TH. D. SPERANTIA
NECDOTE
POPULARE
BUCUREŞTI EDITURA LIBRĂRIEI ŞI TIPOGRAFIEI ŞCOALELOR
EMU D. BALTEANU & C. P.-CONDURATU g6, Strada Lipscani, g6.
Aice voesc să dau numai lămurirea că : de se vor găsi cum-va în acesta carte nepotriviri cu spiritul poporului Romîn, să se ştie că jînec-dotele cuprinse aice nu sînt culese întregi si gata din gura poporului. Balade şi cîntece populare se găsesc întregi şi în versuri, iar anecdote nu. , In Anecdotele mele numai fondul este popular, iar amănuntele, în cea mai mare parte, sînt puse de mine, care am încercat să imitez poporul. Deci, să se ştie că, de se vor găsi nepotriviri, nu poporul este vinovat, ci eu.
Despre cuprinsul cărţeî nu zic nimic. Las să zică alţii.
AUTORUL.
ŢIGANUL LA STIM^u^r
— («ACADEMIE
Un ţigan odineaoră, cum era dorit de caş — Doamne, zise, bun e caşul, d'apoî unde găsi-l'aşî ? ! Dar găina se hrăneşte de-acolo de unde scurmă : Deci şi el pe drumul stîneîî, lăsînd urmă lîngă urmă, Peste rîpî, peste ponoare ca la praznic alerga Si gîndind ce bun e caşul şi-alerga şi fiuera. Nu ştiea ce este caşul, nici o dată nu mîncase. Dar stiea că-i de mîncare de la altiî cît aflase.
Aşa merse şi tot merse, peste cîmpî cu bucurie Dar la stînă cînd ajunse, o găsi colo pustie, Fiind toamna pe sfîrşite, ceobaniî s'au fost mutat, S'au fost dus cu tot cu turme se le duc la iernat.
Cum intră ţiganu 'n stînă, se uită pe jos pe sus Căută să vadă caşul oare unde fi va pus.
(.'. 214.
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPEEANTIA
Si căta
Şi iar cata; Dar de unde caş să fie, Cînd era stîna pustie ? !
Iar văzînd că nu era Sta şi el şi fluera. Iară stînd şi fluerînd Işî făcea el plan în gînd :
— Iaca stîna ! Unde-î caşul ?
„încă ochii nu-mî văzură „Să nu fie caş la stînă
„Ori la crâşmă beutură. „Iaca, stîna-î mare, largă....
„D'apoî unde-î caşul ?! Unde.? „Peşte 'n baltă, caş la stînă
„Lumea toată aşa-ţî respunde. „Zeu aşa ! Poftim la stînă
„Şi te du cum aî venit „Ba, de rîsul lumeî, încă
„Şi flămînd şi ostenit! „Ş'apoî încă şi romîniî
„Parcă-î văd cum rîd prin sat: „Heî, mă ista, bun e caşul ?
„Bre, dar mult îî fl mîncat ? !.
Dar aşa gîndind, deodată sare iuti ca ars din loc — Uite'şî zice, să se plîngă omul numai de noroc!
„Eu mă plîng şi stau colea „Si casu 'n naintea mea !
Negreşit!
Intr'un cuifl în fundul stîneî rămăsese spînzurat Un hîrzob ') ce-1 pun ceobaniî, pe putini la strecurat, Şi ţiganul îl zerise. Deci luîndu-1 iute jos îl cătă cu de-amăruntul şi pe faţă şi pe dos. Şi precum era hîrzobul unsuros şi slimuit Mir6se ţiganul, gustă ş'apoî zice :
„Uit'te caşul
„Drăgălaşul „Cum s'ascunde, se 'ndoseşte „Nici nu mişcă, nici nu suflă şi la mine 'n jos priveşte!! „Heî, acuma şi romîniî, vin'aice dacă vor,
„Să mînînc în faţa lor !
Vrînd apoî să şi mînînce, să şi puse jos în stînă, S'aşeză frumos greceşte şi ţinend hîrzobu'n mînă Cearcă, muşcă dintr'o parte, dinprejur, de prin mijloc Dar văzînd că este tare vra să-1 coacă şi pe foc. Iar cînd sfîrîea maî tare, îl luă încetinel Şi cu gînd să-1 maî recească s'apucă să sufle 'n el. Dar fiind c'arsese şfara, hîrzobul s'a desdoit,
Drept în gură Ta lovit.
Aoleu! strigă ţiganul şi maî cît p'aci să cază Nicî cu ochiî de durere maî că nu putea să vază; Şi scăpînd din mînî hîrzobul, cu-o 'ncruntată cătătură II împinge cu piceorul, ţinend mînele la gură :
— Du-te dracului! îî zice. ,.Du-te cas afuresit!
!) Hîrzobul e fâcut dintr'o nuea îndoită în formă de cerc. şi ţesut pe din neuntru cu şfară ca un grătar. Ceobaniî pun pe el jtrecâtoarea.
4
ANECDOTE POPULARE
„Strîmbătură cîrlobată
„Cine dracul te-a 'ndoit ? !. Şi se uită 'ntins la dînsul; că lovit precum era
Nu putea nici fluera Numai cît se legăna, Şi cu gîndul se gîndea, De durere ce-1 durea:
— Bre, dar ce cîrlobătură „Nimeri de-a dreptu'n gură!!..
LUNĂ OEÎ S0AR1?
într'o noapte odineaoră doî prieteni s'antîmplat Unul cam în patru iţe, altul bine afumat De la crîşmă să pornească în spre casă Ta culcat; Dar eşind din crîşmă-afară şi spre cer în sus cătînd
— Uit'te luna, zice unul. Cel'alt înse răspunzînd
— Las la dracu'î zice. Uit'te, iaţî de samă bre creştine. „Asta-î lună, bre ? ! E soare ! Vaî de lume, vaî de tine !... „Să te treci aşa de grabă !... Să te'mbcţî! Păcat! Ruşine „Să nu poţi măcar cunoaşte care-î lună care-î soare! „Te călişî curat de-a bine, măî frăţică, frăţioare!
— Taci că-î luna, măî romîne ! Ce vorbeşti tu n'are a face!
— Ba-î chiar soare ca toţî sorii. Te poftesc, mă lasă'n pace; „Luna-î lună, soare-î soare.... Şi... sfîrşeşte, tacî din gură „Căcî eşti beat. E soare... Uit'te'l ce ferbinte-î! Ce căldură... „Nici nu simţi acum pe semne?! Bre dar groznic te'mbătaşî! „Te-aî cîrpit de tot, sermane ! Eştî becisnic, pătimaş... „Dar te uită icî la mine cum păşesc de drept!! He, heî !..
\
6
ANECDOTE POPULARE
„Sunt bărbat odată, zdravăn ! Dar tu... pace, turtă, clei. „Dar acesta-î soare, soare... Uit'te-î soare, na ! să ştii!... „Ce maî zicî acum ?...
— Nemică. Zicî că treaz eştî, bine. Fiî! „Dar eu lună văd că este; căci o văd destul de bine.
— Ba eu văd curat că-î soare, dupe cum te ved pe tine.
— Ba-î chiar lună!...
— Ba-î chiar soare nicî nu poate luna fi...
— Lună-î...
— Soare ! Ce tot lună ? Soare nu maî lehăi...
Tot aşa zicend într'una
Unul soare cel'alf lună, Intîlnesc un om în cale
vŞi-1 poftesc ca să le spună Dacă-î lună ori e soare.
înse omul ascultînd
Şi la dînşiî cam zîmbind,
Căcî ş'acesta — vorba veche —
Nu dusese la ureche,
— Mă ertaţî — le zice. Uit'te, nu-s p'aci, de cît de-o zi Şi, mă credeţi, soare... lună... încă nu ştiu ce va fi.
SAUA SI ŢIGANUL
Un ţigan umblînd odată colindînd din sat în sat,
După cum li-î obiceiul, într'o zi i s'a 'ntîmplat
Cam spre sară să găsască, lîngă-o casă-un cal legat.
— Uit'te, zice-atuncî ţiganul
„Calul singur noaptea 'n drum!!.. „De ! Noroc că-s om de treabă
,,Căcî de-ar fi vr'un hoţ acum, „L'ar fura şi peste codri
„Pe urlaţi cu el s'ar duce „Ş'apoî meargă păgubaşul
„Să-î iea urma, să-1 apuce."
Dar în gînd aşa gîndind Şi pe prispă jos văzînd Şaua gata pentru cal Zice 'n mintea luî:
— Halal'
ANE ODOTE POP UL A RE
TII. D. SPERANTIA
„Uit'te şaua ! Auleu ! „Oare-aşî şti s'o pun şi eu ? „Haî să văd şede-i-ar bine „Cînd ar fi pusă de mine ?
Şi cum zice, aşa şi face Pune şaua chiar şi pace ! Iar la urmă cînd o pune Zice:
— Şede de minune ! „Dar aşî vra pe legea mea „Cînd oiii fi şi eu pe ea „Să văd cum i-ar maî şedea."
Iar gîndind astfel în sine Se sui pe cal de-a bine Ş'apoî zise :
— Cît se vede „Reu de tot aşa nu-î şede ! „Dar acum mi-î de mirare „Dacă-ar merge 'n fuga mare, „Cum e drumul pe colea, „Oare cum i-ar maî şedea ?"
Ce să facă, deci, acum ? Să maî stea cu calu 'n drum ? Orî să-î dea să bea tutun Şi să spună că nu-î bun ? Dă-î călcâe şi porneşte Ş'apoî mînă voiniceşte:
— Hiî maî tare ! tot maî tare
„Şi 'nc-o ţîră, şi 'nc-un pic !
„Hiî hăram mînca-te-ar lupul
„Că doar nu ti-o fi nemic!"
Şi tot: hiî, într'una strigă, şi tot mînă nencctat; Şi'ncepînd cu gluma, calul înnadins l'a fost furat. Dar mergînd în fuga mare, nu ştiii cum se socoti Drept în drum lîngă-o pădure se opri şi poposi.
— Ian să văd îşî zise el
„După cît m'am necăjit
„Calul ista bun e oare
„Xu cum-va m'am procopsit? Şi zicînd acestea 'n gîndu-î, după cum şedea călare, începu cu de-amănuntul ca să-1 cate pe spinare...
Păgubaşul înse 'n urmă, cînd află de cal că nu-î, Intrebînd de uniî alţiî ş'oblicind de urma luî Apucă şi el, cu alţiî tot călărî şi cît colea Urmărindu'l mi-1 găsiră pe cînd tocmaî nicî gîndea
— Stăî ţigane!
— Iaca 'ndată, „Stau bădica, stau cum zicî.
— Stăî dar spune-mî, coţofano,
„Că te sfărm pe loc aicî, „Cum de-aî vrut să-mî furi, ţigane, „Iapa ? Spune-mî orî te ieu
„Şi te spînzur
— Zeu bădica, „Să mă bată Dumnezeu
h
10 ANECDOTE POPULARE
doi- & -1 „De-am furat'o !... lato-î faţă !!...
„Ce te legi de capul meu ?!
„La pădure, doar, m'am dus „M'am urcat pe-un carpîn sus „Să culeg la carpine. „Iapa să se scarpine „Lîngă carpîn cînd s'a dat „Carpînul s'a clătinat „Şi-am căzut din întîmplare „Peste dînsa drept călare !...
„Eu din pintinî dam să stea „Ea fugea cît ce putea
— Bine, zice-atunce omul. Te-aî suit pe carpîn sus
Si călare, bof! de-odată te-aî trezit precum aî spus; „Dar să-mî spuî, pe iapăceoară, cine-a fost să pună şaua? „Haide spune!
— Spun, bădica. Dară şaua-î, vezî, beleua !!...
„Ş'apoî lasă zeu, bădica !
„Nu-ţî închipui Dumneata, „Că şi şaua ca şi mine
„A căzut de unde-va ? !
1
LUPUL SI OERIUL
Un oeriu odată dusu-s'a să vadă Ce-î maî face turma. Şi s'a pus să şadă Noaptea tot la stînă. Sara s'a culcat Şi-a 'nceput să doarmă dus şi ne mişcat.
El dormea. Ciobanii hodineau şi eî, Dar, ca ceî cu grijă şi maî mititeî, Trejî mai mult. Şi somnul pe furiş l'apucă Dacă-ar fl nevoie gata să se ducă.
Cum dormeau ci înse, noaptea hat târziu, Lupul, băiet harnic, ager, grijuliu, Vine să maî cerce de e 'n bună stare Turma, dacă are apă, de mîncare....
Vine jupîn lupul foarte liniştit, îşi iea şi tainul, cît a socotit... Dar şi cîniî naibeî, cînd le-a mirosit
ANECDOTE POPULARE
Haide toţi să-î facă pompa cuvenită Zgomot fac şi larmă ne maî pomenită, Fuga şi ciobaniî, şueră, sumuţă, Chiue şi cîniî după lup amuţă. Şi-alungînd cî lupul haî şi eî, pe urmă. Ţipă ce maî ţipă şi se 'ntorc la turmă
Dar cînd vin ceobaniî îndrăciţi de ciudă După-atîta fugă, după-atîta trudă începu stăpînul a 'ntreba şi a zice :
— Ce-amutaţî, Ioane ? Cine-a fost aice ? ,.Ce comedii frate ! Ce-ţî e dat să vezî!!.. „Fosta lupul poate ? !
— D'apoî popa, crezi ?
— Auzit'aî dracul ? !... Bată-1 cel de sus ! „Şi-a luat vr'o oaie ?
— D'apoî a adus ?
— Aî vezut dihănii!! Parcă-s nişte hoţi!!.. „Şi... s'a dus la codru?
— Dar la tîrg socoţî ?
— Bre, bre, bre! Şi nu ştiî cîte-ar fi luat
— Cîte oî anume ?
— Parcă-a numerat!
— Eî, apoi! Dar nu ştiî, oare de-ale cui ?
— De-ale cui ? mă 'ntreabă ! D'apoî de-ale luî ?
CALENDARUL POPEI
Intr'o vreme-a fost, se spune, de demult pe cînd a fost, Intr'un sat un popă hîtru şi de carte nu prea prost, Căci zicea şi de călare Jatăl nostru" pe de rost, Numai una dintre toate s'a 'ntîmplat de nu ştiea — Sărbătorele — şi 'n carte să le cate nu putea.
i S
Aşa iearna prin cîşlegî s'a luat el l'antrebat Cînd se 'ncepe postul marc. Şi de 'ndată ce-a aflat Ca să ţină bine minte Cît maî este maî nainte, Bobî de bob a căutat Şi s'a pus de-a numerat Cîte zile Atîtea fire
Iară cînd a isprăvit Bobul tot dc socotit Fără grijă nici habar
14
ANECDOTE POPULARE
TIÎ. D. SPERANTIA
Puse bobu 'n buzunar Şi cum ziua se trecea Cîte-un bob şi el scotea
Şi-1 mînca
Orî lepăda... (Cum socoti şi Dumneta).
— Iaca asta-î treabă bună,
„Zice popa ! Tot aşa „Cîte unul, cîte unul
„Cîte-un fir oiu, tot lua „Şi precum îmi este bobul
„După zile numerat „Am să es cu socoteala
„Cap în cap, taman, curat! „Tocmai cînd din buzunaru-mî
„Bobul tot s'o isprăvi „Şi lăsatul cel de brînză
„Hop, atunce va veni. „Ş'apoî haide 'ncepe postul;
„Şepte septămînî posteştî „Si cu una ba cu alta
„Tocma 'n paşti mi te trezeşti.
„Bine zeu c'am mai scăpat, „De pîrdalnicul de zile cît aveam de numerat! „Nu de altă, dar ţi-î frică
„Nu cum-va să n'o păţeşti „Cînd cu patru ochi în lume
„Ca un cleric te numeşti."
InsS iaca de 'ntîmplare preoteasa-î într'un rînd Maî grijind ca gospodina ş'antereul scuturînd
Nimeri colo şi bobul cît era prin antereu Şi de-odată zise 'n gîndu-î :
— Uit'te bietul popa meu, „Bată-1 hazu, 'î place bobul!
„Ş'apoî doară nu mi-a spus „Că puteam în tot de-a una
„Cît de mult să-î fi tot pus „Ca să roadă cît o vrea
„Şi cît dinţii i-or ţinea ! Şi de milă preoteasa vorbă multă n'a făcut Ce-aducîndu-şî bob îndată, buzunarul i-a umplut.
Iară popa nici gîndea ; Socoteala şi-o ştiea. Şi cum-va de se 'ntîmpla Vr'un creştin de-1 întreba : Cît mal este pân'la post, atunci mîna 'n antereu Scoborînd, cătîndu'şî bobul, îî zicea :
— O! dragul meu, „Mare-î Doamne şi 'ndurată
„Mila celuî prea înnalt „Post îmî pare nu mai este
„Anul ista nicî cel'alt! „Este încă ! N'aî nevoe !
„Pân la post maî este vreme. „Cînd o fi el — postul, lasă
„Că vă spun eu ! Nu te teme.
Bietul popă tot prin ccrurî şi la cel înnalt gîndea. Dar de mila preotesei nicî prin minte nu'î trecea!
16
ANECDOTE POPULARE
Dar odată cînd se duce popa nostru 'ntr'un alt sat Vede paşti şi ouă roşii; şi de-aceasta minunat Zice:
— Ce-î mă rog ? Ce este, oameni buni ? Orî ce-aţî păţit „Ca să facetî ouă rosiî ?
Dacă vremea le-a venit....
Cum se poate ?
— Se 'nţelege ! Nicî atîta să nu ştim !! „Mîne-s pastel doar, tată ! Mîncăm pască şi ceocnim!!
Ce să facă-atunce popa ? Lucrul naibeî, nu-î curat.
El îşî ştie socoteala: bob, la dracul, numerat ? !
Haî cu bob cu tot acasă! Lasă trebî şi lasă toate
Şi din deal, cînd satu-şî vede, strigă "n grabă cît ce poate:
— Heî! He heî î Noroade, gloate !
„Ce şedeţî şi nicî gîndiţî? !.. „MM îs pastele, bre ! Mîne !
„N'auzitî ? !.. Postiţi! Postitî!
OAMENI NALŢI
Intr'o ţară unde-va Şi'ntr'o vreme, pe cînd-va, Fost'a fost un împărat Prea chipos şi nalt de stat Iar Vizir avea voinic, Dar mărunt, de stat maî mic.
Intr'o zi pe cînd şedeau
Şi'ntre dînşiî sfătueau,
Nu ştiu cum de s'a 'ntîmplat
Că vizirul supărat
Pe 'mpărat l'a cam brăzdat
Şi cu-o vorbă l'a 'ncruntat
Cât iera de împărat.
împăratul i-a fost dis
Că-Î de stat prea mic şi a rîs
ANECDOTE POPULARE
Iar vizirul supărat Zis'a către împărat — „Ceî ce sînt de stat maî micî „Sînt cuminţi şi sînt voinicî, „Iar ceî nalţî şi deşiraţi „Sînt nebuni şi zvînturaţî, „Şi de vraî să-ţî dovedesc „Eu porunca'ţî împlinesc."
împăratul porunci Ca să facă cum va şti Până cînd va dovedi. Şi poruncă-a poruncit Ca să cate negreşit, Dacă vra să maî trăiască Pe la curtea 'mpărătească, Să-î aducă, drept dovadă, Vr'o trei oameni nalţî să-î vadă Fi-vor teferi orî nebuni, Orî zăbzecî şi căscăunî.
împăratul porunci
Şi vizirul se primi
Şi dădu poruncă grabnic
De strigă prin tîrg şi crainic
Ca ceî nalţî de stat să vie
Că-s chemaţi la 'mpărăţie.
Prin tîrg crainicii strigară Si la curte s'adunară
TU.  D. SPERANTIA
Oameni mulţi şi nalţi de stat Tocmai cum au fost chiemat. Alegînd vr'o trei i-au pus Intr'o casă 'n curte sus Şi-acolo puţin şezînd La 'mpărat s'au dus pe rînd.
Cel di'ntîiu care-a-venit Şchiop şi ciunt s'a nemerit. împăratul l'a 'ntrebat: Cum de-î ciunt şi de-a şchiopat Omul zice : — „împărate. „Eu sânt dascăl din păcate „Şi 'ntr'o vreme am poruncit „Ca şcolarii nesmintit „Orî şi când voi ii stărnutâ, „Oii şi unde s'o 'ntîmplâ „Din mâni tot să lase jos „Şi să-mî strige : sănătos ! „Intr'un glas cu toţi de-odată „Şi din palme toţi să-mî bată. „Deci cu această 'nveţătură „Luni şi ani maî mulţi trecură „Până cînd mi s'a 'ntîmplat „Că băeţiî mi-au scăpat, „Scoţind apă, ca din mînă, „Un cofeiu într'o fîntînă. „Cînd mi-au spus am alergat „C'o frînghie m'am legat „ŞPbăeţiî toţî s'au pus „Să-mî dea drumu 'ncet de sus.
20
ANECDOTE POPULARE
TII.  D. SPERANTIA
21
„Până cînd va fi să pot „Pe cofeiu să-1 prind, să-I scot. „Am intrat cofeiu am prins „Şi veneam afară 'ntins, „Căci băeţii toţi trăgeau „Să mă scoată se sileau. „Tocmai, înse, cînd la gură „Nişte raze 'mî străbătură „De la soare 'n ochî şi nas „Şi-un stărnut atunci am tras. „Cînd stărnut atunci de-odată „Toţi în palme 'ncep să bată, „Ear eu cad şi mă stâlcesc „Şi schiopez şi mă ciuntesc."
împăratul ascultînd
Zise, vorba încurcând:
— „Chiar nebun nu prea se pare
„Dar prea multă minte n'are."
Cel de-al doilea cînd vine Un obraz cu mîna-şî ţine. împăratul îl priveşte Ş'apoî iară-şî porunceşte Ca să-î spuie ce-a păţit Şi'n ce chip s'a betegit.
El începe : — „împărate „Eu sunt dascăl, din păcate. „Şi şcolarii într'o zi, „Nu ştiu cum se nemeri,
„Au venit cu toţi mi-au spus „Că sînt bolnav şi s'au dus „La un doctor ca să-1 cheme „Să mă vadă maî din vreme. „Iar în urmă eu gândesc „Doctorii cum lecuesc „Şi ştiind atunci prea bine .„Că vr'un doctor cum îţî vine „Pân la altă vindecare, „Te opreşte de mîncare, „Pân ce doctor îmi aduc „M'aşezaî ce-va să 'mbuc. „Mîncam ouă, cînd de-odată „Iată doctorul s'arată, „Pe cînd tocmai am fost pus „Eu în gură-un gălbănuş. „Cînd îl văd mă zăpăcesc, „Dau să-1 lepăd, nu 'ndrăznesc. „Şi 'ntr'o vreme de al de acele „II dădui după măsele. „Iar cînd doctoru-a întrat „Şi-mî văzu-un obraz umflat „Puse mîna, pipăi, „Maî stătu se răsgîndi „Şi 'ntrebă apoi de mine : „De m ă doare ? De ruşine, „Că mă doare eu i am spus, „Atunci doctorul s'a pus „La tăiet şi spintecat „Şi obrazul tot mi-a spart
22
ANECDOTE POPULARE
„Şi mi-a scos din gură iară „Gălbănuşu 'ntreg afară.
— „Uite, vezî ce-avuşî în gură } ! „Coşcogemite coptură ! .. .
„El îmi zice : vezî ce'avuşî, „Eu mă uit la gălbănuş ; „Şi de doctor vindecat „C'un obraz remas'am spart."
— „Ea aceasta-î hotărât „Chiar năuc desăvârşit," Zice-acuma împăratul
Şi strigă să vie-un altul.
Cînd pe al treilea chemară, Toţi atunci se minunară : Trupu 'n casă i-au aflat, Iară capu 'n pod băgat.
Ce să fie, ce minune Nu se află nime-a spune. El în casă singur stînd Şi o bortă 'n pod văzînd Pus'a capul şi-a sucit Şi tot hojma s'a 'nvîrtit, Pân la urmă s'a 'ntîmplat Capu 'n bortă de-a scăpat.
Deci viziriu atunci de-odată Porunci la slugi să-1 scoată.
TU. I). SPERANTIA
Spart'au podul, l'au stricat Şi l'au dus la împărat Tocmai cum l'au fost găsit Cu-o podea băgată-n gît. Impăratu1, minunat De-aşa poznă, l*a 'ntrebat De ce lucru este bună O podeală 'n gît să- şi pună ? El îî spune că şezând, Şi o bortă 'n pod văzând, Xe-avînd alta de lucrat, Pus'a capul şi-a 'ndesat Si-a 'nvîrtit, a maî sucit Ca să-î treacă de urît, Până cînd s'a întîmplat Capu 'n bortă de-a scăpat.
23
— „Om nebun şi prea netrebnic7
„De ocară numai vrednic,
„Lipseşti om neruşinat,"
Zice bietul împărat —
Ear de grijă-apoî cuprins
Că vizirul l'a învins
Şi 'ngrijat şi chiar de frică
Nu şi lui nebun să-î zică
Pe vizir l'a întrebat
Să-î răspundă răspicat :
Cam ce lucru, ce stihie
Căşunează nebunie ?
24
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
25
— „Ca pricini, prea luminate „Multe pot a fi de toate ; „însă iată o greşală „Care-aduce nebuneală : „Părul barbeî e bortit, „Şi'n tot lungul e scobit. „Tăind barba, ca orî-care, „Borta, care păru-o are, „Se deschide şi se scurge „Prin ea mintea, toată fuge. „Drept acea, negreşit, „Lucrul cel maî nemerit, „Barba 'n Ioc s'o tunzi s'o razi „Socotesc c'ar fi s'o arzi. „Când arzi părul se suceşte, „Borta 'n capăt se lipeşte „Şi prin ea de-aci 'nainte „Nu maî curge-un strop de minte."
împăratul bucurat Casa lucru a aflat, în loc barba să'şî maî taie S'a închis într'o odaie : De-acum barba să-şî pârlească, Mintea să nu-şî prăpădească. Lumînarea şi-a aprins, In mînî barba şi-a cuprins Şi-a dat vîrfu 'n luminare ; Inse părul arzînd tare Şi la mînă-î ajungînd, Luă minele pe rînd
Si de veste cînd a prins, Capul tot şi-a fost aprins. Ţipă, strigă : „vaî de mine, „Ard, săriţi!!" Vizirul vine Şi văzindu-1 cu mierare Strigă groznic, strigă tare : — „Săriţi oameni şi veniţi „Şi ne plîngeţî ne jăliţî : „Ceriul aspru ne-a certat, „Bietul nostru împărat, „Cum era cam vîntuit, „Boala azi l'au vitruit „Şi curat a 'nnebunit; „Căci din teafăr împărat „Azi foc capului şi-a dat."
Lume multă-atuncî s'a strins, Pe 'mpărat la cap l'au stins ; Iar viziru 'şî iea de samă Pe boieri la sfat îî cheamă Şi la sfat se sfătuesc Şi cu toţii hotăresc Ca vizirul să le fie împărat pe 'mpărăţie. Iar de-atuncî înnainte Cu blăstăm şi jurăminte Hotărît'au ca 'mpărat Să n'aleagă nalt de stat.
TU. Ii. SPERANTIA
27
OVREIUL LOVIT
Un ovreîu odată tot striga pe-afară
Ca să sară lumea, satu 'ntreg să sară
C'un băet obraznic şi ne-astîmpărat
L'a lovit cu-o pieatră, drept în ochiu i-a dat.
îşî ţinea cu-o mînă ochiul şi plîngea
Şi striga ovreiul şi se lăinicea,
Gura ca o moară nicî că-î maî tăcea :
— ..Hoţ, tâlhar, obraznic,
„Far de lege cîne, „Să te ieie dracul !
„Ţapăn pană mîne „Să te văd. Cu pieatra
„Cum de-aruncî în mine ? „Ce eşti tu ? Ispravnic ?
„Ha ? Să-mî spuî tu cine „Ti-a dat voie ? Asta-î
„Semn de 'nvăţătură ? !..
Cum făcea ovreiul larmăt mare, gură, Oameni vin să vadă ce s'a întîmplat, Care-î pătimaşul, care-î vinovat ? Intrebînd, ovreiul spune că-î lovit La un ochiu cu-o piatră şi că l'a chiorît
— „Ian să văd, iî zice, unul, se repede, Pe ovreîu îl prinde şi la ochiu îl vede.
— „Apoi n'aî ncmica, „Ochiu-1 văd curat, „Numa-î roş cu mîna ..Cît l'aî tot frecat.
— „M'a lovit...
— „Eî bine, te-a lovit o leacă „Asta nu-î nemica. Lasă, o să-ţî treacă."
— „Pentru ce să treacă ?
„Spune şede bine „Ca să dea cu pieatra
„Tocma 'n ochiu la mine? „Cine-î dă lui voie ?
„Parcă l'am rugat! ? „Parc'a dat un galbăn ?
„Parcă ce mi-a dat ?
Tocma 'n astă vreme şi băiatul vine Si-1 întreabă 'n dată :
— „Ce te legi de mine ? „Cum că ţi-am scos ochiul „Ce te-apucî să spuî ?
28
ANECDOTE POPULARE
„Drept din cîte spus'ai „Nicî un lucru nu-i...
„Cum să-ţî scot eu ochiul, „Cînd nu te-am lovit ?
„In călcăm, cu pieatra „Eu te-am nemerit."
— „Las călcăiu să fie, ş'apoî ? Da-î frumos ?... „De ar fi fost acolo ochiiî, nu l'aî fi scos ?..."
BABA Şl POPA
Zic c'odat'un pop'anume
Nu ştiu unde la vr'un satT După ce-şî făcuse sara
Pravila, cînd s'a sculat Dimineaţă să se ducă
Să slujească s'a 'ntîmplat Că trecînd aşa din grabă,
De pe somn, i s'a părut Că pe perna preuteseî
S'o căciul'ar fi văzut.
De 'ntru 'ntăiu s'a pus pe gânduri.
Ş'apoî sama şi-a luat Că se duce să slujească,
Şi ca popă-î chiar păcat Să mai facă vuet, sfadă
Mai nainte. Şi a pornit
30
ANECDOTE POPULARE
La beserecă la slujbă Parcă nicî n'ar fi zărit.
Preuteasa 'n urma popeî S'a gîndit, s'a resgîndit :
Ce să facă cum s'o dreagă ? Şi-a trimes de i-a chiemat
înadins din sat o babă
Ca s'o 'ntrebe, şi-a 'ntrebat
Ce să facă ?
Baba 'ndată
Nu prea mult a socotit Şi 'ntr'o clipa zis : — „mămucă
„Pot să zic c'am isprăvit, „Numai spune-mî, drag'a sară
„La mîncare ce-aţî mîncat ?" — „Usturoiu cu sfecle mamă."
— „Apoi las că te-am scăpat."
Numai galbăn de mînie
Şi 'nciudat pe preuteasa Popa după ce-şî gătise
Slujba lui venea spre casă Şi grăbea, grăbea s'ajungă,
Cum e omul necăjit, Cînd de-odată, hop şi baba
înnainte-i a ieşit.
TH. I). SPERANTTA
31
„Ce noroc! in drum de-odată „Să 'ntîlnesc doî oameni sfinţi."
— Tacî mătuşă" zice popa
Nu mă vezî că-s singur eu ?...
— „Singur? — Da !
— Cum uit!.. Văzut'aî!
„Bată-l scîrba capul meu, „Am mîncat, mă rog, a sară
„Nişte sfecle c'usturoiu „Şi-apoî astăzi parcă-s chioară,
„Unde-î unul parcă-s doî..."
— „Zeu, aşa-î ?" întreabă popa. — „D'apoi dă. De-aşa, e-aşa!"
— „Bogdaproste ! î Doamne sfinte „Ştiî mătuşă, Dumnea-ta,
„Că-î chiar drept? Şi mie astăzi,
„Chiar aşa mi s'a 'ntîmplat, „Dar noroc c'aî spus, mătuşă,
„Căci intram într'un păcat „Dumnezeu să -ţî deie zile!
„Uite vezî de-aceia-î bine. „Să te 'ntrebî de vr'o bătrînă
„Maî cuminte .. Haî la mine, „Hai mătuşă, ia vr'o cinste,
„Vr'un tulpan să-ţî dau, vr'un leu, „Că ţi-o spun cinstit că'n cale
„Mi te-a scos chiar Dumnezeu...
— „Plecăciune, zice baba „Sărut dreapta doî părinţi,
TU. D. SPEBANTIA
33
RACIÎ BOIERIULUÎ
Un boeriu o dată, cînd iera la ţară, Cum venea spre casă de la cîmp spre sară, Vede-un lac în cale-î şi pe loc gîndeşte Că prin lac se află raci şi scoici, şi peşte, Şi de raci îndată iată-1 şi pofteşte.
Cum ajunge-a casă pe fecior îl cheamă — „Măî Ioane, 'i zice, bagă bine samă „Racî să-mî daî ! Mi-î poftă. Dar codire multă „Nu-mî prea fă. Porneşte!
„Orî maî stăî. Ascultă : „Ştiî ce bunî îs racii ? !... Parcă-î văd pe masă „Roşî, colo cu zamă... Ce mîncare aleasă! !... „Ce maî zicî Ioane ? Cînd s'ar face acum!... „Ian te du şi-mî adă vr'un pahar de rum."
Bea boerul rumul, iar Ion porneşte, După racî trimete, masa pregăteşte ; Dar boerul striga :
— „Vino pân la mine. „Ai trimes s'aducă ? Bravo ! foarte bine. „Iată păhăruţul nişte rum mai pune. „Racii, măî Ioane, sînt bucate bune !!...
Pune rum feciorul şi se duce iară în colo, ca sluga, după trebî pe-afară Cînd de o dată 'n urmă clopoţelul sună :
— „Vină-aicî, Ioane. Mi-aî făcut'o bună, „Face iar boerul. Racii n'au adus ?
„Eu credeam că poate şi la foc i-au pus. „Trebui călare grabnic să se ducă. „Uite-te, de foame leşin chiar m'apucă. „Şi dc-aice'n ţărînă, ce socoti e drum! „lan mai toarnă încaltea vr'un pahar de rum.
A turnat feciorul ş'apoi jos s'a dus Şi'n curînd cu vestea iar veni pe sus :
— „A venit cu racii, uite chiar acum.
— „Bravo ! Haide toarnă... şi-un pahar de rum, „Ş'apoî du-te spune să mi-î fiearbă bine
„Şi să vii pe urmă iar aici la mine."
Dusu-s"a feciorul. Ca să-î fearb'a spus Şi 'nnapoî degrabă la boeriu s'a dus.
— „Pe minunt îs gata.
— „Chiar aşa voesc. „Inse ştiî că racii greu se mistuesc
34
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
35
„Mă cam tem, pricepi tu, să nu-mî cadă greu. „Ian mai pune-aice nişte rum să beu."
Toarnă iar feciorul şi boerul bea Ş'apoî iarăşi zice : „Măî, pre legea mea, „Am de racî o poftă să mănânc... un dor!! „Umple-mi păhăruţul înnaintea lor. (
Umple iar, boerul păhăruţul suge, Şi Ion la cuhne intr'o clipă fuge, Şi cu raciî gata la stăpânu-î vine. — „Iată raciî gata!
— „Brava! foarte bine „Să trăeştî Ioane ! Pe mîncat de-acum. „Toarnă-mî înnainte şi un pahar de rum."
Cum şedea boerul aşezat la masă Bea paharul, ş'apoî capu 'ncet îşi lasă Peste mînî, şi-adoarme. Dar adoarme dus Lîngă racî, cu vinul lingă densul pus. Iar fecioru-aproape şede şi-1 priveşte Cum la cap cu raciî doarme, sforăeşte.
Tot privi feciorul nu ştiu cât privi Si 'n sfârşit la urmă cum se socoti Ş'apucă de o-dată numai de gustat. A gustat şi raciî, vinul a gustat Până când cu 'ncetul tot a deşertat.
Când boeru 'n urmă se trezeşte-, cată, Raciî nu's, garafa vede că-î deşartă.
— „Eî, Ioane spune, raciî i-am mâncat ?
-— „Da mâncat, cucoane, pân v'aţî săturat.
— „Şi-au fost bunî, bre raciî, şi cu gust, ian spune.
— „He, he, he! cucoane, ce bucate bune! „Racî bătrâni şi proaspeţi şi gustoşi colea, „C'aşî mânca cucoane şi la moartea mea !
— „Dapoi vin băutam ?
— „Da, băut, băut!!.
— „Dracul ştie ! Nu ştiu singur ce-am făcut. „Şi-au fost bunî, zicî raciî ?
— „Iaca... D'apoî cum !
— „După racî, atunce toarnă-mî nişte rum.
ŢIGANUL LA PESTE
Intr'o zi, la zi de vară, Cînd era aşa sub sară, Tetea 'ngrabă s'a sculat, Alba uite şi-a 'nhămat Şi-a pornit să prindă peşte Să mănînce boereşte : Peşte crap din balta mare, Unde gâscă stă 'n picioare.
