ZAHARIA STANCU f culncinile si amare ZAHARIA STANCl) radacinile sint a mare n !aCAD:--:*« ' \ r, I <" I'-pcHa .nr. I Nr. Ц W L о i ACADEMIA R.P.R. I I BIBLIOTECA I Fc I EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURA §1 ARTA Venira $i zile cu soare la Omida. Imi batura in geam. Ma imbiara sa parasesc odaia, sa colind cimpurile pe care vintul le zvintase, sa ma bucur. Una imi spuse : — Vino ! Plimba-te prin soare. Nu vezi ca s-a apropiat strimba de tine ? Destul о sa stai la intu-neric ! Imi amintii visul care-mi aratase celalalt tarim. Raspunsei : '— ?i-acolo e lumina, о lumina alba, ca luciul ar~ gintului vechi. — Ca sa vezi lumina de sub pamint trebuie sa ai ochi morti. Ochii tad sint inca vii, omule... Nu mai raspunsei. Ma multumii sa ma intorc $i sa ma uit afara prin geam. Cerul era albastru. Al-bastru $i inalt $i sclipitor de parca ar fi fost de sticla. Dar pammtul ramasese tot negru. Copacii tot negri ramasesera. Ciorile, in salcimi: crau-crau-crau... Sora-rnea ma privi. Aduna de pe du^umea malda-rele de foi mizgalite, le^rindui $i le a$eza pe masa. Dadu abatuta din cap. Imi spuse : — Nene, nene !... Ji s~au umflat picioarele. Parca ar fi ni$te butuci... $i chipul ! Galben ceara fi~a de-venit... О sa te prapade^ti... $i dada Evanghelina spune ca о sa te prapade^ti... Si Filimona... 7 Imi paru rau ca-mi aduse aminte de Filimona. A? fi vrut s-o uit. A? fi vrut sa-mi uit adolescenfa. Tinerefea a? fi vrut sa mi-o uit. Cheltuisem pe pufin, poate pe nimic, banii de aur ai celor mai buni ani ai mei... li zisei sora-mi: — Poate ca nu... Mai am de scris... — Mai ai de scris !... Te-ai apucat sa-fi poveste$ti viafa... Parca ar fi fost cine §tie ce de ea ! Acum, nene, e §i cam tirziu... Sapa §i lopata... — Poate. Poate nu a fost mare lucru de ea. Poate ca e §i prea tirziu. De aceea $i dau zor... Dar aici — §i-i aratai foile albe — aici va fi vorba ?i despre viefile altora... — Alfii!... Totdeauna te-ai gindit prea mult la alfii... Ar fi fost bine sa te fi gindit §i la tine. О data traie§te omul... Nu de doua ori. О data... Ai trait ca un ciine. Uneori i-ai muscat tu pe du^mani. Alteori te-au muscat du^manii pe tine. Arafi de parca ai fi ie^it, ca strigoii, din groapa... Tacu un timp. Imi pipai fruntea fierbinte. Imi zise : — In patul in care te odihne§ti a murit tata... — $tiu... — $i mama tot in patul in care te odihne?ti a murit... — $tiu... Pleca. §i se intoarse purtind in brafe un ghiveci de pamint ars in care crescuse $i inflorise о mu?-cata ro?ie... Era ve§teda, galbuie, tulpina mu?catei. Ca obrazul meu. — De?i ne aflam in mijlocul iernii, mu^cata a ?n-florit, ii spusei. 8 : Sint flori care se deschid §i infloresc iarna... Daca le fere^ti de frig le a^ezi la fereastra, in lumina... -— Da... Daca le fere^ti de frig..# Si... daca le a^ezi la fereastra... in lumina... Ramas iara^i singur, privii perefii... Unul, doi, treir patru... Patru perefi avea odaia... Pe unul vazui, intr-o rama veche, un chip tinar... Parul, stufos... Stufoase, sprincenele... Ochii, cautind cu nesaf lumea $i lumina... Imi adusei arninte. A$a fusesem altadata. Acum... Acum semanam cu mu§eata. Incer-cam sa infloresc in miez de iarna... Flori mindre $i ro$ii ma straduiam sa desfac deasupra tulpinei mele... Atunci... Atunci nazuiam sa infloresc in pri-mavara... Era mult de atunci... Mult... Nu puteam sa uit, Nu aveam cum sa uit. Incepura sa-mi fuga prin fata anii, cu fumul lor, cu amagirile lor, cu na-dejdile lor... Unchiul Tone se uita ponci$ la mine. Mai imba-trinise. Mustafile ii mai albisera. Acum le purta nepotrivite, zburlite. I se lasasera $i obrajii. Ince-puse sa cheleasca. Cu toate acestea mi se parea ca seamana si mai mult la chip cu bunica. Numai ca ochii bunicii ramasesera tot tineri. Vedea uliul cind se rotea in zbor in slavile albastre deasupra satu-lui. Cind avea ceva de cusut baga singura a£a in ac. Cit despre miini, nici vorba sa-i tremure. Ochii unchiului Tone obosisera. Daca trebuia sa faca soco-teli, scotea ochelarii din buzunar §i $i-i punea pe nas. Strimb $i-i punea. Se chiora prin ex. Dupa ce-i dadui buna ziua din prag, intrai in pra-valie si raniasei linga usa cu pearca in miila. Imi era drag unchiul Tone. Erau multi ani de cind Stiam cape undeva prin launtrul men, unde se isca Si se zbat gindurile, intr-un fel, seman cu el cum seman si cu aspra-mi bunica de la Girloman. De! Cu multi din vechile spite din care ma trageam semanam. Gaseam in mine cite ceva din firea lor, din visurile lor. Uneori mi se parea ca aflu in mine §i lacrimile lor neplinse. Aveam de gind sa le ina-bus, nu sa le pling. Nu-mi placea sa tree drept plin-gacios. Nici nu treceam. Nu-mi raspunse la buna ziua. Ma masura de citeva ori din cre^tet pina-n talpi si din talpi pina-n crestet, Vazu ca sint imbracat in straie curate. Mai vazu ca am obrazul palid. §i se mira nitelus ca ma tunsesem chilug si ca mai purtam si о geanta in mina. lar geanta doldora de carti era. Nu prea stia ce e cu mine. nu-i venea sa creada ca i-am intrat in birt asa, de florile marului, numai ca sa-i dau buna ziua. Neamurile lui de pe la tara — tarani prosti — il credeau instarit. Pe toti oamenii care loeuiese la oras, cei de la tara ii cred instariti. Iar rubedeniiie... mai bine nu le-ar fi avut. Cum ii calca una pragul, ii si cerea s-o miluie. Ma banuia, pe buna dreptate, si pe mine. Osteneala din ochi i-a pierit. Jantos ca un dulau care isi vede ciolanul amenintat mi-a spus : — Ce e, ma, beteagule ? Ai sfirsit de colindat lumea? Am auzit ea te-ai apucat sa colinzi lumea intr-un picior ! Terchea-berchea !... Ai venit sa-mi cazi pe cap ? Ш — Mu, draga, unchiule. Am de dat un examen aici, la liceu. — §i се-am eu cu liceul ? — Dumneata n-ai nimic, unchiule. Eu am treaba la liceu. О sa ramin la oras cam о s apt am in a. — Sa ramii. — Те-as ruga sa-mi ingadui sa dorm la dumneata. — Sa dormi !,.. §i de mincat unde о sa maninci ? Tot la mine? Ce te-ai gindit? Ma due la Rusi. Nu ma costa nimic. Dorm la unchiul Tone. Maninc la unchiul Tone... — Nu, unchiule. De mincat о sa gasesc eu ceva. Am citiva gologani la mine. Pentru piine. Mi-a-junge piinea. Unchiul Tone nu se mai uita la mine. Il furara alte ginduri. Privi strada goala, prin geamul cel mare de linga tejghea pe care scria cu litere albe Si mari : LA ANTON BIRT ECONOMIC SERVIM CIORBE CALDE 51 MlNCARI CU SOS GUSTOASE L. SEARA SERVIM FRIPTURI $i MITITEI AVEM YIN — TUICA — SECARICA De peste douazeci de ani unchiul Tone sta zi de zi pe acelasi scaun tare, cu coatele rezemate de aceea$i tejghea de pe care s-a inters de mult vop-seaua, privind, prin acela^i geam, aceea^i strada pavata cu bolovani sco§i din apa cu toane a riului care trece pe linga ora$, acelea^i trotuare de caramida ro$ie, tocita. Nu cutezam sa-1 mai tulbur cu nici о rugaminte. Poate se gindea la indepartata lui tinerete, cind s^a insurat cu matu^a-mea Finica $i a luat zestre locul ingust pe care cu greu i$i cladise casa. Poate se gindea la timpul petrecut in tinerete la noi in sat la Omida, unde a pus ban linga ban. Poate se gindea la vara in care $i-a ridicat birtul §i la nadejdile pe care $i le-a pus in negustoria lui. Visase sa stringa avere unchiul Tone. Abia avusese cu ce trai. Casa i se umpluse de copii. Apoi matu^a-mea Finica murise. О iubise ? Poate. Nu 1-a mai prins nimeni uitindu-se la о alta femeie, dupa moartea nevestii. Poate i se uscase inima. Ca iasca. Nu ?tiam atunci ca mai tirziu о sa mi se usuce $i mie inima. Era tirziu dupa-amiaza $i birtul unchiului Tone tinjea dupa mu^terii. Vara-mea Vastea, care se facuse mare, avea parul blond, lung, cirliontat. Din mucoasa pe care о $tiam, care imi sarea in circa, imi ciufulea chica §i imi rasucea urechile, ie$ise о mindrete de fata. Numai de n~ar ocoli-o noro-cul!... Ca mai tofi ai casei, ajuta $i ea la negustoria unchiului Tone... Atunci matura pravalia, a$eza scaunele pe mese cu picioarele in sus, scutura pra-ful de pe polife. Ii era rusine sa se uite la mine. De tacerea unchiului Tone ii era ru?ine, dar nu ericnea. 12 Dincolo, in bucatarie, vasele ieftine' ale birtului le spala vara-mea Nigrita. O, ce inalta era, cu mij-locul subtire, ca tras prin in el. Parul $aten il avea, iar pe undeva pe la ochi, pe la gura, semana cu mama cind era tinara, Mi-era miia de miinile va-ra-mi Nigrita. Erau mari, ro$ii, umflate. Poate pen-tru ca le tinea toata ziua in apa calda in care spala sute $i sute de farfurii $i de pahare. Placut ii era glasul. §i ma simteam pierdut cind о ascultam cin-tind. Acum, in vreme ce unchiul Tone tacea, vara-mea Nigrita cinta un cintec vechi. О mai auzisem eu cintind cintecul acela, demult, tare demult, ina-inte de razboi, cind eram mic^or §i slugaream la Banica Vurtejeanu, la Mielu Gu$a s?i la toti ceiialti stapini pe care-i mai avusesem la Ru$ii de Vede. Atunci, da, cintecul era ia moda. Dar acum, ih in-tinsul щ prafuitul §i melancolicul ora$, poate ca numai vara-mea Nigrita il mai cinta. Era legat cintecul de adolescenta ei pe care $i-o petrecuse in curtea unchiului Tone — curte ingusta $i lunga, umbrita de un singur mar zbircit, caruia acum ii plesnise de tot coaja $i i se useasera, in afara de doua sau trei, ramurile imbatrinite. Dracul sa ma ia, imi spusesem, dar nu stiam pen-tru ce, cind intrind in curte cu putin mai inainte $i revazind marul, dupa atitia ani, mi se par use ca vad о fata batrina cu urechile clapauge §i cu dintii cazufi. Imbatrinesc luceferii. Imbatrinesc $i fetele. $i arborii imbatrinesc. Cind traie^ti la sat, nu prea bagi de seama ca arborii imbatrinesc. Linga cei ba-trini, rasar alfii, ?i cresc, cu frunzi^ul proaspat $i verde, cu tulpinele pulsind de sanatate. Arborii ti-neri acopera cu tinerefea lor batrinefea celor din jur, pe care securea nu intirzie sa-i doboare. Dar intr-o curte imprejmuita de ziduri crapate cum era curtea unchiului Tone, cu tencuiala mincata de ploi, un pom singur e mai frumos parca. daca e tinar. $i e deznadajduitor de trist cind imbatrine$te, §i scoarfa prinde bribe. Timpul mergea catre toamna. Ora^ul era scaldat in soare ca $i cimpul pe care il strabatusem ca sa ajung pina aici. Dar, intre atitea ziduri $i acoperi-$uri lumina soarelui era mai galbena parca decit lumina care sc aid a cimpurile. Mai galbena $i, poate, intrucitva mai trista, ca $i vara-mea Nigrita care cinta meet, aproape ^optind : $i-atunci a plecat la razboi Calm cel mai tinar baiat. A plecat la razboi... Ca sa-$i curme gindurile care-l macinau, unchiul Tone $i-a umplut о halba. Berea, scoasa din bu-toiul pus la gheafa, era reee. Gulerul halbei cre§tea, se umfla. A sorbit-o pe nerasuflate. Cu dosul miinii §i-a $ters mustatile de spuma. Racorit si pogorit pe pamint, $i-a adus aminte de mine. — $i de mincat unde spui ca vrei sa maninci ? — О sa vad eu. — Ce sa vezi ? О sa aciri in fiecare zi la masa mea. Cara-te. Vastea s-a oprit din scuturat, s-a uitat la mine. A tacut $i glasul din bucatarie. Voiam sa plec. Nu puteam, Imi simfeam picioarele grele. Parca a$ fi 14 fost lipit de scindurile imbibate cu praf ale du§u-inelei birtului. Mai a$teptam un cuvint. Nu venea cuvintul. Vazind ca ramxn neclintit, unchiul Tone s-a lastit: — N-auzi ? Cara-te ! Din prag m-am intors $i i-am spus dulce, dulce de tot: — Mulfumesc, draga unchiule. Din toata inima. Halba a zburat pe linga urechea mea §i s-a spart in fandari in mijlocul strazii. Noroc ca nu m-a lovit cu ea in cap. Era cit pe-aci. Am zimbit. $i mi-am spus : „Sint plin de noroc. Plin de noroc. Ma puteam alege cu capul plin de singe. Numai atit imi lipsea. Sa umblu bandajat!" Bucuros ca scapasem ieftin, am luat-o catre gra-dina publica. O ! Ru§ii... Ru$ii de Vede! Ora§ !... Pacat ca nu-1 cunoa^tefi. Pacat mai ales ca nu 1-afi cunoscut in anii in care eu am trait acolo... Rama-sese a?a cum il ?tiam. Tot a?a! Numai oamenii mi se pareau a fi alfii. Poate pentru ca mai imbatrini-sera §i ei. Pe mulfi nu-i cuno$team. In locul celor care se mutasera sub coasta §i dormeau acolo lini?-tifi, nemaizbuciumindu-se pentru negoful lor, veni-sera ?i se statornicisera la centru alfii, de pe la ma-halale, de prin satele apropiate. Bate clopotul din limbd, Lumea se schimba... $i eu ma mai schimbasem de cind plecasem din Ru^ii de Vede. Trecusera $i pe linga mine anii $i 15 ma crescusera. Trecuse $i razboiul. Devenisem un baiefandru inalt $i slab. Dar obrajii tot galbeni $i plini de pete imi ramasesera. Apoi... Apoi... Cu cit crescusem, vechiul meu bete^ug se agravase, Creu tiram dupa mine piciorul. Uneori mi se parea ca nici nu mai face parte din trupul meu. Imi atirna de $old bleg §i rece, ca un lucru strain. Devenea al meu numai cind ma durea. Dar cu durerile fizice ma obi$nuisem. Puteam sa lucrez cu bra^ele, puteam sa scriu, puteam sa citese, puteam sa invat, farS sa le iau prea mult in seama. Am trecut pe linga „Inger". Mi-am adus aminte cu placere ca altadata slugarisem un timp in aceasta pravalie cu haine pentru mor^i $i cu sicrie. Moda se schimbase. Chiar bainele pentru morfi aveau acum alta croiala. Numai sicriile i$i pastra-sera vechea lor forma : lungi, inguste, cu capacul u$or boltit. Firma ramasese aceea$i. Jupin Gu$a inca nu simlise nevoia s-o innoiasca. Aceea^i ramasese firma. Numai ca ingerului ii cazusera aripile §i-i ramasesera agafate de umeri doar flendurile pelerinei. Vopseaua alba о rosese ploaia. Se mai vedeau doar citeva litere razlefe... M-am gindit ca jupin Mielu Gu$a ar fi trebuit sa dea firma jos $i s-o trimita, in schimbul citorva gologanir la reparat. Un inger fara aripi, chiar pic-tat, nu e atracfios. Iar о firma cu literele $terse face о impresie proasta. Mai $tiam ca in ora$ se afla un bun pictor de firme. Altadata, cind mai traisem eu pe aici, il vazusem deseori. Era tinar pe vremea aceea, $i abia se intorsese de la ni^te ^coli din strainatate. Inceputul razboiului il silise sa se intoarca. Purta lavaliera $i о palarie cu margin! mari. §i mustafa subfire purta. Lipita pe buza de sus. Pictorul!... О raritate a ora^ului. Il chema Caba. $i dupa cite pricepeam, nazuise $i mai nazuia inca sa devina un artist ilustru. Locuia pe linga cimitir, intr-o casufa cu acoperi$ fuguiat, verde. Pe inserate, se plimba de unul singur, ingindurat, pe strada principals. I$i ridica ochii $i zimbea de cite ori trecea pe linga statuia generalului Mantu. О gasea, fara indoiala, de prost-gust. Mulfi il luau in ris. Ora^ul era al macelarilor §i al cojocarilor, al tabacarilor $i al negustorilor de piei de cloaca. — Ce mai vrea $i asta ? Ce ne trebuie noua pic-tor ? Avem doi fotografi care ne trag oricind in poza, la minut $i pentru marunfi$... In ora^ul intins cit $apte sate, cu case marunte ascunse in fundul gradinilor, nu trecuse mult $i tinarul pictor incetase de a mai stirni vreo curiozi-tate. Picta peisaje, copii zdrenfaro^i de prin mahala, cer^etori picta. О data s-a apucat $i a schifat ni$te hofi pe care ii purtau pe strazile ora§ului, in lan-furi, jandarmii. L-au chemat pe undeva $i 1-au ba-tut. Tablourile $i le expunea uneori in vitrina libra-riei, unde vindea carfi de $coala, creioane $i pe-nare, nenea Papagal. Nimeni nu se oprea sa le pri-veasca §i nimeni in tot ora^ul acela nu se gindea sa i le cumpere. Le batea soarele pina le decolora. Atunci venea pictorul, le lua, le infa^ura in jurnal $i le ducea acasa. Pe urma, au inceput sa-i dea pictorului comenzi de firme. Le-a primit. Gura de om, gura de de ciine, cere piine, Cind a inceput sa lucreze firme, ru$i- 2 17 nindu-se, poate, nu-$i scria numele pe ele. Mai tirziu i s-o fi parut ca totu^i munca miinilor lui nu trebuie sa ramina anonima. Semna firmele pe care le lucra cu iniflale. A sfir$it prin a le iscali cu пщ mele intreg : Constantin I. A. M. Caba. Careta^ului Tibor Io$ca-Fiul, care i$i avea atelierul in apropie-rea bacaniei lui Banina Vurtejeanu, ii faurise cu mult me$te$ug о firma pe care desenase in multe culori, alaturi de un vechi landou ro$u cum numai comanda nimeni de multa vreme, о mindra $i sprin-tena caruta taraneasca din acelea care plac atit de mult oamenilor no^tri de la Deliorman. Imaginea acestui landou ro$u, de moda veche, care parca zbura singur $i gol prin albastre vazduhuri, mi-a ramas multi ani in amintire pina tirziu de tot cind am scris poemul Landoul ro$u in care spuneam : Prin pdduri de porumb Landoul ro$u ne legana, Inima mea linga inima ta, Negru hulub linga negru hulub. Norii, ci}i au trecut peste noi, Cu viscolul, cu soarele, impreund s-au dus Catre colina dinspre Apus. Doar noi in neguri, in ploi. Dar ro$ul, eternul nostru landou Ne poarta mereu inainte, ne poarta. Se-nchide о poarta, se deschide о poarta Peste sufletul vechi, peste sufletul non... Nu ma plimbasem niciodata cu nimeni intr-un ro^u landou. Si nici nu aveam sa ma plimb... Pictorul Caba care vegeta, caruia nimeni nu-i cumpara 18 piiizele, pe firma galbuie a lui Banica Vurtejeanu zugravise uifiva drobi de sare, ulaturi de un butoi cu pacura. Linga butoi schitase, in gluma. parea, un $treang. Voia sa spuna ca in pravalie se gasesc de vinzare §i funii. Auzisem de la rusani ca pictorul Caba incepuse sa-§i piarda vederea. Sa fi vazut о data lumea cu frumusefile ei, cu de-alde Mielu Gu^a $i de-alde Stanica Paleacu, de-venit de eifiva ani stapinul ora$ului, §i apoi sa n-o mai pofi vedea... Sub „Inger", pe aeeea§i banca strimba pe care imi odihnisem de atitea ori oasele in^irate, iata-1 — parca putea sa lipseasca? — sta tolanit la soare $i motaia fostul meu patron Mielu Gu?a. Era neras de citeva zile. Si peri albi ii rasa-risera §i lui in barba. Cind am trecut pe linga el, fara voia mea, mi-am scos palaria, — Buna ziua, jupinule Gusa. — Buna... $i-a ridicat spre mine ochii pe jumatate adormifi. Apoi §i i-а lasat repede in jos. Nu-1 interesam. Parca nu ma vazuse niciodata. Am mers mai de-parte. La librarie mjam oprit. M-am -uit at la nouta-file din vitrina, care de mult nu mai erau noutati, $i Lam intrebat pe un baietandru care sta pe prag §i casca daca n-a$ putea sa vorbese cu nenea Papa-gal. Mi-ar fi facut atita bucurie sa-i vad nasul lung §i intors $i sa-i aud vorba calda. Baiefandrul cu mustafa rasucita la virfuri m-a privit mirat. — Dar pe ce lume traie^ti dumneata, mai baiete? — Pe lumea asta. — §i vrei sa vorbe^ti cu nen-tau Papagal ? — Negre^it. 2* 19 -— Atimcea... scumpule, trebuie sa te ostene^ti sa zbori nifelu^ pina ajungi la poarta raiului, §i acolo sa bafi cu degetul in u$a §i sa-1 rogi pe sfintul Pe-tru sa te lase sa intri inauntru... — A murit nenea Papagal ? — He, he, sa fii dumneata sanatos. — Cind ? — In timpul razboiului. Atunci cind au ocupat nemfii ora^ul. Eu aveam timp de pierdut, iar vinzatorul fara clienfi chef de vorba aveaf M-am uitat in jur, m-am uitat... Parca se mai aflau pe aci §i alte pravalii. Cafeneaua domnului Miltiade... magazinul nLa mi-reasa" si... Un sfert de strada era ars. Ramasesera citeva ziduri negre... Razboiul... Imi aminteam. Nu avusese loc nici о lupta, nici in preajma orasului, nici in ora$. Soldafii no^tri, dupa ce fusesera rupte fronturile de pe Carpafi $i cele de pe Dunare, se retrasesera cu chiu, cu vai spre Moldova. Nemfii ocupasera cea mai mare parte din $esul Munteniei, fara sa dea mari batalii. In Rusii de Vede intrasera intr-o zi umeda $i vinata de octombrie. Poate ca in aceea^i zi chiar in care intrasera in satul nostru Omida. Cum patrulele lor nu semnalasera trupe, cavaleria bavareza inainta pe strada principals venind dinspre soare-apune, fara nici о grija. Ora$ul parea pustiu. Strada moarta parea. Oamenii, infri-co^afi $i tri^ti, se cuibarisera prin case si trasesera obloanele. Pe nea^teptate ie^ise dintr-un gang un tinar $i trasese citeva gloanfe. Cazuse de-a berbe-leacul de pe cal ofiferul din frunte care purta coif lucitor de razboi pe cap. Tinaml, care nu fusese al- 20 tul decit blajinul nenea Papagal, prins de ulani §i cercetat, declarase ca el trasese cu pistolul in nemfi pentru ca nu putea rabda ru^inea de a-?i ve-dea tara sub calcii §i ora^ul lui ocupat fara a se incerca о mica aparare. Il impu$casera. Ora§ul fusese pus la mare amenda, iar strazii principale unde avusese loc atentatul ii dadusera foe. Arsese in parte strada. Ru?anii, de cite ori i?i aduceau aminte de nenea Papagal, il injurau. Fara isprava lui orasul ar fi ramus intreg, dar ei nu ar fi fost silifi sa plateasca amenda... — Era cam facanit la cap nen-tau Papagal... Toamna era de aur $i de arama. Castanii batrini, cu coroane rotate, pareau de flacari in lumina amurgului ro§u. A^teptam ca din mijlocul acestor flacari sa aud, ca in stravechea legenda biblica, vorbindu-mi ingerul Domnului... Nu mi-a vorbit nici un inger... Au trecut, una dupa. alta, la pas, doua carute tarane§ti la care erau inhamati cai costelivi. — Strugurii... Strugurii... striga faranul care mer-gea pe linga prima carufa. Cel ce venea dupa el ii facea concu’en|a : — Pepenii... Luati pepenii... zemo^ii... Luati lube-nitele... Lubenifele... Am plecat de linga vorbaretul flacaiandru $i multa vreme am umblat haihui pe strazi ?i pe ulifi. Cuno^team toate casele, toate portile le cuno$team. Cuno?team pina $i copacii. Numai pe cei tineri nu-i cuno^team. Seara pogora peste ora? ?i ma apasa de parca fumuriul ei ar fi fost de plumb. De unde vine oare seara cu intunericul ei fumuriu, vestind greul intuneric al nop|ii ? Poate ca vine, ca ?i vin- 21. till, de dincolo de marginile pamintului. Poate ca vine mai de aproape, din cimpuri. Poate ca vine chiar din padurea de dincolo de riu, ca о pasare cu mii de aripi. S-au aprins lumini marunte $i rare. Ma plimbam pe sub copacii drepfi, gro$i $i inalti ai parcului. Caldura era inca inabu^itoare. A$ fi vrut sa ma a$ez pe о banca. Dar bancile erau ocupate de alfii care venisera aci inaintea mea. Ma dureau oasele. Imi intrasera unul intr-altul de atita umblet. Riv-neam sa ma intind undeva. Sa ma odihnesc. Sa prind puteri. Imi placea atit de mult sa stau lungit pe pamint, culcat in iarba ! De cite ori ma culcam in iarba, mi se parea ca pamintul imi da cu gene-rozitate ceva din forfa $i din tacerea lui. Din tine-refea lui fara de batrinefe. Din lini^tea $i din rab-darea lui fara de margini. Alteori, mi se parea ca pamintul tacut pe care-1 calcam cu sfiala chema linga el pamintul insufletit din faptura mea. $i-l ademenea cu odihna fara sfir§it. Atunci nu-mi mai placea pamintul. Calcam pe el ca $i cum a^ fi calcat pe jar. $i ma temeam sa ma intind pe pamint. Ma temeam ca odata culcat nu ma voi mai putea des-prinde de farina care ma ademenea sa devin farina. In seara aceea insa, ostenit, a$ fi vrut intr-adevar sa ma lungesc pe pamint, sa trindavesc un tirnp pe iarba. Dar parcul din Ru$ii de Vede nu avea nici un boschet in care m-a$ fi putut aciuia. Numai copaci inalti $i drepfi avea. Cu virfurile increme-nite in aerul viscos de seara de toamna. Dintr-o data nu mi-au mai placut umbrele parcului. Cunoscusem de-a lungul drumurilor mele prin 22 lume parcuri mai intinse, mai gatite mai bogate, mai stra^nic pazite, dar in care izbutisem totu^i sa gasesc culcu$ $i odihna. $i nu numai pentru о noapte. Plin de sila pe care mi-o daruia sleiala trupului, m-am reintors in ora$ $i am trecut fara nici un gind din non pe linga fereastra birtului economic al unchiului Tone. Am aruncat о privire inauntru. $i am vazut-o la tejghea pe vara-mea Nigrita. Acum birtul era aproape plin. Mu^teriii consumau. Faceau galagie. Vara-mea Nigrita m-a ochit $i mi-a facut semn sa intru. Am intrat. Fum, fum acru. Miros de mititei, miros de friptura, miros de piine proaspata. Gratarul sfiriia ademenitor. — Darie, treci dincolo, la bucatarie. Sa-fi dea Vastea ceva de mincat. — Dar iubitul meu unchi ? — A plecat pina la macelarie. M-am strecurat ca un ciine batut in bucatarie. Acolo se aflau in treaba Vastea $i inca о femeie batrina, groasa, pe care n-o mai vazusem pina atunci, grataragioaica. Vastea a luat о bucata de pe^te prajit $i un codru de piine. Le-a infa^urat intr-un jurnal $i mi le-a dat. ■— Du-te, vere. Ca daca te prinde tata cu minc'a-rea la subfioara ne omoara. M-am simfit umilit $i netrebnic. Mi-am urit trupul care ostenea §i-mi cerea cu staruinfa sa-1 arinesc. De ce eram osindit sa ramin mereu robul lui? O! Daca a$ fi putut sa ma lepad de el $i to-tusi sa traiesc, sa traiesc... Sa fiu umbra, dar sa vad 23 sa aud. Umbra sa flu, dar sa gindesc $i glas de vioara sa fie glasul mea... M-am izbit de un om cu baston $i gambeta. — Esti orb ? Boule — Ba tu e$ti bou... A ridicat bastonul sa ma loveasca. Mi-au pierit gindurile mohorite. S-a trezit in mine salbatioiunea care-^i iubea pielea $i se in-corda sa $i-o apere. Am scos fulgerator §i$ul din buzunar $i am facut sa i se vada virful. — Da !... A mormait ceva $i $i-a vazut de drum. Peste ora$, peste cimpuri, peste lume se lasase noaptea. M-am strecurat pe linga zidurile pe care le cuno§team $i, cind am trecut pe linga felinare, am vazut cum se fine umbra dupa mine. De obicei, daca ma aflam intr-un ora$ $i nu gaseam unde sa dorm, pa$ii ma duceau singuri spre gara. Tot a$a am faout $i atunci. Intre ora$ $i gara, pe о stradufa laturalnica, se sprijineau una de alta noile case cu fete ale tirgului. Felinarele i§i aruncau in stradufa luminile lor plapinde. Auzeam chicote. Auzeam in-juraturi. Auzeam $i cobze scarpinate. Am trecut mai departe. Am ajuns la gara $i m-am a^ezat in sala de a^teptare pe о banca. Am inceput sa inghit hulpav mincarea. La orice ora din zi $i din noapte, in garile ora-$elor din provincie, dadeam peste cifiva oameni care a$teptau. Unii a^teptau un tren care intirziase. Alfii un tren care trebuia sa se formeze $i sa piece. Erau destui care a^teptau pur $i simplu sa treaca 24 timpul. Unii a$tep.tau sa treaca numai rmaptea, Caci pretutindeni se gaseau oameni pe care caderea in-tunericului ii speria pentru ca mi aveau unde dormi. Am auzit pe cineva linga mine spunindu-mi: — Pofta buna. Nu bagasem de seama cind venise, cind se a$e-zase. Am intors capul $i m-am uitat. Era un unchia§ adus niteluj? de spate, care tinea о traista goala pe genunchi, legata la gura $i prinsa de un toiag. Umerii obrajilor ii erau ie$iti ?i sprincenele stu-foase. — Multumesc, module. — Nu cumva ai о tigare ? M-am cautat prin buzunare, am scos pachetul in care se mai aflau citeva \igan $i chibrituri $i i le-am intins. — Sa te tina Dumnezeu. N-am mai tras tutun de ieri. Fuma cu sete. Tragea fumul adinc in piept, il tinea citeva clipe in plamini, il arunca afara pe nari. Dupa ce-a fumat de n-a mai ramas nimic din chi^toc, unchia§ul a inceput sa-$i treaca miinile cind pe un genunchi, cind pe altul. Ii cam tremurau miinile. Nu apucasem sa maninc coltucul de piine in intregime. Nici pe^tele nu-1 mincasem tot. Ba-trinul se uita staruitor la fi$ia de jurnal in care in-fa^urasem restul mincarii. Ii tremurau §i buzele. — Nu $t>ii dumneata unde se afla pe aici о ci$-mea ? Mi s-a cam facut sete. — La capatul peronului, in dreapta. Dar apa ai dupa ce s-o bei ? 26 — Nil prea. Dar citeodata, poate ooi fi $tiind $i dumneata, apa potole^te foamea. — Poftim... — Sa traie^iti, domnule. Nu prea semanam eu a domn, dar in sfir^it... Cum nu aveam ce face, in vreme ce batrinul de linga mine clefaia resturile de mincare pe care i le dadusem, zgiiam ochii la afi^ele colorate care im-podobeau peretii salii de a^teptare. Pe unul scria : MPetreceti-va vara la Sinaia. Cazinou. Dans." Pe altul: „Veniti cu noi la mare". Afi§ul care ne chema la Sinaia infati^a un peisaj cu munli $i brazi $i о vila cocheta cu ferestre larg deschase in soare. Afi$ul care ne poftea la mare ne arata о plaja in-sorita de pe care surideau doua feti^cane bron-zate, in costume de baie. Al treilea afi$ he in-demna sa luam inainte de masa un aperitiv $i sa nu uitam sa bem negre^it un Martini. Ma gin-deam: nu mi-ar strica Sinaia. Nici marea nu mi-ar strica. Iar un Martini... Sub afi$e, rezemati de zid, stateau ciucili cifiva soldati cu armele intinse la picioare. Motaiau unul cu capul pe umarul celuilalt. Erau negri ca pamintul la fafa. Prin bocancii scrlciati, cu boturile desfa-cute, li se vedeau degetele picioarelor. Moietierele pareau culese de prin gunoaie. Pantalonii botifi, plini de petice. Tunicile, soioase, de nici nu le mai puteai ghici culoarea pe care о avusesera cindva, cind fusesera imbracate intiia oara de alti soldati. Unul din grup, cu gura larg deschisa, sforaia. Nu trecu mult $i adormira $i ceilalti. $i adormind ca-zura intr-un soinn adinc §i lin. Ruminii de pe la 26 j;ara dorm oricum. Intin^i pe pamintul tare ca pia-tra, cu miinile sub cap cind e cald $i cu picioa-rele larg deschise, zgribuliti $i facuti covrig cind vremea e reee. Dorm $i pe un scaun ori pe un colt de banca. $i somnul lor e totdeauna adinc, pentru ca adinca e oboseala trupurilor. Unchia§ul clefaia linga mine mestecind indelung, de parca ar fi vrut sa se amageasca singur. Pre-lungind mestecatul, el i$i crea, fara indoiala, ilu-zia ca maninca mult, ca maninca pina la sat. In sfir^it, cind se satura de mestecat $i inghiti ultimul dumicat, imi spuse mulfumit : — Ei, domnule, acum §tiu $i eu ca am dupa ce bea apa. Strabatu peronul gol, cauta ci^meaua, bau, se racori pe obraz, i$i spala miinile, le $terse pe nadragi $i se intoarse. Il intrebai, ca sa mai omor timpul : —- Pleci undeva cu trenul ? — Cu trenul ? Cum о sa plec cu trenul, domnule ? Cu ce sa cumpar bilet ? N-am chioara in punga. — Atunci ? — Imi voi lua picioarele la spinare miine dimi-neata $i voi pleca pe linga linie, in sus, catre Parepa. — Ce te-a adus la ora$ ? О judecata ? О supa- rare ? — Nu, domnule. M-a ferit Dumnezeu de jude-cati. Nu sint circotas. Am venit sa-1 vad pe fiu-meu. — Traie^te aici la Ru^ii de Vede ? — Aici. E avocat. Poate c-oi fi auzit dumneata 27 de dumnealui. Il cheama Olimpie Chelu. Grozav avocat, domnule. Ce de mai parale ci^tiga!... Parc-ar avea gurita de aur. Cind incepe, domnule, sa vorbeasca, nu mai poate sa-1 opreasca nimeni. Se opre^te singur cind isprave^te sa spuna ce are de spus. — $i 1-ai vazut ? — L-am vazut. La poarta, cind pleca la judecato-rie cu о droaie de impricmati dupa el. — De ce la poarta ? — In casa lui nu intru. — Cum nu intri in casa fiului dumitale ? — D-apai cum sa intru, domnule? Fiul meu e domn. Are $i cucoana. $i cucoana e cam supara-cioasa. Cum ma vede sare cu gura pe mine. — $i vii des la ora$ sa-ti vezi feciorul ? — Destul de des, ca mi-e dor de el. Doua po^tc ?i jumatate de la mine pina la Ru$i, nu sint cine $tie ce... Merg doua zile. Merg cam incet, ca nu ma mai tin puterile cum ma tineau in tinerete. Vin la ora$. Dau ocol casei baiatului. Stau linga un gard sau linga un zid. Il vad cum pleaca. Uneori stau $i a^tept ca sad vad $i cum se intoarce de la jude-catorie. Grozav avocat fiu-meu, domnule ! Pleaca la judecatorie cu о landra intreaga dupa el. Se intoarce acasa cu alta landra. Ii baga in casa. Sta cu ei de vorba. Ii u^ureaza de gologani. Inainte de a intra in casa, trece pe linga mine. Ii zic $i eu : „Buna ziua, domnule Olimpie !" „Buna ziua, module", imi raspunde. De ! Bine face. Nu trebuie sa-1 vada clientii ca e baiat de om sarac lipit. Mai ma-n-virtesc prin tirg, $i-o iau spre casa. 28 — Atita tot ? — Atita. Mi-e dor de fecior? Via $i-l vad, Mi-as-timpar dorul si ma-ntorc la baba. Sa §tii, domnule, grozav avocat feciorul meu. Daca-i avea vreun proces, la el sa te duci. Chiar daca omori om, Olimpie Chelu, fiu-meu, te scapa. De furti^aguri, nici nu mai vorbesc. El e tata hotilor. Cu gurifa lui de aur ii scoate basma curata. Sa nu-1 uifi, domnule, Olimpie Chelu il cheama. Pe mine Carp Chelu. $i sa-ti mai spun ceva : acum s-a bagat in politica cu unu vestit: Mitifa Birca. Oi fi auzit dumneata de dumnealui. E unu chior. $i cu Stanica Paleacu de-aici din Ru$i. Poate ca ai auzit $i de Paleacu... — Am auzit. — Pai cum sa n-auzi ? Daca fac politica... Pe domnii care fac politica ii cunoa$te toata lumea... Ferice de ei... Imi venea greu sa-ndur mirosul muced al garii. Ma suparau peretii co^coviti $i afumafi ai salii de a§teptare. Du^umeaua ma supara. M-am ridicat $i am plecat. Gara, aproape pustie. Numai in restaurant, telegrafistul cu doi-trei macagii ciocneau foiuri cu secarica. La tejghea sta tanto^a о femeie inalfa $i blonda, cu fafa uscafiva, ciupita de var-sat. Mi se paru ca о cunosc de undeva. Dar nu-mi adusei aminte de unde. Poate din pricina ostenelii nu-mi aduceam aminte. О sa-mi treaca osteneala. $tiam ca dincolo de gara se intindea zavoiul pe linga care curge Vedea, Cuno^team drumul. Am apucat-o mtr-acolo. Сел^а mai departe, am vazut о uria$a pata de umbra, padurea. M-am oprit $i i-am auzit freamatul u$or. Noaptea era calda. M-am 29 departat de magaziiile garii pina cind am sirnpt sub talpi iarba salbatica. M-au cople$it dintr-o data lu-minile albastre $i tremuratoare ale slavilor cerului. Mi s-a parut inalt cerul. §i senin mi s-a parut. Nisipul de pe malul apei era marunt ca faina. Moale $i caldicel. M-am ferit de tufi^urile de iarba saraca $i aspra care foiau de gu^teri $i $opirle. Mi-am facut о perna de nisip $i m-am tolanit. Somnul venea, imi da tircoale cu pa$i de vulpe. Nu voia sa se lipeasca de mine. Se indeparta. $i iara^i se apropia. Intin-deam miinile dupa el sa-1 prind. Dar po^i sa prinzi somnul cu miinile? Po^i sa prinzi vintul ? Poti sa prinzi timpul ?... Am inceput sa numar stelele. $i tot numarindu-le, am adormit. Peste mine a inceput sa curga, ca о uria§a apa neagra, noaptea proaspata... A doua zi dimineala, pe cind ma indreptam spre ora§, am intilnit-o pe linga uzina electrica pe Zoie. Dupa ochii ei mari $i verzi ca iarba luncii am cu-noscut-o. Mi-am ridicat pearca $i am salutat-o. — Buna ziua, i-am spus abia $optit. Nadajduiam sa nu ma vada. Sa nu ma auda nadajduiam. §i am sim^it ca intru in pamint. Ca mi s-au aprins obrajii am simtit. — Buna ziua, mi-а raspuns. §i s-a oprit. M-am oprit $i eu. — Tu... — Da, eu. — De cind nu ne-am vazut! — De $ase ani. — Ce inalt ai crescut. 30 — $i tu ai mai crescut. — Nu cit tine. •— Ai crescut destul, ii spun. Fetele nu trebuie sa fie prea inalte. — Dar nici bondoace. -— Nu. Tu nu e$ti bondoaca. Slava Domnului. Nu sint. A cazut intre noi tacerea, о clipa, doua, trei. Obrazul ii era palid, plin de pete mari. Pintecul, mare, mare, rotund. I se umflase. Purta о rochie albastru-deschis. О rochie u§oara de vara. Scria ceva cu virful pantofului pe trotuarul de cara-mida ro$ie. — $tii, tu, eu... eu... m-am maritat. M-am uitat la pintecul ei gata sa plesneasca. — Mi-am inchipuit. Dar cind te-ai maritat ? — Acum doi ani. Am $i nascut о fetifa. $i... $i... о sa mai nasc una. — Poate о sa na$ti mai multe. — Poate. Pandele tine sa avem copii multi. Vrea $i baieti. Zice ca daca nu-i nasc $i baieti, ma lasa... Zice ca sint piine drumurile de fete mai ceva^ilea ca mine, zice ca numai sa vrea si vin la el stol... — A$a zice Pandele ? — A$a... Dar... tu... $tii ceva ? — Ce? — Vino intr-o zi pe la noi. Cind vrei. Stau toata ziulica acasa. Cu mama. Tata nu mai tra- ie$te. Mama a vrut barb at la casa. M-a maritat. — Fetele trebuie sa se marite. 31 — Da. Nici nu m-a lasat, tu, sa ma bucur de tinerete. Pandele, toata ziua cu pravalia. Vino sa mai stam de vorba. Vreau sa mai stau $i eu de vorba cu un om... Tot cu mama... Tot cu mama... Mi s-a acrit, tu... Ii tremurau buzele. $i buzele ii erau albe. — Scuza-ma, am sa plec. Am ie$it a$af nepre-gatita, doi pa$i. De unde era sa banui ca am sa te intilnesc ? Credeam ca te-ai pierdut pe undeva prin lume. Am aflat de la vara-ta Nigrita ca ai um-blat mult prin lume... Sa-mi spui mie, tu, cum e lumea... Acum mie imi tremurau buzele. — Am sa vin miine. Spre seara. — Te a^tept, tu... Dar sa nu ma faci sa te a§tept degeaba... Oriunde ma duceam, la orice poarta bateam, cum deschideam gura eram intrerupt ^i intrebat: — Ai patalama ? — N-am. — Fara patalama... Om de serviciu... Daea-ti convine ! — Bine, dar eu... — Pofi sa fii doldora de carte. Daca n-ai patalama la mina, degeaba !... Ori... stai... stai... Poate ai niscaiva rude la Ierusalim... — Nu am. Rudele mele... — Opincari ? — Opincari... cind au opinci... — Regretam, baiatule... 32 Ma hotarisem sa dau examene. Sa devin §i eu un om cu patalama. La Ru$i, se infiintase de curind un liceu. Ma hotarisem sa-mi dau acolo examenele. Inscrierea о trimisesem prin po$ta. Liceul functiona in cla-direa unei foste §coli primare, la mai putin de cincizeci de pa$i de statuia din centra a genera-lului Mantu. I-am dat de urma. Gurtea liceuiui era larga, prafoasa. §i plina de baieti $i de fete. $i inca, ce mai baieti... ?i inca, ce mai fete... Unii, cu mustafa groasa ca vrabia, erau barbafi in toata legea. Cit despre fete... Linga ghindoace se aflau destule care de mult ar fi trebuit sa fie neveste cu copii legafi de poale. Gifiva magadani stSteau pe linga ziduri rasfoind carfi. Altii, galagio^i, dis-cutau in grupuri, se imbrinceau, jucau leap^a. Doi, bateau mingea. Nu cuno$team pe nimeni $i ma simteam strain. Mi se parea ca, inalt cum eram, cind vor afla cei-lalfi ca m-am prezentat sa dau examen pentru clasa intii, vor ride pina se vor prapadi de mine. Dar m-am scuturat lesne de teama. Dupa carfi $i discutii mi-am dat seama ca erau muUi mai in virsta decit mine chiar care venisera sa dea examen tot de clasa intii... Badefi de la tara» sau de pe la marginea ora$ului. A§a cum am spus mai inainte, liceul fusese infiintat de curind in urma insistentelor pe care ora^enii le facusera pe linga Stanica Paleacu, deputat, in care multi ve-deau un viitor ministru. Rusanii $i locuitorii din satele dimprejur aveau acum liceul sub nasul lor §i-?i trimiteau feclorii sau fetele sa dea examene, 3 — ВДёсщПе smar?, vej II 33 sa incerce fiecare marea cu degetul. О clasa, doua de liceu era ceva. Cu о mica patalama la mina pu-teai intra copist la judecatorie, la primarie. Iar cu patru dlase, urmind $i о $coala de citeva luni la Craiova, ajungeai sa maninci la Caile Ferate о piine amara, dar in tot cazul о piine, ca impiegat, ca Megrafist... Era ceva. Cu doua-trei clase tre-cute in graba, fetele gaseau posturi de invata-toare suplinitoare la sate. S-a apropiat de mine unul marunt $i indesat, cu ochelari gro$i prinzi cu cirlige de sirma pe dupa urechi. — Ce clasa dai, vericule ? — A-ntiia. — $i eu tot a-ntiia. Imi dai voie ? Ma cheama Pitigoi Filipache. A mincat din umarul drept $i mi-a intins un ciot. I 1-am strins. S-a grabit sa ma lamureasca. — Scriu cu stinga. §i a inceput sa rida, aratindu-mi un $ir de dinfi albi $i marunti. — De ce nu mi-ai intins stinga ? — Pentru surpriza. Asta e figura mea Cind fac о noua cuno^tinfa. Intind ciotul. — Ai putea sa te la^i de figuri. — Hai sa ne plimbam prin curte. Am inceput sa masuram curtea cu pa$i mari. M-a intrebat: — Ma, spune drept, tu $tii ceva ? — Nu mare lucru. — A$ vrea sa te rog... — Roaga-ma. 34 A§ vrea si stau liii£ja tihe. Azi avetn exanieil la limba romina. Mi-e capul gol. Am tras un chef az-noapte. Daca ma la§i sa copiez dupa tine, veri-cule, diseara trag un chef §i cu tine. — Chef ? Deocamdata nu-mi arde citu^i de pu-fin de chefuri... Dar de stat, pofi sa stai linga mine. §i, daca vrei sa copiezi, n-ai decit. Numai sa nu te prinda profesorul. Te scoate din clasa. — Cum о sa ma prinda ? Nu intorc capul. Mi-a-runc numai ochii. Mi-a placut Pifigoi. Era, in viermaraia aceea, in-tiiul baiat care se apropda de mine. — De unde e§ti ? — De-aici, din ora§. Dar tu ? — De la Omida. — E§ti ruda cu vreun ru§an? — Nu. : : I — La cine-ai tras in gazda ? — La nimeni. Pi^igoi a holbat ochii. — Cum la nimeni ? Unde dormi, unde maninci ? Era rindul meu sa fiu vesel sa rid. Am ris §i i-am spus: — Ca pasarile cerului. Filipache a luat dintr-o data un aer serios §i a inceput sa-mi dea ocol, ca §i cum ar fi vrut sa-mi vada aripile. Apoi s-a pornit pe un ris nebun. — Da-le-mcolo de pasari! Vad ca n-ai aripi. Nu eipti pasare, vericule... — Din nefericire nu sint... Am auzit sunind un clopofel care ne chema in sail. Ne-am luat §i noi dupa ceilalfi. Sala era spo- 3* 36 ita proaspat cu var. Du§umelele spalate de curind erau. lar bancile, micute, ca pentru elevii de curs primar. Ne-am inghesuit cum am putut fiecare. Ne incurcau picioarele. Daca le-am fi putut lasa pe sala am fi stat mai bine in band. Pifigoi s-a finut scai de mine. Mi s-a a§ezat alaturi. *— Sa ma la$i sa copiez dupa tine, vericule. Te cinstese... Imi cerea atit de pufin ! $i cu glasul atit de ru-gator, cu ochiii atit de calzi. Altora, care nu-mi ce-rusera nimic, le damisem totul. Citorva le daru-isem $i inima. Intreaga le-o daruisem. Facusera din ea miinge unii. Alfii, scuipatoare facusera din ea. Ei ! — Sa copiezi, Pifigoi. Numai sa bagi de seama sa nu te observe profesorul... Cum fi-am mai spus : te scoate din sala.., — Nu-mi purta grija... Profesorul tocmai intrase in clasa. Era un barbat ca de treizeci de ani. Avea un nas lung $i purta mustafa subtire $i ochelari pe nas. Imbracamintea lui era destui de modesta. Prin pletele negre pe care le purta ca pe la sfir$itul celuilalt secol, ii rasarisera fire albe. S-a a^ezat la catedra, $i-a plim-bat mult timp privirile peste noi, a tu$it, s-a §ters la gura cu batista de citeva ori, iar a tu$it, apoi ne-a spus : — Hm, hm, hm... afi venit sa dafi examen, nu ? Sintefi cam batriiori. §i voi, fetelor, sintefi cam statute. Bine, bine. О sa trecem peste asta. Dar chestiunea este... daca afi $i invafat ceva ? Cit de cit! I-а raspuns unul din fundul clasei cu glas gros: 36 — Toba. Sintem toba de carte, domnule pro-fesor. — Sa vedem... Sa vedem... a spus profesorul. Dar... cum te cheama pe dumneata ? — Matraguna... Matraguna Iscru... Pifigoi mi-a $optit la ureche : — Tu ai auzit ceva despre profesorul asta? — Nu. N-am auzit. N-am mai fost pe la Ru$i de $ase ani. — Il cheama Casiu Turtula. A facut razboiul. О sa ne piseze... Impotriva celor spuse de Pifigoi, profesorul n~a mai rostit nici un cuvint. S-a plimbat printre band, ne-a masurat pe fiecare cu privirea, apoi s-a in-tors la catedra $i s-a sprijinit cu cotul pe ea. Ne-a indemnat sa scriem fiecare cit mai bine, povestind cite о intimplare din Viafa noastra. Din felul cum о sa scriem, о sa-§i dea el seama daca noi cunoa§-tem gramatica elementara ^i compozitia. Sa nu ne fie teama. О sa se poarte cu destula indulgenfa. Infelege foarte bine ca nici unul dinitre noi nu rivne^te sa ajunga cine j^tie ce carturar. Si ca umblam dupa ni^te patalamale care sa ne mai usu-reze viafa. О sa mai stea de vorba cu fiecare din-tre noi §i la examenul oral. A scos о carte din bu-zunar si a inceput sa о rasfoiasca. Pe urma s-a pierdut in lectura ei. Ma gindeam ce sa scriu. Pifigoi mi-a dat un ghiont in spinare. Ei ? Nu incepi ? Jie nu s-a intimplat nimic in viata pina acum ? 37 — Nu. Nu ml s-a intimplat nimic deosebit. Dar tie ? — Mi s-au intimplat. Dar nu $tiu ce sa aileg $i cum sa scriu. N-am scris pina acum nici о carte po^tala. I$i agita ciotul. — Scrie despre felul in care ti-ai pierdut mina. — Intr-o vara la treierat mi-am pierdut-o. Mi-a prins-o batoza. — Foveste^te despre asta. — Crezi c-o sa iasa bine ? — Incearca. Sala foia. Se auzeau $oapte. Se auzeau risete infundate. Nici о penita nu scirtiia inca pe hirtie. Ma pregateam sa incep sa scriu, cind am vazut ridicindu-se intr-o banco. о vijpanca de fata cu barbia ie^ita inainte $i cu sinii mari, ascutili, im-pungindu-i cu neobrazare bluza cu picatele. — Domnule... Domnule profesor... Ca adus de glasul voinicei fete de pe alta lume, profesorul a tresarit $i $i-a scuturat pletele. S-a mirat ca о vede acolo $i ca pina atunci inca nu о observase. — Ce dore^ti dumneata ? — Domnule profesor, va rog... — Dar cine e?ti dumneata ? §i de ce ai venit dumneata aici ? — Parca nu ma cunoa^teti! Ma cunoa^teti... Vailentina... Valentina... De la madam Hans... Toti domnii profesori ma cunosc... — Da... da... Parca... $i... ce dore^ti ? 38 Multi risera. Cum nu pricepeam motivul, tacui. Pitigoi imi §opti: — Madam Hans tine casa deschisa... Pricepi tu... Profesorii se mai due seara pe acolo. Valentina nu e, cum sa-ti spun, din... alea. Slujeipte. fine curat. Clientilor le serve$te cafeaua. S-a inscris §i ea sa dea examene. E fata de^teapta. Nu vrea sa imba-trineasca slujnica. Sa vezi, vericule, profesorii au s-o treaca. — Domnule profesor, incepu Valentina, dumnea-voastra povestifi frumos... V-am auzit... Povesti-ti-ne ceva din viata dumneavoastra, cum le poves-tifi seara fetelor, cind veniti pe la madam Hans... Din razboi... Sau... Sau de pe cind erati student... О sa avem un model de povestire... Sa §tim cum sa scriem.... — Da... Da... Povestiti-ne, domnule profesor, se auzira о sumedenie de voci feminine... Toata lumea §tie cit de frumos povestiti. — Vi s-a dus buhul... — Toata lumea care v-a auzit povestind va ad-mira... — Zau, domnule profesor, povestiti-ne ceva... Va rugam... Valentina se a$ezase in banca. Profesorul Turtula se lasa convins. U$oara jena de la inceput ii trecuse. Puse cartea deoparte. — Bine, copii... Daca doriti... Ne povesti viata lui Cerna din anii studentiei. Ne recita citeva poeme. Ne zugravi, nu fara talent, epoca. Varsa §i citeva lacrimi cind ne des-crise imprejurarile in care poetul se savir§ise din за viata... Tacu, crezind ca s-a ostenit indestul. Dar Valentina care ii servea uneori, seara, cafeaua la madam Hans nu se lasa : — Razboiul, domnule profesor, spunefi-ne ceva despre razboi... — Valentino... Valentino... О ameninta, profesoral, cu degetul. Valentina rise complice. Turtula vorbi la inceput incet. Descrise concen-trarile care-1 impiedicasera sa-$i desavir§easca stu-diile in anii neutralitatii. Parea cople^it de tristefe dupa tinerefea lui irosita in tunica militara. Ne zu-gravi mobilizarea. Pilingeau femeile. Barbafii se indreptau spre cazarmi tacufi, cu ochii in pamint. Se incalzi cind ne aminti despre trecerea Carpati-lor §i despre primele lupte victorioase. — Eram sublocotenent. Imi duceam soldatii la ataoul cu baioneta... La Cic-Sereda... La Cic-Sereda nu i-am mai gasit, ca de obicei, pe austrieci in fata noastra, ci pe nemti. Ne-au topit cu mitralie-rele... Ne infati$a pate tic retragerea pe Valea Praho-vei pe care speciali^tii englezi о aprinsesera ca sa nu cada petroluil in miinile ocupantilor. Trecu apoi la anii grei din Moldova refugiului cu foamete, cu paduchi, cu tifos. I$i plinse soldatii pierduti. Ii plinse pe schilozii razboiului... — Cit despre cei ce s-au intors pe la casele lor !... Sa nu vorbim. Ar insemna sa facem politica, In i^coala nu facem politica. Valentina ii mulfumi. Turtula veni linga ea, 6 apuca de ureche $i i-.o rasuci: — Afurisito ! Mi-ai surprins slabiciunile... Noua ne spuse : — Hai ! Hai, copii, scniefi... Cane apuca amiaza... Fiecare cum va prieepeti... Nu avem pretenfii prea mari. In timp ce Pifigoi zgiria hirtia, am inceput sa mizgalesc $i eu foaia din fa£a. $i-am mizgalit, am mizgalit, pina cind am umplut patru pagini. Am povestit intr-un stil aspru, nervos, о intimplare de pe vremea ocupafiei germane, pe cind ma aflam la Bucure$ti $i vindeam in Pia|a Buze^ti ziare. Am descris „bomba" in care dormisem la un loc cu о ceata intreaga de derbedei $i 1-am zugravit, pe cit m-am priceput mai bine, pe Teica Dumbrava, ho-ful stricat pina in maduva oaselor, coco$at $i cu failcile strimbe. Am aratat cum acolo, in „bomba" umeda, in fiecare noapte, Teica Dumbrava incerca sa ne fure, pe cind dormeam, putinul nostra avut. Uneori izbutea. Alteori victima se trezea. Atunci incepea harmalaia. Se aprindea lumina. Incepea bataia cu pumnii, folosirea cufitului fiind, prin buna invoiala, oprita intre noi. Am spus mai pe larg cum, in timp ce bataia se desfa^ura cu toatS cruzimea, noi, cei de pe margine, faceam pariuri ca la un spectacol de box. Va ciftiga coco^atul vicios sau adversarul lui? Multe a$ fi avut de povestit, dar nu mai aveam hirtie. Nu mi-am mai aruncat ochii pe pagini. Eram mihnit. Stilul ie§ise gituit. Cuvintele bolova-noase. Expresiile salbatice. Erau pagini neme$te$u- 41 gite, cazute la repezeala de sub condeiul unui bar-bar. Credeam, abatut $i trist, ca paginile il vor supara pe distinsul profesor, ca il vor irita $i ma va elimina din examen. Dar mi-am luat inima in dintif am iscalit cele scrise, m-am ridicat $i, ajun-gind la catedra, am intins foaia profesorului. Am ie^it in curtea $colii $i am inceput sa ma plimb pe linga ziduri. N-a trecut mult $i a ie$it $i Pifigoi. Nadu^ise de parca sapase singur о fintina. — A dracului compozitie. Mai u?or taiam о pa-dure, cu fierastraul $i cu securea, de$i nu am de-cit о mina, decit sa scriu doua pagini. — Le-ai scris? — Le-am scris. Merge greu cu stinga. Soarele era la amiaza. Curtea acoperita de pie-tri$ $i de praf facea ca vazduhul sa-mi para $i mai aprins, $i mai fierbinte. Pifigof i$i $tergea sudoa-rea de pe frunte cind cu mina intreaga, cind cu oribilu-i dot. — Vericule, cam dnd crezi ca о sa dam oralul ? — Cum scrie la afi?. Miine dimineata, incepind de la ora opt. Ma uitam la umbrele salcimilor. Erau lungi, sub-tiri, sarace. Nu ma puteau feri de soare. Pijigoi m-a intrebat: — Vrei sa mergi cu mine ? — Unde sa merg ? — La noi acasa. Pe Calea Dunarii. Aproape de bariera. —- Daca spui tu. Am trecut iara^i pe linga locul unde fusese odi-nioarS cafeneaua lui Miltiade $i magazinul „La mi- 42 reasa". Am trecut iara$i pe linga statuia mereu zimbitoare dar mereu incremenita a generalului Mantu. Am trecut iara§i prin fata „Ingerului" §i am luat-o catre partea de jos a ora$ului, pe strada lunga $i larga care, dupa ce treci de primarie, se schimba intr-o $osea de tara $i strabate astfel pe-riferia dinspre miazanoapte. Era umbrita strada. De umbrele batrinilor cas-tani era umbrita. Frunzele roseate, groase ramasesera incremenite in impietritul vazduh. Ma co-ple§isera amintirile. De cite ori nu strabatusem de-a lungul, mergind greu, acest bulevard. Cu su-ferta§ul in mina il strabatusem, ducind mincare la pravalia lui Mielu Gu$a. Devenisem tacut. Se aba-tuse asupra mea tristetea §i nu §tiam cum voi izbuti sa ies de sub povara ei. Uneori imi purtam zile intregi $i nopti intregi tristetea, a§a cum i§i poarta broasca testoasa carapacea din care nu poate ie§i. Dupa ce am trecut de casele Dudescului, ciungul mi-a aratat о ulita larga, ca de sat, care, plecind din iposeaua cu castani, trecea dreapta printre mari oboare piine de salcimi $i undeva la margine urea dealul acoperit de paduri de floarea-soarelui §i de porumb. ■— Pe aici, pe ulita asta stam noi. Familia Pitigoi traia intr-o casa mare, taraneasca, cu patru odai §i cu pridvor. Ograda intinsa, cu ham-bar pentru grine, cu patule pentru porumb, cu graj-duri pentru vite. Intr-o parte a curtii se ridicau strimbi citiva corcodu?i. Catre fundul ograzii se 43 malfa о adevarata padure de salcii. Un ciine mare, lafos a inceput sa ma latre. Pitigoi 1-a strigat: — Nia ! Ciulule ! Nia ! §i 1-a pocnit cu piciorul in coaste. M-a dus intr-o odaie spoita cu pamint pe jos, in care se all a un pat mare, acoperit de rogojini. — Aici, vericule, dormim noi, baietii. — Dar citi sinte^i ? — Numai cinci. In odaia de vizavi doarme sora-mea. Odrasla mai mica a mamei. $i bineinteles dra-gostea ei. La noi nici nu se uita mamaca. Numai la fie-sa. — Poate \i se pare, Filipache, — A$ ! A$a este. Dar n-are a face... Odaia era racoroasa. Mirosea a levaniica $i a bu~ suioc. Pe perete, citeva poze de familie. N-am apu-cat sa intirzii cu ochii pe ele, cind s-a aratat in prag о femeie ca de cincizeci de ani, voinica, cio-lanoasa, cu ni$te miini marl. Era desculia. — Ce facu§i, Filipache maica ? —* Scrisei, mama. — Bine ? — Cred ca bine. Femeia se uita la mine fara nici о mirare. Era probabil obi^nuita ca fiu-sau sa-i aduca in casa mu-safiri nepoftiti. — V-o fi foamel... — E timpul... Mai ales dupa osteneala cu exa-menul... —ч Hai la masa, maica. Ne duseram. О masa mica, rotunda, cu trei pi-cioare, ne a?tepta in tinda, Am luat fiecare cite о 44 buturuga din cele citeva care se aflau a^ezate pe linga zid $i ne-am a^ezat. Femeia ne-a adus о oala mare cu lapte acru, о jumatate de mamaliga, doua strachini de pamint ars $i doua linguri de lemn tocite de multa intrebuintare la care fusesera su-puse. — Luati, maica. Mincati, maica. E bun lapticu, maica. §i mamaliguta e buna, maica. N-am a^teptat nici unul sa ne spuna de douS ori. Am mincat pina ni s-au umflat burble. Filipache m-a indemnat: — Acum, vericule, sa-i tragem cite-un pui de somn. Ne-am intins pe rogojina $i am adormit. §i-am dormit, am dormit pina catre seara, cind ne-au tre-zit ni§te pa^i u$ori pe care i-am auzit prin odaie. $i un glas dur, artagos : — Da' ce, nene, ai de gind sa dormi pina miine ? Ziua dormi, noaptea... N-oi fi bivol. — Ihi ! Vorbea cu Pitigoi. Dar se uita la mine cu ni$te ochi mari, rotunzi, negri ca smoala. Codana era mai mult decit oache^a. Doua coade lungi, negre, sclipi-toare, impletdte ii atirnau pe spate, eu panglici ro$ii legate la virf. Filipache mi-a recomandat-o : — Sora-mea. Fa bine $i sarut-o. Fata a sarit ars a : — Dar ce, n-am nume ? Ma cheama Despa. — Despa ? — Despa. N-ai mai auzit a§a nume ? — Am mai auzit. Cam rar. — Tocmai de-aia m-a botezat mama Despa. 45 — E$ti draguta, i-аШ Sptis. Ca numele* —- Draguta? Nu vezi ca sint neagra? Neagra ca о tiganca. — E$ti cam negri^oara, i-am spue. — Ba sint neagra, neagra de tot. Neagra ca pacura. Galfoejitule ! A plecat furioasa. Filipache m-a lamurit: — E cea mai artagoasa din familie. Ginde$te-te $i tu : singura fata intre atitia baieti... О rasfata pa-rintii, о mai rasfatam §i noi. Ne terorizeaza. Sa nu te sperii de ea. Are inima buna. — N-o sa ma sperii. Filipache s-a dus $i a stat de vorba cu maica-sa. Cind s-a intors m-a intrebat: — Tot n-ai gazda. N-ai vrea sa ramii la noi ? Am vorbit cu mama. О sa dormi aici. §i-o sa maninci cu noi. Cit tin examenele. Daca vrei, $i mai mult. In schimb, о s-o meditezi pe Despa. Merge $i ea la §coala anul asta. La liceu. §i nu-i prea place cartea. Din ziua aceea am ramas in gazda la familia Pi-tigoi, pe care chiar in seara aceleia^i zile am cu-noscut-o. URUMA Filipache casca. Ii trosnira falcile. I$i puse oche-larii $i se uita la ceasul cu cue din perete. Imi spuse: — Nici $ase !... Nu m-am saturat de somn. M-a§ mai culca un pic, vericule. — О sa dormi la noapte. — La noapte о sa-i trag iar un pui de chef. Tu ce vrei sa faci ? — Ы-щ dues in ora$. Am ceva treburi. — Mincam devreme. La noua. Daca-ntirzii, se supara mamaca. Ii vine greu sa-ntinda masa de doua ori. — N-o sa fie nevoie. In poarta, codana negricioasa ma ajunse din urma. Ca о salbaticiune de padure venise. Nici nu-i auzisem pas^ii. — Ai vazut ? L-am pus pe Ciul in lanf, sa nu te mu^te. — Mulfumesc, Despa, e$ti foarte draguta. — Iar incepi ? Daca imi mai spui о data a$a, te dracui de te tree Dunarea... — A§! Cum о sa ma dracui! О fetita ca tine... Frumoasa coz. Cuminte... Se supara. Ochii ii scinteiara naprasnic. — Fetita? Am crescut. Nu mai sint fetita... Ii spusei, ca s-o potolesc : 4 49 — Da. Ai crescut. E§ti о adevarata domni^oara... — Crezi intr-adevar ? — Cred... — §tiu nu numai sa dracui. $tiu sa $i ocarasc... Am invatat de la mama. Ce-i mai dracuie pe aide frate-meu... Ce-1 mai o'cara^te pe tata... — Vai! О doamna, inieleg... Dar о domni^oara, daca dracuie $i ocara^te... Nu imi ingadui sa sfir§esc fraza. Se repezi $i ma impunse cu pieptul. Ii simtii sinii inca mici $i tari ca merele crete$ti. Facui un pas indarat $i ma spri-jinii de stilpul por^ii. — Era cit p-aci sa ma dobori... Baga de seama ca m-a tulburat. Rise scurt $i-mi arata dintii mici $i albi ca de caprita. I$i reteza brusc risul §i se incrunta : — Ce li se intimpla fetelor care dracuie $i ocarasc ? Spune-mi... — Le miroase gura urit. Ramase о clipa pe ginduri. — De unde $tii? Te-ai sarutat cu fete? — Nu. N-am sarutat inca nici о fata. I-am auzit eu pe alfii vorbind... — Minti... — Nu mint, Despa... Ma invalui tot in priviri $i i$i strimba gura a sila : — La urma urmelor, s-ar putea sa spui drept. Cine sa se uite la un galbejit ca tine... §i... $i... dupa ce ca e§ti galbejit, de parca ai fi trait fara sa dai ochi cu soarele, vad ca mai e$ti $i ^ontorog... Abia tragi piciorul dupa tine... 50 §e auzi de undeva, din ograda, un gia§ i —- Despa !... Nu |i-e ru^ine ? Se intoarse raspunse : — De ce sa-mi fie ru^ine, mama ? De ce sa-mi fie ru$ine ? Ce ? N-am spus adevarat ? Am spus ade-vSrat... E urit... E galbejit... E §ohtorog... Are ochi verzi ea ginsacul. Cum poate sa vada cu ei ? Ginsacul... Le lasai sa se ciorovaiasca departe de urechile mele. Plecai ?i-mi grabii pa?ii, Cu cit mergeam mai repede, cu atit §chiopatam mai rau ?i atrageam atenfia asupra mea. Oamenii cu care ma intilnii nu se prea uitau la fafa mea. Se uitau la picioarele mele. Unii rideau. Alfii ma compatimeau. О femeie bucalata, mindra de picioarele ei groase, dupa ce trecu de mine, ii spuse barbatului care о finea de braf: — Saracul!... Barbatul ii raspunse repezit: — Ce sarac ? Trebuia sa se inece... Ori sa se spinzure... Cind sint ati-fia oameni sanato^i pe lume, de ce sa mai faca ?i betegii umbra pamintului ?... Imi veni sa ma opresc, sa adun pietre de pe jos §i sa i le arunc in cap. Il iertai. Ca sa ocolesc birtul unchiului Tone §i sa nu-i mai dau prilej sa ma vada prin fereastra §i sa-§i faca iara^i inima rea, am luat-o pe о strada lSturalnieS. Vai mie ! In poarta casei lor am dat peste domni-§oarele Vurtejeanu... Imbatrinisera... $i nici una din ele nu se maritase. Ma gindii la galeata de sub patul ingust, din salifa strimta in care dormisem cu ani in urma, un timp. Mi se facu greafa. Le salutai. 4* Б1 Imi raspunsera mirate. Dupa ce ma mai departai, Q auzii pe una din ele, pe Fify: — Fetelor... E ala §chiopul, care a fost sluga la noi... — Ce galigan... Inalt ca о prajina... Pe Zoie о gasii in curte. A^ternuse un fol vechi la umbra dudului. Se odihnea intinsa pe $old. О fetita cirna, cu parul cirliontat, se juca pe linga ea cu о papula cheala, din pintecul careia ie^eau scame. Se ridica, i$i potrivi fusta galbena $i-mi in-tinse mina. I-о sarutai. Ro$i. — Tu... Nu trebuie... —- E§ti maritata... — Da... Da... Sint maritata... Ai venit... Tu... Cre-deam ca n-ai sa vii... C-oi fi uitat... — N-am uitat... —- Stai... Stai... S-aduc ni§te scaune. A adus din casa doua scaune de lemn, fara spe-teze. — Scaunele... De pe cind fine am $i noi birt. Mincasem odata, demult, cu tata, in birtul lor, iahnie de cartofi, de post — era intr-o vineri — stropita cu mult ardei ro$u, pisat. Imi amintii totul. Ploua. §i eram ud §i-mi era frig. ...Imi placuse iah-nia. Mirosul navali prin uni §i-mi gidila narile... Ne a?ezaram. Muierea tinara, cu ochi verzi $i cu burta la gura, zise : — De cind nu te-am vazut!... De cind nu te-am vazut, Darie... Eram copilandri... Parc-ar fi trecut о mie de ani de atunci... О mie de ani... To ant a!... Sta gata sa plinga. Parca mai era ceva de plins !... Nu mai era nimic. Anii trecusera. Nu 52 aveam cum sa.4 aducem indarat §i sa-i mai traim, inca о data, altfel. — Intr-adevar! Parc-ar fi. trecut о mie de ani de atunci... Uneori timpul trece greu... — Tu... spune-mi pe unde-ai fost... Tu, spune-mi ce-ai vazut... Dar... Stai... Stai... Am uitat... S-aduc dulceafa... S-a repezit in odaie §i s-a intors cu doua farfu-rioare cu dulceat,a de piersici §i cu doua pahare cu apa... — $i mie... $i mie... a scincit fetita. Zoie i-а dat farfurioara ei cu dulceafa §i-a poto-lit-o. ' — Poveste^te-mi... I-am povestit cum imi petrecusem о vara intr-un sat tataresc din Dobrogea. Cum ingrijeam de caii unui tatar... Cum ma duceam cu ei la pascut, pe cimp... Cum ma hraneam cu lapte de iapa $i cu carne fripta, de berbec... — Dar cum ai ajuns acolo, la tatari ? — Cautam de lucru. — $i tatarii aveau fete ? —• Aveau. Destule. — $i nu te-ai indragostit de nici una ? •— Ba da. De una cu ochi de iarba, ca ai tai. — Cum о chema ? — Uruma... Bra galbuie la chip $i purta $alvari ro^ii $i feregea... §i-mi propunea sa ma fac tatar, sa ramin acolo pentru totdeauna... Sa cre^tem cai $i sa ne faurim casa la marginea satului. Imi fagaduia ca daca ma fac tatar $i ma insor cu ea о sa fina 53 Casa curatS ca ghiocul §i ca о sa-mi nasca in fiecare an un tataru§... — Dar n-ai ramas... — Cum vezi, n-am ramas. Uneori imi pare rau... — §i... Uruma §tia ce e dragostea? — $tia... — Tu... Tu... Darie... A§ vrea sa §tiu §i eu ce e dragostea... — Nu §tii ? §tii... doar e,$ti maritata... — Nu §tiu... Pandele vine, maninca, se culca. Se suie pe mine. Gifiie... Pe urma imi intoarce spatele $i adoarme. $i cum adoarme sforaie... Eu ramin treaza, tu, $i trista... §i ma gindesc... Ma gindesc... Tu, spune-mi, tu, asta e dragostea ? Numai asta ? — Uneori e numai asta... — Tu... Tu... Vezi... Ma gindesc a^a... Mai bine a? muri... — Asculta, Zoie... Tu nu ai iubit niciodata pe nimeni ? Nu ti-a placut nimeni ? — Ba da, tu... Mi-a placut unul Sabu. Cind il vedeam mi se parea ca ma topesc dupa el... Dar nu eram inca de maritat. Lucra la Caile Ferate. Venea uneori seara, cu alfii, §i lua masa la noi... Jinea tata, cum §tii, birt... Imi faceam de lucru la tejghea §i-l priveam. A? fi vrut sa nu mai piece. Sa ma uit, sa ma tot uit la el... Ma apuca tata de coade, ma tragea ?i ma trimitea sa ma culc... — §i mai tirziu, cind ai ajuns fata de maritat, de ce nu 1-ai luat pe acela, pe Sabu? — Murise. L-au impu§cat la gara. Atunci. Dupa razboi, tu, cind facusera greva. Pe mulfi i-au im-pu?cat atunci... Stam in pragul birtului. Auzeam 54 cum trag in ei, cum ii impu^ca, tu... Plingeam dupa Sabu... „De ce plingi ?" m-a intrebat tata. ,,Ma doare un dinte", i-am raspuns. „Care?" „Asta." I-am ara-tat, tu, un dinte, la intimplare. Mi 1-a scos, tu, cu cle^tele... Apoi am plins cit am vrut, tu... Spuneam ca ma doare locul din care mi-a scos dintele. Soarele cazuse peste acoperi^uri spre asfinfit. Umbrele duzilor se lungisera. Fetita se facuse ghem cu cheala-i papula in brafe $i adormise. Atrase de dulceafa ce-i ramasese spoita pe obraji, о biziiau mu§te cu aripi stravezii, albastre. — Uite-1 §i pe Pandele... Veni un omulet cu mustata neagra, cu fata vina-ta-stafidie ?i cu ochii mici §i negri ca ni§te masline. Purta haine cenu§ii, de doc, §i palarie tare, de paie. Zoie ma prezenta. Omuletul imi strinse mina, se a?eza turce§te pe t°l« Ф lua fetita adormita in brate, ii saruta cre§tetul, о puse la loc §i-i porunci femeii: — Da-mi un rachiu ! Zoie se ridica $i pleca sa-i implineascS porunca. Omuletul se uita dupa ea cum mergea greu $i cu grija din cauza pintecului mare саге-i taia rasufla-rea. Imi spuse: — E cam itofoloaga nevestica mea... $i niteluf? cam zapacita... Ramine uneori cu ochii rataciti ore intregi... Viseaza cai verzi pe pereti... О cuno^ti de mult ? — N-am vazut-o de cind era mica, dinainte de razboi... Clatina din cap : ' — Are casa, are masa, are ce~mbraca, о йхе pe soacra-mea care-i ajuta la gospodarie... Copii ii fac, unul pe an... Nu-nfeleg ce-i lipse^te... Tinje$te... Nu j^tiu dupa ce tinje$te, domnule... Ma scoate din sarite cu aiurelile ei... N-am avut parte de ne-vasta... Zoie ii aduse un pahar burticos plin cu rachiu. Il dete peste cap. — Mai adu-mi unul. Dupa ce-1 bau $i pe al doilea ordona : — Masa... Ma desparfii de el. Se inserase. Catre apus era ro$cat cerul. Deasupra, albastru-fumuriu... Auzii in urma tipete. — Au ! Au ! Nu ma bate, Pandele... Nu ma bate... Ca lepad... Auuu... — Dar de ce sa nu te bat ? — Auuu!... Ajunsei la capatul stradufei. Aproape ca ma lovii nas in nas cu Dobrica Tunsu... Mai-mai sa nu-I cu-nosc, Inailt, ars de soare, lat in umeri. Devenise un vi^pan de om! Era imbraeat ca un negustor. Cra-vata in dungi la git, pantofi galbeni, cu ^ireturi $i bombati la virf, cum era moda. Se bucura. I$i des-facu brafele, ma prinse ma strinse la piept. — Darie... Ce mai faei, mai baiete ? A ? Imi piriira oasele. Abia scapai din strinsoare. Ii raspunsei : — Ce sa fac, Dobrica ? Bine... Dar tu ? — Uita-mi-te in fata $i intreaba-ma de viafa... Slava Domnului... Mai baiatule, mai, dar tu... Tot .56 galbejit... Tot gola$... $i... sa nu te superi... mai $chiop decit te $tiam... — Mai §chiop... — Cu ce treburi ? — Un examen... la liceu... — Neghiobule !... Te-apuci de carte... О sa mori pe rogojina... — $i tu pe saltea... Incepuram sa ridem amindoi... El din toata inima, ca omul sanatos, caruia i-au mers toate din plin... Eu, din git numai. Mi se parea c-o aud mereu pe Zoie strigind: ,,Nu ma bate, Pandele... Nu ma bate... Ca lepad"... Ma lua de brat. Ma tiri dupa el. — Mai sint doua ceasuri pina imi pleaca trenul. Hai sa mincam la Sotir. — E scump, ii spusei. Acolo se due numai domnii. — Dispun, imi raspunse Dobrica Tunsu. Dispun §i te invit. — Daca dispui... Intraram in gradina restaurantului luaram loc la о masa. Peste ora$ veni de undeva, de departe, о adiere de vint. Virfurile salcimilor dintre ziduri se clatinara. Pe fata de masa. alba cazura citeva foi galbene. Dobrica Tunsu comanda fripturi. Ii atrase atentia chelnerului ca dore^te sa nu lipseasca de la masa nici salata, de ardei gra^i $i iu|i, nici bateria la gheata. Gradina restaurantului era plina de ora-§eni care venisera cu familiile sa asculte orchestra special adusa de la Bucure^ti, ,,pentru onor. clien-tela" cum spunea un afi^ lipit pe geam, spre strada. 