       ACADEMIA ROMÂNĂ
    FUNDAŢIA NATIONAIA pentru stiintă si artă
     Colecţia „OPERE FUNDAMENTALE” Coordonatorul colecţiei: acad. EUGEN SIMTON
  MARIN SORESCU
    OPERE
ï
i
i:
i
                  III. Teatru
     Ediţie îngrijită de M1HAELA CONSTANTINESCU PODOCEA Prefaţă de EUGEN SIMION
Editura Academiei Române univers enciclopedic
Bucureşti, 2003
 //<Mo
 Redactor: Elisabeta SIMION Coperta: PODA1.V J'ehnorcdactor: Liliana KIPPF.R
        Mulţumim Regiei Autonome „Monitorul Oficia!“, îndeosebi Doamnei Director General, ing. Eugenia Ciubâncan, pentru sprijinul acordat tipăriri) acestei lucrări.
                  © Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Univers Enciclopedic, Hundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă si Artă, Editurii Academiei Române.
ISBN: 973-27-!016-0 ISBN: 973-27 1025-X
                                                     ISBN: 973-8240-79 4 973-637-019-'!
      NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI
    Opera lui Marin Sorescu inregistrea7i douăsprezece texte draniarice finalizate şi publicate de autor în cele zece volume de teatru apărute antum: loua, E.P.I., Bucureşti, 1968; Paracliserul, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970; Setea muntelui de sare (lona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei), Cartea. Românească, Bucureşti, 1974; Matca, Editura Eminescu, Bucuroşii, 1976; Teatru (Răceala, A treia ţeapă), Editura Scrisul românesc, Craiova, 1980; Ieşirea prin cer (lona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Există nervi, Răceala, A tre'ui ţeapă). Editura Emincscu, Bucureşti, 1984; Vărul Shakespeare ţi alte piese (Luptătorul pe două fronturi. Casa evantai, Vărul Shakespeare), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1992; lona, A treia ţeapă, Vărul Shakespeare, Editura Minerva, Bucureşti, 1993; Răceala, Rucureşti, Editura Creuzet, 1994; Desfacerea gunoaielor, Editura Expansion Armonia, Rucureşti, 1994.
    Textele au fost elaborate între 1964 şi 1987. Dincolo dc certitudinea acestui interval, al cărui început coincidc cu debutul editorial al poetului, este hazardam a fixa etape, este greu, dacă nu imposibil a stabili o strică cronologie a creaţiei dramatice soresciene. Receptat si consacrat ca autor dramatic odată tu publicarea si reprezentarea pe scenă a piesei lona (1968), prima din trilogia Setea muntelui de sare, Marin Sorescu a debutat în teatru cu o comedie - Există nervi, scrisă în 1964. Ca
 VI
NOTÂ ASUPRA VOr.UMUJ.U!
si în poezie, scriitorul abordează curând, concomitent, toare registrele repertoriului teatral, începe şi abandonează proiecte, sc complace într-o declarată „lipsă de disciplina“, lisând piesele să se organizeze „de la sine“, în „serii mici“: piesele de idei, .situate Ja cumpăna dintre liric şi dramatic“, comediile, piesele istorice. Principiul „seriilor mici: două, trei, patru“ guvernează şi alcătuirea volumului de teatru comentat, Ieşirea prin «t(19iS4).
    în structurarea volumului de faţă, am adoptat, cu o excepţie, acest criteriu al celei mai complete antologii de autor, antologie cuprinzând opt dintre cele douăsprezece piese. (Să menţionăm că trei dintre piesele neantologate erau scrise !a data apariţiei volumului: comediile Casa evantai şi Desfacerea gunoaielor şi S.uptătorulpe două fronturi; de asemenea, în 1986, când se referă la „proiectul" său teatral -într-un interviu din România literară, nr. 7 - era concepută şi ultima piesă, Vărul Sbdkespeare, pentru că autorul vorbea despre „intenţia... de a scrie deocamdată douăsprezece“.)
    Am început, aşadar, ediţia cu trilogia Setea muntelui de sare, urinată de Pluta Meduzei-, m continuare suita comediilor: Există nervi, primul text dramatic sorescian, urmată de Casa evantai şi Desfacerea gunoaielor, deplasând, în secvenţa următoare, piesa Lupoaica mea, legată tematic şi, după opinia noastră, apropiată în cronologia scrierii sau cel puţin a concepţiei de Luptătorul pe două fronturi. Piesele istorice urmează ordinea atribuită de autorul lor — Răceala, A treia ţeapă — în ciuda faptului că elaborarea celei de a doua piese, în varianta î, o preccde, în geneza operei, pe prima. Tragedia în cinci acte, Vărul Sbakespeare, ultima piesă sorcsciană, închide fericit opera, subliniind unitatea concepţiei ce a determinat-o.
    Capitolul Note- Comentarii. Variante sporeşte considerabil cuprinsul volumului cu numeroase variante, multe inedite, ia care Marin Sorescu s-a referit adeseori în interviuri şi în confesiuni, declarând existenţa uncia sau a mai multor variante
nota asupra voi umut.ui
Vii
pentru fie tare dintre piesele sale. Mai mult decât atât, autorul însuţi a publicat piesele Există nervi, Matca si Răceala in două variante, cxprimândti-şi, deopotrivă, preferinţele şi rezervele. Ani considerat, dc aceea, nccesar să fie introduse amândouă variantele, dând prioritate, fireşte, celci definitive, inclusă în corpusul operei, în vreme ce, a doua a fost reprodusă, integral sau parţial, în secţiunea Variante. Am inclus, dc asemenea, aici, toate fragmentele inedite din variantele anterioare publicării, depistate până în prezent în arhiva scriitorului. Investigaţiile în arhiva Marin Sorescu, încă neordonată şi neclasificată, dezvăluie, prin mulţimea paginilor manuscris si a dactilogramelor, posibilitatea existenţei si a altor texte dramatice, finalizate sau nu.
    Pentru toate piesele am folosit ca text de ba/ă ultimele ediţii publicate în timpul vieţii scriitorului.
    Ca şi în primele două volume ale ediţiei Opere, la transcrierea textelor s-a adoptat ortografia curentă şi s-a înlocuit, pentru persoana 1 singular şi a 111-a plural a verbului a fi, forma sînt cu sunt, întrucât autorul însuşi şi-a însuşit accste particularităţi în ediţiile de după 1990.
    Pentru configurarea unei imagini cât mai fidele asupra receptării lucrărilor dramatice ale scriitorului în contemporaneitate, am selectai, îu finalul ediţiei, numeroase opinii critico privitoare la dramaturgia soresciană.
    în încheierea celor trei volume Opere de Marin Sorescu, mulţumim domnului Ghcorghe Boris l.ungu, a cărui lucrare, Receptarea în epocă a poeziei lui Marin Sorescu (¡964—1989), nc-a fost de un real folos.
                                                         M.C.P.
            IONA
 TRAGEDIE ÎN PATRU TABLOURI
   I
                      PERSONAJE
 ION A, pescar PESCARUL I )
                      PESCARUL II I ^
    Ca orice om foarte singur. Io na vorbeşte rare cu sine însuşi, îşi pune întrebări $i-$i răspunde, se comportă iot timpul ca şi când in sccnâ ar fî două personaje. Se dedublcazâ. si se „strânge", după cerinţele vieţii sale interioare şi trebuinţele scenice. Caracterul acesra „pliant" al individului trebuie jucat cu supleţe, neoscent&iiv.
    Dacă rolul va p&rea prea greu, ultimele două tablouri pot îl interpretate de alt acror.
vârstă, figuranţi
                                TABLOUL 1
     Scena e hnţărtitâ în două. Jumătate din ea reprezintă o guri! imensă di pe$te. CeaLdtă jumătate - aţtt, nişte cercuri jăcute cu creta, lona Hă in gura peştelui, nepăsător, cu năvodul aruncat peste cercurile rle cretă. F. in ion cu spatelesţre întunecimea elin fundul gurii ţestului itriitf. Ungă el, un mic î acvariu, in care ilau veseli din cfhtdă câţiva ţeştişori.
     — Acum încep să...
     — Parcă aud: poc, poc, rronc, poc, în năvod.
     — Bolovani, nu alta.
     — Ca avem o mare bogată.                                              10
     — Cc marc bogată avem!
     — Cred că iui mai au mult.
     — Nici o grijă. (Striga) lona!
     — (Răguşit.) Lona!
     — (Mat răguşit.) lona!                                                />
     — Nimic.
     — Pustietate.
     — Pustietatea măcar ar trebui să-mi răspundă: ecoul...
     — (Băgând de seamă că n-are ecou.) Ei, dar ecoul?
     —      (Mai strigă o dată, să verifice bănuiala.) Io... (Aşteaptă.) ... na... 20 (Aşteaptă.)
     — (Precându-st mâinile a pagubă.) ( ral 1 si Cil CCOlll meii...
     — Nu mai c, s-a isprăvit.
     — S-a dus si ăsta.
     — Sem n râu.                                                          JT
     — As! Poate e vreo măsură mai nouă luată de pescari.
6
MARIN SORESCU
     - (Explicativ.) Să se termine odată cu gălăgia de pe mare.
     - Ce vacarm!
     - Nu e bine să urli pe mare.
     - Pe uscat, mai treacă-meargă.
     - Dar pe apă, ba.
     - Ţip eu, ţipi tu, ţipă celălalt. Zgomotele s-adună.
     - Valurile intră în vibraţie.
    -      Ca un pod peste care trec soldaţii, toţi în acelaşi timp: se dărâmă.
     - Păi, când se pun şi ăştia să treacă!
    -Aşa şi marea. Intră în rezonanţă valul ăsta, intră celălalt. S-ar putea isca o furtună!
     - Şi când s-ar dărâma toată apa peste noi...
     - Zău, nu e bine să strige toţi cei de pe mare odată.
     - Chiar dacă sunt naufragiaţi?
     - Chiar naufragiaţii. Să strige toţi, dar pe rând.
     - înţeleg, să nu se bage de seamă...
     - Altfel, s-ar crede că e o jelanie absolută.
     - S-ar înfuria marea.
    -      (Înţelept.) De-aia fiecare om trebuie să-şi vadă de trebu-şoara lui.
     - (Uităndu-se in apă.) Să privească în cercul său.
     - $i să tacă. (Pauză.)
     - Numai că eu trebuie să strig. Să-l chem pe Iona.
     - (Strigă.) Ionaaa!
     - Nimic.
    -      (Strigă.) Să nu te prind pe aici, auzi? Nu te mai ţine după mine, lona! (Pauză.)
    -      De fapt, Iona sunt eu. Psst! Să nu afle peştii. De-aia strig, să-i induc în eroare. Că Iona n-are noroc, şi pace.
    -      Peştii trebuie să creadă că el pescuieşte cine ştie unde. In altă parte...
IONA
7
    -     (Râzând.) Cred c-ar trebui să pescuiască în altă mare. Poate acolo...
    -     Dar parcă poţi să-ţi schimbi marea? oî - A, nici pomeneală.
    ivr — (Striga.) Iona, să nu te-apropii de locul ăsta, că-mi sperii norocul.
    -  (Scoţând năvodul gol.) L-ai şi speriat.
    -  (Aruncă din nou năvodul.) Ce mare bogată avem!
    -  Habar n-aveţi câţi peşti mişună pe-aici.
    -  (Curios.) Cam câţi?
    -  Dumnezeu ştie: mulţi.
    -  (Cu uimire.) O su tă?
    -  Mai mulţi.
    -  Cam cât a număra toată viaţa?
    -  Mai mulţi.
    -  Atunci, cât a număra toată moartea?
    -  Poate, că moartea e foarte lungă.
    -     Ce moarte lungă avem! Dacă poţi număra atâta bogăţie... Ce mare bogată avem!
    -     Şi cum poate marea să-i ţină pe toţi peştii ăştia pe mân-ţare şi pe bere?
    -  Se descurcă. Greu, dar se descurcă.
    -  (Râzând.) Cred că le dă mai mult apă.
    -  Nu, că ei nu beau apă.
    -  (Concesiv.) Ei, le-o fî mai turnând ea şi apă.
    -  Când îi vede pe toţi cu gurile căscate...
    -  (încercând năvodul.) Parcă acum atârnă mai greu.
    -  Cred că l-am prins pe-ăl mare.
    -  De mult pândesc eu peştele ăsta. L-am şi visat.
    -     Nu-i vorbă, că eu visez în fiecare noapte doar peşti, ş -Poate unde mă ocup şi cu... (Gest, însemnând pescuitul.)
    -  Dar prea rn-am săturat de atâta duhoare în somn.
    -  Visul şi peştele.
8
MARIN SORESCU
        - Visul unu - crap.
        - Visul doi — morun.
        - Visul trei - plătică.
        -1 ,a plătică întotdeauna mă trezesc înjurând. Mă foiesc în 5 pat până spre ziuă, când aţipesc din nou şi ce crezi că visez?
        - (Curios.) Ce?
        - Ghiceşte.
        - O balenă?
        - Aş, n-am eu norocul ăsta! Ce crezi că visez?
 10       — (Şi mai curios.) Ce?
        - O fâţă.
        - O fâţă?
        - O fâţă de peşte atât de mic, încât...
        - Nici nu ţi-1 poţi aminti.
 15       - Se topeşte până te trezeşti.
        - Si aşa în fiecare noapte, de când mă ştiu.
        - Asta se mai poate numi vis?
        - Nu, nu se mai poate numi vis.
        - Şi în timpul ăsta cei doi copii ai mei dorm buştean.
 20       - Cum pot dormi unii aşa?
        - Odată i-am întrebat: Mă, voi ce visaţi de dormiţi buştean?
        - Şi ei, cu ochii sclipind de fericire: „Marea“.
        - Ptiu!
        - Dar poate lor le convine: visează marea fără peşte.
 25       - Dar apa mării, frumoasă a naibii când te uiţi        la ea. Asta
 visează ei, lăsând tot greul peştelui pe mine.
        -        (Melancolic.) Dacă aş fi pădurar, de la o vreme mi-ar veni în somn numai copaci.
        -        Aş vrea să mă fac pădurar şi să visez chiar din prima 30 noapte un milion de copaci.
        - Şi eu să stau la umbra lor.
        - S-ar face în somn că eu stau la umbra lor.
IONA
9
     -     Ce umbră deasă trebuie să dea un milion de copaci la un loc!
     -  Deasă ca mierea.
     -     Şi eu colo, cu capul pe-o rădăcină, să mă tot uit după veveriţe.
     î _ Veveriţele nu trebuie să le prinzi.
     -     Asta mi-ar mai lipsi - să mai alerg şi după veveriţe în somnul meu nenorocit. (Cutândspre năvod.) Oare?
     -  Ai, să-l scot?
     -  (Nehotărât.) Ştiu eu dacă a sosit  momentul?
     -  De ce-o fi trăgând aşa de greu     năvodul?
     -  Barosanul...
     -  De mult îl pândesc eu... Ştiu şi cum arată. Uite - aşa are
 0  gură! (Gest indicând, involuntar, gara peştelui mare din scenă.)
     -  A, de mult îl pândesc eu.
     -  îi cunosc fiecare solz.
 -  - Dacă mi s-a arătat noaptea!...
 1  - De vreo câţiva ani îl am în cap,     numai că 1111 pot să-l pun
 âici, în năvod.
     -  (Fâcându-şi curaj.) Dă, Doamne! (Trage de năvod.) Greu, greu...
     -  (Scoate năvodul.) Nimic? (Uimire.)
 '    - Nimic.
 1    — Atunci ce naiba atârna aşa?
     (Priveşte in zare.) Alia, înţeleg. Norul acela. îşi culcase umbra exact pe năvodul meu.
     -  Mai bine m-aş face pescar de nori.
     -  Azi unul, mâine altul. Aş aduce repede potopul.
     -  Că la nori am noroc. (Pauză.)
     -     (Dă cu ochii de acvariu. Vorbind cu peştişorii.) Tot în voi mi-e speranţa.
 :l - Plevuşcă, săraca!
     -  Ea duce greul mărilor şi oceanelor.
     -  (Arătândspre acvariu.) Sunt ai mei, particulari.
10
MARIN SORESCU
        - (Cu compătimire.) Au mai fost prinşi o dată.
        -      îi ţin pe fereastră. Lumina le face bine, ea conţine fel de fel de substanţe. îi îngraşă, îi înveseleşte.
        - (Trist.) Numai că nu le dă drumul.
  5       - (Speriat.) Cum să le dea?
        -      Sunt pescar şi trebuie să se găsească oricând un peşte şi-n casa mea. Altfel, ce-ar zice lumea? Când le arunc mâncare dimineaţa, rămân şi eu aşa, privindu-i. Uneori stau ceasuri întregi.
        - Dacă n-ai chef să te duci să prinzi alţii, zice soţia mea care
  10 mă iubeşte, nu te mai uita aşa la ei. Că mor şi ăştia.
        - Ea mă iubeşte, dar nu când stau şi mă uit la peşti.
        - N-ar fi exclus să moară din privirea mea.
        -      Că am o privire otrăvită. Pe ce-mi pun ochii, moare. Aşa zice ea.
  15      - Eu parcă n-aş crede. Dacă era aşa, nu murea şi ea? Ehe,
  de când!
        -      Dar ei tot or să se isprăvească. Pentru că, de câte ori plec la pescuit, iau şi acvariul. Când văd că e lată rău, am stat o zi întreagă degeaba, scot undiţa... (o scoate)... şi-o arunc în
  20 acvariu... (Oaruncă.)
        - Pe cel care s-a agăţat îl arunc apoi în năvod.
        -      Că e mult până prinzi unul. (Cu ochii pe plută.) Acum încep să tragă... Nu-i vorbă, şi ăştia trag greu. C-au mai fost prinşi
  o  dată...
  25      - Dar până la urmă, unul tot dă în cârlig. (Scuzându-lparcă.)
  Apa mică... Nevoile de hrană mereu crescânde...
        -Te pui cu nevoile?
        -      Dacă e să fiu sincer, eu n-aş mai vrea să cadă acum nici unul.
  30      - Asta e imposibil.
        -      E ca şi când ai bea otravă şi te-ai aştepta ca ea să nu-şi facă efectul.
        - Mi-e milă de el.
IONA
 II
    -  Peşti, fiţi atenţi, nada mea o să-şi facă efectul!
    -      (Privindacvariul, apoi marea.) Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peştii, înotăm printre ele atât de repede, încât părem gălăgioşi. Visul nostru de aur e să înghiţim una, bineînţeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând
o fericire, o speranţă, în sfârşit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm miraţi că ni s-a terminat apa.
    -      (Cu solemnitatea unui cor.) O, tu pescar, care stai sus pe mal, măcar lasă-ne limpede drumul până la ea, nu ni-1 tulbura cu umbra picioarelor.
■ — (Pauză. Privindacvariul.)Totuş[, n-am ce să fac. Trebuie să trăiesc şi eu. Hai, mă, ai apucat-o? (Se apleacă peste acvariu si in clipa aceasta gura pestehti uriaş începe să se închidă, lona încearcă să lupte cujalcile care se încleştează scârţâind groaznic.)
    -  Ajutor! Ajutoooor!
    -  Eh, de-ar fi măcar ecoul!
                                      Întuneric
                   TABI.OUI, II
        Interiorul Peştelui /. Bureţi, oscioare, alge, mizerie acvatică. Impresia că te afli pe fundul mării si in acelaşi timp câteva elemente care să creeze senzaţia de pântece uriaş. Eventual, colţurile mai întunecoase ale scenei se pot 5 mişca ritmic, „închide"şi „deschide": pestele mistuie.
        La început, scena e în semiobscuritate. In mijloc, lona în picioare, cu mâinile dibuind, năuc.
        - Mi se pare mie sau e târziu?
        - Cum a trecut timpul!
  10             - începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în
  mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu
  o       pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde 15 în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană. (Pauză.)
        -Totuşi, nu mi-e aşa somn.
        - Nu contează, trebuie să adormi.
  20            — De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?
        -      (lndemnâmlu-se.) Hai, pune capul jos. (Dă să se culce. în acest moment lumina se aprinde brusc. E ca o idee care i-a venit lui lona.)
        - Asta era!
        -         Peştele! (Realizândîntreaga situaţie.) Peştele, peştele... (Mai 25 »mit nu poate să articuleze. Mică pauză.)
        - Sunt înghiţit.
IONA
 13
     -Tot?
     — (Se cercetează.) Tot.
     — înghiţit de viu sau de... (ezită)... de mort?
     — Din moment ce-mi dau seama...
     —      (Aduce argumente.) Pot să merg, uite, pot să merg încolo. (Merge într-o direcţie, până se izbeşte de limită.)
     — (Întorcâruiu-se, calm.) Şi pot să merg şi încoace. (Merge; acelaşi joc.)
     — Pot să merg unde vreau.
     — Fac ce vreau. Vorbesc.
     — Să vedem dacă pot să şi tac. Să-mi ţin gura. (încearcă.)
     — Nu, mi-e frică. (înlemneşte în mijlocul scenei. Pauză.)
     — Am auzit o poveste cu unu) înghiţit de un chit.
     ' — (Mirându-se.) Ei, nu mai spune, serios?
     —      Pescuia, tot aşa, şi vine chitul cel mare şi „haţ“, apoi „gal, gal“, - şi gata.
     — Ce, gata?
     — I.-a înghiţit.
     — (înspăimântat.) Şi-a mai ieşit el zdravăn?
     ' - Cum să iasă?
     — Păi, te întreb şi eu. Povestea ce zice, ce ne învaţă?
     —      Nu ştiu, c-am auzit numai partea asta, a-ntâia, care ne învaţă clar că poţi fi înghiţit de un peşte.
     — Asta puteam să nici n-o mai învăţ.
     —      O aflam aici, de ce-oi fi mai pierdut vremea cu ea? De ce oamenii-şi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?
 i     - Pe mine mă interesa partea cealaltă.       (Pauză.)
 Ş‘    — S-ar putea să fi scăpat. S-a dat mult înapoi, şi-a făcut vânt,
     trecut prin burta peştelui fluierând. (Fluieră o vreme.)
     — De fluierat ştiu să fluier şi eu.
     — (în scenă cade un peştişor.) Ce, a şi venit  prânzul?
     — în unele părţi se mănâncă mai mult           dimineaţa şi foarte
     uţin seara.
 14
MARIN SORESCU
         - (Altpeştişor.) Eu cred că e tot prânzul.
         - (Altul.) Oho! (Ia năvodul şi-l pune-n locul unde cad peştii.)
         - Poate am mai mult noroc acum, după evenimentele astea...
         -        (Aşteptând câteva momente.) Ţi-ai găsit! Când e să se ţină 5 ghinionul de om...
         -        (Zâmbitor.) Parcă văd că din cauza mea o să crape şi el de foame.
         - Mai bine mă lăsa în pace. (în năvod cad vreo zece peşti.)
         - (Nu se poate opune evidenţei.) Totuşi, progresul e progres.
  10       - A, nu, nu s-apucă nimeni să-l conteste.
         -        (Ducându-si mâna la cap.) Numai că nu mă simt eu aşa de bine. Să-l pot gusta după pofta inimii.
         - Zău, nu prea sunt în apele mele. (Se clatină.) Care-o fi cauza?
         -         Viaţa aceea, sau soarele... C-am aşteptat mult în soare 15 până să pice. (Gest spre peştele mare.)
         -Tare curios aş fi să ştiu dac-a mai ieşit omul acela din chit.
         - Nu cred, cine-ţi mai iese afară pe vremea asta?
         -        Plouă? Circulă apa în natură, circulă. (Privind ungherele scenei care „mistuie“.) Şi peştele, uite-1 cum mai lucrează. Dacă-i aşa, stai
  20 să te ajut şi eu, să nu macini în gol. (Ia un peştişor din plasă şi-l ţine un timp intr-un loc unde „mistuirea“ e mai puternică. In timp ce peştişorul se descărnează, Iona cântă pe o melodie apropiată de „ Veşnica pomenire“.)
         - Veşnica mistuire, veşnica mistuire,
         - Veşnica mistuire, veşnica mistuire.
  25                 - Veşnica mistuire, veşnica mistuire.
   (Iona se întoarce cu faţa spre public, are lacrimi în ochi. Mică pauză. Deodată izbucneşte în râs.)
         - A uitat Să mi-1 ia. (Iar se porneşte pe râs.)
         - (Scoate cuţitul) Ca să vezi ce-nseamnă să te pripeşti, la-nghiţit.
  30                - Putea să pună şi el o strecurătoare.
         - Un grătar, ceva.
         - Ar trebui pus un grătar la intrarea în orice suflet.
         - Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.
IONA
 15
■?!' - (Cătrepeşte.) Bine, mă musteţea, se poate să faci tu o imprudenţă ca asta?
    —  (învârtindîn mână cuţitul.) Dacă mă sinucid?
    —  (Pipăindu-şi cureaua.) Sau ai prefera să mă spânzur?
    —  N-am de ce să agăţ ştreangul. Coastele tale se clatină. Nu 5
există nici un val fix. Marea e-n năruire. Mi-ar veni toate astea
•ji ,
în cap.
:  — (Pauză, schimbând tonul.) Dar cuţitul putea să mi-1 ia.
( •. - Sau cumva sunt primul pescar pescuit de el?! O fi tânăr,
Îără experienţă. Oriunde se întâmplă să dai peste indivizi tineri. ¡0 j.; — E şi normal, nu?
■v i - Desigur.
mi -Altfel, numai cu babalâci.
    —  (Meditând.) Intr-adevăr, nu cred să fie el trecut prin
multe ape.                                                              /5
    —  (Râzând.) Puteam să-l caut de dinţi.
    —      De fapt, ar trebui să ne gândim la toate. (CătnAnd un loc să-l străpungă.)
    —  Pe unde o fi mai subţire?
    —      Am fost odată pe un munte şi aerul de acolo era atât de 20 dens, încât m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumătate de ţeas şi m-am uitat la aer. I se zăreau toate celulele şi din cauza asta parcă era crăpat.
    —  Aici nu eşti la munte, eşti la mare.
    —      (Continuând primul gând.) Iţi venea să-ţi deschizi şi tu toţi 25 porii. Iţi venea să-ţi deschizi chiar vinele, să-l simţi năvălind Prin toată suprafaţa ta. (Respiră adânc.) Aşa... (Ii e rău.) E aşa de greu să respiri...
    —  Cine-şi mai deschide porii acum?
    —      Nimeni, cine e prostul să se expună? Nu vezi cum pute? 30 destul că tragi duhoarea asta pe nas!
    —  Am auzit că unii, dimpotrivă, îşi oblonesc porii.
 16
MARIN SORESCU
        -      Brava lor. Deştepţi. (îi erau.) Ah, nu ştiu ce am. Deschide puţin fereastra aia.
        - Care?
        - Aha! N-au făcut fereastră. Pe unde o fi mai subţire?
   5 Trebuie să sparg zidul... (Se clatină de colo-colo prin scenă.)
        -      Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i
   io oarecare nebunie; vântul, el mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: „N-a făcut nimic bun în viaţa lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea“. M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în
   15 mijlocul sufletului.
                                      întuneric
                   TABLOUL III
    Interiorul Peştelui II. Decor asemănător, in mare, celui din tabloul anterior. Poate câteva elemente in plus, spre a marca evoluţia. Iar intr-o parte a scenei — important! - o mică moară de vânt. Poate să se învârtească, poate să nu se învârtească. Atras de ea ca de un vârtej, tona se va feri tot timpul 5 si nu nimerească între dinţii ei de lemn.
    —      Cred câ-1 pândea de mult. (Reconstituind.) Parcă-1 văd pe răposatul: mă înghiţise şi, cu burta plină de mine, se retrăgea şi e! undeva să mă ferece. Să-i tihnesc.
    —      Sătul, mergea aşa prin apă, cam distrat, şi de nepăsător 10 ce era, dădea şi din coadă.
    —  Precis dădea din coadă. Că aşa fac când sunt şi ei fericiţi.
    —  Da’ ăstălalt, care-1 pândea de mult...
    —  Cam de cât timp?
    —      Ştiu eu cum o fi între peşti? Oamenii, mă rog, îşi poartă 15 aşa ranchiună şi-o viaţă întreagă.
    —      Bine, asta e altă poveste. Noi, oamenii, avem răbdarea ftiai dresată, mai evoluată.
    —  Dar dumnealui era peşte şi nu mai putea de foame.
    —  Ar fi vrut să dea şi el din coadă...                          20
    —  Să zicem că-1 pândea de două zile.
    —  Maximum trei.
    —  Aşa, cum înota râgâind, deodată „haţ“.
    —  (Scena se zguduie din nou.) Aoleu! Ce s-o mai fi întâmplând
afiiră?                                                              25
    —  (Blazat.) Aa! Evenimentele...
 18
MARIN SORESCU
    -      Până ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (Râde.) Până mă „nasc“ de-aici.
    -      (Speriat.) Dar dacă într-adevăr sunt mort şi-acum se pune problema să vin iar pe lume?
    -  Poveşti!
    -  Nu vezi cum se-nvălmăşesc toate?
    -  Sunt copii care vorbesc în burta mamei.
    -  Vrei să spui că şi eu... (Nu-şi termină gândul.)
    -  Fugi!
    -  Ba eu cred c-aş fi în stare: doar mă cunosc destul de bine.
    -  Toate au o limită.
    -      (Se dă mai lângă perete fi încearcă să se măsoare.) 111 orice caz, sunt destul de mărişor.
    -  Şi copiii nenăscuţi vorbesc între ei.
    -      Doar gemenii. Femeile însărcinate se strâng mai multe la un loc — să mai stea copiii de vorbă. Aşa se zice.
    -      Pun viitorul la cale. (Pauză, lomi se plimbă prin încăpere, apoi se opreşte îngrozit.) Dacă sunt geamăn?
    -  Cu cine?
    -  E aci, numai că nu-1 văd.
    -      (Cercetându-se.) De mult trebuia să-mi pun ochelari. Neglijezi azi, neglijezi mâine, ajungi să nu-ţi mai vezi fratele.
    -  Geamănul.
    -  Doi e o cifră.
        (Intră PescarulI şi Pescarul II cu câte o bămă-n spinare. Nu scot nici un cuvânt.)
    -  Patru! Suntem patru. (Se dă mai aproape depescari, îi recunoaşte.)
    -  Şi voi? Dacă nu vă recunoşteam, credeam că...
    -  Ce mai faceţi?
        (Pescarul 1 si Pescand II se retrag într-un colt al scenei şi rămân aşa, cu bârnele pe umeri. Iona îşi continuă monologul.)
    -      Altfel, mai aveam puţin şi-nnebuneam. E strâmt aici, dar ai unde să-ţi pierzi minţile. Nu e prea greu.
IONA
 19
    -  E chiar o nimica toată.
    -  Pentru că există anumite condiţii...
    -  Anumite? Toate.
    -      Dar uite, voi, pentru că aţi fost doi, v-aţi încurajat unul pe altul. (Imitând.) „Nu te lăsa, măi tată“ - „Nu mă las, tăticule!“
-  „Nu te lăsa, tăticule!“ - „Nu mă las, măi tată“... (Pauză.) Şi uite, unde-aţi ajuns. Mare noroc, zău!
    -  (Curios.) Ei, cum a fost?
    -  întreb şi eu ca prostu. Multă lume s-a împrăştiat.
    -  Şi-o să se mai împrăştie.
    -  Aşa se aude.
    -  Dar eu mă strâng acasă.
    -  Mergem împreună. (Râzând.) Sau poate mai huzuriţi pe aici?
    -  (Râde şi tnai tare.) Aţi dat de bine, ai?
    -  Răspundeţi!
    -  De ce vă abţineţi?
    -  Aţi făcut vreo înţelegere cât trebuie să rămâneţi mâncaţi?
    -  Şi mai aveţi mult?
    -      Obligaţie? Faţă de cine? Cine e stăpân pe întoarcerea voastră? Pe reîntoarcerea noastră?
    -  Intrăm unde vrem şi ieşim când vrem.
    -  Scurt!
    -      Hm! dacă mă gândesc bine, mie nu mi-a spus nimeni nici să stau, nici să plec.
    -  Ies din hoitul hoiturilor.
    -  (Confidenţial.) C-am mai ieşit din unul.
    -  Şi-acum, fiindcă tot sunt pornit pe drumul ăsta...
    -  Ei, ce ziceţi?
    -      înţeleg, înţeleg... Ce să le spun pe-acasă? Când oi ajunge-n sat, or să mă-ntrebe...
    -  Lasă, că ştiu eu ce să le-ndrug.
    -      Că sunteţi bine. Nu e nici chitul ăsta aşa de rău cum crede lumea...
 20
MARIN SORESCU
       - Şi o duceţi destul de...
       -       Bine, bine, chiar... binişor. (înghiontind o femeie imaginară.) Taci, femeie, ce tot te smiorcăi? N-auzi că soţul tău trăieşte? Ce dracu? Aceşti ochi l-au văzut.
  5      — E viu ca mine, n-auzi?
       - N-a putut să vină acum, că-şi scrântise un picior.
       - Frânt de oboseală.
       -       L-a dus şi prea departe. Cum era el uşor... S-a tot dus cu el în burtă.
  10     - Şi cu vecinul...
       - Şi el tot slăbuţ...
       - I-a dus şoava de se mira şi marea: „Unde, mă? Unde-i duci?“
       - La mama dracului.
       - Hai, nu mai plânge. Şi-au făcut şi-o căsuţă.
  15     - Ştii, să se mai întremeze puţin.
       -       (Mângâind.) Hai, opreşte-te odată, că mâine-poimâine te pomeneşti cu el aici. Vine neapărat. O fi chiar pe drum. Dar de măritat, a zis că poţi să te măriţi. (Pauză.) Ca să ai şi tu o mângâiere.
  20     — „Să se mărite“, aşa a zis.       „Că eu, zice, nu mai am nici o
  pretenţie.“ Bun om!
       -       „Când o să ajung colo, pe malul ăla al mării, sări-i-ar ochii, n-o să fac altceva, decât să stau toată ziua întins la soare“.
       - Ţinea mult să se mai vadă tolănit pe nisip.
  25     — Să-şi zvânte ciolanele.
       - Da, că el avea şi...
       - Meserie nenorocită...
       -       Şi, în privinţa asta, chitul i-a cam dăunat. De bine, e bine în el, păcatele mele, da’ o umezeală!...
  30     — Ce să-i faci?
       - Poţi să te opui?
       - Chitul trăieşte în apă şi umezeala-1 răzbeşte şi trece-năuntru.
       - Ce dacă acolo sunt oameni!
IONA
 21
     -  (Enervat.) Atunci de ce-i mai mănâncă, dacă n-are condiţii?
     -  Vorbeşti şi tu prostii.
     -  Trebuie să trăiască şi el, nu?
     -  Toţi trebuie să trăim.
     -      Tocmai asta spuneam şi eu - toţi trăiesc... pe-acolo, pe 5 unde-or fi. Şi nici nu ştii când o să te pomeneşti că-ţi bat, cioc, cioc, noaptea, în geam.
     -      (Către cei doi pescari, care au stat tot timpul in scenă, muţi.) 1 .ăsaţi pe mine. O scot eu la cap într-un fel şi cu asta, nici o grijă!
           (Pescarii dau din cap că sunt liniştiţi şi ies din scenă.)         10
     -      Prostul de mine! Eu le tot turuiam din gură, şi ei or fi avut de lucru!
     -  Păi, din moment ce erau cu bârnele ale-n spinare...
     -  (Cu obidă.) I-a pus şi la treabă.
     -  Greu se mai câştigă o bucată de pâine...                              15
     -      (Chibzuind.) Şi eu trebuie să-mi văd de-ale mele. (Scoate cuţitul şi pe panoid din fundul scenei începe să-şi taie un fel de fereastră.)
     -      Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate. (Scapă cuţittd jos, dă să-l ridice, apoi se răzgândeşte.) Dar unghiile? De ce mi-au crescut ca la vii, şi nu ca la morţi? (Zgârie cu unghiile de la mâna 20 dreaptă locul început cu cuţitul. Se aude un „hâşd", apoi un zgomot de ferăstrău.) Parcă sunt cuţite! Cu zece cuţite stăm altfel de vorbă. (începe să lucreze cu amândouă mâinile, degajat, ca şi când ar trage Li două ferăstraie.)
     -  (Zâmbind.) Aş fi putut sparge această tobă chiar cu genele. 25
     -  (Descoperire.) Şi în loc de gene, am acum tot unghii.
     -  Şi în loc de păr în cap, am acum unghii.
     -      Şi în loc de mine, sunt tot o unghie. Una puternică, neîmblânzită, ca de la piciorul lui Dumnezeu. O unghie care sparge încălţămintea şi iese afară la lume ca o sabie goală. 30
 (Panoul se dărâmă cu zgomot. Se face întuneric pentru câteva clipe, în care timp panoul e scos din scenă. El despărţise, de fapt - transversal scena în
22
MARIN SORESCU
         /loiui, interiorulpeştelui doi de interiorul peştelui trei, care iese acum ta iveală. La aprinderea luminii, lona are câteva momente de buimăceală, apoi apreciază lucid situaţia.)
        -Altul.
   5       — Mă miram eu să te Termine aşa de repede.
        -  Şi ce linişte!
        -  (Cu un calm forţat.) Altul.
        -  (Şi mai calm.) Şi ce linişte!
        -  (Izbucnind.) Mai e mult până în clocotul mării? (Pauză.)
   10      - (Se apleacă, privind ceva jos.) Cărăbuşii au o groază de picioare,
   dar când se răstoarnă pe spate, nu mai pot să-şi revină, sunt ca şi pe lumea cealaltă. Poate ar trebui să aibă o parte din picioare pe spate. Să-şi distribuie mai raţional picioarele.
        -         A, e imposibil! Trebuie să înceapă mai întâi războiul pen-15 tru reîmpărţirea picioarelor. (Culege ceva, deziluzionat.) Nu e decât
   un biet solz. M-am înşelat.
        -  (Scuzându-se.) Nu vezi ce întuneric e?
        -  (Uşor regret.) Celălalt parcă era mai luminat.
        -  Nu-1 vorbi de bine aici, faţă de prezentul.
   20      — Acum, după ce 1-a-nghiţit, cred că-i e totuna.
        -  Dacă-i era totuna, nu-1 mai înghiţea.
        -  O fi greşit...
        -        (Nu se lasă.) Era aşa, mai transparent. Mai trecea cât de cât soarele din apă. Nu era acoperit, cum o fi ăsta, cu olane vechi,
   25 cu muşchi pe ele!
        -  Dar unde-o fi cărăbuşul ăla?
        -  Adică, nu era cărăbuş.
        -  Nu ştiu de ce mi s-a făcut dor de-un cărăbuş.
        -         Mai demult îmi plăceau gângăniile, tot felul de gângănii... 30 stăteam gânduri întregi şi mă uitam la ele. Asta se-ntâmpla
   afară, când aveam mijloace să mă uit la ele.
