

D^CUlr
1
STAMCd, b
* ? -
ZAHARIA STANCU
DESCULȚ
ROM AN
EDIȚIA IV-a
EDITURA DE STAT
PENTRU LITERATURĂ ȘI ARTĂ

& NEAMURI
w
A	*
— Tudoreee... Deschide poarta...
Pe tata îl chiamă Tudor. Dar el rareori se află acasă.
Cum auzeam strigând, săream la poartă. Fuioare
de aburi scoteau pe nări telegarii; le fumegau șoldu-
rile lucioase. Aveau clopoței la gât și gâturile lor erau
lungi, cu coamele pieptănate, împletite în cozi, cu pan-
glici galbene, roșii, turcheze. Brișcă intra în arie. In
brișcă, pe capră, țanțoșă, cu biciul într’o mână, cu
hățurile în alta, îmbrobodită de i se vedea numai vârful
nasului, cu flori mari de fluturi pe tulpan, mătușa Uțu-
păr, dela Secara. La spate, îngropată până la mijloc
în fân, fata mătușii Uțupăr, Dița, vară-mea.
Se bucura mama că-i veneau neamurile, s’o mai în-
tindă cu ele Ia vorbă.
Era străină în sat, mama. Pe uliță, nicio prietenă.
Cu tata se măritase de-a dora. Bărbatul ei dintâi o
luase din prispa bunicului — nici nu împlinise cinci-
sprezece ani — și-o dusese pe Călmățui în sus, peste
trei sate, la Stănicuț, între sârbi. Când și-aducea
aminte de întâiul ei bărbat, mama încrunta sprânce-
nele, se împosoca, și dacă tata nu se găsea acasă, înce-
pea să cânte, mai mult să jelească. Noi, copiii, o lă-
sam în dodiile ei. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu
Ochian, moale, trândav. Nu-i slujea Ia nimic voinicia.
Doi copii câștigase cu el mama, pe soră-mea Evanghe-
5
lina și pe frate-meu Ion. Be>izdat, pe neașteptate, mu-
rise Ochian, și mama 1/^ptesprezeg^ni rămăsese
văduvă, cu doi copii legați de poale. 4gjpenii din sâr-
bie o ajutaseră să-și îngroapg barba^rși să-î împli-
nească pomenile. Incuiase c^a ma™,^țgj*liKse prun-
cii în brațe și se întorsese la’bunicăTheaJ '
— Ai rămas văduvă, Mario... Q	j
— Am rămas, mamă...	j
— Și-ai venit să-mi cazi în vatră cu plozji...
— Unde era să mă duc ?...	/
— Să fi așteptat la casa ta...	/
— Casa mea I N’aveam de niciunele. A băut tot, îna-
inte de a muri. Numai juncanii mi-au rămas. I-am dus
lui nenea Tone să-i vândă și să-mi aducă banii...
Trei băieți avea bunica și-o singură fată, pe mama.
Băieții, mâi mari decât mama, Tone și Lisandru, își
luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stă-
pâni, agonisiseră ceva, și veniseră în Omida, sat mân-
cat de sărăcie, dar mare, cu gară, cu poștă, cu greci
negustori de grâne. Cumpăraseră locuri la șosea, clă-
diseră case, deschiseseră prăvălii cu de toate. Cu fete
dela oraș se ’nsuraseră amândoi. Casele lor, case cu
copii...
Pe mama o măritase repede bunica, nu suferea în-
ghesuială în casă, vrusese să rămână numai cu băia-
tul cel mic, singurul care-i era drag dintre mugurii ei.
Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache,
fiindcă era slăbănog, prostovan. Bunica vedea în el un
fel de neom, un băiețandru cu mintea slabă, care se ți-
nea de fustele ei și nu-i ieșea din cuvânt.
— Dumitrache, mătură casa...
Dumitrache apuca mătura de coadă și mătura casa
mai abitir ca o fată.
— Dumitrache, adună urzici, toacă-le, fierbe-le,
amestecă-le cu tărâțe și dă-le la rațe.
Dumitrache se ducea pe șanț, în fundul ariei, um-
plea ciurelul de urzici, le pregătea după poruncă și în-
dopa rațele.
— Dumitrache, astăseară rămâi acasă...
— Rămân, mamă...
— Dumitrache, azi te duci la horă...
6
— Mă duc la horă, mamă...
— Ai să te prinzi în horă, Dumitrache...
— Am să mă prind, mamă...
— Ai să joci frumos, Dumitrache... Să se uite lu-
mea la tine, să se minuneze...
— Am să joc frumos, mamă...
— Pe urmă, când s’o sparge hora, ai să te duci cu
fete, la deal...
— Dac’o vrea să meargă vreuna cu mine...
— Dece să nu vrea ?
— Nu prea mă plac fetele, mamă...
— Păi, să te placă... Fii mai cutezător cu ele, Du-
mitrache..
— Am să încerc, mamă...
— Să încerci, dece să nu încerci, că, slavă domnului,
nu ești nici orb, nici ciung, nici cocoșat...
— Asta, așa e...
Blajin, bun la inimă, nenea Dumitrache semăna bu-
nicului la chip și la inimă. Ceilalți băieți, aspri, ageri,
crunți, aidoma bunicii.
Față colțuroasă, osoasă, avea bunica, voce pietroa-
să. Parcă mereu svârlea ucazuri.
Se trăgea, după neamuri mai vechi, dintr’un turc
care-și lepădase legea din dragoste. Migdalați, puțin
pieziș, arătau ochii bunicii. Și urechile — ferfeniță pe
margini, parcă i le crestase cineva cu foarfecă !...
— Mamă, cine i-au crestat bunicii urechile ?
— Nu i le-a crestat nimeni. I le-au tăiat icușarii...
La început, când auzisem cuvântul acesta, îmi în-
chipuisem că icușarii vor fi fiind o ciurdă ciudată de
oameni care se plimbă prin lume înarmați cu foarfeci,
prind femeile de coade, le culcă la pământ și le cres-
tează urechile pe margini.
Duminica la horă, la nunți, ori la botezuri, când își
îmbrăca straiele de sărbătoare, bunica purta conci pe
cap. Conciul bunicii, bătut în galbeni. Zornăiau gal-
benii când sălta, în sbucium, hora.
In urechi, șapte icușari de o parte, șapte de alta, în-
șirați pe fir de mătase, îi băteau umerii. Grei icușarii,
aur curat. Gaura sfredelită în sfârcul urechii cu un-
dreaua trecută de trei ori prin flacără se lărgea, se
7
rupea. Pe margini, ceva mai sus de rupturi, și-a tot
găurit bunica urechile și mereu găurile s’au lărgit, s’au
sfâșiat. S’a măritat bunica. A prins a naște plozi, a-i
crește... A mai purtat o vreme conciul, apoi l-a pus la
păstru. Nici cu icușarii nu s’a mai împodobit. I-a schim-
bat pe rând la zaraful din târg. A descusut și galbenii
de pe conci și i-a prefăcut în argint, în măruntă a-
ramă. Ultimii doi i-a dăruit mamei, de zestre. Ii păs-
trează mama înnodați în basma, în chichiță, în lacră.
Ar da mama galbenii fetelor ei să-i poarte, dar cum
să-i împartă !... Doi galbeni la cinci fete, care au la
un loc zece urechi... Dacă poți, hai, împarte pe drepta-
te !... A găurit mama urechile surorilor, dar găurile nu
se lărgesc, urechile nu se rup, nu se ferfenițează ca ale
bunicii. Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur
lucitori, sunători, zornăitori, poartă mărgelușe de
sticlă colorată, bălțată.
Cerceii mamei sunt mici, rotunzi, ca niște bănuți.
— Mamă, de aur sunt cerceii tăi ?
— De alamă sunt...
Cum să rupă mărgelele de sticlă, cerceii ușori de a-
lamă, urechile !...
întâmplarea cu Daud a avut loc înainte de zaveră,
de zavera când s’au ridicat grecii, cu sprijinul rușilor,
contra turcilor și când s’a sculat, de dincolo de Olt, Tu-
dor Vladimirescu, și a chemat la arme, în jurul lui,
voinicii din sate, să doboare puterea boierilor și să iz-
bească în păgânii care stăpâneau și mulgeau și des-
puiau și beleau țara și norodul dimpreună cu boierii,
cu ciocoii. Spun vorbele din bătrâni că au intrat atunci
în fierbere satele de bordeie. Călări, hăulind cântece
mai vechi, de vitejie, au plecat rumânii sub steagul
răscoalei. In cioclovimea toată, spaima a pătruns. Tre-
mura, tremura vargă cine avea acareturi întinse, și
robi, și moșii, și clăcași și pălmași. De prin părțile
noastre la răscoală mulți s’au dus. Le-a rămas unora
numele de zavera — îl poartă nepoții, strănepoții —
Ilie Zavera, Stoica Zavera, Costache Zavera. Câți și
mai câți!... Armiile turcești le-au chemat boierii de
peste Dunăre. Au venit armiile pornite oricând pe
8
jaf, pe măcel. Pe Tudor din Vladimir, l-au tăiat —
în bucăți l-au tăiat. Risipiți, s’au întors pe la borde-
iele lor pandurii... Tudor a pierit. Mai greu ca înainte
a apăsat stăpânirea boierească norodul... Turcii, turci.
Boierii, boieri. Corb la corb nu-și scoate ochii... A
rămas amintirea răscoalei care trece din gură în
gură, din veac în veac de om. Au rămas cântecele
pe care le mai îngână oamenii.
începe mătușa Uțupăr a cânta printre buze, încet,
încet, ca și cum i-ar fi teamă să nu se audă cuvintele
rostite, dincolo de fereastră, în uliță :
Toate plugurile umblă,
numai plugulețul meu
l-a ’nțepenit dumnezeu.
Dar o da și dumnezeu
să umble și plugul meu,
să trag brazda dracului
la ușa spurcatului,
în pieptul boierului,
o brăzduță d‘ale sfinte,
s'o țină boierii minte...
Că mi-am vândut cămășoara
și cumpăr ai săbioară...
Plugulețul meu nebun,
cum te prefăcuși în tun!
vezi, așa mai pot ara,
să mai scap de angara,
să scăpăm de ciocoime,
să trăim și noi mai bine...
Tremură glasul mătușii Uțupăr și eu nu înțeleg
dece-i tremură glasul acum, când îi amintește de fapte
petrecute demult, tare demult. A isprăvit cântecul, ori
poate l-a întrerupt la mijloc, nu și-l aduce aminte în
întregime. A tăcut câteva clipe. A înghițit în sec. Apoi :
— Să trăim și noi mai bine ! Mereu vrem să trăim
mai bine și nu izbutim. Trăiesc bine boierii, gulerații 1
Oamenii tac și rabdă asuprirea. Dar ei gândesc că o-
dată și odată o să se nască alt Tudor — altfel o să-l
cheme poate — unul sau mai mulți, să răscoale sa-
9
tele, gata de răscoală din pricina împilărilor, să punO^
capăt puterii nesătule a neamului ciocoiesc, cu sabia,
cu toporul, cu focul, cu pârjolul... Că altfel, vedem noi
bine, nu se poate. Boierii au în mâinile lor binele, și
de voie bună nu-1 dau. Cu dinții îl țin. Va trebui să le
rupă norodul dinții...
— Numai dinții ?
— Așa vine vorba. Șira spinării va trebui să le-o
rupă.
— De s’ar ridica odată țara toată...
— O să vie vremea... o să vie.
Răsare în ochii mătușii Uțupăr, în ochii mamei, o
mare lumină care parcă face albă odaia.
— Ei, dar uite, mă iau prea mult cu vorba, semn
că încep a îmbătrâni...
— Și nu-ți place bătrânețea ? întreabă mama.
— Parcă-i place cuiva ? Dar n’ai ce face. Vrei nu
vrei, bătrânețea vine. Și după bătrânețe...
— Mai e până la bătrânețe...
Firul rupt o clipă se înnoadă.
— Din raia, din Cetatea Turnului, se repezeau
turcii pâlcuri, călări, după jaf. Izbeau cu osebire du-
minica dimineața. Creștinii, la biserică !... Ii luau ca
din oală și-i treceau prin săbii, dacă nu prindeau de
veste năvala. Fetele, muierile le suiau pe cai, le ră-
peau, le duceau dincolo de Dunăre, roabe. Daud era
căpetenia pasvantlâilor.
Odată au năvălit în ziua de Paște. Horă mare în
luncă, lângă fântână. Mai ageri la picior, băieții, copiii,
au fugit, au ajuns, s’au ascuns în zăvoaie. Fetele,
care s’au împiedicat în fuste și n’au izbutit să se pi-
tească, s’au aruncat în fântână, s’au înnecat. Una,
mai cu moț, a rămas lângă buduroi, să-i înfrunte.
Turcii călări, cu fesuri, cu cealmale, mustăcioși, băr-
boși, roată în jurul ei. Țineau în mână săbii des-
puiate. Scânteiau săbiile în soarele de Paște. Zarinca
se uita la pehlivani, la pasvantlâi, fără sfială. Rup-
sese o ramură de salcie înflorită și-o ținea între dinți.
S’a desprins din ceată un turc între două vârste, cu
mustăți lungi, cu barbă pana corbului.
— Dece s’au aruncat fetele în fântână ?
10
— De frica voastră, osmanlâilor, să nu cadă în
robie, să nu le pângăriți...
Luau turcii pe atunci fete și muieri în robie, le pân-
găreau, pe urmă le duceau departe, tocmai la Măru
Roșu, și le vindeau, ca pe vite, bogaților, tuciuriilor.
— Tu dece nu te-ai aruncat ?...
— Mie nu mi-e frică de voi...
Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor spurcată.
A adăugat turcul cu mustăți lungi :
— Știi că eu sunt Daud ?
— Daud tâlharul ? Nu știam. Aflu acum...
Se juca Zarinca, frământând crenguța de salcie între
degete.
— Și tot nu ți-e frică ?
— Iacă, nu mi-e frică...
Era înaltă, subțire trestie, cu ochi verzi ca iarba
câmpului. A ridicât-o Daud în șea. Au șupurit ceal-
magii caii spre raia, spre Dunăre.
Satul a plâns fetele înnecate. Au astupat fântâna
oamenii și-au ridicat o cruce pentru toate moartele.
Trăiește și-acum crucea de stejar, bătută de ploi...
Cum l-o fi vrăjit muierea pe Daud n’a aflat nimeni
niciodată. Toamna, înainte de căderea zăpezilor, au po-
posit în Secara trei chervane, trase de câte șase boi,
încărcate cu averi. Daud și-a lepădat șalvarii și fesul,
s’a îmbrăcat ca rumânii din partea locului, și s’a
scârbit de legea lui. Și-a cumpărat pământuri, a ri-
dicat acareturi — aproape ca un boier. Avea banițe
pline de bani. Rumânii s’au ferit o vreme, mai pe
urmă s’au învățat cu el și-au început a-1 socoti
de-ai lor.
Zarinca s’a pornit pe născut copii. Patru, cinci sate
sunt acum năpădite de sămânța lor. Unde te duci, unde
te întorci, dai de-alde Daudescu — plugari, ciobani,
neguțători, popi, meșteșugari, notari, până și un
episcop.
Ca să nu-i amestece lumea, unii au început să-și
schimbe numele..
Mătușa Uțupăr povestește. O ascultăm, ca descân-
ți
tați. Mama iese pe vatră, pregătește mâncare pen-
tru oaspeți.
Trece unul din Stănicuț, de-alde Vancu Vene, cu
carul.
—• Pește, pește proaspăt...
Cumpără mama pește, îl curăță de solzi, umple
oala și-o așează la foc. Aruncă ardei în oală. Solzii
parcă sunt bani de argint. Pisica, prin grămada de
măruntaie, cu boțul, mâșâe. A prins mama în arie, pe
după hambar, un cocoș. II taie frate-meu Ion. O să
avem și cocoș fript de mâncat...
Poți să mănânci la masă cu mătușa Uțupăr ?... Dacă
vrei, poți. Văd că toți ceilalți mănâncă. Mătușa Uțupăr
are dinți mari ca de cal, verzui la rădăcină, negri, gal-
beni. Soarbe ciorbă... Ia peștele și-l desface cu dege-
tele. Carnea o’nghite fără s’o mestece, oasele le a-
șează pe masă, în fața ei. Dița are dinți mici, ca de
șoarece și buza de jos tăiată în două — buză de
iepure. Așa a născut-o mătușa Uțupăr pe Dița, cu
buză de iepure.
Dada Evanghelina, care e cam de-o vârstă cu Dița,
mi-a spus o taină :
— Pe Dița a născut-o mătușa Uțupăr nu numai cu
buză de iepure, ci și cu căiță...
— Cu căiță ? Ce e căița ?
— O tichie de piele cu care se nasc unii copii pe
cap... I-a scos moașa căița. A aruncat moașa căița pe
jăratec. Sfârâia căița și se sbătea ca un om viu. Sărea
în sus, ca un copil plângea căița. A pătruns-o, a ars-o
jăratecul, scrum a făcut-o. Cine se naște cu căița,
devine strigoi după ce moare. Dița o să devină stri-
goaică după ce-o muri. Nouă, rudele ei, o să vină
noaptea să ne sugă sângele...
— Să nu moară Dița, dadă.
— Parcă zic eu să moară !... Dar odată tot o să
moară Dița. Tot omul moare odată și-odată.
— Să moară după ce-om muri noi.
— Poate să moară și mai înainte. O să-i vârîm o
undrea în inimă după ce-o muri și atunci n’o să se
mai schimbe ’n strigoaică.
12
— Dacă ăsta e leacul, să-i vârîm undreaua în ini-
mă de pe acum...
Dada Evanghelina râde.
— Nu, nu acum, după ce-o muri.
Nu-mi place cum mănâncă mătușa Uțupăr. Oasele
acelea înșirate pe masă îmi dau greață. Ies și îmbuc
în tindă, pe vatră. Nu-mi place nici Dița. Ciorba i se
prelinge printre dinții de jos, pe bărbie.
După masă, de-a ciuciumișul ne jucăm prin odaie,
cu Dița.
Are șolduri groase Dița și picioarele știubee, butuci ;
sânii : desagi umflați, pietroși. Mă ia ciuș, mă țin de
gâtul ei și-o lovesc cu călcâiele în șolduri. O apuc de
sfârcul țâțelor — chirăe și-și întoarce spre mine fața
lată, oacheșă, buza crăpată, de iepure. Mă dau jos
din spinarea ei, pun mâinile la ochi, să n’o mai văd.
Mă ascund după ușă.
— Ciuciumiș...
Praful până’n grindă... Ne ia la goană mama.
— Mai ieșiți afară că ne-ați împuiat urechile, ne-
curaților...
Ies necurații afară. Aș ieși, n’am ce încălța. îmi
fac de joacă în pat, pe lângă lacră.
Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. Are ea un vecin
cu care se ține, unul Mărinache Piele. Cu Piele a plă-
mădit-o pe Dița. Păcatul a ieșit la iveală — semnul
Diței, buza de iepure... Piele îi dărue peste gard noap-
tea, saci cu mălai, cu făină. Ii cumpără barișe, cium-
bere, papuci. Dela oraș îi cumpără daruri. Pe Dița o
s’o mărite cu un băiat din Ologi, din spița lui Durie.
Băiatul e mut, încolo e ca toți oamenii. Piele o să-i
dea fetei de zestre un ciopor de oi. Or să muncească,
or să ducă bună casă. Poate să le dea soarta și copii.
Unii muți, unii cu buză de iepure, alții sdraveni. Lu-
mea e plină de fel de fel de oameni. Nu toți sunt fru-
moși. Vezi arbori înalți, drepți, stufoși, rămuroși, bo-
gați, rotați și arbori chirciți, pricăjiți, noduroși, bu-
boși. Pădurea rămâne pădure. Lumea rămâne lume.
Soarele răsare și trece cu lumina lui peste oameni și
peste dobitoace, peste câmpuri și peste ape, apune,
13
și a doua zi răsare iar și tot așa mereu, mereu, până
la sfârșit — când o fi să fie sfârșitul... O să fie odată
și sfârșitul. Mai e până atunci...
Mătușa Uțupăr stă în pat, grecește, rezemată cu
spinarea de soba de cărămizi. E caldă soba... Pe Dița
o smotocesc băieții din vecini, pe la paie. O smotocește
și frate-meu Ion, o smotocește și Avendrea și Dinică,
preietenii lui frate-meu.
De câte ori vine pe la noi mătușa Uțupăr, vin și
băieții laie, gaie. Ii auzi: — A venit a lui Uțupăr. Iși
fac cu ochiul, se ling pe buze. Să fi mâncat miere...
N’avem miere... N’au nici ei miere pe la casele lor.
Miere au acriturile, și chiaburii — alde Agana, alde
Ulmaz, alde Naidin. Nu numai miere au. Au de toate,
cât le trebue și cât nu le trebue.
Cei doi copii ai mamei dela bărbatul ei dintâi, Ion
și Evanghelina, s’au bolnăvit de pântec. Evanghelinei
îi răsar dinții. Plânge ziua, plânge noaptea. Ii ține iso-
nul Ion bâzâitul... Mama îi leagănă în poală, să-i a-
mețească, să-i amuțească, să-i adoarmă, să doarmă
duși, unși — somnului supuși. Nu-i adoarme. Ii ia în
brațe pe amândoi — pentru brațele de copilandră ale
mamei, plozii sunt grei, prea grei — și se plimbă cu ei
prin casa bunicii, Dumitrache își trece vacul pe la
vite, în coșar, bunicul pe la primărie, pe la cârciumă,
pe la biserică.
Plouă câteodată, câteodată ninge, vântul fluieră
prin pomii grădinii, prin sălciile de pe șanțuri, clatină
perdeaua înaltă de plopi din fundul ariei. E înghețat
pârâul care taie în două ograda.
— Taci cu mama, taci cu mama, taci cu mama !...
Nu tace Evanghelina. Nu tace Ion. Scutecele mereu
trebuesc spălate, schimbate, uscate. Mama are ochi
frumoși, coade lungi, galbene ca ovăsul copt, mijloc
subțire... văduvă la șaptesprezece ani...
— Taci cu mama, taci cu mama, taci cu mama.
Bunica n’are corăbii, dar parcă i s’au înnecat co-
răbiile, șlepurile, dubasurile. Plouă ori ninge în arie,
în sat, în câmp. Parcă i-ar ninge ori i-ar ploua bunicii
t4
p cerul gurii. E neagră în cerul gurii bunica, cum
negri sunt în cerul gurii câinii răi.
! — Tu o spui, Darie ? Și tu ești negru în cerul gurii...
— Și dacă sunt...
Cândofată Griva opt, nouă căței, noi îi lăsăm să
sugă o'săptămână până fac ochi. N’ați știut? Abia
la o săptămână deschid cățeii ochii. Atunci îi punem
într’un coș, îi ducem pe prispă, le deschidem gurile și
îi căutăm. Ii oprim pe cei care sunt negri în cerul
gurii. Aceia, când vor crește mari, vor lătra, vor
mușca, vor păzi casa. Pe ceilalți îi cărăm cu sacul
dincolo de linia ferată, la șanțuri, și-i omorîm cu bâ-
tele. Dacă nu ne trebue!... Griva se ține după noi. O
alungăm cu pietre, cu bulgări, o lovim cu piciorul în
pântecul gol, dăulat. Plecăm. Griva dă ocol și ne po-
menim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în
gură. Unul câte unul și-i aduce în culcuș. Altă muncă.
Trebue să-i îngropăm adânc. Griva-i caută, scormone
pământul cu labele, urlă a pustiu, fioros, urlă la lună
dacă e lună, la stele, la nori dacă sunt nori pe cer. Se
potolește Griva...
— Taci cu mama, taci cu mama...
Bunicului i se moaie inima de milă.
— Dă-mi-i să-i legăn eu, fată... Ai ostenit.
— N’am ostenit, taică.
Bunica :
— Las’o ; n’a ostenit... Ea și-i i-a născut, ea să și-i
crească. Dece i-a murit bărbatul ?...
— Nu l-am omorît eu, mamă...
— Nu l-ai omorît tu !... Caută-ți altul. Ce stai, piatră
pe capul nostru...
— Caută-ți alt bărbat, dadă, se amestecă în vorbă
Dumitrache, năvlegul.
• Are mustăți roșcovane pe buză Dumitrache, și nas
mare, vulturesc... Are ochi galbeni de șarpe.
— Râde satul de mine, mamă. Abia mi-am înmor-
mântat omul...
— Și dacă râde, ce ? Iți cade conciul ? Gura lumii,
slobodă, numai pământul o astupă.
15
— Numai pământul o astupă, îngână mama...
— Să-ți cauți om, dadă. Vreau să mă însor și
n’avem loc în casă.
— Ei da, vreau să-mi însor băiatul și n’avem loc
în casă pentru tine și pentru copiii lui Ochian...
— Sunt copiii mei, mamă.
— Ba sunt ai lui Ochian. Dacă știa că o să moară,
mi trebuia să te lase să ai copii.
— Nu știa c’o să moară, mamă. Niciun om nu știe
când o să moară. Parcă tu știi când o să mori ?
— Eu știu. Noi suntem oameni sănătoși, vânjoși.
O să mor când ’oi apropia suta, poate după ce-oi trece
suta...
— Taci cu mama, taci cu mama, taci cu mama...
Biciuită întruna cu limba de bunica, mama și-a în-
fășurat copiii în țoale, i-a luat în brațe, a urcat dealul.
Pe lângă cimitir l-a urcat, pe uhde e potecă, pe coasta
cimitirului. Cruci mici de lemn, noi, vechi, cu tulpina
putredă, căzute peste mormintele copleșite de bu-
ruieni. Mergea, mergea... Se mai oprea să se odih-
nească. Ar fi vrut să îngenunche — ca boul când e
prea încărcat carul și drumul duce în urcuș — ori
să se așeze jos, nițeluș, până mai prinde puteri. I s’au
tăiat de tot picioarele. Cum să se așeze!... Plouă mă-
runt peste zăpada puțină, înghețată. Poștalii mamei
sunt grei, lunecă. Vântul îi bate fusta udă, i-o lipește
de trup. Tulpanul i-1 udă. Ii udă ghiorocul...
— Taci cu mama, taci cu mama, taci cu mama...
Dacă aș muri acum, gândește, ar fi bine. Nimic nu
mai știi dacă mori. Nimic nu te mai doare. Copiii
scâncesc..
— Taci cu mama, taci cu mama...
Coadele galbene, lungi până la șolduri, ochii lim-
pezi, adânci. A urcat dealul, a trecut câmpul. Ploaie
și ceață. Nici țipenie de om. Nici măcar ciori care să
croncănească, să cârâie. Au rămas în salcâmii din
vale. Morții au rămas sub cruci, sub ierburi, pe
coastă... Nu-i părea rău după bărbatul mort, nu-1 iu-
bise. Nici nu-1 plăcuse. II luase fiindcă-i spusese bu-
nica să-i ia.
16
Coboară poteca. Are doi frați în satul care se vede,
oameni cu stare, negustori. La care sa se ducă !...
Frații s’au gâlcevit. Muierile i-au îndemnat să se cio-
rovăiască. Cel mai mare, Lisandru, e bolnav de piept.
Nevastă-sa, femeie dela oraș, târomește și ea. Le-a
rămas un copil, lancu, uscat, slăbănog, ligav și lin-
gav, parcă ar mânca cenușă, nu prinde carne pe el.
Le hârâe tusea’n piept la toți. Rău Lisandru, rea ne-
vastă-sa. Totuși,' parcă e mai bun Lisandru decât
Tone. Acela are trei copii, trei fete, și’n fiecare pri-
măvară, cu burta la gură, nevastă-sa, Finica, stă
gata să nască. Iad casa lui Tone. Femeia țipă să fie
dusă la oraș, nu-i place la țară, nu e’nvățată să
trăiască la țară. Ce să facă Tone la oraș!... N’a adunat
încă destui bani să poată deschide prăvălie la târg...
— Bună ziua, nene Lisandre...
— Bună...
— Nu pot să mai trăiesc cu mama. Am venit să
rămân câteva zile la tine. Nu multe. O să-mi caut un
rost...
— Să-ți cauți !... Dece nu te-ai dus la Tone !...
— Tu ești mai bun, nene Lisandre.
— Cine ți-a spus ?
— Știu eu...
— Nu știi bine...
— Atunci să plec !...
— Acum, dac’ai venit, rămâi.
A rămas la Lisandru. A văzut-o orășeanca, s’a în-
tunecat.
Și-a călcat totuși pe inimă și i-a spus :
— Să ne ajuți la gospodărie, fată, să deretici prin
casă, să aduci apă, să ne frămânți pâinea...
A ajuns mama slugă în casa lui Lisandru. O zi, o
săptămână, o lună, două... I-a trimis vorbă Tone că
vrea s’o vadă. S’a dus mama la Tone.
— Nu-mi place cum se poartă cu tine hoțul de fra-
te-meu. Suntem trei frați și-avem o singură soră. Ai
ajuns slugă la dulamă lungă !... Ți-am găsit un om cu
care să te măriți. Tu ai doi copii. Are și el doi copii.
O s’aveți la un loc patru. E văduv. I-a murit muierea
astă toamnă când a murit și bărbatu-tău.
2 — Desculț — 932	17
— Aș vrea să-l văd, nene Tone...
— Să-l vezi, dece să nu-1 vezi. E’n cârciumă, ală-
turi. Să-l poftesc înăuntru.
— Poftește-1...
A rămas Finica la tejghea. Tone a intrat în odaie,
însoțit de un bărbat tânăr, oacheș, cu ochii căprui, cu
mustața tunsă scurt... Om necăjit, cu cămașa neagră,
îmbâcsită de țărână. Venise primăvara, începuse mun-
ca la câmp.
— Bună seara, Mario...
— Bună seara, omule...
A plecat Tone să-i țină de urît la tejghea Finiței...
Mușterii cer o țuică, cer covrigi, îi ronțăe în dinți, cer
sferturi de vin. Cine n’are bani, pe datorie bea. Ii trece
Tone pe rând în condică. Or să plătească la vară,
la toamnă, când or să vândă bucatele — dacă s’or
face bucate. Dacă nu, fără supărare, or să plătească
anul viitor. Nu pierde nimic negustorul. Scrie în con-
dică de două, trei ori prețul. Finica se uită chiondorîș
la oameni.
— Iar le dai pe datorie, Tone.
— Iar le dau...
— Gândește-te la fetele mele, Tone...
— La ele mă gândesc.
Umple Tone trei cinzeci cu țuică și trece în odaie.
— Ei, soră-mea, te măriți cu Tudor ?
— Mă mărit, nene Tone.
— Să fie într’un ceas bun.
Ciocnesc cinzecile și le dau pe gât... Femeia abia
gustă țuica...
— Nu-ți place băutura, nevastă.
— Nu-mi place, bărbate.
— Nici mie.
— Asta e bine...
— Când o duci la tine, Tudore ?
— Astăseară, cumnate Tone.
— Astăseară, nene...
— Mergeți sănătoși.
Tata o ia în brațe pe Evanghelina. Mama îl ia în
brațe pe Ion. Din casa unchiului Tone ies în șosea.
Pornesc unul lângă altul, în susul satului..
18
Seară. S’a lăsat întunericul. Bate ușor vântul... A-
duce în sat vântul miros proaspăt de câmpuri trezite
din amorțeală.
Copiilor le-au căzut capetele pe umerii părinților.
Au adormit...
Focul de tor arde mocnit. Pe un maldăr de paie,
picotă, alături, încercând să se încălzească, băiatul
pistruiat și cârn. Atârnă într’un cui lampa. Ochiul ei
galben, parcă bolnav, clipește rar. Femeia intră cu
bărbatul, deodată. Trec prin tindă și pătrund în odaie.
Bărbatul pipăe patul și culcă puii de om adormiți,
unul lângă altul. Cu țolul îi acoperă. Iși apucă femeia
de mâini, o trage lângă el, o îmbrățișează, îi sărută
obrazul. Buzele lui, aspre, plesnite de vânt. Mai
aspru, obrazul muierii. Femeia îi pune mâna pe piept
și-l împinge ușor îndărăt.
— Parcă spuneai că ai doi copii, omule. Nu văd de-
cât unul...
— Fata am dat-o de suflet. Era prea mică. N’o pu-
team ține.
— Cui ?
— A luat-o o vecină s’o crească.
— Care vecină ?
— A lui Gigoi...
— Să te duci s’aduci fata acasă.
— Poate, mâine.
Odaia, înghețată. Vântul scormone șindrilele aco-
perișului, întoarce fuioarele de fum cu vârful în jos,
le risipește. Femeia se așează lângă foc. Băiatul
pistruiat și cârn se trezește deabinelea. Se uită lung la
femeie, apoi sare în picioare și, ca un bursuc speriat,
se aciuiază lângă taică-său.
— Cine e muierea asta ?
— Maică-ta.
— Dă-o dracului! Asta nu e mama mea. Mama
mea a murit. Au îngropat-o...
Scoate limba la femeie, o limbă groasă, vânătă...
Casa e așezată în mijlocul ariei. In spatele casei —
coșarul pentru vite, hambarul pentru ținut bruma de
5*
19
grâu, când, grâul are rod bun, patului de porumb, când
se face porumbul, carul vechi și, lângă car, legați de
proțap, boii, molfăind paie uscate între dinți. In fun-
dul ariei, o pădure de salcâmi din mijlocul căreia se
ridică, biruitor, un plop cu frunzele mereu neliniștite
de parcă întruna îl bat apele curgătoare ale văzduhu-
lui. In fața casei, doi duzi, câțiva corcoduși, un nuc
pe jumătate uscat și, lângă uluci, o salcie plângătoare
cu crengile acoperind o parte din drum. Sub salcie,
fântâna adâncă, cu ghizduri de lemn și apă abia lică-
rind în fund. La dreapta casei și în fața ei, megieșii,
dincolo de megieși — satul întreg. La stânga, linia fe-
rată de lângă care poteca începe să urce dealul. Din
creasta dealului, mai departe, cât poți prinde cu pri-
virile câmpuri, nesfârșite câmpuri, cocoșate ici colo de
măguri răzlețe, împunse pe alocuri de copaci bătrâni,
rămași dintr’o pădure care a fost pe aci, odinioară
de nestrăbătut — deliormâriul, pădurea nebună, de
ulmi, de plopi, de frasini, de stejari, pădurea cu smeu-
rișuri, cu sălbăticiuni...
Oamenii, altădată, puțini, pe aci, pe lângă Dunăre.
La Turnu, raia turcească. La Ruși, lângă Vede, ceta-
tea. Le venea turcilor chef de omor, de tâlhărit. Năvă-
leau bașbuzucii după pradă. Satele, sâmburi de sate.
Un pâlc de bordeie aici, altul hăt, departe. Des de tot
năvăleau, aprige, și slugile stăpânirii după dări. Afu-
mau, băteau, storceau, jupuiau — plecau. In urmă
lăsau vai și amar. Cui să te plângi? Fugea în pădure,
cine putea, se ascundea, se hăinea... Ca să aibă cu ce
trăi, unii ieșeau la drumul mare cu ciomagul. Păduri,
cât vezi cu ochii și cât nu vezi cu ochii. Mămăliga de
mei era temeiul mâncării, cu lapte, cu brânză. Vite
multe, câmp puțin. Moșu, ăl bătrân, Găbunea, poves-
tea cum plecase odată la târg, la Drăgănești. Singur
plecase. După ce a trecut de Udup a băgat de seamă
că se ținea unul, tot călare, cu pistoale la brâu, după
el. Se oprea el să lase calul să pască, se oprea și-ălă-
lalt. Pornea el, pornea și tâlharul. Cu ăsta trebue să
termin, și-a spus. Până nu mă apucă noaptea, trebue
s’o termin. A urcat soarele’n amiază, a pogorît în
20
chindie. S’a tras lângă un tufiș, călătorul. A ’mpie-
dicat calul și și-a pregătit culcuș. A așternut dulama
și a băgat sub ea un maldăr de iarbă. Căciula, la gu-
lerul dulămii. A căzut seara. In tufiș, părea că doar-
me un drumeț trudit. El s’a pitit mai alături. Tâlha-
rul s’a apropiat pe furiș. A descărcat pistoalele în
dulamă. S’a aplecat să-l cotroabăie pe mort... Atunci
moșu Găbunea l-a pocnit pe tâlhar cu sete în moalele
capului. L-a lăsat lungit și-a plecat fluierând mai
departe... Scăpase cu viață. Asta a fost toamna. Pri-
măvara a avut iar drum spre Drăgănești, la târg. S’a
abătut pe la locul cu pricina. Hoitul îl mâncase fia-
rele pădurii. Rămăseseră oasele și chimirul. L-a luat
ca pe o văcălie de ciurel, pe ciomag. Zornăia chimi-
rul, doldora de galbeni...
— De, măi, bani avea, și nu puțini... Cine l-a pus să
se țină de mine, să mă omoare? Am luat chimirul, cu
galbeni cu tot. Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani
de aramă...
Deliormanul, pădurea nebună... S’a dus pădurea ne-
bună... Lângă Adâncată își aveau bătrânii prisăcile.
Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea
din faguri, o aduceau la bordeie în putinici de stejar.
Mâncau copiii mierea... Dacă mâncau multă le curgea
mierea pe buric...
— Și nu mureau, mătușă Uțupăr?
— Nu mureau...
— Apăi, eu nu cred că mierea le curgea pe buric...
— Ce sa crezi... Tu nu crezi nimic. Ești ca Toma ne-
credinciosul... Vrei să vezi totul, cu ochii tăi... Apăi,
maică, să știi, nimeni nu vede tot. Trebue să mai și
crezi... Te scalzi la gârlă, vara ?
— Mă scald, mătușă Uțupăr...
— Treci câteodată, pe zăgaz, dincolo, în luncă, la
bulgari ?
— Trec. Mă duc~cu băieții să furăm lubenițe dela
grădinari...
— Atunci, ai băgat de seamă că zăgazul de azi se
prelungește printr’un zăgaz de pământ și piatră până
la dealul Poșarliei ?
21
— Am băgat de seamă că doar n’oi fi orb...
— Zăgazul era mai înalt și mai lat altădată și oprea
apele. Dela un deal la altul se’ntindea balta cu stuh,
cu păpuriș, cu sălcii pe margini. Oameni din zece sate
ridicaseră zăgazul. Muriseră sub bici bărbați, femei,
copii. La o spărtură a zăgazului, lângă mal, și-a fă-
cut un turc moară și-a lăsat slugă, morar să îngri-
jească pietrele, și uiemaș să ia rumânilor uiumul. Ve-
nea stăpânul odată la lună, din raia, după socoteli.
Aducea avere mare moara. Nu mai era nicio altă
moară pe aproape. Se plimba turcul, cu luntrea,
pe apă. Doi rumâni trăgeau la vâsle. Tolănit pe
perne de catifea, moi, sugea turcul din narghi-
lea tutun. II legăna luntrea, îl adormea legăna-
tul. S’a auzit că vin dinspre răsărit muscalii să-i
poarte turcului cel mare rezbel, să-i scape de bir
pe creștini. A adunat turcul nostru satele cu sape,
cu cazmale. Au spart rumânii zăgazul. S’a re-
pezit apa și-a lărgit spărtura. Cu mâna lui os-
manlâul a aprins moara și-a privit-o cum arde până
în temelii. Apoi a dat bici calului și-a plecat însoțit de
argați. Erau creștini argatii. După ce au urcat dealul,
s’au înțeles din ochi argații, au sărit în spinarea tur-
cului, l-au prăvălit la pământ, l-au ucis, i-au luat gal-
benii din brâu, să-l mănânce păsările cerului l-au
lăsat. S’au întors în sat cu calul turcului de dârlogi.
A doua zi au venit muscalii, mulți, ca iarba și ca
frunza. Au întins corturi în luncă/ au rămas aci până
toamna târziu. Jucau pe linia satului cu rumânii,
chiuiau. Aveau chimire pline de ruble și prinseseră a
grăi limba noastră. Era printre ei un cazac — cine
mai știe cum l-o fi chemând — rumânii îi spuneau
Geantă. A făcut prinsoare cu flăcăii că el intră de
unul singur în oraș, la Turnu, cumpără un teanc de
barișe pentru muierile din sat care-i plac lui și se’n-
toarce teafăr, nevătămat de păgâni. A încălecat. A
plecat. Satul, până la margine, după el, grămadă.
Nu credea nimeni c’o să-1 mai vadă, c’o să izbutească
să scape viu dintre turci. Unele muieri îl jeleau.
Asta a fost dimineața. S’a întors cazacul spre chin-
die. Numai spume, calul cazacului. A povestit oame-
22
nilor cum a petrecut în raia. înainte de a intra
în târg, printre ostașii de veghe, și-a pus o man-
ta turcească în spinare și fes în cap. Nu l-a luat
mmeni în seamă. A descălecat pe ulița mare a
târgului și-a cumpărat tutun. A cumpărat pâine,
barișe. Apoi a încălecat, a aruncat jos fesul și
mantaua. A scos sabia și s’a repezit într’o ceată de
soldat1' turci, care mergeau iavas-iavaș pe uliță. A sbu-
rat trei, patrii capete cu sabia. Chiuia și vorbea mus-
călește. Spaima a intrat în turcime. Prăvăliașii au tras
obloanele. Lumea a început a fugi. Cu toții credeau că
orașul a fost cuprins pe neașteptate de cazaci. Până
să-și dea turcii cu socoteala că în oraș nu se află de-
cât un singur cazac, Geantă trecuse bariera în fuga
calului, urca drumul prin pădure, spre Măgura de
Pază. Prinde orbul, scoate-i ochii!... De râs au rămas
turcii... Cazacul arăta sabia plină de sânge. Arăta tes-
temelele, barișele, cimberele. A doua zi multe femei
purtau pe cap podoabe noi. Când s’a lăsat gerul, au
plecat spre Dunăre muscalii, au cuprins cetatea, i-au
alungat dincolo de apă pe necredincioși, pentru tot-
-deauna. Asta s’a întâmplat când era bunică-mea tână-
ră, la câțiva ani după zaveră. Purtase și bunică-mea
testemel luat de muscali din cetate, după alungarea
turcilor...
Mătușa Uțupăr râde, clipește des ochii, ca și cum ar
vrea să oprească un început de lăcrimare...
S’a luminat de ziuă, n’a răsărit încă soarele. Lune-
că acelaș vânt de aseară, clatină salcâmii, duzii, plo-
pul. Pe cer se frământă norii goniți spre apus. Câteva
găini ciugulesc în bătătură. Câteva numai.
Satul s’a trezit. Se aud mugete de boi. Cumpăna
fântânii urcă și coboară, coboară și urcă.
Femeia se uită în jur. Se uită întruna. Pe palma
asta de pământ, cu omul ăsta lângă care și-a petre-
cut întâia oară noaptea, între salcâmii aceștia ghim-
poși, între gardurile acestea, între femeile acestea
care vin înainte de răsăritul soarelui la fântână, li-
păind cu tălpi goale pământul înghețat al ulițelor,
aici va trăi... Va trăi! Cât ? Nimeni nu știe cât va
23
trăi... Asta e legea lumii, să nu știe nimeni cât își va
purta umbra legată de picioare, pe pământ...
— Dacă-ți place, Darie...
— Cum să nu-mi placă...
Mătușa Uțupăr nici nu s’a mișcat de lângă sobă.
Ca moara îi turue gura. Ii privesc dintele căzut peste
buză, cum se dă huța. De câte ori intră în odaie tata,
femeile nici nu-1 bagă în seamă. Intră, iese. Se duce
după ale lui. Acum nici pe mine nu mă mai bagă ci-
neva în seamă.
In sfârșit, mătușa Uțupăr a ostenit. Uite, vorbește
mama, limpede, cu liniște. întâmplările pe care le
spune au avut loc demult, când era ea tânără?! s’au
încrețit ușor obrajii lângă ochi. Are sbârcituri mărunte
pe frunte. Mama pare frumoasă numai când râde.
Râde atât de rar. Toți oamenii din jur râd rar. Ii văd
deobicei încruntați, cu fețele întunecate. Au fețele în-
tunecate și toamna când plouă, și primăvara când
se topesc și după ce se topesc zăpezile și iarba sbuc-
nește din adâncuri, scoțând colți verzi pe acolo pe
unde mai înainte pământul fusese negru smoală. Ră-
mân încruntați, întunecați oamenii și vara când dau
în pârg cireșele. Rămân încruntați și întunecați
și atunci când se coace grâul pe câmpuri și când,
dela o margine a zării la alta, o mare galbenă, dun-
gată cu verde, primește, din zori și până în amurg,
ploaia luminii.
— Darie, spui tu drept ? Iți aduci tu bine aminte?
Nu cumva anii care te despart de acele timpuri au pus
între ochii tăi și trecut o pânză cenușie? Nu cumva,
peste cele ce povestești, arunci pulberea tristeții tale ?
Ia aminte...
— Știu bine cât a trecut de atunci. Nimic n’am uitat,
îmi aduc aminte de fiecare fir de iarbă pe care l-am
rupt spre a-mi împleti pe deget un inel. îmi aduc a-
minte de fiecare fir de păpădie, al cărui moț l-am re-
tezat cu nuiaua, în joacă. îmi aduc aminte de fluturii
pe care i-am prins și de culorile vii și minunate pe
care le-am șters, în glumă, de pe aripile lor. îmi aduc
aminte urmele de bou din care am băut ăpa ploii
24
în câmp. îmi aduc aminte de fiecare vis pe care l-am
visat în somn și de fiecare vis pe care l-am visat treaz,
cu ochii deschiși. îmi aduc aminte de fiecare bucătură
pe care am băgat-o în gură și de fiecare zi în care am
flămânzit. îmi aduc aminte de fiecare sunet pe care
l-am auzit, de fiecare cântec care a răsunat și â plâns
în mine, de fiecare pumn pe care atunci, ori mai târ-
ziu, l-am primit în ceafă, în coaste, în obraz. Nimic
din anii aceia n’a murit în mine. Au murit multe din
cele văzute, auzite, trăite mai târziu. Dar cum să uit
pe mama și pe tata ? Cum să uit pe frații și surorile
mele ? Cum să uit neamurile noastre, și megieșii
noștri și satul ? Cum să uit plopul, și duzii, și sal-
câmii și corcodușii ? Cum să uit chipurile și faptele
oamenilor ? Nu. Nimic n’am uitat...
— Am avut mare necaz cu Gheorghe. Acum e ple-
cat de-acasă. învață carte. O să se facă popă. E bun
de carte. L-am iubit ca pe toți ceilalți copii ai mei.
Niciodată nu mi-a spus mamă. Niciodată n’a primit
ceva din mâna mea. Totdeauna m’a privit cu dușmă-
nie. Oridecâteori ne aflam numai noi doi, se scălăm-
băia la mine, mă suduia. Nu m’am plâns omului meu.
L-ar fi bătut, poate, și mie nu mi-ar fi plăcut să văd
cum îl 6ate. Cu Leana am avut și mai mare necaz.
I-am spus omului să se ducă s’o aducă. S’a dus. A lui
Gigoi n’a vrut să i-o dea îndărăt. In prima zi, când
venisem aici, n’am ieșit din arie. Priveam cum femeile
din vecini mă pândeau. Stăteau ca gaițele, cățărate
pe garduri. Numai ochi, să vadă ce fac. Numai urechi,
să audă ce vorbesc. Ce aveau de văzut? De auzit? Am
măturat aria, am stropit-o, am dat foc gunoiului, am
aruncat boabe păsărilor, mi-am spălat copiii, am gă-
tit bărbatului mâncare. Ele tot așteptau să se întâm-
ple ceva. Niciodată n’am știut ce anume așteptau ele
să se întâmple în ziua aceea. Șușoteau, iscodeau. în-
torceam capul la ele, se uitau în pământ. Spre seară
a venit la mine, cumnată-mea, nevasta lui Voicu, unul
din frații mai mari ai bărbatului meu. Locuește ală-
turi. Atunci, ca și acum, între casa nostră și a lor, în-
tre aria noastră și a lor, gardul de uluci.
25
— Tu ești noua nevastă a lui Tudor ?
— Eu sunt.
— Ai doi copii I
— Doi am.
— Și Tudor are doi.
— Știu.
— Crezi că o să duci casă bună cu el ?
— Cred.
— Eu nu cred că ai să poți viețui în casa asta.
— Dece ?
— E om rău Tudor.
— Dece e rău ?
— Ai s’o afli singură mai târziu.
— Când o să aflu asta o să văd ce e de făcut. Deo-
camdată n’am aflat-o.
— Ți-o spun eu.
M’a luat repede, să mă sperie. Asta m’a îndârjit. Am
poftit-o să stea jos. N’a vrut să stea.
— Iți spun că n’ai să prinzi rădăcini aici. Noi nu
vrem să rămâi aici.
— Care voi ?
— Noi, rubedeniile lui Tudor.
— Și ce aveți voi cu casa mea ?
S’a oțărît cumnata-mea.
— Casa ta ? Asta nu e casa ta. E casa lui Tudor
și a copiilor lui dela nevasta dintâi. Tu ești nevasta
de-a dora. Tu ești străină aici. O să te facem noi să
simți cât de străină ești.
N’a mai spus nimic. A plecat. Peste puțin timp s’a
întors. Venise cu altă față. Zâmbea.
— Să nu te superi, Mărio. Parcă așa am auzit că te
chiamă, Măria.
— Așa mă chiamă.
— Să nu te superi. Ni s’a sfârșit mălaiul. Dă-ne un
găvan de mălai.
M’am ridicat și i-am pus în poală două găvane de
mălai.
— Nu te superi ?
— Nu mă supăr. Se întâmplă între megieși, dar între
rubedenii...
26
Am crezut că n’am s’o mai văd, cel puțin în ziua
aceea. Iar am văzut-o.
— Fiersei mămăliga. Nu-mi dai o coajă de ou ?
Pentru fiu-meu, pentru Vasile. E ligav la mâncare...
Găsisem într’o oală pe poliță patru ouă. I le-am dat.
A doua zi mi-a cerut făină și o găină. A treia zi a
venit și, fără să mai ceară, și-a luat singură mălai din
sac și untură. A patra zi mi-a prins din poiană o gâscă
și-a tăiat-o. Noi mâneam fasole cu mămăligă. N’am
zis nimic. Pe urmă, într’o seară, ieșind prin arie, l-am
văzut pe fiu-său cum trecea peste gard, dela noi la ei,
snopi de coceni. N’am mai putut răbda. Am așteptat
să-mi vie bărbatul și i-am spus toate câte mi se în-
tâmplaseră. L-am întrebat:
— Demult te mănâncă megieșii și neamurile ?
— De cine vorbești ?
— De cumnată-mea, de Mitra, de Bâzărca...
Nu știu dece, dintrodată, după ce-i spusesem Mitra,
mi-a venit să-i zic Bâzărca. N’auzisem niciodată dela
nimeni porecla asta. Mi s’a părut însă că așa și nu
altfel ar trebui s’o cheme. Am poreclit-o Bâzărca. De
atunci tot satul îi spune așa. Și bărbatu-meu și cum-
natul Voicu, când se supără, tot Bâzărca îi zic. Am
limbă rea. Le cam potrivesc.
— Și înainte de a muri nevasta dintâi, le dădeam
câte ceva. E frate-meu mai mare. E cumnață-mea mai
mare. I-am lăsat să ia ce vor din curtea și casa mea.
— Și de acum înainte ai să-i mai lași ?
— Parcă... nu i-aș mai lăsa...
Când a venit iar să ceară, am luat-o de umeri și-am
scos-o binișor afară. S’a uitat la mine mirată.
— Cutezi să mă înfrunți ?
— Cutez.
— O să fie rău de tine. N’ai să poți trăi aici
— Am să pot trăi. Am să mă apăr și am să lovesc.
Am pus mâna pe furcă. Nu pe furca de adunat pa-
iele. Pe furca de tors. Și-a ridicat poalele și-a rupt-o
la fugă. După ce-a intrat la ea în arie, a început să
urle cât o ținea gura.
— Săriți, săriți, mă omoară nevasta lui Tudor...
Am rămas pe prispă râzând. Cum să nu râzi de o
27
asemenea minciună ? S’au adunat femeile din vecini
la poarta ei.
— Ia, spune-ne !... Cum a fost, ghia ?
— Păi, cum să fie... M’am dus și eu, ca o cumnată
mai mare ce-i sunt, să văd ce face. A pus mâna pe
furcă și m’a dat afară. Dacă nu fugeam îmi crăpa țea-
sta. Am fugit. E scorpie, nu muiere. Scorpie...
S’a apropiat de uluci și-a început să mă ocărască.
Iacă, eu nu mai auzisem asemenea sudalme. Am ascul-
tat ce-am ascultat, apoi am intrat^n casă și mi-am
văzut de treburi... Câți ani or fi de atunci ? Stai !...
Sunt zece ani... Ba nu, sunt paisprezece ani de atunci.
N’am. mai schimbat cu ea o singură vorbă. Ne întâlnim
la fântână !... Se uită la mine pe sub sprâncene, mor-
măe cuvinte de neînțeles, scuipă și pleacă. Scuip și
eu și-i întorc spatele. Nici fiu-său nu vine pe aici.
S’a însurat cu Roșia — nu ne-a chemat la nuntă. I
s’a născut primul copil lui Vasile — nu ne-a chemat la
ponod. Nici nu trebuia să ne cheme... Numai cumna-
tu-meu Voicu vine pe la noi câteodată. Pe furiș vine,
după ce se lasă întunericul. Asta mi s’a întâmplat cu
cumnată-mea, cu Bâzărca... Cu Rimoanta altfel s’au
petrecut lucrurile.
Mătușa Uțupăr, nechiază și-i văd până’n fundul gurii
dinții verzi, măselele putrede, rădăcina limbii. Are
limba galbenă ca șofranul, mătușa Uțupăr...
— P’asta așa o chiamă ? Sau ai poreclit-o tu ?
— Da. de unde ! O chiamă Păuna. Adică o chema.
Și ășteia satul îi spune cum am poreclit-o eu. Știi, ne-
vasta dintâi a bărbatului meu era mai în vârstă decât
el. Și, după cât am auzit, nu tocmai frumoasă. Așe-
zată însă și detreabă. Când s’a însurat, bărbatu-meu
avea șaptesprezece ani. Nevastă-sa era trecută de două-
zeci și cinci. L-au însurat de crud, că rămăsese pentru
a șaptea oară socru-meu văduv, și n’avea muiere în
casă.
— De șapte ori a fost însurat socru-tău? Parcă știam
de opt...
— Nu, de șapte ori a fost însurat și de șapte ori a
rămas văduv. Fiecare nevastă a născut cum se naște
întâiul copil, iar Ia al doilea copil, la naștere, fiecare
28
â murit. Mureau femeile și rămâneau sănătoși copiii.
Era nevoit să se însoare iar. S’a însurat până l-au
ajuns bătrânețele. Bărbatu-meu, dela nevasta din urmă.
Odată cu venirea lui pe lume, a murit maică-sa. L-au
crescut surorile. Cea mai mică soră s’a măritat — băr-
batu-meu s’a însurat. Cu voie, fără voie, cine știe ! Nu
l-a întrebat nimeni. Nu l-am întrebat nici eu. Dar de,
bărbat tânăr, cu nărav. încă înainte de a-i muri ne-
vasta, s’a mai uitat și el, ca omu, la una, la alta. Au
tăbărît pe el mai ales megieșele. Numai cocoșată lui
Ban i-a scăpat...
Ivănica, nevasta cocoșată a lui lancu Ban !... Parcă
numai ea e cocoșată... E cocoșat, fără să aibă de fapt
cocoașă, și bărbatu-său, lancu Ban. iMoș Radu Ban —
a -murit mai anii trecuți, o fi și putrezit până acum, că
tot ce e îngropat în pământ putrezește repede — nouă
băieți a avut și nicio fată. lancu i-a fost cel mai mic.
A năvălit peste sat vărsatul, cum năvăleau pe vremuri
păgânii din raia. Opt băieți i-au murit lui Radu Ban
într’o iarnă. Curăța zăpada ia cimitir și ducea o te-
leagă de paie. Făcea focul să desghețe pământul să
poată săpa groapa. Săpa groapă mare, pentru doi,
pentru trei... A rămas znarnia asta de lancu, peltic,
gângav. Măcar unul, doi să-i fi scăpat din ceilalți. Ple-
ca Radu Ban cu carul cu bucate la Olt să macine me-
iul, grâul. Cu lunile așteptau oamenii la Olt să le
vină rândul la moară. Până se întorceau dela Olt nu
puteai să rabzi de foame. Puneai meiul în râșniță și
râșneai — o zi întreagă aplecat pe râșniță, învârteai,
învârteai, pentru o mămăligă... Din pricina râșniții
lancu Ban a rămas adus de spate... Nu-și putea lua
nevastă dreaptă ca bradul... Și fata lor, ce fată, o ară-
tare, onănăe pe nas când vorbește... Mă gândesc să-l
însor pe fiu-meu, pe Ion, cu ea, când s’or face mari.
Are pământ și e copil singur la părinți. Dacă n’ar fi
venit vărsatul, în nouă fișteici s’ar fi împărțit pămân-
tul lui Radu Ban. Așa, a avut noroc lancu. A rămas
singur stăpân pe pământ, pe casă, pe acareturi, e chia-
bur... E bine să ai pământ și să fii singură la părinți.
O vezi pe-a lui Gulie? Pe Măndica ? Lipa-lipa cu pa-
29
pucii, toată ziua. Cu cămașa scrobită, cu bariș nou.
Tolănește la umbră... N’o scoate grecul la muncă...
O ține numai cu cofeturi, cu rahat...
Dada Măndica : înaltă, smeadă, cu ochii cenușii.
Dacă are douăzeci de ani!... A măritat-o taică-său,
moș Gulie, cu Panait Barcas, căruia oamenii îi spun
„domnu’ Barcă“, negustor de cereale... Bătrân și băr-
bos e grecul... Nevasta, ca’n palmă o ține...
— Vezi, copiii noștri au pistrui în jurul nasului.
Pistruii rămân acolo, oricum ai încerca să-i ștergi,
până la zece, doisprezece ani. Apoi pier. E un semn al
neamului. Copiii megieșilor, câți s’au născut, până
când am venit aci, seamănă cu Gheorghe, cu- Leana,
cu Darie. Am băgat repede de seamă că sunt pizmuită
de vecine, că niciuneia nu-i părea bine că m’am aciuiat
la casa asta. Dintre toate însă, mai aspru m’a duș-
mănit a lui Gigoi, femeia căreia bărbatu-meu, după
ce rămăsese văduv, i-o dăduse pe Leana de suflet. Nu
vrusese să-i dea lui bărbatu-meu fata îndărăt. Unde
creșteau trei, puteam crește și pe al patrulea. Nu
vroiam să creadă bărbatu-meu că între copiii lyi și
ai mei aș face vreo deosebire. Nu e vorbă... Măi pe
urmă a crezut el și asta. Avea și dece... Cu timpul-
m’a înrăit viața... Dacă am văzut că lui nu i-o dă, am
pândit-o într’o dimineață când a venit cu vedrile la
fântână, să ia apă. M’am dus și eu la fântână să iau
apă. Am intrat în vorbă cu ea.
— Fă, Păuno, să-mi dai fata...
— Nu e a ta fata.
— Dacă e a bărbatului meu este și a mea. Să mi-o
dai...
— N’am să ți-o dau.
— Fă. Păuno,, tu mă dușmănești.
— E drept, te dușmănesc.
— Dece ?
— Nu vreau să ți-o spun. Dacă ești deschisă la cap
o să pricepi și singură.
— Te-ai ținut cu bărbatu-meu...
— M’am ținut și-o să mă țiu. îmi place Tudor...
30
— Bărbatu-tău nu-ți place ?
— îmi place și bărbatul meu, dar îmi place și băr-
batu-tău...
Era și atunci, ca și acum, mărunțică, lată’n față, cu
șezutul gros cât putina. Numai că era mai tânără,
mai neastâmpărată. M’a cuprins furia.
— Vasăzică n’ai să te potolești ? Rimoanto !...
— N’am să mă potolesc, fa, n’am să mă potolesc.
Ce-ai să-mi faci tu ? Venetico !
— Uite, asta am să-ți fac...
Țineam în mână ciutura plină cu apă pe care abia
o scosesem din fântână. Am repezit ciutura grea spre
capul ei. A izbit-o ciutura în tâmplă și-a dat-o deaber-
beleacul. S’a lungit pe pietrișul din jurul fântânii și-a
început să se sbată. Dădea ochii peste cap, rămăsese
cu gura deschisă. Din tâmplă i se scurgea un fir de
sânge. Ciutura fântânii se legăna. Nu mi-am pierdut
firea. Am prins ciutura de toartă și-am vărsat-o peste
Rimoanta. Am scăldat-o toată. Am scos altă apă din
fântână, mi-am umplut vedrile și-am intrat în casă.
S’a sbătut cât s’a sbătut acolo!... Asta se întâmpla
dimineața de tot. Când m’am uitat, n’am mai văzut-o.
Se trezise. Plecase. De atunci, când mă vede, întoarce
capul. Dacă îl zărește pe bărbatu-meu, iuțește pasul.
Nici peste uluci nu se mai uită spre-noi. A învățat-o
și pe fată să ne dușmănească. Trece fata cu caprele pe
lângă casa noastră. Stau în ușă și vreau s’o opresc,
să vorbesc cu ea. O îmbii cu pâine, cu struguri, cu
mere, cu ce avem și noi. Fata fuge. Nici nu se apropie
de noi sau de casa noastră. A povățuit-o să-l urască
și pe taică-său. Pentru asta o s’o mănânce focul iadu-
lui.
Ce dracu!... Mereu aud vorbindu-se de focul iadu-
lui !... Dacă intri în biserica cea mare de lângă pri-
mărie și te întorci, vezi zugrăvit la dreapta și Ia
stânga ușii, începând de jos, de lângă lespezi, și până
sus, în tavan, iadul... Hristosul care învie și se urcă
la cer, fără aripi, și Hristosul mic, cu obraji bucălați
și ochi albaștri, care surâde din toate icoanele, din
brațele Măriei, maica domnului, sunt zugrăviți în
31
fund, unde e altarul. Mie îmi place că pe mama o
chiamă Maria, ca pe maica domnului, și nu știu pen-
truce îmi place...
In biserică, de câte ori am intrat, m’am uitat la fie-
care zugrăveală și m’am minunat. AVam uitat însă
mai mult la iadul cu care ne sperie întruna popa, la
iadul care e zugrăvit pe peretele de lângă ușă. Ard
acolo focuri mari sub cazane uriașe și în cazane fierbe
smoala, în clocot. Aburi alburii se ridică spre tavan
și prin acești aburi iată-i : ies draci cu cozi îmbârli-
gate, cu coarne răsucite și urechi mari, cu nasuri în-
covoiate și râturi de porc ; diavoli păroși, care în furci
de fier, cu patru crăci, mută, dintr’un cazan într’altul,
sufletele oamenilor care au păcătuit pe pământ. Pă-
trunzi în grădina vecinului și iei un măr, gata, ți-ai
pierdut sufletul !... Focul gheenei te așteaptă după
moarte !... Focul gheenei, cazanul cu smoală care
fierbe veșnic și furcile care te vor muta dintr’un ca-
zan în alt cazan. Te duci'pe câmp, cu caii la păscut,
adormi de osteneală, caii intră în porumbul ori în
grâul,- ori în ovăsul, ori în rapița altcuiva, acelaș foc
al gheenei te așteaptă, aceiași diavoli, aceleași caza-
ne cu smoală... Te-a înjurat logofătul Gânță!... Nu e
nimic !... O să-l mănânce focul iadului... Dacă l-ai în-
jurat și tu pe el, gata, ți-ai pierdut sufletul !... Pe popă,
pe arendaș ori pe primar dacă-1 înjuri e și mai rău :
arzi în focul gheenei după moarte, dar înainte de
moarte mai iei pe spinare câteva ciomege, câteva pa-
turi de pușcă, ori măcar câțiva pumni repeziți în
coaste, în fălci, pe unde se nimerește...
Mereu înfricoșează popa oamenii cu focul gheenei,
cu cazanele de smoală...
Iarnă. Ninge ușor. Ninge liniștit. Satul e îmbrăcat
în puf alb. Numai ciorile, care sboară din salcâm în
salcâm, au rămas negre. Numai ciorile și... popa —
boaita care, cu o cruce în mână și cu o steblă de bu-
suioc într’alta, umblă cu botezul, din casă în casă.
După el, cu căldărușa, jerpelit, țârcovnicul. In căldă-
rușa țârcovnicului se află apă sfințită... Intră popa în
casă și începe să hârâe pe nas. Oamenii, cu copiii,
32
stol, îl așteaptă. Popa le stropește fruntea cu stebla
de busuioc pe care o tot moaie în căldărușă. Cântă o
rugăciune. Bărbații, femeile, copiii, pupă mâna popii...
Popa are mână păroasă, noduroasă, cu unghii lungi,
și sub unghii pământ. Mâna popii, se spune, e sfin-
țită. Trebue s’o pupi. Adică trebue s’o pupe alții. Am
pupa-o și noi dacă popa Bulbuc ar binevoi să treacă
înaintea Crăciunului cu botezul, sau a Paștelui, și pe
la noi. Popa Bulbuc ocolește casa noastră ca și cum
ar locui în ea niște lifte care nu cred în dumnezeu.
Parcă popa crede. Parcă noi credem !... Dar așa vine
vorba. Așa se spune. Așa se obișnuește. Să spui că
ai credință în dumnezeul nevăzut... Nouă, copiilor,
puțin ne pasă de treaba asta. Noi mai curând am
scuipa în căldărușă popii decât să facem ceeace fac
ceilalți oameni, care după ce-i stropește popa cu
aghiasmă se scocioresc în pungă, scot de acolo ultima
para și i-o aruncă boaitei. Dacă arunci un cinci ori
un zece, popa te înjură printre dinți, după ce te-a bla-
goslovit. Te înjură încet. Tare, te înjură, dela obraz,
numai țârcovnicul. Popa se bucură numai când i se
aruncă în căldărușă o băncuță ori un leu de argint.
Arendașul îi aruncă o carboavă !... Pentru popă, aren-
dașul e cel mai cumsecade creștin din lume. Pe aren-
daș n’o să-1 mănânce focul iadului. Are grijă popa,
de asta. In toate rugăciunile, după numele mitropoli-
tului, popa pomenește numele arendașului dela Bă-
neasa, pe care, auziți ce frumos îl chiamă : Gherasie
Milian Miliarezi. Vorbește gângav Miliarezi, are pi-
cioare palii, și dacă îl mână vreo treabă pe Ia primă-
rie, din trăsură până înăuntru e purtat de două slugi
pe brațe. Picioarele îi bălăngăne, moi... Când vorbesc
între ei despre arendaș, și nu-i aud logofeții ori acri-
turile satului, rumânii îi spun arendașului Colarez.
E mai ușor.
— Ce-ai cu arendașul, Darie ?
— Zău, dacă am ceva !... Numai că, dac’aș fi mare,
și mi s’ar ivi prilejul, l-aș păli cu bâta între ochi.
— Poate o să vină și vremea aia...
O întreb pe mama.
— Mamă, dece nu vine popa pe la noi ?
3 — Desculț — 938
33
Mama e singura din casă căreia nu-i place că popa
ocolește casa noastră. Bunicul după mamă poartă
barbă și are pe fereastră câteva cărți groase de rugă-
ciuni, din care citește seara și dimineața. In fiecare
duminică mama se duce la biserică și ascultă slujba.
Acolo popa n’o poate lipsi de sărutatul crucii și al
icoanelor. Până acolo nu merge el cu câinoșenia. Insă
nu se poate stăpâni să nu se uite la ea cruciș.
— E supărat pe casa noastră. II urăște pe taică-tău.
— Dece îl urăște popa pe tata ?
— Din pricina lui frate-tău Gheorghe.
— Dar ce-a putut să-i facă frate-meu popii ?
— Frate-tău s’a dus la seminar, o școală în care
învață copiii care vor să ajungă popi.
— Și popa nu vrea ca frate-meu Gheorghe să îm-
brace sutană de popă ?
— Nu vrea. Popa are și el doi băieți la seminar,
pe care, mai târziu, are să-i popească. Pe ăl mare,
aici, în sat, pe celălalt mai mic, într’un sat vecin.
— Dar ce, pentru frate-meu n’o să se găsească, ni-
ciun alt sat ?
— Ba o să se găsească, dar popa al nostru se teme
că frate-tău o să vrea negreșit să vină popă aici și nu
în altă parte.
— Dece aici ?
— Fiindcă satul e mare și nu e lipsit de chiaburi.
— Dar știu că toți chiaburii sunt sgârciți, numai
că nu-și mănâncă din dos de sgârciți ce sunt.
— E adevărat, Darie, de sgârciți, chiaburii sunt
sgârciți, însă cu popa și cu biserica sunt darnici, ca
să afle satul și să câștige fală...
Din câte se vorbesc în sat aflu că băieții popii sunt
tigori. Se apropie sfârșitul anului școlar !... Popa Bul-
buc nu-și găsește astâmpăr. Dacă botezi un copil, ori
îngropi un mort, ori cununi un băiat, trebue să ai
punga doldora. Popa cere mai mulți bani decât de-
obicei pentru rugăciunile lui. Cere gâște și curcani și,
dacă ești cumva bogat și ai în ogradă stupi de albine,
popa îți cere pentru slujbe, afară de bani, ocale cu
miere. Cu punga îndopată cu arginți, cu desagii tobă
34
de bunătăți, cu coșuri, popa apucă drumul orașului.
Nădușește la poarta unuia, tremură la poarta altuia
și, până la urmă, corbul se liniștește. Află popa Bul-
buc noutatea așteptată : băieții nu i-au rămas repe-
tenți. Vine acasă pe jumătate fericit, pe jumătate ne-
fericit. Fericit, că băieții lui au făcut un pas mai de-
parte spre popie. Nefericit, pentrucă acest pas l-a plă-
tit cu bani, cu plocoane. Câte un rumân care-i poartă
popii pică, pentru cine știe ce, îl întreabă așa, la câr-
ciumă, între două țuici:
— Da băiatul ăsta al lui Tudor o fi trecut clasa,
părinte ?
— Dracu știe, taică ! Zău dacă știu ceva !...
O ia repede din loc, popa... Oamenii râd. Tata n’a
apucat niciodată drumul Bucureștilor. Frate-meu
Gheorghe a plecat singur de acasă. Cum o fi arătând
la față, nu știu. Eram mic de tot când a plecat dintre
noi. Nedeslușit mi-1 amintesc. Acum n’are timp să
vină vara, în vacanță, pe acasă. Se duce pe undeva,
prin cealaltă parte a țării, lucrează la o moșie. Mi se
pare că știe să facă pe mecanicul...
învățătorul Popescu-Bragadiru umple satul cu po-
vești despre frate-meu. Popa aude poveștile. Merge
des la cârciumă popa, la toate cârciumile merge, pe
rând le cercetează. Pune potcapul și anteriul în cuier,
spune : — Stai cuminte’n cuier, părinte Bulbuc, că
Tomiță, săracul, vrea să petreacă...
Anteriul rămâne cuminte în cuier, potcapul rămâne
cuminte. Tomiță Bulbuc petrece, despărțit de cele
sfinte, dăruit cu totul celor lumești... Fiecare știre des-
pre frate-meu Gheorghe, care vine în sat, usucă inima
popii. Să se usuce inima popii... Fiindcă nu-1 poate
împiedica pe frate-meu Gheorghe să învețe carte, popa
încearcă să ne amărască pe noi. Nu vine cu botezul
în casa noastră... Aram pedeapsă !...
Când nu cunoșteam dușmănia popii față de noi, ca
și ceilalți copii din sat, dacă-1 întâlneam pe uliță, îi
spuneam : sărut mâna, taică părinte ! Altora, popa le
răspundea. Pe mine mă suduia printre dinți. Am în-
ceput să-l sudui și eu. N’am făcut bine ?
3*
35
— N’ai Făcut bine, Darie. O să te înghită focul ia-
dului...
— Mai va până atunci. Și-apoi, dacă o să stau,
adică nu să stau ci să mă chinui în iad, apoi o să-1
am pe popa Bulbuc alături. N’am mers cu caii la păs-
cut ? Am mers !... Și cu noi, cu băieții, a mers și Mi-
tică, feciorul cel mic al popii, seminaristul. Noi am
păscut caii noștri pe miriște. Băiatul popii, care ș.i el
o să ajungă mai târziu, când o crește mare/ popă, a
luat caii lor de căpăstru și i-a păscut toată noaptea în
grâul oamenilor.
— Măi Milică, i-am spus noi, păcătuești. Pe unde
paști tu caii, nu e grâul vostru.
— Păi tocmai d’aia îi pasc.
— Nu ți-e frică de iad ?
— Nu, că nici nu există iad. Există cel zugrăvit cu
vopsele în biserică, să se sperie proști ca voi. Așa
spune tata, acasă, când îl ceartă mama că bea la câr-
ciumă...
— După ce ai să te faci popă tot așa o să spui ?
— Altfel o să spun...
— Vasăzică ai să minți. Ai să spui oamenilor
ceeace nici tu nu crezi.
— Am să mint. Așa e meseria...
— Lua-te-ar nichipercea cu meseria ta...
— Ba pe voi.
Ne-a mai și înjurat.
Puteam să-1 iertăm ? Nu. Ne-am apucat și l-am bă-
tut până la ziuă cu dârjalele. Noi eram trei — el sin-
gur. Mai-mai să-1 omorîm. Am fost fugiți de-acasă o
săptămână, de frica lui Juvete, jandarmul. Nu știam
că jandarmul e certat cu popa. Am aflat și-am ieșit
la lumină ; nu ni s’a întâmplat nimic...
Năvălesc în casă surorile mele și frate-meu Ion. In
urma lor, intră și vară-mea Dița. E mototolită toată.
Mătușa Uțupăr se uită le ea, îi sclipesc ochii de bucu-
rie. Diții i se scurge prin crăpătura buzii scuipatul
alb, pe bărbie. Și-l șterge cu mâneca zăbunului. O în-
treabă mătușa Uțupăr pe vară-mea :
— Câți băieți te-au strâns în brațe, Dițo ?
36
— Fo patru-cinci.
— Numai atâția ?
— Numai...
— N’ai sărit cumva pârleazul ?
— Nu, mamă.
— Așa, fată. Păstrează-te cuminte.
— Mă și păstrez. Până la măritiș.
Dița poartă în cutele fustei paie, scaieți. Au tăvă-
lit-o bine!
— Tinerețe, tinerețe... Ce știi tu ?
Vine și tata. Ne așezăm, ca și la amiază, în jurul
mesei. După masă, tata iese cu frate-meu Ion și se
culcă în tindă, lângă foc. Facem loc, în patul nostru,
mătușii Uțupăr. Ii facem loc și Diței. Ii cade să
doarmă între mine și soru-mea Rița. Mă strâng, mă
sgârcesc covrig, și caut să fiu cât mai departe de ea,
intru cu fața în lacra care mă desparte de zidul de
lângă fereastră. Pâlpâe lampa. Lumina e cenușie,
măruntă. Văd ca printr’un fum des pereții odăii.
Mama tot mai vorbește în șoaptă cu mătușa Uțupăr.
Noaptea a așezat la fereastră lespezi uriașe, catife-
late, moi, de întuneric. Știu că acum, dela o margine
la alta a lumii, dela pământ la cer, domnește întune-
ricul. Noi toți : strânși, întinși la rând, acoperiți cu
țolul. Afară au rămas, în întuneric, vietățile sălbatice.
Afară au rămas, în noapte, arborii...
Glasul mamei, glasul mătușii Uțupăr, se depăr-
tează. Abia mai aud. Parcă cineva mi-a astupat cu
bumbac urechile. Respir din ce în ce mai rar, mai li-
niștit. O mână moale, ca de catifea, îmi lipește pleoa-
pele. Dița se întoarce spre mine, mă cuprinde în brațe,
mă strânge tare, tare de tot, lângă ea. Are trup cald.
Are trup aproape fierbinte. Trupul străin mă întă-
râtă. Parcă mi-au năvălit pe piele și sub piele mii de
furnici. Dița mă apucă de umeri și mă întoarce ușor
cu fața spre ea. încerc s’o depărtez. îmi dă să-i dibui
sânii calzi. înfig degetele în ei. Nu mă mai pot des-
prinde. Lampa s’a stins.
Unde mi-e somnul ? Parcă mi-era somn!
Acum a venit la noi mătușa Uțupăr și-a adus-o și
pe vară-mea Dița. Alteori, odată cu mătușa Uțupăr,
37
vine și bărbatu-său, unchiu-meu, Precup Urban Uțu-
păr. E un rumân înalt cu umerii lăți — încolo subțire
țipar, ager ca briciul, ochi negri, aprinși, ascunși
adânc sub frunte și sub prea stufoase sprâncene.
Oacheș, aproape tuciuriu, e unchiu-meu Precup Urban
Uțupăr. Mă ia pe genunchi. Mă leagănă. Ii place să
se joace cu mine. Ii sfârâe inima după copii, după
băieți. A avut doi, pe văru-meu Guță care-a murit
anul trecut de dalac — era ceva mai răsărit decât
frate-meu Ion — și pe văru-meu Pantilie care, tot anul
trecut, a murit la armată, la Turnu. I-a adus leșul în-
chis în sicriu, cu carul, unchiu-meu Uțupăr și l-a în-
gropat lângă Guță. Vesel flăcău era văru-meu Pan-
tilie !... Cu mustața mijită pe buză, când râdea — și
mereu râdea — arăta două șiruri de dinți de zăpadă.
Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de
landra câinilor, de flăcăii care s’ar fi încumetat să se
lege, în glumă, de fetele lui.
— Dar care sunt fetele tale, Pantilie ? îl întreba
mama.
— Toate câte n’au negi pe nas, mamă Mărio... Chi-
cotea. Râdeam și noi. Din câte le știam, niciuna
n’avea negi pe nas. Așa dar cu toatele trebuiau să
fie ale lui văru-meu Pantilie. Lacom de fete, lacom
de muncă, lacom de viață. Scornea cântece din min-
tea lui. Chema lăutarii, îi învăța cântecele lui, îi pu-
nea să i le cânte când avea chef și-i îndemna să le
cânte ș’i altora ca să i se ducă pomina. I se și dusese
pomina până la târg, la prefectură. Văru-meu Pan-
tilie cânta și diblarii îl îngânau :
Ciocoiaș cu ceafa groasă
Cum te-aș lua dela masă,
Ciocoiaș cu nasul cârn,
De salcie să te-atâm.
Să te leagăn sus, în vânt,
Să te saturi de pământ,
De pământ și de moșie,
Să-mi vină vremea și mie...
Au auzit logofeții și l-au pârît boierului că în-
deamnă rumânii la răscoală. L-a chemat boierul la
38
curte pe văru-meu Pantilie. S’a dus. Cu ciomagul sub-
suoară.
— Vasăzică, așa te porți, tu al lui Uțupăr, vrei să
ridici oamenii contra curții ?
— Eu, boierule? Cum aș îndrăzni !...
— Mi s’a spus că născocești cântece...
— Se poate, boierule, cânt și eu când îmi vine a
cânta...
— Și ce cânți ?
— Cântece care-mi trec și mie prin cap, boierule...
— Ai putea să-mi cânți și mie un cântec ?
— Dacă nu vă e cu supărare, iaca, am să cânt :
Iubii fete și neveste
O sută și cincisprezece
Și mi-e inimioara rece...
— Nu. Nu dintr’astea. Din celelalte...
— De cele fără perdea, boierule ? N’aș putea. O fi
cucoana pe-aproape și aude. Și-apoi, cântecele fără
perdea se cântă la petrecere... Azi nu e petrecere...
Văzându-se luat în răspăr s’a supărat boierul. L-a
dus la oraș jandarmul pe văru-meu Pantilie. L-au su-
cit, l-au răsucit, nimic n’au putut stoarce din el gran-
gurii. L-au lăsat, până la urmă, în voia lui, l-au so-
cotit cantaur, zăltat, deliu aproape. N’o să răstoarne
lumea cu fundu’n sus cu snoavele lui... I-a venit lui
văru-meu Pantilie vremea să meargă la oștire. S’a
dus la oștire, la Turnu, la dorobanți. I-a căzut să a-
jungă ordonanță la un căpitan, unul Jirescu, os din
boierii Jirescu, care au. moșii între Călmățui și Olt,
sus, la Crângeni. Căpitanul, însurat c’o paceaură care
smintea’n bătăi ordonanțele până le lăsa surde, be-
tege. Nu s’a atins de văru-meu Pantilie. Palmă dela
bărbat n’a suferit el, necum dela o muiere fie ea și
cucoană, nevastă de căpitan. A vrut să-1 plesnească
peste gură cucoana. S’a sumețit, a răsturnat-o. I-a
plăcut, a prins nărav cucoana. A dat căpitanul peste
ei într’o zi, l-a împușcat pe văru-meu Pantilie. Pe urmă
au scris în condici că soldatul Uțupăr Pantilie um-
blând cu o armă încărcată s’a împușcat singur, din
39
greșeală. Adevărul îl cunoaște tot orașul. La alt regi-
ment l-a mutat pe căpitan, asta i-a fost pedeapsa. Un-
chiu-meu Uțupăr nu mai are băieți.
— Vrei să fii băiatul meu, Darie ?...
— Nu, unchiule...
I se umezesc ochii. Se scurmă în pungă și-mi dă
zece bani.
— Du-te și-ți cumpără roșcove...
Spârnel, dau fuga. Cumpăr roșcove dela cârciuma
lui Toma Ocî, unde altădată a ținut prăvălie fratele
mamei, unchiu-meu Lisandru. îmi vinde roșcove fata
cea mare a lui Toma Ocî, Gena. Ronțăi roșcovele.
Sunt dulci. Sâmburii sunt tari, cafenii. Ii scuip printre
dinți. Mă vede soră-mea Elisabeta.
— Dă-mi și mie roșcove, nene.
Ii ^au și ei câteva. Se repede în uliță unde plozii,
^umugai cât nodul, se joacă în pulbere.
— Mi-a dat nenea roșcove dela Ocî, roșcove dela
Ocî...
Se grămădesc copiii pe ea. I le smulg din mână. Se
întoarce plângând.
— Dă-mi alte roșcove, nene. Mi le-au luat...
Trei fete are cârciumarul Toma Ocî: Gena — care
stă după amiază în prăvălie când cârciumarul doar-
me cu nevastă-sa în odaia din fund, cu perdelele lă-
sate, să nu pătrundă lumină înăuntru, să le turbure
somnul — Fifa și Boboaca. E măruntă Boboaca, gra-
să, durdulie, bălană. Dacă ar fi fată de desculț s’ar
fi prins în horă. Nu s’a prins, cum nu s’a prins în horă
nici Gena, nici Fifa. Țin nasul sus. Umblă cu papuci,
pe cap nu poartă barișe. Se vântură pe uliți cu capul
gol, cu păru’n zulufi, cu rochii înguste, parcă ar fi
împiedicate, ca cucoana Polina, nevasta vărului meu
Niculae Dimozel dela poștă. Pe lângă fete Toma Ocî
are și un băiat, Mitică. Ca pe un păpușoi îl țin gătit
părinții, cu șorțuleț, cu beretă, încălțat cu ghetuțe.
Cățărat pe gard se uită la noi cum ne jucăm de-a caii.
S’ar da jos,ar deschide poarta, s’ar sbengui cu noi.
Ii sticlesc ochii. Gura îi lasă apă de poftă. II sgân-
dărim.
40
— Vin de te joacă și tu cu noi, /Mitică. Te facem
cal...
— Nu vin, că mă murdăresc de praf...
— Hai, măi Mitică, vino...
— Nu vin. Nu mă joc cu voi. Eu... eu sunt băiat de
cârciumar...
— Și dacă ești, ce? Tot prin născătoare te-a arun-
cat maică-ta afară din burtă...
Mitică începe a bâzâi...
— Tatăăă! Ăștia mă înjură...
Dă cu pietre după noi taică-su. Iși ia podoaba de
mână, o duce în prăvălie, o ține pe genunchi, o împa-
că, o liniștește cu un covrig...
— Tu, măi Mitică, să nu te amesteci cu golanii. Tu
o să mergi la școală, să te faci domn mare, prefect să
te faci.
Mitică se urcă iar pe gard. Strigă la noi.
— Nu mă joc cu voi. Eu o să mă fac... prefect...
Ii pică nasul. Se șterge cu mâneca hainei.
Duminica e horă în fața cârciumii lor. Fetele lui To-
ma Ocî — două înalte, una bondoacă — rămân, pe
margine, privesc. Așteaptă băieți dela oraș să vină
să le ceară de neveste. Nu vine niciun băiat dela oraș.
Ele așteaptă mereu. Soră-mea Evanghelina spune că
au să îmbătrânească fete mari din pricina fuduliei.
Satul îl știe pe Toma Ocî de când umbla desculț. Și
nevastă-sa și fetele umblau altădată desculțe, munceau
pe moșie până cădeau pe brânci. A intrat Ocî slugă
la niște greci. A mai înșelat la socoteli. A mai înșelat
la cântarul cel mare, Ia magaziile gării, unde se cân-
tăresc vagoanele. A strâns ban lângă ban. Moartea fra-
telui mamei l-a găsit cu punga plină. S’a mai împru-
mutat Ia oraș la bancă. A cumpărat casa mortului și
brevetul. A început negustoria cu de toate. A ținut
deschisă și cârciuma. Dă și bani cu dobândă. Nu e
mare dobânda — un pol pe lună la o sută de lei. Pe
mulți i-a prins în laț. Dacă suta luată cu împrumut
ar fi întoarsă într’o lună ar fi mai ușor. Dar cine poate
plăti datoria într’o lună!... Câteodată merge datoria
un an ori mai mulți, nu se mai isprăvește... Toma Ocî,
dacă i se plătește dobânda e mulțumit, nu zorește o-
41
mul. La o sută de lei, în douăsprezece luni, primește
doisprezece poli câștig. întâi s’a îmbrăcat el orășe-
nește. Pe urmă și-a îmbrăcat orășenește nevasta și co-
piii. Pe Gena a cerut-o de nevastă mai înainte, când
încă nu începuse a se veșteji, Lache, feciorul cel mare
al lui lordache Diman, din capul uliței noastre, lângă
șosea. Alde Diman — sunt doi frați Diman — au pă-
mânturi multe, au boi mari, moldovenești, și case cu
geamlâc, aproape boierești. Au bivolițe de lapte și oi
multe și stupi cu albine. S’a bulguit Lache la averea
lui Ocî. — Nu-ți dau fata pentru băiatul tău — i-a răs-
puns Ocî lui lordache Diman. Vreau să-mi mărit fata
cu băiat dela oraș, să n’o mai bată soarele’n spinare la
secere. Sunt cârciumar. M’am ridicat deasupra voas-
tră. Niciun copil de-al meu n’o să mai scurme țărâna
cu palmele. S’a isprăvit. Neamul lui Ocî sue, sue...
— Orice urcuș are și coborîș — răspunsese înciudat
lordache Diman. Vezi să nu luneci, Tomo, că până jos
de tot nu te mai oprești. E greu până începi a te rosto-
goli că pe urmă te duci deadura până se alege praful
și pulberea de tine... Am mai văzut noi și pe alții cu
fumuri la cap...
— Cum să cobor? Am tejgheaua doldora de bani...
— Oi fi având-o !... Dar ai început să bei, Tomo...
Și băutura nu aduce a bine. Ești cu țuica în nas de
cum te trezești.
Lui Toma Ocî, om iute din fire, i-a și sărit țandăra.
A prins a striga la Diman :
— Decât să-mi dau fata după chiorul tău mai bine
o dau după Picică...
— Dacă o vrea să ți-o mai ia și Picică... S’a spart
tocma. Au rămas certați pe viață.
Uneori, seara, se aud țipete. Iși bate Toma Ocî ne-
vasta. Ciocnește țuici cu oamenii și se afumă. Pe urmă
intră în casă și caută pricină muierii. Ii găsește. Fe-
meia fuge și se culcă la șură, vârîtă în paie, ca un
câine, alături de câini. A răcit, a dat oftica peste ea.
Și fetele mai mari au început a tuși în palme. Boboaca
încă nu tușește. — O să tușească și ea, n’am nicio
grijă — spune frate-meu Ion care-a încercat s’o strân-
42
gă în brațe pe fata măruntă a lui Toma Ocî, pe năzu-
roasă.
Doarme dusă Dița. In somn șuieră subțire, ca un
șarpe, printre dinți. Mătușa Uțupăr, buhai de baltă —
buu, buu, buu ! Ai noștri, când dorm, smirnă, nu li se
aude decât răsufletul lin, ușor.
Mai de mult a tras la noi, seara, unul cu căruța cu
oale, dinspre munte. Toamna coboară olarii la șes cu
căruțe cu oale. Pe bucate își vând marfa. Vrei două,
trei străchini — le umpli cu porumb, după ce le-ai
ales. Olarul ia porumbul, îl toarnă în sacul lui, tu iei
străchinile. Vrei un ulcior cu țâță, ori un ulcior cu
flori de smalț albe pe burtă, cu buza groasă, care păs-
trează apa rece ghiață în toiul verii, te mai toc-
mești. Lipiți pământului, mai săraci decât noi sunt o-
larii, slabi, trași la față, numai oase, sgârci și piele,
nu se țin nădragii pe ei, le cad în vine. La masă, hul-
pavi, ling strachina, nici pentru o furnică nu rămâne
în urma lor, fărămituri de mămăligă. Pe olarul
care-a mas la noi îl chema Vicenț Buiu. Și-a legat caii
de căruță, mârțoage bune de svârlit în râpă, le-a dat
fân, apoi mama l-a ospătat. Avea și-un băiețandru cu
el. Spunea că mai are acasă, pe lângă olăriță, cinci
copii, băieți și fete. Era gușat olarul, parc’avea două
cimpoaie sub bărbie. Vorbea, cimpoaiele, ca gușa ro-
șie, înflorată, a curcanului, se umflau, se desumflau,
gâlgâiau ca apa în sorb cuvintele lui. Băiatul care-1
însoțea la drum purta și el gușă. Povestea olarul Vi-
cenț Buiu că prin partea locului unde viețuia el, mai
toți oamenii purtau gușă sub bărbie. — Boreasa mea,
se lăuda olarul, are o mândrețe de gușă, de două ori
mai mare decât a mea! Și copiii mei, slavă domnului,
au gușă, afară de cel mic, un băiețaș, care a rămas
însemnat, n’are gușă. Ne culcăm și dormim. Adorm
întâi copiii. Le cântă gușile în somn, ți-e mai mare
dragul, numai cel mic, fără gușă, tace. Boreasa, în-
ghețată de frică, îi pune mâna pe inimă, să vadă dacă
e cald, dacă mai trăiește. Ne temem să nu se prăpă-
dească în somn. Acum, parcă ne-am mai învățat cu el,
dar de spaima c’ar putea să se prăpădească în somn
43
n’am scăpat. Doarme, parc’ar fi mort. Dacă n’are
gușă!... Pe-aici, spune olarul, e rai. La noi, la deal, pă-
mânt roșu, piatră, sărăcie și bir. Pădurea, nu putem
culege o frunză din ea, nu putem aduna o creangă
uscată pentru foc, o mână de iarbă pentru vite- O pă-
zesc cu puștile slugile boierului... Greu, greu... Noroc
că viața trece repede. A tăcut. După ce a tăcut gușa îi
mai bolborosește o vreme ca și cum unele vorbe pe
care olarul nu le-a rostit au rămas acolo să se fră-
mânte, nemulțumite... Olarul cu fiu-său s’au culcat,
băgați unul într’altul, sub dud. S’au învelit cu o bu-
leandră de-a lor. Odată cu venirea somnului au înce-
put gușile a le cânta. I-am ascultat un timp. Pe urmă
am încercat și noi a adormi...
După cine a spus Toma cârciumarul că o să-și dea
fata ? După Picică ? Tare trebue să fi fost aprins de
mânie dacă i-au ieșit asemenea vorbe din gură. Flă-
căul bogătanului lordache Diman nu e chior. Se uită
cam paliu, asta e tot. De văzut vede bine. A râs satul
când a auzit vorbele lui Ocî. A râs și Picică. S’a a-
șezat pe vine, cu bâta între picioare, pe marginea dru-
mului și-a prins glas :
— Apăi, nici acum dacă mi-ar da-o pe Gena de ne-
vastă n’aș lua-o...
Rumânii s’au mirat și nu prea. L-a întrebat Găină:
— Dar dece spui că n’ai lua-o pe fata lui Ocî, Pici-
că? Nu e destul de frumoasă pentru tine? Nu e destul
de cucoană?
— Tocmai d’aia. Mie nu-mi trebue nevastă frumoa-
să, să-mi umble cu mofturi, nu-mi trebue cucoană...
Și-a adus cucoană dela oraș Niculafe al lui Dimozel.
A căzut sub papucul ei. Ocî și-a stricat copiii. Nu-i
pune la muncă. I-a rupt de sat. I-a înfumurat. O să
vie sărăcia peste ei. O să-i apuce calicia în haine
domnești. E adevărat că tot învățul are desvăț. E
mai greu desvățul.
— Dar noi nu suntem săraci? Suntem! Și, iacă,
— Noi ne-am învățat cu sărăcia ca sacul cu peti-
cul...
44
Picică n’are neamuri. L-au găsit muierile, copil, a-
runcat la fântână. L-au botezat oamenii. I-au dat un
nume care s’a pierdut. A crescut când la unul când la
altul. S’a băgat argat la lordache Diman, când a cres-
cut mai mare, pe mâncare și îmbrăcăminte. Așa e o-
biceiul. N’ai rost pe lume, intri slugă la bogat pe mân-
care și pe îmbrăcăminte. Mâncarea — ce rămâne în
străchinile stăpânilor. îmbrăcămintea — straiele pur-
tate și răspurtate, lepădate de ei, cârpite pe ici și pe
colo, soioase, zoioase... Altă plată: canei... A plecat
fiindcă bogătanul îl muncea până la sleire și-l procop-
sea cu tupungeli. I s’a dat o palmă de loc la margi-
nea satului, lângă baltă, unde vin apele mari primă-
vara și înneacă lunca, în sărătură. Picică și-a ridicat
bordei în care, până va găsi pe cineva cu care să se
însoare, trăiește singur. A intrat pândar, păzește poie-
nile și dealurile, de gâște, să nu intre în grâne. E un
băiat înalt, bălan, cu ochii albaștri, mai sărac decât
toți săracii la un loc.
Mă duc cu capra de curm să pască iarbă pe șanț.
Vine și Picică pâș, pâș. Nici nu-1 aud, așa de ușor
calcă. Mă pomenesc cu el alături, ori în spatele meu...
— Paști capra, mă?
— O pasc...
— Vezi să nu-ți scape în bucate...
— N’o să-mi scape...
— Măi Darie...
Se trântește pe iarbă cu fața în sus. Privește norii
pe care, ca pe niște corăbii uriașe, îi mână vântul
spre miazănoapte...
— Ce?
— Stai lângă mine să-ți spun un basm.
— Basmele se spun noaptea, nene Picică...
— Eu le spun ziua...
— Pe care vrei să mi-1 spui ?
— Pe ăla cu popa spân !
— Mi l-ai spus ieri.
— Atunci să ți-1 spun pe ăl cu țapul babei și-al un-
chiașului care s’a ’ntors noaptea din pădure jumătate
belit’ jumătate nebelit...
— Spune-mi-L.
45
— A fost odată ca niciodată că de n’ar fi...
Norii plutesc pe deasupra noastră purtați de vânt.
Prin spărturi se vede cerul albastru, albastru...
Aud povești mai multe iarna când se face la noi
acasă ori la alde Tutanu clacă de curățat porumbul.
Avem de dus porumb la moară, la măcinat. Vin seara
la noi băieții și fetele din vecini să ne ajute. Intr’o
oală mare pune mama pe vatră boabe la fiert. Fierb
încet boabele de porumb. De trei ori le schimbi apa
până dau în floare. înainte de a se fierbe boabele mân-
căm pâsat uns. S’a aruncat în căldarea cu mălai o
lingură de untură. Păsatul e dulce, să tot mănânci,
să bagi în draci burta. N’avem linguri pentru atâta
lume. Și le aduc băieții și fetele de pe acasă. Curățăm
știuleții. Boabele se adună grămadă. Crește grămada.
Dacă vine nenea Sorean dela Stănicuț ne bucurăm
tare. începe să povestească, de cum s’a lăsat întune-
ricul, întâmplările prin care a trecut Păcală. Până la
ziuă tot nu-și termină basmul. De câte ori îl spune îi
mai pune coarne, îl mai lungește. Am ațipi dar nu ne
lasă basmul. Rămânem treji. Nenea Sorean e băiatul
lui unchiu-meu Voinea Militaru care o ține pe tușa So-
rana, una din multele surori ale tatii. Bunicul lui
nenea Sorean, moșu ăl bătrân, Voinea sin Voinea, a
murit de curând. Era alb colilie. Când era unchiu-meu
Burdulea spânul copilandru, Voinea sin Voinea flă-
căia. A venit poruncă dela stăpânire că satul trebue
să dea un soldat. S’au sfătuit ce s’au sfătuit aleșii. Au
hotărît să-1 trimită pe Voinea la oștire. Au chemat
dorobanții, au înconjurat casa și l-au strigat pe Voi-
nea să iasă până afară. Cunoștea glasul aleșilor. Nu
i-a trecut prin minte ce o să fie. A ieșit. Au tăbărît
dorobanții pe el să-1 lege. Le-a scăpat și-a luat poteca
pădurii. L-au ajuns din urmă călări. L-au prins cu
arcanul, l-au doborît, l-au legat, l-au trimis la oraș.
Acolo i-au tuns chica, chilug l-au lăsat. Șapte ani
l-au ținut la miliție. La rămas numele de Militaru...
Văru-meu Sorean nu mai are acum chef de po-
vestit. S’a lăsat necaz mare pe casa lor. Sora lui văru-
meu Sorean, dada Ulica — ce mai mândrețe de fată —
46
și-a pierdut mințile. Se îndrăgostise de unul, lenuță
Bozdoc, din Sârbie. Flăcăul și-a făcut râs de ea și s’a
însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. Dada Ulica
s'a sbătut ca peștele pe uscat. Și-a smuls părul. Și-a
sfâșiat rochiile. S’a potolit apoi. A rămas teșmenită
de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea. Nu mânca.
Ciugulea ca o pasăre. S’a stins...
Intre partea din față a ariei noastre și linia ferată
se află o curte uriașă, care e plină toată de salcâmi.
Printre salcâmi, strâmbi, chirciți, doi meri... Tot prin-
tre salcâmi, pitulat, un pătul mărunt. Alături de pătul,
mai pitulat, un bordei. Trăiesc aci trei oameni, trei
bărbați, megieși cu noi...
Am spus că trei bărbați trăiesc aci: nenea Petre cel
mare, nenea Petre cel mic și nenea Sandu cel mare.
Al patrulea din frați, nenea Sandu cel mic, stă tot pe
aceeași uliță cu noi, are casă tot dealungul liniei fe-
rate, mai sus, spre capătul satului.
Dintre toți patru frații, numai nenea Sandu cel mic
s’a însurat și și-a înjghebat familie, cu nevastă, cu
copii. Ceilalți frați au rămas becheri și locuesc aici,
lângă noi, în bordeiul lor. Iată, gata-gata era să spun
un neadevăr. A fost însurat o vară și nenea Petre cel
mare, căruia oamenii îi zic Musai...
— Și dacă a fost însurat, dece nu mai e ?
— L-a lăsat nevasta.
Nenea Petre cel mare e cel mai în vârstă dintre
frații Bălan. Are cam la șaizeci de ani. E mărunt, tărâe
picioarele. însurătoarea lui a fost una de pomină. L-a
băgat în casă, ca ginere, unul din Belitori, care n’avea
băieți.
S’a dus socrul cu nenea Petre cel mare să cosească
iarba. Cosea iarbă socrul, cosea iarbă ginerele. Nenea
Petre cel mare ajunge cu coasa lângă un mărăcine. Se
oprește, se uită la mărăcine, își mută căciula de pe o
ureche pe alta. Nedumerit, îl întreabă pe socru-său :
— Tatăăă! Am găsit un mărăcine. Ce să fac
cu el ?
— Taie-1, mă ! Ia-1 de moț și aruncă-1 în urmă...
47
Nenea Petre împlinește întocmai ce i se spune. Co-
sește mai departe. Apoi iar :
— Tatăăă ! Am găsit un mărăcine. Ce să fac cu el ?
— Taie-1 mă ! Ia-1 de moț și aruncă-1 în urmă.
Taie nenea Petre mărăcinele, îl apucă de moț și-l
aruncă la marginea fâneții. Cosește mai departe. Mai
găsește un mărăcine. Nedumerit, se oprește. Mută că-
ciula de pe o ureche pe alta și-1 întreabă pe socru-său:
— Tatăăă ! Am găsit un mărăcine. Ce să fac cu el ?
— Taie-1, ia-1 în gură și du-te învârtindu-te, să nu
te mai văd...
A tăiat nenea Petre cel mare mărăcinele, l-a luat în
gură si s’a întors la bordei.
— Ce e, nene, l-a întrebat nenea Petre cel mic.
— M’am întors acasă. M’am gâlcevit cu socru-meu.
Gâlceviți au rămas.
Nenea Petre cel mic nu s’a însurat niciodată. A vrut
să se însoare nenea Sandu. Nu l-a lăsat nici nenea
Petre cel mare, nu l-a lăsat nici nenea Petre cel mic.
Ar fi putut nenea Sandu să-și ia tălpile la spinare...
S’a tot certat cu frații. Nenea Petre cel mic și nenea
Petre cel mare, dacă au văzut că nu se potolește, l-au
legat într’o noapte de salcâm și l-au bătut măr. Nenea
Sandu și-a pierdut mințile. Asta s’a întâmplat când era
tata copilandru. De atunci, nenea Sandu nu și-a mai
venit în fire. Nu face nimănui niciun rău. Umblă ziua
prin arie dela copac la copac, bombăne. Ce-o fi spu-
nând copacilor, greu de înțeles... Din când în când,
nenea Sandu se supără. Ia o bâtă și bate salcâmii.
Sunt sute de salcâmi în aria lor, salcâmi mai tineri,
salcâmi mai bătrâni. Fiecare salcâm are coaja sdre-
lită. Nenea Sandu bate salcâmii de-i snopește. Sal-
câmii nu se supără. Salcâmii n’au glas. Salcâmii n’au
nici ochi să plângă. Leapădă frunze. Cresc alte frunze
în loc. Niciodată nenea Sandu nu bate merii, nici cu
bâta, nici cu piatra. In unele zile, nebunul iese din arie
și vine la fântână. Scoate apă cu ciutura din adâncul
fântânii și-și umple ulciorul. Se pleacă apoi și, din
pietrișul din jurul fântânii, alege pietroaiele. Iși umple
sânul de pietroaie, își umple poala de pietroaie. Duce
ulciorul în bordei și iese în arie. Bolborosește. Se
48
așează în genunchi, ca și cum ar trage cu pușca și
ochește salcâmii cu piatra. Niciodată nu dă în gol. Are
grijă nebunul, ca pietrele asvârlite de el, dacă n’ar
lovi ținta, să nu treacă dincolo de uluci, să atingă pe
cineva. E îmbrăcat în sdrențe nebunul. Aproape gol.
Dacă la miezul nopții îl apucă pandaliile, nimeni nu-i
spune nimic. Bombăne cât bombăne până-și face che-
ful, apoi intră în bordei și se culcă pe gârlici, ca un
câine, în paie. L-au purtat frații și pe la spitale. L-au
cercetat doctorii și nu i-au găsit leacul. Nu i l-a găsit
nici doctorul Ganciu. Dar a găsit cuiva, de când a
venit aici, leacul, doctorul Ganciu ?... Ioc !...
In noaptea asta nebunul vorbește cu copacii. Vântul
vorbește cu copacii. S’a pornit vânt tare. Vijelie s’a
stârnit. Vârtejuri. Vârtejuri...
Vară-mea aude vântul și nu se sperie. Se sperie însă
de vorbele neînțelese ale nebunului. Se desprinde de
lângă mine și simt cum se strecoară în partea cealaltă
a odăii, unde băune mătușa Uțupăr.
— Mamă, aprinde lampa, mi-e frică !... .
Mătușa Uțupăr se trezește, caută chibritul, aprinde
lampa. L-au trezit și pe tata. Aprinde tata un felinar
și pleacă să-1 potolească pe nebun. II potolește. Tata
este unul din puținii oameni de care nenea Sandu, cu
toată nebunia lui, ascultă. Dece oare ?
După o săptămână, mătușa Uțupăr înhamă caii.
Umple mătușa Uțupăr căruța de paie. E frig. Până la
umeri se vâră acum, în paie, vară-mea Dița..
Ca un bărbat, pe capră, mătușa Uțupăr ține în mâini
hățurile, biciul.
Odihniți, caii freamătă. Scutură gâturile lungi. Clo-
poțeii dela gâturile lor sună.
— Tudoreee... deschide poarta...
A plecat mătușa Uțupăr. Odată cu ea a plecat și
vară-mea Dița. Ne uităm cum se duc. Sfârâe roțile
căruții.
Pân’la anul, poate n’am să mai văd buza de iepure
a Diței.
4 — Desculț — 932
49
II
MIEZ DE IARNĂ
Șindrila o sboară mereu vântul. Dincolo de linia fe-
rată, dealul îmbrăcat, până mai anii trecuți, de vii cu
rod bogat. A venit de departe molima și a uscat, a
ros joardele până’n rădăcină, ca o ciurdă de vite flă-
mânde. Acum, vrei băutură ? Găsești la cârciumă spirt
de păpușoi ori vin adus mai dinspre munte — poșircă
spelbă. Ai poftă de un ciorchine zemos... Lua-te-ar
benga de nesătul, satură-te cu dude albe, cu dude ne-
gre, cu dude nărâmzate. Sunt pline ogrăzile de duzi.
S’au cam sfârșit dudele... Umblă pe miriști și caută
mure, caută porumbe, de nu le-or fi păscut, cu botul
lor veșnic ud, caii. Pe unde crescuseră struguri, plu-
gul a pătruns și a răsturnat brazdă lângă brazdă. S’a
semănat grâu, secară, porumb. Dela creasta dealului
înainte, câmpul fără hotare peste care s’a boltit cerul,
câmpul burduhănosului cu pălărie tare, cafenie, cu
guler înalt, scrobit, cu cravașă. Burduhănosul se
plimbă când călare, când cu trăsura. Caii trăsurii
sună clopoței de aur, sună clopoței de argint. Vizitiul
poartă țilindru cu panglici și bici cu codirișcă mlă-
dioasă. Gogu îl chiamă pe burticos. — Gogu Cristofor,
și e proprietarul moșiei Belitori, — una din cele patru
moșii pe care ne mâncăm, muncind, amarul...
Desculții strigă : pământ, pământ, pământ!...
50
Pământ este și totuși, pământ nu este. Sau, nu e al
cui îl stropește cu sudoarea.
— Dacă pământul ar fi al nostru, îl aud pe tata,
am trăi cu totui altfel. Am trăi mai bine. Dar, pămân-
tul e al boierilor, al ciocoilor. Trăiesc boierii bine.
Trăiesc ciocoii bine. Noi ne alegem cu oasele rupte de
muncă. A dat ceva pământ rumânilor, Cuza, demult.
L-au scos din scaun boierii. A venit în capul țării un
neamț mărunt. Ș’a dat cu cei ce l-au adus. A uitat de
prostime. Cum spune cântecul :
A venit un rege neamț,
Ne-a băgat cu gâtu’n laț...
— Nu mai vorbi așa, nene Tudore. Te aude careva
și te pârăște stăpânirii. Păți ce n’ai pățit...
— Pârască-mă ! Cine să mă pârască ! Poate popa,
poate primarul Bubulete, poate, notarul. Toată lumea
săracă vorbește. Nu e unul desculț să nu cârtească,
să nu înjure. Dacă nu e bine, nu e bine și gata. Focul
arde mocnit sub cenușă. Intr’o zi are să izbucnească,
să i se vadă flăcările... Atunci...
Scurmă cu vătraiul, tata, în focul de pe vatră. Focul
înviază, se subțiază, se albăstrește fumul. Pier șuvi-
țele de fum sorbite de coș. Flăcările se ridică, galbene,
apoi roșii. Ling fundul căldării. începe a fierbe apa.
Scoate bulbuci, semn că s’a încălzit, că e gata să dea
In clocot.
— Aruncă mălaiul în căldare, muiere...
Doi pumni de mălai ia mama din copaie. N’a cernut
mălaiul. II aruncă, cu tărâțe cu tot, în căldare. Mes-
tecă repede cu făcălețul. Presară în căldare o lingură
de sare. Păsatul fierbe. Acum o să fie bun de mâncat,
peste câteva clipe numai. îmi ling buzele. înghit în
sec. Iși linge buzele și nenea Dumitrache. Și el înghite
în sec și nodul gâtului, mare cât o ceapă de apă, îi
joacă întruna, când sus, când jos, când sus, când jos...
E bine de noi ! Mai avem o jumătate de sac de mă-
lai. Alții n’au decât pe fundul sacului, un găvan, două.
Dacă au și atât...
— Dacă am avea pământ!...
4*
51
Nenea Dumitrache oftează. Vine oftatul lui greu din
fundul inimii. Or poate îi vine oftatul din fundul burții
care îi ghiorăe de foame. Dacă burta e goală, afurisita,
te dă de rușine. O auzi : ghiorț, ghiorț — ghiorț,
ghiorț. Ca s’o minți, iei un glod de sare în palmă, lingi
sarea, bei o cană mare de apă. Simți că te ia cu leșin,
bagi de seamă că tot pocâltit ai rămas, dar, pentrr un
timp, mațele nu se mai frământă cu sgomot.
— Pământul e-al boierilor, vede-i-aș în pământ cu
iarbă pe piept — blestemă mama...
Mama are, totuși, o bucată de pământ, pe deal, dea-
supra Stănicuțului, rămasă pentru Ion și Evanghelina
dela bărbatul dintâi al mamei. Mă ia tata câteodată
acolo, la arat, la semănat, la secerat. Afurisit pă-
mânt ! Nisip și piatră ! Apeși pe coarnele plugului cât
poți, capeți bătături în palme. Pielea se roșește, se
umflă. Bășicile se sparg. Ustură. Te alegi cu răni...
Boii se opintesc în jug, îngenunche pe brazdă, îi atingi
cu biciul, se ridică, pornesc mai departe. Fierul plu-
gului scrâșnește, i se tocește ascuțișul, nu prinde
brazdă adâncă. Plouă. Arunci sămânța. Treci peste
ogor cu grapa. Grâul nu crește mai înalt de jumătate
cot. Nici nu putem intra cu secera în el. II smulgem
cu rădăcini cu tot, cum smulgem cânepa. Pe la mijlo-
cul lanului lăsăm o steblă de grâu nesmulsă, o lăsăm
să-și scuture boabele sărace în câmp...
— Pentru Rodul pământului — mă lămurește
mama...
Pe dealuri, pe unde pământul nu dă rod, pe acolo
au și rumânii ceva ogoare ale lor. Pe lunci, pe câmpu-
rile întinse, cu pământ gras, moșiile. Mergi călare,
dela marginea unei moșii la marginea cealaltă, o zi
întreagă. Dai acolo de hotarul altei moșii.
Sunt flămânzi de pământ desculții... Țipă foamea în
ei... Nimeni nu aude țipătul, ori, cine-1 aude, îndeasă
căciula pe urechi și se face că nu-1 aude — căciula
de astrahan...
— Bun pâsat ai nimerit, dadă — spune nenea Du-
mitrache.
Tac chitic. O să vorbesc după ce-o să curăț cu lin-
gura coaja după fundul căldării...
52
Molima, care a mâncat viile oamenilor, a ros și via,
întinsă cât o pădure, de pe coasta de lângă gară, a lui
Miliarezi, celălalt boier pe moșia căruia suntem în-
voitori. Boierul a scos satul în plină vară și oamenii
au desgropat rădăcinile viței, au curățat locul.
Uscat și negru a rămas pământul. Au fost aduse
pluguri cu aburi și coasta a fost arată adânc. —
Acum — spuneau oamenii — în locul viei pe coastă,
boierul o să semene grâu, ori porumb, ori ovăs...
Spre toamnă s’a răspândit svon că pe vatra viei
vechi Miliarezi o să sădească viță nouă altoită, adusă
din țări străine.
Vagoane cu snopi de viță au fost descărcate în gară.
Au luat slugile boierului snopii de viță și i-au așezat
în stive, sus pe deal.
In urma viței, într’o dimineață, a sosit și a apucat-o
peste câmp, pe potecă, spre conac, un neamț înalt, roș-
covan, cu ochelari groși. Factorul poștal Voicu Panțu
i-a arătat drumul. S’a aflat curând, că pe neamț îl
chiamă Franț Capca și că e de meserie vier.
Cam la o săptămână după venirea neamțului, s’a
dat jos dintr’un vagon, într’o dimineață, o femeie albă
ca hârtia, cu ochii tare albaștri, înaltă, voinică și, în
jurul ei, roi, patru fetițe: nevasta vierului neamț,
copiii vierului neamț. Cabrioleta boierului le-a purtat
la conac. I s’a dat casă neamțului.
A cercetat neamțul pământul arat pe coastă și a fă-
cut însemnări. A așteptat apoi să se apropie timpul
de sădire.
— Uite ! A sosit timpul — toamna, după culesul
porumbului...
Nesfârșite, zi și noapte, au curs ploile. Se părea că
pământul întreg va putrezi. N’a putrezit. Vântul a în-
ceput să sufle. Ploile s’au oprit. Norii s’au risipit. Soa-
rele toamnei, cu puteri puține, a sbicit pământul.
S’a sunat goarna în aceiași zi în trei sate. Oride-
câte ori este de spus ceva satului, primarul pune să
se sune goarna. Sună goarna; rumânii se adună, cio-
por, la primărie. Nu le face deloc plăcere rumânilor
când sunt chemați cu goarna la primărie. O știre
53
bună nu le-a spus goarna ! Chemarea la primărie în-
seamnă bir ma1’ mare, luare la armată, zile de cor-
voadă cu carul și cu vitele pentru cei care au car și
vite, zile de muncă cu palmele pentru pălmași.
A sunat veteranul satului, Diș, goarna, întâi în fața
primăriei, apoi în susul satului, apoi în jos, spre gârlă,
să audă și cei de dincolo, din cătun și pe ulița unde
are casă popa Bulbuc și care duce spre cealaltă mar-
gine a satului, spre lacul Vladei.
Buluc s’au adunat oamenii la primărie. Primarul
Bubulete, notarul Stănescu, Juvete, șeful postului de
jandarmi, au ieșit în pragul primăriei. înalt e pragul
primăriei. Ca să intri înăuntru, trei scări trebue să
urci, trei pași trebue să faci. Dacă stai pe prag, e ca
și cum te-ai fi urcat cu picioarele pe un scaun. Ești
mai sus decât ceilalți oameni. Poți să cuprinzi cu ochii
până departe.
Mulți ani primarul Bubulete a fost logofăt pe moșia
lui Gherasie Milian Miliarezi, căruia oamenii îi spun
Milarez, ori Colarez. Din slujba asta s’a ales cu vite
și cu pământ. Acum e om cu stare. La cererea boieru-
lui, fostul logofăt a fost numit primar, de prefect.
Acum nimeni nu i se pune împotrivă lui Bubulete.
Dacă e omul curții boierești !... Nici de prefect nu se
teme Bubulete. Cum o să se teamă, când prefectul
e ginerele boierului! Ce mi-e socrul, ce mi-e gine-
rele ! Ce-mi e Tute, ce mi-e Mande...
A fost căprar în armată primarul. Știe a ține soco-
telile, se pricepe a iscăli. Vorbește cu glas puternic
satului. Și-a băgat mâinile în buzunarele nădragilor
și înainte și le-a trecut peste pântecul cât sacul, încins
cu brâu roșu, cu flori. Capul și l-a dat pe spate. Oa-
menii îi văd bărbia, îi văd gușa.
— V’ați adunat, mă ?
Mărunt, negricios, numai piele și os, unul dintr’alde
Zgămâie, Petre, iese în față.
— Dece întrebi, primarule ? Nu vezi că ne-am adu-
nat ? Ce, ai orbul găinilor ? Când te-a pălit orbul
găinilor ?
— De când e primar în sat, râde Tiță Uie, că de
atunci mănâncă găină fiartă în fiecare zi și cine mă-
54
nâncă găină fiartă în fiecare zi oibește, știți cu toți
povestea...
Rumânii, muierile, copiii încep a chicoti. Iși dau cu
coatele.
— Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai
veche. O să ne răfuim noi într’o zi.
— ...Ori într’o noapte, primarule, când treci la
ibovnică, peste pod...
Mai tare chicotește mulțimea. O femee se desprinde
din ceată, se dă mai deoparte. E Siva Perșu văduva,
ibovnica primarului...
Cât e de voinic, se pierde primarul. Glasul i-a des-
crescut.
Nicolae Trâncă, rezemat în ciomag, lângă al lui
Zgămâie, se întoarce spre oameni și zice :
— Astăzi o să iasă cu bucluc adunarea.
Juvete își pipăe patul armei. II mângâie parcă.
— Ce umbli cu arma, domnule șef ? Doar n’ai vrea
să ne împuști pentru o glumă ? spune Ion Ududui.
Tiță Uie adaugă :
— Chiar dacă ar vrea să ne împuște, crezi că ar
putea ? Suntem prea mulți. N’are gloanțe pentru toți...
Se schimbă jandarmul la obraz. Ia arma de pe umăr,
o încarcă.
Rumânii strâng cercul în jurul acriturilor. Jandar-
mul ține carabina în mână, cu degetul pe trăgaci. Se
dă jumătate pas în urmă. Notarul se dă un pas în
urmă. Primarul Bubulete doi pași, apoi intră în pri-
mărie.
— Eu v’am chemat aici, prinde a vorbi jandarmul,
nu ca să facem glume. V’am chemat ca să vă dăm de
știre porunca stăpânirii. S’a primit ordin dela prefec-
tură ca mâine dimineață, cu mic cu mare, toți care
sunteți învoitori pe moșia domnului Gherasie Milia-
rezi, să ieșiți la muncă, să-i sădiți via. Asta, zi de zi,
până o să terminați via de sădit...
— Credem și noi că prefectul a putut să vă dea un
astfel de ordin, sare cu gura Alecu Ovedenie, din
cătun. Prefectul e ginerele boierului. Mâine, poimâine,
moștenește el via când o da dumnezeu, sau când o
55
vrea dracul să crape burta groasă a lui boier Gherasie.
— Cum o să ieșim la munca asta, domnule jan-
darm ? întreabă Ilie Gâscanul, asta nu scrie în con-
tractul nostru de învoială. Eu știu carte. Am citit con-
tractul înainte de a-1 iscăli și uite, dacă nu scrie în
contract, eu unul nu ies la muncă. Să vedem ce-o
să-mi faceți ? O să mă beliți de viu ?
Jandarmul și-a pus pușca pe umăr. începe să râdă.
— Măi oameni buni, dece vă țineți voi de șotii ?
Păi ce ? De contract e vorba ? Parcă de ce scrie ori
nu scrie în contract ne arde nouă ? Noi am primit
ordin să vă scoatem la muncă și ordinul — știți și
voi, care ați făcut armata — ca la armată : îl aduci la
îndeplinire fără multă vorbă. Dece vreți voi să faceți
pe nebunii ! Vreți vărsare de sânge ? Eu vă spun : eu
unul nu vreau vărsare de sânge. Vă dau părintește po-
vață să nu vă puneți împotrivă și să ieșiți la muncă
așa cum e porunca. Boierului i-a mâncat filoxera via.
Boierul are nevoie de vie. Trebue să-I ajutăm pe bie-
tul om să-și refacă via. A adus din Franța viță tare,
pe care n’o mănâncă nicio boală. Ce sunteți proști ?
Voi nu vreți să fie și p’aci prin jurul satului nostru
vie ? Să vedem și noî struguri ?
— Vrem, cum să nu vrem. Dar mai vrem ceva : să
vedem strugurii în via noastră, nu în via boierului, că
de ce i-al boierului nici șeitan nu se atinge.
Sporovăiseră numai bărbații. Ce-i veni femeii ăștia
a lui Chiriță Speriatu, să se amestece în vorbă ? Jan-
darmul se miră.
— Păi cine vă oprește să vă sădiți și voi vie ? sare
cu gura notarul Stănescu. Zic și eu ca domnul jan-
darm : întâi să sădim boierului via și pe urmă să să-
diți și voi vie, pentru voi, dacă vă poftește inima la
struguri. Să se facă încercare întâi pe pământul boie-
rului să vedem dacă vița asta prinde ori nu prinde
pe la noi.
— încercarea pe pământul lui, dar cu munca
noastră.
— Da ce, cu a cui muncă ați vrea voi să se să-
dească via ? Cu a boierului ? Păi boierul...
56
— Știm, știm : boierul e prea gras, nu poate munci,
se aude un glas din mulțime.
Jandarmul și-a revenit în fire. Bubulete a ieșit din
primărie, i-a șoptit ceva la ureche.
— Și așa vasăzică, prinde primarul curaj din nou,
nu vreți să ieșiți la muncă ?
— Dacă nu scrie în contract, nu ieșim...
— Eu zic că o să ieșiți...
— Noi spunem că n’o să ieșim, grăiesc oamenii.
Dinspre gară se aud tropote de cai. Peste câteva
clipe, în spatele rumânilor s’au oprit șase jandarmi
călări.
E aproape Băneasa. Două, trei aruncături de praș-
tie. La Băneasa e o secție de jandarmi — doispre-
zece la număr, plus plutonierul Burlă.
Jandarmii au arma la umăr ; în mâini, cravașe.
Burlă, plutonierul, care supraveghează întreaga plasă,
e scurt, gros, îndesat, cu mustăți lungi, căzute pe oală;
poartă barbeți. Se întorc rumânii cu fața spre el.
— Ce-i cu voi, mă ? Ce auzii ?
— Ce-ați auzit, domnule plutonier? întreabă Ududui.
— Că nu vreți să ieșiți mâine la muncă.
— Păi nu ieșim, că nu scrie la contract.
— O să v’arăt eu contract.
Face un semn. Jandarmii înconjoară mulțimea.
Cravașele șuieră. Izbesc obrazuri, cefe, spinări...
Oamenii se risipesc. Unii se împiedică și cad. Jan-
darmii trec cu caii peste ei. Ii alungă pe uliți, îi ples-
nesc din goană. Femeile țipă.
L-au prins pe Ududui, pe Ovedenie, pe Tiță Uie.
I-au prins și i-au dus la primărie.
Au descălecat jandarmii. Doi stau de strajă în poarta
primăriei cu armele încărcate. Prinșii sunt bătuți până
la sânge. Burlă îi bate. Apoi rumânii sunt legați cu
mâinele la spate și purtați între jandarmii călări la
Băneasa.
S’a aflat că noaptea i-au trimis din post în post la
Turnu. O să-i judece pentru răscoală...
A doua zi în zori, o companie de jandarmi a sosit
în gară cu trenul. Jandarmii au fost împărțiți în cete,
57
au cercetat casă cu casă. Satul a fost scos la muncă,
pe coastă...
O săptămână au rămas jandarmii în sat.
Și în această săptămână, sub biciul lui Franț Capca,
via boierului a fost sădită. Pe urmă, în jurul viei boie-
rului, rumânii au ridicat garduri înalte de uluci.
După Crăciun s’au întors în sat rumânii bătuți. Au
petrecut trei luni la pușcărie. O nimica toată.
Câți ani au trecut de atunci ? Nu prea mulți. Trec
repede anii. Nici nu prea bagi de seamă cum. Stai să
vezi. Ai mâncat cinci zarzăre. Ți-au rămas în palmă
sâmburii. Nu te ’nduri să-i arunci. Patru îi spargi cu
piatra și le mănânci miezul dulce-amărui. Pe al cin-
cilea, nu știu ce-ți vine, îl pui deoparte. Poate vrei
să-I păstrezi pentru mai târziu când te-o ajunge iarăși
pofta. Apoi, dintrodată îți spui : ce-ar fi să-1 sădesc ?
Te duci lângă uluci, mai la fereală, sapi o gropiță cu
vârful bățului, așezi pe fund sâmburele, îl acoperi cu
pământ. Uiți de el. Te gândești la altceva. Ai la ce te
gândi ! Când vine primăvara zărești din întâmplare,
între buruieni, puiul de zarzăr. Până toamna crește
măricel. Vine iarna și-l prinde golaș, fără frunze. Ge-
rul nu-1 ucide. într’o altă primăvară te pomenești cu
el înflorit peste noapte. Pare o mireasă învăscută în
voaluri albe. A pornit să rodească. Doi-trei ani au
trecut de când te-ai jucat cu sâmburele de zarzăr — și
acum, uite-1 !...
Trec repede anii. Nespus de repede...
Așezată pe coastă, cu fața la miazăzi, în bătaia soa-
relui de dimineața până seara, îngropată și desgro-
pată la timp, îngrijită de neamț și de slugi ca ochii
din cap, via boierului olog a crescut și a început a
lega rod.
Primăvara ne adună logofeții de pe la casele noas-
tre, mai cu vorba bună, mai cu sudalma și ocara, mai
cu dârjala, și ne mână din urmă să desgropăm mân-
drețea de vie.
Ne ducem și-o desgropăm, ce să facem? Că doar
deaceea am venit pe lume, să facem treabă pentru
cei mai puternici decât noi !
58
Pe urmă ne chiamă să legăm joardele viei pe araci.
I le legăm cu curmeie de tei.
— E tare curmeiul ?
•— Tare. Poți să te și spânzuri cu el.
— Da dece să mă spânzur ? Mai am niște datorii
de plătit.
— Tot la datorii te gândești, Tiță Uie...
— Mai mă gândesc eu și la altele, nene Tudore,
dar datoriile nu le uit. Odată și odată tot o să le plă-
tesc. Cu sânge.
Via e plină de rumâni. Franț Capca se plimbă prin-
tre noi. Ne-a învățat binișor graiul :
— Sa nu rupă copilul lastar, Tudor...
— Nu rupe, domnu Franț...
Eu, Darie, sunt copilul... Ii ajut tatei. Ii ajut soră-
mi Evanghelina. Le întind curmeiele, alese, răsucite.
S’a depărtat neamțul. Rup un lăstar, mai mult de-al
dracului decât de foame, îl fac ghem, îl bag în gură
și-l ronțăi. Uitasem gustul lăstarului. E dulce-acrișor.
Poate să sature foamea. Mai rup încă unul și încă
unul...
— Inghite-1 că se ’ntoarce neamțul...
înghit lăstarul aproape nemestecat. Nu m’a prins.
Mai trece un timp și auzim slugile boierești:
— Mâine iesiti la stropit.
— Câți ?
— Câte doi de fiecare casă. x
— Nu se poate să venim câte unul ?
— Nu.
— Dece ?
— Așa e ordin.
— Dacă e ordin...
De două-trei ori stropim via boierului cu piatră
vânătă.
Umblă rumânii și muierile lor, cât e ziua de mare,
cu tobele de tinichea în spinare — dacă-i privești de
departe ți se pare că sunt cocoșați — cu tubul de cau-
ciuc într’o mână, cu mânerul pompei în alta și stro-
pesc din vârf până în rădăcină fiecare cuib de viță.
Noi, copiii, cărăm apă cu donițele, cu urcioarele, cu
gălețile, fiecare cu ce putem și cu ce avem, dela ciș-
59
meaua din vale și umplem butoaiele în care se topește
piatra vânătă. Avem obrazul verde, și mâinile verzi,
și picioarele...
Straiele ne sunt și ele pătate de aceeași zeamă
verzuie.
— Nu te mai speli nici în șapte ape...
— O să trăiesc și nespălat...
Iarăși mai trece un timp. Și iarăși bat logofeții și
slugile boierești satul. Nu țin seamă că abia ne tra-
gem sufletul. De nimic nu țin seamă.
— Mâine veniți la săpatul viei. Cu sapele voastre.
Aveți grije să fie ascuțite.
De primăvara până în mijlocul verii de trei ori să-
păm dela o margine la alta via de pe coastă. De n’am
săpa-o, ar năpădi-o buruienile !...
Spre toamnă via dă în pârg, apoi în copt. întâi se
pârgue ici-colo un bob, pe urmă un strugure întreg,
care se află mai în văzul soarelui. Franț Capca se
plimbă prin vie, alege cei dintâi struguri copți, umple
coșulețul și-l duce boierului.
— Mâncați sănătos, cucoane...
Când începe a se coace aproape toată via, pornesc
panerașe cu struguri la casa popii Tomiță Bulbuc,
care s’a rugat domnului din ceruri pentru belșug, la
casa notarului Gică Stănescu, care dă totdeauna boie-
rului o mână de ajutor. Câteva sgârciuri, mai mult
aguridă, ajung la postul de jandarmi, pentru șef, pem
tru Juvete. Plutonierului dela Băneasa îi trimite boie-
rul prin logofăt un coș întreg.
— Așa boier atent și darnic n’am mai văzut, Mițo.
— Păi, că și tu, inima ți-o dai pentru dumnealui...
Mai că nu făcuși omor de om când cu săditul...
— Trebuia. De-atunci le-a mai venit mintea la cap
ăstora din Omida...
Noi ne uităm printre uluci la ciorchini. Făpturi
slabe. Mai de poftă, mai de foame, ni se scurg ochii,
ne lasă gura apă.
— O să ne cheme la cules...
— O să gustăm și noi strugurii.
— Dacă ne-o lăsa neamțul...
— Da ce ? Neamțul are o mie de ochi să ne pă-
60
zeașcă pe fiecare ?
— N’are...
— Atunci...
îmi cresc nădejdile mie. Ii cresc și lui Turturică, și
lui Trăcălie și lui Tutanu. Gângu se vaită :
— Pâ-pâ-nă atunci e... e... mu-lt... Eu vi-vi-sez stru-
stru-guri... In toa-toa-te nopțile vi-vi-sez stru-stru-
guri...
— Mai bine visează murgule, iarbă verde...
— De-de-ce să vi-vi-sez ia-iarbă ve-verde ? Eu nu
sunt mu-murg. Eu sunt o-om...
Gângu e om. Pui de om. Mucos, jerpelit, gângăvit,
dar pui de om. Pui de om suntem și noi. Toți visăm
struguri. Numai că Gângu, în prostia lui, o spune.
Cu zile aspre, bântuite de vânt, uscate, cu nopți în
care se lasă răcoarea, a sosit și toamna. S’au vește-
jit salcâmii și sălciile, plopii și măceșii, bombii și du-
zii au început a-și lepăda frunzele. Au devenit ruginii
câmpurile. ,Unde sunt berzele ? Copiii ceva mai răsă-
riți decât noi merg la școală. Unii învață, alții fug de
frica dascălului care-i snopește în bătăi. Lui frate-meu
Ion îi e dragă școala ca dracului biserica ; se duce,
mai curând nu s’ar duce. Iși ia inima în dinți, să
scape de gura mamei, și pleacă. Uf!...
— Când culege boierul via ? Uite ! A venit toamna!
Dece nu începe culesul ?
— Când o să cadă bruma ! Atunci, se culeg viile.
Altfel iese vinul acru...
Pentru noi bucuria nu e întreagă. Umblăm tot des-
culți. Picioarele noastre, deși au talpa groasă, cră-
pată, înghiață. Trăiește omul și cu picioarele înghe-
țate. Vătășeii primăriei, logofeții boierului, fac zarvă :
— Mâine ieșiți la culesul viei.
— Ieșim.
Nu mai e mult până mâine. Numai o noapte. Ca în
fiecare seară cade iarăși întunericul peste lume.
Adorm târziu. Visez struguri. Visez că mănânc
struguri. Se face că stau în vie, întins pe iarbă
și că în fața mea se află o copaie plină. Mănânc stru-
61
gurii cu sgârciuri cu tot. Zeama îmi curge pe la col-
turile gurii. Albanezul cu fes roșu a pus pușca alături.
Se uită la mine și râde.
— Sunt buni strugurii, bre ?
— Buni, Ismaile...
— Iți mai dau o copaie...
Alături, un zăvod mare, negru, cu dinții albi, ascu-
țiți. Mârâe la mine...
Mă trezesc. Mi-e gura plină de bale. Stomacul ghio-
răe. Nu s’a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate
în fumuriu. Zorile sunt pe aproape. Cumpăna fântânii
scârțâe. Scoate cineva apă. O fi mătușă-mea Bâzărca,
o fi Rimoanta, o fi Papelca... Se trezește și frate-
meu Ion și soră-mea Evanghelina. Se trezește și tata.
Mama se scoală, aprinde lampa, se face lumină în
casă. Punem țoalele pe noi.
— Hai, copii 1
— Suntem gata, tătuță.
Ceilalți dorm. La puțina lumină a lămpii par toți
cu chipuri de ceară.
— Unde iei copiii nemâncați, omule ?
— La cules. Au să mănânce câte un strugure, doi,
și-au să se sature. Până la prânz nu e mult. Să ne
aduci mâncare la vie.
— Până la prânz !... Mai bine să îmbuce fiecare
câte ceva. Strugurii nu cad bine pe stomacul gol.
— Cad nu cad...
îmbucăm câte-o fărâmă de mămăligă rămasă de
seara, pe care presărăm un praf de sare, cât prinzi
între buricele degetelor, un praf de ardei pisat. Sorbim
și-o gură de apă. Ii trebue unui om mai mult? Nu!'
Adevărat e că unii mănâncă bine dimineața, mănâncă
bine la prânz, mănâncă bine seara, ba mai aruncă în
gură câte ceva și peste zi... Dar câți sunt de ăștia în
sat ? Câțiva, care au pământ, vaci cu lapte, parale.
Dacă vrei, poți să-i numeri pe degete. Dece să-i mai
numeri ? Parcă nu-i știi ?
— După mămăliga asta amară strugurii o să ni se
pară și mai dulci, spune soră-mea Evanghelina.
— Și mai dulci, rostesc și eu înghițind în sec.
62
In sfârșit, plecăm. Cerul acoperit de nori îl spală
vântul. Dimineața o să fie luminoasă, ziua albastră.
Bruma, groasă de un deget, scârțâe* sub picioarele
noastre goale. La început ne frige, parcă am călca pe
jar, nu pe brumă rece. Ne învățăm curând. Luăm în
urcuș coasta. Să fie lumea atât de dornică de muncă?
S’au arătat harnici vătășeii, logofeții... Jumătate sa-
tul e adunat la poarta viei. Tutanu se ține de coada
maică-si. Trăcălie bate din picioare pe lângă taică-
său — un bărbat mărunt, smead, cu mustața galbenă
ca dovleacul.
— Brrr 1 E frig al dracului, Darie, frig al dracului...
— Și dacă bați din picioare te încălzești ?
— Mi se pare că mă încălzesc...
Gângu a venit cu frate-său Tudorache, Turturică sin-
gur-singurel...
— Struguri ! O să mâncăm struguri...
Deocamdată poarta viei rămâne închisă. Dincolo de
ea, raiul cu tot ce e mai dulce și mai gustos pe coaja
pământului. Raiul...
Boierul olog, tolănit în trăsură, gătit, înfofolit, pare
scos din cutie : pe cap, căciulă de astrahan, neagră ;
pe umeri, bundră îmblănită ; la gât, șal dungat cu ne-
gru, cu roșu. Hainele boierului sunt de un cafeniu-
închis, ușor păroase ; ghetele subțiri și lungi, cu gu-
melastru, lucesc ca oglinda. O pătură de lână moale
îi acopere genunchii. A avut grijă mare de boier sluga
dela iatac, să nu care-cumva să răcească, să prindă
guturai, să-i pice și lui mucul cum ne pică nouă.
Logofătul Paris Căruță, neam de neamul lui slugă
boierească, scrie numele fiecăruia în condică. Alt lo-
gofăt, Oprea Cățui Strâmbu, o pocitanie care-ar tăia
rumânul pe loc, cu cuțitul, și l-ar mânca nefript-ne-
fiert, ia dintr’o droașcă dela care au fost deshămați
caii și lăsați să pască în voie pe luncă, o botniță de
sârmă, o cântărește parcă o clipă, în mâinile lui mari,
late, de parcă ar vrea să vadă cam cât atârnă și latră
arătându-și dinții galbeni :
— Hai, care vine întâi să-i așez pe obraz podoaba?
— Asta nu e podoabă, e botniță...
63
— Pentru de-alde voi asta e o podoabă destul de
frumușică...
Oamenii se trag un pas îndărăt.
— Haida, de ! Nu veniți niciunul ?
A rămas logofătul cu botnița în mâini...
Știm ce e botnița. Punem botnițe boilor când răli-
țăm porumbul pe moșiile boierești. Altfel boii ar lua
între buze vârfurile porumbului. Le punem botnițe
când îi înjugăm la secerătoare, vara, la seceriș, să nu
mănânce cumva câteva spice de grâu boieresc. Acum
boierul a adus și pentru noi botnițe, să nu-i gustăm
strugurii.
Știți cum arată o botniță ? Ca o plasă de sârmă
care îți acoperă gura. Poți răsufla prin botniță. Iți
poți muia buzele cu un strop de apă. La nevoie, dacă
nu mai vrei să-ți tot înghiți scuipatul, poți să și scuipi
prin botniță, numai că scuipatul rămâne lipit de plasa
de sârmă. Trebue să-1 împingi cu vârful limbii prin
plasă și apoi să-1 ștergi cu dosul mâinii. Oricum,
atâta timp cât porți botnița pe obraz n’ai cum să bagi
în gură boabă de strugure.
Lângă boierul olog au răsărit, ca din pământ, jan-
darmii dela Băneasa cu plutonierul lor scurt, mustă-
cios, burtos, la mijloc. Se aude glasul buhăit al plu-
tonierului :
— Venirăm și noi la cules, cucoane Miliarezi... Să
petrecem.... Păcat că n’ați adus și lăutari...
In vremurile mai vechi, când apăsarea boierească
își mai slăbise nițeluș chingile și oamenii își aveau și
ei câte un petecuț de vie al lor, toamna, la cules, se
iscau și lăutarii țigani. Cântau la capătul viei, mân-
cau struguri, beau must. Luau și’n traistă, să ducă
pe-acasă, să dea puradeilor. Acum, ce să caute lău-
tarii ? Nici praf în ochi nu. le-ar arunca boierul olog.