57 Printre mese, doi baieta?i care semanau intre ei ca doua picaturi de apa — probabil gemem — se jucau alungindu-se §i strigind: „prinde-ma, prinde-ma, daca poti..." — Dupa cite vad, te-ai ajuns !... — M-am ajuns, Darie... — Cum ai facut ? — Semplu!... Dupa ce-ai plecat tu din ora?, n-a trecut mult ?i-a inceput razboiul. Au venit nemjii. Au ars о parte din strada mare... — Am vazut... — Am invajat tabacaria ?i cojocaria. — $i asta ?tiu... — Cojocarii ?i tabacarii s-au umplut de bani. Lucra aici, cu nemjii, unul Stanica Paleacu. Co-manda pentru nemji cojoace, cu miile... — Deputatul ? — Da. Acela. Deputatul... E dat dracului. S-aude c-au sa-1 faca ministru... De trei ani m-am, stabilit, baiete, la tara, la Balaci. Am deschis cojocarie. Mi-am instalat ?i tabacarie. Am ?ase ucenici, Darie... Lucreaza... — Scoji sufletul din ei. — D-apoi cum ? — Ai invafat ceva de la jupin Mofatu !... — Tot. Facea haz de naivitatea mea. Mesteca. Inghifea. Bea. — Totdeauna ai pofta de mincare ca asta-seara ? — De ce n-a? avea ? Sint sanatos tun. La Balaci aerul e tare. Am casa la marginea satului. — Noua? 58 — Noua. Mi-a dat-o de zestre socrul, о data cu pogoanele. — Te-ai §i insurat.„ — Am $i copii. — Multi? -— Numai doi... — Mai $tii ceva de Gogu §oric ?... Acela care m-a batut cind m-am angajat ucenic la jupin Mojatu... Ai dat §i tu in mine atunci... — Am dat in tine? Oi fi dat. Am uatat... Intrebai de Gogu $oric... A murit, Darie. L-a injunghiat, intr-o seara, la un bal, Benje Cotelici... —• Iji strune^ti bine ucenicii, Tunsule? — Ca jupin Mojatu. — Te pomene§ti ca-i §i baji... — Daca nu-1 mai atingi din cind in cind, ucenicul i?i pierde vremea degeaba. Nu prinde meseria... Pe ucenicii mei ii due §i la cimp la munca... Am mult pamint. Mai mult de zece hectare... $i cumpar, ba-iete, cumpar mereu. Toji banii pe care-i ci?tig ii bag in pamint... — Pe la voi, satenii i§i vind pamintul ? — Saracanii... N-au cu ce-1 munci. Sint inglodati pina in git in datorii. Vind pamintul §i scapa de angarale... Ramin cu saracia... — Poate dai ?i bani cu dobinda, Tunsule... — Dau. E buna dobinda. Ban nemuncit. Orchestra cinta romanje. Nevestele negustorilor ramasesera pierdute in ginduri... Dobrica Tunsu s-a uitat la ceas, a facut plata §i-a plecat spre gara. — Chiar daca nu ma grabesc ajung la timp... Sa ne vedem cu bine. 50 — Cu bine, Tunsule, Ah! Daca a£ fi izbutit $i eu sa fiu atit de cum-panit in tot ce gindeam, in tot ce faptuiam, ca Dobrica Tunsu !... Eram un zgirie-brinza, un neispravit. Imi ardeau talpile. Nu izbuteam sa prind nieaieri radacini. Visam $i eu, ca $i toanta de Zoie, cai verzi pe pereti... Ame^it de nea^teptata intilnire $i poate $i de vi-nul pe care il bausem tot ciocnind cu Tunsu $i urin-du-i $i mai mult noroc, nu-mi veni pofta de somn. Ma pierdui pe uliji de mahala, fara felinare... A§a era... Visam cai verzi pe pere^i $i-mi placeau caii adevarati. In vara pe care о traisem in Dobrogea, daca a$ fi vrut, a$ fi gasit de lucru la bogatanii ro-mini, ale caror gospodarii le stricase tavalugul razboiului, sau la bulgari, ca paznic de cornute. Fugisem $i de unii, fugisem $i de аЦи. T^Ind malul marii, ma pomenisem inserind la Sorg, printre tatari. Primarul Selim, dupa ce se uitase prin hirtiile mele ca mita in calendar, ca sa-$i dea seama cu ce fel de vintura-pulbere are de a face, ma intrebase daca nu a;$ dori sa ramin la caii lui, sa-i ingrijesc. Nu avea prea mul^i, numai douazeci $i trei, mai mult iepe, baisea vreo cincisprezece minji... — Am avut sluga un pacatos de turc de la Man-galia. A fugit acum о saptamina la Constanta, sa vSxuiasca ghetele ora$enilor. Ma amuza intimplarea. Tatarii nu-mi displaceau. Aveau case racoroase, curate, fara purici, curfi im-prejmuite cu ziduri de tizic, cu vi^a de vie sal-cimi umbro^i. Mai dormisem prin case tatare^ti. Mai mincasem la mese tatare^ti. Turti^oarele pla* 60 madite fara sare, coapte in spuza, pe vatra unse cu miere, erau gustoase... Mult mai gustoase decit feluritele mincaruri cu sos gras, in care mai cadeau $i mu$te, din birtul economic al unchiului Tone... — Pina la toamna, adaugase Selim. Atunci pleaca sezoni$tii de pe malul marii cu bae§i$urile $i fara-fisticurile lor $i se intoarce pacatosul de turc... — $i leafa ? Cit imi dai pe luna? -— Treizeci de lei batufi pe muche... — ,E pufin, domnule Selim... —* Treizeci $i doi... Fie treizeci $i doi... Tataroaica ma privise pe sub valul negru care ii acoperea fata. Bolborosise ceva. Selim ii raspunsese rizind pe tatare^te, apoi ma lamurise : —- Zice ca e$ti $chiop... Tam amintit ca §i Timur a fost $chiop. Asta nu 1-a impiedieat sa colinde lumea, s-o bata $i s-o supuna cu sabia... Are calul picioare $i pentru tine... $i mai zice sa nu te legi de fata, de Uruma... Cum о sa te legi tu de fata stapi-nului ? Pe Uruma am cunoscut-o in aceea^i seara, cind s-a intors cu caii de la tabun. Era inalta, subtire ca trestia, cu ochi verzi, de iarba. Numai ochii am putut sa-i vad atunci. Purta $i ea fata acoperita, dupa obiceiul pe care unii tatari do-brogeni il imprumutasera mai demult, in vechime, de la fo^tii lor stapini, turcii. — Miine, in zori, mi-a spus Selim, pleci cu Uruma sa-fi arate unde e tabunul. Acum adapati caii... In curtea tatarului se afla о fintina cu roata. De capatul fringhiei de cinepa spinzura, gol, burduful * de piele. Fintina era, ca toate fintinile dobrogene, 61 grozav de adxnca. jgheabui de adapat caii, de linga fintina, era lung §i larg, un jgheab de piatra scos din pamintul pietros, de linga mare, unde a fost in alt mileniu cetate greceasca. Sa sco|i apa cu burduful pentru a astimpara apriga sete a aproape patruzeci de cai nu era u$or. Dar nici prea greu nu mi s-a parut. Eu invirteam la roata, incordat, imi trosnea spinarea, fruntea mi se umplea de sudoare, aduceam din adinc, la bu-duroi, burduful plin. Uruma il prindea $i-l rasturna in jgheab. Cind caii s-au saturat de baut, s-au tras in arie. Am ridicat ochii §i-am vazut cerul spuzit de stele... Dincolo de marginea satului, fo^nea, ca о vasta pa-dure, marea. M-am culcat sub un sopron acoperit cu scaieji, pe ni§te piei de oaie. In zori m-am trezit tras de picior. — Hei! Lenk... Am injeles ca eu eram Lenk... A§a binevoise sa ma boteze Uruma—Lenk, adica $chiopul. Am incalecat fiecare pe cite un cai, pe deflate. Caii nu aveau capestre. Me?te$ugul era sa te tii bine de coama §i sa-i indemni la mers cu calciiele goale. Tabunul se marginea intr-o parte cu marea. Era un cimp aspru, neted, acoperit cu iarba marunta §i cu maracini. Uruma a plecat fara sa-mi spuna о vorba. M-am dezbracat in singuratatea cimpului §i a tarmului §i m-am intins, gol, pe nisipul fierbinte. Prin largul marii treceau, venind din larga lume ori plecind catre larga lume, vapoare. Lasau dire de fum negru in urma vapoarele. yintul u§or le des- 62 trama le risipea. Caii aproape salbatici se rasfirau pe tabun, minjii se mai $i jucau mu§cindu-se unii pe alpi cu dinfii. Mi se odihnea trupul. Soarele ma patrundea, ma umplea de lumina §i de putere. Cind nu mai eram in stare sa-i rabd ar^ifa ma azvirleam in mare, inotam pina osteneam. De ce imi placeau caii? De ce imi placea apa?... Pe cai eram om intreg, mai indeminatic $i mai ager poate decit alfii. Tot a$a $i in apa. Sfiala, stin-jenirea imi piereau. Mi^carile imi erau sprintene, vioaie. Imi pierea $i tristetea. Ma cotropea bucuria viefii $i toata faptura mea cinta ca о vioara vrajita. Pe cind inotam in picioare $i imi dadeam la о parte parul ciufulit care imi cazuse pe ochi, am zarit-o venind calare pe Uruma. Soarele era drept la amiaza. Am inteles ca-mi aducea hrana. Prea aproape era de farm ca sa mai am timp sa ajung la margine, sa fug pe nisip $i sa-mi acopar goliciunea. A venit, pina linga straiele mele, a sarit pe nisip, a pus jos co$ul cu turti^oare $i ulciorul cu lapte acru, de iapa, $i cu о lovitura u^oara pe git a alungat calul. Am inotat mai in larg un timp, apoi, intorcind capul, am vazut-o taind apa cu brafele in urma mea. Am luat-o piezi$. S-a dat afund $i peste citeva clipe mi-a rasarit in fafa la un pas. $i-a adunat parul galben ca aural vechi cu mina $i 1-a aruncat pe spate. Mi s-a parut ca fafa ei lata, cu pomefii obra-jilor nifelu^ ie$ifi inainte, cu nasul mic $i ochii pie-zi$i, e plina de un farmec fara seaman. Sinii, doua gutui. Apa verde a marii era stravezie cum strave-ziu e vazduhul in ceasul dintii al diminefii. Trupul intreg galbui ii era. Pintecul supt, mijlocul subfire, 63 mici ^oldurile. A intins mina, m-a apucat de ceafa ^i m-a apasat. M-am dat afund cu ochii desehi^i $i am vazut-o pogorind in adinc dupa mine ca о lunga $i ciudata vietate de apa. Eram goi, cum goi vor fi fost oamenii la inceputul leaturilor. A alunecat pe linga mine, mi-a dat un bobirnac peste nas §i a fi^nit ca fulgerul in sus... Am gasit-o la suprafafa facind pluta. Mi-a strigat: — Lenk, e$ti grozav de urit... Ai nasul lung... Се-fi trebuie un nas atit de lung ?... $i a chicotit. I-am raspuns : — Sint cirn... — Nu, mi-a spus Uruma, din nasul tau se pot face cinci nasuri de tatar... Nu am mai contrazis-o... M-am indreptat spre farm si, fara sa mai a^tept sa ma usuc, m-am im-bracat. A venit $i Uruma. M-am departat $i-am urcat marunta ridicatura care desparfea marea de cimp. Caii, ostenifi de ar^ifa amiezii, se adunasera in stoluri, se aparau cu cozile §i cu boturile de mu$te. Pe Uruma am gasit-o in tins a pe nisip. I$i pusese $alvarii ro$ii $i pieptul §i-l acoperise cu un val sub-fire de borangic. — Sa mincam, Lenk... Jie nu fi-e foame ? Dupa ce inot, totdeauna mi se face foame... Turti^oarele erau dulci. Laptele acru, din ulciorul pe care Uruma il ingropase pe jumatate in nisip, linga farm, sa-1 ajunga $i sa-1 invaluie talazurile, era rece. Taia §i potolea setea. *•— De unde ai venit tu, Lenk? I-am aratat zarea departata, 64 — Cred, Lenk, ca pe tine te-a adus la Sorg marea. — Da, m-a adus marea, dar nu sint un om al marii. Sint om de cirnp. — Am vazut ca $tii sa umbli cu caii... — Dar aici m-a adus marea... I-am povestit cum colindasem citeva luni, pe jos, Italia $i cum dintr-un alb port Sicilian ma adusese pina la Constanta un vas petrolier... — $i cu ce te-ai indeletnicit pe vas ? — Am spalat vesela. Am mai spalat $i puntea. I-am pregatit cafea — pe carbuni, ca la Istambul — capitanului Melcu... — Lenk... — Da... — Vino mai aproape... Am tacut. Un val mai inalt s-a spart de {arm, s-a prelins pina linga noi $i ne-a racorit talpile. I-am spus : — Au sa ne vada caii... — Au sa ne vada... Dar nu au sa ne pi rase a tatii... N-au grai omenesc... Numai oamenii au grai. De aceea ^i sint ticaloi^i. — Nu toji, Uruma. — Da... Poate. — Uruma... — Da... — Cine te-a inva^at dragostea ? Turcul ? — Nu. Memet era nespalat. Altcineva... Dar tu... Nu ma intreba. Imi frigi inima daca ma mai intrebi... — N-am sa te mai intreb nimic. Niciodata. M-am lipit de Uruma. 5 — RadScinile strut amare, vol. II 65 — Nu fi-e teama ca ai sa aduci pe lume un ta-taru$ ? —> Nu... Nu te gindi... $tiu eu... N-o sa ramin de rufine... * | Am pascut pe tabun $i am adapat herghelia lui Selim din Sorg pina cind s-a pogorit asupra Dobro-gii toamna, cu vinturile ei aprige $i cu ploile ei naprasnice. Atunci {annul a ramas pustiu. Pustiu $i goi. Turcul vaxuitor s-a intors de la Constanta $i Selim din Sorg $i-a reprimit cu bucurie vechea sluga. — Acum, Lenk, pofi sa te duci de unde ai venit. Memetse mul{umeste, pe iarna, cu un sfert din leafa pe care ai cerut-o tu. Am incheiat cinstit socotelile. Uruma mi-a spus : — Poate la vara te reintorci, Lenk. — Poate... Am plecat prin vijelie $i ploaie tirind greu, dupa mine, piciorul. Nu ma mai intorsesem in Dobrogea... Ma apu-casem de... carte... Prin intunericul unei uli{i cople-$ite de sale imi, hoinaream, batut $i chinulit de gin-duri, prin Ru$ii de Vede. „Nu da, Pandele... Nu ma bate, Pandele... Ca le-pad..." Pandele dormea. Zoie... cu caii ei verzi pe pereti. Nazarii, in umbra, pe banca, la о poarta, doua fete. Una ma striga : — Gaie! Ei! Gaie... Incotro de duci, ma?... Ma pufni risul. Doctoral Ganciu, de la Omida, ca sa nu se osteneasca prea mult cind ma striga $i ma trimitea sa-i aduc о gingirlie de la {a{a Lenea, 66 imi seurtase numele la о singura litera, imi spu-sese I... Diplomatul ma botezase Scaurus... Unii, Din-fosu imi spusesera... Doamna Cirlan imi spusese, nu int.elesese:m niciodata pentru ce, Cioaea. La Turnu, Vasilica nu ma scosese din Gicu... Uruma imi spusese Lenk, fara sa se gindeasca macar ca m-ar putea jigni... Despa, cum ma vazuse, imi daduse numele de Galbejitul... Acum, dracoaicele ale caror chipuri in lumina alb as trie a lunii piine care ca-delnita peste ora$ nici nu le deslu^isem, necum sa le vad ca lumea, ma strigasera Gaie... — Nu sint Gaie, ii raspunsei. Sint frate-sau... — Zexe !... spuse cealalta. Gaie n-are nici un frate... -— Ba are... Ma dusei spre ele §i, inclinindu-ma adinc, le sa-lutai. — Ia te uita la el! Ce spui, Marghioalo, de ca-raghiosul asta ? Ne crede contese... Marghioala se rasti la mine : — Indreapta-te stai intre noi, Puiule... Intr-adevar, nu e Gaie, Bibino, e Puiu... — A$ ! Taci, ghia... Nu e Puiu... E frate-sau Mo-gilea... — Nu va mai certati, le spusei. Sint cine vie\i voi sa fiu... — Atunci e bine. Se zgiira un timp la mine. — E chel, tu, spuse Marghioala. Bibina intinse mina ^i-mi pipai capul. —* Nu, tu, nu e chel. E tuns chilug. — Il luam intre noi ? intreba Marghioala. 5* 67 — Sa-1 luam, ii raspunse Bibina. Imi facura loc intre ele. Ma a^ezai. Banca de lemn era scurta. Furam nevoi^i sa ne inghesuim. Intii ma lua de git Marghioala. Pe urma ma lua de git $i Bibina. Ma cuprinse un val de caldura. Ma simpi bine. Osteneala pe care о purtam de citeva zile in trup pieri. Le intrebai : — Dar cum de sinte^i singure ? V-au parasit amu-rezii ? — Ne-au parasit, spuse Marghioala. Au zis ca... — Taci, tu, о intrerupse Bibina, nu-i spune secre-tele noastre... Marghioala ma intreba : — Tu, Puiule, e§ti ru^an ? Nu te-am vazut pina acum. ; . — Sint de la Omida... Bibina pufni in ris. — Ho^ule !... Vrei sa ne duci cu pre$ul. N-ai de loc mutra de taran. Imi adulmeca obrazul $i adauga i — Nu miro^i a ceapa... A vin miro^i. Ai baut. — Citeva pahare. Cu un prieten... — Nu. Nu e$ti taran... — Am mai trait pe la ora§... — A^a, da... Ne privi luna. Din cind in cind trecea peste vir-furile salcimilor о pala de vint. Rasucindu-se u$or ^i parca vrind sa intirzie atingerea cu pamintul, cadeau frunze moarte. Fetele ma strinsera, ma in-ghesuira, ma inghioldira in coaste, maii vorbiram. Trecu repede vremea. Adormi ora^ul. Se facu tirziu. Vrusei sa plec. 68 —« Hai sa mai stam de vorba $i in casa, spuse Bibina. — Sa ne dai vama, о intregi Marghioala. — Stati singure ? — Singure, imi raspunse Bibina. Intraram in curte. Trecuram printre steble de flori. Casa scunda, cu acoperi^ul te^it. Vazui un om dormind pe prispa. — Parca zicea^i ca sinte^i singure, spusei §i le aratai omul adormit. Bibina imi raspunse : — Bunicul. Are somnul greu. §i e surd... Aprinsera lumina $i ma poftira sa ma a$ez comod, cit mai comod. Luai loc pe marginea patului. Sin-gurul scaun care se afla in odaie mi se paruse prea $ubred. I$i potrivira parul in oglinda. La lumina lampii le observai mai bine. Marghioala era nilelu$ bucalata $i avea obrazul щог ciupit de varsat. Bibina mi se paru uscativa $i mai agera. Mi se parura frumoase. Aprinsera о lampa de spirt $i pregatira cafele. Aprinsera Jigari. Fumaram. — Tu... Ai sa ramii mult in ora$ ? — Doua saptamini. — §i pe urma ? Ridicai din umeri. Se crapa de ziua cind le parasii. Ma condusera pina la poarta. Imi pusera $i о garoafa la butoniera. — Tu, Puiule, sa mai vii pe la noi. Seara. Ne gase^ti la poarta. — §i daca nu sinte|;i singure ? — Treci, ne saluki $i te duci. $i incerci seara ur-matoare. 69 In drum spre gazda, ma intilnii cu soarele. Eu ma uitai la soare. Se uita $i soarele la mine. Nu se mira. De cind ma cuno^tea, tot treaz ma gasea cind rasa-rea, tot pe drumuri. Ciul, slobod, ma latra. Gazdele se trezisera. Filipache, goi pina la briu, se spala pe prispa. Lua cana cu apa, о ducea la gura, umplea gura cu apa, punea cana pe scaun, slobozea apa din gura in palma, se freca pe obraz, pe git, pe ciotul miinii drepte. Ma lua in primire : — Mi-ai tras chiulul, vericule. Din prima noapte. Sa j^tii ca nu se face. — M-am intilnit cu unul Dobrica Tunsu, cu care am lucrat pe vremuri, la jupin Mo^atu... Am mincat la Sotir... — Dar garoafa? Ma dezmeticii. Luai garoafa de la butoniera ^i о strivii in mina. Degetele mi se umezira. — Mi-a pus-о in piept о florareasa... — Pe altul sa incerci sa-1 imbrobode^ti, vericule. Filipache cunoa^te toate cotloanele ora^ului. Ji-ai petrecut noaptea cu fetele Scutelnicu, cu croito-resele. — Cum de-ai ghicit ? — Di^pa garoafa... Ele au obiceiul... Cine doarme noaptea la ele pleaca in zori cu garoafa la butoniera... Le cuno^teai mai dinainte ? — Nu. Dupa ce m-am despar^it de Tunsu nu mi-era somn, M-am plimbat la intimplare, pe и1Щ... — Bine ca n-a dat peste voi Timon... Nu mai pupai .examen, vericule... -— Timon ? Cine e Timon ? 70 — Profesorul de franceza... Traie§te cu fetele Scutelnicu. Mai traie^te el $i cu altele. Dar cel mai mult are boala la fetele Scutelnicu... — Traie^te cu amindoua? — Dar ce ? Strica ? Il lasai sa se spele mai departe $i sa se imbrace, Intrai in odaie sa-mi iau carfile. Intra dupa mine $i Despa. Era desculfa, cu parul lung $i negru desple-tit, $i imbracata intr-o cama^a de noapte alba $i lunga pina la pamint. Holbai ochii $i о privii. Se uita citeva clipe la mine. Parea suparata foe. Se re-pezi ca о pisica salbatica, ma cuprinse cu brafele de git, ma incolaci $i-mi mu$ca pina la singe gura. Sari indarat. Din prag imi $opti : — Ei ! Spune-mi ! Imi miroase mie gura urit, Gal-bejitule ? Nu-mi miroase... A... Lipiciosule... Lipicio-sule... Galbejitule... Lua-te-ar dracui... La examenul oral, Valentina straluci. Spuse pe dinafara Chemarea lui Cerna $i-l amefi pe Turtula. Scrise cu creta pe tabla frazele complicate pe care i le dicta profesorul, fara sa faca nici о gre^eala. Deschise cartea la intimplare, cum i se ceruse, $i citi frumos. — Bravo, Valentino, ii spuse Turtula. Bravo... Daca te dueeai mai de mica la $coala, ajungeai artista... Se descurca destul de bine $i Filipache. Ca sa-1 emofioneze pe Turtula $i sa-i smulga о nota mai mare, Щ agita mereu ciotul urit. Izbuti. Turtula ma striga. Vazindu-ma cum ^chiopat, nu-$i putu opri zimbetul. Zise, adresindu-se clasei : 71 — Stam bine ! Dupa un ciung, un $chiop. I$i arunca ochii peste lucrarea mea scrisa, in timp ce sala, in care pe linga elevi se aflau о sumedenie de ora^emi venifi sa asiste, hohotea de ris de gluma cu ciungul $i cu $chiopul. Ma rezemai de tabla $i a$teptai intrebarile. A^teptai cam mult. Lucrarea il prinse. О citi de la un cap la altul. Mai citi о data pagina intiia. Apoi se intoarse cu scaun cu tot spre mine, rinji $i-mi spuse acru : —« Mi-ai umblat cu pezevenclicuri, domnule, cum te cheama... Ai incercat sa ma in?eli, boierule de trei parale... Sa ma pacale§ti pe mine, osta$ care am indurat razboiul... Logofete brinza-n bete... Sa-fi bafi joc de obrazul meu, profesor cu praetica... Ple-vu$ca... Ai copiat... Ai venit cu cine $tie ce carte, aideschis-o $i ai copiat cu neru^inare... Dece? V-am spus ca ma mulfumesc cu pufin ! Tilharule !... Doi ifi dau la lucrarea scrisa... Auzi? Derbedeule!... Ma balacari, pina se satura, in hohotele de ris ale asistenfei. Indurai cu rabdare. Indurai neslabindu-1 din ochi. Faptul ca nu cricneam, ca nu ma ru^inam $i nu ma ro^eam, il scoase, in cele din urma, din pepeni. Parasi scaunul, veni linga mine $i Jipa: -— Ce sa-fi fac ? A ? Ce sa-fi fac ? Te eldmlin din examen... Ai umblat sa ma in^eli... Banditule... Ridica mina sa ma palmuie. Ma ferii. Palma desti-nata obrazului meu $uiera in goi. Sala tacuse. Oa-menii a^teptau cu sufletul la gura. Poate ca il sperie tacerea grea. I$i dadu seama ca mersese cam prea departe. Se a$eza din nou pe scaunul lui, incepu sa se legene $i-mi spuse : 72 — Ce sa fac cu dumneata, domnule cioflingar ? A? Ce sa fac ? Spune-mi, dupa cine ai copiat? Din ce carte fi-ai furat teza ? A ? Din ce carte ? Ca... oricit a? fi eu de profesor, n-am citit toate car file... Marturise^te-mi dupa ce carte ai copiat... -— N-am copiat, domnule profesor... N-am copiat... M-afi batjocorit degeaba... Filipache prinse curaj. Se ridica $i declara cu-rajos : — Domnule profesor, a stat in banca linga mine. N-a copiat. A scris... din cap... Mai depusera marturii de acela^i fel ?i alfii. Vorbi $i Valentina. — N-a copiat, domnule profesor... N-a copiat. Zau ca nu!... Sa-mi plesneasca ochii daca mint... Turtula spuse: — Infeleg. Vrefi sa-1 scapati. Nu merita. Cine fvya azi un ou, miine fura un bou... Nu putem incu-raja necinstea... Se auzi din fund glasul gros al lui Iscru Matraguna : — Proba, domnule profesor, ce mai atita vorba. Punefi-l la proba... Sa scrie in fa|a dumneavoastra ?i a noastra о lucrare. Sa-i da|i alt subiect, mai greu. Sa-1 vedem ce poate. — Da, da, proba, puneji-l la proba, mai spusera §i alfii. Turtula nu se supara, cum m-a$teptam. Zise: — S-ar putea, de§i nu vad unde-o sa ajungem. Dar, in sfir§it, sa ne distram. Rar avem prilejul sa ne distram in ora§ul acesta pacatos. 73 Se Into arse iara^i spre mine : , — Prime^ti, domnule, proba ? *— Da, о primese... Scoase din geanta о coala de hirtie, о iscali ia colt, mi-o intinse. — Poftim, stai aici, la catedra, in locul meu, pe scaunul meu, sa te vad §i eu $i sa te vada toata sala... $i sa-mi scrii dumneata, sa-mi scrii... despre... Ba nu. Sa-mi a^terni pe hirtie impresiile dumitale... Impresiile pe care le-ai avut ieri, aici, la $coala... Din viata, domnule, din viata... Ma a^ternui pe scris. Turtula trimise $ii se aduse alt scaun din cancelarie, l$i gasi loc mai linga fereastra $i continua examinarea orala a celorlalti... Povestii cum il cunoscusem pe Filipache, aratai impresia pe care mi-o produsese ell, Turtula, cind in-trase in clasa. Ii zugravii chica, obrazul, ochelarii, miinile. Ii zugravii straiele §i nu-i uitai nici pantofii. О descrisei pe Valentina $i reprodusei cit ma pri-ceipui mai exact interventia ei. Adaugai citeva date despre Cerna, culese in satul in care se nascuse, in vremea hoinarelilor mele prin Dobrogea, $i in-cheiai reintorcindu-ma si aratind cum fusesem bat-jocorit in chiar ziua aceea, acolo, in clasa... Nu-i uitasem nici un cuvint $i nu-i trecusem cu vederea nici un gest... Dupa о ora ii spusei : — Am terminat. Ii intinsei hirtia $i ma dusei in banca. Gasii un loc goi linga Valentina. Ma a$ezai acolo. Turtula lua curios lucrarea $i se adinci in lectura ei. О citi о data. О citi de doua ori. Se ridica in picioare. Spuse: 74 ч Sa ma scuzi, domnule, te rog sa ma scuzi. Nu mi s-a mai intimplat... — Nu face nimic, domnule profesor... Lua hirtia $i о citi cu glas tare. Sala asculta ta-cuta. Cind sfir^i, zise : M-am pripit, domnilor... Era cit pe-aci sa savir^esc о gre$eala... Am ponegrit baiatul pe degeaba... Dumneata, domnule, cum te cheama... S-ar parea ca ai talent... Vrei sa te faci scriitor ? — Nu, domnule profesor... Vreau sa devin telegrafist la Caile Ferate... * — A$a... A$a... Telegrafist... Dar daca nu pofi sa ajungi telegrafist, mai bine sa te faci cacanar decit scriitor... Cacanar... N-are nimeni nevoie de scriitori in fara asta... Fafa i se intrista. I$i aminti iara^i de anii studenfiei lui. — Locuiam intr-o casa, la mahala... Intr-o oda-ifa... Mai locuia acolo... dar nu intr-o odaifa, oi intr-un fel de hruba, un scriitor, Bronislav... I-afi citit poate carfile... Se hranea cu dovleac... N-avea soba... A murit, ca $i alfi scriitori, de mizerie... Ma mS ihdemna inca 6 data : — Daca nu izbute^ti sa ajungi telegrafist, sa te faci cacanar, domnule, nu scriitor, in nici un caz scriitor... Ii fagaduii solemn de^i clriar in timp ce-i vorbeam in capul meu aprins reinviase peisajul dobrogean de toamna, Uruhmy cu trup дЩЬш, ca de fum, mi se inchegau versuri. Cerul e vinat, clm.pul goi $i sur, Vintul uscat miroase a mom.,. 75 Valentina imi apuca mina $i mi-o mingiie. Cind pleearam, ma intreba : — Incotro ? — Pe Calea Dunarii. — Daca nu e$ti grabit, insote^te-ma catre gara... Il anunfai pe Filipache ca n-am sa ma intorc la ei decit spre seara. — Pleci cu Valentina ! $mechere... Dar sa $tii ca Valentina nu seamana cu surorile Scutelnicu... О sa-i tragi clopotele degeaba... Nu-1 luai in seama. — Mai, ce bine-mi pare de intimplare... Mai, baiete, ma... Mi-a placut cum ai scris... Mai, baiete, ma... Noi trebuie sa ne punem cu burta pe carte. Sa invatam carte. — Da, Valentina... Trebuie sa ne punem cu burta pe carte, sa invatam. Oamenii cu care ne intilneam, vinzatorii care a^teptau client in pragurile pravaliilor se uitau la noi. Pe unii ii interesa mersul meu $oldiu. Altora, faptura voinica $i placuta a Valentinei le atragea pri virile. — Valentina s-a dus la §coala, spuse unul din pragul unei stambarii. —' Vrea sa ajunga profesoara... — Nu-i mai place la doamna Hans... Ne facuram ca nu-i auzim. — Cind am venit la ora$ n-am gasit nicaieri de lucru. M-am angajat la doamna Hans... Au crezut cu to^ii ca n-o sa treaca mult $i-o sa deviu $i eu ce-au devenit celelalte... S-au in^elat, baiete... Nu ma atinge stricaciunea pe care о vad acolo, ci ma 76 intare$te sa nu lunec... §i n-am sa lunec... Am sa invat... Am sa invaf... Ai sa invej;i $i tu... — Am sa invat. — De la profesori n-o sa prea avem ce. Trebuie sa citim, sa citim... Profesorii! Turtula... Timon... Tuie... Alburiu... Mielescu... Ai sa-i cuno$ti... Parca i-а cules cu arcanul... Sa-i vezi seara, la madam Hans, cum se prostesc... Ca sa se mai amuze $i ele, fetele ii imbata $i le pun ligheanele in cap... Am ajuns prin preajma garii. — Acolo, in dreptul felinarului, e casa doamnei Hans... Ne revedeim miiine... Avem geografia... Am luat щог examenul. Intimplarea cu profesorul Turtula a atras atenfia celorlalfi profesori asu-pra mea $i mi-a faurit, de la inceput, о mica faima. Filipache mi-a propus sa ramin la ei: — Unde maninca zece, mai poate minca $i al unsprezecelea... Iar de dormit... Casa e destul de incapaitoare. Mama te roaga s-o meditezi pe Despa... S-o convingi sa inve^e. E grozav de incapatinata... Am ramas acolo $i m-am inserts, ca mulfi dintre cei ce-§i luasera examenul, sa urmez clasa a doua la curs. Cum eram destul de inaintati in virsta, daca invatam bine, aveam dreptul sa dam vara viitoare inca о clasa. Taxele de examen erau mari. Profesorii $i le imparteau intre ei. Aveau interes sa ne treaca. Daca s-ar fi aratat severi, le raminea $coala pustie. Se mai infiintasera $i prinalte ora^ele licee... -— Infelegi ? imi spuse Filipache, in doi ani luam patru clase... Pe urma ne facem invatatori suplini-tori. 77 Liceul era mixt. In fiecare clasa fetele mvajau laolalta cu baiefii. Se inscrisese $i Valentina la cursuri $i veni cu sirguinfa in fiecare dimineaja, cu ochii ro^ii de nesomn... Dar nimeni n-o prinse pico-tind. Intr-o zi imi spuse : — Sint sanatoaisa ca о vaca. N-o sa ma dob о are nici munca la doamna Hans, nici ^coala... Am sa-mi due liceul pina la capat, Darie... Ii dadui lecfii Despei care incerca sa-mi faca viata amara. Mai gasii alfi $colari in ora? care ma chemara sa-i meditez. Nu-i refuzai. Eram inva-fat sa-mi ci^tig piinea de mie. Pleca toamna de aur $i veni un inceput de iarna cu lapovifa, cu ceafa, cu negura. Umezeala imi in-fa^ura trupul $ubred, mi-1 cuprinse $i mi-1 strabatu §i ma chinui ca pe hofii de cai. Ocoleam rudele mele din ora^ul care i$i ie$ise din calmul obi^nuit. Lucratorii de la Caile Ferate intrara in greva. Li se alaturara calfele cizmarilor. Venira linga grevi$ti $i calfele din ulifele cojocari-lor $i tabacarilor, aducind 91 ucenicii plapinzi §i gola^i. In ora^ incepura demonstrafii. Grupuri de lucratori $i ucenici strabateau strazille cu steaguri ro$ii, cintind : Sculafi voi oropsifi ai soartei, — Voi osindifi la foame, sus... Negustorii se alarmara. Se alarmara ^i autorita-file. Deputatul Staniea Paleacu $i senatorul Colfan venira in graba de la Bucurg§ti §i adusera armata. Se inchise clubul muncitorilor. Soldafii ocupaxa 78 gara щ impinzira ora^ul din central unde sta, mogil-deata, in ploaie, statuia generalului Mantu, pina la mahalalele in care vietuiau zarzavagiii, laptarii $i liganii fierari $i lautari. Se inchisera barierele. Peste ferestrele pravaliilor cazura obloaneile. Se inchise §i liceul .nostra. RamaserS sa primeasca iriu$terii numai circiumile, berariile, restaurantele $i birturile economice. Ziua se auzeau impu^caturi cind intr-o parte a ora^ului, cind in alta. De cum se lasa intunericul $i pina catre ziua, pocnetele armelor nu mai incetau. Auzii ca greva a cuprins toata tara, ca trenurile nu mai merg, ca la Bucu-re$ti se varsa singe. Ma gindii la prietenii pe care ii lasasem acolo. Noaptea citii $i lucrai. Despa ma intarita щ ma ademenea. Ca sa am pace $i sa vad ce se mai intimpla, imi facui obiceiul de a colinda, cit era ziua de lunga, ora§ul. Intilnii oameni in languid purtati spre primarie. Aflai ca acolo sint aruncati in beciurile vechi. Pe strada principals, in apropierea „Ingeralui11, fusei nevoit sa parasesc trotuarul pentru a ocoli doi lucratori care cazu-sera impu$ca|;i cu pu^in mai inainte $i lasa^i acolo, intin^i. О revazui pe Zoie. Avea obrazul umflat in-tr-o parte $i negru taciune. Ochii ii erau obositi $i de un verde inters, de iarba de toamna... — Tu... N-ai mai cailcat pe la noi. Burta ii atirna grea. Abia se mi$ca. Ma temui sa n-o apuce chinurile facerii acolo, in strada goala $i umeda. — Cine te-u lovit ? — Cine ? Pandele... Sta inchis in casa. Bea. Se imbata. §i, ca sa-i treaca uritul, ma bate. 79 Ii cazura privirile pe trupurile udate de ploaie ale mortilor. Tremura. О trecura $i lacrimile. — Tu... A$a 1-au impu^cat $i pe Sabu... De ce impu^ca oamenii ? De ce ?... Cind о sa se termine ?... Pandele mi-a spus ca Paleacu $i Coiltan sint hota-rifi sa-i omoare pe toti lucratorii daca nu se astim-para... Tu, Darier spune-mi, de ce-i omoara ? De ce? Rasunara spre gara impu^caturi dese ca grindina. Zariram, la capatul strazii, prin dreptull uzinei elec-trice, un grup de soldati. Alergau ca la atac cu ba-ionetele puse la arme. Ne despartiram. Soldatii se apropiara. Imtrai in curtea unchiului Tone, sa ma feresc. Ma vazu de la о fereastra varu-meu Mi$u. Crescuse. Ajunsese timplar de mobile. Ii rasarise $i mustata $i dupa felul cum о purta, Sngrijita, imi dadui seama cita placere ii face sa arate ca nu mai e un baietandru ci barbat in lege. Imi facu semn sa ma due in casa. imi ie$i in intimpinare chiar. Nu imi surise cum avea obiceiul. Imi spuse: — Calca incet. In virful picioarelor... — Pentru ce ? — Tata... Trage sa moara... Vinata $i trista, cazu peste ora$ inserarea. Ora-§ul rasuna de impu?caturi de parca ne-am fi aflat in plin razboi. — Am fost la „inger" sa caut cele de cuviinfa pentru ingropare. Am gasit inchis... va trebui sa ma due miine dimineata la Mielu Gu$a acasa, sa-1 aduc la pravalie. Noro'c ca am dat in casa peste ni$te luminari. — il ^tiam sanatos. — Da. Era. 80 — Din ce i s-a tras ? — О sa afli. — A$ putea sa merg $i eu sa-1 vad pe unchiul Tone ? — De ce nu ? S-au adunat toate neamurile din ora$. Se afla aici $i bunica de la Cirlomanu. Din ihtimplare... Venise sa ne vada... In‘chipuie$te-ti, vere, pe jos... Peste treizeci de kilometri... Din liota de 'copii pe care ii nascuse $i-i cr.es-cuse, trei ii mai ramasesera bunicii in viaj:a: mama, nenea Dumitrache, caruia ta{a Anica ii umpluse casa de copii, $i unchiul Tone, adica cel mai virst-nic dintre baie^ii ei, acest unchiul Tone care, acum, dupa spusele varului Mi$u, tragea sa moara. Ma pali mihnirea... Dar... Ciudat om mai eram $1 eu !... Incepu sa ma sfre-deleasca $i sa-mi dea ghes curiozitatea. Ma intre-bai daca acum s-o fi trezit un pic de induio$are in inima bunicii... Daca acum §i-o fi adus ea aminte de anii tineri $i de ceasul in care, cruda, voinica $i frumoasa, casatorita abia de un an cu bunicu-meu Delcea, $i-a privit pentru intiia oara copilul, intiiul ei copii. — Te pomene^ti, vere Mi^ule, ca bunica о fi $i plins... — Pina acum, nu. Tata inca mai vorbe§te. Poate о sa plinga mai tirziu, dtipa ce l-o vedea mort... Dar nu prea imi vine a credo... — Nici mie... Dadu peste noi vara-mea, Nigrita. Tinea in mina о sticla de Juica. Avea ochii plin^i, ostenifi. Imi spune : 6 81 — N-ai mai trecut de mult pe la noi, Darie. — N-am vrut sa-1 supar pe unchiul Tone. ~— De acum inainte nici n-o sa-1 mai superi. Hai sa-1 vezi. Mai cunoa^te. О sa-i para bine. — Crezi ? — Hai, Darie... О data moare omul... Uroaram seara care ducea la odaia de sus. Cu- no^team odaia de pe vremea in care traia matu^a-mea Finica $i care acum mi se parea atit de inde-partata... Era larga §i inalta odaia $i avea о fereastra luminoasa care da in curte. Casele din fund ramasesera pe atunci pentru copii. In odaia aceasta de linga birt dormea unchiul Tone singur dupa ce ramasese vaduv. Traise mulfi ani de vaduvie. Am intrat to\i trei fara sa batem in u$a. Aerul era greu. Mirosea a singe, a seu, a tutun. Unchiul Tone sta lungit in pat cu ochii larg deschi^i, in-dreptafi spre u$a, sa vada cine vine, cine iese... §tiam mai demult ca, daca omul care trage sa moara se afla iintr-o odaie, se uita mereu spre u$a. Omul crede ca ingerul negru $i mihnit, care vine sa-i ia sufletul, sa-1 duca $i sa-1 infafi^eze lui Dum-nezeu pentru judecata, pe u$a intra $i pe u$a iese... M-am inclinat in fafa lui §i in fafa morfii pe care о simfeam pe aproape. Unchiul Tone mi-a raspuns prin clipiri din ochi. Moartea s-a facut ca nu ma vede. Vara-mea Vastea, pe un scaun, linga unchiul Tone, sta aplecata $i-i potrivea luminarea in mina. Pe un scaun inalt, ceva mai departe de muribund, 82 se afla bunica-mea de la Cirlomanu. Vara-mea Nigrita a xasucit un buton §i s-a aprins lampa cea mare atixnata de tavan. Pe urma a scaparat un chibrit §i-a inceput a-$i pilpii lumina mica, deasupra patului in care zacea lungit unchiul Tone, о candela. ' Unchiul Tone sufla greu, greu. I-а spus cu glas slab vaxa-mi Nigrita : — Juica... I-а intins vara-mea un pahar. Cum mina unchiului Tone tremura, a trebuit sa i-1 duca la gura. — Buuun... Bunica-mea era tot a$a cum о §tiam. Sta dreapta pe scaun, de parca n-ar fi apropiat suta de ani. In urechile ei ferfenifite, mai purta doi galbeni. Atit ii mai ramasesera din $iragul cel lung pe care-1 purtase in tinerete $i care-i batuse ani intregi ume-rii. Poate ea, daca m-a$ fi uitat mai bine la obrazul ei, i-a$ fi vazut о increfitura, doua mai mult. Ochii ii avea tot mari §i limpezi, §i, de sub maxama alba cu care i$i acoperise capul, ii ie$ea in dreptul fie-carei timple cite-о ^uvifa de par inspicat. Anii, care pe mine ma erescusexa iar pe alfii ii indoisera ^i-i prapadisera, trecusera pe linga bunica fara s-o atinga. A binevoit, dupa un timp de tacere, sa se uite spre mine. I-am $optit: — Sarut mina, bunico. — Sarut-o... §i mi-a intins mina, mina ei cu degete lungi, sub-firi Ц1 albe. I-am ;sarutat-o. Nu mi-am dat seama pentru ce, dar m-a strabatut un fior. Mi s-a parut ca sarut mina 6* 83 Maieii Domnului, о Maica a Domnului batrina, cum nu fusese zugravita in nici о biserica, pe nici о icoana. M-am apropiat de patul unchiului Tone. Era acoperit pina la barbie cu о patura. Avea fata lipsita de singe. Ochii ii ardeau. Mustata lui groasa $i lunga i se lipise de obraz. Broboane mari de su-doare ii rasarisera pe frunte $i pe chelie. — Cum te simfi, unchiule ? — Bine... Parca n-ar fi fost al lui glasul. Blind. Dulce. Mai ceru un pahar de fuica veche. Il bau. I§i. linse buzele arse de fierbinteala. Prinse, probabil, puteri. Surise ^i vorbi : — Nu te-am vazut de mult. Tot in ora$ ? — Tot. Am avut multa treaba. N-am putut sa tree sa te vad. — Treaba ! Oricum ! Ar fi trebuit sa treci sa ma vezi. l\i sint unchi. Dar... dar ce faci tu in orai^ ? Mi se pare ca inyeti carte. Tragi a cioclovina.... — Invaf. — E buna cartea. Sa te \ii cu dinfii de ea. Fara carte, viafa e grozav de grea. — E grea, unchiule. — Stai aci linga mine, pe pat... M-am a^ezat linga unchiul Tone. — Rau ! Ma simt ran de tot... §i mi-e frig. Parca n-a$ mai avea singe in vine... Parca a^ avea gheafa... Ma due. О sa ma-ntilnesc cu tata. Mereu il visez. Cum afipesc о clipa, il visez. Se face ca sint baiefandru ^i tata e tinar, tinar... A$a cum il $tiam eu pe vremuri. Ma pomenesc ca vine, se 84 a$aza linga mine pe pat, cum te-ai a$ezat tu. Dar patul e altul : un pat larg, acoperit cu rogojina, cum aveam noi la Cirlomanu. Imi prinde miinile intr-ale lui §i-mi spune : „Hai, Tone. Hai cu mine. Acolo unde sint eu, e bine. N-o sa te mai doara nimic, Tone... Nimic n-o sa te mai doara..." Ma ajuta sa ma ridic. Vreau sa ma due cu tata. §i atunci, dintr-o data, ma taie un junghi aici... Aici, in capul pieptulud, pe unde a trecut glontul solda-tului... ma trezesc. $i о vad linga mine pe Vastea ori pe Nigrita... Saracul tata... Nu i-am dat nimic de pomana. Nu i-am facut nici о coliva macar. M-a iertat... De patruzeci de ani nu 1-am mai visat... Bunica asculta ce asculta. Nu-i placu tinguirea. Se strimba. Sari cu gura pe el. — Tone !... E§ti om in toata firea ! Ce-ti veni sa te iei dupa vise ? Nu Ji-e ru^ine, Tone ? Pun ba^ul pe tine, daca mai spui pr-ostii in fata copiilor !... Ce pot sa creada copiii de tine daca te aud vorbind a^a ? Nici un bat n-аге in mina bunica. §i chiar daca ar mai avea, greu imi vine sa cred ca ar tabari cu el pe omul acesta batrin, galben ^i slab, care i^i traie^te aci, intre cei patru pereti ai odaii lui, ulti-mele ceasuri. — Auzi! Viseaza ! $i-i e frica de vise ! Omul cind doarme viseaza tot felul de fleacuri... E mai mult de о jumatate de veac de cind о visez pe mai-ca-mea §i tot a^a imi spune : „Vino cu mine, fetito". $i iaca, eu nu ma due cu ea. N-am nici о pofta sa ma due cu ea. Doarme la cimitir cu pamint pe 85 piept. Sa doarma. To\i о sa dormim somnul mortii. О sa-1 dorm ?i eu, dar pina atunci, mai va. Vara-mea Nigrita о intreaba: — Dar pe bunicul nu-1 visezi niciodata? — Il visez. Tinar, cu mustafa galbena, cum era cind 1-am cunoscut. $i el, natingul, tot a?a : „Hai cu mine. Vino cu mine!" Uneori, de, parca m-a? duce. Delcea mi se arata in vis tinar, frumos. Ma ridic sa plec cu el. $i deodata ma fulgera un gind prin minte : cum о sa ma due dupa Delcea ? Delcea e mort ?i putrezit de mult. Unde ma cheama el pe mine ? Asta nu poate sa fie aievea. Asta e vis. $i... ma trezesc. Arunc ceva pe mine. Ies in gradina, ma plimb. Cerul e instelat. Gradina miroase a flori ?i a frunze. Piriul care о taie in doua. susura. Ma bucur ca traiesc. Imi pare rau ca nu traie?te ?i Delcea. Dar daca a murit, pot eu sa-1 in-viez ? Nimeni nu mai inviaza din morfi... Unchiul Tone asculta, asculta... Ochii uscafi ii ard, stralucesc. — Nu mai inviaza, bunico... —- Tot ce se na?te, moaie. Te-ai uitat vreodata noaptea pe cer ? Stelele par neclmtite. Le prive?ti ?i spui : ce frumoase sint! $i stelele sint fara moarte, §i deodata, steaua la care te uifi, sau alta din apropierea stelei la care te ui\i, tremura о clipa, se desprinde, a?a cum se desprinde fructul prea copt de pe ramura, cade. Arde ?i se stinge. Unchiul Tone a ascultat tot ce-a spus bunica. In mina dreapta ii tremura luminarea aprinsa. S-a miniat ?i a zvirlit luminarea izbind-o de perete. Se stinge luminarea. Spune : 86 — Tot ce se na$te trebuie sa moara... Sint om, nu stea. Steaua nu $tie ca traie^te. Abia am impli-nit ^aptezeci de ani... De ce m-au impu^cat ? Am ie§it din birt sa trag obloanele... Soldatii m-au vazut... Au tras in mine $i m-au impu$cat... De ce au tras ? Mi-am crescut copiii... Numai eu $tiu cum i-am crescut. $i acum, ii vad mari. Unii sint mai buni, altii mai rai. Dar sint copiii mei. $i eu pe toti ii iubesc la fel. Vara-mea Va'stea gase^te ca e potrivit sa-i faca repro^uri : — Lasa, ca ne-ai mai $i batut, tata... $i nu о data... — V-am batut cind m-am suparat. Dar de iubit, v-am iubit totdeauna. Poate ca cel mai mult v-am iubit atunci cind v-am batut... Bunica sta dreapta in scaun. Un singur dinte ii mai atirna, ca §i acum cifiva ani, pe buza. — Poate ca n-o sa mori, maica. Poate... Glonful nu fi-a atins inima. — Mi-a rupt ceva, aici, inauntru... Am pierdut prea mult singe... Doctorul m-a pansat... Nu mi-a dat nici о nadejde... О sa mor... Nu apuc dimi-neafa... Afara s-a lasat intunericul greu... Dincolo de fereastra, casa vecina ramine intunecata... Tot ora-?ul e in intuneric. §i in tot ora^ul rasuna impu^ca-turile. Undeva, mai departe, latra о mitraliera. ■—• Mare^te lumina, Vastea... Vastea mai intoarce о data butonul. Dar al doi-lea bee tot nu se aprinde. S-a ars. 87 — Ce faci, fata? Ti-am spus sa mare^ti lumina. A navalit intunericul in odaie. Nu mai vad nimic... I$i vira miinile sub patura $i-$i apasa pieptul, acolo unde il stringe tare bandajul. — Ma-nabu$. Deschidep fereastra, sa intre aer... Deschid fereastra. Patrunde in odaie un val de aer rece, jilav. О data cu aerul strabat pina la noi, $i mai puternice, impu$caturile. Mitraliera latra intefit. Ca о cafea turbata latra. Dinspre gara se aude, printre impu^caturile dese, о goarna. Ceasornicul bate in perete rar : tic-tac, tic-tac, tic-tac... Alearga timpul, alearga... — Mi-e frig. Inchidep fereastra... Inchid fereastra. Lampa se clatina in tavan. Pe perete, se leagana umbra rotunda a lampii. Bunica ii spune vara-mi Vastea : — Cheama-i $i pe ceilalp. Lui Tone i se apropie ceasul... ' Vastea i$i aduna frafii, surorile. — Unde e Lina ? De ce n-a venit ? — Cum о sa vie ! N-are cui lasa copiii in grija... $i Pavelescu e la gara. Daca nu 1-or fi impu^cat. S-aude ca pe mulfi i-au impu^cat... Luminarea aprinsa din nou arde in mina unchiului Tone. A^teptam top, in picioare, deznodamin-tul. Numai bunica a ramas pe scaun. Devine palida. Se trage cu scaun cu tot linga fiul ei. l^i scoate batista. $terge cu ea fruntea $i obrazul unchiului Tone. — Te simp rau, baiete ? 88 — Acum ma simt mai bine, mama. Bunica se ridica de pe scaunul cu speteze inalte, in care a stat pina acum dreapta щ mindra ca о imparateasa pe tronul ei de aur. Face trei pa$i prin odaie. Se intoarce $i se a$aza pe pat, linga unchiul Tone. Ii prinde miinile. Miinile bunicii sint lungi $i albe. Peste oasele degetelor, vinele se vad vinete $i subfiri. Miinile unchiului Tone sint mari, aspre, cu degete groase, butucanoase. $i bat in galben. Poate ca miinile i-au murit. Bunica ia miinile galbene $i mari intre ale ei $i incepe sa le mingiie. Unchiul Tone suride : — M-ai mingiiat о singura data, mama: cind eram bolnav de friguri. Sa tot fi avut zeee ani pe atunci... Bunica il corecteazS aspra : — Noua ani jumatate aveai. Credeam ca te pierd. — Acum e a doua oara... — Da. A doua oara, spune bunica. Nici unuia dintre noi nu i se mai aude rasufla-rea. Varu-meu Mi^u i§i $terge nasul. Varu-meu Jorj, cu sprincenele mari §i groase — ce mult sea-mana varu-meu Jorj la fafa cu bunica ! — ramine imposocat, dirz, parca ar fi cioplit in piatra. Marunt cu fafa rotunda, alaturi de mine, varu-meu Calin, care lucreaza la Caile Ferate, pare dus cu gindul in alta parte, la impu^caturile care se and, la goarna care n-a incetat sa sune. Vara-mea Nigrita se fine bine. Cit se fine. Dar parca 89 deodata se rupe inlauntrul ei un zagaz. Ii navalesc $uvoaie de lacrimi in ochi. Cauta sa se stapineasca. Vastea i$i lasa capul in jos. Poate numara scindu-rile du^umelei... Linga patul in care zace unchiul Tone se afla in-tins, peste du^umeaua de scinduri, un covora^ lung $i ingust cu un desen : о barza cu aripile intinse, stind parca gata sa zboare... — Ma due, mama. Unchiul Tone vorbe$te ca din fundul unei gropi adinci. Buzele ii ard $i fata ii e cu totul inecata in sudoare. Acum bunica ii tine miinile intr-o singura mina. Cu cealalta ii $terge fruntea, obrajii, barbia — pe care a crescut barba pe jumatate alba. — Nu... Nu... Nu muri... Nu muri... Tone... Nu muri, baiatule... Bunica se apleaca peste fiul ei, peste acest fiu al ei care acum e batrin — о mina de oase infa^urata in piele galbena — $i-l saruta. Ii saruta intii fruntea, obrajii. Ii saruta ochii stin^i aproape. Ii saruta colturile gurii acoperite de mustata groasa $i lunga... Unchiul Tone incearca sa se scoale. Seoate un geamat u$or. Se fringe. Atunci bunica sprintena sare in picioare. Da un chiot de fiara ranita de moarte. Niciodata nu am auzit un strigat mai salbatic. Am inghe^at cu totii. Am infeles ca omul batrin $i galben, cu capul plecat intr-o parte, lungit in patul lui, $i-a dat sufletul. 90 Dar bunica $i-a sugrumat numaidecit salbaticu-i strigat. A tacut. Pe urma a inceput sa suspine greu, adinc. S-a repezit la miinile fiului ei $i a inceput sa le acopere cu sarutari. — Baiatul meu... Baiatul meu... Dragul meu, drag... Tone... Tone... Fetele au inceput sa plinga. A inceput sa plinga $i varu-meu Mi§u. L-am luat de brat: — Hai afara !... E grozav de cald in odaie. 13 P ADUREA Se rarira impu§caturile. Apoi incetara. Mai au-ziram din cind in cind sunind goarnele. Pe unchiul Tone il gatiram cu haine de mort, cumparate pe datorie de la „Inger", il incaltaram §if dupa ce un barbier din vecinatate ii rase obrazul §i-i potrivi mustata, il a?ezaram in sicriu. Venira §i-i facura slujba de ingropare cei trei popi de la biserica Sfinta Vineri care imi citisera §i mie maslul cind ma bolnavisem '§i ramasesem beteag. — Iti mai aduci aminte de ei ? ma intreba tata. — Da. Te-au injur at §i te-au batjocorit atunci, in biserica. Erau nemultumiti ca nu le-ai dat des-tui bani pentru rugaciunile lor. — Uita ?i tu, omule, spuse mama. Au trecut ati-tia ani de atunci... — Cum о sa uit ? M-au balaearit cum le-a venit la gura... In biserica... Pentru citiva gologani... — Sint totu§i oamenii lui Dumnezeu... Tata auzise de moartea unchiului Tone. Venise cu caruta cu cai. О luase $i pe mama, sa-$i mai vada о data fratele. О luasera ?i pe sora-mea Eli-sabeta. Mama $i sora-mea jelisera mortul dupa datina. Le potolise bunica. — Gata ! Nu mai zbieraji, ca tot n-o sa-1 inviati. Tacu sora-mea ?i i?i §terse ochii. 95 Tacu $i mama. Dar nu se putu stapind multa vreme. Mai avea un of la inima. Se apropie de mor-tul care dormea lini^tit $i gatit in sicriul pe care-1 adusesem la spinare cu varu-meu Mi$u de la ,,In-gerul" lui Mielu Gu$a, $i-i striga : — Nenef nene... Ai murit, nene Tone, $i tot nu mi-ai dat indarat banii... Ji-am incredinfat boii, nene Tone, cind am ramas vaduva, nene Tone... I-ai vindut, nene Tone, $i mi-ai mincat banii, nene Tone... Mi-ai mincat boulenii, nene Tone... Tata о apuca de mineca §i-o trase de linga mort: — Taci, femeie... Ce-fi veni cu boii ? — Cum, се-mi veni ? Mi-a mincat banii luafi pe bouleni... $i-acum a murit... Vara-mea Nigrita ii spuse : — Lasa, tu$a Mario, о sa vindem casele, sa im-parfim mo^tenirea $i о sa-fi platim datoria tatei. Varu-meu Jorj ie$i din mufenie. — N-o sa-i dam nimic. De ce fagaduie^ti ? Daca о sa ne apucam sa platim datoriile tatei, о sa fim nevoifi sa scoatem la mezat pieile de pe noi... — Nu va suparafi, le spuse mama, n-o sa va cer nimic... Am zis i§i eu a$a... Mi-a fost necaz... Mi-a mincat banii. Oamenii lui Dumnezeu cu fircovnicii lor slujira mortul ascultind harfa. Terminara. Unul spuse : — Sa nu intirziem. Mai avem $i alfi morfi de in-gropat astazi. — N-o sa intirziafi, le raspunse vara-mea Nigrita. IJrcaram sicriul in carufa tatei. Preofii о luara inainte intr-o birja de piafa. Trecuram prin ora^ul 96 cu obloamele lasate. Pufinii oameni pe care ii in-tilniram se descoperira. Unul intreba,: — Gine a murit ? — Tone Bratescu, cel cu birtul... — Aha !... Era* batrin. Bunica mergea tan^o^a la un pas in urma caru-tei. I$i pusese pe cap cimber negru. Intoarse capul spre omul de pe trotuar : — Fiul meu nu era batrin. Avea numai $apte-zeci de ani. L-au impu^cat, altfel ar fi atins suta. A murit pentru ca l-au impu^cat. — I-au impu^cat $i pe al\ii mai tineri, bunico... — N-am nimic cu aceia... Dar... Dar... Sa se ■ ) aleaga praiul $i pulberea de cei care impu$ca oameni. Varu-meu Mi§u mergea pe linga mine. Din cind in cind i$i mu^ca buzele. — Ma doare al draculul de tare. Gindii ca sufera din cauza morfii unchiului Tone. Il intrebai totu$i : — Ce? Imi arata mina infa^urata in bandaj : — Mina... M-am lovit la timplarie, din gre^eala, c-o tesla... — Nu bagasem de seama. — A$a e$ti tu croit. Cam lunatic. Nimic nu bagi de seama... Trecu vintul pe linga noi, ne lua cuvintele $i le risipi. Dupa ce 1-am ingropat pe unchiul Tone, am lasat rudele la cimitir sa batatoreasca bine pamintul pe mormint $i sa mai jeleasca pe la mormintele mai 7 — Radacinile stilt arnare, vol. II 97 vechi ale familiei. Ne-am luat ziua buna de la tofi $i ne-am suit in earuta. Sa trecem pe la Lina. N-a venit la inmormin-tarea lui taica-sau. I s-o fi intimplat ceva lui Pavelescu... — Sa trecem, omule, 1-or fi impuscat si Vе eL a spus mama. — $tii unde sta Pavelescu, Darie ? — §tiu, tata. 1-am gasit casa pe Rasuri, chiar peste drum de fetele Scutelnicu... Am intrat cu camfa in curte, am deshamat caii, le-am pus un braf de fin sub boturi. Tanti Lina adormea doi baiefi gemenei intr-un leagan de tinichea. Sa tot fi avut cincl-sase luni gemenid. Pe perete, citeva rafturi cu carfi. Un baie-\andru ceva mai mare decit mine sta pe scaun in fata patului. Pe pat, intins cit era de lung, se odih-nea nenea Ghincu Pavelescu. S-a bucurat de vizita noastra. Tata il avea drag pe nenea Ghincu. Drag il avea si mama. Era har-nic, cinstit si avea fire vesela. — Te-au lovit, Ghincule ? — M'i-а trecut un glonf printre coaste... Am avut, cum se spune, noroc... Ceara lor de ciini... Dar intr-o saptamina am sa fiu pe picioare. О sa ma due la lucru. Mai tirziu, cind se va putea, vom incepe de la capat... Facuse razboiul pe front, ca soldat. Mai avusese rani. Nu se speria de gloanfe. Dupa cite ^tiri ajun-sera la urechile lui, greva fusese in toata t^ra in-frinta cu arrnata. — Soldatii au tras in voi ? a intrebat tata. — Au tras. Jarani... Х-au rapt de noi... I-au ama-git cu pamint. Le dau pamint... — Pazeau bariera, spune tata. Abia m-am stre-curat in ora$. — Bariera !... Va veni о vreme cind vom inla-tura toate barierele... — Va veni, Ghincule... Saminla, ucenicul de la Atelierele Cailor Ferate unde nenea Ghincu Pavelescu era for jar, se trasese intr-un coif al odaii $i-i dadea ocol sora-mi Elisa-beta. Sora-mea, sfioasa, se uita $i ea la baiat. Ne-nea Pavelescu spuse in gluma : — Ce e, Saminfa ? Ifi place fata ? Intr-adevar e frumoasa de pica. — Imi place, me^tere... — Dar ea te place pe tine ? E$ti cam smolit... — Nu $tiu, me^tere... — Daca va placefi, sa a$teptati sa mai cre§teti. Va cunun... Sora-mea se ro$i. Lasa nasul in jos $i duse mina la gura sa-$i ascunda zimbetul care-i inflorise pe buze. Ucenicul, indraznet, preciza : — Peste un an, me§tere, cind ies calfa. — Mai avem $i noi un cuvint de spus, zise mama. — О sa-1 spunefi, dada Mario... Saminfa e baiat bun. A crescut sub mina mea... Scoasera piinea §i brinza pe care о adusesera de acasa, in traista. Tanti Lina intinse masa $i mincaram. 7* 99 — Da $i vin, Lino. Sa bem pentru pomenirea lui socru-meu. Adu.se tanti Lina о bardaca de vin. — Dumnezeu sa-1 ierte, spuse tata. — Sa-i fie farina u^oara, adauga mama. Saminfa ciocni cu sora-mea. — Pentru viafa, zise ucenicul. Sora-mea spuse: — Noroc... Vorbiram de una, de alta... Vorbiram $i de unchiul Tone ca despre cineva care ar mai fi trait $i cu care noi am mai fi avut ni$te socoteli de facut... Se apropie seara. Inhamara caii $i plecara. Ma lasara in poarta, Nu ma intre-bara nici unde stau, nici cu ce ma indeletnicesc in ora^. — Sa ne vedem cu bine, Darie... — Cu bine... li lasai sa se departeze. Trecui drumul §i intrai la fetele Scutelnicu. Se ve^tejisera, sub ploile toamnei $i in bataia vintului rece, garoafele vo§ii. Dar, linga prispa, inflorisera, ca о spuma alba, tu-fanicile... In tinda, pe vatra, mo^neagul surd punea gateje ude pe foe. Deasupra focului, pe pirostrii, clocotea apa intr-o caldare de arama. Le gasii lu-crind. Marghioala tocmai prindea volan unei fuste largi, increfite, la masina de cusut Singer. Bibina cosea nasturi de sidef la о сатана de matase alba. — Avefi de lucru, fetelor. — Avem, imi raspunse Marghioala. Bibina о completa : 100 — N-ai auzit ? Se insoara doctoral Sesam Beze-rian... Ni s-au comandat dona duzini de cama$i... Marghioala gasi ca sora-sa nu mi-a spus totul: — §i о duzina de izmene seurte... Facui un cap mirat: — Doctoral Bezerian ? N-am auzit de el! Surdul deschise u?a, Spuse : ■— Fierbe apa... Bibina ie§i sa arunce malaiul in caldare §i sa mestece mamaliga : — Nu mai e piine in ora$. Greva... Mincam mamaliga... Ca faranii... — E buna §i mamaliga, spusei. Marghioala dadu din cap : — Pe dracu !... Cum о sa fie buna? Franzela e buna... Pregatira jumari $i mincara cu surdul. — Tu... N-ai auzit de scandal ? — Am auzit numai impu^caturile. — Le-am auzit §i noi... Dar nu era vorba de im-pu^caturi. Era vorba de scandalul din casa mora-rului, a lui Iani Feratos... — Tu, Puiu se preface... — Nu ma prefac... Cu greu ma crezura. Imi imputara: — Traie^ti in ora$ si nu $tii ce se intimpla. — Tu, nu-1 mai certa, imi sari in ajutor Bibina... Traie^te in ora$, dar capul §i-l plirnba prin nori. Mai bine sa-i spunem $i lui, tu... —• Morarul are casa mare, aceea imprejmuita de pare, de linga liceu... -— Cunosc casa,.. 101 — Are $i nevasta. Pe una Tia... A cules-o de pe strada noastra, de pe Rasuri... A scos din ea cu-coana mare. Inainte de razboi a purtat-o $i pe la Paris. I-а cumparat $i marina... Cel mai bun prie-ten al casei era doctoral Bezerian, unul marunt $i ro^cat... Trebuie sa-1 fi vazut $i tu. Se fitiie in fie-care seara pe Strada Mare... Acum citeva zile mo-raral s-a urcat in marina $i-a spus ca se repede pina la Bucure^ti. Noaptea s-a intors acasa pe ne-a^teptate... — §i? — L-a gasit la el pe doctor... — Daca era prietenul casei!... — Nu mai face pe tontul ! L-a gasit intr-o situate caraghioasa... Imi dadu toate amanuntele de parca ar fi fost de fata. Marghioala ride : — Iti inchipui, tu, ce cap a facut madam Moara... A$a-i spune orasul Tiei, doamna Moara... — Doctoral s-a speriat §i mai tare... Morarul nu s-a suparat... S-a jucat numai nitelu? cu pistolul... Ca sa nu mai fie discutie. — Om de^tept... De ce sa se supere pentru atita lucru ? Pentru unul ca Feratos... Moara cu patru etaje care macina zi $i noapte... Milioane... ci^tiga milioane... Fete... cite vrea $i cite nu vrea... — L-a pus pe doctor sa iscaleasca о hirtie c-o ia pe Tia de nevasta... A iscalit... i-а lasat impre-una... Le-а amenajat un apartament in casa lui, iar el s-a dus la Bucure^ti, a scos-o din §coala pe sora cucoanei Tia, о mucoasa de ^aisprezeee ani, a 102 adus-o acasa. El se insoara cu feti$cana, iar Bezerian cu grasana... Peste citeva zile au sa aiba loc doua пшф... — A$a barbat, mai inteleg §i eu, spune Bibina... — Galanton, adauga Marghioala... li da docto-rului casa, masa... $i albiturile pentru doctor tot morarul ni le-a comandat... „Dahl se insoara cu nevasta-mea §i locuie^te cu mine intr-o casa, tre-buie sa umble curat. Nu a$ putea sa-1 suport cu jegul pe el..." ...A$a spunea... Nu-mi placu povestea. Le intrebaii : — Timon mai trece pe la voi ? — Nu, imi raspunse Bibina... Devenise gelos, ne-suferit. Se prostise. I-am legat tinicheaua de coada... — Nu mai trece, imi confirma $i Marghioala... A$a ca tu, acum, po{i sa vii cind vrei. La plecare rupsera din gradina $i-mi pusera la butoniera о garoafa ve^teda. — Tu, Puiule, s-o porji, sa n-o arunci. — Am s-o port... La capul strazii о sfarimai intre degete $i о arun-cai. Toamna Ц1 inte|;i ploile. Copacii se dezgolira $i-$i aratara trunchiurile $i ramurile negre. Totul se uri^i. Veni $i lapovifa ^i dupa lapovija vintul uscat $i rece aduse zapada. In ora§ul intins pe spa^ii mari drumurile pe care trebui sa le bat zilnic ca sa ajung la casele in care meditam ^co-lari ma istovira. Imi incordai puterile $i-mi biruii slabiciunea. Aerul de iarna, curat, mi^carea la care ma supuneau distantele, soarele care uneori se 103 arata §i-mi vedea obrazul ma intremara. Chipul mi se aspri, dar galbenul spalacit care ma facea sa par ros de boala pieri. Orele pe care eram obli-gat sa le petrec alaturi de feti^cana negricioasa a gazdei treceau greu. Venea in odaia Despei gazda sa vada cum о ajut pe fata sa-^i pregateasca lec-tiile. Se a^eza tacuta pe scaun, cirpea о сатана sau torcea lina. Ma straduiam s-o invaf cum se deseneaza о harta, ii repetam de citeva ori lectia de istorie, ii faceam problemele $i-o indemnam sa §i le copieze pe caiet. Imposocata, se uita, pe fereastra cum fulguie, numara ciorile negre care ciriiau in salcimi, ori i§i ducea degetele la gura 9;i-$i rodea pina la singe unghiile. *— Ai infeles, Despa ? — N-am infeles nimic. Nu mi-ai explicat bine. Explica-mi mai bine de la inceput... — Chiar de la inceput ? — De la inceput... — Razboiul daco-roman... Mai bine de о jumatate de ora tinea lectia de istorie. — Tot n-am priceput... Gazda se uita la mine cu ochi dragasto^i. — Mai spune-i о data, maica... Ii mai spuneam lectia о data, §i inca о data. Imi raceam gura degeaba. Pleca gazda. Despa ma intreba : — Ti-a placut ? — Ce sa-mi placa ? — Cum i-am dovedit mamei ca nu §tii sa medi-tezi... Ca nu §tii sa explici a$a ca sa inteleg... 134 — Am sa plec de la voi daca te mai porj;i a$a. Intr-o buna zi о sa-mi iau talpa$ij;a. — N-ai sa pleci. Atita vreme cit vreau eu sa ramii aid, ai sa ramii aici... йг Batea cu pumnul in masa, ca о mica regina neagra. — Ia caietul $i scrie-^i lectia... — Nu vreau... Mai bine spune-mi tu mie cum sint fetele Scutelnicu ? De ce se due baie^ii seara pe la fetele Scutelnicu ? — Intreaba-i pe cei ce se due pe-acolo... De ce ma intrebi pe mine ? — Fiindca §i tu te-ai dus... Ce secret au fetele Scutelnicu ?... De cind l-au izgonit din casa lor, Timon e nenorocit... — De unde $tii ca Timon e nenorocit ? Ji s-a spovedit ? — Treaba mea... Tu sa-mi spui mie ce gasesc baietii la fetele Scutelnicu ? О lasam fara raspuns. Plecam. Imi striga : — Miine ma due la $coala. Dar sa $tii, nu ras-pund la nici о intrebare. — Ai sa ramii repetenta... — Asta $i vreau... Fratii Pi|:igoi culesesera bucatele de pe cimp, arasera, semanasera. Acum ingrijeau de vite, cu rindul. Ziua dormeau. Noaptea plecau $i-$i treceau vremea prin cafenelele ora^ului in care se juicau car^i. Tri^au $i ci^tigau. Cu banii ci^tigati faceau nesfir^ite chefuri la care il pofteau $i pe Filipache. Uneori ma pofteau $i pe mine : — Hal cu noi... 105 — Filipache merge ? — De ce sa nu mearga ? Ma dusei. §i nu о data. Cunoscui astfel $i droj-dia ora^ului. Participai la circote $i la incaierari. Dar dupa cite vazusem $i traisem la Bucure^ti, dupa cite patisem in calatoria mea silita prin Balcani, cu Cosimbescu, nimic nu ma mira $i nimic nu ma speria. — Se adapteaza, spuse despre mine Codifa Pi^i-goi, cind ma vazu ca tin pieptf la jocul de carfi, unui parlagiu cu nasul crestat adinc, pina la rada-cina $i care la cea mai mica suparare scotea cuti-tul, — Ce $tie el! Saracul! Nimic nu $tie... Noroc с-a dat peste noi, sS se mai legene $i el pe ale vie-tii valuri... Imi venea sa rid. Nu rideam... De fapt, nu mi-ar fi placut sa traiesc intre ingeri. M-a$ fi incurcat in aripile lor. Impotriva oricaror a^teptari — caci frafii Pitigoi, de§i toti, in afara de ciung aveau armata facuta, nu se gindeau la insuratoare — unul dintre ei, cel mai in virsta, Minca, aduse, a doua zi dupa Cra-ciun, mireasa in casa. Pina in capatul ulifei, venise cu ea de mina. Acolo, vazind ulifa plina de zapada $i de noroi, fata ezitase. — Minca... О sa-mi ramina pantofii in noroi... Voinic cum era, о luase ca pe un fulg pe umar. — N-o sa-fi ramina. Strabatuse ulifa cu ea, intrase in curte §i numai cind ajunsese in prag ii spusese : 106 — Sari! $i fata sarise... О luase de mina $i venise cu ea in casa. — Mamaaa.,. Mamaaa... M-am insurat, mamaaa... Sriga $i sarea prin casa ca un nebun. Maica-sa auzise $i venise. — Ce e, ma, afurisitule ? Ce fipi a$a ? — M-am insurat... Ji-am adus mireasa... Mireasa era о feti^cana balaioara, cu par aspru, ro$cat, ie?it pe sub tulpan, pe frunte, marunfica, subfirica, firava, s-o dea vintul jos. Se ascunsese la spatele lui Minca $i numai boti^orul §i-l scosese pe sub braful lui... — Fara sa ne spui... — N-am avut cind... Acum un ceas m-am ho-tarit... — N-am mai vazut-o, spuse maica-sa, $i intreba : Din ce mahala e ? — Dintr-a Duzilor. Ru^anca de-a noastra. — Sa fie intr-un ceas bun, Minca. Nu avura ce sa mai zica... Frafii о luara pe rind in braje, о aruncara in sus ca pe о minge, о prin-sera, о pupara... Despa tacu. Tacu, se incrunta $i incruntata ramase toata seara. Taiara о oaie $i о pusera la fiert §i la fript. Plecara $i adusera vin. Adusera $i lautari. Incepu, dupa obiceiul maha-lalei, tambalaul. Mai catre miezul nopfii, cind pe-trecerea fu in toi, Despa se apropie de ginere. Ii zise : — Nene, apleaca-te pufin sa-^i spun ceva la ureche. 107 Minca vru s-o ia in brate, s-o duca cu gura pina la urechea luir dar fata se feri. — Nu vreau sa ma iei in bra|e, pe mine, dupa ce ai luat-o pe... pe... aceea... Minca se apleca. Despa ii fulgera doua palme pe obraz. Fugi, se incuie cu ivarul in odaia ei, stinse lumina. Nu deschise. Nu raspunse. Nu se mai arata. In zilele care urmara, Petrifa, mireasa, cauta sa-i intre in voie. Despa nici nu se uita la ea. Refuza sa ma primeasca pentru lecfii. Se duse la §coala. Cind fu chemata la tabla raspunse obraznic : — Pot sa tac $i in banea. Nu $tiu nimic... In recreafie se certa cu citeva fete mai mari. Le ocari $i le trase de par. In ora de franceza — lu-cru nemaiauzit — se rasti la asprul Timon care voise s-o scoata la lectie : — Nu-fi raspund. Degeaba faci pe grozavul. Sa-ti raspunda fetele Scutelnicu... Du-te la ele ^i scoate-le la lecfie... Du-te la ele daca te mai pri-mesc... Clasa — baiefi ^i fete — rise cu hohote. Timon puse mina pe nuia $i-i batu la palme pe tofi. Cind ajunse la banca Despei ii facu semn sa se ridice in picioare ^i sa intinda palmele. Despa nu se sinchisi. I se uita in ochi §i-i spuse lini^tita, ca $i cum ar fi vorbit cu un baielandru de seama ei: — Timon, daca ma atingi cu nuiaua sail cu palma, pie с de la $coala $i ma arunc in fintina din fafa casei tale. Timon i$i lua catalogul se duse in cancelarie, Veni, secretarul ?i trimise ?colarii aca$|. 108 Ne a^teptam ca Despa sa fie alungata din $coala. Nu se intimpla nimic. Zvonul se raspindi in ora?, circula un timp $i se stinse. Filipache о intreba pe sora-sa : — De ce ai fost obraznica cu Timon ? Nu \i-a fost teama de el ? .