        -        Există un fel de gâze, seamănă cu furnicile, nu ştiu cum le cheamă. (Segândeşte.) Nu ştiu cum le cheamă.
IONA
 23
     ; — îşi fac nişte găuri mici în pământ, cât ai băga un ac. Şi se-nvârtesc cât se-nvârtesc pe câmp, apoi intră în culcuşul lor. :> ; - Cum şi-or fi mai găsind ele împunsătura aia de ac, fiecare pe a sa, cât ţi-e pământul de mare?
 3;. - Odată, una tocmai se pregătea să intre, am luat-o pe cal, ^pfceram călare, şi i-am dat drumul hăt, peste şapte poşte. Să văd dacă mai nimereşte-napoi. i> * - (Curios.) Şi-a nimerit?
 si,, _ Nu ştiu, că n-am mai avut timp să cercetez. Au intervenit alte evenimente.
     — Povestea asta cu...
 r> — Nu, războiul. Plecam la război.
 ■  - (Cu obidă.) Uite, aşa suntem noi împiedicaţi de la treabă!
 1  — I-am scris mamii acasă să se ducă să controleze locul.
 1 -Şi?
     —     N-a mai găsit locul, c-a venit un cutremur şi l-a mutat în altă parte.
     — Aha! (Pauză.)
 '  — înainte, mă gândeam aproape tot timpul la soţia mea.
 Acum, cu cât trec zilele, soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleţi. Una se scoboară, alta se înalţă. Acum nu se înalţă decât mama.
     — întoarcerea!
     — Ce clar o văd!
     —     Poate că tocmai în momentul acesta şi ea se gândeşte la mama ei. Dacă-ar trăi bunică-sa, şi bunica s-ar gândi acum tot la mama ei. Sunt coincidenţe de-astea. Eu cred că există în viaţa lumii o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă... până se ajunge la o singură mamă, una imensă...
     — Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume!
     —    în momentul acela, dacă ar striga cineva ajutor, cred c-ar
 i auzit pe-ntreg pământul.
 24
MARIN SORESCU
        -      (Căutând în jur.) Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aş scrie un bileţel, l-aş pune înăuntru şi l-aş lansa pe mare.
        - Mamă, - aş scrie -, mi s-a-ntâmplat o mare nenorocire.
        - (Rugător, exultat.) Mai naşte-mă o dată!
   5      - Prima viaţă nu prea mi-a ieşit ea. Cui nu i se poate
   întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
        -      Şi dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria
   10 numai din atâta şi naşte-mă mereu. (Pauză.)
        -      Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de aceea trebuie să ne naştem mereu. Soldaţilor le scapă mai ales pacea. Obişnuiţi să doarmă în zgomot de tobe, de glasuri, la prima linişte deschid ochii, atât de larg îi deschid, că intră-n ei iarba şi păsările, ca
   15 în craterele vulcanilor stinşi. Somnambulilor le scapă nevăzută luna, şi se trezesc în mormânt şi umblă tiptil pe acoperişurile coşciugelor, şi se suie-n vârful unui fir de iarbă, care-i aruncă afară la gălbenuşul ciudatei planete. (Pauză.)
        -         (Mai uităndu-se o dată înjur.) Aş putea să pun biletul în băşica 20 asta. (O arată într-un colţ.)
        - (în dubiu.) O da-o?
        -      Atâta lucru! Să zică mulţumesc că nu-ncep să-l mănânc pe dinăuntru.
      (la băşica, se uită la ea, apoi, cu cuţitul, îşi taie o bucată de piele din podul 25 palmei stângi, pe care scrie apoi, ai sânge, câteva cuvinte. Scena aceasta trebuie jticată ca şi când lucrul pare f oarte f iresc. Pune scrisoarea în băşică, umflă băşica, o leagă. Pauză.)
        - (Explicându-se.) Omul e dator să-ncerce.
        -         Parcă-i văd cum sar toţi, cu năvoade, cu undiţe, cu har-30 poane... (Imitândforfota mulţimii.) Toţi grămadă în bărci. Femeile
   cu felinare.
        - O zi, două, cât e nevoie.
        - Până mă dibuiesc.
IONA
 25
   r; - Pe el, că pe mine n-au cum. j — Dacă au felinare.
       —  Tot degeaba, e gros.
   t -    - Aşa e, al doilea era mai subţirel...
   ' J -Pss! (l.ungindu-sepe duşumea.) Acum să te văd eu, uncheşule! 5 ;!Mai faci şi tu sacrificii. Până te-or prinde... Că nu mai e mult.
   <5red că te-au şi chitit. Uituc ce sunt! N-am lansat băşica la apă.
   i Pe unde s-o...?
   I
       —         (Bate cu pumnul in coastele peştelui, să le-ncerce grosimea. Oftând.) '|rParcă-S zidurile Vavilonului. (Din imprudenţă, calcă pe băşică. 10
   Aceasta se sparge cu un zgomot teribil, de explozie, lotul, năucit, îşi pune Aimâinile la ochi.)
       —  (Dezvelindu-şi ochii.) Unde sunt?
        —    Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de gături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge 15
   ; aşa de repede şi noi tot mai facem legături între subiect şi S predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa cum ne vine exact, psă nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun
   I cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.
   (Găseşte jos scrisoarea.)                                                  20
       —  Am început să primesc şi scrisori.
       —  Vreun naufragiat. Ei cam au obiceiul.
       —  Unde e mare - şi scufundări.
       —  (Râzând.) Crede că eu pot să-l salvez!
       —  Scriu nenorociţii, scriu...                                         25
       —  Plictiseala.
       —       (îşi aruncă ochi pe scrisoare.) Se vaită ca un copil... Să stea pe lumea cealaltă dacă se smiorcăie aşa! A avut ghinionul să dea peste belea şi-acum vrea să înduioşeze lumea cu soarta lui nenorocită. .. Să-şi lase fiecare treaba lui şi să pornească pe valuri! 30 Află de la mine: n-o să mişte nimeni nici măcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pământ. Nimeni din cer.
 26
MARÍN SORESCU
    -  Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea           asta  din
mână în mână, toţi or să-ţi dea dreptate, dar        să intre în mare
după tine - nici unul.
    -  Pe omenire o doare-n fund de soarta ta.
     -     (Mai calm.) Ce, când ţi-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta, ai urlat că eşti fericit?
     -     Şi chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta.
    -  Băiete, descurcă-te şi tu cum poţi.
    -  Şi măcar pe maică-ta n-o mai necăji cu veşti aşa de proaste.
     -     Las-o să creadă că feciorul ei e bine sănătos. Şi nu se teme de singurătate. (Aruncă scrisoarea. Pmtzâ.)
    -  De ce m-oi fi înfuriat atâta?
    -  Nu pot să mă fixez pe o singură stare.
    -  Ca muşchiul de copac pe o singură direcţie,
    -  Uneori, uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv.
    -  Câteodată sunt vesel. (Râde.)
    -  Vesel de tot.
     -     Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.
     -     Păi, dacă am şti în fiecare clipă unde ne găsim... (O zguduitură a scenei.)
    -  Se clatină lumea ca un ou clocit.
    -  Clocit şi răsclocit.
    -  Din care trebuia să iasă cine ştie ce viitor luminos.
    -  (Râzând.) Dar s-a răzgândit.
    -  O fi amânat.
    -  S-a clocit oul.
    -  Acum sunt vesel ori...?
    -  Aşa şi-aşa.
    -  Simt o moleşeală...
     -     De ulcior care se umple, gâlgâind în fântână. Intr-o fântână seacă.
IONA
27
   -  (Pauză.) Ce pustietate!
       - Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici.
   r - - Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo şi să dispară pe dincoace. Câţiva paşi prin dreptul meu...
   -     Când ies de aici, am de gând să opresc primul om întâlnit 5 şi să-l întreb: „Ce mai faci?“
   , - Sunt plin de planuri.
   -  Vezi să nu crăpi.
   -  Ca băşica aceea?
   ^ — Mai rău: ca toate băşicile de pe pământ la un loc.                  w
   y,; — Atunci, măcar să fie o explozie ca lumea.
       Aşa o fi fost şi cutremurul care-a mutat din loc malul unde-şi înţepase un cuib gâza aia?
   -  E mult de-atunci, cum de mi-a venit în minte?
   1,1 — (Uitându-se atent într-o parte.) Sunt ochii mei aceia care mă ¡5 privesc?
   -  Ti se pare. Nu e nici o oglindă pe aproape.
   !'    - (îngrozit.) Sunt ochi adevăraţi. (Numără.) Unu, doi, trei, o
   Ită de perechi. Uite, şi-n partea cealaltă, şi dincolo, şi aici.
       (Scena se întunecă treptat, mişcări nelămurite prin unghere.)      20
   -  Sunt peşti în spatele ochilor.
   -  Peşti vii.
   -     Puii monstrului mare. Cei nenăscuţi pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit la viaţă şi acum cresc de spaimă. Noaptea e atâta beznă în pădure, încât copacii cresc de 25 spaimă.
   -  Ce mari s-au făcut!
   -     Vin spre mine cu gurile... (Caută cuvântul, nu găseşte.) Cu urile... scoase din teacă. (Ţipând, ca intr-un vis.) Mă mănâncă!
   întuneric
   30
                    TABLOUL IV
         O gură de grotă, spărtura ultimului peşte spintecat de lona. în faţă, ceva nisipos, murdar de alge, scoici. Ceva ca o plajă. în dreapta, o movilă de pietroaie, case, lemne. Im. început, scena epustie. Linişte. Ia gura grotei răsare
   5 barba lui lona. l.ungă şi ascuţită, vezi barba schivnicilor de pe fresce. Barba fâlfâie afară, lona încă nu se vede.
         -       Straşnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele.
         - Doar atât! Soarele. (Râzând.) Şi să-l pun la sărat, poate ţine
   10 mai mult.
         -       (Se arată şi lona, îşi pune mâinile la ochi, ferindu-se de lumină.) Marea. (Luându-şi mâinile de la ochi.) Marea!
         - Aerul! (Respiră adânc. Constatativ.) Da, ăsta e aer. (Mai respiră
   o dată adânc.) Să nu-mi spui că şi     cel dinăuntru    a fost           aer.
   15      - Nu, să nu-mi spui mie asta, că...
         -       Numai eu ştiu ce-am respirat. Eu şi cu nările astea ale mele.
         -       (Dându-şi un bobâmac peste nas.) Acum încep să în frăgezească şi ele. (Vesel.) Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor...
   20      - (Dilatându-şi nara stângă.) Ia   respiră tu acum,  cum ştiai să
   respiri la tinereţe. (Respiră.)
         - Şi tu! Leneşo! (Acelaşi joc, cu cealaltă.)
         - (Cu emoţie.) Aer adevărat.
         - Aer de-al nostru - dens.
   25      - Că avem munţi înalţi.
         - Că avem păduri.
IONA
29
     -  Că avem mare.
     —      (întinde mâna dreaptă înainte, resjirându-şi degetele.) Vreau Să respir un pic şi cu podul palmei.
     -  Iasă, ca ştiu eu ce fac.
     —  Puţin ozon pe liniile norocului.                                       5
     —  Şi puţină briză.
     •’fftouză. Toată scena până aici trebuie jucată exaltat, ca o nebunie. Acum «jjr;                 Iona începe să se dezmeticească.)
     ' — Cum pierd timpul cu fleacuri!
     ^ — (Aproapeplat.) Nu trebuie să ne pierdem timpul cu fleacuri. 10 ^ ‘ — în curând, hoitul acesta se va scufunda... Va lua apă şi... (Gest de adio.)
     —  (îndemnându-se.) La treabă!
     -  (îngrijorat.) Dacă sunt tocmai la mijlocul mării?
     n|! - O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, 15 apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi intr-un deget, apoi ftitr un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt... Ies eu la un liman.
     —  (Dă să se arunce.) Dar unde e... marea?
     -  Nu se vede strop de apă.                                              20
     ~ (Speriat.) S-o fi evaporat. O fi trecut pe aici vreun potop
     de foc şi ne-a luat marea pe tălpi!
     -  Sclipea nisipul şi eu credeam că sunt nasturii valurilor.
     -  Mi s-a prostit vederea.
     ~ (Se dă jos, începe să se plimbe.)  O plajă?                            25
     —      Poate e mai bine aşa. Cine ştie singur dacă aş fi reuşit, t — (Gest către peştele din care a ieşit.) A făcut şi el un bine.
     -  Săracul!
 fi*    - Nu mai zice „săracul“! Ţi-am       mai spus.
     I  - Nu mai zic. (Pauză.)                                                    30
     —  E bine şi afară.
     -  Peste tot e bine.
     —  Lasă, că ştiu eu.
30
MARIN SORESCU
        - Aici e foarte bine.
        - Ar trebui să fiu fericit.
        - Chiar sunt.
        -Nu.
  5       — Aşa e.
        - Poate, mai târziu.
        - Da, că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.
        -       O să mă bucur pentru clipele astea, atât de importante, cine ştie când.
  10      - (Zâmbind.) Când am sărutat prima fată - asta a fost           de-
  mult —, n-am simţit nimic, decât un gust de carne. Un gust de mână. Parcă sărutasem o mână în plus.
        - N-am putut sesiza deosebirea, fiorul.
        - Aşa se întâmplă.
  15      -Abia după vreo două zile m-a apucat o fericire. Aşa,           din
  senin.
        - La urmă, mi-am dat seama că din cauza sărutului ăluia.
        - Aşa şi acum.
        - Simt numai că am pus piciorul pe uscat şi că mă duc acasă.
  20      - încotro o veni casa mea?
        - Să-ntreb pe cineva.
        - Cam pustiu pe aici.
        - Unde-or fi?
        - La pescuit.
  25      — Ce să-i faci, burta cere.
        - Şi a lor, şi a peştilor.
        - Taci!
        - N-am zis-o cu răutate.
        - (Strigă.) Hei, oameni buni! (Nimic.)
  30      - (Strigă.) Hei, oameni buni...
        (Intră Pescarul I si Pescarul II. Ambii au in spinare bârnele.)
        - Şi voi? Grozav! Pe unde-aţi ieşit?
IONA
 31
     —      V-aţi luat bârnele. Or fi început să se ruineze casele voastre, aşa e. Totuşi, nu trebuie să vă omorâţi cărându-le tocmai de pe tărâmul celălalt. Or mai fi şi pe la noi lemne.
     —      (Râzând.) Sau aţi vrut să-i faceţi pagubă?! (Scena începe să se chitine, cei doi pescari ies.)
     — (Suspicios.) De ce întâlnesc mereu aceiaşi oameni?
     —      S-o fi îngustat lumea până într-atâta? E prea mică lumea, întâlnim la fiecare pas numai umbre — copaci, păsări, gângănii, la fiecare pas. Şi cu toate trebuie să fim atenţi, să le dăm bună ziua, să le-ntrebăm ce mai fac, cum au dormit.
     — (înţelegând.) Îngrozitor!
     — Mă miram eu de ce nu sunt fericit.
     — (Se suie pe movila de pietre.) Ce vezi?
     — Orizontul.
     — Ce e orizontul ăla?
     — (îngrozit.) O burtă de peşte.
     — Şi după burta aia ce vine?
     — Alt orizont.
     — Ce e orizontul acela?
     — O burtă de peşte uriaş.
     — la mai uită-te o dată. (lona priveşte, apoi îşi acoperă ochii cu palmele.)
     — Ce-ai văzut?
     — Nimic.
     — Ce-ai văzut?
     —      Nimic, decât un şir nesfârşit de burţi. Ca nişte geamuri puse unul lângă altul.
     — Închis între toate aceste geamuri!
     —      Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieşit toate minunile, şi venirea pe pământ, şi viaţa, până şi moartea -dar odată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia. Se dă cu capul de toţi pereţii, cheamă toate şiretlicurile minţii şi ale minunii, îşi face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola lui de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit
32
MARIN SORESCU
   prin cer, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!
        — Şi lumea-1 aşteaptă sus.
        —       Toţi cred în el, unii sunt aproape distraţi de atâta cre-5 dinţă. „Acuş-acuş or să înflorească lespezile mormântului ca
   petalele unui nufăr, şi mortul va învia, cum e şi firesc, după atâta aşteptare a omenirii. Şi se va înălţa la cer, dându-ne şi nouă un exemplu luminos.“
        — Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de în-
   10 viere. Apoi ne vom duce liniştiţi pe la casele noastre, să murim bine, omeneşte, pe la casele noastre.
        — Dar vrem să-l vedem întâi pe el.
        —       Iar el e aici, în mormânt, la capătul puterilor, şi nici nu mai are glas să urle până la ei: „Oameni buni, învierea se
   ¡5 amână!“
        —       (Cu glas stins, impersonal.) Un pescar sărac pe malul mării trăgea şi el cu năvodul la peşti foarte mici... Şi cum stătea el aşa, deodată se căscă apa şi un chit uriaş... (Rejoacă scena. Pauză.)
        — Dar cine anume era omul acela? Ce gândea?
   20                                         - Şi de ce tocmai el?
        — Puteţi să-mi spuneţi?
        — Nimeni nu suflă nici un cuvânt...
        — Precis, nenorocitul n-a mai reuşit să spintece burta imensă...
        — (Făcându-şi curaj.) Dar eu...
   25 - (Meditativ.) Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva,
   odată ce te-ai născut. Doamne, câţi peşti unul intr-altul.
        — Când au avut timp să se aşeze atâtea straturi?
        — Lumea există hăt, de când!...
        — (Luminat.) Toate lucrurile sunt peşti. Trăim şi noi cum
   30 putem înăuntru.
        —       Hm! Naiv ce sunt! Poate am trecut de mult de locul unde eram la-nceput. Vezi, trebuia să-I însemn şi pe-ăsta. Mă opream acolo şi trăiam în continuare. Ca toată lumea. Nici
IONA
 33
nu-mi dădeam seama că totul pluteşte. Aşa e, trebuie să punem semne la fiecare pas, să ştii unde te opreşti, în caz de ceva.
Să nu tot mergi înainte. Să nu te rătăceşti înainte.
    —      (Meditativ.) Afară... (Rectificândprimul gând.) Un astfel de loc trebuie totuşi să existe. Poate nu prea mare, să încapi tot... Dar 5 aşa, măcar cât a-ţi întipări tălpile în el. Pentru o clipă. Apoi să vină altul, cu tălpile lui arse de noapte. Şi altul. Trebuie să fie pe undeva această palmă de loc...
    —      (Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost şi tu! Viitorul, am văzut ce bine ţi l-ai ghicit. Ia încearcă acum să-ţi 10 prezici trecutul. Să vedem dac-o nimereşti măcar cu ăsta, proo-rocule! încearcă să-ţi aminteşti totul. (îşi acoperă cu mâinile faţa,
stă aşa câteva clipe, dă din cap că nu poate.) E ceaţă!
    —      încearcă să-ţi aminteşti măcar ceva). (Acelaşi joc.) Ce ceaţă! (îngrozit.) Nu-mi mai aduc aminte nici o limbă-n vânt. (Pauză.) 15
    —      (Cu mâna streaşină Li ochi.) Cum se numeau bătrânii aceia buni care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început parcă nu erau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat eu? Cum se 20 numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare pe care mâneam şi beam şi pe care am şi jucat de vreo câteva ori? In fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singură parte, cum se numea? Cum se numea drăcia 25 aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauza.)
    —  (Iluminat deodată.) Iona.
    —  (Strigând.) Ionaaa!
    —  Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona.                               30
    —      Şi acum, dacă stau să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greşit-o. Trebuia s-o ia în partea cealaltă.
 34
MARÍN SORESCU
     -      (Striga.) Iona, Ionaaa!... E invers. Totul e invers. Dar nu mă las. Plec din nou. De data asta, te iau cu mine. Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur.
     —      (Scoate cuţitul.) Gata, lona? (îşi spintecă burta.) Răzbim noi cumva la lumină.
                                           (Cortina)
       PARACLISERUL
 TRAGEDIE ÎN TREI TABLOURI
 ■i
i
                     PERSONAJE
PARACLISERUL          aprinde lumânări. Mai tânăr la început, mai
                        bătrân la urmă - cum trece vremea! PAZNICUL              surd
    Decor inspirat din viaţa catedralelor. Ultima catedrală vâzutâ de scenograf. Văzută din interior, cu un ochi atent la fuga stilului gotic. Senzaţie de prea mult spaţiu şi prea puţin timp.
    Pe rozetă: cele patru anotimpuri de Brueghel cel Bătrân, care se vor vedea, din când în când, prin intermediul unui reflector.
                TABLOUL I
    Paracliserul, undeva lângă uşă, se uită fix la uşă. Ca si când ar aştepta să vină cineva. Nu mai vine nimeni la catedrală, e limpede. Otnul dă din cap, priveşte Li pereţi, clatină iar capul, merge spre altar şi se întoarce cu o lumânare. O pune jos, mai aduce una, apoi alta, câteva braţe.          5
                            PARACLISERUL
            (în mijlocul catedralei, cu o lumânare aprinsă în mână)
    Parcă ar arde o albină... Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereţi: semn că flacăra şi-a găsit adevăratul ei drum. In sus.                                                       10
    —     (Privind în jur.) Pietrele acestea sunt îngrozitor de noi! îngrozitor de neafumate. Rânjesc ca nişte dinţi de drac.
    —  (Trist.) Aici, nici o lumină n-a ajuns în cer...
    —     (încet, ctt durere şi oarecare vină în glas.) Treaba mea e să aprind lumânările şi... atât. Am grijă de sfeşnice şi cădelniţe. Le pun 15 oamenilor făclia în mână, şi atât. Mă retrag într-un colţ şi mă lut CUlll se roagă. (încearcă să-i vadă cum se roagă.)
    —  (Certându-se.) Cine ai vrea să se roage?
    —  (Schimbând lumânarea în mâna cealaltă, ca şi când Tar durea.) Aici
nu mai intră nimeni.                                                   20
    —  (Râzând.) Numai eu am dat buzna.
    —     (Grav.) Adică, m-am pomenit aici. M-am pomenit cu lumânarea-n mână şi cântând: „Veşnica pomenire!“
    —  (Chinuindu-si memoria.) De când mă ştiu, nu-mi amintesc
să fi văzut şi pe altcineva intrând.                                   25
40
MARIN SORESCU
     -     (în taină.) E o catedrală uitată. Oamenii atât s-au istovit clădind-o, încât cum i-au pus moţul săgeţii în vârf, cum au uitat-o. începuseră s-o uite de mult, de secole, iar în clipa aceea uitarea s-a produs, totală, instantaneu.
     -     (Imitând.) „Bine c-am făcut-o şi pe asta“ - au zis, şi-au început să se gândească la altceva. în orice caz, nu la altă catedrală. Nu se mai fac catedrale. Asta e ultima. Iar eu sunt ultimul.
     - (Râzând.) Paracliserul a rămas ultimul...
     —     (Privind îndelung zidurile albe.) Fumul meu nici nu se simte... Ce şi-or fi zicând ele, pietrele: „Fumul paracliserului - o nimica toată...“
     — (Arătând flacăra lumânării.) Parc-ar fi apă!
     -     (Semn de lehamite.) Acum, dacă mă ungea cineva paracliser, poate că... Dar nu mi-a zis nimeni să fiu paracliser aici, eu m-am trezit, dintr-o dată... aşa... degeaba. Cum se întâmplă... autoungerile.
     -     (Scuzându-se.) Ştiţi, catedrala asta e uitată, da, foarte uitată, iar eu sunt un paracliser... voluntar.
     —     (Face câţiva paşi.) Mi-e şi frică să umblu noaptea pe caldarâmul catedralei... Paşii (ascultă) .. .sună a pustiu. Pustiul parcă e mai mare când te plimbi prin el.
     -     (Meditând.) Se dărâmă şi-asta mâine-poimâine. Vreun cutremur nou, ceva, şi atunci... N-a avut credincioşi nici măcar cât o broască-ţestoasă! Aia trăieşte câteva secole şi tot e mai afumată pe ţest când moare. Cine naiba s-o fi ţinând cu lumânarea după ea?
     —     (Caută ceva la temelia zidului, partea dreaptă, Lingă intrare.) Uite-O.
     —     (Se opreşte în faţa unei dale mai negre.) Piatră, pietricică, încep cu tine. (Râde puţin emoţionat.)
     —     (1 jpeşte lumânarea de piatră şi începe s-o afume.) Fumul se cuibăreşte în adâncituri, piatra prinde muşchi şi licheni, muşchi fără licheni. Piatra prinde fum.
PARACLISERUL
 41
     — (Ascultând.) Cum trece timpul! Sfâr! Sfâââr!
     — (Arătând spre piatra afumată.) M-am mai depus pe-o lespede.
     —     (Exaltat.) Flacăra s-a dus în slavă şi s-a depus, tot aşa, pe un zid de foc — eu lucrez aici la umbra lui.
     — (O nouă lumânare. Zâmbind.) Amăgim şi noi cum putem. 5
     —     (Cu voce stinsă, privind in sus.) lartă-mă, că mă îndoiesc chiar de la prima piatră.
     —     (Continuă treaba ctt oarecare înverşunare.) Mai bine, când totul se petrece în tăcere. Lumânarea arde pur şi simplu, nu trebuie să vorbesc cu ea. Respiraţia noastră, la fel, e o respiraţie 10 pur şi simplu, o respiraţie fără comentarii. (Pauză.)
     —     Credeam c-o s-apuc să isprăvesc pietroiul ăsta mai devreme de-un an.
     —     (Invidie.) Ce mai funingine prin hardughiile alea gotice, pline de ţevi! Bine, ele au atâtea secole... Ele au atâtea generaţii 75 pe pereţi... Eu, oricum, sunt o singură generaţie...
     —     (Parcă-şiface-n necaz.) Vrei, nu vrei... Nu ştiu cum o fi prin alte părţi...
     — (Trece de li această dală la cea vecină.) Piatra fundamentală am
pus-o.                                                                   20
     — (Râde.) De-acum totul va fi mai simplu. (Următoarea.)
     —     Dacă s-ar stabili într-o zi că, uite, frate, ăsta e centrul cerului, toţi ar da buzna aici, s-ar îmbrânci, ar face războaie... care mai de care să se stabilească aici pe zid, să-şi facă şi case... Piatra asta e ochiul lui Dumnezeu — să se zică — şi toţi s-ar în- 25 tinde pe ea, ca şopârlele. „îţi intrăm în ochi, Doamne, vezi-ne.“ Dar aşa, nimeni, nici un fel de grijă.
     — (Tresărind.) Să mai aduc nişte lumânări.
     —     (Merge spre grămadă. Iscodind speriat în jur.) Pe unde-o fi venind? Pe unde se scurge? Sau poate picură, clipă de clipă, ca 30 apăsarea unui deget necunoscut pe nodul din gâtlej, umflat de spaimă?
     — (Căutând ca pe un ac.) Eu cred că vine pe jos...
42
MARIN SORESCU
        -      (Acelaşi joc in sus.) Şi pe sus, totodată... Simt un vârtej în genunchi, care mă călăuzeşte să-mi frâng genunchii...
        -      (Meditândjfvluribunzii ar putea, cu ultima suflare, să-nvârtă nişte roţi atât de puternice, încât să scoată pământul din zona
   5 noastră nenorocită. Numai că nu le dă prin gând să sufle toţi odată. Murim dezorganizat, asta e.
        - (Sujlând.) împinge catedrala asta într-o altă zonă, nouă...
        - (Mai suflă de câteva ori.) Poţi? Nu poţi!
        - (Studiindpereţii.) Pietrele nu au fost încă sudate cu fum de
   10 rugăciune. Crăpăturile sunt vii.
        - (Zâmbind.) Şi misterul se strecoară şi el pe unde poate.
        -      (Pauză.) în gura fiecărui mort se află o pâlnie prin care se toarnă mister în univers... Eu, oricum, sunt o singură generaţie...
   15      - (Concluzie.) Mai înţelept e să fim foarte atenţi cu pietroiul
   nostru...
        - (Se întoarce lângă cLilii. Gest de uituc.) Plecasem după lumânări.
        -      (Se duce la grămadă, la doiui lumânări şi fiice un fel de pârghie. Pune câteva lumânări pe capătid pârghiei şi le aruncă în sus.) Iar dacă-i măresc
   20 acum şi mai mult braţul ăsta...
        -      (Privindfix undeva.) Cine eşti la capătul pârghiei celei mari, cu o rază sub picior? Şi abia apeşi pe ea cu pulsul tălpii de aer, şi soarele sare într-un răsărit ritmic, pentru că braţul pârghiei e lung cât vecia? Te laşi puţin cu cotul pe ea, gândindu-te la
   25 ale tale, şi pământul se ridică până-n vârful frunzelor. Până în vârful meu. Munţii încep să se-nvârtă în guşa vulturului, aju-tându-i mistuirea - pentru că braţul pârghiei e dincolo de orice-nchipuire. Iar dacă-1 mai lungim puţin, nici nu trebuie să mai fie nimeni Ia celălalt capăt: mişcarea se va face de la sine.
   30 O adiere, un trosnet - mecanismul merge singur. (Cu pârghia, aruncă lumânări în sus.)
        -      (Solemn.) Eu mă uit - şi stelele răsar pe altă planetă. Eu vorbesc, şi tună şi fulgeră pe altă planetă. Sunt slăbănog ca o
PARACLISERUL
43
   furnică, dar forţa mea creşte înspăimântător pe altă planetă. Şi sunt Dumnezeu acolo — fără să ştiu.
      —     (Încercândsă minimalizeze.) Poftim ce-mi trece prin cap! Eh, gânduri, împinse până-n pânzele albe.
      —     (Oprindu-se din lucru.) Eu aş vrea să înalţ un imn pânzelor albe. Acestor formidabile pânze albe - până în care ne-a fost dat să gândim. Pot fi de nori, pot fi de aer mai rar, pot fi de prăpastie absolută. Noi trebuie să ne împingem până acolo. Să ne-aruncăm cu soarta înainte. Până în pânzele albe...
      —     (Resemnat.) Şi după aceea cădem jos, frânţi şi învinşi pe fundul corăbiei noastre, să tragem la galere. Pe fundul coşciugului să tragem la galere.
      —     (Ia două lumânări; aprinde una.) Cine mă ajută să trag Ia galere prin oceanul ăsta de fum?
      (Mai ia câteva lumânări, se întoarce la lucru. Un timp, tăcere.)
      —     (Tehnicist.) Cele proaste absorb mai lacome întunericul. Parc-ar fi nişte ochi morţi, înţepaţi de furnici.
      —     (Atent.) Asta şi-a cam făcut suma. Buun. Am uitat însă crăpătura dintre ele.
      —     (Sudând-o cu lumânarea.) Liniile drepte îmi mănâncă o groază de fum.
      —  (Idee.) Să te las aşa?
      —     (Convingere.) Nu se poate. Laşi încheieturile neafumate, toată afumătura se dărâmă.
      —     (Se vede o firidă prin apropiere.) O firidă! Asta-mi mai lipsea! Torni în ea ca-ntr-o gură de iad.
      —     (Lucrează ca un zidar, îndesândfumul cu mâna, netezindu-l cu dosul palma. îşi îndreaptă spinarea, ofiează.) O să ajung eu vreodată la altar?
      —  (Capentru sine, explicativ.) Acolo sunt sfinţii...
      —  (Nostalgic.) Toată viaţa mi-am visat să luminez o aureolă.
      —     (Rugăciune.) Sfinţilor, primiţi-mă în rândul vostru măcar ca figurant. Voi sunteţi bătrâni, poate-au început să vă doară anii, zugrăviţi pe fiinţa voastră în atâtea etape. îngăduiţi-mi să
44
MARIN SORESCU
  îndeplinesc măcar treburile mai neînsemnate din firide şi oc-niţe. Aş putea, de pildă, să mănânc lumină la Cina-cea-de-taină şi să suflu în aureolele voastre, după ce se termină slujba. Iar din când în când, la distanţă de-o jumătate de perete, să-mi fac 5 mâinile pâlnie la gură şi să urlu, o dată pentru credincioşi şi o dată pentru necredincioşi: Aleluia! Aleluia!
       —  (Tare, cu gesturi rostogolite prin unghiuri.) Aleluia! Aleluia!
                                     (Cortina)
              TABLOUL II
    Acelaşi decor. Pereţii, până la înălţimea Paraclisertdui, sunt înfloriţi de lumânări care ard. Paracliserul, mai bătrân cu o etapă, se plimbă de colo-colo, mai îndreaptă o făclie, mai aprinde alta nouă. Intr-un colţ, pe undeva, un liliac spânzură cu capul în jos, cu aripile întinse, mărite fantastic de jocul de Imnini.
                         PARACLISERUL (Privind cu admiraţie.)
    —      Mai seamănă şi ea a catedrală. Ii trebuia un cor. (Arata lumânările.)
    —  (Cu emoţie.) Acum e o catedrală în puterea sfinţeniei.
    —      (Ascultând.) Parcă iarba de-afară dă năvală prin zid, creşte prin zid. Ca săgeţile prin Sfântul Sebastian.
    —      (Căutându-l.) Trebuie să fie pe-aici, pe undeva. Ascultă şi el cum creşte iarba pe rănile lui. Cum se umple de verdeaţă.
    —      (Trist.) îmbătrânim, ni se duce veacul. Şi trebuie să ne umplem cu ceva...
    —      (Zâmbind, cum trece aşa printre torţe.) întineresc în golul dintre lumânări, îmbătrânesc când trec prin para focului. Şi iar regenerez în întuneric... Tot aşa şi el: întinereşte în golul dintre săgeţi, unde trebuie să se simtă atotputernic şi viguros. (Pauză.)
    —  Şi pământul întinereşte în golul dintre lumini.
    —      (Arătândfocurile.) Lipsesc doar mâinile mulţimii implorând, ţinându-se de ele ca de nişte stele, când pământul va să cadă în beznă...
46
MARIN SORESCU
        —       (Râde uşor, privind pereţii.) A trebuit să fac şi eu o mică minune. Minunile sunt primite sus, dacă sunt puse în slujba unei idei măreţe.
        — (Solemn.) Te-aştepţi în orice clipă să auzi scâncete de copil.
   5       -  (Aşteaptă un moment.) Oricum, eu... dacă dau să scâncesc.
        —       (Dă să scâncească.) Aş! Mi s-au anchilozat organele, scâncetele se articulează, devin vorbire păcătoasă. Adică, stai... (Se culcă jos, cu lumânarea in mână.)
        —          (Trei fluturi, frumos coloraţi, răsar din întuneric şi incep să se învâr-10 tească în jundlumânării.) Iată-i pe cei trei magi.
        — (Urmărind zborul fluturilor.) Se roagă, sau mi se pare mie?
        —       (Sunete de orgă. Se aude un fel de cor.) „Doamne, nu ne mai ajunge becul. L-am lins cu aripile noastre peste tot, pe coapse şi pe bot, şi suntem şi aşa multul număr de trei, dacă-ţi mai
   15 aminteşti de drumeţii aceia.“
        —       (O singură voce.) „Eu, unul, am arat câmpia şi presimţeam de mult lumina asta, şi chiar am visat-o nostalgic pe-o floa-rea-soarelui.“
        —          (Altă voce.) „Eu, cel din dreapta, vin de nu ştiu unde, din 20 dreapta.“
        — (A treia.) „Eu, cel din stânga, vin de nu ştiu unde, din stânga.“
        —       (Cor.) „Acum ne rotim în jurul becului nebuni, stăpâni pe toate legile rotaţiei printre raze, unde am aprins întâi polenul luat din dreapta, din stânga şi din centrul luminii. Apoi
   25 ne-am aprins aripile, mustăţile de magi, am rămas numai nişte cioturi de magi. Mici cât fluturii. Ne-am tocit până aici, am suflat cald prin toate staulele, dar toate erau pustii. Şi acum, iată, doar un bătrân în cel de pe urmă staul.“
        —          (Ameninţător.) „Vezi să nu ni se termine speranţa, Doamne, 30 înaintea aripilor!“
        —       („Corul“ se opreşte, orga tace. Paracliserul sare în picioare, se pomeneşte răcnind.) Că nu vedem de nicăieri semnificaţia că această
PARACLISERUL
47
 ardere pur şi simplu ar însemna vreo minune! (Cu fluturări nervoase din mâini, stinge lumânările.)
     -      (Din întuneric.) Doamne, poate un bec mai mare, poate altceva...
  (Scena următoare se petrece pe întuneric. Liliacul se desprinde de pe perete 5 şi-ncepe să-i dea ocol. Omul se apără cu mâinile, la început calm, apoi din ce în ce tnai speriat.)
     -      A înflorit liliacul. Aşa ar trebui să fie copacii în iad: să aibă gheare şi aripi. Când înfloresc, să te izbească din toate părţile.
     - (Sefereşte.) Când se-ntrerupe istoria, apar monştri preistorici. 10
     - (Râde tare, sinistru.) Lupta lui Iacob cu îngerul!
     -      (Comun.) Lasă-mă-n pace, nu vezi că nu sunt Iacob? Nu sunt nici un Iacob!
     - A, te-am prins! Ai vrut să-mi intri-n păr, blestematule.
     -      (Speriat.) Aoleo, m-a înţepat cu coarnele. Are şi coarne! 15 L-am scăpat!
     - Sau eu am coarne, sau eu am gheare, sau eu am aripi negre?!
     - Fugi, Iiliacule, nu vezi că ne-am încurcat?
     - Ori eu trebuie să fug, să zbor, să mă răstignesc cu capul
 în jos sub prima bârnă?!                                                     20
     - (începesă ţipe.) Mi-a intrat un liliac în piept.
     - Sunt o clopotniţă bătrână...
     -      (Solemn.) .. .Noaptea, când scutur liliecii din mine, ca din rai, pomul oprit, direct cu draci pe ramuri.
     -      Lasă-i în lume, zic, să se bucure de întuneric, aşa cum ne 25 bucurăm noi de lumină, să fie un echilibru perfect, altfel întunericul ar slăbi treptat, dacă n-ar fi încurajat. Lasă-i în lume, zic, să prindă de pe ziduri gâzele, stând de santinelă la oameni.
 Alt rău ce-ar mai putea face? Să ia legătura cu pomii, când se feresc unii de alţii... (Pauză.)                                             30
     - S-a dus...
     -      (Aşteptăndu-l.) Am intrat în rezonanţă cu întunericul şi tremur pe întuneric. Sunt făcut din goluri care intră în rezonanţă
48
MARIN SORESCU
   cu lumea, dând nişte ecouri grozave, de câte ori pământul trosneşte fără nici un motiv serios. Sau dintr-o serie de păcate, uitate, iertate, capitale, care intră în rezonanţă de câte ori răsare luna. Tic-tacul lucrurilor mă sperie îngrozitor, degeaba le mut 5 tot mai încolo, tresar, parcă mă trezesc mereu din mine. Am auzit că mâine inima îmi va bate mai tare, de-aia acum stau treaz şi mă fac că vorbesc sau tac, mă fac că aştept pe cineva şi că nu mă sperie deloc zgomotul.