Plin de mânie, logofătul Oprea Cățui Strâmbu
strigă :
— Hai ! Nu mă lăsați cu mâna întinsă...
Trăsnește o înjurătură. Rumânii se uită la boier, se
uită la logofăt, se uită la jandarmi.
Peste vie, peste întinderi, peste noi toți se cerne lu-
mina moale și aurie a dimineții. In gară fluieră lung
64
și subțire o locomotivă, apoi pleacă încet, pufăind, tâ-
rînd după ea un șir lung de vagoane încărcate cu
grâu : aurul câmpului ; munca noastră ; se duce spre
Dunăre și de acolo, pe drum de apă, mai departe, pe
streine meleaguri.
Toți suntem scofâlciți, goi, flămânzi.
Dang ! Bang ! Bing !
Sună clopotele bisericii. Sunetele străbat văzduhul
umed și pur de toamnă. Ni se strânge inima.
— Cine-a murit ?
— Bâta! Când am plecat de-acasă trăgea să moară.
A rămas lângă ea mama...
Fata lasă capul în jos, își șterge ochii.
Bing ! Dang ! Bing ! Bang ! Bang !...
Trenul a urcat dealul dinspre Turnu. A intrat în tă-
ietură. Fumul locomotivei se târăște, ca un șarpe ne-
gru, cu coada desfăcută, pe deasupra trenului. Dacă
ar bate vântul l-ar risipi. S’a oprit vântul. A început
a se topi bruma. Pământul e jilav. Jilav și rece.
Se desprinde, sub ochii mulțimii tăcute, o bătrână
din Stănicuț, adusă de spate, uscată, cu nas de pasăre,
slabă.
— Pune-mi mie, maică, botniță. Pune-mi botniță
și să te mănânce focul iadului. Focul iadului să te
mănânce, maică, în vecii vecilor.
— Până atunci mai va, babo !
începutul a fost greu. Unul câte unul oamenii se
duc la logofăt și Oprea Cățui Strâmbu le pune botniță.
Alături de logofăt, stă cu arma la umăr, Juvete, șeful
postului de jandarmi și notarul Gică Stănescu zâm-
bind cu toată fața lui galbenă, osoasă. Caută să ne’m-
buneze, notarul :
— Vedeți, măi, oameni buni, patru-cinci sute de
inși vor intra în fiecare zi în vie, la cules...
— Mai mulți, domnule notar, mai mulți ! îl în-
trerupe 'logofătul.
— Dacă fiecare ar ciuguli ca pasărea de ici o
boabă, de dincolo alta, ia gândiți-vă, boierul ar avea
pagubă, nu glumă..,.
— De ani de zile suntem aduși cu sila să muncim
via boierului Miliarezi, spune Tiță Uie... Curg sdren-
5 — Desculț — 932
65
țele de pe noi, zi și noapte rămânem pocâltiți de foame
și ne aduceți cu anasâna să muncim via boierului pe
de pomană... Trăim mai rău ca robii... Că robii robeau,
dar stăpânii tot le mai aruncau ceva să-și potolească
foamea. Și dumneata mai încerci să ne moi cu vorba...
— Ba ne puneți și botnițe, ca la vite...
— Mă, tu, al lui Zgămâie, tot nu te potolești ?
Te-ai luat în cârd cu Tiță Uie, cu Ovedenie, cu Stân-
gaciu. Eu una vă spun : băgați-vă mințile ’n cap !
— Cum o să mă potolesc, domnule jandarm ? Și
cum să-mi bag mințile în cap ? Boierul ne plătește —
dacă ne plătește — câțiva gologani pe zi pentru cu-
les. Mâncare, ne aduc nevestele ori surorile de-acasă.
Pentru boier muncim, pentru boier culegem — și... cu
ce ne alegem ? Acum, mai suntem și batjocoriți. Să
ne puie la gură botnițe, nouă... Oameni suntem ori
vite ?
— Oameni...
— Păi, dacă suntem oameni, dece vă purtați cu noi
așa ?
— Ei și ce dacă vă pune boierul botnițe ? Vă cade
nasul? Ia te uită, domnule!... Se supără că-i pune
botniță ! Parcă dumnealui, golanul, ar fi cu stea’n
frunte. Parcă dumnealui, nemâncatul, ar fi os de-al
lui Por împărat. Dar toți boierii din împrejurimi, care
au vii, pun țăranilor botnițe la cules! Asta, decând e
lumea lume. Și niciunul nu și-a arătat colții.
Notarul, cuprins de supărare, s’a roșit ca un rac
fiert.
— Și i-or fi arătând ei, dar nu i-oi fi văzut dum-
neata.
— Notarul nostru, și alții ca dumnealui, aud numai
ceeace vor să audă.
— Și văd numai ceeace vor să vadă...
— Da, oamenii de prin alte sate nu-și arată colții.
Numai voi, ăștia din Omida, ne faceți de râs, pe noi,
autoritățile, ba în fața boierului, ba în fața prefectu-
lui. O să începem să strângem șurupul... Și-o să vă
văd cu căciulile în mână la ușa primăriei : mai slă-
bește șurupul, domnule notar, la prestație, că m’ai o-
morît; mai slăbește șurupul, domnule notar, la ca-
66
raulă, că-mi vine rândul de trei ori pe săptămână ,
mai slăbește șurupul, domnule notar, la curățenie, că
de trei ori ai pus agentul sanitar să mă amendeze că
n’am dus gunoiul la câmp. Când nu vă am eu, mă, pe
voi în mână ? De câte ori vreau, de atâtea ori vă am...
Ca să se veselească oleacă, plutonierul și jandarmii
care au venit cu el, încarcă armele și încep să tragă
focuri în ciorile care cârâe în. salcâmii de lângă vie.
Se prăbușesc câteva ciori. Celelalte, speriate, își iau
sborul, se depărtează spre sat.
— Ajunge! Nu mai risipiți gloanțele pe ciori. Poate
o să avem nevoie de ele pentru alte treburi.
— Am luat destule Ia noi, să trăiți, domnule plu-
tonier.
— Totuși.
Dang ! Bing ! Bang !
Clopotele sună pentru sufletul moartei.
— Baba Chița a scăpat de botniță...
— O să scăpăm și noi...
— Dar înainte de a muri... ,
Boierul olog stă tolănit în trăsură ca o huidumă
.grasă și ascultă. Se uită și ascultă. Și-L tremură ușor
buzele, iar la colțurile ochilor îi răsare o umbră ye-
-Selă. Notarul își împlinește bine meseria. Păcat, gân-
dește boierul olog, păcat că ăsta nu s’a făcut avocat...
Aprinde o țigară și fumul se ridică în rotocoale.
Norii s’au risipit. S’a sleit puterea vântului. Soarele,
rotund și galben, s’a înălțat spre răsărit, dincolo de
linia ferată, peste celălalt deal mărunt pe care urcă,
șerpuită, șoseaua ce duce spre Băduleasa.
Știm că notarul are putere, că noi toți, mari și mici,
ne aflăm în mâna lui, a primarului, a jandarmului, a
logofeților.
înclină capetele oamenii și îngădue să li se pună
botnițe.
Noi suntem datori boierului olog din trăsură câțiva
saci de porumb ; cu alți saci suntem datori celuilalt
boier, dela Belitori, lui Gogu Cristofor, burduhănosul.
Dar cui nu-i suntem datori ? Am luat, la strâmtoare,
bucate pe datorie. Am mâncat bucatele. Acum trebue
să muncim pân’om cădea pe brânci, să le plătim.
5*
67
— Ce facem, oameni buni ?
— Ce să facem ? Parcă putem să nu ne supunem ?
Jandarmii stau gata să sară pe noi. Am mai pățit-o
când cu săditul viei ășteia.
— Și-o s’o mai pățim.
— Până o veni timpul să le plătim pe toate.
— Eu nu pot să rabd batjocura. Auziți ? Nu pot
s’o rabd ! strigă cât îl țin puterile Tiță Uie.
Ne întoarce spatele și o ia la vale, spre sat. Poartă
pe cap o pălărie bearcă, spartă’n fund și, pe spinarea
ușor adusă, o flanelă neagră, peticită, de bumbac.
Pantalonii, hanțe păcătoase. Picioarele, ca ale noastre,
ale tuturor, goale, negre, pline de semne. O apucă
după el dada Zvâca, mărunțică, târîndu-și de mână
bărbatul înalt, mătăhălos. Mai pleacă și alții : Picică,
văru-meu Dumitru Pălică, Lișcu Stângaciu, Petre
Zgămâie, niște flăcăiandri din cătun...
Boierul olog îi poruncește plutonierului :
— Lasă-i șefule. Rămân destui. Să nu stricăm săr-
bătoarea culesului...
— Cum porunciți dumneavoastră, cucoane...
Ne așezăm la rând. Logofătul Oprea Cățui Strâmbu
ne pune botnițe. Ni le așează pe obraz, ne trece băie-
rile de fier peste urechi, le încuie la ceafă cu cheia.
Un slugoi boieresc ne dă câte o coșniță și câte un
cosor. Alte slugi ne arată ce avem de făcut. Tăiem
strugurii cu cosorul, băgăm de seamă să nu atingem
cu tăișul joardele, așezăm strugurii în coșnițe ușurel-
ușurel să nu le strivim boabele. Când umplem o coș-
niță, o scoatem în potecă. Luăm alta goală și reînce-
pem lucrul, chirciți pe vine.
Sunt struguri albi și struguri negri-albăstrii în via
boierului olog.
Sunt struguri aurii-ruginii și struguri roșcovani în
via boierului, care acum a fost adus pe brațe de slugi
și așezat într’un cărucior cu rotile, sus, lângă casa
paznicului albanez, cu fes roșu.
Și struguri roșii ca sângele.
Unii struguri au boabele mari, alții boabele mici și
6S
bătute, lipite unele de altele ca boabele porumbului pe
cocean.
Mireasma vie ne îmbată.
Frunza e ruginie și uscată.
Sună când o atingem.
Muncim și rămânem tăcuți.
Tăcuți.
Tăcuți ca pământul.
Dar și pământul uneori mugește lung și se cutre-
mură din temelii.
Și pământul se răzvrătește uneori.
Pământul, de, e pământ...
Am putea, dacă am vrea, să strivim un strugure în-
tre palmă și botniță și să sugem mustul dulce.
Niciunul dintre noi nu facem asta.
Nu vrem s’o facem.
Dacă gustăm mustul boierului, dacă ne atingem cu
buzele de miezul unui singur bob de strugure, de stru-
gurii aceștia pe care i-am visat și eu și toți copiii sa-
tului luni și luni dearândul, ne ostoim pofta.
Ne ostoim și ura.
Boierul olog ne-a pus, ca la boi, botnițe, să nu ne
atingem de strugurii lui.
Nu te atinge, Tutanule !
Nu te atinge, Trăcălie !
Nu te atinge, Turturică !
Nu te atinge, Gângule !
Nu te atinge, Darie !
Nu te atinge, Ioane !
Nu ne-am înțeles între noi, dar e ca și cum ne-am fi
înțeles.
Avem ochii uscați.
Buzele uscate.
Ni s’a uscat și ni s’a umflat limba în gură.
Ne-a pierit setea.
Ni s’a stins foamea.
Ni s’a lipit pântecul de șira spinării.
Dang ! Bing ! Bang !
Bang ! Dang ! Bing !
Sună clopotul.
69
Sunetul aleargă, trece pe lângă noi și peste noi. Se
pierde în depărtare.
Moarta n’o să mai poarte botniță.
Nici noi!
Nici noi !
Unele frunze de viță sunt roșii ca sângele.
Unii struguri sunt roșii ca sângele.
Culegem strugurii, umplem coșnițele, le ducem la
cărare.
Luăm altele goale.
Ne întoarcem între vițe.
Culegem mai departe.
Nu trebue să uităm ziua asta.
Nu trebue s’o uităm.
Ne-a adus botnițe.
Botnițe !
Botnițe !
Bing! Dang ! Bang !
Dang ! Bang ! Bing !
Tata poartă botniță la gură.
Soră-mea Evanghelina poartă botniță la gură.
Frate-meu Ion poartă botniță la gură.
Port și eu botniță la gură.
La fel poartă Tutanu, Gângu, Turturică, Trăcălie.
Toți care am venit și am rămas să culegem via bo-
ierului purtăm la gură botnițe de sârmă.
Dacă mama ar fi venit cu noi, la cules, și ea ar fi
purtat botniță.
Mama...
Cu botniță...
Strugurii sunt albi.
Alții sunt negri-albăstrii.
Alții aurii-ruginii.
Alții roșcovani.
Unii, unii sunt roșii ca sângele.
Uiuiu !
Ne îmbată mireasma puternică a viei.
Soarele blând ne stropește cu razele lui calde.
Țâșnește de sub o viță un cârcâiac lung și gras, și
galben, cu zeci de picioare.
70
Dacă nu l-aș fi văzut la timp, m’ar fi mușcat și pi-
ciorul mi s’ar fi umflat ca un butuc.
II strivesc, dintrodată, cu călcâiul.
Pe iarbă a rămas o dâră alburie, pe care, peste o
clipă, năpădesc furnicile.
învăț să strivesc.
Acum strivesc cârcâiacul...
Atât pot să fac.
Mai târziu...
Boierul stă în jilțul lui moale cu roțile gumate,
lângă casa paznicului, la marginea de sus a viei și
vede cum îi culegem strugurii, cu botnițe la *gură. Ve-
de că nu ne atingem de avutul lui.
Obrazul gras, puhav, e plin de mulțumire.
Fețele noastre sunt galbene, aspre, uscate.
Din ce în ce au venit tot mai puțini oameni la cu-
les — și nouă zile a ținut culesul.
Pe urmă s’au ivit ploile cele mari ale toamnei.
Plouă.
Acum plouă.
Stau în casă.
Fereastra e fumurie.
Duzii din fața casei, salcâmii de lângă uluci, salcia
de lângă fântână, au rămas fără frunze.
Bate ploaia în ziduri, în geamuri, în arbori.
Bate ploaia.
Mă uit la mâinile mele.
Le închid. Le deschid. Le închid iarăși.
Pumnul e mic, firav.
Bagă de seamă tata.
— Pumnul o să-ți devie puternic, Darie, când o să
crești mare. O să ai nevoie în viață de pumni.
— Da, îi răspund tatii. O să am nevoie de pumni,
îmi pune mâna pe creștet tata.
îmi mângâie creștetul.
.Mâna lui e aspră.
Aspră și bună.
— Da. O să am nevoie de pumni.
Ploua.
Acum plouă.
Noaptea nu mai visez struguri.
71
Visez că pumnul îmi crește mare și greu ca un ba-
ros. Și că lovesc cu el, cu sete.
Cu ură.
Iarnă. Sunt ceva mai înalt de cum eram iarna tre-
cută. Soba arde. Ninge. Ninge mereu. Poate s’or fi
desfăcut cerurile. De astă toamnă ninge întruna. Ză-
pada a crescut încet, până la glezne, până la ge-
nunchi. A trecut de genunchi. A trecut mai sus de
brâu. O pârtie ne leagă tinda de fântână. Alta de
șura de paie și de coșarul boilor.
Unul, doi, trei, patru... nouă. Nouă copii ne aflăm în
odaie. După câte știu, suntem mai mulți. Unul și-a
luat valea și-a plecat în lume. Vin vești dela el. Vești
bune. Nu s’a prăpădit...
Ne înghesuim, și cum ne-am mai sbânțui... Nu e loc.
Aci e peretele, aci e patul, aici e ușa, aici e fereas-
tra. Ne încăerăm deabinelea în joacă, ne turbușim în
bătăi, spunem glume, ghicitori, povești. Frumoasă e
povestea cu Bou-Roșu. S’o tot asculți! Dar povestea
cu popa cel spân, cu Michiduță și cu preoteasa? Râ-
dem până rămânem cu gurile strâmbe. Pe urmă
ne aducem aminte de povestea cu strugurii și botnițe-
le.-Asta a fost o poveste adevărată. Și nu mai râdem...
Fereastra!... E cenușie. Pe dinafară înghețată. Ne
desparte de văzduhul cenușiu. Ne desparte de lume.
Salcâmii leagănă coțofene cu coadă bălțată, leagănă
ciori croncănitoare cu pene negre ca haina cea lungă
a popii care scuipă spre mine dacă îi dau bună ziua pe
uliță.
Bat vrăbii în geam. Vrăbii cenușii ca văzduhul. Mai
cenușii decât văzduhul. Uite, una are gușă popistrată
cu boabe roșii.
Iarnă. Zarvă. Latră câinii. Un rumân pătrunde în
casă. își scutură căciula. Căciula, mare, dintr’un miel
tărcat. Dă bună seara. Apoi :
— Bine v’am găsit sănătoși...
—- Bine ai venit, nepoate.
E vărul Pascu. întinde părinților, o ploscă pânte-
coasă, roșie, cu dungi late negre. Le dă să guste.
— Vă poftim deseară la nunta vecinului Stan. M’a
pus frate de mână...
72
— O să venim.
Merge tata. Merge mama. Merge soră-mea Evan-
ghelina, soră-mea Rița. Merge frate-meu Ion. Mă leg
și eu de coada lor. Nunta e aproape de tot. Pot să dau
cu piatra din bătătura noastră în bătătura cu pricina.
Ginerele, nenea Stănică, e frate cu nenea Mihala-
che care s’a însurat mai demult cu dada Mitra. A-
mândoi sunt băieții tușii Petra, văduva, care ne dă să
bem gaz cu lingura când ni se umflă gâtul. Și în fie-
care an ni se umflă gâtul. In fiecare an bem câteva
linguri de gaz.
Harnici băieți. Muncesc, ca și noi, pe trei moșii. Pe
Belitori, pe Saiele, pe Secara. Nenea Mihalache și-a
luat nevastă tocmai de lângă Olt, dela Râioasa. Voini-
că nevastă. Unii spun prin sat, cam prea voinică, bună
de muncă și de tăvăleală. Duce sacul de șase duble pe
umăr, ca pe-un fulg. Are strungăreață și vorbește
gros, ca un bărbat siteav. Seara, flăcăii mai cutezători
dau ocol bordeiului tușii Petra. S’a cam dus vestea
că muierea cu strungăreață ar fi rea de muscă. Dă
târcoale bordeiului și văru-meu Vasile, băiatul lui un-
chiu-meu Voicu, fratele mai mare al tatii.
Tata îl ceartă, deși suntem în dușmănie cu mătușă-
mea, cu Bâzârca...
— O să te omoare Mihalache cu parul... Abia te-ai
însurat și umbli după nevasta lui...
— Pe mine ?
Se înfoaie ca un cocoș prost. Numai că n’are creastă..
Numai că n’are pene. ’ Are câteva tuleie în barbă
și nu vrea să le radă.
— Pe tine...
— Da ce, eu n’am par ?
Norocul lui nenea Vasile și al altor zăltați e că ne-
nea Mihalache nu se sinchisește. S’a dovedit a fi
stearpă nevastă-sa. Ori poate, ce s’a socotit, el o fi
sterp. Dacă o să-i îngădue să-și facă mendrele — l-au
povățuit babele — s’ar putea întâmpla ca norocul să-i
aducă în casă un copil. Ce răsare în grădina ta, al tău
este, nu.al altcuiva. Și pe urmă, dada Mitra a venit
ca mireasă cu salbă de șase galbeni. Și din șase, sal-
ba a crescut la nouă galbeni. O să mai crească. Vred-
75
nică femeie. Astă toamnă, de pildă, când s’a dijmuit
munca, Cristofor burduhănosul i-a făcut dadei Mitra
semn cu cravașa lui cu moț verde.
— Vino până’n conac.
Dada Mitra, dece să nu se ducă? Muierile, lângă
stivele de porumb, râzând, șușotind, așteptând-o mi-
rate. N’a întârziat mult dada Mitra. A ieșit potrivin-
du-și boșcelele. Muierile — pe ea.
— Ce ți-a făcut, fa ?
— Ce să-mi facă!... Mai nimic. E prăpădit. Numai
gura de el...
Nenea Mihalache s’a întors cu carul acasă încărcat
cu porumb până la loitre. Gâfâiau boii. Parcă duceau
piatră. Ceilalți oameni, cu cinci-șase banițe pe fund.
Muncesc rumânii învoiti pe moșie. Nu poate nimeni
să are peticul lui de pământ până nu ară, până nu
seamănă la boier. Poartă grijă jandarmul să-ți aducă
aminte, dacă ai uitat cumva, se strădue să te scoată
el la arat, la semănat, chiar dacă n’ai avea tu poftă.
Culegi porumbul și-1 faci grămadă, lângă magazii, la
conac. După ce s’au isprăvit de cules tarlalele toate,
vine boierul cu logofeții la dijmă. Ia boierul trei părți,
ar trebui să iei și tu o parte. N’o iei. In postul Crăciu-
nului nu mai ai ce duce la moară. Apuci drumul cona-
cului să te împrumuți cu bucate. Te împrumută boie-
rul după ce te ține un ceas două la scară.
— Câți saci de porumb îți trebue, Tudore ?
— Trei, boier Gogu...
— Mi-i plătești în bani ori îmi dai, la toamnă, po-
rumb din partea ta, la dijmă ?
— N’am bani, boier Gogule...
Pentru trei saci întorci nouă. Câteodată, doispreze-
ce. înaintea Crăciunului porumbul are preț ridicat.
Toamna, prețurile sunt de râs. Totuși, pe aceste pre-
țuri de râs rumânii își vând bucatele. Perceptorul nu-i
slăbește din chingi. Birurile trebue plătite. Le plătesc
rumânii. Cui nu plătește i se iau cu toba vedrile, căl-
darea de mămăligă, așternutul...
Nenea Mihalache are chipul roșcovan. Plesnește de
gras. Nenea Stanică e mărunt, îndesat. Parcă i-a tot
74
dat cineva cu obada în creștet și nu l-a lăsat să creas-
că în sus cât ar fi trebuit. Nasul îi cade peste buze,
ca un cioc de pasăre. Ochii vicleni, cam sbanghii. Și-a
ales mireasă din cătun, cu zestre. Fir’ar ea să fie! O
fetișcană spălăcită, pistruiată, cu coade lungi, galbe-
ne, ai zice fire de grâu copt, subțiri, împletite. Fusta
îi este înflorată, încrețită. Peste cămașa cu altițe al-
bastre și-a pus cojocel, semn că taică-său are și oi,
oi multe, o turmă, nu numai pământ. Dealtfel, în zes-
tre, au intrat și șase bârsane cu miel în burtă și plă-
vană cu vițel legat de curmei. Bașca un car de țoale.
Bașca pământurile din luncă, unde-și plivesc grădini-
le de zarzavat bulgarii veniți de peste Dunăre.
— Brava lui, auzi flăcăii aciuiați pe gârlici. Mai rar
așa podoabă.
Parcă sunt un snop de iaca-cine ! Râd de se pră-
pădesc.
Bordeiul are două odăi și două coșuri. într’o odaie,
nunta. In alta, pregătit, gătit, patul mirilor. Căpătâi
umplut cu lână. Peste rogojina de toate zilele, scoarță.
Tărăboi mare. Nunta abia a început. Mâine o să fie
ce-o să fie după ce tinerii au să tragă cu degetul în
condicile primăriei și după ce-o să-i cunune popa la
biserică. Pe lângă pereți, mese și scaune lungi făcute
din scândurile patului care, pentru o zi, a fost des-
cheiat. Fierb pe vatră oale mari de pământ, burticoa-
se. Miroase a sarmale de porc și a grăsime de berbec
fript. Nuntașii beau țuică fiartă. Beau din ulcele de
lut ars, negre, și mănâncă din străchini, cu degetele,
sarmale, varză cu carne. Pâinea e caldă și spoită cu
ou. Cimpoiul cântă. Clarinetul îl îngână. Țiganul cu
pielea ciupită de vărsat scarpină la piept mustățile cob-
zei. Flăcăilor de pe gârlici, veniți după obicei pe ne-
poftite, li se dau să înfulice deanpicioarelea găvane cu
varză, coltuce de pâine. Li se dau și cești de rachiu.
Unii ies în prag și dau chiot lung, hoțesc. Noapte nea-
gră, s’o tai cu fișca. Se strecoară afară din bordei fe-
tele, câte una, câte două. întârzie pe lângă șura de
paie, pe lângă căpițele de coceni. Se întorc cu fustele
mototolite, cu obrajii mușcați — de ger mușcați.
A trecut în sus, gâfâind, aruncând foc pe nări și s’a
75
pierdut în tăietura dealului trenul de miezul nopții,
cu luminile aprinse. Scânteiele cad, roi de bondari ro-
șii, albaștri, peste sat. Cad și se sting în nămeții
uriași care cresc mereu puful afânat.
Miezul nopții. Mirele și-a luat aleasa de mână s’o
ducă în culcușul care-i așteaptă.
— Hai, Măricică... O soarbe cu ochii.
— Dacă vrei tu... Tremură ca o salcie.
Mă uit printre fustele muierilor la ochii miresei.
Spălăciți. Ochi de mânzată care știe că e dusă la tă-
iere. Ciupitul gâdilă mai tare mustățile cobzei și
stropește printre dinții galbeni cântec de rușine.
Când eram la mama fată...
Soacra mare, cu băbătiile, cu muierile, cu fetișca-
nele^ de pază lângă ușă. Nașa aduce cămașa de boran-
gic’ subțire de te vezi prin ea, moale, s’o tai cu limba.
I-o dă miresei :
— Ține-o, Măricico, și... să nu ne roșești obrazul.
Au trecut prin deschizătură. Ușa s’a închis. S’a
auzit tras ivărul de lemn.
Mă apucă una de ureche, a lui Boboc, dada Nasta-
sia, grasa...
— Ce te vâri, drace ?...
— Iaca, mă vâr...
Pe vatră, într’o oală nouă, dada Mitra adună cenu-
șă cu vătraiul și-o îndeasă — cenușă fierbinte, spu-
ză. Dă oala flăcăilor pe gârlici.
— O să bubue ca o pușcă, mai tare ca o pușcă... Ca
tunul.
Cimpoiul se desumflă, se umflă, se desumflă, geme.
Clarinetul leapădă sunete pițigăiate. A înnebunit și
cobza și Ciupitul care-o strânge în brațe și-o sgân-
dără.
— Hii ! Hii ! Cântă, cioară...
Ciorile, ciori, cântă cât le țin puterile.
— Bauuuu... poc... poc...
Au trântit oala cu cenușă sub fereastră. Au descăr-
cat spre slăvi pistoale vechi turcești, cu țeava lungă și
mâner de os. Dealurile au prins pocnetele și le arun-
că îndărăt. încet, mai încet...
76
Mirele iese furtunos. Trântește ușa. A luat foc bor-
deiul ori s’a cutremurat din țâțâni pământiii?... Nu.
Nici vorbă. Alta e tărășenia.
— Cămașa, dă-ne cămașa miresei, strigă soacra.
— Să vedem cămașa miresei, cerșește nașa.
— Ce cămașă? N’am să vă dau nicio cămașă. De-
mult nu mai e fată. Muiere în toată legea, asta e mi-
reasa mea...
Nevestele, buzna peste mireasă.
Măricica stă ghemuită în pat. Se ține cu mâinile de
coastă. Se vaită :
— Mi-a frânt oasele, blestematul...
In jurul ochilor cearcăne vinete.
Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o.
începe haiul : Mirele — să tacă lăutarii și să împli-
nim legea. S’o ducem la tata socru. Pe grapă. Să i-o
lăpădăm în bătătură. Altfel îmi bate piatra grânele
și-mi mor boii de splină...
— Cu cine, cu cine te-ai cotârcit? întreabă soacra.
Cine a fost pramatia ?
Măricica tace. Ce i-ar folosi dacă ar mărturisi...
Ies toți în arie cu felinarele aprinse, scot boii și-i în-
jugă la grapa atârnată de pătul. Grapa: un maldăr de
mărăcini prinși cu rădăcinile între două lemne.
Măricica își pune cojocelul în spinare, își acoperă
capul cu tulpanul. își acoperă și obrazul. Au s’o ducă
la tăicuța, la măicuța, pe grapă, cu nuntașii, cu lău-
tarii. Știa că așa are să fie. O să se scuture satul din
somn să întrebe ce s’a petrecut. Ei, acum nu se mai
schimbă nimic, orice s’ar întâmpla.
In brânci o scot din casă și-o aruncă pe grapă.
Pleacă alaiul. Lăutarii își fac'meseria. Acum și-o fac
în râs. Cimpoiul parcă e buhai. Cobza hârâe. Clarine-
tul sughiță. Pe buza clarinetului înghiață scuipatul.
Se deschid uși. Scârțâe porți. Câinii, ca loviți de tur-
bare, latră, latră...
Ninge. Ninge mereu. Peste zăpada de jos cade nouă,
proaspătă, altă zăpadă, din cerul pe care nu-1 vezi și
nu poți să știi cât e de înalt. Gârla a trecut-o alaiul
pe ghiață.
întuneric orb la casa Măricichii. Alaiul aprinde lu-
77
minile. Iese în poartă socrul mic. Ies frații miresei.
Iese și maică-sa înfofolită în broboadă.
— Ce-i, mă? Au dat tătarii?
— Ți-am adus fata, socrule mic, nu e fată.
Socrul mic, o clipă năuc, se desmeticește, pricepe,
își ia muierea de păr și mătură cu ea oborul. Noroc că
e zăpada moale.
— Ai știut. Tu ai știut...
A snopit-o bine. Sar și nuntașii.
— Las’o mă, Vătui, c’o omori...
— Apăi, dacă. E muierea mea. Ce vă băgați...
A lăsat-o... Măricica pe grapă, cu inima cât bobul
de mazăre. Ii bate inima tare.
Ginerele, fratele de mână, nuntașii intră’n casă.
Soacrele, amândouă lângă mireasă, pe grapă, șoșo-
tesc. N’au s’o ucidă pentru atâta lucru. Li s’a mai în-
tâmplat și altora.
— Să mai îmi dai două pogoane și șase oi și un bou,
cere ginerele, care de ciudă s’a afumat oleacă.
— Nimic nu-ți mai dau, desbrăcatule. Vrei să-mi
scoți sufletul din mine. Nimic nu-ți mai dau. Dacă-ți
place, bine. Dacă nu...
Au încălzit, la foc de paie, o cană de rachiu. Cioc-
nesc și se înjură. Gata-gata să se ia în pumni.
— Mai dă ceva, cerșește nenea Stănică.
— Mai dau, ca să nu zică satul că sunt inimă acră,
un pogon și trei bârsane. Altceva nu-ți mai dau, tâl-
harule.
— Să nu mă faci tâlhar...
— Ba te fac. Dece să nu te fac, dacă așa îmi place
mie? Dacă nu vrei, găsesc om pentru fata mea și mai
bun...
— Cât ai spus că mai dai?
— Un pogon și trei oi...
— Bine. Fie și așa. Mi-e prea dragă, că nu mă lăsam
cu atât de puțin. Da oile, cu miei în burtă...
— Cu miei în burtă...
Nuntașii fac drum îndărăt. Plânge Măricica pe gra-
pă. Nu se uită nimeni la ea. Lăutarii iar și-au dat în
petic.
Fierbe satul. S’a luminat de ziuă. Văzduhul e mo-
78
horit. Cerul atârnă, puhav, deasupra ulițelor, ca o
burtă.
— A dracului mai e și sărăcia. Cum îl ticăloșește
pe om.
— Nu pe toți, vericule, numai pe unii...
Pe Măricica n’o mai dor coastele...
Dar prin sat, le mai dor coastele pe altele. Dela
horă pleacă băieții cu fete pe deal când dealul e verde.
Iși fac mai înainte vorbă.
— Mergi cu mine pe deal, Ilinco ?...
— Nu merg...
— Dece ?
— Așa, că nu vreau. Mă duc cu Gheorghiță...
— O să-ți spoiesc la noapte poarta cu păcură.
— Spoește-o, dacă ai poftă să te ciomăgească taica.
— Mergi cu mine pe deal, Petruțo?...
— Da, merg, dar să te porți frumos...
Se sparge hora la chindie. O apucă înainte băieții.
Cântă, unul, în 'frunte, cu clarineta. Văru-meu Pârvu
Găbunea cântă cu armonica. Se laudă taică-său, la
cârciumă :
— Deștept foc, Pârvu-al meu... Cântă din ghiare...
Mânca-l-ar taica... Din ghiare cântă.
— Lasă Tudose, nu te mai lăuda atâta. Mai cântă și
alți băieți.
— De cântat, cântă ei, nu zic nu, dar nu ca Pârvu-al
meu... Auzi-1, parcă te seacă la inimă...
Cete-cete fetele urcă după băieți, poteca. Ne luăm
după ele. Se oprește una. Se întoarce la noi :
— Ce vă țineți, mă, după noi ?
— Ce? Dacă ne ținem ?
încearcă să ne alunge cu bulgări. Ți-ai găsit! Nu ne
nimerește. Știm să ne ferim. Trec bulgării pe lângă
noi, cad, se sparg. Se lasă păgubașă. La salcâmi și-o
ia de braț fiecare pe a lui. Se răspândesc. Le întind pe
iarbă, le strâng în brațe, le sărută. Vorbesc de nuntă.
Sgâim ochii la ei. Ne mai înjură câte un flăcău. II în-
jurăm și noi. Nu rămânem datori.
— Să ieși diseară la poartă când oi fluiera.
79
— Ies, dacă adoarme mama devreme. O să doar-
mă...
Auzi în sat:
— A rămas grea a lui Ivănuș...
— Cu cine, fa?
— Cu al lui Beldie...
— A dat norocul peste al lui Beldie. Fata lui Ivă-
nuș are pământ. S’a întâmplat cu voia ei. Altfel n’o
lasă taică-său să ia un sărăcan.
Angheluș Beldie e frumos, să-1 bei într’un pahar cu
apă, dar de sărac, n’are pereche. Ba are una: pe nenea
Picică...
— O să-1 bage ginere ’n casă Ivănuș, că n’are de-
cât o fată... Nu e urâtă, dar nu dărâmă pământul cu
frumusețea...
— Frumusețea trece... Pământul rămâne. Și cine
are pământ, nu-1 doare capul...
— Dar Aposta lui Cuclea ?
— E cu burta la gură. Nu spune făptașul...
A născut pe furiș Aposta lui Cuclea-
A văzut-o dintrodată, satul, subțire... S’a iscat un
svon.
— L-o fi lepădat...
— De unde. L-a născut și l-a omorît... Au chemat-o
la primărie. A luat-o Juvete și-a dus-o la post.
— Să spui ce-ai făcut cu copilul...
— Care copil?
— Copilul pe care l-ai născut...
— N’am născut niciun copil...
Au strâns-o cu ușa. A mărturisit. Copilul a fost în-
gropat în bălegar. Au pus-o și l-a desgropat. Era un
boț de carne. Pe gât se vedeau, negre, urmele mâini-
lor.
— N’am vrut să-1 îngrop de viu. Mi-a fost milă. A-
vea ochii albaștri ca Miluță.
— Cu Miluță ai păcătuit ?
— Cu Miluță, când a venit în vacanță. A făgăduit
că mă ia de nevastă. Pe urmă, când a aflat că am
rămas borțoasă, n’a mai trecut noaptea pe la poarta
noastră. Mi-a spus să mă descurc cum oi putea. Mi-a
fost rușine să-1 arăt lumii. Cu un copil de gât, și fără
80
o palmă de pământ, fără salbă de aur, cine să se uite
la mine...
Sgârcit, copilul stătea desfășurat din petice, pe bă-
legar, în mijlocul ariei... Aposta lui Cuclea l-a privit
lung, cu ochi de piatră. Pe urmă s’a repezit de parcă
ar fi văzut că vrea cineva să i-1 fure, l-a luat în brațe,
a început a-1 lului:
— Băiatul mamei, băiat...
Ii curgeau lacrimile pe obraji, șuroaie...
S’a dus la închisoare Aposta...
Miluță e băiatul morarului Isopescu, din cătun.
Când vine în vacanță, dela oraș, unde învață carte, se
plimbă prin sat cu bicicleta. Sperie copiii, sperie ora-
iăniilc cu goarna bicicletei...
6 — Desculț. — 932
III
MĂRUNTE
E un om aproape bătrân, Florea Pancu. Are boi
buni și car mare, încălțat de curând cu fier.
Și-a măritat o fată. Mai are trei în casă. Trei fete
și-un băiat care a plecat sănătos și s’a întors dela oraș
orb de amândoi ochii, buștean. Lucra la o bina. I-a
intrat un cui în ochi. L-a pierdut și pe celălalt.
Orbul e povara casei.
Povară sunt și cele trei fete care nu se mai mărită,
dar mare povară e pentru Florea Pancu, mai ales ne-
vasta.
Astă toamnă i-a murit vecinul. A rămas numai ve-
cina. Să tot aibă douăzeci de ani. Cârnă, albă, cu
draci. Pancu s’a învățat să-i ducă seară de seară fă-
ină, mălai, untură, găini, ce se găsește prin casa și
prin curtea lui. Nu știe cum să-i mai intre în voie.
Muierușca se ține tare.
— Dacă divorțezi și te însori cu mine...
La început, Florea Pancu a crezut că tinerica glu-
mește. Apoi a băgat de seamă că nu glumește deloc.
S’a sucit, s’a învârtit, s’a socotit, s’a hotărît.
— O să divorțez.
A găsit un avocat care i-a băgat formele la tribu-
nal. A primit citație. Umblă cu citația prin sat, fudul,
se laudă :
— Am să dau divorț. îmi iau nevastă tânără. Am
82
cu ce s’o țin. Satul râde. Florea Pancu, merge, ca bă-
tut în cap, pe drumul lui.
In ziua sorocită pe citație, își urcă femeia în car și
pleacă la târg. Stau amândoi în fața tribunalului și
după ce se deschide ușa, în sala de așteptare. Femeia
e mică, negricioasă, cu sânii uscați, cu spinarea adu-
să, dăulată de munci, de nașteri.
Ii strigă aprodul.
Florea Pancu își ia nevasta de mână și-o împinge
înăuntru. Rămâne semeț, mândru de ispravă și nu se
miră nici de judecători, nici de Isus-ul răstignit pe
cruce. A mai avut judecăți.
Femeia, ca venită de pe altă lume.
Președintele : — De câți ani ești căsătorit cu femeia
asta ?
Florea Pancu : — De treizeci și cinci de ani, dom-
nule președinte.
Președintele: — Câți copii aveți ?
Florea Pancu: — Cinci copii, domnule președinte.
Neîntrebată, femeia adaugă : — Am avut mai
mulți. Trei ne-au murit de mici, unul a murit astă
toamnă...
O podidește plânsul. Un plâns tăcut de vită care
știe să rabde.
Președintele: — Și dece vrei să divorțezi de femeie?
Florea Pancu: — E urâtă, să trăiți, domnule pre-
ședinte.
Președintele: — Și abia âcum, după treizeci și cinci
de ani, ai băgat de seamă?
Florea Pancu : — Dela început am văzut, domnule
președinte, dar acum am găsit alta mai frumoasă.
Președintele: — Și mai tânără nu?
Florea Pancu: — Da, să trăiți, domnule președinte,
mai tânără.
I se aprind ochii de fericire. Zâmbește și-și duce
mâna la mustață.
La întoarcerea dela târg, de necaz că nu i s‘a dat
slobod divorțul, Florea Pancu și-a stâlcit femeia în
bătăi.
Peste două săptămâni a îngropat-o.
83
0*
Aurii, ruginii, vinete, roșcate se desprind din arbori
și cad răsucindu-se, legănându-se, frunzele. Le-a muș-
cat gura toamnei. Câmpurile s’au golit. Nu-și mai
spune numele’n răzor, pitpalacul ascuns la rădăcina
steblei de măceș. Sângeră măceșii. Deslănțuite, a-
leargă vijeliile. Se lovesc de case, de ramuri. Chine.
Cbiuim și noi. Mai chiuim, mai dârdâim. Picioarele
desculțe le moroim prin noroi. Până la genunchi sun-
tem una cu noroiul. Ne jucăm de-a caii, de-a capra și
hoarda noastră numără un cap mai puțin. A murit
adineaori. Ilie a murit, fratele lui Ițicu.
Mai adineaori mă socoteam prieten cu amândoi —
și cu Ilie și cu Ițicu. Dar Ilie muri. Cum o să fiu prie-
ten cu un băiat care a înghițit gutuia ? Dacă nu mai
e viu, gata, nu mai e viu. Mâine, nu mai târziu, o
să-1 îngropăm. Lauzi cum sună clopotul! Frumos sună
când pentru altul sună și tu-1 auzi și el, mortul, nu-1
aude. Poate îi aude sufletul mortului dac’o fi suflet...
— Alamă, e adevărat că omu! are suflet ?
— E adevărat.
— Și sufletul trăiește după ce moare omul ?
— Trăiește.
— Asta nu poate s’o știe nimeni, femeie. Ce știm e
că după ce murim, ne topim în mormânt, ne facem una
cu țărâna...
Cât s’a răcit Ilie, făcut covrig, au încălzit în călda-
rea cea mare apă. S’au înfierbântat și vatra și țestul
deodată. De pe mort abia au scos hanțele în care se
jucase, dormise, bolise, /vioaie ca o cârpă, despuiat,
Ilie s’a lăsat luat în brațe, întins în albie, lung și sub-
țire, numai oasele de el, frecat cu coaja neagră de să-
pun, spălat cu leșie. Și noi suntem numai piele
și oase. Noi, care trăim... Da el c’a bolit și-a murit ?
Curgea, Dunăre zoaia de pe el. Bietul ! Dacă ar fi
avut un strop de suflare, s’ar fi sbătut, ar fi țipat, ar
fi scăpat. Dar așa... Cum au vrut, l-au ferchezuit...
Mortul, după ce a fost trecut prin scăldătoare, mare,
mic, e primenit cu straie curate. Asta la cei care au...
Pe Ilie au pus tot hanțele-i vechi.
Frământată, dospită între timp, coca din căpistere
84
o fost întinsă pe cârpător și aruncată sub țest. S’au
copt și colăceii.
— Ițicule, chiamă copiii din uliță la praznic...
Ne aflam pe aproape. Ițicu, fudul că are mort în
casă, ne chiamă. Mâncăm pâine, pâine caldă — o mân-
căm cu vin. înainte de a duce la gură codrul, îl
muiem în vinul acrișor din strachină. Ne lingem bu-
zele, ne săturăm. Cu pântecul doldora, întins ca toba
— să ucizi puricele cu unghia pe el, — ieșim în arie.
Să ne doboare vântul ! Ei, nu ne doboară. Ba încă ne
cocoțăm pe gard, ne uităm mulțumiți, în uliță... S’au
adunat o droaie de copii urduroși, sdrențeroși. Din
droaie se dau mai în față Gângu și Tudorache. Gângu
e ’nalt, ca mine, și tot ca mine are părul ciufulit, sbur-
lit. II ține de mână pe Tudorache care e mai mic și
poartă o rochie de fată, a soră-si, cu petice, lungă pâ-
nă’n pământ. Ochii lui Gângu, holbați. Ochii lui Tu-
dorache mai holbați, mai sticloși. Le lasă apă gurile,
la toți. A colaci calzi miroase. Miroase a vin.
In dinți își ia inima Gângu.
— Ițicule, îngădue-mă și pe mine la voi în casă,
pâine cu vin, să mănânc și eu, c’o să moară și Tudo-
rache al nostru și-o să te îngăduiti eu pe tine la noi,
să mănânci și tu pâine cu vin...
Ni-1 arată pe Tudorache cu mâna...
— Da, o să moară și Tudorache-al nostru...
Tudorache așteaptă, flămând, cu priviri hulpave,
lângă Gângu...
Ițicu nu se înduplecă. Nu crede că Tudorache va
muri atât de curând.
In capul uliței noastre, la șosea, așezată deacurme-
zișul oborului, casa lui Marin panciu, care a făcut
armata cu taică-meu la călărași cu schimbul. Nevas-
tă-sa, leica Bălașa, vine mereu pe la maică-mea.
Două fete are Danciu și doi băieți. Stana e de-o
seamă cu soră-mea Evanghelina. Linca, de-o seamă
cu soră-mea Rița; băiatul ăl mare, Minică, e mai mare
decât fratele meu Gheorghe, care a plecat de-acasă
și de care nici nu-mi mai aduc aminte cum arată la
85
față; celălalt, Dinică, tovarăș de pușlamalâc cu fra-
te-meu, cu Ion.
Fetele lui Danciu sunt înalte, bălane, străvezii.
De-ar fi ceva-ceva mai străvezii, te-ai putea uita prin
ele ca prin geam, seamănă maică-si. Doi bani nu fac
la muncă. Au o arie mare, plină de duzi. Vara întind
țolul la umbră și zac. Nu sunt bolnave, dar parcă n’au
snagă în oase, putere. Nu le doare nimic, dar dacă
merg la câmp numai mersul le și obosește.
Băieții sunt voinici : două matahale. Minică a fost
până anii trecuți flăcău. Ca un urs de voinic, mai voi-
nic decât un urs : ia sacul de șase duble într’o singură
mână și-l duce la spinare, fără să icnească, asemeni
țaței Mitra, vecina. Merge domol, vorbește domol. Se
întâmplă ceva ciudat cu el : când hălădue noaptea pe
uliță, nu-1 latră niciun câine. Vorba lui, moale, bla-
jină. Nevastă și-a căutat în sat și nu și-a găsit. Peste
vreo patru sate și-a dibuit nevastă Minică al lui Dan-
ciu. S’a dus înpețit singur și s’a întors cu mireasa de
mână acasă. Sida o chiamă pe nevasta lui Minică și
cam până la brâu îi ajunge bărbatului cu creștetul. E
o femeie slăbănoagă, o mie de dinți parcă ar avea în
gură. Dinții i se văd când râde. Ochii îi sunt negri,
ascunși sub frunte sub stuful desfăcut al sprâncenilor.
N’are deloc astâmpăr, nici la masă n’are astâmpăr...
înghite doi-trei dumicați, se scoală, trebăluește, se
așează iarăși. Muierile au poreclit-o, Zvâca !... Mie-mi
place să-i zic dadă, dada Zvâca...
Mărunțica își face loc pe marginea patului, vorbește
cu mama. Fereastra vânătă. Vânăt văzduhul...
— Ce zici, tușă Mărio, ai văzut ce păți Măricica ?
Se mărită cu rușine ! Acum trăiește bine cu bărbatu...
Lacom e omul la pământ. A fost o proastă. Dacă m’ar
fi întrebat, aș fi învățat-o să-și ascundă pozna... In
noaptea nunții, bărbatul nu e în toate ale lui. Bea un
pahar, e’nfierbântat de joc, de cântec. Numai dacă
ești proastă nu-1 poți păcăli. O pățisem. Cu băiatul
arendașului. Mă prinsese pe’nserat, singură, pe câmp.
A trebuit să-1 păcălesc pe Minică !... Cu sânge de po-
rumbel în beșică de crap... Să-ți spun : când a venit
să mă ceară de nevastă, când l-am văzut așa mătă-
86
hălos, nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut nici cum a vor-
bit : moale, moale, abia-i ieșeau cuvintele din gură...
Ce să fac eu cu namila asta de bărbat, mi-am zis. Mi
s’a părut prostălău. Era numai scump la grai. M’a
întrebat: Mă iei, Sido ? Mai lasă-mă să mă gândesc,
i-am răspuns. Mai vino peste o săptămână... Gândeam
că n’o să mai vină, ori, dacă o veni, n’o să mă gă-
sească. Plănuisem să plec în ziua aceea pe Ia rube-
denii. In poartă, la despărțire, mi-a dat mâna, mi-a
strâns-o într’un anumit fel, mi-a frecat palma cu de-
getul ăl gros... M’a uluit. A plecat. Am intrat în casă,
m’am răzgândit: ăsta nu e prostălău... Știe multe.
I-am spus lui taica să se ia după el, să-1 aducă îndă-
răt. S’a dus taica. L-a ajuns la marginea satului, l-a
adus îndărăt.
— Te iau, Minică. M’am hotărît.
Mi-am făcut o legătură cu țoale, am venit după el...
Nu-mi pare rău...
Zvâca își desface zăbunul la piept, își descheie că-
mașa, scoate afară botul țâței. Cât mărul e țâța, cu
sfârcul negru. Alăptează copilul.
In trei ani, Zvâca a născut trei copii. Are de gând
să nască cel puțin doisprezece — așa se laudă... E
măruntă — numai șoldurile le are largi. Bună de pră-
silă, spun muierile când o văd.
— O știi pe cumnată-mea, Stana, lingava. Ce i-o
fi venit ? Vrea să se mărite cu al lui Orceag.
— Cu Tăsică ?
— Cu Tăsică. Alălalt al lui Orceag e însurat.
— Uitasem.
In neamul lui Orceag toți bărbații răsar pe lume
mărunți, aproape pitici. Fiecare dintr’alde Orceag
caută să-și ia nevastă cât mai înaltă. Fiecare își ia
nevastă înaltă. Degeaba ! Băieții se nasc mărunței,
tărtăcuțe, ceapă mică, orceag...
Tăsică e grefier la judecătorie, e acritură. Umblă
îmbrăcat nemțește, cu scârț la pantofi. Pleacă dimi-
neața de acasă, ajunge pe jos la Cârligați. Seara se
întoarce acasă, tot pe jos — lipa, tipa, tipa, lipa...
O place pe Stana lui Danciu fiindcă e albă, înaltă.
Tase Orceag e oacheș ca un fund de căldare. Stana se
87
gândește să-l ia. Grefierul n’o s’o ducă la câmp, la
muncă. I-a făgăduit c’o să-i pună, ca la cucoane, pă-
lărie !...
Zvâca râde de se prăpădește :
— Vreau s’o văd și pe-asta cu pălărie
— Parcă Polina n’are ?
— Are, și nu-i stă rău.
Polina a venit în sat acum un an. Dela Ruși a venit.
E nevasta vărului meu, Niculae Dimozel, dirigintele
poștei.
Ah, câți unchi și câte mătușe am ! Câți veri și câte
verișoare ! Dacă o apuc pe Călmățui în jos, dau nu-
mai de neamuri. Dacă o apuc pe Călmățui în sus până
unde m’ar putea duce picioarele, neamuri, neamuri!...
Rar îmi place mie vreo rudă, dar când îmi place una,
îmi place !... Uite, mi-e drag un frate mai mare al ta-
tii. E bătrân, cu părul alb. Poartă barbă și barba lui
e albă. Poartă mustăți și mustățile lui sunt albe. Are
casă în cătun, în Viorica, dincolo de gârlă. II chiamă
Alisandru Nasta. Și băbuța lui îmi place, mătușă-mea
Luluța.
Au o arie lungă, plină cu zarzări și corcoduși, cu
meri, cu nuci și în fund, unde pământul e totdeauna
umed și mâlos, a crescut înalt stuful. Dintre frații și
surorile tatii e singurul care știe carte. A învățat când
era copil, dela un țârcovnic.
— Păi în sat nu era școală ?
— Ferit-a sfântul ! Școli se aflau numai pe la orașe
pentru plozii negustorilor, pentru plozii boierilor, ai
arendașilor...
Mă duc deseori la unchiul Alisandru Nasta. Iarna,
ca să mă uit în cărțile lui cu poze. Vara, ca să mă urc
în pom să mănânc poame.
— Bună dimineața, bâtule !...
— Bună dimineața, Darie...
— Ce mai faci, bâtule ?
— Bine, Darie... Vrei corcodușe ?
— Vreau...
— Urcă-te, umple-ți burta... Vrei și zarzăre ?... S’au
copt câteva pe vârf în zarzărul ăsta... Sue-te și le cu-
lege...
88
Cătunul a fost clădit pe sărătură, pe luncă. Sapi trei
coți, dai de apă. Apa fântânilor, în cătun, e mereu tur-
bure, sălcie. Pe alocuri, vatra cătunului a fost așezată
pe limbi de pământ bun, gras, în care nu numai sal-
câmii și sălciile și plopii, ci și pomii roditori pot
prinde rădăcini. Bâtul Alisandru și-a ridicat casă pe
o asemenea fișteică sănătoasă. Și-a plantat grădină.
Meri și nuci, zarzări și corcoduși, peri și piersici. Nu
trăiesc mult pomii. Dela un timp se usucă. Bătrânul
îi scoate, sădește alții. Are mereu grădină tânără, pri-
măvara cu flori, vara și toamna cu fructe, în pârg
unele, coapte altele. Uleie cu albine ține două-trei, nu
le-poate înmulți, să aibă miere în casă pentru spoit
bradoșii, bolindeții, colacii, să dea un vârf de lingură
la un bolnav... Mă urc în vârful zarzărului. Se clatină
vârful zarzărului cu mine... Parcă m’aș da uța. Nu
amețesc. Mă îmbată mirosul fructelor coapte, dulce și
tare.
A avut necazuri mari de tot cu băieții lui. Numai doi
i-a născut nevasta, amândoi răi, fuduli, păcătoși. Le-a
dat locuri, le-a dat case, le-a dăruit pământuri. A păs-
trat pentru el, bătrânul, o bucată de ogor lângă gârlă
pe care cultivă zarzavaturi. Băieții, nu și nu, să le
împartă și locul acela. Dușmănie mare. S’au sfătuit
să-1 omoare. L-a poftit la masă băiatul lui ăl mare,
văru-meu Neagu. E un om negricios la față, tare vor-
băreț. Bâtu Alisandru i-a clădit casă la drum. Văru-
meu Neagu și-a deschis prăvălie și în dosul prăvăliei
în care nevastă-sa vinde mărunțișuri, are un atelier de
croitorie. Croiește haine ca la oraș. Și-a adus o ma-
șină cu care brodează pe șorțurile femeilor flori de
toate felurile. I-au dat să bea țuică în care topiseră
șoricioaică. Simțiseră copiii. Când să bea, un băiat
s’a repezit și La lovit pe bătrân peste mână. Nu bea,
bâtule, taica a turnat otravă în cinzeacă...
A fost buh mare în sat. De atunci, bâtul Alisandru
n’a mai călcat prin casele băieților lui. E amărît din
pricina asta.
— Faci copii, te necăjești, îi crești să ai o bucurie
în viață, un sprijin la bătrânețe, să nu-ți închidă ochii
8$
și să te ducă la groapă străinii. Și când colo, caută
să te omoare pentru avere. De-ar fi săraci le-aș mai
crede. Dar nu sunt. Sunt lacomi.
— Nu te supăra, nene !
— Nu te supăra, nu te supăra... toți spuneți așa...
Tu ai copii buni. Ai mei, sămânță afurisită. Cine știe
căruia dintre strămoși or fi semănând. Parcă nu sunt
os din osul meu și al Luluții...
Mama crede că bâtul Alisandru Nasta trebue să
fi făptuit în tinerețe un păcat. Altfel nu-și închipue
pentruce bătrânul și-a lăsat barbă ca popa și citește
mereu, în cărțile lui cu poze, despre viețile sfinților.
Cât e iarna de mare, bâtul Alisandru citește. Citește
cele trei cărți pe care le are și parcă nu s’ar mai să-
tura de citit. Poartă ochelari. Când îi obosesc ochii,
s’apucă de altceva. N’are vite, numai două capre.
Baba îngrijește de capre și de păsări.
Bâtul Alisandru, alături de cărțile lui cu sfinți, are
pe poliță șase bricege cu mânere de metal, ascuțite
ca briciul, de felurite mărimi. Mă duc iarna la el, mă
lasă să mă joc cu bricegele.
— Nu le deschide, Darie, să nu te tai la degete...
Mâinile îmi sunt pline de semne. Am și eu un bri-
ceag, ca fratele vitreg tatii. Nu știu încă să citesc. O
să învăț când o să mai cresc. Dar bricegele îmi plac.
Numai că n’am briceag cu mânerul de os, cu mânerul
de metal. Briceagul meu este ieftin, cu mânerul de
lemn, cechie... Bătrânul cioplește în lemn de nuc și
scoate din mâinile lui cruci mici, pe care încrustează
semne ciudate. In capătul de jos al crucii sapă litere
pe care nu pot să le citesc.
In postul Paștelor, bâtul Alisandru duce un coș de
cruci, la biserică și le așează lângă altar. Șase săptă-
mâni le lasă acolo. Le slujește popa. In dimineața de
Paște stă în fața bisericii, împarte oamenilor cruci.
De ani și ani face treaba asta. Nu se află o singură
casă în sat fără o asemenea cruce atârnată lângă
icoană. împletesc colaci pentru morți femeile, iau cru-
cea, o stropesc cu aiasmă, o împlântă în mijlocul co-
lacului. Dacă e mare colacul, o împlântă și pe mar-
gine. Colacul poartă pe coaja lui semnele de pe par-
90
tea de jos a crucii. înainte de a duce crucile la bise-
rică, le vopsește cu roș, cu albastru, cu galben, după
cum îi vine lui poftă.
Cu mulți ani în urmă, înainte de a mă fi născut eu,
pe vremea când bâtul Alisandru avea car și boi, a
mers la târg și și-a cumpărat două cruci înalte, două
troițe cu sfinți frumos colorați. S’a dus cu ele la cimi-
tir, a ales la’margine un loc, a înfipt crucile una lângă
alta. I-a spus lui popa Bulbuc :
— Când oi muri, părinte, aici să fiu îngropat; ală-
turi de mine, nevastă-mea...
— Da dece te grăbești să-ți pui cruce la cimitir ?
— Știu că băieții mei n’o să-mi pună, așa că-mi
pun eu singur.
Crucile se vedeau de departe, erau cele mai fru-
moase din cimitir. Le-a bătut ploaia și vântul, crucile
au putrezit. întâi a căzut crucea pe care scria : Aici
odihnește Alisandru Nasta. Pe urmă a căzut și crucea
pe care scria : Aici odihnește Luluța Alisandru Nasta.
Crucile au început să putrezească deabinelea... Putre-
zesc deabinelea.
Fratele tatii se ține bine. Se ține încă bine și nevas-
tă-sa. Când o fi să-i îngroape, vor trebui date laoparte
crucile vechi pentru a li se săpa mormintele. Peste
morminte oamenii au să așeze culcate crucile.
— Dece asta, mamă ? Dece să nu le înfigă în pă-
mânt încă odată ?...	_
— Multe nu știi, Darie. Crucea care a căzut, nu
trebue să mai fie ridicată. Trebue să zacă așa până
se face una cu țărâna...
Zvâca o vorbește de rău pe cucoana Polina, nevasta
lui văru-meu Niculae Dimozel:
— Auzi, dadă, auzi, dadă. Vine Niculae dela gară
cu franzela subsuoară și-o găsește acasă pe maică-sa.
Cucoana Polina, pe scaunul mare, la masă ; maică-sa
pe un scaun mic, lângă ușă.
— Ce e mamă ? Veniși pe la noi ?
— Venii, maică.
— Cu ce ocaziune ?
— Cum ziseși, maică ?
91
— Cu ce ocaziune ?
— Nu înțeleg, maică...
— Cum o să înțelegi, dacă ești proastă !...
— Oi fi, maică...
— Te’ntreb dece-ai venit pe la noi...
— Să vă văd, maică...
— Te pomenești că ți-era dor de noi !...
— Mi-era, maică.
— Păi... să nu-ți mai fie...
Văru-meu Niculae, de când a intrat la poștă, s’a
îmbrăcat nemțește, poartă pălărie cafenie — pălărie
tare, și guler la gât. Și-a adus nevastă dela oraș, ne-
vastă care umblă în vârful picioarelor. Ca’n papai-
noage... Cu mijlocul strâns în cordon, ca o viespe, nu
place nimănui Polina. Are ochii roșii pe margine. Pare
albă ca hârtia. Nasul ei parcă n’ar ayea rădăcină,
parcă ar avea numai vârf, un vârf lung, îndreptat în
sus. Vorbește sâsâit. Toată ziua își perie, își lustru-
ește unghiile... Pe nimic nu pune mâna. I-a adus băr-
batul o fată dinspre munte, să-i facă treburile în casă.
Slugă, de !
Stă baba Dina lângă ușă. Așează servitoarea masa.
Ciorba de găină miroase frumos. Franzela adusă dela
oraș cu trenul, miroase mai frumos...
Văru-meu Niculae, cu nevastă-sa la masă, mă-
nâncă... Aburi calzi se ridică din farfurii. Babei îi tre-
mură nasul.
O gâdilă mirosul ciorbei pe la nări. Miroase ciorba,
miroase franzela...
Niculae, de o parte a mesei ; nevastă-sa, de alta.
Lângă ușă, pe scaun, cocârjită de spate, cu picioarele
crăpate și negre, — maică-sa...
După ciorbă li se aduce dela cuptor pasăre friptă.
Mănâncă boierii, mănâncă și ciocnesc paharul cu bău-
tură. Vin la masă plăcinte, după plăcinte cafeluțe...
Văru-meu Niculae Dimozel aprinde țigara, nevas-
tă-sa aprinde țigara. Dau fumul pe nas. Fumul se
înalță albastru, spre tavan.
A strâns servitoarea masa.
— Aoleo, mamă, uitai să te ’ntreb : tu ai mân-
cat?...
92
— Mâneai, maică, înainte de a pleca de acasă,
mâneai o strachină de colarez...
— Ce oroare ! spune cucoana.
— Țărani !... spune văru-meu Niculae Dimozel.
Bătrâna mângâie cu ochii băiatul. Are ghete lus-
truite și pantaloni negri cu dungi albe, feciorul ei...
Poartă jachetă, până deasupra genunchilor și guler
tare, scorțos. Mâinele băiatului ei sunt albe și fru-
moase. Albe și frumoase sunt mâinele noru-si...
E fericită bătrâna. Plămada ei a ajuns cineva. O-
dorul ei își trăiește viața ușor. Are noră dela oraș.
— Apăi, să vă las sănătoși, maică.
Adio !...
Zvâca râde, râde de văru-meu Niculae, râde de ne-
vastă-sa...
— O fandosită, spune ea.
Mătușa-mea Dina e fericită. Se întoarece acasă și
povestește bătrânului ce bine trăiește fiul lor cu fe-
meia adusă dela oraș...
Mama încruntă puțin sprâncenele :
— Parcă sămânța lui bărbatu-meu, Gheorghe, când
o să se facă ditamai popă, crezi că o să se uite la vre-
unul din noi ? O să se poarte și el ca Niculae al lui
Dimozel...
Mi-aruncă o privire mama :
— Și tu, mă, și tu la fel ai să faci !
Pleacă Zvâca.
O descos pe mama.
— Mamă, cum vine asta ? Dece bâtul Alisandru
nu e frate bun cu tata ? Și dece rudele noastre sunt
rude cu noi, unele după tată, altele după mamă, altele
după bunic, altele după bunică !...
— Dumnezeu mai știe. E’ncurcătură mare. în-
curcătura a făcut-o bunicu-tău, tatăl lui taică-tu, ăla
bătrânul...
— Tu l-ai văzut ?
— Odată, când eram fată. Semeni cu el, Darie. Ai
ochii lui. Poate o să ai altă soartă. A avut o viață,
să n’o mai aibă nimeni ! De șapte ori s’a însurat, de
șapte ori i-a murit nevasta...
— Cum asta ?
93
— Așa a fost să fie! La cimitir e un colț întreg —
colțul dinspre alde Floria — cu nevestele lui bunicu-
tău, una lângă alta, șapte — el la margine, al optu-
lea... Ii jelesc pe toți când mă duc la cimitir să tămâi
morții noștri.
— Avem mulți morți la cimitir, mamă ?
— Aproape tot cimitirul e plin cu neamurile noas-
tre. Mai e ceva : fiecare nevastă, afară de a dintâi,
a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii dela alt băr-
bat, așa că prin casa asta au trecut mai mult de
douăzeci de copii, atâția frați și surori a avut taică-
tău. Neamuri : sute, unii mai trăiesc, alții au murit.
Până la urmă murim toți...
— Dece murim, mamă ?
— Tot ce se naște moare, Darie. Iarba trăiește o
vară. Răsare primăvara și se veștejește toamna. Iarna
putrezește sub zăpadă. Copacii trăiesc cât omul, unii
mai mult decât omul... Fluturii numai câteva zile.
IV
BĂRCI DE SALVARE
Cât casa, nămeții. Nu mai ninge, nici soarele nu se
vede... Ciuciți în casă, pe lângă sobă, stăm cât putem.
Ni se urăște, luăm sdrențe pe noi, mai ieșim puțin
pe uliță. S’au croit pretutindeni pârtii. Câteodată,
seara, vine un vătășel dela primărie, bate cu cioma-
gul în poartă. Câinii, pe el, să-1 sfâșie.
— Care e, mă ?
— Eu, nene Tudore — Geantă.
— Ce vrei ?
— înhamă caii să duci un grec la Balta Sărată.
— Acum noaptea ?
— Acum. Are grabă mare grecul.
— Spune-i că vin...
Se bucură tata. Are de câștigat un leu, un leu ro-
tund, de argint. înhamă caii la sanie, pe întuneric,
pleacă. Se înfășură în tot ce avem mai gros în casă.
Noapte neagră afară. Auzim cum pornește sania,
clopoțeii îi auzim.
Balta Sărată e departe... Grecul trebue dus acolo.
Sunt o mulțime de greci în târgul de lângă Dunăre.
Umblă prin sat, iarna, vara și cumpără bucate dela
bogătani. Tata îi cunoaște pe toți. Ii poartă cu sania,
cu căruța. Din drumurile lui se alege cu mai nimic.
Abia când se luminează de ziuă se întoarce acasă,
înghețat tun se întoarce. Aprinde focul în vatră, foc de
95
paie, se încălzește. înjură, înjură și se potolește. Are
cu ce-și cumpăra tutun. Are cu ce-și cumpăra tutun
și are cu ce cumpăra câteva ciurele de făină. E tare
scumpă făina, iarna, și făină, oricum, trebue la casa
omului. Ne apropiem de Paște și atunci nu este în-
găduit nimănui să nu ducă la biserică, pentru morți,
câțiva colaci. Avem un ciurel de făină în casă. Face
mama colaci și-i duce la biserică — jumătate rămân
popii, jumătate ni-i aduce nouă. înfige câte un muc
de lumânare în fiecare. Trece cu ciobul cu tămâie
peste ei, miroase frumos în casă, miroase a tămâie.
Tămâia amintește de morți... Nu-mi place să avem
morți în casă... Fumul e cald, colacii reci, înghețați.
Ii mâncăm. Parcă n’am mâncat nimic...
Popa, cu carul duce colacii acasă. Ciocăne în
poarta popii o femeie — nevasta lui Ivan Țânțu, Ti-
tilina...
— Părințele, dă-mi un colac. De astă vară copilașii
mei n’au gustat pâinea...
Popa — din prag :
— N’am, fă, n’am...
— Acu aduseși carul încărcat cu colaci dela bise-
rică. Părințele, fă-ți pomană cu mine...
— N’auzi, fă, că n’am ! Colacii îmi trebue...
Popii îi trebue colacii. I-a pus sluga popii în saci
și popa a dus sacii cu colaci în pivniță. A luat cu el
cheia. In fiecare dimineață popa um-ple ciurelul cu co-
laci, merge în grajdul vitelor, dă boilor colaci, boii
îi mănâncă. Are trei cai popa. Și cailor le dă colaci.
Și cailor popii le plac colacii...
Zăpadă. Nu chiar atât cât casa de înaltă, dar a-
aproape. Salcâmii trosnesc, le crapă coaja de ger, pe
unii îi pătrunde gerul până la miez, li se despică trun-
chiul de parcă ar fi izbiți cu tăișul securii. A crăpat
furca fântânii. A crăpat cumpăna. Plopul din fundul
ariei noastre a înghețat până în vârf. A rămas în-
țepenit plopul, parcă ar fi de sticlă. La cea mai ușoară
adiere a vântului crengile de lângă vârf,nuielușe, se
rup, se prăvălesc. Se așează ciori pe moțul plopului.
96
Moțul pârâe, se frânge, cade. Iși iau sborul ciorile,
cârâind. Fântâna e adâncă, adâncă, dar tot prinde o
pojghiță de ghiață ca o oglindă subțire. Cine scoate
dimineața apă întâi sparge ghiața cu ciutura. A cules
tata sdrențe, boarfe vechi, saci rupți, a învelit în
coșar boii, caii. Câinilor le curg ochii. Le-am făcut
culcuș în tindă, culcuș de paie. Am adus în casă găi-
nile și capra cu barbă, ciută, dela care mulgeam vara,
după ce înjunghiem iedul cu cornițe abia răsărite —
două noduri ca doi năsturași negri — o ulcică de
lapte.
Peste stropii de lapte mulși, toarnă mama câteva
căni de apă, adapă laptele, îl fierbe până dă în clocot,
îi pune în strachină, dumică mămăligă în el, ni-1 dă
să-l mâncăm dimineața. II mâncăm. Se bat hoarde
de netoți la gura noastră, ne amăgim foamea. Da.
Ne amăgim foamea. De săturat niciodată nu ne să-
turăm. Cum o fi aia — să fii sătul ? Nu știm !
Toamna seacă ugerele caprei, nu mai dă lapte
capra, o ducem, în turmă, la țap. Bicoi ține țap — un
țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre, cu
coarne mari, răsucite. Dacă nu te ferești îți bagă
coarnele în burtă, te găurește, dai ortul popii...
— După mine s’a luat odată țapul lui Bicoi... Era
să mă împungă. Am fugit de-am rupt pământul...
— Apoi, cine mai e ca tine !... Toate ți se în-
tâmplă...
— Ce să fac! Dacă mi se întâmplă !... Parcă eu
vreau...
— Nu vrei. Dar parcă le cauți cu lumânarea. La
mână ce ai ?
— M’am tăiat cu cuțitul. Am vrut să cioplesc un
cal dintr’o bucată de salcie...
Caprele din sat le adună toamna Bicoi. Dela unele
mai stoarce dimineața câte o picătură de lapte, în-
chiagă brânză, umple putinica, mănâncă toată iarna,
mai și vinde. Dă zăpada. Se duc oamenii să-și ia ca-
prele îndărăt. Ii plătesc câte ceva lui Bicoi pentru
osteneala țapului...
— Dela nouăzeci și șase n’am mai pomenit așa
ger, spune tata. Am lucrat atunci la zăpadă. Abia se
7 — Desculț — 932	97
deschisese linia ferată. Tăietura o umpluse zăpada
până sus, o răsese, nu mai puteau umbla trenurile cu
boieri. Aproape goi ne-au scos dorobanții să despot-
molim trenul. L-am despotmolit. Unii au rămas pe
viață cu picioarele degerate, alții cu degetele mâini-
lor. Eu era să-mi pierd ochii... După secetă, așa se
spune din bătrâni, vin ierni grele, cu zăpezi înalte,
cu geruri de până și pietrele crapă...
Bagă paie, le împinge cu vătraiul în soba oarbă de
care stăm lipiți cu spinările, să ne încălzim. Gerul se
strecoară pe sub ușa care nu se închide bine, ne pișcă
de picioare. Ne mai sgribulim. Vara trecută nu ne
sgribuleam. Soarele aprindea pământul. Deloc n’au
căzut ploi. A rămas mereu uscat cerul, limpede ca
sticla, albastru ca un nesfârșit lan de cicoare înflo-
rită. Când înflorește cicoarea vântul adie cu miros
amar. Miros acrișor aduce vântul dinspre câmpuri
când se coace orzul, miros dulce când dă grâul în
copt și când porumbul începe a prinde boabe. Satul
e copleșit mereu de adierile ce vin dinspre câmp. Dar,
când înfloresc sălcâmii, ca la o auzită numai de ei
poruncă, într’o noapte, vântul trece peste sat și duce
departe, departe de tot, mireasma amețitoare, dulce
veștedă, a florilor de salcâm. Rămân mai mult pe
deal atunci. Satul pare.un lac cu apele albe, numai
spumă. înalț smeul peste sat cu prietenul meu Marin
Iepure care e mai mărunt decât mine, dar mai înde-
sat, mai puternic, mai vânjos, mai vânos. Dela el am
învățat să fac smeu, dela el am învățat să-i pun
gură, să vâjâe. E lungă coada smeului. O fâlfâe vân-
tul. Ii dăm ață și smeul se înalță în slăvi. Acum e
deasupra bisericii. Acum e dincolo de sat, a ajuns toc-
mai deasupra bălții pe care a secat-o seceta, de-o treci
cu piciorul. Trage cu putere smeul. Abia îl mai ținem.
Foamea ne taie pântecul. Chemăm smeul la noi. încet,
înfășurăm sfoara pe băț.
— Hai să ne urcăm în salcâmi, Darie...
Culcăm cu grijă smeul în șanț, să nu-i sfâșiem
hârtia, să nu-i rupem spetezele. Mă urc eu într’un
salcâm. Al lui Iepure se urcă în altul. Culegem flori
98
de salcâm și le mâncăm. Sunt dulci amărui... Ni se
umflă burțile. Uităm foamea...
Asta a fost când au înflorit salcâmii. Pe urmă soa-
rele s’a aprins mai tare. A alungat răcoarea. Salcâmii
s’au scorojit. Frunzele s’au înnegiit, au căzut. A mai
rămas puțină verdeață în frunzele sălciilor de pe
lângă gârlă. Grâul a crescut numai de o palmă, a ră-
mas veștejit, chircit, boabele puține, seci în spicul
pitic. Nu-1 prindea secerea, nici coasa, l-am jumulit;
cu o traistă de boabe, mai mult mălură și neghină,
ne-am ales. L-a spălat, l-a trecut mama prin câteva
ape, l-a uscat pe așternut în bătătură, păzind să nu-1
ciugulească găinile, — grâu de-o colivă, de-o co-
coace... Nu ne-au mai scos logofeții și jandarmii la
secerat. Boierii au lăsat grâul să ardă în bătaia soa-
relui, să putrezească, să îngrașe pământul.
— Când or veni ploile tocmai, spuneau logofeții
boierești, și-o muia pământul, o să duceți plugurile
pentru arătură...
Așa s’a și întâmplat. Porumbul, până la genunchi
a crescut, apoi s’a scorojit și el, n’a prins floare, n’a
prins legătură. Spre toamnă câmpurile, satele, erau
negre, arse ; trecuse peste el pârjolul dușman al soa-
relui. Am mâncat ștevie, pe urmă s’a sfârșit ștevia.
Am scormonit cu săpăligile după rădăcini, le-am scos,
le-am fiert — era amară fiertura, dar am dat-o pe
gât. Ne-am gălbejit cu toții. S’au sfătuit părinții ce
să vândă, să cumpere bucate, să scăpăm cu viață din
foamete.
— Dacă vând boiiA spune tata, nu mai avem cu ce
munci... Pierim.
— Și dacă nu-i vinzi omule, pierim și noi, pier și
vitele. Ceva trebue să vinzi...
Boii sunt costelivi. La șolduri le înțeapă oasele
pielea. înjugați, gâfâe, duc greu carul gol. Cailor le
tremură* genunchii. Li s’au lungit mai mult capetele.
Ducem vitele pe luncă la păscut. S’au uscat smârcu-
rile. Sângeră boturile vitelor căutând rădăcini. Le
sângeră și gingiile...
— Mai bine vând pământul, vorbește dărâmat
tata.
7*
99
Are numai două pogoane. Mai are un sfert de po-
gon în luncă... Pământul mamei nu poate fi vândut, e
al copiilor ei dela bărbatul dintâi, copiii sunt mici.
— Mi-1 cere lordache Diman, îngaimă tata. A mai
cumpărat și dela alții... îmi dă pe două pogoane trei
saci de porumb și doi saci de grâu. Dacă legumim a-
jungem la primăvară...
— Și pe urmă ?....
— Pe urmă, om vedea...
Ne-a luat lordache Diman pământul, ni l-a furat.
Ne-a prins la greu. L-a mai luat și pe al altora. Am
adus acasă unul câte unul sacii cu grâu, cu porumb...
Gâfâe sleiți boii. Mămăliga e mică. Fiecăruia ni se
dă o felie. Dimineața, seara, mâncăm pâsat. Odată pe
săptămână frământă mama pâine — duminica. Nu
cerne făina. Ba, mai aruncă în căpistere mălai peste
făină să iasă pâinea cu spor. Pâinea cu mălai e nea-
gră-galbenă, cu coaja groasă și miezul moale, crud.
O ! Ce bună e ! Ne lingem buzele după fiecare fărimi-
tură.
S’au îmbogățit și mai mult bogății satului. Săracii
și-au vândut bogaților pământurile pe bucate. Bo-
gății, oamenii cei puțini, i-au despuiat, i-au jupuit pe
cei mulți, pe cei săraci. Cu legea în mână. După drep-
tatea lor.
Actele le-a încheiat notarul Stănescu, le-a întărit
cu semnătura judecătorului. La boieri n’a găsit nimeni
să ia cu împrumut o baniță... Așteptau încă un an de
secetă. Păstrau recolta veche s’o vândă cu preț și mai
mare. Bogătașii satului, cu hambarele, cu pătulele
pline din celălalt an...
După prăpădul secetei a căzut peste lume prăpădul
iernii aspre. Și-a croit drum prin nămeți până la noi
văru-meu Dumitru Pălică din cătun. A luat-o cu el și
pe nevastă-sa, pe dada Marița. Au cinci copii. Văru-
meu Dumitru Pălică n’are vite. Muncește cu palmele
și el și nevastă-sa, pe la boieri, pe la bogătași, pe unde
găsesc de lucru. A avut vite mai înainte. Le-a pier-
dut. S’a împrumutat iarna cealaltă Ia Toma Ocî. Știe
carte. I-a dat poliță iscălită la mână cârciumarului.
100
N’a putut întoarce la timp datoria. Toma Ocî i-a vân-
dut vitele.
— Praful și pulberea să se aleagă de tine, nene
Tomo, blestema dada Marița. Ne lăsași lipiți pămân-
tului... Nu ne mai puteai aștepta ?...
— Dece să vă aștept ? V’am dat la nevoie... Nu mă
tem eu de blesteme. De nimic nu mă tem...
Cu burta plină, cu punga și mai plină, omul nu mai
vede nimic înainte. Se crede tare și mare. Se crede
fără moarte !... Ei, dacă n’ar fi moartea...
Ne cad în vatră neamurile din cătun. își încălzesc
la focul de paie care scoate fum gros, și negru, mâi-
nile mari, noduroase, asprite și mai mult de gerul nă-
praznic.
— Nu ne lăsa, nene Tudore, începe femeia. Am
aflat că ați vândut pământ lui lordache Diman și că
ați luat în schimb bucate. Dați-ne cu împrumut mă-
car jumătate de bănicioară de mălai. Ne mor copiii. Cu
zile ne mor copiii.
Muierea, mititică, făcută ghem, vorbește, se căi-
nează și se uită cu ochii stinși în flacăra galbenă, pu-
țină a focului. Văru-meu Dumitru Pălică tace. Tace
și tata. Boabele porumbului sunt ca și numărate, so-
cotite să ne ajungă până s’or topi zăpezile.
— N’am pus nimic în gură de două zile. Noi ca
noi ! Păcat de copii, mai spune muierea.
Mama, trasă la fată, galbenă, se ridică. Ia o dă-
sagă. O umple cu mălai.
— Dă-mi șortul Marițo, să-ți pun și un găvan de
făină, să faci copiilor o cocoace, să fie de sufletul mor-
ților.
Tata o privește. Ar dojeni-o. Nu-1 lasă inima.
— N’o să uităm, nene Tudore.
— Ei, lasă asta. Mă gândesc ce-o să vă faceți până
la vară. Mă gândesc ce-o să ne facem noi toți...
— Poate că o să punem mâna pe par, spune văru-
meu Dumitru Pălică, și să dăm la cap. Așa nu poate
să mai meargă... Muncim până dăm pe brânci și nu
ni se ajung de nici unele.
— O s’o facem și pe asta într’o zi, dar dacă n’o s’o
101
facem cu socoteală, o să fie și mai rău pentru noi
pe urmă. Nu e destul să crapi câteva capete...
— Măcar să mă răcoresc, nene Tudore, că nu mai
pot răbda, nu mai pot îndura...
Foametea a aruncat sărăcimea satului în suferințe
ce nu pot fi închipuite. Oamenii spun în gura mare :
să ne răcorim ; măcar să ne răcorim...
Neamurile se ridică, se duc. Ii petrece până la
poartă tata. Au trecut pe lângă câinii lungiți în bă-
tătură. Câinii au ridicat boturile. Nu i-au lătrat. N’au
avut putere să-i latre.
Noapte. Noapte lungă de iarnă. Lampa atârnată în
cuiul din perete luminează cu flacără slabă odaia.
Mai schimbă vorbe părinții. A venit să-i aducă tatii o
lulea de tutun, frate-său, unchiu-meu Voicu, bărbatul
Bâzărcăi, vecin cu noi. Tutunul are și puțin miros de
tutun, mai mult iarbă uscată. Vorbește tata de văru-
meu Dumitru Pălică.
— Ar vinde pământ acum, dacă ar mai avea Pă-
lică. Cine are un petic de pământ, din sărăcime, îl dă
pe ce apă nu curge, ca să scape de foamete, de moarte.
Burta nu iartă. Rabdă cât rabdă și dacă nu-i arunci
ceva, măcar de amăgeală, te lungește la pământ. Și
altădată erau ani de secetă, dar omul tot se mai ajun-
gea. Nu cuprinseseră ciocoii tot pământul, ca acum.
S’au întins ca pecinginea, o brazdă nu le-a scăpat. Din
ce în ce sunt mai ticăloși, mai nesătui. Uite-1 pe ăsta
dela Băneasa, pe Gherasie. E’n pragul bătrâneții, un
pas doi și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. Cucoa-
nă-sa e și ea femeie în vârstă. Pentru cine s’or lăcomi
atâta amândoi ? Copii — o singură fată. Au măritat-o
cu smintitul lui Drăculea care-a ajuns prefect. Al lui
Drăculea are avere s’o mănânce cu lingura și tot n’o
termină. Nu s’au îndurat să aibă mai mulți copii, să
nu le strice tihna și odihna. Că de ! Ai copii, ai neca-
zuri. Moare unul. Se bolnăvește altul... Dar bucuriile
tot copiii ți le dau. Ii vezi cum cresc de când deschid
ochii, cum se târăsc deabușilea, cum încep a sta co-
păcel și apoi merg ca omul, în două picioare, cum se
ridică până la genunchi, mai sus de genunchi, cum
trec dela gângăvit la vorbă, la înțelegere. Nu bagi de
102
seamă cum curge vremea, te pomenești cu ei gogea-
mite rumânii... Omul care nu prăsește copii, dece mai
viețuește ? E ca pomul fără rod pe care-1 tai din ră-
dăcină și-l arunci la uscături...
— Apoi, mulți oameni sunt lacomi de averi, dar la-
com ca boierul nu e nimeni pe lume, își dă cu părerea
unchiu-meu Voicu.
— Parcă bogătanii au vreun cusur. Iarna asta s’au
repezit ca ulii pe stârv asupra noastră, a săracilor.
Ne-au luat pe nimic pământurile. Ne-au prins la strâm-
toare și ne-au despuiat chiaburii. Din foamea noastră
și-au rotunjit averile. Din munca noastră și le-au cres-
cut. Te duci să muncești la bogătan cu ziua. Nici mân-
care nu ți dă cât îți cere stomacul. Dar de stors de pu-
teri te stoarce de când răsare soarele până ce apune.
Te mai ține și după-scăpătat. II auzi : — Hai, bă, să
dăm zor, c’a mai rămas o postață de secerat și e...
rușine. El se plimbă cu mâinile la spate și tu dai zor...
S’a umplut de fum casa. Două lulele pufăe, fumegă.
Frații, surorile, s’au culcat. Mă frec cu mâna la
pleoape.
— Ce ai, Darie ?
— Mă ustură ochii, tată...
— Culcă-te...
— Nu mi-e somn...
Mama cârpește o cămașă. E așa de ruptă cămașa
că nu știe de unde s’o însăileze mai întâi...
— Când au venit la noi alde Pălică m’am uitat la
ei cu dușmănie. Bănuiam că au înfruntat nămeții îm-
pinși de nevoie. Nu e ușor să dai din puțin. Ca să
avem cu ce potoli estimp gurile copiilor, am vândut
pământul. Pământul nu se vinde. O vită mai cumperi,
da pământ !... Și cine să cumpere vite ! Pe u^mă
mi-am zis, și cu un rac tot sărac... Mi-am adus aminte
că acum doi ani, la trei zile după ce-i născuse nevasta
pentru a cincia oară, Pălică a fost trimis cu sila pe
moșia colonelului Pienaru, la Secara, la secere. A
luat-o și pe nevastă-sa cu el, că altfel nu pridideau.
Plângea copilul să se spargă, mai multe nu, pe pos-
tață, culcat în iarbă, cu muște la gură. Logofeții, cu
biciul la spate. A trecut pe acolo călare, cu fața ferită
103
de soare de pălăria de paie, cu marginea lată, al lui
Pisicu, logofătul Filip...
— A cui e broasca asta din iarbă ? a întrebat logo-
fătul.
— A mea e, domnule Filip, și nu e broască, e fată,
a răspuns Marița.
— Dece orăcăe ?
— Fiindcă nu mă lasă oamenii voștri să-i dau tată...
— Nici nu trebue să te lase. Trebue să zoriți. Tim-
pul nu așteaptă. Dacă grâul nu e secerat la timp, se
scutură și iese cu pagubă pentru boier, pentru domnul
colonel Pienaru...
— Dar o să-mi moară fata, a aruncat o vorbă Pă-
lică...
— Alare pagubă, a spus Filip Pisicu, o să-ți fete ne-
vasta alta, la anul, că nu i s’o fi stricat gaura.
N’a mai răbdat batjocura Dumitru Pălică. L’a
înjurat printre dinți pe făt-logofăt. Atât i-a trebuit
Pisicului. L-a înfășurat de câteva ori în bici. Cât o
trăi o să poarte Pălică semne pe piele.
— Cumplit om e Filip Pisicu. Parcă l-ar plăti cu
aur colonelul. Nu e rumân care să fi muncit pe
Secara și pe care logofătul să nu-1 fi ars cu biciul...
— Arde-l-ar focul să-1 ardă, blestemă mama...
— Pe el și pe stăpânu-său, adăugă fratele mai
mare al tatii. Ticăloase sunt slugile boierești, dar mai
ticăloși sunt boierii. Slugile iau năravurile boierilor,
împlinesc poruncile boierilor. Am cărat o săptămână
grâu cu carul dela Saiele la Dunăre, la șlep. Logo-
fătul pentru o singură zi mi-a plătit. M’am plâns
boierului. Mi-a răspuns că între ce spun eu și ce spune
logofătul el pe logofăt îl crede, că în logofăt are nă-
dejdea nu în noi, desculții, care nu știm ce să mai
scornim ca să-i sărăcim.
" — Așa o fi, cucoane, i-am zis, dar eu văd că noi
suntem săraci și dumneata bogat. Iată că nu te-am
sărăcit cu munca noastră.
— Tu ești dela Omida ?
— Dela Omida, cucoane, Voicu...
— îmi închipuiam. Toți dela Omida sunteți col-
țoși, vă știu eu. Nici n’o să vă mai învoiesc pe moșia
104
mea. Mă furați și tot voi vă plângeți. Hai, șterge-o...
Am plecat, ce era să fac. Dar tare aveam poftă să-1
pleznesc între ochi cu resteul...
— Poate o să vină o vreme când o să putem face
și asta, mi se pare că s’a și apropiat, îngână tata.
Ne-a ajuns cuțitul.la os, la măduvă.
— Drept spui, Tudore. Iarna trecută, la Crăciun,
am tăiat porcul. Am desprins mușchiul porcului, l-am
înfășurat în șervet curat și am luat drumul Bănesii.
Plină de rumâni era curtea boierească. La ușa cona-
cului înghesuială, ca la pomană. Intrau oamenii în
cancelarie pe rând cu mușchiul porcului. Al lui Gâlcă,
Axente logofătul, primea mușchiul, îl cântărea, scria
în condică, arunca mușchiul în coș — trei coșuri erau
încărcate, altele așteptau goale. Tolănit în căruciorul
lui, cu picioarele moi așezate pe perne, boier Ghera-
sie măsura carnea din ochi.
— Slab mușchi, Voicule.
— Slab, boierule, c’a fost porcul mic. Mai curând
groștei.
— Dece mic ? Dece n’ai avut un porc mare ?
— Asta ar fi putut fi mare la anul... Dacă-1 lăsam
să crească, n’aveam ce da acum copiilor...
— Sunteți leneși, măi, leneși și nepriceputi. Nu
știti să vă gospodăriți, a rostit boier Gherasie Colarez.
Ce să-i mai spui, pierzi vremea degeaba. El tolă-
nește și noi ne spetim muncind și tot leneși... La
Paște, când îi duc ouăle, le măsoară cucoana boierului
la inel. Care trece prin inel nu-1 primește...
— Asta e mic, o auzi. Adu altul mai mare.
— Așa l-a ouat găina, cucoană. Dacă-1 ouam eu
era mai voinic...
— Ieși afară, nerușinatule...
Am ieșit afară. Cum să te pui cu cucoana... Anul
ăsta nu i-am dus nici mușchi, că n’am avut porc, n’o
să-i duc nici ouă la primăvară, s’au prăpădit orătă-
niile...
— Te crucești de câte auzi că se petrec în casele
boierești, rostește mama.
A cusut două petice mari pe cămașa tatei. Mai are
de cusut câteva. Ii trebue un petic mare s’o cârpească
105
în spinare, acolo unde bate mai aprins soarele, acolo
unde cămașa putrezește mai repede de nădușeală și
unde se rupe mai întâi.
— Spunea fata lui Pracă Defa care-a slujit la
curte la Belitori, la Gogu Cristofor : cucoana vine rar
la moșie, trăiește mai mult la București unde au un
palat cu peste cincisprezece slugi; sparge farfuriile în
capul boierului. E sărită rău. Nu sufere să-i vorbească
nimeni. Boierul vinde bucatele și-i dă cucoanei bani
în pachete să meargă la doctori în străinătate să se
caute. S’a izăltat și băiatul boierului care a fost ofițer
și a plecat din armată fiindcă petrecea bătând și căl-
când în picioare soldații. Se liniștește numai când
joacă în cărți pe parale. Ce muncește un sat într’o
vară, pierde 1a cărți într’o sară, coconașul. Asta îl a-
mărăște pe boier și-l îndeamnă să ia șapte piei de pe
rumân. Altfel ar lua numai cinci... Grec o fi, român
o fi, cine știe.
— Boierul n’are nație, spune tata, nici lege. El e
boier și atât... Ori din ce neam s’ar trage la fel ne
asuprește...
— Tii! Da s’a lăsat afară ger grozav, mormăie
fratele tatii. își potrivește zăbunul pe umăr și pleacă.
— A început să fiarbă satul, femeie, îl aud pe tata.
Oamenilor le-a ajuns răbdarea la capăt. Primăvara o
să vie cu sânge și cu prăpăd...
— De-ar veni cât mai curând primăvara, șoptește
mama. Atunci ies verdețurile. Cu verdețuri fierte, ori-
cum, nu mori... încolo, ce-o fi să fie, o să fie...
Nămeții, înalți. S’a apropiat primăvara. Zăpezile nu
vor să se topească.
O aud pe mama :
— S’au bolnăvit fetele lui Iliuță de anghină.
II aud pe frate-meu Ion :
— S’au bolnăvit copiii țaței Zvâca de anghină.
O aud pe soră-mea Evanghelina, care a dat o raită
prin vecini:
— Alde Tutanu s’au bolnăvit toți de anghină...
La primărie notarul sudue de mama focului. Su-
106
due și doctorul Ganciu. Sudue mai ales agentul sa-
nitar, Cireș.
— Pe mine, se plânge Cireș, pe mine o să cadă
tot greul...
Frate-meu Ion nu mai poate de bucurie:
— S’a închis școala, mamă. Am pus-o de mămă-
ligă-..
Nu-i place lui frate-meu cartea. Tata se uită la noi
și ne spune:
— Măi copii, a venit molima în sat. Nu mai ieșiți,
taică, din casă...
— N’o să mai ieșim...
A doua zi ne cățăram pe gard. II vedem pe Juvete
jandarmul, pe doctorul Ganciu, pe Cireș, cu vătășeii
dela primărie. Ceata lor umblă din casă în casă. In-
ghiață în prag ceata. In casă intră numai Cireș :
— Aveți bolnavi ?
— N’avem bolnavi.
Merg mai departe. Unde găsesc copii bolnavi, po-
runcesc părinților să-i ducă la școală.
Băncile au fost scoase din clasă, grămădite în
curte. Au descărcat în școală nn car de paie. Peste
paie, culcă bolnavii unii lângă alții. Vin părinții să
se uite pe fereastră să-și vadă odraslele. Intre ferea-
stra școlii și uliță, gardul înalt de uluci; la poarta
școlii, straja. Cireș e singurul care pătrunde în școală.
— Cireș cu vătășeii primăriei.
— Câți au murit astăzi, Cireș ?
— Șase, domnule doctor.
— Să-i ducă.
Pun morții în cutii de scânduri și-i duc la cimintir.
După morți, la distanță, jelesc mamele. Cât pot je-
lesc...
Au murit copiii țaței Zvâca, toți trei. Lui Iliuță i-a
rămas unul singur. Lui Tutanu, din cinci, i-au scăpat
doi. Cam trei sferturi din copiii satului au murit
până’n primăvară.
— Copiii boierului nu s’au bolnăvit ? Pe ei aș fi
vrut să-i văd lungiți pe paie, în școală, în frig, și-apoi
duși în cutiuțe, la cimintir...
107
— Boierii au copii puțini, și câți au îi țin la Bucu-
rești, în palate. Dacă se bolnăvesc îi scapă doctorii,
cu doctorii scumpe.
e
Iacă, ce-a fost mai greu, a trecut. A venit primă-
vara, s’au risipit norii, de parcă i-a luat cineva cu
mâna. Soarele a început a pripi nămeții — s’au topit
repede nămeții... Au pornit apeie. Șuvoaiele cresc, se
scurg spre gârlă. Se umflă mai în sus de satul nostru
gârla...
S’a potolit boala în sat. Numai câțiva copii au ră-
mas să mai zacă pe paie, în școală. S’a sfârșit anul
ăsta cu școala : până s’o curețe, până s’o spele, o să
intrăm în vară. învățătorul Gheorghe Popescu-Braga-
diru umblă din casă în casă. Chiamă copiii. Le spune:
— Măi copii, măi, nu uitați, cartea. Mai citiți, mai
scrieți, mai faceți socoteli...
Se arată la noi un rumân, unul Petre Rădoi, chia-
buraș, pui de cățea, megieș, din josul uliței. Sunt ani
mulți de când a rămas văduv, dar niciun om din sat
nu umblă mai bine îmbrăcat ca el, mai curat, mai di-
chisit... Are totdeauna opincile fără petice, nojițele
fără noduri, brâu alb, nădragi de lână fără nicio pată,
cojoc cu flori, cămașă albă, parcă tocmai atunci a
fost luată depe frânghie. Căciula lui e fără scame, fără
paie. Casa lui Petre Rădoi, mândră, făloasă, plină de
fete. A avut șapte, mai are patru...
Se tocmește cu tata și cad la învoială : o să ne dea
trei duble de grâu — în schimb, la vară, noi o să-i
secerăm lui trei pogoane de grâu...
— Nu e scump, nene Petre ? întreabă tata.
— Scump o fi, dar ai nevoie și dacă ai nevoie, tre-
bue să te învoiești, că altfel plesnești și tu și ai tăi.
Au trimis la cârciumă pe frate-meu Ion și le-a adus
o litră de țuică. Beau adălmașul. Asta este contrac-
tul lor. O să ne ținem cuvântul.
Petre Rădoi nu muncește. Muncesc oamenii pentru
el. Are pământ că abia îl mai știe. Vite n’are. Fetele
îl îngrijesc.
— Muriră copiii satului !
— Păcat de ei!
108
— Nu e nicîun păcat. Să mai moară și la alții, că
mie îmi mor și nu mă plânge nimeni...
In casa lui Petre Rădoi s’a cuibărit oftica. Primă-
vara, la Paște, o fată a lui se prinde în horă. Toamna,
când încep ploile, o duce satul la cimintir și o în-
groapă în rochie albă de mireasă. Toate fetele care
mor înainte de a se mărita sunt îngropate în rochii
albe; în rochii de mirese. N’au apucat să ajungă la
măritiș. In trei ani, a îngropat trei fete : pe Lina, pe
lonița, pe Măriuca. Lina și lonița au murit fete cu-
minți, se cuvenea să fie îngropate în rochii albe,
Măriuca...
Și-a avut,^totuși, și Măriuca, rochia ei albă. Știa
că-i vine timpul să se prăpădească. Cânta pe linia
trenului la umbră deasă de salcâm, când se lăsa, cu
răcoare, seara fumurie... Răsuna dealul de glasul ei
limpede. Ochi mari, cenușii, cu spaima pierzării în lu-
minile lor, avea Măriuca și obrajii albi-galbeni, cu ro-
șeață vie, de măr, în pomeți.
— Nu vreau să mor fără să știu ce e viața, Evan-
ghelino...
— Mărită-te, Măriuco, i-a răspuns dada.
— Nu mă ia nimeni. Ce om cu mintea întreagă își
ia oftică în casă ?
— Atunci...
— îmi place Petrișor...
— Și el ? Ce zice ?
— Spune că-i plac...
S’a dat, în văzul lumii, în fapt cu el. N’a certat-^
nimeni.
— Tot o să moară... O să se ducă...
Și s’a dus. In pământ s’a dus.
— La primăvară, care fată o să ți se prindă în horă,
nene Petre ?
— lordana...
Știm că la toamnă lordana o să moară. Peste pa-
tru’ ani, Petre Rădoi o să rămână singur-singurel în
casă. Abia așteaptă să treacă anii ăștia. Atunci o să
se însoare și o să-și ia nevastă tânără. Asta e gândul
care-1 bucură, care-1 ține tare. II mărturisește la pe-
trecere.
109
Curg șuvoaiele. Se umflă gârla, bate ogrăzile oa-
menilor. S’au topit zăpezile, sus pe dealuri, spre
munte.
înșirați pe malurile gârlei, ne uităm. Apele curg
repezi, tulburi. Au început să aducă resturi de gar-
duri, poduri, lemne. Ne facem căngi lungi și pescuim
lucrurile pe care le aduce apa. O să avem ceva lemne
de foc.
— Dacă o veni apa mai mare, o să înnece și satul
nostru...
— Ași ! Asta nu s’a întâmplat niciodată. Dece să
se întâmple tocmai acum ?
Apele cresc. Au trecut peste maluri. Parcă s’au rupt
undeva, departe, zăgazuri uriașe. Și astăvară, ce pâr-
jol !... Câmpurile strigau după ploaie. Copacii strigau
după ploaie. Rumânii căutau cu ochii pierduți pe cer
scame de nori. Rădăcinile ierburilor cereau ploaie,
ploaie. Cereau ploaie și paparudele.
Câteodată trec prin sat, dinspre munte spre Dunăre,
sălașe de țigani bălani, cu ochi verzi ori albaștri —
lingurarii care vând linguri, găvane, ălbii. Țigănci cu
păr de orz bat satul — linguri, linguri, găvane, piep-
teni avem... Altădată trec căruțe cu țigani negri ca
funinginea, cu plete slinoase pe umeri căzute, cu
bărbi stufoase, negre măslină, prin care n’a țăcănit
nicicând foarfecă — lăieții, hoți de cai, cu țigănci ca-
re-ți fură cămașa de pe tine cât ai clipi din ochi ; te
îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie
dacă-1 pui la ureche... De cele mai multe ori însă vin
și capătă învoire să poposească o săptămână la mar-
gine, între sat și gârlă, țigani vătrași care trăiesc
iarna în casele lor și pleacă primăvara, spre a se în-
toarce toamna târziu, cu căruțele, după lucru. Vătrașii
sunt fierari — nevestele, fetele lor, vând cuțite, piros-
trii, verigi. întind corturile. Hărmălaie de șatră —
puradei goi, pântecoși, în jurul focurilor seara, unde
se aud fluiere, dible, cobze.
In toiul secetei au picat vara trecută vătrașii. Au
umplut ulițele satului paparudele... Noi, droaie după
paparude... Țigăncile, copilandre goale pușcă, își a-
rătau pielea arămie. Cu cununi de bozii pe cap, cu
110
bozii în jurul șoldurilor, se opresc la poartă, încep
jocul. Le însoțește un țigan bătrân care cântă:
Paparudă, rudă,
vino de te udă.
Ca să cadă ploile,
cu gălețile,
paparudele;
să dea porumburile
cât gardurile,
paparudele ;
să crească spicele
cât vrăbiile,
paparudele;
să sporească grânele,
să umple pătulele,
paparudele;
să pornească ploile,
paparudele...
Plesnesc paparudele din palme, strigă și ele într’un
glas cu bătrânul paparudele și saltă în joc repezit de
parcă ar fi apucate de iele. își frământă mijlocul. Le
sfârâe picioarele. Plesnesc din palme — răsună cân-
tecul. Muierea în fața casei căreia joacă paparudele,
iese cu căldarea cu apă, udă din creștet până în tălpi
țigăncile arămii, goale. Se potolesc paparudele. Bă-
trânu’ primește plata — un găvan de mălai răs-
turnat în desagă... Toată vara au jucat paparudele
prin sat... N’a plouat. Notarul Gică Stănescu a arun-
cat o vorbă la primărie :
— Poate ar fi bine să dea fiecare om câte ceva, să
adunăm o sumă mai mare, să-1 plătim pe popa To-
miță Bulbuc, să ne citească o rugăciune pentru
ploaie...
L-a luat în răspăr Ududui:
— Dacă se roagă popa Bulbuc abia n’o să plouă.
Apoi am auzit că s’a făcut o rugăciune pentru ploaie
la Stănicuț. Dacă plouă pe Stănicuț plouă și pe Omida,
că satele se țin de mână.
Când nu plouă vara, un timp, și începe a se arăta
secetă, popa spune oamenilor la biserică, la cârciumă :
111
— Ar fi nimerit, taică, să facem o procesiune, să
ne. rugăm pentru ploaie, să . se îndure cerul de noi...
— Să facem, părinte. Uite, chiar săptămâna asta...
— Păi, adunați ceva gologani, taică...
— Pentruce gologani, părinte ?
— Pentru slujbă, taică...
— Ori pentru țuică. Ai și dumneata, părinte, semă-
nături. Dacă se usucă ale noastre se usucă și ale du-
mitale.
— Mie nu-mi prea pasă, taică. Am hambarele pline
de bucate. Pentru vite am nutreț cât îmi trebue. Sluj-
ba neplătită nu găsește ascultare la sfinți, taică. Ne
ostenim degeaba...
— Parcă altfel...
întâi mi s’a umflat mie gâtul, pe urmă i s’a umflat
soră-mi Rița, a treia zi s’a umflat și gâtul lui frate-
meu Ion. Ne-a luat mama de mână și ne-a dus la
Dioaica. S’a uitat Dioaica în gâtul nostru, apoi ne-a
apucat cu mâna de ceafă. Mie mi-a venit întâi rândul.
Mi-a ridicat fața în sus.
— Deschide gura !
Am deschis gura. Până în fundul gâtului și-a bă-
gat degetul Dioaica, mi-a apăsat cu vârful degetului
ei umflăturile. S’au spart bubele. Am început să vărs.
— Spală-ți gura cu gaz...
— Cu gaz ?
Dau s’o șterg. M’a prins mama de șulfe, m’a ținut
bine. A pus Dioaica gaz într’o cană, mi-â desfăcut
gura, mi-a turnat gaz pe gât.
— înghite, ghiavole...
Am înghițit de câteva ori gaz, pe urmă a înghițit
frate-meu Ion, soră-mea Rița...
— Acum, a hotărît Dioaica, ai să te duci cu ei
acasă și-ai să le dai să bea gaz de trei ori pe zi. Nu
așa mult cum au băut acum. Cu lingura să le dai.
O lingură de gaz dimineața, una la prânz, una seara.
Și să-i legi la gât cu cartofi...
A cumpărat tata o traistă de cartofi, i-a curățat
mama, ca și cum ar fi vrut să-i pună în tigaie să-i
prăjească. Nu i-a pus în tigaie. I-a așezat, cum așezi
112
cărămizile când vrei să faci un zid, în jurul gâtului și
mi-a înfășurat gâtul peste cartofi, cu .pcârpă lungă.
Umblu prin casă. Mă doare devla.; N’o mai pot
mișca deloc. Gâtul parcă mi-ar fi prins într’un burlan.
Țin bărbia sus, înghit în sec, simt cum bubele sparte
de Dioaică mă dor încă..
îmi schimbă mama seara cartofii cu alții. Mi-i
schimbă dimineața...
Ne-a trezit pela miezul nopții din somn clopotul
bisericii bătut repede și în dungă — bang, bang, bang,
— un singur clopot din două, clopotul cel mare, cu
glas gros, ușor răgușit. Semn de primejdie. Se încalță
tata în grabă, se îmbracă. Dă fuga la primărie, să
afle. O apucă și frate-meu Ion după tata...
— Tu să te întorci numaidecât, să ne spui și nouă,
îl roagă dwda Evanghelina...
— O să mă întorc.
— Dacă sună clopotul noaptea, nud a bună, în-
gână mama. Or fi venit apele mari. Or fi înnepat par-
tea satului dinspre gârlă. Nu ne-ajungeau necazu-
rile. Bine zice cine zice că un necaz nu vine niciodată
singur, mai trage după el altele. Poate o fi război.
— Ce e războiul, mamă ? întreabă sora-mea, Eli-
sabeta...
— Necaz mare, ce să fie ? Se ceartă regii și îm-
părații între ei, pentru averi, pentru pământuri, și
pun soldații să se ia în spăngi, în săbii, să se împuște,
să se omoare... Stăpânii se bat și pe slugi le doare
părul... Rămân slugile fără viață...
S’a și întors frate-meu Ion.
— Ce s’a întâmplat, Ioane ?
— Caraulele au băgat de seamă că a crescut și
mai mult gârla. A înnecat toată partea satului de
lângă gârlă. A înnecat tot cătunul. A rupt și podul.
A bătut clopotul ca să se trezească oamenii să nu-i
ia apa din somn, să se surpe casele peste ei. Am vrut
să mă duc să văd. Tata nu m’a lăsat. Mi-a tras două
scaltoace după ceafă. M’a trimis acasă.
Cască frate-meu. Se desbracă și intră în așternut.
— Credeam că sunt înnecați ! Nu s’a înnecat ni-
meni...
8 — Desculț — 932
113
Tata se întoarce la ziuă. Ne găsește ronțăind boabe
coapte.
— Prăpăd nu altceva. Apele bat marginea șoselei.
Lui Cărăbaș i-au luat târla cu oi. Altora le-au luat vi-
tele. Mai rău în Viorica. Plângeau și se văicăreau
oamenii bâjbâind prin întuneric. N’am avut cum trece
la ei să-i ajutăm. Acum, la ziuă, o să facem un pod
plutitor, de scânduri, să ajungem în cătun. Mulți s’au
urcat cu copii, cu neveste, pe case, au ieșit din pod
pe cucumea...
O sbugheșc pe ușă. Alerg pe linia ferată spre gară.
Nesfârșire de ape !... Gârla — ce gârlă, Dunăre — a
adus copaci, cotețe de păsări, șușlețe de care, chiar
acoperișuri de case. Vin din susul apei hoituri de ca-
pre, hoituri de oi, păsări înnecate, tot ce a putut să
prindă apa, în năvala, în furia ei.
Cătunul e îngropat în apă. Unele case s’au dărâmat.
Altora le-au mai rămas afară acoperișurile. Oamenii
din cătun — goi, cu copiii în jurul lor, pe dealul din
partea cealaltă a satului. într’o noapte apele le-au
luat casele, hambarele, vitele. Au rămas cu viață.
— Tată, ce s’a întâmplat cu bâtul Alisandru ?
— Nu știu. După cât se vede și la el au ajuns a-
pele. O să aflăm astăzi.
Urcați pe linia ferată, sorb cu ochii priveliștea,
doctorul Ganciu, notarul Stănescu, popa Bulbuc, Ju-
vete jandarmul !
— Trebue să întreprindem ceva, spune notarul.
— Am și întreprins, notare, răspunde Juvete. Am
cerut dela prefectură bărci de salvare.
— Ce să facem cu bărcile ? Parcă mai e ceva de
salvat ?
— Avem inundație ?
— Avem.
— Dacă avem inundație, trebue negreșit să avem
și bărci de salvare.
Primarul Bubulete își face și el de lucru pe lângă
doctor, pe lângă notar, pe lângă jandarm. Suge ți-
gara, scoate fum pe nări, murmură :
— Ce prăpăd, domnule, ce prăpăd !...
114
Logofătul Oprea Cățui Strâmba se tângue de-ai
crede că i se rup bojocii:
— Ce păcat că boier Gherasie e bolnăvior ! Ar fi
venit cu trăsura și-ar fi privit din rampă. Așa fru-
musețe de apă nici la o sut^ de ani nu se vede odată
pe. meleagurile astea...
— Intr’adevăr, mare păcat, rostește și notarul.
Râd cu gurile întinse până la urechi.
— Tiii ! Da chisnovat om ești, măi Strâmbule, chis-
novat om ești... Bată-te să te bată...
— Cine să mă bată părințele ? Are careva curaj să
se-atingă de mine, să mă bată pe mine ?
— Are, taică, are...
— Cine, părințele, cine ? Că-1 mănânc cu nădragi
cu tot...
— Norocul, taică, norocul...
— Așa da, părințele, așa da...
Din cătunul acoperit pe jumătate de apă încep a se
auzi strigăte.
— Ajutor !
— Ajutor !
Glasuri spăimântate de bărbați, de femei. Tac un
timp, pe urmă se aud iarăși :
— Ajutor !
— Ajutor !
— Ajutor !
îngrijorați, rumânii se adună, se strâng, se fră-
mântă.
— O mai fi luat apa niscaiva acoperișuri cu oa-
meni.
— Sunt în primejdie.
— Acoperișul se lasă, când nu te aștepți, într’o
parte și luneci.
— Odată ce-ai alunecat în apă, dumnezeu cu mila...
— Și noi, ce facem, Tiță Uie? Lăsăm oamenii să se
înnece ?
— Asnoapte ne înțelesesem să alcătuim un pod,
două, din scânduri.
— De unde scânduri ?
— Dela depozitul de lângă gară.
— Depozitul e al boierului.
8*
115
— Nu ne putem atinge de el.
— Să mergem la primar, la notar.
— Uite-i pe linia ferată.
Rumânii au urcat în fugă panta.
— Domnule primar, se aud țipete în cătun.
— Păi ce vrei să se audă ? Cântece ? Satul e nă-
pădit de ape. Mai țipă oamenii, mai se vaită, a dat
bucuria peste ei...
— Sunt oameni acolo care se înneacă, primarule.
— Și ce ? Vreți cumva să mă duc la ei înnot și să-i
scap ?
— Nu-ți cerem asta. Dar vrem să facem un pod de
scânduri. Ne ducem noi.
— Și cine vă oprește ?
— Vorbiți cu logofătul Strâmbu. Să ne îngădue să
luăm din depozit un braț de scânduri și o căciulă de
cuie. După ce cercetăm cătunul și scăpăm oamenii
care se află în primejdie desfacem podul și ducem
scândurile la loc.
— Eu nu mă pot băga în averea boierului. Sunt
primar pe primăria mea ; cu averea boierului n’am
nici în clin, nici în mânecă.
Pe notar nu-1 rabdă inima să tacă.
— Vreți să faceți pod ? Dece ? Noi, autoritățile, am
avut grijă. Am cerut bărci de salvare din port, dela
Turnu. Sosesc cu trenul de ora 1.
— Și până atunci ?
— Până atunci, nimic. Dacă cei din cătun nu s’au
înnecat astănoapte când era întuneric beznă, cum
o să se înnece, acum, pe lumină ?
Doctorul Ganciu, groscior și grăscior, cu fața bucă-
lată, plină, rumenă măr, s’o tai cu’n fir de păr, cră-
cănat, stă lângă popa Tomiță Bulbuc, își freacă mâi-
nile grăsune și albe, cu degete scurte, una de alta.
Ii joacă ochii în cap a zâmbet. Oprea Cățui Strâmbu
s’a încruntat de cum a auzit că e vorba de scândurile
din depozitul de cherestea al boierului și încruntat a
rămas. Notarul Gică Stănescu, ca și mai înainte, gal-
ben șofran.
— Fraților, ce mai stăm noi și ne milogim la câinii
ăștia ? Dincolo, peste apă, în cătun, mor oamenii și
116
-dumnealor, autoritățile, au chef de glumă. Om găsi
noi scânduri în sat. Desfacem paturile pe care dor-
mim, care avem paturi, și facem podurile.
— Are dreptate Tiță Uie, are dreptate...
— Să-ți fie rușine, primarule.
— Să-ți fie rușine notarule.
— Și dumitale, domnule doctor.
— Am să vă fac la toți proces de ultraj, mămăliga-
rilor, urlă jandarmul Juvete, scos din sărite.
— Se ne faci !...
Rumânii aleargă spre sat. Alergăm și noi, copiii,
după ei. Mi se desface legătura dela gât.
— Darie, îți cad cartofii.
— Cadă...
Fugim de parcă ne-ar goni cineva din urmă cu
beldia. Nu ne gonește nimeni.
Rumâiiii intră în case, desfac paturile,ies cu scân-
durile la spinare, le pun grămadă în șosea.
— Repede niște cuie — și-o teslă, două.
A adus Lișcu Stângacii! o căciulă de cuie.
— Le țineam să-mi întocmesc un coteț pentru pă-
sări.
Alții au venit cu tesle, cu toporașe. Picică a făcut
cine știe de unde rost de câțiva bulumaci. Petre Zgă-
mâie a cules dintr’o arie câteva prăjini. Intr’o clipă
au și fost înjghebate două poduri lungi și largi.
— O să ne ție.
Le iau la spinare rumânii, le duc la marginea apei,
le așează jos, le împing pe apă. Plutesc. Pe fiecare
pod se urcă trei oameni.
— Voi, copiii, nu vă băgați.
— Nu ne băgăm. Ne uităm numai.
Rumânii împing podurile cu prăjinile. Apele um-
flate le clatină. Podurile înaintează. Au ajuns la ju-
mătatea apei. Au-trecut dincolo de jumătatea ei. Au
intrat în cătun. Nu se mai văd. Se aud mereu strigăte:
— Ajutor !
— Ajutor !
— Ajutor !
Oamenii de pe podurile plutitoare răspund :
— Venim, fraților, venim. Țineți-vă bine.
117
Ascultăm cu sufletul la gură. Ascultăm și privim .
apele spumoase cum se lovesc de marginea înaltă a
șoselei. In luncă, doi stejari bătrâni. Apele nu-i clin-
tesc. Bat furioase în trunchiurile lor și trec mai de-
parte.
Doctorul Ganciu și cu ceilalți nu se mai văd. Au
intrat în cârciuma lui Bucur de lângă gară. Parcă-i
văd. Ronțăe covrigi, beau țuică fiartă cu zahăr, pă-
lăvrăgesc de câte ’n lună și ’n soare.
Spre amiază podurile plutitoare s’au întors la șoșea.
— Pe frate-meu Lisandru, spune tata, l-am găsit
pe acoperiș. Stătea liniștit pe creasta casei cu cumna-
tă-mea Luluța. își așteptau amândoi sfârșitul. I-am
dus pe deal la alde Moise Berbec. Ne-au spus bog-
daproste.
— Ați scăpat mulți oameni, nene Uie ?
— Douăzeci și doi. Copiii se speriaseră și tremurau
de frică. Unii abia-și mai țineau firea.
Cu trenul de amiază au sosit, însfârșit, și bărcile
de salvare. Erau trei bărci negre, înguste și lungi.
Au venit cu ele și trei barcagii. Le-au dat jos din
tren și le-au purtat pe umeri până la apă rumânii
care se aflau prin gară.
— Ei, ce avem de făcut ? încotro mergem mai în-
tâi ?
— Primejdia a trecut, a spus primarul Bubulete.
Am luat noi, autoritățile, măsuri. Că până să veniți
voi se prăpădeau oamenii... Dar, fiindcă v’ați ostenit
până aici, fiindcă se abătu și pe la noi, ca să spunem
așa, Dunărea, hai să facem o plimbare, să nu se
cheme c’ați bătut drumul degeaba.
într’o barcă s’a suit notarul Gică Stănescu cu
doctorul Ganciu, într’alta primarul Bubulete cu jan-
darmul Juvete. Intr’a treia logofătul Oprea Cățui
Strâmbu.
Cele trei bărci, lungi, negre și înguste au început
a pluti pe fața turbure a apelor. Au trecut pe lângă
stejarii pe care-i băteau valurile și care rămâneau
neclintiți în mijlocul urgiei, au plutit legănându-se
pe lângă cătunul înnecat și s’au pierdut, departe, spre
Băneasa la marginea dealului unde marea vie a
118
boierului olog dormea îngropată sub mușuroaie de pă-
mânt, pe coastă.
— Așa an să nu mai trăim niciodată. Astăvară ne-a
pârjolit seceta ; iarna a fost aspră ; foametea cum-
plită ; primăvara a venit cu ape mari, cu înnecuri. Ce
ne mai așteaptă ?
— încercări și mai grele, nene Tudore.
Tiță Uie se uită în pământ. Privirile lui sunt aspre.
Fața lui, ca a noastră, a tuturor, neagră, uscată, sco-
fâlcită.
Și lângă Tiță Uie rămân o clipă în drum, cu pi-
cioarele înfipte în noroi, Lișcu Stângaciu și nenea
Picică, Petre Zgămâie și văru-meu Dumitru Pălică,
Ivan Țânțu și frate-meu Ion cu ochii lui negri, de
smoală fierbinte.
BRAZDĂ ÎNGUSTĂ SI ADÂNCĂ
Apele au crescut într’o săptămână, s’au scurs într’o
lună. Uite gârla !... Iar o treci cu piciorul. Dacă n’ai
vedea partea satului dinspre baltă și cătunul fără gar-
duri, cu casele rupte, cu pereții luați de ape; dacă n’ai
vedea tot prăpădul pe care l-a lăsat în urmă înnecul,
parcă nici n’ai crede că a fost pe aici atâta nenoroc...
Iși fac oamenii coverci și bordeie și se aciuiază cum
pot. Au rămas și fără bruma de mâncare pe care o
mai aveau, fără vite, fără păsări. Unii au rămas și fără
țoale. De nicăieri nu li se trimite oamenilor o lescaie.
De nicăieri nu li se întinde o mână de ajutor. Hamba-
rele boierilor sunt pline cu grâu, cu porumb. Rumânii
n’au cu ce să cumpere. Sunt înglodați în datorii.
Nimeni nu se mai uită la ei.
— Dă-mi un ciur de mălai.
— Nu pot.
— Ți-oi munci pe el.
— Ți-am mai dat...
Pământul e plin, în urma apelor, de mâl gros, gras,
în care ne vârîm, până mai sus de genunchi, picioarele
goale... Nici urmă de zăpadă pe câmpuri. Primăvara,
a sosit devreme. Suntem abia la începutul lui Mărțișor...
O săptămână numai a trecut de când a început luna.
N’au venit berzele, n’au venit nici rândunelele, nici
cocorii...
120
Seara se lasă frig. Pământul e negru. Iarba nu și-a
scos bontul afară. Umblăm desculți, dârdâim de frig
— primăvară timpurie... Prin cătun, ne uităm la oa-
menii rămași fără case!... Bine că n’a murit nimeni!...
Ne uităm mai ales cum, la marginea cătunului, lângă
gară, au rămas pe pământ trei matahale netrebnice,
bărcile de salvare. Barcagiii au plecat la locul lor de
baștină.
Se adună rumânii pe la cârciumi mai mult să
schimbe vorbe decât să bea. Cârciumarii, parcă s’au
înțeles între ei, nu mai deschid condicile cu datornici,
le-au pitit.
Vara trecută, a bântuit seceta. Acum a năvălit peste
sat prăpădul apelor, a luat garduri, case și vite și
păsări.
— Dă-mi un pachet de tutun pe datorie, nene Toma...
— Nu pot, neică, nu mai dau pe datorie niciun cap
de ață până nu încep să scot ceva din vechi... Ce-am
avut gologani i-am băgat în pământ, am cumpărat
pământ...
Toma Ocî își răsucește mustața cu vârfurile spice
albe. Le spune limpede, tuturor, să nu-1 mai bată ni-
meni la cap:
— Așa, să știți. Nu mai dau pe datorie. Eu, unul,
nu mai dau. încercați la Mareș, el e poate mai milos-
tiv, n’are nici copii, ori la Buciuc...
Mareș spune la fel. Buciuc așijderea...
— N’am ce vă face, neică, pe datorie nu e niciun
aliș-veriș, acum. Trăim timpuri grele. S’aude a rău.
Nu știe nimeni ce-i poate adiice ziua de mâine...
— S’o ivi vreun răzbel, își dă cu părerea Gheorghi-
ță Târîș...
Târîș avea casă lângă malul gârlei. I-a luat-o apa.
Trăiește cu nevasta și copiii într’un bordei săpat în
grabă în coasta dealului. N’are pământ, n’are vite.
Muncește cu mâinile, cum muncesc cu mâinile și alți
rumâni din sat — cam un sfert.
— Ce răzbel, nu e vorba de niciun răzbel, dă Udu-
dui cu gura. S’aude că în Moldova s’au ridicat satele
împotriva curților boierești, dau foc conacelor, își îm-
part rumânii moșiile boierilor între ei. Noi stăm cu
121
aosul pe cămașă. Ar trebui să ne sculăm și noi... De-
stul am răbdat.
Intre genunchii tatii, ascult. Mi s’a desumflat gâ-
tul. Deasupra tejghelei spânzură de tavan două șiruri
de covrigi uscați.
— Tată, cumpără-mi un covrig.
— N’am parale, taică.
Mă aude Toma Ocî.
— Nu sunt buni covrigii pentru copii, spune el,
umflă burta.
Poate mi s’ar umfla burta dacă aș mânca mai mulți.
Dar eu vreau un covrig, unul singur. Mai an i s’a um-
flat într’adevăr burta de covrigi lui Beșcu, bețivanul
satului. A făcut prinsoare cu notarul Stănescu. Era
băut și Beșcu, era băut și notarul. Beșcu, rezemat în
ciomag, a glumit:
— Eu, cu o lovitură sparg toți covrigii dintr’un șir
de o sută.
— Dacă îi spargi pe toți, a ținut prinsoare notarul,
eu plătesc și tu îi mănânci. Ii spargi pe toți, să nu
rămână unul întreg, li mănânci pe toți să nu rămână
o fărâmitură.
A izbit Beșcu o singură dată șirul de o sută de co-
vrigi. I-a spart în țăndări. I-a adunat de pe dușumea.
I-a mâncat ronțăindu-i... Să moară noaptea și mai
multe nu. A băut un pahar mare de untdelemn. A ză-
cut. A ajuns alb ca varul. A scăpat...
învățătorul Gheorghe Popescu-Bragadiru l-a certat
pe notar.
— Cum de ți-ai pus mintea cu el? Era băut!... Dacă
murea ?
— Pagubă’n ciuperci, i-a răspuns notarul. Un des-
culț mai mult ori mai puțin nu înseamnă nimic.
Beșcu, de când cu pătărania, s’a lăsat de băutură.
Intră în cârciumă. Cumpără tutun. Pleacă.
Acum însă, Beșcu nu pleacă. Aude și nu e sătul de
ce aude. Parcă ar vrea să audă mai mult. Toți vor să
afle, să știe ce se petrece pe acolo pe unde s’au aprins
conacele boierilor. Umblă svonuri fel de fel, svonuri
care vin de departe.
— Am auzit, grăiește Pracă Dera, că se apropie de
122
noi răscoala, că s’a lăsat mai jos de Moldova, c’ar fi
ajuns chiar până prin Vlașca.
Cade, peste gândul rostit tare al lui Pracă Dera,
popa Tomiță Bulbuc.
— Bună ziua...
— Bună ziua, părinte.
— Dă-mi o cinzeacă de drojdie, Tomo.
— Mare, Părinte ?
— Mare, taică, mare, că una mică nu-mi ajunge nici
măcar pe-o măsea.
— Și ai cam multe măsele, părinte, șugue al lui Zgă-
mâie, Petre, tuciuriul...
— Douăzeci și patru, taică, douăzeci și patru, că
suntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de
Olt...
Râd rumânii. De slabi ce sunt le stă rău când râd.
Nici altfel nu le “stă prea bine. Popa Tomiță Bulbuc
și-a pierdut demult măselele. Numai trei dinți i-au ră-
mas în gură. I se clatină și aceia, gata să sboare.
— Ai auzit ceva despre răscoale, părinte? întreabă
al lui Ovedenie. Cică ar fi pornit revoluție rumânii
prin Moldova, s’ar fi ridicat împotriva boierilor...
Popa Bulbuc dă cinzeaca pe gât, dintrodată. Gâlgâe
drojdia în pâlnia popii. Alunecă pe beregată în jos.
Strânge ochii popa. II arde pe dinăuntru băutura.
— Alai pune una, taică...
Ocî îi mai toarnă o drojdie. Popa o cumpănește în
mână.
— Am auzit, taică, dar nu știe nimeni care-o fi a-
devărul. Nu e bine când oamenii ridică parul contra
stăpânirii.
— Păi oamenii n’au pornit contra stăpânirii, părin-
te. Au pornit contra boierilor, spune Șontrocan, cio-
banul, care poate mânca o oaie friptă la o masă, nu-
mai să i-o dea cineva.
— Dacă tăceai, mai bine o nimereai, Șontrocanule,
zice Tiță Uie. Păi stăpânirea a cui este ? A noastră
sau a boierilor ? De o pildă, aici la noi cine-mi este
prefect ? Ginere!^ lui boier Gherase, ologul dela Bă-
neasa, Dinu Drăculea, băiatul răposatului boier Barbu
Drăculea dela Furculești... Boierii sunt una cu stăpâ-
123
nirea, asta e limpede. Dar tot atât de limpede este că
boierii sunt puțini și noi suntem mulți. Dacă o să ne
ridicăm toți deodată o să isbutim să-i stârpim.
Popa Tomiță Bulbuc răstoarnă în tâlvul gurii a
doua cinzeacă de drojdie.
— Tii, că tare e, afurisita!...
— Cine, părinte, revoluția ?
— Nu, taică, nu, drojdia... Cu revoluția, taică, să
nu vă încurcați. Boierii sunt și ei lăsați de dumnezeu.
Așa e scris, unii să aibă mult, unii să n’aibă nimic.
Dar cerul, taică, cerul e a! săracilor. Raiul, taică, raiul
e al săracilor...
— Nu s’ar putea, părinte Bulbuce, să mai dăm ceva
rai și pe la ciocoi ? Să mai luăm și noi ceva pământ ?
Tare ne-ar prinde bine...
— Măi, Uie, taică, mie, iacă nu-mi place cum vor-
bești tu. Câte vorbe ai rostit acum, tot cu atâtea pă-
cate ți-ai încărcat sufletul... Mai treci pe la biserică,
taică, să mai auzi cuvântul lui Hristos...
— L-am auzit, părinte, și nu odată. Mi se pare că
Hristos nu era cu boierii., ca sfinția ta...
— Mai toarnă-mi o cinzeacă, Tomo, că mă ard mă-
runtaiele... Cum spuneam, taică. Nu vă puneți cu stă-
pânirea, cu boierii. Sunt tari, taică, boierii, sunt tari.
Dumnezeu a lăsat așa. Ia gândiți-vă! Dacă toți ar fi
boieri, cine ar mai scurma, taică; prin țărână cu ghia-
rele să semene și să culeagă bucatele !... Diavolul vă
îndeamnă la răscoală, taică, diavolul.
— Setea de dreptate, părinte, și burta. Burta noas-
tră și burțile copiilor noștri, nu diavolul...
— Bine, taică, bineee ! Bineee ! Să nu ziceți că nu
v’am spus...
Se duce popa. Vântul ii umflă sutana neagră. Oa-
menii fierb între ei. Cârciuma e plină de fum..'.
— Așa ! Să dăm'cer la ciocoi, să-i trimitem în cer
pe ciocoi. Să mai trăim și noi pe pământ. Să ne mai
slăbească popa cu lumea de dincolo, cu iadul și cu
diavolii... Mai diavoli ca boierii nu se află !...
Se întoarce seara acasă tata, cu mine de mână. A
întârziat la cârciumă...
124
— Mă, copii, mă, ia ieșiți afară ! Se vede foc mare
spre răsărit.
Ies toți, buluc, pe prispă. Ne uităm spre răsărit.
Cerul e roșu de parcă s’a aprins într’acolo o pădure. Nu
e nicio pădure pe aproape. Ca să vedem mai bine, ne
urcăm pe linia ferată. Tot nu vedem bine. Ne suim pe
vârful dealului. De acolo, într’adevăr, focul se vede în
toată frumusețea lui sălbatică. Acum știm. Arde co-
nacul dela Secara. Ce s’o fi întâmplat ? Poate a dat
cineva foc șurelor de paie... Se întoarce soră-mea Rița
spre miazănoapte:
— Tată, și pe Belitori se arată foc.
Spre Ruși, în sus, departe, în fundul nopții, s’a
aprins alt foc. întâi, două șuvițe se ridică șovăitoare.
Apoi dintrodată se fac una, se lățesc, se înalță deasu-
pra lor — o coloană roșie de fum.
Noaptea e fără nori, fără lună. Focurile au alungat
pe alocuri întunericul. Un foc spre Secara, spre răsă-
rit — altul spre Ruși, spre miazănoapte. Focurile au
rupt noaptea.
Dar iată, spre apus izbucnesc alte focuri : unul spre
Cârligâți, unul spre Dunăre, pe lângă Olt, la Saiele.
Se mai lidică un foc înalt Știm că acolo e moșia Fur-
culeștilor, moșia prefectului Drăculea...
Acum noaptea a fost spartă pretutindeni. Câmpul
■—luminat. Focuri ard și mai departe. In toate părțile
se văd pâlpâind focuri mai mici, focuri pe care numai
depărtarea face ca noi să le vedem mărunte.
— Parcă auzisem eu ceva în saț, spune tata. Au-
zisem ceva despre răscoală, că s’ar fi apropiat de ți-
nutul nostru...
Focurile ard. Limbile lor sfâșie noaptea, sunt de-
parte de noi, nu ne încălzesc. Tremurăm.
Satul întreg s’a urcat pe deal și privește. II aud pe
nenea Mihalache :
— încotro, nene Tudore ?
— Să duc copiii acasă, i-a pătruns frigul.
— Să nu te culci, nene Tudore...
— N’o să mă culc...
Cine poate să se mai culce pe vremea asta !... Nu-
mai copiii...
125
Dacă pot să doarmă și copiii...
Ne vârîm în pat să ne încălzim. Totuși, nu ne în-
călzim. Dârdâim întruna, șușotim între noi. începe
vorba frate-meu Ion :
— Au dat foc la conacele boierilor. O să-i spintece
pe boieri, rumânii...
Sare din așternut, se încalță gata s’o sbughească.
De-ar fi mama acasă, l-ar opri. Nu este. Mama a
lămas pe deal cu muierile, cu bărbații...
— Dacă în satul nostru s’ar afla un conac, oamenii
i-ar da foc, spune soră-mea Evanghelina. Păcat, pă-
cat că n’avem boieri în sat...
— O șă ne ducem prin vecini, grăiește și frate-meu
Ion. Cum ne-am dus cu munca, ne-om duce și cu răs-
coala. Băneasa e la o palmă de loc. N’o să-1 scăpăm
pe boierul olog care ne-a pus botnițe... Pleacă...
Au privit focurile până s’au săturat. Apoi rumânii
au coborît dealul în pâlcuri. Câțiva s’au adunat la noi.
Ne strângem picioarele și le facem loc să se așeze pe
marginea patului. Unii rămân, pe lângă ușă, pe lângă
ziduri. Le aduce mama din tindă scaune mici, cu trei
picioare, scobite.
— Stați pe scaune.
Se așează. Privesc în pământ. Lampa fumegă.
Prinde să vorbească tata :
— S’a iscat revoluție în toată țara. Au fost și mai
demult răscoale. Până la urmă răscoalele s’au stins
înnecate în sânge de stăpânii moșiilor. Dar de pe urma
burzuluirii norodului totdeauna a rămas și ceva bun;
un timp ciocoilor li s’a sălășluit spaima în oase, s’au
purtat mai cumsecade cu rumânii. Acum nici noi nu
putem să stăm cu mâinile în sân. Prea am îndurat
mult. Poate avem norocul să-i răsturnăm pentru vecie
pe ciocoi. De mulți suntem mulți care vrem schim-
barea, n’am ce zice. Dar parcă ne-ar lipsi ceva ! Răs-
coala n’are o căpetenie. Merg oamenii sătui de asu-
prire în bobote, dau foc, poate și ucid...
— Eu unul nu mai pol aștepta, răsuflă din fundul
inimii văru-meu Dumitru Pălică. Copiii mei parcă
sunt schelete. Sufletul le stă la gură, gata să iasă, de
foame. Am măcinat paie cu râșnița și din măciniș am
126
pregătit fiertură... Uitați-vă la mâinile mele, au înce-
put a se jupui. Știți ce înseamnă asta : pelagră ! Se
jupoaie și mâinile neveste-mi... Pelagra aduce nebu-
nie și nebunia aduce moarte... Cu ce suntem noi vino-
vați ? Am muncit până am căzut sleit... Spinarea îmi
este tăiată de bice... Și-a nevestei la fel. O viață are
omul. Și-o moarte. Decât să pierim ca vitele, fără să
spunem nimic, mai bine să murim bătându-ne pentru
dreptul nostru la o viață mai bună. Poate așa o să Ie
fie mai bine copiilor noștri...
— Nene Dumitre, spune Picică, eu trăiesc de unul
singur. N’are cine să mă plângă la o adică. De un
trai ca ăsta pe care l-am dus până acum sunt ca și
sătul, trai de câine, nu trai de om. Zic să adunăm mâi-
ne satul disdedimineață, să pornim- răscoala...
— Să-l adunăm — asta e bine, își dă cu părerea
unchiu-meu Voicu, bărbatul mătușă-mi Bâzărca,
dacă nu s’o aduna singur. Răscoala trebue negreșit
pornită. Dar am auzit vorbindu-se de ștudenți. Or
veni mâine și la noi ștudenții ?
— Ștudenți, neștudenți, poate să fie numai așa, un
svon. Fapt este că ard conacele. Le-au aprins rumânii.
Arde toată țara — țara boierilor. Nu se poate să nu
ne ridicăm și noi. Altfel pierim... Pierim' noi și pier
copiii noștri. Ni se stinge sămânța...
Atât a avut de spus David Floroiu. Stătea lângă
ușă, rezemat în ciomag, privea în pământ ori, poate,
își privea opincile potlogite, fără cheutori, înfășurate
cu sfoară în jurul labelor. Mustățile groase, lungi, i
se împreunau, mai jos de colțurile gurii, cu barba co-
lilie. Pe urmă i-a mai trecut prin minte un gând pe
care și l-a turnat în cuvinte :
— Am șapte feciori. Merg în fruntea lor la răs-
coală. Să dăm-’Mreșul împreună. Izbutim ori pierim...
___ S* "neigem, nene Tudore, chiar acum, la Tiță Uie,
-a ne sfătuim. Să-l chemăm și pe Lișcu Stângaciu și
pe Ivan Țânțu.
Bine ar fi să-l chemăm și pe Zgămâie și pe Ove-
denie, și pe Ududui. E mai bine când își dau mai mulți
cu părerea.
Au plecat să se sfătuiască.
127
A plecat și tata cu ei.
Lampa fumegă. Pe-ai casei, încep a-i vedea ca prin
ceață. Adorm, adorm adânc și visez încăierări de oa-
meni, case aprinse. Visez că ard până și arborii satului.
Gem în somn. Gem și mă întorc de pe o parte pe alta.
Mă trezește mama.
— Darie, ce e cu tine ?
— Visez urît...
Deseori mi se întâmplă să mă răsucesc în somn, să
gem, să rostesc cuvinte pe care nimeni nu le înțelege
de parcă aș vorbi o altă limbă. Se face că plutesc pe
o apă albastră, fără hotare, cum n’am văzutmiciodată,
și că pe această nesfârșire de ape, din senin, se iscă
furtună. Butucul scobit în care stau făcut ghem e
prins în vârtejuri. Se clatină. Stau gata să mă răs-
torn. Pești, ciudați, mai mari decât boul, înnoată în
jurul meu cu gurile deschise, să mă sfâșie. Țin dinții
strânși. Cât pot îi țin de strânși dar spaima mă cople-
șește. Dau strigăt.
— Darie, ce e cu tine ?
— Visez urît, mamă...
Alteori mă aflu în vârful unui copac. Mă leagănă
vânt cald. Și mie îmi place că vârful copacului mă lea-
gănă, îmi place că vântul e cald. Sub mine, o pădure
uriașă își freamătă frunzele late, cu marginile adânc
tăiate... îmi lunecă picioarele. Mă prăbușesc. Țip cât mă
țin puterile.
— Darie, ce e cu tine ?
— Visez urît, mamă.
Odată am visat că m’au alungat un fel de urși ne-
gri, mai mari decât urșii ursarilor. Am scăpat strecu-
rându-mă printre pietre, pe brânci, într’o peșteră în
care mocnea un foc. Am dus lemne aprinse la gura
peșterii...
Intr’altă noapte, trenul a sărit de pe șini, s’a luat
după mine, m’au prins roțile, m’au tăiat. Fochistul m’a
adunat bucată cu bucată, m’a lipit la loc. Atunci am
râs în somn. Știam că visez...
Mi-a descântat Dioaica de sperietură. Mi-a descân-
tat și Petria. Nu mi-a trecut. Am avut mai departe
somnul încărcat de tot felul de vise...
128
Lampa fumegă încă. Am rămas numai noi, ai casei.
Frate-meu, lângă sobă, trage tutun. Aruncă fumul pe
nas. Nu poate să doarmă.
— Culcă-te, Darie, și dormi...
— Mi-a fugit somnul, nene...
