. Vă rog să-mi scriți. Eu însă
cred că e din sec. al XV[-lea], bazîndu-măpe următoarele] fapte: manuscriptul
acesta e o traducere din ungurește dintr-un original husit, a cărui copie unică
e din 1/2 a doua a sec. al XV[-lea], dar de Ia sf. secolului. Manuscriptul ung-
[uresc] nu e complet, căci lipsește din el partea primă pînă la Psal[m]ul 56.
De aici încolo avem totul cu greșeli cu tot în Ps[altirea] Șchfeiană].
Topica e absolut ungurească. S-ar putea reconstrui și monumentul de
limbă ungurească, dar eu n-am vreme pentru lucrul acesta.
Vă rog să-mi scrieți asupra hîrtiei și părerii dvoastre cu vechimea.
Vă salut și vă mulțumesc. Al. dtale devfotat],
I o s if Popovici
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59032. S 51 (17)/D VI.
1	Pe scrisoare I. Bianu notează: „Răspuns. Nu avem vreme — avem alte datorii
de serviciu. A stat aici săptămîni întregi și va mai sta“.
21
Cluj, la 10țiII 1921
Mult stimate d[omnu]le profesor,
înainte cu cîțiva ani am fost prezentat Acad. Rom. spre tipărire o lucrare,
despre ă și î în română. Lucrarea a fost primită, dar în urma unor împrejurări
neprevăzute nu s-a putut publica. Deoarece am găsit modalitatea de a o publica,
402
vă rog să binevoiți a-mi retrimite manuscriptul, predîndu-1 d-lui prof. univ.
din Cluj, d-lui Călugăreanu1, ca să mi-1 aducă, ca să-1 pot publica, fiindcă inte-
resul știenții românești pretinde ca orișice lucrare, care urmărește scopul
îmbogățirii ei, să fie publicată.
II.	La o scrisoare mai veche a onor. Acad. Rom., în care mi se comunică
că Col[ecția] „Din viața pop[orului] rom[ân]“ a încetat și că voi. meu de poezii
populare nu poate fi publicat, am onoare a vă aduce la cunoștință că cinstesc
acest manuscript Acad. Rom. și-o autorizez să-1 folosească la alcătuirea fru-
moasă și necesară a Corpusului cîntecelor poporului românesc, prin urmare
dl. prof. univ. Ovid Densușianu îl poate folosi cum va afla de bine.
III.	Nu cunosc regulamentul de împrumutat cărți din Biblioteca Acad.
Rom., dar avînd mare nevoie de o lucrare a lui B. P. Hasdeu, Baudouin de
Courtenay și dialectul slavo-turanic din Italia. Cum s-au introdus slavismele
în limba română?, Buc., 1876. 8°, vă rog cu tot respectul să binevoiți a
preda această carte d-lui prof. Călugăreanu, ca să mi-o aducă. Cartea aceasta
va fi renapoiată Acad. Rom. la Paști, cînd voi aduce-o sau eu în persoană,
sau o va renapoia dl. Călugăreanu.
Cunoscîndu-vă marele interes ce l-ați arătat totdeauna cercetărilor mele
știențifice, sunt sigur că veți binevoi a satisface cererea mea modestă.
Vă salut, d*-le profesor, cu toată stima,
Prof. dr. I o s if Popovici
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 4— 1920—1926, f. 68—69.
1	Probabil, Dimitrie Călugăreanu (1868—1937), fiziolog, profesor, decan și rector
al Universității din Cluj, pînă în 1926, cînd este transferat la Facultatea de Științe din
București. Membru corespondent al Academiei Române.
SEXTIL PUȘCARIU *
1
Wien, 3 X 1904
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Vă mulțumesc din inimă pentru bunăvoința de a sprijini cererea mea
cătră Academie. Acuma, avînd biblioteca primită, voi putea să le stau cu
mai mult succes într-ajutor elevilor mei care s-au dedicat studiului limbii
române și a căror număr este mai mare decît așteptam. Intre ei se găsește
și un istro-român, cel dintîi între conaționalii săi care studiază la universi-
tate. Prin ore private, am început să-l pregătesc cu aparatul științific nece-
sar pentru ca să poată descrie pe românii din Istria din punct de vedere etno-
grafic și lingvistic și sper că în curînd voi izbuti să-l fac să ne dea un op
complect și scris cu competență, pe care la timpul său îl voi trimite Acade-
miei spre publicare.
Mulțumindu-vă încă o dată rămîn al d-voastră devotat și recunoscător,
Docent dr. Sextil Pușcariu
IX Lazarethgasse nr. 29
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59111. S 1 (2)/D VII.
1 Sextil Pușcariu (n. 1877 în Brașov — m. 1948). La data cînd comisia dicționaru-
lui Academiei ajunsese la convingerea că Al. Philippide nu este dispus să accepte vreo
modificare esențială în metoda sa de redactare, mai anevoioasă și deci cu mari amînări
ale termenului ce fusese stabilit pentru publicarea dicționarului, Sextil Pușcariu, ling-
vistul căruia i s-a încredințat sarcina de a duce mai departe opera începută de eruditul
ieșean, era docent în filologie romanică la Universitatea din Viena, unde întemeiase
primul seminar de limba română (v. și nota 1 la scrisoarea nr. 4 din 29.IV.1905). în
1905 este ales membru corespondent al Academiei, iar în 1914 membru definitiv. între
1906 și 1918 este profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți.
După înfăptuirea unității naționale primește misiunea de a organiza Universitatea din
Cluj, la a cărei inaugurare, în 1920, prezidează în calitate de prim rector. în cîteva rîn-
duri, este delegat al României la Liga Națiunilor Unite. Paralel cu Dicționarul, pe
care-1 consideră opera „principală“ a vieții sale (cf. scrierea sa Călare pe două veacuri,
Editura pt. literatură, București, 1968, p. 335), Sextil Pușcariu n-a încetat să întreprindă
404
cercetări temeinice și pe celelalte planuri ale științei lingvistice, contribuind la progre-
sul filologiei românești. Autor al apreciatului Dicționar etimologic al limbii române. I.
Elementul latin, a unor valoroase lucrări de lingvistică generală și romanistică, de lexi-
cografic și dialectologie, Sextil Pușcariu, creatorul școlii lingvistice de la Cluj, se impune
posterității deopotrivă ca organizator al Muzeului limbii române — adevărat institut
științific superior, menit să pregătească generațiile viitoare de muncitori intelectuali și
să servească drept lăcaș unde „se va face munca productivă care are să ducă știința
cu un pas mai departe spre progres“ (Cf. Sextil Pușcariu, Muzeul limbei române, în voi.
Cercetări și studii, ediție îngrijită de Ilie Dan, Ed. Minerva, Buc., 1974, p. 574), labora-
tor totodată în care s-a redactat Dicționarul limbii române. Sextil Pușcariu are de ase-
menea meritul de a fi inițiatorul Atlasului lingvistic al României, lucrare concepută de
el pe baze științifice moderne (cf. D. Macrea, opt. cit., p. 211).
Corespondența sa cu loan Bianu vine să precizeze unele momente ale acestei acti-
vități pe care, retrospectiv, în memoriile sale, Sextil Pușcariu o privește mai distanțat,
într-o viziune difuză, mai estompată, pe care o dă trecerea anilor.
2
Viena, în 12 februarie 1905
Mult stimate domnule Bianu,
Vă scriu iarăși, de astă-dată ca să vă cer un sfat. Intre elevii mei se
află un român din Istria, A. Belulovic, cel dintîi între conaționalii săi care
a terminat gimnaziul și s-a înscris la universitate. Bine-nțeles, l-am luat de
la început la mine și prin lecții particulare l-am pregătit îndeajuns ca să
poată face studii despre dialectul său, pe care-1 cunoaștem atît de puțin încă.
La Crăciun a fost acasă și s-a întors cu un material bogat, lingvistic și
folcloristic. Acuma îl revăd și cred că, dat la lumină, va fi de cel mai mare
folos filologiei române.
Știți însă că în Istria există o luptă înverșunată între croați și italieni.
Cei dintîi cari au clădit în satul românesc Susnevița o școală și vreau s-o
deschidă acuma, au zărit în Belulovic, care-i chiar susnevițan, un agitator
anticroat și jurnalele lor au început să scrie împotriva lui articoli vehemenți.
Singura bursă 1 de 25 fl. lunar din care se susține, e amenințat s-o piardă,
căci de acasă n-are nimic, și astfel va rămînea pe drumuri.
Lucrul acesta mă apasă greu pe conștiință, căci eu am fost acela care
l-am redeșteptat la conștiința națională. Știți însă că și eu abia mă susțin
la Viena, așa că mi-e peste putință să-i ajut.
De aceea, vă rog să interveniți, dacă să poate, să i să dea din partea Aca-
demiei o bursă, ca să poată să studieze mai departe la Viena. 150 de lei lunar
i-ar fi de ajuns. în schimb, el va continua în vacanțele de Paști cu adunarea
de material lingvistic din toate satele locuite de istro-români, și îndată vom
trimite manuscriptul Academiei. Eu mă deoblig bucuros să îl controlez și
să scriu o introducere, din care să va vedea importanța dialectului istro-
român, căci am găsit multe puncte cari aruncă o lumină nouă asupra despăr-
țire! dialectelor noastre.
405
Academia ajutînd pe Belulovici, va da un ajutor unei persoane ce va
folosi cauzei noastre românești.
Vă rog foarte mult, d-le Bianu, să îmi răspundeți cît mai iute dacă e
sau nu posibil să capete un ajutor de la Academie, căci bietul om stă lipsit
de orice mijloace și nu știe ce să înceapă.
Cu asigurarea celei mai distinse stime, rămîn al d-voastră devotat,
S e xt il Pușcariu
IX Lazarethgasse 29.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59112. SI (3)/D VII.
1	Marginal, loan Bianu notează: „14/27 februarie 1905. Răsp[uns]. Să scrie la Min is-
terul Instrucțiunii] Publfice]. La Academie nu sînt mijloace pentru acest scop“.
3
Viena, în 28 II 1905
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Alătur acestei scrisori cîteva recenziuni apărute pînă acuma asupra
lucrărilor mele.
Le-am copiat întocmai, ca să să vadă din ele și obiecțiunile ce mi să fac.
Precum vedeți, am avut norocul de a fi atras atențiuni unor celebrități
ca G. Paris și Meyer-Liibke și a profesorilor universitari: Guarnerio, Fried-
wagner, Hey, Weigand. Două recenziuni, una scurtă a lui Urban Jarnik,
Zeitschrift fur romanische Philologie și una amănunțită, a Iui G. Alexici, în
Luceafărul (1904, p. 286—287) nu le am la îndemînă, așa că nu le-am putut
transcrie.
Lucrările mele literare (Schițe, Craiova, 1896, Biblioteca Nouă — Ben-
venisti; — Snoave de Sex. Til., 1897, Ciurcu, Brașov; — Juvenilia, proză
și versuri, 1898, Ciurcu, Brașov) sunt niște păcate ale tinerețelor, pe cari
vă rog să nici nu le pomeniți, căci nu merită. Critică literară am făcut la
Familia, unde am tipărit un lung studiu despre Henrik Ibsen, 1898, iar în
timpul din urmă scriu sub titlul „Foi răzlețe“ la Luceafărul (de la 1904 încoace)
dări de seamă despre cărțile de conținut literar cari apar în România. Toto-
dată, sunt însărcinat din partea revistei Kriticher Jahresbericht uber die Fort-
schritte der Romănischen Philologie să fac în fiecare an o dare de samă despre
mișcarea literară la români (cea dintîi va apare în aprilie), iar la Zeitschrift
fur romanische Philologie și la Literaturblatt fur germanische und romanische
Philologie fac recenziuni asupra cărților de filologie românească.
Pentru sfatul ce mi-1 dați pentru Belulovici vă mulțumesc și, îndată ce
Academia va remunera lucrările ce se vor tipări în Anale, cred că îi voi face
un mic venit. D-lui ministru Vlădescu nu-mi vine să-i scriu, căci înainte cu
cîteva zile am făcut-o pentru mine, rugîndu-1 să înființeze un Seminar român
la Viena. Aceasta în urma unei scrisori d-lui Haret, care-mi împărtășește
că a vorbit cu dl. M. Vlădescu despre cauza mea și a obținut promisiunea sa.
406
Dacă mi se va vota suma cerută — jumătate din cît primește dl. Weigand —
si mi se va împlini visul pentru care lucrez de atîta timp, nu voi uita nicio-
dată că în rîndul dintîi am s-o mulțumesc d-voastră, care a-ți stăruit pe
lîngă dl. Haret.
Primiți, vă rog, d-le Bianu, încredințarea adîncelor mele sentimente de
recunoștință,
Sextil Pușcariu
IX Lazarethgasse 29 I
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59113. SI (4)/D VIL
4
Viena, în 29 IV 1905
Mult stimate d[omnu]le profesor,
Sfintele sărbători la mulți ani!
Vă rog să mă iertați că am plecat din București fără să vă mai pot întîlni.
Știindu-vă însă atît de ocupat cu ședințele Academiei n-am voit să vă răpesc
timpul. Folosesc deci această ocazie pentru ca să vă exprim încă o dată
mulțumitele mele pentru bunăvoința ce mi-ați arătat.
înainte de a pleca din București, am avut ocazia să vorbesc cu dl. Ovid
Densusianu și cred că mi-a reușit ca să-1 conving că face rău să se strice cu
Academia, unde are binevoitori. Totodată am luat împreună și hotărîrile
necesare asupra Etymologicului pentru cazul cînd Academia ni l-ar încredința
nouă
Primiți, vă rog, onorate d-le profesor, expresiunea deosebitei stime de
la al d-voastră recunoscător,
Sextil Pușcariu
IX Lazaretgasse 29 I
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59114. S 1 (5)/D VIL
1	încă din februarie 1904, se pune problema alcătuirii unei noi echipe de redactori
ai Dicționarului limbii române, sub conducerea lui S. Pușcariu, care era întrebat prin
Ilarie Chendi (a se vedea scrisoarea acestuia în voi. Călare pe două veacuri, op. cit., p. 345)
dacă acceptă să colaboreze. Răspunsul dat de Pușcariu prin Chendi se păstrează în fondul
de corespondență primită de loan Bianu, scrisoare pe care o reproducem mai jos și care
oferă o seamă de informații ce explică, în mare parte, și temeiul pentru care, doi ani
mai tîrziu, i s-a încredințat conducerea lucrărilor de elaborare a Dicționarului Academiei:
Viena, în 15 II 1904
Iubite prietene,
Sosind azi din Cernăuți, am găsit scrisoarea ta, la care îți răspund imediat: da,
primesc cu bucurie să colaborez la Magnum Etymologicum, în principiu. Din capul locului
însă, trebuie să-ți declar că pînă în luna iunie nu pot părăsi Viena.
Iată de ce:
407
Precum știi, voiesc să mă „abilitez“ ca docent pentru catedra de limbile romanice
la Universitatea de aici. Teza mea a fost cetită și aprobată de profesor și acum e sub presă.
La 5 martie am s-o înaintez tipărită, iar în mai sau în iunie nădăjduiesc să-mi
trec examenul și să-mi țin lecția de deschidere. Cum vezi, în astfel de împrejurări sînt
legat de Universitatea de aici.
Nu cred însă ca aceasta să alcătuiască o piedecă, deoarece de aici pot tot atît de
bine colabora la Dicționar, ca și din București, mai cu seamă că am la dispoziție o
bibliotecă mai bogată ca cea de acolo.
Afară de aceea, am adunat un material bogat lexicografic, de mai mult decît
8 ani, de cînd lucrez în această direcție, de a cărui prelucrare voiam să mă apuc la vară,
căci o librărie editoare din Germania mi-a oferit redactarea elementului latin al lexico-
nului român.
Dacă să va putea face o învoire între dl. Philippide și mine, firește că voi renunța
la acest plan și îi voi pune tot materialul meu la dispoziție. înțelegi, însă, că spre acest
scop ar trebui bine precizat, din capul locului, raportul între mine și dînsul și ar trebui
să știu care e răsplata muncii mele. Colaborarea mea să va putea extinde numai asupra
elementului latin în limba română (împreună cu urmărirea singuraticelor cuvinte în lim-
bile romanice), apoi asupra împrumuturilor de origine slavă, albaneză și maghiară, căci
numai în aceste direcții am o pregătire specială.
Rugîndu-te să împărtășești acestea persoanei care te-a însărcinat să-mi scrii, îmi
iau totodată voie a face următoarea propunere asupra modului care îmi pare mai potrivit
pentru colaborare:
îndată ce Academia îmi va acorda o remunerație lunară convenabilă pentru tot
timpul redactării Etimologicului, eu voi pune d-lui Philippide la dispoziție tot mate-
rialul meu de fișe adunat pînă acuma și pe cel ce-1 voi aduna în viitor. în schimb,
îl rog pe dl. Philippide să-mi trimeată din materialul său acele fișe cari cuprind cuvin-
tele a căror origine am aflat-o eu mai întîi — vreo 250 elemente latine și vreo 50 stră-
ine — pentru ca să le redactez eu, bineînțeles, în consonanță cu metodul adoptat de dîn-
sul. în caz de divergință, să să indice părerile amînduora.
Lucrarea aceasta o pot face din Viena, iar la vară voi petrece o lună sau două
în București sau la Iași, unde voi parcurge materialul prelucrat (A — G), pentru ca să
pot contribui cu adaosele mele.
Mîne voi căuta să întîlnesc pe dl. profesor Meyer-Liibke, pentru ca să aflu întru cît
voi putea, odată docent la Viena, să mă absentez de aici pentru ca să stau la Bucu-
rești. în privința aceasta, cred însă că, ținînd de la toamnă încolo prelegeri de limba română
la Viena, fac mai mare serviciu cauzei noastre, decît schimbîndu-mi domiciliul la Bucu-
rești. Știi însă că docenții n-au nici o remunerație, și mijloacele mele cu greu vor ajunge
pentru mai mult decît un an. Astfel, primind Academia colaborarea mea și răsplătind-o,
nu va răscumpăra numai o muncă cinstită, ci va contribui indirect la crearea unei catedre
de limba și literatura română la Universitatea din Viena.
Primește, te rog, cea mai caldă mulțumită pentru interesul ce-1 porți vechiului
tău prieten.
Dr. Sextil Pușcariu
IX Lazarethgasse 29 II
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. ino. 59110. S 1 (1)/D VII.
408
5
Brașov, 5 VII 1905
Stimate d[omnu]le Bianu,
îmi pare foarte rău că lada cu cărți pe care mi-a trimis-o Academia zace
încă la St. E.G. în Viena. Nu însă din vina mea. îndată ce am fost înștiințat
de sosirea cărților, am însărcinat un birou de expediție să le scoată și să le
păstreze pînă la toamnă, cînd mă voi reîntoarce în Viena. îndată după pri-
mirea poștalei d-tale, am scris atît la St. E.G., cît și la biroul de expediție
pentru ca scoaterea lăzii de cărți să nu mai sufere întîrziere.
Rugîndu-vă să mă scuzați pentru neplăcerea ce v-am pricinuit, vă rog
să primiți asigurarea deosebitului devotament pe care vi-1 păstrează mulțu-
mitorul d-voastră.
S e x t i l Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59115. SI (6)/D VII.
6
Viena, în 19 X 1905
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de azi am trimis două exemplare din cartea mea Etymol. Wor-
terbuch 1, unul pentru biblioteca Academiei, iar celălalt te rog să-1 primești
d-ta în semn de deosebită stimă și recunoștință.
Acestei scrisori alătur și cererea cătră Academie, pe care te rog s-o pre-
zinți în una din ședințele viitoare, neștiind cui aș putea-o adresa mai bine.
Mulțumindu-ți dinainte, te rog să împărtășești sărutări de mîni d-nei
Bianu.
Al d-tale devotat,
S e x t i l Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 59116. S 1 (7)/D VIL
1	Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache, Heildelberg, 1905.
7
Viena, 30 X 1905
Mult stimate d[omnu]le Bianu,
Mi s-a trimis și mie acel număr al Conservatorului care cuprinde scri-
soarea d-lui Popovici și răspunsul meu este pe drum. Lucrul stă astfel:
acel domn N. Popovici a găsit cu cale ca la o săptămînă după ce m-am
însurat să-mi trimeată o scrisoare ofensatoare, răzbunîndu-să astfel pe faptul
409
că nu l-am invitat la nuntă, în mod ostentativ, deși ține pe o verișoară
a mea. Mai întîi am cercat să-i dau ocazia a-și retrage ofensele, dar în loc
de a face aceasta, printr-o a doua scrisoare, el le-a întărit. Oricît de mare
dușman al duelului aș fi în teorie, în practică însă nu mi-a rămas alta de
făcut, decît a lua primul tren spre București și a-1 provoca prin doi martori
la duel. Văzînd dl. P. că gluma s-a îngroșat, s-a grăbit a retracta și a regreta
totul despre ceea ce s-a luat protocol iscălit de martorii lui și ai mei. Aceasta
s-a întîmplat în septemvrie. A doua zi chiară după terminarea afacerei v-am
cercetat. Nu v-am spus atunci nimic, căci nu credeam că e vrednic lucrul
a i să da cea mai mică importanță.
în urmă însă, numitul domn și-a tras sama și mi-a scris la Brașov
că el nu-i mulțumit cu ceea ce au declarat martorii săi și că persistă pe
lîngă scrisoarea în urma căreia l-am provocat. Văzînd că dl. P. ofensează
ca să retracteze și retractează pentru ca iarăși să ofenseze, m-am convins
că nu e om serios și n-am mai răspuns nimic, avînd alte treburi mai impor-
tante de făcut.
Am făcut însă raport la regimentul austriac al cărui ofițer în rezervă
sunt, și mi s-a răspuns că afacerea e terminată și că dl. P., dacă nu-i
mulțumit cu martorii săi, are să se înțeleagă cu ei, nu cu mine.
îmi pare nespus de rău că acum a luat refugiu la mijlocul urît al
scandalului în presă, care mă constrînge să răspund. O voi face numai odată
însă și voi trece la ordinea zilei peste acest domn. Dacă aș fi burlac, aș ști
cum să-i răspund mai potrivit acuma. Dar fiind însurat nu mai am inima
să-i mai procur soției mele ceasurile de neliniște și frică pe cari le-a avut
știind că după 10 zile de la nuntă voi sta în fața săbiei unui adversar.
Sunt sigur că, dat fiind cinismul d-lui P., acuma va profita de cea
dintîi întîlnire pentru ca să mă atace pe stradă. Ca să ocolesc acest scandal,
mai bucuros nu aș veni la București în noiemvrie, ci aș tracta, sub pretext
că sunt pre angajat la Universitatea din Viena, cu Academia, în scris despre
Etymologic. Firește că dacă dorința Academiei va fi totuși să viu, voi veni.
Vă rog să împărtășiți cele ce v-am comunicat și d-lui Maiorescu, la
vreo ocazie, pentru că țin foarte mult ca în ochii d-sale să apar integru,
fără cea mai mică pată pe cinste.
Azi voi scrie d-lui Kalinderu pentru Dicționarul meu etimologic.
Mulțumindu-vă din inimă pentru bunăvoința pe care mi-o arătați cu
toate ocaziile, rămîn al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
VIII, Lammgasse III
P.S. Știind că purtați interes pentru activitatea mea, vă comunic că
la lecția primă de limba română în anul acesta am avut 42 de ascultă-
tori, în parte mare străini, și că încă în decursul lunei noiembrie voi
trimite partea l-a a Studiilor istroromâne Academiei spre publicare.
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59117. S 1 (8)/D VII.
410
8
Vierta, 22 XI 1905
Iubite domnule Bianu,
Vă mulțumesc din inimă pentru prețiosul dar ce mi-ați făcut. Sînt cu
atît mai fericit că recunosc pe deplin dreptatea ce aveți cînd mă îndrumați,
într-un mod atît de delicat, spre cărțile vechi. Pînă acuma, trăind tot în
străinătate, n-am avut ocazie să aprofundez limba celor dintîi scriitori și
știu că această scădere se resimte și în studiile mele filologice de pînă acuma.
Faptul că ați observat această scădere, îmi arată că puținele mele lucrări
de pînă acuma au găsit în d-voastră un critic pricepător. Dacă mi se va
încredința mie redactarea unei părți a Etimologicului voi avea cea mai bună
ocazie a întregi lipsurile cunoștințelor mele. Pînă acuma am fost preocupat
aproape excluziv de studierea dialectelor noastre, pe cari cred că am ajuns
acum a le cunoaște bine. Anul din urmă l-am consacrat aproape numai
dialectului istrian, cel mai rău cunoscut, și mi-a reușit să termin aproape
o lucrare mai măre, pe care cu poșta de mîne o trimet pe adresa d-voastră,
Academiei.1 Deocamdată trimit partea I: Textele. Din „prefață" reiese
planul lucrării întregi. Academia publicînd-o va complecta seria frumoasă
de studii dialectale, inaugurată prin ediția d-voastră a manuscriptelor d-rului
Obedenaru și continuată de zelosul Papahagi. Totodată va face un bine
unui biet student istroromân, care se luptă aici cu sărăcia, căci cei 50 1.
de coală, cu cari Academia remunerează, îi voi da toți lui.
Lucrarea aceasta mai are și alt scop: să devină o lucrare model pentru
cei ce, fără a fi urmat cursuri sistematice de filologie, vor voi să scrie mono-
grafii dialectale. Voi căuta să studiez dialectul din toate punctele de vedere,
așa că mai ales în privința metodică să iasă o lucrare bună. Întîmplarea
a voit să dau și de niște documente istorice, cari cred că vor arunca și
o lumină desăvîrșită asupra originei acestor români.
Partea a Il-a va fi gata îndată după tipărirea Părții I, celelalte 2
vor urma în restimpuri mai măricele. Dar fiind fiecare parte un studiu
de sine stătător, nu cred că va face nici o greutate publicarea lor întreruptă.
Tipografia va trebui să-și procure unele caractere noi și anume:
multe semne pentru â, i
mai puține pentru u, I, f, d, k. g, h, e
și cîteva pentru rj și f|.
Valoarea fonetică a acestor semne e explicată în prefață.
V-aș fi foarte recunoscător dacă ați recomanda această lucrare secțiunei
literare, ca să să publice cît mai degrabă și dacă mi-ați împărtăși părerea
ei și deciziunile Comisiei Dicționarului.
411
Publicațiunile ultime ale Academiei nu le-am primit. Astfel am văzut
astă-toamnă la București fascicolul I din voi II al Bibliografiei vechi și
cred că și Analele au apărut.
Rugîndu-vă să primiți încă o dată cele mai calde mulțumiri, rămîn al
d-voastră devotat,
Sextil Pușcariu
VIII Lammgasse 7 III
P.S. d-lui Kalinderu i-am scris atuncea îndată. Răspuns n-am primit.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59118. S1(8)/DVIL
1	Se referă la primul volum din lucrarea Studii istroromâne, publicat în 1906, și
a elaborarea căruia a colaborat cu Alois Belulovici, Matteo Bartoli și Arthur Byhan.
9
V[iena] in 3 XII 1905
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc a răspunde la scrisoarea d-tale, că cu dl. losif Popovici,
pe care-1 cunosc de 12 ani, nu m-am putut înțelege niciodată și am puțină
nădejde că mă voi înțelege de aici înainte. Dînsul are în filologie niște prin-
cipii cu totul altele decît mine. îmi place a crede că e foarte tare în lucrări
de fonetică experimentală, dar probele cari le-a dat pînă acuma despre des-
toinicia sa ca lexicograf sînt slabe. Cred că e numai în interesul lucrării
întregi dacă va fi ținut departe de Dicționar.
Dimpotrivă, aștept cu nerăbdare sosirea d-lui Gălușcă. Voi urma sfa-
turile d-tale și cred că ne vom înțelege. Dacă va studia la Viena vom
ajunge în curînd, ascultînd cursurile lui Meyer-Lubke și ale mele, să ne
înțelegem pe deplin.
Vineri am sosit, iar sîmbătă m-am apucat de lucru, muncind în fiecare
zi 5 ore, de la 8—1 pentru Dicționar. După prînz lucrez pentru mine. Pînă
acuma am redactat 20 de articole, între cari două mari (prepoziția a, verbul
a bate), 3 obicinuite (a /, aba, abanos) și 15 scurte. Mergînd așa înainte
cred că voi da pînă la sfîrșitul lunii ianuarie v. un specimen de vreo 300
cuvinte, iar pînă pe la sfîrșitul lui mai v. întreaga literă A, ca să poată
fi tipărită. 1
Fișele sunt într-o dizordine supărătoare. Ca să nu pierd vremea cu
aranjarea lor, am însărcinat pe doi inși ca să mi le așeze.
Pentru trimiterea colecției Hurmuzaki, mulțumesc. Te rog, dacă se
poate, să dispui ca să mi se trimeată și biblioteca Etimologicului. îmi lipsesc
mai cu seamă dicționarele slave. Dar și autorii extrași pe fișe, pe cari îi
am în mare parte în alte ediții decît dl. Philippide, îmi lipsesc de multe
ori. Unele cărți, ca operele d-lui Marian, scrierile lui Dosoftei, Corcsi, Sche-
iana, Voronețeana, Lexicon-CretM, apărute în editura Academiei, nu va fi
nevoie a mi se mai trimite.
412
Alătur acestei scrisori scrisoarea d-lui Popovici și chitanța pentru ianuarie.
De la dl. Densusianu aveți vreo știre?
Al d-tale mulțumitor și devotat,
Sextil Pușcariu
V III, Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59119. S 1 (10)/D VII.
1	încă din 12 decembrie 1905, Sextil Pușcariu primise „toate fișele începătoare cu
litera A din materialul Dicționarului Academiei adunat sub conducerea d-lui A. Philip-
pide“, adeverind acest fapt sub semnătură (cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. 17 —
1898—1911, fila 55).
10
Viena, in 25 XII 1905
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi a plecat dl. Gălușcă la Halle, după ce a stat aici două zile. Precum
ai prevăzut d-ta, am ajuns să ne înțelegem repede și cred că colaborarea
lui îmi va fi de mare folos. Deocamdată, fiind foarte ocupat cu prepararea
examenului de capacitate, nu va putea lucra mai mult de două ore pe zi
pentru Dicționar. De aceea i-am oferit numai 100 1. lunar, începînd cu ziua
de 1 ianuarie st. v. pînă la 1 iunie st. v., cînd se va muta la Viena și se
va deda cu totul muncei încordate care-1 așteaptă. Atunci va primi 150 1.
pe lună și i-am făgăduit că cu timpul voi căuta să-i urc remunerarea pînă
la 200 1. Chitanțele le va înainta Academiei prin mine; paralele, te rog să
dispui să i să trimeată direct la adresa indicată.
Alți colaboratori cu leafă fixă n-am angajat, ci împart lucrarea, pe care
n-am vreme s-o fac singur și o pot face alții (aranjarea fișelor după alfabet,
extragerea unor fișe noi), după cum cred mai potrivit. Pe acești colaboratori
îi remunerez după munca lor și caut să fac economii cît mai mari. Banii
economisiți după colaboratori te rog să dispui să se pună la o parte, pentru
ca din ei să se poată remunera la timpul său desenatorul care va face ilus-
trațiile necesare pentru Dicționar.
Cît mă privește pe mine, eu muncesc regulat 5 ore la zi, cu multă
plăcere și cu destul spor. Numai sănătate să-mi dea D-zeu, căci atunci vom
termina Dicționarul, în ciuda celor cari au deznădăjduit a-1 vedea sfîrșit,
mai iute decît se așteaptă.
îți dorește sărbători fericite și An nou îmbelșugat, al d-tale devotat
și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Abia aștept sosirea bibliotecei.
VIII, Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59120. S 1 (11)/D VII.
413
11
V[iena], 1 I st, p. 1906
Mult stimate d[omnujle Bianu,
îți retrimit poștala d-lui Gălușcă. Voi cere în raportul meu cătră Comi-
siune suma de 1. 95 ca despăgubire pentru călătoria lui de la Halle la
Viena și înapoi, adecă 1. 63,20 bani, ca să ți-i pot restitui d-tale și 1 31,80
bani (= 30 coroane) dați de la mine.
De sfaturile d-tale voi ține seamă.
îți mulțumesc din inimă pentru bunăvoința ce-mi arăți.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
VIII, Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59121. S 1 (12)/D VII.
12
V[iena], 18 I 1906
Iubite dfomnujle Bianu,
îți înapoiez lista cărților cu notițele cerute în rubrica din urmă. Pentru
cele mai multe am însemnat la margine „D, adecă un exemplar. Cele însem-
nate cu „nu", le am eu în ediția întrebuințată [pentru] extragerea fișelor.
Cu redactarea specimenului am ajuns la cuvîntul „acel" (pag. 20 în
specimenul Philippide). Aici m-am oprit, căci îmi lipseau fișele începătoare
cu C, pentru ca să parcurg materialul cuvîntului „cel". Cele 175 de cuvinte
redactate vor ajunge, cred, ca să dea o idee despre felul cum lucrez: în ele
se cuprind și cîteva cuvinte uzuale, ca prep[oziția] a, abate, abia, ac, acasă
acăța și împrumuturi mai vechi ca: aba, abitir, abanos, acadea etc., și deri-
vate românești ca: abătător, acățătoare, acățare etc. și multe neologisme.
Acuma dau materialului redactat forma definitivă și pe Ia începutul săptă-
mînei viitoare aș putea trimite specimenul. Aș dori însă să-1 înaintez deodată
cu Programul, pentru a cărui elaborare îmi vor trebui vreo două săptămîni.
Va fi dezvoltarea și completarea schiței făcute în grabă și cetite în ședința
din decemvrie, căci aș vrea de astă-dată să prezint un studiu lexicografic
concis, care să poată servi, cu unele modificațiuni, ca introducere a Eti-
mologicului.
Vreau cu tot prețul să împlinesc dorința d-lui Sturdza și să pot da pînă
la sfîrșitul lui april fascicola dintîi la tipar, ca în mai să poată fi prezentată
m. s. regelui, și lumea să vadă că nu mai trebuie să aștepte. După socoteala
pe care o pot face acum, ea va cuprinde 1/2 coală de Bibliografie și Pre-
scurtări, 1 coală de introducere și vreo 500 de cuvinte redactate, adecă
vreo 5 coaie de tipar de text. Cu 110 pagini format mare cred că se poate
scoate fascicolul I. Al doilea va fi mai mare și va ieși pe la începutul anului
viitor.
414
Pînă în 20 ianuar st. v. voi termina și programul, și-1 voi trimite împreună
cu specimenul Comisiunii, pentru ca să poată delibera asupra lor pînă la
sfîrșitul lunei, cînd voi veni și eu la București.
Deodată cu specimenul și programul voi trimite și raportul (despre*
colaboratori), pentru care acum n-am nici un moment liber.
Te rog să-mi scrii dacă planul acesta al meu e aprobat de d-ta, și
să primești asigurarea devotamentului meu.
Sextil Pușcariu
VIII Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59122. S 1 (13)/D VII.
13
Viena, în 20 I 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
După o muncă întețită de patru săptămîni am terminat Specimenul și
Programul și vi-1 trimit, dimpreună cu raportul oficios și cu trei chitanțe.
Chitanța d-lui Lacea încă nu mi-a sosit.
La 1 februarie avînd ceva de lucru la Viena, voi putea pleca la București
numai în 2 februarie, ca să fiu prezent la ședința de vineri 3 februarie.
Cred că amînarea aceasta cu cîteva zile nu-mi va fi luată în nume de rău.
Vi-aș fi foarte recunoscător dacă mi-ați comunica ce impresie a făcut
Specimenul și Programul care, cu mai mult răgaz, ar fi putut fi scris ceva
mai cu îngrijire. Dar din patru săptămîni una a fost pierdută numai cu
transcrierea.
Ca „moto" al Programului, care cu unele modificări va putea forma
introducerea provizorie a Dicționarului, am ales cuvintele m. s. regelui,
a căror senz e: „Nu perfecția Dicționarului, ci apariția lui e necesară".
Cum nu am însă aici, la Viena, discursul regelui din primăvara trecută,
te rog să ai bunătatea să scrii d-ta citatul exact pe pag. I. Am ales acest
„moto", căci el mi s-a părut că corespunde și justifică pe deplin programul
întreg.
Ilustrațiile alăturate sunt făcute [dej d-șoara Elena Popea, pictoriță
în Munchen, după niște fotografii. Le-am dat mai mult ca să se vadă
modul simplu liniar al ilustrațiunei și aptitudinea acestei d-șoare, care
e săracă și n-are nici o bursă, așa încît Academia angajînd-o pentru ilus-
trarea Dicționarului va face și o binefacere.
Cărțile, fiind azi sărbătoare, le pot scoate numai mîne de la gară. N-am
vrut însă să mai amîn expedierea Specimenului etc., ci voi trimite lista
lor de-a bașca la adresa d-tale.
De mîne mă apuc de redactarea mai departe a Dicționarului în pro-
porțiile Specimenului.
Al d-tale devotat și mulțimitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59123. S 1 (14J/D VII.
415
1	în raportul pe care Sextil Pușcariu îl face Comisiei Dicționarului asupra începu-
tului activității sale, se precizează în primul rînd faptul că Ovid Densusianu, pe a cărui
colarorare se scontase, nu a primit să se angajeze la această lucrare. Tot în acest raport,
pe care îl reproducem în continuare, S. Pușcariu expune succint cum a organizat pentru
început munca sa și a colaboratorilor și ce sarcini revin fiecăruia.
Domnule președinte,
în urma însărcinării primite de la Gomisiunea Dicționarului, am onoarea a vă
prezenta un specimen și un program, pe cari le-am lucrat singur, căci dl. Ovid Densusianu
mi-a făcut declarația verbală că nu primește colaborarea la Dicționar.
Neavînd timp de pierdut am căutat să-mi asigur ajutorul cîtorva colaboratori și
vă propun spre aprobare pe următorii:
1)	Dl. C. D. Gălușcă, licențiat în litere. Partea sa de colaborare e următoarea: Mate-
rialul lexical brut, cuprins în fișe, va trece mai întîi prin mîinile sale și dl. Gălușcă va face,
după indicațiile primite, întîia clasare și definire a senzurilor și alegerea exemplelor mai
caracteristice. Astfel eu voi avea să redactez un material spicuit și va trebui să controlez
numai dacă selecția a fost bine făcută. DL Gălușcă se găsește deocamdată la Halle, unde
pregătește un examen și lucrează două ore pe zi la clasarea fișelor AR — AS, pe care
le-a luat cu sine. în vederea acestui fapt, i-am făgăduit deocamdată o remunerare de
100 1. lunar, rămînînd ca răsplătirea muncei sale să fie mărită la 150—200 1. lunar cînd se
va strămuta la Viena, unde traiul e mai scump și-și va concentra munca numai asupra
dicționarului. Dată fiind buna pregătire filologică a d-lui Gălușcă, nădăjduiesc că colabo-
rarea sa îmi va fi de cel mai mare folos. La începutul lunei ianuar, dl. Gălușcă a fost la
Viena pentru ca să ne putem înțelege și să-i dau îndrumările necesare. Cu această ocazie
i-am dat 95 1. pentru acoperirea cheltuielelor de călătorie. Vă rog să aprobați atît această
cheltuială extraordinară a mea, cît și remunerația de 100 lei lunar, începînd cu 1 ianuar
st. v. 1906 d-lui Gălușcă, a cărui chitanță o alătur.
2)	Dl. C. Lacea, profesor la Brașov, doctor în filozofie din Lipsea, un filolog destoi-
nic care a studiat la Munchen, Lipsea și Paris și s-a distins prin lucrarea sa: Untersu-
chungen der Sprache der „Viața și petrecerea sfinților" des Metropoliten Dosoftei, Leipzig,
1898. Dl. Lacea îmi va ajuta la redactarea dintîi a dicționarului, deocamdată însă Lam
însărcinat cu altă muncă mai imperioasă și de la 1 ianuar 1906 extrage pe fișe cărțile
indicate în Program, începînd cu scrierile lui Cipariu. Drept răsplată i-am făgăduit deo-
camdată 60 lei pe lună, ceea ce vă rog să aprobați.
3)	Dl. A. Belulovici, român din Istria și student în litere la Universitatea din Viena,
îmi face extrase după sublinieri făcute de mine. Începînd de la 1 ianuar 1906 a extras
vreo 1000 de fișe. Lam făgăduit 50 lei lunar, ceea ce supun aprobării d-voastră, alăturînd
chitanța.
4)	D-na Lucia Bologa, ascultătoare la Universitatea din Viena, îmi consacră 6 ore
pe zi pentru îndeplinirea lucrului mecanic împreunat cu redactarea unui Dicționar, pre-
cum: necontenita aranjare a fișelor după alfabet, copiări și colaționarea unor exemple.
D-na Bologa a început să lucreze îndată după sosirea mea la Viena, adecă în 20 decemvrie
1905. Vă rog să aprobați remunerarea de 100 lei lunar, pe care i-am făgăduit. Chitanța
alăturată cuprinde și zece zile din decemvrie.
Astfel, din suma de 400 lei lunar, pe care Academia a binevoit a mi-o asigura, înce-
pînd cu ziua de 18 decemvrie 1905, pentru remunerarea colaboratorilor, am realizat pînă
416
acum o economie de 110 lei pe luna decemvrie 1905 și de 90 lei pe luna ianuar 1906.
Aceste economii vă rog a le avea în vedere pentru cazul cînd aș fi nevoit să cer ajutorul
unor colaboratori extraordinari.
Primiți, vă rog, domnule președinte, asigurarea celei mai devotate stime.
Viena, în 20 ianuar 1906, VII, Lammgasse 7 III
Sextil Pușcariu.
Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1904—1911, f. 118.
14
Viena în 22 I 1906
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
îți înapoiez lista cărților primite. La urmă am făcut o observare. Alătur
și contul speditorului de cor. 8,47, pentru vămuirea și transportul căr-
ților. Totodată trimit și o nouă listă de 100 cărți de cari am cea mai mare
trebuință pentru redactarea Etimologicului. De va fi nevoie să fac o rugare
oficioasă cătră președintele Academiei pentru procurarea lor o voi face la
venirea mea în București. Cărțile nelegate (afară de Revista lui Densusianu,
care nu-i completă) le-am dat la legat și voi trimite contul Academiei. Azi
am expediat tipografiei a doua coală din textele istriene.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59124. S 1 (15)/D VII.
15
Viena, în 30 I 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de astăzi am trimis tipografiei corectura primei coaie din
textele istro-române. Greșeli sunt destule, însă nu mai multe decît le-ar
face altă tipografie. Numai pentru e (e deschis accentuat), care se găsește
în foarte multe cuvinte (în toate verbele în -esc), trebuie să se mai comande
un semn la turnătorie. Același semn neaccentuat e are defectul că se poate
confunda cu e, fiind semnul diacritic de dedesupt mai mult o rotiță decît
o jumătate de cerc. Cred că două corecturi vor fi de ajuns. V-aș ruga însă
să dispuneți ca din coaiele imprimate să mi se trimeată cîte 3 exemplare,
una pentru mine și două pentru d-nii Bartolli și Byhan, ca să putem lucra
la glosar înainte de ce s-au publicat toate textele.
Cîte exemplare voi căpăta? Aș dori să trimit vreo două pe la revistele
filologice și să dau fiecărui colaborator vreo 5.
417
Azi am primit înștiințarea despre sosirea cărților și mîne le voi scoate
de la gară. Lista lor iscălită o voi trimite dimpreună cu Specimenul, care-i
gata, cu raportul și cu programul, care va fi gata pînă luni sau marți. Ieri
am fost la dl. Meyer-Lubke și i-am arătat specimenul și programul cît e gata.
I-au plăcut amîndouă.
Pentru scrisorile de încurajare îți mulțumesc din inimă.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
VIII Lammgasse 7 III
P.S. Cu poșta de azi îți trimit un tiraj aparte din raportul despre lite-
ratura română din Kritischer Jahresbevicht. Documentele Hurmuzaki le-am
primit și mulțumesc. Din Fragmente din istoria românilor de H. am primit
numai tomul II și III.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59125. Si (16)/D VII.
16
Viena, în 22 februar 1906, VIII Lammgasse 7 III
Iubite d[omnu]le Bianu,
Vă trimit alăturat: 1) Raportul către Comisiune, din care vedeți că
în locui d-nei Bcloga am angajat aici coi studenți L Deoarece la ședința
din urmă a Comisiunii mi s-a cerut să dau mai multă importanță neolo-
gismelor și să însărcinez cu adunarea lor pe un colaborator, am propus
pe dl. V. Cioflec, care, stînd la București, are ocaziunea să consulte spe-
cialiști din toate ramurile științifice, pentru controlarea termenilor tehnici
neologi. Vă rog, pentru ca lucrarea să nu întîrzieze, să dați prin dl. Lapedat
d-lui Cioflec un exemplar din Dictionnaire general de Darmesteter, Hartzfeld
și Thomas.
2)	Chitanțele colaboratorilor, vă rog, dacă se poate, să dispuneți ca para-
lele să se trimeată pînă la 1 martie, deoarece atît dl. Gălușcă, cît și dl.
Belulovici și dl. Greciuc vor pleca la 3 martie ca să petreacă Paștele acasă.
La reîntoarcere vor lucra cîte 4 ceasuri pe zi, pînă vor fi înlocuit ceea ce
au absentat.
3)	Contul de 45,30 cor. de la legător și conturile de 14,51 cor. și 7,44 cor.
pentru cele două transporturi de cărți, la un loc 67,25 cor.
4)	Lista cărților controlată. Lipsesc două cărți. Lista II trimițîndu-mi-se
numai într-un exemplar, pe care vi-1 înapoiez. Vă rog să dispuneți să mi se
trimeată și mie o copie.
Vă mai rog să-mi trimiteți și o copie după raportul d-lui Kalinderu
în ultima ședință a Comisiunii, pentru ca să pot corecta greșelile și lipsurile
specimenului meu.
418
în sfîrșit, vă rog, dacă se poate, să dispuneți ca tipografia să-mi tri-
meată cît mai curînd reviziile coaielor de tipar pentru textele istro-române,
pentru ca să mai pot face o corectură cu dl. Belulovici, care pleacă la
2/15 martie.
Iertați multele rugăminte și împărtășiți, vă rog, respectuoasele mele
sărutări de mînă d-nei Bianu.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1898—1911, f. 60.
1	Sextil Pușcariu se referă la următorul raport:
Domnule președinte,
în ședința din urmă a Gomisiunei Dicționarului s-a luat hotărîrea ca să se dea mai
multă atențiune terminilor tehnici neologi decît cum am făcut în specimen și, spre a nu
pierde prea multă vreme, a-mi lua spre acest scop un colaborator. în urma acestei deci-
ziuni am însărcinat cu această parte de colaborare, în mod provizoriu deocamdată, pe
dl. Virgil Gioflec, București, Visarion 30. Dl Gioflec arc cunoștințe temeinice de limba fran-
ceză, din care sînt luate mai toate neologismele noastre, și de limba română, așa încît va
fi în stare să arăte și cuvîntul popular român, sinonim cu neologismul, cînd acesta există.
Fiind la București,,va putea să consulte pe specialiștii români în fiecare ramură știenți-
fică, pentru a controla materialul adunat din dicționare. Vă rog deci să aprobați colabo-
rarea d-lui Cioflec și remunerația lunară de 60 lei.
Deoarece d-na Bologa m-a ajutat numai cît timp nu puteam găsi alți colaboratori,
vă rog să primiți dimisiunea dînșii. Doi studenți la Universitatea din Viena, d-nii I. Piti-
cariu și V. Greciuc, cărora le-am pus în vedere o remunerație lunară de cîte 50 lei, lucrează
de la 14 februarie încoace în locul d-nei Rologa. Vă rog să aprobați colaborarea lor, prin
ceea ce mă scutiți și pe mine de orice fel de interpretare care s-ar putea da faptului că am
angajat de colaboratoare o rudă a mea apropiată.
Primiți vă rog, domnule președinte, asigurarea celei mai profunde stime.
Sextil Pușcariu
Viena, în 22 februar 1906
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1904—1911, f. 118.
17
V[iena], în 3 III 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit alăturat materialul tot, gata de tipar. Pînă la venirea mea în
București voi lucra înainte, așa ca să putem tipări — dacă va mai fi vreme —
chiar mai mult. Lipsește numai lista prescurtărilor pe care o voi aduce
cu mine.
Dorindu-ți sărbători fericite, sunt al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
VIII. Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59126. S 1 (17)/D VII.
419
18
V[iena], în 6 III 1906
Iubite domnule Bianu,
Alăturat trimit cererea cătră Comisiunea Dicționarului cu rugarea de-a fi
pus direct în legătură cu tipografia, pentru ca să încep cu tipăritul. Altfel
nu vom putea apărea la 10 mai cu întîia fascicolă. Introducerea, care am
lăsat-o la dl. Quintescu, n-am primit-o încă. Deoarece trebuie și ea schimbată
încă, te rog să dispui ca să mi se trimeată cît mai degrabă. Cele două cărți:
Ispirescu, Unchiașul sfătos și Reteganul, Povești, le-am găsit. Te rog să mă
ierți că am făcut încurcala aceasta. Cauza e că cea dintîia a fost indusă
în mod greșit între cele „nelegate", iar a doua era dată la legător pe cînd
ți-am scris. Te mai rog, dacă se poate, să dispui să se trimeată și celor
doi studenți, Greciuc și Piticariu, paralele, și dacă nu au fost încă aprobați
de Comisie, ar fi bine să se aprobe cît mai iute, căci sunt sărmani și au
lipsă de parale.
lartă-mă că toate scrisorile mele sunt pline de rugăminte și că te
deranjez atîta, dar n-am încotro, căci d-ta ești singurul care mi-ai arătat
atîta prietenie, încît pot cuteza să te inoportunez cu cereri de acestea.
Te rog să fii sigur de recunoștința devotatului d-tale,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59127. S1(18)/DVII.
19
Viena, 23 III 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alăturat trimit chitanțele, cu rugarea să dispuneți să mi se trimeată
la 1 aprilie paralele, ca să pot pleca în 5 sau 6. Corecturile le-am primit
acum. Tiparul e frumcs și cuprinzător. Dl. Gălușcă nefiind însă deprins
a face corecturi s-au strecurat f. multe greșeli, așa că voi face eu și corec-
tura I de acum înainte; luni le retrimit.
Rugîndu-te să împărtășești d-nei Bianu respectuoase sărutări de mîni,
sunt al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
V	III Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59128. S 1 (19)/D VII.
420
20
Viena, 31 III 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
îmi pare rău că, fără să știu, am lucrat în contra dorinței Comisiunei.
Mie nici prin gînd nu mi-a trecut ca să impun Comisiunei pe colaboratori,
ci am voit numai să-i propun, cerînd aprobarea ei. Dacă ei s-au apucat îndată
de lucru, e pentru că în graba cea mare pe care o avem cu toții, ca să
apară Dicționarul și mai ales ca să ne putem prezenta în mai cu o fasciculă,
am crezut că nu ne rămîne nici un moment de pierdut. Cîteștrei domnii
știau însă că lucrează fără să fie încă angajați și că numai din momentul
cînd Comisiunea îi va numi, dacă o va găsi de cuviință, se pot considera
colaboratori.
Multă alegere n-am avut. Cei doi studenți din Bucovina, lucrînd la
mine și sub directa mea supraveghere, descurcă fișe și le aranjează după
alfabet. Dl. Cioflec extrage după dicționarul general francez termenii tehnici
pe fișe și îi controlează. Competența d-sale stă în aceea că are o cultură
universală foarte de seamă, cunoaște perfect limba franceză și mai bine cea
română, nu ca filolog, ci ca artist, în sfîrșit că este în continuă atingere
cu scriitori ca Coșbuc, Vlăhuță etc. și cu țărani (în calitate de conferențiar
la sate), așa încît nu numai poate controla neologismele, ci este și în poziția
de a-mi indica corespondentul său popular român, cînd acesta există.
De asemenea, indicațiunile mele pentru tipograf au fost o propunere,
fără să știu că ele ar putea face dificultăți. Dacă Comisiunea alege pe cele
vechi, eu bineînțeles nu mai am nimica de zis. Aștept proba pentru ca să
trimit restul manuscrisului. La București voi veni pe la 20 aprilie st. n.,
ca să pot sta o săptămînă, căci la 28 încep cursurile semestrului de vară.
Cu această ocazie — pînă atunci cred că se va fi terminat și sesiunea gene-
rală — voi putea primi observațiunile Comisiei asupra manuscriptului meu,
care va fi trimis cu două săptămîni înainte, și din care o parte va fi tipărită.
Pînă atunci eu lucrez mai departe cu multă tragere de inimă.
Rugîndu-te să comunici respectuoase sărutări de mîni doamnei Bianu,
te rog să primești asigurarea stimei și recunoștinței mele,
Sextil Pușcariu
V	III Lammgasse 7 III
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59129. SI (20)/D VII.
21
Viena, 31mart/13 april 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Manuscrisul l-am trimis din vreme, ca să circule pe la domnii din Comi-
siune (se poate împărți, spre mai mare ușurință, în 5 părți) înainte de a veni
eu la București. Dacă îmi aduc bine aminte, la ultima ședință era vorba
421
ca să viu la București pentru ca să primesc observațiunile Comisiunei și
să fac modificările cari vor fi de trebuință înainte de a se tipări primul
fascicol. Te rog dară să lași tipografului numai Introducerea, care e cunoscută
Comisiunei, iar restul să dispui să se trimeată membrilor Comisiunei spre
cetire. O parte e tipărită, așa încît Gomisiunea va pute să se pronunțe și
asupra tiparului.
Venirea mea la București poate să urmeze în tot momentul pînă la 1 mai
st. n., cînd trebuie să încep cursurile aici la Universitate. Eu cred că dacă
voi pleca din Viena vineri în 7/20 april și voi fi la dumineca Tomii în
București va fi mai potrivit și membrii Comisiunei au o săptămînă timp
să cenzureze manuscriptul pînă la venirea mea. Te rog să-mi depeșezi, căci
vremea e scurtă și trebuie să fac unele pregătiri cînd să viu. Eu sunt la
dispoziția d-voastră de la primirea acestei scrisori pînă duminecă în 14/27 april.
Sărbători fericite! Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59130. SI (21)/D VII.
22
Viena, 20 IV v. 1906
Iubite dțomnujle Bianu,
Cu poșta de azi v-am trimis restul manuscrisului pînă la pag. 498,
dimpreună cu „prescurtările" și cu Bibliografia. Aceasta din urmă am făcut-o
pe fișe paginate, ceea ce nu va face cred nici o greutate la tipografie (ti-
tlurile cari trebuiesc încă controlate sînt însemnate cu X). Pre cît pot pre-
vedea, fascicola are să dea cam 22 pag. de introducere, 6 pg. de biblio-
grafie și prescurtări și vreo 50 de pag. de text, deci vreo 5 coaie de tipar.
Corecturile îmi răpesc multă vreme, cu toate acestea voi mai pregăti
ceva material pentru cazul cînd va fi nevoie de el pentru completarea coalei
sau jumătății de coală din urmă.
Ceea ce mi-ai trimis am primit tot, și am și retrimis tipografiei corec-
tura pag. 1 — 43.
Poate va fi mai potrivit să nu viu la București pînă pe la începutul
lui mai st. v. în timpul acesta aș termina cu corecturile. O săptămînă
înainte de 10 mai, sosind la București, aș putea introduce modificările pro-
puse de Gomisiunea Dicționarului, iar în ziua cînd se va preda primul fas-
cicol regelui, aș putea fi și eu de față.
Vă rog hotărîți d-voastră. Eu sunt totdeauna gata să viu cînd mă
veți chema.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
V	III, Lammgasse 7 III
Manuscrisul l-am trimis recomandat ca „corectură" (am alăturat niște
foi tipărite cari nu mai sunt bune), fiind mai ieftină poșta.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59131. S 1 (22)/D VIL
422
23
TELEGRAMĂ
Dțomnulej Bianu,
Rog telegrafiați cînd să plec [la] București,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59132. Si (23)/D VII.
1	Pe telegramă loan Bianu notează: „Răspfuns] 11/24 april 1906. Așteaptă chemarea“
24
V[iena], 14/27 april 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit telegrama, prin care mă înștiințați să aștept chemarea,
după ce i-am scris d-lui Gălușcă să meargă pe la d-ta. Te rog să ierți scri-
sorile și telegramele mele, dar ele au fost trimise numai din grija ce o am
ca să nu întîrziem cu apariția primului fascicol. La chemarea d-voastră,
voi sosi îndată la București, numai aș dori, dacă se poate, să îmi pot
ținea aici lecția de deschidere anunțată pe sîmbătă în 22 aprilie (5 mai).
Cînd am trimis tipografiei prima corectură, am scris că pe la Paști
voi fi în București, deci să nu mi se trimeată aici celelalte corecturi. Neștiind
apoi cînd voi pleca, n-am mai scris nimica. Vă rog să dați ordin de acolo
tipografiei ca să mi se trimită corecturile, căci eu nu știu cînd mă veți
chema și ca să nu se prăpădească vremea. Imprimatur nu voi scrie, rămînînd
ca să-1 pună Comisia.
în timpul acesta ~eu am lucrat mai departe și am ajuns la pag. 500
din manuscris (ADEVĂR). Să trimit și acest manuscris la tipografie? Am
făcut și lista prescurtărilor și bibliografia și îmi rămîne să o completez numai
cu vreo două titluri de cărți cari îmi lipsesc aici și pe cari nădăjduiam să le
găsesc la Academie. Va putea s-o facă însă dl. Gălușcă care-i acolo.
Vi-aș fi foarte recunoscător dacă mi-ați scrie două cuvinte ca să știu
cum stau, mai ales că tăcerea d-tale începe să mă umple de grijă, că v-aș fi
supărat fără să vreau, ceea ce aș regreta foarte.
Rugîndu-vă să împărtășiți d-nei Bianu respectuoase sărutări de mîni,
sunt al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
VIII, Lammgasse 7 III
P.S. Am primit atît exemplarele de Studii istroromâne, cît și paralele,
pe cari le dau d-lui Belulovici, avînd el mai multă trebuință de bani ca
mine.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59133. Si (24)/D VIL
423
25
Viena, în 12 V 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Corecturile le-am primit regulat și mă bucur că tipăritul merge atît
de iute încît fascicolul va putea fi gata la timp. Pentru cele două exem-
plare] din Plantele de Panțu, îți mulțumesc frumos. îmi face servicii mari,
și de-abia aștept și lucrarea similară a d-lui Antipa despre pești. Sunt aceste
exemplare posesia mea sau se țin de biblioteca Dicționarului, pentru care
caz voi trimite o chitanță.
Vin să te rog un lucru. Ți-am spus data din urmă cînd am fost la
București că dl. lorga a avut bunăvoința să se ofere a-mi ceti corecturile
pentru partea istorică și cea franceză. Deoarece controla d-sale îmi este foarte
prețioasă, te rog să dai voie ca să se facă la tipografie un tiraj mai mult
din revizie, pe care dl. Lăpădat îl va da regulat d-lui lorga.
Mulțumindu-ți, rămîn al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
VIII Lammgasse
P.S. Despre schimbările tipografice cari vor mai trebui introduse se
va putea decide mai bine la venirea mea în București.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino, 59134. S 1 (25)/D VII.
26
Viena, 2/15 mai 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi am scris d-lui Kalinderu, mulțumindu-i pentru posibilitatea ce mi-a
oferit de a vedea serbările de 10 mai și pe care o voi urma bucuros. Dumi-
necă în 6 plec, iar marți dimineață voi fi în București, unde îmi voi lua voia
să te cercetez. Tipografiei, căreia îi înapoiez azi corecturile, îi voi comunica
că de la data de 6—11 mai voi lipsi din Viena.
Cu ocazia aceasta voi avea și fericirea să mă prezint m. s. regelui ca
membru al Comitetului coloniei din Viena, care îi va oferi un frumos omagiu.
Cît de bucuros i-ași fi oferit și eu, dacă nu un fascicol, cel puțin un spe-
cimen de 5 coaie de tipar din Dicționar! Dar ceea ce nu-i cu putință acum,
va fi mai tîrziu!
închei această scrisoare, căci mă așteaptă nu mai puțin 68 de file de
corecturi!
Rugîndu-te să comunici respectuoase salutări d-nei Bianu, sunt al d-tale
devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59135. S 1 (26)/D VII.
424
27
Viena, 22 V 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am alăturat acestei scrisori chitanțele, raportul cătră Comisiune L
precum și, pentru d-ta, cu rugarea să mi-o înapoiezi, scrisoarea d-lui Rădu-
lescu. Precum vezi din ea, dl. Rădulescu cere o remunerație care mie mi
se pare prea mare și cred că și Comisiei, căci, pe de o parte, nu văd nici
un raport între leafa mea de 500 lei și a lui de 400, pe de altă parte,
ceilalți colaboratori s-ar putea simți cu drept cuvînt neîndreptățiți. Deoarece
ajutorul lui îmi este însă aproape necesar, poate se va putea face un com-
promis: Să nu i se dea d-lui Rădulescu și corecturile, cari îi răpesc timpul
cel mai mult, ci să colaboreze numai în celelalte puncte precizate în raport.
Oricît de conștiincios și-ar îndeplini misiunea, ea nu-i va răpi mai mult de
1—2 ore pe zi, așa încît nu va trebui să renunțe la alte ocupațiuni și cred
că se va învoi cu o remunerație mai mică (cam 200 lei lunar). Dl. Nerva
Hodoș mi-a spus că dl. Albini ar lua asupra sa sarcina de corector.
Raportul l-am făcut așa ca să nu trebuie să mă pronunț eu asupra
persoanelor colaboratorilor, ci să decideți d-voastră. Cred că veți afla mij-
locul de a-1 convinge pe dl. Rădulescu, căci ar fi foarte de dorit să să apuce
cît mai curînd de revizuirea părții tipărite pînă acuma.
Eu lucrez mai departe, așteptînd sosirea d-lui Gălușcă, care-mi scrie
că sosește la 1 iunie v. și vă roagă să-i eliberați paralele ceva mai curînd.
La audiență, regele mi-a vorbit și de Dicționar.
Rugîndu-te să mă scuzi că în zăpăceala serbărilor, și fiind obligat să
mă tot întîlnesc cu ceilalți domni din Comitetul cari am prezentat regelui
omagiul coloniei din Viena, nu mi-am putut îndeplini plăcuta dorință de a face
vizită d-nei Bianu, căreia te rog să-i transmiți respectuoase complimente.
Al d-tale recunoscător și devotat,
Sextil Pușcariu
VIII Lammgasse 7 III
P.S. Nu știu cum aș face să capăt de la dl. Maiorescu „Introducerea",
pe care a adnotat-o și pe care mi-a făgăduit că mi-o dă, ca să pot face
unele corecturi de stil.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59136. S 1 (27)/D VII.
1 Raportul la care se referă Sextil Pușcariu, și pe care îl reproducem mai jos, enu-
mera o serie de chestiuni privitoare la organizarea operațiunilor de corectare, traducere,
culegere de informații suplimentare ș.a., propunînd anume modalități de rezolvare:
Domnule președinte,
Gomisiunea Dicționarului, în ședința sa din urmă, a binevoit a mă desărcina de aceea
muncă, împreunată adeseori cu multă pierdere de vreme, pe care o poate îndeplini cu suc-
ces unul sau mai mulți colaboratori noi. în cele următoare îmi iau voie a arăta întru cît
ar fi folositoare o astfel de colaborare.
425
1)	Corecturile de tipar. După experiența cîștigată pînă acuma, facerea unei corecturi
conștiincioase a tipăriturilor îmi răpește cam trei zile de coală, ceea ce la o operă care va
avea cam 100 coaie de tipar însemnează aproape un an de muncă. Cel ce va primi de aici
înainte sarcina de corector își va îndeplini, cred, mai bine misiunea în modul următor:
corectura dintîi (nr. 1) o va face cu un ajutor care va ceti manuscrisul cu interpunc-
ția, accentuarea, sublinierile etc. notate acolo. Va urma o revizie prin care se controlează
dacă corecturile au fost urmate de tipograf și în care se va da atențiune mai ales cură-
țeniei tipografice (litere întoarse, spațiare bună, interpuncțiune, aliniate, semne conven-
ționale etc.) Această revizie (nr. 2) mi se va trimite mie, ca să fac corectura definitivă,
cu adăugirile și schimbările cari mi se vor părea necesare. Va urma o nouă revizie (nr. 3)
din partea corectorului, convingîndu-se dacă schimbările introduse de mine au fost urmate
de tipograf și numai după aceste 4 corecturi se va da „imprimatur“ de Comisiune.
2)	Traducerea franceză. Foarte mult timp îmi răpește căutarea traducerii celei mai
potrivite franceze și, în urmă, controlarea ei. Cred deci că un bun cunoscător al limbei
franceze m-ar putea scuti de o mare parte din vremea pe care o pierd acuma în această
privință. Voi urma, bineînțeles, și de aici înainte a da traducerea franceză, dar știind că
ea va fi controlată de un om competent, nu va trebui să mă muncesc ca ea să fie completă
și să caut să stabilesc toate nuanțele de sens în limba franceză.
3)	Informațiunile. De multe ori sensul unui cuvînt nu reiese în mod neîndoielnic
din citațiunile cari îmi stau la dispoziție, fie că citațiunile sunt extrase în mod 'defec-
tuos, fie că fraza însăși nu cuprinde indicări asupra înțelesului acelui cuvînt. în cazul
dintîi, de cele mai multe ori pot controla citațiunea și astfel pot întregi fraza. Dar s-au
făcut extrase și din unele cărți vechi cari nu se găsesc în biblioteca Dicționarului și
acestea se pot consulta la Academie numai de un colaborator din București. Mai des e
însă cazul al doilea, cînd cuvinte, mai ales populare și provinciale, necunoscute mie (nimeni
nu cunoaște tot tezaurul lexical al limbei sale), se găsesc numai în cîte un exemplu, din
care nu li se poate statori sensul. în aceste cazuri, trebuie să iau informațiuni directe de
la autorul (cînd e în viață) care l-a întrebuințat sau, cînd cuvîntul face parte din literatura
poporală și din terminologia specială, de la oameni din partea locului de unde a fost cules,
respectiv de la specialiști. Astfel de informațiuni cer însă multă pierdere de vreme, mai
ales cînd trebuie făcute prin scrisori și un colaborator din București cu legături personale
în provințiă și cunoscut cu autori și specialiști va putea să-mi facă servicii bune.
4)	într-o lucrare așa de mare ca acest Dicționar se strecoară, în mod fatal, greșen,
și, dacă ținem seama de graba cu care trebuie să înaintez mi-e de multe ori peste putință
să dau stilului meu toată îngrijirea cuvenită, să caut totdeauna definiția cea mai potrivită,
la neologisme echivalentele cele mai nimerite etc. Aceste greșeli și scăderi se pot ocoli numai
printr-o revizuire conștiincioasă, care însă e pentru mine împreunată cu multă pierdere
de vreme. Afară de aceea, patru ochi văd mai bine decît doi. De aceea, cred că ar fi do
cel mai mare folos dacă un om competent ar ceti tot manuscrisul meu și mi-ar atrage aten-
ția asupra acelor părți cari nu i se par destul de bine exprimate și mi-ar propune
îndreptări pentru scăpările mele din vedere. Ar fi bine ca acest colaborator să fie de loc
din Muntenia, să cunoască bine atît limba literară cît și a țăranului din Muntenia, căci
astfel între colaboratorii mei aș putea avea români din toate părțile și s-ar ocoli în Dic-
ționar preponderența vreunui dialect asupra celorlalte.
5)	Dicționarul pe care-1 redactez are să cuprindă în sine toate achizițiile lexicogra-
fici românești de pînă acuma. Pentru acest scop, după ce am făcut redactarea unui arti-
col sau a unei serii de articole, trebuie să cercetez toate dicționarele și glosarele tipărite
426
pînă acuma pentru ca să controlez dacă nu s-a uitat nimica, dacă articolele mele sunt com-
plete. Această muncă, pe lîngă că e anevoiasă, îmi răpește foarte mult timp. E adevărat
că trebuie și de aici încolo s-o îndeplinesc tot eu, dar cred că ea poate fi ușurată în mod
simțitor în modul următor: toate dicționarele și glosarele să fie extrase pe fișe, sau mai
bine zis, toate cuvintele cuprinse în acestea să fie tăiate și lipite pe fișe, cari să se așeze
între celelalte. Astfel, cînd voi ceti extrasele și voi face alegerea exemplelor, voi parcurge
și întreg materialul lexicografic de pînă acuma, văzînd ce trebuie reținut și ce nu. Econo-
mia de timp e foarte mare, căci în loc să fiu nevoit a deschide după redactarea fiecărui
cuvînt 20—30 de cărți și a intercala în articolul gata exemple, adeseori foarte greu de
întrețesut într-un text căruia i s-a dat împărțeala și forma definitivă, voi lucra numai
cu fișe. Spre scopul acesta cred că nu e nevoie decît de cîte două exemplare din dicționarele
și glosarele următoare: Șăineanu, Barcian, Tiktin, Dame, dr. Ureche, Crețu (Lexicon
slavo-românesc ), Costinescu, Polizu, Codicele Voronețan, Hronicul de Cantemir, Șăinean
(Influința orientală, voi. II a și b), Jarnik (Glossaire), Rădulescu-Codin (O seamă de
cuvinte), Dicționarul și Glosarul de Laurian și Massim și — dacă se poate — Lexiconul
de Buda și Crestomația de Gaster (voi. II). Două exemplare sînt necesare pentru că fiecare
pagină trebuie tăiată de două ori (pagini cu soț și fără soț). Mai este un folos împreunat
cu acest lucru. Cuvintele cari nu vor fi primite în dicționar vor putea fi strînse într-o
cutie anume, pentru ca să rămînă Academiei sau pentru o eventuală a doua ediție a Dic-
ționarului, cînd aceasta s-ar hotărî să cuprindă toate cuvintele românești.
Avînd în vedere toate acestea, rog Comisiunea Dicționarului a binevoi să aprobe
propunerea următoarelor puncte:
a)	un colaborator pentru ajutorul precizat sub 2—4.
b)	un corector.
N.B. Eventual colaboratorul să ia asupra-și și misiunea de corector.
c)	Să-mi acordeze o sumă pentru lucrătorul care va tăia, lipi și așeza după alfabet,
sub supraveghiarea mea, fișele scoase din dicționarele și glosarele indicate sub 5, mai bine,
cred, să-mi indice cu cît voi putea remunera foaia din fișele acestea așezate după alfabet.
d)	Să-mi dea voie să prezint de aici înainte conturile pentru materialul (hîrtie, cer-
neală, pene etc.) trebuitor mie și colaboratorilor, precum și pentru corespondență, căci
pînă acuma am dat de la mine pentru hîrtie (de manuscript și de fișe noi) și pentru tim-
bre (toate corecturile și manuscrisele s-au trimes recomandat) peste 40 de lei.
în sfîrșit îmi iau voie să vă comunic că persoana care îmi pare mie mai indicată
pentru a colabora în modul arătat sub 2—4 este dl. profesor loan A. Rădulescu din București.
Primiți vă rog, domnule președinte, asigurarea celei mai devotate stime.
Dr. Sextil Pușcariu
Viena, în 23 mai 1906, VIII, Lammgasse 7 III
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P. — 17 — 1904—1911, f. 127—128.
28
Viena, în 1 VI 1906
Iubite domnule Bianu,
Am primit corecturile, dar nu m-am apucat de ele, căci aștept răs-
punsul Academiei. Dacă mi se va acorda un corector i le voi trimite lui
îndată, ca să nu pierd eu vreme. Cu redactarea înaintez cu același spor ca
pînă acuma. Te rog, dacă se poate, să dispui să mi se trimeată de la tipo-
427
grafie un tiraj de „Introducere", ultima revizie, ca să pot face schimbările
propuse de dl. Maiorescu și de d-ta, pentru cari îți sunt foarte mulțumitor.
Pentru colaboratori ar fi de lipsă să aibă fiecare cîte un exemplar de „Pre-
scurtări", ca să știe și ei să facă prescurtările necesare. Carta poștală pe
care am primit-o azi de la d-ta (alăturată) s-a trimis din greșeală înainte
de a fi scrisă, ceea ce îți comunic pentru cazul cînd ai fi avut să-mi scrii
ceva urgent.
Cu respectuoase complimente pentru d-na Bianu și cu salutări lui
Alexandru, sunt al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59137. S 1 (28)/D VII.
29
Viena, 28 VI 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc să răspund la scrisoarea d-tale.
1)	De colaborarea lui Rădulescu mă bucur, căci pre cît îl cunosc pot
să am cea mai mare încredere în el și pot să-i las cu inima liniștită răspun-
derea pentru corecturi și traduceri. 1
Nu înțeleg însă cari „corecturi cu manuscriptul" le așteaptă Rădulescu
de la mine. Eu n-am decît „prescurtările" cu manuscriptul, iar din pag. 62—
73 prima corectură (fără manuscript). Pe acestea am să i le trimit chiar mîne.
Restul manuscrisului, cît s-a dat la tipar, l-am trimis totdeauna dimpreună
cu I[-a] corectură la București și a rămas acolo. 2
2)	La dificultățile pe cari mi le arăți cu privire la extragerea dicțio-
narelor pe fișe m-am gîndit și eu și cred că se pot ocoli în modul următor:
a)	Să se aleagă hîrtie de diferite colori. Fiecare coloare să corespunză
unui dicționar, d. e. roșu Tiktin, alb Dame, galben Crețu etc.
b)	Dacă formatul e mai lat decît fișa, se poate lipi de-a latul fișei,
iar dacă e și mai lat pe o fișă de mărime dublă (a 16-ea parte dintr-o
coală), căci fișele mele personale au mărimea aceasta, așa încît vor intra
printre ele.
c)	Dacă articolul e lung, se va îndoi fișa, pînă la forma convențională
căci dacă se va lipi numai începutul nu am mare folos de ea, trebuind să
consult cartea. Chiar lucrul acesta voiam să-1 evit.
Alătur cîteva fișe ca model pentru felul cum mi le închipui eu.
Dacă le veți da cuiva în București să le facă, îmi luați mie o grijă
de pe cap. Decît cred că lucrul nu e așa mecanic ca să-1 poată face numai
un legător de cărți fără control, căci prea ușor se poate lipi partea greșită,
mai ales cînd un articol se continuă de pe o pagină pe alta, apoi la Tiktin
bunăoară sunt anexe etc. Dacă s-ar face subt ochii mei aș putea avea sigu-
ranța că se face bine, dacă nu și așa frumos ca de un legător de cărți.
Mă gîndeam și la aceea că un băiat sau o fată sărmană și-ar putea agonisi
și ceva parale, căci e vorba de cîteva zeci de mii de fișe. Dacă lucrătorul
428
e un om inteligent mai e și partea bună că le poate așeza îndată după
alfabet, ceea ce e o muncă mare și — avînd în vedere diferitele sisteme orto-
grafice ale dicționarelor — anevoioase.
Vă rog însă să hotărîți d-voastră și dacă le dați cuiva la București
să-i spuneți să înceapă cu Ag (pînă unde am ajuns) și să facă întîi pe Ag
din toate dicționarele, apoi pe Ah din toate dicționarele, apoi pe Ai etc.
De-abia cînd litera A și B va fi gata, va putea să extragă dicționarele
de-a rîndul.
3)	Scenele lui Tafrali le-am primit. Le voi citi, voi subtrage cuvintele
dobrogene și o voi da unui colaborator să facă extracție.
4)	De-aci înainte voi însemna toate cheltuielile de poște și voi cere
notă cînd voi cumpăra hîrtie și material ca să le pot prezenta. Nefăcînd
aceasta pînă acuma, nu pot prezenta cu chitanța viitoare încă nici un cont. 3
Dl. Gălușcă lucrează de 10 zile cu mine.
în 8 iulie n. plecăm împreună la Brașov, unde vom începe cu Gălușcă
și Lacea o lucrare intensivă. Vreau ca să lucreze amîndoi cu mine măcar
6 săptămîni, să-i inițiez în lucrare, să le dau deslușiri și să văd la urmă
care cît poate face și întru cît vor putea redacta independent părți din
Dicționar. Am cea mai bună nădejde că au să ajungă cu timpul să lucreze
fiecare singur cîte’o literă așa ca eu să am numai revizie. O lună, două ne
vom întîlni vara, în fiecare an, ca să nu pierdem legătura și unitatea.
Astfel, din toamnă chiar, nădăjduiesc să înaintăm cu mult mai repede, căci
nu voi mai lucra singur ca pînă acuma. 4
După ce mă voi fi convins cît și cît de bine poate lucra fiecare dintre
ei, voi face un raport către Academie, arătînd cu de-amănuntul ce va lucra
fiecare dintre ei, și recomandînd să li se mărească în consecință leafa.
Dintre ceilalți trei colaboratori voi concedia cred la toamnă pe doi,
căci îmi va ajunge unul ca secretar. în lunile de vară vor avea însă încă
de lucru. Belulovici va intra în armată așa că partea lui o va lucra Piti-
cariu, pe care l-am pregătit anume pentru ca să-mi extragă fișe după glo-
sarele din Zanne, Revista critică și Moții de Frîncu—Candrea. De aceea, chi-
tanțele lui Belulovici vor avea adaosul: „pe adresa d-lui Piticariu“. Acesta
va lucra bineînțeles 4 ore pe zi, în loc de două.
Lucrul merge înainte, încet, dar cu spor și am ajuns pînă acuma la
pag. 444 din Etymologicul de Hasdeu („afla“).
Dorind doamnei Bianu și d-tale vacanțe plăcute, sunt al d-tale mul-
țumitor și devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 59138. S 1 (29)/D VIL
1	Marginal acestui paragraf I. Bianu notează: „Da, este hotărît mai bine să le facă
dînsul; i-am trimis cărțile aproape toate; celelalte i se vor trimite în curînd“.
2	însemnare marginală: „Mss-ul s-a găsit la tipogr. și s-a dat lui Rădulescu .
3	Notație marginală: „Nu s-a cerut chitanțe de la furnizori, ci nota lui Pușcariu
arătînd suma cheltuită“.
4	însemnare marginală: „Excelentă idee, care va da desigur bune roade .
429
30
Brașov, la Sf. Petru 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ajuns la Brașov, ne-am apucat cu d-nii Gălușcă și Lacea de lucru.
O parte din cărți am adus-o cu mine, restul l-am găsit în Biblioteca gim-
naziului de aici. Totodată am început și cu tăiatul dicționarelor. Mia de
fișe costă (hîrtia și goma) 50 heleri, iar lucrul e cam de 8 ore. Te rog să-mi
comunici cu cît să remunerez această muncă (tăiat, lipit, ștampilat). Aștept
mai ales cu nerăbdare Dicționarul lui Tiktin, care ne trebuie la tot pasul.
Din Barcianu am primit un exemplar de la Krafft din Sibiu și te rog să mai
comanzi unul, căci cel trimis de Academie e ediția I și nu ediția III care
ne trebuie.
Cu tipăritul, dacă Comisiunea va lua hotărîrea să se aștepte, te rog să
insiști să fiu întrebat și eu, fiind aceasta o schimbare a „Programei44 primite
deja de Comisiune. Sunt unele lucruri pe cari aș vrea să le arăt Comisiunii
cu această ocazie. înainte de toate, chestiunea timpului. Dacă pe lîngă cei
5 ani de redactare (pentru partea care mi s-a dat mie) se mai adauge 1 an
de tipărire, sunt 6. Afară de aceea, dacă voi da tot la tipar deodată va fi
necesar să revizuiesc încă o dată tot manuscrisul, ceea ce mă tem că iară
va aduce o întîrziere de 1 an. Iată doi ani pierduți cînd lumea așteaptă.
Mie personal, firește, numai conveni îmi poate [sic!] ca să termin întîi
lucrarea și apoi s-o tipăresc. Dar în acest caz trebuie să declar de la început
Comisiunei că lucrul nu se poate isprăvi așa de iute, căci n-aș vrea s-o
amăgesc și eu ca predecesorii mei și s-o țin cu vorba promițînd că fac în
trei ani ceea ce abia în șapte se poate face.
Pricep foarte bine că sunt unele glasuri hotărîtoare în Comisiune, ceea ce
nu pot însă hotărî aceștia e ca timpul să stea în loc. De aceea, cred că nu
vă strică la toamnă, cînd se va ținea ședința decizivă, ca să-mi expun și
eu părerile mele în mod precis, să arăt cît e posibil să lucrez eu și cei 2
colaboratori. Acuma e încă momentul ca să scurtez eventual programa^
să fac articolele și mai scurte, să dau și mai puține exemple.
Dacă odată se va fi acceptat însă programa definitivă, nu se mai poate
reveni.
Acestea toate ți le comunic d-tale prietenește și te rog ca să-mi ajuți
și de aici înainte cu sfaturile d-tale prietenești.
Devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Cacova de Sus, nouă.
Bibi. B.S.B., Coresp. inv. 59139. S 1 (30)/D VII.
430
31
Viena, 3 VII 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc a răspunde Ia scrisoarea primită astăzi, pentru ca să te rog
a dispune ca a doua expediție de cărți să nu se facă la Viena, unde voi
sta numai pînă sîmbătă, ci la Brașov, Cacova de Sus n-rul 9, Totodată
te rog ca, la lista dicționarelor de tăiat, să se mai adauge următoarele cărți,
în cîte două ex.
Șăinean: Dicționarul general al limbei române
Pontbriant: Dicționarul româno-francez
Costinescu: Dicționarul româno-francez
Mindrescu: Elemente ungurești în limba română, Buc., 1892
Lobel: Elemente turcești, arăbești și persane în limba română, Constan-
tinopole—Lipsea, 1894
Alexici Gy.: Magyar elemek az olâh nycloben, Budapest, 1888
Murnu G.: Studiu asupra elementului antifanariotic în limba română,
București, 1894
Mîndrescu: Elementele germane în limba română, 1904 (titlu neexact).
Weigand: X, Jahresbericht, Lepzig, 1904 (Borcia: Deutsche Sprachele-
mente in Rumănisch și Kurt: Gebrauch der Prapositioneri).
Dacă-mi dați voie, voi tăia și cele două exemplare din Lexiconul budan
și cele două din Panțu, Plantele.
Astfel, nu va trebui să se dea fiecărui colaborator cîte un exemplar,
ci li se vor da fișele gata.
Pentru plată, voi vedea mai întîi cît timp trebuie pentru ca să se dea
gata o mie de fișe și apoi voi stabili, în înțelegere cu d-ta, remunerația.
Cît privește introducerea și prescurtările, cred că ele trebuie să se
tipărească la începutul fascicolei I, căci fără „introducere“ nu mă pot pre-
zenta eu publicului, căruia îi datoresc o explicație despre felul cum am
lucrat, iar fără prescurtări nu va putea întrebuința el Dicționarul. Scopul
tipăritului în fascicole este chiară acela de a da lumei putința să între-
buințeze de pe acum o parte a Dicționarului.
în Dicționar căutăm cuvinte, și poate ca vorba pe care vrea s-o caute
cineva să se înceapă chiar cu A sau B; de ce să fie el osîndit să aștepte
atîția ani pînă apare tot Dicționarul cînd el poate să n-aibă trebuință de
P și Z? Firește că și introducerea și prescurtările sunt numai provizorii,
de aceea ar fi bine să se publice cu paginație de sine stătătoare, ca o anexă
la Fasc. I. La urmă, cînd Dicționarul întreg va fi gata, cînd deci nu mă mai
zorește nimeni, voi scrie o introducere mai lungă, care să cuprindă și un
tratat de gramatică istorică și care va forma voi. III. Tot la urmă, așa ca
să se poată lega la sfîrșitul volumului II, va apărea lista completă a pre-
scurtărilor.
Aceasta e părerea mea, rămînînd ca să hotărască Gomisiunea. Pînă
în octomvrie sigur nu se va tipări nimic. Atunci, sau în ianuarie (pentru
ca să putem prezenta sesiunei din martie viitor primul fascicol, care va
cuprinde cel puțin atît material cît este în voi. I din Etymol. d-lui Hasdeu)
431
se va începe tipărirea definitivă. Introducerea și prescurtările se pot tipări
numai în ultimul moment, căci vor trebui făcute unele adăugiri. Cred că
nu va face prea mare dificultate tipografiei să le păstreze pe aceste două
pînă la urmă în teascuri.
Cît privește tipărirea, am uitat în scrisoarea trecută să răspund la
propunerea d-tale cu „ABĂTĂTURĂ, Sb., cuvînt rar etc“. Te rog să dispui
d-ta cum crezi mai bine. Eu nu pot judeca pînă nu văd cum se face în
tipar. Numai comparînd amîndouă felurile se poate spune care se face
mai bine.
O altă inovație cred însă că ar fi necesară. Locuțiunile proverbiale
(d.e. „a o lua la sănătoasa“) și idiotismele (d.e. „sărac lipit“) etc., cari
pînă acum s-au tipărit cu cursiv spațiat, tot astfel cuvîntul etimologic,
Tipărit pînă acuma cu capitale cursive, ar fi bine să se tipărească cu o
literă anume turnată, tocmai de mărimea celei obicinuite în dicționar, însă
grasă. Aceasta pentru mai buna deosebire și pentru că e prea multă literă
cursivă în înfățișarea actuală a Dicționarului (exemplele toate și sublinierile).
Dacă găsești bună această propunere a mea, ar fi bine să dea de pe acum
ordin tipografiei, pentru ca schimbarea să poată fi introdusă deodată cu
prima revizie care i se dă lui Rădulescu, în care se vor înlocui și cirilicele
cu literă latină.
O întrebare afară de Dicționar. Citesc în gazete că Premiul Eliade Rădu-
lescu de 5.000 1. se va da în sesiunea generală din 1907 prin secția literară
pentru o scriere de literatură sau filologie dintre cele publicate de la 1 noiem.
1904—31 oct. 1906. Fiindcă s-a admis că volumele prezentate pot fi scrise
și nemțește cred că m-aș putea prezenta cu Etymologisches Worterbuch.
Este oare vreo dificultate?
în decursul verii am să vă cercetez la Poiana Țapului, probabil singur,
căci soția mea așteaptă prin august un filolog mic. Aș fi foarte fericit să
vă pot saluta în Brașov.
Ieri am comandat un dulap anume pentru fișe, căci în cutiile cele mari,
cari au fost ruinate pe drum, nu se pot ținea. La sfîrșit îl voi preda Aca-
demiei, căreia îi vor rămînea o mulțime de fișe de păstrat. E un sistem
american. Socoteala o alătur mîine chitanțelor celorlalte.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59140. Si (31)/D VII.
32
Brașov, 19 VII 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit chitanțele pe adresa d-tale.
Noi, aici la Brașov, lucrăm din răsputeri. Sunt mulțumit și cu lucrul
ce mi-1 face dl. Gălușcă și dl. Lacea. De-acum va merge cu mult mai iute
redactarea.
432
Dl. Gălușcă mai lucrează cu mine pînă la sfîrșitul săptămînei, cînd
după ce va fi’ terminat cuvintele cu „aj“..., va pleca acasă, căci de-acum
e inițiat în toate tainele lexicografice și poate lucra singur.
Eu voi face un raport cătră Academie, în care voi arăta marele ajutor
pe care-1 primesc de la acești colaboratori și voi propune să li se mărească
leafa la 200 fr. lunar, ceea ce cred că li se poate acorda făr’ greutate.
Fiecare și-a luat angajamentul a lucra patru ore pe zi. Urmarea va fi că
vom termina mai iute.
Nu știu dacă acum în vacanțe se va putea rezolvi raportul meu. Eu
le-am spus amîndoora că se poate ca numai la toamnă să treacă prin Comi-
siune, cu toate că și acum lucrează cîte 4 ore pe zi.
în raport va trebui totodată să cer cîte un rînd de cărți pentru fiecare
colaborator, căci de la toamnă încolo unul va lucra la Halle, iar altul în
Brașov.
îndată ce Comisiunea va lua o hotărîre, lucrarea Dicționarului va intra
în faza definitivă, iar d-ta vei scăpa de ploaia de scrisori din parte-mi,
rămînînd să-ți trimit numai din timp în timp cîte-un pachet de manuscris.
Lipirea și tăierea dicționarelor merge înainte. încă n-am promis nici
o remunerație, pînă nu am răspunsul d-voastră. După părerea mea, cred
c ă mia de fișe (8—10 ceasuri de lucru) s-ar putea plăti cu 6 fr. Aștept însă
aprobarea.
Te rog mult, dacă numai se poate, să dai poruncă să mi se trimită cît
mai iute:
2 ex. Tiktin: Dicț. rom^germ.
1	ex. Barcianu: ”	”	” ed. a IlI-a.
2	ex. Șăineanu: Influința, voi. II, partea 2 (din II partea 1 mi s-a
trimis trei exemplare. Unul va rămînea la Brașov).
Avînd împuternicirea d-tale, le-aș putea comanda și printr-o librărie
din Brașov.
Rugîndu-te să comunici d-nei Bianu sărutări de mîini, sunt al d-tale
devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Cacova de Sus 9
P.S. Te rog, dacă să poate, să mi se trimeată pentru fiecare colaborator
cîte un exemplar de „prescurtării între fișele d-lui Philippide se găsește
prescurtarea „Car. 1“ (alătur un exemplu) neexplicată și pe care nu o pricep
(Caragiale și Caragea nu este). Ce să fac cu ele?
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59141. S 1 (32)/D VII.
33
Brașov, in 1 VIII 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit acuma o scrisoare a d-lui Ducea de următorul cuprins:
„Dl. Kalinderu mi-a spus astăzi că m. s. regele ar dori să vă primească
în audiență, deoarece la cea precedentă, fiind prea multă aglomerație, n-a
433
putut să se întrețină mai mult cu d-voastră. De aceea dl. Kalinderu vă roagă
ca, atunci cînd veți avea ocazia să veniți în țară, să cereți audiență la Sinaia“.
Eu voi pleca luni la Sinaia, dimineața la 5. Mă voi opri ta Poiana
Țapului ca să vorbesc întîi cu d-ta. Nu știu dacă nu va fi bine să duc și
vreo probă tipărită sau de manuscript. Ce crezi d-ta? Ți-aș fi foarte recu-
noscător dacă, în două cuvinte, mi-ai arăta cînd pot să te găsesc acasă,
cînd ar fi mai potrivit să plec și dacă e nevoie să duc ceva cu mine. Tipă-
riturile pe cari le am nu prea sunt curate.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Cacova de Sus 9
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59142. S 1 (33)/D VII.
34
Brașov, 4 VIII 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc să-ți scriu că, după lămuririle primite, voi amina plecarea
pînă cînd voi avea ceva tipărit. Voi fi fericit putîndu-vă saluta săptămînă
viitoare 1a Brașov. Dacă aș putea ști ora sosirii voi fi negreșit 1a gară.
Al d-tale devotat,
P.S. Dl. Gălușcă pleacă mîne dimineață de-a dreptul 1a Mînăstirea Neamț.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59143. S 1 (34)/D VII.
35
Brașov, 6 X 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Luni după prînz voi fi în București și voi căuta să te întîlnesc 1a Aca-
demie. Nu pot să mă opresc decît două zile, căci va trebui să plec imediat
mai departe 1a Cernăuți, ca să vad ce hotărîre s-a luat în privința catedrei
de limba română și eventual să-mi caut o locuință. Pe 1a sfîrșitul săptămînii
vitoare nădăjduiesc că pot să mă întorc iar 1a București, unde cred că se
va putea ținea o ședință a Comisiunei. Pînă atunci va fi gata tipărit, după
toată probabilitatea, și specimenul, așa că de 1a București voi putea merge
cu el 1a Sinaia 1a m. s.
Așa mi-am făcut eu socoteala acasă, strîmtorat de împrejurări. D-voastră
veți hotărî dacă planul acesta e realizabil. Chiar pentru ca să aud sfatul
434
d-tale plec ceva mai iute din Brașov, pentru ca în drum spre Cernăuți
să mă pot opri la București.
Tot astăzi îi trimit și lui Ionică Rădulescu cîteva șire, prin care îl voi
ruga să dea zor la tipografie și să vie și el cu ceea ce-i gata, luni după
prînz la Academie.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59144. S 1 (35)/D VII.
36
Brașov, în 12 X 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi am trimis chitanțele. Pentru zilele cît am fost în București și
pentru drum n-am făcut chitanță, căci nu s-a ținut ședință, și n-am fost
chemat.
Aș fi foarte mulțumit dacă se va putea ține însă ședința vinerea viitoare,
precum a fost vorba la plecare, căci altfel nu știu dacă aș putea veni la
București. Azi am căpătat o știre aproape oficioasă despre denumirea mea
la Cernăuți, așa încît duminică plec într-acolo (Hotel Central) și de acolo
voi veni joi la București în nădejde să pot termina în 2—3 zile, căci prin
20 oct. (st. n.) voi începe cursurile.
Te rog nu uita de rugarea ce ți-am făcut astă-vară relativ la Etymo-
logisches Worterbuch. Dacă vei crede de bine, poate după o consfătuire cu
membrii influenți, va trebui să scriu editorului după exemplare, ca să nu
scap terminul. 1
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59145. S 1 (36)/D VIL
1	în 7 octombrie 1906, Sextil Pușcariu înainta Academiei următoarea cerere:
Domnule președinte,
Vă rog să mă înscrieți cu cartea mea: Etymologisch.es Worterbuch der rumănischen
Sprache. I. Lateinisches Element la concurența premiului statului „Eliade Rădulescu44,
de 5000 lei, ce se va da în sesiunea generală din 1907 (Cf. Arhiva Acad. R.S.R., dosar
A—11—1907, voi. I, f. 60).
37
Cernăuți, in 24 X 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
La sosirea mea în Cernăuți, am primit decretul și ieri am depus jură-
mîntul. Prelegerile le voi începe numai săptămîna următoare, căci încă
nu mi-au venit cărțile. Vreo săptămînă două voi fi foarte ocupat cu aran-
435
jarea locuinței, cu vizitele oficioase și cu punerea seminarului în ordine.
Totuși, voi trimite peste cîteva zile corectura specimenului ca să se poată
trage în mod definitiv. în curînd apoi și manuscrisul pe care trebuie să-l
mai revăd. De la inovațiunile pe cari le-am propus (participiile și infiniti-
vele introduse subt verbul respectiv) am trebuit să abstau. Ar fi prea greu
să enumăr aici toate cauzele. Am încercat în toate felurile și m-am convins
că nu merge.
Scrisorile te rog să dispui să mi se trimeată aici: Strada Școlii 10
(noua mea adresă). Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59146. S 1 (37)/D VII.
38
C[ernăuți], 31 X 1906
Iubite d[omnu]le Bianu,
Chiar acum am primit de la dl. Gălușcă o scrisoare în care îmi comunică
noua sa adresă: Halle a/s, Lessingstr. 9.
Mîne trimit lui Rădulescu introducerea și o parte din specimenul refăcut,
ca să se poată începe tipărirea definitivă. Istoricul Dicționarului n-am unde-1
vîrî în introducere, ci va trebui să figureze ca prefață. N-ar fi bine ca
această prefață să o dea Comisiunea Dicționarului? Acest lucru îmi pare
mie mai potrivit și îmi vine și mai bine la socoteală, căci n-aș vrea să mă
exprim eu în nici un fel despre d-nii Hasdeu și Philippide. îmi iau deci
voie să alătur o schiță de Prefață și te rog să întrebi pe d-nii membri din
Comisiune dacă nu este mai bine să se publice astfel. în această schiță
lipsesc unele date pe care te rog să le completezi după dosarul Dicționa-
rului. Și celelalte cuvîntări ale m. s. te rog să le dai d-ta în forma autentică
la tipografie.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59147. S 1 (38)/D VII.
39
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 7 XI 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Pe cînd nevastă-mea zace în pat de influență și copilul e și el bolnav,
pe cînd n-am servitoare în casă și trebuie să-mi prepar lecția de deschidere
— primesc de la Rădulescu scrisoarea pe care o alătur și pe care te rog să
mi-o retrimiți.
436
I-am răspuns: „Deoarece pui alternativa: sau se va tipări numele meu
pe copertă sau caută-ți alt colaborator, puțin importă care e părerea mea
personală. Voi pune deci întrebarea domnilor din Comisiune la viitoarea
ședință, rămînînd ca ei să hotărască. Mie nu mi se cuvine să judec întru cît
Dicționarul ar fi mai rău fără ajutorul colaboratorilor, și nici nu-s dispus
s-o fac.“
Rămîne deci să hotărîți d-voastră. Eu accentuez că n-am absolut nici
o ambiție să mi se pună numele singur pe copertă și, în general, dacă o
credeți, poate lipsi cu totul rămînînd numai:
ACADEMIA ROMÂNĂ
Dicționarul limbei române
Asta o spun pentru ca să nu credeți că deciziunea d-voastră, ori care
ar fie ea, m-ar putea supăra. Cred că nu ceea ce se tipărește pe copertă,
ci ceea ce e înlăuntru e lucrul principal. Numai vă rog să nu mă aduceți
în situațiunea să hotărăsc eu. Aceasta n-o pot face, căci nu vreau să am
apoi de lucru cu ceilalți, cari și ei ar putea cere în urmă de la mine una
și alta.
Te fac însă ^atent la rîndurile subliniate de mine în scrisoarea lui Rădu-
lescu. îmi pare că în ele se atinge indirect chestiunea corectorului.
Și fiindcă omul trebuie să se gîndească la toate, nu crezi că pentru
traducerea franceză ar fi foarte bun tînărul Drouhet1, de care am auzit vor-
bindu-se mult bine? Pentru 350 fr. la lună cred că s-ar putea găsi afară
de acesta și un corector plătit cu coala și un om de gust și cu condei bun,
care să revadă stilul.
Numai de m-aș vedea odată scăpat de vecinicile cîrcăieli, să știu cine
îmi dă ajutor și pe ce mă pot bizui. Vecinica neliniște nu-i bună cînd
munca e așa intensivă și cere o liniște și seninătate deplină.
Te rog fii încredințat că sfatul d-tale mi-e foarte prețios și că pentru
el îți păstrez o sinceră recunoștință,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59148. S 1 (39)/D VIL
1	Charles Drouhet, n. în 1879 la Bîrlad, din părinți francezi stabiliți și natu ralizaț
în România, licențiat în litere la București (1900), era, din 1904, profesor la Liceul Can-
temir. în 1909 obține doctoratul în litere la Sorbona și este numit profesor suplinitor la
Facultatea de litere din Iași, unde la 1913 ajunge profesor titular. De la 1 ianuarie 1915
profesează la Universitatea din București (m. 1940. )
40
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 15 XI 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi îți trimit foile 501 —599 din manuscriptul Dicționarului, cu rugarea
să le dai la tipografie. Pîn ă acum n-am primit nici o corectură, deși spe-
cimenul l-am trimis îndreptat și la tipografie mai sunt cîteva fețe demanu-
437
script netipărite. Cred că n-ar fi bine să se întîrzie lucrul mult, dacă voim
să dăm în vileag fascicolul I încă în anul jubiliar. Foile de tipărituri în care
e învălit manuscriptul trimis azi n-au nici o valoare, ci le-am pus numai
pentru ca să-1 pot trimite sub numele de „corecturi“. Tot așa vei primi la
începutul săptămînei viitoare alt pachet ș.a.m.d.
Azi am primit din Viena înștiințarea că dulapurile americane pentru
fișe nu s-au trimis. Te rog deci să-mi trimiți și fișele rămase. Am vorbit
și cu un măsar aici să-mi schimbe forma cutiilor. Acum un an le-am schimbat
eu, dar acuma nu mai am timp. Te mai rog să dispui să se trimeată și
2 exemplare din Tiktin și din glosariul lui Viciu (cît s-a tipărit) pe adresa
P. Dima, Brașov, Cacova nr. 9 pentru ca să se poată da la tăiat, după
indicațiile pe care le-am lăsat acasă.
Pe aici merg lucrurile destul de bine. La Universitate am sala cea
mai mare și totdeauna e plină. Pînă acum s-au înscris 90 de elevi. în
seminar încă am vreo 40, așa încît cred că voi putea face isprăvi bune.
Numărul acesta mare de ascultători m-a constrîns să renunț la ideea de a lua
de bază a interpretărilor seminariale „Bibliografia11 și am început să cetim
Codicele Voronețan, pe care-1 avem aici în vreo 12 exemplare.
De n-ar fi vizitele și micile năcazuri ale gospodăriei la început! Și
vremea trece parcă mai iute decît oricînd. Dar Dicționarul nu stă pe loc
— cel puțin nu aici, în Cernăuți. Ionică Rădulescu nu mi-a mai scris. Te rog
ocazional să-mi înapoiezi scrisoarea lui pe care ți-am trimis-o. Dacă sunt
greutăți cu prefața, cred că nu trebuie să ne împiedecăm cu tipărirea, căci
ea se poate tipări și la urmă.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Ai văzut Geschichte der rum. Litteratur de Alexici, —- pardon Alexics
Gybrgy, căci lupul părul își schimbă, dar năravul ba! [...]
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59149. S 1 (lOpDVII
41
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 17 XI 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de azi trimit foile 600—719 din manuscris pentru tipar.
Te rog să-mi trimiți pentru Dicționar nou apăruta carte de Bărbulescu :
Problemele slavisticei la români, care cuprinde multe etimologii slave.
Devotat,
Sextil Pușcariu
Te rog, dacă fișele nu s-au expediat încă, să se adreseze spediatorului
lakobSchăfer, Universitătsstrasse, Czernowitz, fur S. Pușcariu.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59150. S 1(41) /DVII
438
42
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 27 XI 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cînd se va tipări materialul trimis, voi trimite altul. întrebuințez
ocazia aceasta pentru ca să te rog să faci rost de cărțile care nu s-au trimis
încă. De aceea alătur: 1) lista cărților pentru mine. 2) Te rog să trimiți
la adresa P. Dima, Brașov (Cacova de Sus 9), pentru tăiat, 2 ex. Tiktin,
2 ex. Viciu, Glosar și încă 1 ex. Șăinean, Dicț. universal (căci s-a trimis
numai unul). 3) D-lui A. Byhan (Hamburg, Oben Borgfelde 54), acele cîteva
dicționare pe care te rugasem în București să le trimiți (dl. Byhan ți le va
numi într-o scrisoare). Mie mi se va ușura foarte mult munca prin publi-
carea în Anale a etimologiilor slave de Byhan. în curînd le va trimite.
Dl. Kaluzniacki m-a întrebat dacă am eu dreptul să împrumut de la
Academie cărți? în acest caz m-a rugat să cer pentru el, pe cîtva timp,
scrierea lui Ghibănescu despre alfabetul cirilic. Acestei scrisori alătur un
Raport pt. Comjsiune și 2 chitanțe.
Pe la Crăciunul nemțesc voi putea să mă absentez cîteva zile din Cer-
năuți. Te rog scrie-mi dacă aveți nevoie de mine la București (pentru tipar,
prefață, rezolvarea chestiei cu numele colaboratorilor pe copertă, eventual
audiență la m. s.). Mai tîrziu numai cu greu m-aș putea depărta de aici.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59151. SI (42)/D VII.
43
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 7 XII 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de azi îți trimit manuscriptul foile 950—1050. Precum vezi,
lucrarea merge înainte, cît mă privește pe mine. De la Rădulescu am primit
numai o porție mică de corecturi. Nu știu ce e cauza întîrzierii. N-am primit
nici revizia din urmă a specimenului tipărit ca să dau „bun de imprimat44.
Cum văd, iarăși nu vom putea da fascicola I încă în acest an. Cel puțin
dacă ar putea să apară la începutul anului viitor!
Fișele încă nu le-am primit; trebuie să fie pe drum. Fi-va nevoie să
viu la București peste 3 săptămîni? Te rog, dacă ai un „Tiktin44 disponibil
să-1 cinstești bibliotecii seminarului de aici. în general, îți vom fi foarte
mulțumitori pentru orice carte din domeniul limbii, literaturii sau folclo-
439
rului pe care mi-o trimți din dubletele netrebuincioase ale Academiei. Biblio-
teca seminarului e într-un hal îngrozitor, iar dotațiunea ei așa de mică
încît deocamdată sînt slabe nădejdi de o îndreptare, dacă nu vom avea
sprijinul d-voastră. De cele mai calde mulțumite puteți fi încredințați.
La întîlnirea viitoare îți voi comunica multe de pe aici.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Alătur o chitanță întîrziată.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59152. S 1 (43)/D VII.
44
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 14/XII 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
Marți sau cel mult miercuri voi pleca la București, unde mă voi opri
două zile. Vineri seara trebuie să fiu la Brașov. Mi-ar părea bine dacă s-ar
putea ținea joi o ședință a Comisiunii, ca să se ia hotărîrea definitivă în
privința prefeții și a numelor colaboratorilor. Miercuri dimineața (cel mult
joi) te voi cerceta în biroul d-tale. Te rog, la caz că ai fi împiedecat să mă
primești, să-mi lași o vorbă. Cu dl. Jarray am fost două zile împreună.
Ieri a plecat la Lemberg.
Al d-tale devotat,
[Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59153. S 1 (44)/D VIL
45
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 28 XII 1906
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Scrisoarea aceasta vine cu o întîrziere de cîteva zile, căci în ajunul
sărbătorilor n-a fost chip să capăt la gară răspuns despre sosirea fișelor.
Azi le-am primit, despre ceea ce alătur o chitanță. 1 Tot azi trimit exem-
plarul împrumutat din Etimol. Worterbuch. Dacă aveți un exemplar de
prisos din cartea d-lui Eliad, prezentată și ea la premiu, seminarul de aici
vi-ar~ fi foarte recunoscător, trimițîndu-i-o.
înainte de a pleca din București Lam văzut pe dl. Maiorescu, care
mi-a vorbit în același fel ca d-tale. Și pe Ionică Rădulescu Lam văzut.
E aplecat să lucreze mai departe. El a adus vorba — fără pretențiuni de
a fi pe copertă — numai cît va depune muncă mai puțin încordată ca pînă
440
acum, rămînînd în cadrul îndatoririlor pe care și le-a luat la început. Solu-
țiunea aceasta îmi pare foarte bună, căci are și avantajul că, depunînd
mai puțină critică, vom merge mai repede înainte. Cred că e destul de
indiferent dacă o definiție sau alta e mai puțin perfectă... dacă aș avea
mai mult timp, desigur le-aș da și eu mai bine. Sunt însă oameni cari n-au
îndrăzneala unei greșeli; aceștia îmi pare că nu pot produce niciodată
lucruri mari.
Bine că s-a netezit și brazda asta! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59154. S 1 (45)/D VII.
1	Scrisoarea este însoțită de următoarea chitanță:
„Am primit de la Academia Română partea a doua (restul) extraselor de cuvinte
pentru Dicționar, adecă vorbele începătoare cu literele M — Z. Cernăuți, în 28/XII 1906.
Sextil P u ș c a r i u“.
46
SEXTIL PUȘCARIU
Strada Școalei 10
Cernăuți, 1 I 1907
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur scrisorii acesteia socoteala firmei Maass pentru dulapul de fișe,
cu rugarea să mi se trimeată imediat paralele, ca să pot plăti.
De la Rădulescu nu primesc nimic. Mi-e teamă că mergem prea încet
înainte și n-om putea da nici la mart, tot materialul redactat.
Pentru extras, pentru termenii tehnici, te rog să-mi trimiți pe:
Mehedinți: Geografie f manuaie de scoală
Murgoci: Mineralogie (
precum și o colecție din Monitorul Oficial, anul 1906, iar pentru mine:
Dicționarul lui Larousse.
Sărbători fericite! Sărutări de mîni doamnei. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59155. S 1 (46)/D VII.
47
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți [20 XII 1906/] 2 I 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur chitanțele, cu rugarea să se trimeată la fiecare colaborator deosebit
(și la cei din Cernăuți), leafa, ca pînă acuma, căci dacă mi s-ar trimite mie
441
banii, precum îmi pare că a dispus dl. președinte, aș avea greutăți cu
schimbarea leilor în coroane. 1
De la Rădulescu am primit azi cîteva — puține — corecturi și i le-am
și înapoiat.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59156. S 1 (47)/D VIL
1 însemnare marginală: „Chitanțele de remunerare pentru decemvrie se plătesc
fiecăruia deosebit astăzi — 23 dec. 1906. Cele pentru ianuarie (a d-lui Pușcariu) și chel-
tuielile de poștă în decemvrie se vor regula după 1 ianuarie. Bianu“.
48
SEXTIL PUȘCARIU
Cernăuți, 15 I 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
Sunt îngrijat neprimind încă paralele pe luna asta, pe cînd ajutorii
mei le-au primit. Te rog să mă anunți dacă pricina întîrzierii e a se căuta
la poșta de aici. Pe cît știu, chitanțele le-am trimis recomandat. 1 încolo,
după ce mi-am spart mult capul cu verbul „alerga“, am trecut repede
înainte, și dacă tipărirea n-ar merge așa încet, am putea da un fascicol
bogat în mart.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59157.
1 Marginal I. Bianu notează: „Fiind leafa pe ianuarie, s-a trimis la 3 ian. Celelalte
au fost pe decemvrie și s-au trimis înainte de Crăciun“.