— Obraznica? Timon a fost obraznic cu mine. §i teama?... De ce sa-mi fie mie teama de el? Lui sa-i fie teama de mine... §i-o sa-i fie !... Filipache nu infelese nimic. Ridica din umeri : — E§ti о proasta... — Mi se pare ca dintre noi doi tu e$ti prostul... Petrifa intra pe sub pielea soacrei. Intra pe sub pielea socrului. Minca nu-$i mai vedea nasul de fericire. Nu mai bau. Nu mai pleca nopfile de acasa. Ii lasa pe ceilalfi sa se duca unde vor. Nu dori nici macar sa le auda ispravile. Daca se ducea dupa treburi ori dupa cumparaturi in ora$, i$i ruga nevasta sa se gateasca, о lua cu el. Pina la capatul noroioasei ulife о purta pe umeri. Despa i$i pierdu somnul, incepu sa slabeasca, sa se jigareasca. Reincepuram lecfiile, dar se vedea cit de colo ca mintea ei e dusa pe alta lume. Une-ori izbutea sa-$i fina treaza atenfia, ma asculta, ba chiar imi $i raspundea la intrebari. Tocmai cind ma a^teptam mai pufin, ma apuca de nasturele hainei: — Spune-mi, Galbejitule, cum a izbutit ro$co-vana asta sa-1 ci§tige pe frate-meu, ditamai gali-ganul, §i sa §i-l faca rob ? — Nu §tiu. — Minfi. Iara$i minfi... 109 Imi intoarse spatele §i saptamini de zile ramase tacuta, incruntata... Filipache impreuna cu ceilal^i fraji lipsira din ce in ce mai des de acasa. Minca $i cu Petrifa i$i aveau acum odaia lor, linga odaia Despei. Ma folosii de prilejul cu care nu ma mai intilnisem de multa vreme, acela de a ramine singur. Citii carfi dupa carfi $i-mi facui obicei din a scrie citeva pagini in fiecare noapte. Ma convinsesem ca nu am talent deosebit la desen, Marile muzee in care intirziasem indelung pe vremea hoinarelilor mele prin Italia imi facusera cunoscuta Rena^terea cu to ate xninu-nile ei. Cunoa^terea lui Andreescu $i a lui Luchian ma indemnase sa ma las paguba$. Nu eram ursit successului.-A§ fi putut sa ajung cel mult pictor de firme... Ma apucai de scris. Mizgalii maldare de hirtie. Citii ceea ce mizgalisem $i ma cuprinse deznadej-dea... Arsei hirtiile mizgalite. Cuvintele care-mi ie-$eau de sub eondei mi se parura slabanoage, ne-mernice... Frazele erau fara vigoare, ba chiar malaiete... Imi lipsea ceva, Nu prea $tiam се-mi lip-sea... Aplecat asupra hirtiei cautai... cautai... §i-mi adusei iara$i amirite de Uruma. Poate о iubisem... Poate n-o iubisem... Dar faptura ei invie in amintirea mea $i-mi umplu de infrigurare imaginafia. Cu gin-dul la Uruma scrisei citeva sonete, le iscalii cu un nume de imprumut, le pusei intr-un pile pe care-1 timbrai $i-l aruncai intr-o cutie po^tala... Ma potolii... Voi avea dovada ca sint lipsit de talent. Voi renunfa $i la literatura... Voi cauta un alt faga$ pentru a-oni 110 implini rostul meu pe lume... Dar, dupa doua saptamini, imi vazui versurile tiparite. О insemnare la ,,Po?ta redactiei" ma ademenea : ,,Mai trimiteti"... Citii sonetele mele imprimate undeva, intr-un соЦ. Ma bucurai citeva clipe. Dar bueuria imi trecu re-pede. Poate imi tiparisera versurile din gre?eala. Poate ca mi le tiparisera din lipsa altora mai bune. Facui о mie de presupuneri, una mai ciudata decit alta. Scrisei о povestire inspirata dintr-un fapt divers... Copiai manuscrisul ^i-l triimisei, sub alt nume, la aceea^i revista. Aparu $i povestirea. О citii tipa-rita. Mi se paru fada, Daca a$ fi iscalit-o cu numele meu, a$ fi avut pentru ce ma cai... Parasii pentru multe luni incercarile mele de a scr-ie literatura. Mai prirnii $i alte meditatii. Daca imi mai raminea timp liber, ma plimbam, fara scop, prin ora?. Traii printre zarzavagii, printre laptari, printre fierari ?i lautari. Imi trecura astfel zilele. Serile, daca nu ramineam acasa, sa citesc, ma mai duceam pe la surorile Scuteilnicu. Ma gindii mult la Uruma. Nu. Nu aveam s-o mai vad. Chiar daca va fi sa revad Dobrogea, va trebui sa ocolesc satul Sorg... О Uruma maritata cu un ta-tar cirn... О Uruma cu patru-cinci copii invirtin-du-se in jurul ei... О Uruma grasa, puhava, imba-trinita inainte de timp... Imi ajungea ca о vazusem cum о vazusem, batuta mar ?i cu burta la gura, pe biata Zoie... Pe Uruma voiam s-o pastrez in amintlrea mea a?a cum о cunoscusem, cu ochi strimbi ?i mijloc sub-tire, cu parul galben, despletit, inotind in adincul straveziei mari... Voiam s-o pastrez a?a cum о cu- 111 noscusem pe nisipul fierbinte... $i mai ales voiam sa mi-o amintesc cum... Selim din Sorg imi spusese : — Lenk, s-a use at iarba pe tabun, N-a mai plo-uat de mult. E prea cald ziua... — Da... — Caii nu se mai satura de iarba... Trebuie sa-i duci $i noaptea la pas cut. — Ne-am tocmit sa fi-i due numai ziua. О sa mai adaug cifiva lei linga leafa. Fa-mi hatirul... — Daca e vorba de hatir, tatarule, nu pot sa te refuz. Ai fost omenos cu mine... Veneam sear a cu caii minindu-i vijelios cu ha-rapnicul din care plesneam, ii adapam cu Uruma. Tatarul ma hranea cu came de oaie fripta $i cu ace-la$i $i acela$i lapte.de iapa... Cu acelea^i $i acelea^i turti^oare dulci... Selim щ grasa-i tataroaica mul-geau iepele. Cerul se acoperea de stele. Dinspre mare se iscau adieri care aduceau racoare. Incalecam $i plesneam din harapnic. Caii alergau, alergau... Mi se parea ca am sa alerg cu ei pina la marginea lumii... Se resfirau caii; pe tabun... Intindeam patura pe nisipul tarmului... Ascultam fo§netul ritmic $i calm al marii. Daca vintul se intefea, valurile cre^teau, se framintau $i izbeau furioase tarmul... Cind ra-sarea luna, pod de aur se intindea peste mare, din zarea unde cerul se impreuna cu marea pina linga talpile mele. Frumusetea ma naucea. Imi pierdeam mintea $i nu о data m-am pomenit aruneind u^oara imbracaminte de pe mine. Repezindu-ma in apa in- 112 cercarn sa merg pe podul de aur cu talpile go ale, catre zarea fumurie care ima chema. Nu eram Isus. Nu puteam merge pe ape... Inotam pina osteneam. Inters la uscat fugeam pe {arm, speriind gu^terii $i Sopirleie, pina ma incalzmm. Luam patura pe mine, in a infa^uram in ea ca intr-o grea $i tepoasa toga de sclav $i numaram caii щ minjii lui Selim din Sorg, sa vad daca nu s-a ratacit vreunul... Era buna cu mine via^a. Intr-una din aceste nopji cu luna plina, in care nici eu nu voiam sa ma apropii de somn, dar nici somnul nu voia sa se apropie de mine, ma odilineam pe tarm, dupa ce inotasem mult in larg... Vazduhul fumuriu, plin de vinul lunii, era prielmic inchipuiri-lor. Prielnica inchipurii era marea. Inchipuirii ii era prielnic щ asprul §i netedul с imp pe care caii risi-pi^i prindeau iarba in bot, Mi s-a parut ca vad ve-nind grabite pe mare, din alt mileniu, corabii cu botul ilung §i inalt, grece§ti... Trireme romane mi s-a parut ca vad venind catre tarm... Nave turce§ti cu pinze verzi umflate de vint... Tarrnul !... Jarmul era plin de oameni imbraca|i in mitoase straie... Marunfi $i mi|o$i erau si caii lor... Iar sulitele pe care le tineau in miini, multe $i dese ca о padure, erau atit de lungi, ca purtau in virfurile lor stele. Stelele erau virfurile sulifelor. Luna, о toba de piele galbena de vifel era, in care cineva batea cu indirjire alarma... Am tresarit cind a rasarit, ca din pamint, linga mine, о umbra $i am vrut sa sar, sa ma apar. Dar umbra mladioasa mi s-a lungit alaturi. 8 113 — Lent... Tata a plecat la Constanta. Mama doarme somn gren... Mi s-a facut dor de cai... — Numai de cai ? —• Da. Numai de cai... Am vrut s-o prind in brate... — Nu. Lenk... Nu... S-a incordat ca un arc §i intr-o clipa a sarit la cinci pa$i de mine. Ii vedeam in lumina lunii dintii albi $i ochii mica, piezi^i care ma tulburau atit de mult... — Lenk... Vreau... Dar nu ca de obicei... Numai daca ma prinzi... Eu am sa incalec pe un cai, la in-timplare. $i am s-o rup la fuga... Ai sa incaleci $i tu pe un cai... Tot la intimplare... Sa alergi dupa mine... §i... daca ma prinzi... S-a indreptat in goana spre tabun $i s-a aruncat pe primul cai care ii ie^ise in fata. $i-a infipt mii-nile in coama lui $i i s-a lungit pe spate, s-a facut una cu calul... Am incalecat $i eu pe un cai. Uruma a $uierat ca un $arpe. Calul $i-a ridicat botul spre luna, s-a rupt de herghelie $i s-a a^ternut drumului... A inceput о alergare salbatica. A ramas in urma tabu-nul. $i marea a ramas in urma cu podul ei de aur care ducea spre zare. A ramas in urma $i Sorgul. Uneori о ajungeam, Ma aflam la numai un pas in urma ei... Uruma auzea tropotele calului meu, intor-cea capul $i-mi (rinjea. Vedeam in ochii ei sclipind fuigere. Ma miram ca nu ridica in vazduh un hanger, ma miram ca nu da chiot de lupta, ca nu-$i in-toarce cu me^te^ug calul $i nu-mi reteaza capatina... Mi se nazarea ca Uruma nu e numai Uruma, ci ca 114 in ea s-a intrupat intreaga hoarda salbatica a lui Batii... Dupa ce imi rinjea, Uruma $uiera iara^i $erpe$te, ma ocoleia brusc $i nebuna goana, incetata о clipa, reincepea... Am ooolit alte herghelii $i alte tabu-nuri, am ooolit un sat cu clopotnifa, ba chiar о pa-durice... Uruma a intors calul intr-un ocol larg $i atunci am vazut in fata noastra tarmul $i podul de aur intins de luna spre zarea unde marea se im-preuna cu cerul. Uruma a sarit pe nisip $i calului din care ie$eau vapai i-а facut vint spre tabun. Am sarit $i eu pe nisip. — Nu m-ai prins, Lenk... — N-am izbutit, Uruma... — Niici nu ma a^teptam... M-am infa^urat in aspra-mi patura $i m-am cul-cat nepasator de parca Uruma nici n-ar fi fost acolo. Tatarca mi-a spus : — Lenk, fa-mi loc linga tine. M-a infierbintat fuga. Mi-e teama sa nu racesc. Mai pe urma am plecat amindoi, nauci, finindu-ne de mina, pe podul de aur, pe care luna il intinsese peste mare. Talpile noastre goale calcau pe acest pod de aur, subtire, straveziu, care se legana in ritmul lin al marii... Sosi primavara. Copacii inverzira $i acoperira cu frunzi^ul lor bogat casele strimbe, zidurile crapate, gardurile darapanate. Uritenia ora^ului se vazu mai pufin, La mahalale bintuira boii. Unii copii murira, ca la noi la Omida, cu giturile umflate. Alfii se stin-sera de pintec. Jupin Mielu Gu$a vindu sicrie mici $i chimbrica albastra §i roza, aduna bani buni. 8* 115 Chema un zugrav $i-i vopsi fatada pravaliei. Se in-dura $i de firma. Trimise dupa Caba $i-i comanda un „Inger" nou. Avu ncroc. Pictorul nu mai lucrase de mult. Munci cu rivna $i ceea ce ie§i de data aceasta din miinile lui fu о adevarata minune. Caba i$i zugravi ingerul pe un cer orbitor de albastru $i incancat tot cu mari $i stralucitori luceferi. Aurii erau luceferii. In coltul de sus zimbea insu^i Dumnezeu. Fata stapinului lumilor vazute $i nevazute era blajina, ochii mari $i alba^tri ii erau, §i barba ii lumina ca zapada neprihanita. Dumnezeu era in-conjurat de nori albi. Jinea bra^ele desfacute de parca le-ar fi spus oamenilor: ,,Grabi|;i-va §i venifi la mine... Aici va a^teapta fericirea pe care n-afi aflat-o pe pamint..." In prim-plan, ingerul cu aripi stravezii-alburii §i maintie gallbuie zbura piezi? din-spre pamint catre cer. Cu о mina, ingerul il arata pe blajinul Dumnezeu, in timp ce, cu cealalta, cu-prinseise pe dupa mijloc un copilandru lung $i sla-banog, imbracat intr-o cama^a alba. Era bucalat copilandru! §i talpile goale le avea trandafirii. Su-fletul copilandrului finea de mina alt suflet... Un $ir de suflete calatoreau prin vazduh catre Dumnezeu, surizatoare... Dupa ce firma fu spinzurata deiasupra pravaliei lui jupin Mielu Gu§a, tirgovefii se bulucdra pe tro-tuar cu miinile la gura : Ji ! \i ! \i !... Pina prin sate departate se duse vestea. Unii venira la ora$ anume ca sa vada ingerul lui jupin Mielu Gu$a. Ii crescu deverul. Cine n-avu nevoie de haine de mort ori de sicrie cumpara luminari, tamiie cumpara. Sa se gaseasca la casa omului. Parca strica ? 116 — E mai frumos deceit ingerii din bi'serica de la noi. — Metier mare l-a zugraviit... Armatia ramasese in ora?. Prin apropierea garii se construise in graba о dazarma de paiianta. Pe lunca nisipoasa de linga Vedea, soldatii facura, pe vreme buna ?i pe vreme rea, instructie. Acum im-pu?caturile se pierdura in vuietul obi?nuit al ora-?ului. Nu mai mira pe nimeni ?i nu le mai aseulta nimeni. Fetele din negusltorime se bucurara. Prin casele bogate se incinsera petreceri. Se organizara ?i baluri in sala cea mare a primariei. La baluri, ca ?i la petreceri, galonatii i^i dadura toiata osteneala sa danseze domnisoarele ?i cuconi|ele care tinjeau ?i se ofildau in monotonia ora?ului. Domnul Sotir aduse din capitala orchestra dupa orchestra. ,,Avem program nou. Orchestra nou a . Asta-seara cinta marnzel Jeanette"... Beraria Giuvelca nu se lasa nici ea mai prejos. Patronul angaja pentru vas-ta-i ?i umbroasa-i gradina de vara fanfara militara... Niciodata prafosul ?i somnorosul ora? din cimpia Deliormanului nu cunoscuse mai multa forfota ?i mai multa harmalaie. Meditaiiile care ma osteneau imi adusera ras-plata destui barn de buzunar. Dispusei ?i eu — ca sa foloseisc cuvintul lui Dobraca Tunsu — a?a ca imi permi'sei uneori sa-1 poftesc pe Filipache la Sotir sa auzim romiani.e ?i sa vedem lume. — Mergem asta-seara la Sotir, Filipache ? — Daca vrei. $i daca plate?ti. Vreau. $i platesc. 117 Ne duseram. Luaram loc printre oamenii de soir ca ni$te oameni de soi. Tot omul care are in buzu- nar cifiva gologani incepe sa se creada om de soi. De ce-a? fi fost eu mai breaz decit alfii ? $i pe cind stateam la masa, ascultind orchestra $i a^teptind sa ni se aduca bucatele comandate, Filipache se pleca spre mine : — Vericule, te-a facut maica-ta cu lipici... — De ce, Filipache ? — Те maninca din о chi о сосо$пеа}а. — Ce, e§/ti nebun ? — Zau ! De cind am intrat in local te maninca din ochi. — Care ? — Aceea... cu plutonierul. Imi arunctai ochii incotro-mi aratase Filipache $i vazui ca avea dreptate. О femeiu^ca dolofana, cam intre doua virste, tare vopsdta $i care purta pe cap о palarie bleaga cu margini mari, se chiora la mine. Cum imi prinse ochii imi $i zimbi $i-mi arata doua Siruri de dinfi imbraeafi toti in aur. Ce era sa fac ? Ii zimbii $i eu, regretind bineinteles ca nu pot la rindu-mi sa-i arat doua §iruri de dinfi imbracafi in aur. Muieru$ca se pleca peste masa $i-i spuse ceva pe $optite barbatului. Plutonierul de infanterie era scurt, burticos, mustacdos $i-$i pastrase capela pe cap pusa cam pe-o ureche. Plutonierul se mira. In-toarse $i el fafa spre mine $i-mi surise. De data asta imi ferii ochii $i-i spusei lui Filipache : — Mi se pare ca e q c\mo$tin}a, 118 Femeia nu se jena de lumea de la celelalte mese. Imi striga peste eapetele tuturor de parca nu ne-am fi aflat in local decit noi doi. — Ce... frateo... nu ma mai cuno^ti ? I-am facut sernn ca nu. — Sint Sifa ! Taica-t,a Si£a ! Plutonierul imi zimbi din nou $i-mi arata un scaun gol de linga el. Cu alte cuvinte ma pofti la masa lor. La rindul meu i-1 aratai pe Filipache. Plutonierul imi faeu din cap un sernn ca infelege. Se scula $i tnase de la о masa la care inca nu se a^ezase nimeni un scaun pe care-1 puse linga celalalt. — Filipache, ne invita la masa lor. Ce zici ? —« Zic sa-i primim poftirea. Mincam pe gratis. Cu banii pe care-i destinasei tu imesei, facem noi doi pe urma un chef. Plutonierul is-а ridicat, ne-a salutat ducindu-^i mina la capela §i s-a recomandat: — Plutonier-major Burtan, din infanterie... Ne-a aratat femeia : —- Nevasta-mea : madam Burtan. — Ne pare bine, spuse Filipache. — Frateo, frateo ! Sa nu ma mai cuno^ti tu pe mine ! Sa n-o mai cuno^ti tu pe faica-ta Sifa ! Frateo, frateo ! Ce-ai mai crescut, frateo ! Parca te vad, frateo, cum veneai la noi, frateo, la nen-tau Iancu, frateo, $i cum bateai cu ciocanul, frateo, pina te speteai !... Am cazut ca din cer. — Dumneata e§ti faica Sita ? — D-apoi cine nabadaile credeai ca sint ? — Te $tiam vaduva. 119 — Am vaduvit, frateo, m-am uscat, frateo, aproape cinci ani. Pentru о biata viafa de om, e destul, nu ? — Da... Chiar prea destul. — M-am maritat cu dumnealui, asta-darna. — Imi pare bine, taica Sifo. — Am vindut casa de la Omida. Cu fierarie cu tot am vindut-o, taica. Ne-am cumparat casa aici. — Ji-au ajuns banii ? — Mi-a mai dat tata zestre. La mariti? nou, zestre noua. Plutonierul ne taie conversafia. — E, domnule, cum о gase§ti pe faica-ta ? Schim-bata ? — Schimbata, domnule Burtan. Daca nu mi-ar fi spus, nici vorba s-o recunosc. — Am imbracat-o ca la ora?. — Jaica, Darie, nu vezi? Mi-a pus §i palarie dumnealui. Dosaditul de nen-tau Iancu nici nu se gindea sa-mi puna palarie. Ma ingropase in no-roaiele de la voi de la Omida. Dumnealui mi-a pus palarie... Cum m-a luat mi-a pus palarie! Domnul plutonier se freca pe burta $i spuse satis-facut: — De, Sifo ! Ttraim ?i noi in societate. Sintem ci-neva^ilea !... Avem §i decoratiune. — Din razboi ? —- Nu ! C-atunci eram de administratie $i nu ne-au decorat. Pentru ce-a fost aici asta-toamna. Pentru re-primarea grevei. — Atunci ati cam impure at oameni, domnule plu-tonieT... 120 — De ce sa nu-i impu?icam ? Daca nu se potoleau cu vorba buna. Se ridicasera impotrivta stapinirii. —■ $i dumneavoastra... — Slujim istapinirea. — Frateo, frateo ! interveni taiica-mea Sifa, dom-nul Burtan mi-a pus palarie. Imi sta bine, frateo ? —' Bine, bine ! Parc-ai fi о domnisaara. Ma gindii la varu-meu lancu Bratescu, pictoral fierar care murise in razboi. Traise ci|;iv«a ani linga femeia aceasta vulgara... Ii indurase dondanelile... Cind te afli la masa cu oamenii trebuie sa fii ve-sel... Fusel vesel. Plutonierul ne povesti anecdote oazone. Taica Sifa, de$i le cunostea, facu mare haz. Ii finui si eu hangul. In sfir^it, fu о seara incinta-toare. Numai inima imi ramase plina cu cenusa. Dar as a era inima mea si nu aveam, cum s-o schimb... Daca si-ar putea s chimb a omul inima !... Ne desparfiram tirziu. Sifa ne pofti s-o vizi- tam si ucasa. Ne pofti щ dornnul plutonier Burtan Si ne daidu adresa. Le fagaduiram c-o sa-i vizitam. Filipache imi spuse : — Sa stil ca eu am sa ma tiu de cuvint. Dupa moartea unchiului Tone, nxostenitorii vor-bira, se sifatuira si se hotarira, in amintirea raposa-tului, sa nu vinda birtul unui strain, ci unuia dintre ei. Ceru sa-1 cumpere varu-meu Jorj. Il intrebara: —* Ai bani ? —' N-am. Dar pot sa gasesc intr-o saptamina. — Cine-fi da tie ban! ? —- Ma ins or. — Asa repede ? m — D-apoi cum ? Am $i gasit. — Pe cine ? — Pe Cernicica. Fata lui Bogov, fabricantul de brinza. — Te umpli de bani, norocosule, spuse varu-meu Mi§u. — De ce sa nu ma umplu ? A\i fi vrut sa ma in-sor cu о saracie ? Sa trag taiga pe uscat dupa mine toata viafa ? Peste trei zile varu-meu Jorj se insura $i о data cu nevasta lua $i zestreia. Cumpara birtul, cumpara firma, cumpara brevetul de bauturi spirtoase. In-chise localul „pentru renovare1', aduse -me^teri, ii puse la lucru $i dadu intregii case о ailta infati^are. Schimba $i firma. Caba il zugravi pe geamul cel mare dinspre strada pe insu$i varu-meu Jorj in ma-rime naturala cu zimbetul pe buze $i cu un ?ervet alb pe mina stinga, iar in dreapta purtind о tava inicarcata de farftirii. Alaturi de chipul varului Jorj, Caba sorise : LA JORJ RESTAURANT DESCHIS DE LA 6 DIMINEATA LA 2 NOAPTEA SERVIM PROMPT Inlauntrul pravaliei lustrui tejgheaua, lustrui $i restul mobilierului. Pe perefi atirna portretele fa-miliei regale, de la rege §i regina pina la raposatul principe Mircea. Cumpara alta vesela. Fafa varului Jorj, care mai inainte era de piatra, deveni zimba- 122 reafa, ca sa semene aidoma cu fata zugravita de pictor pe geamul care da spre strada. Angaja $i doi picoli $i-i imbraca in halate albe. Mai mare peste bucatarie deveni Cernicica, nevasta oachesa, voi-nica, sanatoasa de-ar fi putut sa sparga pietre in miini, a varului Jorj. Vara-mea Nigrita §i Vastea i$i luara partea lor de mo^tenire $i plecara sa-^i incerce noroicul la... Bucure^ti. Auzisera $i ele, cum auzisem eu alta-data, ca in -capitala pe toate strazile umbla ciinii cu covrigii in coada. Mai neincrezator decit ele, varu-meu Mi$u ramase in ora? la gazda, Imi mar-turisi ca umbla sa gaseasca $i el, ca frate-sau Jorj, fata cu zestre. Ca se insoara $i i^i deschide timpla-rie pe cont propriu. Ii urai din toata inima noroc. — Crezi c-o sa am noroc ? — De ce sa n-ai ? — Eu §tiu ? Frate-meu Jorj ride de mine. — De ce ride ? — Spune ea sint urmarit de piaza rea... La rasarit de ora$ se afla riul, iar dincolo de riu, pe lunca $i pe coasta deailului, se afla padurea in-tunecata, ramasa din vechime $i ca о marturie a ve-chimii. Ii cuno^team potecile §i-i cuno^team $i as-cunzi^urile. Uneoti ma duceam $i-mi pierdeam dupa-amiezile printre copacii cu scoarfa crapata. Baiefii spuneau despre mine ca sint cam intr-o ureche. Eram. Fara nici о indoiala eram. Ru^anilor nu le placea padurea. Cind aveau timp de ■ risipit — $i aveau destul — infundau circiumile, berariile le in-fundau щ cafenelele, Era plin Qra?ui de giraumi, de № berarii, de cafenele. Pentru toate gusturile $i pentru to ate- pungile. Tinerii se plimbau in fiecare seara pe Strada Mare, priveau vitrinele, dau ocol statuii generalului Mantu $i cind osteneau intrau sa se in-frupte cu dulciuri ori sa se raccreasea cu siropuri $i inghetate la „Cofetaria Vieneza" a domnulud Ferdinand Scholtze... Seara navaleau in cirduri in par-cul neluminat... Acolo se legau §i se dezlegau tris-tele §i lmcedele lor iubiri. Nu intilnisem niciodata prin padure ora§eni, ci doar tiganci din Dide§ti, satul din apropdere, venite sa culeaga vreascuri ori sa adune melci-codobelci $i burefi. О vazui pe Valentina in ora?. Ma intreiba : — Darie, ce-ai de gind sa faci tu azi dupa-amiaza ? — О sa ma due sa ma plimb prin padure, ca in fiecare duminica. — Singur ? —' Lui Filipache nu-i place padurea $i alt prieten de hoinareala n-am. — Ai vrea sa ma iei $i pe mine ? N-am fost niciodata in padure. $tii... mai baiete, mai... Mi s-a urit. A$a mi s-a urit... —• Daca-fi da voie doamna Hans... — О sa-mi dea voie. О slujesc destul. Vino sa ma iei la ora trei. —■ Am is a vin, Valentino. Ma poftea la madam Hans, ca la ea acasa... Ca sa nu ma mai ostenesc pina la gazda, am in-trat in restaurantul varului Jorj, i-am dat buna ziua $i m-am asezat la о masa. Varu-meu Jorj s-a mirat. Nu ne mai vazusem de la m oar tea unchiului Tone. 124 §i-a tuguiat buzele, a venit la mine §i an-a intrebat ca pe un !mu$teriu oarecare : — Ce dore^te domnul ? — Doresc sa iiau masa la dumneata. Mi-a intins lista de bucate. Am ales doua feluri $i am facut comanda. Varu-meu Jorj a transmis-o cu glas tare la bucatarie $i cind picolul mi-a adus mincarea nici n-am apucat sa gust din ea ca varu-meu s-a $i infafi^at cu n,ota de plata. L-am intrebat: — A§a e obiceiul la restaurantul dumitale ? Cli-en^ii trebuie sa plateasca inainte ? — Nu, mi-a raspuns varu-meu Jorj. Favoarea asta fi-о fac numai dumitale. Rude — rude, dar brinza e pe bani. —* N-am venit sa-mi dai de pomana... —• Banii... Sa vad banii... Am sees banii din buzunar, i-am platit §i am mincat in lege. Inainte de а-i parasi restaurantul, m-am dus la el la tejghea i-am spus : —^ Vere Jorj, vad ca-fi merge bine. — Imi merge, slava Domnului... — Imi pare bine, vere. Imi pare bine mai ales ca asta-toamna ciinele care traia in unchiul Tone n-a murit. S-a mutat cu cotef cu tot in sufletul dumitale. — N-am suflet, mi-a raspuns surizind varu-meu. Am numai restaurant. La ora hotarita, am patruns pentru prima oara in deocheata casa a doamnei Use Hans. Am nimerit ca orbul de-а dreptul in salonul capitonat cu roz, Citeva feti^cane inve^mintate sumar se luptau cu le-nea, intinse pe ni^te canapele. Se vedea cit de colo 125 ca abia se trezisera din somn. Una dintre ele, spelba, ca sa mai alunge plictiseala/ zdranganea la pian. Careva ma intreba : — Pe cine caiifi, craiule ? — Pe Valentina. Risera. Ca prin farmec se inviorara. Se repezira stol la о u$a, о deschisera $i strigara : — Valentinooo... Valentinooo... li-a venit un client! Valentinoo... S-a zis cu fetia ta, Valentinoо о... Valentina se arata imbracata simplu $i frumos pentru plimbare. Le ocari pina se satura. Tacui ?i ascultai cum le ocara§te. Plecaram. Cind ie^iram in tirg, pe cind ne indreptam catre margine, imi spuse: — Nu te-ai suparat de glumele fetelor ?... — Nu, Valentino, nu m-am suparat. — Tu... nici nu trebuia ! A^a sint ele. Rele de gura. Dar au inima buna, buna. Ca piinea calda. —' Atunci pentru ce le-ai ocarit ? — Ca sa nu se obrazniceasca. $i... ca sa fiu in nota casei. Ajunseram in cimp. Trecuseram apa. Ne apropia-ram de padure. Soarele ne invascu in lumina lui. — Avem ^i noi un prieten pe lume, imi spuse Valentina, $i-mi arata soarele. Atit de mult imi place soarele ! Atit de mult! Padurea ne primi cu racoare. Chionoaiele cioca-neau in scoaria veche i^i crapata a copacilor. Parca 126 tocau in clopotni|ele unor biserici strabune. Copa-cii sunau infundat. Un arici se sperie de pa$ii no^tri ?i se facu ghem. Il rostogoliram lovindu-1 u$or cu boturile pantofilor. Ma apucai sa-i cint: Arid, arid Pogonid, Me'fgi la moara, $i te-nsoara Cu balana lui Cicoard... Ariciul se dezghemui. Nu pleca spre moara lui Cicoara. Ne arata botul ascufit $i ro§u $i clipi spre noi din ochii mici inconjurati de cearcane vi^inii, subtiri. Ramaseram nemi^cati. Poate crezu ca sin-tem copaci. Fugi cu pa§i marunti ^i se pierdu sub pavaza frunzi^ului albastrui al desi^urilor. — Tu, Darie, imi spuse Valentina, tu semeni cu ariciul. — Cu ariciul ? -— Da, cu ariciul. Cum vezi omul, te ghemui in tine $i nu-^i arafi decit tepii. Eu cred ca tie de fapt iti e teama de oameni. — Mi-o fi. Mi s-or fi intimplat $i mie multe. •— Oricarui om i se intimpla cite ceva. Numai ca la tine totul lasa urme adinci, de neuters... Tu... N-o sa fii niciodata fericit. Tacui. Nu-mi placea sa vorbesc nici despre feri-cire, nici despre nefericire. Intraram in padure mai adinc $i-i aratai copacii batrini cu scorburi in tru- 127 purile lor. Un timp ne finuram dupa un roi de al-bine care-^i cauta loc de popas. Intirziaram prin poiene acoperite cu ierburi proaspete $i inalte, mustind de seva. Ne opriram $i aseultaram nelini$-tea padurii. Plecaram $i iar ne opriram §i iar ple-caram §i ajunseram intr-o parte a padurii, pe coasta, unde pamintul era ro§cat $i pietros $i toti copacii orescusera strimbi, rasucifi, chinuifi $i cu coaja plina de bubo care supurau. Urcaram, finindu-ne de miini $i sprijinindu-ne unul de altul, coasta. Trupul tinar §i carnos al Valentinei ma intarita. Ro$ii. Ma bilbiii. Pina la urma ma cuprin.se ru$inea ca puteam sa fiu atit de slab ca eram atit de pu-tin stapin pe biata came uscata pe care о acoperea netrebni'ca mea piele. Valentina ma simti. Se departs de mime. Mari pa^ii. Se agaja de ramurile ra-sucite §1 urite ale copacilor strimbi §i bubo$i. Mi-o lua inainte. Pe culme se opri. Aci se intimdea о po'iana acoperita de iarba deasa, sanatoasa, m'a-runta, de parca de curind ar fi trecut peste ea coasa. Imi arata padurea. Soarele cazuse catre apus $i-§i resfira lumina ro^ietica peste virfurile arborilor. — Tu, Darie, niciodata n-am vazut ceva atit de frumos ! — Mi se pare ca nici eu n-am vazut ceva mai frumos, Valentino ! Imi tremura glasul. Iara$i ma ru^inai. De mine insumi ma ru^inai. Ma departai de Valentina, In-trai in padure. Scosei cufitul din buzunar. Taiai о ramura tinara. О curafai de lastari $i incepui sa 128 ma joe cu ea ^fichiuind aerul proaspat si tare care та ametise §i~mi tulburase inima. — Ai pregatit un ciomag, imi spuse Valentina. Ce-ti trebuie ? — Pentra cind о sa ne intoarcem. S-ar putea sa ne iasa in с ale un dulau. Nu strica metadata sa ai in mina ceva cu care sa te aperi. — A$ ! Padurea e pustie. Se culca in iarba. Ma trintii $i eu intr-o rina, la citiva pa^i de ea. Cautai loreionul hirtia si ince-pui sa mizgalesc. Valentina ma pindi, dar nu se clinti de la locul ei. Cind ma vazu ca bag creionul Si hirtia in buzunar veni linga mine si ma intreba: — Ce-ai scris ? — Citeva strofe. — Citeste-mi-le. I le citii. Le asculta. Isi musca de citeva ori bu-zele. Obrazul i-1 invalui о umbra de mihnire. Rosti : — Credeam c-ai scris despre mine... Adineauri, la urcus, mi s-a parut ca... — Ti s-a parut. Din pricina urcusului imi batea inima mai repede ca de obicei. — Numai din pricina urcusului ? — Da. Numai din pricina urcusului. — §i ochii-ti. sticleau tot din pricina urcusului ? Ca unui lup iti sticleau ochii. — Daca intr-adevar imi sticleau ochii, nu stiu de се-mi sticleau. — Atita lucru am invatat si cu acolo... unde lu-crez... Sa stiu pentru ce le sticlesc uneori barbati-lor ochii. 9 — RldScinilc sint smare? vol. IJ 129 Ma simtii cuprins de ciuda $i de ura impotriva ei. li spusei : — Acolo unde... lucrezi... poate ca ai mai inva-tat $i altele... Ifi place sa faci pe sfinta... Lasa... ca ?tiu eu. Valentina se minie. Tip a la mine : — Ce $tii tu, a ? Ce $tii tu despre mine ? Nu §tii nimic. Nici unul din oamenii care ma cunosc nu $tiu nimic despre mine ! Nimic ! Nimic ! Vrusei sa-i arunc in obraz grosolanii. S~o jignesc. S-o umilesc. S-o fac sa verse fiere. Auzii glasuri: — Xndragostifi! —- Ce spui, Stroe ? — Indragostifi, Nae ! Sariram in picioare. La numai ci|iva pa§i de noi se oprisera doi figani tineri, voinici, ochio§i, im-bracafi ora$ene$fce. Ne priveau cu miinile in 50I-duri. Unul intreba : — Ce facem cu ei, Stroe ? Celalalt raspunse : — Ce sa facem, Nae ? Baiatului ii dam un pumn in cap $i~l ametim. Pe fata... — Vedeti-va de drum, le ispuse Valentina. Ve-defi-va de drum $i lasafi-ne in pace. Tiganii risera : — Ce spui, frumu^ico ? De ce sa ne vedem de drum ? Cind ne mai mtilnim noi cu un asemenea chilipir ? Cu pa^i rari §1 apasafi, se indreptara spre noi. Stroe intinse mina sa ma prinda. Imi cauta gitul. Ma ferii. Nae se napusti asupra Valentinei. Fata se feri $i ea. Stroe ridica pumnul sa ma love as с a in 130 cap. Izbutii sa ma feresc pentru a doua oara. Dar pumnul, de fier, al tiganului, imi cazu ca un ciocan pe umar. Imi trosni umarul, ma-mpleticii §i ma pra-bu^ii. Jiganul se apleca asupra mea sa ma izbeasea cu dosul miinii peste ochi. Il pocnii peste mina $i i-о inlaturai. Atunci ridica pumnul. Rinji. Ii urmarii mi^carile $i, cind i$i repezi pumnul spre obrazul meu cu toata if or fa, indreptai cufitul cu virful in sus §i-i strinsei cit putui mai tare mineral. Pumnul incle^tat al tiganului se izbi cu putere in ascuji?. Fusei nevo.it sa string $i mai tare cufitul pentru a-1 scoate din mina lui. Chiui $i se trase indarat. Du-rerea cumplita $i grija de a opiri singele care {i^nea ca apa dintr-o stinea sparta il facura sa ma uite. Ma ridicai iute ma apropiai de el sa-i eaut coastele. О rupse la fuga. Ma intoirsei in parte a ceaialta §i vazui cum Nae о rasturnase pe Valentina in iarba ?i se caznea sa-i desfaca gemmchii. Valentina nu scosese nici macar un strigat. Jiganului care acurn singera $i se lupta cu ea ii gheraise obrazul. Mi se paru о clipa ca a fost infrinta. Il apuca pe figan de dupa gitf ca §i cum i-ar fi cerut gura sa i-о mu$te cu pofta. Barbatul cazu in cursa, se muie §i о slabi о clipa. Atunci Valentina il lovi puternic, zvicnin-du-$i genunchiul in sus, in boai^e. Jiganul, le^inat, se roistogoli in iarba. Lupta dintre cei doi se desfa-$urase fulgerator, atit de fulgerator inert ma uluise §.i ma paralizase. Dezimeticit, in sfir^it, de lovitura me$te§ugita a Valentinei, vrusei sa ma raped asupra tiganului, care i§i venise in doage $i se rosto-golea de durere prin iarba, isa-1 infep de citeva ori 9* 131 sa-1 las smgerind. Valentina i?i potrivi fusta mo-totolita §i ma intreba : — Unde \i-e voinicul ? — A fugit Se uita la cutitul din mina mea. — L-ai intepat adinc ? — $i-a repezit mina in cutit. — Stra^nic ! Pe asta lasa-mi-1 mie mai departe. Cauta ciomagul prin ianba, il lua §i se apropie de tigan. Intii ii dete citeva lovituri cu boturile panto-filor. In coaste il lovi. Il lovi pina cind oache^ul flacau se intoarse cu fata in sus $i rinji la ea. Atunci Valentina incepu sa-1 izbeasca cu ciomagul peste fata. Il pocni peste nasf peste ochi, ii cauta gura $i-i sfarima cu salbaticie dintii. Omul incerca sa-^i acopere obrazul cu miinile, Cu cit omul gemu mai tare, cu atit Valentina il lovi mai putemic. Auzii cum ii trosnira degetele $i incheieturile mii* nilor. Ostenita $i scaldata toata in sudori, fata se apleca asupra lui, il scuipa $i arunca ciomagul in iarba : — Haif Darie. Viteazul tau о fi ajuns in sat. S-ar putea sa vina cu toata liota dupa noi. Daca ne prind, la loc inchis $i pustiu, in padure, ne оздоага. I§i potrivi inca о data fusta §i-$i scutura miinile. Pogoriram coasta in goana. Copacii rasuciti, strimbi, chinuiti se uitara la noi. Trecuram prin po-ienele cu iarba inalta. Trecuram prin padure a peste care se pravalise asfinfitul ro$u §i nu schimbaram intre noi nici о vorba. 132 Pe podul de peste Vedea щ pierdeau vremea, aruncind pietre in apa, ni^te soldati. Unul ne in-treba : — Afi cules fragi in padure, tinereilor ? — Da, ii raspunse Valentina. Am cules. — Dati-ne $i noua. —* N-avem. Cifi i-am cules... i-am mincat. — §i-au fost dulci ? — Dulci. $i-acuma ne lingem buzele. Se pornira pe ris soldaj;ii. Ne molipsiram щ noi de la risul lor. Altul interveni : — Lasa-i in pace, Macovei. Nu-i vezii cit sint de osteniti ? S-au dragostit toata ziua in padure. Dupa ce ne departaram, Valentina spuse incet, ca $i cum ar fi vorbit cu soldatul care ramasese de-parte in uitma : — Ar fi fost bine daca ne dragosteam. — N-ai fi vrut. —v N-a§ fi vrut ? Idiotule... Ma acoperi de ocari tot una §i una. Ma facui ca n-o aud. Venise seara. Deasupra ora^ului spinzura in vaz-duh о luna mare $i rotunda de aur. Mi se paru din-tr~o data ca luna-$i pierde stralucirea. Ca devine intii cenu^ie §i pe urma se face neagra, neagra, ca о ghiulea $i ca se repede cu toata puterea, sfiriind prin spafiul nemairginit, spre fruntea mea. Ii auzii chiar vijiitul. Imi pusei miinile scut deasupra fe-Jei, sa mi-o apar. $i ma oprii. Valentina ma apuca de mina. -—1 Ce s-a intimplat ? — Nimic. 133 Ii indepartai cu brutalitate mina pe care incerca sa mi-о puna pe frunte. Ma a^ezai pe marginea dru-mului. Valentina veni $i se a$eza $i ea linga mine. Tacuram. Multa1 vreme tacuram. Auzeam unul res-pirafia celuilalt. In gara fluiera о locomotiva; Stra-lucira niste felinare verzi. Stralucira §i ni§te feli-nare ro$ii. Apoi totul se potoli. Valentina spuse : —* Sa mergem, Darie... S-а facut tirziu. Nu-i rasipunsei. Pleca singura. Ii ascultai pa$ii* cum se departeaza prin intunericul straveziu. Ii ascultai pina nu-i mai auzii,„ нЗняю п Intinsei gitul. Ciulii urechile. imi incordai auzul. Sperai mult timp ca voi auzi pa$ii Valentinei fa-cind drumul intors. $i in tot timpul in care imi hranii carnea aprinsa §i flaminda cu aceasta spe-ranfa privii pamintul aspru щ negru din fa^a mea. Imi pierdui speranfa. Vilvorile care ma ardeau se mic^orara treptat §i se stinsera. Mi se paru ca trupul mi s-a schimbat intr-un maldar de cenu$a. Pe nea^teptate, prin vazduhul viscos, veni dinspre padure о pala de vint. Ma mirai ca pala de vint nu ma spulbera. Ma mirai ca-mi racore^te obrazul. Ma mirai ca vad. Ma mirai ca aud. Ma uitai spre cer. Imi surise luna. Cu suris galben imi surise. Steaua la care ma uitam imi suridea. Mi se facu frica de tacerea care incepu sa-mi \iuie in urechi. Mi se facu frica de mine insumi. De pofta care ma durea mi se facu frica. De gindul care ma biciuia... $optii pentru mine, ca unchiul Tone pe patul de moarte : — Eu nu sint stea. Sint om... Amintirea mortii unchiului Tone ma intrista. Ma cuprinse о adinca, о arzatoare sete de moarte. Moartea era leacul. Plecai spre padure. Mersei in-cet, dar cu pa$i mari, hotari^i. Patrunsei sub intu-necatele ЬоЩ. Luna se \inu dupa mine. Cind ma prinse trecind prin lumini^uri ma imbraea in aurul ei. Nelini^tea padurii ma duru. Urcai iara^i coasta 137 printre copacii strimbi, rasuciti, chirciti. Intisneri-cul le acoperi §i le aseunse bubele, dar le accentua rasuciturile $i le dadu о infati^are stranie, halu-cinanta care imi mari tulburarea. Ajunsei, dupa destula truda, in poiana de pe creasta unde ma odihnisem cu Valentina $i fusesem atacati de cei doi tigani. Privii padurea. Era acoperita cu argint. Ji-para pasari. In satul apropiat auzii larma. Ma temui de singuratate $i ma indreptai spre sat. Imi spusei: — Poate ii intilnesc pe cei doi. Ma vor recu-noa?te. Vor sari asupra mea. Ii vor asmuti §i pe al|ii. Ma vor ucide... De data aceasta ma vor ucide. Imi paru bine... Cuptele tiganilor vor pune, in sfir§it, capat tristei mele existence. Vor satura setea mea de moarte. Da. Imi paru bine. Fluierai incet о melodie vesela. §i, fluierind, ajunsei in sat. Mai fusesem eu cindva pe acolo. Trecui pe linga un cird de fete. Intilnii §i ni§te flacai baufi, galagio^i. Unul cirita cit il jinea gura: Cind eram pe Ialomifct Cu mustafd-n furcuUfa... Se acompania cu un acordeon pe care-l jinea atirnat, cu о curelu^a, de git... Ma supara luna care nu-mi da pas. Ca sa scap de ea, intrai intr-o cir-ciuma. Era plina de oameni tuCiurii la obraz. Bar-bafii se otraveau cu vin acru. Muierile grase, piep-toase, imbracate cu fuste largi ?i Crete, galbene sau albastre, ?i purtind pe cap tulpane inflorate, se ra-coreau cu bere. Doi tambalagii cu mustatile mari bateau coardele instrumentelor cu beti§oare. Nu-i asculta nimeni. Intr-un colt, la о masa, sta de unul 138 singur figanul care sarise asupra mea, Avea mina dreapta infa$urata intr-un mare bandaj alb. Ii ar-deau ochii. In fata lui, pe masa, se afla о galeata plina cu vin. Din cind in cind, figanul Stroe baga un pahar in galeata, il umplea, da vinul pe git pe nerasuflate... Cerui §i vin. Luai paharul §i ma dusei la el. — Noroc, ii spusei, noroc $i sanatate, nene Stroe. — Noroc, imi raspunse omul. Ciocniram $i bauram ca doi vechi $i buni prieteni. Staruii cu ochii asupra miinii lui infa$urate gro-solan in bandaj. Il intrebai cu glasul plin de dul-ceafa, mieros : — Dar ce \i s-a intimplat ? Omul ridica din umeri. — Mai nimic... Ne auzi convorbirea о femeiu^ca balaoache^a, care se lupta cu о bardaca de bere $i nu izbutea sa-i ajunga la fund. Sari cu gura pe Stroe : — De ce nu-i spui ? Spune-i, Stroe, sa $tie $i dumnealui ce s-a intimplat... — Spune-i tu, daca nu te doare gura... — De ce sa ma doara gura? Ii spun. Apuca un scaun $i se a^eza linga mine. Ma im-punse cu genunchiul incepu : — Ruminico... Vai de sufletul nostru, ruminico... Altadata figanii no^tri erau spaima finutului §i-a ora^ului... Ciordeau cai... Ciordeau boi... Ciordeau marfuri... Faceau prapad pe la bileiuri... Vei fi $tiind $i dumneatale, ruminico... — §tiu... $tiu... De mult li s-a dus buhul in far3 voinicilor din Dide$ti» m — Acum... Vai de sufletul nostril, ruminico... Nu mai e de trait, ruminico... Ne omoara. soldafii... — Cum va omoara solda-fii ? — Cum ? Pai nu mai depart© decit astazi... Sa vezi ce-a fost $i cum a fost, ruminico... Stroe §i cu Nae s-au dus §i ei, ca flacaii, sa se plimbe prin padure... §i-acolo, mama... mama... S-au intilnit cu ni$te soldati... $i soldatii... mama... mama... nici una, nici doua, s-au repezit asupra baiefilor sa-i jecma-neasca de paralute... Lui Stroe i-au spintecat mina cu baineta... Pe nenorocitul de Nae 1-au calcat in picioare... I-au spart nasul... I-au rupt din^ii... L-a oblojit pe Nae, farmacistul... Nas n-o sa-i puie nimeni... dar dinjii... Dinfi о sa-$i puna Nae la ora$. О sa sparga о casa. О sa fure ee-o gasi. О sa vinda ce-a furat $i-o sa-^i puna dinfi frumo^i, de aur. Traie^te omul §i cu dinfi.de aur. — Va sa zica a$a s-au purtat soldafii cu flacaii vo^tri ? — D-apoi cum, ruminico ? Spune $i matale ! Drept e? Solda^ii, J^apte la numar... voinicii no^tri, numai doi... — $i'flacaii nu s-au aparat? — Ba s-au aparat. Dar soldafii pe linga ca erau $apte aveau $i bainete. I-au ciopirfit cu bainetele. Stroe mai ciocni cu mine inca о data. — A$a, dommile... Miine ne ducem la comanda-ment cu reclamafia... — Da, da... Sa va duceji. Sa va duce^i negre^it. Dar nu cumva prin padure v-afi intilnit $i cu о fata ? 140 Flacaul clatina din cap : —- Nu... N-am intilnit pe altcineva. Numai pe sol-dapi care au sarit asupra noastra sa ne punguie. §i erau §apte, domnule, $apte. In 50sea se opri о birja. Birjarul intra in circiuma §i-?i cumpara tutun. — Te duci la Rusi ? il intrebai. — La Ru$i. — Ai mu$terii ? — Nu. Am dus un negustor pina la Glavani... -t- Po|i sa ma iei $i pe mine ? — De ce nu? Te costa cinci lei... — Ma la§i la gara. — Pot sa te las unde vrei. $i la cimitir. Ca stau alaturi... — Nu, la gara. — Ma rog, voia clientului... Jiganii minlisera. Cum sa marturiseasca Stroe batau^ul ca §i-a spintecat mina in cufitul unui ba-iejandru ? $i Nae, despre care aflasem ca e un te-mut spargator, cum sa spuna el ca l-a cotonogit ?i l-a desfigurat Valentina ? Facusem drumul prin padure, ?i-i cautasem in cuibul lor pe cei doi, fara folos. Il intrebai pe birjar : — $i cum il chema pe negustorul dumitale ? — Era unul tinerel, de la Balaci mi se pare, Do-brica Tunsu. Umbla dupa piei. Cumpara piei. L-am mai purtat eu §i prin alte sate. — E un tabacar bun, spusei. Are $i cojocarie. Croie?te bine. Tabace?te frumos. — Da, a?a se zice. $i se mai zice ca daca ar putea ar tabaci ^i piele de om. 141 Trasura, lunecind la vale, ma legana lin. In drep-tul garii ii platii omului, rtia dadiii jos §i ma dusei la doamna Ilse Hans. In salon se dansa. Linga pia-nul negru gasii о mas a. Ma a$ezai. Veni о feti^Cana smeada, cu ochi cenu§ii, costeliva, sa-mi Jina de urit. Veni $i Valentina sa ia comanda. Era imbra-cata intr-o rochie neagra, lunga, bine turnata $i strinsa pe trup, incheiata pxna sub barbie. Semana cu о smerita §i tinara calugarita. Se facu ca nu ma cunoa^te. О intrebai pe costeliva: — Ce dore?ti? — Vin. Valentina aduse о sticla de vin, о desfunda §i ne umplu paharele. — Noroc, domni^oara. — Noroc, tu... Dar nu ma lua peste picior ca-U arunc vinul in obraz. — Nu am vrut sa te jignesc. Scuza-ma. — Sint domni§oara, daca $i bunica-ta e domni-§oara. Aspra-mi bunica ! Ce-ar mai ride daca ar §ti ce nimicuri ma dor §i ma macina... — S-ar putea sa fi devenit. E cam de mult va-duva. Uscativei ii placu toanta mea gluma. — Ai haz, imi spiise. — Da, ii raspunsei, mai ales asta-seara. — Sa mai aduci о sticla, ii porunci uscaliva Va-lentinei. — Numaidecit. Valentina desfunda a doua sticla. Se uita la mine. Nu-mi spuse nimic. Imi umplu paharul. 142 Nu trecu mult $i in capul meu incepura sa frea-mat§ copacii padurii. Peste copaci se pravali $i se sparse in fandari luna. Cerul ramase plin de stele dar incepu sa se invirteasca $i sa vijiie. Din acest cer nemarginit care se invirtea $i vijiia se desprin-sera $i stelele. Cazura toate, deodata, peste padure §i о aprinsera. Vrusei sa ma feresc de inaltele $i albele flacari. О apucai pe feti$cana uscafiva de mijloc. Ma incolacii in jurul ei ca iedera in jurul copacului. Ne apucaram sa ne inyirtim in mijlocul salonului intr-un dans grotesc. Flacarile ma ajun-sera $i ma orbira. Speriata, fata uscafiva se des-prinse de mine. Strigai. Dupa aceea nu mai $tiui nimic... Tirziu ma trezi un miros tare §i iute. Deschisei cu frica ochii. Ma aflam intins pe о canapea intr-o odaie cu perdele groase la fereastra. In tavan ardea becul. Valentina imi freca timplele. Ma vazu clipind des din ochi. — Slava Domnului! imi spuse, te-ai trezit... Tacui. Pleca pentru citeva clipe $i se intoarse cu о сеанса mare in care fumega fiertura neagra. — Cafea? — Cafea amestecata cu cenu$a. — De ce cu cenu^a ? — De ce ? A$a trebuie. Bea, Ii ascultai porunca. Baui. Mi se limpezi mintea. Imi acoperii obrazul cu miinile. — Nu... Nu-fi acoperi ochii, imi spuse Valentina. §i-mi lua miinile intr-ale ei. Imi venea greu sa ma uit in ochii ei. Ma uitaj in tavan. 143 — Uita-te in ochii mei, spuse Valentina. Ai cu-raj $i uita-te in ochii mei. Pe tavan n-ai sa gase^ti nimic. Nici macar mu$te. Ma uitai in ochii ei. Erau verzi, mari §i grozav de trijpti. Fa^a buealata ii era trasa, obosiita, trista, Mai triste mi se parura buzele ei mari $i carnoase. — Darie, n-am sa te cert... Treaba ta ce faci $i ce nu faci... Pentru cele intimplate in noaptea asta am $i eu о vina... Dar vreau sa te intreb : pentru ce ai plecat tu de la voi din sat, de la Omida? Ca sa intri in case deocheate §i sa-fi bei minfile ? Tacui ca pamintul. Ma sculai. Ma dezbracai de haina mototolita §i ma spalai indelung pe obraz $i pe cap, cu apa rece, la о chiuveta. Imi clatii §i gura care mi-era amara, coclita. Valentina imi aduse un prosop. — $terge-te... ■— Multumesc... — Ji-ai venit in fire? — Da. —$i cum te sim^i ? — A$ vrea sa mor... — Sa mori!... E щот... Mai greu e sa traie^ti. Tre-buie sa traie^ti, baiete ! — Da... Trebuie sa traiesc. Valentina imi lua obrazul intre miinile ei moi щ calde, ma sfredeli cu ochii $i ma intreba inca o data : — De ce ai plecat tu de la voi de acasa, de la Omida ? Ca sa intri prin localuri, sa bei §i sa te faci de ris ? 144 — ,E$ti §i tu vino vat a, Valentino. Singura ai spus-o. — Sint. Dar tu trebuie sa fii tare, ca piatra. Tre-buie sa-Ji stapine^ti pornirile... Trebuie sa... Poate ca noi doi nu avem dreptul la nimic. Poate ca nu avem dreptul nici la dragoste... Nici la dragoste. Darie... Izbucni in plins. Pusei haina pe mine. Trintii u$a. Fugii... Ma vazu un vardist. Striga dupa mine. Fluiera. Fugii $i mai repede pina ma departai $i о luai dupa colt. Se scuturara florile primaverii. Fratii Pi'tigoi re-parara seceratoarea. —- S-a copt secara, Miine-poimiine se coace $i griul. Petritei ii crescu pintecul §i-i rasarira pete gal-bene pe obraz. Minca nu-i mai ingadui sa mun-ceasca. — Sa stai lini^tita. Sa nu se intimple ceva cu fetita. — N-o sa fie fetifa, ii spuse Petrifa $ireata. О sa fie un gogeamite baiat, voinic, zdravan ca tine, Minca. — De unde §tii ? Petrifa rise. Ii arata pintecul : — Nu vezi? Ori te-a lovit orbul gainilor ?... Am pintecul fuguiat... О sa nasc baiat. Despa scri^ni : — Cine mai e ca tine !... О sa-i na$ti lui fra-te-meu baiat... Un baiat cu doua capete... Poate chiar cu trei... 10 145 Minca ridica mina: 1 -— Obraznicatura... — Obraznicatura e nevasta-ta, spuse pusa, pe harfag Despa. $1 tu, namila fara minte, sa nu ridici mina. Daca ma love$ti ifi scot ochii. Te las orb. Chior ai fost. Cind te-ai insurat ai fost chior. Mori dupa ea ? Cu ce te-a fermecat ? Despa continue. sa ocoleasca pe cumnata, sa-i arunce vorbe urite cu orice prilej. La liceu ^colarii $i ^colarifele erau cum erau. Unii invafau pe brinci, sa ia note mari §i se pregateau sa dea pe vara examene pentru inca о clasa. Alfii se lasau pe tinjala. Plateau taxe mari, nu se gra-beau sa termine liceul. Via|;a era dulce. §i, oricum, profesorii tot aveau sa-i treaca. La $colarii de adunatura care eram, ministerul trimisese profesori cule^i din gunoi. Sub presiunile alegatorilor se infiinfasera gimnazii §i licee in mai toate tirgu^oarele, ba chiar in unele sate mai mari. Era deci cu neputinfa sa se gaseasca atifia profesori, calificati, dintr-o data. La liceul din Ru$i in afara de Casiu Turtula, numai Ilie Tuie, profesorul de matematici care era §i director, trecuse pe la uni-versitate. Turtula venise la Ru$i pentru ca inca nu-$i trecuse licenfa $i nici unul din liceele mai vechi, cu renurne, nu-1 primise. Pe Tuie, despre care se spunea ca in tinerefe ar fi fost о mare capacitate, il doborise $i-l prapadise be# a* In epoca in care ne preda noua matematicile nu mai ramasese din el decit о jalnica epava. La 8 dimineata era treaz, dar cu ochii tulburi $i glasul ragu^it. In prima recreate insa se repezea la о circiuma in apropie- 146 rea §colii §i din 2—3 cinzeci de tuiea se amefea. Uneori о scotea la tabla pe Valentina §i о asculta. Fata ii raspundea la intrebari mindra ?i demna. Tuie lua nuiaua de pe catedra §i-i infepa cu virful ei sinii mari, pietro§i. — Tu... jjcolarito... Tot acolo lucrezi ? — Tot acolo, domnule director. — Tu... scolarito... Sa treci diseara pe la mine... — Mai bine sa trecefi dumneavoastra, domnule director, pe la noi... Doamna Hans e totdeauna bucu-roasa de oaspefi ale?i. Cit despre fete! Ce sa mai vorbim ! Le cunoa$tefi §i va cunosc... — Clanfa !... Jine-^i clanfa... — Dumneavoastra afi inceput. — Treci la loc. Vaca ! Tuie aflase de la Turtula, саге-mi citea lucrarile scrise in cancelarie, ca-mi incerc norocul in lite-ratura. Ma striga la tabla. Ma sucalea о jumatate de ora. Pe urma ilmi infigea nuiaua in burta §i in-cepea s-o rasuceasca : — Ia spune-mi, cum faci poezii? Cum ifi vine inspiratia ? Noaptea vin muzele peste tine sau di-mineata, pe nemincatelea ? Ha! Ha!... Poezie... Treanca-fleanca, mere acre... Matematica, da... Ma-tematica e temelia lumii. Nu cuno§ti matematica, nu e§ti om, domnule. Invafa matematica... — Am sa invaf, domnule director. — Sa te vad... Sa te vad. Da-o incolo de lite-ratura. Palavre... Asculta-ma pe mine... Palavre... $tiin|;ele naturale §i fizico-chimice ni le preda domni^oara Desideria Gazaru. Era trupe§a, piep-toasa, inalta ca un jandarm. Unii spuneau ca s-ar 10* 147 trage din Giurgiu, alfii ca ar fi de pe la Cimpulung. Cu catedra о pricopsise senatorul Colfan. Punea ochii pe cite un vlajgan : — Adamian... — Da, domni^oara... —- Ji-am dat trei la teza. Nu nimic... — Nu ^tiu nimic, domni^oara... — Sa treci diseara pe la mine sa-fi explic. — Am sa tree, domni^oara... — Matraguna... — Da, domrii^oara... — Tu sa treci azi dupa-masa, pe la patru... — Am sa tree, domni^oara... Pe mine ma socotea nevrednic $i nemernic. Nu ma poftea sa-i vad casa. Ma lua in coarne. — Mie nu mi-ai scris nici о poezie? — Nu scriu poezii, domni^oara. — Lasa, lasa... §tiu eu ca scrii... ScL-mi scrii $i mie о poezie... Ca Geraldy... — Nu-1 cunosc pe Geraldy... — Cum, scrii poezii $i nu 1-ai citit pe Geraldy? Am sa fi~l aduc miine pe Paul Geraldy. E... mon amour... mon amour... Sa-1 cite^ti, baiete. $i sa scrii ca el daca vrei sa te admire domni^oarele §i cuco-niiele. Geraldy e un mare poet. Face furori. Timon purta -barb a. Era smead, aproape rotofei $i trecea drept craiul ora^ului. Nu avea liceul ter-minat. Umblase insa prin lume. Se spunea ca ar fi calatorit §i prin Spania, dar nu se $tia sigur. Fran-ceza о invafase in timpul razboiului. Cazuse pri-zonier la nemfi din prima luna §i-$i trecuse prizo-nieratul de doi ani la о ferrna din Alsacia... Gurile 148 rele susfineau ca ar fi lasat pe acolo $i cij;iva ur-ma§i. Dar gurile rele spuneau multe despre Timon. Auzise ca Desideria Gazaru mi-l recomandase pe Geraldy. Intr-o zi, dupa ce ma ascultase, ma intre-base : — Acum 1-ai cdtit pe Geraldy ? — Da, 1-am citit. — Ti-ai pierdut timpul degeaba. Un malaief. Sa-1 cite^ti pe Balzac, domnule. §i pe Victor Hugo, domnule. Geraldy... Auzi... Sa \i-l recomande pe Geraldy... Mai aveam о luna pina la vacanfa. Incepui sa ma pregatesc nu numai pentru examenele de sfir§it de an, dar $i pentru clasa pe care voiam s-o dau ca elev particular peste vara. — Trebuie sa ei^tigam timpul pe care 1-am pierdut, imi spuse Valentina. Altfel raminem de сагиба. —- Timpul... Ma duceam $i invafam in padure. О data venira $i se legara de mine ni^te ciobani. Ii potolii, daruin-du-le Jigari. Intr-o zi cazura peste mine cei doi, Stroe $i Nae. Ma privira, ma injurara plecara. Nae i$i pusese dinfi, dar nasul ii ramasese cirn. Tocmai cind eram preocupat de examene $i ma sileam sa-mi inmulfesc cuno^tinfele, ora^ul incepu sa se agite. Se schimba peste noapte guvernul $i se anunfara noi alegeri. Stanica Paleacu, a$a cum pre-vazusera mulfi ora^eni, ajunse ministru. Veni cu marina ministeriala la Ru$i. Avocaj;ii Mitita Birca $i Olimpie Chelu trimisera haidamaci care, straba-tind mahalalele $i desfundindu-le, golind circiu-mele §i cafenelele, adunara lume in central ora$u- 149 lui, la statuia generalului Mantu. Olimpie Chelu tmu о seurta cuvintare. Spuse citeva cuvinte $i Mitifa Birca. Cum ma aflam §i eu pe acolo, ma amestecai in multime ?i-i ascultai. — Sa mergem la domnul ministru Stanica Pa-leacu, propuse Olimpie Chelu, sa-1 felicitam in nu-mele nostru $i al intregului ora$. E intiia oara, cinsti'ti ru^ani, cind capul incoronat al statului t^i-a ales un sfetnic din sinul ora^ului nostru... Mare cinste ni s-a facut tuturor ! Ce spun mare cinste. Enorma cinste ! Colosala cinste... Cifiva il aprobara: — Sa mergem... Sa mergem sa-1 felicitam... —• Cuconul Stanica e gloria noastra. — Mindria noastra. — О sa imbogafeasca judeful ora^ul. — Sa mergem sa-1 felicitam. Mitifa Birca $i Olimpie Chelu о luara inainte. Se viri intre ei §i-i lua de braf $i profesoara noastra, Desideria Gazaru. Mulfimea se in^irui dupa ei. Unul spuse: — Poate ne iese ceva. Altul zise : — Oricum, sa mergem. Stapinirea e stapinire. Nu strica daca te dai bine cu ea... Vrusei s-o apuc pe Calea Dunarii in jos, catre casa. Imi taiara drumul surorile Scutelnicu. — Tu, n-ai mai venit de mult pe la noi, imi re-pro$a Bibina. — Am avut treaba. Examenele. Se apropie. 160 — Nu te mai sctiza, mi-o reteza Marghioala, ca nu te prinde. Am auzit ea te-ai incurcat cu fata gazdei, cu Despa. Ifi plac merele acre... — Cu Despa? — A$a vorbe^te lumea... — Sa vorbeasca... — Tu, nu glumi. Despa te in§ala, Traie^te cu Timon... О sa-p dam amanunte. Sa §tii ca negri-cioasa te baga la apa. — Copilarii... — Sa mai vii pe la noi, imi spuse Bibina. Sa ne mai distrain. Viafa e scurta. — Au inflorit trandafirii, adauga Marghioala. Avem ce sa-fi punem la cheutoare. — Poate, le raspunsei... — Nu „poate", zise Bibina. Vino negre§it. §i cit mai curind. N-o sa-fi para rau, Puiule. Mai-mai ca nu ma calca о ma?ina. Noroc ca 90-ferul Stopa la timp. Era un Lincoln albastru, des-chis, de toata frumusefea. Pe perne se lafaia Lap-turel. Ma striga : — Urca-te linga mine, frate-meu... Nu-mi crezui ochilor. Lepadatura de Lapturel in marina!... — Nu te sfii! Vino... Sintem la putere... Sintem mari... — Cum adica ? — Ce mai calea-valea! Urca-te... Ma urcai linga Lapturel. — Ocole^te mulfimea s-ajungem inaintea ei acasa la domnul ministru, ii porunci Lapturel $oferului. Marina porni. Lapturel imi spuse: 161 — dine s-ar fi gindit asta-iarna cind jucam carfi cu fra^ii Pi^igoi la cafenea ca n-are sa treaca anul pi-are sa-mi puie Dumnezeu mina in cap... — Nu-nfeleg, Lapturel. — M-a luat nenea Stanica pef de cabinet, la Co-immicafii... — Mare lueru!... Sa te fi luat cel pufin seeretar-general... — Habar n-ai, baiete... Avem fara in mina... Facem avere la repezeala... Profit de ocazie pi ma pi insor... Deocamdata trebuie sa ma infolesc. Mi-am pi comandat о jumatate de duzina de costume. $i-o jumatate de duzina de pantofi... §i doua duzini de camapi... pi... pi... — О sa arafi grozav... — Tu nu infelegi ? Un pef de cabinet deptept e ca pi un ministru... Acum nenea ministrul pi cu mine sintem stat... — Ce spui ? La asta nu ma gindisem. Va sa zica eu stau acum, in mapina, linga о parte din stat. — Te mai indoiepti ? — Nu, Lapturel. Daca spui tu. — Avem in mina noastra piinea pi cufitul. Te asigur ca nici n-o sa ne inecam cu piinea pi nici n-o sa ne taiem in cufit. Mapina trecu pe linga mulfime stirnind praful pi aruncindu-1 in ochii oamenilor. La poarta casei dom-nului ministru — casa mare, cu ograda, pe Calea Dorobantilor — ma dadui jos. — Apteapta pina vin rupanii cu Birca pi cu Chelu. О sa ai ce auzi. Vorbepte nenea ministrul. Am со-laborat pi eu la discurs. 152 Ascultai povafa lui Lapiurel. Mulfimea, condusa de Birca, Desideria Gazaru $i Chelu, navali in curte. — Ura... Ura... —- Sa traiasca domnul ministru Paleacu... — Ura... Ura... — Sa guverneze о mie de ani domnul ministru Paleacu... — Ura... Ura... — S-ajungi prim-ministru, domnule Stanica.,. — Ura... Ura... Ie^it in prag, Stanica Paleacu ridica de pe capu-i rotund palaria de paie. Soarele ii invalui fa{a adinc ciupita de varsat. Cauta sa-$i stapineasca emofia mu$cindu-$i mustafa tunsa scurt. Spuse : — Cetateni!... Va multumesc pentru dragostea ce mi-o aratafi. Va multumesc §i pentru increderea pe care о avefi in mine... Am ajuns ministru. Mi-am implinit visul... Ca ministru al majestafii-sale re-gelui, о sa am grija de fara. Ca om din Teleorman, insa, voi avea deosebita grija de acest judej. Iar din acest judef; voi avea $i mai multa grija de ora$ul nostru in care pina $i pietrele m-au vazut crescind... Se opri sa-^i traga sufletul. — Bravo... Bravo... striga muljimea. Un golan suit pe uluci folosi momentul de tacere care se ivi $i spuse tare : — In primul rind, cucoane Stanica, vei avea grija de dumneata... In sfir$it, te vei pricopsi... Lapturel se afla linga Paleacu. Facu un semn cu mina peste capetele mulfimii. De undeva de la mar-gine cipva vlajgani sarira pe indraznef, il detera jos de pe uluci, il inghesuira, il pocnira, il calcar a 153 in picioare §si, cind omul nu mai avu putere sa 36 vaiete, il luara de miini §i de picioare, se depar-tara $i-l aruncara ca pe un bolovan in iarba pe un teren viran care mirosea urit din pricina gunoaielor aruncate acolo de vecini. Ministrul i^i relua cuvintarea : —- Am sa fac din judef о gradina iar din ora^ul nostru... Din ora$ul nostru... Voi ati auzit ce e Pa-risul ?... Din ora^ul nostru am sa fac un Paris,.. Un Paris mai ceva ca Parisul... — Brava... — Ura... — Brava... — Sa ne traie^ti... Dupa Stanica Paleacu se lansa intr-un lung dis-curs Miti^a Birca. Deasupra gaurii ochiului pe care i-1 scosesera, cu cincisprezece ani in urrna, taranii din Omida, avocatul purta monoclu negru. Il ridica pe Paleacu in slavile cerului. Ii elogie inte!igenj;a $i energia. ii preamari bunatatea inimii $i darnicia. Ii lauda pina $i frumusefea fizica. Paleacu il asculta plin de modestie. Cind oratorul termina varsind о laicrima din ochiu-i sanatos, Paleacu il imbrafii^a. Il imbra|;i$a $i pe Olimpie Chelu. Desideria Gazaru intinse brafele: — $i pe mine, domnule ministru... $i pe mine... Sfinte^te-ma §i pe mine cu imbrafisarea dumitale. Ora§ul a intrat in fierbere, cum in fierbere a in-trat toata fara. Intre profesori! liceului s-a iscat di-honie. Casiu Turtula Candida pe lista liberalilor. Alburiu, profesorul de desen, i$i incerca norocul pe lista care nu avea nici о ^ansa, a conservatori- 154 lor. Timon trecii la tarani^ti. Hie Tuie, solicitat de Lapturel, refuza sa se inscrie in partidul lui Stanica Paleacu. — Sa-i spui domnului ministru ca nu-mi plac mas-caradele. Nu am facut $i nu fac politics. — О sa te caie§ti, domnule Tuie... — Vax ! Mai am de trait cel mult un an. — Destul, ca sa sim^i cum о sa-fi Mgam unghia in git. Drept urmare, Lapturel a chemat-o pe Desideria Gazaru la Bucure^ti, s-a dus cu ea, in numele lui Paleacu, la Instrucfie $i i-а smuls numirea de direc-toare... Tuie se imbata о data mai mult. Profesorii plecara sa fina discursuri. Pe unii ii prinsera §i-i batura jandarmii, din ordinal lui Stanica Paleacu. Pe alfii ii ciomagira §i-i alungara faranii. Timon ca-pata bani §i scoase, scriind-o singur de la un cap la altul, о gazeta saptaminala botezata Barda. Ii bala-cari pe Stanica Paleacu $i pe Colfan, о batjocori pe Desideria Gazaru $i facu aluzii stravezii la le-gaturile ei cu Coif an $i cu Lapturel. О invinui ca cheama la domiciliu elevi virstnici §i-i inifiaza in vicii... Despre Casiu Turtula scrise ca umbla prin sate nu atit dupa voturi cit in cautarea unei fete cu zestre. Nu-1 ierta nici pe Alburiu. Stanica Paleacu chema la el pe tipograf $i ameninfindu-1 cu arestarea ii smulse fagaduiala ca nu va mai imprima Barda. Ii lipsea lucrul ? N-avea decit sa tipareasca gazeta lui : Glasul гщапПог. — Dar aceasta gazeta nu exista... — Ba exista. О scrie Trandafir. Miine pofi pune sub tipar primul numar. Te asigur ca va fi о bomba... >155 Trandafir Trandafirescu era un institutor cu con-dei ager care se miscrisese de curind in partidul lui Stanica Paleacu. Cind aparu Glasul гщапПот Timon о baga pe mineca. Tlrandafir Trandafirescu il acuza fafi$ de imoralitate... Aparura in gazeta siluetele surorilor Scutelnicu. Se vorbi de casa deocheata a doamnei Ilse Hans. Timon fu invinuit $i de ademenirea de minore. Nu se preciza nici un nume, dar se faga-duira amanunte pe saptamina viitoare. Ora^ul se bucura : — О sa avem de c© ride. Timon о sa-1 batjoco-reasca §i mai mult pe Paleacu. — Am auzit ca Timon о sa dea in vi-leag aface-rile necurate ale lui Coljan. — Paleacu 1-a atras linga el pe Feratos. Timon о sa dezvaluie povestea cu nevestele $i cu doctoral Bezerian. — Se zice c-o sa publice $i fotografii picante. Dar, in pofida tuturor presupunerilor, profesorul Timon se repezi la Bucure$ti, navali in minister peste Stanica Paleacu $i propuse pacea. Ministrul, bucuros, ii fagadui larg sprijinul pentru viitor $i-l inserise in partid. Timon ofta. Suspenda Barda, i$i retrase candidatura de pe lista farani^tilor §i in cel de al doilea numar al Glasului, in locul faga-duitelor amanunte cu privire la „Timon, ademe-nitor de minore11 aparu, pe о pagina intreaga, un articol intitulat: „Pentru ce lupt alaturi de d-1 Stanica Paleacu11, iscalit de insu^i Timon. Profesorii se certara in cancelarie, se insultara, se §i incaierara lovindu-se cu scaunele §i cu cata- 156 loagele. Ramaseram de capul nostru. Intra secreta-rul prin clase §i ruga pe cite un elev mai destoinic sa stea la catedra, sa le dea ^colarilor ceva de scris $i sa aiba grija sa fie pastrata lini$tea. Tuie nu se mai imbata. Veni zi de zi la $coala. I§i facu orele. Mai facu $i orele altora cu multa competenfa. Mulfi se bucurara de schimbarea guveirnului. Circiumile, bodegile, restaurantele, birturile economice $i cafe-nelele se untplura de lume, iar zidurile fura napa-dite de afi$e. Varul meu Jorj puse in vitlrina fotografia mare $i inramata a domnului ministru Stanica Paleacu. Il mai imitara $i alfi negustori. Mo^ierul Oana Banaoaie, fost pina la schimbarea guvernului pri-mar al ora^ului, le trimdse vorba : — Dupa ce cade Stanica Paleacu de la putere, va due pe tofi la faliment. — Spunefi-i lui cuconul Banaoaie ca atunci cind or veni liberalii la putere о sa punern portretul dumnealui in vitrina... Acum, daca nu sintem cu Paleacu ne maninca de vii, raspunsese varu-meu Jorj. Noi, negustorii, sintem totdeauna cu guvernul. Lapturel revazu „Ingerul" lui Mielu Gu§a, ii veni о idee, i$i aduse aminte de Caba. Il chema $i-i со-manda un panou. — Mi s-au stricat ochelarii, spuse pictorul. Vad ca prin ceafa. Daca vrefi sa va execut panoul sa-mi facefi rost de о pereche de ochelari buni. — Cite dioptrii ? — Patrusprezece. — Da' chior mai e§ti, nene. 157 Lapturel se juca cu banii. Buzunarele ii erau dol-dora de bancnote noi-noute. Il ferici pe Caba. Ii cumpara ochelari, pinza, vopsele. Nu trecu mult $i in fata beirariei Giuvelca se ridica intr-o noapte un panou inalt de zece metri $i lat de §ase. Pe panou suridea domnul ministru Stanica Paleacu, rezemat cu о mina de о masa. Cu cealalta, saluta о multime de tarani $i tirgoveti care se uitau la el ca la Dum-nezeu $i-l implorau cu bratele intinse. Pe masa se aflau uria$e pachete de bani. In dreapta domnului Paleacu se inghesuia о cireada de boi voinici, de Piatra-Neamt, care-§i a^teptau stapinii cu lanturile in coarne. Caba le zugravise boilor ochi omene^ti, plini de ^iretenie $i de о ascunsa bucurie. Pe botu-rile argintii ale boilor pictorul schitase fericite surisuri. In cealalta pairte a ministrului se in?irau pluguri $i grape, seceratori §i semanatori, iar in fund de tot chiar о batoza de treierat. In partea de jos a panoului scria, cu liteire mari, aurii, pe un matasos fond verde : VOTATI-L PE gTANICA PALEACU CARE PRIN „BANCA TUTUROR" DE SUB CONDUCEREA D-SALE VA ASIGURA IMPRUMUTURI CU DOBlNDA FRATEASCA. ASTFEL PRIN BUNAVOINJA excelentei-sale STANICA PALEACU VA PUTEJI CUMPARA BOI, UNELTE AGRICOLE, §1 TOT CE VA POFTE§TE SUFLETUL !... VOTAJI-L!... VOTATI-L!... VOTATI-L 1... 