— Atunci stai cuminte, nu te mai răsuci în așternut
că-i trezești și pe ceilalți...
— Are să fie și la noi răscoală, nene...
— Are să fie.
— Astăzi ?
— Poate chiar astăzi.
Bat zorile fumurii, alburii, gălbui, în geamul abu-
rit. Scârțâe cumpăna fântânii. Aud mugetele boilor
care ar voi să molfăe între dinți iarbă proaspătă. N’a
răsărit încă iarba...
Dimineața umblăm toți, cârduri, pe ulițile satului.
Ne adunăm la primărie.
Unde s’o fi ascuns notarul ? Unde s’o fi ascuns pri-
marul ? Primăria e goală. Ii caută oamenii și nu-i gă-
sesc. Aflăm că șeful postului de jandarmi stă la gară
de pază, cu pușca încărcată. N’avem nicio treabă la
gară. II lăsăm să-și piardă vremea acolo.
Jandarmii dela Băneasa, unde e secția de plasă,
patrulează prin sat, călări, cu armele încărcate. In
fruntea lor, plutonierul scurt, gros, mustăcios. Alții
fac de pază la ca, a cu etaj a boierului olog.
La Băneșa,, .umânii n’au să se poată mișca. Paza
e puternică.
Scapă Jjoîerul Gherasie Miliarezi.
~ si logofătul Oprea Cățui Strâmbu.
vedem...
.___ Noi ce facem ? întreabă Tiță Uie. Noi nu înce-
em revoluția ? A sosit revoluția la Secara, au dat
foc curților boierești. In toate părțile, după câte s’aud,
oamenii au iscat revoluție. Vrem noi pământ ?
______Vrem 1 răspunde mulțimea într’un glas.
— Atunci 1 Trebue să facem revoluție. Nu iau pă-
mânt dela boieri decât cei care merg la revoluție, cei
care se răscoală...
Se desprinde din grosul mulțimii Gheorghe Cără-
baș. E un om gros, voinic, cu pământuri multe, cu oi,
9 — Desculț — 932
129
cu vite. Sălășluește lângă gârlă, spre Stănicuț; aco-
pere cu aria lui jumătate din luncă. Satul spune despre
Cărăbaș că dacă n’are avere cât un boer are ceva-ceva
mai multă decât un boerinaș.
— Ce revoluție, mă nemernicule, ce revoluție ? Cre-
deți că dacă dați foc la conace, o să moară boierii ?
Dacă i-oți putea prinde și ucide o să le puteți lua pă-
mântul ? Căleați legea, mă, și legea e sfântă, nu tre-
bue călcată...
Rădoi chiaburașul îi cântă în strună. Se aruncă cu
gura pe ei al lui Zgămâie:
— De lege nu ne pasă. N’am făcut-o noi. Cine-a
făcut-o nu ne-a întrebat de ne place ori nu...
Petre Zgămâie, sărăcanul, e când pândar, când
porcar, după cum îl ia în sâmbrie satul. Proptit în cio-
mag, nimeni nu l-a văzut cu mâinile goale. Ciomagul
în care se sprijină face una cu trupul lui. Când doar-
me, doarme cu capul pe ciomag. Parcă ar avea chi-
mirul plin cu galbeni și s’ar teme ca nu cumva să vină
cineva să i-1 fure. Ce e pe el, și pe culme... Mai are
ceva : nevastă și cinci copii, opincile sparte, zăbunul
rupt, cârpit, nădragii — petic de petic.
— Apăi, Cărăbașule, tare ți-ar place să nu fi aprins
oamenii revoluție. Te temi. Noi avem ce-avem cu bo-
ierii și nu tu o să ne oprești să ne răfuim cu ei. Nu
tu, și nici alții ca tine...
— Cum o să facem revoluție ? îi trebă Niță Proca.
Revoluție fac numai oamenii care au boieri în satul
lor. Noi n’avem boieri, nu facem revoluție.
Se bagă și Șontrocan în vorbă :
— N’avem boieri în sat. Dar de muncit pe moșii
boierești muncim.
— Ați văzut azi noapte focurile ? Le-ați văzut se
amestecă în fierbere Mărin Raru. Dacă la noapte n’o
să se vadă foc în satul nostru, au să vină oamenii
dinafara satului și au să ne dea foc la case, ca să ne
pedepsească că nu ne-am legat cu ei. Acum, noi, opin-
carii, trebue să fim legați toți. Nu se poate să-i lăsăm
numai pe alții să izbească și să dea foc și noi să ră-
mânem cu brațele încrucișate, ca apoi, la o. adică, să
putem spune : uite, noi suntem nevinovați. Nu este
drept așa, fraților rumâni...
130
—> Ce să facem atunci ? întreabă o muiere. Cui să-i
dăm foc ?
— Să-i dăm foc lui Cărăbaș !... Are case mari, are
acareturi. O săptămână poate să tot țină focul...
— Da dece să-mi dați mie foc? Ce sunt eu, boier?
Alai bine să-i dăm foc lui Mareș...
loviță Mareș e cârcimar în sat. Nu-i localnic. A
venit dela oraș, după ce au pierit din sat frații mamei
și-a deschis cârciumă. A adunat avere mare. Oamenii
sunt datori la el, îl pismuesc, îl suduesc.
— Asta ar fi o părere!
— Parcă nu ne-am înțeles așa aseară. Altceva am
pus la cale, spune văru-meu Pălică.
— Nu. Nu așa ne-am vorbit, grăiește Picică.
— Noi trebue să făptuim ce ne-am înțeles. Să nu
mergem așa : brambura.
Glasurile lor se pierd în gloată. Rumânii vor să
treacă numaidecât la faptă. Nu mai au răbdare.
— Nu facem bine ce facem, spune Ivan Tânțu. în-
tâi boierii, s’o sfârșim cu boerii.
Strigă cât îl țin puterile. Dar glasul lui se pierde
în mulțimea care pare nesfârșită.
Cârciuma lui Alareș e la doi pași de primărie. Au
și ajuns la ea. Negustorul e bucuros că atâta lume îi
intră dintrodată în cârciumă când mai sunt și altele
în sat, una chiar peste drum.
— Poftiți!... Cu ce să vă cinstesc ?
— Păi, spune Ghioacă, noi n’am venit să ne cin-
stești. Noi am venit să facem revoluție.
— Să facem, fraților, dece să nu facem ? Și eu sunt
pentru revoluție. Să se ducă la dracu toți boerii...
— Vezi că, spune unul lălâu, puțin la minte, noi aici
am venit să facem revoluție.
— Cum adică ?
— Iaca, am venit să te ciomăgim o leacă și să-ți
dăm foc la acareturi.
— Ce ? Nu sunteți în toate mințile ? Dece să mă
ciomăgiți ? Dece să-mi dați foc la acareturi ?
— Dacă n’avem alt boier !...
— Măi oameni buni, eu nu sunt boier, eu sunt om
de-ai voștri... Am purtat, ca și voi, opinci...
9*
131
— Dacă ești de-ai noștri, spune Beșcu, dece dormi
în pat cu saltea și mănânci stafide cu cucoana ?...
— Dacă ești de-ai noștri, aruncă o vorbă Ilie Gâs-
canu, dece porți haine ca notarul ?
— Dacă ești de-ai noștri, dece ne iei dobânzi mari
când ne dai pe datorie mărfuri ? strigă la cărciumar
dada Zvâca, măruntă, pitulată printre oameni.
Mareș pricepe despre ce e vorba.
— Uite, eu văd ce e cu voi. De fapt, n’aveți nimic
cu mine. Nu v’am făcut niciun rău.
— Dar nici nu ne-ai umplut de fâșcă, murmură ca-
reva din mulțime.
— V’am încărcat eu socotelile, dar de, așa e ne-
gustoria, fără asta nu se poate. De undeva trebue să
scoți și ce n’ai păgubit și ce vrei să câștigi. Voi acum
vreți .să aprindeți o pălălaie mare, să se vadă de de-
parte. O să ne sfătuim, să ne chibzuim cui trebue să
dăm foc la noapte...
— Ție o să-ți dăm foc...
— Bine, bine, mie. Nu mă supăr, dar dece să-mi
ardeți casa ? Ce vreți voi : să vadă ceilalți că și în
satul nostru arde ceva. Uite, am în fundul ariei o șură
de paie. O să-i dăm foc la noapte. Voi o să-i dați foc
și pe urmă o să stăm împrejurul ei, toți, cu câte o gă-
leată de apă, să nu se întindă pârjolul. E bine ?
— E bine, grăiește ușurat Cărăbaș.
— Ba nu-i deloc bine, spune Tiță Uie. Bine ar fi
dacă ai face dumneata altceva...
— Ce?
— Să-mi dai mie s’o arunc în flăcări condica în
care ne-ai însemnat datoriile.
— V’o dau, neică, dece să nu v’o dau !...
Se domolește și lălâul.
— Dar la afacerea asta, ce adălmaș bem noi ?
— Ce vreți să beți ?
— Un butoi cu vin...
Mareș, ajutat de mocancă și de slugă, opintindu-se,
scoate butoiul în fața cârciumii.
Tata, Pălică, Picică, moșul David Floroiu cu cei
șapte feciori ai lui, Tiță Uie, Lișcu Stângaciu, Țânțu,
Ududui, rămân deoparte, privesc cum s’au prostit oa-
132
menii. Așteaptă să se desmeticească singuri rumânii.
Uite, singuri, nu se desmeticesc.
Câțiva, cu gâtul în vâlvori, se apropie de butoi. în-
tind mâinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare
de lemn mocanca, nevasta cârciumarului. Intre ceata
celor însetați de vin și butoi se așeză dada Zvâca,
argint viu, svârlugă. Ochii, care până mai adineaori
păreau stinși, uscați de plâns după copiii ei morți în
toiul iernii, s’au aprins. Poartă șorț negru, ghiurt
negru, cimber negru, dada Zvâca. E galben gutuie
obrazul ei. Mai galbene buzele. Parcă s’a aprins din-
tr’odată în făptura ei măruntă, puțină, un foc cu flă-
cări înalte, mistuitoare, care-o frige, o înviază din to-
ropeală, îi dă puteri, îi dă glas. Ridică mâinile în sus,
se repede, îmbrâncește rumânii de lângă butoi. Cât o
ține gura o aud strigând :
— îndărăt, dați-vă îndărăt, nemernicilor. V’a momit
coada de topor a ciocoilor c’o balercă de vin. O să
dați fiecare câte o cană de băutură pe gât! Asta e
ispravă de bărbați ? Rușine să vă fie!... Ne-au murit
copiii de foame astă iarnă și nu ne-a întins nimeni o
mână de ajutor. Și acum, uitați-vă, potaia asta de
mocan vă dă vin de pomană, olercă otrăvită, poșircă
acră... Și voi vă arătați gata să primiți târgul. Iată
ce fac eu cu pomana mocanului. Ptiu ! Ptiu !
A scuipat în butoiul desfundat, în vinul roșcat... De
două ori a scuipat. I s’a părut că asta nu e deajuns.
S’a aplecat, a cules din mijlocul drumului o balegă
mare, proaspătă, de vită, și a aruncat-o în vin. Apoi
a svârlit în butoiul deschis scârnă de câine, bulgări.
Și-a spălat mâinile în vin și le-a șters pe șorțul
negru...
— Beți vin acum, dacă vă mai place... S’a întors
către femeile care stăteau deoparte, cu mâinile la
gură, mirate :
— Ce stați, fa, ca proastele ? Veniți încoace. Aju-
tați-mă să răstorn butoiul spurcat. Muierile sar în
ajutorul dadei Zvâca. Se opintesc odată, de două ori,
rostogolesc butoiul, îl varsă, îl dau deadura până-i
plesnesc cercurile și-i sar doagele... Vinul e înghițit
de țărâna sbicită de vântul primăverii, de vântul iute
133
și rece încă ce suflă aprig dinspre soare-răsare clă-
tinând vârfurile salcâmilor, scormonind șindrilele
acoperișurilor.
— Afurisită muiere, murmură unul din gloată.^
— Cârciumarul s’a topit. S’a topit și nevastă-sa.
— Au tras în grabă obloanele. S’au zăvorât pe
dinăuntru.
— Să le fie de bine, spune Tiță Uie, acum nu avem
noi a ne răfui cu cârciumarii. O să fie timp pentru
asta mai pe urmă. Acum a sosit ceasul răfuelilor cu
ciocoii. Nu avem ciocoi în satul nostru. Dar noi mun-
cim pe trei și patru moșii. Muncim pe Băneasa, la
Gherasie, ologul care ne-a pus botnițe când ne-a
chemat să-i culegem via de pe coastă, pe Belitori,
la Gogu Cristofor ; pe Cârligați, la State ; pe Secara,
la colonelul Pienaru unde ne taie cămașa cu gârba-
ciul logofătul Filip Pisicu, ăl cu brazda îngustă și
adâncă. Ba unii dintre noi muncesc tocmai pe Saiele,
lângă Olt. Cu cinci ciocoi avem de încheiat socoteli.
Să mergem să le încheiem cu parul, cu focul și pâr-
jolul...
— Așa e, așa e bine, strigă acum, într’un singur
glas parcă, rumânii îndârjiți strângând în mâini cio-
megile noduroase.
— Ciocoii ne scot cu jandarmii la muncă...
— Ne silesc să muncim întâi pământul lor...
— Ne bat de ne smintesc logofeții pentru nimica
toată, ca pe hoții de cai...
— Mi-a chemat fata la curte și și-a râs de ea Gogu
Cristofor...
— Ne dijmue porumbul în Martie, după ce-1 strică
zloata și zăpada, colonelul Pienaru...
— Ne stoarce cu corvezile...
— Ne pune botnițe când îi culegem joardele de
struguri, ologul...
— Ne fură la dijmă...
— Ne încarcă de cinci ori datoriile...
— Ia ciocoiul nouă piei după rumân...
— Ne vinde porumb stricat și ne cere în schimb
bucate sănătoase...
— Ne mănâncă la Crăciun mușchiul porcului...
134
— Ne cere ouă și le trece prin inel, la măsură-
toare...
— Ciocoii nu sunt oameni.
— Sunt câini.
— Câini turbați...
— Să-i omorîm...
— Să le dăm foc...
— Să le stârpim sămânța...
— Ce o fi o fi...
— Dacă ne ridicăm toți deodată o să-i biruim...
— N’o să ne omoare stăpânirea. Ar trebui să
omoare toată țara...
— Cioclovinele sunt puține...
— Puține dar grase...
— Dacă sug snaga noastră...
Se îmbulzesc. Se frământă.
— Să mergem. Acum să mergem...
Văzduhul miroase a vin acru, a cenușă, a fum...
Primăria e goală. Notarul s’a ascuns. S’a ascuns și
primarul Bubulete. lorgu Gâdea, perceptorul care
umblă din casă în casă cu toba, a încălecat pe cal și
a fugit peste câmp, ocolind drumurile, la Turnu.
A intrat spaima în acrituri! Văru-meu Niculae Di-
mozel și-a lăsat acasă gambeta ; pentru întâia oară
îl văd trecând spre poștă cu căciula în cap. A împru-
mutat căciula dela frate-său, dela lancu, poreclit de
sat Ureche... Polina a tras perdelele la ferestre, nu
cutează să treacă peste prag, în arie.
— S’au răsculat țăranii, Niculae. O să ne omoare...
— Dece să ne omoare ?
— Nu știu dece. O să ne omoare...
S’a prefăcut bolnavă, s’a legat la cap cu șervet ud.
Aflăm toate astea dela mătușă-mea, Dina, mama
vărului-meu Niculae Dimozel, care a venit de cum s’a
luminat de ziuă la noi.
Rumânii se îmbulzesc în jurul lui Tiță Uie, al lui
Lișcu Stângaciu, al lui Dumitru Pălică.
— sSă mergem !... Dar vorba e unde să mergem
mai întâi ?
— Eu zic să’ncepem cu Cârligațul, că. e mai de-
155
parte. Pe urmă ne întoarcem la Băneasa, la Ghe-
rasie...
.— Hai, spre Cârligați...
Ca să ajungi la Cârligați, trebue să treci prin două
sate. Satele, ca și cum ar'fi legate, dai cu praștia
dintr’un sat în alt sat, cam jumătate ceas de mers.
Șoseaua care leagă satele, șerpuită. Dacă au grabă,
oamenii o iau peste deal, trec Gorganul, coboară
valea, mai urcă un dâmb, gata Cârligații...
Tiță Uie în frunte, după el Pălică, Țânțu, Șontro-
can, Zgămâie, Ududui — după ei alții... In urmă, satul
întreg, cu cățel, cu purcel. După bărbați, femeile...
Uie, către nevastă-sa — Floarea :
— Ce dracu te ții după mine, muiere ?
Vrea s’o întoarcă din drum. Femeia s’a încruntat:
— După tine mă țiu ? Nu mă țiu după tine, merg
și eu la revoluție. Eu nu sunt om ? Muncim pământul
împreună !... Trebue să facem și isprava asta îm-
preună...
— Așa e 1 se aud glasurile femeilor.
■— O să rămânem mai în urmă, dar o să ne ținem
după voi. O să fie ceva de făcut la curtea boierului.
O să vă ajutăm să faceți...
Printre bărbați, printre muieri, noi, copiii...
Uite-1, a tăiat dealul, a luat-o înainte frate-meu
Ion cu prietenii lui : cu Avendrea, cu Dinică, cu Ispas.
Sunt pe aproape și eu, cu ceata mea. O sbughim după
ei, îi ajungem, ne aflăm în vârful dealului. Ca’n palmă
ne uităm în satul cu răscoala. Am văzut foc mare ri-
dicându-se aseară într’acolo. Au ars numai paiele...
Grăbim pasul, ajungem, ajung după noi bărbații, a-
jung femeile. Harababură. Satul e adunat în fața
curții boierești.
E împrejmuită cu ziduri înalte curtea, cu ziduri de
cărămizi. Poarta înaltă e de fier, încuiată cu ivăre
groase pe dinăuntru. Dincolo de poartă, logofeții cu
puștile încărcate. Cârligățenii îi înjură de lună, de
stele, de grijanie.
Noi, toți cei din Omida, ne amestecăm cu cei din
Cârligați, să fim mai mulți, să fim una.
136
— Măi, deschideți poarta să intrăm la boier !
— Nu e acasă boierul.
— Deschideți porțile.
— Nu deschidem.
— O să le spargem cu bulumacul.
— Dacă vă apropiați de poartă, se aude glas bu-
hăit dinăuntru, tragem cu puștile...
— Dacă trageți cu arma, urlă oamenii, și atingeți
pe vreunul dintre noi, vă măcelărim...
Au adus din curtea primăriei un stâlp lung.
S’au așezat în fața porții. Zece oameni țin stâlpul.
Se dau câțiva pași îndărăt și reped stâlpul cu toată
puterea în porți. Bubue din țâțâni porțile, nu se
deschid.
— Inc’odată ! Inc’odată 1 Inc’odată !
Porțile se clatină. Mai trec câțiva oameni să ajute.
Ajută și muierile. Cât e de mică, dada Zvâca nu lip-
sește.
Nu lipsește nici țața Marița, nevasta vărului Dumi-
tru Pălică.
— Haide, măi!...
Cu toată puterea reped bulumacul. Porțile trosnesc.
Ivărele sar. Porțile se deschid. Fug trei-patru slugoi.
Unul poartă pe umăr o pușcă de vânătoare. L-au ajuns
oamenii, l-au atins, l-au doborît. Cu ciomegele l-au
doborît. Au trecut peste trupul lui, a’u mers mai de-
parte. Năvălim înăuntru, amestecați, bărbați, femei,
copii...
Casele boierești, spoite cu var. N’am mai fost nici-
odată pe aci. Au ferestre înalte, mai înalte decât fe-
restrele școlii din sat dela noi. Scări de piatră duc la
intrare. Dăm iureș, împingem ușa, pătrundem, răstur-
năm^tot ce întâlnim în cale.
Câțiva s’au îndreptat spre grajduri. Grajdurile sunt
pline de vaci, de cai. Lungi și largi sunt grajdurile...
Aprind oamenii șomoioage de paie, le vâră sub aco-
perișuri. Podurile grajdurilor îndesate cu fân. Dau
foc fânului. Arde fânul, ard acoperișurile. Cât sunt
de mari grajdurile, dintrodată le învălue flăcările.
Bate vântul. Dinspre răsărit bate vântul. Scânteile,
flăcările, fumul urcă spre slăvi. Suflă vântul mai tare.
137
Flăcările /se îndoaie, ling pământul. Din lăuntrul
grajduri^ răzbesc răgete de cornute, nechezături dc
cai înspăimântați.
Se desmeticesc din fierbințeală unii, se reped spre
ușile grajdurilor. Le deschid. Grajdurile sunt o mare
de flăcări. Din când în când, din grajduri iese câte
un cal aprins. Se învârtește de câteva ori năuc prin
curte. Trece nălucă printre oameni. Se împiedică. Se
prăvale. Arde carnea. Sfârâe pielea. Calul svâcnește
odată din copite, îi tremună botul ars, se liniștește.
Mă uit la calul căzut lângă mine. I-au plesnit ochii.
I-a ars carnea. Pântecul e prăjit ca și cum l-ar fi
ținut cineva de viu pe grătar. începe a mirosi a scrum,
a scântei, a carne arsă. A luat foc și casa cea mare a
boierului.
— Vedeți, strigă unul din Caravaneți, care s’a bă-
gat și el în ciorbă, înalt, mustăcios, nu cumva, să fie
oameni înăuntru, să piară.
— Nu-i nimeni înăuntru. Când au simțit fumul, ru-
mânii s’au năpustit afară, pe scări.
Un băiat și-a pus pe umeri o haină cenușie care îi
vine până la genunchi. Se uită la picioarele lui des-
culțe, la genunchii jupuiți și, mai sus, la haina cu
nasturi lucioși, pe care a îmbrăcat-p. Mângâie în-
tr’una haina, spune ca prostul:
— Astăzi sunt și eu boier. Am luat jantilica boie-
rului... jantilica boierului...
— Bagă de seamă să nu-i fi luat și năravurile...
Băiatul se apropie de casa boierului, pe care o mis-
tue focul. Desbracă jantilica. O aruncă în flăcări.
— Ce faci, măi, dece arunci haina în flăcări ?
— Decât să iau odată cu jantilica boierului și nă-
ravurile lui, mai bine rămân tot gol.
A rămas într’adevăr gol. Cămașa lui, numai petice.
Peste cămașă poartă o flanelă spălăcită, de bumbac,
cu găuri mari, rotunde, pe spinare, în coate... .
Ard grajdurile. Ard vitele. Arde casa boierului, casa
lui State Pantazi.
Slugile, nevăzute. Boierul a plecat la oraș înainte
138
de a se fi mișcat satele. Iarna boierii stau mai mult
pe la oraș decât la moșii.
Au pierit logofeții. Au pierit pândarii. De cucoana
boerului, nici urmă. Au dat, cu toți bir cu fugiții.
Parc’au intrat în pământ. Ei, n’ar fi fost rău să
intre...
Tiță Uie strânge oamenii...
— Am făcut revoluție. Acum, fraților, să ne întoar-
cem acasă... Să ne mai sfătuim. Să vedem încotro ne
îndreptăm pașii mâine...
Ne întoarcem acasă. Ii lăsăm pe cârligățeni să ducă
mai departe revoluția...
Firele telefonice sunt tăiate din loc în loc. Ne urcăm
pe stâlpi și spargem cu pietre ulcelele. Nu ne-a spus
nimeni să facem asta, dar noi socotim că e bine să
facem tot ce ne trece prin cap. Spărgeam ulcelele de
marmoră dela firele telefonice, dela firul telegrafic,
care merge pe lângă calea ferată, și înainte de răs-
coală. Ne luam la întrecere cine sparge mai multe ul-
cele într’o zi. Ne feream de picheri, de jandarmi. Acum
nu se mai văd pe linie nici picheri, nici jandarmi.
Gloată, în mijlocul satului. Ne bucurăm că am aju-
tat să se dea foc curților boerești dela Cârligați !
Dar peste «bucuria noastră cade o supărare. Aflăm că
în timp ce noi aprindeam acareturile boierului State
Pantazi la Cârligați, la Băneasa, cu toată paza jan-
darmilor, rumânii i-au dat foc ologului. Nici aci
n’au avut noroc să-1 prindă pe boier. Au pus mâna
numai pe logofătul Oprea Cățui Strâmbu. L-au trimis
pe lumea cealaltă. Dac’o putea, o să le pună pe acolo
botnițe diavolilor. Dac’o putea... N’o să poată...
Asfințește soarele. Cerul rămâne roșu. Până departe
ard conacele, ard toate conacele, toate curțile boie-
rești.
Târziu, ne potolim. Frate-meu Ion a adus dela cur-
tea boierului din Cârligați un fier de plug. Greu fie-
ful. El totuși l-a purtat peste dealuri în brațe. II arată
tatii.
■— Iată ce fier de plug am luat, tată ! Oțel curat.
139
Dacă îl punem pe ăsta la plugul nostru, să tot avem
pământ să arăm...
— Nu vezi, măi prostule, că e mare ? Asta e fier
de plug boieresc. Nu se potrivește la plugul nostru...
încearcă frate-meu să potrivească fierul boierului
la plugul nostru. A avut dreptate tata. Fierul e prea
mare. Nu se potrivește. Degeaba l-a purtat frate-meu
în brațe atâta timp.
— Ce să fac cu el, tată ?
— Nu știu ! Ingroapă-l undeva, în arie... Poate tot
o să ne trebue într’o zi.
Frate-meu se duce cu cazmaua în arie, sapă o
groapă,aruncă în ea fierul de- plug. II acoperă. îm-
prăștie țărână peste el, să nu se cunoască locul — ță-
rână și paie.
— Măi omule, o aud vorbind pe mama, crezi tu că
faceți bine voi cu răscoala asta ? O să aducă boierii
armata, o să ne omoare fără milă.
— S’ar putea să fie așa. Dar cum să ne purtăm alt-
fel ! S’au sculat toate satele pentru pământ. Trebue să
isprăvim odată cu boierii și cu slugile lor, altfel pie-
rim. Nu vezi câți suntem în jurul mesei ? Și nu vezi
că pe masă nu se află mai nimic ?
Zece, doisprezece suntem în jurul mesei !... Masa e
mică, rotundă, stăm înghesuiți. In mijlocul mesei, răs-
turnată, mămăliga pe care mama o taie cu ața, felii.
Luăm fiecare câte o felie în dreptul nostru. Mama pune
o strachină și în strachină ciorbă de praz. Nici n’avem
atâtea linguri câți suntem în casă. Eu mănânc cu ace-
eași lingură cu care mănâncă soră-mea Evanghelina.
Înghit eu odată și-i trec ei lingura, înghite ea odată,
mi-o trece mie, ne mânăm, cum se spune...
Se găsesc oameni în sat care, la opt guri, au o sin-
gură lingură. Și-o trec din mână în mână. Noi, se
chiamă că suntem oameni cu stare. Avem patru-cinci
linguri în casă...
— Dar, spune mama, credeți voi că boierii o să se
îase așa, omorîți ? O să-i omorîm pe ăștia pe care-i
prindem, dacă prindem vreunul, dar. ce facem cu cei
care au fugit ? Au să vină cu soldați.
140
— Și eu m’am gândit ia asta...
N’are nicio lumină pe față tata. Azi a luat parte la
revoluție. Mâine iar o să se ducă să dea foc...
A căzut noaptea, întunecoasă, apăsătoare.
— Hai să ne culcăm. Om vedea ce-o mai fi.
Oamenii se culcă. Caraulele se plimbă pe uliți și
bagă de seamă că nimeni nu doarme. Mereu scârțâe
o ușă. Mereu ies oamenii pe afară, tăcuți, căutând să
prindă cu urechea sgomote neobișnuite. Niciun sgo-
mot neobișnuit nu se aude. Numai zările, din loc în
loc, pâlpâe — conacele ard, curțile boierești ard.
Deasupra lumii, cerul rece, de sticlă, spuzit de stele.
Cerul se uită la oameni cu mii și mii de ochi, cu ochi
de stele, cu ochi aprinși.
Peste tot avem neamuri, pe lângă Dunăre chiar, pe
Olt, de unde se varsă Oltul în Dunăre, în susul lui,
până dincolo de Slăvitești. Ne vedem rar cu neamu-
rile de lângă Dunăre, taai des ne vedem cu cele de
lângă Olt. Sunt zăvoaie pe lângă Olt, păduri.
Mergem câteodată toamna la Olt, cumpărăm un
car de crăci și-l aducem acasă. Nu-1 cumpărăm cu bani.
Niciodată n’avem bani. Se sue tata în car, mă sui eu
lângă el și o luăm spre Saiele. Drumul, moale, trece
printre miriști, printre porumburi... Ajungem la Olt.
Spre seară ajungem. Tata, cu pădurarul :
— Să-mi dai un car de crăci.
— Să-ți dau.
Aprindem foc lângă car, ne încălzim. Toamnă vâ-
nătă; coacem porumb, mâncăm porumb copt, bem apă,
pe urmă ne culcăm. Pe mine tata mă povățuește să
dorm în car. Ii e teamă să nu răcesc. Mă acopăr cu’n
țol. Tata se înghesue lângă foc. își trage căciula pe
urechi, se înfășoară în zăbun și adoarme după ce a
fumat câteva țigări. Boii, legați de car, îngenunche,
se culcă și ei, îi simt cum rumegă.
Intr’un luminiș ne petrecem noaptea. împrejurul
nostru — pădurea prin care șuieră vântul. împreju-
rul nostru — pădurea în care păsările se chiamă pe
limba lor. împrejurul nostru — pădurea cu arbori
141
înalți și strâmbi, cu tufișuri prin care se strecoară
gușteri, șopârle, șoareci de câmp, gadini...
Noaptea, pădurea își trăește adevărata ei viață. Mi
se pare că prin văzduhul mohorît văd cu ochii închi-
puirii. Cu ochii mei nu văd decât cerul care lunecă
deasupra noastră..
Zori de zi. Mă trezesc devreme. Pădurea mă tre-
zește. Un chiot nesfârșit dă pădurea. Iarba gălbuie, de
toamnă, e udă. Umblu prin iarbă cu picioarele goale.
Iarba îmi spală picioarele. Trec cu mâinile prin iarbă.
Iarba îmi spală mâinile. In văzduhul care la început
e fumuriu, pe urmă galben, pe urmă albastru, din ce
în ce mai albastru, se ridică vioi, umed, soarele, ca
și cum înainte de a se ridica, undeva departe, acolo
de unde el răsare, s’a tăvălit prin iarbă, și-a spălat
fața rotundă în umezeala ei.
Pădurarul, cu pușca pe umăr. Călare umblă pădu-
rarul. II cunoaște pe tata. Ii arată o postață de pă-
dure.
— Uite, Tudore, copacii ăștia să mi-i tai și să mi-i
cureți. Câte crengi ai să poți curăța de pe copacii tă-
iați, le iei în car și pleci sănătos acasă.
— Mulțumesc...
— Ai adus o gâscă pentru boier ?
— Am adus...
— Dă-o încoace...
Ia gâscă pădurarul și pleacă.
își suflecă tata mânecile, începe să taie copacii
dela rădăcină. Securea se înfige adânc în trunchiuri.
Până departe ajung așchiile. Mă feresc când copacul,
cu vuiet, se prăbușește cât e de lung. Pentru mine,
tata a luat un topor. încalec pe copacul doborît și-l
curăț de crengi. Iau crengile, le duc la car, le grămă-
desc lângă car.
Așa ne trecem toată ziua.
A mai spus tata pădurarului :
— Măi Ghiță, treci pe la văru-meu Găbunea și spu-
ne-i că sunt la pădure, să vie să ne vedem.
Vine vărul tatii cu securea pe umăr, îl ajută la tăia-
tul arborilor. Sporovăesc între ei, de-ale lor.
Unchiul Tăchiță Găbunea îl întreabă pe tata de toate
142
neamurile pe care nu le-a văzut de ani și ani. Tata cu-
lege știri despre neamurile noastre de pe valea Oltu-
lui ; cine a răposat, cine și cu cine s’a însurat, câți co-
pii a mai câștigat fiecare.
— Muri și lovan...
începe tata cu unchiu-meu Tăchiță povestea celui-
lalt unchi al meu, lovan Găbunea.
Caut cuiburi. Mă urc în arbori după cuiburi. Le gă-
sesc goale. Toamnă !... Puilor le-au crescut aripi. Au
sburat. S’au dus în pădure, în lume...
De anul trecut nu l-am văzut pe unchiu-meu Tăchiță
Găbunea. Nici tata nu l-a mai văzut. Parcă Oltul e
lângă noi, să ne ducem oricând ! Odată pe an ne du-
cem, dacă ne ducem...
Latră câinii noștri. Mai latră și câinii megieșilor.
Au prins putere. Au murit vite. Oamenii au târît hoi-
turile la marginea satului. Câinii, câți au ieșit din
iarnă, s’au înfruptat. Bate om în poartă, iese tata să-1
întâmpine, îl aduce în casă.
— Aprinde lampa, muiere.
Unchiu-meu, Tăchiță Găbunea, își scoate cojocul și-1
pune lângă pat. Se așează pe marginea patului.
E miezul nopții. Am scos capetele de sub țol, noi
copiii. Niciunul nu dormeam. Nu dormea nici mama,
nu dormea nici tata. Nu dormea nici frate-meu Ion
somnorosul, care doarme deanpicioarele, ziua ’n a-
miaz,a mare.
— Ce-i cu tine, Tăchiță ?
E mai tânăr decât tata unchiu-meu Tăchiță Găbunea.
— Rău, nene Tudore. Am venit să mă pitesc la voi.
E prăpădenie mare pe Olt...
— Ce s’a întâmplat ?
— Cu răscoala, de ! A fost și pe la voi ?
— A fost, la Cârligați. Mâine o să fie la Secara.
Am văzut noi niște focuri pe Olt alaltăieri seara...
— Păi, se vedeau, cred, și dela Craiova, cum să nu
se vadă dela voi !... Abia am scăpat. S’a lăsat urgie
mare pe valea Oltului...
— Ei, cum a fost ?
Mama a ieșit în tindă, s’a întors cu un codru de mă-
măligă.
143
— N’oi fi mâncat, Tăchiță...
— N’am mâncat, leică Mărie, de alaltăieri n’am
mâncat nimic.
Pe colțul patului, mama întinde un șervet...
— Strângeți-vă, măi, picioarele!
I-a adus mama, ceapă, un ciob cu sare. Sparge ce-
pele cu pumnul unchi-meu, întinge cu foaia de ceapă
în sare, mănâncă. Ii trosnesc fălcile.
Ei, sunt tari cepele ! Mă ustură ochii. Pe unchiul
Găbunea nu-1 ustură ochii. Mănâncă. înghite dumicat
după dumicat. Printre dumicați, povestește.
— Am văzut dincolo de Olt focuri. Am trimis pe
unul călare să afle ce se întâmplă pe acolo. S’a dus
al lui Jiganie. Mai repede, mai încet, cum a vrut el.
A văzut că oamenii din Leul au pornit răscoala. Au
omorît pe boier, au dat foc curților boierești. Ne-a ve-
nit știre că în satele de dincolo de Olt oamenii s’au
răsculat, i-au ucis pe boieri, să nu mai fie robi, să
intre în stăpânirea pământurilor... S’a întors al lui
Jiganie în goana mare, să plesnească sub el calul, mai
multe nu. A străbătut satul urlând cât îl țineau pu-
terile :
— La revoluție, măăăăăă, la revoluție ! Să-i omo-
rîm pe boieri ! In toate satele ai noștri îi ucid pe boieri.
Dacă nu ne ridicăm să-1 tăiem pe boierul nostru as-
tăzi, au să vină ăi de peste Olt să-1 omoare și-au să
ia ei moșia să și-o împartă.
Atât ne-a trebuit. Asta a fost, cum se spune, picătura
care a făcut să se reverse paharul. Gândeam demult
să facem isprava asta. Dar ce ziceam. Să mai aștep-
tăm. S’or mai ridica și alții. Un sat, dacă se răzvră-
tește, îl rade stăpânirea cu tunul. E altceva dacă se
răscoală țara toată dintrodată. Am aflat că acum s’a
răsculat dela un cap la altul. II știi, nene Tudore, pe
ciocoiul dela noi...
— Parcă-1 știu...
— E puternic al dracului. Trăiește mai mult la Bu-
curești boierul nostru, conu Zagoriț, cum îi zicem noi.
Dă pe la moșie numai când are de luat socotelile dela
logofeți, mai des vine fiu-său, căpitanul. Ei, ce ne-am
spus noi !... Ne-am adunat la primărie, ne-am sucit,
144
ne-am învârtit. Nici chip să mai pierdem vremea. Al
lui Jiganie adusese vestea spre seară. Curtea boieru-
lui, împrejmuită cu ziduri de piatră. Ușile de stejar,
înăuntru, câini, lupi nu câini. Dacă nu te cunosc, te
rup. Ca fiarele sălbatice te rup. In curtea boierului,
felinarul mare luminează peste tot. Ne-am înțeles să
lăsăm să cadă bine întunericul... A trecut chindia, a
trecut seara. A căzut noaptea. S’a lăsat o noapte
neagră, ca venită de pe altă lume. Ne adunasem la
primărie, ca două sute de rumâni. Aș fi vrut să merg
la curtea boierului și parcă n’aș fi vrut. A venit lancu
Dachin. II știi pe al lui Dachin : oamenii îi spun ne-
bunul. Nu e nebun. E numai curajos. Nu cunoaște
frica. Lângă el, Dinu Dincă, Ion Giampalie... S’a suit
pe-o capră de tăiat lemne din curtea primăriei, al lui
Giampalie. Veniseră și nevestele cu noi. Veniseră și
copiii la primărie, pe întuneric. Al lui Giampalie a ri-
dicat glas :
— Mergem la curte să-i dăm foc ! Nu este boierul
acasă. Dacă l-am fi prins aci l-am fi sdrobit. O să-1
prindem pe administrator. O să-1 omorîm pe javra de
Ștefănescu. Revoluție trebue să facem. E careva care
nu merge ? Să se dea pe față...
Am auzit lângă glasul lui Giampalie, glasul lui
Dârju... Nu-1 știi pe Dârju !... Nimeni nu e mai înalt
ca el în sat, înalt, voinic, gros...
— Cum să nu-1 știu. Am făcut armata cu el la că-
lărașii cu schimbul... Când încăleca, se aducea calul
de spinare sub greutatea lui, da drumul la vânturi pe
sub coadă...
— Care nu merge, mă ? Care e ăl de-i este frică ?
Să văd că rămâne unul în urmă, l-am și pălit la moa-
lele capului cu beldia. După noi !... După noi...
Au luat-o ei în frunte, noi după ei, pe ulițele satului,
strâmbe și întortochiate ; pe la colțuri, s’au mai dosit
unii după garduri, au rămas în urmă, dar la curte tot
am ajuns ca o sută cincizeci de rumâni, bașca muie-
rile, bașca plozii... Am ridicat lângă zid scară vie din
oameni, ca la armată. S’au urcat pe spinările noastre
câțiva. L-au ridicat pe lancu Dachin până sus, l-au
svârlit peste gard, l-au svârlit numaidecât și cioma-
10 — Desculț — 932	145
gul. Din sbor a' prins ciomagul, Dachin. întâiul lucru
care trebuia făcut era stingerea felinarului. Parcă ai
cimp să te urci pe stâlp până la el și să-1 stingi!
Câinii, să-1 sfâșie !...
Roată cu ciomagul a pocnit câțiva peste bot. Che-
lălăe câinii loviți, dar nu se lasă. Apărându-se cu cio-
magul a mers al lui Dachin la felinar. A spart feli-
narul, lampa s’a răsturnat, s’a stins. A căzut întuneric,
peste curtea boierului. Am mai sărit câțiva în curte
cu ciomegele. Am alungat câinii. Ne-am dus la poartă.
Am deschis-o. Au năvălit toți înăuntru. Ne-am repe-
zit — cum și trebuia — întâi la case. Slugile, luate
pe neașteptate, fugeau, le sfârâiau călcâiele. N’aveam
noi nicio socoteală cu slugile. Le-am lăsat să fugă,
să se ascundă, să sară gardul, s’o ia spre pădure. Du-
că-se dracului !... Noi îl căutam pe Ștefănescu. Dar,
vezi drăcovenie ! Dumnealui simțise ceva de cu dimi-
neață prin firul telefonului, plecase la oraș de cum se
luminase de ziuă. Am dat într’o odaie peste nevastă-sa,
beteagă, în pat, în cămășuță subțire, în jurul ei copiii
— trei iete mici: Gica, Sica, Milica. A început cu-
coana să se vaiete, fetițele să bâzâe. Al lui Giampalie
a vrut să le terciuiască scăfârlia cu bâta. L-am oprit.
Măi Giampalie, i-am spus, noi am venit să omorîm
muieri și copii ?... Bagă-ți mințile’n cap, netotule !...
Dece să omorîm când nu avem nevoie să omorîm ?
Dacă l-am fi prins aci pe boier, l-am fi omorît. L-am
fi omorît și pe Ștefănescu. Cu neroada asta, cu plozii
ei, n’avem noi dece să ne încărcăm sufletele !...
— Așa e, Lam auzit pe Dârju. A scuipat al lui
Giampalie spre cucoană, i-a întors spatele ; oamenii,
după el.
Am dat-o pe nevasta logofătului în grija mueri-mi
s’o ducă în sat. A urcat-o nevastă-mea pe muiere în-
tr’o căruță care se afla pe-acolo, a dus-o la un pân-
dar, a ascuns-o. Mulțumesc lui dumnezeu că am pu-
tut să fac cuiva un pic de bine. Am scăpat patru su-
flete dela moarte. Asta e una la mână. A doua, nu
mai e la mână. E pe spinare. Am dat foc conacului.
Am dat foc grajdurilor. înainte de a da foc conacului
am spart oglinzile. Am găsit niște farfurii. S’au repe-
146
zit muierile la ele și le-au spart. Am dat foc la șurele
de paie, la hambarele cu cereale. Erau pline ochi, până
sus. Și satul pătimea și se stingea de foame. Focul s’a
ridicat până în slava cerului. L-ați văzut!...
A ars repede curtea boierească. Am spart pivnițele.
II știi pe Tănăsoiu, ăla îndesat, care când umblă
parcă și-ar târî curul pe pământ. Tănăsoiu a furat
trei rațe. Trei rațe a furat nenorocitul, auzi, nene Tu-
dore ? Am isprăvit revoluția. Am așteptat. Nici noi
nu știam ce așteptăm... Poate am așteptat să vie stu-
denții să ne dea pământul boierilor. A venit altceva.
Ieri dimineață, ne îmbulzeam pe ulița satului, cârduri-
cârduri. Am zărit venind pe muchia dealului pe Afa-
nazie Zagoriț, căpitanul de cavalerie, băiatul arenda-
șului. După el, escadronul de călărași, cu carabinele
la spinare. Mergeau în rânduri dese și-și legănau su-
lițele. Au coborît în galop spre sat, pe rusca mică.
/\cum știi : când cobori rusca, în dreapta, stă al lui
Răducu, Ilie al lui Răducu. A muncit pe la oraș cu
ziua și s’a întors astă toamnă acasă cu ceva bani. Ce
s’a gândit el : să iasă din bordei, să-și facă o casă
deasupra pământului, ca oamenii. Stâlpii, i-a pus astă
toamnă, acoperișul tot astă toamnă l-a pus. Acum tre-
buia numai s’o învelească, să-i lipească zidurile cu
pământ amestecat cu paie. Nici nu venise la revoluție
Ilie al lui Răducu. Se afla călare pe creasta casei, bă-
tea cuie în șindrilă. A ajuns în dreptul lui, Afanazie
Zagoriț, a oprit calul, a pus carabina la ochi, a tras.
S’a rostogolit omul de-a’nboul de pe acoperișul casei
în bătătură, ghem de carne însângerată. A ieșit ne-
vastă-sa din bordei când a auzit foc de pușcă. La în-
ceput, nici n’a știut ce s’a întâmplat, pe urmă La vă-
zut pe bărbatu-său horcăind, scăldat în sânge, La
văzut pe Afanazie Zagoriț, în uliță cu arma întinsă.
Lângă nevasta lui Răducu, copiii. Patru, nu mai pu-
țini. Copiii s’au repezit spre mort: tată ! lată ! II în-
torceau, îl mângâiau, s’au mânjit cu toți de sânge.
Muierea, ca o fiară, spre ofițer :
— Mi-ai ucis omul ! MLai ucis omul ! Nu te-ar mai
răbda dumnezeu...
Cu latul săbiei a plesnit-o. Peste obraz a plesnit-o
io*
147
pe Ilinca. I-a tăiat obrazul. A căzut muierea, s’a târît
ca o cățea în bordei, și-a pus făină în tăietură, a oprit
sângele. N’o să-i treacă semnul niciodată. Au început
călărașii să se plimbe pe uliți. Oamenii au intrat în
bordeie, au stins vetrele, să nu se vadă fum ieșind pe
coșuri. L-au căutat pe primar gradații.
L-a găsit conul Afanazie și l-a adus la primărie.
L-a adus și pe popă. Ca și primarul, popa e omul bo-
ierului.
— Să-mi faceți lista tâlharilor răsculați.
A făcut lista primarul. Cu popa a făcut lista. Au
plecat călărașii și vătășeii să-i culeagă pe oameni.
Pe câți i-au găsit i-au mânat spre curtea primăriei.
Eu m’am pitit. A stat pitită și nevastă-mea. Am izbutit
să fug din sat. Până în pădure m’am târît pe brânci.
In pădure, dela pădurar am aflat că pe lancu Dachin
Lau legat în fața primăriei de stâlpul felinarului. Că-
pitanul a pus călărașii să-1 bată.
— Vă ordon să-1 bateți cu parul, a spus căpitanul.
— Nu putem să-1 batem, domnule căpitan, au răs-
puns călărașii. Noi doi suntem de alături, din Plopi.
Omul legat de stâlp e văr cu noi. Cum o să-1 ba-
tem !... Nu putem să-1 batem. Dacă nu eram sub arme
făceam și noi revoluție... Nu ne lăsam mai prejos de-
cât ăștia din Mândra...
— Așa. Chiar așa...
Căpitanul Zagoriț crescuse aci, în sat, o bună bu-
cată de timp. Cunoștea pe fiecare rumân în parte. Ve-
nea destul de des pe la moșie. Niciodată nu i s’a întâm-
plat ceva neplăcut. Niciodată oamenii nu i-au dat un
motiv de îngrijorare. își mârâiau ei uneori nemulțumi-
rile, dar de aci și până la a ridica glas, până la a pune
mâinile pe pari, a trece la răscoală, era un pas mare
pe care el nici măcar nu-1 bănuise. Dintrodată rumânii
căpătaseră altă înfățișare, a1t grai. Parcă erau alți
oameni. Nu-i mai recunoștea. Răscoala, s’a gândit el
și alții ca el, trebue să fie strivită cu armata — cu
armata care totdeauna a ascultat ordinele ce i s’au
dat. De zece ani și mai bine slujea în armată căpita-
nul Zagoriț și nu i se întâmplase în toată această vre-
me să i se pună cineva împotrivă nu cu fapta, dar nici
148
cu cuvântul. Și acum... Acum, în fața răsculaților în-
conjurați de armată doi soldați, doi soldați pirpirii,
neștiutori de carte — îi răspunseseră : — Nu putem
să-l batem... Ordinul lui sunase limpede, dar tot atât de
limpede sunase și răspunsul soldaților...
— Vasăzică voi țineți cu răsculații ? A scos pisto-
lul și i-a împușcat. S’a împleticit și a căzut întâi un
soldat. S’a împleticit și a căzut și al doilea...
S’a îndreptat spre ceilalți.
— Sunteți rudă cu răsculații ? Vă privește. Acum
purtați haină militară. Trebue să ascultați ordinul.
— Nu putem să-l ascultăm, domnule căpitan. Cu
răsculații noi nu suntem rude de sânge. Numai ăștia
pe care i-ați împușcat erau rude, că se trag de pe aci,
de pe Olt. Noi suntem, cei mai mulți, de pe Argeș. Dar
ne gândim la altceva. Noi suntem toți oameni dela
țară. Acum s’au răsculat toate satele de aci împotriva
boierilor. S’au răsculat și părinții noștri și frații noștri.
Dacă împușcăm răsculații de aici, e ca și cum am îm-
pușca părinții și frații noștri de pe Argeș. Așa că noi
ne-am hotărît să nu tragem în oamenii ăștia cu armele
și să nu-i batem...
—, Care „noi“, sergent Amariei ?
— Noi, trupa, domnule căpitan.
S’a rostogolit în țărână sergentul.
A urlat căpitanul.
— Mai vrea cineva gloanțe în scăfârlie ? Soldații
tremurau. S’au supus. La unii frica de moarte e mai
tare ca orice. Au ieșit din rânduri doi ostași chemați
de căpitan, l-au bătut pe-al lui Dachin cu parul peste
trup. L-au bătut până când al lui Dachin a murit.
Pe Dinu Dincă, pe Ion Giampalie, pe Dârju, fiindcă
a văzut căpitanul că soldații se tem de ei și că nu-i
vor putea ține să fie bătuți, i-a legat în răscol. A tri-
mis călărașii să aducă lemne lungi și frânghii. I-a în-
tins pe jos și ie-a prins picioarele între două lemne.
A legat bine lemnele la un capăt și la celălalt capăt.
Le-a prins apoi gâturile între alte două lemne. Mai
mișcă dacă poți 1 Cu spatele în sus i-a culcat pe toți
trei, la rând, și cu gura în țărână. A pus soldații să-i
fărâme cu parul. I-au bătut până când legații în răscol
149
au murit. Dacă i-ar fi lovit dela început în cap, ar fi
fost mai bine. Da nu. Nu i-au lovit deloc în cap. I-au
luat la bătut dela mijloc, cu parul, până la gât, apoi
până la tăipi. Santimetru cu santimetru, de parcă ar
fi vrut să-i facă zob. I-a făcut zob... Au țipat oamenii
ce-au țipat. N’au mai putut țipa. Mușcau pământul cu
dinții. Ceilalți, strânși, înghesuiți. împrejur, călărașii,
cu mâinile pe carabine. Muierile bătuților nu cutezau
măcar să-i jelească. A ținut mult bătaia. Cei care mu-
reau erau aruncați, așa legați, în dosul primăriei. A
omorît căpitanul Zagoriț peste treizeci de oameni. Pe
câți i-a prins, i-a ținut legați, i-a bătut. A înnodat firul
rupt al telefonului, a vorbit cu orașul. A raportat co-
lonelului.
— Am trei sute de prinși...
Colonelul a sbierat prin telefon la căpitan :
— Nu-mi spune numărul celor închiși, spune-mi
câți ai omorît. Ce ? Ți s’a muiat inima, căpitane ?
— Dimpotrivă, domnule colonel, nu mi s’a muiat
deloc inima. Dimpotrivă...
Mai cumplite au început a fi caznele. Căpitanului
Zagoriț i s’a părut că schingiuirile și omorurile nu
sunt deajuns pentru a băga spaima în oameni, S’a
înconjurat de ofițeri și de reangajați și a plecat, că-
lăuzit de popă și de jandarm, să dea foc satului.
— Mi-ați ars conacul, urla Zagoriț, am să vă ard
casele... Jumătate de sat a pârjolit. A scos muierile
și copiii din case, cu latul săbiilor i-a fărâmat, a
aprins casele, i-a lăsat pe oameni pe drumuri. Câți
n’au murit, o să-i ducă la Turnu, spune ruda noastră
de pe Olt.
— Acum, ne povățuește tata, voi să vă țineți gura.
N’are niciun rost să împrăștiați în sat ce-ați auzit.
Nici tu să nu mai vorbești, Tăchiță. Să nu înfricoșăm
oamenii. O veni ce-o fi să vină ! Noi trebue să mer-
gem mai departe cu revoluția, să nu ne lăsăm. Că
acum, tot una e.
Cum s’a luminat de ziuă, satul întreg, ca înnebu-
nit, tot în păr, pe șosea, în fața primăriei.
150
Tiță Uie : Să mergem la Secara. Să ajutăm și acolo
la răscoală !
Găină : Ce să mai căutăm la Secara? Am auzit că
pleacă soldați dela Turnu să potolească satele. N’am
făcut destul ?
Tiță Uie Nu, n’am făcut destul. De unde știm
noi că vin soldații ?
Găină : Așa se aude.
Tiță Uie: Multe se aud. Să nu ne luăm după câte
se aud. Să mergem la Secara.
Satul îl ascultă. Au înțeles toți că Tiță Uie trebue
să fie căpetenia.
Intr’adevăr, multe se aud. Știrile sboară mai repede
ca pasările. Unele știri sunt bune și oamenii le pri-
mesc cu bucurie. Boierii, câți n’au fost prinși de ru-
mâni la curți ori la conace, și-au luat tălpile la spi-
nare, au fugit rupând pământul. S’au ascuns, la adă-
post, la oraș. Unii, mai fricoși, au trecut cu luntrile,
Dunărea, dincolo, la bulgari, în țară streină. N’au să
se mai întoarcă. Popa Tomiță Bulbuc a ieșit din casă.
Din aria lui nu cutează să calce un pas afară.
— Palavre, taică, palavre... Se întorc boierii. Vreți
pământ! O să vă sature boierii, taică, de pământ
O să vă umple gurile cu pământ, taică. Măi, Costică,
taică, adu-mi, măi, tăiculiță, o jumătate de drojdie
dela Buciuc. Mai bine un litru, taică, un litru...
Costică, băiatul lui Țânțu, se uită lung la popă.
— Dar ce ? Sunt slugă la sfinția ta, părinte ?
— Uite parascovenie ! Și’n copii a intrat diavolul...
Rămâne agățat de gard, popa Bulbuc.
Băitul lui Țânțu privește în lungul șoselii înțesată
de oameni.
Nu vin în sat numai vești bune. Vin și de celelalte.
Ba că armata pârjolește satele și omoară lumea la
întâmplare, pe cine pun mâna gradații, ba că soldații
nu vor să tragă în răsculați și, la rândul lor, pornesc
revoluția...
— Dacă soldații ar trece cu armele lângă noi, îl
aud pe tata, am câștiga... Dacă...
Oamenii ascultă, împing căciulile pe ceafă, se scar-
pină în cap nehotărîți, iarăși nehotărîți.
151
Tiță Uie, Ududui, Picică, moș David Floroiu, Ove-
denie, îndeamnă rumânii:
— Să mergem la Secara ! La Secara !
Dada Zvâca, năpârstoaca, le ține hangul...
Pornim spre Secara. Ajungem când e soarele de
două suliți. Curtea boierului — vraiște. Câțiva oa-
meni trebăluesc pe acolo. Ferestre sparte, grajduri
arse.
— Unde sunt oamenii dela voi ?
— Sus, Ia conac.
Conacul e deasupra satului.
Zarvă mare la conac. Ard șurele de paie. De trei
zile ard. Ard hambarele. Ard casele slugilor. Oamenii,
toți cerc. La mijloc, logofătul Filip Pisicu prins, lun-
git la pământ.
Avea un obicei logofătul ăsta : umbla călare pe
câmp și-i atingea pe rumâni din fugă, cu sfârcul bi-
ciului.
— Brazdă ’ngustă și adâncă, ’tu-ți mormântul cui
te-a fătat...
E bună brazda ’ngustă și adâncă. Câmpul dă mai
mult rod dacă îl ari cu brazdă ’ngustă și adâncă. Dar
asta n’o poți face decât dacă boii sunt voinici, bine
hrăniți, dacă plugul e plug adevărat. Dacă plugul e de
fier bleau, dacă boii sunt motoci, nu poți trage brazda
nici îngustă, nici adâncă. O faci mai lată, mai puțin
adâncă, după puterile boilor. Logofătul Filip Pisicu
nu te iartă. Ai boi buni, n’ai boi buni, brazda pe care
o tragi pe pământul boierului trebue să fie ’ngustă și
adâncă. Asta e voia boierului. Logofătul trebue să ve-
gheze ca ea să fie împlinită.
Stăpân peste Secara e colonelul Pienaru care, deo-
bicei, locuește la București. Aici îl are pe Filip Pisicu
și mai are administrator pe Dimofte Știrbu. Nu I-au
prins oamenii pe Dimofte — l-au prins numai pe lo-
gofăt. In curtea conacului I-au prins.
E om din sat. Nevastă-sa umbla desculță. Acum
umblă cu pantofi dela cucoană, cu rochii boierești.
Nici logofătul Filip nu mai poartă opinci, poartă
ghete. Poartă ce-i dă boierul și boierul nu-i dă lucruri
de lepădat. Legăturile dintre el și sat s’au rupt. Prinde
152
pe câmp oamenii, îi înjură, îi bate. Nu numai pe câmp
îi bate — îi bate și la mașina de treierat și pe ulițele
satului, unde-i întâlnește.
— Dece n’ai ieșit, mă Cârstea, lâ ogor, astăzi ?
— Mi-s boii bolnavi, domnule Filip...
Logofătul nu crede. II plesnește pe Cârstea cu cra-
vașa, cu biciul, cu ce are în mână. Se vaită omul. Se
vaită și... tace.
Are doi frați și doi cumnați logofătul. Ii înjură mai
abitir ca pe străini. Nici nu se mai ține rudă cu ei.
— Voi știți, mă, cine e dumnezeul meu ? Cine-mi
dă pâine, mă. Și pâine nu-mi dați voi, îmi dă boierul,
colonelul Pienaru, auziți ?
— Auzim !
L-au înconjurat și Lau prins oamenii la conac. Au
năvălit peste el. Călare, în aria conacului, cu biciul
în mână, i-a așteptat.
— Ce e, mă, ce vreți ? Ați dat foc conacului ? Ați
dat foc curții ? V’am văzut și v’am însemnat. Mâine
pică și colonelul dela București cu armata. Ca pe ja-
vrele turbate o să vă împuște. Ca pe javrele turbate...
Ați turbat cu toții...
— Ne mai și batjocorește, a răcnit unchiu-meu Uțu-
păr. Pe el !...
Au ridicat furcile, ciomegele, topoarele.
Nu-i venea să creadă logofătului. A crezut.' S’a apă-
rat cu biciul cât s’a apărat, nu se mai ferea nimeni de
biciul lui. L-au apucat de mijloc, l-au dat jos de pe
cal, au vrut să-1 omoare cu bâtele.
— Nu, nu cu bâtele, nici cu pumnii. Altfel să-1 o-
morîm ! a rostit unchiu meu Uțupăr. Am eu o soco-
teală...
Dacă unchiu-meu Uțupăr are o socoteală, rumânii
trebue să-1 asculte. II știu cât e de chisnovat.
— Țineți-1 bine, fraților !...
L-au întins la pământ, l-au tăvălit prin noroi. Un-
chiu-meu a Umblat pe la hambare, s’a întors cu un fier
de plug, ascuțit, în mână.
In curtea conacului sunt fierării, fierăriile unde ți-
ganii dreg plugurile, grapele, treierătoarele — fieră-
153
riile unde primăvara țiganii ascut, înainte de a se topi
zăpada, sute de fiare de pluguri boierești.
A luat un fier mare, nou, ascuțit de puteai să tai cu
el un fir de păr, un fier de plug „Mistreț" — plug
mare, plugul „Mistreț"...
— Brazdă ’ngustă și adâncă, ne spuneai. Nu, lo-
gofete ?
Logofătul, ceară la față, se ținea tare, să nu-i scape
o vorbă.
— Brazdă ’ngustă și adâncă ! Uite, o să ai acum
brazda ’ngustă și adâncă pe care ai vrut-o... Au în-
țeles oamenii. II trece pe fiecare un fior rece. Nu se
găsește unul printre ei pe care logofătul Filip Pisicu
să nu-1 fi lovit de câteva ori, să nu-1 fi suduit. Nu se
găsește o femeie în sat pe care logofătul să n’o fi în-
jurat, să nu-i fi spus măscări. Nu se găsește un copil
pe care logofătul să nu-1 fi plesnit cu sfârcul biciului
pe obraz...
— Țineți-1 bine de mâini și de picioare...
Ingenunche lângă logofăt unchiu-meu și-i desface
haina, haina lui boierească, la piept. Ii desface și că-
mașa, nasture cu nasture, să nu se strice. Când a-
junge pe la buric, își pierde răbdarea, îi sfâșie cămașa
până la boașe. Ii slăbește cureaua, îi trage nădragii’n
vine, gata să-i dea la iveală rușinea. Ii dă laoparte
cămașa. Se vede pieptul logofătului. E păros pieptul
logofătului. A început să îmbătrânească logofătul. Ju-
mătate din părul de pe pieptul lui e alb. Mustața, nu-
mai câteva fire albe are. Părul de pe piept însă e a-
proape alb. Brâul îi ascundea burta. Acum, când brâul
a fost desfăcut, burta logofătului s’a răsfrânt rotundă,
albă, grasă.
— Trei caturi ai la burtă, spune unul din rânduri
și scuipă lângă obrazul logofătului.
— Dece strici, mă, scuipatul pe el ? De scuipat îți
arde ?
Unchiu-meu Uțupăr ia fierul plugului și-l înfige a-
dânc, adânc de tot, sub beregata logofătului. Gâlgâe
sângele. Uțupăr nu se înfricoșează. Fața lui e cruntă,
aspră, de pământ, e neagră cum e pământul. Și mâi-
nile îi sunt negre, așa cum pământul e negru. înfige
154
și mai adânc fierul. Logofătul dă un țipăt scurt, dar
puternic. Atât. A început să horcăe. Sângele gâlgâe.
Omul îngenunchiat peste logofăt îl încalecă. Se a-
șează bine, cu curul, pe picioarele lui. Fierul apăsat
îl ține cu amândouă mâinile. Mișcă fierul încet spre
buric. Trage fierul încet spre buric. A ajuns la buric
ascuțișul. A coborît mai jos de buric.
— Căutați o mămăligă, urlă unchiu-meu Uțupăr,
o mămăligă.
Aleargă femeile spre bucătăriile slugilor pe care nu
le-a atins pârjolul. In fruntea lor, mătușa-mea Mar-
ghioala Uțupăr și fata ei cu buză de iepure, vară-mea,
Dița...	♦
Se întorc muierile. Aduce Dița o mămăligă mare,
caldă încă, făcută mai mult cu tărâțe decât cu mălai,
o mămăligă roșcovană, aspră, plină de cocoloși. Alta
aduce o oală mare cu fasole. Fasolea e răsturnată în
burta mortului. Și mămăliga e răsturnată în burta
mortului... In urma femeilor, un copil vine cu o lin-
gură, se strecoară printre cele două femei și înfige în
burta mortului lingura. Cu coada în jos o înfige...
— Să mănânce și logofătul Filip Pisicii mămăligă
cu cocoloși...
Oamenii spun într’un singur glas :
— Brazdă ’ngustă și adâncă, logofete !...
— Brazdă ’ngustă și adâncă, logofete !...
Ne uităm. Nu ne pică nicio lacrimă din ochi. Nici-
unul nu se bucură. Niciunul nu râde...
Rândurile se sparg. Unchiu-meu Uțupăr se apleacă.
A luat noroi în mâini, se spală cu noroi pe mâini.
Noroiul îi curăță mâinile de sânge. Noroiul de pe mâini
îl șterge pe nădragi...
Oamenii coboară spre sat.
Vrem să coborîm și noi.
II auzim pe Tiță Uie :
— Mă, eu zic să nu mai coborîm în sat, să mergem
la noi acasă.
O apucăm pe drumul de peste deal, pe poteca pe
care vine la noi bunica din Cârloman. Trecem pe
lângă Cârloman, pe lângă cimitirul cârlomănenilor.
155
Ajungem în creasta dealului. Vedem de departe, pe
șanțul viilor uscate, o ceată de rumâni. Să tot fie vreo
zece, doisprezece. Ajungem lângă ei.
— Ce faceți, mă, aici ? îi întreabă Zgămâie.
— Uite, ce-am avut de făcut am făcut, îi răspunde
unul care se încheie la pantaloni. Ceilalți sunt mân-
jiți de noroi de sus până jos. Sunt mânjiți de noroi,
mai ales dela brâu în jos.
— Ei, da, ce-am avut de făcut, am făcut...
In șanțul viilor, o femeie mototolită, strânsă ghem,
aproape leșinată. Fustele sfâșiate. Părul despletit, a-
mestecat cu mâzgă. Lângă femeie doi copii de-o
șchioapă, muți de spaimă. 'Le curg mucii, sunt tăvăliți
prin noroi. Numai în ochi n’au copiii noroi. Pe pleoape
au noroi.
— Cine e asta ? întrebă Tiță Uie...
— Nevasta administratorului, răspunde unul, coa-
na Veta. O coțăirăm nițel.
Rumânii duhnesc a băutură. Au ochii turburi. Aflăm
că au văzut-o pe femeia lui Știrbu fugind cu copiii din
sat, peste câmp, spre gară, în timp ce ardea conacul.
S’au luat după ea, după ce băuseră. Au ajuns-o. Au
tăvălit-o în șanț, au culcat-o pe rând...
— Rușine să vă fie, mă ! Rușine ! le spune Tiță Uie.
Rușine să vă fie ! Așa vreți voi să câștigați pământ ?
Costache Turturică și Trăcălie iau femeia de subsu-
ori. Muierile prind copiii în brațe. Copiii tremură, se
feresc, încep să chelălăe...
Mărgărita lui Chiru Lache se uită la cucoana lui
Știrbu cu milă :
— De ! se mai întâmplă și de-astea la vreme de
răscoală, că oamenii nu sunt îngeri. Ăștia care-și bă-
tură joc de ea fură turmentați de băutură. Nici nu
știură bine la ce ticăloșie se dedau. Dar bărbatu-său,
Dimofte Știrbu, ca să nu mai vorbesc de ciocoi, când
era tânăr, câte fete n’a răsturnat cu sila în iarbă, câte
muieri... Nu le-a întrebat dacă vor ori ba... Le-a siluit
cu știință, hârbarul. N’au murit fetele. Cel mult au
rămas cu burta grea. N’au murit muierile. N’o să
moară nici asta. Vorba ceea, ce ție nu-ți place, altuia
nu face.
156
Pe cucoana lui Dimofte Știrbii am dus-o la gară.
Am dus și copiii la gară. Și-a venit în fire. A purtat-o
trenul la oraș, la fereală...
De toate câte s’au petrecut a doua zi, și în zilele
multe care au urmat, desculții satelor n’au avut nici
cum se feri, nici unde se feri...
Seara au sosit călărașii. Pâlcuri-pâlcuri s’au îm-
prăștiat prin sate. In fruntea lor, ofițerii. Primarii,
popii, jandarmii, întocmesc listele de răsculați.
Oamenii sunt duși la primărie, întinși pe șanțul șo-
selei, bătuți cu ciomagul dela grumaz până la tălpi.
Unii mor pe loc. Alții, cu oasele sdrobite, sunt legați
câte opt, zece, cu mâinile la spate, de prăjină.
Din sus, dinspre Dorobanți, dinspre Crângeni, oa-
meni, sute și sute, abia își târăsc picioarele. Nerași,
nemâncați, sdrențuiți, desculți !... E frig. E încă frig...
Mulți sunt în cămașă și izmene, cu picioarele goale,
cu capul gol, cu mâinile legate la spate. Câte opt,
zece, câte doisprezece legați de-o prăjină, trec pe ulița
mare a satului. Ii mână din urmă, ca pe boi, cu biciul,
gradații, reangajați! mai ales. Ii plesnesc cu latul să-
biei, când îngenunche câte unul și dă să cadă, ofi-
terii...
Pitiți pe după gardurile mai dese, la șosea, privim
cum trec, nesfârșite, convoaiele.
— Ăștia sunt dela Cârligați, îmi șoptește Turturică.
Ii cunosc dela muncă, de pe moșia lui State Pantazi...
Ne apucăm să-i numărăm. Sunt optzeci și șase de
bărbați. Se găsesc printre ei flăcăi fără mustață. Se
găsesc și băiețandri ceva mai mari ca noi. In urma
cârdului de bărbați târăște picioare goale prin noroi
o ceată de douăzeci și una de femei.. A rămas, coadă,
o bătrână gheboasă care se împiedică și cade odată
la cinci pași. Se împiedică, se prăvale, încearcă să se
ridice. Nu-i ajung puterile. O ajută un gradat. Și
înainte de a o sprijini să se scoale, îi repede un bot
de cismă în coaste, o stropește cu o ploaie de înju-
rături.
157
— Na răscoală, căzătură ! Na revoluție ! Lumânarea
și luna ta de oașcă !...
Bătrâna aruncă priviri speriate în toate părțile. Nu
vede decât pământul negru, noroios, frământat de o
sumedenie de picioare desculțe, noduroase, ca și ale
ei. Nu vede decât garduri vechi, putrede și dincolo de
garduri cocioabe afumate, pustii. Ridică ochii în sus.
Deasupra satului, cerul e vânăt, posomorît, încruntat,
amenințător, gata din clipă în clipă să slobozească
șuvoaie de ploaie. Se ridică. Merge bălăbănindu-se.
N’o să ajungă prea departe. Din convoiul care a tre-
cut ieri spre oraș, câți au căzut, i-au lăsat în șanțuri.
Le dau câinii ocol...
— Uite, Darie, au îngenunchiat doi bărbați, îngai-
mă Mărinică Iepure.
Mă uit. Doi bărbați din convoi au îngenunchiat în
noroi. Nu mai pot merge. Au fețele vinete, umflate de
lovituri. Au oasele sparte în țăndări. Se închină și se
roagă de soldați... Amândorura le-au crescut, mari,
bărbile.
— Omorîți-ne, măi taică, mă. Omorîți-ne ! Avem
și noi feciori în armată, soldați ca voi...
Soldații pun mâinile la frunte. își acoperă ochii, să
nu-i mai vadă. Grăbesc pasul. Unul dintre călărași se
închină :
— lartă-mă, doamne ! lartă-mă, doamne !...
Altul plesnește calul peste pântec cu cravașa. înfige
adânc pintenii ascuțiți în coapsele lui. Calul sângeră.
Se ridică în două picioare. Apoi, simțind frâul liber,
se așterne drumului într’o goană nebună, sălbatică.
Călărașul rupe calul de convoi. O apucă pe o uliță
lăturalnică. Scapără copitele calului...
Ofițerul care conduce arestații se uită lung după
fugar. Se apropie apoi de soldatul care tot se mai
închină și-i lasă pe obraz două fulgere cu cravașa.
— Ostaș! Și te-a cuprins mila... Fleoarță, nu
ostaș...
Trece de câteva ori cu calul lui înalt, șarg, sprinten
peste bătrânii îngenunchiați. Ii culcă la pământ. Des-
carcă pistolul în trupurile lor care mai svâcnesc odată,
de două ori, de trei ori. Se potolesc trupurile. Rămân
158
sgârcite în șosea. Ploaia începe să se cearnă — o
ploaie deasă și repede, de primăvară...
Auzim tunurile bătând spre Zimnicea.
— Mai e pe undeva răscoală ? o întreb pe mama.
— Dincolo de Alexandria bat tunurile, la Udup și
la Găurici. Oamenii de acolo s’au socotit mobilizați
între ei, ca la armată, și, când au venit călărașii în
sat, i-au primit cu împușcături. S’au tras îndărăt că-
lărașii și au adus tunuri. Au încercuit satele cu sol-
dați și ochesc cu tunurile în case. Așa se ăude...
Acum se aud mii și mii de vești. Se povestesc mii
și mii de întâmplări una mai grozavă decât alta.
Drumurile sunt păzite de soldați, dar nopțile sunt în-
tunecoase, câmpurile moi și oamenii desculți ori în-
călțați cu opinci potlogite, calcă ușor, ca pisicile, nu le
aude nimeni pasul. Fug dintr’un sat în altul, pe cărări,
numai de ei cunoscute, se ascund pe la rubedenii, să
li se piardă urma.
— La Belitori, spune mama, au adus ostași cu tre-
nul. Gogu Cristofor a năvălit cu armata în sat. Au
împușcat ofițerii patruzeci și șapte de rumâni. I-au
îngropat ieri, la Adâncată, în buza dealului, lângă șo-
sea. Pe ăi din Balta Sărată i-au înnecat ofițerii în lac
— e un lac îngust și adânc la Balta Sărată — să nu
mai strice gloanțele pe ei...
Au venit și la noi în sat călărașii. L-au luat pe tata.
L-au luat și pe frate-meu Ion. Au fost legate și duse
la primărie și femeile. Au pus-o în lanțuri pe dada
Zvâca. Tiță Uie, Ududui, Țânțu, Picică, moș Floroiu
cu toți cei șapte feciori ai lui, Lișcu Stângaciu, Ove-
denie, văru-meu Dumitru Pălică și mulți alții gem
bătuți, legați, ferecați, lângă zidul primăriei. Trece
prin fața lor popa Tomiță Bulbuc care s’a afumat cu
câteva drojdii la cârciuma lui Toma Ocî — s’au des-
chis iar toate cârciumile de cum a sosit în sat armata
— se oprește, le aruncă vorbe :
— Vă spuneam eu, taică, să nu vă luați de piept
cu stăpânirea, că stăpânirea e dela dumnezeu lăsată,
nu m’ați ascultat. Suferiți, acum, taică, suferiți... Nu
159
e rău. O să vi se ierte mai ușor păcatele că... dumne-
zeu e bun, taică, iartă.
— Mai tacă-ți gura, părinte, nu-ți bate joc de noi,
spune printre buzele umf/ate, plesnite de bătăi, moș
Floroiu... Că nu ți-o astuparăm cu pământ alaltăieri..’.
O ia din loc popa Tomiță Bulbuc. Pe trei cărări o ia
din loc popa. Printre cei cărora încă nu le-a venit
rândul la bătaie, închiși în sala școlii, se află și tata.
II cercetează un sergent-major, -reangajat:
— Cu ce te-ai ales din revoluție ?
— Am răsuflat, îi răspunde. Am răsuflat și eu
odată. Că nu mai puteam îndura...
— Tu ce-ai furat ? îl întreabă pe frate-meu Ion, alt
sergent.
— Un fier de plug dela Cârligați.
— Unde e fierul de plug ?
— L-am îngropat.
Vin doi soldați, cu frate-meu, care are mâinile le-
gate la spate. L-au bătut măr. Frate-meu îi duce în
fundul ariei, lângă plop, le arată :
— Aici am îngropat fierul...
Soldații desgroapă fierul și-l duc la primărie. Acolo
îl bat pe frate-meu cu fierul în cap până leșină. II
învie cu apă. Apoi iar îl bat. Majurul și cu un sergent
îl bat...
Gradații, soldații, cu baionetele la puști, păzesc
arestații.
La Secara, a venit cu armată dela București, însuși
colonelul Pienaru. Treizeci și șapte de oameni au fost
împușcați într’o singură dimineață. Printre ei și câțiva
băiețandri. Printre ei unchiu-meu Precup Urban
Uțupăr...
Colonelului Pienaru i-a plăcut să se joace nițel de-a
războiul. A poruncit să se sune goarna și să strige să
iasă oamenii în uliți cu femei, cu copii, că el iartă pe
toată lumea, că vrea numai să se adune satul la pri-
mărie să spună el, colonelul, câteva cuvinte. Au ieșit
rumânii în ulițe, soldații i-au împins spre primărie, au
făcut lanț în jurul lor. S’a arătat colonelul călare în-
160
conjurat de ofițeri. Lângă colonel, mâna lui dreaptă,
căpitanul Cantacuzin.
— Să iasă în față, a strigat colonelul, toți acei care
au luat parte la răscoală.
Rumânii s’au strâns unii într’alții, n’a făcut unul
un pas înainte.
— Am poruncit să iasă în față toți cei care au luat
parte la răscoală. Nu s’aude ?
— Ba se aude, domnule colonel, a răspuns unchiu-
meu Uțupăr, iacă, eu am început aci, în sat, răscoala...
A ieșit din rânduri. Păstra căciula pe ceafă, o căciulă
veche cu fundul spart, roasă pe margini de atâta
purtat.
— Și eu am luat parte la răscoală, a spus mătușă-
mea Uțupăr.
A trecut lângă bărbatu-său.
— Am fost și eu pe-acolo, a sărit cu gura Dița,
vară-mea, cea cu buză de iepure.
Gloata a înaintat. I-au înconjurat oamenii pe-alde
Uțupăr.
— Se laudă ăștia, domnule colonel. Nu numai ei
au făcut răscoala. Răscoala am stârnit-o noi toți, satul
întreg, satul pe care îl storci și-l belești dumneata...
— Care ești tu, măi, ăla de vorbești cu atâta ne-
cuviință ? Ieși mai la margine să-ți văd mutra...
— Nu numai mutra să mi-o vezi, boierule, să-mi
vezi și spinarea.
Spunând acestea, Radu Turcu s’a apropiat de co-
lonel. Dintr’o svâcnire și-a desbrăcat cojocul peticit.
A ieșit la iveală pielea goală, neagră, păroasă, în-
tinsă pe ciolane.
— Vezi-mi spinarea boierule... E plină de semne.
Unele mi le-ai lăsat dumneata când eram flăcăiandru.
Altele mi le-a scris pe spinare câinele de Filip Pisicu.
Altele jandarmul când am cântat la o nuntă un cân-
tec scornit de răposatul flăcău a lui Uțupăr...
A tăcut Radu Turcu. Satul privește spinarea băl-
țată de semne adânci, săpate în piele, a omului care
așteaptă să fie sdrobit...
— Toți avem semne pe spinare, boier Pienaru, stri-
11 — Desculț — 932
161
gă oamenii cu ochii cărbuni aprinși. Ucide-ne pe toți,
că acum ne ai în mână...
— Omoară-ne, ucigașule, strigă mătușă-mea Uțu-
păr. Acum ne-am răsculat pe negândite. Altădată o s’o
facem cu mai multă chibzuială...
— Ăștia au înnebunit, domnule colonel, l-a auzit
satul spunând pe căpitanul Cantacuzin.
— L-au uitat pe dumnezeu, au uitat sfânta biserică,
— a grăit și popa Mitiță Luncescu, mângâindu-și
barba ciumpăvită cu foarfecă. A intrat diavolul în cu-
getele lor...
Soldații, aduși de prin părțile Moldovei de sus, pri-
veau în pământ. Ii înghioldeau majurii cu pumnul...
Și-a încleștat fălcile colonelul. A izbit cu vâna de
bou spinarea îndoită a rumânului. A crăpat pielea. A
țâșnit sângele. S’a prăbușit omul fără să geamă.
A scos colonelul batista. Și-a șters fruntea de su-
doare.
— Citește lista netrebnicilor, căpitane. Cantacuzin
a citit însemnările făcute de popă pe o foaie ruptă din
ceaslovul cel mare din biserică. Douăzeci de rumâni
au fost scoși din grămadă. Nu lipsea unchiu-meu Pre-
cup Urban Uțupăr.
La Secara, școala e peste drum de primărie. I-au
dus pe cei douăzeci și i-au așezat lângă zidul școlii
umăr lângă umăr.
Rumânii se uitau dârji în ochii colonelului.
— Căpitane, ia comanda plutonului de execuție...
— Eu zic să-i împușcăm noi, domnule colonel, a-
dică eu cu gradații. Văd că soldații se cam uită în
pământ. Să n’avem vreun bucluc.
— Bine...
Cantacuzin a strigat gradații. Au ieșit din rânduri
majurii, deșcele bătrâne ale oștirii. A descălecat și
căpitanul. Au luat la ochi pe cei de lângă zidul școlii...
— Foc !... a poruncit colonelul.
Au căzut șapte numai...
— Foc ! A poruncit din nou colonelul.
Au mai căzut doi...
— Mizerabililor ! Ați uitat să trageți cu arma la
țintă. Treceți și-i împușcați dela un pas...
162
Au izbutit până la urmă să-i împuște pe toți.
Câteva muieri au dat chiot lung, prelung, sfâșietor,
Lanțul soldaților a rămas strâns. Nimeni nu l-a putut
rupe, să iasă din el. Au trebuit să rămână, să vadă
măcelul. Cel din urmă, a murit unchiu-meu Uțupăr.
Treceau gloanțele pe lângă el, nu-1 nimereau, când
se trăgea mai de departe. Cât îl ținea gura striga :
— Ne împușcați pe noi. O să mai împușcați și pe
alții. Dar n’o să puteți împușca toată țara pe care o
asupriți și-o mulgeți, voi, ciocoii... Degeaba holbezi
ochii, colonele !... Mai mult decât viața n’ai ce să-mi
iei... De moarte nu mă sperii eu dacă nu m’am speriat
de viața pe care am îndurat-o...
Șuierau gloanțele. Majurii trăgeau strâmb. Le tre-
murau mâinile.
Glasul lui Uțupăr s’a înălțat mai puternic :
— O să-ți vie rândul, colonele, să plătești sângele
nostru cu sânge. Cu sângele tău și al neamului tău de
ciocoi. Toți ciocoii o să plătească...
Cantacuzin și-a ieșit din fire. S’a apropiat. L-a îm-
pușcat pe Uțupăr. Pe urmă, după ce omul s’a pră-
bușit, a descărcat câteva gloanțe în trupul lui care
încă era cald...
Mulțimea a fremătat. S’au aplecat rumânii, muie-
rile, copiii, au cules de pe jos bulgări și pietre. Le-au
svârlit huiduind în- colonel, în căpitan, în majurii
care-i slujiseră de călăi.
O piatră La izbit pe colonel în obraz. Colonelul, cu-
prins de mânie, a poruncit grupului de majuri să tra-
gă în mulțime. Fără ordin, soldații au desfăcut lan-
țul viu.
— Fugiți 1... a strigat un soldat. Gloata a prins a
fugi. S’a pornit focul armelor. S’au risipit rumânii.
Nu toți. Au rămas, cu gurile în țărână, să-și doarmă
somnul de veci, șaptesprezece oameni — opt rumâni,
trei muieri, șase copii. I-au adunat soldații. Pe toți
morții i-au adunat soldații. Au săpat o groapă largă,
adâncă. Cu fețe de pământ au săpat groapa soldații.
Pe cei morți, pe cei uciși lângă zidul școlii și pe cei
împușcați în grămadă, i-au îngropat laolaltă, la mar-
ginea satului, lângă șanțul șoselei care duce spre
ii*
163
Turnu, să știe toți câți vor trece pe acolo că pe cine
se răscoală împotriva boierului, moartea îl așteaptă.
Am aflat mai târziu — tot dela unchiu-meu Găbu-
nea — că pe Olt, când a fost întrebat Tănăsoiu dacă
a furat ceva dela curtea boierului Zagoriț, acesta a
spus : — Trei rațe am furat...
— Ce-ai făcut cu ele ? Le-ai fript ?
— Nu, le-am îngropat.
— Unde?
— Lângă lacul lui Gale.
— Du-ne acolo !
I-a dus Tănăsoiu pe soldați. Au desgropat rațele
de lângă lac. începuseră a putrezi. Puțeau. Căpitanul
Zagoriț l-a silit pe tâlharul de rațe să mănânce pă-
sările împuțite.
Tănăsoiu le-a mâncat.
Pe tata și pe frate-meu Ion, și pe văru-meu Dumitru
Pălică și pe Tiță Uie, și pe mulți alții, i-au legat de
prăjini și i.-au dus la târg, la Turnu. I-au suit pe șle-
puri. In mijlocul Dunării, pe apă, i-au ținut luni și luni.
Au ținut-o până la judecată, pe șlep, și pe dada Zvâca,
și pe mătușă-mea Uțupăr, și pe vară-mea Dița...
Mama a rămas singură cu noi. Nu plânge. Ne po-
vestește. Ne povestește seara, când suntem gata de
culcare, toate câte le aude cu privire la răscoală și la
ce se petrece cu rumânii acum, după răscoală...
— Să țineți minte, copii, să nu uitați, să spuneți mai
târziu copiilor voștri.
— N’o să uităm, mamă, răspunde soră-mea Evan-
ghelina.
— Să nu uiți, Darie. Nimic să nu uiți...
— N’o să uit, mamă.
Acum mama are obrazul ca pământul — negru, ne-
gru. I-au fugit în fundul capului ochii. Buzele i-au
plesnit. De vânt i-au plesnit mamei buzele.
Mă culc. Mă acopere mama. Trece cu mâna peste
fruntea mea. Șoptește numai pentru mine:
— Să nu uiți, Darie. Nimic să nu uiți. Să spui co-
piilor tăi. Și copiilor pe care-i vor avea copiii tăi să
le spui... Auzi, Darie? să nu uiți... Să nu uiți, Darie...
164
VI
IARBĂ
Vântul dinspre Dunăre a adus nori și norii au adus
ploaie grasă de primăvară.
Și pământurile, care au fost semănate cu semințe și
lacrimi și îngrășate cu sânge, au înverzit.
Și satele s’au îmbrăcat peste noapte în straie proas-
pete.
Unde n’a fost semănată sămânță de grâu, unde n’a
fost semănată sămânță de mei, ori de secară, ori de
orz, ori de rapiță, a răsărit iarbă.
Iarbă cu vârful subțire.
Iarbă lucioasă, sticloasă.
S’au întors unii oameni care fuseseră purtați pe la
orașe, legați, cu mâinile ia spate, de prăjini — câte
opt, câte zece, câte doisprezece de-o prăjină.
Au venit deslegați.
Deslegați s’au întors la casele lor.
Cu oasele sdrobite, cu pielea sfâșiată.
Umblă pe ulițele satului, parcă ar călca pe ghimpi.
Nu sunt ghimpi pe ulițele satului.
Au tălpile pline de bube.
Au tălpile sparte.
Merg ținându-se. cu mâinile de burtă.
Oasele îi dor.
Au șalele rupte.
In fiecare sat muieri cu cimbere negre.
165
Dar nu toate muierile care au rămas văduve poartă
cimbere negre.
Cu ce sa cumpere muierile cimbere negre și de unde
atâtea cimbere negre, dintrodată !...
A venit vântul dinspre Dunăre, vânt cald.
Și vântul a adus nori.
Și norii au adus ploaie, ploaie grasă, ploaie caldă,
ploaie de primăvară.
Ploaia bună a înviorat pământul.
Câmpul nesfârșit a înviat.
Pretutindeni miroase a iarbă proaspătă, a iarbă,
nouă, a frunze noi și a grâu care a crescut mai mult
de două palme deasupra pământului.
Peste oamenii împușcați și îngropați adânc a răsă-
rit iarbă, iarbă nouă, iarbă proaspătă.
VII
URȘI
— Un’ te duci, dadă?
— La dam...
— Mă iei și pe mine ?
— Nu te iau...
— Am să viu după tine...
— Dacă ai să vii după mine, am să-ți rup urechile...
Soră-mea!... Să-mi rupă soră-mea urechile!... N’o să
mi le rupă. Cel mult o să mă tragă de ele. Atunci am
să mă apăr, am să-i trântesc ghionți în coaste. Pe
toți câți nu-mi înplinesc voile în casă îi împung cu
ghionți. Numai pe tata, pe mama, nu. Atât mi-ar mai
trebui!... Dacă un copil ridică mâna și-l lovește pe ta-
tă-său sau pe maică-sa, i se usucă mâna din umăr
până la degete...
Cu dobândă mare mi se’ntorc pumnii pe care-i dau.
Asta e plăcut — știi să dai, trebue să știi să și pri-
mești. îmi este înflorită scăfârlia de semne — fulge-
rături de ciomege dela prietenii mei. Poartă și ei sem-
ne. Ne-am gâdilat unii pe alții cu bâtele. Spinarea e
bună, nu păstrează urme, cel mult umflături care după
o săptămână pier. Cu capul, mai rău... Pielea, sub-
țire, crapă, sângele țâșnește șuvoi. Rana, cu țărână
o acoperim. Dacă e mai adâncă, o astupăm cu făină,
cu mălai. N’avem alt leac.
S’a gătit soră-mea Evanghelina; fir de busuioc us-
eat și-a înfipt în păr, după ureche...
167
A trecut Crăciunul... S’a dus și Bobotează... Până la
primăvară mai e, mai e...
Umbli pe drum. Zăpada se macină sub tălpi. Apeși
mai tare, de sub tălpi izvorăște apă. Leoarcă ne sunt
picioarele...
Până mai an, soră-mea Evanghelina era bondoacă.
Cincisprezece ani a împlinit astă toamnă și dintrodată
s’a lungit, s’a deșirat. Pare mai slabă, mai naltă, mai
subțire... Are ochi codați și în ochi i-a răsărit o lumină
mare. Sprâncenele soră-mi sunt lungi — ca ale mamei,
genele prelungi.
— Mă iei la dam?...
— Ți-am spus că nu te iau...
Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz, se uită
într’un ciob de oglindă, unde l-o fi găsit!...
Până acum în casa noastră nu se afla oglindă. Ni-
ciodată mama nu s’a uitat într’o oglindă. Dece să se
uite !... Să vadă cum i se veștejește fața ? Destul că
vedem noi...
— Mamă, dada nu mă ia la dam.
— Las-o să se ducă singură.
— Nu vreau s’o las.
— Dacă nu vrei...
Soră-mea Evanghelina pleacă la dam. Din când în
când se oprește, prinde în mâini zăpada, o face coco-
loș, se întoarce, svârle’n mine.
— Intoarce-te acasă, Darie!
— Nu mă întorc.
— Intoarce-te!
— Nu vreau!
Mă fugărește. Dacă m’ar ajunge, m’ar pune jos, m’ar
bate. Alerg mai repede decât toți copiii din sat. începe
să mă roage cu frumosul:
— Intoarce-te acasă, Darie. Nu te ține după mine
astăzi. Am să te bat când o să intri în dam.
— O să-ți fie rușine să mă bați.
— Dacă te întorci acasă, o să-ți aduc... covrigi.
— Nu te cred, n’ai bani să cumperi covrigi.
O apucă spre dam; eu, după ea.
168
Damul e un bordei părăsit, fără uși, fără ferestre,
la marginea satului, dincolo de casa unchiului meu
Păune Vacă.
Ajunge soră-mea la dam. Ajung și eu. Intră soră-
mea Evanghelina înăuntru. Intru și eu. Ne-au luat-o
altii înainte, au fost mai vrednici...
La dam vin băieți, vin fete mai mari, care au să se
prindă la primăvară în horă. Vin să învețe să joace.
N’au lăutari. Cântă unul cu fluierul ori cu clarineta.
Noi, cei mici, ne ținem după frații, după surorile
noastre. Ne așezăm pe lângă ziduri, ne uităm la ei
cum horesc — unii mai sprinteni,"alții mai greoi. Mo-
cofanii abia mișcă picioarele, parc’ar avea buturugi
legate de ele.
/ Flăcăii și fetele care s’au prins în horă nu calcă pe
la dam. Nici n’au ce căuta. Ei își leagă hora în fața
cârciumii. Cu șapte cârciumi e pricopsit satul și
cârciumarii toți sunt certați între ei. Fiecare cârciumar
vrea ca hora să se’ntindă în șosea în fața prăvăliei
lui. Pentru asta tocmește și plătește lăutari. Socoteala
nu e rea: la cârciumă oamenii beau, și dacă beau, plă-
tesc...
Fruntea flăcăilor hotărăște la care cârciumă să se
rotunjească hora. Primesc în dar dela cârciumar o va-
dră de țuică, una de vin, un șir de covrigi, un ciurel
de mere aduse de mocârțani. cu căruțele dinspre munte.
Zarvă mare în dam.
Când se oprește hora — și hora se oprește numai
când mânzul cu fluierul a ostenit — băieții înghesue
fetele prin colțuri, le ciup, le pupă, le strâng de mij-
loc. Nouă ne lasă gura apă. Le mototolim și noi pe ce-
le de seama noastră. Câte unul, cu tuleie pe buză, se
răstește la noi :
— Nu vă e rușine, mucoșilor ?
— Dar ție nu ți-e rușine ?
— Eli sunt... flăcău...
— Și noi o să fim...
— O să, neică, dar acum nu sunteți.
S’a lăsat seara. Ceață. Parcă undeva, sub pământ,
169
ard focuri care nu se văd. Din pământ răsare ceața ori
poate vine de sus. Nu știe nimeni de unde vine cu a-
devărat ceața. Parcă vine de pretutindeni și scurtează
ziua mohorîtă.
Se sparge damul. A plecat băiatul cu fluierul. Cân-
tând a plecat. După el, turmă, noi.
In fața damului, în drum, așteaptă o căruță cu pa-
tru cai. Trei băieți în căruță. Uite-1 pe Avendrea, prie-
tenul fratelui meu Ion. Uite-1 pe Verde. Uite-1 pe Al-
viță...
Trecem pe lângă căruță. Alviță •— rezemat de loitre.
O țigară îi atârnă de colțul gurii. O strigă pe soră-
mea :
— Evanghelino, fă-te’ncoa — vreau să te întreb
ceva...
Se oprește soră-mea, se uită la el :
— Am să-ți spun o taină la ureche...
Soră-mea se apropie de el. Eu, ca mânzul după iapă,
mă țin de coada soră-mi.
Nici nu s’a apropiat bine soră-mea de Alviță. Flă-
căul se repede, o apucă de mijloc, o ridică în sus. Cum
ai ridica Un snop, o ridică și-o aruncă în căruță. O
prinde în brațe Avendrea. Dă chiot soră-mea. O sin-
gură dată. Tare. Avendrea îi astupă gura cu palma.
— Dumnezăii mă-ti. Ce urli așa?...
Sare.Alviță în scara căruții. Verde arde bici cailor.
Fulgeră copitele. Căruța sfârâe la deal. Alviță scoate
pistolul din buzunar și trage focuri în aer. Căruța se
pierde în susul dealului.
— Au furat-o! aud în jurul meu. Au furat-o! Hai la
Alviță acasă ! O să fie. zaiafet mare astăseară...
O rup fuga spre casă.
— Mamă, a furat-o pe dada...
— Cine a furat-o?
— Alviță...
își trage poștalii în picioare, își pune broboada pe
umeri, mama.
— Hai cu mine, Darie, să-l căutăm pe tata.
II găsim la cârciuma lui Toma Ocî.
Bate în roșu obrazul tatii. Oridecâteori bea o cin-
170
zeacă de țuică ori un pahar de vin, i se roșesc obrajii
și urechile...
Mama îi face semn, tata iese afară, puțin îngrijorat.
Niciodată mama nu l-a căutat la cârciumă.
— Ce s’a întâmplat?
— Au furat-o pe Evanghelina dela dam.
— Cine ?
— Alviță...
își mușcă tata sfârcul mustății.
...Soră-mea Evanghelina și frate-meu Ion sunt co-
piii mamei. Pe dealul dintre Stănicuț și Adâncată are
mama, dela bărbatul ei dintâi, un lot de pământ. Pă-
mântul de pe dealul Stănicuțului e sărac, dă roade
puține. Totuși, un lot e un lot. Cine are boi buni și
plug care poate hă înfigă adânc fierul în brazdă,
scoate mai mult. Pământul nici nu este al mamei. Lo-
tul o să fie împărțit în două : o jumătate o va lua dada
Evanghelina, o jumătate frate-meu Ion — când vor
împlini vârsta...
Dada Evanghelina aștepta să crească, apoi să se
mărite. S’a grăbit Alviță. A furat-o. Li s’a mai întâm-
plat și altora, obicei vechi
Se sfătuesc părinții, începe să le treacă supărarea.
Ion Suciu, căruia satul îi spune Alviță, e un flăcău
chipeș, sprinten. Locuește împreună cu maică-sa în
cealaltă parte a satului. Peste drum de popa Tomiță
Bulbuc locuește Alviță. Are casă, are pământuri. O să
înceapă să aibă și copii. Or să înceapă să muncească.
Cu ce are soră-mea Evanghelina, cu ce are Alviță, au
să fie în stare să lege două în tei.
Mai neînduplecat pare tata. Nu-1 supără că soră-mea
a fost furată. II supără altceva: că n’a știut el mai îna-
inte ce-o să se întâmple, că n’a bănuit nimic. Caută,
mama să-1 împace :
— Ginerele, spune ea, o să aibe acum mai puține
pretenții. N’o să mai ceară și altă zestre.
— Cum? Vrei să lăsăm fata fără țoale? Trebue să-i
facem țoale...
Amândoi croiesc planuri. Stambă pentru rochie au
să cumpere pe datorie dela Șerbu, lumânărarul. Suro-
171
rile mai mici au să coasă cămășile de nuntă pentru
ginere, pentru nași, pentru fratele de mână... Au să
împrumute ceva bani de pe la boierii de primprejur,
pe moșiile cărora muncim. O să le secerăm la vară
două, trei postate de grâu mai mult, pentru împru-
mut... încălțăminte au să cumpere dela oraș... O să fie
greu Ia vară cu atâta muncă, cu atâtea datorii, dar
dacă trebue, trebue...
Aud în partea cealaltă a satului pocnind puști, pi-
stoale. Aud lăutari. O sbughesc într’acolo.
Aria lui Alviță e plină de lume. Peste drum, se ur-
că pe g^rd popa Bulbuc și preoteasa. Râde în barbă
popa. De necazul tatii râde. Nu știe că tatii i-a și tre-
cut necazul.
Mă strecor printre picioarele oamenilor, intru în
tindă, întreb femeile care jumulesc găini :
— Unde, e dada ?
îmi răspunde Floarea, nevasta lui Tiță Uie:
— In odaie. Cu Alviță...
Din odaie se aud râsete subțiri. E bine, dacă râde
soră-mea... Mi-e totuși ciudă pe Alviță — căruia de a-
cum înainte o să fiu nevoit să-i spun nenea Ion. Am
ciudă pe nenea Ion că nu m’a luat și pe mine în căru-
ță odată cu soră-mea. M’aș fi plimbat...
Habar n’ai ce bine te simți într’o căruță cu cai care
fug în goana mare, alături de băieți care trag cu pis-
toalele. Habar n’ai...
N’am așteptat mult nunta, numai trei săptămâni.
Altfel ar fi trebuit ca nunta soră-mi Evanghelina să se
amâne tocmai după sărbătorile Paștelui. Rumânii n’au
atunci timp de nuntă.
Câmpul începe dela marginea satului și se întinde
departe — și câmpul se cere muncit.
Nunțile se sorocesc în sat între Crăciun și sfântul
Toader — lăsata secului de brânză pentru postul cel
mare.
Ziua lăsatului de sec, ce zi!... Ce seară mai ales!...
In seara lăsatului de sec, stau oamenii în jurul me-
sei, mănâncă. Brânzeturi mănâncă. Dacă n’au, mă-
172
nâncă ce găsesc, praz, ceapă, varză... Cu ce au se în-
doapă. Beau țuică până amețesc.
Să te ferească dumnezeu să ai fată în casă care să
fi rămas nemăritată, fiindcă până la iarna viitoare ni-
meni nu se mai însoară : muncesc oamenii, n’a>u timp
de așa ceva. Și dacă nu ți-ai măritat fata, auzi cum
ți-o strigă de sus, din vârful dealului, flăcăii, cu stri-
gături de rușine...
Așteptăm strigăturile, să facem haz.
Se împart flăcăii în cete. Unii se urcă pe dealul din-
spre răsărit, alții pe dealul dinspre apus.
Auzim glasul gros al lui Radu Tănase :
— Aoleo! Aoleo!
Ii răspunde de pe*celălalt deal, pițigăiat, Guinea
Rotaru :
— Ce ț’ă, măre, ce ț’ă ?
— Băăă, are Toma Ocî o fată umflată, îmborțoșată,
rămasă nemăritată...
— Dece, bă, dece?
— Nu i-a dat tat’su pogoane...
— Aș povesti alte strigături. Vrei?
— Nu ți-e rușine, Darie?
— Mi se pare că-mi este.
— Atunci...
Ascultăm măscări. Ne bucurăm. Pe fiecare prag oa-
menii au ieșit cu nevestele, cu copiii. Ciuciți, ascultă și
râd. Dar râsul fiecăruia nu ține mult. Nu scapă unul
nebatjocorit. Unii fac haz de necaz, înjură printre
dinți. Intră în casă să nu mai audă. Alții, mai colțoși,
pun mâna pe ciomag, urcă dealul să-i caute pe flăcăi.
Pe care-1 întâlnesc îl ating la moacă. Flăcăii, mai fug,
mai se apără... Dimineața vezi prin sat flăcăi sau
oameni mai în vârstă cu capul legat în ștergare. Asta
e tot..
\
Soră-mi Evanghelina n’au avut când să-i scorneas-
că strigături. S’a măritat înainte de a ieși în lume,
înainte de a se prinde în horă...
Pe flăcăii rămași neînsurați, în seara de lăsata se-
cului, cei tineri îi caută, îi găsesc, și-i plesnesc pe spi-
173
nare cu burduful. Să le fie rușine! Au rămas becheri,
burlaci... Flăcăi ungurești!... Burduful bubue...
— Darie, ce-i burduful ?
— Ce să fie, o piele de vițel cusută, lipită, umflată
cu aer. Ca o tobă sună burduful...
In seara lăsatului de sec se mai petrece ceva: ai a-
vut fată și ți-a rămas nemăritată... Nu numai că ți-o
strigă băieții de pe vârful dealului; îți prind câinii —
îi ademenesc și-i prind — le leagă o tinichea de coadă
și-i bodogănesc cu ciomagul: îi dau în tivic. Câinele
nedat în tivic în ziua de sfântul Toader s’ar putea să
și turbeze în timpul anului. Vrei să ai câine turbat
în arie ? Nu. Atunci să nu te supere tivicul...
Un câine nu rămâne nebătut în sat, nedat în tivic!
Totuși, mai turbează câte unul primăvara.. Primăvara
turbează câinii...
Tot primăvara câțiva oameni pleacă din sat cu mâi-
nile legate la spate, însoțiți de jandarm, la spitalul
din oraș. Mâinile lor sunt jupuite : pelagră. Au mân-
cat mălai stricat...
In fiecare primăvară câțiva bărbați și câteva femei
se bolnăvesc de pelagră. Jandarmul îi leagă, îi duce
la oraș, la spital. Vin scrisori c’au murit, c’au fost în-
gropaț’i..
Merge lumea înainte și fără ei.
S’au bolnăvit de pelagră cei doi frați — vecinii noș-
tri care au un al treilea frate, pe nenea Sandu, ne-
bunul. Popa Tomiță Bulbuc a văzut cum îi duce Ju-
vete legați de mâini la gară, să-i pornească la oraș.
— Ce e cu ăștia, domnule șef?
— Au înnebunit, părinte, din pricina pelagrei.
— Nu, taică, nu. Nu pelagra le-a luat mințile. N’au
fost dați în tivic taică, asta e...
— Dar oamenii nu se dau în tivic, părinte, că doar
nu sunt câini — a rostit vătășelul satului, Dârâială.
— Ăștia erau câini, taică, erau câini, nu veneau la
biserică... Trebuia să fie dați în tivic, în tivic, în tivic...
Peste o săptămână după ce au furat-o pe soră-mea,
a venit Alviță cu ea la noi acasă.
174
Soră-mea, mai subțire parcă, mai albă, cu cearcăne
la ochi. Alviță, cu mustață pe buză, cu țigara atârnată
sub mustață. Aprinde țigară dela țigară. Asta nu-i
prea place mamei.
— Bună seara, tată.
— Bună seara, mamă.
— Bună seara, Ioane. îmi furași fata...
— Ce, eram prost s’o las s’o ia altul! îmi place...
— Păi, bine, mă, Ioane, nu te gândești că e prea
crudă ?
— Așa îmi place mie să fie nevasta, crudă.
— Bine, măi Ioane...
— Asta spun și eu, bine...
Soră-mea Evanghelina, lângă el. Nu-1 pierde din
ochi. De când s’a măritat nu mai are priviri pentru
niciunul din noi — nici pentru frați, nici pentru surori,
nici pentru mama, nici pentru tata, numai pentru băr-
batul ei.
— Tată, am venit să sorocim nunta.
— S’o sorocim. Când?...
— Peste două săptămâni...
— Nu suntem gata cu zestrea...
— Nu-i nimic. Până în două săptămâni o să fiți...
— Pe cine pui naș?
— Pe-al lui Găină...
Al lui Găină e vecin cu Alviță.
— Bun naș ți-ai găsit, spune tata. Om de treabă...
Și... cât pământ vrei, măi Ioane, să-ți dau?
— Păi, m’am gândit, tată, jumătate din cât are
Evanghelina, jumătate vă lăsăm vouă. Dacă om avea
copii mai mulți, o să ne luăm și partea aia mai târziu.
La asta nu ne așteptam.
începe tocma pe țoale.
— Ție, tată, spune Alviță, o să-ți cumpăr o pereche
de cisme. Lui Ion o să-i dărui o pereche de poștali.
Ne-am gândit și la cumnatu-meu Gheorghe : o să-i
cumpăr o pereche de ghete și o să i le trimitem cu
poșta. Fetelor, câte o pereche de papuci. Așteia mici —
o arată pe soră-mea Elisabeta — papuci și rochiță.
Se ciupe singur de mustăți, ne arată dinții albi ca
175
laptele. E frumos Alviță. Are ochii cum sunt tăciunii al
căror miez arde încă.
— Mulțumesc frumos, spune tata, noi o să-i dăm
fetei pământul ei și țoale : cămașă de mireasă, cămașă
de ginere, cămașă pentru naș și nașe. Ne-am socotit
să-i dăm o cămașă și ălei bătrâne, că te-a crescut, de...
Aia bătrână e baba Rada, mama lui nenea Alviță,
soacra soră-mi Evanghelina : scurtă, groasă, cu mus-
tăți, satul îi spune Groasa. Tot Groasa îi spune și so-
ră-mea când vorbește cu noi despre ea.
— Zi-i, fă fată, mamă !
— Cum o să-i zic mamă? Ce, ea m’a crescut? Dă-o-
’ncolo. Parcă e mută. Abia îi scapă cuvintele din gură.
Stă mai mult pe la fie-sa, pe la Nichișia, decât pe-a-
casă.
A venit și ziua nuntii. încep de vineri seara să ne
sosească neamurile. De pretutindeni sosesc. Cea din-
tâi își arată fața, bine înțeles, mătușa Uțupăr cu va-
ră-mea Dița. Tocmai dela Secara vin.
Băieții, ca deobicei: lae-gae pe-a lui Uțupăr, pe
vară-mea Dița, care-a mai crescut și pe care a ofilit-o
nițel pușcăria.
Dela Cârloman vin bunicii și fratele mai mic al ma-
mei, nenea Dumitrache cu dada Anica, nevastă-sa. A-
bia acum doi ani s’a însurat nenea Dumitrache. A luat
o femeie bălană cu obrazul rotund și cu ochii tare al-
baștri. I-a trântit un copil, un băiat. Dada Anica arată
băiatul înfășurat în scutece, mamei, pe vatră.
— Nu-i așa, leică Mărio, că Ionică al meu seamă-
nă cu Dumitrache?
Nenea Dumitrache e înalt, roșcovan. Pruncul e cârn,
negricios, parcă ar fi spoit cu cenușă pe față. Mama se
uită la copil. S’a mai uitat la el și altădată.
— Da, fă, da. Seamănă leit cu frate-meu, cu Du-
mitrache...
Ne face cu ochiul. Lui nenea Dumitrache îi crește
inima de bucurie.
— Dadă Mărio, Ionică al meu seamănă leit cu
mine, băiatul tatei, băiat...
176
II ia în brațe, îl leagănă.
Plodul seamănă leit cu un vecin al bunicilor dela
Cârloman, Niță Liță, poreclit Lăețul... Toată lumea a
băgat de seamă, numai nenea Dumitrache nu.
Mai sosesc dela Cârloman, la nuntă, verii mamei,
alde Ciurea. Mătușa Sica Ciurea are albeață într’un
ochi. Opt băieți a născut și toți opt i-au trăit. I-a 'fisu-
rat. Lângă casa veche au mai ridicat trei case la rând,
ultima pe malul gârlei. Din casa asta dacă scoți mâna
pe fereastră prinzi trestiile bălții de moț. Acolo balta e
largă, acoperită cu stuh. Au și o barcă alde Ciurea, o
luntre cu care trec la vie. Cârlomănenii au sădit vii pe
coasta roșie, de dincolo de baltă, vii în care cresc numai
struguri roșioară, cu boabe mici, bătute, dulci ca
mierea...
Mătușa Ciurea a fost anul trecut la spital, la oraș.
Așezată pe un scăunaș cu trei picioare, și jumulind
deasupra căldării cu apă fiartă o găină opărită, își po-
vestește pățaniile :
— Auzi, Mărio ? Aveam un tren în cap, tot îmi du-
duia, tot îmi fluiera. Toată ziua, toată noaptea, duduia
și fluiera. Am umblat pe la vraci, câte leacuri n’am
băut, degeaba a fost!... M’a luat fiu-meu ăl mare,
Cociu, m’a dus la Turnu, la doftor. La un doftor cu
barbă m’a dus. Barba, mai mult țăcălie. M’a întins dof-
torul pe masă, m’a adormit. Nu știu ce mi-a trecut pe la
nas că-mi venea greață. M’a povățuit înainte de-a mă
adormi să n’am nicio grijă, fiindcă-o să-mi cresteze
capul, să-mi scoată trenul din cap. Nu știu cât oi fi
dormit, dar parcă am dormit o veșnicie. Așa mi s’a pă-
rut. M’am trezit, eram legată la cap și lângă mine, pe
pernă, un trenișor de tinichea. A luat trenișorul dofto-
rul, mi l-a arătat:
— Uite, băbuțo, asta aveai în cap. Eu ți-am desfăcut
capul și-am scos trenul. Pe urmă am cusut capul la loc.
Te doare ?
— Nu mă doare, maică.
— Nici nu trebue să te doară, băbuțe. Mai simți du-
duituri în cap ?
— Nu, maică...
M’a ținut câteva zile în spital, pe urmă mi-a dat
12 — Desculț — 932
177
drumul, m’am întors acasă sănătoasă tun... Meșter
doftor...
— Și trenul unde e, mătușă Ciurea ? o întreb eu...
Aș vrea să mă joc eu el...
— Trenul ? A rămas la doftor. Mi-a spus că o să-1
ducă la muzău...
Cei opt băieți ai mătușii Ciurea au venit la nuntă
cu nevestele și cu copiii mai mari. Cu patru căruțe au
venit. Bine că au venit!...
— Ăștia or să ne mănânce urechile...
— Nunta e nuntă... Chemi omul, trebuie să-1 ome-
nești...
De pe valea Oltului ne-a căzut oaspete numai unchiu-
meu Găbunea, cu țața Aretia, nevastă-sa. De pe Călmă-
țui au sosit surorile și nepoatele tatei. Unde o să-i mai
culcăm 1 Ii culcăm pe la megieși, pe la oamenii din sat...
Odată se mărită soră-mea Evanghelina !... Odată îi-
facem nuntă !...
lată-ne sâmbătă seara ! Au rămas neamurile la noi.
Pe mâncare și pe băutură au rămas. Pentru petrecere
au rămas...
Lăutarii sunt la ginere acasă... O întind într’acolo
cu soră-mea Rița, cu soră-mea Elisabeta care e numai
de-o șchioapă ; în cap, soră-mea Rița.
S’au adunat la nenea Alviță rudele lui mai apropiate,
verii. Nașa n’a venit încă. Poftirea la nuntă a făcut-o
Verde, pe care Alviță l-a pus frate de mână. A umblat
prin sat fratele de mână cu plosca plină, a poftit rube-
deniile la nuntă.
A trecut noaptea. Până spre ziuă au cântat lăutarii la
casa ginerului.
Am tras cu toții un pui de somn spre ziuă.
începe nunta duminică dimineața. După amiază o să
fie nunta în toi, după amiază și diseară. Eu, pe lângă
soră-mea Evanghelina. Nicicând nu mi s’a părut soră-
mea Evanghelina atât de frumoasă. Prietenele au venit
la, ea acasă. Verde a adus din luncă o creangă mare
de cireș, a tăiat vârful unui cireș. Fetele împodobesc
crengile cireșului cu fire de busuioc, cu panglici colo-
178
rate, leagă firele cu panglici de beteală albă. Lucesc
panglicele de beteală, parcă ar fi de argint. Nu sunt
argint.
— Acum îmbracă bradul pentru mireasă, o aud pe
soră-mea Rița. Când o să mai cresc, spune ea, o să mă
mărit și eu. Atunci o să-mi îmbrace și mie bradul de
mireasă...
Au îmbrăcat bradul miresei... In tindă l-au îmbrăcat...
II scot în fața casei. Satul tot, adunat la uluci, privește.
— Frumos brad are mireasa !...
O duc pe soră-mea Evanghelina în odaie. Mă vâr
printre fete, ca un diavol mă vâr. Gaițele, scai pe soră-
mea, o despoaie la piele, o gâdilă, o ciup, o înveșmân-
tează cu cămașa scoasă din lacră. Peste cămașă îi pun
rochia ei albă de mireasă, din pânză subțire. Ciorapi
albi în picioare, pantofi albi; o piaptănă și-i împletesc
cozile. Ii înfig fire de busuioc în cozi, peste cap îi pun
sovonul cumpărat dela târg, alb, străveziu. Mireasa
arată ca o magaoaie — zău, ca o magaoaie...
Iată că stă în picioare soră-mea. O strâng pantofii.
Pe toate fetele din sat, când se mărită, le strâng pan-
tofii... Pantofii sunt înguști, cu tocuri înalte. Picioarele
lor, groase, late. Dacă umbli desculț, piciorul crește
butucănos, cu degete noduroase, groase.
Până la pământ îi ajunge soră-mi Evanghelina sovo-
nul. Fruntea i-au împodobit-o cu o coroană albă cu
flori de hârtie roșii, galbene, verzi, albastre...
Nici nu se poate așeza pe scaun, soră-mea, mireasa...
Până diseară, când o să intre în așternut, așa o să
rămână : împodobită, dreaptă, de parcă ar fi înghițit
un băț...
Mireasa e gata. In fața casei bradul îmbrăcat. Vine
Verde, fratele de mână, o apucă pe soră-mea Evanghe-
lina de braț, o duce la fântână — la fântâna din fața
primăriei, la fântâna dela care de acum înainte ea o să
țdt aducă apă, la casa ei.
De când s’a măritat, soră-mea Evanghelina a luat
apă în fiecare zi dela fântâna asta. Acum, fratele de
mână o aduce la fântână. Poartă cât poate de sus bra-
dul îmbrăcat al miresei. In fața lor, lăutarii, patru la
număr, patru lăutari care cântă întruna. Răsună satul.
12*
179
N’am mai văzut la nicio nuntă lăutari dela oraș. Acum
îi văd. La nunta soră-mi Evanghelina îi văd...
— Al dracului Alviță, fudul, își face nuntă cum nu
și-ar fi făcut nici băiatul popii...
— Dacă are cu ce, dece să nu-și facă !...
— Ii place mireasa, pesemne...
— Poate-i place, poate vrea numai să se fudulească...
Soră-mea Evanghelina duce pe umăr o cobiliță nouă.
De cobiliță atârnă una în față, alta în spate, vedrele pe
care le-a căpătat de zestre și pe care le-a lăsat roșii,
să se vadă că sunt de aramă curată, să se vadă că sunt
noi. O să le costorească, o să înceapă să le întrebuințeze
după nuntă. Astăzi satul trebue să afle că mireasa a
adus la casa ei, dela părinți, vedre de aramă, vedre noi,
și într’una din vedre, în cea din față, căuș de aramă cu
coadă lungă. Căușul este așezat în așa fel să i se vadă
cât mai bine coada pe care, meșterul dela oraș, a scos,
din bătaia ciocanului, înflorituri.
O duc fetele și fratele de mână pe soră-mea, la fân-
tână, cu alai, cu lăutari, ca să știe și ea că de acuma
înainte ăsta este drumul ei de acasă până la fântână și
că asta este fântâna dela care trebue să aducă apă
în casă, la gospodăria ei.
Apucă ciutura soră-mea și lumânarea fântânii... A
ajuns ciutura la fund, s’a umplut cu apă, o scoate afară,
umple o vadră. Mai scoate o ciutură și umple și cealaltă
vadră.
Ia căldările în mână soră-mea Evanghelina. Cobiliță
e rezemată de buduroiul fântânii. Depărtează vedrele
de fântână câțiva pași. Le pune jos. Lăutarii încep a
cânta. Mireasa, cu fratele de mână, cu fetele, cu flăcăii
care s’au adunat, încing hora, o singură horă. Ocolesc
de trei ori vedrele. Sparg hora. Apucă soră-mea vedrele,
le ia la spinare pe cobiliță. Spinarea i se cujbește. Sunt
grele vedrele, sunt de aramă, au pereții groși, fundul
gros, sunt pline cu apă. Asta îi arată că în căsnicie ea
o să ducă greul. Acum se învață să ducă greul. Se
îndoaie sub greutatea vedrelor soră-mea Evanghelina,
dar își adună puterile, toate puterile, și calcă înainte,
dreaptă, mândră. Ajunge în poarta casei. O întâmpină
180
Groasa în prag, cu pâine, cu sare. Pune vedrele jos
soră-mea, gustă pâinea — după ce a întins cu ea în
sure. Ca o nătângă începe să plângă. Lăutarul care
sgândără țambalul cântă :
Taci mireasă, nu mai plânge,
Că la mă-ta mi te-oi duce,
Ori atunci, ori nici atunci
Când o face plopul nuci...
Pleacă lăutarii. In vecini pleacă să-i aducă pe nași cu
cântece la casa lui cumnatu-meu Alviță. Fratele de
.mână — cu ei.
Au întins masa de prânz. Ourcă pe soră-mea într’o
căruță. Mă urc și eu, colac peste pupăză.
— Parcă poate să scape cineva de tine...
— Vreau să văd...
— Vezi, n’ai mai vedea...
Căruța durue până la noi acasă. Mama scoate zestrea
soră-mi, o pune în căruță: lacra boită cu roșu, pe care
i-au cumpărat-o dela oraș și’n care sunt așezate țoalele
ei, câte le are.
Deasupra lacrei, căpătâiele, pernele, așternutul. Fra-
tele de mână, lângă soră-mea. Căruța, ciucure de flăcăi.
Au loc și doi lăutari în căruță. Cântă lăutarii, le sbâr-
nâe coardele. Căruța se plimbă prin sat. Până după
prânz se plimbă.
A trecut soarele de amiază. In aria ginerelui au venit
neamurile noastre, au venit toți câți au vrut să vie. Lău-
tarii cântă până nădușesc. Hora se întinde, se întinde...
Se apropie chindia. O mai' plimbă pe mireasă, pe
ginere... Căruțele, șir, una după alta. Sună zurgălăii
cailor, pocnesc bicele, pocnesc pistoalele. Alaiul se
oprește la primărie. Intră însurățeii, cu nașii, în pri-
mărie. I-a scris primarul în condică. Trec la biserică.
I-a cununat popa. S’au întors acasă...
Acasă, hora în toi. Lăutarii încep nuneasca. Gine-
rele în dreapta, mireasa la mijloc, fratele de mână în
stânga. Lângă ei nașii cu lumânări mari aprinse în
181
mână. Lumânările, albe, legate la mijloc cu panglici
roșii. De trei ori se învârte hora mare.
Când e gata să se spargă, mulțimea, adunată în
jurul horei, se despică în două. Prin despicătură ajunge
lângă horă o laie de țigani cu urșii în lanțuri. Copiii se
sperie, dau chiote, fug. Se lărgește despicătură. Hora
se rupe într’un singur loc. Intră în mijlocul horei, lângă
lăutari, țiganii cu urșii lor. Număr urșii : doisprezece....
In jurul lăutarilor ursarii duc urșii și încep să bată cu
degetele tobele lor cu clopoței pe margine. Urșii mor-
măe, se codesc, țiganii le șoptesc la ureche vorbe ciu-
date, îi îndeamnă, îi împing cu genunchiul, îi ating, de
parcă i-ar mângâia, cu ciomagul, dela ceafă în jos pe
șira spinării. Prind urșii curaj și se ridică în două labe,
își dau labele așa cum își dau oamenii mâinile... Lău-
tarii cântă întruna. Cântă ursarii. Hora mare continuă
să se învârtească. Mulțimea a făcut iarăși zid gros în
jurul horei. Urșii joacă de parcă ar fi oameni. Ursarii,
grijulii, bat tobele, sună lanțurile.
Sparg hora urșii. O sparg și oamenii.
Cine nu-1 cunoaște pe Gruia Dudău, ursarul bătrân !
Ceilalți ursari sunt băieții lui, ginerii lui... Doisprezece
urși are șatra... Dudău o ține în lanț pe Didina,
ursoaica. Cunosc ursoaica. Are labele cu unghiile to-
cite de umblet, pielea galbenă se vede pe unde i-a
căzut ursoaicei părul... Ochii ursoaicei, căprui, cu
pleoapele roase pe margini. E bătrână Didina — bă-
trână și voinică, fruntea urșilor șatrei. Urșii ceilalți,
unsprezece, mai mărunți, mai tineri, mai vioi...
— Să fie cu noroc nunta, spune Gruia Dudău. își ia
căciula din cap și i-o dă ursoaicei. Fac și ceilalți ursari
la fel. Urșii, toți, în două labe, întind căciulile ursarilor
spre oameni. Rumânii aruncă bănuți în căciuli. Urșii
mormăe. Le-a trecut spaima copiilor. Se înghesue în
urși și le smulg fire de păr. Bun de leac, la sperietură,
e părul de urs. Ii dai foc, te afumi cu el, vine vin-
decarea.
— Haidem în casă, Didino, să faci pe mireasa...
Gruia Dudău trage ursoaica de lanț, intră cu ea în
casa lui nenea Alviță... Ginerele, mireasa, nuntașii,
după ursoaică. Se’ndeasă unii la ferestre să vadă. Ur-
182
soaica se urcă în patul miresei dintr’o săritură. Ii cântă
Dudău cântece de mireasă. Se face ursoaica ghem în
pat. își strânge picioarele din urmă. își acoperă fața cu
labele. E rușinoasă tare. Gruia îi cântă. Dudue toba.
Sună zurgălăii. Se întinde Didina. Mormăe. Se întoarce
cu pântecul în sus, își arată pântecul cu păr roș, țâțele
bătrâne, uscate, negre. Se gudură, tremură toată... Iar
își astupă fața cu labele. Mormăe încet. Se strecoară
jos, cu botul atingând pământul.
— Ai să naști copii frumoși și sănătoși, mireasă, îi
spune ursarul soră-mi Evanghelina. Ursoaica ți-a bi-
necuvântat culcușul.
O poartă Dudău, pe Didina, la coșarul vitelor, la
cotețul păsărilor — să alunge bolile. O poartă la ham-
bare, să crească pe câmpul ginerelui, din belșug, ro-
dul...
Beșcu se culcă în bătătură.
— Ma dor oasele, Dudău, pune ursoaica să mă
calce... Ursoaica îl calcă. Se sue pe spinarea omului,
ușor. Dela grumaz până la călcâie îi pipăe oasele cu
labele, se lasă greu, trosnesc oasele omului întins...
Se ridică omul, pârâind din încheieturi...
— Mi-a luat durerea.
Aruncă în căciula ursarului o băncuță...
Groasa a umplut două copăi cu tărâțe. Mâșâe urșii
cu boturile lor în copăi, mănâncă tărâțele. Ursarii beau
vin din căni de pământ ars...
întuneric peste sat. La cumnatu-meu Alviță masă
mare, rudele lor, rudele noastre, prietenii. Masă mare,
cu daruri. Oamenii mănâncă și beau și când li se pare
că s’au săturat ies în tindă, în bătătură, cu lăutarii după
ei și joacă până nu-i mai țin picioarele.
Ceasul darurilor. Nașul primește cămașă. Nașa pri-
mește cămașă. Pe lângă cămăși mai primesc câte un
ștergar lung, lat, cusut la capete cu flori mari, roșii.
Din pânză de borangic sunt ștergarele. Nașul scoate
din pungă o rublă de argint și o așează pe talerul aco-
perit cu șervet. Mesenii iau pildă dela naș. Fiecare
183
scoate din chimir cât poate, o firfirică, o băncuță, o
dau în dar. Din daruri se scot cheltuielile nunții.
A trecut noaptea. S’a apropiat ziua. înainte de a se
lumina, două femei și doi bărbați pornesc cu lăutarii la
socrii mici. Cu vestea pornesc. Duc vestea acolo că
mireasa a fost găsită fată mare. Li se dă vestitorilor să
bea. Vestitorii prind două găini albe, le boiesc cu roșu,
se întorc chiuind, cu hărmălaie, la casa ginerelui. Când
vestitorii ajung la casa ginerelui, mireasa cu ginerele,
cu nașul și cu nașa, cu fratele de mână, fac drum în-
tors la noi acasă. Intre timp mama a pregătit masa
— rachiul roșu. Mănâncă toți. Noaptea a fost lungă.
S’a jucat mult. Fiecăruia îi e foame.
In timp ce la noi se bea rachiul roșu, la nenea Alviță
acasă, în bătătură, cu o parte din lăutari, flăcăii joacă
târna lângă focul aprins în fața casei. Strigă Avendrea:
Oțopoc; hoc, poc,
A luat mireasa
Până spre amiază se bea și se mănâncă la amândouă
casele. Acum e luni seara. Se adună socrii la un loc.
Fac socoteala nunții. încheie socotelile și își dau seama
ce avere au însurățeii. Rudele, neamurile au plecat la
casele lor.
Nu s’a terminat nunta.
Marți dimineața soră-mea Evanghelina pregătește
trei plocoane; unul îl aduce la noi acasă, pentru iertă-
ciune ; tot pentru iertăciune duce un plocon la naș ; al
treilea i-1 duce fratelui de mână, pentru osteneala prile-
juită de nuntă.
După câteva zile o vedem pe soră-mea Evanghelina
intrând pe ușă. E slabă, are fața trasă și un semn
mare, negru, sub ochiul drept.
— Ce ți s’a ’ntâmplat ție, fato ?...
Soră-mea se așează pe marginea patului, lângă
mama. își prinde obrajii în mâini și plânge. Plânge pe
tăcute. Din belșug plânge.
— Ei, ce țî s’a ’ntâmplat ?
184
— Ion...
— Te-ai certat cu el ?
Nu. A venit azi noapte beat acasă. L-am întrebat
unde a fost. Mi-a rupt oasele. Dacă nu mă feream ră-
mâneam fără vedere.
Postul Paștelui !... Postul Paștelui — post lung...
Mâncăm numai mămăligă cu ciorbă de praz.
Așteptăm primăvara.
Primăvara asta oamenii n’au să se mai răscoale ca
anul trecut. Morții de atunci n’au fost uitați. Mulți
dintre cei scăpați cu viață au rămas cu beteșuguri, cu
păsuri, cu racile.
Jandarmii stau cu ochii pe fiecare rumân.
Așteptăm primăvara.
Atunci o să mâncăm mai bine. O să mâncăm mămă-
ligă cu ciorbă de urzici, cu ciorbă de ștevie.
Pe șanțul din fundul ariei noastre crește din belșug
ștevia, cresc din belșug urzicile.
Primăvara vin muierile la noi tocmai din partea cea-
laltă a satului, intră în arie, trec pe lângă plop, culeg
urzici, culeg ștevie, cât vor ele să culeagă.
vm
ULCELELE
Din vreme am intrat în secere cu alde Beca, cu alde
Alisirliu, cu alde Uie. Cu ei nu cU alții am intrat în se-
cere pentrucă alde Beca au o secerătoare nouă, ușoară;
numai cu o pereche de boi o duci dealungul lanurilor,
un „Albion“. Taie ca briciul șecerătoarea și sună,
sună... O asculți de departe : „I-auzi „Albionul" lui Be-
ca. ..“ Cu alde Misirliu că au, ca și noi, zece brațe de
muncă. Cu alde Uie că sunt harnici : doi lucrează cât
ar lucra patru.
— Mă Uie, da tu ai nevasta cu burta la gură...
— Ce, dacă... Ne-am socotit. După seceriș câștigăm
copil...
— Atunci, bine, te luăm în ceată. La treierat ne-om
descurca noi...
— Mulțumim...
Mergem la secerat tocmai pe Băduleasa, o jumătate
de poștă, cu carul. Pe la miezul nopții ne trezim. Tot
satul se trezește. Cocoșii ne trezesc — cocoșii, ori grija
să nu întârziem și să dăm de bucluc cu boierul...
— Dii, boală...
Drumul e moale, alb. Carul țăcăne, sdroncăne. Cu
somnul lipit pe gene, acoperiți cu țoale, picotăm.
— Dii, boală...
Scapără tata și aprinde o țigară. Deasupra, cerul
adânc, boltit. Pe ramurile unui copac nevăzut — copa-
cul nopții — atârnă, fructe coapte, stelele. Unde e
186
luna ? Nu e lună. Când nu e lună văzduhul pare fumu-
riu. Când nu e lună stelele par mai mari. Când nu e
lună stelele sunt mai aproape de pământ. Dacă te urci
în plop, în vârful plopului, și întinzi mâna, poți cumva
să iei una ? Nu poți! Atunci dece spui că sunt aproape
de pământ? Ca să spun ceva. Unele sunt albe, stau să
cadă — mingi de zăpadă. Altele gălbui — gutui. Până
acolo unde cerul se împreună cu pământul. AAii și mii
de stele. Puzderie...
Sus stele,
Jos stele,
Umblă vântul printre ele;
Umblă neică printre ele,
Umblă și mândrele mele...
— Ce sporovăești, Darie ?
— Nimic. Mamă, uite Calea robilor, uite Cloșca, uite
Hora, uite Carul mare. Dincolo, Carul mic. Dadă, unde
e Leul ? Vreau să văd Leul...
— Mai tacă-ți gura, diavole...
Mi-a tăcut gura. Cade o stea. Lasă în urmă o coadă
luminoasă, albastră. Lasă o coadă. Piere steaua. Se
destramă, se topește. Piere și coada. A murit cineva.
Cade o stea, una, încă una... Mereu cad stele. Cad și
din Calea robilor.
— Nene, am găsit Leul...
— Apucă-1 de coadă...
— Auuu !...
Un pumn în coastă. Mi l-a repezit frate-meu Ion de
ciudă că i-am sfărâmat somnul. Se dă jos frate-meu
și vine după car. Nu mai poate dormi. Să se încăl-
zească, să se trezească deabinelea cel puțin...
— Dii, boală...
Am trecut de linia ferată. Urcăm dealul.
— Ați umplut butoiul cu apă ?
— L-am umplut.
— Și boata ?
— Și boata.
înaintea noastră, în urma noastră, la dreapta noas-
tră, la stânga noastră, pe toate drumurile, sue carele
spre inima câmpului. Nu cântă niciun băiat. Nu cântă
187
nicio fată. Nicio muiere. Cântă, cât e de larg, câmpul.
Poate cântă și cerul. Nu-1 auzim.
' — Care ești, mă ?
— Eu, Niculae...
— Ai un foc ? Pierdui cremenea...
— Am...
Ei, nu mai cad stelele. Pălesc și fug în sus. Poate se
duc să se culce dincolo de pânza cerului. Ziua, stelele
dorm. Sunt treze noaptea. Ies seara din așternutul lor
și se uită peste pământ să vadă cum se odihnesc oa-
menii și văile și dealurile și câmpurile și pădurile...
— Așa e, tată ?
— Așa o fi... Cine poate să știe! Numai domnul...
Dac’o fi pe undeva.
Spre răsărit zarea, lăptoasă. Bate în galben, în
roșu. Grăbim.
— Dii, boală...
Boii măresc pasul. Se mângâie singuri cu sfârcu-
rile cozilor pe șolduri.
Ajungem. Dejugăm. In grabă smulgem smocuri de
iarbă și le dăm vitelor să le mănânce. Cum ar mânca
boii grâu !... Cum le-am mai da, măcar câteva spice !...
Nu e voie. Nu e grâul nostru. Scapi boii în grâu, o iei
după ceafă... Am pățit-o vara trecută. Pe miriște păș-
team boii, la amiază. Priveam cerul cu ochii mari. Se
’mbulzeau norii și mi-era drag să-i privesc cum se’m-
pung, negri, ca taurii. Bălțatul a rupt o gură de grâu.
Mesteca grâul... Vâjjj... Fiuuu... Plici...
— Auleuuu... ZA’a și plesnit Gânță logofătul cu ha-
rapnicul. Ca un șarpe de foc m’a înfășurat harapni-
cul lui Gânță. S’a bășicat, s’a umflat, a sângerat pie-
lea pe spinare. Ustură harapnicul. Nu-i știam gustul.
1-1 știu. Mai am semnul. Poate vrei să-1 vezi? Scot
haina. Scot cămașa. A fost ca un fulger care și-a lăsat
urma dela umărul drept la coastele din stânga. Nu
vrei să-1 vezi! Mai bine. A pus tata mâna pe resteu.
Resteul — de fier.
— Vascrisu’ mă-tii... Mi-ai omorît băiatul...
Gânță, călare: — Nu l-am omorît. L-am bătut...
A dat călcâie pintenogului și-a plecat în buiestru.
188
Dacă nu fugea se pomenea cu tâmpla crăpată. A fu-
git, norocul lui. Fiecare cu norocul lui. Ii știa tatii de
frică. De mânie nebună mă lovise, nu de altceva. Pe
tata nu-1 înjură nici boierul, necum un logofăt, necum
Gânță, pocitania. II suduise mai anțărț pe tata, Juvete
jandarmul. De pomană îl suduise. Nu-și luase tata că-
ciula înaintea lui. Nu se apucase la harță cu el. Nici
nu-i ceruse socoteală de suduială. Tata, cu bățul în
mână, să se apere de câini, o nuielușă de salcie, jan-
darmul cu arma la spate. Da noaptea tata-1 pândise la
pod, când știa că are drum spre cătun. II zobise ’n pi-
cioare. Pușca i-o svârlise în gârlă și pe jandarm, după
ce-1 zupuise sdravăn, îl târîse lângă apă și-l așezase
cu cișmele în gârlă, să prindă pește ’n carâmbi. N’a-
vea de gând să facă moarte de om, măcar că trebuia.
L-au găsit pe Juvete caraulele, leșinat, și l-au purtat,
moale, la spinare, la post. S’a trezit Juvete din leșin.
— Cine te-a bătut ?
— Nimeni. Am călcat alături de pod, pe ’ntuneric,
și m’am prăvălit. Tâlharilor... N’ați pus speteze podu-
lui.
— Are speteze podul... domnule șef...
— Dacă spun eu că n’are, n’are...
— N’are...
Gemea Juvete și-și mușca buzele. își mușca mus-
tața. A zăcut. Când s’a ’nsdrăvenit s’a dus la secție și
și-a cerut mutarea. I s’a dat mutarea. In locul lui Ju-
vete a venit Mielușel, jandarmul plutonier Niculae
Mielușel. Nici cu ăsta nu ne avem bine.
— Hopa !... Ne-au luat-o alții înainte. Beca unge
șecerătoarea. Ca un mecanic se pricepe. Vine și Mi-
sirliu cu nevasta, cu fetele, cu băiatul. Nevasta, poamă
bună. O chiamă Ilina, da toți îi zic Șapte burice. Fe-
tele, poame bune și ele. Le pupă, le mototolesc, flăcăii.
Xe ridică și fustele. Parcă nu s’a mai văzut ? Buun...
Da de cerut de neveste nu le cere nimeni. Băiat, unul
singur are AAisirliu. Băiatului îi spune satul Cățeaua.
Surorile-i zic, dacă vine vorba de el, „frate-meu“;
maică-sa, „fiu-meu“; taică-său, „amărîtul ăsta al
meu“... Dacă are careva treabă cu el îl strigă simplu :
189
„Ei, tu“. Cățeaua aude tot, înțelege tot. Numai nu
poate să vorbească. Din gât scoate sunete sparte,
rupte, care nu se leagă în cuvinte. Nu-ți dai seama :
gâgâe o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă, latră un
câine... Copiilor li s’a părut că latră o cățea, și l-au
poreclit pe băiatul lui Misirliu, Cățeaua. Numele ade-
vărat i s’a pierdut. Câte nu se pierd, câte nu se pră-
pădesc, și iaca, lumea merge ’nainte. Cât o mai merge.
Vie a rămas porecla. Ii spun și eu Cățeaua, băiatului
lui Misirliu, și nu se supără pe mine.
Are suflet bun. E frumos, lovi-l-ar tunetul!... Sprân-
cenele : dungi, lungi, prelungi, groase; stufoase.
Ochii : verzi, de gușter.
Cu dușmănie muncește Cățeaua. Buhul i s’a dus.
— A venit Uie ?
— N’a venit Uie... O să vie...
Iarba e udă. Grâul e ud. Parcă și cerul e muiat cu
rouă, cerul din care azi noapte a picurat rouă. Din se-
nin picură rouă.
— Pit-palac...
Cântă undeva în grâu prepelița. Sus, ca atârnată
de slăvile cerului de un fi-r nevăzut, se leagănă și flu-
ieră ciocârlia. Macii ridică deasupra spicelor pălării
roșii cu măciulii negre. Măciulii negre peste pălării
roșii, cu foi late — asta sunt macii. Culeg maci să-i
pun la pălărie. N’am pălărie.
— înjugă boii că ne prinde soarele trândăvind...
Se măsoară postațele. Ne-a înnecat, ca o apă lim-
pede, lumina. „Albionul“ lui Vasile Beca sună, sună...
Sună pe aproape și alte secerători. Grâul cade, polog
pe care-1 așezi peste alt polog. Mai adaugi un polog.
Le strângi la un loc pe toate trei, le strângi bine și le
înfășori cu o legătură de spice. Așezi snopul cu spi-
cele în sus, să le mai bată soarele până-nspre seară
când vor fi clădite clăile.
Dacă n’am fi intrat în secere cu alții ar fi trebuit să
secerăm cu mâna. Am fi țopăit, ca broaștele, săptă-
mâni de-a-rândul cu genunchii goi prin țepile miriștii,
cu pojarul soarelui în spinare, în creștet... Acum țo-
păim mai puțin. Dacă n’ați secerat grâu, nu cunoaș-
teți prețul pâinii. Numai dulceața i-o cunoașteți...
190
Nădușit, a venit Tiță Uie. A venit și nevastă-sa, în
urma lui, suflând greu, ca o iapă lihnită, cu traista cu
merinde la spinare — ce merinde, o mămăligă, un ou,
o chită de ceapă verde. Uie a adus ulciorul cu apă.
Frumos ulcior, cu două țâțe.
— Unde e postața noastră ?
— Mai încolo...