49
Cernăuți, în 24 I 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Recenziuni despre cartea mea n-au apărut, pe cît știu, pînă acuma
decît următoarele:
1.	Giuglio Subak, în Archeografo Triestino, voi. XXX (seria III, voi. II,
fasc. II, o lungă recenziune de 12 pagini; pag. 9—21 a extrasului aparte),
cu contribuții noi . Reproduc:
„II Dictionnaire d’etymologie daco-romane del Cihac e ormai antiquato,
il Lateinisch-romanisches Worterbuch del Korting per il rumeno si bassa sul
442
quello... — dnuque il dr. Sextil Pușcariu, rumene di nazionălita, exallievo
dell’ Institut fiir rumănische Sprache di Lipsia e libero decente nell’ Uni-
versita di Vienna fece bene a publicare un nuovo Etymologisches Worterbuch
der rumanischen Sprache I. Lateinisches Element, mit Berucksichtignug aller
romanischen Sprachen...
Valențe in se..., il Pușcariu pete produrre un dizionario di vaiere gran-
dissimo, il cui manoscritto — comme apprendiamo dalia prefazione — venne
riletto dai Meyer-Liibke stesso al quale il libro e dedicate...
Sarebbe un torte che si farebbe al merito del P., se non si menzio-
nasse la gran cura che s’e data per chiarire certi passaggi ideologici dai
latino al romanzo.“
2.	Weigand în Deutsche Literaturzeitung, 1906, no. 22:
...„Der Verfasser hat sich dieser Aufgabe mit Mut und Geschick unter-
zogen und uns ein Werk geschenkt, fiir das wir ihm aufrichtig dankbar
sein miisseu. Pușcariu besitzt einen ausgezeichneten Spiirsinn, der durch eine
reiche, mauchmal zu kuhue Phantesie unterstutzt wird, seine methodische
Schulung bewahrt ihn aber vor allzu phantastischen Wegen...
...darf ich Herrn P. auch zu dieser Leistung... von Herzen begliick-
wurnschen...
...In P. sehemwir einen mit Moderner Methode vertrauter jugendlichen
Forscher, der mit Feuereifer und dem Mute das Fehlens die schwierigsten
Probleme in Augriffmint“... 1
3.	St. Romanski publică o lungă recenziune de 11 pag. în Per\iodiceskie\
Spisenie, voi. LXVII, pag. 305—316 în limba bulgărească.
Celelalte, care desigur se vor publica, încă n-au apărut. Alătur însă
pe o foaie de hîrtie cîteva păreri de ale învățaților străini cu privire la
etimologiile pe care le-am publicat înainte de Dicționar. 2 Unii scriitori, ca
Bartoli, în opera sa recentă despre limba dalmatină, nu mai citează dic-
ționarul limbilor romanice de Korting, ci pune totdeauna pe al meu ca bază
la cercetări etimologice.
Am căutat să înlocuiesc pe Cihac, care-i învechit, printr-un dicționar
etim[ologic] nou, în curent cu tot ce s-a scris prin felurite cărți și reviste.
Mai întîi deci a fost munca adunării materialului, adeseori greu accesibil.
Apoi critica lui obiectivă, în curent cu ultimele achiziții ale științei. Adeseori
am avut ocazia să dau explicări noi și mai ales am dat multe etimologii
noi, arătînd uneori originea unor cuvinte, care au dat multă bătaie de cap
antecesorilor. Noi sunt, cu explicație sau etimol[ogii], articolele aștept, anunț,
anin, nămaie, arșiță, bec, brăcire (brăcie), buzumflu, bulz, ceață, zgrăbunță,
caier, cățel (de usturoi), căciulă, caut-cat, coacen, curat, cumpăt, ciumă, cută,
ciutură, deștept, des (de dimineață), descurc, depărtez, dărim, dreptate, desfătez,
zgîriu, screm, fărîmă, fraged, funigei, fumur, fulg, ghiară, ghiabă (gheb), azi,
ardoare, leagăn, lis, minz, mișun, mucegai, negură, nițel, neghină, naș, osinză,
pinză, păringă, pisc, pururea, putreg, puchinos, răpăga, rășchitoare, reteza,
înteți, rămășiță, lamură, rină, rincaci, scălimb, scuip, șuier, fost, subțioară,
tușinez, zbier, înviorez, vioară, vultur (vultur) etc.
în afară de cuvinte dialectale (cfr. no. 1383, 1024, 1125, 1127, 1171,
1254, 1256, 1295, 1409, 1392, 1526 etc.).
Multe explicări fonologice și semantice.
443
Comparare cu celelalte limbi romanice. Dacă se aseamănă dicționarul
meu cu al lui Korting se vede cît lipsește acestuia. Mai ales m-am trudit
ca să citez numai acele forme romanice care corăspund într-adevăr proto-
tipului și am supus unei critici amănunțite pe Korting, care dă alandala
cuvinte populare și savante. Am introdus și elementele romane ale limbei
albaneze, am precizat formele retroromane și am citat multe forme dialec-
tale din limbile romanice.
Am dat o deosebită îngrijire dialectelor române, citînd totdeauna forma
aromână, meglenită și istro-română și, cînd cuvîntul a dispărut din aceste
dialecte, dînd pe cele care le-au înlocuit. Astfel dicționarul meu poate servi
și ca un mic glosar dacoromân-aromân-megleno-istroromân.
în general, m-am străduit să dau, în cadrul restrîns ce mi-a fost impus,
pe lîngă o bibliografie bogată, tot ce caută cel ce deschide un astfel de
dicționar. Numai o ediție viitoare va putea însă să împlinească lipsurile
indispensabile ale unei astfel de încercări, care a costat o muncă de mulți ani.
Cu dicționarul merg înainte. Pînă acuma am material redactat defi-
nitiv, pentru alte 3 coli de tipar, iar de la colaboratori mult material, care
trebuie însă revăzut cu grijă.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 59158. S 1 (49)/D VII.
[Traducere :]
1	... Autorul și-a preluat această sarcină cu curaj și iscusință și ne-a dăruit o operă
pentru care trebuie să-i fim sincer recunoscători. Pușcariu posedă un excelent fler, care
este susținut de o bogată, uneori de o prea îndrăzneață fantezie; studiul său metodic îl
apără însă de drumuri mult prea fanteziste ...
... îmi permit să-l felicit din inimă pe domnul P. pentru această realizare.
... în P. noi vedem un tînăr cercetător înzestrat cu metodă modernă, care cu ardoare
și cu curajul greșelii atacă cele mai grele probleme. *
2	Fila detașată de scrisoare cuprinde următoarele extrase:
Kr. Sandfeld Jensen în Zeitschrift fur romanische Philologie, 1906, pag. 622, vorbind
despre lucrarea Lateinisches Ti und Ki:
„ ... Besonders hervorzuheben sind die zahlreichen 'etymologisch - semasiologi-
schen Anmerkungen, wo die hohe Begabung des Verfassers fur die Etymologic sich schon
bewâhrt, z. Bl. 74 die iiberzeugende Etymologie von rum. leagăn „Wiege“, oder S. 107
die Erorterungen iiber die Bedeutungsentwickelungen bei den Ableitungen von muccus ...“
[Traducere :]
... în mod deosebit de evidențiat sînt numeroasele însemnări etimologico-semasio-
logice, unde frumos se confirmă înalta înzestrare a autorului pentru etimologie, spre exem-
plu pag. 74, convingătoarea etimologie a românescului leagăn, „Wiege“ sau pag. 107,
explicațiile asupra dezvoltării sensului derivărilor din muccus ...
H. Schuchardt tot acolo, 1905, 623, vorbind despre Studii și notițe etimologice:
„Pușcarius neueste, Mussafia gewidmete Sammlnug von Etymologien bezeugt,
wiederun seine grosse Findigkeit. Ein eigenartiges Interesse wohnt dem rum. scălîmb
* Textele în 1b. germană din acest volum au fost traduse de ADELIA PERJU.
444
verb scălîmba bei. Es wird mit mdl. -ital. sgalembo u.s.w. zusammengestellt ... Das alles
macht den besten Eindruck (auch das beigefiigte Verzeichnis rumânischer Wortver-
schmelzungen scheint manches Neus zu enthalten),...
[Traducere :]
Cea mai nouă culegere de etimologie a lui Pușcariu, dedicată lui Mussafia, atestă
încă o dată marea sa iscusință. Un interes deosebit este prezent pentru românescul scă-
limb, verb scălîmba. Este confruntat cu italienescul sgalambo ș.a. ... Toate acestea fac cea
mai bună impresie (și tabelul anexat al contopirii cuvintelor românești pare a conține
ceva nou) ...
M. Bartolli în Vollmoller’ s Kritischer J ahresbericht, voi. VIII, I, 126 numește eti-
mologiile din Lat. Ti und Ki: „tutte ingeniose e belle“ ... „rilevo soios la mirabile lar-
ghezza di vedute del Pușcariu“.
50
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 5 II 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Deodată cu scrisoarea d-tale am primit ieri și o poștală de Ia Meyer-
Liibke, în care-mi scrie că a fost bolnav două luni, că are f. mult de lucru
și că, dacă pînă de acum într-o lună nu va fi prea tîrziu, va scrie o recen-
ziune. I-am răspuns ca să scrie și să-mi trimeată corecturile, ca să o poți
întrebuința d-ta cît mai degrabă. Cred că nu va fi prea tîrziu și dacă sosește
în momentul ultim.
Cu Dicționarul mergem înainte. Eu am material redactat gata încă
pentru 2 coaie de tipar, în afară de cel trimis. Nu-1 trimit încă, pentru ca să
mai pot face adaosuri. Cînd voi vedea că s-a ajuns cu tipăritul pe la pag.
1000, îl expediez. Lacea și Gălușcă îmi trimit regulat redactarea lor, așa
că acum ei sunt cel mult peste 6 săptămîni gata cu A și încep cu B. Dar
trebuie să schimb pînă acum cele mai multe articole ale lor, care totuși
îmi sînt de mare folos. Cioflec îmi trimite regulat neologismele și-și dă multă
trudă să afle corespondente românești. De astă-dată am fost eu de vină
că nu s-a trimis chitanța lui la timp, căci am pierdut-o și a trebuit să-i
scriu să-mi trimeată alta, pe care n-am mai trimis-o la București, sosind
timpul să le trimit pe cele noi. între acestea se găsesc și cheltuielile pe
care le-am avut cu poșta, vama și speditorul pentru dulapul de fișe din
Viena (cor. 29, 46) și pentru cutiile cu fișe din București (cor. 16, 12) și
una pentru .măsar, pentru 50 cutii de fișe schimbate (cor. 10).
Cu tipăritul mergem încet, și așa că cu greu vom putea tipări o coală
pe lună. Vina nu-i a nimerui. Lucrarea e grea. Eu de cînd am ajutorul
445
lui Rădulescu cred că mă pot dispensa, pentru ca să merg mai repede, de
a-mi bate prea mult capul cu definițiile și cu traducerile. El lucrează cam
încet, dar bine. Acum în urmă, atrăgîndu-mi luarea aminte asupra unor
amănunte, am trebuit să refac două articole mai mari. Aceasta iară ne-a
răpit cîteva zile; în schimb, cred că am dat un lucru bun.
Nu s-ar putea cumva ca d-ta, din inițiativă proprie, să te adresezi lui
Thomas și lui Budmani și să-i întrebi cam cît timp cred ei că e necesar
pentru terminarea unui dicționar de extensiunea celor pe care le-au lucrat ei
(Dictionnaire general și Rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika)? Aceasta
pentru cazul cînd s-ar ridica voci de protestare că prea mergem încet. Nu
se poate mai iute, cu cea mai mare bunăvoință; dar sunt mulți care nu
înțeleg acest lucru și acestora ar fi bine să le răspundem cu date. Eu încă
aș putea să le scriu; dar e altceva cînd o face un membru al Academiei
și e în afară de joc orice umbră de apărare a intereselor proprii.
Cum crezi că să facem pentru sesiunea generală? N-ar fi bine să dăm
introducerea, prescurtările și cele 3 coaie culese, sub cuvînt că s-a hotărît
ca fascicolele, cărora li s-a statorit prețul, să nu fie mai mari decît 5 coaie.
Pînă atunci dacă se va fi tipărit și coala 4 se poate anunța membrilor că
fascicola 2 e în tipar, că manuscrisul e gata pentru alte 5 coaie, precum
de fapt este, iar în redactarea I (a colaboratorilor) e terminată litera A
întreagă. Prin iulie s-ar pune în vînzare fasc. 2 și pînă în sesiunea din
anul viitor va fi gata și fasc. 3.
Pe Larousse cel mic îl cerusem. Am nevoie de un mic dicționar enci-
clopedic pentru terminii tehnici, care uneori nu-s bine definiți în Darmes-
teter-Hatzfeld-Thomas. Dl. Maiorescu pomenise odată de un Fremdworter-
bucii de Sacks, dacă nu mă înșel.
S-ar putea să-l capăt? Mare, foarte mare trebuință am de cele 2 dic-
ționare ale lui Miklosich (Paleoslovenicum și V ergleichendes Wb. der sla-
vischen Sprachen). Mi-e greu să alerg totdeauna pînă la bibliotecă, care aici
e deschisă numai pînă la 3. Dar mi-e teamă că nu aveți decît 1 ex. și
alte nu mai găsiți.
Pe aici, certe în fața alegerilor și certe de dragul certei. Eu am cercat
să împac măcar pe studenți, adunîndu-i dumineca trecută și vorbindu-le
ce am găsit cu cuviință. Nu știu încă rezultatul acestui pas.
Sărutînd mînile d-nei Bianu, sînt al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
N.B. Am primit numai coala 2 din tipărirea definitivă. Cred că se face
f. bine. Nu s-ar putea hotărî și chestia cuvîntărilor m.s., pentru ca să se
tragă odată, în mod definitiv și introducerea? Articolele din Viața româ-
nească, no. 10 sunt cum nu puteau fi altfel.1 Al lui Philippide confuz și fără
gust, al lui Botez răutăcios și de rea-credință. Timpul va arăta dacă prin
el a compromis, precum voia, sau s-a compromis pe sine.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59159. S 1 (50)/D VII.
1	în nr. 10 din decembrie 1906, Viața românească publica studiul lui A. Philippide:
Specialistul român. Contribuție la istoria culturii românești din secolul XIX și articolul
Dicționarul Academiei și d. Sextil Pușcariu semnat de Constantin Botez.
446
51
SEXTIL PUȘCARIU
Str. Școalei 10
(Imprimat)
Cernăuți, 3/16 II 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
îmi scrii că Dicționarul merge încet. Acest gînd mă paște și pe mine.
Am ajuns însă la convingerea că mai iute nu poate merge. De aceea mă
simt dator, acum cînd s-a împlinit un an de cînd l-am primit, să fac o
răfuială cît se poate de exactă.
S-au	tipărit trei	coaie	care merg pînă la cuvîntul ADUCE.
Pînă	la	ADUCE	sînt	în	Barcian	din 750: 11	pag. = a	68-a	parte
Pînă	la	ADUCE	sînt	în	Dame	din 1270: 16	pag. = a	79-a	parte
Pînă	la	ADUCE	sînt	în	Hatzfeld	din 2270: 40	pag. = a	74-a	parte
media de 221,
pe care ar trebui s-o dividăm cu 3 (dicționarele), iar mai apoi s-o multi-
plicăm cu 3 (coaiele), ne arată că Dicționarul nostru are să aibă aproxi-
mativ 221 de coaie (la Hatzfeld sunt 142).
După experiența de pînă acuma, în cazul cel mai bun, vom putea tipări
o coală la lună, ceea ce va să zică 221 de luni: 12 = 18 1/2 ani sau o chel-
tuială de vre-o 300.000 1. (221 x 1460), fără a socoti tiparul și alte chel-
tuieli mărunte.
Așa sunt auspiciile în împrejurările de azi. Cifrele acestea n-ar trebui
să sparie pe niște oameni care își dau seama de greutățile și de munca
împreunată cu o astfel de lucrare; dar ele nu sînt în proporție cu ceea ce
așteaptă Academia.
Ce e dară de făcut?
Pentru persoana mea, cred că numai următorul lucru: să fac un raport
Ccmisiunei și să arăt aceste lucruri care rezultă din experiența de pînă
acuma. Eu nu pot să-mi iau pe conștiință răspunderea că, știind — și acum
știu că nu pot da ce mi se cere, din simplul motiv că aceasta n-o poate
da nimeni în lume, fiind o imposibilitate — aș fi tăinuit acest lucru. Eu nu
vreau să trec de unul care exploatează Academia.
Pentru ca Academia să se convingă că cifrele mele sunt exacte și că
lucrul merge încet, nu din vina mea, ci pentru că e greu, ar face mai bune
să întrebe pe profesorul [de] la Sorbona A. Thomas cît a trebuit la 3 autori
ca să redacteze dicționarul mai mic al limbei franceze, pentru care existau
lucrări excelente pregătitoare, sau pe Budmani, cît îi trebuie lui pentru dic-
ționarul serbo-croat.
Eu știu atîta că de multe ori nu ajung să mă plimb 1/2 oră pe zi,
din pricina Dicționarului care îmi răpește tot timpul, în afară de vremea
să prepar cursurile.
Și totuși merge încet, pentru că nu poate merge altfel.
Dacă Academia nu e dispusă, în aceste împrejurări, să continuie lucrarea,
mai bine să mi se ia de pe acuma, decît mai tîrziu.
447
Pentru accelerarea lucrării mai sunt două modalități: 1) Să mi se ia
neologismele. Acestea ar putea fi lucrate și de altul. Sau să zicem așa:
să i se ia lui Rădulescu corecturile tipografice, și în schimb el să primească
de-a dreptul manuscrisul neologismelor de la Gălușcă și Lacea, cu care eu
să nu-mi mai bat capul.
2	) Să se reducă extensiunea articolelor la jumătate.
Măsura aceasta a doua n-aș recomanda-o însă, căci ea e un cîștig de
timp relativ mic. Eu tot trebuie să citesc și să ordonez toate exemplele și
să-mi bat capul cu explicarea sensurilor. Aceasta e munca grea, care răpește
timpul cel mult. Dacă dau un exemplu mai mult sau mai puțin nu are
a face. Ar trebui cel mult, în cazuri cînd nu găsesc imediat explicarea,
să trec mai departe, fără să-mi pese — ceea ce nu pot face, căci voiesc să
dau tot ce pot mai bun. Cu toate acestea, voi cerca de aci înainte să fiu și
mai scurt decît pînă acuma.
în fața acestor fapte, te rog să-mi dai sfatul d-tale. Eu cred că Comi-
siunea văzînd că nu merge mai departe așa, ar putea aduce lucrul în plan,
în sesiunea din mart., ca să se ia deciziune definitivă. După mine aceasta
ar fi:
Eu să fiu dator să dau o anumită porție de manuscript pe lună, care
să se tipărească . . . pînă cînd lucrarea va fi gata. Dacă cheltuielile sînt
prea mari, atunci eu primesc ca peste 2 ani, cînd voi fi profesor univer-
sitar ordinar, să mi se dea mai puțin decît 500 fr. la lună. Eu, să am din
ce trăi, n-aș cere decît posibilitatea de a lucra Dicționarul, de care sunt
acum legat cu tot sufletul.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
De la Harassowitz am primit numai cărțile pentru care am trimis
chitanță, pe Mannagetta și pe Rigatini-Bulle. Coala 1 încă am primit-o.
Chitanța mea o trimit cu celelalte împreună numai pentru ușurință; acum,
că știu de ce mi se trimit banii mai tîrziu, aștept liniștit. Alătur 2 chitanțe:
una pentru material de scris, alta de la legător.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59160. S 1 (51)/D VII.
52
Cernăuți, 11/24 II 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Bunăvoința și prietenia pe care mi-ai arătat-o totdeauna mă îndatorează
să fiu față de d-ta absolut sincer. Atunci cînd m-am încredințat că lucrarea
Dicționarului e mai grea și mai îndelungată de cum credeam, m-am simțit
dator să-ți comunic — în scrisoarea mea trecută — aceste griji, care mă
nelinișteau.
Nu-s neliniștit de ce are să zică lumea; invidioșii și cîrtitorii au să
caute să strige împotriva mea la tot cazul. Dar mă doare gîndul că va sosi
448
un moment cînd Academia va fi nemulțumită cu mine. Deși eu muncesc
cinstit, dînd tot ce pot și tot ce pot da mai bun, totuși nu pot da aceea
ce cere Academia. Astfel, simțind cum mă descopăr din toate părțile pentru
mustrări și atacuri viitoare, am vrut să cer acel lucru care mă poate pune
la adăpostul neplăcerilor: un fel de vot de încredere.
Oriunde, aiurea, ar fi ridicol a arăta drept calitate faptul că nu sunt
un om îndărătnic și că primesc cu dragă inimă sfaturile și condițiile Aca-
demiei. La noi însă, unde filologii se numesc Philippide și Densusianu, aceasta
e un lucru vrednic de luare aminte. De aceea eu am voit să vă arăt d-voastră
faptele și să cer ca să-mi prescrieți calea pe care am s-o urmez — în mar-
ginele posibilității.
Acuma d-ta îmi scrii că e imposibil ca să țină Dicționarul atîta timp.
Astfel nu ne rămîne deocamdată — cît timp Lacea și Gălușcă îmi înlesnesc
numai lucrul, dar nu-1 pot înlocui — decît ca să scurtăm, pe cît se poate.
Voi lucra deci, de aci înainte, articolele mai scurte și voi face eliminări
mai multe. în cazul acesta însă aș dori să fie în vreun proces-verbal al
Comisiei, negru pe alb, o deciziune, care să spună: „Comisia văzînd că partea
redactată pînă acuma, după normele raportului, are proporții prea mari,
hotărăște ca acestea să fie reduse“ — și să nu mi se pună un termin de
atîția ani, ci să mi se ceară numai o porție anumită de manuscript din
jumătate-n jumătate de an. Oricît s-ar scurta lucrarea, nici vorbă nu poate
fi a se termina în 3—5 ani. Ar trebui să fim cu toții fericiți dacă ar fi gata
în 10 ani, căci scurtarea nu poate să fie dusă la extrem, astfel ca să fie
păcat de materialul cules și lăsat nebăgat în seamă! Atunci cînd am rămas
singurul redactor, eu am spus în Comisiune că pentru partea care mi s-a dat
(A—M) îmi vor trebui vreo 5 ani. îmi pare rău că n-am insistat să se ia
la protocol, căci aceasta a fost singura declarație din partea mea asupra
timpului — celelalte s-au făcut din partea unuia și altuia dintre membri.
Iubite d-le Bianu! Te rog să-mi dai și de astă-dată povața d-tale, care
mi-e mai prețioasă decît oricînd. Eu numai două lucruri cer: să am scutul
Academiei și "să pot avea liniștea sufletească pentru o muncă atît de ane-
voioasă, dar atît de frumoasă în același timp. Liniștea și încrederea Aca-
demiei îmi sînt cu atît mai necesare, cu cît mai am și grija cursurilor (7 1/2
ore pe săptămînă), care îmi cer multă bătaie de cap, mai ales aici, în Buco-
vina, unde am misiunea să cresc o samă de elevi, care să fie știutori de
carte și buni români. Zilele trec îngrozitor de repede, lucrarea merge încet,
dar sigur. A o grăbi ar însemna să mă istovesc. Anul acesta, de cînd am
început Dicționarul, trebuie socotit ca un an de învățătură. Văzînd cu ce
se pierde celmai mult timp, voi cerca să evit aceste lucruri — precum yecini-
cile îndreptări la tipar — și am nădejde că vom putea întrebuința timpul
din ce în ce mai bine. Din partea mea, dor mare de lucru, multă bună-
voință, puțină putință însă pînă acuma.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
P.S. Alătur adeverința cărților primite. „Biblioteca gimnaziaștilor“
— care îmi pare că poartă acuma alt nume — o caut; dicționarul turc —
francez îl aștept. Rog încă un exemplar dinȚiplea: P\pvești\ din Maramureș,
449
pentru Dicționar. S-ar putea să se trimeată Seminarului român lucrările
Academiei care vor apărea și care privesc filologia, literatura și folclorul?
Trebuie o cerere, sau cea de anul trecut, pentru Viena, poate fi considerată
valabilă pentru Cernăuți?1 între „etimologiile^ lui Papahagi: unele impo-
sibile, toate ingenioase, cîteva bune de tot. Un viitor colaborator2?
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59161. S 1 (51 bis)/D VII.
1	Notație marginală: „Da, trebuie. I. B.“
2	Notație marginală: „încă nu. I. B.“
53
[După 11/24 II 1907]
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alăturez chitanțele, — între ele și 2 pentru tăierea dicționarelor. Dînd
la tăiat pe Panțu, Plantele, rog să mi se trimeată un exemplar, pentru
control și pentru retrimiteri, mie.
în curînd voi trimite manuscript.
N-ar fi bine ca să se ia lui Rădulescu corecturile tipografice, care-i
răpesc mult timp (lăsîndu-i-se numai o revizie), iar în schimb să facă el
neologismele ? Acestea îmi răpesc mie timp mult și mai totdeauna Rădulescu
găsește că trebuie să le refac, ceea ce iară îmi ia timp. Cauza e că eu nu
cunosc limba din România de ajuns și nu știu care neologisme au devenit
indispensabile. Dacă s-ar putea face această inovațiune, aș trimite lui
Rădulescu fișele și redacția lui Gălușcă și Lacea și eu numai le-aș revedea
la proba tipografică. Numai, atunci ar trebui spus acest lucru în prefață.
Pentru ca să nu fie iară vorba de numele puse pe copertă — căci în acest
caz ar avea mai mult drept să fie considerat de colaborator — ar fi bine
pe copertă să stea numai:
Academia Română
Dicționarul limbei române
lucrat din îndemnul și cu cheltuiala
m. s. regelui
Numele meu s-ar putea menționa în prefață și stă în afară de aceea
la urma Raportului-Introducere.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Ce să fac cu cele 2 cărți (tom 4 și 5 din Uricariul lui Codrescu)
din biblioteca lui G. Popovici, care mi s-au trimis din partea Academiei,
ca să le înapoiez „Bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți ?“ Această bibliotecă
nu mai există, căci de mult a fost confiscată de guvern.
în Literaturblatt fur germ, und rom. Philologie, în n-rul 2 din anul acesta,
a apărut o dare de seamă elogioasă despre etimologii ale mele. Meyer-Liibke
mi-a scris că a trimis recenziunea Dicționarului care se va publica cît de iute.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59398. S. 1 (284)/D VIL
450
54
[înainte de 21 11/6 III 1907]
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alăturat, copia după darea de seamă a lui Meyer-Lubke din care lipsesc
numai cîteva discuții filologice. Poate se va putea arăta și ce crede E. P.
Guarnerio despre cunoștințele mele din limba sardă. A apărut în Jahres-
bericht uber die F ortschritte der rom. Sprachoinenschaft (Vollmoller) în volumul
ieșit zilele astea subt titlu 1 Sardisch.
Grăbesc ca să plece cu poșta de azi.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59395. SI (281)/D VII.
55
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 21 11)6 III 1907
Str. Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de azi trimit la adresa d-tale un pachet cu mss. filele 1051 —
1550, ceea ce împreună cu cele 500 de file netipărite încă formează, cred,
materialul fascicolei II din Dicționar. în pachet vei mai afla cele 2 volume
din Uricariul lui Codrescu, pe cari le înapoiez, nemaiexistînd aici „Biblioteca
gimnaziaștilor români“. înapoiez totodată și volumul din Poeziile populare
de Hodoș, primit azi cu celelalte cărți (dupre care adeverința alăturată),
căci pe acestea le am din transportul I al bibliotecii Dicționarului. Eu cerusem
volumul cel nou (II), apărut anul trecut.
în Raportul Comisiunei cătră Academie va fi poate bine să se spună
că lucrarea Dicționarului se găsește în stadiul următor:
a)	Redactarea I (a colaboratorilor). Litera A completă, deci = cele 2
tomuri de Hasdeu.
b)	Redactarea II (a mea) A — AM = tomul I de Hasdeu.
c)	Tipărit fascicola I, sub presă fascicola II.
în mîinile Academiei s-a predat pînă acuma manuscris filele 1—1550.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
P.S. Dacă se poate numai, ar fi bine să se cumpere și cu acel preț
mare, oferit de Harrassowitz, cele 2 dicționare de Miklosich, care-mi sînt
indispensabile.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59162. S1(52)/DVII.
451
56
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 22 11)7 III 1907
Str. Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur o recenziune a lui Sandfeld-Jensen despre Dicționar din Anzeiger
la Indogermanische F orschungen, XX. Cînd nu îți va mai trebui, te rog să
mi-o înapoiezi.
în pachetul de ieri am pus și volumele cele 2 din Uricariu, căci încă
nu primisem scrisoarea d-tale. Cred că nici nu trebuie să înapoiem cărți
unui „regim“ care confiscă biblioteci românești.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Dacă Rădulescu ia asupra-și neologismele ne putem dispensa de Cioflec.
El a terminat volumul I din Hatzfeld. Cînd vom fi ajuns și noi așa departe
vom vedea cui dăm să-1 extragă pe al doilea. Firește că va trebui să scriu
însă mai întîi omului care și-a dat multă silință și cu lucrarea căruia m-am
ajutat pînă acuma.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59163. SI (53)/D VIL
57
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 2/15 III 1907
Str. Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit coala III și Gazeta Transilvaniei cu glosarul lui Bugnariu.
Pe acesta mi l-a scos astă-vară Lacea pe fișe; e însă bine să am controlul.
Te rog trimite 2 exemplare din: Pamfilie, Jocuri copilărești, ieșite de curînd
la Academie, la adresa Jeni Florian, Brașov, Strada nouă, pentru ca să se
taie glosarul. Lui Rădulescu i-am scris și eu ieri să ia el neologismele. 1
Cred că va fi o inovație bună din toate punctele de vedere aceasta.
Cred că manuscriptul meu, foile 1050—1550 au ajuns bine la destinație.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1898—1911, f. 71.
1	Sextil Pușcariu se referă la următoarea scrisoare:
Cernăuți] 1/14 III 1907
Dragă Ionică,
Nu știu dacă ți-a scris dl. Bianu despre ideea care i-am dat-o. I-am propus urmă-
toarele :
Pentru ca lucrarea să meargă mai iute, să se împartă între tine și între mine, rămî-
nînd ca eu să fac cuvintele vechi și tu neologismele.
Ideea aceasta am căpătat-o văzînd că tocmai neologismele sînt acelea pe care mi le
trimiți mai adeseori înapoi. Eu nu cunosc îndeajuns circularea lor în România, și prin
urmare nu pot să le fac bine.
452
Cred deci că am merge cu mult mai iute, dacă ți-aș trimite eu ție redactarea I (Lacea-
Gălușcă), dimpreună cu fișele, și tu ai redacta articolele definitiv. Mai în urmă mi le-ai
putea trimite mie ca să le citesc și să fac eventualele observații, pe care tu le poți primi
sau nu; să am deci tocmai rolul pe care îl ai tu la redactarea, din partea mea, a cuvin-
telor vechi. Patru ochi văd totdeauna mai bine decît doi! Cred că și prepararea și cunoș-
tințele noastre se întregesc mai bine, astfel ca eu să mă ocup mai mult de partea curat
filologică, iar tu de partea filozofică-enciclopedică.
Pentru cazul că ești aplecat s-o faci, cred că ar fi bine să se ia următoarele hotă-
rîri în Comisiune:
1)	Să ți se ia corecturile de tipar, adecă acestea să le facă alții; tu vei avea numai
să citești o revizie a coalei nepaginate, căutînd să îndrepți și greșeli de tipar eventuale
și să mai faci schimbările necesare (cu cerneală) cu privire la neologisme și obiecțiile (cu
creion) cu privire la redactarea mea. Revizia aceasta mi se trimite mie. Cu schimbările
făcute de mine (în partea mea) se impune unei revizii noi corectorului, iar coala paginată,
împreună cu ultima revizie, mi se trimite ca să dau: „bun de imprimat“.
2)	De aci înainte îți voi trimite manuscrisul, în porții (AM, apoi AN etc.) constătă-
toare din 2 părți: 1) Redactarea mea (a cuvintelor vechi), pe care tu o vei ceti, făcînd
obiecțiile pe care le crezi de cuvință (cu creionul), ca și concentrîndu-ți atenția asupra
traducerii. 2) Redactarea, împreună cu fișele, Lacea-Gălușcă, căreia îi vei da forma defi-
nitivă și pe care mi-o trimiți mie spre citire. Manuscriptul ți-1 înapoiez. Tu îl revezi și-l
dai la tipar.
3)	Dacă crezi că ți se cuvine, în cazul acesta, o mărire a lefii, vei face pașii necesari
la Academie. Cît despre numele noastre pe copertă, vei ști că s-a luat hotărîrea să nu
se pună nici unul, nici al meu, ci numai al Academiei. Ideea aceasta am dat-o eu d-lui
Bianu, mai ales în vederea noului tău rost la Dicționar. Se va spune deci numai în
prefață: Dicționarul îl lucrează cutare și cutare, precizîndu-se și partea de lucru a fie-
căruia. (Va trebui deci să te hotărăști curînd, pentru ca să intre în prefață rolurile noas-
tre în forma lor definitivă.)
4)	Dintre colaboratori, ca să nu încărcăm prea tare bugetul, ne dispensăm de Cio-
flec (care a strîns materialul din voi. I al dicț. francez). Lacea și Gălușcă fac mai
departe redactarea I (care, precum te vei convinge, pînă acuma nu prea e bună, de multe
ori) a întregului material. Aici am 2 studenți, care așează fișe după alfabet, și pe Tofan,
care extrage fișe noi. Acesta acuma extrage mai ales neologisme din cărțile lui Mehedinți,
Munteanu-Murgoci, Maiorescu și din Monitorul oficial. Cînd vei dori să ți se extragă
anume vreo scriere o vei trimite.
5)	Vei cere cărțile care-ți lipsesc pentru controlul și completarea extraselor.
6)	Cred că ce am spus eu în introducere despre neologisme și rostul lor în Dicțio-
nar admiți și tu, mai ales că acolo nu s-au putut da norme și criterii bine definite. De
asemenea, cred că admiți și forma exterioară a articolelor și extensiunea lor. Astfel nu
se va deosebi redacțiunea ta de cea de pînă acuma.
Te rog răspunde-mi ce crezi, pentru ca să știu cum stăm de aci înainte. Mie îmi
pare că de multe ori trebuie să-ți fie mai ușor a redacta un articol nou despre un neo-
logism, decît a schimba pe cele pe care ți le trimit eu. Vei avea deci și o muncă mai plăcută
și un rol mai mare în facerea acestui Dicționar.
Vechi prieten,
Sextil
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59164. SI (54)/DVII.
453
58
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 23 III 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
înapoiez „Prefața“. Cred însă că ar fi bine să se ia de pe acuma, și
să încapă în prefață, decizia ca neologismele să le lucreze Rădulescu. Ți-am
scris data trecută cît de mult mi s-ar înlesni astfel lucrarea. I-am scris și
lui Rădulescu o scrisoare, dar n-am primit încă răspuns. Astfel lucrarea s-ar
împărți între noi doi, corespunzînd cunoștințelor și pregătirii noastre. Eu
partea veche, românească a limbii, el partea nouă, de origine savantă. în
acest caz, cred însă că se cuvine să se pună în prefață, după numele meu
(care poate s-ar putea sublinia) numele lui, astfel ca, după semnul —> să
stea: „dl. I. Rădulescu-Pogoneanu, profesor, pentru redactarea neologismelor,
pentru revizuirea părții formale a lucrării și pentru controlarea traducerii
franceze, d-nii C. Gălușcă etc.“ scoțîndu-se „și pentru corecturi de tipar“.
Rădulescu ar trebui să urmeze normele stabilite în raportul meu cu
privire la neologisme și să adopteze forma exterioară și dimensiunea redactării
de pînă acum.
întocmai precum controlează el partea redactată de mine, propunîndu-mi
schimbări, voi controla totdeauna eu partea redactată de el, propunîndu-i
modificările pe care le cred necesare. Gălușcă și Lacea vor face ca pînă
acuma redactarea întregului material, care apoi va pleca, cît privește neolo-
gismele, de-a dreptul la Rădulescu.
Pentru ca să nu pierdem timp, eu alătur acestei scrisori un raport
cătră Gomisiune, pe care, dacă-1 găsești bun și dacă admiți ideea mea,
te rog să-1 așterni vineri din parte-mi Comisiunei, după ce vei fi vorbit
mai întîi cu Rădulescu.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59165. S 1 (55)/D VII.
59
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 20 Illf^ IV 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur chitanțele pe mart. Desigur că în timpul acesta turburat nu ai
timp să-mi scrii; te rog să-mi trimiți numai 2 vorbe, ca să știu dacă ai
primit manuscrisul de Dicționar, foile 1050—1550 și dacă recenziunile lui
Sandfeld-Jensen și Meyer-Liibke, pe care ți le-am trimis, au ajuns la timp.
Cînd se vor liniști vremile, îmi vei scrie și ce hotărîre s-a luat cu privire
la colaborarea lui Rădulescu. Pînă atunci, eu lucrez înainte.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59166. Si (56)/D VII.
454
60
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 12 IV 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
în luna viitoare nădăjduiesc să mă pot înlesni a trimite chitanța,
dimpreună cu celelalte, la 15. De astă-dată rog să mi se plătească ca pînă
acuma. Totodată, trimit chitanța lui Cioflec pe luna trecută, cea^ din urmă,
deoarece i-am scris că mă dispensez de colaborarea lui, trecînd de aici
înainte neologismele în grija lui Rădulescu. Am însă rugarea să i se trimeată
și lui fascicolele din Dicționarul pentru care a muncit cu zel și pricepere.
Cred că fascicola I trebuie să fie tipărită și să apară cit de curînd.
Sunt foarte curios de impresia ce o va face în Academie și îmi pare rău
că, de cînd a răposat Familia, n-am unde mai ceti rapoarte despre ședințe.
Rog să mi se trimeată mie 20 de exemplare. Pe pagina alăturată
însemnez lista celor la care vă rog de asemenea să li se trimeată cîte un
exemplar.
*	Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Listă
pentru trimiterea Dicționarului limbii române
Revistele:
1.	Romania, Paris.
2.	Zeitschrift fiir romănische Philologie.
3.	Ar chiu fiir lateinische Lexicographie.
4.	Kritischer Jahresbericht uber die Fortschritte der romanischen Phi-
lologie.
5.	Seminarul român din Cernăuți.
6.	Carlo Salvioni, prof. la Univ. din Milano, Solferino 7.
7.	Kr. Sandfeld-Jensen [prof. la Univ. din]* Kopenhaga, N. Frihavns-
gade, 49IV.
8.	Dr. I. Subâk [profesor] în Triest, Handels u. Nant. Akademie.
9.	Dr. M. Bartoli [profesor] la Univ. din Strassburg i/e rue Luxhof. 1.
10.	P. E. Guarnerio [profesor la Univ. din] Milano, J. Bonaparte, 43.
11.	P. E. Goidanich [profesor la Univ. din] Pisa.
12.	Leite de Vasconcellos [profesor la Univ. din] Lisabona, Biblioteca
nacional.
13.	Dr. A. Zauner [profesor la Univ. din] Viena, Universitate.
14.	Dr. M. Friedwagner [profesor la Univ. din] Cernăuți, Josefsgasse 2.
15.	Dr. A. Byhan, Hamburg, Oben Borgfelde, 54.
16.	Dr. A. Bayot, bibliotecar. Watermael (Belgia), 9 rue de l’eglise.
17.	Rădulescu-Codin, învățător în Priboeni (Muscel).
* Am eliminat ghilimele din mss, întregind textul în paranteză dreaptă.
455
18.	M. Roques, prof. la Univ. din Paris. 2 rue de Poissy.
19.	A. Thomas, profesor la Univ. din Paris, Universitate.
20.	Dr. K. Ettmayer, profesor la Univ. din Fribourg (Elveția), Uni-
versitate.
21.	Dr. G. Vidossich [profesor], Triest, S. Giorgio 7.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59167. S 1 (57)/D VII.
61
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 5/18 IV 1907
Strada Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
îndată ce am primit scrisoarea d-lui Maiorescu i-am telegrafiat lui
Rădulescu — căci cu o zi înainte înapoiasem corecturile cu bun de impri-
mat— să introducă în Bibliografie: D. Zamfirescu, In război; Olănescu-
Ascanio: traduceri din Horațiu; Maiorescu: Discursuri parlamentare, III
și IV; să șteargă scrierile lui Șăghinescu și să mai adaoge Gorun: Faust
(pentru termini de filozofie și neologisme) și o carte de dl. Sturza, care
totdeauna a ținut și a reușit să scrie o limbă românească frumoasă și curată
și a cărui nume nu poate deci lipsi din bibliografia Dicționarului.
Cărțile acestea — afară de voi. III din Discursuri parlamentare — rog
să mi le trimiteți, ca să se extragă, de asemenea^ cele două cărticele ale lui
Sandu despre agricultură, apărute de curînd și în lumea basmelor de Mera.
Cred că nu mai e nevoie de „bun de imprimat“ din partea mea la
bibliografie (cu schimbările din urmă), ca să nu se prea amîne scoaterea
fascicolei I.
în lista celor cari aș dori să primească Dicționarul am uitat pe Silvio
Piezi, Bergamo, Viale S. Giacomo.
Deoarece numele meu nu stă pe copertă, v-aș ruga ca în aceste exem-
plare să se bage alăturatele cărți de vizită, ca să știe de la cine le vine.
Azi am primit o ladă cu 31.420 de fișe tăiate și lipite din dicționare,
împreună cu chitanța alăturată. Nu mai am loc în dulapuri, așa că va trebui
că mai comand părți de dulap. Nici pentru cărțile pentru Dicționar nu mai
am loc în dulapurile mele.
O știre mică, cînd se va fi decis chestia cealaltă, mi-ar cădea foarte
bine. Sînt curios ce dezbateri se vor isca în chestia Dicționarului. Sunt sigur
să dl. Ștefănescu va regreta iarăși că nu a avut fascicola I mai devreme în
mină.’. . Dar dacă nu-i decît atît și cele ce le vor scrie cei de la Viața
românească sau de la Viața nouă nu mă voi altera deloc. Eu țiu Ia părerea
acelor puțini, cari știu ce va să zică o astfel de muncă, și încurajarea lor
îmi îndoiește dorul de lucru.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59168. SI (58)/D VII.
456
62
Cernăuți, 10/23 IV 1907
SEXTIL PUȘCARIU
Str. Școalei 10
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Astăzi îi voi scrie d-lui Maiorescu, care mi-a telegrafiat deodată cu
d-ta despre premiarea cărții. înainte însă, dă-mi voie să-ți exprim d-tale
cele mai calde mulțumite’ E sigur că pretutindeni, deci și în România,
munca cinstită învinge la urma urmelor și muncitorul harnic și drept răz-
bește. Dar nu e indiferent pentru acesta, cînd se vede răsplătit. De aceea
eu’ îmi dau foarte bine seama că pe lîngă bunele mele intenții și pe lîngă
încordările mele, am să mulțumesc frumoasa carieră pe care am făcut-o
acelora care m-au sprijinit și m-au ajutat să mă ridic. Omul mic va căuta
să pună piedici celui care se înalță; numai omul cu adevărat mare va da
mînă de ajutor oricărui tînăr pe care îl crede demn. Ajutorul d-tale mi-a fost
cel mai prețios din cîte mi s-a dat; de aceea, dă-mi voie să-ți mulțumesc
d-tale, sfetnicului celui bun, înainte de toate.
Cred că, făgaduindu-ți să lucrez totdeauna astfel, ca să nu-ți pară
rău de prietenia pe care mi-o arăți și de sprijinul pe care mi-1 dai, pot să-mi
arăt mai bine recunoștința față de d-ta. Omul cît trăiește învață; fiind odi-
nioară sprijinitor al celor vrednici, cred că am învățat de la d-voastră un
lucru bun.
Dorindu-vă „Sărbători fericite!“ și sărutînd respectuos mîna d-nei Bianu,
sînt al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59169. S 1 (59)/D VII.
1	în ședința solemnă a plenului Academiei, din 18 aprilie 1907, la propunerea lui
loan Bianu, se acorda lui Sextil Pușcariu premiul Eliade Rădulescu pentru lucrarea sa
Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache, editată la Heidelberg în 1905.
în raportul său, loan Bianu își motiva astfel recomandarea: „S-au împlinit 37 de
ani de cînd răposatul A. de Ghiac a făcut, la 1870, întîia încercare de a grupa, într-o
lucrare sistematică, și de a explica, după regulele științei, toate elementele lexice ale lim-
bei românești de origine latină. Deși Gihac nu era filolog cu specială pregătire științifică,
după starea științei din timpul lui, totuși, cu multă stăruință și prin muncă privată
de autodidact, el și-a cîștigat destule cunoștiințe din cărțile școalei bune a întemeie-
torului Diez. Mînat de interesul viu pentru aceste studii, el a putut ridica un adevărat
monument limbei românești, pe care a învățat-o din copilărie în Moldova, unde tatăl
său își trăise viața ca medic și ca bărbat iubitor, cultivator și răspînditor de știință.
Lucrarea pe care a publicat-o acum doi ani despre aceeași parte a limbei noastre
dl. dr. Sextil Pușcariu este o elocventă pildă nu numai despre marele progres făcut de
știința filologiei romanice și în deosebi a celei românești în cei 35 de ani trecuți între
aceste două lucrări, dar și despre marea superioritate cu care se prezintă o lucrare făcută
457
de un specialist pregătit în mod metodic și sistematic în cea mai bună școală față de lucra-
rea autodidactului, care merge mai mult pe ghicite și pe nimerite decît pe cărările
metodei severe a științei.
Fruntașul filologiei romanice de astăzi, membrul nostru onorar W. Meyer-Luhke,
profesor la Universitatea din Viena, a luat asupră-și direcțiunea unei Sammlung Roma-
nischer Elementarbucher, care se publică la Heidelberg. între colaboratorii la această vastă
publicațiune este și dl. Sextil Pușcariu, a cărui lucrare, prezintată la concursul nostru, a
fost publicată în locul întîi din seria III — Dicționare.
în acest volum se condensează, pe 182 pagine, cu toate abreviațiunile și semnele
convenționale de prescurtare admise în lucrări de acest fel, explicarea a 1947 cuvinte
principale sau, cum se zicea mai demult, rădăcini, românești, de origine latină — fiind
natural vorba numai de cuvinte moștenite ab antiquo de-a dreptul din limba romană,
iar nu de cele intrate mai tîrziu în limba românească pe cale culturală.
Dl. Pușcariu a strîns în lucrarea sa rezultatele tuturor cercetărilor etimologice
asupra elementelor romane ale limbei noastre, cîte s-au făcut de români sau de străini,
mai ales în acești din urmă 35 de ani de puternică dezvoltare a studiilor filologice.
Din părerile, discuțiile și rezultatele cîștigate de alții, d-sa a cules în mod critic
și a primit în cartea sa natural numai pe acelea pe cari le admite și le crede definitiv
stabilite.
Dl. Pușcariu s-a urcat însuși repede în cele mai înalte regiuni ale studiilor de filo-
logia romanică și românească, ajungînd la rezultate proprii, care deschid orizonturi noi
în știința generală. înainte de întocmirea acestui dicționar, a lucrat mult pe terenul
etimologiei românești și, prin cercetări și rezultate proprii a luminat originea multor
cuvinte din limba noastră sau cu totul neexplicate sau greșit explicate înainte de dîn-
sul. [...] De o deosebită însemnătate este în această lucrare arătarea și explicarea schim-
bărilor sensurilor unor cuvinte în cursul secolelor și pe vastul domeniu romanic. [...]
într-o lucrare de acest fel sînt natural multe puncte contestate și discutate de spe-
cialiștii cari au studiat-o și au făcut asupra ei dări de seamă; numeroase puncte vor rămî-
nea iar să-și aștepte definitiva rezolvire din cercetările și studiile viitoare. De asemenea
scăderi nu poate fi lipsită nici o lucrare de această categorie, al cărei merit stă atît în
modul cum se aleg și se judecă în mod critic și în conformitate cu starea științei de astăzi
rezultatele cercetărilor altora, cît și în partea de cercetări proprii, cari măresc lumina
și duc înainte știința. [...]
Secțiunea noastră, și după propunerea ei Academia Română, cunoscînd și recunos-
cînd aceste calități științifice ale d-lui Sextil Pușcariu și ale lucrărilor sale etimologice,
l-a ales acum doi ani membru corespondent al acestei secțiuni. Curînd după aceea, Aca-
demia a recurs la pregătirea științifică, la aptitudinea specială dovedită și la puterile
de muncă ale tînărului nostru coleg, spre a duce dînsul la îndeplinire marea și greaua operă
de însemnătate națională, care este Dicționarul limbei române. Aceleași calități științi-
fice ale studiilor filologice și îndeosebi etimologice au fost atît de mult apreciate la Viena,
încît din anul trecut, pe baza lor, dl. Sextil Pușcariu a fost numit profesor la catedra de
limba și literatura românească la Universitatea din Cernăuți ca urmaș al venerabilului
nostru coleg I. Sbiera.
Marea valoare a operei și însemnătatea activității științifice a autorului ei nu ne
lasă un minut la îndoială că se cuvine și este cu dreptate ca d-lui Pușcariu să i se dea
în acest an premiul Eliade-Rădulescu, la care concurează44. (Arhiva Acad. R.S.R., Dosar
A—11—1907, f. 260—262).
458
63
Cernăuți, 20 IV/3 V1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur chitanțele și adeverința despre primirea cărților. Eu nu trimit
chitanță în luna aceasta, pentru ca să țin pas cu colaboratorii, trimițîn-
du-mi-se premiul mă pot întocmi ușor cu cheltuielile.
Mai nainte mi-ai trimis niște numere vechi din Gazeta Transilvaniei
cu un glosar de cuvinte dialectale. în parte le transcrisese Lacea astă-vară;
cele mai multe însă trebuie să le dau încă să se transcrie. Dacă nu aveți
nevoie de aceste numere, ar fi mai simplu să se taie și să se lipească, căci
foiletonul e tipărit numai pe o singură pagină. Te rog scrie-mi, ocazional,
dacă se pot tăia. Văd anunțat în „Biblioteca pt. toți“ (no. 105—106) un
Mic dicționar militar român-francez-rus-turc. Cred că ar fi bine să-l dau și
pe acesta să se taie și lipească, pentru terminii militari.
Peste o săptămînă mă mut în Strada Dominicului 6, sînt deci tocmai
în toiul pregătirilor neplăcute de mutat.
Dorindu-ți d-tale și d-nei Bianu „Sărbători fericite44, sunt al d-tale
devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59170. S 1 (60)/D VIL
64
Cernăuți, in 24 IV)7 V 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Aseară m-am pomenit cu scrisoarea alăturată 1. Mi-a trebuit mult pînă
am descifrat-o, dar numele, iscălit la urmă, mi-e peste putință să-l gîcesc.
Dau însă cu socoteala că trebuie să fie un academician bătrîn de la Iași.
Poate îi știi d-ta scrisul. M-ai îndatori foarte mult, dacă mi-ai spune cine e
(trimițîndu-mi și acest document interesant înapoi), căci dacă e, de fapt,
academician, se cuvine să-i răspund frumos, că și eu mă străduiesc, pe cît
e cu putință și pe cît îmi vine momentan în minte, să dau corespondentul
românesc, adecă „floarea44 în loc de „buruiană44. Dacă însă scriitorul acelei
epistole e vreun obscur, aș dori să-i răspund, mai ales că orice „dare în
public44 a greșelilor Dicționarului meu mi-e binevenită, căci îmi va servi
ca orientare pentru viitor.
Te rog să îmi înapoiezi scrisoarea atît de grabnic pe cît cere grabă răs-
punsul ce se cade să-1 dau la ea.
Cristos a înviat!
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59171. SI (61)/D VII.
1	în acest loc este introdus în text, după caracterul scrisului, probabil de către loan
Bianu, numele lui A. D. Xenopol.
459
65
Cernăuți, 5/18 V 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
La scrisoarea din Iași am răspuns cum am crezut mai bine. Lui Cioflec
îi voi scrie astăzi, căci abia acum sunt mutat definitiv, iar de mîne încolo
voi relua lucrul întrerupt în decurs de o săptămînă. Meyer-Liibke mă întreabă
într-o scrisoare de ce nu i s-a trimis fascicola din urmă din Bibliografia
veche 1 și Anale 2, comunicîndu-mi că după expediția primită la alegerea sa
de membru onorar nu a mai primit nimic. Te rog mai ales să dispui să i se
trimeată Dicționarul, îndată după apariție, căci sfaturile lui au să-mi fie de
mare folos.
Azi am primit un studiu foarte bine scris de D. Russo. (Textele eshato-
logice din Codex Sturdzanus și pretinsul lor bogomilism. învățăturile lui
Pseudo-Neagoe.) Pare a fi un tînăr foarte bine pregătit și cu metodă bună.
Alătur o chitanță de legător. Cu chitanțele trecute am trimis și una
pentru 50 de cutii de fișe (refăcute din cele de la dl. Philippide) a 20 h. =
= 10 cor. Banii i-am plătit eu, deci rog să mi se trimeată și aceștia.
Pe aici, călduri mari. Am început să mă scol la 5 dimineața, ca să lucrez
pe răcoare.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. ino. 59172. SI (62)/D VIL
1	Notație marginală: „Dar aici este vorba de Bibliografie — pînă unde i s-a trimis???
Voi. I și voi. II, fasc. 1 și 2. Bianu“.
2	Notație marginală: „S-au trimis Analele. Dezbateri XXVIII, Mem. lit. XXVIII
Bibi., f. II, voi. II, Docum. românești. Sbiera“.
66
Cernăuți, 13126 V 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Astăzi am concediat pe d-nii Ivanovici și Hotinceanu pentru că de la
Paști încoace nu s-au mai arătat pe la mine, ci au făcut pe agenții elec-
torali în campania scîrboasă a luptei între român și român. E adevărat că
cu lucrul n-au rămas îndărăt, căci avînd să-mi copieze glosarul Anonimului
Caransebiensis., mi l-au copiat prin alții. Nu s-au ținut însă de angajamentul
de a-mi raporta în fiecare săptămînă despre lucrul făcut și prin urmare i-am
înlocuit prin alți colaboratori: Vasile Lițu, loan Grămadă și loan Brăteanu.
Cei 90 1. pe care îi primeau ceilalți doi îi împart aceștia în 3 părți. Sunt
cei mai buni elevi ai mei și cred că cu timpul îmi vor face isprăvi bune,
devenind chiar colaboratori.
460
Din pricina absenței lui Hotincean n-am știut că i s-au trimis lui banii
pentru cutii. El i-a primit și mi-i va da. Ivanovici a primit și el paralele
care s-au fost înapoiat.
închei, căci vreau să trimit încă azi un răspuns la Zeitschrift învinui-
rilor pe care mi le aduce Philipide. Lui Densusianu nu-i voi răspunde.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59173. S 1 (63)/D VII.
67
Cernăuți, 23 V/5 VI 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit chitanțele pe mai. Jumătate din suma încasată o vor da colabo-
ratorii noi celor 2 vechi, care au lucrat pînă la 15 mai.
Cred că ai primit cele 4 clișee și cîte 2 fotografii, prin rambursă, de la
fotograful Krzanpwski, la care le-am comandat pentru Academie (prin
dl. Bogdan). Au reușit foarte bine.
în coala din urmă văd că s-au făcut mici schimbări în Comisie. Firește,
nu pot avea nimic împotriva lor, dar aș dori să le văd și eu, înainte de a se
trage definitiv. Vei înțelege de ce, dacă îți voi cita un exemplu. La cuvîntul
agod s-a adăogat: „(și = ogod, Corn. Quintescu)“. Dacă aș fi știut eu dinainte
că se zice și ogod, n-aș mai fi scris „Etimologia necunoscută^, ci aș fi văzut
îndată că agod e pronunțarea ruteană a cuvîntului slav ogod și aș fi tratat
amîndouă cuvintele subt „ogod“ (pe care-1 am și-n fișe).
Fascicola 1 nu s-a pus încă în vînzare? Mă întreabă toți din toate
părțile și nu știu ce să le răspund.
Am nevoie, pentru Dicționar, de următoarele cărți T:
[Nesemnată]
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59174. S 1 (64)/D VIL
1 Lista la care se referă S. Pușcariu, nu se mai află împreună cu scrisoarea. A
fost probabil clasată la arhiva Dicționarului.
68
Cernăuți, 15/28 VI 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur acestei scrisori cele două chitanțe pentru suma de 800 1. pri-
mite azi de la Academie. Mă voi pune în înțelegere cu un profesor de aici
și voi împărți cărțile în timpul cel mai scurt. Totodată, voi remite Aca-
demiei socoteala pentru cărțile cumpărate. Nu știu însă un lucru: trebuie
făcută o mulțumită în ziare sau lucrul e confidențial și nu trebuie să se știe ?
461
Se dedea acest ajutor și Înainte și se va da și în viitor an de an? Aș vrea
să știu lucrul acesta pentru ca să mă acomodez la cumpărarea cărților,
împărțirea cărților cred că e mai bine s-o dau în sarcina „Școalei române“,
a cărei menire e tocmai a aproviziona pe băieții lipsiți cu cărți de școală,
rezervîndu-mi supravegherea.
Cu poșta de azi trimit și un pachet cu manuscris de Dicționar. Cuprinde
cuvintele cu AM, AN și AO și o cutie cu fișe AN și AO (neologisme). Te rog
a le preda lui Rădulescu, căruia de asemenea îi scriu azi. Foile nu-s paginate,
căci cuvintele vechi sunt despărțite de neologisme și paginația o va putea
face numai Rădulescu.
Chitanțele le trimit mîne sau poimîne, cu rugarea a mi se trimite para-
lele pînă la 26 iunie, st. v., căci în 29 plec la Brașov și de acolo peste
cîteva zile la Bran (lîngă Brașov), unde voi petrece vara. Două săptămîni
vreau să mă odihnesc absolut, căci sunt cam surmenat și apoi voi lucra
înainte. Cărțile trebuitoare le găsesc la Lacea în Brașov.
D-ta unde vei petrece vara? Dacă vei fi la Poiana Țapului, nu voi
pregeta să te cercetez. Sărutînd mînile d-nei, și felicitîndu-1 pe Alexandru
pentru testimoniul, desigur excelent, ca și pînă acuma, ce-1 va aduce la
Sînpietru, sunt al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
P.S. Fascicola I, nu s-a broșat? Cred că s-ar putea face în acest caz
lucrul următor: ținîndu-ne de hotărîrea Comisiei de a da fascicole de 5 coaie
de tipar, să dăm ca fasc. I, cele 3 coaie de introducere și cele 2 coaie dintîi
din Dicționar; ca fasc. II, coaiele din Dicționar 3—7. în acest caz, fasc. II
ar putea fi gata peste o lună, căci coala 6 am revăzut-o, iar coala 7 e în
mare parte culeasă. La sfîrșitul anului ar fi gata și fasc. III, iar la sesiunea
viitoare ar fi aproape gata și fasc. IV. Astfel s-ar vedea sporul mai bine.
Bibi, Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59175. SI (65)/D VIL
69
Cernăuți, 26 VI/9 VII 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit cărțile și alătur chitanța. Dicționarul lui Gandrea — Densu-
sianu 1 este slăbuț. Parturiunt montes . . . Puținele lucruri noi, cu adevărat,
față de Dicționarul meu s-ar fi putut da pe o jumătate de pagină într-o
recenziune, căci dacă adaogi toate diminutivele, augumentativele și infini-
tivele luate ca substantive, încă n-ai făcut un lucru nou. Forța autorilor
stă — așa cred ei — în formele romanice pe care le adaogă. Decît, în pri-
vința aceasta le lipsesc cunoștințele. Cele mai multe, pe care le dau ei,
lipsesc la mine anume, pentru că eu am recunoscut că nu sunt la locul lor
și nu m-am încrezut orbește în Korting. Un exemplu din multe: la apăra
se dă forma spaniolă amparar ca provenind din im-parare, Faptul că
Korting a făcut și greșeala asta nu mă miră; de la Densusianu așteptam
462
însă să n-o facă. Dacă ar fi cetit în viața sa numai 100 de versuri din Cid
ar fi știut că forma veche spaniolă e mamparar și corespunde lat.
manuparare („a se apăra cu mîna“).
E interesant apoi cum caută să înmulțească numărul elementelor latine
în limba noastră, pentru ca să spună la urmă: Pușcariu a găsit numai 1950,
iar noi avem 3000! Un exemplu: Dicționarele dau un cuvînt acar cu sensul
de „fabricant de ace“. Cuvîntul poate exista, evident, în limba română,
dar, cît timp nu există fabrice de ace în România, nu e probabil că va
circula acest cuvînt în limbă. De aceea eu nici nu l-am primit în Dicționarul
Academiei. Ei nu se sfiesc însă să-1 derive direct din lat. acuarius, ca și
cînd romanii ar fi avut în toate timpurile fabricanți de ace, și de la Traian
încoace s-ar fi păstrat cuvîntul în continuu, dimpreună cu noțiunea pe care
o exprimă.
Precum văd, deocamdată ei voiesc să dea numai etimologiile sigure,
lăsînd pe cele nesigure și discutabile la urmă (între acestea sînt toate etimo-
logiile date de mine). Faptul acesta e în sine curios. Este oare lucru cuminte
să faci o carte nouă pentru ca să spui că vacă vine din vacca, sau alb din
albuș etc., lucruri pe care le știe oricine are interes pentru etimologia cuvin-
telor ? Mai curios e însă că între aceste etimologii sigure figurează toate
pe care le-au aflat ei doi. Două exemple — pentru fiecare unul —: aciua
din *adciibiliare, iscălit de Candrea, și aromânescul auâ, „aci“, din ad-^hac,
devenit a—a apoi aua! Simplu, nu? Gel puțin pentru cel care iscălește:
Densusianu.
De lipsa unor etimologii latinești ca ale cuvintelor aburca, ameți etc.
nici nu mai vorbesc. Cînd am scris eu Dicționarul cel mic n-aveam răgazul
necesar să caut etimologiile tuturor cuvintelor, ci mă puteam pune pe
punctul de vedere: să dau străinilor rezultatele științei de la Gihac încoace,
— dar, cînd la un an după Dicționarul meu vin doi inși și-l fac din nou,
se cere cel puțin să-și bată puțin capul și cu cele ce la mine lipsesc.
Cu un cuvînt: cei care strigă mai mult împotriva mea au în același
timp grija să se facă ridiculi pe sine. De aceea, eu voi lucra mai departe,
fără să mă împiedec de ei și lăsînd lumea să judece — prin comparație.
Acestea toate ți le spun d-tale, ca unuia care știi că judecata ce o fac
lui Densusianu și gemenului său siamez nu e nici un fel de insinuare, dealtfel
D. știu că nu mai poate pierde nimic în ochii d-tale.
Poimîne plec la Brașov setos de puțină odihnă și de aer de munte,
după munca încordată și după experiențele triste pe care le-am făcut anul
acesta între niște oameni care au numai numele, nu și firea de român.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Rog două exemplare din Pamfilie: Jocuri, voi. II, pentru tăiatul glo-
sarului, adresate la Bran; adresa: Torcsvăr, lîngă Brașov.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inc. 59176. S 1 (66)/D VIL
1	în acest an apărea prima fascicolă din Dicționarul etimologic al limbii române de
Ovid Densusianu și I. A. Candrea. Pînă la 1914, cînd dicționarul încetează să mai apară,
au ajuns cu redactarea la cuvîntul putea.
463
70
23 VII 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Deși nu știu dacă te va găsi scrisoarea mea în București, îți scriu mai
ales pentru următorul lucru. Azi mi-a arătat un om de aici niște bani vechi
pe care i-a găsit săpînd. Sunt vreo 300 de monede, toate de aramă. Vasul
l-a vîndut. Voia să le vîndă cu bucata la un argintar la Brașov. I-am spus
— prin a treia persoană port negoțierile — că poate i le cumpăr eu. M-am
gîndit adecă la Academie. Monedele-s romane. N-am putut vedea decît
cîteva. Sunt mai ales de pe vremea lui Constantin cel Mare. A treia per-
soană îmi cere un leu de bucată. Alătur aici o copie după doi bani pe care
am putut-o face în grabă. Te rog să mă anunți cît se poate de repede,
dacă pentru acest preț Academia e dispusă să le cumpere. Spunea că, dacă
i s-ar cumpăra numai cîteva bucăți pe alese, atunci nu le dă decît cu 2 lei
bucata. De asemenea aș vrea să știu cum să le trimit la București. Cred
că mai bine ar fi să fac un pachet sigilat și să-1 trimit prin dl. Teodoru,
inspectorul învățămîntului secundar, care e aici la Bran și care peste vreo
12 zile pleacă la București.
Am primit cartea lui Diculescu, Originile limbii române. Nu știu cine
e autorul, dar spune niște lucruri compromițătoare pentru faima sa de
savant și — să nu te superi dacă o spun franc — și pentru Academia care
i-a publicat lucrarea. Pare a fi un autodidact, care a cetit mult, dar nu știe
încă unele lucruri elementare, așa că face niște greșeli îngrozitoare.
De zece zile, de cît sunt aici, n-am pus încă mîna pe nici o carte sau
gazetă și mă voi mai odihni alte zece zile, după cari reiau lucrul.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Iartă, te rog, murdăria de cerneală, dar pleacă poșta și nu mai e timp
să transcriu scrisoarea. Bran (Torcsvăr lîngă Brașov).
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59177. SI (67)/D VIL
71
Cernăuți, 2 X 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Nu ți-am scris de mult, neștiind dacă ești în București și nevoind, în
vacanțe, să-ți aduc aminte de grijile Academiei.
Acum vacanțele s-au trecut și s-a început iarăși un an de muncă întețită.
Vremea a zburat, la Bran, ca niciodată de repede. Cu nesațiu am sorbit
aerul de munte și liniștea admirabilă ce se desprindea din pădurile de brazi,
si altă grijă n-aveam decît să mă arunc în apă cînd soarele frigea prea
tare. Să nu crezi însă că am dat uitării pe simpaticul tovarăș, Dicționarul,
împreună cu Lacea și cu Gălușcă ne făceam în fiecare zi cele patru ceasuri
464
obligate de „redactare“, înghițind fără cruțare la fișe. Pînă la sesiunea
viitoare nădăjduiesc să fie terminat — în prima redactare — B, iar A să fie
întreg redactat definitiv. Tipăritul merge mai încet, așa că vom fi gata
cu fascicola III.
Aici, în Cernăuți, unde m-am reîntors de ieri, am găsit pe oameni tot
așa de dezbinați, precum i-am lăsat. Sîrmanul neam românesc din Bucovina,
după alte nenorociri, l-a pierdut și pe cel mai bun și mai vrednic dintre
fiii săi, pe Găina 11 Cine-i va lua locul în toate funcțiunile și în toate socie-
tățile românești a căror suflet era el, nu pot să-mi închipuiesc!
Săptămînă viitoare voi începe întîiul curs de istorie a literaturei. îmi
dă multă bătaie de cap, căci îmi lipsesc, la biblioteca de aici, aproape toate
mijloacele. Am noroc cu Literatura lui lorga și cu Vechea bibliografie româ-
nească, căci fără ele n-aș ști ce să fac. Ți-aș fi foarte recunoscător dacă
mi-ai indica unde pot găsi vreo notiță despre Psaltirea Hurmuzaki, pe care
n-am văzut-o și care pare a fi contimporană cu cea Șcheiană sau cea Voro-
nețană.
Monezile găsite la Bran le-am cumpărat în cea mai mare parte eu,
la sfatul lui Pârvan, căruia i-am trimis niște copii și care mi-a scris că sînt
de însemnătate istorică. Nu m-a răbdat inima să le las să ajungă în mîni
ungurești.
Pe Miklosich J-am primit tocmai acum și alătur, cu mare mulțumită,
adeverința de primire.
Termin — căci trebuie să-mi aduc fișele și manuscriptele de Dicționar
de la biblioteca universității, unde le-am depus spre păstrare în lunile de
vară — și te rog să comunici sărutări de mîni d-nei Bianu.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59178. S 1 (68)/D VII.
1 Vasile Găina (n. 6/18 mai 1868 în Bucovina — m. 1907), om politic, publicist și
profesor de teologie la Universitatea din Cernăuți.
72
SEXTIL PUȘCARIU	Cernăuți, 5/18 X 1907
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
După socoteala aproximativă pe care o pot face pînă acuma, Dicțio-
narul va cuprinde cam 200 coaie de tipar, în proporțiile actuale, ceea ce
face 40 fascicole (a 5 coaie) și 4 volume (a 10 fasc.). Cred că ar fi bine
să-i faceți un preț mic, ca să se poată răspîndi în cît mai multe exemplare;
mai convenabil ar fi cred 1 1 de fascicolă, 10 1 de volum, 40 1 de lucrarea
întreagă.
465
Lui Rădulescu i-am trimis alaltăieri o scrisoare, în care îi arăt două
greșeli de tipar, destul de supărătoare (dr|p în loc de df|p și rappeller în loc
de rappeler^ care s-ar putea îndrepta pe anexa albastră alăturată fasc. I.
Fără să mă amestec în treburile de administrație, cred că ar fi bine
să se dea fasc. I împreună cu fasc. II în vileag. Spre acest scop sau s-ar
putea aștepta încă o lună pînă va fi tipărită și coala 8, sau se ia din fasc. I
coala 3 și se trece în fasc. II, în care caz s-ar putea scoate în vileag peste
o săptămînă, avînd fasc. I 5 coaie (3 de introducere și 2 de dicționar),
iar fasc. II cinci coaie (coala 3—7 de dicționar). Ar fi lucru mai arătos.
Coala 7, precum îmi scrie Rădulescu, e culeasă întreagă și așteaptă numai
„bun de imprimat“.
Citesc că au apărut cîteva fascicole noi din Dicționarul lui Tiktin.
Eu am numai voi. I (A—C). Te rog să cei de la minister 4 exemplare, 2 de
tăiat, 1 pt. mine și 1 pt. seminar.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 17 — 1904—1911, f. 194.
73
Cernăuți, 19 Xjl XI 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit, alăturat, chitanțele pentru octomvrie. Alătur totodată cele
două chitanțe de la „Școala română“ din Suceava și filiala din Cernăuți,
prin care se adeverește primirea celor 760 cor. = 800 1. (100 1. = 95 cor.),
pe care i-am predat numitelor societăți din partea Academiei. Vei avea
bunăvoința să dispui să se alăture pe lîngă chitanța prin care am adeverit
la timpul său primirea acestei sume, pentru ca lucrul să fie în regulă deplină.
Fiind vorba de acest ajutor, iată încă o rugăminte. Am între elevii mei
trei băieți buni, din care nădăjduiesc să fac odată cel puțin profesori buni
de limba română, dacă nu chiar lucrători de seamă pe terenul științific.
Toți trei sunt sîrmani lipiți pămîntului. Se susțin din ore private (care aici
se plătesc o coroană lecția) și din ce le-am mai dat eu pînă acuma. Nici
una din aceste resurse însă nu sunt trainice. In schimbul celei dintîi își
cheltuiesc toată vremea, cînd ar putea lucra și ceti, iar mie începe să-mi cadă
greu să dau în fiecare lună 30—40 de coroane, cu atît mai mult că peste
cîteva săptămîni Radu va avea un frate (soră?). Dacă e cu putință cumva
să pot căpăta pentru ei un ajutor, oricît de mic din țară, ar fi o binefacere.
Știu prea bine că nici în România nu curg paralele pe Dîmbovița și sunt
multe găuri care trebuie astupate. Sunt și convins că nu e bine ca românii
din Austro-Ungaria să ceară și să primească mereu ajutoare din Țară. De
aceea nici nu aș cere parale pentru alte scopuri „naționale“. Dar în cazul
acesta s-ar putea da un ajutor atît de mare, cu o sumă atît de mică
(bunăoară 50 fr. lunar)! D-voastră ați primi din partea mea chitanțe pentru
fiecare para cheltuită și ați avea asigurarea că nu se cheltuiesc rău.
466
De	la Academie știu că nu se	pot căpăta, dar dacă ai	avea bunăvoință
să	spui	o vorbă d-ta d-lui Haret	sau chiar d-lui Sturdza,	desigur s-ar găsi
un fond, care nu s-ar păgubi mult luîndu-i-se această mică sumă.
îți	scriu d-tale lucrul acesta,	știind că dacă mă refuzi	o faci pentru că
nu	se’ poate altfel. Ca să scriu	direct d-lui Sturdza sau d-lui Haret îmi
vine peste mînă, știind că grijile d-lor sunt îndreptate în alte părți.
Dicționarul merge înainte.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59179. Si (69)/D VII.
74
Cernăuți, 26 Xf8 XI 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți trimit o scrisoare, pe care mi-a scris-o ieri Rădulescu, pentru partea
ei finală. Rădulescu are dreptate. Lucrarea pe care o face el acum nu este
numai o lucrare de colaborator sau corector, ci munca unui conredactor.
în sarcina sa cade, afară de traducerea revizuită și de sfaturile pe care mi
le dă cu privire la partea redactată de mine, redactarea neologismelor. Eu
nu mă mai ocup de acestea, decît dîndu-i sfaturi, în felul cum mă sfătuiește
el la cuvintele vechi, redactate de mine. Ar trebui deci spus acest lucru
precis în introducerea-prefață, pe care o iscălește Comisiunea. Eu o spusesem
în proiectul de prefață trimis acum un an, căci nu-mi vine la socoteală să
apar autorul unor lucruri pe care nu le fac eu și nici să iau răspunderea
pentru ele.
împărțirea lucrului în două, cuvinte vechi și neologisme, a fost o ino-
vațiune din cele mai fericite; ea îmi ușurează mie sarcina și dă neologismelor
o redactare mai bună. Cred însă că tocmai de aceea Rădulescu trebuie
considerat ca un conredactor și remunerat ca și mine. Numai astfel se poate
garanta buna reușită a lucrării, căci numai în acest chip el se va putea
dedica cu totul ei, știind că muncește la opera vieții sale și că munca aceasta
i se recunoaște.
Te rog dar, iubite d-le Bianu, să arăți aceste lucruri Comisiunii și să
mai ajuți o dată Dicționarului să scape de pe marginea unui povîrniș. Azi
mi-ar cădea foarte greu să mă dispensez de Rădulescu. Și așa am griji multe
cu Dicționarul. Caut încă mereu o modalitate ca să ne urnim mai repede
din loc și seara, uneori, după ce am muncit cinci ore la Dicționar și alte
cinci la cursul de Universitate, mă simt zdrobit și mă chinuie gîndul că mulți
vor fi crezînd că lucrarea merge prea încet!
Săptămîna aceasta mai avînd și mult de lucru cu niște examene, abia
în săptămîna viitoare voi ajunge să înapoiez secțiunei literare lucrarea d-lui
Lobel, dimpreună cu un scurt raport. 1
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
467
P.S. Te rog să-mi înapoiezi scrisoarea lui Rădulescu pentru „dosarul“
Dicționarului.
Bibi Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59180. S 1 (70)/D VII.
1	Se referă la lucrarea lui Teofil Lobel, Contribuțiuni la stabilirea originii orientale
a unor cuvinte românești, publicată în Analele Acad. Rom., Mem. Secț. Lit., tom XXX,
1908. în raportul său, ale cărui concluzii erau acceptate de Secția literară (sub semnă-
turile: N. Quintescu, T. Maiorescu, I. C. Negruzzi și Ollănescu), Sextil Pușcariu, recoman-
dînd lucrarea spre publicare, aprecia astfel importanța ei pentru filologia română: „Lu-
crarea [...] cuprinde un număr măricel de întregiri și îndreptări cu privire la opera d-lui
L. Șăineanu Influența orientală etc. Fără a fi filolog sau lingvist, dl. Lobel a dat dovadă
și cu altă ocazie — publicînd la 1894 un volum intitulat: Elemente turcești, arăbești și per-
sane in limba română — că e în stare să scrie lucrări prețioase despre raportul între limba
noastră și cea turcească. D-sa a întrebuințat izvoare literare mai complete decît dl. Șăi-
neanu, așa încît a putut da lămuriri asupra unor cuvinte rămase nelămurite deplin de
premergătorul său. Aproape toate aceste cuvinte sînt azi învechite și n-au fost niciodată
populare în limba română. Dl. Lobel are însă în același timp un alt avantaj față de dl.
Șăineanu: cunoaște limba osmanlie vorbită și nu e nevoit să lucreze numai cu dicționarele.
Din cauza aceasta a putut să îndrepteze și cîteva greșeli ale domnului Șăineanu și să sta-
bilească etimologiile unor cuvinte devenite populare în limba română, precum: haimana
palavră, raft, tarabă.
Contribuțiunile la stabilirea originei orientale a unor vorbe românești, publicate în Ana-
lele Academiei Române, vor putea deci aduce, după părerea mea, un folos real lexi-
cografici românești. Cred însă că s-ar putea da d-lui Lobel sfatul ca să nu retipărească
citațiunile referitoare la cuvinte, deoarece acestea sînt luate după opera d-lui Șăineanu
și cetitorul le poate afla acolo. Prin această inovațiune devine inutilă și «bibliografia »
de la sfîrșit. Propun și cîteva schimbări de limbă, astfel: înlocuirea cuvîntului vorbe prin
cuvinte în titlu, îndreptarea frazei « m-aș fi deci ocupat» (p. 2, șirul 7) în «m-aș fi
ocupat deci», schimbarea construcției: «întîia frază aș fi scris» (p. 5 șirul 22) și a in-
versiune! « toate aceste imputat îi s-au » (p. 6, șirul 19). (Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar
P — 4 — 1907—1908.)
Cernăuți, 4/17 XII 1907
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit prospectul cu prefața. Mă grăbesc a răspunde că sunt învoit
cu partea care mă privește. Credeam că între membrii Comisiunei va fi
numit și secretarul ei, care și-a bătut capul mai mult ca toți ceilalți, poate,
cu acest Dicționar.
Lucrul merge înainte. După Crăciun cred că mă pot repede pentru vreo
10 zile la Berlin să mă mai recreez puțin de oboselile lunilor din urmă.
Dorindu-ți sărbători fericite și rugîndu-te să comunici respectuoase
sărutări de mîni d-nei Bianu, sunt al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59181. S 1 (71)/D VIL
468
76
C[ernăuți], 4 I 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Sărbători fericite și Anul nou cu bine!
Cînd zic „Anul nou“, trebuie să mă gîndesc și la fascicolele din Dic-
ționar pe care va avea să le aducă, și iată ce am socotit. Ar fi tare bine
dacă în loc de Gălușcă am găsi la București pe un tînăr care să aibă pre-
gătirea lui Ionică Rădulescu, fiind tot așa de echilibrat și de cu bun simț
ca acesta și știind foarte bine franțuzește. Cam mult, dar poate s-ar găsi
între elevii d-tale sau ai d-lui Maiorescu vreunul. El ar trebui să lucreze cîtva
timp cu Ionică Rădulescu, ca să învețe meșteșugul. Apoi am începe să
publicăm, paralel cu tomul I, pe care-1 fac cu Ionică, și tomul II, începînd
cu D și cu pag. 1, pe care l-aș face cu acel X. Numai astfel s-ar grăbi
lucrarea și am ajunge la cel puțin 3 fasc. în an, așa că peste 4—5 ani ar fi
gata amîndouă tomurile dintîi pînă la I și am putea începe deodată iarăși
cele două tomuri din urmă. Disproporția momentan e că eu pot lucra mai
repede și pot da mai mult decît Rădulescu și voi putea merge din ce în ce
mai repede, căci meșteșugul e învățat, și după 3 semestre nu mai trebuie
să lucrez materie mouă la Universitate, ci o iau iară de la început. Aș răzbi
foarte ușor cu doi colaboratori. Dacă s-ar găsi un astfel de om, am zice
imediat rămas bun lui Gălușcă, lui Lacea i-aș trimite litera D să se apuce
de ea, căci pe B l-a terminat și am deci manuscris de ajuns de revizuit
pentru Rădulescu. Acelui X i-aș trimite neologismele de la D, să le lucreze
el, și apoi aș izbi alternativ: în Rădulescu cu BA, în X cu DA, în Rădulescu
cu BE, în X cu DE etc. Cheltuielile nu s-ar mări decît cu foarte puțin,
căci cei 200 fr. ar trece de la Gălușcă la X, iar corectorul Pavelescu ar
putea vedea amîndouă corecturile.
Oare să nu se poată afla între profesorii secundari din București un
astfel de om, care să aibă numai interesul necesar pentru limbă și gîndire
logică, căci pentru a redacta neologismele nu se cere vreo pregătire filo-
logică, și eu dealtfel voi revidea ce-a lucrat. Ionică îmi scria de Șapcaliu,
și-mi spunea că și d-ta te gîndiseși la el. Dar... cea dintîi condiție e:
putere de muncă’neîntreruptă, fără amînări, și mi se pare că dl. Șapcaliu,
de care n-am auzit dealtfel decît lucruri bune, nedînd dovadă pînă acuma
de ea, cu greu o va face de aci înainte.
Te rog gîndește-te la planul acesta. Eu aș vrea să mă știu mereu dator
a da manuscris îa tipar, căci acuma sunt cu așa mult material înaintea
lui Rădulescu, încît încep, fără să vreau, să migălesc și eu lucrarea, avînd
vreme pentru aceasta. Mi-ați făcut observația la coala 16 că nu trebuia să
dau, așa exact, unde se pronunță ăripă și unde aripă. Dacă tiparul mi-ar fi
cerut manuscris, desigur că nici nu mă apucam de munca migăloasă și poate
inutilă de a cerceta cele 12 J ahresberichte ale lui Weigand, pentru ca s-o pot
spune. Aceasta-i numai un exemplu care arată cum, în mod fatal, lucrarea
se tărăgănează — fără de a fi neactivitate în vreo parte — după sistemul
actual. Cu acel X aș merge, probabil, chiar mai repede decît cu Ionică,
care, oricît l-am împinge, cu greu l-am face mai sprinten. Și ce frumos ar fi
469
dacă am putea da 4 fascicole la an = 320 pagini, și ce pagini! Pe lîngă
toate acestea, avantajul că lucrarea ar rămînea unitară, fiind făcută, în
cea mai mare parte, de același redactor.
Tocmai acest lucru m-a făcut însă ca să nu-i împărtășesc lui Ionica
planul acesta și ți-1 comunic și d-tale confidențial. Mi-e teamă să nu crează
cumva că am vrea să micșorăm partea lui de redactare și să-1 scoatem cu
totul de la un volum întreg! E foarte susceptibil în privința aceasta și orice
frecare în mersul Dicționarului e bine să fie evitată. De se va găsi omul
— și ar fi bine să fie chiar un prieten al lui Rădulescu și un tînăr care
a crescut în școala cumpătată a d-lui Maiorescu —, va fi mai lesne să ne
înțelegem.
Te rog trimite-mi două vorbe, să știu ce poziție iei d-ta și dacă sînt
nădejdi de împlinire pentru acest plan, în care mie îmi pare că e cel mai
bun mijloc de a apropia sfîrșitul, mult dorit de noi toți al, Dicționarului.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
P.S. Mult m-aș bucura dacă mi s-ar trimite și mie Hora din Cartai,
precum și cele cîte 2 ex. din no. 2 și 3 al bibliotecei „Din viața poporului41,
ca să dau glosarele la tăiat. Cineva — nu știu cine — mi-a trimis Călăuza
tipografului de G. lonescu. Poate se găsesc la Gobl două exemplare ale
coalei din urmă, ca să se taie și lipească și glosarul de termeni de tipografie.
Chiar și cumpărîndu-se 2 ex.; ar fi mai ieftin decît dacă s-ar copia. Lucrarea
bibliografică ai primit-o. Să se continue în același mod?
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59182. S 1 (72)/D VII
77
Cernăuți, 21 I 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ieri m-am reîntors de la Berlin—Leipzig—Dresda, după o absentare
de 12 zile. Am mai fugit o leacă de fișe și dicționare și am răsuflat puțin
aer curat. La Berlin Lam cunoscut pe Tiktin și am făcut cunoștința lui
Tobler L Audiind un curs al lui de sintaxă franceză, mi-am adus aminte
de timpurile fericite cînd puteam să ascult cursuri și nu trebuia să le fac.
Cu Pârvan, care mi-a vorbit foarte duios de prietenia ce i-o arăți, am petrecut
cîteva sări frumoase. Ce bine-ți prinde cînd vezi împreunată atîta știință
de carte cu minte sănătoasă și cu bun simț. Mi-a arătat multe descoperiri
importante ce-a făcut, și în jumătatea de întunerec a unei sări frumoase
ne-am plăsmuit vremile strămoșilor noștri din cîteva notițe istorice și din
două trei cuvinte . . .
Sosit acasă, am găsit-o pe soția mea în pat. Urmările unei influențe,
la patru săptămîni după naștere — o fetiță —, care se manifestă în dureri
crîncene de cap. Anemie, crede medicul. Cînd toată mulțumirea unui om se
concentrează în familia și în lucrările sale, atunci liniștea zdruncinată din
cauza uneia se reflectă și asupra celorlalte. Nădăjduiesc însă că în curînd
va fi iarăși bine.
470
Pentru coaiele din Dicționar îți mulțumesc frumos. Au sosit după mine,
așa că mi-au fost retrimise aici. Un exemplar l-am trimis azi lui Meyer-
Lubke, voind să aflu sfaturile lui. Celălalt l-am ținut pentru mine. I-aș
trimite bucuros lui Tobler și lui Schuchardt cîte un exemplar, dar cred că
în curînd vor apărea fascicolele.
Lacea și Gălușcă lucrează înainte, dar e afurist de mare și litera B,
așa că se urnesc și ei încetișor.
La Leipzig am cunoscut pe un tînăr Capidan, aromân de origine, care
a făcut tocmai acum doctoratul din filologie, după 3 ani. Mi-a făcut o
impresie cît se poate de bună. Oamenii aceștia din Orient sunt meniți să
dea filologi buni; știe de-acasă bulgărește, grecește, albaneză și turcească
Iți atrag de acum atenția asupra lui, căci n-ar trebui pierdut din ochi.
Weigand vrea să-l angajeze ca asistent în seminarul lui pentru vreo 2 ani.
îi vor prinde foarte bine, pentru ca să aprofundeze, la Leskien, slavistica.
Voi căuta să am legături cu el.
înainte de plecare am avut satisfacția să primesc spre cenzurare întîia
lucrare de doctorat a unui elev al meu. Am rămas foarte mulțumit de ea
și m-a cuprins mirarea cum în trei semestre neîmplinite, în decursul cărora
a urmat cursurile mele, a izbutit să se lase de toate prejudețiile cîștigate
înainte și să dea o lucrare într-adevăr bună și serioasă. A urmărit rotacismul
în Codicele Voronoțean și în Psaltirea Șcheiană, ocupîndu-se în același timp
cu semnul 4. Rezultatele sunt surprinzătoare prin ingeniozitatea argumen-
tării și prin noutatea lor. Adevărat că unele din ele, precum localizarea
Psaltirei Șcheiene și părerile despre autorul ei rămîn discutabile, dar sunt
la tot cazul vrednice de luare aminte. Lucrarea întreagă, scrisă românește,
ar da cam 4 coaie de tipar în Anale. Ați fi aplecați s-o tipăriți la Academie?
Acesta ar fi un început, un fel de urmare a seminarului din Cernăuți, fără
pretenția de a apărea ca publicație periodică și cuprinzînd numai cele mai
bune lucrări. Fiind publicată pînă la sfîrșitul anului școlar, ea i-ar da dreptul
la o bursă cu ajutorul căreia ar putea să-și urmeze studiile în străinătate. [...]
Dacă ești învoit îți voi trimite sau d-tale sau secției literare lucrarea
îndată ce va fi copiată.
Exemplarul din Bobb l-am primit. La Lipsea am comandat cîteva cărți,
ediția VII din Georges, un dicționar turcesc și 2 bulgărești, anticar. îmi
trebuiesc la Dicționar. Dacă însă ar fi prea scumpe, le-aș cumpăra pentru
seminar. Foarte de trebuință îmi e continuarea de la dicționarul lui Tiktin
D—I (în 3 ex., 2 de tăiat), apoi continuarea de la: Archivio glottologico
(de la voi. XIV, fasc. 3), de la Rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika (de la
„Koji“ încolo) și Șezătoarea din Fălticeni, de la voi. VI încolo. Cred că aceste
3 din urmă, fiind Academia abonată, de cînd cu Philippide, la ele, le aveți
la București.
Dorindu-ți toate cele bune în anul care a început, sunt al d-tale devotat
și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59183. SI (73)/D VIL
1 Adolf Tobler (1835—1910), cunoscut romanist elvețian, profesor la Berlin (din
1867), membru al Academiei germane de științe și al Academiei Române (1875).
471
78
Cernăuți, 28 I 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Nu crede că bîrfitorii și scrisele lor m-au alungat la Berlin. Cînd cineva
își face o casă cu fațada spre stradă, trebuie să fie pregătit că se va opri
lumea și va vorbi despre ea — mai ales aceia care n-au izbutit să-și clă-
dească înșiși o locuință. Iți mărturisesc sincer că de „colegii“ mei din țară
nu-mi pasă deloc; singura mea grijă e ca d-voastră, de la Academie, să fiți
mulțumiți cu ceea ce vă dau. Cît timp am aprobarea d-voastră, zic vorba
ăluia: luna trece, cîinii latră! și nu mă sinchisesc de patimile care izbucnesc
în jurul meu.
Am plecat la Berlin ca să-mi vin puțin în fire. Munca întețită din vară
— căci vacanțe, propriu-zis, n-am avut — pînă la Crăciun mă obosise. Fiind
acasă, deși erau vacanții, nu puteam să mă dezlipesc de fișele de Dicționar,
și obiceiul mă ducea în fiecare dimineață la biroul plin de cărți. Am trebuit
să fug dar. Și nu-mi pare rău. Revederea lumei cu orizonturi largi, în care
am petrecut 10 ani ai tinereții, mi-a făcut nespus de bine. Am luat, cu
răbdarea americanilor, muzeele de-a rîndul, am lăsat iarăși să-mi toarne în
suflet frumosul pînzelor lor pe toți acei maeștri ai Italiei și ai Olandei, cu
care am petrecut de atîtea ori ceasuri de fericire, m-am oprit iarăși ca să
admir știința unui van Eyck și m-am lăsat răpit de fantazia fără margini
a lui Lukas Kranach. Seara mergeam la teatre și concerte, de care eram
atît de însetat. Văzînd pe Tobler, care m-a primit foarte prietenește, pe
Weigand și pe Tiktin, am mai auzit cîte-o părere nouă și-n ale filologiei.
Mult folos am avut din discuțiile cu Pârvan. în fața unui om care vede
lucrurile atît de limpede, ți se deschid de multe ori ochii asupra unor lucruri
la care te gîndeai înainte numai foarte de departe.
întrămat pe deplin sufletește, m-am întors acasă. Aici am găsit, precum
ți-am scris, griji și suferințe. Soție-mea e încă și azi în pat, dar merge, slavă
Domnului, spre bine. Lucru s-a îngrămădit în absența mea, așa că săptă-
mîna trecută a fost un timp de sforțări mari pentru mine. între altele, mă
rugaseră de mai nainte cei de la „Societatea pentru literatură și cultură“
de aici să le fac un proiect de statute noi, cu vederi mai moderne. Numai
D-zeu știe cîte ceasuri mi-am răpit din timpul destinat odihnei, ca să le fac
într-adevăr un lucru bun, cu cîtă dragoste am muncit ca să pot să fiu de
ajutor și acestor oameni, în mijlocul cărora m-a zvîrlit soarta. în zadar!
Duminecă, la adunarea generală, s-au sculat cei fără căpătîi, care caută să
zădărnicească lucrurile de dragul opoziției, în ciuda celor care muncesc, din
instinctul omului decăzut. Patru ceasuri de discuție stupidă „generală“
și, după patru ceasuri, un truc: lipsesc doi inși din numărul recerut de
statute, deci ... se amînă.
Te apucă uneori zgîrciuri la inimă cînd îi vezi cum se zbat în zădăr-
nicie. Ai vrea să îi ajuți, le întinzi mîna, fără să ceri nici o recompensă,
numai din tragere de inimă și ei te bănuiesc că ai gînduri ascunse!
472
Oricît aș fi de optimist din fire, încep să deznădăjduiesc [. ..]Mietot
mai limpedemi se deschide o singură cale: să-mi restrîng deocamdată acti-
vitatea asupra elevilor mei. De-mi va reuși să cresc la Universitate o gene-
rație de români, buni, cu dor de muncă dezinteresată, sunt convins că n-am
stat în zadar în Bucovina.
Am primit coaiele din Tiktin. Mulțumesc. Tot astfel am primit și coaiele
din urmă ale Dicționarului. Avînd acum un exemplar complet al meu, voi
trimite azi pe al ’doilea lui Schuchardt, voind să aflu părerea și sfaturile
sale. Scrisorile de la Meyer-Liibke și Schuchardt ți le voi trimite d-tale,
ca să afle și Academia părerile lor. Alătur chitanțele, între care două de la
librăria Pardini, pentru 3 cărți românești care se extrag și o Biblie franceză,
pentru extragerea Tetraevanghelului publicat de Gaster, care-i citat în Biblio-
grafia lui Phil[ippide], pentru care nu există însă fișe (ca și pentru alte
lucrări dealminteri). L-a extras dl. Lițu, dînd totdeauna și pasajul cores-
punzător francez.
Am auzit de la Tiktin că se prepară în București o retipărire a Paliei.
E adevărat?
încă ceva, confidențial. Mi se pare că Rădulescu, în conștiențiozitatea
sa, merge ceva cam departe. Văd că în timpul din urmă a introdus în dic-
ționar foarte multe neologisme, luîndu-le din Enciclopedia română. I-am
scris că nu face pentru Dicționarul nostru. Ele nu se găsesc bunăoară nici
în dicționare franceze, ca a lui Hatzfeld-Darmesteter, fiind termini prea spe-
ciali. Orice ramură științifică are mii de termini, pe care nu-i cunosc decît
specialiștii, care însă nu pot fi numărați între cuvintele unei limbi. Enci-
clopedia trebuie să-i dea, firește, Dicționarul nu. Așa însă cum face Rădulescu,
Dicționarul nostru va deveni o reeditare a Enciclopediei. N-am primit încă
corectura din urmă la coala 10, așa că nu știu încă dacă s-a conformat
sfaturilor mele. La caz că nu, îți voi mai scrie în privința aceasta, pentru
ca să-i propuneți d-voastră, în Comisie, să fie ceva mai economicos cu ter-
minii științifici; altminteri crește Dicționarul peste măsură.
în general, trebuie să fim cît se poate îngrijați ca să nu-1 mai mărim.
De aceea m-a surprins puțin hotărîrea Comisiei, de a primi și termini ca
„altaic“ etc., adecă adjective de la nume proprii. Eu mi-am dat foarte bine
seama cînd le-am exclus. De ce am primi pe „altaic“ sau „constantinopo-
litani“ și n-am primit pe „botoșănean“, ,,abrudean“, „brașovean“ etc., care
în limba de toate zilele, în mod firesc, sunt cu mult mai întrebuințate, ca
celelalte? Dacă le primim însă și pe acestea, nu mai sfîrșim, căci orașele și
localitățile române sunt nenumărate și de la ,,brașovean“ se mai derivă și
„brașovenesc“, „brașovenește“ etc. Deoarece n-am fost întrebat de Comisie
în privința acestei inovații luate, n-am crezut că mi se cade să mă exprim
asupra ei, cu atît mai mult, cu cît ea se referă la partea de redactare a lui
Rădulescu.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59184. S 1 (74)/D VII.
473
79
Cernăuți, 11 II 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc să răspund la hîrtia trimisă. Alătur lista adreselor. Subt A
sînt indicate revistele de specialitate. Subt B — filologii străini. De la cei
mai mulți din ei aștept cu siguranță recenziuni; de la toți, scrisori cu sfaturi
folositoare pentru redactarea Dicționarului. Deoarece nu cred că ei vor scrie
de-a dreptul Academiei, cred că e bine ca în fascicola I să se alăture carta
mea de vizită, cu adresa. Spre scopul acesta alătur cărțile de vizită, pe dosul
cărora am însemnat cu creionul numărul curent din listă, ca să se trimită
nemților, nemțești și românilor românești. Urmează C — filologii români.
N-am alăturat’cartă de vizită pentru dl. Densusianu și pentru colaboratori.
Dl. Gălușcă și dl. Lacea m-au rugat în scris să insist ca Academia să le
trimită mai multe exemplare. Am propus cîte 3. Dl. Rădulescu va cere direct.
Vă rog ca să-mi dați și mie 10 exemplare, dintre care 3 să mi se trimeată,
iar 7 să mi se rezerve. La urmă, sub D am dat adresele cîtorva dintre cei
ce mi-au trimis foarte multe și frumoase comunicări. Trimițîndu-li-se Dicțio-
narul gratis nu se face numai un act de recunoștință, ci vor avea și un
punct de orientare pentru comunicările lor viitoare.
îți poți închipui cu cită bucurie am primit vestea despre aflarea manu-
scriptelor (comunicările) lui Hasdeu. Deși cred de prisos s-o mai spun, adaog
totuși că fișele ce se vor extrage trebuie să aibă forma celor de pînă acuma:
mărimea 1/32 dintr-o coală. Sub cuvîntul respectiv subliniat (verbele la
infinitiv) în ortografia Academiei, urmînd apoi exemplul aidoma, scris și
cu toate datele necesare (cine comunică, de unde e ?). Exemplele să se extragă
cît mai complete; la redactare voi lăsa apoi ușor ce e de prisos afară. Cel
ce va extrage cuvintele să fie băgător de seamă asupra împrejurării că în
explicările ce se dau sunt cuprinse de multe ori cuvinte mai prețioase decît
cel explicat; și pentru acestea vor trebui făcute deci fișe. Cred că mai e
necesar să mi se trimeată în urmă mie mss. (legate), ca să am putința
de a controla.
Va mai trebui adăogată, cred, la începutul uneia dintre fascicolele
viitoare, o listă a celor care au trimis comunicări, cu indicațiile necesare
geografice asupra satelor din care au venit. Aceasta s-ar putea face tot la
Academie.
Nu mi-ai scris nimic, dacă ai primit ultima expediție de manuscris
AR—ARI. Te rog să-mi trimiți un cuvințel, ca să mă liniștesc, căci e apăsă-
toare grija că munca unor luni s-a putut pierde. Zilele acestea voi trimite
și manuscrisul lucrării: Despre nazalare și rotacism in textele vechi de A. Pro-
copovici, pentru a se publica în Anale, Nu știu, face să scriu o introducere,
în care să spun că e întîia lucrare a seminarului din Cernăuți, să mă exprim
asupra rezultatelor obținute în lucrare și să adaog că vor urma și altele?
Un sfat în privința aceasta mi-ar fi foarte prețios.
Cu privire la chestia neologismelor care nu încap în Dicționar, despre
care am pomenit în scrisoarea trecută, ne-am înțeles deplin cu Rădulescu.
Acum i-am propus să scoată afară și cuvintele acelea care, deși circulă în
474
limbă, încă nu s-au împămîntănit și limba n-a fost în stare să le asimileze
precum: high-life, leit-motiv etc. îmi pare nu știu cum și cred că nu se face
bine într-un Dicționar românesc să scrii „ampere (Fiz.) . . . citește amper!“
E o chestiune grea, care ar trebui poate adusă înaintea Comisiei.
Am primit de la Meyer-Liibke o scrisoare și de la Schuchardt două
cu privire la coaiele din Dicționar trimise. Ele sînt foarte prețioase pentru
mine, căci mă apără contra oricărui atac ce va veni dintr-o anume parte.
Nevoind să intru în polemici cu cei ce vor scrie rău — desigur — despre
primele fascicole, voiesc să arăt la timpul său Academiei aceste scrisori care,
prin autoritatea celor ce le-au scris, mă apără deplin.
Un lucru vreau să relevez de acum. El atinge forma exterioară a Dicțio-
narului. în privința aceasta Schuchardt îmi scrie: „Der Druck ist sehr gut;
die Zeilen stehen freilich ein wenig eng aneinander, aber das war wohl
kausm zu vermeiden: Mich stort nur eines: dass die franzbsische Ubersetrung
in densalben Typen erscheint, wie die rum. Zitate. Sie sollten irgendwie
von aliem Rumanischen unterschieden werden, umsomehr als die Gânse-
fiisschen oft genug versagen (s.z. B. adeverii, afundă) — man darf sich nicht
damit entschuldigen, dass der Druck dann zu « unruhig » wiirde“ E ade-
vărat. Traducerea franceză ar trebui să se deosebească de citațiile românești;
mai ales în corpul articolelor e supărător, cînd imediat după traducerea
franceză a unui idiotism urmează, cu aceleași caractere, o citație românească.
Aceasta am simțit-o și eu de mult și îmi pare bine că o relevează chiar
Schuchardt, care e desigur, din toți filologii de azi, cel care a lucrat mai
mult cu dicționarele și știe deci aprecia orice privește și forma exterioară.
Afară de aceea, e prea multă literă cursivă în Dicționar. Bine ar fi deci
dacă am putea înlocui tot ce-i franțuzesc cu altă literă. însă cu ce fel?
Eu nu știu. Cu spațiată nu merge, cu literă grasă încă nu, căci ar fi prea
pistriț tiparul. Am scris lui Rădulescu să întrebe pe Gobl, care va fi știind
mai bine. Dacă se va afla un mijloc de a ocoli inconvenientul acesta, va fi
poate bine să se ceară aprobarea Comisiei.
Dl. Simionescu-Rîmniceanu în Berlin, văzînd coaiele, mi-a făcut altă
observație justă: e prea puțin spațiu alb la stînga, așa că atunci cînd
volumele — groase! — vor fi legate, se va ceti greu începutul șirului. (Acesta
e de ex. și un defect al dicțion. gen. Hatzfeld-Darm.) Nu s-ar putea oare
mișca zațul puțin mai spre dreapta? Dacă nu, n-ar fi bine să se facă șirele
cu cîte 3—5 litere mai mici?
Mă grăbesc să închei scrisoarea, căci trebuie să termin azi corecturile
trimise de Rădulescu.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59185. S 1 (75)/D VII.
[Traducere]
1	Tipăritura este foarte bună; rîndurile sînt într-adevăr un pic prea apropiate, dar
aceasta aproape că nu a putut fi evitat. Mă deranjează însă ceva: că traducerea franțu-
zească apare sub aceeași formă cu citatele românești. Ar fi trebuit să se deosebească de
toate cele românești cu atît mai mult cu cît ghilimelele adesea lipsesc (așa spre exemplu
adeverii, afundă) — nu este îngăduit a se scuza prin aceea că tiparul a fost „prea instabil".
475
80
Cernăuți, 26 II/IO III 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Bartoli îmi scrie că prof. Parodi din Florența se ocupă serios cu limba,
română. Nu-1 notasem pe lista celor cărora să li se trimeată Dicționarul,
căci îl știam numai din studiile sale de filologie italiană și franceză. Te rog
deci să îl adaogi și pe el pe listă: Prof. E. Parodi, Firenze, Universita *,
cu atît mai mult, cu cît prepară tocmai acum o lucrare mare despre limba
română. Totodată va trimite, precum îmi scrie Bartoli, Academiei Bulletino
della Societă Dantesca, pe care acuma îl dirijează el și publicațiile delV Istituto
di studi superiorie di perfezionamente (= Universitatea din Florenza), cu
rugarea să primiți schimbul lor cu publicațiile Secțiunii literare. Deși nu
e nevoie s-o mai spun și eu, vă rog să-i împliniți cererea.
Tare mult m-aș bucura dacă celor înscriși de mine pe lista adreselor li
s-ar trimite cît mai degrabă cele 2 fascicole dintîi, căci mă aștept la atacuri
vehemente din Iași și București, cărora n-aș vrea să răspund altfel, decît
lăsînd pe cei ce stau în fruntea romaniștilor să vorbească.
Au incurs abonamente multe la Dicționar?
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., coresp. ino. 59186. S1(76)/DVII.
81
Cernăuți'], în 4/17 III 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de azi îți trimit o poză cu odaia Dicționarului, ca să vezi
unde se plăsmuiește. în față e dulapul cu fișele; pe păretele care nu se vede
e al doilea la fel.
Ați fost cam nemiloși cu „tăiatul“ de pe lista care vi-am dat-o. Străinii
pe care vi i-am numit se ocupă toți cu limba română și mi-ar fi putut
da indicații prețioase. Dar, pe de altă parte, pot să-și cumpere cartea care
e extraordinar de ieftină!
Să nu crezi că mie personal îmi fac mult sînge rău criticele! Eu știu
că muncesc cît pot de bine, de aceea nu-mi pasă. Mi-e numai ca Academia
să nu le ia prea în serios. Greșeli sunt și nu pot lipsi. Cînd însă se scot
numai acestea la iveală și din țînțar se face armăsar, atunci s-ar putea
ușor ca unii din membrii Academiei să-și facă o idee rea despre carte. Mai
ales vor fi, precum prevăd, grave acuzațiile de greșeli de franțuzește. Deoarece
nu mi-e de persoana mea, care-i acoperită dealtfel prin faptul că Rădulescu
* Cuvîntul a fost șters cu altă cerneală în mss. probabil de loan Bianu. în scrisoarea
din 4/17 III 1908 S. Pușcariu face referire la acest lucru.
476
a luat asupră-și răspunderea pentru traducere, ci de reușita Dicționarului,
ar fi bine să te mai gîndești o dată la ceea ce ți-am scris: nu s-ar putea
găsi un francez de naștere — îți pomenisem de Drouhet (pe care nu-1 cunosc
personal) — care să ia asupră-și să facă traducerea scutindu-mă și pe mine
și pe Rădulescu de multă pierdere de vreme, și opera de greșeli inevitabile?
Rădulescu îmi scrie că un coleg al lui, profesor și francez născut în Franța
i-a oferit serviciile, începînd cu coala 10. Numai cît serviciile acestea pot
să înceteze cînd ți-e lumea mai dragă, cînd nu sunt în același timp un
angajament, în schimbul unei plăți, care poate fi mică, nefiind munca prea
mare. Mai bine ar fi, noi să fim cu totul scutiți de a da traducerea, care
lui Rădulescu îi răpește prea mult timp și încetinește tare lucrarea.
Cred că ar trebui la neologisme să nu se dea toate derivatele, precum
propusesem în introducerea mea. Weigand îmi scrie că mulțimea cea mare
a neologismelor împiedecă căutarea în Dicționar. într-adevăr, dacă, pe lîngă
anchetă, se dă verbul anchetă, cred că ajunge, și ânchetat, anchetare sînt de
prisos. Tot așa adjective în -ie, în -bit etc.
Parodi e profesor al Institutului „di studi superiori a di perfiziona-
mento“ din Florența. Am scris Universită, căci are rangul unei universități
și-i mai scurt.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
P.S. Unul dintre ajutoarele mele, I. Grămadă, neîmplinindu-și luna
trecută datoria, l-am casat și nu i-am plătit. Academia are deci la mine
buni 30 fr. O parte din aceștia îi voi da pentru prefacerea a 50 de cutii
de fișe. Asupra restului vă rog să dispuneți, ev[entual] să-i substrageți din
banii pe luna viitoare. Începînd cu luna aceasta partea lui Grămadă o vor
face ceilalți doi: Lițiu și Brăteanu, foarte conștiincioși amîndoi, și vor trimite
deci chitanțe de cîte 451. (două, în loc de 3 a 30 1.)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59187. SI (77)/D VII.
82
Cernăuți, în 19 III)! IV 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur cererea către Comisiune și o chitanță de fișe. Peste cîteva
zile trimit un voluminos pachet cu manuscript pentru Dicționar.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1904—1911, f. 247.
477
83
Cernăuți, 28 III/10 IV 1908 Strada Școalei 10
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit azi prin librăria Pardini la adresa d-tale un pachet cu 800
pagini manuscript și 3 cutii de fișe, cu rugarea să-1 dai lui Rădulescu și
să-mi trimiți două vorbe cu privire la primirea lui. Te rog să-mi trimiți și
2 exemplare din: Gr. Grigoriu-Rigo: Medicina poporului. Memoriul II: Boalele
vitelor, ca să dau la tăiat și lipit glosarul de la sfîrșit.
Societatea studențească „Bucovina“ vi-a trimis o rugare ca s ă le tri-
miteți publicațiile, și pe mine m-au rugat să-ți scriu d-tale, ca să mijlocești
trimiterea lor.
în luptele bucovinenilor am cercat în două rînduri să intru ca împă-
ciuitor. Acum însă am renunțat la orice amestec și mi-am concentrat toată
activitatea asupra Dicționarului și. a catedrei.
Sărbători fericite! Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59188. SI (78)/D VII.
84
Cernăuți, în 31 III/13 IV 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
I-am	atras și	eu	lui	Procopovici	atenția	asupra acelorași lucruri și
i-am dat	sfatul să	le	schimbe înainte	de a le	trimite Academiei. Tinerii,
fiind mai	bătăioși	de	fire,	își închipuie că cine știe ce folos aduc științii
dacă găsesc cîte o vină	celor	ce au lucrat	înaintea	lor. Am făcut deci ceea ce
profesorul trebuie să facă cu elevul său, să-1 sfătuiască; am crezut însă
că n-am dreptul să introduc cenzură și am lăsat la discreția lui să facă
modificările. Mai tîrziu se va convinge însuși că dacă n-am avea textele
transcrise așa cum se putea mai bine, n-am putea să ajungem cu încetul
nici la cunoștința cum ar fi mai bine să se transcrie.