158 Trecatorii zgiira ochii. Unii se oprira $i admirara panoul. Alfii scuipara $i mersera mai departe. — Reciama lui Stanica Paleacu e mai taire ca a lui Mielu Gu§a cu „Ingerul" care duce sufletele spre cer. — Ideea a fost a lui Lapturel. — Trebuie sa-1 fi platit bine pe Caba. •— ! I-au fagaduit zugravirea bisericii de la Virtoape. Tineretul universitar se mi$ca. Gtupul Napoleon Increfitti-Celan-Velescu, numit Generat'd noua, intra in actiune. О parte din studenfi parasira universitatile. Max Scholtze, fiul cofetarului vienez, Candid Feiratos, fratele mai mic al morarului, §er-ban Petrian, mo^tenitorul mo$iei Poroschia, Benedict Berindu, de la Papa, carora li se alaturase in chip nea^teptat pentru mine Marin Saracila din Turnu, ai carui parinfi erau goi $i lipifi pamintului, se aratara in ora$. Impra^tiara in negustorime $i pe la mahala о foaie studenteasca $i noaptea umplura zidurile de afi$e. Geneтара noua se declara cu violenfa impotriva tuturor partidelor politico veehi. Sublinie primejdia evreiasca. Pe comuni^ti ii ataca §i ceru sa fie stirpifi pina la unul. Afi^ele anunfara venirea pe curind, in Ru$ii de Vede, pentru „a se sfatui cu rominii adevarafi", a profesorului Mitri-dat Velinski... Studenfii adememra cifiva parlagii §i chiar cifiva elevi de liceu, dintre cei mai virstnici $i mai voi-nici. Adamian $i Matraguna parasira $coala $i fura vazu^i |inindu~se de briu cu cei cinci. Intr-o noapte, 159 tinerii devastara о farmacie. In alta, incercara sa incendieze о dugheana doua pinzairii din gura oborului. Din ferieire, fura surprin§i de vardi§ti. Fugira. Vardi^tii chemara pompierii care stinsera focul §i pagube-le ramasera marunte. In ora$ insa Incepn panica. Noaptea, pe unele strazi, se produ-sera incaierari $i se auzira pocnete de pistoale. La biserica Sfintului Tanase fura trase elopotele in miez de noapte. — Vine profesorul vostru ? — Vine. E pe drum. §i, intr-o zi, sosi faimosul profesor Velinski. Ceata tinerilor din Generafia noua il primi la gara cu flori. Il adusera cu lautari, care cintara doine romine§ti, pina in centrul ora^ului, linga statuia generalului Mantu. Acolo se intona De$teapta-te romine. Lumea, curioasa, se aduna ca la urs. Profesorul Velinski se urea pe о banca §i vorbi. Aminti despre Drago$ intemeietorul $i despre $tefan cel Mare. Il pomeni pe Vasile Lupu §i pe Matei Voie-vod... Plinse halul in care a ajuns biata Rominie din cauza... Indira multe cauze... Ridica glasul $i tuna : — Moarte comuni^tilor... Cifiva derbedei strigara : — Moarte... Moarte... Studenfii ingenuncfieara §i spusera cu glas tare о rugaciune. Dupa ce spusera lunga rugaciune se repezira $i sparsera geamurile la citeva pravalii. Paruira, in invalma^eala, pe cine se nimeri. Apoi se adunara din nou la statuia generalului Mantu 160 ?i cintaara inca о data De$teapta-te Tomine... Toc-mai cind racneau mai cu foe veni pe о ulifa latu-ralnica $i se napusti asupra lor un cird de partizani ai lui Stanica Paleacu, condus de Trandafir Trandafirescu §i de Timon, §i intarita cu cifiva polifi§ti. Ii inconjurara pe tinerii din Generafia noua. §i ince-pura а-i izbi cu bitele. Unii scapara cu fuga. Alfii incercara sa se opuna §i fura zdrobifi. Profesorul Velinski, de la inceput, se facu nevazut. Dar noaptea se comisera noi spargetri §i se incerca aprinderea citorva dughene... Cu citeva zile inainte de alegeri circulatia fu intrerupta. Arrnata capata ordin sa pazeasca barierele ?i drumurile. Satele pe care oamenii lui Stanica Paleacu nu le putura ci$-tiga fura declarate contaminate de boli molipsi-toare. — La Merigoala a izbucnit exantematieul. —' La Peret holera. — Ciuma face victime la Scrioa$tea... — Buba neagra nu s-a aratat inca ? — Nu. Dar n-are sa mai intirzie mult. О arunca miine-poimiine asupra satelor de pe Calmafui dom-nul ministru Stanica Paleacu... Cu о saptamina inainte de alegeri armata ocupa gara. Fura arestafi cei banuifi a fi capii muncito-rilor. Il arestara, printre multi alfii, §i pe nenea Pavelescu. Nu scapa nici ucenicul Saminta. Patrule inarmate colindau zi $i noapte strazile §i ulitele. Cite о fata de pe la mahala se urea pe gard ?i-i intreba pe soldati: — Ce cautati, osta^ilor, cu atita stra§nicie ? И — RMdgcinile sint arnare, vel. II 161 — Zina de ieri, fetij;o. — Apoi, cu ziua de ieri n-o sa va mai intilnifi niciodata. Intruniri. Vorbarie. Scandaluri. Arestari... Sa tot traie^ti, sa vezi $i sa crezi... Ziua alegerilor fu plina de singe. Ciomaga^ii rechizitionara birjele tirgului §i alergara de la о secfie de votaire la alta. Frinsera miini. Frinsera picioare. Rupsera coaste. Ciomagira spinari. Spar-sera destule capete. Nu lipsira nici omorurile. A doua zi ziarele anun^ara marele succes in ale-geri al guvernului. Excele-n^a-sa, domnul Stanica Paleacu, care condusese operable alegerilor de la Teleorman din localul prefecturii, cu telefonul, fu dat ca exemplu de energie $i pricepere politica. „In toate judetele opozifia a luat iei un loc, dincolo doua. La Teleorman insa, unde i$i are re^edinfa domnul ministru Stanica Paleacu, guvernul nu numai ca nu a pierdut nici un loc, dar, putem spune, s-a bucurat de о desavir^ita unanimitate. Opozij;ia nu a ci$tigat nici un vot, unul macar, de leac"... Spre ziua, cind Stanica Paleacu trecu spre Bucu-re^ti cu crezultatul alegerilor, se opri pentru un ceas acasa. Nevasta-sa il primi plingind : — Stanica, ce-ai facut, Stanica... Ai pus handra-laii sa omoare oameni nevinovati, Stanica... — De ce sa nu-i pun? A§a se face politica, proasto... — О sa te bata Dumnezeu, Stanica... Lapturel, care asistase §i-mi povestise mai tirziu intimplarea, spusese : 162 — Lasa, cucoana Aglaie... Dumnezeu mai are $i alte treburi decit sa se ocupe de ce a facut ori de ce nu a facut domnul ministru... Tara i§i linse ranile se calma. Se calma §i ora-$ul in care traiam §i treceam de citeva ori pe zi $i pe noapte pe linga statuia generalului Mantu. — Alegerile ? Parca nici n-ar fi fost alegeri. Profesorii se intoarsera la catedre $i se impacara. Glasul тщапПот i$i inceta aparifia ;§i talentele publiicistice §i pamfletare$ti ale lui Trandafir Trandafirescu §i ale lui Timon nu mai avura unde se dezvolta. Directoarea Desideria Gazaru le ceru pro-fesorilor sa pregateasca serbarea de inchidere a anului $colar. Profesorul Casiu Turtula alese ci^iva elevi mai rasarifi §i citeva eleve mai chipoase, printre care $i pe Valentina, se apuca sa puna in scena — ca unul care vazuse pe vremea stiiden-fiei lui patru-cinei spectacole la Teatrul National din Bucure^ti -— piesa Se face ziua a lui Zahairia Birsan. Pe Adamian il puse sa-nvete pe dinafarcL doua poezii de Mircea Radulescu. Iar pe Iscru Matraguna sa recite о anecdota de Theodor Spe-ranfia. El personal avea sa tina о conferinta despre pasteliirile lui Vasile Alecsandri. Alburiu se obliga sa decoreze sala $i scena... — Dar sa-ti pui la bataie tot talentul, ii spuse directoarea. —« Tot, domni^oara, tot... Lapturel mai veni de vreo doua ori cu marina prin ora§. Inspecta primaria. Inspecta liceul. Vizita $i $coala de meserii unde \inu un discurs in care le aminti elevilor ca „meseria e bratara de aur". ii* — Ma insor, baiete. Ma insor, imi spuse. Am gasit. Cu fata unui petrolist. — Cite sonde ? — Deocamdata douasprezece... — De ce te grabegti ? Poate gasegti una cu doua-zeci §i patru de sonde! — Ar fi о prostie daca a § mai agtepta. — De ce, Lapturel ? — Guvemul e §ubred. Nu ne-apuca Nagterea Domnului la putere... — Dar abia afi fost chemati sa guvernati. — Liberalii... Nici nu pot, nici nu vor sa-i vada pe alfii mulgind vaca cea grasa. Bratianu a ^i inceput sa-1 preseze pe rege. Nenea ministrul spune ca Bratianu il are in buzunar pe rege... Prin Barbu §tirbey... — §i Paleacu se resemneaza la numai citeva luni de guvemare ? — Cum о sa se resemneze! Trateaza cu Porcu. Cum se apropie sorocul, cum trecem la liberali cu organizatie cu tot. — Dar Banaoaie ? — Liberalii il sacrifica. Se poate compara Banaoaie cu nenea ministrul ? Elector ca nenea ministrul n-au avut liberalii in partidul lor de cind au ei partid. $i au partid cam de multi^or. Serbarea de sfir^it de an avu loc intr-un entu-ziasm general. Tuxtula conferentie trei ore in fata unei sali arhipline. Biletele fusesera vindute de elevi prin familii. О parte din asistenta casca ^i adormi. Alta facu galagie gi-i ceru profesorului 164 sa-§i scurteze conferinta. Turtula veni pina la mar-ginea scenei, i$i potirivi ochelarii pe nas §i spuse : — N-am s-o scurtez. Trebuie s-o ascultati. E lucrarea mea de licenfa. Am muncit la ea $i-n timpul razboiului, pe cind ma aflam in tran^ee... О data ce-$i aminti de razboi nu se mai putu opri. l§i depana amintirile de pe front. Cifiva su-ghifara. Ni^te femei mai in virsta plinsera. Un galigan de la galerie striga : —< Alecsandri !... Revino la Alecsandri!... Erai la : „Noroc, pe cimpul vesel..." — Revin... Urmara recitarile $i dansurile populare. Recita-rile, racnite, inviorara sala, insa dansurile populare, cu baiefii imbracafi in ciobana^i cu fetele in ciobanife, о zguduira. Praful de pe scena cinema-tografului Giuvelca sari in grinda $i umplu sala, intra in urechile $i narile spectatoriloa:, dar nu-1 lua nimeni in seama. Piesa Se face ziua so termina toc-mai pe cind se facea ziua. Ie^ind de la serbare intiilnii laptarii, brinzarii $i zarzavagiii care i$i duceau marfudle la piafa. Ma gindii la Despa. Ce avea ? Parca nu se simfea intr-ale ei. Ramasese acasa. Filipache disparuse inca de pe cind conferenfia Turtula. Pe cind mergeam pe Calea Dunarii catre casa, о faranca frumu§ica, ie§ita in poarta, zimbitoare $i cu busuioc la ureche, ma opri $i ma intreba daca n-a$ vrea sa cumpar о gaina neagra. — Unde fi-e gaina ? Imi arata о casufa ascunsa printre salcimi in fun-dul curfii : 165 — Acolo... Imi trebuie zece lei. — E mare gaina ? •— Nu. E micuta. — §i... cum te che am a ? — Evu^ca. Ii dadui zece lei. Ii lua, ii numara. Vazindu-ma ca plee, ma intreba : — Pai, daica, nu mergi sa-fi dau gaina ? — Am sa tree alta data. Pina atunci te rog sa ai grija de ear sa nu slabeasca. — Cine sa slabeasca ? Gaina mea ? Nu! Nu slabe^te. Profesorii se aratara indulgenfi. Tofi $colarii trecura clasa. Cei mai virstnici dintre noi furam sfatuiti sa ne inscriem sa mai dam о clasa pe vara §i, daca se poate, sa depunem la caiicelarie, о data cu cererea de inscriere, §i taxa pentru examen. Secretarul ne lamuri: — Profesorii pleaca in vacanfa ! Au nevoie de marunfi^. Ramasei in ora$. Studenj;ii venira in vacanfa $i ineepura iara^i sa se agite. Marin Saracila trase in gazda la Scholtze, cofetarul vienez. Ma intilnii cu el $i facuram impreuna lungi plimbari prin pareajma ora$ului. Era blond, avea capul neobi^nuit de mare pentru faptura lui firava, $i ochii rotunzi, cenu$ii, visatori. Imi citi, la umbra de salcim, citeva so-nete. Imi citi $i un mic dar arzator $i inspirat roman de dragoste. — Ai avea sueces daca te-ai tine de literatura, ii spusei. 166 — Incercari tinere$ti, imi raspunse. Numai incercari... — De ce nu ai persista ? — M-a prins politica. Rostul generajiei noastre este sa curatim Jara de vechii politicieni $i s-o sca-pam de о vrea. Romania trebuie sa fie numai a romi-nilor. Comuni^tii... — Ce este cu comuni^tii ? — Comuni^tii trefouiesc lichidafi pina la unul. Ai auzit de Mussolini ? — Am auzit. Hoinaream prin Italia cind da asalt, cu cama^ile negre, sa ia puterea. — Dar de Adolf Hitler ai auzit? Acum l-au in-chis. Il tin intr-o pu^carie la Mxinchen. Da'r are sa iasa §i-o sa rascoleasca Germania. Ovreilor li s-a apropiat ceasul din urma... — Saracila, dar cum de te pofi impaca tu cu pa-rerea asta ? §i cum pofi fi prieten cu Scholtze, cu Berindu, cu Feratos, cu acela din Poroschia? — Varei sa spui ca ace^tia nu sint romini de singe ? Nu are a face. S-au asimiiat. S-au identificat cu aspiratiile neamului nostru. Napoleon Increjitu spune ca nu о sa treaca mult $i vom birui. Profe-sorul Mitridat Velinski... I se aprinsera obrajii. Тщ\. Duse batista la gura §i se §terse. Batista se ro$i. — Singe. Sint ofticos... — Du-te la un sanatoria. — Cu ce ? Crezi ca degeaba ma cheama Saracila ? 167 — Marine, Marine... Filipache se imprietenise la catarama cu faica-mea Sifa §i cu plutonierul Burtan. Toata ziua ii pica mucul in casa plutonierului. Seara ie§eau in trei, petireceau. — Intr-o zi о sa dea peste voi plutonierul ?i-o sa va omoare, Filipache. — De ce sa ne omoare ? Sifa spune ca Burtan nu e gelos, ca §tie dar se face ca nu $tie. — Poate ea intr-o zi il apuca gelozia. — Nu-1 apuca. E prea gras. Ceilalfi feciori ai gazdei plecau de acasa inainte de revarsatul zorilor §i se intorceau ostenifi morfi dupa scapatatul soarelui. Petrifa abia se mi§ca. Pintecul ii crescuse ?i i se fuguiase. Uneori venea la mine in odaie §i ma ruga sa-i citesc cite ceva. Alteori imi spunea sa ma urc intr-unul din duzi §i sa-i scutur dude. — Tu, mereu mi se face pofta de altceva. — Din cauza sarcinii. Seara, Minca ii lasa pe ceilalfi frafi sa vina acasa cu carul. Incaleca pe cal ?i venea inaintea lor, in goana, intra in curte, se repezea ?i-o lua pe Petrifa in brafe : — Cum fi-a fost astazi ? — Bine, Minca. — Cind crezi ca ai sa na§ti ? — Eu §tiu ? Intr-o zi-doua. Poate intr-o sapta-mina. Toata casa о mingiia, о giugiulea, in a§teptarea evenimentului. Numai Despa, posomorita, inchisa, tacea §i ne privea pe to$i chiondori^, cu du§manie. 188 Intr-o zi, о privii mai cu bagare de seama. Vazui cu mirare ca i s-a lungit nifelus fa^a §i.ca pe pielea ei negricioasa i-au aparut mici pete galbui. Mai vazui ca i s-a cam ingro^at mijlocul. Nu-mi torecu prin cap sa fac vreo presupunere. Eram prins de invafa-tura. Deseori imi petreceam serile cu fetele Scutel-nicu care ma omorisera cu florile lor pe care mi le tot puneau la cheutoare. E suparata Despa ! Sa fie !... Ce ma priveau pe mine supararile ori nazurile ei ? — Ce-o fi cu fata mea ? ma intreba gazda. S-a schimbat $i nu pricep de ce. — Create. E fires с sa se schimbe. Ai fost $i dum-neata fata. Poate ca tot atit de plina de nazuri. — M-a ferit Dumnezeu. Eram cinci fete la casa mamei. Munceam pe ruptelea. N-aveam timp sa ne sclifosim. Poate о fi bolnava. — Poate. Du-o la un doctor. — Am vrut s-o due. Mi-a spus с a merge, dar с a il ia pe doctor la palme. In aria lor se aflau salcimi $i salcii, iar in parte a apropiata de fosta mla^tina secata rasarisera §i crescusera inal^i о sumedenie de plopi. Noaptea ma duceam $i ma lungeam pe iarba in apropierea lor sa le ascult nelini§tea frunzelor. In cealalta parte a curfii, unde pamintul era mai negru $i mai sanatos, gazdele sadisera mai demult citiva pomi. Nucii prinsesera radacini, dar cu vre-mea se uscasera. Merii §i corcodu^ii, vi^inii $i cire^ii se finusera bine. Imbatrinisera, dar mai in-floreau $i i§i mai incarcau ramurile cu fructe in fiecare an. 169 In zdua aceea, al carei sfir^it avea sa ne faca martorii unei intimplari pe care nici unul dintre noi nu о presimj;ise, feciorii gazdei plecasera la cimp, din zorir cu seceratoarea. Se copses© griul. Il luasera $i pe Filipache. — Sa ai grija de Petri^a, imi spusese Minca. Daca о apuca durerile facerii poate о sa fie nevoie de moa$a. О sa-fi spuna mama unde sa te duci §i ce sa faci. Petrija picotase toata ziua in casa, la racoare. Ma dusesem de citeva o Habar n-ai de Mimi. — Nici una n-o intrece pe Sofica. — Sa nu ne certain. Fiecare $tie cite ceva. Se imbrati$ara, se pupara, se impacara. — Domnule, dar ce bine s-au camuflat... La spl-tal! Colosala idee ! — Nu tu polifie de moravuri. Nu tu „пепе"... — Au marit preful... — Cam mulfi patroni... Bu^ulenga, Darvari, co-misarul Nastase, Polidor intendentul... Ma vazura. Ma socotira unul de-ai lor $i-mi strl-gara : — Cere-o pe Mifa. — В a pe Mimi. — N-o ocoli pe Sofica, asculta-ma pe mine. A$tia nu se pricep. $i-au cam baut minfile... Vintul vuia $i rasucea crengile copacilor negri. Negru era $i cerul. Vazduhul mirosea a ploaie. Simfii ca in piept mi se innegre^te inima. Cind aveau sa se sfir^easca toate aceste nemernicii ? Cind aveam sa izbutim sa $tergem toate aceste urite urme ale trecutului? §tiam ca trebuie sa 184 avem rabdare, sa cucerim terenul pas cu pas, sa inlaturam cu nesfir^ite stradanii miile $i miile de piedici care ni se iscau in cale. Mai $tiam ca nici о forja din lume nu putea pogori raiul din cer pe pamint nu intr-o zi, dar nici macar intr-un numar limitat de ani. Cu toate acestea cadeam uneori prada deznadejdii. Mi se parea ca inaintam cu pa§i de mele spre viitorul visat, ca avem prea putin elan, ca du^manii sint mai multi $i mai tari decit noi. Pe urma imi era ru^ine de deznadejdea mea. О aruncam ca pe о manta jerpelita. Ma scuturam de tristete. Ma gindeam la milioanele de saraci care se uitau la noi cu ochi plini de sperante, care cre-deau in noi, care a^teptau sa-i inflacaram $i sa le aratam drumul. Il iubeam pe Lieu Oro$. Nu se lasa niciodata prada deznadejdii. Nu-$i pierdea nici-odata calmul. Trecuse prin focul ilegalitatii $i-al pu^cariilor. Se obelise. Aveam sa ma ofelesc §i eu. Nazuiam sa ma otelesc. Imprejurarile in care mun-ceam ma ajutau cu prisosinta. Intilnii un sanitar. Il intrebai de doctoral Darvari. Ma sfatui sa-1 caut in cancelarie. Il gasii lungit pentru odihna pe canapea. Sari in picioare si-mi strinse mina. Vazui cu mirare ca se mai afla cineva acolo. Era un barbat bondoc, gras, cu fata mare. Ochii rotunzi $i spalaciti ii avea щот bul-bucati. Bondocul rinji, crezind probabil ca in felul acesta mi se facea simpatie. Parca il mai vazusem cindva, undeva, demult. Nu-mi silii memoria sa se limpezeasca. Darvari se grabi sa-mi spuna : 185 — Mi se pare ca va cunoa^teti. Dati-mi vole, totu$i, sa va prezint pe colegul men, doctorul Ganciu, de la Stolniei. Il privii atent pe bondoc. Era intr-adevar docto-rul Ganciu. Dar cit imbatrinise ! Nu-mi placu intil-nireaf ceea ce se §i simf! in glasul men cind spusei : — Da, da, ne cunoa^tem. Dar eu am venit sa-1 vad pe Jiganu$. Nu ma a$teptam sa-1 revad, $i inca aiei, la Teliu, pe domnul doctor Ganciu. Rinjetul, care voia sa inspire simpatie, se risipi de pe gura bondocului. — Tot din cauza Jiganu^ului dumitale ma aflu $i eu la spital la aceasta ora. Am lasat partida ne-terminata la Tirnavu $i-am venit. — Era de datoria dumitale. — Parca eu zic altfel ? О sa va rog sa mai a$tep-tafi $i sa ma a^teptafi... De$i contrariat nu-i cerui nici о lamurire. Imi dezbracai mantaua, о atimai in cuier §i luai loc pe un scaun. In citeva clipe numai mi se desfa§ura in minte un intreg film. Doctorul Ganciu ! Parca picase din cer. Nu-1 mai vazusem de treizeci de ani, de atunci de cind para-sise Omida plecase la razboi imbracat in uniforma militara, sa-^i intregeasca cuno^tinfele taind miini §i picioare §i sa se imbogafeasca facind specula cu medicamente. Parca-1 auzeam : — I... Adu-mi о cafea $i о dulceafa de la Lenca... Ma faceam ca plec. Ma striga : — Stai, stai, nataraule... N-auzi ? О cafea costa zece bani, о dulceafa cinci bani. Nu !... Nu-mi pot 186 permite sa cheltui cincisprezece bani dintr-o data pentru a-mi implini pofta. Nu... Trebuie sa adun avere, sa adun avere... Tata e atit de sarac... Are о dugheana... §i surorile, toate sint nemaritate... N-au zestre... Trebuie sa adun avere, I. Trebuie sa adun avere. ■— Aduna, domnule doctor. Aduna... — Tu sa nu te bagi in socotelile mele, magarule, golanule.,. Sa nu te bagi in socotelile mele... -— Nu ma bag, domnule doctor. Nici nu $tiu sa socotesc. Dar ce sa va aduc de la tata Lenca ? Dul-ceata ? Sau cafea ? — О cafea, numai о cafea. S-o pregateasca bine. Spune-i ca doresc s-o pregateasca cu grija. Cu cai-mac. Altfel... Altfel ma supar. Imi ies din tit^11!* О injur $i-i inchei proces-verbal de contravenfie. Scriu negru pe alb ca am prins-o vinzind marfuri alterate. Auzi ? A$a sa-i spui. Ca-i inchid hardu-ghia. Auzi ? Ii inchid hardughia. О nenorocesc. A$a sa-i spui. A$a am sa-i spun, domnule doctor. — Tii minte ? — Jin, domnule doctor. * — Ca vintul... Alearga ca vintul... Ah !... Daca eu щ fi putut alerga ca vintul!... Pamintul l-a$ fi ooolit. A§ fi facut sa se zbuciume marile. Jari $i ora$e a$ fi vazut. $i munfi. Ca vintul nu putea sa alerge decit vintul. Ca sa nu ma mai injure doctoral Ganciu, ma grabeam totu§i. Pe fata Lenca о gaseam la tejghea citind romanul la moda Ericaf domnifa lanurilor, imprumutat de la invatatorul meu Popescu-Bragadiru, care о placea 187 §i-o poftea uneori pe la el sa-i arate carti. Cafe-neaua era goala. Mu^tele zbirniiau in jurul unui $ir de covrigi atirnati de tavan. Altele nu mai zbirniiau. Murisera prinse in cleiul cu care erau unse lungi ii§ii de hirtie prinse de grinzi. — Ce s-a mai intimplat cu Erica, taja Lenca ? —i Au rapit-o banditii mascati. Lordul e disperat. — О s-o gaseasca. — Pina atunci stau cu inima la git. Dar... Ce dore^ti ? — M-a trimes domnul doctor... — Ce vrea Zgircila ? — Intii a poftit о cafea §i-o dulceafa. Am plecat. M-a strigat din urma $i mi-a spus ca nu poate chel-tui dintr-o data cincisprezece bani. Ca trebuie sa adune avere. Ca se multume^te numai cu о cafea de zece bani. Sa fie cu caimac cafeaua. Dar cind am servit eu cuiva cafea fara caimac ? Ii $tia, ca toata Valea Calmatuiului, de frica. Aprindea marina cu spirt $i-i pregatea incet $i cu grija cafeaua, sa iasa cu caimac gros. О turna in сеанса. О punea pe о tavifa. Alaturi, pe о farfu-rioara, punea о lingurita de duleeata cu doua-trei boabe de vi^ine. — N-a vrut dulceata. — Spune-i ca dulceafa e pe gratis. Cinste, din partea mea. Daca a poftit $i nu-$i astimpara pofta, ii piere saminta. Ar fi pacat. E saminta buna de om. № — Crezi ? — Ma mir ca-1 rabda pamintul. Se bulguie la saracia mea. Ii duceam cafeaua $i duleeata pe tavita. Cum ma vedea, se ratoia la mine: >— De ce mi-ai adus $i duleeata ? Vita inealtata... — Sint descult, domnule doctor. Imi privea picioarele sa se incredinteze ca nu-1 mint. Corecta : — Vita desculta !... De unde sa-ti dau eu cinei-sprezece bani ? N-am cincisprezece bani. N-am. De unde ? Pl§te^te-i tu. Daca ai de unde... Poate ca tie iti permite punga. — N-am punga, domnule doctor. — N-ai nici minte. О sa mori prost. — Daca mori, prost, de^tept, e totuna. МогЩ nu mai sint nici pro^ti, nici de§tepti. Sint morti. Miroase la fel. — Haha ! Ce da din el! Ce da din el. Haha! Vita. Cugeta vita. Nu s-a inealtat vita, dar cugeta... Ma facea cu ou ^i cu otet. Il lasam sa-mi zica tot ce-i venea la gura. Mai $i rideam, ca sa-i creasca furia. Invatam de la doctorul Ganciu, fund eu prost de felul meu, cum nu trebuie sa ma port cu oame-nii cind voi fi mare. Cum sa ma port, nu aveam, acolo la Omida, de la cine sa invaf. Cind se poto-lea, ii spuneam : — Tata Lenca ifi face cadou duleeata. Te cinste§te cu duleeata. Spune ca e^ti saminta buna de om. Nu vrea sa-ti piara saminta. 189 Ochii bulbucap i se bulbucau §i mai mult, de parca ar fi vrut sa-i iasa cu totul din cap, sa-i cada In farina. lara^i sarea cu gura pe mine : — De ce nu mi-ai spus de la inceput, ticalosule ? — Nici nu m-afi lasat sa deschid clontul. Cintarea dulceafa din ochi. Numara boabele de vi§ine. — Trei... Numai cu trei boabe m-a cinstit... lapa... — Tafa Lenca nu e iapa, domnule doctor. — De unde §tii tu ce e $i ce nu e fafa-ta Lenca ? Ti-o fi dat mai muite vi^ine. Fara indoiala ca fi-a dat mai multe. Le-ai mincat pe drum. — Nu m-am atins de dulceafa, domnule doctor. — Nici de cafea ? — Nu. Nu m-am atins nici de cafea. — Jura-te. Inginam citeva cuvinte pe care nu le infelegea. Ii ascundeam adevarul. De teama sa nu-i vars ca-feaua $i sa ma aleg cu о cotonogeala zdravana — cum mi se intimplase nu о data — luasem un obicei. Dupa ce ie^eam din pravalie, ma opream in prag $i sorb earn din cafea pina goleam сеанса pe jumatate. Tineam cafeaua in gura. N-o inghifeam. Imi indulceam gura. Imi indulceam §i limba. In apropiere de casa doctorului puneam cafeaua la loc, in сеанса. Scuipatul cu care о amestecam fara sa vreau ingro§a §i mai mult caimacul $i-i da cafe-lei un gust mai placut. Nu-mi parea rau ca-1 cinstesc pe doctor cu scuipat. Nu ma costa nici о osteneala. Pentru felul cum se purta cu mine ^i cu al^ii a§ mai fi vrut sa-1 cinstesc §i cu alte bunatafi, 190 dar nu aveam nimic. Eram gol pu^ea $i sarac, de nu aveam nici dupa ce bea apa. Il pindeam cum maninca duleeata $i-l vedeam cum se linge pe buze. Cafeaua о sorbea picatura cu picatura. §i iara$i, dupa fiecare picatura, i$i lingea buzele. Diavolul ascuns in mine se bucura $i ma indemna sa-1 intreb : — A fost buna cafeaua, domnule doctor ? — Buna, buna. Tu n-o sa cuno^ti niciodata gustul cafelei, dezbracatule, derbedeule, taranoiule. О pomenea pe maica-mea, pe bunica-mea. Se mai lega $i de surori. Ma acoperea inca о data cu ocari. Cu pofta im-plinita, |rigiia. Imi da tavita cu сеанса §i farfurioara sa le due indarat \a\ei Lenca. — Zece bani, domnule doctor... Bulbuca ochii : — Pentru ce ? — Pentru cafea... — Spune-i negustoritei sa ma treaca in cont. — О sa ma ocarasca $i ea, domnule doctor. — $i ce ? Iti cade nasul daca te ocara^te ? Nu-|i cade. Acum, la Teliu, se uita la mine §i nu-i venea sa-$i creada ochilor. Imi da ocol. I se parea ciudat ca in cei treizeci de ani citi se scursesera de cind nu ne vazusem, $i in care timp el se ingra$ase imbatrinise, cres-cusem atit de mult, ba inca mi se umpluse obrazul de creturi $i mi se albise $i parul pe la timple. — Da. Cind ti-am citit numele in ziar, nu m-am in^elat. A$a este cum am banuit. Nu m-am in§elat. 191 E?ti dumneata. Chiar dumneata. Baiatul de la Omida. Doctoral Darvari, pe care il crezusem plecat, dar care statuse ceva mai deoparte, spuse: — Scuzati-ma. Va las in doi. Ma due sS-1 mai vad pe domnul Jiganu?. Daca se simte ceva mai bini$or ca acum un ceas, trimit dupa dumneata. Pina atunci va putefi spune destule. — Chiar trebuie. Dupa atita vreme... — Mi se pare ca doctorul Ganciu, colegul meu, vrea sa te roage ceva. Starui §i eu sa-i dai ascul-tare §i sa-i intinzi о mina de ajutor. — Daca se va putea, cu placere. Darvari pleca iar Ganciu, dupa о scurta ezitare, i$i dadu drumul: — Da. Tocmai. De aceea am §i venit de la Stol-nici. Voiam sS te rog ceva. In amintirea vechilor noastre legaturi de prietenie de la Omida. Au tre-cut anii, domnule... Cum au trecut anii, domnule... §i dumneata ! Cine s-ar fi gindit ?... Ai ajuns jurna-list... $i acum... Acum candidezi... О sa fii ?i depu-tat... Cine s-ar fi gindit, domnule ?... Cum au trecut anii... Cum au trecut... Parca i-а luat apa... Ma intreba tam-nesam de parin|i. — Mai traieipte mama ? Mai traie$te tata ? Arbora un obraz intristat cind afla ca au murit. Pe fafa lui lata §i grasa tristetea se potrivea ca nuca in perete. — §i ai mei au murit. §i ai mei... Am ramas or-fan, domnule. — La saizeci §i ceva de ani citi aveti... 192 — Parinfii sint paring. E greu fara parinti. — Dupa cite §tiu pe cind locuiati la Omida, ii vizitati foarte rar. La ci|iva ani о data. — Din pacate, da. Din pacate... Ne gindim la parinti abia dupa ce i-am pierdut... I?i baga miinile mici ?i grase in buzunar. Ofta din inima. A§adar avea inima. Fui gata sa ma induio-§ez. Il intrebai cam repezit, ceea ce, recunoscui numaidecit in gind, nu se cam cuvenea: — Cred insa, domnule doctor, ca nu v-aji ostenit cu caruta pina la Teliu ca sa ma intrebati daca imi mai traiesc sau nu parinti. §i ca sa le regretam moartea. — Nu... Nu... Dar, domnule... — Spuneti-mi I... Cum imi spuneati altadata... Se pare ca am un nume lung $i greu de pronunlat. Cel putin a?a mi-ati bagat in cap atunci cind m-ati bote-zat I... — Vai!... Chiar a?a iti spuneam? I... I... Glu-meam §i eu. — Desigur. La Omida viata nu era tocmai ve-sela... — Cum nu era vesela ? Era. — Poate ca am uitat eu. Nu-i facu placere ca-i amintii de porecla pe care mi-o daruise odinioara. Cauta alt faga$ pentru dis-cutie. Vorbi despre razboi. Despre primul razboi mondial la care participase ca medic maior in re-zerva. — $tii... in razboi nu mi-a mers rau. — Imi inchipui. Un doctor nu merge pe front. 13 — Radacinile sint amare, vol. И 193 — Ce sa caute ? Are destul de lucru in spatele frontului. Tale miini. Taie picioare. Cirpe^te burfi. — V-afi facut, cu alte cuvinte, datoria. — Din plin, domnule... Dupa razboi nu m-am mai intors la Omida. Ma saturasem de saracanii de acolo. Am auzit ca in Ardeal satele sint mai insta-rite, iar omenii, cum sa-fi spun, mai... mai curafei... Mai civilizafi... Asa ca am cerut un loc in Ardeal, pe linga Cluj. Dar se gaseau prea multi doctori pe acolo, $i faranii... Curafei... Civilizafi... dar string la mina. Neospitalieri. M-am mutat repede in Moldova, la Ruginoasa. — $i la Ruginoasa v-a mers mai bine? — Infinit mai bine. Am strins bani.* Am strins bani... Acum zece ani am devenit ireful spitalului din Stolnici. §i la Stolnici mi-a mers bine. — Afi strins bani... — Am strins... Aur. Am saculefi plini cu aur. Multi... — Dar nu destui. — Niciodata, domnule, omul nu aduna atitia bani citi ar dori sa adune. Se plimba cu pa$i marunfi, masurafi, prin cance-laria doctorului Darvari. Fo^tii directori ai spitalului din Teliu, de mult trecufi in lumea drepfilor $i incremenifi in rame, se uitau la el cu ochi sticlo^i, fioro^i de parca 1-ar fi auzit tradindu-mi cine 9tie c© mari secrete profesionale. — Imi pare bine ca afi adunat avere. — Am adunat, Dar... Dar mi s-a urit sa tot tra-iesc la fara. Mi s-a urit la Stolnici. 194 !mi cauta ochii ?i cind mi-i gasi se uita drept in ei : — Pe temeiul vechii noastre prietenii de la Omida, vreau sa te rog... *— Poftiti... — Vreau sa te rog sa intervid la minister — e§ti om cu trecere — sa intervii la minister ca sa fdu mutat aici, ,1a Teliu. E un tac (liber. Un loc de director. La spitalul cel mic. Ta'cui. Aprinsei о tigara. Ii oferii una $i doctoru-lui Ganciu. О lua. Scoase din buzunar о tabaehera $i puse tigara in ea. — N-o aprindeti ? — Nu. Nu fumez. Nu-mi permit veniturile. Dar, daca imi ofera cineva о tigara, n-o refuz. Nu se cade sa refuzi oamenii. Buna-cuviinta... — Sa vad, domnule doctor. Daca se va putea... — Trebuie, domnule. Ginde^te-te $i dumneata. Am trait о viafa intreaga la fara. Mi s-a urit... — §i afi adunat bani cu lopata... — Am adunat. Dar nu destui... Am pus ban linga ban. M-am abtinut de la cheltuieli... Acum. insa a? vrea sa ma mut la ora$. Vezi dumneata, la ora$ e altceva. Ora$ul e ora$. Faci azi о cuno^tinta. Faci miine alta euno:ptinfa. Azi te pofte^te unul la masa. Miine te pofte^te altul la masa. Economise^ti. Chel-tui mai putin. Ba, se mai gasesc $i genero^i care te invita la masa chiar la un local. Ai ocazia sa asculti $i muzica pe gratis. Pe urma, sa-ti spun, domnule, ma mai roade un gind. In lumen buna a ora^ului poate dau $i peste о vaduvioara, cu avere, cu casa gata mobilata, fara copii, fara mo^tenitori. Scutesc 195 chiria. A?tept mo?tenirea. Fagaduie?te-mi ferm ca intervii la minister pentru mutare. Direct la ministru. Nu se poate ca dumneata sa nu-1 cuno?ti pe tovara?ul ministru. — Il cunosc, desigur. Doctorul Darvari deschise u?a ?i-mi spuse din prag : — Daca vrei, poji sa-1 vezi pe domnul Jiganu?. Arde de nerabdare... Ganciu imi strinse iara?i mina. — Sper sa intervii. Ginde?te-te ! Ora?ul e ora?. Azi te invita unul la masa. Miine te invita altul. Poate dau ?i peste о vaduvioara... — Fara copii. Fara mo?tenitori... — Copiii! Cine are sa-i traiasca — cine nu, sa nu-i doreasca... Eu n-am. $i nici n-a? dori sa am. Te baga la cheltuiala... Pe cind imi purtam pa?ii pe sala, prin dreptul bustului ascuns pe jumatate in ni?a al lui Albu Do-lea-Cruntul, doctorul Darvari imi spuse lini?tit: — Sa ?tii, domnule, ?i sa comunici ?i la partid, ca am facut tot ce mi-a stat in puteri in cazul pa-cientului Jiganu?... Tot ce mi-a stat in puteri... Ma oprii ?i-l intrebai : — Ce vrei sa zici ? — Ca am facut tot ce mi-a stat in puteri. Mai mult chiar decit mi-a stat in puteri. Va asigur inca о data. I-am amputat piciorul. Operafia a decurs in cele mai bune conditii. Am luat cu grija masurile de rigoare. Dar... — Spune odata !... 196 — Dar, din nefericire, pacientul ne-a fost adus prea tirziu. Cangrena... N-am mai ascultat palavragela doctorului. M-am repezit in odaia in care il mai vazusem §i 1-am ga-sit pe tovara^ul Clemente Jiganu§ calm, dar suflind greu $i avind ochii aprin^i. Linga patul in care zacea scaldat tot in sudori, sta pe scaun о feti^cana smeada, cu ochi mari, negri, §i-i tinea miinile in miinile ei. Cind m-a vazut, tovara^ul Jiganu$ s-a bucurat §i mi-a suris : — Bine ca ai venit. Am auzit ca te-ai aventurat azi pina la Temeiu. Ai intrat, cum se spune, in gura lupilor. — Am fost. — Ai avut de furca cu mo$nenii. — Nu cine $tie ce. Ne-am ciondanit nifel. — Mi-a povestit tovara^ul Lalu. Aflase cum a decurs intilnirea de la tovara^ul din Blajini care te-a insofit. Se mira ca afi scapat teferi. Bu^ulenga $i Barbufa... — Cunosc tot ce pusesera la cale. — De multa vreme fin eu ochii pe Bu^ulenga. Sper ca acum i se va infunda. — Nu-i due grija. Dar... spune-mi, tovara^e Jiga.-nu$, cum te simfi ? Jiganu^ imi surise din non. — Cum sa ma simt! Rau ! Ma curaf, tovara^e... Dar... Scuza-ma. Am uitat ca n-ai de unde s-o cu-no$ti. Da-mi voie sa-fi prezint pe logodnica mea, tovara^a Sarmiza Ciobanu. Lucreaza la Galafi, la regiune. 197 Incercai, cu inima plina de cenu^a, sa inveselesc pufin conversafia noastra. Mintea nu ma ajuta. О nimerii ca Irimia cu oi§tea-n gard. Zisei proste^te : — Mi se pare ca mi-ai spus ca-i place sa danseze. Feti^cana zimbi cu zimbet amar : — Imi placea... Il sorbi din ochi pe Jiganu^ $i-l intreba *. — Poate vrefi sa va las singuri. Poate vrefi sa vorbifi. — Doua sferturi de ora, ii raspunse Jiganu^. Numai doua sferturi de ora. Pentju cit mai am eu de trait, e mult. — De ce vorbe^ti a$a ? — Dar cum a$ putea sa v orb esc ? Cauta loc intr-o odaie goala odihne^te-te. N-ai dorrnit doua nopfi la rind... — Din cauza drumului, spuse feti^cana. Am venit tocmai de la Galafi cu ni§te tovara^i, cu camionul. Am adus marfuri la Teliu. Aici... Aici e raiul sabo-torilor $i-al speculanfilor. Bu^ulenga ar fi trebuit sa fie izgonit de mult de la prefectura. Nu infeleg cum de nu 1-ati dibuit mai. din vreme. Trebuia sa-1 izgonifi ca pe un ciine. — О sa fie izgonit. Acum du-te sa te odihne^ti. Nu numai drumul te-a obosit. Ai stat linga mine mereu, de cind ai venit. Nu te-ai mincat de linga mine. I Dupa ce feti$cana inchise щ& in urma ei, lui JigSnu^ i se stinse surisul ca о luminare in care ar fi suflat cineva brusc. —■ Nu-mi fac nici о iluzie, tovara§e. Nu mai am dreptul la iluzii. Ma curaf. Negre^it. Intr-o zi, doua. 198 Poate am venit prea tirziu la spital. Poate doctorul nu $i-a dat destula osteneala. N-a$ vrea sa graiesc cu pacat. Rivneam sa-i spun citeva vorbe macar, care sa-1 intareasca $i sa-i mai lumineze sufletul. Dar capul imi era gol ca un butoi, iar buzele mi se lipisera una de alta. *pganu$ taeu multa vreme. Imi privi ochii. Imi privi obrazul, de parca eu m-a$ fi aflat in pra-gul morfii, iar el, avind о viafa intreaga de trait, ar fi dorit sa nu ma uite, sa ma fina mereu minte, a^a cum aratam atunci, linga patul lui. Trase aerul in piept adinc $i rupse tacerea: — Imi pare rau. A$ mai fi avut de lucru. Avem atit de multe de facut, atit de multe... Oa-meni care nu infeleg inca ce vrem... §i du^mani... Avem о sumedenie de du^mani pe care trebuie sa-i culcam la pamint... §i a$ mai fi vrut sa traiesc. Sa ma bucur de viafa... Sa ma easatoresc... S-o dansez pe Sarmiza. Sa-mi nasca $i sa-mi creasca copii. Un о-m fara copii e ca un copac care nici nu inflore^te, nici nu*rode$te. Auziram vuietul vintului. Auziram §i duduitul unel ma^ini care strabatea in viteza ora^ul deasu-pra caruia atirna greu cerul incarcat de nori negri ca smoala. — Imi pare rau $i de Sarmiza. Ma mingii cu gindul ca e tinara §i ca о sa ma uite. — Poate ca n-o sa te uite.. — Cu vremea au sa ma uite $i tovara^ii. — N-au sa te uite, Nici tovara^ii n-au sa te uite! — Nu trebuie sa ma consolezi. Nu simt nevoie. Au atita munca. Cine mai fine minte numele tutu- 199 ror soldajilor care au cazut in razboi ? Noi sintem ca soldafii, dar lupta noastra va dura mai mult decit cel mai lung razboi. Ah! §i cit de maref e scopul luptei noastre, Doamne! Sa schimbi lumea ! S-o faci mai buna, mai fericita... Pe sala trecura grabifi ni§te sanitari. — La camera 19... Moare... — Cine? — Femeia care a nascut azi-dimineafa... — Si ce daca moare ? Ce sa-i fac eu ? Nu mai pot s-o ajut cu nimic. Se departara glasurile. Se departara §i pa§ii zoriti. In tacerea care se lasa, imi auzii ceasornicul cum imi batea in buzunar. Mi se paru ca bate in acela§i ritm cu inima, ca s-a facut una cu inima. Dorii sa am inima de metal. Sa nu simta nici bucuria, nici durerea. Numai sa bata. Dorinta ma ingrozi. О socotii numai un semn de slabiciune. Il intrebai pe bolnav : — De unde e§ti? Sa-fi in$tiin{am familia. — Familia ? Nu am, tovara^e. M-a scutit soarta. Se rasuci chinuitor de greu §i scoase о batista de sub perna. I$i §terse fafa naclaita de sudoare ?i acoperita de barba deasa $i marunta nerasa de citeva zile. — Parca a? avea foe in mine, a?a ma arde. Totu§i mi-e frig. Il acoperii mai bine. — Sa mai cer о patura? — Nu-mi ajuta. Parca a§ fi prins intr-o carapace de gheafa... Si— Cum spuneam. De familie m-a scutit soarta... 200 — Dar niscaiva neamuri pe undeva tot trebuie sa ai. — Neamuri! N-am nici neamuri. Ori poate voi fi avind, dar nu le §tiu. — Tofi avem neamuri. Nu se na§te nimeni din vazduh. — Uneori imi aduc aminte ca prin vis. Eram mi-cut de tot. Mi se nazare ca ma luluie in brate о femeie tinara cu ochi alba^tri §i par ca orzul. Ma luluia in brate §i ma arata rizind unui barbat negri-cios, cu mustafa. Altceva nu-mi mai amintesc. Cind am inceput sa-mi dau seama de ce se petrece in jurul meu §i-am. prins a vorbi am vazut ca tra-iam in mijlocul unor §atrari. M-am intrebat daca sint de-al lor. Ma bateau mai mult decit pe ceilalji puradei. — Jiganii i$i bat destul de des copiii. §i taranii §i-i bat. Au §i nascocit о zicala: „Unde da tata §i mama create carnea". — Cum о sa creasca ? lnvinete§te. Doare ?i in-vinete^te. — Ji-au spus de unde §i al cui e§ti ? — Doar ca ma cheama Clemente §i ca m-au gasit aruncat la о fintina. M-au cules de-acolo de mila, sa nu ma manince porcii ori ciinii... Poate m-au gasit intr-adevar la о fintina. Poate m-au furat. N-am avut cum sa aflu adevarul. — Ai crescut cu §atra ? — Cu §atra. Am colindat toata fara sub coviltir. Am invatat sa lucrez fierul. Ma simteam strain de nomazii aceia. La doisprezece ani n-am mai putut rabda §i am fugit de la ei. Am intrat ucenic la un 201 fierar din Braila. I-am spus me^terului ca am fugit de la tigani. Mi-au zis Jiganu?. A$a mi-a ?i ramas numele... La me?ter am invafat mai bine meseria. Carte, tot atunci am inva^at... lata povestea simpla $i neinsemnata a lui Clemente Jiganu?. Nascut... Nu se §tie unde. §i nici de cine. Mort — eaci nu incape nici о indoiala ca ma voi сигара in citeva zile —in spitalul ridicat la Teliu de boier Albu Dolea-Crun-tul, in virsta de nici treizeci de ani... — Nu te lasa cople§it de ginduri negre. S-ar putea sa scapi cu viata. — Cum sa scap ? Doctorul mi-a spus limpede ca nu mai are nici о speran^a. §i mi-a aratat pe trup cum urea otrava tot mai sus... — S-a purtat ca un salbatic. Se arata in u?a tovara?ul Lieu Oro$. Jiganu§ il intreba : — Ai terminat ^edin^a? — Am terminat-o. Ma grabii sa-i arunc §i ей о vorba. Spusei la in-timplare : — Vreo veste noua? — Ji se pare ca n-am avut destule astazi ? — Am avut $i-am prea avut. — Totu?i, am una. A sosit in localitate acum citeva minute inspectoral general de la Interne, Alistar Minzu. A intrat imediat in consfatuire la prefecture cu Bu§ulenga §i Barbuda. — He! He! rise Jiganu?. A tunat ?i i-а adunat... Ticalo^ii! Cine $tie ce mai pun la cale ! Oro? continua : — Pentru dumneata mai am inca о noutate. 202 Ne-au sosit ziarele din capitala. Mi-am aruncat ochii pe ele. Te ataea violent in Curierul national unul Balbus Mierla, sau a?a ceva... Iar in Liberalul te face de trei par ale о muiere care iscale§te Brin-du$a Berbec... Imi intinse sulul cu ziare. Il luai, ii mulfumii ?i-l bagai in buzunar. — О sa le cites с mai tirziu. Ma gindii ca, in ziua lui din urma, tovara$ul Clemente I'iganu? s-ar putea sa mai aiba ceva de spus lui Oio§. Ii salutai, invocind oboseala, $i-i lasai sin-guri. Ie§ii, mergind in virful picioarelor, in aerul rece al salii. О gasii pe Sarmiza Ciobanu a§teptind pe banca, sub bust. Frinta de mijloc, ghemuita aproape, plingea cu capul in miini. — L-au omorit. Mi l-au omorit. A trecut prin in-chisoare §i-a scapat. A facut razboiul pina linga Praga §i-a scapat. mi l-au omorit acum. Tocmai acum s-au gasit sa mi-1 omoare. Tocmai acum... Ramasei tacut §i abatut linga ea. Pierdeam oameni. Mereu pierdeam oameni. $i de cite ori pierdeam un om mi se parea ca pierd ceva din carnea ?i din inima mea. $tiam ca locul celor pierdu^i il luau alfii, mai tineri. $tiam ca rindurile partidului cresc intr-una. Totu§i... Firea mea nu se impaca cu pierderile, nu se impaca cu moartea, mai ales atunci cind moartea о arunca intre noi du?manul. Iar batalia... Batalia era crincena §i nu avea sa se sfiripeasca prea curind. Nu trecu mult $i se apropie de noi Lieu Oro§. — Du-te linga el, tovara$a Sarmiza. Te cheama. 203 Ie^iram din spital. Vintul se napusti asupra noas-tra §i ne invalui. — Ce crezi ? Mai apuca ziua de miine ? — Ziua de miine? Cred ca da. Insa pina miine seara se prapade^te. Daca... — Mai ai о speranta ? — Una singura. Prin ora^ul cazut in somn, trecu pe linga noi, in goana cailor, о birja hodorogita. Birjarul biciuia caii cu sMbaticie. Zariram in birja doua mogildete ghemuite. Ajuns la judefeana, ma dezbracai $i ma culcai. Abia atunci sim^ii cum ma chinuie, neinduratoare, osteneala. Trupul ma durea ca $i cum cineva mi 1-ar fi sfarimat in bucafi cu toporul. Imi vijiia capul. Imaginile se perindau, se suprapuneau. Peste chipurile indirjite §i pline de ura ale mo^ne-nilor din Temeiu se a^ternea trupul scos din smirc al lui Mardare $i ochii aprin^i de febra ai lui Tiga-nu§. Ca sa alung obsesiile am desfacut sulul cu ziare $i m-am apucat sa le rasfodesc. Mi se paru ca ma afund intr-o mla^tina $i ca din toate partile navale^te asupra mea, ma cople$e$te ma ineaca mizga. Prin zidurile subfiri il auzii pe Oro$ strigind tare in receptor: —- Trebuie, tovara^i. Trebuie. Trimiteti chiar in noaptea asta. Acum. E greu? §tiu. Totu^i, trebuie. In noaptea asta. Miine in zori sa fie aici. Nu se poate? Trebuie sa se poata! Cel mai tirziu miine in zori... 204 Ii mai auzii pa$ii. Pe urma mi max auzii nimic. Imi reluai gindurile. Presa!... Presa pentru care prinsesem, inca din tinerefe, patima. Presa eareia ii ddruisem zile §i nopfi §i ani dupa ani... Dupa doborirea dictaturii fasciste a lui Anto nescu ?i intoarcerea armelor impotriva Germaniei hitleriste, unele dintre ziarele care suslinusera dic-tatura $i militasera pentru razboiul antisovietic i$i incetara aparifia sub presiunea opiniei publice. Patronii lor fugisera din fara cu pufin inainte de semnarea armistifiului, se strecurasera printre fron-turi §i ajunsesera din urma armatele germane in retragere. Cu ajutorul hitleri$tilor strabatusera о mare parte a Europei in flacari §i se oplo^isera in Apus. Alte ziare, mai dibace, i§i ischimbara peste noapte atitudinea. Redactorii acestor foi parca nici usturoi nu mincasera ?i nici gura nu le mirosea. Incepura sa se explice §i sa combata. Fascismul ? Da. Trebuia sa fie infierat. De ce nu-1 infierasera pina atunci ? Cum sa-1 infiereze daca fara traise atita vreme sub dictatura fascista ? Curaj ? Avuse-sera. La ziar scrisesera ceea ce se cuno?tea, ceea ce li se ceruse, ceea ce nu credeau. Gindurile lor ade-varate insa, parerile lor sincere §i le notasera pe paginile „jurnalelor intime". Fagaduiau sa publice intr-o zi acele „jurnale". Pina atunci de ce nu ar fi crezufi pe cuvint ? In inima lor au fost totdeauna democrafi. Acum, cind democrafia era la pref, aveau sa se devoteze democratiei. l§i dadeau cu-vintul de onoare $i se jurau pe cruce. Unii se jurau pe cruce mingiind „crucile de fier" cu care ii miluise Adolf Hitler §i pe care acum nu 205 le mai purtau cu ihindrie, pe piept, ca mai inainte, ci in buzunar, ascunse. Se gasira destul care incercara sa se spele de pacate sus^inind ca ei au stat totdeauna, din patriotism, linga steagul farii. Cind steagul farii s-a aflat in miinile dictaturii regale, ei, din iubire de patrie, au slujit dictatura regala. A trecut steagul tarii in miinile dictaturii fasciste a lui Antonescu ? Ei, tot din iubire de patrie, au slujit steagul dictatorului. Acum... Ei!... Acum, acum alta este povestea: a sosit, in sfir^it, ?i pe meleagurile romine^ti, liber-tatea. (Ei vor sluji cu dirzenie libertatea. — Dar cine ameninfa libertatea ? — Cum cine ? Comuni^tii !... De$i razboiul continua $i cerea rnereu noi jertfe, unele din misiunile militare ale statelor apusene aflate in razboi cu hitleri^tii incurajara asemenea ziare $i le asmuj;ira $i mai mult asupra comuni^tilor. Susfinuli pe de о parte de ace$ti straini, pe de alta de toata vechea lume politica, reaefionarii i$i adu-nara $i i^i unira forfele $i se apucara sa strige zi de zi in ziarele lor — intocmai ca pe vremea demo-crafiei burgheze, intocmai ca pe vremea dictaturii regale, intocmai ca pe vremea dictaturii fasciste a lui Antonescu — „Jos comuni§tii !"... *— Jos comuni^tii ? — Da! Jos comuni^tii! Nu ne lasam pina nu-i nimicim. — О sa vedem care pe care... Frunta^ii clasei muncitoare, abia din inchi-sorile $i lagarele in care-i aruncasera vechii politi-cieni, fura acoperifi cu calomnii §i insulte. Li se 206 contests, intr-o forma sau alta, dreptul de a juca vreun rol de seama in viafa publica. Li se imputa ca n-au trecut — ei, muncitorii care suferisera in-chisori cu zecile de ani — prin undiversitati. Li se scormoni viafa $i li se nascocira pacate. Li se puse sub semnul infam al banuielii dragostea de patrie ?i de popor. — Comuni^tii ? Dar pe cine reprezinta comu-ni$tii ? Muncitorii ramin linga bunii lor patroni. Taranii au fost totdeauna cu Maniu §i cu Mihalache $i chiar cu Bratienii. Comuni^tii ataca proprietatea. Dar proprietatea, cum bine se §tie, e sifinta. Cine vrea pamint sa munceasca $i sa-$i cumpere. Cine vrea fabrics sa-si construiasca. Aparura $i ziare noi, unele mai arfagoase decit altele. Partidul lui Maniu ?i al lui Mihalache i^i reorganiza $i-$i intari presa, i$i strinse liotele si chema, printr-o declarafie publica, in jurul lui, pe legionari. La acest apel raspunse, in numele mai multora, un tinar, Catul Comaneahu, care susfinea a fi mai pufin amestecat decit alfii in crimele fap-tuite cu prilejul guvemarii si rebeliunii legionare. Ie$irS ca din pamint si partide noi, de diversiune, care incercara sa-i ci?tige pe muncitori si pe farani $i sa-i arunce impotriva comunistilor. Nu se lasara mai prejos nici liberalii. Sunara din trimbife: — Tu-tu-tu ! Sa vina intregul tineret romin la noi. — Tu-tu-tu! Rominia e in pericol... — Tu-tu-tu ! Jos comunismul... Il scoasera, cu surle, de la naftalina, pe ultimul 207 le mai purtau cu ihindrie, pe piept, ca mai inainte, ci in buzunar, ascunse. Se gasira destui care incercara sa se spele de pacate sus^inind ca ei au stat totdeauna, din patriotism, linga steagul tarii. Cind steagul farii s-a aflat in miinile dictaturii regale, ei, din iubire de patrie, au slujit dictatura regala. A trecut steagul \a.ni in miinile dictaturii fasciste a lui Antonescu ? Ei, tot din iubire de patrie, au slujit steagul dictatorului. Acum... Ei!... Acum, acum alta este povestea : a sosit, in sfir^it, $i pe meleagurile romine$ti, libertatea. Ei vor sluji cu dirzenie libertatea. — Dar cine ameninfa libertatea ? — Cum cine ? Comuni^tii !... De$i razboiul continua §i cerea mereu noi jertfe, unele din misiunile militare ale statelor apusene aflate in razboi cu hitleri^tii incurajara asemenea ziare $i le asmufira $i mai mult asupra comuni^tilor. Susfinufi pe de о parte de ace^ti straini, pe de alta de toata vechea lume politica, reacfionarii i$i adu-nara $i i$i unira forfele $i se apucara sa strige zi de zi in ziarele lor — intocmai ca pe vremea demo-crafiei burgheze, intocmai ca pe vremea dictaturii regale, intocmai ca pe vremea dictaturii fasciste a lui Antonescu — „Jos comuni^tii !"... — Jos €omuni$tii ? — Da! Jos comuni^tii! Nu ne las am pina nu-i nimicim. — О sa vedem care pe care... Frunta^ii clasei muncitoare, abia din inchi-sorile $i lagarele in care-i aruncasera vechii politi-cieni, fura acoperifi cu calomnii §i insulte. Li se 206 contests, intr-o forma sau alta, dreptul de a juca vreun rol de seama in viaja publica. Li se imputa ca n-au trecut — ei, muncitorii care suferisera in-chisori cu zecile de ani — prin universitaji. Li se scormoni viaja fi li se nascocira pacate. Li se puse sub semnul infam al banuielii dragostea de patrie fi de popor. — Comuniftii ? Dar pe cine reprezinta comuniftii ? Muncitorii ramin linga! bunii lor patroni. Taranii au fost totdeauna cu Maniu fi cu Mihalache fi chiar cu Bratienii. Comuniftii ataca proprietatea. Dar proprietatea, cum bine se ftie, e sfinta. Cine vrea pamint sa munceasca fi sa-fi cumpere. Cine vrea fabrica sa-fi construiasca. Aparura fi ziare noi, unele mai arjagoase decit altele. Partidul lui Maniu fi al lui Mihalache ifi reorganiza fi-fi intari presa, ifi strinse liotele fi chema, printr-o declarafie publica, in jurul lui, pe legionari. La acest apel raspunse, in numele mai multora, un tinar, Catul Comaneahu, care susjinea a fi mai putin amestecat decit aljii in crimele fap-tuite cu prilejul guvemarii fi rebeliunii legionare. Iefira ca din pamint fi partide noi, de diversiune, care incercara sa-i ciftige pe muncitori fi pe jarani fi sa-i arrrnce impotriva comuniftilor. Nu se lasara mai prejos nici liberalii. Sunara din trimbife: — Tu-tu-tu ! Sa vina intregul tineret romin la noi. — Tu-tu-tu! Rominia e in pericol... — Tu-tu-tu ! Jos comunismul... Il scoasera, cu surle, de la naftalina, pe ultimul 207 dintre cei trei Bratieni care guvernasera fara aproape jumatate de veac. Era un nonagenar care abia i?i mai amintea cum il cheama. Facura din el un simbol al Rominiei vechi, mo§iere§ti, care tre-buia sa dainuie. Ii spusera!: — Cucoane Dinule, trebuie sa tii sus steagul par-tidului. Cu numele dumitale... Cu prestigiul dumitale... — E vreo primejdie pentru fara? — Au ie§it la suprafafa comuni$tii. — Care comuni$ti ? — Comuni§tii... — Nu i-а omorit frate-meu Ionel ? Parca i-а omorit frate-meu Ionel... — I-а omorit. Dar i-au smai scapat. — Rau!... Rau!... §i pe cei care au scapat nu i-a omorit frate-meu Vintila ? — I-а omorit... I-а omorit... Dar, cucoane, tot au mai scapat cifiva. — $i pe aceia care i-au scapat lui Vintila nu i-а omorit Averescu ? — A mai omorit $i Averescu, dar n-a izbutit sa-i omoare pe tofi. — Rau !... Rau L. §i Maniu cu Mihalache ce au facut cind au guvernat ? Nu i-au omorit ei pe cei care scapasera celorlalfi ? — Au mai omorit $i ei, dar tot n-au reu^it sa-i omoare pe toti. — Rau!... Rau!... Dar iubitul nostru Antonescu ce-a pascut ? El 9tia sa impu^te. Toata ziua im-pu?ca... 208 — A impufcat fi el cit a putut, dar tot au mai ramas... — Rau !... Rau !... §i-au mai ramas multi ? — Multi, cucoane Dinule. — Sa dam ordin sa-i omoare... A apasat violent pe butonul soneriei. A intrat un lacheu cu barba fi mustati, fasonat la obraz dupa obrazul stapinului, cum cerea tradifia boiereasca. — Sa vie la mine cine este mai mare peste poli-tie sa-i dau ordin sa-i omoare pe toti comuniftii. — Nu va suparati, cucoane Dinule, i-а spus careva, Nu sintem la guvern. Nu puteti sa dati nici un ordin... — Rau !... Rau !... Sa ma anuntati la palat. Am sa-i cer regelui Ferdinand puterea. — Ferdinand a murit... — Atunci cine e rege? — Mihai... — Am sa-i cer regelui Mihai sa ne aduca la putere... Acestea se petreeeau intre intimi, in casa cuco-nului din Calea Dorobanti. Insa tot ce se vorbea fi se uneltea acolo ajungea la urechile oamenilor. — Totufi... In presa liberala scoasera capul vechi fi binecu-noscuti fascifti. Se remarca printre ei flaeaiandrul Octavian Jemboca. Acesta adoptase in caricatura stilul focos al lui Balcescu. Il unsera fef peste ,,tine-ret", fi-i trecura pe sub nas eventualitatea instalarii intr-un portofoliu ministerial daca... Daca vor fi zdrobifi comuniftii fi liberalii vor cuceri inca о data puterea. Se mai remarca, pentru articolele ei 14 209 polemice, $i poeta Brindusa Berbec, descoperita $i culeasa dintr-o casa deocheata de publicistul fascist Verge Carian care, dupa schimbarea vremuri-lor, i-о trecuse prozatorului liberal Landri^ Zurzuc. — Se lanseaza Brindusa, se lanseaza. — Are pana. — Mai are $i altceva... Prietenul meu, filozoful §i sociologul Balbus Mierla! — care cu citiva ani in urma se laudase cu о lista de doua sute de mii de oameni ce vor trebui sa fie uci§i pentru democratismul lor in prima sap-tamina dupa ce legionarii vor preluat puterea in stat — deveni un temut pamfletar in presa \ar&-nista. — Mierla s-a schimbat la fata. — Baiat de^tept. A intrat pe sub pielea lui Maniiu. — Ardelean de-ai lui. О sa ajunga... Miine il vezi ministru. Intr-una din zilele de dupa 23 August, ma plim-bam pe Calea Victoriei $i ma uitam cum treceau pe aceasta principala artera a ora^ului marile tancuri ruse^ti. Se aflau pe acele tancuri soldafi tineri de tot $i soldati batrini. Pe unele se aflau §i feme! im-bracate in haine militare $i tinind in brafe pu$ti mitraliere. Mierla se oprise linga mine $i imi spusese, dupa obiceiul lui ardelenesc : —- Salve ! ~ Salve ! ii raspunsesem. Si-'l intrebasem: cum stai cu lista ? Cind ne omori ? Privise un timp tancurile $i soldafii. Inghifise in sec §i-mi raspunsese : 210 — Defi a trecut atita vreme de cind \i-am vorbit de lista, vad ca n-ai uitat. — Nu, n-am uitat. — Lista !... О pastrez inca. M-ai intrebat cind va omorim. N-a trecut timpul. Numai ca listei noastre о sa-i facem nifte modificari. — Adica ? — О sa ftergem de pe ea pe aliafii noftri de azi. — Pe Maniu fi pe Mihalache ? — Nu numai pe ei. Pe tofi cei care ne ajuta in lupta noastra impotriva eomuniftilor. — Atunci lista voastra о sa se micforeze consi-derabil... — Te infeli. О sa creasca. Toata protipendada e cu noi. §i toata negustorimea. §i bancherii. Dar linga comunifti a trecut fi mai multa lume. Afa ca atunci cind о sa ne punern pe omorit о sa avem ce. In paginile Curierului national, Mierla ne tragea de urechi, invinuindu-ne ca nu sintem destul de de-mocrafi. Ne ciomagea ca ne-am uitat neamul din care avem obirfie. Ne batjocorea ca am pierdut ,,gustul libertafii". Ne denunfa opiniei public© ca tradam. Ii raspunsesem in citeva rinduri reprodu-cindu-i cite ceva din vechile lui articole fi aratind ca nu el, Mierla, care indemnase la omor in presa fascista, era indrepta^it sa ne dea lecfii fi sa ne in-ve\e ce este democrafia fi libertatea. Mierla imi ignorase articolele. Dar intr-o seara, obraznic, ve-nise peste mine intr-un restaurant. — Cu cit te-au cumparat comuniftii, de-ai tra-dat? 14* 211 — In chestia cu cumpararea, am sa.-^i raspund la gazeta. Dar de ce ma faci tradator ? Pe cine am tradat ? — Cum pe cine ? Pe Maniu, pe Mihalache, pe Bratieni. — Ca sa-i fi tradat, ar fi trebuit sa fiu mai inainte cu ei. Cind am fost eu cu ei ? — N-ai fost. Dar acum ar fi trebuit sa fii. Ca bun romin... Ca bun romin ar fi trebuit sa fii cu noi, nu cu comunigtii. Cu formula „bunului romin" ma mai intilnisem ?1 ma mai incaierasem §i altadata. Tar anii care se rasculasera la 1907 impotriva ciino^ilor mo$ieri §i a statului burghezo-mo^ieresc pe care il conducea Carol de Hohenzollern und Sigmaringen fusesera ,,rai romini". ,,Buni romini" se aratasera a fi in acel timp numai aceia care participasera sau contribui-sera intr-un fel oarecare la inecarea in singe a rascoalei, la incendierea ori §tergerea de pe fata pamintului, cu tunurile, a satelor, la schingiuirea §i asasinarea t&ranilor, a „railor romini" rasculafi. „Buni romini" fusesera, intre 1916—1918, toti cei care murisera pe front, de glont, ori in spatele fron-tului, de boii. Cei ce scapaseracu viata de pe front devenisera, imediat ce incetase razboiul, „romini rai". Daca erau tarani, cereau pamint §i drept de vot. Muncitori de erau, cereau dreptul de a se or-ganiza in sindicate, staruiau pentru dreptul la greva, i§i organizau un partid al lor, al muncitori-lor. Cum puteau deci sa mai fie „buni romini" ? Rupeau mult cintata „unitate a neamului"... 212 In presa se intimpla la fel. Daca sprijineai mo-narhia $i lingeai treptele tronului, daca slaveai „Coroana de о tel", daca te alaturai unuia sau altuia din vechile partide politioe erai recunoscut, fara nici о rezerva, „bun romin". Serial cumva la un ziar, fie el cit de miicuf, care incerca sa apere cauza muncitorimii §i a saracimii satelor ? Erai „rau romin'', „tradator" erai, iar de epitetul de „vindut" era cu neputinja sa te mai debarasezi. — Cutare ? S-a vindut! „Rai romini" erau, deci, sutele de mil de munci-tori ai farii. „Rai romini" erau miiioanele de farani ai farii. „Rai romini" erau $i intelectualii care, scir-biti de ceea ce vedeau petrecindu-se in jurul lor, se alaturau luptei muncitorimii $i taranimii. „Bunii romini", avind in miinile lor puterea sta-tului, ii impu^cara in nenumarate rinduri pe ,,ro-minii rai", iar cu cei pe care nu avura curajul sa-i impure, fiind prea multi, umplura pu$cariile. Aisistai, in aceasta veche Valahie, inainte de pri-mul razboi mondial, intre cele doua razboaie mon-diale, si in lungul $i intune с atul timp al celui din urma, la crime $i nelegiuiri pe care poate ca m-a$ fi sfiit sa le cred daca le-a$ fi gasit scrise intr-o carte... Crezui cu ardoare ca domnia crunta a burghezo-mo$ierimii, care culmina cu domnia de fiare a fas-cismului, trebuia sa fie strivita intr-o zi. Mi se para ca aceasta zi ar putea fi aceea a doboririi singero-sului regim antonescian. Ma in^elai insa. „Bunii romini" nu mfelesera, sau nu voira sa infeleaga, 213 Cei le-a trecut veleatul. Ei crezura ca se mai pot folosi de libertate pentru a impu^ca iara^i, in nu-mele libertatii, pe „raii romini". Ei crezura ca in acela^i nume al liberta^ii mai pot pune multimile in catu$e. Soldatii romini — muncitori $i tarani — inaintau alaturi de sovietici prin finuturile transilvane catre cimpia maghiara. Inaintau dind lupte grele $i pla-tind fiecare pas cu singe. rrBixxiii romini" sabotara pe cit se pricepura $i pe cit putura razboiul anti-hitleri'st pe care il socotira un razboi al irfrailor romini". Gindul lor nu se indrepta catre victorie. Fusese ucis Mussolini $i aruncat — sa-1 vada lu-mea — pe treptele unei catedrale din Milano. Dar 'Adolf Hitler traia inca. „Bunii romini" mai sperau inca in arma „fenomenala" pe care conul Fiihrer о va scoate la iveala in ultimul moment §i-§i va nimici adversarii. — Conul Fiihrer se va uni in ultimul moment cu englezii §i cu americanii §i se vor napusti asupra ru$ilor. — Vor nimici Uniunea Sovietica $i vor distruge bol^evismul. — Mitica ! Mai desfunda un Cotnar §i spune-i lui Boboe sa ne cinte „La Crimeea, peste mare"... — Vin va aduc, cucoane, dar icinteeul pe care-l cere# nu se mai poate cinta... — Libertatea ! Ni s-a dus libertatea. Maniu, prdn „tineri de incredere", organiza bande §i le arunca in Ardeal in spatele frontului. Bandele lui Maniu patrunsera prin sate — in numele 214 naj;ionalismului romin §i pentru fericirea neamului rominesc — sparsera case $i schingiuira tarani $i muncitori. Nu se multumira cu atit. Ridicara spin-zuratori spinzurara. Pusera butuci $i decapitara cu securile. — Maniu e patriot. —- Garzile lui Maniu ii invaja minte pe unguri. Cind vechile partide vazura ca nu mai pot sa faca singure fata presiunii maselor, scoasera din cutie un batrin general, $i-l promovara prim-mi-nistru. Noul „barbat politic" a^eza — ca in vremu-rile bune ale stapinirii burghezo-mo^iere^ti — mi-tralierele in bataie. — E tare Radescu. — Il sprijina Maniu §i Mihalache. — Ii sprijina §i Bratianu. — E omul de incredere al regelui. — Il sprijina §i ambasadele cutare $i cutare. — In sfir§it, s-a gasit omul cu pumn de fier care le va veni de hac comuniijtilor. Cucpnul Dinu il pofti pe general in Calea Doro-banti. — Bravo, generale. Sa ne traie^ti, generale. Sa-i omori pe comuni§ti, generale. Sa nu mai ramina unul, generale... Se stinse in curind $i steaua generalului... Batalia continua. Batalia continua. La Teliu participam numai la о parte a ei. Ma trezii tirziu, dupa rasaritului soarelui. Il gasii pe tovara^ul Lieu Oro§ in cancelarie. — Mai am о veste. 215 — Buna ? — S-ar putea sa fie buna. — Care? — Azi-ddmineafa, in zord, a venit о marina de la Bucure$ti. — Cu instrucfii ? — S-au adus §i instruc^ii. Dar partidul a trirnis un doctor mare, cu renume. Pentru tovara§ul Tig&-nu$. L-am condus la spital. L-am lasat acolo sa-1 examineze pe tovara§ul nostru. Intra un offier. Oro§ mi-1 prezenta: — Tovara^ul maior Radulian. Imi spusei, cum se obi§nuie$te, numele. Lieu Oro§ il intreba : — Ai scos ceva de la ei ? — Am scos. Sa §tifi ca. boierii de la Cirna nu sint numai ni?te asasini de rind. lata ее am gasit asupra unuia din ei. Scoase din buzunar о hirtie ?i incepu sa ne-o citeasca : — Catre toate... VALS TRIST Vazind numarul mare de foi subtiri, scrise la marina cu rinduri dese, pe care maiorul Radulian in-cepu sa ni le citeasca, ne a§ezaram pe scaune !^i-l ascultaram fara sa-1 intrerupem pina la sfir§it. Lec-tura dura mai mult do jumatate de ceas $i ni se para destul de interesanta. Radulian ne intreba: — Ei, ce spune^i ? Tovara^ul Lieu Oro$ zise: — Ce sa spunem ?.Nu avem mare lucru de spus. Munca pe teren $i greutafile de care ne lovim do-vedesc ca du^manul aplica, pe cit poate ?i pe cit se pricepe, cele cuprinse in aceste instructiuni. Mulfi s-au folosit de lipsa de vigilenfa a unor tovara^i §i au patruns in partid. Incearca sa ne saboteze. In-cearca sa ne dezorganizeze pe dinlauntru. Alfii... Auzi zgomot. Se opri. Apoi spuse : — Ne vin oaspefi. In fafa judetenei se oprira doua carafe incarcate cu oameni. Dintr-una se dadu jos vaduva lui Mar-dare din Blajini. Venise cu tofi copiii ei. Satenii trasera carufele linga uluci, deshamara caii, le atirnara traistele cu graunfe pe dupa git $i se strin-sera in jurul vaduvei. Lieu Oro$ le ie§i in intimpi-nare §i, mirat, ii pofti in cancelarie. Maiorul vru sa piece. Oro£ il refinu : 219 — Ramii, tovara$e maior. Poate ca vin in lega-tura cu chestiunea de care te ocupi dumneata, — Daca spui... Intra intii vaduva lui Mardare. I§i tinea in brate copiii de \Ца, gemenii. Ceilalti, mai mari^ori, se prinsesera de poalele ei. Intrara $i ceilalti sateni. Odaia se umplu de oameni. Unii ramasera in pi-cioare. Citiva mai batrini se ciucira pe linga pereti. Taceau. Parca le-ar fi fost gurile cusute. JEu ii privii. Ii privi $i maiorul. Ii privi ^i Oro$. Secretarul ju-de-tenei se vazu nevoit sa-i intrebe: — Ce v-aduce la partid, tovara^i ? Se pare ca afi plecat la drum cu noaptea-n cap. Oamenii tacura mai depart©. Pina la urma, unul deschise gura §i spuse : — Sa vorbeasca vaduva. Dupa vaduva, daca о sa trebuiasca, о sa mai aruncam ?i nosi un cuvint, doua. Dar poate ca n-o sa mai fie nevoie, tovara$e secretar. Sugacii se trezira §i incepura sa chiraie. Vaduva ii legana domol: — Taeeti, maica... taceti, maica... Ii legana pina-i ameti. Se potolira. Ceilalti copii, care se tineau scai de ea, devenisera numai ochi. Priveau cind portretele inramate, prinse pe pereti, cind chipurile noastre. Se mirau ca nu semanam cu cei din portrete. — Tovara^e secretasr, spuse vaduva meet dar dirz, aseara s-au adunat oamenii sa-1 vegheze pe Mar-dare. Multi s-au adunat. §i unul a spus о vorba, al-tul о alta vorba... §i, tot vorbind ei a§a, a ie^it la iveala ca unul din frafcii Cioranu a mai omorit oa- 220 meni la Ia$i, atunci... cam pe la inceputul razboiu-lul... Iar altul, acolo in Rusia, $i*a facut ris de ni§te muieri pe care le-a impu$cat. Cit despre barbafii lor... Dafi-mi, va rog, un scaun. Sint atit de oste-nita. Atit de ostenita... N-am inchis ochii nici ma-car un picule}. Un piculet n-am inchis ochii. Oro$ i$i ceru scuze ca uitase. Ii dete un scaun. Vaduva se a$eza cu mi^cari abia schifate, de teama sa nu trezeasca gemenii. Adauga!: — Pe barbafii lor i-а spinzurat. Acum... Acum noi am venit aici sa va spunem. Sa aflafi. Sa nu va scape boierii de la Cirna. Sa-$i ia fiecare pedeapsa dupa lege. — Mai trebuie §i dovezi, spuse maiorul. Justifia, tovara^i, are nevoie de dovezi. Fara dovezi nu pu-tem sa pedepsim pe nimeni. — Dovezi ? Pentru Ia$i sa vorbeasca tovara§ul Pascu. Iar pentru cite s-au faptuit acolor in Rusia, sa va arate dovezile pe care le poarta asupra lui tovara$ul Uricanu. Dupa ce-i raspunse maiorului, intinse iara$i gitul catre Oro§. §opti: —< Sa nu-i iertati, tovara^i. Sa nu-i iertafi! Mi l-au omorit pe Mardare. Mi-au omorit barbatul. Ce о sa ma fac eu cu atifia copii ? Cum о sa cresc eu singura atifia copii ? Nu-i raspunse nimeni. Nimeni nu-i spuse un cu-vint. Nici rnacar Qro$. Pe fafa vaduvei se sense о mihnire §i mai adinca. Maiorul intreba : — Care dintre dumneavoastra e tovara^ul Pascu? — Eu sint, tovara^e maior. Pe mine ma cheama Pascu, Alexe Pascu din Blajini. 