   (Zgomote ciudate, fâlfâiri de aripi. Aprinde o lumânare, aprinde pe rând
   10 lumânările de pe un perete, in partea opusă, liliacul se zăreşte in vechiul loc,
                                 ca o frescă.)
        - Iiliacule, hai să facem umbre, să ne înmulţim prin umbre!
        - (Face umbre.) Ia te uită!
        - (Cu voce stranie.) Zidul ăsta e nebun, nu ştiu ce are, îmi văd
   ¡5 pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată
   trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.
        -       (Uimit.) A mai apărut una, s-a cocoţat sus. Sunt cel mai somnambul, peste umbrele normale.
   20     - (Crescendo.) Şi încă vreo două; curg raze la picioarele mele.
        -       (Studiind lumânarea.) Ce fel de lumină, cum o fi căzând anume? E drept că au murit prin ziduri fel de fel de oameni, de atâtea milenii se zidesc şi mor. Poate mai există suflete nemestecate bine de uitare, memorate bine, vreun crâmpei de
   25 ochi, de geană, de gleznă, care prind acum raza mea, şi iau forma mea, şi se mulţumesc fie chiar şi cu forma mea, numai să se mai întruchipeze o dată.
        - (Numără.) Trei, patru, cinci...
        - (Bucuros.) Am ajuns la şapte.
   30     — (Certându-se.) De ce faci şapte umbre pământului degeaba?
        -       (Trist.) Acum chiar de-aş merge în mâini, în cap, nu mai pot trece de şapte. Toate au o logică...
        - (Lucid.) Toate au o limită, şi eu nu pot umple catedrala.
PARACLISERUL
 49
     —     (Continuă o vreme să afitme zidul, piatră cu piatră.) S-ar putea auzi măcar orga! Ceva de îmbătrânire...
     —     (începe a străluci altarul, dezvelit din întuneric.) începe a străluci. Am ajuns la altar, acum înnegrim altarul.
     —     (Exaltare.) Innegrirea altarului! Am ajuns aici târâş-grăpiş, 5 luptându-mă cu...
     —     (Oftând uşurat.) A adiat puţină respiraţie peste zidurile astea. Puţină abureală...
     — (Se reazimă cu fruntea de catapeteasmă, obosit.) Cineva a pictat
o biserică pe-o dropie. Era ultima din locurile astea. Toate cele- 10 la]te fuseseră vânate. Iar biserică - nu mai era de mult. Şi el a pictat una pe dropie. Minunile lui Cristos - pe creastă, pe mustăţile de pene lungi şi pe guşă. Pe aripi, patimile şi punerea în mormânt — pe una; pe cealaltă aripă - înălţarea la cer. Astea se echilibrează, cică. Ce pui în mormânt cu aripa stângă, înalţi 15 spre cer când dai din cea dreaptă. Şi invers. Ce înalţi, pui în mormânt. Moară de apă cu cupe. A făcut dropia biserică şi i-a dat drumul pe câmp. Alerga toată ziua după ea să se roage.
     —     „N-aţi văzut cumva biserica mea?“ - întreba pe toată lumea. într-o zi a zărit pe unul trecând cu ea, atârnând la brâu, 20 însângerată...
     — Eu am însă catedrala mea... Cine mi-ar putea-o împuşca?
Şi cum să şi-o atârne la brâu? Că eu aş scoate atunci capul pe fereastră şi aş răcni, să mă pomenească: „Ucigaşilor!“. (Pauză.)
     —     Ia să vedem, ce mai scrie pe icoane? Se simte gălbenuşul 25 de ou.
     —     (Pegânduri.) Sfinţii ies din gălbenuş de ou, ca paraşutiştii din avion. Câtă vreme va mai fi un ou, minunea va plana deasupra noastră.
     — (Dă să privească pictura.) Na, că mi-a slăbit vederea.           30
50
MARIN SORESCU
     —     (îşi face mâna streaşină.) Te rogi atâta timp să ţi se arate Dumnezeu, şi când ai ajuns lângă el, nu-1 mai vezi.
     —     (Oftând.) Uite, dacă strâng pleoapele, nu se prinde nimic de ele. Doar aerul se lasă prins, ca o oaie. Mi-e şi milă de el, cât e de blând. Şi ochii peste el se desfoaie.
     —     (Rugăciune.) Ghimpe pe ariciul unui scai, ţip de sete după sfânta lână.
     —     (Crescendo.) O, scaiul care şi-a pierdut oaia pe-o gură de rai, cine-1 mângâie şi cine-1 îmbună?
     —     (încet.) Doamne, tu eşti oaia mea cea rătăcită, fără tine mă simt nepereche. Ia-mă-n coadă prin lumea ta infinită, ori măcar în luna cea din ureche... (Pauză.)
     —     Aici, la altar, rugăciunile se aud mai uşor. Sunt urechi sfinte pe aici şi înseamnă că plângi chiar în ele. Uite, de pildă, icoana asta. (Mai aprinde o lumânare, îşi bagă ochii într-o icoană.)
     — (Surpriză.) E goală. Numai rama.
     —     (Judecând.) Pictorul n-a mai apucat s-o facă. S-o fi întâmplat ceva între timp. Intre timp întotdeauna este loc pentru ceva.
     —     (Luminează şi alte rame.) Pictorul a orbit între timp. Ori, ştiu eu, nu există nimic pentru rame - şi el le-a lăsat goale. Să nu existe nici măcar o aureolă?
     — Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el...
     — Oricum, am ajuns departe, foarte departe, cel mai departe...
     — (Gândindu-se cu teamă.) O mai fi ceva?
     —     (Aproapeplângând.) Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele şi se întreabă: o mai fi ceva?
     — Oamenii iubesc, stau de vorbă şi mor. O mai fi ceva?
     —     Morţii tac. Scrutează veşnicia şi tac. Lasă iarba să-i facă optimişti până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă.
     — Şi tac, şi tac, şi tac.
PARACLISERUL
 51
     —     (Arătând cu lumânarea drumul parcurs.) Oricum, am ajuns la altar...
     —     (O pauză de nehotărâre, apoi, calm, continuă să lumineze ramele goale.) Nu trebuie să ne descurajăm numai dintr-atâta. Lumânarea trebuie ţinută mai departe, ca şi când totul ar fi în ordine.
                                     (Cortina)
                TABLOUL III
        De-a lungul pereţilor au apărut schele. I.a începutul tabloului, Paracliserul poate să mai trebăluiască la ele, să le încerce dacă ţin. Pereţii au fost înnegriţi până spre cupolă, unde a mai rămas o fâşie îngustă albă.
   5 Omul urcă greu acolo, istovit, şi îşi începe treaba.
                             PARACLISERUL
        -      începe să miroasă a mir. Deasupra pământului păcătos e un strat gros de untdelemn, care a ieşit la suprafaţă ca untdelemnul.
        — (Oprindu-se din lucru.) Oare eu aş putea să dorm pe unt-
   10 delemn? Să ies deasupra de tot...
        — (Ofiând.) .. .Şi să mă prăjesc la infinit!
        —      (Cu fruntea rezemată de zid.) Lumina asta aprinsă... Dacă în jur e cineva treaz, mă duc şi-l rog să-nchidă ochii. Dacă în apropiere se află vreo sentinelă, o forţez să-ncheie pace. Dacă sub
   15 fereastră e o floare-nflorită, mă duc şi-o privesc până a doua zi de dimineaţă.
        -      (Plimbându-sepe schele.) Stelelor n-am ce le face. Am calculat că aş putea dormi normal peste un milion de veşnicii, când s-ar putea produce o eclipsă universală.
   20      — (Nervos.) Dar n-am ce face treaz până atunci! (Continuă să
   lucreze.)
        -      (Aproapefericit.) Există o voluptate şi a epuizării. Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsă! „Iată, sunt stoarsă de tot. M-am risipit în eter, am acrit toţi aştrii, ziua asta
   25 până-n străfunduri...“
PARACLISERUL
 53
     —     (Pe alt ton.) Pământul, stors printre degetele noastre, oftează şi el de plăcere: „Sunt sleit de istorie, de geografie, de geologie, de suflet, de tot — nu mai există mâine, sunt stors definitiv.“ (Oftează.)
     —     (Luminează întâmplător tabloul cu Martiriul Sfanţului Sebastian. 5 Surpriză.) în sfârşit, un om fericit!
     —     (Observându-i trupul sfârtecat de săgeţi.) ...Care şi-a luat soarta în propriile-i mâini, în propriul trup, în ochi, în inimă... Care şi-a luat soarta în propria-i inimă.
     —     (I.uminându-ipe cei care trag cu săgeţi.) Deşi distanţa de la care 10 trag e cam mică. Nu e voie să ocheşti un sfânt de la o distanţă mai mică de trei metri. Nu e uman! Omul e fericit că suferă, dar nu trebuie să se întindă prea mult coarda.
     — (Ţipând către păgâni.) Nu e uman, păgânilor!
     —     (Cătresfânt.) Acum ar urma să-i gonesc pe mişei până din- 15 colo de turlă, să te dezleg de copacul ăsta nenorocit, să-ţi ung rănile şi să-ţi spăl picioarele! Aşa ar fi drept. Numai că nimic nu stă în puterile mele.
     —     (Trist.) Cu toate că eu sunt viu, iar ei sunt morţi. Ştii ce pot să fac eu, ca om viu? Să stau aici şi să plâng. (Ptiinge la 20 picioarele sfântului.)
     —     (Aducându-si aminte de ceva.) Şi, după câte văd, nu e nici măcar iadul... Suferinţa în afara iadului... nu ştiu dacă e primită.
     —     (Curios.) Se poate suferi şi în afara iadului? S-a dat drumul? S-a generalizat? Oricum, tot o să te dezleg până la 25 urmă. Alţii la rând...
     —     (Şopteşte la ureche.) ...Sfinţii sunt ocrotiţi. Când sunt mutaţi în altă parte, cum se întâmplă, sunt luaţi cu tencuială cu tot. De oameni e mai greu... Fără tencuială...
     —     (Surâzând.) Eu am plecat singur cu tencuiala mea, în cer. 30 Caut peretele. Peretele, auzi?
     — (Arătândspre cer.) E acolo.
 54
MARIN SORESCU
         -       (Ca pentru sine.) Dumnezeu mi-a făcut semn pe sub cer, semn discret, să nu observe restul lumii. Eu, naivul, credeam că e, ca de obicei, vreun fulger şi mă pregăteam să intru-n pământ, fiindcă de câte ori am fost fulgerat, am intrat în pământ,
   5 cărbune, să-mi treacă electricitatea.
         - (Ducârulu-şi degetul la buze.) De data asta — însuşi El.
         -       (Speriat.) Şi nu ştiu ce urmează. Gândesc mai departe, discut cu sfinţii, dau din cap normal... Dar... mi-a făcut semn.
         - (Grav.) Gestul a fost consumat şi nu ştiu ce mă aşteaptă.
   10 (Trece mai departe.)
         - (Proză.) Ei, uite şi-o piatră foarte albă. Na!
         - (O afumă.) înmoi în fum globul pământesc. (Râde.)
         - (Supărat pe propriul avânt.) Vorbe pe pereţi.
         - („Notându-şi" în gând.) Uite şi asta... Să i-0 spun.
   15      — (Tuşeşte, stinge lumânarea.) Fumul...
         - (Aprinzând alta.) Ceara - şi ea pe sfârşite.
         -       (Furios.) De-atâta timp strig la paznic să-mi mai aducă! Mi-ar mai trebui, dacă e să fac treabă solidă, un car, două de... Ia să mai încerc o dată...
   20      - (Strigă.) Hei, paznice! Paznice!
         - (Resemnat.) A, da’ de unde!
         - (Confesiune.) E surd. Nu m-a auzit niciodată. Iar eu...
         -       (Iar îl îneacă tuşea.) Nu credeam că există pe lume oameni atât de surzi.
   25      - (Sfătos.) Chiar discutam cu primul din pronaos. M-a ţinut
   lângă el o săptămână, îi plăcea mirosul cerii, îl gâdila. „Bun fum, zice, unde l-ai găsit ? îmi face bine, deşi n-am voie să-l trag în piept.“ - „Poate faceţi ceva şi pentru surzii ăştia“, i-am spus. - „Nu, zice, tot ce putem face e să-i punem paznici.“
   30 (Pauză.)
         -       (Amintindu-şi.) Eu veneam din urmă, din nimic... El venea tot din nimic... Numai că peste El apucase să sufle şi... se vedea. Dezastrul trebuia, oricum, să se întâmple: cerul ajunsese
PARACLISERUL
 55
atunci la un asemenea grad de sfinţenie, încât orice ai fi făcut, muşcai din ceva sau nu muşcai din nimic, mişcai un deget sau nu mişcai un deget, era păcat capital.
    -      (Tare.) Facerea primului om a fost semnul decăderii totale şi absolute a cerului.
    -      (Gânditor.) Victimă a dorinţei noastre de a ne naşte - orbi, surzi, betegi, oricum, mimai să ne naştem cândva, peste o mie, două de ani, oricând, târâş-grăpiş.
    -      (Vinovat.) Noi eram pe-acolo, veneam din urmă. Din nimic. Noi l-am împins din umeri, noi i-am căscat gura cu dinţii strălucitori şi l-am învăţat pe acest copil al pământului: „Muşcă şi declanşează atomismul ceresc“.
    -  (După o mică pauză.) Şi din cauza asta, uite ce paznic am!
    -  (Strigă.) Surdule!
    -  (Resemnat.) Trebuie să mă descurc singur.
    -      (Idee.) Ţin lumânarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o ţin stinsă.
    -      (Zâmbind.) Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinţi în gând. în jurul flăcării pluteşte posibilitatea stingerii ei.
    -  (Suflă în lumânare.) Buuun! Acum o aprindem la loc!
    -  (O aprinde.) Economisim şi noi cum putem.
    -      (Explicându-se.) Pentru că nu pot ajunge în faţa Lui fără o lumânare întreagă în mână.
    -      (lmaginându-si.) El stă pe nori, sunt nori de bună calitate, care îl ţin. Sunt nori care plouă când el vrea să fie secetă, ca un potop uscat.
    -      (Alt ton.) Veveriţele, sărind de pe o picătură pe alta, urcă prin ploaie până la coroana norului întunecos. Aşa aş vrea, pe gândurile mele, să urc până sus de tot, unde e posibilă liniştea, pentru că viaţa şi moartea s-ar întâmpla mai jos de mine, ca ploaia sub nor. (Pauză.)
56
MARIN SORESCU
        -     (Trecând la alta piatra.) Dar aşa, trebuie s-o iau din piatră în piatră.
        -     (Calm.) De-o viaţă-ntreagă îl caut. Unde eşti, Chimiţă? Că tu m-ai legat la ochi şi nu pot să-ţi spun decât aşa, ca un copil.
   5 - (Plânge.) Unde eşti, Chimiţă? Şi albinele îmi sunt pe
   terminate...
        -       (Viziune.) In biserică picură albine, care trăiesc cât ar arde
   o lumânare. O, ele sunt fericite, în viaţa asta de-o şchioapă, şi continuă să facă miere, plus o lumânare pentru viaţa albinelor
   10 viitoare. Sfinţii încearcă să se scuture de microbii morţilor aduşi aici... Microbii morţilor aduşi aici, microbi care se refugiază pe sfinţi, înnebuniţi şi ei de răul pe care l-au făcut. E o foială pe pereţi, toţi îşi scutură pulpanele, în timp ce lumea plânge iar mortului i se pun întrebări:
   15             — (Tare, cu voce groasă, plină de ecouri.)
              — De ce te-ai născut?
              — De ce-ai trăit?
              — De ce-ai murit?
        -         (Simplu.) Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai 20 iute, iată cronometrul de la mâna arbitrului din turlă, care a
   oprit jocul şi-ţi ţine respiraţia în mână ca pe o minge dezumflată. .. Iată, cronometrul a şi început să ţăcăne. Ai un minut pentru fiecare întrebare.
        -         (Se aude un cronometru.) Şi mortul tace şi s-a retras tot in 25 lacrima din colţul ochiului stâng, uitată acolo de alaltăieri.
        -     (Rece.) Deci, mortul tace şi cronometrul face deodată bang! şi se dovedeşte a fi clopot, şi lacrima mortului se sparge... Şi microbii se înfig şi mai adânc în sfinţii care încearcă să se adapteze la situaţie. Şi tencuiala începe să se macine...
   30      — (!.a ttkimele cuvinte, cronometrul se transformă în bătăi de clopot.
   După o mică pauză.) Şi eu, ce trebuie să fac EU la toate acestea? Moartea mea e-n legătură cu mine.
PARACLISERUL
57
       -     (Pe ton de rugăciune.) Ce trebuie să facem noi, ceilalţi? Cei mulţi, dar ceilalţi! După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas şi nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute? De-am putea cel puţin ploua înapoi măcar potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile şi un miliard de nopţi, pedep- 5 sindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem şi să zburăm călare pe câte-un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Şi să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, şi să-ţi dăm prin gând ca nişte avalanşe prin vis. Şi să ne gândeşti pe fiecare în parte de la început. Şi să ne răzgândeşti de la început. Şi să nici ¡o nu ne mai faci! Şi să ne laşi în pace!
       -     (Ţipând.) Să ne laşi în pace! Să ne laşi dracului în pace, Doamne!
       (Uşa catedralei se deschide, scârţâind prelung. Intră Paznicul.)
                          PAZNICUL                                 ¡5
       (scărpinându-se cu cheia in ureche. Dă cu ochii de schele)
       Na! (Iese, revine cu nişte scule şi începe să le demonteze.)
                          PARACLISERUL
                          (sus, cu treaba lui)
  Aproape că-1 pipăi. Dar cum mai pâlpâie lumânarea asta! 20 O, de -aş mai avea puţină ceară! (Striga către Paznicul pe care nu-l vede.) Hei! Hei!
                          PAZNICUL
       (N-aucle. Trage o scândură, ori o bara de fier, ceva, şi schelăria,
                      până sus, se dărâma. Iese.)                  25
                          PARACLISERUL
       (plutind cu lumânarea lui, sus, în turlă, ca într-o minune)
  Acum o ţin mai mult stinsă, suflu în ea, suflarea mea o încălzeşte şi scoate un fel de abur subţire, care se depune pe pereţi. De-aş avea putere să duc până la capăt această ctitorie! 30
  -     (Incurajându-se.) Nu mai e chiar atât de mult, sunt aproape de săgeata înălţată ca un deget care are ceva de spus.
p
     58                           MARIN    SORESCU
        - (Curios.) Ce-o fi având de spus?
        -       (Sleit de puteri.) Dacă nu te dor pleoapele când le închizi. Dacă nu-ţi zăngăne genele, ca două cortine de suliţi otrăvite. Dacă nu te strânge întunericul în fiecare seară, ca o uşă care-ţi
   5 prinde mâna, apoi glezna, apoi gâtul. Dacă nu te otrăvesc dinţii când îi înghiţi, de câte ori tragi aer în piept, punându-i la loc când oftezi, într-un veşnic box cu infinitul...
        -       (Hotărâre bruscă.) N-o mai termin. I,ăsaţi-mâ să cobor, o biserică mai neagră decât asta nu mai pot face. Aşa că nu vă
   10 fie frică...
        - (Dă să coboare.) încet, încet. Să mă ţin bine de schele...
        -       (Observă că i s-au luat.) Scările! Repede, scările! Cine mi-a furat scările? Cad... Mă întorc jos, Ia temelie, adânc, lângă sfinţii părinţi care nici ei n-au înţeles mai mult decât că sunt
   15 sfinţii părinţi. Mă lungesc lângă ei, îmi trag o lespede până peste cap, una veche, cu scrisul cam şters, de nu se mai desluşeşte nimic decât o înşiruială de litere, care, oricât s-ar căzni, nu mai pot face nici un cuvânt. Şi va fi bine aşa... C-o să fie linişte — şi n-o să se desluşească nimic.
   20       - (Observă că pluteşte.) Deci, nu cad.
        -       (Contrariat.) Nu se poate... Am dreptul la prăbuşire, ca orice corp.
        - Ca orice corp viu când cade mort.
        - Ca orice corp mort când cade şi nu învie.
   25       - (Resemnat.) înseamnă că e timpul să mi se arate.
        -       (înfricoşat.) Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei pluteşti Tu. Eu ţi-am făcut fum, după puterile mele, încalecă pe el şi mi te-arată... Iată, merg în faţa ta şi-ţi spun:
   30       - Vreau să-ţi vorbesc. Iar tu îmi răspunzi:
        - Vorbeşte!
        - (Aproapeplângând.) Acum eu te întreb aşa:
PARACLISERUL
 59
     -     Ce mai faci, Doamne? Ce-ţi mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meşteri iscusiţi, care te arată într-un milion de chipuri. Ba un munte, ba o apă, ba o pâine. Şi eu am venit să te văd într-un singur fel. Şi am luat-o de jos în sus. M-am rugat de toate pietrele, de toţi sfinţii, am crezut în toate lucrurile, în firide şi ocniţe şi în crăpăturile lespezilor. Mi-am suflat sufletul pe toţi pereţii să mă pot urca până aici.
                   (Partea de sus a trupului a dispărut in golul boitei.)
     -  Doamne, am venit să-ţi mulţumesc pentru fum.
     -     (Tăcere îndelungată.) Acum... parcă m-aş întoarce... O fi nimerit vreunul... Ştii, să nu creadă că până şi Paracliserul... Numai că... unde-or fi dispărut? încropisem nişte schele... schele... Nu puteam să mă urc pe pereţi... Şi uite, calc în jos... (îngrozit) şi alunec în sus! Iar tu nu te vezi... în afară de mine. Căci nu mai e nimeni mai sus decât mine. Iar eu plutesc, Doamne, pe nori, ca tine.
     -     (Revelaţie.) Şi nu mai pot să cad, ca şi tine. Lumea e de-a dreapta şi de-a stânga mea. Iar eu sunt în mijloc...
     -  (înţelegând.) Atunci...
     -  (Strigă.) Eu!
     -  (Plângând.) Atunci... îmi pare rău şi de mine. (Pauză.)
     -     Şi mucul ăsta de lumânare... Să văd dacă mai e bun de ceva...
     -     (îşi aprinde vesmintele.) O să-l las să ardă... până la capăt... Aşa, de sufletul meu...
       (Sus nu mai e decât un rug, aruncând lumini fantastice peste catedrala neagră.)
     -  Aşa... de sufletul... meu.
                                          (Cortina)
                  MATCA
        PIESĂ ÎN DOUĂ ACTE, ŞASE TABLOURI 1969-1973
PERSONAJE:
IRINA
JMOŞUI.
PRIMA MOMÂIE A DOUA MOMÂIE A TREIA MOMÂIE LOGODNICUL (VOCEA)
  viitoarea mamă, 23 de ani tatăl Irinei
  trei măşti venite la priveghi, la nevoie — ursitoare
                  ACTUL I
                                 TABLOUL 1
    Plouă. Tunete, fulgere, vânt. Un drum de ţară, alunecos. Câte un copac scos din rădăcină barează trecerea. Decor primordial, din recuzita existentă înaintea teatrului. Irina, mergând spre casă, pare singura femeie din lume. 5 Ori ultinut femeie însărcinată, pe umerii căreia apasă grija imensă pentru continuitate. Paşii spre casă sunt şterşi imediat, cu noroi; asta o sperie: că nu mai lasă urme. Parcă plouă de când lumea.
                                      IRINA
      (Aleargă degajat, cu părul şi hainele ude, oarecum bucuroasă     10
          că participă la un eveniment al naturii. Se adăposteşte sub un copac)
    -     Ce umiditate! Iţi lasă gura apă. Gura e plină de nori şi când trăsneşte îţi clănţăne dinţii. Şi le crapă smalţul... Cică-ar fi scos multe măsele, din rădăcină... furtuna asta... nemaipomenită. .. O, să ne ţinem bine măseaua minţii... (Privindroată 15 înjur) Aş vrea un cuvânt uscat... (Caută) „Potopul“... (Râde. Imitând) „Nici nu se zvântase bine primul potop, fundul mărilor şi oceanelor încă mai aburea oglinzile, când dracul de data ţeasta se hotărî să dezlănţuie al doilea potop; în primul rând, ca un pendant la celălalt şi apoi pentru că lumea prea se sfin- 20 tlse \. Poate că aşa va relata cazul viitoarea biblie. (Râde, arâtân-d“-si rlintit strălucind) E bine să râzi în furtună, că-ţi sticlesc dinţii, dacă sunt frumoşi. E frumos să râzi în furtună cu dinţi frumoşi... Cum mă alint! (Cam enervată pe sine) De altfel sunt o Proastă. Şi o... sălbatică... (Mai îndulcind injuriile) O gâscă... săi- 25 ^atică... na! (Grav) în jurul meu se întâmplă... nu ştiu ce naiba
66
MARIN SORESCU
    se întâmplă şi eu... parcă plutesc pe valuri... pe mări şi oceane... Pss! Parcă a foşnit ceva... (Ascultă) Da, a mişcat ceva... am auzit cu urechile mele... (Ascultă. Strigă) Care eşti, mă? (Speriată) Iar... Aşa, ca o frunză... Sau ca un ochi care se des-5 chide... Simţi pleoapa... (Tresaresperiată) Stai, că... stai, că trag (huită gestul vânătoresc) O fi vreun iepure... Acum chem vânătorii... (Tare) Vânători, ceva mişcă... pe-aici pe aproape... Parcă în pământ... o cârtiţă?... Simt nişte mişcări foarte... foarte speriate... De fiinţă vie... Uite chiar şi-acum... Uf, ce 10 m-am speriat... Cine naiba... profită ca un porc de vremea asta... Cine ştie ce se pune Ia cale... Adevărul e că sunt fericită. .. da, acesta e cuvântul... Simt o fericire ciudată... inexplicabilă... de o intensitate extraordinară... aproape ca pe vremea aceea când eram mică şi uitucă şi răsfăţată şi... în burta 15 mamei... Da, da... răsfăţată dar nu... uitucă... (Gest enervat cu mâna) Dar nu e acum timpul de amintiri. De astfel de amintiri. .. însă nu-mi explic starea sufletească... aproape similară... în sfârşit... prostii! Să mergem acasă, că se întunecă... Vreau să spun, se termină electricitatea din cer... (Fulgeră) Uite că 20 a-nceput să pâlpâie... (Pleacă, face cu greu câţiva paşi. li iese în cale un stejar uriaş, cu o scorbură mare, în care se poate sta comod. Studiind scorbura) Din acest copac... tocmai a zburat un sicriu. A zburat la timp... lăsând un loc numai bun... pentru preaplinul vieţii. (Râde, se observă abia acum că e însărcinată. Apleacă urechea ca şi când ar 25 vrea să-şi asculte pântecul) Care eşti, mă, acolo? (Râde. Intră cu grijă în scorbură. Imitând caraghios) Dacă acesta este potopul... pofti ţi în arcă! (îşi scoate mâna afară) încă mai plouă... nu s-a oprit. Mă temeam că odată intrată aici... fenomenul o să ia o altă întorsătură. .. şi-o să mă lase aşa, să plutesc pe uscat. (încearcă şi cu 30 mâna cealaltă) Slavă Domnului, plouă! (Pegânduri) Poate că n-o să se mai oprească niciodată... (Cuîbărindu-se în scorbură) Acum ne dă mâna să facem şi niţică hlosofie... idealistă aici, materialistă afară... (Râde. Tremurând defrig) Mare noroc cu scorbura
MATCA
67
asta, zău! Asta s-o fi chemând... ori cum era expresia aia: .. .„în sânul naturii?!“ (Tristeţe) Nu, în sânul naturii eram atunci... în burta mamii... Acum sunt într-o scorbură nenorocită, din care tocmai a zburat... ceva. (Amintindu-şi) Totul era ca o lumină dulce... pe care o mâneai... cu vârful degetelor... de la picioare. .. şi de la mâini... şi cu toată pielea... Pluteam (Tristeţe) N-am mai plutit de-atunci... de-atunci n-am mai... plutit... n-am mai mâncat lumină... cu cotul... sau cu genunchii... amândoi... N-am mai zburat prin spaţii infinite... fără nici o dificultate. N-am mai... (Râzând) Cred că sunt singura fiinţă din lume... în orice caz, singura din sat... în orice caz, singura din scorbura asta... care are amintiri... din burta mamei... (Prozaic) Asta e ciudăţenia mea... l-am spus şi bărbatului meu, când să mă ia: „vezi, că eu am nişte viziuni dinainte...“ Zice: „le ai des?“ „Nu, nu te speria, nu sunt... de care crezi tu... Câteodată... nu ştiu cum să-ţi explic, când e linişte... Ori când plouă...“ (Râzând) Zice că mă joc de-a imaginaţia, când în jur totul e în avânt constructiv! Parcă imaginaţia n-ar fi şi ea tot un avânt constructiv! Zice: „Alintări intrauterine, dragă. Era cazul să te mai maturizezi... să mai creşti cu epoca.“ (Râde) Şi iată am crescut, m-am maturizat... şi mi-a crescut şi burta... s-a maturizat şi ea... săraca. Grozav s-a mai maturizat!... Iar plouă şi-mi vin în minte tot felul de năzbâtii... De fapt lucruri adevărate... trăite... (Melancolic) Ce intens am trăit înainte de-a niă naşte!... de-aia mi-e teamă... să nu îmbătrânesc repede... să nu mă fi uzat... să nu fi făcut excese... acolo în rai. (Tareşi răspicat) Eu am fost în rai... Toţi venim din rai... Pe jos... de-a huşilea... (îmbrăţişândscorbura) Mamă! Mamă! Adică nu: Natură nianiă! Ce bine e la sânul tău, când plouă... (Sec) Dar se pune problema să te părăsesc, să ajung acasă. Acasă, acăsică!... Ne mai °dihnim oleacă aici şi iar o luăm pe jos, prin potop. (O vreme Oculta ploaia) Cred că ferici rea asta care m-a cuprins aşa deodată tiu e a mea, ci a lui... (îşi mângâie pântecul, mare, rotund, care se simte
68
MARIN SORESCU
    parcă respirând sub hainele ude) Sunt inundată de fericirea lui... de-aia mă simt bine... (Fulgere, tunete) Ce contează că a-nceput potopul... Ce contează că digul stă să se dărâme... Toată lumea e la râu... la dig... Am pus şi eu o cărămidă... (Râde) De 5 fapt - o balegă, ce-am găsit, oamenii nu m-au lăsat să ridic greutăţi.. . Toţi cu gura pe mine: „Fugi, du-te acasă, ne descurcăm noi... Are cine zidi... Dumneata ai altă misiune...“ Ca şi când a naşte e o misiune... O sarcină. Ciudaţi mai sunt şi ţăranii ăştia... Poate că misiunea mea era să rămân acolo, la valul de 10 pământ şi pietre... să ţin piept puhoaielor... (Pe alt ton) Oricum, mişcarea uşurează naşterea... Azi am făcut destulă mişcare, dacă nasc chiar azi... (tristă) se termină fericirea celui ce-mi va fi fiu... şi eu voi fi foarte tristă... întoarsă pe dos! (Concen-trându-se, ca intr-o transă) Atunci... Am simţit cu câteva zile îna-15 inte... de altfel timpul îl măsurăm cu altceva, poate cu genele pe burta mamei, crestând ca-n răboj... Am simţit că se întâmplă ceva... Aşa, ca o boală... Mă încercau nişte fiori... necunoscuţi până în momentul acela... (înspăimântată) Erau fiorii morţii!... pentru că înainte fusesem nemuritoare... Ceva parcă 20 se rotea în jurul meu... îmi pierdusem capacitatea de-a pluti liber în spaţiu... Cădeam... cădeam... cădeam... Şi dintr-o dată s-a petrecut acel dezastru... Prăbuşirea... totală... (Oftând) Se spune că mama m-a născut greu... Da, îmi amintesc perfect cataclismul... Poate că, instinctiv, nu mai voiam să mă 25 nasc... Mă învăţasem cu raiul... şi cu nemurirea... Prostii! Aşa spune şi bărbatul meu: „Aiureli intrauterine, dragă!“ Aici însă în scorbura asta pot să vorbesc deschis... (Zâmbind) Şi natura e mamă şi înţelege... situaţia... (Pealt ton) M-am văzut adineauri într-o picătură, la lumina unui fulger. (Cu tristeţe) Nu mai 30 sunt frumoasă... Şi e păcat. Femeia trebuie să fie frumoasă până în ultima clipă... Tata, murind o să mă vadă în halul ăsta şi... moare cu o impresie urâtă despre lume.'!. Băiatul, când va deschide ochii, va da peste o magaoaie, mama pădurii... şi-o
MATCA
69
să se sperie... De fapt, nu sunt chiar aşa de speriat... Până mai ieri toţi bărbaţii întorceau capul după mine... în afară de omul meu... care întoarce capul după altele... aşa cred... aşa sper... nu l-am văzut... Iar acum se luptă cu valurile... I -am implorat, să nu se aventureze cu barca prea departe... Ştie în ce situaţie .5 sunt. Ştie în ce hal e tata... Săracul, bietul tata... Dacă nu era aşa de bolnav, aş fi mai zăbovit la dig. Situaţia, oricum, cică e disperată... Numai el nu e disperat... deşi... (Simte o durere şi-şi duce mâna la pântec) Doamne! Cum se îngrămădesc toate odată! îl simt cum dă semne de nelinişte... E nerăbdător să se vadă 10 pe lume... să aibă o soartă... un nume... Parcă se zvârcoleşte... şi... se întoarce cu faţa la perete şi nu vrea... să moară... (Explicând) Vorbesc acum de tata... Până adineauri... am vorbit de pruncul meu... Ce naiba, îi confund? M-au apucat nişte dureri cumplite... parcă îmi pierd şirul... Nu, /5 acum mi-a trecut... Dar aş face mai bine s-o şterg de-aici... măcar că e cald şi bine. Avem însă şi noi o... cadă... nu, o... casă... care o fi într-o cadă... unde ne aşteaptă o samă de... probleme... Să mai aruncăm un ochi afară... (Se uită) Te apucă tremuriciul. (Grav) Ploaia parcă n-ar mai avea sfârşit. în nori 20 s-au înfipt mii de burlane. Satul nostru s-a pomenit sub o streaşină care curge-n neştire. S-au înmuiat copitele vitelor. în ugere, laptele vacilor s-a îndoit cu apă. Norii sunt jos, gâştele sălbatice au vrut să iasă deasupra, să înoate pe ei, dar s-au înecat. Adâncimea unui nor e de zece kilometri... Aluneci la fiecare 25 pas... Pământul a luat-o la vale? Trebuie să am mare grijă de sâni, să nu intre apa... în lapte... Asta ar mai lipsi! Parcă văd că prima grijă a lui o să fie... problema alimentaţiei. (Studiindu-se îngrijorată) Naiba ştie dacă-oi avea sân! S-ar putea să fie numai aşa, de formă... (Râzând) Am auzit-o pe una odată văitându-se 30 că n-are bust. Ce caraghioasă sunt! (Se codeşte să iasă, apoi îşi ia initna-n dinţi. Afară, vuietul ploii, se adăposteşte Lingă un alt copac. Un trăsnet, stejarul scorburos arde în urmă ca o lumânare. Privindflacăra) De
70
MARIN SORESCU
   necrezut... A aşteptat să plec, ca să-şi dea foc... sau să se lase trăsnit... şi să-şi dea duhul... Pentru cine se aprind astfel de lumânări uriaşe?... (Siguranţă) Degeaba atâta înverşunare!... Pe mine nu mă poate atinge nimic... Atâta timp cât am de făcuc 5 treaba asta... Există o solidaritate a lucrurilor începute, care trebuie duse la capăt... Solidaritatea lucrurilor gravide...' Dacă mai eram încă în scorbură... trăsnetul ne-ar fi ocolit. Da, da, sunt sigură... (Mângâindu-şipântecul) Hai, puişor... (Tare, ca sâ acopere furtuna) Solidaritate a lucrurilor stând să nască... 10 ajută-mă! (Tunete, fulgere. Irina se îndepărtează, alunecând)
                                 ( Cortina)
                             TABLOUL 2
       Interior de casă ţărănească. Două camere mobilate diferit, una a tinerilor, alta de veghe. Intre ele, o tindă pe unde se intră de afară. Uşile celor ! > două odăi sunt chite de perete — se poate vedea şi intr-una şi-n ceahiltă. în cea din dreapta, ghemuită în pat, palidă, cu fruntea brobonată de sudoare, Irina, scuturată de durerile facerii. In stânga — Moşul — tatăl Irinei — se chinuie să moară. Moare de moarte bună, nu-i pare chiar aşa de rău. Moartea bună, ca naşterea uşoară...
20     A cerut să i se aducă aproape coşciugul, pe care şi 1-a pregătit din timp.
    Moşid şi Irina discută fiecare din odaia lui, de pe patul respectiv de suferinţă.
                                MOŞUL
       Ştii că a început să pută...
                                 IRINA
25     Ce? Cine?
                                MOŞUL
       Tronul ăsta... până mai ieri mirosea frumos, a stejar... acum pute a răşină... Mi l-o fi schimbat cineva?
MATCA
 71
                                  IRINA
                             (chinuită de dureri)
    Cine să-l schimbe? Ce vorbă e asta?
                                 MOŞUL
   Eu parcă-1 comandasem de stejar... până ieri era de stejar... 5 până mai adineauri... (Hotărât) Eu în brad nu mă bag... nici...
                                 IRINA
    Nu te mai gândi la asta...
                                MOŞUL
    Dar la ce să mă gândesc... la femei?                         io
                                IR] NA
                         (încercând să zâmbească)
    La.
                               MOŞUL
    Tot umblă una pe-aici... tot dă târcoale... una cil coasă... 15 IRINA
    1 i-am spus să nu te mai gândeşti la...
                               MOŞUL
    Păi ce asta nu e tot femeie? Ori o fi... fată mare? Eu zic că Poate s-or fi amestecat mirosurile... A stat la un loc cu cele de 20 brad... şi mirosul sănătos... reavăn, al coşciugului de stejar a trecut la celelalte... care sunt ieftine ca braga... şi nu te ţin decât până la groapă... şi câteodată nici până acolo... Am auzit Ca unu! a căzut pe drum... şi s-a trezit... că nici nu murise de tQt... II îngropau ăia aşa... Şi altmintrelea...                 25
                                IRINA
    Ce tot spui? Ce altmintrelea?
                               MOŞUL
    Mirosul de răşină s-a luat la al meu...
72
MARIN SORESCU
                                 IRINA
       A!
                                MOŞUL
       Pentru că uite... (încearcă să respire)... nu mai pot nici să res-5 pir... din cauza răşinei...
                                 IRINA
       Asta e ozon, aer tare...
                                MOŞUL
       Din coşciug?