Te rog deci să crezi că nu mă identific absolut cu aceste păreri ale
elevului meu și că am chiar unele rezerve față de rezultatele la care a ajuns,
în general însă, cred că lucrarea e bună. „Nazalarea“ de asemenea n-o iau
pe suflet, ci voi scrie de aci încolo și eu „nazalizare “; spre deosebire de
Pumnul — Sbiera eu caut să-mi îndrept greșelile de limbă, pe care le fac
fără voie.
Azi au început vacanțele Paștelor. Mai răsuflu și eu puțin acuma.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P — 4 — 1907—1913, f. 20.
478
85
C\ernăuți\, în 16/29 FI 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de azi voi trimite pe adresa Academiei un pachet de manuscris
și trei cutii de fișe pentru Rădulescu. Totodată te rog să comunici casieriei
că adresa lui Procopovici e: Alecu Procopovici, profesor, Cernăuți, strada
Reședinții. (Am primit tocmai acum de la dl. luga o poștală, ca să-i dau
adresa lui P.)
De vineri într-o săptămînă, sfîrșindu-se și acest semestru plin de greve
studențești, voi pleca la Bran, unde voi fi, după o scurtă ședere la Brașov,
la 1 iulie st. v. (Tdrcsvâr, lîngă Brașov). Abia aștept să dau de puțină
odihnă. Șase săptămîni mi-am propus să nu pun mîna nici pe creion și
să trăiesc ca un analfabet, pentru ca de la mijlocul lui august să mă apuc
iarăși de lucru.
Dorindu-ți odihnă și petrecere plăcută în vacanțele ce încep, sunt al
d-tale recunoscător și devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59189. S 1 (79)/D VIL
86
Bran, în 2 VIII 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit azi o scrisoare din Bucovina pe care ți-o alătur. Necunoscînd
pe gospodarul V. Ciocîrlă nu pot să-ți dau nici un amănunt despre el;
cred însă că dl. Tofan e convins că recomandă o elevă vrednică de a fi
primită la Instit. Oteteleșanu.
De ieri a sosit Lacea la Bran și cu zintîi ne-am apucat iarăși de lucru,
după o lună de odihnă. Păcat că întreaga lună trecută a plouat și tocmai
acum, cînd ne-am înjugat la lucru, s-a făcut o vreme minunată, care ne
ispitește s-o luăm razna prin munți. Gălușcă a rămas anul ăsta la Halle;
ceilalți colaboratori lucrează acasă la ei.
Dorindu-ți vacanții frumoase, d-tale și familiei d-tale, devotat și recu-
noscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59190. SI (80)/D VII.
479
87
Bran, în 14 VIII 1908
Știrea că vrei să vii la Bran mi-a cauzat o vie bucurie. Legătura cea
mai plăcută e: înnoptezi în Brașov și iai dimineața o trăsură care te aduce
pentru cca. 7 fl. în 2 1/2 ore, și seara te înapoiază la Brașov (24 km).
Aceasta pentru cazul că vii cu familia. Dacă vii singur îți recomand altă
legătură: pleci cu trenul de 8 (București), sosești Brașov la 2,18. Aici ai
vreme 2 ore de stat. Iei deci tramvaiul < poți pleca și din gara cea mare
de-a dreptul la Zîrnești (Tohan), dar ar trebui să aștepți pînă la 4 > *
intri în oraș, zăbovești pînă la 3,40 și iei din piața Brașovului tramvaiul,
care te duce la gara Bartolomeu, de unde pleci cu trenul la 4,16 pînă la
Tohanul-vechi (o stație înainte de Zîrnești). Acolo te voi aștepta cu o trăsură
și te voi aduce la Bran (7 km), unde vom sosi înainte de 6 ore. Aici vei
avea o odaie curățică la hotel și vei sta pînă cînd vei avea plăcere. Va
trebui numai să știu de mai nainte ziua sosirii d-tale (telegramă: Sextil
Pușcariu, Tdrcsvâr).
Cum e acum vremea aceasta minunată, sunt sigur că nu vei regreta
de a fi venit la Bran. Dicționarul, reprezentat prin Lacea și prin mine,
va fi mîndru să te poată primi.
în chestia cursurilor de vară, iată pe scurt deslușirile ce ți le pot da.
De vreo doi ani s-a tot agitat chestiunea astor fel de cursuri pentru românii
din Austro-Ungaria. Cel care le-a propus și a stăruit mai mult pentru înfiin-
țarea lor e dl. Tofan. El a vorbit cu dl. lorga, care i-a spus că le va face
și fiind astă-primăvară în București, a vorbit și cu dl. Haret. Tofan necu-
noscînd împrejurările își închipuia că dl. Haret îl va angaja în primulrînd
pe dl. lorga să țină cursuri. Lucrurile au venit însă altfel. Dl. lorga a făcut
cursuri la Vălenii de Munte, iar dl. Haret le-a înființat la Iași. Bucovinenii
au ajuns într-o grea dilemă: le-au cerut de la doi, nu puteau deci să refuze
pe nici unul. înainte de a pleca eu din Cernăuți tocmai m-a întrebat Tofan
ce să facă. I-am spus că oficios vor trebui să meargă la Iași — unul, și
altul poate merge și la Vălenii de Munte. Am plecat apoi și nu știu ce-au
făcut. Am rămas însă f. surprins și neplăcut atins cînd am cetit în urmă
numele celor ce au făcut cursuri în Iași. D-tale pot să ți-o spun verde că
am găsit că e nepotrivit de a da bucovinenilor ca dascăli de vară pe un
Hecht—Ibrăileanu—Botez, despre care poți presupune cu siguranță că vor
vorbi de-a dreptul sau indirect de rău pe cel ce e menit să le fie bucovi-
nenilor profesor acasă la ei.
Amănunte n-am. Nu știu nici cîți bucovineni au fost la Iași, nici cum
au fost mulțumiți de profesorii lor.
Așteptîndu-te cu siguranță în Bran, sunt al d-tale devotat și
recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59191. SI (81)/D VII.
* Fraza cuprinsă între paranteze ascuțite a fost scrisă de Pușcariu în subsolul
epistolei sale.
480
Perpessicius
A1 e xa 11 d r u p ] p ] j p p j (j e
A. Philippide către loan Bianu

Matilda Foni
Pot ru J>oni
<< un < < v:»<! t; * S ; X - 8 h
josif P°Po/ici cătrc f' Biailu- Scrisoarea (lin 20 niai/2 iunie 1911
autografă:
al Bibi.
Pușcariu. Fotografic cu însemnare
nepoțelul. VI. 1902'. (Cabinetul de stampe
Mosicului,
Acad.’ R.S.R.)

Prima filă a scrisorii lui Sextil Pușcariu
Sextil Pușcariu către loan Bianu	către I. Bianu, datată 3. VII. 19()6

88
Brașov, în 7 X 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Poștala d-tale am primit-o azi aici, în Brașov, unde m-am întors din
Viena. Am fost o săptămînă în metropolă, trebuind să trec pe la minister
în afacerea numirii mele de profesor ordinar, care se pregătește pentru
Anul nou. Marți voi pleca la Cernăuți, de unde imediat îți scriu în chestia
cărților. Tot atunci voi reîncepe lucrarea Dicționarului, pentru care am
o parte bună de mss. gata și aproape 2 coaie noi corectate de tipar.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
P.S. In Viena am mai comandat cîteva cutii spre completarea dulapului
de fișe, căci acestea s-au înmulțit și nu mai aveam unde le ține. Cînd le
voi primi, vă voi trimite socoteala.
P.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59192. Si (82)/D VII.
89
Cernăuți, 10/23 oct. 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Iți răspund îndată, căci scrisoarea d-tale a atins o chestiune care mă
preocupă și pe mine mereu, care e deci răzgîndită din partea mea.
Dintre colaboratori, cei de aici lucrează sub ochii mei și-mi dau tot
lucrul ce li-1 cer. Am făcut cîteva schimbări, l-am scos pe cel ce nu lucra
îndeajuns: cei rămași muncesc bine munca migăloasă de așezat după alfabet
și de scos fișe noi după indicațiile mele. Poate peste vreun an să mă pot
și dispensa de unul din ei.
Lacea de asemenea lucrează bine și-și împlinește datorința în mod cinstit
de tot. L-am avut și acum o lună la mine în Bran și m-am convins că
lucrarea lui din urmă s-a apropiat atît de mult de forma definitivă încît la
litera B deja vor trece multe articole scrise de el, neschimbate la tipar.
Ionică mi-a devenit indispensabil și, la tot cazul, îmi dă ajutorul cel
mai mare, mai mult decît atîta, aș fi nedrept dacă n-aș repeta la orice
ocazie că el nu e numai un colaborator al meu, ci are o parte integrală
în redacțiunea Dicționarului. Dar voiesc să răspund scrisorii d-tale cu aceeași
franchețe cu care a fost scrisă: Ionică întîrziază foarte mult lucrarea. Defectul
lui e că e prea conștiincios, prea se pierde în amănunte. Tocmai în urmă
cu cîteva zile i-am scris iarăși, să nu caute să completeze prea mult articolii
mei. După ce am făcut selecția exemplelor, știind prea bine de ce las multe
afară, făcînd jertfe de detaliu pentru ca să fie articolele mai scurte, mai
repede isprăvite și mai concise, să nu să piardă în mulțimea chestiilor de
amănunt cele principale — după ce mi-am bătut capul o dată cu aflarea
481
formei definitive, vine el, la corectură, după luni de zile de la redactarea
mea și-mi recomandă să mai pun cutare sau cutare exemplu din Hasdeu,
din Tiktin etc., pe care eu anume l-am lăsat afară. Observațiile acestea mă
țin în loc, trebuie să revin asupra unor chestii absolvite pentru mine și
schimbă aspectul general al îmbrăcămintei ca niște petece, puse cu bună
intenție, dar de prisos. Cel ce cunoaște felul încet de lucru al lui Ionică știe
cîtă vreme pierde el mai cu seamă cu aflarea acestor părți de întregit. Dacă
s-ar restrînge el la aflarea termiriilor mai potriviți în definiție în sinonime
și la sporirea materialului cu exemple din graiul din Romania, necuprins
în fișe și necunoscut mie, ar fi mai bine.
La Ionică zăbăvesc colile — la tipografie e totdeauna mss. de al meu
pentru 3 coaie înainte, cel puțin — și, trebuie s-o mărturisesc, zăbava aceasta
are o influență și asupra lucrului meu. Dacă tipografia ar mînca mai mult
mss. aș pune poate mai puțină muncă în rotunzirea cursurilor universitare
(care încă anul acesta și cel următor sunt pentru mine noi) și aș da mai
mult mss. de dicționar. Cînd știi că zețarul cere, faci pe dracul în patru și
dai, cînd știi însă că el are hrană pe cinci luni înainte n-ai așa zor mare
și lucri mai încet, faci mai puțin în cele 4 ore de lucru la zi, pierzi mai
mult timp decît necesar cu urmărirea unei etimologii etc.
Dacă e să mergem mai repede, trebuie deci să-1 ușurăm pe Ionică.
Ți-am scris anul trecut o dată că ar fi bine să găsim pe cineva care să
ia cu totul asupra sa traducerea franceză, scutindu-ne astfel și pe Ionică
și pe mine de o grea parte a muncii și a responsabilității. Eu, de aicea,
firește, nu pot recomancla pe nimeni, cînd vei găsi d-ta pe cineva — bine-
înțeles, o persoană care să cunoască perfect amîndouă limbile, mai bine un
francez de naștere, și să aibă dragoste pentru un astfel de lucru — atunci
am găsit o soluție bună.
Nune venio ad for tissimum !
Cu Gălușcă n-am fost mulțumit. Lucra fără destulă dragoste pentru
Dicționar, nu era destul de exact și nu se acomoda indicațiilor pe care
i le-am dat în repețite rînduri. Cînd am văzut acest lucru, i-am dat neolo-
gismele, o materie mai ușoară și mai potrivită, pe care, fiind din regat,
o putea face mai bine decît Lacea. Cu alte cuvinte, i l-am trecut lui Ionică,
ca colaborator al lui, făcîndu-1 atent pe acesta asupra cusururilor lui Gălușcă.
Ar trebui deci cerut avizul lui Ionică asupra lui și anume, după ce Rădulescu
va fi văzut cum lucrează acuma Gălușcă, care mie mi-a promis că se va
îndrepta și se va acomoda cu totul cerințelor noastre. Dacă Rădulescu
e nemulțumit cu neologismele din C pe care le face acum Gălușcă, atunci
va trebui schimbat, cu tot regretul și cu toată situația neplăcută de a se fi
învrăjbit și cu prietenii de odinioară de la Iași.
înainte însă de a-1 schimba, trebuie să avem pe altul mai bun. Mie
deocamdată îmi ajunge Lacea; pînă cînd îl voi ajunge (e la sfîrșitul luiB),
pînă atunci nu-mi trebuie alt ajutor pentru lucrarea cuvintelor vechi. De
ajutor are însă nevoie Ionică pentru neologisme și ar fi bine să aibă pe
cineva cu care se înțelege și la mss-ul căruia să nu mai aibă multe de
adăugat. Dacă se poate, comunică-mi te rog numele celui pe care-1 ai d-ta
în vedere; aș ține mult să cunosc dinainte pe cel ce ar fi să lucreze la
Dicționar.
482
Aceasta e situațiunea. Dorința și grija mea vecinică e să mergem mai
repede: precum vezi însă, mersul lucrării nu depinde numai de la mine.
Din Bran și Viena m-am întors recreeat pe deplin, așa că acum voi
lucra cu mult spor. Pentru luna ianuar mi s-a promis înaintarea. în casă
am toată mulțumirea și fericirea pe care și-o poate dori cineva, așa încît,
dacă voi rămînea sănătos, nu mi-e teamă de încurcături externe. Pentru
șematisme am fost de 4 ori pe la Mitropolie. în sfîrșit mi s-a promis pe
mîne. Mi s-a spus însă că de cele vechi nu mai sînt. Cum le voi avea le voi
trimite prin Pardini pe adresa d-tale.
Alaltăieri a fost pe aici dl. Kalinderu cu Comisiunea monumentelor
istorice. Am fost mult împreună. Dată fiind deosebita grijă ce o poartă
Dicționarului, mi-a făgăduit că se va îngriji ca, înainte de „imprimaturu-ul
Comisiei, să revadă un medic, dl. Marinescu, terminii de medicină.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
5. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59193. SI (83)/D VIL
90
Cernăuți, în 7 XI 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
îndată după primirea poștalei d-tale, am fost la Pardini, cred că pînă
acum ai primit Inscripțiile lui Kozak, care ți s-au trimis încă în aceeași zi.
Mulțumesc pentru cele trimise relativ la „șepteliciu“. După forma-
țiunea cuvîntului am aștepta mai degrabă sensul de „al șaptelea“ (șaptele +
suf. iciu), deși, firește, e greu de admis de ce tocmai al șaptelea copil să
se numească cu un cuvînt deosebit. Sensul „copil de șapte luni“ e desigur
cel adevărat, rămîne de explicat formația.
Alătur acestei scrisori socoteala de la firma Maass din Viena pentru
dulapul cel nou de fișe, rugîndu-te să dispui să i se trimeată paralele de-a
dreptul, precum și o chitanță pentru suma de 16,65 cor. porto și adusul
(documentul alăturat) și în sfîrșit recipisa despre 2,66 cor. pentru Șema-
tismele trimise în 24/X. Aceste două sume din urmă le-am depus de la
mine, deci te rog a mi se trimite la adresa mea.
Dulapurile de pînă acum nu mai ajungeau căci, prin fișele tăiate din
dicționare, materialul s-a înmulțit cel puțin încă o dată pe atîta. Acum îmi
vor trebui încă cutii, căci pe cele vechi le-am transformat toate și am încă
multe fișe fără cutii. Nu mai știi d-ta cît a plătit Philippide pentru facerea
cutiilor? Aș vrea să fiu informat, ca să știu ce preț pot să dau. Voi avea
nevoie momentan de vreo 50—80 de exemplare.
Lui Rădulescu i-am mai scris și eu o scrisoare, în care i-am făcut
propuneri reale, cum să scurtăm lucrul ca să mergem mai repede, ceea ce
e si dorința lui, ca a tuturor. Pacostea e că materialul e colosal de mare;
483
ceea ce în împrejurări normale ar fi un avantaj să ai un material cît mai
bogat, la noi e un necaz, căci prelucrarea lui consumă muncă și timp.
Dar una e sigur: lucrul merge înainte ! Cînd vom putea să-1 facem să meargă
mai repede, fără să meargă mai rău, va fi și mai bine.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Pentru revistele vechi, asupra cărora mi-ai scris să-ți dau informații,
te rog să mă mai îngăduiești cîteva zile, căci sunt f. ocupat momentan cu
examenele de toamnă.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59194. S 1 (84)/D VIL
91
Cernăuți, 2/15 XI 1908, Strada Dominic 6
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu transportul noilor publicațiuni ale Academiei am primit și no. 2 și 3
din noua colecție „Din viața poporului românu (no. 1 n-a apărut încă?);
se prezintă foarte bine, tipar frumos, fără prea mult lux de spațiu alb și,
înainte de toate, o publicație necesară. Te felicit din inimă pentru ideea și,
nu mai puțin, pentru realizarea ei. Așa ceva e absolut necesar, și cei ce cîr-
tesc împotriva Academiei, se pot convinge — dacă sunt în stare de a primi
o convingere întemeiată! — că se lucrează în palatul din Calea Victoriei.
Colecția asta ar trebui să meargă mereu, mereu. Desigur că materialul nu va
lipsi, și dacă s-ar naște o stagnare în venirea din afară, ar trebui să se strîngă
materialul cel mult risipit prin diferite gazete (de peste munți), și reviste.
D-voastră, la Academie le aveți pe toate. Cîte comori nu sunt cuprinse în
ele și cît de lesne ar fi să se strîngă și să se retipărească acest material, cu glo-
sare, firește, după numele adunăturilor. S-ar face un serviciu uriaș cercetă-
torilor de limbă și obiceiuri.
Aștept cu nerăbdare exemplarele pentru tăiat. Te rog să dispui să se
trimeată astfel de lucrări, care privesc limba, literatura și istoria românilor
în cîte un exemplar, și pentru Seminarul român. Băieții încep să lucreze
acum și n-am parale (400 cor. din care să dau și premii la an!) decît pentru
procurarea celor mai necesare cărți. Voi face o cerere la guvern să primesc
o sumă de dotațiuni extraordinară pentru legarea publicațiilor Academiei,
și atunci voi face o listă din cărțile apărute pînă acum la Ac[ademie], pe care
ți-o voi trimite cu rugarea a mi se trimite și acestea la Seminar. Dacă aveți
la Academie dublete de cărți românești, mai ales de reviste mai vechi, și
vă puteți dispensa de ele ați face de asemenea o faptă bună, trimițîndu-le
aici, unde vreau să facem un cuib de lucrători buni.
Ce s-a făcut cu materialul lui Hasdeu? Se scot fișele? Poate ar fi bine
să se trimeată deja partea ce s-a scos pînă acuma, ca să se așeze la locul
alfabetic și să se poată utiliza.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59195. S 1 (85)/D VII.
484
92
Cernăuți, 19 XI/2 XII 1908
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit azi prin Pardini 100 de foi de mss. de Dicționar și o carte pt.
Rădulescu. Te rog să-mi adeverești primirea. Mi-ar trebui, pentru extras,
Iconografia de Odobescu și Negoțul (?) de Furnică, trecute ambele în biblio-
grafia ce se va adăuga la fasc. III. Apropos de Georges. Cred că am scris că
paralele sunt a mi se trimite mie, căci cartea a venit prin rambursă și a
trebuit s-o plătesc la primire. Ar fi neplăcut să se fi trimis banii librăriei,
care ar fi nevoită, în acest caz, a-i trimite înapoi.
Din exemplele ce le dă Hasdeu ici și colo din Dicționarul lui Budai-
Deleanu, am primit convingerea că dicționarul acesta trebuie extras. Cum
însă mss-ul e la București și, probabil, nu se poate trimite aici, ar fi bine
dacă ați pune d-voastră pe cineva acolo să-1 scoată pe fișe și literele A și
B să mi se trimeată imediat. Cred că noi trebuie să ținem neapărat seamă
de aceste dicționare vechi.
Cu materialul lui Hasdeu ce s-a făcut? Bine-ar fi dacă mi s-ar trimite
măcar A și B din cele extrase pînă acuma.
Nu mi-ai scris nimic dacă pot să primesc publicațiile Academiei pt.
seminarul român de aici. Dacă da, voi face o listă imediat de cărțile ce nu
le avem și voi face o cerere la „regim“ să ni se dea o sumă pentru legatul
cărților. Cererea aceasta trebuie făcută cel mult pînă în 2 săptămîni, dacă
vreau să fie luată în considerare.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59197. SI (87)/D VII.
1	Se referă la volumele: A. I. Odobescu, Iconografia lui Traian. Statue și busturi
antice și Dumitru Z. Furnică, Din istoria comerțului la români, mai ales băcănia. Publi-
cație de documente inedite. 1593—1855, Buc. 1908.
93
Cernăuți, 26 XI/[8 XII] 1908
Iubite d[omu]le Bianu,
Trimit alăturat socoteala pentru Georges, Lat. — deutsches Wb. Ceru-
sem cartea la timpul său, fără s-o primesc de la Academie. Am căutat-o în
urmă pe aici și prin Viena, Lipsea, Berlin, fără s-o pot găsi, căci e epuizată
de mult. în sfîrșit am dat de ea! îmi trebuie ca pînea albă, căci eu aveam
o ediție veche și trebuie să fug în tot momentul la biblioteca Universității.
485
Alătur și o chitanță, precum și cuponul de la mandat, din care se vede ca
36—40 mărci mi s-au socotit cu 43,18 cor., la rambursă. Din viața poporului
român, I —III, pentru tăiat, n-au sosit încă, numai Russo. Mulțumesc pentru
cuvintele strînse de d-ta.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59196. Si (86)/D VII.
94
Cernăuți, în 2/14 XII 1908
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
îți trimit alăturat un caiet întreg în care vei afla datele bibliografice
cerute pentru Foaia legilor, cuprinzînd anii 1850—1873. Un student a lucrat
la el mai multe săptămîni, căci precum vezi sunt atîtea schimbări încît a
trebuit parcurs fiecare volum foaie cu foaie. Studentul lucrează mai departe
și, fiind acuma vacanțe, va înainta mai repede. Eu nu pot decît să-1 supra-
veghez, căci cu cea mai mare bunăvoință n-aș găsi timpul necesar pentru
o lucrare atît de zăbavnică.
Alătur acestei scrisori și o cerere către președintele Academiei, pe care
te rog s-o sprijinești, căci în Seminarul nostru se lucră într-adevăr, și publi-
cațiile Academiei vor fi adesea utilizate.
Deodată cu aceste rînduri am trimis și lui Ionică o scrisoare nouă în
care îi dau zor, doar vom merge mai repede. Manuscris are pentru întreaga
fascicolă viitoare de la mine. Socoteala ce mi-ai trimis-o e foarte interesantă
și dovedește că astfel de lucrări sunt împreunate în mod fatal cu deficite
materiale. Grija mea personală rămîne profitul moral.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59198. Si (88)/D VII.
95
Cernăuți, 12/25 I 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
La sfîrșitul săptămînii acesteia se împlinesc trei luni de cînd dl. Capidan
lucrează la mine. în timpul acesta am avut ocazia să observ de aproape cum
lucrează și m-am convins nu numai că e un bun muncitor cu cunoștințe
frumoase, ci și un om cu care te poți înțelege, lucru neprețuit la filologi
și la români. Am deci toată garanția și cea mai bună nădejde că lucrul va
merge strună.
Dl. Capidan venind aici nu și-a dat dimisia la Salonic, ci a cerut numai
concediu. Voia să vadă cum sunt referințele de trai pe aici și dacă se va putea
ca, în afară de remunerația de 200 fr. ce-o primește de la Academie, să
mai găsească pe aici vreo funcțiune. Lucrul acesta e greu, nefiind cetățean
486
austriac. Luni se va prezenta însuși la d-ta și-ți va explica verbal lucru-
rile acestea. Mie mi-ar fi plăcut să-1 am și mai departe lîngă mine, dar
dacă nu se poate, n-am ce-i face. Sunt sigur, cu toate acestea, că el îmi
va face ispravă bună și la Salonic. Acolo are ocaziune, afară de aceea, să
învețe bine turcește și albanezește, așa că o parte grea din munca Dicționa-
rului o va putea lua el de-aici înainte asupra sa. Pentru ca să nu pierdem
legătura, dînsul mi-a făgăduit că vara, în vacanții, va sta totdeauna două
Juni la Bran, lîngă mine, ca să pot supraveghea lucrul lui. Acolo va fi și Lacea.
Gîndul lui de a se habilita la Cernăuți nu-1 abandonează și speră ca peste
vreo doi ani să fie gata cu lucrarea și să vină aici ca docent.
Ți le scriu toate acestea, deși dl. Capidan ți le va spune însuși, pentru
ca să-ți arăt că din partea mea cred că el, chiar la Salonic fiind, ne va da
un ajutor bun la Dicționar și că am făcut o achiziție minunată cîștigîndu-1.
Dacă pînă acuma nu se văd încă roadele echipei II, cauza e verbul face
la care mă chinuiesc de 2 săptămîni și va mai trebui să lucrez vreo 10 zile
la el. Am cîteva mii de citațiuni și mai mult de o sută de sensuri, care
sunt foarte grele de clasat. O dată scăpat de el și de derivatele lui, vom
începe tiparul volumului II, avînd mss. gata cam pentru 2 coaie din F.
O întrebare încă, la care te rog să răspunzi numai dacă crezi că se poate.
La 31 decemvrie a expirat terminul lucrării despre Sufixele române. D-ta
știi că eu lucrez de 12 ani la materia aceasta1 și am manuscriptul aproape
gata. N-am voit însă să-1 înaintez la premiu, pentru ca să nu se poată
spune că exploatez Academia. Am avut un premiu, acu Dicționarul — e
rîndul altora să beneficieze de ajutoarele Academiei. Cu toate acestea n-aș
vrea ca lucrarea mea să rămînă închisă în lădiță și sunt convins, fără falsă
modestie, că nimeni altul nu va putea da o lucrare așa bună ca a mea,
dat fiind munca ce-am depus-o și dragostea cu care m-am ocupat tocmai
cu această parte a gramaticei. Aș vrea să știu dacă s-a prezentat vreo lucrare
la premiu. Pentru tot cazul, eu sunt decis să înaintez manuscriptul, înainte
de a se publica eventual lucrarea premiată, Academiei, cu rugarea să mi-1
publice în Anale. Cred că chiar alăturea de altă lucrare ar putea apărea a mea,
precum Academia a publicat Nunta la români a lui Marian, alături de aceea
de Sevastos, care luase premiul. Lucrarea fiind mare, n-aș vrea însă să
aștept pînă i-am dat forma definitivă, ci aș vrea s-o împart în mai multe
părți, pe care să le public rînd pe rînd, după cum voi avea răgaz. Cu Dic-
ționarul îmi sunt ocupate toate înainte de prînzile. După ameaz am adesea
de lucru cu cursurile și numai două, mult trei după amieze pe săptămînă
le am pentru lucrările mele. Pe acestea le-aș întrebuința pentru lucrarea
aceasta și îndată ce voi da gata o parte o voi înainta Academiei. Astfel Ana-
lele secției literare vor publica mai multă filologie decît acum — nu din vina
ei, ci a filologilor.
îți mulțumesc pentru datele trimise despre Evangheliarul transcris
de Gaster. N-aș putea căpăta și eu un exemplar?
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59199. S 1 (89)/D VII.
1	în 1899 S. Pușcariu își susține la Lepzig teza de doctorat cu tema Sufixele dimi-
nutivale în limba română.
487
96
Cernăuți, în 19 III 1909, seara
Iubite d[omnu]le Bianu,
Pe aici a început a mirosi a fum și a praf de pușcă. 1 Dacă erupe războiul2
va trebui în curs de 24 de ore să mă prezint la regimentul meu de arti-
lerie, care, fiind aproape de graniță, se spune că va deschide focul. Ce să
întîmplă în acest caz — care poate urma în săptămînă viitoare — cu fișele?
Eu nu voi găsi timpul material să le trimet sau să le plasez aici în mod
sigur, căci, dacă se va face, precum se spune, război și cu Rusia, Bucovina
va fi lăsată pradă — întăriturile austriace încep la Stanislau — așa că aici
nimeni nu-mi va putea garanta pentru ele, iar căile ferate nu vor primi poate
sarcina.
Te rog răspunde-mi dacă nu ar fi mai precaut să le trimit imediat
Academiei?3 în cazul acesta aș adăuga la ele și manuscrisele mele cu lucrări
inedite — pentru toată eventualitatea.
Mă gîncleam un moment că, date fiind relațiile de aliați ale României
cu Austria, să interveniți de acolo ca să pot plasa manuscrisele și fișele la
Consulatul român de aici. 4
Există aici o dispozițiune, în urma căreia persoane „unentbehrlich“,5
mai ales profesori universitari,. dacă numele lor se anunță la timp Minis-
terului de război, pot fi scutite de a se înfățișa, în caz de mobilizare, la
război. Universitatea noastră n-a făcut pașii necesari Ia timp, așa încît eu,
ca cel mai tînăr între colegi, și încă unul vom fi nevoiți să mergem. Acum
e deci prea tîrziu pentru orice pas, prin care aș putea dovedi că cel puțin
pentru terminarea Dicționarului sunt „unentbehrlich“. E oare posibilă o
intervenție din partea României? 6 în acest moment mă gîndesc la nevasta
și copiii mei.
Deoarece nu putem ști ce va aduce viitorul, voi pregăti o scrisoare către
Academie pe care o voi da nevestii mele ca, la caz de trebuință, să ți-o tri-
meată d-tale. Te rog să ții seamă, pe cît se poate, de cele cuprinse în ea.7
Al d-tale devotat și recunoscător prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi Acad. R.S.R., Coresp. inc. 59200. S 1 (90)/D VII.
1	Se referă la situația încordată ce a urmat anexării Bosniei și Herțegovinei de
către Austro-Ungaria, la 6 oct. 1908, fapt ce a declanșat o acută criză politică în Europa.
2	Notație marginală: „nu cred încă“!
3	Notație marginală: „da“.
4	Notație marginală: „nu“.
5	Indispensabil.
6	Notație marginală: „Nu“.
7	Notație marginală: „da, negreșit“.
488
97
Cernăuți, în 26 III 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
Pe cît se pare, temerile mele, care dealtfel erau generale aici, erau exa-
gerate întru cît privește primejdia din est. De aceea voi căuta să plasez fișele
aici la bibliotecă, la caz că va fi nevoie să plec din Cernăuți. Expedarea lor
la București e foarte anevoioasă — sunt 4 lăzi grele — și costisitoare. Le voi
trimite deci numai la caz că-mi dați ordin de acolo.
Ce va aduce ziua de mîne, nu știu, dar momentan se pare că e încă nădejde
de a avea pace. Om trăi și om vedea. Pînă una alta îi dau mereu zor lui
Rădulescu să-mi trimeată corecturi. A avut iarăși un caz de boală în familie
și am rămas tare înapoi. Fii bun spune-i și d-ta că pînă la Sesiunea din
mai trebuie absolut să dăm gata fasc. IV, care să se dea membrilor adunați
în București, să se vadă că ne ținem de făgăduială: 2 fasc. pe an, cel puțin.
Eu i-am trimis material care cuprinde cel puțin 5 coaie de tipar și mai
am aici, din B, vreo 2 coaie.
Azi am primit de la dl. dr. T. Capidan o scrisoare, în care mă roagă
să-1 sprijinesc la d-ta ca să poată publica la Academie colecția sa de basme
meglenite și să ocupe un post de traducător de documente slave la Acade-
mie, post despre care ți-a vorbit. O fac foarte bucuros, căci sunt convins
că acest tînăr merită cel mai mare sprijin. A făcut studii serioase și are
uriașul avantaj asupra noastră a tuturor că cunoaște, în mod practic, limbile
vorbite în Balcani. Sunt sigur că textele meglenite vor fi foarte bune — și
e nevoie să avem și altele, căci ce au cules d-nii Papahagi și Weigand e prea
puțin — și vor face servicii minunate științii.
Dacă-ți aduci aminte, îți vorbisem de el acum un an, cînd l-am cunoscut
la Leipzig și îl menționasem ca pe un viitor colaborator al Dicționarului.
De gîndul acesta nu m-am lăsat și îndată ce se vor liniști aici lucrurile, am
să-i propun să primească partea lui Gălușcă. Acesta, tot mai mult mă con-
ving, nu-i capabil de lucru pe care i l-am încredințat. Mai bucuros l-aș
avea pe Capidan aici, lîngă mine. Dacă sunteți învoiți d-voastră și dacă
proba ce aș face-o cu el ar fi favorabilă, i-aș propune chiară să vie aici,
făcîndu-1 un fel de secretar al meu. dîndu-i deci eventual și lucrul vreunui
colaborator de aici, ca să poată trăi pe urma lefii lui. în același timp i-aș
face propunerea să se abiliteze aici la Universitate, ca să-i stea deschis și
un viitor mai potrivit.
Deocamdată însă nu i-am scris nimic despre toate acestea, căci momentan
nu-i timpul de a face pe cineva să vie aici.
Dacă funcția ce-o dorește la Academie, ca să poată lucra în București,
i se poate da, nu pot decît să ți-1 recomand călduros, cu atît mai mult că
după informațiile ce le-am luat direct de la dl. Weigand, e și ca om un băiat
de treabă.
De la A. Procopovici vei fi primit desigur pînă acuma n-rele cerute din
Apărarea națională.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59201. S 1 (91J/D VII.
489
98
Cernăuți, In 3/16 IV 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți mulțumesc pentru cuvintele trimise. Materialul se înmulțește în mod
considerabil. Nu ți-am scris imediat, căci înot cu amîndouă mînile într-o
problemă filologică dintre cele mai interesante. Cred că am aflat în mod defi-
nitiv soluția așa-numitei „teorii a lui Rosler“ etc. Vom scoate anume, la
iarnă, elevii lui Meyer-Liibke, un volum jubiliar (împlinește 50~ ani). Eu
n-am ajuns pînă acuma (în vacanțele Paștelor) să scriu un șir. în schimb
însă m-am gîndit mult, de ani de zile, la subiectul acesta, pe care de 2 săp-
tămîni îl lucrez de dimineața pînă seara și chiar și noaptea în vis. Aș vrea
să-1 isprăvesc pînă luni, ca deodată cu cursurile să-mi reiau lucrul obicinuit.
Sper că soluția ce o voi da va fi un fel de ou al lui Columb; la tot cazulr
ea spulberă părerile greșite de pînă acum.
B merge mai iute decît A. Sunt cuvinte mai scurte, așa că munca grea
a derivării sensurilor lipsește de cele mai multe ori. în schimb, e mai ane-
voioasă etimologia. Nemaiputîndu-mă lipsi de dicționarul bulgar — căci aș
pierde prea multă vreme alergînd mereu la bibliotecă — l-am comandat
prin Pardini și l-am dat la legat. Alătur deci socotelile și adeverința.
Iartă graba acestor șire. Sunt în secolul V d. Cr., în mijlocul poporului
albanez, care pe atunci nu se neliniștea de revoluțiile din ConstantinopoL
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Te rog să-1 zorești pe Ionică să terminăm fasc. IV pînă în mai.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59202. S 1 (92)/D VIL
99
Cernăuți, in 10/23 IV 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
De va fi nevoie, voi veni, bine-nțeles la București. Decît ... nu prea știu
ce ispravă aș putea face eu pe acolo. Nici eu nu văd cum am putea să urnim,
pe Ionică Rădulescu mai repede. în săptămînile din urmă a mers minunat.
Coala 19 e corectată întreagă și 20 pe jumătate. Mi-a scris însă c-a dat în
brînci.
Ți-am mai scris o dată, mai de mult, că singura cale spre o mai repede
înaintare a lucrării e, după părerea mea, aceea de a începe paralel cu voi. I
publicarea voi. II, fără Rădulescu. El însuși e învoit și cred că, dacă vine
Capidan aici, nu există nici o piedecă de a aduce planul acesta la îndepli-
490
nire. Vom începe cu litera G. Capidan va lucra cuvintele vechi și neologismele,
deopotrivă. Eu voi da redacția din urmă. Cheltuielile nu se vor urca, căci
Capidan va primi leafa lui Gălușcă, și singurul plus de cheltuieli îl va da
tipografia. Aceasta însă nu se poate evita îndată ce mergem mai repede, căci
e indiferent dacă se tipărește din A și B 3—4 fascicole pe an sau din B și
G. Dimpotrivă, cred că va fi o ușurare, prin faptul că nu se vor mai face
atîtea schimbări în zațul așezat o dată. în privința aceasta Rădulescu, cu
vecinicele lui adaose și schimbări de stilizare, mărește socoteala de la Gobl
în mod considerabil. Partea redactată fără Rădulescu nu va fi atît de bine
pieptănată, poate vom avea și vreun neologism mai puțin decît ar trebui,
dar în fond cred că va fi tot atît de bine făcută.
Numai la un lucru ar trebui să renunțăm atunci: la traducerea franceză.
Dacă ar fi după mine, aș lăsa-o cu totul afară, începînd cu litera B. Ne
răpește la toți foarte mult timp, o revede Lolliot 1 și, cu toate acestea se
strecoară o mulțime de greșeli mici, dar supărătoare. La început îmi închi-
puiam lucrul mai ușor, acum însă m-am convins că, atîta timp cît trebuie
s-o dăm noi, românii, care nu știm franțuzește decît din cărți, nu vom fi
în stare să facem un lucru ireproșabil. Eu aș putea să mă ascund după
deget și să spun: Academia a angajat pe Rădulescu pentru revizuirea acestei
părți, responsabilitatea e deci a lui. Dar mi-e prea dragă lucrarea, decît
să caut astfel de refugii pentru salvarea reputației mele personale.
Traducerea aceasta e, desigur, utilă pentru streinii care consultă Dic-
ționarul. Dar nu e necesară și nici un alt popor, mai puțin condescendent
față de străini decît noi, nu a simțit nevoia de a adăoga, în dicționarul
limbei sale, traducerea în alt grai. N-o fac nici francezii, nici sîrbii, nici
alții. Cred deci că am putea-o elimina și noi. Cel puțin să nu ne simțim
constrînși a o face. Nimeni nu se va simți jignit, dacă la stabilirea sensului
fundamental al unui cuvînt sau la cutare sens special se va da și traducerea
franceză sau în altă limbă, dacă aș spune bunăoară: arde exprimă ideea
francezului „bruler“ s[au] a germ. „brunnen“ 2, sau dacă aș scrie, precum
am făcut de fapt, deosebirea între ședeă și așeză e aceeași ca între „sitzen“ 3
și „setzen“ 4, lui aret în fraza mi-e aret îi corespunde întocmai germ, „heim-
bicJU 4 etc. Un filolog, care a lucrat ani de zile cu dicționare, știe foarte
bine cînd e nevoie a-i da cetitorului o astfel de traducere și, în redactarea
mea, aș căuta să nu fiu zgîrcit cu aceste traduceri acolo unde, fără multă
bătaie de cap, s-ar putea găsi și pune în text.
După experiența de pînă acuma mie îmi răpește traducerea franceză
cam 1/6 din timpul redactării la cuvintele principale și 1/2 la derivate.
Sunt sigur că lui Rădulescu îi ia mai mult decît (media) 1/4 din timp.
Dacă crezi și d-ta că ideea mea e bună și ar putea străbate în Comisie,
eventual în Academie, aș face un raport amănunțit în privința aceasta,
arătînd cît de mari ar fi avantajele ce s-ar naște dintr-o asemenea inovație.
Faptul că pînă acuma am purces altfel, cred că nu e o piedecă serioasă:
suntem atît de mult la început, încît o schimbare ca aceasta n-ar altera
forma unitară a lucrării.
Dacă se primește, atunci ne stau deschise două căi pentru redactarea
în viitor. Sau:
491
1	. Lucrez cu Lacea voi. I și cu Capidan voi. II, dimpreună cu neo-
logismele și trimitem tot lui Rădulescu spre revizie.
2	. Lucrez cu Rădulescu și Lacea ca pînă acum voi. I și cu Capidan,
fără Rădulescu, voi. II.
Amîndouă alternative au avantagiile și dezavantagiile lor. La tot cazul,
s-ar putea face o probă și să se aleagă calea cea mai bună.
Cred însă că chiar clasa I ar fi aplec-abilă dacă Rădulescu ar fi desăr-
cinat de traducerea franceză și nu va mai avea — de la B încolo, pe Hasdeu,
care grozav îl ține pe loc, simțindu-se obligat să introducă de acolo exemple
de prisos și nuanțe de sens adesea dubioase.
La tot cazul însă, fără traducere franceză, aș păși fără grijă, cu Capidan
numai, în redactarea voi. II. Poate ar ajunge ca Rădulescu să citească o
singură corectură, căci Capidan e macedonean și eu sunt ardelean, așa că
s-ar strecura la stilizare vreun cuvînt nepotrivit.
Aș vrea să cunosc părerea d-tale pentru ca eventual să-mi rămînă timp
de a face un raport, poate chiar să și scriu d-lui Maiorescu o scrisoare. Dacă
mă chemați la București, ar trebui de asemenea s-o știu din vreme, ca
să-mi cer — și să capăt 1 — concediu.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
24 aprilie 1909 *
Păstrîndu-se și mai departe proporțiile actuale ale Dicționarului, ar
mai fi de lucrat și de tipărit încă vreo 216 coaie de tipar (după o socoteală
aproximativă). întreaga lucrare mai cere dar, pînă la terminarea definitivă,
încă:
12	ani, dacă se vor tipări cîte 18 coaie pe an (3 coaie în două luni);
9	ani, dacă s-ar putea tipări cîte 24 de coaie pe an (4 coaie în două
luni);
7	ani și 2 luni, dacă s-ar putea lucra și tipări cîte 30 de coaie pe an
(5 coaie în două luni);
6	ani, dacă s-ar putea lucra și tipări cîte 36 de coaie pe an (6 coaie
în două luni);
5	ani și 6 luni, dacă s-ar putea lucra și tipări cîte 42 de coaie pe an.
(7 coaie în două luni);
5	ani, dacă s-ar putea lucra și tipări cîte 48 de coaie pe an (8 coaie
în două luni).
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59203. S 1 (93)/D VIL
1	Henry Leon Godefroy Lolliot (n. 1857 în insula Mauriciu — m. 1925), absolvent
al Facultății de litere din Paris și al Universității din Cambridge, profesor la liceele Matei
Basarab, Sf. Sava, Gh. Lazăr, conferențiar de corespondența și convorbirea comercială
engleză la Academia de înalte studii comerciale și industriale din București.
2	a arde.
3	a ședea.
4	a așeza.
5	care amintește de casa, de patrie; comod; secret.
* Anexă, în creion, la scrisoarea din 10/23 IV 1909.
492
100
Cernăuți, in 12 V 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am tot așteptat scrisoarea d-tale. îmi închipui însă că trebuie să fii
foarte ocupat cu sesiunea Academiei și de aceea îți scriu iarăși. Mi-am
cerut concediu și voi veni la București pentru ca să aranjăm odată chestia
Dicționarului. Plec de aici marți, în 19 mai, ducîndu-mi nevasta și copiii
la Brașov. Planul meu e să rămîn la Brașov, unde mai am unele afaceri,
pînă duminecă în 24 cînd aș sosi, la amiaz, la București, unde aș putea
rămînea o săptămînă. Te rog înștiințează-mă, dacă se poate, imediat, dacă
timpul acesta: 24—30 mai e potrivit. Văd în „Programa lucrărilor^ că
Raportul Comisiunii Dicționarului figurează ca punctul 9 și mă tem că s-a
dezbătut pînă acuma. Dacă nu, putea-s-ar oare amîna pînă voi fi și eu de
față? Mă tem ca să nu se însceneze o opoziție din partea ieșenilor și ar fi
poate nimerit să fiu și eu prezent. Chiar și înainte de a-și prezenta Comi-
siunea raportul său n-ar strica să o informez eu exact și verbal despre mersul
lucrului. Dacă nu se poate altfel aș putea eventual să sosesc la București
chiar și marți în 19 mai (seara), scriind cumnatului meu să ia pe ai mei în
primire la Ploiești, iar eu aș pleca la Brașov în urmă. Combinația aceasta
însă mi-e foarte neplăcută din multe puncte de vedere pe care nu le pot
expune aici.
Te rog deci înștiințează-mă cu două vorbe cum să fac.
Al d-tale devotat,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59204. S 1 (94)/D VII.
101
Cernăuți^ 11/24 X 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mulțumesc pentru trimiterea lucrării d-lui Giuglea, care-i foarte bună.
Ar fi bine ca pe acest tînăr să-1 avem în vedere pentru viitor.
După odihna de astă-vară m-am apucat iarăși cu multa plăcere și cu
mare rîvnă de lucru. Capidan va sosi săptămînă viitoare aici și imediat
îl pun la muncă. Sper că pînă în ianuar să-și termine ucenicia dintîiu și cu
începerea anului viitor să începem publicarea voi. II.
Scrisorii acesteia alătur două hîrtii: una către președintele Academiei,
în care cer să mi se trimeată, spre a fi extrase, manuscrisele găsite la Hasdeu
cu comunicări pentru Dicționar. Cealaltă e chitanța pentru cele 800 1. ce
493
mi-a trimis Academia și pe care te rog s-o aduci la cunoștința Academiei
și s-o pui la dosar, ca să fiu descărcat.
Noutăți de pe aici n-am a-ți comunica. Politicianii se ceartă și se-mpacă,
[. . .] românii dorm. Eu stau departe de politică și-mi văd de rosturile mele.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
P.S. Mai mulți domni mi s-au jeluit că n-au primit fasc. IV, astfel,
dl. Panțu, prof. Brașov, dl. Sandfeld-Jensen (Holte, Danemarca, Vila Vatra)
ș.a.
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 59205. S 1 (95)/D VII
102
Cernăuți în 22 X/4 XI 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur acestei scrisori chitanța d-lui Capidan pentru zilele din octomvrie
de cînd a sosit aici, pentru ca, începînd cu luna viitoare, să poată lua leafa
la zintîi, ca ceilalți colaboratori. Nu a sosit la 1 oct., pentru că a fost
împiedecat. Dacă trimisesem totuși o chitanță de la 1 oct. e pentru că mie
mi se pare că lucrarea Dicționarului nu se aseamănă cu cea a unui func-
ționar de poștă sau de telegraf, care trebuie să apară la 8 la birou spre a-1
părăsi la 12, iar după masă să vină iară la 2 și să stea pînă la 7 — ci dacă
am fost împiedecat cîteva zile să-mi fac cele 4 ore de lucru le voi face în
zilele următoare, cînd voi putea sta 6, 7, sau 8 ore la masă. Dl. Capidan
nu face aici alta decît lucrează pentru Dicționar toată ziua. Asta o spun
numai spre a justifica punctul meu de vedere. D-voastră avînd altul, bine-n-
țeles, îl vom urma pe acela.
Pentru paralele din fundația Fătu etc. voi face un raport cum îmi
ceri sau mai bine zis voi pune „Asociația învățătorilor44, căreia i-am încre-
dințat suma, să facă un astfel de raport ce-1 voi trimite apoi d-voastră.
Eu voi controla bine-nțeles ca suma să se cheltuiască numai spre scopul
destinat. însumi am prea puține raporturi cu școalele populare ca să pot
manipula acei bani și cred că nici n-ar fi oportun să mă expun la părerea
că aș aduce bani din România pentru scopuri românești în Bucovina. Calea
pe care am ales-o îmi pare cea mai bună și de aceea, cred că și d-voastră
veți avea aceeași părere.
Aștept cu nerăbdare volumele de mss. ca să poată fi extrase. Ionică
mi-a scris că a terminat o lucrare — despre Pestalozzi — și de aceea nu mi-a
putut trimite corecturi. Ce să știu eu face într-un astfel de caz? Dacă-i
fac observare se supără și mă lasă, dacă nu-i fac, îmi scrieți d-voastră să-mi
494
strîng colaboratorii. Cum văd eu, voi. II va apărea mai repede decît voi. I.
îndată ce-și vor face ucenicia, sper să înaintez repede și cu Capidan și cu
Evolceanu. Aș vrea ca la 1/ I 1910 să putem începe tipărirea coalei 1 din
voi. II.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59206. S1 (96)/D VII.
103
Cernăuți, în 28 X/10 XI 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alaltăieri am primit broșurele și ieri le-am trimis. Cheltuielele avute
sunt de 11 cor. 40 b., adecă:
Poșta (cfr. cuponul alăturat) pentru pachete 1,25
bacșiș	factorului	10
Mărci:	1	bucată	30	h. (10 ex.)	30
41	bucăți	20	h. (3—5 ex.)	8,20
13	bucăți	10	h. (2 ex.)	1,30
5	bucăți	5 h. (1 ex.)	25
11,40
Cele 45 broșuri rămase le voi împărți.
Pe aici mult de lucru, încolo sănătate și — pe cît se poate — voie bună.
Cu Capidan sunt f. mulțumit.
Cele 6 volume le-am primit și am început să le cetesc, subliniind cuvin-
tele de extras. Materialul e foarte neegal ca valoare.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59207. S 1 (97)/D VIL
104
Cernăuți, în 2 XII 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți mulțumesc pentru trimiterea copiei.
„Bucovina“ e o societate studențească veche (de 30 de ani) și merita
a fi "sprijinită. Poate nu e nevoie să i se trimită toate publicațiile Aca-
demiei, ci o parte din ele.
Voi. II se va începe a se tipări în ianuar. Trebuie mai întîi să avem
în manuscris material cam de o fascicolă, înainte de a-1 da^la tipar, ca să
nu stea tipografia în loc după ce s-a apucat o dată de tipărit. Mai e mea
495
ceva. între întîiele cuvinte cu F e verbul a face care, cu derivatele lui,
cuprinde cam 4000 de fișe. Pe acesta va trebui să-1 lucrez însumi și-mi va
lua cam 3 săptămîni de muncă încordată, pe care n-o pot începe decît în
vacanțele Crăciunului. Avem însă pînă acuma o parte măricică din F gata,
lucrată de Capidan și revăzută de mine. Pînă în mai, la sesiunea viitoare,
scot sigur cu Rădulescu fasc. VI din voi. I și cu Evolceanu-Gapidan fasc. I
din voi. II.
încă ceva. Dl. Kaluzniacki mi-a arătat o scrisoare de la Gaster în care
acesta scrie textual:
„In Bezug auf das Evangheliar des Brit. Mus. den ich abgedruckt babe,
muss ich leider sagen, dass mit dem Falie des Ministers Take lonescu vor
14—15 Jahren, die rum. Regierung tatsăchlich die Veroffentlichung sistiert
hat. Ich konnte die Einleitung nicht mehr drucken u. Vergleiche mit den
anderen Recensionen u. Mas. mussten eingestellt werden. Der Text zusammen
mit einem Praxiu aus einer meiner Ms. ist volletăndig gedruckt. Ich habe
nur zwei Exemplare davon gerettet. ob die anderen sich noch in der rum.
Staatsdruckerei finden, weiss ich selbst nicht; aber wenn Sie eine Anfrage
an den rum. Kulturminister (Haret) richten, so wird er Ihnen wohl richtigen
Bescheid geben“. 1
Ai d-ta vreo idee ce s-a făcut cu aceste tipărituri ? E adevărat ce spune
Gaster? S-ar putea căpăta exemplare ?
Al d-tale devotat și mulțumitor,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.B., Coresp. inv. 59209. SI (98)/D VIL
[Traducer e]
1	„Referitor la Evangeliarul din British Museum, pe care l-am tipărit, trebuie să
spun cu regret că odată cu înlăturarea ministrului Take lonescu, în urmă cu 14—15 ani,
guvernul român a sistat efectiv apariția. Eu nu am putut tipări introducerea, și în para-
lel cu celelalte recenzii și manuscrise au trebuit oprite. Textul împreună cu un Praxiu,
dintr-unul din manuscrisele mele a fost complet tipărit. Am salvat din acesta numai două
exemplare, dacă celelalte se mai află încă la tipografia de stat, nu știu nici eu; dar
dacă vă veți adresa ministrului român al culturii (Haret) el vă va da desigur o infor-
mație corectă.
105
Cernăuți, în 8/21 dec. 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
Unul dintre colaboratorii mei de aici, Lițu, a primit bursă pentru
Paris. Mi-am luat altul, fiind acum mult lucru cu extragerea chestionarului
lui Hasdeu, și în hîrtia alăturată, te rog, Comisia să-mi sancționeze alegerea.
Lucrul merge bine. Cam greu să lucrezi în două părți, dar merge, și în
luna viitoare vrem să începem tiparul voi. II. De n-ar fi numai articolele
și angajamentele față de reviste, care te istovesc cu cererile lor, pe care
496
106
Cernăuți, în 10/23 dec. 1909
Iubite d[omnu]le Bianu,
între fișele mele, gre(a)băn e numai în sensul de șirea spinării la cal
și om. Ga termen topografic nu-1 am și nu-1 cunosc. Va fi desigur „un șir
de dealuri sau de dîlme“. (Etimologicește „pieptene“.) Deci nu-ți pot da
momentan nici un răspuns potrivit.
Echipele lucrează. Cu Rădulescu am intrat în B (slavă Domnului!)
și e tipărită gata coala 26, adecă întîia din fasc. VI. Lui Evolceanu i-am
trimis 160 pag. din F. Cu tiparul nu putem începe însă pînă nu-1 voi da
gata pe face (vreo 4000 de fișe 1) la care Capidan lucrează de 10 zile înainte
și după masă cîte 4 ore și va mai lucra pe atîta. Acesta e un fel de examen
pentru el. De mi-1 va lucra bine, nu mai am îndoială despre hărnicia lui.
Cînd va fi gata voi avea și eu vreo săptămînă de lucru cu el. Pînă în mai
însă vreau cu orice preț să scoatem fasc. I din voi. II, ceea ce va fi mai
mult de jumătate din F.
Sărbători fericite! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. între Crăciun și Anul nou voi pleca probabil acasă ca să-mi însor
un frate.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59210. S 1 (100)/D VII.
107
Cernăuți, in 26 I 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit amîndouă scrisorile d-tale și urmarea lor e că alătur un
rapoi t-cerere către Gomisiune. Aud că dl. Maiorescu va veni pe la începutul
lui februarie la București. în acest caz te rog să așterni cererea mea Comisiei
numai după sosirea d-sale. Cred că am expus lucrurile destul de limpede
în ea. Totuși, aș vrea pe d-ta în special să te conving despre un lucru:
cu Dicționarul nu se întîmplă lucruri care nu-s în regulă, care n-ar fi corecte.
Singurul lucru care n-a fost corect e că n-am spus Academiei, de astă-vară,
497
că Capidan nu poate sta la Cernăuți. Dar credeam că trebuie să mă conving
întîi de puterea lui de muncă și mi-era frică — o spun sincer — că mi-1
ștergeți și că astfel pierd pe cel mai bun ajutor. 1
încolo, eu am lucrat ca un hamal. Dacă n-am înaintat e de vină face,
face-i-s-ar! că și noaptea-1 visez! Ce să faci? Parcă~i o făcătură, că faci
tot posibilul și nu-1 isprăvești înainte de soroc. Eu cred și sunt convins că
vom da îndoit așa de mult de aci înainte. De n-or fi 20 vor fi 18 coaie!
Și tot e un progres mare. încă în luna asta scap de redacția lui Gălușcă
și dau de a lui Lacea, care poate merge la tipar cu puține modificări.
D-ta spui că Ionică cu mine am putea da 15 coaie la an. Ionică desigur
că nu! Orice am face, oricît l-am strînge: firea nu i-o putem schimba. Dim-
potrivă, cred că cu Evolceanu vom da mai mult decît cu Rădulescu. Văd
din corecturile ce-mi trimite. Articolele lui sunt mai scurte, într-ale mele abia
dacă schimbă o vorbă. Cu Capidan și cu Evolceanu voi face sigur 10 coaie
la an; cu Ionică nu garantez pentru mai mult de 8. Și totuși — putemu-ne
dispensa de el?
Că Evolceanu cere pentru corectorul lui 100 1., îți mărturisesc că nu
mi-a plăcut deloc!	Dacă	ar	fi cineva îndreptățit să	ceară	mai mult, nu
absolut, ci relativ,	aș fi	eu,	Lacea	și Capidan! N-o	facem	însă, Doamne
ferește, și eu sunt	mulțumit	deplin	și nu pizmuiesc	pe R.	și E. deloc că
capătă ca și mine.	Poate	ar	fi bine	să-i dați corectorului 100 1. de coală.
Atunci va fi remunerat după muncă!
Te rog să nu crezi că din partea noastră să întîmplă lucruri care nu
ar fi bine să se întîmple. Și dacă ai sentimentul acesta, spune-1 Comisiei:
noi suntem datori să-i dăm în tot momentul seama de lucrul nostru. Eu
n-am nici o grijă, căci fac ce pot, acum de cîtva timp aproape mai mult
decît atîta. Noroc că am vacanțe 4 săptămîni să pot trimite material ambelor
echipe, să vină în regulă.
Dar te rog mult și prietenește, să nu ieși din Comisie și, mai mult
chiar, să grijești ca în locul lui Tocilescu să fie ales cineva care pricepe
lucrurile (Bogdan, Bîrsan, s[au] Onciul). Ce-ar fi de mine dacă ar intra vreun
babalîc sau vreun Tachist? Unul ar găsi mereu de adăugat și de schimbat,
altul mi-ar impune colaboratori pe vreun Densusianu. Pentru liniștea mea,
ceea ce vrea să zică, pentru ducerea la capăt a Dicționarului, trebuie să
rămîi d-ta nu numai în Comisie, ci și în afară de ea, cel care stă în contact
direct cu noi. Cînd ești nemulțumit spunene-o, spune-o chiar și în Comisie,
dar nu te depărta de noi și — iartă că-ți pricinuim atîtea necazuri.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59210. S 1 (101)/D VIL
1	în acest raport, pe care îl reproducem în continuare, Sextil Pușcariu informează
asupra schimbărilor intervenite în organizarea activității, supunîndu-le aprobării Comi-
siei, și expune cîteva detalii cu privire la greutățile ce le-a întîmpinat în redactare, con-
stituind un motiv de încetinire a ritmului de lucru. Nu mai puțin interesante sînt și măr-
turisirile pe care le face cu privire la prețuirea ce o are pentru munca sa la Dicționar.
498
„Onorată Gomisiune,
în conformitate cu hotărîrea luată în primăvara anului trecut, s-a introdus, în lucra-
rea Dicționarului, începînd cu luna octomvrie 1909, o schimbare. Paralel cu publicarea
volumului I în condițiile de pînă acuma (colaboratori d-nii I. Rădulescu-Pogoneanu și
C. Lacea) s-a instituit o a doua echipă de colaboratori (d-nii D. Evolceanu și T. Gapidan)
cu ajutorul căreia se va publica volumul II.
Acești doi domni din urmă au început în octomvrie să lucreze. Cele trei luni de la
început au fost ocupate cu introducerea lor în lucrarea Dicționarului. A trebuit multa
vreme și multă muncă pînă au învățat prescurtările, întrebuințarea fișelor, împărțirea
materialului, alegerea literelor tipografice, tehnica lucrării și principiile de care ne călă-
uzim, cu un cuvînt „meseria“ de lexicograf. Bineînțeles că școala aceasta pe care a făcut-o
dl. Evolceanu la București sub conducerea d-lui Rădulescu, iar dl. Gapidan sub conduce-
rea mea la Cernăuți, ne-a răpit și nouă, vechilor colaboratori, mult timp, așa încît luna
octomvrie a trecut fără să dăm, precum am fi dorit, o coală de tipar.
Greutățile începutului învinse, acuma lucrul merge bine și începînd cu 1 ianuarie
1910 s-a și început tipărirea voi. II și coala întîia e culeasă și în parte corectată și revi-
zuită. De asemenea e culeasă și corectată coala 26 din voi. I, așa încît în curînd — cu
o mică întîrziere care va fi explicată mai jos — vom așterne Comisiunei amîndouă
coaiele. în felul ace&ta cred că — cu excepția celor două luni de vară — vom fi în stare
să dăm în fiecare lună două coaie de tipar. Din partea mea nu e numai toată bunăvoința,
ci, avînd în considerare greutățile începutului care există încă în parte, vă mărturisesc
că e depusă și întreaga mea putere de muncă: lucrez literalmente de dimineața pînă seara
numai la Dicționar și o fac pentru că am nădejde că cu cît mergem înainte, cu atîta
voi fi desărcinat tot mai mult de o parte din muncă prin sprijinul crescînd ce-1 am de la
colaboratori. Dacă planul ce mi l-am impus se va realiza, atunci publicarea acestui Dic-
ționar se face cu o repeziciune așa de mare cum nu-și găsește păreche nicăieri aiurea în
condițiile date.
Prin crearea noii echipe, munca mea — și numai ea — s-a îndoit. Dacă tocmai eu
sunt acela care prin șirele acestea vă roagă să mențineți starea aceasta, e pentru că sunt
convins că lucrarea trebuie să meargă tot așa de bine, dar mai repede, și că lucrul acesta
e posibil.
Dorința mea ar fi fost ca dl. Gapidan să lucreze alături de mine la Cernăuți. Așa mă
înțelesesem cu el și așa propusesem Gomisiunii. S-a întîmplat însă altfel. După ce cerusem
colaborarea lui, înainte însă de a primi învoirea Academiei, dl. Capidan mi-a scris că i
se fac greutăți și că nu va putea veni să stea permanent la Cernăuți, că este însă aple-
cat a face un stagiu de trei luni aici, spre a mă putea convinge despre felul cum lucrează.
Această convingere voiam s-o cîștig înainte de a raporta Comisiei despre schimbarea înlîm-
plată. Dl. Capidan a stat în Cernăuți trei luni și jumătate, lucrînd toată ziua la mine
acasă, subt imediata mea supraveghere și în timpul acesta am avut răgaz să-i cunosc pe
deplin aptitudinea. Părerea mea este că d-sa e un muncitor excelent, că are pregătirea
cea mai bună și — ceea ce nu poate fi destul de mult accentuat — că are și o fire care
garantează că va duce lucrarea la bun sfîrșit. Sunt convins că nu puteam face pentru
dicționar o achiziție mai bună decît pe dl. Capidan. De aceea rog ca dînsul să fie însărci-
nat mai departe cu colaborarea, deși nu la Cernăuți, ci la Salonic, unde este profesor la
Școala comercială română. Depărtarea nu este o piedică reală; la tot cazul, oricine ar
fi colaboratorul cel nou, în locul lui, nu ar fi la Cernăuți, prin urmare tot atît de departe
de mine. Cred chiar că planul de a publica două volume paralel nu e realizabil în împreju-
499
rările actuale fără colaborarea d-lui Capidan, care mai are avantajul de a cunoaște acele
limbi pe care eu nu le cunosc deajuns: turceasca, neogreceasca și albaneza. Chiară și fap-
tul că la Dicționarul limbii române colaborează români de pretutindeni, munteni, mol-
doveni, ardeleni, bucovineni și macedoneni e prin sine frumos!
Aș dori să mai dau o explicare. în lucrare s-a născut tocmai acum o mică stagnare-:
la tipografie, în loc să fie ocupate în luna aceasta două echipe de culegători, abia a fost
ocupată una. Întîmplarea a voit anume ca tocmai la începutul literei F să se găsească
cuvîntul face, cel mai uzual cuvînt în toate limbile. El m-a ținut pe loc mai mult timp
decît doream. Pentru a da o imagine mai clară despre ceea ce va să zică un astfel de
cuvînt, îmi iau voie a arăta următoarele: materialul de fișe e așezat în cutii care cuprind
cam 2000 de extrase, care în mod normal cer o lună de muncă intensivă și dau 2 coaie
de tipar. Cuvîntul face și derivatele lui umple trei cutii; pentru lucrarea lui ar fi deci nece-
sare trei luni; dar cînd articolul e gata el nu poate fi mai lung de 1/2 de coală, pentru că
trebuiesc eliminate o mulțime de citațiuni — bineînțeles după ce au fost însă toate văzute
și clasificate. Un astfel de cuvînt mare poate pricinui o stare pe loc în mersul regulat al
Dicționarului de mai multe săptămîni. Dar stagnarea e aparentă, căci apropierea de sfîr-
șitul Dicționarului nu o fac coaiele de tipar publicate, ci cutiile de material absolvite:
dacă am terminat trei cutii din cele o sută — bunăoară —în care se cuprinde tot materia-
lul, am absolvit a 3/100 parte din întreg.
Lucrul acesta am ținut să-1 relevez pentru ca să previn pe onor. Comisiune că și
în viitor se pot întîmpla astfel de stagnări aparente: înaintea mea am o cutie plină cu
verbul a bate, una ticsită cu verbul a fi și cîte o jumătate de cutie cu propoziția fără
și cu adverbul bine ; toate vor trebui lucrate în curînd și fiecare din ele au să-mi absoarbă
mult timp și mai ales multă muncă. Astfel de cazuri trebuiesc considerate ca un fel de forță
majoră, care împiedecă mersul normal: două coaie la lună. Lucrul principal e însă că nu
împiedecă progresul faptic, căci fiecare din aceste cuvinte, după ce-s terminate, însem-
nează cîte un pas mai mare spre sfîrșit decît o sută de cuvinte mici, redactate în cîte-o
oră și tipărite pe multe pagini.
Sextil Pușcariu
Cernăuți, în 26 ianuarie 1910“
In febr. 1910, examinînd acest raport, Comisia aproba „ca dl. Capidan să continuie
lucrarea la Salonic“. Decizia, consemnată pe raport, este semnată de N. Quintescu, Șt.
Hepites, T. Maiorescu și I. Kalinderu; deci în locul lui Gr. G. Tocilescu fusese cooptat în
Comisia dicționarului Șt. Hepites (Cf. Arhiva Acad, R.S.R., Dosar P. 17— 1906—1911,
f. 270—271.)
108
Cernăuți în [30 1^12 II 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Dl. Capidan îmi scrie că d-ta nu ești învoit cu colaborarea sa la Salonic
și că e nevoie să facă el, sau eu, o cerere către Comisiunea Dicționarului,
ca să i se permită să colaboreze din Salonic. Cererea aceasta eu nu o voi
face, pentru că nu aveam să mă expun să fiu refuzat. Dacă d-ta ești
contra, atunci ea nu va fi primită.
500
Voi cerca însă, prietenește, să te conving pe d-ta în această scrisoare
că e în interesul lucrării să rămînă Capidan colaborator și nădăjduiesc că
îmi vei da dreptate. La tot cazul, aș vrea să ne înțelegem.
Știu prea bine că d-ta ai o părere fixată asupra mea: sunt prea pre-
venitor și prea îngăduitor față de colaboratorii mei și nu mă doare de
cheltuielile cele mari ale Academiei cu acest Dicționar. Răspund: Eu am
un singur lucru în vedere, să meargă lucrarea bine și mai repede înainte.
Lucrul acesta nu se poate fără colaboratori. Știi însă bine că noi n-avem
de unde alege prea mulți. Trebuie să-i luăm de unde îi găsim și să-i alegem
pe aceia care, pe lîngă putere de muncă și destoinicie, sunt oameni de înțe-
legere. E așa de greu să-i găsești între români și trebuie să fii fericit dacă
i-ai aflat.
Dl. Capidan mi-a plăcut de la început și l-am propus. înainte de a fi
angajat însă definitiv, mi-a împărtășit că nu mai poate veni așa precum
avea de gînd, că nu poate sta la Cernăuți tot timpul. Scrisoarea lui de
atuncea ți-o alătur. Ea m-a adus în mare încurcătură și nu prea știam ce
trebuie să fac. După ce m-am gîndit mult, m-am hotărît să nu scriu deocam-
dată nimic la București, ci să fac o încercare de trei luni cu el, să mă
conving dacă e capabil să lucreze sau nu. Aceste trei luni am fost toată ziua
împreună. Lucra imediat subt supravegherea mea și ieșeam la plimbare
împreună, discutînd filologie. Voiam să mă conving de aproape de ce știe
și cum pricepe știința. îl cunosc bine acuma. Poate și faptul că avem amîndoi
aceeași școală ne apropie în vederi. Pot spune însă cu inima liniștită că de la
el voi avea cel mai bun ajutor și, deși eu regret mai mult ca oricine că nu
rămîne în Cernăuți, nu văd o piedică mare în faptul că lucrează la Salonic.
Oricare alt colaborator ar veni în locul lui nu ar fi la Cernăuți și ar trebui
alte 3 luni pînă ar putea fi introdus — dacă ar fi capabil de asta — în
meseria Dicționarului!
D-voastră hotărîți cum credeți că e bine. Eu îți spun d-tale părerea mea,
și nu Comisiei, căci nu am de apărat o cauză, ci aș vrea să-1 conving pe
cel ce știu că are cea mai mare pricepere pentru lucru și-mi stă mai aproape.
Fără Capidan vom fi și fără Evolceanu și vom merge cum am mers pînă
acuma. Cu acești doi însă vom merge îndoit de repede, îndată ce greu-
tățile neașteptate ale începutului vor fi învinse. Crede-mă că cel ce duce
toată greutatea acestor două echipe sunt eu: numai lucrul meu s-a îndoit.
Dacă le-am propus și aș vrea să răzbesc cu propunerea mea e pentru că
vreau să înaintăm mai repede: foarte repede cînd vom da maximul ce se
poate da, 4 fasc. la an.
în caz că nu veți primi pe Capidan, voi face o cerere la Comisiune
ca în cursul unui an să mi se tragă din leafa mea cîte 50 1. lunar, ca să
se îndeplinească suma de 600 1, cheltuiți cu Capidan, căci cheltuielile acestea
le-a avut Academia din vina mea.
Te rog, în sfîrșit, să nu privești cazul Capidan ca identic cu cazul
Gălușcă. Acesta din urmă era un om cu care nu te puteai înțelege. Scri-
sorile mele către el erau pline de indicații și îndrumări. Totdeauna îmi pro-
mitea că le va urma și eu adesea am scris d-lui Maiorescu și d-tale că nu-s
mulțumit cu el. în cazul cel mai rău se poate face cu Capidan încercarea
de a-1 angaja pe un an. Așa cum se publică acum Dicționarul veți avea
501
în fiecare lună controlul: dacă lucrarea merge înainte e semn că poate lucra
și din Salonic. Dacă va sta pe loc e totdeauna timp să spuneți: nu mai
vrem! Dacă însă-1 angajați trebuie să i se dea și un rînd de cărți (ale lui
Gălușcă), întrucît ele există ca dublete la Academie sau nu se găsesc în
negoț, ca să și le poată însuși cumpăra; numai așa voi avea folos de cola-
borarea lui, căci fișele trebuie controlate de colaboratori; eu n-am vreme
s-o fac.
în decretul d-lui Capidan nu este spus că trebuie să stea la Cernăuți.
Așa fiind cred că nu e neapărat necesar să facă o cerere la Comisie, ci ar
ajunge — dacă te învoiești d-ta — să aducă la cunoștința Comisiei mutarea
lui și să ceară numai cărțile lui Gălușcă.
Al d-tale devotat, prieten,
Sextil Pușcariu
Tetraevanghelul l-am primit și-ți mulțumesc frumos!
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59212. S 1 (102)/D VII.
109
C[ernăuți], 1 IV [sL (’•] 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți înapoiez scrisoarea trimisă cu întîrziere de trei zile. De duminecă
pînă azi dimineață am fost bolnav în pat și am scăpat ca prin urechile
acului de o pneumonie venită ca din senin. Acuma, slavă Domnului, sunt
bine și m-am apucat iar de lucru. Vezi deci că era să încep și eu ca prie-
tenul și colega cu: „Bolnav am fost . . . “ 1
De perspectiva grozavă ce mi se deschide nu mă prea îngrozesc: va
afla vreo două trei etimologii greșite din ungurește — pe cele bune și noi
nu aștept să le releveze — va spune multe verzi și uscate și . . . atît. Nu
mă mir că e înfuriat pe mine după ce l-am făcut de trei parale pentru
scandaloasa lui Geschichte der rum. Litteratur, mai ales că i-am trimis și
personal o scrisoare așa cum o merită un om de calitățile lui morale. Cu
toate astea îmi trimite regulat publicațiile sale, pe care regulat i le înapoiez
nedesfăcute. Părerea mea e că față de un astfel de om nu putem fi îndeajuns
de severi și ar fi un păcat dacă s-ar încuiba, măcar cu o lucrare cît de mică,
la Academie, precum a știut să se vîre pe subt pielea celor de la Convorbiri
literare. El nu merită altă soartă decît a fi disprețuit și de unguri și de
români. Pentru un blid de linte e în orice moment gata să ne vînză pe toți
și numai cărțile bune pe care le-a oprit el de a intra în Ungaria și de
a se preda în școlile de dincolo ne-au făcut mai mult rău decît ar putea-o
îndrepta de aci înainte. Știința sa este egală cu 0 — afară de puținul ogor
româno-maghiar ce-1 stăpînește de 20 de ani fără metod și fără mare ispravă.
Ceea ce spune despre aline’ n-aie nici măcar meritul de a fi o observație
originală: a relevat-o Densusianu și Roques. E o greșeală regretabilă și
502
care se explică numai prin faptul că eu n-am Palia ca să pot controla:
fișa era scoasă astfel; m-am încrezut în ea. Ce spune despre abă-habă e
o prostie mare.
La ruteni și la poloni există forma aspirată.
Dar astea toate-s floare la ureche! îmi pare bine că Dicționarul merge
acuma așa cum dorim cu toții.. încă în luna mart trebuie să primiți la
Comisie două coaie noi: coala 27 (voi. 1) și coala 3 (voi. II). E adevărat
că în felul acesta nu mai ajung la nimic alta decît la lucrarea Dicționarului
(cam 8 ore la zi), dar merge, și asta am vrut s-o arăt. Să vadă lumea că
noi nu facem ca Hasdeu: la început 1 voi. pe an, apoi 6 ani la un volum,
ci invers: la început 2 fasc. la an, apoi 4!
Tocmai acum se publică și studiul meu despre străromâni în omagiul
Meyer-Ltibke, al cărui prim volum va apărea în lunile viitoare. 2 îți trimit
alăturat întîiele două coaie, cu corecturile lui Bartoli (toți colaboratorii la
omagiu vedem lucrările celorlalți, în corectură), căci n-am alte. Vor mai
urma două coaie: pe 64 de pagini am concentrat tot ce m-a preocupat
intensiv acești doi ani din urmă. Cred însă *că dacă n-am dat o dezlegare
chestiunii, totuși am spulberat multe rătăciri și am indicat cîteva căi noi
de cercetare. Deoarece lucrul e încă secret — ca să nu-1 afle M.-L. — te
rog nu spune încă nimurui de lucrare.
De la Capidan și de la Lacea primesc regulat lunar redacțiile lor, care
se publică îndată cu corecturile mele. Sper să ajung în curînd să am tot
mai puțin de corectat și astfel să mă mai desărcinez de lucru. Sunt însă
mulțumit de amîndoi.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59213. S 1 (103)/D VII.
1	Astfel începe scrisoarea lui Gh. Alexici către I. Bianu, datată 25.III.1910 (v. Scri-
sori către loan Bianu, voi. I, p. 12).
2	Se referă la studiul său Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, publicat în volu-
mul Prinzipienfragen der romanischen Sprachweisenschaft apărut la Halle în 1910, în
omagiul lui Wilhelm Meyer-Liibke. Studiul este publicat în traducere românească în voi.:
Sextil Pușcariu, Cercetări și studii, Ed. Minerva, București, 1974, ediție îngrijită de Ilie
Dan, pag. 50, cu titlul Asupra reconstrucției românei primitive.
110
Cernăuți, în 22 V 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Nu ți-am mai scris de multă vreme, căci timpul din urmă am fost
deosebit de ocupat. Examenele ce se țin pe aici mi-au răpit zile întregi
și cei doi voinici din București înghit atît manuscript încît de nu erau
vacanțele bogate în acest semestru nu răzbeam cu ei. Am vrut să fac o
probă însă, și de dimineața pînă seara n-am lucrat alta decît Dicționar.
503
E adevărat că așa istovit ca acuma n-am fost niciodată și de-abia aștept
să vină Sf. Petru ca să închid cutiile cu fișe! De la toamnă încolo trebuie
să fac altă împărțeală, căci am ajuns să visez și nopți de-a rîndul numai
clasificări de sensuri și d-alde astea. La vară vom fi la Bran, împreună
cu Capidan și Lacea, probabil și cu Ionică și Evolceanu, și atunci ne-om
sfătui cum să scurtăm lucrarea, căci iar se extinde prea mult. Vom stabili
norma și vom face redactările mai scurte, ca să mergem mai iute. Eu unul
sunt hotărît, de la toamnă încolo, să lucrez numai înainte de masă la Dic-
ționar 4—5 ore la zi, fără excepție de sărbători și dumineci, e de ajuns.
După prînzele trebuie să mi le rezerv pentru alte lucrări, ca să-i dau sîr-
manului creier și altă hrană, căci dacă nu, mă tîmpesc cu totul. Te rog,
dacă se poate pune-ți iară tema sufixelor la concurs pe termen de 2 ani.
Aș vrea să dau gata odată lucrarea aceasta la care lucrez de 15 ani și
despre care am convingerea că va fi cea mai bună și cea mai răspîndită
din cîte am făcut pînă acuma.
încă ceva. Am vorbit zilele trecute cu un înalt funcționar de aici.
Mi-a spus prietenește să nu mai primesc acele parale ce mi le trimiteți
în fiecare an pentru cumpărare de cărți, căci în Austria un astfel de lucru
trece de nepermis și într-o bună zi mă pot pomeni că-mi aruncă cineva în
față că împart pe aici bani românești și, oricît aș documenta menirea lor
curat culturală tot nu voi fi crezut, în țara asta unde rușii aduc bani din
Rusia, rutenii din Prusia etc. Mi-a spus că cea mai bună soluție e urmă-
toarea: Academia să trimeată paralele prin legațiunea austriacă, exprimîn-
du-și dorința ca acești bani să-mi fie predați mie, ca să-i dau conform
literii testamentare. în cazul acesta lucrul e pe față și desigur că legațiunea
va face acest lucru bucuros. Te rog chibzuiește și d-ta și, dacă vă convine
calea aceasta, urmați-o, căci e mai bine ca eu să-mi păstrez aici o poziție
absolut nebănuită.
în filologia romanică avem acum un timp foarte frămîntat. Prin școala
lui Meyer-Lubke se plămădește o nouă direcție, a neolingviștilor, care va fi
școala viitorului. E foarte interesant să observi fermentația ideilor noi, care
încă nu și-au găsit expresia clară, dar se accentuează tot mai mult. Eu sunt
fericit că am nemerit tocmai în generația acelora de la care pleacă prin-
cipiile noi.
Sunt curios ce veți face la Academie anul acesta. Pe Mangra să-1 auriți
și să-1 puneți în sala festivă! Probabil că nu va avea obraz să-și țină
discursul de recepție în sesiunea asta.
Pentru contribuțiile lexicale ce-mi trimiți îți sunt mulțumitor.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59214. Si (104)/D VII.
504
111
Cernăuți, 27 V 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi mă pomenesc cu o scrisoare de la Meyer-Liibke, din care-ți transcriu
partea de la început exact:
„Lieber, Freund,
Dr. I(osif) Popovici schreibt mir, die rumănische Regienung habe ihm
ein rumănisches Seminar in Wien bewilligt. Ich weiss natiirlich nicht, ob
die Schwierigkeiten, die seinerzeit mir gemacht worden sind * bestehen,
oder ob Popovici mehr sagt als er verantworten kann; aber das ist fur
mich selbstverstăndlich, dass ein von P(opovici) geleitetes Institut der Uni-
versitât nicht angegliedert werden kann, weil ich P(opovici) fur unfăhig
halte.
Wissen Sie irgend etwas? Wenn in B(ukarest) die Geneigheit und Moglich-
keit besteht, so bin ich natiirlich sehr gerne bereit alles aufzusetzen um
die Errichtung zu ermoglichen, aber der einzig mogliche Weg ist der, dass
ich liber die Candidaten gefragt werde. Ich denke dabei an Dr. Bacinschi **
oder Dr. Capidan und wenn die rumănische Regierung einen von diesen
beiden mit einem Seminar in Wrien betrauen will, so werde ich sie an mein
Seminar angliedern, wie wir es seinerzeit machen wollten. Ich wiirde es
dabei als selbstverstăndlich betrachten, dass der betreffende sich bei mir
habilitirt.
Da Sie direkte Beziehungen nach Bukarest haben, kdnnen Sie wohl
in Erfahrung bringen, wie die Sachen stehen/ 1
Cum vezi M.-L., care-1 cunoaște bine pe Popovici, nu vrea să știe de el
(acel nicht e subtras de el). Și eu sunt absolut convins de același lucru.
Te rog deci, iubite domnule Bianu, să-i arăți d-lui Haret scrisoarea asta.
Eu nu i-am scris direct, pentru că ar putea avea aerul că fac un act de
dușmănie personală față de Popovici.
De ce nu i se dă omului ăluia ceva să facă, studii dialectale, și să nu
aibă ambiții de alte lucruri sau chiar aere de martir?
înființarea Seminarului român la Viena cred însă că e necesară și ar fi
păcat să nu folosim timpul oportun, cînd îl avem pe M.-L., care, precum
scrie, va face tot posibilul să realizeze planul. Chiar și din punct de vedere
politic, ne trebuie în Viena cît mai multe centre de gravitație. Dar tocmai
pentru însemnătatea acestei funcții va trebui un om la locul lui.
Acuma vin să-ți comunic o idee, cerîndu-ți în același timp un sfat.
Cum ar fi să merg eu la Viena? Fiind profesor ordinar, n-as putea
să devin alta decît profesor ordinar și la Viena. Astfel, de persoana mea
s-ar lega un ordinariat, o catedră ordinară de limba și literatura română
la Universitatea din Viena; pentru noi românii — un mare cîștig. Sunt
sigur că M.-L. ar spulbera în Ministerul din Viena toate prejudițiile contra
unui astfel de lucru, și cred că Ministerul s-ar învoi cînd nu l-ar costa
nimic, avînd să fiu plătit din București. Firește că lucrul ar trebui să fie
sistemizat în ordine: eu să primesc din București exact leafa ce o am ca
505
profesor în Viena, cu toate gradațiile și dreptul de pensie. Astfel fiind și
avînd și o dotație pentru biblioteca Seminarului, în aceeași sumă ca și
celelalte seminarii din Viena, subvenția n-ar fi încă atît de mare ca cea
pe care o capătă Weigand și Tiktin (10000 lei).
în locul meu ar veni la Cernăuți Bacinschi, care peste un an cel mult
e docent habilitat.
Pentru mine personal această mutare la Viena, sub condiții sigure,
știind că nu atîrn de grația cutărui guvern, ar fi o avansare și în același
timp o fericire: aș scăpa de acest Cernăuți, unde nu mă simt bine, unde
nu-s decît certuri și lupte zadarnice și aș ajunge la izvorul științei în
nemijlocita apropiere a maestrului iubit. Dar — modestia la o parte — cred
că nici România n-ar avea tocmai un reprezentant rău în Viena. Pînă
acuma mă bucur de nume bun în știință și — în legătură cu cei mari din
centru — voi avea un nume și mai bun și o trecere oarecare. Dar cred
chiar că e posibil în timp nu prea depărtat să avem noi românii nevoie
la Viena de un om nu numai cu nume bun și trecere, ci și cu oarecari
garanții că are o minte destul de sănătoasă ca să poată reprezenta bine
interesele românești. Cei patru ani petrecuți în Cernăuți m-au făcut să am
legături cu bucovinenii și să știu bine în care te poți încrede și la cine te
poți adresa, ca ardelean știu unde e partea gingașă a noastră, și prin cone-
xiunile și prieteniile cu d-voastră, cei cu minți și cu inimă românească,
am cele mai bune legături în România.
Astea toate ți le-am spus ca omul bătut de gînduri. Un sfat din partea
d-tale îmi va arăta dacă e bine să urmăresc planul acesta sau să-1 las. Te
rog vorbește cu dl. Haret și arată-i că înainte de a se face ceva trebuie
neapărat întrebat Meyer-Lubke, care ne e binevoitor, dar care nu poate
primi oameni incapabili lîngă sine. Aștept cu mare nerăbdare răspunsul
d-tale 2.
Devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
P.S. Nu-mi pasă dacă Popovici va afla și va crede că eu i-am zădăr-
nicit planul. Aș vrea însă mai bine ca să i se arăte răspunsul ce-1 va avea
dl. Haret de la M.-L., căci și așa Popovici mă crede un monstru, care
i-am luat catedra la Cernăuți.
*	La 1904, cînd guvernul unguresc a cerut să se pună capăt semina-
rului românesc condus de mine; atunci Meyer-Lubke s-a întrepus pînă
cînd i s-a încuviințat să dăinuiască seminarul român mai departe ca o sub-
divizie a Seminarului romanic. (Nota Sextil Pușcariu.)
*	* Elev al meu, care e în stadiu de habilitare (limbile romanice) la
Viena. A publicat în ultimul număr al Convorbirilor literare un articol. (Nota
Sextil Pușcariu.)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59215. S 1 (105)/D VII.
[Traducere]
1	Iubite prieten, dr. I(osif) Popovici îmi scrie că guvernul român i-a aprobat un
Seminar român la Viena. Eu nu știu, firește, dacă greutățile care mi-au fost făcute mie
la vremea respectivă mai există sau dacă Popovici spune mai mult decît își poate asuma
506
răspunderea, dar pentru mine este de la sine înțeles că un institut condus de Popovici
nu poate fi alipit Universității, deoarece eu îl consider pe P(opovici) drept incapabil.
Știți ceva? Dacă la București există dorința și posibilitatea, atunci firește sînt și
eu gata să fac totul pentru a înlesni înființarea, dar singura cale posibilă este aceea ca eu
să fiu întrebat asupra candidaților. Mă gîndesc la dr. Bacinski sau la dr. Capidan și dacă
guvernul român vrea să-1 încredințeze pe unul din aceștia cu un seminar la Viena,
atunci îi voi alipi seminarului meu, după cum am vrut s-o facem la vremea respectivă.
Aș considera ca de la sine înțeles ca respectivii să se stabilească la mine.
Deoarece dv. aveți legături directe la București, puteți afla cum stau lucrurile.
2	A se vedea în această chestiune și scrisorile din 30 mai și 26 decembrie 1910 ale
lui Spini Haret către loan Bianu (în Scrisori către loan Bianu, voi. II, p. 24—25).
112
Cernăuți, în 22 VI 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți înapoiez scrisoarea lui Haret. Eu am renunțat, precum ai văzut
din ultima scrisoare, cu totul, la planul de a merge la Viena. Aș ține mult
ca dl. Haret să nu creadă că am căutat să-1 delătur pe Popovici, spre
a ajunge eu. De nu-mi scria Meyer-Ltibke că el nu vrea să-1 aibă pe P. — și
fără recomandația’acestuia facultatea din Viena nu va vrea pe nimeni chiară
convins fiind de incapacitatea omului, eu nu i-aș fi pus bețe în roate. Așa
însă mi-am ținut de datorie a preveni pe dl. ministru. Ar fi bine însă să
nu se suprime locul în viitorul buget, ci să rămînă deocamdată neocupat.
La Viena avem nevoie de un astfel de Seminar chiar și din punct de vedere
politic, căci nu știu ce va aduce viitorul și e bine ca îndată ce va fi un
tinăr calificat, să se ocupe, pînă ce lucrul se va putea face ușor.
Ceea ce îmi scrii de metamorfoza „din cal măgar“ e adevărat. Răz-
gîndindu-mă bine am ajuns și eu la convingerea asta. Cel mult „catîru
puteam ajunge: „Privatdozent mit dem Titel eines ordentlichen Professors.“ 1
Mi-ar părea bine să poți scoate de la dl. Haret partea a doua a scrisorii
mele, lăsîndu-i ceea ce-1 poate interesa: copia după scrisoarea lui Meyer-Liibke.
Alegerea între Capidan și Bacinschi e grea pentru mine. Cei din urmă
are două avantagii: știe perfect nemțește și e aproape de habilitare. Dar
despre asta mai e vreme.
E bine să trimiteți paralele d-lui Ștefanelli2. Cu mitropolitul care e
extra K.K. n-o nimereați deloc.
Primit „cocleții“ d-lui Istrati. Mulțumesc.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Dacă aș ști că la vară ești prin Bușteni, bucuros m-aș repezi
odată pe acolo. Foarte m-aș bucura dacă ai veni prin august, cînd va fi
Dicționarul concentrat la Bran, cu doamna la Bran.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59217. S 1 (106)/D VII.
1	docent particular cu titlul unui profesor ordinar.
2	Teodor Ștefanelli (n. 1849 în Bucovina — m. 1920), publicist și magistrat, mem-
bru al Academiei Române.
507
113
Cernăuți în 17 IVII 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am tot așteptat răspunsul d-tale ca să pot da lui Meyer-Lubke infor-
mațiile cerute. Dacă n-ai vorbit încă cu ministrul, te rog nici nu-i mai
pomeni de mine. Sunt prea multe piedici care se pun în calea planului
ce ți-1 comunicam, așa că am renunțat la el. Dar dacă dl. Haret vrea să
întemeieze un Seminar român la Viena, ar fi bine să întrebe pe Meyer-Lubke
asupra candidaților ce-i are în vedere. LP. nu se potrivește și nu-1 vrea nici
Meyer-Lubke.
Ți-aș fi foarte îndatorat dacă mi-ai răspunde cîteva cuvinte cît mai
iute. Dacă crezi că nu poți vorbi cu dl. Haret, te rog scrie-mi ca să-i pot
da de știre de-a dreptul, căci eu datoresc la Viena un răspuns.
Pe aici avem niște călduri caniculare. Abia mai pot trage carul pînă
la Sf. Petru.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Te rog să-mi scrii și cu privire la paralele pentru cărți de școală,
dacă se poate să treacă prin plenipotențiarul Austriei.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59216. S 1 (107)/D VII.
114
Bran, 5 VIII 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
M-am bucurat mult că te-ai hotărît să vii la Bran. Ionică Rădulescu
ți-a comunicat itinerariul. Din precauție îți scriu și eu: dacă înnoptezi vineri
seara la Bușteni, pleci sîmbătă pe la amiaz — cu întîiul tren, mi se pare
— spre Brașov, unde sosești la 1 și trei sferturi. în gara Brașovului iai
bilet pînă la Tohanul Vechi (6 — Tohân) și te urci în trenul de Zîrnești.
La Tohan te voi aștepta eu cu o trăsură, cu care vom face trei sferturi
de ceas pînă la Bran.
Ieri a început să plouă pe la Bran și azi e încă înnourat. Nădăjduiesc
însă că pînă poimîine se va îndrepta vremea; aș vrea să vezi Branul în
soare, căci numai atunci e frumos, și să putem face și vreo plimbare.
Cu ocazia aceasta am să-ți comunic una și alta care nu se prea poate
spune în scrisori.
Poate îl hotărăști și pe dl. Bogdan să te întovărășească la această
excursie. Dacă ar fi vreme frumoasă am putea eventual aranja împreună
508
apoi un urcuș pe Buceciu, așa ca să ne coborîm împreună la Bușteni sau
Sinaia. Nu uita să-ți iei pașaportul.
în mare grabă, să nu scap poșta.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Dacă cumva nu ai putea sosi cu trenul indicat — și numai în acest
caz — te rog să-mi depeșezi (Sextil Pușcariu, Tdrcsvar) sîmbătă dimineața
că nu vii sau că vii altădată.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp., inv. 59218. S 1 (108)/D VII.
115
Bran, 1/14 aug. 1910
Este aici un bărbier care cumulează și meseria de fotograf. După două
zile, trei zile vine pe aici și Ionică și atunci toată redacția Dicționarului
e în păr. De aceea te rugăm să vii și d-ta cu Ionică și să ne fotografăm.
Bun de imprimat!
Pușcariu
D. Evolceanu, Lacea, T h. Capidan
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp., inv. 59219.
116
[20 august 1910] 1
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am așteptat pînă la orele 3 și jumătate și văzînd că nu vii, ne-am
fotografiat singuri.
Sextil Pușcariu
D. Evolceanu bun de paginat
I. A. Rădulescu bun de broșat
T h. Capidan bun de însurat
Lacea bun de legat
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59220.
1	Data preluată după ștampila poștei.
509
117
Cernăuți, 14 X 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit alăturat un scurt memoriu pentru Analele Academiei, căruia îi
vor urma altele, toate gata în manuscris de pe timpul cînd pregăteam
lucrarea despre sufixe pentru premiul Academiei. 1 Te rog să citești d-ta sau
dl. Quintescu manuscrisul și să nu-1 trimiteți d-lui Philippide, care nu cred
că l-ar afla bun de publicat.
Cu Dicționarul merge bine. Evolceanu are material pentru vreo 3 coaie,
Ionică are o coală gata. De cînd am scurtat redacția, merge cu mult mai
repede. E mai greu, firește, de a da materialul pentru o coală de tipar,
care conține cu mult mai multe cuvinte ca înainte, dar ne apropiem îndoit
atît de repede de sfîrșit. Asta se vede după material: pînă acum o cutie
cu fișe dădea 2 coaie de tipar; acum dintr-o cutie abia scot o coală. De-oi
putea înghiți 20 de cutii la an, apoi îl dăm repede gata 2; numai stomahul
să nu ni-1 stricăm. Sunt nerăbdător a vedea lucrarea lui Pamfile despre
Industria casnică și a primi, pentru a fi tăiate, fascicolele din urmă din
Tiktin.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59221. S 1 (109)/D VII
1	Se referă probabil la Studiul Contribuțiuni la gramatica istorică a limbii române,
publicat în 1911.
2	în 24 septembrie 1919, S. Pușcariu trimetea Comisiei Dicționarului următorul
raport, în care consemna schimbările hotărîte de cei cinci redactori pentru a scurta ter-
menul de elaborare și considerentele care i-au condus la luarea acestei decizii:
Onorată Comisiune,
Preocupați fără-ncetare de gîndul de a alcătui Dicționarul limbii române cît se
poate de bine și de a-1 termina cît mai repede, ne-am adunat cei cinci redactori în vara
aceasta la Bran, întrebuințînd timpul liber al vacanțelor spre a lucra împreună și a păstra
astfel unitatea indispensabilă a marei lucrări. Dar păstrarea acestei unități n-a fost sin-
gurul motiv care ne-a făcut să învingem depărtările ce ne despart și, aducînd fiecare jertfe
materiale, să ne scurtăm repaosul binemeritat după munca încordată a anului trecut.
Scopul nostru a fost mai cu seamă să ne împărtășim verbal unul altuia experiențele de
pînă acuma și discutînd ce ar fi de îndreptat și ce s-ar putea scurta, să facem un pas înainte
spre desăvîrșirea operei, în serviciul căreia punem toate forțele noastre intelectuale și
pentru care suntem hotărîți să jertfim cei mai frumoși ani ai tinereții noastre.
Tocmai în timpul din urmă lexicograf ia apare pe întîiul plan al cercetărilor lingvis-
tice, studiile publicate în străinătate de o vreme încoace au scos la iveală o mulțime
de lipsuri în dicționarele existente și au indicat căi noi lexicografilor viitori. A ținea seamă
de ele nu este numai o datorie a noastră, ci noi credem că, aprofundînd materia, dăm
chiar mai mult decît s-a cerut pînă acuma, prevăzînd care vor fi îndrumările viitoarea în
cercetările lexicografice. Dicționarul Academiei Române — o spunem fără sfială — e
cel mai modern dintre toate operile de acest soi.
510
Schimbul de vederi ce l-am avut a dat roade bune și cu bucurie am constatat armo-
nia frumoasă ce există între colaboratori, precum și progresele ce le-a făcut fiecare în
parte. Desigur că Comisiunea Dicționarului va lua cu plăcere la cunoștință că toate punc-
tele programului ce le-am stabilit tind spre scurtarea lucrării, în conformitate cu progra-
mul— introducere. Numărul citațiunilor l-am redus aproape la jumătate, ținînd să cităm
cu deosebire din scriitorii buni și din literatura populară; am hotărît să nu mai ținem seamă
de exemplele improprii ale autorilor cu stil dibuitor și să eliminăm cu totul formațiunile
personale, neîncetățenite în limbă, precum și cuvintele dialectale cu colorit prea regional,
cum sunt ungurismele din unele părți ale Ardealului ș.a. Vom fi cu mult mai alegători
cu privire la neologisme, primind numai pe acelea ce, fără să aibă un corespondent popu-
lar în limbă, au pătruns într-adevăr în limba cea de toate zilele a românilor culți. în gene-
ral, tendința noastră este să sintetizăm, să reducem pe cît se poate prea multele subîm-
parțiri semantice și gramaticale, iar cînd avem a face cu mai multe derivate cu același
sens — precum sunt bunăoară diminutivele din poezia populară — le vom cumula sub
forma cea mai uzuală, mulțumindu-ne cu o simplă retrimitere acolo unde pînă acuma
făceam un articol întreg.
Toate aceste schimbări nu vor altera întru nimic forma adoptată pînă acuma a Dic-
ționarului și credem că sunt îmbunătățiri de fond, fiind în același timp economisiri con-
siderabile de spațiu. Inovațiuni de formă ne-am sfiit să introducem. Astfel, am renunțat
și de astădată, deși cu inimă grea, la ilustrații, nevoind să mărim cheltuielile și să augmen-
tăm dificultățile tehnite. Ținem numai să accentuăm că astăzi lipsa ilustrațiilor într-un
dicționar mare se iartă cu greu, tocmai pentru că s-a recunoscut de cîțiva ani încoace
că nu e cu putință a face lexicografic și etimologie fără cunoștința obiectului despre care
c vorba. Worter und Sachen se numește o revistă care prin titlul său chiară indică calea
pe care trebuie îndrumate cercetările lexicografice. Un clișeu de doi centimetri patrați
ne-ar scuti pe noi de descrieri și definiții, care, oricîtă bătaie de cap ne fac, nu "pot da ceti-
torului imaginea adevărată a obiectului despre care e vorba. Pentru cazul că Comisiunea
Dicționarului ar fi dispusă să ia în deliberare chestia ilustrațiilor, voi face imediat un raport
special, arătîndu-i cum îmi închipuiesc introducerea lor.
O singură inovațiune formală e însă indispensabilă și despre ea voi vorbi în locul
dintîi între punctele pentru care rog consimțămîntul onor. Comisiuni:
1)	Tiparul e prea des. Lipsa unui șir alb între rînduri are de urmare că litera tiparu-
lui se strică aproape de tot *. Acolo unde are să se tipărească un f, l, b, etc. subt un
p, g, etc., literile n-au loc, se încalecă și trebuie tăiate. Cînd avem două șire cu aldine,
nu se poate pune în șirul de jos aceent pe â, i, ă, precum ar trebui mai ales în titlu.
Stricarea literii, în urma îndesării ei prea mari în tească, a făcut indispensabilă de o
vreme încoace o nouă revizie după ce s-a dat „bun de imprimat", spre a înlocui litera dete-
riorată. Alătur acestui raport coala 27, în corectura finală, spre a se vedea cîtă literă tre-
buie înlocuită, după ce s-a înlocuit o mare parte la cele cinci corecturi anterioare. Scoa-
terea cu sula a acestor litere are adesea urmări rele, mișcînd de la locul lor literile înve-
cinate și producînd greșeli nouă de tipar. Dar chiar admițînd că tipografia va lucra cu
cea mai mare conștiinciozitate și că coaiele viitoare vor fi tipărite mai curat decît cele
vreo 4 din urmă, e un alt motiv care ne face să cerem cu toată stăruința rărirea rîn-
durilor. Atît d-nii I. A. Pvădulescu-Pogoneanu și D. Evolceanu, cît și eu, ne-am stricat
ochii cu corecturile. După ce citești cîteva șpalturi unul după altul, simți cum îți sti-
* însemnare marginală: „Da. 15 oct. 1918. I. B."
511
clesc ochii și se mișcă rîndurile. Deoarece vederea ne trebuie înainte de toate spre a
duce lucrarea la capăt, rugăm pe onor. Comisiune să admită a se tipări lucrarea de-aci
înainte după proba alăturată, care, avînd 62 de rînduri într-o coloană, în loc de 77,
face ca tiparul să fie mai ceteț și mai curat și să se prezinte cu mult mai bine. Cum
cu coaiele 31 din voi. I și 6 din voi. II se încep fascicole noi, schimbarea aceasta tipogra-
fică nu va bate la ochi prea tare, iar cu scurtările ce le-am introdus, volumul lucrării nu
va crește, căci prin acestea se economisesc mai mult de 15 rînduri de coloană.
2)	Rog a mi se trimite — pe la mijlocul lui octomvrie — cele șase volume urmă-
toare (voi. VII—XII) din Chestionarul Hasdeu, spre a fi extrase. Totodată vă rog a reveni
asupra hotărîrei luate și a-mi lăsa spre folosință, în biblioteca Dicționarului, volumele
extrase, căci exemplele trebuie controlate necontenit. Cei ce au dat răspunsurile la Ches-
tionar s-au servit de fel de fel de ortografii și au răspuns adesea foarte laconic și necomplet,
așa că numai din context se poate pricepe sensul și forma adevărată a multor cuvinte.
3)	D-nii C. Lacea și T. Capidan, făcînd întîia redacție, au însărcinarea a controla
fiecare exemplu, căci s-a dovedit că extrasele colaboratorilor d-lui Philippide sunt, în
cele mai multe cazuri, greșite. E deci de neapărată trebuință ca ei să aibă toate cărțile
întrebuințate, ca să nu-mi rămînă mie și sarcina controlului. Cele mai multe cărți ie au,
primindu-le sau de la Academie, sau cumpărîndu-și-le singuri. Rămîne a li se completa
bibliotecile după listele alăturate, ceea ce e cu atît mai ușor, cu cît în cele mai multe
cazuri avem a face cu cărți ieftine, dintre care, multe trebuie să existe ca dublete în
biblioteca Academiei.
4)	Cînd am început lucrarea, am dat o listă cu adresele acelor romaniști străini,
despre care știam că sunt competenți să judece lucrarea, dorind să am niște critici nepăr-
tinitoare care să mă întețească la lucru și să-mi arăte greșelile. Onor. Comisiunea a admis
atunci să se trimeată opera gratuit la o parte din ei. Ceilalți, cei șterși din listă, sunt însă
tocmai savanți tineri, care mai lesne își iau asupră-și a ceti și a scrie dări de seamă despre
un dicționar. Vă rog deci a trimite și acestora Dicționarul gratuit, fiind în interesul
nostru al tuturor ca opera aceasta, cu care se cheltuiește atîția bani și atîta muncă, să
pătrundă în străinătate și să fie apreciată după merit.
5)	în sfîrșit, rog pe onor. Comisiune să mărească de la 1 octomvrie 1910 remunerarea
lunară a d-lor C. Lacea și T. Capidan cu cîte 50 de lei pentru ca amîndoi împreună
să aibă atîta cît fiecare dintre ceilalți trei colaboratori. Partea lor de muncă nu este mai
ușoară decît a celorlalți, iar modul conștiincios cu care lucrează și folosul real ce l-am
pe urma muncii lor mă îndeamnă a recomanda cu toată căldura această sporire a
remunerării lor.
Sextil Pușcariu
Bran, 24/1X 1910
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P— 17— 1904—1911, f. 285—286.
118
Cernăuți, 3 XI 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit tot ce mi-a trimis Academia. Alătur adeverințele pentru
cele 12 volume din Chestionar, care-i la mine. Dl. Kirileanu să lucreze în
tihnă la cele 6 rămase, căci înainte de 8 luni nu vor fi extrase la nici un
caz cele ce-s la mine, deci nu au nevoie de celelalte. Mai alătur socoteala
512
de la Pardini (cea trimisă mi s-a înapoiat fiindcă ștersesem din ea ceva ce
luasem pe socoteala mea) și lista cu adresele noi la care mă rog să se mai
trimeată Dicționarul gratuit.
Memoriul vă rog să-1 tipăriți. Tot așa pe cele următoare. Mi-e teamă
că dacă n-oi tipări o parte din lucrare nu voi ajunge s-o fac nici pînă la
1915. D-ta știi ce va să zică să stai cu manuscrisul în lădiță mesii. Nu-ți
dă pace și dacă nu-1 dai la tipar îl schimbi mereu, stricîndu-1 adesea. îți
mulțumesc din inimă pentru grija ce mi-o porți.
Odihnit, cum sunt acuma, merge lucrul repede de tot. Lui Ionică i-am
trimis alaltăieri 120 file de manuscris și lucrez mereu înainte. îmi pare bine
că am un avans de vreo 3 coaie înaintea t ipăritului; astfel nu se vor mai
face pauze și cele două coaie promise la lună vor veni cu siguranță!
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
P.S. Alătur 16 cărți de vizită, cu rugarea de a se băga în Dicționar
(la începutul fasc. I) celor cărora li se trimite acum mai întîi, voind să
aflu — în scrisorile de mulțumită — părerile lor.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59222. S 1 (110)/D VI1.
119
Cernăuți, 6/19 XI 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
în scrisoarea primită ieri îmi comunici că un membru al Comisiei e ne-
mulțumit că în coala 6, voi. II, nu se observă nimic din scurtările făgăduite.
Ele nu vor apărea nici într-o mare parte a coalei 7 și nici în coala 31 din
voi. I, fiindcă acestea au fost redactate și în parte tipărite înainte de a se
lua deciziunile cu privire la scurtare. A reveni asupra acestei redacțiuni e
o muncă ingrată și o pierdere mare de timp.
îmi scrii de asemenea că sunt cu totul inutile corespondentele franceze
și latine la citațiile biblice. Admit. Cred că pînă acuma vi-am dat de repe-
țite ori ocazia să vă convingeți că sunt un om cu care puteți sta de vorbă
și nu e nimeni mai mulțumit decît mine cînd Comisia îmi face astfel de obser-
vări. Iată, într-adevăr, un mijloc potrivit de a scurta lucrarea și de a nu
pierde vreme. Eu îmi bat destul capul să găsesc mijloacele de a scurta, fără
ca valoarea Dicționarului să se atingă, dar nu e ușor să ai acel grad de
autocritică ca să-ți poți judeca inutilă sau nu tocmai folositoare cutare
parte din lucrarea-ți proprie. Mi se pare că e datoria Comisiei de a-mi sta
în felul acesta într-ajutor. Nefiind ea compusă numai din filologi, îi stă la
dispoziție următorul mijloc: să se adreseze Ia învățații străini cu compe-
tență în materie, rugîndu-i să ne arăte ce s-ar putea sacrifica din forma
actuală a Dicționarului spre a-1 scurta. Desigur că răspunsurile acestora —
513
mă gîndesc la Schuchardt, Meyer-Lubke, Weigand (membri ai Academiei),
Bartoli, Friedwagner, Sandfeld-Jensen, Roques, Zauner, Jud (care primesc
gratuit Dicționarul) — ne-ar putea da multe indicații prețioase. Vă rog
chiar cu toată insistența s-o faceți și întrebați-i, în același timp, dacă este
posibil ca să apară cu regularitatea unei mașini, dat fiind tiparul mărunt și
nespațiat, cu 77 șire pe coloană, și cele două corecturi ce trebuie să fac,
dacă e posibil ca eu să răzbesc a da pe lună 2 coaie tipărite, adecă mai
mult de o pagină cu 154 șire pe zi!
Dacă ei vor răspunde că da, atunci aveți toată dreptatea să credeți că
nu lucrez îndeajuns!
Dar îmi veți spune că am făgăduit și nu cereți decît să-mi țin promi-
siunea. Am făgăduit, da, luînd de bunăvoie asupră-mi sarcina dublă de
muncă, crezînd că va merge. Și a mers cele dîntîi luni din an. Dar rezul-
tatul a fost că în iunie eram atît de istovit, încît am dat în brînci. Puterile
fizice nu m-au ajutat, o lună. Și acum faceți socoteala și veți vedea că iese:
pînă la 1 noiemvrie sunt 10 luni, din care două de vacanță trebuind scoase
(d-ta știi ce fel de odihnă am avut eu în vacanțe), rămîn 8. în locul celor
16 coaie s-au tipărit 11 și la tipografie găsiți material pentru alte 3, care
nu din vina mea nu-s tipărite. Deci sunt in restanță cu 2 coaie pe care nu
le-am putut termina în iunie.
Astea toate însă nu le spun spre a mă dezvinovăți. Constat faptul:
nu m-am putut ținea de promisiune și deși sunt sigur că în viitor va merge
mai bine, vă rog să trageți consecințele, care nu pot fi decît de două feluri:
Sau nu mai puteți avea în mine încrederea necesară, fără de care nu
se poate imagina o conlucrare — și mă desărcinați de lucrare. Prefer s-o
faceți acum, cînd încă nu-s cu forțele sleite, și pot să mă apuc de alte lucrări
ce-mi stau începute și neatinse de cinci ani.