Ş'alerga, fugea, fugea Alba tetei cît putea. Ş'alerga de cădea 'n nas Cum fugea de iuti la pas.
Cînd era pe la sfinţit Tetea balta şi-a zărit Şi mâna, mâna, mâna Si mâna si asculta.
TH. D. SPEBANTJA 37
Văi şi dealuri resunau Peştii 'n baltă cum cîntau Pe cît ochiul cuprindea Balta tetei se 'ntindea. Era balta mare lată Mai aproape de uscată. Apa verde de mătreaţă, Dar nicî apă cît verdeaţă.
Pe verdeaţă sus şedeau Peştii toţî şi ciripeau Răzămaţî în două labe Şi-î cîntau lui tetea slave, Toţî cu ochii alunaţî Şi la guşă toţî îmflaţî.
Ceî din baltă toţî cîntau Şi cu alţiî se 'ngânau Se 'ngînau cu aceia care Stînd pe mal cîntau mai tare.
Cînd pe tetea l'au zărit Toţî în baltă au şi sărit : A sărit taraful tot De-a stropit pe alba 'n bot. Iar cînd tetea a ajuns Peştii toţî s'au fost ascuns.
D'apoî tetea s'a gîndit Cum ar fi mai nimerit Mai uşor de pescuit :
ANECDOTE POPULARE
A mînat, a tot mînat Tocma 'n baltă a intrat, A bătut şi-a opintit, Drept la mijloc s'a propit.
Ca să facă, deci, izbândă S'aşeză dintăiu la pîndă.
Şezând tetea şi pîndind Văzu peşti din nou foind Scoţind capul iar afară Şi 'ncepând să cînte iară. Alţiî cîntecu-şî opresc, Şi la tetea 'n sus privesc.
L'au privit ce l'au privit Până cînd s'au îmblînzit Şi 'ncepură apoi să sară Cînd pe schiţă cînd pe scară. De pe scară şi'n căruţă Si la tetea 'n trăistuţă.
Tetea 'n traistă-i punea Pentru masă-i pregătea.
Strins'a tetea, strins'a peşte De gândeaî că se speteşte Biata albă cum trăgea In spre casă cînd venea. Cu căruţa dimineaţă Verde toată de mătreată.
TH. D. SPERANTIA
Prins'a peşte dar nu şagă Căcî şezuse-o noapte 'ntreagă.
Cînd ajunse-apoî a casă S'a gătit să stea la masă, Să mănânce crap prăjit Chiar de tetea pescuit. I-a prăjit, i-a pus pe foc : Făceau peştii numai miorc.
Mama peştii mi-î cocea, De picere mi-î prindea, Şi lui tetea-î întindea Ş'apoî tetea mi-î rupea Mînca tetea cît putea Ş'apoi dancelor dădea.
Şi-am tot copt, am tot mîncat Crap tot proaspăt ne sărat.
Dar un şmecher mai apoi Vra să-şi facă rîs de noi Şi zicea că ne-am spurcat: Crapii care i-am mîncat N'au fost peşte adevărat. D'apoi cine-î vinovat? Tetea doar l'a prins din baltă,. De nu-î peşte ce-î dar altă ? Dacă nu-î în baltă peşte Apoi unde se găseşte ?
40
ANECDOTE POPULARE
Toată lumea spune-aşa Peşte 'n baltă poţi afla !..
Orî gîcit orî pîngărit, Dar păcat că s'a gătit. Noî mîncat'am c'am fost prins N'am mîncat doar înnadins. Am mîncat căcî am cercat Dacă-î peşte adevărat.
ION LA FEATRU
Un boeriu de ţară cum la tîrg venise Şi prin tîrg ca omul trebile sfîrşise, Hotărî la teatru, sara să se ducă, Şi se duce, înse ce se maî apucă: Cheamă vezeteul:
— „Haî să mergî cu mine „Să-ţî arăt şi teatrul. Ce zicî tu ? "
— „Dă!... Bine'
Merg. Ajung. Boerul cumpără bilete, Unul lui şi altul lui Ion ÎI dete.
— „Tu la galerie du-te măî Ioane.
— „Apoî dă, m'oiu duce, dacă zicî, cucoane,
•— „Da. Dar ştiî pe unde ? Doar te-î rătăci ?!...
— „Apoî maî întreb eu pân ce-oiu nemeri.
— „Ia pe-aicî pe scara asta să te suî Şi să mergî 'nainte.
— „Dar, mă duc, cum spuî,
„Pe acolea...
— „Pe-acolo dute cum ţi-am spus
42
ANECDOTE POPULARE
„Suî vîrtos. Te suie tocmai până sus.
— „Până hât în capăt?!...
— „Da, dar nu uita!!..
— „îîra!! D'apoî doară cînd zicî Dumne-ta,... „Merg şi 'n piatră sacă... Merg eu J&s pe mine „Că mă duc cucoane!!...
— „Apoî bine, bine. „Du-te sus, şi-acolo unde-va te aşezî ' ..Şi pe urmă lasă aî tu ce să vezî!!... „Ese mulţî şi joacă, muzica le cîntă, „Şi vorbesc şi-aleargă, umblă, se framîntă...
— „Apoî las, cucoane, las că mă duc eu „Hât, hât sus, hât... lasă ce-o vra D-zeu.
Decî boeriu 'n teatru unde a vrut, s'a dus Ear Ion cum zise merse hât, hât sus. S'a suit pe scară şi s'a tot suit Hât în pod la teatru hât a nimerit.
Intră 'n pod se uită pri 'mprejur, ce vede? Intunerec beznă!... Ce să facă ? Şede Cum i-a zis boerul şi prin pod ocheşte, Vra ceva să vadă, se maî cioşmoleşte, Dar nemic. Maî cată şi maî bajbăeşte Vre un loc să şadă, pân ce nemereşte Unde-va vr'o grindă şi pe ea s'aşază Când va fi să easă cine-va să vază.
Şede el şi-aşteaptă, şede, maî stupeşte Dă pe ceafă cuşma şi aşteptînd gîndeşte :
TH. D. SPERANTIA
— „Iacă, mă mieram eu, cînd prin murgul săreî „Se pornesc cu cîrdul, unde merg boeriî! !... „Eî veneau aice! Auzişî minune! „Las de-acum acasă ştiu că am ce spune! „Eî aice vin, lasă... Doamne cît trăeştî „Multe vezî!!... Dar uite gusturi boereştî !... „Ş'apoî ce 'ntunerec!... Mamă, mămulică, „Parcă-Î iad, nicî mîna nu zăresc, nimica... „Dar boerul oare prin ce loc să fie ? „Tot pe-aicî... dar unde ? D-zeu îl ştie... „Dar trăsura încă şi cu caiî meî „Ce maî fac săracii ?! Tocmai unde-s eî! !...
43
Cam aşa la teatru stînd Ion gîndeşte Până cînd adoarme. Teatrul se sfârşeşte, Lumea merge a casă, ear Ion remîne Tot la teatru până se trezeşte mîne.
Demineaţă însă mînî cum se trezeşte Pe-o bageagă ese şi spre tîrg priveşte, Cată 'ncolo 'ncoace, ca vr'un om, să vadă Până ce-şî opreşte ochi 'ntr'o ogradă, In ograda tocmai unde îşî lăsase Caiî şi trăsura sara cînd plecase. Şi vezend pe-un altul caiî adăpîndu-şî Şi de-aî lui a minte tocmai aducîndu-şî Strigă din băgeagă:
— „U! Iu !! Dacă vreî „Maî Ghio, maî, adapă-mî şi căluţii meî. „Dă-le şi lor apă, dă-le la tuspatru „Şi-î adapă bine, că eu sînt la featru !!...
TH. D. MPERANTIA
45
CIZME DE'MPRUMDT
Un flăcău având sc vede gust şi el. să meargă-odată In colo prin sat la horă să se 'nvîrtă cu vr'o fată, Şi ne-având şi el ca alţiî cizme bune dejucat, De nevoie ce să facă ? S'a luat şi-a 'mprumutat.
Dar pe cînd era el tocmai'prins cu toţi acum la joc Şi da 'n pinteni şi'n călcâie şi bătea 'n păment cu foc, Hop atunci veni şi omul care cizme i-a fost dat Şi 'ncepîi să-î strige 'n faţa lumeî toate de prin sat :
— „Maî cu milă băeţele
„Ştiî că cizmele-s a mele!
„Meşter eşti de hanganale
„Dar şi cizma-i cu parale!-1
Omul iar se ruşinează pentru vorba ce-a grăit |gi se roagă ca să-1 erte c'a vorbit nesocotit.
— „Hai, de-acuma, frate dragă, „Haide du-te, el îî zice, „Şi tot joacă şi iar joacă „Lasă cizma să se strice! „Nu-ţî maî fac, ţi-o spun pe cinste, „Bănuelî de-acum de loc. „Du-te, bre, şi joacă'n voie
„Şi te satură de joc.
Decî flăcăul făr de grijă după-atîtea câte-î spune '■Se porneşte şi se duce şi din nou pe joc se pune.
Dar vezend acuma omul că de joc el poftă n'are tŞi părendu-î reu, se vede, că-î făcuse supărare Se gândeşte c'ar fi bine să-î maî dea curaj şi el .Şi-î tot strigă:
— „Haî, băetc, nu maî sta la gând de fel „Nu-ţî maî pese de parale „Bate 'n cizme ca 'ntra-tale."
De ruşine atunci flăcăul caută de'l întâlneşte
Şi cu mult necaz îl ceartă că 'ntre lume-1 necinsteşte
ŢIGANUL LA PLUG
Un ţigan odată, la un om intrase Ca plugariu şi tocmai cînd îl îmbrăcase Omul cu căciulă, cu opinci, suman, De jurai văzîndu-1 că nici nu-î ţigan, începu să facă mofturi, să s'alinte Că e greu la pluguri şi de acu 'nnainte Nu maî întră, Doamne, într'aşa simbrie Hămisit de foame, orî şi cum, să fie.
— „Hai maî iutî la treabă nu maî face gură, „Zice odată omul, cată-ţî de arătură „C'apoi strîc tocmala... Cred că nu-ţî prea vine „Să te duci ca napul cum venişî la mine ? !
TH. D. SPEEANTIA 4
„Şi se duce dus „Tot spre huciîi în sus „Pană 'ntr'un alt sat „Cum e îmbrăcat. „Fuge nicî nu-i pasă „Plugu 'n drum îţi lasă
„Dumneta bădica
„Te numeşti Tănasă ?... Ast-feliu zice atunce, ca respuns ţiganul, Imbrăcînd pe mînecî îngrijit sumanul.
— „Ba otic mă chiamă cel cu pasul lung „Şi 'ntr'un duh pe Pralea numaî ţi-1 ajung „Ş'apoî cu oticul ţi-1 măsor pe spate „Cît de lung e Pralea...
„Ian respunde frate „Ce socoţî de mine, nu mă chem frumos?" întrebă şi omul „spune"
— „Bucuros! „Da, frumos, se poate ; dar cînd bagi de samă „Cum aî zis bădica, Doamne reu te chieamă."
— „Nu mă tem bădica „Asta nu-î nemică. „Doar mă chieamă Pralea „Care apucă valea
t
â L P
TH. I). SPEEANTIA
49
POGÂIHŢA BEŢIVULUI
Un beţiv odinioară — dar eu zic că se putea Chear şi ne-beţiv să fie, ci se tragă la mesea,
Că el alta nu făcea
Ci căta numai să bea — Cum trecea pe lîngă-o crăşmă orî pe lângă -o băcănie Şi păhărele cu ochiul îî făceau parcă să vie Vra să intre, însă-şî zice :
„O! Pîrdalnică de gură
„N'o să-ţî vii odată 'n minte
„Să te laşî de beutură ?!
„Ved şi eu c'aicî e crâşmă
„Şi sunt sticle şi butoaie
„Ce-ar putea să-ţî ude gâtul
„Şi picioarele să-ţî moaie ;
„Dar, la dracul, e ruşine !
„Haide, fii şi tu bărbat!
„Nu intra, ci treci alături
„Ca şi cum ai fi uitat.
„Zi: nu voiiî şi treci 'nainte, ,.Şi-o să vezî că merge bine. „Inccputu-î anevoie „Urma vine de la sine
ţ- Si zicend ast-fel în sinc-şî. se trezi c'a şi trecut De la crîşmă hât departe, precum planul şi-a făcut. Si voios de-aşa ispravă, când vezii cu bucurie Că maî are el într'însul încă-atîta bărbăţie Zice :
— „Bravo, dragă gură !
„Ia acuma ved şi eu
„Că-s stăpân deplin pe mine,
„Ca se bou orî să nu beu.
„Ce să-ţi fac, iubit'o, spune ? —
„Nu ştiu cum să-ţi mulţumescu
„Că trecuşi de crîşmă-alături!!
„Hai 'napoî să te cinstescu."
TH. D. SPEEANTIA
51
POCLONUL ŢIGANILOR
Nu ştiu cînd odată, la vr'o zi maî mare,
Cînd aceî din ţară care maî de care,
Ca supuşî pocloane Domnului duceau
Miei, curcani şi alte ... care ce puteau,
Auzind ţiganii hotăriră 'ndată
Ceriul şi pămîntul totul să rezbată
Şi pe dracu 'n patru dac'ar fi să-1 facă
Numai serbătoarea nu cumva să treacă
Fără să găsască vr'un poclon de samă
Dar poclon !... să zică Domnul: valeu, mamă,
Deci încep acuma lucru 'n cale a pune; Unul spune una, altul alta spune, Dar din toată vorba tot nemic nu ese. Maî pe jos de alţiî iară-şî să se lese, La ţigani ca dînşiî le venea ruşine, Căci putea să-î rîdă negreşit orî cine Unul dă din umeri, altul maî vorbeşte,
Altul plin de ciudă strigă 'n ţigăneşte ;
Altu'n jos se uita fluerînd de jale,
Alţiî stînd de o parte tot se pun la cale.
Un. ţigan atunce între eî păşeşte ;
— Staţi, di'ntâiu le zice, scuipă şi tuşeşte;
Mîna'n şold îşi pune ş'apoi le vorheşte :
— „Ce mal dur la deal la vale, „V'aţî tot pus, v'aţî pus la cale, „V'aţî sfădit şi v'aţî bătut, „Şi nemică n'aţî făcut! „Măî aî noştriî!
„Ian maî staţi „Şi pe Dediu l'ascultaţî „Să vă spue Dediu vouă „Cît e una cîte-s două ; „Toate-s tot cu şartul lor; „Ş'aţî luat'o prea uşor.
„Eu curcan poclon n'aşî duce „Măcar dracul să m'apuce, „Căcî se poate cine ştie „Curcei dracului să-î vie „Ca la domn în cap să-î sară „Şi vr'un ochiă să-î scoată afară ; „Orî vr'un miel gîndiţî c'aşî vrea ? „Sărăcuţ de maica mea !... „Să duc oae ca să-mî zică „Prost ca oaea ? Mamulică ! „Pentru noi aceste nu-s ! „Miei, curcani maî toţî au dus.
Bit-
52 ANECDOTE POPULARE
„Ca poclon să-î ducem dar „Eu socot... ceva maî rar, „Şi covaşă m'am gândit „("ar fl foarte nimerit ; „Că covaşă n'a mîncat, „Cît e Domnul de bogat.
Brava Dediu ! Brava ! strigă toţî de-odată Şi din palme veseli toţî încep să bată Toţî găsesc că-î bine ş'apoî chiar s'apucă Domnului covaşă ca poclon să-î ducă.
Şi-au găsit covaşă. Unul aşeză Putina pe capu-şî şi la Domn plecă. El mergea 'nnainte. După dînsu'n urmă Merg de rînd ţiganii. Dc vorbit nu curmă, Sfătuesc acuma cam ce urătură, Cînd vor da covaşa, spune-vor din gură. Deci au zis câ'ntâiul astfeliu să vorbească Dînd la Domn covaşa :
— „Domnul să trăească !"., Iar ceilalţi în urmă vor ura şi eî Doamna şi copii şi supuşii sei.
Cînd la domn ajuns'ati toţi zicend în gînd
Urătura care le venea la rînd,
Maî întâiu intrat'a, cum au fost vorbit,
Cel ce-avea covaşa. Pragul a păşit
Dar din urmă iată unul Fa călcat
La opinci pe-o-aţă. El s'a 'mpiedecat
TH. D. SPEEANTIA
53
Şi-a căzut, covaşa... toată s'a vărsat ; Iar de ciudă-atunce zice necăjit:
— Berechet al naibeî fii afurisit !
Iar ceilalţi de-a rîndul strigă fie-care Cum pe drum vorbise fără vr'o schimbare :
— Şi Doamna, Domniţa !
— Si-ale beizadele! Toate păn la una mari şi mititele !
— Şi-a lui neamuri toate !
— Si mosi!
— Şi nepoţi!..
— Şi oştirea 'ntreagă !
— Şi supuşii toţî!...
— Şi noi cu covaşa !
— Şi eu robul său !...
— Da ! Amin, s'aj ute Sfîntul Dumnezeu !...
PORCARUL SI BOERUL
Un boer tocmise-odată
Pe-un porcar ; şi la tocmeală I-a fost zis să ţină bine
Tot în bună rînduială : Să 'ngrijască porcii bine,
Să-i îndrepte ; să s'apuce Să tocmească tot, de-a rîndul,
Şi coteţe şi uluce... Şi'n sfîrşit porcar să fie
Şi cu mintea şi cu trupul, Nu, năimit să lase porcii
Nepăziţî, să-î iee lupul. Iar apoi!...
S'a dus porcarul După slujba ce-şî avea, Nu la curte doar, să doarmă La boer pe canapea.
TH. D. SPERA NTIA
55
Mai tîrziii, hăt, tocma 'n urmă,
Cum eră 'ntr'o zi la cîmp, Pe Ia porcî veni boerul
Ca să-i vadă vr'un răstimp.
— „Heî, l'întreabă : ce-ţî fac porciî ? „Cum se'mpacă eî cu tine ?..."
—■ „Ce să facă, dă, cucoane, „.Să trăiţî, ca porciî, bine!"
— „Gardu-i bun acum ? Orî tot îî „Găurit precum fusese ?
„N'apucî bine să 'nchizî porcul... „Şi el ţuştî la dracul ese!"
— „Gardu'i bun, he, heî! că uite, „L'am tocmit doar eu săracul!
„Să te 'nchid acum, cucoane,
„Nu mai îeşî să fii chiar dracul !"
— „Dar de cele coştereţe „N'ai uitat ?...
— „Dar unde sfîntul!
„Poţî să dormî acuma' n îele, „Nu te-atinge, zeu, nicî vîntul!!..
„Tot am dres şi toate's bune, „Orî ce-î vra şi ce-î căta..."
— „Ei, da porciî 's graşî încaltea ?"
— „Ho! De-ai fi şi Dumnea-ta! "
— „Dar îs toţî ? Di*ntr'înşiî lupul „N'a mai şters ?
— „Aşa! De unde ? I „Cînd îs eu, cucoane, aice, „N'avea grija'ţî pot respunde."
56
ANECDOTE POPULARE
— „Dar purcei atîţia 's numai ? .Di'ntr'atîtea scroafe !.. mă?!..
..Pentru ce nu fată toate ? .Măî Timofte ? !...
D'apoi dă!
CE MĂGAR!
Un Ţigan, precum se zice,
Nu ursar orî lingurar Ci de ceî ce şed prin sate,
Căpătase un biet măgar. Dar făcîndu-î hojma slujbe
Ce-un măgar putea să facă, începu cu 'ncet Ţiganul,
Vita luî, să nu-î maî placă : îî găsâ cusur acuma,
Zicînd : „Doamne, ce păcat „Aşa vită muncitoare
„S'aibă darul de mîncat!" Şi'ncepîi de aice'n colo
Din tain să-î tot scurteze Ca să vadă n'or fi chipuri
De mîncat să-1 dezbăreze.
A-zî scurtează, mînî scurtează, Şi cu cit maî mult scurtă
58
ANECDOTE POPULARE
El vedea că şi măgarul Mînca numai cît îî dâ.
— „Haide, zice, aşa 'nainte !
„Asta-î semn că merge bine. ..Dracu-î drac, dar cît îmî pare
..Tot nu-î meşter el ca mine !"
In sfîrşit cu încetu-ajunge
Ca nemic să nu-î maî dea — Nicî un paîil batîr, de zare,
Şi nicî apă chiar să bea ... vŞi umbla fudul Ţiganul
Povestind la toţî prin sat Cum deprins'a el măgarul
Să trăească nemîncat: — „De-acum n'am de dînsul grijă,
,.Pot să-1 las orî cît îmî place „Şi, la drum de vrau să umblu,
„Cheltuială nu-mî mai face. „Pot de-acum în voie bună
„Tot să-1 port şi iar să-1 port!..." Dar acasă cînd venit'a
Şi-a găsit măgarul mort.
— „Ce măgar!! Să pieară "ţi place,
..Dobitoc nejudecat, „Tocmai cînd se deprinsese
„Să trăească nemîncat!..."
SFÎNT-ION
Un călugăr, într'o vreme,
Di'ntr'un loc de la vr'un schit, Cum eră cu gîndul hojma
La'nchinat şi la cetit, Cam adese'n vremea săreî, Nu ştiii cum de se făcea Că'ntr'un sat di'mprejurime
Se'ntîmplâ de rătăcea. Şi fiind că şi prin sate
Cum sînt cînî mai sînt şi strâjî Şi ispite şi guri rele
Şi bărbaţi fricoşi de vrăji, El ca om sfinţit şi pacînic
Ca să scape de-al de-aceste Şi să-î dee lumea pace, Sfînt-Ion zicea că este.
60
ANECDOTE POPULARE
Cu-aşâ chip în totdeauna El era chiar găzduit;
Maî vîrtos de gospodine Ce-aveau gînd de pocăit.
Dar o dată, de 'ntîmplare,
Orî că 'mpins de necuratul —
Cînd eră din nou la gazdă, Hop că vine şi bărbatul.
— ..Cine îeştî? şi cum te chiamă?" — „Sfînt-Ion" ... femeea zice.
— Sfînt-Ion !!... Aşa, tu sfinte, „Mi-aî fugit din raiu aice ?"
Hăţ de barbă ; îea-1 de plete;
Trage, 'ntinde, pune-1 jos ; Dă-î la fălci şi dă-î la ceafă;
Dă-î sub coaste, dă-î vîrtos...
— „Sfînt-Ion!! Aşa-î?... Dar eu-s „Sînt Petrea!! Cată bine
„Că de-asară de cînd umblu
..Prin meleaguri după tine!! „Cînd să 'nchid asară raiul
..Sfinţii toţî erau, iar tu „Nicăiure!! 'Ntreabă, cată!
„Sănătate. Nu-î şi nu ! „Ce? Te joci cu Sfîntul-Petrea?!...
L'a sfinţit — într'un cuvînt; Căci venise cum venise,
Dar s'a 'ntors socot chiar sfînt.
— „Las, Sînt-Petrea, ţine minte! „Suflet varvar si nătîng.
TU. D. SPERAXTIA
„Las. mă duc să cat eu, lasă ..Vr'un Arhanghel să meplîng..."
— „Poţi să caţî şi răsarhanghcl!
..Poţi te plînge şi la dracul! „Dumnezeu, de chidă-asară.
,.Mi-a tăiat pc-o lună hacul!..."
61
TH. D. SPERA NT IA
63
BUZATUL LA BISERICA
Doi prieteni, unul înse cepeleag şi tătăit,
Iar celalt un surd ca surzii şi buzat de prăpădit
La Biserică mersese, de vr'un Paşti orî chiar şi'n post
Unde, cred, şi d-voastră i-aţî văzut, de veţi fi fost.
Iar acolo ce să facă ? Cel buzat cătâ pe sus, Căci o muscă drept pe nasul unei sfinte s'a fost pus ; Iar celalt gîndea la crîşmă, orî gîndea că nu dormise, Căcî un cîrd de mîţe 'n podu-î toată noaptea miorlăise.
Ceialalţî oameni iar, ca lumea : unul face cruci, se'nchină ; Altu-şî suflecă musteaţa pentru rumăna-I vecină ; Altul cască, altul doarme, şi mai multe de-al de-aceste Sufleteşti şi tainici fapte, ca 'ntr'un loc sfinţit ce este. Fişte-care 'şî cată treabă, trierînd mereu cu gîndul Şi cu ochii de-a măruntul măsurînd pe toţî de-a rîndul : — „Cela e cu haine noue, „Dară cizma-î e cîrpită.
„Ceea-î mîndră ; ceea-î slută ;
„Easta e sulemenită. „Celalalt a spus o vorbă
„La urechia nu ştiu cuî, „De-aşî eşi de-aice, lasă,
„Am să-î spun nevestei luî. „Ista-î Gheorghe. Cela-î Toader.
„Easta-î mama luî cutare. „Dar acel cu chebea lungă
„Nu-î de-aice mi se pare. „Cine-fi-va ? Cum ? De-unde ?
„De departe-î ? Din ce sat ? „Şi ce cată el aice ?
„Oare fi-va însurat ?"
Cam aşa făcînd cu toţii, mai în urmă s'a 'ntimplat C'un Vasile orî Tănasă l'a zărit pe cel buzat.
— „Dar acesta cine dracu-î ? „Uit'te gura cum îşî ţine !"
Zice 'n gândul său Tănasă, Pe buzat ochindu-1 bine ; Dar precum şi el oleacă di'ntîmplare surd eră, Iî păru pe 'nchipuite că buzatul fluerâ.
— „Heî, ce fluerî, nene ? 'î zice. „Eşti în codru ? orî la porci ?
„Nauzî bre? Te faci că nu ştiî?
„Te facî surd şi nicî te 'ntorcî! „Heî, n'auzî ? He-heî, ureche ! ? „Ce! la dracul, n'ai ruşine ?
64
ANECDOTE POPULARI
„Strîngeţî botul, că'ncredinţă,
,.Daî de dracul, zeu, cu mine !!..." El tot strigă, iar buzatul, fiind surd precum am spus, Nicî gîndea ca să-î respundă ci privea mereu pe sus. Şi-i respunse cepeicagul cum vorbea el tatăl at: — ,,Lalala-tă-l, te-1 mai tuduî, „C'ata-î el de fel buzat!" Luî Tănasă-Î pare, înse, c'ar fi spus că e bogat. — ..Iaca ş'asta-î, zice, una ce-aud a-zî întăiea oară, „Dacă-î el bogat, de-acuma, ce?... să fluere ca'n moară!
S'A' TDRCITU-S1 BĂIATUL!
Un ţigan, de mult—cînd Turciî—
Ce şi-a pus isteţu 'n minte, Orî c'aşâ eră şi moda
Mai prin vremea din'nainte, Orî că fost" a pus la cale,
Nu ştiu, zeu, să maî descurc Ştiţi atît că vine-a casă
Si se face c'ar fi Turc.
"— Ţustca-manda-na-galeata!... strigă odată el răstit. /Şi pe dată ceî de-a casă remîn lemn. S'a isprăvit, -Văd chiar Turciî! Vin să-î taie. S'a'ncheiat de-acum veleatul -— Dediul mameî!
— Ţuştea-manda!
— S'a turcitu-se băiatul!..
5
/
66
ANECDOTE POPULARE
S'a turcit şi pace bună.
Păn şi limba şi-a uitat. Dediu în coace, Dediu încolo,
Dar degeaba-î orî-ce sfat. El respunde : ţuştea-manda
Si cuvinte tot turceşti Cum zic : ăla, ăsta, ăia,
Cei ce-aud de Bucureşti. Despre treabă nu-î nicî vorbă. — Adă lemne !
Adă apă, du-te 'n colo.
Nicî gîndeşte :
— Adîmîm!! Căldărîm!!
Ce să-î facă ? Roagă-1 plînge : Nicî o treabă, chiar să mori.
De mîncat mînîncă înse, Cît un popă în serbătorî.
Dar norocul e pe oameni:
Turc eră şi Dediu, înse N iste gîşte cam bezmeteci
Intr'o sară tot le strinse. Şi stăpînul, om al naibeî,
Nu să fie mulţămit Căcî un lup putea pe noapte
Să le fi chiar gîtuit El aleargă 'ndata mare
La judeţ şi-î spune fapta. Şi judeţul, ca judeţul,
Păn la una păn la alta, Iea pe Dediul şi-1 lungeşte
Si s'apucă să-1 măsoare.
TH. D. SPEKANTLV
67
Dediu uită de turcie
Si răcneşte : — „Of, mă doare !" Dară mă-sa ca de milă strigă :
-- „Trage-l! îndeseşte yăcî îl văd că 'ncepe-a rupe puţintel pă rumaneşte.
TH. D. SPEKANTIA
69
Stau lăcăţile de-a rîndul De la pod şi pân de zemnic.
ZI C'AÎ FRIPT!
Cînd a fost de mult odată,
Că doar astă-zî nu mai sînt Nicăiurea cîtu-î lumea,
Aşa oameni pre pămînt, Spun c'a fost un om amarnic
De zgîrcit. Eşise buhul Că putea pentru-o leţcaie
Să plesnească, să-şî dea duhul Xu primea pe nime 'n casă,
Nici săteni nicî călători Şi mîncarea s'o mînînce
Ar fi vrut şi de trei orî. Avea podul plin de lucruri :
Porci tăeţî, slănini, cîrnaţî, Cline ştie din ce vreme,
Dar ne-atinşî şi ne gustaţi, încuea tot, păn şi lucrul
Ce era cel mai netrebnic :
Intr'o zi lipsi de-a casă,
Iar femeea s'apucă, Scoborî cîrnaţî, de poftă,
Şi -î şi fripse şi-î mîncă. Cînd veni el, simţind miros, întrebă pe loc de-a fript. Ea, să-î spuie drept se teme,
Zice : „Nu, nicî n'am gîndit" —„Fript'aî!" —„Nu !" —„Ba da!" —„Ba nu!"
— „Ba chiar fript'aî, spune drept" •—„N'am tript!" — „Spune, că-mî fac sama.
„Iaca na ! mă stringe 'n piept! „Mor! Aî fript femee! Spune!
„Zi c'aî fript!" — „Ba nu, bărbate!!" Nu şi nu femeea zice.
Omul cade jos se zbate Şi se 'ntinde şi-şî dă duhul. Ba curat a fost murit Numai cînd şi cînd prin şopot mai zicea: „Femee-aî fript!" Dar femeea una tine : „Nu si nu."
La urma urmei Chiamă popa să-1 îngroape şi se dă de veste lumeî C'a murit. Aduc coşciugul! Trag şi clopot, vin şi popii, | In sfîrşit chiar vin să-1 îeie cu năsăliî, vin şi cioclii. - Si el mort.
70
ANECDOTE POPULARE
Dar cînd femeea maî trecea pe lîngă dînsul Tot şoptea : „Fripseşî, femee." Iară ea urmînduşî plînsul Cît putea ţipa de-odată de credeai că moartea-î vine : „Scoală, scoală Constantine, „Că n'am fript friptâ-n de mine!" Şi de-acolo păn la groapă cît a mers necontenit Tot aşa l'a plîns nevasta şi tot ast-fel l'a' bocit : „Constantine, Constantine, „N'am fript, nu friptâ-n"de mine !"
Cînd aproape să-1 dea 'n groapă, sta femeea la secriîu, El mai zice : „Măî femee, zi c'ai fript de vraî să 'nviîfl. Dar ea vorba cum i-aude şi mai groznic suspinînd îî respunde tot cu ofurî şi cu bocet şi plîngînd : „Nu te duce, Constantine, „Că n'am fript, friptă-n de mine !"
Iară cînd la urmă fost'a groapa gata astupată, Neputînd să-şî ţină focul cum eră de supărată, Se sui pe terna gropeî, pe-o ureche 'şî puse fesul, Sărea 'n sus bătînd în pinteni şi la bocet schimbînd versul,:
Din bocit şi din oftat
Scoase-un cîntec de jucat:
„Ba am fript bărbate, ha !! „Zupa, zupa, zupa na !!" „Şi-oiu mai frige şi-oiii mînca „Zupa, zupa, zupa na ! „Şi-am să frig cîrnaţii toţî „Zupa, zupa, zupa, na ! „Vin mă bate dacă poţi j big „Zupa, zupa, ha!
JIDANUL CALARE
. Un jidan, văzînd că lumea povesteşte 'ntr'o 'ntinsoare Că de cînd e lumea lume sămănată pe sub soare N'a fost ochiu să vadă încă cel puţin din întîmplare Vr'un jidan cu haina lungă şi'n papuci suit călare, Se gândi că nu-î de seamă şi că-î lucru ruşinos Ca să lase gura lumeî să-î scoboare- aşa de jos, Şi 'ncepîi pe loc să facă pregătiri cu muzici, bal, Că 'n sfîrşit şi el o dată să-se 'ncalece pe-un cal.
Şi-a cătat un cal cu minte. L'a legat, l'a ferecat, Pân' şi gura să nu-1 muşte a plătit de i-a legat. I-a. legat apoî şi ochii şi cu pături la'nvălit Nu cum-va să'i fie frică la suit şi călărit; Căci el vrea de se putea Ca să-î pară c'ar şedea Nu pe cal ci pe-o saltea Precum însuşi el zicea :
72
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
73
„Mergî călare ? Mergî călare ! „Bine. Las să fie bine. „Dar destul că eştî călare, „Să maî vezî si cal sub tine ? !
S'a gătit, decî, s'a gătit ; Duminecă s'a gândit, Lunî pe-amiază a hotărît, Pe Marţî calul şi-a găsit, Mercurî însuşî s'a 'mbrăcat Pe Joî calul a 'nşelat ; Iară Vineri, cum se spune, Cînd făcuse tote bune, Trebuia cu pompă mare Să se urce si călare.
Parcă dracu a fost pocit : Tocmai cînd s'a opintit Şi era la 'ncălecat Calul coada şi-a mişcat, Tot curajul i-a stricat Cât era de 'nfîerbântat.
Dar a dat poruncă 'ndată,
Coada iutî a fost legată
Şi temeinic priponită
Si 'ndosită si 'nvălită. Că precum era el doară om cu cap şi priceput Ca să nu-şî maî strice rostul socoteală şi-a făcut
— „Dea din coadă cît o vrea,
„Nu mai muşcă el cu ea!
„Dar de ce să-1 lasî să dea ?
Şi-aşa cum a isprăvit De gătit şi pregătit Şi de faţă au fost venit Tot norodul de prin sat Ca să-1 vadă 'ncălecat, El atuncî s'a 'mbărbătat Şi pe loc s'a opintit Şi spre cal s'a repezit C'o iuţelă aşa de mare Că era din întîmplare Să se urce chiar călare.
Inse nu s'a încălecat Parcă-a fost, me rog, jurat.
Iar din dată ce-a sfârşit El, din nou s'a repezit.
Dar acum de a doua oară Lumea 'ntreagă se 'nfioară Nu mai zic nicî un cuvînt, Ci-1 privesc făcîndu-şî vînt Dând din mânî şi fălăind Şi spre cal în sus ochind ; Că ochîa şi se gătîa Si puţin de mai sărîa De cal dincolo trecea !
74 ANECDOTE POPULARE
Inse-a fost împiedecat
Căci în gând s'a judecat
Maî nainte de sărit
C'ar fi mult maî nimerit
Ca să pună de 'ncercare
Pe vr'un altu 'ntâiu călare. Că precum era din fire bărbătos şi plin de foc Mai era şi om cu minte şi chiar zise atuncî pe loc
— „Nu me tem să 'ncalec, zeu!
„Dar de ce dintâiu chiar eu ? !
Şi-a cercat, călărî a pus Pe rînd oamenî mai mulţi sus. Şi-a cercat, a tot cercat, De a măruntul s'a uitat Şi cînd însuşi a văzut Că nu-î lucru de temut Hotărît'a hotărît Să se suie negreşit.
TH. D. SPEEANTIA
Cu ciorapi şi cu caftan Tocmai ca un căpitan.
Iară el precum şedea Face lumeî chip să stea. Ş'apoî haide voiniceşte In papuci se sprijineşte Şi de o dată plin de foc Sare 'n sus strigând : noroc! Şi remâne tot pe loc!!...
Insă iată acum pricina pentru ce n'a 'ncălecat : Cît umblase şi gândise, şi mai cît a fost cercat Ajunsese Vineri sara. Şi spre Sâmbătă-î păcat, Cum chiar el a judecat : Mergî călare ? Mergî călare ! Nu-î vr'o treabă aşa de mare, Nu-î vr'un lucru de lucrat, Dar spre Sâmbătă-î păcat!