  10                                IRINA
       Zi mai bine că n-ai chef să mori... De ce-ai cerut să ţi se aducă lada aia lângă nas?
                                MOŞUL
                         (Se scoală si stă pe cosciug)
  15 De-aia am cerut...
                                 IRINA
       De ce?
                                MOŞUL
       Ca să nu mi-1 schimbe... şi tot... parcă... (Studiază capacul) 20 Naiba să-l ia... cred că e tot al meu... (Pealt ton) Să nu vă grăbiţi să mă băgaţi în pământ... să chemaţi un doctor de la oraş să-mi ia pulsul... după ce-oi muri... că la asta se pricep şi ei... Şi. după ce-o zice el: „e dus...“ să mai aştepţi trei zile... nu poţi fi niciodată sigur... şi dacă nu fac nici o mişcare... gata... Dar 25 în timpul acesta să-mi daţi toate onorurile... Adică... aşa cum e la noi obiceiul... Să mă plângeţi, să mi jeliţi...
                                       IRINA
                                 (ca să-l liniştească)
        Mai e până atunci...
MATCA
 73
                                 MOŞUL
        Vrei să spui: „Să ne vedem noi acolo“... (Râde mânzeşte) IRINA
    Tată... ce vorbe... Cine-ţi vrea moartea?
                           MOŞUL                                 5
    Aia cu coasa...
                                  IRINA
    Te mai doare?
                                 MOŞUL
    Nu m-a durut nimic toată viaţa... decât sufletul... acum 10 nu mă mai doare nici sufletul... şi de-aia nu mă simt bine...
Nu ştiu ce am...
                                  1R1NA
    Doctorii au zis că n-ai avea nimic...
                           MOŞUL                                15
        La vârsta mea, când n-ai nimic e foarte grav! F. grav rău.
(Se ridica şi cotrobnieşie pnntr-o hwiţă, scoate nişte haine)
                                  IRINA
    Da’ ce faci acolo?
                           MOŞUI,                               20
    Nimic... mă gătesc.
                           IR1NA
    Păi, unde te duci?
                                 MOŞUL
    M-oi duce eu unde m-oi duce... (îmbrăcându-se cu greu) Parcă 25 nici ţoalele ale bune... nu-mi mai stau bine... Dacă-aş mai avea timp, m-aş duce la croitor să le mai ajusteze... (Râde)
 74
MARIN SORESCU
                                  IRINA
    Niciodată n-am ştiut când vorbeşti serios şi când glu meşti... serios. Văd că şi acum te ţii de şotii...
                                 MOŞUI,
    Bine ar fi să fie... şotii... Chestia e că... ia te uită!
                                  IRINA
                                 (speriata)
    Ce?
                                 MOŞUL
    Mă-ncălţai c-un ciorap pe faţă şi unul pe dos... Dar nu am putere s-o iau de la capăt... Aşa ni-o primi... la Judecata de Apoi?... Nu s-or lega ăia de mine? Mi-e să nu-nceapă să râdă... (Se lungeşte in pat) Aoleo-leo! (Oftează) Bine mai e şi gătit de moarte.. Ştii că ţi-ai luat o grijă... Ba două: şi grija vieţii de apoi!
                                  IRINA
                        (încercând să schimbe vorba)
    I-auzi cum plouă afară...
                                 MOŞUL
    Măcar de-ar veni potopul... adică, lasă să nu mai vină.. Nu e bine că plouă. Ştii: la balega subţire, puţintică ploaie mai trebuie... Mie asta mi-o fi-mpuţinat zilele...
                                  IRINA
                               (geme, oftează)
    Ba o să trăieşti mai mult ca mine...
                                 MOŞUL
                        (urmâirindu-şi un gând al lui)
    Eu ziceam că omul, când e să se termine, i se termină mai întâi mintea... A mea văd că e limpede...
                                  IRINA
    Ai minte să mai dai şi la alţii...
MATCA
 75
                               MOŞUL
    Dacă-aş mai avea şi putere... Uite, abia mă-nchiotorai la cămaşă. Dar tu ce faci acolo? Nu vii să-mi ţii lumânarea?
                                IRINA
    Păi... chiar mori?                                          5
                               MOŞUL
    Oi muri.
                                IRINA
                    (dă să se ridice, iar o seceră durerile)
    Păi, aşa moare omul? Ca dumneata... teafăr?... cu mintea 10 totală? Şi glumind?
                               MOŞUL
    Glumă a fost viaţa. Asta e... serios... (Căutând ceva) Da’ căciula pe unde mi-o fi pus-o mă-ta?
                            IRINA                              ¡5
      N-ai mai umblat cu ea de-atuncP. Or tot fi vreo cinci ani.
                            MOŞUL
    Păi da! Or fi vreo cinci ani. Că ea s-a grăbit...
                            IRINA
    Nu ştiu unde e... şi nici n-am putere s-o caut...          20
                            MOŞUL
    las-o... Şi-aşa ar fi trebuit s-o ţin în mână... Cică nu e voie să stai cu căciula-n cap nici în rai nici în iad... în iad, că e prea cald... dincolo că... nu e voie... Că sunt numai sfinţi... Aşa, când închid pleoapele... câteodată... îmi vine ameţeala şi 25 parcă-i văd, grupuri, grupuri... stau la taină... Nu ţi-aduseşi aminte?
                                IRINA
    Ce?
76
MARIN SORESCU
                               MOŞUL
       Unde-a pus-o mă-ta?
                                IRINA
                         (cu gândul în altă parte)
 5 Ce?
                               MOŞUL
       Căciula...
                                IRINA
       Aşteaptă puţin, tăicuţă... mă scol eu şi ţi-o caut... Dar 10 uite... cum mă mai seceră... (Geme, se văietă) Uf, Doamne!
                               MOŞUL
                             (după un timp)
       Pe mine mă jeleşti?
                                IRINA
 15    Iar m-au apucat...
                               MOŞUL
       Asta e bine...
                                IRINA
                              (ţipă ascuţit)
 20    Groaznic... e groaznic... cum să fie bine?
                               MOŞUL
       C-o să vină altu-n loc. Nu rămâne casa pustie după noi... Vezi, să fie băiat.
                                IRINA
 25                          (glumă chinuită)
       E cam întuneric, nu mai văd nimic. S-ar putea să fie fată... că mi s-au împăienjenit şi ochii...
MATCA
77
                            MOŞUL
                            (cu vocea sfârşită)
    Ce zici, mai ai mult? Tu dă zor acolo, că dacă-aş şti că se termină repede aş mai aştepta.
                            IRINA                                  5
                            (veselă)
    'I'ată, ce bine că eşti cu mine în momentele astea... mă faci să râd şi mai uit...
                            MOŞUL
    Eu aş veni să te ajut... ştiu cât s-a mai  chinuit şi cu tine  w
biata maică-ta... dar mi-e ruşine —     una... şi - două: mi-au
înţepenit rău picioarele... Le simt ca pe nişte buturugi. Sunt şi reci ca gheaţa...
                            IRINA
    Eu parcă am foc în burtă...                                   15
                            MOŞUL
    N-ai vrea să facem schimb? (Râde)
                            IRINA
    Dacă mi-ar sta-n puteri... (Ţipă foarte tare) Mor...
                            MOŞUL                                 20'
    Ei, ce e gălăgia asta?... Nu, nu mori... Dar ţi-e mai greu, că eşti intelectuală... De-aia ţi se pare aşa... peste mână... Bunică-ta se ducea cu mâncare la oameni pe câmp... şi când venea acasă, se-ntorcea cu plodu-n baniţă... II aducea-n baniţă în cap, printre oale... linguri... îl făcea la umbra vreunui mă- 25 răcine, pe unde-o apuca... Năştea urgent... în vreun tufiş, ca dihăniile. Aşa a făcut paisprezece... Eu sunt al treisprezecelea...
                            IRINA
    Număr cu ghinion. (Geme)
78
MARIN SORESCU
                                MOŞUI.
       întotdeauna am fost al treisprezecelea... De-aia mă prăpădesc acum... (Geme) De-aia mă curăţ... (Geme) Mai ai?
                                IRINA
  5 Vai!, of.. Aoleu...
                                MOŞUL Aşa... dă-i zor... (Geme)
                                IRINA
       Mi-e milă de tine...
  10                                  MOŞUL
       Mai bine... ai anunţa moaşa... Adică, eu ar trebui... dar cum? Parcă acum mă-nţeapă sub o coastă...
                                IRINA
                                (răcneşte)
  15                                  MOŞUL
       Vezi? Mai bine nu te dădeam la şcoală... năşteai fără dureri... ca proasta... Mă-ta, cu patru clase primare, abia te-a făcut... iar tu, care ai şi normala... să vezi ce greu o să-ţi vină. O să ai nevoie şi de moaşă... Satul nostru mai are moaşă?
  20                                  IRINA
                                (gemete)
          Au... Are... Dar ce legătură are cartea cu... asta? MOŞUL
       Da, că slăbeşte... gingiile... Ţi-am spus de bunică-ta... pai-25 sprezece şi nici nu ştia să numere... (Râde) Sănătoase vremuri!
MATCA
79
                          IRINA
                          (se văietă).
                          MOŞUI,
   M-da... Da... Dacă tot aşa de greu ar oua şi găinile, ce jale ar fi prin curte...                                           5
                          IRINA
   Nici ele n-or fi cotcodăcind de drag... Ba de drag... abia aştept să cotcodăcesc şi eu... (Pauză)
                          MOŞUL
    Ce se mai aude?                                          /g
                                IRINA
   Nu mă mai face să râd că... lepăd... Nu trebuie să mă forţez... CGeme) Cum e când mori?
                          MOŞUI.
    Nicicum. Te termini ca o lumânare.                       /5
                                IRINA
    E-he!
                          MOŞUL
   Lumânări om avea noi mai multe, văd că asta se termină Şi eu nimic... nu mor neam!                                  ?o
                                IRINA
    Ce faci, îţi ţii singur lumânarea?...
                               MOŞUL
   Dacă n-am şi eu copii... care să sară. (Trist) Să ştii de la ■ttine... că degeaba-i mai faci...                           25
                          IRINA
     Păi dar...
80
MARIN SORESCU
                             MOŞUL
       Decât să mori ca un păgân, fără lumânare, mai bine... Eu sunt şi nespovedit, asta o ştii?
                              fRINA
  5 Puteai să te gândeşti mai de mult... de când ţi-ai comandai coşciugul.
                             MOŞU1.
       Ce să-i spun popii? Ii spui şi el e cu gândul la ale lui... la colivă... la... ale lui... Dar acum m-aş spovedi... Pe cine să
  10 trimit eu după el?
                              IRINA
                             (zâmbind)
       Dacă mai aştepţi oleacă, îl trimitem... pe-ăl mic...
                             MOŞUL
  15       Aia e, câ nu pot să mai am răbdare... Tu mă asculţi?
                              IRINA
       Te ascult, dar nu sunt popă...
                             MOŞUL
     Nu contează, eşti fata mea... mai curată ca un preot...
  20 Auzi, fata mea... (Tace) Nu ştiu cu ce să-ncep.
                              IRINA
       Vezi câ lumânările sunt acolo la capul patului... Poţi să te-ntorci?
                             MOŞUL
  25   Pot să mă-ntorc... dar nu de la groapă... că de-acolo nu
  se mai întoarce nimeni... (Căutânddupă lumânări) Lasă, că mă descurc eu... Tu vezi acolo de treaba ta... să meargă mai repede. .. Să nu se-ncurce vreo iţă... Auzi?
MATCA
 81
                            IRINA
    Aud.
                            MOŞUL
    Cum am trăit eu până la vârsta asta?
                            IRINA                               5
    Cum?
                            MOŞUL
    Parcă-aş fi băut aghiasmă, asta nici de sete nu ţine, nici de foame... nici sfânt nu ajungi... (NăAuj) Uite-aşa am trăit... N-am priceput mare lucru... Noi aici am trăit pur şi simplu... 10 Nu ne gândim la viaţă decât în ceasul din urmă.
                            IRINA
                             (ca S'O dea pe glumă)
    ... şi arunci cam un sfert de ceas...
                            MOŞUL                              15
                            (grav)
    Că vine... una... şi ne face semne... şi se strâmbă la noi... şi zice „Mai iute! Mai iute! Mişcă-te, putoare“. Şi când ţi-a zis „Mişcă-te!“ ai şi încremenit. Eh! Uite-aşa e la ţară, mereu după soare, şi după anotimpuri... şi-ntotdeauna e de făcut câte 20 ceva... Ştii ce: dacă mor să mă-ngropaţi la oraş! Acolo ştiu că m-oi odihni... Ba nu! Că te pomeneşti că pun ăia ceasul să-ţi sune la cap... Noroc că soarele nu sună când răsare.
                            IRINA
                            (râde).                            25
                            MOŞUL
    Ei, fato... cum a fost, a fost... A fost bine! Dar m-a luat acum cam pe nepregătite, de-aia-mi pare rău... Coşciugul mi l-am făcut eu din vreme... dar uite, că nu mai am putere să mă bag în el... Că m-a luat pe neaşteptate... (Face eforturi să intre 30 în coşciug).
82
MARIN SORESCU
                                  IRINA
                               (cam enervată)
    Stai cuminte... unde te bagi? Ce te tot foieşti? Că parcă te răsuceşti în burta mea...
                                 MOŞUI.
    Te pomeneşti că nici nu m-am născut... că bine zici! Atunci aş mai avea o şansă, nu? (Râde greu) Doamne, iartă-mâ. Te ţicură rău?
                                  IRINA
    Cumplit.
                                 MOŞUL
                                  (speriat)
    Păi eu... cui mă mai spovedesc... că e un cântec jelui-m-aş şi la pietre.
                                  IRINA
                           (luâindu-si rolul în serios)
    Spune ce ai pe suflet... dar repede... că mi-e că mă prăpădesc înaintea dumitale... Ai făcut păcate multe?
                                 MOŞUL
    Da’ de unde!... Nici de-astea n-am prea avut timp... Puteam fi mai fericit... dar nu s-a putut... Maică-ta, tot aşa... De ce m-o fi lăsat pe mine singur, să mă chinui?
    (Tăcere grea, întreruptă de gemete drnir- o parte si din alta)
                                  IRINA
    (Uită o vreme de bolnav, mistuită de propria-i durere fizică. Vorbeşte singură... ca şi Moşid. Replicile lor, pentru câteva momente, nu se mai întâlnesc, nu-şi mai răspund... sunt fiagmente de monolog).
                                 MOŞUL
                                  (gemând)
    Ai auzit de doctorul Paicu?
MATCA
 83
                                 IRINA
    Nu. •. Era mamoş?
                                MOŞUL
    Da’ de unde! Se uita la plămâni. Dar s-a-mbolnăvit de cancer... Cu o lună înainte, şi-a anunţat şi ziua şi ora când o să moară. Cu precizie, că aşa a fost. In ziua respectivă, când se apropia ora 11, cum zisese el, îi dă telefon celui mai bun prieten... O să bată ora 11, zice, nu vii... să mai stăm puţin de vorbă.
                                 IRINA
                                (se văietă)
    Doamne, Dumnezeule...
                                MOŞUL
    Vine acela, vorbesc ei ce vorbesc...
                                 IRINA
    Despre ce vorbeau?
                                MOŞUL
    De una, de alta, ca între bărbaţi. Şi când să bată ceasul, c-avea un ceas de-ăla... care se bate cu pumnu-n piept... el se uită la ceas şi zice: „Ei, acum gata, m-oi duce.“
                                 IRINA
                             (pierzând şirul)
    Păi, parcă prietenul venise pe la el... Bolnavul unde zicea că se duce?
                          MOŞUL (continuând)
    Asta i-a-nnebunit pe toţi... doctorii, prietenii lui de pe la sP>tale... şi-au dat seama că Paicu acesta, din moment ce prevăzuse totul cu atâta precizie, descoperise şi leacul.
 84
MARIN SORESCU
                               IRINA
       Care leac?
                               MOŞUL
                               (cam enervat)
  5    Nu poţi să fii şi tu puţin atentă?
                               IRINA
       Am nişte dureri cumplite...
                               MOŞUL
       ... descoperise leacul cancerului... şi-a dus secretul cu el 10 că se certase cu colectivul.
                               IRINA
                               (ţipând)
       Nu vreau să mai aud de morţi.
                               MOŞUL
  15   Linişte. Să nu mai aud de naşteri.
                               IRINA (după o pauză)
       în preajma Anului Nou... oamenii parcă se iubesc mai mult... n-ai observat?
  20                            MOŞUL
                               (ţăjhos)
       Ba.
                               IRINA
       Anul trecut mă-ntâlnesc cu unul...   schimbasem cu   el două,
  25 trei vorbe... demult, îl şi uitasem... mă priveşte lung, mă apucă
  de mână şi zice: „Vino, să mai prindem anul ăsta“ (Râzând) Aşa., nitam-nisam.
                               MOŞUL
       Era nebun?
MATCA
 85
                                 IRINA
    Nu... adică n-aş crede...
                                MOŞUL
    l-ai dat peste mână?
                                 IRINA
    Da, dar mi-a rămas întipărită expresia lui de disperare... de om care parcă se îneacă... şi... eu ştiu! „Vino, să mai apucăm anul ăsta.“
                                MOŞUL
    Un stricat...
                                 IRINA
    Nu, că... ce-ai crezut? Nu voia cine ştie ce. Venise în sat cu caravana... şi dorea să mă ia la film... Ştii, ca să se laude c-a văzut un film cu mine... în anul care a trecut. Că, mâ rog, a făcut ceva în anul care a trecut... o activitate oarecare...
                                MOŞUL
    Eu aş vrea s-apuc... anul care vine... (Râde) Dar mâ dor toate oasele.
                                 IRINA
    Parcă nu te dureau...
                                MOŞUL
    înainte, mă durea carnea... acum mă dor numai oasele... s-a ales durerea... cum scrie la Biblie...
                                 IRINA
    Unde scrie?
                                MOŞUL
    C-or să se aleagă apele de uscat... (După o pauză, oftând) De ce nu am eu cancer?
 86
MARIN SORESCU
                                 IRINA
       Dacă nu te-a pricopsit Dumnezeu.
                                MOŞUL
       Măcar ştiam de ce mor... eram împăcat, poate chiad 5 mândru că mor de-o boală importantă, fără leac... Că l-an^ întrebat şi eu pe sanitar: „Acum, că mă prăpădesc, aş vrea să ştiu şi eu... poţi să-mi spui... am cancer, aşa e?“ Zice: „Nu“.! „Dar ce am?“ Zice: „Nu ştiu... Parcă n-ai avea nimic“ (Revoltă\ De ce în faţa morţii ştiinţa ta tace?
  io                             IRINA
       A mea?
                                MOŞUL
       A ta, că te-am dat la şcoală... Eşti învăţătoare... A voastră, j a învăţaţilor, a doctorilor. Ala de ce-a zis: „Nu ştiu?“
  15                             IRINA
       Nu era doctor, era medic veterinar.
                                MOŞUL
       Mare deosebire! Toţi se pricep la fel... Numai Paicu ăla poate că dibuise ceva... dar apucase să nu fie înţeles de colec-20 tiv... păcat! Discuţia asta am auzit-o-n căruţă, toţi îl căinau.
                                 IRINA
       Acum, dacă avea cine să-l anunţe, tot veterinarul ar fi venit... MOŞUL
       Cum trece şi viaţa asta! (Oftează)
  25                             IRINA
       Vine cealaltă...
                                MOŞUL
       A şi venit... e sub pat.
MATCA
 87
                           IRINA
    Poate sub patul meu... dar nu pot să mă uit...
                           MOŞUL
    în pântecul tău. (Râele)
                           IRINA                                5
    Unii la o simplă răceală... şi se pierd cu firea... Nu mai ştiu să lege două cuvinte. Intră panica-n ei. Şi dumneata, tată... cine-ar crede, că... Dacă te-ar auzi cineva, care nu te-ar vedea că eşti în tron, dacă te-ar auzi spunând aşa la nâsărâmbi, ar crede că joci un rol... Ori că te pregăteşti de nuntă.         10
                           MOŞUL
    Sâ-i zicem şi nuntă... dacă altfel nu se poate. Mai ştii... de-aia m-oi fi şi gătit aşa.
                           IRINA
    întotdeauna ai râs de primejdii...                         15
                           MOŞUL
    Râzi, că n-ai ce face. Am văzut eu unul pe front... îl făcuse un obuz bucăţi, bucăţele şi el tot cu zâmbetul pe buze... Numai că o buză era-ntr-o parte, şi alta la vreo zece metri... Spunea ceva vesel al naibii... dar nu se mai desluşea bine... 20 începuse să răsară iarba prin râsul lui. (Pauză) Câţi ani or fi de când am murit?
                           IRINA
    Mă-ntrebi pe mine?
                           MOŞUL                              -’5
    Că n-oi vorbi singur.
                           IRINA
    Eu nu vorbesc cu stafiile.
88
MARIN SORESCU
                                 MOŞUL
                                  (ojiează)
       Parcă sunt dus... de vreo sută de ani... Una sută de... de lei... adică, vreau să spun... de ani... Mi s-a cam îngreunat 5 limba... (Speriat) Am aiurat?
                                  1RINA
       Un pic... Te crezi mort de mult...
                                 MOŞUL
       De unde ştim noi că nu e-aşa? la aprinde lumina... să 10 mă uit...
                                  IRINA
       Nu pot...
                                 MOSUI.
       Păi vezi? (Pauză) Mă gândeam la Riţa... maică-ta... să tot Z5 fie o sură de ani... de când... una sută de ani... un pol...
                                  IRINA
                                  (¡periată)
       Tată!
                                 MOŞUL
 20 Ce zice?
                                  IRINA
           Cine să zică?... Dumneata nu mai vorbeşti bine... MOSUI.
       Gata... mi-a trecut... am avut aşa o sfârşeală... Tor aşa o 25 să treacă şi după?
                                  IRINA
       Cine?
MATCA
 89
                             MOŞUI,
  Vremea... Tot aşa repede?...
  !                             IRINA
  A! Păi, eu ştiu?
                             MOŞUL                                   5
  Odată mă lăsară toate puterile... Tu mai ai muli?
                             IRINA
                             (hotărâtă)
  M-am răzgândit. II lepăd. (Ţipând) Nu mai vreau... Nu mai vreau... să nasc. (încet) Ce rost ar avea? E cumplit să trăieşti... 10 cum ai trăit tu... Războaie... mizerie... secetă... morţi în dreapta şi-n stânga...
                             MOŞUL
                             (îndârjit)
  Ce dacă! Sunt morţii tăi... cum să te lepezi de ei?!... Nu 15 mă judeca tu pe mine... că acum mă dau jos din... şi vin la tine... şi-ţi dau vreo câteva... scatoalce... că încă n-am murit... ce mă judeci tu, vruţo? (Acces de tuse) Ia te uită!
                             IRINA
  Nu mai vreau! (Zgomote surde în camera femeii, bufnituri)         20
                             MOŞUL
                  (după pauză, ascultând zgomotele)
  Faci?
                             IRINA
                             (mânioasă)                             25
  Ba! îl omor. (Tipa) Nu mai vreau să aduc pe lume pe nimeni... Nu mai pot... Mai bine îl omor în pântec... E mai bine de el... Nici nu simte nimic... E ca şi când ai călca o frunză... n-o doare... si-o scapi de viscolul iernii... (Plânqe)
90
MARIN SORESCU
                                 MOŞUL
       Dacă plângi, înseamnă că-ţi pare rău de ce era să faci...l Astea sunt sclifoseli de cucoană... Dacă erai ţărancă, nul te-apucau năbădăile... Te-ai coconit pe-acolo... pe la Bălceşti.l 5 Tot ce e de la Dumnezeu trebuie să trăiască...
                                  IRINA
       Atunci dumneata, de ce să mori!
                                 MOŞUL
       Eu am trăit destul... Oho, prea destul. Că n-o s-o duc cât] 10 veacul. Aşa zicea şi Moşu Cornea, săracu! Şi-a trăit un veac şi I jumătate. Iţi mânca oaia la o masă... şi dormea, fie vară, fie I iarnă, afară, pe prispă.
                                  IRINA
       Când spunea că n-o să trăiască cât veacul, el poate se gândea ; 15 la veacul al doilea.
                                 MOŞUL
       Păi dar! D-apoi cum! Avea nepoţi, strănepoţi şi stră-străne-poţi. Era ca un stejar uitat într-o poiană... tot aştepta să-1 trăsnească şi pe el... Satul întreg nu-1 ştia decât bătrân... de 20 vreo sută de ani i se spunea „Moşul“. (Oftând) Şi mie mi se spune de mult „Moşule“, dar nu ştiu dacă apuc s-ajung măcar bunic... (Cu speranţă) Mă văd eu bunic?
                                  IRINA
                                  (tristă)
  25 Nu ştiu.. .Mi-e c-a murit... Parcă nu mai mişcă... (speriată) Dac-o fi murit? L-am bătut cam tare...
                                 MOŞUL
       Măcar l-ai bătut la fund? (Sigur) Nu păţeşte el nimic. Bătaia mumii e ca mângâierea străinului.
MATCA
91
                                     IRINA
              îi! Iar a mişcat. Trăieşte... (Alintând) Mă, băieţaş!
                            MOŞUI,
              Aş vrea să-l botezaţi... tot ca pe moşu-su... Ion!
                            IRINA                                5
          A, nu... în nici un caz... încă un Ion? Mai bine Stan...
                            MOŞUL
    Ăsta nu-mi place mie... Eu am apucat aici pe unul Stan... care toată viaţa a păscut caprele... Mai bine Gheorghe, ca pe Băzăvan...                                                       ¡o
                            IRINA
    Nu vreau.
                            MOŞUL
    Vasile?
                            IRINA                                /5
              Prea e la coada alfabetului... îi iau toţi înainte...
                                    MOŞUL
                                    (enervat)
    Oricum... numai să nu-1 botezaţi Jack ori John... ori... chestii de-astea, că-1 dau dracului... Nu-1 mai recunosc de 20 nepot. Să nu-mi pociţi numele băiatului! (Pauză. Zgomote în camera bolnavului.)
                                     IRINA
    Ce faci acolo? Ce tot troncăi? (Zgomote) Hei, ce se-ntâm-plă-acolo? Ziceai că nu mai ai putere? Ce răstorni?              25
                                    MOŞUL
    Nimic... Mă băgai în sfârşit în ladă... 111 corabie... Mă urcai în Arca lui Noe...
92
MARIN SORESCU
                                 IRINA
       Iţi arde de joacă...
                                MOŞUL
       Aici parcă e mai cald... Mă luă cu frig... Aici e mai caldl 5                               IRINA
       Măcar îţi vine bine?
                                MOŞUL
       Ba mă cam ţine... aici... sub o coastă... (Râde)
                                 IRINA
  10 Te ţine?
                                MOŞUL
       Sub o coastă... în partea ailaltă... N-o să-ajung eu preal departe nici cu luntrea asta...
                                 IRINA
  15    Ce-ţi trebuie să mai călătoreşti?
                                MOŞUL
       Asta aşa e. Omul cât e tânăr... ar vrea să dea ocol pământului... şi când se strâmbă magaoaia la el... intră singur înI gaură de şarpe... Ca şi câinele, când e să moară... că-ţi vinei 20 pe prag... şi moare credincios... pe prag, ca să-l vadă stăpânul.. . Măcar el crede în stăpân... Dar noi... în cine să credem?
                                 IRINA
       în prag...
                                MOŞUL
  25    Că bine zici... Eu sunt acum... în prag... Dar nu pot]
  să-mi dau duhul până nu l-oi vedea... Auzi?
                                 IRINA
       Ce?
MATCA
 93
                                 MOŞUI.
        Ştii cum e obiceiul pe aici... or să vină ăia la priveghi... IRINA
    La ce să vină?
                            MOŞUL                                 5
    Să mă privegheze... aşa se zice. Adică să stea cu mortul în prima noapte... când îi e sufletul încă în casă... şi datoria lor e să-l distreze... să nu se simtă singur. Aşa e obiceiul... Ăştia sunt cam slobozi la gură... cam spurcaţi... că nu-i cunoşti... Sunt împodobiţi ca naiba... şi-atunci ei vorbesc verzi şi us- 10 cate... Să nu te superi... Şi eu am făcut multe priveghiuri...
      E chiar plăcut... şi pentru rude... că le faci să râdă... Mai uită. Moare un om - dar asta nu-nseamnă că s-a isprăvit lumea...
Ai vii, e musai să se distreze... Să nu ia jalea... Viii trebuie să-şi trăiască viaţa... (Pe alt ton) Acuşica parcă mi-e sete.          15
                                  IRINA
    Sete?
                                 MOŞUL
Sete. Dar nu pot să mai ies... Mai bine rămân aici mă mai încălzii. Afară tot mai plouă?
                                  IRINA
                                  (ascultă)
    Tot...
                                 MOŞUL
    Ce să mai ies!... Pentru un strop de apă... Oricum, sunt 25 mai la adăpost... Dar nu ştiu de ce mi se tot usucă limba...
     Nu pot nici să mă răsucesc... Aici crăp... Eu mi-am încheiat socotelile cu viata... Am tras linie... şi m-am culcat sub linie...
Mă duc şi vă las. Şi-i spui omului tău să nu dea-n tine.
... Abia
                                                                                                   20
94
MARIN SORESCU
                                 IRINA
       De ce să dea?
                                MOŞUI.
       Dacă n-o semăna cu el...
  5                                IRINA
                                  (râde)
       Dar cu cine să semene?
                                MOŞUL
                                 (speriat)
  io    Dar cine-a tăiat stejaru ăla din faţa casei?... Parcă nu l-am j
  mai văzut în ultima vreme.
                                 IRINA
       Păi, cum să-l mai vezi în faţa casei, dacă stai în el... N-ai ; zis dumneata... că vrei să fie de stejar...? (Pauză)
  n                                moşul
       Cocorii s-or fi dus?
                                 IRINA
       Dus...
                                MOŞUL
  20    Şi... verzele? Au zburat şi ele... spre ţările calde?
                                 IRINA
          Berzele poate... că verzele le-am băgat în putină... MOŞUL
       Aşa... aşa... în putinele calde... Nu ştiu de ce... Ori 25 despre cine vorbeam? Mi se cam încleştează fălcile... Abia dacă mai pot să... ţip... (Ţipete)
MATCA
 95
                             IR1NA
     De ce-oi fi ţipar aşa de tare... parcă nu m-a durut prea rău... ca acuma... Parcă nici n-a fost glasul meu...
                             MOŞUL
                             (ţipă)                                  5
     Doamne, Doamne...
                             IR1NA
                             (ţipăi)
     Doamne, Doamne...
    (Ţipetele şi vaietele se înteţesc în ambele camere. Întuneric.) 10
                             IRINA
     Aud bine? A început să se bată acolo... să ţipe... să vocifereze! (Ascultă) Se rupe ceva din mine... ah... Pss! Iar a-nceput să vorbească...
                             MOŞUL                                /5 .
     O bară! Daţi-mi o bară, să mă prind... de ceva. Cum se clatină cerul... De ce n-aţi pus lanţuri pe lângă prăpastie?... Cad!... O frânghie!... Aruncaţi-mi iute o frânghie... să mă agăţ... Ce gol imens...
                             IRINA                                  20
                         (strigă către Moş)
     Nu mai mototoli aşa lumânarea, că nu e frânghie... Mă apucă şi pe mine durerile... Ah, mor... Mai întâi mor eu...
                             MOŞUL
     Cine mă aruncă pe fereastră? De la înălţimea asta... Saci 25 azvârliţi pe fereastră dintr-o magazie într-alta. Dintr-o lume într-alta... Lăsaţi-mă mai bine să putrezesc în magazie... cu şobolanii ăştia, care mă adulmecă lung cu mustăţile... Vai, cad!
Şi eu, care ziceam că nu  mi-e frică... Mor de frică... Parcă m-aş
mai naşte o   dată... Dar de ce? De ce... cad?  Nu ştiam  că există 30
 96
MARIN SORESCU
   golul... că aveam goluri aşa de mari între... nori... între cer şi... noi! Frânghia... ah, aş mai putea s-o prind!... măcar o clipă să mă mai balansez... (Ţipete)
                                    IRINA
   5                              (ascultând)
        Ce vuiet e în pântecul meu!... Un vulcan... Nasc un vulcan? Ani foc, iau foc... de s-ar termina odată. Aud bine? Sunt cuvintele celui care trebuie să vină... El e cel care părăseşte o lume... Ce bine cunosc senzaţia asta... de 10 prăbuşire. De s-ar termina mai iute... De s-ar termina într-un fel... Ţipă... Mor! Mooor!
                                  MOŞUL (ţipă)
        Cad... Caad!
/ 5                               (Cortina)
                               TABLOUL 3
        Cele două încăperi ca în tabloul precedent. în dreapta mortul în coşciugid lui, ţinându-şi singur lumânarea cu mâna, care încă nu i s-a răcit... şi n-o să se răcească până nu ajunge hi rai, sau unde-o ajunge. In stânga, 20 lehuza, cu pruncul înfăişat. Intre cele două odăi uşa e deschisă, se face un fel de curent, dar femeia e prea obosită s-o închidă. Totodată vrea să fie atentă c-un ochi ta mort.
                                    IRINA
        Nu simt decât o mare lehamite. Şi un gol, la fel de imens, 25 în cap! Parcă l-aş fi tras din cap, din creieri... Ce ciudat. Oi fi născut nu un prunc, ci... (râde) ideea de prunc. (Didactic) E bun termenul „a concepe“... folosit în legătură cu procreaţie... de altfel e şi singură concepere sănătoasă, viabilă. (Naiv) Aduci pe lume o mică gânganie... Iar în lume plouă şi fulgeră. Aici 30 e bine... nu plouă decât când face el pipi... Şi nu fulgeră decât
MATCA
 97
când mi se pare că se stinge lumânarea. (Bătui in uşă) In sfârşit, îmi vin ajutoarele. Ăia la priveghi. Or să se ocupe ei de partea asta a sălaşului... (Arată camera din dreapta) Intră. Intraţi. (Tăcere, apoi iarăşi bătăi) Dau buzna! Simţiţi-vă ca acasă! Hai! (Uşa se deschide. Odată cu vântul şi ploaia care pot da o idee despre ce e ajară, pătrund 5 trei arătări stranii, mascate, că nu poţi să ştii dacă sunt bărbaţi ori femei).
                              IRINA
    Bine-aţi venit... că-mi era urât... Să spun drept nu e prea vesel să fii în situatia asta... oarecum confuză... îţi vin şi nişte gânduri confuze... vă spun că sunteţi de-aici din sar... mă cu- 10 noaşteţi de când eram mică.
                        PRIMA MOMÂIE De când nu veniseşi pe lume...
                              IRINA
                              (speriată)                             15
    Am impresia că tatăl meu a murit exact în clipa când am născut eu... Şi la gândul ăsta... odată m-a trecut un fior rece... las’ că e şi urât afară şi circulă atâţia fiori reci. (Şi mai îngrozită) Parcă l-aş fi născut pe taică-meu!... Eu, fata lui, să-l nasc pe... cum vi ne asta? Parcă... (se şterge de sudoarea care i-a răsărit pe frunte 20 şi încearcă să zâmbească)... parcă l-aş fi născut mort... vreau să spun, cu toată viaţa făcută... cu o anumită experienţă... adică mort fără să-i pară rău, că, vorba lui, şi-a trăit traiul şi-a mâncat mălaiul... Dar unde? Unde şi l-a mâncat?
                        A DOUA MOMÂIE                               -’5
    Lasă bazaconiile astea.
                              IRINA
                        (izbucneşte în râs)
    Bravo. Bine spus „bazaconii“... Că într-adevăr sunt nişte aiureli... vi le-am îndrugat că mă ştiţi, sunt o fată normală. .50
98
MARIN SORESCU
  Cred că v-aş cunoaşte şi eu, dacă v-aţi scoate bulendrele alea) măştile... ce naiba sunteţi, bărbaţi ori femei?               î
                         A TREIA MOMÂIE                         '
       Tot noi am venit şi la naşterea ta.
  5                               IRINA
                              (uimită)
       Şi tot în halul ăsta arătaţi? (Râde)
                         A TREIA MOMÂIE
       Halal să-ţi fie. io                              IRINA
                              (pe gânduri)
       Dar ce-aţi căutat voi Ia naşterea mea? Ce... naiba aţi căutat? Că n-aţi fi moaşe5 Eu credeam că sunteţi moşi, că mi-a zis bietul tata, Dumnezeu să-l ierte, zice vezi c-or să apară uncheşii ăia, 15 gătiţi ca naiba, să mă privegheze. Dar el spunea c-o să mă faceţi să râd... că aţi avea adică mult umor... de calitate...
                         PRIMA MOMÂIE
       Muierile astea lehuze îşi cam pierd şirul...
                               A DOUA
  20 Pentru că ele refac şirul... (Rânjeşte)
                         PRIMA MOMÂIE
       Unde e ?
                                 IRINA
                         (arătând spre mort)
  25 Acolo... Aţi putea să-mi spuneţi cum vă cheamă? Dumneata... cel din mijloc parcă ai fi... Gheorghe ăl Moale...
                         A DOUA MOMÂIE
       Hi-hi-hi.
MATCA
99
                            A TREIA MOMÂIE
                             (aplecându-se peste cosciug)
    Frumos făt... frumos...
                                     PRIMA
    Şi mare...                                                      5
                            A DOUA O fi având două chile? (Râde)
                            A TREIA E şi foarte bine-nfăşat...
                            PRIMA                                   10
    Când îl vezi cât e de liniştit, parcă nici n-ai crede că el ţipă aşa... ca din gură de şarpe...
                                    A DOUA
                               (pe ton de descântec)
    Din gură de şarpe a ieşit... ca şarpele să se târască... nu, 15 ca şarpele să năpârlească... nu, ca şarpele să sâsâie; nu, ca şarpele lui să i se zdrobească capul... nu...
                              PRIMA ŞI A TREIA
                                     (proteste)
    E, ei... fii mai blândă...                                      20
                                    A DOUA
                                   (continuând)
    ■ ■. nu, ca şarpele să dea din coadă, nu ca şarpele să fie-nţe-fept.., (supărată) Nu! că mă bâlbâi. (Către Prima Momâie) Spune tu ceva mai legat.                                                  25
        PRIMA MOMÂIE Să fie legat ca porumbul care leagă... şi bine legat la trup...
      ?! dezlegat la minte... şi să aibă legături numai una şi-una...
    Pe mijloc... braţ de femeie... la gât legătură de gât... fiindcă s‘a legat cu jurământ... şi cele mai tari legături să le aibă sus... 30
100
MARIN SORESCU
                         A DOUA ŞI A TREIA
                                (râzând)
       ... tot la gât...
                                PRIMA
  5     ... la cap... la cap de cruce, firicel de busuioc...
                               A DOUA
       Ai uitat legătura cu pământul.
                                PRIMA
       Asta... tu...