Sau vă spuneți că ați cerut de la mine o prestațiune mai mare decît
puterile mele. Căutați în cazul acesta să vă convingeți întrebînd pe cei
care cunosc ce va să zică a scrie un dicționar, dacă lucrarea mea e bună și
dacă progresează destul de bine și vă rog să nu faceți calcule aproximative
la masa verde, neținînd seama de starea faptică, ci fiind conduși numai de
dorința ce o avem toți de a isprăvi mai repede.
Gîndiți-vă că cele două corecturi singure pentru 2 coaie îmi iau cel
puțin 5 din cele 30 de zile ale lunii și că adese dau de cuvinte foarte
uzuale care mă țin cu săptămînile pe loc sau de vorbe cu sens greu de pre-
cizat, asupra cărora trebuie cerute informații etc. Vi-o spun fără falsă modes-
tie: mai bine și mai repede decît mine nu vă poate face astăzi nimeni
lucrarea. Lăsați-mi însă liniștea sufletească s-o termin, nu mă faceți respon-
sabil pe mine pentru încetineala lucrului altora, nu-mi dați mereu zor mie,
care nu mă culc niciodată înainte de a-mi fi împlinit datoria zilnică și în
loc să mă turburați zorindu-mă în teorie, ajutați-mă în practică cu sfaturile
d-voastră și a învățaților străini cărora le-ați cerut avizul.
Singura măsurătoare pe care mi-o puteți aplica e încrederea. îndată ce
n-o mai aveți în mine, vă rog să mi-o spuneți, căci fără de ea nu mai pot
lucra nici eu.
514
înțeleg prea bine obiecțiunile ce sunteți în drept să-mi faceți și răspun-
derea ce o luați asupra d-voastră, mai ales după pățeniile trecutului, punînd
încrederea singură la temelia contractului între d-voastră și mine. Mai ales
că e vorba de cheltuieli mari, pe care nu le credeți în raport cu munca pre-
stată.
Pînă acum am fost eu acela care mi-am menajat mereu colaboratorii,
cerînd pentru ei argumentări și favoruri pe care aș fi fost în drept să le cer
pentru mine. De-acum n-o mai fac și mi să pare că singurul răspuns ce
sunteți absolut îndreptățiți să mi-1 dați, vătzînd că făgăduielile noastre nu
s-au realizat, e următorul:
V-am remunerat anual cît timp v-ați obligat a da anual un anumit
număr de coaie de tipar. Nu v-ați ținut de obligațiune — noi încetăm a vă
mai plăti lunar, ci vă plătim cu coala, așa că lunile sterile nu vor mai fi
remunerate. Atunci va fi în interesul colaboratorilor mei să dea cît mai multe
coaie la an. Eu personal nu vreau să cîștig nimic din combinația aceasta,
căci nu lucrez pentru cîștigul bănesc și nu voi pierde nimic, căci voi lucra
ca și pînă acum. Cu privire la remunerația de coală nu vă fac nici o pro-
punere, căci acest lucru l-am considerat totdeauna în afară de compe-
tența mea.
Scrisoarea aceasta ți-o trimit înainte de a fi primit știre despre rezul-
tatul consfătuirii d-voastră în Comisie, pentru că voiesc să preîntîmpin orice
vot de neîncredere. Imediat ce acesta mi-ar sosi din partea d-voastră, eu
am încetat a mai lucra la Dicționar.
Mă grăbesc de asemenea a-ți trimite această scrisoare înainte de a
se tipări coala 6. Părerea unor domni din Comisiune că noul fel de a tipări
spațiat e supărător, am primit-o și eu la revizia coalei 6. Acum îmi scrie
dl. Rădulescu că și el și alții au aceeași impresie. în cazul acesta ar fi un act
de falsă ambiție din partea mea a lăsa lucrul să treacă și a nu vă ruga să reve-
niți asupra propunerii, înainte de a fi prea tîrziu. Ne-om pune ochelari la
corectură și vom menținea unitatea formei! Vă rog deci de iertare pentru
tevatura ce vi-am făcut-o.
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59223. SI (1H)/DVII.
120
Cernăuți], 26 XI 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
îmi pare rău că scrisoarea mea trecută te-a mîhnit. Toate cîte le spu-
neam acolo nu erau scrise la adresa d-tale, ci împărtășindu-ți-ie credeam că
le vei comunica acelor domni din Comisie, care sunt nemulțumiți cu lucrul
nostru (mersul Dicționarului) și a căror nume neștiindu-1, nu le puteam scrie
personal ca să mă justific. Âm fost și foarte deprimat sufletește, căci mi se
părea că citesc între șirele scrisorii d-tale o mustrare, pe care în definitiv o
515
merit, căci fapt e că nu m-am putut ținea de făgăduința de a da 2 coaie lai
lună. Dar eu ce pot face, dacă am apucat să promit ceva ce anul trecut n-a
fost realizabil? Aș vrea să se lămurească această situație falsă a mea și să
nu aveți d-voastră credința că eu nu lucrez îndeajuns, că n-aș da tot ce e
în putința mea Dicționarului.
Din proba ce v-a prezenta-o dl. Evolceanu, vinerea viitoare vă veți
convinge că am primit toate propunerile de scurtare ce mi le-ați făcut și
vă sunt mulțumitor pentru ele, căci sunt convins că așa e bine. Voi căuta
chiar mereu mijloace să scurtăm și mai tare. Cum Lacea și Capidan acum
lucrează cu mult mai bine și s-au introdus cu totul în meșteșug, redacția
lor cuprinde tot mai puține îndreptări din partea mea, așa că de fapt vom
merge mai repede spre sfîrșitul lucrării.
Dar văd că iar încep să-ți spun d-tale toate aceste lucruri de care tre-
buie să fii sătul. Voi lăsa deci să vină 1 ianuar 1911 și atunci voi face o scri-
soare oficioasă către Comisie, arătîndu-i cum merge lucrarea și rugînd-o
să nu stăruiască atît de hotărît asupra acelui număr de coaie pe care toți
vrem să le dăm. Voi cerca cu ocazia aceea să lămuresc deplin situația mea,
care momentan mi se pare cît se poate de neclară.
Mai iartă și d-ta cînd îmi vărs cîteodată necazul în scrisorile ce-ți scriu,
și fii încredințat că îți păstrez o adîncă recunoștință pentru ajutorul cerni
Lai dat în toate momentele de grea cumpănă prin care a trecut Dicționarul.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bib. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59224. S 1 (112)/D VII.
121
C[ernăuți] 12 XII 1910
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți răspund imediat înștiințîndu-te că voi scrie chiar acum la Viena.
Dl. Bacinschi e român din Bucovina și anume român bun și tînăr care pro-
mite f. mult L El va răspunde la adresa d-tale după primirea scrisorii mele,
arătînd cum are de gînd să-și întocmească bugetul Seminarului și va alătura
și un scurt curriculum vitae.
Ceea ce nu se poate face imediat e însă numirea lui, căci Universitatea
din Viena nu-1 va primi pînă nu va fi docent habilitat, iar habilitarea nu
o poate ajunge decît prin iunie. în timpul acesta se vor face însă toate pre-
gătirile necesare, în Facultate, la ministerul din Viena etc., așa ca în 1911
Seminarul să poată fi activat.
Suma înscrisă în buget pt. 1910 ar fi bine să i se dea — în vederea Semi-
nariului — ca ajutor pentru ca să se poată habilita cît mai degrabă. Avînd
acest ajutor, el va putea să se descotorosească de lecții particulare și alte
angajamente din care trăiește acuma și să călătorească în acele regiuni, asu-
516
pra cărora tratează tema sa de habilitare, — va putea deci ajunge scopul
cît mai degrabă. Te rog vorbește în acest sens d-lui ministru, căci ar fi păcat
să nu se înființeze Seminarul, cînd va avea un tînăr bine pregătit și habilitat
gata peste cîteva luni. 2
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59225. S 1 (113)/D VIL
1	Ilie Bacinschi (1882 —?), lingvist și profesor de italiană, a funcționat la Univer-
sitatea din Cernăuți și Viena, mai întîi ca bibliotecar, apoi ca asistent și profesor titular.
Decan la Universitatea din Cernăuți între anii 1923—1934.
2	Scrisoarea poartă următoarea mențiune: „Prea stimate domnule Haret, iacă
răspunsul lui Pușcariu. Preste cîteva zile vei primi o cerere de la Bacinschi și cred că ar
fi bine să se facă așa. Devotat I. Bianu“.
122
Cernăuți, [21 XII 1910/] 3 I 1911 1
Iubite d[omnu]le Bianu,
Văd că e absolut necesar să vin însumi la București să vă dau seama
de mersul Dicționarului și să clarific situația mea deplin 2. Te rog răspun-
de-mi — eventual telegrafic — dacă în cursul săptămînei viitoare este posi-
bil să se adune Comisiunea Dicționarului. Eu pot să plec de aici luni dimi-
neața (a treia zi de Crăciun) și pot sta pînă la Anul nou 3.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59227. S 1 (115)/D VII.
1	Pe scrisoare I. Bianu notează: „Prfimită] 23.XII.1910/5.1.1911, datare întregită
și de noi pentru a clarifica reperele de timp cuprinse în corespondență.
2	Cu privire la aceste probleme, I. Bianu înainta Comisiei Dicționarului un succint
referat, datat 23 decembrie 1910 și pe care îl reproducem în continuare:
Onor. Comisiunii Dicționarului,
Domnule președinte,
Ca secretar al Comisiunii Dicționarului, mă cred dator a-i atrage atențiunea asupra
stării lucrărilor, ca să chibzuiască dacă n-ar fi necesar să ia oarecari deciziuni pentru acti-
varea lucrării.
Coaiele 30 din tomul I, și 5 din tomul II, au fost gata la 31 mai 1910 și poartă
această dată, pusă de dl. Sextil Pușcariu la terminarea redactării și corectării lor, avînd
după aceasta să li se mai facă numai ultimele revizii tipografice și tipărirea.
De atunci au trecut 7 luni și acum, la sfîrșitul lui decembrie, lucrarea se află înain-
tată:
la lomul I, cu coala 31 în corectură trecută prin Comisie, dar pînă acuma netipărită,
și coala 32 în corectură completă, trimisă spre aprobare;
517
la tomul II, cu coala 6 tipărită și coala 7 în corectură completă, trimisă spre aprobare.
Din cele 7 luni trecute de la 31 mai sunt de înlăturat 2 luni de vacanță (iulie-august)
și rămîn 5 luni, în cari lucrarea a înaintat cu o singură coală tipărită și cu 3 în corectură.
Deci pentru 5 luni 4 coaie — dacă se socotesc gata și cele aflate în corectură.
în aceste luni s-au dat diurne colaboratorilor precum urmează:
lunile: iunie, iulie, august, septemvrie a 2190 lei 8760
lunile: octomvrie, noiemvrie, decemvrie a 2290 „ 6870
15.630
Scăzînd lunile iulie-august	4.380
rămîn:	1.	11.250
Ceea ce revine la lei 2812,50 de fiecare coală, ca remunerare de redacțiune și de corec-
tură, pentru coaiele lucrate de la 1 iunie pînă acum.
Aduc această situație la cunoștința onor. Comisii spre a decide măsurile de luat
spre îndreptarea răului și a se vedea dacă nu s-ar putea remedia lucrul, schimbînd modul
de remunerare din diurnă pe lună în diurnă pe coaiele lucrate. S-ar putea calcula remune-
rarea proporțional cu diurna actuală a colaboratorilor, socotind să se facă o coală pe lună,
adică 12 coaie pe an de fiecare echipă, și anume:
Pentru colaboratorii cu 500 lei pe lună ar veni de coală lei 500. Pentru cei cu
250 lei pe lună ar veni 250 lei de coală;
Remunerarea astfel dată n-ar fi inferioară celei actuale, dar s-ar da numai după
redactarea și corectarea fiecărei coaie. în acest mod de remunerare, redactarea fiecărei
coaie ar costa lei 1145, iar nu 2812,50, cît costă cele patru coaie, făcute de la 1 iunie pînă
acum (înlăturînd din calcul diurnele pe lunile iulie-august).
Am atras atențiunea d-lui coleg Sextil Pușcariu asupra acestei stări a lucrurilor și
d-sa exprimă dorința să se țină ședință de Comisiune în timpul vacanței sărbătorilor de
Crăciun la care să vină și d-sa, spre a clarifica situația deplin.
Primiți, domnule președinte, asigurarea prea distinsei mele considerațiuni.
SECRETARUL COMISIUNII DICȚIONARULUI,
I. Bianu
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1904—1911, f. 306.)
3	în 29 decembrie 1910, Comisia Dicționarului lua în discuție și următorul raport
al lui Sextil Pușcariu, datat 25 decembrie 1910:
Onorată Comisiune,
în cursul anului 1910 am lucrat în conformitate cu deciziunile luate în mai 1909
și acuma, la încheierea acestui an de probă, mă simt dator a vă raporta despre mersul
lucrării.
S-au tipărit din ianuarie pînă în decembrie 1910 șapte coaie din voi. I și tot atîtea
din voi. II, deci cu totul patrusprezece, în loc de douăzeci, cîte făgăduisem.
E adevărat că o mare întîrziere a fost cauzată prin revenirea asupra coaielor 31
și 32 din voi. I și 6 și 7 din voi. II, în mare parte tipărite după manuscrisul terminat
înainte de septembrie, cînd am propus și d-voastră ați admis o scurtare a Dicționaru-
lui la jumătate din extensiunea de pînă atunci. Scurtarea acestei redacțiuni vechi a făcut
să se piardă cel puțin două coaie de tipar din manuscrisul terminat și ne-a ocupat, pe
redactori, cam o lună de zile, rămînînd să dezlegăm unele probleme noi ce s-au ivit în
redactare. Dar chiar admițînd că coaiele ar fi rămas întregi și că în timpul pierdut cu refa-
cerea lor am mai fi tipărit o coală, tot n-am fi putut atinge decît numărul de 17, în
loc de 20 de coaie.
518
Dacă priviți datele coaielor celor două fascicole apărute în 1910, vedeți că ele
au început să se tipărească în ianuar și că cele din urmă poartă data 31 mai. în cele
cinci luni dîntîi ale anului am dat dară cîte două coaie pe lună, precum făgăduisem, înte-
țindu-mi toate puterile și lucrînd cîte zece ore, zi de zi. Urmarea a fost că în iunie eram
atît de istovit încît n-am mai putut da nici o coală. Am voit totuși să ajung timpul
pierdut lucrînd și în vacanțe, deși d-voastră îmi acordați în fiecare an două luni de
odihnă. Cu toate acestea nu am putut da numărul dorit de coaie, în mare parte și pentru
aceea că scurtările introduse, deși reduc extensiunea dicționarului la jumătate, nu reduc
și munca redacției în aceeași măsură, căci materialul de extrase trebuie cetit întreg, ca
și mai înainte, trebuie clasificat și numai pe urmă se poate face jertfirea citațiunilor de
prisos.
După experiența acestui an, în care am conștiința a fi muncit mai mult decît e bine
să o facă chiară un om vînjos și tînăr, am ajuns la convingerea că nu sunt în stare
să mă țin de făgăduința dată într-un moment, cînd dorul de a termina cît mai repede
lucrarea, căreia am ținut să-mi dedic cei mai frumoși ani ai vieții, m-a făcut să cred
că voi învinge greutăți ce acum se dovedesc de neînvins și să iau asupra mea, de bună-
voie, fără să cer pentru aceasta nici o recompensă materială, o sarcină îndoită.
Vă rog deci să mă dezlegați de această promisiune și să ne lăsați lucrarea s-o ter-
minăm, cerînd de la noi minimul de 12 coaie la an. Noi vă promitem că vom da mai
mult; după experiența* de pînă acum credem a da 15 coaie; firește că dacă vom da mai
multe, vom fi cei mai fericiți de a vă putea dovedi că dorința noastră cea mai vie e a
vedea cît mai repede lucrarea terminată.
Am stabilit însă granița de o coală la lună socotind cazul cel mai rău și ținînd
cont de toate piedecile — afară doar de cazuri grave de boală îndelungată — ce se pot
ivi. O scurtă socoteală vă va dovedi că chiar acest minimum cere o muncă încordată.
Socotind luna cu 30 de zile, trebuie înainte de toate substrase 4 zile la lună, necesare
pentru cele două corecturi de tipar. Rămîn 26 zile, adecă ceva mai mult decît o zi
și jumătate pentru o pagină de tipar, pe două coloane. Numai pentru a scrie cineva
o astfel de pagină îi trebuie un ceas și jumătate. E evident că pentru redactare se cere
cel mai puțin de patru ori pe atîta, deci a da o coală pe lună însemnează a lucra pe
zi patru ore la dicționar, fără a odihni nici o singură zi în tot cursul anului / Dar cola-
boratorii îmi înlesnesc munca cam pe jumătate și de aceea am zis că am ferma nădejde
că voi putea da o coală și jumătate pe lună, odihnindu-mă chiar două luni în an.
E însă necesar să se stabilească o graniță minimală pentru ca poziția mea față de
Academie să fie stabilită în mod definitiv. Vă rog deci a-mi împlini această rugăminte,
pe care îmi iau voie a o motiva în modul următor:
1.	Lucrarea numai atuncea poate înainta în mod îmbucurător, cînd Academia este
convinsă că redactorii dicționarului lucrează bine și-și îndeplinesc misiunea în mod con-
știincios. îndată ce am stabilit un număr de coaie mai mare, și s-ar întîmpla ca piedeci
neprevăzute — între acestea sunt adesea chiar cuvintele grele și mari — să ne oprească
pe loc, d-voastră ați pierde această încredere față de noi. Eu personal vă mărturisesc
că fără de ea nu sunt în stare să lucrez, și dacă în cursul acestui an am pierdut cîteva
zile în neactivitate a fost de cîte ori primeam cîte-o știre că membrii Comisiunii sunt
nemulțumiți cu mersul lucrării. Mai mult decît la orice altă operă, redacția Dicționaru-
lui trebuie să aibă întocmirea unei mașini: orice stînjenire are urmări grave. Nimic nu
împiedică însă mai mult mersul regulat, decît tocmai depresiunile sufletești.
519
2.	Fiecare dintre noi avem, afară de lucrarea Dicționarului, și alte îndeletniciri și,
poate, și rîvna de a lucra și în alte direcții. Ca profesor universitar am îndatoriri față
de instituția pe care o servesc și de elevii pe care-i învăț. Acestea nu-s totdeauna egale.
Un curs nou la Universitate, comisiunile și rapoartele pentru consiliile Facultății, even-
tuale sarcini de senator etc., de la care nu mă pot retrage fiindcă am și îndatoriri de român
față de poporul din Bucovina, sunt momente care adesea mă opresc a da plusul dorit
de muncă pentru Dicționar. Și mai e ceva. Nu numărul orelor de lucru obosesc pe om,
ci uniformitatea lui îți epuizează puterile. Pentru mine a lucra zece ore la zi e o nece-
sitate; de cîte ori am lucrat mai mult de șase ore la dicționar, mi-am zdruncinat sănă-
tatea. De aceea n-aș '-rea să mi se poată spune că neglijez dicționarul dacă, din cînd
în cînd, întrebuințez celelalte ore ale zilei pentru alte lucrări și dacă, din cînd în cînd,
țin să public cîte ceva.
3.	Acuma sunt în acea epocă a vieții cînd, și fără dicționar, simt în mine puterea
de a scrie și de a da lucrări ce nu vor fi lipsite de orice valoare și care îmi pot aduce
și acel cîștig material de care nu mă pot lipsi. După o muncă istovitoare de cîțiva ani
încă la dicționar, mă îndoiesc că voi mai putea avea agilitatea de a începe alte lucrări.
De aceea aș vrea să fiu asigurat. Primind propunerea mea, d-voastră aveți dreptul în
orice moment, dacă nu am împlinit condițiunea de a da 12 coaie la an — în împrejurările
de acum — să-mi luați lucrarea, împreună cu tot materialul de cărți și de extrase pe
care mi l-ați pus la dispoziție. E deci just ca și eu să am asigurarea din partea d-voas-
tră că, împlinind această condiție, nu îmi veți lua lucrarea înainte de a o fi terminat,
în acest scop e necesar să se stabilească ca graniță nu numărul cel mai mare de coaie
pe care cred că îl pot termina, ci acel număr despre care știu că îl pot da.
4.	Față de anii trecuți, Academia nu e în pierdere. Pînă acuma, înainte de anga-
jarea echipei a doua, maximul la care puteam ajunge era 10 coaie la an, iar cheltuielile
16.000 1; de aci înainte, cheltuielile fiind 24.000 1, maximul e 15 coaie, într-un caz ca
în altul 1600 1 de coală.
5.	Eu personal, avînd aceeași remunerație anuală, trebuie să dau cel puțin cu două
coaie mai mult la an, așa încît singurul meu cîștig rămîne conștiința de a fi ajutat la
împlinirea dorinței tuturor, terminarea mai grabnică a lucrării.
Din aceste motive, vă rog să primiți propunerea mea.
Dacă credeți că ea nu e realizabilă, vă rog să mă desărcinați de misiunea ce mi-ați
dat-o. în tot momentul sunt gata a vă înapoia materialul, oricît de greu mi-ar cădea
aceasta mai ales acum, cînd lucrarea mi se pare îndrumată pe calea cea mai bună,
cînd m-am muncit ca să-mi educ patru colaboratori nedeprinși cu lucrări lexicografice
și cînd aceștia au ajuns să-mi înlesnească munca și să îmbunătățească lucrarea — și mai
ales fiind convins că nimeni, în împrejurările actuale și nici într-un viitor apropiat, nu
poate să facă mai bine și mai repede Dicționarul limbii române.
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1904—1911, f. 308—309.
123
Cțernâuți], 4 IV 1911
Iubite d[omnu]le Bianu,
Vineri dimineața pleacă de aici Al. Procopovici la București, ca să lucreze
5 săptămîni în Biblioteca Academiei consultînd mss-ele și făcînd colaționă-
rile necesare pentru ediția lui Coresi. Giuglea neavînd timp disponibil, va
520
face lucrarea aceasta Procopovici, cred chiar mai bine, după ce am făcut
împreună aici exerciții.
I-am spus să se prezinte chiar sîmbătă d-tale, și te rog mult să-i stai
într-ajutor cu sfatul d-tale. Eu n-am mai făcut o astfel de ediție, de aceea în
multe privințe am nedumeriri, pe care d-ta ușor le vei putea dezlega. Pr[oco-
povici] îți va arăta plănui nostru și te rog să-i arăți care sunt părerile d-tale
și să-i indici căi noi pe care noi nu le știm.
Transcrierea e gata pentru toate evangheliile și pentru 1/3 din Tîlc.
Astfel, la vară vom putea începe tipărirea textului și vom face corecturile
după exemplarul din Brașov, la Bran, unde va veni să stea și Procopovici,
să-mi ajute.
De la Crăciun și pînă-n mai, avînd aproape 3 luni de vacanții (la Cră-
ciun, semestru și Paști) am putut lucra și la Coresi mai cu spor. Precum vezi,
cu toate acestea, Dicționarul a mers bine: în fiecare lună s-au tipărit 2 coaie,
în luna asta chiară vom trece încă prin Comisie coala 9 din voi. II și 34
din voi. I, iar în aprilie vom termina celelalte 2 coaie, ca să putem fi gata,
pînă în mai, cu fascicolele. Dacă o vom putea duce așa mai departe vom
da pînă la vară 9 coaie, așa că, reluînd la toamnă lucrul, vom întrece cifra
obligată de 12 și vom ajunge poate cea de 15, precum dorim cu toții.
In redacția scurtată de acuma, se înghite material cu mult mai mult.
Iată socoteala în cutii:
Voi.	I,	fasc.	6	babă — bandoală'. cutii 31/2;
”	I,	”	7	bandoală — bine (aproximativ):	cutii 6;
”	II,	”	1	f — față\ cutii 3 3/4;
”	II,	”	2	față — freca (aprox.): cutii 6 1/2,
deci aproape dublu! în voi. I fasc. 6 nu am terminat decît jumătate din
ba, iar în fasc. 7, restul din ba, tot be și 1/2 din bi, în voi. II, fasc. 1;
3/4 din fa în fasc. 2: 1/4 din fa, tot fe, tot fi (verbul a fi!), tot fo și 1/2
din fr\
De fapt dînd acum 15 coaie, dăm cît 20 coaie înainte, ca material.
Dar nu te mai rețin cu chestiile Dicționarului, deși aș dori mult să-i
păstrezi interesul de pînă acum.
Al d-tale devotat și mulțumitor prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59228. S 1 (116)/D VII.
124
Cernăuți, 15 VI 1911
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ieri, întîlnindu-mă cu dl. Ștefanelli, mi-a spus că raportul Comisiei Dic-
ționarului a fost primit fără nici o împotrivire. îți mulțumesc în special d-tale
că s-a întîmplat așa.
Azi tocmai am trimis cele din urmă corecturi din coala 36, așa că în
iunie se vor tipări și coaiele 36 din voi. I și 11 din voi. II. Astfel am făcut
521
în cele 6 luni dinții din anul acesta tocmai 10 coaie. Nădăjduiesc să mai facem
5 coaie pînă la sfîrșitul anului, spre a arăta Comisiei că angajîndu-ne la 12
coaie anual n-am înțeles să dăm numai atîtea. Spre a vedea însă ce va să
zică redacția actuală față de cea veche, am comparat Dicționarul nostru
cu Dicționarul lui Tiktin și am găsit că celor două fascicole de anul trecut
(B — BABĂ și F — FAȚĂ) le corespund la Tiktin 27 de pagini, iar celor
12 coaie din ’anul ăsta (FAȚĂ - FRUMOS și BANDOALĂ - BLAZ) 82
de pagini! Diferența de ortografie (d subt i la Tiktin) nu schimbă prea mult
raportul acesta, care la tot cazul e cam de 7 : 17 (socoteala după cutii), deci
mai mult de dublu al materialului înghițit.
Dl. Gh. T. Kirileanu mă întreabă dacă n-ar putea întrebuința volu-
mele din chestionarele lui Hasdeu pe timpul verii. Adună material folclo-
ristic și i-ar trebui volumele I, III, VI și XII. Acesta din urmă încă nu-i
extras; celelalte i le-aș pute da, dacă îmi dai d-ta împuternicirea să le trimit
Academiei (unde le va putea utiliza) pînă în octomvrie, cînd te-aș ruga să
mi le retrimiți cu celelalte care se vor extrage la anul.
Pentru ediția lui Coresi aș fi vrut să văd exemplarul Evangheliei cu
învățătură descris în vechea Bibliografie, I, pag. 115 ș.u. Deși n-are vreo
valoare această copie, totuși aș fi vrut s-o consult și am scris unchiului meu
la Sibiu să îl caute în biblioteca arhiepiscopală. Ieri mi-a răspuns că exem-
plarul pe care-1 văzuse și el înainte cu cîțiva ani a dispărut de acolo fără urme.
Cărțile nu-s nici măcar catalogate! Ar fi bine ca să salvați pentru Academie
ce mai poate fi salvat înainte de a dispărea și restul!
Dacă aș ști că pot vedea exemplarul de la Blaj, m-aș repezi la vară,
eu sau Procopovici pînă acolo, cu atît mai mult că tot acolo se găsește și
exemplarul de Tîlc al Evangheliilor de la 1564. Crezi că s-ar putea să am acces
la Biblioteca de acolo? Unde vei petrece vara asta?
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59229. S 1 (117)/D VII.
125
Cernăuți, 25 VI 1911, Str. Dominic 6
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu poșta de mîne expediez la adresa Academiei Române volumele I,
III și VI din Chestionarul Hasdeu. în pachet vei găsi și o parte a manuscri-
sului ediției lui Coresi, pe care te rog să i-o trimiți d-lui Bogdan, ca s-o dea
la tipar. L-am înștiințat și pe d-sa că am ales calea aceasta de expediere,
fiind cea mai lesnicioasă. Ți-aș fi recunoscător dacă, înainte de a se tipări,
ai arunca și d-ta o ochire în mss., mai ales la pag. 1, 11, 12 etc., unde se
522
găsesc în subsol colaționările cu celelalte texte (A Evangheliarul Coresi,
1561; B Tilcul Evangh., Coresi, 1564; C Tetraevangh., British Museum, 1574;
D Textul evanghelic citat în Tilc, deosebit de cel citat în fruntea evan-
gheliilor și adesea indentic cu B).
Te rog înștiințează-mă despre primirea pachetului.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. La Blaj vom căuta să fim cu Procopovici pe timpul Asociațiunii
ca să unim folositorul cu plăcutul.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59230. S 1 (118)/D VII.
126
Cernăuți, 20 X 1911
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu aceeași poștă am trimis d-lui Evolceanu corectura sfîrșitului literii F,
care va forma coala 12 și ceva peste jumătate din coala 13 voi. IL Este partea
lucrată în vacanță. Parcă mai răsuflu de cîte ori scap de cîte o literă!
Alătur acestei scrisori o cerere de înlocuire a d-lui V. Marcu prin A.
Procopovici, cu care am făcut astă-vară, la Bran, cîteva probe de radactare
de cuvinte pentru Dicționar și am bună nădejde că îmi va putea fi mai mult
decît un ajutor la extragere de fișe, devenind chiar colaborator L
Te rog de asemenea să dispui să mi se trimeată cele din urmă șase volume
din Chestionarul lui Hasdeu, ca să-1 dau la extras. Dacă dl. Kirileanu dorește
să mai lucreze I, III și IV, care sunt extrase, pot să mai rămînă la Academie
pînă le va termina.
Ți-am văzut din tren casa de la Predeal și mi-a plăcut foarte mult. S-o
locuiți sănătoși. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59231. S 1 (119)/D VII.
1	Schimbarea cerută de Sextil Pușcariu întrunea aprobarea Comisiei Dicționarului.
Semnau: I. C. Negruzzi, D. Sturdza, St. Hepitesc, I. Kalinderu. Arviva Acad. R.S.R.,
Dosar P. 17—1904—1911, f. 332.
127
Suceava, 27 [X/]1 1911
Iubite d[omnu]le Bianu,
Scrisoarea d-tale am primit-o aici în Suceava, unde m-am mutat pe
cîtva timp cu familia întreagă. Copiii mi s-au îmbolnăvit amîndoi de tuse
convulsivă, de la ei s-a molipsit soția-mea și mi-e teamă că am căpătat-o
523
și eu. Medicul ne-a prescris la toți schimbare de aer ; mi-am luat deci coi&
cediu de la Universitate și nădăjduiesc că peste vreo trei săptămîni săneputeiii
întoarce sănătoși acasă. Aici mi-am adus cărțile necesare ca să pot luciei
neturburat.
La întrebările ce-mi pui răspunsul e următorul:
Totdeauna toamna a fost și va fi și de aci înainte o oarecare întîrziere
în tipărirea Dicționarului. Cauzele sunt două: întîi, toamna începîndu-se
anul școlar, toți redactorii lui fiind profesori, avem mai mult de lucru cu
universitatea și cu școala (examene, curs de deschidere, comisiuni etc.) decît
în celelalte luni de peste an; al doilea, lâ sfîrșitul anului școlar se tipărește
tot manuscrisul pentru Dicționar, cînd se începe noul an școlar trebuie mai
întîi redactat materialul nou și apoi dat la tipar. Întîrzierea tipograficânu
însemnează stagnarea lucrării. Momentan colaboratorii mei din București
au la ei material de tipar cam de 3 coaie; cu cele 11 coaie tipărite în anul
acesta face 14 coaie care desigur vor fi gata pînă la 31 decemvrie, aprobate
de Comisie și imprimate. Precum vezi, la sfîrșitul anului vor fi tipărite cel
puțin 14 coaie în loc de 12, cît m-am angajat la ultima consfătuire să dau
anual și Comisia a acceptat. Aceste 14 coaie cuprind atît material lexical
cît ar cuprinde cel puțin 21 coaie de tipar din redacția veche, fără scurtările
introduse de la 1911 încoace. Deci la sfîrșitul anului veți avea mai mult decît
în cei doi ani din urmă (1909 și 1910) împreună, ca material lexical lucrat,
deci ca spor în redactarea Dicționarului și prin urmare ca apropiere de sfîr-
șitul lucrării. La 31 decemvrie îmi voi lua voie să fac în privința aceasta
Comisiunei Dicționarului un raport amănunțit, cu date exacte și cu compa-
rațiuni cu celelalte dicționare existente. Nădăjduiesc că cu acest prilej Comi-
siunea, examinînd bine raportul, va avea ocazie să fie mulțumită cu progre-
sele evidente în mersul Dicționarului și — ți-o spun numai d-tale — sunt
încredințat că de această mulțumită voi putea să aud și eu ceva. Căci, iarăși
ți-o spun numai dumitale, după raportul destul de rece de acum un an către
Academie, credeam că la sfîrșitul lui iunie, văzînd că în șase luni s-au publi-
cat, în redacția aceasta scurtată, zece coaie de Dicționar, cineva din Comisie,
măcar într-o scrisoare particulară, să-mi fie scris: „așa da, acum se vede
că lucrați progresînd“. Măcar atîta.
Vin acuma la chestia lui Rădulescu. Precum vei fi aflat, la sfîrșitul verii
i-a murit un cumnat, a cărui boală grea La deprimat și pe el și mai ales pe
soție-sa. Apoi i s-a îmbolnăvit un copil. Aceste necazuri l-au oprit să înain-
teze, precum nădăjduia, cu lucrarea pe care voia s-o termine în cele două
luni de vacanțe spre a o înainta la concursul pentru catedra de filosofiela
Universitatea din București. Nu știu care sunt sorții săi de izbîndă la această
catedră, atîta știu însă că eu nu cred că am dreptul să îl împiedec în acest
moment deciziv pentru cariera sa viitoare. De aceea ne-am învoit cu dl. Evol-
ceanu să ne încărcăm amîndoi cu un plus de muncă pentru ca să-i lungim
vacanțele colegului nostru cu o lună. Eu am lucrat deci vara, în vacanțe,
cînd n-aveam obligamentul să lucrez, o coală din f, dl. Evolceanu a tipărit-o
și a luat asupra sa să facă și întîia corectură la coala 37 din B.
Astfel să explică că în loc de a nu avea tipărită în octomvrie nici o coală
de Dicționar — căci în octomvrie abia se culege materialul pentru întîiele
coaie de după vacanțe — avem acum tipărită gata coala 12, pentru ca în.
524
noiemvrie să apară nu numai coala 37 din voi. I ci, precum veți vedea, și
coala 13 din voi. II. în aceeași tipografie în care vi s-a arătat coala 37 pe
șpalturi lungi vi s-ar fi putut arăta și coala 13 din voi. II, în parte văzută
chiar de mine o dată. Deci dl. Evolceanu nu e împiedecat în lucrul său, ci
merge cu acest lucru în mod normal.
Alaltăieri, înainte de a pleca la Suceava, tocmai am primit o nouă por-
ție de manuscris de la dl. Gapidan, pe care am luat-o cu mine și la care am
început să lucrez cu mare însuflețire azi dimineață. Mă gîndeam: în necazul
ce-a dat pe capul meu, îmbolnăvindu-mi-se nevasta și copiii, e și o parte
bună. Am fost nevoit să-mi iau concediu de la Universitate și, dispunînd
de timp liber îndoit, voi cerca să-1 întrebuințez întreg pentru Dicționar, să
dau chiar 15 coaie tipărite în acest an. îți mărturisesc că la prînz, cetind scri-
soarea dumitale, în care mi se cere socoteală înainte de sfîrșitul anului, mi-a
cam scăzut acest entuziasm.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Adresa: Suceava, Bucovina, la d[oam]na Eberwein
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59233. S 1 (121)/D VIL
1	în mss. data este XII, evident eronată după conținutul scrisorii.
128
Cernăuți 25 XII 191^7 I 1912}.
Iubite d[omnu]le Bianu,
Viu de la bibliotecă, unde am aflat că autorii cărții Primitiae Czerno-
vicienses au dat 30 de ex., ca să se împartă la instituțiile de la care biblio-
teca noastră primește publicații gratuit. Acest lucru l-au făcut însă numai
cu voi. II și îl vor face probabil cu cele următoare. Voi. I nu se găsește decît
în librărie, și întrebînd la Pardini aflu că costă 4 cor. Dacă dorești, pot să-1
comand pentru Biblioteca Academiei.
Am primit și broșura și scrisoarea d-lui V. Caraivan, pe care ți-o voi
înapoia îndată ce va extrage din ea dl. Procopovici ceea ce e de utilizat. Mul-
țumesc. Te rog să-mi trimiți, spre a fi tăiat și din Dicționarul lui Tiktin, fas-
cicolele din urmă, precum și fasc. III din Dicționarul etimologic de Gandrea-
Densusianu. Capidan se roagă să i se trimeată, pentru Dicționar, publicația
„Din viața poporului româncc, de la broșura IX încolo.
Întorcîndu-ne din Suceava, boala copiilor s-a vindecat aproape cu desă-
vîrșire. In schimb, soția mea și eu tușim încă foarte ... „convulsiv“. Nădăj-
duim că pînă la Crăciun să ne vindecăm și noi.
Vacanțele acestea îmi prind foarte bine și, avînd timp, lucrez din greu
la Dicționar, „școlindu-l“ (cum s-ar zice pe-aici) și pe Procopovici, care a
început să redacteze singur.
Dorindu-ți sărbători fericite, sunt al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59232. Si (120)/D VIL
525
129
[După 25 XII 1911]
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit fasc. III (după ce au „cerut fînu au făcut-o „lată“ de astă-
dată)1 din Dicționarul etim[ologic] de Candrea-Densusianu în trei exemplare,
ca și pînă acum, și-ți mulțumesc din inimă că nu ne-ai părăsit cu totul, și
fiindcă omului dacă-i dai degetul, îți ia — sau cel puțin îți cere — brațul,
nu te supăra dacă te rog să-mi trimiți și fascicolele din urmă din Tiktin in-
cite două exemplare, de tăiat, ca și pînă acuma (fasc. 14—17). Foarte mare
trebuință aș avea și de Dicționarul sănătății de V. Bianu, spre a-1 tăia pe
fișe. Ne va aduce foarte mari foloase, atît pentru definiția neologismelor,
cît și pentru sinonimele lor populare și pentru ilustrațiuni.
Eu am aici mare necaz cu unii dintre colegii mei nemți, care vor să habi-
liteze cu tot prețul pe unul dr. Gherghel pentru istoria românilor, deși ne-a
dat o lucrare f.f. slabă, voind să scape astfel de candidatul românilor dr.
Nistor, care e foarte capabil. Mă războiesc cu ei și-i afurisesc, căci îmi
dau de lucru. Nădăjduiesc însă că voi izbuti să fac să învingă cauza bună.
Al d-tale devotat și recunoscător prieten,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P —17—1904—1911, f. 267.
1 Textul cuprins în paranteză a fost scris de S. Pușcariu în subsolul primei file a
scrisorii. Fin și lat sînt cuvintele cu care începe și se sfîrșește fascicola III-a Dicționarul
Etimologic de Candrea-Densusianu.
130
Cernăuți, 13 I 1912
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
Te rog să prezinți Comisiunii alăturatul raport anual. 1 Iți mărturisesc
că sunt mîndru de progresele realizate și aș fi fericit dacă cifrele care-1 arată
în mod neîndoios ar putea fi aduse și la cunoștința m.s. regelui. Dacă vom
ajunge să învingem, precum nădăjduiesc, 30 de cutii anual, atunci e aproape
de tot timpul cînd turnurile de cutii dinaintea mea se vor nărui.
Pe cît de bucuros am scris raportul, pe atît de greu mi-a căzut să scriu
scrisoarea ce-1 întovărășește și, te rog, pe aceasta s-o aduci la cunoștința
domnilor din Comisie în mod neoficial deocamdată. Cu toate că am convin-
gerea intimă că cererea mea e îndreptățită — altfel n-o făceam — și cu
526
toate că scumpetea traiului zilnic mă îngrijorează, știind cît de mari sunt
greutățile pentru d-voastră de a mi-o satisface, nu voi fi nici mîhnit, nici
nu voi lucra mai cu puțină tragere de inimă ca pînă acuma dacă-mi veți răs-
punde lămurit: nu se poate. Acesta fiind răspunsul, te rog să-mi trimiți cere-
rea înapoi, căci n-aș vrea să fie în acte o rugare refuzată 2.
Chiar azi voi merge la dl. Tofan să cercetez cazul pachetului cu cărți.
La 15/1 și așa avea să vie la mine cu materialul extras. îți mulțumesc pentru
celelalte cărți și pentru condoleanțe.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59234. S 1 (122)/D VIL
1	Pe scrisoare se află următoarea mențiune: „Mă rog să cetești această scrisoare,
precum și cele două rapoarte alăturate; voi trimite să le ia mîne spre a le comunica
și celorlalți membri ai Comisiei. I. Bian u“.
2	S. Pușcariu face referire la următorul raport, care oferă o privire de ansamblu
asupra muncii depuse în anul 1911:
Onorată Comisiune,
Împlinîndu-se în zilele acestea un an de cînd am avut onoare a mă prezenta îna-
intea d-voastră, spre a primi îndrumări cu privire la o redactare mai scurtată a Dicțio-
narului, îmi iau voie a vă așterne următorul raport despre mersul lucrării în anul 1911.
S-au tipărit cu totul 13 coaie, și adică din voi. I șase coaie (bărburâtură-bodîrlan),
iar din voi. II șapte coaie ( fenomenal-găităni). Sînt fericit că am putut da cu o coală
mai mult decît cele 12 coaie făgăduite. Progresul acesta de o coală, la aparență nu
este mare; el se prezintă însă subt altă lumină dacă nu considerăm numărul coaielor de
tipar, ci mulțimea materialului cuprins în ele. Căci nu suma coaielor tipărite, ci mate-
rialul învins — acest termen se impune — ne apropie de sfîrșitul lucrării, pe care-1 dorim
cu toții atît de mult.
Spre a arăta progresul făcut în acest sens, imi iau voie a vă prezenta următoarele
date statistice, în comparație cu anul 1910, socotind materialul învins după cutiile cu
fișe (o cutie cuprinde cam 2000 de fișe):
anul	volumul:	cuvinte vechi și populare:	cuvinte care n-au fost primite in Dicț.	neologisme	cu totul
1910	I cutii	4	1/2	1/2 =	5
1910	II cutii	4 1/4	1/2	1/2 =	5 1/4
				suma	10 1/4
1911	I cutii	8	1	1 13/4 =	10 3/4
1911	II cotii	9 1/4	1	4	=	14 1/4
25
Raportul e deci 10 1/4 ( = 20500 fișe): 25 ( = 50000 fișe).
Surprins însumi de aceste cifre, am căutat să fac o probă comparînd materialul
din Dicționarul Academiei cu cel corespunzător din Dicționarul român-francez de Dame
și cel român-german de Tiktin. Spre ajungerea unui rezultat mai exact am socotit coloa-
527
nele, iar nu paginele (cu două coloane) ale acestor opere. Datele statistice, care confirmă
pe deplin socoteala după cutii, sunt următoarele:
anul Dicț. Acad., cuvintele:		Dame, pag. coloane	Tiktin, pag. coloane	suma coloane'	in anul lor
1910 1910	babă-bărburătură f-fenomen	110a — 120a = 21 5a—l?b = 26	137a—158b= 44 601b—616a = 31		
1911 1911	suma 47 bărburătură-bodîrlan 120b—144b = 48 fenomenal-găităni	18a—49b 64		suma 75 159a—204a = 90 616b—659b= 88	122	1910ț
		suma 112	suma 178	290	1911
Raportul e deci 122: 290
r A	f 500000	290
Cu alte cuvinte, in anul 1911 am învins cam de 2 Va |--------- fișe sau -----coloane
1 ( 20500	'	122
ori mai mult material ca în 1910. Dacă am fi continuat să lucrăm în 1911 subt
aceleași condiții și în aceleași dimensiuni ca în 1910 ne-ar fi trebuit pentru materialul
publicat 30 de coaie de tipar, în loc de 13. Cînd, în anul 1909, s-au înființat cele două
echipe, făgăduisem că vom da 20 de coaie anual. De fapt, în anul trecut, am învins
material încăpător în 30 de coaie, pentru care, în condițiile în care a fost angajată echipa
a doua, ne-ar fi trebuit 1V2 ani. Reducînd însă dimensiunile Dicționarului am cîștigat
V2 de an de lucru, iar Academia a cîștigat prin urmare 12000 1 pentru remunerarea acestor
6 luni și de 17 ori cheltuielile de tipar pentru o coală.
Cifrele acestea arată pe deplin îndreptățirea cererii mele de acum un an de a nu
ni se pretinde 20 de coaie anual cînd ni se cere să scurtăm redactarea cuvintelor la
mai mult de jumătate. Căci scurtarea aceasta la jumătate nu însemnează și o reducere
la jumătate a muncii noastre, decît în partea pur mecanică a scrisului și a corecturilor
de tipar. încolo munca intelectuală care consistă în cetirea fiecărui exemplu extras, cu
stabilirea înțelesului și aranjarea acestui înțeles la locul său, rămîne aceeași. Cînd apoi
materialul a fost clasat întreg, în locul muncii mecanice a transcrisului, ni se cere chiar
o nouă încordare intelectuală pentru a hotărî care dintre exemplele dinaintea noastră
pot fi lăsate la o parte, ca mai puțin importante. Spre a ilustra acest lucru iarăși cu
cifre, ajunge dacă arăt că în anul 1910 au fost cetite de dl. Lacea 9000 fișe, de dl, Capi-
dan 10000 fișe, iar de mine 19000 fișe, iar în 1911, de dl. Lacea 18000 fișe, de dl. Capidan
20500 fișe, iar de mine 38500.
Reducerea aceasta a proporțiilor Dicționarului îngreunează, precum se vede din
aceste cifre, în rîndul dintîi — de mine nu vorbesc — munca d-lor Lacea și Capidan. într-a-
devăr, dacă ei redactează lunar o cutie de fișe, au dat maximul ce li se poate cere. Și
de fapt, pentru ca să putem învinge cele 25 de cutii, anul trecut am redactat eu o
cutie, fără să mai treacă prin mîna lor.
Din comunicările ce mi le face dl. Evolceanu în scrisori particulare, aflu că d-voastră
doriți scurtări noi. înainte de a vă comunica părerea mea asupra acestora, dați-mi voie
a vă atrage atenția asupra greutăților tehnice care ar urma din ele și asupra noii sar-
cini ce ne-o impuneți. Scurtată redacția în felul indicat mai jos, extensiunea Dicționa-
rului s-ar reduce astfel că cele 12 coaie ce suntem obligați a da anual ar cuprinde mate-
rial de vreo 30 cutii sau 36 de coaie din redacția veche. Aceasta ar însemna desigur' un
progres spre sfîrșitul lucrării, dar în același timp o nouă încărcare a d-lor Lacea și Capi-
dan, pe care n-ar putea-o birui, așa încît tot eu ar trebui să fac și redacția primă la
o parte mare din material.
528
Deoarece însă nimeni nu dorește mai mult decît mine sfîrșitul lucrării, gîndindu-mă
la modul cum s-ar putea învinge și această greutate, fără ca să scădem numărul celor 12
coaie obligatorii la an și fără de a încărca bugetul dicționarului, am găsit următoarea solu-
țiune pe care o supun aprobării d-voastră:
Precum știți, în locul dl. V. Marcu, funcționează ca ajutor, de două luni, dl. A.
Procopovici. Acesta, avînd cunoștințele filologice necesare, ar putea deveni colaborator,
cu aceeași parte de lucru ca d-nii Lacea și Capidan. Experiența de pînă acuma îmi
confirmă acest lucru. De la martie sau aprilie 1912 încolo, fiind extrase și volumele din
urmă ale Chestionarului Iui Hasdeu, mă voi putea dispensa de ajutorul d-lui Tofan, rămî-
nînd cu dl. I. Brăteanu, pentru extragerea puținelor cărți indispensabile și aranjarea fișe-
lor după alfabet. Trecînd remunerația d-lui Tofan asupra d-lui Procopovici, dînsul ar
avea 105 1.-lunar, adecă 1260 1. anual. D-nii Lacea și Capidan primesc astăzi 3000 1.,
avînd obligația de a da 6 coaie, deci li se remunerează coala cu 500 1. Această remu-
nerație s-ar putea admite și pentru dl. Procopovici, care, în schimbul celor 1260 1., ar
da 22/2 coaie, ceea ce fac cam 5 cutii de fișe. Angajamentul d-lui Procopovici ar trebui
să se facă însă astfel ca pentru fiecare coală de tipar mai mult de cele 2^2 să primeas-
că alte 500 1., astfel ca să putem tipări și mai mult de 12 coaie anual. Cu aceste coaie
în plus s-ar mări, adevărat, bugetul dicționarului, considerînd însă că astăzi Academia
plătește redactorilor 2000 1. de coală, cheltuiala aceasta e foarte avantajoasă. Pentru
a evita însă orice neînțelegere, țin să vă aduc de pe acum la cunoștință, că dl. Pro-
copovici are de gînd’ să ceară în anul 1913 concediu de la Școala la care e profesor,
spre a studia cîtva timp în străinătate.
Singurul care, primindu-se dl. Procopovici ca nou colaborator, va avea greutăți
noi de învins, voi fi eu; și nu numai pentru că se va mări materialul pe care voi avea
să-1 revizuiesc, ci mai ales fiindcă voi avea să trec peste un an greu, în cursul căruia
va trebui să lucrez alături cu el, redactînd de cîte două sau trei ori același articol, pînă
îl voi introduce în lexicografic.
Trecînd acum Ia dorințele Comisiunii cu privire la scurtarea nouă a redactării,
ele sunt, pe cît mi s-a comunicat, de două feluri, privind 1) traducerea franceză,
2) împuținarea exemplelor citate.
1	) Cu privire la traducerea franceză, partea redactată în 1911 arată față de cea din
anii precedenți o reducere considerabilă, dînd în general cîte un singur corespondent pen-
tru diferitele nuanțe de înțeles exprimate de cuvîntul românesc. Acuma Comisia cere,
pe cît aflu, să nu se mai exprime nici aceste nuanțe de înțeles, ci să dăm numai cîte
un termen franțuzesc pentru fiecare număr din textul românesc. Prin această inova-
țiune s-ar reduce fiecare pagină de tipar cu cîteva rînduri. Fiindcă noi nu avem să dăm
un dicționar român-francez, ci numai un ajutor străinilor, inovațiunea aceasta nu ar
atinge nici valoarea intrinsecă a lucrării. E în același timp o înlesnire pentru noi, redac-
torii. Deși nu tocmai mare. Voi aduce un exemplu din cele mai recente. La cuvîntul
gîndi am dat, pentru următoarele înțelesuri românești, următoarele traduceri în fran-
țuzește:
1	A cugetă
2	A concepe cu mintea
3	A fi cu gîndul la ceva
4	A judeca, a reflecta, a medita
5	A se chibzui, a se răzgîndi, a lua . o
hotărîre, a se decide
1—3 Penser
4—5 Songer, reflechir, mediter.
Se decider
529
6	A-i fi cuiva gîndul, grija la ceva, a-i
păsa, a-și aduce aminte de ceva
7	A lua în considerare, a ținea seama,
a-și da seama
8	A crede, a socoti, a i se părea cuiva,
a da cu socoteala
9	A-i da cuiva prin gînd, a-i trece prin
minte, a presupune, a-și închipui că...,
a se aștepta la ....
10	A-și propune, a avea de gînd, a avea
intenția
11	A presupune ceva, a bănui pe cineva
12	A se teme
6	Se soucier de ..., se rappeler
qqch.
7	Gonsiderer
8	Croire. Esperer
9	Venir ă l’esprit, s’immaginer,
supposer, se douter, s’atten-
dre ă qqch.
10	Avoir l’intention (ou une in-
tention)
11	Soupconner, suspecter
12	Craindre, se mefier
E evident că pentru cel ce știe cît de cît franțuzește, spre a traduce aceste înțe^
leșuri românești în franțuzește, 5—10 minute sunt de ajuns, mai ales cu ajutorul dic-
ționarelor existente, extrase pe fișe și ele. La tot cazul dă mai puțină bătaie de cap
decît dacă stai să te gîndești dacă franțuzescul penser se poate întrebuința și el în.
toate înțelesurile cuvîntului românesc, precum a făcut, după indicațiile Comisiei, dl. Evol-
ceanu, care, la corectură, a șters traducerile date de mine, lăsînd numai 1—11 Penser
12 Craindre. Ceea ce e greu la traducerea franceză, aflarea termenului corespunzător
pentru cutare parte a carului, a războiului de țesut sau a morii bunăoară, nu ni se
ușurează nici prin acest nou fel de scurtare și ne va da și de aci înainte multă bătaie
de cap.
Din punct de vedere al utilității — și acesta este pentru mine cel mai important —
cred că traducerea franceză, așa cum se dă acuma, dă pe de o parte oricărui cetitor
un extras, un fel de tablou sinoptic al dezvoltării semantice pentru fiecare cuvînt, pe de
altă parte ajută mult străinului care nu știe de ajuns românește spre a putea înțelege
definițiile românești. Eu știu din experiență cît de bine îmi prinde cînd, căutînd în
cutare dicționar străin, cum ar fi bunăoară Rjecnik-ul sîrbesc, dau de cîte o traducere
în vreo limbă cunoscută. Ga unul pățit, care deschid zilnic de zeci de ori dicționarele,
sunt în stare să apreciez mai bine părțile lor bune, și aș vrea ca ele sa fie și în dicțio-
narul nostru.
Am înșirat motivele pro și contra și rog onor. Comisie să ia o deciziune în această
privință, ca să ne putem orienta pentru viitor.
2	. Mult mai importantă e reducerea numărului exemplelor. Tendința mea a fost,
precum am arătat și în programul adoptat de d-voastră, ca din exemplele date să nu
reiasă numai toate nuanțele de înțeles și frazeologia, ci ca prin ele să se arate și:
a)	Formele gramaticale (pluralul, flexiunea) și sintactice (construcția cu diferite
prepoziții etc.).
b)	răspîndirea în timp (exemple vechi și noi).
c)	răspîndirea în spațiu (exemple din toate regiunile).
d)	întrebuințarea stilistică (în proză, în vers, în înțelesuri figurate, de popor, de
culți etc.).
Ținînd seama de toate aceste cerințe, credem că pot satisface pe orice cetitor, căci
cel ce vrea să știe numai înțelesul unui cuvînt și nu caută lămuriri și asupra acestor
puncte, nu va deschide din capul locului un dicționar mare ca al nostru, ci se mul-
530
țumește cu unul mai mic. Pe de altă parte, s-a depus atîta muncă în adunarea materia-
lului foarte bogat, încît e păcat a nu utiliza din el decît o minimă parte.
Recunosc însă că un dicționar mai puțin perfect este momentan mai necesar decît
unul care, căutînd să fie desăvîrșit, întîrzie prea mult. De aceea s-ar putea poate adopta
o formă scurtată, cu împuținarea exemplelor, întrucît ele nu contribuie la stabilirea unor
înțelesuri noi și a frazeologiei, dar în același timp să se țină seama și de cerințele enu-
merate mai sus, prin citarea numelui autorilor din diferite locuri și timpuri și cînd avem
a face cu forme gramaticale interesante, cu citarea acestor forme în paranteze. Astfel
cel ce deschide dicționarul pentru asemenea informații, deși nu va găsi exemplele pe care
le caută, va afla totuși numele autorului și pagina operei, unde poate urmări mai
departe chestiunile ce-1 interesează. Dacă deci, bunăoară, am patru exemple pentru boul
boncănește din Dosoftei, Creangă, Ispirescu și Jarnik-Bârseanu, care se deosebesc numai
prin formele gramaticale, voi alege pe cel mai expresiv, d. ex. din Creangă și voi scrie;
cfr. (boncăluiește) DOSOFTEI, V.S. 62; (boncăne) ISPIRESCU, L. 4. (boncănește)
JARNIK-BÂRSEANU, D. 57. Astfel, pe lîngă formele deosebite, cetitorul află vechi-
mea cuvîntului în limbă (Dosofteiu) și răspîndirea lui în Moldova (Creangă, Dosoftei),
în Muntenia (Ispirescu) și în Ardeal. în schimb, voi căuta să dau cîteva exemple scurte
din care să reiasă că și „cerbul boncănește1' și care e deosebirea între „a boncăni“, „a mugi“
și „a rage“.
Aceasta va scurta în mod considerabil redacția, mai ales dacă, renunțînd de a da
o ilustrație completă a extensiunii geografice a cuvintelor, ne vom dispensa de a mai
cita, la comunicările din Hasdeu, locul întrebuințării, și vom cita numai volumul și pagina,
dînd la începutul fascicolei viitoare o listă completă a acestor localități, după volum și
pagină, astfel ca cetitorul interesat să poată găsi la bibliografie date trebuitoare.
Țin însă să accentuez că aceste inovațiuni pot fi primite numai în principiu și că în
unele cazuri, dintr-un motiv sau altul, pe care nu-1 pot explica totdeauna Comisiei, va
trebui să mă abat de la această regulă. Repet că înainte de toate țin să fiu util și deci chiar
cu rizicul de a părea neconsecvent, atunci cînd am convingerea că un exemplu sau altul
poate fi prețios pentru cetitor, îl voi cita, știind prea bine cît de mult îmi ajută mie
cîte un astfel de exemplu, la aparență de prisos, cînd lucrez zilnic cu dicționare. Vă rog
deci a-mi lăsa în privința aceasta oarecare latitudine.
Sextil Pușcariu
Cernăuți, 12/1 1912.
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 7—9.)
2 Cererea, pe care o reproducem mai jos, Cuprinde o serie de informații cu privire
la volumul de muncă și modificările ce se impun în sistemul de retribuție, potrivit creș-
terii aportului fiecărui colaborator la Dicționar (se disting îndeosebi contribuția și mul-
tiplele sarcini ce revin lui S. Pușcariu):
Onorată Comisiune,
Din raportul alăturat rezultă că progresul realizat în anul 1911 este mare. Meritul
este numai în parte al nostru, al celor ce au depus o muncă mai intensivă decît în anii
trecuți, avînd să învingă greutăți mai mari, în cea mai mare parte este al d-voastră, care
ne-ați îndrumat în direcția apucată.
Fiindcă în raport vi-am vorbit cu cifre, dați-mi voie să aduc și aici cîteva cifre,
care vor ilustra altă lăture a acestei lucrări.
Dl. Lacea primea la început 60 1. lunar. Această remunerare nefiind în nici un raport
cu prestațiunile sale, ea a fostă mărită la 200 1., iar în urmă la 250 1. lunar, deci
531
3000 1. anual. Fiind dator să dea 6 coaie anual, îi vin 500 1. de coală. Același raport la
dl. Capidan.
Dl. Rădulescu a fost urcat de la 350 la 450 și în urmă la 500 1. lunar, deci 6000 1.
anual. Obligațiunea sa era a da 10 coaie anual, deci 600 1 de coală. E adevărat că
anul trecut a dat numai 6 coaie, iar dl. Evolceanu, care primește aceeași remunerare,
numai 7 coaie, dar vina nu e a lor, nefiind noi ceștilalți în stare să le dăm mai mult
material de tipărit. Dacă am ajunge un timp unde ar primi fiecare cîte 10 coaie, cred
că nici unul din ei n-ar avea pretenția de a lua în schimb o remunerație mai mare.
Eu am primit de la început remunerația de 500 1. lunar, pe care o avuseseră la 1884
și 1897 și înaintașii mei, avînd în schimb obligațiunea de a tipări 2 fascicole de cîte
5 coaie anual, deci 600 1. de coală. Această remunerație n-am cerut să mi se urce cînd,
lucrînd cu două echipe deodată, am ajuns să dau 12, și acum 13 coaie. Partea mea
la Dicționar nu e desigur mai ușoară decît a celorlalți, ceea ce rezultă și din împreju-
rarea că pe mine mă consideră Academia de conducătorul lui, făcîndu-mă și responsabil
de bunul lui mers.
într-adevăr, eu revăd tot ce lucrează d-nii Lacea și Capidan împreună, recitind
tot materialul de extrase trecut prin mîna lor și redactînd din nou articolele grele, cău-
tînd etimologiile și rezolvînd problemele rămase nedezlegate de ei. Afară de aceea
revăd și neologismele redactate de d-nii Rădulescu și Evolceanu și fac două corecturi.
Planul Dicționarului e făcut de mine și toate greutățile și grijile împreunate cu bunul
lui mers am avut să le dezleg și să le port eu. Din patru inși care niciodată nu s-au
ocupat cu lexicografia, am făcut lexicografi, făcînd cu ei școală grea și inițiindu-i într-o
ramură științifică de care erau străini, astfel că astăzi, dacă vreo nenorocire m-ar ajunge,
dicționarul s-ar putea termina și fără mine. Grija de a trimite și a primi la timp material
de la colaboratori, de a căuta ca să se extragă de ajutoare publicațiile necesare și de a
controla munca lor, de a răspunde la timp prin scrisori celor care-mi trimit din toate
regiunile, de bună voie, colecții de cuvinte, este numai a mea.
Toate acestea le fac cu dragă inimă și deoarece însărcinarea dată mie de Academie
o consider ca o misiune onorifică, iar nu ca un izvor de venituri, fiind mîndru că încre’
derea ei m-a ales tocmai pe mine, nu voi rîvni niciodată să am mai multă remunerație
decît colaboratorii mei. Dacă scumpirea excesivă a traiului în timpul din urmă și lipsa
oricăror auspicii de a ni se mări leafa profesorilor din Austria nu m-ar sili s-o fac, nu
mi-aș lua niciodată voia a vă arăta că remunerarea mea actuală e mai mică decît cea
de la început și că ea e mai mică decît a oricăruia dintre ceilalți colaboratori. Căci la
început primeam 6000 1. pentru 10 coaie, iară acuma primesc aceeași sumă pentru cele
13 coaie (care, după materialul învins sînt identice cu 30 de coaie de mai nainte); îmi vin
deci cam 460 1. de coală, pe cînd dl. Lacea și dl. Capidan primesc 500 1, iar d-nii Rădulescu
și Evolceanu mai mult.
Dacă d-voastră ați primit convingerea că lucrarea noastră progresează într-adevăr
în mod îmbucurător, dacă credeți că din economiile ce Academia realizează prin noul
fel de lucru al Dicționarului se poate face aceasta fără a se scurta colaboratorii mei,
vă rog, nu să-mi augumentați remunerația lunară, ci, luînd ca normă suma de 500 1. de
coală, să-mi plătiți plusul realizat în anii cînd în locul celor două fasicole anuale, ce mi
le-ați cerut la început, voi izbuti să dau trei fascicole. Astfel s-ar indica și prin remune-
rație rolul de director al lucrării cu care m-ați onorat.
532
Așternîndu-vă această rugare, țin însă să vă asigur că dacă mijloacele Academiei
nu permit o urcare în acest sens a bugetului Dicționarului și prin urmare nu veți fi în
situația a o împlini, voi lucra mai departe cu aceeași tragere de inimă și dragoste ca pînă
acuma. Vă rog însă, în acest caz, a considera cererea mea de neavenită și în loc de a
o așterne actelor, a mi-o înapoia.
Sextil Pușcariu
Cernăuți, 12/1. 1912 st. n
(Arhiva Acad. R.S.B., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 10.)
în ședința din 6 februarie 1912, Comisia Dicționarului lua în discuție raportul lui
Sextil Pușcariu din 6 februarie 1912 și cererea sa de mărire a retribuției personale,
în procesul-verbal al ședinței se consemna:
„Gomisiunea a luat cunoștință de alăturata notă întocmită de Contabilitatea Aca-
demiei, care arată că situația financiară a lucrării Dicționarului în anul bugetar curent
1911—12 este următoarea:
Venituri .................................................................... lei	57.500
Cheltuieli făcute ........................................  lei	40.283,24
Personal ianuarie-mai ..................................... lei	11.450
Celtuieli mărunte ......................................... lei	557,50
Datorie la tipografie ..................................... lei	27.365 lei 79.655,74
Deficit .... lei 22.155,74
în anul viitor 1912—13, ajutorul statului nu va fi de 30.000 lei (cum a fost în acest
an și cum s-a promis de dl. Ministru al Instrucției prin adresa seria C. nr. 65577/1911
de la 1 noiembrie), ci numai de lei 12.250 după cum înștiințează d. I. Kalinderu
prin scrisoarea d-sale de la 20 ianuarie 1912.
Veniturile anului viitor 1912—1913 vor fi deci următoarele:
Delam.s. regele și domeniul coroanei	lei 22.000
- „ -	Stat .............................. lei	12.250
— „ —	Academie .......................... lei	5.000
iar cheltuielile vor fi:
Datorie din 1911—12 ......................................  lei	22.155,74
remunerarea personalului (dupe starea actuală) lei 27.480
tiparul a trei fascicole............................. lei	11.767,50
cheltuieli mărunte......................................... lei	500
lei 39.250
lei 61.903,20
Deci deficit de...............
„ 22.653,20
Avînd în vedere cele mai sus arătate și considerînd că lucrarea Dicționarului limbii
române, așa cum se execută de dl. Sextil Pușcariu cu ajutorul colaboratorilor săi — după
nesiguranțele legate în mod firesc totdeauna de începutul unor asemenea mari lucrări,
mai ales cînd sunt începute în condițiile cu deosebire grele în cari s-a început aceasta, —
a intrat acum pe o cale sigură și înaintează fără încetare spre deplina mulțămire a Comi-
siunii însărcinate de Academie cu supravegherea ei și astăzi vedem cu ochii îndepli-
nindu-se și ridicîndu-se cel mai măreț monument lexicografic al limbei noastre.
Considerînd greutățile unei lucrări de această natură, a căror învingere cerea zilnică
încordare din partea celor însărcinați cu executarea ei și cu deosebire din partea d-lui
533
Sextil Pușcariu, care are sarcina să centralizeze și să controleze munca celorlalți colabo-
ratori, sarcină pe care o îndeplinește cu zel, pricepere și devotament spre deplina mulțu-
mire a tuturor.
Comisiunea decide:
1)	să se satisfacă dorințele exprimate de dl. Sextil Pușcariu și anume:
a)	diurna d-lui Sextil Pușcariu să se ridice cu 100 lei pe lună (în loc de 500 — va
primi 600 lei lunar, adică lei 7200 — pe an), începînd cu luna fevruarie curent;
b)	diurna d-lui A. Procopovici să se ridice cu 50 lei pe lună (în loc de 45 va primi
95 lei lunar adică lei 1140. lei pe an), începînd cu luna fevruarie curent, aceasta însă
numai cît timp va conlucra sub conducerea d-lui Sextil Pușcariu la Cernăuți; cînd dl.
A. Procopovici va părăsi orașul Cernăuți pentru oricare motiv, dl. Pușcariu va recomanda
din vreme o altă persoană, care să-1 înlocuiască în lucrarea Dicționarului.
2)	Adausul de cheltuieli rezultînd astfel pentru lunile fevruarie — mai, în sumă de
lei 600, ridică deficitul mai sus arătat al bugetului curent 1911—1912 la suma de lei
22.755,74; iar creșterea anuală de lei 1800, ce se face la bugetul anului viitor 1912—1913,
ridică deficitul mai sus arătat al acelui an la suma de lei 25.053,24;
3)	Delegațiunea este rugată a găsi la timp mijloacele de acoperire a acestui deficit/4;
D. Sturdza, N. Quintescu, I. C. Negruzzi, I. Bogdan, I. Kalinderu, Șt. Hepites“
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 15—16.
131
Cernăuți, 21 II 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit azi scrisoarea Comisiunei Dicționarului. Te rog să comunici
domnilor din Comisiune cele mai vii mulțumite ale mele pentru împlinirea
rugării mele și pentru cuvintele de încurajare ce mi-a adresat x. Din partea
mea pot să vă asigur că toate stăruințele vor fi îndreptate ca lucrarea să fie
tot mai bună și mersul ei să fie tot mai repede. Voi comunica și colabora-,
torilor cuvintele de laudă ce le-am primit și îi voi îndemna și mai mult la
lucru, arătîndu-le noile mijloace de scurtare. Mi-ar plăcea ca progresul reali-
zat în anul din urmă nu numai să rămînă stabil, ci să fie întrecut în fiecare
an următor. La 1911 fascicolele au apărut în mai, în anul acesta, una va fi
gata în februarie și alta în martie și tot astfel vreau să continuez, ca la anul
să apară în ianuarie etc.
Nevoind să întrebuințez din vremea Dicționarului nimic pentru ediția
lui Coresi, mi-am cerut concediul la Universitate pe semestrul viitor, așa
că de alaltăieri sunt liber și voi fi pînă în octomvrie. Avînd acum și după
prînzele vreme, voi da tot ce voi putea în plus la dicționar.
Asupra duor chestiuni am rămas în nedumerire. în raportul meu am
cerut un sfat cu privire la traducerile franceze: să le simplificăm de tot, dînd
numai traducerea înțelesurilor fundamentale, sau să urmăm ca în coaiele
din urmă? In privința aceasta ar fi bine să dați lui Rădulescu și Evolceanu
indicații precise 2.
Al doilea punct e următorul: văd că Comisiunea a acceptat urcarea re-
munerării lui Procopovici de la 45 la 95 lei lunar, începînd chiar cu fevruarie.
534
Nu mi s-a spus însă dacă trebuie să-1 desărcinez pe Tofan imediat de munca
lui sau să aștept pînă va fi extras și cele trei volume din Chestionarul lui
Hasdeu, care mai sunt de scos pe fișe? Deoarece peste cîteva zile trebuie
să trimit chitanțele, te rog să-mi spui ce am să fac. Să-1 concediez pe Tofan
de la 1 martie sau să-i mai dau de lucru încă vreo 3 luni, pînă va extrage pe
Hasdeu întreg, ceea ce ar fi de dorit, fiindcă el a făcut și extragerea celor-
lalte volume și are practica necesară 3.
Alătur totodată și adeverința iscălită pentru primirea celor două volume
din urmă.
Al d-tale mulțumitor și devotat prieten,
Sextil Pușcariu
P.S. Citesc în gazete despre donațiunea Ministerului pentru noua clă-
dire a Bibliotecii Academiei. N-ai idee ce bine îmi pare că se va realiza acest
plan și vei putea, după o muncă intensivă de decenii, să faci din Biblioteca
Academiei ceea ce dorești: un model' în toate privințele. Să-ți dea Dumnezeu
sănătate și liniște să-ți poți împlini visul.
Colecțiile de gazete bucovinene pe care mi le-ai cerut nu există nicăiri.
Totuși, caut mereu și poate voi izbuti să procur măcar cîteva din ele.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59235. S 1 (123)/D VIL
1	Marginal acestui paragraf I. Bianu notează: „Să scrie oficial“.
2	Notație marginală: „Nu s-a hotărît formal, căci St[urdza] vrea puține, cum zice
Pușc[ariu], Kal[inderu] vrea multe, ca în Litre și Larousse“.
3	Notație marginală: „Nesuprimat cît va fi necesar 2—3 luni“.
132
Cernăuți, 26 II 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur pe lîngă chitanțele pe fevruarie, scrisoarea de mulțumită, pe
care te rog s-o predai d-lui președinte al Comisiunei x.
De azi dimineață ne-a venit un soare cald de primăvară. Fie, că de mult
îl așteptam.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59236. Si (124)/D VIL
1	în 26 februarie 1912, Sextil Pușcariu trimitea președintelui Comisiei următoarea
scrisoare de mulțumire:
Domnule președinte,
Vă rog să exprimați onor. Comisiuni a Dicționarului cele mai vii mulțumite pentru
împlinirea rugăminților mele și pentru cuvintele de încurajare ce ne-au trimis. Comuni-
535
cîndu-le colaboratorilor mei, sunt încredințat că ele îi va îmbărbăta și mai mult și-i va
îndemna, ca și pe mine, de a lucra astfel ca să întrecem chiar așteptările d-voastră.
Totodată am stabilit, după indicațiile Comisiunii pe corectura din urmă, și după prin-
cipiile expuse în raportul meu, cîteva noi mijloace de scurtare a redacției, spre a accelera
mersul lucrării.
Mulțumindu-vă încă o dată pentru sprijinul mare ce ni-1 dați, vă rog, domnule
președinte, să primiți asigurarea celei mai profunde stime,
S e x t i l Pușcariu,
D-sale d-lui D. Sturdza, președintele Comisiunii Dicționarului București
133
Cernăuți, [16/]29 II 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Săptămîna viitoare va trebui să mă reped Ia București într-o afacere.
Voi pleca probabil miercuri sau joi și voi sta pînă luni, cînd trebuie să ma
înapoiez pentru examene. Deoarece voi fi la București, ar fi bine, dacă e posi-
bil, ca vineri (24 II—8 III) să fie și o ședință a Comisiunii Dicționarului,
fiind multe chestiuni nelămurite încă. Am scris și lui Rădulescu și lui Evol-
ceanu să prepare pînă atuncea coaiele lor de pe luna februarie (care sunt
culese și în parte revăzute de mine), pentru ca să se poată întruni Comisiunea
cu atît mai ușor. Cu ocazia aceasta s-ar putea stabili o normă cu privire la
traducerea franceză și să se discute cîteva noi principii de scurtare pe care
le-am proiectat h
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 23.
1	în ședința din 24 februarie 1912, prezenți fiind D. Sturdza, Șt. Hepites, I. C. Ne-
gruzzi, S. Pușcariu, I. Rădulescu-Pogoneanu și D. Evolceanu s-au luat următoarele decizii:
„1	. Conform dorinței exprimate de mai multe ori în sînul Comisiunii, traducerea
franceză să fie și mai scurtă de cît pînă acuma, dîndu-se pe cît e posibil pentru fiecare înțeles
al cuvîntului românesc numai un singur corespondent francez, fără a se mai traduce și
nuanțele de înțeles. De asemenea, să nu se dea nici o traducere franceză cînd nu există
un corespondent în această limbă (cum sunt bunăoară multele turcisme istorice), care
ar trebui înlocuit printr-o definiție sau frază întreagă în franțuzește. La numiri de
flori, păsări, insecte etc., se va da traducerea franceză numai cînd avem de a face cu
cuvinte uzuale ca „violette;‘ etc., încolo se va da numai termenul științific.
2.	Spre scurtarea redacției, să nu se mai dea la comunicările din Chestionarul luj
Hasdeu numele localității, ci numai numărul volumului și al paginei, rămînînd ca biblio-
grafia să se completeze astfel încît cititorul care se interesează de geografia cuvintelor să
găsească în bibliografie toate datele necesare.
3.	Se reduce și mai mult numărul neologismelor primite în Dicționar.
4.	Spre mai mare claritate se suprimă virgulele între cifrele romane care arată volu-
mul și cele arabe care indică pagina unui volum.
536
5.	Semnul ~ nu se va mai întrebuința.
6.	Volumul I (A — E) se va despărți în două tomuri: tomul I cuprinzînd pe A — B,
tomul II pe C — E. Tot astfel se va proceda cu celelalte volume. La sfîrșitul fiecărui tom
se va da bibliografia completă^. (Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917 ;
1919—1926, f. 27.)
134
Cernăuți, 1 IV 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ieri am primit de la Rădulescu o telegramă prin care mă anunță că
pleacă în concediu. îmi spusese la București că de Paști ar vrea să se odih-
nească puțin după oboseala care a avut-o cu Dicționarul plus examenele
pentru catedra de filozofie. Eu i-am spus însă că orice cerere de- concediu
are s-o îndrepteze Comisiunii. Același lucru i l-am scris și pe una din corec-
turile din urmă. Mă simt deci dator a-ți aduce la cunoștință faptul că Rădu-
lescu a plecat din București. Cît privește lucrarea Dicționarului, coala 38
din B e de mult gata, atîta că articolul „boier“, trebuind să fie schimbat la
dorința Comisiunii, ne-am adresat d-lui Giurescu, care însă ne-a dat răspunsul
abia înainte cu vreo 2 săptămîni și a trebuit din nou să apelăm la cunoș-
tințele mele. Coala 39 de asemenea e culeasă întreagă și revăzută de mine,
iar pentru coala 40, în parte culeasă și revăzută și ea, am dat materialul com-
plet lui Rădulescu, astfel că și ea va fi gata îndată după Paști.
La Evolceanu este, precum vei fi auzit, un copil bolnav de scarlatină.
Astfel, prin forță majoră, orice corespondență între el și mine a încetat de
cînd m-am întors din București, fiind primejdie de contagiune. Din voi. II,
coala 15 este revăzută întreagă de mine, rămînînd numai să dau bun de impri-
mat, ceea ce pînă se va face dezinfectarea locuinței lui Evolceanu nu voi
putea face. Din coala 16 de asemenea trebuie să fie culeasă o parte mare,
căci eu i-am trimis material d-lui Evolceanu și de cînd m-am întors și în zilele
astea îi voi trimite tot cît îi mai trebuie ca să completeze coala 16.
Astfel, după Paști vor fi — încă în cursul lunii aprilie pre cît sper — gata
tipărite fascicolele amîndouă și o coală din fasc. 4 a voi. II.
După Paști voi pleca și eu cu familia mea la Brașov, unde voi sta toată
luna aprilie, pregătind pentru Rădulescu și Evolceanu material lexical pentru
cite-o coală, adecă pentru luna mai. Atunci voi fi terminat tot materialul
lucrat de Lacea, Capidan și Procopovici și voi face o cerere la Comisiune
să-mi admită ca una din cele două luni de vacanțe s-o fac în mai, avînd apoi
la vară numai o lună de vacanțe. în luna mai m-aș repezi apoi la Paris și
prin Germania, ca să vin puțin în atingere cu romaniștii din Apus, de care
sunt despărțit acum de 6 ani, și să vin în curent cu direcțiile mai noi ale spe-
537
cialității mele. în absența mea se va aduna din nou material de la colabora-
tori, astfel că lucrarea nu va suferi o stagnare.
Voiam să plec chiar săptămînă asta la Brașov să văd „Junii11 și să petrec
sărbătorile în familie, dar soția mea a fost operată la o unghie la picior și
trebuie să apteptăm pînă se va vindeca, ceea ce cred că abia peste vreo 10
zile se va întîmpla.
Sărbători fericite! Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59238. S 1 (125)/D VII.
135
Brașov, 29 IV 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Voiam să scriu mai de mult, dar nu știam dacă te-ai întors de la Berlin.
Mai nainte de toate îți cer iertare că nu te-am așteptat la gară în Cernăuți
dar tocmai a doua zi de Paști am fost dus în provincie la un preot care ne-a
invitat la sine pe cîțiva profesori universitari și s-ar fi supărat foarte mult
de nu mergeam. Nemaiavînd timp, n-am putut să te anunț. Dacă știam însă
că vei rămînea o noapte întreagă și nu numai 10 minute în gară, desigur n-aș
fi plecat.
De zece zile sunt la Brașov, unde lucrez de dimineața pînă seara la Dic-
ționar, ca să-mi fac porția pentru mai. Lui Evolceanu i-am trimis 262 filer
lui Ionică 110 și pînă la sfîrșitul săptămînii îi voi mai trimite vreo 250, așa
că pot pleca cu inima liniștită, dacă Comisia îmi va da voie.
Aș vrea să trec prin Viena, Berlin, Leipzig, Jena, Frankfurt, la Paris,
iar la întoarcere prin Zurich și Miinchen, avînd în fiecare din aceste orașe
colegi cu care aș vrea să mă întîlnesc. Mă bucur ca un copil de această călă-
torie după atîția mari de ani de semiexil la Cernăuți.
Voi. III (Covurlui) din Chestionarul lui Hasdeu, care e extras de mult,
te rog să-1 ții pînă la toamnă, cînd mă voi înapoia. De asemenea, te rog să
dispui să nu mi se trimeată nici publicațiile Academiei pînă nu mă voi fi
înapoiat la Cernăuți.
Alătur acestei scrisori un mic raport către Comisie.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Gacova de sus 9
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59239. S 1 (126)/D VII.
538
136
Brașov, 9 V 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ieri am primit de la Meyer-Lubke o scrisoare în care mă vestește că în
15 V [st.]n. pleacă din Viena. Avînd cu el de lucru și dorind să-1 întîlnesc,
m-am hotărît să nu mai amin plecarea pînă la sosirea răspunsului de la Bucu-
rești, ci să plec chiar mîne, vineri. Cred că nu mi se va lua aceasta în nume
de rău. La Viena voi sta cîteva zile așteptînd și coala 40, ca să dau „bun de
imprimat“, să fie gata fascicolele la deschiderea Sesiunii. Colaboratorii mei
din București au material lucrat pentru 3 coaie, așa că în absența mea nu
se va opri lucrarea. Voiam să fac încă aici corectura coalei 16, dar Evolceanu
mi-a scris că culesul merge încet și să n-o mai aștept.
De la Capidan am primit azi o scrisoare, prin care-mi comunică că are
un băiat și că va sosi la Bran în 5 VII st.v.
Al d-tale devotat,
,	Sextil Pușcariu
Adresa mea în Viena: Arhitekt Caesar Poppovits, VII Lederergasse
18 A pe cea din Paris ți-o voi comunica îndată după sosire.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59240. S 1 (127)/D VII.
137
Paris, 22 V 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
în acest moment primesc de acasă scrisoarea Comisiei. Mă grăbesc să
răspund că în absența mea — mai — se va culege materialul de 3 coaie tri-
mis lui Rădulescu și Evolceanu. La începutul lui iunie st. v. voi fi iarăși la
Brașov, unde voi găsi nou material de la Lacea și Capidan, pe care-1 voi redacta
definitiv și-1 voi trimite treptat la București, așa încît vor putea apărea la
timp și coaiele pentru iunie. în iulie vom lucra la Bran cu Lacea și cu Capi-
dan și abia în august îmi voi lua o lună de vacanțe. Cerîndu-mi-se aceste
deslușiri confidențial, nu am crezut necesar să mai fac un raport pentru
Comisie, ci ți le scriu d-tale, cu rugarea de a le comunica Comisiunii.
Sunt nespus de fericit că m-am hotărît să fac călătoria aceasta la Paris.
Cutreier toată ziua străzile și muzeele, iar seara teatrele și simt cum mi se
înviorează sufletul de multele lucruri frumoase pe care le vad.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
k Rue de L’Ecole de Medecine
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 52.
539
138
Paris, 5 VI 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mine se împlinesc 4 săptămîni de cînd am plecat de-acasă și tot mîne
voi pleca prin Viena — unde voi sta o zi — la Brașov, la datorie. Luni voi
fi deci la Brașov (10 VI st.n.) și mă voi apuca de lucru cu puteri noi.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad RS.R., Coresp. inv. 59241. Si (128)/D VII.
139
Bran, 22 IX 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Toamna a început cu ploaie, urmînd după primăvara și vara ploioasă
ce-am avut-o. N-am ajuns nici măcar să mă urc o singură dată pe Bucegi.
Singurul folos ce l-am avut din multele ploi din vara asta este un teanc mare
de manuscris pentru Dicționar. O parte i-am trimis-o lui Evolceanu, alta
i-o voi aduce lui Rădulescu, cu totul material cam de vreo 6 coaie de tipar.
Astfel nădăjduiesc că pînă la Anul nou îl vom fi dat gata și pe B și pe G.
Cu Lacea, cu care am lucrat împreună trei luni, și cu Capidan, care a stat o
lună la Bran, am discutat multe chestiuni de detaliu, împărtășindu-ne unul
altuia experiențele făcute. Acum aș vrea să pot să lucrez cîteva zile și cu cei
doi colaboratori din București, care n-au dat anul ăsta pe aici. Te rog scrie-mi
dacă Comisiunea Dicționarului admite ca să stau vreo 5 — 6 zile la București,
în drumul meu spre Cernăuți, pe la începutul lunii octomvrie st.n.
D-ta ești pe timpul acesta la București? Aș dori mult să te întîlnesc
și te-aș ruga să-mi acorzi vreo două ore libere pentru niște îndrumări ce aș
vrea să iau în biblioteca Academiei.
La Bran voi sta pînă joia ce vine, apoi vreo cîteva zile la Brașov. Scrie-mi,
te rog, direct la Brașov, Cacova de sus 9.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59244. S 1 (129)/D VIL
140
Cernăuți, 4 X 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
După ce m-a ținut cîteva zile cu vorba, astăzi îmi comunică Pardini
că lucrarea lui Fischer Numismatica Moldovei e epuizată. în schimb se găsesc
încă exemplare din anuarul în care a fost tipărită mai întîi, Jahrbuch des
Bukov. Landermuseums, care mai conține o lucrare a lui Polek despre mănăs-
540
știrea armenească de la Zamca (Suceava) și două studii de Romstorfer, de-
spre cetatea lui Ștefan cel Mare de la Suceava și despre reconstrucțiunea bise-
ricilor gr-ort. Prețul unui ex[emplar] c.4. cor. Scrie-mi te rog, dacă vrei să-ți
trimită acest anuar întreg în 4 ex. sau mai puține Pînă atunci am oprit
și Primitiae, ca să nu se facă prea multă cheltuială cu expediția. Cărțile le
voi plătit eu și-ți voi trimite socoteala.
Acestei scrisori alătur 3 socoteli. Una pentru tăiatul și lipitul ultimelor
fișe (Bianu, Dicț. Sănătății), alta pentru fișe pentru mine și colaboratori
și a treia pentru un ex. clin Vîrcol, Graiul din Vilcea pentru biblioteca Dic-
ționarului. Acesta avînd un glosar, ar fi bine să mi se trimeată încă 2 exem-
plare de tăiat și lipit pe fișe 2. Totodată te rog să-mi trimiți și cîte un exem-
plar din Studiile și documentele lui lorga, pe care pînă acuma le primeam de
la Academie. Le am complet — afară de voi. XV — pînă la voi. XVIII,
îmi spunea astă toamnă lorga că va apărea în curînd un volum cu un glosar
interesant. Și acesta ar fi bine să mi se trimeată pentru tăiat în 2 ex. Din
Tiktin am primit pînă acuma 52 coaie, care-s tăiate și așezate. De atunci au
mai apărut 20 de coaie (de la inierbări — patrician), pe care de asemenea
te rog să mi le trimiți3. Fascicola III din Dicț. etimologic de Candrea-Den-
susianu, am primit-o încă de anul trecut de la d-ta, însă numai într-un exem-
plar pentru biblioteca Dicționarului (cuprinde cuvintele fin — lat). Mă mir
de Socec că ți-a răspims că n-a apărut 4. Se vede că atîtea reclamări a primit
de la abonați, încît s-a obișnuit să răspundă: „n-a apărut". Fiindcă sunt
la rugate, iată încă două rugări, cu care însă termin seria. Mai întîi te ro gsă
dispui să mi se trimeată publicațiile Academiei. De astă-vară n-am mai
primit nimic. De asemenea îmi scrie Sandfeld-Jensen că n-a primit nimic
de cînd a fost ales membru corespondent (adresa Holte, Danemarca, vila
Holte) 5. Apoi te rog să spui să mi se trimeată și din Chestionarul lui Hasdeu,
care-i la București. Cele vechi îmi trebuie pentru control, cele noi spre a fi extrase.
Un abonat al Dicționarului a rămas mirat cînd i-am spus că au apărut
și din F două fascicole. Zicea că n-a primit nimic și nu știa dacă trebuie să
plătească rata 2 spre a primi și voi. II. S-a luat vreo astfel de dispoziție? Dacă
da, ar fi bine să se pună o hîrtiuță roșie în fascicola viitoare din B, în care
abonații să se înștiințeze că apare și voi. II și că pot să-1 primească plătind
rata de 10 1. 6
Zilele astea am primit oferta de a cumpăra Divanul lui Cantemir. Lip-
sesc vreo 5 file de la început, încolo e întreg. 7 Voiam să-1 cumpăr pentru
Seminar și am oferit mai întîi 40, apoi 50 cor8. Dar nu La dat „pe așa un
preț mic". Eu mai mult nu pot da, îți scriu însă d-tale, dacă cumva ai nevoie
de el să-mi spui ca să intru iarăși cu vînzătorul (un student) în legătură, scriin-
du-mi pînă la ce sumă pot oferi.
închei acest pomelnic de cărți și volume dorindu-ți d-tale și familiei
d-tale „Sărbători fericite" și „An nou" cu bucurie și sănătate.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu,
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. in?. 59237. S 1 (130)/D VII.
1	Notație marginală: „Da, patru“.
2	Notație marginală: „da“.
541
3	Notație marginală: „Se cer“.
4	Notație marginală: „Da a apărut, s-au cerut“.
5	Notație marginală: „S-au trimis toateV
6	Notație marginală: „S-a pus la fasc. 5 din Dicționar 1“.
7	Notație marginală: „Nu ne trebuie“.
8	Notație marginală: „Scump“.
141
C[ernăuți], 12 X 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit alăturat cererea și chitanța. Din București m-am înapoiat să-mi
iau familia și am plecat spre Cernăuți, unde stau, răcit, în casă. Ca să nu
pierd prea multă vreme la București, mi-am însemnat numai numerele por-
tretelor după care eventual voi face clișee. De asemenea mi-am însemnat
și numerele clișeelor.
Pe aici am găsit, după o absență de șase luni, certurile de mai nainte
și o scumpire a traiului de necrezut, în urma ploilor și inundărilor avute.
Âm ajuns să plătim suta de cartofi cu 1 fl.! Bieții țărani, mai ales cei din
districtul Sucevii, au avut niște pagube colosale.
Te rog dispune să mi se trimeată și voi. III din Chestionarul lui Hasdeți
(Covurlui), precum și publicațiile care nu mi s-au trimis, nefiind eu la Cer-
năuți h
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59243. S 1 (131 )/D VII.
1	Notație marginală: „Trimis astăzi 1/14 oct. 1912, I. BV
142
[20 oct., o. 1912] 1
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi îmi scrie Evolceanu că Comisia nu are de gînd să împartă voi. I
în două tomuri și că n-ar fi fost vorba niciodată de o astfel de împărțire.
Dacă Comisia crede că nu e nevoie de a împărți volumele în cîte două
tomuri, foarte bine, vom merge așa mai departe. Dar în ședința de la începutul
lui martie a.c., la care am luat și eu parte, s-a discutat chestiunea. Eu am
arătat domnilor din Comisie că dacă volumele sunt mai groase de 50 coaie,
vor fi necomode la întrebuințat, fiind prea grele și mai ales suferind de
următorul inconvenient: spațiul alb lăsat la stînga lui, recte și la dreapta
lui, verso al paginei, e relativ mic la Dicționarul nostru, astfel că devenind
volumele prea groase, nu se vor putea ceti bine începuturile, res[pectiv]
542
sfîrșiturile rîndurilor. îmi aduc aminte că cu ocazia aceasta s-au luat din
bibliotecă volume de aproximativ 50 coaie, și domnii au constatat că intr-a-
devăr grosimea aceasta e tocmai cea mai potrivită. Cu ocazia aceasta eu am
spus că după calculele mele, cu fasc. IX din voi. I are să se termine cu
litera B, așa că s-ar putea face din A—B tomul I din voi. I, care, împreună
cu Introducerea și Bibliografia ar da tocmai 50 de coaie. Cu ocazia aceasta,
dl. Sturdza și-a exprimat dorința ca la sfîrșitul fiecărui tom să se dea
bibliografia completă, pentru ca cetitorul să nu fie nevoit, căutînd o scurtare,
să ia alt volum în ajutor. De asemenea s-a spus că la sfîrșitul acestui volum
se va da un „cuvînt către cetitori44, în care să i se arăte scurtările introduse
în timpul din urmă în redacția Dicționarului. Toate aceste lucruri s-au admis
în principiu de către domnii care erau de față la urmă (dacă nu mă înșel,
d-nii Sturdza, Quintescu, Bianu, și Hepites), dar o deciziune nu s-a luat,
nefiind încă lucrul actual, rămînînd să se ia hotărîrea cînd vom fi gata
cu litera B.
Acum am ajuns în stadiul acesta. Din B mai sunt vreo 10 articole de
redactat, pe care le face acuma Procopovici și care peste vreo zece zile vor
ajunge revizuite la tipar. înainte de a aduce chestiunea din nou la discuție
în Comisie, eu am lucrat și un „Cuvînt către cetitori44, pe care voiam să-1
aștern Comisiei spre aprobare. Precum știi, astfel de „introduceri44 sunt
foarte greu de lucrat, căci în ea voiam să dau și cîteva indicații practice
lexicografilor, așa că am muncit la ea mai bine de o săptămînă.
Dacă d-voastră credeți, precum îmi scrie Evolceanu, că nu trebuie făcută
împărțirea volumelor în două, e bine și așa. în cazul acesta fiecare pro-
prietar al Dicționarului îl va da la legat cînd va crede el de bine și noi,
în fasc. IX din voi. I vom da și cîteva pagini (cît va încăpea) din începutul
lui C. în cazul acesta țin „Cuvîntul către cetitori44 la mine și-l vom da la
sfîrșitul voi. I. Dacă doriți să-1 vedeți în Comisie, vi-1 pot trimite și acum.
Ceea ce s-a primit însă cu siguranță de Comisie a fost propunerea mea
(cuprinsă în raportul ce l-am cetit), de a nu mai scrie la comunicările din
Hasdeu, în paranteze, numele localității și a județului, ci, spre a putea
realiza o nouă economie de loc, a da numai H. cu numărul volumului și
pagina. în schimb (spuneam eu și Comisia a primit), se va da la Biblio-
grafie lista completă a comunelor din care avem comunicări, împreună cu
numele comunicătorului și data scrisorii. De aceea eu am pus încă în martie
pe un elev al meu, pe care l-am plătit de la mine, să facă această listă,
la care a lucrat șase zile, și am trimis-o să se culeagă. Crezînd însă că și
așa va apărea bibliografia completă la sfîrșitul tomului I din voi. I, n-am
mai dat-o ca apendice la fascicolele apărute în mai, ci am așteptat s-o dau
în decemvrie. Acum, apropiindu-se termenul, l-am pus din nou pe Proco-
povici să facă colaționarea, ceea ce i-a luat vreo 7 zile.
Deoarece în filologie și mai ales în lexicografic studiile „geografiei lexicale44
devin din zi în zi tot mai înfloritoare, am crezut că această Bibliografie
a lui H. trebuie să cuprindă, pe lîngă numele comunei și data scrisorii
(de la 1884 au trecut 30 de ani și în multe comune se va fi schimbat dia-
lectul, și numele celui ce a făcut-o, cu starea sa, pentru ca să se știe de
avem a face cu un om cult, spre a-i putea da cetitorului posibilitatea de
a cere de la aceste persoane eventual informații mai exacte și pentru că mi
543
se pare și echitabil ca dacă cutare preot sau învățător și-a dat osteneala să
contribuie și el cu ceva la alcătuirea Dicționarului, să i se citeze undevă
numele. Că „plasele“ nu mai sunt azi cele de acum 30 de ani nu știam,
deci n-am nimica împotrivă dacă ele se vor șterge din Bibliografie.
Dacă însă nu se încheie voi. I cu tom. I cu fascicola 9, atunci se poate
amîna această bibliografie lungă pînă se va termina litera E și îmi pare
rău că, fără să vreau, am făcut Academiei cheltuieli zadarnice de tipărire.
De la Capidan am primit săptămînă trecută o nouă scrisoare, în care
îmi spune că ei n-au teamă în Salonic și că afară de pîne, de care nu mai
găsesc, au de toate. I-am scris imediat ca în caz de primejdie să depună
cele 4 cutii de fișe pe care le are la Consulatul român. Ar fi bine ca și
Academia să avizeze Consulatul în privința aceasta.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Văd din observațiile făcute de dl. Kalinderu la coala 17, că dorește
să îndreptăm în mai multe locuri, în traducerea franceză, tiparul cu drepte
în tipar cursiv. Și despre acest lucru a fost vorba în ședința din martie
la care d-sa a fost absent, și s-a hotărît că, spre a scurta traducerea fran-
ceză, acolo unde nu avem un corespondent potrivit și ar trebui să dăm o
definiție franțuzească, punem numai în mod sumar un cuvînt care să dea
o idee despre ce-i vorba. Astfel la ghiociu s-a dat „camion'c, fără să se mai
spună ce fel de ,,camion“ anume e ghiociul. Acesta e însă tipărit cu drepte,
ca să nu crează cetitorul că ghiociu = camion, ci numai „sorte de camion“,
cum se tipărea mai nainte și cum, la propunerea d-lui Hepites, nu mai
punem acum.
Coala 41 din voi. I n-am primit-o nici pînă acuma. Dacă s-a dat reco-
mandată ar trebui reclamată. Dacă nu, te rog să mi-o mai trimiți odată,
căci am nevoie de ea.
Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59245. S 1 (132)/D VII.
1	Data preluată după consemnarea lui I. Bianu: „Primită cam la 20 oct. 1912 v[echi]
Răspuns îndatăX
143
Cernăuți, 21 XI 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur acestei scrisori un Raport către Comisiunea Dicționarului (cu.
anexele: Cuvînt către cetitori și un formular pentru tilul lucrării) și te rog
să-1 predai celor în drept de a lua o hotărîre despre despărțirea volumelor
în tomuri sau continuarea tipăririi ca pînă acuma. 1
AI d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59246. S 1 (133)/D VIL
544
1	Sextil Pușcariu înainta Comisiei Dicționarului următorul raport, datat 8/21 noiem-
brie 1912:
Onorată Comisiune,
Ieri am trimis d-lui Rădulescu-Pogoneanu cele din urmă file de manuscris din litera
B, care vor fi în curînd tipărite. Astfel devine acuma actuală chestiunea despărțirii volu-
melor în cîte două tomuri, despre care am raportat Comisiunii verbal în ședința din urmă
Ia care am fost de față, dacă nu mă înșel, la începutul lunii martie 1912. Atuncea am arătat
că, pentru întrebuințarea Dicționarului, ar fi mai practic ca fiecare din cele trei volume
stabilite la început să se despartă în cîte două tomuri. Fiecare din aceste tomuri va
cuprinde cam 50 de coaie de tipar, va avea deci o grosime considerabilă, fără însă de a
fi prea groase și prea grele. Dimpotrivă, avînd volume de cîte 100 de coaie, acestea ar
fi prea necomode de întrebuințat și ar avea în cazul nostru special un mare dezavan-
taj: marginea albă de la stînga paginelor fără soț și cea de la dreapta celor cu soț eîn dic-
ționarul nostru foarte îngustă (17 mm, pe cînd la Analele Academiei ea e de 31 mm);
astfel, cu cît volumele legate vor fi mai groase, cu atît literile de la margine se vor
ceti mai greu. Afară de aceea, știm cu toții că în orice bibliotecă particulară și mai ales
în bibliotecile publice operele ce apar în fascicole produc greutăți și se întrebuințează
puțin. Am putea, e adevărat, să lăsăm în seama fiecăruia grija de a-și lega fascicolele
de cîte ori crede de cuviință, dar e cu mult mai bine dacă tomurile au pretutindeni aceeași
extensiune. E de asemenea de nădăjduit că sfîrșindu-se acuma un tom, îl va remarca
și critica și vom putea trage folos de pe urma observațiilor ce ni se vor face în dările
de seamă prin revistele de specialitate.
La despărțirea operelor lexicografice în volume și tomuri se poate ținea seama de
două principii: de cel al simetriei, stabilindu-se de la început numărul coaielor care
vor forma un volum (acest principiu e urmat bunăoară de Rjecnik}, sau volumele se împart
după litere, stabilindu-se de la început (sau în cursul publicației) după socoteli aproxi-
mative, care litere vor forma un volum. Pentru noi e indicat principiul din urmă, prin
faptul că volumul II s-a început cu litera F, iar nu cu coala 101. împărțirea din urmă
o țin și de mai practică, căci e aproape indiferent dacă un tom e mai gros cu cîteva
coaie decît altul, dar e cu mult mai ușor de ținut minte că în biblioteca mea voi găsi
toată litera B sau C în cutare tom.
în cazul nostru special este indicat de a despărți voi. I în două tomuri, cel dintîi
cuprinzînd literele A și B, iar al doilea C, D, E. E adevărat că partea a doua cuprinde
mai mult material lexical decît cea dintîi, G fiind cea mai mare literă din alfabetul
românesc, dar redacția fiind acum scurtată, numărul coaielor nu va fi cu mult mai mare
decît 50. Tot cam atîtea sînt și în tomul I, dacă pe lîngă cele 45 de coaie de dicționar
adăugăm 4 coaie de titlu, introducere, bibliografie și adaose.
După cele expuse fac deci propunerea ca voi. I să se despartă în două tomuri,
tomul I cuprinzînd literele A—B, iar tomul II literele C—E și rog pe onor. Comisiune
să ia o deciziune în privința aceasta.
Pentru cazul că propunerea mea ar fi primită, îmi iau voie de a face în legătură
cu ea următoarele propuneri nouă:
1)	La sfîrșitul tomului I din voi. I să se dea un Cuvînt către cetitori, în care să se
explice scurtările în redacție acceptate în timpul din urmă și să se arate pe scurt mersul
lucrării. Spre acest scop mi-am luat voie a alătura conceptul unui astfel de Cuvînt
către cetitori, rugîndu-vă a-1 primi cu eventualele modificări ce le veți crede necesare.
545
2)	După Cuvîntul către cetitori să se dea adaosele la Bibliografie (în special cele
privitoare la Chestionarul lui Hasdeu, așa cum le-am făcut și precum s-au și tipărit).
Fusese vorba ca să dăm o bibliografie completă la fiecare tom, spre a înlesni cetitorului
căutarea scurtărilor și a nu-1 sili să caute totdeauna la volumul I lista lor. Lucrul
acesta s-ar putea face la tomurile viitoare, acum însă cred că e de prisos, deoarece la
începutul tomului și așa se găsește partea cea mai mare a bibliografiei. Pentru toată even-
tualitatea eu am făcut bibliografia completă și am trimis-o spre revizie d-lui Evolceanu.
Vă rog, spre ușurarea redactorilor, ca bibliografia (scurtată sau întreagă) de la sfîrșitq
tomului să se tragă în șase exemplare mai mult, pentru fiecare din redactori unul.
3)	La începutul tomului să se dea un titlu nou după modelul celui alăturat. Ceea
ce nu puteam ști de la început, adecă cine va lucra acest dicționar pînă la sfîrșit, știm
acuma cu privire la partea redactată, așa încît cred că se pot da în titlul cărții numele redac-
torilor.
4.	Fiecare din redactori (Pușcariu, Rădulescu-Pogoneanu, Lacea, Evolceanu, Capi-
dan, Procopovici) să primească cîte un exemplar din tomul I al voi. I.
Totodată ar trebui să se ia de pe acuma o hotărîre dacă la tomul II din voi. I.
paginația va continua, sau se va începe cu 1 (sunt pentru modalitatea din urmă) și
dacă în josul coaielor se va tipări I, n, i (sau 12)l) sau I 46.
Cu ocazia aceasta îmi iau voie să vă fac de pe acuma, fără a mai aștepta sfîrșitul
anului, raportul sumar despre mersul lucrării în cursul acestui an.
Din voi. I s-au tipărit pînă acuma și au trecut prin Comisiune șapte coaie (38—43);
de asemenea e tipărită întreagă coala 44. Restul din B, împreună cu Cuvîntul către ceti-
tori și cu Adaosele la Bibliografie vor forma coala 45. Manuscrisul fiind gata, tipărirea
ei se va putea face încă în cursul acestei luni sau cel mult în decemvrie. Astfel vom
avea din voi. I opt coaie.
Din voi.II s-au tipărit și au trecut prin Comisiune cinci coaie (14—18); coala 19
este aproape completă, lipsesc însă cîteva șpalturi, neavînd manuscrisul pentru octomvrie
de la dl. Capidan. După izbucnirea războiului balcanic, am primit de la dl. Capidan două
scrisori, în care mă asigura că tulburările războiului nu-1 împiedică de a lucra și că îmi
va trimite manuscrisul ca pînă acuma în porțiuni lunare. Cel de pe luna septemvrie
I-am și primit, cu întîrziere de vreo 10 zile, pricinuită de transportul pe mare a poștei
din Salonic. Porțiunea pentru octomvrie n-am primit-o încă. Avînd azi 8 ale lunei și
socotind cu întîrzierea transportului, poate să mai sosească încă în zilele viitoare. în
cazul acesta va fi terminată și coala 19 încă în anul acesta. Dl. Capidan are la dînsul
încă două cutii de fișe cu sfîrșitul literii G și două cu începutul literii H. I-am scris
la timp, ca la caz de turburări în Salonic să le depună la Consulatul român, ca să nu
se piardă. Spre a nu suferi prea multă întîrziere lucrarea Dicționarului, am dat d-lui
Procopovici să lucreze partea de la HAR — încolo, iar eu am început a redacta litera C
Dacă deci forța majoră ne va împiedeca cîteva luni de a înainta cu publicarea voi. II
ne vom concentra asupra voi. I din care am dat în luna din urmă și vom da în cele
viitoare mai mult decît de obicei.
Chiar în cazul cel mai rău, cînd în anul acesta nu vom putea da nici o coală mai
mult din voi. II, vom tipări, pînă la sfîrșitul lui 1912, cel puțin treisprezece coaie și
pentru întîia oară vor apărea în anul acesta trei fascicole în loc de două.
La sfîrșit încă o rugare. Coala 41 din voi. I n-am primit-o (de asemenea n-a pri.
mit-o nici dl. Lacea). împrejurarea aceasta mă stînjinește foarte mult căci la redactarea
546
cuvintelor trebuie mereu sa cercetez coaiele precedente. Vă rog deci a hotărî să mi se
trimeată încă o dată, iar dacă prin aceasta se strică un exemplar întreg a Dicționa-
rului, vă rog a mi se trimite de aci înainte Dicționarul numai în două exemplare în loc
de trei.
Sextil Pușcariu
Cernăuți, 8/21 noiemvrie 1912
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917; 1919—1926, f. 56—67)
144
Cernăuți, 23 XI 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur chitanțele pentru noiemvrie. Vă rog, dacă e posibil, să-mi tri-
miteți banii în aur, sau dacă aceasta nu se poate, în bani austrieci, deoarece
aici nu se pot schimba lei decît cu foarte mari pierderi. 1
în general, de ieri avem pe aici o foarte alarmantă stare. Lumea e pre-
gătită pentru tot momentul să izbucnească războiul. Eu probabil voi fi de
asemenea concentrat. Pentru tot cazul, materialul lexical îl voi împacheta
în lăzi, pe care, dacă trebuie să plec de aici, îl voi depune în biblioteca
Facultății teologice din reședința Mitropolitană. Cred că e cel mai sigur loc,
dacă siguranță poate exista! 2 Dacă credeți însă că e mai bine să îl trimit
Academiei, vă rog să-mi depeșați imediat, ca s-o fac. Atîta că în cazul acesta
eu nu pot lucra și se poate prea ușor ca războiul să nu izbucnească și eu
să fiu nevoit a sta cu mîinile în sîn pînă mi le veți retrimite.
Ieri a primit Brăteanu ordin să plece în curs de 24 de ore la Przemysl.
Cît timp va fi subt arme bineînțeles nu poate colabora. El mi-a înaintat
și dimisia începînd cu 1 dec. Cred însă că e bine să așteptăm întîi ce vor
aduce zilele viitoare și să nu angajez pe altul în locul lui. Dacă se va întoarce
în curînd, își va relua lucrul; dacă nu, vom vedea ce e de făcut.
De la Capidan nu mi-a venit nimic.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59247. S 1 (134/)D VII.
1	însemnare marginală: „Se trimit în coroane austriece1*.
2	însemnare marginală: „Da, așa să facă!“
145
Cernăuți, 29 XI 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trecînd azi pe la Bibliotecă am găsit în n-rul din urmă din Literaturblatt
fur germanische u. romanische Philologie (din noiemvrie) recenziunea lui
A. Zauner (profesor la Universitatea din Graz) despre Dicționarul Academiei.
547
Cît de mult m-am bucurat cetind-o vei putea socoti văzînd această recenzie
si-ți mărturisesc nu atît pentru laudele ce mi se aduc mie personal, ci
pentru aprecierea justă, din partea unui om care știe ce va să zică o astfel
de lucrare, a greutăților care trebuie învinse. Cu deosebire m-a bucurat ceea
ce spune la sfîrșitul alineatului prim, unde numește „bewunderungswerte
Leistung“ 1 a da 10 coaie tipărite la an (în cei trei ani din urmă am dat
12 și 13 coaie) și ceea ce spune la sfîrșitul coloanei 377 și începutul col[oanei]
378 despre greutățile ce trebuie învinse la redactarea unor cuvințele ca:
amil, ba etc. Tocmai acum sunt în situația de a gusta din nou greutățile
în redactarea lor: de o săptămînă îmi bat capul ca să clasific pe adverbul
ca și după ce Toi isprăvi va veni imediat conjuncția ca (să), apoi că, apoi
căci. Aceste 4 cuvinte fac 11 1/2 cutii de fișe, iar cînd vor fi redactate în
forma scurtată de acum, vor da cel mult 8 pagini de tipar.
Te rog să arăți recenziunea aceasta d-lor din Comisie și cu deosebire
d-lui Sturdza, ca, după grija multă ce a avut-o cu acest Dicționar să aibă
și mulțumirea văzînd că străinătatea îl numește cel mai bun dintre toate
dicționarele vreunei Academii romanice.
Societății Dacia i-am lăsat vorbă să trimeată cărticelele ce le-a publicat
și le va mai publica.
Alătur socoteala pentru cutii și dulap. Tîmplarul a introdus din gre-
șeală și un dulap de-al meu în socoteala Academiei, ceea ce am îndreptat.