75
Dar acum de a treea dată Lumea 'n juru-î adunată începuse a tremura Rugăciuni a cuvînta Dumnezeu să-î întărească Şi cu îngeri să-î păzască Ameţeală să nu-î îea Cînd o fi de vor vedea Aşa straşnic călăreţ Cu perciunul lung şi creţ Cu brîu negru pe 'mprejur Cu căciulă de samur
Nu ştiu unde rusul alerga grăbit, Dar pe-un drum pe 'ncunjur fost'a nimerit, Şi mergea sărmanul şi mergea, mergea Numaî drum în ochii altă nu vedea. Cine-va văzindu-1 l'întrebă :
— „Dar unde
„Mergî aşa cu grabă ? —
Rusul îî respunde In cotro se duce şi că se grăbeşte.
Cellalt vrîndu-î bine, stă şi-1 sfătueşte :
— „Du-te ia pe-aice că-î aprope tare, „Pe-acolo e 'ncunjur, e cu depărtare !
— „Se 'nţelege lucrul! Astfel trebueşte „Cum departe-î locul lung şi drumul este.
TH. D. SPERANTIA
— „Nu-î aşa. E 'ncunjur, nu m'asculţî ? „Asta nu-î pricină, dar de mers e mult.
77
„Ascult,
— „Mult, pe-acolo este, dar pe-aice nu-î „înţelegi acuma ? Ce te faci tehuî?
— „înţeles, dar ş'apoî dac'am înţeles ?
, Merg eu tot pe-aice, că tot am de mers...
TII.  I). SPERANTTA
79
TACI SI ZI CĂ-Î IRMILIC
Intr'un sat un popă o-dată, ca duhovnic s'a gîndit C'ar fi mult maî părinteşte, lucru mult maî nimerit De cît tot cu gologanul : ţira, ţira, să-î plătească Liturghii şi sărăcuste pentru partea sufletească, Ceî ce vor şi au plecare pe la dînsul ca să vie, Ca duhovnic să le facă taina de duhovnicie, Pentru-orî-ce păcat maî mare să-î plătească-un irmilic, Iar leita, puişorul : cîte-un păcăţel maî mic.
Astă mică rînduială
Intr'o vreme scurtişoarâ II făcu să stringă bietul
Irmilicî vr'o sutişoară, Sărmănelul! Numaî unul
Trebuea ca să-î maî vie Şi se coase-apoî colţunul
Suta 'n capăt chiar să fie.
£Cam pe atunce iată vine un creştin să se grijască
?opa pune patrahiru! şi s'apucă să-î cetească. |A cetit. După cetire întrebărilc-apoî vin. «.'Ca să-şî aibă acuma popa sutişoară luî deplin :
— „Ce greşeli maî mari, întreabă. „Ce păcat ai săvîrşit!....
— „De păcate mari, părinte, „Bodaproste, m'am ferit...
— „Ce vorbeşti ?! Dar cum se poate ?!.. —- „Zeu. părinte, n'am făcut.
„Cu tăgadă nicî o dată
„Ca să umblu iar n'am vrut : „Las să-mî fie mie 'n suflet „De nu-î drept...
— „Poate-aî văzut.
„Pe vr'un altul ?
— „Nu părinte — „Atunci poate te ai gîndit?...
— „Nu se află, părintele, „Să mă crezî, ţi-o spun cinstit,
„Zeu că nu. Şi de venit'am
„Astă-zî la duhovnicie „N'am venit că am păcate
„Am venit de datorie, „Să-mî maî faci vr'o rugăciune,
„Vr'o molitfă să-mî cetiţi „Şi cu darul de duhovnic
„Să mă maî blagosloviţi ; „La nevoie, părintele,
„Numai chiar blagoslovit
80
ANECDOTE POPULARE
„Dacă eşî de la duhovnic, „Tot nu eşî cum aî venit,
„Dacă-î dar, e dar părinte ! ..Dacă-î dar, s'a isprăvit.
— ..Da, că daru-î dar, aşa e, „înse uit'te vezî nu vine
„Să nu spuî nimic... la dracul!..
— „Dă, părinte, ştiî maî bine „Cum socoţî...
— „Atuncî respunde: „N'aî furat cum-va vr'un bou ?
— „Doamne, Doamne, părintele, „Dar de unde !! Nicî un ou.
„Mă ferească Domnul sfîntul „Ca să fur, orî ca să 'nşel.
„Nu-s eu doară, părintele, ..Om cu patemî detaşa fel! — „Bine, bine, zice popa, n'aî furat, te cred cum spuî „Dar arunce spune'n glumă c'aî furat, păcat doar nu-î. „Zi şi tu, doar mare treabă-î ca să zicî ?! Respunde dară „N'aî căzut cum-va, creştine, în vr'o faptă de ocară ? „N'aî furat ?...
— „Ba da, părinte.
„Dă păcatul!.. Am fuiat!
— „Ce-aî furat ?
— „Apoî părinte „Drept să-ţî spun m'am scăpătat. ,.Si am furat un bou.
— „Eî bine, „Fiul meu, e greu păcat
TH. D. SPERANTIA
„Furtişagul!.. Drept aceea „Ţine minte, negreşit
„Cînd veni-veî maî pe 'ncolo, „MM aci 3a împărtăşit
„Irmilicu-mî vei aduce, „Ş'apoî fi-veî ispăşit!...
81
s'a sfîrşit. Pe mîne omul căutat'a de a cioplit Jl'ntr'o scoarţă o roticică mărişoară potrivit am aşa ca irmilicul. Mînî s'a dus la 'mpărtăşit.
„Ţine iată părintele, după cum maî îerî mi-aţî spus ^Am cătat să-mî ţin cuvîntul, irmilicul v'am adus. „Dar acesta irmilic e ? Văd o scoarţă, nu-î nemic. „Eu n'am zis c'am furat boul ?!.. Taci şi zi că-î irmilic.
«
TH. D. SPEEANTIA
83
,— „Nu ţi-e frică?! Atunci ţine minte, lasă, ;„Spun la Căpitanul...
— „Ce? De el îmî pasă?!
' — „Nu te temî de dînsul ? Brava, tare bine, „Domnul Căpitanul nu-î nemic la tine ?
■ „La Maior atuncîa am să merg să spun — „Spune cît îţî place. Du-te chiar acum!
CĂPRARUL ŞI JIDANUL
Un căprar din oaste s'apucase o-dată, Nu ştiu de ce vină, pe-un jidan să-1 bată, Dar la el jidanul îute se'ndîrjeşte Cu 'ndrăzneală mare şi se cocoşeşte, Si-1 întreabă :
—■ „Ascultă cum mă ieî de piept „Şi-mî trînteştî cu pumnul? Cum şi cu ce drept?... „Eşti Căprar ? Şi ?... Ş'apoi ? !.. La Sergent te-oî spune „Şi-i vedea tu, lasă...
— „Haide du-te spune !!... Zice atuncî Căprarul, vrînd să-1 năcăjască. Iar jidanu "ntruna, vrînd ca să-1 smerească : — „Ce Serjent la tine, zice, nu-î nemică ? „Dar Locotenentul ?....
— „Nicî de el n'am frică
— „Spun la Colonelul.. „Tare-mî pasă mie !...
„Haide de! Halal!
— „Spun la General!
— „Nicî de el nu-mî pasă, spune cît îţî place... „Vra să zică nimeni, n'are ce-ţi maî face ?
. — „Nu...
— „Ba zeu ?! Nu-ţî pasă ?! ce vorbeşti? Respunde, „Nu te temî de dînsul ?...
— „Să mă tem? De unde?! „Şi... sfîrşeşte o-dată cu prostii de-a tale...
— „Spun atuncî la Vodă... spun Măriei sale... ■— „Ce Măriei sale ? Ce-mi maî spuî de el, „C'apoî chiar... de Vodă nu mă tem de fel.
,Nu te temî de mine ?!... Pace ? !... Sănătate ?! Nu.
— „Atuncî încaltea vină si mă bate.
t,
TH. D. SPEEANTIA
85
COPIII ŢIGANULUI
Un ţigan văzînd, se zice, Că, orî cînd, la el acasă,
Cu nevasta şi copiiî Se punea să stee la masă, Ce făcea Şi ce dregea
Flămînd vecînic Remănea. Căcî copiiî mic şi mare Cădeau lipcă pe mîncare,
Şi cărând cu atâtea lingurî Horpăiau mîncarea singurî. Stă la gîndurî ce să facă.
Da'n sfîrşit găseşte planul :
Iea cuţitul şi le taie, De la lingurî tot găvanul,
Şi din lingurî scobitele El le face lopăţele ;
Că zicea că-s maî uşoare Nu-s aşa ostenitoare.
Iar cînd vede că copiiî Zic c'aluî uşoară nu -î,
Ca s-ă-şî mântue urechea Taie coada la a luî.
După aste, cînd cu toţiî Se pun iarăşî la mîncare,
Şi copiiî, ca locusta, Cad pe ea şi 'ncep să care, Ei tot cară Si iar cară ;
Iar mîncarea curge toată De prin lingurî, din afară.
Dar ţiganul se'nţeîege, El îî trage acuma 'n lege.
Decî copiiî ce să facă ? Se uitau şi eî la lingurî ;
Căcî a lor umblau tot goale, Şi ziceau, vorbind eî singurî :
„Ale noastre-s lungî şi late „Dar nemică nu poţî scoate,
„Iar a tateî maî scurtică „Ingenuche şi ridică!"
*TH. '£>. SPEEANTIA
87
L'AÎ FĂCUT DE RÎS SĂRACUL!...
Un bărbat în multe rîndurî se plîngea femeeî sale Cun flăcău din sat de-acolo, poate pus cum-va la cale.
Orî şi unde-1 întîlneâ
S'apucâ şi-1 tot rîdeâ. Iar femeea — drept ca una ce'şi iubea bărbatul tare, Că-şî găsise şi-un ibovnic, tot din dragostea cea mare,-Zice : „Lasă, măî bărbate, c'am să-î trag o lăutură... „Să se'nveţe cum să-şî puie altă dată frîu la gură."
Dar flăcăul, ţineţi minte, tocmai pricina povesteî Se'ntîmplase ca să fie chiar ibovnicul nevestei.
Cînd trecu el deci pe-acolo, într'o zi, cînd s'a 'ntîmplaL Haî nevasta îute-afară tîrîind şi pe bărbat, Insu-şî faţă chiar să fie, la ocara ce-o să-î dee Ca să vadă cît de mare-î răzbunarea de femee. Deci punîndu-şî jos bărbatul, după' capu-î se cucuie Şi s'apucă 'n gura mare să răcnească şi să-î spuîe :
— „Heî, măî ista, măî Mihaiu, „Cu bărbatul mîeu ce-mi aî ? „Ce-1 facî prost şi gogoman, „Parcă prost îî din ist-an? !
„Heî, măî ista, cum te chîamă,. „Fii cuminte îea-ţî de samă. „Cu bărbatu-jnî n'aî nemic, „C'apoî, heî! şi eu îţî zic :
„Innecate-ar ,^Mîezul turtei ; „Osîndi-te-ar : „Untul scurtei, „Ouăle bogheteî, .."*        „Zama cucuieteî..."
„Măî femee, zice omul. Dar destul acum seracul!..." ■ „Nu bărbate, las să-î dau eu, dacă'şî cată el pe dracul: „Ce vraî măî ? ! Heî, măî, ce vraî ? „Cu bărbatul meu ce-mî aî ? „Vin bătrîn udâţi-ar gura „Si schimbâti-ar cătătura! „Bere-aî vin vieaţa toată ! „Cucoşî fripţi ochii să-ţî scoată!
„Azimă caldă
„Inima'ţî ardă."
- „Măi femee, zice omul. Tu te duci chiar prea departe." -„Taci bre! Lasă. Las pe mine, să-1 învăţ eu, bade'o, carte.
88
ANECDOTE POPULARE
„Măî, dar fire-aî osîndit „Cu vin roş şi purcel fript! „Cozî de mîel, curechîu cu raţă „Să-ţî pătrundă pănă'n maţe.
„Fire-aî bolnav şi la pat
„După ce veî fi 'ngropat!
„Nu'ţî îucapă bani'n pungî
„Nicî s'ajungî să maî ajungi : „Luna — cu mina, „Soarele — cu picioarele „Stelele — cu oghelele „Si curcubăul — cu melesteul...
TH. D. SPEEANTIA 89
— „Măî, scuipare-aî tu şi eu „In gura bărbatului meu, „Ce te legi de el mereu ?..."
— „Măî femee, las la naiba, l'aî gătit chiar, ce maî vraî ? „Eu me scol de-acum ! Atîta-î!!..
— „Cum ? te scoli ? Nu vraî să stal..."
— „Nu. Destul! Atîta strigăt şi blestem şi gălăgie... „L'âî făcut de rîs săracul!!... Maî mi-erâ ruşine mie..."
— Măî femee!...
— „Las bărbate! Las ocară dacă'ţî cere „M'a găsit în toane bune! Las că-î dau eu bani pe miere! „Osîndi-te-ar, măî Mihaî, „Câtu-î fi să fiî să aî : „Umbletul lupului, „Cîntecul cucului, „Carnea casapului, „Pieptul cazacului, „Pînea pitarului, „Glasul văcarului, „Pumnul fierarului, „Pofta măgarului...."
—„Măi femee! Bre!!.. Da lasă'l! Nul vezî zeu că de abia merge? „Ce ruşine-î faci tu, Doamne! nicî cu Prutul nu s'a şterge...
I
VULPEA JIDANULUI
Un ţăran o-dată numai singur ştie Cum prinsese o vulpe zdravănă şi vie Şi-o ducea...; dar unde,... nu ştiu—treaba luî La boieriu la curte, orî maî ştiu eu cuî.
X'um mergea cu dînsa se 'ntîmplă să treacă Pe la crîşmă tocmaî. Poposeşte o leacă Trage o fliuşcă omul, şi 'nsfîrşit s'apucă Să-şî aprindă pipa, ş'apoî să se ducă.
Dar jidanul cern şedea
Ca la crîşmă-la teşghea Şi la Vulpe cum privea
Parcă'n minte asa 'sî zicea :
- „Vulpe-î ? Vulpe ! Las să fie! „Ş'apoî ce? Ce-mî pasă mie?!
TH. D. SPERANTIA
„Dar nu-î vorbă că e vulpe
„Şi nu-ţî pasă dumitale „Dar ţăranul mi-se pare
„C'o să iea pe ea parale! „Şi nu-î vorbă c'o să iea
„Las-să iea cu Dumnezeu ! „Dar de ce să ieî e singur
„N'aşî putea să ieu şi eu ?!
Şi gândind în acest fel, Haî, la om încetinel:
Ba ţi-s frate, ba prieten
Ba cunosc pe tată-teu Ba pe mă-ta, ba femeea
Ba... pe cine maî ştiu eu, Şi-î tot spune şi î tot toacă
De femee de copil Că-î cunoaşte păn la unul
Pe ceî morţî şi pe ceî viî. Şi-î tot cîntă, şi cu 'ncetul
II îndeamnă ca să bea Şi-1 cinsteşte şi-1 pofteşte
Cam cu sila tot să iea
Omul maî respunde: lasă, mulţămesc Ba destul, ba ieartă, ba mă ameţesc Iar jidanul, pace, nu maî isprăveşte Tot îî dă să beie hojma şi-î vorbeşte : Că-î e drag de dînsul, de copiiî luî Si ca el de treabă om în lume nu-î
91
92
ANECDOTE POPULARE
Ş'apoî maî cu 'ncetul începu să-î zică Ca să-1 iea tovarăş ; căcî alt-feliu i-î frică Nu cum-va să pieardă vulpea pe nemică ; Zice că el ştie la nogoţ maî bine Si că nicî prin minte poate luî nu-î vine Cum se 'ntoarce lucrul:
— „Vezî te ducî la curte „Spuî acolo, zice, două vorbe scurte „Şi sfîrşeştî. Boieriul strigă ca să vie „Să 'ţî iea vulpea, ş'apoî îţî maî dă şi ţie ,. Vr'un bacşiş acolo, ochiî să ţi-î ungă „Şi-ţî maî mulţămeşte... Dar te doare 'n pungă „Ca să-î dai din mînă tot în dar. Tocmeală „Să maî facî, nu-ţî vine iar Ia socoteală : „Ţi-î stăpîn, la dracul... EA gândesc maî bine „La vînzarea asta să mă laşî pe mine, „Să vorbesc cu dînsul, dacă vrei s'asculţî „Bani să ieî pe vulpe împătriţi maî mulţi. „La negoţiu sunt multe nicî în gînd nu-ţî vine, „Trebui să-ţî dea baniî toţi, colea pe sin !"
Cam de o-dată omul nu prea se'nvoieşte, Dar la urmă nu ştiu cum se răsgindeşte Că 'nsfîrşit cu 'ncetul tot se tălmăcesc Şi se pune la cale pînă se 'nvoiesc.
Iar apoî la cale după ce s'au pus La boier cu vulpea amindoî s'afl dus, Şi jidanu 'ndată mers'a 'n casă sus.
TH. D. SPERANTIA
93
Ce-a făcut acolo, ce va fi vorbit, Tîrgul cu boierul, înse-a isprăvit, Şi boieriul chieamă şi pe om, să ştie Mulţămit cu preţul dacă vra să fie.
Şi cînd vine-î zice :
— Uit'te, ca'n voeală Noi făcurăm, bade, amîndoî tocmeală Să vă dau pe Vulpe o sută de leî, Cum socoti, răspunde, Bade, vraî să ieî ?
Dar ţeranul ce să zică
Nu prea mult se răsgîndeşte Ce ţinend în mînî căciula
Şi 'nvîrtind'o 'ncet, grăeşte : — „Eu cucoane drept să'ţî spun, „Poate prost îs orî nebun „Dar acum m'am săturat „Tot parale de luat; „Şi maî bine mă gîndesc, „Cum se zic să nu greşesc, „Că sînteţî boeriu mărit „Şi de multe feţi cinstit, „De cît banî, acuma, zeu, „Vr'o bătaie-aşî vra să ieu." Iar jidanul cînd aude se cam dă ceva 'napoî;
Şi-î priveşte pe amîndoî Ş'apoî zice : „Cum, zeă bade astă-ţî trebui dumitale „Pentru ce să ieî bătae ? ! Pentru ce nu ieî parale ?
94
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
95
— „Dă, de ce! Răspunde omul „Nicî bogat nu-s nicî fudul „Dar de banî sunt chiar sătul, „Şi de-aceea nu maî vreu „Voiu să schimb acum şi eu.
Dă p'aci, ba dă pe colo
Ba că-î eastă ba că-î treacă Maî suceşte el jidanul
Şi pe mînî iar se maî freacă Dar degeaba, omul ţine înainte tot cu-a luî Pînă cînd vădind boerul că cu dînsul alt chip nu-î Hotărăşte—cum tocmeala din 'nainte-a a fost făcută-Pentru-o sută Ieî acuma să le deie beţe-o sută.
Dar ţeranu-acum ce face Zice:
— „Dă, cucoane, bine, „Dar uitîndu-mă la mine „Văd că după cum sunt eu „Prost lăsat de Dumnezeu
„Dumnealui jupînul este, om maî mare, maî cu minte „Nicî să-î trec pe dinainte „Şi de aceia te-aşî ruga, „Dacă-î vra şi Dumneta, „Ca dintăî acum să puî „Să-î dea partea dumnealui."
Şi jidanul strigă 'ntr'una: —„Bade, ce-ţî-e dumitale ?
„Pentru ce să ieî bătaie ?! „Zeu maî bine iea parale !..
|lar boerul porunceşte pe jidan de-1 scot afară Şi 'ntinzîndu-1 la scară Haide dă-î şi dă-î şi dă-î Şi-î dau partea luî dintăî.
Iar ţeranul cum vedea Că şi rîndul luî venea Zice:
— „Eu din partea mea „Dă, cucoane, daca'aţî vra „Maî ruga-m'aşî de ce-va. „Dumnealui jupînu-î bun „Şi de treabă, zeu ve spun. „Şi pe mine, el, mă ştie „Tocmaî din copilărie! „Şi pe tata l'a ştiut „Nu eram eu nicî făcut. „Şi pe mama ca pe mine „O el ştie foarte bine „Şi de-aceea m'aşî gîndi „Cu bănat de nu v'ar fi „Partea mea, că-î chiar cu calc „Să-î o dau tot Dumisale : — Bine, atuncî, boierul zice, porunceşte Pe jidan la scară iar de-1 maî lungeşte Şi din nouă începe earăşî ca să-î dea 1 Ceea laltă parte cei maî venea.
Si i-au dat mereu i-au dat,
96
ANECDOTE POPULARE
Pînă ce cînd a scăpat Rupse fuga ca 'mpuşcat.
Dar la urmă şi boieriul om de treabă sau poznaş Pe ţeran chiemându-1 zice :
— „Ţine na-ţî un aldămaş.1 Şi de o-dată 'n mînă-î pune, suta 'ntreagă numărată. Iar ţăranul când o vede pe jidan îl strigă 'ndată — Vină 'ncoace, heî jupîne, să 'mpărţim un adălmaş „Nu să zicî c'aî fost tovarăş şi eşit'aî păgubaş, „Dacă m-a cinstit pe mine voiu şi eu să te cinstesc." Dar jidanul zice:
— „Lasă m'aî cinstit! îţî mulţumesc.
ŢIGANUL CINSTIT
Vr'o câţî-va ţigani, o dată, Printr'un loc, cînd-va-'ntr'un an, Cum mergeau prin zori de ziuă, Ved p'un gard un biet curcan, Şi de-odată se opresc, Se gîndesc, se resgîndesc, Celui maî bătrân grăesc :
— „Auleu, tată Vişan, „Vezî cel gard pe cel curcan ? „Vezî ce bun e şi ce mare ? „Bre, câ bun-e de mîncare ! "
Dar bătrânul de Vişan, Cum se uită la curcan, Şi pe gard cum stă privindu-1 Si cu ochii cîntărindu-1
i
7
98 ANECDOTE POPULARE
Zice :
— „Uit'te om nebun „Lasă curca noaptea 'n drum ! !... „De sat... satu-î, nu-î pădure, „Dar se poate să-î o fure;
„Că, ce vreî, de ?... sunt nevoi... „Maî bine-am lua-o noî ? "
Cel bătrân aşa vorbeşte Dar un altul, cum gîndeşte, Zice :
— „Dar n'o fi păcat „Să-1 luăm noî ne'ntrebat „Maî vîrtos de s'o 'ntîmpla „Să te vază cine-va ? " Dar bătrânul îî respunde :
— „Ce vorbeşti? ! Pecat ? ! De unde!! „N'are cum maî fi pecat, „Căcî îî spunem că-î vînat."
— „Dar de-o .zice că e curcă ?
— „Zice curcă, ba necurcă !!... „Ce-o tot ţii intr'una furcă ?
„Dacă-î curcă „Ce se 'ncurcă „Tocma 'n zarea zorilor ,.'N calea vînătorilor ? ! "
TH. D. SPERANTIA
„Să-1 luăm, să nu-1 luăm „Orî pe gard să nu-1 lăsăm ? "
r'Decî bătrânul ce să facă ? Dacă vede că-1 întreabă Zice :
— „Aici e altă treabă ! „Eî se tem de vr'o ruşine „Şi dau greul tot pe mine."
Dar fiind el om cu minte Cată 'n lături şi 'nainte Şi sfîrşeşte 'n trei cuvinte ; Căcî respunde :
— „D'apoî eu „Ce să zic şi ce să vreu ? "... „Nu maî umblu cu 'ndemnate „Să mă încarc şi de păcate „îl luaţi
„Orî nu-1 lăsaţi, „Numai partea mea cătaţi „Să mi-o faceţi părăleşte „Ca să-mî cumpăr nişte peşte. „Om bătrân... ar fi pecat „Să mănînc eu de furat."
99
— „Apoî dar, tată Vişan, „Ce maî zicî de cel curcan ?
TH. D. SPERANTTA
ICI
SÎRBUL SI PLITICÂ
Sîrbul o plătică cumpărase'o-dată
Si s'a dus s'o rază maî di'ntâiu la baltă
Vrînd apoî dintr'însa de mîncat se facă.
Merge. Cum ajunge decî, pe mal se pleacă Iea cuţitul în mînă, iar cu ceealaltă Işî ţinea plătica — şi'o muiea prin baltă Şi-o rădea.
Răzînd'o şi muind'o în apă Iată se trezeşte că din mînî o scapă.
Cum scăpă plătica haî, s'a ca maî dus, Iară Sîrbul grabnic se ridică 'n sus, Mina cu cuţitul pune îute la spate, Iar cu cealaltă tot în piept se bate Şi sîrbeşte începe cam aşa să-I zică :
— „Vină'ncoace dragă ! zeu că n'am nemică ! „N'am cuţit — drăguţă, zeu că n'am cuţit, „Am făcut în glumă !... Eu te-am gîdilit „Ia asa cu mîna...
Ast-feliu tot vorbeşte Sîrbul şi se jură şi s'afuriseşte ; Dar vădind că'n vorbă-î n'are ea crezare Pleacă dar îî zice plin de răzbunare :
— „Ţine minte atuncea că cuţit a fost!... „Ce socoţî tu ?.... Sîrbul nu-î aşa prost."
•^BLlOTfic^ (*   ACADEMIEI *]
1
\
TH.  D. SPEEANTIA
103
— „Ba-î chiar ou ca oul, uite-aice bine. : Nu stiî nicî ce-î oul!!. Aferim ! Halal!!. I' — „Ştiu, da-î cam prea mare !..
,Doară-î ou de cal.
ŢIGANUL CLOŞCA
Un ţigan o dată cum s'a nimerit Prin ce duşi a nume, cum s'a potrivit. — Poate tocma'n toiul cel de călărie, Cînd gîndea ce bine-î dacă-ar fl să fie Ca şi el să aibă caî, vr'o herghelie — Pe-un Romîn îl vede cum e la ţeranî Aducînd din ţarnă vr'o câţî va bostani.
Cînd văzu bostanii se opri ţiganul
Nu ştiea—■ se vede— încă ce-î bostanul, "■)
Si'ntrebă:
— „Bădica, făr de supărare „Spune-mî ce-î acela aşa roş şi mare ? „Ou să fie, a crede parcă nu-mî prea vine."
') Bostan-Dovleac.
— „Eî! de cal, bădica, înţeleg să fie
: „Chiar aşa prin minte mi-a venit şi mie,
^„Ştiti şi eu bădica, am văzut şi eu, „Neam de neam : tătucă, tatăl tatu-meiî, |? „Numai caî avut'au. Fost'au toţî bogaţi!! f, „Noî sîntem acuma, dă, maî scăpătaţi....
£-. „Dar, mă rog, cu ele ce-o să faci, bădica ?
— „Scoatem caî şi-î creştem, iar maî mult nemică.
— „Scoateţî caî!!... Bădica, cu bănat nu-ţî fie, „Nu te prinzî a-mî vinde vre un ou şi mie ? „Ţi-aşî plăti...
Romînul ce să maî cîrnăscă, | Rugăciunea cată să î-o împlinească. Fericit îndată face pe ţigan, Intr'ales îî vinde coşcogea bostan.
— „Mergî de-acum, îî zice, du-te de-1 cloceşte „Păn eşi-va mînzul... Inse te'ngrijeşte
| „Să-ţî alegi cuibarul pe la locuri bune. „Cată 'ntr'un respinten, la clocit, te pune."
. Omu'i zice 'n glumă, iar ţiganul crede, ■ Intr'un duh pe-a casă, vesel se repede Şi găsind ţiganca ast-fel îî vorbeşte:
TH. D. SPERANTIA
103
ŢIGANUL CLOŞCĂ
Un ţigan o dată cum s'a nimerit Prin ce duşi a nume, cum s'a potrivit. — Poate tocma'n toiul cel de călărie, Cînd gîndea ce bine-î dacă-ar fi să fie Ca şi el să aibă caî, vr'o herghelie — Pe-un Romîn îl vede cum e la ţeranî Aducînd din ţarnă vr'o câţî va bostani.
Cînd văzu bostanii se opri ţiganul
Nu ştiea — se vede— încă ce-î bostanul, ')
Si'ntrebă:
■— „Bădica, făr de supărare „Spune-mî ce-î acela aşa roş şi mare ? „Ou să fie, a crede parcă nu-mî prea vine."
]) Bostan-Dovleac.
— „Ba-î chiar ou ca oul, uite-aice bine. „Nu ştiî nicî ce-î oul!!. Aferim ! Halal!!.
— „Ştiu, da-î cam prea mare !
— „Doară-î ou de cal.
— „Eî! de cal, bădica, înţeleg să fie „Chiar aşa prin minte mi-a venit şi mie, „Ştiu şi eu bădica, am văzut şi eu, „Neam de neam : tătucă, tatăl tatu-meu, „Numai caî avut'au. Fost'au toţî bogaţi!! „Noî sîntem acuma, dă, maî scăpătaţi....
„Dar. mă rog, cu ele ce-o să faci, bădica ?
— „Scoatem caî şi-î creştem, iar maî mult nemică.
— „Scoateţi caî!!... Bădica, cu bănat nu-ţî fie, „Nu te prinzi a-mî vinde vre un ou şi mie ? „Ţi-aşî plăti...
Romînul ce să maî cîrnescă, Rugăciunea cată să î-o împlinească. Fericit îndată face pe ţigan, Intr'ales îî vinde coşcogea bostan.
— „Mergî de-acum, îî zice, du-te de-1 cloceşte „Păn eşi-va mînzul... Inse te'ngrijeşte
„Să-ţi alegi cuibarul pe la locuri bune. „Cată 'ntr'un respinten, la clocit, te pune."
Omu'i zice 'n glumă, iar ţiganul crede, Intr'un duh pe-a casă, vesel se repede Şi găsind ţiganca ast-fel îî vorbeşte :
104
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
105
— „Lasă totul baltă, haide şi cloceşte,
„Un surei să scoatem, ager telegar,
„Sprinten la copită şi vestit fugar.
„Iaca şi ouţul,... ou de cal!... priveşte
„Parcă-1 văd mînca-l'aşî Doamne cum ciocneşte.
„Cum din el mînzocul capul îşî iveşte ! !...
In sfîrşit ţiganii amîndoi s'au dus
Să clocească oul. La clocit s'au pus.
Tocma'n şleah, la dracul, pe-un deal mare sus.
El şi cu ţiganca amîndoî cloceau,
Unul cîte unul tot se rînduiau.
Dar clocind bostanul, cum pe el şedeau,
Cu căpăstru'n mînă gata s'aţineau :
Cînd din ou eşi-va mînzul cel surei
Răpede să-î pună, tata căpăstrel!!..
Au clocit ţiganiî cît vor fi clocit, Au răbdat de foame, sete-au suferit. Frig de nopţî de toamnă cît au înghiţit, Cîte nopţî veghet'au, cît au clipocit Ştiu eî singurî numai.
Orî şi 6e răbdare Ori şi ce necazuri, foame cît de mare Mici erau, căcî dorul pe surei să-1 vadă Era groznic!!.. Iarna chiar şi pe zăpadă Ar fi stat să 'ngheţe şi se ribigească Ca să poată numaî oul să clocească.
'ii
Intr'o zi, de-odată cînd cloceau maî bine In spre dînşiî iată c'o trăsură vine
J
— „Heî! Fereşte'n laturi! N'auzi, măî, fereşte !!.. Surugiul strigă şi din bicîu pocneşte.
Dar ţiganul, pace, şede şi cloceşte.
— „I-auzî ? zice el, fereşte „Cum se vede nicî gîndeşte „Că din loc nu mă urnesc, „Căcî la dracul, doar clocesc ! !... „I-auzî ? !. Strige cît îî place !... ,.De nu-î vine n'am ce-î face. „Cînd a stat el de-a clocit „Eu să-1 supăr n'am venit.
!' Ast-feliu dondăneşte pe bostan ţiganul. Surugiul strigă. El îşî face planul Neclintit să stee şi să cloncănească ; "Ceî ce vor să treacă pot să se ferească.
Vezeteul strigă, el pe ou cloceşte, Vezeteul strigă şi din bicîu pocneşte; Iar' ţigannl şede şi tot cloncăneşte. — „Haide 'n lături!!...
— „Clone, clone, clone !...
— „Măî fereşte !!...
— „Clone, clone, clone !... «=
Strigă vezeteul, caiî forăesc Vor s'apuce cîmpiî, sar şi se zmucesc, • Vezeteu-atuncea caiî opinteşte, La ţigan ajunge, biciul învîrteşte Şi s'apucă, neico, cam în şfichîu să-1 îea Pe ţigan cu biciul, şi mereu să-î dea,
106
ANECDOTE POPULARE
Până cînd ţiganul, cred, s'a ruşinat, Căcî fuguţă, Doamne, ce-a maî împănat De gîndeaî sărmanul că-1 luase vîntul. Nu-î zăreai piciorul c'atingea pămîntul...
Dar din drum se vede cînd s'a fost sculat Şi bostanul nu ştiu cum-i s'a'ncurcat Şi-a tot mers la vale, s'a rostogolit Păn ce-a dat de-o tufă unde s'a oprit, Si-un soldan r) din tufă încă-a maî stîrnit.
Epurele fuge, iar ţiganu-1 vede Cu căpăstru'n mînă gata se răpede, Socotind că-î mînzul, strigă să maî stea Ş'alergind, în sine cam aşa zicea :
— ,,E1 s'apucă de fugit „Parcă-Î gata de clocit! !... „Nea surei la tata ! Tata fîn ţi-o da „Şi ţi-o da şi apă şi te-o cesăla...
„Sur la tata, nea surei, „Vin la tata 'n căpăstrel!!..."
Nea, striga ţiganul, nea şi nea măî nea ! Şi-alerga pe dealurî de se dihănea. Epurele fuge, ochiî de şi-î scoate, Şi ţiganul fuge păn ce nu maî poate.
Şi-a fugit ţiganul cît a maî fugit-Păn şoldan de zare nu s'a maî zărit.
TH. D. SPEEANTIA
Ş'apoî stînd din fugă, ochiî să-şî umbrească Mîna la ochî pune, cată să privească Peste cîmpi, să vadă nu l'ar maî zări, : Barîm să-1 maî vadă orî pe unde-ar fi.
S'a uitat pe dealurî şi s'a răsuitat Până ce-1 dăduse jelea 'n fluerat. Iar la urmă 'n gîndu-î zice supărat:
— „Nicî de luni el nu-î de toate „Şi fugete ce-ţî maî scoate !! !... „De ştieam că te scăpăm ..Zeu, din ou mi te mîncam."
107
') Şoldan-Epure tînăr (vătuiţi).
TH. D. SPEEANTIA
109
HAMALUL IN GAZDA
Pe-un hamal o dată, cum hamalii sînt Goi ca vaî de dînşiî, arşi de ger, de vînt, Cum de frig sărmanul fost'a ribigit Un biet om să doarmă noaptea Ta primit Ca să-î facă bine, ca creştin în casă. L'a chiemat cu dînsul de- a şezut la masă Şi'n sfîrşit pe noapte ca maî cald să-î fie, Cum era pe-afară viscol, vijelie, Şi făcuse'n sobă foc destul, l'a pus Pe coptoriu să doarmă la căldură sus.
S'a culcat hamalul, ceî de casă iară, După ce sfîrşise trebile pe-afară S'au culcat. Hamalul cum era trudit Adormise, — acuma sforăia cumplit.
— „Ian auzî sărmanul cum maî sforăeşte, „Rupt de ger, acuma se maî desmorţeşte
| „Cu-o nemică iată ce pomană mare L „Poate face omul vrere dacă are! "
f Eî vorbesc. Hamalul hojma sforăeşte,
ţ Lîngă sobă bine spetele-şî lipeşte,
I Şi de cald se'ntinde şi se sprijineşte
f.: "In picioare zdravăn. Şi precum visază
ţ Că vr'un vas, se vede, prin vr'un becîîi aşază
h Şi la el împinge, tot aşa 'mpingînd,
I Iată ceî din casă că-1 şi-aud strigînd:
^ — „Tot dămol!... Tot dămol!... Să-î maî tragem un prăval î „Haî băîeţî, opintiţi!... Haide-acum cu toţî; tăval !...
I Oamenii se mirară cum prin somn vorbeşte. I Vorba bine dînsul, însă nu sfîrşeşte I Şi de o dată soba cade d-a tăvalul |- Ş'apoî,
— „Bodaproste!... zice şi hamalul.
TH U. SPEEANTIA
111
ŢIGANUL CĂLARE
Un ţigan de mult gândea Că ce bine i-ar şedea, Numai dacă s'ar putea, Cum va merge de'ntemplare Orî pe-un drum orî pe-o cărare Să găsească o pungă plină, dacă nu cu-alt fel de banî
Cel puţin cu gologani.
Ce n'avea-el a-şî lua ? !
Şi maî câte a-şî cumpăra ? !
Maî d'întâiu şi-ar fi luat
Vr'o tunică de soldat
Orî A-r'un laibîr boeresc
Sau vr'un antereu popesc, Orî nădragi cu dunga roşă şi pe pulpă strînşî şi sprinteni, Orî vr'o puşcă cu oţele, orî vr'o şapcă, nişte pinteni.