  10                              IRINA
                              (nedumerită)
       Ce-ndrugaţi acolo? (Tăcere) Âştia confundă naşterea cu moartea... Fac şi ei pe proştii în păpuşoi... In loc să spună măscări, cum se obişnuieşte la noi la priveghi... se dau drept 15 ursitoare. (Râde scuturată de fiori) Dar parcă ursitoarele ar spune ceva mai... elevat?! Orice-ar zice... tot măscări, fiind vorba de soarta omului. Pentru că... faţă de frumuseţea vieţii, văzută... dinăuntru... aşa cum am văzut-o eu o clipă, înainte... de a mâ naşte... adevărul e palid... uite, palid ca... mortul... Doamne 20 iartă-mă, ca ceara... ca lumânarea... aia, feştila... Da, da, altă impresie aveam şi eu în burta maniei despre lume... şi când m-am născut, iată că... nasc. Şi asist la un priveghi totodată.
                          A TREIA MOMÂIE
       Din pământ, din iarbă verde... (Se învârte ţopăind in jundcoşciu-25 gului)... Din pământ din iarbă verde cine e mic şi nu se vede?
                         CEI .EI AI ,TE MOMÂI
       Hă, hă, hă.
                               A TREIA
       Am văzut un soare pământiu la raze şi la umbra lui sta Moş 30 Năstase, negru ca pământul, cu pământ în oase, şi-l certa iarba
MATCA
101
că de ce-nviase... că-i ieşea spicul din oase... culegea ce semă-nase, soarele din pământ se-ntâmplase.
                                  PRIMA
    Vrei să spui c-o să-l cheme Năstase?.,.
                                 A TREIA
    Nu ştiu...
                                  PRIMA
                                  (râzând)
    Păi, tu ce tot îndrugi acolo?... Tu nu ştii ce vorbeşti?
                                 A TREIA
    Bineînţeles că nu ştiu... eu sunt soarta, eu prezic... vorbele. .. şi soarta lui e să încerce să lege aceste vorbe... unele de altele să le dea 1111 sens... exact...
                                 A DOUA
                                  (râzând)
    ... care poate fi luat şi-aşa şi-aşa...
                                 A TREIA
    Nu, numai aşa... cu picioarele-nainte...
                                  IRINA
                                  (aparte)
    Aş râde... dar nu mă mai ţin băierile... N-am crezut niciodată în ursitoare, vrăji, babe cotoroanţe. Sunt anumite obiceiuri... care trebuie, adică... dacă aşa am apucat din moşi-strămoşi... (Ţipă copilul) Vai de mine, ce ai, mamă? (ll alintă, copilul ţipă).
                            PRIMA MOMÂIE
    Pss! Am trezit mortul de-alături. Se supără, vezi, noi ne ocupăm mai mult de cei vii şi-n timpul ăsta n-are cine sta şi la el, la Driveehi...
102
MARIN SORESCU
                        A DOUA MOMÂIE Mort proaspăt... supărăcios.
                                 A TREIA
      Aşa e la-nceput. Pe urmă... când se mai tăbăceşte pielea.. PRIMA
                        (către coşciug, venind)
    Să creşti mare, să prinzi aripi, să treci marea, şi cu carpi ni să te scarpini... (Râde)
                        CELEI ALTE MOMÂI
                                (către Prima)
         Hai, gata... lasă-1 să doarmă... să prindă putere...
                                 A TREIA
           Să treacă la răposat, că mai avem şi-un priveghi.
                                  PRIMA
    Eu nu! Ori sunt una ori sunt... altul...
                                 A DOUA
                                  (rugător)
    Numai azi... o dată şi scapi... (Iarăşi ţipetele copilului) Nu-1 auzi?
                                           A TREIA Taci, Coliviţă, că venim acum...
                                 A DOUA
    Ţi-am adus ciurul, vătraiul... Punem ciomagul pe vătrai şi te petrecem cu steag în rai. (Scoate de sub pidpană un ciur şi-un vătrai. Se apropie toate trei de prunc.)
                                  PRIMA
                   (ţopăind in jurul Irinei şi-alpruncului)
    Astă viată...
MATCA
103
                                 A DOUA
                                   (idem)
    ... de apoi...
                                   A TREIA
                                     (idem)
    care-ncepe joi.
                              A DOUA (înecându-se de râs)
     Şi ţine până-ll Prejoi. (Diferite figuri cu vătraiul si ciurul. închipuie deasupra pruncului un fel de fiilus enorm... pun ciurul în vârf şi-lfac 10 să se-nvârtească.)
                                   A TREIA
     Dacă era prăjina mai mare, sărea cu ea peste groapă... (Se strâmbă de râs)
                              A DOUA                                   15
     Dar aşa... a proptit-o chiar în groapă... şi l-a tras înăun-tru... (Se ţine ca mâinile de burtă)
                                    IRINA
                   (cure-a stat cam buimacă, neştiind ce să zică)
     Ăştia parcă n-ar fi oameni... de-aici de la noi... (Tare, ca să-şi 20 jaca curaj, ca la hoţi) Care sunteţi, mă? (Mai tare) Care sunteţi, mă, acolo? Nu vă e ruşine? Ce e mascarada asta? (Momâile îşi continuă jocul) Afară!
                                   PRIMA
                              (către celelalte)                        25
     Psst! Călcaţi pe vârfuri că aici sunt lei.
                                    IRINA
     Batjocoriţi copiii!
                                  A DOUA
     O leoaică...                                                      ja
104
MARIN SORESCU
                                                                 IRINA
       Mă duc la primărie. O să vă reclam... Dacă ar fi bărbatu meu acasă v-ar arăta el vouă... (Cu cât Irina e mai furioasă, cu atâ măştile se amuză mai tare)
5                                 PRIMA
       în casa asta cineva o să moară de râs... (Ţinându-se cu mătu de burtă) Nu mai pot.
                                             A DOUA Azi toate ne-au mers din plin.
10                             A  TREIA
       Şi ce-o să ne mai meargă c-a-nceput potopul... şi-o să fie plin peste tot. Că nu e decât începutul.
                                                                 IRINA
      (pune mâna pe-un papuc si dă cu el intr-o mască. Papucul trece prin I i personaj încolo, ca si când n-ar fi nimic... sau aşa i se pare ¡rinei)
       Doamne, l-am atins, dar nu s-a simţit nimic, ca şi când aş fi dat în aer... (Ţipă) Afară! (Măştile ies speriate) Nu ştiu cum o fi obiceiul... poate n-am făcut bine că le-am gonit... Dar se cam întrecuseră cu gluma. începuse să mă cuprindă frica... Chiar 20 dacă nu cred în... prostii... Dar aşa e... la început râzi, te amuzi, până când odată încremeneşti... Cică aşa se întâmplă şi cu nebunii... I ,a început fac pe nebunii... sunt perfect lucizi, îi încântă ideea de-a sări un pic de pe fix, în ochii lumii doar, mă rog, până când ţac! rămân aşa... Ăştia sunt nişte oameni 25 din sat, bineînţeles... o fi şi vreo femeie printre ei... au venit la priveghi... (Remuscări) Nu, nu trebuia să-i izgonesc... Dar şi eu sunt slăbită... cu nervii tociţi... de, prima naştere, prima moarte-n familie... nu ştiu nici obiceiurile... (Pegânduri) Ce spunea tata, că o să râd? N-au avut umor nici cât negru sub 30 unghie... (Momâile se întorc)
MATCA
105
                         PRIMA
Noi nu plecăm până nu râde mama mortului.
                         A DOUA Cine e mania mortului?
                         IRINA
E-lie! De când... nu mai are cu ce râde...
                         A TREIA
Ii punem noi dinţii...
                         IRINA
Nu-i vorba numai de dinţi...
                         PRIMA
Şi măselele?
                         IRINA
                         (râde)
Nu-i vorba numai de măsele...
                         A DOUA
                    (mimând spaima) l-o fi căzut şi părul?
                         IRINA
                         (amuzată)
Te pomeneşti...
                    PRIMA SI A TREIA
                         (ţopăind)
A râs! A râs!
                         A DOUA Tu eşti mama mortului.
                         IRINA
Pardon: fiica lui.
106
MARIN SORESC U
                                              PRIMA S-avem iertare: mania lui...
                                             A TREIA Te-am recunoscut după râs...
  5                                  IRINA
        Gata, oameni buni, că mi-aţi făcut capul calendar... Mul ţam frumos pentru priveghi... Acum m-oi descurca ş singură... şi-apoi trebuie să vină bărbatu-meu... lumea... M plouă-afară?
  10                                 PRIMA
                          (către celelalte momiii)
        Hai ş-om merge.
                               A DOUA
        Hăis! şi-om merge ai zis? (Râde)
  15                                 PRIMA
        Hai şi-om şterge-o — am zis.
                                IRINA
        Duceţi-vă învârtindu-vă! Duceţi-vă unde-a pierdut mutu iapa. Veni-v-ar numele. Vedea-v-aş când mi-oi vedea ceafa. 20 (Râde) la te uită ce expresivă e limba română. Nu vă supăraţi că... (energic) Afară!
                                                                PRIMA
      Gata, ne-om duce, nu te mai oţărî atâta, ne-om duce. IRINA
  25 Duceţi-vă la dracu-n praznic. Face-v-aţi muşuroi. Vedea-v-aş la ududoi!
                               A DOUA (supărată)
     Nu ne beşteli aşa, scorpie! Ce ţi-ai dat drumul la gură?
MATCA
107
                               A TREIA
                               (către a dona)
     Ce te superi? (arătândcătre ¡rina) Femeie. La cap gâscă, la trup vulpe. (Râsete)
                               PRIMA                                     5
     Oricum, noi ne-am făcut datoria, cu vârf şi-ndesat...
Am menit, ani privegheat, am ademenit, am deocheat, am dat cu ud de iapă... că uite nu mai e apă... şi-acum încălecăm pe-o şa şi ne ducem pe nuia... (încalecă pe nişte ciomege si pleacă şchiopătând)                                                              ¡o
                               IRINA
    (rămasă singură, nu ştie ce să facă, merge la prunc, il înfaşă mai bine, îl ridică-n sus; trece la mort, potriveşte linţoliul etc. Se duce apoi la geam, îşi lipeşte obrazul de el)
     Am avut o ieşire cam nelalocul ei... Dar şi oamenii ăştia, 15 câteodată parcă anume caută să te întărâte, să te facă să-ţi pierzi calmul, să-ncepi să spui prostii, să ocărăşti... Afară e-ntuneric beznă... (Privindînjur) Dar aici e... bine... Oricum, un colţişor liniştit... adică, n-ai de ce să te plângi... (Dândcu ochii de cosciug) Ai de ce să plângi... dar n-ai de ce să te vaieţi... pentru 20 că... una peste alta viaţa e frumoasă. (Râzând cam forţat) Una peste alta viaţa e frumoasă. (Un zgomot ciudat în odaie) Parc-am auzit un clinchet... (Ascultă)... cristalin... (Ascultă.)... un susur... (Intr-un colţ de sub podea ţâşneşte un izvor.) Ia te uită! Ull izvor. Un izvor susurând chiar în casă. Ce minune! Semn bun? Semn 25 bun, izvoarele întotdeauna au prevestit bunăstarea, cornul abundenţei... ca şi femeia. Aţi văzut în picturi: o femeie cu o amforă răsturnată în braţe, din care susură apa şi tot tabloul e intitulat „Izvorul“. Iată-mă şi pe mine în chip de... corn al abundenţei... Numai că n-am cum să iau acest izvor în 30 braţe... Când eram mică descopeream izvoare prin vâlcele şi le desfundam... şi-odată ele-ncepeau să susure... (într-un alt colţ, ţâşneşte, ceva mai violent un alt şuvoi de apă) Poftim! Parcă pârâiaşele
108
MARIN SORESCU
   acelea de demult, vin acum să-mi mulţumească Ia faţa locului. Dar ce se aude dincolo? (Dăfitga in camera mortului) A găsit cu cale să răsară chiar sub pat... (Pegânduri) Da, da... izvoarele sunt semn bun... de belşug. Anul ăsta am scăpat de secetă, uite ţâş-5 neşteapa... din pământ, din duşumea... din beci... (Oarecum speriată) ... prin urmare s-a umplut beciul şi acum... Ce naiba, trăim pe-o pânză freatică? (Mai multe şuvoaie, apoi clar afară, vuietul apelor învolburate) A plouat atât de mult... încât pământul nu mai primeşte strop de apă... în plus se trezesc şi izvoarele din 10 adâncuri... Bună idee au avut oamenii cu digul... Trebuie întărit cu orice preţ. Asta ne-ar mai trebui, să se rupă acum şi digul şi toată gârla s-o ia prin case... Cu apa asta... locală, ne descurcăm noi... o zăgăzuim noi într-un fel... (la şi umple diferite oale, crătiti, gamiţi) Asta e, că se-ngrămădesc toate odată... dar, 15 oricum trebuie să ţiu piept... am obligaţii şi faţă de... (arată spre leagăn, apoi spre coşciug)... faţă de societate, faţă de mine în-săm i... sunt mamă... (Apa a cuprins o parte din încăpere, ridicându-se cam la un lat de palmă) Nici o grijă, mă descurc eu. (Răstindu-se Li izvoare) Afară... ieşiţi afară... Ufi...
                                      (Cortina)
                 ACTUL II
                              TABLOUL 4
    După trei zile.
    Apele au cuprins totul, multe case au fost luate la vale. Casa învăţătoarei se mai ţine, dar acoperişid a fost dus de furtună. Încăperile se văd, ca intr-un 5 acvariu transparent. Tot ce poate pluti — cutii, sticle, vadra de apă etc. — pluteşte, pentru că şi aici cotele sunt foarte ridicate, până aproape de saltele, şi tot cresc. în unele locuri se observă mici vârtejuri. Irina, în patid ei, cu copilul înfăşat, atentă să nu se ude, asta ar mai lipsi. Pe patid celăhdt — coşciugid. După ridicarea cortinei — o pauză mai lungă, pentru aprecierea 10 dezastrului. în acest timp, Irina strănută de vreo câteva ori. După fiecare strănut zice „noroc".
                                  IRINA
    Situaţia nu e disperată. Nu e nici pe departe... aşa de disperată... cum s-ar crede... cum ar lăsa să se înţeleagă apa- 15 renţele... anumite aparenţe... (Către pruncul înfăşat pe pat) Dragul mamei... nu ţipa... să nu intrăm în panică... n-ai de ce te teme... (Ţipete) De ce să plângi? De ce să plângi tu şi să nu plâng eu?... Că ţie puţin îţi pasă... ai venit cu traista-n băţ, cum s-ar zice... n-ai muncit, nu ţi-a curs sudoarea... ca să-ţi pară rău... 20 Noi ne-am zbătut... pentru casa asta... care nu mai e... adică e> dar... (arată în sus)... uite cerul şi nu pe fereastră... Oricum, datoria mea de mamă e să-ţi fac cunoştinţă... cu lucruşoarele Noastre... şi ale tale de-acuma... care, ia uite-le cum înoată!... (Vâră mâna în apă, maipescuieşte un papuc, ceva. Cu mândrie) Iată casa 25 părintească... N-o vei uita toată viaţa, pentru că e casa în care
110
MARIN SORESCU
   te-ai născut... E solidă... foarte solidă... din moment ce-* suportat zguduielile facerii... că habar n-ai tu cum se fac co« piii... Greu al naibii... Adică se fac uşor, dar se nasc greu..! Oricum, bine că avem un colţişor al nostru, unde... să ne retra-1 5 gem. în pătucul tău e cald şi bine... ca şi în pătucul bunici cului... Acela care doarme... etatamare, aşa se zice... vezi?...| (arată spre coşciug)... el are o casă mai mică... ne-a lăsat-o noua pe-asta mare... el şi-a făcut o căsuţă mică-mică-mică, şi liniş-1 tită... că... vrea să se retragă la... ţară... Unde cântă păsă-j w relele... şi creşte iarba... Asta e boala lui... să-i cânte păsărelele] şi să-i crească iarba... prin păr... adică a fost boala lui... Ştii, după două mii de ani oasele încep să-nmugurească... e extraordinar!... Vezi oase verzi... Poate că pădurile toate nu sunt decât mari osuare care au câteva milenii în spinare. Dar ce-ţi\ 15 vorbesc eu ţie de milenii, când tu ai doar trei zile? (Râde) Aşadar. .. în jur e agoniseala noastră... Să nu mă întrebi unde sunt vitele!... Ca un adevărat fiu de ţăran... adică născut la ţară.... o să mă-ntrebi întâi unde sunt vitele... (Tristeţe) Nu mai sunt... au fost şi nu mai sunt... le-a luat apa... le-a dus la vale... 20 Aşadar vite, nu, de ce să-ascundem!... Păsări - nu. Primele care, săracele, au plătit obolul potopului au fost găinile, la urmă curcile... gâştele şi raţele mai plutesc şi-acuma... dar cât o să mai plutească? S-a dus totul... cu căţel... cu purcel... Lasă însă c-o să-ţi cumpere mămica unele... de plastic... ca să ştii cum 25 arată... N-avea grijă... plasticul imită foarte bine... chiar perfect... Situaţia nu-i disperată... dar nici vecinii nu stau mai bine... (Ascultă) până mai adineauri s-au tot auzit vaiete... ţipete... strigăte de ajutor... Acum... (Ascultă atent) ... nimic... S-au calmat... fie c-au primit ajutorul, fie că nu... în orice caz 30 e linişte... Inundaţia s-a localizat... aici la noi... Pentru că, să-ţi spun ce e cu apa asta... Apa asta, măi băiete... e... de ploaie... Ce zic eu de ploaie... de potop! Află c-am trăit să văd şi potopul... şi-ai trăit şi tu... adică te-ai născut să-l vezi... acum
MATCA
111
o să urmeze... retragerea apelor, Turnul Babei... şi celelalte... Glumesc. Sunt o glumeaţă... Totul va fi bine... din ce în ce mai bine. Nc refacem cât ai zice peşte - uite un peşte! (Ţipete de copil) Nu ţipa... că te-aud vecinii... ăştia cărora li se clatină pământul sub picioare... de ce să-i mai amărâm? Dacă nu 5 putem să le dăm măcar o mână de ajutor... Tu zi mulţumesc că trăim... Trăim? Sigur că da, uită-te-n jur... cum colcăie viaţa... Trăim bine... de bine, de rău, trăim bine...
     Mai e cineva acolo? Hei, mai trăieşte cineva în casa aia? (Strigând tare) He-e-i!
    Parcă s-aude cineva... sau am început să am năluciri...
                                  (Cortina)
TABLOUL 5
   10
     Intr-un moment de acalmie se aude strigând de undeva de afară.
                    VOCEA
IRINA
   15
Da, da... parcă e un om... (Strigă) Cine-o fi? VOCEA
     Parcă s-a auzit ceva... (Strigă) Sunt eu.
   20
                         IRINA
    Care eşti, mă?
VOCEA
 Mă cheamă Ti tu...
   25
112
MARIN SORESCU
                                                              IRINA
       Titu?... Şi mai cum?
                                                            VOCEA
       Poantă...
  5                             IRINA
       Mai tare... N-aud bine că ţipă copilul...
                                                            VOCEA
       Poantă...
                                                              IRINA
  10 Poantă? (Râde)... Eşti al lui Sandu Poantă? Vino încoace, că e prăpăd...
                                            VOCEA Nu pot că sunt într-un pom.
                                                              IRINA
  15 Si ce faci acolo?
        Stau...
                                              VOCEA
                                                             IRINA
       Stai?
  20                               VOCEA
       Stau de vorbă...
                                                         IRINA
        ... cu apele...
                                                    VOCEA
 25 Cu logodnica mea... că m-am logodit... Părinţii nu ne lăsau... dar am prins momentul... Bine că ne-am suit amândoi în frasinul ăsta...
MATCA
113
                           IRINA
    Bravo... Şi cine e fata?
                           VOCEA
    „ A lui Tăgărâlâ... Silvica... (Grav şi emoţionat) Dacă o fi ceva... să spuneţi că noi ne logodisem... Ca să se ştie... Dar dumneata 5 cine eşti?... Nu eşti învăţătoarea a tânără?
                           IRINA
    Ba da...
                           VOCEA
    Eram aproape sigur că asta e casa dumneavoastră... Numai 10 ea a rămas... în jur e tot o apă... şi frasinul meu... Dacă aţi ieşi pe acoperiş... e o privelişte ca la mare... Aţi fost la mare?
                           IRINA
    încă nu...
                           VOCEA                               15
    Nici eu... (Pauză)
                           IRINA
    Şi de când eşti acolo?
                           VOCEA
    Păi... Una, două... Asta e a treia zi...                   20
                           IRINA
                           (speriată)
    Cum? A trecut atâta timp... Parcă adineauri...
                           VOCEA
    Dumneavoastră n-aţi simţit c-aţi fost la adăpost... Dar noi’ 25 aici... Am văzut totul... A fost prăpădul de pe lume. Ce-a mai trecut la vale... Case întregi, vă-nchipuiţi...
114
MARIN SORESCU
                               IRINA
       Dar oamenii... au scăpat, nu?
                               VOCEA
       Au mai scăpat... Numai cei pe care i-a prins atunci, lai 5 început, pe nepregătite... când a devenit că s-a rupt digul..^ Şi câtă agoniseală s-a dcvesit. S-au făcut echipe... dar nu po să intre în baltă... Sunt pe deal... se uită... că pe unii cu bare aşa i-a-nvârtejit...
                               IRINA
  10                           (speriată)
       Doamne! S-a-ntâmplat ceva?
                               VOCEA                               ■
       Ce să se-ntâmple?
                               IRINA
  15    Eu tot aştept să vină unul cu barca... bărbatul meu...
                               VOCEA
       Păi... n-a mai venit?
                             IRINA
          Ni
     20
                                VOCEA
        A salvat multă lume... mai ales copii... vreo cincisprezece... A venit tocmai din satul ălălalt... când a auzit... cu j barca în răspăr... asta e aproape o minune... că dacă aţi fi aici j aţi vedea ce viteză au apele... şi cu barca e ca şi când te-ai sui : 25 pe Niagara în sus... Eu n-am fost nici la Niagara, dar am auzit...
                                   IRINA
                                   (într-un suflet)
 Trăieşte? Spune...
MATCA
115
                           VOCEA
   Păi... trăia... aşa ştiu... că e pe undeva cu barca... Nici de-aici nu se vede în toate părţile... Dacă v-aţi urca dumneavoastră pe acoperiş...
                           IRINA                              5
   Nu pot să fac un pas...
                           VOCEA
   Atunci staţi liniştită... Vine... Trebuie să vină... Şi eu tot pe el îl aştept... c-a fost marinar... Că acum numai ăştia... şi cu armata... Ăsta e mare noroc... S-au învârtit unii şi pe aici 10 cu helicopterul... Să nu credeţi că lumea v-a părăsit... că unii s-au pus la adăpost... şi-au uitat de ăilalţi...
                           IRINA
   Pe mine măcar nu m-au văzut, din helicopter, dar pe tine de ce nu te-au luat?...                                        ¡5
                           VOCEA
   Au luat ei pe alţii... Când să ne ia şi pe noi - s-a nimerit că suntem lângă un stâlp de-ăsta de-naltă tensiune... că de el ne-am agăţat întâi... dar tot alunecam... tot alunecam... şi la urmă am căzut... abia ne-am agăţat de frasinul ăsta... cât o mai 20 duce-o şi el... Şi helicopterul nu se poate lăsa prea jos... că se loveşte de fire...
                           IRINA
   Şi staţi bine acolo?
                           VOCEA                               25
   Ca în pom... mai bine... ca pe stâlp... aoleu, cât am stat Pe stâlp a fost de groază... uite-aşa alunecam... şi numai când sinueam apa la tălpi... odată ţâşneam în sus... că prindeam f°rţă, de frică... Când i-am văzut pe-ăia înecaţi... Ia vezi dumneata, s-a-ntrerupt curentul?                                  50
116
MARIN SORESCU
                                 IRINA
        Cred că da... că nu mai cântă difuzorul... Da’ de ce-ntrebi? Ce vorbeşti numai tu?... (Pe alt ton, de îmbărbătare) Hei, fată, tu nu zici nimic?... Logodnicul ăsta al tău e tare limbut... (Prie-5 tenos) Mai las-o, domnule, şi pe ea să deschidă guriţa! (Alin-tându-se) De-ai şti tu ce... năzdrăvan am eu aici în leagăn... Nu vii să-l vezi? S-ar bucura să mai vadă şi el oameni adevăraţi, nu ursitoare mascate, ori de-ăia care fac pe stafiile... Adică... ai veni tu... dar cum să treci apa?... Uite, vorbesc şi eu aşa... 10 (Oftează) Ce te-a apucat să te legi de un om... pentru toată viaţa... tocmai într-un moment de ăsta... de grea cumpănă?... (Pauză) Pe de altă parte, bine aţi făcut... Ce, dacă ai sta să-ţi tot alegi momentul... n-ai mai face nimic în viaţă. Uite, eu am născut tocmai când se rupea stăvilarul... (Râde, apoi speriată) Şi 15 când murea taica. Niciodată n-o să putem rupe viaţa de moarte...
                              VOCEA (cu timiditate)
        Şi năzdrăvanul... trăieşte?
 20                                  IRINA
                                 (râzând)
  I-auzi vorbă! Sigur că trăieşte... din moment ce ţipă... ba vrea ţâţă, ba face pe el... habar n-are unde se află... şi că orice) picătură în plus... fie ea de ce-o fi... e picătura care poate vărsa 25 paharul... Adică, vorba aia... ne-ar putea lua casa la vale...
   (Copilul începe să ţipe, Irina se ocupă de el câteva momente. Vocea se aude afară fredonând o melodie.)
                                  IRINA
                              (după un timp)
 30 Ce faci, cânţi?
                                 VOCEA
        Da, dar nu prea am voce...
MATCA
117
                            IRINA
                       (neştiind ce să zică)
    Oricum... un glas omenesc... Uite, acum nu-mi mai e frică de moarte... că suntem mai mulţi... Ştii ce mă gândeam?
                            VOCEA                                 5
    Ce?
                            IRINA
    Dar să nu vă supăraţi dacă spun o prostie... poate voi aveţi pe altcineva...
                            VOCEA                                10
    Nu înţeleg, pe cine să avem?
                            IRINA
    Naşi... poate v-aţi găsit alt naş. Că dacă n-aveţi, mă gândeam să vă cunun eu... adică noi... eu cu bărbatu-meu, când o veni... şi-or intra apele-n matcă... Ei ce zici? (Tăcere) Vezi, ;5 nu trebuia să vă zic asta, v-am supărat...
                            VOCEA
    Nu... de ce? Ieri încă am mai fi putut să ne găsim şi-un naş, să fie totul în ordine... ieri, când trăia...
                            IRINA                                20
                            (speriată)               ,
    Cine... să mai...
                            VOCEA
    Ea... mireasa... adică...
                            IRINA                                25
                            (înţelegând)
    A... Doamne!
118
MARIN SORESCU
MATCA
119
                               VOCEA
        Nici nu ştiu cum s-a-ntâmplat... o fi răcit? Mie mi-era teamă să nu-nnebunească... Ştiţi... când te vezi în situaţii de-astea... dar ea nu... s-a ţinut foarte băţoasă... ba chiaţ 5 mă-ncuraja pe mine... găsea puterea să-mi spună că suntem în pom. Ne-ncurajam unul pe altul. (Pe alt ion) N-ai o lumânare?
                               IRINA
        Am avut... până mai adineaurea, au tot plutit pe-aici prin jurul coşciugului...
  10                               VOCEA
        Bine că te-ai gândit la coşciug... din vreme...
                               IRINA
                               (gospodină)
        Aşa s-a nimerit. Nu suntem nici noi chiar aşa de gos-15 podari...
                                                                VOCEA
        Dar ziceai că... trăieşte... (Speriat) Sau ţi-ai pierdut şi dumneata minţile... Ar fi frumos să vorbesc de două ceasuri cu o nebună şi eu să nu observ că n-are şir... Ba nu, c-am auzit şi 20 eu ţipete de copil...
                                                                 IRINA
                               (reproş)
        Păi vezi?! Coşciugul era pentru taică-meu... el se pregătea să moară... Trăgea să moară cum se spune... fără să ştie pe ce 25 moment pică...
                                                                VOCEA
        Neprielnic...
                                                                 IRINA
        Neprielnic... dar el tot a murit... de moarte bună... Asta 30 a fost un fel de răzbunare... Adică atunci când toată lumea dă
de bucluc şi se prăpădeşte în mod năprasnic, tu să mori de moarte bună... Şi să ai şi coşciug... la scară, pus din timp... Mă rog, totul dichisit frumos din vreme...
                                                             VOCEA
    A, de-aia... ziceai de lumânări...
                                                              IRINA
    Dar... ce-ţi mai trebuie?
                                                             VOCEA
    Aveţi dreptate... acum e rece... Dar oricum... (Gemând) Uf, mi-a amorţit şi mie mâna... O ţin cu o mână de când nu se mai poate ţine singură... Am simţit-o cum se răceşte încetul cu încetul... Bine c-am apucat de ne-am logodit... O bucurie, cât de cât... în viaţa asta tot am avut şi noi... Că ăsta e un pas important... Aoleu, dar ce mi-a mai amorţit braţul...
                                                              IRINA
    Trebuie să fii tare... Gândeşte-te că trebuie să trăieşti... Ca să spui... Acum ai şi-o obligaţie în plus... faţă de ea... Nu trebuie să-ţi fie frică... Mai bine ai cânta ceva...
                                                             VOCEA
    Ce să cânt?
                                                             IRINA
    Nu ştiu!... Orice... un cântec...
                                                             VOCEA
                                                          (după o pauză)
    Nu găsesc nimic la moment...
                                                           IRINA
    Atunci... cânt eu... Nu te superi dacă... e un cântec de feagăn. Ştii... adorm şi copilul...
120
MARIN SORESCU
                               VOCEA
       Mie oricum mi-a pierit somnul... Puteţi cânta şi... de leagăn.
                                IRINA
  5               (cântă cam strident un cântec de leagăn)
       Nani, nani,
       Puiul mamii.
       Să creşti... mare...
       Mare... mare...
  10 Marea Neagră...
       (Se opreşte... ca şi când ar cătita cuvintele.. .încercând să şi le amintească)'. O cunosc pe mama ta... Tot aşa ţi-a cântat şi ea, ce crezi?
                               VOCEA
       Asta e cântecul de pe la noi... Pe mine... ţin minte... mă /5 ţinea într-o albie... acum, mă rog, alte condiţii, copiii au leagăn... tot felul de jucării... Eu mă jucam c-o potcoavă... că era şi perioada aia grea... după război, secetă...
                               IRINA
       Eu... tot aşa... îmi făcuse cineva un avion dc lemn... nişte 20 surcele prinse cu sârmă...
                               VOCEA
       Pss! Parcă s-aude ceva... Vin cu helicopterul...
                               IRINA
       Şi eu parcă aud un fâlfâit...
  25                                VOCEA
       Helicopterele nu fâlfâie.
                               IRINA
       Ai dreptate...
MATCA
121
                             VOCEA ... decât c-o aripă... fâlfâie.
                             IRINA
       Râzi de mine... Dar mi s-a părut că aud un fâlfâit... VOCEA
    Au trecut nişte ciori... sau corbi...
                             IRINA
    Eşti superstiţios?
                             VOCEA Nu... da’ de ce întrebi?
                             IRINA
   Aşa... întreb şi eu aşa... începuse să-mi fie urât aici singură cu un mort care pluteşte în jurul meu... un coşciug, înţelegi...
                             VOCEA
    In privinţa morţilor suntem... chit.
                             IRINA
    Mai simţi mâna?
                             VOCEA
    Parcă... (Tristeţe) Nu... nu cred... c-o mai simt...
                             IRINA
    Dar cum reuşeşti s-o mai ţii pe logodnica ta? Sau ai scăpat-o?
                             VOCEA
    Nu, că dac-o scăpăm... mă aruncam după ea... N-am voie să-i dau drumul... Am legat-o cu cureaua de mine... Ştii că e frumoasă şi aşa... Parc-ar fi numai adormită... Aştept să se trezească dintr-o clipă-ntr-alta...
122
MARIN SORESCU
                               IRINA
       Ai început-o şi tu de tânăr cu greutăţile vieţii...
                              VOCEA
     Dumneata ce crezi: or să vină în douăzeci şi patru de ore?
  5 Că mai mult... ştiu şi eu dacă mai rezist?... o să mă forţez, dar oricum...
                               IRINA
       A, neapărat... ce douăzeci şi patru de ore?... Acum, într-un ceas, două... Nu se poate să mai întârzie... Trebuie să 10 pice. Bine că eşti acolo, la vedere... Te văd ăia de departe. Să nu uiţi să le spui şi de mine... Să vină să cotrobăiască bine prin casă... dacă vin...
                              VOCEA
       Parcă sunt pe o corabie... tocmai sus... pe catarg... Dar 15 nu se vede nimic la orizont...
                            IRINA (incurajându-l)
       Nu-ţi fă tu griji... E un sat întreg în primejdie... s-a dat alarma... se mobilizează toate forţele... Ştii... până la un timp 20 vorbea şi difuzorul... şi se anunţau tot felul de măsuri... Mare noroc am cu tine că eşti acolo sus...
  Cu -cu? Cu -cu. 25 Ce?
                       VOCEA
 IRINA
                            VOCEA
    Mi-am adus aminte un cântec. Cânt cu-cu. (Râde) Cu-cu. IRINA
      „I.a toţi le-a cântat cucu, / Numai mie doar corbu...“
  30                             VOCEA
       Ce face?
MATCA
123
                                 IRINA
    E tot dintr-un cântec... Eu n-am auzit cucu anul ăsta... nu ştiu cum s-a făcut...
                                VOCEA
    Uite-1 auzi acum...                                           5
                                 IRINA
          Să fii un cuc bun cu mine, auzi, cucuie pasăre sură.
                                VOCEA
    Cu-cu, ctl-cu... CU-CU, cu-cu... (Din ce în ce mai tare) Cu-cu, cu-cu, Cu-cu, Cu-cu-cu-cu.. .                                    10
                                 IRINA
                                 (râzând)
    Acuma, gata, ho, că mă asurzeşti.
                                VOCEA
    Cu -cu-cu-cu.                                                15
                                 IRINA
    Dar apele scad sau cresc? Aici la mine parcă tot cresc... Mă gândesc că tu îţi dai seama de ansamblu... situaţiei... poate dă Dumnezeu şi scad... Ai?
                            VOCEA                                20
    Cu-cu... Cu-cu, Cu-cu...
                                 IRINA
    Şi ăsta vrea să mă sperie... (Tare) Mă, să ştii că nu mă sperii eu cu una, cu două... Au mai încercat ei şi alţii... Vezi mai bine să nu cazi de pe cracă... Leagă-te bine cu cureaua... Şi 25 cand vezi oamenii... că vin, fă-le cu mâna... dă din aripioară... Cu-cu-lc. (începe să plângă. Printre sughiţuri) Cucuie, pa-să-re su-ră...
                            (Cortina)
124
MARIN SORESCU
                         TABLOUL 6
   Irina în vârful patului, încercând să dea drumul la difuzorul din perete, j
                             IRINA
       Să vedem cum mai stăm... (Tot răsuceşte butonul, difuzorul nil 5 funcţionează) în linii mari... stăm în pat... dar rn-ar interesa amănuntele şi perspectiva... Şi, ca să fiu sinceră... orice fel de ştiri ar fi binevenite... că mai rău decât atât! Şi la urma urnieij nu poţi trăi aşa pe sub pământ... pe sub apă... (Curioasă) Ce-o mai fi în lună? (Enervată către difuzor) Zii, mă mutule! (Se aude un 10 hârâit) Aşa, ia zi... (Hărâituri, apoi difuzorul tace) Oricum, sfi cheamă c-am luat legătura cu restul lumii... am restabilit legări tura cu lumea... Lumea hârâie... şi-mi transmite îndemnuri la curaj. Asta am înţeles eu din aceste păcănituri... ţine-te bineJ că acum apare ăla din cer... coborând pe frânghie... din heii-15 copter... Zice: „Veniţi încoace, am venit să vă luăm cu hârzo-i bul...u (Alte păruituri la dif uzor, Irina renunţă să-l mai zqfîndure. Stă i pat şi studiază vârtejurile din odăi.) E curios cum în camera mea apa se învârte de la dreapta spre stânga şi în camera răposatului de la stânga spre dreapta... inversul sensului acelor de ceasornic.. .1 20 este la mine? Asta ce-o fi-nsemnând? De ce-mi dă apa asta dmpu-napoi? Nu se mai aude ploaia... (Ascultă)... n-a maţ! plouat de mult şi cred... c-o să avem secetă. (Râde) Adineauri! am aţipit un minut şi-am visat un colţ din Sahara... cred căi cel mai uscat, mă jucam în nisip... făceam clepsidre... din că-J 25 mile moarte... 1111 ştiu cum se făcea... că le turnam nisip înl urechi... şi curgea prin... copite şi la urmă... se răsturnau...] cămilele... şi le turnam între copite... Am mai văzut un incendiu, nişte cuptoare... închise... şi la urmă cum tot turnam euj nisip pe gâtul cămilelor... odată au izbucnit vulcani... Vezi,! 30 cămilele erau nişte vulcani deghizaţi şi dă-i la lavă în dreapta! şi-n stânga!... Noroc că m-ani trezit... Ce-o fi-nsemnând visul —I acum Dumnezeu ştie. Am văzut nişte oameni care au muriţi
MATCA
125
în flăcări. S-a răsturnat camionul şi i-a prins dedesubt... A făcut explozie motorul, nu te puteai apropia, vedeai cum ard... şi nici lor nu le venea să creadă că aşa, nitam-nisam... hodoronc tronc!... Prefer inundaţia de-o mie de ori... şi la urmă lucruri de-astea nu se mai întâmplă la noi... Nu trebuie să te pierzi 5 cu firea... şi să ai încredere... (Cătreprunc) Auzi, mă muţunache? Intr-un fel îmi pare bine că... nu te-ai născut pe puf. (Apa a mai crescut, patul mortului fiind nun scund, cosciugul a început să plutească. Către prunc) Te-ai udat, păcatele mele... Să te schimb. (îlschimbă) Uite şi bunicul a luat-o din loc... îşi face plimbarea... Pe la ora asta io întotdeauna-şi făcea plimbărica. Şi el s-a udat, dar pe el nu-l mai schimb. De ce? Nu mai are scutece... gata! Şi-a trăit traiul şi şi-a... la uite ce barcă! Noroc că aven) o barcă-n casă. Patul nostru e mai năltuţ... (Prinde cosciugul, il leagă cu un cearşaf de patul ei)... Acum vă am pe amândoi aproape... apropiaţi... rude. Nu 15 înţeleg de ce cresc apele... tulburi?... (Cătrepuhoi) Ei, dar văd că nu te astâmperi! Chiar ai de gând să te urci peste noi în pat, ei comedie! (Pe alt ton) Spuneam: „Ei, comedie“, când e vorba de dramă... (Oricum speriată) Da, apa ne intră efectiv în aşternut... Mai bine visam visul ăla: se făcea o apă mare... la 20 aşternut... pe drum de seară, o apă mare... în loc de voinic... la aşternut... Atunci ar fi fost clar: necaz. Apă mare tulbure dacă visezi, înseamnă necaz... (în timpul ăsta a ridicat copilul în braţe) Dar aşa necaz... fără preaviz în vis? (Simte atingerea apei la tălpi) Uuu! M-a muşcat de tălpi... dihania... Poftim! Cine ar fi 25 crezut. Dar nu-i nimic. în situaţii excepţionale organismul devine mai rezistent. Rezistenţa corpului creşte în progresie geometrică în timp ce pericolul creşte în progresie aritmetică...