Pe aici „die Situation andauernd ernst“ 2, cu care am început să ne
deprindem însă. Ministerul de Externe din București are mijlocul de a comu-
nica cu reprezentantul său în Salonic? Dacă da, nu s-ar putea face o între-
bare despre Capidan și materialul său?
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59242. S 1 (135)/D VII.
1	realizare admirabilă.
2	situație continuu serioasă.
146
Cernăuți, 23 XII 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți mulțumesc pentru trimiterea numărului din Literat urblatt și a tra-
ducere! românești. Coaiele 41 și 18 le-am primit de asemenea. Nu ți-am
scris imediat după primire, fiindcă voiam să alătur și un raport scurt pentru
Comisiune, în care, fără a insista prea mult, arăt motivele pentru care cred
că ar fi totuși bine să se publice în fruntea volumelor o nouă foaie de titlu
cu numele autorilor Dicționarului. Săptămîna trecută fiind aici serbările
Hurmuzaki, pe care le-am prezidat eu, abia am ajuns să trimit la timp
corecturile de Dicționar și să-mi isprăvesc cutia de fișe, așa că nu mi-a mai
rămas vreme și pentru raport.
548
Alaltăieri s-a întors și Brăteanu de la Przemysl, unde fusese concentrat
și și-a reluat activitatea. Acum fiind tocmai vacanțele de Crăciun, va putea
da și porția de lucru pentru luna trecută, de aceea alătur chitanța lui ca
totdeauna. Același lucru îl fac cu Capidan (care mi-a dat astă-vară chitanțe
pentru anul întreg. D-voastră veți hotărî dacă trebuie să i se trimeată paralele.
De la el n-am nici o știre și presupun că nu e în Salonic, ci a căutat să se
ducă undeva unde se simte mai sigur, poate la Nevesca, unde are rude,
în cazul acesta e aproape exclus ca să fi lucrat ceva la Dicționar în lunile
din urmă. Dacă aș avea măcar fișele, aș face eu partea lui. Așa însă trebuie
să așteptăm, doar se va limpezi în curînd situația. Pînă una alta eu voi
redacta mereu din litera C, din care am patru cutii redactate de Lacea.
în timpul acesta Procopovici lucrează la H, de unde se sfîrșesc fișele care-s
la Capidan, așa că chiar terminînd materialul lucrat de Lacea, voi putea
lucra din H o parte, care poate sta culeasă vreo 2 luni, pînă voi fi ajuns la ea.
Dacă însă în Londra nu se va încheia pacea — ceea ce nu e probabil —
și vor începe iarăși luptele în Balcani, atunci m-am gîndit să-1 însărcinez
pe Evolceanu (care acum n-are de lucru) să-mi strîngă după toate glosarele
cărților vechi și noi materialul lexical de la GRE —HAP (care e la Capidan)
și cu ajutorul lui Tiktin voi redacta partea aceasta fără să am toate fișele.
Va fi ceva mai scurtă și mai puțin completă, dînd probabil 1 coală în loc
de două, dar lucrul acesta abia se va cunoaște.
Cît timp însă am material de lucrat de la Lacea și Procopovici aștept
încă, căci vremea nu se pierde — numai Evolceanu stă fără lucru — și e
indiferent dacă se publică mai mult din voi. I decît din II.
Pe aici într-adevăr toată lumea crede că situația s-a limpezit și că pri-
mejdia războiului nu mai e iminentă. Că a fost lucru al dracului de serios
se vede însă și din faptul că la 20 XI st. n., la Przemysl venise o telegramă
din Viena să se dea alarma și să aștepte în orice moment ordinul de a încărca
tunurile.
Am la mine trei teme ale unor elevi de ai mei care la vară vor trece
examenul. După cîțiva ani sterpi a venit iar o generație de elevi foarte buni.
Toate trei sunt lucrate bine și cred că, cu mici îndreptări, se vor putea
publica în Analele Academiei. Dar acest lucru mai are vreme.
îți doresc d-tale și familiei d-tale sărbători fericite și mulțumire deplină
în anul ce vine!
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 84—85.
147
Cernăuți, 30 XII 1912
Iubite d[omnu]le Bianu,
Azi am primit de la Capidan material lucrat pe două luni (cu două
cutii de fișe). Astfel vom putea merge acuma înainte cu voi. II și sper că
pînă la sfîrșitul lui ianuarie să dau ceea ce mai lipsește (19 pagini), ca să
549
apărem și cu fascicola 4 din voi. II. De aceea ebine să se aștepte cu expe-
darea fasc. 9 din voi. I, ca să se poată expedia deodată amîndouă, ca pînă
acuma.
Mă bucur nespus că aromânul meu e teafăr și că a scăpat bine din
stările îngrozitoare de pe acolo. Că a lucrat și-n vremile acestea e dovada
cea mai frumoasă despre dragostea ce-o poartă Dicționarului. El se roagă
să i se trimeată banii tot prin Banque de Commerce et de Depots, nu prin
Credit Lyonnais, cum i s-a trimis pe octomvrie. In scrisoare (datată 3/16
dec.) îmi spune că pe noiemvrie n-a primit încă nimic.
Crestomația lui Gaster e tăiată (glosarul) pe fișe și o utilizăm adesea.
Ți-aș fi foarte mulțumitor dacă mi-ai comanda la Socec trei exemplare com-
plete (voi. I —II), unul pentru Procopovici și două pentru Seminar. Pentru
cele din urmă trebuie însă să am și o chitanță timbrată din partea librăriei,
ca să pot justifica cumpărătoarea pe numele „Seminarului de limba română
din Cernăuții Mai simplu ar fi ca Socec să trimeată exemplarele la Pat-
dini, care mi le-ar trece în contul Seminarului, sau dacă ai d-ta bunătatea
să dai de la d-ta 10 1., în schimbul chitanței, cu ordinul să-mi trimeată
cărțile. îți voi trimite îndată paralele direct. Lui Procopovici poate să-i tri-
meată exemplarul sau prin Pardini, sau direct, fără chitanță (str. Mikulicz 13).
Sărbători fericite! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Alătur o chitanță de la d-șoara Florian pentru lipitul de fișe (Pra-
vila Mold., ed. Longinescu, Tiktin, glosare mărunte).
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 87—88.
148
Cernăuți, 26 I 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Acum un an mi-ai dat în grijă să cumpăr pe seama Bibliotecii Academiei
cîțiva ani vechi din gazetele ce apar aici. Am întrebat în toate părțile și
ți-am scris ce-am putut afla. Acum am primit oferta pe care ți-o alătur
și te rog să-mi scrii ce răspuns trebuie să dau.
De la Capidan am primit materialul pe decemvrie și îmi scrie să-i trimit
material nou. Deoarece chestia orientală în loc să se limpezească se complică
tot mai mult, mi-e teamă să-i trimit fișele pentru ca nu cumva să se piardă
pe drum, la el, sau la întoarcere. N-aș mai vrea să trec iarăși prin grija
ce am avut-o lunile trecute. Deoarece însă a nu-i trimite material însemnează
a sta pe loc cu Dicționarul, am crezut că din dilema aceasta putem ieși
mai bine în modul pe care-1 arăt în raportul alăturat, pe care te rog să-1
prezinți Comisiei cît mai degrabă, pentru ca să evităm orice întîrziere în mersul
normal al lucrării. 1 Cu privire la raportul meu din urmă s-a luat vreo
hotărîre ?
550
Coala 44 am primit-o; pentru 45 am dat „bun de imprimat“. Acum
lucrez pentru Evolceanu, ca să apară și fascicola din voi. II cît mai curînd.
Fiind însă sfîrșitul semestrului și examene, merge ceva mai încet decît aș
dori. Peste trei săptămîni însă, vin vacanțele semestriale și cele de Paști,
așa că atunci vom înainta repede.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59248. S 1 (136)/D VIL
1	S. Pușcariu face referire la următorul raport pe care I. Bianu menționa: „Pr.,
15 ian. 1913. Lucrarea fiind de grabnică trebuință — după părerea d-lui Pușcariu — s-a
făcut fără să mai aștepte autorizarea Comisiei și s-a plătit la 4/17. II. 1913, pentru ea,
40 coroane^.
Onorată Comisiune,
Dl. Capidan, trimițîndu-mi materialul lucrat pe luna decemvrie, îmi cere material
nou, nemaiavînd decît două cutii de fișe. Deși mă asigură că atît expediarea prin poștă,
cît și împrejurările locale din Salonic nu trebuie să ne îngrijoreze, avînd în vedere nesigu-
ranța stărilor din Balcani, nu mă încumăt a-i trimite materialul lexical, de teamă ca sa
nu se piardă pe drum sau la el, putînd să se ivească în orice moment noi complicații în răz-
boiul Balcanic.
Pentru ca mersul lucrării să nu sufere însă întîrziere, rog onor. Comisiune de a mă
împuternici a da unui student să facă o copie a materialului lexical înainte de a fi trimis
la Salonic. N-ar trebui transcrise toate extractele, ci numai locurile unde se pot găsi
citațiunile pentru fiecare cuvînt. Dacă materialul trimis s-ar pierde, am avea putința
de a strînge cu ușurință din nou materialul. Deoarece ora de lucru se plătește aici cu
1 cor., cu cheltuială foarte mică aș putea evita pierderea ireparabilă ce s-ar putea isca
din prăpădirea materialului, iar dl. Capidan primind la timp materialul său, va putea
și în vremurile acestea să lucreze și prin urmare Dicționarul să apară la timp.
Sextil Pușcariu
Cernăuți, 26/1 1913
(Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 86.)
149
Cernăuți, 2 II 1913
Iubite d[omnu]Ie Bianu,
Am primit scrisoarea Comisiei și scrisoarea d-tale și-ți mulțumesc pentru,
cuvintele de încurajare. Intr-adevăr Dicționarul a ajuns acum pe ogașa bună
și merge cum nu se poate mai bine și mai repede. Cînd am făcut raportul
din urmă m-am gîndit: mai bine îmi fac mie o nedreptate decît altora.
Aceasta e la mine un fel de principiu al vieții cu care nu ajunge omul
departe, dară care izvorăște și din firea mea și care pînă acum numi-a
adus decît mulțumiri.
551
Colecțiile pentru Biblioteca Academiei ți se vor trimite îndată ce mă
voi întîlm cu dl. Tofan, care le-a găsit la un particular.
Pe mîne am comandat unfui] student ca să-mi facă copia fișelor ce le
voi trimite lui Capidan. Deoarece se va copia numai locul (scurtat) unde se
pot regăsi, cred că va merge iute și nu va costa decît puțin. La tot cazul,
deocamdată nu pun să se copieze decît două cutii pe care i le vom trimite
lui Capidan și care îi vor ajunge două luni. Pînă atuncea sper că situația
va fi atît de limpezită încît nu va trebui să mai luăm astfel de măsuri de
siguranță.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59249. S 1 (137)/D VII.
150
C^ernăuți^ 15 II 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Alătur chitanța studentului N. Goraș pentru 40 cor. pentru transcrierea
a două cutii de fișe care le-am trimis la Capidan. îmi pare rău de cheltuiala
asta ce o fac Academiei, dar paza bună păzește primejdia rea. Mai ieftin
nu se putea face, cred însă că nu e mult. Să sperăm că peste două luni,
cînd va trebui să trimit material nou la Salonic, nu vor mai exista pri-
mejdiile de azi.
Colecțiile de reviste se vor trimite azi la Academie.
într-o recenziune a lui Friedwagner despre Dicționarul lui Tiktin (Archiv
fur das Studium dei\neueren Sprachen und literaturen, Ed. 129, Heft 3/4,
p. 498), între altele: ^Wăhrend das unter S. Pușcarius Hănden rasch wach-
senden akademische Worterbuch . . La coala 1 din C s-a întîmplat întîia
nară cazul că au intrat trei cutii de fișe într-o coală de tipar.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Văd citat fasc. 4 din Dicționarul etimologic al lui Densusianu—
Candrea. A apărut? Dacă da, te rog să-mi trimiți cele 3 exemplare ca pînă
acuma (2 de tăiat).
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59250. S1 (138)/D VII.
1	în timp ce sub mîinile lui S. Pușcariu dicționarul academic crește repede.
151
Cernăuți, 15 III 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit Grănicerii lui Chirițescu. Are foarte multe cuvinte importante
pentru Dicționar. Păcat numai că le îndeasă fără multă selecție în scrierile
sale. O parte din novelele sale le-am extras din Convorbiri literare, unde
552
fusese publicate întîi, restul îl voi da la extras din volum. Glosarul va
trebui însă tăiat și scos pe fișe, de aceea te rog să-mi trimiți încă două
exemplare. Cu ocazia aceasta te rog să-mi trimiți și fascicolele din urmă din
Tiktin în două ex., ca să le dau la tăiat și lipit.
în timpul din urmă s-au înmulțit iară glosarele, așa că va trebui în
curînd să comand din nou cutii pentru fișe. Cînd văd cum se înmulțește
numărul fișelor mă apucă uneori groaza de ele. Primesc mereu și comunicări
și liste de cuvinte de la particulari. Astfel materialul meu e foarte bogat
și, comparat cu Tiktin, Dicționarul nostru dă cam 10% cuvinte neînregis-
trate de alții. Dar tocmai acest lucru, brăzdatul în țelină, îngreunează mult
lucrarea.
Sănătate să fie, că pe nesimțite ne-om pomeni cu lucrarea gata!
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R.,r\Coresp. inv.^59251. Si (139)/D VIL
152
Cernăuți, 20 IV 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
După o influență care m-a ținut în pat o săptămînă, m-am apucat azi
iară de lucru și mă bucur că vacanțele Paștilor stau înaintea mea, ca să
pot pune la loc ceea ce am neglijat în cursul boalei.
Cînd am fost astă-toamnă în București, îți vorbisem de gîndul ce-1
am să-mi public cursurile populare de Istorie a literaturii române într-o
ediție ilustrată pentru publicul mare și te rugasem să-mi dai voie să fac
cîteva clișee după colecțiile Academiei. D-ta ai fost atît de bun să-mi pui
la dispoziție spre întrebuințare și clișeele Academiei. Manuscrisul pentru
istoria literaturii vechi e gata, căci astă-iarnă am trebuit să țin despre această
parte „volkstumliche Universităts Kurse“. Asociațiunea din Sibiu mi-a făcut
acum propunerea să le publice în Transilvania^ de unde apoi să se scoată
în broșură separată. înainte de a da răspunsul definitiv la Sibiu, te rog să-mi
scrii dacă pot să le pun în vedere aceste clișee peste cîteva săptămîni.1
Pînă acuma mi-am notat 19 clișee din Vechea bibliografie și două clișee din
alte publicațiuni ale Academiei (lorga și V. A. Urechia) și [aș] dori să mai
fac patru clișee după portrete și manuscripte din colecția Academiei.
I-am scris și lui Alexandru Lapedatu, care mi-a făgăduit că va îngriji
el lucrarea acestor clișee. Tot lui îi voi trimite lista (cu numărul inventarului)
pentru clișeele cele gata. Mi-a făgăduit și el vreo două de la Buletinul
monumentelor istorice. în modul acesta cred că Asociația din Sibiu va avea
cheltuieli foarte mici cu publicarea lucrării, care va fi însă precum nădăjduiesc
folositoare.
Pînă în iunie voi mai avea nevoie încă o dată să pregătesc cîteva ilus-
trații pentru sec. XVIII-lea, asupra cărora nu sunt încă deplin hotărît.
Acestea însă nu vor fi mai multe decît vreo 8—10.
553
Ți-aș fi foarte îndatorat dacă îmi vei da voie să-1 trimit pe Lapedatu
cît de curînd la Academie cu lista clișeelor, pentru ca lucrarea care va apărea
în cîteva numere consecutive ale Transilvaniei să se poată pune sub tipar
înainte ce sesiunea Academiei te va afla învăluit cu lucru. Dorindu-ți toate
cele bune de sfintele sărbători, sînt al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Corep. inv. 59252. SI (140)/D VII.
1	însemnare marginală: „8/21.IV.1913, Răsp[uns] da. Bianu“.
153
Cernăuți, 4 V 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
întors de la „ Junii“ din Brașov, unde ai auzit „sfînta surlă“, te întîmpin
cu scrisoarea aceasta, căreia alătur o cerere pentru Comisiunea Dicționarului.
Sunt niște cărți pe ale căror glosare aș vrea să le trec la fișe. „Materialurile
folcloristice4' se găsesc în multe exemplare la Ministerul de Culte și Instrucție,
celelalte nu-s scumpe. Totodată rog să se trimeată la Zeitschrift fur romănische
Philologie un exemplar din dicționar spre recenzie. Scriindu-i lui Hdpffner
că îl rog să dea Dicționarul cuiva ca să facă o recenzie pentru Zeitschrift
mi-a răspuns (alătur poștala) că exemplarul trimis l-a reținut Grober, iar
după moartea lui s-a vîndut împreună cu biblioteca. Ar trebui deci să
nu se mai trimeată nimic la adresa lui Grober și rog Comisiunea să trimeată
un nou exemplar revistei.
în vacanțele Paștilor am sporit mult la Dicționar. Dacă tunurile ce vor
bubui la Scutari nu vor răsuna pînă aici, vreau să plec la Brașov cu 7—8
coaie tipărite în anul acesta. Mulțumesc pentru clișee.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Leafa pe luna aprilie încă nu mi-a sosit. Desigur va sosi zilele viitoare.
Deoarece se poate însă ca scrisoarea cu chitanțele să se fi pierdut — deși
am trimis-o recomandat — te rog, în acest caz, să mă înștiințezi, ca să pot
trimite altele și să reclamez.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59253. Si (141)/DVII.
154
Cernăuți, 26 VI 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mulțumesc pentru trimiterea cărților prin biblioteca de aici. Peste cîteva
zile le voi înapoia, tot prin bibliotecă, iar de aci înainte, cînd voi mai avea
trebuință, voi cere de-a dreptul. Viața nouă am găsit-o aici și deci nu o voi
mai cere.
554
Acum mă pregătesc de plecare și abia aștept să apuc să mă odihnesc
puțin. De mine în două voi pleca și mă voi opri două zile la București,
voind să îmi fac singur rost de fotografiile și clișeele de care îți scrisesem.
Nădăjduiesc să te întîlnesc^încă la București (în 11 și 12 iulie st. n.) și poate
pe ziua de vineri (11/VII) se va putea convoca și o ședință a Comisiei
Dicționarului. Pînă atunci adecă se vor putea prezenta Evolceanu și Rădu-
lescu, fiecare cu cîte o nouă coală de tipar, ale căror corecturi le-am făcut
zilele astea.
Dl. Kirileanu m-a rugat să-i pun la dispoziție cîteva volume din Ches-
tionarul lui Hasdeu. Deoarece în cursul anului am mereu nevoie de ele,
abia acum o pot face, și înainte de a pleca le voi trimite Academiei, Jn
a cărei bibliotecă el le va putea utiliza pînă la toamnă, cînd voi avea iarăși
trebuință de ele.
Săptămînă trecută facultatea m-a ales unanim decan.
Am refuzat însă primirea, deoarece anul de decanat îți dă atît de mult
de lucru, încît cu greu mai ajungi să faci altceva. Am trebuit însă să făgă-
duiesc că voi primi la anul. Voi vedea ce va mai fi pînă atunci.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59254. S 1 (142)/D VII.
155
Cernăuți, 6 VII 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Vineri în 4/VII am trimis prin librăria Pardini cele șapte volume din
Chestionarul lui Hasdeu, despre care-ți vorbeam în scrisoarea trecută, spre
a putea fi utilizate de dl. Kirileanu la Academie. Deoarece de atunci s-a
declarat în România mobilizarea, sunt îngrijat ca nu cumva să fi fost oprite
în drum. Te rog, de aceea anunță-mi în două vorbe primirea lor. De ase-
menea te rog să-mi scrii cît mai stai d-ta la București. 1 Planul meu de
a sosi vinerea viitoare la București a trebuit să-1 părăsesc, căci comunicația
e întreruptă. Probabil voi mai sta aici pînă se va limpezi situația în vreun
fel și apoi voi pleca de-a dreptul la Brașov, rămînînd să viu mai tîrziu, la
vară o dată ca să lucrez la Academia Română. E probabil că și cele două
coaie de Dicționar nu vor mai putea trece prin Comisie înainte de vacanțe.
Dar toate acestea sunt lucruri fără nici o importanță față de gravele
evenimente care se pregătesc. Toți românii privim cu însuflețire nedescrisă
la armata bravă care va spune apăsat tuturor că România n-are decît să
vrea și poate ajunge țintele sale. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59255. S 1 (143)/D VIL
1 însemnare marginală: ,,Răsp[uns] cartă poștală 11.VII n. 1913“.
555
156
Brașov, 21 VII 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
După un drum de zece zile am ajuns în sfîrșit la Brașov. Plecarea din
Bucovina prin lacobeni—Rodna, cu trăsura — deoarece prin Galiția comu-
nicația era întreruptă —, și fără să știu am dat într-o regiune de inundație
generală. M-am retras la băile de la Sîngiorzul-român, unde am stat o săp-
tămînă izolat de restul lumii ca Robinson. în sfîrșit, alaltăieri am putut
pleca cu trăsura 60 km. și apoi de la Beclean cu trenul spre Brașov, unde
am aflat poștala d-tale adresată la Cernăuți. Aici m-am oprit, deoarece la
Bran e scarlatină și probabil voi rămînea toată vara.
Volumele din Hasdeu de care-mi scrii sunt la Cernăuți bine grijite. îmi
pare bine că celelalte au ajuns la București. Eu însumi nu voi putea veni
deocamdată la București, căci, pe cît aud, nu ne dă drumul peste graniță.
Alătur chitanțele, cu rugarea să mi se trimeată paralele la Albina.
Noi urmărim de aici cu răsuflarea oprită de entuziasm înaintarea bra-
vilor dorobanți și rugăm pe D-zeu fierbinte ca să ne ajute așa cum dorim noi.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Cacova de sus 9
Bibi. Acad, B.S.B., Coresp, inv. 59256. S 1 (144)/D VIL
157
5 VIII 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit scrisoare cu cele cîteva comunicări de cuvinte și cele două
coaie trimise recomandat. Coala I, II2 mi-a venit în două exemplare, dintre
care unul poartă nota cu creionul „Lacea“. Dimpotrivă coala II 21 (gro-
zâvatec-hac), sosită ieri, era într-un singur exemplar. N-a fost uitat cumva
exemplarul lui Lacea la București ? Să-1 fi scos cineva la poștă?
Deși plouă și pe aici zilnic, tot am făcut excursii aproape în fiecare zi.
După prînz plec la „Piatra Corbului^. Abia așteptăm seara apariția Gazetei
cu știrile de la București.
Al d-tale devotat,
Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59257. S 1 (145)/D VII.
556
158
Brașov, 25 IX 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ca în toți anii aș vrea și în anul ăsta să mă opresc pe 2—3 zile la
București, ca să mă întîlnesc cu cei cloi colaboratori de acolo și să lucrez
cu ei. Ar fi bine dacă s-ar putea întruni și Comisia Dicționarului — așa
redusă cum e — ca să mi se comunice verbal îndrumările și observațiile ce
eventual sunt de făcut. Spre scopul acesta amîn plecarea mea de aici pe
cît se poate și voi căuta să fiu la București într-o vineri, adecă înlO/X
st. n. Te rog scrie-mi dacă se poate să vin pe timpul acela și dacă d-ta ești
atunci în București?
In locuința mea din Cernăuți au intrat hoții și mi-au călcat-o. Noroc
că fișele și manuscriptele Dicționarului le dusesem toate la Biblioteca Facul-
tății Teologice, ca în toți anii înainte de plecare. Ar fi ajuns să-mi răstoarne
cutiile cu fișe, amestecîndu-le, pentru ca paguba să fie enormă. Ce-au făcut
din dulapurile mele, care sunt toate sparte, voi putea constata numai la
întoarcere. Lucruri prețioase (covoare etc.) însă n-au dus, iar argintăria etc.,
n-am lăsat-o eu acasă. Cum sunt asigurat contra spargerii, nădăjduiesc ca
paguba să nu fie prea mare.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Cacova de sus 9
Lacea a primit de la Capidan coala II 21. Restul de 3 coaie trimise
în lunile de vară de la mine.
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59258. S 1 (146J/D VII.
159
Cernăuți, 15 XI 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Chiar azi am trimis și lui Rădulescu și lui Evolceanu ultimele șpalturi
corectate din I 4 și II 23, împreună cu manuscris, deși de la începutul
lunii am mereu examene, pe care numai ieri le-am terminat. Astfel sunt
tipărite pînă acuma 9 coaie în anul acesta și vom da cu siguranță încă
trei cel puțin.
Dl. Zanne se vede că a uitat că în 1913 a primit „deja“ două fascicole
— acest lucru e ușor controlabil după data tipărită în josul coaielor — dar,
ca să nu se supere, voi griji ca să mai primească o fascicolă. Spre a putea
prețui munca altora, îi recomand următoarea socoteală: dacă am fi tipărit
noi dicționarul cu litera și cu luxul de spațiu alb al Proverbelor românilor,
fiecare fascicolă din Dicționar ar fi dat cu siguranță un volum și mai gros
și mai impozant ca Proverbele. Deci în cei 7 ani neîmpliniți de cînd se publică
557
Dicționarul am fi scos nu nouă volume de Proverbe (1895—1901), ci treis-
prezece! La tot cazul, dacă vom trăi, mai degrabă vom vedea Dicționarul
Academiei isprăvit, decît glosarele făgăduite, dar nepublicate, la ultimele
volume ale Proverbelor românilor. Cum vezi, am luat notă și am înapoiat
vocea din public.
Tare mi-ar trebui volumele din Chestionarul lui Hasdeu la care a lucrat
dl. Kirileanu astă-vară. Se poate să mi le trimiteți?
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
str. Dominic 6
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59259. S 1 (147)/D VII.
160
Cernăuți, 6 XII 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mulțumesc din inimă pentru grija ce ne-o porți, trimițîndu-mi Buletinul
societ. geogr. și Revista pădurilor. (în cea din urmă, la pag. 341 văd men-
ționat un studiu de d. S. Drîmbă, cu 251 cuvinte privitoare la silvicultură.
S-ar putea afla ?) Am să le dau la tăiat, împreună cu glosarul de la Îngerul
românului. Se adună mereu material. De nu m-aș troieni în el!
Lui Giurescu i-am scris și eu* rugîndu-1 să primească colaborarea. A fost
idee foarte fericită! 1
Acum dau zor ca în decembrie să se tipărească și coala 25 din H, ca să
ajungem cu cele două fascicole deodată gata.
Procopovici se roagă ca să i se trimeată și lui un exemplar din Dic-
ționar, căci al lui (abonat) s-a uzat de tot.
Mulțumindu-ți încă o dată, sunt al d-tale devotat,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59260. S 1 (148)/D VII.
1	în 23.XI.1913, înaintînd președintelui Comisiei un raport, S. Pușcariu făcea cunos-
cut următoarele: „în cursul redactării Dicționarului am dat adesea de o mare dificultate:
sunt termenii relativi la vechile noastre instituțiuni (d. ex. armaș, boier, camănă, cămi-
nar, gostină etc.). Nici unul dintre colaboratorii mei, nici eu, nu avem pregătirea isto-
rică necesară spre a putea redacta în mod satisfăcător aceste articole, căci pînă astăzi
lipsesc cu desăvîrșire lucrările pregătitoare. Biblioteca din Cernăuți e neîndestulătoare
spre a putea face în ea studii speciale și chiar dacă s-ar afla aici toate revistele și colec-
țiile de documente pe baza cărora s-ar putea urmări acești termeni în trecut, astfel
de studii, ieșind din sfera preocupărilor mele, sunt împreunate cu o pierdere de vreme
foarte mare.
558
Pînă acuma ne-am ajutat cum am putut, căutînd să stabilim din exemple înțe-
lesul precis, iar cînd acesta nu era clar, ne-am adresat d-lui C. Giurescu cerîndu-i infor-
mațiuni. Dl. Giurescu, într-adevăr, ocupîndu-se de ani de zile cu vechile noastre insti-
tuțiuni, este acela între tinerii noștri învățați care e mai bine informat în această pri-
vință și are cele mai bogate cunoștințe. D-sa, cu o deosebită bunăvoință, ne-a sărit într-a-
jutor și unele comunicări ale d-sale sunt mici studii inedite despre antichitățile româ-
nești. A cere însă și de aci încolo acest serviciu prietenesc pe cale particulară ar însemna
a stînjeni pe dl. Giurescu în ocupațiunile sale și a abuza de bunăvoința sa. Rog deci ca
onor Comisiune să se adreseze în mod oficios către dl. Giurescu, cu rugămintea de a cola-
bora la Dicționarul Academiei pentru cuvintele ce privesc vechile noastre instituții.
Prin vreun semn convențional sau prin alt mijloc (de ex. în Introducerea lucrării) se va
putea arăta care este partea d-sale de colaborare, pentru ca osteneala sa să nu rămînă
anonimă. în acest fel Dicționarul nostru ar fi în același timp și cea mai bine informată
enciclopedie a vechilor noastre instituțiuni“. (Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—
1912—1917, 1919—1926, f. 100).
Comisia avizează favorabil cererea și decide ca „deleg, să roage pe dl. Giurescu a
da redactorilor dicționarului ajutorul cerut. D-sa va putea subscrie articoli ce va redacta
în proporțiile cerute de întocmirea întregii lucrări. Delegațiunea să-i dea remunerarea
ce se va cuveni“. Pe verso-ul raportului se află ciorna (după scris aparține lui I. Bianu)
unei adrese către C. Giurescu, prin care i se solicită colaborarea la Dicționar.
161
Cernăuți, 7 XII 1913
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți scriu iarăși, căci uitasem în scrisoarea trecută să-ți recomand pe
dr. Marmeliuc, care a trimis o lucrare spre publicare în Anale. 1 Lucrarea
eu n-am cetit-o, dar îl cunosc pe autor, care e unul dintre tinerii noștri
care promit foarte mult. Serios, muncitor, cinstit și, băiat de treabă.
îți alătur, mai mult ca o curiozitate, poștala ce am primit-o de la
August Scriban din Iași. De mult mi se tot îmbie ca colaborator; pînă
acuma l-am tot ținut departe. Acum vrea numai 20.000 1 de la Academie.
Eu îi voi scrie azi să nu-și facă iluzii și că eu n-am la Academie ce vorbi.
Nu cumva aveți la Academie un exemplar de prisos din Cartea verde?
Ar fi bine să existe un exemplar și în Bucovina și ți-aș fi foarte mulțumitor
dacă mi-ai putea-o trimite.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59261. S 1 (149)/D VII.
1 D. Marmeliuc publică în Analele Academiei, Mem. Secț. Lit., tom. XXXVII, lu-
crarea Figuri istorice românești în cîntecul popular al românilor.
559
162
Cernăuți, 14 II 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă iartă că nu ți-am scris atîta timp. în aste două luni din urmă
nu m-am simțit deloc bine. în vacanțele Crăciunului am lucrat prea mult
și m-am surmenat. Din asta mi s-a tras o boală de stomac, de care abia
acum, după patru săptămîni de cură strictă de Karlsbad (făcută acasă)
am scăpat. Am mai avut neplăceri și cu frații noștri bucovineni, pe care,
în naivitatea mea, credeam că îi pot convinge că umblă pe căi greșite. Acum
însă mi-am dat demisia din prezidiul „Societății pentru cultură“ și-mi văd
liniștit de lucrul meu.
Dorința mea era ca să dau materialul de Dicționar la timp, astfel ca să
poată fi data decembrie 1913 sub coaiele care se tipăresc acum. De aceea
am zorit așa lucrul la sfîrșitul anului, făcînd cîte 8—10 ore pe zi. Manu-
scrisul meu a și sosit întreg în jumătatea primă a lui decemvrie la București,
dar ne-am împiedecat de cîteva cuvinte „istorice“ (cămară, camănă etc.),
care ne-au oprit pe loc. Nu face însă nimic! De la mai 1913 pînă acuma
sunt culese 11 coaie și pînă în mai vor mai urma cu siguranță două coaie,
așa că voi întrece numărul de 12 coaie. Lucru principal e că am scăpat de
afurisitul de H și pînă la sesiunea viitoare vom fi intrat în I.
Capidan îmi scrie că s-a înîlnit cu d-ta în București. El îmi scrisese
că va fi trimis cu o misiune aromânească în țară și că nu va putea lucra
cîtva timp, făgăduindu-mi că la întoarcere va pune la loc ceea ce a pierdut
din timp. Cum de la el am material lucrat pentru 1 1/2 coaie, am crezut
că nu e nici o piedecă. El s-a purtat foarte bine anul trecut, trimițindu-mi
regulat material, chiar și-n cele mai critici vremuri.
Mulțumesc și pentru cele cîteva comunicări de cuvinte primite de la d-ta.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59262. S1 (150)/D VII.
163
\niartie, 1914]
Iubite d[omnu]le Bianu,
Evolceanu și Rădulescu îmi scriu că de cîteva săptămîni nu pot tipări
la Dicționar din cauza grevii. Lucrul acesta mi-e neplăcut, căci eu le-am
trimis material de mai multe coaie și aș vrea ca în raportul înaintat la
Sesiunea din acest an să se poată spune că am dat numărul coaielor obli-
gate. Socoteala momentan e următoarea:
Din mai anul trecut s-au publicat din voi. I coaiele 2—5. Coala 6
așteaptă „bun de imprimat“, și coala 7 e culeasă pînă la grevă.
560
Din voi. II s-a publicat coaiele 21 — 26, iar pentru coala 27, cu înce-
putul literii I i-am trimis lui Evolceanu tot materialul necesar.
Prin urmare, pînă azi am dat bun de imprimat la 10 coaie și mai am
trei coaie de corectat. Socoteala asta am făcut-o pentru că săptămînă viitoare
voiesc să plec într-o călătorie prin Italia—Grecia—Constantinopole, din care
abia la Sf. Gheorghe mă voi întoarce. Mi-e absolut necesară o lună de
odihnă, căci de la începutul acestui an sunt atît de obosit, încît trebuie să
mă odihnesc o dată cumsecade. La întoarcere voi da imediat bun de imprimat
celor trei coaie care-s culese, așa că în raport se va putea spune că am
dat 13 coaie.
Excursia o fac cu liceul din Brașov și va fi foarte ieftină (280 cor.
drum, casă și masă) și voi avea și societate plăcută.
Chitanțele pentru aprilie le voi trimite numai după întoarcerea mea
(6 mai st. n.).
Toate cele bune și sănătate, că-i mai bună decît toate!
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59397. S 1 (283)/D VII.
164
Cernăuți, [15/]28 V 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc a-ți trimite declarația cerută și-ți mulțumesc din inimă
pentru prietenia ce mi-o arăți.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59263. S 1 (151)/D VII.
165
Cernăuți, \16j]29 V 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mă grăbesc să-ți răspund la scrisoarea primită azi. Dacă luni voi primi
o telegramă că-s ales 1 voi pleca marți dimineață la 7,40 cu expresul și voi
sosi marți seara la București. Te voi căuta încă marți seara pe acasă,
rugîndu-te să-mi dai îndrumările necesare. îți mulțumesc pentru sprijinul
ce-mi dai. Declarația cerută în scrisoarea trecută a plecat recomandat.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59264. S 1 (152)/D VII.
1	Este vorba de alegerea sa ca membru titular al Academiei, în locul lui N. Quin-
tescu, alegere ce a avut loc la 19 mai 1914.
561
166
Cernăuți, 27 VI 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
De la Dragoslav 1 am primit zilele trecute o scrisoare în care-mi comu-
nică că ar vrea să mă cerceteze și să-mi vorbească „în privința folclorului
de la Academie44. I-am scris că eu plec sîmbătă viitoare, că lucrul nu are
grabă, căci în vacanțe nu se va face nimic și deci e mai bine să vie la
toamnă. Atunci voi vedea. Deocamdată am vorbit cu dr. Marmeliuc, de care-ți
spuneam. El la toamnă mai are un examen (are ambiția să promoveze
sub auspiciis la Viena), de aceea deocamdată nu se apucă de lucru. La
toamnă însă va începe să alcătuiască un plan de lucrare pe care vrea să-1
termine pînă la Crăciun, împreună cu un model (își va alege una dintre
baladele noastre populare și o va da împreună cu variantele ei). Acest
plan il voi vedea apoi eu, adăugind ce cred că e necesar și ți-1 voi trimite
d-tale. Numai după ce îl vei fi văzut și d-ta și după ce ne vei spune ce
crezi că e bun în el, îl vom aduce înaintea Academiei în forma pe care
vom crede-o mai bună. Cred că nu trebuie pripit lucrul și trebui să ne
răzgîndim bine înainte de a începe.
Volumele din Chestionarul lui Hasdeu, cerute de dl. Kirileanu, i le voi
trimite săptămînă viitoare, îndată ce voi înceta cu lucrarea Dicționarului.
îmi pare bine că am 4 coaie culese și corectate de tipografie, o mică
zestre pentru la toamnă, cînd vreo lună voi fi ocupat aproape tot timpul
cu lucrările decanatului.
De aici plec sîmbătă spre Tekirghiol, unde voi sta o lună, apoi la
Bran. Dacă, prin august, vei urca Bucegiul, nu uita să-mi dai de știre,
ca să vă putem vedea sus, sau jos, în Bran și în Predeal.
Al d-tale devotat,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59265. S 1 (153)/D VII.
1	loan Dragoslav (n. la 14 iunie 1875 în Fălticeni — m. 1928), scriitor, colaborator
la revistele Sămănătorul, Făt-Frumos, Junimea literară, Luceafărul, Convorbiri critice ș.a.
167
30 VI/13 VII 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
De o săptămînă mă frig la soarele dobrogean și mă răcoresc în marea
românească. Numai aromânii (țințarii) ne cam supără, încolo e o frumusețe
aici. Și-n această dulce pace . . . mă gîndesc la manuscrisul de literatură
populară pe care am să-1 cenzurez. în cursul celor trei săptămîni cît mai
stau aici cred că-1 voi da gata.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Techirghiol, Hotel Movilă, jud. Constanța
562
Azi am primit de la Procopovici știrea că la 4 zile după plecarea mea
au intrat hoții în locuința mea din Cernăuți. S-au păcălit însă ca și anul
trecut. Fișele sunt în siguranță la Biblioteca Universității.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59266. S 1 (154)/D VII.
168
5/18 iulie 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
D-lui Max Wagner i se trimite Dicționarul. Mutîndu-se de la Hamburg
la Miinchen anunță noua lui adresă.
Zilele astea am început să cetesc manuscrisul lui A. Filimon. In forma
prezentată e imposibil de publicat, că F. pare a fi un om absolut incult.
Păcat de cîteva bucăți frumoase de poezie populară. Voi mai ceti și voi
face apoi un raport la Academie. Fiind acum Academia în vacanțe cred
că lucrul n-are zor. împreună cu manuscrisul lui Filimon voi trimite și
pe al lui Popovici, care-i ridicol ca totdeauna și în scrisoarea lui din urmă.
îți doresc d-tale și familiei d-tale o călătorie frumoasă prin Elveția.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Techirghiol, Hotel Movilă
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59267. S 1 (155)/D VII.
169
Brașov, 16 VIII 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit amîndouă poștalele d-tale și-ți mulțumesc din inimă pentru
noua dovadă de prietenie. Eu voi rămîne deocamdată ca instructor aici.
Gu paralele nu e zor așa mare. Cred că mai bine e să i se predea d-lui
I. Bogdan, care, precum aud, are de gînd să vină săptămîna viitoare la
Brașov. Dealtfel, poate de la Bușteni să se dea mai ușor o ocazie ca să le
aducă cineva încoace. Aud că și sora d-lui Bogdan, d-na Popescu, e la
Bușteni și se va întoarce curînd la Brașov. Dacă nu, va călători o dată
nevastă-mea pînă la Bușteni; eu nu mă pot depărta de aici. Sper dealtfel
că încă două luni vom primi și lefile noastre, așa că ăi mici nu vor rămîne
lipsiți.
De lucrat, bineînțeles momentan nu poate fi nici vorbă, fiind ocupat
la cazarmă de dimineața pînă seara. Cel puțin călăritul și aerul curat simt
că îmi fac bine; adun puteri pentru viitor. Să dea numai D-zeu să iasă
toate bine, așa cum le dorim.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Cacova de sus 9.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59268. S 1 (156)/D VIL
563
170
Brașov, 20 VIII 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit scrisoarea d-tale ieri tocmai pe cînd eram împreună cu
dl. I. Bogdan. Cred că dl. Bogdan, care mîne va fi la București, îți va fi
dat informațiunile pe care ți le scriu acum. Te rog anume să schimbi banii
în bani austrieci, căci aici leii au curs foarte scăzut. Dacă se poate și pentru
Lacea și Procopovici, cărora le pot eu preda paralele sau trimite prin poștă.
Dl. Bogdan le va lua cu sine la Bușteni și, sau le va aduce singur la
Brașov, sau mi le va aduce frate-meu sau nevastă-mea plecînd anume
după ele.
Pe noi deocamdată ne mai ține pe aici ca instructori ai soldaților bătrîni
și ai celor recrutați acum.
Mulțumindu-ți pentru bunăvoința d-tale, devotat, prieten,
Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59269. S 1 (157/D VIL
171
Brașov, 27 VIII 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Prin soacra fratelui meu, am primit banii și-ți mulțumesc pentru tri-
miterea lor. Noi suntem încă tot aici așteptînd telegramele, care în orice
moment ne pot chema unde e nevoie de noi. Tragica și eroica mea moarte1
a avut darul să ne facă cîteva clipe de veselie. Mă tot mir de unde vor fi
scos gazetarii fotografia mea veche din Lipsea.
Voi îngriji ca să primească și colaboratorii mei paralele. Dacă îl vezi
pe Capidan, te rog spune-i să-mi trimeată adresa sa.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Cacova de Sus 9
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59270. S 1 (158)/D VII.
1	Pe o filă atașată scrisorii se află lipită o tăietură cu următoarea știre publicată
de ziarul Dimineața la 8 august 1914, sub titlul Moartea în război a d-lui Sextil Pușcariu?:
„Sinaia, 6 august. Din Sinaia ni se telefonează că un cunoscut profesor ploieștean,
fost senator, a avut azi acolo știrea cum că scrisori primite din Ungaria vestesc că
cunoscutul filolog Sextil Pușcariu, care se știe că lucrează la Magnum Etimologicum ca suc-
cesor al lui Hasdeu, după ce a fost mobilizat ca aparținînd armatei austriece, ar fi căzut
într-o luptă a trupelor ungare cu cele sîrbești.
Desigur că știrea trebuie dată sub cea mai mare rezervă, tot felul de zvonuri
circulînd în aceste împrejurări.
Este însă de datoria Ministerului nostru de Externe să stabilească dacă această
știre este sau nu adevărată.“
564
172
TELEGRAMĂ	[10/23 sept. 1914] 1
Sunt încă în Brașov, Pușcariu.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59271, S 1 (159)/D VII.
1	Data este preluată după însemnarea lui I. Bianu: ,,Pr[imită] 10/23 sept. 1914.
173
Brașov, 11 X 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Știrea atît de dureroasă pentru orice inimă de român despre moartea
înțeleptului și marelui rege Carol ne-a sosit aici ieri pe la 10 a.m. îți închipui
cu ce sentimente am primit-o toți. Dea Dumnezeu ca înțelepciunea lui să
sălășluiască mai departe în palatul pe care l-a părăsit prea degrabă.
Hotărîrea de a aduce întreg materialul Dicționarului la București e
foarte bună. Pe o filă alăturată dau toate indicațiile necesare pentru cei ce-1
vor lua din Cernăuți x. Grămadă va fi de mare ajutor, cunoscîndu-se bine
și în locuința mea. Cheile de la locuință sunt — așa cred — la doctorul I. Bodea
din Cernăuți. Tot el cred că are și cheia de la biroul meu, unde sunt toate
celelalte chei.
O rugare mare. Oare dacă se aduce în cîteva lăzi tot materialul și biblio-
teca Dicționarului nu se pot face două sau trei lăzi mai mult ca să se
aducă și manuscriptele și cărțile mele, care ar putea trece tot ca Biblioteca
Dicționarului? Mă doare inima gîndindu-mă că ar putea să rămînă pradă
evenimentelor turburi. Poate s-ar putea aduce și alte lucruri mai prețioase
(precum covoare, tablouri, argintărie și eventual ceva pentru iernat) din
locuința noastră. Spre scopul acesta alătur și o scrisoare pentru doctorul
Bodea, care va face acolo pachete. Dacă crezi că nu se poate, atunci
dl. Grămadă să comunice d-lui Bodea acest lucru.
Alătur aici și două chitanțe pentru noiembrie și decemvrie.
Dacă e posibil, te rog trimite-mi paralele acestea. Desigur că acum se
pot trimite prin vreo bancă la Albina pe socoteala mea. Dacă nu, te rog a
le trimite fratelui meu Anton Pușcariu, inginer, Băicoi. Cu leafa mea de pro-
fesor nu-mi mai merge — nici nu știu unde e regimul bucovinean — sunt
cam îngrijat de soarta alor mei. După război cred că se va găsi o modalitate
ca ceea ce nu s-a putut lucra acum la Dicționar să se facă mai tîrziu.
Dealtfel eu sunt sănătos, nici n-am murit și am și brațul stîng. In curînd
cred că va trebui să plec și eu „în sus“.
Să auzim de bine! Al d-tale mulțumitor prieten,
5.	Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 117.
1	Scrisoarea este însoțită de următoarea notă cu relații privitoare la fișele, cărțile
și manuscrisele Dicționarului:
56S
Materialul Dicționarului
La Facultatea teologică din Cernăuți, în bibliotecă, sunt patru lăzi, trei în formă
de cutii și una ca un cufăr, în care sunt împachetate fișele Dicționarului (afară de lite-
rele lucrate A, B, F, G, H), precum și manuscrise, parte privitoare la Dicționar, parte
ale mele. Cutiile cele mari fiind cam slabe, ar trebui întărite cu șine de fier, ca să nu
se strice pe drum, să se răstoarne fișele.
în locuința mea, în camera unde lucrez eu, au rămas cutiile de fișe lucrate, precum
și cutii cu fișe venite mai tîrziu în dulapurile de sticlă (sistem american).
Dintre dulapurile de cărți, cel de la stînga ferestrii spre grădină cuprinde partea cea
mai mare a „Bibliotecii Dicționarului; sunt însă unele cărți din această bibliotecă și
în celelalte trei dulapuri de cărți (ale mele). în tot cazul, trebuie duse însă cărțile din
dulapul rulant de lîngă biroul meu de scris (dicționare și cărți absolut necesare, în
parte cu notițe de ale mele).
în biroul meu (masa de scris), în diferitele lădițe, sunt manuscrisele mele, dintre
care unele indispensabile pentru Dicționar. Rog să se pacheteze și să se ducă toate
hîrtiile din birou.
în dosul biroului e o mică bibliotecă cu cărți vechi și cu volumele din Chestionarul
Hasdeu, care trebuiesc salvate.
Cheile de la locuința mea, la doctorul I. Bodea din Cernăuți. Dacă va fi nevoie să
se spargă vreo ușă sau vreun lacăt, rog să se facă la loc prin lăcătuș.
P u s c a r i u
12* X 1914
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 118).
174
Brașov, 7 XI 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Cu bucurie am aflat de aducerea materialului de Dicționar. Cînd veți
desface lăzile, veți găsi cutiile așezate după alfabet, astfel că se vor putea
da colaboratorilor cutiile cu fișe spre a fi lucrate mai departe. Cît pentru
celelalte lucruri, va veni sau nevastă-mea sau frate-meu la București ca să
le ia în primire. Numai cărțile vă rog să le păstrați d-voastră deocamdată,
așa împachetate cum sunt.
Eu voi pleca poimîine la Cisnădie, în aceeași calitate de instructor. Pe
cît timp, nu știu. înainte cu două săptămîni era să fiu trimis ceva mai departe
într-o călătorie aproape de Universitatea mea. După ce-mi luasem rămas
bun de la ai mei, a venit contramandarea ordinului.
Mulțumindu-ți pentru toate ostenelile avute, sunt al d-tale devotat
coleg,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59272. SI (160)/D VIL
566
175
15 XII 1914
Iubite d[omnu]le Bianu,
Un semn de viață din Gisnădie, de unde așteptăm dezvoltarea evenimen-
telor. Salutări lui lancu, Nistor și colaboratorilor.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Nagydisznod, Ersatzbatterie No. 34
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59273. S 1 (161)/D VII.
176
27 III 1915
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am intrat în luna a treia de cînd sunt pe aici, unde avem primăvară.
Cerul senin, și dinspre miazăzi nu se arată nici un nor. Se pare că această
acalmie va mai dăinui prin regiunile astea.
Plecînd de-acasă mă mîngîiam cu nădejdea că pînă la Sesiunea Acade-
miei să pot fi și eu în rîndul oamenilor tihniți. Acum mi-am cam luat și nădej-
dea să mă urc la Omul în vara asta. Complimente cunoscuților. Al d-tale
devotat,
Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59274. S1 (162)/D VII.
Feldpostkarte Absender: obltn. Sextil Pușcariu
177
7 VIII 1915
Iubite d[omnu]le Bianu,
Un semn de viață de pe cîmpul de război sud-vestic, unde trupele noas-
tre se poartă ca niște lei, înfrîngînd orice atac al dușmanului. De 10 săptă-
mîni de cînd sunt aici, n-au înaintat nici cu un pas. într-un tranșeu tăiat
în stîncă, pe coama unui munte, mă vezi observînd mersul luptei care e în
toiul ei h Cum ar fi de pe vîrful Tîmpei, avînd la poale orașul, în care cad
granatele de calibru mare, distrugînd case și străzi. Cortul meu în care locu-
iesc acum de 2 luni, e în apropiere într-un ștejăriș mîndru, unde din cînd
567
în cînd ne caută, făr să ne nimerească, ghiulelele dușmane. După 4—5 zile
de foc neîntrerupt, urmează tot cam atîtea zile de liniște. în timpul ăsta eu
fac filologie. Peste o lună două sunt gata cu gramatica și glosarul la Studiile
mele Istroromâne. Am lucrat și un raport pentru Academie cu privire la
publicarea materialului folcloristic. Cînd ne-om revedea — și sper că n-o
mai trece prea mult pînă atunci — ți-1 voi arăta. De Dicționar mi-e tare dor.
De n-ar fi dorul de casă și de cărți, ar trece vremea mai ușor. Spune, te rog,
prietenilor și cunoscuților salutări din parte-mi. Ți-aș fi foarte recunoscător
dacă, pe o carte poștală, mi-ai trimite două trei vorbe.
Să dea Dumnezeu bine 1
Al d-tale devotat,
Pușcariu
Foarte înțelept Ionel. De-ar rămîne așa cuminte și de-aici înainte!
Ar fi bine dacă Evolceanu ar lucra după Panțu și după fișe numirile de
plante, iar Rădulescu, după terminologia lui Dame și după fișe, termenii
tehnici relativi la car, plug etc. Cel puțin am avea ceva material lucrat cînd
vom reîncepe 2.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59275. SI (163)/D VII.
1	Pe frontispiciul scrisorii se află fotografia lui Sextil Pușcariu în uniformă militară
alături de un alt ofițer.
2	De fapt activitatea s-a întrerupt. Pe baza raportului întocmit de I. Bianu în 22
oct. 1915, Delegațiunea lua hotărîrea să sisteze plata diurnelor pentru Dicționar cu înce-
pere de la 1 noiembrie același an. Decizia se motiva prin faptul că „lucrarea însăși fusese
suspendată prin mobilizarea d-lui S. Pușcariu“. (C^. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—
1912—1917, 1919—1926, f. 143).
178
6 I 1916
Iubite d[omnu]le Bianu,
Sărbători fericite și toate cele bune în 1916! Te rog comunică urările
mele domnilor colegi de la Academie x.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59276. S 1 (164)/D VII.
1	Carte poștală cu fotografia lui Sextil Pușcariu.
568
179
UNIVERSITATEA DIN CLUJ	20 sept. 1919
Biroul Comisarului General
(Imprimat)
Iubite coleg,
Trecînd prin București am căutat să te văd, dar mi s-a spus că numai
peste cîteva zile te înapoiezi. Iți las dar aste cîteva rînduri, prin care te rog
să-mi trimiți la Cluj materialul de fișe, manuscripte și cărți pentru Dicționar.
La 1 octomvrie aș vrea să încep cu lucrul. Voi angaja ca colaboratori în Cluj,
afară de Capidan’și Lacea, pe Bogrea, Giuglea și Drăgan, numiți toți trei
la Universitate L Alexandru Lapedatu îmi spunea că are și el de transportat
la Cluj niște cărți pentru biblioteca d-sale. Afară de aceea, îmi spunea că
văduva lui’ Ion Bogdan vrea să vîndă dulapurile de bibliotecă ale răposatului
coleg. Cum la Cluj eu voi instala o odaie anume pentru colaboratorii Dic-
ționarului, mă gîndeam că ar fi foarte frumos ca biblioteca Dicționarului s-o
așez în aceste dulapuri încăpătoare și frumoase. Dacă crezi de potrivit, te
rog cumpără pentru Dicționar aceste dulapuri care s-ar putea transporta
împreună cu lăzile de cărți la Cluj.
Pe la sfîrșitul lunii aceștia va pleca din București la Cluj un tren special
cu profesorii noi numiți și bagajele lor. Cu ocazia aceasta s-ar putea mai
ușor primi și vagonul pentru materialul Dicționarului. Deoarece data încă
nu-i fixată, te rog să întrebi la telefon pe dl. Nedelcu, secretarul d-lui minis-
tru Goldiș, cînd pleacă trenul și să-i ceri un vagon dacă crezi că e bine. Eu
însumi trebuind să fiu pe vremea aceea în Cluj, nu voi putea veni încoace să
mă ocup de această chestiune, dar desigur că Alexandru Lapedatu, care însuși
pleacă la Cluj, va avea amabilitatea să se îngrijească și de transportul acesta.
Rugîndu-te să comunici d-nei Bianu respectuoase sărutări de mîni,
rămîn al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 171.)
1	Marginal se află următoarea mențiune: „Cererea trebuiește adresată oficial cu
amănuntele financiare de angajarea personalului, spre a fi supusă aprobării. I. Bianu“.
Pe scrisoare se află în bruion și răspunsul lui I. Bianu:
„Scumpe coleg,
Am prezentat ieri (19 sept.) Delegațiunii scrisoarea d-tale către mine de la 13 XI
curent, și asupra celor cuprinse în ea s-a hotărît ca întreg planul d-tale pentru reorganizarea
lucrării Dicționarului să-1 expui într-un raport oficial, care să fie supus întîi Comisiei Dic-
ționarului apoi pentru executare Delegațiunii; să arăți atît personalul cu care dorești
să faci reorganizarea lucrării, cît și remunerarea ce propui să se dea fiecăruia, adecă
să prezinți întreg bugetul lucrării pentru viitorul apropiat, adecă pe cît timp lucrarea
se va mărgini la redactare. După ce se va hotărî trimiterea materialului acolo, se va
face cererea pentru un vagon în care să se expedieze. în ce privește dulapurile biblio-
tecei Bogdan, se va face întrebare și se va supune răspunsul și cererea d-tale la hotărîrea
cuvenită.
Al d-tale devotat coleg, I. Rianu“
(Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17, 1912—1917, 1919—1926, f. 171 verso.)
569
180
Cluj, 4 oct. 1919
Iubite d[omnu]le coleg,
în sfîrșit am ajuns să fac raportul cerut și să mă grăbesc să ți-1 trimit
cu primul curier spre București x. Sunt convins că cei trei colaboratori noi
pe care-i propun — băieți excelenți cîteși trei — vor face ispravă bună și
lucrînd toți împreună aici în Cluj vom urni carul repede din loc și vom
înainta frumos.
Bugetul pe care vi-1 propun va părea mare, dar fără cheltuială nu se
poate face o operă atît de însemnată. Azi, cînd pentru o lecție particulară
se plătesc 20 1., o muncă de 3—4 ore pe zi, plătită cu mai puțin, nu e de
fapt, retribuită prea scump. în nici un caz urcarea diurnelor față de cele
dinainte de război nu corespunde nici pe departe urcării prețurilor.
La 1 noiemvrie am vrea să ne apucăm de lucru. Toți ardem de dorul
de a ne vedea aici îngropați între fișele noastre. Ceea ce întemeiem acum aici
la Cluj e bun întemeiat și nu e putere pe lume să ne scoată din casa noastră.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 174.
1	Raportul datat 4 octombrie 1919 supune Comisiei spre examinare cîteva probleme
cu privire la reorganizarea activității de redactare a Dicționarului și auspiciile noi sub
care se reîncepe. înainte de acesta, la 30 mai 1919, S. Pușcariu mai înaintase comisiei
un raport în care sînt enunțate aceleași probleme ca în raportul de mai jos:
Onorată Comisiune a Dicționarului,
Referindu-mă la scrisoarea d-lui coleg I. Bianu din 20 septembrie, cu nr. 1930 și
la cele raportate Academiei într-una din ședințele sesiunei generale din acest an, cu onoare
supun aprobării d-voastre următorul
RAPORT
despre reorganizarea lucrărilor pentru Dicționarul limbii române
1)	E necesar ca lucrarea Dicționarului să fie reluată în timpul cel mai scurt;
Limba, cel mai puternic cheag al unității noastre naționale, va lua acum, cînd între-
girea neamului e un fapt împlinit, o dezvoltare neașteptată prin contribuția importantă
ce o vor aduce la cultura noastră energiile eliberate în provinciile scoase de subt influ-
ențele străine. Dar pentru ca dezvoltarea aceasta să poată urma în mod armonic, e
necesar, înainte de toate, ca bogățiile ascunse ale limbii noastre să fie puse la îndemîna
tuturor, să avem cît mai curînd marea operă lexicografică care a procupat Academia
noastră de la înființarea ei. în Dicționarul Academiei va fi strînsă comoara limbii noas-
tre și el va fi un povățuitor cuminte pentru cei ce caută o orientare românească în haosul
de termeni străini, intrați fără selecțiune, din diferite surse, în diferitele~provincii româ-
nești.
Deși, în împrejurările actuale, tipărirea Dicționarului nu este posibilă, redactarea
lui se poate începe imediat, pentru ca îndată ce vom putea avea cu prețuri convenabile,
tipar și hîrtie, o parte mare de manuscript să fie gata de imprimat.
570
2)	Forma redacțiunii va rămînea cea de pînă acuma:
După multe încercări neizbutite, după ce s-a pierdut vreme multă și după dis-
cuții îndelungate, am ajuns în sfîrșit la o formă a redacțiunii care ține seamă de toate
trebuințele științifice și practice și face ca Dicționarul nostru să fie, cu toată economia
mare de spațiu, în același timp bogat și clar. De la forma aceasta, pe care trebuie
s-o considerăm definitivă, nu ne vom mai abate. Orice modificare esențială ar strica
unitatea lucrării, din care avem vreo 80 de coaie tipărite.
3)	Trebuie perfecționat aparatul de lucru:
Menținerea formei și a principiilor după care se redactează Dicționarul nu exclud
perfecționarea aparatului de lucru, care era foarte primitiv.
într-adevăr, graba ce o avem cu toții de a vedea odată pusă la cale lucrarea aceas-
ta, ne-a silit s-o începem cu un material necomplet, înainte de a avea lucrări pregă-
titoare și cu colaboratori improvizați și răspîndiți prin București, Brașov, Cernăuți și
chiar în Salonic. Dacă cu toate aceste neajunsuri am dat totuși o lucrare de valoare,despre
care critica străină a găsit cuvinte de cea mai mare laudă, aceasta se datorește muncii
istovitoare și însuflețite depuse. Paralel cu redactarea Dicționarului materialul de fișe
a fost completat la mai mult decît dublu, colaboratorii nedeprinși cu lucrări lexicografice
au fost introduși în acest fel de lucrări, directorul, care în același timp purta toată cores-
pondența, făcea o parte din corecturi, însemna cărțile de extras pe fișe, refăcea aproape
toate articolele publicate în Dicționar, redactînd din nou pe cele mai însemnate.
De aci înainte, în patria mărită, munca științifică va trebui organizată și ea ca în
celelalte țări culte și create pentru operele mari de sinteză, toate posibilitățile ca să fie
făcute în împrejurări cît mai priincioase, cu răgaz și cu mijloacele trebuincioase.
Pentru lucrările pregătitoare de lexicografic am izbutit să întemeiez la Universi-
tatea din Cluj un Muzeu al limbei române, în care viitorii cercetători științifici vor aduna
în mod rațional și sistematic tezaurul nostru lexical și vor da acele lucrări speciale pe care
trebuie să se razime Dicționarul limbii.
Pe lîngă vechii colaboratori ai Dicționarului, vor trebui angajați alții, căci numai
în felul acesta se poate accelera mersul lucrării. De asemenea, e necesar ca acești colabo-
ratori să nu mai fie răspîndiți prin cele patru unghiuri ale țării și deci fără contact unul
cu altul, ci să lucreze împreună. Atunci directorul lucrării nu mai e nevoit să schimbe
redactarea primă și să piardă vremea cu indicații date în scris, ci poate da direct îndru-
mările necesare colaboratorilor săi, discutînd cu ei chestiunile neclare și îndreptîndu-le
imediat greșelile.
Din fericire, între profesorii numiți la Universitatea din Cluj sunt trei puteri tinere,
care dau toată garanția că vor deveni colaboratori de seamă ai Dicționarului, iar dintre
vechii colaboratori, doi se strămută de asemenea la Cluj. în Muzeul limbei române voi
întocmi o odaie a Dicționarului, în care să poată lucra toți colaboratorii clujeni; în ea
va fi biblioteca specială a Dicționarului și întreaga colecțiune de fișe.
Dicționarul va fi redactat mai departe cu două echipe, fiecare cu cîte trei colabo-
ratori pentru cuvintele vechi și unul pentru neologisme.
Propun deci pe următorii colaboratori, toți profesori universitari sau secundari:
La echipa I: dl. Ion Rădulescu-Pogoneanu, București, pentru neologisme;
dl. Constantin Lacea, Cluj j
dl. Vasile Bogrea, Cluj > pentru cuvintele vechi ale
dl. Nicolae Drăgan, Cluj J limbei
571
La echipa II: dl. Dimitrie Evolceanu, București,
dl. Teodor Capidan, Cluj
dl. Alecu Procopovici, Cernăuți
dl. G. Giuglea, Cluj
pentru neologisme
pentru cuvintele
vechi ale limbei
Ca ajutoare rog să mi se acorde:
Un secretar (admis de Academie în sesiunea generală din 1919);
un revizuitor al traducerii franceze;
un corector;
doi extractori de fișe și aranjatori ai fișelor după alfabet.
Numele acestor ajutoare le voi comunica Academiei îndată ce voi face alegerea lor.
4)	Retribuirea colaboratorilor și a ajutoarelor:
în sesiunea din anul acesta îmi exprimasem dorința ca să nu trebuie să mă pronunț
asupra retribuire! redactorilor și ajutoarelor, dorind să fiu numai directorul științific al
lucrării și să nu am nici un amestec cu partea lui financiară. Cerîndu-mi-se totuși acum
din nou să fac o propunere și în această privință, cred că înainte de toate ar fi bine să se
stabilească, în mod principial, că retribuția colaboratorilor, care au îndatoriri egale, să
fie aceeași, spre a se evita de a se face distincții între ei prin retribuții mai mari sau
mai mici. De asemenea, trebuie să ținem seama și de scumpirea excesivă a traiului de
astăzi.
Propun deci ca retribuția de 500 1. lunar, pe care înainte de război o aveau d-nii
Rădulescu și Evolceanu, pentru îndatoriri mai mari decît cele ce le vor avea de aci
înainte, menținîndu-se pentru ei, să fie admisă pentru toți colaboratorii.
Pentru director, care conducea toată publicația, lucrînd în același timp cu ambele
echipe, dublul acestei sume.
Pentru ajutoare, cîte 350 1. lunar.
La sumele acestea trebuie adăugate chiria ce va trebui plătită Muzeului limbii române,
pentru cedarea unei odăi încălzită, luminată și grijită. Muzeul avînd să investeze o sumă
mai mare cu aranjamentul acestei săli, cred că chiria s-ar putea fixa la 600 1. lunar, care
sumă se va întrebuința pentru publicarea lucrărilor pregătitoare pentru Dicționar.
în sfîrșit mai e necesară o sumă pentru procurarea hîrtiei de scris și pentru fișe,
a materialului de scris, a timbrelor poștale, a cărților necesare etc. pe care n-o pot stabili
acuma, date fiind prețurile fantastice de azi ale acestui material.
Făcînd dar abstracție de la această sumă din urmă, care îndată după revenirea
vremilor normale nu va trage în cumpănă, bugetul lunar al Dicționarului, afară de tipar,
se urcă la următoarele cifre:
lunar
anual
Directorul ............
8 colaboratori a 500 L.
5 ajutoare a 350 L. ...
chiria .................
1000 1
4000 1
1750 1
12.000
48.000
21.000
600 1
în total: 7350 1
7.200
88.200
5)	Materialul Dicționarului:
Spre a putea începe redactarea Dicționarului cu ziua de 1 noiemvrie este necesar
ca întreg materialul de fișe — și cele utilizate — și biblioteca Dicționarului să fie aduse
la Cluj (cu ocaziunea aceasta rog să mi se trimită și manuscrisele și cărțile mele sal-
vate dimpreună cu fișele din Cernăuți, precum și publicațiile Academiei de la 1914 încoace,
care din pricina războiului nu mi-au fost trimise).
572
:	Vagonul în care se vor transporta și în care poate să mai fie aduse și cărți pentru
biblioteca din Cluj (dublete) sau de ale membrilor Academiei, profesori în Cluj, daca
’rămîne loc, va trebui trimis subt pază, ca să ajungă sigur aici. Mai bine ar fi să călă-
torească chiar în vagon doi soldați, aleși bine, pe care desigur comandamentul militar
i-ar pune la dispoziția Academiei. Dacă trenul special al profesorilor pleacă, precum aud,
din București spre Cluj la 25 octomvrie, vagonul acesta s-ar putea atașa lui.
Dintre bibliotecile colaboratorilor depuse la Academie, cele ale d-lor Rădulescu
și Evolceanu nu trebuie aduse la Cluj, amîndoi să lucreze și mai departe în București,
iar a d-lui Capidan va trebui trimisă d-lui Procopovici la Cernăuți îndată ce transportul
se va putea face prin Ministerul Bucovinei. Ar fi de dorit însă ca exemplarul meu depus
Ia Academie să fie completat cu cărțile pe care nu le primisem (precum bunăoară Viețile
sfinților de Dosoftei) și ca să mi se trimeată la Cluj exemplarele însemnate (în care sunt
subliniate cuvintele extrase pe fișe) din bibliotecile d-lor Rădulescu, Evolceanu și Capi-
dan în locul exemplarelor neînsemnate din biblioteca mea. Lucrul acesta Lar putea face
d-nii Rădulescu și Evolceanu, care cunosc cărțile.
Cît despre dulapele d-nei văduve Bogdan, în caz că Academia le cumpără, acestea
de asemenea ar încăpea în vagon și ele ar fi plasate, împreună cu dulapele de fișe, care
de asemenea sunt proprietatea Academiei, în odaia Dicționarului din Muzeul limbei române.
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 172—173.
în ședința Comisiei Dicționarului de la 7 oct. 1919 se hotărau următoarele:
„1. Propunerile d-lui Pușcariu cu privire la continuarea Dicționarului (punctele
1 și 2) se aprobă.
2.	Se decide a se trimite d-lui Pușcariu la Cluj, cu trenul profesorilor ce va pleca
la 25 c., materialul Dicționarului, adus de la Cernăuți în timpul războiului (punct. 5).
3.	Ce privește sporurile cerute de dl. Pușcariu (punctele 3 și 4) atît la personal
cît și la retribuțiuni, suma disponibilă pentru Dicționar (1. 23.191,75 pe an, plus eco-
nomiile din anii 1915—19 L. 72.913,80) nu permite a se acorda aceste sporuri. Totuși,
luîndu-se în considerare scumpetea actuală, se decide a se acorda, din suma rămasă
neîntrebuințată în anii 1915—1919 un spor de scumpete de 25% d-lui Pușcariu și cola-
boratorilor săi, afară de d-nii Evolceanu și Rădulescu-Pogoneanu cari vor primi retri-
buțiunea ce au avut și în trecut (cîte 500 1. pe lună). Numărul colaboratorilor se spo-
rește cu unul, dl. A. Procopovici la Cernăuți, care va primi aceeași retribuțiune ca cei-
lalți doi colaboratori (fiecare cîte 1. 312,20, adică 250 + 62.50 spor de scumpete). Se
mai prevede suma de 200 1. pe lună pentru un secretar (în locul d-lui I. N. Pavelescu, care
a fost retribuit cu 140 1) și cîte 150 1 pe lună pentru doi extractori și aranjatori de
fișe (retribuiți în trecut unul cu 95 1, altul cu 45 1.).
4.	Sumele acestea se prevăd cu începere de la 1 noiemvrie a.c., dar numai pentru
personalul care va începe atunci lucrările; alminterea, retribuțiunile se vor plăti dela
data cînd persoanele respective vor începe lucrul.
5.	Dl. Pușcariu va recomanda persoanele ce au să fie numite în locurile prevăzute
ca colaboratori, secretar, extractori și aranjatori de fișe, fiind autorizat a le angaja imediat
și va arăta ce lucrări au să facă colaboratorii din București și din Cernăuți.
6.	Ce privește camera de închiriat, pentru care dl. Pușcariu propune suma de
600 1. pe lună, nu se poate acorda decît cel mult 300 1.
573
Sumele pentru tipar și corector vor fi prevăzute atunci cînd se va putea începe
tipărirea. Gît pentru cheltuielile de material, rămîne ca dl. Pușcariu să facă, la timpul
său, propunerile cuvenite.
Recapitulare
dl.	Pușcariu 600	+	150	= .................................. 750	lei
dl.	Evolceanu	.......................................... 500	lei
dl.	Rădulescu-Pogoneanu ................................... 500	lei
Trei colaboratori cîte 250 + 62,50 = 312,50 ...................... 937,50 lei
Un	secretar .............................................. 200	lei
Doi extractori și aranjatori de fișe cîte 150 .................... 300 lei
Camera (chirie etc.) ............................................. lei	300
lei 3487,50
pe an: lei 41.850
I. C. Negruzzi
D. Onciul
St. Hepites
I.	Bianu
(Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17, 1912—1917, 1919—1926, f. 176—177.)
181
UNIVERSITATEA DIN CLUJ	Cluj, 28 X 1919
Biroul Comisarului general
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit lăzile și am fost fericit cînd m-am văzut iar în mijlocul fișelor
de care-mi sunt legate atîtea amintiri. Primește, te rog, încă o dată mulțu-
mirile mele cele mai vii pentru toate cîte le-ai făcut pentru salvarea acestui
prețios material.
Alătur un nou raport în care fac propuneri, în cadrul bugetului ce l-ați
stabilit. Cînd propusesem eu onorariile, mă țineam de cele ce mi le spuseși
odată d-ta, că Dicționarul are de acum fonduri mari și deci credeam că pot
cere pentru cei ce-1 lucrează o retribuție care în definitiv era destul de modestă
față de scumpetea de azi. Dar chestia bănească nefiind la nici unul din cola-
boratori cea mai importantă, vom lucra cu dragoste și devotament la opera
de care suntem atît de legați sufletește.
Evolceanu desigur nu ține să fie mai departe colaborator. Mi-a spus că
se simte cam obosit. Mai greu va fi cu Ionică, deși eu l-am prevenit. Sunt
convins că pentru munca ce va avea s-o facă nu putem să-i dăm mai mult
decît celorlalți, cu o parte mai grea de redactare. Dacă nu se învoiește, vom
căuta și vom găsi un înlocuitor.
Te rog mult să-mi dai de știre, dacă se poate telegrafic, dacă ați admis
soluția ce vă propun, ca să putem urni carul din loc.
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 181.
574
182
Cluj, 9 XII 1919
Iubite d[omnu]le Bianu,
Iartă întîrzierea acestei scrisori. Ea se explică prin tratativele diploma-
tice ce a trebuit să le fac. D-tale îți pot comunica unele amănunte, pe care
în raportul meu oficial nu voi să le spun.
Cînd m-am adresat întîia oară băieților, rugîndu-i să primească colabo-
rarea la Dicționar, apucasem să le spun că voi propune Academiei diurna
de 500 1. pe lună. Aceasta n-a fost admisă. Atunci am propus 300 1. Acade-
miei. Lapedatu mi-a adus vestea că cu această soluție Comisiunea e învoită.
Atunci i-am adunat la mine, le-am expus planul lucrării și la urmă le-am spus
că diurna de 500 1. întîmpină greutăți bugetare și deci a fost redusă la 300.
La toți li s-a părut prea mică și unii din ei mi-au spus că în scumpetea
din Cluj, trebuind să caute pe lîngă leafă și alte mijloace de cîștig, nu vor
să se angajeze la Dicționar, unde eu le ceream ore fixe, în biroul anume întoc-
mit. La dreptul vorbind, băieții au dreptate, căci dacă scrii un articol pe
săptămînă la gazetă poți să cîștigi atîta cît le ofeream eu pentru o muncă
încordată, care le răpea tot timpul liber. Atunci colaboratorii noi mi-au
propus să-mi lucreze gratis. Cu asta nu mă puteam învoi eu, căci eu, tre-
buind să mă bizuiesc pe colaborarea lor, nu puteam să le cer această cola-
borare atunci cînd îmi trebuia mie, iar nu cînd voiau ei.
Astfel era cît pe aci ca întregul meu plan de reorganizare a Dicționaru-
lui să se năruie. Au trebuit „pourparler“-uri, argumentări și dibăcii diplo-
matice, ca să putem începe cu toate acestea lucrarea, dar am fost nevoit să
renunț de a-i strînge la mine la ore fixe și a rămas ca fiecare să lucreze porția
lui, cînd va avea vreme.
Se vede că așa a fost să fie ca Dicționarul să nu meargă strună, ci să
trebuie să înving mereu greutăți neprevăzute. Dar cu atît mai mare mi-e
satisfacția cînd, învingîndu-le, lucrul se face.
Convingerea mea intimă este că diurna de 300 lei, care înainte de război
putea fi corespunzătoare, astăzi, cînd un profesor de liceu capătă 50 1. pentru
o oră suplimentară pe săptămînă, deci 300 lei echivalează cu 24 ore pe lună
de curs, nu corespunde nici împrejurărilor obișnuite, nici nu echivalează munca
grea ce se cere colaboratorilor, care trebuie să lucreze în șir 3—4 ore, dacă
vreau să termine un articol nu tocmai mare. Dacă deci ați putea găsi între
fondurile Academiei vreunul care ar putea fi dat Dicționarului, atunci reve-
niți la propunerea mea dintîi, pe care am făcut-o dîndu-mi seama bine că
cer minimul ce se cuvine (asta nu se referă la remunerația mea, căci eu sînt
mulțumit cu ce mi-ați votat). Economia ce o facem acum va avea de urmare
că lucrarea va ținea mai mulți ani, deci suma cheltuită anual va face la urmă
mai mult decît sumele mai mari repartizate pe ani mai puțini.
Acum cînd unirea noastră va trebui făcută de fapt, vor trebui cheltuite
milioane cu tunele ce vor tăia munții pentru ca drumul de fier să lege pro-
575
vinciile una cu alta. Cred că Dicționarul limbii române va contribui mai
mult decît 10 tunele la stabilirea legăturilor între toți românii prin limba
lor comună și deci nu trebuie să ne speriem dacă va costa cît cel mai mic
dintre tunele sau cît un pod peste un rîu.
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Cu Universitatea avem mare bucurie. 1800 de studenți vin la cursuri
și între profesori avem o armonie deplină și o rîvnă frumoasă de lucru.
Arhiva, Acad. B.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 188.
183
Cluj, 21 XII 1919
Iubite d[omnu]le Bianu,
îți mulțumesc pentru scrisorile trimise cu indicarea cărților și bucăților
de extras pe fișe. Interesul cel mare ce-1 porți Dicționarului e pentru mine
un vecinie stimulent ca să nu las să lîncezească lucrarea nici un moment,
în odaia de alături lucrează băieții harnic la el, iar materialul lucrat mi-1
aduc apoi mie. Cred că scrisoarea care ți-am trimis-o recomandat prin poștă
ai primit-o pînă acuma.
De trei lucrări mai mari am nevoie, în trei exemplare, pentru ca glosa-
rele să se poată tipări pe fișe: de lucrarea din Antippa despre pescuit, de Psal-
tirea Scheiană a lui Candrea și de Codicele Marțian al lui Drăgan. Te rog să
mi le trimiți ocazional.
Alătur răspunsul la adresa primită ieri, pe care te rog să-1 dai d-lui secre-
tar general. Nu știu dacă voi putea face discursul pentru care am multe note
strînse, căci vacanțele astea nu prea vor fi vacanțe pentru mine, cu treburile
rectoratului și cu pregătirile pentru serbările de la 1 fevruarie. Voi căuta
însă să-mi fac discursul de recepție pînă în mai, ca să nu rămîn ca Bârsanu
și Philippide fără el. Nu știu de unde aș putea afla cîteva date despre Quin-
tescu, al cărui loc îl ocup la Academie și ale cărui elogii aș vrea să le fac în
mod introductiv. Pe cît știu, avea un fiu, căruia m-aș adresa bucuros cerîn-
du-i date, dacă i-aș ști adresa.
Pârvan se pregătește de întoarcere — pe la Crăciun — după ce aici a
ținut cursuri foarte frumoase. Păcat că materialul nostru de elevi încă nu e
destul de pregătit ca să-1 aprecieze îndeajuns. Lapedatu pleacă mîne spre
Paris și-l voi ruga să-ți ducă aste rînduri.
Cu cele mai bune urări pentru sărbători și Anul nou.
Al d-tale devotat,
P u ș c a r i u
Arhiva Acad. B.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 195.
576
184
Cluj, 1 ianuarie 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
Anul nou cu sănătate și cu bucurie!
Ieri am primit adresa Academiei prin care mi se comunică că Ionică
Rădulescu rămîne angajat la Dicționar în condițiile de pînă acuma, iar cei-
lalți colaboratori vor primi, pe lîngă diurna de 300 1. un spor de scumpete
de 50%. îți mulțumesc că ai intervenit să se dea această soluție norocoasă,
care va face ca băieții să lucreze cu mai multă inimă și cu spor.
Profit de plecarea d-lui Călugăream! la București ca să-ți trimit aceste
rînduri, rugîndu-te să-i încredințezi lui suma de 30.000 1., pentru care alătur
chitanță, pentru ca din ea să pot face față cheltuielilor împreunate cu Dicțio-
narul aici la Cluj. După o socoteală aproximativă, suma aceasta îmi va ajunge
pînă în mai, cînd voi veni la București și voi prezenta toate chitanțele. Soco-
teala exactă n-am putut-o face dinainte, căci unii din colaboratori au început
lucrul mai devreme, alții încă nu l-au început. Voi plăti, bineînțeles numai
pentru lunile în care au lucrat. Cred că cu mijloacele de comunicație de acuma
e imposibil să se trimeată, ca înainte, chitanțele lunar și banii pe poștă. De
asemenea te rog să trimiți o sumă mai mare ca să ajungă pe cîteva luni h
Sărbători fericite! Al d-tale devotat,
5. Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 202.
1	Sub mențiunea: „Răspuns — 7.1.1920“, loan Bianu nota: Metoda propusă nu
este buna nici pentru noi, nici pentru dînsul. Să trimeată după sfîrșitul fiecărei luni chi-
tanțele colaboratorilor vizate de dînsul și banii se vor trimite îndată. Dacă are trebuință
pentru oarecari cheltuieli afară de diurnele personalului, să ceară o sumă mică, pe care o
va justifica prin trimitere de chitanțe și facturi pentru sumele cheltuite. I. Bianu.“ (Arhiva
Acad. R.S.R., Dosar P—17, 1912—1917, 1919—1926, f. 202.)
185
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 2 I 1920
23 Sîr. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite colega,
Chestia celor 300 1. stă așa: am expus Academiei într-un raport special
necesitatea de a avea pentru Dicționar o încăpere în care să lucreze colabo-
ratorii pe care am izbutit să-i strîng la Cluj. Avantajele se văd zilnic: tot
materialul de fișe și de cărți stîndu-le la dispoziție, ei economisesc o mulțime
de alergături; nedumeririle unuia sau altuia le putem, printr-o înțelegere
de la om la om, desluși imediat etc. în locuința mea particulară nu sunt
în stare să le pun la dispoziție o astfel de cameră. Atunci am prefăcut una
din odăile Muzeului în sală a Dicționarului, ceea ce mai are avantajul că
lucrătorii Dicționarului pot utiliza imediat și Biblioteca Muzeului. Dar Muzeul
are un buget anual limitat, din care trebuie să acoperim toate cheltuielile
de întreținere, dar și luminatul, încălzitul etc., care în împrejurările actuale
577
costă enorm. Afară de aceea, sala Dicționarului trebuia mobilată. Cele 4 birouri
de scris, dulapurile de cărți și sertarele, scaunele etc. au costat vreo 15.000 cor.,
pe care le-am acoperit tot din fondul Muzeului, extrăgînd acești bani altor
meniri. Am făcut-o însă fără scrupule, deoarece Muzeul cîștigă foarte mult
punîndu-se la dispoziția cercetătorilor materialul de fișe al Dicționarului.
Această contopire a Muzeului cu Dicționarul — păstrîndu-se totuși gospo-
dărie separată — e pentru amîndouă instituții de cel mai mare folos. Sar-
cinile nu se pot lăsa însă numai în socoteala Muzeului. Cele 300 1. abia ajung
pentru luminat, încălzit, material de scris, hîrtie etc. (Vei fi observat că de un
an și jumătate n-am trimis Academiei nici o socoteală de acest fel ca înainte.)
Banii aceștia se introduc în socoteala Muzeului, ca bani intrați de la
Academia Română. Mai adaog că am și la Muzeu două ajutoare (studenți),
dintre care unul nu face altceva decît să scoată fișe pentru Dicționar, deși
e plătit de Muzeu.
Crede-mă, iubite coleg, că eu știu prețui marele bine ce-1 faci Academiei
păzind ca să nu se cheltuiască nici o centimă mai mult decît strictul necesar,
în cazul de față însă, după ce suma cerută de mine a fost redusă la jumătate,
dacă mi-ați tăia-o și pe aceasta, ar însemna să siliți Muzeul de a renunța la
o parte a lucrărilor lui, pentru ca să subvenționeze Dicționarul, căruia i
s-a dat în mod gratuit locuință și i-a pus la dispoziție și mobile.
Cu Dicționarul mergem înainte. Ar fi însă timpul suprem ca să înceapă
și Ionică Rădulescu cu redactarea neologismelor din C și I., căci dacă nu ne
va ține pe loc cînd vom începe tipărirea. Te rog citează-1 și spune-i că e vremea
să se apuce de lucru. Tot el ar trebui în sfîrșit să caute la tipografie și să ne
trimeată șpalturile din C., care s-au cules în 1914 fără să se tipărească.
Ne lipsesc mult și coaiele tipărite din C (de la căni înainte) și din H (de
la holeră înainte), care n-au fost încă broșate. Acestea trebuie să fie în magazia
Academiei.
Dar continuarea de la dicționarul lui Tiktin (de la obuz înainte) și a lui
Candrea-Densusianu (de la lat înainte) nu se putea procura? Ne-ar trebui
cele 3 exemplare, ca să le putem scoate pe fișe.
Cu închinăciuni doamnei Bianu și cu cele mai calde urări pentru Anul
nou, al d-tale devodat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59284. S 1 (172)/D VIL
186
Cluj, 9 I 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit cărțile și scrisorile trimise și mulțumesc mult de indicațiile
și sfaturile date.
I-am scris lui Procopovici ce are să lucreze și că va primi prin Nistor
biblioteca lui Evolceanu. Cutiile cu fișe i le voi trimite prin vreun student,
încît el abia în fevruar va începe colaborarea. Aici lucrează deocamdată
regulat Lacea, Capidan și Drăgan și două ajutoare. Giuglea încă nu s-a intro-
dus definitiv, iar Bogrea fiind bolnav a plecat la București să se opereze.
578
Prin dl. prof. Călugăreanu ți-am trimis o scrisoare și te-am rugat sa
dispui ca — pînă ce asemnarea paralelor se va putea face prin bănci în lei —
să mi se dea o sumă ca să pot face aici față cheltuielilor.
Spre a fi lipite pe fișe, aș mai avea nevoie de următoarele cărți în cîte
3 exemplare:
Densusianu, Țara Hațegului
Pușchilă, Molitfelnicul lui Dosofteiu (Anal. Acad. Rom.)
Pascu, Sufixele române, cu indice bogat (ed. Acad. Rom.)
G. Popp, Dicționar român — german (Langenscheidt).
Schroff Dicționar român — german Craiova?
Tiktin Dicționar român — german de la litera P încolo (fasc. 18)
Densusianu-Candrea, Dicționarul etimologic de la fasc. IV încolo.
Cu discursul meu de recepțiune mi-e teamă că nu voi fi gata. Am mate-
rial mult și vreau să fac un lucru bun, iar timp n-am deloc, căci Universi-
tatea abia îmi lasă atîta vreme ca să-mi prepar cursurile și să lucrez la Dic-
ționar. Acum pregătirile pentru serbările inaugurale de la 1 fevruarie îmi
strică toate vacanțele în care speram că voi putea lucra ceva pentru mine.
Dacă totuși voi putea să-1 termin pînă pe la 1 martie, îți voi trimite
manuscrisul și te-aș ruga mult ca dumneata, care mi-ai arătat atîta bună-
voință, să fii acela care să mă și primești în rîndul colegilor. Iartă-mi această
rugare pe care de mult doream să ți-o fac, fără să cutez pînă acum 1.
Desigur că pînă acuma ați primit la Academie invitarea Universității
noastre pentru serbările de inaugurare. Cred că ar fi potrivit să-1 delegați
pe Pârvan, care a avut un rol atît de covîrșitor la înjghebarea Universității
din Cluj, ca reprezentant al Academiei.
Dorindu-ți sănătate și împlinirea dorințelor pentru Anul nou, sînt al
d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59277. S 1 (165)/D VII.
1	Sextil Pușcariu își va rosti discursul de recepție, Locul limbii române între limbile
romanice, la 11 iunie 1920, cu răspuns de loan Bianu.
187
Cluj, 18 I 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
înainte de toate îți mulțumesc din inimă pentru cuvintele calde ce mi
le-ai trimis ca urări de Anul nou. Să-ți dea D-zeu și d-tale sănătate și inima
tinerească pe care o ai pînă la adînci bătrînețe, ca să te poți bucura de cîte
ori vezi că în jurul d-tale se face o faptă bună românească și să poți vedea
Dicționarul și Suplimentul tipărit!
La cele ce-mi comunici în scrisoarea primită ieri îți pot da deocamdată
următoarele deslușiri:
1)	Chestia Bibliotecii Universității încă nu este hotărîtă tocmai pentru
că Senatul universitar s-a împotrivit cu toată energia ingerențelor din altă
579
parte, care voiau să-i impună unele persoane. Decît să facem un pas pripit,
mai bine așteptăm încă pînă ce vom afla soluția cea mai bună. De dl. Pop
mi-a vorbit și Lapedatu. Vom vedea care va fi soluția cea mai bună, după
o chibzuire a tuturor împrejurărilor speciale de aici. Te rog însă să-mi dai
voie ca atunci cînd chestiunea va deveni actuală să mă folosesc de scrisoarea
ce mi-ai trimis-o, căci părerea d-tale desigur va fi de mare folos Senatului
nostru. Deocamdată a rămas Gyolai Farkaș, și în mod provizoriu s-a dat
conducerea lui Duică, pentru ca la serbări să fie un român cel ce va face
onorurile la Bibliotecă înalților vizitatori.
2)	Mă voi informa despre hîrtie. Cred însă de pe acum că e exclus de a
găsi pe aici, nu un vagon, ci un balot de hîrtie. Noi la Universitate nu găsim
atîta hîrtie ca să ne tipărim programele de studii.
3)	Școala agronomică nu stă în legătură cu Universitatea. Voi căuta
să informez pe cei în drept despre persoana de care-mi scrii.
4)	Pe colegii desemnați la Academie la serbări îi așteptăm cu drag.
Suntem în toiul pregătirilor, care nu-s ușoare, dat fiind că Clujul e ticsit de
lume și va fi foarte anevoios să cartiruim mia de români care ar dori să vie
să vadă Universitatea și pe M. M. Lh. Vom face însă tot posibilul să nu plece
de aici nemulțumiți.
în sfîrșit, îți trimit chitanțele cerute. Cei care n-au început să lucreze
n-au făcut chitanță. în numele studentului Liviu Girea, care e dus de săr-
bători acasă, am făcut eu o chitanță provizorie în locul căreia voi trimite
chitanțele lui — în fevruarie — cînd se va întoarce. Te rog însă să nu trimiți
banii nici prin poștă nici prin bancă, căci poșta încă nu circulă bine, iar băn-
cile de aici fac niște specule nerușinate cu leul. Predă, te rog, banii cumnatu-
meu, inginerului Dima, care mi-i va trimite cu vreunul dintre clujanii care
sunt de prezent în București. Pînă cînd circulația va fi mai bună, ridică
banii lunar cîte un împuternicit care pleacă de aici la București.
Toate cele bune ! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Aud că prin 1910—1912 a apărut o carte despre Harta României de
căpitan Pîrjolescu, care are la urmă un glosar de termeni geografici. Dacă
o cunoști și crezi că e utilizabilă pentru terminilogia geografică la Dicționar,
te rog trimite-mi-o.
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59278. S 1 (166)/D VII.
188
[Februarie 1920}
Iubite d[omnu]le Bianu.
Profit de plecarea colegului Duică la București, ca să-ți scriu în grabă
cîteva rînduri.
Am primit scrisorile și cărțile trimise și-ți mulțumesc. După o odihnă
binemeritată de o spătămînă, suntem iar în plină activitate. Eu lucrez din
580
răsputeri ca să termin discursul de recepție pe care sper să ți-1 pot trimite
în mart. Precum se întîmplă de atîtea ori, am început un lucru și va ieși
altul. Cred că titlul definitiv va fi Locul limbii române între limbile romanice,
căci ceea ce voiam să fac la început e o materie prea vastă pentru un discurs
academic.
îți mulțumesc că d-ta, care de la început m-ai sprijinit și căruia am să
mulțumesc intrarea mea în Academie, ai primit să faci răspunsul acestui
discurs.
Și mie mi-e dor să stăm odată în liniște de povești, căci atîtea sunt lucru-
rile pe care le vezi în jur și despre care ai vrea să vorbești cuiva de la care
te poți aștepta la un sfat cuminte 1 Pînă în mai nu cred însă că mă va duce
drumul la București.
Alătur chitanța pe fevruarie în forma cerută, plus chitanța lui Giuglea,
care a început luna asta, și o chitanță de la librar pentru 40 coroane.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 5927.
189
Bran, în ziua de Sf. Ilie, 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
Retrimit corecturile din urmă. Te rog să mi le mai trimiți și în revizie.
Mai ales fila dintîi are atîtea corecturi, încît rni-e teamă că se vor strecura
greșeli și dacă nu o voi revedea însumi. Se vede că tipografia nu are semnele a
(epsilon), n (n muiat) și l (l polonez) în cursiv, întrebuințate la transcrierea
vorbelor albaneze. Ar trebui turnate, căci într-o publicație academică nu
face să ne abatem, din cauze tipografice, de la transcrierea obicinuită.
Aș vrea să trimit discursul și la filologii străini, cu care aș dori să reiau
legăturile întrerupte de la 1914 încoace. Spre acest scop mi-ar trebui mai
multe exemplare. S-ar putea să capăt vreo 80? 1
La Bran e frumos. Liniște, depărtare de orice preocupări ale omului,
odihnă. Voi sta și luna august, ca să mă întorc pe la începutul lui septemvrie
cu puteri noi la Cluj.
Toate cele bune! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Corespondență neclasată.
1 Notație marginală: „3 mai 1920. -S-au mai trimis 100 (una sută) exemplare.
I. BianuA
190
Cluj, 15 sept. 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
De trei zile sunt iar la Cluj, după două luni petrecute în odihnă și vreme
frumoasă la Bran. în ziua plecării din Bran am primit corectura ultimelor
două coaie de tipar din discursul de recepție, pe care l-am revăzut la Brașov,
de unde le-am și expediat recomandat. Pînă acum desigur au sosit la des-
tinație.
Alătur chitanțele pe lunile de vară pentru Dicționar, la care, începînd
de astăzi, ne-am pus din nou pe lucru.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59279. S 1 (167)/D VII.
191
14 oct. 1920
Iubite coleg,
După poștala d-tale din 17 sept, am așteptat mereu corectura acelor
pagine din Discursul de recepție de care îmi scriai probabil că va trebui refă-
cută. Nevenind pînă azi, se pare că nu mai e nevoie să o fac și aștept cu dor
exemplarele tipărite din discurs.
Pe aici ne luptăm cu aceleași greutăți — doar că, din cauza culegătorilor
străini și a scumpetei și mai mari ele sunt îndoite — tipografice, încît nu
știu zău dacă într-un viitor apropiat nu va trebui să renunțăm cu totul să
mai publicăm vreo lucrare științifică.
De Dicționar cred că deocamdată nici vorbă nu poate fi să începem
cu tipăritul. Aceasta nu ne împiedecă ca să lucrăm înainte la redactarea lui
și să pregătim materialul pe cînd vremile vor fi mai bune.
Aici lucrează bine și conștiincios Lacea, Capidan și Drăgan. Giuglea
ne-a părăsit anul ăsta, plecînd alaltăieri în Italia, la Bartoli, ca să prepare
lucrarea de habilitare. La anul va reveni cu puteri noi și pregătit și mai bine.
Nici Procopovici, care abia acum a scăpat de examenul de habilitare, nu s-a
apucat încă de lucru. La 24 oct. voi fi la Cernăuți la serbările inaugurale și
atunci îl voi convinge să înceapă și el lucrul. Ionică Rădulescu nu dă nici
un semn de viață. Cum activitatea lui are importanță mai mare cînd lucrarea
se tipărește, putem să ne dispensăm deocamdată de colaborarea lui, făcînd
economii în bugetul Dicționarului. Bietul Bogrea e încă tot bolnav în spital,
ivindu-se complicații (o tromboză) după operația ce i s-a făcut, care-1 vor
ținea în spital poate luni de zile.
Astfel Dicționarul merge deocamdată fără aportul mărit pe care aș fi
dorit să îl dau — precum dovedește și chitanța alăturată.
582
îi scrisesem prin Lacea lui Ionică Rădulescu să scoată de la tipografie
toate șpalturile culese, dar netipărite încă în coală, care rămăseseră în 1914
acolo. N-am nici un răspuns. Te rog fă d-ta o scrisoare către Rădulescu din
partea Academiei, ca să nu se piardă acest prețios material, al cărui manu-
scris nu mai e complet.
Pe aici am avut, după odihna din Bran, ceva mai mult de lucru cu pre-
darea rectorului urmașului meu și cu facerea raportului despre activitatea
din anul trecut. Acum mai am să merg la Cernăuți, unde voi prezida adu-
narea extraordinară a Asociației profesorilor universitari. La începutul lunii
viitoare sper să fiu scăpat de toate aceste îndatoriri răpitoare de timp și să
mă dedic cu totul Dicționarului și lucrărilor mele.
Dacă ai putea să mă dispensezi și anul ăsta de raport pentru Academie
ți-aș fi foarte recunoscător. Voiesc și așa să fac propunerea ca să premiez
pe Blaga și poate și pe Nichifor Crainic și va trebui să fac pînă în decem-
vrie rapoartele despre volumele lor.
Dorindu-ți toate cele bune, sunt al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.B., Coresp. inv. 59280. S 1 (168)/D VII.
192
Cluj, 14 XI 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am primit cele 100 de exemplare din discurs, pe care le vom expedia
azi — duminică — prin poștă, sperînd să reiau prin ele legăturile cu mulții
prieteni din străinătate. Ăm primit și manuscriptul. Iți mulțumesc pentru
trimiterea lor și pentru frumoasul și caldul d-tale răspuns, pe care, cetindu-1
acuma singur, am simțit din el și nota de caldă prietenie, ce-mi face atît de
bine.
Nici pe la noi nu merg toate lucrurile bine, deși ar putea merge mai bine.
Cu toate acestea, eu îmi păstrez optimismul care în anii din urmă mi-a ajutat
să trec prin atîtea ceasuri grele și caut să deslușesc, dintre relele pe care le
vedem, partea bună, mai ascunsă, dar existentă, pe care generațiile viitoare
vor vedea-o mai deslușit în prefacerile la care asistăm. Aceasta o pot face
cu atîta mai ușor că pot rezista la toate tentațiile sirenelor care cearcă să
mă atragă în valurile politicei de fiecare zi. Mi-am dorit prea mult ca să ajung
iară printre fișele și cărțile mele, în odaia de lucru statornic, încît să schimb
mulțumirea de a munci cu plăcerea îndoielnică de a însemna ceva în politică.
Și iată că încetul cu încetul se înjgheabă iară cîte ceva și se leagă iară
nodul, unde fusese rupt brusc la 1914. Capidan, Lacea — statornicii, har-
nicii și modeștii colaboratori — vin regulat și-și fac porția de „Dicționar“,
și ca al treilea vine Drăganu, foarte conștiincios și din ce în ce mai pasionat
pentru lucru. Am știut eu de ce țineam să am pe colaboratori la mine! Tre-
buie din cînd în cînd, cînd alte lucrări mai variate, și uneori mai bănoase,
i-ar tenta, să-i întăresc în suflet și să nu-i las să șovăie. Cu colaboratorii externi
583
am mai puțin noroc. Ionică e pe jumătate pierdut pentru Dicționar, dacă
n-om începe să tipărim în curînd, iar Procopovici prea ocupat cu cursurile
pe care trebuie să și le prepare din nou, încît îi va trebui o sforțare ca să reia
lucrul.
Alt lucru bun ce se face fără zgomot sunt lucrările Muzeului limbei
române. în fiecare luni ținem ședințe cu comunicări și discuții foarte inte-
resante. Rezultatul lor se va vedea în curînd într-o publicație, care va aduce
multe lucruri noi și folositoare și din care 5 coaie sunt tipărite. Dacă cumva
dai, prin Biblioteca Academiei, de dublete de cărți privitoare la limba, fol-
clorul și istoria literaturei noastre, precum și tipărituri vechi, ai face o faptă
bună să mi le trimiți la Muzeu, a cărui bibliotecă se înjgheabă greu, dar care
are totuși o mulțime de lucruri frumoase și pînă acum. Nu știu dacă la Aca-
demie aveți și dublete de reviste sau numeri izolați. Eu am cîțiva ani din
unele reviste’în care îmi lipsesc numeri și mi le-aș completa bucuros.
Dorindu-ți toate cele bune, cu sărutări de mîni d-nei Bianu, sunt al
d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59281. Si (169)/D VII.
193
Cluj, 3 XII 1920
Iubite d[omnu]le Bianu,
Am început să primesc scrisori de la vechii prieteni și colegi din Apus
cărora le-am trimis discursul meu de recepție. Meyer-Ltibke îmi scrie din
Bonn ca a înființat acolo un institut mare de romanistică „romanischer
Arslomderinstitut“. Cu Italia a luat legăturile, cu Anglia ele încep să se
lege, Franța nu vrea să audă nimic de ele. în semestrul acesta face un curs
de limba română pentru începători, la care are 7 auditori. Ar vrea să ceară
publicațiile Academiei pentru acest institut. Citez textual — pentru d-ta —
din scrisoarea lui:
„Wie steht es mit der Stimmung in der rumănischen Akademie? Da
ich lăngst nichts mehr bekomen habe, vermute ich, dass ich aus der Liste
der Mitglieder gestrichen bin. Doch handelt es sich dabei nicht um mich
sondern um ein Institut. Wiirde eine Bitte um Zusendung der Akademie-
schriften Aussicht auf Erfolg haben, oder setzt man sich einer Ablehnung
aus ... Sie Konnen das Wohl beurteilen und werden Ihren einstigen Lehrer
nicht einer krănkung aussetzen“ L
I-am răspuns că Academia noastră e fericită a-1 număra între membrii
ei și nici nu s-a gîndit să-1 șteargă. I-am explicat de ce nu s-a trimis în timpul
din urmă publicații și i-am spus că probabil că momentan nu va fi posibil
să se expedieze cărți mai mult. Cît despre cererea publicațiilor, Lam rugat
să aștepte ca să întreb mai întîi dacă i se pot trimite.
O fac acum și te rog să-mi scrii să facă cererea sau nu. Eu cred că publi-
cațiile secției noastre și a celei istorice e bine să i se trimeată.
584
Bătrînul Schuchardt îmi scrie că rectorul din Graz a șters titlurile pro-
fesorilor (în funcție și pensionați), întrucît ele au fost date de vreo țară fostă
inamică, deci și titlul de membru al A.R. Schuchardt a protestat și acum i
se cere dovada: „Es gebe nur Zwei Wege einzuschlagen Indemnitat oder
Restitutio in integru ohne weiteres. Man konnte sich hochstens darauf berufen,
dass man in der Mitglie-dernverzeichnissen der Akademie fortgefiihrt wurde;
daruber kdnne man sich aber eben, ăusseren Umstănden halber nicht ver-
gewisser? 2
Mă roagă apoi pe mine (die erste Schwalbe aus Rumănien hofftentlich
bleibt sie nicht die einzige)3 să-1 informez.
Scrie-mi te rog dacă se poate oficial — și despre Meyer-Ltibke și despre
Schuchardt că sunt mai departe membri și n-au încetat să fie sau trimite-mi
listele membrilor, tipărite în rapoartele anuale, ca să li le trimit.
Ieri a venit din Italia noul nostru lector. Povestește de stările tulburi
de acolo, care par că se cam aseamănă cu ale noastre. Războiul a secerat
între filologii lor pe cei mai de seamă. Zilele trecute a murit și Salviani. Mi-a
adus de la Bartoli un material prețios despre istroromâni. Pe acesta l-aș
prelucra și l-aș îngloba la studiul meu, lucrat în timpul războiului. Pe acesta
voiam să-1 public în Biblioteca Muzeului limbei române, dar referințele tipo-
grafice de aici sunt atît de mizerabile și de scumpe, încît abia de acum într-un
an aș putea să încep «publicația acestui studiu care va cuprinde vreo 20 coaie
de tipar. Astfel nu-mi vine să mă apuc de el și să lucrez la forma lui defi-
nitivă, care mi-ar cere vreo 2—3 luni de muncă. Sunt șanse să se publice mai
devreme la Academie? In cazul acesta l-aș da gata la primăvară.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59282.
[Traducere]
1	Care este atmosfera la Academia română? Deoarece de mult nu am mai primit
nimic, presupun că sînt șters de pe lista membrilor săi. Totuși, acum nu este vorba despre
mine, ci despre un institut. Rugămintea pentru trimiterea publicațiilor Academiei ar avea
șanse de succes sau mă expun unei respingeri ... Dumneavoastră puteți mai bine aprecia
aceasta și nu veți expune pe singurul dumneavoastră profesor unei ofense.
2	Există doar două căi pe care se poate merge: Indemnitate sau Restitutio in integru
fără larmă. S-ar putea cel mult referi că s-a înpotmolit în tabelele membrilor Academiei,
despre aceasta însă nu te poți desigur convinge, datorită factorilor externi.
3	(prima rîndunică în România, să sperăm că nu va fi singura).
194
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	23 XII 1920
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite colega,
Friedwagner 1 îmi scrie că Voevidca 2 din Bucovina n-are nici un drept
să ofere spre vînzare colecția de cîntece populare din Bucovina, pe care a
făcut-o cu banii lui Friedwagner. A fost bine că astă-vară n-a cumpărat-o
585
Academia. Cred că Friedwagner tot Academiei o va oferi, că altundeva n-are
unde s-o publice.
Am fost două săptămîni bolnav în pat cu o bronșită, după care va trebui
să mă mai păzesc cîtva timp.
Procopovici îmi scrie că de la 1 ianuarie se va apuca de Dicționar.
Sărbători fericite! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Pînă cînd am vreme să trimit recomandarea Poeziilor lui Blaga și la
care premiu ?
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59283. S 1 (171)/D. VII.
1	Matthîas Friedwagner, filolog și romanist german, de la 1900 profesor de filolo-
gie romanică la Universitatea din Cernăuți, iar din 1911, profesor la Academia de științe
sociale și de comerț din Frankfurt pe Main. Din mai 1911, membru corespondent al Aca-
demiei Române.
2	Alexandru Voevidca (n. la 1862 în Bucovina — m. 1931), muzician și învățător,
director al Societății filarmonice din Cernăuți. în 1907 prof. Friedwagner îi solicită cola-
borarea pentru notarea cîntecelor populare românești. Activitatea sa de culegător se des-
fășoară cu deosebire între 1907—1924, timp în care a notat peste 300 de cîntece.
195
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	29 III 1921
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Acu cîteva zile am trimis pe adresa d-tale patru exemplare din Istoria
literaturii mele, unul pentru d-ta, unul pentru Academie și cîte unul pentru
Nistor și Pârvan. Te rog să le dai destinației.
Am o rugare. Aud că pe la București se fac niște încercări ca să mi-1
ducă pe Capidan în Macedonia înapoi, ca să ajungă altul aici. Pentru Dic-
ționarul nostru aceasta ar fi o lovitură strașnică, căci acu el a rămas în spatele
lui și a lui Lacea, Drăgan fiind bolnăvicios, Procopovici prea ocupat cu
cursurile lui, iar Ionică fiind — Ionică. Te rog foarte mult să pui o vorbă la
minister — am scris azi și eu lui Popa Liseanu în chestia aceasta, ca să-i
dea lui Capidan bună pace și să-1 lase aici, unde are un mediu științific potri-
vit și unde face ispravă bună!
Mă gîndesc adesea la premiul pentru care am să fac dările de seamă.
La cel mare mi se pare că nu merită să-1 capete nici unul. La cel mic prea
mulți: Sandu-Aldea, Blaga, Rebreanu și chiar Morariu și Beza. Ce vom face?
Nu crezi că Lam putea trece pe Sandu-Aldea la cel mare, încoronîndu-i întreaga
operă literară? în cazul acesta i-aș face raportul în sensul acesta. Cu ceilalți
va fi însă tot greu dacă nu mai putem trece pe vreunul din ei la alt premiu.
586
Anul acesta voi veni la Academie abia la sfîrșitul lui mai, căci am de
lucru cu cursurile mici. Cum în semestrul trecut am avut concediu, în semes-
trul acesta am anunțat dublul de ore și între ele și un curs de lingvistică
generală pe care nu-1 pot termina decît stînd toată luna mai aici.
Toate cele bune I Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59285. S 1 (173)/D VII.
196
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	3 7K ^27
23	Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți mulțumesc pentru scrisoarea entuziastului Benevot pe care ți-o
înapoiez. Cînd voi primi exemplarele de Istoria literaturii, pe care mi le-a
făgăduit editorul, îi voi trimite și lui unul.
îți mulțumesc de asemenea că m-ai făcut atent asupra greșelii boacăne
cu Cetatea Iliii, care m-a mîhnit mult, și pe care voi cerca s-o îndrept în exem-
plarele nepuse încă în circulație. Legendele de la clișeele din urmă s-au
pierdut în 1914 și s-au făcut la repezeală, iar eu la corectură n-am observat
greșeala.
De cîtva timp sunt într-o continuă fierbere ... lingvistică. Orele multe
de singurătate din cursul războiului m-au făcut să mă gîndesc mai temeinic
la meseria noastră de filologi și asupra părții filozofice a limbei. Acum, făcînd
un curs de lingvistică generală la Universitate, mi se lămuresc aceste idei
și cred că voi putea în curînd să arăt greșelile școalei neogramaticale și să
explic altfel decît s-a făcut pînă acuma multe chestiuni. Vremea, care în anii
de război îmi trecea prea încet, acum zboară prea repede...
Cu cele mai bune urări pentru sărbătorile sfintelor Paști care se apropie,
d-tale, doamnei și lui Alexandru.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59286. S 1 (174)/D VII.
197
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	7 IV 1921
23	Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am primit ultimile d-tale scrisori, împreună cu adresele oficiale. Voi
reprezenta Academia la Congresul societății Ocrotirea orfanilor de război
din 15 și 16 mai și voi căuta să fac și răspunsul la discursul de recepțiune al
lui Bogdan-Duică. Mi-este însă absolut cu neputință să pregătesc cuvîn-
587
tarea comemorativă pentru întîii membri ai Academiei. îmi pare nespus de
rău că nu mă pot achita de această frumoasă datorie și că astfel te împo-
vărez pe d-ta cu un lucru mai mult, dar mă mîngîi cu gîndul că o vei face
cu mult mai bine decît mine, căci pe d-ta te leagă amintiri personale de aproape
toți acei bărbați care pentru mine răsar abia în cadrul palid al istoriei litera-
turii. Afară de aceasta, d-ta ai darul neprețuit să găsești repede caracteri-
zarea cea mai potrivită, pe cînd eu devin din zi în zi tot mai greoi la scris
din cauza migălelii prea mari \
Rapoartele pentru premii încă nu le-am făcut și am grijă mare ca să
fiu gata la timp cu răspunsul lui Bogdan. Sper că pînă-ntr-o săptămînă rapoar-
tele de premii le voi trimite, răspunsul însă îl voi aduce cu mine abia cînd
voi veni, la începutul lui iunie. Zăbava asta nu e din vina mea, căci dacă
îl căpătăm mai din vreme îl și terminam mai repede.