221 Era un barbat inalt §1 osos, cu ochii caprii, mici §i ascun^i sub sprincene. N-avea nici un fel de vi-clenie in ei, ci о limpeziime, о seninatate rar intil-nite in ochii cuiva. — Ai lost la Ia§i ? — Da, raspunse omul. Am fosit la Ia§i. In primele doua saptamini ale razboiului am fost la Ia$i. Sol-dat. In compania domnului eapitan Cioranu Teo-dat. Dupa doua saptamini am fost varsat la alta unitate $i trimis pe front la drucu-n praznic. — Te rog, ii spuse maiorul, sa ramii sa mai stam de verb a. Poate о sa fie nevoie sa-mi dai §i о de-clarafie scrisa. — Daca spui, о sa ramin. 3— $i... care dintre dumneavoastra este tovara-$ul Uricanu ? — Numai eu, tovara^e maior. Altul care sa poarte acest nume nu se niai afla in tot tinutul Mol-dovei de jos. — Cuno^ti ceva in legatura cu vreunul din frafii Cioranu de la Cirna ? — Cunosc. $i daca о sa trebuie, о sa va spun tot ce cunosc. Deocamdata, cercetafi aceste docu-mente. Scoase din chimir un plic vechi, ms pe la colturi, $i-l intinse maiorului, care-i spuse : — Te rog §i pe dumneata sa ramii, sa mai stam de vorba. — Apoi... noi ne ducem, spuse vSduva. Avem treaba. Sa-1 ingropam pe Mardare. Ca daca nu-1 ingropam incepe sa miroase urit. 222 Pe copii ii indemna : ■—* Hai, maica. Hai acasa, maica. Hai acasa ca ne a^teapta taica-tau sa-1 ingropam, Din prag se intoarse §i-l cauta inca о data pe Oro§ cu ochii. — Sa nu cumva sa-i iertafi pe boieri! Sa nu cumva sa-i iertati pe boieirii de la Cirna, tovara^i ! Ca daca-i iertati, tovara^e secretar, va bate Dumnezeu. Sa. nu-i iertati, tovara^i! Satenii inhamara caii, se urcara in carute ?i plecara. Maiorul ii ruga pe cei doi sateni care ra-majsesera cu noi sa la loc pe scaune. — О sa avem multe de vorbit. — Sa vorbim, De aceea am $i venit. — Tovara^e Pascu, acum sa fii bun $i sa ne po-veste^ti tot ce §tii. Pe larg $i fara graba. Avem timp. — Sa vedefi... Era intr-o simbata. In prima simbata dupa ce inlcepuse razboiul. Eu, cum va spu-neam, ma aflam soldat in unitatea capitanului Cio-ranu Teodat, care Cioranu Teodat... Era razboi. Razboi adevarat. Totu§i nu se auzeau gernind prelung tunurile. Nu se auzea nici latratul mitralierelor. Nu se auzeau nici macair impu^caturi razlefe. Ora$ul isi dueea viafa lui. Ca §i mai inainte. Cafenelele ram as es era deschiJse. Deschise ramase-sera $i restaurantele. Seara bagai de seama ca ora-$ul e camuflat. Dar ora^ul era camuflat de multe, de foarte multe luni. Apasam butonul aparatului de radio. Auzeam muzica de dans. Jaz, valsuri, 223 sirbe §i batute... §i muzica vocala auzeam. $lagare noi. Cel mai de® о auzeam cintind pe Rosita Serano, ori pe autohtona noastra Ilinca Fustan. Uneori mai aveam ?i mici neplaceri. Sunau in plina zi sirenele. Atunci treceau in zbor peste oras un stol de Messerschmidturi. Vazduhul vuia un timp. Apoi se lini?tea. — Razboiul... —- E departe, draga. §i cu cit о sa treaca timpul, cu atit о sa se departeze $i mai mult. — О sa dureze pufin. In doua-trei saptamini, in cel mult о luna, ru?ii capituleaza. — Sint formidabili nemtii, draga! For-mi-da-bili! О data cu seara se pravalea peste ora? intuneri- cul. Ne obi?nuisem cu camuflajul. De mult ne obi?-nuisem. Nu ne mai loveam nici de copaci, nici de garduri. Ne cresicusera in cap ochi de pisica. Loca-lurile capaltara clien^i noi.. Se umplura de ofit,eri germani. Se aratara prin localuri ?i pe strazi, spre mirarea noastra, ?i ofi^eri §i solda|i italieni, oa-che?i ?i galagio?i. Ginta latina... Vara era in toi. Caldura se revarsa peste ora? in valuri de plumb topit. §i ne cople?ea. Ziarele erau mai vioaie decit oricind. Cintau zilnic, in comuni-cate scurte ?i in lungi ?i impleticite comentarii, ,,Prabu?irea iminenta a bol?evicilor" ?i triumful germano-rominilor. — Au trecut ai no?tri Prutul, draga ? —• Oho... Din primul ceas. Dumneata sa fii sa-natos. 224 — Si cum merge ? — In citeva pimcte ai no^tri au depart $i Nistrul. *— Da, da ! Miine-poimiine ajung pe Volga. — Nici a$a! Pin'la Volga mai e Bugul, mai e Ni-* prul, mai e Doneful, mai e Donul, mai e stepa. — Da' tare e$ti in geografie ! — N-ai decit sa te uiji ?i tu pe harta. In toate vitrinele sint atirnate harfi cu stegulete. Dar ai auzit de Mihalache ? — Ce s-aud ? — Vulpoiul! S-a inserts voluntar, domnule ! A plecat la razboi impotriva bol^evicilor. —- MiineHpoimiine il vezi cu „Crucea de fier" pe piept. — Se pune bine cu nemtii... — Poate-1 face Antonescu ministru. §i-a trimis un nepot pe front §i Dinu Bratianu. Nu chiar pe front. — Oricum. La razboi. Incepura sa soseasca in ora^ lungi trenuri incar-cate cu ranifi. — Eroii no^tri !... Vitejii no^tri... — Chelner ! Un cataif ! §i-o inghefata... — Antonescu... Face pe generosu... Vrea sa-§i ci^tige dragostea soldatilor, a mirlanilor. —- Chelner ! Inca о inghefata. Dubla. Mi$u Antonescu finu discursuri. La radio. „Prin vitejia noastra, asemanatoare vitejiei lui Stefan cel Mare $i-a lui Mihai Viteazul, ne-am a§ezat cu tofii pe creste de veaic $i pe piscuri de istorie..." 15 — RSdi&cinile s!nt amare, vol. II 225 — Delireaza !... Auzi ! Pis cur i de istorie... — Sst! Te paste lagairul. Alerga cu automobilul pina la Ploesti. Intimpina un tren cu ranifi. Se urea in el. Soldafii, farani pra-padifi, gemeau lungi^i pe paie. Presedintele consi-liului de mini^tri se apropie de unul mustacios, cu fa|;a galbena. Dupa presedinte veneau sfiosi jurna-listii si fotografii, sa inregistreze pentru eternitate momentul primei luari de contact intre eel de-a.1 doilea cm de stat din Rominia si faranimea care se intorcea plina de glorie de pe frontul de rasarit. Misu Antonescu se apleca spre soldat si-1 intreba: *— Frate ostas riomin, fii bun si spune-mi unde ai fost ranit ? — La cur, domnisorule, la cur... Ceilalti ranifi, cu toate durerile care-i chinuiau, zimbira. Unii, care mai avura putere in ei, chiar hohotira: — Ha ! Ha ! Ha !... I~a zis-o ! I-а zis-o, ba, i-а zis-o rumineste !... —' Pe $leau... Presedintele consiliului de ministri i$i strinse sprineenele mari si negre, care placeau atit de mult cucoanelor de cind devenise dictator. — Te intreb, soldatule, in ce loealitate anume ai fost ranit ? In ce loealitate a avut loc lupta in care ai fost ranit? — Eu stiu, domniisomle ?... Acolo unde ne-au tri-mis tiealosii de boieri. §i... scirba de general. —- Are febra, domnule presedinte, sopti la ure-chea Antonescului un sanitar. Nu-1 luafi in seama. E greu ranit la pintec. Pina miine moare. 226 Un jumalist care auzi conversatia spuse : — A$ ! Trebuie sa se fi bol$evizat. Cum a luat contact cu pamintul rusesc, s-a bol^evizat. Un alt jurnalist interveni $i el : — N-a avut cind, sa se bol^evizeze. M-am inte-resat la conducatorul trenului. Toti soldafii a$tia au fost ranifi pe pamint rominesc. Inainte de a trece Prutul. Uitafi-va la el! Nu-1 vedeti ce mutra de prostanac are ? Un prostanac, domnule prim-mi-nistru ! Pe Mi§u Antonescu il iritase conversatia din jur. Il intreba rastit pe ranit: — §tii dumneata cine sint eu ? — De unde vrei sa $tiu, ma, puta ? Ca n-ai crezut de cuviinta sa te prezinfi cind veni^i intre noi. Dar daca ma-ntrebi, iaca, sa-ti spun: cred ca e$ti un cucona^ oarecare, cu miintea nitelu? cam seaca. Unul dintre aceia care s-au invirtit sa nu mearga pe front, — Sint pre^edintele consiliului de mini^tri, sol-datule ! Sint primul-ministru al Primul-mi-nistru. Mina dreapta a generalului, a conducatoru-lui statului... Soldatul mustacios, cu mijlocul infa?urat in vata, se uita la el cu mila §i cu sila. — De, ma, puta, oi fi! Dar de ce stai aci ? Te vad om tinar. Afi vrut sa le face# razboi ru^ilor. De ce n-ai luat $i tu arma-n mina si sa fi mers cu noi, sa vezi $i tu ce e frontuil. A ? De ce ne-ai trimis, ma, puta, in iadul d-acolo ? 15* 227 Primul-miniistru parasi trenul. Uita sa le daruie soldafilor figarile pe care le aduseise cu el. Se vorbi intii pe $dptite, mai apoi in gura mare, ca la Ia$i ar fi avut loc masacre. Mulfi nu crezura. Se gasira insa destui care spusera : — In definitiv, daca sintem aliafi cu Hitler, trebuie sa procedam §i noi ca el. Orchestrele cintau in fiecare seara. Cine avea bani petrecea, cine nu, sta $i se uita. Se dansa jaz, cu figuri. Uneori se dansau — in amintirea bunelor vremuri de pace— valsuri vechi, melancolice, ca pe vremea blindelor noastre bunici. Intr-o zi, tocmai pe la incomoda ora a prinzului, imi telefona unul din prietenii mei, poetul Sopron. — Pofi sa vii pina la mine ? Am scris un poem §i a$ vrea sa fi-1 citesc. Sopron scria rar. Migalea. Tiparea $i mai rar. — Cind? — Daca s-ar putea chiar acum. Fierb de nerab-dare sa-fi cunosc parerea. Nu $tiu се-mi veni sa-1 intreb : — Cum se cheama poemul ? — Vais trist — imi raspunse — Vais trist. Il gasii in pijama, neras de citeva zile, cu ochii tulburi, mirosind a sudoare $i a tutun. In odaie se mai afla un baibat tinar, blond ?i marunfel, cu ni$te Ofchi mari, speriafi. Era imbracat cu ni^te straie jer-pelite, prea mari pentru trupul lui $ubred §i aproape scheletic. Marunfelul, galben la fafa, parea abia 228 sculat de pe un pat de zacere. Mai mult nu-1 luai in seama. Sopron mi4 recomanda cu indiferenta: — Un prieten al meu, doctorul Spiegel. Nu ma gindii la nimic deosebit. §i nu-i dadui nici о atenlie. Banuii chiar ca se afla in casa lui Sopron pe nepoftite. Il intaritai pe poet. Il impunsei cu vorbe. —- Unde ti-e poemul ? Cite§te-mi-l! Sopron se strimba de parca i s-ar fi spart in gura un bulin de chindna. —- Hai, nu mai face nazuri. M-ai chemat sa mi-1 cite^ti, citei§te-mi-l! Vrei sa te rog ca pe-o fata mare... —- E lung. Are aproape о suta.de versuri. Ma in-treb daca n-o sa va plictiseasca. Musafirul zdrenfaros tacu. Protestai : In ce ma prive§;te, §tii bine ca ma intereseaza tot ce scrii tu. a— Atunci... Faca-se voia ta ! Cu mii de glasuri cinta tunurile. КадщНе latra mitralierele — Пате. Pamintul ro§u de singe l-a luat Un vultm negru in ghiare. Cu mantie de flacari pe umeri Orchestra Satan о conduce. Vais trist valseaza oamenii §i se culca Fiecare sub cruce... Sopron citea meet. Rar. Cu glas trist ca ?i uria§ul vals trist pe care Jumea intreaga il valsa lunecind prin balfi de singe. 229 Il ascultaram пеии^сар. Il laudai cu vorbele cele mai calde care-mi venira in gura. Apoi ii spusei : — Desigur, о sa incerci sa-1 publici. Sopron rise : — De incercat, voi incerca, fara indoiala. Dar cum crezi tu ca ar putea sa apara acum un aseme-nea poem ? Cenzura ce pa^te ? О sa-1 transcriu la marina $i-o sa-1 fac sa circule. Musafiral zdrenjaros ziise : — E interesant, mai ales ca tu, tu, Sopron, care pina acum ai cintat numai natura $i dragostea, incerci о coarda noua. S-ar putea ca acesta sa fie drumul tau, drumul tau adevarat. Sopron ridica din umeri. —* De, §tiil щ eu ? M-am trezit cu acest poem in cap. S-a faurit, ca sa spun a$a, singur. Mi-am dat numai osteneala sa-1 transcriu. — Tu spui, zise doctorul Spiegel, Vais trist valseaza oamenii $i se culca Fiecare sub cruce... insa la Ia$i, nu mai departs decit acum doua saptamini... Abia cind il auzii subliniind staruitor ca este ie-$ean $i-l vazui pornit sa ne povesteasca cite ceva cu privire la evenimentele pe care noi le cuno?-team numai din zvonuri, facui legatum intre titlul 230 lui de doctor, cu care-mi fusese prezentat, $i straiele zdrentuite pe care le purta. Ma grabii sa-1 intreb : — Dumneata intr-adevar e.§ti din Ia$i ? Chiar din Iaipi ? —*Din neiferiicire, da, imi raspunse omul. — §d cind ai plecat din cetatea Moldovei ? — Poate ca doriti sa aflat-i cind am fost evacuat din cetatea Moldovei, cum vad ca va place sa spu-nefi. Dupa masaicre, domnule... Adica acum doua saptamini $i ceva. Sopron ne intireba daca n-am vrea sa luam о gustare. Trecuse ora prinzului, insa, cum el traia singur §i obi^nuia sa ia masa pe la restaurante, о masa adevairata nu era in masura sa ne serveasca. Ne ruga sa ne multumim cu ce s-o gasi $i ne mai spuse: — Va pot oferi brinza $i ro$ii cu piine. §i, pe deasupra, о buca^ica de friptura pe care о pastrez de aseara la racitor. О s-o-mpartim in trei. Cit despre sete... о sa ne-o potolim cu cite-un §prit, de la gheata. Ii multumiram pentru generozitate si, in timp ce Sopron umbla dupa tacinruri, zisei: — A^adar dumneata ai vazut totul ? •— Am fost nevoit sa vad. Din felul in care imi raspundea infelesei clar ca daca a$ insista oimul ar fi dispus sa-§i descarce su-fletul. Trebuia sa mai am rabdare. Sopron trecea dintr-o odaie in alta, se ducea, venea. I$i pusese chiar un §!ortule|; de femeie de serviciu. In sfir^it, puse capat a^teptarii noastre poftindu-ne la masa. 231 — Uita, doctore, daca pofi sa uiti. Uita tot ce ai vazut ?i ai trait. Uita 91 maninca. Sa speram ca to-tul о sa treaca. — De uitat n-o sa uit niciodata, Sopron. Insa am sa ma prefac ca uit. Iar masa am sa fi-o cinstesc dupa cuviinfa, moldovene§te. Incepuram sa m,incam. Piinea era buna, brinza gustoasa. Cit despre roi$ii, ce sa mai zic ? Le taiaram in feliufe, le sararam, le savuraram. — Sa trecem la friptura. E de vifel. — Minunata, spuse doctorul dupa ее о gusta. E minunata ! Sirenele se apucara sa geama $i infiorara vazdu-hul. Sopron se ridica de la masa $i trase obloanele. —• Afurisita caldura ! Curge sudoarea de pe mine. Ce trebuie sa fie pe acolo, pe front, pe an$ifa asta.., Aprinse lumina $i aliunga intunericul care se in-chegase in odaie dupa lasarea obloanelor. Auziram zburind avioane de vinatoare. Obloanele vibrara. — Messerschmidturi! preciza Sopron. Tree ca sageata. Undeva, departe, la marginea ora^ului, cazura §i pocnira infundat, in aerul viisicos de vara, citeva bombe. — Trebude sa fi cazut pe Cotroceni. Ori poate §i mai departe. Ne racoriram $i ne potoliram setea cu ^prifuri. — Acum о sa va pregates с §i cite-о cafelufa. Messerschmidturile se intoarsera. Obloanele vibrara din nou, mai puternic. Sopron observa : — Zboara jos. Au facut isprava. 232 Rasuna vesela incetarea alarmei. Ridicai obloa-nele. Lumina navali peste noi. Stinsei becurile care palira. Ma uitai pe fereastra peste ora$ §i vazui cum la Cotroceni se inaltau domoale catre cer doua co-loane groase de fum negru. — Ard ni$te case. Sopron strinse masa. Deschisei aparatul de radio. Ilinca Fustan chiuia mocane^te in difuzor. Sopron imi spuse : — Tiritura ! Da-i peste bot! Ma aflam in casa lui Sopron. Se cuvenea sa-1 as-cult. Sorbiram cafeilele tolaniti comod in fotolii. Masa sobra, gustoasa, dar mai ales cafelele fier-binti ne inviorara pe to{i trei. Caldura insS staruia, ne cople^ea, ne sufoca. — Am de gind, zise Sopron, sa scriu о carte in-treaga de poeme in care sa cint uria^a suferinj;a pe care a adus-o oamenilor razboiul. Vais trist n-a fost decit un inceput. Am scris poernui — cum se spune — pe nerasuflate. Va trebui sa-1 revad. Sa-1 stilizez. Sa-1 §lefuiesc. Sa-1 transform intr-o adevarata opera de arta. I-n forma in care 1-afi auzit, eu nu-1 consider decit ca un material prefios, insa brut. Doctorul salta nervos in fotoliu $i intreba: — Tu, Sopron, crezi ca poji sa scrii despre su-ferinfele oameniloir fara ca tu personal sa fi cunos-cut cea mai adinca suferin^a ? — Este $i aceasta о intrebare. Mi s-a mai pus 91 altadata. Mi-au pus-o prietenii. Deseori mi-am pus-o 91 eu. El — ma arata cu degetul — crede ca nu se 233 poate scrie frumos $i adinc despre iubdre, daca omul care scrie n-a iubit intr-adevar. El crede ca nu se pot scrie cairfi adevarate $i mari, daca scriitorul nu cunoa^te oamenii $i nu-i iubei^te. §i mai crede na-tingul ca nu po\i scrie despre suferinta, daca tu insuti n-ai golit pina la fund amara cupa a sufe-rintei. Doctorul il mai intreba inca о data : — Dar tu, tu, Sopron, ce crezi ? — Cum $tifi, raspunse Sopron, am scris citeva volume de poeme de dragoste. Ei bine, va pot mar-turisi, dar sa ramina intre noi, n-am fost indragos-tit niciodata de nici о femeie. Sper sa nu ma indra-gostesc nici de acum inainte. Rise zgomotos aratindu-ne dinfii mari, galbeni $i cariati. Adauga: — De altfel, mi-a cam trecut $i timpul. Ma simt ca un copac asupra caruia s-a abatut vestejirea toamnei... Sa suferi! Pentru ce sa mai $i sufar ? Pentru a scrie, imi ajunge sa observ suferinta oameni-lor. §i in vremurile noastre, mai ales, ai ce observa. — Da, spuse trist doctorul. Ai ce observa... MS plictiseau teoriile lui Sopron cu care nu atunci ma intilneam intiia oara. Prefuiam in el, inca din anii no$tri tinari, pe savantul cunoseator al graiu-lui, pe magicianul ciudatelor impreunari de cuvinte, insa productiunile lui, limpezi ca sticla $i reci ca gheafa, nu-mi mergeau citu$i de pufin la inima §i el о ?tia. Vais trist ma impresionase puternic. Lip-sea me^te^ugul —- insa tocmai din cauza aceasta 234 poexmil capatase marefie, prin ideile nobile pe care le confinea $i prin marea unda de omenie ce-1 in-^uflefea. Vrusei sa pun capat discufiei §i-i spusei musafirului: — Domnule doctor, personal v-a$ ramine extrem de indatorat daca ne-afi povesti cite ceva din cele ce ati vazut $i trait la Ia$i. Comunicatul generalului Antonescu, pe care l-au puMicat ziarele, este, evident, mdncinos. Iar pe alte cai n-au ajuns la ure-chile noastre decit zvonuri care se bat cap in cap. — Daca a$ ca nu se supara prietenul nostru Sopron... Sopron, poetul pur... Sopron spuse : — Nu e placut sa vezi ceea ce probabil ca ai vazut tu la Ia?i, doctore. §i te asigur, nu e placut nici macar sa auzi. Dar traim vremuri grozave. Sintem deci nevoili sa vedem ceea ce ne displace $i sa auzim ceea ce ne ingroze^te. A$a ca... — Banuiam, incepu sa povesteasca doctorul, cu saptamini inainte ca se va pomi razboi contra Uni-unii Sovietice. Trupe romine, trupe germane se tot ingramadeau de-a lungul frontierei. Daca se aduna trupe cu tancuri §i cu avioane, daca se ingramadesc mereu munipi prin apropierea frontierei, se $tie ca nu-i a buna. Cunoa^tefi Ia§ii, nu ? —> Cunoa^tem. —- La Ia§i totdeauna au fost tulburari. Antise-mifii $i-au facut totdeauna acolo de cap. Au spart dughene, au spart §i eapete, au pus foe... Au omorit $i oameni... Toate s-au petrecut, in anii buni, pe timp de pace. Nu era greu sa ne imaginam ce va fi 235 in caz de razboi. §i razboiul... Razboiul de care ne temeam cu tofii a izbucnit. Duminica in zori am auzit tunurile batind catre Prut. — A inceput razboiul! — Vai de noi ! — Vine prapadul! — Oamenii umblau nauci... $i trapele... Tot tre-ceau catre Prut... Tot treceau... Tunurile nu mai ta-ceau. Intr-a cincea zi, citeva avioane sovietice au bombardat oragul. Au fost lovite Telefoanele ?i ni^te cazarmd. In invalma^eala care s-a produs au murit i^i civili. — Nu se poate razboi fara vietime, spuse Sopron. Mai ales in zilele noastre. Cum pot sa aleaga bom-bele pe civili de militari? Razboaiele incep sa de-vina din ce in ce mai nimicitoare. — Nu. Un razboi fara morfi n-ar mai fi razboi. Dar ce vina avem noi? Parca noi i-am cerut lui Antonescu sa intre in razboi impotriva ru^ilor? Sopron il intrerupse din nou : — Voi n-avefi nici о vina. Voi, evreii. Cum n-avem nici о vina nici noi. Adica cea mai mare parte dintre noi, rominii. Vina e a generalului Antonescu. Doctorul inalfa fruntea. — A generalului Antonescu? Fara indoiala ca e §i vina generalului Antonescu. Insa nu e numai a lui. Cine a pregatit politice^te venirea generalului Antonescu la putere ? Si cine 1-a sprijinit pe gene-ralul Antonescu sa pregateasca acest razboi ? 236 Sopron glumi : — Nu e locul, draga doctore, щ nici timpul, sa stabilim acum asupra cui trebuie sa cada intreaga vina. — Da, ai dreptate, conveni doctorul. Nu e nici locul $i nici timpul. $i poate ca nici noi ace^tia trei nu sintem chemati sa hotarim. — Asta e mai mult decit sigur, spuse Sopron. Pe noi, cei de fata, n-o sa ne-ntrebe nimeni, niciodata. —i Cind va fi slobod sa ne spunem parerea, zisei, ne-o vom spune §i neintrebati. — Tu ti-ai mai spus-o $i alta data la ziar, imi aminti Sopron. Ai parasit poezia pentru gazetarie. Literatura a pierdut un poet. Nu unul tocmai de mina intii, dar, incontestabil, un poet. §i tu, tu cu ce te-ai ales ? — Vrei sa ne certam ? — Fereasca Dumnezeu... — Continua, doctore. Te rog, continua. — A trecut ziua de joi, spuse doctorul. A trecut $i ziua de vineri. La Prut se intimpina rezistenfa. Ia^ii fierbeau de nelini§te. Eu... doctor... Imi vedeam de clientela. Cautam, pe cit imi ingaduiau nervii, sa-mi pastrez calrnul. Va asigur ca nu-mi era u$or. Pe unii bolnavi ii primeam ^i le dam consultatii la mine acasa, unde aveam cabinet. Pe cei in stare grava ii vizitam ^i-i tratam la domiciliu. Multi ma intrebau : — О sa fie pogrom, domnule doctor? — Poate ca n-o sa fie. — Ba о sa fie, domnule doctor, о sa fie... — De unde $ti\i ? 237 — Miroase a singe, domnule doctor. cind miroase a singe, domnule doctor, se face pogrom. Soneria zbirnii prelung. Sopron se indrepta spre ща. sa deschida. Doctorului i se albi fata. Spuse incet: — Poate mi-au luat urma. Ma cauta. Au sa ma aresteze. Au venit sa ma aresteze... Mai bine m-a$ arunca pe fereastra. Sopron il lini^ti : — Cred ca trebuie sa fie po$ta. Deschise. О factorita blonda ^i tinara ne zimbi. — О telegrama pentru domnul Sopron. Dumnea-voastra sinteti ? — Eu, raspunse Sopron. О apuca de gu^ulita i^i о intreba : — Dar ce, Yolando, te faci ca nu ma mai cuno^ti ? — Nu, dar... Ne arata cu ochii. — Nu te sfii, ii spuse Sopron. Sint prieteni vechi §i buni. Semna adeverinta i^i i»o inrnina. Inchise u$a, des-facu hirtia, о citi. Incepu sa rida. — Implinesc astazi patruzeci de ani. Inchipuiti-va ! Uitasem ! Mi-a amintit-o aceasta telegrama. — Parinfii ? — Nu. Nu mai corespondez de douazeci de ani cu parinlii. О femeie trasnita. N-am mai vazut-o de cincisprezece ani. — О dragoste din tinerete ? — At^ ! О simpla aventura. Femeia s-a mardtat, are copii... Are manie. Mania telegramelor. Ma feli- 238 cita telegrafic de Anul Non, de Pa^te, de ziua na$te-rii, de Sfintul Gheorghe §i de Sfintul Dumitru... Doctorul i$i relua povestirea : — Simbata dimineata ne-au chemat pe cifiva din-tre noi, mai bine cunoscuti in ora$, la chestura. Chestorul, colonelul Chirilovici, cind ne-a vazut adunafi in curtea chesturii, s-a napustit asupra noastra cu batjocuri §i cu ameninfari. Cine erau vinovafi ca sovieticii bombairdasera ora^ul ? Noi, evreii. Cum de nimerisera sovieticii cazarmile $i Palatului Telefoanelor ? Foarte simplu : noi, evreii, le aratasem aviatorilor sovietici, prin semnale numai de noi stiute, punctele pe care trebuie sa le bombar-deze. Ne-a poruncit sa predam numaidecit polifi^ti-lor, care aveau sa ne cerceteze easele, lanternele §i binoclurile, tirnacoapele §i hirl&tele, aparatele de fotografiat $i, bineinfeles, armele de foe. — N-avem arme de foe, domnule chestor. — N-avefi ? Ba avefi! §i daca n-o sa le predafi, о sa tximitem oameni sa le caute $i о sa va impu?-cam ca pe ciini. Tacu. Lua сеанса de pe masa, turna in ea citeva picaturi de apa. Amesteca zaful gros de pe fund cu apa. Ban. Sopron intreba : — Poate mai vreti cafea. — Mai vrem, ii raspunsei. Doctorul adauga : — Daca nu te supara... §i a$a eu te-am necajit destul astazi. M-am strecurat pe strazi. Am dat ocol blocului щ am pindit portarul. Cind s-a dus la coif sa-^i cumpere tutun, m-am furi^at pe scari ca un hof. §i am sunat la ща. ta. 239 — Ai facut bine ca te-ai gindit la mine $i mai ales ca ai venit la mine. О sa te rog sa ramii aici, pina se mai potolesc lucrurile. О sa-ti gasim un as-cunzi$ mai bun. Doctorul spuse : — Iti multumesc, Sopron. Nu m-am indoit niciodata de prietenia ta. — Sintem oameni. — Acum multi oameni au devenit neoameni. — Totdeauna se intimpla a$a cind sint varsari de singe. Pe multi ii apuca un fel de nebunie sal-batica. Puse ibricul plin cu ара pe о mica plita rotunda. Apa incepu sa sfiriie. Doctorul zise : — Cind am ajuns acasa de la chestura, am gasit citiva bolnavi care ma a^teptau pe seara. X-am poftit in sala de a^teptare. M-am spalat pe miini. Mi-am pus halatul. Un batrinel a cerut sa fie intiiul. „Stau departe spunea. Stau departe, tocmai pe Tata-ra§i. N-a$ vrea sa ma prinda intunericul pe drum." Odata intrat in cabinet, a scos din buzunar un afi$. Mi 1-a intins, intrebindu-ma : — Afi vazut, domnule doctor ? Toate gardurile $i zidurile easel or sint pline cu afi$e de-astea. Au s& ne omoare, domnule doctor. Au sa ne omoare. M-am uitat pe afi§; Intr-adevar, afi^ul indem-na la omor. Nu mai $tiu ce i-am inginat. Pina sa terrnin consultafiile, s-a innoptat. Atunci au zburat peste ora$ citeva avioane germane. S-a sunat alar-ma. $i, cum s-a sunat alarrna, s-a vazut desfacin-du-se pe cer о raeheta luminoasa. Dintr-o data, ca la un isemnal, in tot ora^ul au izbucnit impu^caturi. 240 Am ie$it din adapost. Am infeles ca alarma fusese falsa. In ora$ se auzeau nu numai impu^caturi. Se auzeau strigate, racnete, tipete. Incepuse... Ince-puse omorirea oamenilor... Sopron puse zaharul in ibric. Mesteca. Gusta. Zise : — Mi se pare ca am gre§it. Am facut-o prea dulce, doctore. Ne servi ce^tile fumegind. Ne oferi §i cite о ha-vana. — Fumafi! Sint autentice. Cubane. Mai posed vreo trei duzini. Nu $tiu ce-o sa se intimple cind le-oi ispravi. Fara havane veritabile о sa-mi fie greu. Fumez mult, mai ales cind lucrez. Amiaza se topise. Vazduhul insa ramasese tot aprins, tot viscos. — In noaptea aceea n-a dormit nimeni in Ia$i... A doua zi dimineafa, soldafi germani amestecaji cu soldafi romini §i cu polifi^ti civili s-au rasfirat pe toate strazile. Casele cre^tinilor purtau cruce pe ele. Ale noastre nu. A$a ca $tiau unde stau cre^tini $i unde stau evrei. Intrau prin casele evreilor, im-pu^cau pe cine se nimerea, omorau cu patul pu$tii, spintecau cu baioneta... — Din casa asta s-a tras in armata, spuneau. S-a tras in soldafi. — Nu s-a tras, raspundeam. N-avem nici о arma. N-am avut cu ce trage. — Ba afi tras ! Am vazut noi cum afi tras. De la ferestre afi tras. — Ferestrele, cum vedefi, sint inchise. 16 241 — Afi tras. LeJafi deschis, afi tras, pe urnia le-afi inchis iar. Bandifilor ! N-aveam cu cine vorbi. Parca nu mai erau oameni. Turbasera. Ne-au scos din case, ne-au In-$iruit in strada. Ne-au poruncit sa finem miinile ridicate in sus. Am ridicat miinile in sus. Lovin-du-ne cu armele pe unde se nimerea, ne-au minat catre chestura. Strazile pe care treceam erau pline de singe $i de cadavre. Batrini, femei, copii. Fa-milii intregi zaceau in singe pe caldarimuri. — Rodul razboiului, spuse Sopron. — Rodul razboiului ? Da. $i al razboiului. Dar mai mult rodul urii $i-a.l nebuniei. Nervos cum devenisem, mu^cai adinc din tra-buc, mestecai in gura tutunul amar §i-l inghitii. In mi§carile pe care le facui, atinsei fara sa vreau aparatul de radio, de linga mine. Din aparat zbucni о voce ascufita. — Daca nu-1 inchizi, ma ameninfa Sopron, il sfa-rim ! Inchide-1 ! —■ Ar fi pacat, ii raspunsei, apasind butonul. E о marca buna. Olandeza. -— Ne porunceau sa ne culcam cu fafa in jos, pe asfalt, sa ne lipim, sa ne facem una cu asfaltul. Ii ascultam. Ne lungeam pe asfalt. Ne faceam una cu asfaltul. Incercam sa intram in asfalt, sa se des-chida pamintul sa ne ascunda adinc, adinc in sinul lui, ca pe ni§te morfi. Trageau in noi cu armele. Trageau §i rideau. Se repezeau §i ne calcau cu bocancii. Ne injepau cu baionetele. Ne pocneau 242 in cap. Apoi ne porunceau sa ne ridicam repede, cit ai clipi din ochi, $i sa mergem mai departe, tot cu miinile in sus. Care mai puteam ne ridicam $i mergeam inainte, cu miinile in sus. Pe drum... Pe drum au ramas destui fara suflare. Dupa multe culcari $i sculari, am ajuns $i la chestura. In poarta ne a^teptau inarmafi cu rangi de fier in miini soldati germani $i soldafi romini $i haite de polifi^ti. Intii ne-au perchezifionat pina la piele. Ne-au luat banii pe care i-au gasit asupra noastra. Ne-au luat ceasornicele. Ne-au luat stilourile. Ne-au luat butonii de la man$ete. Ne-au luat tot ce li s-a parut ca nr avea un pret. Apoi au inceput sa ne scuipe §i sa ne loveasca. Au mai cazut §i in poarta multi. $i nu s-au mai ridicat. Cei care am izbutit sa scapam cu lovituri mai pufine $i mai u^oare am fugit in curte. Acolo am dat peste alte grupuri infrico^ate. Cei ce fusesera uci$i se odih-neau adunafi $i a^ezafi in stive pe linga pere^ii chesturii. Linga cei morfi se tavaleau §i se vaitau ranitii. Cind li s-a parut ca au adunat destui oameni de nu-i maii incapea curtea, au inceput sa traga in noi din toate parfile cu pu$ti, cu pistoale automate, cu mitraliere chiar. M-am pitulat cu fafa la pamint intre stivele de cadavre. §i-am a^teptat sa mor. $i-am a^teptat sa mor... §i-am a^teptat... §i... n-am murit. Doctorul se opri. t§i linse §i apoi щ1 supse bu-zele. Lua сеанса de cafea care se racise $i о duse la gura. О sorbi dintr-o data. Havana, din care 243 trasese numai doua-trei fumuri, se stinsese. О sfarima in scrumiera. Sopron il intreba: — N-a fost prea dulce cafeaua, doctors ? — Nu. A fost tocmai potrivita. — Mi s-a parut ca am facut-o prea dulce. Soarele luneca spre apus $i imbraca ora$ul in pulbere auric. La Cotroceni casele aprinse mai fu-megau domol. — Impu^caturile au durat cam jumatate de ora. Mi s-a parut ca au durat о mie de ani. Cind s-au saturat de impu^cat, ац strigat la noi spunindu-ne ca aceia care avem norocul sa mai traim sa ne sculam ?i sa ne ducem pe la casele noastre. Ne-am ridicat aceia care ne-am mai putut ridica. Unul a inceput sa cinte ?i sa danseze printre cadavre: — Traiesc ! Traiesc ! Traiesc... A venit careva $i 1-a izbit $i omul n-a mai trait Ne-au poruncit sa-i adunam pe morfi linga cele-lalte stive de cadavre. Sa-i stivuim pe linga pere^i. I-am stivuit. Cind am terminat treaba, ne-au scos in strada. Ne-au incolonat. Nu $tiam incotro ne due. Pe drum ne-au mai culcat de citeva ori. §1 de cite ori ne culcam, iar bataie, iar impu^caturi. Pe la miezul nopfii, cei ce mai ramasesem ^i de asta data cu zile am ajuns la gara. Ni s-a aratat un tren de marfa. §i ni s-a poruncit sa ne urcam in vagoane. — Era probabil faimosul tren al morfii, spuse Sopron. S-a zvonit ca ar fi existat un asemenea tren. 244 — Aceia era, zise doctorul. A existat. La u$a fiecarui vagon ne a^teptau soldatii. Cum ne apro-piam de vagon, cum ne loveau. Cine a putut s-a mai urcat in tren, cine nu... — Cam citi oameni erati in fiecare vagon ? intreba Sopron. — Mai mulfi de о suta. Eram mai inghesuiti decit sint sardelele in cutie. Au inchis щйе vagoa-nelor. Le-au incuiat pe dinafara.Au astupat feres-truicile $i le-au batut in cuie. Din pricina zapu§eliii, ne-am rupt hainele de pe noi. Am ramas aproape despuiati. Singele nostru s-a amestecat cu fecalele noastre. Viii s-au amestecat cu mortii. Doctorul se ridica din fotoliu §i incepu sa se plimbe prin camera agitat. Obrazul ii deveni mai alb decit varul. Uita ca trebuie sa fie prudent $i incepu sa urle la noi: — Spuneti-mi... Spuneti-mi... De ce a fost nevoie sa se intimple toate acestea ? Cui i-au folosit toate acestea ? Rominilor ? Germanilor ? Au sa ci^tige Hitler $i Antonescu razboiul fiindca ne-au chinuit $i ne-au ucis fara mila ? Spuneti-mi! Dar voi n-o sa-mi spuneti nimic. Nimic n-o sa-mi spuneti. N-a-veti се-mi spune. Sopron inchise fereastra, il apuca de miini §i-l aseza ca pe un copii ametit in fotoliu. — Potole$te-te, draga doctore. Am $i eu, ca orice om, vecini. §i nu tofi vecinii imi sint prieteni. Iti periclitezi existenfa. Iar mie... Mie nu-mi aduci nici un serviciu. Potole^te-te ?i taci. Nu mai vrem s-auzim nimic. 245 Pe doctor il podidi plinsul. PKnse indelung. Cu sughituri plinse. Cu suspinuri plinse. Se mai lini^ti. Zise : — N-am povestit pentru voi. Pentru mine am povestit се-am povestit. Sa ma mai u^urez. In piept imi atirna inima grea. e toata plina de venin $i de tristete. — Nici ale noastre nu sint u^oare, ii zisei. — Ale voastre... De la Ia$i la Calara^i am facut mai mult de о saptamina. Fara hr ana. Fara aer. §i, intelegeji ? Puteti sa intelege^i ? Fara aer $i fara apa pe о caldura ingrozitoare. La plecarea din Ia$i ne aflam peste о suta de oameni vii in va-gon. La Calara^i am ajuns numai patru. Pe drum... Pe drum ne-am baut urina. In primele zile, bine-inteles, cit am mai avut urina. Ridica iara^i glasul. Urla aproape : — Spuneti-mi ! Spuneti-mi de ce a fost nevoie sa se intimple toate acestea? Cui i-au folosit toate acestea ? Sopron interveni din nou : — Potole$te-te, draga doctore. Te rog, aduna-fi puterile $i potole^te-te. Temindu-ma ca nu cumva doctorul sa inceapa din nou sa tipe, ma apropiai de aparatul de radio $i-l deschisei. Cunoscutul trio Balufa lansa un nou $lagar. Ii lasai pe cintarefii din faimosul trio Balufa sa-$i cinte pina la capat ^lagarul. — La Calara^i am reu^it sa fug din lagar. M-au ajutat ni?te soldafi. Pe drum spre Bucure^ti, abia ma tiram. Imbracat in hainele astea, cuiese de la 246 morti. M-a ajuns din urma tin Jaran cu caruta. A oprit caruta linga mine. §i m-a intrebat: >—Ai fugit din lagar, jidove ? — Da. I-am raspuns. Am fugit din lagar. — E$ti dintre aceia care au fost adu§i. cu trenul de la Ia^i ? — Dintre aceia sint. — Ce sa-ti fac ? Sint ordine. Daca vedem vreu-nul scapat din lagar sa ne punem cu bita pe el $i sa-1 omorim. Ori, daca sintem ceva^ilea mai milo^i, sa-1 legam §i sa-1 dam pe mina jandarmilor. — Omoara-ma, i-am spus omului. Daca vrei sa ma omori. Daca nu, leaga-ma $i preda-ma primului post de jandarmi la care vei ajunge. Omul a clatinat din cap. A clatinat indelung din cap $i pe urma mi-a spus : — Vai, domnule,, cum о sa faptuiesc eu a$a ceva ? M-ar bate Dumnezeu. Urca-te-n caruta. Ma reped pina la Bucure$ti cu pepenii a§tia. Cind vom trece prin sate, о sa te culci dumneata in caruta peste pepeni. О sa te-acop&r cu iarba $i pe dea-supra о sa mai arunc §i patura. Maiorul Radulian il intreba pe tovara§ul Pascu : — L-ai vazut dumneata pe Teodat Cioranu fap-tuind omor de oameni cu mina lui ? — Da, tovara^e maior. La Ia§i. L-am vazut cum te vad ?i cum ma vezi. A omorit oameni cu mina lui §i-a omorit oameni cu miinile soldatii or carora le-a poruncit sa omoare. — §i Lai vazut dedindu-se la jafuri ? 247 — L-am vazut jefuindu-i pe vii $i l-am v&zut jefuindu-i pe morfi. Dupa macel §i-a trimis acasa, la Cirna, cu doua ordonanje $i cu un camion ceea ce adunase din jaf. — Sa-mi dai in scris toate acestea. — Ji le dau, tovara$e maior. Maiorul scoase plicul cu fotografii din buzunar $i-l intreba pe Uricanu : — Tovara§e Uricanu, de unde ai dumneata do-cumentele acestea ? — Sa vedefi cum a fost intimplarea, tovara§e maior. In prima parte a razboiului ma aflam cu uni-tatea dincolo de Don, intr-un ora^el de cimp cam de marimea Teliului. — Gum se chema ora^elul ? — Ii gasifi numele pe dosul fotografiilor. Co-mandantul unitafii din care faceam parte era domnul locotenent Cioranu Valica, cel de al doilea fecior al raposatului boier Leonida Cioranu de la Cirna, Intimplarea a facut ca nici in preajma acelui ora^el i^i nici inlauntrul lui sa nu aiba loc lupte. Frontul se departase spre rasarit. Noi am primit ordin sa mai raminem un timp pe loc. Domnului locotenent Cioranu Valica i-а venit pofta sa guver-neze. A pus soldafii $i-au dat jos de pe soclu sta-tuia lui Lenin... Aveam cu noi un fotograf, un prie-ten de-al meu de la Constanta, Stoianovici Dobre. Domnul locotenent s-a suit pe soclu, a intins mina §i i-а ordonat lui Stoianovici sa-1 fotografieze... Pe urmS i-а venit chef sa petreaca. A umblat cu sol-dafii dupa el din casa in casa, a arestat о sumedenie 248 de femei tinere $i le-a dus la comandament. I-a chemat $i pe ceilalti ofiteri. — Cam citi ofiteri mai erau acolo ? — Patru sau cinci, tovara^e maior. Au gasit vin. Au gasit $i pasari. Au gatit bucatarii $i s-a incins chef mare... Le-au silit pe femei sa bea si sa ma-nince. Le-au silit isa danseze. Se facuse noapte. Localnicii s-au adunat in fafa comandamentului $i i-au trimis vorba domnului locotenent Cioranu Valica sa dea drumul femeilor. Dumnealui a pus soldatii sa risipeasca multimea cu focuri de arma. Soldatii au tras, lumea s-a impra$tiat 91 pe teren au ramas eitiva morti... A \mut cheful pina spre ziua. Stoianovici a fotografiat masa, a fotografiat dan-surile... $i-au facut ris de femei... Pe urma... Pe urma, tovara^e maior, au dezbracat femeile in pie-lea goala $i le-au impudent... Domnul locotenent Cioranu Valica i-а ordonat lui Stoianovici sa le fo-tografieze a$a moarte $i despuiate cum se aflau... A doua zi... ^ — Ce s-a mai intimplat a doua zi ? Adu-fi bine aminte. — A doua zi domnul locotenent Cioranu Valica a mers iara^i eu soldatii prin case $i-a arestat peste treizeci de barbati. I-a batut. A pus sa se iridice spin-zuratori in piafa $i-a ordonat ca toti cei arestati sa fie spinzurati... Iar lui Stoianovici i-a ordonat sa fotografieze $i spinzuratorile cu oamenii atirnati in ele... — Atita ? 249 — Atita. Peste inca о zi am primit ordin sa ple-cam mai departe. Am plecat mai departe. — Cum ai ajuns in posesia documentelor ? — Stoianovici a scos mai multe rinduri de foto-grafii $i le-a dat domnului locotenent Cioranu Va-lica sa le imparta celorlalti domni ofiteri. Un rind §i le-a pastrat pentru el, a$a, ca amintire din razboi. Ru$ii se retrageau §i multi credeau pe atunci ca nemtii §i rominii vor ci^tiga victoria... — Mai traie$te Stoianovici ? — A murit in stepa calmuca. A murit linga mine. I-am luat ceasul $i portofelul cu acte $i cu bani sa le trimit neveste-si la Constanta. In portofelul lui Stoianovici am gasit $i fotografiile puse in plicul pe care-1 vedefi... Banii §i actele le-am trimis nevestei lui Stoianovici. Fotografiile le-am pastrat. Prea ar fi fost de tot sa i le trimit. — $i de ce nu le-ai scos la iveala pina acum ? — Eu $tiu, tovara§e maior? Poate le-am uitat. Poate mi-a fost frica. Nu e bine sa te iei in colfi cu boierii. Dar daca boierii.de la Cirna l-au ucis pe tovara^ul Mardare $i i-au ciopirtit $i bietului cai urechile, de, se schimba povestea... Maiorul Radulian l-a rugat $i pe Uricanu sa re-pete in scris declarable. In timp ce sateriii din Blajini nadu^eau scriind, maiorul cerceta una cite una fotografiile. Dupa ce satenii au plecat ?i am ramas numai intre noi, ni le-a intins $i noua. — Vrefi sa le vedefi ? — Da, a raspuns Oro§. Ne-ar interesa. 250 Oro$ privea о fotografie apoi mi-o intindea s-o vad eur iar el se apuca sa cerceteze alta. L-am auzit, pe nea^teptate, seofind un strigat as-cufit de uimire, pe el, omul care de obieei era atit de stapin pe sine. — Ce s-a intimplat ? — Priviti... Privii о fotografie care nu infafi^a nimic mai gro-zav decit celelalte. — О spinzuratoare, spusei. $i in spinzuratoare atirna zece oameni. §i linga spinzuratoare ride cu gura pina la urechi domnul locotenent Cioranu Valica. Iar in cealalta parte a spinzuratorii ride, tot cu gura pina la urechi, tinarul sergent Barbufa Mo-sorel... Mi s-a parut ca m-am pripit pronunfind numele lui Barbufa. Am ridicat repede sprincenele $i am adaugat: — Nu se poate ! Trebuie sa fie cineva care ii seamana leit. Un frate, un var. Ori altcineva. Un strain oarecare. Nu se poate sa fie chiar Mosorel Barbufa. Tovara^ul Lieu Oro$ se uita la mine cu mirare : — De ce sa nu se poata ? N-am mai avut vreme sa s chimb am $i alte cu-vinte. L-am auzit pe maior spunind : — Vorbesti de lup $i lupiil... A strins repede fotografiile $i le-a vint in buzu-nar. Au intrat peste noi prefeetul Bu^ulenga, Mosorel Barbuta de la centra §i Alistar Minzu, inspector general la Interne, Tofi trei ne-au suris §i ne-au 251 dat buna dimineafa. Iar inspectorul general Alis-tar Minzu l-a intrebat candid pe tovara^ul Lieu Oro$ : — Dar bine, frate, ce v-a apucat sa-i arestafi pe fratii Cioranu? Ce v-au facut? Ii cunosc de multa vreme, de foarte multa vreme. Rar am intilnit ni$te oameni atit de cumsecade... A ? Ce v-a venit, frate, sa-i arestafi ? 252 1? BASMALE CURATE Imi dadui seama cit de putin il cunosc pe tova-ra$ul Lieu Qro$ cind ma prinsei mirindu-ma ca-1 vad zimbind. Lui i se paru cu totul §i cu totul firesc ca inspectorul general de la Interne sa se in-tereseze cu ardoare de fratii Cioranu. Il pofti pe inspector §i pe ceilalti sa ia loc $i se scuza ca nu le poate oferi gustarea de dimineata. — Cantina judetenei e in suferinta. Ducem mari lipsuri. — Nu te scuza, se grabi sa raspunda Bu^ulenga. A avut grija de noi, de cum am facut ochi, to vara 9a prefect. Serviciul ei de aprovizionare functioneaza fara gre$. Mosorel Barbufa clatina din cap : — Buna gospodina ! La mine acasa merge greu. Nevasta-mea a stat prea multi ani prin pu^carii. A §i uitat cum se tine $i cum se intretine о casa de om. Oro$ il lua u^urel peste picior: — De, a$a sintem noi, vechii pu$caria$i. Ne-am cam pierdut simtul practic. — E adevarat, spuse Barbuta prefacindu-se ca nu pricepe ironia, tra'iti cu capul in nori. Trageti a sfinti. 255 Lasindu-1 in pace pe omul cu ochelari negri, de la centra, secretaruljudetenei il intreba pe inspectoral general de la Interne : — Ii cuno^ti de mult pe boierii de la Cirna ? — De mult, raspunse Alistar Minzu. Pot spune ca i-am vazut crescind. Tatal meu, raposatul colonel Flondor Minzu, a fost bun prieten cu raposatul colonel Leonida Cioranu. Se aveau ca fratii. — Sintefi cumva de prin partea locului ? — Nu, insa raposatul colonel Leonida Cioranu mai poseda о mo^ie prin apropiere de Boto^ani, vecina cu mo^ia tatei. A$a ca vefi infelege $i dum-neavoastra pentru ce staruiesc atita sa li se dea drumul baiefilor. Lieu Oro^ se gindi un timp, ca $i cum ar fi vrut sa chibzuiasca, sa dea un raspuns nepripit. — Li s-ar putea da drumul. Nu am avea nimic cu ei. Dar, tovara^e inspector general, ginde^te-te §i dumneata, fratii Cioranu 1-au omorit pe tov.ara-$ul Mardare din Blajini. Alistar Minzu spuse cu fermitate : —- Pe tovara^ul aceia din Blajini, dupa informa-tiile pe care le avem prin mijlocirea organelor de stat, nu se £tie inca cine 1-a omorit. — Cum nu se §tie ? intreba Oro§. Se, $tie. $i inca bine de tot. L-au omorit boierii de la Cirna, fratii Cioranu. — Avefi vreo dovada ? — Avem. — Va referifi la declarafia faranului aceluia care pretinde a fi fost martor ocular la faptuirea cri-mei ? 256 • — Da, zise. Oro§, Ne referim la declara|ia tova-ra^ului Vanoga. — Dar Vanoga acela, dupa cite mi-a spus tova-ra^ul Bu^ulenga, e un befiv notoriu. О fi fost beat §i i s-o fi parut. Cum sa omoare om baiefii Cioranu ? Nici acum Lieu Oro$ nu-$i pierdu calmul. Ochii ii sclipira veseli. Se mix a : — Vanoga befiv ? N-am auzit Va trebui sa ma interesez $i eu. — Intereseaza-te... Intereseaza-te, tovara^e se-cretar. Insa pina atunci facefi-mi placere $i tele-fonafi sa li se dea drumul baiefilor Cioranu. Nu Infelegefi ? Au crescut sub ochii mei. Tare cumse-cade sint fratii Cioranu. Genero^i. Cultivafi. Buni, sa-i pui la rana. Leit raposatul. — Da, da, dupa cite am auzit §i eu, spusei, raposatul Leonida Cioranu a fost un om. — Urn om ? Nu, tovara§e. Un om $i jumatate. Energic! Plesnea de energie. Bu^ulenga \inu sa sublinieze: — Tovara^e inspector general, fratii Cioranu nici n-au fost arestafi de autoritati. I-au arestat, ca §i pe domnul Bosoanca de altfel, ca $i pe parintele staret CaMstrat Gramada, ca $i pe alfi preasfinfi calugari din judet, masele, cum ii place tovara§u-lui Lieu Oro§ sa spuna, masele vigilente care... — Grav, grav, spuse inspectorul general. Unde ajungem daca-i las am pe t&rani sa-$i faca de cap ? Nu putem sa-i lasam sa-$i faca singuri dreptate chiar daca admitem, prin absurd, ca ei au dreptate. De obicei insa faranii n-au niciodata dreptate. Ori-cit le-ai da §i orice le-ai da ramin nemultumiti. 17 — RldSdmle sint amare, vol. II 257 Sint invatati sa se plinga, sa se vaiete. Ii cunosc bine pe tarani. Lieu Oro$ zise : — Atunci, dupa dumneata, taranii trebuie sa stea cu bratele incruci^ate §i sa se uite cum ii omoara boierii... $i aceasta acum, tocmai acum dupa ce boierilor li s-a luat puterea... — Nu-i omoara nimeni, mormai Alistar Minzu. Inchipuiri. Vedenii... Maiorul Radulian tacea. Asculta §i tacea. Mosorel Barbuta se uita la unul din portretele atirnate de perete, rosti numele mare al celui la care se uita §i spuse : — Daca tovara^ul... ar $ti ce se petrece aici, ax fi dat de mult ordin sa fie arestati Ginjii... Ginjii §i tovara^ii care le dau nas Ginjilor. Ginjii au facut pui cu ispravile lor. Dupa Ginji s-au luat §i taranii din Blajini. La arestarea fratilor Cioranu au ajutat $i Ginjii. Anarhie... Anarhie... Tovara^ul, §i iar rosti numele mare, cere sa se procedeze cu mina tare. Dar mina tare nu trebuie s-o simta ca-lugarii. Nici de-alde fratii Cioranu. Ace$tia... Ace$-tia nu mai prezinta astazi nici о primejdie pentru dictatura proletariatului. Primejdia, sa va intre bine in cap, tovara^i, о prezinta taranii. Cu inca-pafinarea lor. Cu neincrederea lor. Cu prostia care-i caracterizeaza. A$a ca, ar trebui sa arestati tarani. Sa arestam tarani. Sa s со a tern armata din cazarmi $i s-o purtam prin sate. Sa arestam in fiecare sat cite cincisprezece, cite douazeci de tarani. Sa-i stringem nitelu? in chingi. §i atunci о sa ve-deti dumneavoastra cum se cumintesc ceilalfi 258 cum stau cu botul pe labe. Hehe !... Sa vedefi dtim-neavoastra atunci cum о sa ne curga voturile in urne fara nici о alta osteneala... Dar a$a ?... Auzi! Sa-i arestezi din senin pe boierii de la Cirna. Pentru ce ? Numai a$a, ca i s-a nazarit unuia sa spuna c-ar fi facut $i c-ar fi dres ? Le-am luat mo§ia ? Le-am luat-o. Gata !... Noi nu mai avem nimic cu ei $i ei nu mai au nimic cu noi... I$i scoase ochelarii negri, ii aburi $i se apuca sa-i $tearga. Ii vazui iara^i ochii spalacifi — la-turi de pe$te — cu genele ro$ii, tivite de urdori uscate. I$i puse ochelarii pe nas $i continua cu voce ragu^ita, repezita, amenintatoare : — Unii tovara^i, ca Ginjii $i ca cei ce le dau nas Ginjilor, cred ca acuma noi trebuie sa le luam $i sufletul la de-aide Cioranu. Nu ? Eroare, tova-ra$i. In definitiv, boierii de la Cirna sint ^i ei romini ca $i noi. Au §i ei dreptul sa traiasca in aceasta fara romineasca. Nu? Ca n-o sa-i spinzu-ram ori sa ne apucam sa-i trecem Dunarea. — Au drept sa traiasca, zise lini^tit Lieu Oro§* Au dreptul sa munceasca §i sa traiasca. De spin* zurat n-o sa-i spinzuram, de$i ar merita-o. Si nici Dunarea n-o sa-i trecem. Insa mie mi se pare ca nu au dreptul sa omoare oameni. Au omorit alta-data. Cind au vrut $i pe cine au vrut. Acum acest drept de a omori oameni nu-1 mai au. Alistar Minzu se supara de-a binelea. — Da' de ce aruncafi, frate, astfel de vorbe ? Au omorit oameni! Fratii Cioranu au omorit oameni I Te cam joci cu vorbele, tovara^e secretar. De in-teles, eu unul, da, dar .„eu, unulr te infeleg. E$ti $i 259 dumneata om. Ai suferit. Ai trecut prin mchisori. Te-o fi jignit careva pe-acolo. Cu un cuvint. Cu un gest. Inteleg, inteleg. Te-a inrait viatya pe care ai dus-o. Dar de aci $i pina la a invinui pe unul sau pe altul ca a omorit oameni, e cam mult, tovara^e secretar. $i, la urma urmelor, ce §tii dumneata? Cind au omorit boierii de la Cirna oameni ? — Nu mai departe decit alaltaieri. Pe tovara$ul Mardare. ~ V-am spus ca nu aveti dovezi. Declarafia be];ivanului aceluia nu poate fi luata in seama. Prin ochii impaienjeniti de alcool befivanilor 11 se na-zar multe. Pufnea. Scri^nea. Sta gata sa mu$te. — Este inutil sa te superi, tovara^e inspector general, spuse maiorul. Fratii Cioranu sint reti-nufi pentru cercetari. Apasa asupra lor invinuirea ca 1-ar fi omorit pe tovara^ul Mardare de la Blajini. Noi vom cerceta cazul cu multa rabdare, Daca se va dovedi ca boierii de la Cirna nu au nici о vina in aceasta crima politica, te rog sa fii sigur ca vor fi pu§i in libertate. N-avem pentru ce sa virim in pu^carie oameni nevinovap. La ce ne-ar folosi ? — Dar de ce sa nu fie lasafi liberi acum ? Po-runcesc sa le daj;i drumul numaidecit. $i... daca tinefi morti§ sa-i cercetari asupra omorului de la Blajini, nu avefi decit sa-i cercetafi in stare de libertate. Poruncesc, deci, sa le dafi drumul. — Nu ai putere sa dai aceasta porunca, ii rSs-punse . maiorul. Nu intra in competinla dumitale. 26Q — Veti raspunde! — Nu ma tem de raspundere, tovara^e inspector general. — О sa vedem. Pun mina, in foe pentru fratii Cioranu. Sint basmale curate. Incepu, naprasnica, ploaia. Lieu Oio§ observa. — Abia se potolise. — Noi, zise Bu^ulenga, cu toate ca nu prea ne arde s-o pornim la drum, avem de gind sa ne re-pezim pina la Temeiu. Oro$ glumi: : Pe ploaia asta ? — Ploaia nu ne poate impiedica s& ne vedem de treburi. — Va ducefi cu marina ? —■ Cu marina, raspunse Bu^ulenga. Dar pentru ce-ntrebi ? — Ma gindeam la activi?tii no§tri care colinda dmmurile pe jos sau, cel mult, calari. — Sint tineri, spuse Mosorel Barbufa. Rezista. Acum cifiva ani, cind щ eu eram ceva mai tinar, am facut razboiul. Pe soare, pe ger, pe ploaie, pe ninsoare. Ba$ca gloanfele $i obuzele. Ba$ca parti-zanii care ne atacau tocmai cind ne a^teptam mai pufin. §i uite-ma. Nu m-am prapadit. — Ai facut numai razboiul din rasarit sau §i pe cel din apus ? il intreba dulce tovara^ul Lieu Oro$. — Numai pe cel din rasarit. La razboiul din apus n-am mai apucat sa particip. M-a prins pina peste urechi munca politica. — Ai fost soldat, desigur, spuse Oro§, ca toti muncitorii. 261 — Nu. Sergent. Sergent de infanterie. — Daf da... sergent de infanterie. Cu ranita in spinare, cu pu$ca la umar. Ranita mi-o mai duceau soldatii. Ma pretuiau. Lui Oro§ i se intristara ochii de parca si-ar fi adu's aminte de ceva departat dar foarte dureros. ~ S-au petrecut multe gtozavii in razboiul din rasarit. ' — S-au petrecut, recunoscu Barbuta. Razboiul e razboi. Dar pentru toate cite s-au petrecut, mare-$alul Antonescu a fost de vina. Mare^alul $i cela-lalt Antonescu, lea. Ei dot Au platit, cum era drept, cii viata. Lui Alistar Minzu щ lui Bu^ulenga nu le placu discutia. — Ce sa mai vorbim de razboi ? spuse inspec-torul general. Ce-a fost a fost. Acum trebuie sa uitam. Sa ^tergem totul cu buretele. Mare$alul a gre$it, mare§alul a platit Daca о sa ne apuca.ni sa cautam toti vinovatii... — Ce s-ar intimpla ? — Nu am mai ispravi niciodata. — Sa mergem, tovara^e inspector general, zise Bu^ulenga. — Ar cam fi timpuL Plecara in graba. Uitara, cum uitasera §i la venire, sa ne dea mina. — Drum bun, le spusei. — Mulfumim, imi raspunse Mosorel Barbufa $i ma privi о clipa prin ochelarii negri. Alergara cu gulerele ridicate pina la marina. Tovara?ul Lieu Oro§ incepu sa rida. m \ ■ — Buni baieti fratii Cioranu. Nu? Sa le dam drumul. Nu ? Basmale curate !... AuziBasmale curate... Ce parere ai, tovara^e maior ? — Sint de parere ca a^tia trei au de gind sa se duca la Temeiu cum am eu de gind sa ma due la lerusalim pentru a ma inchina la mormintul lui Cristos. — Dar incotro crezi ca о apuca ? — Spre Izvoare. li atrage minastirea de maici. Aprinse о tiga-mr trase citeva fumuri. Adauga : — Poate ca-i mai atrage $i altceva, nu numai minastirea. Tovar a$ul Lieu Oro§ ma intreba: —~ E§ti tare ostenit ? — Sint §i nu prea. —■ Trebuie sa mai rezi^ti citeva zile. Pe urma poti sa dormi pina te saturi de somn. — Peste citeva zile о sa fiu la Bucure^ti. — О sa fii la Bucure^ti ?i о sa dormi pina о sa te saturi de somn. — Nu-mi mai da tircoale cu vorbe. Nu e cazul. Spune-mi mai bine direct: ce vrei sa-mi propui ? Imi arata о harta a judetului. — Nordul, imi spuse. Prin partea de nord a judetului inca nu ti-au calcat picioarele. — Ma gindeam sa vad satele din nord dupa alegeri. Acum... Nu-1 rabda inima sa ma lase sa-mi termin fraza, — Acum e tocmai timpul potrivit. — Daca spui ipi daca nu se poate altfel... — Trebuie, tovara^e. 263 Maiorul Radulian i?i lua ziua buna de la noi: — Ma due sa mai stau de vorba cu fratii Cioranu. Cu basmalele curate... Ma a?teapta plini de nerSbdare. Ma uitai pe fereastrS. Din cerul de smoala pe care-1 framinta vintul, ploaia se prabu?ea, cotro-pea pamintul ?i-l prapadea. — Am sa merg ?i eu cu dumneata. Nu te las sin-gur. — Mergem calari ? — Boiere?te. Cu marina. — Cine te-a pricopsit cu ma?ina? — Nu m-a pricopsit nimeni. Mergem cu marina cu care a venit de la Bucure?ti doctorul care se ocupa de tovara?ul figanu?. I-am cerut-o ?i nu m-a refuzat. •— E о ma?ina buna ? Sa nu raminem in panS... — Grozava. GAZ. Jine la drum. — Tocmai ce ne trebuia. Tovara?ul Lieu Oro? trimise prin cineva vorbS ?oferului sa scoata marina de sub ?opronul sub care о adapostise ?i s-o pregateasea de drum greu. Ne imbracaram, ie?iram ?i ne repeziram ?i noi spre ma?ina care ne ?i a?tepta. $oferul se grab! ?i deschise u?a. Ne inghesuiram unul linga altul. Ne mai strinseram picioarele. Imi paru rau ca nu sint mai scurt ?i mai pirpiriu. M-a? fi simtit mai la largul meu nu numai in strimta ma?ina dar ?i in lume. $oferul inchise u?a. Acoperi?ul de mu? am a verzuie al ma?inii se clatina sub bataia puternica a ploii §i a vintului. Omul de la volan intoarse lata spre noi $i ne intreba: —— Gata ? — Gata, li raspunse tovara?ul Lieu Oro$, bucu-ros de calatorie. Dar tocmai atunci u§a ma§inii se deschise. §i un Ginj smead, cu caciula mare, flocoasa, pe cap cu gheba in spinare, uda, viri capul §i spuse : — Luaji-ma §i pe mine, tovara^i. E mai bine s3 fim patru la drum decit trei. — Urca-te. Omul se urea $i se ghemui linga §ofer. §oferul intreba: — Incotro, tovara$e secretar ? — Cuno^ti judeful ? — Vai de mine ! Ca in palma ! Sint de pe aici, de la Oche§ti, de felul meu. — Atunci e bine, spuse Oro§. Vrem sa ajungem pina la Osica. Si sa ne §i intoarcem. La noapte trebuie musai sa fim la Teliu. -— Pina la Osica ? — Te miri ? — De mirat nu ma mir. Dar n-o sa fie glumS. — Sa incercam. — Incercarea moarte n-are. О s-o luam intii c3-tre Blajini. E drumul mult mai bun. Dupa ce ie$im din Blajini, о cirmim spre miazanoapte. Printre dealuri. — Da-i drumul... Marina duduia §i scri§nea. Salta §i scirtiia din toate incheieturile. Ne zgiltiia. Dar alerga intr-una 265 fara sS. ocoleasca nici baltoacele de care drumul era plin, nici bolovanii pietro^i. §oferul racni: — Nu va temep! Am facut razboiul la tancuri! Am fost $ofer de tanc. Nu va temep, tovara^i! Ginjul smead racni el: — Cine se teme ? Ce ? Noi sintem oameni care se tern ? Hehe !... Nu ne temeam. Ne izbeam numai unul de altul $i simfeam cum maruntaiele din noi se fac vrai^te. Ginjul sinead de linga §ofer nu voia sa vorbeasca de unul singur. Avea $i pofta de vorba. Intoarse capul spre noi. Ni~l arata pe $ofer : — El a facut razboiul la tancuri. Eu la cavale-rie. Am schimbat vreo §apte cai. Dar cal a$a de narava$ ca marina asta zau ca n-am intilnit. — Nu e de vina marina, spuse Oro$. Drumul e de vina. — §i Bu^ulenga, adauga Ginjul smead. A inga-duit. ca drumurile sa fie lasate in parasire. A in-gaduit ca intregul judef sa cada in paragina. Trebuie sa dea socoteala partidului, tovara^e Oro?. — Top cei care au primit munci de la partid $i nu le-au dus la bun cap at au sa dea socoteala, to-varaipe Ginj... О sa vie timpul, — Dar Bui^ulenga e om mare. §i-i suspn oameni §i mai mari. . — Mai mare e partidul, Peste top e mai mare partidul. — Ar fi bine sa fie a^a, spuse Ginjul smead. — A.§a $i este. Ginjul smead ofta. Ofta $i tacu. Semn ca-i mai ramasese in inima un bob de indoiala. 266 Ne departaram de ora$. Trecuram riul pe podul eel vechi care se tinea inca bine $i nu se lasa cu nici un chip luat $i dus de ape. Cu chiu, cu vai, ajunseram intre dealurile roseate smirc. Cerul se mai lumina un pic. Ploaia se rari, apoi se opri. Smircul sclipi de parca ar fi fost alcatuit din mii $i mii de cioburi de argint vechi. — S-ar putea ca spre amiaza sa avem vreme mai buna. — Nu ne-ar strica. Timpul urit ma mohora, ma intrista, imi scor-monea vechile reumatisme. Mi-era. lehamite de atita timp urit. Marina alerga acum pe un drum lin, moale, dar noroiul ajungea pina la osii. De fapt, maintain ca printr-o mare de noroi. Spusei: — Tovara^e Oro$, nu crezi ca din pricina vremji rele se vor prezenta la vot prea putini oameni ? — Am motive sa cred ca nu. Apoi, cum $tii dumneata, satenii sint obi§nui|i cu vremea rea. — Sint obi^nuip. Totu§i, daca va ploua vor fi nevoiti sa stea ore intregi in ploaie. — Vor sta. $tiu §i ei ca asupra vremii nu avem nici о putere. Am recunoscut ripile de pe care fusesera arun-cafi in smirc far anii din Blajini la 1907 de catre raposatul boier Leonida Cioranu $i cavaleria lui. Recunoscui $i locul unde fusese ucis tovara§ul Mardare de catre „basmalele curate" ale lui Alis-tar Minzu. — Aici am vazut eu iepnd din smirc picioarele tovara^ului Mardare. 267 Oro? arunca о ochire. Zise: — Mi-a placut teoria inspectorului. Vinovafii au fost Antone?tii, cei doi Antone?ti. Numai cei doi Antone?ti. Incolo... Tofi... Tofi au fost basmale curate. Daca ar fi adevarata teoria lui, n-am mai avea loc in fara de atitea basmale curate. Dar... Dar pe oamenii no?tri cine-i impu?ca ? Cine-i sugruma ?i-i arunca in smircuri sa И se piarda urma? Basmalele curate ! Marina se afunda mai mult de jumatate intr-o groapa adinca, plina ochi cu apa amestecata cu noroi. Motorul mai dudui о clipa §i se stinse. — Ni s-a-nfundat, spusei. Nici vorba sS ajungem la Osica. Poate ca ar fi mai bine sa ne intoarcem la Teliu... — Nici vorba, mi-0 reteza Oro?, rizind. Nici vorba. $oferul pomeni eifiva sfinfi ?i citeva sfinte. Pe urma, cu sufletul racorit, spuse : — О sa ajungem. Nu cred eu c-o sa raminem incremeniji aici. Imi cunosc bine marina. Nu m-a tradat niciodata. N-o sa-mi faca ea mie pocinogul tocmai acum. Va rog numai sa va finefi bine. — Nu ne duce grija. Ne tinuram bine de ce se nimeri. Motorul incepu sa scinceasca. De la scincet trecu la duduit. Apoi la urlet. Marina se smuci dintr-o data sprintena, icni, seri?ni, trosni din toate incheieturile ?i-?i re-lua alergarea nebuna. Ginjul smead chiui de bucurie. — A?a cal mai infeleg ?i eu. Ca sa ne treaca timpul, ne mai amintiram de anii razboiului. Oro? imi povesti simplu, ca §i cum ar fi 268 vorbit despre altcineva, citeva intlmplari din inchi-sorile prin care trecuse. — Ne tineau la intuneric. Cite unul intr-o celula. Fara aer, fara lumina... Cit despre hrana, ce sa mai vorbesc ! Laturi. — Ma mir ea afi mai trait. — Unii, cum vezi, am mai trait. Dar multi tova-ra§i $i-au lasat acolo zilele... In timpul guvernarii Bratienilor. Pe vremea guvernarii lui Maniu ?i Mi-halache... Pe timpul dictaturii regale... In timpul dictaturii lui Antonescu... Dar, apropo, dumneata 1-ad cunoscut pe Antonescu ? — Personal, nu. Insa au fost doua imprejurari in care l-am vazut foarte de aproape. Cu ocazia celor doua procese in care a aparut ca inculpat. — Cum doua procese ? $tiam de unul. De pro-cesul in care a fost judecat §i condamnat la moarte de Tribunalul poporului. — A mai avut unul. Prin 1934 sau 1935, nu-mi amintesc prea bine anul... — Tot de tradare ? — Nu. A fost altceva la mijloc. Jumalist tinar, robit de problemele politice §i so-ciale, ma aflam zilnic intr-o continua go ana dupa material interesant. Cititorii din acea vreme nu erau de loc ni§te cititori nepretentio§i. Cereau me-reu noutafi, noutati, noutati... — De unde sa scoatem atitea noutati ? — Mai inventati §i voi. Obosisem atacind guvemul. Capatasem impresia ca obosisera §i cititorii. Rascoala lui Rohm la Mtin- 269 chen fusese tin eveniment. Sosirea lui Adol! Hitler cu avionul in central rasculat, asasinarea viciosului Rohm $i macelarirea complicilor lui mi-ar fi dat pri-lejul sa scriu о sumedenie de reportaje care ar fi menfinut interesul cititorilor pentru ziarul la care lucram, insa pentru asta ar fi trebuit sa vizitez Germania §i sa ramiii cel pufin citeva zile la Mun-chen. Ma repezisem la serviciul consular german $i cerusem viza. — Regretam. Nu avefi ce cauta in Germania. Ar-ticolele dumneavoastra impotriva regimului nostru nafional-socialist... Ma multumii sa-mi compun reportajele despre criza nazismului cu fapte eulese din presa straina, de$i numai Dumnezeu $tia care din faptele acelea corespundeau realitatilor §i care erau inventate. Multi crezura atunci ca nazismul se va pravali in baia de singe de la Munchen, in mocirla imorali-tatii ce nu mai putea fi ascunsa, $i nu se va mai ridica. Auzii, pentru intiia oara, vorbindu-se de la-gare. Prieteni intor^i din Germania imi povestira ce insemna domnia fascismului: teroare, asasinate, jafuri, crime, nelegiuiri nemaivazute nemaiauzite. —« Crezi §i tu ca se va prabu^i Hitler §i hitle-rismul ? — Cred ca se va prabu^i dar nu atit de curind. Intii va arunca omenirea in razboi. — Se fac mari pregatiri in vederea razboiului in Germania. Scrisei pe aceasta tema nenumarate articole. Unii ma certara : — Cobe§ti. 270 — Mi-ar placea sa nu fie razboi, dar va fi. — Sperii lumea. Cauta alte subiecte. — Am sa caut, dar nu sint de acord cu politica aceasta a strufului. Secretarul de redacfie se strimbase la mine : — Nici eu. Dar nu e ziarul nostru. Imi indreptai ochii catre Maglavit. Aparuse acolo un far an care susfinea morfi$ ca l-a vazut pe Dumnezeu, ba chiar ca a stat cu sfinfia-sa de vorba intre patru ochi. Doua ziare de mare tiraj se intreceau in a face reel am a „miracolului". Ample! e reportaje de cite о pagina erau insofite de fotografii. „Acesta e omul care a vorbit cu Dumnezeu", „lata casa in care locuie^te omul care a vazut pe Dumnezeu", ,,Sofia omului care a vorbit cu Dumnezeu", ,,Cei doi copii ai omului sfint care a vorbit cu Dumnezeu", „Tarani din Dorohoi privind spre casa omului care a vorbit cu Dumnezeu", „Ciungi, orbi, §chiopi ^i le-pro^i cauta vindecarea la omul care l-a vazut pe Dumnezeu". Mii $i mii de oameni din toate parfile plecau in pelerinaj la Maglavit, vizitau lunca din apropierea Dunarii, priveau iarba pe care calcasera talpile go ale ale ,,Mo$ului" cu ochi mari $i alba^tri $i cu barb a aiba-alba, zgiiau ochii la casa ,,omului care a vorbit cu Dumnezeu", stateau de vorba cu nevasta ,,omului care a vorbit cu Dumnezeu" §i chiar cu „omul care a vorbit cu Dumnezeu". Cio-banul $iret $i peltic le povestea : — Pa^team oile. Eram singur, singurel. Cintam din fluier. Din fluiera§ul asta cintam. §i l-am vazut pe Dumnezeu venind. §i m-am ridicat in picioare §i 271 m-am uitat la! el. Dumnezeu *s-a apropiat de mine, s-a oprit $i mi-a spus : — Petrache, Petrache, sa-i invefi pe oameni sa se lase de rautafi. Auzi, Petrache ? A$a sa le spui. Sa nu mai fie rai. — О sa le spun, i-am zis. Dar tu cine e^ti„ mo-§ule ? — Nu ma cuno^ti, Petrache ? — Nu te cunosc, module. —■ RSu, Petrache, foarte rau, Petrache. — E, spune-toi cine e$ti. Nu te fasoli. — Eu sint Dumnezeu, Petrache. Imi pare rau ca nu m-ai cunoscut. Atunci am cazut in genunchi in fafa lui i-am spus : — larta-ma, Doamne. Te iert, Petrache. Dar sa le spui oamenilor c& ai stat de vorba cu mine. §i sa le spui sa nu mai fie rai, Petrache. $i sa asculte de stapinire, Petrache, ca stapinirea eu, Dumnezeu, am lasat-o. Lumea se inghesuia in jurul lui Petrache Lupu, il pipaia, il intreba : — $i... Pe urma... Ce-a mai facut Dumnezeu ? — S-a mai uitat о data la mine, s-a facut fum §i-a pierit... S-a risipit in vazduh. Oamenii cascau ochii. Petrache se inchina. Ve* neau ciungi $i orbi la Maglavit. §chiopi $i coco^afi. Damblagii §i isterici. Lepro^i $i gu^ati. Petrache, ciobanul ,,care vorbise cu Dumnezeu", le spunea sa se culce in iarba. Se culcau oamenii. Petrache bil-biia о rugaciune §i facea peste ei semnul crucii. 