Iar i in toate se gîndea
Maî vîrtos un cal să-şî iea,
C'avea bietul poftă mare Să se vadă el călare.
Şi gândea el tot gândea Numai nu se nimerea. Insă iată că 'ntr'un rînd Cum avea tot caî prin gând Din dorinţa luî cea mare Se sui pe un băţ călare, Că cerca şi el să vadă Cam ce fel avea să-î şadă Când o fl cu-adeverat Chiar pe-un cal încălecat; f Si pe băţ aşa călare bucuros de tot acum 'r' O luă la mers pe drum.
I' Şi mergea şi tot mergea
Şi-aşa bine ce-î părea Că credea curat în sine Că-î călare chiar de-a bine.
Dar mergând aşa călare Iată tocmai de'ntemplare Cănd se uită jos în cale Vede-o pungă cu parale Si din dată cum o vede Către dînsa se repede, Dară cînd colo s'o iea Să se plece nu maî vrea, ş;€i trecend pe lângă densa merge 'n drumu-î maî nainte
Si cu gîndu-şî zice 'n minte :
112
ANECDOTE POPULARE
„Pungâ-î frate. Pungă plină !
„D'apoî cine e de vină ? ! „De n'aşî fi călare-acuma mî-aşî lua-o bucuros ; „Dar aşa... O las, — Aceasta-î chilipir de om pe jos."
SLĂNINA DE PROBA
Un ţigan cinstit săracul, Maî cinstit şi de cît dracul, Sărmănelul cît tfăiea De furat mi se ferea Maî vîrtos cînd nu-î cădea.
Lumea cum e rea la gură, Tot spunea mereu că fură. Iară el precum spunea Nicî ştiea de ce vorbea Şi jura de se'ntindea, Şi de gol nu se dădea, Ci zicea la de-al de aste Că-î cădea vina năpaste.
Jura naiba ca să-1 îea, Dracu'n tată-seu să dea,
114
ANECDOTE POPULARE
TH.  D.  SPERA KT TA
115
Şi pc mă-sa ca s'o prindă Necuraţii şi s'o 'ntindă ; Fraţi şi veri ce maî avea In toţî holera să dea. Şi să-î stringă, să-î buşască, Să sc'ntindă, să plesnească Boţ să-î facă şi grămadă, Soare 'n ochi să nu maî vadă.
Şi zicea că nu-î de vină De-a fi fost prins cu vr'o găină Orî c'o gîscă, orî c'un pui Şi că n'a fost vina luî.
Că din toţî maî vinovată Este lumea cea turbată ; Căcî el mina cum întinde Ea deodată hap ! îl prinde.
El spunea ce socotea, Iară lumea ce ştiea. Inse, cum de s'a'ntîmplat, Peste-o nouă boantă-a dat.
Auzind de-un om că are, Ca tot omul de mîncare Cum e iarna la crăciun, Aşezat în pod la fum Porc tăiet, cîrnaţî, slănină, Se gîndea el — nu-î pricină (Tar fi bine de-ar putea Vr'un hărtam si el să-sî îea.
Se gîndea, decî la luat, Nu gîndiţî că la furat.
Cum aceasta 'n gînd îşi puse Haide 'ntins la om se duse, Buna ziua, bade-î zise Apoî vorbă se deschise De omăt, de fîn, de vite Şi de alte multe cîte, Şi grăiau şi sfătuiau Vorba nicî că maî sfîrşau, Căcî ţiganul cît şedea Spori u maî mult la vorbă avea. El sărmanul vra să vină Vorba, ştiţî, cam la slănină, Şi'n tot chipul o'nturna, Dar zadarnic aştepta Parcă dracul îî vraja Ce visa nu se'ntîmpla.
Omul îară-şî sfătuea Căcî alt chip nicî el n'avea ; Omu'n casă dacă-ţî vine Să-1 alungi nu şede bine ; Lasă-1 singur nu se 'ndură, Lumea spune, poate fură...;
Omul zice că-î va da Dar în pripă aşa nu vra, Căcî s'o cerce vra deodată Dacă-î gata de-afum'ată.
116
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPEEANTIA
117
Decî ţiganul a plecat. Murături de-a maî luat Nu ştiu n'am maî întrebat. Iară noaptea târziu tare Cînd dormea orî-ce suflare El eşi'a la plimbare.
La primblare-a fost eşit Şi ca omul cel cinstit Drept în pod a nimerit.
Iar în pod făr de lumină Dînd cu capul de slănină înciudat şi spăriat O bucată' şi a tăiat.
Şi'n sfîrşit de groază mare Luînd harşchina 'n spinare Vra spre casă s'o croiască Să se maî desmeticească.
Dar, păcatul, cînd porneşte Iată-o scîndură pocneşte Şi precum nicî nu visase Se trezi din pod în casă.
Cînd el „hop" şi omul sare Strigă : Cine-î ? Cum ? Şi care ? Şi-aprinzînd luminâ'n casă îl priveşte cum picase. .
îl priveşte şi-1 întreabă Cum se chiamă astă treabă.
Iar ţiganul la'ntrebare, Speriat de lumînare, Intinzînd slănina'î zice:
— „Iata-mă-s şi eu pe-aice '. „Ce maî faceţî ?... Eu venisem „Dupre cum maî a-zî vorbisem „Şi slănină ţi-am adus „Pentru probă.., cum mi-aî spus.
TH. D. SPEEANTIA
119
DOUĂ PALME CINCÎ CAPEICÎ
.Se vorbeşte, de cînd Ruşii, că 'ntro zi s'a nimerit
C'un ţeran la judecată mers'a de s'a tînguit,
C'un boer aşa degeaba a sărit la el în drum
Şi ni sam ni tam de-odată făr-a şti nicî ce-î, nicî cum,.
Peste crucî şi miî sudalme,
I-a maî tras şi două palme.
Judecata ce să zică, cînd avea de judecat
Un boer de boerie şi-un ţeran mojic plouat ?
Hotări cu vaî nevoe după multă chibzuire
Ca boerul să plătească cinci capeicî despăgubire.
Deci boerul, să plătească, pune-o rublă atuncî pe masă
Şi zicend că n'are vreme a eşit pe loc din casă,
Iar ţeranul stă şi-aşteaptă să-î plătească. Şi tot şede,
Ba acuma, ba acuma, până cînd la urmă vede
Că eî n'au nicî gînd să-î deie şi cu frică atuncî întreabă
— „Noî, nu bănuiţi, cucoane,
„Maî avem şi altă treabă
Si ziceam :
„îmi daţi acele... „Cinci capeicî, că eu m'aşî duce ?... — „Stăî să schimbe-I zice,— aşteaptă „Până cînd îmî vor aduce."
Ce să-î faci ? Se pune omul pe-aşteptate de iznoavă, Cinci capeicî îs bani! Dar greu-îî să schimbe o carboavă, Zice el şi stă şi'ntreabă nu maî ştiu de cîte orî, C'ostenise-a sta în picioare şi curgeau pe el sudori.
Dar văzînd la urmă omul că vra noaptea să-1 apuce, Pune cuşma subsuoară la judecător se duce Şi-î cîrpcşte două palme de tocmală şi'ndesat
Ş'apoî zice :
— „Uit'te acuma,
„Nu vă fie cu banat,
„Cele cinci capeicî ce astă-zî
„Hotărit'aţî să le ieu,
„Cînd vor fi ca să se deie,
„Le luaţi în locul meu."
TH. D. SPERANTIA
121
FAG CE-A FĂCUT TATA
Un biet onrs'a dus o dată Ia un tîrg şi el călare, Cum merg oameni pe la ţară şi cum poate fie-care. Mers'a 'n tîrg, a tras la gazdă,
Şaua, iapa şi-a lăsat, Şi prin tîrg apoi ca omul, Mers'a după cumpărat. Tîrgueşte şi se'ntoarce Innapoi la gazda luî Să-şî îea iapa să se ducă ; Dar la gazdă iapa nu-î.
Dă pe ici, ba dă pe colo,
Cată 'ntreabă şi iar cată Păn ce cată şi pe-acolo
Unde maî cătase o dată. Umblă cată prin tot locul
Unde nicî putea să fie,
Şi prin casă pe sub paturi Poate şi sub pălărie,
Si la urma 'şi Iea răndeaua,' Iapa alt stăpîn îşî are,
Haide-a casă apostoleşte — Altul merge acum călare.
Pe'mprejuru-î umblă lumea
Şi se'ndeasă şi furnică, Unii iapa zic c'o cată,
Alţiî alta orî nemică ; Unii spun c'aşa 'ntîmplare
Au avut şi eî vr'o dată Şi'l privesc pe om cu jale
Şi cu dînsul iapa cată, Şi-î tot spun că va găsi-o
Că doar mare'î Dumnezeu, Alţiî zic că va găsi-o
Că lor nu le pare reu. Iară el privindu'şî şaua
Ce scăpase ne luată Si'nnăltind din umerî zice
Cătră lumea adunată:
— „Saua este pân'acuma... tot am şea... şeluţa mea „Şi maî dînd vr'o zece galbeni, cred şi iapă voiu avea „Căcî pe cît se vede iapa mi-a luat'o cine-va „Că, la dracul, nu-î ca fumul să se pîeardă 'n vînt aşa. „De voiu da de dînsa, bine, unde-va pe ici colea ^,Orî acel ce mi-a luat'o să mi-o dee dacă-ar vrea...
122
ANE CI)OTE POPULARE
„Nu ştiu zeu... dar eu ştiu una, socoteala 'ml este gata „Dacă nu-î şi nu-î, atunce, fac şi eu ce-a făcut tata.
După asta ce maî fuse.
Poate spune cine ştie, S'a pornit a casă omul
Orî se puse pe beţie. Sănătate, pace bună
Zic şi zeu că nu maî ştiu La pricim de tâlhărie
Nu voiu martur ca să fiu... Inse vorba ce el zise,
La apus la resărit De la crîşmă'n toată lumea
S'a întins şi s'a lăţit :
Că de-ar fi să nu-şî găsască îapa luî ce-a fost pierdut Hotărîtu-s'a să facă precum tată-su-a făcut.
Pr'intre altă multă lume ce-auzise, s'a'ntimplat De-auzi şi cel ce îapa de la om a fost luat. Lumea toată vra să ştie ce făcuse tatăl lui, Dar în gînd ca să gîcească nu-î venise nimenuî. Toţî voîau să ştie vorba cum s'o iee la 'nţeles. Si de vrea să ştie lumea, cel cu buba maî ales.
Stă la gînd şi el şi lumea: — „Ce să fie, ce să fie ? !
„Ştie farmec! ticălosul, „Orî vr'o altă măiestrie ? !.,
TH. D. SPERANTIA
123
- Stă la gînd acum. Şi lumea ca şi dînsul se gîndea, : Dară el la urma urmei chiar de-a binele credea
Că at'o vrajă ştie, poate nişte lucruri diavoleşti, '.-păgubaşul naibeî. Ş'apoî numai vezî că te trezeşti . Că te-apucă-o zghihueală de te sfarmă ca pe tine, . Ori vr'o mînă 'ţi iea, orî glasul, orî maî ştiî ce dracu'ţî vine l 'Te găseşte-o dănănae orî maî ştiî ce Dumnezeu,
De te duce pe prăjină orî pe sus... orî şi maî reu... "Şi'n sfîrşit se hotăreşte, după ce s'a răsgîndit, ■ Să-i dea îapa ca să scape şi să fie liniştit:
— „leie-şi-o dracului, boalelor ducă-se,
„Meargă cu dînsa, „Deic-o dar lupilor, ţie-o sau brînză chiar „Facă dintr'însa !...
După asta iea şi îapa şi'nnapoî la om o duce E"Arătîndu-î c'a găsit'o. Ş'apoî vra ca să-1 apuce I? Pe departe ca să-'î spuie pe cînd îapa şi-a perdut
Ce ziceau că vra să facă precum tată-su-a făcut ?
— „Apoî dă, de o dată, bade, „îî respunde, 'ţî mulţămesc
. , „Că'mî găsişi sărmana îapa
„Şi-s datoriii să te cinstec ; „Iar de vorba care-am zis'o . „Pe cînd îapa s'a pierdut
„A trecut atîta vreme
„Si ce-am zis am şi făcut...
„Tatăl meu ca mine tocmai un năcaz o dat'a tras. „Tot călare 'n tîrg mersese şi pe jos a fost remas ; „Si-a luat şi el atuncia şaua 'n spate frumuşel [- „Şi s'a 'ntors pe jos a casă ; iară eîi făcui ca el.
ŢIGANUL LA PEPEHÎ VERZI
Pe-un ţigan un om prinzîndu-1 în grădină-o dinioară Mîncînd pepeni verzi,—îi zice :
— „Dar ce caţî acolea, cioară ? !
„Pentru ce şi cum-intraşi?
„Pepeni verzi de ce mîncaşî ? "
—- „Am intrat, bădica, zice „Ca să văd: pămîntu-aice „E ca 'n ţarnă, ori mai bun ?..
„Dar pe cinste, drept îţî spun „Că de pepeni de mîncat — „Să nu-ţî fie cu bănat ,.Să chiorăsc dac am gustat ! '
-„Tacî din gură, măî ţigane ! încă faci pe oameni proşti ? !
„Nu vezî tu că te cunoşti ?!
TH. D. SPERANTIA
125
„Uit'te'n barbă-ţî o semînţă!!. Măî, ce hoţî sînteţî, ce hoţi! L „Dar vă'nvaţ eu, las, pe toţî...
— „Nu, bădica,
„Nu-î nemică,
„Zice el. Nu fii tiran
„Să te pui c'un biet ţigan ! „Că sămînţa, care-o vezî, este, zeu, de-acum un an !!.
TH.  D. SPEEANTIA
127
ŢIGANUL SI URSOAICA
Un ţigan de mult o dată, nu ştiu cum s'a nimerit Că trecînd printr'o pădure, o ursoaică a fost zărit Tocmai cînd voiea să intre să s ascundă 'n vizunie, Si-o pîndi pe unde merse. Ş'apoî plin de bucurie Alergă la fug'acasă şi Ţiganceî povesti Şi la dancî, şi vesel zise :
— „Valeu, Doamne ce-ar maî fi ,,De-aşî putea s'o prind mămucă !...
„Cît de grasă-î, cît de mare „Ne-ar ajunge, mămulică,
„Pentr'o vară de mîncare... „Dar blănoasă ce-î!!. Din piele-î, „Ce frumos cojoc mi-aşî face Şi ţiganceî vr'o scurteică
V
„Şi-o căciulă, cum îmî place, „Ţurcănească, ţuguetă,... „Parc'o văd, pre legea mea,
„De la cap de un cot de 'nnaltă, „Să se 'npungă ploaea 'n ea."
îupă asta toată noaptea s'a 'nchinat şi s'a rugat |'ă-î ajute sfînta Miercuri, căcî spre Miercuri s'a'ntîmplat, pa s'o prindă.
Demineaţa într'o clipă s'a sculat jii cu sacul, s'o aducă, la pădure-a şi plecat.
Ijungînd la vizunie se vîri cu sacu 'n ea,
ursoaică s'o găbjască ; îar urseaica morăiea.
— „Nici maî mor „Şi nicî maî hor „Hustîulîuc în sac s'acasă „La copii poclon pe masă."
aşa zicea ţiganul, cînd de o dată se trezi ursoaica mi-1 prinsese şi'ncepuse a mi-1 buşi, -al freca, de vai de dînsul, căcî pe cînd maî contenea pjzeaî plîngînd ţiganul şi strigînd pe cît putea :
— „Valeu, sfîntă Miercurată „După cap nepieptănată, „Fă-te a mă scăpa vr'o dată! „De te-aî face a mă scăpa „Ce fugoiu ţi-aşî arăta '.. „De m'aî prinde păn la şatră „Să-mî maî tragi o scărmănată."
TH. P. SPIOJUAN'TIA
129
SOCRII SI GINERILE
Un însurăţel o dată cu nevasta-î s'a luat
Si s'a dus să-sî vază socrii ce şedeau într'un alt sat.
Dar pe socri 'nsurăţelul cam Ia suflet nu-î avea Şi ca omul se gîndea,
Ce mal dur la deal la vale,
Ca să-î pună-acum la cale. Căcî de mult pe cînd fusese socri odată pe la eî La vr'o zi de sărbătoare, ca părinţi la 'nsurăţeî, Mama vitrigă cu fata nu prea bine s'a purtat Căcî în toată vremea mesei tot striga neîncetat, Să-î aducă una alta ba să-î deie ba sa-î facă Că de voe de nevoe trebuind şi ea să tacă
Alergă sermana fata
De remasă nemîncată.
Ginerele, acum la dînşiî ajungînd, îşî pune în gînd Ca să-î lasă de la masă pe vr'o unul cam flămînd
Şi la masă cînd s'au pus începu şi el să-î poarte cînd în jos şi cînd în sus Ba dă-i asta, ba dă-i ceea, tot poftea şi tot striga Socrul, soacra să-î împace unul şi-altul alerga. Iar din ce puneau pe masă, ginerică potrivea
Că nemic nu remînea. Iar apoî ce maî remase de la dînsul ne mîncat Strîns a boţ frumos în mînă şi la cînî a aruncat.
Bieţii socrii morţi de foame trebuind şi ei se tacă
Se'nţeleg acum să facă Cam pe ascuns v'o turtă 'n vatră şi s'o pună să se coacă, Ş'aşa 'ncepe a spune socrul că e foarte ostenit Si se culcă, doar vede-l'ar şi pe gincre-adormit. Căci gîndeau că maî pe urmă, cînd ceî tineri vor dormi, Eî cu turta cea din vatră foamea tot îşî vor urni.
Ginerică însă, pace nare gînd urî de dormit, Căcî la nas îl vine tocmai miros de ceva prăjit. ; Şi pricepe'n dată planul. Deci: 'ncepînd a se 'nvîrti: — „Eu mă scol că-I prea de vreme, zice, nu pot adormi.
— „Dar de ce te scoli acuma ? t                   ..Zice socrul, ce-aî de gînd ?
— „Ia, mă duc şi eu la vatră, ,.Vreu luleaoa să-mî aprind.
— „Stăî culcat, c'adormî, îl zice, „Xumaî nu mişca din loc.
— „Da de unde !... îî răspunde. „Că-s deprins s'adorm la foc !!.
130
ANECDOTE POPULARE
In sfîrşit mergînd la vatră, jos pe-un scaun s'aşeză Şi punînd pe-un cleşte mina, s'apucă şi'n foc cătă Şi găsind în vatră turta — stă la locu-î neclintit.
Iară socrul mort de frică nu cum-va s'o fi găsit, II întreabă — necăjit:
— „Ce ? Te-ai pus la vatră-acuma ?!.. „Ce maî facî, la ce gîndeştî ?
— ..Ia gîndesc şi eu la multe „Lucruri vechî şi bătrîneştî!
— „Bre !... Ce gusturi îî veniră ? ! Se gîndeşte socru 'n sine,
Ş'apoî zice ; „Mergî te culcă „Să veghiezî; socoţî, e bine?
Ginerică 'ncepe atunce, Ia minuni să povestească Iară socrul de mînie maî că vra să se bocească
— „Uit'te, zice, gust de vorbă ,,Ce-l găsi mă rog îţî place ? ! !..
„Mi se arde turta'n vatră... „Şi eu tac şi n'am ce-î face."
Tot gîndea la turtă socrul, iar el colo povestea : Că-un răsneam al luî odată, cînd a fost pe cînd trăiea,
Avea case, bogăţie,
Acareturi; răzeşie:
Patru stânjinî de moşie
Şi vr"o opt sacî de hîrtie —
Documente pe vecie !..
Dar în dată ce-a murit
TU. D. SPEEANTIA
Fraţi şi neamuri au venit Şi s'au pus la împărţit Ilar cu cleştele prin vatră arătînd precum spunea |lmpărţîa şi dînsul turtă şi-o tala şi povestea : v- Ba c'a tras în colo brazde, ba 'ncolo la asfinţit Până ce cu'ncetul turta, De-a măruntu-a sfărmiţit.
— „Ce moşiî mi-arată-'n vatră ?
„Parcă-aud că hîrşcîeşte „Mi se pare, zice socrul,
„Că el turta 'mî împărţeşte... „Eî poftim ! ce-mî pasă acuma
„De acareturi şi moşie „Tot îmî spune şi-mî arată...
„Asta nu-mî ajunge mie ? !. „N'o fi ajuns la turtă poate „Şi cu dînsa voiu scăpa. — ; „Eî ş'apoî la urmă ? 'ntreabă, cum şi ce fel s'a sfîrşit ? „Uite'aşa, răspunde celalt, toată s'a bucăţelit ..
Şi sfîrşind acum povestea
Ca un vechiu moştenitor Iea cu cleştele şi-aruncă Turta toată în coptor Zicend : — „Iaca astfel mers'a
„Lucrul, cît am înţeles, „Ca din spuza ast din vatră „Chiar nemic nu s'a ales.
131
•1
132
ANECDOTE POPULARE
Se maî zice că pe urmă, gineraşul a simţit Că pe uşă noaptea socrii amîndoî ar fi eşit. Şi eşind şi el pe afară, prin grădină, cînd privi, Desbracaţî cum se sculase, pe amîndoî colo-î zări. Din grădină orî-ce roade s'au fost strîns, nu mai erau. Bieţii socri cozî de varză de nevoe-acum rodeau.
Dar el haide strigă cîniî
Şi s'apucă de-amuţat Ca şi după nişte vite
Ce 'ngrădină ar fi întrat. Şi tot strigă, tot amuţă,
Dă cu pietre, cu ce poate Până ce cu ho ! cu strigăt
Din grădină, haiti, îî scoate. Peste grad prin spini
De-a dreptul cum apucă fug cum pot Uitînd bieţii de nevoe
Si de foame si de tot.
Iară el la urma urmei, după ce i-a tîuhoit,
Intră 'n casă şi se culcă bucuros şi liniştit
Si cînd vin apoî şi socrii de se pun şi eî în pat
El începe să le spună ce-a făcut şi ce-a lucrat,
Că "n grădină nişte vite el văzuse şi a sărit
Si cu bulgări şi cu cîniî peste garduri le-a gonît,
— „Bine, bine, zice socrul ..Foarte bine le-aî făcut
„Socotind că pe 'ntuneric „Poate nu i-a cunoscut.
TH 1). SPERANTTA 133
—- „Ba, ce bine, zice dînsul, parcă-mî pasă aşa de tare „Strîngă-şî vaca cine-o are „Iar cînd nu vra ca s'asculte... „Eu, cum stiţî că nu ştiu multe .„„Zeu, trăgeam cu puşca"n ele, fie-a dracului de vaci. ".— ;;Ba nLl dragă, zice socrul, numai asta să n'o facî.
ŢIGANUL CU RUSUL
Intr'o vreme pe cînd Ruşii, Cum se spune s'a'ntemplat
Că'ntîlnind un Rus în cale-î Pe-un Ţigan, l'a întrebat:
— ..Unde merge drumul, ista ?... (Pe ruseşte cum vorbea).
Iar Ţiganul ce ruseşte Cum c'ar şti se fudulea :
— ,,0 ! Ne scâjo, îî respunde — Care 'nsamnă : nu-ţî voiu spune
Căcî nu ştiu nicî singur; ş'asta Ca pe foc pe Rus îl pune.
Rusul crede că Ţiganul vra de el să-şî facă rîs
Şi, obraznic, parcă'n ciudă, nu-ţî voiu spune,, i-ar fi zis.
' - TH. D. SPEEANTIA 135
— „A !! Ne scâjeşî ? ! Rusu-î zice, Orî adecă cum s'ar prinde :
A !! Nu vraî să-mî spuî! ?...
Şi'ndată îl înhaţă şi-1 întinde La pămînt, şi mi s'aşază
Pe tabet să-î mulţămească Peste cap şi peste spate —
Mulţămită drept rusască.
— „Valeu ! strigă-atuncî Ţiganul de durere şi răcneşte ; Iară Rusul iea pe valeu cum c'ar fi valeâî-ruseşte ; Şi ştiind că pe ruseşte : valeâî — trage, dă 'nsemnează,
— ,.A !! valeâî ? valeâî ? Iî zice „Na, ne scajeşî ? Na, valeâî ? !.
Trage-î zdravăn, iar ţiganul
Se'ndoiea de socoteai, Că-1 din una făr de oase —
Ca cureaua şi răcnea Si'n tot chipul, de durere; Ca zvîrluga se'ndoiea: Iar apoî prinzînd cu mîna de pe-unde-a fost lovit In spre Rus şi'ndreaptă ochiî şi-î vorbeşte răguşit:
— „Mări, dragă gospodină, „Nu maî fii aşa hapsină ! „De vraî, valeu să nu zic „Şi să tac, să tac pitic, „Nu maî da atîta'n mine „Că maî mult să strig îmî vine.
136
AXECDOT E POPULARE
„Cît mă ţiî într'un bătut „Zeu, că-s chipuri de tăcut!!...
Rusul tace şi'ndeseşte şi tot bate şi iar bate
Iar ţiganul parcă'n ciudă strigă valeu cît ce poate.
In sfârşit tot valeu hojma şi îar valeu a strigat Iară Rusul tot îî trase păn ce lat l'a şi lăsat. Şi s'a dus în treabă-î iară- şî în cotro s'a nimerit. Dar Ţiganul zise'n urmă, cînd a fost de s'a trezit:
— ,.Ian te uită cap de Rus „El cu mine s'a fost pus ! „M'a bătut de m'a stîlcit „Dar cu ce s'a folosit ? !.. „Că eu valeu am strigat „Până cînd s'a desgustat: „Si de frică m'a lăsat
J' i
„Că, dă, bătă-1 Dumnezeu. „Doar puteam să-1 bat şi eu, „Şi strigînd şi ne strigînd „C'aveam gînd
.. D'ar n'avuî cînd !
TACI FEMEE CE MENEŞTI
O femee, ce-î venise, după ce cu-al eî bărbat Se'mpăca destul de bine de pe cînd s'a măritat, Şi-î era şi drag bărbatul şi-î era şi dragă luî, Şi trăeau destul de bine, ca la casa omului, S'apucă să-î bată capul:
Omul, de, ca omul zice :
Măî bărbate, tu iubeşti.
„Taci femee, ce meneşti!! !.,
Azi îî zice, mînî îî zice,
In sfîrşit în multe rîndurî Până cînd cu vremea omul
S'a cam pus şi el pe gîndurî, Şi'ntr'o bună demineaţă
Nu ştiu unde 'ntro potică Mi-1 zăpsi colo, femeea, Negustor cu oca mică.
-„Vezî, bărbate, vorba nostră? Nuţi-amspuseucăiubeştî? - „Da, nevastă! Dar eu ţie nu ţi-am spus să nu meneşti ?
TIT. I). SPER A NT IA
139
Eî s'alerge'n grabă şi să-î dea de veste, Ca stăpîn să ştie paguba ce este.
Decî o oaie, tocmai cătr'o serbătoare Potriveşte'n cîudă par*că şi chiar moare. Ş'un cioban dc'ndată la stăpîn porneşte Ca să-î dea de veste. Merge şi-1 găseşte Tocma'n fundul crîşmeî stînd şi sfătuind Cu stăpînî de turme, şi la vin cinstind.
UNDE ESTE Ti l;)î.\. PAGUIiî SÂ NU FIE?
Cînd ciobanul întră merge 'ntins la el Si vorbind îî zice cam în acest fel :
Cum văzu ţiganul că prin sat de-a rîndul. Sînt oieri cu toţii, se bătea cu gîndul: Ce şurub se 'ntoarcă, ce negustorie Oî şi el să aibă şi oieriu să fie, Şi prin sat ca dînşiî ziua să vorbească Tot de oî. Gîndeşte cum s'o nimerească.
Curmeziş ţiganul şi'n lungiş s'a dat : Două oî la urmă tot a căpătat. Şi a făcut şi stînă. Avea turma 'ntreagă — Două oî!!.. o lae şi-o babană neagră.
Injghebat'a stîna totul a gâtit, Doî ciobani de-odată haîde şi-a tocmit, Şi să aibă 'n grijă le-a şi poruncit: De cum-va păcatul s'o 'nfîmpla să dee, Şi din oî vre-una s'o 'nfîmpla să pieie
— ,.Ciobaniea, bade, azi ţi-am împlinit „Ooiea ce mi-aî dat'o s'o pasc a pierit."
— „Ieşi afară, slugă rea, neruşinată — Strigă-acum ţiganul, sare chiar să-1 bată.
L'a bătut şi-afară tot brînciş l'a dat Ocărindu-1 grosnic cum că s'a 'mbătat.
Iar ciobanu-acesta celuilalt îî spuse Şi'n sfîrşit la crîşmă şi celalt se duse.
Dar celalt de'ndată ce-1 văzu cinstind Merse'ncet şi spuse cam aşa zicend :
— ..La mulţî ani stăpîne !! Mulţi şi fericiţi „Ani să tot petreeeţî, după cum doriţi!!...
— ,.Să trăestî băiete, (zise atuncî ţiganul),
140 ANECDOTE POPUL A.RE
„Iea paharul ista."
Iea şi bea ciobanul, Ş'apoî stă la vorbă parcă nicî nu ştie Că-î pierise oaiea, ci cu veselie Despre oî şi stînă şede şi tot spune Pînă cînd ţiganul întrebare-î pune:
— „Ce maî e la stînă, pe-acolo } Ce veste ?
— „Dă, la stînă... bine... bună pace este. „Oile merg bine, dar... aşa şi aşa. ..S'a'nceput din ele a'nsemna ce-va —
— „S'a'nsemnat din ele ? !!... Ce vorbeşti tu măî ? ! „Şi din care turmă ?
— „Ia din cele lăî...
— „Vezî aşa maî merge. Celalt a venit „Şi mi-a zis de odată : „Oaiea ţi-a perit! „Pricopsitul naibcî, dracu'n el să dea, „Parcă-o oaie numaî ara în turma mea ! „Haî la cinste, lasă ! Chef şi veselie !!. „Unde este turmă, pagubî să fie ?... —
PUŞCA JIDANULUI
Un jidan trecend odată, cînd a fost, cînd-va 'ntr'un rînd Printr'un loc, printr'o pădure, îî veni de-odată 'n gînd Că se poate din pădure şi vr'un lup cum-va să easă Cum era pădurea deasă ;
Că zicea el:
— „Cine ştie,
„In pădure aşa de mare
„Şi'ndesită-aşa de tare
„Câte lucruri pot să fie ? !.. „De nu şede lupu-aice, unde şede ?.. 'n prăvălie ? !...
Şi gândind aşa, gândind, Şi prin tufe tot privind, Tot mergea, mergea 'nainte... D'aşî făcea şi planu 'n minte: Că vr'o puşcă de-ar avea Ar scăpa de lup cu ea: C'ar întinde-o, — ar trage foc Şi far împuşca pe loc.
142
ANECDOTE  Pol'ULAiiE
TH. D. SPEEANTIA
143
Dară puşcă cl ne-avend Se gândeşte atunce 'n gând Că cu băţul ce'l avea La nevoe s'ar putea Ca să scape de belea ; .Şi mergen d aşa zicea :
— ..Dacă ved un lup Aenind „Eu ieau beţul şi'l întind, „Şi ţii sperii şi se duce „Par'că el e târgoveţ „Ca să vină să nf apuce „Dacă-î puşcă orî e băţ ? !...
C'a fost altul şi-a'mpuşcat Vezend lupul răsturnat Stă pe loc şi nicî clipind Şi la băţ întins privind Zice:
— „Uit'te ce drăcie ! „Nicî în minte să nu'ţî vie : „Băţul meu din Dărăbanî, „Care-1 am de zece anî, „A fost cot, a fost biciuşca, „Dar nicî n'am gândit că-î puşcă!
Şi vorbind aşa jidanul
Când făcuse tocmai planul Si mergea cătând de drumu-şî ca orl-care călător Iată-un lup gonit din urmă prin frunziş de-un vînător,
Când nu-î trece nicî prin minte
Hop. că-î ese aci nainte.
Ce să facă el acum ? Se opresce'n loc în drum Şi întinzînd în grabă băţul, după cum s'a fost gândit,
Stă şi aşteaptă neclintit. Când de-odată vînătorul din desiş de pe dindos Poc ! Trînteşte lupul jos.
Când aude el pocnind Si de loc nebănuind
TH. D. SPEEANTIA
145
CUCUL. ŢIGANULUI
Un ţigan în vremea îerneî, nu ştiu 'n capu-î ce-a gîndit Parcă toate le sfîrşise de pe lume. I-a venit Gust să-î cînte cucul îearna, şi zicea gîndind în sine : — „Ce mi-î bun că sînt pe lume,
„Orî ce baftă-î zeu de mine „Dacă nu-î vr'un cuc să-mî cînte ? !.
„De ! Căcî, oh! Cînd aî noroc, „Ca să-ţî cînte cucul, mamă,
„Incă'n faţă, atuncî pe loc „Scoţî la capăt de minune,
„Orî ce vraî şi ce pofteşti. „Toate-ţî merg atuncea strună.
„Ca prin farmec izbîndeştî,... „Doamne, Cuce ! Cuc la tata,
„Cuculeţul tatei cuc !!... „Zi-mî şi mie-odată 'n faţă :
„Cucu ! cucu, zeu aşa,
„Si-ţî-o face tetea, face,
„Vr'un poclon vr'un dar ceva."
Dar precum vorbea ţiganul, se'ntîmplă de-1 auzi Un băiet, ce'n fuga mare subt un gard se şi'ndosi Şi strigă deodată : „Cucu ! "
Iear ţiganul: — „Auleu !..." „Parcă, cucu zice, Doamne ?...
„Mare-î sfîntul D-zeu !!.. „Mi-a trimes un cuc să-mî cînte !
„Ce să fac ? ! Bre, ce minune !.. „Cum maî cîntă !!.. Ce vor zice
„Ceilalţi oameni cînd voiii spune ? „Ha ? ! Vor crede oare ? Doamne,
„Ce să fac, mă rog?.. Mă duc „Să le spun la toţî, că astăzi „Mi-a sosit la mine-un cuc „Ce-î trimes din ceriu să-mî cînte .." Astfel zice şi porneşte Şi pe toţî ţigani-î chieamă:
„Haide ! dînsul le vorbeşte, „Căcî acum la mine-acasă
„Mi-a venit din ceriu un cuc „Ş'am venit ca să vă duc „S'auzitî si voî cum cîntă.
— „Dar e cuc ? întreabă ieî. — „Se'nţelege, ca toţî cucii!
„Nu mă credeţi ? Alelei!!! „Dar m'apuc ce-ţî vrea să-mî faceţi,
„Să mă bateţi.
— „Zeu ! te -apuci ?
10
146 ANECDOTE POPULARE
— „Haide dar, atunce unul „Zice, haide să ne duci.
Deci s'au dus cu toţi ţiganii ca s'asculte. Aşteaptă, şed ; Insă pace! sănătate ! nici n'aud nemic, nici văd.
—• „Unde-î cucul ? zice unul
— „Stăî maî rabdă puţintel „Daţi-î pace, lasă, lasă!
„Staţi cu faţa toţi spre îel! „lî voiu zice eu să cînte.
„Sst!.. Şedeţî aşa : Tăceţi ! „Cucul tetei! Unde-aî cucu ?
„Ia maî cucu cuculeţ. „Să te-audă ş'aste neamuri.
„Haide fă-le vr'un hatîr „Să le meargă bine...
Atuncea S'auzi de-odată-un cîrrr! •— „Dec!! Auzi ? Acesta-î cucul? " Zice unul.
— „Ţi se pare" Zice dînsul, cînd de-odată
S'auzi strigînd maî tare : —„Cîr, congîr, congîr."
— „La naiba, „Hicî cobae !! " Supărat Strigă dînsu. „'N baftă-ţî numai ,,Fi-ţi-ar cum ne-aî maî cîntat!!
TH. D. SPERANTJA
Iar ţiganii toţi atunci sar pe el şi ne'ntrebat
Iî trîntesc aşa cu pumnii c'aî fi zis curat că-1 bat.
— „Cuc i-acesta măî la tine ?
— „Cuc! Le zice el răstit.
„A mîncat şi el cireşe şi-a cîntat cam amorţit.
147
th. D. sperantia
149
CAII ŢIGANULUI
După daicos, ca ţiganul, prin meleaguri trierînd,
Un ţigan pe drum mergînd
O potcoavă-a fost găsit.
Şi gîndind ce-o fi gîndit. In desagi frumos o strînse şi spre casă-î a pornit.
Cînd ajunse-acasă, dancii înnainte-î toţî îeşiră Şi cu cîrdul îuţî ca uliul peste trăiştî năvăliră Căutau şi ce găseau
Tot scoteau şi tot ziceau: —„Ditaî lapte şi slănina !
„Ditaî carnea şi untura ! „Ditaî brînza şi făina !
„Acana cîrlobătura !!!... „Heî, trăsnite-ar Dumnezeu
„Tete-o, ce-e 'n sacul tău ?