Săptămînă ce vine e pierdută cu o mulțime de lucrări pe care încă nu
știu cum le voi birui: 8 ore de curs, 3 ședințe la Universitate, înlocuirea rec-
torului absent, sinodul episcopesc cu ședințe înainte de masă și după masă
și 24 de ore numai într-o zi.
Cursurile mă leagă de Cluj pînă la sfîrșitul lunii. Cum semestrul trecut
am avut concediu, semestrul acesta trebuie să-1 sfîrșesc omenește făcînd și
lecțiile nefăcute în semestrul trecut.
Cartea lui Caragiani am dat-o lui Capidan să o studieze. Este speciali-
tatea lui, și părerea lui va fi competentă. D-na Caragiani va trebui deci
să mai aștepte pînă i se va putea da răspunsul. Eu niciodată nu i-am spus
că aș vrea să cumpăr manuscrisul, ci am întrebat-o dacă Biblioteca — în care
presupuneam că se găsesc și manuscrise vechi — rămasă după colegul nostru,
este de vînzare.
Adrese oficiale nu mai fac, ci te rog să faci de scrisoarea asta între-
buințarea cuvenită!
Hristos a înviat 1
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59287. S 1 (175)/D VII.
1	Cuvîntul comemorativ rostit de loan Bianu a fost publicat în Analele Acad. Rom.
Mem. Secț. Lit., tom. XLI, sub titlul începătorii Academiei Române la 1866—1867.
198
15 mai 1921
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit rapoartele pentru premiare, ca să le citești în comisii dacă
acordarea premiilor se va face înainte de a sosi eu la București.
O clasare primo, secundo, terțio loco etc. e greu de făcut. Cred că mai
degrabă merită premiul dintre cei trei despre care am să raportez eu,
Sandu-Aldea, apoi Morariu și apoi Beza.
588
Dacă ar fi după mine, eu aș propune Academiei următoarele: marele
premiu Năsturel să se acorde ca și pînă acum din trei în trei ani. Dar să
se acorde întreg numai atunci cînd se va prezenta la el unul din scriitorii
noștri consacrați spre a fi premiat, cu ocazia prezentării ultimului volum,
pentru întreaga sa activitate anterioară. Dacă aceasta nu e cazul, să poată
fi și el împărțit între concurenții de la toate premiile anului respectiv. Atunci,
s-ar putea în anul acesta da premiul mic lui Sandu-Aldea, iar premiul mare
să să Împartă între Blaga, Rebreanu, Morariu, Beza și M. Codreanu.
Dacă acest lucru se poate și îl găsești bun, te rog împărtășește-1 colegilor.
Ți-am scris imediat după primirea scrisorii trecute că nu pot să pre-
gătesc conferința despre întîii membri numiți ai Academiei. Regret că timpul
și oboseala anului trecut mă opresc s-o fac.
De mine mă pun pe lucru ca să pregătesc răspunsul la discursul lui
Duică, în care aș vrea să prind, dar mi-e teamă că n-oi izbuti, în cîteva
linii personalitatea lui Titu Maiorescu.
La Academie cred că voi sosi în 30 sau 31 mai.
La revedere 1
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59288. S 1 (176)/D VIL
199
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	23 A 1921
23 str. Elisabcta, Cluj
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Ultima d-tale scrisoare m-a umplut de bucurie. Mai întîi pentru veștile
bune ce mi le dai despre isprăvile pe care le-a făcut tînărul Cheresteșiu
pentru Biblioteca noastră și apoi pentru voia bună cu care a fost scrisă:
așa e domnul Bianu al nostru! Întîi se codește puțin, apoi dă cu amîndouă
mînile și la urmă e plin de bucurie că a putut face o faptă bună. Să mi-1
trăiască Dumnezeu 1 Asta e ce țineam să-ți spun personal, în afară de adresa
oficială pe care o va trimite Biblioteca.
Lui Pârvan i-am scris și eu, dar se vede că nu s-a întors încă, căci
n-am răspunsul lui. I-am pus la inimă chestia Dicționarului în dubla lui
calitate, de membru în delegațiune și de director al Institutului de editură.
Pînă la dezlegarea chestiunii noi pregătim materialul mai departe. Acum
ne pierdem vremea să reconstruim din fragmentele de tipărituri aflate la
Razidescu și din fișe cele două coaie de tipar pierdute. Oare acolo unde
se păstrează, la Academie, manuscrisul tipărit al Dicționarului nu se găsește
și bucata care cuprinde cuvintele de la CAPĂT (ultimul cuvînt din coala
In 6) înainte pînă la CARPIN? Grozav ne-ar ușura lucrul și am economisi
cîteva luni de muncă.
încă ceva. La 4 fevruarie 1922 împlinește Schuchardt 80 de ani. Eu
m-am adresat prietenilor mei cu întrebarea dacă nu i se pregătește cumva
589
vreo scriere jubilară la care aș fi dat bucuros și eu o contribuție. Se paje
însă că în Germania greutățile de tipar sunt foarte mari și numai în Elveția
se va face ceva. Aștept încă răspunsul de la Meyer-Liibke, care însă nu
prea e în termeni prietenești cu Schuchardt. Pentru toată eventualitatea,
eu am pregătit un studiu, pe care îl termin în zilele astea și care cred că
aduce cîteva lucruri noi, așa cum are să-i placă moșului de la Graz. Mă
gîndesc acuma dacă n-ar fi bine, în loc să-1 public în străinătate, să-1 tipărim
la Academie, arătînd astfel că și noi ne asociem la omagiul general către
octogenarul care e de mult membru nostru onorar. De aceea te rog să-mi
scrii dacă s-ar putea tipări acest studiu pe 2—3 coaie de tipar, format
Anale cu precădere, ca să fie gata pînă pe la mijlocul lui ianuarie, să poată
sosi la 4 fevruarie la Graz? în cazul acesta l-aș scrie românește și ți l-aș
putea trimite cît de curînd. 1
Ți-a spus ceva Andrei Bârseanu de descoperirea ce-a făcut-o ?$ Dacă
nu, eu nu vreau să trădez secretul, decît că a găsit cea dintîi carte tipărită
în românește. Am văzut-o și eu și nu încape nici o îndoială. îmi spunea
că vrea să facă o comunicare la Academie. Cum însă în același volum sunt
legate și cîteva manuscrise vechi și importante (în parte cu rotacisme),
mi-e teamă ca să nu îi trebuie vreme prea multă pînă ce-1 va studia, și
eventual comunicarea să vie . . . dtipă discursul de recepție. (Această rnica
răutate să rămînă între noi.) Cînd îl vei vedea dă-i zor și caută să cîștigi
pentru Academie volumul!3
Eu m-am întors numai ieri de la Congresul bisericesc din Sibiu. Mîne
încep cursurile la Universitate, unde avem bucuria de a vedea crescînd
numărul studenților și la Facultatea de litere. La Română s-au înscris peste
o sută; între ei întîii soli ai vremurilor ce vor să vie: cîțiva unguri.
Toate cele bune! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59289. Si (177)/D VII.
1	Marginal acestui paragraf: „da — da — da“.
2	Notație marginală: „Nu“.
3	Notație marginală: „negreșit".
200
Cluj, 7 XII 1921
Iubite d[omnu]le Bianu,
Trimit alăturat scrisoarea pentru Schuchardt, pe care vă rog s-o modi-
ficați dacă credeți de cuviință.
în ea am pomenit despre Necrologul Basarabiei, publicat în Neue Freie
Presse din 23 iulie 1878. Aici în Cluj n-am avut posibilitatea să controlez
articolul; dacă aveți N.F.P. la Academie te rog s-o faci d-ța; presupun
dealtfel că articolul lui Schuchardt va fi apărut și în vreuna din periodicele
noastre. Date fiind raporturile între Schuchardt și Hasdeu, nu mă îndoiesc
590
că acest necrolog era scris cu simpatii pentru noi. Totuși ar fi bine să-1
citească cineva înainte de a se pomeni de el în scrisoarea omagială.
Tipărirea lucrării a început și cred că pînă la Crăciun să fie gata.
Alătur și scrisoarea de mulțumită pentru cărțile trimise Seminarului
de limba română, precum și poștala prin care Asociațiunea mă înștiințează
despre trimiterea clișeelor.
Să nu te superi pe mine dacă mai alătur și o poștală a lui E. Gamill-
scheg, prof. la Univ. din Innsbruck, care cere un exemplar din Sufixele
lui Pascu. Te rog dispune să i se trimeată, căci G[amillscheg] e unul dintre
cei mai de seamă romaniști și un foarte bun cunoscător al limbei române,
despre care a scris cîteva lucrări frumoase.
Peste cîteva zile sper să-ți pot trimite Dacoromania, care îți va arăta
că la Clujul nostru se lucrează cu hărnicie și cu pricepere.
Toate cele bune! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59290. S 1 (178)/D VII.
201
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	24 T/Z 1921
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Te rog trimite-mi foaia de titlu pentru Din perspectiva Dicționarului,
care se tipărește ca omagiu lui Schuchardt, ca să fie în consonanță cu
restul publicațiilor Academiei.
Pe aici, departe de valurile politicei, ne vedem de carte și așteptăm
Crăciunul și Anul nou, ca să ne apucăm cu forțe noi de lucru. în chestia
Dicționarului s-a făcut vreo intervenție? N-ar fi potrivit ca să se ceară în
privința aceasta din partea președintelui nostru chiar o audiență la cel ce
e înaltul protector al lucrării?
Sărbători fericite!
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59291. S 1 (179)/D VII.
202
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
1 I 1922
Iubite domnule Bianu,
Întîia scrisoare cu data noului an, dumitale, cu cele mai bune urări.
Cum scrisorile noastre s-au încrucișat pe drum, reiau firul de la scri-
soarea d-tale penultimă.
591
Desigur că prezentarea adresei și a broșurei omagiale prin Zauner este
calea cea mai bună. Voi trimite deci imediat după tipărire — cel mai tîrziu
pînă la 15 ian. — cîteva exemplare (urmînd ca restul să vină pe poștă)
la adresa d-tale și te rog să trimiți prin Zauner (Graz, Rosenberggiistal 25)
adresa, exemplarul lui Schuchardt și pe al lui Zauner.
Pentru învălitoarea broșurei mi-am bătut mult capul cum s-o fac (și
te-am întrebat pe d-ta, ca unul cu mai multă experiență). Ca să punem
pe copertă „omagiu lui Schuchardt11 e prea pretențios pentru biata fascicolă
subțirică conținînd numai o singură contribuție a unui membru al Aca-
demiei. De aceea pe copertă și pag. 1 va fi:
Academia Română
DIN PERSPECTIVA DICȚIONARULUI
de
Sextil Pușcariu
Membru al Academiei Române
Cluj
Tipografia „Ardealul'4, Institut de arte grafice
1922
iar pag. 3 va cuprinde următoarea dedicație:
Lui Hugo Schuchardt
Octogenarul maestru al lingvisticei moderne
Cred că așa e mai simplu, nepretențios, și va face moșului Schuchardt
o bucurie mare.
Dacă crezi că pe învelitoare trebuie să se indice, la exemplarele ce se
vor pune în vînzare, ca toate publicațiile Academiei, și prețul, te rog scrie-mi.
Vor fi trei coaie de tipar.
îmi pare bine că Dacoromania noastră ți-a plăcut. Mă întrebi: cine se va
găsi s-o cumpere cu 150 lei? Pe aici, prin Ardeal, s-au și găsit cîțiva entu-
ziaști, care au moștenit de la părinți (înainte de a veni noi filologii cei noi
cu scoaterea filologiei din cadrul interesului obștesc și îngroparea ei în cer-
cetări de specialitate) cultul limbei și s-au grăbit s-o cumpere. Unul din
acești ardeleni ești chiar d-ta, care, dăruind exemplarul unui foarte bun
băiat, ne ceri altul, care ți se va trimite prin editor. D-ta încalțe nu ne vei
înjura nici cînd facem cercetări meticuloase filologice, ci te bucuri de nemai-
auzita colaborare frățească a atîția filologi, fără să se certe între sine.
Volumul II e gata de tipar. Tot atît de bogat și tot atît de scump. Pentru
acest copil al meu voi cerși pe la bogătași și sunt sigur că voi găsi pe unii
mai darnici decît Academia (care dac-ar fi avut de unde, ne-ar fi sprijinit
desigur bucuros). 1
Mai rău stăm cu Dicționarul. lartă-mă că ating iar chestiunea asta,
care ți-a dat atîta bătaie de cap pînă acuma: cum însă de treizeci de ani
și mai bine îți dai osteneală cu el, oricît de plictisit te-ai arăta față de
vecinicile dificultăți ce le întîmpină lucrarea, știu că nu te rabdă inima să
dezinteresezi de ea.
Mai întîi nu m-ai înțeles bine. Eu nu mă gîndeam ca președintele Aca-
demiei să ceară audiență la un fost ministru; cu atît mai puțin cu cît acesta
nici n-a crezut de bine să răspundă însuși la o scrisoare, la care un mai
592
mult simț de respect pentru știința românească parcă ar fi pretins două
rînduri de răspuns. Mă gîndeam la persoana celui ce patronează lucrarea,
m- s. regele, care nu știe în ce situație critică am ajuns și care, dacă ar ști,
desigur ar găsi ocazia să arate miniștrilor săi necesitatea de a nu lăsa să
înceteze o lucrare ca aceasta tocmai în epoca de glorie a istoriei noastre.
Sunt sigur că ungurii, statul învins și stors, vor continua să publice Dic-
ționarul lor . . .
Dacă n-aș fi fost totdeauna optimist în viață, n-aș fi făcut nici puțina
ispravă ce am putut săvîrși. Optimismul mi-1 păstrez și acuma, fiind sigur
că numai el va salva Dicționarul. Dacă Academia crede că nu e nevoie
sau nu e bine să se facă intervenția aceasta, o voi face-o eu la prima ocazie
favorabilă. Pînă atuncea vom face o pauză în lucrarea Dicționarului, sau,
mai bine zis, noi cei trei de-aici, vom continua, ca să nu pierdem exer-
cițiul, să lucrăm la el pe apucate, bineînțeles fără să cerem nici o remu-
nerație. Vom trimite chitanța pe noiembrie și decemvrie (căci în așteptarea
răspunsului noi am lucrat mai departe), iar de la ianuarie încolo voi trimite
numai chitanța unuia dintre ajutoare (un student sărac care trăiește din
cei 150 1. și care așează fișele după alfabet) și pentru cele 300 1., din care
acopăr cheltuielile de serviciu, iluminat și încălzit. Cîteva luni de odihnă
ne prind și nouă bine, căci mai avem și alte lucrări începute. După aceea
vom vedea dacă Dicționarul poate fi continuat așa cum se cade unei lucrări
de importanța lui sau dacă închidem dugheana definitiv.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59292. S 1 (180)/D VII.
1	Dacoromania, revistă de filologie, lingvistică și istorie literară, editată sub direc-
ția lui Sextil Pușcariu, s-a publicat ca buletin al Muzeului limbii române. De-a lungul
anilor (pînă în 1948), întrunind colaborarea filologilor români și străini, au apărut 13
volume, fiecare cuprinzînd aproape 1000 pagini. în 1926 a primit premiul Societății de
lingvistică din Paris, ca cea mai bogată publicație de limbă romanică. Sextil Pușcariu
a susținut în această revistă două rubrici permanente: „Din perspectiva dicționarului44
și „Pe marginea cărților44.
203
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	I Î922
23	Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Stimate domnule coleg,
Adresa tipografiei în care s-a tipărit broșura Din perspectiva Dicțio-
narului este „Ardealul^, Cluj, Strada Memorandului 22. Pentru reclamațiile
ce aveți de făcut vă rog a vă adresa de-a dreptul acelei tipografii, eu
neavînd din partea Academiei decît însărcinarea de a căuta pentru tipărirea
broșurei numite o tipografie în Cluj, care să-și ia angajamentul a o executa
în termenul fixat. De preț n-am vorbit cu tipografia, fiind sigur că ea va
593
socoti prețurile obișnuite în Cluj, cerînd numai ca, între cele 1000 exem-
plare, una sută să fie tipărită pe hîrtie „cromo“, precum îmi exprimasem
dorința în cererea făcută Academiei.	*
îmi permit totuși observația că scriind tipografiei să nu mai pomeniți
de această lucrare ca de un extras din Dacoromania, căci la tipografie se
știe că cele două lucrări nu au comun decît titlul și s-ar putea crede că la
Academie lucrările unui coleg nu sunt văzute de ceilalți colegi sau chiar
că un coleg ar putea fi bănuit de altul că își republică lucrările pe cheltu-
iala Academiei.
Dacă totuși socotiți că însărcinarea ce am avut-o din partea Academiei
am îndeplinit-o în dauna instituției, vă rog să cetiți înaintea Delegațiunei
această scrisoare a mea, împreună cu declarațiunea că sunt gata a plăti
din punga mea orice pagubă ce am făcut Academiei, precum și cele 100
exemplare pe care le-am oprit eu (35 pe „cromo“ 75 pe „velină4') și le-am
trimis de aici revistelor de specialitate și prietenilor din străinătate.
Cu deosebită stimă,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59293. S 1 (181 )/D VII.
204
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	U 1922
23	Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Scrisoarea d-tale din urmă a sosit prea tîrziu ca să se mai poată
modifica titlul cărții, tipărită deja. Numai pe exemplarul legat, care i se va
trimite lui Schuchardt s-a pus „Academia Română, lui Hugo Schuchardt
4 fevruarie 192244. Acest exemplar va fi gata mîne, legat de legatarul Biblio-
tecii Universității — cred că va fi frumos -- și ți-1 trimit prin Giuglea,
împreună cu 20 ex. din cartea tipărită. Restul va veni pe poștă. 100 ex.
s-au tipărit pe hîrtie cromo. Pentru mine opresc 25 ex. din acestea și 35
din cele pe hîrtie velină.
De la filologii din străinătate primesc zilnic scrisori de felicitare pentru
Dacoromania care le-am trimis-o. Mai bine mi-a plăcut observarea prof.
E. Richter din Viena: „Wie fleissig arbeiten Sie und welch gutes wissen-
schaftliches Leben entfalten Sie in Klausenburg, das sich vorhen geriss nie
so ivas hat traumen lassen^ V Aceasta am voit mai ales s-o arăt străinătății:
venind noi la Cluj, în locul ungurilor, n-am coborît — precum pretind ungurii
prin propaganda lor —, ci am ridicat nivelul științific al Universității. Dealtfel
acest lucru îl recunosc și ei. însuși Apathy aud că a scris zilele acestea
un articol, într-o gazetă ungurească, în care arătînd ceea ce ministerul
594
din Budapesta nu face pentru Universitatea din Seghedin, aduce ca exemplu
'Universitatea din Cluj, care în doi ani și jumătate s-a ridicat cu mult peste
ceea ce a fost sub unguri.
. Astfel de lucruri îți prind bine, căci vezi că munca și sforțările con-
tinue nu rămîn nerecunoscute.
Al dumitale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Dacă se poate nu mă încărcați prea tare cu raporturi pentru cărți
de premiat la Academie, ca să ajung să-mi termen pînă în mai o mare
lucrare despre istroromâni, la care lucrez de mulți ani și care cred că va
ieși un lucru bun. Nu s-ar putea trimite mai multe cărți pentru raport
membrilor corespondenți, precum Bănescu, Procopovici etc.?
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59294. S 1 (182)/D VII.
[Traducere]
1	Cît de sîrguincios lucrați și ce viață științifică desfășurați la Cluj, aceasta mai de
mult cu siguranță nu s-a putut nici măcar visa.
205
Cluj, 17 I 1922
Iubite domnule Bianu,
îți înapoiez adresa Ministerului Instrucțiunii cu „văzut“. Planul pe care
l-am făcut pentru reorganizarea Dicționarului (și l-am expus în scrisoarea
adresată lui Titulescu) 1 cuprinde elementele necesare pentru o dezvoltare
mai mare și o grăbire a lucrării. Economii se pot face dacă reducem numărul
colaboratorilor prevăzuți, și scădem remunerațiile traducătorului francez,
a controlorului citațiunilor și a corectorului, care aveau rostul să-1 desărcineze
pe Ionică Rădulescu de munca lui, dacă va avea să lucreze cu ambele
echipe, ceea ce ar reduce cheltuielile cu vreo 40.000 1. anual.
Aștept rezolvarea crizei. Dacă rămîne dl. Mironescu la Instrucție, îi
voi scrie și personal.
Prin Giuglea ți-am trimis exemplarul Schuchardt și 20 ex. din lucrare.
Tipografia va trimite restul pe poștă.
Al d-tale devotat,
Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59295. S 1 (183)/D VII.
1	Se referă la următoarea scrisoare adresată în 2 noiembrie 1921 lui N. Titulescu,
ministru de finanțe în cabinetul Averescu:
Domnule Ministru,
Am prea mare respect de timpul d[omniei]voastre, încît să vă scriu o scrisoare lungă.
E vorba de Dicționarul limbii române, cu a cărui redactare sînt însărcinat de Aca-
demia Română. Bugetul acestei instituțiuni — bogată înainte de război, săracă astăzi —
nu mai suportă cheltuielile lui. De aceea acum, după ce a patra parte este gata tipă-
rită (peste 1000 de pagini, format mare), după ce cu mari greutăți am învins toate piedi-
595
cile începutului, am strîns întreg materialul și am izbutit să formez două echipe de
colaboratori, lucrarea patronată de m.s. regele va trebui să înceteze. Tocmai în momen-
tul cînd țara veche, dar mai ales provinciile noi, au mai mare nevoie de opera care să le
arate bogăția limbii noastre. Un pod peste o apă, un tunel prin munți, care vor costa
multe milioane, nu vor fi în stare să lege mai trainic ținuturile românești unul cu altul
decît limba, care ne-a legat și în trecut.
Trei din colaboratori m-au părăsit, iar ceilalți trei rămași credincioși, mi-au dat
ieri un ultimatum: sau mărirea remunerației sau încetarea lucrului. Pînă acum i-am ținut
cu vorba însuflețitoare; de acum nu le mai pot cere acestor oameni săraci, care tră-
iesc din leafa lor de profesori, să renunțe la orice posibilitate de cîștig spre a lucra trei
ore pe zi la Dicționar pentru suma de 450 lei lunar, cît le dă Academia. Culegătorul
tipograf cîștigă întreit culegînd manuscrisul lor; editorii le oferă zeci de mii de lei ca
să scrie cărți didactice; pentru o oră pe săptămînă la o școală medie, statul le dă
100 1, iar gazetele plătesc cîte 150—200 1. un articol de jurnal.
Fără să aștept intervenția oficială a Academiei, m-am gîndit să mă adresez direct
d-voastră, fiind sigur că dacă statul poate da un ajutor, o veți face d-voastră, fără să
am nevoie să pledez mult pentru o cauză care vorbește singură.
Dicționarul limbii române nu se poate termina decît prin munca unită a cîtorva
colaboratori care își pierd toată vremea și toată energia în serviciul lui. O muncă între-
ruptă— o oră azi, alta poimîine — nu duce la nici un rezultat; aparatul trebuie să func
ționeze fără piedici, zi cu zi, bine organizat. Spre a cere această muncă continuă și isto-
vitoare de la colaboratori, am nevoie să-i plătesc astfel încît să-i pun la adăpostul grijei
de mine (pe care azi orice funcționar, fără venite laterale, o are). Dicționarul englez de la
Oxford plătește, — nu celor trei directori, ci „asistenților44, colaboratorilor, cu mult mai
numeroși, cîte 250 £. Traduși în moneda noastră acești bani dau sume fabuloase.
Fără a face comparație cu alte țări și avînd cel mai scrupulos sentiment pentru eco-
nomisirea banului public, cred că suma minimă pusă la dispoziția Academiei, pentru redac-
tarea Dicționarului, din partea statului, ar trebui să fie 180.000 1. anual, repartizați astfel:
1	director (lucrînd simultan cu ambele echipe
de colaboratori) ................................... gratificație lunară
6	colaboratori a 1500 ...................................... „	„
1	colaționator (pentru citații).............................. „	„
1	corector al tipăriturilor ................................ „	„
1	revizuitor al traducerii franceze ........................ „	„
2	ajutoare (pentru extragerea fișelor și aranjarea
lor după alfabet) a 500 1 ................................... „	„
Material (de scris) și Bibliotecă specială ................ lunar
2500
9000
750
750
500
1000
500
Total lunar
15.000 1
Vă rog să credeți, domnule ministru, că cel ce iscălește aceste rînduri încă nu s-a
adresat niciodată în viața lui Ministerului de Finanțe cu cerere; dacă se vede nevoit s-o
facă de astă-dată e pentru că ar fi păcat ca în România nouă să nu se poată isprăvi
opera începută cu atît entuziasm în România veche și primită cu laude unanime de
întreaga străinătate; — și pentru că adresîndu-mă d-voastră personal, am conștiința
că voi fi înțeles.
S. Pușcariu
(Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17, 1912—1916, 1919—1926, f. 223—224).
596
206
muzeul LIMBEI ROMÂNE	29 I 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Mulțumesc pentru frumoasa și atît de utila culegere de Pagini de veche
scriere românească și te rog să exprimi această mulțumită a mea și dis-
tinsului d-tale elev și colaborator, dl. Cartojan. Unde se găsește de cumpărat
și cu ce preț (pe la Cluj n-a sosit încă) cartea, căci aș~ vrea să comand
imediat 10 ex. pentru Seminar și unul pentru Muzeu. în anul viitor voi
face după ea exerciții de seminar.
în privința Dicționarului vom vorbi cînd voi veni la București, căci
văd că din scrisori nu m-ai înțeles bine. Voiam să vin chiar zilele viitoare,
dar mi-e teamă de frig și de gripă, care pe aici bîntuie cu furie și care
a culcat la pat pe toți ai mei.
Din perspectiva Dicționarului e un titlu colectiv pentru o serie de
studii pe care am de gînd să le scriu și din care primul a apărut în Daco-
romania, al doilea —altul — a fost dedicat lui Schuchardt, iar al treilea se
tipărește acum pentru Dacoromania, II.
Cu cele mai bune salutări colegiale,
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibl^Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59296. S 1 (184)/D VII.
207
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	26 II 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Stimate domnule Bianu,
De la Graz n-am primit nici eu pînă acum nimic. îmi închipui însă că
moșul Schuchardt va fi avînd să răspundă în multe părți și nu se mulțu-
mește să facă un răspuns banal; cît despre Zauner, el totdeauna a fost
cam războinic cu răspunsurile. în schimb, am primit din Bonn și Innsbruck
scrisori în termeni elogioși pentru lucrare.
Întrebînd la Tipografia Ardealul, mi s-a răspuns că tipăriturile au fost
expediate la București în 12 fevruarie. Cauza întîrzierii a fost că la Cluj
nu se găsesc momentan hîrtiile care însoțesc astfel de trimiteri.
La administrația Universității dădusem ordin încă la începutul lunii
să se trimită în contul „Seminarului^ 150 lei pentru cele 10 exemplare din
Pagini de veche scriere românească. Funcționarul, uituc, n-a trimis însă paralele
decît ieri, după ce am reclamat din nou.
Săptămînile din urmă au fost cu mari griji, fiul meu a fost operat
de apendicită. Operația a ieșit bine, dar felul fulgerător al boalei, trans-
597
portul bolnavului la clinică în miezul nopții, cu temerea de a nu ajunge
prea târziu — dacă operația ar fi întîrziat un ceas, se isca o perforare a
apendicelui — și toate cele ce se țin de o astfel de boală, m-au cam sleit
din puteri.
După ce valurile zbuciumate ale politicei se vor mai liniști, cred că
am să-mi fac și eu pe o zi, două un drum la București.
Al d-tale devotat coleg,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 235.
208
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	[înainte de 26 aprilie]1 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mulțumesc pentru cărțile trimise, care de astă-dată au sosit și pe care
le voi împărți mîne, la ședința Muzeului, celor în drept să le primească.
Sîmbătă viitoare, în ziua de Sf. Gheorghe, vom avea aici la Cluj o mare
serbare în cinstea lui Gheorghe Dima, care împlinește 40 de ani de acti-
vitate ca profesor de muzică. Cum Dima e membru onorar al Academiei
Române, m-am gîndit să caut prilejul potrivit ca să-i aduc omagiile acestei
instituțiuni, asociindu-mi și pe Lupaș și Racoviță, dacă se poate, sau dînd
chiar unuia din ei prilejul să vorbească (Al. Lăpedatu e la Genova, Vîlsan
la Paris). Cred că Academia e învoită, și numai în caz că ideea aceasta
nu trebuie înfăptuită te rog să-mi telegrafiezi. 2
Pe aici au început căldurile, și verdeața copacilor și a cîmpurilor te face
uneori s-o iai razna uitînd filologia.
La ședințele Academiei anul acesta voi veni numai la sfîrșitul lui mai,
căci mi-e peste putință să întrerup lucrările timp de 4 săptămîni. Cum la
1 iunie terminăm și cursurile Universitare, voi putea pleca fără să piardă
elevii nimic.
D. I. Negruzzi îmi făgăduise că îmi va lăsa la Academie un exemplar
din Amintiri. Dacă a făcut-o te rog dă ordin să mi se trimeată cu poșta,
împreună cu voi. X din Acte și documente de Sturdza-Skupiewski, care-mi
lipsește. 3
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59298. S 1 (186)/D VII.
1	Deși S. Pușcariu a notat data de 30 V 1922, conținutul scrisorii o infirmă. Am
preferat deci s-o aproximăm mai aproape de datele textului.
2	Notație marginală: „Da foarte bine!“
3	Pe scrisoare I. Bianu notează: Răspfuns], 2.V.1922“.
598
209
muzeul limbei ROMÂNE	10 V 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite d[omnu]le Bianu,
Mulțumesc de noul termen (atirnamentul) pentru Suplimentul Dicțio-
narului. El e într-adevăr interesant ca exemplu de formațiuni spontane,
ce îmbogățesc limba necontenit, și îl voi utiliza într-o lucrare în care mă
ocup cu aceste lucruri.
Pachetul cu cărțile a sosit, dar din el lipsea Amintirile d-lui Negruzzi.
Se vede că într-adevăr a fost scos din pachet, deși pe dinafară nu se cunoștea
să fi fost desfăcut. Regret acest lucru pentru dedicația autorului Ia care aș
fi ținut mult.
Alătur un scurt raport despre serbările Dima și discursul ce am ținut
în numele Academiei.
Am fost propus de Universitate să fac parte din Gomisiunea ce va studia
reforma învățămîntului superior și care se va întruni la București după
15 mai. E deci posibil ca să vin la ședințele Academiei înainte de 1 iunie.
La revedere, în curînd. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59297. SI (185)/D VII.
210
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	28 VI 1922
23 Strada Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
înainte de a pleca la Bran îți trimit chitanțele pentru Dicționar, cea
— redusă — pe mai, și cele în conformitate cu noile hotărîri, pe iunie și
iulie. Cred că pînă acum Delegațiunea va fi aprobat bugetul ce ți l-am
lăsat prin Nistor în ziua plecării mele precipitate. Toată luna iunie am
lucrat — cam obosiți toți — dar în fiecare zi. în iulie și august vor continua
să lucreze cei ce rămîn aici; eu îmi iau vacanțe, căci odihna îmi e absolut
necesară. Pentru ca să putem face față cheltuielilor împreunate cu plecarea
la țară, am trimis, ca în anii trecuți, și chitanța pe iulie, rămînînd ca pe
cea pe august s-o trimitem împreună cu cea de septemvrie.
Paralele te rog să-i spui d-lui Grecescu să le trimeată pe adresa: C. Lacea,
Cluj, str. luliu Maniu 6, care le va trimite sau da la toți.
Probabil că scrisoarea mea te va găsi în preajma plecării la Predeal.
De aceea o încarc cu cele mai bune urări pentru vară, dorindu-ți cît mai
puțină ploaie și cît mai multă bucurie.
Al d-tale devotat,
Pușcariu
Arhioa Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 242.
599
211
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	20 oct. 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Iți înapoiez scrisoarea d-lui Palmieri, căruia îi voi scrie chiar azi că
i-am trimis în schimbul revistei L'Europe orientale un exemplar din Daco-
romania în 19 mai 1922. Se vede că s-a pierdut pe drum.
Karl Jaberg, profesor de limbile romanice în Berna (Schânzlistrasse 57),
pe care l-am vizitat de curînd și care urmărește cu multă pricepere lucrările
despre limba și folclorul român, ar dori să aibă lucrările lui T. Pamfile,
apărute în „Din viața poporului român44 și — dacă s-ar putea — „termino-
logia44 lui Dame. Alătur o cerere către Academie, pe care te rog s-o spri-
jinești.
Trimit și chitanța pe octomvrie pentru lucrarea Dicționarului, care
a pornit cu puteri proaspete.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Corep. inc. 59299. S 1 (187)/D VII.
212
Cluj, 3 XI 1922
Iubite domnule Bianu,
Am primit un pachet cu o colecție din Șezătoarea, pentru care-ți mul-
țumesc din inimă. Dar știi cum e românul, dacă-i dai degetul, cere brațul.
Nu s-ar putea cumva să ne completăm colecția cu anii între XIV (inclusiv)
și XXX (exclusiv), adecă de la 1914—1921 ce a apărut?
Noi muncim din greu. Dicționarul, înainte de toate, înaintează acum
sigur. In fiecare zi muncim cîteși patru, ajutați de băieții care ne așează
fișele și controlează citațiile, ca în vremurile dinainte de război. Vacanța
a durat în august și septemvrie. Pentru octomvrie ți-am trimis o chitanță,
la care însă pînă acum n-a sosit nici un răspuns, așteptat totuși cu dor
de băieți.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inc. 59300. Sl (188)/D VII.
213
Cluj, 12 XI 1922
Iubite domnule Bianu,
Banii pentru Dicționar au sosit. Pentru Șezătoarea voi scrie d-lui Gorovei.
Cererea ce am făcut-o Academiei ca să se trimeată d-lui K. Jaberg la Berna
volumele lui Pamfile din „Viața poporului român44 te rog mult s-o spri-
600
ginești. Dacă s-ar putea să i se trimeată și terminologia lui Dame ar fi
și mai bine. Iartă, te rog, că te necăjesc cu astfel de rugări, dar e bine să
ne menajăm toți prietenii noștri din străinătate.
Am scris lui Nistor să vorbească cu Ministrul Finanțelor pentru ajutorul
Dicționarului. Rămăsese astă-vară vorba ca să ne adresăm din nou cu o
rugare toamna, cînd se numără bobocii și excedentele bugetare. N-ar fi bine
să facă și Academia o intervenție oficială acum cînd se pregătește bugetul?
Noi lucrăm pe capete la Dicționar.
Al d-tale devotat,
Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59301. S 1 (189)/D VII.
214
Cluj, 13 XI 1922
Iubite domnule Bianu,
Tocmai primesc de la Jaberg o scrisoare în care-mi anunță primirea
cărților lui T. Pamfile și mulțumește pentru darul prețios, făgăduind că va
ținea în curînd un curs de limba română la Universitatea din Berna.
îți mulțumesc și eu din inimă pentru trimiterea acestor cărți.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59302. S 1 (I90)/D VII.
215
MUZEUL LIMBEI ROMANE	19 nov. 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit alăturat adresa către minister. Am bătut-o de-a dreptul la
mașină. Dacă crezi că nu mai trebuie modificată, te rog să i-o dai d-lui
președinte s-o iscălească. Cred că mai bine ar fi să i-o dea direct Nistor
— pe care l-am prevenit într-o scrisoare — d-lui Vintilă Brătianu. 1
Jaberg a primit cărțile trimise și e foarte fericit de darul ce i l-a făcut
Academia.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—1912—1917, 1919—1926, f. 246.
1	Sextil Pușcariu redactase spre a-i fi înmînată lui Vintilă Brătianu, ministru de
finanțe în acest timp, următoarea cerere, datată 25 noiembrie 1922 și semnată de D. Onciul,
președinte și I. C. Negruzzi, secretar general:
601
„Domnule ministru,
Publicarea Dicționarului limbei române a fost, chiar de la întemeierea Academiei
Române, cea mai de căpetenie țintă pe care și-a pus-o. Întîiul rege al României, în memo-
rabila cuvîntare rostită la 23 martie 1884, s-a identificat cu preocuparea cea mai arză-
toare a Academiei noastre, oferindu-i un sprijin material și dîndu-i acele luminoase îndru-
mări, care aveau să pună pe temelii solide opera lexicografică pornită pe o cale greșită
de adepții școalei latiniste, regretații Laurian și Massimu.
De la 1884 pînă la 1905, doi dintre colegii noștri cei mai bine pregătiți pe acele
vremuri au muncit la această operă, fără să izbutească însă să ne-o dea în proporțiile
și forma corespunzătoare. în anul 1906 a fost însărcinat cu redactarea dicționarului colegul
nostru, dl. Sextil Pușcariu, care, făcînd educația lexicografică cîtorva tineri învățați, —
a izbutit să publice în șapte ani cam a patra parte din întreaga lucrare. Grație bunei
organizații, priceperii și muncii devotate și neobosite a celor ce lucrează dicționarul, am
izbutit să avem o lucrare la înălțimea cerințelor moderne, pe care profesorul de limbi
romanice de la Graz, A. Zauner, o numește, în recenzia publicată într-o revistă de spe-
cialitate germană „cel mai bun dicționar academic“.
în cursul războiului mondial, dl. Pușcariu fiind mobilizat din prima zi, lucrarea
a fost întreruptă. Ea este amenințată a nu mai putea fi continuată acum, cînd necesitatea
ei este mai mare decît oricînd. într-adevăr, niciodată mai mult decît astăzi, cînd atîtea
provincii românești cearcă să scuture influențele unei culturi străine, nevoia de a cunoaș-
te limba română în toată bogăția și frumusețea ei n-a fost mai mare. Opinia publică cere
cu tot mai multă insistență continuarea și chiar accelerarea publicării, iar Academia nu
e în stare, din cauza lipsei de mijloace, să ducă la îndeplinire opera începută supt atît de
frumoase auspicii. Pe cînd țări învinse și micșorate în urma războiului, ca Ungaria, conti-
nuă lucrarea dicționarului academic cu doisprezece colaboratori stabili, noi am fost nevoiți
să desărcinăm de munca lor pe trei din vechii colaboratori și să continuăm lucrarea în
proporții reduse, cu patru colaboratori. Fondurile Academiei pentru dicționar sunt însă
atît de mici față de scumpetea actuală, încît, fără de ajutor din afară, nu vom mai putea
continua lucrarea nici în aceste proporții reduse.
Dicționarul limbei române nu este o lucrare care privește numai Academia noastră,
ci întreg poporul. însuși m.s. regele, urmînd tradiția augustului său înaintaș, este înaltul
protector al lucrării. Considerăm dar că statul însuși e dator să ne ajute la îndeplinirea
acestei opere naționale, pe care Academia numai poate s-o ducă singură la bun sfîrșit:
un tunel prin munți, menit să înlesnească între două provincii contactul zilnic, ar costa
de mii de ori mai mult decît această operă monumentală, care va uni totuși mai strîns
decît orice pe frații legați de veacuri prin limbă, în ciuda tuturor hotarelor despărțitoare.
Cunoscînd adînca înțelegere ce o aveți pentru cultura românească și ferma hotărîre
de a o sprijini, colegul nostru, dl. S. Pușcariu, v-a vorbit astă-primăvară de Dicționar.
I-ați spus atunci că abia la toamnă veți putea examina chestiunea, sperînd să realizați
economii bugetare. Acuma, în preajma alcătuirii bugetului, ne adresăm cu cele mai mari
speranțe domniei-voastre, cu rugarea de a înscrie în bugetul statului o sumă anuală pentru
ajutorarea Academiei la continuarea Dicționarului.
Dacă această continuare se va face în proporțiile reduse de pînă acuma, pregătind
numai material pentru vremuri mai bune, cînd se va putea reîncepe tipărirea, cheltuie-
lile noastre se urcă la 8000 lei lunar, adecă 96.000 lei anual.
Dacă voim să continuăm însă, precum credem necesar, în proporțiile de dinainte
de război și să publicăm două fascicole (zece coaie) anual, mai avem, pe lîngă suma amin-
602
tită, nevoie de 6000 lei lunar pentru trei colaboratori — a 1500 lei — un corector de tipar
— a 1500 lei—, și un revizuitor al traducerii franceze — a 1000 lei. Tiparul va costa,
pentru zece coaie în 5000 exemplare, cam 100.000 lei. Face deci 268.000 lei. Cum însă
din vînzarea Dicționarului Academia va realiza un beneficiu — adevărat nu prea mare,
date fiind multele exemplare gratuite și prețul sub cost ce va trebui stabilit, pentru ca
Dicționarul să poată pătrunde în cercuri cît mai largi — suma aceasta poate fi scăzută
la 250.000 lei.“ (Cf. Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17, 1912—1917, 1919—1926, f. 242—
249).
216
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	26 XI 1922
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprim.it)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit datele cerute și chitanța pe noiemvrie. Pentru „murună“
mulțumesc. Cunoaștem cuvîntul numai subt forma „munună“. Densusianu
îl derivă din „molonen“; e desigur element latin.
în Dacoromania care va apărea în decemvrie am mai dezmormîntat,
la Muzeu, cîteva * elemente latine.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59303. S 1 (191 )/D VII.
217
„REVISTA CULTURA0	22 ianuarie 1923
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ieri ți-am expediat manuscrisul Condachi și ți-am scris și o scrisoare
mai lungă. Azi primesc manuscrisul Torna, torna asupra căruia voi face
raportul cerut cum voi ajunge să răsuflu puțin. Tot azi mi-a venit scri-
soarea d-tale. Voi publica cu bucurie în Cultura articolul promis. Din cele
6 exemplare ce-ți trimit — primele ieșite de sub teasc — vezi cam cum mi-am
gîndit revista. Orice sfaturi din partea d-tale sunt bine primite. Despre cartea
din 1812 se poate face sau un articolaș cu considerații generale (însă așa
ca să nu-i supărăm pe colaboratorii unguri), sau o cronică, în care se
reproduc datele mai importante. Dacă stampa din fruntea cărții are valoare
artistică sau documentară (port), te rog însărcinează un fotograf să ia o
fotografie după ea — pe cheltuiala mea — și trimite-mi-o cît mai iute ca să
am vreme să-i fac clișeul. Din cele 6 ex. te rog oprește unul d-tale, iar
restul împarte-le la cine crezi.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59304. S 1 (192)/D VII.
603
218
Cluj, 12 II 1923
Dragă domnule Bianu,
Muzeul Limbei române îți trimite de la botezul Dacoromaniei II salutul
lui respectuos și plin de prietenie.
Pușcariu
G. G i u g l e a, N. Georgescu-T ist u, T h. Capidan, Victor
St ane iu, G. Oprescu, R. Vuia, N. Drăganu, V. B o gr ea,
P. Grimm, Y. A uger, G. Vilsan, Lacea
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv, 59305.
219
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	1	1923
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Iți înapoiez scrisoarea maiorului Orleanu. în vacanțele acestea de Paști
aș vrea să-mi pun în rînduială notițele despre ortografie și să vin cu ele
la sesiune gata. în comisiunea care s-a hotărît să discute ortografia — va fi
bine să facă parte din ea și Ionică Rădulescu, care s-a ocupat mult cu
această chestiune — voi ceti raportul, în care ating chestiunile de ordin
principial și apoi voi pune în discuție punctele îndoioase și neclare. După
ce se va lua o hotărîre cu privire la acestea, voi întocmi broșura. Am însă
o dorință pe care Academia cred că mi-o va împlini. Broșura va fi publicată
de „Ardealul“ cu care am făcut contract, încît sunt legat s-o public în ediția
lui. Cred dealtfel că e și just lucrul acesta.
De sesiunea din anul acesta mi-e puțin cam teamă. Prin moartea bie-
tului Onciul s-au înmulțit greutățile.
Noi pe aici muncim înainte. Dicționarul a făcut mari progrese. Am
lucrat cîteșipatru cu tot devotamentul și dragostea. Anul acesta însă trebuie
să se hotărască definitiv dacă putem să-1 ducem mai departe sau nu.
Nu știu ce s-a hotărît, dă Ministerul ajutorul cerut sau nu-1 dă? Dacă nu,
atunci însemnează că în țara noastră nevoia dicționarului nu se simte și
vom închide prăvălia, rămînînd ca alții, mai tîrziu, să facă ce n-a fost în
stare generația noastră, începînd totul de la început.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59306. S 1 (193)/D VII.
604
220
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	21 X 1923
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
M-am întors din Geneva unde anul acesta am avut o sesiune agitată
și interesantă — și m-am înhămat imediat la lucru. Dicționarul progresează
încet, dar sigur. Materialul gata de tipar pentru amîndouă volumele — afară
de neologisme — crește zilnic și-l pot pune Academiei oricînd la dispoziție.
Dacă deci cei ce diriguiesc visteria cred că tiparul poate începe, te rog
să-mi scrii ca să-ți trimit un coșcogea pachet de manuscris. în cazul acesta
trebuie înștiințat și Ionică Rădulescu, care va începe redactarea neologismelor
și va face revizuirea manuscrisului. Lui va trebui să i se dea și un ajutor
pentru corectarea tipăriturilor. Și tipografia va trebui înștiințată din vreme
spre a-și procura hîrtie, poate și litera necesară. E nădejde ca din lăsămîntul
lui Elias să pice și pentru Dicționar atîta cît ne trebuie ca să putem lucra
cu spor?
Alătur acestei scrisori raportul pe care Lam făcut Facultății noastre
cînd am recomandat lucrarea lui Capidan la examenul de docență. Crezi
că mai e nevoie și de alt raport — după ce și Philippide făcuse unul favo-
rabil — spre a se putea tipări ? Dacă tipărirea poate începe, te rog scrie-mi
ca manuscrisul să poată fi trimis la București.
îți vorbisem anul trecut de o revistă la care să lucreze alături de
învățații români, și cei minoritari. Cred că cu începutul lui 1924 va apare.
Te rog caută prin hîrtiile d-tale din sertar că sunt sigur că vei găsi vreun
articolaș sau mic studiu pe care să mi-1 poți da pentru unul din întîiele
numere.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59307. S 1 (194)/D VII.
221
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
23 Str. Elisabeta, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Alătur scrisoarea lui Tagliavini. Te rog citește-o, arat-o colegilor din
secție și retrimite-mi-o imediat (împreună cu anexa). Cred că secția noastră
ar trebui să publice Dicționarul lui Marsigli în Studii; dacă se va face eco-
nomia necesară la tipar nu cred să dea o carte prea mare. Am putea chiar
să-1 rugăm să copieze și corespondența cu Stolnicul Cantacuzino.
Mai alătur și prospectul pentru revista Cultura, care va apărea negreșit
la 1 ianuarie și te rog nu ne uita.
605
Luna trecută a fost dl. Ionel I. C. Brătianu la Cluj. Întîlnindu-mă,
m-a întrebat cum merge Dicționarul. Am profitat firește de această ocazie
și i-am făcut un raport amănunțit în scris, arătîndu-i că fără sprijinul sta-
tului lucrarea nu va putea continua. I-am numit în această scrisoare sumele
pe care le cred necesare pentru ca redactarea să se facă cu forțe sporite.
Acum aștept răspunsul. Poate ar fi însă bine ca și din partea Academiei
să se facă o intervenție paralelă și oficială. Aceasta cu atît mai mult cu cît
primul ministru este acum membrul nostru onorar.
Spre a fi informați exact de ceea ce am cerut eu, îți trimit copia scri-
sorii mele, cu rugarea să mi-o înapoiezi. 1
Al d-tale devotat prieten,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59308. S 1 (195)/D VII.
1	Sextil Pușcariu se referă la următoarea scrisoare, ce se păstrează în fondul de cores-
pondență Bianu:
Cluj, 5 noiemvrie 1923
Domnule președinte al Consiliului de Miniștri,
Dați-mi voie să încep această scrisoare cu o amintire.
Sînt de atunci 15 ani. Regretatul Dimitrie Sturdza mă chemase să-i expun planul
Dicționarului Academiei, pentru a cărui continuare se interesa atît de mult, și dăduse
ordin să nu fie lăsat nimeni să intre. Pe cînd făceam expunerea felului în care credeam
că trebuie făcută lucrarea, ați venit d-voastră și ați ascultat. La urmă mi-ați arătat
cum înțelegeți problema neologismelor în limba noastră. Țin minte ca acuma exemplul
ce l-ați dat: cînd s-a introdus întîia locomotivă la noi, a trebuit să se primească, împreună
cu obiectul, și numele lui străin. Dar locomotiva are roate, întocmai ca carul nostru
iar roatele obadă și spițe și butuc, pentru care, avînd termeni românești, nu trebuie
să împrumutăm cuvinte străine.
Am istorisit prietenilor mei, seara, despre sfaturile înțelepte ale bătrînului Sturdza
și despre observările juste și adevărate, făcute de „un domn al cărui nume nu-1 știam,
dar care trebuie să fie inginer și o persoană însemnată, judecind după felul cum a fost întîm-
pinat de primul-ministru.“ Au fost de ajuns cîteva indicații din parte-mi, pentru ca să
aflu de la prietenii mei cu cine avusesem cinstea să vorbesc. Mi-am zis atunci că dacă
odată s-ar întîmpla ca Dicționarul Academiei să treacă prin vreo criză, voi găsi în d-voas-
ră un sprijin.
Criza aceasta durează de cînd am reînceput, după război, lucrarea și devine pe zi
ce trece tot mai grea. Cu toate acestea — și cu toate că în acest timp m-am bucurat
de repețite ori de binevoitoarea d-voastră atenție — nu am cutezat să vă scriu despre
greutățile prin care trecem, nevoind să vă răpesc timpul și — de ce să n-o mărturisesc? —
rezervîndu-mi această intervenție ca ultim refugiu, cînd toate celelalte încercări vor fi
făcute.
Dar deunăzi d-voastră m-ați întrebat cum stă Dicționarul, iar eu am înțeles din
această întrebare că opera aceasta vă este tot atît de dragă ca acum cinsprezece ani.
A vă lăsa deci cu răspunsul dat înainte de urcarea în trenul gata de plecare ar fi din
partea mea o lipsă de la datorie.
606
înainte de război, Academia era o instituție bogată, care-și putea lua răspunderea
să publice marele Dicționar, pentru care regele Garol făcuse o fundațiune ce acoperea
cam jumătate din cheltuieli. Acum Academia a sărăcit, ca orice rentier. Cele vreo 40000
]ei anual împreună cu economiile realizate prin întreruperea Dicționarului în timpul răz-
boiului au ajuns pînă acuma ca să continuăm lucrarea, în proporții reduse și cu pauze
mari. De tipărit nici vorbă nu putea fi. Acum s-au epuizat și economiile și la mai va
trebui să încetăm lucrul. Nădejdea ne era la toți că din moștenirea Elias va rămînea
o sumă și pentru Dicționar. Se pare însă, după ultimele mele informațiuni, că nici această
nădejde nu se va realiza, cel puțin cîțiva ani. Dacă însă redactarea Dicționarului se
va întrerupe chiar numai un an, aceasta însemnează încetarea lui tocmai cînd toate greu-
tățile formale erau învinse și se pornise lucrarea pe o cale atît de fericită, încît critica străină
numise Dicționarul nostru cea mai bună lucrare lexicografică a vreunei Academii.
Marele Dicționar al limbei noastre nu este însă o operă care interesează numai Aca-
demia, ci neamul întreg. Necesitatea lui n-a fost niciodată mai imperioasă decît acum,
cînd noile provincii cer a intra cu totul în sfera culturii naționale și a scăpa de influ-
ențele străine, care le-a atins chiar graiul strămoșesc. Sunt convins că un tunel ce va
străpunge munții nu va uni pe frații de pe cele două coaste ale Garpaților ca opera care
le va arăta bogăția întreagă și nebănuită a limbei și, prin ea, a sufletului românesc. Și
mai e un lucru. După cum vom putea sau nu să ducem la bun capăt o lucrare începută
în țara mică vom dovedi urmașilor și străinătății puterea noastră de a învinge greutățile
toate chiar de la început în țara mare. Pe cînd vecini de-ai noștri, ca serbo-croații, conti-
nuă Dicționarul lor academic în proporțiile dinainte de război, iar popoare învinse, ca
ungurii, chiar cu echipe de redactori mărite, noi nu putem lăsa ca o operă patronată
de m.s. regele să se oprească. Statul va trebui deci să ajute Academia, deoarece aceasta
nu mai e în stare să suporte singură cheltuielile.
în luna aceasta se votează bugetul anului viitor. Nu pot să știu care sunt posibi-
litățile de ajutor pe care statul l-ar putea da Academiei. Ceea ce i-ar trebui însă ar fi
o subvenție anuală — sau un fond care să-i asigure acest venit — de 400000 lei pentru
redactarea, și cam tot pe atîta pentru tipărirea lucrării.
E evident că cu trei colaboratori, cum lucrez astăzi, nu ne ajunge viața ca să ter-
minăm o lucrare care se aseamănă cu Dicționarul lui Grimm, la care germanii, ca să
ajungă la litera S, au lucrat 70 de ani. E iarăși de sine înțeles că pentru remunerația de
1380 de lei lunar nu pot cere acestor colaboratori să lucreze 3—4 ore pe zi — căci fără
această muncă continuă care să-mi dea, ca la o gazetă, atîtea șpalturi pe zi, apariția
regulată a fascicolelor nu e cu putință — ci trebuie să-i las să lucreze fragmentar, atît
cît le rămîne din vremea rămasă liberă după ce au scris manuale sau au dat lecții par-
ticulare ca să-și agonisească adaosul la leafă de care azi are nevoie un muncitor intelec-
tual. De asemenea, pentru 250 lei lunar, cît dă Academia, nu mai pot găsi nici ajutoa-
rele (studenți) care să facă lucrul mecanic al copierii, extragerii pe fișe și așezarea aces-
tora după alfabet.
în suma care am numit-o mai sus am ținut seamă de toate condițiile care asigură,
reducînd totuși la minimum posibil remunerațiile, bunul mers al lucrării: mărirea numă-
rului de colaboratori, desărcinarea lor de toată munca mecanică, retribuirea lor astfel
încît să-și poată dedica toată energia și vremea Dicționarului și pregătirea unei sucres-
cențe de lexicografic. Mai ales e necesară această sucrescență, căci cei care am început
lucrarea la vîrstă de 30 de ani ne apropiem astăzi de 50 și simțim toată oboseala
anilor de război. Fiecare am fi bucuroși să lăsăm de aici înainte unor puteri tinere grija
607
să continue lucrarea începută de noi și să putem isprăvi alte lucrări pe care am vrea
să le mai vedem terminate în viață. Un simț elementar de prevedere trebuie să ne facă
să ne gîndim la cei ce pot să împlinească golurile, cu toată priceperea și scutiți de rată-,
cirile prin care orice filolog trece cînd se apucă de o lucrare lexicografică dacă n-ar trecut
prin școala celor cu experiență.
Aceasta e. domnule prim-ministru, situația în care se găsește Dicționarul Acade-
miei. Vă cer iertare că am fost nevoit să fiu atît de lung în expunerea mea. Nu fac apel,
sentimental la bunăvoința d-voastră, căci cunosc îndeajuns părerea ce o aveți despre
importanța lucrării. Vă rog numai să chibzuiți dacă acest Dicționar, care nouă, care
i-am dedicat cei mai frumoși și mai productivi ani ai vieții în mod aproape exclusiv,
ni se pare în mod firesc piatra de temelie a filologiei române și cartea prin excelență a
oricărui român — are într-adevăr, în asemănare cu alte nevoi mari și urgente ale țării,
o însemnătate atît de mare încît să merite să fie înscris între cheltuielile statului cu
sume atît de mari.
Cu expresia celei mai înalte stime și cu sincer devotament. (Bibi. Acad. R.S.R.,,
Coresp. inv. 59308. S 1 (195)/D VII.J
222
Cluj, 28 XI 1923
Iubite domnule Bianu,
Trimit împreună cu chitanța pe noiemvrie o poștală a lui Stok (cu
rugarea de a mi-o remite ca să-i pot răspunde) pentru partea subliniată
cu roșu. S-ar putea să-i trimitem lui G. Bertoni, profesor la Universitatea
din Torino (Via Principia Medcio 34), din partea Academiei, un exemplar
din Dicționar? Și pentru noi aici la Dicționar am mai avea mare nevoie
de un exemplar, căci cel care-1 avem trece mereu din mînă-n mină și cola-
boratorii trebuie să se aștepte unul pe altul cînd vor să-1 consulte.
Acum două sau trei săptămîni am primit de la Academie o colecție
complectă a contemporanului. Presupunem că este pentru Muzeu. Pot s-o
trec în Biblioteca lui, împreună cu toată mulțumită pentru prețiosul dar
ce ne-ai făcut?
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59309. S 1 (196)/D VII.
223
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	27 XII 1923
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Scrisorile d-tale le-am găsit aici ieri la întoarcerea mea din Timișoara,
unde am îngropat pe tata. S-a stins lin, la vîrsta de 88 de ani . . .
Văd că a sosit bine manuscriptul lui Candrea. Prin raportul meu
n-am înțeles ca publicarea să se amîne pînă ce va fi înaintat și manuscrisul;
608
am voit numai să accentuez că părerea mea nu poate fi definitivă, întrucît
îmi lipsesc cîteva elemente de judecată.
între noi fie zis, mă tem că lucrarea, lui Candrea va fi tot atît de bună
si tot atît de rea ca și ediția Psaltirilor: cu cît lucrezi mai mult cu ea, vezi
mereu ce lucru pripit s-a făcut, cîte emendări greșite și cîte lipsuri are,
păstrînd totuși aerul de a fi o lucrare meticuloasă și la înălțimea cerințelor
științifice. [. . .]
Nu știu nimic ce se pregătește pentru Dicționar și ți-aș fi foarte mul-
țumitor dacă mi-ai da cîteva amănunte. Putem conta cu un ajutor de la
stat? E vorba numai de posibilitatea de tipărire sau și de îmbunătățirea
onorariilor și de creșterea numărului colaboratorilor? în așteptarea întor-
săturii bune, după atîta timp de criză, noi continuăm lucrul.
Cu cele mai bune urări de sărbători.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Tocmai primesc srisoarea d-tale din 13.XII. Extrase din lucrarea
lui Oprescu nu s-auM făcut decît 50 — împărțite toate — căci greutățile cu
care avem de luptat ca să tipărim Dacoromania ne fac să constrîngem pe
cetitori de a cumpăra volumul întreg de dragul unei lucrări publicate în el.
Dacă s-ar vinde fiecare lucrare separat n-am mai avea cumpărători pentru
întreg. (Totuși am oprit eu vreo 5 exemplare din extrase pe care le țin
gratuit la dispoziția cîtorva studenți buni și săraci.)
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59310. S 1 (197)/D VII.
224
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	\.7^0 I 1924
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite coleg,
înainte de toate, cele mai bune urări în această zi a Sfîntului loan!
Să iau acum pe rînd toate lucrurile la care am de răspuns:
1.	Despre necazurile colegului Duică am aflat și eu chiar de la el.
O duce cît se poate de greu cu familia lui numeroasă. Cu cei 9000 lei leafă
și cu puținul ce cîștigă și nevastă-sa e imposibil de trăit în Cluj, cînd mai
ai și copii, chiar dacă ai fi mai bun gospodar decît se pare a fi visătorul
nostru coleg. Cîștigurile laterale nu sunt posibile pentru un scriitor știin-
țific. E cît se poate de trist ca un om ca Duică, după o muncă necon-
tenită de aproape patruzeci de ani, să nu-și poată cumpăra un rînd de haine !
Eu i-am procurat posibilitatea de a-și agonisi ceva la Cultura Națională,
dar e prea puțin. Din nenorocire nu văd ce s-ar mai putea face pentru el,
dacă nu se va găsi vreun om influent ca să-i procure un loc în vreun con-
siliu de administrație (ceea ce e greu din cauza politicei ce o face și de care
nu-i chip a-1 dezbăra).
609
2.	Lui Tagliavini îi scriu chiar azi, comunicîndu-i hotărîrile luate de
Academie. Cred că publicarea Dicționarului — dacă se va face în mod cît
mai economicos — nu va costa mult și va fi foarte interesantă, pentru noi
filologii mai ales. 1
E bine că te-ai îngrijit să fie decorat; îl putem propune și ca membru
corespondent străin la Academie, căci e uimitor ce bine a pătruns firea
limbei noastre și știe foarte multă carte. Astfel de oameni trebuie să-i me-
najăm. S-ar putea să-i trimitem și un exemplar din Dicționarul Academiei
pe care mi l-a cerut?
3.	Manuscrisul Condachi l-a studiat Capidan temeinic și a făcut raportul
alăturat. Propunerea lui mi se pare foarte bună. Ministerul, care are fonduri
bugetare pentru Macedonia, să-1 publice ca lucrare de propagandă. Capidan
îmi spune că o astfel de carte ar fi foarte cetită în Macedonia și ar deștepta
sentimentul național în mulți aromâni pe jumătate grecizați. Filologii ar
putea alege apoi ce-i bun din cartea aceasta. Mai ales importantă e harta
și capitolul despre toponimie.
4.	Alătur și conceptul scrisorii-răspuns la adresa redacției de la Erdelyi
irodalmi szemle. Directorul ei, Borbely Istvân fusese candidat la catedra
de ungurește la Universitate, unde a reușit însă Kristof. Foarte bun băiat
este însă Bitay Ârpâd; cred că și acestuia trebuie să i se procure o dis-
tincție oarecare.
5.	Sandfeld-Jensen (Holte, Villa Vaton, Danemarca), care continuă să
facă cursuri de limba română la Kopenhaga, mă roagă să intervin ca să i se
trimeată în continuare publicațiile Academiei, pe care de la război încoace
nu le-a mai primit ca membru corespondent.
6.	Alătur și o rugare a mea pentru cîteva exemplare din Din perspectiva
Dicționarului.
7.	Sfaturile ce-mi dai pentru Dacoromania sunt bune. Cred că de la
anul încolo bugetul acestei publicații (care deocamdată trăiește mai mult
din ajutoare) să fie echilibrat astfel ca să putem schimba felul de apariție.
Volumul III e sub tipar, dar mai avem de furcă cu tipărirea din vreo două
luni, căci va ieși tot atît de mare ca și cel de anul trecut.
8.	în săptămînă viitoare îți voi trimite no. 1 din Cultura în mai multe
exemplare, rugîndu-te să faci puțină propagandă pentru el, dacă crezi că
merită.
9.	La Dicționar așteptăm știrea cea bună și — lucrăm înainte?
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59311. SI (197)/D VIL bis.
1	Asupra vocabularului Marsigli, C. Tagliavini va publica în Analele Academiei
studiile: Despre „Lexicon Marsilianumu și Despre „Lexicon compendiariun latino valachi-
cum“, iar în Etudes et recherces, II „Lexicon Marsilianum“. Dizionario latino-rumeno-un-
gher ese del sec. XVII. Studio filologice e testo.
610
225
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 20 ian. 1924
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am primit de la A. Meillet scrisoarea alăturată (pe care te rog să mi-o
retrimiți). Am descifrat-o cu mare greutate. în ea îmi mulțumește pentru
raportul ce l-am făcut cînd l-am propus membru onorar și mă însărcinează
să transmit mulțumirile sale și celorlalți colegi care l-au iscălit.
Ți-aș fi foarte mulțumitor dacă ne-ai trimite în două exemplare coaiele
de dicționar tipărite, da’ nebroșate încă din C (de la căprior) înainte și clin
H și I (de la holeră înainte), ca să le putem utiliza la redactare. Noi lucrăm
toți înainte; numai Iordan, primind un ajutor, va sta o jumătate de an
la Paris și va reîncepe lucrul abia la toamnă.
Aud că ar fi apărut două fascicole noi din Dicționarul lui Tiktin, care
a început să se retipărească. Le-am putea avea în 3 exemplare ? (unul pentru
consultări și două* pentru tăiat) ?
Pe la sfîrșitul lui ianuarie poate să mă reped la București.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1912—1917, 1919—1926, f. 264.
226
Cluj, 22 11 1924
Iubite coleg,
Iată ce-mi scrie Oprescu (într-o scrisoare confidențială cu multe lucruri
interesante pe care am s-o ți-o arăt cînd voi veni la București).
„Cultura a făcut aici o excelentă impresie. Era în adevăr momentul
de a împărți numerele. Am avut numai două: am dat unul lui Colban (șeful
departamentului minorităților), altul l-am trimis la Revue de Geneve lui de
Fazy, cu care vorbeam despre revistă. Haletiky (de la cooperația intelec-
tuală) a rămas praf! cînd l-a văzut. în sfîrșit, toți au găsit lucru admirabil,
cu mine în cap“.
Asta ca un îndemn ca să nu mă uiți pentru n-rul 3! M-am bucurat mult
că acolo unde mai ales voiam să fac cu el impresie n-am dat greș.
Cînd mă chemați la București pentru Dicționar?
Al d-tale devotat,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59313. S 1 (199)/D VII.
611
227
MUZEUL LITERATURII ROMÂNE	3 III 1924
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite coleg,
îți înapoiez poștala lui Weigand, care-1 caracterizează deplin. Omul
acesta, fără îndoială cu mari merite pentru studiul limbei române și un bun
profesor, de la care au profitat mult toți cei ce am trecut prin școala lui,
are toate defectele neamului său, între care prezumția și inconștiența sînt
cele mai mari. Vorbe grave, dar adevărate. Ca toți germanii crescuți în
atmosfera victoriei de la 1870, ei privesc de sus la tot ce nu e german,
mai ales la noi, balcanicii, și crezîndu-se preoți la altarul zeiței „Wissen-
schaft“ nu-și dau seama că /,știința“ e ceva relativ și totdeauna în funcție
de latura umană a celor ce o fac. „Ich glaube daB ich mehr fiir die Erfor-
schung bei Rum. geten habe als irgend ein Rumăne“ 1 poate s-o spună
numai un neamț care nu are simțul autocritic și măsura cuvintelor. Dar
toți bieții noștri filologi, cu Cipariu și Hasdeu, cu Lambrior și Tiktin și
cu cei mai noi, care începem și noi să fim vechi; ca Densusianu ș. c. să
nu fim nimic?
înainte de război aveam o stimă atît de mare pentru poporul german,
încît îi iertam toate defectele. De cînd i-am văzut însă, în război, sălbateci,
neomenoși, îngîmfați și hapsîni, mi-a scăzut această stimă atît de mult,
încît le văd și păcatele pe care înainte nu le observam. Așa și cu Weigand.
De cînd/ în 1917, ne mergea atît de rău, am auzit că el face conferințe
despre bulgari. Atunci i-am scris de la frontul austroitalian o scrisoare în
care îi aduceam aminte de legăturile lui cu România și îmi exprimam nădej-
dea că va contribui în Germania în scris și prin conferințe, să îndrepte opi-
nia greșită despre români. N-am primit nici un răspuns de la el în privința
aceasta.’ Acum știu de ce: pentru că el a iubit totdeauna pe bulgari, niciodată
pe români. A iubit pe bulgari fiindcă i-a văzut harnici, strîngători și ascul-
tînd de conducătorii lor, deci cu aceleași însușiri cu germanii lui. Pe noi nu
ne-a iubit, căci nu ne înțelege, lipsindu-i orice putință de a admira inteligența,
omenia și simțul artistic al poporului nostru, pe lîngă care a trecut fără să-1
cunoască, uitîndu-se numai în gura lui cum rostește pe ă și pe â și bătîndu-i
la ochi numai părțile lui rele, după concepția germană.
Mi s-a plîns și mie în repețite rînduri că statul nu-1 ajută și că institutul
lui e amenințat să piară. N-am avut inima să-i spun toate cîte ți le scriu dumi-
tale și nici cruzimea să-i scriu că lingvistica a progresat mult și chiar filolo-
gia română e mult mai înaintată decît Jahresberichtes [ale] lui, care nu mai
au ce să aducă nou. Dar i-am scris că statul român are atîtea cheltuieli cu
noile școli românești în țara nouă, care au misiunea să îndrepteze greșelile
trecutului, încît cu greu ar putea găsi bani pentru luxul unui seminar român
la Lipsea. Cît despre sașii ardeleni — mi-e teamă că ei acolo învață mai
degrabă să ne desprețuiască decît să ne iubească.
Cred că Academia nu-i poate rămînea datoare cu răspunsul potrivit
care să-i spună cam următoarele: noi la Academie apreciem munca lui, apre-
ciind mai mult decît el și [pe a] filologilor noștri. Precum însă pentru aceștia
612
nu avem subvenții — și s-ar putea cita Dacoromania și Grai și suflet — nu
avem bani nici pentru Jahresberichtes.
Dacă totuși în seminarul lui se fac lucrări despre limba românească,
Academia e gata să publice pe cele de valoare, chiar nemțește, în Analele ei,
după posibilitățile de tipărire și cînd le va veni rîndul.
Pentru cartea lui Bucuța mulțumesc. Am primit și eu de la autor un
exemplar și l-am și dat la extras pentru Dicționar.
Pentru cărțile bulgărești ne vom adresa lui Langa-Rășcanu. Capidanul
nostru s-a apucat să scotocească urmele de limbă românească în Balcani și
are nevoie de publicațiile bulgarilor.
Ai primit Cultura'?’Văd că gazetele din București nu prea știu ce să
creadă de ea. E greu să li se explice, dar am nădejdea că ea va prinde încetul
cu încetul și va aduce bune servicii. Te rog scrie-mi imediat dacă ne trimiți
articolul promis pentru no. 2, care a și început să se tipărească. Aș avea
tocmai nevoie de el, căci colegii de la Academie cărora m-am adresat rugîn-
du-i să colaboreze, sau n-au răspuns deloc, sau au făgăduit numai. Eu îmi
făceam iluzii că voi avea, în partea românească, colaborarea celor mai de
seamă bărbați de știință ai noștri, încît să apară și din compararea articolelor
românești cu cele ungurești și nemțești superioritatea noastră. Te rog vor-
bește d-ta cu ei, cu deosebire cu Marinescu, Babeș, Simionescu, Antipa (pe
care l-aș ruga să-mi dea o dare de seamă despre muzeul lui, cu cîteva clișee
caracteristice și un articol-studiu despre Delta Dunării, iarăși cu clișee),
Rădulescu-Motru, Pârvan. La articolul d-tale dai și reproducerea ilustrației
despre care ți-am scris ?
Oprescu îmi scrie din Geneva — unde este secretarul Cooperației inte-
lectuale — că din România vin cele mai puține contribuții. La ancheta lui
Bergson (Academia dăduse adresele savanților români) nu răspunsese pînă
acum vreo lună decît lorga și cu mine. Ar trebui să răspundă toți, academi-
cienii îndeosebi, un colectiv’cum au făcut ungurii, cehoslovacii și alții. De
asemenea nu există decît 2—3 fișe pentru Indicele bibliografic. Eu i-am
trimis fișe despre Creșterea colecțiunilor, Bibliografia românească, Catalogul
manuscriselor, Publicațiunile periodice dintre celea scoase de Academie, apoi
Buletinul cărții, Gazeta cărților, Dacoromania, Anuarul institutului de istorie
națională, Contribuțiunile lui Adamescu, Buletinul societății^ geografice. Ar
mai ti cele indicate pe fila alăturată și alte pe care nu le știu. îți trimet hîrtia
Ligii Națiunilor și cîteva fișe, cu rugarea să completezi d-ta — sau dl. Sadi-
lonescu — și să le trimiți direct lui Oprescu, Geneva, 9 rue Bellot.
Fiindu-mi teamă că ai să-ți strici ochii cu scrisul meu din ce în ce mai
indescifrabil, închei această lungă scrisoare.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar A—7—1924, f. 4 4—45.
[T r a d u c e r e]
1	Eu cred că am făcut mai mult decît oricare alt român pentru cercetarea româ-
nească.
613
228
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	22 HI 1924
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Manuscrisul lui Viciu n-a sosit aici. De aici înainte va fi mai bine să
trimitem manuscrisele prin deputății noștri academicieni (Bănescu d. ex.),
căci gîndul că se pot pierde pe poștă e grozav. In curînd voi trimite lucrarea
despre elementul slav în aromânește, împreună cu raportul favorabil, prin
cineva x.
Cum văd înainte de sesiunea din iunie nu va trebui să vin la București
pentru Dicționar, lucru care-mi convine foarte mult, căci orice deplasare
acum, în afară de pierderea de vreme și de parale, este foarte anevoioasă.
Nu uita articolul pentru Cultura\
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59314. S 1 (200)/D VII.
1	Este vorba de lucrarea Elementele slave în dialectul aromân de Th. Capidan, pe
care S. Pușcariu o propune Academiei spre premiere și publicare în Anale. Un al doilea
raport asupra lucrării era semnat de Ovid Densusianu. Decizia de premiere se lua în
ședința Academiei din 13 iunie 1924 sub președenția lui I. C. Negruzzi, cînd loan Bianu
prezenta cele două rapoarte. (Cf. Arhiva Academiei R.S.R., Dosar A—11—1924, f. 146—
147 și 185—186.)
229
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 13 III 1924
Str. Elisabeta no. 23 Cluj,
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Mi-a părut rău că, fiind ca toată lumea gripat, n-am putut lua parte
la sesiunea extraordinară a Academiei, la care, pînă în ultimul moment,
speram să pot pleca. Mă bucur însă că în această sesiune ați luat hotărîri
bune, pentru care aș fi votat și eu.
Am o mare rugare. La seminarul de limbă română fac exerciții după
ediția d-tale a manuscrisului de la leud. Văd cu această ocazie ce servicii
admirabile aduc aceste ediții. Am comandat pentru seminar 10 exemplare
și studenții ar cumpăra și ei exemplare, dar „Cultura Națională44 a răspuns
„Ardealului44 că cartea n-a apărut în editura ei. Te rog dă ordin să se trimeată
de la Academie 10 exemplare, fie pe adresa mea sau a „Ardealului44, rămî-
nînd să trimit imediat după primire costul, căci studenții n-au posibilitatea
să se prepare.
Cu poșta de azi ți-am trimis „Pe marginea cărților44, la sfîrșitul căreia
vei găsi răspunsul ce l-am dat lui Weigand, cu reproducerea celor două scrisori.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59315. S 1 (201)/D VII.
614
230
Cluj, 24 HI 1924
Iubite domnule Bianu,
Profit de plecarea colegului Racoviță la București ca să-ți trimit prin
el manuscrisul Torna, Torna, pe care-1 recomand spre premiare.
E o plăcere să citești lucrări atît de bine făcute.
Manuscrisul Viciu încă tot n-a sosit.
Alătur și scrisoarea prietenului nostru Bevenot, care e de admirat pen-
tru interesul, dragostea și admirația ce o are pentru poporul nostru. I-am
trimis și lui Cultura și îi trimit regulat Dacoromaniile. în scrisoarea lui vor-
bește de „regretatul^ Graigie. A murit acest om cumsecade și de valoare?
La sfîrșitul săptămînei plec la Arad și Timișoara ca să fac niște confe-
rințe.
Al d-tale devotat amic,
S. Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59316. S i (202)/D VII.
231
Cluj, 2 IV/1924
Iubite domnule Bianu,
Am năpăstuit amîndoi poșta românească fără dreptate. N-am primit
manuscriptul lui Viciu, pentru că d-ta nu mi l-ai trimis; nu mi l-ai trimis,
fiindcă Viciu nu ți-1 trimisese d-tale (ci numai scrisoare prin care cerea tipă-
rirea) ; nu ți La trimis Viciu, ci mi La adus azi (aflînd că sunt alarmat de
pierderea lui). Astfel îl voi vedea în curînd și voi face raportul dorit, pe care
ți-1 voi trimite prin cineva.
în mare grabă. Devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—4—1920—2926, f. 266.
232
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	30 IV 1924
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți mulțumesc pentru articolul trimis. L-am cetit cu plăcerea cu care
cetesc tot ce scrii d-ta și îmi pare rău că nu-i pot da drumul în Cultura, căci
prea îi iau pe unguri cu „teremtette“. Dacă vrei să-1 publici aiurea ți-1 îna-
poiez, iar dacă mă lași să scot din el o scurtă notiță pentru n-rul viitor și să
reproduc și ilustrația mi-ar plăcea și mai bine x.
615
La 15 mai vine la Cluj Eric Colban, directorul despărțământului mino-
rităților la Liga Națiunilor. L-am invitat să ne facă niște conferințe aici.
Ne e foarte binevoitor și trebuie să-1 ținem cald. Cum probabil va face și
un drum la București, am să-1 îndrept și la d-ta și te rog să-i dai toată atenția
cuvenită.
La sesiunea Academiei vreau să vin de la început sau cel mai tîrziu la
1 iunie. Atunci îți voi spune verbal cîteva lucruri care se scriu mai greu,
căci ar cere prea multă vreme.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59317. S 1 (203)/D VII.
1	Notație marginală: „Să înapoieze, notiță nu. I. B.“.
233
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit fotografia pe care din nebăgare de seamă am uitat s-o alătur
manuscrisului trimis. Venind la sesiunea Academiei voi căuta ca să durez
un pod peste Oltul ce desparte pe ardeleni de bîrsani.
Al d-tale cu toată dragostea,
Sextil Pușcariu
P.S. Acum lucrez la un proiect pentru menirea ce trebuie să-i dăm fun-
dației Elias. Dacă-1 isprăvesc înainte de a veni la București, ți-1 trimit mai
întîi d-tale.
Bibil. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59318. S 1 (204J/D VIL
234
Cluj, 27 iunie 1924
Iubite domnule Bianu,
îți scriu din preajma plecării mele la Bran, mai întîi pentru ca să-ți
mulțumesc pentru trimiterea extraselor din Convorbiri, pe care le-am împărțit
la muzeiști, apoi pentru ca să-ți arăt indignarea ce a produs aici discursul
lui Dissescu la Senat, care se pare că [a] ajuns să nu-și mai dea seama de tot
răul ce poate face, încercînd să terfelească pînă și instituțiuni ca Academia
noastră, care pînă acuma a scăpat chiar și de bănuielile celor mai sceptici.
Sunt sigur că i se va da răspunsul cuvenit.
[Nesemnată]1
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59319. S 1 (205)/D VII.
1	Fila scrisorii este tăiată. Marginal I. Bianu notează: „Sextil Pușcariu. Partea tăiată
din jos cuprinde instrucții către casier. I. B.“
616
235
Geneva, 14 IX 1924 Hotel Richmond
Iubite coleg,
Din Geneva tuturor aspirațiilor nobile de pace universală îți trimit
acest semn de respectuoasă și devotată prietenie.
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59320. S 1 (206)/D VII.
236
Cluj, 28 X 1924
Iubite domnule Bianu,
Iți trimit chitanța lui Procopovici cu o notă pentru material de scris
pentru Dicționar. Iordan încă n-a împlinit luna de cînd a început să lucreze.
El întreabă dacă nu s-ar putea ca Academia să ceară de la minister pentru
el un bilet de drum de fier, cînd, în vacanțele Crăciunului, va veni la Cluj,
ca să lucreze alături de noi și să învețe tehnica Dicționarului.
Pe aici au început cursurile și suntem iar în toiul muncii.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59321. SI (207)/D VII.
237
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	24 11 1925
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Momentan Oprescu este la Paris, unde Gomisiunea Cooperării Intelec-
tuale ține ședințe. Adresa sa la Paris este 35 Rue Vernet, Bureau de la Societe
des Nations. Pe la începutul lui martie cred însă că se întoarce la Geneva,
unde scrisorile îl găsesc la adresa Secretariat de la S. d. N.
Cu Viciu faceți cum credeți mai bine.
Părerea mea e că materialul adunat de el nu cuprinde nimic deosebit,
dar poate totuși fi util. Dacă Academia trebuie să facă economii, să~ nu se
publice; dacă însă cele 3—4 coaie de tipar n-au s-o sărăcească,^s-o tipărească
recuperînd astfel munca unui harnic strîngător ca Viciu. Răspunsul meu
nu e „diplomatic", ci așa cum mi se pare că trebuie să-1 dau, căci cazul e unul
dintre acelea cînd ho’tărîrea se poate lua așa sau așa. De ce nu-1 între-
bați și pe Densusianu? 1
617
Dacă-I vezi pe Densusianu spune-i și d-ta că data Congresului filologic
ce vrea să convoace la București ar trebui amînată cu cîteva zile pînă după
Paști, ca să fie pe vremea cînd suntem la Sesiunea Academiei.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59322. S 1 (208)/D VII.
1	Alexia Viciu înaintase Academiei spre publicare un Glosar de cuvinte dialectale
din graiul viu al poporului român din Ardeal. Lucrarea se publica în 1925 în Analele Acad.,
Mem. Secț. Lit., S. III, t. 3.
238
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
13 III 1925
Iubite domnule Bianu,
Am primit invitarea pentru sesiunea extraordinară a Academiei și dacă
nu se va ivi nici o piedecă, vineri în 20 l.c., dimineața, voi sosi la București.
Alătur două chitanțe pentru Dicționar. Cea pe fevruarie în locul celei
pierdute, ca să înlocuiască chitanța provizorie dată de Drăganu, cea pentru
martie, ca s-o încasez eventual la București, spre a scuti Academia de chel-
tuieli cu poșta.
La revedere, în curînd. Al. d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59323. S 1 (209)/D VII.
239
Cluj, 21 V 1925
Iubite domnule Bianu,
Am primit invitarea pentru sesiunea actuală a Academiei. Anul acesta
nu voi putea sta decît cîteva zile la București, căci sunt reținut aici de sfîr-
șitul de an școlar și de Asociația profesorilor universitari care se ține la Cluj.
Voi aranja lucrurile astfel ca să fiu la Academie de vineri 29 pînă marți în
2 iunie, să pot prezenta raportul pentru Dicționar și să lucrăm în secția lite-
rară. Alătur chitanța pentru mai și te rog să dispui ca să se trimeată
paralele prin poștă, ca să sosească înainte de plecarea mea de aici.
Trimit și „prefața “ lui Vasiliu cu notița lui Bogrea (pe pagina din urmă).
La revedere, cu bine! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59324. S 1 (210)/D VII.
618
240
Geneva, 13 IX 1925
Salutări cordiale de la Liga Națiunilor, unde tocmai în acest moment
dl. Duca a ținut un discurs foarte frumos și foarte bine primit.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59325. Si (211)/D VII.
241
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	A
Str. Elisabeta 25, Cluj
(Imprimat)
Iubite coleg,
Ieri m-am întors din străinătate unde, anul ăsta, am stat ceva mai mult,
fiind cu soția și copiii, destul de mari acum ca să se poată bucura de frumu-
sețile Parisului și ale Veneției.
Sosit la Cluj, întîiul gînd mi-e la Dicționar. Am scris lui Ionică Rădu-
lescu să treacă pe la d-ta și să vorbească cu Pârvan și să-mi scrie dacă tipă-
rirea va putea reîncepe în curînd, precum hotărîserăm astă-primăvară. Foarte
bucuros aș veni însumi la București, dar examenele și începutul anului școlar
mă țin pe’loc. D-ta, care ești nașul Dicționarului, nu părăsi nici de astă-dată
pe finul d-tale cam năbădăios și ajută-ne să-1 putem scoate în curînd iară
în lume 1 1
Pe biroul meu am găsit la sosire întreg manuscrisul Istroromânilor cules.
Toate orele libere îmi vor fi dedicate corecturii lui. O corectură voi trimite
și lui Bartoli la Torino, care colaborează la această lucrare.
Alături de chitanța pe octomvrie mai adaog acestei scrisori și patru
buletine pentru niște cărți din Biblioteca Academiei de care aș avea nevoie.
Cu mulțumite anticipate, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59326. S 1 (212)/D VIL
1	Pe Scrisoare se află următoarea însemnare:
Prevăzut în bugetul 1925—6 :
Dat pentru personal și chirie
iulie — oct.
de dat nov. — iunie
1. 460.532,30
1. 61.200
1. 122.400
Rest disponibil
183.600
276.932,30
619
242
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
16 XI 1925
Iubite domnule Bianu,
Trimit prin colegul Lapedatu — mai sigur decît prin poștă — cărțile
împrumutate din Biblioteca Academiei, precum și două cutii de fișe de Dic-
ționar, pe care te rog să i le predai d-lui lorgu Iordan de la Iași, care va veni
în 23 noiemvrie la d-ta, ca să le ia și să le lucreze pentru Dicționar.
Și Procopovici îmi scrie că s-a apucat de lucru, încît de-acum vom merge
cu puteri unite înainte.
Pentru tipar, vom profita de întîia mea venire la București ca să vedem
ce se poate face.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Buletinele te rog să mi le trimiți sub plic la prima ocazie.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59327. SI (213J/D VII.
243
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
19 XI 1925
La 23 noiemvrie vine la București dl. Iordan. Te rog să-i dai scrisoarea
alăturată, în care e și chitanța sa pe lunile sept.-nov. 1925. El cere să i se
plătească onorariul și pe lunile ianuarie-august 1925, petrecute în concediu
în străinătate, obligîndu-se să facă și porția de redacție pentru lunile acelea,
împreună cu redacția pe 1925. Mi-e teamă însă că acest lucru nu-lja putea
face bine și de aceea n-am iscălit chitanța sa, ci am corectat-o. A plăti 10.000
lei în plus ar însemna a lua suma aceasta de la tipar și a introduce în obice-
iurile de pînă acum o metodă nouă pe care Academia nu cred că o va accepta.
Mai alătur acestei scrisori, afară de chitanțe obicinuite pe noiemvrie,
patru buletine de împrumut, rugîndu-te ca să dispui trimiterea cărților.
Pe cele avute săptămînile trecute cred că le-ai primit prin colegul Lapedatu,
împreună cu 2 cutii de fișe pentru Iordan. Cutiile de fișe pe care le va aduce
Iordan, împreună cu manuscrisul său, ar fi mai bine să le încredințezi unui
clujan, să mi le aducă personal.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59328. S 1 (214)/D VII
620
244
muzeul LIMBEI ROMÂNE	22 XII 192
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Te rog să predai colegului E. Panaitescu cutiile cu fișe și manuscrisul
d-lui Iordan. Alătur și chitanța pentru decemvrie.
Cu cele mai bune urări de sfintele sărbători și de Anul nou.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59329. S 1 (215)/D VII.
245
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	€1*1 > 4 1 192(3
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule’ Bianu,
Am primit prin colegul Lapedatu pachetul cu manuscrisul și fișele de
la Iordan. Alătur două buletine de cărți (pentru Capidan), care din greșeală
au ajuns neiscălite la d-ta data trecută. Pe la sfîrșitul lui ianuarie voi fi la
București pe cîteva zile cu ocazia Congresului bisericesc. Atunci voi avea
ocazia, sper, să discutăm la Academie chestia Dicționarului.
Cu cele mai bune urări de Anul nou și felicitări sincere de Sf. Ion. Al
d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59330 S 1 (216)/D VII.
246
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	23 I 192&
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Fiind la București în întîiile zile ale lui fevruarie aș vrea să profit de
ocazia aceasta spre a face la Academie o comunicare despre Patria primitivă
a românilor. S-ar putea să-mi rezervați pentru ea ziua de vineri în 5 fevruarie,
amintind din vreme o ședință publică? Cred că vă pot spune cîteva lucruri
noi și interesante despre locurile de baștină ale neamului românesc. După
ședința publică ar fi bine să facem și o ședință a Comisiunii Dicționarului.
într-una din scrisorile trecute am trimis două buletine de împrumut
pentru niște cărți din Biblioteca Academiei. Pînă astăzi n-au sosit aceste
cărți și acum încep să fiu îngrijorat să nu se fi pierdut pe drum.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59331. S 1 (217)/D VII.
621
247
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	S III 1926
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți mulțumesc pentru trimiterea fasciculei din urmă din Tiktin, care
va trece Ia tăiat și lipit pe fișe; bătrînul și merituosul filolog trebuie să fie
fericit că-și vede în sfîrșit frumoasa-i operă isprăvită. Alții vor fi cu greu
atît de părtiniți de soartă ca el. Ceea ce nu-i va împiedica să-și dea toată
silința de a termina opera începută.
Bine ar fi dacă fundația principele Carol ar putea desface exemplarele
disponibile și să asigure abonament la cele viitoare. Am vorbit și eu în pri-
vința aceasta cu dl. Bucuța, care și-a luat angajamentul să pregătească
lucrul. I-am spus că o fascicolă se va vinde cam cu 100 de lei, ceea ce ar
face pentru cele apărute pînă acuma o sumă destul de considerabilă ca să
asigure tipărirea cîtorva fascicole noi. Prin Ardeal mulți mă întreabă cum
și-ar putea procura Dicționarul. Dacă din cele vreo 960 de școale secundare
l-ar abona numai jumătate, am avea aproape tot pe atîta cît e partea Dic-
ționarului din subvenția dată de minister.
Te rog foarte mult să-mi trimiți ca să putem tăia și lipi, pe fișe, cîte
2 ex. din glosarul cel nou al lui Viciu și din Graiul și folclorul Maramureșului
de Papahagi T. Te rog dispune să mi se trimeată și două exemplare din Stu-
diile istroromâne tipărite în 1906, căci mi se cer în străinătate.
Congresul filologilor l-am fixat pentru 23—25 aprilie. Sper că va reuși
și la Cluj cum a reușit și la București și d-ta vei avea iară bucuria să-i vezi
pe filologi înțelegîndu-se fără să se certe.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59332. S 1 (218)/D VII
248
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	27 IV 1926
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Congresul filologilor s-a ținut în aceeași atmosferă senină ca anul trecut.
Am regretat cu toții că nu te-am avut între noi; ai fi avut desigur o bucurie
văzînd munca bună și înțelegerea ce a stăpînit. Reforma ortografiei — cea mai
importantă din problemele discutate — o vom prezenta chiar în sesiunea din
mai a Academiei, pentru ca să poată primi cît mai curînd consfințirea oficială.
îmi pare rău că nu pot veni la București ca să iau parte la ședința fes-
tivă a Academiei: am pierdut însă prea multă vreme cu Congresul, încît
n-aș putea absenta acum din Cluj.
622
Alătur — spre a fi dată lui Bucuța — hîrtia prin care Episcopia Arge-
șului abonează două exemplare din Dicționar Intervenisem adecă la Lape-
datu, pe cînd era ministru, ca să îndrume pe toți episcopii să aboneze Dic-
ționarul.
Pînă joi îl vom avea aici pe Maillot, care pleacă vineri dimineață la
Academie. Congresul i-a făcut o foarte bună impresie.
Cursurile ce le face la Universitatea noastră sunt o adevărată sărbătoare
pentru noi.
Cu asigurarea celor mai respectuoase salutări colegiale, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R , Coresp. ino. 59333. S 1 (219)/D VII.
1.	Pentru a sprijini din punct de vedere financiar Dicționarul, Emanoil Bucuța
organizase Societatea „Prietenii Dicționarului'4, propunîndu-și ca prin muncă voluntară,
utilizînd propaganda în presă și pe alte căi, să organizeze și să intensifice vînzarea fasci-
colelor tipărite înainte de război și păstrate în depozitele Academiei, pe de o parte,
iar pe de alta, să înscrie abonați pentru fascicolele ce urmau a se edita. Pe scrisoarea lui
Sextil Pușcariu, loan Bianu consemna, în vederea formulării unui răspuns, următoarele:
„Sext. Pușcariu — Dicționarul
Acțiunea Bucuța dă roade bogate pentru finanțele Dicționarului. Sunt pînă acum
adunați la Bancă lei ... și sunt fascicole date spre încasare de lei ...
deci în total lei ...
Abonații se oferă tot mai deși, cumpărînd fascicole apărute și cerînd continuarea.
Deci: redacția înainte cu energie, ca să poată și tiparul înainta. Aduceți-vă aminte
de Littre și de Tiktin!
Pregătește pentru sesiune două lucrări:
— dare de seamă elogioasă despre Tiktin;
— dare de seamă despre Dicționarul d-tale, ca să vadă cei doritori de a ști — în
ce constă această mare lucrare. I. B i a n iC.
249
3 V 1926
Stimate domnule coleg,
Trimit alăturat chitanțele d-lui Iordan pentru 4 luni de lucrare la Dic-
ționar, cu rugarea ca să i se trimeată banii la Iași, Lăpușneanu 32.
Pais vine și pe la Cluj ? Dacă da, ar fi bine să fim înștiințați din vreme
ca să-1 primim după cum se cuvine. Maillot e desigur des pe la Academie;
aici s-a simțit foarte bine.
Pe cînd se va convoca sesiunea anul acesta? înainte de 1 iunie cu greu
vom veni cei din provincie, mai ales că la 30 mai vom avea alegerile de senat
al Universității. Poate ar fi bine ca, din cauza alegerilor, să se amîne
sesiunea pentru 1 iunie.
Al d-tale devotat,
S e x t i l Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59334. S 1 (220)/D VII.
623
250
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	11 V 1926
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ideea de a ținea o ședință publică la Academie, în care să fac o largă
expunere despre Dicționar mi se pare foarte bună și oportună. Vom căuta
ca la această ședință să fie, pe lîngă cei doi membri activi, Goga și Lupaș,
și cei doi membri onorari, gen. Averescu și Goldiș, ca să le dăm ocazia să
facă un gest frumos. Numai sănătatea de m-ar ajuta să pot veni la Academie.
Ieri am avut o criză cu dureri cumplite de colici renale, diagnoza e sigură:
pietre la rinichi. Cu atît mai mult trebuie să ne gîndim deci la cei ce vor putea
lua asupra lor greaua sarcină a Dicționarului, cînd eu n-oi mai putea-o
purta.
O condiție esențială mai e și revizuirea ortografiei, pentru ca odată cu
reînceperea tipărirei să punem în aplicare — pe cît va fi cu putință — și
noua ortografie. Ne-am înțeles cu Densusianu că prezentăm chiar în sesiunea
aceasta reforma ortografiei. Comisia pe care o va însărcina Academia cu
raportul ar putea fi tot cea care a funcționat la Congresul filologilor:Bianu,
Densusianu și Pușcariu, iar dintre corespondenți Adamescu și Procopovici.
Te rog gîndește-te de pe acuma, cum ar fi mai bine să aranjăm lucrurile,
ca reforma propusă să treacă fără greutăți prea mari prin secție și în plen,
adică fără proteste prea înverșunate din partea lui Crăiniceanu și celorlalți.
Reușita reformei e o chestiune de tactică.
Deseară sosește la Cluj dl. Webster, un englez, profesor de drept inter-
național la University of Wales, ca invitat al Universității noastre, ca să
ne țină două conferințe. E unul din englezii ce nu lipsesc de la nici o confe-
rință internațională și au legături mari cu presa și cercurile politice din Anglia.
L-am chemat la îndemnul d-lui Duca, după ce la Geneva i-am risipit păre-
rile rele ce le avea despre țara noastră după informațiuni din partea maghiară.
Va sta în Cluj pînă vineri. Simbătă îl voi trimite la Blaj la marea adunare,
iar duminică va fi în București. Te rog să-1 primești la Academie cînd va
veni și să-i arăți toate lucrurile bune ce s-au făcut la Academie și lipsurile
de care suferim.
Voi căuta să fiu la București la 1 iunie și sa stau macar o săptămînă.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59335. Si (221)/D VIL
251
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Călimăneșii, jud. Vilcea, Vila Cosma, 5 VII 1926
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am primit aici la Călimănești, unde de două săptămîni beau apa tămă-
duirii, scrisoarea alăturată a lui Tiktin. Nu prea știu ce să-i răspund și de
aceea îți cer un sfat. Pînă la toamnă, cînd parlamentul va avea vreme să
624
voteze legea prin care guvernul ne va asigura sprijinul făgăduit, nu-i de făcut
nimic. Am să-i scriu deci să ne păsuiască cu răspunsul definitiv pînă atunci.
Cred că îndată ce legea va trece prin Parlament putem găsi mijloacele de
a plăti dintr-odată toată biblioteca prin ianuarie, dacă ne-o dă cu reducerea
cuvenită, echivalînd cel puțin cu procentele după suma celor 4 rate anuale.
Nu-i răspund însă pînă nu aflu și părerea d-tale. Dacă cumva Racoviță e
la București, te rog arată-i și lui scrisoarea lui Tiktin. Dacă îl mai întîlnesc
la Cluj, — unde vom sosi în 15 iunie —, îi voi arăta eu copia a doua după
scrisoare (căci Tiktin mi-a scris și la București și la Cluj). Cînd poate Aca-
demia să-i trimeată premiul de 100.000 lei?
Cu cele mai bune urări pentru vacanțe, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59336. S 1 (222)/D VIL
252
Quinto, 18 IX 1926
Iubite domnule Bianu,
De la țărmul mării albastre, unde doi buni prieteni s-au întîlnit după
un sfert de secol, îți trimit salutări cordiale.
Sextil Pușcariu
E distenti osequi e Malteo Bartoli.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59337. S 1 (223)/D VII.
253
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Cluj, 4 oct. 1926
Iubite domnule Bianu,
înainte de a pleca la Geneva, i-am scris lui Ionică, aducîndu-i aminte
de făgăduiala ce mi-a făcut-o în iunie de a da manuscrisul Dicționarului la
tipar. Nici un răspuns. Azi i-am mai scris o scrisoare (aud însă că e pe la
Roma, într-o călătorie), iar la 14 oct., cînd voi veni la București la Congresul
național bisericesc, va trebui să vorbesc cu el lămurit de tot: sau se ține de
angajament, sau, cu tot regretul de a pierde un colaborator atît de util și
iscusit, va trebui să mergem înainte fără el.
Cînd voi veni la București, ne vom sfătui și asupra formei de ales pen-
tru ca subvenția făgăduită de ministru președinte să devină realitate cu
începutul anului viitor. în vederea reorganizării Dicționarului am intrat
în vorbă cu cîțiva băieți tineri de aici, pe care aș vrea să mi-i fac colaboratori,
dîndu-le școala lexicografică necesară. Dacă vom avea noroc cu ei, vom merge
repede înainte.
625
Din vacanțe m-am întors recreat și cu dor de muncă. Tot așa vechii
colaboratori, încît la Muzeu nu vezi acum decît cutii de fișe și dicționare.
La bună vedere, în curînd, al d-tale devodat,
Sextil Pușcariu
Cu mare întristare am aflat vestea morții lui A.L Sadi-Ionescu. Biblio-
teca Academiei a pierdut în el un devotat și priceput muncitor, pe care cu
greu îl va putea înlocui.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59338. S 1 (224)/D VII.
254
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 31 X 1926
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Mulțumesc pentru fascicolele din dicționarul lui Tiktin, care ne prind
bine aici, unde mereu avem să lucrăm cu el.
Mîne, la 1 noiemvrie, va începe tipărirea Dicționarului. Așa ne-a rămas
vorba cu Ionică și cred că de astă-dată vorba e vorbă. Te rog totuși să întrebi
la Cultura Națională dacă Ionică s-a ținut de promisiune și, dacă ar fi întîr-
ziat iară, să-i dai un telefon și să-1 scuturi puțin din letargie. Eu i-am scris
zilele trecute \
Pe aici lucrăm la Dicționar cu toată rîvna ce izvorăște din puterile ce
le-am strîns în vacanții — afară de Drăganu care s-a întors foarte șubred,
dar care sper că se va reface în curînd. în vederea celor ce vor fi cu putință
de la 1 ianuarie 1927 înainte, am început să lucrez cu patru colaboratori
noi, pe care deocamdată în luna asta și în decemvrie vreau să-i introduc în
tainele lexicografici și să mă conving dacă îi voi putea utiliza.
De-acum, numai sănătate să dea Dumnezeu, căci am toate nădejdile
că vom merge bine și repede înainte.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59339. S 1 (225)/D VIL
1	însemnare marginală: „2 nov. 1926. N-a dat nimic“.
255
Cluj, 11 XI 1926
Iubite domnule Bianu,
Ionică a început să se miște, precum dovedește telegrama alăturată x.
N-am să-1 mai las să se împiedice.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59340. S 1 (226)/D VIL
1	Se referă la următoarea telegramă: „dat manuscris la 5 noiemvrie și azi. I. Pogo-
ncanu“.
626
256
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	CluJ> 7 1 1927
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ziua de astăzi la mulți ani cu bucurie și cu sănătate!
Acestor urări adaug raportul despre Dicționar, despre care îți vorbisem,
și o rugare. Aud că la Academia noastră se fac înscrierile pentru Congresul
bizantinologilor care va avea loc la Belgrad. Deși nu sînt bizantinolog, totuși
aș lua bucuros parte la acest Congres care mi-ar da putința să cunosc oameni
și regiuni cu care filologia română are multe puncte de atingere.
Mai alătur în sfîrșit un manuscris care mi s-a trimis, în 23 sept. 1926,
cu no. 1742, spre cercetare, împreună cu raportul care conchide la nepublicare.
Al d-tale devotat și recunoscător,
S e x ti l Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59341. S 1 (227)/D VII.
257
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 2 H ^27
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ți-aș fi foarte recunoscător dacă mi-ai trimite o copie după poștalele
lui Weigand și după răspunsul potrivit ce i l-ai dat acum un an (poate să fie
și doi ani de atunci), cînd a scris Academiei în tonul acela necuviincios. Am
nevoie de ele pentru că în ultimul volum din Balkanarchiv a scris o serie de
necuviințe nu numai la adresa filologilor români de la Cluj, ci și la adresa
neamului nostru, la care aș vrea să răspund imediat h
în cursul săptămînii viitoare e posibil să mă reped pe o zi, două la
București.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59342. S 1 (228J/D VII.
1	însemnare marginală: „S-au trimis îndată în copie — după originalele din dosar
I. Bianu“.
258
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 5 II 1927
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am făgăduit doamnei Sabina Cantacuzino că voi face la Universitatea
liberă din București, în luna martie, o conferință despre răsunetul războiu-
lui Independenței în Ardeal. Dorind să dau o imagine cît mai completă
627
despre acest răsunet m-am adresat la cîțiva fruntași ardeleni mai bătrîni
(D.Comșa, I. Fechete, Negruțiu, Gr. Pletosu, F. Musta, E. Ungureanu, E. Mitru),
rugîndu-i să-mi comunice amintiri personale. Cu aceeași rugare mă îndrept
și către d-ta, care pe vremea aceea trebuie să fi fost tocmai de puțin timp
trecut în „țară“ și mi-ai putea da indicații prețioase despre ținuta ardeleni-
lor din Țară. Mai ales aș vrea să știu dacă dintre aceștia s-au înrolat ca volun-
tari în armată, dacă ei s-au manifestat prin conferințe, publicații, articole
de presă, dacă trimeteau știri acasă etc.
Nu ți-ar cădea greu să așterni vreo două amintiri pe hîrtie și să pui pe
cineva de la Biblioteca Academiei să caute în calendarele ardelene din 1877—
1879 ce s-a scris despre război? Sau alte publicații în afară de gazete și
reviste — de care-ți aduci aminte. Cînd voi veni săptămînă viitoare — cred —
la București voi împrumuta calendarele care conțin material pentru confe-
rința mea.
La premiul cel mare din anul acesta și-a pus și T. Papahagi Graiul din
Maramureș. Mi se pare însă că operele publicate de Academie sunt excluse
de la premiu, după regulamentul nostru. Dacă ar fi așa sau dacă faptul că
cartea e tipărită în 1925 ar fi o piedecă, nici nu m-aș apuca să fac darea de
seamă cu care am fost însărcinat.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59343. S 1 (229)/D VII.
259
Cluj, 21 IV 1927
Iubite domnule Bianu,
Sunt numai de trei zile întors la Cluj, Am intrat în legătură cu Lape-
datu, care va pleca la Sușcu și va ținea discursul comemorativ. De ieri a
sosit și Racoviță la Cluj, pe care îl voi vedea mîne.
Dacoromania s-a trimis Academiei din partea tipografiei; un exem-
plar Lam predat eu personal într-o ședință la care am asistat. De asemenea,
s-au trimis extrasele apărute. Din unele studii (de ex. Românii nomazi ai
lui Capidan) am scos extrase mai multe, pe care le-am pus în comerț. Expe-
riența făcută e foarte tristă: nu se vînd. Din cauza aceasta și din cauza indi-
celui — care trebuie făcut la volumul întreg — am renunțat la ideea de a
publica memorii separate, ca Academia. Nu este deci un [?] din partea
mea că n-am urmat sfaturile ce mi-ai dat, ci de vină sunt greutățile tehnice.
Dealtfel mă bucur că cetitorii în Biblioteca Academiei se bat după Daco-
romania.
In cursul Junei mai le voi da un nou prilej să-și rupă mînecile, căci va
apărea 2 din volumul IV, cu articolele mărunte, recenziile și bibliografia.
Cu cele mai bune urări pentru sfintele sărbători. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59344. S 1 (230)/D VII.
628
260
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 17 V 1927
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Trimit chitanța pe mai. Joi plec la Cernăuți la Congresul filologilor. Mă
voi întoarce la Cluj unde voi sta pînă la sfîrșitul lunii, avînd să termin cursu-
rile.
La Academie voi veni la începutul lui iunie. Te rog dă ordin ca banii
pentru Dicționar să se trimeată la Cluj.
Ionică mi-a trimis corecturi pentru Dicționar. Redacția fiind veche
(din 1914), a trebuit s-o completăm cu materialul strîns de atuncea. Revi-
zia franceză o face colegul Auger. Din cauza aceasta cele dîntîi coaie merg
mai greu. Totuși sper ca în versiunea aceasta să prezint Academiei coaiele
tipărite pentru o fascicolă.
,	Cu cele mai bune urări, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59345. S 1 (231)/D VII.
261
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Cluj, 27 VI 1927
Iubite domnule Bianu,
Iartă că numai astăzi răspund la scrisoare secretariatului cancelariei
din 18 iunie: abia ieri am ieșit din clinică, unde am trecut peste o operație
neprimejdioasă, dar neplăcută. Voi mai avea să stau în casă vreo 10 zile,
după care plec la Bran să mă odihnesc.
Fotografiile pentru carnetul de C.F.R. nu le trimit, căci eu am permis
permanent în calitate de director al Muzeului limbei române. De la 1 ianu-
arie voi căuta însă să beneficiez de favoarea acordată membrilor activi ai
Academiei.
Nu știu dacă în urma evenimentelor precipitate guvernul Știrbey ajun-
sese să ordonanțeze Academiei suma făgăduită. Dacă nu, probabil că vom
avea din nou să așteptăm. Noi deocamdată tipărim înainte, după cum s-a
hotărît, în zilele astea nădăjduiesc să dau „bun de tipar“ la prima fascicolă.
Am dat colegului Grimm să revadă traducerea engleză a conferinței
mele despre Dicționarul Academiei. Părerea lui este că cuprinde prea multe
greșeli de englezește, încît nu se poate îndrepta. îmi pare rău c-a ieșit așa.
Să-ți înapoiez manuscrisul?
629
Gind ai de gînd să te retragi la Predeal, la odihna binecuvîntată ? La
vară voi căuta să trec o dată Bucegiul despărțitor, ca să-ți strîng mina.
Cu tot devotamentul pe care ți-1 păstrează,
Sextil Pușcariu
P.S. îți trimit conferința despre Răsunetul războiului pentru Idependență
în Ardeal. în care, precum vei vedea, am tratat și cîteva lucruri auzite de
la d-ta.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59346. S 1 (232)/D VII.
262
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 5 iulie 1927
Cluj, Strada Elisabeta no 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Mă grăbesc înainte de a pleca — poimîne — la Bran, să-ți mulțumesc
de vestea de două ori bună pe care mi-o aduce scrisoarea d-tale de azi: fișele
lui Tiktin și asigurarea Dicționarului.
îți prinde bine cînd din cînd în cînd mai vin și vești bune, care să te
facă să mai prinzi inimă după lovituri cumplite ca cea pricinuită de moartea
bunului și înțeleptului nostru Pârvan. Să știi că noi cei ce te considerăm ca
un fel de părinte al nostru îți vom da tot ajutorul ca Academia să rămînă
cea pe care a făcut-o Sturdza și ai continuat d-ta s-o faci.
îți trimit o copie după rîndurile trimise azi lui Ionică Rădulescu să le
pună în fruntea fascicolei ce nădăjduiesc să apară chiar luna asta.
La revedere, la poalele Bucegilor. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59347. S 1 (233)/D VII.
263
Bran, jud. Brașov, 10 VIII 1927
Iubite domnule Bianu,
Alaltăieri am plecat — pe la Omul — la Predeal. O ploaie sănătoasă
m-a făcut însă să mă întorc la Bran. Aștept să se răzbune vremea și sper ca
în curînd să vin pe alt drum să-ți mulțumesc pentru buna scrisoare ce mi-ai
scris-o.
Cu cele mai frumoase urări de sănătate, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59348. S 1 (234)/D VII.
630
264
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 2 A' 1927
Cluj, Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
De ieri sunt iarăși la Cluj, unde m-am apucat de lucru. Și ceilalți cola-
boratori — afară de Capidan, care prezidează o comisie de bacalaureat la
Craiova — lucrează cu puteri proaspete.