272 Dueep”va acasa. Rugap-va. О sa va InsSnEto-§i\i daca avep credinfa in minunile lui Dumnezeu» $i... §i... Inainte de a pleca daruip ceva pentru sfinta biserica. In lunca se ridicara biserici §i in preajma biseri-cilor se ivira circiumi §i restaurante. §i lumea veni, veni... Incepura sa apara $i-n alte locuri sfinp $i sfinte, care statusera $i ei de vorba cu Dumnezeu sau cu altii de prin preajma lui Dumnezeu. Unui porcar din Maramure^ i se arata ziua namiaza mare sfintul Onufrie §i-l invafa sa vindece bolile. Un satean din Moldova taifasui cu sfinta Paraschiva. Unei oache$e florarese din Floreasca i se infap$a intr-o seara pe malul lacului un inger blond cu aripi de foe. De$i fecioara, florareasa ramase grea. I$i arata burta oamenilor. §i lumea a^tepta na^terea unui nou Mesia. Insa florareasa disparu. Ziarele se intrecura in a-§i fine cititorii in curent cu toate minunile. Un cunoscut poet §i filozof de seama scrise negru pe alb ca a vazut cu ochii lui zburind in jurul lui Pe-trache stoluri de heruvimi §i cete de serafimi. Nimeni nu-1 contrazise. — De^teapta diversiune. —* Nu mai vorbe^te nimeni de sarScie* de lipsurh de schimbarea guvemului. — Gufa, Ineulep.. Pezevenghii... Vizitai eu Maglavitul. Il fotografiai pe cioban in mijlocul mulpmii. Vorbii cu el. Vrusei sa-1 foto-grafiez $i pe Dumnezeu. Dar stapinul celor vazute $i nevazute nu-mi facu cinstea isa mi se arate. §i ma lasai paguba$. St&tui de vorba cu oameni. Statu! de is 273 vorba cu preofii care regizau intreprinderea. §i cu circiumarii statui de vorba. §i cu restauratorii. §i dupa trei zile ma intorsei la ziar cu cametul plin de note. Ii expusei secretarului de redacfie — un fost teolog care nu voise sa se preofeasca — cam ceea ce a$ fi vrut sa scriu. — Grozav ! Dezumflam dracovenia. Darn la i veal a toate dedesubturile. Il chema pe administrator. — Lovitura ! Desfiinfam minunea. Administratorul asculta atent. — N-o sa izbutim sa desfiinfam minunea. In schimb о sa desfiinfam ziarul. Daca publicam un singur rind impotriva minunii de la Maglavit, ne parasesc cititorii. Mai mult, ne devasteaza $i re-dactia. Nu vedefi ce se intmpla ? Guvernul, patriar-hia, jandarmeria sprijina prin toate mijloacele in^e-latoria de la Maglavit. Nebunia a devenit aproape generala. Ne vazuram nevoifi sa-i dam dreptate. Renunfaram. Dar era vara. Nu se anunfa nimic non $i interesant la orizontul politic. Iar secretarul de redacfie imi cerea cu neindurare materiale. — Imi trebuie trei coloane. — Imi trebuie patru coloane. — Imi trebuie un subsol. — Pentru miine am nevoie de о pagina. — N-am subiecte, domnule... — Cum n-ai subiecte ? — N-am. — Un bun jurnalist nu duce niciodata lipsa de subiecte. 274 — Daca n-am,,, •—i Cauta ! О voce care imi era necunoscuta ma intrebase la telefon daca am auzit cumva despre un general Ion Antonescu. — Poate am auzit, poate n-am auzit, Dar pentru ce ma intrebi ? — Are astazii dupa-amiaza un proces la tribunal. Ma gindeam ca te-ar interesa pentru un reportaj. — Ce fel de proces ? — Daca ai sa te duci, ai sa afli. M-am dus, Procesul urma sa se judece la secfia a V-a. Am intrebat u^ierul: — A inceput procesul generalului ? — О sa inceap& cam peste un ceas. Am inceput sa ma plimb pe sala plina de fum de tutun a tribunalului. Pe cind ma plimb am $i ma opream sa ma chiorasc pe la u$i, s-a apropiat de mine о domni^oara cam netesalata. Facindu-mi oclii dulci, m-a intrebat: — Ai cumva un proces, domnule ? — Din nefericire, am un proces. — Crima? Escrocherie? Delapidare? Furt sim-plu ? Bataie ? — N-ai ghicit, domni^oara. Divort! — A ! Divort! Imi dai voie sa ma prezint : Mag- dalena Sircu, avocata. —^ Imi pare bine. Ai vrea sa te angajez ? — О !... Abia fac practica. Te sfatuiesc insa s-o angajezi pe maestra mea. Pe domni§oara Sarsail. E specialista in divorturi. — Multumesc. Dar inca nu m-am decis. Inainte 18* 275 de a divorta, domnisoara, vreau s& vad cum se ju-deca divorturile aifci la tribunal. Ai putea dumneata sa-mi spui in care sala se judeca divorturile ? — Aici! In sala numarul patru. Am intrat in sala numarul patru. Completul de judecatS se afla pe estrada in plin exercitiu alfunc-tiunii. Un judecator cu fata ciupita de varsat si cu о ruptura mare si adinca la falca stinga conducea §e-dinta. Tocmai spunea : — De ce vrei sa divortezi, cocoana? Fii sincera Si spune-ne. Tribunalul doreste sa cunoasca mo-tivul. — Sint maritata de doi ani cu dumnealui, domnule presedinte. — Doi ani... $i te-ai si saturat de casnicie dupa doi ani ! — M-am saturat, domnule presedinte. Dumnealui nu m-a dus niciodata si pe mine la Corso. Sa vad Si eu cum e la Corso. Cum e lumea... — Auzi, domnule, ce spune dumneaei ? Ca n-ai dus-o la Corso ? Este adevarat, domnule ? — Este adevarat, domnule presedinte. N-am dus-o. — Pai de ce n-ai dus-o, domnule ? Ce te costa, domnule ? — Muncesc toata saptamina, domnule presedinte. Avem о pravalioara pe Justinian. О tin deschisa de cum se lumineaza de ziua pina noaptea tirziu. Du-minica mai dorm si eu. t-* Dormi mai putin, domnule, dormi mai putin Si du-ti nevasta la Corso. Altfel, auzi ? — altfel pro-nunt divortuL Du-o la Corso, domnule! Ocupa-te m de nevasta, domnule ! Daca n-o s& te ocupi de dum-neaei, domnule, ramii fara nevasta... Procesul se amina. Urmatorul... — Cum te cheama, domnule ? —- Galagie, domnule pre?edinte. Ilie Galagie... — Galagie! Galagie!... §i de ce divortezi, domnule Galagie, de dumneaei ? О vad femeie curafica. — Nepotrivire de caracter, domnule pre§edinte. — Interesant, interesant ! Dar de cifi ani sintefi casatoriti, domnule Galagie ? — De douazeci §i unu de ani, domnule pre§e-dinte. — Interesant, interesant! Sintefi casatoriti de douazeci §i unu de ani!... Interesant... Interesant! $i-abia acuma ai observat, domnule Galagie, ca nu te potrive?ti la caracter cu dumneaei ? — Abia acuma, domnule pre^edinte. Femeia marunficS, durdulie, nifelu? ve^teda spuse pripit: — Nu-i adevarat, domnule pre^edinte. Ne potri-vim la caracter... El colfos, eu coljgasa. El mofturos, eu mofturoasa... Cum sa nu ne potrivim ? Dar dum-nealui s-a incurcat c-o patachina tinerica. — Auzi, domnule, ce spune dumneaei ? Auzi, domnule, ce spune ? Nu fi-e ru§ine, domnule Galagie, sa-fi la§i nevasta ? Nu ti-e ru?ine sa-ti la§i nevasta dupa douazeci §i unu de ani de casnicie ? Sa-ti fie ru$ine, domnule ! Sa-ti fie ru?ine ! —i Domnule pre?edinte, va rog sa nu vorbifi cu mine a?a. Nu va uita-ti la mine ca sint in civil. Eu sint colonel, domnule pre?edinte. — Colonel? Razboiul 1-ai facut? 277 — L-am f&cut. ~ Pe front ai fost ? — N-am fost pe front» Pre^edintele se adresa salii : — Auzifi се-mi spune ? E colonel. E colonel. A facut razboiul. §i n-a vazut frontul... Sala hohoti. Rise si pre^edintele. — Va rog, domnule presedinte, Sint colonel de... de stat-major. — §i ce daca esti colonel de stat-major ? Caca ! §i eu sint colonel. De rezerva. §i-am facut razboiul, domnule ! §i-am fost pe front, domnule ! $i mi-am lasat falca pe front, domnule ! $i-am si eu, ca dumneata, nevasta batriioara, domnule. §i chiar daca ma-ncurc din cind in cind cu cite-о pafachina, nu-mi las nevasta, domnule ! Nevasta nu se lasa, domnule. Se insala si se pastreaza, domnule. Se respinge acfiunea ! Altul la rind ! Am parasit sala numarul patru. Aveam material indestulator pentru cel putin о saptamina. Se apro-piase si timpul cind urma sa inceapa procesul pentru care ma hotarisem sa-mi pierd о jumatate de zi in tribunal. Sala pasilor pierdufi rasuna. Aprodul striga cit il tinea gura: — Inculpatul general Ion Antonescu ! Inculpata Maria general Ion Antonescu... Aprodul, parca-1 vad si acum, chel, sound, ghebo-Sat, vesel, striga in zadar. Cei strigati se aflau ina-untru. In asistenfa lume care astepta sa fie judecata. Urmau procese marunte. Batai. Furtisaguri. Insulte. Se aflau acplo, щ sala* si destui gura-casca. M-am 278 a§ezat цг eu pe о banca §i mi-am scos carnetelul. Cuno^team destul de vag numele generalului. Se spuneau despre el §i mai bune $i mai rele. Unii ii laudau energia §i priceperea intr-ale militariei. Al^ii 11 zu grave au ca pe un om cu mintea marginita, insa plin de о nestramutata атЬЩе. Gei ce-1 cuno^teau mai bine susjineau ca Ion Antonescu inclina catre comploturi $i ca urmare^te sa dea о lovitura de stat pentru a instaura dictatura militara. Nu ma luasem dupa zvonuri. Se putea sa fie adevarat. Dar tot a$a de bine puteau fi la mijloc simple scornituri puse in circulate de oamenii Buzatului care se pregatea el insu$i pentru dictatura. A§a parindu-mi-se, nu-i dadusem generalului vreo atenfie deosebitS. De alt-fel, lumea militara, cu fireturile $i fanfaronadele ei, imi displacea ca oricarui om care cunoscuse aceasta lume ca soldat $i intre zidurile cazarmii. Aveam to-tu§i cuno^tinfe §i in aceasta lume. Ce fel de proces putea sa aiba un general $i inca unul despre care se vorbea in gura mare chiar, ba uneori se scria $i in ziare, ca ar vina dictatura ? $i pentru ce ii era implicate in proces щ nevasta ? Spre uimirea asistentei chiar a mea, grefierul gras, infa^urat intr-o roba neagra $i roasa, a citit un act din care reie^ea ca generalul a cazut in culpa bigamiei. — Haha ! rise careva in sala. Haha I Un general bigam. Pre^edintele batu cu un ciocanel in masa. I se dadu cuvintul procurorului. Maria Antonescu ? О aventuriera culeasa de pe trotuarele Parisului de un industrial dubios Chanzy. Mai fu- 279 sese casatorita. Sofii Chanzy se incurcasera in afa* ceri dubioase. Pusesera la cale un faliment fraudu-ios. Chanzy fusese infa^cat de guler de justice $i aruncat in inchisoare... Procurorul cita document dupa document. Mi se increfea pielea pe mine de scirba. Procesul nu era numai al celor doi. Era ail unei iniregi societafi... Era procesul societalii care se destrama. — Cer condamnarea pentru imoralitate, pentru higamie, striga procurorul. Cine sezisase tribunalul ? Un oarecare Bran Bra-nescu, care nu aparea in instanfa dar ai carui avo-Icafi, patru la numar, abia a^teptau sa li se dea cuvintul pentru a sus^ine acuzarea. Pre^edintele, un omulet pirpiriu, care in tinerefe щ incercase noro-cul in literatura sub pseudonimul Mirandu, dupa ce procurorul i$i terminS. rechizitoriul, ii dadu cuvintul celui mai de vaza dintre avocafii acuzarii, faimosului penalist Teobald Ioanifiu. Maestral avea о voce placuta ca de flaut. Spuse: — Pe vremea cind era maior, acuzatul Ion Anto-nesicu a fost cifiva ani ata$at militar la Paris. Acolo a eunoscut-o pe acuzata. Rominea stabilita mai de multa vreme in Franfa, unde era casatorita cu cu* noscutul industrial escroc Chanzy... Aveau ,§i un copii. Un baiat. Acuzatul s-a indragostit lulea de acuzata. Privifi-o $i dumneavoastra. Merita pasiu-nea unui om ca dumnealui ! Privifi-1 §i dumneavoastra pe acest Romeo ! A trait cu dumneaei. I-а sucit minfile. A silit-o sa divorfeze, Femeia a divorfat. Dar divorful a fost pronunfat de instanfele franceze si, aici e buba, din cauze care ne-au ramas necu* m noscute, divorful nu a fost transcris, a$a cum cer legiuirile noastre, la Bucure^ti. Adica in localitatea in care s-a nascut acuzata. Divorful pronuntat la * Paris intre acuzata din fafa dumneavoastra §i in-dustria^ul escroc Chanzy nu este valabil dupa legile noastre. Atit acuzatul, cit $i acuzata din fata dumneavoastra $tiau aceasta. De aceea nu s-au casa-torit nici la Paris, nici la Bucure$ti. S-au dus in Do-brogea ,§i; cu complicitatea generalului Dragan, care avea pe acolo о mo§ioara, s-au casatorit intr-un sat bulgaresc §i in fata unui primar care abia ^tia sa-§i iscaleasca numele. Cazul de bigamie este clar. Vefi aplica legea, domnule pre$edinte. $i-i vefi eondamna pentru bigamie, atit pe generalul Ion Antonescu, cit $i pe prepusa sa sofie. Morala trebuie pazita. §i cind un om atit de ilustru ca generalul din fata dumneavoastra о calca, ce pretenfii putexn sa mai avem la oamenii de jos ? Condamnafi-i! Va vefi face datoria catre stat §i catre nafdime, domnule pre^edinte. Ceilalfi avocafi vorbira mult mai inflorit decit maestrul mae^trilor. Despicara in patru, ca pe un fir de par, viafa generalului. Ii subliniara ambifia. Staruira asupra mediocritafi lui. Intirziara mult asupra viefii lui particulare, aratindu-1 ca prins in plasa viciilor inca din tinerefe. Citara fapte concrete care nil puteau fi dezminfite. Citara, pina cind ramasera sitevi. Tribunalul asculta fara sa-i intrerupa, iar pre-$edintele ramase cu gura cascata. In acest timp generalul, scund, pufin la trup, ro^cat la fata, tuns nemfe^te §i imbracat in haine ponosite, roase chiar pe la coate, asculta facut, in picioare, fara s& clin- 281 teasca. Numai din ochi clipea din cind in cind, Linga ei, trasa la fata, atinsa de vestejirea anilor §1 inve^mintata, in ciuda verii, intr-o rochie groasa $i neagra, cu mineci lungi §i inchisa la git, asculta generaleasa. Din cind in cind, se pleca spre ure-chea barbatului ?i-i §optea : —- Auzi, Ionica, ce zic de noi! Auzi, Ioniea... Generalul ii facea sernn discret sa taca. Pre§edintele Mirandu ii intreba pe acuzafi : —• Aveti ceva de spus ? — Nu, raspunse generalul. Va rog sa dati cuvin-tul aparatorilor no^tri. Acuzarea se prezentase cu patru avocati. Incul-patii venisera si ei tot cu patru avocati. Trei maestri ai baroului $i un tinerel xnarunt $i negricios, cu ochi mari, melaneolici. Vorbira rind pe rind. Unul il spala pe general de toate necurateniile pe care i le aruncasera ceilalti maestri in cap. — Antonescu imoral ? Nu. E curat ca lacrima I — Antonescu carierist ? Nu. Nationalist. — S-a folosit in ascensiunea lui de protectia fustelor ? Nu s-a citat nici о dovada concreta. — Achitare... Achitare... Altul ii descrise an cu an cariera miilitara. Il scoase ca singurul ci$tigator al razboiului dus im-potriva puterilor centrale. — De mult trebuia sa i se ridice statui. De mult trebuia sa i se dea gradul de mare§al, de mult, ono-rat tribunal. Al treilea il infap^a ca pe „salvatorul de miine al natiunii", ca pe „omul providential la care, in ceasul greu ce va veni, nafiunea va face apel". ■ -282 — Putep dumneavoastra sa condanmafi un ase-menea b arb at ? Nu. nici nu-1 vefi eondamna. Va impiedica nafionalismul dumneavoastra, domnilor magistrafi... — Achitare... Achitare... Pre^edintele pirpiriu se facu §i mai xnic, se as-cunse tot in roba-i larga $i neagra. Lua cuvintul §i tinarul oache§. Clipi de citeva ori din ochii lui mari щ melancolici §i spuse: — Nu negam fapta comisa de clienfii no^tri. Generalul $i sofia sa sint bigami. Dar, domnule pre§e~ dinte, daca se vor cerceta cu atenfie actele aflate la dosar va reie^i cu claritate ca intre ziua in care a fost comis delictul de bigamie щ aceea in care misteriosul Bran Branescu a sezisat justifia au trecut zece ani §i о zi. Delictul este deci prescris §i nu mai avefi caderea a-1 judeca. Procurorul zgii ochii, se repezi $i rasfoi dosarul, controla datele $i spuse profund dezamagit: — Datele sint exacte. Cer inchiderea dosarului. Generalul saluta tribunalul $i pleca. Trecu pe linga avocafii acuzarii. Le §opti: — Cind voi lua puterea in stat, imi voi trimite aghiotanfii sa va taie cu sabiile. Parasii tribunalul obosit §i adinc scirbit de cite vazusem §i auzisem. Lume a buna, aceea era lumea buna... La ziar, secretarul de redacfie ma intreba : — Ai gasit ceva interesant la tribunal ? — Da. La secfia a IV-a, unde se judeca divor-turile. 283 — Dar pe la sectia a V-a n-ai trecut ? S-a judecai acolo un proces cu generalul Ion Antonescu. — Nu, n-am trecut. Dar de unde $tii ? — Piteanu, subsecretarul de la Interne. Ne-a tri-mis vorba. Guvernul s-ar bucura daca ne-am oeupa de acest proces. Au trecut anii am auzit vorbindu-se din ce in ce mai mult de generalul Ion Antonescu. Se spunea ca are multe legaturi in armata, ca se vede cu Cor-neliu Zelea Codreanu, ca simpatizeaza Garda de Fier, ca este „nationalist" $i prieten eu Octavian Goga. De prin 1936 Stelian Protopopescu, prin arti-colele lui din Globul, incepuse sa se ocupe atent de acest general in care §i el vedea, ca ai\i stilpi ai „lumii bune", intr-o zi grea salvarea larii de pe marginea prapastiei. In guvernul Goga-Cuza generalul Ion Antonescu fu numit ministra de Razboi. Nu apuca sa reformeze armata, a$a cum se laudase. Guvernarea Goga-Cuza nu avu viafa lunga. Ofiteri superior! cu care, vrind-nevrind, din motive de or-din gazetaresc, m-am vazut in acea epoca, mi-au vorbit pe larg despre Antonescu ca despre un om primejdios. In timpul celor patruzeci $i doua de zile ale guvernarii Goga-Cuza se purtase la minister ca un satrap, statuse zi $i noapte inchis in cabinetul sau $i scosese fotocopii de pe actele cele mai im-portante ale ministerului. Aduna, fara indoiala, piese compromitatoare pentru fo§tii mini^tri de Razboi, pentru fo$tii $i viitoriii generali-^efi de stat-major §i pentru tofi ofiterii care i se pareau ca ar 284 putea sa-i devina adversari. Arrnata 11 vedea chion-dori§. Palatul nu-1 simpatiza. Dar se parea, inca de pe atunci, ca in afara de Corneliu Zelea Codreanu §i Qctavian Goga se mai aflau in fara romineasca §i alii barba^i politici care intretineau relatii strinse cu generalul §i-i pastrau, cel putin de forma, stima. Unii dintre ace^ti politician! vedeau in generalul Ion Antonescu о unealta tare, buna de folosit impo-triva palatului. — Bine, dar Antonescu pregate$te dictatura ! — Dar capul statului ce pregate^te ? Nu tot dictatura ? Cui pe cui se scoate. Din ciocnirea dintre ei о sa tragem noi foloase. — Crezi, domnule Maniu ? — Cred, domnule Bratianu. In vara anului 1940, dupa chemarea la putere a guvernului Gigurtu, mi-au fost strecurate in mina doua sau trei manifesto antidemocratice $i anti-monarhice, semnate de generalul Ion Antonescu. In epoca aceea, Stelian Protopopescu prevestea aproape zilnic in paginile ziarului sau ca in curind va aparea la orizontul politicii noastre „omul providential", care ,,va salva fara de pe marginile pra-pastiei". Hitler §i Mussolini presara asupra guvernului de la Bucure^ti. In fata lui Ribbentrop $i a lui Ciano, ministrul Manoilesicu semna la Viena faimosul ,,dic-tat" prin care Rominia lui Carol II ceda Ungariei lui Horthy jumatate din Ardeal. Politicienii se bucu-rara : — Se apropie caderea lui Carol. — Se prabu§e$te BuzatuL 285 Pe strazile Bucure^tilor fura vazufi ofiferi $i sol-dafi germani. — Cind au intrat nemfii in fara ? — Acum citeva zile. Au fost chemafi de... guvernul Gigurtu. — De fapt, asta inseamnS ocupafie. — Dar ce altceva vrei sa insemne ? Ora?ul se umplu de refugiafi din Ardeal. Intr-o zi de inceput de septembrie mi s-au adus, intr-o tipografie de pe strada SSrindar, unde fSceam paginafia ultimului numar al unui ziar sSptSminal de care ma ingrijeam in acea vreme, о edifie specials, udS inca de eerneala, a Globului. Edifia specials anunfa cSderea §ubredului guvern al lui Ion Gigurtu $i, ceea ce era de-a dreptul senzafional, insSrcinarea generalului Antonescu cu alcStuirea unui nou guvern. — L-au impus nemfii... О pozS mSreafS, chipul generalului — era incrun-tat, sever, gata. sS mSnince om — umplea jumState de pagina. CealaltS jumState de paginS era ocupata de articolul lui Protopopescu in care se spunea: ,,IatS-l! E generalul Ion Antonescu! Omul providential despre care am scris de atitea ori fSrS sa-1 numesc. El va salva fara." Seara, Plata Palatului §i Galea Victoriei s-au iimplut de oameni ie$iti ca din pamint, cu chici lungi, pe spate, §i cu mustSti groase mohorindu-le figurile. Pleto^ii, adunati in cete §i dirijati, cintau lugubrele cintece fasciste ale legiunii lui Codreanu. — Moarte... Moarte... Moarte.., — UrS ! RSzbunare i 286 — Heil Hitler! — Heil... Prin imobilele din centra, pe palatul regal, pe acoperi^urile щ pe la ferestrele restaurantelor $i hotelurilor au fost a^ezate mitraliere. S-au auzit, dupa lasarea intunericului, citeva pacanituri. Se tragea cu gloanfe oarbe. Gloanfele oarbe nu speriau. Cintecele fasciste se intefeau. Ora^ul tremura. — Moarte... Razbunare... lira... — Heil Hitler... — Moarte... A doua zi dimineafa, ziarele au anunfat abdicarea Buzatului, dupa ce acesta iscalise un ultim decret — decretul prin care generalul Ion Antonescu era in-sarcinat cu conducerea statului romin. In afara de abdicarea Buzatului, ziarele mai anunfau interne-ierea statului romin legionar-fascist §i alcatuirea unui guvern in care, pe linga cifiva speeiali§ti, se aflau numero^i legionari. Avocatul scund, negricios, cu ochi mari $i melancolici, definea portofoliul Justified Incepea, din ziua aceea, nu salvarea farii, cum profetizase Stelian Protopopescu ani de-a rindul prin Glohul, ci crunta domnie a fiarelor fasciste. Nu aci insa vom scrie noi povestea singeroasei domnii a acestoir fiare, ci intr-un alt volum. In timpul domniei fiarelor fasciste ц! apoi dupa rebeliunea legionara din ianuarie 1941, in lunile in care se pregatea agresiunea impotriva Uniunii So-vietice $i in anii cifi au fost pina la doborirea lui, i-am auzit deseori lui Ion Antonescu glasul la postu-rile de radio §i deseori i-am vazut fata, insa numai in paginile gazetelor. m Cind armateie noastre au inceput sa se bata pe Prut, Antonescu l-a adus cu avionul de la Maglavit pe „omul care-1 vazuse pe Dumnezeu", pe gingavul Petrache Lupu, sa-i „sfinteasca osta§ii" la trecerea hotarului. Ziarele il aratau pe general alaturi de gingav. — Antonescu !... Speculeaza popularitatea lui Petrache Lupu !... — Face ?i el ce poate... Acolo, in sala Tribunalului poporului din strada §tirbey Voda, il vedeam iara$i, de aproape, pe Ion Antonescu. El se afla in boxa acuzafilor. Era in fruntea liotei celor implicafi in procesul marii tra-dari. Doar nu degeaba ne fusese „conducator". Sala In care se finea judecata fostului general, care in-tre timp i$i daruise titlul de mare$al, era о sala obi$nuita, cu perefi albi $i inalfi. In fund, la о masa banala, se afla un presedinte tinar, avind la dreapta §i la stinga lui judecatori, oameni simpli, ale$i din mijlocul poporului. In locul obi$nuitului procurer, se aflau in sala aceea doi acuzatori publici, ale$i §i ei din rindul muncitorilor. In fund, pe zidul alb $i inalt, se afla zugravita, de cine $tie cind, ,,lnvie-rea Domnului nostru Xsus Cristos". §ase reflectoare puternice i$i aprindeau din cind in cind luminile. Operatorii de cinematograf invirteau manivelele si reporterii-fotografi cautau sa-i prinda pe acuzafi cit mai bine in obiective. Mare$alul Ion Antonescu sta citeodata inadins cu fata in lumina cea mai pu-ternica. I$i alunga oboseala din ochi $i i$i incrunta cit putea mai mult fafa. Alteori nu mai gasea in el forfa sa rabde $i-^i acoperea obrazul cu mina. 288 In zilele care au urmat ^edintei de deschidere, Ion Antonescu raminea din ce in ce mai mult cu capul sprijinit in palme, cautind sa-$i ascunda fata. Era ca §i cum fiecare cuvint al acuzatorilor publici, fiecare noua dovada citita in instanfa, fiecare de-pozifie defavorabila i-ar fi ingreunat $i mai mult capul. Cum ma aflam acolo, in colful meu, pe banca re-porterilor, ma gindeam cit de rau ii sta unui om care toata viafa a purtat uniforma militara $i care dintr-o data se vede obligat sa umble in modeste haine civile. Hainele civile pe care le purta erau bine croite, insa pu^in cam ponosite. Camara alba ca zapada era щох mototolita. Insa pe omul din boxa il jena grozav lipsa cravatei. Ca sa nu se bage de seama prea mult aceasta lipsa, fostul conducator al statului i$i infa^urase grumazul scurt §i gros cu un fular de culoare inchisa. Acela^i lucru il facu-sera aproape to^i ceilalti acuzafi. — Le-au luat cravatele... — Ca sa nu le dea in gind sa se spinzure... — Sint prea la$i ca sa incerce. — In general oamenii care ii trimit pe alfii la moarte se tern grozav de moarte. — Uite-i cum tremura... — Au £i de ce sa tremure. Dar cine erau сеПаЩ acuzafi ? Borfa^i de rind ? Nu. Erau barbafii care ii slujisera lui Antonescu de unelte in conducerea statului. Il vedeam acolo pe generalul Piky Vasiliu. Sta intre generalul Pantazi $i avocatul Titus Drago$. Fusese cifiva ani subse-cretar de stat la Interne §i §ef al Politiei $i al jan- 19 — Radacinile sint amare, vol. II 289 darmeriei. Era batrin, marunfel, cu buze groase §i libidinoase. Ii mersese vestea a fi amator de feti^e de balet $i de cocote vicioase $i rafinate. El semna ordinele de arestare $i de internare in lagare. El arestase $i ordonase deportari. El tolerase schin-giuiri $i asasinate. Acolo, in boxa, nu mai purta splendida-i uniforma de altadata. Sta imbracat in ni$te hainufe cafenii, care nu i se prea potriveau pe trup. Iar in picioarele-i щот cracanate nu mai purta cunoscutele-i cizme bine lustruite, ci ni^te pantofi galbeni, de ocazie. О !... Pantofii i se bala-baneau in picioare, fara $ireturi. Intre piele $i haina purta о сатана galbena §i, fiindca nici aici, in boxa, nu renunjase la eleganfa, din buzunarul hainufei lui, a$ezat deasupra inimii, ij^i scotea colful о ba-tista alba. Purtau batiste albe in buzunarele de deasupra inimii $i lea Antonescu, §i generalul Pan-tazi. Numai batista pe care о purta in buzunarul sau avocatul Titus Drago$, fostul ministru al romi-nizarii, era mov. Un general, numit Dobre, sta in boxa mirat, atirnat parca de propriile-i mustafi. Generalul Pantazi se uita rnereu la cele trei ferestre din fafa lui, in pervazul carora se vedeau neclin-tite, cu arma la umar, trei sentinele voinice. Ce ridicol parea lea Antonescu! Arata pe jumatate top.it. I se subcase gitul. §i ochii, altadata mari $i melancolici, i se mic$oraserei $i i se pierdusera in fundul eapului ca doi carbuni gata sa se stinga. Nasul mare, cu care se fudulise atita altadata, i se subcase $i-i atirna ca un cioc peste buze. Din cind in cind ridica mina, cerea cuvintul, ii spunea pre-$ed;intelui ca e suferind $i-i cerea voie sa se retraga 290 pentru citeva clipe spre a se odihni. Tinarul pre-$edinte nu-i facea nici о dificultate. — Poftim. Odihne$te-te... In anii de dictatura ii placea sa treaca drept ar-bitrul elegantei. Acolo, in boxa, renuntase la aceasta pretence. Sub hainele-i mototolite purta §i el о сатана de bumbac, colorata, dungata cu albas-tru $i cu ro$u. Oamenii care-i pazeau ne-au spus intr-o pauza ca fosta mina dreapta a conducatoru-lui doarme imbracat, se treze^te din sfert in sfert de ora $i intreaba: — Cit e ceasul ? Va rog sa-mi spuneti cit e ceasul ? Cit e ceasul ?... Prin fata tribunalului, treceau mereu martorii: fo$ti mini^tri, fo.?ti inalti functionari de stat, fo$ti deportati, rude ale celor asasinati. Treceau $i oameni care fusesera schingiuiti de calaii dictatorilor din boxa. Acuzatii aveau dreptul sa puna intrebari martorilor. Puneau intrebari dupa intrebari. Mes-chine erau intrebarile. §i cele mai multe din eie natinge erau. Intentia acuzatilor era vadita: sa pulverizeze procesul intr-o sumedenie de chestiuni marunte. Se vorbea de registre care au fost tinute in neregula in Transnistria... Se amintea de citeva vagoane de grin care s-au ratacit... Se in^ira in fafa instantei о intreaga poveste cu ni^te gogo$i de matase pe care Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei, le facuse cadou Consiliului de patro-naj spre a fi transformate in pinza pentru para^ute... Din cind in cind se povestea $i despre salvarea vreunui nenorocit de evreu dintr-un grup de citeva mii care pierisera, Ion Antonescu, indiferent la 19* 291 toate aceste marun^uri de care se prindeau ca de niste paie oamenii din boxa, gata sa se inece, sarea ca ars si cerea cuvintul ori de cite ori un martor sau presedintele tribunalului rosteau numele sotiei sale sau al doamnei Veturia Goga. Era evident ca fostului conducator nu-i facea citu^i de putin pla-cere sa auda aceste doua mime atit de dragi inimii lui rostite in sala si mai ales legate de jafuri ori de afaceri neeinstite. Martorii insa nu se lasau de loc intimidati de fostul conducator al statului. Scoteau Si puneau pe masa tribunalului tot ce pastrasera pina atunci in gu$a. Antonescu urmarea atent tre-cerea martorilor prin fata tribunalului. Ochii lui aveau pungi grase dedesubt. Sub barbie ii crescuse putina gusa. Din cind in cind ii revenea chiar buna dispozitie. Cind unii martori se incurcau in raspun-suri sau cind vorbea pe ^optite cu avocatul care urma sa-1 apere, suridea chiar. Alteori, plictisit peste masura de lungimea ^edintei, batea pe mar-ginea pupitrului in care se odihnea, cu degetele : ta-ra-ta-ta, ta-ra-ta-ta... Nu-i ie^isera inca din minte marsurile militare. Presedintele punea intrebari. Acuzatorii publici doreau sa ^tie ей mai mult, dar aeuzatii se lasau greu de tot. Ezitau sa raspunda mai ales asupra intrebarilor principale. — Ce-ai putea sa ne spui cu privire la masacrele de la Iasi? — Sint obosit, domnule presedinte... — Ce stii despre masacrele de la Odesa ? — Am uitat, domnule presedinte. — Incearca sa-ti amintesti. 292 — A trecut atita vreme de atunci, domnule pre-$edinte. — Cum afi pus la cale masacrele de la Ia$i ? — Nu-mi adue bine aminte, domnule pre^edinte. — De ce ali aruncat lara in razboi ? — N-am studiat inca bine dosarul, domnule pre-$edinte. — De ce i-ali impu^cat pe comuni^ti ? — Va rog sa ma iertali, domnule pre^edinte, mi-am pierdut memoria. Fostul guvernator al Transnistriei, profesor de drept la Universitatea din Bucure^ti, era cel mai intari tat dintre toli. Intreba : — De ce am fost adus in fafa tribunalului ? Ce dorili dumneavoastra de la mine ? Am fost guvernator al Transnistriei. Am guvernat cum cereau legile razboiului. Am administrat dupa legile razboiului. Masacrele? N-au fost masacre. Ci „legiuite masuri de represalii". Sala izbucnea in risete. — Legiuite masuri de represalii !... Asistasem ca jurnalist la multe procese celebre. Vazusem criminali. Vazusem escroci de geniu. Vazusem uciga^i sadiei. Dar acuzalii aceia, ie^ifi din scursura ,,bunei societali" sau de-a dreptul din gu-noaie $i crescufi pe maidane, avusesera, dupa ci-te-mi aminteam, in fafa tribunalelor, о finuta. I$i recuno^teau pacatele. Cautau sa le motiveze. Just sau nejust. Dar apararea lor mi se parea о aparare onorabila. Calcasera legea. Odata prin^i se impa-cau cu rigorile legii. 293 Dar acei $aisprezece oameni care se aflau atunci in boxa in fata Tribunalului poporului, aceia nici nu ie^isera din gunoaie, nici nu crescusera pe mai-dane. Fusesera oameni de stat. Fusesera militari unii. Profesori universitari alfii. Unii, mari industrial. Alfii, mari proprietari. Doctori savanfi unii dintre ei. Avocafi cu renume alfii. Nimic nu mi s-ar fi parut mai normal deci decit ca oamenii aceia, care instaurasera dictatura sau se facusera uneltele ei, sa-$i fi dat din timp seama de ce ii a^teapta in ca-zul in care se vor prabu^i. Iar acum, cind se aflau doborifi $i in fafa tribunalului, ma a^teptam sa-i vad recunoscindu-^i barbate^te odioasele fapte pe care le facusera in vazul farii §i singuri sa fi cerut sa fie pedepsifi. — De ce sa faca aceasta? — Pentru ca in viitor nimeni sa nu le urmeze exemplul. — Cum pofi sa ginde^ti a$a ceva despre ei ? Nu-i vezi ? Sint ni$te otrepe morale. — Acum, Dar altadata ? — Intrebi de parca nu i-ai fi §tiut §i cunoscut. Au fost totdeauna otrepe morale. Ma uitam la ei $i uneori, impotriva voinfei mele, ma prindea mila. Acolo, in boxa, nu se aflau oameni, ci ni§te biete cirpe. Dar nu. Mila nu-^i avea locul nici in inima mea, nici in inimile altora. Cirpele acelea avusesera totu^i indrazneala sa chinuie, sa terorizeze, sa schingiuiasca fara §i pina la urma s-o arunce in razboi. Cirpele acelea avusesera totu^i curajul sa suprime libertafile publice, sa stoarca poporul, sa-1 294 jeifuie, sa ucida — cu sau fara judecata -— mii mii de oameni $i sa trimeata pe cimpurile morfii sute $i sute de mii de oameni. Acuzafii cerura sa vina in fa|a tribunalului fi sa depuna marturii vechii fi batrinii oameni politic!. Veni Maniu $i veni Mihalache. Veni $i Dinu Bra-tianu. Ii intinsera mina lui Antonescu. Incercara sa-1 scuze $i se zbatura sa-1 apere. — Crime ? A fost razboi. §i in razboi se faptuiesc fi crime. — De ce a aruncat Jara in razboi ? Sa-1 ajute pe cuconul Fuhrer sa stirpeasca bolfevismul. —' Daca n-ar fi comuniftii la putere, oamenii din boxa ar iefi de la aceasta judecata basmale curate... Norii se risipira. Cerul se limpezi. Soarele se apuca sa iumineze Moldova de jos, cimpurile negre care se intindeau pina la marginea zarii, dealurile roseate, padurile. Lumina fi smircul care dintr-o data se schimba intr-o mare acoperita cu fulgi orbi-tori, de aur. Ajunseram la Blajini. Il intreibai pe Orof : —■ Ne oprim ? — N-avem motiv. Osica e departe. Pina ajungem, pina stam de vorba cu oamenii, pina ne into arcem... In ifafa primariei insa foferul fu nevoit sa stopeze. Gasiram adunat acolo tot satul. Un preot in odajdii cinta rugaciunea pentru mor^i. Satenii ascultau slujba cu capetele descoperite. Din cind in cind se inchinau fi fopteau : — Dumnezeu sa-1 ierte... 295 — Sa-i fie farina u§oara... — Dumnezeu sa-1 ierte... Femeile, gindindu-se fiecare la morfii dragi, scin-ceau, plingeau, jeleau, fiecare dupa durerea §i dupa firea ei. Ne descoperiram, ne streeuraram prin mulfime $i ajunseram linga preat. Intr-un sicriu simplu, de scinduri, se odihnea tovara^ul Mardare. Il spala-sera, il dichiisisera. Il imbracasera cu о сатана alba de bumbac, iar pieioarele i le incalfasera numai in ciorapi. — Bocancii erau inca buni. Ar fi fost pacat sa-1 ingroape cu ei. — De ce nu l-au incalfat cu opincile ? —* Erau prea rupte. Pe chipul lui vinat se inscrisese о incruntare $i о mihnire adinca pe care numai putrezirea avea sa le §tearga. Preotul i§i termina slujba. Un baiefandru lua in brafe crucea о porni spre cimitir. Preotul pleca dupa cruce cadelnifind. Patru sateni ridicara sicriul pe umeri $i pornira cu mortul la groapa. Vaduva, cu gemenii in brate, $i cu ceilalti copii ciopor dupa ea, incepu sa jeleasca : — Mardare... Mardare... Te-au omorit boierii, Mardare... M-ai lasat singura, Mardare... Cum о sa cresc eu atifia copii, singura, Mardare... Un baietandru mai mari^or, dintre cei ce i se \i-neau de poale, ne vazu ^i-i spuse ceva la ureche maica-si. Vaduva se opri din jelit $i se apropie de noi. 296 — Mi 1-au omorit ipe Mardare. Mi-au omorit bar-batul boierii de la Cirna. Mi 1-au omorit pentru ca era eomunist. Sa nu-i iertati, tovara^i, pe boierii de la Cirna. Sa nu-i iertati» tovara^i, ca va bate Dumnezeu daca-i iertati. — N-o sa-i dertam, spuse tovara§ul Oro§. N-avea nici о grija, ca n-o sa-i iertam. Carnea mi se impietri. Inima incepu sa-mi bata repede, repede. Ma duru $i ma ustura sufletul. Cu greu izbutiram sa ne desprindem de vaduva ?i de convoi, sa ajungem la marina $i sa plecam mai departe, pe drumul nostru. Dupa ce trecu un timp, tovara^ul Lieu Oro$ mur-mura : —• Boierii de la Cirna !... Basmalele curate de la Cirna... Inaintam catre miazanoapte. Marina scri^nea, gi-fiia, se lupta cu marea de noroi, dar continua sa alerge. Peisajul se schdmba. La dreapta §1 la stinga noastra rasareau dealuri sparte, rupte §i spintecate de ape, paminturi chinuite $i saraoe pe care cres-cusera arbu^ti strimbi §i rasuciti. Drumul §erpuia printre aceste ridicaturi ciudate j=>i singuratice, une-ori urea un povirni$, alteori cobora ingust de numai citiva pa$i, printre adincituri. foferul era bucu-ros ca-$i poate arata intregul me$te$ug pe о cale atit de ticaloasa. —* У-am fagaduit sa va due teferi la Osica... —• $i te-ai razgindit ? — Nu. Am sa va due. Numai sa aveli grija sa va tineti bine. 297 — Ne finem bine. Mai departe... Mai departe vazuram casu^e de lemn spinzurate pe povirni^uri. Traiau $i pe acolo rumini. Hornurile fumegau. Il intrebai pe Oio§ cam din ce traiesc ba§tina$ii aceia care pareau uitati pe tristele $i sterpele lor meleaguri, §i de Dumnezeu §i de oameni. — Barbalii coboara la Dunare. Muncesc prin por-turi. Femeile ramase acasa hranese saracii de vile. Mai departe, pe creste, se zareau paduri batrine. Aflai ca toporul nu intrase niciodata in ele. — De ce nu sint date in exploatare ? — Simplu. Din lips a de drumuri. De taiat nu e greu sa tai padurea. Dar cum о cari devale ? Catre amiaza §oferul opri. Ne spuse : — Ati vrut sa vedeti Osica. Pofti^i $i vedeti Osica. Deschise u$a. Dorii sa ma dau jois §i sa privesc satul, Oro$ ma avertiza : —• Daca ie§i din marina, ai sa intri in noroi pina mai sus de genunchi. Multume$te-te cu ce po{i vedea de aici. Privii. Pie un fund larg de oala §i pe povirni^urile roase de ape, brazdate de ripi roseate, se ridicau, ca la un stat de om deasupra pamintului, о sumedenie de bordeie. Ceva mai la о parte, se vedea о biserica mica acoperita cu ^indrila §1, in apropierea ei, un conac boieresc imprejmuit cu fepoaie. Casa, spoita cu var, avea $i turn. —• Ifi place ? ma intreba Oroi$. — Imi place, ii raspunsei. 298 — Sate ca acesta pe care il prive$ti §i drumuri ca acesta pe care am venit ne-au lasat „basmalele curate" ale damnului inspector general Alistar Minzu. inchisei u^a ma^inii. Linga $ofer, Ginjul smead mormaia ceva. Il intrebai: — Ce vrei sa ne spui ? — Eu ? Mai nimic. Ma gindeam §i eu a$a, ca prostul, ca oamenii acei^tia traiesc aid cam cum s-o fi trait pe la inceputul lumii. — Nu chiar ca pe la inceputul lumdi. — Tiineli-va bine, ne striga $oferul. Coborim. Marina incepu sa sforaie sa inoate prin marea de noroi. Pe cind coboram clatinindu-ne §i ne intrebam daca nu cumva о sa ne rasturnam dintr-o clipa in alta $i-o sane dam de-а berbeleacul pe povirni$, §o-ferul incepu sa clacsoneize. Atunci din toate bor-deiele incepura sa iasa barbafi §i femei $i mai ales copii. Strigau cit ii fineau puterile, se chemau unii pe al^ii §i alergau in calea noastra. Cind §oferului i se paru ca a ajuns in mijlocul satului, opri. — Marina... Marina... Au izbutit sa ajunga pina la noi cu marina. Ii dadeau oCol GAZ-ului nostru, il pipaiau §i parca tot nu le venea sa creada. — Marina... Marina... Au venit cu marina. Il intrebai pe Lieu Or09 : —- De ce se mira atit de mult ca am venit cu marina ? — Pentru ca pina acum nici 0 ma§ma n-a izbutit sa ajunga la Osica, 299 In putina vreme se aduna in jurul nostru intre-gul sat. Ni se plinsera de lipsurile pe care le indurau. Amintira de birurile grele pe care inca le plateau. Ii multumira tovara^ului Oro§ pentru с a se incu-metase sa ajunga pina la ei cu „calul de fier" care inotase prin marea de noroi. — Ne-afi dat pamint. N-avem cu ce-1 munci. — N-avem vite de plug. — N-avem nici pluguri bune de lucru. — Sa ne dafi pluguri bune $i cai. — Ba mai bine sa ne trimiteti tractoare. — Da, da... Sa ne tiriimiteti tractoare, Avem printre noi citiva care au facut razboiul la tancuri. Se pricep la ma^ini. Sa ne dafi ma$ini. — Tovara^e Oros, n-ar fi cazul sa ne gindim sa injghebam о colectiva cum am vazut noi in Rusia, cind am fost in razboi ? Ii ascultaram. Lieu Oro$, la sfir§it, le spuse: — О sa trecem noi la injghebarea colectivelor. Partidul se ginde^te $i la colectivizarea agriculturii. Se pare ca este inca prea devreme. CA R О U A DIN ClMP Marunte erau bordeiele, Arborii, goi negri erau. Noroiul ineca иЩеХе. Vuia, ne izbea §i ne usica obrajii vintul. Pogorisem din marina $i pe $o~ seaua ce nu mai fuseise pietruita de mult, picioarele ni se afunjdasera in clisa. Oamenii erau imbracati rau. Mul|;i dintre ei aveau chipurile scofilcite, dar $i pe acele chipuri scofilcite se mai vedeau urme de frumusefe. Copiii purtau zdrente $i venisera des-culti, insa erau vioi $i unii chiar plini de veselie. Se uitau la noi §i mai ales la marina cu ochi mari, curio^i. Cifiva mai marii^ori se apropiara de mine $i-mi pipaiau mantaua de piele. —* E buna, spuse unul. — Buna, dar cam jagairdita, adauga altul. Unul blond, cu parul ciufulit, ma intreba : — О porji de mult, nene ? — De vreo douazeci de ani, raspunsei. Copiii (se mirara : —- Stra^nica !... О s-o mai porti zece. — Poate. Daca mai traiesc zece ani. — De -ce sa nu traie§ti ? B$ti de la ora§. Maninci piine. Bunicul a mincat numai mamaliga §i-a trait о suta de ani. Daca nu-4 sleia seceta mai traia §i acum. — La voi au murit multi oameni de foame pe timpul secetei ? 303 — Oho !... Dupa. ce voribi $i se sfatui indelung cu satenii, tovara^ul Lieu Oro§ ma prezenta : —■ Candidatul nostru. Numai de zimbet nu-mi ardea. Totu§i zimbii. Zimbira $i oamenii. Oro$ mai spuse : — Fecior de tar ani, de pe linga Dunare. Imi cautara cu privirile obrazul. Imi cautara $i miinile. Mi le vazura subtiri $i cu degete lungi... Se indoira. Unul rabufni : — О fi !... Dar nu prea seamana. Altul ridica glasul cu suparare : — Daca e de pe linga Dunare, de ce nu a candidal acolo ? Sint destule isate pe linga Dunare. Sa fi candidat in satul lui, unde il cunosc oamenii. Noi nu 9tim nimica despre dumnealui. Unul ineerca sa-mi ia apararea, unul singur : — Daca s'tie tovara^ul Oro$ inseamna ca §tie par-tidul. Ne ajunge. — Ba nu ne ajunge de loc. Vrem sa $tim $i noi. — Miine, sa zicem ea-1 votam. Poimiine pleaca la Bucure§ti. Pe urma §tim noi daca mai calc a sau nu pe la Osica ? — Am fi avut nevoie de un om pe care sa-1 cu-noa$tem. — §i care sa ne cunoasca. — De cineva care sa stea cu urechea plecata spre iniimile noastre. Tovara^ul Oro$ spuse : — Partidul... Nu-i detera timp sa sfir^easca. 304 — Partidul ar fi facut bine daca ne intreba §i pe noi mai inainte... Nu acum, in ajunul alegerilor, cind nu se mai poate schimba nimic. Ce sa facem noi acum cu dumnealui ? Vazind ca unii sint pornifi pe siciiala iar ceilalfi asculta $i privesc fara sa intervina, Oro§ ma in-demna sa incerc sa-i ci$tig. — $tiu ca nu sintefi du§mani, le spusei. Sinte^i numai ni$te oameni necaji^i $i cu inimile incarcate cu durere. Sa vedem de unde vin necazurile voastre $i de unde izvora?te durerea voastra care nu e numai a voastra ci aproape a intregului nostru popor... Partidul va cauta impreuna cu voi toji leacul cel mai bun. Vom construi impreuna о tar a noua $i о lume noua. Le infafi^ai, pe intelegerea lor, programul parti-dului $i le cerui sa-1 sprijine. Cum oamenii ma as-cultau atenfi, ma inflacarai. Se incalzira §i ei, recu-noscind din limbajul $i din sinceritatea mea ca, de$i de pe linga Dunare, sint totu^i unul de-al lor. Le voirbii despre satele de linga Dunare $i de oamenii care traisera $i care traiau acolo. Evocai cimpurile nemarginite, cu pamint negru §i gras, acoperite de lanuri de griu. Satenii flaminzisera acolo, cum flaminzisera §i ei aci, intre dealurile roseate $i ripoase. Le amintii de irascoalele tara-ne§ti inecate in singe. Le amintii de razboaiele prin care trecusem cu tofii $i care golisera satele de barbafi. Suferintele pe care le induram inca, lipsurile ca-rora inca nu le puteam face fa{a nu erau oare ur- 20 305 marile raziboiului din care abia ie^isem ? §i-i mai intrebai : — Cine au fost vinovafi pentru toate acestea ? Imi raspunsera ca un singur om : — Boierii... Boierii §i domnii care au eondus far a... Incepuram sa ne intelegem. La urma le fagaduii ca voi veni cit mai des in mijlocul lor. — Aici, nu prea te credem.-Cind va cauta omul pregatifi $edinfe, ori va aflati in ^odinfe, ori sintefi oicupafi cu diseutarea hotaririlor pe care le-ati luat in sedinfe... — Dar dupa ce ne judecati voi ? — Va judeeam dupa tovara^ii din satul nostru. — Poate ca avefi dreptate, le spusei. Dar voi nu avefi nici о vina ? In organizafia de baza a partidu-lui ar treibui sa se inscrie cei mai buni dintre voi, cei mai cinstifi, cei mai pricepufi, cei mai harnici. Iar dintre acei^tia sa fie ale$i la conducere frunta^ii. — Ne temern de §edinfe. Sedintele fura timp cu vorbaria lor. —* Ne temem $i de munca. Partidul le cere comu-ni$tilor sa munceasca mult mai mult decit celor-lalfi. — Dar atunci, zisei, ce putem face noi ? De unde sa gasim, cit ai bate din palme, comund^ti buni pentru toate satele §i pentru toate ora^ele farii ? Oamenii buni de care avefi nevoie trebuie sa-i gasifi intre voi, trebuie sa iasa dintre voi. — A$a e... A$a e... Ma bucurai ca-i vad pornifi pe critica. 306 — Criticati-ne, le spusei. Vrem sa invatam din critica voastrS. —• N-o sa ni se intimple nimic dupa ce plecati dumneavoastra ? Tovara$ii de la Osica nu prea rabda critica. Oro$ ii asigura : — Dar noi unde sintem ? О sa t-inem buna lega-tura cu satele. — Sa va auda Dumnezeu. Ne criticara cu asprime pentru gre^elile noastre, pentru unele masuri pe care le luam prea in pripa, pentru altele pe care le intirziam ori nici nu ne gindeam sa le luam. — N-avem petrol pentru lampi. Stam seara pe intuneric ori ne afumam ochii cu luminari de seu. De ce nu ne trimiteti la timp petrol ? —• $i opinci! Avem nevoie de opinci. De ce nu ne trimiteti opinci ? —■ Ne spuneti sa ne trimitem copiii la §eoala. Ii trimitem. Dar nu se gasesic carti. Nu se gasesc caiete. Nici creioane nu se gasesc. Cum sa inve^e copiii carte fara carti, fara caiete, fara creioane ? — §i de ce nu-i spuneti tovara§ului Trandaf, pri-marul, sa nu mai strige la noi ? Striga la noi, de cind a ajuns primar, ca un vataf boieresc. §i inainte era mieros, vorbea blind, puteai sa-1 crezi sfint. Acum bea $i striga la noi. — Ne-am saturat de vaitafi boiere§ti. —• Sintem ?i noi oameni! — $i tovara?ul Alesu, secretarul organizatiei raionale, pentru ce umibla inicruntat de parca me-reu ii ninge ^i-i ploua ? De ce a uitat sa rida ? Am 20* mi a j urns sa ne speriem de dumnealui. Cind afi am ca vine in sat, ne aseundem. Se uita la noi de parca ar vrea sa ne manince. Oare a$a trebuie sa arate la fata un comunist ? Nu ne vine sa credem. — Voi »ce spunefi de toate acestea ? Intrebarile, unele mai dure decit altele, cursera girla. Oro$ incerca sa-i lamureasca asupra lipsurilor : — Nu avem pretutindeni oameni pricepufi. —* Cautati mai bine, i se raspunse. Aratafi-le oa-menilior mai multa incredere. Cintarifi prea mult oamenii $i uneori ii luafi linga voi tocmai pe cei ce merita mai putin. Pe lingu^itori. Pe prefacufi. — Uneori, ziise Огщ, ne folosim de oameni care ni se pjar a fi cinstifi §i harnici. Apoi bagam de seama ca ne-am in^elat. Unii ne saboteaza. A'lfii fura. — Impu^cati-i, strigara oamenii. lmpu$cati-i pe sabotori $i pe hofi! — De ce nu-i impure afi ? — Nu cumva va este mila de ei ? — De noi trebuie sa va fie mila, nu de hofi §i de sabotori. De noi trebuie sa va fie mila. Ca noi se-manam, noi culegem, noi cre^tem vite... — Ne impiedica lege a sa-i impu^cam, spuse Oro$. li judeeam, cind ii prindem, j^i-i trimitem la puscarie. — Legea ? Va impiedica legea ? Schimbafi-o. Avefi puterea s-o schimbafi. Satenii murmurau, se framintau. — Nu se poate sa sufere о fara intreaga din pri-cina hofilor §i a sabotorilor. 308 ■— Impu$cati-i... — Bu^ulenga se tine de briu cu mo^ierii. Noi ii banuim cinstea. De ee-1 tineti prefect ? S-au is-pravit toti oamenii cimstifi din ? De ce tineti prefect un pezevenghi ? Dupa ce se mai potolira, luai din nou cuvintul. Povestii despre lupta partidului, despre cadrele sa-natoase ale partidului, despre frunta^ii partidului. Le amintii de cei schiingiuiti de cei uci^i prin in-chisori. Le spusei ca partidul create §i-$i curata mereu rindurile de elementele dubioase. Ii sfatuii sa-i incurajeze pe cei mai buni dintre ei sa intre in rindurile partidului $i sa ajute astfel partidul sa creasca §i mai mult. •—• Sa traiasca partidul, spusera citiva. 'Altii taeura. Ii intrebai : — Vrefi dumneavoastra sa-i votati pe boier Pierre Japoiu §i pe Tirnavu ? Vreti dumneavoastra sa se into area, iara^i vremurile care au fost? — Glume^ti, tovara^e. — Fereasca Dumnezeu. Ni s-ar usca mina cu care am arunca buletinul in urna. — Ne-ar blestema pina §i copiii. Un mo^neag cu barba rara $i galbena $1 cu plete pe umeri — cum purtau odinioara plaie^ii — ie$i in fata, se sprijini in ciornag, ma sfredeli cu ochii $i ma intreba : — Spune-mi, tovara^e, dumneata e§ti partidul ? — Nu, ii raspunsei, eu nu sint partidul. Mo^neagul tacu citeva elipe. Ma sfredeli iara$i cu ochii $i-mi arunca inca о intrebare : — Atunci tovara^ul Oro§ e partidul ? 309 — Nu. Nici tovara^ul Oro$ nu e partidul. I$i pieptana barba cu degetele, se scarpina la ceafa, se supara de-а binelea. — Dumneata nu e^ti partidul. Oro$ nu e partidul. Atunci cine e partidul aista despre care tot vorbiti $i pe care nimeni nu-1 vede ? Cind vine Japoiu ne spune : rrEu sint partidul liberal". Cind vine Tir-navu ne spune : „Eu sint partidul liberal". Cind vine parintele Lastareiscu ne spune : „Eu sint partidul taranist"... A? Raspunde-mi, tovarai^e : cine e partidul comunisi despre care tot vorbiti $i pe care nici unul dintre noi nu-1 vede ? — Voi sinteti partidul, ii raspunsei, voi toti sinteti partidul. —- Nu se poate, zise batrinul, nu se poate sa fim noi tofi partidul. Ionescu-Galbeaza, de pilda. $i el traie^te aici, ca noi. §i el a venit sa va asculte. Ba chiar v-a sucalit cu intrebari la inceput $i te-a intrebat pe dumneata ce caufi de linga Dunare tocmai aici, la noi. Eu socotesc ca el nu poate fi partid. E bogatan. Are pamint cu nemiluita. §i a fost pina mai ant art vechil la domni§oara Jefa Anghe-liu, mo^iereasa. Cum о sa fie el partid cu noi ? El e partid cu Japoiu $i cu Tirnavu. — Voi toti, care sinteti saraci, sinteti partidul. — A$a, da. A^a mai inteleg $i eu. Unul inalt, care purta pe capu-i lunguiet о ca-ciula tocita, spuse : — Daca noi sintem partidul, apoi ca noi sint multi in tara asta, cita frunza §i cita iarba $i nimeni nu о sa ne mai clatine de la putere, nioiodata. Careva zise ; 310 -— De ce sa ne clatine ? A ? De ce sa ne clatine ? — Daca nu ne vom tine strinfi, daca ne vom sfadi intre noi, daca vom trage unii эрге hais fi altii spre cea, au sa ne clatine cu toate ca sintem multi. —■ Asta n-o sa se intimple. —* De ! Trebuie sa fim cu ochii in patru. Soarele ne scalda pe tofi in luxnina lui generoasa. Insa vintul vuia, ne izbea fara mila fi ne usca obrajii. Un omulet indesat rasucea intr-una in miini un ciomag gros, seurt $i noduros fi ne da oicol. Ginjul smead nu-1 scapa din ochi. Se repezi spre mine, ri-dica fafa ^i ma intreba cu о voce tremuratoare, plina de grija : — Tovara^e... Tovara^e... Dar daca §i voi comu-ni§tii о sa ne mintiti о sa ne in^elafi ?... De cind ne §tim pe lume, am fost mereu mintiti ?i in^elati... Daca $i voi comuniftii о sa ne mintiti ?i о sa ne in-felati ? Spune-ne, tovarafe, spune-ne : ce-o sa ne mai facem noi atunci ? Incotro о sa ne mai indrep-tam noi nadejdile ? Mie mi-e tearna ca fi voi, cu vremea, о sa va schimbati, ca puterea e dulce. О sa va schimbati fi-o sa va purtati cu noi, saracii, cum s-au purtat fi ceilalti. Teama asta ma maninca fi ma face sa ma tin deoparte... Se mai auzira fi alte glasuri care parca il ingi-nara : —• Incotro о sa ne mai indreptam noi nadejdile daca fi voi о sa ne mintiti ^i-o sa ne infelati ? Cum о sa traim noi daca fi voi о sa va purtati cum s-au purtat cei care ne-au stapinit pina de curind ? — О sa fie vai fi amar de viata noastra. 311 Se facu tacere. Satenii holbara citeva clipe ochii la noi nerabdatori sa auda ce-o sa le raspundem. Pina sa apucam noi sa deschidem gura, sari din mijlocul multimii о femeie intre doua virste, pufin-tica la trup, cu ochii rotunzii alba^tri. Incepu sa-1 ocarasca pe omuleful indesat care rasucea in miini ciomagul gros, scurt §i noduros. Il ocari cum ii veni la gura. Me$te$ugul ei mi-o aminti pe matu^a-mea Bizarica, Albie de porci il facu. Omuleful ramase nauc. О privi ,$i о asculta. Cind nu mai putu indura, izbucni : — Dar ce-ai cu mine, §tefano ? Ifi zisei ceva ? De се-fi sari fandara ? Femeia, §i mai in^epata, §i mai minioasa, se viri in el. Omuleful facu cijiva pa$i de-a-ndaratelea. Spuse domol $i cu frica parca : — Dar се-fi facui, femeie ? Ce-fi zisei, femeie ? De се-fi sari fandara, femeie ? Ce e cu tine, §te-fano ? Ce te-а apueat, §tefano ? Muierea nu se temu de ciomagul pe care se parea totu^i ca-1 cunoa^te. Se viri $i mai mult in orau-leful indesat §i nu-i dadu pas. Privind intimplarea, eram gata sa credem ca dintr-un moment intr-altul se vor ineaiera. Ne $i pregateam sa sarim sa-i des-partim. — Cum ce mi-ai zis, omule ? Cum ce mi-ai facut, omule ? Cum de ce mi-a sarit fandara, omule ? Pai nu sint $i eu partid, omule ? Pai nu sintem noi, tofi saracii, partid, omule ? Cum pofi tu sa te in-doie^ti de noi, omule ? Auzifi-1, lume, pe barbatul meu ! Ca noi о sa ne in^elam pe noi ! Ca noi о sa ne minfim pe noi... Ca noi о sa ne ducem cu vorba 312 pe noi. Ca noi о sa ne schimbam §i-o sa uitam de noi... Tacu. I$i inghi^i minia. Se intoarse spre Lieu Oro$ $i spre mine : —' Mi-a sarit Jandara, tovara$i, pentru ca mi-e barbat, tovara^i. De douazeci de ani sint maritata cu el, tovara§i. $i-acum mi-e rapine ca sint maritata de douazeci de ani cu el, tovara^i. Avem patru copii, tovara$i. Trei fete $i-un baiat, tovara?i. l$i cauta copiii risipiti prin multime, ii gasi, §i le striga : — Veniti, maica, incoace, sa va cunoasca $i to-vara^ii... Veniti mai la vedere, puii mamei... Copiii ie^ira §i ne zimbira. Semanau tofi, ca ni$te picaturi de apa, cu maica-sa. —• Copiii mei, tovara^i. — Sa-ti traiasca, ii spuseram. Ne multumi din cap. — Copiii mei, tovara§i. Numai Dumnezeu $tie cum i-am crescut, tovara^i. Pe to^i patru ii fac co-muni^ti, tovara^i... Cit despre barbatu-meu ! Il au-zirati... Mai mare ru^inea, tovara^i... Ii zic : ,,Hai, mai, inscrie-te $i tu in partid, ca mine". El, nu $i nu, ca vin du^manii, ca debarca la Constanta, ca vin cu avioanele, ocupa tara $i ne spinzura... О sa debarce aia cind mi-oi vedea eu ceafa, tovara^i... Pacatosul... — Nu ma face pacatos, $tefano, mirii omuletul cu ciomag. Nu ma face pacatos ca mai pe urma ne intilnim acasa. $i te snopesc, $tefano. Te tupun-gesc, $tefano. Muierea nu-ii lua in seama amenintarea. 313 — Cum sa nu te-fa-c pacatos, omule? Cum sa nu te fac pacatos, daca e^ti ? Ai fost tu pindar pe mo-$ia boiereasca ? Ai fost! Ai mincat terciul slugilor la domni^oara Angheliu ? Ai mincat, omule... Atita amar de ani ai mincat, omule ! Acum ne-a venit timpul, omule, sa fim ^i noi oameni, omule, sa stam cu fruntea sus, omule... §i tu... Umbli cu „dar daca", umbli cu „dar daca ne in^elafi, dar daca ne min-titi..." Sa-ti fie ru§ine, omule. Ru^ine sa-Ji fie, barbate. Omuletul indesat scuipa in palme ^i-§i mingiie cu ochii ciomagul dar nu cuteza sad ridice. Oamenii intervenira sa puna cap at certei. —* Are dreptate muierea, Agapie. Ca nu vrei sa te inscrii in partid, treaba ta. Partidul nu trage pe nimeni de mineca. Dar sa te indoie§ti de partid, sa banuie^ti tu partidul nostru ca ar semana cu toate celelalte, de, nu se cuvine. Sta eu ru$ine, Agapie. Cu mare ru?ine sta, Agapie. Muierii ii sari iara§x fifna : — Se indoie^te de noi ! Pacatosul! In schimb sta toata ziua la circiuma cu omul lui Tapoiu $i-al lui Tirnavu. ,,Bea, nene Agapie ! Mai bea, nene Agapie ! $i zi a$a, nene Agapie? Iti la§i nevasta sa se inscrie la comuni^ti?" Se ia dupa Galbeaza. Intr-o parte a cintarului noi tofi $i aproape toata tar a. $i in cealalta parte Japoiu щ Tirnavu $i Galbeaza $i altii de-aceea^i teapa... $i barbatu-meu sta $i el linga ei $i le linge blidele... Sa tovara^i, ca daca barbatu-meu nu-$i baga mintile in cap, tova-ra$i, eu una nu-1 mai primesc nici sa-mi calce in arie necum sa-mi intre in casa, tovara^i. Piinea §i sarea 314 nu mi-o mai impart eu cu unul ca el, tovara^i, daca nu-$i baga mintile in cap, tovara^i. Careva din multime о intreba : — Nici patul n-o sa-1 mai imparti cu el, §tefano? — Nici patul, zau, raspunse §tefana, nici patul, zau. Asta mi-e crucea... Mi-e scirba de Agapie, zau, asta mi-e crucea. Mi-e scirba de Agapie. Omuletul indesat mini : — Ji-e scirba tie, de mine... — Mi-e scirba, Agapie. $i daca nu te mdrepji, te las, Agapie. — Ma la^i tu, pe mine. Ma la$i. — Te las, Agapie. Zau. Asta mi-e crucea* Pe cind ne pregateam sa incheiem adunarea, sa intoarcem ma§.ina §1 s-o apucam spre Teliu, vazu-ram venind catre noi, calare pe un cal inalt $i cos-teliv, §arg, о cucoana care purta pantaloni §i cizme. De departe cucoana parea maruntica §i groasa. Din apropiere, bagai de seama ca e coco^ata. Avea ochii mici, §ireti, $i un nas mare, borcanat care parea lipit pe fata galbuie, rotunda §i bucalata. —• Domni^oara... Ajunse linga noi, sari jos de pe cal cu destula sprinteneala ne zimbi : —• Buna ziua... tovara^i. Cifiva risera. Unul spuse : —- Haha ! Domni^oara Angheliu a devenit... tova-ra$a... Haha !... Coco^ata ridica din umeri, i§i mentinu zimbetul $i-i intinse mina lui Oro$ : — Imi dati voie, J©ta Angheliu. 311 Imi intinse $i mie mina cu acela^i ceremonial : — Imi dafi voie, Je\a. Angheliu... — Imi pare bine. — De се-fi pare bine ? Mi se pare ca pe dumneata te-am mai vazut cindva. Erai jurnalist. Veneai pe la tata cind erau crize de guvern. Cine-ar fi cre-zut!... Cine-ar fi crezut ca a$a de repede о sa se in-toarca lumea cu fundul in sus... — De, domni^oara. Unii au crezut... Ba $i-au pus §i viafa la bataie pentru aceasta credinla a lor. — Poate, imi raspunse. Il vazu pe barbatul ^tefanei : — Ce mai faci, Agapie ? Nu ai mai venit de mult pe la curte. Sa mai vii pe la mine pe la curte, Agapie. §tefana о intreba : — De ce sa mai vina pe la dumneata pe la curte, domni^oara ? Ca sa-i mai dai sa manince terci ? — Pe vremurile astea e bun ^i terciul, $tefano... Mulfi nu-1 au $i li s-ar scurge ochii dupa el daca l-ar vedea. I§i batea incet cizmele lustruite, cu crava^a. — Tovara^i, ne spuse, a? vrea sa va fac о recla-matie. Sa mergem undeva sa fim numai intre noi, ca sa putem vorbi. — Unde sa mergem? о intreba Oro$. Nu avem unde sa mergem. Sa vorbim aici. Nu avem pentru ce ne feri de tovara^i. — In definitiv, spuse domni^oara Tela Angheliu, avefi dreptate. Putem vorbi §i aici. N-am ce as-cunde. 316 Arunca totu^i о ochire in jur $i incepu sa ne vor-beasca incet. Ni se plinse de sateni. Nu mai voiau sa viina la curte. Voie sa fina slugi nu mai avea. Atunci, cum sa munceasca ea, о fata singura, cele cincizeci de hectare care fusesera lasate dupa ex-proprierea din 45 ? Ba inca autoritatile о mai obli-gasera sa dea §i anumite cote. De unde sa dea cote de cereale, daca acelea^i autoritati ii interziceau sa-$i munceasca pamintul cu mina straina ? Se pe- treceau in {ara $i acolo, la ea in sat, la Osica, lu- cruri pe care capul ei nu le pricepe. -— Vre^i ca pamintul sa fie muncit ? ne intreba. — Desigur, ii raspunse Oro$. Dorinta noastra este ca nici о palma de pamint sa nu ramina nemuncita. — §i eu pot singura sa muncesc, cincizeci de hectare ? — Nu. — Atunci cum sa ma descurc ? — Cum te-oi pricepe, domni^oara. Dar slugi nu mai po\i sa lii. —* Procedati a$a ca sa ma sili^i sa dau $i aceste cincizeci de hectare taranilor. — Fara indoiala, spuse Oro$. A\i ghieit. De alt-fel noi am spus-o mereu : pamintul trebuie sa fie numai al celor ce-1 muncesc. La inceput, satenii ciulisera urechile $i asculta-sera. Din respect pentru Oro$ insa, unul cite unul incepusera sa se mai departeze. Se mai departase §i Agapie, scapind astfel de apriga gura a nevestei. Dar §tefana venise chiar linga noi. Auzind plinge-rile domni^oarei Angheliu i$i dusese mina la gura §i, cu cit domni§oara Angheliu vorbea mai mult, cu 317 atit pe obrazul ei se scria о mirare mai mare. Ma temui ca nu cumva sa inceapa s-o ocarasca $i pe proprietareasa cum il ocarise pe barbatu-sau. $te-fana insa ma dezamagi. Asculta raspunsurile pe care Oro$ i le dadu domni^oarei Angheliu $i, ga-sindu-le probabil nesatisfacatoare, spuse $i ea cu glasul cel mai potolit din lume : — De, domni^oara ! Noi, oamenii din Osica, nu avem се-fi face. S-au schimbat timpurile. Nu mai e ca pe vremea cind tatal dumitale era ministru. Acuma fiecare daca vrea sa traiasca trebuie sa munceasca. Dumneata, putere sa munce^ti nu ai. Noi ne intrebam de ce mai mtirzii pe aici. Ce-oi mai fi a^teptind... Ce-oi mai fi vrind... Lasa-ne pa-mintul $i du-te cu Dumnezeu. Domni$oara Je\a. Angheliu nici nu se osteni sa-i arunce о privire. Ii spuse lui Oro$ : —* Ginde?te-te, tovara^e secretar. Transmite mai departe cele ce fi-am spus. Sintem romini. Va veni о zi, caire poate nici nu este prea departata, cind tar-a romineasca va avea iara^i nevoie de noi... — Nu cred, raspunse Oro?, nu pot sa cred. Ce-a fost, a fost $i nu se mai intoarce. Ne intinse mina. Pe a mea о strinse -chiar cu oarecare vigoare. Sari cu destula sprinteneala pe cai, il atinse cu crava^a se departa in graba. Sa-tenii se apropiara $i facura din nou cere in jurul nostru. Nu ma putui stapini §i-i spusei §tefanei incet: — Ma a^teptam s-o iei la trei paze^te pe domni-§oara Angheliu... 318 §tefana ma privi mirata : — Vai, tovara^e, cum li-ai inchipuit a$a ceva ? Cum era sa-mi pun eu mintea, femeie in toata fi-rea, cu о biata infirma ? Dumneata nu ai vazut ca e coco^ata ? Ehe ! Daca nu era eoco$ata, de mult о paruiam noi $i-o alungam de la conac. Dar daca e coco$ata..* Teta Angheliu avusese dreptate atunci cind imi amintise ca ne vazusem, cu ani in urma, in vechea lor casa din strada Spartana. Pe vremea aceea ma indeletniceam, ca tinar jurnalist, $i cu repoxtajul politic. Iar un reporter care nu avea multe legaturi cu ceea ce se numea ,,crema lumii politice" nu pre-tuia nici doua parale. In anii framintati care au ur-mat primului razboi mondial, guvernele se schim-bau des §i uneori to'cmai cind te a^teptai mai pu^in. Cajderea unui guvern §i aducerea la putere a altuia nu se datora, cum ar putea sa creada astazi unii dintre oamenii mai tineri care nu au apucat acele vremuri, unor puternice curente de opinie publica. In lara romineasca, a^ezata — cum se spunea — la por|:ile Orientului, opinia publica nu juca nici un rol. Sforile politicii le trageau oameni ascun^i in culise. Ace^ti oameni, care interesasera palatul in afacerile lor, erau bancheri romini sau straini, mari industria^i §i mari fabricanli. Numele acestora erau vag cunoscute, ori chiar de loc, publicului larg care era chemat, dupa prescriptiile constitutiei, in fata urnelor. In lumina oxbitoare a rampei politice apa-Xeau, in cele mai multe cazuri, numai marionetele celor din culise. 319 — Bine, dar constitufia prevede... — Constitutia ? Cine tine seama de constitutie in aceasta prapaidita de Valahie ? Dupa ce-1 silise pe bolnavul rege Ferdinand sa-1 alunge din fara pe primul mo^tenitor $i sa instituie о regenta $i mai ales dupa ce regele se topise $i se stinsese in ooirtul intins sub cerul gol, pe iarba, la Sinaia, Ionel Bratianu se crezu stapinul tarii pe ve-cie. Regenta ? El о alcatuise. Pe regentul care ar fi cutezat sa se opuna vointei lui de fier 1-a.r fi inlo-cuit numaidecit, sub un pretext oarecare, cu altul docil. Liberalii se grabira sa proclame : — De acum inainte tara va fi a noastra pina la sfir§itul lumii. Pe comuni^ti i-am desifiintat. Pe unii i-am omorit. Cu alfii am infundat pu^cariile. — Pe comuni^ti nu-i putefi stirpi. — Ei a$ ! Glontul e sfint. — Ii omoriti pe care ii prindeti. In locul lor ra-sar alfii, te miri de unde, ca din pamint. —• О sa-i omorim $i pe aceia $i a§a mai departe pina le piere cheiful oamenilor sa devina comuni^ti. — Mai ramin totu$i oameni politic! ca Averescu, Maniu, Mihalatche... — Cu ace^tia, la nevoie, ne putem intelege. Sint, ca sa spunem lucrurilor pe adevaratul lor nume, tot de-ai no^tri. — Dar dupa limbajul lor s-ar parea ca sint revolutionary Ca atunci cind vor lua puterea vor schimba totul din temelii, — Nu te lua dupa limbajul lor. Il folosesc in scop demagogic, sa minta $i sa atraga lumea linga ei. Partidul lor e plin de bancheri, de mo^ieri, de mari 320 industria^i. Cum о sa revolutionize tofi ace^tia tara ? — Il avem pe cuconul lonel. El va inlatura orice alta coueurenla. —< Numai sa va traiasca. — Dar de ce sa nu ne traiasca ? Bratienilor nu И s-a invechlit singele. Sint neam de oameni taxi. Bal-canici. Traiesc mult. — Sa dea Dumnezeu. Dumnezeu insa nu se uita nici la taria neamului bratienesc, nu finu seama 'nici de nevechimea sin-gelui lor. Ii trimise primului-mimstru, intr-o toamna ploioasa $i putreda, о anghina. Cu toata dorinta in-timilor ca taina sa fie pastrata, $tirea se raspindi ca fulgerul. -— Ai auzit ? — Ce? — Cum n-ai auzit? Toata lumea ?tie noutatea. — Despr^ ce noutate e vorba ? — Mo are, domnule, mo are. — Cine, domnule, cine ? — Mo are Ione! Bratianu. — Nu mo are. — I s-a umflat gitul ca la copii. Reporterii incepura sa dea tircoale casei. §i eu eram reporter, nu chiar dintre cei mai istefi, dar ori^icit. Alergai cu sufletul la gura. Nadu^li. Inghe-tai. Cum nu ma prea §tiam in grafiile lui Dumnezeu, ma temui sa nu mi se umfle $i mie gitul. Iipindi-ram pe frunta^ii liberali care ie^eau din casa Bra-tianului. Ne repeziram asupra lor. Ii intreharam : — Ce face excelenfa-sa ? 