Cât prinzi cu privirea spre Dunăre, grâu, numai
grâu. Grâu cu spicul roșcat, cu spicul cât vrabia. Spre
miazănoapte se întind, până la drumul Rușului, pă-
duri de porumb, înalte, verzi. Vântul le foșnește foile,
știuleții cu dinții acoperiți de mătase.
— Hai, măăă.
Glasul lui Gânță. Gura logofătului n’are buze. Dea-
ceea i se văd totdeauna fasolele printre care scuipa-
tul i se prelinge pe bărbie. N’are buze Gânță. I le-au
mâncat orătăniile când era copil.
— Dați-i drumul, măăă...
— I-am dat demult...
Frânți de mijloc, adunăm poloagele, legăm snopii.
Soarele arde. Miriștea frige. Spinarea, mereu îndoită,
doare. Mâinile, picioarele, sângeră. Acoperim tăietu-
rile cu țărână fierbinte. Sângele se ’nchiagă, ameste-
cat cu țărână, se oprește. Carnea julită, despicată, se
închide.’ Dacă tăietura e adâncă, până la os, te dai la
o parte din văzul celorlalți și slobozi udul peste rană.
Doare. Scrâșnești din dinți. Doare și... trece.
— Hai, măăă, dați zor..
Dăm zor. De departe a strigat Gânță. Ii e încă teamă
de resteul tatii. Nimic nu uită tata. Nimic nu iartă.
Plătește cu dobândă datoriile. Cu dobândă mare. Ca
la bancă. Altfel l-ar fi călcat în cisme jandarmii, logo-
feții. L-ar fi călcat, în ghetele lui cu scârț, până și
notarul care e târgoveț și poartă la gât burlan alb,
lucios, slinos.
Cămașa e leoarcă. Toată se lipește de piele. Mâinile
ard. Ard picioarele. Pielea arde. Capul greu, atârnă.
Sudoarea — șiroaie. Cum s’o ștergi... Cu ce s’o ștergi.
Se prelinge și o sugi cu buzele. E acră, sărată... Las-o
să cadă, să ude țărâna, poate-o răcori-o. De unde ?
N’o răcorește.
191
Urcă soarele, urcă. Ilina o apucă spre codrul de
porumb. După ea, Ion, frate-meu. Nu stau ei mult în
porumb, cât ai fuma un muc de țigară. Dece s’or feri?
Ies din porumb unul pe o parte, altul pe alta.
își iau locul pe postață și lucrează de zor, cu spor.
Schimbăm boii la secerătoare. Până acum au tras
ai lui Beca. E rândul să mai tragă și-ai noștri. După
ce-o trece amiaza, o să tragă și-ai lui Misirliu, toată
după amiaza, că boii lui Misirliu sunt mai puternici,
boi de Fălciu, ca nevastă-sa, moldoveni.
Când a venit în sat, Ilina vorbea altfel. Avea o voce
ca un flaut. Acum s’a deprins. N’o mai cunoști c’a
venit de departe. Grăește ca toți oamenii de pe la
noi. Dar nu e ca toți oamenii, mai ales nu ca toate
muierile. Spune că o arde mereu pântecul și că-i tre-
bue sbânț. Misirliu o lasă ’n doaga ei — și fiindcă-i
arde mereu pântecul, muierile i-au scornit vorbe c’ar
avea șapte burice, i-au zis Șapte burice...
Ea ’și arată mereu pântecul bărbaților care vor să
i-1 vadă, mai pe lumină, mai pe ’ntuneric, să spulbere
odată scornitura.
Un buric are, scornitura i-a rămas. Pacostea e că
cele trei fete ale ei îi seamănă.
— Dii, hăis, hăis, cea... Dii, bălțatule... Diii...
Mân boii. Eu îi mân. Sunt îndeajuns de mare ca să
mân boii. Tot dau ocol lanului care se ’ngustează. S’a
lărgit miriștea. Snopii stau în picioare ca oamenii,
mai groși ca oamenii și mai scurți, cu perii spicelor
sburliți spre cer. Trec pe lângă Ilina și mă ’mbie :
— Hai la porumb, Darie, să-ți arăt ceva...
— Ce să-mi arăți ? Buricul ? Ai șapte, lele Ilina...
Ne aude Uie.
— Nu ți-e rușine, fa ? Ești muiere bătrână. Te legi
și de copii...
— Ei, lasă, că nu e chiar copil, și-apoi nu sunt bă-
trână. Hai, Darie...
— Du-te cu altul, îi spun și mân boii mai departe.
Sună „Albionul“ lui Beca, sună...
Ilina se duce la porumb cu băiatul lui Beca, — cu
192
băiatul ăl mare, cu Gogoi, care are fața mâncată parcă
de gândaci... Până spre seară o să se mai ducă și cu
alții...
încearcă niște scame de nori să se’nchege. De-ar
veni o răpăială de ploaie... Să vină și să treacă re-
pede. Să ude văzduhul. Să potolească arșița. Să ră-
corească pământul care-mi frige tălpile. Picioarele
mi-au devenit două răni care dor. Degeaba le mai
presar cu țărână. Sângele curge, se sleiește, din nou
curge.
De-ar veni pânza de apă a ploii... De-am avea la
car o cergă mare și două prăjini lungi să le’ntindem
spre cer și să acoperim soarele. Pace bună...
Norii au luat-o spre Dunăre. Au trecut Dunărea.
S’au pierdut spre Balcanii pe care în zilele cu cer lim-
pede, dacă mă sui pe măgură, îi văd lucind, scânteind
în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, ple-
șuve.
Niciodată n’am trecut Dunărea la bulgari. M’am
scăldat în Dunăre. O să mă scald peste o lună spre
toamnă, după treierat.
Nu-i ajung hambarele boierului. Nu-i ajung nici
magaziile gării. N’are unde-și păstra tot grâul. O
parte din el îl duce repede la Dunăre. Adică, el dă po-
runcă să i se ducă grâul la șlepuri. De dus, îl du-
cem noi, îl duc alde Beca, alde Misirliu, toți învoi-
torii care au car și boi. Tiță Uie n’are car, n’are boi.
Păcat. N’a văzut nici șlepurile, nici Dunărea. Șlepu-
rile sunt negre, burticoase, și arunci întruna în ele
saci cu grâu. Dunărea e lină, adâncă, turbure. Pe mij-
loc face spume când o ia vântul în răspăr...
Duci grâu la Dunăre, capeți bani. Câțiva gologă-
nași mărunți de sac poți să capeți. La un drum, cu
dusul, cu întorsul, cu descărcatul, câștigi un leu și
ceva. Dacă n’ai opinci poți cu banii ăștia să-ți cum-
peri o opincă. Mai duci grâu odată, poți să-ți cum-
peri opincă și pentru celălalt picior. Dacă vrei fla-
nelă sau cojoc trebue să cari cinci tarlale de grâu la
Dunăre. Cum să cari atâta belșug !... Mai umbli cu
13 — Desculț — 932
193
pălăria găurită, bleojdită, mai umbli fără pălărie. In
loc de cojoc, porți zăbun, da nu mori de asta. Dai banii
perceptorului, dări la stat, — ori cârciumarului. Dacă-i
duci toți cârciumarului, nu e rău. O seară’ntreagă
uiți de necazuri.
îmi place Dunărea. Apă câtă vrei, te scalzi după
poftă. Te dai ca peștele afund. Să bagi de seamă să
nu rămâi la fund chiar dacă știi să înnoți. Unii băieți
rămân. Și mai rămân la fund și oamenii cărora de
osteneală le scapă piciorul alăturea de scândura care
leagă șlepul cu malul pe piatră. Se rostogolesc cu sac
cu tot între șlepuri. Căutați-1 !... Logofătul Gânță în-
jură de mama focului. Nu vă speriați. Nu ’njură Gânță
pentru omul pe care până la urmă îl scot apele umflat
cine știe unde. Gânță înjură pentru sacul pierdut, de
care are de dat socoteală, al cărui preț, administra-
torul i-1 oprește din leafă.
— N’ai avut grijă, Gânță, de sacul boierului...
— Am avut grijă, dom’le administrator. S’a întâm-
plat...
— Să nu se fi întâmplat...
— Hai, măăă, dați zor..
Am dat zor. Nu mai putem să dăm zor. Câmpul
s’a prefăcut în iad. Ni s’a aprins carnea. Simțim cum
ne plesnesc, în țăndări subțiri, oasele, cum ni se des-
fac încheieturile. Capul fierbe, ca o oală în clocot. Din
boi izvorăsc aburi, aburi fierbinți. Gâfâim. Gâfâe și
boii. Li se moaie genunchii. Cum poți să-i mai biciui...
— Diii, hăis, cea ! Diii, boală !...
— Hai, măăă. Dați zor...
Astupar’ar clisa gura văduvă de buze a lui Gântă...
— Ho...
S’a oprit sunetul secerătoarei. Toate secerătorile
și-au oprit sunetul. Zac cu aripile întinse ca niște mori
de vânt, pe zăpușeală, fiare moarte.
— La masă, băăă...
Trag aerul în piept, parcă beau jar dintr’o găleată,
parcă beau flăcări...
— La masă, băăă...
194
Căutăm umbră lângă care. E umbră la car. Pentru
lăcuste. Pentru șopârle. Pentru gadinele buruienilor.
Destupăm butoiul și adăpăm, cu căldarea, boii că-
zuți pe brânci. Dintr’o înghițitură sorb apa. Le fre-
căm spinările cu șomoioage de paie. Din mână’n mână
trece boata. Apa e caldă, clocită. Pe nemâncate o bem,
să umplem stomacul, să-1 amăgim.
Se’ntinde și masa — șervete puse cap la cap. Misir-
liu scoate din traistă — pentru șase guri — trei ouă
fierte, o mămăligă, câteva fire de ceapă verde, un cas-
travete, o sticlă de oțet — poșircă vânătă. Bogată
masă. Misirliu e om cu stare. Are și lot. Vasile Beca,
mai cevașilea, lângă mămăliga lui pune cepe mari.,
cu bulbi rotunzi, și pe fundul unei străchini, un pumn
de urdă. Pisăm în găvan — pisăm cu pisălogul —
trei căpățâni de usturoi. Le stropim cu sare și turnăm
deasupra o ulcică de apă. Gata mujdeiul. întingeți
cu bulzi de mămăligă în mujdei și duceți la gură. Fe-
riți buzele, că sunt plesnite. Mestecați, dacă aveți
vreme de mestecat. Eu unul n’am. înghit mămăliga
cu mujdei de usturoi... Poșirca în care se dumică mă-
măliga e grozavă — pentru cine are poșircă. Aci, în
câmp, mănâncă fiecare ce și-a adus de acasă. Uie
sparge oul, îl cojește. Jumătate îl mănâncă el, jumă-
tate muierea lui, care abia răsuflă cu burta la gură...
Să-și uite de-ale lui, Uie aruncă sămânță de vorbă:
— Bună secerătoare ai, nene Beca...
— lancu Agana să trăiască... Și nevastă-mea...
Nevasta lui Beca sparge bulbul cepei, îl ronțăe în-
tre gingii și soarbe, cu lingura, poșirca din strachină.
Șapte burice râde...
— Și cum fuse povestea cu „Albionul“, Radă...
— S’o spue el — că-i place s’o spue...
Arată cu capul spre bărbatu-său.
— Păi, cum să fie. Iarna trecută vine nevasta și-mi
spune că se leagă de ea Agana. Buun ! îi zic. Are pră-
vălie peste drum de noi. Ține și cârciumă. Ține și co-
jocărie. E doldora de bani. Poftește la tine ? Să vie
la noapte ’n coșarul oilor, pe ușă. Câinii-I cunosc. N’o
să-1 latre. O să fiu și eu pe-acolo, cu bâta’n mână.
Să-i spui că dorm buștean. M’a ascultat nevasta.
1.3*
195
Agana s’a tuns, s’a ras, s’a primenit — ca omul. A
venit cum se ’nțeleseserâ. Câinii nu mârâe — se și
gudurau, că le aruncase oase.
— Aici ești, Radă ?
— Aici, nene lancule...
— Nu-mi zice nene, că nu se potrivește. N’am îm-
bătrânit încă. Sunt om în puteri...
Ies și eu din cotlon și deschid ușa să intre lumină
de afară. Lumina zăpada.
— Bună seara, nene lancule. Cu nevastă-mea, hai?
A înlemnit. Eu, cu bâta ridicată, să-1 ating la moa-
că, păzeam ușa.
— Nu mă omorî, vere.
— Nu te omor. Desbracă-te de cojoc...
A desbrăcat cojocul și l-a pus jos.
— Desbracă nădragii.
A desbrăcat nădragii.
— Pune și căciula peste nădragi.
A pus și căciula jos.
— Scoate cișmele.
— lartă-mă, vere.
— Scoate cișmele, îți spun, că mă apucă dracii și
izbesc...
A scos cișmele — cisme noi, abia și le-a scos. Dâr-
dâia de frig.
— Acum ce-mi faci, vere ?...
— Nimic nu-ți fac. Te repezi până acasă și-mi a-
duci trei sute de lei să-mi cumpăr un „Albion“...
— Să-ți aduc două sute să-ți iei un „Clayton“ dacă
vrei... secerătoare...
— Nu vreau „Clayton”, vreau „Albion”... Până acum
numai boierul are ,,Albion”. Vreau să am și eu un
„Albion“, dacă ai poftit să te drăgostești cu „cucoana”
mea...
— Vere...
— Niciun vere...
S’a dus și mi-a adus banii. A intrat în casă tiptil,
a ieșit tiptil... Am numărat leu cu leu, argint curat...
— Mai du-te odată.
— Ce mai vrei ?
— Doi polișori.
196
— Pentru ce ?
— Să mă duc Ia oraș, să-mi cumpăr „Albion“ și să
beau odată cu muzică, la birt, ca avucații...
— Vere...
— Niciun vere...
Clătinam bâta. Ce să facă. S’a dus și mi-a adus
încă doi poli.
— M’ai sărăcit, hoțule...
— Eu hoț ? Tu ești hoț, că vinzi scump la pră-
vălie...
A plecat cu cojocul în spinare, cu căciula în cap, în
izmene. Ducea cișmele într’o mână, nădragii în alta,
în ciorapi, pe zăpadă...
M’am dus și am cumpărat dela târg „Albionul“.
Am mâncat și am băut la birt. Mi-a cântat și mozica.
Nevasta să-mi trăiască...
Ne sugrumă zăpușeala. Scuturăm șervetele. Am ri-
dicat masa. Pe fărâmițările de mămăligă au dat nă-
vală gândacii, muștele, furnicile...
Iar începe să sune „Albionul“ lui Beca. Până de-
parte de tot sună secerătorile.
Uie strigă și face semne mari cu mâna.
— Veniți încoa...
A leșinat nevastă-sa. Pământul, cuptor. Văzduhul,
flacără. Ne adunăm horă. Femeia se trezește, se ri-
dică. Prinde grai.
— Cred că mi-a sosit ceasul...
Muierile o desfac, o pipăe.
— Nu acum. Spre sară ai să te ușurezi...
Mare meșteră în treburi de astea se dovedește a fi
Șapte burice. Lumea vorbește că și-a ’nvățat fetele
să-și arunce pruncii înainte de născare.
— Du-mă acasă, Tiță.
— Să te duc, muiere...
Tiță Uie își ia nevasta de mână.
— Să-mi aduceți voi țoalele, cu carul.
Femeia se clatină. Toropeala din afară e copleșită
de toropeala din lăuntru. Omul ei o sprijină. O duce
aproape pe sus.
— Apă, geme femeia.
197
— Darie, fugi și du-le ulciorul. Până acasă să le
duci ulciorul...
Mare pacoste. Drumul e lung și țărâna, nu e țărână
— e spuză. Le duc ulciorul care mai are câțiva stropi
pe fund. Din când în când ne oprim, facem popas de-o
clipă, femeia își udă gura cu apă.
— Ți-e rău, Floare ?
— Rău, omule...
Rămân în urmă, departe, secerătorile, carele. Nu
mai auzim decât bâzâitul muștelor care ne însoțesc,
roi, decând am plecat. Mai e până ’n sat. Mai e drum
de mers. Mergem. Ei doi înainte, eu după ei, mânz.
Mă feresc să nu mă împiedic, să cad, să sparg ulciorul.
Atât mi-ar trebui...
— Apă, geme iar femeia.
Ii dăm apă. Mai avem de mers. Mai avem... Lângă
salcâmul care ’nseamnă hotarul moșiei, femeia lui
Uie îngenunche și scoate un țipăt. O aud eu. O aude
Tiță Uie. O aud ierburile și vietățile din ierburi. O
aude pământul negru, ars de soare. O aude văzduhul.
Dacă ar fi noapte ar auzi-o și stelele. Acum e ziuă.
Stelele dorm ziua. Numai noaptea sunt treze stelele...
— Apă...
Dintre genunchii ei se aud scâncete. De sub fusta
ridicată până la brâu, Tiță Uie scoate la lumină un
boț viu de carne.
— Leagă-i buricul, Tiță. Caută un fir de ață și
taie...
Scoate Tiță Uie cichia din brâu și taie buricul. Că-
mașa omului e neagră zoaie, de sudoare. Ii rupe poa-
lele. In cârpa ruptă din cămașă înfășoară copilul.
— Ce e?
— Fată...
Plodul abia respiră. Soarele lunecă spre seară.
— Să nu moară păgână.
— S’o botezăm.
— Darie, mai e apă ’n ulcior ?
— Nu mai e...
— Nicio picătură ?
— Niciuna...
198
— Ține-o tu în brațe, femeie... Am să fac eu pe
popa...
Fă-1.
Femeia strânge copilul în brațe și caută țâța pă-
mântie s’o scoată, prin gura cămășii, să stoarcă pri-
mii stropi de lapte, colastra...
— Te lepezi de Satana ? întreabă bărbatul.
— Mă lepăd, răspunde femeia.
Bărbatul se apleacă de mijloc, culege un pumn de
țărână din câmp și-l presară pe capul copilei — un
cap lung, țuguiat, chel...
— O botez cu numele Dumitra — ca pe maică-
mea...
Plecăm mai departe. începem coborîșul. Și soarele
e în coborîș. Lipăim cu picioarele prin praf. In urmă
se târăsc, legate de picioarele noastre, trei umbre
lungi. Umbra copilului nu se vede. Face una cu um-
bra lui Tiță Uie care-1 ține în brațe.
— Bărbate...
— Ce e ?
— Mi-e rău...
Iau copilul dela Uie. Rămân cu el în brațe. II le-
găn. E mai ușor ca o lubeniță.
— Poate arunci afară soarta.
Femeia a îngenunchiat din nou. Alt țipăt a sfâșiat
aerul cald, vâscos. In vale, tăcut, satul cu colibe, cu
salcâmi, cu sălcii lângă zăgazul gârlei, unde mai e
o moară de apă... Intre noi și sat: linia ferată, gara
cu felinare și magazii, cu rampă, cu fântână adâncă
cu roată...
Scâncet între genunchii femeii...
— Nu te uita, Darie...
— Nu mă uit...
îmi leg ochii de celălalt deal. De acolo începe alt
câmp, care se întinde neted până la Olt și dincolo de
Olt. O lului în brațe pe Dumitra.
Femeia șoptește:
— Tot fată ?
— Tot...
Aud iarăși:
— Te lepezi de Satana ?
199
— Mă lepăd...
Pe al doilea cap țuguiat, chel, boțit, Tiță Uie pre-
sară țărâna.
— O botez cu numele Dobra, ca pe maică-ta...
Acum Tiță Uie nu mai are ce rupe. își scoate dea-
binelea cămașa și înfășoară în ea al doilea copil.
Omul a rămas gol până la brâu. Izmenele sunt pe-
ticite, slinoase. Pieptul păros e ars de soare.
Cu amândouă fetele în brațe coboară spre sat. Dru-
mul e prăfos, moale, alb. Femeia mai în urmă, sleită,
se clatină. Aci, aci să cadă. Nu cade... Umbrele se
lungesc, se lungesc...
Pătrundem în sat pe la margine. Uite casa lui Uie...
Coliba, gardul viu, de salcâm, dudul cu coaja crăpată
în care și-au făcut sălaș neturburat furnici mari, roșii...
Lehuza se așează la. rădăcina dudului și-și spri-
jină mijlocul de trunchi.
Tiță Uie caută prin vecini o femeie să-l ajute. A
găsit-o pe Grădina, muierea fierarului.
— Să le spălăm, să le ’nfășăm, să chemăm pe popa
să le boteze...
— E la câmp boaita, le-am botezat eu, cu țărână.
Vârfurile salcâmilor au îngălbenit. Se apropie cu
pași mari, de catifea, amurgul. Văzduhul miroase a
grâu copt, a grâu proaspăt. Satul e ca o insulă într’un
ocean de grâu...
Tiță Uie aduce un măldăr de gunoaie și aprinde
focul, să ’ncălzească apa de spălat plozii. Grădina,
țiganca, scotocește prin casă după boarfe curate.
Lehuza stă lângă dud. Stă lângă dud. Genunchii,
fusta, gleznele năclăesc în sânge. Are ochii uscați,
fața sleită, pământie. înfofolite în resturile cămășii
lui Uie, fetițele caută bonțurile țâțelor.
îngână ceva lehuza. Poate un cântec. Poate o rugă-
ciune. Poate o jelanie.
— Ulcelele mamei, ulcele, cu ce să le crească
mama pe ele. Ulcpfele mamei ulcele...
Și-a întins picioarele a odihnă femeia. Se odihnesc
două tălpi mari, butucănoase, cu unghii negre, cu
călcâie crăpate adânc, să cânte greierii în ele. Se o-
dihnește FÎoarea, lehuza...
200
O găină prăpădită, costelivă, cu moțul sbârcit,
scormone în aria goală, uscată.
— Ușiuăăăă... strigă lehuza, s’o alunge. Apoi în-
cepe să molfăie iar, între buze, jelania ei.
— Ulcelele mamei, ulcele, cu ce să le crească mama
pe ele. Ulcelele mamei, ulcele...
IX
ALELUIA
Aleluia. M’am speriat de pomană. Am tăiat repede
apa cu brațele. Am ieșit țipând, urlând aproape, cu
noroiul pe piele. Aoleo — se înneacă Ion.
Ca prostul mă văietam. Ion al lui Cleșie se și așe-
zase pe fund cu gura, ori poate cu ceafa, în nămol.
Sătul de apă. Cu burta umflată de apă.
Am mai văzut înnecați. Când îi aruncă talazul la
mal, sunt vineți înnecații și împrăștie duhoare. Duci
mâna la nas și te apropii să-i vezi — dacă vrei.
Mi-am cules cămașa din iarbă, leoarcă de nădu-
șeală. M’am îmbrăcat. Soarele de dincolo de Gorgan,
aruncă spre noi snopi roșii. Aruncă soarele și în baltă
snopi roșii. Bate în roșu balta. Și în galben. Și în
fumuriu.
Lângă mine, dârdâind, Gângu cu frate-său Tudo-
rache. Tudorache nu face un pas, dacă nu-1 ține Gân-
gu de mână. Parcă ar fi lipiți. Se țin de mână și când
se duc în poiană.
Cum vă spun, lângă mine Gângu și Tudorache,
Nacu și Ițicu, Tutanu și Turturică — toți prieteni ai
mei.
A rămas pe mal, mototolită, mânjită cu păcură ’n
poale, c’un petic mare albastru, în spinare, de stambă,
cămașa lui Ion. Cămașa înnecatului. Dacă o atingi
numai, aduce nenoroc. Aduce noroc dac’o îmbraci.
202
O s’o îmbrace Ștefan, băiatul cel mic al lui Cleșie,
pe care până mai deunăzi îl chema Gheorghe.
Nu l-au dus la biserică să-l boteze a doua oară, nici
la primărie, să-i schimbe ’n condică numele. Nu era
cu putință nici una, nici alta. Odată te vâră boaita
cu țăcălie în hârdău și te unge cu mătăuzul și-ți cântă,
măcar că tu, proaspăt venit pe lume, țipi și te sbați
și nu înțelegi nimic, „botează-se robul lui dumnezeu"
cutare sau cutărică, după naș. Odată te scrie notarul
în condică și trage taică-tău cu degetul, când te de-
clară și ți se așterne numele pe hârtie. Adică nu odată.
Uite, eram gata să mint. De trei ori treci pe Ia boaită:
când vii pe pământ, când faci nuntă și când mori, de
moarte bună ’n pat, de moarte rea, cum muri acum,
înnecat, Ion.
Lui Gheorghe însă, i-au schimbat numele părinții
după sfatul vraciului Anghel Năbădaie.
Gheorghe are boala copiilor. O mai au și alții în
sat. La noi în casă, nimeni n’o are. Dece s’o aibă !
Ne jucăm pe uliți. Ne jucăm în arii. Ne jucăm pe
luncă. Se joacă și Gheorghe cu noi. Vine boala nevă-
zută și-l apucă. Gheorghe se’mpleticește. Cade. Svâc-
nește din mâini. Din picioare svâcnește. Se încovrigă.
Dă ochii peste cap. Spume albe la gură. Ca apa’n vâr-
tej, face spume la gură. Se repede câte unul mai cura-
jos, băiat sau fată, îl apucă de degetul cel mic dela
mâna stângă, și-l strânge, îl strânge, să se trezească,
să-și vină în fire. Dar parcă simte el ceva !
Cum vor îl chinuesc împielițații pe tărâmul celălalt.
II împung cu coarnele. II bat peste obraji cu cozile
îmbârligate. Se trezește apucatul când îi e lui dat
să se trezească. Când se satură șeitanii cu el de joacă.
Se satură repede șeitanii, că au mult de colindat. E
mare lumea.
Trezit, slobozit din chingi, din căpestre, apucatul
își vine, într’ale lui... Deschide ochii mari, obosiți și
la’nceput nu-și dă bine seama ce i s’a întâmplat. Pare
lihnit, năclăit tot, de puteri sleit. Parc’ar veni de
departe. De departe s’a și întors. De unde ?... își
șterge gura cu mâneca. Se ridică și, întremat, pleacă
203
împleticindu-se, rușinat. Nici nu ne prea uităm la el,
după el. Ducă-se. Ne vedem de jocul nostru.
Degeaba i-au schimbat părinții numele. In loc să-i
spunem ca mai înainte îi spunem altfel. Dar boala îl
cunoaște — n’o putem păcăli. Când e să dea peste el,
gata, vine și dă peste el. Acum, că s’a înnecat ăl mare,
o să-i dea ăstuia mic cămașa înnecatului, să-i poarte
noroc. Haram de așa noroc. Cum o să-i poarte noroc
o cămașă, ba încă o cămașă slinoasă, cu petic în spi-
nare ? înțelegeam una nouă...
Țipetele noastre au adus lume pe mal.
Mă’ntorsesem dela câmp pe jos cu Tiță Uie, cu
nevastă-sa, Floarea, cu plozii lor care încă n’au des-
chis ochii și-i țin mereu închiși ca puii de pisică —
Dumitra și Dobra.
Cu tot zăduful zilei în trup, cu toată zăpușeala
câmpului, mă’ntorsesem dela cârnp.
Să-mi caut ceata. Să mă răcoresc. Să ne răcorim.
Să ne sbenguim. Să alungăm osteneala. O raită pe
uliți. Ceata s’a strâns.
— Mergeți la scăldat ?...
— Hai !...
Am luat-o, ciurdă, spre baltă. Când să trecem șo-
seaua, ne taie calea o matahală : batoza. Patru pe-
rechi de boi o trăgeau în luncă s’o potrivească lângă
vapor.
O să ’nceapă curând treieratul grâului. Mai curând,
o să treierăm orzul, secara.
Cleșie mâna boii rotași la batoză. S’a desprins Ion
de lângă taică-său. S’a luat după noi. A intrat în
cârdul nostru. Ion e bucuria maică-si — adică era
până mai adineaori — cu toate că e cam natantol,
cam gângav, cam știrb la minte. Bucuria lui Cleșie
e fiică-sa, Marina, care nu arată ca neoamenii. Se țin
flăcăii lae după ea. Nu atât pentru pământ. N’are
Cleșie cine știe ce pământ. Și apoi, chiar dacă ar avea
tot nu l-ar da ginerului. E nițel hapsân. E nițel mână
strânsă. Satul știe însă că sub vechiul pătul din aria
lui Cleșie, sunt îngropați din vremuri trecute, bani
mari de argint, bani mari de aur. Un cazan plin pâ-
204
nă’n toarte, cu garboave, de argint, cu mahmudele de
aur.
Uneori banii joacă. In miez de noapte joacă. Au vă-
zut vecinii flăcări albastre lingând butucii pătulului,
lingând gratiile. Flăcările au izvorît de sub pătul,
au fâlfâit, s’au stins, pătulul nu s’a aprins. La flăcările
banilor, când joacă banii, nu te pârlești, dacă treci
mâna prin ele. Nu poți s’aprinzi nici țigara. La banii
îngropați sub pătulul lui Cleșie nimeni nu umblă.
Sunt legați banii cu jurământ. Singuri au să iasă la
suprafață, când le-o veni timpul. O să le vie și lor
timpul.
Din pricina banilor au cusururi băieții lui Cleșie.
A călcat femeia pe deasupra lor, când a fost grea cu
ei. Uitase'să se ferească. Pe urmă a ridicat Cleșie pă-
tul deasupra să nu mai calce nimeni peste blestem.
Am mers la scăldat la baltă, cu Ion după noi,
între noi.
De sus de tot, dinspre dealuri, dinspre munți, po-
goară o funie de apă lișteavă, nămoloasă, printre
maluri mărunte. In dreptul fiecărui sat oamenii au
ridicat un zăgaz de pământ. Cu pari, cu gratii, e în-
tărit zăgazul. Oprită, lișteava și-a adâncit matca.
Unul de altul s’au tot depărtat malurile. Dacă ai
mână puternică poți arunca piatra de pe un mal pe
altul. Numai dacă ai mână puternică. Altfel arunci
piatra cu praștia.
Mai în susul satului, unde n’o turbură nimeni,
gârla a prins la suprafață pânză de lintiță verde.
Sparg pânza liștevei, (gâștele, rațele, și alte orătănii
care urcă după ciuguleâlă. i O mai sparg broaștele
când scot la soare boturi albe, creștete dungate, ochi
holbați. Ochii broaștelor s’au holbat de mirare, de câte
minuni văd ele noaptea în fundul apei unde mișună
raci cu craci roșii, șerpi lungi, negri, vineți, bălțați,
crapi cu spinări pământii, svârlugi sprintene și sprin-
țare ca fulgerul, plătici cu solzi de zăpadă, buhai cu
cojoace de cărbune, mormoloci străvezii cu cap mare
și coadă subțire, vermișori ca niște fire de ață, vișinii,
albaștri, verzui, roșii — și de cât văd broaștele noap-
205
tea între lună și apă, între apă și stele. Noaptea, ste-
lele pogoară și se scaldă în unde. Pogoară și cerul.
Tot cerul. Când e lună pogoară la scăldat și luna.
Sălciile dorm, adânc, mai adânc decât dorm oamenii.
Somnul crengilor, somnul frunzelor, îl sună vântul.
Sălciile dorm adânc, adânc. Le îndulcește somnul a-
dânc vântul. Nu dorm niciodată apele. Niciodată,
întruna curg, întruna. Poate nu dorm niciodată nici
sălciile...
Lângă zăgaz scăldăm boii. Scăldăm caii. Porcii îi
scăldăm. Tot lângă zăgaz ne scăldăm și noi. Acolo
apa e mai adâncă, mai limpede. Dacă ne scăldăm mai
mulți deodată, o turburăm. Asta se întâmplă deobicei
duminica. Azi nu e duminică. E altă zi. O zi ca oricare.
Zi lucrătoare.
Socoteam c’o să fim singurii stăpâni ai bălții. Când
colo, de unde. Ne-a luat-o înainte un ciopor de babe,
de muieri, de codane. Le-am auzit cum chițăiau, cum
chirăiau, când ne-am apropiat de mal.
— Se scaldă muierile lângă zăgaz...
— Să mergem mai sus, la Cotul Sârbului...
Ne-am oprit din drum. Ne-am adus aminte că lângă
Cleșie e poșta și lângă poștă casa lui Ruțu.
Ruțu a intrat macagiu la drumul.de fier anul tre-
cut. S’a cam boierit. Poartă haină cu nasturi de alamă,
lucioși nasturi, și șapcă cu betelie roșie de jur împre-
jur. S’a mutat la gară cu nevastă, cu copil, cu cățel,
cu purcel. Casa și-a închiriat-o picherului Dimache
Micu, bărbat oacheș, cu mustață neagră deasupra bu-
zelor cărnoase. Picherul e om dela oraș. îngrijește
șoseaua cu hârtoape, cu găuri, cu rupturi. Mănâncă
la cârciumă cu doctorul Ganciu, cu Popescu-Bragadiru
învățătorul care cântă frumos, și cu alte acrituri tre-
cătoare ale satului. N’are nevastă, picherul. Are un
ochian cu coadă lungă, o lunetă. Mă duc seara câte
odată la picher și privesc cu ochianul lui stelele, luna,
Calea robilor, tot ce-mi place mie să privesc. Fundul
ariei lui Ruțu dă spre gârlă. Când e soarele la chindie
și muieretul aleargă la scăldat, aleargă și picherul
Dimache Micu în loboda, în ștevia, în cucuta de lângă
gard, mai înaltă decât ulucile, cu ochianul subsuoară.
Potrivește ochianul și se uită. Se uită până îi lasă
gura bale.
Au aflat muierile. S’au supărat ? Mai abitir ca mân-
zatele sar, se fugăresc, se stropesc, chiuesc. Sar mai
ales și-și arată alte alea, babele, grasele...
— Ce spuneți, mă, se uită picherul cu ochianul la
muieri ?
Am mers și am cercetat. Am dat cu pietre’n bu-
ruieni, cu bolovani. Am rupt câteva uluci. Am scutu-
rat câteva moțuri de cucută. Niciun semn, nicio văi-
căreală. Nu se uita picherul cu ochianul spre baltă.
Ne-am îndreptat într’acolo. Stol.
— Hai la Cotul Sârbului...
— Nu... a stăruit băiatul lui Cleșie. Să m-m-ergem
la ză-ză-gaz. Să vedem, mu-muieri.
Ce să facem. Ne-am luat după nătâng. Muierile se
bucurau în voie de răcoare. Ne-am aruncat depe noi
cămășile, izmenele, ne-am afundat în apa turbure,
cleioasă... Muierile nici nu ne luau în seamă. Vezi.
Asta ne-a cam întărâtat. Ne-am băgat printre ele
și-am început, pe dedesubt, să le apucăm de pulpe,
de coaste, de unde nimeream și noi, să ie ciupim. Ne
drăcuiau râzând, ne plesneau cu palmele ude, ne mai
prindeau de câte un picior și se făceau că ne înneacă.
Petreceam în lege. Din haiul nostru gălăgios s’a des-
prins Petricica lui Ivănuș. A luat-o spre malul celă-
lalt, în larg. Innota ca un băiat. Ion al lui Cleșie, după
ea. I-au scăpat picioarele în gol. O fi strigat el ceva,
dar cine să-1 audă. Strigam cu toții. Nu știa să în-
noate Ion. Poate să fi ridicat capul deasupra apei.
Poate să fi bătut balta cu palmele. N’am văzut roata
de bulbuci. S’a dus. Dus a fost. Până să ne dumerim
bine ce s’a întâmplat cu el, am țopăit oleacă. Apoi
odată dumeriți, ne-am speriat și am ieșit repede la
mal. Uiuuu... s’a înnecat al lui Cleșie... S’au speriat și
ele, muierile. Ion, aleluia, pe fund. Au venit oamenii.
L'ite-i... își aruncă repede cămășile și sar. încep să-1
caute.
— Cam pe unde s’a scufundat, măi ?
— Pe ici, nene Simioane, unde e groapa...
207
— Ba ici, nene Petrache, că aici e groapa aia
mare...
— Nu, nu acolo. Nici dincolo. Aici e groapa în care
a lunecat băiatul...
Gropi sunt pretutindeni. Oamenii închid ochii și se
dau la fund până ajung cu creștetul în nămol. Ca orbii
dibue fundul, cu mâinile, cu picioarele. Li se sfârșesc
puterile. Svâcnesc atunci și răsar la suprafață. Res-
piră. Iar se dau la fund. Mereu. Mereu. Dacă ai privi
balta de departe și n’ai ști ce caută bărbații aceia, ai
crede că au născocit un joc nou, nebunesc, joc pe care
îl joacă sub privirile uimite, încremenite, năucite ale
noastre, ale celor ce stăm pe mal cu inima în gât, cu
sufletul la gură.
Se apropie dinspre sat, c’o prăjină lungă în mână
alergând de parcă-1 alungă din urmă moartea, Cleșie.
După el gâfâind, jelind, lana, nevastă-sa, cu zăvel-
cile ridicate. Au auzit că li s’a înnecat băiatul.
— L-ați găsit ?
— Nu l-am găsit...
Cleșie își svârle straiele de pe el și intră cu prăjina
în apă. începe să bâjbâie.
— Aduceți cârlige.
Satul a năvălit pe malul gârlei. Unii se uită. Alții
se alătură celor ce s’au despuiat mai înainte. Forfotă
balta de lume. Se aduc furci, cârlige. Se aduce și o
plasă mare de prins pește. Strigă Cleșie : — Aici e...
Aici. L-am găsit...
Se adună în jurul lui cei isteți la înnot. II prind pe
înnecat de picioare și-l trag la mal. Ion e moale,
cârpă. Ochii deschiși sticlesc. Burta, doldora de apă,
umflată. L-au întins pe mal... L-au acoperit cu ier-
buri. Au adus lumânări. Au aprins lumânările. Intr’un
ciob cu jar fumegă tămâia.
Dincolo de Gorgan a pierit, s’a stins soarele. Acum
balta licăre, dungi cenușii, dungi negre. Deasupra bu-
lucesc nori de vară. Am văzut ce-a fost de văzut.
— Hai acasă...
Aria e goală. Ușa casei, închisă. S’au culcat găinile.
N’am luat nimic în gură, dela prânz. Drumul spre sat
208
pe baltă broaștele, le prinde și le aduce berzei în plisc
pân’o satură. Noi am și scornit un cântec. 1-1 spun
vărului meu Mișu :
Ui, ui, ui,
pe Călmățui,
uncie scoate barza pui
și bărzoiul n’are loc
și vine la noi la foc,
să-i dăm cu tăciuni pe cioc...
Puii berzei ies ca și puii de găină, ca și bobocii de
rață ori de gâscă, din ou. Vițelul îl fată vaca. Iedul îl
fată capra. Mielul îl fată oaia. Pe copil îl naște maică-
sa. Deaceea plâng femeile când nasc. Văru-meu se uită
la mine ca prostul. Nu ’nțelege nimic. Băiat dela
oraș...
Adormim. Dormim. Ne trezim...
Trei zile s’a sbătut mama. Și trei nopți ! Tata își
frământă’n mâini căciula.
La prânz, seara, dimineața, aceeași mâncare:
pâsat...
Muierile au venit, au plecat, iar au venit. Au venit
și de prin alte sate.
A patra zi, dimineața...
— O ia moartea pe mama !...
— N’o ia moartea...
Pe prispă, pe la geamuri, pe la ușă, ascultăm.
Mama a născut un băiat. Năvălim în odaie să-l ve-
dem. E gras, gros, cu capul mare. Mătușa Stana îl
apucă, ud tot, și-l pupă pe frunte. I se mânjesc bu-
zele...
— Uche, pe ăsta o să-l botezăm noi. O să-i dăm nu-
mele lui fiu-meu Ștefan...
Cine să se împotrivească ?
La mama nu se mai uită nimeni. Albă ca hârtia, lun-
gă, deșirată, subțire, zace în pat acoperită cu un țol.
Parcă doarme. Se apropie de ea tata. Ii sărută obrazul.
Mama deschide ochii. Zâmbește.
— A fost greu...
15 — Desculț — 932
225
Cât a stat la noi, Uche a scociorît cu vârful cuțitu-
lui și ne-a mâncat vatra. Ne-a mâncat și un sfert din
țest... Dacă-i place ei să mănânce pământ... O să lipim
vatra la loc. O să schimbăm țestul. Mai avem câteva
sub pătul...
A rămas bolnavă mama, cu oasele desfăcute. Nu
se poate da jos din pat. Nu poate duce cana cu apă la
gură. Când trebue totuși să se miște o apucăm de mij-
loc și-o ajutăm...
— Ce te doare, mamă ?
— Nu mă doare nimic. Am sfârșeală la inimă.
Ne arată cu mâna burta în care abia dacă poate păs-
tra câteva linguri de zeamă. Intre brâu și burtă, um-
ple golul care se adâncește, cu gheme de cârpă. Ochii
i s’au stins aproape, au fugit în fundul capului. Sânii
i s’au muiat, au căzut — izvoare goale, seci. I se văd
coastele.
L-a chemat tata pe doctorul Ganciu.
S’a uitat doctorul la mama, din prag, și a plecat flu-
ierând. La poartă s’a oprit din fluierat și i-a spus
tatii :
— Să’ngrijești de scânduri. O să ai nevoie de ele
pentru coșciug. Până la Crăciun o să-ți moară ne-
vasta...
începuse iarna. Se apropia Crăciunul. A venit și a
trecut Crăciunul. A venit și a trecut Anul nou. A venit
și a trecut Bobotează. La Crăciun am plecat prin sat
după bolindeți. De Anul nou m’am dus cu sorcova. Am
strâns bani și-am cumpărat cofeturi dela băcănie. La
Bobotează am înghețat lângă fântâna unde se ținea
slujba. Frate-meu Ion a mers la fântână cu caii și
când s’au sfințit apele și-au slobozit jandarmii puș-
tile, s’a luat și el la întrecere cu ceilalți băieți din sat.
Caii aveau în coame și în coadă, împletite, fire de bu-
suioc uscat.
Au aruncat maldăre întregi de busuioc, oamenii, în
fântână. In sticlele de aghiasmă plutesc foi de busuioc.
In ziua Bobotezii satul, câmpul, pădurea, miroase a
busuioc — a busuioc și a zăpadă.
226
Până la gară au alergat caii. Cântau băieții. Caii :
numai spumă.
Și iată, a trecut Bobotează și-au începu să se to-
pească nămeții. S’a apropiat Pastele — a venit Paș-
tele. Acum satul miroase a sălcii înflorite. Miroase a
sălcii satul, a plopi și a salcâmi. Miroase a verde
proaspăt.
N’a murit mama. A tot bolit. Pe noi nu ne mai spală
nimeni în albie. Tatii i-a crescut barba. I s’au înnegrit
obrajii. Acum și tatii încep să i se ducă ochii în fundul
capului.
Câmpul, până unde l-am colindat, e plin de măguri.
Are un nume fiecare măgură. Se ară peste măguri și
se seamănă. Toamna, înainte de căderea zăpezilor,
când trecem cu caii spre cișmele, spre vii, găsim mă-
gurile săpate la poale cu cazmale ori înțepate cu fierul.
Svonul spune că sub măguri s’ar afla ascunși bani.
Câteva măguri au fost răvășite. Bani nu s’au găsit,
dar s’au găsit sub măguri suliți, pinteni, chivere, oase
de oameni și oase de cai. Rumânii însă nu și-au pier-
dut nădejdea. Mereu împung măgurile și le răvășesc,
într’o zi poate au să găsească unii mai norocoși co-
morile ascunse.
E o măgură pe câmpul dinspre Turnu. Mai demult
s’au găsit acolo burdufuri de piele înțesate de galbeni,
de zloți, de firfirici, măgura Furnicii.
A venit în sat, după răscoale, un domn, într’o birjă
care avea coșul ridicat. Caii aveau hamuri negre și
clopoței la gât care sunau. S’a dat jos din birjă și a
pus să se bată toba și să fie chemați oamenii la pri-
mărie. Toba a sunat și cum era duminică și mai ni-
meni n’avea treabă s’au adunat oamenii. Domnul gros,
mărunt, se sprijinea în baston. Le-a spus oamenilor că
la Turnu s’a întemeiat o bancă nouă, Banca Furnica.
Cine vrea, n’are decât să iscălească o hârtie, să-și pună
un gir și să arate de câte parale are nevoie. In mă-
gura Furnica, oricât ar mai căuta oamenii n’au să mai
găsească bani. La Banca Furnica însă, bani berechet...
S’a urcat în trăsură domnul, vizitiul a dat bici cailor.
15*
227
A plecat birja pe Călmățui în-sus să ducă fericita veste
mai departe.
Satul a intrat în fierbere. Fiecare avea nevoie de
bani. Dar era o încurcătură la mijloc. Puțini știau să
iscălească. Domnul cu baston, care spusese că-1 chiamă
Săvescu, rostise răspicat: — Numai cine știe să iscă-
lească poate căpăta bani dela Furnica...
Frământarea oamenilor n’a ținut mult. Notarul Stă-
nescu a făgăduit să-i învețe să-și scrie numele pe
hârtie — pe acei care vor voi să învețe...
In primărie e o masă mare. Au pus teancuri de hâr-
tie pe masă. Au adus o călimară și câteva condeie în
care s’au înfipt penițe noi. Li s’au dat oamenilor
scaune. Li s’au pus în față coli de hârtie. In susul coa-
lei, notarul a scris un nume. Lămurește notarul oame-
nilor : — Nu e nevoie să învățați literă cu literă. Dom-
nul Săvescu nu e pretențios. Trebue să vă obișnuiți
numai să mâzgăliți pe hârtie câteva semne care să
semene a iscălitură...
Oamenii au luat condeele în mâini, le-au muiat
în cerneală. Au repezit penițele pe hârtie. Hârtia s’a
pătat, s’a rupt. Greu să scrii cu căciula în cap. Și-au
pus oamenii căciulile pe dușumele. Greu să scrii cu
cămașa încheiată la gât. Și-au desfăcut cămășile
la gât, ca la coasă. Tot ca la coasă și-au sumes, până
mai sus de cot, mânecile. Greu să scrii cu cojocul ori
cu zăbunul în spinare... I-au cuprins nădușelile. Toți
— lac de apă. Și-au scos cojoacele, și-au scos zăbunele,
și-au scos flanelele și le-au așezat alături de căciuli pe
dușumelele primăriei.
Cu răbdare notarul i-a învățat în câteva săptămâni
să-și sgârie fiecare măcar pe sfert, numele, fără să
rupă penița, fără să păteze hârtia.
Care cum putea să prindă învățătura își căuta o
pereche. împrumutau bani dela cârciumar, dela popă,
dela notar și alergau la gară. Cumpărau biletul și
plecau la oraș.
In fața băncii, nesfârșite pâlcuri de oameni, doi câte
doi, la rând, ca la miliție. înăuntru îi primea Săvescu.
Iscălea unul, iscălea și celălalt — girul. Numai atâta
trebuia să facă omul: să semneze de două ori două
22S
hârtii. Cu hârtiile iscălite în mâini, treceau la casă.
Casierul le privea prin ochelari iscăliturile, zâmbea
și-i întreba :
— Cât ?...
Unii împrumutau o sută, alții două, alții chiar cinci
sute de lei. Dela bancă, cu pungile umflate de arginți,
treceau la birt. Beau oamenii, mâncau, cântau. Pe ulița
mare a târgului negustorii' îi prindeau de coate și-i
trăgeau în prăvălie...
— Să-ți dau stambă să-i faci nevestei fustă...
— Ce umbli, mă, cu opinci ? Vino să te încalț cu
ghete cu scârț...
— Ai căciula spartă, bade... Vino să-ți dau o că-
ciulă de dorobanț...
— Vin’ să-ți vând un bariș pentru fie-ta...
— Nu vrei o pereche de papuci ?
Intrau oamenii în prăvălii și se întorceau seara,
acasă, chiuind, ca dela nuntă. Desagii pe umăr, dol-
dora de mărfuri.
— Mare noroc avem cu Furnica...
— Să-i dea dumnezeu sănătate domnului Săvescu...
— Bani la noi, ca la boieri...
Boii noștri erau mărunți, bătrâni. Abia târau plugul.
Carului îi săriseră obezile, i se strâmbaseră șușlețele...
Greu să duci munca pe trei moșii cu boi mici, cu car
care scârțâe din toate încheieturile și stă să se rupă
sub încărcătură, să te lase în drum tocmai când ai
treabă mai multă.
S’a apucat și tata să învețe să se iscălească. Nu
eram încă la școală. Nu se afla în casă nici toc, nici
cerneală, nici hârtie. Le-a adus într’o zi în sân văru-
meu Sorean Militaru, dela Stănicuț.;. Nenea Sorean
știa carte. Nu i-a fost geu tatii să învețe a se iscăli,
într’o săptămână putea să-și scrie numele întreg, chiar
cu ochii închiși. II scria cu degetul pe zăpadă. Dacă
ar fi fost vară l-ar fi scris cu codirișca pe țărână.
A plecat tata cu nenea Sorean la târg și s’au împru-
mutat la Banca Furnica. Cu împrumutul am schimbat
boii mici și am luat în locul lor boi mari, cu coarne
largi, boi tineri. Carul vechi l-am desfăcut în bucăți și
229
l-am pus sub hambar. Am cumpărat dela oraș un car
nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului,
Oanță. Din ce bani i-au mai rămas, tata a cumpărat o
jumătate de sac de făină; Dela moara boierului a cum-
părat pe bani făină să nu ne mai încarce vara, la soco-
teli, logofătul.
Peste un timp, numai chiaburii din sat nu primeau
cărți poștale dela bancă. Toată ziua împărțea poștașul
cartoane mici, cu litere tipărite. Oamenii care se înda-
toraseră erau chemați acum la bancă să plătească do-
bândă și să dea și ceva din capete.
De unde să iei bani în toiul primăverii !... Cine avea
oi vindea câteva și plătea dobânzile. Pentru capete
trebuia să vinzi cel puțin un cârlan. Banca Furnica și-a
închis casa. Nu mai împrumută pe nimeni. Oamenii
aleargă, muncesc, se sbat, vând ce au pe lângă casă și
tot nu prididesc să plătească dobânzile, capetele.
Vine și acum în sat, cu aceeași birjă, domnul Să-
vescu. Chiamă oamenii cu toba la primărie și-i bruftu-
luește.
— Am să iau și pielea de pe voi. V’ați împrumutat
când ați avut nevoie. Acum trebue să plătiți...
Jandarmul, popa, notarul, lângă burticos.
— Dacă ați luat bani, trebue să-i dați îndărăt...
Domnul Săvescu a început să-și facă drum prin sat
cu portărelul. Portărelul merge din casă în casă însoțit
de șeful postului de jandarmi Niculae Mielușel.
In fața fierăriei lui Oanță carele stau lanț. Nu mai
sunt ale oamenilor. Sunt ale Furnicii; le-a strâns banca
și le vinde celor ce le pot plăti cu bani ghiață. Adună
portărelul cu jandarmii vitele satului. Cirezile, mâ-
nate din urmă de argați anume tocmiți de stăpânii
băncii, iau drumul orașului.
Carul nostru cel nou, care suna atât de frumos, se
află și el în fața fierăriei lui Oanță. Boii noștri cu coar-
nele larg desfăcute au apucat și ei drumul târgului
amestecați în cireadă.
Mama bolește întruna. Tatii i-a crescut barba. I s’au
stins ochii. Aria e pustie. Prin pătul fluieră vântul a
230
gol. Am rămas cu un singur cal. încalecă tata pe el și
umblă cât e pământul de larg pe la vraci. Pe unde n’a
fost ? Pe valea Oltului, la Izbiceni, dincolo de Rușii
de Vede, la Scrioaște, unde un popă știe să citească
dintr’o carte sfântă. Altădată s’a dus pe Călmățui în
jos până la Piatra. S’a întors purtând în sân o sticluță
cu apă în care era stins un tăciune. Apa descântată
a mestecat-o tata cu un pai rupt din coada măturii
până s’a topit tăciunele.
A dat mama apa neagră pe gât, a înghițit buruieni
fel de fel, dulci, amare, sălcii.
Leacul n’a venit...
Acum e primăvară. Am scos-o pe mama la umbră,
sub duzi. Ca o umbră e mama. Muștele — roi, deasupra
ei. Se apără de muște cu un smoc de pene. Alături de
mama, în copaie, izînit la față, frate-meu Ștefan. Noi
ne jucăm cu copiii prin arie, pe uliți, pe luncă. Suntem
zoioși, cu straiele sdrențe. Astă iarnă ni le mai cârpea
dada Evanghelina. Acum a ieșit la câmp cu bărbatu-
său. Nu mai are vreme de noi.
Dela Cârloman a venit de câteva ori bunica. Nu
ne-a spălat. Nu ne-a cârpit. Gătită ca o fată mare, cu
toiagul în mână, a stat pe scăunel lângă mama și-a
întrebat-o :
— Cum îți mai este, Mărio ?...
— Cum mă vezi, mamă...
Și-a dus bunica mâna la nas și-a spus :
— Ai început să miroși a mort, Mărio...
— Oi fi început, mamă...
Și-a luat toiagul și a plecat, peste deal, la ea acasă.
Are o casă mică bunica, curată ca un pahar. Aria
bunicii — gură de rai. Pom lângă pom. Floare lângă
floare. In fund, hățiș de sălcii, perdea înaltă de plopi.
Pr^n mijlocul ariei trece subțire pârâul pe care-1 varsă
pe trei guri cișmeaua de sub coastă...
Zace întinsă pe țol, sub duzi, mama. Frate-meu
scâncește alături, în copaie.
A poposit în luncă lângă gârlă un sălaș de țigani.
Țigăncile bat ulițele satului.
— Căldări, ciurele, undrele, vindem... Căldări, und-
rele, ciurele...
231
— Nu-ți trebue un piepten, leleoo ?...
Mama le face semn cu mâna să intre în arie. Intră
țigăncile. Unele îi ghicesc în cărți, altele în ghioc,
altele în palmă. E sbârcită tare palma mamei în care
se uită ghicitoarea.
— N’ai să mori, muiere...
— Dați-i nițică țâță băiatului meu...
Țigăncile care au puradei, scot prin despicătura că-
mășii țâțe mari, negre, umflate, cu sfârc roșu.
Flulpav, frate-meu se repede și suge. Mă uit și văd
cum îi joacă fălcile... Se satură și lasă țâța. Țiganca
îl pune în copaie. II culcă.
— Flămând fuse, mânca-l-ar maica...
— Să mai treci și mâine. O să-ți dau o găină...
Trec și a doua zi țigăncile, și a treia zi.
Nu mai avem găini. Nu mai avem nicio pasăre în
curte, numai în podul casei câteva cuiburi de hulubi
jucători. Hulubii jucători se ridică până în slava ce-
rului. Acolo încep să joace. Când le place lor se strâng
sus, ghem, și vin până lângă pământ cu aripile
strânse de-ai spune că sunt pietre. Lângă pământ
desfac aripile și o iau din nou în sus. N’au cum să-i
prindă țigăncile.
— Ce.facem cu băiatul ăsta, femeie? O să moară
lângă tine. Eu zic să-1 dăm cuiva de suflet.
— Să-1 dăm de suflet, îngână mama. Cuvintele i se
opresc în gât. O înnăbușă plânsul...
S’a dus vestea că vrem să-1 dăm pe Ștefan de su-
flet — că vrem să-1 dăm cuiva să-1 crească.
Au venit multe muieri. Mama a vorbit cu ele. Nici-
uneia nu s’a îndurat să i-1 dea. Dacă ar fi avut puteri,
s’ar fi ridicat din culcușul ei, ar fi pus mâna pe dâr-
jală și le-ar fi alungat până la marginea satului.
— Na băiat! Na băiat! Fă-ți copil dacă-ți trebue...
Dar într’o zi a pogorît din deal, dela canton, o fe-
meie scurtă, îndesată, cu dinți mari, albi. Bună de
gură, Tudorița, nevasta Cantonierului Mărin Foamete.
— De zece ani sunt măritată. îmi sfârâe inima
după un băiat. Dă-mi băiatul tău. O să-1 cresc ca și
cum ar fi al meu. O să ți-1 aduc din când în când
să-1 vezi.
252
Sleită, mama deschide ochii. E hotărîtă. Frate meu
s’a izînit de tot. Ți-e și scârbă să-1 vezi.
Ne-a chemat pe toți mama. A venit și tata. Tudorița
l-a luat pe Ștefan în brațe și a plecat cu el la canton.
A uitat să ni-1 mai aducă. Mergea câteodată tata
călare să-1 vadă. La întoarcere îi spunea mamei, cu
glasul pe jumătate :
— E sănătos băiatul. O să crească mare...
Aria noastră e goală. E pustie. A năvălit toamna
peste câmpuri. Plouă. Pădurile de porumb, cât vezi
cu ochii, foșnesc, foșnesc. O să înceapă curând cu-
lesul porumbului. N’avem ce culege.
Pe frate-meu Ion l-au băgat părinții slugă la un
chiabur, Șoavă, unde muncește de cum se luminează
până spre miezul nopții. Se abate în fugă frate-meu
Ion pe la noi.
— E rău să fii slugă...
In schimbul muncii lui capătă mâncare. La primă-
vară o să capete o pălărie și o pereche de opinci. Dacă
o să dovedească hărnicie o să-i dea Șoavă și obiele
peste tocmă...
Tudorița ne-a vestit:
— Sâmbătă seara să veniți cu nașii băiatului și cu
rudele la canton. împlinește sorocul Ștefan și vrem
să-i luăm moțul... o să fie o petrecere 1...
Mama, lungită în pat, se bucură. Dacă e băiatul să-
nătos 1... Are de ce să se bucure.
— Să vă duceți, maică, ne îndeamnă. Să te duci
și tu, rumâne, î; spune tatii..
— O să mă duc și eu...
Sâmbătă seara așteaptă trei căruțe în fața casei
noastre. S’au adunat neamurile. Au venit și nașii.
Cine nu e dornic să petreacă pe degeaba 1
II văd în căruță pe nenea Ștefan, îl văd pe unchiul
Păune Vacă, o văd și pe Uche, nevastă-sa. Uche
și-a luat în sân câteva gloduri de pământ roșu. Scoate
glodurile din sân, le ronțăe, le mestecă, le înghite.
Ne urcăm și noi în căruță. Caii pornesc în pocnete
de bice. Au fost urcați în căruța din frunte și trei
țigani — lăutari.
233
Cerul de toamnă a pogorît jos de tot. Plouă mă-
runt. Ne-am întors straiele pe dos. Nu ne pasă de
ploaie.
Ajungem la cantonul învelit cu țiglă roșie. Lângă
canton, bariera, fântâna. E mare cantonul. Are două
încăperi largi și la mijloc o tindă și mai largă. In
tindă, la foc, oale pântecoase și înalte. In oale : varză
cu carne de berbec.
S’a lăsat întunericul. Ploaia sună în geamuri. Se
oprește ploaia. Vine vântul și sparge norii. Cimpoiul
cântă. Cântă clarinetul. Intre ele, vioara cu trei coarde
vorbește altă limbă.
Din mână în mână trece țoiul de țuică, ulceaua cu
vin. Se încinge chef mare. Din străchini oamenii mă-
nâncă cu degetele varza și carnea grasă de berbec.
Doi berbeci bătuți a înjunghiat Mărin Foamete.
Petrec oamenii. Petrecem și noi copiii. Nouă ni s’au
dat bucăți fripte și câte un codru de pâine. Mâncăm
pe lângă ziduri în picioare. Dacă n’avem loc la masă,
n’avem și pace.
Ne uităm și ne minunăm. Intr’un colț al tinzii, pe
un maldăr de coceni, înfășurat în scutece, gătit cu
o rochiță nouă roșie și în cap cu o căciulă de postav
cu pană, frate-meu. E tot atât de izînit cum era
atunci când l-am dat de suflet Tudoriței. Nu se uită
nimeni la el. Numai eu mă uit. Mi-e frate, trebue să
mă uit la el. In gingia de sus i-au răsărit doi dinți.
Mă apropii și-i deschid gura cu degetele. Ii pipăi
gingia de jos. Aci i-au răsărit trei dinți. Cu cinci dinți
ar putea să mănânce și pâine. Ce-o fi având ? Ține
pâinea în mână și n’o mănâncă. Ii curge nasul. S’a
spoit pe obraz. Cu ochii deschiși se uită și el la mine.
Nu mă cunoaște. Se uită la toate câte se întâmplă în
încăpere. Se uită și la flăcările focului din vatră. Flă-
cările joacă. Lumina lor se împletește cu lumina fe-
linarului atârnat în tavan.
Pe prispa cantonului, sus, lângă acoperiș, trei clo-
pote de metal. De trei ori le lovește ciocanul : bang,
bang, bang...
Mărin Foamete ia felinarul din tavan și iese afară.
234
Ies și eu cu el. împinge rampa deacurmezișul drumu-
lui. Trenul, cu toate ferestrele luminate, trece despi-
când noaptea, pe lângă noi, ca fulgerul.
Deasupra s’a limpezit cerul. Stele de toamnă, mari,
se clatină. Vântul a sbicit iarba. Când să intre în
canton, pe un maldăr de fân, Mărin Foamete vede o
mogâldeață. Cantonierul se apropie cu felinarul.
— Care sunteți aci, mă ?
Țâșnește din fân și o ia spre porumb ca o sălbăti-
ciune, un bărbat. Rămâne pe maldăr cu picioarele
desfăcute, cu cămașa ridicată peste pântec, Tudorița.
— Tu erai ?
— Eu eram, Mărine...
— Ține, măi, felinarul...
Țin felinarul și mă uit și eu să văd ce-o să fie...
Mărin Foamete o apucă pe Tudorița de coade.
— Vino în casă...
— Vin, dece să nu vin...
Cum duci un cal de căpăstru să-1 adăpi la jghiabul
fântânii, așa o duce cantonierul pe nevastă-sa înăun-
trul cantonului.
Eu, luminez poteca. O luminez cu felinarul...
In canton, petrecere, nu glumă ! Hora e’n toi. Din
dușumele până’n tavan s’a ridcat praful. In dârdora
jocului, nimeni n’are vreme să bage "de seamă în-
ghesuiala...
— Opriți lăutarii, strigă Mărin Foamete. Desfa-
ceți hora. Vă spun :.așezați-vă pe lângă pereți și să nu
vă amestecați. Casa e a mea. Nevasta tot a mea.
O știu c’are nărav. Astăseară i-am spus : să fii cu-
minte, Tudorițo, măcar astăseară. Să nu-mi strici
petrecerea. Astăseară tăiem moțul băiatului... Ca pe
dumnezeu am rugat-o să fie cuminte măcar astă-
seară. Mi-a făgăduit, ursoaica. O prinsei cu unul în
fân. Trebue s’o tăvălesc nițeluș.
Zurbagii, pe lângă ziduri, cu fețele sgâite, c’au să
vadă ce nu se așteptau.
— Să te tăvălesc, Tudorițo ?
— Tavălește-mă, Mărine. Tăvălește-mă bine. Tă-
vălește-mă cât te țin curelele...
235
Mărin Foamete îi ia cimberul de pe cap și-l întinde
soră-mi Evanghelina, să-l ție. O desbracă de rochie.
O lasă în cămașă. Ii scoate și pantofii din picioare, și
ciorapii. Dacă nu i-ar fi rușine de oameni i-ar scoate
și cămașa. Vrea s’o tupungească. Dar e grijuliu să
nu-i strice straiele...
O ia de coade, o ridică în sus și o izbește de dușu-
mea. Dudue dușumeaua. Femeia tace. Rămâne ciu-
cită pe vine. Bărbatul se . năpustește asupra ci cu
pumnii, cu genunchii, cu boturile, cu călcâiele ghete-
lor. Femeia tace. O ia, ca pe un bolovan, o ridică și
o izbește cu putere de dușumele. Iar se năpustește
asupra ei. Tudorița are fața toată umflată, vânătă.
Din buzele plesnite, din nas, țâșnește sângele. O a-
pucă, o stropșește, o înghesue, o fărâmă. Femeia
tace.
— Nu spui nimic ?
Femeia — printre buzele însângerate :
— Ce vrei să spun, turbatule ?
Turbat într’adevăr, cu ochii ieșiți de sub pleoape,
omul o înghioldește, o lovește, o pocnește cu și mai
mare sete. Femeia se întinde pe dușumele. Când sta
în picioare părea măruntă. întinsă, pare mai lungă.
Cămașa i s’a făcut ferfeniță. Pete mari de sânge îi
înfloresc cămașa. Se întoarce cu spatele în sus și se
bate cu palma peste șezut. II întărîtă.
— Lovește-mă și-aici apucatule. Aici nu m’ai
lovit... Bărbatul se urcă cu picioarele pe ea, și-o lo-
vește în locul în care până atunci n’o atinsese.
— Și pe-aici lovește-mă, neputinciosule — își arată
umerii — și pe-aici, și pe-aici...
Ii face voile. Ii face toate voiie bărbatul.
— Tot nu plângi, muiere ?
Printre dinții spoiți de sânge, muierea șoptește:
— Iată, nu plâng. Nu vreau să-ți fac pe plac.
Omoară-mă dacă ești în stare, dar de plâns, nu
plâng...
Mărin Foamete își lovește iar muierea cu picioa-
rele, în coaste o lovește.
A muiat-o. Femeia dă ochii peste cap. Mărin Foa-
2.36
mete iese să se răcorească. Pe Tudorița o adună mu-
ierile și-o duc în cealaltă odaie a cantonului.
Frate-meu Ștefan, în tindă, cu aceeași bucată de
pâine în mână, cu ochii mirați, privește forfota.
Au început din nou să cânte cimpoiul, clarinetul.
Zumzăe și vioara. Hora, mai aprinsă. Parcă au intrat
o mie de draci în trupul fiecăruia. Ulcelele cu vin
trec din mână în mână.
In mijlocul horei, îmbrăcată în ie curată, cu cimber
galben pe cap, cu fața toată vânătae, Tudorița joacă
de zor. Joacă și strigă :
— Băiatul meu a împlinit anul. Să-mi trăiască bă-
iatul. O să-i tăiem moțul... Zi mă, zi mai repede.
Mă apucă tata de mână.
— Hai, Darie...
Mă lasă în prag tata. Se întoarce și-l ia pe frate-
meu Ștefan în brațe. Iese cu el afară. își desbracă ză-
bunul și înfășură pe frate-meu Ștefan în zăbun.
— Vino după mine...
Mă duc după tata. Desleagă un cal dela căruță și
mă sue călare.
— Ținte-te bine de coama calului...
Mă agăț bine de coama calului.
încalecă și tata la spatele meu. Pe frate-meu Ște-
fan îl ține lângă piept. Strâns îl ține.
— Dii, bălane...
Pornim, toți trei pe acelaș cal, printre porumburi.
Poteca ne-o luminează slava cerului. Calul ne
poartă la pas. Copitele calcă drumul ud.
In brațele tatii Ștefan a adormit. In mers, căciula
lui de postav, cu pană de cocoș, s’a desprins, a căzut.
Nu ne oprim s’o căutăm, s’o culegem.
Moțul atârnă... O să i-1 tăiem mâine dimineață, cu
foarfecă...
XI
DUDE DE TOAMNA
A rămas în urmă cantonul cu petrecerea. Mă uit
îndărăt. Ferestrele luminate, ochi galbeni, abia
clipesc.
S’au făcut mici de tot. Calul, la pas, coboară dea-
lul. Ocolim pe la marginea cătunului, trecem podul
peste gârlă — podul unde s’a făptuit de curând un
omor. Pintenogul sforăe, capul și-l ridică. Poate mi-
roase încă a sânge omenesc. Calului, nu nouă.
— Țin’te bine, Darie...
— Mă țin, tată...
Cu mâna strânge căpăstrul. Vânătă, curge domol
gârla umflată de ploile toamnei. Au căzut în apă
stelele miezului de noapte și umbrele gheboase ale
sălciilor.
— Să nu cădem și noi... Mi-am spus fără voie gân-
dul cu glas tare.
— N’avea grijă, rostește tata.
S’a potolit calul. Am trecut podul. Ne latră dulăul
roșcovan al lui Ivan Negoajă. Frate-meu s’a trezit.
Plânge încet. A tăcut. L-a legănat, l-a adormit iar
mersul.
Ce oameni alde Negoajă ! A tunat și i-a adunat...
Negoajă e scurt, îndesat, slinos, negricios, mustăcios,
cu buze roșii — carne vie. Numai Buzulică mai are
buze atât de roșii — roșii și groase, de trei ori cât
degetul cel mare. Aidoma lui Negoajă e nevasta lui
238
Negoajă. Până și la negii de pe nas se potrivesc.
Dacă ar fi frați gemeni n’ar semăna mai mult. Copiii,
doi, băiatul și fata, leit părinții. Li s’a dus vestea.
Au o casă măruntă, cu o singură odaie, albă ca un
ou pe dinafară și pe dinăuntru. In casă nu intră ni-
meni la Negoajă cu opincile în picioare ori cu po-
ștalii. Se intră numai în ciorapi.
Or fi neam de turci, spun câte unii. Ași, de unde,
răspund alții. Neam de turci sunt la noi alde Ulmaz.
Neamul Ulmăzeștilor se trage dintr’un cavaf. Neam
de turci mai sunt alde Daudescu din Secara... Ăștia
seamănă mai mult a arapi...
In jurul casei, Negoajă are o arie mare pe care a
schimbat-o în grădină de zarzavat.
— Ce s’or fi apucând alde Negoajă de grădinărit?
Numai bulgarii cunoșteau meșteșugul grădinări-
tului...
Negoajă și-a săpat fântână în arie. Scoate mereu
apă și-și udă verzele, pătlăgelele, ardeii. Seara iese la
drum cu marfa și-o vinde. N’are boi, n’are car. Lu-
crează cu palmele. N’a muncit niciodată pe moșii.
— Nu muncesc decât la casa mea, spune. Să nu-mi
fie nimeni stăpân. Nimeni...
Dumineca, alde Negoajă stau toți la uliță, pe banca
de lângă portiță, primeniți, gătiți, cu straie albe ca
hârtia. Nu se amestecă deloc cu ceilalți oameni. Nici
măcar nu intră în vorbă 'cu ei. Numai când au de
vândut spun prețul și se tocmesc. Intre ei, alde Ne-
goajă se înțeleg mai mult din ochi, parc’ar vrea să
facă economie până și de cuvinte. Satul îi vorbește
mereu, uneori de bine, alteori de rău.
Cu gândul la alde Negoajă ajung acasă.
Descălecă tata cu frate-meu în brațe. Descalec și
eu. Vin câinii și ne miros picioarele. Leagă calul tata.
Intrăm în casă. S’a scurs demult miezul nopții. In
alburiu bate cerul. In alburiu. Vântul clatină frunze
veștede, clatină ramuri ce încep a se usca. Aprinsă
— lampa în casă.
Stârcită într’un colț al patului, mama se luptă cu
noaptea care nu-i aduce nici somn, nici ostoire. E în-
cinsă cu brâul ei lat și roșu care-i ține strânse oasele
239
trupului și, ca deobicei, își ghemue în față, între brâu
și pântec, un smoc vechi de căpătâi. Are un gol acolo
înăuntru pe care nu-1 poate astupa cu nimic, gol care
o mănâncă și o macină.
Tata, cu frate-meu în brațe.
închid ușa după mine cu spatele. Răcoare în casă.
— Darie, fă lampa mai mare.
Răsucesc ușor rotița lămpii. Crește flacăra. Mama
deschide ochii.
— Băiatul meu...
încearcă să plângă... Ochii uscați n’au lacrimi,
gâtul n’are putere. Ingaimă cuvinte pe care nu le în-
țeleg. I-.au căzut obrajii. I s’a încrețit fruntea. E gal-
benă cum sunt sloiurile de ceară din care lumânărarii
fabrică lumânări.
Când am prins a deschide ochii și a-mi da seama
despre ce se petrece în jur, de multe am avut a mă
mira. Mă miram că oamenii vorbesc și se înțeleg între
ei prin cuvinte și mă miram că vitele mugesc numai,
că păsările ciripesc. Mă miram că sunt atât de tăcuți
copacii, că sunt atât de tăcute ierburile și atât de
minunat colorate florile câmpului. Și mă miram că
în sat vedeam două feluri de oameni : oameni jerpe-
liți, care umblau de cum se topeau zăpezile și până
toamna târziu când îngheța clisa, cu picioarele goale
și oameni îmbrăcați ca oamenii, încălțați cu ghete
lustruite, chiar în mijlocul verii. Noi purtam căciuli,
pălării, ori hălăduiam cu capul gol — cum se întâm-
pla. Acriturile satului aveau haine închise cu nasturi
îucioși și pălării tari — gambete.
•Treceau de câteva ori pe zi, pe lângă casa noastră,
trenuri iuți, de pasageri, și trenuri lungi, de marfă,
cu mers greoi. Mă uitam la lumea aceea care venea
dinspre Dunăre și urca spre Rușii de Vede, în va-
goane, sau venea dinspre Rușii de Vede spre Du-
năre cu trenul care uruia și alerga de nu-1 puteai
ajunge nici cu praștia...
O acritură și-a scos odată capul pe fereastra unui
vagon. Gambeta i-a luat-o vântul. S’a rostogolit gam-
2W
beta. Ne-am repezit și am cules-o din iarbă. Era o
pălărie neagră, tare ca o căldare. Ne-am așezat-o pe
rând pe cap. Ne intrau capetele în ea ca într’o oală.
Apoi am pus-o jos și ne-am urcat cu picioarele pe
fundul ei. Dacă am văzut că nu se mototolește am în-
ceput a o lovi cu bâtele. Sbârnâia !... Nici chip să se
mototolească ori măcar să crape. Suna ca o tobă.
A venit între noi Voicu, poștașul, și ne-a luat-o.
A șters-o de praf cu mâneca flanelei și și-a pus-o pe
cap. Și acum o poartă. S’a înverzit pălăria tare, pe
margini — dar atât. Nici ploile, nici zăpezile n‘au
muiat-o...
Gambeta aceasta, ajunsă din întâmplare în mâinile
noastre, era întâia pe care o pipăiam, dar a cincia care
umbla prin sat. Purta gambetă văru-meu Niculae Di-
mozel, dirigintele poștei, Miliarezi, boierul schilod din
satul vecin, care trecea și pe la noi cu gabrioleta. Mai
purta gambetă și morarul din cătun, Gună Isopescu
și, câteodată, Popescu-Bragadiru, dascălu care ne
învăța carte.
Notarul Stănescu și frații mamei, Tone și Lisandru,
purtau ca și flăcăii satului, ori ca oamenii mai avuți,
pălării moi, negre. Cine purta gambetă era poreclit
acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți — no-
tari, cârciumari, perceptori, care se învesmântau în
haine nemțești. Dar fruntea acriturilor era negustorul
Gherasim Șerbu, care fusese lumânărar mai înainte.
"Acum nu era numai lumânărar.
Venise în sat, dinspre munte, ca și Mareș, cârciu-
marul cu care se aveau la cuțite frații mamei, cu că-
ruța cu mere dinspre Pitești. Văzuse sat mare și se
pripășise aci. Inchiriase o casă și trimisese scrisoare
să-i vie ajutoare. Satul'se pomenise într’o zi cu o liotă
întreagă de băieți blonzi și înalți cu chici de ie bă-
teau umerii, cum la noi purtaseră pe vremea lor nu-
mai bătrânii. In căruțe lungi, mocănești, aduseseră
scule, cazane și cutii. S’a svonit repede noutatea; mo-
canul o să facă fabrică de lumânări.
înfiripaseră repede fabrica. Până noaptea târziu
lucrau. Ne adunam la ferestre și-i priveam cum fră-
mântă ceara și cum scot din fabrica lor, mai curând
16 — Desculț — 932	'2Ă1
d:n mâinile, lor, lumânări- moi și subțiri de mort, ief-
tine și lumânări mari, groase și albe, pentru botezuri
și nunți.
Mergea bine negustoria lumânărarului. Casa închi-
riată pe o iarnă o cumpărase și-o înzestrase cu aco-
periș nou, cu uși și cu ferestre noi. Cu albastru erau
acum vopsite ferestrele și ușile. In curte construise
Gherasim Șerbu magazii.
Nevastă-sa, căreia tot satul îi spunea piteșteanca,
venise aici desculță, pricăjită, înfofolită într’un cojocel
unsuros și în pestelci boțite. La numai un an purta
în picioare papuci noi, cu tocuri înalte, rochii cu flori
mari, și se lăuda că în curând o să-i cumpere lumână-
rarul pălărie dela oraș. Era o femeie înaltă, albicioasă,
uscățivă. Se uita de sus la muierile rumânilor. Du-
minica se ducea în vizite la orășence, adică la nevasta
notarului și la țața Polina, nevasta vărului meu Ni-
culae Dimozel.
Mureau oamenii — Gherasim Șerbu vindea lumâ-
nări de mort. Se nășteau copii — Gherasim Șerbu
vindea lumânări pentru botez. Aveau loc nunți—Ghe-
rasim Șerbu vindea lumânări de cele mari și albe
pentru nunți. Bașca ce mai vindea pentru pomeni,
pentru parastase. Nu unui sat, ci tuturor satelor din
jur Gherasim Șerbu le vindea lumânări. Strâns la
mână, a adunat în scurt timp avere. Fabrica de lu-
mânări și-a mutat-o în magaziile din fund, iar în
casa cu fața la uliță a deschis prăvălie cu de toate.
Baloturi întregi au adus căruțele lumânărarului dela
oraș. Prăvălia a deschis-o de Paște, și-a dat svon în
sat: — vând ieftin. Oamenii s’au îmbulzit ca la po-
mană. Oricât de sărac ar fi cineva, așa e obiceiul pă-
mântului, trebue să-și îmbrace copiii de Paște. Cră-
ciunul sătul, Paștele fudul.
Ne-a luat și pe noi tata și ne-a dus cu cârdul la
prăvălia lui Șerbu. Surorilor le-a cumpărat pantofi,
barișe. Nouă, ghetuțe, flanele și câte o pălărioară.
Pălăria mea era o grozăvie : la betelia care o înfășură
era cusut în dreapta un pistol albastru, de tinichea.
A adunat avere mare Gherasim Șerbu. într’o zi a
1uat-o din loc ca și fratele mamei care plecase la oraș.
242
Nu-i mai plăcea nici lui Gherasim Șerbu, și mai ales
nevestei lui, satul...
Unei singure muieri din sat i-a părut rău de ple-
carea lui Gherasim Șerbu și a piteștencei — nevestei
lui Păscuțu, orășeanca dela marginea Rușului de
Vede, oploșită în sat. E o femeie mică, bălană. Parcă
e spoită cu lapte. Păscuțu e bătrân. Nevastă-sa, Pa-
pelca, tânără. Moșneagul n’o duce la muncă. La
muncă merge cu taică-său.
— Dece nu-ți iei muierea la muncă, Păscuțule ?
— Să n‘o ardă soarele. Nu vreau ca nevastă-mea
sa fie pârlită de soare și să aibă mâini urîte. Vreau
să-mi gătească de mâncare cu mâinile curate...
Intr’adevăr, Papelca are mâinile albe și mici, cu
unghiile totdeauna curățate, tăiate scurt.
I-a născut trei copii. Unul seamănă cu nenea Gigoi,
altul cu Dumitrache Vătui, fetița, Dina, seamănă cu
prietenul fratelui meu Ion, cu Avendrea, hoțul de cai.
— Cu cine prinzi tu copiii, Papelco ? o întreabă
câte o muiere care-i caută râcă.
— Cu cine pot, fa, cu cine pot...
Păscuțu are două case. Una mică, în fundul ariei,
alta mare și nouă, în față, lângă uliță. Păscuțu stă cu
qevasta și cu copiii în casa mică. In tindă, pe o rogo-
jină, doarme taică-său. In casa din față locuesc ofi-
țerii care au venit să măsoare câmpurile. In coșarul
vitelor, care demult nu mai e locuit de vite, dorm sol-
dații, ordonanțele.
Locuesc doi ofițeri în casa lui Păscuțu. Amândoi
tineri, cu mustață subțire pe buză. Numai unul are
nevastă. Ofițerul însurat și-a adus și servitoarea. E
dinspre munte. Parc’ar cânta când vorbește. O chiamă
Zinca.
Ziua, în amiaza mare, auzim dinspre casa lui Păs-
cuțu, țipete sfâșietoare. Părăsim jocul și dăm năvală
într’acolo. Zinca e tăvălită în țărână. Zizi, cucoana
ofițerului, o calcă în picioare. O lovește cu călcâiele
pantofilor unde nimerește. In coaste, în obraz. înainte
de a o tăvăli a p!esnit-o cu palmele peste gură. I-a
16*	243
smuls părul din cap — șuvițe de păr negru ca pana
corbului. O lovește și o ocărește. Urcată pe gard, Po-
iina, nevasta vărului Niculae Dimozel :
— Dar ce-ți făcu cucoană?
— Mi-a vărsat cafeaua, tâmpită...
Ne adunăm și privim. Cucoana ofițerului o uită pe
Zinca. Culege bulgări din mijlocul drumului și ni-i
asvârle în cap. O luăm la goană. Cucoana ofițerului
după noi. Zinca a scăpat. Se adună singură din țărână
și vine spre fântâna din fața casei. Se scutură de praf,
se spală pe obraz, pe mâini, pe picioare. Ii sângeră
gura. Intră la noi în arie. O oblojește cu alifii, soră-
mea Rița...
— Dece nu pleci dela curviștina asta ?
— Unde să plec? N’am pe nimeni pe lume. La alții
aș nimeri-o și mai rău.
Oblojită, se întoarce acasă. O vedem venind peste
câteva clipe. Ține în mâini o farfurie albă, întinsă.
— M’a trimis conița să-i culeg dude...
— Culege-i.
Se urcă într’unul din duzii noștri Zinca. Culege
dudele una câte una. Culege dude și cântă. Când și-a
umplut farfuria, coboară încet și i le duce cucoanei.
Seara ofițerii se întorc cu ordonanțele dela câmp.
Un ofițer cântă la vioară. Cel neînsurat cântă la
vioară. In fața casei lui Păscuțu cântă.
Ascultăm de departe. Dacă ne-am apropia, ofițerul
și-ar înceta cântecul și ne-ar lua la goană. Nu-i place
să ne vadă în apropierea lui.
Ordonanțele vin seara pe la noi. Scoate soră-mea
Evanghelina un țol curat din casă. II întinde sub dud.
Un soldat se urcă, scutură dudul. Ca bătute de grin-
dină cad dudele. Le adună soldații într’o strachină.
Se așează pe prispă și mănâncă. Mai stau de vorbă
cu tata ; cu noi toți stau de vorbă ordonanțele. Aflăm
că amândoi ofițerii sunt băieți de moșieri dinspre par-
tea Brăilei. Căpitanul Suditu e cel însurat. Sublocote-
nentul Andreescu, cel cu vioara, e băiețandru, boboc,
abia ieșit din școala militară. Ordonanța lui, soldatul
Ghenciu Marin, din Udup, a rămas știrb. Numai câțiva
dinți are în gură.
244
— Pe ceilalți, spune, i-am scuipat de când am fost
dat ordonanță la ofițer. Din orice îi sare țandăra. Cu
cravașa mă bate. Când îi trag cișmele din picioare,
seara,’ nu uită să mă izbească peste gură cu botul
uneia — bivole, îmi spune, trage mai încet că mă dor
bătăturile... Dacă trag mai încet, cisma nu iese din pi-
cior. Poartă cisme strâmte; e fudul ofițerul...
Cioroiu, ordonanța căpitanului, e moldovean. Are
părul gălbui și ochii albaștri. Râde cu gura până la
urechi. Nu uită să-și spună mulțumirea :
— Aici mă bat numai căpitanul și cucoană. La
București mă bătea cu lemnul de scuturat covoarele
și saltelele soacra căpitanului, că ștă la soacră căpi-
tanul. A căpătat zestre case mari, lângă Cișmigiu.
Aprigă muiere soacra căpitanului. Dă odăi cu chirie,
își muștruluește chiriașii mai abitir decât ne muștru-
luesc pe noi majurii la cazarmă. Umblă bieții oameni
prin casă în vârful picioarelor. Stau o săptămână,
două, și-și iau lumea în cap. Sunt arătoase casele, vin
alții. 6 pățesc și pleacă. Vin alții. Și tot așa mereu...
Plimb cățeii coanei mari prin grădină. Ii port legați cu
curelușă... Am ajuns, vorba ceea, să tai frunză la
câini... I-a murit râsul pe buze. I s’a întunecat, i s’a
strâns, i s’a boțit fața.
— Dacă n’am știut termina cu boierii la 907 !...
S’ar fi schimbat multe în țară dacă am fi izbutit
atunci...
— Pe aici a fost foc mare la 907, îngână tata. Pe noi
ne-au ținut trei luni închiși pe șlep, în mijlocul Du-
nării. Ne mâncau țânțarii, păduchii, ploșnițele. Guz-
ganii mai-mai să ne roadă ciolanele. Vai și amar.
Unora, mai bolnăvicioși, începuse a le putrezi carnea
pe unde fuseseră bătuți, rupți. Ii mâncau viermii de
vii. Ne-au mai ținut și la pușcărie pe urmă. Ne-au bat-
jocorit, ne-au purtat pe la judecăți... Se chiamă că
până la urmă, tot ei ne-au iertat. Așa căuta să ne
împuieze capul ginerele lui Miliarez, Drăculea, prefec-
tul... N’aveau ce să ne ierte. Noi nu căzusem în gre-
șeală. Ne căutam dreptatea noastră, atâta tot. Dacă
are cineva păcat, i-am spus atunci lui Drăculea, apoi
nu noi îl avem. Păcatul îl aveți dumneavoastră. La
245
dumneavoastră, la boieri, e biciul și puterea. Cu pu-
terea statului ne țineți în robie. Cu biciul ne loviți. Ne
furați munca și ne lăsați muritori de foame. .Apoi
vorbiți de iertare... S’a mâniat Drăculea și s’a băgat
în mine. A început să sbiere : — Nu te-ai săturat pe
șlep ? Acuș te trimit iar pe șlep!... — Apăi, i-am spus,
acum, nici acasă nu mi-o fi mai rău ca pe șlep...
A început a albi părul tatii. Pe la tâmple, pe la mus-
tăți a prins a albi tata. Suge cu sete o țigară răsucită
din tutun verde tata. Fumează și ordonanțele. Fumul
alungă muștele. In bălăriile din arie a sădit tata
câteva semințe de tutun. A răsărit tutunul, a crescut.
Foile tutunului sunt verzi, păroase, late. In fiecare zi,
rupe tata câteva foi, le pune la uscat, le pălește soa-
rele, sunt bune de frecat în palmă, de pus în brâu, în
beșica de porc.
— Eram băiețandru la 907, grăiește Ghenciu. La
noi, la Udup, au adus ofițerii tunuri. Răscoala se
iscase dintr’odată. Dădusem foc curților boerești,
erau ale unuia, Dumba, care trăia la Viena și era prie-
ten cu împăratul austriac. Nici n’au apucat să ardă
bine curțile că ne-am și pomenit cu armata. Cam știau
oamenii ce-o să-i aștepte. Ne-am adunat care cu puști,
care cu pistoale, care numai cu ciomege și am așteptat
armata la margine.
A ieșit un bătrân înaintea armatei și le-a spus ofi-
țerilor să ne lase în pace, că satul n’are nimic de îm-
părțit cu armata, că satul s’a ridicat și a dat foc
la curțile boerești și că o să intre oamenii cu plugurile,
să are pământul. Ofițerii au tăbărît cu săbiile pe
bătrân. Atunci, Gurădulce, care fusese sergent în ar-
mată, a luat comanda satului. Oamenii s’au ascuns pe
după garduri, prin șanțuri și-au început a trage o-
chind în ofițeri și în reangajați. A căzut un ofițer. Au
mai căzut niște majuri. S’au risipit soldații. A fost un
adevărat război. S’a sunat și goarna. A doua zi, în
zori, veniseră alți soldați, cu tunuri. Trei zile au tras
cu tunurile în sat ochind bordei cu bordei- Au pierit
oamenii ca muștele. Și salcâmii i-au ras din rădăcină
cu tunurile. Dintr’ai mei am scăpat numai eu cu
246
tata... A murit la 913, tata, de holeră, dincolo de Du-
năre...
Ordonanțele sunt desculțe. Miriștele pe care umblă
ziua le-au sângerat picioarele. Peste răni soldații au
presărat țărână...
Tata îl desbracă pe frate-meu și-l așează lângă
mama. Frate-meu se trezește. II aud îngânând :
— Iapă, iapă, iapă...
— Ce spune ăsta, tată ?
— Adu-i o cană de apă.
Aduc apă. Soarbe frate-meu câteva picături. Apoi
capul îi cade.
Mama îi mângâie părul, obrazul. II mângâie încet,
cu degetele ei lungi și subțiri, numai vine și oase.
— Dragul mamei, drag...
Ii e teamă să nu-1 trezească. Mă bag în culcuș. ®
Dinspre casa lui Păscuțu auzim zarvă. Ce-a putut
să mai spargă Zinca la ceasul ăsta ?
La vară am să mă urc în dud. Am să scutur dude.
Frate-meu o să se poată ridica în picioare. Ba chiar
o să meargă câțiva pași. O să culeagă dude și-o să le
mănânce. O să-și mânjească obrajii de dude — de
dude timpurii, de dude de vară, de dude de toamnă.
— Sunt dulci dudele ?
— Dulci...
XII
PISICA
La fântâna de sub salcie, prietenii mei, ciopor pe
buduroi. Pe lângă jghiab, la rând, caii. Scoatem apă
cu ciutura, o răsturnăm în scobitură.
Caii sorb, tobă li se fac pântecele.
Dacă ne-ar luneca unuia piciorul, ne-am prăvăli în
fântână. Abia vedem fundul licărind. Cumpăna e
înaltă. După înălțimea cumpenei, cunoaștem adânci-
mea fântânii. După înălțimea cumpenei, știm dacă apa
e sloi ori cocleală în miezul verii.
Apa care gâlgâe în fântâna din fața casei noastre
e totdeauna rece și bună
Vin femeile de pe alte uliți și iau la amiază și seara
apă de băut în ulcioare.
Bărbații la șanț, la cârciumă, la primărie. Femeile
la gard, la fântână stau de vorbă.
Se duc băieții cu caii, să-i pască, departe, pe mi-
riști... Nu s’a început culesul porumbului. O să în-
ceapă, peste o săptămână, peste două. Nu toate mi-
riștile au fost arate...
— Hai cu caii, Darie...
— Hai...
Caut o căciulă, o ruptură, o pun pe cap. Arunc în
spinare un zăbun ai soră-mi — sdreanță, zăbunul. ■
Toamnă. Noapte răcoroasă. Am cu ce să mă în-
călzesc. Desleg bălanul și-1 duc la fântână. Adăp bă-
248
lanul șil încalec. Ceilalți, au și plecat. Ating bălanul
cu nuiaua, bălanul fuge. Mă țin cu mâinile de coamă,
mă ciuciulesc. Capul mi-1 așez dealungul coamei.
Aleargă bălanul, mănâncă pământul. Dacă drumul ar
fi așternut cu piatră și bălanul potcovit, bălanului i-ar
scăpăra potcoavele... Nu-i scapără, că nu le are. Dru-
mul, drum de țărână...
lacă-iă, i-am ajuns, trec în rând, cu ei, domol mer-
gem, domol.
■’— Unde paștem caii la noapte ?
— Lângă crâng, la Adâncată, răspunde Avendrea...
Dacă mă satur de joacă și sunt mort de osteneală
și totuși somnul nu vine să se lipească de mine, să-mi
adoarmă dracii, apuc pe ulița care duce spre gară și
mă duc la unchiul Burduiea. E cel mai vechi din nea-
mul nostru, unchiul Burduiea. Acuși apropie suta. La
murit baba. Din șapte băieți îi mai trăiesc doi, Mări-
nică și Dănică. Din cinci fete, una mai mare. Nepoți,
o droaie i-au rămas. Dacă ar veni duminica să-1 vadă
i s’ar umple aria de lume, unchiului Burduiea. Nu vin
decât la zile mari, când unii, când alții.
E nesuferit bătrânul. Mereu povestește de când era
el tânăr și... frumos.
Că unchiul Burduiea a fost odată tânăr, nu mai
încape nicio îndoială. Oricine e odată tânăr, după câte
am apucat și eu să aflu. Gă a fost frumos, greu să-l
crezi. Uite — o arătare de om e unchiul Burduiea.
Când umblă îi vine tatii cam până la chimir. I s’a în-
doit mijlocul, n’are barbă, n’are mustăți. N’are nici
păr pe cap, n’are pe nicăieri pe trup, a rămas spân.
S’a trezit într’o dimineață fără gene, fără sprâncene.
Părul — grămadă, pe căpătâi.
Mă duc pe la unchiul Burduiea pentru pricina care-i
face pe ceilalți să-1 ocolească. Povestește despre oa-
menii ale căror oase s’au topit sub buruieni.
Mă duc și pentru altceva — unchiul Burduiea cântă,
îmi plac oamenii care cântă. Unchiul Burduiea însă
cântă cu glas tare, ceeace nu cutează niciun lăutar să
cânte decât la ureche și încă, unuia cu chef. Trec mu-
249
ierîle, fetele, în stol, pe uliță, dela prășit ori dela se-
cerat. Unchiu-meu, la poartă, cât îl ține gura :
Noaptea pe’ntunericu'
Pipăii cu degitu’
Găsii lelii petica...
Muierile fac haz — fac haz fetele. Una mai șugu-
beață :
— Sărut mâna, babo...
Burdulea se supără. Supărat, le spune niște vorbe
Le face și pâhănii.
Multe am aflat dela unchiul Burdulea.
Altădată șesurile erau îmbrăcate până la marginea
lumii de păduri. S’a tot înmulțit sămânța omenească,
și-a tăiat copacii. Rădăcinile, smulse din pământ, lu-
minișurile, lărgite. Au ieșit câmpuri bune de semănat
mei, orz, secară, porumb... Cu securile, cu târnăcoa-
pele, cu cazmalele, oamenii au alungat pădurile, le-au
lovit, pădurile au pierit. Ici, colo, câteva ochiuri, câ-
teva zăvoaie la Olt, la Dunăre. O fișteică de pădure
a rămas la Crângeni, alta spre Rușii de Vede, dincolo
de Adâncată, mai mult rariște.
— S’au lărgit câmpurile, povestește unchiu-meu
Burdulea spânul — au pierit pădurile, au început ru-
mânii a prinde chiag în munca lor. Atunci s’au repezit
boierii peste sate, au scornit că sunt pământurile lor.
Au căzut rumânii in robia boierească. Nici până azi
n’au scăpat. S’au mai burzuluit din când în când sa-
tele. Le-au înnecat în sânge stăpânirile, câte au trecut,
prin vremuri, peste oameni.
Acum nu mai cântă cântec pentru muieri bătrânul
cu fața de babă. Altceva cântă, mai curând îngână.
Dintre buzele lui subțiri, uscate, picură nume vechi,
de haiduci care au ridicat paloșele grele și-au retezat
capete ciocoiești, nume vechi de boieri peste a căror
amintire rumânii aruncă blesteme...
La Adâncată, între miriști, bostănării. S’a cam dus
vremea bostănăriilor. Covercile încă n'au fost dobo-
rîte. Vrejurile n’au fost smulse. Trântoresc încă în
250
țărâna udă, culcate, îubenițe lungi, vărgate, târzii;
lâncezesc încă, pe sub foi pe jumătate scorojite, pe-
peni rotunzi care nu vor să se coacă. Adunați, îngro-
pați în saci de grâu, pot fi scoși, copți gata, de Cră-
ciun — copți, vorba vine, mai degrabă păliți, vește-
jiți, dulcegi...
Capul nostru e Avendrea, prieten cu frate-meu Icn.
S’ar fi dtis cu caii, frate-meu — nu e acasă. Nu e nici
la stăpânul lui, la Șoavă. Ar fi venit cu caii lui Șoavă
la păscut.
Bunicul dela Cârloman s’a bolnăvit. S’a dus fra-
te-meu Ion — de două zile, îl păzesc să moară.
N’o să moară bunicul, cum n’a murit nici mama —
bolește, boala lui o scoate din sărite pe bunica. E țan-
țoșă bunica și umblă dreaptă ca o fată mare. Nu-i plac
bolnavii, bunicii. Duminica trecută am fost eu să-1 văd
pe bunicul — țipa la el bunica :
— Mai taci od^tă. Mereu te vaieți. Parc’ai îi mu-
iere, așa te vaieți...
II dondănea la cap. Bunicul Delcea; lungit în pat,
iși trecea degetele prin barba galbenă, gemea :
— Mă vaiet și eu, că mă doare. Toate oasele mă
dor. Și carnea mă doare. Aș vrea să mor...
Atât i-a trebuit bunicii s’audă — că spune bunicul
că vrea să moară. Tăiase nenea Dumitrache o găină.
Bunica o opărise și o jumulea pe vatră. Lângă bunica,
cuțitul cel mare, cu care avea să desfacă ea pieptul
găinii, s’o taie în bucăți, înainte de a o arunca în oală
pentru ciorbă. La sărit țâfna. Ce-o fi vrând cu cuțitul?
Să-1 taie pe bunic ?
— Spui că vrei să mori ? Iată cuțitul. Bagă-ți-1 în
piept. Infige-ți-1 în inimă. Ai să mori numaidecât și-ai
să te liniștești. N’o să te mai vaieți. Moartea e lângă
tine. Ajut-o să te ia...
Avea fața cumplită, bunica. Nu glumea. Ar fi vrut
într’adevăr ca bunicul Delcea să-și înfigă singur cu-
țitul în inimă? Eu, cam speriat, mai mult de fața ei
decât de cuțit. Un zâmbet bun s’a revărsat din ochii
și de pe buzele bunicului.
— Afurisită muiere ești ! Semeni cu turcul de tai-
că-tău. Nu te speria, Darie. N’am să-mi pun mintea
251
cu vorbele ei. Niciodată omul nu trebue să-și dea
moartea, nici măcar să și-o cheme. Omul are moartea
în măduva oaselor, din clipa în care s’a plămădit...
Vezi tu, Darie, în viață poți să chemi norocul și noro-
cul poate să vină sau să nu vină. Poți să chemi, dacă
ești nesdravăn la minte, și moartea. Moartea ori o
chemi, ori n’o chemi, tot vine când îți este dat să vină
și... te ia...	*
Bunica ținea în mână cuțitul.
— Nu mai pălăvrăgi. Nu mai turbura mintea băia-
tului. Vrei să mori ? Ia cuțitul. Nu vrei să mori, fă
bine și încetează cu văicăreala...
Ne-a întors spatele și s’a dus la vatră, la găina ei.
Cu sete, cu dușmănie, a despicat pieptul gămii.
Parc’ar fi vrut să despice, să ciopârțească trupul schi-
lav, uscat, al bunicului.
A scos burta găinii afară și-a aruncat-o câinilor
care așteptau în prag, cu limbile roșii-vinete, atâr-
nând. Inima și ficatul, calde încă, le-a pus pe jar.
S’au fript măruntaiele pasării. Le-a presărat cu sare,
le-a pus pe un taler de lemn și ni le-a adus în odaie.
S’a uitat încruntată la noi :
— Mâncați-le, sunt bune de mâncat...
Miroseau frumos. A luat o bucățică de ficat bunicul
și a molfăit-o în gură. Restul l-am mâncat eu. Mi-am
lins buzele.. Cum să nu mi le ling !
Acum, dacă astăseară o să mai taie bunica o pasăre,
măruntaiele o să le mănânce frate-meu Ion, fir-ar el
al dracului...
Nici mie n’o să-mi meargă rău. Avendrea e price-
put la toate. O să ne pună pe noi, ăștia mai micii, să
adunăm balegi uscate și ierburi, să aprindem focul.
Pe urmă, tot pe noi, o să ne trimită să alegem de pe
unde s’o nimeri, porumb cu bobul moale și, tot pe noi,
o să ne pună să coacem porumbul la foc. Lui, fiindcă
știe să dea porunci, o să-i dăruim, cu voie, fără voie,
fiecare, jumătate din câți porumbi o să coacem. Pen-
tru atâta lucru nu ne supărăm. Toată noaptea o să
coacem porumb. Dacă ni s’o face sete, fântâna din
fundul văii o să ne astâmpere setea.
Sare cu gura pe Avendrea, natantolul de Gângu :
252
— Ne-ne-ne A-ve-vendrea, o să mâncăm și lubenițe
astăseară ?
— Poate...
Avendrea se ține de furtișaguri. Din pricina lui
Avendrea, frate-meu Ion ia câte o chelfăneală dela
tata.
Se strâng băieții, iarna, pe la câte unul din ei acasă,
la clacă, și curăță porumbul pentru moară. Până spre
ziuă își dau în vorbă curățind porumb, spunând bas-
me, mâncând boabe fierte, ciupind fetele chemate din
vecini.
Avendrea aduce sub zăbun o găină, o gâscă, o curcă
— ce poate să înhațe din cealaltă parte a satului. I
se cunoaște obiceiul. Tatei îi este teamă să nu-1 în-
vețe Avendrea și pe frate-meu cu nărav. Avendrea,
dacă are cu cine se înhăita, fură și cai. Nouă ne-a fu-
rat odată un cârlan. A intrat noaptea în coșar, a des-
legat cârlanul dela iesle, l-a scos afară din curte de
căpăstru, a sărit pe el și pe-aci ți-e drumul. L-a vân-
dut rudarilor la târg. Până să-i luăm urma, s’a dus
calul. N’a mai călcat hoțul prin casa noastră o lună.
Pe urmă a venit la frate-meu, ca și cum nu s’ar fi în-
tâmplat nimic.
— Bună sara, mamă Mărie...
— Bună sara, Avendreo. Ne furași cârlanul!...
— Eu?
— Cine altcineva !...
— Mamă Mărie, să fie al dracului — din creștet
până’n cer și din tălpi până’n pământ — cine v’a furat
cârlanul...
A început să râdă mama, a râs și Avendrea.
— Cel puțin de acum înainte să nu ne mai furi vitele...
— N’o să vi le mai fur. E mare satul.
Nici nu ne-a mai fwat de atunci Avendrea.
Vitele le-a vândut la târg, tata, când i-a ajuns cu-
țitul la os și n’a mai avut cu ce să cumpere mălai să
ne scoată din iarnă, să nu murim cu zile. Ne-a rămas
bălanul.
Țin minte. Când eram mic, crângul la marginea
căruia descălecăm și dăm drumul cailor să pască îm-
253
piedicați, era pădure. Drumul spre Ruși tăia, ca și
acum, în două pădurea. Mergeam toamna la târg cu
tata, ghemuit, lângă el, în căruță. Mergeam, după
cum era drumul. Aveam grijă să pătrundem în pădure
cu caii odihniți. Nu știai niciodată ce ți se întâmplă.
Puteau să-ți iasă în cale, dintre copaci ori din șanțul
șoselei, hăidămacii, cu pistoalele întinse, cu bâtele ri-
dicate, să-ți strige : Stai !... Te purtai după măsura
curajului. Ardeai bice cailor, o luai la goană. Auzeai
în urmă împușcături, înjurături. Puteai să mori, pu-
teai să scapi cu viață, după noroc. Te puteai alege nu-
mai cu capul spart, cu oasele fărâmate. Asta nu mai
era după noroc, ci după meșteșugul hoților. Legau
hoții frânghia de copaci, stăvileau tainic șoseaua.
Voiai să fugi. Caii se împiedicau în funii. Poticniți,
cădeau în bot. De ciudă că ai încercat să scapi neje-
fuit, te desbracau la piele, te sdrobeau în ciomege, te
lăsau lat în marginea drumului și o luau spre adân-
cul pădurii. Până la ziuă așteptai alți călători să te
ridice, să te oblojească. Hoții se ascundeau în taini-
țele lor... .Multora li s’a întâmplat. Nouă, nu.
Pădurea a fost tăiată. Copacii bătrâni au fost cul-
cați la pământ, curățați de crengi, făcuți stive, încăr-
cați în care și duși la oraș. Din rădăcinile vechi a ră-
sărit crâng tânăr. Pădurea o să fie iarăși pădure în
putere mai târziu.
Odată cu pieirea pădurii, au pierit și hoții. In po-
rumburi, în grâne, mai greu să se ascundă hoții, să-și
piardă urmele...
Bătătorim pământul cu picioarele și adunăm ier-
buri. Facem claie din ierburi, să stăm pe moale. Astă-
seară, Avendrea e capul. Ne poruncește.
— Duceți-vă spre tarlaua bănăsenilor. Au semănat
porumbul mai târziu. E încă verde porumbul lor. Ve-
niți fiecare cu poala plină...
O luăm spre tarlaua bănesenilor. Intrăm în lanu-
rile de porumb. Sună foile. Le sunăm noi când le lovim,
le sună vântul. Pipăim știuleții, despicăm foile la vâr-
ful știuletelui. încercăm boabele cu unghia. Dacă sunt
moi, rupem porumbul și-l punem în poală. Dacă sunt
254
tari boabele, lăsăm porumbul să rânjească, încercăm
altul.
A plouat, s’a făcut porumb destul...
Am împlinit porunca. Am descărcat prada la picioa-
rele lui Avendrea.
Dinspre Belitori s’a ridicat și urcă încet spre cum-
păna cerului un sfert de lună. E pătată luna, astă-
seară. Parc’a umblat cineva cu degetele mânjite de
smoală pe obrazul ei. Degetele, podul palmei au lăsat
urme — urîte urme... Lumina — mohorîtă, fumurie, al-
bastră. Cerul toamnei e limpede ca sticla. Calea Ro-
bilor, alburie.
Cad stelele...
— Acum adunați balegi uscate, ne poruncește iarăși
Avendrea.
Ne răspândim pe miriști, pe unde au păscut ieri și
alaltăieri caii... Dacă dăm peste balegi uscate, ne a-
plecăm, le culegem, umplem poala...
Lângă grămada de porumb ridicăm altă grămadă.
Avendrea ia un smoc de buruieni, face șomoiog și a-
coperă șomoiogul cu balegi. Scoate din sân cârpa în
care păstrează înnodate laolaltă, amnarul, cremenea,
iasca. Potrivește, scapără, roi de scântei. Se urind
scânteile în iască. Flăcările cresc în urma fumului.
Acum focului i se ivesc aripi. Ne strângem în jur.
Spre Belitori au mai licărit alte focuri — două, trei,
patru. Au licărit focuri și spre Caravaneți. Cete de
băieți, ca și noi, cu caii, li păscut...
Tăiem nuiele din crâng și avem frigări. In vârful lor
înfigem știuletele. Coacem porumbul la jar. Nu uităm
să aruncăm mereu alte balegi pe foc.
Opt suntem în ceată. Am copt patruzeci de porumbi
și i-am făcut căpiță. începem să-i mâncăm. Avendrea
ni-i împarte. își oprește cincisprezece. Calzi, aproape
fierbinți, sunt buni porumbii. Boabele au must dulce.
Ni s’au umflat burțile. Ne-a cuprins setea. Plecăm
peste miriști, la fântână. Fântâna e mai în vale. Lân-
gă fântâna, un plop- In plop, cineva, cu ani în urmă,
a bătut în cuie o icoană. Era lucioasă icoana. Acum e
vânătă de ploi. Omizile au lăsat dâre de bale pe fața
255
icoanei. Hristosul slab este nu numai răstignit în cuie,
pare și legat, de crucea lui, cu frânghii.
Bem apă până ne săturăm. Tutanu se vâră sub na-
sul lui Avendrea. Se vâră sub nasul lui Avendrea și
Gângu.
— Ne-ne-ne A-ven-ven-drea, mâ-mân-căm lu-be-be-
nițe astăseară ?
— Dacă vreți voi !...
Ne oprim la sfat. Sunt câteva coverci, câteva bos-
tane prin apropiere. Trebue să mergem călări, la pri-
mejdie să fugim.
Avendrea are bâtă, noi ceilalți, numai nuiele cu care
îndemnăm caii la mers.
Ne ducem la furat pepeni, ne trebuesc bâte. Cuțit
are Avendrea. In crâng ne tăiem bâte. Acum suntem
înarmați. Incălecăm pe cai și plecăm spre bostane.
Ajungem. Eu și cu Ițicu rămânem la marginea bosta-
nului și ținem opt cai de căpestre. Patru cai îi țin eu,
patru îi ține Ițicu. Caii sunt cuminți, nu nechiază. Ră-
suflă pe nări. Aburul cald îmi scaldă fața. Ceilalți au
plecat deabușilea pe răzoare. Abia îi mai vedem —
mototoale, cum se mișcă. Nu ne temem. N’auzim lă-
trat de câini, nici glas de om. Bostanele par părăsite.
O să ne burdușim pântecele cu pepeni, cu lubenițe.
Ne-a și venit altă foame...
Noaptea e cenușie. Ciotul de lună, tot pătat, s’a
urcat mai sus. Zumzăit de greieri, de gângănii. Pe sus,
în noapte, începe să se tânguie un stol de cocori: crau-
crau-crau. Tânguitul lor seamănă cu al oamenilor.
— Poc, pac...
Două fulgere scurte, două pocnete, sparg noaptea.
Rup pământul spre noi tâlharii de pepeni. Cinci mo-
gâldețe aleargă spre noi.
— Dece dai, mă ?
— Dece să nu dau ? Ai vrut să mă’mpuști...
.O izbitură scurtă, ca într’un sac plin. Niciun vaiet.
Al șaselea din ceata noastră vine fără să se grăbească.
E Avendrea. A ajuns lângă noi. Are poala plină de
lubenițe, de pepeni...
— Voi ce-ați făcut cu pepenii ?
256
— I-am aruncat.,.
— O să vă dau să mâncați coji...
Incălecăm pe cai și ne întoarcem la locul nostru.
Mai fumegă focul. II înviem. Focul bate întunericul
cu aripile lui.
Pepenii lui Avendrea sunt cruzi, amari. Ii spintecă,
mușcă din ei, îi aruncă peste umăr. Lubenițele — niște
gâgâlici cât pumnul. Nici ele nu sunt coapte. Le în-
cearcă, le aruncă...
Caii, împiedicați, la o aruncătură de piatră, pasc
iarba. Ne lungim pe maldărul de buruieni, ne tragem
căciulile pe urechi. Avendrea a adormit.
In sat n’avem judecătorie. Avem numai gară și
poștă. Judecătoria este peste două sate în sus, pe Căl-
mățui, la Cârligați. Vine odată pe săptămână judecă-
torul cu birja. Notarul scoate dosarele din dulap, le’n-
tinde pe masă. Judecă judecătorul procese mărunte —
furturi de găini, furturi de oi, bătăi între neamuri și,
uneori, certuri pentru pământ. Procesele mai grele le
trimite judecătorul mai departe, la Turnu.
Judecătorul e tânăr. Are un cap frumos, oacheș. O
chiamă Agripina pe nevastă-sa. Muierile din sat îi zic
Pipina... Treaba lor... Lumea spune de judecător că
și-a adus lăzi cu cărți și că, atunci când nu e la jude-
cătorie, stă, ca un nebun, cu nasul între, foi. Mai mult
îi ceartă pe împricinați' decât îi judecă.
Vorbește cu glas moale judecătorul, cu glas dulce...
— Cine e reclamant ? întreabă judecătorul.
— Gogu Lincă, răspunde notarul.
— Și pârît ?
—• Stoenescu.
Stoenescu e numele adevărat al lui Avendrea, Nicu
Stoenescu...
— Care e pricina ? ■
— Furt de găini.
Lincă și Avendrea ies în față. E plină primăria de
oameni.
— Dece-ai furat, mă, găinile omului ?
— Să vedeți, domnule judecător...
17 — Desculț — 932
257
Niciodată Avendrea nu mărturisește faptul. Nicio-
dată reclamanții n’au probe. Judecata e începută nu-
mai pe bănuieli. Fără dovezi nu poate fi osândit ni-
meni. Avendrea nu capătă osândă... Numai scatoalce
dela Mielușel, la cercetări...
Intră Ciocoșa. Intră și maică-sa, Unturica. Ciocoșa
e frântă de spinare. Are șaptezeci de ani. I-au murit
copiii, băieți și fete, de oftică, afară de unul. I-a murit
și bărbatul, demult, tot de oftică. Abia și-1 mai amin-
tește.
Ciocoșa, peste drum de primărie are case — case
mari, vite, slugi. Are vii și pământuri, Mai spre fun-
dul ariei, într’o cotineață, maică-sa, care apropie suta,
ca și unchiul Burduiea, își duce traiul.
Ciocoșa a dat-o pe maică-sa în judecată pentru
niște pământuri. Unturica n’are alți moștenitori. N’o
are moștenitoare decât pe Ciocoșa. I-a spus c’o să-i
lase pământurile toate, după moarte. Ciocoșa nu e
mulțumită. Ar vrea să le aibă de pe acum, cu act iscă-
lit la judecătorie. Avocatul a învățat-o să facă proces.
Se găsește pe lângă judecătorie un avocat: Vică Geor-
gescu. Umblă spârnel și-i povățuește pe oameni să
se judece. Unii îi râd în nas.
— Ca să muncim noi și să-ți dăm dumitale câș-
tigul...
Alții îl ascultă și pornesc procese. Pârîtul trebue să
se ducă la târg, să-și caute avocat. Deobicei, avoca-
tul care se ceartă în fața judecătorului cu Vică Geor-
gescu este unul și acelaș, avocatul Ovidiu Ursu, din
Ruși.
In fața judecătorului se ciondănesc, sbiară, se a-
menință, numai de mamă nu se’njură. Ai spune, pri-
vindu-i, că acuși-acuși au să-și înfigă mâinile în be-
regată, au să se sugrume. De unde !... După ce plea-
că judecătorul, amândoi, ca doi buni prieteni ce sunt,
se duc la cârciuma lui Bucur, comandă să li se frigă
două-trei găini, o rață, mănâncă, petrec.
Se vorbește că-și împart frățește câștigurile. Și
le-or fi împărțind... Parcă poți să știi tot ce fac, tot
ce gândesc acriturile,..
253
Vică Georgescu e băiat de popă ca și Ovidiu Ursu.
Mai toți avocații sunt băieți de popă.
— Dacă trăiesc ușor !...
— Dar ce ? Popii trăiesc greu ?
— Nu trăiesc greu nici popii. Avocații însă au mai
mult câștig. încurcă ițele. Dau cu gura. Jecmănesc
oamenii, ziua, în amiaza mare. Legea, întocmită de
ei, le ține partea. Poți să le faci ceva ?
Vică Georgescu e băiatul popii din Balta Sărată.
S’a aciuiat pe lângă judecătoria de pace din Câr-
ligați.
— Ce proces ai, nene ?
— M’am certat cu frate-meu și ne-am încăierat.
Mi-a spart capul și, uite, l-am dat în judecată...
— Te apăr eu. Dacă vrei ți-1 înfund eu la ocnă, să
taie sare pân’o rămâne orb.
— Nu vreau să rămână orb. Ar fi păcat. Are copii.
— Ei, orb ! Cum o să rămână orb ? Așa vine vor-
ba... Dar o să-1 frec să mă țină minte...
— Dece să te țină minte pe dumneata ? Dece să-1
freci ? Ți-a făcut ceva ? Ca frații ne-am certat, ca
frați o să ne împăcăm — dacă mi-o da despăgubire...
— Despăgubire ?
— Păi, nu mi-a spart capul ? Mi l-a spart. Am fost
la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o
patașcă, bașca timbrele și hârtiile...
Până la urmă avocatul îl hotărăște pe împricinat
să-1 ia apărător. Procesul se amână. Procesul se a-
mână mereu.
Speriat, să nu cumva să se aleagă cu luni, ori poate
și cu ani de pușcărie, celălalt împricinat și-a pus și
el apărător.
Procesul de bătaie al fraților Drâmbă din Balta
Sărată i-a purtat noroc și lui Vică Georgescu și lui
Ovidiu Ursu.
A prins a le ploua cu procese. Avocatul Georgescu
și-a cumpărat întâi casă — spre a dovedi clienților
că e om cu temei în sat. Și-a cumpărat apoi o gabrio-
letă și doi cai. Procesele mai grele se judecă la Câr-
ligați, dar judecătorul umblă în timpul săptămânii
n»
259
prin alte sate, zece, douăsprezece — și dă, în cazuri
mai mărunte, hotărîri pe loc...
Avocatul Georgescu se ține după judecător cu ga-
brioleta, are, n’are procese, așa, să-1 vadă lumea, să-1
cunoască, să știe omul unde să alerge la nevoie.
— Asta e avocat, aude vorbe în urma lui.
Acum îl cunosc și copiii. Scoate pălăria. Salută în
dreapta, salută în stânga. ^Muierilor mai în vârstă le
spune:
— Sărut mâna, măicuță, sărut mâna...
Moașă-mea Dioaica s’a uitat la el, l-a înfruntat:
— Coșgogea boierul, îmi săruți dumneata mie
mâna ? Nu mi-o săruți!... Apoi, dacă nu mi-o săruți,
dece mi-o spui ? Mâna mea, maică, nu e mână de să-
rutat... Am umblat cu ea prin multe — hai să le zi-
cem burți...
I s’a umplut oala de bani. S’a revărsat. Avocatul
a dat sfoară’n țară că e amator să cumpere pământ.
Unde se află o bucată de pământ, bună, rea, aproape,
departe, avocatul Vică Georgescu o cumpără. Ii mun-
cesc, toate aceste pământuri, pe gratis, clienții.
— De unde ești, taică ?
— Tocmai din Băcălești.
— Vrei să te apăr ?
— Să mă aperi, taică.
— îmi dai doi poli pentru proces.
— Iți dau, taică, numai să mă scapi de belea.
— Nicio grijă... Dar, ce-ai făcut ?
— Eu n’am făptuit nimic, aracan de zilele mele,
că nu mai sunt în stare, am îmbătrânit...
— Atunci ?
— Fii-mea...
Lângă bătrân, cu legăturica cu merinde pe mână,
o fetișcană oacheșă, cât nodul, își strânge gura pun-
gă, își frământă buzele și le mușcă...
— Ce-a făcut fata...
— Apăi, nu e fată, domnule, e muiere, c’a fost mă-
ritată...
— E vorba de divorț ?
— Nu. Nu e vorba de divorț. Că, să vezi dum-
neata, de măritat a fost ea măritată, da’nu cu forme,
260
că n’am apucat să băgăm formele la primărie. A fu-
git dela bărbat...
— Atunci e simplu...
— Ba nu e semplu, că atunci când a plecat dela
bărbat, că nu-i plăcea, că spune că e mai mult fătă-
lău decât bărbat și că ea cu un fătălău nu vrea să
ducă mai departe casă, și-a luat și țoalele...
— Erau țoalele ei...
— Erau țoalele ei, bine înțeles. Ginerele însă, de
necaz că muierea l-a lăsat de rușine, spune că e ca-
zul de furt, că printre bulendrele ei muierea a în-
curcat și bulendre de-ale lui... Așa, fa ?
— Așa e, tăicuță...
Avocatul Vică Georgescu rămâne pe gânduri.
— E mai greu decât crezusem...
— Și nu mă aperi ?
— Ba te apăr — adică o apăr pe fată...
— Ce fată, domnule, muiere, că a fost măritată, chit
că a rămas întreagă că bărbatul era fătălău...
— Muiere, de. Am să apăr muierea asta... Mai dai
ceva pe deasupra.
— Bani ?...
— Bani !...
— Nu pot să dau mai mult.
— Boi ai ?
— Am...
Bătrânul se dă un pas îndărăt.
— Adică, dece mă întrebi de boi ? Nu cumva vrei
să-mi ceri boii ? Boii sunt viața mea. Ce mă fac eu
fără boi ? N’ai boi, n’ai putere, nu poți munci — ești
ca un ciung, ca un olog. Mai bine o trimet pe fii-mea
îndărăt, la fătălău...
— Nu mă duc, tăicuță, să știu bine că mă omori.
Nu mă duc...
— Nu te speria, moșule. Nu ți-aș lua boii pentru
nimic în lume. Ce sunt eu, câine ? Ce ? N’am inimă?
Păi dacă n’aș avea inimă aș locui la oraș, moșule,
nu mi-aș pierde vremea în satul ăsta păcătos care-mi
scurtează zilele. M’am așezat aici să vă ușurez, pe
voi, pe țărani, când aveți procese, să nu vă trimeată
261
pentru orice fleac, la pușcărie, judecătorul. De unde
spuseși că ești ?
— Dela Băcălești...
— Plug ai ?
— Acum te legi de plug...
— Am o fișteică de pământ la Băcălești. Am cum-
părat-o dela Stroe Geambașu...
— Parc’am auzit eu... Lotul lui Stroe Geambașu e
lângă măgură. E lot, nu e fișteică...
— Zi-i lot, dacă vrei să-i zici așa... Dar e fișteică...
— Să stăpânești sănătos lotul, domnule, e pământ
bun lângă măgură, pământ ca untul. Al meu e pietros.
Semăn grâu și răsare... dracilă. Semăn porumb, tot
dracilă răsare... Moștenire dela soacră-mea, arz-o
focul...
— A murit, tăicuță, bâta Glafira, cum o s’o mai
ardă focul...
— Focul iadului, la asta m’am gândit...
— Așa, da...
— Și, cum spuneam, ia firul vorbei avocatul, am o
bucățică de pământ la Băcălești. Eu o să-ți scap fata
din proces...
— Nu fata, muierea, că...
— Știu — că a fost măritată...
— Cu un fătălău, domnule, cu un fătălău păca-
tele ei...
— O să ți-o scot din proces basma curată. Dai doi
poli.
— Am spus că dau...
— Mai e ceva, dela om la om, dela inimă la inimă.
Polii sunt pentru timbre. Eu ostenesc cu procesul. O
să fii bun să ostenești și dumneata cu pământul meu,
să-1 ari, să-1 semeni — sămânța o dau eu — să-1 cu-
legi și să-mi aduci rodul... Paiele îți rămân dumitale.
Mă cinstești pentru ele cu doi groștei.
— Doi am cu toții.
— Acum, dar până la vară mai fată purceaua odată.
— Nu mai fată.
— E stearpă ?
— Nu. Nu mai am purcea.
— Ai tăiat-o ?
262
— Am îngropat-o. A dat brânca în porci. I-am des-
cântat, i-am găurit urechea, am spânzuit-o, degeaba.
A murit...
— Condoleanțele mele !
— Cum ?
— îmi pare rău că ți-a murit purceaua.
— Păi, zi așa, ca să te înțeleg. Adică dece să-ți
pară rău, dumitale, domnule avocat ? Chiar dacă nu
murea, nu apucai să mănânci din ea. Asta s’a întâm-
plat când era Mălina de-o șchioapă.
— Cine e Mălina ?
— Eu... Pe mine mă chiamă așa, spune bondoaca...
— Atunci ne-am înțeles. îmi dai doi poli și doi groș-
tei și-o scap pe Mălina de bucluc. E caz grav: furt.
Pentrucă eu pun inimă în proces, îmi muncești locul...
Cum spusei, îți oprești paiele...
— E lot de șapte pogoane...
— Și procesul e greu, moșule. E caz de furt...
— O să-1 muncim, tăicuță...
Nu e sat în împrejurimi în care avocatul să nu aibă
acum pământuri. Și-a cumpărat chiar un zăvoi pe Olt.
Dă bani cu împrumut. Stoarce dela nevoiași dobânzi
grele. Cârciuma din Cârligați, de peste drum de jude-
cătorie, care face dever mare, e tot a lui Vică Geor-
gescu, deși deasupra ușii scrie: Cârciumă comunală
„La cumpăna dreptății", proprietar Barbu Căuș... Știe
lumea, și cine bea „La cumpăna dreptății" și cine nu
bea, că Barbu Căuș e numai um prepus al avocatului.
— E bună băutura ?
— Nu e bună. In schimb e scumpă.
— Dacă în loc să scrie pe firmă „Barbu Căuș" ar
scrie „Vică Georgescu" ar fi cumva băutura mai bună
și mai ieftină ?
— Nu.
— Atunci...
Avocatul o apucă pe fetișcană de bărbie. Cu glas
dulce o îmbie:
— Să treci peste un ceas pe la mine, Mălino, să-mi
povestești de-a-fir-a-păr cum a fost, ca să pot să te
apăr mai bine. înțelegi ! Dacă știu cum a fost cu ade-
263
vărat, chibzuesc din timp cum să înfățișez chestiunea
că să-1 zăpăcesc pe judecător, să ne achite.
— Așa a fost, cum a spus tăicuță. Mi-am luat țoalele
mele. N’am luat nimic din ce nu era al meu, nici cât
negru sub unghie...
— Ai luat, n’ai luat» să treci pe la mine, să mă
lămurești.
— Cu tăicuță ?
— Ar fi mai bine să vii singură.
— Tăicuță o să stea pe prag... Știi... Eu... Mi-e frică...
Bătrânul, ostenit, stă mai departe. S’a așezat pe vine
lângă un gard, și-a aprins luleaua, și-a pus, în față,
între genunchi, căciula mare, cu țuguiul turtit. Părul,
netuns de luni de zile, s’a împreunat cu barba
încâlcită.
— Dece ți-e frică ?
— Eu, să vezi dumneata, vreau să mă mărit fată...
— Păi, ai fost măritată...
— Am fost, dar e ca și cum n’aș fi fost...
— Ești proastă...
— Se poate, dar vreau să rămân proastă...
— Vino cum ți-am spus. O să vorbim și despre
asta...
— Vin cu tăicuță. O să stea pe prag...
Umblă bătrânul în traistă. Scoate un codru galben
de mămăligă. II presară cu sare. Mușcă din el, mes-
tecă, înghite.
— Ți-o fi foame, Mălino...
— Nu, tăicuță, nu mi-e foame...
Aprodul strigă din pragul judecătoriei numele
oamenilor.
— Pe-al nostru, mai spune bătrânul, o să-1 amâne
avocatul până-i aducem gologanii.
Lângă ușă, stârcit, așteaptă un găligan cu față de
var, cu gât lung, subțire, boțit, tăvălit parcă printr’o
leasă de ciulini... Mălina se uită lung la el de parcă
acum îl vede pentru întâia oară. II privește. II cântă-
rește.
— Cu târțăul ăsta m’am măritat eu, tăicuță, pentru
pământ, să am casa casă, masa masă. L-am lăsat pe
Dănilă... Mai bine mănânc sare și mă uit în soare...
264
— Mănâncă...
Mălina, lângă tăicuțul ei, mușcă din codrul de mă-
măligă. înainte de a mușca întinge în sarea care fusese
legată în colțul șervetului.
— O să mă ia Dănilă. O să mă bată poate, dar o să
mă ierte și-o să mă ia de nevastă... Am vorbit și-aseară
cu el, la poartă, tăicuță...
— De-am scăpa odată de pacostea asta...
Lunganul se apropie de ei. își arată dinții.
— Și așa, Vâlcule, ne porți pe la ușile judecătoriei...
— Dacă mi-ai furat țoalele...
— Să i se usuce mâna cui te-a furat cu un cap de
ață. Tu știi bine că nu te-am furat cu nimic, că nu
m’am bulguit la ce e al vostru, dar spui așa ca să-mi
cășune necazurile pe cap. Uscați-s’ar limba, Vâlcule,
limba, cu care rostești minciuni...
— Blestemă cât oi vrea, dar eu de judecată nu mă
las. Merg și la tribunal... Dacă mi-ai furat țoalele...
— Țoalele !... Vedea-te-aș îngropat cu ele, că numai
la țoale te gândești...
— Păi...
Ii strigă aprodul. Intră în judecătorie toți trei. Ies
repede. După ei, avocatul Georgescu:
— Când spuneam că amân procesul, știam eu ce
vorbesc. Iată !... L-am amânat... Cu clienții după el
intră „La cumpăna dreptății“.
— Să ne întărim cu câte o prăștină. Am mult de
muncă azi...
— Ce muncă ! Dai cu gura !... La secere să te văd,
domnule avocat...
Avocatului îi plac glumele. Râde.
— Aur îmi curge din gură. Aur curat... Dă-ne trei
prăștini, Barbule, plătește dumnealui...
Cârciumea geme de lume. Beau cei care au câștigat
procesul. De bucurie beau. Beau cei care au pierdut
procesul. De necaz beau...
— Nu era mai bine să ne împăcăm, vere ?... Tot
acolo ajunserăm... Luai cinci lei amendă.
— Intrase dușmănia în noi...
— Și-a vârît dracul coada, asta e... Avocatul Vică
Georgescu o apucă iar pe Mălina de bărbie.
265
—— Vii ?
— Cu tăicuță... Cum am spus.
— Dar dece nu te însori, domnule avocat ? Casă ai,
bani câștigi, tânăr ești, întreabă, mirându-se, bătrânul.
— Ce ? Sunt nebun ? Nevasta, moșule, cere chel-
tuială. După nuntă, vin copiii... Alte cheltueli.
— Dacă făcea socoteli de-astea sfinția sa, tatăl
dumitale, nu vedeai niciodată lumina soarelui...
— Alte vremuri, moșule, alte vremuri. Acum trăim
timpuri grele...
Vara, după treierat, din satele din jurul judecătoriei
aduc rumânii carele pline până la loitre, cu grâu, și le
descarcă în magazia avocatului. Toamna, porumb aduc
rumânii în carele lor. Bucatele le vinde avocatul pri-
măvara când prețul e mai ridicat, când crapă măseaua
rumânului după o baniță de mălai, după o strachină de
făină...
Ciocoșa l-a ascultat pe Vică Georgescu, a pornit pro-
ces împotriva maică-si. Apărătorul băbuței, Ovidiu
Ursu.
Judecătorul tânăr cere să se deschidă dosarul. E un
dosar gros, jerpelit. Le strigă pe împricinate. Unturica,
sfoegită, vede numai cu un sfert de ochi. Se sprijină,
ca și Ciocoșa, în toiag. Intră amândouă în primărie ți-
nându-se de mână. Avocații le despart. Bătrânele stau
în picioare, rezemate cu mâinile de grilajul care îm-
parte odaia cea mare a primăriei în două.
Judecătorul le pune aceeași întrebare:
— Nu vreți să vă’mpăcați ?
— Nu, răspunde Ciocoșa, și se uită cu dușmănie la
maică-sa.
Dacă ar putea, ar înghiți-o de vie pe maică-sa.
— Nu, răspunde ca din fundul unei gropi adânci,
Unturica, uitându-se și ea cu aprinsă dușmănie la
fii-sa. Și continuă: Vrea să-mi ia pământul, domnule
judecător, să mă lase pe drumuri, muritoare de foame,
vrea să-mi ia pământul. N’așteaptă să mor...
— Cine muncește pământul acum ? întreabă jude-
cătorul.
— Eu îl muncesc, răspunde Ciocoșa.
266
— Și câștigul cine-1 ia ?
— Bucatele le iau eu, răspunde Ciocoșa.
— Și maică-ti ce-i dai ? întreabă judecătorul.
— Ii dau să mănânce, domnule judecător...
— Și nu ești mulțumită ?
— Nu, domnule judecător.
— Dece nu ești mulțumită ?
— Dacă n’am pământul cu acte !... Mama nu vrea
să moară. Mi-e teamă, că înainte de a muri să nu
cumva să facă vânzător pământul altcuiva. Umblă
mulți cu plosca pe lângă mama să le facă vânzător
pământul. Alde Rișcă sunt neamuri cu noi, neamuri
de departe. Băiatul lui Rișcă i-a adus mamei un cornet
cu stafide... Să le dea lor pământul, ci-că...
Procesul se amână. Procesul se amână mereu.
Avocații par furioși.
— Dece l-ați amânat, domnule judecător ?
— Nou termen pentru împăcarea împricinaților,
dictează judecătorul. Notarul Stănescu scrie în con-
dică : nou termen pentru împăcarea împricinaților...
Ciocoșa o apucă pe maică-sa de mână. Ies din pri-
mărie. Ies din curtea primăriei. Trec drumul uitându-se
în dreapta și în stânga să nu le calce vreo căruță. Intră
în aria lor. Se așează pe prispă.
— Ce să-ți dau să mănânci, mamă ?
— O strachină cu lapte — terciuește bine mă-
măliga...
Avendrea sforăe. Ițicu se trezește și mai aruncă pe
foc câteva balegi. S’a făcut frig, se deșteaptă și ceilalți
din somn.
II trezim pe Avendrea, adunăm caii, le scoatem pie-
dicile, încălecăm și plecăm spre sat. Avendrea fluieră.
Pe la prânz a venit veste în sat că la Adâncată l-au
găsit mort în bostan, cu tâmpla crăpată, pe băiatul cel
mare al lui Păpușoi. L-au găsit mort, c’un pistol în
mână.
Vestea a trecut din gură în gură.
— Ați auzit ? L-au omorît astănoapte tâlharii pe
Câtică...
267
— L-au omorît pe-al lui Păpușoi...
Parc’ar bate clopotul. Bat numai limbile muierilor...
Jandarmul Niculae Mielușel s’a urcat într’o căruță
cu notarul, cu primarul, cu doctorul Gancîu. Au pornit
în goana cailor la Adâncată... La amiază l-au adus pe
mort la primărie, l-au întins în fața primăriei, Lau aco-
perit, i-au pus strajă. Satul — mirat, pe ulucile pri-
măriei, se uită ca la urs...
Au învârtit manivela și au vorbit cu orașul. Docto-
rul a ieșit din primărie frecânduz-și mâinile.
— Să vie Cireș...
Vătășelul s’a dus și l-a adus în goana mare pe Cireș.
Cireș e cel mai înalt om din sat — cu două capete
mai înalt decât oricare altul. E agent sanitar...
— Adu cutia, i-a spus doctorul.
S’a dus Cireș la casa doctorului și-a venit subsuoară
cu o cutie mare de piele. Au scos masa cea mare pe
care scrie notarul — masa unde lucrează judecătorul
când judecă oamenii — și-au așezat-o sub salcâmi, în
curte.
Mielușel, cu arma la spinare, să nu intre nimeni în
curte.
Numai doctorul cu Cireș, primarul și notarul, două
străji.
L-au luat pe mort, l-au întins pe masă, l-au despuiat.
Mortul — negru, nespălat dela botez.
Urcat pe gardul primăriei, mă uit... Dracu m’a pus
să mă uit. M’a văzut Ganciu. Mi-a făcut semn:
— Vino lângă mine. Vrei să vezi cum fac autopsia
cadavrului ?...
— Dece să nu vreau...
— Stai lângă mine, să ții cutia în brațe...
Am stat lângă doctorul Ganciu, am ținut cutia în
brațe. Cutia de piele. In cutie : cuțite, foarfeci, un-
drele... Mai era în cutie și-un ferestrău mic. Cireș tre-
mura vargă. Ca un plop pe care-1 sgâlțâe, din tul-
pină până’n vârf, vijelia. Ganciu se uita la el și zâm-
zâmbea.
— Ce e, Cireș ? Ți-e frică ?
— Nu, domnule Doctor...
268
îngălbenise... Cum îngălbenește frunza salcâmului,
așa îngălbenise Cireș...
A apucat doctorul Ganciu instrumentele și a măce-
lărit mortul ca pe-o vită. Pe urmă l-a cusut la loc. Apoi
s’a spălat pe mâini.
— Luați-1 !...
Alde Păpușoi așteptau în drum. Și-au urcat mortul
sfârtecat în căruță și l-au dus dincolo de gârlă, la ei a-
casă, în cătun.
Am purtat cutia acasă la doctor. Pe urmă mi-am
adunat prietenii și ne-am jucat. De-a țurca ne-am
jucat.
Jandarmul Niculae Mielușel a început cercetări în
legătură cu omorul.
— Cine s’a certat pentru fete cu al lui Păpușoi ?...
Răspunde primarul:
— Nimeni nu s’a certat. Pe Câtică nu-1 plac fetele,
e sărac lipit. Alde Păpușoi sunt săraci. Dac’ar fi trăit,
Câtică ar fi trebuit să-și caute nevastă în alt sat.
— Cine a fost azi noapte cu caii ?
— Cine n’a fost!... Toți băieții satului...
— Să mi-i aduceți aici pe toți cei care au fost azi
noapte cu caii pe miriști...
Au plecat străjile, ne-au adunat. Eram mulți, mai
mari, mai mici. Ne-a bulucit în primărie. Era și Aven-
drea cu noi, era și văru-său Roșu. Guță Roșu are mus-
tață galbenă și fața vânătă... Era și-al lui Treașcă.
— Care l-ați omorît, mă, pe-al lui Păpușoi ?
Am ridicat din umeri.
— Nu l-am omorît noi...
— Dar cine l-a omorît ? Tata ?...
— L-or fi omorît băieții din Stănicuț, îngână al lui
Treașcă.
— Or flăcăii din Caravaneți, adăugă Avendrea.
— Cine poate să știe ? își dă Guță Roșu cu părerea.
Lui Mielușel îi sare țandăra. Intră între noi, ridică
vâna de bou, să ne înfricoșeze.
— Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi...
— Nu știm nimic...
— Nu știți nimic ?
■ — Nu, răspundem într’un glas.
.269
Se năpustește. Vâna de bou vâjâe — vâjâe și poc-
nește la întâmplare, peste mâinile cu care încercăm
să ne acoperim fața, peste față, peste spinare. Ne
scaldă în sânge.
Au năvălit oamenii în curtea primăriei.
— Domnule primar, ne omoară Mielușel copiii.
Mielușel aude gălăgia. Iese în prag, întinde arma.
— Vreți să mă împiedicați să fac cercetări ! Asta e
caz de răzvrătire. Plecați ! Dacă nu, trag !...
Cine nu-1 știa de sărit! Putea să tragă ! Părăsesc
oamenii curtea primăriei; rămân amenințători lângă
uluci.
Mielușel se ’ntoarce între noi. Vâna de bou vâjâe,
pocnește, sfârâe carnea.
A răgușit Mielușel, nădușelile îl trec de oboseală.
Ne-a bătut, ne-a stropit cu apă, iar ne-a bătut...
A venit și a trecut noaptea. Lumina zorilor a pătruns
prin geamuri și-a căzut, albă, peste noi.
Mielușel a ciocănit în oblonul cafenelei. A sculat-o
pe Lenea, să-i pregătească de mâncare.
A mâncat, a băut, iar a venit.
— Tot nu spuneți ?
— Dacă n’avem ce spune !...
A trimis straja să-1 aducă pe notar. A venit notarul
somnoros, țâfnos c’a fost luat din pat înainte de răsă-
ritul soarelui.