„Ce-î aceasta ?
— „Ia potcoavă. D'apoî alta ce să fie ? !... — „Ian auzî : potcoavă, ditaî!! Oare rnoartă-î orî e vie ?!.
„Potcătură potcovată
„Tare-î strîmbă cîrlobată „Şi sucită şi 'nvîrtită
„Ş'apoî doar şi găurită ! „Dar, măî tete-o, se mînîncă ?.
— „Dar de unde ?
— „Apoî dar
„Spune 'ncaltea, teticuţă,
„Ce-aî să facî cu ea, măcar. „Demineaţa cînd s'aude
„La beserică tocind „Toca, toca, toca, toca,
„Bălălău şi bam, făcînd „Nu cum-va de-acestea face
„Popa, teteo ?
— „D'apoî cum \
— „Dar de unde-aî căpătat'o, măî tetico ?
— „De pe drum.
— „Da'ndrăcit maî eştî, măî teteo !.. Şi la ce ţi-î bună acum ?
— „Asta-î bună dragul tetei
„Pentru ca de potcovit. „Trebuesc de toate patru
„Una-î asta ce-am găsit, „Numai una, şi'ncă una
„Şi cu una de-ar maî fi, „Ar fi tocmaî... Ş'apoî tetea
„Şi vr'o aibă-o maî găsi „Şi cu ele atunci pe alba,
„Tetea las c'o potcovi. „Doamne, Doamne ce-ar maî fi
„Şi vr'o albă de a-şî găsi ?!.
150
ANECDOTE POPULARE
„Alba tetei cea găsită
„Cînd te-aî face potcovită „Şi eu şaua de a căţaua
„Şi se miere mahalaua !... „Ce-aşî maî face, zeu atuncea ? Mînâ'n şold aşi răzăma, „Şi pe alba potcovită ziua 'ntreagă m'aşî primbla „Făr de grijă. Nicî de dracul, de nemic nu mi-ar păsa. „Dedîu 'n deal şi Dedîu 'n vale
„Tot pe alba luî călare ! „Cine poate să-î maî zică :
„Cioară, stâncă, mămulică ? !. „Cine-î zice că-î din laiu ?
„Parcă-I vodă, parcă-î Craiu !!. „Numai alba şi-o struneşte
„Şi se primbla 'mpărăţeşte...
„D'apoî cum ! Cu alba, lasă,
„Nicî de dracul nu mă tem... „Da şi-un telegariu, aşteaptă,
„Maî pe urmă avem s'avem, ,Alba noastră maî la toamnă va maî face şi-un surei.
— „Da, surei, surei, măî tete-o, să mă suiu şi eu pe el.
— „Să te suî, ţiganul strigă cătră danciu şi haide-1 prinde „Şi-1 aşază pe bătaie şi-1 suceşte şi-1 întinde :
— „Na ! Tâlhăria ! Să ţiî tu minte,
„Nu-ţî maî ert aşa greşelî, „Cum te-apucî, luate-ar dracul,
„Mînzul crud să mi-1 deselî ? !.
SERBi
LE TX$JUffEASCA
Un boer o dată pe-un ţigan trimise La un popă-anume şi se'ntrebe-î zise De-î cu drept că este vre-o serbătoare Mare şi cu cruce, orî de-î lucrătoare.
De cuvînt, ţiganul a plecat s'a dus,
Ca respuns s'aducă după cum i-a spus.
laşul tot umblat'a şi l'a colindat
(Căci prin Iaşî se vede lucrul s'a 'ntîmplat),
Până cînd la urmă tot a nimerit
După cum boeriul i-a fost poruncit
Şi-a ajuns la popă.
Popa Aftanasă, Ce slujea la Dancv, s'a'ntîmplat a casă Şi i-a spus de-o dată vorbă răspicată : #
—■ „Mîne-î sărbătoare, este zi legată ; „Este Crisostomul, sfîntul cel vestit „Ioan gură de-aur cum e şi numit;
anecdote populare
„Un ierarh şi dascăl! — Spune-i c'am zis eu „Care slujbă mare şi cu polîeleu
— „Bine, a zis ţiganul, bine c'am aflat, Şi'n napoî cu vestea iute s'a 'nturnat.
— „Eu cucoane cum mi-aî spus „Drept la popa 'ntins m'am dus. „Şi-acum ştiţi, Cucoane, veste „Sărbătoare mine este:
„Parnavel cel mititel „Şi cu botul de oţel; „Insă eu am maî aflat „Că nu-î slobod ci legat, „Din pricină că-î prea refl, „Şi-or fi-avind şi bălăleu...
— „Ho ! Destul! La naiba ? Ce-aî înnebunit ? Strigă-atuncî boierul. Unde-aî auzit ?
— „Anaftima bătrînul,... părintele... mi-a spus. „Căcî eu, precum ziseră-ţî la dînsul m'am şi dus.
— „Anaftima-î un popă ? !!.
— „Un popă, da ! Vezî bine, „Cu barbă cu potcapic..., acum vorbi cu mine...
— „Auzî ce bazaconii ? !... (A căpiet săracul!) „Biserica luî care-î ?...
— „Biserica la Dracul.
TREI SURZI
Nişte capre un surd pierzîndu-şî
S'a pornit să şi le cate; Dar voi de unii alţii
Ca să 'ntrebe 'n care parte Si văzînd un om în drumu-î
Nişte pari tot înşirînd Făr'a şti că-î surd şi-acela,
Să-1 întrebe 'şî puse 'n gînd
— „Bade 1 Iaca de'ntîmplare „Astă-zî caprele-am pierdut,
„Ş'acum nu ştiu 'n care parte-s, „Dumneata nu le-aî văzut ?
— „Mulţămescuţî de 'ntrebare, „Surdul cel alt i-a respuns
„Gardu-1 fac eu până colo, „Numai parii nu-s de-ajuns !
154 ANECDOTE POPULARE
Crezînd surdul că-î arată Unde caprele s'au dus,
— „Nu ţi-o fi degeaba-'i zice, „Dac'or fl pe unde-aî spus.
— „Pân'colo s'ajungă parii ? „Ce vorbeşti, mă rog, degeaba ?
— „Zeu, c'a dracului hărămurî! „Poate că-î maî bună iarba !
Apoi pleacă surdul nostru, şi pe capre le găseşte, Ş'apoî celui ce-î spusese, să-î dea una se gîndeşte. Una c'un corn rupt alege dintre toate câte avea, Si de celalt corn o duce si voeste să î-o dea.
— „Ţine-ţî, bade, juruita, „Cum mi-a fost cuvîntul meu,
— „Fugî d'aci şi-ţî vezi de treabă „Nu-î am rupt doar cornul eu.
—■ „N'are-a face ! Nu maî spune !
„Capra-î tînără, voinică, ,",Despre-un corn e mare treabă ?
„Iea-o. lasă, nu-î nemică...
— „Ce, te legi acum de mine ? „Haide, fugî că te lovesc !
„Eu nici batîr n'am văzut'o „Şi el zice s'o plătesc.
— „Capra-î bună de-ale mele „Eu te rog curat s'o iei,
„Chiar ţi-o las de-acum aice „Poţi se faci cu ea ce vrei.
Cînd văzu că-î lasă capra, îî păru chiar îndresneţ,
TH.  D. SPERANTIA
Şi luîndul îutî de guler zice :
155
— „Haide la judeţ !
Merg tîriş găsesc judeţul şi amîndoî încep să-î spună :
— „Voiu să-î dau o capră uit-te şi el zice că nu-i bună.
— „Spui mincîunî c'am rupt eu cornul! „Cum poţi zice c'am făcut,
„Lucruri, bade despre care
„Nicî prin gînd nu mi-a trecut?
Dar judeţul ca şi dînşii surd şi el s'a nimerit,
Şi din cîte au spus nicî una, chiar nemic n'a auzit.
Se uita şi el la dînşiî, cum s'aprind şi cum vorbesc.
Nu ştiea de-s surzi ca dînsul, dar vedea că se sfădesc.
Da din cap mereu la dînşiî ascultîndu-î liniştit
Şi la urmă apoi le zice :
— „Bine ! trebue-ispăşit. „Până atunce capra însă trebueşte, da !. de'nchis, „Ca să n'aibă ce-1 ce-o are vr'un cuvînt ceva de zis.
— „Eu i-o dau respunde unul, „Faceţi cum veţî socoti.
— „Ba, eu nu plătesc nemică „Vinovat făr a mă şti.
Deci judeţul prinde capra şi o închide frumuşel, Iară surzii ce să facă dau din cap privind la el. Unul zice:
— „Foarte bine „Asta chiar ţi-s'a căzut,
„M'am jurat că n'am rupt cornul, „Dar tu, cîne, n'aî crezut!
156
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
157
„Eştî cam lacom, heî, sermane,
„Şi te uită ce-aî maî tras, „Pentr'un lucru de nemică
„Făr de capră mi-ai rămas ! „Inţeles'a el judeţul
„Ce gîndeştî şi ce vrai tu, „Şi de-aceia n'aî ce face,
„Lasă-ţî capra şi te du ! "
Altul zice:
— „Bine-ţî face,
„Căcî n'aî vrut cînd te-am rugat, „Să-ţî ieî capra ce-ţî dădusem,
, Judecat'aî maî cătat ? !. „Tu gîndeaî că şi judeţul
„Ca şi tine fi-va poate, „Şi va zice să-ţî dau, badeo,
„Caprele cu cîrdul toate !!! „Aî rămas şi făr de-aceasta
„Sezî de-acum te linişteşte, „Cine sama nu-şî iea bine
„Tot deauna o păţeşte."
Mînioşî apoî cu totul cînd erau să se despartă, Bieţiî oamenî ajunsese maî aproape să se bată. Dar pornesc, se duc de-acolo înjurîndu-se amendoî, Şi bătînd în pumnî de ciudă şi uitîndu-se 'napoî.
Iar judeţul ţine capra
Si-o hrăneşte 'î dă mîncare
Şi se pune pe-aşteptate Să-î plătească cel ce-o are.
Şi de-atunce tot o ţine.
Şi mai cît o va ţinea ! Cine vra şi-acuma poate
Să se ducă si s'o iea.
TH. D. SPEBANTIA
159
BOALA DE CALD ARAR
O femee-avea ibovnic şi, de nu-1 vedea 'ntru una, Ar fi vrut şi ea să-1 vadă batir noaptea totdeauna. Şi venea el, nu-î pricină, şi pe ploaie şi pe tunet Şi pe cea maî slută vreme, căcî era om bun la suflet.
Cum dregeau eî nu ştiu, dară, intr'o sară s'a 'ntîmplat Ca să vie a casă tocmaî şi beleaua de bărbat. Cum veni'î deschise uşa, şi de'ndată ce-a intrat Ostenit, se vede, omul s'a luat şi s'a culcat.
Dar în pat... o! Doamne sfinte şi prea sfîntă Născătoare, Numaî el şi cu femeea şi-o mulţime de picioare !
— „D'apoî asta, măî femee,
„Ce minune-î ? Ce păcat ? „Numaî eu şi tu şi uite
„Că picioare's şese'n pat!!"
Ba că-î asta, ba că-î ceea, ba că sînt şi ba că nu-s, — „Unul, două, treî femee ; uite's şese cum 'ţi-am spus! " — „Zicî că-s şese ? !! Face dînsa;
„Apoî tot eu am dreptate, „Ştîu acuma ce-î pricina,
„Tu-mî eştî bolnav, măî bărbate !! „Da eştî bolnav!
„I-an dă-mî batca
„Si ciocanul din blidar „Şi căldarea de sub vatră
„Să-ţî desfac de căldărar ; „Căcî, ascultă, căldărarul
„Reu e Doamne, Doamne sfinte! „E maî reu decît orbalţul,
„Te sminteşte si la minte."
El îî zice să-1 maî lase. Dar femeea nu-1 maî lasă Ci-1 înşfacă şi'ntro clipă mi-1 aşază jos în casă, Şi-aşa noaptea pe'ntunerec, nicî n'aprinde luminarea îşi îea batca şi ciocanul şi-î aşază'n cap căldarea Şi s'apucă să-î descînte cum zisese, şi-î descîntă : Bate zdravăn în căldare, bocăneşte şi-î tot cîntă:
Toca, toca
Boca, boca Toca, toca tocălău ! Haide, scoală, măî flăcău, Şi te 'mbracă, te găteşte Iea-ţî căciula, te porneşte.
160
ANECDOTE POPULARE
Toca, toca
Boca, boca Boca-î boc ca la fierar Că-î făcut de căldărar, Căldărar cu bocănit Pe bărbat de 'mbrobodit.
Toca, toca
Boca, boca Toca, toca bocăneşti Haî maî îutî! Ce te codeşti ? Fugî din drept de la fereşti Că te vede cine eşti.
Toca, toca
Boca, boca Toca, toca Măriucă, Căldărarul să se ducă Cu bărbatul pe pustiî. Măî flăcău pe cînd maî vil ?
TH. D. SPERANTIA
Iară omul surd de vuet şi cu capul călindar Cît a stat să-î bocănească la urechi de căldărar Cînd cu chiu cu vaî se vede, în sfîrşit ajuns în pat, Cam cu greu dar tot s'apucă din-adins la numerat.
— „Ce minune măî femee !!
„Zeu c'aşa-î precum aî spus ; „Numer, numer la picioare „Şi maî mult de patru nu-s.
— „Ce maî zicî acum ? Iţî vine „Să maî crezî că n'am dreptate ? ;— „Cîtu'î lumea ! Bodaprosti. • „Să-ţî dea sfîntul! sănătate.
„Cînd vorbeai maî dinioarea
„Socoteam că spuî la fleacuri „Dar acuma şi căldarea
„Văd că-î bună pentru leacuri."
161
Toca, toca
Boca, boca Toca, toca, tocălău Trecî maî Iute, măî flăcău, Trecî pe icî pe uş'afară ; Eu te-aştept pe mîne sară...
Toca, toca, boca, boca, tot aşa i-a descîntat Păn ibovnicul din casă a văzut că s'a cărat;
n
1
TH. D. SPEEANTIA
163
TREI PARALE
Pentru trei parale, odată, se certau doî cerşitorî, Cum se'ntîmplă de se ceartă, între dînşiî dese-orî... Unul strigă:
— „Haî plăteşte-mî, căcî de-ajuns te-am aşteptat.
Altul zice:
— „N'am de unde! Azî nemic n'am cîştigat.
— „Fă ce ştiî. Ce-mî pasă mie! „Du-te cată unde ştiî,
„Nu maî voiîi s'aştept de-acuma,
„Tot cu vorbe să mă ţiî. „Vezî că sînt bătrîn la dracul
„Şi maî ştiî ce te găseşte >* „Pot să mor; căcî moartea vine
„Pe cînd omul nicî gîndeşte."
— „Morî! cît vraî, mă lasă'n pace „Şi te cară, fugî! Te du.
— „Zicî să mor ? ! Aşa ! Dar, lasă „C'am să mor să mă'ngropî tu.
„Căcî comîndu-mî e la tine
„Şi datoriţi eştî să mă'ngropî, „Să-mî facî praznic şi pomene
„Şi să-mî chemi Vlădicî şi popi. „Se'nţelege!... da!
— „Ce da, măî?!
„Socoteşti că te-amăgesc? „Mor! Zeu mor. De-acuma haide
„Şi mă'ngrdpă ! Nu glumesc." Şi zicînd aceste vorbe
Se lungeşte la pămînt, „Iată-s mort de-acuma, zice,
„Ia-mă du-mă la mormînt.
Iar celalt acum de ciudă cum era el supărat II iea 'n spate şi se duce la biserica din sat. El ştiea de mult pe -acolo, că 'n cafas şedea uitat, Un sicriu ce şi-1 făcu-se pentru moarte-un om bogat Păn s'ajungă însă dînsul, la biserică cu mortul, Se făcuse noapte bine, poate chiar tîrziu cu totul. Şi-ajungînd luă sicriul şi'n sicriu pe mort îl puse, Şi s'aducă apoî capacul, în cafas din nou se duse.
o
Dar venind el cu capacul
Cînd s'apuce jos pe scară Auzi de-odată-un tropot
Ca ş' un mers de cai pe afară, Şi de odată chiar se vede
Şi'n biserică intrînd, Nişte oameni mulţi pe uşă
Şi vr'o doî încet şoptind
164
anecdote populare
Erau hoţîusi-atunce noaptea în biserică intrase Intre dînşiî să-şî 'mpartă sacî de galbinî ce furase. Decî s'aşază jos cu toţiî. Toarnă baniî şi'mpărţesc, Fără grijă de nemică. Fac grămezî şi socotesc... Dar privind mereu sicriul, şi cu mortu'n el lungit Unul tînăr dintre dinşiî, zice atunce îngrijit:
■— „Oare mort e mortul ista
„ Din sicriu, ce credeţî voî ? — „N'aî în mînă paloş ?.. Cearcă !
„Zic ceilalţi, ne'ntrebî pe noî ? !
Iară cela din sicriu cînd aude uşa, socot,
Uită moarte, uită tot Şi scoţînd de colo capul strigă-odată cît ce poate :
„Să-ritî morii si moar-te toate !!"
Cel de sus atunci de frică scapă jos din mînî capacul De răsună tot cafasul.
Hoţii cred că-s morţi, că-î dracul, Şi lăsînd şi bani şi totul fug de frică, fug cu toţiî
Nu cum-va să-î prindă morţii
Iar în urmă mortul cum găsi cu cale
Ş'aşeză cu celalt la împărţit parale.
Şi'mpărţiră, şi'mpărţiră
Pân ce totul isprăviră.
Iară cînd au isprivit
Unul ş' altul liniştit
S'aşezară-acum în strane Şi tot dur la deal la vale
th. d. sperantia
S'apucară iar la sfadă Pentru cele trei parale.
165
Spăimîntaţî de frică hoţii, au fugit cît au fugit, Ş'apoî stînd s'au pus cu toţiî şi cu sorţi au hotărît:
înapoi dintr'înşiî unul la biserică să plece. Şi să vază ce s'aude pe acolo, ce se petrece. Şi s'a dus un hoţ ce-î dreptul la biserica din sat Insă capul pe fereastră cînd în nuntru l'a băgat Cel dator cu treî parale, încetînd din sfădălie Văzînd capul pe fereastră şi gîndind la datorie II îea cuşma de pe capu-î, ca pe un lucru de-ale sale, Şi-o dă celuilalt şi-î zice :
— „Ţine, pentru treî parale."
Iară hoţul cînd în urmă la aî seî din nou s'au dus Cu ce frică şi mirare s'aseză colo la spus: — „E grozav! grozav!
— „Dar ce e ? îl întreabă, ce-aî păţit ?
„Unde-s banii ?
— „Baniî, frate, morţii toţi i-au împărţit „E biserica ticsită de strigoi ce se sfădesc; „Nu le ajung nici bani acuma, şi toţi ţipă şi răcnesc. „M'am urcat la o fereastră,
„Dar cum bani nu le ajungea, „Unul pentru trei parale „Mi-a luat si cuşma mea.
TH. D. SPEEANTIA
167
ŢIGANUL ÎMPĂRAT
Un ţigan călare-odată iar în spate cu-o căldare, Cum trecea printr'o pădure se gîndea vorbind cam tare — „Uit'te zeu ! Nu-mî şede bine ? !
„Nalt chipos şi'ncălecat „Pe un cal alb, ca sfîntul Gheorghe,
„Zeu că-s bun şi de'mpărat! „Ş'apoî zeu nu'ţî face cruce,
„Că nu-î lucru de mîerat, „C'a spus mama, c'a zis tata
„Că bunicul m'a urat „Ca s'ajung puternic, mare,
„Si cu stare si vestit „De la resărit să meargă
„Vestea păn la asfinţit...
„Ce-aşî maî rîde, zeu, atuncea!... „Ba, nu rîd nu... Ce zic eu ?...
„împăratul ca să rîdă
„Nu prea vine !... Şede reu. „Da'ncruntat colo şi-al naibeî,
„Cu sprincenele'ncreţite „Şi'mprejur armaşî cu săbiî
„Şi cu suliţ ascuţite, „Ca să şed ar fi maî bine ?
„Nu, nu merge nicî aşa ; „Căcî s'ar teme toţî de tine
„Ş'ar fugi şi te-ar lăsa...
„Vra să zică nu-î de samă
„Nicî cu chef, nicî supărat, „Zeu că-î grea, cînd cauţî bine
„Păn şi slujba de'mpărat! „Dară ţara cînd te cere
„Să voeştî, să nu voeştî, „N'aî ce face, de nevoe
„Eştî silit ca să primeşti."
Iar vorbind ţiganul singur de prin codru'l auzi Un văcar şi'n fuga mare alerg înd aşa-î vorbi: — „Luminate împărate ! Fă-ţî pomană, milueşte „Pe-un sărman, pe-un orb, ce lumea şi lumina nu zăreşte."
„Na ! gîndeşte-acum ţiganul :
— „Uite cum s'a nimerit . „Am ghicit şi eu se vede
„Chiar cînd timpul a venit! !..
„Hai, noroc de-acum, cu bine ! „De-ar da sfîntul să trăesc,
168
anecdote populare
th. d. sperantia
169
„Să mă bucur de mărirea „Ce'n curînd am se primesc.
„Dacă chiar şi orbul vede „Că eu samîn a'mpărat
„Să maî staî tu la'ndoială „Că nu-i lucru adevărat ? !
Dar văcarul iar încape
„împărate...
— „Dar cum stil
„Că sînt împărat acuma ? „Cine eştî, de unde viî ?
— „Sînt un orb, răspunde dînsul,
„Ş'un călugăr m'a învăţat „Să mă şterg la ochî cu plete
„De-ale vr'unuî împărat, „împărat eştî că ştiu bine
„C'aşa sunet, gălăgie „Nu mai poate nicăiurea
„De cît la'mpăraţt să fie."
Apoi vine 'ncet aproape şi cu 'ncetul, pipăind Iî apucă'n mînă părul şi de ochî apropiind: — „Uite ! zice, se cunoaşte că e păr împărătesc. Căcî abîa de ochî s'atinse şi-acum uite chiar zăresc.
Şi zicînd aşa cuvinte se ştergea, nu se ştergea Dar de păr curat trăgea. Dar ţiganul strigă :
— „Stăî!
„Ian ascultă ce facî, măî ? „Tu venişî la lecuială „Şi'ncepuşî la păruială ? !."
Iar văcarul, pace Tace,
Pe ţigan spre dînsu'l pleacă Şi cu păru-î tot se freacă.
Şi'ntr'atîta s'a frecat, Şi'ntr'atîta l'a plecat, Că l'a şi descălecat, De manta l'a desbrăcat Şi chiar punga i-a luat Ba şi iapa şi căldarea Şi i-a şi muiat spinarea, Că'n sfîrşit cînd a scăpat Să nu credeţi c'a maî stat. Ştiţi fuguţă ce-a 'mpănat ? Alerga, zeu, nu glumea Nicî pămîntul n'atingea, Scriea, frate, nu fugea.
Iară hăt într'un tîrziu, ostenit se vede-acum, Maî văzînd un om pe drum,
Ne rugat
Şi ne'ntrebat Făr a face vorbă multă Făr a şti nici de-1 ascultă Roş la faţă şi-asudat Şi c'un glas întunecat
170
ANECDOTE POPULARE
El din fugă maî slăbeşte, Şi mergînd aşa-î vorbeşte :
— „Mergi cu bine
„Măî romîne. „Dară cată ţine minte „Că la podul din 'nainte „Este o hăramină oarbă! Nu ştiu oarbă-î ori se face! „Dar, pe ochii mei, mă crede, că de cap amarnic trage. „Şi te 'nnalţă, te măreşte „Până cînd te chicueşte.
„Reu e şi pocit
„Nu e de glumit! „M'a'ntîlnit mă rog pe drum „Şi ca dracul nu ştiu cum „M'a mărit, m'a tot mărit „Până cînd m'a chicuit! „Ş'apoî ce chicuitură „încă ochii nu-ţî văzură „M'a sucit şi m'a'nturnat „Şi cu pumnii mi-a cărat „Până cînd s'a săturat „Tot zicea că-s împărat !
„Fi-i-ar satu afurisit „Că frumos m'a 'mpărăţit „M'a bătut de m'a sluţit
„Şi m'a deşalat
„Chebea mi-a luat
„Şi nouă lei —- gloaoa,
„Şi Alba degeaba ;
TH D. SPERANTIA
„Iar căldarea cea barcace „Numai ca să facem pace.
„Şi-mi mal împinse şi pe ghicite „Dintr'o svîrlită două lovite...
„Cît eram eu de departe „M'a lovit şi'n cap şi'n spate „Iar de-ar fi maî azvîrlit „De cinci orî m'ar fi lovit !
„Ş'apoî cum te maî măreşte ! !. „Dar cînd vezi că te pofteşte, ,.Rade-o că te chicueşte !
171
f
BEŢIVUL
Un beţiv eşind odată dintr'o crîşmă beat lulea, De-i părea că totul mişcă dinnainte-î cum mergea, Cînd se vede-odată 'n stradă, ochi 'n juru-i aruncînd Stă şi-şi face planu 'n gînd :
— „Uit'te strada cum se mişcă şi se lasă, se ridică ! !.. „Şi biserica de c61o... tot se pleacă... parcă pică !. „Şi hotelul cel din faţă... Uit'te colo la fereşti,
„Nicî nu poţî să le priveşti; „Se ridică, se scoboară şi se mişcă tot într'una !!.
#
„Dar pe cer, ian uit'te, luna „Cum se strînge şi se umflă: aci mică, aci mare, „Nicî o formă nu maî are.
„Dar colea la felinare „Ian te uită cum mai stau, „Nici lumină nu mal dau,
TH. D. SPERANTIA
173
„Tot se sting şi iar s'aprind „Şi se 'nnalţă, şi se 'ntind „Şi se pleacă şi se scoală „Parcă-s prinse de-altă boală ! „Parcă-î lucru necurat, „Poţî să juri că s'o'mbătat !.., «
Iar gîndind în acest fel, — „Nu-i a bine, zice el. D să fie vr'un cutremur, vr'o furtună 'n astă sară ; P să fie-o poznă mare ! Nu-î nicî chip de stat pe-afaăă., „Hai să intru 'n crîsmă îară.
TH. D. SPERANTIA
175
PEŢITORII
Nişte oameni vrînd odată
Ca flăcăul să-şî însoare Căutară nişte starosti,
Ca la orî-ce 'nsurătoare Să se ducă cu flăcăul
La'mpeţit întăî şi 'ntăî; Că flăcăii merg la fete
Nu fetele la flăcăi.
Căutară, şi-i găsiră
Şi la drum îi şi porniră ;
Că la cîmp la tras cu sapa Mulţi tovarăşi nu găseşti
Iar la mese şi petreceri Berechet, pe cît pofteşti.
Starostii ştiindu-1 înse
Pe flăcău cam mîncăcîos Cam nătîng şi cam cu totul
Sfat i-au dat cuviincios Că la masă-atunce numai
Are voe de-a mîncâ Cînd vre unul dintre starosti Pe picior îl va călca
Intr'un loc, deci, unde-ajuns'au
Gazda masă le-a gătit : Colţunaşi (chiroşte calde) Cu posmag şi'n unt topit.
Flăcăuanul stă pe gînduri Va mîncâ nu va mîncâ, Şi s'apteaptă pe picioare Ca să-1 calce cine-va.
-Dar şezînd aşa pe gînduri şi cu ochii la mîncare
Iată tocmai de'ntîmplare |:0 pisică sad vr'un cîne ce-şî găsise de primblare Chiar atunce pe sub masă Ca la ţară 'n orî-ce casă II calcă şi-1 răscălcă Şi el haide s'apucă La cărat şi la mîncat,
Si tot cară si iar cară De gîndeaî că-î lege 'n ţară Ca să-î dea cincî-zecî la scară
176
ANECDOTE POPULARE
De va zice că nu pot Să mînînc eu singur tot.
Bieţii starosti, ce să facă ? Ce să zică ? Se'ncrucesc. Numaî mîna'şî pun la gură şi cu cotul se ghiontesc.
Iară dînsul tot mînca
Căci pisica'l tot călca.
Ba văzînd că-1 îndeseşte
Şi mîncarea n'o sfîrşeşte
Şi crezînd că-î zic eî poate
Ca să le mănînce toate Dă sub masă, bagă 'n sîn
Ş'un alt chip văzînd că n'ar.e Cum era mehenghîu de felîu-î
Suflă-odată 'n luminare Ş'apoî strachina cu totul cu chiroşte-o iea şi el Şi'n căciulă-şî o răstoarnă pe'ntuneric frumuşel.
Cînd aprind el luminarea
Ce să vadă? El şedea, Numaî untul, din căciulă,
Pe la tîmple-I se scurgea.
Ce să-î facă ? L'au certat, L'au luat la descîntat :
„Cată, bre, şi îeaţî de samă „Şi mînîncă cumpătat
„Căcî ca mîni te prinde postul „Tot flăcău, si ne'nsurat.
TU. D. SPERANTIA
771
Dar mergînd eî după asta
Intr'un loc la altă fată Şi gătindu-le şi-acolo,
Cum se ştie, masă 'ndată Nişte borş cu peşte proaspăt,
Cu orez precum se face, El nicî două nu maî zice,
Priceput, mă rog şi pace, S'apucă să-şî bage mâna
Şi cu degitul scotea De prin borş bucăţî de peşte
Şi mînca şi nicî gîndea.
Ce-au maî zis atuncî ceilalţî Nu maî ştiii, dar i-o fi zis Maî cu ciudă, maî cu rîs :
„Iea cu lingura, băete, „Şi mănîncă omeneşte
„Căcî cu laba cine dracul „Prin mîncare răscoleşte
Dînsul, înse, cît se pare, I-a 'nţelcs minune mare Căcî alt-dată când le-a dat Şi măsline de mîncat El cu lingura, de-a bine, S'aşeză şi la măsline.
12
178 ANECDOTE POPULAKE
— „Bine, 'î zic ceilalţi acuma, „Iea-ţî de samă, măî creştine.
„Ce ? Cu lingura pe dracul
„Maî văzuşî mîncînd măsline ? !"
Si spunîndu-î şi 'nvăţîndu-1
Fieşte-care se miera : „Cum se poate aşa prostie ?!
„Furculiţă nu era?!" Dară dînsul, tot ca dînsul,
Tot învaţă-1 tot îî spune Căci apoi cu furculiţa
El împunge şi 'n alune. Căci aiurea în altă casă
Cînd alune li s'au dat Cînd ceilalţi luînd cu mîna
S'apucase de mîncat Făr*a se uita la dînşiî
Orî a sta şi-a judeca El se iea cu furculiţa
Prin alune a înţepă
— „Ian ascultă, măî băete," Nişte starosti îî şoptesc
Şi se dau pe lîngă dînsul Şi din nou îl sfătuesc :
„De eraî tu măî băete „Om colea, voinic odată
„Tu puteaî să faci aice „Treabă bună, minunată
TH. D. SPERANTIA
„Tu puteai să potriveşti : „Şi isteţ s'arăţî că eşti „Şi cu fata să glumeşti. „Că, de, fata ştii ca fata „Face cum o zice tata „Dar şi tata alt-fel face „Cînd flăcăul fetei place.
„Tu puteaî să rîzî cu fata „Să te joci să mai'glumeşti
„De luaî alune 'n mînă
„Şi-î ziceai: — ian se ghiceşti
„Cîtc-alune sunt în mînă ? „Spune iute, îţi poruncesc
„Că sunt om împărătesc.
„Fii maî dîrz, cu duh, la dracul „Cum e astăzi lumea nouă
„Strică 'n dinţi vr'o trei alune „Maî aruncă 'n ea vr'o două...
„Ha, ha, ha, băetul zice.
„Ia acum v'am priceput „Las că fac eu, hei, de-acuma
„încă vremea n'a trecut."
179
Deci apoi maî unde mers'au, Poate tot acolo 'n sat —
Casa umblă peţitorii
Ca şi 'n tîrg la cumpărat -
Nu ştiu cum de s'a 'ntîmplat Lapte acru li s'a dat.
180
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
Dar flăcăul ce să facă? Umflă-o mînă, haide 'ndată Şi-o croeşte după fată Si de-odată voiniceşte Drept în faţă i-s'opreşte Şi, răstindu-se la dînsa, zice :
— „Acuma haî ghiceşte : „Câte sunt aice 'n mînă ? Spune uîtî, îţî poruncesc „Că sunt om împărătesc."
Cum n'avea el banî săracul Galbeni blancî vr'o zece mii
Se 'nsură într'un ceas cu dînşiî Făr'a face la prostii !
Fata stă, la el priveşte Vra să ştie ce voeşte Iară el cu lapte acru drept în frunte-o şi loveşte.
După asta nu ştiu singur ce isprăvi a maî durat Ştiu atît că dimineaţa la o casă unde-aii stat Cătând apă de spălat Şi 'ntîmplîndu-se să fie Gazda om cu meserie, Căcî lucră la cizmărie, Nu ştiu cum de-a potrivit Că 'ntr'un tvas a nimerit Călăcan pentru 'nnegrit Şi cu el pe faţă-a dat Ş'aşa bine s'a spălat Că jurai într'o 'ntinsoare Că-î chiar dracul în picioare.... Dar scăpă de însurătoare.
TH. D. SPERANTIA
183
Iar intrînd la judecată Omu 'ncepe, haî, de-odată:
ţiganul cu puşca
Un ţigan de mult odată Nu ştiu unde la vr'un sat Fost'a dus la judecată Pentru-o puşcă de furat.
Iar colo la judecată cum era cu grija'n spate
Că l'or pune la 'nchisore, că l'or rade, că l'or bate
Şi când tocmai se gândea cum s'o 'ntoarcă, ce să facă.
Ce să spună să nu tacă, Pricepînd că de scăpare Nicî un chip acuma nu-î, Iată tocmaî din timpIare Vede că 'n naintea luî
Vine-un om ce-a fost chemat
Ca să fie judecat
Pentr'un porc ce-ar fi furat.
„Eu jupîne, orî cucoane, văd c'aice m'aţî chemat
„ Socotind că-'s vinovat; „Dar vă spun adevărat „Porcul eii nu l'am furat, „Ci cu 'ncetul, cu mîncare „L'am crescut eu singur mare; „Căcî cu lapte l'am hrănit „Şi l'am tot îmbucărit „De demult de mititel, „De pe cînd era purcel, „Cînd nicî nu şedea 'n ocol, „Ci dormea cu mine 'n toi,"
Si cu-aceste vorbe omul si cu marturî ce-a chemat De belea s'a descurcat Judecata l'a ertat.
Iar ţiganu aşa văzînd
Zice:
Ş'ajungînd şi el la rînd,
„De, şi eii, cucoane, ved c'aice m'aţî chemat „Socotind că-s vinovat; „Dar vă spun adevărat „Că eu puşca n'am furat „Ci cu 'ncetul cu mîncare „Mi-am crescut'o singur mare
184 ANECDOTE POPULARE
„Căci cu lapte-am tot hrănit'o „Şi mi-am tot îmbucărit'o „De demult de mititică „Cînd era cît o surcică „Cînd nicî nu şedea 'n ocol „Cînd era de-abea pistol.
ŢIGANUL LA MĂNĂSTIRE
Un ţigan odată-amarnic pe tot satul supărat Că-1 năpăstuîau într'una tot cu lucruri de furat „Dar ce dracu, 'şî zice dînsul,
Şi se 'ntrebă cu mirare, „Lumea asta-î chiar nebună
„Numaî teafără nu'mî pare! „Nu vezî cît e de hîrsită ?
„N'are suflet, n'are milă, „Te pîndeşte, te 'ntereşte
„Ca de-o boală-î este silă. „La tot pasul te-urmăreşte
„Strînge tot din calea ta „Strînge-o-ar de gît cîrceiî
„Şi-ar suci-o şi-ar crăpa ! „De-a dat dracul să te prindă
„C'aî luat pe ne'ntrebat, „Cît de mititel vr'un lucru,
„Zice 'ndată c'aî furat!
186 ANECDOTE POPULARE
„De-aî cercat cum-va vr'o dată
„Ştiî aşa ca să glumeşti „Şi-ai luat măcar o gîscă
„Ochi-ţî scoate cît trăeştî. „Chiar şi azi mîncăî papara!
„S'aii legat de capul mieii : „Nu ştiu cui pierise o puşcă,
„Şi ziceau c'am şters'o eu ! „Lasă, las, prin satul vostru
„Nu vă cad de-acum belea „Să vă văd atuncc numaî
„Ceafa cînd îmî voiu vedea."
Astfel zice şi intr'o ciudă, ca şi-un om eşit din fire Se porneşte şi se duce păn ce dă de-o mănăstire. Iar colo la mănăstire se 'ntîmplă şi masa gata, Şi-1 poftiră şi pe dînsul, păn la una păn la alta. Şi-a mîncat ţiganul bine cum de loc nu s'aşteptase Şi nebun de bucurie că 'ntr'un loc aşa picase.