Ionică Rădulescu a terminat fascicola I-a și așteaptă întoarcerea d-tale
din Italia ca să prezinte coaiele și mica prefață Comisiei Dicționarului pentru
„imprimatur“. Mai e nevoie în viitor de această formalitate, introdusă de
fie-iertatul Kalinderu? Crezi că pe foaia din titlu să continuăm a tipări:
„întocmit și publicat după îndelmnul și cu cheltuiala maiestății sale regelui
Carol I“, sau să lăsăm afară cuvintele subliniate de mine, care nu se mai
potrivesc ? Te rog mai citește încă o dată prefața la fascicola ce se va publica,
căci am introdus în ea cîteva rînduri noi despre ajutorul dat de guvern și
despre cei doi morți mari, regii, care au ocrotit această operă națională.
Cu ce impresii te întorci din Roma ? Colegul meu Panaitescu mă roagă
să-1 recomand Academiei ca urmaș al lui Pârvan la Școala din Roma. L-aș
recomanda cu mai multă insistență dacă l-aș ști mai muncitor și mai însufle-
țit. Avantajiile pe care le are asupra altora sunt însă legăturile lui perso-
nale — și prin socrul său — cu cercurile din Roma, unde a petrecut aproape
doi ani și felul lui simpatic de a se prezenta. Și din punct de vedere științific
sînt sigur că nu ne va face de rușine, dar nici că va putea continua moște-
nirea lui Pârvan.
Alătur o chitanță pentru diferența pe lunile ianuarie-august vechilor
colaboratori, după cum s-a hotărît în sesiunea de astă-vară. Chitanța pe
septemvrie o voi trimite deodată cu cea pe octomvire.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59349. S 1(235)/D VIL
265
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 4 I 1928
Cluj, Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ziua de Sf. Ion la mulți ani, cu sănătate și inima tinerească pe care ai
știut să ți-o păstrezi atît de bine! Aș fi vrut atît de bucuros să vin la Bucu-
rești, să fiu și eu între ceia ce îți vor preda, în ziua de Sf. Ion, volumul oma-
gial. Dar sănătatea mi-e cam șubredă și nu cutez să fac drumul lung în miez
de iarnă. De aceea te rog să primești pe această cale, în numele meu și al celor
grupați în jurul Muzeului limbei române, cele mai călduroase urări de bine.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59350. S 1 (236)/D VIL
631
266
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	CluJ> 6 II 1928
Cluj. Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite colege,
Conversația noastră avută aseară se poate rezuma în următoarele
4 puncte:
1.	Numărul coaielor: 73, din care 3 sunt tipărite.
2.	Coaie „vechi“ și „noi“: nu există decît „coaie noi“.
3.	Remunerarea: 35.333 1. de coală. Din cele 73 coaie se vor remunera
deci numai 49, cu cîte 53.000 lei, iar 24 — în care sunt cuprinse și* coaiele
8—10 din voi. I., tom. II — vor rămînea neretribuite. Suma de 1.272.000 1.
(— 24 x 53.000) corespunde cu o neînsemnată diferență (209.000 1., cam
cît s-a cheltuit cu chiria, ajutoarele și încercările cu colaboratorii vremelnici),
cu ceea ce a debursat Academia cu Dicționarul de la 1920 încoace (1.481.000 L).
4.	Se vor tipări în medie 14 coaie pe an.
Dacă a mai rămas ceva neclarificat, te rog dă-mi un telefon înainte de
plecarea d-tale la București.
Cu salutări colegiale, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R, Dosar P—17—1927—1935, f. 75.
267
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	11 V 1923
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Adevărat c-a înviat!
Abia acum pot să-ți răspund cu aceste frumoase cuvinte creștinești
și bătrînești la frumoasa d-tale scrisoare — cea mai bună în maldărul de
scrisori care mă aștepta aici în Cluj. Dă-mi voie să-ți întorc urarea, și din
toată inima să-ți doresc mulți ani cu sănătate deplină, cu păstrarea acelei
însuflețiri pentru tot ce e bun și frumos, care te face, pe d-ta înțeleptul, să
fii cel mai tînăr între noi.
Numai marți seara m-am întors dintr-o călătorie mai lungă. Am fost
mai întîi la Haga, unde s-a ținut, de la 10—15 aprilie, întîiul Congres de ling-
vistică. Foarte instructiv. Mai întîi pentru că din comunicări, discuții și
conversații, am văzut că de fapt știința noastră lingvistică trece printr-o
prefacere mare. Unanimă e numai nemulțumirea cu felul de cercetare de
pînă acuma, căile noi se arată multe și neprecise; fiecare țară aduce puncte
noi de vedere în cercetări, fără să fie urmată în alte țări: Franța cu Gillieron,
Elveția cu De Saussure, Germania cu Vossler, Italia cu Troubetti, fără ca
„regionalismul lingvistic să treacă mult granițele. în al doilea rînd, am
cunoscut personal o mulțime de învățați pe care îi știam numai din nume
632
și scrieri sau cu care eram de mult în schimb de scrisori și cărți. Thurncy-
sen, Jesperson, Pedersen, Vendesy, Grammont, Xernout etc. pînă la ungurii
Gombrez și Melich și bulgarul Madinov ...
Cum la începutul lui mai credeam că fac o conferință despre literatura
română la Bonn și alta la Marburg, timpul de două săptămîni, pînă la înce-
perea semestrului de vară în Germania, l-am petrecut la Paris, unde m-am
simțit, ca totdeauna, foarte bine. M-aș fi simțit poate și mai bine, dacă cri-
zele’cauzate de pietrele de la rinichi n-ar fi fost atît de dese. Am profitat de
faptul că sunt la Paris și am consultat un specialist de acolo, d-rul Marion,
care mi-a spus dealtfel ceea ce mi-au spus și colegii de aici: operația. Aștept
numai ca să sfîrșesc cursurile și săptămîna viitoare voi intra în clinică.
Din cauza operației, care mă va țintui cel puțin 3 săptămîni în pat, de
data asta nu voi putea veni la ședințele Academiei. Regret mult că astfel
nu voi avea ocazia să fiu împreună cu colegii și să iau parte la lucrări.
Trimit alăturat un scurt raport despre Dicționar și propunerea pentru
alegerea lui Capidan ca membru în secția literară în locul rămas vacant anul
trecut prin nereușita lui Rebreanu.
într-una din ședințele secției din anul trecut s-a discutat această ale-
gere și toți colegii au fost de părere că pentru primul loc vacant vom
alege un filolog, iar dintre aceștia Capidan e cel mai indicat. Cînd mă
gîndesc ce secetă e în străinătate de filologi și lingviști tineri — Italia are
trei, Germania patru catedre libere de filologie romanică, pe care nu le pot
împlini decît cu oameni de mîna a doua — mă bucur și mai mult că noi
avem o întreagă pleiadă de învățați. Lucru pe care îl știe și străinătatea.
Un amănunt interesant. Ungurii, văzînd prietenia lui Tagliavini pentru
români, i-au oferit catedra de filologie romanică și mai ales cea de filologie
română la Budapesta. Tagliavini, care a primit, m-a asigurat că va rămîne
tot atît de prieten al nostru. Cum însă el e foarte accesibil la laude și
onoruri, mi-e teamă că ungurii vor profita de aceste slăbiciuni ale lui, spre
a-1 atrage cu totul în apele lor.
Cu cele mai bune urări de bine și cu neclintite sentimente de recunoștință.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
îți mulțumesc pentru articolul din Rampa. El e atît de interesant și
din punct de vedere lingvistic, încît mai bucuros l-aș păstra la Muzeu,
dacă d-ta ai avea posibilitatea să-1 mai găsești le București. Aici, în Cluj,
nu se găsește.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59351. S 1 (237)/D VII.
268
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 13 V 1928
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
în raportul meu, prin care propun alegerea lui Capidan, am scris din
greșeală „membru activ“ în loc de „membru corespondent^. Te rog fă îndrep-
tarea necesară și te mai rog sprijinește alegerea aceasta. E necesar ca secția
633
noastră literară să-și asigure colaborarea filologilor noștri de seamă, căci
studiul limbei trebuie să rămînă una din țintele de căpetenie ale Academiei
noastre.
La Haga, la Congresul de lingvistică, m-au întrebat mulți de Dicționar
și s-au bucurat cînd au auzit că tipărirea lui s-a reluat. Cei ce-1 primeau
pînă acuma ar dori să li se trimeată și de aci înainte. Romanistul din
Cambridge (Bramholtz) zicea că Academia ar trebui să trimeată o fascicolă
de probă Bibliotecii Universității, care desigur îl va abona, pentru ca opera
să fie cunoscută și în Anglia. ’Adresa: The Librarian, University Library.
Cambridge, Anglia’. Poate ar fi bine să se facă același lucru și cu alte biblio-
teci mari din străinătate, cu care Academia are legături.
Dorindu-vă spor la lucru în sesiunea generală, la care regret că nu
pot lua parte, te rog să mă crezi al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Dulapul cu fișele lui Tiktin au sosit la Muzeu și acum aranjăm după
alfabet pe cele ce s-au răvășit cu ocazia transportului.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59353. S 1 (238)/D VII.
269
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	4	1928
Cluj, Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am regretat foarte mult că n-am putut veni anul acesta pentru sesiunea
Academiei la București. Profesorul lacobovici m-a tot ținut cu vorba și
a tot amînat operația ce avea să mi-o facă, încît abia săptămînă aceasta
voi intra în clinică.
îmi pare nespus de bine că a fost ales Capidan membru corespondent
în secția noastră. Și din alegerea lui Dragomir cred că Academia va cîștiga,
deși locul lui Pârvan cel cuminte și devotat cu greu va putea fi împlinit
vreodată.
în Olanda am făcut cunoștință cu un tînăr olandez, student și elev
al lui Tagliavini, care s-a pasionat pentru studiul limbei române. Am stat
cu el mult de vorbă și Lam îndemnat să vină și prin țara noastră. îți
trimit — cu rugarea să mi-o înapoiezi — scrisoarea lui din urmă, ca să vezi
ce bine scrie românește. Am subliniat cu roșu părțile care te interesează și
pe d-ta. Te rog dispune să se trimeată d-lui Salvardo de Grave un prospect
sau o fascicolă de probă, prin dl. Varkhoff. Nu i s-ar putea trimite acestuia
gratuit Textele de limbă din sec. XVI, eventual și colecția „Din viața
poporului român“? Sunt sigur că el va ceti cu multă bucurie și folos aceste
scrieri. Din Pagini de veche scriere românească mai ai vreun exemplar pentru
el ? Lista de cărți pe care mi-o cere o voi face numai după ce voi ști ce i se
poate trimite gratuit din partea Academiei.
634
Și fiindcă e vorba de cerut, nu te supăra dacă te rog să dispui să mi
ie trimeată în două exemplare — spre a fi tăiate și lipite pentru Dicționar —
Suplementul de Glosar al lui Viciu, Folclorul din Buzău de N. Georgescu
fistu, Glosarul lui Șt. Pasca (dacă a apărut) și culegerea din urmă a părin-
telui Ciaușeanu, toate din Colecția „Din viața poporului român“.
Aștept înapoierea d-lui Racoviță ca să aflu amănunte de la sesiunea
actuală a Academiei.
Cu cele mai bune urări de odihnă și sănătate în „bucuretivo“ de la
predeal, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59353. SI (2139)/D VII.
270
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	1928
Cluj, Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Mulțumesc de cuvintele de mîngîiere pentru pierderea vărului meu.
Bietul Emil a venit a.stă-vară foarte slăbit la Bran, de o pleurezie și, deși
să părea că Branul i-a redat puterile, inima lui slăbită n-a mai rezistat.
Pentru mine vara minunată petrecută în odihnă la Bran a fost foarte
binefăcătoare și m-am întremat bine din operația de astă-primăvară. Acum
m-am apucat iar de muncă și-mi pare bine că pînă la sfîrșitul anului voi
putea da cele 13 coaie făgăduite din Dicționar.
Dorindu-ți sănătate deplină și zile multe ca să vezi cum țara mărită
se consolidează pe căi bune, sunt al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
P.S. Alătur confirmarea despre primirea lăzii cu fișe Tiktin.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59354. S 1 (240)/D VII.
271
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 17 XI 1928
Cluj, Strada Elisabeta No 23,
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Trimit alăturat niște corecturi pentru Ionică Rădulescu și un raport
către Academie despre mersul lucrării, din care rezultă că ne-am ținut de
angajamentul luat. Dacă publicarea întîrzie puțin e fiindcă în luna trecută
tipografia, angajată cu lucrările pentru scrierea jubilară asupra Dobrogei,
n-a lucrat deloc la Dicționar.
Rata 4 vă rog s-o trimiteți său prin grop la adresa mea sau prin Banca
Națională.
Cu salutări colegiale, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 85.
635
272
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 1 I 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Rog pe bunul Dumnezeu să-ți dea în anul care începe azi sănătate deplină
trupească și sufletească ca să te poți bucura văzînd tineretul pășind pe căile
deschise larg și sigur de generația d-tale.
Alătur acestor urări cele mai bune felicitări de ziua onomastică și te rog
să comunici d-nei Bianu omagiile mele respectuoase.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59355. S 1 (241)/D VIL
273
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	1929
Cluj, Strada Elisabeta No. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am plecat din București fără să mai ajung să trec pe la Academie,
precum doream. De cîte ori vin în capitală am să mă întîlnesc cu atiți
cunoscuți, încît rămîn o mulțime de lucruri nefăcute.
Scrisoarea d-tale de azi m-a bucurat mult și mă grăbesc să-ți trimit
expunerea ce am făcut-o vineri despre Atlasul lingvistic. E vorba de Fun-
dația Regele Ferdinand ?
Trimit și raportul cerut despre Dicționar. După înțelegerea de anul
trecut nu e însă nevoie de un astfel de raport decît la sfîrșitul anului, căci
numai încasarea ratei IV e condiționată de numărul coaielor tipărite: cele-
lalte se plătesc în mod mecanic. Academia are posibilitatea controlului prin
înseși coaiele ce-i vin de la tipografie. Mie mi-au venit 11 din cele 13 datate
de anul trecut. Celelalte două trebuie să fie și ele trase pînă acuma; și
aceste două sunt datate din decemvrie 1928. Nu știu de ce tipografia n-a
broșat fascicola 6 din voi. II, gata de mult.
Cartea lui Philippide (voi. II) am cetit-o aproape toată. Păcat de munca
multă ce-a depus-o. în afară de cîteva amănunte interesante, totul este
clădit pe nisip.
în martie sunt chemat la. Paris la un Congres al revistelor de filologie
romană. Suntem chemați 12 directori de reviste, între care, din România,
Dacoromania. E vorba de o bibliografie unitară.
Cu cele mai bune dorințe de sănătate. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59356. S 1 (242J/D VII.
636
J	274
|	Cluj, 2 IV 1929
Iubite domnule Bianu,
întors din Paris, unde am fost la o reuniune de experți pentru coor-
dinarea bibliografiei romanice, am găsit scrisorile d-tale, pentru care-ți mul-
țumesc. Ai toată dreptatea cu litera mizerabilă chirilică a „Ardealului'*, care
ini-a tot făgăduit că-și va comanda slove noi, și n-a făcut-o pînă acum.
Scrisoarea d-tale mi-e binevenită ca să le-o arăt și să-i silesc s-o facă de aci
înainte. în cuvintele de încurajare pe care le ai pentru Mușlea și Pop îl
recunosc pe Ion Bianu cel care ne-a încurajat pe toți tinerii: totdeauna
cu privirile scrutătoare și pline de dragoste îndreptate către generația care
se ridică, spre a duce neamul la progres!
Pretențiile tipografiei le găsesc cu totul exagerate. îți scriu în privința
aceasta și o scrisoare oficială, spre a le-o arăta la Cultura Națională, care
este ținută să respecte angajamentele predecesorilor, chiar cînd ele au fost
numai verbale. în voi. II dealtfel corecturile sunt cu mult mai puține
decît în voi. I, căci"Naum nu este ca Ionică Rădulescu, care revine mereu
asupra textului, căutînd forma cea mai desăvîrșită, ceea ce însă e una din
calitățile Dicționarului nostru.
Cred că ar fi mai bine să nu se mai taie la mașină fascicolele, cum
s-a făcut cu cel din urmă. La legat, mai tăindu-se odată, rămîn marginale
prea mici.
La cele trimise cu privire la reorganizarea Academiei voi răspunde în
curînd.
Hristos a înviat! Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59357. S 1 (243)/D VII.
275
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 8 IV 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite colega Bianu,
Am vorbit cu Racoviță — care mîne pleacă la București — și ne-am
înțeles. Voi face o scurtă cuvîntare, din partea Ardealului, în ședința solemnă
din 11 mai. Dacă crezi că e potrivit, aș putea spune cîteva lucruri prea
puțin cunoscute și vrednice de știut despre felul cum s-a făcut Unirea Buco-
vinei, în ședința publică din 10 mai. Această cuvîntare însă va fi mai lungă
(3/4 oră). 1
Am terminat de cetit romanul întunecare de Cezar Petrescu. Mi se pare
că e, alături de cartea lui Chirițescu, tot ce s-a scris mai bun despre răz-
boiul nostru. Deși stilul este pe alocuri cam gazetăresc, totuși lucrarea este
atît de însemnată și autorul ei atît de talentat, încît cred că ar trebui să-i
637
dăm premiul cel mare (de 50.000 sau cel de 10.000) dacă e scadent în anul
acesta. Am putea-o face din inițiativă academică — cum a făcut cu Ion
al lui Rebreanu, la propunerea lui Brătescu-Voinești acum cîțiva ani — dacă
n-a prezentat-o însuși la premiu. Dacă crezi, propunerea aș face-o chiar eu.
Voiam însă mai nainte de a o da în scris să te consult și să știu dacă avem
de dat anul acesta vreun premiu mare. 2
La poștala lui Ion Corbu, care cere să i se dea mai departe gratuit
fascicolele din Dicționar, răspund că într-adevăr dl. Corbu continuă să ne
dea contribuții foarte prețioase, încît făgăduința ce i s-a făcut înainte de
război trebuie ținută. Te rog deci să dispui ca să fie înscris între cei ce
primesc regulat Dicționarul gratuit.3
Nu știu ce să mă fac cu amicul Ionică Rădulescu. Deși suntem în
luna a patra și deși am vorbit cu el în martie și mi-a dat făgăduința că-mi
va trimete în curînd corecturi, deși i-am scris înainte de a pleca la Paris,
reclamîndu-i-le energic, n-am pînă azi nimic de la el. Știu că e foarte ocupat
cu lecțiile practice la Seminarul pedagogic, văd că a primit să facă parte
și din Comisia de capacitate, dar Dicționarul trebuie să apară la timp și
dacă nu se poate altfel va apare și fără el. 4
Avem noroc că am găsit în Naum un element excelent, care la rigoare
îl poate înlocui pe Ionică Rădulescu. Naum pleacă deseară la București.
L-am rugat să se ducă pe la Rădulescu și, dacă deocamdată acesta nu
poate să-mi dea partea de colaborare ce i-o cer, să-i ceară manuscrisul și
să facă el, Naum, și revizia pentru voi. I.
Congresul filologilor fiind în 19—21 mai, voi putea fi la sesiunea Aca-
demiei abia în 23.
Cu cele mai bune urări de sănătate. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59358. S 1 (244)/D VII.
1	însemnare marginală: Cred că nu. Bucovina — Nistor.
2	Marginal I. Bianu notează: „Romanul Ion de Liviu Rebreanu a fost (de Bratescu-
Voinești)— prezentat la termenul legal: 31 dec. 1920, fiind apărut în 1920 și premiat în
1921 — deci înscris în lista concurenților. Art. 4. Reg. premii.
3	Notație marginală: „S-a dispus să se trimită. ll.IV.1929“.
4	Notație marginală: „Divorț de urgență".
276
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 18 IV 1929
Cluj, Strada Elisabeta No. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit poștala lui Corbu și interesanta dare de seamă despre Dic-
ționarul rusesc. Mi se pare că stăm cu mult mai bine decît ei cu Dicțio-
narul. Numai cu Ionică Rădulescu dacă am putea-o duce mai bine. De
cînd l-am pisat în toate formele a început iar să-mi trimeată corecturi.
638
înțeleg că după ce a lucrat două decenii nu-i vine ușor să se despartă de
lucrare. Voi încerca să-1 utilizez atît cît se poate și în schimb să facă Naum
și partea pe care Ionică n-o face. Sper că pînă la sesiune să avem 6 coaie
tipărite din anul acesta. Te rog dispune să mi se trimeată rata II (15 aprilie)
prin poștă.
Dacă voi găsi vremea necesară vreau să trimit și un raport despre
ortografie, ca să putem isprăvi și această chestiune grea. Mi se pare că
am găsit calea cea bună.
Acum vin cu o mare rugare.
A fost la Cluj Kirileanu. Spunîndu-i de planurile noastre cu Atlasul
lingvistic, mi-a dat sfatul să mă adresez Fundației regele Ferdinand, cerîndu-ij
un ajutor bănesc ca — cu ocazia serbărilor de 10 ani de la Unire să
începem explorarea Ardealului din punct de vedere lingvistic, etnografic
și folcloristic. Muzeul limbei române s-ar alia astfel cu Muzeul etnografic
din Cluj și Pop al nostru, pregătit anume pentru anchete lingvistice, ar
pleca întovărășit de Vuia (etnograf) și Mușlea (folclorist), cutreierînd în
3 ani tot Ardealul. După ce vom fi terminat Ardealul (cu Banatul, Crișana
și Maramureșul) ne vom întinde și asupra celorlalte părți românești.
Voi face în privința aceasta o cerere la Fundație și te rog foarte mult
s-o sprijinești. Kirileanu îmi spunea că dacă avem sprijinul d-tale, putem
fi siguri de reușită. Și cine ar putea înțelege mai bine ca d-ta necesitatea
unor studii pe teren și marele folos ce l-ar putea aduce pentru cunoașterea
atîtor bogății pe care abia le bănuim?
Cu cele mai bune urări de sănătate, al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59359. S 1 (245)/D VII.
277
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 19 IV 1929
Cluj, Str. Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ți-am scris ieri o scrisoare în care-ți comunicam cum stăm cu Dicțio-
narul. Iată datele mai exacte: cules și corectat, în parte și revizuit:
voi. I pînă la CETATE;
voi. II pînă la ÎNDR,
adecă voi. I, coaiele 18, 19 și jumătate din 20;
voi. II, coaiele 33, 34 și 35.
Pînă la sfîrșitul lui mai vom avea deci gata fascicola VII din tomul II
și înainte de vacanță fascicola IV din tomul I, voi. 2.
Naum va face și porția pe care Ionică Rădulescu nu răzbește s-o facă.
îți înapoiez scrisoarea tipografiei din 13 aprilie. învoiala fiind că corec-
turile din șpalturi nu se plătesc, găsesc exagerată pretenția de a se plăti
20.000 lei pentru „corecturile grele“. Academia s-ar putea învoi cu jumătate
639
sumă. De asemenea nu găsesc îndreptățită cererea de a se urca prețul tipa-
rului pentru Dicționar cu 33%. Și așa cum e socotit azi tiparul este scump,
motivul indicat de tipografie nu e nici el, pe cît sunt informat, îndreptățit,
căci tipărirea Dicționarului s-a început abia în vara anului 1926, cînd tiparul
era mai scump decît pe vremea cînd s-au făcut cu tipografia angajamentele
pentru celelalte tipărituri (ridicate cu 33%).
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 128.
278
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 26 IV [1929]
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit o copie după cererea adresată președintelui Fundațiunei
Regele Ferdinand I și-ți mulțumesc pentru cuvintele de încurajare și pentru
sprijinul făgăduit.
Dacă fundațiunea n-ar putea suporta toate cheltuielile — mari, dar
socotite exact și cu economie — aș fi bucuros dacă le-ar acoperi pe cele
împreunate cu Atlasul lingvistic, rămînînd ca pentru celelalte cercetări să se
găsească ajutoare de la Ministerul Instrucțiunii și al Artelor. Și Academia
ar putea eventual contribui cu o sumă cît de mică, ca să se poată spune
că opera s-a făcut și cu ajutorul ei.
Aș vrea să lămuresc față de d-ta de la început o chestiune. Colecțiile
etnografice, folcloristice, onomastice, și toponomastice pot fi făcute, cu
schimbul, de mai mulți inși și continuate, după ce Ardealul va fi explorat,
în celelalte provincii și de alți cercetători. Anchetele lingvistice trebuie ter-
minate însă, pentru întreg teritoriul unei limbi, de anchetorul care a început
ancheta. Acest lucru l-a făcut Edmond din însărcinarea lui Gillieron pentru
Franța, îl face Ugo Pellis pentru Italia și, la Congresul filologilor ținut la
Cluj, ni l-a recomandat cu deosebită insistență Maillot. Cei ce nu fac așa,
fac rău. De aceea, după explorarea Ardealului, tot Pop (însoțit eventual
de alți etnografi și folcloriști) va trebui să continue anchetele în țara veche
și în celelalte provincii. Acest lucru nu l-am scris în cerere, crezînd că nu
e oportun a-1 spune de pe acuma. Dumitale însă țin să ți-1 comunic, ca să-mi
cunoști gîndul întreg.
Alătur niște corecturi de Dicționar, cu rugarea de a le trimite tipografiei.
Ți-aș fi foarte obligat, dacă ai da ordin să mi se trimeată și rata II din
remunerarea pentru Dicționar, scadentă la 15 aprilie.
Multă sănătate și respectuoase salutări colegiale de la al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59360. S 1 (246)/D VII.
640
279
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 27 IV 1929
Cluj. Strada Elisabeta Nr. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți scriu azi iar, pentru ca să-ți trimit părerea mea cu privire la Reor-
ganizarea Academiei, ca răspuns la adresa nr. 669 din 22 martie 1929,
prin care sunt înștiințat că am fost ales în Comisiunea însărcinată să pre-
gătească reorganizarea.
La revedere, în curînd, cu bine. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59361. S 1 (247)/D VII.
280
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	6 V 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Iată, mă achit de o veche datorie față de Academie. Iți trimit lucrarea
despre ortografie \ Cred că ar fi bine ca să se tipărească și să fie trimisă
tuturor membrilor activi și corespondenți din secția literară — înaintea tuturor
lui Ionică Rădulescu, însărcinat să studieze și el chestiunea ortografiei —
cu rugarea să trimeată dacă mai e timp pînă în 20 mai secției literare obiec-
țiunile lor sau eventuale completări. Cred că formularea regulelor principale
e atît de clară și acceptabilă încît secția literară le va primi fără multă
discuție și tot astfel plenul. Numai în cele două puncte: â și î, s și 2 se
va naște iar discuția. Dar am căutat s-o evit tocmai scoțîndu-le din discuție
(amînîndu-le pe altă dată) și rămînînd la regula veche (care mie mi se pare
cea mai cuminte).
îți trimit și niște corecturi de Dicționar, cu rugare să le trimiți lui
Ionică Rădulescu.
La 10 și 11 mai voi fi la București. La revedere, cu bine! Al d-tale
devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59362. S 1 (248)/D VII.
1	Este vorba de Proiectul de reformă a ortografiei române (vezi volumul Sextil Puș-
cariu, Cercetări și studii, Editura Minerva București, Ediție îngrijită de Ilie Dan, p. 307—
321).
641
281
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	^“J> 7 VI 1929
Cluj, Strada Elisabeta No. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Abia azi apuc să răsuflu puțin după ce am scăpat de la lucrările Con-
gresului profesorilor universitari, care m-a ținut încătușat de dimineața pînă
seara și din cauza căruia am și plecat de la București vineri seara.
Întîiul lucru pe care aș vrea să-1 fac e să te felicit pentru Președenția
Academiei. Deși știu că ai primit ă contre-cceur, e foarte bine așa și se
cuvenea ca să-i dai Academiei și ca președinte ceea ce i-ai dat în curs de
cincizeci de ani: munca devotată de fiecare zi.
Ortografia, care nu s-a putut vota în sesiunea actuală, mi-e teamă
că nu va fi votată nici în cea viitoare. îți trimit alăturat un exemplar
corectat din nou, căci în graba de a se împărți membrilor Academiei pro-
iectul tipărit, au scăpat cîteva erori de tipar, care trebuie îndreptate cînd
zațul se va reproduce în Anale.
în 15 iunie plec la Călimănești, să-mi văd de sănătate. Te rog dă ordin
la casierie ca rata III (scadentă la 1 iunie) a Dicționarului, dacă nu s-a
trimis pînă acuma, să se trimeată pe adresa lui Th. Capidan, str. Romei 24,
căci eu fiind absent n-aș putea-o încasa. Capidan va împărți paralele celor
ce li se cuvin. 1
Cu cele mai bune urări pentru vacanțele de vară. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Te rog trimite-mi trei exemplare din broșura Ortografiei pe care ți-o
alătur cu corecturi ca să o am și pînă va apărea Analele. 2
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59363. S 1 (249)/D VIL
1	Pe scrisoare se află următoarele notații: „D-lui casier Grecescu; d-lui secret.
Sachelfarie], apoi mi se înapoiază spre a răspunde. Bianu“. „La casierie spre a se con-
forma I. B.“. „Rata a IlI-a ptru. Dicționarul limbei române în număr de lei 140.625
s-a trimis d-lui Pușcariu la 7 iunie 1929. 10.VI.929 Z. Greceanu“.
2	Marginal aceastui paragraf se află următoarele notații: „Dl. Sachelarie va trimite,
Bianu“ și „10 iunie 1929. Am trimis cele trei exemplare cerute. Sachelari“.
282
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Bran, 15 IX 1929
Cluj, Strada Elisabeta No. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Dl. dr. Heinrich Kuen, asistent pe lîngă catedra de limbi romanice în
Lipsea, a stat o lună la Bran să învețe românește. El este luat în vedere
ca urmaș al lui Weigand, pensionat. înainte de a continua studiile la Cluj,
642
va face o călătorie de vreo patru săptămîni în țară, oprindu-se mai întîi
jn București. I-am dat o scrisoare pentru Georgescu-Tistu, ca să-1 călăuzească
puțin. La’ Academie va vedea lucruri frumoase. Voind să facă în seminar
exerciții cu edițiile facsimilate ale Academiei, pe care i le-am recomandat,
te rog să-i dai un exemplar din cele apărute. 1
Pe la sfîrșitul lunii plec la Cluj. Cu multă sănătate.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59364. SI (250)/DVII.
1	Notație marginală: „A venit 21 sept. 1929, i s-au dat gratis, la a lui cerere: Dic-
ționarul limbei române, Catalogul m-sselor. românești, I—II, Texte de limba sec. XVI
faximilate, 1—2—3. I. Bianu“.
283
Bran, 24 IX 1929
Iubite domnule Bianu,
Anul ăsta n-am fost cuminte. în loc să mă odihnesc la Bran, m-am
apucat să revăd Istoria literaturii vechi pentru o ediție nouă. Ca s-o pun
la punct mi-au trebuit aproape trei luni de muncă întețită. Rezultatul:
în loc să încep anul școlar odihnit, sunt obosit, stomacul funcționează prost
etc. Profit deci de puținul timp ce-mi mai rămîne din vacanță pentru
o odihnă absolută. De aceea te rog să mă ierți dacă nu vin la București
vinerea viitoare. Mi-am trimis în scris votul pentru Panaitescu.
Cu Dicționarul nu trebuie să aveți nici o grijă. Cele 17 coaie pe anul
acesta sunt culese toate. îndată după întoarcerea mea la Cluj (și a lui Auger
pentru partea franceză), voi face corecturile. O fascicolă din C trebuie să fi
apărut zilele astea ; din altă fascicolă din I, lipsește numai „bun de imprimat “
la ultima coală paginată.
Și cu Istroromânii voi căuta să fac regulă îndată după sosirea mea
la Cluj. Partea cea mai mare trebuie să fie tipărită, căci am dat bun de
imprimat. Restul de cîteva coaie ar fi gata și el, dacă tipografia nu mi-ar
fi stricat zațul unei coaie, din negrija unui elev de tipografie, încît trebuie
să fac corectura acelei coaie din nou.
Cu cele mai bune urări pentru noul an de muncă.
Al d-tale devotat,
S. Pușcariu
Mulțumesc pentru ajutorul dat lui dr. Kuen [. . .].
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59365. S 1 (251J/D VII.
643
284
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 17 X 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți înapoiez adresa ministerului 1 pentru desemnarea unui reprezentant
al Academiei la Teatrul Național2, fără propunere, deoarece foarte bucuros
aș vrea să fiu numit eu însumi în Comitetul de lectură.
De la întoarcerea din Bran nu fac decît examene și corecturi pentru
Cultura Națională.
în 9 noiemvrie îmi mărit fata și apoi vin la București pentru ca să
văd ce se poate face pentru Atlasul Lingvistic. Alătur cîteva exemplare din
broșura de propagandă. Te rog, cînd vei avea un moment liber, să o răs-
foiești, să vezi cum privește străinătatea inițiativa noastră. Alătur și o
adresă oficială în privința aceasta adresată Academiei.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Am primit manuscrisul, corecturile și fișele coaielor vechi de Dicționar,
în pachete erau însă și corecturile și manuscrisul de la Murdărie Cozianu
de I. Crețu. Ce să fac cu acestea? Să le retrimit Academiei?3
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59366. S 1 (252)/D VIL
1	Intervenție marginală: „Nu s-a găsit în plic. I. B.“
2	Notație marginală: „Din Cluj“.
3	Notație marginală: „Nu. Să nu le trimeată aici. I. Bianu“.
285
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	27 X 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite colega Bianu,
îți mulțumesc din inimă pentru urările trimise pentru nunta fiicei mele
și pentru nașterea celuilalt copil: Atlasul lingvistic. Dacă ne-o ajuta Dum-
nezeu, îl începem chiar în anul ăsta. Dumnezeu — și Fundația regele Fer-
dinand. De la Academia Română nu se poate aștepta un sprijin material
efectiv. 1 Aș vrea totuși ca ea să figureze cu o sumă cît de mică — un
20.000 lei bunăoară — între cei ce sprijinesc astă lucrare, de care nu poate
rămînea străină. Cu atît mai mare poate fi sprijinul ei moral. Mă gîndesc
la ajutorul dat prin reprezentantul ei în Comitetul Fundației regele Fer-
dinand și poate și la un cuvînt de recomandare către guvern. La începutul
lui noiemvrie voi veni odat la București și voi cere o audiență d-lui Maniu,
ca să-1 interesez pentru această operă de interes național.
644
Am uitat în scrisoarea trecută să-ți comunic că am cumpărat de la anti-
cariatul Kesszey din Cluj manuscrisul de Evangheliar slavon, despre care
îmi scriseseși și despre care știam și eu, cu prețul de 1400 lei (în loc de
2000). E un evangheliar — după faceale — complet, scris frumos, dar fără
podoabe. Probabil că e scris la noi. La sfîrșitul Evangheliei lui Matei se
află în slavonește o notiță, după care cartea a fost cumpărată de Istin din
Călata cu 8 ducați, în zilele lui Criștoh Batăr și a domnului moldovean
Petru, ceea ce nu prea se potrivește cu data 3CE sau 3^E (greu de cetit)
de la urmă. Se mai spune că a scris „Rus diiac ot Kolomiia, gramatic diiac
Ion“. La sfîrșitul Evangheliei lui Marcu, o notiță românească din care pot
descifra următoarele: „Dat-am această carte, anume Tretoevanghelie . . .
dereptu 5 ducat i 25 ... la popa Ștefan în . . .“ .
Dacă manuscrisul prezintă un interes deosebit pentru colecția Aca-
demiei, care trebuie să aibă multe de felul acesta, te rog trimite-mi suma
de 1400 lei și-l voi aduce cînd voi veni. 2 Dacă însă se poate, l-aș opri aici
la Cluj, unde nu avem — pentru comparație cu Evangheliarele noastre —
nici un evangheliar slavon.
Adresa Ministerului cu privire la numirea unui membru în comisia
Teatrului Național din Cluj, dacă nu am alăturat-o scrisorii trecute, trebuie
să se fi rătăcit, căci n-o găsesc aici.
Al d-tale devotat și recunoscător,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59367. S 1 (253)/D VIL
1	Marginal I. Bianu notează: Da, cît se va putea mai mult“.
2	Marginal loan Bianu notează: „Să o aducă Academiei. Lei 1400 îi vor fi restituiți
aici“.
286
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 10 XI 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Imediat după primirea telegramei de la 21 oct. am luat legătura cu
colegii Lapedatu și Lupaș. Cel dintîi a primit să reprezinte Academia la
ceremonia exhumării osemintelor defunctului coleg Andrei Bârseanu, făgă-
duindu-mi că va telegrafia și i.p.s. mitropolitului Nicolae la Sibiu și Aca-
demiei la București. Se pare că a uitat s-o facă. Desigur însă că în curînd
va da Academiei relațiune cu privire la împlinirea misiunei primite.
La 18 noiemvrie voi fi în București, la Congresul bisericesc și voi avea
plăcerea să vin la Academie după o absență de atîtea luni. 1
Cu cele mai bune sentimente colegiale. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59368. S 1 (254)/D VIL
1	Pe scrisoare se află următoarea notatie: „Evanghelia mss. slavonesc? A fost adusă
și plătită 1400 lei. I. Bianu“.
645
287
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 21 XI 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
întors de la Viena, unde am făcut o mică excursie de odihnă în vacan-
țele Crăciunului — am găsit scrisoarea d-tale din 8 ianuarie, în care îmi
scrii de gripa care te-a necăjit în cursul sărbătorilor. Sper că pînă acuma
ai scăpat de ea și ți-ai reluat activitatea atît de rodnică. învoiala noastră
cu „imprimatur“ la coala din urmă a Suplementului la Dicționar rămîne
în vigoare!
Din cauza Dicționarului care mi-a luat tot timpul, dar și din cauza lui
Bartoli, care revede corectura la Studii istroromâne, III, n-am putut trimite
de astă-toamnă nici o revizie a acestei lucrări la tipografie. O voi face însă
în cel mai scurt timp îndată ce voi fi dat „bun de imprimat“ coaielor de
dicționar care circulă acum între Ionică Rădulescu și Cluj.
La Viena am văzut pe Norbert Jokl, albanologul care se ocupă foarte
mult și cu limba noastră.
Fiind el bibliograful cîtorva reviste pentru tot ce apare cu privire la
albanezi, traci, daci și geți, ar dori să aibă Getica lui Pârvan, ca să scrie
despre ea. I-am făgăduit că o voi cere pentru el de la Academie. Dacă
i se poate da, te rog mult să dispui să i se trimeată de-a dreptul pe adresa:
Universitătsprofesor Norbert Jokl
Wien
VI1/3 Neustiftgasse 67.
îmi pare rău că trebuie să-ți comunic și o veste puțin îmbucurătoare.
La examenul în scris pe care l-a făcut alaltăieri la mine tînărul N. Comșa,
mi-a dat o lucrare pe care n-am putut-o admite. El a făcut greșeala că după
3 ani de studiu a primit o suplinire la Blaj și în loc să urmeze și anul al
patrulea și să se pregătească bine de examen, a venit nepregătit îndeajuns,
îmi pare rău mai ales fiindcă sunt sigur că e băiat muncitor și capabil,
încît speram ca la examen să-i pot da notă bună. Nenorocirea nu-i însă
mare, întrucît pînă la vară mai poate cîștiga cunoștințele care-i lipsesc.
Cu cele mai bune dorințe de sănătate și bucurie.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59369. S 1 (255)/D VII.
288
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 15 XII 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ca să nu scap terminul reglementar, trimit azi alăturata hîrtie, prin
care prezint romanul lui C. Petrescu spre premiare în sesiunea viitoare,
potrivit cu apelul trimis în 19.IX și în 10.XIL Exemplarele le aduce miercurea
646
viitoare colegul Giuglea sau Drăganu (care din doi va pleca mai iute la
București). Raportul în scris mai are vreme. Vreau să termin în luna asta
corecturile pentru Dicționar, ca să pot da „bun de imprimat“ la cele 13 coaie
făgăduite, și prin urmare las pe mai tîrziu orice altă lucrare.
Am primit scrisoarea d-tale din 9 decemvrie și m-am bucurat mai ales
pentru Cartojan, că în sfîrșit scapă de salahoria de pînă acum și că va avea,
ca profesor, toată vremea să-și continue frumoasele lucrări. Garacostea a fost
la Cluj și ne-am înțeles să plece Drăganu la București. Facultatea l-a și
propus. Desigur că și la Cernăuți a aranjat Cartojan personal lucrurile cum
e mai bine. Cît despre Iași — acolo cum o da Dumnezeu.
Mi-a scris Gaster și roagă Academia, prin mine, să-i trimeată „toate
publicațiunile privitoare la istoria, filologia și literatura populară44. Oare nu
li se poate cere membrilor străini să plătească porto? Sau acest lucru
nefiind tocmai elegant — n-ar fi cazul să ceară Academiei Ministerului de
Externe ca să-i pună la dispoziție sumele pentru trimiterea publicațiilor în
străinătate! Cred că Mironescu ar face-o bucuros.
Gaster ne mai atrage atenția asupra primejdiei de a ține dubletele la
o singură bibliotecă. „Bine ar fi, de pildă, dacă Academia ar împărți dupli-
catele pe care le posedă, fără îndoială, Universităților din Iași, Cluj etc. Ar
fi bine ca d-ta să ridici această chestie, căci atinge foarte de-aproape mersul
cultural și posibilitatea de propășire în ce privește limba și literatura româ-
nească44. Am citat pasajul din scrisoarea lui, deși Academia a dat Clujului
o colecție neprețuită de dublete și prin urmare sfatul lui Gaster nu este
actual. Ar fi cel mult de văzut dacă nu s-ar putea da Muzeului Limbei
Române al treilea exemplar din tipăriturile vechi, precum s-a și hotărît
o dată în Secție. în cazul acesta, venind odată la București, aș putea face
tirajul.
A. Filimon din Tîrgul Mureș îmi scrie că în biblioteca liceului reformat
de acolo se găsește Catehismul Calvinesc din 1648. Cum acesta e singurul
exemplar, n-ar fi cazul să-1 publicăm în fototipie în colecția „Texte de limbă44,
neavînd decît 48 pp.?
Cucele mai bune urări de sfintele sărbători, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59370. S 1 (256)/D VIL
289
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 21 XII 1929
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Am scris azi lui Cezar Petrescu, cerîndu-i declarația că admite să fie
prezentată cartea sa la premiu. Sper că nu va sosi prea tîrziu. Dacă îmi
veți da mie să fac raportul pentru ea, îl voi face foarte bucuros. Cred că
am vreme pînă la mai, la sesiune.
647
Alătur o scrisoare, pe care te rog să mi-o retrimiți, de la profesorul
Gino Lupi din Milano — de care acum aud întîia oară — care cere (voind
desigur să-1 cumpere și să se înscrie abonat) Dicționarul Academiei. Nuștiu
cît e de pregătit pentru ca să poată lucra un dicționar român-italian, dar
e îmbucurător că se mai găsesc și între „fratelli“ noștri cîțiva care să se
intereseze de noi. Ungurii fac o propagandă atît de mare în Italia, încît
ori de cîte ori putem să găsim vreun prieten, e bine să-1 menajăm. Amicul
nostru Tagliavini începe să-și cam deie în petec. A scris în numărul din
urmă din Europa Orientală un articol despre unguri. Nu-i nimic de zis că
fiind profesor în Budapesta și rupîndu-se și cu limba maghiară scrie un studiu
informativ despre ei. Nu m-ar supăra nici marea simpatie ce le-o arată.
Dar e cu totul inadmisibil — și am să i-o spun ritos la întîia ocazie — ca să
strecoare în notă infamii și minciuni la adresa noastră, ca recomandarea
unor opere de propagandă contra tratatului de [la] Trianon [. . .].
Sper că pînă la sfîrșitul lui ianuarie să mai apară o fascicolă din I.
Cele mai calde urări de bine pentru sfintele sărbători și Anul nou,
la mulți ani!
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59371. S 1 (257)/D VII.
290
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 4 I 1930
ATLASUL LINGVISTIC AL ROMÂNIEI
Strada Elisabeta No. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți mulțumesc pentru scrisoarea plină de căldură prietenească din 29
decemvrie. Părerea mea este că nu trebuie să reacționăm față de atacurile
aduse în Parlament împotriva Dicționarului. Dl. Pisani zicea bunăoară că
odol nu-i un neologism, căci e o „marcă de fabrică“. Ga și cînd ai zice boul
nu este mamifer căci e rumegător. Dar neologism este un cuvînt ^„nou“
— oricare ar fi originea lui — intrat pe cale cărturărească, în limbă, deci
și odol ca și aspirină sau alte asemenea mărci de fabrică. Mai nostim este
însă că în „Introducerea “ la Dicționar (pag. XX) spuneam tocmai că
vorbe ca odol n-au ce căuta în Dicționar. Cu adversari care aduc atît de
puțină pregătire în discuție nu-mi place să polemizez și cred că și Academia
ar face mai bine să evite o polemică, dat fiind că totdeauna, cînd ai a face
cu un gazetar, ești în inferioritate. El are la dispoziție jurnalul în care poate
să strecoare, sub orice formă dorește, oricîte notițe „spirituale^ vrea și are
solidarizarea confraților săi.
Cred însă că va trebui — nu acuma, ci ceva mai tîrziu — să începem
iar o acțiune de deșteptare a interesului obștesc pentru Dicționar.
Va trebui să aflăm și noi modalități de desfacere, căci fascicolele apărute
s-au înmulțit atît de mult, încît cu greu se vor găsi amatori care să plă-
tească dintr-odată 2500—3000 lei pentru partea apărută pînă acum.
Un coleg, profesor la Universitatea din Cluj, mă întreba deunăzi dacă
Academia nu face înlesniri de plată pentru partea publicată?
648
Iată o modalitate care ar putea fi studiată. 1
Cu cele două fascicole ce vor apărea în cursul acestei luni, căci în 1930
am dat toate coaiele, 13 la număr, dintre care 12 au bun de imprimat și
a 13-a e paginată! — vom avea 23 fascicole din 70, cîte va cuprinde toată
lucrarea. 2 Prețul acestora este: 15 fasc. a 100 lei = 1500 lei + 8 fasc. a 150
lei = 1200 lei, împreună 2700 lei.
Propun ca celor ce vor să aboneze de aci înainte Dicționarul, sa le dam
gratuit fascicolele apărute, majorînd în schimb prețul fascicolei noi la 350 lei.
Cu greu te hotărăști astăzi să scoți din buzunar 2700 lei dintr-odată, dar
nu-ti cade greu să dai anual 700 lei.
’ Sistemul acesta „în rate“ e practicat azi de toți negustorii care-și înțeleg
meseria.
Pentru Academie „socotealact s-ar prezintă astfel: m loc de a incasa
2700 lei pentru fascicolele apărute + 4550 lei pentru fascicolele viitoare
(37 x 150), deci 7250 lei la un loc, ar încasa 12.950 lei pentru 37 fascicole
a 350 lei.
Din diferențe (în plus) de 5700 lei, s-ar putea acorda librarilor un rabat
de 30% (= 3885 lei), rămînînd totuși un cîștig de 1815 lei. Cred adecă
că este absolut necesar ca să începem să desfacem Dicționarul prin librării
și să dăm librarilor care au un risc mare la o publicație plătită în rate •
un rabat convenabil, ca să aibă tot interesul să desfacă opera în cît mai
multe exemplare. 3
Dacă, într-o intervenție pe la diferitele ministere, am putea desface
și direct, am avea un cîștig cu atît mai mare, căci n-am pierde cele 30%
rabat. 4
Oficiile și școlile care ar primi gratuit fascicolele apărute (pe la sfîrșitul
lui 1931 va apărea întreg volumul II, încît vor fi 2 1/2 volume complete)
s-ar hotărî5 mai ușor să aboneze Dicționarul. Academia n-ar pierde nimic
scoțînd din magazine fascicolele apărute și punîndu-le în circulație, căci
capitalul reprezentat prin ele este astăzi capital mort.
Am avea prin urmare două feluri de abonați: abonați vechi, cu 150 lei
de fascicol, de la care încasăm anual, dacă nu mă înșel, vreo 180.000 lei,
și abonați noi, cu 350 lei, de la care am încasa — la 300 de abonați prin
librării și 200 de abonați direcți — vreo 287.000 lei. Peste vreo 5 ani, numărul
fascicolelor apărute fiind și mai mare, vor trebui stabilite, pentru noii abonați,
alte condiții de abonament.
Dorindu-ți să petreci ziua de Sfîntul Ion la mulți ani fericiți, sunt al
d-tale devotat coleg și elev,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59372. S 1 (258J/D VII.
1	Aici I. Bianu a inserat în text: „Da, dar cu măsuri de siguranță (Bianu)“.
2	Notație marginală: „Pînă astăzi (22 ian. 1931) la Acad, nu s-a văzut nici o
coală din toate acestea!! Bianu“.
3	Notație marginală: „Se face așa! De-acum prin Cartea românească cu rabat 45%“’
4	Notație marginală: „Acest meșteșug îl au alții, pentru altele — nu noi pentru
Dicționar".
5	Intervenție marginală: „Să ceară gratuit și restul".
649
291
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 5 I 1930
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ieri am sosit de la Bran, unde am stat cîteva zile în minunata atmo-
sferă de munte și unde am serbat logodna fiului meu.
Credeam că la întoarcere voi găsi scrisoarea lui C. Petrescu, căruia îi
scrisesem înainte de sărbători. Aflu acuma că e la moșia sa în Moldova,
unde i-am telegrafiat azi.
Profit de această ocazie spre a-ți ura, de ziua onomastică, viață lungă
și sănătate deplină ca să poți continua cu plăcere activitatea rodnică de
pînă acuma.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59373. S 1 (259)/D VII.
292
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Cluj, Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Cluj, 10 I 1930
Iubite domnule Bianu,
Aș vrea să găsesc cuvîntul potrivit, ca să-ți exprim toată strîngerea de
inimă ce am simțit-o cetind scrisoarea d-tale de azi, cu vestea pe cît de
tristă, pe atît de neașteptată.
Mă deprinsesem să te știu în atmosfera caldă de adevărată iubire creată
de o conviețuire ideală de decenii, și acum a venit ceea ce e mai greu de
suportat în gîndul morții — oricît ne-am obicinui să ne împăcăm cu el —
despărțirea de veci.
Dumnezeu să-ți dea tăria ca în seninătatea amurgului vieții să poți
trece peste clipele grele de azi. . .
Alătur și declarația lui Cezar Petrescu, sosită cu întîrziere, fiindcă scri-
soarea mea adresată la redacția Curentului i-a sosit abia acum la ungherul
depărtat din Moldova, unde s-a retras ca să termine un nou roman.
La 24 ianuarie cred că voi fi în București și voi putea lua parte la
ședința Academiei.
Al d-tale devotat și sincer,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59374. S 1 (260)/D VIL
650
293
Cluj, 28 ianuarie 1930
Domnule președinte,
în anul 1929 s-au redactat 5 (cinci) coaie noi de Dicționar și s-au
tipărit din materialul vechi 11 (unsprezece) coaie — în loc de 13 — și adică:
din voi. I coaiele 20—22 = 3 coaie
din voi. II coaiele 32—39 = 8 coaie — coala 40 netipărită.
11 coaie tipărite
Vă rog să binevoiți să aprobați ca, în conformitate cu hotărîrea nr. 679,
din 16 martie 1928, să se achite rata a IV-a în suma de 93.125 (nouăzeci
și trei de mii o sută douăzeci și cinci) lei (= 140.625 — 47.500 lei).
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 186
294
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	12 februarie 1930
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Domnule președinte,
în raportul meu din 28 ianuarie 1930 vă arătam că în cursul anului
1919 s-au tipărit 11 coaie din Dicționar (și adecă coaiele 20—22 și 33—40).
De fapt numărul coaielor tipărite este 12, căci omisesem să socotesc coala 32
(împărea-împodobi)., care deși e datată din 15 XII 1928, n-a fost trasă decît
în anul 1929 și n-a fost nici socotită în raportul meu din 17 noiemvrie 1928.
Vă rog să binevoiți a dispune ca să mi se trimeată suma de 23.750 lei pentru
o coală în plus.
Primiți, vă rog, domnule președinte, asigurarea celei mai înalte consi-
derațiuni,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 1*87.
295
Cluj, 23 UI 1930
Iubite domnule Bianu,
Trimit niște rapoarte și un memoriu al d-lui Mușlea. Mai alătur și
o cerere a librăriei R. Gioflec din Cluj, care ar fi bine să fie satisfăcută,
căci, decît să stea nevîndute, mai bine ca publicațiile Academiei să poată
fi desfăcute — măcar în centre universitare — cu rabatul cuvenit librăriilor.1
651
Am regretat mult că ai amînat venirea la Cluj» Mi-ar fi plăcut mult
să-ți arăt Muzeul și să fi rămas să asiști la o ședință a noastră. 2
Dumineca viitoare plec pe 5 săptămîni în străinătate, încît te rog să
primești de pe acuma cele mai bune urări pentru sfintele Paști.
Al d-tale devotat*
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59375. S 1 (261)/D VII.
1	Pe scrisoare, sub mențiunea: „Delegațiunea aprobă. 17 febr. 1930“; semnează
G. Tițeica și I. Bianu.
2	Marginal acestui paragraf I. Bianu notează: „Am fost oprit din cauza imprăștiere
colegilor politician! în afacerile partidelor“.
296
Cluj, 24 VI 1930
Domnule președinte,
D[om]nii Teodor Naum și Yves Auger, profesori la Universitatea din
Cluj, colaborează de aproape trei ani la Dicționarul Academiei. Pentru pre-
țioasa lor colaborare, în același timp pentru ca să se poată referi la cele
publicate pînă acuma, vă rog să admiteți ca să li se dea gratuit Dicționarul
Academiei (d-lui Auger de la toamnă încolo) cît a apărut pînă acuma și
cît va mai apărea în tot timpul colaborării d-lor. 1
Cu expresia celei mai profunde stime,
Sextil Pușcariu
D-sale, d-lui Ion Bianu, președintele Academiei Române. București.
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 189.
1	Mențiune pe scrisoare: „25 iunie 1930. Se aprobă — Dicționar. I. Bianu“.
297
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj> 3
Cluj, Strada Elisabeta No 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îmi scrie Meyer-Liibke ca să fac și eu o revizie a discursului său ținut
la Academie, ca să nu se strecoare greșeli. Te rog să dispui ca să mi se
trimeată și mie o perietură, pe șpalturi sau în pagini.
De ieri m-am întors din Bran, cu regrete că a trebuit să părăsesc fru-
musețea și liniștea acelor locuri, dar cu mare dor de a reîncepe munca.
Cu salutări cordiale, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59376. S 1 (262)/D VIL
652
298
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 24 X 1930
ATLASUL LINGVISTIC AL ROMÂNIEI
Str. Elisabeta 23, Cluj
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit alăturat lucrarea lui Meyer-Lubke cu bun de imprimat.Mi-a
trimis’mie revizia, ca să nu se strecoare greșeli de românește. îmi pare rău
că nu te-ai putut hotărî să mai stai după serbări la Cluj. Ți-aș fi arătat
bucuros Muzeul Limbei Române și cum lucrăm pe aici. Dar Clujul nu este
așa departe, ca să nu-1 poți vizita în curînd iarăși, cînd vei fi mai odihnit
și-l vei putea vedea cu mai mult răgaz.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59377. S 1 (263)/D VII.
299
Cluj, 8 XI 1930
Iubite domnule Bianu,
Aș vrea să trimit societății științifice „Reale Deputazione di Storia
Patria per la Venezie“, care m-a ales membru corespondent, studiile mele
istroromâne, dar îmi lipsește volumul I („Textele11 apărute în 1906, Analele]
Acad., Secț. Ut., seria II, tom XXVIII, Mem[orii] 3). Ți-aș fi foarte mul-
țumitor dacă ai dispune să mi se trimeată vreo 5 exemplare. 1 Dacă te
hotărăști să vii la Cluj, ne-am bucura mult să iei parte la o ședință a
Muzeului Limbei Române (în fiecare marți de la 5—7).
Cu cele maibune urări de sănătate, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59378. S 1 (264)/D VII.
1	Pe scrisoare se află următoarele note: „Sînt complet sfîrșite, se află numai în
tom, iar tomul costă 128 lei. I. Lostarul“ și „Am răspuns astăzi 11 nov. 1930, I. Bianu“,
300
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 16 XI 1930
ATLASUL LINGVISTIC AL ROMÂNIEI
Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Regret mult că nu te-ai putut hotărî să vii la Cluj, dar cred că faci
bine că te cruți și nu pleci la drum în acest capricios început de iarnă.
Tot subt teroarea doctorului a trebuit să renunț și eu de a participa la
653
ședința extraordinară din 21 noiemvrie și la plăcerea de a-mi revedea colegii.
Cu cele mai bune urări de sănătate, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Alătur o comandă făcută din Amsterdam — la recomandarea tînărului
nostru amic Marius Volkhoff — pentru Biblioteca Universității la Dicțio-
narul Academiei. Te rog dispune să se trimeată fascicolele apărute, împreună
cu factura, în care se va socoti și porto, și să continue trimiterea îndată
după apariție, împreună cu facturele pentru fiecare fascicolă. 1 E îmbucurător
că bibliotecile din străinătate încep să aboneze lucrarea.
S. Pușcariu
Bibi. Acad. B.S.R., Coresp. inv. 59379 S 1 (265)/D VIL
1	Pe scrisoare se menționează: „S-a dat comanda la Cartea românească spre exe-
cutare. 20.XI.1930. I. Bianu".
301
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
ATLASUL LINGVISTIC AL ROMÂNIEI
Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Cluj, 21 XII 1920
Iubite domnule Bianu,
îți aduci aminte de articolul lui Papadopulo, care-și bătea joc, în Curie-
rul lui Eliade, de Lexiconul de Buda ? N-am cinstea să-1 cunosc pe dl. Pisani,
dar, după mine judecînd, se pare că e tot atît de indicat ca Papadopulo să
se pronunțe despre Dicționarul Academiei. Atunci, în 1843, Ion Maiorescu
a luat în Foaia pentru minte apărarea celor ce lucraseră Lexiconul cu atîta
muncă cinstită și devotată. A reacționa azi la niște atacuri făcute cu atîta
ușurință în Parlament, mi se pare nepotrivit. Acest lucru l-am arătat în scri-
soarea alăturată.
Sunt informat că la premiul de 50.000 lei pentru lucrarea cu subiect
dat (Dialectul aromân), de decernat în 1931, s-a prezentat o lucrare de un
„Anonim Moscopolean“. Dacă crezi potrivit, eu aș putea să fac raportul,
iar dacă e nevoie și de al doilea raportor, dat fiind subiectul acesta, ar putea
fi colegul Murnu.
Cu cele mai bune urări de sfintele sărbători, de Anul nou și de sfîntul
Ion.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 190.
654
302
Cluj, 21 XII 1930
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
Cluj, Str, Elisabeta 23
(Imprimat)
Domnule președinte,
La adresa d-voastră nr. 260, din 16 decemvrie 1930, am onoare a răs-
punde că nu mi se cuvine mie să apreciez munca ce se depune la întocmirea
Dicționarului limbii române. Academia Română a primit de curînd de la
dl. Wartburg, profesor la Universitatea din Lipsea, o scrisoare, în care Dic-
ționarul nostru este considerat ca cel mai bun între cele editate de Aca-
demiile popoarelor romanice. Aceeași apreciere o făcuse A. Zauner, profesor
la Universitatea din Graz, într-o recenzie mai veche, și cu aceleași cuvinte
(„la Roumanie possede Ies premiers volumes d’un dictionnaire dont aucun
peuple roman n’a l’egal“) îl caracterizează L. Spitzer, profesor la Univer-
sitatea din Colonia (Revista Internacional de los Estudios Vâscos, an. 22,
tom XIX, 1928, nr. 2).
Definiția aeroplanului ca „balon cu aparate pentru cîrmă" este o gre-
șeală regretabilă. Cel ce nu ia însă în mînă Dicționarul Academiei ca să-i
găsească greșeli, va vedea că pagina 55, unde se dă această definiție, face
parte din coala tipărită în 18 martie 1907. Pe atunci aeroplanul nu era, ca
astăzi, un mijloc de comunicație cunoscut de toată lumea, ci o invenție nouă
de tot, încît definiția greșită este cel puțin explicabilă, dacă nu și scuzabilă.
Ea a fost și îndreptată în viitorul fascicol, la Errata, încît un critic nepărti-
nitor ar avea cel puțin datoria să amintească acest lucru. Avem deci a face
cu unul din cele mai banale cazuri — căci ele se repetă la orice Dicționar
cu caracter enciclopedic — că un lucru nou e definit astfel, încît în curînd
se simte nevoia de o rectificare sau de un adaos suplimentar.
Dealtminteri, dl. deputat Pisani — a cărui comunicare în parlament
o cunosc numai din rezumatul dat în jurnale — n-are nici măcar meritul
originalității: este a treia oară că se critică în public Dicționarul Academiei
și de cîteși trele ori s-a citat cazul definiției greșite a aeroplanului. Ceea ce
ar fi o probă că alte greșeli nu se găsesc; dar ceea ce mai degrabă e o dovadă
că consultatorii Dicționarului n-au trecut dincolo de începutul lui A.
Las dar la aprecierea Academiei dacă crede că e necesar ca să dea o rec-
tificare în presă, spre a nu rămînea în „lumină neconvenabilă" și în „situația
neplăcută" în care a fost adusă prin critica d-lui Pisani. Cît mă privește,
mărturisesc că nu simt nici cea mai mică nevoie să reacționez în public în
această chestiune.
Dimpotrivă, aș fi foarte mulțumit dacă revizuirea definițiilor unor ter-
meni tehnici din partea Secțiunilor s-ar putea realiza. Atunci cînd întîia
oară a fost observată greșeala cu „aeroplanul", s-a și luat hotărîrea — și
s-a și practicat cîtva timp obiceiul — ca, înainte de a se da „imprimatur"
coaiele să fie cetite de Comisia Dicționarului, din care făceau parte membri
din toate secțiile. în special regretatului coleg Hepites datoresc punerea la
punct a cîtorva definiții privitoare la termeni tehnici, pe care în mod fatal
colaboratorii mei și cu mine le luam din dicționare străine, fără să avem
pregătirea de specialitate ca să putem aprecia întru cît aceste definiții cores-
655
pundeau progreselor științifice. Cred că ar fi greu să se reintroducă revizuirea
din partea Comisiei întregi. Dacă însă cîte un membru din Secția științifică
și istorică și-ar lua angajamentul să citească în șpalturi cuvintele pe care
noi le-am sublinia cu roșu și să mi le retrimeată la timp cu modificările și
completările pe care le cred necesare, s-ar evita desigur greșeli și lipsuri supă-
rătoare. Noi, redactorii, care în mod firesc ne concentrăm toată atenția la
partea lingvistică, am fi cei mai mulțumitori. Cu condiția, firește, ca redacția
definitivă — care trebuie să țină seamă și de proporțiile întregii lucrări — să
fie tot a celui ce conduce lucrarea întreagă.
Primiți, vă rog, domnule președinte, asigurarea celei mai înalte stime.
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 191—192.
\
303
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	19 / 1931
ATLASUL LINGVISTIC AL ROMÂNIEI
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit, iscălite, adeverințele de împrumut și mulțumesc anticipat
pentru trimiterea lor. Dacă lucrarea despre dialectul aromân mi se va tri-
mite, precum îmi scrii, spre cetire, te rog să mi-o trimiți cît mai iute, căci
mai tîrziu voi pleca în Franța, ca să fac cursuri la universitățile franceze,
ca profesor de schimb, și aș vrea să depun raportul din vreme pentru sesiunea
din mai.
Cu cele mai bune și devotate salutări, al d-tale,
Sextil Pușcariu
P.S. în acest moment primii poștala d-tale în care mă anunți că-mi
vei trimite manuscrisul lucrării despre aromâni, și pachetul cu fascicolele
din Tiktin.
Mulțumesc pentru amîndouă.
5. P.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59380. S 1 (266)/D VIL
304
29 I 1931
Iubite domnule Bianu,
Mulțumesc de scrisoarea trimeasă, atît de călduroasă și străbătută de
atît de nobile și românești sentimente.
Știu cît de mult îți datorește Dicționarul d-tale și tocmai de aceea țin
să te asigur că nu trebuie să fii îngrijorat de progresul lui. Cele 13 coaie la
656
care m-am legat sunt gata, adică 12 cu imprimatur și una paginată, rămî-
nînd s-o mai revăd o dată la ultima corectură. Dacă am întîrziat cu o lună
cu apariția lor, cauza e recensămîntul care a ocupat tipografia mai mult de
o lună, încît n-a tipărit nimic pentru Dicționar.
Dacă voi fi sănătos, sper să dau și la anul cîte o coală pe lună. In orice
caz, Dicționarul e cea dîntîi grijă a mea, știind că nici o altă lucrare ce aș
putea-o face nu poate fi de folos atît de mare ca el. Călătoria în Franța va
dura 6 săptămîni și cura la Vichy sau Karlsbad, pe care sunt nevoit s-o fac
în fiecare an, 3 săptămîni, încît îmi rămîne destulă vreme pentru Dicționar.
0 singură grijă am: nu găsesc colaboratori tineri, care să poată umplea rîn-
durile ce se vor goli.
Generația de azi n-are destul devotament să se angajeze la o lucrare
care va dura ani de zile și să lucreze în fiecare zi cîteva ceasuri la ea. Alte lucruri
o ispitesc mai mult.
Trimit coperta de la fascicola IX, tom II, ca să adăugați, dacă crezi
potrivit, pe pagina din urmă, că înscrierile de abonament și procurarea fas-
cicolelor se pot face și la Cartea românească. Te rog trimite apoi coperta la
Cultura națională.
Același text se va publica și la fascicola din C care trebuie să apară zilele
astea.
Mușlea lucrează cam încet, dar bine. Și-a întins, prin chestionare, ten-
taculele în toate părțile și Arhiva de folclor crește. Anuarul lui va fi desigur
bun, dar trebuie să-i dăm răgaz, mai ales la început, să arăte ce poate.
Mîne (30 ianuarie) împlinește Meyer-Liibke (Bonn, Coburgerstr[asse] 4)
70 de ani. Oare n-ar fi bine ca Academia să-i trimeată o telegramă de feli-
citare, chiar dacă ar sosi cu o zi sau două mai tîrziu?
Al d-tale devotat și mulțumitor,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59381. S 1 (267)/D VII.
305
Cluj, 23 II 1931
Domnule președinte,
Am onoare a prezenta următorul
RAPORT
despre Glosarul de cuvinte din județul Vîlcea^ prezentat spre publicare de
d. Gh. F. Ciaușanu.
Glosarul întocmit de d. Ciaușanu este binevenit și aduce o completare
a glosarului anterior a aceluiași autor, publicat de Secția literară a Academiei
Române. El cuprinde multe cuvinte regionale interesante și e bogat mai
ales în expresiuni idiomatice, unele foarte plastice. Recomand deci publicarea
lui în Anale.
Autorul va trebui însă să-și revadă manuscrisul înainte de publicare.
Sunt unele cuvinte cunoscute și în alte părți și chiar în limba literară, care
657
ar fi bine să lipsească; de asemenea, unele explicări și etimologii greșite.
N-are ce căuta între vorbele populare un neologism ca fofila. în schimb,
pentru explicarea unor cuvinte, se dau, ca sinonime, altele, tot atît de necu-
noscute sau de interesante. Acestea ar trebui date in titlu, firește, numai
întrucît sunt și ele întrebuințate în Vîlcea. în general, autorul își dă silința
să explice sensul cuvintelor și locuțiunilor glosate prin cît mai multe sinonime.
Cum însă sinonimele nu sunt de cele mai multe ori complete, lucrarea ar
cîștiga mult dacă un cunoscător atît de bun al graiului local ca d. Ciaușanu
ar încerca să arate și nuanțele de sens care deosebesc sinonimele citate.
Manuscrisul ar trebui revăzut și cu privire la ordinea alfabetică (pană
trebuie trecut înainte de pecete; greșite pag. 107—109 etc.). Toți cei ce strîng
material lexical ar trebui să întrebuințeze sistemul de fișe întrebuințînd
pentru fiecare cuvînt adunat o fișă. Așezarea acestoia după alfabet, la sfîr-
șit, se face ușor și fără pierdere de vreme x.
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—4—1931—1934, f. 22.
1	Pe raportul lui Sextil Pușcariu se află următoarea rezoluție: „27 febr. 1931. Sec-
ția literară, aprobă propunerea raportului, al cărui text va fi trimis în copie autorului împre-
ună cu mss-ul glosarului, spre a fi revizuit după arătările d-lui Pușcariu". Semnează I.
Bianu, I. C. Negruzzi, I. Simionescu și C. R. Motru.
306
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE
[înainte de 6 III 1931]
Cluj, Strada Elisabeta 23
(Imprimat)
Domnule președinte,
La 29 ianuarie 1931 am dat bun de imprimat coaielor 44 și 45 din voi. II
al Dicționarului (care nu știu de ce n-au fost tipărite pînă acuma). Cu aceste
două coaie s-au împlinit cele 13 coaie pe 1930, pe care m-am obligat să le
dau, și adecă:
din voi. Iz/	coaiele 23—30 ... = 8 coaie
din voi. II	coaiele 41—45 ... = 5 coaie
total 13 coaie
Vă rog să binevoiți a dispune ca să mi se achite din partea casieriei
— căreia i-am scris de vreo cîteva săptămîni — rata din urmă din 1930, împre-
ună cu rata primă din 1931, scadentă la 15 februarie, potrivit punctului 3
al Deciziunii din 16 martie 1928 (nr. 679) L
Primiți, vă rog, domnule președinte, încredințarea celei mai înalte stime,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 224.
1	Pe raport se află următoarele mențiuni:
— „Notă: coaiele sus-arătate (13) tipărite pentru anul 1930 au sosit în 2 broșuri
la Academie la 1 martie 1931 —mandatul s-a făcut la 3 martie. La 3 martie s-a expe-
658
diat în grop suma de lei 182.250 și s-a plătit d-lui Rădulescu Pogoneanu lei 99.000,
conform scrisorii înregistrată la nr. 553/931, deci în total lei 281.250, care reprezintă rata
a IV din 1930 și I-a rată din 1931, fiecare a lei 140.625. N. Vladimirescu“. — „7.III.1931.
Delegațiunea aprobă trimiterea sumelor cuvenite. I. Bianu. G. Tițeica“.
307
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 6 III 1931
Cluj, str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
A doua zi după ce am trimis raportul, am primit banii de la Academie.
Mulțumesc. Cum leafa n-am primit-o pe două luni, au sosit tocmai pe tanc.
Voiam să viu la București la ședința pentru primirea delegatului
Berthelot, dar din pricina sănătății evit toate drumurile care nu sunt
absolut necesare.
în zilele viitoare trimit, cu raport, manuscrisul despre dialectul aromân
ca să poată fi dat lui Murnu și Densusianu.
Cu cele mai bune salutări, al d-tale devotat,.
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59382. S 1 (268)/D VII.
308
Cluj, 24 III 1931
Iubite domnule Bianu,
Profit de plecarea ginerelui meu la București, ca să trimit prin el 11 cărți
împrumutate din Biblioteca Academiei și un pachet cu manuscris și corec-
turi pentru tipografie (Dicționar).
Alătur și o întîmpinare pe care te rog s-o aduci la cunoștința colegilor
și s-o alături la procesul verbal al ședinței din 6 martie. Colegul Densusianu,
după ce nu s-a ținut de niște angajamente pe care le-a luat la Congresul Filo-
logilor din Cluj — de a apăra adecă la Academie reforma ortografică așa
cum a fost fixată de Congres —, mai caută acum să prezinte lucrurile astfel
ca și cînd eu aș fi cel ce s-a schimbat. Asta nu se poate! Am susținut la Cluj
ce am susținut și la Academie: ori scriem Imă și camă, adecă un singur semn
pentru un singur sunet, ori rămînem la ortografia veche din 1904: lână și
causă, și cercăm numai să-i aducem cîteva modificări de amănunt și comple-
tări care s-au dovedit necesare în cursul celor 25 de ani ce au trecut de atunci.
Sunt însă oameni care cred că numai așa e bine cum fac ei și nu vor,
odată cu capul, să se primească nimic de la alții. Mă tem că cu ei n-are să
reformeze Academia ortografia.
Cu cele mai bune urări de sănătate.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59383. S 1 (269)/D VII.
659
309
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 19 IV 1931
Cluj, Strada Elisabeta no 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Hristos a înviat!
Te rog fii bun și dă ordin la casierie să ni se trimită a doua rată a Dic-
ționarului, scadentă la 15 aprilie x.
Nu știu încă cum voi face ca în mai să vin și la ședințele Academiei și
să-mi fac și cura la Karlsbad, la care mă trimit doctorii. Va trebui să mă
adaptez însă generației noi, care din ce în ce izbutește țtot mai mult să ocupe
cel puțin două locuri — și foarte multe funcții — în același timp 2.
Cele mai bune urări de sănătate. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 231.
1	Pe scrisoare se află următoarele notații: „Contabilitatea va referi dacă Dicționarul
e în regulă, dacă i se poate trimite nota. G. Țițeica“; și: „Casieria trimite suma cuvenită.
I. Bianu".
2	I. Bianu notează marginal: „Mai practică, generația nouă!".
310
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 26 IV 1931
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți scriu imediat, ca să-ți spun cît de mult îți doresc o întremare grab-
nică și durabilă după boală. D-ta n-ai încă dreptul să vorbești de bătrîneță,
cînd ai încă atîtea lucruri bune de făcut și atîta dor de muncă în inima d-tale
tinerească.
Voi face tot posibilul să amin plecarea la Karlsbad pînă după sesiunea
Academiei, ca să pot face — în fața regelui — o mică cuvîntare despre Carol I
și Dicționarul. Ga totdeauna, gîndul d-tale este minunat și sfatul d-tale plin
de înțelepciune.
Venind la București aș vrea să te găsesc iarăși plin de optimism și de
acea dorință de activă contribuție la viitorul României noastre, pe care am
admirat-o totdeauna la d-ta și de la care am căutat să iau pildă.
Mușlea îți trimite azi o introducere scurtă și sobră pe care ar vrea s-o
pună în fruntea Buletinului I al Arhivei de Folclor.
Dacă crezi că a uitat să spună ceva despre folclorul la Academia noastră,
te rog fă-1 atent.
Cu cele mai calde dorințe de bună sănătate,
al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59384. SI (270)/D VIL
660
311
ZIARUL „DRUMUL NOU"	Cluj, 13 XII 1931
Redacția
Str. Memorandului 22
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Te-i fi bucurînd d-ta că Drumul nou 1 s-a înfundat, dar n-ai idee cît de
bine mă simt eu, de cînd mă văd iar în camera mea de studiu, preocupat
numai de lucrările mele. A fost o încercare de a pune umărul la o operă care
mi se părea salvatoare pentru țara noastră. Dumneata, care toată viața ai
fost neliniștit de dorul de a da tot ce era mai bun în sufletul dumitale pentru
ca neamul acesta exploatat de atîți oameni ușurei și chiar netrebnici să, poată
ajunge zile mai bune, vei înțelege dorul irezistibil care îl face cîteodată chiar
pe cel mai cumpănit om să intre în vîrtejul luptelor politice. Dar învățătura
ce am tras-o a fost, cred, definitivă și acum stau iară de dimineață pînă seara
la Dicționar, din care în curînd veți primi coală după coală.
Am regretat că n-am putut pleca la București ca să iau parte la ședința
în care ați sărbătorit pe colegii Sutzu și Negruzzi, ședință care a fost, pe
cum îmi spune Dragomir, foarte frumoasă. Nădăjduiesc că telegrama mea
a sosit la timp.
Scriu azi unui alt văr al meu, Vaier Pușcariu, inginer (str. Blanduziei 1),
să ia el lădiță cu manuscrisele rămase de la unchiul meu. I. Patriki (cuk!)
mi-a scris că s-a adresat singurului descendent bărbătesc direct, Victor, fiul
lui Joe Pușcariu, să o ia, dar că acesta e preocupat acum de alte griji. Aceasta
e generația vremilor noi.
în Analele pe 1930—1931 citesc la pag. 180 premiile pentru lucrările
cu subiect dat. Nu știu, mă înșel sau am dreptate, dar mi se pare că în secția
literară propusesem eu un premiu (de 1000 sau 2000 lei) pentru o Biblio-
grafie a traducerilor românești din Goethe, ca un fel de manifestare a Aca-
demiei noastre în anul jubilar. Numai în legătură cu această propunere,,
care parcă se și primise, a propus, dacă nu mă înșel, din aceleași considerații,,
colegul Motru, premiul pentru Influența lui Hegel.
Eram așa de sigur despe primirea propunerii mele, încît venit acasă,
l-am și sfătuit pe dl. I. Gherghel ca să nu dea în lucrarea ce o publică acum
la Academie și bibliografia acestor traduceri din Goethe, pentru ca s-o poată
prezenta la premiu.
Ți-aș [fi] foarte mulțumitor dacă ai controla procesele-verbale, iar dacă
nu există nimic în aceste procese verbale, cred că s-ar putea publica această
bibliografie (3—4 coaie de tipar) în Anale.
Cu cele mai bune urări pentru sfintele sărbători.
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Mulțumesc pt. extrasul din Figaro. Cu poșta de azi ți-am trimis și un
extras din volumul omagial lorga, cu un mic studiu despre neologisme, pe care
te rog să-1 răsfoiești.
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59385. S 1 (271)/D VIL
1	Drum nou, al cărui director era Sextil Pușcariu, a apărut între 11 mai — 7 decem-
brie 1931.
661
312
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 7 1 1932
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Ziua de astăzi la mulți ani cu sănătate și bucurie, ca să te putem săr-
bători și pe d-ta ca pe Sutzu și Negruzzi.
Alătur scrisoarea d-lui Simensky, pe a cărei pagină 2 am însemnat păre-
rea mea.
îți trimit și o tăietură din Prager Presse (numărub 6 din ianuarie), cu
o notiță din care nu știu ce e de crezut1. E adevărată? Lacea zice: dacă aș
fi Academia, aș publica scrierile și aș cumpăra toate volumele. De care Ghica
b vorba?
S-ar putea să am o copie după ultimul Adaos la reforma Academiei,
care mi s-a trimis spre iscălire ? Am o mulțime de note cu privire la șovăiri
ortografice, pe care aș vrea să le strîng să le trimit comisiei, dacă crezi că e
bine să-i mai dau de lucru.
Te rog dă ordin să mi se trimeată 2 exemplare din Glosarul lui Ciaușanu
(1. III, t. V, mem. 6), ca să-1 dau să-1 taie și lipească pe fișe.
în vacanța aceasta am făcut mult spor la Dicționar încît cred că nu voi
rămînea nici anul acesta fără cel puțin 11 coaie. Numai Ionică dacă n-ar
întîrzia așa de mult cu trimisul corecturilor.
Oare bilete de liberă circulație pe G.F.R. se dau academicienilor în 1932?
încă o dată, cele mai bune urări pentru 1932!
Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59386. S 1 (272)/D VIL
1	La scrisoare se află atașată următoarea notație:
Das Testament eines Sonderlings. Ko. Bukarest, 5 januar.
Aus lassy wird gemeldet: Hier starb der reiche Privatmann Konstantin Ghika,
der 150 Millionen Lei der rumănischen Akademie der Wissenschaften unter der Bedin-
gung vermacht hat, Das die Akademie seinen gesamten literarischen Nachlass herausgeben
muss. Solite die Akademie diesen Wunsch nicht erfiillen, so verfallen die 150 Millionen zu
Gunsten des jiingeren Bruders des Verstorbenen. Die hinterlassenen Manuskripte des
Verstorbenen wurden von der Akademie gepriift, wobei sich herausstellte, dass es sich um
Romane mit hochst pornographischem Inhalt handelt. Die Akademie steht jetzt vor
einem schweren Dilemma, da der jiingere Bruder des Testators sie aufgefordert hat, sich
ehebaldigst azu der Angelegenheit zu ăussern.
[Traducere:]
Testamentul unui om straniu Go. București, 5 ianuarie
Din Iași se comunică: Aici a murit o persoană f. bogată, Constantin Ghica, care a
lăsat o moștenire de 150 milioane lei Academiei române de științe, cu condiția ca Acade-
mia să publice întreaga sa moștenire literară. Dacă Academia nu i-ar îndeplini această
662
dorință, atunci cele 150 milioane revin în favoarea fratelui mai mic al decedatului. Manu-
scrisele rămase de la decedat au fost examinate de Academie rezultînd că era vorba
despre romane cu un pronunțat conținut pornografic.
Academia se află acum în fața unei grele dileme, deoarece fratele mai mic al testa-
torului a somat-o să se pronunțe cît de curînd asupra chestiunii.
313
[înainte de 5—6 II 1932]
Iubite domnule Bianu,
Trimit manuscris de dicționar pentru tipografie, cu rugarea de a se
da la tipar. Cu acest manuscris am împlinit — cred — toată porția pe 1931,
cu care întîrziasem puțin din multe și variate cauze.
Te rog trimite vorbă la tipografie să trimeată în 3 exemplare (Lacea,
Capidan, Pușcariu), după cum s-a dispus de mult, coaiele ce se tipăresc, ime-
diat după ce au fost trase, căci sunt o mulțime de retrimiteri și la redactare
avem nevoie de tot materialul publicat. Nu ni s-au trimis din voi. II coaiele
44—46, deși sunt trase de mult L
Am primit cele două Apeluri — al d-tale 2 mai convingător și mai îndem-
nător decît al colegului Simionescu — și doresc din inimă să aibă răsunet.
Am încredințarea că Dicționarul se va vinde mai bine cînd se vor pune în
vînzare — pe la sfîrșitul anului acestuia — trei volume broșate sau chiar
legate. Cu sfîrșitul lui I, de care ne apropiem acum cu pași din ce în ce
mai repezi se termină adică voi. II, tom. I. Cum în curînd se va decreta noua
ortografie, pe care va trebui s-o adoptăm și la Dicționar, vom încheia și voi. I,
tom. II, cu coala 40, cuprinzînd partea cea mai mare din C, tot pe la sfîrșitul
anului acestuia, rămînînd ca restul din C, D, și E — tot vreo 40—50 de
coaie — să formeze al treilea tom din voi. I.
Lumea cumpără mai bucuros volume decît fascicole și dacă facem pentru
cele trei volume un preț unitar, de ex, 3.000 lei, cred că se vor vinde mai
ușor.
îndată ce voi găsi puțin timp voi pune pe hîrtie cîteva puncte care cred
că ar trebui să intre încă în reforma ortografică și pe care le voi trimite săp-
tămîna viitoare, ca să aibă vreme Comisia ortografică să se ocupe cu ele
înainte de începerea sesiunei extraordinare, care, precum îmi spune Drago-
mir, va fi, probabil, în 5 și 6 februarie. Dacă ați avea nevoie de mine în
Comisia ortografică, aș putea veni cu o zi mai devreme.
La revedere, cu bine, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59387. SI (273)/D VII.
1	Pe scrisoare se află următoarele notații: „Mss. foile 4903—5173. S-a scris oficial..
I. Bianu“; și:
663
„Scriem tipografiei:
— Toate lucrările Academiei merg mult prea încet (probă Capidan, Drăganu, Dic-
ționarul). Dacă nu pot merge aceste lucrări mai iute, Academia va fi silită să caute altă
sau alte tipografii pentru lucrările ei.
— Din toate coaiele Dicționarului — un exemplar să se trimită îndată la Academie
și trei la Cluj. Văd și subscriem. I. Bianu“.
2	Este vorba de foi volante ce cuprind o scurtă prezentare a Dicționarului limbii
române și îndemnuri de a-1 cumpăra și abona; aceste „Apeluri" se răspîndeau prin edi-
tura Cartea românească, în a cărei gestiune trecuse depozitul general al Dicționarului
314
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 12 II 1932
Cluj, Str. Elisabeta Nr. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
îți trimit cererea pentru rata I din 1932. Credeam că pînă la 15 februarie
vor fi imprimate toate coaiele pe 1931, dar tipografia lucrează cu întîrzieri
mari de tot.
Te rog, cînd se va culege textul definitiv al Reformei ortografice, să-mi
trimiți și mie in două exemplare ultima corectură, ca să o văd și eu înainte
de a se da bun de imprimat.
Din București m-am întors răcit și am dat aici de frig mare și ninsoare
necurmată.
Cu colegiale salutări, al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59388. SI (274)/D VIL
315
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 15 IV 1932
Cluj, Str. Elisabeta Nr. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Voi face cu mare plăcere recomandarea la premiu a excelentului Mic
tratat de lingvistică generală a lui Procopovici.
Te rog numai să-mi scrii la care premiu a fost prezentat.
Ceea ce-mi vestești despre Dicționar e foarte trist și-mi dau seama ce
bine ar fi fost dacă din subvenția primită de la guvern acum cîțiva ani se
făcea, precum propusesem, un fond din care să putem face acum față chel-
tuielilor. Ne vom sfătui în mai ce e de făcut. Dar mi-ar părea bine dacă și
pînă atunci aș ști cum stăm cu Dicționarul, la care am lucrat cu multă dra-
goste și cu spor în deosebire în timpul din urmă. De cînd a apărut Dicționarul
lui Candrea văd și mai bine cît de necesar e al nostru și cît de mult cîștigă
el prin comparație cu alte dicționare.
664
în tot cazul, îți trimit alăturat raportul despre cele realizate în 1931
și cererea de a mi se achita ratele. Așa este în regulă. Cum de la Universi-
tate n-am luat leafă pe trei luni, contam toți cu suma ce aveam s-o primim
incă pentru 1931.
Sărbători fericite 1 Al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59389. S 1 (275)/D VII.
316
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 15 IV 1932
Cluj, Str. Elisabeta 23
(Imprimat)
Domnule președinte,
Am onoare a vă face despre progresele Dicționarului limbii române în
anul 1931 următorul
RAPORT
S-au tipărit din voi. I, tom. II, cinci coaie și anume coaiele 31—35,
cuprinzînd cuvintele GISCĂ—CLIUG, iar din voi II sase coaie și anume coa-
iele 46-51, cuprinzînd cuvintele ÎNNEGA-ÎNȚOȚONA.
Vă rog să dispuneți, în conformitate cu hotărîrea nr. 679 din 16 martie
1928 să ni se achite rata a patra pe 1931 în sumă de 93.125 lei, adecă cu 47.500
— echivalentul a două coaie — mai puțin decît lei 140.625. în același timp,
vă rog să dispuneți să ni se trimeată și rata II de 140.625 lei din 1932, sca-
dentă la 15 aprilie x.
Primiți, vă rog, domnule președinte, încredințarea celei mai înalte stime.
Cu salutări colegiale,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 272.
1	Pe scrisoare I. Bianu notează: „Delegațiunea a răspuns prin adresa nr. 997 de
la 18 aprilie 1932, arătînd situația lipsei de fonduri“.
317
Cluj, 23 IV 1932
Domnule președinte,
Am primit adresa d-voastră cu nr. 997 din 18 april 1932, împreună cu
copia procesului-verbal al Delegațiunii din 15 april c[urent].
Hotărîrea acestei delegațiuni „de a suspenda lucrările de redacție și
tipărire a Dicționarului limbei române" este unilaterală, întrucît nu ține seamă
665
de înțelegerea încheiată între Academia Română și subsemnatul, înțelegere
în baza căreia am stabilit angajamente cu colaboratorii mei pînă la sfîrșitul
anului 1932.
Din suma disponibilă de 636.011 lei și 70 bani, rămîn să se plătească
pentru redactarea Dicționarului în 1932, suma de 515.000, reprezentînd trei
rate a 140.625, plus restul din anul trecut, de 93.125 lei. Astfel rămîne dis-
ponibil Academiei Române suma de 121.011,70, din care s-ar putea plăti
mai mult de jumătate din datoria către tipografie pe anul 1931.
Întrucît experiența ne arată că socoteala definitivă pentru rata a patra
a redactării se poate face abia prin luna aprilie a anului următor, această
rată se va putea plăti redactorilor după prezentarea conturilor definitive din
partea librăriei concesionare „Cartea românească44,\ primăvara anului
1933.	.
Rămîne deci de soluționat problema tiparului în 1932. în privința
aceasta, îmi iau voie a vă face următoarele propuneri:
1.	Tiparul să treacă de la Imprimeria statului la Cartea românească,
care a făcut, pe cît sunt informat, o ofertă mai ieftină cu aproape 15.000 lei
de coală, ceea ce la 13 coaie dă un beneficiu de 195.000 lei anual. Dacă cumva
contractele existente nu ar permite trecerea imediată de la o tipografie la
alta, desigur s-ar putea obține rezilierea lor printr-o intervenție la Ministerul
de Finanțe, de care depinde tipografia, și care ar avea în primul rînd dato-
ria să ajute Academia ca să poată continua lucrarea Dicționarului.
2.	Tirajul Dicționarului să fie redus la 2.500 exemplare, ceea ce ar da
o nouă economie, de aproape 5.000 lei de coală, adecă 65.000 lei anual. într-a-
devăr, în situația financiară deosebit de grea în care ne găsim, nu are nici
un sens să îngrămădim în magazii multe mii de fascicole, care nu se vor des-
face în timpuri apropiate. Chiar cu riscul de a rămînea cu 2.500 exemplare
necomplete, va trebui să reducem ediția la strictul necesar. Socotind 1700
de abonați și 300 de exemplare trimise gratuit, tot ne vor rămîne 500 de exem-
plare disponibile pentru cumpărătorii viitori.
Reducîndu-se deci cheltuiala unei coaie de tipar la vreo 12.000 de lei,
vom putea acoperi această cheltuială de la 400 de abonați, dat fiind că fas-
cicola de 5 coaie se vinde cu 150 de lei, adecă coala de tipar cu 30 de lei.
Cum numărul abonaților noștri este însă mult mai mare, este de aștep-
tat ca în cursul acestui an, din vînzarea celor 3 fascicole ce vor apărea să
realizăm și sumele necesare pentru a acoperi restul de datorie pe anul 1931
către Imprimeria Națională, împreună cu cheltuielile de lichidare cu această
tipografie. Iar daca aceasta n-ar fi posibil în întregime, Academia va găsi
totuși mijloacele necesare ca să nu lase, din cauza unei sume neînsemnate,
să înceteze lucrarea care a format preocuparea de căpetenie a întemeietorilor
ei și a alcătuit un gînd scump al casei noastre domnitoare. Aceasta mai ale&
acuma cînd, printr-o organizare bună, prin bogatele contribuții pe care Dic-
ționarul le primește în mod gratuit de la Muzeul limbei române, și mai ales,
prin munca pricepută și devotată a colaboratorilor actuali, am izbutit să
dăm cu mijloace incomparabil mai reduse decît în alte țări o lucrare lexico-
grafică, care se poate asemăna cu cele mai mari și mai însemnate dicționare
naționale, întrecîndu-le chiar pe cele mai multe, fie prin bogăția materialului,
fie prin concepția modernă a planului. Și cu privire la regularitatea apariției

^unseserăm în anii din urmă la un ritm care ne făcea să întrezărim termi-
narea nu prea îndepărtată a lucrării întregi.
Deși în ședința din 17 decemvrie 1927 veneratul nostru președinte actual
a stabilit ca principiu că de aici înainte „colegul Pușcariu sa ia asupră-și
numai redactarea și corectura^, rămînînd ca pentru asigurarea cheltuielilor
împreunate cu redacția și tipărirea toată grija să o poarte Academia, îmi
jau totuși voie să alătur conceptul unei scrisori care ar trebui trimisă celor
ce stau în fruntea instituțiilor țării, spre a-i îndemna să aboneze Dicționarul.
Este singura cale ca să asigurăm apariția lui în viitor și să punem capăt ano-
maliei fără pereche la alte neamuri, ca o operă atît de însemnată, atît de nece-
sară și izvorîtă din atît de nobile eforturi să fie aproape necunoscută și să
lipsească nu numai în bibliotecile particulare, ci și de pe birourile celor ce
conduc instituțiile de căpetenie ale statului.
In cursul acestui an va fi terminată litera I, cu care se încheie voi. II,
încît cumpărătorii Dicționarului vor avea două volume terminate și al trei-
lea aproape de sfîrșit, ceea ce va înlesni pătrunderea lucrării în cercuri mai
largi.
Dacă Delegațiunea aprobă propunerile făcute, ar fi bine să fie anunțat
dl. Rădulescu-Pogoneanu, ca să nu trimeată manuscrisul (pentru două coaie)
la Imprimeria Națională, pînă nu va primi altă înștiințare din partea Aca-
demiei.
în așteptarea răspunsului dv. care, nu mă îndoiesc, va ținea seamă de
înțelegerea stabilită în 1928, continuăm cu redactarea Dicționarului pînă
la încheierea anului în curs.
Primiți, vă rog, domnule președinte colegiale salutări și cele mai bune
urări de sfintele sărbători.
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 273, 274, 275.
318
Cluj, 25 aprilie 1932
Iubite domnule Bianu,
Am trecut, cu Dicționarul, prin multe momente de criză și le-am învins
pe toate, avînd totdeauna sprijinul d-tale. Te rog să mi-1 dai și acuma. Prea
mult suflet ai pus de la început ca această operă să se facă, încît să lași ca toc-
mai subt președinția d-tale să înceteze redactarea ei. Căci o întrerupere a
lucrului însemnează de astădată îngroparea definitivă a Dicționarului. Suntem
prea bătrîni toți cei ce muncim de aproape treizeci de ani la el ca să mai
reluăm lucrul o’dată întrerupt și e sigur că Academja nu va găsi pe alții ca
să continue lucrarea. Tineretul de azi vrea sa ajungă în stratosferă și nu are
răbdare să muncească zi de zi, ceasuri multe, la o operă al cărei progres abia
se cunoaște, despre care nu scrie nimeni la gazetă și pe care abia o prețuiesc
cîțiva cunoscători.
667
Și totuși am convingerea absolută că așa cum se face Dicționarul acuma
e din ce în ce mai bun și una din puținele lucrări njari care se mai produc
azi la noi, o lucrare care și peste o sută de ani va fi un izvor nesecat de docu-
mentare.
E deci o chestiune de conștiință să încercăm toate mijloacele pentru a
asigura continuarea ei și după 1932. Oricît de grea ar fi criza actuală, tot
va trebui să pornim o nouă ofensivă de propagandă pentru dicționar. Dar
nu o propagandă rece, impersonală, ci o intervenție insistentă și directă.
Am făcut un text de scrisoare, care ar trebui trimisă tuturor foștilor
miniștri, episcopilor, decanilor, directorilor sucursalelor Băncii Naționale,
președinților camerelor de comerț și tribunalelor, inspectorilor și directorilor
de școli, comandanților de regiment, prefecților, primarilor și cîtorva perso-
nalități marcante. Âceastă scrisoare ar trebui să fie însă personală. Cel ce o
primește să n-o ia drept una din multele anunțuri și reclame ce le primește
zilnic și le aruncă la coș, ci să aibă impresia că președintele Academiei i se
adresează direct și personal, solicitîndu-i sprijinul în momentele de criză
prin care trece cea mai înaltă instituție culturală. Prospectul tipărit, care
dă deslușiri complementare, se va trimite simultan la aceeași adresă, însă
nu ca o anexă la scrisoare, ci separat sub bandă, în mai multe exemplare.
Astăzi există un fel de tipar care imită perfect scrisoarea bătută la mașină
pe litere (asemănătoare celei de la mașina de scris) se pune hîrtia indigo și
se trage astfel. Cu acest procedeu, cel ce primește scrisoarea cu antetul Aca-
demiei, iscălită de președintele Academiei și purtînd pe plic numele său
(N. Popescu, nu Prefectul județului X), va avea impresia că i s-a trimis per-
sonal și se va simți onorat de considerația ce i se dă.
Deoarece, în definitiv, toți cei cărora li se cere abonament și propagandă
pentru Dicționar se pot împărți în vreo 12 categorii, partea dintîi a scrisorii
va fi aceeași pentru toți și numai titlul și aliniatul final se va schimba, pentru
fiecare categorie, după cum arată modelele alăturate. Astfel, cu o mică modi-
ficare de zaț, se pot tipări toate scrisorile.
Dumneata vei avea neplăcuta sarcină să iscălești cîteva sute de scrisori,,
iar un funcționar de încredere al Academiei va trebui să facă lista celor cărora
li se va trimite, căutînd în anuare și cerînd de la ministerele respective numele
tuturor episcopilor, decanilor etc. cărora scrisorile li se vor adresa nominal.
Pentru această muncă va trebui să primească o retribuție. Aceasta, precum
și cheltuielile de imprimat și expediție vor ieși din două sau trei abonamente'
noi.
Am ferma convingere că măcar zece la sută din cei solicitați vor răspunde
la noul apel, mai ales dacă li se vor face înlesnirile și reducerile de plată, pe
care le propun în Prospect (al cărui text îl alătur). Se poate însă ca în urma
propagandei făcută de cei cărora ne adresăm, numărul abonaților să crească
atît de mult, încît nu numai că se va asigura continuarea Dicționarului, ci
îl vom putea termina mai repede prin angajarea de colaboratori noi.
Aceste înlesniri și reduceri sunt absolut necesare și le fac acum toți edi-
torii.
Socoteala mea e următoarea:
1.	Dacă vom reduce tirajul — precum propun în răspunsul ce-ltri mit
Academiei — la jumătate, vor rămînea 2.500 exemplare necomplete. Acestea.
668
dacă, în loc să stea în beciurile Academiei, pot fi vîndute, chiar cu un preț
scăzut cu 40%, tot realizăm cu ele un cîștig însemnat.
Obiceiul țării este — din nenorocire — că din 10, care într-un elan momen-
tan abonează o lucrare ce apare în fascicole și durează decenii, ca Dicționarul
nostru, abia jumătate rămîn abonați credincioși pînă la sfîrșit. întemeiați
pe această realitate, putem reduce fără nici o grijă tirajul, căci și din abo-
nații cei noi mai mult de jumătate, de la o vreme, nu vor mai continua să
plătească, precum azi nu mai plătesc mulți din abonații d-lui Bucuța.
2.	Am nădejdea că mulți profesori și ofițeri vor vrea să aibă Dicționarul,
plătind în rate. Gîndul că pot intra în posesia lui de pe acuma, fără să plă-
tească decît o primă cotă de 350 lei, îi va ademeni pe mulți să se angajeze la
plată în rate. Un aranjament cu Casa Oastei și cu Casa Corpului didactic
cred că nu va fi greu de făcut.
Chiar admițînd că jumătate din ei de la o vreme nu vor mai plăti, rămî-
nem totuși cu sumele încasate, care momentan ne scot dintr-o mare încur-
cătură, și nu pierdem decît un număr de exemplare devenite inutilizabile
prin reducerea tirajului.
3.	După cît cunosc oamenii de la noi, cred că perspectiva de a primi
după cinci abonați noi un exemplar gratuit, va face pe mulți să dezvolte o
vie propagandă între cunoscuți și subalterni. Pierderea noastră echivalează
cu rabatul de 20% acordat librarilor. Atît că și acest rabat nu-1 plătim în
bani, ci în exemplare descompletate în urma scăderii tirajului.
Numărul la care se va reduce tirajul se va fixa, bineînțeles, abia cînd
vom cunoaște rezultatul apelului ce-1 facem. El va fi, după cît este de prevă-
zut, cam de 2.500. Dacă abonații noi vor fi atît de numeroși, încît să fie nevoie
să tipărim 3.000 sau 3.500 exemplare, cu atît mai bine.
Oricît de slabe ar fi rezultatele acestui apel, totuși e sigur că o sumă
oarecare va intra după exemplarele vechi și va crește numărul abonaților,
mărind venitul anual procurat de dl. Bucuța de la prietenii Dicționarului.
Cu Dicționarul are 200.000 lei anual din procentele (10%) după cota
de 2.000.000 din subvenția acordată de dl. general Averescu și lichidată de
guvernul Știrbei (cf. procesul-verbal din 17 dec. 1927 și în special declarația
d-lui coleg Antipa), la care se adaugă o sumă, deși mică, din fondul Carol I,
și mai are dreptul la o subvenție însemnată din milionul pe care Fundația
regele Ferdinand I îl acordă Academiei anual mai ales pentru Dicționar, cred
că nimic nu ne îndreptățește să întrerupem lucrările, ci, dimpotrivă, sper
că Academia va reînnoi în sesiunea generală din 1932 contractul ce expiră
la 31 dec. a.c.
Dacă se va mai realiza, prin reducerea tirajului și a prețului de tipar,
o economie de aproape 250.000 lei, s-ar putea chiar prin angajări de colabo-
ratori noi, ridica numărul coaielor de tipar de la 13 pe an la 15 sau 18 și
deci grăbi terminarea lucrării.
Contractul existent cu Imprimeria Națională nu cred că ne poate obliga
să continuăm tipărirea în condiții devenite oneroase. Sunt convins că dacă
se va vorbi cu dl. inginer Bunescu, dînsul ne va rezilia contractul, sau se va
învoi la o scădere a prețului, ca în oferta Cărții românești. S-ar putea obține
chiar ca acest preț să aibă putere retroactivă, scăzîndu-se astfel o parte însem-
669
nată din datoria pe 1931. In nici un caz nu e admisibil ca o instituție de stat
ca Imprimeria Națională să exploateze Academia și să fie cauza paralizării
activității ei culturale.
Dar fiindcă e vorba de economii, aș propune ca/să introducem în sesiunea
generală din acest an ședințele publice în oarele de seară. Publicul ar veni
mai bucuros la ele cînd nu va fi așa cald. Chiar și pentru discutarea ortogra-
fiei, pe care o prevăd agitată, s-ar putea lua în program 3—4 ședințe de seară,
în felul acesta s-ar putea rezerva discuțiilor toate după prînzele și s-ar scurta
sesiunea cu vreo 5 zile, realizîndu-se economii, din care s-ar putea acoperi
o parte din deficitul Dicționarului.
Te rog ai răbdarea să citești anexele acestei scrisori și să-mi răspunzi.
Dacă va fi necesar, chemați-mă și voi veni pentru o zi două la București,
ca să punem la punct chestiunea Dicționarului înainte de Sesiunea generală.
în altă ordine de idei, te rog să-mi comunici dacă secția noastră literară
mai dispune în anul ăsta de fondurile necesare pentru tipărirea unei lucrări
de vreo 8—12 coaie. Asistentul meu Șt. Pașca, care a mai publicat un glo-
sar în Memoriile Secției noastre, are o lucrare interesantă despre onomastică,
cu care vrea să-și treacă docența încă în anul ăsta și a cărei publicare o reco-
mand cu multă căldură. Băiatul e sărac și la Muzeu anul ăsta nu mai avem
fonduri pentru publicații.
Dorindu-ți sărbători fericite, sunt al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Arhiva Acad. R.S.R., Dosar P—17—1927—1934, f. 283—287.
319
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	26 W 1922
Cluj, Str. Elisabeta Nr. 23
(Imprimat)
Domnule președinte,
Regret că nu pot lua parte la sesiunea extraordinară convocată pe vineri,
1 iulie, căci în primele zile ale lunei viitoare voi pleca la Karlsbad, unde
trebuie să urmez o cură de o lună. Vă rog, dacă aveți a-mi trimite ceva, s-o
faceți, dacă se poate, înainte de 2 iulie.
Alătur o filă cu textul mai precis redactat pentru regulile ortografice
art. 19—22, pe care vă rog s-o trimiteți tipografiei în locul celei ce v-am
trimis acum cîteva zile. Vă rog neapărat să-mi trimiteți la Cluj (dacă se poate
pînă la 2 iulie) corectura pentru Ortografia nouă.
Cu salutare colegială, al d-voastră devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. ino. 59390. SI (276)/D VIL
670
320
Avignon, 8 III 1933
Iubite colege,
La sfîrșitul călătoriei prin Germania și Franța, m-am oprit o zi la Avi-
gnnon-ul cu soare și primăvară. Mine plec direct la Karlsbad, ca să-mi fac
cura anuală și abia în aprilie voi fi acasă.
Cu salutări colegiale, devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59391. S 1 (277)/D VII.
321
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Glujt 2	1933
Cluj, Str. Elisabeta Nr. 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Nu ți-am mai scris de o vecinicie. Astă-vară, în Bran, am neglijat cu
totul corespondența, iar de la întoarcere încoace am fost tot bolnav. O gripă,
care a atacat locul cel mai puțin rezistent în organismul meu, rinichii, m-a
silit să stau prin clinică și apoi acasă în pat. Deși am început să umblu pe
afară, trebuie să mă cruț încă foarte mult.
N-am să pot veni în curînd nici la București, căci doctorul nu-mi dă
voie să călătoresc iarna. Astfel vă rog să aranjati fără mine chestia tipăririi
Dicționarului. Precum i-am scris colegului Țițeica, sînt de părere ca Academia
să primească oferta d-lui Stelian Popescu 1 (dacă tipografia Universului va
avea aceeași literă), căci de la guvernele țării, oricare ar fi ele, nu putem aștepta
mare lucru în aceste vremuri de criză și de lipsă de interes pentru asemenea
lucrări. Dacă totuși s-ar putea obține ceva de la guvern, aceasta ar trebui
să fie sau ajutoare bănești, sau abonamente la Dicționar.
Trimit și o cerere (adresată președintelui) cu rugarea să ni se trimită
(mai bine prin Banca Națională) remunerația pentru cele 6 coaie redactate.
Am vrea să avem banii înainte de Crăciun. Cum hotărîrea din urmă a Aca-
demiei a fost să ni se plătească coaiele la predarea manuscrisului, cred că
nu e nici o dificultate, căci avem acum manuscrisul cules și corectat.
Mai trimit o cerere să mi se dea Getica lui Pârvan. Exemplarul meu
l-am împrumutat unuia din învățații străini care au fost în anii din urmă
la Cluj, și acum, cînd îmi trebuie, nu-1 mai am.
Drăganu îmi comunică că n-a primit fascicola din urmă din Dicționar
II/XI (pe care n-am primit-o nici noi, colaboratorii și nici Aromânii lui
Capidan).
Dorindu-ți să petreci sfintele sărbători în sănătate și deplină fericire
sunt al d-tale devotat,
Sextil Pușcariu
Bibi. Acad. R.S.R.. Coresp. inv. 59392. SI (278)/D VII.
671
1	Cu prilejul aniversării a 50 de ani de existență a ziarului Universul, Stelian Popescu.
directorul cotidianului, comunica Academiei că se oferă să „ușureze“ publicarea
Dicționarului „luînd asupra tipografiei ziarului Universul sarcina tiparului pînă la sfîrșitul
lucrării“.
322
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 14 dec. 1933
Cluj, Str. Elisabeta Nr. 23
(Imprimat)
Iubite colege Bianu,
Scrisoarea d-tale din urmă nu m-a bucurat. Aș fi dorit să aflu vești
mai bune de sănătatea d-tale. Cu organismul d-tale robust sunt însă sigur
că ai să învingi indispoziția momentană și ai să ne dai ocazia să te săr-
bătorim în 1946 și pe d-ta, cum l-am sărbătorit pe Sutzu și Negruzzi 1
Vezi că nu sunt prea modest, căci vreau să ating și eu cei 70!
Am primit Getica în două exemplare și-ți mulțumesc.
Pentru regularea chestiei cu tipăritul Dicționarului văd că va trebui
să viu la București. O voi face după sărbători, cînd vor fi și mai potolite
spiritele agitate de alegeri.
Alătur și scrisoarea lui Lupi, care mi-a scris și mie, dar căruia am
trebuit să-i răspund că în criza actuală cu greu să se găsească bani.
Dorindu-ți restabilire repede și deplină îți urez toate cele bune de săr-
bători și de Anul nou. Al d-tale devotat,
Sextil Pușcăria
Bibi. Acad. R.S.R., Coresp. inv. 59393. S 1 (279)/D VII.
323
MUZEUL LIMBEI ROMÂNE	Cluj, 14 XI 1934
Cluj, Str. Elisabeta, 23
(Imprimat)
Iubite domnule Bianu,
Trec săptămînile și trec lunile, fără să ne dăm seama că n-am mai
stat de vorbă cu cei ce ni sunt atît de apropiați sufletește.
Din nevoia de a te întreba de sănătate vine scrisoarea asta.
După o vară odihnitoare și după o admirabilă toamnă petrecută la Bran,
am intrat de cîteva săptămîni iar la ham. Trebuind să-1 suplinesc pe regre-
tatul Duică la catedră, munca se îndoiește, căci au trecut douăzeci de ani
de cînd n-am mai făcut cursuri de literatură și cele ce le spuneam elevilor
la Cernăuți trebuie puse la punct cu multele contribuții apărute de atunci
încoace. Momentan lucrez la o conferință prin care Universitatea clujeană
îl va comemora pe fostul ei profesor.
672
Pentru Dicționar lucrăm înainte. Dl. Necșești, cu care m-am întîlnit
nu de mult, îmi spunea că „linotypul" așteaptă la vamă în București spre
a fi dus la „Universul“ și instalat, dar că din cauza regimului contingentării
are greutăți mari cu eliberarea mașinelor. Cînd va fi instalat va putea începe
tipărirea a 8 coaie, gata în manuscris.