21 — RadScinile sint amare, vol. II 321 —< Zace infa^urat intr-o patura. —* Sint speranfe ? — Ce fel de speranfe ? —- De viafa. — Desigur, designr. Primul-mMstru nu-$i ia boala in serios. — Atunci de ce avefi fetele atit de ingrijorate ? — Din cauza vremii. Nu vedeti ce vreme paca-toasa ? Ploaie. Lapovifa. Brig. Nu te las a inima sa dai ciinele afara din casa. Nu ma puteam multumi cu atit. Cui sa store о $tire mai precisa ? Imi trebuia un om din vechea garda liberala, un intim al casei. Ii teleifonai doctorului Mitica Angheliu : — Afi voi sa ma primifi, domnule ministru ? — Cind ? — Astazi. — In ce chestiune ? $tiam ca pregate^te о noua reforma a legii dru-murilor. Era pasiunea lui. De cite ori veneau liberalii la guvern, doctorului Angheliu i se incredinfa Ministerul Comunlcatiilor §i, cum se instala la minister, cum anunfa о noua reforma. Ii spusei deci intr-o doara : — In chestiunea reformei legii drumurilor. Trebuie sa scriu о serie de articole in legatura cu aceasta importanta problema $i n-a§ dori sa le scriu inainte de a sta de vorba cu dumneavoastra. — Nu prea e momentul, dar daca fii-. Poftim. — Unde ? — La mine acasa. Pe Spart ana. 322 Il gasisem -nerves, plin de ingrijorare. l§i шщса mereu mustatile mari pe care le purta ca an tar an, nepotrivdte. Ma pretfacui ca nu-i bag in seama nici nervozitatea, nici ingrijorarea $i-l pisai aproape doua ore cu fel de fel de intrebari. Cautind sa ma convinga de justefea punctului sau de vedere — avea in general о presa rea, care-1 ataca $i-l riddcu-liza — se incalzi §i-mi raspunse cu multa bunavo-infa. Cind soicotii ca l-am pisat pina la naueire, ii multumii, imd strinsei notele §i ridicindu-ma sa plec il intrebai in treacat $i in a§a fel inert sa creada ca intrebarea mea porne^te numai din politete : — Cum se mai simte domnul Bratianu ? Aud ca bine. — Voi, jurnald^tii, auziti totdeauna gre^it. Primul- ministru se afla in stare grava. Sper ca astazi dupa- amiaza sa-i conving familia §i prietenii politici ca este absoluta nevoie de о interventie chirurgicala, ba chiar de о interventie chirurgicala extrem de urgenta. —• La git ? — La git, — $i, daca imi permiteti, domnule ministru, care chirurg va face operafia ? —» Cum care chirurg ? Eu. Nu putem sa las am viafa §efului nostru pe mina oricui. Eu voi face ope-ratia. —• Scuzati-ma. Obi^nuit sa vad in dumneavoastra pe stralucitul barbat politic care a fost de atitea ori ministru... — Am fost, sint si о sa mai fin... 21* 323 •— Da. Sinteti $i о sa mai fiti... Uitasem ca sinteti $i chirurg... — A§a sinteti voi jurnalistii, uituci. —- Avem $i noi cusururi, domnule ministru. Nu ni le luati in nume de rau. ; —* Cel mai mare cusur al vostru, al jurnali^tilor, este ca atacati partidul liberal $i ca nu ma crutati nici macar pe mine... Viata mea, domnule, m-ar in-dreptati sa flu scutit de atacurile presei. Viata mea, domnule, de munca, de austeritate, de morala... Viata mea, domnule, e curata ca roua din cimp, ca steaua din cer, ca poalele Maicii Preciste... — Vad ca iubiti folclorul... — Il iubesc, il iubesc. Tot rominul trebuie sa iubeasica folclorul... Miorifa, Toma Alimo$... Era in noiembrie. Ploua de citeva zile. Era frig. Ora$ul zacea cople^it de ceafa. A doua zi dimi-neata, ziarele publicara necrologul lui Ionel Bratianu. Omul care multora le paruse fara moarte murise. Trupul lui fu gatit, acoperit de flori §i expus pentru ca admiratorii sa-§i poata lua ramas bun. Regenta nu se scuturase inca de frica. Il chema pe fratele mertului, pe Vintila, $i-i incredinta pre$e-dintia consiliului de mini^tri ramas a pe nea^teptate vacanta. — Ce-o sa se faca biata noastra tara fara, Ionel... — О sa ne fie greu. — Greu, greu, dar о sa mearga ? — О sa mearga. §i Vintila e tot din neamul Bra-tienilor. — Tineretul il susfine pe Duca. 324 — О sa vedem cum rezolvam problema Duca. Deocamdata trebuie sal fim atenfi sa nu ne scape puterea din miini. — Cum о sa ne scape ? Avem cu noi armata. Aproape to|i generalii sint membri ai partidului nostru. — Domnule, domnule, ce pierdere. Dupa rege, il pierduram $i pe Ionel. — L-a chemat Ferdinand la el, in cer. I se ura singur. Inainte ca mortuarui cortegiu sa porneasca spre gara — raposatul ceruse sa fie inmormintat in ca-voul familiei de la Florica — i se tinura mortului numeroase discursuri. Vorbira liberali ?i vorbira $i frunta^i ai celorlalte partide politice cu care mortul se razboise о viafa intreaga. Ii cintara ^i-i slavira pe felurite glasuri calitatile ^i virtufile. Ii mai nascocira ^i fapte mare];e la care mortul nici nu se gindise. — A fost inima tarii. — Sufletul farii a fost. — A iubit $i-a slujit nafia. — A fost cel mai mare barbat politic pe care l-au dat rominii. Un student inseris de timpuriu la liberali il ase-mui pe mort cu apostolii Petru i^i Pavel. — Petru $i Pavel au fundat cre^tinismul. Ionel Bratianu a fundat Rominia... Se auzira murmure in rindurile opozij;iei. — Tinarul a sarit peste cai. — Rominia, de fapt, nu a fost inca fundata. О s-o fundeze Maniu.,. 325 Unii, impresionati de ceremonie — doliu national — plinsera lacrimi adevarate. Alfa, lacrimi de crocodil plinsera, Lacrimile insa nu sint perle $i este greu sa deosebe^ti lacrimile adevarate de cele false. Naivii ramasera cu impresia ca pe Ionel Bra-tianu il plinsese toata fara. Nici oratorii si nici ziarele nu amintira ca din ordinul proaspatului mort fusesera masacrafi la 1907 peste unsprezece mii de farani. Nu aminti nimeni de mortii razboiului in care acela^i proaspat mort aruncase tara. Nu se rosti nici un cuvint care sa le aduca oamenilor aminte ca acela^i proaspat mort inecase grevele muncitorilor in singe, ca ordonase ori tolerase asa-sinate $i ca umpluse pu^cariile cu nevinovati. Il prohodira $i-l ingropara pe ploaie. Pe partiei-pantii la inmormintare ii plictisi noroiul care li se lipi de pantofi. La buza mormintului un orator remarca : — Pe fostul nostru $ef iubit il pling nu numai oamenii. Il plinge $i cerul. — Da, da, il plinge $i cerul. Ploua. — Atit cit trebuie. Nu cu galeata. A doua zi opozitia i$i inteti atacurile impotriva guvernului. Il intilnii pe culoarele Parlamentului pe doctorul Mitica Angheliu care, bineinteles, i§i pastrase portofoliul $i in guvernul lui Vintila Bra-tianu cum peste citiva ani avea sa $i-l pastreze $i in aceia al lui I. G. Duca. Imi spuse: — N-ai scris articolele despre reforma mea. — Nu le-am scris inca, domnule ministru... — De ce ? — Din cauza evenimentelor... 326 , Ma luase de brat §i ma trasese intr-un ungher : i— Ai vazut cum ma batjocoresc ziarele? — Am vazut. \— Ma numesc „omul care i-а taiat beregata lui Ionel Bratianu11. — Dupa cite $tiu, 1-ati operat. Deci... i-ati taiat beregata. — $i dumneata ? — Nu va inteleg. Ce va supara ? — Cuvintul beregata. E vulgar. Cum pot oamenii ace^tia, ziari^tii, sa foloseasca un asemenea cu-vint vulgar, cind e vorba de aceia care a fost Ionel Bratianu ? §eful avea git, nu beregata. — Eu $tiu, domnule ministru ? — §i sa ma atace pe mine. Un om atit de cin-stit. Care due о viafa atit de austera, atit de mo-ra'la, atit de... — Ar trebui isa facefi о lege de isuprimare a presei. — Dumneata glume^ti, fara indoiala, dar noi, pina la urma, о sa trebuiasca sa facem $i о asemenea lege. Sa ma atace presa pe mine, care due о viata atit de... atit de morala... — Totu^i! О tara fara presa!... — Dar ce ? Imperiul roman avea presa ? N-a-vea, domnule ! $i-a trait pina a murit de batrinete. Cariera ministeriala $i viata atit de austera $i atit de morala a doctorului Mitica Angheliu continua. Dupa asasinarea, pe peronul garii Sinaia, a primului-ministru I. G. Duca, dupa ce acesta tocmai ie^ise de la о audienfa de lucru la Buzat, 327 „omul care taiase beregata lui Ionel Bratianu" deveni pentru trei zile ?i trei nopti, cit le trebuit ii liberalilor sa-$i aleaga un nou §ef, presedinte al consiliului de ministri. j — La mai mare, la mai mare, cucoane Miticfi... Imi sufla in receptor о mul^umire. Pe urma se razgindi. Ma intreba : — Cum la mai mare, domnule ? Cum la mai mare? Sint prim-ministru. Ce poate fi mai mare ca un prim-ministru ? — Regent, cucoane Mitica. — Domnule ! $tii ca asta ar fi о idee ? Dupa о scurta guvernare a lui Vintila, venira, in sfir?it, la putere, oamenii lui Maniu. Impuscara si ei. Intarira cenzura. Saracira si mai mult fara saracita. Se intoarse din exil prinful Carol. Nu trecu mult Si liberalii reluara puterea, intii cu Duca apoi cu Gufa care guverna mult. Doctorul Mitica Angheliu recunoscut ca „mare specialist in proble-mele de comunicafii" isi pastra portofoliul, si re-forma, pentru a saptea sau a opta oara, legile si regulamentele departamentului Comunicafiilor. Anii dictaturii regale si anii dictaturii fasciste-legionare si ai razboiului trecura si ne imbatrinira pe tofi. Il imbatrinira si pe doctorul Angheliu. Isi marita cinci din cele sase fete pe care le avea. Le vazu asezate pe la casele lor. Pe gineri nu-i pri-copsi cu nici un fel de zestre. Dintr-unii fauri pro-fesori universitari. Dintr-alfii scoase ministri ple-nipotentiari si ambasadori, ii trimise peste mari si fari, umplu lumea cu ei. Pe Teta cocosata nu izbuti 328 s-o'marite. О trimise la Osica, cea mai saraca $i mai oropsita dintre mobile lui, s-o administreze §i, mai tirziu, cind va fi sa i se intimple $i lui ceea ce nici un om nu poate ocoli, s-o mojpteneasca. Ramas numai cu sluga in vechea casa din strada Spartana §i aruncat afara, de imprejurari, din viafa po'litica, se intilni, pentru intiia oara in viafa lui „atit de austera §i atit de morala" cum inca ii mai placea s-o spuna, cu plictiseala $i cu uritul. Ca sa aibS cu ce-§i umple timpul, concedie pe harnicul om de casa care se ocupa de peste treizeci de ani, sub stricta supraveghere, cu administrarea urla§ei lui averi. — Dar cine о sa va incaseze chiriile, cucoane ? Aveti treizeci $i pase de imobile numai in Bucu-repti, bapca cele din provincie. — Eu, Serafime, — $i socoteala dividendelor la petrolifere cine о sa v-o fina ? — Eu, Serafime. — §i pe cei opt administratori ai mo?iilor dumneavoastra, cine о sa-i tina in friu, excelenta? — Eu, Serafime. Nu uita ca pina de curind am tinut in friu о tara. — Dar aveti peste paptezeci de ani, cucoane. — Abia acum ma simt in putere, Serafime. $i sint flSmind dupa munca, Serafime, sint flamind dupa munca. — §i dupa bani, cucoane! — De ce sa nu fiu? La casa omului, banii nu strica. ■ , . 329 Ii mai ramase totu^i timp liber. Plictiseala se na-pusti iara^i asupra lui. О data cu plictiseala se napusti iara$i asupra lui $i uritul. $eful lui, prietenii lui de tinerefe, de maturitate, de batrinefe muri-sera. Alfi prieteni nici nu-§i cauta §i nici nu-$i gasi. Obiceiul cititului nu-1 avusese. Era prea tir-ziu sa-1 prinda. Din lipsa de timp, nu vazuse nici-odata un spectacol de teatru. Auzise, cu vreo pa-truzeci de ani in urma, pe cind era doctor tinar, de plasa, la Pietreni, sub munte, ca s-ar fi inventat cinematograful. Nu fusese insa curios nici atunci $i nici mai tirziu sa intre intr-o sala $i sa vada un film. — Teatrul ? N-am timp pentru teatru. Mascarici. $i femei lipsite de ru^ine. — Atunci sa vedefi un film. — Filmele sint pentru cine are timp sa ca$te gura. Oamenii serio^i muncesc. N-am vreme sa case gura щ inca pe intuneric... Cind eram la Pietreni munceam. Muncesc acum... Pietreni !... La Pietreni i$i gasise norocul. Daca atunci cind ispravise Facultatea de medicina din Bucure^ti $i se dusese la minister sa solicite un post de medic de plasa, ar fi avut protecfii $i i s-ar fi oferit un loc mai bun, ar fi ramas toata viafa un biet medic, un doctoral oarecare de fara, visind un mic post, intr-un trist orau^el... Neavind rude la Ierusalim —- cine era sa-1 sprijine pe el, baiat de faran dobrogean, intr-o vreme in care puterea in stat era intreaga in miinile bogata^ilor — fusese trimis in pustietatea de la Pietreni... Se dusese acolo cu gindul sa scoata din piatra seaca bani. 330 Alerga prin sate, cauta bolnavi, ii doctoricea, in-cepuse chiar sa-§i faca un mic renume. I se dusese vestea : — Doctorul Mitica Angheliu ? De treaba doctor. Se mul1:ume$te cu ce-i dai. N-am vazut om atit de econom. Te miri ce maninca. Te miri cu ce traie^te. Ciugule ca о pasare. — Pofi sa stringi avere, domnule doctor ? — Pot. Dar greu. A§ez para linga para. La Pietreni cunoscu un taran mai cu stare* Bur-cu$. Avea paminturi multe, bune de finef. Fineful insa aducea venit pufin. Tocmai pe cind chibzuia farane^te daca sa se insoare ori nu cu una din cele doua fete ale lui Burcu$, se descoperi petrol la Pietreni. Burcu§ fu primul care semna cu societatea petrolifera anglo-franco-americana. Pe terenurile lui se ridicara deci cele dintii sonde de la Pietreni. Angheliu nu mai ezita. Se casatori repede cu cea mai in virsta, care se $i apuca sa-i nasca an de an fete. Burcu$, ame^it de aurul care-i venea cu nemiluita, imbraca straie ora$ene$td $i-$i cumpara automobil. Sa tot fi fost pe atunci cinci-^ase automobile in toata fara. Muri impreuna cu fata $i nevasta intr-un groaznic accident de automobil in munfii Vrancei. Doctorul Angheliu se pomeni peste noapte, prin nevasta, singurul mo^tenitor al uria^ei averi. Capata, о data cu averea, §i popu-laritatea la care nici nu cutezase sa viseze, — S-a imbogafit doctorul Angheliu. — E coca de bani. — Sondele ii aduc aur^ — О sa intre щ in politica, 331 — Nil m-a$ mira. Ionel Bratianu, dupa indepartarea lui Mitica Sturdza de la condueereia partidului liberal, cau-tind elemente tinere, il descoperi $i pe doctorul milionar de la Pietreni, il chema in partid, il unse $ef de judef $i-l lua in cabinet. Se intimpla sa-i incredin|.eze Ministerul Comunicatiilor. Angheliu deveni, deci, specialist in comunicatii. Totodata i se incredinfa $i catedra de chirurgie de la Facul-tatea de medicina, din Bucure^ti. Ca medic taie miini, taie picioare, spinteca burfi $i opera sto-maeurii. Taie §i gituri. Intre altele, spre batrine^e, taie §i gitul lui Ionel Bratianu. Intrat in lumea politica, ij^i descoperi $i alte pa-siuni, in afara de aceea de a conduce $i de a reforma mereu comunicafiile. Una din pasiuni era cumpararea de imobile §i terenuri virane. Alta, de a cumpara mo^ii. — Pamintul, fie ca-1 ai la fara, fie ca-1 ai la ora$, constituie un bun sigur. Pamintul nu moare. — Sint bune $i acfiunile, domnule ministru. Pe-troliferele, minierele. — Nu zic ca nu sint bune. Insa, din cind in cind, societafile astea anonime mai dau $i faliment. Pe cita vreme pamintul... Ma mirai mult, de$i cunoaipterea mai adinca a oamenilor ma invatase sa nu ma mai mir de nimic, cind, in anul din urma al razboiului, il intilnii pier-zindu-§i timpul prin cafenele $i prin restaurante. In cafenele ocupa о masa, cerea un sirop §i-l pla-tea numaidecit. Sorbea r-ar, cite о inghititura, $i abia dupa ceasuri se hotara sa piece. Dar nu pleca 332 indata ce lua hotarirea. Scotea din buzunar о mo-neda marunta, о punea pe farfurioara ca §i cum ar fi vrut s-o dea bac$i§ picolului. О lua. О baga, in buzunar. Punea in locul ei una $i mai mica. Pico-lul ar fi vrut s-o inhate insa nu cuteza. Angheliu a^tepta a$a, jueindu-se cu marunta moneda, pina ce baiatul era chemat de chelner $i trimis dupa cine $tie ce comanda. Atunci excelenfa lua repede mica moneda de pe farfurioara, se ridica grabit de la masa $i parasea localul. In acela^i fel se purta $i prin restaurante. Ar fi fost dornic sa stea cu ei-neva la masa, sa schimbe о vorba, doua. La masa lui insa nu se oprea §i nu se a$eza nimeni, niciodata. Cel mult daca-1 saluta cineva in trecere. — Ce singur e doctorul Angheliu ! — Ba nu e de lo,c singur! Are imobile, are mo$ii, are acfiuni, are sonde... Acasa are §i-o sluga ba-trina care-i matura odaia $i-i face patul. — Crezi ca averile о sa §i le ia cu el in pamint ? — Nu. Nici el nu crede asta, darmite eu ! Dar cit traie^te nu-i scapa un ban din mina. Aduna, tot aduna... In timpul razboiului, pentru oamenii cu bani, viafa fu destul de placuta. Frontul era departe. Alarmele aeriene, rare. Uneori se scurgeau citeva luni chiar de la о alarma la alta. Se deschisera restaurante noi. Se deschisera $i noi cafenele. — Servim unt capturat de la bol^evici. — Servim cafea veritabila capturata de la bol-$evici. Se deschisera $i teatre noi. v :>л'Л 333 Cu citiva ani inainte de razboi, nu mai imi amin-tesc cine avusese ideea sa construiasca in subsolu-rile marelui palat cultural „Arcadia", a^ezat in central capitalei, doua cinematografe. Pre^edin-tele consiliului de administrate era doctorul Angheliu. Atit ii mai ramasese din toate posturile mari $i mici pe care le avusese altadata. Unei ac-trife toMoage $i sisiite, care nu mai gasi angaja-ment, ii trecu prin cap sa-$i deschida un teatru al ei. Bani nu avea, Nu mai avea nici tinereje, nici frumusete. Cu toate acestea, nu trecu mult §i i?i avu teatral ei intr-unul din subsolurile „Arcadiei". — Cu cine s-o fi incurcat Nevastuica Palo§ ? Deschide teatru. — Prin restaurante iese cu aviatorul Mogirdici. — Mogirdici papa bani, nu da bani. — Nici n-ar avea de unde. Taina se dezlega singura in seara in care se deschise noul teatru „Arcadia" cu comedia Flaca-rile iubirii. Doctorul Mitica Angheliu fu vazut in loja de onoare mincind cu ochii spectacolul $i aplaudind-o ca un nebun pe Nevastuica Palo$, interpreta principals care la fiecare zece minute se repezea intre culise sa-$i schimbe toaletele. Dupa spectacol о lua la braf, $i ie$i cu ea in lume, la Cap^a. — Se tine bine batrinul. — Uitafi-va la el cit e de tanfo$. — I-a cumparat actritei о vila de toata frumu-setea in parcul Elefterie. — A umplut-o de bijuterii. 334 — §tiu ca-1 toaca. Deveni un obi^nuit al culiselor. Asista la repe-titii. Vazu cum se croies'c $i se vopsesc decorurile. Se minuna de iscusinfa cu care electricienii $tiu sa minuiasca refleetoarele. Lua obiceiul sa se stre-coare prin cabine $i sa traga cu ochiul cum se imbraca щ se dezbraca figurantele. — Sintem in pielea goala, coco^elule... — Da ? Nu va ferifi de minef fetelor. Sint doctor. $i unui doctor ii este ingaduit sa vada totul. Fetele se invafara cu el, ba il $i indragira. li ziceau „coco^elul", il numeau „mo^ulica", il apucau de git jpi-I rasturnau pe canapele, il gidilau. (Jnele, mai cutezatoare, ii cintau la ureche : Daca nu-i $i nu-i, Pune-\i poita-n cui, E degeaba. Omul „care taiase beregata lui Ionel Bratianu" $i se laudase cu viata lui „atit de austera, atit de morala" ridea, glumea. Descoperise ca vinul are gust placut. Bau, insa cu masura. Mai descoperi $i voluptatea de a cheltui banii. Daca ar fi avut prie-teni Ie-ar fi marturisit ca, in sfir^it, acum $tie si el ce este dragostea. Nevastuica Palo$ ii instala in cabina ei о cana-pea pe care „omul care taiase beregata lui Ionel Bratianu" se odihnea in timpul repetifiilor, cind il ajungea, totu$i, oboseala. Pe canapeaua aceea $i muri intr-o mohorita dupa-amiaza. Familia il ingropa in graba. Se te-mura ca vor veni $i teatralistele sa-1 vada mort pe 335 „cocoselul" lor. Teama nu-?i avea rostul. Nevastuica Pal-o? era femeie chibzuita. Juca in seara aceea cu mult foe $i petrecu pina la ziua cu avia-torul ei care tocmai pritnise „Crucea de fier". I se deschisese testamentul. Ginerii aflara cu indignare ca о mare parte din averea sa Angheliu о lasase mo?tenire actrifei. Numai Je\a. coco?ata care mo^tenise Osica spusese rizind : — Saracul tata ! Abia in ultimul an a cunoscut $i el duleeata vietii... Ca biata mama n-a ?tiut decit sa-i nasca copii. Surorile se strimbara la ea : Il aprobi? Nu cumva ai de gind sa caufi $i tu... duleeata vietii ? — De ce nu ? — Ai fi in stare. Osica nu e chiar de lepadat... Ar putea sa tenteze pe vreun saracan. Cind sa intram in Teliu, toyara?ul Oro$ ii spuse $oferuiui: — Te rugam sa ne duel la spital. Vrem sa-1 ve-dem pe doctor ?i eventual pe tovara?ul Jiganu?. Ma intristai gindindu-ma ca s-ar putea sa-1 ga-sim fara suflare. A? fi vrut sa-1 intreb pe Oro$ daca intr-adevar mai hrane^te in inima lui о na-dejde. Presupunind insa ca mi-ar da un raspuns indoielnic, ramasei tacut. ' Pe sala о intilniram pe tovara?a Sarmiza. Ne vazu la rindu-i. Se repezi la noi, se arunca in bra-tele lui Oro? ?i incepu sa plinga cu hohote. Mu-rise tovara^ul Jiganu? ? Nu-mi venea sa cred. De-a lungul vremii in care imi tirisem $i eu umbra le- 336 gata de picioare pe pamint, vazusem multi oameni plingind. De curind о vazusem plingind $i о auzi-sem suspintnd pe feti^cana care acum plingea in bratele lui Oro$. Dar acurna tovara$a Sarmiza plingea un altfel de plins. Era un plins lin, u$or, dulce. Gu fiecare lacrima care-i izvora din ochi, ii pierea din inima durerea щ in locul durerii se isca $i cre$tea bucuria. О intrebai totu$i: — Traie^te ? — Da. Traie^te. Traie^te $i va trai... Il gasiram pe Jiganu^ sleit de oboseala. Ii rideau ochii. Incercau sa-r rida $i buzele stoarse, uscate, plesnite. — Hehe ! Ce credeafi ? Nu-1 lasa partidul pe Ji-ganu$ sa se curete cu una, cu doua... 22 19 ROZA 22* Clemente Jiganu^ luase mina feti^canei intre miinile lui $i i-о mingiia incet. Sarmiza nu mai plingea, dar ochii ii avea inca plini de lacrimi $i din cind in cind ii mai rasarea pe buze cite un suspin. — О vedefi, tovara^i ? A plins. $i acum suspina. Cine ar putea sa ereada ca e de la. cadre ? Feti^cana i$i retrase mina dintre miinile lui Ji-ganu$, umbla in po$eta, scoase о batista $i-$i $terse ochii frumo^i. Ne zimbi tuturor. Pe Jiganu? il intreba : — Asculta, Clemente, nu cumva $i tu, tovara$ vechi §1 incercat, crezi ca oamenii de la cadre nu trebuie sa fie oameni ? — Nu. Eu nu cred. §tii bine. Am glumit. Du$-manii no^tri insa о cred. ’— Du^manii no$tri cred multe, Clemente. §i mai ales spera multe. — Mie mi-o spui ? Deocamdata du^manii au iz-butit sa-mi ia un picior. Erau cit pe-aci sa-mi ia $i capul. t Bucurat de vestea pe care о afla'se, ca viafa lui Jiganu^ nu mai era in primejdie, Lieu Oro§ ii pri-vea pe cei doi tineri $i parca nici nu auzea ce vor- 341 beau. Urechile lui prinsera insa ultimele vorbe. Il intreba pe Jiganu§ : — Ce zici ? Daca te lasam numai pe mina lui Darvari... — Peste о zi-doua, ma prohodeati. — Te da prada morj;ii cu buna-$tiinla... — N-am nici о indoiala. Dar asupra acestui fapt о sa vorbim noi dupa ce ies de aici. M-am gindit la multe, tovara^e Oro§, in cele citeva zile de cind zac. Parca mi s-a limpezit §1 mai mult mintea. — О sa avem multe de vorbit $i mai ales о sa avem multe de facut. Dar, nu $tii, doctorul nostru se afla inca in ora§ ? — Da. Insa va trebui sa piece la Bucure^ti chiar in noaptea asta. — §i dumneata in grija cui ramii ? A lui Darvari ? — Nici pomeneala. — Atunci ? — Ramin in grija tovara^ei Roza, о doctorita pe care a cerut-o de la Bucure$ti doctorul nostru $i care a $i sosit cu trenul acum о ora... — E foarte simpatica, spuse Sarmiza. $i pare un om trecut prin ciur §i prin dirmon. Roza !... Numele nu avea nimic neobi^nuit §i nu trezea in multele $i cam incurcatele mele amintiri nici un ecou. Oro$ ne strinse miinile, se scuza ca nu mai poate ramine cu noi §i pleca bine dispus. Cum nu mai aveam nimic de facut in noaptea aceea, ramasei linga Jiganu^ cu Sarmiza. Omul cu piciorul retezat 342 nu avea somn. Ii tinuram de urit. Palavragiram multe щ de toate. Din schimburile de cuvinte care avura loc intre ei, din raspunsurile pe care le pri-mii la intrebarile mele, aflai, in buna parte, poves-tea Sarmizei $i hotarii ca intr-o zi s-o scriu. Alta-data prinsesem obiceiul sa iau §i sa pastrez note. In ultimele luni insa, din cauza lipsei de timp, re-nunlasem. Ma bizuiam numai pe taria memoriei mele. Dar cind voi mai reu$i sa scriu о carte ? Nu $tiam. Viata ma prinsese intr-un virtej neinchi-puit. Imi placea virtejul. Ma sucea, ma rasucea, ma tragea in adincul lui ma arunca la suprafaja dar nu ma amelea. — Acum poate sa pice §i doctorita, spuse Tig&-пщ. E tocmai timpul sa mi se faca injec|:ii cu me-dicamentul salvator. — Sint buni la ceva $i oamenii de $tiinta, Ii spusei. — Daca lucreaza pentru binele celor mul^i, da. Intra in mohorita odaie de spital, slab luminata de becul rotund spinzurat de tavan, о femeie voi-nica, inalta, cu umerii largi, ca de sportiva. Era balana, cu parul de arama ca padurile toamnei, cu ochii mari, de un verde spalacit, ostenit, dar plini de viata. Sarmiza ma prezenta. Doctorita spuse: — Roza Paulian. — Paulian ? — Pentru dumneata Roza Caleb. Ne priviram cu bagare de seama $i incepuram sa ridem amindoi deodata cu ris fericit dar amar. — Dumneata e^ti Roza ! Roza Caleb !... 343 — D-apoi cine credeai ? Pregati fiolele §i seringa. Afara vintul vuia §i, sub cerul negru, rasucea ?i chinuia copaciii negri, uscaji, care a?teptau, ca ?i noi, sa se apropie cu pa§i mari zilele primaverii mai blinde. Trecusera destui ani peste noi de la singeroa-sele rascoale din 1907. Taranii uci$i de armatele comandate de generalul Alexandra Averescu putre-zisera de mult in pamintul negru, gras §i bogat al farii, alaturi de cei schingiuiti ?i dafi gropii de jandarmii lui Bratianu sau omoriti direct de boieri. Dar lumea, la noi la Omida, nu era nici lini§tita, nici vesela. Amintirea singelui varsat persista. Boierii ne exploatau $i ne chinuiau cu §i mai multa cruzime, iar dincolo de Dunare se aprinsese, §i ar-dea cu flacari inalte, focul razboiului balcanic. Prin sat umblau nauce $tirile ciugulite de prin ziarele care veneau la primarie §i pe care le citeau in auzul oamenilor notarul Gica Stanescu, inva-tatorul Gheorghe Popescu-Bragadiru ori chiar doctorul Ganciu. — Bulgarii i-au macelarit pe turci la... — La Constantinopole s-a facut revolutie... — Grecii i-au smintit in batai pe turci la... — Sirbii au cucerit de la turci cetatea... Sub loviturile cre^tinilor din Balcani, care indu-rasera citeva secole robia turceasca, se parea ca vechiul imperiu otoman se clatina din temelii, se destrama, se pregate^te sa moara. — A|i auzit ? Turcii macelaresc prizonierii luafi de la cre?tini. _ 344 -— Enver are un vapora? cu care se plimba seara pe Bosfor. Pune sa se arunce de vii in cuptorul va-porului prizonierii. Ard oamenii. Capetele plesnesc $i bubuie. Arderea de vii a prizonierilor in cuptorul vapora^ului e una din marile placeri ale lui Enver. — In Turcia sint masacrati armenii... — Dupa razboiul balcanic va veni un razboi mare la care vor participa toate tarile. — De unde $tii ? — A$a se aude. Se inarmeaza §i aduna provizii nemtii. Se inarmeaza $i aduna provizii §i al^ii. Semnele nu sint bune. — A inceput sa-i secere §i pe turci $i pe cre^tini molimele. — Tifosul... Holera... — Vai de biejii oameni. — S-a apropiat sfir^itul lumii. Aveam $i eur ca to\i oamenii, doua urechi. A$ fi vrut ca tot ceea ce imi intra pe о ureche sa-mi iasa pe cealalta. Deseori rivneam mult sa uit ceea ce auzeam. Dar cu cit ma zbateam sa uit, cu atit se intarea $i mai mult tinerea mea de minte. Peste imaginile crunte ale vietii cu care ma blagoslovise Dumnezeu, se a^ezasera imaginile suferintei, ale schingiuirilor $i ale morfii vazute pe vremea rascoa-lelor tarane^ti. Acum auzeam despre grozaviile pe care le aruncau asupra oamenilor luptele varsa-rile de singe, molimele $i mizeriile de neinchipuit pricinuite de salbaticul razboi balcanic. — Darie, Darie, tine minte tot ce vezi. Jine minte tot ceea ce auzi. 345 — Am prea multe de flnut minte, mama. Cadea intunericul nopfii peste sat. Venea ora somnului. Incercam sa dorm. Uneori izbuteam sa adorm repede. Alteori gre-u de tot izbuteam sa adorm. Dar somnul imi era totdeauna tulburat de vise grele. Visam luptele crincene. Maldare de morfi visam. Nu erau de loc rare nopfile in care ma visam pe mine insumi crescut mare $i devenit soldat tinind о pu^ca cu baioneta prinsa de teava, in mina, tragind foe dupa foe sau repezindu-ma la atac. Cimpul de lupta, uneori noroios, pietros alteori, era plin de fum $i de flacari. Fumul ma ineca ?i ma sugruma. Flacarile ma ajungeau $i ma pirjo-leau. Morfii peste care calcam se uitau la mine cu ochi reci $i sticlo^i, holbati peste masura. Rani-\ii, vaitindu-se, ma prindeau de pulpanele manta-lei, sa ma opresc, sa-i iau la spinare $i sa-i due in urma, la ambulanfe, in afara cercului unde bintuia focul $i i$i facea de lucru cu coasa ei neindura-toarea mo arte. Se intimpla ca in unele nopfi sa visez ca zac in ploaie $i-n zloata cu un cufit infipt in piept sau in pintec. Treceau peste mine ori pe linga mine osta^i crunfi, barbo^i, mustacio^i cu cautatura salbatdcita. Setea ami aprindea gitul $i simfeam ca fruntea imi crapa de durere. Ma ridi-cam in coate §i incercam sa ma agaf de unul sau de altul. Ma calcau cu talpile cizmelor. Le^inam. Ma trezeam din somn ca dintr-un le$ln care ma sleise. In mintea mea proaspata imagini grozave se a$ezau linga imagini grozave. Zestrea aceasta sinistra cre^tea о data cu mine $i-mi dau seama cu tristete ca aceasta era de fapt, in afara de dirza 346 mea vointa de a indura totul $i a trai mai departe, principala zestre pe care о purtam cu mine, cres-cind-o mereu, ca pe о cumplita povara, prin via^a. — Bine de copii. Ce $tiu ei ! Cresc ca maracinii cimpului... Era adevarat. Cre^team singuri. Aproape goi. Bubo^i §i ghimpo^i. Neluaji in seama. Ca maracinii cimpului cre^team. Cum putea sa fie bine de noi? Ma apuca risul. Aveam dinfii mari, albi ca zapada. Rideam, fara sfiala. Rideam de ma prapa-deam. — De ce rizi, ma ? Dinj;osule... — Imi vine §i mie citeodata sa rid, unchiule... §i atunci rid ca prostul. Nu ma mai pot opri. Rid pina ma satur de ris. — Bine ca te saturi $i tu о data de ceva. — Ma mai satur eu §i de altele, unchiule. — N-oi vrea sa-mi spui ca te saturi de mincare, saracie ce e$ti. — Nu. De mincare nu ma satur niciodata, cum nu te saturi nici dumneata. — Atunci de ce pofi sa te mai saturi ? — De dat cu saniufa, iarna. De scaldat la girla ma satur, vara, cind napadesc caldurile. — Aiurisitule... — Daca ma mai afurise^ti о data, unchiule, ’sa $tii ca-fi dau cu piatra in cap. . Tata imbatrinea $i se chircea vazind cu ochii. Imbatrinea $i se chircea vazind cu ochii ^i mama. Imbatrineau §i vecinii. §i duzii din batatura imba-trineau. In fiecare primavara li se usca ici о ra-mura, dincolo alta. Total imbatrinea in jurul nos- 347 tru. Numai noi, copiii — bine de noi, ferice de noi! — cre$team. Mai cre^tea in preajma noastra $i iarba. Dar iarba traia pu^in. Rasarea primavara. Cre^tea vara. Toamna о imbatrinea. Inceputul ier-nii ii reteza zilele. Nn о data ma pomeneam parin-du-mi rau ca nu sint iarba, sa cresc, sa imbatri-nesc $i sa ma tree repede. — $i a$a о sa te treci repede, Darie. De ce sa te grabe^ti ? §i iarba ai sa fii, baiete, fie ca vrei, fie ca nu vrei. $i-o sa te pasca; magarii. — Chiar magarii ? — De ce nu ? Magarilor le place iarba... Dar de magari nu scapi nici cind e$ti om. Magarul te lo-ve$te cind nici cu gindul nu ginde^ti, cu copita... Pe cind oamenii se macelareau intre ei in peninsula, $i poate ca tocmai din pricina aceasta, unii rumini $i-au adus aminte de Dumnezeu. — Unde putem sa-1 gasim pe Dumnezeu sa-1 ru-gam sa ne fereasca de razboi ? — La biserica! Nu §tia.\i ? Au inceput sa se mai duca duminica pe la biserica. Parintele Tomita Bulbuc s-a umflat 111 pene ca un curcan : — V-al-i adus aminte de sfintul laca§ al Domnu-lui.!... — Ne-am adus, parinte. — Dar in laca^ul Domnului, ploua, S-a stricat acoperi^ul. — S-a stricat, parinte. — Uitafi-va la sfin^i! I-а ajuns jilaveala. — Sa-i us cam, parinte, 348 Parintele Tomita Bulbnс n-a pricepuf. §i-a ridi-cat ciuful de barba : — Cum adica sa-i uscam? Sfintii sint uscati de felul lor. Nu-i vedeti ? Au pielea in^irata pe oase. — Atunci $i noi sintem sfinti, parinte. $i noi avem pielea in^irata pe oase.:. — Nu e vorba de voi, e vorba de sfinti, Zga-miie. — De sfinti vorbeam $i eu, parinte. Ziceam sa-i uscam. Adica sa-i vindecam de jilaveala care le-a intrat in vopsea. — $i cum vreti sa-i... uscati ? — Sa aducem scari. Sa le proptim de ziduri. Sa ne urcam pe ele $i sa le facem vint sfintilor cu niscaiva $ervete, pina ii vindecam de jilaveala. — Vorbe^ti ca Tindala, omule. Trebuie sa pu-neli mina de la mina, sa adunati bani, sa cumpa-rati tabla $i sa aducem me^teri sa inveleasca bise-rica. — Iar bani, parinte Bulbuce. Ne-a topit stapini-rea cu dajdiile. Acum ne mai supui $i sfinfia-ta la о dajdie. — Trebuie, mocofanilor. Altfel, jilaveala se in-tinde $i ajunge pina la chipul lui Dumnezeu. §i-atunci Dumnezeu о sa se supere rau de tot §i-o sa va bat a cu boli, cu saracie;, cu moarte. Au mai miriit unii, au mai ciriit altii. Pina la urma s-au hotarit $i au tinut о adunare in fata bi-sericii. Ruminii no§tri din Omida s-au sfatuit, au ales pe citiva dintre ei, i-au trimis cu carele sa colinde ulitele din satul nostru §i ulitele din satele vecine. 349 — Dati ce va lasa inima pentru sfinta noastra biserica, sa-i facem acoperi$. — Dali pentru sfinta biserica din Omida. — Dafi cit va lasa inima. — Dafi cit va tine punga. — Pentru sfinta biserica... Dadea fiecare cite ceva. Unul un gologan, altul о strachina de griu, altul un ciurel de porumb. Au vegheat ca bucatele adunate sa nu fie va-muite de primar $i de notar. Cind au socotit ca au adunat indeajuns, le-au vindut. Au cumparat cu preful lor tabla. Cine trece pe la noi prin Omida о mai poate vedea $i acum acoperind biserica $i turla $i stralucind in soare, daca soarele stralu-ce$te in ziua aceea pe cer. Tabla n-a prins rugina. — Dar cine sa ne acopere biserica ? —- Cunosc eu un me^ter care о sa ne lucreze mai pe pufin. Acum invele$te biserica din Voivoda. E tocmai pe terminatelea. — Cum il cheama pe me^terul tau, Istratie? — Abraham, domnul Abraham Caleb. — Bine, dar... — Nici un „dar"... In Dobrogea a invelit $i mos-chei turce^ti. E me^ter bun $i e om cumsecade. N-o sa ne traga pe sfoara. — Repezifi-va cifiva pina la Voivoda, ca nu e departe, $i angajafi-1. Insa tocmifi-va mult cu el, sa ne lase mai ieftin. — О sa ne tocmim. N-aveti grija. О sa ne toc-mim ca $i cum am avea de cumparat о pereche de boi din canaraua geamba^ilor. 350 Peste о saptamina doi oameni au plecat cu doua carafe la Voivoda sa-1 aduca pe Abraham Caleb la noi, la Omida, cu familia, cu bagajele $i cu uceni-cul care avea sa-1 ajute la acoperirea bisericii. — Unde sa-i dam casa de locuit ? — La Pascufu. Are casa noua §i curata. — О sa vrea Papelca ? — De ce nu ? Prime^te plata. E muiere saraca $i are $i ea nevoie de bani ca noi tofi. Bagajeile lui Abraham Caleb : doua geamanta-na$e cu cama^i, cu cear^afuri, cu rochii. Citeva oale, citeva farfuirii, о tigaie. Familia lui Abraham Caleb : о nevasta voinica, inalta, cu umeri largi, cu ochii verzui ^ter^i, obo-sifi $i par de arama ca padurile toamnei, plus patru fete. Ucenicul lui Abraham Caleb : un turc marunt, negricios, cu buze groase, ro$ii, care raspundea la numele de Suliman... Satencele s-au mirat de nevasta lui Caleb. Fla-cailor le-au placut cele doua fete mai mari^oare ale lui Caleb. Noua, copiilor, Suliman ne-a placut, de$i la inceput ne-am cam temut de el. — Maninca ba^ibuzucul om ? — Nu maninca. — Taie ba^ibuzucul om? — Nu taie. Le-a trecut timpul ba^ibuzucilor. S-au a^ezat in casa Pascufului, care pe atunci era noua, spoita la fiecare §ase luni de Papelca $i finuta curata ca un pahar. Astazi casa e veche, strimba, darapanata. A murit harnicul Pascufu. S-a 351 dus $i Papelca. In vechitura urita i§i duce zilele prietennl men Veve Orbul. Aspasia Caleb era moldoveanca §i muierile, dupa ce s-au imprietenit cu ea, au intrebat-o : — Dar cum te-ai maritat, soro, cu domnul Caleb? Dumneata, naltufa, tinerica, frumu$ica... Dum-nealui, de! Parca nu v-afi potrivi... — E adevarat ca e cam scurt $i cam groscior $i nifelu$ mai batrin decit mine, dar e bun, dragele mele, e bun ca piinea lui Dumnezeu. $i a$a groscior $i grasun cum este sa va uitafi la el cind lu-creaza acolo, sus, pe biserica. Se mi$ca sprinten, ca un flacau de douazeci de ani $i nu se teme de inalfimi cum nu se teme pasarea care are aripi. — $i ce fete frumoase ai, cucoana Aspasie. Sa le dea Dumnezeu sanatate. Parca nici nu le-ar fi tata domnul Caleb. Parca \i-a.r fi fost barbat Fat-f rum os... Aspasia ridea aratindu-$i dinfii albi: — Sa nu va auda barbatu-meu... Marta avea $aptesprezece ani, ochi mari, negri, pufin piezl^i, $i par de smoala. Mariana, cea ro$-cata, cincisprezece ani avea, treisprezece Lei a $i unsprezece Roza. — Pe Marta am nascut-o la citeva luni dupa ce am plecat din Sorg unde Abraham a invelit gea-mia tatareasca. Pe Mariana la Ia$i, pe Leia la Ga-lafi... Pe Roza... Stafi, stafi sa-mi amintesc, unde am nascut-o eu pe Roza ? A, da !... La Slatina... Da, da, la Slatina... Se aflau cifiva ofiferi chipoipi in gar-nizoana. Dansam cu ei pe la baluri... Trei ani am trait la Slatina... 352 — Roza i\i seamana leit... Cu Roza se juca ceata de baieti desculti din care faceam eu parte. — Unde va duceti astazi, Darie ? — La cring, la Adincata. — Luati-ma §i pe mine. — Nu luam cu noi fete. — Socotiti-ma baiat $i luati-ma. — S-o luam, Tracalie ? — Daca о tin picioarele, sa mearga. Numai sa nu inceapa sa scmceasca s-o luam in spinare. — Ma tinf striga Roza, sint invatata cu drumu-rile. Sint invatata sa umblu ca $i voi, cu picioarele goale. Ne arata talpile picioare'loT mici. — Uite ! Vedeti ? Sint groase. Sint $i crapate. Mergea cu noi. Tinea la drum $i la alergatura. Ii descopeream cringul. О invatam sa deosebeasca un copac de altul. Ii spuneam numele plantelor, al florilor. Ii aratam care ciuperci sint bune de min-cat $i care nu, $i melcii care, fripti pe carbuni $i tavaliti prin mujdei de usturoi, se topesc in gura de gusto^i. La intoarcere, daca ne prindea pe drum noaptea, о povatuiam sa priveasca cerul fumuriu $i sa cunoasca numele stelelor. — §i stelele au nume, Darie ? — $i stelele au nume. $i copacii au nume. $i florile... — $i magurile au nume? — De ce sa nu aiba ? —- Cine a facut magurile ? — Oamenii care au trait mai demult pe pamint. £3 — RSdScmile sint amare, vol. II 353 — De unde ai aflat tu tot ceea ce $tii ? — De la cei mai in virsta decit mine. Ma vedea dada Aspasia trecind pe иЩа, stirnind nori de praf cu picioarele. Ma striga: — Cirnule ! Ia vino incoace, Cirnule! — Nu-mi zice Cirnul, dada Aspasie. Imi zice Din-tosul. A$a m-au poreclit prietenii mei. — Bine. Am sa-^i spun $i Dintosul. Vino incoar Cirnule-Dintosule. Ma apropiam. Imi da cofeturi sa ron^ai. Le ron-taiam. — Sint dulci ? — Dulci, dada Aspasia. — Cirnule-Dintosule, mi-ai dus ieri fata la pa-dure... — N-am dus-o la padure. La cring am dus-o. — $i v-a|:i intors noaptea. — Noaptea ne-am intors. Cringul e tare departe. — Alta data, cind merge ?i Roza cu voi, sa va intoarceti mai devreme. Abraham s-a speriat. — De ce s-a speriat ? — S-ar putea sa va prinda oameni rai, sa va bata ^i sa va lase schilozi. — Prin parole noastre oamenii rai fura cai ori sparg case ca sa ^terpeleasca toale. De copii nu se leaga nimeni. Nici nu se uita la ei. Alergam ^i dam tircoale bisericii. Abraham Caleb lucra tocmai sus, pe creasta. Lucra facut ghem i^i cinta. Incruntat, Suliman buzatul scotea veehea tabla mincata de rugina $i-o azvirlea jos. Cauta sa mi-o arunee in cap. Mama о intrebase intr-o zi pe dada Aspasia : 354 — Unde 1-aji gasit pe ba^ibuzuc ? — La Turnu. A cazut prizonier la bulgari. A iz-butit sa fuga noaptea din lagarul de la Nicopole $i-a trecut Dunarea inot. Prefectul a vrut sa-1 trimita inapoi, la bulgari, ori sa-1 fma. inchis. Lui Abraham i (S-a facut mila de el. L-a luat pe garanfie $i-l tirade dupa noi de mai bine de un an. — Munce^te ? — Daca ii pui sula in coaste sa munceasca n-are incotro. Munceste. Caleb ma striga de pe creasta acoperi^ului: — Urca-te pina la mine, ciufulitule. — Mi-e teama de turc, sa nu ma arunce jos. — N-o sa te arunce. Turcul rinjea. Rinjeam ?i eu la el. Imi arata pum-nul. Luam о piatra in mina §i-l ameninfam. Ba$i-buzucului tuciuriu ii placea. Ridea cu gura pina la urechi $i ma chema $i el. U§urel ca U^urelul Vintului din poveste, ma ca^aram pe seara, ajungeam pe acoperi$, ealcam cu grija pe tabla lunecoasa, ma duceam la Abraham cel iscurt, groscior §i gra'sun. Ma lua linga el. Imi arata satul: — Vezi tu ce frumos se vede satul de aici de sus ? — Vad, domnule Abraham. — Tu $tii ce e visul, ciufulitule ? — §tiu. Visez in fiecare noapte. De cele mai multe ori visez vise urite, dar uneori visez $i vise frumoase. — Nu m-ai injeles, ciufulitule. Nu te-am intrebat despre visele pe care le viseaza omul in somn, 355 ei de visele pe care le viseaza omul cind e treaz, despre ce ar vrea el sa faca, despre dorinfele care ar vrea sa i se implineasca, despre ceea ce na-zuie el. — Acum am inteles. — Tu ce visezi ? Catre ce nazui? — Sa plec din sat. Sa colind lumea. Sa cunosc oameni $i locuri. — Eu am visat totdeauna sa inveleisc о biserica inalta de pe turla careia sa pot vedea jumatate din tara. — Si de ce nu fi-ai implinit acest vis, domnule Abraham ? — Pe Abraham Caleb, ciufulitule, nu-1 cunosc decit taranii. Lui Abraham Caleb, ciufulitule, nu-i dau de lucru decit taranii. — Dar pe la ora^e nu ai invelit bteerici ? — Am invelit. Bisericute de mahala. Dar pe la marginile ora^elor traiesc tot farani sau oameni care pe jumatate au ramas inca — Nu \i-e teama ca intr-o zi о sa aluneci de pe о biserica ? — Cum о sa lunec ? Invelesc biserici de la doi-sprezece ani. О vara intreaga a tot lucrat la invelirea bise-ricii din satul nostru. Abraham Caleb, omul despre care se spunea ca e bun ca piinea lui Dumnezeu, ajutat de turculetul buzat pe care fetele mai indraznete il prindeau seara pe ulifi ^i-1 inghe-suiau. — Suliman, cum sint turcoaicele ? — Frumoase. 356 — Mai frumoase ca noi ? — Voi sinteti mai frumoase. — Te faci cretin, Suliman? Ramii la noi, Suliman ? — Am cadina acasa. — Negricioasa ? — Ihi... О vara intreaga m-am tot dus cu Roza layering $i la padure si am invafat-o sa deosebeasca un arbor de alt arbor, о floare de alta floare, о stea de alta stea. Cind a invelit si turla bisericii si i-a prins in virf о cruce noua, Abraham Caleb $i-a incheiat soco-telile cu oamenii de la noi din Omida, le-a cerut doua carafe, sa piece cu familia si cu bagajele sa-si treaca iarna la oras, la Turnu. Asteptam in ulifa, linga carafe, sa piece. Ma infasura si ma inghefa vintul. Dirdiiam. In piept imi crescusera maracini. $i tofi ghimpii maraeinilor i$i infipsesera virfurile in inima mea. — Ai sa mai vii vreodata pe la noi pe la Omida/ Roza ? — Eu j^tiu ? Poate ca n-o sa mai viu niciodata. Tata ne poarta dupa el prin fara pe unde sint bise-rici de invelit. — Cu bine, Roza. — Cu bine, Darie. Mi s-a cernit si mi s-a strins inima. Mi s-au us« cat buzele. Gura toata mi s-a uscat. Mi s-a facut sete. Dar stiam ca si daca as bea toata apa din fin-' tina setea apriga care ma cuprinsese tot nu s-ar potoli. Imi mai aduceam uneori arninte de Roza.? 357 Nu-i uitasem chipul dar i-1 vedeam ca printr-o ceata care devenea din ce in ce mai deasa. Intre timp peste satul nostra Omida, peste ai mei $i chiar peste mine au trecut multe, multe. §i dupa patru ani, intr-o toamna, tara a intrat in razboiul cel mare. — Cu cine ne batem ? — Cu ungurii. — $i cu mai cine ? — Cu nemtii. —- $i cu mai cine ? — Cu bulgarii. — $i cu mai cine ? — Cu turcii. — Vai de capul nostru ! Am inceput sa auzim bubuind tunurile. — Tragem in bulgari ? — Nu. N-avem tunuri pe Dunare. — Atunci trag bulgarii in noi. — Nu, ca nici bulgarii nu au tunuri. Turnu $i satele de pe linga Dunare le bombardeaza aus-triecii de pe vasele lor de razboi. — 5i omoara lume ? — De ce sa nu omoare ? Razboiul e razboi. La vreme de razboi omorul nu e pedepsit. Cu cit omori mai multi oameni cu atit ai mai multa fala. De frica bombardamentelor de pe Dunare, turne-nii au parasit ora^ul s-au refugiat prin satele unde bataia tunurilor de pe vasele de razboi aus-triece nu putea sa ajunga. Multi au venit §i in pra-paditul nostru sat Omida. Autoritatile s-au repezit asupra satenilor. Fiecare om al statului avea о gura cit о $ura ?i striga, striga..v 358 — Pregatiji odaia pentru refugiafi. — Dar noi unde sa dormim, domnule notar ? — In tinda. — N-avem paturi in tinda. — Mai culcati-va $i pe jos. — Ca porcii ? — Ca porcii. Acum e razboi. Ne-am pomenit $i cu Abraham Caleb care a tras la vechea lui gazda. Papelca a primit cu bucurie in casa ei familia Caleb pe care о cuno^tea. S-ar fi putut sa-i cada pe cap cine $tie ce coco^nete nazu-roase. — Unde |i-s fetele mai mari, cucoana Aspasia ? — Marta s-a maritat. Mariana ts-a maritat... — Au avut noroc de barbafi buni ? — Slava Domnului... Crescuse Leia. Crescuse Roza. §i eu crescusem. — Sarut mina, dada Aspasia. — Buna ziua, Cirnule. — Nu-mi zice Cirnul, imi zice Dinfosul. Acum oamenii imi mai spun $i $chiopul. Din cauza picio-rului... — Dar ce s-a intimplat, baiatule ? — Nu $tiu. Am ramas $chiop. Eram inalt, slab, pistruiat $i palid. Mai traisem $i pe la ora$. Partea crunta a firii mele ie$ea la iveala $i ma stapinea numai atunci cind ma lovea careva $i ma silea sa ma apar. Altfel ramasesem destul de sfios $i neindeminatic in legaturile mele cu oamenii. — Sper, Darie, ca acum n-o sa-mi mai iei fata sa mi-o duci la cring, ori la padure. 359 — De ce, cucoana Aspasia ? — Afi crescut mari $i n-a$ vrea sa va scor-neasca lumea vorbe. О fata careia lumea incepe sa-i scorneasca vorbe se marita mai greu. Roza se ro$ea la obraz. — Mama... — Am dreptate, Roza. Trebuie sa te pazesc. Tata Abraham asculta. Ridea. Spunea : — Aspasia, Aspasia... Vorbe^ti ca §i cum nu ai $ti ca о fata nu pofi s-o paze^ti nici cu pusca, dar-mite cu sfatul. Lasa fata sa se plimbe cu baiatul. Doar n-oi vrea sa scofi din ea calugarita ? — Abrahame !... In toamna care se prelungea $i se pastra cu cer insorit, am dus-o totu^i deseori pe Roza la cring $i la padure §i ne-am plimbat indelung pe sub batri-nii copaci cu frunzi$ ca arama parului ei. Uneori s-a intimplat chiar sa ne prinda noaptea pe drum. О invafam ca $i altadata pe Roza sa deosebeasca arbor de arbor, floare de floare $i stea de stea. — Acolo e Capricornul... — $i acolo ? — Acolo... Acolo... — Darie... — Da... — De ce nu ma sarufi tu niciodata? Nu-fi plac? — Imi placi, Roza. — Atunci de ce nu ma sarufi ? — Nu $tiu, Roza. N-am sarutat niciodata pe nimeni. Numai mina mamei am sarutat-o. — Nu te cred, Darie. 360 Am mers alaturi muit timp. Cimpul era gol. Aii-zeam pe sub cer vaiete de cocori strabatind vaz-duhul rece, incremenit. Cind am vazut licarind in sat lumini, Roza mi-a cautat gura 91 mi-a mu$cat-o adinc, adinc de parca ar fi vruft sa-mi mu$te inima $i isa mi-o goleasca de singe $i de viafa. Ne-am pomenit nauci, tulburafi, mistuifi de fla-cari. Dupa ce ne-a trecut la amindoi tulburarea, $i ne-am dezmeticit, Roza mi-a spus : A§a se saruta. A$a cum aratat. Acuma $tii ? — Nu, i-am raspuns. Nu $tiu. — Prostule ! Ma sile^ti s-o iau de la inceput. Prostule ! Trebuie sa invefi $i tu sa sarufi ca oamenii. Nu se poate sa traie^ti §i sa nu sarufi. Iar daca sarufi, trebuie sa $tii cum. In poarta am deschis gura: — Mai bine m-ai fi omorit. Се-am sa ma fac eu dupa ce ai sa pleci ? — N-am sa plec atit de repede cum crezi. Razboiul о sa fina mult. Peste citeva zile s-a rupt frontul pe Carpafi. S-a rupt $1 frontul de pe Dunare. Puhoaiele cenu^ii ale armatelor germane au invadat fara. — In cit timp au sa ajunga nemfii pina la noi, la Omida ? — In trei saptamini. Poate chiar in patru. Acum se dau lupte pe Jii. Au sa se dea lupte $i pe Olt. Au ajuns intr-o saptamina. — Nemfii... — Ei! Cum au venit a$a au sa se duca. 361 Au venit. Au mincat. Au dormit. Au plecat. Dar in sat s-a instalat comandatura germana. Ne-am invafat $i cu nemtii. S-au invafat $i ei cu noi. — Rechizitii !... — Ne trebuiesc cai. — Ne trebuiesc boi. — Ne trebuie griu $i porumb. — Porci ne trebuie. — $i pasari. — $i oua. — Pielea noastra nu va trebuie ? * — Deocamdata nu, dar daca о sa ne trebuiasca о sa v-o luam. Credefi c-o sa ne sfiim ? Au stors satul. L-au jupuit. — Nu mai avem nimic. — Scoateti ce-ati ascuns. — N-am ascuns nimic, domnule german. — Sa cautam. Cautau in case, in poduri, in pivniite, in ham-bare. Uneori gaseau ce cautau. Alteori nu. Nem^ii din sat plecasera sa faca ni^te cercetari la conacul de la Troian al lui Gogu Cristofor unde se spunea ca s-ar afla ascunse vite. Tocmai in ziua aceea s-a potrivit sa vina la noi о ceata de ba^ibuzuci imbracati in haine militare culese parca de prin gunoaie $i purtind fesuri ro^ii pe cap. — Au venit turcii... — Sint multi ? — Noua... —: Numai atitia ? — Numai. Insa printre ei se afla §i Suliman 362 — С^ге Suliman ? — Acela care lucra cu Abraham Caleb. — Sa $tifi ca au venit dupa jaf. — S-ar putea. Altfel ce sa caute la noi ? Ne-am adunat la primarie sa-i vedem. I-am va- zut. Erau inarmafi cu pu$ti vechi, ruginite, de pe vremea lui Adam Babadam. Caii pe care venisera, de adunatura, costelivi. Ii legasera de ulucile pri-mariei. Turcii intrasera in primarie, se a^ezasera pe scaune $i-i$i pusesera picioarele pe masa. Suliman parea eapetenia. — Tu e$ti primarul ? — Eu sint primarul. — Sa ne dai о casa mare sa dormim la noapte in ea. — О sa caut. — Sa ne pregate^ti masa de prinz $i masa de seara. Vrem sa mincam numai gaini fripte... Adus de nenoroc, a intrat in primarie sa-i vada pe turci Abraham Caleb. — Ce faci, jupine ? 1-a intrebat Suliman. —- Bine, Sulimane... — Ba nu faci de loc bine, Abrahame. Mi-ai dat piine sa maninc... — Ti-am dat, Sulimane. —• M-ai pus sa muncesc pentru ea. — Те-am pus sa munce^ti. Dar pentru piinea mea $1 a copiilor mei §i eu am muncit, Sulimane. — Mie trebuia sa-mi dai pe degeaba. — De ce ? — Pentru ca... Pentru ca... Tu e§ti tu §i eu sint eu.„ Acum trebuie sS te ta.i, Abrahame, 363 Burzuluifi, turcii s-au bulucit $i 1-au scos pe Abraham Caleb in curtea primariei. L-au luat in pumni. Nu a cutezat nimeni sa sara in ajutorul lui Caleb, dar careva a fugit a anunfat-o pe cucoanai Aspasia. A venit fipind, cu fetele dupa ea. In mo-mental aceia insa intrasera in sat ^i se apropiam de primarie, calari pe caii lor mari, cu cozile lungi pina la pamint, nemfii. La auzul fipetelor §i-au in-demnat caii la goana. Feldwebelul Rudolf Burger, care inainte de razboi traise in fara §i vorbea romi-ne$te ca §i noi, s-a Tepezit asupra intaritafilor ba$i-buzuci. — Cine sintefi voi ? Suliman a inceput sa se bilbiie. — Noi... Noi, bre... — $i Vе omul acesta pentru ce-1 batefi ? Ce-a-vefi cu el ? — Pentru ca... ~ Lasafi armele aici, incalecafi $i plecafi! Repede... Au mcaleeat ba§ibuzucii. Nemfii s-au napustit asupra lor cu crava$ele $i i-au alungat tot intr-o cotonogeala pina dincolo de gara. — De ce 1-a batut Suliman pe Abraham Caleb ? — Pentru ca... Pentru ca il cheama a?a cum il cheama. S-a departat frontul. Nu s-au mai auzit tunurile. Dar razboiul continua sa manince oameni $i sa pustiascS finuturi. In teritoriul rominesc ocupat., nemfii instaurau faimoasa lor ordine. Au pus §i ta-blife pe la rascruci : Nach Baneasa,,» Nach StanicufV,, Nach... Naclw, 364 Refugiatii s-au intors pe la casele lor. Pentru d doua oara 1-am vSzut pe Caleb plecind cu familia, din satul nostru. Primavara am parasit $i eu Omida. §i-am pierdut urma Rozei cum mai tirziu aveam sa pierd urmele atitor oameni care-mi fusesera dragi. Tovara^ul Clemente Tiganu^ ne-a spus : *— Poate ca in noaptea asta о sa izbutesc §i eu sa dorm. I-am urat din toata inima noapte buna ^i lasin-du-1 in grija Sarmizei am plecat prin vintul care vuiaf ne izbea $i ne usca obrajii, cu Roza. Pilpiiau ici colo luminile felinarelor. Intilneam trecatori intirziati. Treceam $i pe linga cur^i mari din care ne latrau ciini. Am intrat intr-o cafenea ^i am cerut doua pahare cu ceai. Ne venea amindurora grozav de greu sa incepem. Totu§i trebuia sa ru-pem tacerea care ne apasa inimile ca plumbul. — N-am mai auzit niciodata nimic despre tine, Roza. $i nici nu mi-am inchipuit ca avem sa ne mai intilnim. — Nu aveai de la cine. Eu щ fi putut sa te caut. М-am gindit insa ca ar fi zadarnic. Am devenit doctorifa. M-am maritat... — Te-ai maritat!... — Am ramas vaduva... Ca sa-i arat ca nu doresc sa aflu amanunte asu-pra vaduviei ei am intrebat-o: — Batrinul mai traie^te ? — A fost ucis de legiohari in timpul rebeliunii. — Atunci au fost uci$i multi oameni. — Vrei sa spui multi evrei, Darie. 365 — Dar §i evreii sint oameni. — Au existat imprejurari in care evreii au fost sco^i din rindul oamenilor. Tata, sarmanul! I se facuse dor de noi. Se stabilise la Piatra. Venise, calatorind pe furi$, pentru citeva zile la noi, la Bucure^ti, sa ne vada. Noaptea ne-am pomenit cu legionarii care il cautau pe barbatu-meu sa-1 ri-dice. Au dat $i peste tata. I-au luat pe amindoi $i i-au dus. Dupa rebeliune i-am gasit la abator atir-nafi linga multi alfii in cirlige. — Am vazut $i eu acele orori. — I-au atirnat de vii in cirlige. Ma gindesc cit s-or fi chinuit pina s-a indurat moartea de ei. Ceaiul era amar. Parca ar fi fost amestecat cu cenu$a. In cafenea se aflau о mulfime de tirgovefi dintre cei ce taie ciinilor frunza. Fumau, jucau table unii, alfii jucau loton. Mai la fund se jucau $i carfi. Fumul acru, caldura ne inabu^eau. Roza $i-a scos hainufa. I-au ramas miinile goale pina la coate. Mi-au cazut ochii, fara sa vreau, pe brafele ei. Mi s-a parut ca cineva m-a dezbracat la piele $i s-a apucat sa-mi arda carnea, petic cu petic, cu fierul ro?u. Cutremurindu-ma, am intrebat-o $opt>it: — Roza!... Ce semn ai tu pe braf? Roza $i-a pus repede hainufa pe ea grabindu-se sa-$i ascunda brafele. — Uitasem. Nu-mi face placere sa se $tie... — Ce nu-fi face placere ? — Nu-mi face placere sa se §tie ca port semnul acesta pe braf... Fata balana i se intrista §i-i imbatrini intr-o clipa. I se intristara $i i se stinsera parca $i ochii 366 pe care altadata, demult, a$a de demult de parca totul se intimplase in alt veac $i pe alt tarim, ii iubisem, ii visasem in somn $i-i visasem $i treaz. Buzele carnoase $i fierbinfi care ma invafasera sa sarut se vestejira $i se uscara ca iasca. Tacu. Tacu multa vreme. Auziram vintul care vuia $i $uiera in ferestre. Auziram vocile celor ce jucau loton $i uruiturile pe cutiutele de lemn ale discurilor arun-cate. — Mi s-a parut ca \i s-a tatuat pe brat un nu-mar... — Numarul de internare la Buchenwald... — Git ai stat acolo ? — Mai bine de doi ani. Pina s-au apropiat ar-matele sovietice. Atunci ne-au scos $i ne-au inco-lonat spre sud. Am reu$it sa fug din convoi $i sa stau ascunsa citeva zile. Pe urma... Darie !... Dar nu vreau sa mai vorbim despre ce-a fost ^i cum a fost... Acum citeva ore, cind te-am revazut dupa atitia ani, acolo la spital, am dorit ca intilnirea noastra nea^teptata sa ne bucure pe amindoi. Acum... Se uita la ceas. — Te rog condu-ma la spital. Nu cunosc ora-§ul. Se apropie ora cind va trebui sa ma ocup de tovara^ul Jiganu$. — Crezi ca Jiganu§ e in afara de orice primej-die ? — Acuma, da. — Daca nu intervenea doctorul nostru se pra-padea? 367 — Intr-o zi, cel mult in doua. E de о rezistenja pe care rareori am intilnit-o in cariera mea de medic. Ma aflam, cu mai pu^in de un an in urma, cala-tor prin Germania. Vizitam sate $i ora$e. Ma incintau batrinile §i verzile paduri germane — era intr-o luna nelini^tita $i capricioasa de prima-vara — $i ma umpleau de tristeje vechile a^ezari pe care le vedeam pline inca de ruinele $i cenu^a razboiului. Femei... Pretutindeni intilneam cete de femei singure. -— Unde sint barba|;ii ? — Au pierit in razboi... — Si orbii ace^tia unde $i-au pierdut ochii ? — In razboi. — Si ciungii ace^tia unde $i-au pierdut miinile ? — In razboi. — Si oamenii acestia care strabat strazile in carucioare trase de ciini unde $i-au pierdut picioa-rele ? — In razboi. — De ce aji pornit la razboi sa сисегЩ lumea ? — Noi n-am vrut razboi. Razboiul 1-a vrut $i 1-a pornit Hitler. — Numai Hitler ? La Weimar cercetam cu sufletul incarcat de emo-tie palatul-muzeu in care traise, lucra.se $i murise Goethe $i casa modesta a lui Schiller. Ora^ul, ca-ruia din intimplare razboiul nu-i adusese decit pu-tine pagiibe, ma prinsese in vraja lui de care nici nu puteam $i nici nu voiam sa ma scutur. PlSnuiam 368 sa ramin cit mai mult timp acolo, sa uit de tot $i de toate $i sa ma las odihnei. Intr-o seara insa, un prieten localnic, care se indeletnicea $i el tot cu mizgalitul hirtiei, m-a intrebat: — N-ai vrea sa vezi Buchenwaldul ? — A$ vrea sa ma odihnesc. Tot pe drumuri, de saptamini de zile, a intrat osteneala in trupul meu Si ma chinuie. — Dar nu e vorba de un drum prea lung. Cu masina, intr-un sfert de ora, ajungem. — Atit de aproape e Buchenwald de Weimar ? — Naturlieh... — Atunci s5 mergem chiar miine dimineafa. $oseaua era fara cusur. Asfaltul lin, lucios. Marina alerga. Nici nu-i simfeam goana. Ziua, bogata in soare. Sa tot traie$ti zile asemanatoare. Cind $o-seaua a inceput sa ne poarte printr-o fermecatoare padure de brazi, о pana de cauciuc ne-a silit sa oprim. §oferul s chimb a roata. Am aprins о figara $i-am tras citeva fumuri in piept. — Gata, ne-a spus $oferul. Poftifi in marina. Am aruncat mucul tigarii in $osea. Colegul meu german a spus : — Un moment. A pus talpa piciorului pe restul tigarii mele. A apasat. In marina m-a lamurit: — Noi, germanii, sintem oameni extrem de or-donati. Nu aruncam mucul tigarii in drum. Nu sta frumos. M-am simtit cuprins de ru^ine. Abia am ingai-mat : — Те-as ruga sa ma scuzi. Cu toate ca am mai 24 umblat $i eu prin lume, se vede treaba ca nu s-a prea lipit de mine civilizatia. Am ramas tot un biet taran de la Dunare. — Natiirlich... Nu se poate ajunge la civilizatie dintr-un singur salt. Noi am urcat catre culme treapta cu treapta. Noi... Marina a stopat. — Am ajuns. Soarele ne cuprinse $i ne infa^ura in lumina lui bogata. Ziua i$i pastra frumusefea. Pe cerul clar incepusera sa apara pilcuri albe rare de nori, ai fi zis ni$te mari corabii plutind pe nesfir^ite $i albastre ape. Mi se aratara urmele unor baraci $i mi se spuse : — Aid locuiau trupele de paza. — Cam multe trupe de paza au fost pe aici pentru ni^te biefi interna# cu miinile goale. — Multe. $i de tot felul. Erau $i unita# de tancuri. La noi cind se iau masuri de paza, se iauf nu se glume$te. — Sirme ghimpate. Alte sirme ghimpate... — In timpul cind lagarul funetiona, aceste sirme erau electrizate... — Ca sa nu evadeze internal#... — Natiirlich... Poarta inalta, de fier. §i in mijlocul porfii un citat din Goethe : „Jedem das Seine"... — Fiecaruia ce e al sau... Fieearuia ce i se cu- vine... Cred ca scriind aceste cuvinte niciodata marele vostru Goethe nu s-a gindit ca ele vor fi scrise pe poarta unui lagar de exterminare. — Natiirlich !... 370 Dincolo de poarta, asfalt. In zare, о padure rara, de un verde palid, estompat, bolnav parca. Pe linga noi s-a strecurat un mare grup de oameni. — Germani din nord. Au venit sa vada aici ce-a fost fascismul. Ce-a insemnat fascismul. — Pe timpul lui Hitler n-au avut prilejul s-o afle ? Nu am primit nici un raspuns la nepotrivita mea intrebare. Pentru a nu-mi supara prietenul, m-am ferit pe cit am putut $i pe cit m-am priceput sa-i mai pun intrebari la care sa nu capat raspuns. — In casele acestea au locuit faimoasele unitafi S.S. Sint confortabile. Chiar luxoase. N-am facut nici un comentariu, de$i a trebuit sa lupt cu mine ca sa-mi fin limba. Mi s-au aratat alte baraci. — In fiecare din aceste baraci au fost inghesuifi cam doua mii de oameni. $tiam ca mi s-a spus unul din acele adevaruri pe care, dupa razboi, le cuno^tea toata lumea. Am grait totu^i : — Nu se poate ! — De ce sa nu se poata ? — In acest caz internafii nu mureau de inghe-suiala ? — Tocmai de aceea erau ingramadifi unul peste altul, ca sa moara. — Mureau numai inabu^ifi de inghesuiala ? — Mai mureau $i din alte cauze. — Cam cita hrana primeau ? — О piine pe zi, la zece-doisprezece oameni. 371 — $i nu iiihreau de foame ? — Mureau. Dar tocmai de aceea li se dadea s§ manince atit de putin. Ca sa moara de foame. — Stra^nica organizare. — Naturlich... Insa ai rabdare. Pina acum n-ai vazut nimic. О cladire cu co§ inalt mi-a atras privirea. — Ce-a fost acolo ? — Crematoriul. ■— La crematoriu se ardeau numai morfii ? — Se spune ca s-ar fi ars $i oameni vii... Am zis cu mirare: — Ce mare a fost lagarul acesta! — Nu. N-a fost cine §tie ce. Se intindea pe numai ^aptezeci $i $ase hectare $i avea numai douazeci §i $apte de turnuri de paza. — $i in turnuri, soldafi. — Da. Soldafi. Cu carabine. Cu mitraliere. — Dar acolo, unde se vad urmele unor construc-tii uria$e, ce-a fost oare ? — Acolo s-au fabricat bombele zburatoare V. 1 $i V. 2. Fabrica a fost a$ezata intentional linga lagar ca sa n-o bombardeze inamicii. — Dupa cite $tiu totusi au bombardat-o. — Au bombardat-o dar au cazut §i in lagar bombe $i au ucis internati. — In lagarul acesta erau inchi$i numai germani? — Nu. Inscriplia aceasta ne marturise$te ca in lagarul acesta au murit oameni din Belgia §i din Luxemburg, din Bulgaria $i din Norvegia, din Da-nemarca §i din Austria, din Germania $i din Po-lonia, din Franfa $i din Rominia, din Grecia §i din 372 Spania, din Olanda $i din Cehoslovacia, din Italia $i din U.R.S.S., din Iugoslavia $i din Ungaria. Din... — Aici au murit oameni din toata lumea. Go-muni$ti. — Natiirlich !... Dedesubtul inscrip tiei se adihnea $i se usca о co-roana de trandafiri galbeni... Vintul s-a repezit aspru asupra noastra. Roza mi-a spus : •— Darie, dar unde i\i sint gindurile ? Mi se pare ca am ratacit drumul. In loc sa ne apropiem de spital, ne departam. M-am uitat in jur. — Da. Mi se pare ca ai dreptate. Ne-am ratacit. Am oprit un trecator $i 1-am intrebat pe unde am putea s-o apucam ca sa ajungem la spitalul lui Albu Dolea-Cruntul. — О luati la dreapta, pe urma la stinga, pe urma mergeti drept inainte, pina ajungeti la spi^ tal. — Darie... — Da... — Te rog, ia-ma de brat! Vazind ca ezit, Roza a adaugat zimbind : — Nu-ti fie teama : nu am sa te intreb pentru ce nu ma sarufi, cum te-am intrebat altadata, tare demult. Acum avem. amindoi gurile prea amare... — §i inimile ne sint amare, Roza... Prietenul meu din Weimar, mizgalitor ca $i mine al hirtiei, m-a dus in fata unui perete plin cu fo-tografii; 373 — Hitler cu Petain. Stau de vorba rizind. Erau buni prieteni. — Invingatorul $i inyinsul. Fascismul i-a unit. — О harta a Germaniei. Sagefile indica direc-tiile in care au atacat armatele hitleriste. — Dar exista vreo directie in care aceste ar-mate sa nu fi atacat? — Nu. — Pentru ce afi adunat marturiile tuturor aces-tor orori aci ? — Ca sa le vada oamenii. — Numai pentru atit ? — Asia e mult. Daca oamenilor nu li se reamin-te§te din cind in cind ceea ce a fost, oamenii uita. Pe un perete intreg, imagini... Panzere in Polo-nia... Panzere in Franca. Panzere in Belgia. Panzere in Olanda. Panzere in Iugoslavia. Panzere in Grecia. $i pretutindeni, linga aceste uria^e ma^ini de razboi, soldafi cu ca$ti turtite pe cap, rizind. Totdeauna invingatorii rid. Dar pe mine nu ma speriasera niciodata zimbetul ori risul vreunui in-vingator. Vazusem, inca de pe cind eram copii — §i n-am uitat — ca $i tigvele rid. $i mi-am dat seama, inca de pe atunci, ca risul tigvelor este fara contenire. Zimbetul omului tine citeva clipe §i se stinge. Al tigvelor e ve$nic. Am mers mai departe. Am privit alt perete plin de panouri. Un ora$ polonez j^i, pe strada ora^ului polonez, soldati S.S. due la execute un grup uria$ de femei. In fata grupului о femeie cu un copii de ^apte-opt ani de mina. Copilul poarta о ?apca. $i $apca e 374 pusa u$or intr-o parte. Un S.S. inarmat cu о pu$ca mitraliera paze^te acest copil. Copilul minat catre moarte e deznadajduit de trist. Soldatul care-1 pa-ze$te il duce la moarte $i-i va darui moartea e vesel. — Ride soldatul... — Naturlich... S-au expus aci $i fotografii ale ororilor faptuite la Winnitza. — Sa vedem macar citeva. Una infafiseaza о groapa plina cu cadavre. §ipe marginea gropii, soldafi S.S. rid. Intre ace^ti sol-dati se afla un om slab, neras, cu fata trasa. — Ce a$teapta el ? Sa fie impu^cat. — Naturlich... Un alt grup — barbafi, femei, copii — sint mi-nafi din urma de soldati S.S. In fruntea acestui grup, о batrinica cu parul alb $i un copil imbracat intr-o veche hainufa cadrilata. — Ii duce sa-i ucida. — Naturlich. О alta fotografie imi arata un cimp plin de femei ucise $i de copii uci§i. $i femeile sint tinere... $i multi dintre copii sint numai de doi sau trei ani. Tofi morfii ace$tia au fefele umflate, ochii deschi$i, gura strimba. Carnea se increfe^te pe mine. Simt ca mi se impietre$te trupul. Dar trebuie sa vad. Sa vad. $i ma nit pe perefii muzeului alcatuit din cla-dirile care au aparfdnut mai inainte lagarului de la Buchenwald. $ase S.S. ingroapa de viu un om. Il ingroapa? L-au $i ingropat. Numai capul i-а ramas afara. Fruntea omului ingropat de viu e inalta. Pa- 375 ml negru ii cade pe timple. Ochii sint iarg deschi^i. Vii inca §i cu о uria^a spaima in ei. — Au sa-1 lase sa moara a$a, de foame $i de sete... — Natiirlich... Un munte. De piatra ? Nu. Un munte ridicat de soldaji din incalfamintea mizerabila a celor uci$i. Totdeauna am iubit copacii. Dar copacul acesta pe care il vad acum il urasc. Atirna de crengile lui multe femei $i о sumedenie de barbafi. In Streanguri atirna spinzuratii. Vad $i ni^te docu-mente. Este corespondenfa dintre I. G. Farben-In-dustrie $i comandamentul lagarului. I.G. Farben-Industrie a cerut comandamentului 150 de femei dintre internate pentru a experimenta pe ele un nou preparat. — Se puteau vinde oameni vii intreprinderilor I.G. Farben-Industrie ? — De ce nu ? Comandamentul lagarului a cerut pentru fiecare femeie pe care о va vinde lui I.G. Farben-Industrie 200 de marci. In urma unor tirguieli mai indelungate, duse prin scrisori, se vede ca s-au inteles ca preful sa fie de 170 de marci de cap de femeie. — Golega, dar ce s-a intimplat cu aceste femei ? — Au murit. — Toate ? — Natiirlich. Tot erau sortite mortii. — $i experientele s-au continuat ? — Da. lata aci adresa prin care I.G. Farben-Industrie cere un nou lot de femei. 