Notarul Stănescu are casa gard în gard cu primăria.
Din curtea notarului sare gardul și se plimbă ziua prin
curtea primăriei, prin primărie chiar, o pisică mare,
grasă, roșcovană, cu mustăți. Când scrie, notarul o
ține pe genunchi și-o mângâie. Dacă-i lasă păr pe
haină, o apucă de ceafă și dă cu ea în dușumele. Cade
totdeauna în picioare pisica.
— Unde ți-e pisica, notarule ?
— Eu știu !... Trebue să fie prin bucătărie...
— Du-te și caut-o. Vin’aici cu pisica...
Se duce notarul acasă, se întoarce cu pisica în brațe.
Trimite Mielușel o strajă s’o trezească și pe nevasta
notarului și să-i ceară, cu împrumut, o undrea, o ață
groasă, de cusut cergile.
— O să te ocărască nevastă-mea, spune notarul.
27©
— N’are decât. E în interesul cercetărilor...
Nevasta notarului doarme cu obloanele trase, până
târziu de tot. Notarul, care face ochi mai de dimi-
neață, umblă, până pleacă la primărie, în vârful picioa-
relor, să n’o supere.
Straja aduce undreaua, sfoara.
Șeful postului, Niculae Mielușel, apucă pisica de
ceafă și-o bagă în sânul lui Guță Roșu. Vâră ața în un-
drea, coase gura cămășii până sus, la gât. Mânecile
cămășii i le leagă strâns deasupra cotului. II povă-
țuește pe băiat să-și strângă chimirul. își strânge
băiatul chimirul. Mielușel izbește cu vâna de bou pi-
sica. Vrea să scape, pisica. N’are pe unde. Ghiarele
sfâșie adânc pielea. Urlă Guță Roșu. Cămașa i se în-
roșește. Mai lovește Mielușel pisica.
— Nu spui ?
— Spun, domnule jandarm.
— Cine l-a omorît pe Păpușoi ?
— Eu l-am omorît...
— Cu cine mai erai ?
— Singur...
— Minți...
Lovește încă și încă. Pisica a turbat. Guță Roșu le-
șină. Scoate Mielușel pisica și-o vâră în sânul lui
Treașcă.
Mărturisește și al iui Treașcă. El l-a omorît pe-al lui
Păpușoi.
— Cu cine erai ?
— Cu Roșu...
— Și cu mai cine ?...
— Numai noi...
— Minți...
Leșină și-al lui Treașcă.
De trei ori a căzut, ca mort, Avendrea ; de trei ori
l-a înviat Mielușel. Nu i-a ieșit un cuvânt din gură.
Noi dârdâiam de frică, de frig. Dârdâiam în lege.
Pe Guță Roșu și pe-al lui Treașcă i-a legat Mielușel
cu mâinile la spate și i-a trimis, cu străjile, la oraș,
pentru omor.
Se uită la noi cu milă, Niculae Mielușel. Ne spune:
— Vă bătui degeaba.
271.
— Degeaba, domnule, îi răspunde Avendrea, de-
geaba...
Pisica s’a tolănit între picioarele jandarmului. Are
botul și ghiarele pline de sânge. Niculae Mielușel în-
crețește buzele a scârbă. Saltă piciorul și lovește cu
sete, cu vârful cismei, în burta pisicii. Pisica sboară.
Cade lângă ușă. In picioare cade. Se strecoară pe ușă
și fuge.
Ieșim din primărie. O găsim cocoțată pe uluci.
Pisica și-a tras ghiarele în teci. își linge labele...
XIII
SFINȚI FĂRĂ OCHI
In susul liniei ferate, a treia casă dela noi, trăiește
Dioaica, descântătoarea. Fraților și surorilor mele,
Dioaica le-a tăiat buricul. Numai mie nu. Dar și pe
mine, ca și pe ceilalți, Dioaica m’a scăldat, Dioaica m’a
oblojit când am fost bolnav; în casa Dioaicii am fost
dat cu capul de grindă, iarna de sfântul Vasile până
am împlinit trei ani. Am socotit-o și eu pe Dioaica
drept moașă-mea.
E o femeie măruntă, măruntă, tare adusă de spate-
Ai crede că are un gheb în spate. Niciun gheb n’are,
sau dacă are unul e ghebul anilor pe care Dioaica i-a
trăit și care, unul după altul, ca niște pietre grele, i
s’au lipit dedesubtul cefei. Ochii Dioaicii sunt mici,
rotunzi ca niște ochi de viezure, luminoși ; sunt par-
tea cea mai vie din ființa eb Dacă a-i putea să-i vezi
numai ochii! Dacă nu te-ai lovi cu privirile de nasul
care îi atârnă peste buze, ca un cioc de vultan, de făl-
cile căzute, de gura ei sbârcită fără nici un dinte, ai
crede că abia are douăzeci de ani. Dincolo de ochi
îi arde poate cu vâlvătăi mari, sufletul, despre care
oamenii spun că și l-a vândut, din tinerețe, diavolului.
Nu numai pe mama a moșit-o Dioaica. A moșit cam
un sfert din muierile satului. E văduvă. Are un singur
băiat, pe Tobei. Aria lor, goală. Casa, mai mult coli-
bă. Zidurile, strâmbe, de paiantă, o fereastră șoldie, o
18 — Desculț — 932
273
ușă care nu se închide niciodată cum trebue. Acoperi-
șul de paie. Te miri cum n’o suflă vântul de pe fața
pământului. Uite că n’o suflă... E .așezată sub coastă
casa. Un șanț adânc o apără de șuvoaie, vara când se
întâmplă să plouă cu găleata, ploaie repede, răpăială
deasă, bogată... In toată aria, doi salcâmi, bătrâni,
sfrijiți, cu trunchiurile strâmbe, noduroase. Până și
pământul de sub ierburile din aria Dioaicii e sărac,
pământ aspru, pietros. Sgârii cu bățul pământul și dai
de humă galbenă, nisipoasă, văroasă, de clisă care opă-
rește rădăcinile buruienilor.
Tobei a intrat la linia ferată. Pleacă dimineața din
gară cu un sac de scule la spinare. Poartă în mână
un ciocan cu coada lungă. Merge dealungul liniei fe-
rate în așa fel încât mereu o șină se găsește între tăl-
pile lui. Lovește șina la încheieturi cu ciocanul. Șina
sună bine. Tobei face câțiva pași, sună din nou. Dacă
îi spune sunetul că s’a slăbit un șurub, caută beteșugul,
îngenunche lângă linie, scoate cheia, strânge șurubul
slab. Mai departe pornește. Mereu sună. Mereu lovește
șinele cu ciocanul, îngenunche, se opintește la strânsul
Șuruburilor de mii de ori pe zi. E și asta o treabă. Iarna
îl spulberă, îl pătrunde vântul, îl înghiață. Vara, Tobei
hălădue lac de apă.
Pleacă din gară pe șina din stânga. Pe la amiază
ajunge la primul canton dinspre Ruși. Acolo măi stă
de vorbă cu nevasta cantonierului, se așează la umbra
unui salcâm, își înfulecă bucatele din traistă. Bogate
bucate: un codru de mămăligă, o ceapă pe care o
sparge cu pumnul și dintr’un colț al unei cârpe desface
sarea în care întinge cu mămăliga, cu foaia de ceapă.
Sunt zile când ceapa e înlocuită cu usturoi, sunt zile
când usturoiul este înlocuit cu un fir gros de praz.
Asta, se întâmplă spre primăvară. Oamenii desgroapă
atunci snopul de praz din bordei și-l mănâncă, înainte
de a ieși de sub coaja pământului verdețurile.
Tobei se întoarce la gară pe cealaltă șină. Ii place
munca la căile ferate. La sfârșitul lunii primește un
pumn de gologani, de trei ori mai mult decât ar primi
dacă s’ar fi băgat argat la arendaș sau dacă s’ar fi dus
la oraș să muncească cu ziua. Nici duminică n’are
274
odihnă. Atunci șesul e pustiu. Tobei își face munca în
grabă și, înainte de chindie, dă cheia în primire pi-
cherului din gară, coboară la cârciuma lui Bucur, trage
pe gât câteva țuici. După asta Se întoarce acasă hău-
lind pe șoseaua satului. Se oprește câteodată în fața
primăriei și dă cu căciula în pământ.
— Ai ceva cu mine primarule ? Pe mine nu mă poți
scoate cu jandarmii pe moșia boierului. Eu sunt om al
statului, auzi ?
Nu se ferește, dacă și-a întrecut măsura la băut, să-1
înjure de luceferi, de anafură, pe primar.
Intr’adevăr, primarul n’are ce-i face, nu se află sub
mâna lui.
Când i s’a urît să trăiască numai lângă maică-sa,
Tobei s’a însurat.
Ca și maică-sa, Tobei e mărunt, răsucit, vânos și
când te uiți la el ți se pare că e închegat numai din
oase și sgârciuri. Are mână ageră, ochi albaștri și fața
suptă toată, trasă spre ceafă.
Cine să-1 i-a de bărbat pe Tobei ! Peste cinci sate și-a
găsit nevastă ! Bâca o chiamă pe nevastă-sa. Tot cât
el de măruntă. Ii gătește mâncare și Tobei așteaptă ca
' nevastă-sa să-i nască prunci. O să-i nască.
— Câți copii vrei să-ți nască nevasta, Tobei ?
— Câți o fi ea sorocită să nască...
— Cu ce o să-i crești ?
— Cu palmele. Cu palmele astea amândouă...
Palmele lui Tobei sunt îngroșate de bătături. Dacă
dă toată ziua cu ciocanul în șinele trenului! Nici nu
i-ai putea ghici în palmă. Pielea s’a umflat, s’a jupuit
— se umflă, se jupoaie mereu...
In sat, cu cât e un rumân mai sărac, cu atât are mai
mulți copii. Unde cresc doi, pot să crească și trei. Păi,
dacă te-ai apucat să faci trei, cu al patrulea nu e greu.
Crește din ce rămâne dela ceilalți, fărâmituri la masă,
sdrențe cârpite pentru îmbrăcat... Copiii pot umbla și
goi, vara. Iarna, mai stau în casă lângă soba afumată,
călduță...
— Patru, mai înțeleg! Dar nouă ?
— Ce ? Nouă ți se pare un număr mare ? Tudor are
ia*	275
zece, Beșcu unsprezece, Măciucă treisprezece — i-au
murit patru...
— Și vă mai plângeți că vă mănâncă sărăcia ! spune
lordache Diman. N’am lăsat muierea să-mi nască decât
doi copii — un băiat și-o fată...
— Și dacă mor ?
— Cum o să moară ? Copiii mei sunt sănătoși tun...
Ne bolnăvim de deochi, ne lungim pe prispă; ne
doare capul și obrajii ne ard, aprinși — dă cineva fuga,
o chiamă pe Dioaica. Vine în grabă. Ne așează cu
capul în poala ei, ne trage pe la tâmple, ne trage pe
grumaz, apoi ne frământă încheieturile mâinilor, de-
getele. Intre timp, printre buze, rostește descântece :
Plecai pe cale, pe cărare,
mă’ntâlnii c’o fată mare.
Fata mare cu o tiugă la spinare,
în tiugă — o barabulă...
— Unde te duci, fată mare ?
— Spre soare răsare,
să arunc boala băiatului
în pustiu,
unde nu se află țipenie de om viu.
Să rămână băiatul curat,
luminat,
ca steaua din cer,
ca rouă din câmp,
ca poalele maicii P reci sta...
O milue cu ceva mama. Pleacă Dioaica. Mai zăcem
un ceas, două, câteodată zăcem o zi, două, o săptămâ-
nă, până ne săturăm de zăcut și ne facem bine...
Ne bolnăvim de friguri — în fiece vară ne bolnăvim
de friguri, toți copiii din casă, toți copiii satului. Din-
spre baltă vine boleșnița. N’ai cum s’o oprești. Doctorul
Ganciu spune că frigurile se vindecă ușor cu chinină.
Dar el n’are chinină la dispensar — are numai câteva
borcane de sticlă, goale. S’au păstrat cândva, mai
demult, în borcane, alifii. La gura borcanelor păian-
jenii au țesut pânză. Praful a tot căzut și-a îngroșat,
276
a înnegrit pânza de păianjen. Se află destulă chinină
la oraș, e scumpă foc, n’o cumpără rumânii. Vin totuși,
odată pe an, în toiul verii, la dispensar, câteva pache-
țele de chinină. Cireș, agentul sanitar, cumpără cretă
dela prăvălie, o pisează, o amestecă cu chinina — să
fie mai multă chinină — o împarte la oamenii care au
copiii bolnavi — și cine nu-i are, numai popa Bulbuc
și cârciumarii — și cere în schimb, pentru el și pentru
doctorul Ganciu, ouă proaspete. Bei amestecătura to-
pită în apă, amăruia amestecătură, o verși îndată, o
aruncă stomacul afară, cu nimic nu te-alegi.
Mai bine bei zeamă de salcie...
Curăță dada cu cuțitul coajă de salcie — avem o sal-
cie mare, în arie, în fața casei, lângă fântână, pe care
cresc omizi groase, verzi, cu boabe albe pe spinare...
Taie în bucăți coaja, o pune la fiert în ulcică. De trei
ori dă fiertura în clocot. Se răcește.
— Bea, Darie !...
— Câte linguri, dadă ?
— Până te saturi...
Culege dada de pe câmp, de pe răzoare, sunăioare.
Buruiană rea sunătoarea, până și botul boului o oco-
lește. Ne lipește două foi late pe mână, deasupra în-
cheieturii, ne înfășoară mâna, peste foi, cu cârpă —
strâns ne-o înfășoară. Parcă n’ai avea nimic la început.
Peste un ceas locul legat arde, foaia a început să frigă
pielea. Te ustură parcă și măduva oaselor...
— Simți ceva ?
— Mă ustură, dadă...
— Dacă ustură o să te vindeci. Mai stai legat...
— Nu mai pot îndura...
— Trebue.
A căzut legătura. Deslipim sunătoarea. Pielea e ro-
șie, crăpată, umflată — carne vie unde a fost frunza,
rană în toată legea... Umblăm cu rana deschisă o
săptămână, mai mult de-o săptămână, o ferim de
muște.
— Buba mea a prins coajă...
— Să nu rupi coaja, diâvole...
— N’am s’o rup...
Singură se desprinde sgaiba. Pielea a rămas albă,
277
proaspătă — piele nouă, semn pe toată viața — dar de
friguri ai scăpat? Am scăpat 1
Scăpăm de friguri. Dă peste noi năjitul. Ni se umflă
gingiile — gingia de sus și gingia de jos. N’ar fi nimic
dacă s’ar umfla și-ar trece. Sub umflătură răsar bube
mici, cât măciulia chibritului, cu vârful alb. Se sparg,
răsar altele. Gura toată e o singură rană. Doare car-
nea, putrezește, sub putreziciune tot carne bolnavă.
Nu doare numai carnea. Dor dinții. Dor și rădăcinile
dinților. Ne descântă Dioaica de năjit. Ne descântă
Petria. Ne clătim gura cu leșie de dimineața până seara
târziu când, istoviți, izbutim să adormim. Ne trezim.
Ne svârcolim. Adormim iar. Așa somn !... Trece și
năjitul...
II ia vântul și-l duce departe, în alte ținuturi.
Ai fată și e cam urîtă, nu poți s’o măriți. O chemi pe
Dioaica și-ți spui păsul. Dioaica pregătește farmece.
Rămâne mulțumită mama fetei. Și Dioaica e mulțu-
mită, și fata. Dioaica le-a spus că o să pice pe drum de
seară pețitori. Pică și pețitori uneori, alte dăți nu pică
nimic, dar femeile care au fete de măritat, fete care nu
se mai mărită — nu-și pierd nădejdea și cred în pute-
rea farmecelor bătrânei.
Peste multe sate i s’a dus Dioaicii vestea.
S’a măritat o fată frumoasă și, pe lângă frumusețe,
pe lângă tinerețe, fata a adus la casa bărbatului lacra
cu țoale, zestrea, într’o sfoară de pământ, în vite. Poți
să te miri cât vrei, dar lumea e cum e lumea. Flăcăul
abia însurat își uită nevasta frumoasă acasă și începe
să alerge după altele. Te duci la Dioaica să deslege
descântecul de urît pe care ți l-au făcut dușmancele.
Și din asta se alege cu ceva Dioaica.
Alde Măciucă stau vreo șaptesprezece-optsprezece
într’o odaie, Măciucă ăl bătrân cu baba, cu trei băieți
însurați, cu nevestele, cu copiii lor, băieți și fete mai
mari mai mici, claie peste grămadă. Au casă mare,
da’n celelalte odăi bagă oile iarna, să fete la căldură
miei grași. N’au pat în odaie — piei uscate, de oaie,
întinse pe jos, căpătâie pe lângă pereți, fereastra prin-
să’n cuie, să nu se deschidă niciodată, să nu pătrundă
278
gerul înăuntru. Dorm pe piei cu lâna netunsă. Goi
dorm — Fiecare cum l-a născut maică-sa, să nu stri-
ce, să nu rupă cămășile. Au puține cămăși, una de om,
toate miroase a urdă, a zer, a oaie plouată...
Iubești o fată și ea nu te bagă în seamă, deși ești,
cum nu se mai poate închipui, ditai cruce de voinic !
Iei drumul casei de sub coastă.
— Ce mă fac, mamă Dioaico ? Nu se uită a lui Mă-
ciucă la mine.
— Care din ele ?
— Paraschiva...
— Să-ți facă baba de dragoste — dar ce te găsi pen-
tru a lui Măciucă, maică ? Alta nu văzuși ?
— Uite că nu văzui, mamă Dioaico...
Moare mama ! După atâta zăcere am ajuns cu toții
să credem că acum i-a venit sfârșitul. Nu mai poate
nici să vorbească. Zile întregi nu deschide gura. Bu-
zele plesnite, umflate, le mai poate mișca, semn că
vrea o înghițitură de apă... Pieptul i se ridică, se lasă
în suspinuri... O păzim cu lumânările aprinse. Surorile
îi și doresc moartea. Au obosit de atâta veghiat...
Tata a mers la negustor, a vorbit să-i dea peste un
ceas ori peste o zi câteva scânduri pentru un sicriu, un
lemn pentru cruce.
Moare mama!..- Moartea ei, acum,’ e privită ca o u-
șurare. Nu e deloc plăcut să stai luni și luni în casă cu
un om care abia respiră, cu cineva care a și început
să putrezească.
Dar uite, mama nu moare. A deschis ochii. A început
a mișca mâinile. A prins grai.
—Dați-mi ceva să mănânc... •
I se dă să mănânce. Trece un ceas,mai trece unul,
și mama cere iarăși de mâncare.
începe să capete puteri. Umblă prin casă proptin-
du-se de ziduri. Iese în fața casei. Se sprijină de stâlpi.
O țin picioarele, minunea minunilor...
Mama umblă prin arie. Stă pe vatră și ajută la pre-
gătitul prânzului.
A început să și râdă mama, ea care înainte de a fi
bolnavă râdea atât de rar.
279
Viața, era gata s’o părăsească, i s’a întors dintro-
dată în trup.
Se miră doctorul Ganciu, se miră Dioaica, se miră
toți oamenii și vin s’o vadă ca pe cineva care s’ar fi
întors după o lungă călătorie de pe celălalt tărâm.
Mama nu poate să răspundă întrebărilor care i se
pun. Știe că a fost bolnavă. Știe că zile întregi nu și-a
dat seama de nimic. Știe și altceva : că niciodată n'a
crezut că sfârșitul ei este aproape.
— Aveam copii. Trebuia să mă fac sănătoasă să-i
cresc. Cui era să-i las ? Cine să-i spele ? Cine să-i câr-
pească ? Cât am fost bolnavă m’am gândit mult — și
la multe. Numai la moarte nu m’am gândit. Și, uite,
nici moartea nu s’a gândit la mine. A trecut pe lângă
patul meu și nu s’a oprit... Cred că omul, dacă nu e
prea bătrân, moare dintr’o boală numai dacă îi e frică
de moarte, dacă se gândește el la moarte... Dece să
mă fi gândit eu la moarte?... M’am gândit la viață.
La viața mea, la viața copiilor mei... E bună viața...
Pielea obrazului, întinsă pe oase, e galbenă, e de un
galben care bate în negru...
Oamenii dau din umeri, se minunează, pleacă.
Ducă-se...
Se pare însă că sănătatea mamei nu-mi priește mie.
Dela un timp sunt mereu bolnăvicios... Câteodată mă
doare capul. Câteodată mă dor mâinile, picioarele. Nu
fac nimic și totuși mă simt tare obosit. A început să
nu-mi mai placă niciun fel de mâncare. Burta mi s’a
umflat. Mereu mi se umflă burta, abia mă mișc.
Am fost luat în brațe de tata și dus la doctorul
Ganciu.
— Ce e, mă ? Te-ai bolnăvit ? Dracul te-a luat !
O să mori !...
îmi ridică până la gât cămașa, mă întinde pe cana-
pea, începe să bată pe pântecul meu, cu degetele, toba.
Burta mi-e umflată într’adevăr ca o tobă.
Caută într’un dulap și dă câteva prafuri tatei.
- Să le bea cu apă.
Mă prind de tata ciuș, mă duce acasă. Topește pra-
furile într’o ulcică și mestecă doctoria până se face
albă, ca apa de var.
280
— Bea, Darie...
Beau apa lăptoasă. E amară. îmi face greață. O
arunc afară.
Am tot băut apa în care au fost topite prafurile doc-
torului Ganciu. Sănătatea s’a depărtat și mai mult de
mine. Au chemat-o și pe moașă-mea Dioaica. Și ea
m’a bătut cu degetul pe burtă, m’a bătut cu degetul
pe spinare, m’a pipăit pe la vintre, pe la subsuori și
și nu s’a dumerit cu ce-ar putea să mă lecuiască-
M’au scos în tindă și m’au așezat pe un maldăr de
paie, lângă foc. Dioaica a cerut o bucată de tinichea
și a făcut din ea un fel de tingire. A înfipt-o în vârful
unui băț crăpat la cap. L-a trimis pe tata să caute
câteva bucăți de plumb la prăvălie.
S’a întors tata cu plumbul. Dioaica a pus plumbul
în tigaie și l-a topit deasupra focului.
Lângă mine, o strachină mare, plină cu apă. Dioai-
ca o să răstoarne plumbul topit în apă. In formele pe
care o să le ia plumbul răcit în apă, o să citească lea-
cul care-mi trebue.
Răstoarnă Dioaica în strachină plumbul topit. Plum-
bul pârâe, plesnește, o bucată mare de metal fierbinte
îmi sare în obraz, mi se lipește de obraz. Iacă leacul.
Mă ustură obrazul de arsură.
Boala a trecut singură. Singură a venit — ca boala
mamei — singură a plecat. Diavolul s’o ia pe Dioaica!
Nu cred în vrăjile ei. Nici mama nu crede în vrăjile ei,
dar când e strâns în chingi de suferință rumânul în-
cepe să creadă în orice.
Țârcovnicul — Florea Floacă a pus ochii pe o fată
din satul vecin. E slab și sbârcit țârcovnicul. Oftica îi
mănâncă pieptul pe dinăuntru. Cântă în strană și
cântă frumos. E și bun de gură și scrie ca nimeni altul
în sat. Ar putea să se facă notar, dar are două păsuri :
fetele îl văd că i-a cam trecut vremea însuratului și
știu că-1 paște moartea. Nu-1 vor de bărtiat. E numai
țârcovnic, altceva nu mai e. Câștigă ceva dar nu des-
tul. Dacă-1 ia una, cu tot beteșugul care ar putea să o
lase văduvă înainte de vreme, cel puțin să fie cineva.
Altfel ar sta lucrurile, dacă țârcovnicul ar putea deveni
281
și notar. Pacoste ! Postul de notar nu e gol. Gică Stă-
nescu are într’adevăr sănătatea cam șubredă dar sluj-
ba și-o face. Poate să-1 ducă țârcovnicul pe notar la
groapă. Asta e o socoteală. S’ar putea întâmpla însă și
deandoaselea — adică să-i scrie notarul țârcovnicului
actul de moarte în condica primăriei.
Astea le gândește și le vorbește satul. Țârcovnicu-
lui i-a intrat ca un cui în cap, un gând : el ar putea
grăbi prin farmece moartea notarului.
Serile, s’a tot dus la Dioaica și s’a sfătuit cu ea.
— Treabă grea, i-a spus Dioaica. Până acum n’am
omorît cu farmece pe nimeni. Păcat mare să omori
omul cu farmecele, dar dacă plătești bine am s’o fac
și p’asta...
Țârcovnicul a plecat la oraș, s’a îndatorat la bancă
și i-a adus moași-mi Dioaica punga cerută.
Dioaica i-a descântat farmecele.
Numai Dioaica și țârcovnicul știu taina. Dela cine
a aflat satul ? Poate țârcovnicul să nu-și fi ținut gura.
Gura Dioaicii parcă ar fi cusută. O vorbă nu-i iese mai
mult decât vrea ea să spună. Și asupra îndeletnicirilor
ei vrăjitorești n’ar da o lămurire chiar dacă ai pica-o
cu ceară.
Spre gară, sub un deal, cimitirul, al cărui cuprins,
de când cu. holera, s’a lărgit. Sub linia ferată, la cinci-
șase pași numai, vechea biserică de lemn. Din gură în
gură se știe că biserica a fost clădită dintr’un singur
lemn, dincolo de Dunăre, mai demult, pe vremea tur-
cilor, de un meșter de prin împrejurimile Plevnei.
Au plecat oamenii cu săniile, iarna, au trecut peste
Dunărea înghețată și au adus-o gata. Meșterul a venit,
a încheiat grinzile, a încheiat acoperișul. Apoi a venit,
tot de dincolo de Dunăre, alt meșter care a zugrăvit
câteva icoane de lemn și le-a prins pe pereți.
Asta e toată biserica. Pot să încapă în ea până la
douăzeci de oameni, atât o fi fost satul pe vremea
când s’a clădit biserica.
Pământul s’a scufundat sub ea și biserica din ci-
mitir a rămas și mai măruntă. In clopotniță își au
282
cuib bufnitele care se vaită noaptea pe stâlpii de te-
legraf ai liniei ferate.
Numai morții sunt duși la biserica asta. Acolo le
cântă popa slujba. Un copil urcat în clopotniță trage
clopotele. Bufnițele se sperie și ies năucite în lumină.
Icoanele vechi au fost mâncate de carii. Când moare
cineva în sat, oamenii se duc să-și însoțească mortul,
cu popa, în biserica din cimitir.
A murit un băiat de două săptămâni cu fălcile În-
cleștate, de apucat. L-au dus acolo să-i cânte slujba.
S’au aprins lumânările. Oamenii au tresărit: sfinții
mi mai aveau ochi. Cineva venise, cu vârful cuțitului,
scosese ochii sfinților.
— Cine a putut să facă asta ? se întreba popa.
Sfinții au rămas fără ochi. Gândurile oamenilor s’au
îndreptat spre Dioaica.
— Dioaica a scos ochii sfinților...
Jandarmul Niculae Mielușel a chemat-o la post, a
tupungit-o, a stâlcit-o, a călcat-o în picioare și i-a spus
că are s’o trimeată legată la oraș.
Dioaica a rostit :
— N’am scos eu ochii sfinților. Dacă nu i-am scos,
nu i-am scos, iaca, omoâră-mă ! Incarcă-ți sufletul de
păcate ! Omoară-mă ! Să mă porți în spinare pe lumea
cealaltă, cum îl poartă Cain pe Abel...
Niculae Mielușel s’a mulțumit s’o ia de spate și s’o
arunce ghem în țărâna din fața postului.
A plecat Dioaica târîndu-se. S’a oblojit, s’a însănă-
toșit.
Sfinților, cât sunt ei de sfinți, ochii de vopsea al-
bastră, odată scoși, scoși au rămas !...
— Ei și ? spune domnul Dumitrescu, dacă sunt
sfinți, pot să vadă și fără ochi. De ochi n’au nevoie
decât oamenii.
După răscoale, — putreziseră cei împușcați, în mor-
minte fără cruci, se veștejise și putrezise deasupra
mormintelor rânduri-rânduri de iarbă ; se întorseseră
betegi, dar se întorseseră, pe la casele lor și osândiții
la pușcărie în procesele care au urmat răscoalei —
s’a dat jos din tren, în gară, într’o noapte, cu un gea-
283
mantanaș în mână, un bărbat înalt, roșcovan la obraz,
cu mustăți lungi cu sfârcurile răsucite în sus. Plecase
trenul cu ferestrele luminate. Spre Dunăre plecase.
Rămăsese pe peron bărbatul roșcovan. Lumina peronul
un felinar în care pâlpâia o lampă cu gaz. De jur-îm-
prejur noaptea. L-a întrebat Ruțu, acarul :
— încotro aveți drum ?
— Am treabă în satul ăsta, mâine. Aș vrea să dorm
undeva, pe aici, până dimineață.
— Cam greu. Satul n’are han. Numai cârciumi. Nu
prea se opresc pe la noi călătorii. Trec numai...
— Dar așa, la un caz ca ăsta, nu se află undeva
un pat, oricum ar fi, să-mi întind oasele ? Plătesc pen-
tru găzduire. Plătesc și pentru osteneală.
— Să căutăm. Să cer voie domnului șef să te înso-
țesc în sat, în cătun. O să batem la o poartă. Poate că
avem noroc.
Au coborît amândoi malul, au trecut podul, au in
trat în cătun. Acarul a spus :
— Stă pe aici o fată bătrână, singură. Are casă cu
două odăi. Să dormi dumneata într’una din odăi până
mâine dimineață.
A bătut la poarta fetei lui Pândele Ciușcă, fată îm-
bătrânită fără măritiș. L-a primit fata bătrână pe mo-
safir pentru o noapte. Acolo a rămas. Satul a aflat că-1
chiamă Dumitrescu. Un timp a stat mai mult în casă,
pe urmă a ieșit în arie, pe urmă în uliță, la vorbă cu
rumânii.
— A așteptat Ștefana cât a așteptat. Norocul și l-a
așteptat.
— Ba încă noroc, nu glumă !... Să se mărite cu un
târgoveț...
— Asta știu bine că n’o s’o scoată la câmp, Ia
muncă...
Dumitru Dumitrescu a trândăvit o vreme căutând
mereu să găsească de lucru, să-și făurească un rost.
Rumânii îi spuneau :
— Ar fi bine să te faci perceptor, domnule Dumitru,
că pari om de ispravă, n’o să ne pui în frigare dacă o
să mai întârziem în anii răi cu plata birului.
284
— Vă mulțumesc de încredere, dar eu la stat nu
intru.
— Dece ? Mare treabă nu e. Și leafa e leafă. Mun-
cești ori nu muncești, o primești, întreagă, Ia capul
lunii...
— Sunt bani care frig mâinile...
— Banii pe care îi mănâncă jandarmul, de pildă...
— Și logofeții...
— Și primarul...
— Dar nici ai popii nu sunt mai breji...
— Numai banii dascălului sunt curați, că-și sparge
capul pentru ei cu copiii noștri să-i învețe carte...
— Când și-l sparge...
— La răscoală unii jandarmi au trecut de partea
norodului...
— Puțini. Cei mai mulți au tras în norod...
— Grădină fără uscături nu se poate...
— Prea multe uscături se "află în grădina noastră...
— Boerii...
— Nu puturăm scăpa de ei...
— Era și greu. Ei cu puști, cu tunuri, noi cu cio-
magul...
— Ne răcorirăm cel puțin sufletul. Ne sărarăm cel
puțin inima...
— Dar și l-au răcorit și ei pe al lor...
— Câți boieri să fi murit la răscoale, pe țară ?
— Câțiva. Pot fi numărați pe degetele dela o sin-
gură mână, spune domnul Dumitru Dumitrescu care
pare a ști multe.
— Și logofeți ?
— Puțini. Pot fi numărați pe degetele dela amân-
două mâinile. Mai rămân degete.
— Și câți desculți au omorît boierii după răscoale ?
— Unii spun unsprezece mii, alții cincisprezece, alții
spun că ar fi fost împușcați și uciși în bătăi șaptespre-
zece mii de țărani — bărbați, femei, copii... I-au omorît
fără să-i scrie în condici, ca să nu li se facă nicio-
dată socoteala, spune domnul Dumitru Dumitrescu...
— Au măcelărit țara, ticăloșii. Au s’o măcelărească
oridecâteori o să ridice fruntea.
285
— Asta atârnă de noi toți'.
— Cum adică ?
— Dacă țara o să se ridice ca acum câțiva ani, fără
legătură dela om la om, fără legătură dela sat la sat,
fără conducere și fără plan, o să se întâmple la fel.
Boierii, cu jandarmii, cu armată, au să măcelărească
țara.
— Cine să ne conducă ?
— O să se găsească la timpul potrivit oameni potri-
viți, mai spune domnul Dumitru Dumitrescu.
— Acum unde sunt ?
— Se vor fi aflând ei pe undeva. Dacă nu se vor
fi aflând pe nicăieri, au să se nască...
— Adu-i, doamne ! Adu-i, doamne, mai curând, se
închină Stoian Gonciu, veteran, ca și gornistul Diș,
din războiul dela 77...
— Apoi, moș Gonciule, n’o să-i mai apuci.
— O să-i apuce ăștia care acum se joacă in pulbe-
rea drumului...
Eu mă jucam în pulberea drumului. De-a caii mă
jucam. Cu Ițicu, cu Tutanu, cu Turturică, cu Gângu
mă jucam. Ițicu era calul meu. Calul lui Turturică era
Tutanu. Gângu nu era nici cal, nici călăreț. Fugea ca
mânzul, pe lângă herghelia noastră. Dacă Ițicu era
calul meu, mă urcam eu în spinarea lui. II atingeam
cu nuiaua. Ca pe un cal adevărat îl ardeam cu nuiaua.
Ițicu fugea, necheza... Apoi, Ițicu ostenea de atâta
alergătură. Deveneam eu cal. Ițicu devenea călăreț.
Era rândul meu acum să alerg, să nechezrsă-l port în
cârcă pe Ițicu. Cal nărăvaș eram. Nechezam, sforăiam
pe nas, mă speriam, îl trânteam pe Ițicu în țărână
Plângea :
— Nu mă mai joc cu tine, Dințosule...
— Să-ți fie de bine...
Oamenii vorbesc fel de fel de lucruri despre Dumitru
Dumitrescu, ginerele lui Pândele Ciușcă.
— O fi spion, trimis de boieri să ne încerce...
— Ori un răufăcător care s’a ascuns aci, între noi,
de poliție...
— Ori un cap al răsculaților care caută să-și piardă
urma...
286
— Cine știe !... Vorba aia : hoțul cu un păcat, păgu-
bașul cu o mie...
Dumitru Dumitrescu, până la urmă, și-a găsit ros-
tul : face misitie pentru greci — cumpără pentru greci
cereale dela rumânii care au cereale de vânzare. Sunt
rari rumânii de acest soi, dar totuși, sunt — cei care
au pământ mai mult...
De când s’a măritat, Ștefana lui Ciușcă a întinerit.
Umblă sprintenă. Cântă prin arie, printre pomi, cân-
tece de dragoste...
Câteodată o cuprinde întristarea.
— Ce ai tu, fată ?
— Mă gândesc la omul ăsta al meu. Ciudat om 1...
Mi-e teamă să nu rămân fără el. Acum n’aș mai putea
îndura singurătatea. A venit într’o noapte. Nu vor-
bește de mama, de tată, de soră, de frate. Nu mi-a spus
nici măcar unde a trăit înainte. Nimic nu mi-a spus...
— Dacă nu-ți spune, nu-1 întreba. Poate într’o bună
zi o să-ți spună, totuși. O avea socotelile lui, ca
orice om.
S’a apropiat toamna. A început toamna. A fost cu-
les porumbul- Viile, câte au sădit rumânii după moli-
mă, au fost îngropate, să nu degere mlădițele sub ză-
padă.
S’a deschis, școala. Arborii își leapădă frunzele gal-
bene. Vânt. Ploaie. Vânt schimbător. Ploaie măruntă,
deasă. Ploaie de toamnă...
Țârcovnicul Florea Floacă scuipă sânge. Nu poate
să mai cânte. Nu poate nici să iasă din casă. L-a che-
mat pe popa Bulbuc la spovedanie.
— Părinte Bulbuc, eu am pus-o pe Dioaica să scoată
ochii sfinților. A făcut vrăji să-1 omoare pe Gică Stă-
nescu. Voiam să-i iau locul ! Voiam să ajung și notar...
Acum, pământ mă fac, părinte Bulbuc...
I-a dat boaita împărtășanie.
La cârciumă, după ce a tras pe gât câteva bardace
de vin, popa s’a spovedit cârciumarului... Satul a aflat
îndată vestea.
287
Țârcovnicul a murit. Uh copil i-a tras clopotele.
M’am dus cu droaia de băieți la îngropăciunea lui.
Țârcovnicul, galben, în sicriul lui, fără nicio pică-
tură de sânge în obraz.
De pe pereții bisericii dintr’un lemn, se uitau la el
sfinții cu găurile ochilor care fuseseră Vopsiți, cine
știe când, în albastru.
Seuita și notarul Gică Stănescu, cu ochi vii, cu ochi
adevărați, cu ochi de om...
XIV
O FĂRÂMĂ DE PÂINE
Am ajuns în ultima clasă. S’a deschis școala ! Bu-
curia noastră e mare : învățătorul Gheorghe Popescu
Bragadiru s’a reîntors la noi...
Am învățat cu Popescu Bragadiru clasa întâia. Când
am trecut într’a doua, dascălul nostru cu ochi frumoși,
mustăți groase și glas limpede, puternic, ne-a părăsit.
A plecat la oVaș și a devenit profesor de muzică la
liceu, profesor cu suplinire. In locul lui ne-am pomenit
la începutul anului cu domnul Pake Iliescu, om între
două vârste, cu haine tare lucioase, cu pălărie de paie.
Nu ne-a plăcut cum arăta la înfățișare. Avea o față
gălbuie, trasă, ochii mult prea triști. Ne-a răspuns la
„bună dimineața". S’a așezat sfios pe catedră, a stri-
gat catalogul. Vorbea pe nas, fonf, ca Bâca lui Tobei,
și trebuia să ne ascuțim auzul ca să pricepem ce spune.
Am prins numaidecât a ne mișca, a ne da cu coatele,
a vorbi tare. Pe loc am băgat de seamă că e surd. Am
început să facem lecțiile. Noul nostru dascăl nu cu-
noștea cine știe ce carte... Asta s’a văzut îndată.
— Ce aveți astăzi ? ne întreba...
Ii spuneam numele lecției.
— Copiați lecția pe caiete...
.Copiam lecția pe caiete, după cum ne îndemna.
Ieșeam afară, ne jucam, intram în clasă, dascălul
rămânea ore întregi cu ochii pe jurnal. Cine voia să
19 — Desculț — 932
289
învețe, învăța ; cine nu voia să învețe, n’avea de dat
nimănui socoteală. Știai ori nu știai, în catalog ți se
însemna aceeași notă : 5...
Ne-am pomenit la sfârșitul anului că am trecut toți
clasa, cei care știam să scriem și cei care uitasem să
scriem, să citim, să socotim.
Am aflat curând că învățătorul Iliescu studiase... o
clasă de liceu. Treceam prin apropierea catedrei: ne
lovea în nas duhoarea care izvora din trupul și din
hainele lui. Băieții spuneau :
— Mă, ăsta nu s’a spălat dela botez, de când l-a
cufundat popa, de trei ori, în cristelniță. Miroase ca
un hoit de cal.
— Nu l-a băgat popa în cristelniță, că nu s’a lăsat.
A făcut gălăgie. Popa s’a mulțumit să-1 stropească cu
aghiasmă de departe...
— Parcă tu te-ai spălat, Veve... Fugi pe uliță când
te chiamă maică-ta să te bage în albie. Râde ciob de
oală spartă...
— Dece să mă spăl ? Ce ? Eu sunt dascăl ? Dac’aș
fi dascăl m’aș spăla. Dar așa ? Mă spăl, mă murdă-
resc iar... Mai bine nu dau deloc cu apă, nici pe obraz.
— Se vede...
— Parcă eu zic că nu se vede...
Ii spun tatii:
— Ne-a venit un dascăl nou.
— L-am văzut pe linia satului.
— Nu ne învață nimic. Mi se pare că nici nu știe
ce să spună și cum să se poarte în clasă. Dece ni l-or
mai fi trimis ?
— O fi având proptele, taică.
Știu că numai zidurile șubrede au proptele. Și gar-
durile vechi pe care, fără proptele, le-ar trânti vântul.
S’a învechit gardul. Au putrezit bulumacii. Nu poți ri-
dica gard nou. II întărești pe cel vechi cu proptele.
Asta știu. Dar oameni cu proptele ! Nu știu cum vine
asta...
•— Ce sunt proptelele ?
— Rude la Ierusalim, băiete...
— Mă luminași buștean, tată.
— Neamuri măi Darie, neamuri sus puse. Dacă ai
290
neamuri .sus puse n’ai nevoie nici de minte, nici de
învățătură. Te milogești nițel și te milue neamurile cu
leafă dela stat.
— Și Iliescu are proptele ? Are neamuri la Ieru-
salim ?
— Are. Altfel, neisprăvit cum e, ar plesni pe dru-
muri de foame. I-au aruncat și lui, acolo, un oscior să
roadă... Dacă n’ai sfinți, oricâtă învățătură ai fi băgat
în căpățână, nu se uită nimeni la tine. Mori cu zile.
Poate nu mori. Dar bine n’o duci.
La școală, greu fusese începutul. Trecuse un om dela
primărie, bătuse în poartă și îi spusese tatii :
— Să-1 trimți pe Darie la școală...
— Dacă o vrea să se ducă, răspunsese tata. S’a în-
tors spre mine : cum ți-o fi voia... Mă încerca...
Nu mi-a spus nici să mă duc, nici să nu. mă duc.
S’a deschis școala, m’am luat și eu după ceilalți...
In casa noastră învățase carte, mai înainte, frate-
meu Gheorghe. învățase cu sete. Fusese pe atunci în-
vățătoare în sat o femeie bătrână, venită de dincolo
de munți, de prin țara Moților. Berta o chema. Avea
un băiat cam de vârsta Iui frate-meu Gheorghe. Băia-
tul învățătoarei trăia și învăța la București, la nea-
muri. Frate-meu Gheorghe, ager, i-a plăcut învățătoa-
rei. L-a tot ținut pe lângă ea și i-a dat cărți să citească.
Primăvara, lipsea frate-meu cu săptămânile dela școa-
lă. II lua tata la plug. Era doar băiatul lui cel mai
mare, singurul pe care-1 putea folosi la muncă. Toam-
na îl lua la culesul porumbului, pe moșie la făcutul
ogoarelor și numai după căderea zăpezii frate-meu
venea Ia școală, cu geacul subsuoară, ca și curm n’ar
fi lipsit o singură zi.
A terminat frate-meu școala. învățătoarea a plecat
toamna cu el la București, la rudele ei și l-a dus pe
frate-meu la examen, la seminar. A trecut examenul și
a rămas la oraș să învețe carte. La internat a rămas
să doarmă, să mănânce. Dar înainte de a se duce să
dea examen, frate-meu Gheorghe a și făcut o boro-
boață — boacănă boroboață. Rudele Bertei aveau un
19*
291
băiat, un împelițat, la care țineau ca la lumina ochilor.
Era cam de-o vârstă cu frate-meu, diavolul. Au ieșit
băieții să se joace în curte. Din una, din alta, s’au
luat la harță. Orășanul l-a înjurat pe desbrăcat. Atât
i-a trebuit lui frate-meu. Până să bage boierii de sea-
mă, până să iasă în curte și să-și scape odorul din
mâinele sălbaticului, măturase frate-meu lespezile
cu el.
— Ne pricopsiși, Berto !... Ne aduseși în casă un
barbar, să ne omoare copilul.
— E băiat bun, Gheorghe. E drept, cam iute la mâ-
nie. Poate l-a întărâtat cu ceva Sandu. Să-i chemăm
pe amândoi, să întrebăm cum a fost, ce s’a întâmplat.
I-au chemat.
— Dece l-ai bătut pe Sandu, Gheorghe ?
— M’a înjurat de mamă. Și mama mea e moartă.
Dece m’a înjurat de mamă !...
— Dece l-ai înjurat, Sandule ?...
— Mi-a plăcut să-1 înjur... S’a înfuriat și a sărit la
bătaie. M’a bătut.
Plângea. Se văicărea, bătutul.
— Asta e dela țară, e prost, nu știe de glumă. La
noi înjurătura e glumă.
— Oi fi! a răspuns, țâfnos, frate-meu. Dacă mai
mă înjură, îl smintesc în bătăi, să știți.
Peste câteva zile au scăpat de el. A intrat frate-meu
bursier. Când termină — mai are nițeluș — o să-și
lase barbă, o să se facă popă.......Doamne miluește,
miluește, miluește"... -„cunună-se robul lui dumne-
zeu"...
Al doilea frate al meu — frate numai după mamă,
frate-meu Ion, s’a bucurat de aceeași grijă din partea
doamnei Berta. Fără niciun folos. In patru ani, frate-
meu Ion n’a putut să calce în clasa doua. Venea învă-
țătoarea dimineața, îl lua din culcuș, îl ducea la școală.
Rămânea în clasă cât rămânea, o sbughea pe fereastră,
dacă fereastra era deschisă...
Din sat a plecat Berta. A venit în locul Bertei un
bătrân cu barbă roșie, Raimont Cucu. S’a așezat cu
amenzile pe oameni, să-și trimită copiii la școală. A
292
plătit tata amenzi cât a plătit, pe urmă n’a mai putut
să plătească. In fiecare dimineață tata l-a luat pe frate-
meu în cârcă, l-a dus la școală.
Venea frate-meu la prânz cu palmele umflate de lo-
vituri, cu obrajii negri de pumni, cu coastele rupte.
Zăcea, gata-gata să dea ortul popii. Părul pe jumătate
jumulit de Barbă Roșie...
La nimic n’au slujit pedepsele. La nimic n’au slujit
bătaia, ocara. Până la urmă, Raimont s’a lăsat păgu-
baș. L-a luat pe frate-meu de turul pantalonilor și 1-a
aruncat afară, pe ușă...
— Să nu te mai prind pe aici!...
— Mulțumesc frumos! i-a răspuns frate-meu.Ion
din mijlocul șoselei. Apoi a luat o piatră și-a svârlit-o
în fereastra școlii. A spart un geam. A plătit tata gea-
mul.
A încetat Barbă Roșie să-1 mai amendeze pe tata...
— Nu e nicio pagubă. Mai mult de trei sferturi din
copiii satului nu știu carte. Pentru atâta lucru nu se
prăbușește cerul peste oameni. Fetele, una dintr’o sută
dacă știu să se iscălească...
Mă întorc dela școală, după prima zi, stau cu mama
de vorbă pe vatră și-i povestesc cu deamănuntul tot
ce am auzit, tot ce am văzut în ziua aceea la școală.
Mama mă ascultă, se uită la mine. Văd cum pe
obraz îi înflorește bucuria, ca un bujor.
— Cu Gheorghe ai să semeni tu, nu cu Ion. Tu ai
să’nveți carte.
— Te bucuri ?
— Firește că mă bucur. Destulă inimă rea mi-a fă-
cut Ion. Măcar tu să înveți.
— Poate am să învăț, mamă. Dar îmi trebue un leu
și zece bani. Trebue să duc mâine banii ăștia la școa-
lă. Ne-a cerut' dascălul pentru tăbliță, pentru abece-
dar, pentru condeie.
— Să vie taică-tău, să-ți dea.
Seara a venit tata dela muncă. I-am spus povestea
cu leul, la masă.
— De unde.să găsesc eu atâția bani ! N’am de unde.
Mai așteaptă...
De câte ori se vorbește în casă de bani, parc’ar fi
293
luat casa foc, se iscă zarvă, ceartă mare. Mama rabdă
cât rabdă. Izbucnește.
— Mi s’a urît cu sărăcia. Până când o s’o ducem
așa !... Bani nu. Mâncare nu.
— Muncesc cât pot, spune tata. Toți muncim. Nu
ni se ajunge, asta e. Orice-am face, nu ni se ajunge.
N’o să m’apuc să fur...
La școală a doua zi, a treia zi...
Dascălul s’a dus lâ oraș. L-am așteptat la gară, la
întoarcere. Au adus pachetele cu cărți și tăblițe la spi-
nare copiii. Am adus și eu un pachet... Doi am rămas
fără cărți : eu am rămas fără cărți și un băiat din că-
tun, cu gâtul plin de gâlci, de bube, unul al lui Coș,
hoțul de păsări.
Al lui Onofrei Coș nu se sinchisește.
— Ori cu carte, ori fără carte — cugetă el cu glas
tare — totuna e...
Onofrei Coș și-a ales drept meserie furtul păsărilor.
Trece noaptea peste garduri, aruncă amăgeală câini-
lor, să nu-1 latre, intră pe brânci în coteț, culege găi-
nile, pleacă.
— Dece-ai furat găini, Onofrei ?
— Să le mănânc cu copiii. Dacă nu fur n’am ce
mânca.
— Muncește !
— N’am unde.
— La boier. Sunt atâția boieri.
— Or fi! Vor muncă pe nimic...
Avendrea tăinue furturile. Onofrei Coș le mărturi-
sește cu gura plină. Merge la pușcărie, la oraș, ră-
mâne, se întoarce acasă, fură, pleacă iar Ia pușcărie.
—Nu mă satur, la pușcărie, de mâncare, dar ceva
tot prind în gură. Mai greu de nevastă și de băiat că-i
las fără de niciunde... Pe băiat o să-1 fac hoț. Nu
hoț de găini. Hoț de boi, hoț de cai o să-1 fac. Să
i se ducă vestea...
— Fă-1 !...
— Să mai crească...
Stă lângă mine, în bancă, feciorul lui Onofrei Coș,
hoțul de păsări. Ieri i s’a spart o bubă. Azi alta.
— Tu când aduci bani, Coș Haralambie ?
294
— Niciodată, domnule.
Dece ?
— Nu-mi trebuesc cărți. Nu vreau să învăț. Cu carte,
fără carte... Ce mi-e laie, ce mi-e bălaie.
— Când ai să aduci bani să-ți cumpăr cărți, Darie ?
— Nu știu, domnule.
M’a pus să stau într’o bancă din fundul clasei. Am
stat unde mi-a spus să stau.
Au început lecțiile: întâi scrisul, linii drepte, linii
plecate, ovale, puncte, virgule.
Pe urmă copiii au deschis abecedarul și au început
a citi: o, i, oi...
Mă uitam și eu în paginile abecedarelor. Aș fi scris,
n’aveam cu ce să scriu, n’aveam pe ce să scriu. M’am
dus pe la băiatul lui Bucur, cârciumarul de lângă
gară. Patru băieți avea cârciumarul. ’Unii mai mari
decât mine, alții mai mici. S’au îndurat de mine și
mi-au dăruit un ciob de tăbliță. Condei nu mi-au dat,
nici nu le-am cerut.
Pe tăbliță se putea scrie și cu un vârf de cui.
Casa noastră e învelită cu șindrilă. M’am urcat pe
casă și am scos un cui. Am pus tăblița pe marginea
patului și, în genunchi, am început să însemn literele,
cum le văzusem. Am învățat a le cunoaște repede. Și
socotelile am învățat a le face.
Abecedar și tăbliță mi-am cumpărat abia după săr-
bătorile Crăciunului. Umblasem cu sorcova și-mi adu-
nasem ceva bani. Niciodată, cât am învățat la școala
primară, nu mi-am cumpărat cărți decât după sărbă-
torile de iarnă.
Ce mare mi se pare școala ! Are patru pereți înalți;
în stânga, lângă ușă, o tablă pătrată și neagră, spri-
jinită pe trei picioare. In dreapta, un piedestal de scân-
duri și pe piedestal catedra și scaunul învățătorului.
Pe catedră, catalogul, o călimară, condeiul dascălului...
Trei ferestre are școala. Trei ferestre uriașe față de
ferestrele caselor în care viețuesc oamenii. Pe pereți,
hărți cu toate țările lumii, hărți cu toate apele, cu toate
mările pământului.
Mai e ceva pe catedră : un glob. Oceanele și mările
295
sunt însemnate pe suprafața globului cu albastru —
cu un albastru care seamănă.cu albastrul cerului. Câm-
purile — cu galben, munții — cu dungi negre.
Toate lucrurile astea, atât de noi pentru mine, atât
de minunate, mi le lămurește un băiat din cătun care
e’n clasa patra, Baboi Elefterie. E înalt, înalt ca un
plop, subțire și tare galben la față. Tușește. După ce
tușește scuipă în batistă. Copiii râd de el :
— Uitați-vă la Lefter ie ! Scuipă în batistă ca să nu
spurce pământul !... Scuipă, mă, jos, că e destul de
spurcat pământul și fără scuipatul tău...
— Pământul nu e spurcat... Numai unii oameni sunt
spurcați, răspunde Lefterie.
— Oliolio ! Tică ! Parc’ar vorbi din carte, ofticosul
lui Baboi.
— Nu mai citi, mă, că te duci pe urmele lui tai-
că-tău...
— Lasă-1 bă, să citească. Poate nu moare. Sunt ofti-
coși care o duc până la bătrânețe. Trag să moară și
nu mor. Să citească ! Poate se face secretar ori tele-
fonist la primărie. Lefterie nu e ca noi, sdravăn...
Uite, tu, Tutanule, o să fii unul din cei ce spurcă
pământul cu umbra.
— Eu, mă ? Eu ?
Umflat în pene ca un curcan, Tutanul se apropie de
Baboi.
— Măi Lefterie, mi-e milă de tine, măi, mi-e teamă
că dacă-ți dau o palmă mori și-ți mănânc coliva. Dac’o
avea țața Rozica în casă grâu de-o colivă.
— N’are !...
— Umblăm cu desaga prin sat, după pomană, nu
te lăsăm noi fără colivă dacă mori.
Tatăl lui Baboi a murit mai demult. Și-a ieșit din
minți, Lau dus la oraș la spital, a murit acolo. Muncea
la câmp pe locurile lui și pe moșia Pienarului. își luase
nevastă dela oraș care croia și cosea muierilor din sat
fuste, bluze, rochii. Tatăl lui Baboi Elefterie avea un
raft de cărți. Citea mereu, mai ales iarna, când zăpe-
zile erau înalte și treburile puține. Când a înnebunit,
popa Tomiță Bulbuc a dat sfoară în sat:
— Baboi și-a pierdut mințile din pricina cititului.
Cine citește mult, taică, spunea popa oamenilor, înne-
bunește. Cartea nu e bună, strică mintea omului. Eu
nu citesc decât la biserică, taică.
— Lasă, că nici acolo nu te omori cu cititul, pă-
rinte ! i-a spus al lui Ududui.
— Asta e adevărat, taică. Mai săr, pe ici, pe colo
câte-o pagină, două, că prea e lungă slujba. A dracului
de lungă e slujba bisericească...
Lefterie a crescut cu ochii pe cărțile rămase dela
taică-său.
— Dacă aș avea bani, Darie, i-aș da toți pe cărți.
N’o să mă satur niciodată de citit...
Mă strecor câteodată înaintea celorlalți în școală.
Mă apropii de catedră, învârtesc globul. II învârtesc
încet și cuprind toate marginile pământurilor și apelor
cu ochii. Mi se pare că nu bietul glob de carton se
învârtește în fața mea, sub degetele mele, ci că eu în-
sumi călătoresc dealungul și dealatul lumii. Călătoria
aceasta prin țara uriașă deasupra căreia scrie cu litere
mari „China“, o fac într’o căruță de țară la care sunt
înhămați doi cai mărunți, cu picioarele groase, cu co-
pitele butucănoase, care țin la drum.
Mi-a vorbit Baboi despre țara asta. Oamenii poartă
pălării ciudate, țuguiate, și haine largi, au ochii în-
crucișați... Călătoresc pe drumurile lor. Trec prin sa-
tele și prin orașele lor. Văd munca și viața lor și le
ascult glasul și încep a le înțelege graiul...
Partea aceasta de sub cercul polar, însemnată cu
alb, știu că este o pustietate de ghiață, dar o pustietate
în care trăiesc totuși oameni înfășurați în cojoace, oa-
meni mărunți, oameni care dorm în corturi și care se
hrănesc cu pește. Prin țara lor, călătoresc alunecând
cu sania, și la sanie e înhămat un cerb cu picioare
subțiri și cu coarne rămuroase, cu coarne care parcă
ar purta în vârful lor cerul... Munții îi trec pe poteci
întor'tochîate... Mările le trec cu barca... Oceanele le
străbat ascuns în fundul unui vapor... îmi pare rău că
nu văd apele fără hotare.
— Ce faci aici, Darie ?
— Mă uit și eu la glob, domnule...
— Iți place ?
297
— îmi place.
•— Vino după masă la mine.
învățătorul trăiește într’o odaie mică, la Voicu Bu-
ciuc, negustorul dela răscrucea de drumuri. Odaia în-
vățătorului are rafturi, pe rafturi, cărți.
— Tu vrei să citești și altceva decât scrie în citirea
ta ?
— Vreau.
îmi dă două cărți dascălul. Le iau. Le citesc până
seara. Le mănânc cum mănânci atunci când ești flă-
mând codrul pe pâine. I le duc îndărăt.
— Le-ai citit ?
— Da.
— Povestește cuprinsul lor.
Ii povestesc învățătorului cuprinsul. N’am uitat nici
mărunțișurile.
împrumut o carte mare, groasă, cartonată, o carte cu
poze, cu multe poze. Găsesc acolo tot ce vreau despre
orice țară din lume.
— E o geografie pentru băieții care învață la liceu,
mă lămurește Baboi.
— Poate o să mergem și noi la liceu-
— Poate tu o să mergi. Eu nu. Eu o să mor. Cu-
rând o să mor. Oftica nu iartă.
Setea mea de a cunoaște crește, crește.
Știam multe lucruri când am trecut în clasa a doua
și-mi făurisem un plan întreg ca până la sfârșitul școlii
primare să citesc toate cărțile din rafturile dascălului.
Dascălul și-a pus lacăt la ușa odăii lui și a plecat
la oraș.
Iliescu nu citea decât jurnale.
Am trecut în clasa a treia.
A plecat și Iliescu. Ne-a fost trimis alt învățător.
Asta are altă boală: umblă seara prin sat după muieri,
după fete. II ciomăgesc flăcăii, îl ciomăgesc bărbații.
Fusulan vine dimineața la școală bătut măr. Strigă
catalogul. Ne dă să scriem ceva. Pe urmă ne lasă sin-
guri. Pune pe unul din clasa cincia să ne noteze, dacă
facem cumva nebunii. Cine e notat de monitor că n’a
fost cuminte e desnodat în bătăi de Dudu Fusulan.
învățătorul se îndeletnicește cu altceva. In cafe-
298
neaua de peste drum de școală, în cafeneaua țaței
Lenea, învățătorul joacă în cărți. Cu cumnatu meu
Alviță, cu perceptorul, cu notarul, cu popa, cu agentul
de percepție joacă. Uneori câștigă și când câștigă bea
tot ce a câștigat. De cele mai multe ori pierde. Se în-
toarce furios în clasă.
— A vorbit cineva ?
— Ăștia, domnule, răspunde monitorul, și-i dă lista.
Ia nuiaua, strigă băieții, îi scoate lângă tablă, îi
bate de-i svântă. Ne dă drumul să ne întoarcem acasă.
Din nou merge la cafenea învățătorul.
Nu învățăm nimic. A4i-e sete de cărți, dar în tot satul
numai Lefterie are câteva cărți. I le-am citit. Am des-
coperit la el pe rafturi o cărțulie pe scoarța căreia
scria „Asia“. O cărțulie întreagă despre un continent
despre care știam atât de puțin I
— Imprumută-mi-o s’o citesc, Lefterie.
— Ia-o !...
Am luat-o. Am început a o citi — era o duioasă po-
veste de dragoste — „Asia“‘ lui Ivan Turgheniev...
— Dece suspini, Darie ?
— Nu știu, mamă..
— Cartea te face să plângi ?
— Da.
— Caută cărți care să-ți deslănțue râsul. De plâns,
ai să tot plângi în lume ! Asta dacă ai inimă slabă și-ți
lipsește curajul. Nu te știanr fricos...
— Nu mi-e frică de oameni.
— Dacă nu ți-e frică de oameni, n’are dece să-ți
mai fie frică...
— Mi-era frică de trăsnete, când ploua. Acum știu
ce e trăsnetul. Am învățat la școală, anul trecut, dela
Bragadiru.
— Știi ce e trăsnetul ? Când e cerul înnorat și nu
plouă iese sfântul Ilie la plimbare prin nori cu căruța
lui. Căruța sfântului are roți de foc. Și caii sfântului
sunt tot de foc — năluci de văpăi. Copitele cailor, ro-
țile căruței sgudue norii și-i scutură de ploaie. Dia-
volul se ascunde. Sfântul Ilie, cu ochii pe el. II vede
și trage cu săgeată de foc în el. Asta e trăsnetul. II ni-
merește săgeata pe Sarsailă, îi pârlește pielea. După
299
trăsnet miroase totdeauna a pârlit... Coși un petic la
cămașă duminica, ori bați un cui în perete. Acolo se
ascunde iaca-cine. Sfântul îl ia la ochi. Porți cămașa
cu petic pus duminica, te-a ajuns trăsnetul. Casa trăs-
nită ia foc. Ia foc și copacul trăsnit.
— Dar sare, dece pui pe prag, când plouă ?
— Numai când plouă prea tare, când se rup zăga-
zurile cerului și ploaia cade puhoi, pun sare pe prag.
Sarea așezată pe prag domolește ploaia...
— Mamă, crezi tu în toate astea ?
— Toată lumea crede. Au crezut și mama și bu-
nica. Poate că bătrânii știau ei ceva. Dacă știi tu alt-
fel, uite, spune-mi să aflu și eu... Nu-ți mai este tea-
mă de trăsnete ?
— Nu.
— Să nu te adăpostești sub copaci când plouă cu
trăsnete și tunete. Trăsnetul cade uneori pe copacii
înalți...
— Din pricina lui Aghiuță care se adăpostește și
el de ploaie la rădăcina copacului?
— Ei! Cu tine văd că n’o mai sfârșește omul...
Mai se găsesc câteva cărți la biserică, ceasloavele
în care citește popa slujba. Nu mi-e poftă să-mi bag
nasul în ele. Nici nu mi-1 bag...
Pe la mijlocul iernii dascălul nostru s’a făcut ne-
văzut. Unii au spus că s’ar fi înnecat în gârlă, că s’a
rupt ghiața sub el noaptea, când a vrut să treacă du-
pă muieri, în cătun. Alții, ca și-a luat lumea în cap...
Ne-a venit alt dascăl — unul tare bătrân, trecut
poate de șaptezeci de ani. Abia își târăște picioarele.
Poartă barbă și ochelari prinși după ureche. Are nas
lung, subțire, căzut peste mustață. Aude ca o pisică,
numai de văzut nu vede bine. Haine ponosite, ghete
scâlciate, căciula roasă pe margini — iată tot ce are
domnul Inocențiu Cocuz.
— Mă copii, mă, să învățați carte, mă... Omul fără
știință de carte e orb...
Da, domnule...
Se ridică al lui Cărăbaș — vorbește :
— Mie nu-mi place să’nvăț. Mie-mi plac oile. Am
300
lapte, am brânză, am cojoc. Oile știu să mi le număr.
Dece să învăț ? A citit tatăl lui Baboi și-a înnebunit
din pricina citaniei, l-au dus la balamuc...
Lui Inocențiu Cocuz i se întinde gura până la
urechi. De râs i se întinde. Zâmbim și noi câțiva.
— Taică-tău e bogătan, Cărăbașule...
— Dacă e harnic, domnule...
— Câte slugi aveți, Cărăbașule?
— Multe, domnule, vreo cincisprezece. La câmp,
când avem zor, mai luăm sărăcani cu ziua. N’au ce să
mănânce și vin să lucreze la noi pe mâncare...
— Și la noi tot pe mâncare vin, domnule! sare cu
gura, neîntrebată, băloasa lui lordache, cea cu obra-
zul totdeauna plin de bube dulci...
— Bine, Cărăbașule, tu să nu înveți carte, dacă nu
vrei. Nu e vorbă, nici nu te prea ajută capul. Dar ăștia
trebue să învețe ca să nu mai muncească la tine, când
o să-1 moștenești pe taică-tău, pe mâncare..
Se uită la noi dascălul. Se uită la mine și știu că
mă vede ca prin ceață.
— Darie, ție-ți place să înveți?
— Da, domnule...
Și lui Turturică îi place să învețe, și lui Iepure Ma-
rin care vrea să plece la oraș și să învețe meșteșug
bun, și fetișcanei acesteia cu coade pe spate și cu
sprâncene groase, care scrie mai frumos decât noi toți
și tuturor problemelor le găsește răspunsul fără să
însemne cifrele pe caiet și să socotească, care e tre-
cută în catalog sub numele de Lazăr Filofteia...
— Eu, spune Filofteia, aș vrea să mă fac doctoriță,
să lecuesc oamenii de boli. Aș vrea... Dar pentru asta
ar trebui să mă duc la oraș la școală. N’o să mă duc.
N’are cu ce mă trimite tata...
Casa lor e lipită de malul pe vârful căruia trece
calea ferată — o casă cu acoperișul țuguiat, mai cu-
rând un coteț de păsări- Cu frați, cu surori, sunt nouă
la masă. E tânără maică-sa. O să le mai sporească
numărul.
— Eu aș vrea să învăț să construesc poduri, se lau-
dă David Bociu, care știe a socoti orice din cap.
Iepure Marin se uită la ei cu milă.
301
— Vorbiți în bobote măi. Voi nu știți că nu se poate
merge la școală fără bani? Cine dracu o să vă dea
vouă atâția bani să plătiți la oraș gazde; și haine și
cărți? Eu mă duc la meserie. Mecanic o să mă fac. Să
lucrez fierul și să umblu cu mașinile. O să cunosc
toate șuruburile dela toate mașinăriile din lume... Am
vorbit eu ce-am vorbit Ia gară, cu un mecanic de
tren...
Zăbunul lui Iepure e bălțat de petice. I-a înghețat
nasul. Ii pică mucul. își șterge nasul cu mâneca ză-
bunului. Ni le ștergem și noi pe ale noastre.
— Tăcere!... strigă dascălul. Astăzi o să vorbim des-
pre Ion Vodă cel Cumplit căruia i s’a mai spus și Ion
Armeanul...
Inocențiu Cocuz e însurat. Cu nevastă tânără e în-
surat. Cucoana Doxi, nevastă-sa, să tot aibă treizeci
de ani — voinică, albă, grasă, frumoasă. Lată în
umeri, în șolduri lată, înaltă încă odată aproape cât
Inocențiu Cocuz. Perechea are trei copii, trei băieți.
— Mari ?
—-Nu, mici...
— Cu cine i-o fi plămădit cucoana Doxi?
— Cu Cocuz, cu cine altcineva!...
— Ei, ași...
Pe uliță Inocențiu Cocuz a ieșit cu săniuța, trage
săniuța... Trei băieți în săniuță, băieții lui Inocențiu
Cocuz — unul să tot aibă cinci ani, al doilea trei, al
treilea un an. Toți trei aidoma lui Inocențiu Cocuz.
— Cum îi chiamă, domnule dascăl, pe băieți ?
— Pe ăsta, măricelul, Primus Inocențiu Cocuz, pe
mijlocaș Secundus Inocențiu Cocuz, pe prâslea, Ter-
țius Inocențiu Cocuz...
— Apăi astea nici nu sunt nume de creștini. Nume
de păgâni sunt.
— Or fi, oameni buni. Dar ce! Păgânii nu erau și ei
oameni ?
— Nu zicem că nu erau...
Nici Inocențiu Cocuz n’a făcut purici la noi în sat...
Din lecția pe care ne-a ținut-o despre Ion Vodă cel
Cumplit, zis Ion Armeanul, i s’a tras. S’a auzit în sat.
Din sat, purtată din om în om, vorba a ajuns la oraș.
302
Ne-am pomenit într’o dimineață că intră un domn ne-
gricios, cu mustățile vrabie, peste noi, în clasă. Ino-
cențiu Cocuz încerca să deslușească literele în cata-
log, să ne strige pe nume. A pătruns om străin în cla-
să, ne-am și ridicat în picioare.
— Sunt inspectorul școlar Paraschiv I. Paraschiv,
s’au rostit, pițigăiate, mustățile vrăbii.
— Mă rog, mă rog, dacă spui dumneata.,.. Poți să
fii și papa dela Roma. Poți să fii și fratele papii. Cum
vrei.
L-a apucat tremuriciul — ca pe epileptici — pe in-
spectorul Paraschiv I. Paraschiv. S’a stăpânit:
— Am venit să cercetez cazul cu Ion Vodă cel Cum-
plit.
— Și cazul cu Vodă Cuza, nu? Am vorbit și de Cuza
Vodă.
— Să lăsăm glumele — ai o păsărică sub pălărie —
Ion Vodă.
— Am mai multe, a spus glumind Inocențiu Cocuz.
Pe Ion Armeanul, pe Cuza Vodă, peTudor, pe toți câți
au încercat să ridice poporul...
Clasa rămăsese în picioare. Ascultam. Priveam cu
ochii sgâiți la cei doi care se certau.
— Stați jos, copii! ne-a îndemnat Cocuz. Paraschiv
I. Paraschiv a trântit geanta pe catedră. A răsturnat
călimara. S’a mânjit și podeaua de cerneală violetă.
A urlat:
— Asta e necuviință.
— Nu eu sunt necuviincios, a răspuns Cocuz. Ați
venit pentru anchetă. Faceți, vă rog, anchetă, domnule
inspector. Sunt învățat cu anchetele, ca sacul cu pe-
ticul.
Inspectorul a scos un teanc de hârtii. A început a
mâzgăli hârtia.
— E adevărat că ai vorbit copiilor despre Ion Vodă
cel Cumplit ?
— E adevărat. Trebuia să vorbesc. E în programă.
— E adevărat că ai spus că Ion Armeanul i-a tăiat
pe boieri și chiar pe prea sfințitul mitropolit al Moldo-
vei, în ziua de Paște?
— E adevărat. Scrie la carte.
303
— E adevărat că ai povestit copiilor cum l-au vân-
dut boierii pe domnitor, turcilor?
— E adevărat. Scrie la cartea de citire.
— E adevărat că ai stăruit asupra faptului că Ion
Armeanul îi iubea pe țărani și-i ura pe boieri ?
— E adevărat. Scrie...
— Știu. La cartea de citire...
— Atunci...
— E adevărat că la această lecție ți-ai dat ostenea-
la să le vorbești copiilor frumos?
— E adevărat. Cum să nu fie adevărat?
— Dece-ai făcut asta ?
— Păsărică! Știți! Păsărică mea! Slăbiciunile! Pă-
săricile...
— Domnule!
— Da, domnule inspector, e timpul să isprăvim cu
gluma. Sunt lecții care îmi plac. Pe acestea le predau
cu căldură, cu pasiune chiar...
— Plângeau copiii...
— Nu toți. Dar unii, într’adevăr plângeau. Se în-
fierbântaseră. Alte lecții le predau uscat, acelea care
nu-mi plac, de pildă Mihai Viteazul, care i-a legat pe
țărani de pământ, robindu-i și mai mult boierilor.
Nu-mi place Constantin Brâncovanu care a jupuit țara
și-a adunat averi nemăsurate...
— Și toate astea le-ai spus copiilor de pe catedră...
— Le-am spus.
— Dar la cartea de citire scrie altfel...
— Fals. Fals. Cartea de citire e falsificată în multe
locuri. Cunosc adevărul din documente...
— Cu asemenea documente, cu asemenea învăță-
tori, n’avem ce face. Ești pensionar?,
— Da. Cu prelungire în activitate.
— Ți-am tăiat prelungirea... Părăsește școala.
— O s’o părăsesc...
— Acum!...
S’a întors cu obrazul spre noi, Inocențiu Cocuz.
Avea un obraz bătrân, sbârcit, nas mare, vulturesc.
Sub ochelari — ochii umezi.
— Să trăiți, copii! Să rămâneți sănătoși și să nu
304
uitați a citi cartea cum nu e scrisă, cum v’am învățat
eu...
— Duceți-vă acasă! ne-a strigat inspectorul Paras-
chiv I. Paraschiv. O să vă trimitem alt dascăl. Poate
pe Bragadiru...
Am ieșit din școală. A trecut pe lângă noi Inocențiu
Cocuz. L-am salutat cu căciulile. Ne-a mai .privit oda-
tă. Și-a ridicat și el căciula. A șoptit:
— Adevărul, să căutați adevărul în cărți. Sunt și
cărți mincinoase. Multe. Să învățați a le deosebi pe
cele bune de cele rele...
Vestea întoarcerii lui Bragadiru ne-a bucurat. L-am
primit cu urale. Vechiul nostru dascăl era înduioșat.
S’a uitat la fiecare dintre noi, s’a uitat și la mme.
Cam prin fundul clasei stăm parcă.
— Tu, Darie, cât am lipsit eu de aici, ai mai citit
ceva ?
— N’am prea avut ce să citesc, domnule.
— Să treci pe la mine.
Trec în fiecare zi pe la învățător. In fiecare- zi îmi
dă o carte. O citesc, i-o dau îndărăt, îmi împrumută
alta...
Mă scoate la tablă, mă ascultă la aritmetică. înșir
socotelile, adun, împart, înmulțesc. Mi-a ieșit rezul-
tatul...
Din băncile din față izbucnește un hohot de râs.
Râde Mitică — Alitică, băiatul lui Toma Ocî.
— Dece râzi, Mitică? întreabă dascălul.
— De cișmele lui Darie, domnule...
— Treci la loc, Darie.
Trec la loc. Mai râd și alții, molipsiți dela băiatul
lui Toma Ocî...
Dascălul îl scoate pe Mitică Ocî la tablă.
— Dece ai spus că râzi?
— De cișmele lui Darie. A venit încălțat în cișmele
lui taică-su...
Intr’adevăr, de când căzuse iarna, veneam la școală
încălțat cu cișmele cu care făcuse tata armata la
călărași. Erau mari cișmele pentru picioarele mele,
mult prea mari. In fiecare cismă îmi intra piciorul
20 — Desculț — 932
305
până sus, la încheietură. Abia le târâm. Căpătasem
între picioare răni. Mă frecau carâmbii cismelor. Ve-
neam la școală cu ce puteam. Zăbunul era rupt în
coate, rupturile nu mi le cârpea nimeni. Căciula îmi
cădea peste urechi — o căciulă veche, culeasă de prin
pod.
Râdea Mitică de cișmele mele!... Asta l-a înfuriat pe
dascăl. Niciodată până, atunci nu-1 văzusem atât de
crunt. L-a ascultat pe băiatul cârciumarului. N’a știut
să răspundă la nicio întrebare...
Era frumos, spălat, cu unghile tăiate, cu ghetuțe
potrivite pe picioare și cu haina croită după coman-
dă, la oraș.
învățătorul l-a plesnit la palme. Mitică tot a râs.
A râs până l-a podidit plânsul de usturime... Se frân-
geau nuielele pe palmele lui. Bătea rar BragaHiru,
numai când își ieșea din țâțâni. Dar atunci, |in’te
bine, băiatule! Nu scăpai ușor... Totuși, nu ne prea
sinchiseSm cine știe ce. Cu bătaia eram învățați de
.acasă, unde ne atingeau părinții, frații și surorile mai
mari, cine se nimerea, cine se întâmpla. Vinovați
eram, îndoială nu încăpea. Până a nu intra în clasă
învățătorul, ne îmbrânceam, ne păruiam, varul, de pe
pereți îl luam pe zăbune. Ne mai loveam peste gură,
peste nas, ne podidea sângele. Avea dreptate Bragadi-
ru să ne mai ciocănească azi pe unul, mâine pe altul...
Dar Fusulan nu. Din senin îi cășuna.
— Mitache, spune-i soră-tei să iasă diseară la
poartă.
— Iliuș, ce face maică-ta? Tot văduvă? Aș vrea
să-ți devin tată pentru o noapte.
El, Dudu Fusulan dascăl, trimis de stăpânire să ne
lumineze — noi, copii. Greu să te iei cu el de păr.
Tot atât de bine gătit ca Mitică e și băiatul câr-
ciumarului de lângă gară, băiatul lui Bucur. învățăto-
rul ia masa câteodată la ei, cu doctorul Ganciu și cu
alte acrituri ale satului. Era slab la minte băiatul.
Dascălul m’a așezat cu el în bancă. II ascultă. Am
voie să-i șoptesc lui Micu Bucur și să-1 ajut să răspun-
dă cât de cât. Primesc pentru asta drept plată un co-
306
vrig pe săptămână. Lucru măre, să primești un co-
vrig pe săptămână...
Sună clopotul de recreație. Ne aflăm în mijlocul
iernii. Ieșim în curte și ne jucăm. Am plecat de aca-
să, dimineața, nemâncați. Fiecare scoate din geacul
lui ce și-a adus. Unii o bucată de mămăligă prăjită pe
tăciuni, alții boabe de porumb coapte. Suntem peste
optzeci în clasa asta care acum nu mi se pare atât de
mare — optzeci de copii înghesuiți câte zece-doispre-
zece într’o bancă. Din optzeci de copii, doi scot în fie-
care zi, la recreație, din geac, din sân, câte o bucată
de pâine. Unul din copiii aceștia e din neamul Cără-
bașilor. Cărăbașii sunt bogătani: au pământuri, au oi,
au bivoli, au vaci. Niculae Cărăbaș e singurul dintre
băieți care vine cu pâine la școală. In fiecare zi vine
cu pâine la școală!...
Mai vine cineva cu pâine la școală : fata lui Nițu,
mecanicul de lângă gârlă, care și-a adus nevasta de
dincolo de hotar și care are mașină de treierat. Pe fată
o chiamă Orzu Margareta. E singura dintre copii care
umblă totdeauna încălțată. Da. încălțată, îmbrăcată
cu rochie de oraș, pieptănată, cu bariș albastru pe cap
și cu ghiozdan de piele. Are ochii albaștri, Orzu Mar-
gareta și buzele puțin țuguiate. Maică-sa e nemțoaică.
Pâinea pe care o mănâncă e albă ca zăpada.
Ne strângem în jurul lor și ne uităm cum se îndoa-
pă cu pâine!... Ne lasă gura apă după pâine.
Dela venirea toamnei, în casa noastră, nu se mai
frământă și nu se mai coace pâine.
II aud pe al lui Ciuciumiș_, pe ăl mic, pe Călin...
— Dă-mi, măi Cărăbașule, o fărâmă de pâine.
— Dece să-ți dau?
O aud pe Pietricica, fata pândarului:
— Dă-mi, fă Margarete, o fărâmă de pâine.
— Tu n’ai părinți să-ți dea? Dece să-ți dau eu?...
O fărâmă de pâine... O fărâmă de pâine...
Tata a întârziat în sat. S’a dus să-și cumpere tutun
și a întârziat. Mâncăm fără el, ne culcăm, așteptăm să
adormim.
20*
307
Lampa arde. Cu lumină mică arde lampa. II aud pe
tata cum intră în casă. O văd pe mama cum se ridică
din pat și-i dă să mănânce, să înghită ceva.
Tata îi vorbește mamei:
— Dascălul vrea să-1 trimitem pe Darie la școală.
O să-i facă el rost de bani de drum. Ofițer o să-1 facem
pe Darie...
Scot capul din așternut și-1 întreb:
— Dece numaidecât ofițer?
— Fiindcă la școala la care o să te ducă dascălul
nu se cere nicio cheltuială. O să dai examen și dacă o
să reușești, o să stai acolo pe contul statului până
când o să ieși ofițer. O să ai leafă. La altă școală nu
pot să te trimit. Cu ce să te țin...
Niciun băiat din sat n’a ajuns ofițer până acum.
Unul, de dincolo de luncă, din cătun, de-alde Cârlig,
s’a lipit de armată. A fost făcut căprar, sergent, pe
urmă plutonier. A rămas să-și facă veacul în oștire
până o îmbătrâni. Vine câteodată în sat să-și vadă
părinții, rudele. Se mândresc cu el alde Cârlig. Sabie
în teacă, cu ciucuri atârnând la mâner, tunică lipită
de trup de parcă ar purta pe dedesubt corset ca țața
Polina, cișmele oglindă, lună. Sabia: sdronc, sdronc...
Cișmele: scârț-scârț. Trece pe uliță. II privește lumea.
Muierile se țârcâe pe ele de poftă. Dada Zvâca le
ocărăște.
— Ce vedeți, fa, la el? La crescut gușă sub gât de
gras. Stau bucile să-i plesnească de atâta osânză. Po-
taie. Trântor. Ptiu!
Scuipă în urma lui, dada Zvâca.
— Ca să dea conced la soldați — o zi-două — îi
pungue.
Poate că așa va spune și de mine dada Zvâca, dacă
mă voi face ofițer.
îmi acopăr fața. Vasăzică, o să pot merge la școală!
Că o să mă fac sau nu ofițer, asta e altă poveste.
Ceeace-mi place este că o să pot merge la școală în-
tr’un oraș îndepărtat, să învăț carte...
Din noaptea aceea nu am mai trăit decât cu un
gând: la toamnă o să mă duc la scoală... O să mă duc
la școală...
308
II întâlnesc pe Elefterie Baboi, a doua zi dimineața.
Am venit amândoi la școală mai devreme decât tre-
bue. Aș vrea să tac, să nu-i spun o vorbă. Parcă mă
sgândără cineva. Eu am venit la școală să învăț, Lef-
terie, de mână cu frate-său.
— Lefterie, eu o să mă duc la școală, la liceul mili-
tar. Mi-a spus tata.
— îmi pare bine. Mie mi-a trecut vremea. Aș fi fost
acum în clasa patra dacă m’ar fi dat maica, dacă ar
fi putut să mă dea...
A crescut înalt Lefterie Baboi, s’a deșirat. Tușește
tot mai des. Scuipă în batistă, scuipă roșu.
— Tușești...
— Ce să fac! N’am scăpat de boală. Mă roade. Mă
sapă. La primăvară, la toamnă, cine știe, mă poto-
lesc pe vecie. Se preface vesel — e de o veselie sgomo-
toasă, neadevărată.
— Dece vorbești așa?
— Cum să vorbesc altfel... îmi vine să turbez de
ciudă. Auzi? să nu-mi găsesc eu leacul!... Să mor! Să
rămân, țeapăn, înghețat. Să mă acopere groparii cu
pământ. Să nu mai văd, să nu mai aud nimic. Și lu-
mea să meargă înainte. Câmpul să înflorească. Să-1
lumineze ziua soarele, noaptea luna și stelele, și eu,
eu să nu mai știu nimic, să nu mai simt nimic...
— Tot omul moare, îngân eu.
— Moare, nu zic că nu moare, dar moare după ce
a trăit. Eu n’am trăit. Abia am început să pricep viața.
Auzi? Să mor!... Și să rămână atâtea cărți necitite de
mine!... Să se fi întâmplat și să se întâmple atâtea
pe lume — atâtea — de care n’am mai avut timp să
aflu, să aud. îmi vine să urlu!... Și totuși! Nu trebue
să-mi pierd capul. Trebue să mă țin tare, să mă bucur
de viață până la ultima clipă...
Lângă Elefterie Baboi, frate-său, ăla micu, Matei.
Se sgribulește. Se înneacă. Tușește din adâncul piep-
tului.
— Tușești și tu, Matei?
— Și eu.
— Stăm toți într’o odaie, nu ne putem feri. Boala
se ia, mă lămurește Lefterie. Știi, Darie, am găsit câ-
309
teva cărți grozave la băiatul lui Isopescu. M’a chemat
și mi le-a pus în brațe: „Mă, al lui Baboi, ia cărțile
astea, că mă încurc în ele prin odaie. Nu-mi trebue“.
Le-am luat. Să treci pe la noi, să ți le împrumut și
ție...
— Când se mai usucă noroiul, îi spun. In cătun no-
roiul e până la burta calului. Cum îl aduci pe Matei
la școală ?
— Ciuș, până urc șoseaua la Buciuc...
Grijuliu, al lui Bucur, mă îndeamnă după ce plea-
că Baboi și intrăm în clasă:
— Nu împrumuta cărți dela Lefterie. Le-a citit, a su-
flat în pagini. Iei și tu oftica. Dă-le încolo de cărți !...
Decât învățat ofticos mai bine măgar sănătos...
Ferestrele școlii sunt fumurii. Pereții, coșcoviți,
gălbui. Scoate fum soba de tinichea. Numai până se
înfierbântă scoate fum soba. Pe urmă, dudue. Tros-
nesc buturugile în ea.
Dincolo de ferestre arborii goi, cerul vânăt, spart,
peticit...
XV
LEACURI
întâi a înflorit salcia de lângă poartă. Pe urmă au
înflorit duzii, salcâmii, corcodușii. Au înflorit câmpu-
rile. Berzele, rândunicile au venit. E răcoare încă. Dar
odată ce au venit berzele, nu mai purtăm încălțăminte.
Lepădăm cișmele, poștalii, opincile. Umblăm desculți.
In primele zile simțim frigul cum ne pătrunde în oa-
se. Pe urmă ne învățăm cu el și nu-1 mai luăm în
seamă.
— Mamă, nu mă mai încalț. Azi mă duc la școală
desculț.
— Dacă vrei să te duci desculț, du-te desculț...
Ar trebui să mă spăl pe picioare. A plouat. Ulițele
sunt noroioase. Cum ies din casă, până mai sus de
gleznă mi se umplu picioarele de noroi. Dece să mai
mă spăl!... Abia am trecut pragul și m’am împiedicat.
Mi-au sângerat degetele dela piciorul stâng. Dece
m’oi fi împiedicat ? Să merg mai încet.
Ajung la școală. Mă așez în bancă. Scriu lecția.
Ieșim în recreație. E cam lungă recreația.
Ascult.
— Hai să ne jucăm de-a gaia...
Fugim, încă odată mă împiedic. încă odată îmi
stropșesc degetele dela piciorul stâng. Mai rău de da-
ta asta.
Mă trag deoparte și mă uit cum îmi sângeră dege-
311
tele. Sângeră și ustură degetele. Nu-mi dau seama ce
se întâmplă cu mine. Gândesc: trebue să merg mai cu
chibzuială astăzi, poate că sunt ostenit. Toată iarna
avusesem sănătatea șubredă, dar nu bolisem greu. Ii
spusesem mamei:—Mamă, mă doare capul! îmi răs-
punsese: — Altceva nu te doare ? Vezi poate te mai
doare si altceva...
— Nu...
— Du-te și te joacă. Mai ieși la aer...
Mă mai duruse câteodată capul. Nu mai spusesem
nimănui nimic. Părinții n’au multă grijă de noi. Dacă
ne bolnăvim, ne culcăm într’un colț' al patului și
zăcem. Zăcem până ne facem bine. Părinții nu ne
mângâie... Numai dacă facem vreo boacănă, ne bat cu
nuiaua. Asta se întâmplă destul de des.
Cu frate-meu Ion și cu soră-mea Rița mai ales. Pe
frate-meu Ion caută Avendrea să-1 nărăvească la fur-
tișaguri — păsări, berbeci, cârlani. Ce șterpelesc vând
cârciumarilor pe băutură.
— Te-ai dus spre ziuă acasă, Ioane. S’a plâns Șoavă
de tine.
— Am fost cu Avendrea.
— Unde?
— La fete.
— Miroseai a băutură.
— I s’a părut lui Șoavă, tată.
Minte de se opresc apele în loc, frate-meu Ion.
— O să te prindă într’o zi caraulele.
— O să vii să mă scapi, tată.
— Nu. O să viu la primărie, dar nu ca să te scap.
O să viu să te bat în fața lumii, să te dau de rușine.
Făgăduește cumințenie, frate-meu Ion.
— Dar cu fata asta ce ne facem, rumâne? I se nă-
zare de măritiș. Nici n’a împlinit paisprezece ani și-i
sfârâe târtița după băieți. Mi-e frică să nu pățim vreo
rușine. Mi se pare că s’a înhăitat cu al lui Crăciun,
cu Brătilă. Așa e, fa?
— Și tu, mamă, ce-ți trece prin minte! I se roșește
obrazul. Și gâtul i se roșește. Bărbia îi joacă a plâns.
— Nu e rău băiatul. Dar trebue să mai aștepți, Rițo,
să mai crești.
312
— Dar mama nu s’a măritat la paisprezece ani? Ea
nu era mică? S’a măritat. Și, uite, n’a murit din mă-
ritiș. Nicio fată nu moare din măritiș...
Dacă o prinde tata ori mama, seara la poartă, cu al
lui Crăciun, soră-mea capătă câteva scatoalce. După
ceafă le capătă.
Mă întorc dela școală. Mă împiedic din nou. Ce-oi
fi având!...
După masă, rămân în bătătură. Stau la soare și ci-
tesc. Soarele a sbicit noroiul.
Mă duc la jghiabul fântânii și acum îmi spăl pi-
cioarele. Până sus la genunchi le spăl. Am răni la de-
getele piciorului stâng.
S’a uscat poteca. Rămân cu picioarele curate. Vine
frate-meu Ion din sat și se așează pe țol lângă mine.
Scoate o țigară din buzunarul flanelei, o aprinde și
pufăe. Se uită la picioarele mele.
— Ce-ai la degete, mă?
— M’am lovit.
Se uită frate-meu Ion la piciorul meu. Se apropie și
mi-1 pipăe.
— Ia mișcă talpa...
încerc să mișc talpa piciorului. încep să râd.
— Nu pot să mișc talpa piciorului, nene.
— Cum nu poți, mă, să miști talpa piciorului ?
— Uite, nu pot. Caut s’o mișc și talpa nu se mișcă!...
Are haz întâmplarea asta!...
Frate-meu o chiamă pe mama:
— Mamă, ăsta a rămas șchiop. Nu poate să-și miște
piciorul...
Râzând, îi arăt ficiorul și parcă nu-i vine să creadă.
— Darie, nu te prefaci?...
— Dece m’aș preface?...
Află și tata noutatea.
— Asta îți mai trebuia acum, îl aud, să mai fii și
schilod... Numai schilozi n’aveam în casă. Ne pricopsi-
răm. Căpătarăm și schilozi...
Sunt înalt și subțire. Am obrazul gălbejit și părul
blond. Obrazul mi-e plin de pete. Dacă mă iau la trân-
tă cu băieții, cei mai mulți dintre ei mă pun jos. Am
313
totuși pumnul destul de tare. Intru în ceartă cu unul,
mă păzesc să nu fiu lovit. Lovesc eu întâi și pumnul
meu e destul de greu. îmi pune altul piedică; mă prind
de el în cădere și-l răstorn lângă mine. Sar deasupra,
îl gherăi, îl mușc. Am dinții mari, mai mari decât îi
au băieții de vârsta mea. Din cauza asta mă și pore-
clesc copiii Dințosul...
— Asta îți mai trebuia, repetă tata, să rămâi și
schilod.
O văd pe mama abătută.
— Acum, spune ea, acum n’o să te mai poți face
ofițer...
Dascălul meu se vorbise cu doctorul Ganciu și se
mai vorbise și cu judecătorul cel tânăr dela Cârligați,
să adune ei bani pentru tren, să mă trimeată la liceu
la Mănăstirea Dealului. Pentru la toamnă era vorba.
Acum înțelegerea a căzut. Am rămas șchiop. La școa-
Ta militară nu pot fi primiți decât copiii sănătoși...
Se sfătuesc părinții. Mama spune:
— A dat ielele peste el, trebue să-i căutăm leac
băiatului...
Tata nu crede în leacuri, dar nu se poate împotrivi.
Spune cu îndoială :
— Poate vor fi bune și leacurile la ceva...
M’au luat de mână și m’au dus la vraci. La Anghel
Năbădae m’au dus.
Vraciul e blond, de un blond ușor întunecat, cum
sunt la față rudarii care aduc dinspre izvoarele Arge-
șului linguri, fuse, albii de lemn. Se spune despre
vraci că face minuni, că a descântat orbilor și orbii
și-au recăpătat vederea, că din Putinei a fost adus la
el un copil mut și că vraciul l-a făcut să vorbească
limpede, că într’un miez de noapte, popa era să moară
de izdat și că vraciul, cu descântecul lui, l-a întors la
viață.
Trăiește la marginea satului, spre baltă, într’un fel
de coșar pentru vite. N’are nevastă, n’are copii. Sin-
gur. De primăvara până toamna târziu, cu târbocul,
pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește.
Mălai și făină capătă dela oamenii care vin și-i cer
leacuri pentru bolnavii lor.
314
Anghel Năbădae mă culcă pe laviță și-mi frământă
cu degetele lui piciorul. Descoperă beteșugul și ho-
tărăște:
— Au dat ielele peste băiat. Leac ușor. Să umblați
prin sat după căpătat și cu banii pe care îi veți aduna,
să vă duceți la oraș la un meșter să vă toarne în tipar
un picior de argint. Să duceți piciorul la biserică și
să-1 atârnați la icoana maicii domnului. Băiatul o
să-și vină în fire. O să’nceapă a mișca piciorul.
Mâhnit pleacă tata prin sat după căpătat. Unii îi
dau o strachină de orz. alții o strachină de mălai.
Tata adună totul în desagă și când a umplut desaga
de bucate o aduce și-o vinde la greci.
S’a întors acasă cu o monedă de doi lei. Ajunge
pentru un picior. încalecă pe cal, pleacă la oraș. în-
târzie două zile. Vine acasă cu un picior mic de ar-
gint în pungă. II scoate și-l arată mamei. Mi-1 arată
și mie.
— Asta-i piciorul meu, tată?
— Asta-i, taică.
Cum suntem certați cu popa Bulbuc, piciorul de ar-
gint a fost dus la Stănicuț și spânzurat la icoana mai-
cii domnului dela altar. Acolo a rămas...
Piciorul de argint a rămas atârnat la icoană, iar
mie, talpa piciorului stâng mi-a rămas tot bolnavă.
Umblu mai încet decât înainte și totuși mă împiedic.
La câțiva pași mă împiedic odată. Dacă nu sunt atent,
se ’ntâmplă să și cad. Am acum nu numai degetele pi-
ciorului stâng rupte și julite, am și genunchii juliți, și
coatele... Sunt plin tot de răni...
Copiii au uitat că până mai deunăzi îmi spuneau
Dințosul. Mi-au schimbat porecla: acum îmi spun
Șchiopul.
Joacă mingea. Stau deoparte și mă uit la ei. Joa-
că oină. Tare m’aș juca și eu. Stau deoparte și mă uit
numai. De-a caii se joacă prietenii mei. Rămân deo-
parte și privesc. Cu jind îi privesc.
— Vrei să te joci cu noi, Darie? mă întreabă Tu-
tanul.
— Vreau, cum să nu vreau.
— Sâc, nu te lăsăm la joacă. Ești șchiop...
315
— Vrei să joci cu noi oină, Darie ?
— Vreau, cum să nu vreau.
— Sâc, nu te luăm la joacă. Ești șchiop.
—• Vrei să te joci cu noi de-a caii, Darie? mă în-
treabă Veve, băiatul Papelcăi.
— Nu. Nu vreau să mă joc cu voi...
— Ba cum te-ai mai juca ! Dar ești șchiop. Ți-am
spus așa ca să-mi bat joc de tine...
Aleargă după minge Veve, băiatul Papelcăi și în
fugă începe să șchioapele în glumă. Prinde mingea, o
aruncă, iar începe să șchioapete. Tutanul râde să se
prăpădească. Râde și Gângu, râde și Tudorache și
Ițicu. Toți râd și toți încep a șchiopăta. Care de care
prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu.
— Uite-așa, uite-așa mergi Darie... Uite-așa,
uite-așa... Se târăsc pe șezut, apoi deabușilea ca ologii
de amândouă picioarele...
Trec câteodată prin sat, venind dinspre dealuri, din
susul Călmățuiului, ori din jos, dinspre Dunăre, căruțe
șubrede, mărunte, trase de câte un catâr chior, cu spi-
narea carne vie de răni pe care le sug muștele. Câte
două-trei, la șir, trec căruțele cu schilozi, cu betegi.
Unii sunt orbi, cu pleoapele buboaie coapte; unii cu
două cocoașe, una în față, alta în spate; alții cu mâi-
nile ori cu picioarele lovite de dambla, negre, uscate,
fără viață în ele. Cântă schilozii cât îi țin ^ura. în-
trerup cântecul la răspântii. Ii auzi tânguindu-se :
— Miluiți-ne, oameni buni, miluiți-ne!...
Ii miluie fiecare cu ce-1 lasă inima. Pleacă mai de-
parte căruțele. Până ies din sat li se tot aude jalea,
întorc capul și se feresc de betegi numai muierile bor-
țoase.
Dacă nu s’ar feri ar naște copii betegi.
S’a întâmplat. Mai multora li s’a întâmplat.
Au fost muierile cu bărbații lor la bâlci, la Turnu,
toamna. La bâlci se adună schilozi, milogi, betegi de
pretutindeni. Se tăvălesc în țărână. Se văietă. își a-
rată, să moaie inimile, cioturile mâinilor, resturile de
picioare, rănile cu puroi. S’au văzut muieri care au
lepădat după ce i-au privit pe milogi, la bâlci. Altele
316
au născut copii cu cap de broască, cu aripi, ca peștii,
scurte, în loc de mâini, ori cu picioarele lipite...
— Ilinco, ești grea, intră în casă că tțece o căruță
cu milogi...
— Uite că intru...
— Mi-mi-milog ai s’ajungi, Darie, spune Gângu.
Mi-mi-milog ai s’ajungi...
Am ajuns să râdă de mine Gângu, bâlbâitul... De
acum înainte, cum o să vrea unul, o să mă și batjoco-
rească. — Milog ai s’ajungi... Milog... Milog!... Par-
că o mie de ciocane mă lovesc în creștet. Milog!... So-
ră-mea Rița îmi spune :
— Acum, că ești șchiop, să nu te mai ții după mine
la horă. Mă faci de râs. Șontâc-șontâc, să nu te mai
prind pe unde mă duc eu, că te părui.
— Milog ai să ajungi, Darie, repetă Gângu, mi-
log...
Mă apropii de fântână. Aleg pietrele mari, cu colțuri
ascuțite. Umplu sânul cu pietre. Mă întorc lângă bă-
ieți si svârl cu pietre în ei. Cu sete svârl cu pietre în
ei, doar voi sparge un cap. Opresc jocul prietenii mei.
— lotă-te ! L-a cuprins vitejia pe șchiopârlea !...
Tutanul a vorbit...
— Pe el, măi, pe el...
Mai furios arunc cu pietre. L-am lovit pe Tutanul în
tâmplă. Se împleticește. Cade. încerc să fug. M’am
împiedicat. Trei au sărit pe mine. O ploaie de izbituri
primesc în cap, pe spinare. Dacă nu izbutesc să mă
întorc cu fața în sus au să mă omoare... îmi adun pu-
terile. Mă răsucesc. Mă ridic puțin dela pământ. Mâi-
nile mele apucă grumazul lui Veve, îl țin tare, îi aplec
spre mine fața, îi înfig dinții — dinții mei mari și lăți
între care pot sparge și sâmburi de piersică — în
umăr. Mușc. Simt sărătură între dinți — sânge. Băia-
tul Papelcăi chiue ca din gură de șarpe, se moaie.
L-am aruncat în țărână. Se svârcolește... Ceilalți doi
sar în lături, se depărtează. Arunc câteva pietre după
ei. Le sfârâe picioarele. S’a cules din țărână și Tuta-
nul. Se culege și .Veve. Mai departe se adună ceata
întreagă... Spune careva dintre ei :
317
— A turbat șchiopârlea, a înnebunit, o să-1 ducă la
balamuc...
Cu fața umflată, cu buzele mânjite de sânge, cu
mâinile sgâriate, mă întorc în bătătură. Mă întreabă
mama :
— Cu cine te încăierași, maică ?
— Cu nimeni...
îmi vine greu să stau singur, mereu singur. Acum.
Acum și mai târziu. Toată viața. Noaptea visez căru-
țele schilozilor. Mă visez schilod în căruță. Mă visez
strigând cu glas plângător :
— Miluiți-mă, oameni buni, miluiți-mă. Gem și
plâng în somn. Azlă trezește mama.
— Ce e cu tine, Darie? Trezește-te!
Mă trezesc. Sunt lac de sudoare.
— Am visat urît, mamă...
— Iar... Parcă nu mai visai urît.
— Nu mai visam. Dar acum iar visez...
— Culcă-te... Liniștește-te...
Am pierdut somnul. Arunc o țoală pe mine și ies a-
fară, în arie. Arborii foșnesc. Mai dulce decât toți ar-
borii foșnește plopul. La un pas de casă e linia ferată.
Dincolo de ea, dealul și câmpul. Urc poteca. Și câmpul
foșnește. Aduce vântul răcoare și miros adânc de verde
crud, de verde proaspăt. Cerul, limpede ca sticla. Noap-
te de sfârșit de primăvară. O șopârlă rece îmi trece
printre picioare. Am simțit cum m’a lovit cu sfârcul
cozii. Șopârla e rece. Și șerpii sunt reci. | Altădată,
când mă duceam ziua cu caii pe câmp, pe lângă șan-
țurile viilor, prindeam șerpi. Le dădeam să muște o
bucată de cârpă. O mușcau șerpii. O țineau strâns în-
tre dinți. Svâcneam repede cârpa și odată cu ea smul-
geam dinții șerpilor. De ceafă îi țineam să nu ne muș-
te. După ce le smulgeam dinții ne jucam cu ei cât vo-
iam. Apoi îi omoram.
Le stropșeam capul. Șerpii, lungi, vărgați, cu burta
cenușie, se sbăteau până la scăpătatul soarelui. Svâc-
neau. Se potoleau după scăpătat. Mă jucam cu șerpii.
Ii încolăceam în jurul trupului. Ii simțeam, curele
reci...
— Șerpii au sângele rece, Darie...
318
— Dar șopârlele, nene?
— Și șopârlele, și gușterii și broaștele...
Pun mâna pe piciorul drept. E cald. Pun mâna pe
piciorul stâng, pe piciorul bolnav. E rece. Rece ca un
șarpe...
A nechezat un -cal prin apropiere. Ii văd și făptura
înaltă, sveltă. A ridicat capul sus calul ca și cum ar
vrea să soarbă văzduhul mohorît al nopții. Nechează
lung, tremurat.
— Care ești, măi?
— Eu, nene Târîș...
Lângă cal, tolănit în iarbă, picotă de somn pândarul.
— Ce cauți noaptea pe câmp, măi?
— Mă doare capul. leșii să mă mișc puțin...
Târîș scapără. Aprinde o țigară. Vârful țigării lui:
un punct roșu, de foc, în întuneric.
— Mișcă-te, neică, mișcă-te cât ți-e poftă...
Mă întorc și mă așez lângă linia ferată. Nenea San-
du, nebunul, s’a trezit. Umblă prin aria lui, bodogă-
ne vorbe neînțelese, se ceartă cu șeitanul.
Cum o să trăiesc? Dece să trăiesc? Greu poate vie-
țui aici un om sănătos, dar mi-te un beteag!... Fluieră
pe tăietură, departe, un tren. E trenul care aleargă
spre Dunăre la douăsprezece noaptea. II aud venind,
zuruind în goană, devale, cu luminile aprinse. Dacă
m’aș întinde pe șini, gândesc, trenul m’ar tăia, bucăți
m’ar face. Până spre ziuă n’ar băga de seamă nimeni.
S’ar sfârși odată cu toate.
M’a întâlnit ieri fata cea mică, buboasa lui lorda-
che Diman. S’a uitat lung la mine. A4’a întrebat:
— Dece șchioapeți? Nu te-ai făcut bine?
— Nu, i-am răspuns.
— Nici n’o să te faci. Taica spunea c’o să te ceară
să intri la noi, cioban la oi. Pe mâncare. Poate o să se
îndure, să-ți dea și niște țoale purtate de-ale lui frate-
meu...
Da; dacă m’aș întinde pe șini, peste câteva clipe
n’aș mai ști nimic, n’aș mai fi. Am văzut odată o fe-
meie tăiată de tren — una din Stănicuț. Era o muiere
tânără, uscățivă, osoasă. O gonise bărbatul de acasă.
N’o mai plăcea. îndrăgise pe alta. O certase, o bătu-
319
se, să plece. S’a clus la gârlă și s’a spălat între sălcii.
S’a primenit. Apoi a venit și și-a făcut de lucru pe po-
teca de lângă linia ferată. Când s’a apropiat trenul s’a
aruncat înaintea lui. A fluierat locomotiva. S’a oprit...
După ce trecuse trenul, cât era de lung, peste ea, s’a
oprit. Au cules-o oamenii într’un coș de nuiele...
— Unde ești, Darie?
— Aici, mamă.
— Vino de te culcă.
— Vin, mamă...
Trece vâjâind pe lângă mine trenul de douăsprezece'
noaptea.
— Dece tremuri?
— Am înghețat, mamă...
— Dacă stai noaptea afară, aproape desbrăcat...
In joaca noastră intrau mai înainte și fetele. Intră
și acum fete în joaca băieților de seama mea. Stau
deoparte. Chiar dacă unii tac și nu-mi spun nimic, eu
citesc în privirile lor batjocura. Nu vă mirați. La sate
schilozii n’au niciun preț. Am înțeles curând de tot
asta.
Am început a rămâne din ce în ce mai mult singur.
Nu e plăcut să vezi cârduri de copii care apucă dru-
mul crângului după brândușe și tu să stai cățărat pe
uluci, să te uiți după ei, să nu poți deschide poarta
să alergi, să-i ajungi din urmă, să faci și tu parte din
cârd. Nu e plăcut să vezi cum frații și surorile tale te
privesc cu milă și, de cele mai multe ori, cu un fel
de scârbă.
îmi spuneau Dințosul. Asta îmi dădea un fel de
mândrie. Acum îmi spun Șchiopul. Asta arată un ade-
văr care n’ar trebui să mă supere. Totuși mă supără,
mă mâhnește, mă împinge să cad uneori în tristețe,
să mă feresc de oameni.
Turturică a băgat de seamă că nu sunt în apele
mele. Mă întreabă :
— Te doare piciorul, Darie?
— Nu mă doare. Nimic nu mă doare.
— Te văd abătut.
— Ți se pare.
320
— Nu te mai preface, îmi spune. Știu eu ce e cu
tine. Crezi că e o mare nenorocire că ai rămas șchiop.
Plăcut nu e. Putea să-ți lipsească procopseala asta.
Da, se întâmplă. Leac, dumnezeu cu mila... Trebue să
te înveți cu gândul ăsta. Dar ce? Nu mai sunt oameni
cu beteșug pe lume? Sunt. Și trăiesc.
— Milogii, îi răspund.
— Dă-i în brânza măsii de milogi. Nu de ei e vorba.
Am văzut la Băduleasa un cocoșat. E notar la pri-
mărie. Nu-i pasă de cocoașă. Scrie în condică și pri-
mește leafă. Trăiește. Se poate trăi și cu un picior'
năvleg.
— Și tu crezi că eu trebue să mă fac notar?
— Nu numaidecât notar.
Merg tot mai des la dascălul meu și-i cer cărți. Mă
afund printre salcâmii din arie și citesc. Mereu citesc.
In cărți încep să găsesc bucurii noi. Și, dintrodată,
mâhnirea îmi piere. Pot să-mi spună cum or vrea, pot
să-și bată joc de mine cât or vrea. îmi dau seama a-
cum că știu lucruri pe care ei sunt departe de a le
cunoaște, că înaintea mea s’a deschis un drum mai
larg decât al lor, o altă viață. N’am să mai pot merge
la școala militară. Un șchiop nu poate deveni ofițer.
Asta mi-a spus-o și dascălul. II întreb :
— Dar la seminar m’aș putea duce, domnule?
— Nici la seminar n’au să te primească, Darie.
— Dar la școala normală? Aș vrea să mă fac învăță-
tor ca dumneavoastră...
— Nici acolo n’au să te îngădue. Slujitorii statului
nu trebue să aibă niciun cusur trupesc. Te-ai putea
duce la liceu. Pentru asta însă ți-ar trebui bani mulți.
Nimeni n’o să-ți dea atâția bani câți ți-ar trebui.
— Am să mi-i câștig singur.
— O să fie greu de tot.
— Nu mă sperii de greutăți, domnule.
Dascălul mă chiamă lângă el. îmi prinde capul în-
tre mâini și mi-1 mângâie :
— Mare păcat! Mare păcat, măi Darie, că orândui-
21 — Desculț 932	321
♦
rile lumii nu sunt bune. Au să se schimbe cândva o-
rânduirile. Ești copil. Poate că o să le apuci!...
Mă rup de’el și-o sbughesc.
Am terminat școala. Am luat certificatul. L-am pus
în lacră, la păstru. A terminat școala și prietenul meu
Turturică. Amândoi am răspuns la examen la toate
întrebările. Dascălul nostru și dascălul venit din satul
vecin pentru examen ne-au lăudat. Ne-au dat și niște
coroane de flori. Am luat coroana, m’am dus la gârlă,
m’am scăldat. Coroana am aruncat-o pe baltă, să
meargă la vale, spre Dunăre...
Coroană i-a dăruit învățătorul și fetei oacheșe,
sprâncenate, Filofteii. Chiar i-a așezat-o pe cap. Ii ie-
șeau coadele și-i cădeau pe spinare, lungi și negre, de
sub cununa săracă împletită din ierburi de câmp.
Se roșise toată de bucurie. Dascălul nostru ne privea.
Avea ochii umezi. Ca să nu băgăm de seamă că s’a
înduioșat a scos batista din buzunar, și-a suflat nasul
tare, și-a șters obrazul și fruntea de sudoare. Și ochii
și i-a șters.
— Ei, copii, acum ne despărțim. Să fiți cuminți. Să
nu uitați puținul pe care l-ați învățat dela mine.
Am plecat. S’a închis în urma noastră ușa școlii.
Al lui Bucur, Micu, a început a se lăuda
— La toamnă, eu mă duc la oraș, la liceu.
— Și eu mă duc la oraș, la școală, a adăugat Mi-
tică Ocî.
Pe urmă Mitică s’a apropiat de mine:
— Intri la noi, la cârciumă? Să speli tejgheaua, să
mături dușumeaua. Ori faci nazuri... Curg peticile
după tine și te mai ții fudul...
Rânjea. Cu un pumn bine repezit l-aș fi silit să-și
culeagă dinții din țărână.
Iepure Mărin l-a scăpat.
— Dă-1 dracului de berbec bătut, Darie. Nu te mai
încăiera cu el.
Nu m’am încăierat.
Era o zi caldă de vară, ziua în care terminam școa-
la... Se copsese grâul pe câmpuri — grâul altora.
Și lui Turturică i-au dat o coroană. S’a întâmplat
322
ca în ziua aceea să moară tată-său. A pus coroana în
sicriu, Turturică, peste mort. Peste mâinile mortului
a așezat-o... A rămas maică-sa cu șapte copii. Dintro-
dată Turturică s’a pomenit cap de familie. Maică-sa,
slabă, bolnavă. Umbla ca năucă.
Turturică n’a plâns. A venit la mine...
— Darie, hai să tragem tatei clopotul...
Ne-am suit în clopotniță și toată ziua i-am tras clo-
potul lui taică-său. I-am tras a doua zi și clopotul cel
mic din biserica de lemn din mijlocul cimitirului, clo-
potul din biserica cu sfinți fără ochi. Am văzut pe
fața lui o asprime, o dârzenie.
— Ce ai să te faci, Turturică?
— Am să găsesc de lucru, s’o ajut pe mama.
— Cum?
— Oi vedea.
Turturică e scurt și îndesat. Are fața pătrată, mâi-
nile mari, groase.
— Vezi, măi Darie, mi-a spus el, noi amândoi am
învățat bine la școală. Noi am citit și alte cărți decât
cărțile de școală și nici unul dintre noi nu poate să
plece la liceu. La liceu nu poate să plece decât băia-
tul cârciumarului, tontul ăsta, care deabia a trecut
clasa. La școală n’au plecat decât băieții popii. Amân-
doi slabi la minte. A mai plecat frate-tău Gheorghe.
Dreptu-i asta?
— Cred că nu e drept.
— Noi nu trebue să ne lăsăm. Noi doi trebue să
mergem mai departe, înțelegi?
— Ca să mergem la școală ne trebuesc bani. Ne tre-
buesc bani ca să învățăm carte...
— Noi nu trebue să ne lăsăm. Noi doi trebue să
câștigăm bani și să-i păstrăm. Mai trage clopotul pen-
tru taica. A fost tare necăjit...
Mă agăț de frânghii și-mi dau drumul. Mă legăn
în clopotniță, parcă m’aș da în scârcium. Clopotul su-
nă. Dealurile dimprejur sună și ele... Dealurile pe care
o viață de om tatăl lui Turturică le-a urcat, le-a co-
’borît...
Și mai înainte se întâmpla dacă murea un om, mai
21*
323
ales dacă mortul era din neamul nostru, să vină cine-
va și să-mi spună:
— Darie, a murit văru-tău Oncică, ori mătușa-ta
Chiva, ori nen-tău Pârvan, du-te și trage-i clopotul...
1 Biserica e aproape de noi, numai trei arii ne des-
part de ea, și clopotnița se înalță la un pas de ușa bi-
sericii. Mă duceam, mă urcam în clopotniță, trăgeam
de frânghii. Bogat era sunetul clopotului mare. Dea-
lurile prindeau sunetul, îl aruncau înapoi moale, auit,
dulce. Clopotul mic avea sunet subțire, de copil. Bang!
Bang ! Bing ! Bing ! Pentru mort clopotul se su-
nă rar. Făuream în gând un cântec trist, trist. încer-
cam să-1 cânt cu glasul clopotelor. Fiecărui mort îi
sunam altfel clopotele. Fratelui mai mare al tatei, bă-
trânului Alisandru Nasta, îi cântasem cu clopotul
blajin, așa cum era graiul lui. In vreme ce-i bateam
clopotele mi se părea că-1 văd urcând spre cer, înveș-
mântat în alb, pe trepte albe de nori. Blajin, domol,
urca, fără să se grăbească, parcă știind prin câte vămi
ale văzduhului are să treacă, parcă știind că drumul
pe care a pornit e fără sfârșit. Dinuții i-am bătut nu-
mai clopotul mic în sunete mai dese, ca pașii ei, sprin-
tene, un râs gâlgâit, înnăbușit dintrodată în plâns. A
murit și Bâzărca, mătușă-mea, care o dușmănise pe
mama din ceasul sosirii ei în casa tatii și căutase a-i
face mereu zile fripte. Destule zile fripte îi și făcuse
mamei, o clevetise, o dușmănise, o urîse. In ajunul mor-
ții ei se împăcase cu mama. Bolea de mult. Scândură a-
junsese. își chema moartea și moartea nu venea. A po-
vățuit-o Dioaica, vrăjitoarea, care îi aștepta sfârșitul
s’o scalde, să-i ia fustele, să i le poarte.
— Nu-ți iese sufletul din trup fiindcă nu te-ai îm-
păcat cu muierile pe care le-ai dușmănit. O să te chinui
mult.
Iarnă era. Și nopțile în care somnul nu i se lipea de
pleoape erau lungi. Și în odaia în care bolnava tră-
gea să-și dea duhul și nu și-1 mai dădea, ar fi trebuit să
doarmă și nu puteau dormi, văru-meu Vasile și neva-
stă-sa, copiii și unchi-meu Voicu.
A chemat mătușă-mea muierile din vecini, megieșele
324
cu care se păruise, și s’au iertat Și-a călcat pe inimă
și, la urmă, a chemat-o pe mama. S’a dus mama.
— Să mă ierți, cumnată...
— Te iert...
Și-au dat mâinile.
— Ce nătângi suntem noi, oamenii, spune mama,
după ce s’a întors acasă. Ne certăm, ne dușmănim, ne
amărîm viața unul altuia pe degeaba. Băgăm de sea-
mă când e prea târziu.
Tot n’a murit mătușă-mea. Și-a adus aminte de
mine. Mă ocărîse, mă fugărise pe uliță, mă și gâdila-
se cu nuiaua pe spinare de câteva ori.
— Chemați-1 pe Darie, să mă ierte. Numai el nu m’a
iertat.
— Doarme. Să-1 chemăm mâine dimineață.
— Acum chemați-1...
M’au trezit din somn, m’am îmbrăcat, am intrat în
casa unchiului Voicu, gard în gard cu a noastră, o
casă în care nu mai călcasem până atunci. Mătușă-
mea Bâzărca, galbenă, ceară, cu ochii galbeni aproape
stinși, zăcea în țoale. Copiii lui văru-meu Vasile, cul-
cați pe jos, chinuindu-se cu osteneala. Sub pat, căl-
darea pentru nevoile bolnavei — duhnea.
— Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărît,
că te-am oropsit, că te-am drăcuit, că te-am bătut. Să
mă ierți, Darie, nepoate...
I-am sărutat mâna. Am început a plânge...
Am căzut cu fruntea pe pieptul ei, în care îi bâcâia
suflarea. Mi-a mângâiat capul, gâtul, obrajii, cu mâini
reci, aproape putrede.
S’a liniștit spre ziuă. Pentru totdeauna s’a liniștit.
— A murit’ mătușa-ta, Darie, mergi și i sună clo-
potul.
Lumina zilei m’a spălat de înduioșare. I-am sunat
clopotul scurt, svâcnit, repezit, a ceartă, așa cum vor-
bea de pe gard, când mă blestema — usca-ți-s’ar pi-
cioarele, Darie, n’ai mai avea parte de lumina ochilor,
Darie, — mătușă-mea Bâzărca. De lumina ochilor am
încă parte. N’am pierdut-o. Dar picioarele! Am pierdut
un picior, mi s’a uscat un picior. Uite-1! Atârnă mort,
325
fără viață, de genunchi... Bang! Bang! Bang! Dealurile
învelite cu plapoma de puf a zăpezii răspund.
Acum, de când am rămas beteag, cum moare cine-
va în sat, aud un om întrebând din uliță, la poartă :
— Măi, Darie, ești acasă?
— Acasă, răspund.
— Au pierdut un copil alde Belitu din cătun. Mergi
și trage-i clopotul.
Bine c’a mai murit un om! Mă duc și-i trag clopo-
tul. Parcă am altă treabă!... Mi se dă plată: o monetă
rotundă, găurită, de zece bani. La zece răposați adun
un leu și cincizeci de bani. Mi se mai dărue, la îngro-
pare, o pomneată — o batistă albă care are legat în-
tr’un colț un ban de cinci. Din patru batiste, croite,
înseilate, m’am ales cu o pereche de izmene. Sunt bune
de purtat izmenele. Cu izmene, pantalonii nu rod pie-
lea, țin mai bine de cald.
— Dece mă pun oamenii să trag clopotul pentru
morții lor ?
— Le este milă de tine. Vor să te ajute, ca pe un
neputincios ce ești, să câștigi și tu un ban. Că la mun-
că, la câmp, nu te ia nimeni.
Soră-mea Rița mi-a dat lămurirea.
Deasupra satului, nori adunați, nori pe care nu-i a-
lungă vântul.
— Mai trage clopotul pentru taica, Darie.
Trag clopotul mare. Turturică trage clopotul mic.
Deasupra clopotniței norii se sparg, se risipesc. Ca-
de peste sat lumina limpede a soarelui.
— De s’ar însenina până mâine, spune Turturică,
să-1 îngropăm pe taica pe soare. Să-1 mai vadă odată
soarele... Că pe urmă tot la întuneric o să se odih-
nească...
S’a măritat, în sfârșit, și vară-mea Dița dela Seca-
ra. Ne-a trimis mătușa Uțupăr vorbă ca nu cumva să
lipsim dela nuntă.
— încalecă pe cal, Darie, și du-te la Secara. Spu-
ne-le să nu se supere. Spune-le că suntem prea necă-
jiți și că nu putem merge la nunta Diței. Să petreacă
sănătoși și să le fie nunta cu noroc.
326
Ca să iei drumul în picioare, să te duci la nuntă la
neamuri peste trei sate, trebue să ai măcar cu ce să te
îmbraci ca lumea. Nimeni din casă nu mai are acum
un strai întreg. Ne spală mama cămășile peticite. Ră-
mânem goi în casă. Dacă pică atunci om străin la noi,
îl ține mama, ori tata, de vorbă în tindă. Noi ne în-
chidem în odaie. Ne ascundem în dosul sobei. S’ar du-
ce frate-meu Ion. A scos untul din el Șoavă, bogătașul
la care frate-meu a intrat mai demult, pe timp de foa-
mete, argat. S’a lungit frate-meu. I s’a întins pielea pe
os. I-au ieșit, i s’au ascuțit umerii obrajilor. Parcă i
s’a subțiat și gâtul. Ii atârnă nodul gâtului.
— Mă chinue Șoavă, spune frate-meu când trece la
două-trei săptămâni să ne vadă în fugă, că simt că nu
mai pot răbda. O să spăl într’o zi cuțitul în el.
— Pastrează-ți cuțitul, băiete. Nu te pripi. O să vie
o zi când o să ai nevoie de el, să-1 speli în mai multe
burți, nu într’una...
S’ar duce soră-mea Rița la nunta vară-mi. N’are iie.
i s’au scâlciat poștalii... De mama nici vorbă nu poate
fi. Cu atât mai puțin de tata.
— Spune-i mătușă-ti să ne ierte.
Calul mă leagănă. N’am grabă. Cioca-cioca. Cioca-
cioca... Copitele nepotcovite bat blajin pământul moa-
le. Mi-a spus odată moșul Burdulea:
— Oameni, băiatule, pe-aici au trăit dela începutul
veacurilor. Iei o mână de țărână în palmă. E țărâna
celor care au viețuit altădată pe aici. Oamenii sunt
trecători. Numai țărâna e veșnică, numai țărâna nu
moare...
Copitele calului bat blajin țărâna. Cu milă parcă.
Cioca-cioca. Cioca-cioca... Se mai oprește calul. Mai
rupe o gură de iarbă din marginea potecii. O clefăe.
— Dii!...
Mătușa Uțupăr a fost ținută și ea pe șlep la 907. A
trecut prin pușcărie. A avut și proces. I-au tăiat bucile
când au chinuit-o. A răbdat. Păstrează semnele. Și
ține minte. A dus-o pe Dița la spital și i-a cusut doc-
torul buza. Nu mai are buză de iepure — numai o
dungă subțire, albă..
327
S’a măritat Dița cu un băiat din sat, care-a intrat
ginere în casă la mătușă-mea.
— S’avem și noi un rumân la casă, lămurește mă-
tușă-mea. N’am avut parte de băieți. Mi se topește
sufletul când mă gândesc la Pantilie...
— Ei, mamă, nu te mai gândi și tu, o îndeamnă
Dița.
— Dac’aș putea să nu mă mai gândesc! Câteodată
uit. Trece ce trece și mi-aduc iar aminte. Și când mi-a-
duc aminte...
— Mătușă Uțupăr, m’a trimis tata să vă spun că
nu putem veni la nuntă...
— Bănuiam eu. S’au prăvălit peste voi necazurile.
Dar ce e cu tine? Ți-a îmbătrânit obrazul. Parcă n’ai
mai fi copil...
— Șchioapătă, mamă. L-am văzut după ce a descă-
lecat și-a venit spre casă.
Ii arăt piciorul. II pipăe îndelung.
— Asta e fără leac, hotărăște mătușa Uțupăr. O
să-ți fie greu să trăiești. Trebue să înveți o meserie.
— O să învăț, mătușă.
La întoarcere mă opresc la Cârlomanul, s’o văd pe
bunica. Doarme sub pământ bunicul, cu barbă cu tot.
Pe fereastră au rămas ceaslovele lui. Nu le umblă ni-
meni prin foi. Nenea Dumitrache nu s’a învrednicit
să învețe a citi.
Intru cu calul în curte. Bunica stă pe prag, spriji-
nită în toiagul ei lucios. Țanțoșă, cu bariș albastru, cu
cămașa zăpadă, scrobită, cu zăvelcile înflorite, cu pi-
cioarele în papuci.
— Scoate mârțoaga afară din arie! îmi strigă. Să
nu-mi spurce iarba...
Vreau să leg calul de gard, în uliță.
— Nu-1 lega de gard! strigă iar. îmi rupe gardtil și
nu vine taică-tău să mi-1 dreagă. Du-1 în poiană și lea-
gă-1 de salcâm. Duc bălanul departe, în luncă și-l leg
de salcâm. Grădina bunicii — gură de rai. Pomii se
îndoaie sub povara fructelor date în pârg. S’au copt
corcodușele. Crengile corcodușilor gem de atâta rod.
Prin mijlocul ariei uriașe pârâul lat își mână mai de-
parte apele clipocind...
328
— Ce e, măi beteagule, ai venit după poame!.,. Ți
s’a făcut poftă de poame!... Ai încălecat pe mârțoagă
și ți-ai spus: mă duc la bunica să-mi umplu burta!...
Ei bine, nu!... N’ai să-ți umfli burta!... Nu-ți dau nici
de gustare... Spune-i lui taică-tău să sădească pomi...
— O să-i spun, bunică...
Poteca pogoară spre gară pe lângă via cea mare a
boierului olog dela Băneasa. E înalt gardul. Numai
păsările pot trece în sbor pe deasupra. Și gângăniile
din ierburi pe dedesubt. Totuși, via o păzește albane-
zul fără somn, cu pușca cu două țevi totdeauna încăr-
cată cu cartușe de lup. Pe albanez îl chiamă Ismail
Medin. Poartă fes roșu, cu ciucure căzut pe-o ureche.
Satul îi spune simplu, turcul. E prieten cu tata. Dacă
se întâlnesc, dacă amândoi au ceva vreme de pierdut,
rămân la taifas. Păzește via boierului, turcul. Odată la
doi ani trece Dunărea. Se duce dincolo de Dunăre, în
munți, își vede nevasta și copiii — patru fete’n șal-
vari — iernează, se întoarce primăvara. Le lasă câș-
tigul lui, ca să aibă cu ce trăi.
— Bună ziua, Ismaile...
— Bună ziua... Măi, dumiata ești al lui Tudor, bre...
'— Al lui Tudor sunt...
— Ăla mic care ai fost bolnav...
— Da.
— Stai, bre, să dai eu la dumiata, ceva...
Pătrunde în vie pe poarta numai de el cunoscută,
întârzie mult. Se întoarce cu brațul plin de struguri.
— Asta copt devreme. Dulce struguru. Ia, bre. Mă-
nâncă. Ismail are copil — patru fete. Nu mănâncă
strugur fetele lui Ismail. Sărăcie multă la noi, piatră
goală, bre...
— Mulțumesc, Ismail...
— Ai fost bolnav, bre... Spune la tata dumitale să-
nătate. Mai vii dumiata la Ismail...
Rămâne în marginea potecii cu ochii după mine. Cu
fesul pe ceafă rămâne...
Turturică a intrat argat la popa Bulbuc. Trece pe
lângă casa noastră călare pe calul popii, mână din
329
urmă, cu nuiaua, boii popii, vacile popii. Cu asta se’n-
deletnicește Turturică.
Ii dă mâncare popa și trei poli pe an. Polii i-a și
luat maică-sa, înainte, să cumpere mălai pentru copii.
— Tu unde intri, Darie ?
— Nu știu, deocamdată.
I-am scris fratelui meu o scrisoare, fratelui meu cel
mare care e preot într’un sat de lângă munți. Răspun-
sul n’a întârziat:
,,Doi copii mi-a născut până acum nevasta, dragul
meu. Al treilea e pe drum. O duc greu de tot. Cu'ni-
mic nu pot să te ajut. Ajută-te singur. Te sfătuesc să
intri la un cismar, la un zăbunar, la un cojocar, uce-
nic. învață meserie. In timpul nostru, nu faci nimic cu
cartea. Am învățat atâția ani și abia am cu ce-rni du-
ce zilele. Oamenii din parohia mea sunt săraci lipiți
pământului".
Am citit scrisoarea. Nu i-am uitat cuprinsul. L-am
întrebat pe tata:
— Ce faceți cu mine? Duceți-mă undeva, să mun-
cesc.
A mers tata cu mine la Nițu, mecanicul. L-a rugat
să mă primească ucenic, să învăț a mânui ciocanul,
să-mi pot câștiga pâinea.
—. N’are de alergat, spunea tata. E sănătos băiatul.
O să poată face treabă, domnule Nițule...
Duhnea a rachiu meșterul. S’a oțărît.
— Cum crezi, mă omule, că din beteagul ăsta să
scot eu fierar? La fierărie trebue rumân voinic, nu glu-
mă... Face cineva sită din coadă de câine? A?...
Orzu Margareta lângă taică-său, gătită, cu flori în
coade, încălțată. Eu, jerpelit, desculț, gălbejit, cu un-
ghiile mari și negre, la mâini, la picioare, cu răni sân-
gerânde la degetele piciorului bolnav.
Am trecut și pe la cismarul satului, un om care ci-
tea jurnale. Avea în casă câteva cărți. Jandarmul Ni-
culae Mielușel, cu ochii pe el. Mereu îl chema la post
să-1 înjure.
— Să nu te prind că întărâți oamenii împotriva stă-
pânirii, cârpaciule, că te zobesc în călcâie.
330
Dacă era cu chef, jandarmul îl și plesnea cu cravașa
peste obraz pe cârpaci.
Cismarul era venit dela oraș. Se așezase printre oa-
menii satului și le lucra cu cinste, când avea ce să le
lucreze.
— L-aș lua, îi răspunde tatei cismarul, pe băiatul
tău și l-aș învăța cismăria, dar nu mă lasă inima. Nu
sunt un meșteșugar prea bun. Am fost odată. Am cam
uitat meseria. Aici nu fac decât pe cârpaciul. Băiatul
n’ar ieși decât cârpaci. Asta nu e meserie. Du-1 la
oraș, nene Tudore...
M’a dus tata la oraș. Cu căruța m’a dus. Cunoșteam
drumul. II mai bătusem de atâtea ori!... Trecea pe
lângă măgură drumul, trecea prin pădurea dela Adân-
cată, pădure tăiată, în locul căreia se înalță acum
crâng tânăr. Trecea pe lângă cetate. La marginea Ru-
șului, spre răsărit, se ridicau valurile vechii cetăți.
Când mergeam la oraș opream lângă cetate. Coboram
șanțul, urcam dealurile, unde au fost cândva zidurile,
pătrundeam în ocolul ei. Scormoneam cu bățul în pă-
mânt și găseam vârfuri de suliță, arme vechi, nasturi,
câte altele. Se bătuseră pe acolo ostași și oasele lor le
tot scoteau în lumină plugurile rușenilor.
In noaptea aceea, pe ladă, în căruță, moțăiau tata și
mama. Caii, la pas. Eu, sgribulit, înfășurat în țoale,
îngropat până mai sus de brâu în paie. Lumina al-
bastru luna. înainte și în urma noastră alți călători
curgeau spre târg. Auzeam hăuituri, vorbe, fluierături.
Noaptea, vorba oamenilor se aude mai de departe și
mai deslușit. Pesemne unde aerul e mai subțire, mai
limpede. Luna urca spre creștetul cerului și stelele
păleau. Era plină luna. Nici urmă de nori pe cer. Din-
trodată, marginea lunii a început a prinde cocleală.
Creștea pata, lumina scădea.
— Tată, cine mușcă din lună?
întoarce tata capul, oprește caii:
— Ei drăcie! Luna o mănâncă vârcolacul!
Se uită și mama și-i văd cum amândoi încep a se
cruci. Grăbiți și speriați se crucesc.
S’a lăsat peste câmp o tăcere adâncă. Auzeam care
331
și căruțe uruind în noapte. Acum nu mai auzim ni-
mic. Parcă a împietrit aerul. într’o clipă aerul parcă a
împietrit.
Tata se dă jos, trage căruța la marginea șoselei.
— Vino’ncoa, Darie...
Cobor și eu. Tata ia un braț de paie și-l face ghem.
Scapără — iasca ia foc. Aprinde foc cu flacăra înaltă
— foc de paie la marginea șoselei! Și dintr’odată, îna-
intea și în urma noastră, pe șosea, vedem cum s’au
aprins sumedenie de focuri. Caii noștri n’au clopot la
gât. Asta nu e bine. E bine totuși: au clopot caii
altora.
Auzim acum sunete de clopote de cai, tălăngi de a-
celea pe care le poartă la gâtul lor vacile. Oamenii au
dejugat boii, au deshămat caii, au aprins focuri și se
dedau la zurbă.
Câmpul — hărmălaie. Flăcările se ridică mai înalte,
sgomotele străbat până sus văzduhul. Vârcolacul nu se
sperie. Gura lui mușcă mai adânc din trupul lunii.
Uite, luna e acum pe jumătate... A rămas un sfert din
lună... A rămas mai puțin de un sfert. O limbă sub-
țire și îndoită ca secera mai atârnă galbenă, negri-
cioasă, în văzduh. Asta e... luna. Oamenii tremură pe
lângă căruțe. Nu de frig tremură. Nu pentru a se în-
călzi au aprins focurile. Luna nu mai are nicio putere.
Oamenii dârdâe. Mi se pare ciudat, dar eu nu tremur
deloc. In cărțile pe care le-am citit, am aflat și unele
din tainele cerului. Știu ce înseamnă asta. încerc s’o
lămuresc pe mama.
— Nu există vârcolaci, mamă. Să vezi...
— Așa o fi, Darie...
— Așa o fi, spune și tata. Dar cine mănâncă
luna ?
Ii văd neliniștiți. Neliniștea nu începe să le treaca
decât atunci când marginea subțire a lunii prinde din
nou a se îngroșa.
— S‘a speriat vârcolacul, îl aud pe tata. Lasă în
pace luna. O să crească la loc luna. Se apropie ziua.
Vârcolacul se întoarce și intră în trup...
înhamă caii ia căruță, le dă bice. Ii povestește ma-
332
mei despre un neam al nostru, un unchi mort mai
demult, care era vârcolac...
— Eram copilandru, spune tata, mai erau păduri
cu luminișuri largi, creștea sipica înaltă cât omul, nu
te vedeai din ea, pe dealuri nu intraseră plugurile,
pășteam oile pe lângă un văr de-al tatii — unul
Bădoi Găbunea. Se apropiase bătrânețea de el. Se
mai aflau și alții pe la târlă, pe Saiele. II știam că e
vârcolac. O știa și el. Plină lucea luna pe cer. Lumina
aproape ca ziua. Ii venea timpul bătrânului. Se scula,
își lua ciomagul și pleca. Se ascundea într'un tufiș.
Cădea în somn adânc. Pleca vârcolacul din el să
mănânce luna. Se întorcea peste un ceas, două, vâr-
colacul în trupul lui nădușit, ostenit, stors de puteri, ca
după o călătorie lungă. Se trezea, venea la târlă.
— Știi că vârcolacul a mâncat luna, unchiule ?
— O fi mâncat-o...
Căuta să schimbe vorba. Nu-și aducea bine aminte de
nimic. Mărturisea numai că e ostenit, că i se pare că
în timpul somnului a făcut un drum lung prin văzduh.
— Sus, deasupra pământului, mi-a fost frig, văzdu-
hul e rece. Atât îmi amintesc din tot visul... Se întindea
lângă foc, își încălzea oasele bătrâne...
Caii măreau pasul. In vale, orașul cu lumini aprinse,
se trezea din somn.
XVI
PELIN
Tragem la fratele mamei, la unchiul Tone, care ține
măcelărie în piață. Unchiu-meu pleacă la treburile lui
înainte de a se lumina de ziuă. La măcelărie pleacă. Ne
primește în portiță țața Finica, nevastă-sa — o femeie
neagră, măruntă, puțintică la trup, cu ochi negri, lun-
gueți. Nu mai puțin de nouă copii i-a dăruit unchiului
Tone. Copiii — verii și verișoarele mele — năpădesc
căruța. Se cațără pe roți, pe șușlețe, pe loitre.
—. Ce ne-ai adus dela țară, nene Tudore ?
Le-a adus ceva tata : bucuria lor — un coș mare plin
cu porumbi verzi, buni de copt, buni de fiert... Iau
porumbii, îi curăță de foi, îi pun în căldare, pun căl-
darea la foc. Vară-mea cea mică, Vastea, adună cu
grijă mătasea porumbilor, să nu se piardă un sin-
gur fir.
— Ce faci, Vastea, cu mătasea asta ?
— îmi trebue. Păpușile mele au rămas chele. Le-am
tras de păr că n’au fost cuminți. Am să le lipesc alt
păr pe cap din mătasea porumbului...
Are două case unchiul Tone, în aceeași curte — una
mare, la stradă, alta mică, măruntă, în fund. Intre
case — pompa de apă, un măr cu ramurile răsucite,
betege, și... umblătoarea care miroase urît. împrejur
case atât de înalte că niciodată soarele nu cade mai
mult de un ceas, la amiază, în curtea unchiului Tone.
,334.
Mai târziu, peste un an, când tușă-mea Finica urma
să nască al zecelea copil, i-a venit lehamite de atâția
plozi — ostenise tot spălându-i, tot alăptându-i, tot
pierzând nopți de veghe pe lângă câte unul bolnav de
pântec — s’a dus la mahala, a căutat o moașă care-a
tras-o, i-a pus oala să lepede.
Dela târg a venit, mai demult, până la noi, la țară,
obiceiul ca muierile, atunci când nu mai vor să nască,
să se ducă la o moașă, să le tragă sau să le pună oala
pe burtă, să lepede copilul.
O vezi pe una pe uliță, cu pântecul umflat ca și cum
deasupra betelor, în sân, între piele și iie, ar ascunde
o lubeniță. Merge încet, cu grijă. Se ferește să - sară
peste pârleaz. Se așează jos, cu grijă, să nu sufere tru-
pul nicio sdruncinătură.
— Sunt în a treia lună, daică...
Intr'a noua lună pântecul e și mai gros, și mai um-
flat. Dar femeia tot merge la treabă. Dacă n'are cine să
i-o facă, și-o face singură.