Zice:
„Haî să şed aice! „Zeu că şed, pre legea mea !
„Cîtă lume văz că şede „Eu se şed nu voiu putea ?!
„Şed boerî şi boeroaice „Şi se 'mpac se mulţămesc
„Voiu şedea şi eu ca dînşiî, „Ce să zic, să maî cîrtesc. ?!
„Zeu aşa ! C'aice e bine. „Chiar aici e locul mieii
I
TH. D. SPERANTIA
„Poate aşa era să fie „Mulţămesc luî Dumnezeu."
Maî pe urmă şi călugăr
L'au făcut, l'au îmbrăcat, Comanac i-au dat şi rasă
Şi metănî în mînî i-au dat, Ioil i-au pus ca nume
Din Ion cum se numea Iară el de bucurie
Nicî pămîntul n'atingea : Cînd păşea credeai că are
Catalige la picioare Şi dădea din mînî ţiganul
De credeai că vrea să zboare; Se preumbla cătând în juru-î
Ca să vadă cum îî şede îmbrăcat călugăreşte!
Cine trece, cine-1 vede, I se pare că la dînsul
Numai cată şi priveşte Ce frumos şi bine-î şede
îmbrăcat călugăreşte.
O ducea ţiganul bine, căcî atuncî cînd a sosit Toema 'n septămîna albă, nu ştiu cum, s'a nimerit Dar veni şi postul mare cînd din capît vr'o trei zile Nu mănîncâ ci fac numaî ascultare şi citire. Ziua 'ntăiu o trece toată nebăut şi nemîncat In biserică cu fraţii la metănî şi la 'nchinat Iară noaptea încă bine n'apucase-a dormi
187
188
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
189
Cînd de-odată pe la uşă îarăşî toaca bocăni
La biserică se duce, şi îar şede nemîncat
Şi cînd ese în loc de masă mi-1 trimite la săpat.
Aşa astă-zî, mîne îară nu-î maî dau nemic mîncare Ci-1 trimet să sape numaî-orî să facă ascultare.
Sapă, sapă şi îar sapă
Prin grădină, sapă 'n vie, De mîncare însă pace
Nu s'aude nu se ştie, Nicî n'au gînd de maî gătit
Căci căldări, cazane, toate Sunt acuma la spoit.
Ce să facă el acuma ? Să se plîngă ? Dar la cine ? Maî posteau orî nu şi alţiî... el postea curat de-a bine» Ce să facă decî ţiganul ? A răbdat şi-a tot săpat Până cînd la urmă zice stînd pe sapă răzemat:
„Sapă, bre, vîrtos şi tacî, „Că doar altă ce-o să facî!
„Nu ştiî coturî
„Nu ştiî locuri „Nicî vezî oale pe la focurî! „Sapă, sapă şi iar sapă, „Şi de foame ochi-ţî crapă!
„Aoleu, mămucă, dragă.
„Dar la ce m'aî mai făcut ? „Săptămînî să rabd de foame
„Cine dracul s'a vezut ? !
„Bre, bre, bre, bre! Vai de mine
„Maîcă sfîntă, aoleu, „Dar ce vre-aî cu mine-acuma,
„Doamne ce ţi-am greşit eu ? ! „Cine m'a trimis pe-aice
„Batâ-1 focul cap, bostan, „Căci pe cât se vede-aice
„Se mînîncă-odată 'n an !... „Dacă 'ntrebî de vr'un călugăr
„Te îea dracul de necaz „Căci tu crăpî şi turbî de foame
„Şi el rîde face haz ! „întrebai maî erî pe unul
„Şi mi-a spus că-î postul mare. „Ş'apoî daeă-î post! La dracul!
„Dar de ce nu dă mîncare ? ! ...
„Numai toacă şi iar toacă
„Nu te prinde vremea 'n loc „N'aî nicî când închide ochii
„Căci te chîamă: toc, toc, toc! „Toc, toc, toc, la rugăciune
„Fă metanii şi te 'nchină „Toc, toc, toc, apoî îţî dice:
„Du-te sapă prin grădină.... „Toc, toc, toc, de capul vostru
„Fi-v'ar atîta tocat „Că de când îmi bateţi toaca, „Chiar ca toaca m'am uscat. „Mănăstire! „Hămisire!
190
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
191
„Toată ziua: toc, toc, toc „Iar mîncare cancî la foc!
„Maî zicea maî erî un altul
„Să răbdăm să tot răbdăm „Căcî apoî în ceriu o masă
„Ne vor pune să mîncăm. „Heî, comedii! Doamne, Doamne !
„Multe maî auzî acum „Pân la ceriu e cale, frate,
„Morî de foame, chiar pe drum! „Nu ! Degeaba ! Nu-î pe-aice
„Pentru mine de trăit „Las la dracul mănăstire
„Şi te du cum aî venit! „Lasă ceriul şi maî bine
„Pe poteca de din dos „Ia-ţî Ioane tălpăşiţa
„Şi te cară sănătos! „Las să rabde cuî îî place
„Să mînînce bocănit! „Mama doar de dor de toacă
„N'a murit cînd a murit."
Maî stătea la gînd ţiganul : cum s'o întoarne ?
Cum să facă ? Când de-odată îar s'aude prin ogradă
Sfînta toacă! Şi-a atunci haide, tunde-o pîrleo
Peste spinî şi peste pietre
Şleah bătut i se părea; Rasa 'n garduri aninîndu-şî
El o lasă şi se duce! Cade chiar şi comanacul
Dar el nu stă să-1 apuce.
„Pică, zice dacă vraî. „Rămăî unde te-am găsit.
„Rămăî, frate Ioile, „Căci Ion s'a mulţămit „Că de cînd pe cap te-am pus „Si mîncarea mi s'a dus!
Iar cînd fu 'ncolo departe maî gîndind la comanac Zice :
„De ! Căzii sărmanul! D'apoî ce eram să-î fac ?! „Ştiu ce nu mi-o fi păcat „Căcî el singur a picat! „M'aşî întoarce ca să-1 îeu „Dară nu e'n drumul mîeu.
Peste gard:
şi-aşa fugea!..
TH. D. SPERANTIA
193
ŢIGANUL LA VÎNAT
Un ţigan ce nicî odată, puşca'n mînî n'a fost luat Intr'o bună dimineaţă vra să meargă la vînat. Dar de o dată pe la case haide 'ncepe a triera, Ca vr'o puşcă să găsască, veche cum s'ar întîmpla Uniî rid, l'alungă alţiî, iară el într'una cată Până cînd găseşte-o puşcă tocmai gata şi 'ncărcată.
„Doamne face el luârd'o
„Auleu, ce puşcă mare „Of! că bine o să-mî maî şadă
„Cînd oiu pune-o la spinare „Uit'te cît e de frumoasă,
„Cît de neagră, cît de grea!.. „Am să 'mpuşc cu dînsa, Doamne,
„Mult vînat... pre legea mea !.. „Că din cap în cap e plină
„De la bot şi pînă'n strat
„Si pe cît de mare-î stratul „Şi bucşit e de 'ncărcat.
„Cînd cu dînsa voiu începe „L'a 'mpuşcat am se uresc,
„Căcî atîta încărcătură
„Nicî la anul n'o sfîrsesc. .
Tot aşa vorbind ţiganul
Puşca 'ntruna desmerda Şi-o strîngea cu drag la pieptu-î
Si 'n oţele o săruta.
„Uit'te ce de-a meşteşuguri „Are ea colea pe strat! „Şi cocoşul, bată-1 toaca „Uit'te cum e cocoşat!!.. Iar a casă la ţigancă,
Cînd cu puşca-î a ajuns A vîrît pe toţî în boale,
Toţî de frică-î s'au ascuns. Fugeau dancii chiuita
Şi prin tufe s'ascundeau Alţiî smirna prin unghere
Stau lipiţi şi nicî crîcneau Iară el răcnea prin casă
De gînde-aî că 'şi face samă „Ce gînd iţi voi? lasă, lasă!
„C'am să fac din voi pastrama!!.
[Apoî pune puşca 'n spate şi se duce la vînat tMai luând cu dînsul încă şi pe-un alt ţigan din sat
13
194
ANECDOTE POPULARE
Ca să aibă cine strînge tot vînatul ce-or vîji Şi cu sacul să-1 aducă înnapoî cînd vor veni
Şi se duc aşa ţiganii ;
Iară cel cu puşca 'n spate, îmbrăcat cu totul sprinten
Şi cu mtnecî suflecate, Nu eşise încă bine
Dintre case de prin sat, Şi vînatul să nu-1 simte
Merge tupiluş, plecat. Ca 'n şurub îî umblă capul
Intr'o parte 'n alta cată, Cînd pe icî, cînd colo-î pare
Că vînatul i s'arată. Tot se uită, tot ascultă,
Numa 'n degete păşeşte, Maî aşteaptă pe tovarăş
Şi şoptind aşa-î vorbeşte :
„Astădî eu vînez într'una
,,Pân ce sacul voi umplea „Ş'apoî merg frumos a casă,
„Iară mîne vom vedea, „Vom lua şi vr'o căruţă,
„Cînd vom merge la vînat. „Căcî aşa de mult în spate
„Nicî nu-î vorbă de cărat. „Haide, dară maî-nainte, Tnnnîn ne deal în sus,
TH. D. SPERANTIA 195
„Numaî sacul ţine-1 gata, „Cînd va fi vînat de pus."
Dar mergând vorbind ţiganii, iată \i drumu-le întâlnesc Pe-un biet om venind spre dînşiî şi de-odată-1 şi opresc.
— „Stai, mă rog, bădica, spune, „De nu-ţî este cu bănat,
; „Vînătorul cum vînează,
„Cînd se duce la vînat?
— „Cum vînează! 'ntinde puşca „Numaî ce-a zărit vînatul
: „Trage 'ntr'însul şi '1 împuşcă,
„Maî apoî împuşcă-un altul. . . .
' „Bine dar," ţiganul zice şi tot merg necontenit Păn ce-un epure 'nainte dintre tufe le-a eşit.
„Staî mîncaţi-ar tata coada, Zice „stăî căcî am uitat
„Ce mi-a spus romînul cela. „Oare cum m'a învetat ?...
„A !.. mi-a zis întinde puşca „Numaî ce zăreştî vînatul
„Trage într'însul şi'l împuşcă „Maî apoî împuşcă-un altul.
196 ANECDOTE POPULARE
„Haî s'o 'ntind.Darcum se'ntinde?
„Cum să fac să nimeresc ? „Căcî aşa mi-a zis românul
„Ca s'ontind, s'o maî lungesc ?
Plănuind aşa ţiganul puşca 'n mînă şi-o ţinea
Şi-o căta pe la oţele, cum s'o 'ntindă nu ştia.
Pune mîna ca s'o 'ntindă trage 'n jos şi trage 'n sus,
Ş'apoî zice: „na! lungeşţe-o, trage, doar aşa ţi-a spus!
— „Trage!" zice acum şi celalt
— „Trage nu vezi cum m'opintesc „Dracii toţî mă îeu de ciudă „Şi nu-î chip s'o maî lungesc.
Tot aşa zicea ţiganul şi-o sucea şi-o clătina Şi pe o parte şi pe alta şi prin cap se scărpina.
Dar aşa mereu cătând Şi cocoşul ridicând Puşca îată c'a pocnit Şi cel epure....-a fugit.
— „Uit'te bre şi îea-ţî de samă! „Puşca ta s'a descărcat. . . .
— „Tacî din gură, nu-î nemica! „Ş'apoî ? s'a maî uşurat !
„Insă las că ştiu de-acuma. . . .
„Cînd vînatul voiu vedea „Fug de odată îeaîi şi puşca
„Şi-1 lovesc în cap cu ea . . .
TH. D.  SPEEANTIA 197
Apoî merge maî nainte, dar, ce-î vine luî în gând, Se opreşte în drum de-odată către celălalt zicând : „Fugî a casă, adă sare
„Ca să punem pe vînat „Căcî o zi, de şede 'n soare
„Tot se strică nesărat ! „Nu maî voî să trier câmpii
„Şi să umblu de hăram „Iar vînatul să se strice,
„Şi nicî parte-acum să n'am.
Cel cu sacul fuge-acasă într'un suflet peste câmp Iară el, în urmă-î, umblă prin ponoare vr'un restîmp, Şi cu gândul la tovarăş sta 'ngrijit privind spre sat
„Nu maî vine!... Vezî mă lasă
„Cu vînatul ne sărat....
Iar văzînd că nu maî vine, haî, pe mers din noii se pune, Inse îată că 'nainte-î ca şi cum printr'o minune, Vede-un epure 'ntr'o tufă, că şedea boţit grămadă, Cu urechile ciulite, tupilat să nu se vadă.
Aoleu! şopteşte dînsul şi clătind din cap la el Ameţit de bucurie
Dondăneşte încetinel: „Uit'te zeii! ce piele bună !
„Dac'aî vinde-o cât să iei? „Vr'o trei lei şi jumătate!....
„Ba n'o las din patru lei !.... „Astăzi patru, de pe-aceasta,
„De pe alta patru iară,
198
ANECDOTE POPULARE
„Cîte patru, cîte patru,
„Cît voîu strînge pîn la vară ?.. „E! he ! heî!... Parale multe !
„Atunci lî-mî-va îndămână, „Cumpăr oî şi miei şi capre,
„Şi-mî durez colo şi-o stînă... „Ş'apoî îe-ţî un cal, măî hade-o,
„Şi mi-1 înşelează bin\ „Şi colo pe el te-aruncă,
„Şi te-aşază cum îţî vine „Şi-î dă drumul ca să sboare
„La apus, la răsărit „Şi ca gîndul să te ducă
„Unde dorul ţi-a poftit... „Lumea 'ntreagă să se mire
„Şi să 'ntrebe cine eşti, „Om orî zmeu orî prea viteazul
„Făt-frumos de prin poveşti?...
„Mergi pe câmpî încolo 'ncoace; cauţi trebile pe rînd „Mergi la stînă şi de-odată pe ciobani îî prinzi dormind. „Să mă vezi atunci pe-mine, când oiu fi eu supărat „Am să strig o-dată tare : Săriţi măî! Ce v'aţî culcai ?!...
Epurile atunci la fugă,
Iară dînsu-î ajuta, Că-î bătea din palme 'n urmă.
Strigând! Uî, ta-na-na-na !.
TH. D. SPERANTIA
Apoî pleacă îar ţiganul, însă iarăşi se opreşte Căcî o vulpe de 'ntâmplare maî naintea luî zăreşte.
„Dar aceea, ce să fie,
„Care şede colo jos? !... „Şi cu botu 'ntins pe labe ?
„Bre ce epuraş frumos! „Haide-odată, pune mâna,
„De, maî ştiî norocul nu u „Poate 'mî ese aşa înainte !...
„Doamne mare-î Dumnedeu! !."
Şi zicând aşa îea fuga, numaî gata s'o apuce, Şi cu puşca ridicată tot aleargă, tot să duce... Dar ea fuge, şi s'ascunde lîng-o baltă 'n stuf pe şes. Iar el zice: „Heî! tu 'n baltă
„Mi-aî sărit?.. Am înţeles !.. „Săriş tu că eştî o scârbă,
„Dară eu că-s cât un cal! „N'am să sar?!!.
Şi drept în baltă Să repede de pe mal.
Cum sări ţiganu 'n baltă dintr'o dată s'afundă Şi 'nghiţi mereu la apă pînă când să şi 'nnecă.
Iar ţiganul cel cu sarea unde a fost, pe unde a stat, Când se 'ntoarce să-1 găsească îl găseşte-acum umflat.
200
ANECDOTE POPULARE
Ce să facă el acuma ? sta pe mal cum se găseşte Şi făcându-sî socoteală ce să fie, se gândeşte:
„Ce să fie ? Ce să fie ?! „Nu-î nicî puşcă nicî vînat. „Se 'nţelege lăcomie ! !.. „A crăpat căcî a mîncat „Tot vînatul ne sărat.
ŢIGANUL SI TIPICUL
Intr'o zi ţiganul, lovit de mâhnire, Căcî n-avea nicî casă nicî loc de culcat, Hotărî să meargă la o mănăstire, Să se pustnicească, şi a şi plecat.
„Cum? să mor de foame?!... Om aşa ca mine „Să se prăpădească, zice 'n gîndul seu; „Nu se poate, Doamne ! spuie orî şi cine „Nu-s voinici pe lume, mulţî precum sunt eu.'
Ast-fel plănueşte şi pe mers se pune, Drumu 'ntreg gândeşte numaî la mîncare, Felurite feluri de bucate bune I se par că vede, masa 'ntinsă-î pare.
Iar la mănăstire după ce ajunge, Din Ion ca nume loil i-a dat,
202
ANECDOTE POPULARE
TU. D. SPERANTIA
L'a 'mbrăcat cu rasă şi la cap îl tunse, Căpătă şi masa şi loc de culcat.
Şi la mănăstire petrecu ţiganul La 'nceput prea bine, cum nicî s'a gândit, Pe neaşteptate 'şî 'mplinise planul, Septămîna albă s'a fost nemorit.
La un loc cu fraţiî se ducea la masă, Şi la rugăciune, chiar şi la plimbare; După masă înse unii pleacă-acasă, Alţiî prin ceirurî, alţiî la culcare.
,,Nu gândeam nicî dascăl ca s'ajung vr'odată, „Dar acumn iată parcă's arhiereu, „Popă 'n toată forma. Sunt personă 'naltă.... „Ce nu poţî ajunge, cînd vrea Dumnezeu ? !..
„Sezî colea, mănîncă la mîncărî de-a gata, „Nu te vede nimeni, ba te chiamă frate, Se gîndeşte 'n sine. „De-ar trăi şi tata „L'as aduce-aice, cu rudele toate."
Când mergîa ţiganul, părea vrei să sboare, Fălăîa din mâneci şi călca de sus Avea catalige, parcă, la piceoare De când comanacul de frate i-a pus.
Dar într'o zi iată toaca mi-i trezeşte, Merg în mănăstire cânt şi cetesc,
Rugăcîunea-î lungă, nu se mai sfîrşeşte, Fraţiî la mîncare, parcă nicî gîndesc.
Soarele de-amează de demult trecuse, loil cu gîndu-î numaî la mîncare; După rugă înse pe toţî fraţi-î duse La săpat, să facă la câmp ascultare.
De la ascultare iar la rugăciune, Când gîndea la masă toaca mi-î chîămară ; Iar când merg a casă, capul jos a pune, Haî din nou la rugă, toaca-î strigă iară.
Ca şi azi, şi mâne merg la ascultare, In loc să mănânce, ast-fel s'a întâmplat, loil întreabă pe un oare-care:
— „Te rog, frate, spune-mî: ce-atâta tocat
-— „Toacă dar, că doară-î săptămîna mare.
— „D'apoî de mîncare, nu mîncăm nemic ?
— „Nu. Posteşte-acuma, rabdă fie-care, „Căcî aşa ne scrie Sfinţitul Tipic."
— „Tipic ? Ce-î acela ? E şi el vr'un frate ? „Si la ce maî scrie ca să nu mîncăm ?
— „Nu e om, tipicul. E o sfîntă carte „Groasă, mare, verde, cartea ce-ascultăm.
204
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
205
„Pân' la paşti vr'o şapte septemânî de-a rîndul „Numaî rugăciune facem şi postim." — „Pân la paştî?! Mămucă, n'ajung nicî cu gîndul, „Ioil gîndeşte: bravo aferim!!...."
Se vedea 'ntro cadă cu apă de ploae Ceva verde, mare, înse fraţii zic Că 'necată este vre-o lighioae, Dar cătînd, aflară.... Sfinţitul Tipic.
Fraţiî nu-î spusese că eî maî mînâncă De colea o leacă, de colo ceva, Ioil sermanul era proaspăt încă, Se 'ntindea de foame n'avea ce mînca.
„Ah, că greu maî merge slujba preoţească, „Prea me bucurasem cam pe la 'nceput, „Pe cât ved aice vor să me sfinţească, „In abraşă breaslă am maî încăput ! !
„Loc maî bun în lume n'ar putea să fie „Pentru mine-aiurea de cât acolea ! „Dar tipicul cela, care posturi scrie „Strică tot, la dracul, este o belea.
„Heî, de-ar fi, mămucă, să mi-1 prind în mână, „Ar vedea el, lasă, cât e de tipic... „Am să-î fac eu felul, când mi-o fi îndemână... „Va vedea el, lasă, nu maî zic nemic."
A doua zi iată cum s'a nimerit: Fraţiî strînşî grămadă, toţi 'şî povestesc, Că smeritul frate al lor a fugit Şi că nicî tipicul încă nu-1 găsesc.
TH. D. SPERANTIA
207
ŢIGANUL LA VIE
Un ţigan odată audind prin lume. Cît de bună-î poama   s'a pornit anume Să mînânce poamă, şi s'a dus la vie, Unde dînd de frunze, haî, cu lăcomie începu să 'nbuce, de credeai că-î miere Cu-aşa poftă mare şi cu-aşa plăcere, Câ-ţî era şi 'n grijă că s'ar îneca Cu-aşa lăcomie cum le 'nfuleca.
Se umflase-acuma, era plin ţifoae Nu putea sermanul, batîr să se 'ndoae, Cînd cătînd prin frunze maî băgă de samă Că erau şi strugurî copţi, frumoşî de poamă. Şi 'ncepu să guste, dar atuncea iată Şi vieru 'n faţă-î numaî ce s'arată Şi 'ncepu de-odată cu ne pus în masă Şi cu-o scurtătură, ştiî, cam cioturoasă
1 Poamă — Strugurî.
Să-1 măsoare 'n voe, şi l'a măsurat Tot cu scurtătura şi 'n lungiş şi 'n lat. I-a cărat în voe cum şi cît a vrut Pîntece din coaste maî că 'î-a făcut.
Deci de-atâta cinste cît a căpătat Zice că ţiganul ar fi leşinat, Iar vieru 'n urmă, maî aşa sub sară II dădu din vie peste gard afară.
Ast-fel zice lumea că s'ar fi 'ntîmplat Dar ţiganul iată ce spunea prin sat: „M'am pornit şi eu la vie „Cam sub sară la chindie „Şi de 'ndată ce-am ajuns „Subt o tufă m'am ascuns, „Şi 'ncepuî să 'nghit la vie „Să-mî ajungă şi să-mî fie... „Dar din tufe, hop de odată „Şi vierul mi s'arată „Cam cu gîndul să mă bată. „Dapoî eii de felul mîeu „Zdravăn, cît un paraleu „I-am zis : „Vedi, gîndeşte bine „C'apoî intri'n cîrd cu mine, „De mi-aî pune mîna în chică „Eu cu dinţiî de opincă „De gurguî te-aş apuca „Si le-asî roade în faţa ta. „De mi-aî pune mîna în barbă „Eu cu dinţiî prind de iarbă
208 ANECDOTE POPULARE
,.Şi ţi-o zmulg, cum nicî gîndeştî „Să n'aî ce să maî coseştî.
„Iar de nu, şi nu m'asculţî „Eu te las să ştiî desculţ. „Şi de iarbă păgubaş „Dacă 'n pace nu mă laşi.
„Dar romînul îndrăcit „Parcă nicî n'a auzit ; „Cît i-am spus şi i-am tocat „Nicî în samă n'a băgat. „La zurbavă s'a întărtat „Şi-a păţit cum i-am cîntat
„Dapoi cine-î vinovat „Ca pe-un om l'am învăţat. „Numaî nu m'a ascultat... Făr de iarbă l'am lăsat Şi opinca i-am mîncat Ba să vezî, ce nebunie.... A sărit la bătălie „Şi 'ncepurăm amîndoî „Să ne batem între noî.
„Ne buşeam şi ne trînteam „Inse eu îl dovedeam : ..Cînd desubtu-î nimeream „Cînd de-asupră-mî îl zăream !
TH. D. SPERANTIA
„Cît e vorba de bătae „Doamne ce maî hărmălae!
„Cînd să dai îţî vine 'n minte, „El te ea pe dinnainte „Şi de-odată te loveşte „Unde-apucă, nicî gîndeşte! „Cînd socoţî că ţi-a venit „Rîndul tău, te-a şi cîrpit.
209
„Luptă 'n parte se numeşte „Cînd tu vraî el te cîrpcşte !
„Tot aşa ne-am tot luptat „Pînă cînd m'am săturat ; „Iar la urmă m'am culcat, „După ce l'am alungat. „Ş'apoî ce va fi făcut, „Cum era el de bătut, „Nu ştiu, dar cînd m'am sculat „Ce-am vezut m'am minunat: „El de mine 'nfricoşat „Din loc viea şi-a mutat!
„Deci luînd şi eu o dată „Un butuc uscat de pieatra „Peste gard l'am asvîrlit, „Drept întrînsu-am nimerit, „Şi să vezî cum l'am lovit
14
210
ANECDOTE POPULARE
„In călcâiu dup'o ureche
„Două coste-am rupt.... păreche,
„Iar la anul cînd treceam „Pe-acolo de-abîa mergeam... „Mirosea... precum socot... „Chiar a mort... a mort de tot...
„Iar acolo.... cine ştie... „De-o maî creşte iarbă 'n vie!...
CIOBANUL LA BISERICA
Un cioban ce nicăiure la bisericî, cât se pare,
Nu fusese nicî odată ca să vadă-o slujbă mare,
Orî vr'un popă cu odăjdii şi cu dascălii slujind
Şi cu cele sfinte daruri prin biserică eşind,
Intr'o zi ce-şî puse 'n minte, nu ştiu, singur ce-a gîndit,
La biserică să meargă şi lui poftă i-a venit!
„La pîrdalnica! ce dracul !....
„Zice el în gîndul seu „Ce biserică, pe semne,
„Nu mi-î dat să văd şi eu?!.. „Unii zic că e frumoasă
„Si că'ntr'însa ori si cine
11 i *
„A intrat găseşte masă, „Şede ospătează bine
„Naforă colea dospită „Şi colivă şi colaci
212 ANECDOTE POPULARE
„Si cinsteşti la vin, măî neică
77 ţ i I
„Păn-ce chiar cu ochiul facî..
„Alţiî zic că la biserici
„Se rîpesc, se fur copii, „Iar apoî nişte dihănii
„Le sug sîngele de vii! „Voiii să merg să văd cu ochii
„Măcar orî şi ce-aşî păţi „Nu-s aşa de slab de înger,
„Nu mă tem că voiii muri. „Fugărit'am lupi în vieaţă
„Şi cu urşii m'am luptat, „Nicî habar n'avuî de toate,
„Tot cu zile-s,... am scăpat!
„In zădar ca un nemernic
„Tot te-ascunzî şi te 'ndoseştî
„De ţi-î scris să mori, pe moarte „Pretutindeni o găseşti.
Cam aşa gîndind în sineşî s'a pornit de mînecate Peste cîmpî şi peste dealurî vr'o biserică să cate, Si s'a dus. —
Pe la amează, cînd ciobanii ceialalţî Eraii toţî acum la stînă şi cu turmele adunaţi, Numaî hop şi el soseşte, ostenit şi asudat, De tătari fugise parcă şi la fugă-a fost scăpat.
— „Dar ce-î bre ? Ce fugi! Ce dracul! !...
TH.  D. SPERANTIA
213
„Unde-aî fost de unde viî ?. Întreabă dintr'înşiî unul.
—„Stăî să-ţî spun de vraî să ştiî, Iî respunde el atunce şi se pune-a povesti Unde a fost şi ce făcuse şi cam ast-fel îî vorbi:
— „Bre ! Biserica e mare
„Cît o stînă, dar maî naltă „Şi-î făcută mi se pare
„Numaî chiar dintr'o bucată. „Şi sticleşte, măî sticleşte
„De-ţî iea ochiî când priveşti, „Dar în ea ce se petrece,
„Cînd vezî, zeii că te încruceştî.
„Eu vezuî colo deodată
„Oameni mulţi şi m'am mirat, „Cum cu toţî şedeau grămadă
„Fieşte-care nemişcat. „Maî stătuî să văd ce este
„Şi de-odată am şi zărit „Casa.... 'ncetul de pe-o uşă
„O dihanie a eşit,
„O dihanie pestriţă
„Ce mergea şi tot pufnea „Şi din cînd în cînd din gură
„Necheza şi mîrîea. „Se'nvîrtea pe lingă oameni,
„Se ciulea, se tot strîmbâ
214
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
215
„Şi intra 'nnapoî în 'untru „Şi urla de resunâ....
„Astă noapte, mi se pare,
„Vr'un copil a fost furat „Şi de aceea ca s'o prindă
„Lumea cred c'a alergat. „Dar degeaba căcî cu toţiî
„Chiar ca nişte parî şedeau „Neclintiţi şi nicî o vorbă
„Innainte-î nu ziceau
„Numaî doî erau pe-acolo,
„Oamenî, ştiî, pe placul meu „Unul sta la mîna stîngă
„Tocmaî unde stam şi eu ; „Iar celalt în mîna dreaptă.
„Dar aşa precum stăteau, „Răcneau hojma şi la dînsa,
„Ca la naiba, să răsteau,.... „Pînă când fugea ia în 'neuntru
„Si prin fund mi s'ascundea... „Iară eî strigau la dînsa
„Pînă când din nou esea.
„Tot aşa mî-o hârăţiră „Pîn şi dînsa s'a îndrăcit
„Şi de-odată, atuncî, frăţică, „Doamne cum a maî eşit
„Incîudată de pe uşă!!..
„Şi mergînd aşa.... horţiş.... „După cât am înţeles'o „Vra să muşte pe furiş.
„Se făcea că nicî se uită, „Se pleca, se tot sucea,
„Iar la cap ţinea cu laba „Nişte blide şi mergea
„Tot spre oamenî; şi 'ncepuse „A-î lovi la cap pe rînd.
„Dar atuncea, las pe mine. „Mi-am făcut eu plan în gând:
„Aceşti oamenî îs netrebnici, „Si de-o umbră lor li-î frică.
„Haide să le fac vr'un bine, „Căcî un bine nu le strică !
„Şi precum stăteam de-oparte,
„începui încet, încet „A mă trage cam spre dînsa
„Pînă m'am ş'apropiet. „Mi-am luat în mînă băţul
„Şi pe 'ncet m'am îndosit „Şi de-odată la ureche
„Numaî una i-am cărpit!...
„Ea căzii pe loc ca moartă, „Iar apoî m'am dus şi eu.
216
ANECDOTE POPULARE
„Le-am făcut şi lor un bine, „Cît putui, cu băţul meii.
„Dară eî în urmă, pace,
„Nu ştiu, zeii, ce-au maî făcut. „S'au luptat cu ea... sau poate
„Caii fugit cum au putut ? !..
„Ştiu atât că tot răcnea: „Prinde-U-I, în urma mea
„De-or fi prins'o.... trebuea
„S'o fi jupoîat... că, Doamne, „Mîndră piele maî avea !
„Dar au prins'o, orî i-a prins „Despre-aceasta nu ştiu, zeii,
„Câţi de mine s'au ţinut „Păn afară i-am dus eu.
POPA SI PUNGAŞUL
Un pungaş odată, cum s'a răsgândit, „Haî să fiu, îşî zise, un pungaş cinstit.
Zise şi dindată ce şi-a pus în gînd Se jură pe toacă şi pe sfinţi de rînd, Dracii toţî să-1 prindă, ielele să-1 iea Când din noii la rele vrere-ar să se dea. Iar de-acele câte păn atuncî făcuse Vrînd să-şî scape gîndul în sfîrşit se duse Păn şi Ia duhovnic să-1 duhovnicească, Ca de-acum se 'nceapă vieaţă creştinească.
Când la popă-ajunge, gîndul şeii îî spune... Popa patrahirul peste cap îî pune Şi apoî haide 'ncepe, cartea deschizînd Deslegărî, molifte a-î ceti de rînd.
Popa face cruce, cîntă şi ceteşte Iar pungaşul hojma ochiî şi-î roteşte
218
ANECDOTE POPULARE
Icî colea prin casă, tocmai pe sub pat, Dinaintea popeî cum şedea plecat.
Iar rotind el ochii, iată că de-o dată De la brîu, la popa, vede spînzurată Punga cu parale
Popa tot ceteşte ; Iar pungaşii 'n sine cum se resgândeşte Zice :
„Bre ! ce pungă ! zeu pre legea mea ! „Ian, barîm să caut sunt parale 'n ea.
Unul lîngă altul, galbeni gălbiorî Erau clit în pungă şepte zimţişorî
Popa face cruce cîntă şi ceteşte Iar desubt pungaşul purv>a î-o goleşte. Iar apoî când popa din cetire tace Şi 'ntrebărî începe de greşeli a-î face El îî spune totul, ce greşeli făcuse, Iar la urma urmei iată ce-î maî spuse :
„Maî făcui, părinte, încă un alt păcat, „La un popă 'n pungă mîna i-am băgat. „Dar să-ţi spun, părinte, cum s'a petrecut „Nu i-am zis nemică, nicî nu lam bătut. „Nicî o vorbă proastă n'a fost între noî, „Stam aşa cu dînsul cum stăm amîndoî, „Numaî baniî, tată, frumuşel i-am şters „Ş'apoî iar în treabă-mi am pornit ş'am mers.
TH. D. SPERANT1A
„Dar apoî, părinte, ca să-mî spăl păcatul „Tot acelui popă lui şi nu la altul „Numaî să mă erte, vream să-î dau parale, „Dar acum, părinte, n'aţî sfinţiei tale. „Rog să fie bine darul meu primit, „Doar mi-ar fi păcatul astă-zi ispăşit."
I 't. Zise şi 'n mînî popeî galbeni treî îî puse
Sărutându-î mîna şi 'n sfîrşit se duse.
Popa îar de-ajunsă cinste i-a făcut. Păn la poartă mers'a de la petrecut, Şi 'napoî în casă paşii îndesind Se 'ntorcea făcându- sî socoteala 'n gînd :
„Şepte cei din pungă şi cu trei fac zece, „Nicî ce-va de lipsă, tocmai, nicî nu 'ntrece. „Dc-ar maî fi de-acestea, ştiî că n'ar fi reu. „Dar maî ştiî norocul! Mare-î Dumnezeu !! „Poate chiar şi popa care a fost prădat „Baniî nu cu dreptul să-î fi căpătat!... „Cum hăram venit'au, tot hăram i-a dat.
„In sfîrşit cu dreptul cu nedreptul fie „Câţî-va zimţi, la dracul, mi se cad şi mie."
Când ajunge 'n casă, punga deschizînd, Vrînd s'audă 'n pungă baniî zuruind,
219
220
ANECDOTE POPULASE
Sus deasupră-I ţine mina rădicată, Lasă 'n ea să cadă galbenii de-odată
Cad, dar sunet, pace.... Popa se 'ncreţeşte, Punga 'n mînî răstoarnă, scutură, suceşte.... Numaî cel trei galbenî cad din fund, de sus, Iar cei-lalţî vr'o şepte ieî de unde nu-s....
„I-a furat pungaşul! Hoţul i-a furat!'; Ştiţi ce face-acuma, popa supărat? !...
Când se vede singur, şi prădat, ce-î vine, Iea ceî treî bîeţî galbenî şi-î ascunde bine.
ŢIGANII LA DEAL
Intr'o vreme, nu ştiu, unde, cînd, anume, După cum s'aude răsunând prin lume Cu-o căruţă mare mulţî ţigani mergeau La un deal, şi caiî maî nu maî puteau, Si-n sfîrşit statură.
Iar ţiganii vrînd Să-î pornească iarăşi, haide toţî de rînd Cu biciuşti, cu beţe, care cu ce-aveafl, Jnepăiau să mergă... Caiî nicî gîndeau. Hiî şi hiî tot strigă, bat în caî mereu Ş'apoî între dînşiî la sfădit se ieu.
Unul ocăraşte pe ceilalţî aî seî Zice că-s de vină, că sînt ceî maî grei. Unu-şî iea desagii vrînd în mînî să-î ţie, Ca 'n căruţă astfel maî uşor să fie.
i i
Alţiî stau pe draghinî, alţiî chiar pe scară, Alţii jos, de ciudă, iute se scoboară
222 ANECDOTE POPULARE
Şi de 'mpins s'apucă. După atîta trudă înjuraţi, iar alţiî flueraii de ciudă.
Dar din toţî de-o dată unul se ridică Şi 'npingînd 'nainte începu să zică:
„Ce tot, hiî, hărăm de cal „Tot strigaţi şi hiî la deal r !.. „Dealu-î mare de suit „Si de-aceea m'am gîndit „Să maî punem vr'un cuvînt „La icoane, la vr'un sfînt! „Ş'apoî Iar m'am răsgîndit „Care ar fi maî nimerit „Să-1 alegem. Să cătăm, „Unul sdravăn să luăm.
„Sfîntul Petrea nu prea vine „Că-î chelar şi n'are cine „Să rămîie 'n locul seu, „Şi-1 snopeşte Dumnezeu!..