Na, c-am făcut şi-o teoremă... Dacă n-o fi taman pe dos... (Trage coşciugul în patul inundat, aşază pruncul pe coşciug) Soluţia a şi 30 fost găsită, în pofida duşmanilor... Nu ştiam de ce tata ţinea morţiş la coşciug de stejar... parcă ştia el ceva... O adevărată arcă... dacă-om vedea şi-om vedea, ne urcăm cu toţi în ea...
126
MARIN SORESCU
    Iată că mortul a dat muguri... Oasele i-au înverzit şi-au înmugurit ca şi când ar pluti de mii de ani. Ai noştri fac nişte coşciuge de calitate, când vor ei să le facă. Nu se strică, nu nimic... Mai degrabă învie ăi dinăuntru, decât să putrezească stejarul...
5 Nu ştiu ce am, că obosesc cam repede... Mă lupt de vreo trei zile cu nişte gânduri negre... şi am obosit... Noroc că nu transpir, ar creşte potopul... (Râde) Tot râul spre bine... de mult voiam eu să fac o baie de plante... Băile de plante se recomandă atât pentru nervi cât şi aşa ca întărire... Mai multe plante decât 10 în această cadă a potopului nici nu pot exista... aşa că... Numai puţin de-ar fi mai călduţă... în sfârşit... Ciudată senzaţie, stranie senzaţie... când te cuprinde apa... încet-încet... Parcă m-ar zidi cineva... începând de la tălpi... intr-un zid mare... Ce fel de zid, Doamne... ce fel de zid? Mai bine rămâ-15 neam la dig - mă zideau acolo... dar vezi, le-a fost milă de copil... şi de-aia s-a dărâmat zidul... Eu sunt vinovată, că n-am stat... De ce le-a fost milă? Nu trebuia să le fie milă, nu trebuie să te scumpeşti la sacrificii. Le faci până la capăt... şi cu seninătate. (Pauză apoi veselă ca intr-un joc de-a v-aţi ascunselea) Aici eram. 20 (După o pauză) în frumos bazin m-am pomenit, ia te uită... (Didactic) O femeie la douăzeci de ani... a cam epuizat viaţa... şi-a dat măsura posibilităţilor... Tot ce urmează se cam repetă... Dacă ai făcut şi copii... câţiva copilaşi, ţi-ai încheiat cinstit socotelile cu viaţa... Ai venit, ai văzut, ai născut... Te-ai 25 fandosit în oglindă... Femeile, poeţii... până la douăzeci de ani, ehe! au destul timp să se manifeste... să-şi dea măsura genialităţii... Eu am douăzeci şi trei... am depăşit cu mult pragul... N-ar trebui să-mi pară prea rău... Vorbesc şi eu, ca şi când aş fi pe dric, Doamne, iartă-mă. Ce-o fi cu pesimismul 30 ăsta pe capul meu? Ia să mă dezbăr! Omul nici în ultima clipă nu vrea să recunoască pe faţă că asta e chiar moartea. Şi e grijuliu până-n ultima clipă... Şi mie-mi vine acum să mă rog aşa: „Spală paharu-n care-mi pui otravă, să n-aibă microbi..."
MATCA
127
Niciodată, la teatru, n-am putut suferi situaţiile limită. Pui un personaj în faţa pericolului iminent şi, după aia, re ţii scai de catastrofă. O umfli, o pompezi, mă rog. I ot dezvolţi şi grăbeşti pericolul iminent. Bine spunea cineva că astfel de situaţii limită nu există decât în nişte capete absurde. Viaţa e mult mai 5 complexă... Uite, bunăoară aici... (Speriata de apă) Uft Apa se dezvoltă în mod absurd... Dar eu nu mă aflu într-o situaţie limită... asta e toată deosebirea... care e esenţială... Sunt sigură că ăsta din copac... care zice cucu... (Ascultă) Săracul nici măcar cucu nu mai zice... dacă-ar fi apucat să pună pe hârtie ce-a 10 văzut, altfel ar fi înfăţişat problema. Grandios... cu accentul pe măreţia omului... în primejdie se vede omul... cât e el de sublim...
                            (Se aude de afară Vocea.)
                              VOCEA                                   15
    Cu-cil, CU-CU, Cll-CU. . .
                              IRINA (bucuroasă)
    Vorbeşti de lup... şi el cântă. Hei, băiete... tocmai te pomeneam, ţi-ai revenit?... Ai avut aşa o sfârşeală... dar ti-a tre- 20 cut... Află că şi mie mi-a venit rău de câteva ori... dar n-am putut să mă las... Ştii, am obligaţii... am adus pe lume un copil, trebuie să am grijă, nu-mi pot permite să-mi pierd minţile... Tocmai de-aia am vorbit tot timpul... ai auzit, c-am vorbit destul de tare... şi pentru tine... ca să nu-ţi fie urât în 25 nebunia ta... Niciodată nu 111-am gândit aşa de mult de-ndesat, ca acum... la anumite lucruri. Mi s-au părut foarte clare şi le-am rezolvat... teoretic... Ziceam că e bună ideea aia a ta... să înfăţişezi totul pe ore...
                              VOCEA                                   30
     Cu-cu...
128
MARIN SORESCU
                                 IRINA
        Acum cânţi parcă mai bine... te-ai mai perfecţionat... ori ai fi pasăre? Oricum, important e să mă asculţi. Să am cu cine schimba o vorbă... Fiindcă apa văd că tot creşte şi nu ştiu 5 să ’not... şi... Aş vorbi tot timpul... nu ştiu ce am... Mi-am adus aminte de doi amanţi... poftim, ce-mi trebuie, ce-mi trece prin cap, doi amanţi care puseseră ibricul cu cafea pe foc, a dat cafeaua în foc şi l-a stins, dar gazul a continuat să iasă, ei n-au observat, că se iubeau... erau îndrăgostiţi... îi închisese cineva 10 în cămăruţa aia străină... şi când şi-au dat seama că... era prea târziu... că gazul metan îţi dă un fel de paralizie... vezi că mori, eşti conştient, dar nu poţi să te mişti... numai te miri, te miri... Aveau feţele aşa de schimonosite, când i-au găsit, că a trebuit să ie facă nişte injecţii, să se destindă pielea de pe obraz, ca să ¡5 nu-i îngroape aşa mirându-se... Aşa că... nu ştiu ce voiam să spun... îmi cam pierd şirul... a, încearcă să zâmbeşti, nu sta crispat, că de-aici ni se trage nouă... prea suntem crispaţi... Mă auzi? (Ascultă) Nu cred că era băiatul... o fi căzut de mult... Mi s-a părut mie că aud, ori a fost un cuc adevărat... că lor ce 20 le pasă?... îşi pun ouăle în cuib străin... şi vin să-mi lălăie mie, care nu-mi mai văd capul din treburi... (Luând seama cât de mult a cuprins-o apa) Capul mi-1 văd, dar nu mai e mult... Numai băiatul meu râde... uite cum râde... Bravo ţie, învaţă să râzi de pe acum. în viaţă o să e izbeşti de multe glume bune... Ia 25 spune-mi şi mie de ce râzi? (îngrijorată) Mi-e să nu fi făcut ceva pe bunicul. Copiii mici când fac ceva, râd ca proştii... Măcar de sus să fie ferit bietul tata... Altfel, porcărie jos, porcărie de pe lături... Oricum, tu eşti călare pe situaţie... Tată, trăi-ţi-ar tronul, Doamne iartă-mă, că bun mai e! întâmplarea asta n-o 30 s-o uit cât oi trăi... câte zile oi avea... Câte zile oi mai avea? Cine ştie când îi vine omului sorocul... Parcă m-apucă aşa o ameţeală... O oboseală fără margini, ca marea asta... O imensă lehamite. (Pesilabe) Ix-ha-mi-tc-a le-hu-zei... Ce straniu sună... Mai ales dacă desparţi pe silabe... Le-ha-mi-tea le-hu-zei...
MATCA
129
Până la urmă toată ştiinţa noastră nu e bună decât să te ajute să desparţi moartea pe silabe... (Grav) înainte de a-mi ajunge apa la piept... să-i mai dau o dată să sugă... în sfârşit o idee bună. Filozofezi, filozofezi şi uiţi să dai ţâţă copilului... (Se desface la piept, ia copilul de pe coşciug şi-l apropie de sân) 1 âţa, mamă. 5 Ce e aia? (Râde) Eu ştiu? Ţâţa. Simt că-ţi place de pe acum, ştrengarule. Ce crai o să-mi fii şi tu, tot ca taică-tu... Că cine ştie pe unde umblă acum de nu mai vine... după ce fuste... (Prin spărtura acoperişului o rază de lună) Uite, că s-a-nseninat, se văd şi stelele sus, ca intr-o pictură în care uleiul a început să se co- 10 jească... Vin să se oglindească în lac. Mult drum mai străbat şi ele, numai să se oglindească în cloaca asta! Uite, ţâţa, şi uite cosmosul. (Privind copilul care suge) Nici cosmosul n-a fost înţeles bine... darmite ţâţa asta! Nu e bine să le ştii de pe acum pe toate... Eu ar trebui să le ştiu de pe acum... Vine şi momentul / 5 când trebuie să ştii tot ce se poate şti... pentru că pleci. Şi să pleci... ştiut... ştiind... Doldora de cunoştinţe şi... Palid... (Pauză) Steaua aceea parcă anume s-a ivit, să-mi dea şi mie o aureolă... Bruma mea de aureolă... Că am adus pe lume un om... (început de cântec) Port aureola ca o copcă, plină cu-necaţi 20 în Dumnezeu. (Privind copilul care suge) Satură-te, băiete... Măcar o dată. Ca să-ţi poţi aminti, când ţi-o fi mai rău, şi laptele pe care l-ai supt... Eu asta mi-am amintit adineauri... în timp ce albeam... într-adevăr am albit... (Dâmdu-si cu mâna prin păr) Păru) mi-a obosit cel mai repede. Acum am plete de 25 stafie. Simt eu că s-a uşurat dintr-o dată. Pe vremuri părul meu conţinea aur... şi cădea greu pe umeri. Şi dacă-1 încercai cu dinţii — vedeai că e aur curat... (Plânge) Am fost o clipă una din marile bogăţii ale ţării. (Revenindu-si) A, şi gustul acela de lapte... Ce am învăţat eu acolo înăuntru, e că toate lucrurile 30 sunt legate între ele. Şi deodată m-am pomenit ruptă, dislocată, aruncată afară din lume. (Speriată.) Mă născusem! (Luminată) în prăbuşirea aceea imensă fără nume dintr-o dată am simţit pe buze ţâţa mamei... Izvorul de lapte... (Cătreprunc) Ei, ce zici?
130
MARIN SORESCU
    Pe pământul ăsta încă mai curge lapte şi miere. (AscumAndu-şi sânul în bluză) Uf, mă durea de plin ce era. Bine că s-a mai dezmorţit... Mă simt mai uşoară acum... (Privind apa care s-a ridicat si mai mult)... şi voi putea să plutesc în voie. (Ţipă cuprinsă 5 dintr-o dtită de disperare) Nuu! (Îşi revine, pune copilul în coşciugul care şi el s-n mai înălţat. Dulce) Acum fă nani! Ce să-ţi cânt? Ce să-ţi cânt? (Caută o melodie... apoi rămâne pierduţii pe gânduri, auzind curgerea apei) Cântă apele... în locul meu... Acum, că e mai multă lumină se vede şi mai groaznic. Dar nici să ţip n-am voie. S-ar 10 deştepta copilul... S-ar deştepta mortul... Mai bine să cânt... Ce să cânt? (Pauză)
                              VOCEA
        Cu-cu, cu-cu.. .
                               IRINA
 15 Ce limpede le văd pe toate. Apa e tulbure, dar capul mi s-a limpezit. M-am limpezit în ape tulburi... (Scuzăndu-se) Dacă aşa a fost vremea! Aparent, totul e-n ordine... (Ascultă) Nimeni nu mai cere ajutor. Toţi au fost salvaţi, toţi sunt pe la casele lor. Numai că unele case plutesc la vale... ca nişte mici excepţii. 20 (Ungând) Oare şi casa mea pluteşte? Oi fi ajuns în Dunăre? Oi fi trecut de Marea Neagră? Poate că mă legăn acum pe ocean... Unde se varsă Marea Neagră, în care ocean? în care ocean curg oceanele? Numai de-ar şti omul meu unde să mă găsească... De-ar veni mai repede cu barca... până n-apucă 2-5 Marea Neagră să se reverse în oceanul... negru... (Privindcu dragoste la copil) Faci un copil odată şi după aceea toată viaţa te ţii mândră ca şi când în orice clipă ai mai fi în stare să creezi un altul. Femeile sunt foarte lăudăroase. în sinea lor. Prea pline de sine... în sinea lor. De exemplu eu acum... (Ca şi când ar 30 încerca să demonstreze ceva) Să luăm un exemplu concret... şi banal... Eu... o oarecare... (Apa îi vine până spre gât. Cu mâinile ridicate deasupra capului ţine pruncul încleştat pe coşciugul care pluteşte)...
MATCA
131
n-aş mai avea nici un motiv să mai cred în viaţă... Aparent, da, nici un motiv... Ce mă mai ţine pe mine legată? Coşciugul? Ceea ce am învăţat eu acolo, înăuntru e că toate lucrurile au o legătură... Dar ce mă mai ţine pe mine acum, legată... de casă... de sol? Apa îmi vine la bărbie. Ca să vorbesc trebuie i să-mi ţin capul pe spate... Şi să văd steaua aia de sus. O singură stea... Poate că acoperişul s-a spart anume ca să pot zări mereu steaua aceea... care n-a apus... dar e parcă mai palidă... pentru că se face ziuă... şi va fi şi ea inundată de o altă lumină şi mai puternică. (Privindsteaua) Câtă vreme se mai vede ceva în zare... 10
o  rază de stea... sau un pai... speranţa nu-i pierdută... Şi dacă există o singură speranţă trebuie să existe şi o jumătate din speranţa aceea... şi jumătate din jumătate... şi aşa la infinit... Cei vechi ştiau ei ce spun! Ne-au învăţat să fim optimişti... la infinit. Uf, ce lăudăroasă mai sunt! Parcă mă ia o nelinişte... 15 Nu ştiu de ce apa mă nelinişteşte... Regret numai că n-am avut timp să mă gândesc prea mult şi la el... la omul meu. Odată... (încercând să-si amintească) Odată, când eram însărcinată cu copilul nostru s-a uitat mult la mine... într-un anumit fel... cum nu mă privise el niciodată... Zic: ce mă tot masori aşa din 20 creştet până-n tălpi, că n-o fi alta. Şi el mi-a spus... şi-i tremura glasul... O clipă, să-mi aduc aminte bine ce mi-a spus... A, da. (Cu voce stinsă) Aşa cum stai dreaptă cu braţele moi pe pântecul plin, pari o veche soţie de voievod ţinându-şi ctitoria. Şi parcă-aud un glas venind de dincolo de dispariţia materiei: 25 „Noi, Ion şi Ioana, cu puterile noastre, am durat acest sfânt copil, întru veşnica pomenire a acestui soare şi-a acestui pământ. .. “ (Pauză) Curios cum mi-am adus aminte de asta tocmai acum când îmi vine apa la buze. Parcă iarăşi aş fi cu burta la gură... (Senină) E burta cea mare a mării... Eu mi-am făcut jO datoria... (Zâmbind) Balena a făcut totul. S-a simţit până la sfârşit răspunzătoare de soarta celui pe care Dumnezeu i-1 sădise în pântec. L-a depus teafăr pe uscat... (Jale) Uscatul era un coşciug... (Plânge. Sec) Bine că nu mai plouă. Asta e o cucerire
132
MARIN SORESCU
a uscatului. Sunt la jumătatea jumătăţii de speranţă. Aproape de infinit... Dincolo de vuietul monoton şi meschin al apei urechea mea prinde plescăitul lopeţii care se înfige curajos în valuri. (Ascultând) Da... aud o lopată... Se înfige nu în pământ, în ţărână, ci în apă... Sunt sigură. Dacâ-or fi pierit şi cei cu barca? Vin cu helicopterul. îi salvează pe toţi cei rămaşi în mijlocul puhoaielor, nu e lăsat nimeni la... voia întâmplării. Bine c-a dat Dumnezeu şi s-a spart acoperişul să ne vadă sus. Parcă-1 aud pe viteazul acela... tot un oarecare... ca şi mine, povestind la ai lui cum a coborât el din helicopter prin acoperiş în casa inundată... (Imitând) Şi când mă uit, văd copilul plutind deasupra apelor... Şi când să iau copilul, văd că ceva din adânc îl ţinea deasupra... erau mâinile mamei. Bietele mâini! Se încleştaseră pe mititel şi nu-1 lăsau să moară... să-l ia valurile... (Luminată de fericire) Mă, şi copilul respira... (Încalecă pe cosciug, ia pruncul şi-l ridică deasupra capului. Inundată tie o lumină a unei imense bucurii, cu o clipă înainte ca apa să-i treacă de creştet) Respiră... hai, respiră, mă. Respiră...
                            SFÂRŞIT
     PLUTA MEDUZEI VIZIUNE DRAMATICĂ 'IN DOUĂ ACTE
PERSONAJE
CĂTĂRATORUI.
METRUL
FOTOGRAFUL
TE                                                                               5
FEMEIA
INSUL 1
INSUL II
INSULUI
INSUL IV                                                                         10
INSUL V INSUL VI PASĂREA
(La nevoie, niscai FIGURANŢI)
    Un câmp - scaieţi, mărăcini, imortele. In fundul scenei, un fel de copac - sau, mai bine zis, un catarg cu coaja noduroasă şi iscălită. Pe undeva, curge un râu, care poate face chiar o cascadă, dar mică, să nu acopere glasul oamenilor. Intrările şi ieşirile din scenă se fac printr-un sistem de trape: scena va fi plină de tot felul        de trape bine mascate.
Personajele cad mereu în ele, dar mereu se ridică la suprafaţă, când     e să-şi 20
spună replicile, chiar dacă nu apucă, întotdeauna, să le şi termine.
    întâmplările piesei fiind egale cu zero, regizorul va căuta să suplinească, în vreun fel, caracterul acesta cam static. Ramificaţiile verbale ale copacului, care se vede în scenă, pot fi luate eventual ca nişte mici drame, mai mult sau mai puţin independente.                                             25
               ACTUL I
                                 TE
  ([.¿biuñ copac, li măsoară cu un metru grosimea. încearcă să vadă cam de câte ori l-ar cuprinde in braţe. Bate în coajă cu un ciocănel de lemn)
  Mda... Are reflexe bune. (Mai măsoară un nod etc. Rezultatul 5 cercetărilor e notat pe o hârtie.)
                            METRUL
                   (scoate incet capul dintr-o trapă)
  Bilie Că eşti aici. (lese de tot. Merge la Te, ii cere hârtia, se uită la ea, dă din cap negativ.) Nil, nu-i încă momentul!                     10
                                 TE
  Bine, dar... (Cade intr-o trapă. Iese, scuturându-şi coatele de ţărână.)
  Uf, şi afurisitele astea de trape!
                            METRUL
  Aşa e. Nu poţi să faci doi paşi... Poate am construit noi /5 prea multe...
                                 TE
  Am exagerat întrucâtva, aşa e. Sunt cam multicele. însă trebuie să recunoaştem, domnule Metru, că acum nimeni 1111 se mai poate duce nicăieri.                                              20
                            METRUL
  în privinţa asta... Sigur, prea departe nu se mai aventurează nimeni... Ghinionul este însă că s-a descoperit şi existenţa unor
138
MARIN SORESCU
trape vechi, făcute cine ştie când. Deci, tot pământul e... Asta mă frământă pe mine...
                                       TF.
    In ceea ce mă priveşte, eu aş prefera să dau tot timpul numai în trape vechi... (Confidenţial) Ştiţi că pe-ale noastre le-am umplut cu dinamită.
                                   METRU1.
    Şi aici cred că am greşit întrucâtva. Trebuia însă să mergem la risc.
                                       TE
    Aşa erau vremurile. Toţi ar fi plecat, dacă nu le-ar fi fost teamă că sar în aer.
                                   METRUL
                 (du sil spitnii ceva, cade cu un picior; se ridică qreu)
    E clar că trebuie să ne canalizăm toate eforturile în sus. (Arată spre copac.)
                                       TE
    Trebuie.
                                   METRU],
                                      (trist)
    Suntem atât de civilizaţi, ne-am îndepărtat atât de mult de maimuţă, încât acum nimeni nu se mai poate căţăra intr-un copac. Trebuie să folosim tehnica cea mai avansată la un lucru care altădată l-am fi făcut în mod spontan. Cum stăm cu racheta?
                                       TE
    I .ucrează băieţii la ea. Se montează. Iar în ce priveşte copacul...
                                   METRU],
    Nu te pripi... I-ai numărat toate cercurile? Nu e nici unul putred? Să fim foarte atenţi... (Iese.)
PLUTA MEDUZEI
139
                                          TE
           (se întoarce lângă copac, scoate iar un metru etc. Intr-o parte a scenei,
              lângă un râu, apare Fetneia, ducând în braţe o roată (le sârmă).
                                       FEMEIA
    Uf! Mi-a rupt spinarea. (O pune jos, rămâne pe gânduri.) Poate 5 astăzi mi se arată. (Face câţiva paşi şi de sub frunze scoate la iveală un scrin vechi, pe care, cu basmului sau cu dosul palmei, se apucă să-l şteargă de praj'. Reflector pe lustrul scrinului.) îll lustrul mobilei vechi mai există încă imaginile vechi. Bunica mai continuă să şteargă praful, purtând-o în pântec pe mama, cum ai plimba un mag- 10 net să atragi un viitor, care deja nu mai este. Tata trece şi el de colo până colo, repară casa, vine la masă să se reflecte în solniţa de lemn, care, încet-încet, cade în neîntrebuinţare şi se urcă în pod, ca o urcare, la cer, care s-ar opri în pod. Şi... (Continuând să şteargă şi să observe lustrul)... rudele venite în vizită, care 15 seara s-au făcut că pleacă, dar s-au întors pe furiş şi, uite, au intrat în lustrul scrinului... (Pe ton de descântec.) Dumnezeule, nu există un cleşte atât de perfecţionat, încât să scot cu el ce a mai rămas din bunici, să-i îndrept ca pe nişte cuie uşor atinse de rugină şi să le dau din nou drumul afară? (Apropiindu-şi mai mult 20 ochii de mobilă.) Nimic?!
                                          TE
                              (care a observat-o între timp)
    Degeaba te uiţi şi-l cauţi peste tot. N-a mai rămas nimic din soţul tău. Ştii bine că primeşti pensie.                            25
                                       FEMEIA
    Parcă pensia ar fi totul! (Vehement.) De ce l-aţi ars pe rug?
                                          TE
    N-a fost rug, a fost rachetă. Mereu le încurci. Deşi racheta noastră a fost perfecţionată, nu însă destul de perfecţionată, 50 încât să nu ardă din cauza unui mic defect tehnic. Mic, foarte mic, atâtica, dar a ars. Ghinionul soţului tău, acum o s-ajungă
140
MARIN SORESCU
altul primul în copac! (Sever.) Sârma! Treci la sârmă, avem nevoie de antene, cât mai multe antene. Cerul colcăie de semnale cosmice şi noi nu prindem nimic, dacă sârma e ruginită! (împingând scrinul in apă.) De câte ori să-ţi mai spun că nu vreau să-l mai văd aici? Uite-1 cu câtă uşurinţă se îneacă... cu toate vedeniile tale bolnăvicioase... Acum vei începe şi tu să crezi în ştiinţă, ca toată lumea. (Iese.)
                                  FEMEIA
                (scurtă pauză, apoi, începând să spele sârma adusă)
    Ce se mai aude cu semnalele? întreb din când în când antena - o bucăţică de sârmă, legată în jurul degetului inelar. Ce mai face cosmosul? Dar sârma mea stă surdă - nu vuieşte în ea nici măcar trenul care merge acum pe calea-ferată, cu roţi sigure, spre deraiere, trenul de la doi paşi. Ce să mai vorbim de stele? Poate inelele voastre, prieteni, au adulmecat ceva? Poate o mare catastrofă se întâmplă acum în vârful cerului, atât de mare, încât şi morţii ar detecta-o, iar pluta noastră de sârmă va mişca puţin... Atunci vom trage concluziile: există cer. Oricum, trebuie să trecem la antene mai mari, toată industria sârmei trebuie să fie scoasă pe ogoare... (Plânge.)
                             CĂŢĂRĂTORUL
                     (îmbrăcat în căţărător, privind copacul)
    Când voi avea un calorifer în burtă şi-o pernă moale în loc de ficat, toate supărările să intre în el ca în puf, amortizân-du-se... atunci înseamnă că vom fi deja foarte departe şi orice sofa aşezată cu arcurile în sus poate constitui o excelentă rampă de lansare. Atunci sfânta familie n-are decât să-şi întoarcă patul pe care a visat toată noaptea şi să sară, cu un mic avânt, după visul cel mai îndrăzneţ. (Privindcerul.) Iar toţi norii îi vom purta în burtă, în caloriferele noastre proaspăt vopsite, aşa că şi cerul va fi mai totdeauna luminos.
PI.UTA MEDUZEI
141
                                    FEMEIA
                            (observându-lpe Căţărător)
    Hei, băiete, vino să-ţi ghicesc în palmă. (Căţărătorulse apropie, ii întinde palma.) Unul câte unul o să ne înşirăm pe rămurele, ca vrăbiile. Ai mână rece, o să se-aprindă greu... Al meu, tot 5 aşa... (hi ureche.) înainte de... ia-ţi nişte untdelemn, şi toarnă-1 pe tine... Să zici măcar că ai nimerit într-o candelă şi să arzi liniştit... (Iese.)
                               CĂŢÂRÂTORUI.
 (se plimbă o vreme singur, intră Inşii, cu un fel de rachetă, fiinii, scule, 10
               pe care încep să le potrivească sub copac)
    Mă strânge costumul ăsta... (Arătândspre rachetă.) Mă strânge costumul ăsta.
                            INSUI. II
                            (către ceilalţi)                        15
    Mai repejor, băieţi.
                               CĂŢĂRĂTORUL
                               (apropiindu-se de ei)
    Sunteţi aproape gata, nu se poate spune că nu-mi vreţi binele                                                                       20
                            INSUI. II (evaziv)
    Noi vrem binele omenirii...
                               CĂŢĂRĂTORUL
               (ca şi când şi-ar fi adus aminte de ceva)                      25
    A, saliva noastră este din ce în ce mai amară. Aţi gustat-o vreodată? (Inşii se strâmbă de greaţă.) Nu vă jenaţi. Mâncăm noi cretă colorată, cioburi, câlţi, că ne-am deprins, cu timpul, cu orice. Aşa că dimineaţa, înainte de a vă uita în oglindă, să vedeţi cu cine mai semănaţi — sau poate chiar în momentul acela, luaţi 30 puţină salivă pe vârful limbii, treceţi-o prin cerul gurii ca pe
142
MARIN SORESCU
  un buchet rar, închideţi ochii, cufundaţi-vă pentru o clipă în degustarea de sine...
                               INSUI. III
       Ce bazaconii, ne cunoaştem noi destul de bine şi aşa...
  5                       căţărătorul
                                (vehement)
       E un mod de-a vă lua pulsul mult mai exact... s-au văzut şi morţi cu pulsul normal - aşa că... dar ce să mai vorbim! Şi dacă veţi constata o scârbă de voi imensă, înseamnă că propria io voastră otravă şi-a făcut efectul... îmbrăcaţi-vă în costume de faraoni, trageţi şi-o piramidă pe deasupra şi lăsaţi să vă cuprindă întunericul pentru o bucată de vreme.
                               INSUI, IV
                               (trebăluind)
  15     Deocamdată, noi n-avem costume de faraoni, dar tu ai cos-
  tum de căţărător, aşa că... hi-hi-hi! (Râde.)
                               CEH ALŢI
       Ha-ha-ha! (Apare Te.)
                                   TE
  20                    (încearcă să insufle entuziasm)
       Aşadar, peste câteva momente... (Băitându-lpe umăr pe Căţărător.) Eşti gata?
                            CĂŢĂRĂTORUL
                                  (sec)
  25     Ba. N-am costum.
                                   TE
       Bine, dar... (îi arată costumul de pe el.)
                           CĂŢĂRĂTORUL
       Nu pot să mă sui în cer decât în costum de faraon. Toc-30 mai le spuneam şi dumnealor... (Inşii se fac că nu aud. Familiar.)
PI.UTA MEDUZEI
143
E singura modalitate, zău. Asta ar fi şi în interesul dumneavoastră. Ar avea un alt ecou. Altfel... ce ar conta că un om a zburat? Ei, şi? Sunt milioane şi milioane de oameni care rămân jos. Dar, gândiţi-vă... primul faraon ajuns în cosmos... Apoi, ar veni rândul lui Ramses al doilea. Al treilea... Nu sunt decât 5 vreo şapte. Problema zborului tuturor în cosmos va fi oarecum rezolvată.
                                       TE
                        (făcându-se că nu înţelege provocarea)
    Bun... N-ar fi rău să trezim la viaţă şi faraonii... Va trebui 10 însă să intrăm în corespondenţă cu ei, scrisorile, ştii, circulă greu prin nisip... (Oftează.) Hei! Totuşi, dacă n-avem ce face, dacă vrei neapărat un sarcofag...
                                CĂŢĂRĂTORUL
    Nu, nu, sarcofag am. (Arată spre rachetă.) Vreau o piramidă 15 întreagă...
                                       TE
                                   (cu intenţie)
    In cap? Dac-o  fi să cazi, ceea ce, după calculele noastre, e
exclus... dar, mă rog... la o scară mult mai mare... în caz că... 20
(Tăios.) O să ai tot pământul în cap! (Sarcastic.) Sper să-ţi vină bine. Să-ţi poţi continua zborul. Unul câte unul, o să ne înşi-ruim pe rămurea, ca vrăbiile. (Bate din palme, ţipând.) Gata! Reîncepem repetiţiile... Numără!
                       CĂŢĂRĂTORUL                                25
                                   (înţepenind)
    1, 2, 3, 4, 5, 6, 7...
                                       TE
    Ce facem la şapte?
                       CĂŢĂRĂTORUL                                30
    îmi ţin respiraţia.
144
MARIN SORESCU
                                   TE
       Cât?
                            CĂŢĂRĂTORUL
       O veşnicie.
 5                                TE
       Nu e bine. Cât? (Răspunde tot el.) Şapte minute, aşa! Să se ştie că te-ai îndepărtat de pământ, de vaca lui cea grasă, de aer, şi să începi să regreţi...
                            CĂŢĂRĂTORUL
 10 Nu, eu regret la 9.
                                   TE
       Greşit. Nu era traducerea bună. Se regretă mal repede...
                            CĂŢĂRĂTORUL
       Mă rog, pot să regret şi de pe acuma...
 ¡5                               TE
       Dar la 15? Ce faci la 15?
                        CĂŢĂRĂTORUL (pe nerăsuflate, ca Li o lecţie)
       îmi ţin gândurile. Le trag la străfundul conştiinţei, fac vid 20 complet în mine.
                                   TE
                          (şiret, să-l prindă) înseamnă c-ai intrat în zona de imponderabilitate? CĂŢĂRĂTORUL 25 Nu, înseamnă că deja nu mai sunt...
                                   TE
       Fals. Idealist. Cine te-a învătat?
PLUTA MEDUZEI
145
                     CĂŢĂRĂTORUL Aşa mă taie pe mine capul.
                     FOTOGRAFUI.
                      (intră volubil cu aparatul lui)
    Un moment, un moment, o poză! (Merge bt Căţărător, ilaran- 5 jează.) Mai la dreapta, te rog. Bărbia mai sus. Vorbeşte...
                     CĂŢĂRĂTORUL Am cam terminat ce aveam de spus. Acum, o vorbă în plus ce mai contează. Tot nu mă aude nimeni!
                     FOTOGRAFUL                           10
     Zi ceva, acolo. Să se vadă că mişti buzele, înţelegi? Mişcarea buzelor trebuie să se facă normal ca şi când ai exprima o idee.
                     căţărătorul
       Chiar şi când nu poţi spune nimic? Când eşti tare grăbit?
                     FOTOGRAFUL                           /5
                      (n-aude, potrivindu-şi aparatid)
    Aşa, vorbeşte!
                                TE
      (nemulţumit, către Fotografi Dacă oricine poate să se amestece în problema zborurilor... 20
                     FOTOGRAFUL Spune! (Către Căţărător.) Spune!
                     CĂŢĂRĂTORUL
                                (grav)
    De când au apărut aparatele de fotografiat, omenirea stă 25 ţeapănă în faţa lor, aşteptând, dintr-o clipă în alta, să realizeze ■nşte poze formidabile. Unii doresc poza cu barca, ori cu avionul de carton. Alţii au ţinut să apară călări şi în costume de general pe un fond de război mondial.
146
MARIN SORESCU
                         FOTOGRAFUL
                         (ţăcănind întruna)
       Nu te opri, nu te opri!
                         CĂŢĂRĂTORUL 5 Şi noi, care constituim decorul acestor măreţe poze, în care intrăm, alături de mese şi scaune, zâmbim stingheriţi privind fix la aparate. Iar dacă fotografului i se pare c-am putea strica poza, fiindcă nu suntem destul de ţepeni, ne dă să înghiţim un băţ, spunându-ne să fim ţepeni mai la dreapta ori mai la stânga... Şi w noi ne străduim din răsputeri să fim ţepeni...
                         FOTOGRAFUL
       Ai mişcat...
                         CĂŢĂRĂTORUL ... dar nu reuşim să fim decât oameni...
  15                            FOTOGRAFUL
       Ajunge! (Sepregăteşte să plece.)
                                 TE
       Ce facem la un milion?
                         CĂŢĂRĂTORUL
  20                     (luatprin surprindere)
       I.a un milion... Mai ajungem noi până acolo? FOTOGRAFUL
                               (plecând)
       A, uitasem, poftiţi, amândoi la comandant.
  25                                    TE
                                (servil)
       Imediat, imediat. (Către Inşi.) Mai repede, mai repede. N-avem voie să întârziem o secundă.
PI .UTA MEDUZEI
147
                            INSUI, II
                            (cu obidă)
    Tocmai acum s-a-nţepenit! (Fotograful, Căţărătorul şi Te ies. Inşii trebăluiesc de zor hi rachetă. O leagă cu frânghii, o călăjătuiesc.)
                            INSULIII                                5
                            (aruncând cu o piatră in copac)
    Va să zică, acolo trebuie să ajungă.
                            INSUL IV
    Nu, câteva grade mai sus. (Aruncă şi el cu o pietricică.)
                            INSUL VI                                10
                               (reproş, către Insul III)
    Nu trebuia să spui că s-a-nţepenit. După aceea o să dea vina pe noi. De fapt, racheta noastră e fără cusur.
                            INSUL III
    Vrei să ne autosugestionăm?                                      ¡5
                            INSUL II
                            (gânditor)
    Cum de nu poate omenirea sări în sus, câţiva metri acolo, decât cu o elice-n dinţi - eu asta n-o pot pricepe!
                            INSUL VI                                 20
    Tu n-o să pricepi niciodată. Mă mir că mai lucrezi aici cu noi, mă! Parcă văd că după individ te lansăm pe tine. (Râsete.)
                            INSUL II
    Aţi şi început să mă săltaţi. Nu-i nimic, întâi eu, după aceea voi.                                                           -5
                            INSUI, IV
    Tu erai bun de zburător.
                            INSUI, III
             Crezi că ajunge cineva în copac - cu aparatele astea?
148
MARIN SORESCU
                                  INSUI, II
        Nu în copacul ăsta, la unul din iad mă gândeam. (Râsete.) INSUL IV
        Greu şi de noi!
  5                              INSUL II
        Târziu, după unu noaptea, când până şi veioza se surprinde căscând în oglindă, după ce am aşteptat să se toarne clor în rezervoarele oraşului, şi-am băut, ca de obicei, un pahar de apă proaspătă, simţind-o, ca de obicei, plină de clor...
  10                             INSUL III
                             (prefăcându-se speriat)
        Aoleu! Ăsta începe iar cu cântecele lui de leagăn!
                                  INSUL IV
        I.asă, poate e un cântec de lansat racheta. (Râsete, continuă să 15 trebăluiască. Instd II continuă şi el.)
                                  INSUI. II
        ... E timpul să mergeţi la culcare, îmi zic.
                                  INSUL IV
        Reverenţios.
  20                             INSUL II
                                  (explicând)
        După o zi întreagă petrecută cu tine însuţi, devii foarte ţeapăn cu tine. Aţi rupt cu mult succes şi tact încă o zi din calendar şi aţi aruncat-o pe fereastră, îmi zic. (Pe alt ton.) Mă culc, 25 şi abia după ce îmi pun în cap maieul...
                                  INSULIII
        Ha-ha!
PLUTA MEDUZEI
149
                          INSUL II
    Totuşi, nu sunt atât de important să port scufie! îmi pun în cap maieul şi-l trag până peste ochi... Şi abia atunci încep să mă simt cu adevărat struţ...
                          INSUL IV                              5
    Ce?
                          INSUL II
    Struţ, struţul care sunt. Cu capul într-o clepsidră primitoare, care nu ştie dacă se goleşte sau se umple, întrucât jumătăţile sunt de obicei egale. Am trăit o zi destul de insipidă, îmi 10 spun, devenit în sfârşit mai intim cu mine, am bătut degeaba toate coclaurile, dar ce n-am făcut cu braţele şi cu mintea? Voi închide acum ochii în vrăjmăşie. Şi mi-e totuna dacă o să visez frumos sau urât, la ora asta! Mi-aduc însă imediat aminte c-am uitat să-mi scriu testamentul, şi tiptil mă furişez la masă şi scriu Jf cu litere tremurate şi în deplinătatea facultăţilor mele: „Nu mi-a rămas nimic din Platon, nu mi-a rămas nimic din Heraclit, nu mi-a rămas nimic din Hegel, din Kant, nu pricep cum se-nvâr-teşte pământul cu noi, nu mi-a rămas nimic din totul, nimic din nimic“. îl semnez şi-l aşez la vedere, pentru ca a doua zi 20 să găsesc măcar această moştenire filozofică şi să nu pornesc iar chiar de la zero. (îşi şterge fruntea de năduşeală, a fost emoţionat. Ceilalţi au râs la începutul replicii, apoi l-au ascultat tot mai gravi, acum nu ştiu ce atitudine să ia. In sfârşit, izbucnesc în râs.)