Am citit cu mare bucurie de gestul frumos al actualului ministru de
finanțe, atît de înțelegător pentru cultura neamului. Totuși, mi se pare că
în sărăcia noastră actuală nu avem nevoie atît de urgentă de un palat
somptuos, în care să ne batem mai departe capul cu echilibrarea unui buget
strîmtorat. Nu i s-ar putea sugera d-lui Slăvescu ideea să lase Academiei
grija de a întrebuința suta de milioane așa cum o cer trebuințele ei urgente ?
Mă gîndesc că cu jumătate din acești bani vom putea face din bibliotecă
cu adevărat Biblioteca noastră națională, asigurîndu-i existența și despovărînd
bugetul anual de sumele ce vor putea fi întrebuințate pentru lucrări știin-
țifice. Cred că ridicîndu-se la dublu subvenția anuală a Dicționarului, am
putea să vedem și lucrarea aceasta terminată în curînd, acuma cînd tipă-
rirea ei nu mai costă nimic.
Reangajînd pe Drăganu și Procopovici colaboratori și utilizînd cîteva
forțe tinere de aici de la Cluj, am putea da cîte 4 fascicole pe an.
Trimit și un butetin de împrumut cu rugarea ca să mi se trimită cartea
însemnată în el, de care am mare trebuință.
Mulțumindu-ți, îți urez multă sănătate și sunt al d-tale devotat coleg,
Sextil Pușcariu
Bibi, Acad. R.S.R., Coresp ino. 59394. S 1 (280)/D VII.

INDICE CRONOLOGIC AL SCRISORILOR
1877, martie 12, București, de la A. I. Odobescu .................. 62
1879, octombrie 26, noiembrie 7, București, de la A. I.
Odobescu ................................................ 62 — 63
1879, noiembrie, 10/22, Geneva, de la A. I. Odobescu .............. 63
1879, noiembrie 30, decembrie 12, Geneva, de la A. I.
Odobescu .......................................................... 64
1880, ianuarie	3/15, Paris, de la A. L Odobescu ............. 65 — 66
1880, ianuarie	7/19, Paris, de la A. I. Odobescu ............ 66 — 67
1880, ianuarie	14/26, Paris, de la A. I. Odobescu ........... 67 — 69
1880, ianuarie	30, februarie 11, Paris, de la A. I. Odobescu.... 69 — 70
1880, februarie 2/14, Paris, de la A. I. Odobescu ........... 70 — 71
1880, ianuarie 27, februarie 15, Paris, de la A. I. Odobescu ..	71 — 72
1880, martie 1, Paris, de la A. I. Odobescu ....................... 72
1880, februarie 24, martie 7, Paris, de la A. I. Odobescu ....	72 — 73
1880, martie	7/19, Paris, de la A. I. Odobescu ............ 73 — 74
1880, martie	9/21, Paris, de la A. I. Odobescu ............ 74 — 75
1880, martie	22, Paris, de la A. I. Odobescu .............. 75 — 76
1880, aprilie	17/29, Paris, de la A. I. Odobescu............ 76 — 79
1880, mai 3/15, Paris, de la A. I. Odobescu ................. 79 — 81
1880, mai 14/26,	Paris, de la A. I. Odobescu ..................... 82
1880, mai 14/26,	Paris, de la A. I. Odobescu ............... 82 — 83
1880, septembrie	4/16, Paris, de la A. I. Odobescu	............ 84—85
1880, septembrie	16/28, Paris, de la A. I. Odobescu............ 85—86
1880, septembrie 23, octombrie 6, Paris, de la A. I. Odobescu	86 — 87
1880, septembrie	25, octombrie 7, Paris, de la A. I.	Odobescu	88
1880, septembrie	29, octombrie 11, Paris, de la A. I.	Odobescu	88—89
1880, octombrie	2/14, Paris, de la A. I. Odobescu ,......... 89—90
1880, octombrie	8/20, Paris, de la A. I. Odobescu........... 90 — 91
1880, octombrie	15/27, Paris, de la A. I. Odobescu ......... 91 — 92
1880, octombrie 20, noiembrie 1, Paris, de la A. I. Odobescu.. 93
1880, octombrie 27, noiembrie 8, Paris, de la A. I. Odobescu..	93 — 94
1880, octombrie 28, noiembrie 9, Paris, de la A. I. Odobescu.. 95
675
1881, ianuarie 14/26, Paris,	de	la	A. I. Odobescu ............. 95^96
1881, ianuarie 23, februarie	4,	Paris, de la A. I. Odobescu	96—98
1881, februarie 1/13, Paris,	de	la	A. I. Odobescu ............ 99—100
1881, februarie 5/16, Paris, de la A. I. Odobescu ......... 100 — 102
1881, februarie 18, martie 2, Paris, de la A. I. Odobescu 102 — 104
1881, aprilie 19, mai 1, Paris,	de	la A. I. Odobescu............. 104
1881, iunie 10/22, Paris, de	la	A.	I. Odobescu .................. 105
1881, iulie 1/13, Paris, de la A. I. Odobescu ............... 105—106
1881, august 30, septembrie 11, Paris, de la A. 1./Odobescu .. 106—107
1881, septembrie 12/24, Paris, de la A. I. Odobescu.............. 107
1881, septembrie 29, octombrie 11, Paris, de la A. I. Odobescu 108
1882,	mai 1/13,	Paris, de la	A. I. Odobescu ................ 108—109
1882,	noiembrie	5, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad. .	47—49
1882,	noiembrie	8/20, Roma,	dejla Mihail Obedenaru-Gheorghiad	49
1882,	decembrie	4/16, Paris,	de la A. I. Odobescu .............. 109
1882,	decembrie 22, Roma, de la Mihai Obedenaru-Gheorghiad.	49 — 50
1883,	februarie 6, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad..	50 — 51
1883,	aprilie 15, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad ..	51 —	52
1883,	mai 24, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad.....	52	—	53
1883,	iulie 12, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad ....	53 —	54
1883, septembrie 26, octombrie 8, Paris, de la A. I. Odobescu 109 — 110
1883, octombrie 5/17, Paris, de la A. I. Odobescu........... 110	— 111
1883, noiembrie 5, Paris, de la A. I. Odobescu .................. 111
1883, noiembrie 12, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad	55
1884, ianuarie 5, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad...	55 — 56
1884, ianuarie 4/16, Paris, de la A. I. Odobescu ................ 112
1884, ianuarie 21, februarie 2, Paris, de la A. I. Odobescu .... 112 — 113
1884, martie 29, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad ..	56 — 57
1884, aprilie 11/23, Paris, de la A. I. Odobescu............ 113	— 114
1884, aprilie 25, mai 7, Paris, de la A. I. Odobescu ....... 114	— 116
1884, mai 9/21, Paris, de la fA. I. Odobescu................ 116	— 117
1884, mai 13/25, Paris, de la A. I. Odobescu................. „
1884,	mai 19/31, Paris, de la A. I. Odobescu..............
1884, iunie 5, Paris, de la A. I. Odobescu ................. 118	— 119
1884, august 5/17, Paris, de la A. I. Odobescu ............. 119	— 120
1884, august 23, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop................ 29
1884, august 27, septembrie 8, Paris, de la A. I. Odobescu	120
1884, septembrie 5/17, Paris, de la A. I. Odobescu .............. 121
1884, septembrie 29, octombrie 11, Paris, de la A. I. Odobescu	121
1884, noiembrie 16/28, Paris, de la A. I. Odobescu .............. 122
1884, decembrie 14, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad	57
1884, decembrie 28, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad	58
1884, decembrie 29, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad	58 — 59
1885, ianuarie 18, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad	59
1885,	martie 1, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad ....	59
676
1885, martie 4/16, Paris, de la A. I. Odobescu ....................... 122
1885, aprilie 4, Roma, de la Mihail Obedenaru-Gheorghiad ....	60 — 61
1886, martie 22 (Copenhaga), de la Kristoffer Nyrop ................... 30
1886, mai 14 (Copenhaga), de la Kristoffer Nyrop ................ 30	— 31
1886, octombrie 15, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ............. 133	— 135
1886,	noiembrie	2,	Cernăuți,	de	la	Dimitre	Onciul............. 135	—	136
1886,	noiembrie	9,	Cernăuți,	de	la	Dimitre	Onciul ............ 136	—	137
1886,	noiembrie	16/28, Cernăuți,	de	la Dimitre Onciul ......... 137	—	138
1886,	decembrie	6,	Cernăuți,	de	la	Dimitre	Onciul ............ 138	—	140
1886,	decembrie	12,	Cernăuți, de la Dimitre Onciul................... 140
1886,	decembrie	27,	Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ................ 31
1887,	decembrie	27,	ianuarie 8, Paris, de la A. I. Odobescu	..	123
1887, ianuarie 10, Cernăuți, de la Dimitre Onciul............... 140	— 141
1887, ianuarie 10/22, Paris, de la A. I. Odobescu .................... 124
1887, martie 7, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ................. 141	— 147
1887, martie 11, «Cernăuți, de la Dimitre Onciul................ 147	— 148
1887, aprilie 9, Tecuci, de la Alexandru Papadopul-Calimach.. 215
1887, mai 7, Cernăuți, de la Dimitre Onciul .................... 148	— 149
1887, mai 16/28, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ...................... 149
1887, iunie 10, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ..................... 32
1887, noiembrie 3, Cernăuți, de la Dimitre Onciul..................... 150
1888, februarie 1/13, Cernăuți, de la Dimitre Onciul............ 150	— 151
1888, martie 18/30, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ............. 151	— 152
1888, mai 15, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ................. 32	— 33
1888,	mai 19/31,	Cernăuți, de la Dimitre Onciul ..................... 152
1888,	septembrie	6/18, Paris, de la A. L Odobescu ................... 124
1888,	septembrie	12/24, Paris, de la A. I. Odobescu.................. 125
1888,	septembrie	24, Paris, de la A. I. Odobescu .................... 125
1888,	decembrie 7, Radna Veche, de la loan Pop-Reteganul . . 385 — 386
1889, ianuarie 24, Tecuci, de	la Alexandru Papadopul-Calimach	215
1889,	februarie 18, martie 2,	Viena, de la Dimitre	Onciul	.... 153 — 154
1889, mai 1/13, Berlin, de la	Dimitre Onciul ......................... 154
1889, noiembrie 23, Paris, de	la A. I. Odobescu	............... 125
1890, martie 18/30, Cernăuți,	de la Dimitre Onciul	............... 155
1890,	iulie 6, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ................. 155	— 156
1890, decembrie 23, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ................... 156
1891, aprilie 12, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ................... 33
1891, august 13, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop..................... 34
1891, septembrie 24, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ................ 34
1891, noiembrie, de la loan Pop-Reteganul ............................ 386
1892, ianuarie 19, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ............ 34	— 35
1892, august 29, septembrie 10, Cernăuți, de la Dimitre Onciul 157
677
1892, noiembrie 7, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ................... 35
1892, noiembrie 20, decembrie 2, Cernăuți, de la Dimitre Onciul 157 — 158
1893,	martie 12,	de la Dimitrie	C.	Ollănescu-Ascanio............ 129—130
1893,	iulie 8/20,	Cernăuți, de la	Dimitre Onciul ....................  158
1893,	octombrie	24, Copenhaga,	de	la Kristoffer Nyrop ........... 35—36
1893,	noiembrie	2, Cernăuți, de	la	Dimitre Onciul............... 159—160
1893, noiembrie 27, Sibiu, de la loan Pop-Reteganul.............. 386—387
1893, decembrie 12, de la Dimitrie C. Ollănescu-Ascanio ......... 130 — 131
1893, decembrie 28, Cernăuți, de la Dimitre Onciul .................... 160
1894, iulie 4, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ..................... 160—161
1894, septembrie 9/21, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ............. 161	— 162
1894, octombrie 6/18, Cernăuți, de la Dimitre Onciul .............. 162	— 163
1895, ianuarie 10, Cernăuți, de la Dimitre Onciul ..................... 164
1895, ianuarie 12/24, Cernăuți, de la Dimitre Onciul................... 165
1895, octombrie 28, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop .................. 36
1896, ianuarie 17/29, de la Petru Poni ................................ 366
1896, februarie 1, de la Kristoffer Nyrop........................ 36 — 37
1896, iulie 21, de la Kristoffer Nyrop ................................. 37
1896, septembrie 8/20, de la Matilda Poni ............................. 354
1896,	de	la	Petru	Poni ............................................... 366
1896,	de	la	Petru	Poni ............................................... 367
1896,	de	la	Petru	Poni ............................................... 367
1896,	de	la	Petru	Poni ............................................... 367
1897, ianuarie 18, de la Kristoffer Nyrop........................ 37 — 38
1897, ianuarie 29, Iași, de la Anton Naum ............................... 5
1897, martie 10, de la Kristoffer Nyrop ................................ 38
1897, iunie 13, Iași, de la Alexandru Philippide................... 259	— 263
1897, iunie 19, de la Kristoffer Nyrop .......................... 38 — 39
1897, august 24, Mînăstirea Neamț, de la Alexandru Philippide 263 — 270
1897, octombrie 28, Iași, de la Alexandru Philippide .............. 270	— 273
1897, octombrie 29, de la Kristoffer Nyrop.............................. 39
1897, noiembrie 2, Iași, de la Alexandru Philippide ................... 273
1897, noiembrie 12, Iași, de la Alexandru Philippide ....... 273 — 274
1897,	noiembrie 24,	Iași, de la Alexandru Philippide ................ 274
1897,	noiembrie 29,	de la Kristoffer Nyrop ........................... 40
1897,	noiembrie 29,	de la Kristoffer Nyrop ..........................  40
1897,	decembrie 6, Iași, de la Alexandru Philippide .............. 274—276
1897,	decembrie 20,	Iași, de la Alexandru Philippide................. 276
1898, ianuarie 12, Iași, de la Alexandru Philippide ................... 276
1898, ianuarie 29, București, de la Sașa Al. Odobescu............ 126 — 127
1898, februarie 26, Iași, de la Alexandru Philippide .................. 277
1898, aprilie 13, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 277	— 278
1898, aprilie 30, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 278	— 279
678
1898, iunie 1, Iași, de la Alexandru Philippide .................... 279	—	280
1898, iunie 8, Iași, de la Alexandru Philippide .................... 280	—	281
1898, iunie 16, Iași, de la Alexandru Philippide.......................... 281
1898, iulie 11, Iași, de la Alexandru Philippide ......................... 281
1898, iulie 26, de la Kristoffer Nyrop .................................... 41
1898, octombrie 18, Iași, de la Alexandru Philippide ..................... 282
1898, noiembrie 2, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 282	—	283
1898, noiembrie 3, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 283	—	285
1898, noiembrie 16, de la Kristoffer Nyrop ................................ 41
189-8, noiembrie 27, de la Matilda Poni .............................. 354—355
1899, ianuarie 4, Iași, de la Alexandru Philippide ................. 285	—	286
1899, martie 14, Iași, de la Alexandru Philippide .................. 287	—	289
1899, mai 4, Iași, de la Alexandru Philippide....................... 289	—	290
1899, mai 7, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ...................... 41	— 42
1899, mai 31, Iași, de la Alexandru Philippide ..................... 290	—	291
1899, iulie 6, Iași, de la Alexandru Philippide .................... 291	—	293
1899, septembrie^, Iași, de la Alexandru Philippide ...................... 294
1899,	septembrie	6,	Iași,	de	la	Alexandru	Philippide ................. 295
1899,	octombrie	16,	Iași,	de	la	Alexandru	Philippide ................. 295
1899,	octombrie	26,	Iași,	de	la	Alexandru	Philippide ................. 296
1899,	octombrie	26,	Iași,	de	la	Alexandru	Philippide.................. 296
1899, noiembrie 27, Iași, de la Alexandru Philippide ............... 296	— 297
1899, noiembrie 27, Iași, de la Alexandru Philippide ..................... 297
1899, decembrie 4, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 297	— 298
1899, decembrie 8, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 298	— 303
1899, decembrie 21, Iași, de la Alexandru Philippide...................... 304
1900, ianuarie 3/4, Iași, de la Alexandru Philippide ............... 305	— 306
1900, ianuarie 12, Iași, de la Alexandru Philippide ...................... 306
1900, ianuarie 19, Iași, de la Alexandru Philippide ......... 306 — 307
1900, ianuarie 20, Iași, de la ALxandru Philippide ....................... 307
1900, ianuarie 28, Iași, de la Alexandru Philippide ...................... 307
1900, martie 5, Iași, de la Alexandru Philippide ................... 307	— 313
1900, mai 14, Paris, de la Dimitrie C. Ollănescu-Ascanio.......... 131 — 132
1900, iulie 6, Iași, de la Alexandru Philippide .................... 313	— 314
1900, noiembrie 25, Iași, de la Alexandru Philippide ..................... 314
1900, decembrie 29, Iași, de la Alexandru Philippide................ 315	— 316
1901, februarie 11, Iași, de la Alexandru Philippide ..................... 317
1901, martie 3, de la Petru Poni.......................................... 368
1901, martie 11, de la Petru Poni .................................. 368	— 369
1901, martie 10, Iași, de la Alexandru Philippide .................. 317	— 322
1901, martie	13,	Iași,	de la	Alexandru	Philippide .................... 323
1901, aprilie	10,	de la Petru Poni .................................... 369
1901, aprilie	16,	Iași,	de la	Petru Poni............................... 369
1901, aprilie	23,	Iași,	de la	Alexandru	Philippide .................... 323
1901, iunie 10, Iași, de la Alexandru Philippide.......................... 323
679
1901, septembrie 26, de la Petru Poni ........................... 369 — 370
1901, decembrie 12, Iași, de la Alexandru Philippide................... 323
1901, decembrie 14, Iași, de la Alexandru Philippide............. 324 — 325
1902, mai 18, Arad, de la N. Oncu ....................../.............. 166
1902, august 6, Gentofte, de la Kristoffer Nyrop ....................... 42
1902, septembrie 5, Iași, de la Anton Naum ...................... 5 — 6
1902, octombrie 20, Iași, de la Alexandru Philippide .................. 328
1902,	noiembrie 14, Iași, de la Alexandru Philippide ........... 328—329
1902,	decembrie 22, Iași, de la Alexandru Philippide............ 329 — 335
1902,	februarie 1, Iași, de la Alexandru Philippide............. 325—326
1902,	februarie 6, Iași, de la Alexandru Philippide............. 326 — 327
1903,	mai 13, Iași, de la Vasile Palladi ....................... 179 — 180
1903, iulie 19, Gentofte, de la Kristoffer Nyrop................. 42 — 43
1903, septembrie 28, Iași, de la Alexandru Philippide ........... 335 — 337
1904, ianuarie 5, Arad, de la N. Oncu .. . ............................ 167
1904, ianuarie 31, Iași, de la Alexandru Philippide ................... 338
1904, februarie 27, Iași, de la Alexandru Philippide............. 338 — 339
1904, februarie 28, Giurgiu, de la Pericle Papahagi ................... 216
1904, martie 8, Iași, de la Alexandru Philippide ................ 339 — 340
1904, aprilie 7, Arad, de la N. Oncu................................... 167
1904, mai 24, Iași, de la Alexandru Philippide .................. 340 — 347
1904, iunie 17, Iași, de la Alexandru Philippide.....................   347
1904, septembrie 26, Iași, de la Petru Poni...................... 369 — 370
1904,	octombrie	3, Viena, de la Sextil Pușcariu................ 404 — 405
1904,	octombrie	19,	Arad, de la N. Oncu ....................... 167 — 168
1904,	noiembrie	27,	Iași, de la Alexandru	Philippide ......... 347 — 348
1904,	decembrie	10,	Iași, de la Alexandru	Philippide.......... 348 — 350
1905, ianuarie 2, Viena, de la Vasile Pârvan .......................... 234
1905, februarie 5, Iași, de la Anton Naum ....................... 6 — 7
1905, februarie 10, Iași, de la Anton Naum ...................... 7 — 8
1905, februarie 10, Giurgiu, de la Pericle Papahagi ................... 217
1905, februarie 12, Viena, de la Sextil Pușcariu................. 405 — 406
1905, februarie 21, Viena, de la Vasile Pârvan ........................ 335
1905, februarie 28, Viena, de la Sextil Pușcariu................. 406 — 407
1905, aprilie 4, Berlin, de la Vasile Pârvan........................... 236
1905, aprilie	23, Pisino, de la losif Popovici ................ 388 — 389
1905, aprilie	29, Viena, de la Sextil Pușcariu ................ 407 — 408
1905, mai 9,	Susgnevizza, de la losif Popovici ............... 389 — 390
1905, iulie 5, Brașov, de la Sextil Pușcariu........................... 409
1905, octombrie 2, Iași, de la Petru Poni ............................. 370
1905, octombrie 19, Viena, de la Sextil Pușcariu .....................  409
1905, octombrie 30, Viena, de la Sextil Pușcariu ................ 409 — 410
1905, noiembrie 22, Viena, de la Sextil Pușcariu ................ 411 — 412
1905, decembrie 3, Viena, de la Sextil Pușcariu	412—413
680
1905,	decembrie	25, Viena, de la Sextil Pușcariu	413
1905,	decembrie	12/25, Leipzig, de la Pericle Papahagi	217
1905,	decembrie	29, București, de la Adina Gr. Olănescu.......	128
1905,	decembrie	29, Gliciova, de la losif Popovici ................. 390
1905,	decembrie	31, București, de la Adina Gr. Olănescu.......	128
1906,	ianuarie 1, Viena, de la Sextil Pușcariu ...................... 414
1906,	ianuarie	11,	Cliciova, de la losif Popovici.............. 390 — 391
1906,	ianuarie	18,	Viena, de la Sextil Pușcariu ............... 414—415
1906,	ianuarie	18,	Gliciova, de la losif Popovici.............. 391 — 392
1906, ianuarie 19, Iași, de la Petru Poni ............................ 371
1906, ianuarie 20, Viena, de la Sextil Pușcariu ................ 415 — 417
1906, ianuarie 22, Viena, de la Sextil Pușcariu ...................... 417
1906, ianuarie 30, Viena, de la Sextil Pușcariu ................ 417 — 418
1906, ianuarie 31, Budapesta, de la losif Popovici ................... 392
1906, februarie 14, Budapesta, de la losif Popovici ............ 392 — 394
1906, februarie 22, Viena, de la Sextil Pușcariu................ 418 — 419
1906, martie	9, Leipzig, de la Pericle Papahagi .................... 218
1906, martie*3, Viena, de la Sextil Pușcariu ......................... 419
1906, martie	6, Viena, de la Sextil Pușcariu ....................... 420
1906, martie	23, Viena, de la Sextil Pușcariu....................... 420
1906, martie	27, Budapesta, de la losif Popovici ................... 394
1906, martie	31, Viena, de la Sextil Pușcariu....................... 421
1906, martie 31, aprilie 13, Viena, de la Sextil Pușcariu....... 421 — 422
1906, aprilie 20, Viena, de la Sextil Pușcariu ....................... 422
1906, aprilie	11/24,	Viena, de la	Sextil	Pușcariu ................... 423
1906, aprilie	14/27,	Viena, de la	Sextil	Pușcariu ................... 423
1906, aprilie	28, de	la N. Oncu	.................................... 168
1906, mai 8,	de la	Petru Poni....................................... 371
1906, mai 12, Viena, de la Sextil Pușcariu ........................... 424
1906, mai 2/15, Viena, de la Sextil Pușcariu ......................... 424
1906, mai 22, Viena, de la Sextil Pușcariu ..................... 425 — 427
1906,	mai 27, Iași, de la	Petru	Poni................................ 371
1906,	mai 15/28, Leipzig,	de la	Pericle	Papahagi ................... 219
1906,	iunie 1, Iași, de la	Petru	Poni................................ 372
1906, iunie 1, Viena, de la Sextil Pușcariu .................... 427 — 428
1906, iunie 28, Viena, de la Sextil Pușcariu ................... 428 — 429
1906, iunie 29, Brașov, de la Sextil Pușcariu ........................ 430
1906, iunie 30, Leipzig, de la Pericle Papahagi ................ 219 — 220
1906, iulie 3, Viena, de la Sextil Pușcariu .................... 431 — 432
1906, iulie 19, Brașov, de la Sextil Pușcariu .................. 432 — 433
1906, august 1, Brașov, de la Sextil Pușcariu................... 433 — 434
1906, august 4, Brașov, de la Sextil Pușcariu......................... 434
1906, septembrie 27, octombrie 10, București, de la Ermil
A. Pangratti ................................................... 209 — 210
1906, septembrie 28, octombrie 11, București, de la
Ertnil A. Pangratti .................................................. 210
1906, octombrie 6, Brașov, de la Sextil Pușcariu................ 433 — 435
681
1906, octombrie 8, Iași, de la Petru Poni ............................. 372
1906, octombrie 12, Brașov, de la Sextil Pușcariu...................... 435
1906, octombrie 24, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 435	— 456
1906, octombrie	30,	Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop ................ 43
1906, octombrie	31,	Cernăuți,	de	la	Sextil	Pușcariu	.,. i....	436
1906, noiembrie 7, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ........ 436 — 437
1906, noiembrie 15, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 437	— 438
1906, noiembrie	17,	Cernăuți,	de	la	Sextil	Pușcariu	........... 438
1906, noiembrie	27,	Cernăuți,	de	la	Sextil	Pușcariu	........... 439
1906, decembrie 7, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............... 439	— 440
1906, decembrie 14, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu.................... 440
1906, decembrie 28, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 440	— 441
1906, decembrie 18/31, București, de la Ermil A. Pangratti. . ..	211
1906, decembrie 20, 1907, ianuarie 1, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ............................................................... 441
1907, ianuarie 20/2, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............. 441	— 442
1907, ianuarie 6, Leipzig, de la Pericle Papahagi ................ 220	— 221
1907, ianuarie	15,	Cernăuți, de la Sextil	Pușcariu .................. 442
1907, ianuarie	22,	de la Matilda Poni ............................... 355
1907, ianuarie	23,	de la Matilda Poni ............................... 355
1907, ianuarie 24,	Cernăuți, de	la	Sextil Pușcariu .............. 442	— 445
1907, ianuarie 30,	Iași, de la Petru Poni ....................... 372	— 373
1907, februarie 5,	Cernăuți, de	la	Sextil Pușcariu .............. 445	— 446
1907, februarie 3/16, Cernăuți,	de	la Sextil Pușcariu............ 447	— 448
1907, februarie 11/24, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ........... 448	— 450
1907,	februarie	11/24, de	la	Sextil Pușcariu.................. 450
1907,	februarie	21/martie	6,	de la Sextil	Pușcariu............ 451
1907,	februarie	21/martie	6,	Cernăuți, de	la	Sextil	Pușcariu	..	451
1907,	februarie	22/martie	7,	Cernăuți, de	la	Sextil	Pușcariu	..	452
1907, martie 2/15 Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 452	— 453
1907, martie 23, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ...................... 454
1907, martie 20, aprilie 2, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ....	454
1907, aprilie 12, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu................. 455	— 456
1907, aprilie 5/18, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu.................... 456
1907, aprilie 10/23, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............. 457	— 458
1907, aprilie 20, mai 3, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 459
1907, mai 7, Iași, de la Petru Poni ................................... 373
1907, aprilie 20/mai 3, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu.........	459
1907, mai 13, Iași (Copenhaga), de la Kristoffer Nyrop ............ 44	— 45
1907, mai 5/18, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ....................... 460
1907, mai 13/20, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu.................. 460	— 461
1907, mai 20, Berlin, de la Vasile Pârvan ......................... 236—237
1907, mai 23, iunie 5, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 461
1907, iunie 25, de la Matilda Poni..................................... 356
1907, iunie 15/28, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............... 461	— 462
1907, iunie 26, iulie 9, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .. 462 — 463
1907, iulie 23, de la Sextil Pușcariu ................................. 464
682
1907, octombrie 2, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............ 464—465
1907,	octombrie	10,	Iași, de la Petru Poni	......................... 373
1907,	octombrie	15,	de la Matilda Poni ............................. 356
1907, octombrie 15, de la Matilda Poni ........................ 356 — 357
1907,	octombrie	5/18, Cernăuți, de la Sextil	Pușcariu ....... 465 — 466
1907,	octombrie	19,	noiembrie, Cernăuți, de	la	Sextil Pușcariu 466 — 467
1907, octombrie 26, noiembrie 8, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ....................................................... 467 — 468
1907, decembrie 4/17, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 468
1908,	ianuarie	4, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu............. 469 — 470
1908,	ianuarie	21,	Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 470—471
1908,	ianuarie	28,	Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ........... 472 — 473
1908,	ianuarie	31,	Roma, de la Vasile Pârvan .................... 237—238
1908, februarie 11, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ........... 474 — 475
1908, februarie 17, Roma, de la Vasile Pârvan ........................ 338
1908, februarie 26, martie 10, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu..	476
1908, martie 10, Roma, de la Vasile Pârvan ........................... 239
1908, martie 2/15, Constantinopole, de la Ion N. Papiniu .... 227 — 228
1908, martie 15, Capri, de la Vasile Pârvan .......................... 239
1908, martie 4/17, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu............. 476 — 477
1908, martie 19, aprilie 1, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ....	477
1908, aprilie 2, de la Tudor Pamfile ................................. 181
1908, martie 28, aprilie 10, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ..	478
1908, martie 31, aprilie 13, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ..	478
1908, iunie 7, Ploiești, de la Pompiliu Pîrvescu ..................... 351
1908, iunie 8, Buzău, de la Pompiliu Pîrvescu ........................ 352
1908, iunie 16/29, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................... 479
1908, iulie 15, București, de la Pompiliu Pîrvescu............. 352 — 353
1908, august 2, Bran, de la Sextil Pușcariu .......................... 179
1908, august 9, București, de la Pompiliu Pîrvescu ................... 353
1908, august 14, Bran, de la Sextil Pușcariu ......................... 480
1908, septembrie 14, Buzău, de la Pompiliu Pîrvescu .................. 353
1908,	septembrie 28, Bîrlad, de la Tudor Pamfile ............. 181 — 182
1908,	septembrie 28, de la Tudor Pamfile...................... 182 — 183
1908, octombrie, 7, Brașov, de la Sextil Pușcariu .................... 481
1908,	octombrie 11, de la Emil Panaitescu .................... 200 — 201
1908,	octombrie 10/23, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu........ 481 — 482
1908,	noiembrie 7, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ........... 483 — 484
1908, noiembrie 2/15, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 484
1908, noiembrie 19, decembrie 2, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ...................................................... 485
1908, decembrie 7, Berlin, de la Vasile Pârvan ....................... 240
1908, noiembrie 26, decembrie 8, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ................................................ 485 — 486
1908, decembrie 2/14, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 486
1908, decembrie 16, Berlin, de la Vasile Pârvan ............... 240 — 241
1908, decembrie 23, de la Gheorghe Panu............................... 213
683
1908, decembrie 27, Iași, de la Petru Poni ............................ 374
1909, ianuarie 17, de la Gheorghe Panu ............................ 213	— 214
1909, ianuarie 12/25, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ...... 486 — 487
1909, februarie 27, de la Gheorghe Panu ............................... 214
1909, februarie, de la N. Oncu .......................................  169
1909,	martie	1, București,	de	la	Pericle Papahagi .................. 221
1909,	martie	16,	de la Tudor	Pamfile ............................... 183
1909,	martie	19,	Cernăuți,	de	la	Sextil Pușcariu................... 488
1909,	martie	26,	Cernăuți,	de	la	Sextil Pușcariu ................... 489
1909, aprilie 6, Bîrlad, de la Tudor Pamfile .......................... 184
1909, aprilie 3/16, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................... 490
1909, aprilie 20, Bîrlad, de la Tudor Pâlniile ........................ 185
1909, aprilie 10/23, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 490	— 492
1909, mai 7, București, de la Tudor Pamfile ....................... 185	— 186
1909, mai 12, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu.......................... 493
1909, mai 21, Cliciova, de la losif Popovici .......................... 395
1909, iunie 4, Bîrlad, de la Tudor Pamfile ........................ 186	— 187
1909, iunie 14, Iași, de la Anton Naum .................................. 8
1909, iunie 28, Vădurelele, de la Anton Naum ........................ 9	— 10
1909, august 13, Vădurelele, de la Anton Naum ...................... 10	— 11
1909, septembrie 28, Vădurelele, de la Anton Naum................... 11	— 12
1909, octombrie 23, Iași, de la Anton Naum ......................... 12	— 13
1909, octombrie 22/noiembrie 4, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ..................................................   494	— 495
1909, noiembrie 5, București, de la Vasile Pârvan...................... 241
1909, octombrie 28/noiembrie 10, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ......................................................... 495
1909, octombrie 30, noiembrie 12, Constantinopole, de la
Ion. N. Papiniu .................................................. 228
1909, noiembrie 13, Cliciova, de la losif Popovici ................ 395	— 396
1909, noiembrie 18, Cliciova, de la losif Popovici .................... 396
1909, noiembrie	20, Cliciova, de	la	losif Popovici .............. 396	— 397
1909, noiembrie	11/24, Cernăuți	de	la Sextil Pușcariu .......... 493	— 494
1909, decembrie	2, Cernăuți, de	la	Sextil Pușcariu ............. 495	— 496
1909, decembrie	8/21, Cernăuți,	de	la Sextil Pușcariu .......... 496	— 497
1909, decembrie 10/23, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu...........	497
1910, ianuarie 26, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 497	— 500
1910, ianuarie 30, februarie 12, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu .......................................................... 500	— 502
1910, aprilie 1 (st.v), Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ........... 502	— 503
1910, aprilie 10/23, Cliciova, de la losif Popovici ................... 397
1910, mai 22, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ..................... 503	— 504
1910, mai 23, iunie 5, Constantinopole, de la Ion N. Papiniu . .	229
1910, mai 27, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu...................... 505	— 507
1910, iunie 22, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ....................... 507
1910, iunie 23, Hermeziu, de la lacob C. Negruzzi ...................... 16
684
1910, iulie 17, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ...................... 508
1910, august 5, Bran, de lă Sextil Pușcariu ................... 508 — 509
1910, august 1/14, Bran, de la Sextil Pușcariu ....................... 509
1910, august 20, de la Sextil Pușcariu ............................... 509
1910, august 30, septembrie 12, Ems, de la lacob C. Negruzzi	17
1910, septembrie 26, octombrie 9, Wiesbaden, de la lacob
C. Negruzzi ................................................... 18 — 19
1910,	octombrie	14, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ......... 510 — 512
1910,	noiembrie	3, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .......... 512 — 513
1910,	noiembrie	6/19, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ....... 513 — 515
1910,	noiembrie	20, Bitolia, de la Pericle Papahagi ......... 221 — 222
1910,	noiembrie	26, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ......... 515 — 516
1910,	decembrie	12, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ......... 516 — 517
1910, decembrie 21, 3 ianuarie, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ...................................................... 517 — 520
1911, ianuarie 18, Cliciova, de la losif Popovici..................... 398
1911, martie 11, Iași, de la Ion Petrovici .................... 257 — 258
1911, martie 12, Arad, de la N. Oncu ............................. 169—170
1911, martie,16, de la Tudor Pamfile.................................. 188
1911,	martie 23, Arad, de la N. Oncu ......................... 170 — 171
1911,	aprilie 4, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............. 520 — 521
1911,	aprilie 1/14, Cliciova, de la losif Popovici............ 398 — 399
1911,	mai 4, Bitolia, de la Pericle Papahagi.................. 222 — 223
1911,	mai 20, iunie 2, Cliciova, de la losif Popovici......... 399 — 400
1911, iunie 12, Iași, de la Anton Naum ................................ 13
1911,	iunie 15, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 521 — 522
1911,	iunie 25, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 522 — 523
1911, iunie 30, de la Petru Poni...................................... 374
1911, septembrie 3, Cliciova, de la losif Popovici ................... 400
1911, octombrie 20, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .................. 523
1911, noiembrie 27, Suceava, de la Sextil Pușcariu .........
1911, decembrie 8, Iași, de la Ion Petrovici ..............
1911, decembrie 27, de la Sextil Pușcariu .......\..........
1912, decembrie 25, ianuarie 7, Cernăuți, de la Sextil
Pușcariu ...................................................
1912, ianuarie 13, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................ 526—534
1912, februarie	21, Cernăuți,	de la	Sextil Pușcariu . 534—535
1912, februarie	26, Cernăuți,	de la	Sextil Pușcariu . 535—536
1912, februarie	16/29, Cernăuți, de	la Sextil Pușcariu .......... 536—537
1912, aprilie 1,	Cernăuți, de	la Sextil Pușcariu .................. 537 — 538
1912, aprilie 29, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu...................... 538
1912, mai 9, Brașov, de la Sextil Pușcariu ............................ 539
1912, mai 22, Paris, de la Sextil Pușcariu ............................ 539
1912, iunie 5, Paris, de la Sextil Pușcariu ........................... 540
1912, iunie 22, Bran, de la Sextil Pușcariu............................ 540
1912, iunie 25, Călimănești, de la N. Oncu ............................ 171
685
1912, iulie 4, Călimănești, de la N. Oncu.......................   171-172
1912, septembrie 11, București, de la Perpessicius (Dumitru
S. Panaitescu ....................'.............................. 253
1912, septembrie 22, Bran, de la Sextil Pușcariu ....................  540
1912, octombrie 4, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............... 540—542
1912, octombrie 12, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .................. 542
1912, octombrie 20, de la Sextil Pușcariu ...................... 542 — 544
1912, noiembrie 21, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .............. 544—547
1912, noiembrie 23, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .................. 547
1912,	noiembrie	29,	Cernăuți,	de	la Sextil Pușcariu .......... 547 — 548
1912,	decembrie	23,	Cernăuți,	de	la Sextil Pușcariu .......... 548 — 549
1912,	decembrie	24,	Bîrlad de la	Tudor Pamfile .............. 188 — 189
1912,	decembrie	30,	Cernăuți,	de	Sextil Pușcariu ............. 549 — 550
1912, decembrie 31, Bîrlad,	de	la	Tudor Pamfile .............. 189 — 190
1913, ianuarie 26, Cernăuți,	de	la	Sextil Pușcariu ............ 550—551
1913, februarie 2, Cernăuți,	de	la	Sextil Pușcariu ............ 551 — 552
1913, februarie	3, București, de la D. Nădejde .................... 14—15
1913, februarie	15, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ................. 552
1913, martie 3,	Bîrlad, de la Tudor Pamfile.......................... 190
1913, martie 15, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............... 552 — 553
1913, martie 28, aprilie 10, Monte-Carlo, de la lacob
C. Negruzzi .................................................... 19 — 20
1913, aprilie 20, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu............... 553 — 554
1913, mai 4, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ......................... 554
1913, iunie 26, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu .................. 554—555
1913, iulie 6, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ....................... 555
1913, iulie 21, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ...................... 556
1913, iulie, de la Tudor Pamfile ..................................... 191
1913, august 5, Brașov, de la Sextil Pușcariu ........................ 556
1913, septembrie 25, Brașov, de la Sextil Pușcariu ................... 557
1913, noiembrie 15, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ............ 557 — 558
1913,	decembrie 6, Cernăuți,	de la Sextil Pușcariu ............. 558—559
1913,	decembrie 7, Cernăuți,	de la Sextil Pușcariu ................. 559
1914,	februarie 14, Cernăuți,	de la Sextil Pușcariu ................. 560
1914, martie, de la Sextil Pușcariu ............................ 560 — 561
1914,	mai 3/16, Cliciova, de	la losif Popovici ..................... 401
1914,	mai 16, Silistra, de la	Pericle Papahagi....................... 223
1914, mai 21, Lugoj, de la losif Popovici ...................... 401 — 402
1914,	mai 15/28, de la Sextil Pușcariu .............................. 561
1914,	mai 16/29, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu..................... 561
1914,	iunie 13, Bîrlad, de la Tudor Pamfile .......................   191
1914,	iunie 18, Cliciova, de la losif Popovici ...................... 402
1914,	iunie 27, Cernăuți, de la Sextil Pușcariu ..................... 562
1914, iunie 30, iulie 13, de la Sextil Pușcariu................. 562 — 563
1914, iulie 5/18, de la Sextil Pușcariu .............................. 568
1914, august 16, Brașov, de la Sextil Pușcariu  ...................... 563
686
1914, august 20, Brașov, de la Sextil Pușcariu .........................  564
1914, august 27, Brașov, de la Sextil Pușcariu .......................... 564
1914, august 28, Bîrlad, de la Tudor Pamfile.................... 192 — 193
1914, septembrie 10/23, de la Sextil Pușcariu............................ 565
1914, octombrie 11, Brașov, de la Sextil Pușcariu................ 565	— 566
1914, noiembrie 7, Brașov, de la Sextil Pușcariu ........................ 566
1914, noiembrie 30, Bîrlad, de la Tudor Pamfile.......................... 194
1914, decembrie 15, de la Sextil Pușcariu ............................... 567
1915, ianuarie 12/25, de la Matilda Poni ................................ 357
1915, februarie 5, Bîrlad, de la Tudor Pamfile .......................... 194
1915, martie 6, Bîrlad, de la Tudor Pamfile.............................. 195
1915, martie 27, de la Sextil Pușcariu .................................. 567
1915, aprilie 23, de la Vasile Pârvan............................ 241	— 242
1915, mai 21, de la Petru Poni .........................................  374
1915, iunie 25, Călimănești, de la lacob C. Negruzzi ........... 20 — 21
1915, iulie 7, Bîrlad, de la Tudor Pamfile ...................... 195	— 196
1915, august 7, de la Sextil Pușcariu ........................... 567	— 568
1915, august 22, Hermeziu, de la lacob C. Negruzzi ....................... 21
1915, septembrie 29, Constanța, de la lacob C. Negruzzi.........	21
1916, ianuarie 6, de la Sextil Pușcariu ................................. 568
1916, iunie 15, Călimănești, de la lacob C. Negruzzi ..................... 22
1916, august 17, Bîrlad, de la Tudor Pamfile..................... 196	— 198
1916, august 29, Iași, de la lacob C. Negruzzi ................. 22 — 23
1916, septembrie 23, Iași, de la Petru Poni.............................. 375
1916, octombrie 5, Hermeziu, de la lacob C. Negruzzi............	24 — 25
1916, octombrie 1, Iași, de la Petru Poni ............................... 375
1916, noiembrie 26, de la Petru Poni .................................... 376
1918, februarie 25, de la Petrii Poni ................................... 376
1918, iunie 19, Iași, de la Petru Poni ......................... 376 — 378
1918, dedembrie 16, de la Tudor Pamfile.............................  198—199
1919, aprilie 28, de la Vasile Pârvan.................................... 242
1919, aprilie 16/29, Iași, de la Petru Poni ............................. 378
1919, mai 26, de la Petru Poni .................................	378—379
1919, septembrie 20, de la Sextil Pușcariu .............................. 569
1919, octombrie 4, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................. 570	— 574
1919, octombrie 28, Cluj, de la Sextil Pușcariu ......................... 574
1919, decembrie 9, Cluj, de la Sextil Pușcariu................... 575	— 576
1919, decembrie 21, Cluj, de la Sextil Pușcariu ......................... 576
1919, decembrie 23, Arad, de la Perpessicius (Dumitru S.
Panaitescu)...................................................... 253	— 254
1920, ianuarie 1, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................... 577
1920, ianuarie	2, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................  577	—	578
1920, ianuarie	9, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................. 578	—	579
1920, ianuarie	18, Cluj, de la Sextil Pușcariu.................. 579	—	580
687
1920, februarie, de la Sextil Pușcariu.......................... 580 — 581
1920, mai 26, Iași, de la Petru Poni.................................. 379
1920, iulie 21, Bran, de la Sextil Pușcariu .......................... 581
1920, septembrie 14, Cluj, de la Sextil Pușcariu ............... 583 — 584
1920, septembrie 15, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..................... 582
1920,	octombrie	14,	de	la Sextil Pușcariu .................... 582 — 583
1920,	decembrie	3, Cluj, de la Sextil Pușcariu................... 584—585
1920,	decembrie	23,	de	la Sextil Pușcariu..................... 585 — 586
1921,	ianuarie 6, de	la	Vasile Pârvan.......................... 242 — 243
1921,	martie	10, Cluj, de la losif Popovici .................. 402 — 403
1921,	martie	29, de la Sextil Pușcariu ......................... 586—587
1921,	aprilie	1, de la Matilda Poni.................................. 357
1921,	aprilie	3, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................ 587
1921, aprilie 7, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................... 587 — 588
1921,	aprilie	13,	de la Matilda Poni ................................ 358
1921,	aprilie	21,	Iași, de la Petru Poni............................. 380
1921,	aprilie	29,	de la Matilda Poni ............................ 358—359
1921,	aprilie	29,	Iași, de la Petru Poni............................. 380
1921, mai 15, de la Sextil Pușcariu ............................ 588 — 589
1921, octombrie 23, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................ 589 — 590
1921, decembrie 7, Cluj, de la Sextil Pușcariu.................. 590 — 591
1922, decembrie 24, Cluj, de la Sextil Pușcariu .............	...	591
1922,	ianuarie	1, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................. 591 — 593
1922,	ianuarie	8, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................. 593 — 594
1922,	ianuarie	11, de la Tache Papahagi ....................... 225 — 226
1922,	ianuarie	14, Cluj, de la Sextil Pușcariu................. 594 — 595
1922,	ianuarie	17, Cluj, de la Sextil Pușcariu................. 595 — 596
1922, ianuarie 29, Cluj, de la Sextil Pușcariu........................ 597
1922, februarie 26, Cluj, de la Sextil Pușcariu................. 597 — 598
1922, aprilie 22, de la Matilda Poni ................................. 259
1922, mai 10, Cluj, de la Sextil Pușcariu............................. 599
1922, mai 30, Cluj, de la Sextil Pușcariu............................. 598
1922, iunie 28, Cluj, de la Sextil Pușcariu .......................... 599
1922, iulie 5, de la Matilda Poni .................................... 360
1922, septembrie 18, de la Matilda Poni ........................ 360 — 361
1922, septembrie 18, Iași, de la Petru Poni........................... 381
1922, octombrie 20, Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................... 600
1922, octombrie 29, de la Perpessicius (Dumitru S.
Panaitescu)................................................ 254 — 255
1922, noiembrie 3, Cluj, de la Sextil Pușcariu ....................... 600
1922, noiembrie	12,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ................ 600—601
1922, noiembrie	13,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu .................... 601
1922, noiembrie 19, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................ 601 — 603
1922, noiembrie	26,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu .................... 603
1922, decembrie	12,	de la Matilda Poni............................. 361
1923, ianuarie 22, Cluj, de la Sextil Pușcariu........................ 603
688
1923,	februarie	12,	Cluj, de la Sextil Pușcariu........................ 604
1923,	februarie	14,	Huși, de la N. Păsculescu.......................... 232
1923,	februarie	27,	Plenița, de la C. Nicolăescu-Plopșor ............... 27
1923,	martie 14, Plenița, de la G. Nicolăescu-Plopșor .................. 28
1923, martie 16, Huși, de la N. Păsculescu ...................... 232	— 233
1923,	aprilie 1, Cluj, de la Sextil Pușcariu .......................... 604
1923,	mai 2, Iași, de la Petru Poni ................................... 381
1923, mai 7, Roma, de la Vasile Pârvan .......................... 243	— 244
1923,	mai 29, de la Matilda Poni ...................................... 362
1923,	mai, de la Matilda Poni.......................................... 361
1923,	iunie 19, Paris, de la George Oprescu ........................... 173
1923,	iunie 19, de la Matilda Poni..................................... 362
1923,	iunie 19, Iași, de la Petru Poni ................................ 382
1923,	august 1, Iași, de la Petru Poni ................................ 382
1923,	octombrie 21, Cluj, de la Sextil Pușcariu ....................... 605
1923, noiembrie 18, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................. 605	— 608
1923,	noiembrie 28, Cluj, de la Sextil Pușcariu ....................... 608
1923,	decembrie 18, Roma, de la Vasile Pârvan ......................... 244
1923, decembrie 27, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................. 608	— 609
1924, ianuarie 18, Roma, de la Vasile Pârvan ........................... 245
1924, ianuarie 7/20, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................ 609	— 610
1924,	ianuarie 20, Cluj, de la Sextil Pușcariu......................... 611
1924,	ianuarie 21, Roma, de la Vasile Pârvan........................... 246
1924, ianuarie 27, Roma, de la Vasile Pârvan..................... 246	— 247
1924,	februarie 18, Roma, de la Vasile Pârvan ......................... 247
1924,	februarie 25, Cluj, de la Sextil Pușcariu........................ 611
1924,	februarie 25, Rolna, de la Vasile Pârvan ........................ 247
1924, martie 3, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..................... 612	— 613
1924,	martie	12,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu.......................... 614
1924,	martie	13,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ........................  614
1924,	martie	24,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ........................  615
1924,	aprilie	2, Cluj, de la Sextil Pușcariu .......................... 615
1924, aprilie 30, Cluj, de la Sextil Pușcariu.................... 615	— 616
1924,	mai 4, Iași, de la Petru Poni ..................................  383
1924,	mai 10, Cluj, de la Sextil Pușcariu.............................. 616
1924,	mai 25, de la Matilda Poni ...................................... 363
1924,	iunie 19, Iași, de la Petru Poni ................................ 383
1924,	iunie 27, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................... 616
1924, iulie 3, Hermeziu, de la lacob C. Negruzzi ................. 25	— 26
1924, septembrie 14, Geneva, de la Sextil Pușcariu ..................... 617
1924, octombrie 28, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................ 617
1925, februarie 10, Roma, de la Vasile Pârvan .......................... 248
1925,	februarie 24, Cluj, de la Sextil Pușcariu................. 617	—	618
1925,	februarie 27, de la Vasile Pârvan......................... 248	—	249
1925,	martie 2, Roma, de la Vasile Pârvan....................... 249	—	250
1925, martie 6, de la Vasile Pârvan .................................... 250
689
1925, martie 13, Cluj, de la Sextil Pușcariu......................... 618
1925, martie 25, Iași, de la Petru Poni ............................. 384
1925, mai 21, Cluj, de la Sextil Pușcariu............................ 618
1925, septembrie 13, Geneva, de la Sextil Pușcariu .................. 619
1925,	octombrie	25,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ................... 619
1925,	noiembrie	16,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ................... 620
1925,	noiembrie	19,	Cluj,	de	la	Sextil Pușcariu ................... 620
1925,	decembrie	21,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ................... 621
1925, august 18, de la Matilda Poni ................................. 363
1925, august 24, de la Matilda Poni ........................... 364 — 365
1926, ianuarie 4, Cluj, de la Sextil Pușcariu ....................... 621
1926, ianuarie 23, Cluj, de la Sextil Pușcariu....................... 621
1926, martie 8, Cluj, de la Sextil Pușcariu ......................... 622
1926, martie 29, Roma, de la Vasile Pârvan ...................... 250—251
1926, aprilie 6, Roma, de la Vasile Pârvan........................... 251
1926, aprilie 14, Roma, de la Vasile Pârvan ................... 251 — 252
1926, aprilie 27, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................. 622 — 623
1926, mai 3, de la Sextil Pușcariu................................... 623
1926, mai 11, Cluj, de la Sextil Pușcariu............................ 624
1926, iulie 5, Călimănești, de la Sextil Pușcariu.............. 624 — 625
1926, septembrie 8, Quinto, de la Sextil Pușcariu.................... 625
1926, octombrie	4, Cluj, de la Sextil	Pușcariu............... 625—626
1926, octombrie	31, Cluj, de	la Sextil	Pușcariu ................... 626
1926, noiembrie	11, Cluj, de	la Sextil	Pușcariu ................... 626
1926, august 2,	de la Vasile	Pârvan ................................ 252
1926, septembrie 21, de la Vasile Pârvan............................. 252
1927, ianuarie 7, Cluj, de la Sextil Pușcariu ....................... 627
1927, februarie 2, Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................... 627
1927, februarie 5, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................ 627 — 628
1927, aprilie 21, Cluj, de la Sextil Pușcariu ....................... 628
1927, mai 17, Cluj, de la Sextil Pușcariu............................ 629
1927, mai 26, de la Tache Papahagi .................................. 226
1927, iunie 27, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................... 629 — 630
1927, iulie 5, Cluj, de la Sextil Pușcariu .......................... 630
1927, august 10, Bran, de la Sextil Pușcariu .......................  630
1927, octombrie 2, Cluj, de la Sextil Pușcariu....................... 631
1927, noiembrie 7, Cluj, de la Emil Panaitescu ................ 201 — 202
1927,	noiembrie 13, Cluj, de la Emil Panaitescu	................... 202
1927,	decembrie 28, Geneva, de la George Oprescu ................... 174
1928,	ianuarie 4, Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................... 631
1928, ianuarie 7, București, de la Ermil Pangratti ............ 211 — 212
1928,	ianuarie 7, de la Perpessicius (Dumitru S.	Panaitescu) ..	255
1928,	februarie 6, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..................... 632
1928, februarie 24, Silistra, de la Pericle Papahagi............. 223—224
1928, mai 11, Cluj, de la Sextil Pușcariu........................ 632 — 633
690
1928,	mai 13, Cluj, de la Sextil Pușcariu.................... 633 — 634
1928,	iunie	4, Cluj, de la Sextil Pușcariu.................... 634—635
1928, iunie 18, Geneva, de la George Oprescu ................. 174 — 175
1928,	iunie	20, Geneva, de la George Oprescu ...................... 175
1928,	iunie	30, Geneva, de la George Oprescu ...................... 176
1928, iulie 9, Geneva, de la George Oprescu .................... 176—177
1928, august 2, Geneva, de la George Oprescu ................. 177 — 178
1928,	septembrie 25, Geneva, de la George Oprescu ................. 178
1928,	octombrie 12, Copenhaga, de la Kristoffer Nyrop........	45
1928,	octombrie 29, Copenhaga, de la Kristoffer	Nyrop .............. 46
1928, noiembrie 11, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..............	635
1928,	noiembrie 17, Cluj, de la Sextil Pușcariu	................ 635
1929,	ianuarie 1, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..................... 636
1929,	februarie 21, Cluj, de la Sextil Pușcariu	................ 636
1929,	aprilie 2, Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................... 637
1929,	aprilie	8, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................ 637 — 638
1929,	aprilie	18, Cluj, de la Sextil Pușcariu ............... 638 — 639
1929,	aprilie	19, Cluj, de la Sextil Pușcariu ............... 639 — 640
1929,	aprilie 26/Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................... 640
1929,	aprilie 27, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..................... 641
1929,	mai 6, Cluj, de la Sextil Pușcariu .......................... 641
1929,	iunie 7, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................ 642
1929, septembrie 15, Bran, de la Sextil Pușcariu ............. 642 — 643
1929, septembrie 24, Bran, de la Sextil Pușcariu ................... 643
1929, octombrie 17, Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................  644
1929, octombrie 27, Cluj, de la Sextil Pușcariu .............. 644 — 645
1929, noiembrie 10, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................... 645
1929, noiembrie 21, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................... 646
1929,	decembrie 15, Cluj,	de	la Sextil Pușcariu ............ 646 — 647
1929,	decembrie 21, Cluj,	de	la Sextil Pușcariu ............ 647 — 648
1930,	ianuarie 4, Cluj, de	la	Sextil Pușcariu ............... 648 — 649
1930, ianuarie 5, Cluj, de la Sextil Pușcariu ...................... 650
1930, ianuarie 10, Cluj, de la Sextil Pușcariu...................... 650
1930, ianuarie 28, Cluj, de la Sextil Pușcariu...................... 651
1930, februarie 12, Cluj, de la Sextil Pușcariu..................... 651
1930, martie 23, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................. 651 — 652
1930, iunie 6, București, de la Cezar Petrescu ..................... 256
1930, iunie 24, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................ 652
1930, septembrie 3, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................... 652
1930, octombrie 24, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................... 653
1930, noiembrie 8, Cluj, de la Sextil Pușcariu ..................... 653
1930, noiembrie 16, Cluj, de la Sextil Pușcariu .............. 653 — 654
1930, decembrie 21, Cluj,	de	la Sextil Pușcariu ................. 654
1930, decembrie 21, Cluj,	de	la Sextil Pușcariu ............. 655—656
1931, ianuarie 8, Cluj, de	la	Emil Panaitescu..................... 203
1931, ianuarie 19, Cluj, de la Sextil Pușcariu...................... 456
691
1931,	ianuarie 29, de la	Sextil Pușcariu........................ 656	—	657
1931,	februarie 23, Cluj,	de la Sextil Pușcariu................. 657	—	658
1931,	martie 6, Cluj, de	la Sextil Pușcariu .................... 658	—	659
1931,	martie	6, Cluj, de	la Sextil Pușcariu .......................... 659
1931,	martie	24,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ......... 659
1931,	aprilie	19,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ......... 660
1931,	aprilie	26,	Cluj,	de	la	Sextil	Pușcariu ......... 660
1931, iunie 2, Cluj, de la Emil Panaitescu .............................. 203	— 204
1931, decembrie 13, Cluj, de la Sextil Pușcariu ............................... 661
1932, ianuarie 7, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................... 662	— 663
1932, ianuarie 30, Cluj, de la Emil Panaitescu .......................... 204	— 205
1932, februarie 5 — 6 de la Sextil Pușcariu ............................. 663	— 664
1932, februarie 8, Cluj, de la Emil Panaitescu................................. 205
1932, februarie 12, Cluj, de la Sextil Pușcariu ............................... 664
1932, aprilie 15, Cluj, de la Sextil Pușcariu .................... 664 — 665
1932, aprilie 15, Cluj, de la Sextil Pușcariu ................................. 665
1932, aprilie 23, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................... 665	—	667
1932, aprilie 25, Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................... 667	—	670
1932, mai 25, Cluj, de la Emil Panaitescu ............................... 205	—	206
1932, iunie 26,	Cluj, de la Sextil Pușcariu ........................... 670
1932, decembrie 4, Roma, de la Emil Panaitescu ................................ 206
1932, decembrie 31, Brașov, de la Cincinat Pavelescu .................... 230	— 231
1933, februarie	21, Cluj, de la Emil Panaitescu ...................... 207
1933, martie 8,	Avignon, de la Sextil Pușcariu ....................... 671
1933, mai 19, Cluj, de la Emil Panaitescu ............................... 207	— 208
1933, decembrie 2, Cluj, de la Sextil Pușcariu................................. 671
1933, decembrie 14, Cluj, de la Sextil Pușcariu ............................... 672
1934, noiembrie 14, Cluj, de la Sextil Pușcariu ......................... 672	— 673
F.a. iulie 10, de la Kristoffer Nyrop........................................... 46
Scrisoare nedatată,	de	la	Sașa Al.	Odobescu .......................... 126
Scrisoare nedatată,	de	la	Sașa AL	Odobescu .......................... 126
Scrisoare nedatată,	de	la	N. Oncu	................................... 172
Scrisoare nedatată,	de	la	N. Oncu	................................... 172
Scrisoare nedatată, de la Tudor Pamfile ....................................... 199
INDICE DE NUME
A
Aaron, Vasile: 288
Abdul-Hamid: 175
Adamachi, Vasile: 354, 377
Adamescu, Gheorghe: 62, 360, 613, 624
Adamovici, Gherasim: 222
Adrian, George: 71, 81
Albini, Septimiu: 425
Alecsandri, Vasile: 21, 40, 279, 280, 283,
287, 305, 322, 324, 341, 399
Alexandrescu, Grigore: 316, 322, 399
Alexici, Gheorghe: 300, 304, 306, 320,
349, 395, 399, 400, 406, 431, 438, 503
Alexandru cel Bun: 284
Alexandru Machedon: 331
Ameluny: 202
Anastasie Crimca: 135
Anastasiu, M.: 176, 177
Angelescu, Constantin: 355
Antim Ivireanul: 298, 305, 316, 320
Antipa, Grigore: 198, 244, 248, 249, 251,
424, 613, 669
Apostol, Nicolae: 195, 196
Arion, Virgil: 258
Aricescu, D. Constantin: 74, 76, 85, 101,
103
Aristotel: 268
Asachi, Gheorghe: 97, 280, 288, 301
Ascoli, Graziadio Isaia: 47, 108, 291
Atanasiu: 14, 175
Athanasiu, Ion: 209, 210
Auger, Yves: 604, 629, 643, 652
Aurelian, Petre S.: 65, 79, 88, 101, 113
Averescu, Alexandru: 248, 624, 669
B
Babeș, Victor: 613
Babeș, Vincențiu: 66
Bacaloglu, Emil: 80, 81, 83
Bachr: 99
Bacinschi, Ilie: 505, 506, 507, 516, 517,
Bale (fiul lui Sas Voevod): 155
Ballagy: 337
Balș: 29, 109, 249
Baluzius, Stephanus: 55, 56, 57
Banduri, Anselmi: 94
Barac, loan: 282, 298, 316, 320
Barbu, G.: 105
Baritiu, George: 57, 79
Baronzi, Gheorghe: 300, 304, 305, 316, 320
Bartok, Bela: 178
Bartoli, Matteo: 412, 417, 443, 445, 455,
503, 514, 582, 585, 619, 625, 646
Basarabescu, I.: 222
Bayot, A.: 455
Bădărău, Alexandru: 368, 369, 373
Băicoianu, C. L: 368, 373
Bălcescu, Nicolae: 399
Bănescu, Nicolae: 595, 614
Bărbulescu, Ilie: 223, 438
Bărceanu, Sava Popovici: 307, 309, 324,
337, 427, 430, 433
Beldiman, A.: 298, 316, 322
693
Belin, Eugene: 50
Bellini, B.: 292
Belulovici, Alois: 405, 406, 412, 418, 419,
423, 429
Bânevot: 587
Bengescu, Zoe: 17
Bergen: 32
Bergson: 178, 613
Bernolak: 292
Bertoni, A. Giulio: 608
Berthelot, Daniel: 659
Berubordy: 99
Bev, Djavid: 229
Bevenot: 615
Beza, Marcu: 586, 588, 589
Bianu, Alexandrina: 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12,
13, 16, 17, 19, 20, 21 22, 23, 25, 26,
27, 38, 39, 41, 43,	188,	359,	360,	361,
362,	363,	364,	365,	374,	375,	379,	380,
381,	382,	383,	386,	423,	424,	425,	428,
429,	433,	446,	457,	459,	465,	468,	578,
587, 636
Bianu, Alexandru: 8, 10, 13, 16, 17, 22,
23, 24, 188, 374, 428, 462
Bianu, loan: 16, 18, 19, 20, 22, 26, 27,
28, 37, 43, 63, 79,	91,	104,	105,	123,
125,	126,	154,	158,	160,	175,	177,	181,
187,	188,	190,	191,	194,	201,	202,	205,
210,	213,	214,	217,	218,	223,	226,	238,
242,	251, 253, 259, 260, 263, 271,
316, 318,	326,	327,	328,	329,	337,	338,
343,	346,	347,	351,	353,	354,	355,	357,
358,	359,	361,	363,	365,	366,	389,	398,
402,	405,	406,	407,	409,	419,	421,	423,
429,	442,	450,	452,	453,	457,	459,	467,
476,	503,	505,	507,	511,	517,	527,	535,
542,	543,	544,	554,	559,	565,	568,	569,
570,	574,	577,	579,	581,	584,	588,	589,
598,	614,	616,	623,	624,	627,	637,	638,
642,	644,	645,	649,	652,	653,	654,	658,
659, 660,	663,	664,	665
Bianu, Vasile: 524, 541
Bibescu, Marta: 243
Bibicescu, I. G.: 77, 118, 277, 279, 300
Bielz, A.: 292, 294
Bismarck, Otto: 331
Bitay, Ârpăd: 610
Byhan, Arthur: 412, 417, 439, 455
Blaga, Lucian: 583, 589
Blanc, E.: 292
Bocu, Sever: 167, 169, 170, 171
Bodea, L: 565, 566
Bodmani: 446, 447
Boerescu, Constantin: 268
Bogdan, I.: 134, 155
Bogdan, Filow: 545, 546
Bogdan, loan: 14, 157, 158, 213, 214, 224,
234, 238, 461, 498, 508, 534, 563, 564,
565, 569
Bogdan-Duică, Gheorghe: 580, 587, 588,
589, 609, 672
Bogaoff, I. A.: 292, 294
Bogrea, Vasile: 569, 571, 578, 582, 604, 618
Boileau-Despreaux, Nicolas: 23
Boissevain: 244
Bolliac, Cezar: 88, 97, 115
Bologa, Lucia: 416, 418, 419, 586
Borbely, Istvan: 610
Borghesi, Bartolomeo: 82, 83, 84
Boteni (funcționar al Academiei): 246
Botez, Constantin: 261, 271, 272, 284,
301, 302, 314, 315, 334, 343, 346, 446
Botez, loan: 284, 301, 302, 334, 343, 346,
480
Bramholtz: 638
Braniște, Valeriu: 230
Brăteanu, I.: 460, 477, 529, 547, 549
Brătescu-Voinești, AL: 358, 638
Brătianu, L: 25, 109, 460
Brătianu, Ionel C. L: 606
Brătianu, Vintilă: 601
Breal, Michel: 76
Brezoianu, Ion: 101
Brîndză, D.: 77, 79, 84, 85, 164,
282,	286,288, 300, 316, 322
Bucevschi, Epaminonda: 133, 134
Bucuța, Emanoil: 613, 622, 623, 669
Budai-Deleanu, loan: 485
Bugnariu: 452
Bunescu (inginer): 669
Burada, T.: 351
Butculescu, N.: 115, 119
694
Caccia: 294
Caloianu, Mihai B.: 29
Candrea, I. A.: 45, 46, 338, 429, 462, 463,
524, 541, 552, 576, 578, 579, 608, 609,
664
Canianu, Mihai: 290
Cantacuzino, Ecaterina: 128
Cantacuzino, Sabina: 294
Cantacuzino (Stolnicul): 605
Cantemir, Constantin: 67, 69
Cantemir, Dimitrie: 40, 228, 282, 283,
288, 298, 316, 322, 427, 541
Capidan, Th.: 471, 486, 487, 489, 490,
491, 492, 493, 494, 495, 496, 497, 498,
499, 500, 501, 502, 503, 504, 505, 507,
509,	512,	516,	524,	526,	528,	529,	532,
537,	539,	540,	544,^546,	547,	548,	549,
550,	551,	552,	557,	560,	564,	569,	572,
573,	578,	582,	583,	586,	588,	604,	605,
610,	613,	614,	621,	628,	631,	633,	634,
641,	663,	664,	671
Caracaș, Remus M.: 235
Caragea, Vodă: 286, 287, 298, 316, 433
Caragiale, Ion Luca: 18, 283, 288, 299,
320, 321, 433
Caragiani, Ion: 224, 368, 378, 588
Caraivan, Virgil: 524
Carcopino, Jerome: 202, 244
Cardaș, Gheorghe: 188, 322
Carol, I de Hohenzollern-Sigmaringen:
168, 328, 379, 565, 607, 631, 660, 669
Carp: 301
Carp, P.: 24
Cartojan, N.: 597,647
Cavalioti: 221
Căliman (medic): 230
Călugăreanu, Dimitrie: 403, 577, 579
Cătană, G.: 297, 300, 305, 316, 322
Cerkz, Constantin: 24
Cernoi: 14
Chendi, Ilarie: 166, 184, 392, 407
Chepopci: 197
Cheresteșiu: 589
Chinezu, G.: 279
Chipiez: 94
Chirițescu, Mihail L: 552, 637
Ciaușanu, Gh. F.: 635, 657, 658, 662
Cihac, Alexandru: 220, 309, 310, 324, 442,
443, 457
Cihorius, Conrad: 240
Ciocan, loan: 392, 393, 394
Ciocîrlă, V.: 479
Cioflec, Remus: 651
Cioflec, Virgil: 418, 419, 445, 452, 453,
455, 460
Ciorogariu, R.: 167
Cipariu, Timotei: 76, 152, 416, 612
Ciurcu, Alexandru: 290, 406
Cîmpineanu, loan: 81
Cîndea, Virgil: 63
Cleranthes, Nicolaides: 219
Climescu, Constantin: 291, 295, 301, 321
Codreanu, M.: 265, 589
Codrescu, T.: 101, 209, 262, 294, 316, 317,
350, 451
Colban, Eric: 611, 616
Colescu-Vartic, Cezar: 198
Columb, Cristofor: 490
Comșa, D.: 628
Comșa, N.: 646
Condache, Costache: 272, 273, 283, 298,
305, 320
Coner (tipograf): 74
Constantin Căpitanul: 269
Constantin cel Mare: 464
Corbu, loan: 638
Corcea, Avram: 297, 300, 305, 316, 321
Cordoneanu, C. M.: 35
Coresi, Diaconul: 96, 99, 104, 267, 283,
288, 298, 321, 401, 412, 520, 522, 523
Costăchescu, Niculai: 26
Costescu-Comăneanu: 26
Costin, Miron: 151, 152, 181, 191, 195,
196, 198, 199
Costinescu, Ion: 62, 84, 85, 86, 87, 88,
90, 91, 94, 309, 324, 327, 431
Coșbuc, George: 283, 288, 299, 305, 321,
343, 346, 421
Cotea: 9
Cozzeva: 125
Craigie: 615
Crainic, Nichifor: 583
Crăiniceanu, Grigorie C.: 624
695
Creangă, Ion: 181, 182, 183, 190, 191, 195,
196, 197, 198, 199, 264, 265, 267, 268,
272, 273, 277, 283, 287, 299, 341, 342,
531
Crețeanu, George: 150
Crețu, Grigore: 157, 158, 261, 263, 270,
315, 322, 324, 412, 427, 428
Crețu, I.: 644
Cugîer, Carol: 354
Culianu, Nicolae: 291, 295, 301, 321
Curtius, L.: 204
Cuza, Alexandru loan: 110, 156
D
Dame, Frederic: 63, 69, 71, 72, 81, 293,
294, 309, 320, 324, 327, 329, 330, 331,
349, 372, 427, 428, 527, 528, 568, 600,
601
Dan, Ilie: 405, 503, 641
Daniil: 221
Darmestetter: 343, 418, 446, 473, 475
Davilla, Carol: 54
Delavrancea, Barbu: 285, 299, 375
Densusianu, Ovid: 259, 286, 314, 343,
346, 403,	407,	413,	416,	417,	449,	461,
462,	463,	474,	498,	502,	524,	541,	552,
578,	579,	603,	612,	614,	617,	618,	624,
659
Densusianu, Nicolae: 78, 80, 84, 103, 105,
108, 139, 140, 226
Diculescu, C.: 464
Diefenbach, Lorentz: 292, 296
Dietrich, Fr.: 70, 73
Diez, Friedrich Cristian: 457
Dima, Gheorghe: 598
Dima, P.: 438, 439, 580
Dimitrescu, Dragomir: 368
Dimonie, Miti: 221, 222
Dissescu, C.: 25, 26, 373, 616
Djuvara, Trandafir: 227
Dobrescu: 63, 81, 86, 102
Doca, Victor: 354, 355, 356, 372
Dogiel, Mahias: 151
Donici, Andronache: 280, 283, 285, 288,
299, 316, 322
Dosoftei (mitropolit): 152, 267, 272, 273,
276, 283, 286, 288, 298, 306,316, 321,
349, 412, 416, 531, 579
Dragomir, Silviu: 634, 661, 663
Dragomirescu, M.: 14
Dragoslav, loan: 562
Drăganu, Nicolae: 569, 571, 576, 578,
582, 583, 586, 604, 618, 626, 647, 664,
671, 673
Drăghici, Vasile: 283, 298, 316, 322
Drîmbă, S.: 558
Drouhet, Charles: 437
Duca, Ion G.: 619, 624
Ducea, AL: 13, 54, 350, 433
Dumitrache: 315, 319
Dumitrescu, Anghel: 99
Dumitrescu, Vladimir: 248
Dumitrescu-Iași: 14
Dupierreux: 177
E
Eberwein: 526
Eclesiarhul, Dionisie: 288, 298, 321
Effendi, Gabriel: 227
Einstein, Albert: 178
Elias, M. Jacques: 25, 249, 382, 605, 607,
616
Eminescu, Mihai: 272, 273, 277, 283, 287,
288, 299, 305, 321
Enăceanu, Ghenadie: 159
Engelman: 125
Epure, I.: 300, 305, 316, 322
Erbiceanu, Constantin: 19, 368
Esarcu, Constantin: 119
Ettmayer, K.: 465
Evolceanu, Dimitrie: 234, 495, 496, 497,
498, 499, 501, 504, 509, 510, 511, 516,
523, 526, 528, 532, 534, 536, 537, 538,
539, 540, 542, 543, 546, 549, 551,
555, 557, 560, 568, 572, 573, 574, 578
F
Farkaș, Gyolai: 580
Farlati, Daniel: 51, 52
Fechete, I.: 628
Fejer, Gheorghe: 155
Felix: 344, 346
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen:
636, 639, 640, 644, 669
Ferrari: 294
696
Filimon, A.: 563, 647
Filimon, N.: 399
Filip: 400
Filipescu, Nicu: 22
Filipescu-Dubău: 101
Fischer, Marcu: 370, 540
Florescu, Emil: 366
Florescu, N.: 230
Florescu, Procopie: 328
Florescu, Smaranda: 230
Florian, Jeni: 452, 550
Fontanin: 77, 103
Fraenckel: 76, 80, 98
Frănkel: 306
Fremiet, Emmanuel: 105
Friedwagner, Mattias: 406, 455, 514, 552,
585, 586
Frîncu, Amos: 338, 429
Fundescu, I. C.: 277, 300, 301, 316, 317,
321
Furnică, Z. Dumitru: 485
Fuss, M.: 292, 294
G
Gailhaband, Jules: 94
Galsworthy, John: 178
Găldi, Lâdislau: 400
Gamillscheg, E.: 291
Gane, Nicolae: 24
Gane, Petre: 24
Gaster, Moses: 35, 39, 51, 52, 286, 324,
427, 487, 496, 550, 647
Gavril: 298, 316
Găina, Vasile: 465
Gălușcă, G.: 328, 329, 336,	337,	338,	412,
413,	414,	416,	418, 420,	423,	425,	429,
430,	432,	433,	434, 436,	448,	449,	450,
454,	464,	469,	471, 474,	479,	482,	489,
491,	498, 501, 502
Găvănescu, Ion: 209, 210, 257
Georges, Karl Ernest: 291, 294, 471, 485
Georgescu-Tistu, N.: 604, 635, 643
Gheorghiu: 439
Ghenadie Petrescu: 198
Gherghel, I.: 524, 661
Ghibănescu, Gh. 439
Ghica, Constantin: 662
Ghica, Grigore: 155, 324
Ghica, Ion: 26, 63, 65, 69, 71, 72, 73, 77,
79, 80, 81, 83, 90, 92, 95, 105, 108, 113,
115, 253, 315, 316, 319, 322, 324, 662
Giacomo, S. Viale: 456
Giannini: 245
Gigolea, Savastița: 355
Gillieron, J.: 632, 640
Girea, Liviu: 580
Giuglea, G.: 493, 520, 569, 572, 578, 581,
582, 594, 595, 604
Giurescu, C. C.: 537, 558, 559
Glodariu, Vasile: 270, 273
Gobl, Carol: 217, 220, 347, 352, 470, 475,
491
Goga, Octavian: 624
Goidanich, P. E.: 455
Goldiș, Vasile: 569, 624
Gombrez: 633
Gorjan, Gherasim: 281, 282, 298, 301, 316,
322
Goroș, N.: 552
Gorun: 333
Gorovei, Artur: 181, 194, 195, 196, 281,
300, 315, 316, 322, 600
Graevius: 94
Graff, E. G.: 292, 296
Grammont: 633
Grandea, Haralambie: 70
Grădișteanu, Petre: 158
Grămadă, loan: 460, 477, 565
Greceanu, Ștefan: 126
Greceanu, Z.: 642
Grecescu, Dimitrie: 282, 286, 300, 316
Greciuc, V.: 418, 419, 420
Grigoriță: 371
Grigoriu-Rigo, Gr.: 478
Grimm, P.: 233, 604, 607, 629
Grober, Gustav: 554
Guarnerio, E. P.: 406, 451, 455
Gubernatis, Angelo de: 55, 69, 70
Guști, Dimitrie: 242, 243, 244, 248, 257,
373
H
Hahn, Johann Georg von: 52
Haletiky: 611
Halfon, S.: 117, 119
697
Hamangiu, C.: 323
Hammer, J. de: 98
Hampel: 261
Harassowitz, Otto: 338, 448, 451
Haret, Spiru: 6, 14, 17, 18, 183, 185, 209,
210, 236, 237, 238, 326, 370, 406, 407,
467,480,496, 505, 506, 507, 508, 517
Hartleben: 307
Hatzfeld, H.: 347, 418, 446, 447, 452, 473,
475
Hasdeu, Bogdan Petriceicu: 30, 32, 35,
36, 58, 63, 64, 65, 70, 73, 77, 78, 79,
80, 81, 82, 83, 85, 88, 96, 101, 108, 119,
121,	149,	152,	210,	213,	220,	224,	250,
259,	273,	279,	282,	288,	299,	308,	309,
310,	311,	312,	314,	324,	327,	329,	330,
335,	344,	349,	368,	402,	403,	436,	451,
474,	482,	484,	485,	496,	503,	512,	522,
523,	529,	531,	535,	538,	541,	542,	546,
555,	556,	558,	562,	564,	566,	590,	612
Hecht, August: 98, 104, 480
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich: 661
Hehn, Victor: 292, 294
Heliade Rădulescu, Ion: 64, 77, 79
Heltai, Gaspar: 398, 399
Hepites, Șt.: 19, 361, 381, 500, 523, 534,
536, 543, 544, 574, 655
Hermann: 125
Herrn, P.: 443
Herzog, Eugen: 333
Hey: 406
Hințescu, I. C.: 39
Hodoș, Enea: 277, 297, 300, 304, 305, 306,
316, 321, 322, 451
Hodoș, Nerva: 16, 259, 425
Hopffner: 554
Horațiu (Quintus Horatius Flaccus): 99,
129, 456
Hostiuc, Grigore: 157
Hosu: 388
Hotinceanu: 460
Humboldt: 77
Hunfalvy, Pâl: 139, 140
Hurmuzaki, Docsuță: 147, 148
Hurmuzaki, Eudoxie: 40, 72, 96, 110, 125,
141, 147, 152, 153, 156, 164, 198, 412,
418, 465, 548
Hurmuzescu, Dragomir: 209, 210
lacobovici: 634
lancu, Avram: 319, 324
lanculeț, Ion: 378
lanovici: 134, 136
larcu, D.: 300, 304, 305, 321
Ibrăileanu, Garabet: 271, 272, 284, 287,
301, 303, 316, 334, 343, 346, 480
Ibsen, Henrik: 406
Ieremia Movilă: 134
Inocențiu III: 50, 51
loanițiu: 50
lonesco, Eugen: 110
lonescu: 63
lonescu, Al. (Sădi): 613, 626
lonescu, G. (tipograf): 217, 470
lonescu, I.: 101, 103, 285, 287, 299, 316,
321, 322
lonescu, N.: 6, 8
lonescu, Take: 130, 369, 496
lonescu-Gion, George: 110, 111, 119, 120,
123
Iordan, lorgu: 617, 620, 621, 623
lorga, Nicolae: 8, 128, 198, 201, 202, 244,
248, 250, 259, 375, 424, 465, 480, 613,
661
losif, I.: 153
Isambert: 101
Ispirescu, P.: 29, 31, 63, 65, 67, 71, 85,
107, 233, 272, 273, 274, 277,283, 286,
299, 300, 304, 305, 306, 307, 316, 321,
322, 420, 531
Istrati, Constantin: 14, 210, 507
9 Iszer: 309, 324
luga, C.: 63, 64, 65, 67, 68, 69, 71, 72,
73, 78, 81, 82, 84, 91, 93, 94, 95, 96, 97,
117, 479
Iulian Apostatul: 99
Ivanovici: 460, 461
J
Jaberg, Karl: 600, 601
Jarnik-Urban, Jan: 189, 261, 263, 268,
271, 272,	273,	274,	275,	276,	277,	278,
279,	280,	283,	286,	288,	289,	290,	296,
297,	300,	301,	302,	304,	305,	306,307,
315,	317,	318,	396,	406,	427,	531
698
Jarrov: 440
Jensen, Sanfeld: 37, 444, 452, 454, 455,
494, 514, 541, 610
Jesperson, O.: 633
Jiga: 105
Jokl, Norbert: 646
Jud, J.: 514
Jungmann: 296, 320
Juvenalis: 99
Juvenel, Henry de: 244
K
Kalinderu, Ion: 6, 7,9,260,270,274,275,
276, 284, 337, 340, 345, 346, 347, 348,
349, 350, 394, 410, 424, 433, 434, 483,
500, 523, 533, 534, 535, 544, 631
Kaluzniacki, Emil: 138, 150, 151, 152,
154, 155, 157, 158, 439, 496
Karagik, St. Vuk: 292, 294
Kemeny, lanos: 103
Kesszey: 645
Kieserichy: 124
Kiepert: 75, 84
Kirileanu, G. T.: 270, 512, 522, 523, 555,
558, 562, 638
Kisselef, Pavel: 215
Kogălniceanu, Mihail: 88, 269, 285, 288,
298, 299, 316, 320, 322, 324
Kogălniceanu: 55
Konig: 136
Koperenchi: 115
Korting, Gustav: 443, 444, 462
Kovoas, Ehrhardt: 395, 396
Kozak, Eugeniu: 483
Krafft: 430
Kranach, Lukas: 472
Kremnitz, Mite: 111
Kretzulescu, Nicolae: 66, 102, 104, 323,
324, 366
Kristof: 610
Krzanowski (fotograf): 461
Kuen, Heinrich: 642, 643
Kuijper, A.: 228
Kuppermann: 280, 286, 287, 288
L
Lacea, Constantin: 415, 416, 429, 430, 432,
448, 449, 450, 452, 454, 462, 464, 474,
479,	480,	482,	487,	492,	498,	499,	503,
509,	512,	516,	528,	529,	531,	532,	537,
539,	540,	546,	549,	556,	557,	564,	569,
571,	578,	582,	583,	586,	599,	604,662,
663
Lahovari, Alexandru Em.: 201, 202
Lahailleimi, A.: 227
Lahtte: 99
Lamandre: 112
Lambrior, Alexandru: 110, 286, 612
Langeron: 123, 124
Lapedatu, Alexandru: 364, 418, 424, 553,
554, 569, 575, 576, 580, 598, 620, 621,
623, 628, 645
Launitz, E.: 68, 75
Laurian, August Triboniu: 63, 68, 69,
71, 73, 74, 75, 77, 84, 103,118,262,
264, 302, 309, 324, 333, 427
Lazăr, Gheorghe: 64, 77, 79, 81, 492
Lebeau, Charles: 100
Leca, lunius: 8, 9
Lecomte du Nouy, Emil-Andre: 82
Lenormand, Fran^ois: 71
Levasfevr, E.: 77, 80, 82
Linde: 292, 296, 320
Littre, Emile: 320, 341, 467, 468, 535, 623
Lițu, Vasile: 460, 477, 496
Lobel: 431
Loescher, Ermanno: 291
Lohmann, J.: 202
Lolliot, Henry Leon Godefroy: 491, 492
Lorentz: 178
Lucilius: 99
Ludovic I cel Mare: 155
Lugli, Giuseppe: 204
Lupaș, loan: 598, 624, 645
Lupașcu: 191
Lupescu, M.: 181, 183, 188, 195, 196
Lupi, Gino: 648, 672
M
Macrea, Dimitrie: 259, 405
Macri: 329
Maior, Petru: 298, 321
Maiorescu, loan: 391, 654
Maiorescu, Titu: 13,14, 33, 35, 62, 77,119,
209, 210, 260, 280, 285, 286, 287, 299,
345, 349, 410, 425, 428, 440, 446, 453,
699
456,	457, 468, 469, 470, 492, 497, 500,
501, 589
Maillot: 623, 640
Mâle, Emile: 244
Mandinov: 633
Mangra, Vasile: 504
Maniu, luliu: 169, 170, 171, 248, 599, 644
Maniu, Vasile: 78
Manliu, loan: 103, 104
Mannagetta, G.: 448
Marcovici, Simion: 280, 286, 299, 316,
322
Marcu, Gr.: 119
Marcu, V.: 529
Mardarie Cozianul: 158, 315, 644
Maria Tereza: 153
Maria Voichița: 133, 134
Marian, Nerset: 136
Marian, Simion FL: 182, 273, 274, 286,
287, 289, 295, 296, 298, 300, 301, 319,
321, 322, 324, 330, 412, 487
Marinescu, Constantin: 245, 290, 291
Marinescu, Gheorghe: 209, 210, 245, 283,
613
Marmeliuc, D.: 559, 562
Marsigli, Luigi Ferdinando de: 559, 562,
610
Masarik, I.: 292, 294
Massim, loan C.: 427
Mateescu, G. G.: 201
Matei Basarab: 71, 81, 492
Mateiu, G.: 232
Matthieu, A.: 80, 98
Mavrocordat, Alexandru: 111
Maximovici, Th.: 295
Măcărescu, Eufrosina: 180
Măcărescu, Vasile: 179
Mehedinți, Simion: 248, 441, 453
Melchisedec Ștefănescu: 101, 108, 133,
149, 213
Melik, loan M.: 291, 295, 301, 321, 633
Mellet, A.: 611
Mera, I. T.: 456
Metaxa, Harilaux: 248
Meyer, Paul: 35
Meyer-Liibke, Wilhelm: 406, 408, 412,
418, 443, 445, 450, 451, 454, 457, 460,
471, 473, 475, 490, 497, 503, 504, 505,
506,	507, 508, 513, 539, 584, 585, 590,
652, 653, 657
Miculescu, Constantin: 209, 210
Mihai Viteazul: 139, 274, 277, 280, 304,
305, 306, 307, 316, 321
Mihali, Florent: 225
Mihăileanu: 258
Mihăilescu, Ștefan: 115
Mihnea-Vodă: 111, 112, 113
Miklosich, Franz: 47, 48, 49, 50, 52, 53,
151, 275, 279, 286, 292, 294, 304, 333,
446, 451, 465
Mirea (Demetrescu), George: 121
Mironescu, George G.: 595, 647
Mitilineu, Mihail: 60
Mitrofanowicz, Michael: 304, 305
Mitru, E.: 628
Mîndrescu, Simeon: 226, 277, 300, 431
Mîrzescu, George: 26, 368, 369, 370
Mocioni, Alexandru: 80, 81
Moise Nicoară (liceu): 254
Moisil, Constantin: 250
Molnar — Piuariu, loan: 286, 299
Monaci, Ernesto: 57, 58
Morariu, 586, 588, 589
Morea, 321
Moxa, Mihail: 298
Mrazek, Ludovic: 251, 344, 346
Mrejeriu, L.: 183
Miiller: 320
Munteanu-Murgoci, G.: 344, 346, 441, 453
Muntoiu: 39
Murko: 292, 294
Murnu, George: 237, 258, 431, 654, 659
Musceleanu, Gr.: 97, 98, 101
Mussafia, Albert: 445
Mussolini, Benito: 250, 252
Musta, Filaret: 628
Mustazza, Nicolae: 134, 135, 136, 137,
138, 141, 148, 150, 161
Mustea, Niculai: 269
Mușlea, loan: 386, 637, 638, 651
Myller, Alexandru: 211
N
Nacu, C.: 4
Naoum, Pakha: 9
Napoleon I Bonaparte: 331
700
Naum, Alexandru: 8, 10, 11, 12, 13
Naum, Anton: 5, 7, 333, 346, 368
Naum, Teodor: 8, 13, 637 638, 639,
652
Năsturel-Herescu: 64, 77, 79, 81, 589
Neagoe Basarab: 111
Necșești (tipograf): 673
Neculcea, Adela Mutu: 180
Nedeanu: 119
Nedelcu: 569
Negri, Costache: 101
Negruțiu: 628
Negruzzi, Costache: 283, 286, 299
Negruzzi, Gheorghe: 21
Negruzi, lacob: 17, 46, 164, 244, 280, 285,
286, 287, 299, 317, 321, 368, 379, 468,
523, 534, 536, 574, 598, 599, 601, 614,
658, 661, 662, 672
Nejhof, Martonus: 228
Netkof: 222
Neuschatz (premiul): 187
Nicolăescu-Plopșor, S.: 27
Niemeyer, Max: 391
Nifon: 298
Nistor, Ion: 524, 578, 586, 599, 601
Norcega, P.: 292
Numa Pompiliu: 316
Nyrop, Hanka: 33
Nyrop, Kristoffer: 29, 33, 34
O
Oanovici (diacon): 133
Obedenaru: 48
Obedenaru-Gheorghiad, Mihail: 42, 54,
70, 115, 118, 120, 411
Odobescu, Alexandru: 62, 63, 69, 81, 91,
98, 120, 122, 126, 154, 399, 425
Odobescu, S.: 126
Olănescu-Ascanio, Dimitrie: 130, 456, 468
Onciul, Dimitre: 67, 68, 150, 154, 164,
238, 244, 498, 601, 604
Oncu, Nicolae: 166, 167, 170, 171
Oprescu, George: 174, 604, 609, 611, 613,
617
Orleanu: 604
Osadia, M.: 292, 293
Otteteleșanu, loan: 22, 479
P
Pais, Etore: 207, 250, 251, 252, 623
Pallad ', Vasile: 369,370
Palmieri (preot): 245, 600
Pamfile, Tudor: 181, 187, 191, 196, 452,
463, 510, 600, 601
Panaitescu, Emil: 201, 621, 631, 643
Pangratti, Ermil: 23, 209, 210
Pann, Anton: 288, 299, 301, 316, 321,
322, 324
Pantazescu: 120, 124
Panțu, I. C.: 220, 224, 431, 494, 568
Panu, George: 125, 214, 285
Papa: 51, 54
Papadopul-Calimach, Alexandru: 110,
215, 285, 298, 301, 316, 322
Papadopulo: 654
Papahagi, Pericle: 216, 221, 450
Papahagi, Tache: 225, 226, 411, 489, 622,
628
Papazoglu, Dimitrie: 115
Papiniu, loan: 228
Papiu-Ilarian, Alexandru: 74
Parcic: 292, 294
Pardini: 473, 478, 483, 485, 513, 524, 555
Paribeni, Roberto: 202
Paris, Gaston: 36, 406
Parodi, E.: 476, 540, 550
Pascu, G.: 336, 579
Pașca, Șt.: 635, 670
Patriki, L: 661
Patui: 99
Paul, loan: 270, 273, 282, 286
Pavel: 57
Pavelescu, Cincinat: 231
Pavelescu, I. N.: 469, 573
Pawlowsi: 293, 296, 305
Păcuraru-Bianu (premiul): 245
Păsculescu, N.: 232
Pârvan, Vasile: 192, 235, 237, 241, 242,
243, 244, 246, 465, 470, 472, 579, 586,
589, 613, 631, 634, 646, 671
Pedersen: 633
Pencovici, A.: 63, 64
Perpessicius (Dumitru S. Panaitescu):
253, 254
Perrot, G.: 94
701
Persius: 99
Perticari: 60
Pestalozzi, Johann-Heinrich: 16, 494
Petrescu, Cezar: 256, 637, 646, 647, 650
Petrescu, D.: 77
Petrovici, loan: 258
Petru Rareș: 108
Petru Vodă: 134, 180
Pfeiffer: 252
Philippide, Alexandru: 223, 259, 260, 261,
264,	270,	277,	283,	308,	320,	327,	328,
330,	333,	337,	341,	342,	343,	344,	345,
346,	348,	349,	350,	404,	408,	412,	413,
414,	433,	436,	446,	449,	460,	461,	471,
473,	483,	487,	510,	512,	576,	605,	636
Pic, losif Ladislau: 140
Picot, Emile: 47, 49, 71, 96, 105, 108
Piezi, Silvia: 456
Pisani: 648, 654, 655
Piscupescu, Ștefan Vasile: 286, 288, 299,
322
Piticariu, L: 419, 420, 429
Pîrjolescu (ofițer): 580
Pîrvescu, Pompiliu: 351
Pletosu, Gr.: 628
Polec; 540
Polihski: 292
Polizu, G. A.: 293, 294, 309, 324, 427
Polyerates: 326
Pompiliu, Miron: 300, 304, 305, 306, 316,
320, 321
Poni, Matilda: 354, 359
Poni, Petru: 6, 9, 210, 291, 295, 300, 32f,
354, 366, 378, 379
Pontbriant: 309, 324, 431
Pop: 637, 638, 640
Pop-Reteganul, loan: 277, 280, 300, 316,
322, 385, 386, 420
Popa, Liseanu: 586
Popea, Elena: 415
Popescu, N.: 370, 668
Popescu, N. D.: 111
Popescu, Stelian: 7, 671, 672
Popescu, Virgiliu: 60
Poplinski: 294
Popovici, Aurel: 164
Popovici, Eusebie: 138, 139, 140
Popovici, loan: 271, 272, 284, 301
702
Popovici, losif: 301, 303, 304, 305, 331,
334, 343, 346, 389, 391, 395, 396, 398,
412, 413, 505, 506, 507, 568
Popovici, I. N.: 346, 409, 410
Popp, G.: 579, 580
Poppovitz, Caesar: 539
Popu: 38
Praja: 291
Pretorian, Alexandru: 301, 321
Proca: 344, 346
Prochaska, Caroli: 152
Procopovici, A.:	474,	478,	479,	489,	520,
521,	522,	523,	524,	529,	534,	537,	543,
546,	549,	550,	558,	563,	564,	572,	573,
578,	582,	584,	586,	595,	617,	624,	664,
673
Pumnul, Aron: 478
Pușcariu, Anton: 565
Pușcariu, loan: 187
Pușcariu, J.: 661
Pușcariu, Radu: 466
Pușcariu, Sextil: 173, 220, 248, 256,343,
346, 389, 404, 405, 407, 413, 416, 419,
425, 429. 435, 438,441, 442, 443, 444,445,
446, 452, 457, 461, 462, 468, 480, 498
503, 506,	509,	510,	517,	518,	523,	531,
533,	534,	535,	536,	545,	546,	551,	552,
558,	564,	568,	570,	573,	574,	579,	592,
593,	598,	601,	602,	606,	614,	616,	623,
624, 641, 642, 658, 661, 667
Pușcariu, Vaier: 661
Pușchilă, Dumitru: 579
Pyrrhus: 252
Q
Quintescu, N.: 260, 348, 349, 420, 461,
468, 500, 534, 542, 561, 676
R
Racoviță, Emil: 598, 615, 625, 628, 635,
637
Radu cel Frumos: 111
Radu, lacob (?): 388
Rappard, W.: 174, 175
Razidescu, Carol: 589
Rădulescu, Andrei: 248, 249
Rădulescu-Codin, C.: 324, 427, 455
Rădulescu, Eliade Ion: 173, 249, 256, 322,
440, 432, 435, 457, 654
Rădulescu-Motru, Constantin: 14, 256,
613, 658
Rădulescu-Pogoneanu, loan: 16, 425,
427, 428, 429, 432, 435, 436, 437, 438, 439,
440, 441,	442,	446,	448,	450,	452,	454,
455,	456,	462,	466,	467,	468,	469,	470,
473,	474,	475,	476,	477,	478,	479,	481,
482,	483,	485,	490,	491,	492,	494,	496,
497,	498,	499,	504,	508,	509,	511,	513,
515,	525,	532,	534,	536,	537,	539,	540,
545,	546,	555,	557,	560,	568,	571,	572,
573,	574,	577,	578,	582,	583,	384,	586,
595,	604,	619,	625,	626,	630,	631,	635,
637,	638, 639, 641, 646, 659, 667
Rășcanu, Langa I.: 613
Rebreanu, Liviu: 586, 589, 633, 638
Reinach, Joseph: 202
Richter, E.: 594
Rigatini-Bulle, 448
Roman, Alexandru: 393, 394
Roman, Scoarteș: 195
Roman I: 151
Romanski, Șt.: 443
Roques, M.: 456, 502, 514
Rosetti, C. A.: 63, 64, 65, 81
Rosetti, Radu: 214
Rosler, Robert: 293, 294, 490
Rudow, Wilhelm: 39, 316, 321, 324
Ruset, Antonie: 195
Russo, D.: 460, 486
Russu, L: 400
S
Sachelarie (funcționar al Academiei): 642
Sadoveanu, Mihail: 372
Saegiu, Nicolae: 78
Saligny, Anghel: 368
Sallengre, Alberto Henrico de: 94
Saussure, Fr. de: 632
Salva: 294
Salvedra de Grave: 244, 634
Salvioni, Carlo: 455, 585
Sanctis, Gaetano de: 204, 205, 286, 588,
589
Sandu, Aldea C.: 456
Sbiera, loan G.: 187, 277, 300, 316, 322,
458, 460, 478
Schofer, lacob: 438
Schiller (pictor): 135, 137, 138, 140, 141,
148, 149
Schrader, Otto: 234
Schroff: 579
Schuchardt, Hugo: 44, 471, 473, 475,
514, 585, 589, 590, 591, 592, 594,595,
597
Schulze, E.: 292, 296
Schiittger: 150
Scobai: 261
Scriban, August: 190, 559
Seulescu, Mihail: 158
Seure, George: 246
Sevastos, Elena: 33, 277, 300, 304, 305,
487
Silva: 294
Sima, Grigore: 324, 338
Simensky, Th.: 662
Simion, Movilă: 134
Simionescu, I.: 375, 658
Simionescu-Rîmniceanu, Marin: 242, 248,
251, 475
Sion, George: 62, 65, 77, 79, 97, 102, 110
Sket: 292, 294
Skupiewski: 598
Slavici, loan: 319, 322, 323, 324, 343,
346
Slăvescu, Victor I.: 673
Slobozeanu (tipograf): 191, 199
Smigelschi, Oct.: 388
Snead, Th.: 175
Socec, Emil: 32, 68, 72, 73, 77, 84, 85,
100, 101, 103, 110, 112, 113, 550
Spitzer, Leo: 655
Stamati, Teodor: 393, 394
Stanciu, Victor: 604
Stăncescu, Dumitru: 233, 277, 300, 304,
305, 306, 307, 324
Stănoiu, Damian: 256<
Stere, Constantin: 371
Stern (gravor): 75, 76, 77, 78, 83, 96
Stircea, Victor: 148, 150
Stok: 608
Stripozky (custode): 399, 402
703
Sturdza, D. A.: 18, 26, 48, 49, 50, 54,
59, 60, 84, 97, 100, 102, 109, 111, 113,
114, 115,	116,	117,	118,	121,	122,	140,
148,	155,	160,	161,	163,	164,	179,	180,
198,	214,	227,	228,	234,	261,	327,	328,
329,	330,	356,	366,	371,	372,	374,	392,
414,	456,	467,	523,	534,	535,	536,	543,
548,	598, 606
Sturdza, lorgu: 9
Sturdza, Mihail: 116, 180
Subak, Giulia: 442, 455
Sulzer, Franz loseph: 101
Sutzu, Mihail: 19, 115, 119,245, 661, 662,
672
Suțu, N.: 101, 102
Ș
Șapcaliu: 469
Șaraga, Samoil: 280, 281, 282, 287, 288,
291, 317, 321, 350
Șăghinescu, V.: 324, 456
Șăineanu, Lazăr: 32, 125, 149, 152, 331,
332, 333, 334, 338, 342, 421, 427, 433,
439, 468
Șincai, Gheorghe: 155, 298, 321, 338
Ștefan cel Mare: 84, 105, 108, 133, 134,
136, 137, 151, 185, 541
Ștefan, loan: 258
Ștefan Tomșa: 134, 135
Ștefanelli, Teodor: 507, 521
Ștefănescu, A.: 70
Ștefănescu, M. (avocat): 86, 91, 93, 94,
95
Ștefănescu, Grigore: 7, 65, 78, 85, 88,
119, 187
Ștefănescu, Th.: 323, 324
Ștefănescu, Sabba: 344, 346, 456
Știrbei, Barbu: 25, 629, 669
Șova, I.: 244, 246
T
Tafrali, Orest: 429
Tagliavini, Carlo: 605, 610, 633, 634, 648
Tanoviceanu, I.: 180
Tașcu: 54
Teclu, Nicolae: 64, 66, 76
Teodorescu: 261, 272
Teodorescu G. Dem.: 99, 125, 279, 280,
300
Tedoru, D.: 369, 464
Teuffel: 99, 103
Theiner, Augustin: 56, 57, 58, 59, 60
Thiel (tipograf): 321
Thomas, Ant.: 343, 418, 446, 447, 456
Thurneysen, R.: 633
Tiktin, H.:	279,	286,	308,	309,	312,	324,
333,	340,	427,	428,	430,	433,	438,	439,
466,	470,	471,	472,	473,	482,	506,	522,
524,	527,	528,	549,	550,	552,	553,	578,
579,	611,	612,	622,	623,	624,	625,	626,
630, 634, 656
Titulescu, Nicolae: 595
Tobler, Adolf: 470, 471, 472
Tocilescu, Grigore: 12, 51, 81, 90, 96, 100,
103, 107, 108, 115, 117, 118, 119, 120,
121, 123, 139, 149, 215, 241, 260, 285,
286, 298, 316, 321, 324, 348, 498, 500
Tofan, Gheorghe: 453, 479, 480, 527, 529,
535, 552
Tommaseo, N.: 292, 296, 312, 320
Traian (Marcus Ulpius Traianus): 463
Troubetti: 632
Tudor, D.: 120
Tuducescu, Iuliu: 402
T
Țichindeal, Dimitrie: 298, 316, 322
Țiplea, A.: 449
Țițeica, G., 242, 249, 652, 659, 660
U
Ucuta, Constantin: 221
Ugo, Pellis: 640
Ulianițki, Vladimir Antonovici: 150, 151
Ungureanu, E.: 628
Ureche: 427
Urechia, Vasile Alexandru: 71, 75, 78, 84,
88, 90, 97, 112, 119, 152, 164, 553
Urseanu, V.: 14
V
Valery, Paul: 178
Vaillant, J. A.: 101
Valaori, Iuliu: 401
Varkhoff: 634
704
Varro, Eunius: 99
Varlaam (mitropolit): 267, 298, 306, 316,
321,	341, 349
Vasconcellos, Leite de: 455
Vasile Lupu: 276, 283, 286, 312, 316, 32.1.
Vasiliu, Alexandru: 618
Văcărescu, lancu: 298
Văcărescu, lanache: 298, 321
Văcărescu, H.: 35, 288
Vătoianu, Arthur: 242
Vernescu, George D.: 25, 26
Verussi (zidar): 120
Vergu (funcționar la Academie): 246, 377
Vianu, Tudor: 63
Viciu, AL: 192, 309, 324, 438, 439, 614,
615, 617, 618, 622, 635
Victorin, J.: 292, 294
Vizanti, Andrei: 107
Vilsan, George; 598, 604
Vlachos: 292, 294
Vladimirescu, N. 659
Vlădescu, Mihail: 406
Vladimirescu, Tudor: 101
Vlăhuță, AL 285, 287, 299, 321, 421
Voinov, Dimitrie: 209, 210
Vollmoller: 497
Voltaire, Francois-Marie Arouet: 90
Volkoff, Marius: 654
Voevidca, Alexandru: 585, 586
Vossler, Karl: 632
Vuia, R.: 604
VV
Waldner: 76
Wagner, Max: 155, 563
Wartburg, Walther von: 655
Webster, Gh.: 624
Weickum, F.: 90
Weigand, Gustav: 218, 302, 309, 324,
338, 391, 406, 407, 431, 443, 469, 471,
472, 477, 489, 506, 513, 612, 614, 627,
642
Welcker, Friedrich Gottlieb: 94
Weiss, (tipograf): 321
Wickenhausser, Franz Adolf: 159,160, 161
Wiser (medic): 19
Z
Zabberoni, Bona ven tura: 74
Zamfirescu, Duiliu: 456
Zauner, A.: 455, 514, 547, 592, 597, 602,
655
Zerlendi, Gristof: 72, 73
Zelchowski, Klein: 292
Zanne, luliu A.: 295, 307, 319, 322, 324,
429, 537,
Zenker, L: 292, 294
Zilot, Românul: 298, 310, 316, 321
Zub, Alexandru: 235, 242
X
Xenopol, A. 91, 97, 139, 270, 306, 368.
459
Xernoul: 633

TABLA ILUSTRAȚIILOR
Anton Naum .......................................................................... 256 — 257
Anton Naum către loan Bianu.......................................................... 256 —257
Autograf Anton Naum. Ultima filă a scrisorii din 23 oct. 1909 ....................... 256 — 257
I. C. Negruzzi ...................................................................... 256 — 257
I. C. Negruzzi către loan Bianu...................................................... 256 — 257
Autograf I. C. Negruzzi. Ultima filă a scrisorii clin 15 iunie 1916 ................ 256—257
Filă din scrisoarea adresată de L C. Negruzzi la 3 iulie 1924 lui I. Bianu .......... 256 —257
Kr. Nyrop către I. Bianu. Scrisoarea din 7 martie 1899.............................  256—257
Autograf Kr, Nyrop. Finalul scrisorii din 19/6 1897.................................. 256 — 257
A. I. Odobescu ...................................................................... 256 —257
A. I. Odobescu către I. Bianu........................................................ 256 — 257
Filă din scrisoarea pe care Odobescu o trimetea la 1/13 iulie 1881 lui I. Bianu...... 256 — 257
A. I. Odobescu către I. Bianu ....................................................... 256 — 257
Autograf Odobescu. Ultima filă a scrisorii din 6/18 sept. 1888....................... 256 —257
Dimitrie Onciul către loan Bianu..................................................... 256 — 257
D. Onciul către I. Bianu ............................................................ 256 —257
Autograf Dimitrie Onciul. Ultima filă a scrisorii din 2 noiembrie	1886 . 256 —257
Tudor Pamfile către loan Bianu. Scrisoare din 7 mai 1909............................. 256 — 25/
Autograf T. Pamfile ................................................................. 256 —257
George Oprescu ...................................................................... 256 —257
Vasile Pârvan (stînga) G. Oprescu (dreapta) și P. Grimm. (Cabinetul de stampe al
Bibi. Acad. R.S.R.) .............................................................. 256-257
Vasile Pârvan ....................................................................... 256 —257
Vasile Pârvan către loan Bianu....................................................... 256 — 257
Prima filă a scrisorii lui Vasile Pârvan către I. Bianu, datată 20	mai s.v. 1907 .... 256 —257
Perpessicius ........................................................................ 480--481
Alexandru Philippide ................................................................ 480 — 481
A. Philippide către loan	Bianu.................................................... 480 — 48 1
Filă a scrisorii lui A. Philippide	din 14 noiembrie 1902 către loan Bianu ........... 480 — 48 1
Ultima filă a scrisorii lui A. Philippide din 14 noiembrie 1902 .................... 480—481
Matilda Poni ........................................................................ 480 — 481
Petru Poni ......................................................................... 480—481
Petru Poni către loan Bianu	480- 48 1
707
Ultima, filă a scrisorii pe. care P. Pom i-o adresa la 19 iunie 1918 lui Bianu......... 480 — 481
losif Popovici către I. Bianu. Scrisoarea din 20 mai/ iunie 19 1 1 .................... 480—48 1
Sextil Pușcariu. Fotografie cu însemnare autografă: „Moșiaului, nepoțelul. VI. 1902".
(Cabinetul de stampe al Bibi. Acad. R.S.R.’)........................................... 480 -48 1
Sextil Pușcariu .................................... 480 — 48 1
Sextil Pușcariu către loan Bianu....................................................... 4s0 — 481
Prima filă a scrisorii lui Sextil Pușcariu către I. Bianu, datata 3.VII. 1906.......... 480 — 481
Filă din scrisoarea pe care S. Pușcariu o adresa la 5 februarie 1907 lui I. Bianu...... "*80 481
Filă din scrisoarea lui S, Pușcariu către loan Bianu, datată 6.XI. 19 10...............
C U P R I N S
A.	Naum	5
D.	Nădejde ....	H
lacob Negruzzi	16
S.	Nicolăescu-Plopșor	27
Kristoffer Nyrop ............................................ 29
Mihail Obedenaru-Gheorghiad ...............................
A. I. Odobescu	62
Al. Sașa Odobescu	126
Adina Gr. Olănescu ......................................... 128
Dimitrie C. Ollănescu-Ascanio	129
Dimitrie Onciul............................................... 183
Nicolae Oncu ................................................. 166
George Oprescu	173
Vasile Palladi	179
Tudor Pamfile	181
Emil Panaitescu	200
Ermil A. Pangrati	209
Gheorghe Panu .............................................. 213
Alexandru Papadopul-Calimach............................... 2 15
Pericle Papahagi	216
Tache Papahagi	225
loan N. Papiniu............................................... 227
Cincinat Pavelescu	230
N. Păsculescu	232
Vasile Pârvan ................................................ 234
Perpessicius (Dumitru S. Panaitescu)	253
Cezar Petrescu	256
Ion Petrovici	257
709
Alexandru Philippide	259
Pompiliu Pîrvescu	351
Matilda Poni	354
Petru Poni ................................................ 366
loan Pop-Reteganul ........................................ 385
losif Popovici	388
Sextil Pușcariu	404
Indice cronologic	al scrisorilor	675
Indice de nume	........................................ 693
Tabla ilustrațiilor	707
Lector: ROD1CA ROTARI!
Tehnoredactor: POMPILIU STATNA1
fiwn de tipar 12.1.1977. Tiraj $60 ex. broșate. Coli ed.
54,48. Coli tipar 44,5. Planșe tipo 14

Tiparul executat sub comanda
nr. 578 la
întreprinderea Poligrafică
„13 Decembrie 1918M
str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97
București,
Republica Socialistă România