Mai ales rumânii care au pământ mai mult și ceva
avere agonisită se feresc să înmulțească numărul co-
piilor. Unul, doi, ajunge! Ce trebue atâtea guri la
masă !... Al treilea ori al patrulea, au luat nevestele
înstăriților obiceiul să-1 lepede. Petria, Dioaica, sunt
marile meștere. încălzesc o căldare cu apă pe foc. Des-
poaie muierea, ca și cum ar trebui s’o vâre în gârlă,
o întinde pe pat. își spală mâinile în căldare, udă și
săpunește burta muierii. Pe urmă, se apucă s‘o fră-
mânte.
— Acuși îl desprindem...
Femeia simte dureri. Ar vrea să chiue. Parcă i-ar um-
bla cuțite tăioase prin burtă.
Pune degetele groase Dioaica la rădăcina țâțelor.
Apoi, apăsând cu ele coboară în jos, spre vintre, odată,
de două ori, de o sută de ori. Femeia își strânge dinții,
îi încleștează, își mușcă buzele și limba. Nu țipă. Bor-
deiul e aproape de uliță. Nu trebue să audă nimeni un
țipăt. Altfel află satul. Și altminteri află satul. Ieri,
nu mai departe, ai văzut muierea cu mijlocul mătă-
335
hălos și acum, uite-o, subțire cobiliță, cu fața galbenă,
trasă, abia târându-și picioarele.
Pe vatră, cu gura în jos, se încălzește, acoperită cu
cenușă fierbinte oala. După tras îi pune oala pe burtă.
Peste oala fierbinte, bine lipită de pielea burții, lipește
cârpe ude. Oala suge burta înăuntrul ei. Rămâne un
timp oala pe burta muierii. Pe urmă Dioaica o des-
prinde încet băgându-și, între buza oalei și piele, de-
getul gros.
— Uite ce mai roată ! Vânătă ! Umflată ! Frămân-
tarea trupului începe iarăși.
Pleacă muierea acasă. Ca bătută pleacă. într’o zi,
două, leapădă copilul.
Se întâmplă de multe ori ca odată cu lepădarea co-
pilului, muierea să-și lase și zilele. Asta s‘a întâmplat
și nevestei unchiului Tone. Așa a murit mătușa-mea
Finica...
A lepădat pruncul mort apoi și-a lepădat viața. Pă-
mântului și-a lepădat-o... „Că din pământ ne naștem și
în pământ ne întoarcem", cântau trei popi bărboși, cu
sutane lucioase, negre, lungi, deasupra coșciugului ei
îmbrăcat cu chimbrică cernită... Aveau fețe evlavioase,
îi plătise unchiu-meu, măcelarul, bine, slujeau frumos,
mai și lăcrimau. Popii dela biserica sfânta Vineri erau,
aceia, chiar aceia care, cu ani în urmă, când bolnav,
mă «purtau părinții și pe la biserici nădăjduind să mă
vindece prin rugăciuni, îmi puseseră patrafirele în cap
și-mi făcuseră maslu. Nu-i ajunseseră atunci tatii doi
lei să plătească țârcovnicii. Zăceam fără puteri pe rogo-
jina întinsă peste lespezi. Lângă mine plângea mama
care nu se îndura să mă piardă. Popii, veselindu-se, îl
înjurau pe tata, îl batjocoreau c’a venit să-mi caute lea-
cul cu punga goală. M’au ținut zălog în biserică până
s’a dus tata și s’a împrumutat cu doi lei și întorcân-
du-se cu arginții în palmă a achitat țârcovnicilor plata
pentru osteneală... Aici, la înmormântarea mătuși-mi,
erau în lume — orașul îi privea. Blăjinătatea și-o zu-
grăviseră nețăsălații pe obraz. Pe lângă coșciug copiii,
nouă, smiorcăiau nasuri umede plângeau cu hohote
fetele măricele. Venise la moartă s’o vadă și bunică-
336
mea dela Cârloman. A rugat-o unchiul-meu Tone după
înmormântare :
— Rămâi la mine, mamă, să-mi ajuți să-mi cresc
copiii. Măcar până ajung mai măricei...
— Nici dacă mă pici cu ceară nu rămân, Tone. Mi-e
scârbă de oraș. Mi-e silă și de casa ta. Uite, la un pas
de pompa de apă... umblătoarea. La mine acasă e rai...
Aici până și aerul miroase urît.
— Măcar o săptămână, mamă, până găsesc o fe-
meie...
S‘a repezit unchiu-meu Tone până la măcelărie. Bu-
nica și-a luat toiagul și a plecat pe jos acasă cale de
o poștă și jumătate, cu peste nouăzeci de ani în spinare.
Dreaptă, ca o fată mare, dârză, cu zăvelcile suflecate,
a străbătut drumul fără să se așeze odată, să se mai
odihnească, în iarbă. Cumplită muiere, spunea tata,
afurisită sămânță de om...
Pe drumul pe care bunica a mers spre casa ei dela
Cârloman, singură, am însoțit-o odată pe mama, când
eram mic de tot. Dar nu chiar atât de mic să nu mă
pot ține cu pașii mei mărunți după ea și după celelalte
muieri cu care mama plecase la târg.
O născuse de câteva săptămâni pe soră-mea Elisa-
beta... Era atât de tânără, atât de frumoasă. Cu toate
muncile la care era supusă, mai găsea timp să plece
câteodată, când avea câțiva gologani strânși în colțul
cimberului, să cumpere dela oraș câțiva coți de stam-
bă, să-și facă ei, ori soră-mi Evanghelina, o fustă
creață, un ghiurt înflorat.
Mă tot țineam de poalele ei. Am auzit-o vorbind cu
una dinspre gârlă și cu una din marginea dinspre cătun
a satului:
— Când s’o lumina mâine de ziuă, plecăm la Ruși.
— Mă iei și pe mine, mamă ?
— Nu. Nu te iau. Mă duc pe jos. Nu pot să te port
în brațe atâta drum. Ai crescut. Ești greu.
— Am să merg și eu pe jos, mamă.
— N’ai să poți. Drumul e lung. O poștă !...
A venit seara, pe urmă noaptea și noi ne-am culcat.
Și toți ai casei au adormit, afară de mine. Am rămas
22 — Desculț — 932
337
cu ochii deschiși, privind întunericul, și m‘am gândit
în noaptea aceea la tot ce se poate gândi un copil. Do-
rința de a vedea orașul, teama ca nu cumva zorile să
mă găsească adormit, m‘au ținut treaz. A început să
albească fereastra la apropierea zorilor.. Am rămas ne-
mișcat, să nu-i trezesc pe ceilalți. Am auzit pe cineva
bătând în gard. Cel dintâi care s’a trezit a fost tata.
A trezit-o și pe mama.
— Scoală, muiere. Au venit femeile să plecați la
oraș.
M‘am ridicat și eu din pat.
— Merg și eu, mamă.
— Te-ai trezit acum ?
— Nu. Nici n‘am închis ochii.
— Dece ?
— De frică să nu adorm și să mă lași acasă.
— Prostule !
A trebuit să mă ia. întâi am mers pe jos. Pe urmă
m‘a purtat o vreme mama. Pe urmă iarăși am mers pe
jos. Apoi m‘au purtat femeile pe rând în brațe.
La mijlocul drumului dintre sat și târg, crângul, care
pe atunci era pădure ! Se luminase. Soarele se ridicase
de două suliți. Drumul care străbătea pădurea era plin
de oameni. Acolo a poposit mama. Acolo au poposit
odată cu ea și celelalte femei. Dar nu la marginea pă-
durii. Au intrat în pădure și s‘au așezat pe iarbă, în-
tr‘un luminiș, roșu tot, de bujori. Puțin s‘au odihnit.
Au cules bujori. Cu brațele încărcate de bujori, drumul
până la oraș le-a părut mai scurt.
Când văd bujori mi-aduc aminte de o zi de început
de vară, o zi înaltă și albastră. Și în fața mea apare
un drum prăfuit. Și pe acel drum merg trei femei ti-
nere. Printre fustele lor, un băiat cu fața plină de pis-
trui, cu părul sburlit, un băiat cârn, se căznește să le
țină pasul. Pulberea drumului e caldă...
Verii și verișoarele mele de aci au . fețele mai gal-
bene decât a mea, Unii, măricei, sunt născuți la .țară,
la Omida. Tușa Finica n’a mai vrut să locuiască la sat;
l-a adus pe unchiu-meu la oraș. La Omida de toate
aveau. Aci sărăcia nu le dă pas. Nu li se ajunge dela
338
mână până la gură. Dar vorba e : stau la oraș ? Să-
răcie cu lustru !...
Mă îmbie văru-meu Mișu :
— Hai să-ți arăt târgul...
Mă poartă prin târg văru-meu : prăvălii, dughene,
cârciumi; în piață — gheretele măcelarilor.
— Aici e măcelăria noastră...
Are glasul încărcat de mândrie. Văd o gheretă în-
gustă, de scânduri, plină de sânge. Pare spoită cu
sânge ghereta. De grinzi, de cuie, atârnă cârlige și, în
cârlige, spânzurați boi, berbeci, viței despicați.
Unchiu-meu Tone taie cu satârul carnea, o cântăre-
ște, o înfășoară în hârtie, o dă cumpărătorului. Banii
îi aruncă în tejghea. Are mâinile boite de sânge și de
grăsime, până mai sus de coate, unchiu-meu Tone. In
fată, poartă șorț lung, de piele care a fost cândva
galbenă...
La obraz seamănă cu bunicu-meu, unchiu Tone ; la
glas și la inimă cu bunica dela Cârloman seamănă. Ca
un câine rău se uită la mine. Mârâe. Ii văd colții.
— Ce e, mă ! Nu cumva ai venit să-mi cazi plocon
pe vatră ?
— Nu te speria, unchiule. Vreau să intru la stăpân...
— Uite cine mai lipsea din orașul asta !... Să nu te
mai prind pe aici că-ți frâng picioarele...
— N‘ai să mă prinzi, unchiule...
— Șterge-o...
Cât stau de vorbă cu bunătatea, cu dulceața de rudă,
văru-meu Mișu se strecoară în măcelărie și jupoaie de
pe un picior de porc o fâșie de șorici. Prinde de veste
unchiu-meu Tone și-1 pălește peste ceafă cu o halcă de
carne... Mișu fuge de-i sfârâe picioarele. Eu, după el,
mai încet. Ne-am depărtat de primejdie. Văru-meu Mișu
împarte cu mine prada...
Tata, mama, vorbesc cu mătușa-mea Finica, unde să
mă ducă, la ce stăpân să mă bage... Se înțeleg până la
urmă. Se îmbracă de ieșit în oraș tușa Finica.
Pe mașina de gătit, oala de fasole. Vineri ! Zi de
târg. Zi de post...
22*
339
Plec cu mătușă-mea și cu tata în partea cealaltă a
târgului, unde se află grădina publică și piața unde-și
vând rumânii vitele...
— Urît miroase, mai urît ca în orice altă parte a
orașului...
— Aici sunt tăbăcăriile și cojocăriile — mă lămu-
rește ruda.
Mă simt împins într'o prăvălie îngustă, lungă. întu-
necoasă, încărcată cu piei uscate, curățate. După mine
intră tușa, tata. Jupânul stă pe scaun, la tejgheaua
lui, răsfoiește niște condici. Prăvălia e plină de săteni.
Rămânem în picioare. II aud pe jupân cum se ceartă
cu rumânii, cum se tocmește.
Forfotă mare în dosul prăvăliei. Băieți mai mari de-
cât mine intră, ies. Dă comenzi jupânul. Coboară în
pivniță băieții și aduc maldăre de piei. Țăranii plătesc
tăbăcitul, își iau pieile, pleacă la cojocării.
A văzut-o jupânul pe mătușă-mea.
— Cu ce vă putem servi, madam Brătescu ?
Mătușă-mea se apropie de el, mă arată :
— Aș vrea să-mi faci un serviciu, jupâne Moțatu.
— Care ?
— Să-1 iei pe nepotu-meu la dumneata. Să-1 iei
ucenic...
Tata, cu căciula în cap, se uită. Strâmbă nasul, nu-i
place cum arată jupânul, nu-i place cum arată pră-
vălia. M‘ar lua de mână. Ar pleca în altă parte cu mine.
Unde să mă ducă !...
Jupânul m’a cântărit dintr’o privire.
— Cam slăbuț...
— Eu, totuși, te rog să-1 iei, stărue mătușă-mea, să
învețe și el o meserie...
— Am să-1 iau, dacă mă rogi dumneata... Am nevoie
de băieți aici...
— Dar să nu te superi că nu ți-am spus, adaugă
mătușă-mea, băiatul e șchiop...
— Da ? Ia mergi măi, copile, prin prăvăile... '
întind prin prăvălie câțiva pași. Jupânul privește.
— N‘are nimic, coană Finico, doar n‘o să-1 pun să
alerge. Numai să fie muncitor și să nu-1 sperie, la în-
ceput, mirosul. Că meseria noastră nu e... parfumerie...
340
— De asta ne punem noi garanți — eu și cu Tone.
Omul ăsta e taică-său...
— Are și tată ?
— Are.
Pleacă mătușă-mea Finica. Pleacă și tata odată
cu ea.
— Cum te chiamă, puiule ?
— Darie...
— Porți nume rar, mă... Ia făte’ncoace...
Mă apropii de jupân Moțatu.
Două scatoalce sdravene îmi trage. Uiuiu !... îmi
fluieră urechile !...
Mă dă pe mâna unuia cu mustăți groase.
— Luați-1 pe puișorul ăsta șchiop. Vrea să învețe
tăbăcăria. Tăbăciți-1 puțin. Știți voi cum. Numai să
nu-1 omofiți...
Pe sus m’a luat mustăciosul. M’am pomenit în
curte, în dosul prăvăliei. I-a chemat și pe ceilalți.
Erau zece găligani — cu băiatul jupânului, unspre-
zece.
Dinspre grădina publică se auzea cântec. Cineva
suspina la pian. Venea cântecul dintr’o casă albă, cu
etaj, cu toate ferestrele deschise. Ca o apă lină și
dulce venea cântecul, mă înfășură, mă pătrundea...
— Ne-a poruncit jupânul să-1 tăbăcim, a spus mus-
tăciosul.
Tata plecase din prăvălia jupânului, abătut. își tre-
cuse mâna aspră, ușor, peste ceafa mea, de parcă ar
fi vrut să mă mângâie, și-mi șoptise :
— Să fii cuminte, băiatule...
Nu cutezase mama să vină să vadă unde am să lu-
crez. Dacă m’ar fi însoțit până aci, gândeam, nu m’ar
fi lăsat. Plecasem din curtea unchiului Tone. Se uitase
după mine lung, apoi dintrodată întorsese capul să
nu-i mai văd ochii. Nu-i văzusem ochii dar îi simți-
sem umezi.
Jupân Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească
bine, fără să mă omoare însă. Din capul scării calfa
mustăcioasă îmi dăduse brânci. Mă rostogolisem în
341
curte deaberbeleacul. Mă ridicaseră în picioare. Fă-
cuseră cerc în jurul meu unsprezece băieți. Strâmt
cercul. Strâmt și strâns. N’aveai cum să-1 străbați.
Apoi, chiar dacă l-ai fi rupt și ai fi trecut dincolo de
el, cum să fugi... Era o curte înconjurată pe trei la-
turi de ziduri înalte, oarbe.-A patra latură era des-
părțită de ulița strâmtă care — asta am aflat-o cu-
rând, ducea în fundătura cu case cu fete — de un
gard de uluci. Pe deasupra ulucilor, sârma ghimpată
ferea, noaptea, prăvălia și pivnița de hoți. M’am uitat
în ochii fiecăruia să văd dacă nu cumva vor să glu-
mească. Câinii aveau ochii mai blânzi. Mi-am ridi-
cat umerii. Mi-am acoperit obrajii cu mâinile. Mi-am
spus : să nu-mi stâlcească fața. L-am auzit pe mus-
tăcios întrebând:
— Ei, care începe ?
— Ca deobicei, eu, a răspuns Minache, feciorul ju-
pânului ?Aoțatu.
— Arde-1...
Ploaie de palme peste obraji. Ploaie de pumni în
coaste. Peste picioarele mele goale, năvală de picioare
încălțate.
— Gata, a spus mustăciosul. I-ai făcut safteaua.
Acum lasă-ni-1 nouă...
— Numai odată să-1 mai plesnesc, Gogule...
Pe mustăcios îl chema Gogu.
Mă svârcoleam în țărână. îmi ardea capul. Tot tru-
pul îmi ardea. Acum — îmi treceau gândurile prin
minte cu repeziciunea fulgerului — acum mă sbat
aci cum se sbăteau câinii la țară, câinii bătrâni
care-și pierduseră văzul, mirosul și auzul, câinii care
se giovliseră și nu mai aduceau niciun folos, nici mă-
car nu mai lătrau, și pe care, fără milă, noi, copiii,
îi omoram cu bâtele. Au să mă omoare ? Nu ! Au să
mă smintească în bătăi, atâta tot. Țineam fălcile
strânse, să nu strig, să nu gem. De câteva ori m’au
ridicat în picioare, m’au ținut de subsuori, au vrut
să-mi mute fălcile. M’au lăsat să cad. Ca o cârpă am
căzut.
— A leșinat, Gogule. Dați-1 dracului, lăsați-1. Să
342
nu moară. Dăm de bucluc. Mi se pare că are niște
rude în oraș.
Unul m’a luat de cap, altul de picioare. M’au dus
în odaia unde dormeau ei, unde de aci înainte aveam
și eu să dorm multe, lungi, nesfârșit de lungi,, nopți.
Se aflau acolo două paturi de scânduri acoperite cu
rogojini rupte, cu papura tocită, destrămată. M’au
aruncat într’un pat. Au plecat. Au tras după ei ușa.
Fereastra da spre curte. Geamurile, vinete de praf,
nespălate de ani. Prin colțurile odăii, aproape de ta-
van, pânze de păianjeni. S’a desprins din tavan un
păianjen, negru, burticos. Și-a depănat firul. S’a po-
gorît deasupra mea. La o palmă depărtare s’a oprit.
S’a legănat câteva clipe în aerul pe care răsuflarea
mea deasă, sughițată, îl tremura. A început a-și
strânge ghemul păianjenul. Uite-1! Sue !...
Când mă aflam la țară — până aseară mă aflam
la țară, la noi acasă — mă jucam uneori pe câmp,
singur. Descopeream, în iarbă, găuri de păianjen.
Căutam un surcel, înfășuram la unul din capetele
surcelului puțin bumbac scos din zăbun. Răsuceam
bumbacul. Măciulia surcelului o udam cu scuipat.
Cufundam bețișorul în gaură. Păianjenul din fund
se prindea cu picioarele de bumbacul ud. Scoteam a-
fară surcelul. Păianjenul, orbit de lumină, se desprin-
dea și începea să alerge năuc prin iarbă. Ii urmă-
ream goana nebună. Ii număram picioarele subțiri. Ii
priveam trupul fragil, capul. Erau păianjeni negri ca
păcura. Erau păianjeni albi, vineți, roșeați. Odată am
găsit un păianjen albastru ca floarea inului. Cui o-
moară un păianjen i se iartă un păcat... Așa cred
rumânii... Cu multe păcate ar fi trebuit să fiu încăr-
cat ca să am ce să mi se ierte.
— Vezi, Darie, îmi spunea dascălul meu Braga-
diru, oamenii cred o mulțime de lucruri la țară din
pricina ‘neștiinței lor. Cred în descântecele. babelor
și ale vracilor. Cred în puteri nevăzute. Cred că un-
deva există o lume unde ajung, după moarte, sufle-
tele oamenilor. Nu există nicio putere nevăzută care
să hotărască soarta oamenilor pe pământ. Oamenii
343
hotărăsc singuri de soarta lor. Dincolo de moarte ni-
mic nu există. învățătura ar risipi neștiința, super-
stițiile. Trăiesc oamenii ca într’o noapte cu întuneric
adânc. Tu ai citit ceva. Să citești mereu, să ți se des-
chidă bine ochii asupra lumii...
A ajuns la plasa lui păianjenul negru. Și-a strâns
picioarele. Nemișcat a rămas, ca un punct.
Dece m’or fi bătut ? întrebarea mă sfredelea. Nu
găseam răspunsul. Avuseseră grijă găliganii să
nu-mi frângă niciun os. Mă tăbăciseră numai — așa
cum le poruncise jupân Moțatu.
îmi pipăi carnea. Mă ustură. îmi vâjâe capul.
S’a înserat. Cineva a deschis ușa. A aprins lampa.
Unul din cei zece se apropie de mine. Se așează pe
marginea patului. E un băiat lung, subțire, cu fața
galbenă, cu umerii obrajilor mult ieșiți în afară.
— Te doare trupul ?
Dece m’o îi întrebând ! A fost și el doar printre cei
care m’au bătut! Poate mi-a auzit gândul. Nu. Gân-
dul omului nu-1 aude nimeni. Ar fi greu de trăit în
lume dacă oamenii și-ar auzi gândurile. își aud nu-
mai vorbele. Poate că în tinerețe părinții mei s’au
iubit. Acum ! Acum trăiesc sub acelaș acoperiș. Intre
ei, alături de ei, noi, liota... O prind pe mama uitân-
du-se cu ochi răi la tata. O aud : — Cum spui tu, o-
mule, așa să fie. Pare blajină. Dar sărăcia a înrăit-o.
Și pe tata l-a înrăit sărăcia. Mama gândește că tata,
dacă ar fi fost mai isteț — și ea știe bine că e isteț,
desghețat, chibzuit, dar mânia, supărările, îi întunecă
judecata uneori — și-ar fi putut făuri o stare mai1
bună, să nu sufere ea, să nu suferim noi toți, și tata
laolaltă cu noi, atâtea lipsuri. Izbucnește câteodată :
— Uite-1 pe lordache Diman, are de toate.
— A moștenit pământ dela ăl bătrân...
Dar frații și surorile ? Trăim înghesuiți în aceeași
casă, mâncăm ce bruma găsim, la aceeași masă și
parcă nimic nu ne leagă. De când s’a măritat, dada
Evanghelina n’are ochi decât pentru bărbatul ei care
o înjură, o bate. S’a înstrăinat de noi. Poate totdea-
una a fost străină de noi. Am rămas șchiop. Au găsit
344
în asta prilej de glumă, de batjocură, mândri că ei
au avut noroc că boala a tr.ecut prin casă, nu s’a lipit
de ei, i-a lăsat sdraveni, numai pe mine m’a izbit.
Nu. Gândul omului nu-1 aude nimeni. E mai bine
așa. Totuși eu o iubesc pe bunica dela Cârloman
fiindcă nu-și ascunde gândurile. Gândește ceva, dă
drumul gurii, o trântește omului în față... Dacă i-aș
spune că mi-e dragă, nu m’ar crede, ar pune beldia
pe mine. Parc’o aud :
— Dar ce-ți veni, așa, hodoronc-tronc, să-mi spui
asta ? Vrei ceva dela mine. Spune-o limpede. Nu
mai umbla cu fofârlica...
— Nu vreau nimic, bâtă !...
— Minți...
Dacă mi-e drag cineva îl ocolesc, să nu mă afle...
— Tu, Darie, îmi spune mama, ești un om sanchiu,
închis. Parc’ai avea sufletul zăvorît cu lacătul. Greu
să intre cineva în inima ta...
Lunganul gălbejit Continuă :
— Eu, să știi, m‘am prefăcut că te-am lovit dar, de
fapt, te-am atins numai așa, de ochii celorlalți. Dacă aș
fi stat deoparte s’ar fi legat și de mine. A4’ar fi tăvălit.
M’ar fi călcat în picioare. M’au bătut și pe mine acum
doi ani când am intrat aci ucenic. Mai rău ca pe tine
m’au bătut. Tu ai venit cu taică-tău. Mi se pare că ai
și niște rubedenii în oraș. Eu n’am pe nimeni. Am ve-
nit singur, singurel...
Avea glas dulce și privirea tristă, tristă...
— Sunt dela Bălăci, dinspre Costești. Mă chiamă
Dobrică Tunsu. Voi câți copii sunteți acasă ?
— Zece, îi răspund.
— Noi, doisprezece. Eu sunt cel mai mare. Am ple-
cat. iMi-am luat lumea în cap. Nici nu i-am spus lui
taica unde plec. A aflat mai pe urmă. A trecut odată
prin târg și-a venit să mă vadă. Mi-a cerut bani pentru
gurile de-ăcasă. I-am dat tot ce aveam...
îmi stă pe limbă o întrebare. O slobod.
— Dece m‘au bătut ?
— Așa e obiceiul casei. Ți se dă la început, când vii,
o bătaie bună, soră cu moartea. Câte le primești mai
345
pe urmă ți se par fleacuri pe lângă prima, nici nu te
sinchisești de ele.
— Fără bătaie nu se poate ?
— S‘ar putea. Dar obiceiul e... obicei. Greu să se le-
pede oamenii de obiceiurile pe care le-au moștenit.
Multora, în lipsă de altceva, le face plăcere să bată.
O să vezi multe cât o să stai aici, dacă o să poți sta.
— O să stau, îi răspund, nu mă tem de bătaie...
Și gândesc să-i cunosc bine, pe toți. Dacă se va mai
atinge cineva de mine mă voi apăra cu cuțitul.
Pieile argăsite se curăță cu cuțitul. Cuțitele sunt
mari, cu limba lată. Ca briciul taie fiecare cuțit de aici...
Dobrică Tunsu își frecă mâinile. Sunt arse mâinile
ucenicului. Și fără unghii. Arse și umflate. A căzut pe
gânduri. A tăcut.
Zac. Țin dinții strânși, să nu gem. Am să învăț tă-
băcăria. Am să ajung calfă. N‘o să mai mă bată ni-
meni. Cel mult jupânul dacă nu mă voi pricepe să-i
ocolesc mânia... Miros acru vine din pivniță, din curtea
în care sute de piei stau în soare, pe frânghii, la uscat.
Acum, acasă, pe bătătură, vântul aduce dinspre câm-
puri miros amar de pelin care a prins a se vesteji în
lumină. Dintre noi patru — eu, Turturică, Filofteia și
Iepure Marin, numai Turturică se bucură de mirosul
amar al pelinului veșted — Turturică bondocul, cute-'
zătorul, care a intrat slugă la popa Tomiță Bulbuc.
Pe Filofteia, cum a terminat școala, au luat-o, au
dus-c la oraș, la Turnu, au dat-o servitoare.
Iepure Marin, mai îndrăzneț decât noi, s‘a urcat în-
tr‘o seară pe vagon, s‘a pitulat acolo, pe acoperiș, fără
bilet. A ajuns la București. A plecat cu gândul să în-
vețe o meserie bună, să lucreze fierul, să umble cu
mașini. Nicio știre n’am primit dela el. Nici n’o să pri-
mim atât decurând. O să se întoarcă în sat să-și vadă
părinții când o să izbutească să fie îmbrăcat, când o
să poată să le aducă ceva bani părinților.
— Desculț, mi-a spus Iepure, n‘o să mai mă vadă
nimeni aici. Nici jerpelit. Au ăștia, bogătanii, pământ.
Eu am numai palmele. O să le dovedesc că sunt mai
avut decât ei. Le arăt eu lor câte parale-mi face pielea...
346
Târziu, după ce s’a înnoptat, Dobrică Tunsu mi-a
adus o strachină cu fiertură, o lingură de lemn, un boț
de mămăligă.
— Mănâncă.
M‘am ridicat în capul oaselor. Am mâncat. Au venit
găliganii pe rând. S‘au culcat.
— Dă-te, măi, mai încolo.
M‘am tras la margine. A doua zi, cu carnea toată
vânătă, am început a lucra. M‘a privit jupânul Moțatu.
Mi-a aruncat o vorbă. Dulce vorbă :
— E bine la mine, măi copile ?
— Bine jupâne. Ca‘n sânul lui Avram...
— Cum ai zis ?
— Ca‘n sânul lui Avram...
— Care Avram ?
— Avram din Biblie...
— O să te bag în bibilica mă-tii...
— Mă rog...
— Mie nu mi se răspunde în doi peri, copile...
— Am înțeles, jupâne...
A plecat jupânul. S‘a dus în prăvălie. Dobrică Tunsu
mă sfătue :
— Dă-1 dracului. Nu te lua cu el în colți. Iar ne
spune să te batem. Nu e om rău, dar nu-i place să i se
pună cineva împotrivă la vorbă.
— Nu e rău ? Cine a spus că e om rău? E blajin
ca un miel. Numai cornițele îi lipsesc. Pâinea lui dum-
nezeu, nu altceva...
își clătină căpățâna lunguiață și galbenă Dobrică
Tunsu. Cu milă și-o clatină. Știe el ce știe.
— Să nu zici că nu ți-am spus...
Butoaiele cu argăseală erau înșirate în fundul piv-
niței. întunecoasă pivniță ! Trebuia să umbli mai mult
pe dibuite. Scoteam pieile din butii, două trei, patru, le
încărcăm pe spate. Zoaia arde cămașa, frige pielea.
La urcatul scărilor, ne aștepta Minache, băiatul jupâ-
nului. Pe noi, ucenicii, ne lovea în cap cu o piele udă.
Nu dureau prea tare loviturile. Altceva era neplăcut:
347
zeama acră, cleioasă, care rămânea pe tâmple, pe o-
braji, zeama care ne pătrundea în piele.
— Mai repede, vită !...
Ce s‘o mai fi întâmplat pe acasă ?
Rar de tot îmi trecea prin minte întrebarea. Târgul
era aproape de sat; totuși, nu venea nimeni să mă
vadă. Nu treceau nici rudele din oraș și nici măcar vă-
ru-meu Mișu care intrase la școala de meserii să învețe
lemnăria. Școala de meserii se afla dincolo de grădina
publică. Băieții care învățau acolo nu prea ne luau în
seamă. Deprindeau meșteșugul dela meșterii lor și, pe
deasupra, li se mai vâra pe gât și ceva știință de carte.
Duminica spre seară aveam voie să mă plimb un ceas,
două. Mergeam greu dealungul ulițelor, pietre ascu-
țite îmi sângerau picioarele și fiindcă nu aveam straie
de schimb împrăștiam în jur duhoare grea de argă-
seală. Jinduiam după un suflet de om cu care să mă
împrietenesc. In tăbăcăria Moțatu nu mă puteam lipi
de nimeni. Dobrică Tunsu avea inimă bună. Atât. Râv-
nea să ajungă mai repede calfă, să câștige mai mult,
să se poată îmbrăca. Pentru mai târziu se închipuia
jupân.
— O să adun ban lângă ban. Să-mi cumpăr casă la
țară. Casă și pământ. Știi ce câștig ar aduce o tăbă-
cărie la Bălăci ? Aș lucra numai cu ucenici. Nu costă
mare lucru la țară întreținerea câtorva băieți. Mi-aș
munci și pământul cu ei că vreau să-mi cumpăr din
câștig pământ, mult pământ.
— I-ai mai bate din când în când...
— Vezi cum ești ? Vorbește omul cu tine și dai cu
dinții.
Căzuse toamna cu ploi puhave care nu se mai sfâr-
șeau. Orașul mărunt și rar, cu mahalalele întinse până
departe, sub dealuri, cădea în adormire. Zilele erau
scurte, mohorîte, umede.
Dar nouă nimic nu ne folosea că zilele erau scurte.
Lucram la lumina lămpilor, și fiindcă jupânul era
strâns la mână, lămpile aveau fitil subțire și răspân-
348
deau o lumină cenușie, de înserat, care turbura ochii și
aducea dureri de cap.
— Fă lampa mai mare, Dobrică...
— Ce-ți trebue, măi, lumină mai mare ? Citești ?
— Nu! mă dor ochii !...
— Să nu te mai doară ! Uite, noi ne-am învățat.
Pe noi nu ne dor ochii...
— Asta a avut la el acasă lumină electrică...
— N’am avut...
Lângă parcul din apropierea gării — un parc mai
mic decât aria noastră dela țară, cu trei castani ti-
neri, pe jumătate uscați — se începuse cu ani înainte
o clădire în care, cine știe când, aveau să fie aduse
motoare.
— Când vor veni motoarele, orașul va fi luminat
cu electricitate...
— Până atunci ?
— Până atunci luminează felinarele... și luna...
Felinarele erau rare, aproape oarbe și luna deoseori
își arăta, în slăvi, obrazul. La oraș nu prea ai vreme
să cauți pe cer obrazul lunii. Rămâi și lucrezi în odaia
în care se curăță pielea de oaie cu cuțitul. Dormi, că
ești ostenit. Dacă te plimbi seara ori noaptea, trebue
să te uiți nu pe cer ci înaintea ta, să nu calci în băl-
toace, în gropi.
De cum se sfârșește centrul — o stradă și o piață
— orașul își schimbă înfățișarea, e mai curând un sat
mare. Ogrăzile sunt largi și casele, scunde, rămân
pitite în mijlocul ori în fundul ogrăzilor sub crengile
arborilor. La fiecare poartă, o bancă, în uliță.
— Iți place orașul ?
— îmi place, Tunsule...
— Mie, nu ! Abia aștept să mă întorc la Bălăci,
să-mi deschid prăvălia...
— Nu poți să împingi din urmă anii, să treacă mai
repede...
Minache, băiatul jupânului, care lucrează în celă-
lalt colț al odăii cu Gogu Șoric, ne ia la trei-păzește :
— Ce tot bodogăniți acolo ?...
— Vorbim și noi...
— Vorbiți I De când au prins grai vitele ?„.
349
Găliganii râd. Râde și Dobrică Tunsu. Băiatul ju-
pânului e fericit c’a rostit o glumă bună...
■Din pivniță urcam piele la uscat în pod. încă o
scară de suit. Mă împiedicam uneori, mă rostogo-
leam. Mă adunam și începeam munca. Gogu Șoric,
mustăciosul, mă mai înjura câteodată :
— Mă, șchiopule, măi, nu te mai împiedica, mă
băiatule, ’tu-ți burticică mă-tii...
Duminecă seara Gogu Șoric chema băieții :
— Mergem la fete, să iubim...
Se luau după el, plecau landră. La întoarcere își
povesteau până dincolo de miezul nopții cum au pe-
trecut.
— E grozavă Mimi...
— Taci, măi, nu te bărbieri. Gica le taie pe toate.
A fost nevastă de ofițer, bă. Știe meseria, nu glumă...
— Dar Safta ? Ce cusur are Safta ?
— Aia cu dosul gros ?
— Aia... A fost și la București, într’o casă mare...
Dincolo de casele care închid curtea tăbăcăriei e o
uliță fără trotuare, o uliță de pământ, ca la țară. Aci
casele sunt mai mărunte și au curți înguste, lungi,
în care nu se vede niciun copac, nici măcar un salcâm
care să-și arunce umbra peste țărâna încinsă de soare
vara, peste smârcurile care prind deasupra sfoiag
verde, toamna, când nu mai contenesc ploile. E ulița
cojocarilor.
In fiecare din casele acestea mărunte, de aproape
intri pe brânci în ele, în odăile mici, pe paturi de
scânduri, lucrează cojocarii. Jupânul, la mijloc, cu
picioarele vârîte sub el și în jur calfele. Jos nicio du-
șumea, pământ, pământ galben. Pe resturi de rogo-
jini, aci, ostenesc ucenicii.
Vara te simți mai bine. Pământul e rece, nu te su-
pără prea mult zăpușeala... Iarna e altfel. Casele
sunt de paiantă. Frigul intră pe sub uși, înghiață pi-
cioarele, mâinele, mijlocul, te prinde adânc frigul și
îngheți de tot. îngheți, dar trebue să lucrezi. Lucrezi.
Ucenicii dela cojocării duhnesc mai puțin ca noi,
cei dela tăbăcărie. Pieile au ajuns la ei uscate. N’au
350
decât se le frece pe o parte și pe alta cu mălai. Miro-
sul de argăseală trece. Pielea frecată cu mălai devine
albă, lâna, moale, ține de cald. Sunt tot ca noi de
palizi ucenicii dela cojocării. Ferestrele se închid
toamna. Se bat cuie în pervaz. Se redeschid primăvara.
Chiar deschise, ferestrele n’ar lăsa să intre aer curat
înăuntru. Nu există aer curat... In față o casă, în
spate alta ! De jur-împrejur case asemănătoare în
care se intră pe brânci, case în care oamenii trăiesc
înghesuiți, cosând pe genunchi cojoace și pieptare și
căciuli. Ulița miroase a acru și pe deasupra smârcu-
rilor roiesc țânțari. La un pas de fereastră, în fiecare
curte, — ca la unchiul Tone — umblătoarea, și lângă
umblătoare, pompa de apă. Nu știi ce miroase mai
urît: ghereta, în care intră și ies ucenicii, calfele, pa-
tronul, ori apa pe care o bei !... Toată această parte
a orașului miroase puternic a putreziciune. Ne-am
învățat cu mirosul acesta, care a pătruns în straiele
noastre, ale tuturor, a pătruns în pielea noastră, în
plămânii noștri, în întreaga noastră ființă. Ieșim du-
minica la plimbare — băieții de prăvălie ne ocolesc :
— Ăștia put a argăseală, ne spun.* Ucenicilor dela
cojocărie le-o aruncă în nas :
— Puțiți a piele de oaie, dați-vă mai încolo...
Pe uliță se înghesue țăranii vinerea când e zi de
târg. Duc cojocarilor pieite luate dela noi, dela tă-
băcărie. Comandă cojoace, se tocmesc îndelung pentru
fiecare para, mai abitir decât atunci când au de cum-
părat dela geambași, Ori de vândut geambașilor, o
pereche de boi... Se cos cojoace simple, numai cu găi-
tan negru, subțire pe la mâneci, și cu găici de sârmă
la piept. Se tocmesc cojoace lungi, până în pământ,
strâmte la mijloc, largi la poale, ca niște scurteici de
muiere. înflorite cu roșu, cu verde, cu albastru, în
chip și fel. Numai oamenii cu pământ și cu avere
mare pot plăti cinci lei pentru lucrul cojocarilor, să le
croiască și să le coase și să le împodobească cu flori
un asemenea cojoc.
Lui Dobrică Tunsu i-a crescut și mai mult pofta de
avere.
— După ce o să învăț să tăbăcesc pieile, intru uce-
351
nîc în ulița cojocarilor. Vreau să învăț și cojocăria.
înțelegi? La Bălăci o să-mi deschid nu numai tăbă-
cărie. O să deschid alături și o cojocărie. Mai rup eu
o calfă, două, de aici, dela oraș. Am să câștig avere,
nu glumă...
— Să câștigi ! Și pe urmă ?
— Pe urmă o să mă însor. Să iau o fată cu pământ.
— Și pe urmă ?
— Cum pe urmă ?
Face ochi mari. Nu înțelege că mai poate fi și un
„pe urmă“...
Mă prind uneori, noaptea târziu, ori în plină zi,
gândindu-mă Ia Filofteia, pe care părinții au dus-o
la oraș la Turnu, unde au băgat-o' servitoare la un
judecător. Filofteia n’a vrut să meargă. După ce au
tras-o de coade câteva zile, au hotărît-o. Acum Filof-
teia e servitoare. Nu știu ce va fi făcând pe acolo. Nu
știu dacă a nimerit la stăpân bun sau la stăpân rău.
După câte am apucat să aflu până acum, mi se pare
că nu sunt stăpâni buni și stăpâni răi — stăpânii sunt
stăpâni și atâta tot. Lucrezi până dai în brânci, te
alegi, din senin, cu scatoalce la ceafă. Nu întrebi ni-
ciodată pentru ce ești lovit. Dacă întrebi mai capeți
o scatoalcă.
Nu știu ce se petrece cu Filofteia. Dar de când
trăiesc aci văd. ce se petrece cu servitoarea jupânului
Moțatu și cu servitoarele de pe uliță dela alți jupâni.
Marița o cheamă pe servitoarea jupânului Moțatu.
E o localnică. Să tot aibă patruzeci de ani. II spală
pe stăpân și ne spală și pe noi, pe toți. Rufele, când
avem, ni le spală. Ni le mai cârpește. In zori, pleacă
la piață cu jupân Moțatu. Jupânul face cumpărăturile,
Marița poartă coșurile. Din câteva cepe, din câțiva
ardei, dintr’un găvan de fasole, dintr’un vârf de lin-
gură de untură, ori din cinci picături de untdelemn
— jupânul ține la ban și ține ca banii să nu fie chel-
tuiți pe degeaba — ea trebue să gătească mâncarea
pentru noi toți. Nu se ajunge mâncarea ? Rămân
găliganii flămânzi? Marița nu știe să gătească !...
Marița mănâncă, pe furiș, mai mult decât i se cu-
352
vine !... Marița e de vină totdeauna. Mătură curtea,
spală pe jos prăvălia lungă și îngustă în care rumânii
aduc, pe opincile lor, tot noroiul de afară.
Odaia Mariței e alături de odaia noastră. Deasupra
odăii noastre, ca un fel de pătuiag la care se poate
ajunge pe o scară de lemn, odaia în care doarme ju-
pân Moțatu. Minache are pat în dosul prăvăliei. Ne-
vasta jupânului a murit. Nu și-a luat alta. Acum ju-
pânul trăiește pentru prăvălia lui, pentru câștigul pe
care i-1 aduce. Ii vine chef după o muiere. O chiamă
pe Marița. N’o ține mult. Coboară Marița scara, în
odaia ei, adoarme. Dimineața se trezește înaintea
noastră și cântă. Cântece de mahala cântă :
Mișule, ce faci tu, Mișule,
Hai, fii cuminte, Mișule,
Nu mă ciupi!...
— Cânți, țață Marițo ?
— Dar ce ? Vrei să plâng ? Să fac voia dușmani-
lor ? Mai bine cânt. Omul trebue să cânte...
Uneori cântă cântece de pe la țară, când e tare
amărîtă, când o bruftuluește jupân Moțatu, când și-a-
duce aminte că e singură-singurică pe lume. Spală
în tindă, între pereții coșcoviți, într’o albie mare, ve-
che, rufele calfelor, cântă, mai mult îngână :
Are ’n lume noroc, are,
Cine moare fată mare,
Are ’n lume norocel,
Cine moare mititel...
Cine moare mititel — are noroc. Halal de așa no-
roc ! Frate-meu Alexe a murit mititel, când avea câ-
teva săptămâni, ori câteva luni, nu mai știu bine,
numai mama știe bine când l-a născut pe Alexe, când
a murit Alexe. A durut-o trupul când l-a născut, a
durut-o inima când l-a văzut înghețând, rămânând
fără suflare, la cap cu lumânare ieftină, aprinsă. Pe
niciunul nu ne mângâie mama, nici dacă ne bolnă-
vim nu ne mângâie. Rămâne tristă, întunecată la
față, poate și din alte pricini. Dar dacă s‘ar lega ci-
23 — Desculț — 932
355'
neva de noi, și ea ar ști, ar sări, n’ar mai avea pace,
omor ar face — omor de om. Cu furca ar veni tata,
cu beldia mama, și l-ar sdrobi pe jupân, pe Gogu
Șoric și i-ar dăula ’n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că
m’au stâlcit în pumni, în picioare. N’or să afle din
gura mea niciodată. Cu ce s’a ales frate-meu Alexe
din viață ? A închis ochii înainte de a-și da seama
cât e de dulce lumina soarelui, înainte de a se pricepe
să gângurească măcar.
— Țață Marițo, nu e niciun noroc să mori de mic...
— Parcă eu spun că e noroc ! Așa e cântecul. L-a
scornit careva scârbit, din pricina necazurilor, de
viață. Necazurile te fac câteodată să-ți fie silă de
viață, să-ți vină să ți-o lepezi. N’o lepezi. Mai bine pe
pământ decât sub pământ. Ne-o suna fiecăruia cea-
sul. O să tot stăm sub pământ, după moarte...
Pe neașteptate s’a bolnăvit jupân Moțatu, l-au prins
junghiurile. Zace în odaia lui, în pătuiag, întins în
pat, se svârcolește. II auzim cum se vaită, cum în-
jură... Nu-i e necaz că s’a bolnăvit. Ii e necaz că nu
mai poate sta în prăvălie. N’are încredere în nimeni,
nici în băiatul lui, Minache. Se teme să nu-1 fure.
Vin țăranii să-și ridice marfa, urcă scările la jupân.
Oblojit, înfășurat în paltonul lui gros, pe care îl îm-
bracă numai când viscolește, jupânul îi primește, re-
zemat cu spatele de perete. Se ceartă cu ei. Printre
văitături le ia gologanii. Poruncește lui Șoric :
— Dă-i pieile...
De când e bolnav, de când nu mai poate coborî din
odaia lui, ne mai facem de cap. Lucrăm mai puțin, ne
odihnim mai mult. Seara — jupânul nu poate coborî
să supravegheze pe nimeni — găliganii pleacă să
hoinărească prin oraș. Mă îmbie și pe mine Dobrică
Tunsu :
— Am făcut o șmecherie astăzi!...
— Ce șmecherie ?
— Nu-ți spun.
— Totuși, mi-ai spus.
— Ți-am spus că am făcut o șmecherie dar nu
țLam spus ce anume.
354
- Și?
— M’am ales cu patru lei.
— Păstrează-i sănătos.
— Păi, asta-i povestea, că nu vreau să-i păstrez.
Mâine, poimâine se însănătoșește jupânul. Mă pâ-
rește careva jupânului că am bani. Jupânul mă caută
și-mi găsește biștarii. O să mă întrebe : de unde ? O
să mă bată și pe urmă o să-i spun tot. Dacă îi spun
tot o să mă bată și mai rău... Aș vrea să ieșim amân-
doi în oraș să-i cheltuim.
Trebue să-i fi găsit pe uliță, ori să-i fi furat din
buzunarul unui țăran, Dobrică Tunsu. Bani câști-
gați cu muncă nu i-ar risipi el cu atâta ușurință...
— Cum să-i cheltuim ? Eu nu beau.
— Nici eu nu prea beau. Așa, o țuică, pot să gust.
Tu nu înțelegi ? Am patru lei ! Vreau să-i cheltuim
împreună...
— Acum, noaptea ?
— Acum!...
— Ce putem cumpăra ?
— O să vezi !... Hai cu mine...
— Unde ?
— Hai cu mine îți spun...
M’am spălat pe mâini, pe obraz. îmi vine greu să-1
ascult și-mi vine și mai greu să nu-1 ascult. De săp-
tămâni de zile n’am citit o singură pagină. Mi s’a urît
de moarte... Asta se întâmplă totdeauna când zi dc
zi faci aceiași treabă și când treaba pe care o faci
nu-ți place, când de treaba aceasta nu te leagă nimic
altceva decât nevoia de a câștiga o bucată de pâine.
Căci acum m’am hotărît. Nu voi rămâne aci pe vecie.
Cel mult până la primăvară. M’am' legat cu jupânul
să-1 slujesc patru ani pe învățătură și pe mâncare.
Meseria am prins-o repede. Știu să tăbăcesc piei de
oaie. Știu să tăbăcesc chiar piei groase, de bou. Nu e
mare scofală. Am să plec. Să lucrez în altă parte. Să
mai umblu și cu altceva decât cu piei împuțite. La
toamnă o să încerc să merg la școală, să învăț. Simt,
de când trăiesc aci, că mintea mi se întunecă, că mă
îndobitocesc... Nu. Asta nu...
Mi-aș schimba straiele, n’am altele. Mă uit la mine»
23*	355
mă cuprinde jalea... Dobrică Tunsu îmi dă curaj :
— Ce naiba tot te privești așa ? Ce ? Ești ginere ?
Sunt alții mai rupți...
Ne strecurăm afară în vârful picioarelor. Tragem
după noi ușa. O închidem încet.
— Ține-te după mine, îmi spune Dobrică Tunsu.
O ia în susul fundăturii.
A nins. încă n’a căzut gerul. Zăpada sub picioare,
e moale, pe jumătate topită., Ulița e luminată slab de
felinare și în fundul uliței, acolo unde ulița se în-
chide, un felinar chior stă de veghe.
Să tot fie ora șapte seara. E în ajunul Crăciunului.
Pe centru umblă mai multă lume. Pe aici, acum e
aproape pustiu...
Parcă ar cunoaște drumul Dobrică Tunsu !... Des-
chide o poartă, cu sgomot, ca la el acasă. O trântește.
Merge spre fundul curții. Cam înțeleg despre ce e vor-
ba. Mă țin după el cu inima cât puricele. îmi tremură
ușor mâinile. Totuși, mă țin după Dobrică Tunsu.
In casa din fund, și ea măruntă, asemenea caselor
din ulița cojocarilor — veselie... Nu cântă nimeni, dar
se aud voci ridicate. Se aud și râsete. Dobrică Tunsu
deschide ușa. Cum sunt la un pas în urma lui, îl a-
jung. Intrăm amândoi deodată.
Dece mi se părea atât de mică, pe dinafară, casa ?
Uite ce largă e !... Rămânem lângă ușă.
Odaia e largă, pardosită cu scânduri. Intr’un colț
al odăii, un pian. Intr’alt colț o masă, încă o masă.
Pe lângă pereți, scaune. La masa din colț, un băiat,
cam de vârsta mea, cu o carte în față, citește, se opre-
ște din citit, notează pe caiet. Iar citește, în gând,
mișcându-și buzele. Parcă ar șopti. Poate se pregă-
tește pentru examen, învață o lecție-
La pian cântă o fată în pielea goală. Numai în ju-
rul șoldurilor poartă o pereche de pantalonași de cu-
loare roz, scurți, care nu-i acoperă nici măcar buri-
cul. Părul ei e lung și galben, ca părul mamei și
ochii ei sunt albaștri ca ochii mamei... Ii lunecă dege-
tele pe clape. Pe un scaun rotund, fără rezămătoare,
lângă ea, un bărbat cu gambetă cenușie pe cap, dată
356
puțin pe ceafă, cu mustăți lungi, groase. O ciupe din
când în când de pulpe.
Pe alte scaune, alte fete cu rochii scurte, atât de
subțiri... In salon, încă patru bărbați, mai tineri, mai
bătrâni.
— Bună seara, Salomio.
— Bună, Tunsule. Asta cine e ?
— Un prieten al meu.
— Boboc, nu ?
— Boboc...
— Luați loc.
Salomia se poartă cu noi cum s’ar purta cu niște
domni. Ne așezăm pe scaune. M’am făcut mic de tot.
M’am stârcit pe un scaun și simt că pe haina mea
veche, dacă nu mă astâmpăr, am să culeg varul. E
spoită de curând odaia. Suntem în ajunul Crăciunu-
lui. Oamenii și-au spoit casele. Și casa asta a fost
spoită pe dinăuntru.
Salomia e înaltă, voinică, oacheșă, poartă o rochie
groasă, lungă până în pământ.
— Mergi cu mine ? o întreabă Tunsu pe fata care
cântă la pian și de care bărbatul cu gambetă s’a de-
părtat. Hai, Mimi, zău, hai...
— Nu pot, dragă. Sunt...
— Și ce ? Dacă... Hai !
— Nu se poate, mă, nebunule. Așteaptă să iasă
Gica dela odaie. Te duci cu ea.
— Până iese Gica, tratează-ne cu ceva, țață Salo-
mio, spune Tunsu.
— Acuș vă fierbe țaica o cafea...
Pe masa din colț arde o mașină de spirt. Ne pregă-
tește Salomia cafele. N’am băut până acum cafea,
îmi spun, o să-i încerc gustul.
Bărbații au luat câte o fată. Au trecut cu ele la ,
odăi. Au ieșit. Au plecat. Au rămas cinci fete în sa-
lon, cu Salomia șase. Tunsul o așteaptă pe Gica. în-
târzie Gica.
— E cu al lui Cotelici, cu negustorul. Când vine
al lui Cotelici scapă greu Gica, abia scapă, săraca...
Se deschide ușa. Coboară cele două scări, în salon,
uri popă — un popă uitat de moarte coboară în salon.
357
E bătrân, cu barba mâncată parcă de molii. A fost
altădată neagră barba popii, pe urmă a fost albă,
acum e de un galben putred. Până la pământ îi a-
târnă sutana stropită cu noroi. Mâinile îi tremură și
într’o mână ține crucea, în cealaltă stebla de busuioc.
Umblă cu botezul, prin case, înaintea sărbătorilor.
La spatele popii, cu jumătate de pas în urmă, țârcov-
nicul cu căldărușa. începe să cânte pe nas cu glas
de înmormântare, popa — o rugăciune. Pianul tace.
Fetele, așa cum se găsesc, aproape goale, vin lângă
popă. Popa le stropește cu stebla de busuioc, le dă
să-i pupe mâna, le dă să-i pupe crucea... Popa aruncă
aghiasmă peste cele patru colțuri ale odăii. Mirue
clienții care au mai venit între timp, mirue băiatul
din colț care învață — băiatul madamei. Vreau nu
vreau, mă mirue și pe mine. îmi trece mâna și crucea
pe sub nas. Fie !... Pentru altceva mă adusese aci Do-
brică Tunsu...
Salomia ridică rochia până sus. I se văd genunchii,
pulpele. Poartă ciorapi lungi. Scoate dela ciorap o
pungă. Scârmă înăuntru, numără în palmă zece lei
— zece lei în bani mărunți numără Salomia în pal-
mă. Ii aruncă pe toți în căldărușa țârcovnicului. Nu
vede bine popa. Totuși se apleacă și se uită în căl-
dărușă. Țârcovnicul ridică mai sus căldărușa, până
sub nasul popii.
O întreabă popa pe Salomia. Cu glas de dincolo de
mormânt, cu glas mâncat de gândaci, de lilieci, cu
glas de arătare o întreabă :
— Câți lei ai aruncat în căidărușe, Salomio ?
— Zece lei, taică părinte, atâta am avut...
— Numai atât, Salomio ? Mă așteptam cel puțin
la un pol.
— Să ierți, părinte Cinzeacă. Nu e acasă madama.
A plecat în târg, după cumpărături, și, uite, încă nu
s’a întors. Atâta câștigară fetele de când se lăsă în-
tunericul...
Popa saltă barba. Ii tremură fața. Ii tremură buzele.
— ’tu-vă mama voastră de pârțotine... Vin eu, preot
bătrân, noaptea, să vă botez, și-mi aruncați în căl-
dărușă zece lei, ca la orbeți, zece lei. Să-ți fie rușine...
358
Să vă fie rușine la toate... Scârmă-te la ciorap, scâr-
năvie, și pune restul, până la pol, în căldărușă, că te
ia mama dracului. Vă ia mama dracului pe toate,
auziți voi ?...
— N’am, părinte Cinzeacă ! Zău, dacă am... Cum
îți spun, atâta câștigară fetele de aseară. Dacă ve-
neai sfinția ta mai târziu, era mai bine ; mai sunt
câțiva bărbați la odaie, cu fetele... Ia sfinția ta loc și
așteaptă până ies.
— Bine, taică, bine. Iacă, am să aștept... Am să
aștept.
Se așează popa pe scaun. Se așează și țârcovnicul.
Salomia pregătise două cești de cafea, una pentru Do-
brică, una pentru mine. Ne-am spălat pe bot. Cafeaua
a servit-o Salomia popii și țârcovnicului. Ne spune
la ureche :
— Mai stați. O să vă fac și vouă după ce pleacă
țapul ăsta bătrân...
Soarbe popa cafeaua. O soarbe și țârcovnicul. Pe
urmă, popii îi cade capul în piept. Ațipește. Ațipește
numai, nu doarme. Se deschide o ușă. Iese, cu gu-
lerul paltonului ridicat, cu căciula trasă pe ochi, un
băiat. Iese o fată în urma lui, ciufulită, și-i întinde
Salomiei doi lei. Salomia pune banii pe masă, în fața
popii.
Până când n’au ieșit cinci clienți, până ce în fața
popii nu s’au adunat încă zece Iei, popa Cinzeacă a
avut răbdare, a așteptat, n’a plecat, A plecat numai
după ce Salomia i-a mai aruncat, cu zornăit lung,
în căldărușă, încă o jumătate de pol... Binecuvântând
a plecat popa Cinzeacă...
— La ce biserică slujește ăsta ?
— La biserica dracului, îmi răspunde Dobrică Tun-
su, aici lângă noi, la sfântul Niculae. N’ai auzit
toaca ?
— N’am auzit-o...
— Hai, Dobrică, treci la odaie. A plecat al lui
Cotelici...
Fetele sunt toate triste. Când râd, parcă rânjesc,
râd din gât, nu din inimă. Au lacrimi în inimă. Și
359
tristețe. In ochi li se resfrânge tristețea. Mai tristă
ca toate, Salomia. Și băiatul din colț care s’a făcut
că nu vede nimic, care a citit mereu, a luat note, a
șoptit numai pentru el cuvânt cu cuvânt...
Rămân în salon. In urma popii au venit alți băieți.
Straiele mele răspândesc miros greu. Fetele sunt o-
bișnuite cu mirosul acesta.
Am băut cafeaua mea. Am băut-o și pe a lui Do-
brică Tunsu.
Salomia mă vede stânjenit, vine lângă mine, mă
apucă de bărbie.
Degetele ei sunt scurte, groase, boante, aspre.
Poate că a fost mulți ani servitoare, a spălat vase, a
frecat scânduri...
— Cu cine vrei să te duci, bobocule ? De un ceas
te uiți la toate fetele. Pe care ai ales-o ?
— Pe niciuna, îi răspund. Pe niciuna... Auzi ?... Pe
niciuna...
M’a podidit plânsul — un plâns greu, adânc, care
aștepta demult o izbucnire...
Pe la unchiul Tone, pe la rudele mele din oraș nici
nu mă • gândesc să trec. Știu ce s’ar întâmpla dacă
m’aș duce — s’ar uita fiecare ponciș la mine. Dacă
m’ar vedea unchiu-meu Tone, nu s’ar sfii să-mi tra-
gă câteva la ceafă. Parcă îl aud : — Era vorba, ne-
poate, să nu-mi calci prin bătătură. Ce te găsi ? Hai!
' Șterge-o ! Șterge-o !...
Pe fetele unchiului Tone le văd câteodată plim-
bându-se pe strada mare cu băieți. întorc obrazul, mă
uit într’o vitrină, mă prefac că nu le-am zărit. II o-
colesc și pe văru-meu Mișu. L-am întâlnit odată, din
întâmplare, și l-am întrebat: — Ce faci, Mișule ?...
Parcă nu m’ar fi cunoscut.
Mișu e bine îmbrăcat, i-ar fi rușine să fie văzut
stând de vorbă cu un derbedeu. Căci acum, deși am
un stăpân la care lucrez, o părticică dintr’un pat în
care mă pot odihni — vorba vine că mă pot odihni —
o strachină cu mâncare la prânz și altă strachină
seara, totuși, semăn la înfățișare cu derbedeii, cu bă-
ieții care n’au niciun rost pe lume, care dorm pe lângă
360
garduri și întind mâna, fie să ciordească ceva din-
tr’un sac, fie să cerșească. Straiele mi s’au sdrențuit
mai rău. Caut seara să le cos. Am învățat să umblu
cu acul și cu ața. La început a fost greu. Urechea a-
cului îmi intra în vârful degetelor. Până la urmă m’am
deprins să cgs. Dar asta nu era deajuns. Nu era dea-
juns să-mi cos, să-mi peticesc hainele. Mi-ar mai fi
trebuit un rând de straie fie ele cât de vechi, cât de
rupte, ca să le mai las întinse pe frânghie, la soare
ori la vânt, pe acestea vechi, să iasă mirosul din ele.
M’am obișnuit cu mirosul straielor mele. Alții nu.
Dacă stau mai mult lângă cineva, face un pas îndă-
răt, să fie mai departe de mine. Cum pot să trăiesc
așa ? Pot să trăiesc și așa !... Poți să trăiești .oricum.
Am auzit odată pe cineva la țară spunând : — Să-1
ferească dumnezeu pe om de câte poate îndura !... Ei!
Nu îndur mare lucru. Alții o duc mai greu, îndură
mai mult.
Târgul e plin de derbedei, de haimanale, de băieți
care n’au nici unde lucra, nici unde dormi, care tră-
iesc cum se întâmplă și care mănâncă ce găsesc, când
găsesc, pe undeva, câte ceva de mâncare. Unii dintre
ei sunt vlăjgani, alții pirpirii. Ar munci, n’au unde,
și când muncesc câștigă atât de puțin că nu le ajun-
ge câștigul nici pentru masă, nici pentru o casă în
care ar putea și ei să doarmă ca oamenii. Când nu
poți cumpăra nimic de folos cu banii pe care îi ai, te
duci la cârciumă. Bei țuică, bei vin, ce-ți poftește ini-
ma. Mai curând ce-ți poftește gâtul. Un ceas, două,
ți se pare că ești omul cel mai fericit din lume. De
nimic nu-ți mai dai seama dacă bei...
Mă feresc de neamuri. Mă feresc și de oamenii din
satul nostru, când vin vinerea la târg să vândă ori
să cumpere câte ceva. Mă feresc să nu mă vadă. Știu
că ar face haz de mine : — Uite-1 și pe ăsta, pe șchio-
pârlea, cum a ajuns !... Nu totdeauna însă se întâm-
plă ceeace vrei tu să se ’ntâmple. Acasă am tot auzit
vorbindu-se despre cei doi frați ai mamei : despre un-
chiul Tone, despre unchiul Lisandru. Pe unchiul Tone
îl cunosc bine acum, nu l-aș mai cunoaște !... Pe un-
361
chiul Lisandru nu 1-arri văzut niciodată la față. A
murit în toamna în care, departe de sat, spre Beli-
tori, pe moșia lui Gogu Cristofor, în Octombrie, la
culesul porumbului, în câmp, în zorii zilei, făcută
ghem lângă car pe un maldăr de coceni, m’a născut
mama și mi-a tăiat cu secera buricul tata. Cu sfoară
mi l-a legat. De aia mi-a și rămas buricul mare de
râdeau copiii de mine la scaldă, pe malul gârlei :
— Uitați-vă la Dințosul !... Parcă ar avea două
puțe !... Una — în mijlocul burții... O să-ți iei două
neveste, vere...
Prinsesem obicei la scăldat să-mi acopăr pântecul
cu mâinile până intram în apă.
Murise și nevasta unchiului Lisandru și știam nu-
mai atât că de pe urma lor rămăsese un băiat, lancu,
pe care îl luaseră niște rumâni fără copii, de suflet,
să-1 crească. Mai aflasem dealungul anilor că văru-
meu lancu învață la școala de meserii, că se face
mare, că e deștept și frumos și cuminte ca o fată. Nu-
mai la văru-meu lancu nu mă mai gândeam eu. Dacă
aș fi vrut să mă gândesc la fiecare rubedenie, apoi
n’ași mai fi avut vreme să mă gândesc și la altceva...
Mare mi-a fost mirarea când în pivnița în care în-
doiam pieile crude și le așezam în putini, pregătin-
du-mă să torn peste ele, cu găleata, argăseala, a co-
borît scările nenea Gogu Șoric, găliganul, și nițel
cam speriat s’a apropiat de mine :
— Măi, tu ăsta, șchiopul, te caută cineva. Urcă-te
repede în prăvălie. Vezi, mai scutură-te, că prea ești
împuțit. Ne faci jupânul de rușine...
Cum să te scuturi, să nu te vadă cineva așa cum
arăți !...
M’am gândit că la noi acasă, la țară, s’a întâmplat
cine știe ce, că a venit tata ori mama ori frate-meu
să-mi aducă o știre, ori să mă ia de aci, să mă ducă
în altă parte, să mă bage la alt stăpân.
— Cineva dela țară, nene Gogule ?
— Nu. Un orășean te caută. Unul tinerel...
Am urcat scările, am intrat în prăvălie. Jupânul
abia ridicat de pe boală târomea în scaunul lui, gal-
ben, firav, și cum nu avea clienți, moțăia. Era spre
362
seară. In prăvălie mai mult întuneric decât lumină.
Inafară de jupânul, am văzut lângă ușă un domn bine
îmbrăcat, înalt, svelt, subțire. Am înaintat spre el cu
toate sdrențele puturoase pe mine. Mi-a întins mâna.
I-am întins și eu mâna — o mână roșie, umflată, arsă,
fără unghii. Omul mi-a simțit arsurile, abia mi-a a-
tins-o. M’a tras lângă ușă, m’a așezat în lumină, s’a
uitat la mine lung. Pe urmă i-a spus jupânului :
— Te-aș ruga să-1 învoiești pentru un ceas. Vreau
să stau de vorbă cu văru-meu...
Văru-meu ? Ce văr puteam să fiu eu cu el ? La orice
m’am gândit numai că el e văru-meu lancu, băiatul
răposatului meu unchi Lisandru nu mi-a trecut în
clipa aceea prin cap.
Am ieșit amândoi în uliță.
— Să mergem să ne plimbăm puțin. Nu mă cu-
noști, nu ?
— Nu. Nu te cunosc.
Mă uitam la el. Avea o față așa de frumoasă cum
n’am mai văzut de atunci față de om. Ori poate mi
s’a părut... Pielea obrazului lui era albă, bătând ușor
de tot în galben, sprâncenele groase și negre, ochii
mari, rotunzi... N’am întâlnit niciodată ochi atât de
mari, atât de negri, atât de adânci...
— Sunt văru-tău lancu, lancu Brătescu...
Mergea încet. Eu totuși abia îi țineam pasul.
— Dar tu ce ai la picior ? Dece umbli așa ?
— Am rămas șchiop.
— Mergi greu ?
— Nu merg prea ușor. Țin la drum numai dacă nu
alerg...
Iarna era în toi, dar așa cum se întâmplă uneori,
când vânturile își schimbă jocul, venise adiere călduță
dinspre miazăzi, cu ceață care începuse a muia și a
măcina zăpada. Orașul, desbrăcat deopotrivă de ver-
deață și de straiele albe pe care le dăruise ninsoarea
își arăta, rușinat parcă, întreaga lui urîțenie. Gardu-
rile vechi, putrede, casele cu varul căzut înfățișau
pereți buboși, plini parcă de pecingine. Pe ulițe, noroi
negru amestecat cu gloduri de zăpadă și dedesubt,
363
frunzele care astă primăvară erau tinere, acum mân-
jau pământul, îl urneau. Nu mătura nimeni ulițele,
nici măcar ulița mare, nici măcar răspântia veghiată
noapte și zi de monumentul generalului Mantu. Co-
pacii goi, fără foi — ca niște oameni cu brațele întinse
în sus, ca niște oameni în pielea goală, păroasă, bu-
boasă, neagră, înghețată...
Se lăsa întunericul. Se lăsa întunericul care deopo-
trivă acoperea și puținul care mai rămăsese frumos
— o fereastră dincolo de care zâmbea o glastră cu
mușcate roșii, un balcon sprinten, un mănunchi de
brazi tineri rămași încă verzi în pofida morții de care
erau loviți ceilalți arbori — și urîciunea.
Abia îi deslușeam fața vărului lancu.
— Ar fi bine, să intrăm într’o cârciumă.
— Dacă vrei...
In târg, la tot pasul, cârciumi. Am intrat în cea din-
tâi care ne-a ieșit în drum. Ne-am așezat la masă.
— Doi țapi, comandă văru-meu.
Ni s’au adus doi țapi.
Văru-meu lancu Brătescu, dintrodată și l-a băut
pe-al lui. Eu abia mi-am udat buzele.
— Nu-ți place berea ?
— Nu, e amară...
— Amară ? ! Bea măcar un sfert de pahar. O să-ți
facă bine.
Dusesem paharul la gură și băgasem de seamă că
el privește atent mâna în care țineam paharul. După
ce am sorbit, mi-am pus mâinile pe genunchi, sub
masă, să nu mi le mai vadă.
— N’arăți bine deloc la față, vere, ești galben.
Am început să râd.
— Niciodată n’am fost altfel.
— Cine te-a adus la tăbăcărie ?
— Tata și cu mătușa-mea Finica.
— Urîtă meserie ți-au ales.
— Urîtă, frumoasă, asta e.
— Ai fi putut să-ți alegi alta.
— Nu m’am priceput.
— Ai de gând să înveți tăbăcăria ?
— Am avut de gând.
364
— Și nu mai ai de gând s’o înveți ?
— Am învățat-o. Nu-mi place. Aș vrea să fac alt-
ceva. Aș vrea să citesc, să învăț. Aici nu pot citi ni-
mic. Simt că mă îndobitocesc zi de zi.
— Cum sunt ceilalți ucenici ?
— Băieți ca și mine, veniți dela țară. Ii roade un
singur gând — să treacă mai repede anii de uceni-
cie, să se întoarcă în satele lor, să devină patroni.
— Și calfele ?
— S’au îndobitocit, parcă nici n’ar mai fi oameni.
Muncesc, mănâncă, beau. Sâmbătă seara, duminică
seara, se duc la casa cu fete din fundătură.
— Te-au dus și pe tine !
— 6 singură dată. M’a dus unul Dobrică Tunsu.
— Ai putea să te bolnăvești dacă mai calci
pe-acolo.
— N’am să mai calc...
— Ispita e mare. Caută să te stăpânești. Orașul
mănâncă oamenii. Vezi să nu te mănânce, Darie.
— N’o să mă mănânce, nene lancule. Am să caut
să nu mă las mâncat...
— Nu mă miră deloc ceeace mi-ai spus despre uce-
nici și despre calfe. Mai demult, și până acum câțiva
ani, au fost pe aici, ca în toată țara dealtfel, organi-
zații muncitorești. Calfele, ucenicii, muncitorii dela
calea ferată, își aveau clubul lor. Se întâlneau, citeau,
discutau. Se pregăteau pentru luptă și pentru viitor.
Unii șefi ai mișcării au trădat-o, au trecut de partea
stăpânirii. Mișcarea însă n’a pierit. De când cu răz-
boiul s’au luat măsuri aspre împotriva ei. In unele
orașe mișcarea a fost lichidată. Dar sămânța ei a ră-
mas pretutindeni. Trebue să fi rămas și pe aici. Dacă
vrei să nu fii mâncat de oraș caută această sămânță.
Poate ai norocul s’o descoperi înjtr’o zi. Te-aș ajuta
dacă aș rămâne mai mult timp aici. Abia ieri am ve-
nit dela București. Am venit să-mi văd neamurile :
pe unchiu-meu Tone, pe mătușă-mea Finica, pe cei-
lalți. I-am văzut. Am aflat dela ei că tușa Maria are
un băiat în oraș.. I-am întrebat dacă te-au văzut de
curând. Mi-au spus că te ascunzi, că-i ocolești. Dece ?
365
Ți-ar prinde bine dacă te-ai duce din când în când
pe la ei duminica. Ai mai mânca o ciorbă caldă.
Iarăși am început să râd.
— Vorbești, nene lancule, de parcă nu l-ai cu-
noaște pe unchiu-meu Tone.
— Drept să-ți spun, prea bine nu-1 cunosc, dacă
i-am vorbit de două-trei ori, în toată viața mea.
Viața lui !... Avea douăzeci și unu — douăzeci și
doi de ani și vorbea de toată viața Iui! Scurtă avea
să-i fie viața vărului meu lancu Brătescu. Scurtă de
tot...
— Am învățat meserie la București. Sunt mecanic.
Pe limba noastră dela țară, fierar. Cum am auzit că
ești aici, am venit să te văd, să te cunosc. Știi! Pă-
rinții mei au murit, de piept. Am dus-o și eu destul de
greu, la școala de meserii, dar am biruit. Am crezut
în viață, într’o viață mai bună, și am biruit boala. Nu
m’am lăsat doborît. Acum însă, m’a sfătuit doctorul
să nu mai rămân la oraș, să schimb aerul, să mă mut
la țară. îmi trebue aer. O să plec mâine dimineață
Ia Omida. Poate găsesc acolo, mai pe deal, să închi-
riez o casă și să deschid un atelier, o fierărie.
— Ai să stai singur ?
— La început am să stau singur. Apoi, o să mă
însor. Vreau să am nevastă sănătoasă. Cu o fată dela
țară o să mă însor. Să-mi nască copii pietroși, să-
nătoși. Vreau să trăiesc în mijlocul țăranilor dintre
care a plecat tata. Să lucrez pentru ei și să le spun
câteceva din ce-am învățat, din ce-am văzut, din
ce-am aflat, din ce-am citit.
Se luminează și mai mult ochii vărului meu.
In cârciumă au intrat doi lăutari jerpeliți, sgribu-
liți. Unul ține subsuoară o diblă, altul o cobză. își
freacă mâinile să și le încălzească, încep să scârțâe
un cântec. Văru-meu lancu le face semn.
— Nu-i nevoie să ne cântați...
Scoate și le întinde zece bani.
— Poftim !
— Sărutăm mâna, boierule, mânca-ți-aș...
366
Duc banii cârciumarului. Aruncă pe gât lăutarii
câte un țoi de spirt...
— A venit iarna și nu mai vrea să plece — spune
unul din ei, m’a pătruns frigul. Mi-au înghețat cioan-
cili...
— N’ai vrea să ne mișcăm totuși, nene lancule?
— Să ne mișcăm.
Pornim pe ulițe.
— La București am învățat multe lucruri. Am în-
vățat și altceva decât fierăria. Apoi am urmat seara
o școală. Știu să desenez, să pictez. Dacă o să am
timp, la țară, o să mă ocup și cu pictura. Am să pic-
tez peisaje, am să pictez ulițele satului și gârla de
care mi-aduc aminte și arborii, am să pictez oameni.
Merg tăcut pe lângă el și-l ascult. Ii sorb cuvin-
tele. Mă întreabă :
— Tu ai citit ceva ?
— Am citit. Acum n’am timp să-mi trag sufletul.
De când am venit la*oraș n’am văzut măcar o carte.
— Asta e rău. Cărțile luminează capul și cugetul
omului. Să-ți cauți timp și cărți, să citești.
— E ușor de spus.
— Nimic nu e ușor. Tu să te străduești să citești.
Ai de gând să rămâi mai departe la tăbăcărie?
— Nu, am să mă mut la alt stăpân. Poafe chiar
săptămâna asta. Vreau să-mi adun ceva bani, să mă
duc la toamnă, la școală, la Turnu.
— Dacă nu începe la toamnă războiul...
— Războiul ?
— Da, războiul. De doi ani oamenii s’au încăierat
între ei și se sfâșie ca fiarele. Puține țări au rămas
care n’au intrat în război. Printre astea se află și
țara noastră. Dar n’o să putem rămâne mult timp
deoparte.. Caută unii să ne împingă să intrăm în răz-
boi împotriva aliațilory alții caută să ne împingă în
război împotriva nemților.
— Și noi trebue să intrăm în război numai pen-
trucă vor alții ?
— Noi doi nu.
Râde văru-meu lancu.
367
— Dar oamenii din orașul ăsta și din toate ora-
șele, și din toate satele țării, vor ei să plece la război?
— Nu. Cea mai mare parte dintre ei nu vor să
plece la război. Războiul îl doresc mai ales cei care
nu merg pe front — oamenii care conduc țara și cei
care-i sprijină. Pentru aceștia războiul aduce câști-
guri mari.
— Dacă o să fie război, o să te duci și dumneata!...
— Nu cred că am să mă duc. Am recrutat anul tre-
cut și nu m’au luat la militărie. M’au găsit debil.
Nici anul ăsta și nici la anul n’am să fiu mai sănătos
decât am fost anul trecut.
— Ești bolnav ?
— Nu. Nu sunt bolnav, dar nu sunt chiar atât de
sănătos încât să merg la război, să duc pușca pe
umăr și să dorm nopți dearândul, pe pământ, în
noroi...
Era târziu de tot când m’a lăsat la ușa tăbăcăriei.
— Plec mâine la Omida. O să ne mai vedem.
Mi-a atins mâinile umflate. A plecat. S’a pierdut
în umbra zidurilor. Am stat la ușă și i-am ascultat
pașii cum se depărtează. I-am ascultat pașii până nu
s’au mai auzit. M’am strecurat înăuntru în vârful
picioarelor. Găliganii adormiseră. Sforăiau. M’am
vârît în așternut.
Așa cum îmi spusese în seara aceea în care îl vă-
zusem pentru întâia oară, văru-meu lancu Brătescu
s’a dus la Omida și s’a statornicit acolo. A găsit o
casă goală la marginea satului, pe gurgui, în locul
unde șoseaua cotește spre Stănicuț. Casa avea arie
largă și lungă, cu pământ roșu, nisipos, povârnit pe
malul cu zăvoi al gârlei. Dacă ieșea seara pe,prispă,
vântul adia dinspre gârlă, îi aducea, odată cu țân-
țari, aerul lânced al bălții verzui, mirosul amar al
frunzelor de salcie. Sub coasta casei, de seara pânălri
zori, orăcăiau broaștele, cu botul verde îndreptat
spre lună.
Reparase casa, o spoise, o împodobise cu flori pe
368
lângă ușă și pe lângă ferestre, dresese gardul spre
uliță și într’un șopron vechi își instalase fierăria.
Ieșea seara în sat și vorbea cu oamenii. Cu blân*
dețe vorbea cu oamenii, care se minunau de câte au-
zeau, de cum le deschidea fierarul tânăr capul. Tiță
Uie se alipise de văru-meu lancu Brătescu ca de un
frate. Se mai alipiseră și alții de văru-meu. Mama îl
mânca din ochi de drag ce-i era. N’au întârziat ru-
mânii să-i aducă fiarele plugului la ascuțit, să-i a-
ducă uneltele lor de fier la reparat. Luase unul mic
de șapte ani, un băiat al lui Țânțu, al lui nenea Ivan
Țânțu, pe care în sfârșit, racilele cu care rămăsese
din 1907 când fusese bătut pe șanțul șoselei, îl do-
borâse. Țânțu cel mic trăgea de lanțul foalelor. Dacă
foalele nu suflă în cărbuni, cărbunii nu ard.
Cât e ziua de mare, văru-meu lancu, care avea
mâinile lungi și subțiri și degetele aproape străvezii,
dar tot numai mușchi și vine, mânuia ciocanul.
Puțină vreme a rămas singur văru-meu. A început
a-și căuta nevastă. A găsit în Stănicuț, satul vecin.
Nevasta vărului meu lancu Brătescu fierarul e o
femeie voinică — două femei la un loc — tare, să-
nătoasă ca piatra. Sița o chiamă. Ii spun cum îi spun
ceilalți frați ai mei, îi spun cum îi spun surorile mele
— dada Sița.
S’a bucurat când s’a măritat cu fierarul. — lancu,
spunea ea femeilor când ieșea seara în uliță la vorbă,
nu mă scoate la muncă. Mă iubește și mă alintă.
N’am altă grijă decât să-1 spăl și să-i gătesc mân-
care. O să mai am în curând altă grijă : să-i nasc
copii. Vrea negreșit să-i nasc o droaie de copii. Dar
ce crede el ? și-a găsit proasta ? Un singur copil
am să-i nasc, pe urmă... își arată dinții albi, tăioși
ca dinții sălbăticiunilor.
— Vreau să trăiesc, nu să mă omor crescând
plozi...
înainte de a se însura, văru-meu lancu, dacă avea
puțin timp, desena. își cumpărase dela oraș cartoane
și vopsele și pensule și creioane negre și colorate și
desena. Și-a pictat casa lui și casele vecinilor. Și-a
24 - Desculț — 932
369
pictat făurăria. L-a pictat și pe băiatul lui Ivan Țânțu
trăgând țoalele — jarul cu aripi roșii, de foc, nico-
vala. A încercat s’o picteze și pe dada Sița. A sărit cu
gura pe el :
— Ce, ți-ai ieșit din minți ? Altă treabă n’ai ? Dacă
știam că nu ești om în toate mințile nu mă măritam
cu tine. De unde eram eu să bănui ! După ce sfâr-
șește munca, mănâncă omul, se culcă și doarme —
ori iese în uliță să mai vorbească cu vecinii. Tu te
închizi în casă Cu ochii pe cărți. O să-ți pierzi mințile.
Ce dracu oi fi citind în cărțile astea ? Nu pricep !
Citești și te aduci de spinare !... Văd că mai ai și altă
meteahnă — umbli cu vopsele, strici cartoane. La
ce-ți trebue astea ? Vrei să-ți vezi casa ? Ieși omule
în bătătură și uite-te la ea până amețești... Vrei să
vezi balta și sălciile de lângă baltă ? Așează-te colo,
pe coastă, și privește până te-i sătura ! Și pe pădu-
chiosul ăsta de plod al lui Țânțu, nu e destul că te
sgâești toată ziua la el în șopron când suflă foalele
— l-ai zugrăvit pe carton ! Ce-oi fi găsit la el ?...
Muierile din vecini se uită la cartoanele pictate de
văru-meu lancu — se uită mai ales la cartonul pe
care e zugrăvit Țânțu cel mic, lângă foaie, cu obrazul
pătat de cenușă.
— Parcă e viu ! Și focul! Dacă pui mâna te frigi...
O ceartă pe Sița vecinele :
— Iți bați joc de noroc, Sițo. Om ca al tău, mai
rar... Are dar de sus...
— Ce-am eu din darul lui ? Ce câștigă el dacă
spoește cartoane ? Aș înțelege, dacă le-ar vinde și
mi-ar cumpăra pălărie !...
Văru-meu glumește :
— Asta-ți lipsea ! Pălăria. Eu te-am luat tocmai
pentrucă nu porți pălărie, nu ești fată de oraș...
— Vreau să fiu ca o fată dela oraș, cucoană, cu
pălărie...
— O să fii...
— Când ? Mereu îmi spui : o să fii, o să fii...
De cinci ori pe săptămână mâncăm mămăligă cu
370
zeamă de fasole ori de linte. Joia și duminica, pâine
și varză cu carne ori tocană.
— La mine trăiți ca bimpașa — se lăuda jupân
Moțatu — nu puteți să vă plângeți că nu vă port de
grijă. Patul e pat, masa e masă, acum iarna aveți
căldurică...
Umblu cu picioarele înfășurate în cârpe. Când ies
să mă plimb, încalț opincile pe care le-am luat de a-
casă, în traistă.
Tot colindând duminica după masă prin târg, am
intrat într’o zi în vorbă cu un băiat înalt, negricios.
— Ești dela țară ?
— Nu. Dela Paris...
A izbucnit în râs. Am râs și eu.
S’a rupt ghiața.
— La cine lucrezi ?
— La Moțatu...
— Altul mai sgârie-brânză nu găseai ?
— Acolo m’a dus mătușa-mea...
S’a plimbat cu mine spre margine, spre cimitir.
M’a iscodit în chip și fel. Lam spus numai ce-am
vrut să-i spun.
In centrul orașului, acolo unde se încrucișează cele
două străzi largi, cu trotuare, se află monumentul unui
general care nu a murit pe niciun câmp de luptă, mo-
numentul generalului Mantu.
Și în sat la noi se află un monument. Nu la vreo
răscruce de ulițe, nici în fața primăriei sau a școlii
sau a bisericii. Monumentul din satul nostru se află
în bătătura casei lui Ispas Capră, în curtea lui Ispas
Capră. Capră e bătrân. Ii trăiește nevasta. Numai co-
piii i-aU murit mai demult, când era tânăr. A avut
ceva stare, dar după ce i-au murit copiii, nu l-a mai
îndemnat inima să muncească. A muncit numai cât
i-a trebuit ca să aibă cu ce trăi. L-au purtat niște rude
îndepărtate la târg, la Turnu, prin judecăți, pentru
niște pământuri, care până la urmă n’au rămas nici
ale lui Capră, nici ale neamurilor cu care se judeca,
ci ale avocatului Vică Georgescu care, chipurile, l-a
apărat pe împricinat de lăcomia rudelor.
24*
571
La Turnu, acolo unde se sfârșește strada mare și în-
cepe grădina publică, orășenii au ridicat mai demult
o statue în amintirea soldaților care la 77 au trecut
dincolo de Dunăre și s’au bătut la Plevna cu turcii,
alături de armatele rusești.
— Ce este asta ? a întrebat Ispas Capră.
— Monument, i-a răspuns măturătorul care strân-
gea frunzele de pe jos.
— Un monument ? Pentruce ?
— Ca să-și aducă aminte oamenii de soldații care
au murit la 77 în războiul cu turcii...
Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gu-
noierului : oamenii au ridicat un monument ca să-și
aducă aminte de alți oameni care au trăit cândva și
care acum au putrezit.
— La ce te gândești, Ispase ? îl tot întreba nevas-
tă-sa.
— Iacă, la ce-mi trece și mie prin cap, mă gândesc.
A vândut bucatele. Și-a vândut o parte din pământ.
Fără să spună nimănui nimic, nici măcar nevestei, s’a
urcat în tren și s’a dus la oraș, la Turnu. La pietrarii
care ridică în cimitir cruci și monumente pentru morți
s’a dus Capră.
— Poți dumneata, pietrarule, să-mi faci mie un
monument ?
— Ți-a murit cineva ?
— Nu. Nu mi-a murit nimeni. Pentru mine să faci
monumentul.
— La cimitir ?
— Nu. In fața casei mele să-1 faci.
S’a mirat pietrarul :
— In fața casei ?
— Da, în fața casei mele. Cu fața spre șosea.
— Și dece vrei dumneata să-ți fac eu un monu-
ment ?
— Ca să-și aducă lumea aminte mai târziu că a-
colo, în casa aia și pe locul ăla am trăit eu, moș Ispas
Capră.
S’a tocmit mult cu pietrarul. Până la urmă s’a în-
țeles cu el. I-a plătit. S’a întors acasă și a așteptat
să-i vină pietrarul cu monumentul.
372
La termenul hotărît, pietrarul s’a prezentat la Ispas
Capră însoțit de doi meșteri.
— Unde e monumentul ? a întrebat omul.
— Vine cu trenul !... Fă rost de niște care să-1 aducă
dela gară.
A luat cu chirie două care moș Capră și s’a dus la
gară. In lăzi bătute în cuie, mai grele decât pietrele
de moară, i-a sosit dela oraș, monumentul. Meșterii,
așa cum le-a cerut, i l-au ridicat în fața casei, cu fața
spre șosea. E un stâlp înalt de piatră în vârful căruia
stă de veghe un vultur de bronz cu aripile întinse a
sbor. Pe monument, cu litere săpate în piatră, aurite,
pietrarul a scris : Am ridicat acest monument, eu, moș
Ispas Capră, ca să-și aducă lumea aminte de mine.
L-a certat rău baba. Pe urmă s’a împăcat cu smin-
teala bărbatului ei. Acum Ispas Capră e bătrân și bol-
nav. Zace în casă. Sărăcia l-a cuprins cu totul. Nevasta
îl hrănește cu zeamă de fasole iarna, și vara cu urzici,
cu ștevie.
E bolnav pe moarte. Are poftă de o picătură de
lapte.
— Du-te, fă muiere, și cumpără-mi o cană de lapte
din sat.
— Când erai în putere nu ți-ai cumpărat vacă. Ți-ai
ridicat în fața casei monument. Scoală-te acum din pat
și du-te de mulge cioara din vârful monumentului.
Mulge cioara, dacă ai poftă de lapte...
Ispas Capră oftează.
— Nu înțelege. Nimic nu înțelege muierea mea. Eu
o să mor, dar lumea o să-și aducă aminte de mine.
Du-te și cumpără-mi o picătură de lapte...
— Cioara ! Scoală-te din pat și mulge cioara...
Aici, în centru, unde se încrucișează străzile, se află
statuia generalului Mantu, mort mai demult. La nicio
bătălie n’a luat parte răposatul. A avut păduri și mo-
șii în județ, care sunt acum ale moștenitorilor, a fost
deputat, a fost senator. I-au ridicat neamurile monu-
ment, să nu-1 uite lumea. Trec oamenii pe lângă chipul
lui turnat în bronz, abia ridică unul privirile să-i vadă
373
barba spintecată în două, mustățile cu vârfuri răsu-
cite. Se opresc din sbor ciorile, în popas, pe căpățâna
ilustrului, slobod găinaț alb pe creștetul cu freză. In
fața statuii stau, căzute parcă în genunchi, două pră-
vălii lipite. Una e librăria „La Papagalul de aur“,
unde vinde creioane, cretă, hârtie de împachetat și câ-
teodată cărți — toamna, când se deschid școlile —
băiatul înalt, negricios, pe care-1 chiamă Urmuz Ni-
culescu ; alta e magazinul cu de toate al noului meu
stăpân Mielu Gușă, căruia orașul îi spune Pomneată,
magazin care poartă deasupra ușii și a ferestrelor,
scrisă alb pe negru, firma „La înger“.
Zăpada se cerne iarăși deasupra orașului. Troie-
nele cresc.
— Iarna simte că i se apropie sfârșitul și se mai în-
cruntă o săptămână, două.
— Poate și o lună, că nu s’a sfârșit nici Februarie.
Birjarii au înhămat caii la sănii, le-au pus funde co-
lorate pe la urechi, le-au agățat clopoței la gât. Aș-
teaptă săniile lângă monument. Caii clatină clopoțeii.
Bat din picioare birjarii golași, să nu înghețe. Rari
trecători. Niciun client pentru sănii, pentru „Papa-
gal“ pentru „înger”. Negustorii din buze bat.
— Ai dracului țărani, putrezesc în bordee, nu mai
calcă prin târg !... Un picior de om nu vezi...
Jupân Mielu Gușă n’are dever.
— Poate moare cineva. Nu se poate să nu moară
cineva pe-o vreme câinoasă ca asta.
Pică un client. Cumpără o lumânare subțire, de
zece bani. Are un copil bolnav. Poate moare. Să nu
moară fără lumânare.
— Trenul s’a înzăpezit între păduri, sus, spre miază-
noapte.
Până la marginea orașului au venit lupii din vlăsia
de lângă Vede. împotmolite sunt toate drumurile.
— Du-te și spune să-mi aducă o cafea.
Peste drum de „Inger“ a ridicat obloanele cafenelei
domnul Miltiade. Trec strada.
— O cafea pentru jupân Gușă...
— Se face !... răspunde un chelner. Strigă peste pa-
ravan comanda. — O cafea pentru nenea Pomneată...
374
Parcă m’ar vedea acum pentru întâia oară domnul
Miltiade. Și ieri m’a văzut.
— Ia-mi stai o leacă, neică. Ești dela „înger” ?
— Dela „înger”...
— Ai intrat în slujbă la Pomneată ?
— Am intrat.
— Când s’a petrecut minunea ?
— Ieri dimineață...
— Aha ! Mă miram eu...
— Vă rog să trimiteți cafeaua jupânului.
— Nicio grijă...
Mă petrece cu ochii cafegiul.
— Acuși se apropie prânzul, spune jupânul. Simt
cum mi se face un gol sub curea. Fii drăguț și repede-te
până acasă. Vino cu sufertașul cu mâncare. Vezi să
nu-mi verși mâncarea pe drum, că te jupoi de viu...
Casa jupânului e tocmai la marginea dinspre Scri-
oaște a orașului. Am cale lungă de mers. Merg. Opin-
cile scârțâe zăpada înghețată. Mă ia în pene, mă um-
flă, mă saltă vântul. Mă mai țin de uluci. Pe la răs-
pântii mă ghemui.
— Sărut mâna, cucoană. M’a trimis jupânul să iau
sufertașul cu mâncare.
— Dar bani pentru piață mi-a lăsat azi dimineață ?
A venit la ziuă dela tripou. Dar știe că lemnele sunt pe
sfârșite ? Nimic nu știe. Nimic nu vrea să știe, nemer-
nicul... Trimite după mâncare !... Mânca-l-ar pământul
să-1 mănânce. Otrăvi-m’aș în gura lui...
Cucoana are ochii roșii, plânși. Ține în brațe două
fete gălbejite, cu bube dulci pe lângă năsucurile mu-
coase.
— Na ! Leagănă-le... Poate-or dormi, dormir-ar
până la sfârșitul lunii, că nu pot să am odihnă de ele.
Iau fetele în brațe. Cu stângăcie le iau. Se opresc o
clipă din țipat fetele. Apoi, parc’ar fi fost vorbite, își
dau amândouă drumul pe mine.
— Afurisitele ! Ți-o făcură. Ieși afară și șterge-te cu
zăpadă, dar nu te supăra. Asta aduce noroc. Dacă
mi-aș fi dat drumul în scăldătoare, după ce m’a născut
mama și m’a băgat moașa întâi în apă, nu m’aș îi mă-
ritat cu Gușă, n’aș fi atât de nenorocită... Of...
375
La vremea prânzului jupân Gușă a desfăcut sufer-
tașul, a întins castronașele pe tejghea, a mâncat.
Seara mă întorc dela „Inger“ singur, cu sufertașul
gol.
Jupânul vine târziu de tot, pe la miezul nopții une-
ori, altădată spre ziuă. Dorm într’o odaie cu Zâna,
servitoarea. E o fată voinică, pietroasă, cu mâini mari,
roșii. îngrijește mai mult de bivolițe decât de casă.
Patru bivolițe rumegă fân în grajd — trei negre smoa-
lă, una albă colilie. Cu bivolițele ține cucoana casa.
Vinde lapte în vecini. Ciocăne ușor în ușă, în miez de
noapte, jupân Gușă. Zâna are somn de pisică, sare, des-
chide. Caut să mă cufund mai adânc în somn. Nicio
mișcare nu-mi îngădui.
— Asta doarme ?
— Doarme. Poți să tai lemne pe el. Nu se trezește.
Are somnul greu.
Rămâne în odaie. Nu rămâne mult. In vârful picioa-
relor pleacă. Uși trântite. Sgomot. Cucoana urlă cât
o ține gura :
— Iar ai fost la Zâna, netrebnicule. De un an, noap-
te de noapte, te duci la ea, de când am născut fetele.
Nu te-ar mai răbda pământul.
Curtea e largă. Casa e cam pe la mijlocul curții.
Ulița pustie se pierde sub zăpadă în câmp.
— Auzi ? mă întreabă prin întuneric Zâna.
— Aud...
— Asta nu e casă, e balamuc curat...
— De câți ani slujești la Pomneată ?
— De doi ani...
•— Și nu ți s’a urît ?
— Mi s’a urît, dar, ce să fac ? La altul e tot așa,
ori mai rău...
— Cucoana te bate ?
— Nu.
— Ce-ai face dacă te-ar bate ?
— Laș scoate ochii.
— Dece-1 primești pe jupân la tine ? Iți place ?
— Nu-mi place. II primesc ca să-i fac în necaz cu-
coanei. O urăsc. Pe toate cucoanele le urăsc.
376
Zâna se ghemue în pat. Se acoperă până sub băr-
bie cu plapoma.
— Să dormim, spune, că acuși se face ziuă...
— Să dormim!... Vrem să dormim și nu izbutim.
Prin întunericul odăii somnul, ca o vulpe, ne dă târ-
coale, se apropie, se depărtează, nu se lipește de noi.
Patul e mare, dela un zid la alt zid. M’am ghemuit
într’un colț. In alt colț s’a ghemuit Zâna.
— Dormi ?
— Nu...
— Nici eu...
Mă ridic și dau la o parte perdeaua. Negura din
odaie se subțiază.
— Darie...
— Da...
— Tu ai vrea să vii lângă mine...
— Da...
îmi tremură buzele. Mă acopăr mai bine. Mă strâng.
Tremur. S’a lăsat ger aspru afară. S’a răcit odaia...
— Să nu vii...
— N’am să vin...
Ulița e departe. Se aud totuși pașii unui întârziat.
Câinii, slobozi, sar la gard, latră.
— Sunt bolnavă, băiatule...
Ulița e plină de zăpadă. Când ninge, ulița e fru-
moasă, nespus de frumoasă. Casele cu căciuli de ză-
padă, gardurile cu căciuli de zăpadă — fiecare ștachete
cu căciula lui. Arborii, cu crengile bogate, îndoite sub
belșugul alb. A încetat ninsoarea. Au prins oamenii a
umbla pe uliță. Sub tălpile lor zăpada și-a pierdut ne-
prihănirea.
— Te-aș nenoroci, puiule...
Se luminează. Mă îmbrac și mă duc la grajd. Altă-
dată miroseam a tăbăcărie, a piele pusă la putrezit,
a argăseală. Acum miros a grajd — a grajd și a tă-
mâie. La „înger", dintre toate mărfurile pe care le a-
vem de vânzare nu miroase decât tămâia. Sicriile n’au
miros, nici chimbrica. Curăț grajdul de bălegar, țe-
săl bivolițele, le umplu ieslea cu fân, pe jos aștern
paie proaspete. Zâna le mulge — pe cele cu lapte...
Spre marginea orașului, mai în fiece noapte hoții
377
sparg o casă, fură ce găsesc, lasă oamenii goi! Mi-
șună târgul de hoți.
— Să nu te ’nhăitezi cu hoții, Darie, mă povățuește
Zâna. înfunzi pușcăria.
— Nu pentru asta am venit la oraș, îi spun. Am
venit să muncesc, să câștig ceva bani...
— Să câștigi bani ! Și te-ai angajat la Mielu Gușă!
— N’o să-mi plătească ?
Zâna s’a mulțumit să ridice din umeri. Am simțit
că-mi pătrunde un șarpe rece în inimă.
— Pe degeaba, îi spun, n’am de gând să mă sleiesc
jnuncind...	-
La „Inger“ se găsesc de vânzare toate cele necesare
pentru îngroparea unui mort — lumânări și tămâie,
haine de postav putred abia înseilate că nu s’ar ține pe
un om viu nici măcar un ceas, papuci și ghete cu talpă
de mucava neagră, lustruită, și sicrie de toate mări-
mile — sicrie mici, cât o cutie de pantofi, și sicrie ceva
mai măricele, vopsite în alb, sicrie lungi și largi, pentru
morți corpolenți,' sicrie înguste și scurte pentru mă-
runței. Sicriile sunt așezate la rând, stivă, în fundul
magazinului. Rafturile gem de viguri neîncepute de
chimbrică neagră, de chimbrică albă. Cu chimbfică albă
se îmbracă sicriile fetelor care mor înainte de a se
mărita.
— Dacă e îndurerat, omul nu se mai tocmește.
Plătește cât i se cere, ia marfa și se grăbește să go-
lească odaia de mort. Asta e negustoria lui Pomneată.
Oricât de drag ți-ar fi cineva, dacă moare trebue să-1
îngropi cât mai repede. Morții supără, vara mai ales
când încep a mirosi la un ceas după ce se răcesc.
— Nene Urmuz, dece m’ai îndemnat să intru slugă
la Gușă ?
— Mai întâi, nu-mi spune Urmuz, nene Urmuz.
Spune-mi cum îmi spune tot orașul, Papagal, nenea
Papagal...
— Bine, dar Papagal e... firma...
— Eu sunt una cu firma pe care o servesc. Mi se
spune Papagal. Zi-mi Papagal...
— Dece m’ai povățuit să intru la Gușă, nene Pa-
pagal.
378
— E mai bine aici decât la tăbăcărie.
— Acum trebue să am grijă de bivolițele lui. Zâna
s’a coconit.
— îngrijește bivolițele. Aici, până la primăvară,
când s’or deschide iar drumurile, păzești degeaba si-
criile... Rușanii nu se grăbesc să moară. Dacă Pom-
neată ar avea prăvălie la Alexandria i-ar merge mai
bine...
— Cum asta ? E orașul mai mare ?
— Nu. Dar la Alexandria toți oamenii sunt bolnavi
de oftică. Cei mai mulți mor toamna și primăvara. Dar
mor și peste an. Nu e zi fără cel puțin o înmormân-
tare...
— Sunt și aici destui ofticoși...
— Sunt, dar mai puțini ca în alte părți. Au grădini
în jurul caselor, mănâncă ceva mai bine. Nu citesc.
Nu citesc o carte. Parcă s’ar teme să nu le frigă ochii
literele...
Cade pe gânduri Papagal. Izbucnește:
— Of! Ce oraș ! Ce oraș ! Temniță, nu oraș ! N’am
vândut nicio carte de anul trecut!... Ce oraș! Ce
oraș !
Aș fi vrut să-i cer cărți, să citesc. Când să citești!
Dacă m’ar vedea că răsfoiesc o carte, jupânul Mielu
Gușă, mi-ar frânge junghietura gâtului.
Nu m’am ales cu niciun câștig dela „Inger“. Ju-
pânul, când i-am cerut socoteala, a tras sertarul tej-
ghelei.
— Uită-te ! N’am un cinci. Dacă nu moare nimeni!...
Dela tăbăcar izbutisem, câr-mâr, să-i storc, la ple-
care, doi poli.
Cu cinci poli mă alesesem dela Bănică Vurtejan.
Băcănia lui Bănică era alături de tăbăcăria Moțatu.
Domnul Bănică era un bărbat. înalt, bărbos, oacheș.
Avea un singur cusur : se uita cruciș. Adică nu, mai
avea unul : vorbea peltic. Stătea crăcănat — parcă pe
picioroange — în fața băcăniei, cu șorțul verde dina-
inte. Vindea țăranilor sare, ștreanguri, lumânări. Câ-
379
teodată le vindea și păcură. Lângă pragul prăvăliei,
un butoi mare își licărea în soare smoala.
N’avea băiat de prăvălie. M’a momit pe mine. Față
de munca din tăbăcărie, față de drumurile lungi p_e
care trebuia să le străbat de câteva ori pe zi, dela „în-
ger" până la marginea orașului și îndărăt, ceeace a-
veam de trebăluit la Bănică mi se părea glumă. In loc
să iei la spinare pieile crude, să le duci în pivniță și
să le lași să se impută în butii ca apoi, după câteva
săptămâni, să le scoți acre și să le întinzi pe frânghie,
la soare, să le cureți, și să fii tot murat până în măduva
oaselor de acel miros greu, grețos, înnecăcios ; în loc
să ții în brațe două fete buboase care chelălăe întruna,
să cureți grajdul, să țeseli bivolițele și să înduri scan-
daluri la miezul nopții — ia gândește-te, să-ți pierzi
vremea în fața băcăniei, la aer, să n’ai altă grijă de-
cât să apuci rumânii de pulpană, să-i tragi în prăvălie
cu voia, cu sila...
— Cumpără dela noi, neică ! Vindem mai ieftin ca
vecinul !...
Vecinul făcea la fel, fără supărare.
Nici nu era muncă. Jucându-mă mi se părea că am
să fac treaba. Am și făcut-o jucându-mă.
Grele erau numai droburile de sare, pe care trebuia
să le scot dimineața în fața băcăniei și să le așez, în
stivă, lângă zid. Seara le luam, drob cu drob, și le în-
grămădeam sub rafturi.
Greu și butoiul cu păcură, care era scos în fiecare
dimineață afară și seara așezat din nou înăuntru. II
apucam, eu de-o margine, jupânul de alta. îmi tros-
neau șalele. Corvoada trebuia făcută. O făceam...
Avea jupânul un băiat, îl chema tot Bănică. Era
aidoma jupânului : înalt, subțire, negricios, sbanghiu,
peltic. Mă înjura de câteva ori pe zi de mamă, de frați,
de surori. Taică-său făcea haz. Dacă venea spre seară
la prăvălie, îl luam în cârcă și străbăteam cu el ulița
mare, jumătate din oraș, îl duceam acasă... L-aș fi
dus, cu câtă plăcere, la cimitir...
Cimitirul se află în partea dinspre apus a orașului,
pe coastă. Aproape toate cimitirele câte le-am văzut
380
sunt așezate pe povârnișul unui deal. Dacă morților
le-ar rămâne ochii vii și dacă privirile lor ar putea stră-
bate pânza cu care le este acoperită fața, capacul si-
criului, pământul care apasă cosciugul și iarba deasă
care năpădește mormintele, ei, morții, ar continua să
vadă orașul și casele, ulițele și oamenii, ariile și grădi-
nile.
— Ochii morților nu rămân vii. Grăbește-te să vezi
lumea cât trăiești...
— Mă și grăbesc...
Cu Papagal, cu nenea Papagal am colindat o după
amiază întreagă cimitirul. E un băiat ciudat vânzăto-
rul de cutii și tăblițe, de bureți și creioane, care s’ar
vrea și vânzător de cărți într’un târg de negustori și
măcelari în care mai nimeni nu citește.
— Privește, îmi spune el, bogății și după moarte vor
să ne înfrunte cu bogăția lor !... își clădesc la cimitir
adevărate palate, din cărămidă, din piatră, din marmo-
ră chiar. In subsoluri, pe lângă ziduri, ca’n rafturi, la
rând, dorm morții și putrezesc în tronuri de metal.
Cruci cu litere aurite le arată numele. Spânzură în
cavouri coroane cu fiori de plumb care nu se veștejesc,
care nu prind rugină. Din fotografii vechi zâmbesc
chipuri șterse de ani. Nu-mi place cimitirul...
— Mai bine am fi mers dincolo de Vedea, nene Pa-
pagal, să ne îi plimbat prin pădure...
— O să ne plimbăm altădată.
Ne-am oprit lângă un cavou uriaș, un adevărat pa-
lat, în care ar putea locui câteva familii de oameni vii.
In fața palatului de marmoră albă, cu ferestre de sticlă
colorată, deasupra lespezilor, plânge un înger împie-
trit, cu aripile sparte la sfârcuri. E urcat, ori mai cu-
rând coborît de sus, din slăvi, pe un soclu înalt, înge-
rul cenușiu... Privirile lui de marmoră cad pe crește-
tul unui bust susținut de un soclu mai mărunt. înge-
rul e de marmoră. De marmoră sunt și lespezile. De
bronz e bustul și înfățișează un bărbat sever, cu obraz
buhăit și mustață lungă răsucită la vârfuri, cu barba
retează scurt.
— II vezi, ăsta e bustul lui Amedeu Carac. Avea
381
moșie lângă râu, la noi, la Merigoala. A omorît la 1907
oameni cu mâna lui. Iți aduci aminte de 1907 ?
— îmi aduc. Eram măricel.
— începuseră turburările în țară. Ajunseseră și la
noi. Merigolenii însă nu s’au pripit; oameni băgați în
sperieți de boieri, de slugile boierilor, de jandarmi. Au
rămas să vadă ce se mai întâmplă, să se mai gândea-
scă, să se mai socotească. Ardeau conacele în jurul
Merigoalei, numai la Merigoala nu. Până să treacă
merigolenii la faptă a trecut ciocoiul, ăsta pe care-1
vezi aci turnat în bronz. A chemat soldați și soldații
au venit. Avea trecere mare la prefect. I-a împărțit pe
soldați în pichete și i-a pus să-i apere curtea și cona-
cele. Grupul soldaților îl comanda un nepot al ciocoiu-
lui, un locotenent. S’au așezat amândoi, unchiul și ne-
potul, cu caznele pe sat. Pretindea moșierul că sătenii
i-ar fi furat un purcel. Poate-i pierise purcelul rătăcit
în luncă, dintr’o turmă de peste trei sute, ori poate îl
prinseseră și-l fripseseră soldații, uitați fără mâncare
la curți și la conace. Nimeni nu se îngrijise să le dea
soldaților mâncare. Numai gloanțe li se dăduse. Cioco-
iul o ținea una și bună — că satul s’a răsculat și i-a
pricinuit pagubă. A strâns cu soldații, de prin oboare,
porcii oamenilor și i-a dus la conac. Pentru un purcel
de lapte s’a despăgubit Carac cu toți porcii satului...
Pe urmă a ridicat altă pretenție. Că oamenii i-ar fi
spart un hambar și i-ar fi furat bucatele. Știi că fusese
vara dinaintea răscoalelor secetă. Dar oamenii vându-
seră unii pământul, alții vitele și-și mai cumpăraseră
bucate. Cu soldații a adunat tot ce-a găsit în hambare,
în pătule. Unora le-a luat și sacii cu mălai din case.
Soldații patrulau zi și noapte prin sat cu armele încăr-
cate. Pas de te mișcă dacă poți !... A început măcelă-
rirea răsculaților prin satele megieșe. Putea să stea cu
mâinile în sân Amedeu Carac ? Uite-1 !... Acum stă sub
lespede. Atunci a prins a umbla călare prin sat cu ne-
potu-său, cu soldații. Intrau în arii, pătrundeau cu
pistoalele întinse în casă, împușcau pe cine nimereau,
fără osebire. O săptămână i-a trebuit până să se sa-
ture de sânge. Când s’a săturat, când a crezut el că a
băgat destulă spaimă în oameni, să țină oamenii min-
382
te, să-i asculte poruncile fără crâcnire, s’a oprit, s’a
mulțumit numai să-i bată pe oameni și să-i trimeată
legați de prăjini la oraș, la Turnu...
Cimitirul e mare. Acolo, sus, pe creasta dealului, lu-
cește în soare o casă albastră de sticlă. O vezi printre
salcâmi, printre plopi, din oraș.
— Câinele ăsta, adaugă nenea Papagal, a împuș-
cat-o pe mama. Vin aci din când în când să-i scuip
mormântul. De câte ori vin mi se face silă, scuip ală-
turi, în iarba nevinovată...
Urcăm spre casa albastră de pe muche. Ajungem.
E împrejmuită cu gard mărunt casa. Intre casă și por-
tiță — potecă pietruită. De o parte și alta a potecii stra-
turi de flori veștede, putrede toamna, vii și roșii ca
flăcările acum, în plină primăvară. Prin zidurile de
sticlă privim în cavou. Pe peretele din fund, înrămată,
o fotografie mare cât omul. Fotografia e a mortului și
mortul a fost tânăr. Să tot fi avut douăzeci de ani !...
Tânăr și frumos a fost mortul !... Sprâncene arcuite a
avut și deasupra buzelor un puf subțire de mustață
Deasupra fotografiei atârnă o inscripție:
CĂLIN CĂTĂLIN BÂZÂC
un meteor
a apărut!
a strălucit!
,	a dispărut!
Uesprit a tue la mati ere.
— A fost băiatul farmacistului Bazâc de lângă „Mi-
reasă“, spune nenea Papagal. S’a aruncat acum doi ani
în stradă, dela balcon.;.
Lângă librăria „La Papagalul de aur“, peste drum
de „Inger“, se află două case cu etaj — raritățile
târgului — casa în care e instalată „Farmacia Cătă-
383
lin Bâzâc“ și aceea în care stă din zorii zilei până
seara târziu deschis magazinul „La Mireasă" al ju-
pânului Atanasie Gușă, fratele lui jupân Mielu. Nu
se concurau între ei frații Gușă, căci „îngerul" vin-
dea sicrie și lumânări, tămâie și vestminte pentru
morți, iar „Mireasa" vindea, pentru mirese, voaluri
albe, sovonuri, jerbe de beteală, pantofi albi și rochii
gata croite, care trebuiau să fie numai potrivite pe
trupul cumpărătoarei. Cusătura rochiei se făcea în
dosul prăvăliei, într’o odăiță, unde lucrau două fete...
„Mireasa" avea clienți mai ales toamna, când,
după culesul porumbului, începeau nunțile la sate.
Băieții de prăvălie dela „Mireasă" purtau funde de
beteală în piept, ca nuntașii, își pierdeau timpul pe
lângă prag, pe trotoar, pofteau rumânii să intre, să
cumpere, să aibă Atanasie Gușă dever. Dacă voiau
să râdă, vânzătorii se legau de câte-o băbătie care
amintindu-și de tinerețea ei îndepărtată sgâia înde-
lung ochii la vitrine. Se găsea în vitrină o femeie
de ghips împopoțonată pentru nuntă, o mireasă ursită
să rămână mereu fără ginere... Obrazul îi crăpase
de vechime. Soarele îi plesnise buzele vopsite.
— Poftiți înăuntru, domnișoară. Avem pantofi albi
și cunună de lămâiță...
— Mânca-v’ar pustia... Pleca băbătia.
— Frate-meu Mielu o duce mai bine, se văita pa-
tronul „Miresei". Eu vând pentru nunți, el pentru în-
mormântări. Sunt mai dese înmormântările...
Destul de dese erau înmormântările în oraș. Popii
dela patru biserici abia pridideau cu îngropările, cu
pomenile, cu parastasele. Copiii, mai ales, mureau.
In partea de jos a târgului — și mai mult de jumă-
tate târg era întins pe vale — se revărsa, pe ulițe în
fiecare primăvară râul, se întindeau băltoacele prin
arii pustii, prin oboare cu case părăsite, rămâneau,
se schimbau în smârcuri putrede care durau până în-
cepea iarna și le acoperea zăpada. Piereau slăbiți,
mâncați de friguri, copiii. „îngerul" vindea atunci si-
crie mici, sicrie mijlocii.
A îmbătrânit Cătălin Bâzâc vânzând hapuri și
384
pișcoturi, unsori cu care dacă te ungi mor păduchii
înțesați în cămașă, în platcă, la brâu, în crețurile
izmenelor — și alifie de râie. Vinerea, când e zi de
târg, se înghesue sătenii în spițeria lui Bâzâc. Intră
sfioși în farmacia care e podită cu piatră. Ii sperie
cântarele mici de pe tejghea, două la număr, galbene,
lucioase; îi sperie rafturile unde stau așezate, la
rând, borcanele.
— Ce să-ți dau, moșule ?
— Pișcoturi. S’a umflat burta nepotului. Socotim
c’o avea limbrici...
— Ce vrei, leleo ?...
Lelea se apropie, șoptește în urechea spițerului pe
jumătate surd :
— Alifie de râie...
Slugile boierești care păzesc conacele risipite pe
câmp, ciobanii care străjuesc turmele de oi, porcarii,
văcarii cer alifie de omorît păduchii. Cei mai mulți
dintre sătenii care intră în spițerie, cumpără alifie de
râie. Le-o servește spițerul în cutii rotunde, cenușii,
de carton.
— Mai spălați-vă și voi, binevoiește a-i povățui
farmacistul.
— De spălat ne spălăm noi, că oameni suntem, dar
n’avem cămăși de schimb. Și dacă n’ai cămașă de
schimb nu-ți prea folosește spălatul. Peste pielea spă-
lată pui iar cămașa cu zoaie veche. E scump bumba-
cul, domnule. E scumpă și doctoria dumitale. Nu-
mai munca noastă e ieftină...
In farmacie, oamenii țin căciulile în mâini. In alte
prăvălii stau cu ele pe ceafă și se tocmesc pentru
marfă. Aci, cât cere spițerul, atâta dau. La spițerie
nu încape tocma.
Spițerul e mărunt, slăbuț, un pui de om ai zice.
Numai capul îl are mare. Mare și chel, cu ochelari
cu sticlele groase. A avut și nevastă. I s’a prăpădit
la un an, de inimă rea, după ce i-a murit băiatul.
— Da, povestește mai departe, nenea Papagal, s’a
aruncat dela balcon în stradă cu umbrela...
— Dece cu umbrela ?
25 — Desculț; — 932
385
— A vrut să vadă dacă poate să plutească în aer.
— Era nebun ?
— Nici sdravăn la minte nu era.
— Nu înțeleg dece unii oameni își ridică zilele. De
moarte nu scapă nimeni.
— Din slăbiciune, spune nenea Papagal, din lași-
tate. Nu toți au curajul să lupte cu greutățile.
— Dar ce greutăți putea să aibă băiatul unui far-
macist ?
— Cât a învățat la liceu, băiatul lui Bâzâc s’a
aflat în fruntea școlii. Era mândria familiei. Fiu-meu,
spunea spițerul, o să devină învățat mare. II credea
toată lumea. Băiatul era cumpănit la minte și ager.
L-a trimis taică-său la învățătură în Franța. A vrut
să facă din el inginer cum nu se află altul în toată
țara. A avut o dragoste la Paris băiatul. A izbucnit
războiul. Băiatul farmacistului a fost nevoit să se
înapoieze acasă. Nu și-a putut aduce cu el dragostea.
Din pricina asta i s’a slăbit mintea. L-a copleșit tris-
teța, apoi disperarea. S’a svârlit pe trotoar, și-a rupt
oasele. S’a tânguit câteva zile, a murit.
Fotografia ni-1 arată pe Călin Cătălin Bâzâc fru-
mos, cu ochi mari, luminoși. Numai în fotografie i-au
rămas ochii.
— Dă-1 dracului de cimitir, nene Papagal, hai în
oraș...
Coborîm dealul. Primăvara e pe sfârșite. Au înflo-
rit salcâmii. Gardul cimitirului e îmbrăcat în spumă
albă, frumos mirositoare, amețitoare.
Soarele cade spre apus. Umblu încet. Acum umblu
desculț și calc cu băgare de seamă să nu mă împie-
dic. Am scăpat de straiele sdrențuite.
A trecut pe la oraș, într’o zi, vară-mea Dița dela
Secara. M’a văzut din întâmplare în fața prăvăliei
iui Bănică Vurtejan. S’a apropiat, m’a privit din
creștet până’n tălpi. Din creștet până’n tălpi m’a mă-
surat de câteva ori cu ochii ei ascunși sub sprânce-
nele groase care acum sunt mai stufoase, mai lungi
decât altădată.
386
— Hei, Darie, dar ce faci tu aici ?
Nu mai are buză de iepure. Numai un semn, o dun-
gă ușoară, albă, arată că s’a întâmplat ceva cu buza
ei. E muiere voinică, lată în șolduri, cu mâini mari,
groase, muiere bună de muncă...
— Vând păcură, îi răspund. Păcură și sare și frân-
ghii. Ce-ți trebue ?
încerc să râd. Dița se apropie de mine și-mi pune
mâinile pe obraji. Mi le-a mai pus demult, odată,
într’o noapte în care afară se stârniseră toate vi-
• jeliile.
— Măi băiatule, măi, pe ce muncești tu aici ?
— Pe mâncare, îi răspund. Mi-am plecat ochii în
jos. Straiele mele, toate, bune de aruncat la gunoi.
— Am să vin vinerea viitoare, spune Dița, să mă
aștepți.
Vară-mea Dița se duce la căruță, se întoarce cu un
codru mare de pâine.
— Ți-o fi foame, ține pâinea asta. Mănânc-o...
A plecat. Peste o săptămână, Dița s’a arătat iarăși
în fața băcăniei. Mi-a întins un pachet.
— Ți-am adus o cămașă și niște izmene. Ți-am
adus și-o flanelă. Am găsit-o prin lacră. A fost altă-
dată a lui Pantilie. Să lepezi sdrențele astea...
Părul, netuns de câteva luni, îmi cădea pe ceafă,
peste urechi. Umblam cu capul gol, cu părul sburlit,
murdar. Mi-1 ciufulea și mai tare vântul, care în oraș
purta printre case nori de praf. Am luat fără voia
jupânului o bucată de săpun, am ascuns-o în sân.
— Dă-mi voie, jupâne, să lipsesc un ceas dela
prăvălie.
Nu se înghesuia nimeni la băcănie. Mi-a dat voie.
— Mă duc să-mi văd niște neamuri.
— Du-te.
Cu pachetul dăruit de vară-mea Dița am străbătut
orașul, am trecut de gară și de linia ferată și de ză-
voi și-am ajuns la podul peste spinarea căruia trece
șoseaua care străbate pădurea și duce spre țigănie.
Dincolo de pădure, sus, pe deal, e un sat de țigani.
A4’am ascuns sub pod, m’am despuiat și-am intrat
25*
387
în apă. Un ceas și mai bine m’am frecat cu bucata
de săpun. Apoi am ieșit în larg, acolo unde apa e
adâncă de câțiva stânjeni, am înnotat în voie pe o
parte, folosindu-mă numai de un picior, până m’am
săturat de scaldă. Apa era rece, dar sburda mă încăl-
zise. Am ieșit la mal. Am aruncat pe apă sdrențele
vechi și m’am primenit cu straiele aduse de Dița. Că-
mașa era lungă, până aproape de pământ, izmenele
largi — largă și lungă flanela rămasă dela văru-meu
Pantilie Uțupăr, dar, mie, toate straiele acestea cu-
rate, mi s’au părut fără pereche în lume de fru-
moase. La întoarcerea în oraș, m’am oprit și m’am
dus la o frizerie. Un coș de păr mi-a cules cu mașina,
de pe cap, turcul frizer.
— N’am bani, patroane, o să iau mâine dela ju-
pânul meu și-o să-ți plătesc.
Mă cunoștea turcul.
— Bine bre, adu-mi mâine gologanii.
I-am dus a doua zi gologanul de zece, rotund, co-
clit, găurit la mijloc.
A rămas în urmă cimitirul. A rămas în urmă și
marginea orașului. Peste târg a căzut seara — o
seară caldă, albastră.
— Să mergem la bal, spune nenea Papagal, să ne
mai veselim.
— Să mergem. Unde are loc balul ?
— Pe vale, lângă casele Dudescului...
Iarna, la noi în sat, la Omida, între Crăciun și pos-
tul Paștelui, se dădea un bal la școală. Seara se dă-
dea balul, sâmbătă seara, pentru ca a doua zi, cei
ce și-au petrecut noaptea dansând, să se poată o-
dihni. Noi, copiii, eram chemați să scoatem băncile
din școală și să le așezăm în curte, lângă zidul școlii.
Eram puși apoi să curățăm podelele, să le frecăm,
cu apă să le spălăm, cu apă fiatră, lună să le facem.
De tavanul școlii atârnau panglici de hârtie colo-
rată și, pe ziduri, cu hârtie colorată astupam crăpă-
turile. Mânjeam cu smoală soba de tinichea din colț
si-i dădeam lustru. Spălam și scările de piatră ale
588
școlii. De peste șapte sate veneau la bal notarii cu
nevestele și fetele lor, perceptorii și popii, și toți cei
care purtau haine nemțești, gulere înalte la gât, pă-
lării tari. Se întâlneau la bal acriturile. Dela oraș a-
duceau lăutari și dela gară până’n curtea școlii îi
purtau în trăsuri cu viorile pe genunchi. Se adunau
lămpile dela primărie și dela poștă și sala școlii era
luminată ca ziua. Se lăsa întunericul. începea balul.
Până la ziuă ținea balul. Cățărați pe uluci, priveam
pe fereastră. Cântau lăutarii și perechile se învâr-
teau fericite, până amețeau.
— Bine petrec!...
— Parcă-i doare ceva ? De mâncat, mănâncă, de
dormit dorm, treabă n’au, teșchereaua plină la bu-
zunar...
Ne alegeam cu ceva. învățam ceva... Spre ziuă se
spărgea balul și’n cârciumile satului se încingeau
chefuri. Mergeam și ne culcam și visam. Nu totdea-
una visam vise frumoase.
— Unde ziseși că e bal, nene Papagal ?
— Lângă Dudescu.
Nu-i nicio sală prin preajma Dudescului. Balul se
ține în fața unei case, într’o bătătură largă, unde
gazda a stropit bine pământul și l-a măturat. Rămân
cu nenea Papagal mai pe margine. Lăutarii cântă
„Dunărea Albastră”... Până departe li se duce cânte-
cul. Au venit din toate părțile orașului băieți și fete.
A venit și Dobrică Tunsu, au venit și trei din fetele
jupânului Bănică. Se apropie de mine Boboaca.
— Ce cauți tu aci ?
— Vreau să văd balul...
— Hai, du-te acasă... Nu e de nasul tău...
— Da, nu e de nasul meu...
Peste ulițele largi, cade lumina albastră a lunii.
Jupânul locuia la marginea dinspre gară a ora-
șului într’o casă scundă, cu trei odăi. O frumusețe
era casa asta. In odaia din fund am intrat odată. Un
pat larg acoperit cu cearceafuri albastre. Acolo dor-
mea jupânul cu nevastă-sa. Intre fereastră și oglindă,
389
într’un colț, lavoarul de tinichea, deasupra lavoarului
o lampă mare, cu glob alb...
In odaia a doua dormeau cele cinci fete ale jupâ-
nului, toate cinci, ca la noi la țară, într’un singur
pat, deacurmezișul. Numai, că patul n’avea, ca la noi,
rogojină. Era acoperit cu saltea. Fetele dormeau cum
veniseră pe lume — într’o parte cea mai mare, la
cealaltă margine, cea mai mică, — între ele distanță
bunicică...
Niciuna nu se măritase. Jupânul, cu toată negus-
toria lui, părea a fi sărac. Purta cămăși cârpite și el
și cucoana. Purtau cămăși și rochițe cârpite fetele
mai mici. Numai cele mari, de măritat, aveau ceva
straie întregi cu care se făleau în lume, când ieșeau
la plimbare, cârd, sâmbăta seara, pe ulița mare, pe
lângă cofetărie, pe lângă statuia generalului Mantu,
care lăsase moștenire nepoților moșii și păduri prin
apropiere.
Tot în odaia a doua, într’un pat de fier, cum vă-
zusem că are notarul Stănescu, dormea prâslea fa-
miliei, Bănică bănicică...
Ajungeam seara acasă, cu Bănică în cârcă. I se
părea încrucișatului că nu merg destul de repede.
Mă lovea cu călcâiele în coaste.
— Hii, calule ! Hii, catârule ! Fiii, măgarule !...
Mă trăgea de păr, de urechi. Mă sgâria. Cât am lu-
crat la Bănică Vurtejan am avut obrazul sgăibat, de
parcă aș fi dormit într’un culcuș de pisici.
Masa era așezată în grădiniță, sub ferestre, o
masă lungă, de scânduri, acoperită cu o bucată de
pânză cenușie. Scaune ieftine, de lemn, în jurul me-
sei. La un cap jupânul, la celălalt cucoana.
Fata cea mai mare servea masa. Supă, mereu supă,
ciorbă de zarzavat, chiftele, niciodată altfel de bu-
cate... Ba da, din când în când, fasole...
Rămâneam deoparte... Sfârșeau masa, răsturnau
rămășițele din farfuriile lor într’o strachină, pentru
mine.
Poate mi-era greață, foamea făcea minuni. Cunoș-
team de acasă povestea ogarului turcului care, după
390
ce fusese pus la post câteva zile, ronțăise cu poftă
mere acre.
Ei ! cu câtă plăcere aș fi mâncat, în casa lui Bă-
nică Vurtejan, mere acre ! Merele acre mi-ar fi tăiat
greața. Dar nu se găseau îh târg mere acre. Nu se
găseau nici mere sălcii...
Casa albă, cu etaj, în care în fiecare după amiază se
cânta la pian — am aflat-o curând — era a familiei
Marțian. Suspina la pian fata, singura fată a lui Eraclie
Marțian, moșierul cu patru moșii, domnișoara Semila,
ofticoasa. Cânta în fiecare zi. In fiecare zi încet, mai
încet, cu mai puțină putere. Se stingea, se apropia
de sfârșit. Târgul îi aștepta înmormântarea. Mereu
auzeam : — Când o să moară fata lui Marțian o să
vedem ce n’am văzut...
Moșierul era colonel ieșit la pensie. Spusese la
club că o să aducă lâ înmormântarea fiică-sei un re-
giment de cavalerie s’o ducă Ia groapă cu defilare
cil muzică. N’avea garnizoană orașul. Fetele duceau
lipsa galonaților, a pintenaților. Se plimbau melan-
colice cu studenții veniți în vacanță, vara ; iarna, nu-
mai cu negustorașii...
Cântecul mă amețea, mă tortura. Era o tortură
dulce care, ziua în amiaza mare, mă lua de pe pă-
mânt, de lângă droburile de sare, de lângă legăturile
de frânghii, de lângă butoiul cu păcură, și mă ducea
departe, departe, pe alt tărâm. Uitam să apuc țăranii
de pulpane, să-i chem în prăvălie...
— Ce faci, netotule ! Ai adormit ?
— Nu, domnule Bănică...
De casa lui Bănică altceva m’a scârbit și m’a în-
demnat într’o seară să-mi cer socoteala și să apuc
valea.
Intr’a treia odaie, o odaie îngustă, de doi pași nu-
mai, lângă peretele din fund, un pat din două scân-
duri, peste scânduri un țol cârpit și un căpătâi țără-
nesc umplut cu paie, acolo dormeam.
Adânc dormeam. Dar sub patul în care mă odih-
neam, se găsea o găleată.
391
Ei și ? Poate o găleată să împiedice un băiat os-
tenit să doarmă ? Poate că nu. Totuși, găleata aceea
nu mă lăsa să dorm, mă scârbea de casa jupânului,
mă scârbea de viață...
Pogora tăcerea în mahala. Se stingeau lămpile în
casă. De undeva, de departe, se auzea un șuierat de
vardist, fluieratul unei locomotive care manevra în
gară. Mă înneca, în apa lui neagră, somnul.
Avea să-mi fie întrerupt curând somnul. Dinspre
odaia fetelor auzeam pași desculți venind. Auzeam
ușa deschizându-se și, în lumina subțire a lunii care
bătea în geam, vedeam o apariție străvezie.
Asta e Margareta, îmi spuneam, Margareta cu
dinții lăți și groși. Margareta, fata cea mai în vârstă
a jupânului. Scotea de sub patul meu găleata...
Vâjjj... O punea la loc. Pleca.
încercam să ațipesc, ațipeam chiar. Alți pași des-
culți, altă apariție, scundă, rotundă, bondoacă.
Asta e Fify, oacheșa, căreia deasupra buzei de sus
i-au mijit mustăți negre, Fify, care seamănă aidoma
cucoanei...
Hai, Darie ! încearcă să dormi. încercam să dorm.
Adormeam. Gândește-te : cinci fete care veneau fie-
care de câteva ori la găleată până în revărsatul zo-
rilor...
Mă obișnuisem cu vâjâitul și nu m’aș mai fi trezit.
Mă trezea însă mirosul acru, ascuțit, care îmi râcâia
nările, mirosul pe care îl răspândea găleata și care
mă făcea să am dimineața ochii roșii de usturime.
— Fă-mi socoteala, jupâne !
— Ți s’a urît la noi ?
— Nu, jupâne, dar te rog fă-mi socoteala...
După câte îmi aminteam că mă tocmisem cu ju-
pânul, avea să-mi dea șapte poli. Mi-a dat mai puțin.
I-am luat și pe aceia.
Cu banii strânși în mână, am plecat. Știam încotro
am să merg. Am trecut pe lângă casele Dudescului.
M’am oprit o clipă să mă odihnesc. Am pornit mai
departe. La marginea târgului am cumpărat dela
ultima prăvălie o pâine caldă, o pungă de prune. Am
392
început să mănânc și am luat-o peste câmp. Am tot
mers pe marginea șoselei și pe drumuri lăturalnice
până spre seară.
lată-mă acasă. Mama, pe vatră, pregătește masa
de seară.
După ce s’a însănătoșit a mai născut un copil —
pe soră-mea Steia. O ține pe genunchi și-i dă țâță...
— Bună seara, mamă.
— Ai venit ?
— Am venit.
— Pe jos ?
— Pe jos...
— Ți-e foame ?
— Mi-e foame.
— Așteaptă până Vin și ceilalți.
Am așteptat până au venit și ceilalți. Nu s’a mirat
nimeni. Niciodată nu se mira vreunul din ai casei
de plecările mele pe neașteptate... Nu mă întrebau nici
unde am fost, nici ce-am făcut, nici dece-am venit
din nou să le cad în vatră, pacoste, încă o gură la
masă...
Am luat un cojoc vechi din cui, m’am înfășurat în
el și m’am dus în fundul ariei, să dorm. Parcă nu dor-
misem niciodată până atunci. Mi se părea că am să
mă las furat de somn numaidecât. Au trecut ceasuri
și ceasuri până s’a îndurat și a venit somnul.
Vântul foșnea frunzele. Din mijlocul ariei lipsea
plopul lângă care crescusem. Mă uitam și așteptam
să-1 văd ridicându-se svelt și împungând cu vârful
lui cerul. închideam ochii și așteptam să aud șușo-
titul frunzelor. Nu-1 vedeam, nu-i auzeam frunzele
bătându-se. Vedeam numai stelele care înțepau sla-
va și în jurul meu trunchiurile strâmbe, colțuroase,
noduroase, ale salcâmilor. Aerul răcoros, umed, mă
pătrundea până în măduva oaselor. Parcă mă spălam
pe dinăuntru de amintirea orașului. Visam.
Cam pe la jumătatea lui August era. Se terminase
secerișul, se sfârșise treieratul. Satul se odihnea, îna-
393
inte de începutul arăturilor de toamnă, înainte de cu-
lesul porumbului...
Gândeam : am șapte poli; și îi pipăiam, îi țineam
tăcuți ghem într’o batistă, în sân, să nu mi-i fure ci-
neva. Să nu se afle în casă că am bani. S’ar repezi
fiecare să-mi ceară o parte din ei.
Peste o lună vor începe școlile la oraș. Aveam
să-mi îndeplinesc gândul. Cu șapte poli puteam să
trăiesc șapte luni. îndeajuns. O să mai am nevoie de
cărți și de îmbrăcăminte. O să mă descurc eu, ce
naiba...
O să mă duc la școală la Turnu — gândeam. La
Turnu nu m’a văzut nimeni purtându-1 în spate pe
Bănică cel mic. Mâinile îmi sunt tot arse. Unghiile
încep să se îndrepte, să crească, limpezi, nodurile se
apropie de vârfurile degetelor. Când au să ajungă
acolo, urmele trecerii mele prin tăbăcărie au să piară.
Pielea o să sfârșească prin a fi iarăși netedă, fără
semnele arsurilor.
Da. întâmplarea de care amintesc aci a avut loc cu
o zi înainte de jumătatea lui August. Iată dece îmi
amintesc bine data: în casă era forfotă mare.
Frate-meu Ion, cu tălpile pe jar. Mâine e Sântă-Mă-
ria, ziua mamei. Nu la mama se gândește frate-meu,
nu la ziua ei...
In ziua de Sântă-Mărie, la marginea Turnului se
întinde și se înalță bâlciul cel mare. Un an întreg,
băieții și fetele din sat se gândesc numai la acest
bâlci care le dă prilej de desfătare. Cu șase luni
înainte plănuesc ce strașnic au să petreacă la bâlci.
Șase luni după bâlci își tot povestesc ce au văzut, ce
au pățit, ce au auzit și ce au pățit alții...
Parcă ar sta pe ghimpi și soră-mea Rița !... Și ea
ar merge la bâlci. A crescut. Dintre surorile mele ea
e singura grăsună, dolofană. S’a prins în horă astă
primăvară. Duminica se duce la deal cu băieții. Frate-
meu s’a prins în horă mai înainte, anul trecut. Când
o fată sau un băiat s’au prins în horă, capătă îngă-
duința de a se duce singuri la bâlci, la Turnu, să-și
împlinească mendrele.
394
Soră-mea cea mai mică, Elisabeta, umblă dela unul
la altul, se roagă :
— Nene, să-mi aduci o păpușă de marmoră. Dadă,
să-mi aduci și tu o păpușă de marmoră.
Frate-meu Ștefan nu cere păpuși, își face singur
jucării. O nuia pe care încalecă, pentru el înseamnă
un armăsar care aruncă foc pe nări. Bățul în vârful
căruia a legat o sdreanță culeasă din gunoi, e steagul
unui regiment. Au făcut soldații manevre în apro-
piere, în timpul verii. Frate-meu a văzut soldații și
steagurile. Se joacă cu copiii de seama lui de-a sol-
dații. Nu cere jucării, altceva cere.
— Nene, mie să-mi aduci un caș...
Cașul e un fel de cocă, un fel de piftie mai curând,
făcută din făină fiartă și închegată, în care s’a pus
un strop de zahăr. E dulce cașul. Mai înainte îl vin-
deau prin sat bragagii turci ori bulgari, veniți dela
oraș. De când cu războiul care ne-a adus holera, au
pierit și turcii și bulgarii. Copiii au rămas cu amin-
tirea cașului. Vor caș, cer caș. Ștefan cere caș, fără
să știe ce e cașul.
Frate-meu Ion și sora-mea Rița vor să se ducă la
bâlci. Vor bani. Se învârtesc amândoi în jurul meu.
— Tu, Darie, n’ai adus niciun ban dela târg?
— Niciunul.
încerc să mă țin tare. Sunt hotărît să nu le dau
niciun cinci măcar. Să-și caute bani, dacă au nevoie.
Nu mai stărue niciunul. Se uită cu scârbă la mine
frate-meu Ion.
— Sgârcitule ! Ești sgârcit ca bâta dela Cârlo-
man...
Soră-mea Rița e mai crudă. Se uită lung la mine,
se uită mai ales la picioarele mele. Se uită la picio-
rul meu stâng și-mi vede degetele rupte, cu rănile care
sângeră. Un singur cuvânt îmi spune printre dinți. Un
singur cuvânt îmi aruncă : — Șchiopule...
Cuvâtul ei m’ar fi lovit altădată ca un bici. Acum,
nu mă doare. Mai demult mi se spune așa, m’am
obișnuit.
— Degeaba, tot n’ai să capeți bani...
— Vasăzică, ai bani ?
395
— N’am, dar chiar dacă aș avea nu ți-aș da...
A plecat împosocată.
Nu știu ce-au făcut, ce-au dres, până seara le-a
trecut supărarea. Găsiseră bani să meargă la bâlci.
Am aflat mai târziu că-și vânduse fiecare câte două
săptămâni de muncă popii Bulbuc, două săptămâni
la cules de porumb, pentru doi lei ! Nouăzeci de bani
costa biletul de tren, dus și întors. Fiecăruia îi rămâ-
nea un leu și zece bani de cheltuială. Să tot cheltui
atât belșug de bănet.
Nu mă iertau că nu le-am împrumutat bani. Se
bucurau că au bani, dar pe mine nu mă iertau. Se
uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dâr-
jala, așa mă priveau...
Soră-mea Rița și frate-meu Ion și mai mult de ju-
mătate din sat, aproape tot satul — în fierbere. Mâine
e bâlci la Turnu și ei vor să se ducă cu orice preț
la bâlci! Or să se ducă unii...
Numai cucoanei Polina, nevasta. vărului meu Ni-
culae Dimozel, nu-i arde de bâlci. A fost anul trecut.
A fost și anul celălalt cu văru-meu Niculae. Acum
nu se poate duce. Văru-meu Niculae stă în casă, în-
tins pe pat, țeapăn, rece, cu gâtul umflat.
îmi spune mama :
—= A murit azi dimineață văru-tău Niculae !...
— Din ce i s’a tras ?
— S’a otrăvit...
Văru-meu Niculae Dimozel și-a adus nevastă dela
oraș.A îmbrăcat-o bine. Și el s’a îmbrăcat bine. Și-a
ridicat casă la șosea. Casa, văru-meu Niculae a tre-
cut-o pe numele neveste-si.
— Casa, pe numele meu o faci, Niculae. Dacă ți
se întâmplă ceva, să nu rămân cu mâinile goale.
M’ai luat dela oraș și m’ai adus să trăiesc aici, la
țară. Măcar să mă aleg și eu cu ceva de pe urma ne-
cazurilor pe care le am cu tine.
Putea văru-meu Niculae să nu-i împlinească voia?
Nu putea... Așa că locul de casă a fost cumpărat cu
banii lui văru-meu dar pe numele nevestei. Casa a
396
fost ridicată cu banii lui văru-meu, dar tot pe numele
nevestei.
— N’avea nicio grijă, Niculae. N’o să te dau afară
din casă ! Ne înțelegem destul de bine...