„Sfînt-Ion poate-ar veni „D'apoî... ce ne-ar folosi ?! „De spătos, spătos e, mare, „ D'apoî cap sărmanul n'are!
„Sfîntul Luca reu prea nu-î „Dar cu Luca să te pui ?!.
TH. D. SPERANTIA
„Apoî dar pe care-1 vraî ? „Vraî pe sfîntul Necolaî ? „Bine-ar fi de s'ar putea, „Dar şi-aicea-î o belea!. „E bătrân sărmanul sfînt „Cam pe aproape de mormînt „Şi se poate cine ştie „Moartea chiar în drum să-î vie ! „Si de moare, maî stil cum, „Iar rămîî cu cai 'n drum!
„Sfîntul Toader ar fi bine „Să-1 luăm, dar vai de mine, „Cine dracu-mî spune mie, „Iepe, caî din herghelie „Cari-î are neînvăţaţî „Nu te spulber pe urlaţi ?...
„Sfîntul Gheorghe chiar să vie „Are cal de călărie!!... „Ce ţi-î bun ? !.. Chiar eu să-1 am „Dacă nu-I deprins la ham ?.... „Căcî pe dînsul orî şi cînd „Tot călare-1 vezi mergînd.
„Pe Hristos doar să-1 rugăm ! „Dar Ia ce să-1 supărăm ? „După cum e răstignit „N'are chef de maî venit.
223
224
ANECDOTE POPULARE
„Maica Domnului apoî „Ce maî poate ? Spuneţî voi! „Chiar de-ar fi curat să vreie. „Ce-ajutor să-ne maî deie ? ! „Sfîntă mare,
Dar femee!..
„Dar să punem stăruinţî „La ceî patru-zecî de sfinţî „Că dintr'înşiî, zeu aşa, „Are cine ne-ajuta.
După astă vorbă toţî cu 'nchinăcîunî Fac metănî se roagă şi cu rugăciuni Chîamă hojma sfinţii ce vor şti să facă Numaî doară dealul ar putea să-1 treacă.
Dar cu rugăciunea lor cea înfocată
Impingînd căruţa se trezesc de-odată
Că trecuse dealul. Şi apucînd la vale
Cum era căruţa încărcată tare.
Şi 'mpingînd, şi caii maî luându-şî vînt
Se mîerau ţiganii pe ce lume sînt.
Se ţineau de draghinî tremurînd de frică,
Le părea, sărmanii când de când că pică!
Iar din toţî la urmă unul maî mintos
Aşteptîndu-şî ceasul ca să cadă jos
Zice plin de frică, clănţănind din dinţi:
„Prea mulţi sfinţî, la dracul!!. Lepădaţi din sfinţî!"
ŢIGANUL GOSPODAR
Cum mergea un om odată şi-a fost poposit Unde-va, pe-un drum cu carul, îată c'a venit Un ţigan bătrîn, de alt-fel, care s'a 'mpăcat Ca la om simbraş să intre şi s'a pus argat.
Era sara cam pe-a murgul, nu prea noaptea încă,
Omul scoate de mîncare şade şi mînîncă
Cu ţiganul dinpreună; şed şi sfătuesc,
Ca drumeţii, una alta care ce găsesc;
Iar apoî după mîncare omul ostenit
S'aşeză sub car cu capul cam în spre dormit.
Dar ţiganul, maî în colo, cătră el vorbea
Stînd greceşte lîng'o roată, răzămat de ea,
Şi zicea că el acuma cît despre simbrie
De intrat argat la altul nicî n'ar vra să ştie,
Dar i-î voea ca să 'nveţe şi gospodărie.
15
226
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
227
— ,,Eu, bădica, drept ţi-oîu spune cît am fost flăcău „N'am ales nimic din mine fost'am un fulău ;
„Ear acum am prins la minte şi mi-am pus în gînd „Gospodar să fiu ca omul şi cu lumea 'n rînd.
— Gospodar!!.. Auzi tu ţarcă ce şi-a pus în minte ? !.. Dînd din cap gîndeşte omul l'ale luî cuvinte.
„Aî vezut coroîul Naibeî el de-acum gîndeşte
„Să s'apuce de vieaţă cînd îmbătrîneşte!!
„Şi vorbeşte, bată-1 toaca, de gospodărie,
„Parcă-î tînăr, nicî nu vede că-î o chegărie....
„Cît asudă omu'n lume cu sudori de sînge
„Pînă ce cu vaî minune un biet cuib îşî strînge!!..
„Şi munceşte, nu glumeşte, de prin tinereţe.
„Cînd îî verde ca stejarul nu la bătrîneţe !...
„Dar maî ştiî!...De ce să-1 rîdem?. Poate s'o gîcească,
„Econom să fie numaî şi să cam muncească....
De-al de acestea gîndind omul iată c'aţipeşte, Şi-apoî ochiî deschizîndu-î la ţigan priveşte. Lingă roată sta ţiganul cum l'a fost lăsat Dar cu ochiî mari la dînsul se uita holbat. Se uită atuncî şi omul şi cam pus pe gîndurî Si-aminti de ce-auzise în maî multe rîndurî Că la drum se fac şi pozne, se fac tălhăriî, Te dezbracă, ca pe tine, cine nicî nu ştiî! Şi privind pe lingă dînsul traista, sumanul, Zice :
„Dacă mă pîrleşte maî tîrziu ţiganul ? !.. _,,Iaii ascultă, măî, îî zice, tu mi-aî spus că ţie
„Ţi-ar plăcea să aibî acuma şi gospodărie;
„Apoî eii de drum acuma, ştie Dumnezeu,
„Is trudit, şi noaptea, nu ştiu, poate dorm maî greu,
„Iară tu pe cît îmî paie nu prea eştî trudit
„Şi de vine noaptea poate nu ţi-î de dormit.
„Dar pe-aicî eu am şi lucruri, traistă, bărdiţă
„Sac, ceaun şi cîte alte... raclă şi cofiţă...
„Şi de stat de strajă noaptea, să le maî păzesc,
„N'am să stau, dar drept ţi-oiu spune că mă cam gîndesc
„Nu cumva la noapte 'n colo tu să-mî furî ceva,
„Şi de-aceea eu maî bine parcă te-aşî lega...
„Că ce vrei} E noapte! Drumuri pe colo, pe ici,
„Şi ispita e ispită! Dară tu ce zicî:
— „De bădica, de mă legî... e maî bine, zeii, „Că dormim apoî în tihnă Dumneata şi eu.
TH. D. SPERANTIA
229
ŢIGANUL NOROCOS
„Maică sfîntă, prea cinstită, „Cât e lumea de 'ndrăcită ! „Când habar de grijă n'aî „Poţi de dracul chiar să dai."
Astfel zice minunat Un ţigan căsaş din sat, Faţa-şî schimbă se roteşte Şi ţiganceî povesteşte:
„Eu din felul meu din fire „Sunt om iute cu simţire, „Pentru-o vorbă de ocară „Mă prefac în foc şi pară: „Ţip, turbez şi muşc, lovesc „Tot ce 'n cale-mî întâlnesc 1
„Lumea 'ntreagă nu-î în stare „Să-mî oprească-a mea turbare, „Când mă prinde supărare!
„Azi la crîşmă merg la vale „Să me pun şi eu la cale „Despre treburi... Când sosesc, „Ce să vezî colo ?... Găsesc „Un român afurisit, „Slab ca dracul, ogîrjit „Pe-un biet om de-aî noştri 'n drum „Mi-1 prinsese nu ştiu cum, „Şi 'ncepuse, mamă dragă, „Ghionturî palme ca să-î tragă „Ca 'ntr'un codru, făr de frică,-„Făr de-o vină cât de mică,
„Şi eu haî pe loc mă duc „Pe romîn din scurt s'apuc :
„Haide ! Stăî! Destul! i-am zis, „Cum de-ţî facî de oamenî rîs „Ca 'ntr'un codru făr de frică „Făr de-o vină cât de mică?!"
„Păcătosul cel sfrijit „Cât era de prăpădit „Făr de grijă nicî ruşine „Se gurguţă atuncî la mine
230
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
231
—„Ce vraî măî ? Paşol, te cară, „Ce-mi tot intri 'n suflet cîoară ?
„Eu întreb de ce-1 ghionteşte, „El cu ghiontul îndeseşte. „Deci aprins atunci de tot, „Dau la dînsul ca să-1 scot. „El la dînsul, eu la mine „Trag şi trage ; dar ce-î vine, „Mortul naîbeî se 'ndîrjeşte, „Hîrştî o palmă,... mă loveşte !
„Ian să spui acuma, zeu „Ce făceai în locul meu ?
„Plin de draci atunci pornesc „Numaî gata să-1 lovesc. „Dar în minte mi-a venit „Că-s om îute şi-am gîndit „Să-1 maî las, şi-î zic ascultă: — „Eu nu-ţî fac poftire multă „Căcî priveşte ici la mine „Bat cu-o mînă cinci ca tine...
„El ca dracul nicî gîndeşte „Iar s'apucă de-1 ghionteşte.
„înciudat atuncî mă duc „Drept la dînsul să-1 apuc. „Ţârul naîbeî se 'ndîrjeşte „Şi 'ncă-odată mă cârpeşte!
„Deci sîngeos cum ştiî că sînt „Sar la el să-1 fac pămînt. „Dar norocul l'a slujit; „Căcî în minte mi-a venit „Că-s om îute şi 'n sfîrşit „L'am lăsat, m'am stăpânit. „Hai să cerc mi-am zis în mine „N'o înţelege el cu bine ? ! .
—„Măî romîne, atuncî îî zic, „Pentru un lucru de nimic „Sări la om sil ocărăştî „Şi-1 tot suduî şi-1 ghionteşti?! „Ţi-a greşit atunce iată „El şi-1 du la judecată !"
„Eu îî zic, dar el, ce-î vine,
„Că se 'ntindc îar la mine
„Şi ca dracul se'nteţeşte
„Şi 'ncă o palmă-mî maî croeşte !
„Ca chibritu-atuncî pe loc „M'am făcut pe dînsul foc ! „Ce va fi, mi-am zis, să fie, „De-acum dracul chiar să vie „Nu-1 maî ert, îl prăpădesc !! „Numai îar îmi amintesc „Că-s om îute, şi gîndesc:
„Slab e, puhab, o tigoare, „Să-1 loveşti odată moare,
232
ANECDOTE POPULARE
„Ş'apoî poate, de, maî ştiî, „Are casă şi copiî!!... „De-o muri remîn săraci! !... „Spune atuncî cu eî ce facî ?
„Parcă-o milă mi-a venit „Ş'apoî iar m'am stăpânit. „Nu vreu, zic, pe legea mea „Să maî intru 'ntr'o belea. „M'am pornit şi l'am lăsat „Să nu intru intr'un păcat. „Căcî, pe cinste, când gîndesc „Ce puteam să maî păţesc, „Nu stiu cuî să mulţumesc!!...
„Uite, zeu, prin câte trecî!.. „Sfîntă-î vorba ceea 'n vecî:
„Vecinie omu 'n orî-ce loc „Să se plîngă de noroc."
OUKlTRUL
Innădindu-se ţiganul
La cumătrul seu la masă Nicî că da vr'un greş vr'o dată
Era parcă chiar de casă. Cînd vedea că fum nu ese
Zicea: „focul, cred, s'a stins" îşî lua vr'un băţ în mînă
Şi pleca la masă 'ntins.
Dar şi omul se gîndise :
„Bre destulă cumetrie! „M'a 'ndrăgit de tot cumătrul,
„Ce să-î fac să nu maî vie?!" Si 'ntr'o bună dimineaţă
Ce-î maî dă şi lui prin minte Haide 'şi schimbă vremea meseî
Si mănîncă maî 'nainte
234
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
235
Cum şedea ţiganu-aproape
Lîngă om chiar peste drum Tot umbla şi el pe-afară
Şi căta mereu la fum. Fumul înse tot eşea
Nicî de cum nu conţinea; Iară dînsul aşteptîndu-1
De flămînd abea vedea.
„Poate nu fac azî mîncare."
Zice el, „Maî ştiî păcate! „Da ! Ba poate azî fac dînşiî
„Cine ştie ce bucate!!." Dar văzînd că de prin coşurî
Fum 'ntr'una isvorăşte Rupt de foame acum de-adreptul
La cumătrul seu porneşte.
Cînd ajunge la cumătrul, Iî găseşte-acum prin casă
Sfătuind, glumind cu toţiî, Ca tot omul după masă.
„Cum ? Au stat la masă, oare ?"
Se gîndeşte el în sine „Orî aşa pe ne mîncate
„Cum a rîde le maî vine ? !"
Eî spuneau mereu la glume Si rîdeau care de care.
\
Se făcea şi el că rîde,
Dar cu gîndul la mincare, Tot privea 'n colo şi 'n coace
De-a măruntul se uita Ca să vadă de mîncare
N'ar putea zări ceva. Şi cătînd zăreşte 'n vatră
Sus pe foc cogea căldare, Si voia să stie numaî
Dacă 'ntrînsa-î de mîncare. Cum să facă, decî, să 'ntrebe ?
Tot mereu se ispiteşte, Dar... nu poate de ruşine,
Schimbă vorba maî... tuşeşte...
Dar de foame maî pe urmă
Şi ruşinea şi-a uitat Şi 'ntreabă c'un glas cam moale :
— „Poate acum aţî şi mîncat ?!.. —„Ştiî, aşa... ceva.., 'î răspunde,
„Căcî avurăm astă-dî treabă —„Da 'n căldare ce-î acolo ?
—„Ia dubîală 1 am pus să flearbă —„Ce dubîală?!
—„De,., dubîală...
„Parcă n'aî maî audit ?.. — „Ba mîncat'am chîar. Uitasem.
„Uit'te zeu, c'am fost minţit!
1 Dubîală—Zamă de coajă de stejar cu sare, zer, etc. în care să tăbăcesc piei.
236
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
237
„Am mîncat la răposatul...
„Cum îl cheamă... l'am uitat; „El mînca.. da-î da şi mîna
„Căcî era şi om bogat !...
Decî cumătră iea dubîală
Şi-î şi pune dinainte — „Dacă-ţî plac, şedî, mănîncă,
„Numaî cată că-î fierbinte. "
Dintru'ntăiu ţiganul soarbe
Dar pe loc se oţereşte, Şi cînd vra din noii se guste
Chiar se 'nnăduşe tuşeşte. Se maî uită şi prin casă,
Maî priveşte la mîncare Nu maî poate să mănînce
Ci'î e gîndul de scăpare. Dar ruşinea e ruşine!
Tot maî şede nu se scoală Stă la masă,, dar la gură
Lingura şi-o duce goală. Suflă, gustă, maî miroase
Uită c'a fost întrebat Şi ştergîndu-şî gura 'ntreabă :
— „Dumnevoastră... aţî mîncat ? — „Şezî cumătre şi mănîncă,
„Grijă nu purta de noî
„Cu fiemînziî noî maî ţinem „Păn încolo maî de-apoî.
Dar vădind că îar la dînsul Se maî uită care-va
El se face că-î fierbinte Si se pune a maî sufla.
Ceî din ca să-acum pe-afară
Câte unul toţî eşîau Făr a zice nicî o vorbă
Căcî de rîs abea puteau. Prea flămând era ţiganul
Poate-ar fi mîncat şi foc Dar dubîala, ca dubîala,
Nu mergea pe gît de loc. S'ar fi dus şi el afară,
D'apoî cum s'o isprăvească ? De necaz acuma-î vine
Intr'aiurea să vorbească....
Apoî vrînd să nu-1 întrebe De-a mîncat de n'a mîncat
Haî cu vorbă la cumătră Şi se pune la 'ntrebat:
—„Ian ascultă-mă cumătră „Cât de tineri, cum sunteţî,
I
238
ANECDOTE POPULARE
„Dar de-aceştî copii afară „Spune alţiî maî aveţi ?
—„Am avut cumătra-î zice, „Am avut dar ne-ati murit!..
—„Heî, sărmanii, zice dînsul, „Uit'te cum s'au prăpădit!!
„D'apoî, zetî, cu-aşa mîncare „Nicî n'aveaii chip de trăit!
ŢIGANUL LA MAL
Un ţigan mergînd odată
C'o slănină la spinare Trebuia să treacă-o punte
Noaptea peste-o apă mare. Iar afară vremuia
Şi tuna şi fulgera Şi ţiganul, cum băuse,
Cam tehuiu de cap era.
Când ajunge deci pe punte
Si pe dînsa cum păşa Vrînd să vadă unde calcă
Ne'ncetat se tot ruga Să tot fulgere 'ntru una,
Şi prin gîndul luî mereu Cam această rugăciune
I-o făcea luî Dumnezeu :
240
ANECDOTE POPULARE
„Haide, Doamne, dă lumină „Că ţ'oîfi da şi eu slănină..."
Şi zicând aşa, cu 'ncetul, Maî la mal a fost ajuns
Cînd vezînd că vra să scape Scoate-un astfel de răspuns :
„De-acum Doamne cum îî vra
„Lumina-î...
„Ne lumina, „Eu slănină n'am de dat, „Că doar nu-mî e de furat !"
Dar de- odată cînd cu grabă Maî la mal acum soseşte,
Bof! Cu totul, tocma 'n baltă De pe punte se trezeşte.
„Valeîî, zice, c'am păţit'o !
„Uît'te Doamne m'aî scăldat... „Căcî te potrivişi îndată
..La o vorbă de om bat!!...
ŢIGANUL IN CORT
Intr'o iarnă friguroasă
Nu ştiu cum, prin ce noroc
Un ţigan se căpătase De 'ntîmplare c'un cojoc.
Şi cu dînsul în spinare Se şi duse la primblare.
Ce ? 'L prindea pe dînsul locul ?
Vra s'arate-acum cojocul.
Dar mergînd el la primblare Intîlneşte de'ntîmplare
Pe-un romîn c'o bîată leancă Subţirică îmbrăcat
Gheboşat mergînd la fugă Tremurînd de frig prin sat.
16
242
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
243
Cînd se uită el la leancă, Cum pe trup şedea lipită,
Şi la gît şi pe la mînecî Cum cu roşu era 'nflorită
Zice 'n gîndu-î stînd pe loc:
„Bată-1 focul de cojoc ! „Ce folos?! De frig îmî ţine,
„Dară şede slut de tot ! „Ş'apoî încă şi miroase !
„Cum aşî face eii să pot „Ca să-1 schimb cu omul ista,
„Să-mî dea leanca luî pe el? „Haî să văd, cu Doamne-ajută,
„N'aş putea ca să-1 înşel!"
Dară leanca era veche.
Cîte cumpene-a fost tras Din tunică soldăţască
Vai de ea ce-a fost rămas! Se zărea pe-icî pe colo
Cîte-un petec roş pe ea Şi vr'o treî sau patru nasturi
Maî luceau pe icî-colea.
Deci oprind pe om in cale Se şi pune-a'l întreba
De cum-va voeşte leanca Pe cojocu-î a schimba
Omul vrea cu drag s'o schimbe
Inse numaî nu credea Casa cap avea ţiganul.
Dar vădind că stăruia începu şi el să-î spună
Că-î vestmînt împărătesc, Că e scump şi că de-acestea
Cu-anevoe se găsesc.
Iar ţiganul ascultîndu-1
Parcă vrea să 'nnebuncască,
Vădind leanca albăstrue Şi cu roş... şi soldăţască.
In sfîrşit gătiră tîrgul: El cojoc pe leancă-a dat,
Iar romînul îmbrăcîndu-1 Drumu 'n treabă-şî şi-a luat.
Decî ţiganu-acum cu leanca
îmbrăcat se fudulia Dar şi vîntul cel de iarnă
Păn la oase'l sfredelîa.
„Bate vinte! Că de-î bate „Poate sufletul să-mî ieî
„Iar lencuţa... cît e cucul „Nu mi-o ieî măcar să piei."
Tot aşa zicînd ţiganul
Leanca 'ntr'una 'si tot strîngea
244
ANECDOTE PoPULAEE
Ş'alerga maî mult la tropot Precum vîntul mi-1 ducea.
Dar pe cînd fugea maî tare Numai îată-un alt păcat:
Intîlneşte-un om, în drumu-î C'un voloc înfăşurat.
■— „Dar ce haînă-o fi ş'aceasta ?
„Spune nu-ţî e frig cu ea ? — „Dar de unde? ! zice.... Frigul
„Unde dracul s'ar ţinea ; „Căcî e toată numaî găuri?...
„Frigul unde să se 'ncurce? „Pe-icî intră pe-icî ese
„Si cum intră-asa se duce. „Ş'apoî încă maî e bună
„Căcî pe drum de poposeşti „Poţî şi cort să facî dintr*însa
„Dacă-î vra să hodineşti.
In sfîrşit ţiganul leanca
Inc'odată-a maî schimbat, Bucuros acum la urmă
Că şi cort şi-a căpătat. Şi cu capul luî cel mare
îmbrăcat numa 'n voloc Ca să meargă maî nainte
El pe deal şi-alege loc.
TH. D. SPEEANTIA
„Haî pe deal, băete, zice,
„Pe-acolo-î maî berechet „Că pe-acolo 'ntot de-a una
„Bate vîntu 'mprăştiet ! „Că pe vale nu mă duc ; „Că pe vale, „Ca pe vale „Merge vîntul tot, buluc."
Decî pe deal, aşa pe muche,
Unde-î vîntul maî turbat Se luă la mers ţiganul
Şi-a tot mers pîn a 'nserat. Nu c'avea nevoe mare
Ca să meargă... nu, de fel : Ci căta curat pricină,
Ca să'sî facă cort si el.
Innoptînd, decî, zice: „haide
„Să-mî fac cort, că-î ger cumplit; „Şi pe-afară pe-aşa vreme
„Nicî nu-î vorbă de trăit! „Cînd aî cort, e altă vorbă
„AI Ia ce să te 'ndoseştî „Căcî în casă, nu se cată,
„Te "nvăleştî cu ce găseşti..."
Şi-a luat frumos volocul, De pe el l'a desbrăcat
245
246
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
247
Şi cătînd să-şî facă cortul Sus pe-un spin l'a aninat.
m
„Haide-aşa, cu Doamne-ajută
„In sfîrşit să dorm şi eii „Maî în tihnă la căldură
„Şi la dos în cortul meii. „Că de-ajuns răbdaî eu astăzî
„Numaî ger cît am umblat... „Ian maî şezî şi tu de-acuma
„La călduţ colea culcat!... „Zeu! Ce-I dreptul vaî de-acela
„Care casa luî nu-şî are ! „Că-î cumplit de frig afară
„Astă noapte, mi se pare."
Inse tocma 'n astă vreme
Nişte oameni se 'ntorceau Dela lemne din pădure
Si pe jos precum mergeau, îngheţată sloîu zăpada
Pe sub tălpî le scîrţiea, Cum păşîau, că şi ţiganul
De sub cort îî auzea.
„Ian auzi romîniî ţipă „In opinci, aşa-î de ger !..
„Zeii, mă mir cum umblă-acuma „Eî pe-afară şi nu pier !
„Dac'aşî şti că sînt detreabă ;,Eii în cortu-mî i-aşî chema
,Dar aşa.... să-mî fac pomană „Şi să-mî fure-apoî ceva! ?..
„Oare tot e frig afară ?
Ian să văd," maî zice el, Şi scoţînd afară-un deget
Prin voloc încetinel Zice: „Bre dar frig 'î-afară
„Doamne mult mă socotesc „Ceî ce dorm acum pe-afară,
„Vaî de dînşiî ce păţesc! „Eii în cort „Şi maî sînt mort!
„D'apoî încă ceî de'afară ? !
„Cred că-s mortîacumde-asară."
Dar în urmă-apoî cînd gerul
Se 'ntări şi maî vîrtos Şi sticleau, de a rîndul, numaî
Stele sus şi stele jos Zgribulit în cort ţiganul
Căutînd în sus la stele îşî vărsa şi el necazul
Injurîndu-le pe ele; Căcî văzînd cum străluceau
Iî păreau că-1 împungeau. Iar cînd frigul se 'ntări
Si luceafărul esi.
248
ANECDOTE POPULARE
La luceafăr sus cătînd Zice acum si el oftînd :
„Fire-aî frig afurisit „Că de stele maî albit! „Ş'apoî sînt doar miî de stele „Dar nu-s toate aşa de rele !
,Iar acea maî luminoasă „Mi-a scos sufletul din oase!.
BĂRBATUL ISTEŢ
Un bărbat şi cu femeea-î într'o zi se ceondănea,
S'a fost pus de-o moroncea :
Că degeaba şede-a casă, pierde vremea ticăind Prin cotruţă migălind
Când la câmp el, vaî sermanul, cade 'n nas mereu muncind.
— „Dacă-aşî fi ca tine-acasă
„Zice, zeu, pe capul meu, „N'aş avea pe-un ceas de lucru,
„Doar din capăt să le îeu.... „Păn pe-amează cu năpaste,
„Zeii că tot ar fi sfîrşit „Şi de-acolo păn la toacă
„M'asî umfla si de dormit."
—■ „Bine, atuncî femeea zice, „Dacă eşti aşa voinic
250
ANECDOTE POPULARE
„Poţî chîar mînî să şezî a casă
„Nu zic ba, nu zic nimic." Se 'nvoiră.
Dimineaţă
Haî, femeea chîar se duce Să lucreze 'n ţarnă, înse
Luî îî spune să s'apuce: Nişte unt întâiQ s'aleagă.
Pui-apoî să-î scoată afară Şi cu cloşca; dar să cate
Nu cum-va să-î iea vr'o cioară, Orî vr'un uliu ce-va ; copilul
Iar să-1 scalde, să-1 grijească Şi mălaiul din covată,
Ce şedea ca să dospească, In cuptor la copt să-1 pună:
Şi mîncarea frumuşel S'o gătească şi să-î pună
Şi piper şi pătrunjel. Şi să-şî cate apoî şi alte
Treburi câte s'ar găsi Ca o bună gospodină Ce se prinde că va fi.
Cum s'a dus femeea, omul Vrînd s'aleagă 'ntâîii smîntîna
Bate 'ntr'însa păn ce-asudă. Amorţându-î, înse, mîna
Şi văzînd că nu s'alege Şi că prea se zăboveşte
TH. D. SPERANTIA
Vrînd şi alte trebî a face Stă şi 'n minte-şî plănueşte :
Să sc bată untul singur !
Decî budaîu 'n spate-şî leagă
Să-1 hurduce la tot pasul Şi smîntîna să s'aleagă.
251
Dar când dă s'aducă apă
Şi se duce la fântână, Huştîulîuc! colo budăîul,
Ş'umple locul de smîntîna, Şi se umple şi pe dînsul
De se duce cîorcîolit De credeai că dintr'o oală
Cu smîntîna a fost eşit.
După ce-şî aduce apă
Ca să facă scăldătoare Scoate-afară puî şi cloşcă,
Dar îî leagă de picioare Toţî şirag... cu-o sfoară lungă
Şi de cloşcă-apoî i-anină Nu cum-va să-î îee uliul;
Să se teamă de găină.
Face foc să dea mălaiul, Dar copilul acum plânge.
Păn se 'mpace el copilul Focu 'n urma luî se stinge !
TH. D. SPERANTIA
253
252
ANECDOTE POPULARE
Drege focul, pune oala,
Ş'una, alta migălind Numaî hop c'aude-afară
Cloşca groznic cârâind !
Ce era ? Venise ulîul Şi de jos un puîu luînd,
Cum erau legaţî de cloşcă Iî luă pe toţî de rînd.
Hîş, în coace, hîş în colo,
Strigă'n urmă-î, fuga 'mpunge,
Şi tot fuge tot aleargă Cu nădejdea de-al ajunge.
Dar de ce maî tare fuge Ulîul zboară tot maî tare.
Svîrle cuşma, cade 'n gîrlă, Dă s'o scoată, apa-î mare.
Ce să facă ? ce să facă ! Se găteşte, se desbracă Şi se pune-acum se 'noate, Dar s'o prindă nu maî poate. Căcî se vede cât a stat Pînă când s'a desbrăcat Gîrla n'a maî aşteptat Ce tot curs'a ne 'ncetat.
Când se duce acum a casă
Ud la cap, cu capul gol
Cîniî sar şi-î dau ocol. Unul vra să-î rupă haina
Altu 'n capu-î vra să-î sară.
Dă la dînşiî cu ocară :
Nea Piper! Nea Pătrunjel! Eî n'ascultă nicî de fel. Ci 'ntruna'l hămăesc Şi cu greu se liniştesc.
Dar aşa precum e el
Iată tocma 'şî aminteşte Că piper şi pătrunjel
La mîncare trebueşte.
Haide 'ndată strigă cîniî
Pe Piper şi Pătrunjel. Pătrunjel cu coada scurtă
Şi la trup maî mititel. Iar Piper cu coada lungă,
Cum e lupul de potaie. Luî piper îî taie coada
Celuî-lalt picioru-î taîe, Si le pune la bucate, cum nevasta i-a fost spus
Dimineaţa când s'a dus.
Ca să scalde-acum copil ui El s'apucă frumuşel,
254
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
255
Si 'ntr'o albie întinzîndu-1 Toarnă-odată peste el
Clocotit, şi-1 opăreşte; Şi cu gîndul liniştit
Dă de-o parte covăţica Socotind c'a adormit.
Iar mălaiul vrînd acuma In coptor la copt să-1 dea
Face-o gaură de-asupra Si mi-1 toarnă tot în ea.
Când nevasta vine sara
Găsind totul isprăvit
Şi copilul opărit Iî păru eî reu de toate
Dar maî mult îî părea refl Şi plângea după căciulă
Şi după copilul sefl.
—„Fugi de-aice-î zice ! Du-te, „Si 'nainte-mî nu maî sta
„Mi-aî mîncat copilul... Du-te „Bagă-ţî capul unde-va
„Ca să-î facem îngropare, „Stiî că banî n'avem nemic!!"
-„D'apoî unde-aşî merge ? zice. —„Unde stiî atâta-tî zic.
„Mergî la naşul popa....
— „Bine." Zice el, şi haî porneşte Si se duce si tot dus e ; Să maî vină nicî gândeşte.
Unde-î ? Unde-î ? Sănătate!
Unde şede, şede bine ! Cercetează'n coace 'n colo,
Maî întreabă de vecine, Nu-î.
Mergînd femeea însă Ca să-1 cate 'n colo 'n sat II găseşte 'n poarta popeî Stând cu capu-acum băgat.
Când îl vede-aşa femeea
De necaz acum maî moartă Zice:
„Heî, de-aveaî căciulă, „Nu 'ncăpeaî cu capu 'n poartă!!..
TH. D. SPERANTIA
257
Vezî chiar lucruri necrezute, Poţi dar crede tot de-a rîndul : Căcî minune-î tot ce este, orî nimica nu-î minune.
STIU I NECHEAZÂ, hAS 1L.«
La un sat a fost odată,
Când a fost, o mănăstire De călugări cari 'nfrînă
Păcătoasa lumeî fire; Iar la poarta mânăstireî
Se 'ntâmplase şi-o fântână, Cam departe şi chiar multor
Le venea cam peste mînă. Dar cărau de-arândul apă
Maî ales din gospodine ; Căcî ziceau că-î bună tare
Şi la multe prinde bine, Şi că face-aşa isprave
Cum n'au fost prin alte veacuri Vindecând şi sterpiciunea
Şi 'ntrecînd chiar orî-ce leacuri! Cam ciudat, dar cîte 'n lume-s
Te maî duce parcă gîndul !
Maî tîrziu odată înse unuî om nevasta-î spune : Că-un părinte-arhimandrit Cuvios şi prea smerit,
Cum făcea şi cum dregea, După apă când mergea, Necheza la ea
Omul, de, ca omu-î zice că el crede, dacă vrea, Când nechează el la dînsa, să necheze atuncî şi ea.
Şi nevasta, când maî merse după apă pe-acolo Şi smeritul de părinte necheză iar : mi-ho-ho, A făcut precum bărbatul i-a fost zis, în cât aşa Ia respuns şi ea de 'ndată nechezîndu-î : mi-ha-ha !
Dar de'ndată ce-î respunse
Se schimbă cu totul treaba Şi vezu nevasta bine
Că nechezul nu-î degeaba: Căcî prea sfîntu-atunce vine
Şi s'aşază să-î vorbească; Car pofti când-va 'ntr'o sară
Pe la dînsa să-î cetească... Şi vorbesc maî mult acolo,
Căcî au stat de vorbă mult, Dar eram departe tare,
17
258
ANECDOTE POPULARE
N'avuî parte, zeu, s'ascult. Auzii ce-va din ele,
Dar puţine; bună oară Auzeam zicând femeea
Că bărbatu-î dus la moară.
Iaca tot.
Se spune înse, că de 'ndată ce-a 'nserat S'a pornit şi sfintul nostru după aer mai curat.
Dar mergând încet pe gîndurî,
Cugetând la nemurire Şi la firea cea nespusă
Şi ne atinsă de gîndire, Care-a pus în om un suflet,
Orî din focu-î o scânteie... Se trezi de-odată numaî
Tocma 'n casă la femee.
Iar în casă îasta, ceea,
Tot au spus şi-au tot vorbit Păn ce-ajunse vremea tocmai
Cam pe-aproape de cetit.
Inse dracul ce păzeşte, bată-1 toaca necurat! Cum chiar poate d-voastră la vre-unul s'a 'nttîmplat Că munceşti, ca vaî de tine, Ca să-ţî easă treaba bine; Iar la dică, El ţi-o strică !
TH. D. SPERANTIA
Chiar aşa şi-atuncî. De-odată parcă dracul a menit S'auzi şi-un glas pe-afară şi la uşă-un bocănit:
259
— „Heî deschide!
—„Cine-î ? ,,Dă maî iute măî femee !
-„Haide,
Când femeea să deschidă popa strigă : nu, să stee : Ba-î cutare, ba-î cutare, ba că-î negru, ba-î bălţat, Ba la urmă nimereşte sfintul nostru drept sub pat.
Dar ! Intră sub pat prea sfîntul Numaî cât aî fi. clipit j !
Poate aşa era, pe-atunce, La călugări rînduit.
Intră-apoî şi omu'n casă
Suduind la crucî din gură, Că şi-a rupt la car un capăt
Intr'un drac de teşitură. —„Ian dă-mî barda, măî femee,
„Nişte pene-aşî vra să bat, „Caş porni 'n spre ziuă iară...
—„Barda, îea-ţi-o că-î sub pat.
Când sub pat să cate barda, Hop că dă peste bărdoîu :
Cât ţi-î popa, cu potcapic Şi cu coşcogea bărboîu!
260
ANECDOTE POPULARE
„Ian te uită ! ! Ce-î părinte
„D'apoî cum de ţi-a venit „Să te vîrî sub pat î Aîurea
„Loc în casă n'aî găsit ? „N'aveaî laiţî, n'aveaî scaun,
„Nu sunt câte.... vaî de mine ? „Eşî în coace, la iveală,
Să te văd la ochî maî bine.
„Plin de pene, uit'te-1 ! Parcă
„Din adins fu pus la cale ! „Orî supat găsişî că-î locul
„Pentru cinstea dumitale ? „Nu-î cuvînt c'un altu 'n locu-mî,
„Cum păţiî eu pozna azi, „Ti-ar fi zis că-î estî de vină
„Şi că-î umbli cu pricazî, „Dar eu nu. Eu pot a-ţî spune...
„Din potrivă 'mî pare bine, „Căcî venişî, părinte dragă,
„Chîar la vreme-aicî la mine ; „N'am, mă crede, părintele,
„Nicî o mână de făină. „M'am fost dus să macin, dară
„Maî dăduî de-o şugubină : „Aninăî, rupseî-un capăt
„Şi veniî ne măcinat.... „Şi-acum, de, pe mîne gura
„Cere musai de mîncat ! ! „Cum te-aduse sfîntu-aice
„Şi cum n'aî nicî ce să faci,
TH D.  SPEHANTIA 261
„Nu ţi-o fi cu supărare
„ Să-mî rîşneştî vr'o doi treî saci."
Aşeză 'n sfîrşit pe sfîntul
La rîşnit făină 'n tindă, Dar legîndu-1 cam în glumă,
C'un odgon vîrtos de-o grindă. Şi rîşni prea sfîntul pustnic
Cugetînd la nemurire, Şi la firea cea nespusă
Şi neatinsă de gândire, Care-a pus în om un suflet....
Şi i-a dat lui dar cu vîntul.... Şi gîndea, gîndea 'ntru una
De-asuda gîndind prea sfîntu!.
Iar gătind frumos rîşnitul,
Omul, hai, cu bucurie La lăsat să meargă 'n pace,
Maî poftindu-1 să maî vie.
De-acolea 'n colo, zeu, nu ştiu,
N'avea vreme, n'avea când, Căcî nevasta nu-1 maî vede
Ca 'nainte nechezînd.
Iar tărziu, hăt, tocma 'n urmă Nimerindu-se a-1 vedea
262 ANECDOTE POPULARE
Şi văzînd că nu nechează, Necheză la dînsul ea.