376 — $i, desigur, comandamentul lagarului a exe-cutat comanda... — Naturlich... Un cimp cu impu$cati. Cimpul este pazit de un S.S. ...O gradina. Copacii sint batrini $i frumo^i. §i de ramurile tuturor copacilor acestei gradini atirna femei spinzurate. Numai femei. Unele mai in virsta. Insa cele mai multe dintre ele sint tinere... tinere... Cu parul blond, despletit, cazut pe umeri. Fotografia e luata in U.R.S.S. — Afi auzit de Zoia Kosmodemianskaia? — Am auzit. Poftifi sa vedefi cum о spinzura. Urmez sfatul. Ma uit. Vad. Spinzuratoarea e ridicata pe un cimp de zapada. Cerul de iarna e alb... alb... Fata care a§teapta sa fie spinzurata e inalta $i privindu-i chipul imi dau seama cit de mult trebuie sa fi semanat mamei sale pe care avusesem prilejul s-о cunosc pe un aero-port. Fata care a^teapta sa fie spinzurata poarta о tabla alba pe piept. Nu descifrez inscripfia de pe aceasta tabla. In jurul ei vad soldafi $i ofiferi. §i iar soldafi $i iar ofiferi... ...La Oradour cadavre $i cenu$a... Cadavre $i cenu$a la Lidice... Cadavre $i cenu^a acolo unde se ridica altadata ghetoul Var^oviei... Oameni in-ghesuifi intr-o odaie cum sint inghesuite sardelele in cutie... Oameni muncind sub paza soldafilor S.S... Oameni cu lanfuri de miini $i de picioare... Morfi... §i inca о data morfi. §i iara^i morfi. Mal-dare de morfi. Nenumarate. Unii dintre ace^ti oa- 377 meni au fost impu^cafi. Alfii spinzurafi. Alfii ga-zati. Alfii au fost trecufi in cealalta lume prin zdrobirea capetelor cu ghintuite maciuci... — Fascismul... —- Natiirlich... Intr-o alta cladire gasesc maciuci de lemn. — Mulfi internafi au fost uci$i cu aceste maciuci. Erau izbifi in cap pina... S-au pastrat pina $i Snururile cu care erau spinzurafi oamenii. Le vezi ? — Le vad ! Ma opresc in fata unei fotografii. Este a copi-lului §tefan Zweig. Ciudata potrivire de nume cu celebrul scriitor. Acest §tefan Zweig n-a nascut in 1941. A fost cel mai tinar locuitor al lagarului. — A murit in lagar? Ucis? . — Natiirlich... ...Un $ir de copii intre patru $i cinci ani. §i tofi au numarul de internare scris pe braf. Ni se arata ni$te lampi... Vedeti ceva deosebit la ele ? — Nu. — Privifi abajururile. Privesc abajururile $i vad ca pe unul este pictat un castel cu turn $i cu steag in virf. Pe alt abajur un cioban $i о ciobanita. Pe altul un haiduc cu о manta romantica pe umeri. — Sint interesante picturile. — Natiirlich. Abajururile sint din piele de om. Fotografii ! Fotografii infafi^ind cadavre... cadavre... cadavre... §i munfi de haine. Hainele celor care au fost asasinafi. О piine ca piatra. Piinea cu care oamenii de aci erau, ca sa spunem a$a, hranifi. 378 Dar in fotografii sint nu numai mo-rfi. Sint ?i vii. $i ace?ti oameni vii sint numai piele ?i oase. Poarta pe ei zdrenje... In ochii lor {ipa foamea. §i groaza. In ochii unora mai licaresc ?i nadejdi. Ie?im. Colegul men din Weimar imi arata о casa. Casa are acoperi?ul de olane ro?covane ?i un со? patrat care se ridica deasupra ei. Are ?i citeva fe-restre casa. Ferestre cu chenar alb. Geamurile sint mate. Este inconjurata de un gard inalt de scinduri. Intram in curte. nu mai vedeam nimic decit casa linga care ne aflam ?i aceasta curte acoperita cu pietri? marunt. Aci, linga acest gard inalt de uluci e spinzuratoarea. De spinzuratoare sint atirnate cirlige. — In aceste cirlige uneori erau prinse ?treangu-rile. Alteori oamenii erau spinzurati direct in cirlige. — Cum adica ? — Simplu. Omul era adus sub spinzuratoare, urcat pe un scaun. I se infigea unul din aceste cir-lige sub barbie ?i i se tragea scaunul de sub pi-cioare. Omul raminea atirnat. Uneori se zbatea citeva ceasuri, alteori citeva zile ?i citeva nop|;i. Linga zidul casei, doua lazi mari de scinduri cap-tu?ite cu tabla zincata. In aceste lazi se aduceau ca-davrele celor care fusesera uci?i in alte cladiri ale lagarului. — Dar de ce erau adu?i aici? — О sa vezi. Inainte de a cobori in subsolul acestei case, nu-mar cirligele spinzuratorii. Sint ?ase la numar. 379 Sint invitat sa privesc о fereastra larga, cu un fel de jgheab care duce, ca §i seara, la subsol. Din camion, morfii erau aruncafi in subsolul cladirii pe acest jgheab. —- Si in subsol ce se intimpla cu cadavrele ? — Vino sa-fi arat. Il urmez. Intram intr-o odaie mare $i pe cei patru perefi ai ei numar, prinse in zid, a^ezate la doua-trei palme de acoperi?, patruzeci $i doua de cirlige de fier. Pe ziduri atirna bitele ghintuite. Se vad §1 ni^te scauna^e. Oamenii sorti^i pieirii erau adu$i aci. I se porun-cea unuia sa ia un scaunel §i sa se a?eze in dreptul unui cirlig. De cirlig atirna ^treangul. Omului i se mai poruncea sa-$i puna singur §treangul de git. Omul i$i punea ^treangul de git. Celui de al doilea i se poruncea 'sa ia primullui scaunelul de sub pi-cioare. 1-1 lua. $1 in timp ce primul om care-^i pusese ^treangul de git incepea sa se zbata, celalalt, aproape lipit de el, se urea pe scaun, i$i punea §i el ^treangul de git $i astepta ca al treilea internal sa-i ia scaunelul de sub picioare. §i a$a mai departe... §i a?a mai departe... Pina cind de fiecare cirlig atirna un om... Cu bitele se zdrobea capul aceluia care ar fi in-draznit sa nu execute porunea primita. — Ascensorul era umplut cu cadavrele care erau urcate la etajul cladirii. — Ce sint acestea ? — Hiriitori. — §i la ce anume foloseau ? 380 * — Unii internal! nu se puteau stapini si mai tipau. Atunci se dadea drumul hiriitoarelor. La eta,j dam peste un dispozitiv special pe care erau asezafi morfii la scoaterea lor din ascensor, Dispozitivul ducea cadavrele in cuptor. — Abator de oameni, organizat metodic, ^tiin-fific. — Naturlich... '— Da. Cuptoarele. Doua sint la numar si fiecare are cite trei guri. — Observa, imi ^opte^te colegul meu din Weimar, unul dintre cup to are functiona cu cocs, al doi-lea functiona cu pacura. Mi se mai spune ca in aceste cuptoare deseori erau adusi §i arsi oameni de vii. Ma uit la cuptoare. Intre caramizile uzate de atita intrebuinfare, urme de cenusa. Intreb, asa, ca sa ma aflu in treaba: — Сепира era aruncata in vint ? — Vai! se mira colegul meu din Weimar. De ce sa se azvirle cenusa in vint ? Сепира, ca §1 singele celor ucisi, era adunata. Erau adunate si fecalele internatilor. Se fabricau ingra^aminte. §i о parte din aceste ingra^aminte era folosita chiar la gra-dina de zarzavat de unde se aprovizionau coman-dan^ii si pazhicii lagarului. — Sint cam uzate cuptoarele. — Gindeste-te si dumneata. Cum sa nu fie uzate? Cu toate ca au fost construite trainic $1 cu о teh-nica perfecta, au functional zi si noapte aproape cinci ani. Cum sa nu se uzeze ? Trecem intr-o aita camera. 381 f — Tabacaria. — Ce fel de tabacarie ? — Tabacaria. Aci se tabacea pielea unora dintre internal. §i anume a acelor internal care aveau pielea frumoasa. Intr-o alta odaie vedem ni$te butelii pe care scrie : Zyklon. О producfie I. G. Farben-Industrie: gaz. Gazul cu care au fost uci§i milioane de oameni. Aci, la Buchenwald, la Auschwitz $i in celelalte lagare. ...Un uria$ maldar de par de femeie. — Parul (femeilor care au fost ucise aci. Era adunat fir cu fir. Parul omenesc e scump, nu e a§a, colega ? — Natiirlich... Ajungem intr-o incapere asemanatoare cu о camera de baie. Zidurile sint acoperite cu faianfa. Faianfa e curata, §i in mijlocul odaii se afla un bloc imbracat in plaei tot de faianfa $i prevazut la mar-gini cu canale de scurgere. Mi se atrage atenfia asupra unor picaturi de singe uscat: — Aici erau intin^i mor^ii cu pielea interesanta $i jupuifi. Tot aci le erau extra§i, acelora care aveau, dinfii de aur din gura. Celule !... Celule... Celule... §i odai ale paznicilor. §i camera de tortura mi se arata. §i mi se spune ca oamenii erau uci$i in nenumarate chipuri. Impu$-carea in ceafa. Spinzurarea. Uciderea cu bita. In-jecfii care dadeau moartea inceata in patru ore. Uciderea prin introducere de aer in vene. Arunca-rea in cuptoare de viu. 382 Pe cerul alb pluteau petice de nori. Albi erau norii. La intoarcere ne-am oprit iarasi in mijlocul padurii. Am aprins о figara. Am tras citeva fumuri Si, uitind de recomandarile pe care mi le facuse colegul meu la venire, am aruncat iarasi tigara aprinsa si fumata numai pe jumatate in mijlocul Soselei. Colegul meu din Weimar s-a apropiat de ea, a strivit-o cu piciorul. Pe urma, strivita si stinsa, a zvirlit-o in sant. — Xi-am mai spus : la noi nu se arunca tigara in mijlocul drumului. — Scuza-ma, colega. Am uitat. — Naturlich... Pina cind о sa va civilizati si v°i* oamenii din Balcani, о sa mai treaca timp. La Teliu vintul vuia. Cerul noptii, acoperit cu nori, era negru. Tacea Roza. §i eu taceam. Numai pasii nostri se auzeau bocanind pe trotuarul ingust... 20 SARMIZA 25 —• RIdScinile stnt amare. vol. II Deasupra ora§ului atirna greu intunericul. Tro-tuarele erau inguste, sparte, pline de gropi. La fiecare pas ne-am fi putut fringe gitul daca ne-am fi impiedicat $i-am fi cazut. Noroc ca* ochii amin-durora erau buni. Vedeam, ca pisicile, §i noaptea. Cum so со team ca mai avem $i altceva de facut pe lume decit sa ne schilodim proste§te la Teliu, mer-geam cu grija. Ocoleam gropile. De sparturi ne fe-ream. In gind il suduiam pe Bu^ulenga pentru proasta gospodarire a judefului §i a ora§ului. Il suduiam $i pe primar. Din Teliul prapadit, cu buna-voinfa $i pricepere, un prefect grijuliu §i un primar hamic ar fi scos о bijuterie. Trista, ostenita lipsita de sprinteneala, Roza se sprijinea de braful meu. Mi-1 stringea. Atit de tare ca-i simfeam bataile repezi $i neritmice ale inimii. — Zici ca ai vazut Buchenwaldul ? — L-am vazut. Nici nu s-a impTinit anul de cind l-am vazut. — Atunci, 1-ai vazut ca vizitator. — Da, Roza, ca vizitator. — Ei, n-ai vazut nimic, Darie. — Poate. Totu^i vizitarea lagarului m-a naucit. Oameni chinuind cu sadism alfi oameni ! Oameni asasinind in chipurile cele mai salbatice alfi oa- 25* 387 meni!... Multe saptamini dupa ce am vazut Bu-chenwaldul, am dormit somn tulburat $i des intre-mpt de spaima. Cu greu щ tirziu de tot am izbutit sa mai uit unele din grozaviile petrecute acolo. — Grozaviile petrecute le-ai vazut numai in foto-grafii. — Mi-a fost de ajuns, Roza. — Poate ca era mai bine sa nu le fi vazut nici-odata. Се-fi trebuiau ? — Curiozitetea de om al acestui veac $i curiozi-tate scriitoriceasca... — Curiozitate ? Poate a mai fost la mijloc §i alt-ceva. — Poate, Roza. — Mie mi s-a parut totdeauna ciudat ca oamenii se aduna sa vada cum este ucis un om... Poate ca in fiecare a ramas ceva din salbaticii din care ne tragern. Razboiul, moartea scot la iveala acest ,,ceva" salbatic de care mai inainte oamenii nici nu-^i dadeau seama ca-1 au in fiinfa lor. Ii ascultam glasul. Era al unei femei lini$tite pe care amintirile о impovarau cu mihnire, dar a carei sete de viafa inca nu se potolise. Rar se stinge: setea de viafa a omului, chiar cind omul este izbit intr-una de nenorociri. Ii ascultam $i pa^ii care bocaneau pe trotuarul ingust, spart, plin de gropi, alaturi de pa$ii mei. $i inima i-о ascultam. Batea neritmic. Nu mai aveam nici о indoiala ca Roza e grav bolnava de inima $i ca viafa ei s-ar putea stinge dintr-o clip a in alta. Probabil ca $i Roza о $tia. Cu toate acestea* muncea din zori §i pina noaptea tirziu, ca $i cum 388 ar fi fost inca tinara $i sanatoasa, pentru a salva vietile altora. — Roza, ma mir cum ai izbutit tu sa traie^ti $i sa ie§i vie de acolo. — Uneori ma mir $i eu, Darie. Te rog sa in^elegi ea nu mi-a fost u$or. — Nu mi-am inchipuit citu^i de pufin ca о amen i-lor care au trait acolo le-a fost u§or. Dimpotriva. — Ai vazut celulele? — Le-am vazut, Citeva, cite s-au mai pastrat. — Trebuia sa stam aproape goale, inghesuite ca boabele in sac. Dormeam in picioare, daca dor-mitul de acolo mai putea fi numit somn... Uneori ne scoteau afara la aer §i ne bateau. Puneau sa einte о muzica militara ca sa acopere cu cintece fipetele pe care le scoteam. — In apropierea lagarului am vazut $i citeva sate. Tu ce crezi, Roza, locuitorii din satele acelea §tiau ce se intimpla in lagar ? —- Daca §tiau !... Intreaga Germanie $tia ce se intimpla in lagarele lui Hitler. Pe linga unul din sate se afla о mare fabrica de sapun. Fabricau sa-pun din carnea $i din pufdna grasime a celor uci§i... Peruchierii fabricau peruci din parul spinzuratelor $i ai impu^catelor... — Dar cind te-au dus pe tine la Buchenwald ? — Toamna. La citeva lund numai dupa ce a in-oeput razboiul din rasarit. M-au trimis acolo pentru ca banuiau ca sint comunista. Pe multi ne-au trimis acolo. Ne-au dus cu trenul. Zile $i nopti ne-a tot tirit trenul. Vagoanele, cu ,u$ile ferecate. Cu feres-trele ferecate. Fara mincare. Far a apa. In fiecare zi 389 $i in fiecare noapte mureau citiva. Traiam laolalta cu morfii care se umflau §i putrezeau. Ai citit Infernal lui Dante, nu ? — L-am citit, Roza. — Eu l-am recitit dupa ce m-am inters din lagar. Nu m-a mai impresionat. Fat;a de се-am vazut $i-am patimit intii in tren §i apoi la Buchenwald, Internal lui Dante mi s-a parut о carte cu pove^ti despre zine... Dar ce-\i tot indrug eu ? Voi, scrii-torii, continuati sa credefi ca trebuie sa ^lefui^i cu anii cuvintele ca sa le dafi о mai mare stralucire §i continuati sa seriefi naive povestiri despre dra-goste. I§i are, desigur, §i dragostea locul ei in viafa oamenilor, dar nu dragostea e totul... Mai sint suferinjele oamenilor, §i luptele lor, §i nazuinfele lor... Rise. §i adauga : — Iarta-ma, am inceput sa te preluerez ca la ^edinta. — Nu. Nu. Continua, Roza. Te rog... — A fost о mare fericire pe noi cind ne-am dat jos in gara la Weimar. Am ajuns noaptea. Nici о lumina nu licarea in ora$ sau in gara. Nazaream prin intuneric sentinelele care ne pazeau. Le auzeam bocanitul cizmelor. Armeie care zanganeau le auzeam. S-au indurat de noi, ne-au a§ezat la rind $i ne-au dat, la sclipirea slaba a citorva lanterne de buzunar, cite о сапа cu ара $i cite о felioara de piine uscata. Atit. Pe urma ne-au ineolonat §i ne-au purtat din gara pina la Buchenwald pe jos. Ne-a inviorat $i ne-a mai dat puteri aerul rece $i proaspat al cimpului $i al padurii. Vremuia vremea. 390 XJrite sint toamnele Germaniei, Darie. Umede, Umede $i reci. Am strabatut о padure $i am ajuns in poarta lagarului dupa ce se luminase de ziua. $tiam ca acolo vom pieri. Nu strigam. Nu tip am. Nici macar nu vorbeam intre noi. Ne plerisera gla~ surile. Ne uitam numai $i ne dadeam seama ca intre acele sirme ghimpate ne vom sfirisi, nu dupa multa trecere de timp, viafa. Tu ai vazut crematoriul? — L-am vazut. — Ai vazut $i cuptoarele ? — Am vazut $i cuptoarele. — Cind am intrat in lagar, fumega cosul crema-toriului. Am crezut ca acolo se afla brutaria bu-cataria lagarului. Cineva de linga mine a §i spus, $optind : „Probabi'l ca ne pregatesc ceaiul". Asta-seara, bind ceaiul in cafeneaua in care m-ai dus, mi-am amintit, Darie, de ,,ceainaria" de acolo. О ,,ceainarie" in care se ardeau cadavre 91 oameni vii. Braful Rozei, care il stringea tare pe al men, tie-mura. Pa^ii ne bocaneau in noapte pe trotuarul ingust, spart, plin de gropi. Vintul hain se repezea asupra noastra, ne izbea $i ne infS^ura. Deasupra ora^ului se vinzolea intunericul. Arborii negri, zbuciumafi, casele marunte $i adormite faureau in jurul nostru un decor fantastic. In mintea mea ima-ginile se perindau cu repeziciune. Ele se perindau §i mai cople^itoare in mintea Rozei. — Ai suferit mult, Roza. — Noi avem un proverb : „Sa nu-i dea Dumnezeu omului cit poate rabda". Am rabdat, Darie, mai mult decit poate rabda un om. Dumnezeu... 391 — Dumnezeu !... Dumnezeu nu are nici un ames-tec in ce fac oamenii. Cu buzele uscate, rosteam greu cuvintele. §i le rosteam mai mult ca sa alungam tacerea care ne apasa decit ca sa ne dam pe fata, pina la fund, gindurile care ne mureau §i ne chinuiau. In inimile noastre mult incercate nu se stinsese bucuria. Fla-carile bucuriei mai licareau $i deseori se inaltau §i ne cuprindeau, pentru ca, de$i vazusem atitea trecusem prin atitea, traiam. Continuum sa traim. Alergam. Vorbeam. Actionam. Luptam. Ba uneori glumeam -§i rideam. Nici eu, nici Roza nu voiam sa uit am nimic. Mie mi se parea chiar ca puterea mea nesleita de munca, dorinta mea arzatoare de ac-fiune, nazulnta mea de a-mi cheltui intreaga viaja pentru faurirea щ trainicia noii orinduiri sociale Щ aveau radacinile tocmai in neuitare. Uram cu in-dirjire trecutul cu toate silniciile, barbariile §i monstmoasele lui crime §i ma straduiam sa ajut, pe cit puteam $i pe cit ma pricepeam, la ingroparea lui pentru totdeauna. Traiam. Ma bucuram ca traiesc. Traia $i uitata Roza. Traiau inca mii $i mii dintre cei ce suferisera. Lupta impotriva intunericului $i a barbariei nu se ispravise. Continua, §i avea sa continue inca multa vreme. Multumeam soartei ca nu ma aruncase pe lume laliu, adormit, fara vlaga. Mai traiau multi dintre cei ce alcatuisera fortele raului. Mai traiau fo§tii politicieni $i fo^tii generali, fo^tii temnicerd §i fo$tii calai ai popoarelor §i chiar ai poporului meu. In lumea larga mai traiau mii §i mii de oameni dintre aceia care in timpul razboiului asasinasera. Traiau. §i inca bine. Ueise- 392 sera $i traiau. §i se pregateau sa mai ucida. Se pregateau sa ne ucida. Dovada, daca. imi mai tre-buia cumva vreo dovada, mi-o dadusera ultimele mtimplari la care participasem ori fuses em numai martor. — Darie, tu crezi ca о sa fie lini^te in lume ? —- Cindva о sa fie, Roza, dar nu atit de curind cum cred unii dintre prietenii no$tri. Nu chiar atit de curind cum о dorim, uneori, noi inline. — Va trebui deci sa ne obi$nuim sa viefuim in-tr-o lume zbuciumata. — Da, Roza, va trebui sa ne obi§nuim. E soarta noastra. $i e soarta oamenilor timpului nostru. — De fapt nici nu este rea. Sa vezi naruindu-se о lume !... Sa vezi nascindu-se о a'lta lume... Pe Sarmiza am gasit-o llinga Jiganu^ care se tre-sise. —- A doraiit adinc ? a intrebat-o Roza. — Tun !... — Atunci e bine, tovara^a Sarmiza. ,E bine. Veghind somnul de piatra al lui Clemente Jig&-nu§, Sarmizei ii trecuse prin minte viafa ei $i viafa celor care ii daruisera viafa. О alba coliba. §i pe linga coliba, la cifiva pa$i numai, apele cind limpezi, cind tulburi ale Arge-sului. Dincolo de coliba lor, intreg satul. §i dincolo de marginile rapanoase ale satului, cimpul nemar-ginit, acoperit iarna de inalte $i pure zapezi $i plin, vara, de bogate holde. In zare, undeva departe, ca-tre miazazi, se inalfa un lung $ir de plopi zvelth Primavara, plopii erau verzi $i verzi ramineau pina 393 spre toamna. Pe cind se culegea porumbul, plopii capatau culoarea cerii semanau cu ni$te flacari vii, vegtede, subfiri pe care le clatina $i le indoia vintul. Aproape totdeauna, acolo, pe cimpurile Arge^ului, alerga vintul purtind pe aripile lui mari $i nevazute papadii $i scaieti. Un chip aspru §i mereu incruntat: al tatalui. Un chip dulce, dar 9! el aproape intotdeauna in-cruntat: al mamei. In satul de pe Arge$ invafase sa vorbeascai $i tot acolo, in anii dintii, invafase sa deosebeasca binele de rau, bucuria de itristefe, risul de plins ziua de noapte. Cei din casa lor rideau rar. De plins, niciodata nu plingeau. Iipi mai adusese aminte de landrele de copii cu care se jucase, Insa cel mai mult i$i adusese aminte de soare, de riul in care se scaldase, de iarba pe care umblase cu picioarele goale, de arborii in care invafase sa se cafere ca о veverifa, de berzele care se intorceau cu §erpii in pliscuri spre cuibu-rile lor, de vietafile, multe §i marunte, ale cimpului. In arie, boii lor erau slabi. Plugul, vechi $i greu. Secerile, ruginite. Carul, vechi, $oldiu. Gainile, pir-pirii. Ciinele, costeliv $i parca napirlind in toate anotimpurile. — Ne maninca $i ne omoara saracia, femeie. — Ne maninca $i ne omoara, ornule. — Nu avem cum sa s cap am de ea, femeie. — Nu avem, omule. — Neam de neamul nostru tot saraci au fost. — Atit de saraci ca nu aveau dupa ce bea apae 394 Intr-o zi, venise in aria lor un cird de oameni im-braoafi in haine de tirgove^i. I-au spus ceva tatei. Nu-?i aduce aminte ce anume. Tatal s-a innegrit la fafa, s-a rastit la ei ?i a fost cit pe aci sa iasa in-caierare. Dar tirgovefii erau mulfi ?i tari. Aratau bine la obraz. Nu i-au dait pas. L-au suduit ?i s-au repezit la el. Unul, imbracat cu haine albastre ?i cu chipiu pe cap, purta ?i pu?ca pe umar. L-a izbit cu patul pu?tii ?i 1-a doborit. Apoi i-au legat miinile la spate. Au inceput sa bata toba. S-a udunat satul ca la urs. — Areci о data ! Areci de doua ori ! Areci de trei ori... Le-au vindut boii. Le-au vindut carul ?i plugul. Le-au vindut orataniile. $i casa le-au vindui-o. Numai Labu?, jigaritul ciine, a ramas nevindut. Ciinii nu aveau nici un pref. Dupa cite i?i aducea ea aminte, nici oamenii nu aveau pe atunci vreun pref. Nu se gasea nimeni care sa dea un ban gaurit pe viafa unui om. Au plecat strainii. Mama a dezlegat miinile bar-batului. — §i acum, incotro о luam, femeie? — Sa mergem la ora?, omule. — Poate ne ajuta Dumnezeu sa gasim de lucru, sa nu murim de foame, sa ne cre?tem fetifa. Femeia, cu chip incruntat ?i amar, a adunat ce-a mai gasit prin casa ?i a facut о legaturica. — Gata, femeie ? — Gata, omule. Femeia a luat legaturica la spinare. — Tu, omule, ia-o pe fetifa in brafe. 395 — Drumul e lung, femeie. Am s-o port pe umar. — E bine $i pe umar. Labu$ s-a luat dupa ei. — Ce facem cu ciinele? — N-avem cui sa-1 lasam, Sa mearga cu noi. — La ora$ au sa-1 prinda hingherii cu laful $i-au sa-1 omoare. — Cum i-о fi norocul, omule. Ce lung a fost drumul ! Au plecat spre scapatat, au mers о buna parte din noapte, au dormit la mar-ginea $oselei $i au mai mers о zi. S-au mai a$ezat sa se odihneasca pe margine, in iarba, poate de doua ori, poate de trei ori, poate de mai multe ori. Stia sa nurnere, dar acum nu-§i mai aducea bine aminte de cite ori s-au oprit sa se odihneasca pe drum. In amurg au ajuns la hotarul unui sat mai mare. I se paruse ciudat ca in satul aceia vazuse felinare aprinse care rdsipeau intunericul din jurul lor. — Sa tragem la о casa de om. — Crezi ca au sa ne primeasca ? -— Poate s-o gasi unul cu inima milostiva. Au cerut adapost pentru о noapte. La о poarta. La doua porfi. Au gasit adapost la a treia poarta. — Daca e numai pentru о noapte, poftifi. Au scos се-au mai gasit in legaturica de mincare §i au mincat. — Cautafi de lucru ? — De lucru. — О sa fie greu. — Mai greu decit acolo de unde am plecat, n-o sit fie. Au dormit sub un salcim, in farina. Erau obis-nuifi sa doairma in farina. Cum s-a luminat, mama a luat legaturica cu boarfe la spinare. Tatal a ridi-cat fetifa pe umar si iarasi au pornit la drum. Mer-geau incet, cu bagare de seama, de parca se temeau sa nu se apropie de ei un vardist sa-i ia de git §1 sa-i duca sa-i bage la duba. Dar acum drumul nu mai trecea printre intinse lanuri de porumb floarea-soarelui. Nici printre miristi nu mai trecea. Ci printre case. $i ulifele acelea largi si pietruite erau pline de oameni, cum pline de furnici erau furnicarele din cimpul intins al Arge$ului. Niciodata, pina atunci, in viafa ei, nu vazuse atifia oameni laolalta. Unii erau, tot ca ei, dezbracafi si desculfi. Alfii, grasi, rotofei, gatifi, mergeau cu trasurile. §i au mers, si au mers... Au treeut pe linga о piafa mare in care forfoteau mii de oameni si in care se vindeau zarzavaturi §i carne. Apoi au treeut peste о ара ingusta, neagra §i uricioasa, piina de gunoaie. Ochii ei, uimifi, ii fugeau in toate parfile, de parca nu stiau incotro sa se uite mai intii. Ce lume minunata ! Ce multa piine si ce multe cir-ciumi in care oamenii beau in cintecele lautarilor Si mincau tot ce le poftea gura !... Au ajuns linga о biserica uriasa cum nici macar nu-si inchipuise ea vreodata ca ar putea exist a biserici. Iar biserica mai era ineonjurata si de о gradina cu copaci ba-trini rotafi si pletosi. Acolo s-au oprit. S-au asezat jos, linga mulfi alfi oameni, tot atit de necajifi la obraz si la straie ca si ei si au inceput sa astepte. Fetifa cunostea inca de acasa ciinii. Cunostea si 397 lupii care iarna dadeau tircoale satului de pe Ar-ge?. $tia ca lupul maninca vite ?i ca maninca ?i om daca-1 prinde pe cimp ?i pe vreme de iarna. Deseori auzise ea povestindu-se in coliba lor sau in colibele vecinilor asemenea intimplari nenorocite. $i mai ?tia ca atunci cind lupul vede oameni mulfi, oricit ar fi de flamind, nu se da la ei, se sperie ?i fuge. Dar aci ea vedea cum pe un stilp de piatra se afla о lupoaica. Lupoaica nu se speria ?i nu fugea. Se uita la oameni. Iar sub pintecul lupoaicei doi baiefi dolofani sugeau din \i\ele ei lapte ?i parca nu se mai satur au. Poate ca lupoaica aceea de ora? era о lupoaica blinda ?i poate ca laptele ei era dulce ca mierea. О ajunsese ?i о chinuia vechea ei du?-manea, foamea. In inima i s-a iscat dorinfa ca linga stilpul gros, de piatra, sa se afle о seara pe care ea sa se urce, sa dea la о parte pe unul dintre lacomii baiefi dolofani ?i sa suga ?i eta lapte dulce din fifele pline ale lupoaiicei, pina se va satura. I-a ?i spus mamei : — Daca as putea sa ma sui acolo, a? imbrinci jos pe unu'l din baiefii aceia. Cred ca lupoaica m-ar las a ?i pe mine sa sug. Trebuie sa fie о lupoaica buna, care nu mu?ca ?i nu maninca om. — N-are cum sa te mu?ce, maica. Lupoaica nu e vie. Nici baiefii aceia nu sint vii. Acolo e о statuie. Mai sint ?i alte statui prin ora?. О sa le vezi tu pe toate cu vremea. Atunci s-a uitat ?i ea cu mai mult a bagare de seama la lupoaica ?i a vazut ca nici din coada nu mi?ca, nici ochii nu-i clipesc. §i s-a uitat ?i la ba-iefii dolofani. $i a vazut ica amindoi stau increme- 398 ni\i $i ca nici ei nu clipesc macar din ochi. Degeaba poftise ea sa suga lapte dulce din \i\ele umflate ale lupoaicei. Labu^, infrico^at de atita lume $i de atita larma, * se ghemuise la picioarele ei. Il mingiia pe spinare. Ciinelle tremura. Poate de bucurie, ori poate de frica. Dupa sat nu-i parea rau. Ii parea rau numai dupa apa Arge^ului $i dupa iarba. Treceau prin fata lor baietandri murdari, netun^i, desculti $i zdrenfuro^i. Unii purtau co$uri in mimi. Alfii. tavi mari purtau legate pe dupa git cu о icure-Iu$a. Strigau cit ii tinea gura : — Covrigi! Calzi covrigi. — Placintele! Brinzoaicele... — Placintele... Fierbinti... Fierbinti... — Simitul! Cine mai ia simit... Le virau tavile $i co$urile sub nasuri. Le venea sa intinda mina. Nu cutezau. Nici unul dintre tofi oamenii aceia nu cuteza sa intinda mina $i sa ia ceva. — N-avem bani, neica. Nu ne mai stirniti pofta... — Brinzoaicele... Calde... — Placintele... Fierbinti... Fierbinti... Ea se uita cu ochi intrebatori la paring. Parintii insa se faceau ca nu baga de seama incotro i s-a indreptat ei pofta. —■ Caufi de lucru, omule? — Caut, domnule. — Ce §tii sa faci ? — Sa lucrez cu palmele. I§i arata miinile mari, negre $i crapate, pline de putere. Dar ora^eanul nici nu se uita la miinile 399 acelea in care ei i$i punea intreaga nadejde. Il mai intreba : — Vreo meserie, ceva ? — Nu cunosc nici о meserie. $tiu numai sa lu-crez pamintul. — Mi-ar trebui un fierar. — Nu cunosc fieraria... Pleca ora^eanul caruia ii trebuia un fierar, venea un altul. — Ce $tii sa faci, creatine ? — Sa lucrez pamintul. — Altceva ? — Atit. — A$ fi avut nevoie de un tinichigiu... Cu al treilea tatal s-a inteles. — Ce $tii sa faci, farane ? — Sa muncesc pamintul. — De unde e$ti ? — Din Arge$. — La gradinarie te pricepi ? — Ba bine ca nu. — Hai cu mine. — Pai nu ne tocmim ? — О sa ne tocmim la fafa locului. Daca n-o sa ne intelegem n-o sa fie suparare. Dar sa §tii ca multi oameni de pe la fara au venit la Bucure^ti in cautare de lucru. Negustora^ul о luase inainte $i dupa negustoras о apucase tatal ei purtind-o ca pe un ulcior plin cu licoare amara pe umar. Venea mai la urma щ maica-sa, cu boccelufa u^urica la spinare. 400 Iarasi an mers printre case. $i casele erau unele mai chipoase щ mai minunate decit altele. — E frumos ora^ul, omule. — Cum sa nu fie frumos, femeie, daca aici se aduna si se maninca snaga farii. Se fereau de tramvaie. Se fereau de automobile. Se mai fereau §i de oamenii care se grabeau de parca le-ar fi luat foe casele §i-i loveau cu coatele ori ii imbrinceau. Labu§, speriat, nu se despar tea de pa$ii lor. Dupa un timp casele mindre §i chipoase au ra-mas in urma. — Aici, arge^ene, ca nici nu te-am intrebat cum te cheama, incep mahalalele cu saracani. — E plina lumea de saracani, domnule. Nu $tim cum s-о mai scoatem la capat cu saracia. — Ma cheama Paicu. Sa-mi spuneti domnul Paicu... Ce-ai zis ? — Ziceam ca e plina lumea de saracani, domnule Paicule... — Apai, cum sa nu fie ? A?a a lasat-o Dumnezeu. — Eu §tiu, domnule Paicule ? Poate ca Dumnezeu о fi lasat-o altfel. Poate ca au mai stricat-o oamenii... — Poate ca au mai stricat-o $1 oamenii, dar lumea a§a trebuie sa fie, cum a lasat-o Dumnezeu, cu bo-gafi §i cu saraci. Tot mergind a§a au lasat in urma si mahalalele, cu colibe marunte $i strimbe $i cu ulifi inguste, щ au ajuns intr-o larga vale care era pe jumatate plina cu maguri de gunoaie. In apropierea gunoaielor 26 — R2dacinile s!nt amare* vol. II 401 se intindea о gradina de zarzavaturi pe care о pa-zea un baietandru urit ?i $tirb, cu urechi clapauge. — Aid о sa lucrati. Ma ajutam cu ni§te bulgari. S-au apucat sa se ciondaneasca cu mine. Le-am plStit ce le datoram §i au plecat. De fapt, nici nu prea mai aveam nevoie de ei. — Aid о sa lucram. Dar de dormit unde о s& dormim, domnule Paicule ? — Pina cade zapada, in coverca asta. -— Nu ploua in ea ? — Nu. Nu ploua. — $i la iarna, unde о sS locuim, domnule Paicule ? — Am pentru voi о odaie pe aid prin apropiere, in mahala. — О sa avem loc toti trei ? — De ce nu ? Iarna trecutS au locuit in ea patru zdrahoni. — Si cu simbria ? — О sS ne intelegem §i cu simbria. Intii s& v& v3d cum munciti §i cit va pricepeti la gradinSrie. Bulgarii se pricepeau, dar prea erau circotasi. Mirosea a cimp. Adierea cimpului ii placea. Era §i soare. Dar cind soarele pripea §i adia vintul dinspre gramezile de gunoi, aerul era greu §i ine-cScios. Patrundea in piept, о apasa §i parc3-i spurca trupul. Toamna a venit repede §i a ve$tejit gradina. A ve§tejit lunca. Si arborii citi se aflau pe acolo i-a vestejit. Numai gunoaiele au ramas tot gunoaie. Gunoaiele nu se ve§tejesc. Putrezesc. Putrezesc §i fumega aburi alburii. Parintii, frinti toatS ziua de 402 mijloc, au cules ardeii, guliile, varza, ro?iile ?ivi-netele, au cules ?i prazul ?i 1-au legat in snopi. Domnul Paicu venea in fiecare diminea^ in zori, cu doua-trei caruje. Arge?enii, ajutafi de baietan-drul urit ?i ?tirb, incSrcau zarzavaturile in carufe. Domnul Paicu pleca cu zarzavaturile. Le ducea un-deva, departe, poate in pia^a aceea, mare, unde era atita forfotS, la vinzarea cu ridicata. Peste ora? ploua uneori ca ?i peste satul lor de pe Arge?. Norii!... Erau aceia?i. Aceea?i era ?i ploaia. Insa ei, pe atunci, de acolo, din u?a cover-cei, acoperita cu ierburi ?i cu frunzi?, i se parea ca ploaia e altfel, mai deasa, mai siciitoare. — Vine iarna peste noi, domnule Paicule... Az-noapte n-am inchis ochii de frig. — Stringefi-va bulendrele, sa mergem sa va dau in primire odaia. — Le-am strins, domnule Paicule. Acum tatal n-o mai luase s-o poarte pe umar. Hranita din bel?ug, cu zarzavaturi ?i cu piine nea-gra, crescuse. Mai prinsese puteri ?i Labu? care se obi?nuise sa latre la trecatori, insa de departe. •— Da-mi mina, taica. PinS sa iasa la drum pietruit, s-au umplut de noroi. Se apropiau de ora?. Aveau parte de zi cu soare. Dar soarele era cu dinfi. Fata tremura, dir-diia. Daca n-ar fi finut-o taica-sau de mina, ?i-ar fi dus pumnii la gura ?i ar fi suflat in ei, sa se mai incalzeasca. Soarele pe care-1 vedea deasupra capului era acela?i soare pe care ea il cuno?tea de pe Arge?. I se parea insS. ca aici la ora?, soarele era trist ?i in- 26* 403 cranial. Poate ca nu-i plScea sS Inmineze atitea maldare de gunoaie, atitea ziduri strimbe §i co$co-vite, atitea ulite intortocheate ?i noroioase. — Asia e odaia. Poftim cheia, Ciobanule. Sa avefi grija sa \ine\i odaia curata. Aitfel va da afara proprietarul. b — Multumim, domnule Paicule. Din partea asta sa nu ducefi nici о grija. Am nevasta harnica. Odaifa era strimta. Zidurile, verzi de mucegai. Mobila : о masa, doua scaune, un pat de scinduri. Se mai gasea in mucegaita odaie о soba de iini-chea cu plita pe care puteau sa fie puse la fieri doua oale. Verdele mucegaiului nu semana cu verdele pe care-1 avea iarba. Era un verde putred, care miro* sea greu, о inabu^ea §i о amefea ca о bautura va-tSmatoare. Curtea era lunga §1 ingusia. $i in curie se aflau nenumarate odai, inghesuite $i in^iruite sub ace-la$i acoperi^ de §indrila neagra. In mijlocul curtii, о pompa de apa... Dincolo de curtea lor se aflau alte curfi §i alte co^melii in care traiau oameni tot atit de saraci ca §i ei. La sat saracia era in buna parte mascata de cimp ^i de flori, de iarba, de frunzi$ $i de apa ve-sela a Arge$u!ui. Aci saracia nu mai avea nici о masca. Se arata, de la intiia ochire, in toata uri-tenia ei. Copiii erau strimbi sfrijiti, gaibeni §i urduro$i, cu burfile mari, umflate. Ea nu se ru§ina sa umble desculta printre ei, pentru ca tofi erau desculti. Unii erau $i mai rupfi decit ea. Nu-$i 404 Stergeau nasul si urechile le erau infundate cu clei §i nespalate de la botez. A vrut sa descopere mahalaua lumea in care, de aci inainte, se parea ca este ursita de ursitori sa traiasca. Cu teama si cu grija, s-a dus, tot ui-tindu-se in urma la fiecare pas, intii pina la ca patul ulitei. Pe urma a inceput sa cunoasca inca о ulita si i^ca о иЩа. Ca sa nu se rataceasca, s-a inf vatat sa cunoasca zidurile, ferestrele, portile. De atunci viafa ei s-a desfasurat numai intre ziduri vechi, strimbe, rapanoase, mucegaite. A descoperit in unele curti s* salcimi. Dar sal-cimii mahalalei nu erau inalti si mindri ca salcimii de pe Arges, ci marunti, cu ramurile strimbe, chir-с’Ц, ca si copiii cu care se juca. Labus о insotea si tnvata si el sS cunoasca orasul, invafa sa se fe-reasca de oameni si mai ales de hingheri. — Avem lemne ? - — Nu. — Ce ne facem, omule ? — Mai tremuram, femeie. Tama, tatal a mai cistigat un ban curatind stra-zile de zapezi, taind lemne prin curti, carind la spinare saci si baloturi. Vrei nu vrei, timpul trece. Trece si iarna. S-a bucurat cind s-a aratat iarasi primavara pe pamint. Au iesit iarasi la gradinarie, la aer, la soare. Dar aci nu-si aducea bine aminte ce s-a mai in-timplat. Poate sa fi fost la mijloc о cearta. Poate numai о neintelegere. Au parasit gradina de zarzavaturi a domnului Paicu. m Au mers printre case marunte. Pe urma printre case mindre $i chipoase au mers. $i au mers ртё. ce au ajuns intr-o alta mahala, tot cu case marunte. Atunci 1-a auzit pe tatal ei rostind cuvintul „fabrica" pentru intiia oara. Si n-a treeut mult §i 1-a vazut purtind о bluz& larga, albastra. — Am sa muncesc pe brinci. Nu ma las pina nu capat calificare de fierar. — Sa inveti fieraria la virsta ta, omule !... — De ce nu ? Am* dat peste me?teri de la noi de pe Arge§. Mi-au fagaduit sa ma ajute sa prind meseria. Mi-au spus ca am ochii ageri §i miinile zdravene. — Sa-fi ajute Dumnezeu, omule. — M-a? mulfumi, daca, a?a cum mi-au fagaduit, imi vor ajuta oamenii. Odaia in care locuiau acum era tot atit de in-gusta ca §i cealalta, insa perefii erau mai pufin umezi §i nu mai erau acoperifi de mucegai. Auzea fluierind sirenele. Auzea fluierind trenurile. $i trenurile le auzea nu numai fluierind, ci le auzea $i uruind. — De ce suna toata ziua sirenele, mama ? — Sint multe fabrici pe aproape. — Si de ce tot uruie trenurile ? — Gara nu e prea departe. $i la gara asta vin trenuri din toata fara. Traiau in cartierul Grivifa. De la un timp au inceput sa se arate pe la ei oameni strSini. Atunci, mama i§i lua fetija de roinS 406 §i, fie ca era vreme frumoasa, fie ca vremea era urita de nu te-ar fi lasat inima s5 dai afara din casa un ciine, о ducea la plimbare sa-i arate maha-laua. — Tu, fata, trebuie s& cuno$ti bine cotloanele mahalalei. Daca umbli singura, Doamne fere§te, sS nu te ratace$ti ori chiar sa te pierzi. A§a i-a aratat fabricile. I-a aratat marile pravalii $i dughenele. I-a aratat Atelierele Cailor Ferate. I-a aratat gara ?i о fabricuta nou-noufa. $i i-a spus : — Aici lucreazS taticul. Bel^ugul nu le intrase in casa. Dar nu le mai lip-seau lemnele de foe. Nici piinea nu le mai lipsea. — Numai de nu ni s-ar intimpla ceva, omule. — Ce-ar putea sa ni se intimple ? Peste cifiva ani li s-a intimplat totu§i ceva. In-tr-o sear& tatal nu s-a mai intors acasa. In schimb s-a strecurat la ei catre miezul nopfii о vecina: — Ti-au arestat barbatul. L-au arestat §i pe al meu. A vazut-o plingind pe maica-sa. A inceput ?i ea sa plinga. Prin vecini mai plingeau §i alte femei. Mai plingeau §i alti copii. — Ce ne facem ? — Cum ce ne facem ? Noua ni s-a mai intimplat. Tinem capul sus. Muncim pe unde о sa gasim de lucru ?i ne cre^tem copiii. Nu ne lasam. Ca sa traiasca, mama a inceput sa spele rufe. §i in odaifa strimta, de atunci inainte au trait numai ele doua. Fata se ducea la ^coala. Inva^a. Cre$tea §i se lungea. 407 l — О sa virx& tata acasS ? — Poate. — Cind? — Peste zece ani. r _ De ce atit de tirziu* mama ? — L-au condamnat la zece ani de temni|a. Nu s-a mai intors niciodata. Anii au treeut, au treeut. La inceputul razboiului, au ridicat-o $i pe mai-ca-sa. Dar acum Sarmiza avea §aptesprezece ani. Invafase carte incepuse sa aduca §i ea un ban in casa. Lucra pina se spetea la fabrica de chibrituri. Duminica seara se intilnea cu baiefi, cu fete. Dis-cutau. Puneau placi la un patefon vechi, dansau. Dansa frumos, li placea. sa danseze. — De ce se aduna tinerii cind la unul, cind la altul? — Tineri. Petrec. Danseaza. — Fata lui Ciobanu e patimasa dupS dans. Parca nici n-ar fi inchis-o pe maica-sa. — A§a e tineretul de azi. Uituc. La arestarea maica-si, nu s-a speriat §i n-a plins. A ?tiut pentru ce nu i se mai intoarce acasa mama. A $tiut $i mai bine pentru ce nu i se mai intorsese cu ani in urma acasa nici tatal. — Ii aresteaza pe comuni^ti... — N-am nimic cu comuni^tii. — Ii aresteaza' $i-i impu^ca. — Degeaba, Nemf.ii tot pierd razboiul. — Se poate. Dar deocamdata inainteaza. — Sa vedem pina unde. Asculta. Asculta tacea. Invafase sa taca. , 408 Trei zile §i trei nopti о tinusera inchisa intr-o odaie intunecoasa. l?i daduse searna ca odaia se afla undeva la un subsol adinc. Pogorise multe scari. Uitase sa le numere, dar §tia ca fusesera multe. A batut in peretele din dreapta. N-a primit nici un raspuns. N-a primit raspuns nici atunci cind a batut in peretele din stinga sau in cel din fund. Totusi, in subsolul aceia mai erau si alfi oameni inchisi. Dar zidurile vechi erau groase ?i pumnul ei, cu care batuse in ziduri, prea mic si slab. Vuietul orasului nu-i mai ajungea in urechi. Pierise. Nu auzea nimic altceva decit pasii senti-nelei care se plimba pe lungul si ingustul condor. Uneori soldatul se oprea si se uita in odaie. Greu de crezut ca putea s-o vada. Cum coridorul insa era slab luminal, ea vedea, in ferestruica aceea cu gratii, а и?и, un chip tinar si siabanog de taranus-Soldatul о intreba : — Mai trdiesti, lungano ? De teama ca nu cumva sa-1 cheme pe cel ce tinea la el cheia si sa intre peste ea, ii rdspundea totdeauna cu acelasi glas si cu aceleasi cuvinle : — Mai traiesc. A stat ce-a stat in picioare. S-a plimbat de la un perete la altul pina ce a ostenit. S-a asezat jos, cum se asazd oamenii la tara. Dar cimentul era mai rece decit zidurile odaii. A inghejat -si a inceput din nou sa se plimbe. Sa doarnm ? Pica de somn. Dar cum sa doarma si unde sa doarma ? 409 PinS la urma s-a ghemuit intr-un colt §i-a atipit cu capul pe genunchi. Au tinut-o cu pline §i apa. Sentinela se schimba. Ea raminea acolo, uitata dintr-adins, ca sa cada prada nelini?tii $i deznadejdii. DupS. trei zile a auzit pe coridor pa?ii unui om care nu purta bocanci, ci pantofi. Cheia s-a intors in broasca, u§a s-a deschis $i in prag s-a aratat un barbat maruntel, bubos §i mustacios. Cu glas ra-gu$it, de betivan, a intrebat-o : — Tu e$ti, fa, domni§oara Sarmiza Ciobanu ? — Eu, domnule. — Pofte^te cu mine, fa. §i-a adus $eful aminte ?i de tine. Sa te porti frumos cu el ?i sa-i pupi mina. — E preot ? —• Nu. Inspector. Maninca comuni$ti. Au urcat scari multe, multe. La etaj bubosul a poftit-o intr-un birou mare, luminos, unde о a?tepta un domni^or elegant, cu monoclu la ochiul sting $i cu mustafa subtire. Politicos, domni^orul s-a ridicat in picioare cind a vazut-o. — Poftiti! Poftiti! Luati loc, domm^oara. Toc-mai va a§teptam, domni§oara. Tare mi-era dor de dumneata, domni?oara. Ea s-a a§ezat pe scaunul din fata biroului. S-a rasturnat in fotoliul lui ?i domni?orul cu mustati §i monoclu. A privit-o ce-a privit-o §i §i-a aprins о tigara. I-a intins $i fetei pachetul. — Fumezi, domni^oarS ? — Multumesc, nu. 410 — Nu te sfii. Dac& ai obiceiul s& fumezi, te rog, serveste-te. Tig5ri de lux. Americane. Cu pluta. — Multumesc, nu fumez. — Imi pare rau, domni§oara. Те-am poftit la noi ca sa stam nifelu? de vorba. §i cum §tiu ca fu-matorii se inteleg mai u?or intre ei, mi-ar face placere daca ai fuma о tigara. — Puteti sS-mi spuneti pentru ce am fost adusa aici ? — Drept sa-fi spun, domni?oara Ciobanu, nu cred ca pentru cine 9tie ce fapt grav. Cum ti-am spus, a? vrea sa stam nifelu? de vorba. Prietene^te. — Dar ce am eu de vorbit cu dumneavoastra ? — Locuie?ti in cartierul Grivita, nu ? — Da, in cartierul Grivita locuiesc. — De multi ani ? — De foarte multi ani. Pot spune ea. am crescut in acest cartier. — A$a ! A$a ! Vezi ca ne intelegem ? Ce meserie are tatal dumitale, domni^oara Ciobanu ? — Vreti poate sa ma intrebati ее meserie a avut ? — Nu... Chiar asta am vrut sa te intreb : ce meserie are tatal dumitale, domnul Matei Ciobanu. — Era fierar. A lucrat la о fabrica. — De се-mi spui „a lucrat" ? Cum ? Acum nu mai lucreaza ? — Nu. Nu mai lucreaza. — Vai... Nu. cumva domnul Matei Ciobanu e bolnav ? — Nu $tiu, domnule. Cum, domni?oara, se poate ? Q persgau^ atit 411 de distinsa ca dumneata sa-mi raspunda in felul acesta S Gum ! Nu §tii daca tatal dumitale e bolnav sau e sanatos ? Trasese citeva fumuri. Intinsese gitul §io intre-base aproape ^optit: *— Nu cumva dumneata e$ti certata cu familia? Spune-mi. Nu te jena. Se intimpla adeseori ca fe-ti$cane de virsta dumitale sa se certe cu familia. Bani. Baiefi. Amor... — Nu mai am familie. — Cum nu mai ai familie ? Atunci tatal dumitale a murit ? §i a murit §i mama dumitale ? Vai! Vai I... — Nu §tiu, domnule. Nu §tiu dac& mai trSiesc sau nu. Nu $tiu nimic despre ei, — Cum, nici macar atita nu §tdi ? Daca tat&l $i mama dumitale mai traiesc? — N-am cum sa $tiu, domnule. V-am mai spus ca n-am cum sa $tiu. — Vai, domni$oara ! Ma dezamage$ti. — Imi pare rau... *— Dar ce, s-a intimplat cu tatal dumitale? — Nu. $tiu. . — Si cu mama dumitale ce s-a intimplat ? Nu cumva parintii te-au parasit ? — M-au parasit. — Din ce cauza te-au parasit ? ,, — Nu §tiu. * — incotro s-au dus ? — Nu §tiu. ^ Curios! Curios! m — Dar dumneavoastra intr-adevar mi $tifi, domnule ? — Nu $tiu. Daca a§ $ti, nu te-a$ intreba. Totu$i, domni^oara, trebuie sa-mi spui. — Tatal meu a fost arestat, judecat §i inchis. — §i mama dumitale ? — $i mama a fost arestata, judecata §i inchisa. — Pentru hofie ? — Nu. —- Atunci pentru ceva mai grav, poate. Pentru crima ? — Nu. — Atunci pentru ce ? Traim intr-o \d.m in care oamenii nu sint inchi^i a$a, cu una, cu doua. Re-gele... Mare^alul n-ar permite. — Nu §tiu. — Nu se poate sa nu$tii. О fata frumoasa, ti-n£ra §i de^teapta ca dumneata sa nu §tie " pentru ce au fost arestafi, judecafi §i inchi^i parinfii ei ! De ce incerci sa ma duci cu pre§ul, domni$oara ? Dumneata ai auzit de Singurelu ? De doctorul in drept Hie Singurelu ? — N-am auzit, domnule. — De mirare ! Eu sint Singurelu. Eu sint doctorul in drept Ilie Singurelu, spaima comuni^tilor. Ia spune-mif tot n-ai auzit ? Maninc carne de со-muni^ti. Beau singe de comuni$ti. — N-am auzit, domnule. — De mirare... De mirare... — Daca n-am auzit... — Spune-mi ce comuni^ti cuno^ti ? — Nu cunosc nici un comunist, domnule. 413 *— Cum se poate, domni§oar& ? Fata de comu-nisti cunoscup, arestati $i judecap §i condamnap la ani de temnpa pentru agitape comunista, §i sa nu cunoasca nici un comunist!... Cine-o sa te creada ? A ? Ce prost о sa te creada ? — Nu cunosc nici un comunist, domnule. — Scoate ce ai in gu§5. — N-am ce scoate. — Ia rizi! Rizi, domni$oar& Ciobanu. Rizi, ,,to-vara^a" Ciobanu... — Cum о s& rid daca nu-mi vine sa rid ? — Te rog sa rizi, domni?oara. — Nu pot sa rid, domnule. — Atunci fii draguja, domni^oara Ciobanu, $i rinje^te. — Pentru ce ? — Pentru ce ? Pentru un lucru foarte simplu. Vreau sa-ti vad toti dintii. Vreau sa-ti vad dlnpi intregi §i la locul lor. — Pentru ce sa-mi vedep dintii ? —• Vreau sa-ti vad top dintii, domni^oara. §i vreau sa p-i vad pe top la locul lor, pentru ca peste о clipa n-am sa-i mad pot vedea. О sa p-i culegi de pe covor. Nu intelegi ? Trebuie sa-mi spui ce co-muni^ti cuno^ti. Altfel... — Nu cunosc nici un comunist, domnule. — О sa vedem... О sa vedem daca dumneata cuno§ti sau nu cuno§ti. Acu§ica о sa vedem, dom-ni§oara Ciobanu. l?i scosese ceasul de la mina. Pe urma i§i scosese $i inelele din degete. Apoi aprinsese inca о pgara. Iara§i ii intinsese pachetul. 414 — Fii draguta, domni§oara, ?i totu§i ia о ^IgarS. — V-am mai spus с 3 nu fumez, domnule. — Da, da. N-am uitat. Totu§i, ar fi bine s3 fu-mezi. Starui. Fumatul da ginduri bune omului. Aprinzi о tigara, tragi citeva fumuri. Intre timp te mai ginde§ti §i dumneata. Mai chibzuie?ti. $i dupa ce chibzuiesti, incepe sa-ti turuie gurita si-mi spui numele tuturor comunistilor pe care ii cuno$ti dumneata in cartierul Grivita. Sau in orice alt earlier. Imi trebuie numele comuni?tilor. Imi trebuie numele tuturor comunistilor pe care ii cuno$ti. In-telegi, domni$oara Ciobanu ? О ! Poate dumneata te temi c-o sa И se intimple ceva ? Pe cuvintul meu de onoare ca n-o s3 li se intimple nimic. N-o sa li se intimple nimic. $i apoi, domni§oara Ciobanu, nimeni n-o sa $tie ca dumneata mi-ai dat numele lor. Dar vezi... Acum e razboi. §i vrem §i noi sa $tim cam citi comuni$ti avem in tar3. E$ti romincS! Ce ne trebuie noua bol$evismul ru$i-lor ? Trebuie sa ne dai о minS de ajutor s3 le luSm urma. О s3-i tinem la pastru pina cucerim Rusia. Pe urma le d3m drumul. Dac3 n-o s3 mai fie co-munisti in Rusia о s3 se lase si ai nostri de comu-nism. — Nu cunosc nici un comunist, domnule. — Bine, bine. Nici nu-ti cer s3-mi rSspunzi acum. Fii dr3gut3 §i ia о tigar3. Uite, о s3 ti*o aprind eu. Luase chibritul. Il aprinsese §i-l intinsese spre gura fetei. Ii pirlise virful nasului cu flacara. Fata suflase si flacara bafului de chibrit se stinsese. — De ce ai stins chibritul ? 4i5 Imi ardea nasul. — $i nu ti-a placut ? — Nu mi-a placut. — Bine ca stiu, domnisoara. Aprinsese alt chibrit. Ocolise masa $i о prinsese cu mina de ceafa. Cu cealalta dusese chibritul $i-l tinuse pina cind se stinsese, lipit de virful nasului fetei. О usturase arsura dar strinsese buzele ?i nu strigase. — Ai rezistat, tirfo... Dar sa vedem cit о sa mai rezisti... — S3 nu ma insul|i, domnule. Incepuse sa strige : — Ragalie... Ma, Ragalie... la vino incoace, Ragalie... Ragalie nu raspunsese, dar din odaia vecinS venise un om tot atit de tinar si tot atit de elegant imbracat ca Singurelu. Numai ca era ceva mai nalt si mai voinic. Avea capul mare, rotund si pletos, §1 purta mustati lungi, groase, voievodale. — Nu-1 mai striga pe Ragalie, Singurelule. Toc-mai acum i-am dat о misiune urgenta. Noul venit privise feti$cana cu interes. Intre-base : — Ciobanu ? _ Da, raspunsese Singurelu, Ciobanu, Sarmiza Ciobanu. Face pe nebuna. Ne da de furcS. Intention am s-o dau pe mina lui Ragalie. Lui Singurelu i se vedea inca enervarea pe fa^S. Noul venit zise : — .Ti-am spus de atitea ori, Singurelule, trebuie sa fii calm, calm... -416 — Calm... Calm... Dar cum sa fiu calm, domnule inspector general ? Nu vorbe^te. Inchipuie$te-ti ?i dumneata !... Singurelu se poarta bine cu ea, ii vorbe^te frumos, ii ofera tigari. Eram cit pe-aci sa-i fac $i curte. $i ea... tace... — Neam prost!... Adu-fi aminte, Singurelule, cite dificultafi ne-a facut batrinul Ciobanu. Pe urma... Pe urma tot a vorbit... Adu-fi aminte, Singurelule, cite diflcultati ne-a facut $i batrina Ciobanu. Pe urma... Pe urma $i ea a vorbit. Ne-a varsat pe masa tot ce avea in gu$a... — Da, da... Au spus tot ce $tiau. Sarmizei ii venise sa sara la ei, sa-i zglrie cu unghiile, sa le scoata ochii $i sa le strige : „Nu. Nu-i adevarat. Nici tata n-a putut sa vorbeasca in fata voastra, nici mama. I-am cunoscut eu bine pe amindoi." Se stapini insa $i tacu. Obrazul proas-pat ca piersica data in pirg ramasese impietrit $i cei doi nu izbutira sa citeasca nimic pe el. — Da, da, spuse iarasi inspectoral cu mustati voievodale. Ciobanii sint neam prost, farani inca-patinafi. Pina nu-i faci zob nu deschid gura. Se apropie de Sarmiza §i о intreba: — Nu-i a^a, dornnisoara, ca e§ti neam prost ? Ii vSzuse arsura. — A !... dar asta ce-nseamna ? Sarmiza se multumise sa ridice din umeri. — Singurelule, Singurelule... Cind ai sa invefi, dragul meu, sa te porti cum se cuvine cu oamenii ? Poftim ! i-ai pirlit fetei virful nasului... Nu ajungi la nici un rezultat daca apropii chibritul de nasul cuiva. Acela nu are decit s& sufle §i ti-1 stinge. 27 417 Strici chibriturile degeaba, Singurelule, $i chibritu-rile sint scumpe. Vazu pachetul cu tigari de pe masa. Intinse mina, lua о tigara $i о aprinse. Trase un scaun linga Sarmiza §i se a?eza. Apuca fata de chica. Sarmiza simfea ca a fost prinsa de о gheara de fier. Inspec-torul general ii apropie obrazul de obrazul lui. Trase din figara adinc, in piept, apoi ii repezi fetei ^uvifa de fum in ochi. — Nu clipi! ii spuse incet. Nu clipi. Daca in-chizi ochii te omor, auzi ? Te omor. Eu am omorit multi oameni, auzi! Am omorit multi coimmi^ti. Eu sint moartea $i pieirea comuni^tilor. Rabda batjocura. Rabda, fara sa cricneasca, §i chinul. Ii privea tigara. Vedea ca e pe sfir^ite. „Mai are de tras doua fumuri. Acum are s-o stinga. Poate c& s-a saturat de fumat §i nu mai aprinde alta." Prevazuse intocmai ceea ce avea sa se mai pe-treaca. Inspectorul general ii mai afuma de douS ori ochii, apoi о impunse in timpla cu virful de foe al tigarii. Pielea sfirii. Sarmiza i?i inclesta falcile. Inspectorul general apSsa §i rSsuci tigara pe timpla ei pin& se stinse. — Singurelu... — Da, domnule inspector general. — Da-mi un chibrit aprins. Ferindu-se sa nu-i aprinda parul, ii arse cu fla-cara chibritului sfircul urechii drepte. Mai ceru un chibrit aprins $i-i arse $i sfircul urechii din stinga. — Acuma vrei sa vorbe§ti ? 418 Fata tacu. Podeaua biroului era acoperita cu un mare covor persan. Incepu sa-i numere in gind dungile de la margini. Avea multe dungi. Era un covor de mare prej. — Ia spune-ne, ce comunisti cuno?ti ? — Nu cunosc nici un comunist. — Cum nu cunosti ? Trebuie sa cunosti. Parin-tii dumitale au fost comunisti. — Nu am avut §i nu am nici о legatura cu co-munistii. — Singurelu... — Da, domnule inspector general. — Treci linga mine cu cutia de chibrituri. — Am inteles, domnule inspector general. — Domnisoara Ciobanu, dumneata ai auzit de inspectorul general Balota ? — N-am auzit, domnule. — Nu se poate sa fi trait printre comunisti ?i sS nu fi auzit de numele meu. Sint moartea comunistilor. Sint pieirea comunistilor. — N-am auzit, domnule... I-au ars, rind pe rind, buricele degetelor cu chibrituri aprinse. In biroul acela, de la etaj, unde-o terfeleau si о schingiuiau, soarele navalea si stralucea in feres-tre. Auzea zumzetul viu al orasului. — Ziare... ziare... — Batalia de la Harkov... — Ziare... ziare... — Batalia de la Moscova... — Ziare... ziare... — Cuvintarea Fuhrerului..., 27* 419 0 — Ziare... ziare... — Londra in flacari... — Ziare... ziare... — Batalia de la... Careva din vecini lasase fereastra deschisa. La radio i$i dadea poalele peste cap о cintareafa: §i-Gin sa te prind §i-am s& te bat Cu sclndura de la pat... — Eu zic c§ e destul pentru astazi, Singurelule. — Cum dorifi, domnule ispector general, cum doriti dumneavoastra. Inspectorul general Balota sunase §i numaidecit in u§a se ivise maruntelul, cu chip rava^it de bau-tura $i bubos. — Xa-o, Beldie, $i du-o de unde-ai adus-o. Ia seama la scan, cind coboriti. — Am inteles, domnule inspector general. Se dusese dupa maruntel. Ajunsese la u$a clcL-tinindu-se. — Beldie... — Daf domnule inspector general... — S-о til de brat sa nu cada. E cam ametita. Acestea fusesera numai inceputul. A doua zi n-o mai chemasera. О tirisera intr-o alta odaie, tot acolo la subsol. De fata cu elegantii inspectori, haidamaci cu minecile suflecate о dezbracasera la piele $i-o biciuisera pina la singe. Le^inase de citeva ori. О lasau sa se odihneasca un timp in le$in, aruncau asupra ei о caldare cu apa rece, о trezeau §i-o biciuiau din nou. Dupa ее о snopisera de nici nu mai $tia pe ce lume se afla, chemasera 420 un sanitar care-i curatase trupul plin de singe eu gheme de vata muiate in spirt. Sanitarul о ajutase sa se Imbrace si plecase. — Acum ia loc pe scaun, domnisoara Ciobanu. Incercase, insa acum trupul ei nu mai rabda scindura tare. — Ei, te-ai cumin^it ? Tacuse. — Te incapatinezi zadarnic, domnisoara Ciobanu. Daca nu azi, miine. Daca nu miine. poi-miine. Tot avem sa te facem noi sa deschizi pliscul. Tacuse. Ca piatra tacuse. Ca pamintul tacuse. §tia ca de va rosti un singur nume le va rosti dupa aceea pe toate cite le stia. Trebuia sa taca, sa taca. — Domnisoara Ciobanu, ar trebui sa vorbesti. Spune-ne, ce comunisfci cunosti ? — Nu cunosc nici un comunist. — Domnisoara Ciobanu, dumneata n-ai inima ? Orice om are inima. Nu se poate sa nu ai si dumneata inima. Daca nu ti-e mila de dumneata, ar trebui sa-ti fie mila de noi. Pentru ce ne chinuiesti cu incapafinarea dumitale ? Stam in jurul dumitale atitia oameni. Ne pierdem zilele si ne pierdem noptile cu dumneata. $i mai avem si alte treburi. Sintem oameni subfiri, am invafat si"n straina-tate. Mai citim о carte. Mai... A treia zi о batusera la talpi. A patra zi ii viri-sera scobitori sub unghii. A cincea zi ii smulse-sera suvite de par cu clestele. A sasea zi ii taia-sera la solduri buzunare in piele si ie umplusera cu sare. A saptea zi о las as era in pace, dar intr-a opta ii rasuciserS sH retezasera virfurile sinilor cu 421 un cle^te mic facut parcS anume pentru a$a ceva. — Tot nu vrei sa vorbe^ti, domni^oara Cio-banu ? — N-am ce vorbi. Inspectoral general Balota care asistase, fm-preuna cu Singurelu, la toate schingiuirile, zisese : — Am avut dreptate, Singurelule... Fata se trage dintr-un neam prost. Nu e nimic de facut cu ea. Las-o lini^tita citeva zile sS-$i mai vina in fire. Dupa aceea s& intre in ac^iune „comuni^tii no$triiJ. Hie Singurelu о lasase in pace о saptamina. Za-cuse pe cimentul rece al odaii intunecoase de la subsol. Se hranise cu apa $i piine. Se gindea ca nu e singura pe lume pentru ca din cind in cind aparea in ferestruica zabrelita a щп un cap de soldat care-i punea aceea^i intrebare : — Mai traie$ti, fata ? — Mai traiesc... Mai traiesc. Sanitarul venea §i-i oblojea ranile. MSruntelul bubos $i puhav il asista. Uneori, prinsa de slabiciune, dorea moartea. Sa moara. Sa nu mai §tie nimic. Sa doarma somnul morfii mereu, mereu, pina la sfir^itul lumii. Nu trecea mult §i о cuprindea ru^inea. Cum sa moara ? Sa le faca pe plac du^manilor ? Du$manii nici nu doreau altceva decit sa-i zdrobeasca pe comunisti, sa-i omoare pina la unul, sa le stirpeasca saminfa. Familia lor fusese alcatuita din trei oameni. Tatal murise la inchisoare, ucis, fara indoiala, in bStai ori impu^cat. Mama fusese bStuta la cercet&ri. О judecasera $i о condamnaserS. dar nu о trimisesera ia inchisoare, О chemasera in casa sumbra in al m cSrei subsol se afla ea acum, pentru cercetSri su-plimentare. О chinuisera о schingiuisera din nou sub ochii lui Singurelu $i ai lui Balota. О chinuisera $i о schingiuisera pina ce-i luasera sufle-tul. Apoi... Ea, Sarmiza, aflase totul... Apoi ii urca-sera trupul sfarimat la etaj $i noaptea о arunca-sera de acolo in curte pe asfalt. Actul de deces spunea ca „arestata loana Ciobanu, sustragindu-se de sub privirile paznicilor, a profitat de faptul ca о fereastra se afla deschisa §i s-a zvirlit in gol pentru a se sinucide". Trebuie sa traiasca. Sa indure totul §i sa traiasca. Sa traiasca §i sa apuce ziua victoriei care avea sa vina. Atunci... Atunci va lucra, va activa, i$i va implini rostul pentru care a venit ea pe aceasta lume plina de strimbatate $i de suferinta. Va trebui sa traiasca. §i aci, orice s-ar intimpla cu ea, sa taca, sa nu rosteasca nici un nume, sa nu tradeze nici о taina. A?a fusese invafata de tovarasii ei. Tovara§ii ei! Avea о sumedenie de tovara$i... Ce oameni de nadejde ! Ah ! Daca ar putea sa fie $i ea tot atit de tare, tot atit de nein-fricata ca ei... Gindurile i se depanau $i о intareau. Atunci, cind va fi sa vina ziua victoriei... Auzise pa$i pe sala. Auzise cheia scri?nind in broasca щп. „Vin sa ma ia. Au sa ma chinuie ia-ra§i"... Linga marunfelul bubos ii vazuse in u$a pe Olga $i pe Alin. A$adar ii arestasera ?i pe ei. Probabil ca-1 arestasera $i pe Berbecaru, legatura ei. Marunfelul bubos incuiase u$a $i se departase. Auzise departindu-se $i pa$ii grei ai soldatului in-caljat cu bocanci. Acum nu mai era singura. Urma 423 sa-si imparta odaia cu Olga, cu Alin... Va trebui insa $i fata de ei sa-si Цпа gura. Trebuie sa fie in-tr-unul din ziduri о deschizatura dincolo de care sta ciulita urechea unui ascultator. Olga $i Alin i se asezasera alaturi. — Te-au chinuit mult ? — Nu. — Am venit sa-fi aducem sfat bun, spuse Olga. Nu avem prea mult timp de stat impreuna. Tacuse. I?i inclestase falcile ca nu cumva sa-i scape о vorba nelalocul ei. — Sfatul nostru este sa spui, fara nici о ezitare, numele tuturor tovarasilor din grupa ta. Ei $tiu totul. Te Iasi chinuita zadarnic. $tiu totul. Continuase sa taca. Se uita numai prin intune-ricul straveziu al odaii la ch pul Olgai si al lui Alin. Nu avea nici о indoiala. Ei, si nn aHii, se aflau acolo linga ea. Vechii ei tovarasi. Nu visa. Era treaza. О durea trupul. Incepu sa о doara si sufletul. — N-auzif tovarasa ? Trebuie sa dai lista grupei. Ei tot о cunosc, spusese Alin. Nu te mai lasa schingiuita zadarnic. — Nu infeleg ce voifi de la mine, soptise ea intr-un tirziu. Nu va cunosc pe nici unul si nici nu doresc sa va cunosc. — Tovarasa Sarmiza... — Nu sint tovarasa voastra. Nu infeleg pentru ce ma numifi asa, Nu v-am vazut niciodata. Nu va cunosc. Nu stiu nimic. О chinuisera cu staruintele lor mai bine de un ceas. Nu le mai spusese nici un cuvint. Pentru ea era limpede: Olga si Alin, a caror tarie de carac- 424 ter о invidiase rivnise atit de mult mai inainte s-o aiba ea, nu rezistasera schingiuirilor si tradasera... Ori poate — gindul о facea sa se outre-mure —- ori poate nu fusesera decit niste unelte ale stapinirii introduse printre ei. In orice caz, tradasera. Poate tradasera si altii mai mari, ca Berbe-caru... Prea des cadeau prada grupuri intregi... Intimplarea о durea mai mult decit toate bataile §i chinurile la care fusese supusa. Nu mai izbuti sa-si pastreze firea. О podidi plinsul. Se lasa plinsului care о istovea dar о si linistea. Olga, Alin, poate щ Berbecaru tradasera. Partidul era supus la grele incercari. Se urmarea nimicirea lui. Se urmarea pieirea tuturor comunistilor. Partidul, cum se vedea acum, avea in sinul lui oameni slabi, care mi rezistau probei de foe. Dar, in acelasi larg sin al lui, partidul avea mult mai multi oameni tari, pe care nimic nu-i putea dobori si infringe. Se gindi la ceferisti. Se grndi la barbatii grozavi care organizasera zguduitoarea greva de la Grivita. Aceia zaceau de ani de zile in temnite. Suferisera mult mai mult decit ea. Indurasera mult mai mult decit ea. Aceia aveau sa fie intr-o zi biruitori Cu aceia rivnea ea sa se asemuie. Tatal ei, daca n-ar fi fost ucis, cu aceia ar fi asemuit. §i mama ei, tot cu barbatii aceia s-аг fi potrivit la fire, daca n-ar fi fost omorita. Razboiul !... Nemfii si ostasii lui Antonescu inaintau pe paminturile rusesti. Nimi-ceau sate si orase. Jefuiau si ucideau. Dar razboiul avea sa se prelungeasca si pina la urma nemfii aveau sa piarda razboiul. Ea voia sa traiasca pentru a apuca ziua aceea, pentru a se bucura de ziua 425 aceea $i pentru a putea sS le spunS tovarasilor ei — citi vor mai trai pina atunci — ca ea n-a tradat, ca a indurat mult dar ca s-a Jinut tare, ca о adeva-rata comunista, ca n-a tradat nici о taina de partid, cS n-a aruncat in labele calailor nici un tovaras- A doua zi, Olga §i Alin о vizitasera din nou. — Venim din partea tovarasului Berbecaru. Te sfatuim s& nu mai rezi?ti. Sa dai lista. Ei о cunosc. Sa nu ascunzi nimic. Sa spui totul si apoi sa scrii totul pe hirtie si sa iscalesti. — Nu va cunosc. Nu cunosc nici un Berbecaru. Mai mult de о saptamina Olga si Alin о vazu- sera о data sau de doua ori pe zi si staruisera sa iasa din tacere. Dupa ce se convinsesera ca si-au pierdut timpul zadarnic, о anuntara: — Noi nu am rezistat. Am spus tot ce stiam. Am dat scris tot ce stiam. La proces о sa te recunoas-tem. Suferi zadarnic. — Nu va cunosc. Nu cunosc nici о organizatie. Nu cunosc nici un partid. Negase si la proces. О condamnasera si о trimi-sesera la Mislea. Intins pe pat, odihnit dupS somn, Clemente Ti-ganus ii apucase miinile intre miinile lui. Ii saruta rind pe rind degetele care mai purtau, la virfuri, urmele arsurilor. Roza Caleb se pregatea sa-i aplice tratamentul si uneori arunca о ochire spre tineri. Tiganus spuse: — Sarmiza, stii tu la ce m-am gindit eu ? — Cum as putea sa stiu ? ; 426 — M-am gindit ca tie iti place grozav de mult sa dansezi. — Imi place. — La dans te-am cunoscut. — Da. Intiia oara am dansat cu tine la Galafi, la о reuniune tovaraseasca. — Pe urma am mai dansat noi de multe ori. —• Am mai dansat, Clemente. — $i-o sa mai dansam, Sarmiza. — Cum ? — Tu ai auzit de Maresiev ? — Am auzit. — О sa rog partidul sa ma trimitS. la Moscova, la marii speciali?ti( sa-mi potriveascS un picior stra?nic. О sS pot sa dansez cu tine, Sarmiza. Urmeaza volumulal III-lea С и P RI N S Pag. 11 Mu$cata .......................................5 12 Ur шла.........................................47 13 Padurea ......................................93 14 Cire^a,.......................................135 15 Valm5?ag......................................177 16 Vais trist....................................217 17 Basmale curate................................263 18 Ca roua din cimp............................301 19 Roza . 339 20 Sarmiza . 385 Responsabil de carte : Cornel Popescu Tehnoredactor : I. Horga Corector : N. Teodos-u Dat la cules 21.08.58. Bun de tipar 15.11.58. Tiraj 25100+5050 ex. Hirtie semivelina mata de 65 gr. m.2 Format 540 x 840116. Coli ed. 16,18. Coli de tipar 27. Editia 1. Comanda 4104. A. nr. 1423. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 8 R—31 Tiparul executat sub com. nr. 81211 la Comb:'natul Poligrafic Casa Scinte’i ,.I. V. STALIN44,. Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti — R.P.R,