Intr’adevăr, se înțelegeau bine; cucoana poruncea,
văru-meu asculta. Cum să nu se înțeleagă ? Mânca-
re bună în fiecare zi, rochii, pantofi...
Prinsese un nărav văru-'meu. Din pricina gâtului
prinsese nărav. Un nărav pe care îl mai aveau și alții.
Un nărav pe care îl aveau mai ales lefegiii, acriturile
satului. Lucra ce lucra la poștă. Simțea că i se usucă
gâtul. Poți să stai toată ziua aplecat asupra mesei,
să sgârii mereu pe hârtie când ai gâtul uscat ? Și
când — mai ales, cu puțină osteneală — poți să ți-1
umezești ?
Cum își simțea gâtul uscat — și-l simțea destul de
des văru-meu Niculae Dimozel — se ridica de pe
scaun și-i spunea poștașului, lui Voicu :
— Vezi de răspunde la telefon dacă mă chiamă
oficiul...
Oficiul cel mare era la Turnu. De acolo veneau în
sat și pentru toți oamenii de pe Călmățui, scrisori
dela băieții plecați la armată, avize de plată dela
bănci...
Trecea șoseaua — și peste drum de casa lui văru-
meu, deschisă mereu, era cârciuma lui Toma Ocî.
— O tescovină, Tomo !
Arunca tescovina pe gât. încă una. începea văru-
meu să se simtă bine.
— /Mai toarnă una, Tomo.
Se întoarcea cu gambeta pe creștet la masa lui de
lucru. Făcea socoteli. Scria. I s’aprindea iarăși gâtul.
Iarăși trecea șoseaua și intra în cârciumă. La început
drumurile între cârciumă și poștă erau rare : de două,
de trei ori dimineața ; de două, de trei ori după a-
miază : odată seara, înainte de a se culca... Pe urmă,
drumurile s’au înmulțit. La fiecare ceas, un drum.
Apoi la fiecare jumătate de ceas, apoi la fiecare sfert
de ceas. Leafa, o fi ea mare, dar dacă o fărâmi în bu-
căți în fiecare zi și o vâri în tejgheaua cârciumarului,
iaca, nu ajunge... Odată năravul prins, greu să-1
397
lepezi 1 Poți, dacă vrei ! Lui văru-meu Niculae Dimo-
zel i s’a părut că nu poate...
A căzut într’o zi peste el tin inspector.
— Deschide casa de bani.
A deschis văru-meu Niculae casa.
— Numără !
A numărat.
— Deschide magazia cu tutun.
A deschis magazia cu tutun. A făcut socoteala pa-
chetelor aflate în depozit.
— Deschide și dulapul cu timbre și cu polițe.
Și acolo s’a împlinit controlul. A adunat contro-
lorul cifrele. Le-a socotit. Pe lângă el, văru-meu Ni-
culae se sbătea de ceasul morții. Era un prieten mai
vechi al lui, controlorul.
— Uite, dragă,, n’aș vrea să te nenorocesc. Iți li-
psesc 2022 de lei. Mai întârzii pe aici o zi, două. Fă
rost de undeva și pune gologanii la loc. Altfel sunt
nevoit să închei proves-verbal și să cer să fii arestat
pentru delapidare de bani publici.
I-a mulțumit văru-meu Niculae Dimozel controlo-
rului. A trecut în odaia cealaltă, la nevastă-sa, la cu-
coana Polina și i-a povestit tărășenia.
— Și ? Dece mi-o spui mie ? Ce vrei să fac eu ?
Tu i-ai băut, tu să-i pui la loc...
— N’am de unde. M’am împrumutat când am cum-
părat locul. M’am mai împrumutat odată când am
făcut casa. Datoriile le-am plătit. Atât locul cât și
casa sunt pe numele tău, e adevărat, dar sunt plătite
de mine, din munca mea. Nu mai pot să mă împru-
mut de undeva, așa, la repezeală cu o sumă atât de
mare. Gândește-te : 2022 de lei. Cine poate să-mi
dea mie, pe simplă semnătură, o sumă atât de mare.
Nu avem decât o scăpare. Să împrumut bani dela
bancă și tu, care ești proprietara unei case, să mă
girezi. Punem casa amanet...
— Casa mea ?!! Să pun eu casa mea amanet pen-
tru tine?! Dar ce? Mi-am pierdut mințile? Nici nu
mă gândesc. Descurcă-te ctim știi...
— Mai gândește-te, Polino. Mai gândește-te până
mâine.
398
S’a gândit cucoana Polina. Dar nu să-și pună casa
amanet. La altceva s’a gândit. Și-a schimbat rochia,
și-a schimbat pantofii, s’a pieptănat, și-a pus pălă-
ria pe cap, gentulița și-a luat-o în mână și, în fusta
ei scurtă și îngustă în poale, mergând parcă împie-
dicată, a luat-o spre gară. Și-a cumpărat bilet. S’a
urcat în tren și s’a dus la neamuri, la Ruși...
Văru-meu Nicolae Dimozel și-a ținut firea. A aștep-
tat-o să'se întoarcă. La fiecare ceas treceau trenuri
cu care putea să vină. N’a venit. Văru-meu Niculae
s’a dus la cârciumă. Nu știa încă nimeni taina lui
atunci. Ca deobicei, a cerut o tescovină, încă o tesco-
vină, și încă o tescovină, tot la cinzeacă mare. După
ce și-a potolit gâtul, s’a întors la poștă... Inspectorul
plecase. Plecase la cârciuma de lângă gară să
mănânce...
A umblat prin bucătărie văru-meu Niculae Dimo-
zel și a găsit acolo, pe dulap, într’o strachină, un
glod mare de sodă. A luat soda, a topit-o într’o cană.
A aprins o țigară. A fumat-o. A aprins altă și altă
țigară. Pachete întregi de țigări a fumat. Până spre
ziuă a fumat văru-meu Niculae Dimozel.
Mai înainte nu intra nimeni în casa lui. Păzea cu-
coana Polina ușa cu bățul și dacă nu. te ștergeai bine
de tot de praf pe încălțăminte, nu-i treceai pragul.
Văru-meu Niculae Dimozel fuma, arunca mucurile de
țigări pe covor. Spre ziuă, covorul era acoperit de
sute și sute de resturi de țigări — de țigări pe jumă-
tate arse sau abia începute. Călcate ușor cu piciorul,
țigările erau lăsate să ardă singure odată cu covorul.
Când a început a miji de ziuă, a băut soda. N’a mu-
rit numaidecât. Poate că și-a ars gâtul, și-a ars lim-
ba, și-a ars măruntaiele.
L-au găsit factorii ghemuit în pat, cu pumnii la
gură. Au chemat-o la telefon pe cucoana Polina și
i-au spus vestea.
— S’a otrăvit Niculae azi noapte, a suflat notarul
în pâlnia telefonului.
— Și ? A murit ? a întrebat cucoana Polina dela
celălalt capăț al firului.
399
Îmi pare rău că trebue să-ți spun, dar n’am
încotro. A murit.
— Foarte bine...
A închis cucoana Polina telefonul. A aflat mătușă-
mea Dina, mama vărului meu Niculae Dimozel. A
venit să-și vadă băiatul — întins, umflat la fălci. Je-
lește cât o țin puterile. Se oprește din jelit și întreabă
copacii dimprejurul ei :
— Cu ce să-mi îngrop eu băiatul ? Cu ce să-mi
îngrop eu băiatul ?
— Nu-1 mai jeli, babo 1 O să-1 îngrop eu, i-a răs-
puns Polina, sosită în grabă dela oraș.
— Polina, nu te-ai mira, spune mama, dacă mâine,
poimâine — după ce-o să-1 îngropăm pe văru-tău,
o să vină să-și vândă casele...
Am luat-o spre gară. Pe linia ferată am luat-o spre
gară. La chindie trece un tren spre Dunăre. Mi-am
cumpărat bilet. A venit trenul și m’am urcat pe scări.
S’a urcat în tren și notarul și învățătorul. Mergeau
și ei la bâlci. In ziua de Sântă-Măria prea multă înghe-
suială. Vroiau să vadă bâlciul seara, înainte de a nă-
văli cu căruțele lor țăranii din împrejurimi. Au des-
făcut jurnalele. Citeau și schimbau vorbe între ei.
— O să intrăm în război...
, Se bucurau că o să intrăm în război. Uitaseră că
în urmă cu trei ani bamenii mai fuseseră chemați la
război, trimiși peste Dunăre, de unde se întorseseră
cu holera. Dece or fi uitând oamenii nenorocirile atât
de ușor 1...
Trenul, ciucure de lume, aleargă. Arșița s’a domo-
lit. N’a plouat demult. Câmpul — aspru, uscat. Cât
vezi cu ochii se întind miriști galbene arse până în
temelii de soare; ici-colo păduri de porumb mai
înalte decât omul. In depărtări, pâlcuri de salcâmi.
Un stol mare de arbori arată conacul din Secara,
conac nou, ridicat de boier în locul celui vechi, ars
la 1907, când cu răscoala.
Aleargă trenul. Soarele e aproape de asfințit. Pri-
vesc spre Dunăre. Malul de dincolo, pietros, sterp, ce-
4-00
nușiu. lătă și orașul. Trecem pe lângă vii. In goană
trecem...
Agățat pe scări, mă țin cu mâna de barele de fier.
Dacă mi-ar luneca picioarele, și odată cu ele mi-ar
luneca și mâna, m’aș da deaberbeleacul, mi-as frân-
ge’gâtul. Mă țin din ce în ce mai strâns.
26 — Desculț: — 932
XVII
BÂLCIUL
Am văzut și altădată bâlciul, în anii în care tata
avea încă boi și ne încărca pe toți copiii în car și ne
ducea de Sântă-Măria la bâlci.
Bâlciul din anul ăsta mi se pare miraculos, bogat.
Iată circul cel mare. La dreapta și la stânga lui, cir-
curi mai mici, panorame. In fața circului, bărci și
lângă bărci, căișori, carusele...
îmi pipăi banii cu amândouă mâinile, ghemul cu
bani.
O să merg și la panoramă, dar, mai înainte, să-mi
cumpăr ceva. Am învățat să mă tocmesc. N’are să
mă păcălească nimeni.
La prăvălie încerc să-mi potrivesc o căciulă. în-
torc treizeci și trei de căciuli până aleg una. O pun
deoparte. încerc apoi flanele groase de lână seină,
încerc și o pereche de pantaloni — pantaloni negri
de aba groasă. Nici cu securea nu i-ai tăia dintrodată.
Cer apoi o pereche de poștali și le ciocănesc înde-
lung talpa cu degetele și cu piatra : să nu fie de mu-
cava.
Negustorul se uită mirat la mine :	-y
— Ce tot încerci talpa ?
— N’aș vrea să mă păcălești...
— N’o să te păcălesc.
Să spună ce-o vrea. Parcă eu îl cred...
începem tocma. Pentru toate bulendrele alese de
402
mine, hulpav, negustorul cu puțini clienți crede că
ar trebui să-i dau patruzeci și șase de lei. Mă uit în
ochii lui. Cu îndrăzneală mă uit în ochii lui.
— Ai să primești pe toate boarfele astea șaispre-
zece lei.
Se repede și-și ia marfa în brațe. Vrea s’o așeze
din nou în rafturi.
— Dacă-ți place, îi spun eu nepăsător. Nu dau un
leu mai mult...
Mă înjură de mamă, negustorul, îl înjur și eu și
mă pregătesc s’o sbughesc, dacă ar cuteza cumva
să ridice palm'a. Știu că o să mă mai înjure odată, dar
n’o să mă lovească. A rămas cu bulendrele în brațe.
— Treizeci și șase de lei dai ?
— Am spus șaisprezece... Prăvălii pe aici, câte
Vrei !...
— Douăzeci și șase de lei dai ?
— Am spus șaisprezece...
Mă joc de-a cumpărătorul. Am învățat ceva dela
jupân Moțatu care se tocmea un ceas pentru o para.
Am învățat ceva dela „Inger“ care vindea pentru
morți marfă proastă — pantofi de meșină cu talpă
de hârtie presată, haine de bumbac putred, pălării
de hârtie — și cerea pentru ea preț ridicat. Cevașileti
am învățat și dela Bănică sbanghiul. La cântar vin-
dea funia și o uda cu apă să atârne mai greu. Avea
greutăți false cântarul și ulceaua cu care măsura pă-
cura avea fundul înalt, umplut cu mâzgă uscată. In
fel și chip negustorul caută să te înșele, să-ți ia ba-
nul din pungă pe nimic. Nu înșelau negustorii la
preț și la măsură pe fitecine, numai pe desbrăcați.
Sunt desbrăcat. Trebue să caut a mă feri...
— Dă douăzeci de lei și du-te’n rnă-ta.
— Iți dau optsprezece și cu asta am terminat.
— Dă nousprezece.
— Nu se poate.
— Să fii sănătos...
Ii întorc spatele, mă duc să sgâiesc ochii la circ.
Pe estrada spânzurată în fața circului au ieșit mu-
zicanții. Unul bate toba și se scălămbăe. Are nasul
vopsit și haina colorată, peticită. Altul suflă într’un
28*
403
trombon de mai-mai să-i pleznească foalele. Lângă
el se ivește ca din pământ o momâie cu fustă scurtă
și cu picioarele vârîte în ghete roșii. Are pene în păr.
Are țâțele goale. Și asta și-a boit obrazul.
Mă trage cineva de mânecă. Mă întorc.
— Te poftește negustorul.
— Care negustor ?
Fac pe afursitul...
— Unde tocmiși bulendrele.
— Ce dorește ?
— Să cumperi marfa.
— Am s’o cumpăr mâine.
Mă apucă de umeri, mă împinge. Mă las împins.
Mă las împins cu plăcere, deși vreau să-1 fac să pară
că marfa tocmită nu mă mai interesează.
Negustorul se uită la mine cu compătimire.
— Scoate optsprezece lei și ia-le...
— Optsprezece lei ? Am spus șaisprezece.
— Optsprezece ai spus, ’tu-ți mama ta...
— Am spus șaisprezece, domnule. Și pe urmă de
unde știu eu că între timp nu mi-ai schimbat marfa
aleasă ?
— Poftim, mai cerceteaz-o;
O cercetez bucată cu bucată... N’a schimbat ni-
mic. Scot un pol și i-1 arăt.
— Dă-mi patru lei înapoi.
îmi dă numai trei. Fie...
Cu bulendrele sul subsuoară ies din bâlci. Trec din-
colo de leasa de mărăcini să-mi schimb straiele. Arăt
altfel la înfățișare acum. Fără ciorapi, mă ard poș-
talii, mă rod...
Nu-i nimic, o să-mi treacă rosătura. Am înfășurat
vechiturile sdrențuite într’o bucată de jurnal.
Cu trenul și cu hainele am cheltuit șaptesprezece
lei și nouăzeci de bani. O să-mi îngădui, cu doi lei
și zece bani; să petrec. încalec un călușel. Mă urc
și mă dau ca într’un scârcium uriaș în bărci. Intru
într’un circ și văd cum se iau doi uriași la trântă.
S'or fi luptând oare între ei cu adevărat ? Namile
par, nu oameni. Sunt rași în cap luptătorii — și
404
carnea, la ceafă, în trei cute lî se adună. Frunți în-
guste și ochi mici, pitiți în obrajii umflați, trupuri
masive, butucănoase, picioare groase au. Și-au spoit
cu uleiuri trupurile voinice, grase. Vor să se prindă,
mâinile, unse și ele, lunecă. N’au cum și dece se
apuca. Seamănă ca gemenii. Gemeni poate că și
sunt. II știe naiba. Unul poartă pantaloni roșii,
scurți; altul, albaștri. Se izbesc cu pumnii pe nime-
ritelea, se bușesc. Au atâta carne, mormane, pe dea-
supra oaselor, că oricât s’ar lovi, în glumă sau nu,
durerea n’o simt. Ca doi cocoși își dau ocol. Izbu-
tesc, în sfârșit, să se lege de mijloc. Se prăvălesc.
Curge de pe ei sudoarea.
Pe linia satului, primăvara, când pământul e svân-
tat dar încă nu se poate ieși la arat, și toamna, când
încă n’au început ploile, flăcăii se iau la trântă, nu-
mai zăbunele și le aruncă de pe umeri, și de-adevăra-
telea. Care e mai slab cade dedesubt, cât e de lung.
Și băieții mai mici se iau la trântă, să-și încerce pu-
terile.
Au ieșit din arenă uriașii și-au intrat în locul lor
trei pitici —. un bărbat, o femeie, un copil, mai cu-
rând stârpituri hidoase, cu capetele mari. Cu niște
farfurii se joacă învârtindu-le în vârful unor beți-
șoare... N’au niciun haz. Scamatoria asta până și eu
care nu sunt pitic, știu s’o fac... Am prins meșteșugul
cu ani în urmă, dela un copil de trupă... Un regiment
de piotă și-a întins atunci pe câmp, mai sus de cimi-
tir, corturile, pe miriști. In satul vecin, Stănicuț, pe
luncă, în sărături, își așezaseră corturile călărașii.
Toată vara s’au îndeletnicit soldații cu instrucția’.
Toamna au avut loc manevre. Cânta seara muzica
regimentului când se strângeau îmbrăcați în tunici
croite pe trup, în jurul mesei, ofițerii... Pe vine, în iar-
bă, din gamele, fără linguri, se ospătau soldații... Nu
le cânta nimeni. Dacă murea câte unul — și mureau
mulți loviți de boli ori de bătaie — îi cânta popa re-
gimentului la cap... Soldații care mureau erau îngro-
pați goi, cum veniseră pe lume...
— Dece goi 0
— Hainele sunt ale regimentului...
405
Pe lângă soldatii regimentului creșteau copii de
trupă, niște soldați mici, cât nodul. Făceau treabă
pe la bucătărie, măturau corturile, umblătorile. După
masă ștergeau vasele. Cei mai măricei învățau să
sufle în flaute, în goarne, în tromboane, învățau să
bată toba mică, toba mare, la muzică. Cine vroia îi
altoia, cu palma, cu pumnul, cu nuiaua, cu parul...
Vai și amar de ei... Amară era pâinea regimentului...
Copiii de trupă — copii fără părinți... Se jucau cu
noi, ne învățau drăcii pe care noi nu le știam. Unul
bondoc, isteț, știa să arunce cuțitele care se înfi-
geau în scânduri, cu vârful, unde voia el. Știa să
învârtească în vârful bățului, farfurii mai mari, far-
furii mai mici. Se pricepea și la scamatorii cu mingea
pe care o băga în gură, o înghițea și-o scotea nu din
burtă ci din cap, pe ureche... II chema Alicu Alip.
Umblase prin lume cu circul. Fugise într’o noapte
dela circ ; la regiment nimerise mânat de foame. Să-
rise, cum se spune, din lac în puț. Mă împrieteni-
sem cu el. Ii furasem meșteșugul în joacă. Nu era
cine știe ce... Zău...
Am văzut ce era de văzut. Nu mare lucru. Mă su-
cesc, mă învârtesc, cumpăr câteva gogoși calde
și le înfulec. Beau și un pahar de limonadă galbenă.
Puah ! Ce caldă e 1 Mai bună e apa rece. In bâlci
poți să crapi de sete, nu-ți dă nimeni un pahar
de apă.	5
Curiozitatea mă împinge în circul german. Au un
elefant, au o girafă cu gâtul lung, două zebre dun-
gate și un leu bătrân, cu labele, cu urechile, tocite,
cu dinții știrbi.
Măscăricii se dau tumba și bolborosesc cuvinte pe
care eu nu le înțeleg, cuvinte nemțești. Unii oameni
râd, alții ar vrea să râdă, alții se prefac că le place...
Mie, îmi plac cu deosebire caii, patru călușei mici,
albi ca spuma laptelui, care ies în arenă înhămați la
o trăsurică. Vizitiul rotește un bici în mână, căișorii
n’au hățuri. Pornesc și se opresc după poruncă.
Căișori care poartă trăsurică, și pornesc și se o-
presc după poruncă, urcă dealul, pogoară valea fără
406
haturi, s’au mai văzut prin părțile noastre. La boierul
Ipolit Drăculea dela Furculești s’au mai văzut. Era
om rar Ipolit Drăculea dela Furculești, și lumea spu-
nea — dar câte nu spune lumea — că are minte
multă dar că nu e toată bună... își adusese, cine poate
ști de pe unde, șase cai mărunți, vărgați, pe care-i în-
hăma la o trăsură scundă, cu roți galbene. Hamurile
luceau, străluceau. Lipseau hățurile. Colinda moșia
boier Ipolit și satele de pe valea Călmățuiului. în
goană, căișorii n’o luau razna, nu-1 răsturnau pe boier
în șanț, în râpi. Ca niște robi supuși ascultau caii mă-
runți poruncile boierului. I se p"area lui boier Ipolit
Drăculea că o muiere nu s’a ridicat în picioare, că un
om nu și-a luat repede căciula din cap când l-a văzut
venind. Halt! striga. Trăsurica se oprea. Sărea la
rumân boierul, îl pălmuia, îl năucea. Se țâra omul
bătut, mai departe, se ridica...
— Vino încoace, îl chema Ipolit Drăculea. Ține
un leu. Dacă m’ai da în judecată că te-am lovit fără
pricină, cu atât m’ar amenda judecătorul, cu un leu...
Ține leul... mă amendez singur...
Unii, mai ticăloșiți de viață ori prea flămânzi, pri-
meau pomana... Colțoșii îi răspundeau ■
— Păstrează-ți leul, boierule, nu-mi trebue...
Se mira Ipolit Drăculea, se urca în trăsură, biciuia
căișorii, îi alerga, îi fugărea, le scotea sufletul...
In curțile boierești păstra, în cuști mari de fier,
maimuțe, de toate soiurile, lupi vineți, de pădure, de
deal, urși galbeni, de miez de munte și sălbăticiuni
aduse de peste mări și țări și păsări nemaivăzute cu
pene colorate...
In cutii cu geam păstra, vii, șerpi de. toate nea-
murile, unii groși ca stupul și lungi de câțiva stân-
jeni... Avea oameni care știau ce și câtă hrană să-i
dea fiecăruia... Cu sălbăticiunile își mânca rodul mo-
șiei. Din sălbăticiuni i s’a tras sfârșitul... L-a pișcat
cu limba veninoasă o viperă...
Cântă muzica. Un vals cântă muzica. Căișorii se
ridică în două picioare și încep să valseze ca boierii,
ca acriturile țopăe și rânjesc, nechiază.
407
Se apropie miezul nopții. Peste bâlci a căzut deo-
dată un aer greu, posomorit, de teamă. Au năvălit
norii. Dincolo de marginea bâlciului, păduri de întu-
neric. Și vântul a început să bată. Corturile bâlciului
își clatină steagurile. Poate că o să înceapă furtuna.
Mi se pare că nu asta a adus frica în bâlci.
La cârciumi, tarafuri de lăutari dau zor. Au venit
și cântărețe din orașe îndepărtate. La una din lo-
cante îl văd pe nenea Alviță, pe jumătate beat, cu o
șanteză pe genunchi. Viorile tremură, șanteza îi
cântă lui cumnatu-meu :
Uitc-l, uite-l, pupă-l doica
Pe-ăl-de mi-a luat scurteica
Și mi-a ridicat zăvelca...
Ce nefericită e soră-mea Evanghelina ! De când s’a
măritat s’au repezit necazurile asupra ei. Luase pe
nenea Ion Alviță, cam fără voie, pe furatelea, flăcău
cu casă, cu pământ, cu vite de muncă, pe deasupra
frumos coz. Armata l-a stricat. La roșiori l-a luat. A
venit de Paște acasă : tunică neagră cu brandenbur-
guri roșii și nasturi lungi, răsuciți, pantaloni cu vi-
pușcă lată, neagră, cizmele oglindă, cu pinteni și ro-
zetă, scârțâiau, mustața pe buză, neagră, subțire,
ochii negri, aprinși. Au început a-i da ghies muie-
rile. S’a spurcat la Cuculeasa. Fusese luat ordonanță
la ofițer. învățase mai abitir să joace’n cărți, prinsese
năravul băuturii... A vândut boii, și-a îmbrăcat ibov-
nica, a pierdut prețul vitelor în cărți cu notarul, cu
popa. Soră-mea, cu un copil în brațe, cu altul în pân-
tec, pământie la față, pătată pe lângă nas, veștedă.
Cât a făcut milităria a pierdut pământul. Venea, vin-
dea, risipea, pleca. A început gâlceava cu soră-mea să
vândă ogoarele ei, bătaia...
Acum se îndeletnicește cu samsarlâcurile pe lângă
grecii care negustoresc grâu, porumb, rapiță. Acum
are copiii soră-mea Evanghelina aciuiați, pe la noi ;
vin dimineața, placă seara, aciră la masă.
Șanteza are nasul lat, sdrobit cândva de un pumn
puternic. Ii lucește fața de făiniță, de unsori.
408
Mă bag într’un grup de oameni care fierb : la mie-
zul nopții o să se sune mobilizarea, intrăm în război...
Dela Nicopole o să fie bombardat orașul. Unii spun
că n’au bulgarii tunuri cu bătaie atât de lungă. O
tulesc din bâlci, din oraș...
Dorm ai casei. Mă culc mai de o parte, în bătătură,
sub duzi. Aștept miezul nopții...
Uite, a sosit miezul nopții.
Parcă ar fi acum trei ani...
Dintrodată tăcerea e sfâșiată de dangătul clopo-
telor. Bat ca înnebunite clopotele bisericii. Veteranul
Diș sună goarna în noapte...
Satul se trezește. Femeile răsar în prispă, prind să
jelească.
— Aoleu, Ioane, Ioane, iar pleci !
Tata s’a dus la primărie. S’a întors.
— O să avem război, ne spune.
Cine pleacă din casa noastră ? Nu pleacă nimeni.
Tata, e prea bătrân ; frate-meu Ion, e prea tânăr...
Au să plece cumnații, nepoții, rubedenii peste ru-
bedenii.
La toate ferestrele ard lumini. In toate bătăturile
plâns.
A trecut noaptea. Fără furtună, fără ploaie. Ziua
s’a ridicat înaltă, albastră.
In gară au năvălit trenuri cu vagoane de marfă
goale.
Văd cu ochii mai larg deschiși decât cu trei ani în
urmă, pâlcuri de oameni ostenind de departe. Jan-
darmii, cu arma la umăr, îi duc din urmă. Ochii oa-
menilor sticlesc, chipurile sunt pământii. Mărunte,
îndesate, pe lângă bărbați, femei rupte, desculțe, ne-
dormite, cu traista de mâncare pe umăr. Printre pi-
cioarele lor, copiii. Mamele nici nu-i bagă în seamă.
Privirile muierilor nu cuprind decât pe cei ce pleacă.
— Ai să te întorci, Codine...
— Ai să te întorci, Ștefane...
Bărbații tac, parcă le-a încleștat cineva gurile.
Vorbește unul :
— Acum o să fie greu.
409
Tiță Uie pleacă și el spre gară, desculț, desbrăcat
aproape, cu o pălărie spartă ’n fund, pe cap. Se duce
să lupte pentru întregirea hotarelor țării, pentru lăr-
girea lor. Căci așa scriu ziarele care au venit în sat.
Așa le spune oamenilor care se duc să se întâlnească
cu moartea, notarul cu chip galben, Gică Stănescu.
— Plecați la război, băieți. Sunteți fericiți. O să vă
umpleți de glorie. Când s’o termina războiul, țara o
să fie mai mare, mai bogată...
— Și ce-o să avem noi din asta ?
— Cum ce-o să aveți ? Ce fel de întrebare e asta,
Tiță Uie ?
— O întrebare ca toate întrebările. O întrebare la
care dumneata n’o să răspunzi.
— N’o s’avem nimic, nimic. Numai suferință. Și
pe urmă moartea.
Ovedenie a vorbit de moarte.
— Dar logofeții boierești dece nu merg la război
cu noi, notarule ? întreabă Zgămâie.
— Cum o să plece logofeții ? Cine să îngrijească
via, moșia, inventarul agricol ?
— Dar băieții negustorilor și ai bogaților dece ră-
mân acasă ?
— Apăi aceștia, măi Pălică, sunt mobilizați pe
loc, că știu carte. Trebue să țină socotelile pe la pre-
fectură, pe la regimente, că socotelile trebue să fie și
ele ținute de cineva.
— Bine ne-a spus nouă fierarul tânăr. Războiul îl
duc săracii, pentru ca cei bogați să se îmbogățească
și mai mult.
— Prostii ! Numai cu prostii v’a împuiat fierarul
capul. De acum înainte n’o să mai aibă cum s’o facă.
Pleacă și el la război.
In urma lui Tiță Uie pășește dada Floarea, nevas-
tă-sa, și după ea fetițele, Dobra și Dumitra. Ulcelele
mamei, ulcele, au crescut. Au amândouă ochi albaș-
trii — într’o zi albastră de vară s’au născut în câmp
— și codițele împletite, galbene ca spicul grâului.
Acasă, în bătătura lui Tiță Uie au mai rămas trei
ulcele, ceva mai micuțe. Mai poartă dada Floarea
410
încă una în pântec. Are obrazul galben — pământiu,
dada Floarea, și pântecul mare, umflat.
— Să-mi scrii, Tiță, dragule...
— Am să-ți scriu, Floare.
— Să te întorci, Tiță, dragule. Pentru copii, pen-
tru fetițe să te întorci.
— Am să mă întorc, Floare. Pentru fetițe și pentru
tine. Și, poate, și pentru altceva...
Se duc spre gară unde așteaptă trenurile cu va-
goane goale. Înaintea lor, în urma lor, se mai duc și
alții...
Văru-meu Dumitru Pălică se duce într’o ceată cu
Ovedenie, cu Picică, cu Lișcu Stângaciu, cu Ududui.
Nevestele, copiii, droaie după., ei.
— Suntem toți într’un regiment, fraților, să ne
ținem bine. O să avem de lucru la întoarcere.
— Dacă ne om mai întoarce.
— Câțiva tot o să ne întoarcem.
Fiecare gândește așa : acum o să fie greu.
Ziua e înaltă, albastră, uscată, parcă ar fi o zi de
cenușă.
Vin trenuri goale, pleacă pline.
Și trece o zi, trec două, trec trei. Gara e o mare de
capete.
Bogat e izvorul oamenilor! Mereu se adună aici
și pornesc mai departe. In locul celor ce pleacă se
iscă alții, ca din pământ.
Printre bărbații care pleacă la război îl văd și pe
văru-meu lancu. S’a maturizat. Obrazul, ars de
soare, bătut de vânt, i s’a înnegrit. Făptura i-a rămas
tot firavă.
— Pleci și tu. nene lancule ?
— Plec!...
— Parcă spuneai că ești scutit de armată...
— Eram. S’a răzgândit stăpânirea. Mi-au copt-o
ăștia din sat. Le stăteam ca un pai în ochi autorită-
ților. Războiul o să fie lung și greu, Darie. Mulți oa-
meni or să moară în războiul ăsta. Bine că n’ai îm-
plinit vârsta... Altfel...
Altfel mă urcam alături de ceilalți în vagoane și
plecam... Mulți oameni o să moară în războiul ăsta...
411
Pe el se scotea din socoteli văru-meu lancu... Vorbea
despre moartea altora... A murit peste o săptămână,
abia ajuns pe linia frontului...
într’o zi, gara rămâne pustie. In sat nu mai sunt
decât puțini bărbați. Mai mult femei, bătrâni, copi-
landri. Și băieții cârciumarului Buciuc. Și Miluță, fe-
ciorul morarului Gună* Isopescu — studentul Miluță
Isopescu — dispensat medical.
Peste sat au rămas vătafi notarul și primarul ; a
rămas vătaf, popa ; a rămas vătaf, perceptorul. In
timp de război, mai ales, e nevoie ca birurile să fie
plătite.
Aud mereu : războiul se face cu bani.
Cu ai cui bani ? Cu banii oamenilor. Au să plă-
tească perceptorilor femeile...
Războiul e departe. Auzim spre Dunăre bubuituri
de tun. Ghiulele au căzut în mijlocul orașului. S’au
aprins case. Orășenii înspăimântat! și-au părăsit lo-
cuințele, au năvălit în sate.
Au năvăit și la noi. Aproape nu e casă în care să
nu se găsească o famile de târgoveți. Dimineața, se
adună pâlcuri în fața primăriei, încep să se vaite...
Le lipsește franzela !... Dorm pe rogojini. Ii pișcă pu-
ricii. Fiecare crășean înjură țăranul în casa căruia
s'a adăpostit și înjură pe toți țăranii din țara asta
și din lume, care n’au știut să-și clădească locuințe
confortabile... Cucoanele roagă muierile să le spele
albiturile. Și, uite drăcie, muierile, desculțe, desbră-
cate, nu vor să-și vâre mâinile în albii cu boarfe
străine, chiar dacă boarfele acelea sunt, cum se aude,
de mătase. Asta înfurie la culme cuconetul adăpos-
tit în'sat.
— Auzi, dragă, neobrăzare ! I-am spus Ilincăi, ță-
ranca la care stau, să-mi spele albiturile. Știi ce mi-a
răspuns ? Spală-ți-le singură, cucoană, că nu ți-or
cădea mâinile dacă le-oi băga și dumneata odată în
albie.
— Le-a zăpăcit războiul, că altfel...
De pe front vin cărți poștale* scrise în grabă, pe
genunchi. Vecinii mi le aduc să le deslușesc.
412
Le citesc. Au toate acelaș cuprins : ,,Aveți grijă de
boi. Să nu pierdeți boii. Noi înaintăm/4
La început au venit știri de acest soi. Au sosit apoi
altfel de vești : „Ne retragem/4
Armatele au fost împinse prin trecători în Ardeal.
Au înfrânt soldații dușmani, i-au alungat. Apoi au
fost aduse de pe alte fronturi, trupe germane cu mi-
traliere, cu tunuri, cu avioane. S’a întors repede
soarta războiului. Cu pieptul gol, oricât ai fi de dârz
în luptă, cazi. Sumedenie de soldați au căzut. Sosesc
la primărie vești că s’au prăpădit cutare, și cutare și
cutare. Muierile îmbracă doliu, prind un petic de chim-
brică neagră pe zidul casei, la vedere. Ar plânge dea-
supra unui mormânt, dar mormântul e departe, tare
departe și neștiut. In cimitir popa îngroapă sicrie fără
trupuri, numai cu straie de-ale mortului — poștali sau
opinci așezate acolo unde ar veni picioarele, izmene,
cămăși, căciuli... Pe mormânt se ridică, măruntă, cru-
cea nouă.
— Am și eu unde mă duce cu ciobul de tămâie
aprins sărbătoarea. Am unde jeli.
Duminica dimineață, înainte de răsăritul soarelui,
s^duc văduvele la cimitir, cu ciobul în mână, cu tă-
mâia în sân. îngenunche lângă morții lor, aprind tă-
mâie, fumegă tămâia, jelesc femeile după cei duși pe
lumea cealaltă. Satul întreg miroase a tămâie. Adie
vântul, risipește tămâia, usucă lacrimile...
— Dece ne bat nemții?
— N’avem arme...
— Au început a sosi prin sate betegii — orbi,
ciungi, șchiopi...
— Lui Pătăică i-a tăiat o schijă picioarele. A mu-
rit în spital...
— Guță Roșu a rămas fără mâini. Se ruga de sol-
dați să-1 împuște, să nu se mai chinue. Mult s’a chi-
nuit până Ks’a scurs tot sângele...
— Ion Ududui a fost pocnit în burtă. Fugea în ur-
mă, ținându-și măruntaiele cu mâinile... S’a împleti-
cit. S’a prăbușit. Nu s’a mai ridicat...
— Din cei șapte feciori ai lui David Floroiu până
413
acum au murit patru... De-ar da sfântul să i se în-
toarcă măcar unul...
Moș David Floroiu și-a cârpit patru petice negre
pe căciula tărcată, petice de cârpă neagră. Are fața
ca de piatră. Nu plânge. Nu se văietă. Ciomagul
strâns îl ține în mână. Caută parcă un cap vinovat în
care să lovească.
Pe uliță, cu o mânecă a zăbunului goală, umblă
unul din cătun, ciung. Rumânii se adună în jurul lui
îi sorb vorbele.
— Războiul o să țină mult, spune el. O să țină până
când au să fie bătuți nemții. Au arme grozave. Mitra-
liere și tunuri mai ales. Prinși în bătaia mitralierelor
cădeau ai noștri ca spicele sub secerătoarea lui Beca...
Noi n’am avut arme. Ne-au trimis la război cu mâi
nile goale — puști vechi, gloanțe puține, desbrăcați...
Ca pe vite la tăiere...
— Războiul o. să schimbe fața lumii, grăiește Du-
mitru Dumitrescu. O să cadă împărații. O să se ridice
mulțimile...
S’a refugiat și subprefectul în sat la noi. Circul
nemțesc a pățit-o rău. Bărbații și femeile cu chip spoit
au intrat la răcoare, la gherlă. Elefantul și girafa au
fost dați în grija unui țăran de pe valea Oltului. Caii
i-a luat subprefectul Alistar Mânzu și i-a înhămat la
trăsurică lui. N’are încredere în ei, le-a pus hățuri ;
când durue pe șosea îi atinge cu sfârcul biciului pe
spinările gingașe.
Toate satele din plasa Călmățuiului le colindă sub-
prefectul Alistar Mânzu care e aproape un băiețan-
dru. A înființat în fiecare sat o comisie de rechiziție.
Caii oamenilor sunt adunați în herghelii și trimiși la
oraș. De acolo caii apucă drumul frontului să fie în-
hămați la tunuri, la chesoane, să care poveri. Mor oa-
meni în război. Mor și vite. Glonțul nu alege. Nici o-
buzul. Se rechiziționează și cornute — boi mai ales...
•— Ce vreți să mănânce soldații? Au nevoie de
carne...
— Măcar de-ar ajunge carnea de vită până la sol-
dați !... Să nu se oprească toată la popotă...
Cine are trei cămăși dă două pentru soldați. Cine
414
are două dă una. Cine are una singură... Cei mai
mulți oameni din sat au o singură cămașă...
— Săraci sunteți!... Din pricina trândăviei sunteți
săraci...
Alistar Mânzu se miră de sărăcia oamenilor. Se
miră. "Și înjură...
— Dar boierii ce dau pentru război ?
—	Ce	dă	Gherasie ?
—	Ce	dă	Gogu Cristofor	?
— Ce dă colonelul Pienaru ?
—	Ce	dă	State Pantazi	?
—	Ce	dă	Afanazie ?
întreabă rumânii, cu dârzenie întreabă.
Subprefectul Alistar Mânzu le răspunde:
— Au să deie și ei, n’aveți nicio grijă, nu-i iert
eu...
— Când ?
— Mai târziu, când o fi mai greu. Acum adun dela
voi. Pe urmă o să iau și dela ei vite, îmbrăcăminte,
Bucate... N’aveți nicio grijă...
— Tot noi purtăm și povara războiului, domnule.
— Păi nu sunteți voi țara?
— E bine c’o aflăm...
Obrazul oamenilor este acum mai întunecat. A so-
sit vestea că frontul a fost spart, că soldații mor cu
miile, că dușmanul se apropie. Unii spun: nemții au
să fie opriți pe Olt.
Oltul! Dacă nu l’aș cunoaște ! Sunt locuri unde oa-
menii’l trec deancălarelea. Cum o să se domolească
o armată în drumul ei de o piedică atât de ușoară?
Nemții sunt aproape. Au ajunfe în nordul județului.
FirPle telefonice sunt rupte. Mâine vor veni și la noi.
Mâine...
In gară s’a oprit peste noapte, și n’a mai plecat, un
tren cu răniți. Ne ducem și-i aducem cu căruțele.
Scoatem băncile din școală și umplem podeaua școlii
cu paie. Culcăm soldații pe paie. Sunt murdari, băr-
boși, cu răni mari pe corp, la mâini, la picioare.
Doctorul Ganciu a plecat la război. A plecat și Ci-
reș, agentul sanitar... încercăm să le ținem locui noi,
415
copiii... Cerșim pe la case albituri curate, le rupem
în fâșii. Spălăm rănile, umflăturile vinete, le oblojim.
Răniții se lasă în voia noastră. Mulți trag să moa-
ră. Au o singură dorință: să le dăm apă, mereu apă.
Au buzele mari, albe, umflate, plesnite — bube des-
chise. Abia pot spune: apă, apă!...
Acesta e războiul! Acum cunosc ce este războiul.
Toți aflăm acum ce este războiul...
In fiecare dimineață scoatem, de picioare și de cap,
câțiva morți. Ii așezăm într’o căruță, îi ducem la ci-
mitir, unde săpăm gropi noi. Dacă mor cmci, pe toți
cinci îi așezăm într’o groapă; dacă mor doisprezece,
săpăm pentru douăsprezece trupuri o groapă.
Popa bâlbâe o rugăciune la căpătâiul lor.
Fără sicrie îngropăm morții.
Țârcovnicul clatină cădelnița în care nu mai mi-
roase demult a tămâie. Cam asta e toată slujba.
’ Are grijă notarul să le ia morților livretele militare
și să-i însemne într’un registru al primăriei.
Unii își dau duhul lungiți, alții făcuți covrig. Obra-
zul unora dintre morți e liniștit, de parcă moartea
le-ar fi adus mult dorita odihnă neîmplinită în viață.
Al altora e sbârcit, încruntat, chinuit. Poate că s’au
luptat mai mult cu moartea.
— Au ajuns la Dorobanți nemții. Vor ajunge și
la noi.
Dimineața e cețoasă, umedă. Ziua de lăsata secului.
La noapte intrăm în postul Crăciunului.
Am dat o raită prin sat, m’am întors la masă. II
așteptăm pe tata. întârzie. Ne așezăm să ne ostoim
foamea mereu neostoită. A tăiat frate-meu o găină —
e sărbătoare — mama a făcut ciulama. Mâncăm mă-
măligă cu ciulama. E bună ciulamaua cu mămăligă.
Am luat în mână un picior de pasăre. II rod, îmi ling
buzele.
Se arată tata :
— Au venit nemții. Sunt pe vârful dealului.
Ieșim droaie din odaie și ne urcăm pe linia ferată.
416
La o aruncătură de praștie de noi patru nemți înain-
tează cu băgare de seamă, călări. Au chivere de me-
tal în cap. Caii sunt voinici, cu cozile până la pământ.
Mai sunt soldați în gară. Auzim câteva împușcă-
turi... Patrula nemțească întoarce caii și o rupe la
fugă. Unui neamț i-a căzut chivără lucioasă din cap.
Ne repezim și o culegem de pe miriște. Venim cu ea
în băț, în sat, cum am veni cu un lucru de preț. Se
repede la noi notarul Gică Stănescu, mai străveziu,
mai puhav dela un timp, și grijuliu, să nu se pună
rău cu dușmanul, ne-o smulge din mână.
— Nemții au să sosească astăseară în sat. Au să
ceară casca. Trebue să le-o dăm.
O duce la primărie, o șterge de țărână.
Peste un ceas, pe marginea cealaltă a satului, pă-
trunde până la școală un singur călăreț. Satul e tot
pe uliți. Sute de oameni stau grămadă în jurul neam-
țului. Se uită satul la el cu mirare: calul, galben, nu-
mai spumă, tremură. Pe nări îi ies valuri de aburi.
Soldatul — călare, cu barba nerasă de săptămâni.
Barba lui, ca părul calului, galbenă. Ochii verzi. E un
neamț blond, un neamț mai mult bătrân decât tânăr.
In mâna dreaptă ține un pistol încărcat. Tremură ca-
lul neamțului ca varga. Ca varga tremură neamțul
bărbos.
Se desface din rânduri un orășean care știe nem-
țește, unul Spiru Riga, slujbaș la vămi, și începe să
schimbe vorbe cu străinul.
Neamțul vrea să știe dacă mai sunt în sat soldați.
— Nu mai sunt.
Neamțul vrea să i se spună dacă soldații răniți,
care s’au arătat la ferestrele școlii, au la ei arme.
—. N’au arme.
Popa Tomiță Bulbuc aduce un pahar cu lapte și-l
întinde dușmanului. Neamțul nu vrea să-1 bea. Ii e
teamă să nu fie otrăvit laptele. Popa Bulbuc gustă
laptele. Și-a albit vârful mustăților. Călărețul a că-
pătat încredere. Ia paharul și-l aruncă pe gât. Mai
cere un pahar cu lapte. încă unul. întoarce calul și
pleacă în galop.
27 — Desculț — 932	4 1 7
Peste puțin timp, o patrulă călare a ajuns la gară.
In urma patrulei, coloana germană ocupă satul.
Ne urcăm pe garduri și ne u:tăm la dușmani. Nem-
ții sunt ori bătrâni, ori tineri de tot, moșnegi care to-
tuși se țin bine în șea ori băiețandri ca frate-meu Ion,
ceva mai răsăriți ca mine. Nemții de vârstă mijlocie
au murit... Par obosiți dușmanii, mai toți cu fețe gal-
bene de nesomn, nerase, cu ochii turburi, pierduți în
fundul capului. Și caii, stropiți până pe spinare de
noroi, par obosiți, deși sunt voinici, cu picioare lungi
și groase, cu cozi bogate, stufoase. Ofițerii dau ordi-
ne, soldații descalecă, trag caii lângă uhici. Se a-
prinde focul la manutanțe. Grupuri de soldați pătrund
prin arii, se reped la cotețe, ies cu brațul plm de găini,
de rațe. Cotcodăcesc găinile speriate, gâgâe rațele.
Ca pământul oamenii tac. Primarul, popa, notarul au
ieșit înaintea dușmanului, au spus comandantului
neamț că satul va rămâne liniștit. Subprefectul Alis-
tar Mânzu a plecat, a luat drumul Moldovei spre care
auzim că se îndreaptă în grabă în retragere oștirile
noastre desbrăcate, flămânde...
— Bătălia cea mare o să se dea la porțile Mol-
dovei...
— Alături de armata noastră se află armata rusă...
— Nemții vor fi bătuți...
— Ne vom descotorosi de ei...
Târgoveții refugiați în sat care știu nemțește au
prins curaj. Au ieșit în șosea. Vorbesc cu ofițerii, cu
soldații.
Dușmanii sunt flămânzi ca lupii. Sorb ciorba fier-
binte, care li s’a împărțit, din gamele cenușii. Mestecă
pâinea, o înghit. Trec la cazan din nou. Fiecare își
umple de câte ori vrea gamela cu ciorbă de pasăre. In
cazane, abia jumulite, au fost aruncate laolaltă găini,
rațe, gâște, curci — tot ce-au putut aduna soldații de
prin oboare. Au luat din luncă, dela moara de apă,
patru boi, i-au înjunghiat. Ii jupoaie la marginea șo-
selei, taie carnea, o așează în căruțe. Stăpânii boilor,
doi rumâni desculți din Stănicuț, stau la o parte, cu
căciulile în mâini, plâng de parcă le-ar fi murit copiii
— mai tare decât dacă le-ar fi murit copiii:
418
— Boulenii mei! Ce mă fac eu fără bouleni...
Nu doarme nimeni în noaptea asta.
Nemții și-au băgat caii în ariile oamenilor și, pe
maldăre de paie ori de coceni, s’au culcat, sub cerul
gol, lângă cai.
Patrule străbat satul, străjile veghiază.
In noaptea asta, luna nu s’a arătat. Nu s’au arătat
nici stelele. Nori alburii s’au pogorît până aproape de
pământ. Ceața iernii înneacă șesurile... Ceața iernii
înneacă satele.
Spre ziuă s’a lăsat ger. Vântul a împrăștiat ceața.
A răsărit peste împrejurimi soarele mic și’rotund,
soare galben și rece, de iarnă.
Urcă spre cumpăna cerului.
Coloanele nemțești au plecat. Spre răsărit au ple-
cat. In trecere, au. spart trenurile de marfă din gară.
Au luat ce au socotit că le trebue.
In urma lor, în gară, asupra trenurilor, au năvălit
oamenii, au luat pături, mese, scaune, perdele, farfu-
rii. Erau trenuri care ar fi trebuit să meargă spre Mol-
dova, încărcate cu averile târgoveților din orașele de
dincolo de Olt, pe care șeful gării Costești le trimi-
sese din greșeală, spre Dunăre.
Frate-meu Ion n’are astâmpăr. Știe că în gară
se găsesc și câteva vagoane cu băuturi. Le-au spart
nemții. Acum, fiecare — nevastă, copil, duce pe umăr
damigene, coșuri cu sticle.
Mama s’a așezat în fața ușii:
— Cine pleacă din casă trebue să treacă peste
mine.
Nu pleacă nimeni.
Frate-meu a vrut să iasă pe fereastră. Fereastra
avea giurgiuvele de fier.
In urma coloanelor nemțești care au plecat au so-
sit a doua zi în sat căruțe cu soldați nemți și austri-
aci — etapele. Unii au ocupat casa în care până a-
tunci se afla postul de jandarmi — părăsit peste
noapte de Nicolae Mielușel, care s’a făcut nevăzut, nu
atât de teama dușmanului, cât a satului — alții au
luat în primire gara*
27*
419
A trecut spaima oamenilor. Soldații austriaci vor-
besc românește. Sunt de prin Ardeal. Se împrietenesc
cu țăranii. Unii sunt betegi: șchioapătă, au mâinile
rănite, cu degete lipsă. Se arată a fi desgustați de
război. Ii aud spunând : — Ne-a trimis împăratul la
război, împăratul și grofii, lua-i-ar dracu !...
Șeful etapei austro-ungare e Ganz, tinichigiu din
Arad. Aproape că a uitat că e militar. Repară so-
bele, tingirile, burlanele oamenilor.
Mai greu cu nemții. Comanda etapei germane o are
Rudolf Burger, un flăcău înalt, roșcat, buhăit, cu
mustață subțire pe. buză. Străbătea satul în fugă. A
fost trimis la etape fiindcă în timpul bătăliilor și-a
pierdut o parte din minți. Și Burger vorbește româ-
nește.
Mai târziu s’a aflat că înainte de izbucnirea răz-
boiului, feldvebelul fusese ucenic la o cofetărie la Pi-
tești.
N’a trecut mult și soldații lui Burger au început să
rechiziționeze bucatele oamenilor, vitele, lucrurile de
îmbrăcăminte.
Apoi li s’au luat oamenilor căldările, tingirile de
aramă. Odată cu arămăria satului, au luat drumul fa-
bricilor de obuze și clopotele bisericilor.
Frontul s’a depărtat, a. trecut dincolo de București.
S’a auzit că oștirile germane s’au oprit, undeva de-
parte, la hotarul Moldovei, și că, alături de oștirile
germane, au venit să lupte împotriva soldaților noștri
până și turcii.
— Ce-or mai fi având și turcii cu noi? se întreabă
lumea.
Notarul răspunde: — Sunt în cârdășie cu nemții.
Se bat împotriva noastră și a rușilor.
Acum, în sat, vin altfel de gazete — gazete scrise
pe o pagină românește, pe alta nemțește. Notarul le
primește, și le citește la primărie cu glas tare, să audă
poporul.
Nu se scrie în aceste gazete decât despre biruințele
pe care le au, pe toate fronturile, oștirile nemțești. Se
mai scriu cuvinte de laudă și despre acei boieri care
4-20
fac politică nemțească. Nu prea pricep eu bine lucru-
rile astea : le ascult totuși, și încerc să le înțeleg.
Răniții din școală, câți au mai rămas, au fost ridi-
cați pe sus și trimiși la oraș. Au murit pe drum câțiva.
Școala a rămas duhnind a sânge și puroi.
Umblă vorbe prin sat: — Azi noapte a venit Radu
lui Tănase ; a venit al lui Ciucă ; a venit și-al lui
Bădoi. In fiecare noapte se întorc în sat și stau as-
cunși prin pătule ori prin pivnițe soldați care, în re-
tragere, și-au părăsit regimentele.
Prinde Rudolf Burger de veste. Se pare că i-a spus
notarul Stănescu ori poate Mița, nevasta cârnățaru-
lui, nemțoaică din Turnu, refugiată în sat, care dela
venirea etapelor a trecut tâlmace la comandamentul
german.
Rudolf Burger dă ordin: După masă, la patru, sol-
dații fugari care s’au întors acasă, să se prezinte la
primărie. Să nu rămână ascuns niciunul. N’avem de
gând să internăm pe nimeni în lagăr, vrem numai să
știm numărul lor. Ii socotim prizonieri și vom contro-
la în fiecare seară dacă nu cumva au părăsit satul
pentru a se duce din nou pe front. Familia aceluia
care va lipsi dela apel va fi arestată.
Veteranul Diș sună goarna pe linia satului și chia-
mă lumea la primărie. Notarul răspândește ordinul
neamțului.
Se face strigarea : optzeci și șase de bărbați au de-
zertat... Optzeci și șase de oameni din sat s’au lepă-
dat cu scârbă de război...
— Dece v’ați întors?
— Ne-am săturat de război. Ne ciomăgeau pluto-
nierii. Ne împușcau din spate ofițerii, din ascunziș,
să înaităm...
— Asta nu poate fi adevărat, răcnește noul primar
pus în capul satului de Rudolf Burger, bogătașul Mi-
rea Savu. Trebuia să muriți, să apărați patria...
— Las-o mai moale, cu patria, primarule. Tu ai fă-
cut armata? întreabă ciungul din cătun.
— N’am făcut-o că eram singur la părinți, aveam
pământ, și pământul trebue muncit.
421
— Atunci nu mai vorbi. Tu trebuia să mergi h ar-
mată, la război, să-ți aperi pământul. Eu ce să-mi
apăr... Păduchii?...
— Totdeauna sări cu gura, ciungule. Te știu dela
răscoale...
— Bine că mă știi...
Mirea Savu e scurt și gros, îndesat. Are pământuri
multe și vite. S’a rugat de nemți să-1 numească pri-
mar ca să-și apere avutul de rechiziții. Le-a jurat cre-
dință. Chiamă pe înserat femeile mai tinere, cu băr-
bați plecați la război, la primărie. Le răstoarnă pe
mese, pe dușumea.
Pe cele care nu crâcnesc le mai scutește de dări.
N’a lăsat nevasta să-i nască decât un copil — să nu
i se împartă după moarte averea în două...
învățătorul din cătun era ofițer de rezervă. A ple-
cat pe front părăsindu-și casa, nevasta și doi copii.
Frumoasă nevastă are învățătorul din cătun! Fată
cu carte. Fata unui mic proprietar dinspre Olt. A în-
vățat la pension, la București. Vorbește și nemțește,
întâi, a descoperit-o Ganz. Mai pe urmă a descope-
rit-o și Rudolf Burger. Ganz s’a ales cu câteva cra-
vașe pe spinare. Le-a luat, a salutat, a plecat.
In casa învățătorului Bivolaru face cheiuri în fie-
care seară feldvebelul Rudolf Burger. Dandanaua ține
până la ziuă. Câteodată, oamenii o văd noaptea pe
femeia învățătorului îmbrăcată militărește, plimbân-
du-se la braț pe uliță cu șeful nemților. Muierile o
clevetesc și-i întorc spatele când o întâlnesc.
Se știe acum că învățătorul a căzut prizonier și se
găsește închis, undeva în Germania.
In fiecare săptămână vin dela el scrisori lungi, în
plicuri desfăcute. Le citește notarul, le citește poșta-
șul, le citește până și vătășelul primăriei. Tot satul
află cuprinsul lor.
învățătorul e bolnav, nu mai trage nădejde de în-
toarcere. Ii amintește nevestei să aibă grijă de copii
422
și-i spune cât de dragă i-a fost altădată, cât de dragă
i-a rămas acum. O îndeamnă să fie cuminte.
S’a spart casa lui Toma Ocî, a cârciumarului. întâi
a murit cârciumarul și la câteva zile după el i-a călcat
pe urme nevastă-sa. Fetele mai mari au plecat la oraș.
Au apucat pe drumuri urîte. Pe cele mici le-au luat
neamurile nevestei. A rămas stăpân peste cârciumă
și acareturi, Mitică.
— Te mai duci la școală, la oraș, Mitică?
— Dacă a murit tata, cum o să mă duc...
— Și ce-ai să faci?
— Am să vând tot și am să mănânc.
— Pe urmă?
— O să văd eu ce-o să fac pe urmă.
A vândut pătulele, a vândut hambarele, a vândut
lemnele din curte. Vite n’a vândut că n’avea cârciu-
marul vite. In fiecare zi a mâncat o pasăre friptă pe
care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgaî sin-
gur. S’au terminat și păsările. Ca să aibă ce mânca,
băiatul cârciumarului a vândut obloanele prăvăliei. Pe
urmă a vândut ușile și ferestrele desprinse cu tocuri
cu tot din zid. Pe nimic le-a vândut. Vânduse mai
înainte tejgheaua, paharele, sticlele, butoaiele din
pivniță. Straiele părinților le-a dat la țigani. Nu le-a
putut vinde. Cine să cumpere îmbrăcăminte dela of-
ticoși?
— Mai ai ce mânca Mitică ?
— Nu mai am...
— Nu vrei să intri undeva să muncești, Mitică?
— Nu vreau. Eu nu muncesc. Taica a fost cârciu-
mar. Eu sunt băiat de cârciumar. Cum o să mun-
cesc...
— Dar ce-ai să faci, atunci ?
— Am să rabd.
— Până când?
— Până când o să mor.
Am crezut că glumește. Mitică Ocî n’a glumit. A
trecut toamna și acum e iarnă. Miez de iarnă. Într’o
odaie mai ferită, fără uși, fără ferestre, Mitică Ocî a
așternut un coș de paie. Stă întins pe paie și așteaptă.
423
Lângă el, un ulcior cu apă. Ia din când în când ulcio-
rul, îl duce la gură. Soarbe o înghițitură de apă, îl
pune la loc. Apoi iar rămâne întins, nemișcat. Se duce
buhu: Mitică a lui Ocî s’a întins pe paie și așteaptă
să moară...
— E bolnav Mitică ?
— Nu, nu e bolnav. Dar vrea cu orice preț să
moară.
— Cum să moară dacă-i sănătos?
— Păi, dacă nu mănâncă, o să rabde cât o să
rabde și într’o zi o să moară... De foame o să moară
băiatul cârciumarului.
— Ei, asta nu se poate ! E om ! Cum putem noi să-1
lăsăm să moară de foame.
E lipsă mare în sat. Nemții au cules tot ce se pu-
tea culege. Au scormonit pământul să vadă dacă nu
cumva omenii mai au porumb ascuns. Rumânii se aș-
teptau la asta. Au ascuns în așa fel ce-au avut de
ascuns, încât nemții n’au descoperit un singur bob.
Totuși rumânii, vecinii mai ales, fac rost de o bucată
de pâine, de un boț de brânză, de un codru de mămă-
ligă. Intră în curtea cârciumarului, pătrund în casă,
îl caută prin odăile goale pe Mitică. II găsesc.
— Uite, Mitică neică, adusei o bucată de pâine...
Mitică rămâne întins, nemișcat. Abia catadicsește
să răspundă :
— Nu-mi trebue, nene Panaite, nu primesc poma-
nă...
— O să mori, Mitică...
— Asta și vreau...
— Nu-i păcat de tine?...
— Nu-i păcat. Dacă a murit taica, vreau să mor și
eu. Nu vreau să fiu văzut muncind. Am fost băiat de
cârciumar, nu înțelegi? Cum o să mă întorc la mun-
că? Să slugăresc pe la unul sau pe la altul? Să mă
bată în câmp ploaia și vântul? Nu! Aștept să mor...
— Așteaptă, Mitică, o să mori.
Intră și-l caută și-1 găsește o femeie.
— Uite, măi Mitică, ți-am adus, maică, o sticlă de
lapte și trei ouă. Ți-am adus, măiculiță, o felie de
mămăligă. Mănâncă, maică...
424
Nevasta lui Țânțu, văduva celui mai sărac om din
sat, i-a adus mâncare lui Mitică Ocî...
— Mulțumesc, dadă, nu mănânc. Vreau să mor...
— Mori, xMitică...
Glasul i s’a stins. Ochii i s’au întunecat, i-au căzut
fălcile. Oamenii vin, se strâng la fereastra scoasă
din zid, se uită la Mitică, îl privesc lung, dau din
umeri. Aproape că nu e om în sat care să nu-1 fi vă-
zut pe Mitică, să nu-i fi adus ceva de mâncare. Unii
au aruncat mămăliga sau pâinea pe paie, lângă Mi-
tică — poate s’o răzgândi când l-o răzbi foamea și o
mânca...
Nu s’a răzgândit. Acum, abia mai poate vorbi. Glă-
sue ca din fundul unei gropi, cu voce subțire, stinsă...
— Tot nu vrei să mănânci, Mitică ?
— Tot nu vreau...
— O să mori, măi Mitică...
— O să mor...
închide ochii. Nu mai vrea să stea de vorbă cu ni-
meni. Sunt trei săptămâni de când băiatul cârciuma-
rului n’a pus pe limbă decât apă. Iarna s’a lăsat grea
de tot. Gerul e aspru. Vântul fluieră prin casa fără
uși, fără geamuri. Fluieră vântul.
într’o dimineață l-au găsit pe Mitică mort. I s’a
împlinit dorința. Să-i fie de bine !...
— Ce facem cu Mitică, domnule notar ?
— Cu nepotu-meu ?
Mitică era nepotul notarului.
— Ce să facem ? O să-1 îngropăm...
Au găsit în podul cârciumii câteva scânduri pră-
fuite. Dacă Mitică le-ar fi știut, le-ar fi vândut. I-au
făcut un sicriu și l-au îngropat.
Fără niciun al-ai l-au îngropat.
Timpul trece. Acum timpul trece greu, totuși trece.
Din nou a nins. Zăpada e înaltă.
Nemții au dibuit magaziile și hambarele boierului
dela Saiele, pline cu bucate până în streașină. Rudolf
Burger a dat ordin : trei sute de care să meargă mâi-
ne dimineață să aducă grâul la gară.
Notarul întocmește lista. Dezertorii de pe front sunt
425
scutiți. Sunt scutiți și bogătanii satului care au plătit
bacșișuri ca să nu fie mobilizați.
; La corvoadă merg femeile celor care se bat pe unde-
va, prin Moldova, cu nemții.
Trei sute de femei, mai tinere, mai vârstnice, lângă
boii lor, tremură în zăpadă, pe linia mare a satului.
Notarul controlează cine a venit. Controlul e gata,
convoiul, care pare nesfârșit, pornește.
Urcă dealul convoiul spre conacul Saielelor, boii
trag carul prin nămeți. Desfundă zăpada femeile. Se
împiedică și cad. Se ridică. Plâng muierește, înjură
ca bărbații.
Gerul e aspru. Mâinile și buzele plesnesc. Vântul
taie ca briciul pielea obrazului, picioarele înfășurate
în cârpe. înainte ! înainte !...
La cârciuma lui Buciuc, notarul, primarul, consi-
lierii comunali beau și petrec. Băutura o plătesc scu-
tiții de corvoadă. își află drum pe acolo și răstoarnă
câteva pahare pe gât și Rudolf Burger.
Primăvară. Ne apropiem de Paște. Frate-meu Ion
aduce în casă o veste.
La spus-o întâi mamei.
Ce lucruri se mai petrec la noi în casă !
Suntem unsprezece copii — doi ai tatei, cu nevasta
lui dintâi ; doi — frate-meu Ion și soră-mea Evan-
ghelina — ai mamei, dela bărbatul ei dintâi. Cei-
lalți am venit pe lume unul după altul și suntem copiii
buni ai amândurora. Totuși, de câte ori se vorbește
de frate-meu Gheorghe ori de soră-mea Leana — de
frate-meu Gheorghe, care a plecat de mic, la învăță-
tură, și de Leana, care trăiește peste drum de noi
în casa Rimoantei — mama spune : copiii lui tat’tu :
iar când vorbește de frate-meu Ion și soră-mea Evan-
ghelina, nu uită să rostească — apăsat — copiii mei.
O întrebăm :
— Numai ei sunt copiii tăi, mamă ? Noi ai cui
suntem ?
— Voi mai sunteți și ai lui tat’tu.
Se supără câteodată tata, ca omul. Mama îl ame-
426
nință : O să crească băiatul meu mare, o să-1 însor și
o să mă duc la el... Te las. Vă las...
Dintre câți băieți a născut mama, se pare că numai
pe frate-meu Ion îl socotește băiatul ei — băiatul ei —
la care, când nu s’o mai putea înțelege cu tata, are
să se mute cu așternutul, să-și trăiască zilele din
urmă...
Se gândește la asta în ceasurile ei de necaz, în zi-
lele ei de adâncă mâhnire. Și iată, sorocul acesta, al
căsătoriei lui frate-meu, a venit.
— Cu cine vrei să te însori ?
— Mi-am găsit o fată, la Stănicuț.
Mamei nu-i place răspunsul. De ani de zile mama
se gândește să-1 însoare pe frate-meu Ion cu o fată
din vecini care are pământ, cu a lui lancu Ban, cu
onănăita.
Toate mamele din sat se gândesc să găsească pen-
tru băieții lor mirese cu pământ. Dar, puține fete au
pământ și băieții tare sunt mulți. Și nu știu cum se
face că pământ au numai urîtele.
Frate-meu nici nu vrea să audă.
— Pe cine vrei să iei ? Pe a lui Ban ?
— E buzată, nu-mi place.
— Dar cum e fata cu care vrei să te însori ?
— Ai s’o vezi.
— A cui e ?
— A lui Stănică Saftu din Sârbie.
Stănicuțul e sat nou, ceva mai în sus de Omida, pe
Călmățui, jumătate locuit de români, jumătate de
sârbi.
Când s’a pus vatra satului au venit, de undeva, de
peste Dunăre, și sârbi.
Oameni mărunți de statură, negricioși, sârbii nu
și-au părăsit încă portul lor. La început nu cunoșteau
o boabă românește, pe urmă au învățat. Acum vor-
besc ca rumânii, nici nu-i cunoști, decât după port.
Intre ei vorbesc tot sârbește.
S’au păstrat mult timp sârbi, nu s’au amestecat cu
rumânii. Cu timpul, sârboaicele au început a se mă-
rita eu băieți de români. Românii își caută mirese în
Sârbie.
427
— Cât pământ are ?
— Eu știu ? Trebue să vă duceți voi să aflați.
— E frumoasă ?
— Mie-mi place.
Frate-meu Ion e înalt, subțire ca un șarpe, cu fața
uscățivă, ochii negri, adânci. Poartă și mustață fra-
te-meu Ion, o mustață subțire lipită pe buză, și-i pla-
ce să-i răsucească mereu sfârcurile.
Aflăm vestea. Ne bucurăm și nu prea. O să mai
avem pe cineva la masă. Unde o să doarmă frate-meu
Ion cu nevastă-sa ?
Tata găsește răspunsul.
— O să împărțim în două tinda, cu un perete sub-
țire, și o să avem astfel încă o odaie sub acoperiș.
— A cui fată spui că e ?
— A lui Stănică Saftu.
— E om cumsecade — își dă cu părerea tata. II
cunosc, are o droaie de copii. Sgârcit om !
Soră-mea Rița intră în vorbă.
— Și cum o chiamă pe sârboaica ta, Ioane ?
— Olenca, dar noi o să-i spunem Lina. Eu așa
îi spun.
Nu se împotrivește nimeni. Nimeni nu-și arată do-
rința că ar voi s’o vadă la față.
Părinții sunt înțelegători, nu se amestecă în viața
copiilor.
— Și când vrei s’o aduci, mă ?
— Mâine seară.
— Ad’o, dar nuntă mare nu putem face.
— Vreau nevastă — spune frate-meu — cu nunta,
vom vedea...
Zilele s’au încălzit, zăpezile s’au topit.
Șuvoaiele de apă, câte n’au putut fi supte de pă-
mânt, s’au scurs spre gârlă. Câmpurile fumegă. O să
răsară curând iarba.
Sărăcia s’a întins. Hambarele — goale. Se găsește
greu pâinea și aproape tot atât de greu mămăliga.
Câteva ciurele de făină tot au să se afle pentru ziua
când frate-meu o să-și aducă mireasa ; pentru ziua
de mâine, adică.
428
De cum a trecut amiaza, mama a prins câteva oră-
tănii, a pus pe frate-meu să le taie gâtul, le-a jumulit,
le-a băgat în oală.
Sub țest arde focul. In căpistere coca se umflă...
Casa miroase a pâine caldă — a pâine caldă și a
ciorbă fierbinte de găină.
S’a apropiat și seara. E sâmbătă.
încep să se adune, pe uliță, în dreptul casei noas-
tre, băieți și fete. Intră unii în arie. Avendrea s’a în-
ființat cu clarineta subsuoară, dar încă nu dă drumul
cântecului.
Pe ușa dinspre linia ferată intră în arie frate-meu
Ion, năuc parcă de bucurie, cu mireasa de mână.
Soră-mea, cu noi toți, cu tata, în jurul lor.
— Bine-ați venit!
Mama, pe prag, îi așteaptă. Se întunecă ușor la
față. Fata pe care frate-meu Ion o duce de mână e
scurtă, groasă, ca o putină de groasă. Numai ochii
îi sclipesc în cap, vii, ochi de cârlan. Nu se rușinează
deloc. Se uită în ochii noștri și râde. Râde ca netoata.
Dinții îi sunt mici, ca dinții de pisică. Mici și albi ;
albi ca laptele.
Hotărît, mamei nu-i place fata. Ii întinde totuși
mâna și-i spune: — Bună seara, fato. Poftim în
casă !...
Fata o ascultă.
In bătătură, Avendrea cântă. Se prinde hora.
In alte timpuri, prietenii fratelui meu ar fi scos
pistoalele și le-ar fi descărcat în văzduh. Acum nu
e voie. Rumânii și-au îngropat, înainte de venirea
nemților, puștile de vânătoare și pistoalele în pământ.
Dincolo de linia ferată sunt priponiți caii noștri,
care scurmă cu boturile în miriște, după rădăcini de
buruieni. Tata apucă un topor, se duce să le schimbe
locul. Se iau după el ogarii.
Avem doi ogari : unul alb, altul negru, cu șoldu-
rile pătate în cafeniu.
De când frate-meu a crescut, ținem ogari în arie.
Iarna, pe zăpadă moale, plecăm cu ei la câmp, la
vânătoare de iepuri. Câteodată avem noroc și ne în-
429
toarcem acasă cu doi, trei iepuri la spinare. Uneori
venim cum am plecat, cu mâinile goale, fluierând a
pagubă.
Iepurele țâșnește toamna dintre ierburi uscate, gal-
bene ca și blana lui, o ia la goană în salturi. Ogarii
îi apucă urma, îl alungă, îl ajung, îl încolțesc, îl prind
de ceafă. Noi, călări, ne ținem de ogari. Descălecăm,
le smulgem iepurele mușcat de moarte, îl aruncăm
’ în traistă. Plecăm mai departe cu ogarii trufași, sprin-
J teni. Vânătoarea de iepuri cu ogarii, iarna, pe zăpa-
dă e mai frumoasă. Câmpul, tot alb, până la margi-
î nea zării. Cerul limpede, de sticlă albastră. Soarele
— soare cu dinți, mușcă. Iepurii sar atunci dintre
răzoare. Dacă sunt grași, grei, picioarele li se afundă
în zăpada moale ca puful. Nu pot alerga în voie, ușor
îi prindem.
S’a iscat o zi caldă în miez de iarnă, picură stre-
șinile, spre ziuă plouă, burează, apoi dintrodată se
schimbă vântul, bate cu îngheț, se prinde polei pe
arbori, pe poteci. Incălecăm și plecăm pe câmp, cât
mai departe de sat, cu ogarii, la vânătoare de dropii.
Grase, cu aripile prinse în pojghiță de ghiață, dro-
piile nu pot sbura, fug ce fug, le ajung ogarii. Trei
zile mâncăm dintr’o singură dropie — când izbutim
s’o vânăm... Sunt rare dropiile. Mai rari lupii care
n’au loc unde să-și aciuieze culcușul și puii. Pămân-
tul e arat, muncit. Au rămas zăvoaie pe Dunăre și
Olt și-o palmă de pădure la Adâncată. Au pierit și
vultanii. Au rămas ulii, ereții. Vulpi mai sunt câteva
în râpa dela Băneasa din care izvorăsc trei fire reci
de apă cleștar... Vulpea încearcă uneori noaptea co-
tețele, dacă n’o simt câinii. In râpă frate-meu Ion a
prins odată o vulpe cu Avendrea. Pășteam caii pe mi-
riști. Ne-am dus pe înserat să-i adăpăm la cișmea.
Malul aproape drept e plin de găuri, de vizuini. Am
văzut cum s’a strecurat prin ierburi și s’a tras în
adânc, într’o vizuină, vulpea cu coada roșie — flau
cără.
.430
— Rămâneți voi aici, la pândă, ne-a spus Aven-
drea. Eu mă reped până acasă.
A plecat călare și îndată s’a și întors cu un șir
de ardei iuți. Am adunat buruieni și balegi uscate,
am aprins foc la gura vizuinii. Am aruncat ardeiul
în foc. Fumul, gros și înnecăcios, a început a pătrun-
de în gaura adâncă, a ajuns la nasul vulpii. A răb-
dat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s’a repezit chefnind
spre ieșire. O așteptam cu bâtele ridicate. Am dobo-
rît-o... Pielea i-a vândut-o Avendrea la oraș, în zi de
târg... O fi făcut din pielea vulpii, un meșter, guler de
palton ori manșon...
Orășenii care au năpădit satul, de când a izbucnit
războiul și au căzut în mijlocul Turnului câteva o-
buze svârlite de pe vasele austriace de pe Dunăre,
poartă paltoane cu guler de miel ori de vulpe ; ne-
vestele lor folosesc, să nu le înghețe mâinile, man-
șoane de vulpe. Câte femei cu manșon, câte gulere cu
blană, atâtea vulpi prinse, ucise, jupuite... Nu e de
mirare că sunt rare vulpile. Refugiații se țin landră
pe ulițele satului, se strâng la primărie, stau cu orele
tolăniți pe scaune în cârciumi, în cafeneaua țaței
Lenea unde joacă în cărți pe parale. Ninge și tre-
buesc desfundate drumurile de zăpadă. Desbrăcații,
luați la corvoadă, le desfundă. S’a umplut, ochi, tă-
ietura, de nămeți. S’au oprit trenurile. Satul primește
ordin să iasă cu lopețile să desfunde linia ferată, să
poată umbla iarăși trenul. Iese satul și limpezește
linia.
— Pe orășeni dece nu-i scoateți la corvoadă, pri-
marule ?
— Cum o să-i scoatem ? Orășenii sunt orășeni...
Oameni subțiri, nu pot să care sacul în spinare, nu
știu să umble cu lopata...
— Să mănânce știu...
Au început a-i urî sătenii pe refugiați. Pălăvrăgesc
întruna. înainte spuneau că nemții nu vor intra ni-
ciodată în țară. Acum susțin dimpotrivă — că ni-
ciodată nemții nu ne vor mai părăsi țara, că nimeni
431
nu va putea să-i înfrângă... Ascultăm, ridicăm din
umeri. Moșu-meu Burdulea a îmbătrânit de tot. Are
treizeci și ceva de nepoți și strănepoți pe front. Vede
bine. Aude încă bine. Se sprijină în toiag când mer-
ge. Tot se mai leagă cu glume de fete, de muieri...
La primărie, nu-1 mai rabdă inima, se amestecă în
vorbă :
— într’o noapte au să plece nemții. O să-i vedem
seara patrulând prin sat și dimineața o să ne pome-
nim fără ei. N’o să le ducem dorul...
In locul lui Alistar Mânzu,‘plecat în Moldova — nu
știe nimeni dacă a ajuns ori n’a ajuns cu zile până
acolo — a venit alt subprefect, unul Mitiță Bosoancă,
.mărunt, ciupit de vărsat, crăcănat. A fost ofițer, l-au
prins nemții, l-au ținut în lagăr, l-au făcut să treacă
de partea lor. E de prin Turnu, fecior de negustoraș
stămbar. Le spune oamenilor :
— Sunt tari nemții, măi oameni, sunt tari. Au să
cucerească toate țările. E bine să ne dăm cu ei, să
fim prieteni cu ei, una cu ei...
— Așa cum e una calul cu călărețul — spune râ-
zând moșu-meu Burdulea... Noi calul, neamțul călă-
rețul... Noi dedesubt, neamțul deasupra. Asta o să
meargă un timp. O să svâcnească odată calul și-o
să-1 arunce pe călăreț în șanț să-și rupă gâtul. Cine
erau mai tari ca turcii... I-au alungat creștinii până
dincolo de Balcani... Ehei... Nu ține mult nici pute-
rea neamțului...
— Atunci, se amestecă în vorbă Lambe Rigopol,
învățător de oraș, refugiat în sat, erau în putere rușii.
Acum, rușii s’au răsculat, l-au dat jos pe țar, nu mai
vor să lupte soldații. Cer pământul boierilor... Au
făcut revoluție...
— Apăi, bine au făcut; s’or fi săturat și ei de răz-
boi și de asuprire...
Ciungul din cătun a vorbit așa. Mâneca goală îi
atârnă moale.
Subprefectul se supără.
— Dumitale ți s’a urît cu binele ? Aș putea să te
închid...
432
— Cu asta n’o să potolești revoluția din Rusia,
domnule subprefect...
Oamenii au aflat că dincolo de hotarele Moldovei
fierbe, cât e Rusia de mare, revoluția, că împăratul a
fost doborît de pe tronul lui de aur și că revoluția se
întinde, că boierii fug... Au aflat și așteaptă să vadă
ce-o să se petreacă mai departe.
Deocamdată îi văd pe nemți îngrijorați, sleiți. Sol-
dații care trec spre frontul din Moldova sunt din ce
în ce ori prea bătrâni, ori prea tineri. Mereu trec
spre front soldați mai bătrâni decât bătrânii, mai ti-
neri decât tinerii, care au avut acelaș drum cu o
săptămână în urmă...
— Le merge bine nemților?
— Le merge. Vorba aceea :
— Mamă !
— Ce e, măi ?
— Nu-i e bine vacii noastre...
— Ce are ?
— Vine tata dela câmp cu pielea ei pe ciomag...
Iarna asta n’am folosit ogarii, nimeni nu și-a folo-
sit ogarii. N’au îngăduit nemții.
A schimbat tata pripoanele cailor. Coboară poteca
spre casă cu toporul în mână...
Spaima satului a devenit de câtva timp soldatul
Franț, dela comandamentul german. E venit de cu-
rând în sat. Scurt, blond, mustăcios, șchioapătă de
piciorul drept. A băgat frica în norod. Se plimbă pe
ulița satului, de parcă ar fi întruna amețit de bău-
tură. Pe cine-1 întâlnește, îl lovește cu cravașa Tn
obraz, pe spinare, unde nimerește.
E necăjit tare : cinci frați au plecat pe front. Până
acum au murit patru. El e al cincilea și a fost rănit
la picior, a rămas beteag. A nădăjduit că va fi lăsat
la vatră. Se pare însă că numărul nemților s’a împu-
ținat. A fost trimis la etape.
îndârjit, își varsă necazul pe cine poate. înjură
întruna pe limba lui. Târgoveții refugiați în sat, care
știu nemțește, spun că l-ar fi suduind până și pe
28 — Desculț — 932
433
împăratul lor care a pornit focul și prăpădul în toată
lumea. Poți să-i crezi ?...
Venind dealungul uliței, îl întâlnește pe tata. în-
cepe să urle, apoi se aruncă asupra lui cu cravașa, îl
apucă de umăr și-l îmbrâncește spre comandatură...
S’a rupt hora. Băieții și fetele s’au ripisit, ca un
stol de vrăbii în care cineva ar fi tras cu praștia.
Mă smulg din grămadă și mă iau după neamț...
II duce la comandament pe tata. Rămân pe prispa co-
mandamentului și aud cum Franț îl bate pe tata.
I s’a părut neamțului că tata a vrut să-1 omoare
cu toporul...
Intru înăuntru și încerc s’o lămuresc pe cârnăță-
reasă.
Cârnățăreasa îl lămurește pe neamț. Ii vine greu
neamțului să spună că a greșit. Ii vine greu să creadă
că n’are niciun motiv să lovească.
Cu fața însângerată, tata s’a apropiat de cârnăță-
reasă, o roagă :
— Scapă-mă, coană Mițo. Am să-ți aduc o gâscă.
— Două să-mi aduci...
— Două o să-ți aduc...
Cârnățăreasa se așează între tata și neamț. Ii tu-
rue gura.
Până la urmă, neamțul se moaie. Ne face semn să
plecăm.
Plecăm. Tata înainte, eu după el.
Nunta s’a spart. Au rămas numai doi-trei vecini.
Frate-meu Ion, de ciudă, a deșertat pe gât câteva ul-
cele de țuică. I s’a aprins fața. Ochii îi sticlesc ca
unui lup. Se plimbă prin odaie, furios.
— Mă duc să-1 omor.
Un potop de înjurături îi năvălește pe gură.
— Mai bine te-ai potoli, îi spune tata. Ai putea să
lovești unul-doi din ei, apoi nemții te-ar împușca. Cu
ce ne-am alege...
își spală obrazul de sânge și peste rănile adânci
mama îi presară făină.
Au plecat vecinii. Am rămas singuri. Ne culcăm în
434
odaie. Frate-meu și-a pregătit culcușul cu mireasa
în tindă-
Să le fie de bine !
De ferestre s’au lipit spinările de întuneric ale
nopții.
Noaptea e neagră, deasă, s’o tai cu cuțitul.
A doua zi dimineață soldatul Franț a intrat în
curtea noastră. Ogarii stăteau în bătătură, sgribuliți
pe un maldăr de paie. S’a apropiat de ei și i-a îm-
pușcat cu pistolul. Am ieșit pe prispă. Ogarii mai
svâcneau din picioare. Tata, frate-meu Ion, tremu-
rau, gata să-i sară neamțului în spinare. I-a potolit
pe amândoi mama, plângând.
A colindat toată ziua satul soldatul Franț. A intrat
prin oboare, a împușcat ogarii. A dat ordin ca ogarii
împușcați să fie aduși în curtea școlii. I-am târît cu
cârligul și noi pe ai noștri.
I-a chemat pe Buzulică și pe Oanță, țiganii satu-
lui, și le-a poruncit să-i jupoaie.
Grădina, nevasta fierarului Oanță, a alergat la
subprefect.
— Scapă-mi bărbatul de rușine, boierule, pupa-ți-aș
tălpile... Scapă-mi-1...
— Ordinul comandamentului german e sfânt, fe-
meie...
Buzulică și Oanță au început a jupui ogarii, a
săra pieile și a le întinde pe frânghie, la uscat. Apoi
au îngropat hoiturile... Dar, cu asta, necazurile nu s’au
isprăvit. Abia au început.
Nu mai umbla demult moara de apă de lângă ză-
gaz.
— Știe cineva în sat să facă săpun ? a întrebat
Burger...
— Toate muierile știu, i-a răspuns primarul. Au
adus nemții dela oraș cazane, au schimbat moara în
fabrică de săpun. Oamenii au fost obligați să-și aducă
la moară câinii legați cu sfoară, să-i ucidă cu bâtele.
Pentru atâția câini nu ajung doi jupuitori — Bu-
zulică și Oanță nu prididesc cu munca.
28*
435
— Fiecare să-și aducă la moară, să-și omoare și
să-și jupoaie câinii, a sunat noul ordin...
Acum lunca e plină de piei de câine presărate cu
sare, întinse la soare, la uscat. Sub cazane arde me-
reu focul. Fierb cazanele — cu grăsime de câine, ca-
zanele cu cenușă, cu leșie. Muierile din sat, alături
de copiii lor, muncesc la fabrica de săpun, împli-
nesc corvoada, fabrică pentru nemți săpun de câine
și... blestemă.
— Dacă au ajuns nemții să ne pună să fabricăm
pentru ei săpun de câine nu mai au mult până vor
începe a se hrăni cu carne de.câine... Sfârșitul e a-
proape...
Nemții trimit cutii cu ouă acasă, în Germania.
Intre ouă aruncă boabe de grâu — în fiecare cutie o
străchinuță de grâu.
— Trebue să fie foamete mare la ei.
— Au să piardă războiul nemții curând-cufând...
— O să pleci odată cu ei, domnule subprefect ?
— Să plec ? Dece să plec ? Nemții rămân la noi
pe vecie...
Suprefectului i-a pierit totuși țâfna. A prins a se
clătina în inima lui credința în biruința nemților. Nu
scapă o vorbă. Dar rumânii îl simt că nu e în apele
lui, că nu-i sunt boii acasă....
Valea Călmățuiului miroase toată a carne de câine,
a fiertură de câine. Săpunul închis în lăzi apucă dru-
mul Germaniei. Miros greu lasă în urma lor vagoa-
nele...
Unele femei din sat parcă și-ar fi uitat cu totul
bărbații plecați departe.
Au trecut luni și luni din ziua mobilizării.
De dincolo de front nu mai sosește nicio scrisoare.
Dincolo de front nu mai trece nicio scrisoare.
Aflăm din când în când că bătăliile se țin lanț și.
din ziare, aflăm la primărie că în Moldova oamenii
nu mor numai de gloanțe ci și de tifos.
Bine că n’am plecat în Moldova !
— Ți-e dor de bărbat, Ileano ?
— Mi-e dor, nene Nae, dar ce să fac !
436
— Să viu deseară pela tine, să vorbim !
— Vino.
întâi, i s’a scornit uneia nume rău, pe urmă alteia
și alteia și alteia.
Dada Mitra, nevasta lui nenea Mihalache Gagiu,
e mereu cu sprâncenele încruntate.
— Să viu deseară pe la tine, Mitro ?
— Să nu vii, nene Simioane, că pun câinii pe tine.
Trec cu Turturică în susul satului pe lângă aria ei.
Dada Mitra la gard :
— Unde te.duci, Darie?
— La alde Mănoiu.
— Când te întorci, să bați, daică, în poartă.
— Am să mă întorc cu turturică.
— Să bateți amândoi în poartă, daică...
La marginea dinspre miazănoapte a satului stau
alde Mănoiu. Mănoiu a plecat la război. Și băiatul
cel mare al Iui Mănoiu a plecat la război. Au rămas
acasă, nevasta lui Mănoiu, oarbă, și fetele lui Mă-
noiu, trei...
La Mănoiu vorbim cu fetele, ne hârjonim.
Noroc au numai băieții mai mari, noi ne uităm și
facem zâmbre...
Batem în gardul dadei Mitra. Nici n’apucăm a bate
de două ori. — Aici sunt, daică... Intrați înăuntru.
Deschide poarta ariei și ne apucă de mână. Ne duce
spre șira de paie.
Mă ia în brațe dada Mitra... Ne prăvălim ca din
vârful unui munte... Ne prăvălim într’o prăpastie
adâncă, adâncă...
Mă ridic amețit. După mine se prăvălește Turturică.
— Să veniți și mâine seară.
— Venim și mâine seară.
— Să mai aduceți și pe alții.
Plecăm, cu obrajii aprinși de rușine — numai de
rușine...
Tinda a fost împărțită în două printr’un zid de pa-
iantă. Ușa și fereastra le-a făcut unchiu-meu, Preda,
pe care niciunul dintre noi nu-1 poate suferi din cauza
minciunilor lui. Spune minciuni cu ghiotura, dar de
437
lucrat, lucrează bine. In câteva zile, odaia fratelui meu
Ion a fost gata. Și patul a fost gata.
In casa noastră se iscă ceartă.
In noaptea învierii s’a iscat ceartă.
N’am așteptat să sune clopotul de înviere că bise-
rica nu mai avea clopote. Ne-am culcat devreme și pe
ia unsprezece ne-am trezit. Aprindem lampa, ne spă-
lăm pe obraz și ne îmbrăcăm cu ce avem mai bun. Și-a
luat fiecare în sân ouă roșii. O să le ciocnim și o să le
mâncăm în curtea bisericii, după ce vom fi luat paște.
Toți ne-am trezit, toți ne-am spălat, toți ne-am îm-
brăcat.
Frate-meu Ion, cu Lina dorm duși. Ciocănim în
ușa lor și-i trezim.
— Voi nu mergeți la biserică ? întreabă mama.
Frate-meu Ion răspunde somnoros :
— Nu mergem, mamă.
— Dece nu mergeți ? Vreți să vă aducem paște
acasă ?
A ieșit în prag cu cojocul în spinare frate-meu.
— Nu, mamă, să nu aduceți paște acasă. Eu cu
Lina nu luăm paște.
Mama nu pricepe.
— Cum nu luați paște ?
— Iacă, nu luăm.
— Ce vorbă e asta ?
— Noi suntem adventiști.
— De când ?
— Mai demult...
Mama își îndoaie grumazul.
Plecăm spre biserică. Tata începe să glumească.
— Nu știam că am păgâni în casă. L-a lăsat ne-
păsător știrea...
Popa Bulbuc tot nu vorbește cu noi. Ne-a urît, cât
ne-a urît, apoi a întins tatii o punte de împăcare.
Asta s’a întâmplat acum patru ani.
Frate-meu Gheorghe terminase seminarul. A făcut
popa înțelegere cu vărul Niculae Dimozel, dirigintele
poștei, care i-a trimis telegramă lui frate-meu :
„Vino. Tata pe moarte". A iscălit-o pe mama. Tele-
438
grama a plecat și frate-meu Gheorghe a primit-o la
un ceas după ce dăduse cel din urmă examen. S’a
împrumutat la prieteni, și-a cumpărat bilet de tren.
Ne-am trezit cu el la miezul nopții, bătând în
poartă...
Tata, somnoros, deschisese. Frate-meu Gheorghe
aruncase în mijlocul casei geamantanul și începuse
să înjure. Mă uitam la el, buimac de somn.
Era înalt și frumos. Purta haine negre cu vipușcă
albă la pantaloni. își luase șapca din cap și dăduse
cu ea de pământ. Țipa cât îl lăsau puterile.
— Dece v’ați bătut joc de mine ?
Nu înțelegeam niciunul nimic.
— Cine-și bate, mă, joc de tine ?
Frate-meu Gheorghe a scos atunci din buzunar te-
legrama și a citit-o : „Vino. Tata pe moarte".
A început să râdă tata.
— Nu ți-am trimis nicio telegramă și, cum vezi,
sunt sănătos tun. Să știi că văru-tău Niculae ți-a
făcut-o, Niculae cu popa Bulbuc. I-arn văzut tăinuind
la cârciumă la Toma Ocî.
Avea popa fată de măritat, pe Dumitra, și voia nu-
mai decât să-1 pricopsească pe frate-meu cu ea.
Incet-încet, frate-meu Gheorghe s’a potolit și s’a
sfătuit cu tata.
— Fiindcă am venit, să mergem mâine la popa, să
vorbim despre însurătoarea mea cu Dumitra.
Ne-am mai strâns nițel, i-am făcut loc în pat, la
margine, lângă perete.
Tare m’am mirat a doua zi dimineață când l-am vă-
zut pe frate-meu că-și spală dinții cu o periuță îngustă
pe care întindea dintr’un tub rotund un fel de cocă
roșie.
S’a îmbrăcat seminaristul, s’a periat, a plecat cu
tata la văru-meu Niculae Dimozel...
Văru-meu Niculae a stat ce a stat cu ei la taifas,
apoi s’au cărăbănit la popă.
S’au dus la prânz la popa, la masă, tata, frate-meu,
văru-meu Niculae Dimozel. Au venit spre seară. Fra-
te-meu Gheorghe râdea să moară. Ne povestea :
— Mi-a plăcut popa. Ne-a primit de parcă am fi
439
fost prieteni de când lumea. Preoteasa a întins masa.
Ne-a dat țuică. Am băut țuica. Ne-a servit ciorbă de
pui. Am mâncat ciorba de pui. Pe urmă ni s’a adus
friptură și vin. Am mâncat friptura și am băut vinul.
Dumitra copsese și cozonac. Se învârtea prin casă,
băcănită pe obraji și mototoală. înghițea cu noduri.
Mă uitam la ea și mă prefăceam că mă uit cu dra-
goste. Cam pe la sfârșitul mesei, Dumitra a ieșit să
pregătească dulceață și cafea.
— Și așa, părinte Tomiță, dorești să-ți devin gi-
nere ?
— Doresc, taică.
— Așa dar, vrei să-mi dai pe Dumitra de nevastă.
— Vreau, Gheorghiță taică, dece să nu vreau.
— Și, pe lângă Dumitra, ce-mi mai dai, părinte
Bulbuc ?
— Apăi, Gheorghiță taică, două pogoane de pă-
mânt.
— Părinte Bulbuc, îmi dai prea puțm.
— Dar cam ce pretenții ai avea dumneata, Gheor-
ghiță ?
— Nu prea mari, părinte Bulbuc.
— De-o pildă, taică?
— Uite părinte să-mi dai... cincisprezece pogoane
de pământ.
— Păi douăzeci am cu toatele, taică.
— Știu, părințele.
— Și altceva ?
— Altceva, părinte Bulbuc, să ne ridici casă nouă,
să-mi dai boii și vacile și caii și pe deasupra... parohia
sfinției tale.
— Și eu cu ce să mă ocup, taică?
— Să rămâi preot ajutător, pe lângă mine, părinte
Bulbuce...
— Mă Gheorghiță, dumneata glumești ?
— Nu glumesc, părinte. Ce? De glumă-mi arde
mie ?
— Mă Gheorghiță, dumneata n’ai băut cumva un
pahar mai mult decât trebue?
— Oi fi băut, părinte, dar socoteala asta am făcu-
t-o înainte de a veni la sfinția ta în casă.
440
Ce mai tura-vura. Popa se svârcolea de parcă ar fi
fost tras în frigare, prăjit pe jărăgai.
Dumitra se plimba prin tindă, pe la ușă, auzea tot.
A podidit-o plânsul, a ieșit în arie. S’a dus la sălciile
dinspre baltă să se ascundă, să-și jelească amarul...
— Și popa Bulbuc ?
— Popa se făcuse pământiu la față. A văzut că-1
iau peste picior. Ne-a mai dat să bem câteva ulcele de
vin. Ne-am ridicat, ne-am luat ziua bună dela ei.
Frate-meu, seminaristul, a scos din buzunar o foto-
grafie și ne-a arătat-o :
— Uite, cu fata asta mă însor, cu Mărioara.
Ne-am uitat la poză. Era o fată cu ochii mari, mi-
rați, cu coade lungi căzute pe umeri.
Seara, frate-meu a plecat la București, de unde ve-
nise. Ne-a trimis scrisoare că s’a însurat. Nu l-am
mai văzut niciunul de atunci. Trăiește pe undeva, pe
aproape de munte.
Din ziua aceea popa Bulbuc a rămas tot supărat pe
noi. Nu ne mai urăște, ca înainte, nici nu ne înjură,
nu se uită la noi. La bobotează, tot nu trece cu bote-
zul prin casa noastră, ne ocolește. Ne-am obișnuit și
cu asta.
Sunt câțiva ani de când în satele învecinate și-au
făcut apariția adventiștii.
Ce-or fi adventiștii? Ne-am lămurit, curând.
La Secara s’a preoțit băiatul’popii dehi noi, care,
cu chiu cu vai, a sfârșit seminarul. La Saiele s’a po-
pit văru-meu Laur Daudescu,~care s’a însurat cu fata
popii Bulbuc, cu Dumitra. La Băneasa e un popă în-
tre două vârste. A fost, până mai anul trecut, om de
treabă, dar s’a schimbat.
Popii din aceste trei sate asupresc oamenii: le cer
prețuri mari la botezuri, le cer prețuri mari la nunți,
le cer prețuri mari Ia înmormântări. Până nu-i pui
popii sfanții în palmă, nu-ți ridică mortul din bătă-
tură.
Rumânii s’au adunat, s’au gâlcevit cu popii, au
mers la oraș și s’au plâns. Protopopul i-a luat în
răspăr. Le-a grăit :
441
— Dar cu ce vreți să trăiască popii? Lefurile sunt
mici. Au și ei greutăți. Dacă vă place, dacă nu, nu
vă cununați la biserică, creșteți-vă copiii nebotezați,
îngropați-vă morții fără popi!
Protopopul, e un popă înalt și gros, dela Seaca, de
pe valea Dunării. Umblă cu trăsura. Se urcă proto-
popul în trăsură, arcurile se îndoaie, mai-mai să se
rupă, caii, care merg la pas, curând fac spume. Burta
protopopului — cât un sac...
Au revenit oamenii necăjiți pe la casele lor.
Frații lovițoiu, din Secara, au luat drumul Bucu-
reștilor, toamna, și s’au întors acasă primăvara. Au
adus în desagi cărți, au început a aduna oamenii și a
le vorbi.
învățătura pe care popii o propovăduesc în biserică
nu e bună — spun frații lovițoiu. Altfel scrie în cărțile
sfinte.
Ii lămuresc pe rumâni asupra unui altfel de înțeles
al cărților bisericești.
Sunt rumâni care nici nu mai pun piciorul pe la
biserică. Le nasc nevestele copii, nu-i mai botează.
Se căsătoresc, mor, nu mai chiamă popă. Unul dintre
frați, deschide cartea și citește rugăciunea.
S’au speriat popii. învățătura nouă s’a răspândit
repede. Aproape jumătate din fiecare sat a trecut la
noua credință.
Popii au cerut ajutorul prefectului și prefectul a
dat ordin jandarmilor să-i aresteze pe zăbăuci și să-i
ducă la prefectură.
Prefectul a strigat la oameni și oamenii, cu neveste
cu copii lângă ei, au rămas neclintiți în noua lor lege.
I-a închis în beciul prefecturii și i-a ținut acolo nu-
mai cu apă. Rumânii, pe întuneric, au cântat întruna
cântecele lor.
Orașul s’a adunat ca la urs la grilajul prefecturii
să-i asculte pe întemnițați cum glăsuiau.
Prefectul a fost nevoit să-i trimită noaptea, între
santinele, la închisoare.
In câteva zile, toți pușcăriașii — hoți de cai și de
găini — cântau alături de adventiști cântece care tre-
ceau departe spre oraș, peste zidurile închisorii.
442
Cânta cu pușcăriașii până și Oică, directorul pușcă-
riei.
Prefectul i-a luat atunci pe rumâni și i-a închis la
Comandamentul de jandarmi : bătaie dimineața, bă-
taie la prânz, bătaie seara, bătaie la miezul nopții.
Totul a fost zadarnic, oamenii nu s’au înduplecat să
se întoarcă la legea veche.
Rupți, lihniți de foame, rumânii au fost puși în li-
bertate.
Asuprirea prefecturii n’a înspăimântat pe nimeni.
Numărul adventiștilor crește mereu.
— Ce vor adventiștii ?
— Nu vor nimic. Ei cred că pământul și stelele și
luna le-a făcut dumnezeu. Cred că pe lumea asta,
bine e să fii cinstit și drept. Și mai cred că, pentru a
ți se deschide după moarte porțile raiului, nu este ne-
voie să plătești bir popii *și nici să calci prin biserica
cu sfinți uscați, zugrăviți pe ziduri.
Cumnată-mea Lina purta în ea dorința de a se face
adventistă, înainte de a se mărita. După măritiș, s’a
dus singură la Secara, fără știrea lui frate-meu, și
când s’a întors de acolo era trecută la legea nouă.
Nu i-a trebuit mult să-1 hotărască și pe frate-meu.
Au păstrat între ei taina. In noaptea Paștelui au tre-
buit să se dea în vileag.
Mama își aduce aminte de bunicul, de barba lui
galbenă și de ceasloavele din care citea seara, la lumi-
na opaițului.
Mama nu prea crede în popi. Ea spune mereu că
noi, copiii ei, trebue să ne ferim, să nu furăm, s.ă nu
mințim, să nu râvnim la ceeace nu este al nostru.
Mama crede că dumnezeu e pretutindeni : în aerul pe
care-1 respirăm, în ierburile care cresc, în stele, în
soare.
Se duce la biserică dintr’o obișnuință care s’a înră-
dăcinat adânc în întreaga ei ființă: dacă așa au cre-
zut părinții și bunicii și străbunicii, poate că așa e
bine.
443
Lepădarea de lege a lui frate-meu Ion a mâhnit-o,
totuși, adânc.
Ajungem la biserică. Ne strecurăm înăuntru. Abia
ne strecurăm înăuntru.
Biserica zumzăe ca un stup. In candelabre ard lu-
mânări de ceară, de seu și picurii fierbinți se scurg
pe noi, sleindu-se în păr, pe umeri, pe spate. Ard
undeva, în fund, lângă altar, câteva cățui cu tămâie.
Fumul e gros, dar mirosul de tămâie e plăcut și în-
neacă mirosul greu al trupurilor lipite, stropșite a-
proape.
Nu s’a terminat slujba. In altar, dincolo de catape-
teasmă, țârcovnicii fărâmă pâine, în străchini mari
pline cu vin : paște...
Se cântă rugăciunea cea mare a învierii. Popa spu-
ne : — Hristos a înviat!
Satul răspunde într’un glas : — Adevărat a înviat!
Calc peste piciorul nu știu cui și nu mai știu ci-
ne-mi calcă și-mi sfărâmă picioarele.
S’a dat drumul la paște... Ca să ajungi Ia buza al-
tarului, unde țârcovnicul ține în brațe strachina cu
dumicați de pâine mulați în vin și o lingură de lemn,
trebue să treci pe lângă popă. Popa te unge cu mir
pe frunte, îți dă să-i pupi laba, te strecori pe lângă
el și ajungi la țârcovnic. Acolo, întinzi mâna, iei lin-
gura, o înfigi în strachină și duci paște la gură Mes-
teci și înghiți. După ce ai făcut asta, ai dreptul să
spargi oul din sân, să-1 cureți de coajă, să-1 mănânci.
S’a sfârșit postul cel mare.
Dela o margine la alta a bisericii, popa a zăgăzuit
cu un șir lung de mese trecerea spre strachina cu
paște. Nu poți să iei paște, dacă n’ai trecut pe lângă
popă, dacă nu te-a miruit popa.
Lângă popă, pe masă, un catastif mare deschis.
Ajunge lângă popă, capul familiei, scoate un leu din
buzunar și-l dă țârcovnicului. Țârcovnicul trece nu-
mele omului în catastif. Omul s’a miruit și i se dă
drumul să treacă la paște. Unul după altul sunt mi-
ruiți și li se dă drumul spre altar celor din familie.
Odată ce ai luat paște, ieși în curtea bisericii prin
444
ușa lăturalnică. Dacă vrei, mai vorbești cu unul sau
cu altul; dacă nu, spre casă te grăbești, să-ți îndopi
pântecul.
Ne înghesuim și noi și încercăm să ne apropiem de
popă. Dar uite, înaintea noastră e Pavel Iliuță cu ne-
vastă-sa, cu fiu-său, cu noră-sa.
Un singur băiat are Pavel Iliuță, pe Raiciu. L-a în-
surat cu câteva săptămâni înainte de Paște.
Pavel Iliuță scoate leul și-l întinde țârcovnicului.
Trece cu nevastă-sa spre altar. Dă să treacă și băia-
tul lui Pavel. Popa îi oprește :
— Leul!
— A plătit tata.
— Plătește și tu, că ești cap de familie.
— Nici nu m’am cununat, părinte, o să plătesc la
anul.
— Nu-ți dau drumul să iei paște.
— N’am părinte un leu. O să-ți plătesc altădată.
— Las’ că vă știu eu, sunteți niște tâlhari. Dacă
nu plătiți acum, nu vă mai prind la biserică până la
anul. Și până la anul... Ori moare măgarul ori pierde
samarul.
— N’am părinte!
— N’ai, nu-ți dau paște.
Flăcăul își frământă pălăria în mână și nu știe ce
să zică. Popa l-a umplut de rușine în fața satului. Lu-
mea îl împinge din urmă :
— Dă-i drumul, părinte, că ne apucă ziua. Lasă-1
dracului, că o să-ți plătească el.
Tata lângă noi, fierbe. Se întoarce și ne spune :
— Dacă mi-ar face mie una ca asta popa, l-aș tă-
văli prin biserică, i-aș arăta eu lui paște, ’tu-l în paște
pe mă-sa !
Lumea care aude ridică glasul la popă :
-- Dă-i drumul la paște, părinte!
Popa se înfurie.
— Dumnezeul mamei voastre! Țipați la mine?! Nu
vă mai dau la niciunul paște. Nu mai vreau să mirui
pe nimeni...
Se întoarce spre cântăreț: — Intră cu paștele în al-
445
tar, Lazăre, și închide ușa. Până nu plătește satul
pentru ăsta, am oprit slujba...
Oamenii se burzuluesc. Intre popă și mulțime prind
a sbura, ca niște lilieci, înjurăturile.
Popa se ține tare. A umplut cu propriul lui trup tre-
cerea spre altar. Ridică în sus mâna în care ține cru-
cea și mâna cealaltă în care păstrează ulceaua cu mir:
— Dacă nu vă potoliți, vă blestem, ’tu-vă mama
voastră de mârlani...
Rumânii, scârbiți, se potolesc. Se dau un pas îndă-
răt. Se scurmă fiecare în buzunar și, într’o pălărie,
adună leul cerut de popă. Aruncă țârcovnicului o gră-
madă de bani de cinci.
Popa deschide calea și continuă miruitul oamenilor.
Ne miruim și noi. Luăm paște în gură și-i mestecăm.
Tata îl molfăe, îl scuipă.
— Nu mă mai prinzi, popă Bulbuc, nici mort, pe la
biserică!...
Popa nu-i răspunde. E grăbit să sfârșească mirui-
tul oamenilor. -
Toaca mai sună peste sat învierea.
Răsăritul ne află sătui, adormiri.
Intre noi și frate-meu Ion au loc, câteva zile dea-
rândul, schimburi de vorbe. Frate-meu s’a îndârjit.
Parcă i s’a aprins în ochi văpaie nouă. Nu credea în
nimic înainte. Acum crede în ceva.
Cu toată bătaia luată în timpul copilăriei, nu izbu-
tise să învețe carte. Abia reușise să cunoască literele.
Acum, stă ceasuri întregi cu cartea pe genunchi, le^-
gă cuvinte, închiagă fraze și, din ce în ce, citește mai
bine.
Și-a cumpărat o tăbliță, un condei, un burete. Scrie,
învață să scrie. își bate capul și cu nevastă-sa să
scrie, să citească.
Râvna lor o minunează pe mama. In sufletul ei în-
să s’au turburat apele. Mereu e mâhnită. Pe frate-meu
și pe nevastă-sa îi socotește păgâni, spurcați.
Frate-meu Ion cu nevastă-sa nu mai au loc la noi,
la masă. Nu mai mănâncă din aceleași străchini, nu-și
mai gătesc bucatele în aceleași vase.
446
Și-au cumpărat însurățeii un ulcior din care numai
ei doi beau apă.
Mama nu mai vorbește cu niciunul. Atât i-a spus
lui frate-meu : — Nu vreau să te mai văd ! Nu vreau
să vii nici măcar la înmormântarea mea, când o fi să
mor.
Tata s’a mai îndatorat înc’odată și a tocmit meșteri
să-i ridice lui frate-meu casă pe locul moștenit de el
dela taică-său, la Stănicuț.
Casa a fost acoperită; înainte de a i se așeza uși și
ferestre, frate-meu s’a mutat acolo cu nevastă-sa.
Zile întregi după plecarea lui, mama a ars lămâie
în odaia lor și a stropit în fiecare dimineață zidurile
cu aghiasmă.
— Dece ești atât de supărată pe frate-meu, mamă ?
— Și-a lăsat legea. Hristos nu poate să aibă decât
o singură față. El crede că Hristos are mai multe fețe.
Așa cred și păgânii.
— Și păgânii nu sunt oameni?
— Oameni sunt, dar nu e bine să-și lepede cineva
legea în care s’a născut. Am fost obișnuiți din moși-
strămoși să lucrăm toată săptămâna și duminica să
ne odihnim. Ion lucrează duminica și se odihnește
sâmbăta.
— Dar sâmbăta nu e zi?
— Este, dar nu e zi de sărbătoare.
— După ce se cunoaște?
— Ei! Cu tine niciodată n’o scoate omul la capăt.
De mult s’a cuibărit în casă și stărue mereu un fel
de apăsare. Bătrâni și tineri, copilandri și copii, um-
blăm aduși de spate, de parcă .slăvile cerului ar fi fost
de plumb, s’ar fi spart și ar fi căzut pe umerii noștri
slăbănogi — cam toți suntem slăbănogi — să le pur-
tăm. Când vorbim nimicuri unii cu alții, mai mult ne
certăm ; ne apucăm din nimic la harță ; strigăm, ca
și cum ne-am fi ieșit din minți, ba ne mai izbim și cu
pumnii, ne mai gherăim, ne mai înghesuim în pereți.
Tata e copleșit de supărare și de tristețe cum nu l-am
văzut încă niciodată; din fitece îi sare bâzdâcul. Ma-
ma rămâne împosocată cu zilele. Nu scoate o vorbă
447
din gură și, când scoate una, vorba ei e neagră ca
păcura, amară ca zeama de cucută, otravă.
Dada Evanghelina, părăsită ca mai toate nevestele,
singură, cu copiii goi și desbrăcați pe cap, a început
a se ofili, a îmbătrâni înainte de vreme. Nenea Alvi-
ță se află și el în Moldova, retras odată cu trenurile
cu ostași dincolo de linia plină de sânge și de moarte
a frontului pe care bubue zi și noapte tunurile.
A venit dada Evanghelina pe la noi, cum vine în
toate zilele, să ne mai vadă, să mai audă un cuvânt,
să-și mai spue un păs. Parc’ar avea ceva pe suflet,
ceva greu care-i răpește astâmpărul. Rupe tăcerea, își
varsă focul, cu glas încet:
— Mamă, pe la voi se află cumva un găvan de mă-
lai? Nu cer pentru mine, ci pentru Floarea lui Tiță
Uie, vecina. Copiii mei se mai abat pe aici, se mai duc
pe deal, în cătun, pe la cumnată-mea Nichișia, și-și mai
potolesc foamea cu ce găsesc. Dar fetițele Floarei, de
două zile nici nu mai pot să vorbească de sleite ce
sunt. Stau întinse în pat, cu ochii uscați, proptiți în
tavan. Cea mică de tot, ce să sugă? Floarea, de ne-
mâncare, are pieptul ca iasca. Nu mai pot îndura să-i
știu murind de foame... Nu mai pot îndura. Auzi ?
O podidește plânsul pe dada Evanghelina. Galbe-
nă, mama rămâne nemișcată, ca de pământ. O aud
târziu :
— Și ce vrei să fac eu ?
— Dă-mi ceva.
— N’am. N’am ce să-ți dau, fetițo.
Iarăși și iarăși tăcere de piatră. Acum, parcă am
purta fiecare în spate nu unul, ci șapte ceruri și toate
de plumb. Sorbim aerul și aerul pătrunde în pieptul
nostru greu ca pământul, înnecăcios ca fumul și amar,
amar. Inimile slăbite bat încet și neregulat ca niște
ceasornice cărora li s’au stricat zimții dela o rotiță.
Picioarele, când mergem, ne atârnă grele ca butucii.
Eu unul nici dacă aș ști că se scufundă pământul sub
mine și aș avea încredințarea că aș putea scăpa cu
fuga, n’aș avea putere să fug.
— Poate, fată, să-ți dau o strachină de mălai de
mei. A adus rumânul ăsta al meu acasă o traistă. Nu
448
știu de pe unde. E buna la nevoie și mămăliga de mei.
Du-i-o Floarei lui Uie.
— Mulțumesc, mamă.
Pleacă soră-mea Evanghelina cu fusta ridicată să
nu i-o stropească noroiul. Atât mai are, o fustă. Oa-
menii au mai avut de-ale îmbrăcăminții; au tot pur-
tat; straiul, dacă îl porți întruna, nu-1 mai schimbi, se
rupe; de cumpărat n’ai nici pe ce, n’ai nici de unde.
Războiul în nicio parte nu-și înclină cumpăna; pare
a se prelungi la nesfârșit. E o mașină uriașă care
stoacă și mănâncă neîncetat carne de om, v>ață de om.
Când am intrat și noi în război, s’a auzit că nemții
vor fi bătuți, doborîți pe toate câmpurile de bătaie...
Pe urmă, nemții au năvălit, au despuiat și au golit
satele. Cisma lor e grea, din ce în ce mai grea.
Pe moșii muncesc puținii bărbați care au mai ră-
mas, muncesc femeile și copiii și, dela un timp, mun-
cesc prizonierii.
Miliarezi, boierul olog dela Băneasa, și-a adus pe
moșie prizonieri români; îi strunesc logofeții și-i storc
de vlagă de câtă muncă le dau. Gogu Cristofor dela
Belitori și State Pantazi dela Cârligați, la fel au fă-
cut. Muncesc prizonierii români la boierii români,
păziți de soldați nemți.
Prizonierii aceștia sunt de prin părțile Moldovei.
N’au cum fugi. N’au unde fugi. Drumurile sunt pă-
zite, împânzite cu gărzi. Nu te poți mișca. Dacă mergi
ceva-ceva mai depărtișor de sat, îți trebue bilet de
voe — ausvais — o hârtie galbenă plină de iscălituri
și de ștampile dela comandatura germană. Decât să
te înfățișezi acolo și să ceri ausvais, mai bine lipsă.
Te învârtește, te iscodește, te sucește neamțul : unde
te duci, pentru ce te duci, n’ai putea să nu te duci ?
Sufletul îl scoate din om, nu altceva.
Prizonierii dorm prin grajduri, rupți, bărboși, nespă-
lați. Li s’a scârbit de viață, le vine să-și lepede zilele,
ochii le sticlesc în cap ca haitelor flămânde, încolțite.
La toți ne sticlesc ochii în cap de sărăcie, de foa-
me...
Cade noaptea și parcă ar cădea potopul peste lu-
me. Dacă auzim pași grei pe uliță ne speriem: știm
29 — Desculț — 932
449
că sunt pașii nemților ! Ce-or fi căutând ! La cine
s’or fi ducând... Ne cuprinde teama dacă auzim fluie-
rături, împușcături, chiot or gemăt de om. Nu ne este
îngăduit să ieșim afară din arie noaptea.
Vine ziua și soarele strălucește — soare blând și
călduț de primăvară — și parcă ar fi tot noapte. Nicio
bucurie nu ne aduce ziua și soarele, nicio bucurie...
Mă simt străin în casa în care am crescut. Sălbă-
ticiți, ne simțim străini unii de ceilalți, deși am vie-
țuit ani și ani laolaltă. înrăit și eu ca și ceilalți — ori
poate mai mult — mi se pare că nu mai am loc la
masă, că mi se cântărește din ochi și mi se numără
dumicații pe care-i duc la gură.
— Toți mâncați și niciunul n’aduceți nimic în casă,
încerc să mă apăr.
— Am adus ce-am câștigat la Rușii de Vede, la
stăpân.
— Câțiva poli! Ne-ai pricopsit. Ai muncit ca un nă-
tărău mai mult pe deageaba. Te-am băgat la stăpân
bun, la jupân Moțatu, să înveți meserie nu glumă,
tăbăcăria. O învață atâția și li-i bine, ba unii se și
pricopsesc din ea. M’ai făcut de rușine; ai fugit. Ca
un câine ușarnic ai schimbat trei stăpâni într’un an.
Unde o să ajungi, măi băiatule? Ce-o să se aleagă de
capul tău? Ți s’au suit fumurile la cap. Vrei să înveți
carte. învățătura, băiatule, nu e pentru de-alde tine.
Mai râmaseși și beteag. Știu eu la ce te gândești tu.
Iți spui: dar frate-meu Gheorghe cum a învățat carte?
Acela, băiatule, a avut noroc. L-a luat Berta și La
dus la școală. Pe tine, cine să te ducă ? Și când? Răz-
boiul o să țină mult. Până atunci o să ajungi măgă-
dan.
Tata ține la mine. Dacă ar auzi pe altcineva — un
om străin vorbind de mine în felul acesta, ar sări la
el, l-ar lua de gât, l-ar stropși în bătăi. Dar e necăjit
cum poate nu e alt om pe lume. Ișî varsă și el necazul
pe cine nimerește. Cum mă vede umblând prin casă
și prin arie șontâc-șontâc, îl cuprinde mila și, ca să
450
nu și-o arate, mă bălăcărește cum îi vme la gură.
Rabd, dar și răbdarea omenească are o margine.
Niciunul dih cei ce trăiesc în preajma mea nu-și dă
seama că sunt bolnăvicios de sensibil. Dacă mi-ar
spune cineva o vorbă bună de trei ori m’aș da peste
cap de bucurie, cum se dau clovnii la circ. Cu sudalma
și cu Tăul nimeni nu izbutește să mă înduplece. Mă
încăpățânez, mă îndârjesc, cad la pat bolnav de su-
părare, dar de muiat nu mă moi. Mă înduioșează sal-
cia când o văd cum îi cad frunzele. Mă face să sufăr
amurgul când văd soarele galben și leșinat. Pe Petre
Rădoi, căruia, în sfârșit, i-au murit toate fetele și a
putut să-și împlinească visul, să se însoare cu muiere
tânără adusă de departe, de pe Bercelui. îl urăsc de
când am băgat de seamă că nu varsă o lacrimă când
îi calcă moartea în casă.
Mi se pare că sunt ca o vioară. Ar mai putea să
cânte o vioară în care s’ar bate cuie? Fiecare cuvânt
grosolan svârlit în mine mă jignește, mă doare. E ca
și cum cineva ar bate în trupul meu viu ș; firav cuie.
Rabd și tac. îndur și tac. Pe urmă, încerc iarăși să mă
apăr, deși știu că o fac în zadar.
— Am mai adus ceva bani în casă acum o lună.
Tata, cu gândurile în altă parte, nici nu mă mai ia
în seamă.
In iarnă se ridicase în gară un nou turn de apă
lângă cel vechi. Treceau multe trenuri nemțești cu
soldați, cu armament pentru front. Lucrasem la tur-
nul de apă ca salahor, dar lucrul se terminase în două
săptămâni. Câștigasem un pol și-l adusesem bucuros
tatii.
Aș fi vrut să mai mă duc și altundeva să lucrez,
dar nu găseam de lucru nicăieri. Eram luat ca și cei-
lalți băieți de vârsta mea, de nemți, la corvezi. Pentru
corvoadă, bine înțeles, nu se dă nicio plată. Poate
mi-aș fi găsit un rost, dacă aș fi intrat slugă la un
bogătan, pe te miri ce, cum intrase, pe vremuri, frate-
meu Ion la bogătanul Șoavă. Dar mi-era lehamite de
slugărit în sat, mi-era și rușine. îmi dădeam seama
că, de când am rămas șchiop, sunt privit ca un netreb-
nic, ca o otreapă omenească. Cui ce-i păsa de câte
29 *	451.
fierbeau în mintea și în inima mea? Dacă nu poți mer-
ge după plug și după ral iță, dacă nu te poți târî pe
genunchi la secerat, cu focul cumplit al soarelui în
creștet, dacă nu poți lua sacul la spinare să-1 duci pe
scândura îngustă dela mal în șlep, dece să mai tră-
iești? Două parale șterse nu mai faci. Pentru neputin-
cioși nu există milă. Numai batjocură și scârbă. Și eu
eram un neputincios. Viața aspră își are legile ei. La
drept vorbind, ce să mai ocolesc adevărul, două pa-
rale nu făceam, cu toate că prin gând îmi treceau
fel de fel de închipuiri.
Plecasem la oraș și mă întorsesem dela oraș cu
hotărîrea de a mă duce — ce neobrăzare! — la învă-
țătură. Mă îmbrăcasem de iarnă, la bâlci, și-mi fău-
risem planuri cum să mă înscriu la școală ; cum
să-mi caut gazdă; cum să-mi cumpăr cărți; cum să
mă pun cu burta pe învățătură...
Peste planurile mele se prăvălise războiul, năvala
oștirilor străine, ocupația germană. Războiul se pre-
lungea. Nu îi întrezăream sfârșitul. Rămăsesem în
casă, povară. Mâneam ca un milog, pe nemuncitelea.
Frații și surorile mă priveau chiondorîș. Ronciș-ponciș
mă privea mama și nimic nu-mi spunea. Mă simțeam
mai prost decât dacă m’ar fi certat ori m’ar fi ocărît,
așa cum făcea uneori tata.
Inghițeam, când aveam ce bruma înghiți, și dumi-
catul mi se oprea în gât. Beam o gură de apă și apa
mi se părea sălcie. Aerul mă înnăbușea.1 Tavanul și
cerul parcă mi se prăbușeau pe umeri. Nu. Nu mai era
de răbdat. Nu mai era de îndurat.
• Trebuia să plec. De plecat, trebuia să plec. Mă în-
trebam numai : încotro. încotro s’o apuc ? Și nu știu
pentruce, dintrodată m’am hotărît: am să plec pe Căl-
mățui, în jos, spre miazăzi, spre Dunăre.
XVIII
MAI DEPARTE
Dincolo de satul nostru, spre Bulgaria, e Cârloma-
nul — cătunul îngust și lung, strâns între râpele roșii
ale dealurilor și între apele, care aci sunt largi și a-
dânci, acoperite pe lângă maluri de trestii și papură,
ale Călmățuiului — unde locuește mătușă-mea Ciurea
cea chioară și bunică-mea, care a rămas tot mândră,
tot țanțoșă, cu cămașa mereu albă, scrobită, bunică-
mea pe obrazul căreia timpul nu mai are putere să-și
lase urmele, semnele.
Feciorii și ginerii mătușă-mi Ciurea au plecat la
război. Nici n’au avut loc toți într’un vagon de cale
ferată. Dela niciunul n’a venit, de luni și luni, nicio
știre, de parcă — flămând — i-a înghițit pe toți pă-
mântul.
A rămas mătușă-mea Ciurea, bătrână și ogârjită,
cu fetele și cu nurorile, cu nepoatele și cu nepoții mă-
runți. Strunește herghelia de muieri bătrâna, o ține
în frâu, să nu se dea vreuna în stambă, să păstreze
nepătată cinstea casei, până s’or întoarce rumânii ple-
cați — dacă s’or mai întoarce.
Bunica dela Cârloman locuește tot în căsuța veche
și albă, curată ca un pahar, cu țața Anica și cu plozii
ei — a fost puioasă țața Anica, cinci-șase copii are în
bătătură — se mai ia cu ea în colți, o mai ceartă, o
mai împacă, o mai bodogăne — soacră, de !
453
Nenea Dumitrache, năvlegul, se bate cu dușmanii
prin munții Moldovei — dacă n’o fi mușcat cumva ță-
râna cu gura. Prost, de bun ce era, blendărău, l-au
luat la armată, și apoi la război, pe nenea Dumitra-
che, mai mult ca să-și facă râs de el gradații decât
să aducă vreun folos cuiva. Mult s’au mirat oamenii
când, dus pe front, nenea Dumitrache s’a dovedit a fi
fără teamă de moarte, sărind la atac întâiul și mânu-
ind cu meșteșug arma. După primele lupte i s’a și
agățat pe piept o decorație. Dac’o scăpa cu viață, o
să vie cu decorația acasă.
Doarme în cimitir bunicul blajin. De multi ani
doarme. II plouă, îl ninge, nimic nu mai știe. Poate e
mai bine de el și de cei de sub pământ, topiți în pă-
mânt lângă el. N’au aflat de câte s’au mai abătut
peste oameni.
După Cârloman, mai mergi nițeluș pe șosea ori pe
lângă șosea, pe potecă, cât ai trage șapte fumuri din
lulea, și ajungi în Putinei, sat cu popă muieratic și
adunător — popa Ion, fiul cel mare al popii Tomiță
Bulbuc, dela noi din Omida — din pricina purtării
căruia cei mai mulți rumâni, cu neveste și copii, au
trecut la. legea nouă la care a trecut și frate-meu Ion
cu nevastă-sa, sârboaica, s’au făcut adventiști.
După ce te-au lătrat cât te-au lătrat câinii în Pu-
tinei, urci dealul, o cotești și ai ajuns la Secara.
Am vrut să mă opresc Ja Secara pentru un ceas, la
mătușă-mea Uțupăr, să mă odihnesc, s’o mai văd, să-i
ascult glasul și, dacă oi găsi-o în toane bune, s’o sgân-
dăr, să-și dea drumul la limbă să-mi mai povestească
de câte a trăit ea în vremurile trecute, să-i cer să-mi
dea ceva să îmbuc și să sorb o gură de apă. Aș fi vrut
s’o văd și pe vară-mea Dița, devenită acum muiere în
putere, cu patru copii prinși de poale.
M’am gândit și m’am răzgândit. Mi-am văzut de
drum mai departe.
Și bărbatul vară-mi Dița a plecat la război. încă o
casă, casa Uțupărilor, plină de tristețe, încărcată de
jale...
Merg înainte, să nu mă apuce chindia pe câmp.
454
Din zori am plecat de acasă. N’am spus nimănui în-
cotro plec, dece plec.
Acum e spre amiază. Dimineața a fost friguroasă.
Pe urmă, pe măsură ce soarele s’a ridicat, s’a mai în-
călzit.
Cunosc drumurile și cunosc satele acestea. Am um-
blat și pe aci, înainte de război, cu un negustoraș,
de-am vândut pește cumpărat cu toptanul dela balta
cea mare de lângă Dunăre — cu unul din Stănicuț,
de-alde Vancu Vene. Țin minte că la Dracea se gă-
sește o curte mare boierească cu multe acareturi și cu
o sumedenie de slugi. Am să mă opresc, am să bat la
poartă și am să cer să mi se dea ceva de lucru. Nădăj-
duesc să am norocul să și găsesc.
Neamul boierilor Ghinești e vechi și mulți barbați
din acest neam, în vremurile de care știe povesti mă-
tușa Uțupăr, au fost mari dregători ai țării. Câle ce-
va despre ei am citit în unele cărți unde le-am vă-
zut și pozele: niște bărbați înalți, bărboși, cu fața
osoasă și cu nasurile mâți. Unuia dintre ei, mai tuciu-
riu poate decât ceilalți din acelaș neam, i se spunea
— pare-mi-se — Arăpiță.
Au fost răscoale cumplite și la Dracea, în anul de
neuitat, plin de sânge și moarte și suferință — 1907.
Mă aflu la marginea de sus a satului Secara. Calc
pe șosea încet, sleit de osteneală, abia târînd picio-
rul beteag după mine. îmi răsare deodată în față mor-
mântul în care doarme, alături de ceilalți rumâni,
alături de femeile și copiii împușcați odată cu el —
unchiu-meu Precup Urban Uțupăr.
Crucea de lemn e tot cum o știu — una singură
pentru toți cei ce zac dedesubt — dar s’a mai înve-
chit. Au înnegrit-o ploile, a crăpat-o soarele, dar cru-
cea a rămas tot dreaptă. Stă la marginea drumului
crucea. Rumânii trec pe lângă ea desculți, desbrăcați,
flămânzi, necăjiți. își scot căciulile și se închină. Se
închină și murmură printre buze rumânii: „Dumnezeu
să-i ierte!“ își pun căciulile pe cap și pleacă mai de-
parte, fiecare la treaba și la suferința lui.
N’au uitat.
Nu uită.
455
Nu pot să uite.
Nu trebue să uite.
Obosit, mă opresc și eu.
Privesc crucea și tac. îmi scot pălăria și tac. Și par-
că îl văd pe unchiu-meu Precup Urban Uțupăr cum
mă ține pe genunchi, cum mă leagănă. Și parcă îi aud
glasul: ,,Darie, vrei tu să fii băiatul meu? Că eu nu
mai am băiat. Pe Pantelie mi l-au omorît la armată/
Cât vezi cu ochii, câmp întins. Câmp. Numai câmp.
Pe alocuri, câmpul e negru. Va fi arat în curând și se-
mănat cu porumb. Pe alocuri, câmpul e verde. A ră-
sărit grâul. E verde și gras și înalt de o palmă grâul.
Soarele luminează întinderile. Deasupra lumii, ce-
rul e albastru, iar drumul pe care am venit și în care
acum .stau proptit cu picioarele, e ud. N’a trecut mult
de când a plouat, ploaie de primăvară...
Crucea e neagră de timp. Mai neagră decât pămân-
tul negru.
Și eu parcă îl văd pe unchiu-meu Precup Urban
Uțupăr, înfigând fierul de plug cu ascuțișul în piep-
tul logofătului boieresc Filip Pisicu. Parcă îl văd spă-
lându-și mâinile de sânge cu noroi și ștergându-și-le
pe nădragi. Parcă îl aud strigând colonelului Piena-
ru: „Ne împușcați pe noi. O să mai împușcați și pe
alții.Dar n’o să puteți împușca toată țara../
Acum e război. Boierii s’au pus la adăpost, au fu-
git, unii s’au oprit în Moldova, stau cu bagajele îm-
pachetate, gata s’o șteargă cum vor auzi că se clati-
nă frontul, pe care-1 țin, cu piepturile lor goale, arma-
tele de săraci. Alți boieri — aceia care strigaseră mai
tare că doresc războiul șrcare și împinseseră țara în
război — au luat-o dela început la sănătoasa și n’au
avut liniște până n’au ajuns în țările neutre din nor-
dul îndepărtat. Țara cea de jos, țara desbrăcată și
flămândă, țara desculță și mâncată de pelagră, sân-
geră și luptă cu dușmanul.
Dar sunt și boieri care au rămas sub ocupație, care
n’au niciun motiv să se teamă de nemți, boieri care
au făcut politică nemțească și care s’au sbătut ca țara
să intre în război alături de nemți și nu împotriva
456
lor. Unul dintre aceștia e și bătrânul colonel pensio-
nar Pienaru, cel care în 1907 a poruncit să fie împuș-
cat unchiu-meu Precup Urban Uțupăr si ceilalți des-
culți. Se lăfăe, cu țiitoarea tânără pe care și-a adus-o
dela București și care-i toacă moșia, în conacul cel
mare, cu ferestre înalte, până târziu noaptea lumi-
nate. Să tot fii boier și zile să ai, să le trăiești... Une-
ori chiamă să-i cânte lăutarii, lui și țiitoarei și mări-
milor nemțești de prin împrejurimi, cu care se are
bine și prin mijlocirea cărora vinde, ca toți boierii, pe
prețuri mari, bucatele pe care rumânii i le culeg de pe
moșie.
Mai cutează câte un desbrăcat să-i ceară boierului
o baniță de porumb împrumut, cu căciula în mână:
— Ți-oi munci boierule...
— Ia să încerci să nu ieși la muncă? Te dau pe
mâna nemților...
Pleacă omul cu mâna goală cum a venit.
Nemții sunt grijulii. Cer să fie muncită și semănată
fiecare palmă de pământ. Soldații lor, ofițerii lor, au
nevoie de pâine.
Dacă unchiu-meu Precup Urban Uțupăr ar trăi, nu
m’ar mai întreba : ,,Darie, vrei să fii băiatul meu ?“ A
născut vară-mea Dița doi băieți și două fete. S’ar fi
jucat unchiu-meu Uțupăr cu nepoții lui și cu nepoatele,
i s’ar mai fi ostoit poate dorul care-1 seca la inimă după
feciorul lui, Pantelie, cel ce, cu mintea lui ageră, scor-
nea cântece de răzvrătire și cântece de dragoste...
Doarme sub pământ unchiu-meu Precup Urban Uțu-
păr, dar sămânța lui nu s’a stins, cum nici sămânță
celorlalți rumâni împușcați nu s’a stins și nu se va
stinge. S’o topi și neamul boieresc al colonelului
Pienaru, cum s’a stins neamul boierilor Ghinescu, cei
însemnați cu slove în hronicul țării.
Din neamul vestit al boierilor Ghinescu a rămas nu-
mai o fată bătrână, una Madalena, pe care o văzusem
de câteva ori în gară, când pleca ori când venea dela
București. Trăsură cu patru cai o purta pe drumul din-
tre gară și Draceâ. Pe capră, vizitiul cu pălărie tare și
înaltă, încins peste mijloc cu eșarfă colorată. Caii pur-
tau hamuri bătute în argint.
457
Era această Madalenă o femeie înaltă și uscată, nea-
gră pământie, cu nasul mare și adus, ca al tuturor
străbunilor ei, și cu sfârcuri de mustăți la colțul buze-
lor. Se îmbrăca fistichiu. Când o vedeai, mai că-ți ve-
nea să pufnești în râs. Dar cum să pufnești ? Aprigă și
crâncenă, umbla ia conac îmbrăcată bărbătește, călă-
rea cai de rasă ageri, avea grajdul plin, și biciul, nu-
mai că nu dormea cu el în mână. Pentru nimic în lume
nu găseai la ea iertare. Nici crezare. Slugile îi spu-
neau Domnița Madala și satul o botezase Șerpoaica.
Șerpoaică era, într’adevăr. Când străbătea satul amu-
țeau până și câinii. Și se spunea că atunci când se
plimbă Ghineasca pe moșie, greierii nu mai țârâe și
ciocârliile nu mai cântă. Dar rumânii, de ciudă că
hu-i pot suci și răsuci gâtul negru și subțire, mai um-
blau și cu scornituri.
Nu știu dece, dar nu mă înspăimânt de Șerpoaică :
am fost slugă la jupân Moțatu și mai mare peste mine
a fost nenea Gogu Șoric care mi-a frânt coastele ; am
fost slugă la jupân Mielu Gușă și la jupân Bănică
Vurtejanu. Dece n’aș fi slugă și la Șerpoaica ? Sufle-
tul, cât îl mai am și cum îl mai am, n’o să mi-1 ia. O
să vie un timp al socotelilor. Să trăiesc și să ajung
acel timp. Să trăiesc.
Pe marginea drumului, un șir lung de furnici mici
și negre. Merg dela mușuroiul lor spre alt mușuroi.
Ocolesc șirul furnicilor să nu calc vreuna. Și grăbesc
cât pot pașii. Vreau să ajung mai repede la Dracea,
să-mi.încerc mai curând norocul ori nenorocul.
Las la o parte drumul pietruit, care face ocolișuri,
las în urmă crucea sub care dorm somnul de veci ucișii
și o iau pe poteca moale și dreaptă peste câmp. Noro-
iul mi se lipește de poștali. Mai grele îmi devin pi-
cioarele.
Când, în sfârșit, cu chiu cu vai, ajung la curțile bo-
ierești, împrejmuite, ca o cetate, cu zid înalt, bat cu
vârful bățului în poarta de fier. îmi deschide un argat
— un ungurean roșcovan și cu ochii împăienjeniți de
băutură, neobișnuit de mustăcios.
— Ce cauți, mă ?
458
— De lucru.
— N’avem.
— Aș vrea să vorbesc cu Ghiheasca.
— Cu cine ? Cu domnița Madala ?
— Cu Șerpoaica.
— Să fii sănătos, băiatule. A fugit în Moldova.
— Și cine îngrijește de moșie ?
— Logofeții.
— As putea să vorbesc cu vreunul dintre ei ?
— Nu.
— Pentruce ?
— Pentrucă n’au vreme de pierdut cu de-alde tine.
Hai, cară-te, auzi ?
Ține în mână o dârjală groasă, ungureanul. Se face
spre mine, să-mi măsoare spinarea. E lungă și groasă
dârjala și plin de putere ungureanul. Spinarea mea,
șubredă...
O tai peste câmp, spre Ologi. Cunosc și acolo un
boier, pe cuconul Jenică Diacu, care e boier și nu prea;
mai curând un țăran mult înstărit. Are ceva pământ,
are și vite. Casa lui e plină de fete nemăritate. Boierii
nu le caută, nu le cer de neveste nici arendașii,socotin-
du-le sărace. Țăranii nu cutează nici să aducă vorba
despre căsătoria vreunuia din ei cu o fată a lui cuco-
nul Jenică Diacu. Ce să facă un țăran, care e obișnuit
să umble mai desculț, mai cârpit, mai mâncat, mai ne-
mâncat, cu o nevastă cu carte care nu poate fi scoasă
la muncă ?
Fie ce-o fi. Sun și la ușa ăstuia. Se ivește, cu ochii
cârpiți de nesomn, o slugă prăpădită.
— Aș vrea să vorbesc cu boieru Diacu.
— A plecat în Moldova.
— Și dumnealui ?
— Da pe la cine-ai mai fost?
— La Dracea, la Șerpoaica.
— Apăi aceea a fugit înainte de a ajunge nemții
pe Olt. Da ce vrei ?
— Caut de lucru.
— Cauți degeaba la noi. Indreaptă-te spre Cloco-
ciov. Poate să găsești de lucru acolo. Că boierul dela
Clocociov n’a plecat. Se are bine cu stăpânirea de azi.
459
Mai pe drum, mai peste câmp, mă îndrept spre Clo-
cociov și ajung tocmai când dă soarele ’n chindie. Bine
că nu m’a prins’întunericul pe câmp. Nu-mi place în-
tunericul.
La Clocociov, curțile boierești sunt neobișnuit de
întinse — poate pe șapte pogoane. In față, castelul cu
etaj și cu turnuri, cum n’am mai văzut pe la nicio mo-
șie, cum n’am văzut nici la Ruși, nici la Turnu. In
curtea boierească, în spatele castelului, o nesfârșire de
case mărunte și lungi pentru slugi și dincolo de aceste
căsuțe grajdurile înalte și largi pentru vite.
Lângă o aripă .a castelului, cancelaria, în niște odăi
scunde. Mai la o parte, o pompă de apă, ca aceea din
curtea unchiului Tone dela Rușii de Vede. O femeie
scoate apă. Mă apropii de ea și o întreb :
— Aș putea să vorbesc cu cineva de aici ?
— Cu cine vrei să vorbești ?
— Cu vreunul dela cancelarie.
— Caută-1 pe domnul Lascăr. E acolo...
îmi arată cancelaria.
— Intră...
— Bună seara.
— Bună.
La o masă de brad, semănând aidoma cu masa cea
mare din primăria dela Omida la care lucrează notarul
Gică Stănescu, un omuleț puțin la trup, îmbrăcat în
haine ponosite albastre, cu părul alb și cu fața sbâr-
cită, cu ochelarii pe nas, mâzgălește niște hârtii. Nici
nu ridică ochii spre mine. E obișnuit se vede cu fel de
fel de vizite. Tace. Penița îi scârțâe pe hârtie. Scrie cu
litere mari, apăsate. Mâna îi tremură. Abia o stăpâne-
ște. Cerneala e albastră ca liliacul. Binevoiește totuși
să mă întrebe:
— Ce vrei ?
— Caut de lucru, domnule Lascăr.