                          INSUI. IV                            25
    Tu să te iei de mână cu... (Se îneacă de râs.)
                          INSUL VI
    Ciripiţi cam mult, băieţi.
                          INSUL II
    Mie-mi pare rău de Căţărător.                              30
150
MARIN SORESCU
                                INSUL VI
                                    (sever)
        Ar trebui să-ţi pară rău de tine. Dacă nu găsim ieşirea prin cosmos, aici crăpăm cu toţii.
  5                                 INSUL II
        Bine, dar ştim CU toţii Că... (Pică intr-o trapă. Se aude o explozie, ţipete, apoi tăcere.)
                                INSUI, IV
        Săracul!
  10                               INSUL III
        A nimerit într-una dinamitată. Cel puţin el ajunsese la o mare sinceritate faţă de sine.
                                INSUL VI
        Poate că era mai bine dacă-şi ţinea sinceritatea. Bucuraţi-vă 15 că încă o vizuină a fost deminată şi că şansele fiecăruia dintre noi au mai sporit cu unu la sută.
                                INSUL III
             Uf, de-am reuşi să ne suim mai repede în copac.
                                INSUL IV
  20 Nu, nu trebuia să vorbească. N-aţi văzut, cum spui ceva mai lung... (Alunecă, dar numai cu un picior, se ridică.) Pst! (Se bate cu palma peste <ţuni.)
                                TE
                       (intră, epalid, s-a întâmplat ceva).
  25                              INSUI, III
        Te.
                                INSUI. IV E palid. S-a întâmplat ceva.
PI.UTA MEDUZEI
151
                                TE
                                (pierdut)
    Căţărătorul... nu mai zboară.
                                INSUL VI
    De ce?                                                               5
                                TE
    E trist.
                                INSULUI
    Şi ce, ăsta e un motiv sâ nu pleci în cosmos?
                                TE                                     10
          Cică e. Trebuie ales altul în locul lui. (Inşii se arată foarte speriaţi.) INSUL IV
    Eu nu.
                                INSUL VI
    Nici eu.                                                          ;-5
                                INSUL III
                                (revoltat)
    A, nu! Ce dacă e trist? De ce e trist tocmai acum? Putem s-o luăm şi aşa.
                                TE                                     20
    Soţia lui... a fost descoperită... acasă la mine. (Scuzând-o.)
Ea credea că a zburat de ieri. Şi nu se aştepta să se întoarcă aşa de repede.
                                INSUL V
    Nu-1 iubea.                                                        25
                                TE
    Ba-1 iubea. îl iubea______la mine. (Autocritic.) Acum s-a ter-
minat şi cu mine. Sunt...
152
MARIN SORESCU
                                   IN SUI. VI
    Nn se poate. Nu vrem să credem, vi s-a făcut o înscenare... Cine a descoperit-o?
                                       TE
                                      (frânt)
    Fotograful... A şi fotografiat-o (Inşii Ui pleacă fruntea, însemn că nu mai e nimic de făcut.) Aşa că trebuie să alegem pe unul dintre voi, care să zboare în loc. Căţărătorul, cu suflet greu, vă daţi seama, nu se poate mişca din loc. (După o pauza.) Aşta este teoria Fotografului. Ne pasc zile grele, băieţi.
                                      TOŢI
    A, nu.
                                   INSUL IV
                                   (descoperire)
    Şi eu sunt trist.
                                   INSUI. VI
                                  (biciuindu-se)
    Eu sunt pesimist.
                                   INSUI. III
    De-aţi şti ce e acasă la mine! Apoi, eu nu sunt bun nici din alte motive. Ştiţi... (ezită) bunicul meu purta ochelari.
                                       TE
    Nu se mai ţine seama.
                                   INSULIIl
                                   (deconcertat)
    Bine, dar până acum...! (Găseştealtceva.) Avea şi barbă. închi-puiţi-vâ, miop şi cu barbă! (Râdescârbit.) Halal bunic dinspre tată!
                                   INSUL IV
                              (devenit brusc agresiv)
        Şi, la urmă, dacă e vorba, de ce nu zburaţi dumneavoastră?
PI.UTA MEDUZEI
153
                                   INSUI. VI
    Da, vă faceţi plăcerea şi la urmă, tot noi...
                                       TE
                                (izbucnind in râs)
    Va să zică, de-ăştia îmi sunteţi! Aţi crezut că, gata, ai? Aţi şi început să vă arătaţi colţii. (Vehement.) Ei bine, aflaţi că tot n-aţi scăpat de mine. încă mai sunt tehnician. Şi-o să vă lansez pe toţi! (Pauză.) Dacă vreau. Dar nu vreau. Că îmi sunteţi dragi. Ani lucrat toţi, cot Ia cot, ani... Nu-i aşa, băieţi?
                                   INSUL III
    Da, dar eu... nu pot zbura...
                                       TE
    Liniştiţi-vă, liniştiţi-vă. Pregătiţi mai bine racheta pentru căţărător.
                                     TOTI
                                   (îngrijoraţi)
        Care căţărător, că vedem că oricare dintre noi putem fi...
                                       TE
    El. Tot el. După ce a studiat fotografiile oferite de fotograf. .. ah, individul ăsta! s-a dus la Metru şi a cerut să fie lansat cât mai repede. Teoria cu sufletul greu... aparţine, v-am spus, fotografului, care mă sapă... Acum, nevastă-sa nu vrea să-l mai lase să zboare, zice să rămână lângă ea, s-o ajute să nu mai greşească...
                                   INSULUI
    E o femeie infernală, am auzit vorbi ndu-se despre ea.
                                   INSUL IV
                                    (râzând)
    Nici că se putea ceva mai potrivit: ei în cer, şi ea — la pământ! (Râde de gluma proastă.)
154
MARIN SORESCU
                                 INSUL VI De ce i-aţi dat-o tocmai lui?
                                 TE
       Aşa i-a fost scris.
 5                                INSUL III
        Există un procentaj de fatalitate la repartizările noastre. TE
                              (suflând în pumni)
       Dar ce mă îngrijorează mai mult e că vine iarna.
 10                               INSUI. VI
       Iar îngheaţă? (Toţi îşi dau seama, deoditâ, că e destul de frig.)
                                 TE
       Iar!
                                 INSUI. V
 ¡5                             (melancolic)
       Scurtă de tot a fost vara asta.
                                 INSULIII
       Trei zile.
                                 INSUL IV
 20 Două şi jumătate, că într-una a fost eclipsa de soare.. Parcă nu putea să cadă şi eclipsa asta iarna...
                                 TE
       S-a anunţat. Mi-a comunicat acum domnul comandant Metru, că va fi viscol cum...
 25                             INSUL III
       Să nu uităm că suntem aproape de pol. Plus că nici polul ăsta nu stă pe loc. Vine peste noi din zi în zi...
PI.UTA MEDUZEI
155
                              INSUI. VI
  Tot se mai înclină pământul ăla?
                                              TE
   Tot. (Dândii-si seama.) Ăla, ai spus? Asta, că încă nu s-a desprins nimeni de pe el. Aşa că, vedeţi care e situaţia.
5
                                INSUL III
                                 (romantic)
   Şi dacă reuşim să zburăm înseamnă că...
                              INSUI. VI
   Trebuie să încercăm totul... Deşi o rachetă făcută aproape 10 numai din cutii de conserve, din lemne şi câlţi...
             Oricum, ar fi trebuit să avem mai multe fonduri... TE
                                       (supărat)
   Uitaţi că nu avem ce mânca...
                                     INSUI. III (jurios)
   Dacă n-avem ce mânca, să stăm jos!
    Vorbim prostii! Gata! (Bate din palme. Inşii îşi reiau lucrul. Apar Metrul şi Fotografid.) Totul e în ordine, domnule Metru! (Arătând spre rachetă şi forţându-se să pară entuziast.) Zburăm!
                               INSUI. V
   TE
   20
                               METRUL
                               (morocănos)
 25
   Unde? Unde, domnule Te?
                                 TE
                                            (nesigur)
    Pe cracă.
156
MARIN SORESCU
                            METRUL
       Unde?
                                  TE
                (scoate nişte planuri, le consultă, apoi ia de jos 5                    o pietricică şi o aruncă în copac)
       Acolo, departe... Asta ar fi prima etapă, bineînţeles. Cu noile date care ni s-ar furniza despre cosmos, am putea, la urmă, păşi chiar în el.
                            FOTOGRAFUL
 10                               (insinuant)
       Căţărătorul e pregătit?
                                  TE
                (în loc de răspuns, jluierâ, apare Căţărătorul)
       A sosit, în sfârşit, clipa să-ţi vezi cu ochii visul de aur. (Arată 15 copacul.)
                            CĂŢĂRĂTORUL Nu mai cred în vise.
                                  TE
                            (deconcertat)
 20 Bine, dar...
                            CĂŢĂRĂTORUL
                                  (sec)
       Nu am ce căuta acolo...
                                  TE
 25                        (încercând să explice)
       Domnule Metru, e timid...
                            FOTOGRAFUL
                            (insinuant)
       Te simţi greu, domnule căţărător?
PLUTA MEDUZEI
157
                           CĂŢĂRĂTORUL Nu. Mă simt uşor, ca o gaură de fluier. Ar putea, prin ea, să crească un fir de iarbă, să respire lumina. Viaţa asta s-ar numi cântec. (Râde forţat. Apoi, grav şi hotărât.) Dar să ştiţi că nu vreau să pun piciorul (arată racheta) ... în cursa asta de şoareci... (Inşii, 5 care au fost atenţi la discuţie, încep să se neliniştească.)
                                 INSUI. VI
                           (către ceilalţi)
    Hm! Ştiţi ce ne pândeşte! (Către Metru.) Are trac, domnule comandant! Să-l ajutăm să intre în rol?                           10
                           METRUL
    Făceţi-i puţin vânt... să-şi revină. (Inşii îl îmbrâncesc pe Căţărător in rachetă.) Aş fi vrut să ţin un discurs, dar în condiţiile astea...
(Cu reproş, către Te.) Toate merg anapoda astăzi!
                           FOTOGRAFUL                                15
        Dar, în sfârşit, vom lansa omul nostru. Să dăm o ştire-n ziar?
                           METRUL Nu, după aceea, să vedem ce o ieşi.
                                     TE
                           (bucuros)                              20
    lese eveniment, domnule, ce să iasă! Partea asta a fost mai grea, convingerea omului, că acum, las’ pe tehnică! (Căţărătorul e închis în rachetă. Inşii se dau la o parte, Te consultă ceasul.)
                              FOTOGRAFUL
                           (solemn)                              --5
    E o clipă istorică.
                           METRUL
    Pst!
158
MARIN SORESCU
                                     TE
                                 (comandă)
        Foc!
                                 INSUL VI
  5            (aprinde o tortă şi dă Joc unui fitil legat de rachetă).
                                     TE
           Dintr-un moment într-altul, va ţâşni spre cer...
                                 METRUL
        Câteva momente de încordare la început... apoi bolidul... 10 (Focul a ajuns la rachetă, racheta s-a umplut de fum. Neliniştit.) Dar... cam trebuia să-şi ia zborul...
                                     TE
        N-a ajuns încă la focos.
                                  FEMEIA
  15                    (apare intr-o parte a scenei, se uită)
        Aşa l-au perpelit şi pe-al meu. La urmă, m-au anunţat că din cauza unui defect de ordin tehnic a ars de viu. Ziceau că ei suferă împreună cu mine, dar, dacă se poate, să nu port doliu, întrucât nici ei n-or să poarte... (Pe scenă s-a făcut mult fim, mai 20 ales injurid rachetei. Femeia dă din cap şi dispare.)
                                 METRUL
                 (cuprins de o euforie sinceră, de un entuziasm care contrastează cu situaţia)
        Luceşte o rază de lumină... N-a fost uşor să ajungem până 25 aici - se poate spune că am venit până aici, nu călare, ci pe jos, nu pe jos simplu... (Fumul sporeşte tot mai mult.) Iertaţi-mă că sunt emoţionat acum, când aproape că ne mutăm mai sus, pe o altă creangă! (Solemn.) Zău, sunt emoţionat, ca la o naştere. Parcă aştept să-mi nască soţia... Mai mult, sentiment mai complicat: 30 să mă nască soţia pe mine, într-un fel...
PI.UTA MEDUZEI
159
                         FOTOGRAFUL
        (care n-a ştiut cum să-l oprească, să-l aducă la realitate)
    ... mort, domnule Metru. Aşa cum se naşte ceva mort, rămâneţi mai bine aşa...
                         METRUL                                   5
                         (readus pe pământ)
    Dacă da, ce facem aici?
                         FOTOGRAFUL Fum! Deocamdată-i dăm cu fumul... razei de lumină... (Către Te.) Mai sunt speranţe?                                   10
                              TE
                   (privind mormanul de scrum)
    Viitorul e plin de surprize, să aşteptăm. După calculele noastre, trebuia să aibă loc o explozie. Datorită presiunii puternice, racheta ar fi fost propulsată...
                         FOTOGRAFUL
                              (ironic)
    ... şi-ar fi sărit în cosmos!
                              TE
    In ciuda aparenţelor, timpul nu-i încă pierdut. La o ex- 20 plozie ne putem aştepta oricând.
                         METRUL
             (furios pe clipa lui de slăbiciune omenească)
    Şi pe cine mai...? (Semnullansării.) Un cadavru? Cine crezi că rezistă la atâta foc?                                         25
                              TE
                         (consultând ceasul)
    Intr-adevăr, arde cam de vreun sfert de oră. Căţărătorul anterior ar fi rezistat acum la încercarea flăcărilor. El a avut însă
160
MARIN SORESCU
   neşansa să se înece cu fum. (Constatare amară.) încă nu avem oameni căliţi cum trebuie, domnule Metru!
  FOTOGRAFUL Bine că-i avem poza. Va apărea mâine. Am una în care zâm-5 beşte, alta în care face cu mâna mulţimii... Un adevărat erou.
                                   TE
                                 (învins)
        Asta e situaţia concretă, n-avem ce-i face. In viitor, vom ţine seama de greşeli. (Explicativ.) Focul a mers destul de bine, fitilul 10 tot aşa, focosul însă n-a răspuns la comandă. De la foc până la focos nu mai e decât un pas, deci lichidând această defecţiune, la viitoarea lansare...
                               METRUL
                         (împăcat cu soarta altuia)
   15 învăţăm din mers, asta e principalul. Cu sacrificii, cu scăderi, cu calamităţi, cu morţi, cu vii... cu calamităţi - dar tot învăţăm!
                                   TE
                           (ca s-o dea pe glumă)
   20    Alfabetizare obligatorie! Acum ce facem cu experienţa, unde
   o trecem?
                               METRUL
        Materialele - la fapte de viaţă... (dupăpuţină chibzuială)... şi de eroism, iar căţărătorul - la eroi morţi.
   -5                                CĂŢĂRĂTORUL
                           (ieşind de după copac)
        Nu, nu sunt erou. (Sarcastic.) Iertaţi-mă că n-am pătruns misterul. (Cei de jaţă rămânperplecsi.)
                            FOTOGRAFUL
   30    Ce e asta?
PLUTA MEDUZEI
161
                       CĂŢĂRĂTORUL Epitaf de burghiu. (Explicaţie.) O să îngrop în pământ un burghiu... ştiţi ce e un burghiu... şi-o să-i scriu pe cruce acest epitaf: „Iertaţi-mă că n-am pătruns misterul“.
                                 TF.
                               (furios)
    Ce-ai făcut la şapte?
                       CĂŢĂRĂTORUL I.a şapte trebuia să fiu mândru şi când colo mi-a fost frică... Ba nu, cred că mi-a fost frică încă de la cinci... Am profitat de fum...
                              METRUL
                            (deznădăjduit)
    Ce ne facem noi acum?
     FOTOGRAFUL Situaţia, într-adevăr, e... Ce-ai făcut, omule, ce facem noi?
                       CĂŢĂRĂTORUL
    Hai să ne sinucidem. (Inspirat.) Hai să ne sinucidem, le spun prietenilor mei, azi am comunicat atât de bine, am fost atât de trişti, perfecţiunea asta în comun n-o mai atingem noi şi e păcat să pierdem momentul. Cred că în baie e cel mai tragic, să facem pe romanii cei luminaţi, care îşi deschideau venele discutând despre esenţa iubirii. Uite, am încălzit apa, număr eu: unu, doi, trei... (Pauză, continuă.) în iad am fost oarecum surprins, pome-nindu-mă singur. Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legături. Nu se poate să mă fi păcălit, cuvântul dat înseamnă totuşi ceva. Dar timpul trece, în fine. Mi-a fost destul de greu în iad, vă asigur. Mai ales la început, eram singur, n-aveam cu cine să mai schimb o vorbă, dar încetul cu încetul m-am ataşat, mi-am făcut prieteni, un cerc extraordinar de sudat, discutam tot felul de chestiuni teoretice, ne simţeam
162
MARIN SORESCU
   minunat, am ajuns chiar până la sinucidere... Şi iarăşi rn-am pomenit singur în purgatoriu, căutându-mi câteva suflete mai apropiate, deşi sunt destul de suspicioşi purgatorienii, cu situaţia lor neclară, între două lumi. O fată mă iubeşte, e foarte 5 frumoasă, nemaipomenit, fantastic, şi chiar îmi vine pe limbă să-i spun... Păţit, o las pe ea mai întâi, eu mă sinucid abia după aceea, dar ea face ce face şi iată-mă singur în rai. Nimeni n-a pătruns aici niciodată, sunt primul om, adică singurul care-a mai rămas, omenirea e în proiect, ceva foarte vag, în capul lui ¡0 Dumnezeu, cu care chiar mă împrietenesc de la o vreme. Există tristeţe la toate nivelurile. Dumnezeu este deznădăjduit, mă uit în ochii lui goi şi mă pierd în ei, el alunecă vâjâind în prăpăstiile morţilor mele, comunicăm de minune... Doamne, cred c-am atins perfecţiunea, tu mai întâi, ce-ar fi să lăsăm totul în întu-15 nene? (Cei prezenţi ascultă cu oarecare spaimă, o clipă chiar s-au gândit dacă nu cumva explozia a avut, intr-adevăr, loc şi s-au reîntâlnit cu toţii, Doamne fereşte. Ies treptat de sub teroare. Căţărătortd îşi şterge fruntea de năduşeahi, cu podul palmei.) Cam asta e povestea mea... Iar acum, iată-mă pe pământ, şi de data asta mi-a fost frică. (Cei treisecon-20 sultă, apoi Metrul se îndreaptă radios spre Căţărător şi-i strânge mâna.)
                           METRUI.
      Felicitări. (îlsărută.) Mă bucur din inimă...
                        CĂŢĂRĂTORUL
                    (e rândul lui să fie nedumerit)
25 Dar sunt un laş...
                           METRUL Experienţa noastră a reuşit.
                        CĂŢĂRĂTORUL Reuşit! (Râde.) Reuşit, ai? (Râde în hohote.)
PJ.UTA MEDUZEI
163
                           METRUL
   Exact. Racheta a crăpat pe loc, în mod reglementar, a ars până la ultima aşchie, după cum era prevăzut. Căţărătorul s-a salvat, ca rod al antrenamentului avansat. A fost un zbor de probă, ca să-şi facă mâna. Te rog să declari aici că ţi-ai făcut mâna.
                        căţărătorul
                           (nedumerit)
   Care mână?
                               TE
   Ei, că te-ai acomodat cu condiţiile impuse de zbor şi că, oricând... Oricum... Ori, ori...
                                      (Cortina)
               ACTUL II
        Acelaşi decor. In mijloc, un fel de bidon din mai mulţi saci cârpiţi. De el atârnă diverse sfori, de care poţi să tragi. ]ji început. Insul III se învârteşte pe lângă balon, cu treabă. Femeia strânge cenuşa cu pumnul şi-o pune intr-un 5 făraş. Cenuşa rachetei. Intr-o altă pane, aşezat turceşte, Căţărătorul îşi cârpeşte costmmd de căţărător. Va fi absorbit de lucru, până spre sfârşind actului, tăcând. Scena arată, grafic, ca o stampă veche, cu înălţarea balonului in zorii zborurilor şi căderilor de mai sus. Se va juca trist, cu un entuziasm dezumflat.
   10                            INSUI.IIl
                          (strigă către Femeie)
        Ce cot fad acolo? Ai lăsat semnalele singure?
                              FEMEIA
                   (surprinsă, varsă făraşul cu cenuşă)
   15    Semnalele! Lasă, că nu se pierd... Apoi am primit şi aju-
   toare... Pasărea.
                              INSUL III
        Provine de la maici?
                              FEMEIA
   20    Cine-o vede, se-nchină... îşi bate capul cum să fie din ce
    în ce mai cinstită. E o problemă de conştiinţă, înţelegeţi?
                              INSUL III
        Problemele astea ne dau cel mai mult de furcă... (Curios.) A fost multă cenuşă-n rachetă... adică... a mai rămas ceva din ea?
PLUTA MEDUZEI
165
                             FEMEIA
                             (răscolind)
    Un cui, nişte piuliţe...
                             INSUL 111
                             (bucuros)
    Foarte bine, foarte bine. Fot ne-am ales cu ceva. Dă-le-ncoace! (femeia i le dă.) Cuiul îl vom trece la ace. Nici ace nu prea mai avem. (Intră Insul IVcu o bucată de sac.)
                             INSUL IV
                           (arătând ce-a adus)
    E tot ce-am găsit.
                             INSUI. III
    Grozav! Cârpim cu el balonul.
                             INSUL IV Ne-ar fi trebuit unul nou.
                             INSUI. 111
    II facem noi să fie nou.
                             INSUL IV
                             (neîncrezător)
    Şi-o să se-naiţe?
                             INSULUI
    Ştiu şi eu... Trebuie.
                             FEMEIA
                       (se apropie de ei, implorând)
    Oameni buni, vă rog din suflet, măcar nu-i mai daţi foc. INSUI. III
    Nici o grijă. N-o să mai dăm foc, gata. învăţăm din mers. FEMEIA
    Eh! (Ia făraşid cu cenuşă şi iese.)
166
MARIN SORESCU
                                 INSUL IV
        Oare sacul e mai uşor decât aerul? Eu am scăpat de vreo câteva ori petecul ala, şi... nu-1 ţinea...
                                 INSUL III 5                                    (isteţ)
        Nu e mai uşor, dar în curând aerul va îngheţa, lansarea va avea loc pe îngheţ, şi, în orice caz, balonul va fi mai uşor decât frigul... aşa că... Cel puţin aşa bănuiesc. S-ar putea să fie şi alt principiu, adică... (Seîncurcă.)
  10                                  INSUL IV
        S-o lăsăm baltă. Nu e ştiinţific.
                                 INSUL III
       Ştiinţific, neştiinţific, trebuie să răzbim prin cosmos. INSUL IV
  15                       (scoate din buzunar o pană)
        Uite, eu zic, din loc în loc, să-i punem câte-o pană. (O înfige în sac.)
                                 INSUL III
           (n-ar vrea să cedeze prea repede, deşi i-ar surâde ideea)
  20 E o pană de-a noastră... de pe aici? O pană... încercată?
                                 INSUL IV
        De vultur!
                                 INSUL III Hm! Şi zici că zboară?...
  25                                  INSUL IV
        A zburat... cu vulturul... Am găsit-o pe jos.
                                 INSUL III Mda! (Suflă în pană.) Mai ai vreuna?
PI.UTA MEDUZEI
167
                             INSUL IV
    Dacă mai aveam «na, mă mai prindea cineva pe-aici? De mult eram... (Râde.)
                             INSUL III
    Păi atunci, să mai căutăm vreo câteva... (Ridica una de jos.) 5 Asta e de papagal.
                             INSUL IV
  Bună şi asta. Va zbura colorat. (Către Insul V şi Insul VI, care tocmai au apărut.) Fraţilor, cui i-au crescut aripi azi-noapte?
                           INSUL VI                             10
    Cine e prostul să le declare? (Râd toţi.)
                             INSUL III
                 (arătând spre balonul cu cele două pene)
    Lui i-au crescut. Dar mai vrea.
                           INSUL V                              15
    Grozavă idee! Atunci, cu toţii după pene!
                           INSUL IV [.a jumulit! (Se atule un ciripit de vrabie.)
                             INSUL VI
    După ea! (Ies pentru un moment din scenă, apoi se întorc cu fel de fel 20 de pene in braţe, plini de fidgi.)
                           INSULIII
    Dacă ideea asta ne venea mai de mult, renunţam la faza rachetă.
                           INSUL IV                             25
    E o etapă depăşită. (încep să înfigă pene în sac.)
                           INSUL III
    Gata!
168
MARIN SORESCU
                               INSUL IV
       Eu mai am două. Unde ar fi mai eficace? (Dă să le înfigă, se răzgândeşte.) Adio, băieţi! (Pune o pană în gură, iar cu cealaltă mânU întînsă — aşteaptă să zboare.)
  5                                INSUL V
       Ia uitaţi-vă!
                               INSUL IV
       Invers, poate cealaltă trebuie ţinută în gură... iar cealaltă în... (Toii jac haz.)
  10                             INSUL III
       Va veni şi timpul când vom lua o pană-n gură şi vom putea pleca. Nu contează unde.
                               INSUL V
       Asta, mai târziu. Deocamdată... (Arată spre balon, apoi spre 15 Căţărător.)
                               INSUL VI
       In orice caz, parcă lucrăm acum mai cu drag, de când Te a trecut la capre.
                               INSUI. V 20 Nu era meseria lui cerul.
                               INSUL IV
       E adevărat, el doar conducea tehnica, o coordona, nu trebuia s-o facă el, să se şi priceapă... dar oricum...
                               INSUI, VI
  25                           (cu admiraţie)
       Las’ că şi fotograful a ştiut cum să-l lucreze.
                               INSUL IV
                               (râzând)
       L-a pândit exact la cotitură... Aţi văzut pozele?
PI. UT A MEDUZEI
169
                            INSUI. V
            (privind sacul, care arată straniu, ca o mască)
    Sacul nostru fâlfâitor! Cât mai sus, auzi? Da’ cât mai sus să ne duci! Unde visăm ziua, să ne duci noaptea...
                            INSUL III                              5
    Invers. Unde visăm noaptea, să ne înalţe ziua. Să ne suprapună peste visele noastre.
                                    INSUL VI Un aparat de scos din încurcătură.
                            INSUL V                               io
    Pst! E timpul s-apară fotograful.
                            INSUI.III
    Deştept şefi
                            INSUL V
    Ştie să ţăcăne când trebuie.                                  15
                            INSUL IV
    Şi chibzuit. Ăsta scoate fier şi din laptele cucului.
                            INSUL VI
                            (doct)
    Să ştii că nu eşti departe de adevăr. Plantele conţin, pe lângă 20 alte substanţe, fier. Şi numai dezinteresul, lipsa de spirit gospodăresc au făcut ca aceste bogăţii să se piardă.
                            INSUI, III
    Şi când te gândeşti ce buruieni mai avem peste tot!
                            INSUI, VI                             25
    Tocmai. De-aiazic, cum suntem noi de... inventivi, dacă ne batem capul puţin, putem face minuni.
170
MARIN SORESCU
                              INSUI, IV Păi, credeţi că zburatul ăsta în sac...
                              INSULUI
       în cosmos...
 5                             INSUI, IV
       ... în sac, în cosmos, n-o să fie tot o minune?... Cui i-ar fi mai dat prin cap...
                              INSUL VI
       Cine a cusut aici? Uite ce gaură!
 10                            INSUL III
                              (cercetează)
       Intr-adevăr, ar mai trebui un petec aici. (CătreInsulIV.) Fuga la fotograf, şi mai cere-i o bucată de pânză!
                              INSUL IV
 15                            (se codeşte)
       O să-mi dea cu ceva în cap. A zis să-l lansăm cu ce-avem.
                              INSULUI Vrea şi cât mai sus, şi fără cheltuială.
                              INSUL VI
 20 Să mai taie şi el din fusta aparatului ăluia... (InsulIViese.)
                              INSUL VI
                          (trăgând de o sfoară)
       Uite, s-ar zice că e aproape gata. Când tragi de sfoară, balonul începe să se clatine.
 25                            INSUI. V
       Dacă n-ar avea spărtura aia...
                              INSUL VI
       Oricum, înseamnă că răspunde la comenzi.
Pl.UTA MEDUZEI
171
                           INSUI, V
    Dar noi n-o să fim tot timpul în el, să-l tragem de sfori.
                           INSUI. III Aşa e... Ar trebui să se tragă singur.
                           INSUL VI                              5
    Căţărătorul singur, nu ştiu cum o să facă faţă...
                           INSULIII Săracul! N-are cum scăpa.
                           INSUL VI
    Mai încet, că te-aude.                                      10
                           INSUL III
    E departe.
                           INSUL VI Priviţi-1 cum stă tot timpul ca Buda...
                           INSUI. III                           15
    Ca un melc care coace două coarne...
                           INSUL IV
                     (se întoarce cu o bucală de stambă)
    N-a mai avut sac. A zis să încercăm cu stamba asta. O păstra nu ştiu pentru ce păpuşă, s-o trimită...                        20
                           INSUL III Bine că nu te-a băgat la trapă.
                           INSUL IV
    E un om bun. îşi bate capul cum să... A zis să facem o probă acum fără el.                                             25
                           INSUI, VI
    Mai bine.
172
MARIN SORESCU
                              INSUI. IV
        Şi fără căţărător, deocamdată...
                              INSUI. VI
        Cum aşa, păi atunci de ce să mai lansăm?
  5                               INSUI, IV
        Ideea. Numai acum, la probă... Cică la ultima numărătoare s-a văzut că prea mulţi oameni au suferit de pe urma experienţelor greşite, promovate de Te. Cică nu mai suntem decât vreo câţiva şi el răspunde pentru fiecare în parte şi să 10 punem în sac un pietroi. Dacă merge pietroiul, merge şi omul.
                              INSUI, VI
        Bravo! V-am spus eu că e spirt?!
                              INSULUI
                               (suspicios)
 15 Cine ştie ce mai pregăteşte şi ăsta! Toţi sunt nişte pehlivani.
                              INSUL VI
        II        doare de soarta noastră, asta e. Căutaţi voi pietroiul, că eu cârpesc balonul. I,-aţi adus? (Ceilalţipleacă. Strigând după ci.) Trebuie să aibă exact greutatea cosmonautului. Că noi mergem 20 la fix. (Aparte.)
             (Se întorc Inşii gâfâind, fiecare cu câte un pietroi.)
                              INSULUI
                            (punându-l jos)
        Ba pene, ba pietroaie...
  25                              INSUI.  V
    De la pene la pietroaie - evoluţie! (l.e pun toţi jos şi se uită la ele.) INSUL IV
        Frumoase pietroaie.
PLUTA MEDUZEI
173
                               INSUL VI
    Da. Veridice.
                            INSUL III
     Parcă sunt nişte sculpturi... reprezentând nişte pietroaie.
(Râde.)                                                             5
                            INSUL VI
       Acum să vedem care l-a nimerit. Unde e cântarul?...
                            INSUL V
                            (hotărât)
    Eu după cântar nu mă duc!                                        ¡0
                            INSUL VI
    E aci. Nu trebuia să-l cântărim pe Căţărător în fiecare zi, să vedem ce mai gândeşte? Dacă slăbea, însemna că nutrea gânduri rele şi că trebuia să fim cu ochii pe el. Dacă se-ngrăşa...
                            INSUL III                               15
    Ceea ce nu era cazul. Al naibii, Te! De unde le scotea, domnule?!
                            INSUI, VI
    Vedea peste tot numai duşmani, haite, colţi, şacali - care, de fapt, nu erau decât în sufletul lui. (începesă cântăreascăpietroa- 20 iele.) Era un prinţ al suspiciunii. (Punând pietroiul cântărit deoparte.) Asta nu, e prea greu...Asta e prea uşor. Or, noi trebuie să mergem la fix.
                            INSUL V
    Precizia.                                                       25
                            INSUL VI L-am dibuit. Ura! Pregătiţi baionul.
  (Intră, foarte neliniştită, Pasărea. E o femeie la vreo 20 de ani, prea frumoasă pentru cosmos.)
174
MARIN SORESCU
                              PASĂREA S-a ars sârma. A răsuflat cosmosul...
                              INSUL III
                              (sare ca ars)
5     Serios?
                              PASĂREA
       Da, semn de sus.
                              INSUL III
                         (începe să sară într-nn picior)
10    S-a primit... In sfârşit...
                              INSUL IV Cine-o fi transmis mesajul?
                              PASĂREA
       Din cosmos.
¡5                            INSUI,      IV
       Şi ce zice?
                              PASĂREA Cică ar fî înseninând: Ori-ori.
                              INSUL III
20                           (foarte curios)
       Ori... Semnul înmulţirii?
                              PASĂREA
       Ori -ori... (lese)
                              INSUL III
25 Ori-ori.
                              INSUI. V
       Taci, cobe!
PLUTA MEDUZEI
175
                             INSUI. VI
    Pregătiţi balonul. Ce atâta flecăreală?
(Animaţie, bulonul e tras de sfori, umflat cu gura, ca o băşică de porc.)
                             INSUL III (admirându-l)                             5
    Frumos aparat!
                             INSUI. IV
    Să-l mai umflam puţin, e cam molâu. (Punegura, suflă.) Cică aerul pe care-1 dai afară e mai uşor decât aerul...
                             INSUL VI                                 io
    S-o crezi tu! Nu te-ar lua pe sus - şi n-ai mai avea nevoie de atâtea aparate, zinee şi parazmee? De-atâtea unghiuri paralelipipedice, şi tangente, şi de atâtea calcule!
                             INSULIII
    Mă... urinez pe toate calculele lor! (Luând in braţe pietroiul.) /5 Iată cum ne freamătă nările, miroase a înălţare. Vom pune aripi deocamdată unui pietroi cu totul neînsufleţit de nimic. Cum aţi cade umbra în fântână s-o încerci de e adâncă, clipoci-va cerul de trei ori şi apoi îl va-nghiţi un an. Doi ani. Ba mai mult, o veşnicie, că-i un gâtlej  fără de margini, cerul, care-nghite orice 20
la infinit! (Pune pietroiul in balon, toţi îl ajută să-l lege.) Mai aduceţi
pietre, oameni buni, din pavaj, borduri de trotuar, pietre mici de râu, pietre de moară, să-ndesăm ca-n guşa de porumbel tot nisipul, fir cu fir, dintr-o clepsidră.
                             INSUI. VI                                25
                             (râzând)
    Eşti nebun! Te-a apucat!
176
MARIN SORESCU
                                INSUL III
                           (continuând, exaltat)
        Să-ngroşăm asfaltul de deasupra, prin care năzuim să creştem ca iarba...
  5                               INSUL IV
        Amin!
   (Balonul se înalţă uşor, în ochii lacomi ni Inşilor, ieşind prin tavan cumva, ori rămâne suspendat, jliră a se mai vedea.)
                                 INSUL V 10     Sacul nostru fâlfâitor...
                                 INSUL VI Care ne muţi în ceruri...
                                INSUL V
                                  (nituit)
  15     Aţi văzut? N-aş fi crezut niciodată că un lucru... că un
  lucru ieşit din mâna noastră... (Secontrolează) De fapt, credeam sincer, dar, ştiu eu... parcă-a venit prea repede!
                                INSUL VI
        Hei, cosmicianule, hei, zburăm! (Căţărătorul nu întoarce capul.) 20                              INSUI. V
        Nici măcar capul nu vrea să-l întoarcă.
                                INSUI. IV
        El e de mult învăţat cu ideea...
                                INSUI, III
  25                        (din  nou însufleţindu-se)
        Poate să se dezgheţe-acum polul, oceanul îngheţat să ia foc. Apa să ne intre, zi cu zi, întâi în pantofi, apoi în nădragi, apoi în gropiţa din bărbie... Când ne ajunge exact la gură, noi ne luăm zborul şi părăsim potopul... (Pauză.) Sau, dimpotrivă,
PLUTA MEDUZEI
177
poate-ngheţa torul. Sunt lucruri care s-au mai întâmplat... Să vină gheţarii să ne ronţăie casele, oasele bârnelor ca nişte carii imenşi - să vină gheţarii! Nu ne mai lăsăm noi aluviunilor şi grohotişurilor. Să vină gheţarii să ne-ncleşteze gura. Cu ţurţuri pe limbă, să creadă că nu mai oftăm - că noi atunci o vom 5 zbughi spre soare, ne dezgheţăm în modul cel mai firesc.
                            INSUL VI
    Taci, că!
                            INSUL IV
                            (cătând în sus)                          10
    Nici nu se mai zăreşte...
                            INSUL III
    Bravo! Prima lansare-ntr-adevăr reuşită...
                            INSUL V
                            (sceptic)
    Lasă, c-au mai zburat şi alţii...
                            INSUI. III
                            (curios)
    Şi i-au prins?
                            INSUI, V                                 20
    Da, mă gândeam la Icar...
                            INSULUI
    Alte vremuri, alte condiţii...
                            INSUI. VI
                            (entuziasmat)                           2 5
    întâi îl trimitem pe Căţărător, ne spune ce e pe-acolo... Şi, la urmă... (Brusc întristat.)
178
MARIN SORESCU
                               INSUL III
        Stai, să nu ne pripim: azi unul, mâine altul, şi deodată, când momentul e copt, zbrrr! (Se aude un vâjâit. De sus, cade pietroiul, care-l izbeşte în cap. Ţipete, panică, Insul 111 cade mort.)
  5                               INSUL    VI
        A venit ca o sabie... Nici nu ştii din ce parte să te fereşti. Ba tensiunea, ba îţi pică ceva-n cap! (îl cercetează pe Insul III, care e întins jos.) Săracul!
                               INSUL IV
  io     A murit?
                               INSUL VI
                              (semn că da).
                               INSUL IV
     Suferea cumva de inimă? Adică, întreb şi eu ca prostul...
  15 Deci e... clar? Hm!
                               INSUI. VI
        Oricum, tot murea, toţi o să murim până la urmă. Dar îmi pare rău...
                               INSUI. V
  20     Şi apoi, nu înţeleg, de unde provine pietroiul?
                               INSUI, IV
        Vreun meteorit, am auzit c-au început iar sa circule. De unde-s, domnule? Şi de ce-i lasă să cadă?
                               INSUI, VI
  25                          (studiind pietroiul)
        O bucată dintr-o stea...