Dar el zice :
„Heî! Nechează, „Căcî acuma ştiu pricina ! „Ştiu! Nechează, las ! ! Se vede „Caî gătit acum făina ? !...
ŢIGANUL ŞIRET
Un ţigan cucernic, cum cu toţiî sînt Ruşinos, cuminte, maî aproape sfînt, Cam prin ne ştiinţă se 'ntîmplase o dată De scăpase noaptea tocmaî 'ntr'o poîată.
Cum de probozire era gingaş tare
Şi sfios sărmanul, ca o fată mare,
Că bani lingă dînsul chiar putea să şadă
N'ar fi întins el mîna, Doamne!., spre grămadă
De-ar fi fost pe-aproape cine-va să-1 vadă !
Dar atuncî se vede tocmaî de 'ntîmplare
Nu era pe-aproape nimene de zare.
Gîştî era 'n poîată, şi 'n patul maî sus Erau curcî. Ţiganul cînd colo s'a dus Scoborînd desagii frumuşel din spate, Cum erau de-a rîndul curcele culcate,
264
ANECDOTE POPULARE
TH.  D.  SPERANTIA
265
Căutînd la ele începu să zică: „Ce maî curcî frumoase. Doamne, mămulică!. „Curcî colea hrănite şi 'ngrăşate bine !.. „Uite-te cum capul pleacă 'n jos spre mine!.
„Şi mă tot ochesc, şi mă tot chitesc
„Dar păcatul mare.
„Zeu că-î grasă curca !.. Hai să văd de ciudă „Cît de grea să fie curca asta.... crudă?!..
Zise şi 'n picioare se 'nnălţă de-o dată Şi 'ntr'o clipă curca fost'a şi luată, Şi'n desagă îute fosta grămădită, Nicî maî socotită nicî maî cîntărită :
„Uit'te bat'o scîrba cum s'a scoborit „In desag la mine, lucru negîndit!!... „Haî de-aicî maî bine, zeii, că mi-î cam frică „Nu cum-va să vie cine-va să-mî zică „Vr'un cuvînt obraznic, să mă cam brăzdeze „Nu cum-va prin lume cinstea să-mî păteze."
Cum gîndit'a astfel n'a maî stat nisî cît Dar, eşind, şi-o gîscă apucă de gît Şi'n desagî-o puse şi-şî cătă de drum ; Dar în gînd îşî zice : „Ce să fac de-acuma ? „Dacă-o fi să 'ntrebe cine-va ? I-oiu zice : „Ia făină pus'am în desagî.
Aice
„E de grîu ; la spate-î alt-fel de făină! „Du-te'n treabă-ţî bade ! Ce maî caţî pricină?.
„Şi de caţî doar bine
„Chiar aşa şi vine : „De nevoe-odată dacă n'aî făină „Poţî mînca prea bine carne de găină !
„Ş'una se mănîncă
„Ş'alta se mănîncă
„Ce maî vrei dar încă ? ! „De respuns, respund eu, cum li se cuvine „Mă pricep eu ; isă nu mă prind pe mine!.. „Mi-î sucesc eu lasă şi mi-î învîrtesc „Şi-î îmbrobod lasă, cum nicî nu gîndesc!! „Cată eî pe dracul ? Sar pe capul meu ?... „Sară ! Las să sară, c'apoî dracu-s eu !
Decî pre cînd în sine cam aşa gîndeşte Iat'un om de-odată, hop, îl si 'ntîlneste.
„Du-te 'ntreabă-ţî bade, ce maî caţî pricină?. „In desag aice e... de grîu !!. făină !..." Zice îutî ţiganul
Singur, ne'ntrebat. Omul de-a luî grabă, Inse, minunat
266 ANECDOTE POPULASE
Cum intrase 'n vorbă, cam pe ne-aşteptate: — „Bine-î zice, bine ! Dar colo la spate ?...
•— „Dec! ţiganul zice, făr'a prinde veste, „In desag la spate altă gîscă este."
MOCANUL LA PASTÎ
Un mocan de cei ce nu ştiu
Nicî ce-î lege, nicî ce-î post, Nimerit'a ni se spune
Intr'o vreme, cînd a fost, Intr'un sat, prin postul mare,
Insă ştiţî de Paştî aproape, Cînd sînt deniî la biserici —
Sfîntul aîer să-1 îngroape. — A venit, a tras la gazdă
La vr'o casă, unde-va, Unde chîar şi găzdueşte
Cîtă vreme 'n sat va sta.
Dar la gazdă stînd el, îată, Nu ştiu cum, dar ştiu c'află
Că postesc, că nu mănîncă Şi drept cîudă 'î întrebă :
268 ANECDOTE POPULARE
Nu mănîncă de nevoe
Că n'au ce, orî n'au de unde
— „Ba postim de supărare,
„Bade, gazda îî respunde, „Că jidanii făr de lege
„Chîar ca hoţii aii sărit „Şi pe cruce cu tâlharii
„Pe Hristos l'au răstignit, „I-au bătut prin palme cuie,
„Cu oţăt l'au adăpat „I-au pătruns cu suliţî coasta
„Şi cu spini l'a 'ncununat....
TH. D. SPERANTIA
Cum dormea mocanu-aude Imprejuru-I numai şoapte.
Ce să fie?. Se ridică, Vede 'n casă toţi sculaţi,
Şi cu gîndul cam de ducă, Toţî de-a rîndul îmbrăcaţi.
— „Unde mergeţi ? Ce vă este ?...
— „Apoî unde, ce să fie, „La biserică ne ducem,
„Căcî acum Hristos învie. —„O, ho, ho !!.. Halal de dînsul!!
„Măî ce bine-o să-î maî pară.... „Maî ales fiind şi tînăr
„Chiar păcat era să moară."
269
- „Ian auzi, mocanul zice, „S'a murit orî n'a murit?...
- „Ba murit, de cînd!! de-atunce, „Parcă-a fost de suferit!!
- „Dar copii avea, femee ?
— „Da de unde ? ! Taci ce spuî?!..
- „Batăr bine că-î om singur, „Asta-î chiar norocul luî.....
Azî a fost de pildă vineri Cînd mocanului i-au spus.
Vineri sara, deci, la aîer Cine-a vrut apoî s'a dus.
Sîmbătă trecut'au iarăşi, Dar Duminică de noapte
După astea haî mocanul şi cu gazda de 'npreună La biserică cu toţii'mers'au, decî, cu voie bună, Şi-ajungînd şi eî s'aşază şi 'n biserică privesc Pe la babe cum se'nchină, pe la dascăli cum cetesc, Pînă cînd încep să vadă ba un prapur, ba fanare, Ba un popă care-aprinsă duce 'n mînă-o luminare, Şi spre uşă toţî se 'ndreaptă. Es afară se 'nbulzesc, Dascălii şi popa cîntă, apoî îată-î se opresc Unde-va de-o parte afară şi cetesc, cetesc vîrtos Pînă cînd încep să cînte cum c'a înviat Hristos.
Auzind aşa mocanul,
Tot se 'nnalţă să-1 zărească Iar un om de lingă dînsul
270 ANECDOTE POPULARE
Cată îutî să-î povestească Că Hristos e 'n ceriu acuma...
—„Bre dar bine s'a purtat!!. „Dar respunde-mî învieta? —„Invieat cu-adevărat! !.
In sfîrşit şi slujba toată după asta s'a sfîrşit Şi-a plecat apoî şi lumea şi mocanul liniştit.
Cît a stat mocanul, nu ştiu, Pe-acolo, dar cînd s'a dus
La de-aî seî la munte-acasă, S'apucă şi el de spus :
„Doamne, măî, în satuî cela
„Unde eu acum am fost, „Am găsit pe toţî sătenii,
„Vaî de dînşiî, puşi la post, „Că jidanii de pe-acolo
„Au fost prins pe-un om din sat „L'au bătut şi l'au ucisu-1,
„Insă el a învieat „încă am fost şi eu de faţă
„Şi-auziî cum au strigat „Că Hristos atunce noaptea
„Di'ntre morţi a învieat ! „Las că eîi cînd înviet'a,
„Nu ştiu cum de s'a făcut, „Nu-1 văzul, dar spus'au alţiî
„Dintre ceî ce l'au văzut!
I
TH. D. SPERAXTIA 271
„De-acum poate îar pe acolo
„Cînd va fi să merg vr"o dată „însurat găsi-1 voiu poate,
„Vr'un băiat avînd, vr'o fată....
După asta mai la anul Iată îarăşî s'a 'ntîmplat Că mocanul să se ducă pe la Paşti în acel sat. Şi găsi pe oamenî iarăşi aşezaţi cu toţî la post Tocmai chiar cum îî găsise anul ccl-lalt cînd a fost.
—„Dar de ce postiţi acuma,
„întrebă el cu mierare. —„Ia postim că 'n astă vreme
„S'a 'ntîmplat un lucru mare, „Care fie orî şi cine
„Dintre oamenî, cine-ar fi, „Dumne-ta chiar fii acela,
„Ar fi bine de-aî posti; „Căcî jidanii făr de lege
„Ca şi hoţii ău sărit „Si pe cruce cu tâlharii
„Pe Hristos l'au răstignit. „I-au bătut prin palme cuie,
„Cu oţet l'au adăpat „De-a murit împuns de suliţî
„Si cu spini încununat....
272
ANECDOTE POPULARE
Auzind aşa mocanul stă pe gînd nedumerit
Şi 'ndreptînd pe ochî căciula curmă vorba în sfîrşit:
„A murit din nou acuma ?!. „Si maî an a fost murit !
„Si-a 'nviat !
Acuma dară ..Pentru ce nu s'a păzit ? !...
LA DUMINECA MARE
Un cioban cu nişte oameni
S'a întîlnit din întâmplare Printr'un sat în ziua tocmai
De Dumineca cea mare, Şi 'ntrebându-I unde-anume
Merg cu toţî, atunce eî: —„La biserică ne ducem,"
Ii respund, „de poţî şi vreî „Haî şi tu cu noî, căcî astăzi
„E frumos de tot! Să vezî „Ce frumos ceteşte popa,
„Şi cum toţî pe frunze verzi „Şi pe crengi de teîu s'aşază
„In genunchi... Ţi-o spun cinstit, „De nu mergî acum, pe urmă
„O să-ţî pară reu cumplit."
18
274
ANECDOTE POPULARE
TII. D. SPERANTIA
275
„Haide," zice-atuncî ciobanul ;
Şi-a plecat cu cî, s'a dus La biserică, şi 'ntocmaî
A găsit precum i-au spus:
Lume multă 'ngenunchîată
Şi cu capete plecate, Cât puteau cuprinde ochii
Vedeai spate şi îar spate.
—„Dar în nuntru ce se face ?
„Spuneţi, bre, să ştiu şi eu." —„Fă şi tu ce-or face alţiî,
„Nu-î vr'un lucru aşa de greii.'
•—„Bine," zise-atuncî ciobanul,
In biserică-a intrat Şi cu 'ncetul printre-oamenî
In genunchi s'a tupilat.
Dar un om văzînd pe gâtu-î
Cucuîet un bîet negel I-a venit un gust, se vede,
Şi î-a tras o sfîrlă 'n el.
„Bravo," zice atuncî ciobanul, Socotind 'n gîndul seu :
„El mî-a dat.... acuma rîndul „Mî-a venit să-î dau şi eu.
Deci, de-odată se ridică, Mîna 'ncet îşi pregăteşte
Şi pe cel ce-î sta din faţă Drept în ceafă mi-1 loveşte.
Cel din faţă cu piciorul îndărăt isbeşte într'însul,
El, la rîndu-î, cu piciorul Dă 'n celalt de după dînsul.
Cel din urmă-acum de chică Mi-1 apucă cu mînie;
El de păr pe cel din faţă Mi-1 înşfacă să mi-1 ţie,
Şi 'ncleştaţî aşa de plete Se ridică 'n sus tus-treî
Şi se 'ntind...
Apoî şi alţii Intr'o clipă vin la eî, Ca pe cel din urmă-acuma Să-1 ajute.
Alţiî îar Se reped, pe cel din faţă
Ca să-1 scape din amar. Iar ciobanul numaî singur Cu mulţimea se munceşte, Şi de-abîa se maî aude
Câte-odată cum icneşte.
Deci grămada creşte groaznic.
Uniî zac pe jos călcaţi ; Alţiî înse pe de-margenî
De mînie 'nfierbîntaţî
276
ANECDOTE POPULARE
Cam brăţiş cuprind grămada, Şi cu umăru 'mpingînd
Tot încet o scot-afară Usa 'n urmă-î închizînd.
Iar afară-apoî, în tihnă, Nu ştiu cum s'a isprăvit,
Căcî ciobanul drept la stînă Intr'un suflet a fugit
Asudat, cu ceafa roşă Şi cu părul reu sburlit.
—„Iaca, bre, c'am fost acuma, „Şi-am văzut cu ochiî meî
„Pe Dumineca cea mare." Spune dînsul la aî seî.
—„Aî văzut'o? Unde dracul ? !..
—„Ia la satul cel din jos „La biserica de-acolo...
—„Heî, ş'apoî... a fost frumos?
—„De! De fost a fost el, lasă, „La 'nceput maî frumuşel,
„Pînă când ajunse slujba „Pe colo pe la negel....
„Dar de-acolo 'ncoace mie „Nu'mî păru frumos de fel.
1
ŢIGANUL SI SFINŢII
Un ţigan prin ce minune
Nu ştiu cum de s'a 'ntîmplat Nişte lapte-acru-odată
Pintr'un post a căpătat. Şi pe dată plin de fală
Orî cu cine se 'ntîlnea Numaî tot de lapte acru
Vorba veşnic întorcea, Şi cu minele la spate
Şi cu nasul sus în vînt Cum mergea.., jura o lume
Că n'atinge de pămînt! Chîar şi-acasă cu femeea
Şi copiiî se purtă Ca un Paşă cu supuşii —
Toată ziua-î tot certă.
Dascălii şi popa înse, Ca să-î facă, zice-un bine
278
ANECDOTE POPULARE
TU. D. SPERANTIA
279
Spun că 'n casă pe la posturi Lapte acru nu se ţine.
Ci 'n biserică se-1 pună Pe ţigan îl sfătuesc ;
Şi ţiganul şi ţiganca Iî ascultă, căcî gîndesc:
,.In biserică de şede
,, Orî-ce lucru se sfinţeşte
„Iară laptele.... nicî vorbă, „Negreşit că şi sporeşte.
„Zeu că-î lucru minunat; „Ce de-a sfinţî se află-aice,
„La biserica din sat, „Cînd pe lapte toţî s'or pune
„Ni-1 sfinţesc şi răssfinţesc „Şi ni-1 fac ca 'mpărtăşala....
„Ba şi... poate-1 maî sporesc !"
Chiar şi noaptea tot la lapte
Se gîndîau cît va spori, Şi la sfinţî că sînt de treabă
Şi cu ce lî-ar mulţămi. Ba intrase chiar în grijă
Că va creşte-aşa de tare Că vor fi siliţî să-1 mute
In vr'o putină maî mare.
Dascălii şi popa, înse,
Se purtară maî cu minte, N'aşteptară să-1 maî mute
Ci-1 luară maî nainte. Iar ca nu cum-va să fie
Vr'un prepus de fură tură Ei aii uns frumos cu lapte
Pe toţî sfinţii pe la gură. Şi cînd merge apoî ţiganul
Dimineaţa cum se scoală II apucă ameţala...
Văzînd putina că-î goală.
Cată 'ncolo, cată 'n coace
Tot la putină priveşte Mâna 'n cap de cîudă-şî pune
Şi din gură nicî crîcneşte. Iar cătînd apoî şi 'n lături,
Sperieat la cătătură, Hop, zăreşte-acum şi sfinţii
Unşi cu lapte pe la gură.
„Aferim de bafta voastră !"
Zice el. „Ce mişelie ! „Sfinţii să se 'nfrupte 'n posturi!
„Doamne cîtă lăcomie! „Ş'apoî încă de ceî tineri
„Zi că-s minte de copii,... „Dar tu sfinte Nicolae,
„Om bătrîn aşa să fiî ?!
280
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
281
„Te-aşezaşî colea la lapte,...
„Dară spune-mî, aoleu, „Nu te ruşinaşi de lume ? !..
„Frică n'aî de Dumnezeu ?!.. „Spune, zeu, frumos îţî şede ?
„Orî maî eştî precum eraî „Sfînt de treabă şi cu minte?
„Spune sfinte Nicolaî !. „Maî copil de cît ceî tineri,
„Lacom fără de măsură, „Om bătrîn îţî şede bine
„Uns cu lapte pe la gură ? „Mă gîndeam şi eii colivă
„Să vă fac... metănî se bat, „Dar de-acuma de la mine
„Liftiriea v'aţî mîncat. „La Biserica de-aice
„Nu maî vin cît oî trăi „Prin meleagurile astea
„Lasă, sfinţi oîu maî găsi... „Şi de lapte ca de lapte,
„Dar maî mult mi-î de ruşine „C'o să rîdă lumea toată
„Cînd s'o oblici de mine. „Cioară proastă o să-mî tot zică,
„Cap pustiu, ne socotit „Dracul mă 'ndemnă pe mine
„Să pun lapte la sfinţit?!.. „De ! Maî eşî de-acum prin lume
„Parcă văd cum toţî romîniî „Imprejuru-mî să mă latre
[ „Se vor strînge ca şi cânii,
; „Parcă-î văd pe toţî grămadă
„Fluerînd şi tîuihoind... „Eî! Atuncî s'o ieî la fugă,
„Orî să stai să-î vezî rîzînd.''
Cum aşa vorbind ţiganul,
Luînd putina porneşte Dar pornind el, ochi 'n urmă
Inc'odată maî roteşte Şi-î cam pare, de mînie
Ne greşit, aşa un fel Ca şi cum, de pildă, sfinţii
S'ar uita cu totî la el.
„De ! Mă rog! Destul le zice.
„Ce vă maî uitaţi la mine, „Ce-aţî văzut?!. Pe Scaraoschi ?
„Nicî măcar n'aveţî ruşine ! „Putina-î a mea, ce dracul!
„Am s'o îeau ce vă holbaţi ?!. „Orî ş'aceasta vreţi acuma
„Să mi-o roadeţi? !.. Maî răbdaţi!
TU. D. SPERANTIA
DRACUL SI BABA
Dracu-şî puse-odată 'n minte
Casa unui om să strice, Căcî avea pe dînsul cîudă
Că-1 vedea trăind ferice, Şi făcu drăciî mulţime,
Câte'n minte î-aîi venit : Dar zadarnic, căcî cu ele
Dorul nu si-a isbîndit.
Dar odată-umblînd el dracul Bleg, turtit de supărat,
Nu ştiu cum, din întîmplare Peste-o babă 'n drum a dat.
—„Ce maî faci ? îî zice baba.
—„De! Şi eu ca un bîet drac, „Tot mă sbucîum zi şi noapte
„Şi nimic nu pot să fac.
—„Ce să faci ?
—„Auzi ce zice !
„Ce să fac!!.. Maî bine lasă, „Că muncesc de-atîta vreme
„Şi nu pot să stric o casă ! „Vreu să fac pe nişte oamenî
„Tineri să trăiască reîî „Şi nu pot!...
—„Nu poţî atîta?!..
„Aferim de capul teu !!... „Apoî dar colo pe muche
„Du-te 'n stanişte şi ragî „Ca o vacă,... dacă 'n stare
„Nicî atât nu eşti să faci!...
„Papuci galbeni dacă-mî cumperi „Eu te fac să isbândeştî
„Ş'apoî încă 'n scurtă vreme „Precum nicî nu te gîndeştî.
—„Poţî tu face ?!..
—Se înţelege !...
..Şi mă prind, jupîne drace, „Papuci galbeni să nu-mî cumperi
„Pînă slujba nuţî-oîu face.
-„Apoi fă, dar, zice dracul „Că papuci îţi cumpăr eu.
11
284
ANECDOTE POPULARE
—„Las că face baba!.. Face „Să te prindă muştereu.
Apoî omul unde şede
Dracul după ce i-a spus Şi pe nume cum îl chîamă,
Baba haîde s'a şi dus ; Şi-ajungînd la om a casă
Fără vorbă-a şi intrat, Şi-a găsit femeea numaî
Frămîntînd un aluat.
—„Ce-î, mătuşă?
,Reu drăguţă!
„Uit'te-afară vremueşte „Şi mi-î frig....
—„Poftim la mine..
„Stăî la sobă, te 'ncălzeşte.... —„Bogdaproste, măîculiţă!
„Ah! ce suflet dulce aî!... „Suflete de-acestea, maîcă,
„Zboară chîar de-a dreptu 'n raîii „Dar păcat ! Păcat, puicuţă,"
Zice baba lăcrămînd Şi ştergîndu-şî ca o hoaţă
Ochiî şi mereu oftînd.
—„Dar de ce-î păcat, mătuşă !..."
—„Ia-'î păcat, drăguţa mea! „Drept îţî spun, că pentru tine,
„Zeii m'aşî face de-asî putea
TH.  D. SPERANTIA
„Val-vîrtej în orî-ce parte,
„Pe jăratec a-şî călca, „Ca să-ţî intru 'n voe numaî
„Lumea 'ntreagă-aşî răsturna. „Dar bărbatul teu....
—„Ce face ?
—„De ! Mi-î martur Dumnezeu „Că el şede şi petrece
„Cu v'o trei în locul teu!.... „S'a ales un reu de frunte,
„Lumea 'ntreagă te jeleşte, „Iar tu crezî, sărmană fată,
„Că el încă te iubeşte
Astfel zise şi de-acestea
Baba multe-î înşiră, Iar femeea de mîerare
Frămîntatul îşî lasă Şi 'ntristată de-aşa veste
Nicî o vorbă nu scotea Ci ca ceara 'ngălbenită
Vărsa lacrămî şi plîngea.
Baba, înse, ca păcatul,
Pe furiş s'alătură De covată cu făină,
Mîna 'n nuntru 'şî împlîntă Ş'apoî mîna, de făină,
Pe femee 'ncet a pus Şi pe spate-un semn de mînă
I-a făcut. Apoî s'a dus. ■
285
286
ANECDOTE POPULA Ii IC
TH. D. SPEP.ANTIA
287
La bărbat întins se duse
Şi la scaun îl găsi, Căcî casap era cu breasla.
Şi se puse-a-î povesti, Că umblînd cătînd pomană
De 'ntîmplare-ar fi trecut Prin cutare loc anume
Şi pomană-ar fi cerut:
„Dar din casă-un tînăr, maică,
„Zice baba, m'a 'nterit „De-acold... Şi prin fereastră
„Eu pe tînăr l'am zărit „Cum şedea cu-o tinerică,
„Şi ce dulce-î maî vorbea !!.. „Şi cu mîna pe la spate
„Ia aşa... mi-o cuprindea !...
„Dară, spune-a cuî e vina „Tinereţe parcă nu-s !!..
„Dacă-î inimă şi-î lume, ,.Ce să-î facî?!. M'am ca maî dus/'
Dar precum de-a fir a părul
Casa locul îî spusese Făr de multă vorbă omul
După spusa-î înţelese Că-î a lui acea femee;
Şi strîngînd din pumnî vîrtos
Ca o fieară se repede In spre casă-î mînios:
„Vaî! Vieaţă amărîtă !
Zice dînsul necăjit, „Căcî de miî de orî maî bine
„Ca să mor aşî fi voit, „De cît lucruri... ah ! de-acestea
„Ce mă pîerd, mă otrăvesc „S'aud eu... Ah! mă sfăşie,
„Mor, turbez, înnebunesc!..
Iar femeea supărată
Ca şi dînsul aştepta Ca să vină să-1 întrebe
De-î frumos cum se purta, vŞi văzîndu-1 că chiar vine
Mînios şi încruntat Cîte baba-î tocănise
Toate drepte le-a luat, Şi 'ncepu cu reu la dînsul,
Cum în casă-a şi intrat.
Dar gîndind la babă omul
Şi la cîte-î povesti, Căutînd în spre femee.
Semnul mîneî cînd zări Apucînd cuţitu 'ndată
Drept în pieptu-î l'împlîntă, Şi de 'ndată după dînsa
Si el vieata si-o scurtă.
288
ANECDOTE POPULARE
Si-amîndoî scăldaţi în sînge Jos în casă-au şi rămas,
Omul cu cuţitu 'n mînă Plin de sînge cum a tras.
Iar de-atîta grozăvie
Dracul chîar s'a sperieat
Si de-atuncî si el de babă Nu s'a maî apropieat
„Drac sunt eu, îşî zice dracul, „Dară baba-î.... vaî, minune..'.
„Cît de rea-î şi prefăcută. „Dintr'o vorbă te răpune.
„De-aşî scăpa, barîm, zeu, teafăr !
„Căcî pe cît o văd de hoaţă!... „Cine ştie ce 'nvîrteşte
„Si 'mî trînteste-o boroboaţă!...
Iară cînd papucii baba
A venit ca să şi-î iea Dracu-î puse 'ntr'o prăjină
De departe să i-î dea.
POPA L_A RAIU
Intr'un sat era odată
Un flăcău glumeţ, poznaş. ■ Dar în sat era ş'un popă
Zurbagiu şi hărţăgaş, Care-adesa cu boerul
Cel din sat se cîondănea Şi-î făcea neajunsuri multe.
Deci boerul se gîndea Vr'un prilej asupra popeî
Să-şî desfoaie dc-ar găsi, S'auzind de unii altiî
De flăcău, se socoti Si-1 chemă la el si-î zise:
—„Maî Ioane, aud de toţi „Că faci multe bazaconii
19
290
ANECDOTE POPULARE
TH D. SPEHANTIA
291
„Şi iznoave... Spune-mî poţî „Ca să-mî faci si mie-o treabă ?
„Daca vreî şi de te-apucî „C'un bacşiş frumos te capeţî.
„Uit'te voiu ca să-mî aducî, „Intr'un chip cum-va, pe popa.
„Numaî cată să nu ştie „Unde merge. Voîu să rîdem.
„Haîde, spune!.
—„Bine, fie,'' Zise dînsul şi se prinse,
Ş'apoî banî de-ajuns luă Şi spunînd că pe la noapte
Să-1 aştepte, chîar plecă.
Ce-a făcut el toată ziua,
Unde-a fost şi ce-a lucrat Ştie singur. Inse noaptea
La biserica din sat C'un sac plin de racî se 'ntoarse.
Apoî raciî toţî de rînd Iî luă din sac şi 'n spate
Luminări la toţî lipind Le-a aprins. Ş'apoî lăsîndu-î
Prin biserică să meargă El porneşte, tot o fugă,
La un dascăl îutî aleargă Si strigînd la usă-î zice:
—„Haîde îute c'a venit „Dumnezeu c'un cîrd de îngeri
„Luminaţi... ş'aşa slăvit... „Că ş'acum de frică tremur
„De când faţa le-am zărit!"
—„Dară unde-î, îl întreabă,
—„La biserica din sat, „Du-te 'ngrabă că v'aşteaptă
„Că nu-î vreme doar de stat."
Bietul dascăl ce să facă ?
Mort de frică, spăîmîntat Hai la popa şi-1 vesteşte.
Popa zice:
—„Hai şi tu. —„Ba!... Ba, nu, părinte dragă,
„Du-te singur, zeii, te du," Zice-atunce bietul dascăl,
„Vrai să dau de vi'un păcat ? !... „Dumnezeu maî ştiî ce-î vine,
„Hop, mă pune la cîntat!!. „Glasu 'ntâîu pe podobic
„Ştiî că bine nu-1 prea pot „Iar să cînt pe /icniaţ/hie
„Am uitat acum de tot...
—„Hai să merg şi eti părinte „Ca să văd pe Dumnezeu.
Zice-apoî şi preoteasa.
—„Ce vorbeşti tu ? ! Unde-s eu ?
292
ANECDOTE POPULARE
TH. P. SPERANTIA
293
„Nu se poate/' zice popa.
—„Zeii, părinte tarc-aşî vrea.... „Mi-aşî lua colo capela
„Malacov şi fermenea... —„Nu, nu, nu! Mi-e frică, soro,
„Să n'o paţ cu Dumnezeu... „Poate-î pari că eştî bătrînă...
„Ori prea tînără, ştiu eii... „Prea urîtă... prea frumoasă...
„Nu se poate. Nu se poate „Lasă. Lasă, şezi a casă!
„Că ce vraî?.. De !.. eştî femee, „Eştî... să-ţî spun, maî păcătoasă !
..Nu se poate!"
După asta Popa singur a plecat
La biserică de-a dreptul. Dar colo când a intrat,
Chir-Ion şedea 'n piceoare Şi 'n odăjdii îmbrăcat,
La altar între icoane Şi pe popă când văzii
începu, cu glas, să zică:
„Astă-zî voea-mî se făcu, „Căcî în cort şi tu cu drepţii
„Ceî din veacuri fî-veî pus!!. „Haîde 'n sac degrabă! Intră
„Caî să mergî la ceruri sus."
Tremurînd de frică popa, Ne 'ncetat se tot plecă,
Ş'ascultînd porunca-î zice: „Doamne, fie voea ta."
Apucînd cu mîna sacul
Intră popa 'n el frumos Iar Ion îl iea cu totul
Şi-1 ridică iuti de jos Şi la curte 'ntins se duce,
După cum a fost vorbit Cu boerul, care-acuma
Din adins a fost poftit Rude multe şi prieteni
Ca să rîdă, făr a şti Nimeni altul de cît dînsul
Şi flăcăul ce va fi.
Deci Ion intrînd cu popa, Cum erau cu toţii strînşî.
Si boerul si cocoana Şi ceî-lalţî atîţîa inşi,
In picioare drept îl pune Ş'apoî zice liniştit:
—„Spune-acuma ce păcate „Mi-aî făcut cît ai trăit;
„Căci acum în raîu cu sfinţii „Aî ajuns cu trup cu tot.
ANECDOTE POPULARE
„Şi gusta-veî orî-ce bunuri „Ce pe-aiure-a fi nu pot.
Iară popa, haî, de-a rîndul,
Cîte 'n vîeaţă-a fost făcut De la suflet spune totul
De demult de prin trecut, Şi tuşind la urmă 'nchee:
—Doamne... rog să fiu ertat —„Dar de ce?..
—„De ce., de, Doamne.
—„Eştî puternic... îndurat... „Şi te rog...
—„Dar cc-î?!.
—„Prea sfinte...
„Ia... cocoana cea din sat... ,.N'ar fi fost să maî ajungă...
„Mă rog... Doamne-ţî cer ertare „Căcî sînt om..., Şi dînsa... bat'o...
„M'a 'nfruptat... din întîmplare.
—„Fiî ertat," Ion îî zice,
(Trage sacu 'nceţişor), „Dar de-acuma,... de, Părinte,
„Cum-or zice Dumnealor !. ."
In sfîrşit remase popa
Cu toţî sfinţii în Sion Iar cocoana... fericită
De isprava lui Ion.
UNGURUL CU ŞAUA
Ungurul s'a dus odată
La un tîrg şi-a cumpărat Şi untură şi slănină
Ş'alte lucruri de mîncat
Şi nevestei lui un şal, Şi 'n desagi le puse toate
Jar desagii sus pe cal.
Iară după tîrguit,
Cum acasă-acum mergea, Vr'un pahar voind să bea,
Şi fiind şi cam grăbit, Ca să nu 'ntîrzie tare, Face cinstea de călare Şi cinsteşte, tot cinsteşte Cu paharul îndeseşte, Cu curaj, colea vîrtos
296
ANECDOTE POPULARE
TH. D. SPERANTIA
297
Şi se 'ntrece Cu vr'o zece El călare, eî pe jos.
Vinul înse, cum se ştie, Obiceiul ca să-şî ţie, Ce-a făcut şi ce-a lucrat, Tot la cap i s'a urcat, Ş'ajungînd acolo sus II făcu s'adoarmă dus.
Iară cînd dormea maî bine Vr'un prieten, nu ştiu cine, Mi-1 luă, pe cît socot, De pe cal cu şea cu tot Şi cu 'ncetul jos îl puse, Luă calul şi se duse, Făr o vorbă chîar a-î zice Ca doar somnul să nu-î strice,
Şi el bietul tot dormi Liniştit, se hodini Şi visă şi răsvisă Pe cît capu-1 maî lăsă Până cînd se deşteptă
Dară cînd la deşteptare, Cum ştiea că e călare, Numaî şaua şi-o văzu
Iar desagii şi calul nu Zice 'n gîndu-î cu mîerare :
„Orî sînt Ianuş orî nu sînt! „Nu pricep ca din pămînt!
„De sînt Ianuş perduî calul, „Şi desagii şi cu şalul! „Iar de nu-s, pre legea mea, „Mă făcui si eu c'o sea!!...
TH. D. SPERANTIA
299
—„Ba el bun, răspunde rusul, „Bată-1 scîrba lui s'o bată ;
„Că el parcă vinovat
„Cînd eu prost şi cumpărat
„Şi parale mult turnat....
„Că eu dat la bani, săracul! „Si colo... el bun ca dracul !
RUSUL LA TI RG
La un tîrg odată-un rus Nişte boî să vînză-a dus, Şi 'ntrebat de-un oare-care De-î sînt boiî de vînzare . El răspunde 'n data mare:
—„Se 'nţelege, vrem vîndut! „Pentru ce să maî ţinut ? ! „Eu de dînşiî săturat! „Că la mine cît el stat „Sufletul de-ajuns mîncat!
„Cît eii tras cu dînşiî, las ! „Las şi alţiî să maî tras.
—„Vra să zică nu-s bunî boiî ? II întreabă omu 'ndată
Omu-aci, cătînd la eî, Zice:
„Tare-s mititei! —„Mititel, răspunde rusul, „Că nicî piele mult n'avut „Unde mare să crescut!
„Dar măcar că nu-î prea mare „El batrin, batrina tare !
—„Da! Bătrînî, maî zice omul, „N'afl nicî dinţî cu ce mînca.
—„O! ho, ho! răspunde rusul, „Ba mîncat şi pe mată !
„Mititel dar la mîncare „El mîncat ca unul mare !
300
ANECDOTE POPULARE
„Şi'ncă el maî îutî mîncat „Că el nicî nu mestecat.
„Ce urîţî sînt ! zice omul, „Slabî, uscaţi, subţiri la gît,
, „"N'au nicî carne, nicî de fel!..
„Hei! Urît! Oftează rusul: „Dumneta fi maî urît, „Dacă fi bolnav ca el.
TABLA DE MATERIE
PA O.
Ţiganul la Stînă..... 1
Lună orî Soare   ..... 5
.Şaua şi Ţiganul..... 7
Lupul şi Oerul...... 11
Calendarul Pope!..... 13
Oameni Nalţi...... 17
Ovreiul Lovit...... 26
Baba şi Popa...... 29
Raciî Boeruluî...... 32
Ţiganul la Peşte..... 86
Ion la Featru...... 41
Cizme de 'mprumut.... 44
Ţiganul la plug..... 46
Pocăinţa Beţivului  .... 48
Poclonul Ţiganilor .... 50
Porcarul şi Boerul .... 55
Ce măgar !........ 57
Sfînt-I>m......... 59
Buzatul la Biserică .... 62
S'a turcitu-se băiatul ... 66
Zi c'aî fript!....... 68
Jidanul călare...... 71
^ -        . . PAG.
Rusul la:iruîh''V . ... 76 Taci şi zi cu-î Irmilic ... 78 Căprarul şi Jidanul ....  » 2
Copiiî Ţiganului.....84
L'aî făcut de rîs săracul. . 86 Vulpea Jidanului ...... 90
Ţiganul Cinstit...... 97
Sîrbul şi Plătica.....100
Ţiganul Cloşcă......10-2
Hamalul în gazdă.....108
Ţiganul Călare......110
Slănină de Probă.....114
Două palme cinci copeici .118 Fac ce-a făcut Tata . . . .120 Ţiganul la pepeni verzî . . 124 Ţiganul şi ursoaica.... 126
Socrii şi ginerile.....128
Ţiganul cu Rusul.....134
Tacî femee ce meneşti! . .137 Unde este turmă păgubi . .138 Puşca Jidanului .... . . . 141
Cucul Ţiganului.....144
	i'A U.		PAG.
		Ţigauul Gospodar. . .	. . 225
Sărbătoare Ţigănească .	. 151		.  . 228
		Ţiganul la Cumătrul .	.  . 233
			
			
	. 166		
		Ştiu '. Nechează. las ! .	.  . 256
	. 174		. . 263
		Mocanul la I'aştî. . .	.  . 267
Ţiganul la Mănăstire . .	. 185	Ciobanul la Dumineca Mare 273	
			
Ţiganul şi Tipicul   . .	. 201	Dracul şi Baba ....	. . 782
			
Ciobanul la Biserică. .	. 210		
Popa şi Pungaşul. . . .	. 217		. . 299
	. 2?1		
(* ACADEMIEI