Bătrânul își scoate ochelarii, îi șterge cu batista, îi
așează la loc pe nas. Mă măsoară din tălpi și până în
creștet, din creștet până în tălpi. Ochii — ochi de miop
— clipesc des.
— Nu ești de pe aici ?
— Nu, sunt mai din susul Călmățuiului, dela Omida.
460
— Știi carte ?
— Știu.
— Câtă ?
— Cinci, primare.
— Scrii frumos ?
— Scriu destul de citeț.
— Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă.
Mă așez pe scaun, pun pălăria pe genunchi, iau o
foaie de hârtie albă și un toc. Scriu, leg fraze, i le în-
tind. Bătrânul le privește, apoi decretează :
— M’da... scrii destul de citeț. O să vorbesc cu bo-
ierul...
Lângă condici, pe masa bătrânului, un clopoțel. Bă-
trânul întinde mâna, apucă clopoțelul de coadă, sună.
Vine un argat.
— Să trăiți, domnule Lascăr, la ordin.
— Ia-1 pe băiatul ăsta, du-1 la bucătărie și spune
că am ordonat să i se dea ceva de mâncare. O să ră-
mână la noi, la cancelarie.
Vasăzică așa stau lucrurile ; pe bătrân îl chiamă
într’adevăr domnul Lascăr și când te sună cu clopo-
țelul trebue să alergi, să i te prezinți, să-i spui : Să
trăiți, domnule Lascăr, la ordin !
Argatul mă împinge spre ușă, apoi mă duce spre
casele din fundul curților. Acolo mă bagă într’o odaie.
— Dă-i, fă Stafto, să mănânce. Ca mâine o să ne
înjure și el de toți dumnezeii. O să lucreze la cance-
larie, cu domnul Lascăr, ajunge logofăt.
— Poate că n’o să ne înjure, răspunde Safta.
E o femeie trupeșă, cât trei muieri de voinică, cu pi-
cioarele groase ca uleiele și cu sânii mari, revărsați.
Desculță. Are picioarele arse, tălpile mari, crăpate, cu
unghiile negre, răsucite. Numai mâinile îi sunt albe.
Umblă cu ele prin bucate, prin apa în care spală va-
sele.
— Dacă-ți spun eu c’o să ne’njure ! stărue argatul.
Gheorghiu n’a venit tot ca ăsta ? Nu știa cum să se
mai ploconească. Era flămând mort. Acum, nu numai
că ne înjură, ne atinge și cu harapnicul. Mâna dreaptă
a domnului Lascăr...
— Ei, lasă băiatul în pace și du-te încolo.
461
Omul pleacă.
— Nu te speria, îmi spune Safta, așa e Gânju, gură
spartă. Nu trebue să-1 iei în seamă, are inimă bună,
dar e pățit și el cum suntem toți la curtea asta.
îmi dă un scaun și pune lângă vasele spălate o stra-
chină mare. In strachină răstoarnă din belșug fasole.
Lângă fasole mai așează, pe o bucată de șervet, o
felie mare de mămăligă.
— Lingură ia-ți și singur...
Aleg o lingură din câteva sute, o șterg, mănânc.
Se bat tătarii la gura mea. Safta mă privește. Mai
umple odată strachina.
— Vii de departe ?
— Nu tocmai. Dela Omida. Azi dimineață am plecat
de acasă.
— Și n’ai luat nimic în gură ?
—- Nimic.
— Ai picat într’un ceas bun.
Intru în vorbă cu ea. Aflu că boierul e unul dintre
cei mai bogați din ținut. Alai aflu că are peste o sută
de slugi în curte, încă o sută care păzesc balta cea
mare de lângă Dunăre, și se ocupă cu pescuitul și că,
în râpi, sub deal, își au sălaș sute de familii de țigani.
Țiganii îi muncesc boierului o parte din moșie. Inima
moșiei este aici, la curte, dar de lucru e și sus la conac.
— O să fie rău dacă o să te trimită la conac. Nu
stă nimeni acolo sus, în pustietate...
— Domnul Lascăr mi-a spus că o să lucrez la can-
celarie.
— O fi spus, domnul Lascăr, dar nu dumnealui ho-
tărăște.
— Dar cine ?
— Boierul.
S’a lăsat întunericul. Ferestrele castelului sunt lu-
minate. Hălădui prin curte, sătul, nu se uită nimeni
la mine, nici câinii nu mă latră. M’au mirosit numai.
Bat iarăși în ușa domnului Lascăr.
— Ai mâncat ?
— Am mâncat.
— Mă duc să văd dacă pot să vorbesc cu boierul.
Hai cu mine...
*62
Mă iau după domnul Lascăr. Rămân în capul scării.
Scara e largă, înaltă. Treptele, de marmoră. Domnul
Lascăr a intrat în castel, s’a întors numaidecât.
— Poftim la boier. Șterge-te bine pe picioare.
Mă șterg bine pe picioare...
Cum o fi arătând la față boierul ?
Pătrund într’o odaie și calc cu sfiiciune covorul
moale, în care poștalii mei vechi se îngroapă până la
glesne.
Domnul Lascăr, frânt dc mijloc, îl lămurește pe
boier :
— A picat Ia curte acum un ceas. Vine din susul
Călmățuiului, dela Omida. Caută de lucru. Are scrie-
re citeață, l-am putea opri la cancelarie.
Ridic ochii și-l privesc pe boier în față. E un om
înalt, voinic, roșcat, cu tâmple albe. Nu poartă nici
barbă, nici mustăți. Gâtul, să-i plesnească de grăsime,
obrazul, să-i crape de sănătate, ras proaspăt, pieptă-
nat, pudrat. La ochiul drept poartă o sticlă rotundă —
monoclu. începe să vorbească. Vorbește cu „r“ și pu-
țin stricat, ca și cum ar gândi în altă limbă.
— Ai să mergi mâine dimineață cu mine la conac.
Am nevoie de un om pe deal. Să fii muncitor și cu-
minte... Mâncare, dormit și zece lei pe lună : boierește
te plătesc. Ia-1, Lascăre !
Nu m’a întrebat cum mă chiamă. Nici eu nu m’am
grăbit să-i spun.
Domnul Lascăr tremură d'in toate mădularele. Gân-
desc că poate o fi tremurând de oboseală.
Dau bună seara boierului cu monoclu și mă țin scai
după domnul Lascăr. Eu ies cu fața spre ușă, domnul
Lascăr merge deandaratelea. Coborîm scara; domnul
Lascăr îmi șoptește :
— Ce-ai făcut, nenorocitule ? Ai întors spatele bo-
ierului...
— Nu te supăra, domnule Lascăr, dar nu pot să
merg cu dosul înainte. Ce sunt eu, rac ?
Domnul Lascăr se miră, încearcă să zâmbească :
— Ești cutezător !...
— Nu știam, dar dacă spui dumneata...
— Ai să dormi la Safta.
46’3
— Mulțumesc.
Argații se ploconesc înaintea domnului Lascăr mai
abitir decât se ploconea domnul Lascăr înaintea bo-
ierului.
— Domnule Lascăr, am să te rog ceva...
— Ce mai vrei ?
— Cum îl chiamă pe boierul ăsta ?
— Arghir Arizan. Tare sunt supărat, mi se spove-
dește domnul Lascăr.
— Dece ești supărat, domnule Lascăr ?
— Gândeam să te opresc la cancelarie. Nu mai pri-
didesc cu lucrul. De câte ori vine cineva care știe să
scrie mai citeț, eu cred că am să-1 pot opri la cancela-
rie. Boierul mi-1 ia și-l trimite pe deal. Oamenii nu
stau prea mult pe deal.
— Dece ?
Eu știu ? Poate li se urăște să trăiască acolo, în
pustietate.
—, Cred că mie n’o să mi se urască.
— Om trăi și om vedea, dar una știu : am rămas
fără ochi de când sgârâi hârtia, m’am săturat.
— Și boierul nu te scoate la pensie ?
— Nu. Boierul Arizan nu scoate pe nimeni la pen-
sie. Lucrez la moșia asta de patruzeci de ani. Cât ai
putere, muncești și primești leafă. Când nu mai poți
munci, te dă afară. Angajează pe altul.
II las pe domnul Lascăr să se tângue în șoaptă de
unul singur. Mă întorc în bucătăria Safiei.
— Domnul Lascăr a spus că o să dorm astăseară la
dumneata. Mâine în zori plec cu boierul la conac.
— Bătu-te-ar norocul !
— Dece spui așa ?
— Uite așa, îmi veni și mie să spun...
In curtea boierului năvălește cu sgomot mare un
automobil. Automobilul e deschis. Din automobil se
dau jos patru ofițeri germani.
Șoferul trage mașina, stropită până sus de noroi,
deoparte. Mașina fumegă. Au gonit-o tare prin hâr-
toape...
Boierul, în prag, își primește oaspeții. Se îmbrăți-
șează, se sărută cu ei.
464
w
— Iar au venit nemții, bodogăne printre buze Safta.
— Au mai venit și altă dată nemți aici ?
— Vin mereu. Sunt prieteni buni cu boierul. Le-a
cerut și i-au dat pentru muncile dela conac, prizonieri
români. Boierul s’a legat să-i păstreze la muncă, fără
pază, pe răspunderea lui. I-a dat în seama unor slugi.
Muncesc rumânii până dau în brânci. Dealtfel, dacă te
duci la conac, ai să-i cunoști. O să fie zaiafet mare la
curte astănoapte, dacă au venit nemții...
A intrat călare pe un cal roib, în curte, domnul
Gheorghiu. Calul e tot o spumă. Se vede că l-a alergat
nebunește.
Domnul Gheorghiu sare de pe cal : trei oameni se
reped și-i iau roibul în primire. Unul i-1 plimbă încet,
de căpăstru. Ceilalți, după ce i-au scos șeaua și l-au
acoperit cu pături, îl freacă, din mers, cu șomoioage
de fân.
Domnul Gheorghiu se prăvălește spre castel. întâr-
zie câteva clipe înăuntru, iese, coboară scările în
goană.
— Calul ! Dați-mi calul !...
Slugile îi aduc calul, pun șeaua pe el.
Domnul Gheorghiu încalecă, plesnește din harapnic.
Calului îi scapără copitele. Iese din curte, se depăr-
tează. Safta bombăne :
— S’a dus după țigănci.
Safta gătește numai pentru slugi.
Bucătăria pentru boieri și pentru oaspeții boierului
e aparte.
începe fierberea la bucătăria boierului. E chemată
și Safta să ajute.
Dintr’acolo nu vine miros de fasole, nici abur cald
de mămăligă. Pentru boieri sunt cuptoare speciale
unde se coc franzelele, cozonacii, fripturile. Slugile care
lucrează aci sunt curate, îmbrăcate în alb, ca doctorii,
la spital.
Mă culc în odaia Saftei. Mă culc chiar în patul
Saftei — un pat larg de scânduri, acoperit cu rogo-
jină, ca la noi acasă. Ar putea dormi cinci-șase oa-
meni acolo.
30 — Descu-lț — 932
465
Mă așez într’un colț și mă acopăr cu un așternut
din cârpe destrămate, trecute prin darac, răsucite.
Abia acum mă ajunge oboseala. Am mers aproape o
zi întreagă, fără să stau o singură clipă pe marginea
drumului. Am mers într’una.
Acum, abia acum simt tălpile picioarelor cum îmi
ard, simt oboseala cum mi se revarsă, ca o apă liș-
teavă, în trup. Adorm și dorm adânc, ca pietrele.
Mă trezesc spre ziuă. Lângă spatele meu, un spate
lat, gras, cald : spatele Saftei. Doarme buștean. Sfo-
răe în somn. Fluier încet, cum aș fluiera un câine pe
care vreau să-1 chem lângă mine, să-1 ademenesc cu
un codru de pâine. Femeia nu mai sforăe, s’a liniștit...
Ciocăne un argat la fereastră :
— Măi, băiatul ăla care veniși aseară, scoală ! Te
chiamă boierul.
Mă îmbrac pe întuneric. In curte, răcoarea zorilor
mă trezește deabinelea. Argatul adaugă :
— Te așteaptă boierul lângă scări.
Văd prin întunericul subțire, umbra groasă a boie-
rului și a calului pe care boierul se leagănă. Alături,
un cal mai mărunt, cu șeaua pe el.
— Știi să călărești ?
— Știu.
— încalecă.
O slugă îmi întinde frâul. Așez piciorul în scări —
piciorul meu bolnav — mă apuc cu mâinile de oblânc,
mă opintesc, încalec. Calul tremură nervos sub mine.
Simt că boierul cu sticlă la ochi vrea să-mi facă o
șotie, să se amuze. Așteaptă poate să mă trântească
pe neașteptate, calul. Cheful ăsta n’am să i-1 împlinesc.
Grăiește râzând :
— Țin’te bine !
Ii arde calului meu una peste coapse. Calul sare în
două picioare, nechiază, o sbughește ca fulgerul pe
poartă. Boierul, în goană, după mine. Mă ajunge, mă
întrece. îmi strigă cât poate în urechi :
— Să nu cazi !...
Mă țin cu amândouă mâinile, cât pot de bine. Mi-am
încolăcit picioarele în jurul burții calului. Calul alear-
gă ca vântul. Boierul mi-a luat-o înainte. Despicăm
466
noaptea ca două năluci. Calul meu știe drumul. Vede
prin întuneric ceeace eu nu mai văd : celălalt cal pe
care boierul îl biciuie întruna.
Urcăm dealul. Ziduri de întuneric în jur. Văd, de-
odată, silueta calului și a boierului pe culmea dealu-
lui. Mi se pare că ar fi o statue uriașă.
Calul meu urcă gâfâind. In goană urcă. Se oprește
lângă boier. Ca la comandă se oprește calul.
Boierul râde iarăși:
— îmi plăci. Mă așteptam să te trântească.
— Poate că și calul se aștepta, dar m’am ținut din
toate puterile.
— Ai trecut prima probă.
îndrăznesc să-1 întreb :
— Mai sunt și alte probe de trecut ?
— Poate!
Ii zăresc dinții sclipind în întuneric. Ii zăresc, scli-
pind în întuneric, monoclul.
Se pipăe la șold și-mi întinde un pistol :
— Știi să tragi ?
— Nu știu...
Iau pistolul în mână, îl pipăi. E un pistol nou, fără
butoi.
— I-am ridicat piedica, îl aud pe boier, îndreaptă-!'
cu țeava în sus și trage !...
îndrept pistolul cu țeava în sus și apăs ușor pe tră-
gaci.
Parcă mi-a smuls cineva mâna din umăr.
— E un pistol automat, îmi spune. Te doare
umărul ?
— Puțin.
— Dă arma ’ncoa.
Ii dau arma. O cercetează. Mi-o înapoiază.
— Acum ține-o cu țeava’n jos... Mergem la pas
înainte.
Sub copitele cailor, pământul moale, jilav. întune-
ricul a început a se destrăma. O geană de lumină
străvezie crește spre răsărit. Balta de dincolo de sat
începe să licăre. înaintea noastră se zugrăvește pe cer
un arbore. Ne apropiem. Ne oprim la câțiva pași.
— Acum, țintește trunchiul copacului și trage. Cam
3o*	467
pe la mijloc țintește. Când s’o lumina să trecem să
vedem ce ispravă ai făcut.
întind mâna și încerc să ochesc. Apăs din nou tră-
gaciul. Mișc puțin mâna dela dreapta spre stânga. S’a
golit pistolul de gloanțe. 1-1 întind.
Pornim în galop. întunericul s’a risipit cu totul. Spre
stânga văd șerpuind, departe, apa cenușie a Dunării
și dincolo de apa cenușie a fluviului, malul înalt, aco-
perit încă de neguri, al Bulgariei.
— E întinsă moșia mea, îmi spune boierul. Am peste
zece mii de hectare...
— Douăzeci de mii de pogoane ?
— Da, douăzeci de mii de pogoane. Alai am două
moșii, cam tot atât de întinse, pe Bărăgan și una pe
lângă Brăila, dar îmi place să stau mai mult aici. Pe
la celelalte moșii merg numai în trecere, când fac
inspecție...
împrejur, câmpul pare nesfârșit. Primăvară. A ră-
. sărit iarba. A răsărit grâul, e mai înalt de-o pafmă.
A plouat de curând. Pământul e moale, copitele cailor
se afundă ușor în țărână...
Boierul vrea să vadă dacă au ieșit rumânii la arat...
In depărtare se aud scârțâituri de care ; focuri mă-
runte pâlpâe ici-colo.
înainte de a se lumina bine de ziuă, înainte de a
înjuga boii la pluguri, desculții aprind focul pe lângă
care. își încălzesc mâinile, picioarele.	'
Ajungem lângă un șir de care.
Rumânii știu cine umblă noaptea călare și des-
carcă pistolul în văzduh, cunosc calul boierului după
tropăit. Uite-i, își ridică pălăriile, căciulile.
— Să trăiți !
— Bună dimineața ! Da ce-ați întârziat, măi ?
— N’am întârziat, boierule.
— Trebuia să fiți la capul locurilor. De unde sun-
teți ?.
— Din Piatra.
încetinim o clipă caii; boierul- adaugă :
— Să băgați plugul adânc, că vă ia mama dracului!
Trec să văd... ....	-
468
Pornim în iureș pe nesfârșitul câmpurilor, două nă-
luci fumurii...
Ne apropiem de conac. Siluetele caselor și ale copa-
cilor din jur se conturează deslușit pe cer. Boierul cra-
vașează calul; calul aleargă. Eu îl lovesc pe al meu cu
călcâiele în pântec, dar parcă nici n’ar fi nevoie să-1
lovesc. Cu botul lungit înainte, calul meu ține pasul
după al boierului. Rămâne totuși ceva mai în urmă.
Poate știe că e călărit de o slugă care nu are dreptul
să meargă în rând cu boierul.
Ferestrele conacului, luminate. In conac, felinare
agățate de stâlpi înalți, aprinse. Când ne apropiem se
și deschid, împinse parcă de o mână nevăzută, porțile
cele mari. Intrăm în goană în arman. Ocolim armanul,
ca să nu ne oprim caii dintrodată. Lângă poartă, cu
căciula în mână, o mogâldeață.
— Te-ai trezit, Amos ?
— Ca totdeauna, devreme, conașule.
Boierul descalecă. Descalec și eu. Mogâldeața prin-
de caii de căpăstru și-i duce la grajd. Boierul știe un-
de merge. La doi pași, în urma lui, mă străduesc să-i
țin hangul...
Deschide o ușă boierul, urcă o scară, mai deschide
o ușă și pătrundem amândoi într’o odaie mare, pă-
trată.
— Gata cafeaua, Iloncă ?
— Gata, conașule.
Boierul se întoarce spre mine :
— Ilonca e nevasta lui Amos.
Ii râd ochii, îi râde gura femeii... Un ibric mare, de
cafea, fierbe în clocot. Ilonca îi umple boierului o ceaș-
că mare.
— Dă-i și lui cafea.
Umple pentru mine Ilonca o ceașcă mică.
In odaia salonaș a conacului, luminată de o lampă
mare spânzurată de tavan și de lumina dimineții care
creștea limpede, l-am văzut mai bine și de aproape
pe noul meu stăpân, pe boierul Arghir Arizan. Fața
plină, care seara mi se păruse roșcovană și rumenă de
sănătate, era acum palidă și ușor încrețită. Ochii îi
erau cenușii șterși și pleoapele nițeluș umflate.
469
Un ochi avea bulbul roșu, iar celălalt acoperit cu mo-
noclul gros, părea odihnit și limpede. Ii lucea în creș-
tet un început de chelie. Părul, cât mai avea, pe jumă-
tate alb, era uns, pieptănat, lins pe cap. Gușulița de
sub bărbie, roșie, aproape ca de curcan neînfoiat. Când
vorbea, glasul i se auzea spart, răgușit. Noapte ne-
dormită, cu mâncare multă și gustoasă, picantă, să
tragă după ea băutură — cheful cu nemții și cu țigăn-
cile tinere, aduse de sub râpi, în faptul serii de logofă-
tul Gheorghiu. îmbrăcămintea boierului Arghir Ari-
zan era de mare preț, îmbrăcăminte de câmp și de
călărie : tunică scurtă, de postav englezesc, în carouri
mari, guleraș de blană moale să ferească gâtul de ră-
ceală, pantaloni strânși pe picior, bufanți, cisme gal-
bene, înalte, până mai sus de genunchi, lustruite o-
glindă. Mânușile și le aruncase pe masă, răsfrânte,
alături de vâna de bou cu care altoia calul și uneori
slugile ori învoitorii de pe moșie. Părea un om de
peste cincizeci de ani — mai târziu aflasem că apro-
pia șaizeci — care-și dă toată silința să facă impresie
c’ar fi nobil britan, cel puțin lord.
Ilonca, înfășurată într’o rochie lungă până’n călcâie,
înflorată, purta în picioare papuci moi, turcești, fără
tocuri, umbla prin casă împrăștiind în jur miros dulce
de mosc și foșnet mătăsos. Era o fată bălană, cu coade
lungi și galbene și ochii verzi ca iarba. Degetele îi
erau încărcate cu inele groase de aur.
— Mai toarnă-mi o ceașcă de cafea, Ilonca. N’am
dormit astnoapte.
— Se vede, boierule.
M’am ridicat în picioare.
— Pot să vă aștept jos ?
— Da.
Am coborît în curte și m’am rezemat de zid. Slugile
plimbau caii pe care venisem și din trupurile cărora
ieșeau încă aburi subțiri. Soarele se ridicase deasupra
câmpurilor nesfârșite și le înneca într’o pulbere mă-
runtă de aur. Pe deasupra Dunării se înălțase și plutea
domol o pânză de ceață alburie, pe care soarele se
străduia s’o destrame, s’o risipească. Din când în când
se auzeau dinspre fluviu fluierături scurte și groase ca
470
niște grohăituri. Urcau vapoare în susul Dunării, spf^
inima Germaniei, târînd după ele șlepuri lungi, pline
cu grâne. Altele mergeau pe cursul apei spre Giurgiu
și spre Brăila, încărcate cu soldați și cu muniții pen-
tru frontul de la hotarul de jos al Moldovei. Câmpul,
cât prindeai cu privirile, plin de pluguri : o femeie a-
pasă pe coarne ca brazda să fie adâncă, un băiețandru
mână o pereche de boi mărunți ori de cai costelivi, îi
atinge din când în când cu bățul. In urma plugurilor,
brazdele proaspete fumegă. Satul, rămas în vale, pi-
tit, lipit de șuvița de apă, îngustă și tulbure a Călmă-
țuiului, ridică spre cer fuioare subțiri și drepte de fum.
Văzduhul, jilav ca și pământul, pare încremenit. Ni-
cio adiere de vânt. Niciuna.
îmi arunc ochii prin armanul larg. Ceva mai departe
de clădirile vechi, coșcovite de ploi și de soare, boierul
cu monoclu a pus să se ridice altele noi și mărețe.
O casă mare, un adevărat palat de modă veche, cu
pridvoare și arcade, grajduri, magazii, toate rămase
neterminate. Niciun arbore în arman, înafară de doi
salcâmi bătrâni lângă poartă. Doi-trei oameni umblă
pe la grajduri. Unde-or fi ceilalți ?
Un băiat, ceva mai vârstnic decât mine, a venit din
largul câmpului călare, a descălecat și-a urcat scările
la boier. Peste puțin timp a coborît boierul și în urma
lui băiatul.
— Așa cum ți-am spus, Andrei, ai grijă de el.
A încălecat boierul și a plecat. Curând nu l-am mai
văzut.
La arman nu locuește numai snania de Amos și ne-
vastă-sa Ilonca ; mai locuesc o mulțime de slugi ;
mai mare peste servitorime pare a fi Andrei.
Poartă uniformă școlară băiatul. Războiul l-a prins
în clasa a V-a de liceu — liceul „Sfântul Haralambie“
din Turnu, la care am vrut să mă duc să învăț carte.
E băiatul unui mic proprietar din lunca Dunării.
Taică-său are o casă de copii. L-a trimis la cuconul
Arghir Arizan să muncească. A venit cu câteva luni
înaintea mea. Aci, în mijlocul câmpurilor, a petrecut
iarna.
471
— Păcat, îmi spune, păcat că ai venit abia acum.
Nici nu poți să-ți închipui ce plăcută a fost pentru mine
iarna : câmpul întins, satele pitulate pe fundul văii,
nici nu le mai vezi iarna; zăpada le acoperă ca o pânză
albă. Numai spre miazăzi, malul înalt și pietros de
dincolo de Dunăre și, dincolo de mal, un câmp tot atât
de aspru, de pietros...
M’a purtat prin tot armanul, mi-a arătat fiecare co-
libă ori clădire în parte și mi-a explicat care e rostul
ei, la ce folosește și cine o are în grijă. Pe urmă am
încălecat pe cai și-am umblat pe moșie. La vremea
prânzului ne-am întors la arman, am mâncat, Andrei
s’a culcat să-i tragă un pui de somn și eu am ieșit
iarăși în curte, m’am rezemat de zid și am început a
privi câmpurile fără sfârșit. Am căzut pradă visării și
tristeții. Plecasem de acasă, nu spusesem nimănui o
vorbă, încotro mă duc. De fapt nici eu singur nu știam
în ceasul plecării unde o să mă opresc și pentru cât
timp. Acum știam unde m’am oprit ca să-mi găsesc un
rost vremelnic, dar câtă vreme aveam să rămân aci,
pe deal, la armanul Clocociovului, nu puteam să bă-
nuesc, nu știam și nici nu doream să știu. Deocamdată
rezolvasem ceeace aveam de rezolvat, găsisem un cul-
cuș care de seara până dimineața era numai al meu
și, în schimbul muncii mele, îmi puteam câștiga pâi-
nea, fie și amară. Dar continuam să simt aceeași apă-
sare înnebunitoare.
Seară am privit cum pe întinderile bulgărești se
aprind focuri.
— Focurile ciobanilor, a spus Andrei.
Dincolo de Dunăre pământul e mai mult pietros.
Sunt multe izlazuri pe care pasc oile ciobanilor.
Ca să treacă mai ușor vremea, Andrei s’a apucat
să-mi povestească înflorit cum a vânat el iepuri în
timpul iernii, cum a alergat cu calul după dropii. Noap-
tea vâjâia vântul: vâj-vâjjj...
— Vâjâia și pe la noi, pe la Omida...
In cuprinsul armanului, în clădirile care n’au apu-
cat a fi terminate, sunt găzduiți o sută de prizonieri
români. Prieten bun cu autoritățile militare germane
și cu prefectul cel nou, pe care Lau așezat nemții mai
4-72
mare peste județ, un moșier mai dela nord, Paul Poli-
meride, boierul cu monoclu a obținut prizonierii dela
lagărul din Turnu. Prizonierii aceștia sunt țărani ro-
mâni din Moldova și țărani bulgari și turci de prin
Dobrogea. Boierul cu monoclu și haine englezești nu-i
cruță câtuși de puțin, că doar nu i-a scos din lagăr,
unde putrezeau de vii între sârme ghimpate, și i-a adus
aci, la moșie, la soare și la aer, ca să-i îngrașe. I-a
adus să muncească. Pentru asta le și dă masă. Mai
tăcând, mai cârtind, prizonierii împlinesc muncile cele
mai grele.
— La început, îmi povestește Andrei, unii dintre ei
au vrut să fugă. S’au răzgândit însă : peste tot numai
dușmani ; i-ar fi prins și i-ar fi trimis dincolo de mun-
ți, spre miazănoapte, în țara nemților. Aici cel puțin
au mâncare. Munca e grea, dar care dintre ei nu este.
obișnuit cu munca grea !
Soldații prizonieri turci sunt îmbrăcați în aceeași
uniformă ca și soldații români, numai că ei, în loc de
capelă, poartă fes. Mă împrietenesc cu prizonierii a-
ceștia cu față care trebue să fi fost cândva albă, și cu
ochi focoși, niște țărani tineri și necăjiți, și încerc să
învăț turcește. Andrei se uită la mine cum mă trudesc
să îngăim cât mai corect cuvintele pe care le aud.
— Da ce-ți trebue ție să înveți turcește ? înțeleg
să înveți țigănește. O să ai nevoie să știi țigănește.
Din toate povestirile pe care le auzisem dela mama
și dela mătușa Uțupăr știam în copilărie că turcii fu-
seseră timp de veacuri spaima neamului nostru pe
aci, pe lângă Dunăre. Cântecele vechi ale poporului
vorbesc de năvăliri turcești, de măceluri și pârjoluri
și de convoaiele de români luați și trecuți apa și duși
departe, în țări străine, în robie. Pașale și bey au je-
fuit, au ucis și-au pârjolit pe aici. Când plângea copi-
lul, ca să-1 sperie, să-1 facă să tacă, îi spunea maică-sa:
„Taci, că vine turcul și te taie !“ Tăcea copilul. Praful
și pulberea au rămas din vechea și temuta putere tur-
cească. Praful și pulberea — și câteva sate turcești
sărace, prăpădite, pe pământul uscat și galben și mân-
cat de țânțari al Dobrogei. Din aceste sate plecau tine-
rii țărani turci să facă armată alături de tinerii țărani
473
români. La fel mâncau fasole îa cazan, ia fel mâricăti
bătaie dela ofițeri și majuri...
— Dar țigănește dece să’nvăț, Andrei ?
— Ca să’nțelegi ce vorbesc între ei țiganii boierului.
Intre sat și câmp se află două râpi, față’n față, și
între ele s’au ridicat de câțiva ani sălașele țiganilor
boierești.
Arăturile de primăvară sunt în toi. Muncesc țăranii
din satele din vale, de pe lângă Călmățui și de pe lân-
gă Dunăre, învoitori pe moșie, în dijmă, și slugile bo-
ierești, cu pluguri „Mistreț" și boi mari, voinici, cu
coarnele largi de-ai putea așeza între ele un leagăn.
Se seamănă porumb cincantin, cu bobul aproape roșu.
Drugile cincantinului cresc mari și dese, sunt spor-
nice, câștigul e mai mare. Porumbul celălalt, galben,
cu boabe mari dar rare, dă mălai mai curat, face mă-
măliga mai dulce la gust. Boierul cu monoclu nu mă-
nâncă niciodată mămăligă. Porumbul de pe moșie îl
vinde cu preț bun, mai ales acum, la vreme de lipsă
și de război, și-i trebue cât mai mult porumb. Se mai
seamănă grâu de primăvară și secară, orz și ovăs, și
pe coastă rapiță și mei. Pe coasta dinspre Dunăre a
dat ordin boierul să se semene pe mari întinderi floa-
rea soarelui. Untdelemn nu mai vine, ca înainte de
război, din țările calde din miazăzi, pe unde cresc măs-
lini, și din floarea soarelui s’ar putea scoate ulei bun
de gătit, dacă aci în arman, ar fi instalate, în clădirile
noi, două-trei prese. Boierul le-a și comandat. La
toamnă, când floarea soarelui va fi coaptă și culeasă,
presele vor fi gata instalate și se va putea începe tes-
cuirea. Un nou izvor de aur pentru boierul cu monoclu
va fi uleiul.
— Dacă n’ar fi fost războiul ăsta, nici nu i-ar fi
trecut prin cap boierului că se pot scoate bani buni din
floarea soarelui.
Unora războiul le ia viața, celor mai mulți le aduce
suferințe greu de îndurat, pe câțiva îi scaldă în aur.
Mi-aduc aminte de văru-meu lancu Brătescu, fierarul
frumos și tânăr, care picta pe pânze micuțe și pe car-
474
toane răsărituri de soare și amurguri, sălciile de pe
malul gârlei și focul din fierăria lui și pe băiatul cel
mic al lui Ivan Țânțu, cu fața smolită de cărbuni, dar
luminată de roșul jarului, trăgând la foaie, să sufle
foalele cu putere în foc, să se roșească fierul, să se
albească aproape, să devină moale ca o cbcă sub cio-
can, sub baros.
înainte de a pleca la război să se prăpădească pros-
tește în munți, în patrulare, mi-a spus: „Războiul
acesta care se apropie de noi va însemna pentru o
parte din lume amurgul ei, dar pentru alta va însemna
răsăritul. Cei mici și cei de o vârstă cu tine vor cu-
noaște strălucirea acestui răsărit și vor simți svârco-
lirea acestui amurg scăldat în sânge. Poate că voi
mai apuca și eu acest timp, dacă voi trăi.”
Se crezuse vindecat și venise să se așeze la țară, la
aer curat, ca vindecarea să-i fie mai deplină. Se în-
șelase și nu cu puțin. Tușea. Când a plecat, mobilizat,
împreună cu ceilalți, la cazarmă, să îmbrace unifor-
ma, să pună ranița pe spinare și să ia arma pe umăr,
scuipa fire de sânge. îmi mai vorbise văru-meu lancu,
la Rușii de Vede, se împlinise și trecuse anul de atunci,
și mă îndemnase să caut o anumită sămânță. N’o găsi-
sem nici în orașul tăbăcarilor și al negustorilor, n’o
găsisem nici la Omida, și cu atât mai puțin aveam s’o
găsesc aici, la arman, în mijlocul întinselor și nesfârși-
telor câmpuri boierești. Andrei, care mă avea în grijă,
era ceeace se chiamă deobicei un băiat bun. Vesel și
harnic, își lua slujba lui în glumă, nu se omora cu fi-
rea și nici nu avea pentruce s’o facă; călărea caii din
grajd până-i umplea de clăbuci, dormea pe săturate și
mânca până da afară din el, și când îl apuca strechia,
întârzia în odaia frumoasei unguroaice, ori alerga
după copilandrele de care era plină șatra dintre râpi.
N’avea niciun gând mai înalt și el, om care trecuse
prin școală, nu luase în bagaje, aci, în singurătatea»
armanului, nici măcar o carte de citire.
Dacă nopțile erau limpezi și somnul mai întârzia,
ne tolăneam amândoi undeva în iarbă. Ii deslușeam
lui Andrei tainele cerului; îi vorbeam de Saturn și de
inelul lui, de nevăzuții Pluton și Neptun, de Marte și
475
de presupusele canaluri și de viața care ar putea să
existe și acolo, de constelațiile care se văd din emis-
fera noastră și de cele ce se văd noaptea pe cer, din-
colo de tropice.
— Cea mai frumoasă dintre ele e Crucea sudului...
— Dar de unde știi tu astea ?
— Am citit în cărți.
— Și la ce-ți folosește ?
— Cum la ce-mi folosește ? Vreau să știu. Trebue
să știu cât mai multe.
— Eu nu știu, și trăiesc bine. O să mă fac contabil
și o să trăiesc și mai bine și fără să știu ce este, din-
cotro vine și încotro se îndreaptă, Calea lactee...
— Dar tu nu ești curios să afli ?
— Nu.
Uneori, din nevoia de a vorbi totuși cu cineva, uitam
felul de a fi al lui Andrei și încercam să discut cu el
despre oameni și despre orânduirile omenești.
— Ești un prost, Darie. Visezi cai verzi pe pereți.
Lumea este așa cum o vedem, cu boieri și cu slugi, cu
oameni bogați și cu oameni săraci și așa o să rămână
în vecii vecilor. Cine s’o schimbe și cum s’o schimbe ?
—* Poate ăștia și mulți alții ca ei.
Treceau pe lângă noi, în cârd, obosiți, prizonierii.
Aerul tare al câmpurilor, soarele prin care alergam
toată ziua, somnul adânc în care, ostenit, cădeam
seara, m’au ajutat să mă întremez. Scăpasem de puti-
nile cu argăseală din pivnița mucegăită a lui jupân
Moțatu, de prăvălia cu sicrie și tămâie, cu haine de
mort și lumânări, a Iui jupân Mielu Gușă și de prăvă-
lia cu păcură și frânghii, cu droburi de sare și mătră-
cărie a lui jupân Bănică Vurtejanu. Scăpasem și de
aerul îmbâcsit, și de cearta din casă, și de privirile
care se îndreptau spre mine ca niște sulițe și mă înțe-
pau. Prins de treburi, Amos se vedea și mai mult nu
se vedea, ochiul sănătos al boierului și ochiul lui de
sticlă se aflau departe și nu ne veghiau în permanen-
ță, iar Ilonca ne mai chema uneori seara, pe mine și
pe Andrei, să-și uite urîtul, pălăvrăgind. Se socotea ca
la închisoare, se plictisea și se mohora, și aștepta sfâr
șitul războiului să-1 părăsească pe Amos, bărbatul ei
476
de formă, și pe boier, să bată la porțile lumii și porțile
lumii să i se deschidă, să înceapă a trăi altfel.
— Ai de toate aici ! Unde să te duci așa, în
necunoscut ?
— Ești un prost, Andrei. „Ai de toate", îmi spui.
Ce am ? Casă, masă, rochii, pantofi... Omul mai are și
suflet și dacă, sufletul nu e mulțumit...
— Să nu te audă boierul vorbind așa.
— Și dacă mă aude ? N’are decât să se supere cât
poftește. Poate să și crape, dacă nu-i place. Dealtfel o
să crape el și așa. Gâfâe din ce în ce mai des. E bol-
nav de inimă, cu toată arătoșenia lui și cu toate năz-
drăvăniile la care se dedă ca să-și dovedească sieși și
altora că e încă tânăr.
— Și dumneata, Ilonca, spui că boierul nu e tânăr !
Știi mai bine ca oricare.
— Măgarule... Știu multe pe aici. Boierul e hârbar,
nu alege... Voi rămâne aici până se va sfârși războiul
— plănuesc. Pe urmă voi bate și eu cu pumnul la
porțile vieții. S’ar putea întâmpla ca porțile vieții să
mi se deschidă, larg, înainte.
înaintăm cu timpul în primăvară. Zilele cresc, nop-
țile scad. Devin atât de scurte, încât ți se pare că
abia ai pus capul pe mână-și-ai ațipit, că au și sosit
zorile. Sunt zile vânzolite de nori, cu tunete care
bubue ca tunurile de pe front, cu fulgere și ploaie.
Atunci umblăm prin arman, dela o casă la alta, ori
chiar pe câmp, cu câte-o pătură în cap. Nu lăsăm să
treacă ziua fără să împlinim treaba pe care o avem
de împlinit, chiar dacă ar da peste noi potopul. Nu
dă potopul peste noi. Numai ploile. Dar cele mai multe
zile au cer limpede, înalt și albastru, albastru... Atunci
ierburile și grâul și porumbul cresc parcă văzând cu
ochii. Uite, ieri grâul era până la glezne. Azi a trecut
de glezne. Mâine o să se urce spre genunchi. Pă-
mântul e negru și gras și trebue să scurmi mult cu
hârlețul ca să dai de vânăt. Pământ gras, pământ bun,
în care orice sămânță ai arunca, prinde colț, răsare,
crește. Oamenii de pe aici au o vorbă : Pământ bun
ca untul... Pământul boierului...
47Z
— Are mult pământ boierul nostru, ti spun lui
Andrei.
— Da, are mult pământ.
— Cum poate să aibă un om atâta pământ ?
Andrei, fiu de boierinaș care toată viața a râvnit
să fie boier adevărat și n’a izbutit, îmi răspunde
mirat:
— Uite că poate 1 Și mai mult poate să aibă un om
dacă e în stare să adune și să păstreze ce-a adunat,
să crească și să-și înmulțească avutul. Fiecăruia i se
cuvine cât poate să ia dela alții. Apoi boierul nostru
mai are și o poveste.
Odaia în care dormim e largă, cățărată sub strea-
șină conacului. Și ferestrele sunt largi. După ce s’o
isprăvi războiul, boierul plănuește să-și termine co-
nacul. După chipul în care a început clădirile, se
pare că vrea să-și petreacă fericitele bătrâneți aici.
E noapte. Câmpul e tăcut și la fereastră nu ascultă
nimeni. Amos și Ilonca au o odaie mare jos, lângă
intrare. Prizonierii trăiesc în grajduri — țiganii, în
corturi, între râpi.
— Ce poveste are boierul ?
— O știu toți oamenii. Ai dormit numai o noapte
la curte. Dacă ai fi dormit mai multe, ai fi aflat-o...
Sunt doi bătrâni la curte: bătrânul lordache Arizan
și moș lovcu, amândoi trecuți de optzeci de ani. Co-
nul lordache e tatăl boierului nostru. Moș lovcu e
fratele de cruce a lui conu lordache. Conu lordache e
boier. Poartă pantofi de lac și haine negre, croite,
cusute la București. Poartă totdeauna cămașă scrobită.
Niciodată guler, niciodată cravată. S’a obișnuit cu
hainele boierești, cu cravata, nu. Le-a spus tuturor :
— Dacă mi-aș pune crăvată, ar fi ca și cum mi-aș
înnoda singur un ștreang în jurul gâtului.
Câteodată, când are poftă de râs și de glumit, boie-
rul povestește că visează ștreanguri și spânzurători.
In tinerețe se cutremura în vis și se trezea lac de su-
doare. S’a obișnuit cu visele de acest fel. Acum nu se
mai sperie, nu se mai trezește. Visează până la ca-
păt visul. își aduce aminte dimineața de ce-a visat
și râde.
478
De frica ștreangului a trecut — e mai- bine de o
jumătate de veac de atunci — lordache Arizan, din-
coace de Dunăre, cu moș lovcu. Amândoi au tâlhărit
și au adunat multe pungi de aur. I-au încolțit oame-
nii stăpânirii, luni de zile i-au hăituit. Mult sânge
omenesc vărsaseră. Au izbutit să se strecoare prin
păduri, să treacă Dunărea, în țara românească. Conu
lordache a arendat o fișteică de moșie în inima Bă-
răganului. S’a însurat, a câștigat trei copii. Doi i-au
murit. I-a rămas boierul nostru. I-a murit și nevasta,
o țărancă din parte locului. Moș lovcu n’a vrut să-și
lepede portul balcanic. Știi cum e moș lovcu ? Poartă
opinci, obiele pe care le înfășoară cu nojițele, nă-
dragi largi de dimie, flanelă de casă, cojoc și că-
ciulă. Arată ca slugile boierului — ca slugile mai
bătrâne. Conu lordache, dela un timp, e părăsit de
puteri. Mai iese, din când în când, prin curte, spri-
jinit în baston. Bastonul are mâner de aur... Picioa-
rele îi tremură, îi tremură și mâinile, e slab ca un
schelet. Cu moș lovcu e altceva. Pare ca de cincizeci
de ani. Din zori și până noaptea târziu nu se odih-
nește.Incalecă pe cal și se duce la baltă să bălăcă-
rească pescarii că n’au tras destul pește în năvoa-
dele și în plasele lor. Pe urmă — o să-1 vezi venind și
aici, la arman — se duce la ciobani și-i ciomăgește
fiindcă i s’a părut că n’au muls oile până la ultima
picătură, că au lăsat prea mult lapte în țâțe, pentru
miei.L-am întâlnit ieri la stâna din vale. Au început
ciobanii să tundă oile. Cu moș lovcu au avut de furcă.
I s’a năzărit bătrânului că nu tund bine oile. A des-
călicat, a luat o oaie, a culcat-o la pământ și a cerut
o foarfecă.
— Vă arăt eu cum se tunde oaia...
A tuns moș lovcu oaia. Se întâmplase să-i cadă în
mână una mare, grasă. A rămas oaia goală, despuia-
tă, de parcă i-ar fi ras cineva lâna cu briciul. S’a în-
dârjit și până spre amiază a tuns un cârd întreg
de oi.
— Dar dece păzește cu atâta strășnicie moșul a-
verea boierului ?
— Pare să fie la mijloc o taină. lovcu nici nu mă-
479
nâncă la masa boierului, cu slugile mănâncă. Numai
de dormit, doarme aparte, într’o odaie, pe un pat de
scânduri, acoperit cu piei de oaie, cum dormea în
tinerețe, înainte de a se deda la tâlhării, sau în vre-
mea în care era urmărit și trebuia să fie gata oricând
s’o sbughească. Doarme îmbrăcat moș lovcu. Se
schimbă la o săptămână, la două. Dacă ai mai fi ră-
mas la curte mai mult de o noapte, l-ai fi putut cu-
noaște și pe conul Mitiță — adaugă Andrei.
— Asta cine mai e ?
— Băiatul boierului.
— Are și un băiat ?
— Nevasta boierului nostru a murit și ea, nu se
știe când, nu se știe unde, că boierul a umblat mult
prin lume când era tânăr. Unii spun că nici n’ar fi
moartă, că l-a lăsat pe boier. In casa boierului s’au
pomenit slugile cu un băiat adus de departe. Băiatul
are amândouă picioarele moi și pocite. A crescut în
cărucior. Iese din casă, împingând cu mâinele roțile
de bicicletă ale căruciorului. A trecut de douăzeci de
ani conu Mitiță. E totdeauna îmbrăcat ca și cum s’ar
duce la bal. O țigancă a fost trimisă la oraș, un timp,
să învețe cum să-i Instruiască unghiile, cum să-1 tun-
dă și să-1 bărbierească. Țiganca își pierde vremea pe
lângă conu Mitiță. Iese în curte, cu căruciorul lui, cu-
conașul, se uită la oameni și nici măcar nu catadic-
sește să le arunce o înjurătură. Dacă nu l-ar fi auzit
oamenii vorbind de câteva ori cu tat’su ar fi crezut
că e mut. Are fața albă, osoasă și ochii mari, ieșiți
pe jumătate din cap — odraslă de tâlhar... •
Andrei doarme. Stelele bat în fereastră. Vorbește
prin somn. Deslușesc în cuvintele pe care le bolboro-
sește unul singur : Zambila. Am să-1 întreb mâine cine
e Zambila... Mă gândesc la ce-am aflat despre boier,
despre tatăl boierului, despre fiul boierului, despre
moș lovcu...
Bătrânii au tâlhărit peste Dunăre, în Balcani. Câte
n’am auzit povestindu-se despre întâmplări petrecute
demult, despre comori adunate cu omor, la drumul
480
mare, îngropate adânc în sânul pământului și... ui-
tate.
Toată copilăria mi-a fost chinuită de o asemenea
comoară, ascunsă sub casa noastră sau în împrejuri-
mile casei noastre, și despre care mereu se vorbea
că, din când în când, spre primăvară, după ce zăpezile
s’au topit și s’au scurs, scoate în miez de noapte o
flacără albastră care pâlpâe câteva minute, luminând
aria. Din pricina acestei comori am pierdut plopul
din fundul ariei, al cărui vârf se ridica deasupra sa-
tului, plopul din fundul ariei, al cărui vârf îl vedeam
de departe, de pe câmp, când mă întorceam din ră-
tăcirile mele acasă.
Bunicul tatii își adusese nevasta de lângă Olt. Era
un bărbat tare voinic bunicul tatii. Spre hotarul sa-
tului, spre Belitori, la o răscruce de drumuri, se află
și astăzi o piatră mare, de hotar, rotundă, pe care
cinci-șase oameni, dacă și-ar uni puterile, ar izbuti
s’o rostogolească. Bunicul tatii Mitroi Găbunea, în-
șira duminica oamenii după el ; se ducea la piatra
de hotar. Bunicul tatii se pleca de mijloc, apuca
piatra cum ar fi apucat un sac, își aduna grosul pu-
terilor, o ridica pe umăr, o arunca peste umăr... Dacă,
înainte de a pleca din sat, svârlea pe gât câteva băr-
dace de vin, era în stare să treacă piatra peste unjăr
chiar de douăsprezece ori, fără nicio odihnă între o
aruncătură și alta.
Bunicul tatii, pe care tata a apucat să-1 vadă, avea
timpuri când pleca de acasă cu săptămânile, toamna,
mai ales. Nu spunea unde se duce, era ca și cum ar
fi intrat în pământ. Nu-1 mai vedea nimeni și nimeni
nu-i auzea de urmă. Bunica tatii nu știa niciodată
dacă rumânul ei are să se mai întoarcă ori nu la va-
tră, la bordei, în culcuș...
A făcut călătorii de felul ăsta până a început a-1
părăsi puterile, până au prins a-i cărunți tâmplele.
I-au ieșit trei-patru fire albe în mustăți și unu-două
în sprâncene. Atunci n’a mai plecat de acasă. Bunica
tatii a știut că bărbatul ei s’a potolit. Apropiase opt-
zeci de ani...
Târziu de tot după moartea lui s’a aflat că bunicul
31 — Desculț — 932
481
tatii împreună cu cumnații lui de pe malul Oltului,
și cu neamurile noastre de sânge de prin acele părți,
făcea parte dintr’o ceată vestită care trecea câteodată
Dunărea și haiducea până și în țara turcească, până
aproape de Balcani, sau spre miazănoapte, până prin
bogatele ținuturi săsești de dincolo de munți.
Când și-au împlinit veleatul și i-a ajuns din urmă
vârsta, și-au împărțit rodul trudei lor.
Bunicul tatii s’a întors atunci acasă spre miez de
noapte, călare pe pintenogul lui care gâfâia sub po-
vara desagilor. Două căldări de aur adunase bunicul
tatii: râie turcești, mahmudele cu semne ciudate,
florini împărătești, garboave mari și grele, cu zimți
adânci pe margini. A luat aurul bunicul tatii și a um-
plut un cazan mare cu el. A ascuns cazanul, îngro-
pându-1 adânc, în aria lui care cuprindea pe atunci
cam un sfert din vatra satului.
Avea șapte feciori, bașca șase gineri. N’a dat nici-
unuia o para. Se tot văitau băieții, ginerii.
— Știm că ai bani, tată... Dă-ne și nouă un galben,
doi.
— O să-i moșteniți mai târziu. Nu vă grăbiți. Aș-
teptați să mă cheme diavolul încornorat dincolo...
Optzeci și nouă de ani a trăit bunicul tatii, și ar li
trecut suta, dacă n’ar fi fost omorît, din întâmplare,
împușcat la nunta unei nepoate, de nuntașii petre-
căreți.
L-au dus la groapă feciorii pe bunicul tatii, nu
căinându-1, ci înjurându-1 cât îi ținea gura. Murise, și,
odată cu moartea lui, se pierduse taina locului în care
se găsea ascunsă comoara.
Aria bunicului tatii a fost împărțită întâi în patru,
pe urmă în opt. Când era tata copil — să tot fi avut
cinci-șase ani, când s’a întâmplat asta — bunicul
săpa, pe locul unde se găsește acum bordeiul părăsit
a lui unchi-meu Dimozel, un dam pentru vite. II
săpa cu frate-său, cu Dionis Găbunea.
S’a proptit vârful cazmalei în aramă. A scrâșnit vâr-
ful cazmalei. Bunicu-meu a aruncat cazmaua și a
început să se vaite, să blesteme. Apoi s’a culcat la
pământ și a prins a se svârcoli :
482
— Mă doare inima ! M’a lovit izdatul!...
L-a luat la goană pe frate-său — l-a luat la trei
păzește înjurându-1...
— Du-te acasă și vino mâine dimineață.
Numai vorbe spurcate i-au ieșit din gură.
După plecarea lui Dionis, bunicu-meu s’a ridicat,
a ieșit din gaură și s’a întors acasă. A așteptat să
pogoare noaptea adâncă, apoi și-a luat nevasta și
cazmaua și s’a dus la săpătură.
Avusese dreptate în presupunerea lui. Din întâmplare
descoperise comoara ascunsă acolo de taică-său.
N’a putut să aducă de toarte cazanul, atât era de
greu. Bunicul a rămas de pază și de câteva ori bunica
a cărat cu căldarea aurul în bordei.
Unchiu-meu Voicu, fratele mai mare al tatălui meu,
ține mai bine minte întâmplarea asta. El povestește că
bunica a așternut jos, lângă pat, o scoarță. Aducea
banii cu căldarea și-i răsturna. Unchiu-meu Voicu,
copil, s’a dat jos din pat și s’a jucat cu banii. Taică-
meu și ceilalți dormeau duși. In bordei pâlpâia opaițul.
Pe urmă a venit și bunicul cu cazanul gol. Era un
cazan mare, de aramă, care prinsese cocleală pe mar-
gini.
Unchiu-meu Voicu a adormit. Până la ziuă, bunicul
și bunica au făcut ce-au făcut și au pus în alt loc mai
ascuns, comoara regăsită.
A doua zi a venit Dionis să sape damul. Bunicul
astupase groapa pe jumătate.
— Du-te acasă. Nu mai sap dam. Nu mai am ne-
voie de dam.
La o săptămână dela atingerea comorii, ultima
nevastă a bunicului meu a murit: umblase cu banii.
Din pricina asta, credea bunicul că i-a murit ne-
vasta...
Avea bunicul un frate mai tânăr, flăcău — unul
Gărgan... S’a însurat Gărgan Găbunea. I-a dăruit bu-
nicul doi galbeni să-și facă nunta. In ziua nunții îna-
inte de a merge la biserică să se cunune, mirele a căzut
dea ’npicioarelea și a murit...
A doua moarte adusă în casă de banii bleste-
31*
483
mâți, gândea bunicul. A ascuns și mai adânc bogă-
ția de aur.
Au trecut anii.
Dela Putinei a venit un văr al bunicului. Se afla
la mare ananghie. L-a rugat pe bunic să-i împrumute
un galben. Dornic să mai încerce odată norocul co-
morii, i-a împrumutat bunicul. Când s’a întors acasă,
băiatul rubedeniei zăcea cu gâtul umflat, babele nu
i-au găsit leacul. A murit și ăsta.
— A treia moarte adusă de bani în familie,- a cu-
getat iarăș bunicu-meu.
Nimeni n’a mai știut unde sunt tăinuți banii. S’a
jurat bunicul că, afâta timp cât îi va fi dat să viețu-
iască, să nu se mai atingă de comoară.
Au crescut feciorii și s’au însurat. Au crescut și fe-
tele și s’au măritat. In casa bunicului se auzia me-
reu aceiași vorbă :
— Tată, când o să ne spui și nouă unde ai îngro-
pat banii ăia ?
Sau :
— Hai, mă, să desgropăm banii ăia și să-i îm-
părțim. Ce-o fi o fi...
Bunicul rămânea neînduplecat.
— V’am spus : cât o să trăiesc n’o să aflați unde
am ascuns comoara. Sunt banii dracului, sunt adu-
nați cu omor și cu haiducie, sunt bani afurisiți. Dacă
o să aibă vreunul din voi norocul să-i găsească, mă-
nânce-i sănătos. Sunt pe aici, prin cuprinsul ariei.
Cu timpul o să găsească cineva din seminția noastră
comoara.
Băieții au început a îmbătrâni. Fetelor lui a început
a li se sbârci obrazul și a le cădea dinții. Și bunicul
a devenit din ce în ce mai bătrân. Și iată, bunicul l-a
însurat și pe cel mai mic dintre băieții lui, pe tata.
Cu Dumitra l-a însurat, cu Dumitra care era mai în
vârstă decât el. Dumitra i-a născut tatii copii. Și s’a
bolnăvit bunicul. De picioare s’a bolnăvit.
Rămânea bunicul pe prispă și tata pleca la câmp cu
nevastă-sa și cu copilul cel mic, iar pe bunic îl păzea
de muște frate-meu Gheorghe. Vorba vine că-1 păzea de
484
muște. Punea lângă el o cană cu apă, o bucată de
pâine, o tulea prin vecini după sbeng.
Și într’o dimineață bunicul s’a simțit rău și l-a
strigat pe frate-meu :
— Hei, măi Gheorghiță, vino lângă mine...
S’a dus frate-meu lângă bunic :
— Ascultă, am să-ți spun un lucru pe care să nu-1
mărturisești nimănui. Am să-ți destăinuiesc unde se
află îngropată comoara veche. Să umbli la ea când
ai să te faci flăcău. Și să nu-i spui lui taică-tău. Mă
asculți, Gheorghiță ?
Bunicul era bătrân și bolnav și fuma tutun din lu-
lea de pământ... Și gura bunicului mirosea a mahorcă.
Fratelui meu nu-i plăcea mirosul acela.
— Ia lasă-mă ’n pace că-ți pute gura...
S’a dus pe uliță, la copii, la joacă.
Seara când s’a întors tata dela muncă, trăia buni-
cul, dar pierduse glasul. A mai trăit câteva zile fără
glas și fără să poată mișca măcar un deget.
Plângea bunicul și în juru-i erau adunați băieții
lui și băieții băieților lui, fetele lui și fetele fetelor
lui. Și bunicul gemea și pieptul i se ridica și i se lăsa
și din ochii bunicului curgeau șuvoaie lacrimile pe
care o viață de om le simțise năvălindu-i sub pleoape
și izbutise să le oprească...
Toți pricepeau că pe bunicul îl apasă un gând și
că gândul ăsta bunicul vrea, în sfârșit, să-1 spună,
dar nu poate să-1 spună. Și știau că bunicul în ceasul
acesta din urmă, al lui, vrea să le deslege taina co-
morii și nu mai poate. Și câtă nevoie ar fi avut fiii
bunicuiui, nepoții și strănepoții bunicului, de banii
ascunși adânc în pământ.
Fiindcă, între timp, vremurile se schimbaseră. Și
fiii bunicului și toți ceilalți nu mai aveau starea de
altădată, erau săraci lipiți pământului și oricât ar
fi muncit pe moșii, niciunul nu putea să câștige pâi-
nea îndestul.
Și bunicul a plecat pe lumea cealaltă cu taina lui.
Și banii au rămas îngropați. Și atunci toate neamu-
rile s’au adunat și au poruncit fierarilor satului să
485
făurească sulițe lungi și subțiri cu vârful ascuțit și
cu mâner întors în care se puteau opinti.
Aria noastră și ariile neamurilor din jur au fost stră-
punse cu aceste sulițe săptămâni întregi, la fiecare
pas o gaură. Așteptau până se lăsa întunericul și
până în zori găureau pământul. Fierul a mers până
în pântecul pământului, ca uns, și nu s’a oprit în capa-
cul niciunui.cazan cu bani.
Au blestemat și s’au lăsat păgubași. Dar mereu a-
duceau vorba de comoară, la noi în casă mereu se
șoptea de banii de aur. In fiecare primăvară tata
săpa într’o altă parte a ariei un dam pentru vite. A
continuat să sape damuri pentru vite și apoi să le
astupe înainte de a ridica grinda, chiar după ce tata
nu mai avea în cuprinsul ariei lui nicio vită.
Străjuia în fundul ariei un plop înalt, care mi se
părea că împunge slăvile cerului cu vârful. Cât am
fost plecat la oraș, l-au doborît cu securea. Tata l-a
doborît și cu frate-meu Ion. A vuit plopul când s’a
prăbușit și creștetul lui era mai-mai să ne dărâme casa.
L-au curățat de crengi, apoi s’au apucat să-i scoată ră-
dăcinile. Le intrase în cap că la rădăcina acelui plop
se află ascunsă comoara. N’au găsit nimic...
Plopul a fost tăiat în bucăți cu ferăstrăul, spart
și ars.
Mai stau și acum vecinii, în unele nopți, cu ochii
țintă spre aria noastră, pândind clipa în care vâlvo-
rile albastre vor licări deasupra comorii. Poate că
uneori licăresc în aria noastră vâlvorile albastre, —
poate nu licăresc. Nimeni nu știe...
Mai de mult cotrobăiam prin podul casei. Se găseau
acolo aruncate vraiște cioburi vechi, fluiere sparte,
ciurele cu fundul găurit, mâneci de cojoc, cazmale fără
coadă, topoare rupte, ploști bătrâne cu pântecul roșu
pe care de ani și ani nu le mai folosea nimeni.
Toate lucrurile acestea, când eram copil, mă îndem-
nau să mă gândesc la oamenii care au trăit altădată,
care au săpat cu aceste sape rupte, care au doborît
copaci cu aceste securi cu gura știrbă și care și-au
486
potolit setea cu vinul acru din aceste ploști cu pântecul
rotund.
Mă gândeam mereu la oamenii care și-au îmbrăcat
trupurile cu aceste pieptare cu flori care acum și-au
pierdut culoarea.
N’aveam cu ce să mă joc. N’aveam ce să citesc,
deși învățasem să citesc, căutam să citesc după aceste
rămășițe, într’un trecut care era apus pentru totdea-
una ; căutam să-mi închipui viețile acelor oameni din
care se trăgea sângele meu și al fraților mei, oameni
ale căror trupuri s’au prefăcut de mult în pulbere, în
cimitirul de sub creasta dealului.
într’o zi, tot scormonind prin pod, am găsit un cio-
mag lung și alb. Era așa de lucios, că mi se părea că
e făcut dintr’un os uriaș, dintr’un os pe care-1 luciseră
anii. L-am luat, am coborît cu el din pod, l-am scos
la lumină, l-am șters cu poalele cămășii de praf. Era
minunat. M’am jucat cu el până seara.
A venit tata dela câmp și m’a văzut.
— Unde ai găsit ciomagul ăsta ?
O ciudă aspră străbătea prin glasul lui.
— In pod, tată.
— Dă-1 încoace.
Mi l-a smuls din mâini, a mers spre fundul ariei.
Nu știu pe unde l-o fi pitit. M’am mirat. L-am între-
bat la masă. Mi s’a părut că-i trecuse necazul.
— Tată, dece mi-ai luat bățul ?
.— De-aia...
— Asta nu-i un răspuns. Dece mi-ai luat bățul ?
Era tare frumos.
— A umblat cu el bunicu-meu, dacă vrei să afli.
Nu știe nimeni câte scăfârlii o fi spart cu el...
Cred că La îngropat în pământ. Poate. Dar oricât
de adânc l-ar fi îngropat în pământ, ciomagul acela
nu va putrezi. Nu știu dece mi-a rămas această cre-
dință. Poate fiindcă ciomagul părea de os și anume
dintr’un os fără moarte, dintr’un os pe care nu-1 va
ajunge niciodată putrezirea. Era ușor ca un fluier
fără măduvă. Era ușor și totuși era greu...
4S7
Andrei se trezește. Simte cum mă răsucesc ca pe
cărbuni.
— Ai dormit bine, Darie ?
— Am dormit...
Coborîm în arman.
Grâul a crescut până la genunchi ; peste o săptă-
mână, două, o să fie de trei ori mai înalt și spicul va
fi mare cât vrabia și cu boabele grele, pline. Astă
iarnă zăpada a fost înaltă, a priit câmpurilor. Ză-
pada a fost înaltă până dincolo de hotarul la care
soldații au continuat să se bată cu dușmanii.
Prizonierii s’au trezit și ei și merg încolonați spre
bucătărie. In fiecare dimineață, înainte de a porni la
lucru, li se dă aci, ca la cazarmă, pe fundul gamelei,
un fel de zeamă neagră și caldă ; gustarea de dimi-
neață : ceai fără ceai.
E timpul în care trebue culeasă pălămida din grâu.
E timpul în care țiganii încep a fi folosiți pentru
muncă. Acum știu : patru sute de țigani locuesc în
șatrele din vale : patru sute de oameni rupți, desculți,
desbrăcați, care au trecut iarna asta și iernile de mai
înainte în valea prin care a fluierat vântul. Patru
sute de oameni care cresc goi în bătaia crivățului și
în arșița soarelui de vară, mai goi decât păsările
care au pene, mai goi decât șerpii care au trupul în-
fășurat în solzi plumburii.
Au ieșit goi în zăpadă. Acum ies goi la lucru, în
soare.
Peste șatră, bulibașa e mai mare. Bulac Bulancea
îl chiamă pe bulibașă — bărbat cam de vârsta boie-
rului și — se pare — tot atât de vânjos, tot atât de
înalt, de voinic. Numai că mâinile bulibașei, cu de-
getele toate îmbrăcate în inele groase și grele, sunt
mai mari decât ale boierului Arghir Arizan.
Bulibașa nu umblă desculț. Bulibașa poartă cisme
până deasupra genunchilor și carâmbii cismelor bu-
libașei sunt bătuți în bani de argint. Argintul s’a
învechit și a prins patină — argint vechi. Țintele
care sunt bătute în tălpile cismelor bulibașei sunt
488
ținte de argint; tocurile cismelor lui sunt'de argint.
Nădragii bulibașei, lână’n lână, galbeni la culoare,
au vipușcă roșie și lată. Și brâul, cu care bulibașa
își încinge trupul, e un brâu lat de o palmă și jumă-
tate, bătut și el în bani de argint. Căciula o poartă
pe sprânceană și căciula bulibașei e teșită puțin în-
tr’o parte, căciulă cu pană. Are pieptar cu flori buli-
bașa și marginile din față ale pieptarului sunt și ele
prinse în bumbi de argint. In mână poartă harapnic
și harapnicul bulibașei are la vârf plumbi cu colțuri.
Bulibașa e stăpân peste șatră și boierul nici nu se
uită la țigani, nici nu-i scuipă’n creștet măcar. Boie-
rul cu bulibașa are înțelegere pentru țigani, așa cum
pentru soldații robi are înțelegere cu comandantul
german din Turnu. El bulibașei îi plătește și, buli-
bașa, din zece părți oprește pentru el opt, iar două le
dă țiganilor care muncesc, pentru muncă.
Tare bogat e bulibașa ! Numai el e bine îmbrăcat
din tot sălașul. Copiii bulibașei sunt tot atât de goi
ca și copiii celorlalți țigani. Nevasta bulibașei este
la fel de ruptă și de goală ca nevestele celorlalți ți-
gani. Ii face totuși un hatâr bulibașa nevestei : n’o
scoate la adunat pălămida, n’o scoate la seceră, n’o
scoate la munci grele — o trimite prin sat să ghi-
cească muierilor în ghioc. Bine înțeles, nu pe de-
geaba — pe mălai, pe făină. Vorba ceea : dacă nu
curge, tot pică. Și averea bulibașei mai crește cu
ceva.
Bulibașa a plesnit din harapnic. Auzim, de sus.
dela arman, pocnete. Țiganii vor împânzi câmpul.
Țiganii urcă râpile pieziș, deabușilea, târîndu-se
pe genunchi, agățându-se de colțurile pietrelor, de
rădăcinile uscate ale ierburilor. Se află și o potecă
pe unde poate fi urcată râpa, dar pe potecă n’are voie
să urce decât bulibașa. înainte de a pleca la muncă,
țiganii trebue să simtă greul vieții...
Ajung cu Andrei la marginea râpilor. Ajung și
țiganii. Bulibașa îi așteaptă. Bulibașa călărește un
cal de smoală. Ii mai pocnește pe unii cu sfârcul ha-
rapnicului. Țiganii se scarpină și fug. Vătafii buli-
bașei împart fiecăruia postațe de muncă. Țiganii se
489
strecoară prin grâu, în vârful picioarelor, să nu rupă
cumva rădăcinile. Caută firele de pălămidă, firele
înalte, cu tulpina plină de ghimpi deși, groși, cu vâr-
ful ascuțit. Țiganii apucă pălămidă de mijloc, o smulg
din pământ ușor, să nu smulgă odată cu ea vreun
fir de grâu. Firul smuls e ținut în brațe și astfel, alt
fir și alt fir până s’a adunat snopul. Mâinile tuciurii
ale oamenilor sângeră. Le sângeră până și brațele...
Boierul nici nu se uită la țigani. La țigănci se uită.
Și încă — cu ce jind... Bulibașa îi plesnește cu ha-
rapnicul. Ii plesnește cu harapnicul pe țigani, pe
țigănci, vătafii bulibașei. Pălămidă se culege cu pal-
mele.
Grâul o să cadă din batoză, în saci, la treierat,
curat, luminat...
înalte, albastre, zilele trec una după alta.
înalte, fumurii, nopțile trec una după alta.
Harapnicele plesnesc ca pistoalele și cum niciun
deal nu e prea aproape, numai malul de dincolo al
Dunării, malul bulgăresc, nu se aud ecouri...
Harapnicele pocnesc deasupra oardelor de țigani
care culeg pălămidă, harapnicele vătafilor ; harapni-
cele logofeților boierești se aud deasupra întregului
câmp, unde pălămidă e culeasă de oamenii oacheși,
goi, tuciurii, ieșiți la muncă pe moșia boierului din
râpile de jos, și de rumânii adunați din opt sate.
Tarlaua pe care o plivesc prizonierii e fără harap-
nice — numai cu tămâieri soldățești.
Prizonierii cu fes roșu pe cap, la răsăritul soarelui,
cad în genunchi, se roagă ; la apusul soarelui cad
iarăși în genunchi, se roagă. Românii râd de ei.
— Degeaba vă rugați, fraților. V’a uitat și hogea,
v’a uitat și alah. Alahul vostru și dumnezeul nostru
au alte treburi acum : privesc prin ochian pe feres-
trele cerului câmpurile de bătaie. Alah al vostru și
dumnezeul nostru petrec și râd de prostiile pe care
noi, oamenii, le facem. Ne încăierăm și ne sfâșiem
unii pe alții. Boierul — îl vedeți ? — cât a fost pe
aici stăpânire românească — i-a mers bine. Când au
trecut Dunărea bulgarii, temându-se să nu-1 fure, boie-
rul a ieșit în calea ofițerilor bulgari, le-a vorbit bul-
490
gărește și i-a poftit la masă. Au fost aduși lăutari
din sat; la curte s’au încins chefuri. Boierul a scăpat
neprădat.
După o zi, au venit nemții. La fel a făcut. I-a pof-
tit la curte, a trimis logofătul și le-a adus ofițerilor
nemți țigănci tinere dintre răpi, din corturi, să che-
fue cu ei. Fac zurbă și zaiafet cu țigănci nemții,
odată pe săptămână, la curte. Om subțire boierul —
poartă și monoclu la ochi. A umblat prin străinătăți,
vorbește multe graiuri. Ochiul pe care l-a pierdut l-a
înlocuit cu unul de sticlă. Ochiul l-a pierdut dincolo
de mări, în țările calde, unde s’a dus să vâneze săl-
băticiuni. Oamenii care au năvălit peste noi din altă
țară și pe care noi am fost puși să-i împușcăm și să
ne lăsăm împușcați de ei, oamenii aceștia care sunt
dușmanii noștri, nu sunt și dușmanii boierului.
Iacă, au venit nemții. Boierul le-a ieșit și lor în
față, le-a vorbit pe limba lor și a scăpat nejefuit și
de oștile nemțești. Mai mult, pe noi ne-a luat robi.
Ii muncim de dimineață până seară și ce avem pen-
tru asta ? Câteva frunze verzi de tutun pe săptămână,
o ciorbă și-o bucată de mămăligă seara. Numai oasele
și pielea au rămas de noi.
— Unde ți-e dumnezeul dreptății, Ilie ? Dumne-
zeul la care ai fost învățat să te închini !... Mehmet,
unde e alah al tău să te apere ? Cine îngrijește de
cadâna ta, de copiii tăi, câți vei fi având ?
— Patru am, bre, să-mi trăiască, răspunde Meh-
met.
— Eu unul numai trei, spune Bălțatu I. Adam, sol-
dat moldovean.
Prieten bun sunt cu prizonierii. Pierd vreme prin-
tre ei și, când logofeții sunt departe, ne întâlnim la
marginea lanurilor și sporovăim. Adică ei sporovăesc
și eu ascult.
Ii ascult și aud lucruri pe care nu le cunosc, des-
pre viața din satele lor moldovenești. Unii trăiesc pe
lângă munte, alții prin ținuturile deluroase. Dobro-
genii povestesc despre sate în care oamenii vorbesc
mai multe limbi și în care tătari, turci, găgăuți și
491
români trăiesc laolaltă, fără nicio ceartă, fără nicio
neînțelegere între ei.
— Sunt și bulgari la noi în comună, spune loniță
Cârjă.
— V’ați certat vreodată ?
— Dece să ne certăm ? Fiecare cu pământul, cu
casa, cu vitele, cu bucuriile și necazurile lui. Numai
în 1913 am avut niscaiva supărări. Bulgarii din sat
n’au primit cu bucurie vestea că ne batem cu bulgarii
de dincolo de graniță. Dar parcă noi am primit-o cu
bucurie ? Nu e păcat să te duci să împuști oameni
cu care n’ai nimic de împărțit și să te lași împușcat
ori schilodit de ei, așa fără nicio pricină ? Mare pă-
cat... Dar, nu noi hotărîm... Hotărăsc alții. Ne-au
scos atunci, ca și acum, din bârloagele noastre jan-
darmii. Am mers ; dacă am fi avut capul deschis, să
judecăm și să vorbim și să hotărîm noi, n’am fi avut
ce căuta în războiul cu bulgarii... Ne-am ales cu
holera...
Muncesc la culesul pălămidei cu țiganii, cu țigăn-
cile, cu puradeii la un loc. Vătafii nu mă lovesc. Nici
logofeții. Sunt un fel de argat la conac, bun la toate.
Curăț ieslele, mătur grajdurile, ajut bucătarilor la
mestecatul mămăligilor, la împărțitul ciorbei. îmi
prinde bine munca. învăț o mulțime de lucruri și gân-
desc că mai târziu deprinderea cu orice fel de neca-
zuri îmi va fi de folos. Țiganii nu se sperie de cio-
mege, de bice, de ocări. Le sângeră spinarea, mâinile,
picioarele... Blestemă pe limba lor apoi, tot pe limba
lor, încep a cânta. Uneori cobor seara cu ei jos, între
râpi. La început m’au cam ținut deoparte dar când
au văzut că mănânc cu ei dintr’o strachină, că în ju-
rul focului stau, ca și ei, pe vine ori lungit pe burtă
și mă scarpin de purici fără fereală, aproape că au
început a mă socoti de-ai lor. Cu Tănase Fier Rău,
băiețandru ceva mai în vârstă ca mine, m’am îm-
prietenit. Chira o chiamă pe sora lui Tănase Fier
Rău. Să tot aibă treisprezece ani dar pare de opt-
sprezece. Obrazul ușor îi bate în galben și ochii al-
baștri îi sunt. I s’au revărsat sânii, parcă ar fi născut
492
și alăptat. Intră în cort și se’ntoarce cu ghiocul bu-
nică-si — un ghioc mare, lucios, cu buze cenușii,
răsfrânte. Se lungește lângă mine, în iarbă.
— Pune ghiocul la ureche...
II pun.
— Auzi ceva ?
— Aud... Auie ca o apă îndepărtată care ar curge
printre maluri de piatră...
— E ghioc adus dela Mărul Roșu... înainte de a
începe războiul colindam cu sălașul prin lume. Am
ajuns până în țara turcilor când eram mică. Acum
nu mai umblăm. Ne-a vândut bulibașa munca boie-
rului. Vrei să-ți ghicesc în ghioc ?
— Ghicește-mi...
Focurile pâlpâe sub căldări în care fierbe mămă-
liga, sub oale în care e gata să dea în clocot ciorba
de lăptuci. A scăpătat demult soarele. Deasupra, cerul
clatină stele mărunte, roșii, galbene. Chira are mijloc
subțire și picioare lungi. Descântă ghiocul și face sem-
ne în jurul lui...
— Ai cincisprezece ani, așa spune ghiocul...
— Cincisprezece am...
— Ai ochii albaștri-verzui, așa spune ghiocul...
— Am ochii albaștri-verzui... Nu mi-am văzut ni-
ciodată ochii...
— Niciun om nu poate să-și vadă ochii...
— Nu poate...
— Trăiești singur în câmp, așa spune ghiocul...
-- Singur în câmp...
— Nu ești ca toți băieții, așa spune ghiocul...
— Nu sunt ca toți băieții... Știu, șchiopat când
merg...
— Ai vrea să strângi în brațe o fată...
— Aș vrea...
— O țigancă...
—. O țigancă !...
— N’o chiamă Chira... Chira e logodită...
— Logodită ?
— Da ! Logodită...
— Cu cine ?
— C’un țigan chipeș...
493
Afurisita ! Râde. Râde și-mi arată toți dinții ei
mici și albi ca mâzga de lăptucă. Obrazul Chirei e
luminat. De flăcările focului e luminat chipul Chi-
rei. încep și eu să râd ca să nu rămân de rușine. De
fapt nici eu singur nu-mi prea dau seama de ce se
întâmplă cu mine. îmi place Chira și când stau a-
proape de ea mi se pare că ea singură îmi stăpânește
gândurile, că numai pe ea o doresc. Dar când o văd
pe Zambila încep a o uita pe Chira. Bag de seamă
că Zambila îmi place și mai mult, și că, dacă ar sta
în puterile mele să hotărăsc, Zambila ar fi aleasa...
Când mă aflam la Rușii de Vede — la toamnă se va
împlini anul de când am plecat de acolo — și slugă-
ream la Bănică, mi-a plăcut o fată. Ținea taică-său birt
pe ulița lăturalnică pe care mă întorceam din târg
spre casa măruntă a jupânuluE O vedeam câteodată
în prag. Avea ochii verzi și obrazul rotund, bălan,
îmi surâdea. într’o seară mi-a întins două zarzăre
coapte. — la-le, mi-a spus, și mănâncă-le. Mă chia-
mă Zoica... A strigat-o un glas muieresc, 'mânios, de
după tejghea... Am aflat mai apoi că era copil de
suflet, că o puneau să frece scândurile și-o băteau
până la leșin părinții vitregi, chipurile s’o învețe să
se poarte. își primea zilnic porția ei de chelfăneală...
N’am mai vorbit cu fata bălană de atunci dar n’am
uitat-o. Mi se pare uneori că-i aud țipetele. Alteori
ca prin vis îi văd zâmbetul, îi aud glasul. — la-le și
mănâncă-le... Au fost dulci zarzările. Erau răscoapte..
— Ți-a ghicit în ghioc ? mă întreabă Tănase.
— Mi-a ghicit... Râdem toți trei...
— Dacă rămâi până la toamnă la arman o să te
chem la nuntă, spune Chira...
— Poate rămân...
— La toamnă mă mărit...
N’o întreb cu cine... Țiganca scurtă și groasă, ca
soacra soră-mi Evanghelina, care a mestecat mămă-
liga și-a răsturnat-o pe masă, ne îmbie:
— Hai, veniți la masă...
Ne ducem și ne așezăm în jurul mesei... Mâncăm.
Ciorba de buruieni e bună.
— Am acrit-o cu corcoduși, spune groasa...
494
Acasă, mama, acrea și ea ciorba de știr, de ștevie,
cu corcoduși pe care eu le culegeam din pom — cu
corcoduși verzi, acre. Mâneam corcoduși și zarzăre
crude până mi se strepezeau dinții. Primăvara mân-
eam cleiul pe care-1 găseam uscat, ieșit prin plesnitu-
rile cojii, pe tulpinile zarzărilor, ale corcodușilor.
— Mai vrei ciorbă ?
— Da...
Urc râpa spre conac, târîndu-mă. N’am vrut să
ocolesc, să caut poteca. Pieptiș, urc râpa. Mă țin cu
mâinile de tufe, fac un pas, caut altă rădăcină, mă
prind de ea, să nu lunec. Ajung, ostenit, pe creastă.
Om se apropie de mine prin întuneric. Port totdeauna
la brâu un cuțit scurt, cu două tăișuri, cu mâner de
os. In teacă de piele îl păstrez. Pun mâna pe cuțit.
— Care ești, mă ?
— Om bun...
S’a depărtat o clipă omul, s’a oprit.
— Aș vrea să-ți spun ceva, argatule...
— Spune-mi...
— Să nu te legi de Chira...
II chem mai aproape. Omul vine lângă mine, la un
pas. E un țigan înalt, subțire. II cunosc. Aproape
gol, omul.
— Hai să stăm de vorbă.
— Să stăm...
— Nu ești Dudulică ? Fierarul ?
— Dudulică sunt...
— Măi Dudulică, n’am nimic cu Chira. N’am ni-
mic cu nimeni... Nu-mi arde de ce crezi tu că-mi
arde...
— Te duci la Chira la cort. Cam des te duci, ar-
gatule...
— La Tănase mă duc, nu la Chira...
— Dar vorbești și cu Chira...
— Vorbesc...
— E logodită cu mine...
.— îmi pare bine, pari un băiat de treabă... Inso-
țește-mă până la conac, Dudulică...
495
E mai înalt decât mine Dudulică. Șaptesprezece,
optsprezece ani să tot aibă.
— M’a poftit Chira la nunta voastră, la toamnă —
dac’oi mai fi pe aici...
— Vrei să pleci ?
— Poate...
— O să plecăm și noi după ce s’o termina războ-
iul... Până atunci ne-a legat bulibașa de moșia bo-
ierului...
— Ți-e teamă să n’o pierzi pe Chira ?
— S’a legat logofătul Andrei de ea...
.— O să-i spun să se astâmpere...
— Dacă nu se astâmpără, o să se pomenească
într’o noapte cu șișul meu între spete...
— Atât de mult o iubești pe Chira, că ai putea să
omori un om pentru ea ?
— Mult...
— Chira știe ?
— Știe. Și-i place să mă întărâte. Am s’o bat după
nuntă. In fiecare zi am s’o bat...
— Dece ?
— Muierea nebătută e ca moara neferecată...
— Parcă spuseși c’o iubești !...
.— Tocmai de-aia...
— O să-ți facă farmece și n’o s’o mai bați...
— Farmece !... In farmece cred rumânii, noi, țiga-
nii nu credem...
Ne despărțim. Câmpul, legănat de vânt, foșnește.
Răsare luna, rotundă, roșie.
— II omor pe logofătul Andrei dacă se mai leagă
de Chira...
Sus, pe deal, la arman nu sosesc scrisori, nici jur-
nale. Totuși, din om în om, din gură în gură, aduse
parcă de vântul care mereu bate, și când nu bate
adie, vin vești de tot felul. Muierile și rumânii din
sat și prizonierii au aflat că dincolo de hotarul Mol-
dovei, în Rusia, oamenii care muncesc în fabrici, sol-
dații și țăranii s’au ridicat, sătui de război și de a-
suprire, împotriva stăpânirii, și au făcut revoluție. Se
vorbește că s’ar fi răsculat și trupele rusești din Mol-
496
împotriva stăpânirii țariste și că n’ar mai vrea
bată.
Și noi ne-am răsculat la 1907, spune soldatul
i Dicu, din Moldova de Jos, am ars conace bo-
;i și-am băgat spaima în boieri, în ciocoi. N’am
it... Am plătit cu sânge și suferință răscoala...
i fost uniți... Nu ne-am ridicat cu toții deodată...
icis boierii prin sate pe cine au vrut să ucidă,
răscoală...
La noi, începe a povesti soldatul Manole Zmeu
Aoldova de Sus, după răscoale am muncit și-am
mai greu ca înainte de răscoale... A trebuit să
cim însutit pentru ce-am stricat în câteva zile de
rătire... Și ce stricasem ? Dădusem foc la niște
de paie... Când să ajungem la conac, ne-a în-
>inat armata cu gloanțe... Dar se chiamă că ne
rătisem. Ciocoiul ținea și cârciumă în sat... Unii
mi se duceau și beau, aruncau în tejghea, pen-
ipirt, ce câștigau, tot ce câștigau... Alții ocoleau
uma cu otravă. Trimiteau copiii să le cumpere
i. Demult îi luase moșierul la ochi. Acum avea
i să se răzbune. S’a răzbunat. I-a trecut pe listă
untași ai răscoalei, pe ei și pe învățătorul care-i
nna pe oameni să nu calce pragul cârciumii,
ajuns nici plugarii, nici învățătorul la judecată,
bătut ofițerii, i-au purtat prin sat legați și plini
nge, pe urmă i-au împușcat...
Eram om în putere când cu răscoalele, vorbește
cum în acest ceas de seară n’ar mai putea să-și
păstreze în el amintirile, rezervistul Dragomir Tro-
fim... Sunt zece ani de atunci... M’am aruncat în
foc, după ce chibzuisem bine ce fac, cu toată nădej-
dea... Acum e acum, îmi. spuneam... Să le venim de
'^oierilor... Boierului din satul nostru i-am venit
Era cam la începutul răscoalei. Om curajos,
a temut, n’a căutat să se ascunză măcar. Am
ns, tot alaiul, în curtea lui. Ne-a privit din
ac.
Ce vreți, oameni buni ?
Pământul îl vrem, că noi îl muncim. Pămân-
la-ți catrafusele și pleacă la oraș...
Desculț — 932
497
— Eu ? Dece să plec ? E moșia mea L.
— Te-ai ivit cu ea în palmă din maică-ta, când ai
venit pe lume ?
— Dobitocilor, ne-a spus, pe ce lume trăiți ? Țara
are o lege...
— Ne ștergem la dos cu legea... Nu e a țării, e a
boierilor... Ne-am îmbulzit spre ceardac. Avea pușca
de vânătoare lângă el. A descărcat-o în norod. Au
murit două muieri — una era nevastă-mea... N’am
fugit. Dimpotrivă. Am sărit pe el, l-am tras în curte,
l-am omorît cu ciomegele... Armata a venit cu tu-
nurile. Ne-am ascuns în pădure... O săptămână au
bătut tunurile. Până n’au ars, până n’au dărâmat
satul, n’au tăcut... Au înconjurat pădurea, ne-au
prins... Am tăiat cinci ani bătuți pe muchie sare, la
ocnă...
— Dacă vor izbuti oamenii de acolo să ducă la
bun sfârșit revoluția din Rusia, socotim că s’o în-
tinde și la noi, c’o fi și la noi mai bine...
— Nu se poate să nu izbutească. Sunt și soldații
de partea revoluției, cu arme... Au arme oamenii și
stăpânirea veche a căzut. A căzut și împăratul !...
— Războaiele aduc uneori căderea împăraților...
Prizonierii stau așezați pe vine lângă foc. E cald.
Vara a început. Oamenii totuși nu se pot despărți de
foc... Lângă foc nu te simți singur. Focul e viu ca
inima care bate...
— Ce-o mai fi făcând acasă la noi în Dobrogea,
Maranda ? Am lăsat-o cu patru copii și un găvan de
mălai pe fundul sacului. Al cincilea copil era pe drum
— băiat ori fată — aș fi vrut o fată, că băieți am
patru, să-mi trăiască...
Nu-i răspunde nimeni soldatului prizonier Istratie
Hulub. Nimeni nu știe ce-o mai fi făcând în îndepăr-
tatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori
dacă, în învălmășagul luptelor care s’au dat pe acolo,
n’o fi murit cu copii cu tot. Nimeni nu are nicio veste
dela ai lui. Dealtfel Istratie Hulub nici n’aștepta răs-
puns dela cineva. Cu glas tare și-a spus gândul
care-1 frământă și-1 roade, care-1 mănâncă și-1 ma-
cină. Gândul lui v la fel cu gândurile celorlalți...
498
— Mă visam azi noapte .că pogor devale, cu pluta,
pe Bistrița, la noi, în Neamț. Mă apropiam de Toan-
ce, auzeam vuietul apei, eram tot încordat. Mulți plu-
tași se prăpădesc la Toance dacă pluta nu e bine câr-
muită, dacă se desfac legăturile și se risipesc în vâr-
tejul alb trunchiurile. Am ajuns. In cădere m’a prins
bulboana. M’am trezit gâfâind, lac de sudoare. O fi
ajuns vreun necaz până la pragul casei mele...
Eu n’am văzut niciodată munții. N’am văzut nici
marea. Numai câmpul. Și balta. Și Dunărea. întreb :
— Ai casă în munți, nene Nichita ?
— In munți, la poalele pădurii, casă cu odaie și
tindă, casă de bârne, veche, moștenită din bătrâni.
Iarna lucrez la ferestraie, la Piatra. Vara sunt plu-
taș. Nu-mi văd nevasta toată iarna. Drumul e zăgă-
zuit de zăpadă. Satul e risipit pe coastă. Nici dela o
casă la alta nu se poate umbla cu lunile. Vine diha-
nia până sub fereastră. Mâșâe cu nările urma omu-
lui, pleacă pocâltită de foame. Nevasta rămâne sin-
gură, cu copiii. Mi-a murit odată un copil. Era mă-
ricel. Iarna a murit. L-a înfășurat nevasta în sac și
La pus în pod, la frig. L-am îngropat primăvara
când s’au topit zăpezile și s’au scurs apele, de sfin-
tele Paște., Atunci m’am putut duce acasă. Ii cum-
părasem băiatului straie și opinci dela oraș. L-am
îmbrăcat cu ele și l-am dus să doarmă în pământ.
Așa se întâmplă la noi. xMoare careva, îl urci în pod
și aștepți primăvara să-i faci sicriu și să-1 îngropi
cu popă la cimitir. Dacă te bolnăvești, dumnezeu cu
mila, n’are cine să-ți aducă leacuri...
Se uită în flăcările vii ale focului. Tace. Toți tac,
de parcă au lespezi de piatră așezate deasupra su-
fletelor. Reia firul vorbei :
— De mine și de alții ca mine, care se chiamă că
suntem plutași, oameni mai de curaj, care ne punem
viața în primejdie oridecâteori o pornim în jos, pe
apă, se chiamă că e mai bine. Trăim ori murim în-
necați în câteva clipe. Dar oamenii care viețuesc mai
sus decât noi, mai aproape de vârful muntelui, în
pădure, o duc mai rău. N’au nici măcar colibe. Tră-
iesc în bordeie, în inima pădurii. Cât e iarna de lun-
32*
499
gă, și în munți iarna e mai lungă decât la câmp,
chiar dacă e ger de crapă pietrele, ies la tăiatul co-
pacilor. Rămân de timpuriu betegi, cu mâinile și cu
picioarele degerate. Mai rămân și orbi din pricina
fumului. Bordeiele n’au coș. Curge fumul pe ușă. Tot
pe ușă pătrunde și gerul. Te culci lângă foc. Pe o
parte te prăjește jarul, pe alta te înțeapă cu undrele
reci frigul. Din obișnuință te răsucești mereu în somn
ca o pasăre prinsă în laț și străpunsă de frigare...
Când nu mai sunt buni de muncă, tofologi de pi-
cioare, cerșesc, milogi, pe la colțuri de stradă. Vezi,
când te uiți la cei mai nefericiți decât tine, parcă te
bucuri puțin. Dar când te gândești la cei care huzu-
resc în belșug fără să asude, parcă-ți vine să ridici
bâta și să crapi scăfârlii... Nu mă mir că dincolo de
hotar, spre răsărit, s’a ridicat norodul de jos. S’or fi
săturat și pe acolo oamenii cei mulți de lipsuri și îm-
pilare...
Focul, mereu răvășit, pâlpâe. Vântul risipește fu-
mul albastru, subțire.
— Dacă e pe lumea asta o dreptate, o să ajungă
ea odată și odată până la noi, îngână Istratie Hulub.
— Dreptatea nu vine niciodată singură. Omul tre-
bue să se bată pentru dreptatea lui. Oamenii dinspre
răsărit se bat pentru dreptatea lor. Nu așteaptă să
le pice din cer... La asta trebue să ne gândim și noi,
spune plutașul,- și când o sosi ceasul să pornim cu cap
treaba...
— Să ne gândim...
Cu pluta-șul Nechita mă plimb deseori seara prin
preajma armanului. E un om mărunt, negricios, pă-
ros. De când a căzut prizonier la nemți poartă barbă.
Glumesc :
— Vrei să te faci popă, nene Nechita ?
— Să mă ferească sfântul !...
— Atunci dece ți-ai lăsat barbă ?
— Și-au mai lăsat și alții...
Mi-e drag Nechita. îmi povestește despre munți,
despre ape repezi și limpezi, despre cerbi și capre
negre.
500
— Uneori urcă muntele după vânat, cete de boieri.
Se uită la noi, ne fotografiază casele, nevestele, copiii.
Ii auzi : — Ăștia trăiesc lângă pădure, la aer curat.
Noi, la oraș... Nu mai pot de grași... Pe ăștia, măi
băiatule, pe ăștia noi ar trebui să-i strivim cu călcâ-
iul, ca pe niște viermi. Eu socot că dacă la hotarul
de răsărit s’a aprins revoluția, li s’a apropiat sorocul
și boierilor dela noi... De s’ar termina odată războiul
ăsta afurisit... Gândește-te și tu : munții i-a făurit
dumnezeu când a făurit cu mâinile lui pământul. Să-
mânța copacilor pe munți tot dumnezeu a aruncat-o,
cu puterea lui. Tot lanțul munților e stăpânit de câți-
va oameni dela Piatra și dela Iași. Fierăstraiele din
vale sunt tot ale lor. Copacii cresc singuri în ploaie
și soare. Câștigul îl iau stăpânii munților. Oamenii
care doboară copacii pier schilozi, câți nu pier,
înainte de a deveni schilozi, de foame. Ne canonim
și noi, cei care cărăm buștenii cu pluta și muncim la
ferestraie... Ne mor copiii. N’avem o scândură pentru
sicriu... M’am visat acasă... Asta nu-i a bună... Poate
nu mai apuc s’ajung acasă... Vezi, atunci, înainte de
război, mi-a murit băiatul cel mare, în toiul iernii.
Nevasta a avut grijă de ceilalți... Dacă s’ar fi întâm-
plat să-mi moară nevasta, în casa înnecată de ză-
pezi, mi s’ar fi stins în câteva zile toți copiii, de-
foame. Unora li s’a și întâmplat asta...
— Acum e vară, nene Nechita. Poate până la iarnă
ajungi acasă...
— Poate, dacă aș izbuti să fug și să mă strecor
dincolo printre linii.
— Dece nu încerci să dezertezi ?
— Uneori sunt ispitit s’o șterg de aici. Mă tem
însă că dacă ajung dincolo de front, la ai noștri, sunt
trimis iar în linia de foc... M’am scârbit de război..
N’aș vrea să mor acum. De întâlnirea cu moartea,
oricum, nu scapi. După război o să fie nevoie de
mulți oameni sdraveni dacă răscoala de dincolo de
hotar se întinde până la noi. Da, da... O să fie nevoie
de o sumedenie de oameni sdraveni. O să fie treabă
de făcut, nu glumă...
501
E pământie fața lui Nechita. Pământii îi sunt și
mâinile.
— Sunt frumoși munții, adaugă el. Apele sunt reci
și limpezi. Dacă am putea trăi mai bine...
S’a pogorît peste câmp, peste conac, apăsarea...
Istratie Hulub e din Dobrogea. Vorbește și tătăre-
ște. Jumătate din satul lui e locuit de tătari...
Dobrogea... Rostesc cuvântul ! Sunt cuprins de do-
rul de a călători, de a merge cât mai departe de ținu-
tul acesta pe care îl cunosc cum îmi cunosc podul
palmei, de a vedea mereu lucruri noi, de a întâlni
mereu alți oameni, de a trece pe sub privirile mele, cât
mai multe, cât mai neobișnuite priveliști.
Am citit în anii cât am învățat la școala primară
tot ce mi-a căzut în mână : despre oameni care nu
seamană cu cei de pe aici, despre țări care au altă în-
fățișare decât țara aceasta.
Am dat odată peste o carte cu pagini puține. Am
văzut acolo poza unui băiat de vârsta mea care era
nu numai desculț, ci despuiat deabinelea, înfășurat
cu o cârpă în jurul șoldurilor, cu un baston mare și
gros, sculptat cu flori, în mână, și cu o sumedenie de
pene ciudate în părul creț, stufos ca o stelbă de mă-
ceș. Dedesubtul pozei scria : Abu, regele din Ulala.
Multe lucruri am citit, multe din cele’ citite
le-am uitat. Nu știu dece, chipul regelui din Ulala,
imaginea lui Abu, mi-a rămas în minte.
Am sorbit cartea din scoarță în scoarță. Am aflat
că Abu era regele insulei Ulala — am vrut să știu
unde se află această insulă. M’am dus la dascălul
meu, i-am arătat cartea, l-am întrebat. Mi-a răspuns:
— In Mările Sudului, în apropierea insulei Suwa...
Mările Sudului cu insule de corali, mările totdea-
una calde, ținuturile totdeauna calde, unde oamenii
umblă aproape goi tot timpul, unde oamenii pot trăi
cu ceeace le dăruesc plantele și arborii...
M’am strecurat pe furiș, în timpul vacanței, în po-
dul școlii, și am găsit acolo o hartă veche a Mărilor
Sudului. Am scuturat-o de praf, m’am dus cu ea la
învățător. L-am rugat să-mi dărue harta. Mi-a dăru-
502
it-o! Am dus-o acasă, am atârnat-o într’un cui, pe
peretele casei...
A fost una din cele mai mari bucurii ale copilăriei
mele. Zile întregi priveam cu ochi mari harta, citeam
numele insulelor, măsurăm distanțele dintre ele cu
degetul, căutam să-mi închipui cum vor fi arătând
la înfățișare.
Am găsit și insula Ulala, am găsit și alte insule cu
nume tot atât de legănate. Multe nopți n’am dormit
călătorind cu închipuirea. Apoi dintr’odată, m’am sim-
țit obosit de atâtea călătorii. Mă gândeam dacă voi
putea să fac vreodată în realitate drumurile pe care
le-am colindat cu gândul. Poate le voi face, îmi spu-
neam, poate nu le voi face. Poate că ar fi bine nici
măcar să nu le mai fac. Visul, lucrurile la care te
gândești prea mult și pe care ți le închipui într’un a-
numit fel, poate e mai bine să nu le întâlnești nicio-
dată aevea.
Cât mă aflasem la oraș, la tăbăcărie, la „înger**,
la Bănică cel încrucișat, mă pomenisem uneori, mai
ales noaptea, gândindu-mă îndelung la părinții mei,
la frați, la surori. Cu duioșie, cu dulceață, mă pome-
nisem gândindu-mă. Și cu dor. Apoi mă reîntorse-
sem pentru un timp acasă. Mama mă întrebase dacă
mi-e foame și mă lăsase să-i aștept, flămând, pe cei-
lalți. Nu se ridicase să-mi dea să îmbuc, mai înainte,
o bucată de mămăligă. Frații și surorile se repezi-
seră asupra mea să-mi smulgă puținii bani pe care-i
câștigasem la jupâni. Mă loviseră cu batjocora lor.
Șchiopule, îmi strigaseră... Dorisem să ascult foșne-
tul plopului. Plopul fusese tăiat, prefăcut în cenușă.
Poate că dacă l-aș fi găsit întreg, fremătând în vânt,
freamătul lui mi s’ar fi părut uscat, fără farmec. Așa
cugetam uneori, în ceasuri de oboseală, când triste-
țea mă învăluia, mă copleșea ca o ceață vânătă, în-
tunecată, amară. îmi dădeam seama că dacă mă voi
lăsa prins în această plasă, voința mea va slăbi, pu-
terile mele se vor micșora, voi luneca din ce în ce mai
jos, și voi rămâne totdeauna, cât voi avea zile, un-
deva pe fund, să mă târăsc, moale și orb, ca o râmă,
îmi încordam voința, aruncam, ca pe o zeghe umedă
503
tristețea, căutam lumina și bucuria și cântecul. Că-
deam în cealaltă parte a cumpenei. Nimic nu mi se
părea acum cu neputință de atins. Voiam să ajung
într’un oraș mare, să lucrez și să învăț, să cunosc
viața și oamenii. Voi ajunge în orașul mare, voi a-
junge, îmi spuneam, mai curând sau mai târziu, voi
ajunge totuși. Repetam în gând frazele acestea și
simțeam cum încrederea în puterile mele mi se răs-
pândește în întreaga ființă. Mergeam cu gândul în-
flăcărat mai departe. Mai târziu voi călători dealun-
gul și dealatul pământului, nu numai cu imaginația,
ci în realitate. Voi căuta să urc treaptă cu treaptă
scara care duce spre lumină... Puneam degetul pe
hartă și luam hotărîri : aici voi rămâne șase luni,
aici o lună numai, dincoace un an întreg. Până la
douăzeci de ani va trebui să fi ocolit cel puțin odată
pământul, să fi văzut mii și mii de chipuri omenești
diferite... îmi ardea capul. îmi ardea inima. Flăcările
gândurilor mele se înălțau până la stele, treceau
dincolo de stele, înfășurau în aripile lor uriașe uni-
versul.
— Ce te-oi fi sgâind atâta la pânza asta, măi ?
Ai căpiat ?
Frate-meu Ion mă readucea cu picioarele pe pă-
mânt.
— Poate oi fi căpiat, îi răspundeam, dar ce ai tu
cu mine ?
— N’am nimic cu tine, dar îmi pare rău că te-ai
zăltat la minte...
— Să nu-ți mai pară...
— Uite că-mi pare...
— Lasă-1 cu ale lui, Ioane, o auzeam pe mama. Mă
lăsa într’ale mele frate-meu. Un ceas. Pe urmă iar se
lega de mine.
— Dar țiganu’ăsta borțos cine e ?
— Un rege...
II podidea râsul.
— Despuiatul ăsta ?
— Da. Un rege măsliniu, dintr’o țară cu oameni
măslinii la față...
504
— Te-ai cănțit rău, băiatule, rău de tot te-ai cănțit
la cap...
— M’am cănțit. Ce-ți pasă ție ?...
— îmi pasă...
— Du-te dracului...
Mă alegeam cu două palme...
— Să nu mă drăcui, că-ți rup oasele, șontorogule...
Răbdam totul pentru regele Abu din Ulala...
Nu l-am uitat pe regele din Ulala, pe regele Abu ;
nu-1 pot uita : vioi, cu cercei mari, ca niște belciuge,
atârnați de urechi, mari cât brățările pe care le poartă
la mâini fetele. Pene în părul lui, pene viu colorate
cum n’am văzut — și băț, care s’ar putea să fie sem-
nul puterii lui. Burta regelui din Ulala, umflată ca o
tobă, neagră ca pielea de capră. Picioarele regelui
Abu subțiri ca fusul, strâmbe. Regele din Ulala !...
Poate se hrănește cu carne de om, gândeam, ori
poate își pune ostașii să arunce cu sulițele în supuși...
Atunci inima mi se golea de orice dragoste pentru
băiatul pe care poza mi-1 arăta negru, dar despre
care în carte se spunea că e măsliniu. Cum se go-
lește o cofă de apă când o răstorni, așa mi se golea
inima de dragoste pentru Abu. Dar cofa se umplea
cu altă apă proaspătă. Poate că nu e Abu decât robul
unui vrăjitor tâlhăriși bătrân... Un copil nu poate
conduce o țară...
— Ce îngâni acolo ? mă întreabă Andrei.
— Nimic !...
— Măi, și tu vorbești în somn ?
— Nu. Cred că nu. Câteodată însă uit că nu sunt
singur și vorbesc cu glas tare. Vorbesc cu mine în-
sumi.
— Spuneai că ai citit ceva cărți ?
— Câteva.
— Ți-au plăcut ?
— Unele mi-au plăcut.
— Vezi, spunea Andrei, pentru mine e o mare su-
ferință învățătura. Tata are pământ, dar suntem prea
mulți copii. M’a trimis la carte.Vreau să devin con
505
tabîL Când citesc, m’apucă durerea de cap. Ce-i trebue
omului atâta carte ?
' Andrei e mai mare cu patru ani decât mine. E un
băiat frumos cu ochi negri. I-a răsărit mustața. II
simt cum se ridică noaptea din pat, cum iese pe ușă
în vârful picioarelor, cum coboară scările. Atunci știu
că Amos e trimis de Andrei decuseară să aducă mă-
runțișuri dela curte ; știu că Ilonca e singură.
Alteori îl văd pe Andrei cum o ia razna, cum dă
pinteni calului,-cum aleargă spre pădurea de floarea
soarelui vecină cu lanurile de grâu în care țiganii
plivesc pălămidă. Apucă o țigancă tânără, o muiere
ori o fetișcană, din grămadă și intră cu ea în leasă,
la umbră. La întoarcere nu mai dă pinteni calului, îl
lasă să meargă în voia lui. Fluieră. A bucurie fluieră
Andrei...
— Tu o știi pe Zambila ?
— O știu...
— Mi-a spus că vrea să vină deseară la conac.
— Am să mă duc să dorm diseară la prizonieri.
— Dece ? Poți să rămâi. Am să plec eu...
S’a sfârșit cu plivitul. Țiganii au fost trimiși la
baltă — au și pe acolo munci de împlinit. Le-au îm-
plinit. Se întorc în cârduri la șatrele lor —«negri,
sleiți de osteneală.
Satul se întinde sub coastă, cu uliți înguste și lungi
și întortochiate. Lângă sat apa Călmățuiului, apoi
limca și dincolo de luncă, ogoare. Ca să ajungi la
baltă trebue să mai mergi o bucată bună de drum...
Andrei m’a trimis la baltă cu căruța, să aduc pește
la conac. Caii sunt galbeni-șargi, voinici. Ca să-și
muncească' și mai bine moșia, să aibă recolte mai
bogate, să câștige mai mult, boierul, deși are vite a
cerut și nemților vite de jug, vite de ham ! Au bătut
nemții satele, au.cules vite, le-au adus boierului... Și
lapte de pasăre i-ar aduce nemții boierului dacă le-ar
cere...
Să-mi țină de urît, să-mi ajute la treabă, merg cu
mine Dudulică și Fier Rău. Domol se târăște căruța
506
largă. Nicio grabă n’avem. O să dormim la pescari, în
zori o să încărcăm căruța, o să plecăm pe drum de
întoarcere. Pe poarta conacului o să intrăm pe la
amiază.
— Diii, galbenul... Diii, șargul...
— Nu-i zori, Dudulică...
— Nu-i zoresc, dar dacă nu-i atingi cu biciul, a-
dorm...
La marginea drumului a crescut din pământ o pă-
dure de cruci de lemn...
— Pe lunca asta, toamna trecută, când au intrat
nemții, s’a dat o bătălie grozavă. Am auzit împuș-
căturile dintre râpi. După ce a trecut lupta ne-au dus
vătafii cu ordin dela boier să îngropăm morții... I-am
îngropat. Pe rumâni i-am îngropat. Nemții și-au în-
gropat morții lor. Pe urmă au plecat mai departe.
— Cum a fost bătălia, Tănase ?
— Urîtă... Ai noștri — un regiment de roșiori, cu
lănci și săbii — se retrăgeau pe valea Dunării din-
spre zăvoaie, dibuiau drumul spre București. Ar fi pu-
tut scăpa cu zile. N’au scăpat... Le-a tăiat calea o co-
loană germană care trecuse la noi, din Bulgaria, pela
Zimnicea. Colonelul, care comanda roșiorii n’a vrut să
facă niciun ocol... Nemții au săpat șanțuri, au pus mi-
tralierele în bătaie, dela adăposturi. Colonelul a po-
runcit să fie ocupată poziția germană pieptiș. Au por-
nit-o în iureș roșiorii cu lăncile în cumpănire. I-au
.secerat nemții... Câțiva soldați au descălecat și-au lup-
tat, de după dâmburi, cu carabinele... Așa se face că
au murit și nemți. Colonelul și aghiotanții rămăseseră
deoparte să privească lupta. S’au predat. Au făcut jaf
de oameni. Caii i-am înmormântat mai departe, după
ce le-am luat pieile și le-am dus la conac, să aibă bo-
ierul din ce da opinci pentru slugi.
Cimitirul e cât trei cimitire la un loc. Crucile s’au
și învinețit de ploi, au început a crăpa de soare...
— începuseră a duhni și caii și oamenii...
Printre cruci, în cârduri, ciugulesc iarba grasă
gâștile satului...
— Acum ajungem în Lacrima, șoptește Dudulică.
Uite-o!...
507
Lacrima se chiamă satul de pe malul bălții spre
care mergem — satul de pescari...
Colibe în care se intră pe brânci, șoldii, acoperite
cu stuh, fără coș — pe ușă iese fumul — pe care mă
mir că nu le spulberă vântul care aci, lângă apă,
suflă mai aprig. In jurul colibelor, oboare pustii, un
salcâm, doi pe la porți, ici-colo o găină costelivă,
un porc râios, numai piele și păr țepos... Pe prispe,
copii întinși la soare, goi, ori acoperiți cu sdrențe. La
capetele lor — tiugi cu apă. Se ridică unul, întinde
spre tiugă două mâini galbene, subțiri, prinde tiuga,
o duce la gură, udă buzele...
— Friguri, murmură Fier Rău. Toți copiii sunt
bolnavi de friguri în Lacrima...
La răscruce oprim și adăpăm caii la fântână...
Caii gudură coamele, scutură boturile calde... Apa e
sălcie, amară aproape... Pe fundul fântânii plutesc
gunoaie... O bătrână vine bălăbănindu-se. Ne roagă:
— Umpleți-mi, maică, ulciorul cu apă... Nu pot
scufunda ciutura... Nu mă mai țin puterile...
Ii împlinim voia. Ii arunc o întrebare:
— Unde sunt, maică, oamenii din sat ?
— La baltă. I-au scos logofeții să secere stuhul...
Balta — nici n’o cuprinzi toată cu ochii, are stuhă-
rișuri, trestie, papură, pipirig. Acum, în toiul verii
trebue tăiat și adus la mal stuhărișul. Rădăcinile
pline de viață dau lăstare noi. La toamnă se mai se-
ceră odată stuhărișul... Oprim căruța și privim- Până
departe, oameni despueți, intrați în apă până mai sus
de brâu, seceră stuhul și-1 așează în luntrii. S’a um-
plut o luntre, o împing la mal, ies pe mal mânjiți de
noroi, descarcă stuhul, îl clădesc stoguri, să se usuce
la soare, împing iar luntrea în apă, continuă seceratul...
Sute de oameni, o sumedenie de bărci și milioane de
roiuri de muște, de bondari, de țânțari care înțeapă
trupurile goale, pline de răni care sângeră... Bărbații
umblă goi, cum au venit pe lume. Muierile și-au ascuns
partea de jos a burții cu câte o împletitură de papură...
— Să deshămăm caii, spune Dudulică...
— Deshamă-i...
Adunăm stuh și ne pregătim culcuș de noapte. A-
508
prindem foc mare, cu fum gros, să nu ne muște țân-
țarii.
— Năvoadele sunt în larg, mă lămurește Fier Rău.
O să le scoată pescarii mâine când o începe să se lu-
mineze de ziuă.
— Unde sunt acum pescarii ?
— Uite-i...
îmi arată secerătorii de stuh.
— Ziua seceră stuhul. In zori pescuesc...
Mâncăm pe mal, cu oamenii din Lacrima.
Ciorbă de scoici — zeamă goală — mâncăm, cu
mămăligă.
— Pește nu mâncați ?
— Nu. Peștele nu-i al nostru. II pescuim dar n’a-
vem voie să ne atingem de el...
— Dar de ce aveți voie să vă atingeți ?
— De nimic n’avem voie să ne atingem căci ni-
mic nu e al nostru...
Ce să mă mir 1... Rumânii seamănă și seceră și
treiră grâul — și grâul nu e al lor și pâinea lipsește
din mai toate casele. Seamănă și culeg porumbul și
la masă mămăliga nu se ajunge. Pasc pe ceair vacile
și bivolițele curții boierești și nu cunosc gustul lap-
telui... Cresc porci și duc la Crăciun mușchiul la curtea
boierului. La Paște duc ouăle găinilor și în miezul
verii puii de găină, toamna bobocii grași... Culeg
viile boierești pe care le-au muncit, și rumânii nu pun
pe limbă bob de strugure — nu pot, fiecare poartă
botniță la gură, botniță de sârmă, cât ține culesul.
— Și tu ai purtat botniță, Darie ?
: — Și eu și mama și tata și toți frații și toate su-
rorile și toate neamurile...
Pescarul spune :
— Avem totuși voie — să ne înnecăm în baltă
dacă ne-am săturat de trăit, ori să ne spânzurăm.
Avem voie să ne scărpinăm de purici. Avem voie să ne
gâdilăm singuri la tălpi dacă asta ne face plăcere...
Avem voie să ne plângem morții. Nu e destul ?
— Ba e destul, grăiește Dudulică... Vai de voi, vai
de noi...
33 — Desculț — 932	509
— Avem voie să prindem și să mâncăm broaște, â-
daugă pescarul. Dar nouă nu ne plac broaștele...
O ! Cum ar prinde și aici sămânța de care îmi
vorbea văru-meu lancu, fierarul ! Numai să vină ci-
neva s’o arunce...
Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește —
baboi cât degetul, fâțe cât unghia... Crapii grași, plă-
ticile gustoase au fost trimise cu alte căruțe la Turnu,
la Zimnicea, la vânzare.
Toiul verii. A crescut grâul. A început să îngălbe-
nească. Vântul îl leagănă, câmpul pare o mare în veș
nică mișcare. Serile cad târziu, albastre, galbene
fumurii. Zorile vin devreme — întâi vinete, apoi ce
nușii, apoi viorii, apoi limpezi, — scurte — ca pași
copiilor, nopțile la conac. Somnul se apropie greu de
noi. In odaia de jos auzim mormăitul lui Amos, râsu
clar al femeii lui. Stranie împerechere de oameni L
Amos a venit mai demult, de pe undeva de prin Ar-
deal, s’a pripășit la curtea boierului. A lucrat la grai
duri, la bucătărie. Și când se afla Amos la bucătărie
boierul și-a adus unguroaică dela București, pe Ilonca
A gătit la început pentru boier. Pe urmă, Ilonca a fos
scoasă dintre vase și măritată cu Amos. Nunta <
stârnit hohote de râs. După nuntă Amos a fost tri
mis cu nevastă-sa, paznic la arman.
In fiecare dimineață boierul vine să-și bea cafeaua
la Ilonca. Amos, cu treburi prin arman, mormăe vorbe
greu de priceput...	;
N’ați petrecut nicio noapte pe câmp ? Cine a spuj
că noaptea câmpul doarme ? Noaptea, câmpul trăiește1
Fiecare fir de iarbă trăiește, pe fiecare fir de iarb;-
lunecă gâze, gâze și alte vietăți care stau ascunse ziu;'
în cutele ierburilor, la rădăcinile lor, una cu țărâna..
Cine a spus că noaptea câmpul doarme ?
Noaptea, câmpul își trăiește viața lui. Șopârk
lungi, pământii, lunecă reci printre ierburi. Fiecare
vietate pândește altă vietate, o adulmecă, o prinde,
o înghite... Fiecare fir de iarbă, fiecare fir de grâu
fiecare fir de floarea soarelui ori de porumb, noaptea
510
deschide ochii, privește slava... Deschide larg buzele,
respiră văzduh... Deschide larg brațele, îmbrățișează
răcoarea udă. Răcoarea e lacrima stelelor.
Noaptea vântul e viu, viu ca un om, viu ca un șarpe,
viu ca un șoim. Noaptea cerul e viu, îl vezi cum se
rotește. Uite!... Aseară Carul mare era acolo, spre
miazănoapte... Acum, când se apropie zorile, Carul
mare și-a strâmbat oiștea. Iată-1 spre miazăzi, dea-
supra pietroaselor nesfârșiri bulgare.
Noaptea pământul e viu.
Ați rămas lângă cișmea noaptea ? Apa curge mai
vie, mai repede parcă, gâlgâiala ei pare plină de bucu-
rie. Dacă o încerci, bagi de seamă că are alt gust —
gust de miez de pământ.
Ați dormit vreodată pe câmp noaptea ?
Dorm pe câmp noaptea, înfășurat în cojoc ori în
pătură. E tare pământul! E tare. Când îl calci cu pi-
ciorul e tare. Noaptea, când te’ntinzi pe ierburi să
dormi și ierburile se culcă sub tine supuse, pământul
e moale, mătăsos, de parcă ar fi făcut din puf, din
puf de nori străvezii...
Ați dormit vreodată pe câmp noaptea ?
Dorm deseori noaptea, pe câmp. Știu că dorm. Vi-
sez. In vis știu că visez. Da — dorm și știu că dorm.
Și pleoapele mele sunt căzute peste ochi și totuși simt
stelele și simt văpaia lunii cu pielea trupului...
Da — dorm și știu că dorm. Mă bucur că dorm atât
de bine, atât de ușor. Urechile mele sunt adormite.
Totuși aud glasul câmpului și știu că-1 aud — cu
unghiile, cu picioarele, cu întregul meu trup. Glasurile
acestea nu mă turbură, nu mă trezesc — dimpotrivă,
mă afundă și mai adânc în puful dulce al somnului.
Și cu cât mă cufund mai adânc în puful dulce al
somnului, cu atât știu mai bine că dorm, cu atât văd
mai bine noaptea, noaptea pe care n’aș putea-o cu-
prinde cu ochii, și cu atât aud mai bine glasurile câm-
pului, ciudate, pline de taină, glasurile câmpului care
vorbesc noaptea mii și mii de graiuri, pe care ure-
chile mele nu le-ar auzi treze și nu le-ar înțelege...
33*
511
Au trecut Rusaliile.
Ce-a mai fost și cu Rusaliile ! Țiganii au căpătat
învoire dela boier să trimită prin sate călușari. Să-
lașul a pregătit trei cete.
învoirea n’a fost dată gratis. Țiganii sunt ai boieru-
lui. Satele prin care vor umbla țiganii cu călușul, tot ale
boierului sunt. Din ce vor câștiga călușarii, o treime
va merge la boier — dijmă la căluș — o altă treime
va ajunge la bulibașă, ultima se va împărți frățește
între călușari...
— Tot e ceva pentru țigani... Nu joacă pe degea-
ba...
Au îmbrăcat țiganii tot ce au avut mai prost în cor-
turile lor, au luat o prăjină lungă și în vârful ei au
agațat o fâșie roșie, mare, de pânză. Prăjina au în-
fășurat-o în bucăți de pelin.
Au mers, alai lung, gălăgios, la malul Dunării —
noi toți, droaie după ei, în sâmbăta Rusaliilor. Mutul
și călușarii s’au jurat, și jurământul a fost făcut pe
duhul și coarnele necuratului, că timp de o săptă-
mână, cât va ține călușul, el n’o să scoată niciun cu-
vânt din gură, orice s’ar întâmpla. Ceilalți țigani au
jurat și ei, tot pe duhul și coarnele diavolului, că se
vor supune orbes+c rutului, orice le-ar face mutul și
că nu-i vor ;	ici pică nici cât va ține călușul,
nici după ce	va fi spart, pentru loviturile pri-
mite dela el2iC. 4ntul s’a rostit cu mâna pe steagul
înfășurat î. ,
Călușarii "și-a:,., aninat la brâu buchete de pelin,
și-au înfipt fire de pelin la pălărie, în sân, și-au bă-
gat pelin... Nu vă mirați... Cine nu’ poartă la el pelin
în săptămâna Rusaliilor, poate să fie luat din căluș,
poate să rămână cantaur..
Mutului i s’a lipit pe obraz o barbă de câlți. Peste
mustața lui stufoasă i s’au lipit mustăți de cânepă,
mai stufoase, și i s’a dat în mână o sabie de lemn,
vopsită în roșu ; în față i s’a pus un șorț muieresc...
Călușul are lăutari — un țigan cu dibla, alt țigan
cu cobza.
512
Călușarii încep a umbla prin sate. S’au dus întâi
la curtea boierului.
Boierii au ieșit în pridvor, pe scaune moi; ologul,
cu căruciorul. Noi, slugărimea toată, în curte.
S’au luat la întrecere călușarii. Trei călușuri au
jucat; cel care a jucat mai bine s’a ales dela boier cu
dar : un leu de argint.
In timpul jocului mutul face semne călușarilor
să’ntindă pod. Se așează în patru labe, unul lângă
altul, călușarii. Mutul veghează ca alinierea să fie
bună.
E mulțumit mutul și înalță, ca un voivod înainte
de a intra cu armata în țară dușmană, sabia în sus.
Se pregătește să treacă podul la vrăjmaș.
Dar iată că alt călușar îi face festa : iese cu capul
dincolo de rând : mutul îl bate, până-1 face să-și reia
locul.
Din nou mutul vrea să treacă podul. Călușarul
dela mijloc se culcă pe burtă-
A venit apa mare, a rupt podul. Mutul se chinue cu
sabia ; dacă loviturile nu-i ajung, le întețește. Călu-
șarii, în sfârșit, rămân nemișcațj. Acum podul e bun.
Mutul se urcă pe pod și încearcă să-1 treacă. A trecut
peste unul, peste doi, peste trei, peste cinci călușari.
La al șaselea, podul se rupe, ®'itul se rostogolește
deaberbeleacul în țărână. Călu^jț s ^ar fripți. Lău-
tarii care au privit tot timpul c^-^’ sticloși dau
drumul cântecului — în iureș neb:. , ește cântecul.
Proptiți în ciomege, călușarii joacă, J u-q^pără picioa-
rele. Râuri de nădușeală curg de. ,.uu'rurile lor.
La opinci și la ghenunchi, călușarii și-au legat
clopoței. Jocul e zornăit. Mai abitir decât toți, joacă
mutul... Un călușar se desprinde din rânduri, se urcă
într’un copac. Mutul bagă de seamă, oprește călușul,
se duce să-1 aducă pe fugar în rânduri. Se urcă în
copac după călușar. Acela se urcă și mai sus. Mutul,
după el. Loviturile de sabie curg droaie- Călușarul
sare jos. Sare și mutul. Jocul reîncepe. Acum călu-
șarii joacă mai domol, mutul nu mai are nicio grijă,
lăutarii cântă.
Mutul se apropie de mulțime. Pe unii oameni îi lo-
513
vește cu sabia, să facă cercul de joc pentru călușari
mai larg*. Pe femei le împunge în fuste. Rumânii
râd de se strâmbă, râd și boierii. Râde până și moș
lovan.
O săptămână întreagă călușarii au colindat sa-
tele.
In ultima zi din săptămâna Rusaliilor, după scă-
pătatul soarelui, călușarii s’au dus pe malul apei,
acolo unde au făcut jurământ, când au pornit călușul.
Frâng steagul și-l aruncă pe apă. Sabia mutului e și
ea aruncată, după steag, pe apă. Mutul își rupe
barba falsă, mustățile false, le aruncă după sabie.
Jurământul a fost ținut, călușul s’a spart.
Lui Amos nu-i place cum se joacă la noi călușul.
— Pe aici vă țineți de caraghioslâcuri. In părțile
noastre călușul e cel mai frumos joc. Intră în căluș
flăcăii cei mai mândri. Gătiți ca de nuntă joacă flă-
căii călușul.
— Alte obiceiuri!...
— Obiceiurile astea proaste, de pe aici de lângă
Dunăre, eu socot că dela turci vă vin. Prea sunt pline
de măscări.
— Poate, îi răspund.
In sat — afară de călușul pe care-1 pregătesc și-i
joacă țiganii — de Rusalii, flăcăiandrii cărora nu
le-a venit încă rândul să fie luați la armată, care au
rămas în sat sub-ocupația dușmană, și fetele, câte s’au
mai ridicat și le-a venit timpul să iasă în lume îm-
preună cu celelalte mai mari, ai căror iubiți au plecat
la război, au întocmit horă în fața cârciumii, după
obicei. Lăutarii — trei prăpădiți, n’ai da un ban pe
ei la vedere — au venit cu instrumentele : o vioară
gălbuie, neagră pe alocuri de vechime, lucie toată de
cât a fost cântată, o cobză burticoasă, urâtă, un clari-
net lung, cu clape albe, de metal, cu pâlnia buzată,
răsfrântă. Te uiți la lăutari, te uiți la instrumente,
dacă nu știi, dacă nu cunoști, îți spui : o să zdrăngă-
ne și ei cum vor putea. încep să cânte lăutarii. Vioara
neagră-gălbuie e una cu țiganul înalt, care s’a aple-
cat puțin de spinare. Geme și suspină, sună și răsună
514
în ea o inimă de om. Clarinetul chiue haiducește, cân-
tec de năvală și putere, cântec de codru, de șes și de
Dunăre turbure, drum fără pulbere. Ținută pe pântec,
gâdilată pe coarde, ciupită, scărpinată, cobza râde râs
sănătos, piue, hohotește, înseamnă pașii și întorsătura
horei. Unele hore se desfac și se leagănă mândre,
pline de frumusețe, liniștite ca apele mari care curg
printre maluri mărunte, domol-domol, altele repezi,
svelte, bătute totuși vijelios pe loc.
Din vremuri străvechi ne-au venit cântecele și ho-
rele, proverbele și ghicitorile și basmele. Oamenii
care le-au născocit în ceasurile lor de bucurie ori de
tristețe, au trăit pe aceste meleaguri, au suferit ca și
cei de astăzi împilări, când n’au mai putut să rabde
s’au răzvrătit, au ridicat topoarele și au vărsat sânge
pe care l-au plătit apoi cu sânge de-al lor și, învinși,
au plecat capul și au îndurat mai departe obidă și
împilare, batjocură și suferință. Mai marii pământu-
lui au avut putere să le lovească și să le biciue trupu-
rile, dar sufletul poporului a rămas mai departe slo-
bod. Nimeni n’a putut niciodată să robească sufletul.
Lovești trupul omului și trupul, slab, se svârcolește
și sângeră, geme și țipă. Dar sufletul rămâne slobod
ca o pasăre care s’a ridicat în slăvile cerului. N’ai
cum s’o ajungi, n’ai cum s’o atingi, nici cu biciul, nici
cu piatra, nici cu glonțul. Ții trupul omului în obezi
și-l afumi cu fum de ardei iute. Gândul sboară slobod.
Omul gândește că va veni o zi în care și trupul lui va
fi slobod. Nădăjduește. Se întărește.
— N’au nicio putere obezile dumitale, boierule...
Ziua de mâine este a noastră.
Din sufletul poporului chinuit, dar plin de speranță
într’o vreme mai bună, s’au iscat melodiile acestea
largi, generoase, în ritmul cărora și acum, peste vea-
curi și veacuri, rumânii leagă hore întinse pe care le
joacă făloși, cu pași mari, cu fruntea sus, de parcă
întreaga lume ar fi a lor, numai a lor, hore de stă-
pâni ai pământurilor și ai pădurilor, ai apelor și ai
zăvoaielor, ai plaiurilor și ai munților și ai văzduhu-
rilor, hore de oameni slobozi și fericiți.
Căci slobozenia și fericirea vor veni.
515
Din sufletul poporului s’au iscat, așa cum se iscă
firele de iarbă din pământ, cântecele după care se
joacă hora repede și bătută, frământată și chinuită,
ca o răscoală îndelung mocnită și ca o luptă aprigă
dusă împotriva împilatorilor. Sunt hore în care se
vede măreția și încrederea poporului în biruință și
în fericire și sunt hore în care se arată lupta împo-
triva apăsării.
Lăutarii cântă simplu, dar uite-i, toarnă în aceste
cântece care sunt ale acestui neam de desculți, sânge
fierbinte din inima lor fierbinte. Și tinerii, sub ochii
satului stors de muncă și de câte a îndurat și îndură,
sub ochii holbați ai nemților care stau cu mâinele în
șolduri pe margine și privesc, își ascultă cântecele
lor, venite dela străbunii care au trăit pe aici, pe
lângă Dunăre, și mai sus, pe plaiuri și în munte, în
adâncul veacurilor care s’au scurs, care s’au stins, și
își joacă horele lor așa cum le-au jucat părinții, bu-
nicii și străbunicii când pe fețele lor atunci tinere, soa-
rele, care acum le luminează țărâna, și-a aruncat stră-
lucirea.
Satul e trist, cum sunt toate satele în acest an.
Războiul a adus peste vechea sărăcie una nouă și
mai cumplită. Biciul stăpânirii cade mai des și mai
greu, căci birurile trebuesc plătite și corvezile împli-
nite. Alai des și mai greu cade biciul boierului cu
monoclu și al slugilor boierești. Moșia trebue să ro-
dească mai mult. Ostașii germani și țara germană
cer hrană, și boierul cu monoclu cere câștig. Dar o
horă aduce un strop de bucurie și o fărâmă de nă-
dejde în această Dunăre turbure de tristețe și amă-
răciune, care s’a revărsat asupra țării. Viața merge
înainte. Trebue să meargă înainte.
— Caută în toate câte le vezi tâlcul lor adevărat
și adânc, Darie.
Văru-meu lancu Brătescu, fierarul tânăr și fru-
mos dela Omida, pe care l-a ucis atât de curând răz-
boiul, mi-a spus într’o seară cuvintele acestea care,
și ele, mi s’au înfipt adânc în inimă. La ușa fierăriei
lui n’a prins rugină zăvorul și înlăuntrul fierăriei lui
nu și-au țesut păianjenii pânza. La foaie suflă acum
516
un băiat al lui Ududui, acela mic și îndesat și cârn,
pe care nu știu dece taică-său l-a botezat cu un nume
ciudat, Ancu, iar ciocanul și chiar barosul le mânue
cu destulă vigoare ucenicul lui văru-meu, feciorul lui
Ivan Țânțu, care s’a deșirat, a crescut nălticel și pe
care-1 cheamă că și pe tată-său, tot Ivan, dar căruia
rumânii cărora le drege plugurile și le încalță cu fier
carele și căruțele, îi spun Ivănel.
— Darie, nu cumva a căzut și acolo o sămânță ?...
— A căzut. A căzut și o să rodească.
i
După lăsarea nopții, Zambila s’a furișat în arman.
Nu singură. Cu bunică-sa a venit.
Bătrâna a rămas să doarmă pe un maldăr de paie
afară, lângă zidul casei.
Desculță, cu coadele împletite, lăsate pe spate să-i
bată șoldurile, îmbrăcată cu o cămașă albă, încinsă
cu bete, cu trupul înfășurat în zăvelci, Zambila a in-
trat în casă, a urcat scările.
Andrei a plecat. M’a lăsat singur. Știu că n’o să
vină decât spre ziuă. Am ascultat pașii Zambilei cum
urcau scările. Pe întuneric am așteptat-o. îmi ardeau
mâinile și simțeam cum îmi ard obrajii, cum mi se
usucă gura. Limba mi se uscase și ea. Băusem înainte
un ulcior de apă și totuși gura îmi ardea de parcă
aș fi băut foc și îmi ardea gâtul și parcă întregul
meu trup era cuptor încărcat cu jar, un jar în care
adia vântul și-1 ațâța și-1 ținea treaz și-1 creștea să
mă mistue. Mă miram că nu se aprind straile pe mine
și mă miram că scândurile odăii n’au luat foc dela
tălpile picioarelor mele.
I-am văzut umbra în deschizătura ușii. Am ridicat
mâinele, am prins-o în brațe. Zambila a zâmbit. I-am
zărit, în fumuriul odăii, dinții albi ca laptele și aproa-
pe de gura mea, buzele ei groase, cărnoase, care mă
așteptau.
— Ți-e frică, domnule ?
Era întâia oară când cineva îmi spunea „domnule".
I-am răspuns ? Nu i-am răspuns niciun cuvânt. N’am
putut să-i răspund. Mă apropiam de cincisprezece
ani.
517
Am vorbit cu Zambila abia spre miezul nopții. A-
tunci mi s’a deslegat limba, atunci mi s’au deslegat
mădularele și poate că atunci mi s’a deschis și su-
fletul.
— Câți ani ai tu Zambila ?
— Paisprezece...
— Dece ai venit cu bunica ?
— Să nu vin singură...
— Nu te-am chemat...
— Mi-a plăcut să vin...
Pielea Zambilei miroase a pământ și părul ei mi-
roase a iarbă, dar nu a iarbă proaspătă, ci a iarbă
peste care au trecut vitele cu picioarele lor. Dar mie
îmi plăcea mirosul acela. Mie îmi plăcea mirosul pă-
mântului, și-mi plăcea mirosul ierburilor pe care le
știam împânzind dealurile, departe, spre munți, și pe
care le presimțeam când vântul bătea dinspre câm-
piile Bulgariei, undeva, dincolo de Dunăre, departe,
în Balcani...
Se desface de mine Zambila, își trece peste cap
cămașa. își pune zăvelcile, se încinge cu betele, își
potrivește părul.
Lumina alburie bate în ferestre și știu că peste un
ceas o să răsară soarele și o să înceapă ziua lungă,
nesfârșit de lungă.
— Ai să mai vii, Zambila ?
— Când am să pot, am să mai vin...
— Iți pare rău că ai venit ?
Nu mai sunt „domn“ pentru Zambila.
— Prostule, îmi spune, cum o să-mi pară rău I...
îmi dă un bobârnac peste nas. Mă ustură nasul.
Zambila pleacă. Coboară scările în vârful degete-
lor.
Trec la fereastră. O văd cum se depărtează înaltă,
subțire, parcă ar fi un fir de floarea soarelui care
n’are rădăcini în pământ, un fir de floarea soarelui
care umblă. Lângă Zambila, un ghem mărunt, care
îi ține pasul, bunică-sa...
A răsărit soarele. O să răsară și mâine, și poi-
mâine... mereu... mereu...
5t8
A doua seară, aștept. Zambila nu mai vine. Andrei
m’a lăsat iarăși singur. Zambila nu vine. La miezul
nopții mă culc pe câmp și adorm.
— Scoală, Darie. A venit boierul la conac și te
caută.
Mai înainte boierul era roșu la față. Era rpșu boie-
rul, acum e vânăt la față, întunecat. Tremură tot de
parcă i-ar fi luat foc nu numai acareturile, tremură
de parcă pământul moșiilor lui arde, pământul moșii-
lor și stuhul de pe balta din care pescarii scot dimi-
neața zeci de căruțe de pește — peștele pe care boie-
rul îl trimite la oraș, la vânzare. Nu pe tot. Cu peș-
tele prost, mărunt, hrănește boierul slugărimea, pri-
zonierii, țiganii. Și eu cu Andrei tot cu asemenea
pește ne hrănim, de când ne aflăm în slujba boieru-
lui cu un ochi de sticlă...
— Tu ai fost vreodată la București ?
— N’am fost.
— Te văd desghețat. Ai să pleci la București. Ai
să duci scrisoarea asta la adresă. Ai s’o dai cucoanei
în mână, cucoanei al cărui nume e scris pe plic. Cu-
coana are să caute o mașină, să vină aici. Ai să vii
cu cucoana. Vezi să nu pierzi scrisoarea pe drum.
— Când trebue să plec?
— Acum.
— Călare ?
— Nu. Ai să pleci cu barca până la Giurgiu. De la
Giurgiu o să iei trenul și ai să ajungi la București.
— Cu cine plec ?
— Te așteaptă la malul Dunării un barcagiu, un
om de încredere al meu...
îmi dă scrisoarea. O bag în sân. Boierul cu un
ochi de sticlă se’ntoarce spre Andrei:
— Ai să-1 duci tu până la Dunăre. Știi locul. Ai să
te’ntorci și cu calul lui la conac.
Mă privește drept în ochi.
— In trei zile să fii îndărăt, spune boierul.
— Voi fi, îi răspund. Și gândesc: dacă o să se
poată... Și mă pomenesc cugetând diritrodată : ori
dacă o să vreau să mă mai întorc...
519
Boierul îmi dă cinci lei de drum. Mă mir de cât
e de darnic.
— Gata ?
— Gata.
Incălecăm pe cai. Pornim. Boierul ne însoțește un
timp, apoi o cotește spre dreapta. Pleacă să-și mai
vadă odată bogățiile — grâul care așteaptă, cu spic
greu, secerișul, orzul, ovăsul, porumbul, pădurile înal-
te de floarea soarelui.
Grâul crește până la șoldul calului, dacă pământul
e gras. Floarea soarelui crește înaltă, înaltă... Când
răsare soarele, floarea soarelui se uită spre răsărit;
la amiază drept în sus, în cumpăna zilei; seara, spre
apus se uită floarea soarelui. Fiecare fir poartă un
ochi mare, rotund, galben, în vârf — un ochi cu gene
mari, verzi... Cu mii și mii de ochi pădurile de floarea
soarelui se uită din răsărit și până în apus în ochiul
galben, rotund, al soarelui. Floarea soarelui cu soa-
iele seamănă, cu soarele...
Adie ușor vântul. Lanurile, ca o apă întinsă, fac
valuri-valuri. Calul galopează. Andrei îmi poartă
ciudă.
— Dece dracu nu m’o fi trimis pe mine ? Tare aș
fi vrut să dau o raită prin București.
— Ai mai fost ?
— Cum să nu, de două ori. Am fost cu tata, când
le-a dus pe surorile mele la școală.
Coborîm dealul. Dunărea e aproape. Intre noi și
Dunăre, zăvoaiele. Trecem prin zăvoaie, pe poteci
înguste, crengile sălciilor ne lovesc obrajii, umerii.
Mergem la pas, la pas.
Dunărea turbure curge domol, zorile își aruncă pe
ape lumina. Pe ape, pe zăvoaie, pe câmpuri, zorile își
seamănă cu dărnicie lumina...
Un om așteaptă lângă luntre. Trage tutun din pipă.
Fumul îl scoate pe nas. Lângă el, fiu-său, un băie-
țandru mai înalt, mai slab, mai gălbejit ca mine.
La întoarcere au să tragă amândoi la lopeți.
— Bună dimineața, nene Oprișor.
520
Mormăe barcagiul un răspuns. Se vede că nu-i
place vorba.
— Pleci cu dumnealui la Giurgiu.
— Să se urce în luntre.
îmi iau bună ziua dela Andrei, dau frâul calului,
mă urc în luntre. In fundul luntrii licăre apa. Mă
așez. Pe o bancă mă așez și-mi feresc cât pot picioa-
rele de udătură. Omul bărbos, fără să scoată pipa din
gură, se urcă la celălalt capăt. Cu lopata îndepăr-
tează luntrea de mal. Lopătează vânjos, spre mij-
locul Dunării, de câteva ori, apoi îndreaptă luntrea
pe curs. Am intrat în șuvoi. Luntrea merge lin, odată
cu apele. Merge lin luntrea...
Deasupra noastră — cerul dimineții. Malurile îm-
brăcate în zăvoaie umede primesc dimineața cu foș-
nete, cu strigăte de păsări. Privită de aproape, Du-
nărea e turbure, galbenă. Umblu cu mâna prin apă.
E rece apa. E rece și turbure. Luntrea lunecă. Trece
pe lângă sate. Trece pe lângă zăvoaie. Aleargă Du-
nărea. Luntrea aleargă. Omul bărbos pufăe tutun și
stă parcă neclintit.
— Când crezi că o să ajungem la Giurgiu, nene
Oprișor ?
— Spre seară o să ajungem.
Soarele s’a ridicat de câteva suliți. Ne scăldăm în
lumină, cu apele,cu arborii, cu zăvoaiele, cu pădurile.
Cu tot ce se vede, ne scăldăm în lumină.
Iunie 1947 — Noembrie 1948.

TABLA DE MATERIE
pag.
I	Neamuri	. .	5
II	Miez de iarnă	50
III	Mărunte .	.	82
IV	Bărci de	salvare ...	$$
V Brazdă îngustă și adâncă .	1??.
VI Iarbă . .	.	. .	165
VII Urși	167
VIII Ulcelele	.186
IX Aleluia	202
X Moț ....	220
XI Dude de toamnă	238
XII Pisica . . .	248
XIII Sfinți fără ochi . .	273
XIV O fărâmă de pâine	289
XV Leacuri . .	311
XVI Pelin .	334	~
XVII Bâlciul	402
XVIII Mai depăra	453