                               INSUI. V
        Steaua lui.
PLUTA MEDUZEI
179
                               INSUI. VI
    A cui?
                               INSUL V
    A mortului... l-a picat steaua.
                               INSUI. IV
                                (visător)
    Oare întotdeauna te întâlneşti cu steaua ta?
                               INSUL V
    Aşa cred. Dacă apuci să te cureţi înainte de-a te pocni ea, atunci sufletul, când se ridică în sus, se ciocneşte de stea... şi s-alege praful...
                               INSUL IV
    Va să zică, nici pe-ăsta nu ţi-1 lasă?
                             ' INSUL V
                                (resemnat)
    Dacă e steaua ta...
                               INSUL VI
                            (studiind pietroiul)
    E o piatră sfântă... S-o lingem. N-am mai văzut de mult meteoriţi. S-o punem sub lupă, ştiinţific, dar s-o şi gustăm, pe calea papilelor gustative... Poate conţine cine ştie ce substanţe nedescoperite pe pământ, care fac bine într-un fel. (începe să-i dea ocol.) Adineauri a sclipit... Parcă s-a deschis o pleoapă de pe ea şi a licărit ciudat. (Amărât.) Dar văd că nu mai prind unghiul ăla, starea aia de veghe, de supraveghere, când se deschid pietrele şi poţi să stai de vorbă cu ele. Starea aceea de fuziune magnetică cu cerul. Poate că ar trebui să mă învârtesc aşa la infinit, o dată şi o dată se va trăda. Pietrele sunt mai însufleţite decât par.
180
MARIN SORESCU
                               INSUL V
        In schimb, insul nostru e mort. (îi cercetează pulsul.) Mai mort decât pare.
                               INSUL IV 5      Legea compensaţiilor...
                               INSUL VI
        Trebuie să-l îngropăm. Săraca stea... (De sus picaşi saad-bahn.) Aha! Ai venit la ţanc.
                               INSUL V
  10     Dacă venea sacul înainte şi pietroiul după, eram avertizaţi.
                               INSUL VI
        Nu, şi acum e bun, pentru că-i punem pe-amândoi în el...
  şi...
                               INSUL V
  15                           (privind sacul)
        S-a întors din misiune, pe calea căderii...
                               INSUL VI
     A fost un aparat cam simpluţ, trebuie să recunoaştem. INSUL IV
  20     Dacă n-a avut noroc... (Arătând mortul.) Să-i facem o înmor-
  mântare creştinească, vie, însufleţită, s-audă şi sâ vadă şi el că ne pare rău. Puteam fi oricare în locul lui. (îl bagă în sac. Instd VI dă să bage şi pietroiul.) Lasă, frate, îl punem deasupra.
                               INSUL VI
  25     Mă gândeam că... acuma tot s-au întâlnit...
                               INSUL IV
        Ce facem cu el? Procedăm la întocmirea unui cortegiu? (încropesc toţi un cortegiu.) Tare mai voiam să merg după un cortegiu...
Pl.UTA MEDUZEI
181
(Alunecă intr-o trapă, cu un picior, îşi revine, continuă) ... mortuar. (Ridică toţi mortul.)
                            INSUL V
    II  aruncăm în aer. Trăim doar în epoca aerului.
                            INSUL IV                               5
    Poate-ar mai trebui câteva pene noi...
                            INSUI, VI
    Nil mai e nevoie. (Fac câţiva paşi ţinând sacul greu, de cele două capete, il balansează ca şi când l-ar arunca peste un bord de corabie, şi-i dau drumul intr-o trapă. Se aude o explozie, apoi linişte.) A mers la fix. 10
                            INSUL V
                            (Amar)
    Fix!... Cine ştie încotro a luat-o... Fiecare, după ce moare, o ia într-altă parte, de-aia nu mai reuşesc să se strângă, să constituie                                                   o omenire aparte, o forţă, cu legile ei, care să o corn- 15
picteze pe cealaltă, cum minus îl completează pe plus! Da’ de unde! Fiecare încotro apucă - de-aia n-o să facem noi nimic! Nici după moarte...
                            INSUL VI
    Ei, acum ai vrea să dirijezi şi morţii! (Pauză.)                                                               20
    (Intră Pasărea cu un coş de mâncare. Aşterne o faţă de masă, trebăluieşte in jurul ei.)
                            PASĂREA
    Am venit să-l pomenesc de şase.
                            INSUI. VI                                                                              25
    Când dracu au trecut şase săptămâni?
                            INSUL V
    Mai bine îţi făceai pomană cu el când era viu. (Râsete.)
182
MARIN SORESCU
                                PASĂREA
                                (izbucnind)
        Laşilor! Aici era cald, voi aţi adus îngheţul.
                                INSUI. VI
 5        Ba, din cauza ta, că eşti frigidă. (Râde.)
                                PASĂREA
                             (cade in genunchi)
      Nu-1 mai lansaţi. (Se ridică, tmblă în coş.) V-am adus să crăpaţi. INSUL IV
 10  Ne ghiorţăie maţele parcă am fi mâncat scorpii.
                                INSUL V
           Mie-mi ghiorţăie dinţii şi-mi clănţăne maţele... PASĂREA
                    (le d'i la fiecare câte un sloi de gheaţă.
 15 Toţi, in afară de Insul IV, acceptă resemnaţi şi încep să-l lingă).
                                INSUL VI
        Dumnezeu să-l ierte... Uuu! Ce rece e!
                              INSUL IV (cântă cu obidă)
 20     Când este la mâncare, / Musai să lingem sare...
                                PASĂREA
                (îi mai întinde o dată sloiul. Insul IVprimeşte)
        Pământul e încă fertil. (Plânge.)
                               INSUL VI 25     Intrăm destul de greu în sus.
                                INSUL V
                              (privind cerul)
   E abrupt. (Recapitulând.) De la rachetă la balon — am mai ars o etapă. (Observându-lpe Fotografi) Fotograful! (îşi controlează ţinuta.)
PLUTA MEDUZEI
 183
                              IN SUI, VI (încet)
         Nu putea veni mai înainte? Poate-1 pocnea pe el... FOTOGRAFUL
                                (volubil)
Ei, băieţi? Ce facem?
                              INSUI, IV
                 (explicându-i din gesturi ce s-a întâmplat)
Tatonăm, tatonăm...
                           FOTOGRAFUL
                          (se aşază pe-o piatră)
Merge rău pluta noastră...
                               INSUL V
                                (speriat)
Se scufundă?
                              INSUI. VI
                            (Privindcopacul)
      Din vârful catargului ăsta... poate se zăreşte uscatul... INSUL V
         Am încercat cu racheta, am încercat cu balonul... FOTOGRAFUL
           (se ridică brusc, îşi freacă mâinile. Vesel) înseamnă că ne-a reuşit.
                              INSUL VI
Ce?
                       FOTOGRAFUL Experienţa asta ultimă... Ne-a reuşit şi asta...
184
MARIN SORESCU
                           INSUL IV
       Şi asta — bine spus. Pentru că, până acum, nouă ne-au ieşit toate... pe dos... (Răcle cinic.)
                        FOTOGRAFUL
   5 Noi nu greşim niciodată, înţelegeţi? (Serios.) Asta ar mai trebui: să mai şi greşim! (Răcnind) Nu vedeţi în ce situaţie disperată suntem? Suntem nevoiţi să mergem la milimetru.
                           INSUL VI
       Asta şi facem. Numai că ne cad în cap milimetri şi metri 10 şi kilometri...
                        FOTOGRAFUL
       Metru... bine că-mi adusei aminte... e furios foc! Are veşti proaste. Cică-o să ni se reducă raţia de pământ. Până la urmă, n-o să rămânem decât cu pământul de sub copacul ăsta. Ori 15 ne suim pe el, ori... Şi aşa copacul i se pare prea gros şi vrea să-l taie. Prea mult pământ cară copacul în sus, prin trunchi, furiş pe sub coajă şi-l varsă în vânt... Ne fură pământul de sub tălpi, ne îngustează posibilităţile de plimbare pe jos. A zis că ori ne suim în el - şi dăm dovadă că suntem o plută de cosmo-20 lianţi - ori ni-1 taie, şi-atunci o să zburăm în cosmos suindu-ne unul în capul altuia. Ne face trunchi, stâlp victorios în sus. Aşa că, alegeţi! (Furios.) Nu sunteţi capabili să vă agăţaţi de o cracă, vă târâţi în patru labe, cu ochii la muşuroaiele de furnici, în loc să descifraţi viitorul...
25                         INSUI, IV
       Ce să-l mai descifrăm, dacă şi aşa...
                        FOTOGRAFUL
   Taci! De când tot dăm noi asaltul acestei tufe, ca să fim cu 1111 pas mai aproape de stele? Şi nici în tufă nu ne-am bârâcat, 30 nici stele mai aproape n-am pupat. Ce aşteptăm? Să înceapă să ningă, să ne dănţâne dinţii, voi nu ştiţi cum e iarna aici, că-ţi
Pl.UTA MEDUZEI
185
vine să intri unul în gura celuilalt să te-ncălzeşti, să nu-ţi degere inima, ca iepurele pe arătură? Sunteţi nişte tonţi - şi Metru vă aşteaptă cu nişte veşti şi mai proaste. (Ies toţi.)
                                CĂŢĂRĂTORUL
               (se ridică, parcă s-a trezit dintr-un somn.            5
          Merge la copac, îl ia în braţe, îşi lipeşte obrazul de el şi rămâne aşa.)
                                    FEMEIA
                   (intră în scenă cu făraştd şi cu o plasă de fluturi.
               Strânge penele pe urma balonului prăbuşit)
    Rămâne din ce în ce mai puţin de pe urma noastră. (Zăm- ¡0 bind.) N-avem timp să aprofundam. N-avem timp să facem umbră pământului. N-avem timp să ne crească aripi. N-avem timp să le fâlfâim, n-avem timp să ne băgăm capul sub aripă din când în când şi să ne fie cald, pentru că n-avem timp să avem aripă, pentru că n-avem timp să ne gândim că ne-ar 15 trebui puţin aer, cam cât ar încăpea într-un tub de sticlă, puţin aer care să te ţină când vrei să zbori. (Terminând de strâns penele, pe care le-a „vânat" cu grijă, alergând după vretma ca după vreun fluture.) Asta e tot ce rămâne dintr-un elan spre cer: un ghemotoc de pene, cât rămâne după vrabia mâncată de pisică sub masă. 20 Destul de puţine pene! (Rămâne pe gânduri.) Acum mă gândesc că n-am ce face nici cu astea, de ce le-oi mai fi strâns? Dacă soţul meu... căţărătorul anterior... cred că pentru el le strângeam, ca pe un pumn de mici avânturi, să i Ie dau să se ţină de ele... Dar el nici n-a apucat să cadă... (Observăndu-lpe Căţă- 25 rător.) Hei! Nu vrei nişte pene? (Câţărătorid se apropie, rămâne totuşi mut.) Sunt noi, adică, oricum... mai poţi încerca, bagă-le-n sân, poate sunt făcătoare de minuni, ca nişte aşchii de la sfântul zbor... (Rămâne cu mâna întinsă, acesta nu primeşte penele.) Atunci...
(U arunca.) De fapt, ai dreptate... Suntem nişte animale prea 30 uriaşe pentru ele, ca păsările preistorice, care văzând că nu Ie mai ţine aerul au încercat să-şi facă aripi din straturile de cărbune, din munţii de cărbune, cu care mai încearcă şi acum
186
MARIN SORESCU
   să se ridice, dar alunecă tot mai jos... Hei, intrăm şi noi în antracit şi-n huilă... Noi nu ne mai corespundem nouă înşine... Ca la începutul unei alte perioade, tu, cu costumul ăsta de căţărător, care te trage în pământ... (Suflănd către penele care se îrn-5 praştie.) Duceţi-vă! Noi am şi intrat în cărbune, ne gravăm, uite, în cărbune... Zburăm prin cărbune! De-aia poate ardem şi aşa de uşor! (Iese. Intră Insul V şi Insul VI.)
                                INSUL V
                           (arată spre Căţărător)
   io    O fi ştiind de ce nu sare-n sus de bucurie... Prea ne re-
   pezim. Noi aici suntem tari...
                                                               INSUL VI
     Bocnă!... Ia să înceapă dezgheţul, să vezi ce ne fleşcăim.
                                                                INSULV
   /5    De ce să zburăm, când n-avem orizont? Cerul ăsta e sac fără
   fund. E ca... (Pică în trapă, se ridică.) Mi-a luat vorba din gură... (Pauză.)
                                                               INSUL VI
        Dumnezeu nu suportă să i se fâlfâie în jur.
   20                             INSUL V
        Depinde unde baţi. Dacă noi avem aripi, ar fi fost numai ţurţuri. Ca streşinile... Inchipuiţi-vâ: fâş-fâş, din ţurţuri. Zbrrr, din ţurţuri...
            (De sus, din copac, se aude destid de clar: un croncănit.)
   25                                INŞII
                                                               (neliniştiţi)
        Ssst!
                                                            INSUL VI Ne-a luat gaia. (Intră Pasărea.)
PI.UTA MEDUZEI
187
                         PASĂREA
 INSUL V
 Aţi auzit?
                            Ne-a luat gaia.
                          PASĂREA                               5
 S-a mai ars o sârmă... Şi-a mai dat foc una... Eu nu pricep de ce ni se ard siguranţele pe câmp.
                               INSUL V
 Mă gândesc că sub copac are, la urma urmei, de mâncat o pâine...                                                     io
                          PASĂREA
                           (sare într-un picior)
      Să ne iubim. Să ne înmulţim şi... (ameninţă cu pumnul in sus)
 ... să le arătăm noi lor! Şi s-o luăm de la început. (Se duce şi se aşază lângă Căţărător.) Gândeşte-te, concentrează-te într-un ,'5 singur punct. Nu te lăsa zvârlit la marginea pământului. Pământul e fierbinte... (Pauză.) Mi-e ciudă îngrozitor pe mine când mă surprind aşteptând câte un ecou. Cum mai putem aştepta ecouri de la lucrurile care nu pot avea ecou? De la cuvinte, de la adevăruri? Ce ecou pot aduce valurile, decât de la 20 ploaie, decât de la nor? (Pauză.) Sunt ca o piatră care a zăcut pe fundul mării şi-şi ascultă ecoul căderii, crezând că imensitatea de apă, potopul de apă mai pot face şi altceva decât să se dea la fund. (Căţărătorul îi face semn să plece. Pasărea iese.)
                          INSUL VI                             -’5
 Pasăre călătoare.
                            CĂŢĂRĂTORUL
 (merge din nou la copac, şi, oarecum speriat de vorbele Femeii, încearcă să se caţere. Alunecă mereu, cade de la diferite niveluri, din care nu se poate preciza dacă progresează sau nu. Un gâfâit, firesc, crescendo, timp de câteva 30
188
MARIN SORESCU
  minute aproape animalic, de iepure hăituit, care vrea să se suie in copac, sau aşa ceva. Dacă de undeva poate veni un iepure răniţi care să încerce acelaşi lucru, şi să moară cu botid la rădăcină — cu atât mai bine!).
                 (Intre timp, se întorc Insid V şi Insul VI.)
   5                             INSUI. V
        Azi-noapte am visat că zburam. Dar într-un mod ciudat: eram aşa, cam vreo sută de inşi înşiraţi pe-o aţă care plutea pe deasupra unui fluviu... Când sus, în nori, când jos, de ne intra fundul în apă... Dar nu ne era frică. Ne ţineam cu mâna de
 10 aţă... ba, erau două aţe... că ne ţineam c-o mână de una şi cu cealaltă de... Da, erau două, dar foarte subţiri! Ne intrau în palmă, nu alta! De ce n-or fi dând nişte aţe mai groase?
                               INSUI. VI Păi, ziceai că era în vis.
   15                            INSUI, V
          Da, măcar în vis să ne dea mai mult material...
                              INSUL VI
        N-ai auzit că facem prea multă risipă? într-un fel, au şi ei dreptate, săracii!
   20                            INSUL V
        E foarte peste mână...
                              INSUI, VI
                             (continuând)
    Cine l-a pârât pe Insul IV, nenorocitul ăla care era cu noi
   25 până mai adineauri, cine l-a pârât că vrea să se facă fotograf? Nu eram decât noi trei când ne-a spus, el, care vorbea, şi noi doi care înregistrăm mecanic... adică ascultam... în ce mă priveşte, eu n-am suflat o vorbă...
                              INSUI, V
30 Nici eu...
PI.UTA MEDUZEI
189
                              INSUL VI
    Totuşi, unul din noi...
                              INSUI. V
    Stai puţin, poate chiar el singur... L-a apucat deodată frica şi s-a dus şi s-a pârât.                                               5
                              INSUI. VI
    Ai dreptate... Că nu mai eşti sigur nici pe tine... (Ezitând.) Acum, mă gândesc că poate chiar eu l-am spus, dracu ştie! M-am gândit că s-a spus singur.. . şi zic, hai, că acum tot se ştie...
                              INSUI. V                                10
                             (şi el începe să şovăie)
    Sau poate chiar eu... M-oi fi gândit că l-ai spus tu... zic, tot se ştie de două ori, nu pot să rămân singur, că de! o să creadă că-s pesimist! Mă izolez!
                              INSUI. VI                               ¡5
                              (izbucnind)
    Şi, la urma urmei, ce-a făcut? A zis că vrea să se facă fotograf. Ei, şi? Âsta e un motiv să-l...? Ce crimă extraordinară e asta, că vrei să te faci fotograf?
                              INSUI, V                                20
                              (idem)
    Vreau să mă fac fotograf, na!
                              INSUI, VI
                              (crescendo)
    Şi eu vreau să... (intră Fotograful) ... nu mă fac fotograf. Că 25 nu e de nasul meu. Eu sunt un ins, un simplu ins. Insul VI. Am fost dat la asaltul cerului, asta fac. împing din spate, ajut, pun umărul...
190
MARIN SORESCU
                              INSUI. V
                               (domolit)
        Şi eu, la fel. Sunt la datorie. Cât timp va mai fi o datorie, eu, Insul V, voi fi la ea.
   5                            FOTOGRAFUL
               (merge la Căţărător care suflă greu sub copac.
                     Scoate o foaie de hârtie şi citeşte)
        De lepră, de holeră, de ciumă, de tifos, de dalac, de râie, de turbare, de boala copiilor, de tremurici, de limbrici, de reu-10 matism, de oftică, de malarie, de cancer... (Pauză.) De anghină, de râs, de plâns, de gâlci, de căpiere, de gălbează, de ciuie, de afte, de sabie, de glonţ, de coasă, de usturime, de mâncărime, de preamărire, de preacurvie, de albeaţă, de viermi, de năuceală, de lingurică, de bătrâneţe, de prea crud, de prea copt, de 15 cancer...
                               INSUL VI (către Insul V)
        Nu mai termină odată cu descântecul ăsta, că începe să mă enerveze.
   20                             INSUI.  V
        Nu e descântec. E lista de microbi existenţi în pământ. La suprafaţă, la sol. Căţărătorul trebuie s-o înveţe pe dinafară, ca sus să poată descoperi microbi noi. Ăştia sunt microbi mai grei, care s-au lăsat la fund. Dar sus trebuie să mai existe şi alţii. Ştii, 25 orice pas înainte înseamnă o nouă descoperire de microbi...
                              INSUI, VI
         Mda... Acum ne interesează microbii din cer...
                              INSUI, V
        Deocamdată, cei din copac. Metru vrea să ştie dacă în copac 30 sunt mai mulţi microbi decât sub copac şi cum ne putem
PI.UTA MEDUZEI
191
adapta la ei. Repede, foarte repede, bine, mulţumitor — în sfârşit, o să vadă el. Zice că nu poţi să te sui pe-o altă treaptă ca un milog, fără să ştii cum stai şi pe ce te aşezi.
                      FOTOGRAFUL
    ... De brâncă, de tuse, de sifilis, de orbire, de învineţire, 5 de autosugestie, de autopsie, de strigat în somn, de...
(Căţărătorul îi face semn să înceteze.) Mai sunt vreo doi... Adică, mai dă-i dracului, că n-o să-i descoperim noi tocmai pe-ăia. (Se şterge rle năiduşeală.) Uite că, de năduşeală, am uitat să spun. De fapt, nici nu sunt mulţi. Dar nu se mai poate sta din cauza lor. 10 (Izbucnire.) Domnule! (Ţipă■) Nu se mai poate respira aici! (Pe alt ton, amintindu-şi.) De degerătură ar mai fi... (Blând.) Iartă-mă c-am ridicat tonul în faţa dumitale, tocmai acum când te aşteaptă verticala... Dar, ori schimbăm microbii, ori - înţelegi?! Dumneata observi tot, noi avem oameni specializaţi care 15 captează semnalele. Să nu-ţi scape un nor, un firicel de praf... (Căţărătorul îi face semn că vrea să se urce în copac.) E o hotărâre chibzuită. în sfârşit, ţi-ai dat seama, e copacul nostru şi ne suim când vrem în el. Racheta, balonul, toate astea trec la antrenament. Dacă nu ne suiam în rachetă, nu puteam acum să ne 20 suim în copac. (Către ceilalţi.) Voi ce staţi, ştiţi ce aveţi de făcut. (Insul V şi Insul VI se aşază în dreapta şi-n stânga copacului, ca doi tâlhari.) Veţi sta acolo, nemişcaţi, ca doi tâlhari. Ultimii doi tâlhari. Se va cunoaşte c-aţi fost tâlhari. Crucea voastră n-a crescut (arată copacul), ca a ăstuia. Ha-ha-ha! (Căţărătoruldă să urce). Stai o clipă. 25 Unde e lumea? Toţi trebuie să vină cu flori, să se emoţioneze, să vadă cum ştim noi să ne înălţăm. (Dintr-o parte apare Femeia. Către ea.) Uite şi lumea! Adică, nu! Dă fuga la domnul Metru şi anunţă-i evenimentul! (Femeia iese.)
192
MARIN SORESCU
   CĂŢĂRĂTORUL (scârbit de mascaradă, spune mai multe pentru sine, ca o rugăciune. Să se vadă din glas, din emoţia pe care o încearcă acum că sunt gândurile pe care le-a tăcut tot timpul acestui act)
    5 Dimineaţa, cuvintele înhămate şi cu şaua pe ele. Iarba, gata înhămată şi cu şaua pe ea, porii toţi înhămaţi, herghelii infinite, tropăind infinitul. Tropăie pietrele de nerăbdare, tropăie ceasul, zaţul din care a dospit iar şi iar norocul. Toate lucrurile înhămate şi cu şeile pe ele... Şi cine să le încalece, Doamne?
 10 (încearcă să se urce deznădăjduit. Cade de jiecare dată. Câteva pale de vânt puternic.)
                          FOTOGRAFUL
                              (speriat)
    Viscolul! Vine viscolul! Trebuie să punem şi noi umărul.
 15 Haideţi, oameni buni! Altfel nu se poate. (Fotograful, Insul Vşi Insul VI se prind de umeri, fac un fel de piramidă.)
                           INSUI. V (către Căţărător)
       Gata, ce mai stai?
20                            INSUI. VI
       Urcă-te şi fă-ţi vânt. Orice dată cosmică aflată cu un ceas mai devreme... Hai!
  (Căţărătorid se urcă în spinarea lor, orbecăind cu mâinile prin aer. Cei care-l susţin încep să intre încet, încet în pământ. Pasămite, nişte trape...)
25                            INSUI. V
    Am impresia c-a început să zboare - dispare din ce în ce...
                          FOTOGRAFUL
                         (scuftindându-se şi el)
    Păcat că n-am aparatul, să-l prind profilându-se pe cer.
PLUTA MEDUZEI
193
                             INSUL VI
                        (intrat şi el până la gât)
    E tot mai sus. Cine-ar fi crezut! Adică, tehnica noastră...
                          FOTOGRAFUL
                              (victorios)
  Cosmosul! In sfârşit, câtă zare!
  (Dispare în trapă, odată cu ceiLilţi; se aud bubuiturile dinamitei respective, pământ răscolit până sus etc.)
   CĂŢĂRĂTORUL (rămas pe pământ, după ce se termină norul de ţărână se jreacă Li ochi)
  Nu-nţeleg! Unde-am ajuns? (Se uită in jur) Nu cunosc nimic... (îngrozit.) Am nimerit pe altă planetă. (Ţipând.) Nu e planeta mea! (Privind disperat în sus.) Pământul meu! (încearcă, plângând, să se caţere pe copac.) Pământul meu!
                              (Cortina)
 EXISTĂ NERVI PIESĂ ÎN DOUĂ ACTE
PERSONAJE
LOCATARUL, 30-40 de ani, vârsta divagaţiilor PRIETENUL, idem, prieten de divagaţii PROFESORUL, 50 de ani, cel mult FEMEIA NECESARA, 30 de ani FEMEIA ÎN PLUS, 28 de ani
              ACTUL I
    1.ocuinţa Locatarului: o cameră mobilată simplu, de burlac. O măsuţă, un fier (le călcat, o scândură de călcat. O chiuvetă Li capul patului. Un calorifer care se poate împinge mai încolo, mai încoace—pe o axă. Desttd de strâmt înăuntru. Pe fereastră se vede, afară, un palmier. Camera are şi o uşă, 5 care ar da în balcon — trebuie să se sugereze cumva existenţa unui balcon.
                       LOCATARUL
                           (la ureche, confidenţial)
    Secolul ăsta mi-a distrus flora intestinală.
                       PRIETENUL                            10
                       (speriat)
    Aoleu! E rău de tot.
           LOCATARUL E cel mai mare rău pe care-1 poţi face unui duşman.
                       PRIETENUL                            15
    Unui prieten.
                       LOCATARUL Unui vecin. înainte, îi omorai pisica.
                       PRIETENUL
    Acum îi distrugi           flora.                       20
200
MARIN SORESCU
                          LOCATARUL
                             (amărât)
      A mea s-a zis, e harcea-parcea. De fapt, nici nu mai există. Plus că mi-au tăiat din oficiu şi un sfert din stomac.
 5                          PRIETENUL
      Serios? $i nu te-ai arătat la un doctor?
                          LOCATARUL
      Să-mi mai taie un sfert? Cine crezi că...
                          PRIETENUL
 10 Aha!
                          LOCATARUL
     Oricum, fără floră intestinală, fericirea e egală cu zero. PRIETENUL
      Am auzit că dacă distrugi planctonul dintr-o mare, s-a zis 15 cu fauna marină: peşti, raci, crabi. Că ei din asta se trag. Aşa şi cu flora intestinală.
                          LOCATARUL
      Păi ce crezi că simt eu pe pielea mea de atâta amar de vreme? Tocmai chestia asta. Şi mi-au lăsat şi numai trei sferturi de 20 stomac.
         PRIETENUL Şi o poţi scoate la capăt cu un stomac de mizerie? LOCATARUL
      Acum, colac peste pupăză: floră intestinală. Ăsta e secolul 25 în care trăim!
                          PRIETENUL
                             (solemn)
      Dragă locatare, nu mai sta - fuga la doctor. Că dacă apuci să mori, adio! Hai, du-te!
EXISTĂ NERVI
201
                     LOCATARUL
   Am fost.
                     PRIETENUL
   Şi?
                     LOCATARUL                          5
       Mi-a dat să ţin patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi de calm. PRIETENUL
   Să posteşti?
                     LOCATARUL
   Nu, să fiu calm.                                    10
                     PRIETENUL
   înţeleg. Ca Isus în pustiu. Ţi-a dat cumva şi pustiul?
         LOCATARUL A scris acolo, pe reţetă. Dar cine înţelege scrisul lor?
                     PRIETENUL                         15
   Scriu încurcat al naibii.
                     LOCATARUL Totul se încurcă de la o vreme încoace.
                     PRIETENUL
   încalecă literele, nenorociţii!                     20
                     LOCATARUL
       Şi uite cine ne învaţă pe noi să nu bem apă în timpul mesei... PRIETENUL
   Eu nu beau apă la masă de... (socoteşte) doi ani. Tot un doctor m-a învăţat. Zice că intră aerul. Azi puţin aer în burtă, 25 mâine mai mult, poimâine şi mai mult, până ajungi să plesneşti.
202
MARIN SORESCU
         LOCATARUL Dar ţi-a prins bine, din moment ce n-ai plesnit. PRIETENUL
      In schimb, crăp de sete. De câte ori mă aşez la masă, mă 5 apucă o sete... Mi-a pierit şi pofta de mâncare.
                       LOCATARUL
      Aşa e când omul nu poate să facă ce vrea.
                        PRIETENUL
      Nu mai am poftă de nimic, dar absolut de nimic. Deduci? 10                        LOCATARUL
      Ce să deduc?
                        PRIETENUL
      Prin silogism... Până acum însă m-am ţinut bine: doi ani n-am pus strop pe limbă în timpul mesei. Şi cu toate astea, nu 15 mă simt nici eu prea bine cu fierea.
                       LOCATARUL
      Poate are trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei.
                        PRIETENUL
      Spre asta se şi tinde. Numai aşa cred că am fi salvaţi.
 20                        LOCATARUL
      Pe mine m-au mai salvat o dată. Acum vreo douăzeci de ani. Căzusem pe capul lor şi m-au ridicat în picioare.
                                   PRIETENUL Dă-i în mă-sa, că sunt nişte porci.
 25                        LOCATARUL
     Eu trebuie să-mi cumpăr unul... Sau măcar un iepure de casă.
EXISTĂ NERVI
203
                               PRIETENUL Nu te potrivi - nu sunt cine ştie ce.
                                               LOCATARUL
   Ce?
                     PRIETENUL                         5
   Ăştia de casă...
                                               LOCATARUL
   Ai dreptate, mai bine unul de câmp... Un lucru însă mă nelinişteşte: cum o sâ  se interpreteze?
                     PRIETENUL                        10
   Ce?
                                               LOCATARUL
   Iepurele, ştii... Stă... Aşa, cu urechile ciulite, gata să... Şi mi-e teamă că... Asta se observă... Deşi, câmpul e la doi paşi. Ce-or să zică, ba unii, ba alţii?...                  15
                                                PRIETENUL
                                Problema iepurilor nu e încă...
                                               LOCATARUL
   Ar putea sta foarte bine şi-n casă, urechiatul... Câmpul se vede, e aici. (Dă să se uite pe fereastră. Se răzgândeşte.) Chiar şi pe gaura 20 cheii...
                                  PRIETENUL Nu ne-am desprins încă de sol...
                                LOCATARUL Ba da, dar nu ne dăm noi seama...
                     PRIETENUL                        25
   S-a făcut şi asta?
204
MARIN SORESCU
                        LOCATARUL
      Suntem,în aer.
                        PRIETENUL
      Altfel e greu.
 5                      LOCATARUL
      Mie îmi spui? Auzi, să-mi distrugă mie... D-aia văd o ciudă pe secolul ăsta!
                        PRIETENUL
      Asta nu-i nimic. Să vezi ce-o să fie spre sfârşitul lui. Când 10 s-o izbi cometa aia de pământ.
                        LOCATARUL
      Mamă, mamă, ce-or să mai bată atunci clopotele!
                        PRIETENUL
                           (imitând)
 15 Bang! Bang! Bang! Bang!
                        LOCATARUL
      Nu cobi!
                        PRIETENUL
      Am avut un prieten care scotea limba la clopote şi bătea în 20 ea cu nişte ciocănele de ţambal.
                        LOCATARUL
      Şi suna frumos?
                        PRIETENUL
      Bronzul e bronz.
 25                     LOCATARUL
      Nu întotdeauna. Uite, în oraşul meu era o statuie pe care au mâncat-o porcii. Fără scandal, fără nimic.
EXISTĂ NERVI
205
                             PRIETENUL
          Trăiesc şi ei din ce pot. Greu se câştigă azi existenţa. LOCATARUL
                    (ii terminat de reparatfierul de călcat)
    Acum cred că... T rebuie să-l repar zilnic... (Se învârteşte prin 5 casă, caută ceva.) Să te servesc cu ceva... Un...
                             PRIETENUL
    A, nu...
                       LOCATARUL (merge la chiuvetă, dă drumul la apă)        10
    Curge...
                       PRIETENUL Ce te miri?... Nivelul mării...
                            LOCATARUL
    N-avem nici nivelul mării? (Speriat.) Suntem sub nivelul 15 mării?
           PRIETENUL Nu, cred că nu... Cel puţin, nu s-a anunţat nimic. LOCATARUL
    Am o frică teribilă de apă. Ştii, apa nu iartă nimic.   20
                       PRIETENUL Absolut. Focul şi apa... astea două...
                            LOCATARUL
    Se bagă peste tot. Cât priveşte p-asta, a doua, lichida... Vrea să acopere tot ce se află sub nivelul mării!           25
                             PRIETENUL
                              (cu intenţie)
    Asa-zisul nivel...
206
MARIN SORESCU
                          LOCATARUL
       Şi ea o cam scaldă?
                          PRIETENUL
       Nici pe de departe.
  5                       LOCATARUL
                          (continuă)
       Da, şi de câte ori cad într-o groapă, de câte ori intru într-un beci, zic gata! Acum află marea că sunt sub nivelul ei şi dă buzna... Totuşi, sunt gazdă, să... Ce să-ţi fac?
  10                      PRIETENUL
                          (se dă în lături)
       Nu, zău, te rog...
                          LOCATARUL
       O cafea?
  15                      PRIETENUL
       Nu.
                          LOCATARUL Un ceai de cozi de...
                          PRIETENUL
  20 Ba.
                          LOCATARUL
       Atunci să-ţi spăl ceva... Sunt gazdă, ce Dumnezeu... (Autoritar.) Dă batista!
                          PRIETENUL
  25 (contrariat, scoate din buzunar batista, ¡.ocatarul se duce la chiuvetă, îşi suflecă mânecile şi începe s-o spele)
       Era curată...
EXISTĂ NERVI
207
                       LOCATARUL
    Da, dar am un săpun nou. Nimic nu e destul de curat, pentru un săpun nou-nouţ. (Apa se opreşte) Nu mai curge... Ce oră e?
                       PRIETENUL                            5
                       (se uită la ceas)
    A stat...
                       LOCATARUL
    Aha!... Adică, ce crezi? O fi vreo legătură? Muntele şi marea... Valul şi ceasul... Cerul şi pământul... Toate, până la 10 urmă... până la un loc, se cam... (Merge şi se uită pe fereastră, visător.
Apa incepe să picure. I/¡catarulse repede Li chiuvetă. Apa se opreşte.) Ia vezi ceasul... I s-a dat drumul?...
                       PRIETENUL
    încă nu... Trebuie reparat.                            15
                       LOCATARUL
    Trebuie împinsă... Câteodată, mă gândesc că sunt prea sus... Că m-am ridicat cu mult deasupra celorlalţi — şi trebuie să mi se împingă... (Arătândspre chiuvetă) Presiunea ţine şi ea până la un anumit grad de dezvoltare a societăţii şi individului... 20 (După o pauză.) Oare poţi să faci din ace de gămălie un viitor?
                       PRIETENUL
                       (meditativ)
    De, ştiu eu... (Pauză.) Câte ai?
                       LOCATARUL                           25
    Vreo două sute.
                       PRIETENUL
    Toţi încep cu puţin. Azi unul, mâine altul.
208
MARIN SORESCU
                        LOCATARUL Mi-e teamă să nu mi le fure.
                        PRIETENUL
      Şi asta e posibil.
 5                         LOCATARUL
 j Că mi-au mai furat şi trecutul. Atâţia ani! Şi dacă află că acele astea sunt viitorul...
                        PRIETENUL
      Acul e lucrul dracului.
 10                        LOCATARUL
      înţeapă.
                        PRIETENUL
     Am încercat şi eu cu vreo câteva. Te poţi bizui pe mine. LOCATARUL
 15 Şi ţi-a trecut?
                        PRIETENUL
      Ce?
                        LOCATARUL
      Reumatismul. Ştii, dacă te laşi înţepat de albine... veninul 20 lor vindecă reumatismul...
                        PRIETENUL
      Eu n-am avut nici o albină.
                        LOCATARUL
      E îngrozitor. Să n-ai o albină a ta, în vremurile astea de 25 încordare internaţională. Să vină să-ţi bâzâie pe la nas când citeşti ziarul, să-ţi colinde florile din covor...
EXISTĂ NERVI
209
                      PRIETENUL Să-ţi lase puţină miere într-un pahar...
                      LOCATARUL
    Şi să te înţepe din când în când, preventiv... E inuman să n-ai nici o albină. Chiar spui adevărul?                  5
                      PRIETENUL
    Da.
                      LOCATARUL
    De fapt, nici eu n-am avut niciodată vreuna. Şi nici nu văd cum mi-aş putea procura în toamna asta.                  10
                      PRIETENUL
    E un timp mort.
                      LOCATARUL
    Mort, zici? Hoit. De-aia strâng ace de gămălie. Am vreo două sute. Când se adună vreo câteva mii, le pun într-un stup. 15
                      PRIETENUL
      îţi fee eu stupul. Am nişte scânduri rămase de la o masă veche. LOCATARUL
    Şi atunci, viaţă, prezent! Stupul colo, pe balcon. Fereastra deschisă, eu, răsturnat într-un fotoliu.                 20
                      PRIETENUL Te invidiez din tot sufletul. Hm, şi balconul... LOCATARUL
    Contează mult şi balcoanele în fericirea oamenilor, să ştii, foarte mult.                                             25
                      PRIETENUL
                             (şovăind)
    Cam vreo cincizeci la sută?
210
MARIN SORESCU
                          LOCATARUL
                          (important)
       Mai dă ceva.
                          PRIETENUL
  5                         (mai sigur)
       Şaizeci şi cinci!
                          LOCATARUL
       Te apropii. Te apropii binişor. Eu am studiat chestia asta vreo câţiva ani. Contează enorm.
  W                           PRIETENUL
       Bănuisem eu ceva...
                          LOCATARUL
       Şi cred că, ştiinţific, s-ar explica în felul următor: e ca şi când ai avea o ieşire la mare.
  15                          PRIETENUL
       Direct în casă.
                          LOCATARUL
       Absolut. Şi ieşirea asta te eliberează de presiunea celor patru pereţi, devii mai calm, mai visător, poţi fuma o ţigară, digestia 20 lucrează şi ea ca pe roate... Şi aproape că eşti fericit.
                          PRIETENUL Ce aproape, chiar eşti.
                          LOCATARUL (recunoscând ruşinat)
  25 Aşa e, în momentele alea, chiar eşti fericit. Ce să ne mai ascundem după deget? (Pauză pentru schiînbarea ideilor.)
                          PRIETENUL
       Da’ nici balcoanele astea n-au răsărit chiar din senin.
EXISTĂ NERVI
211
                            LOCATARUL
                            (râde cu gravitate)
    Dar ce, sunt ciuperci? S-au depus eforturi...
                             PRIETENUL
    Considerabile.                                            5
                            LOCATARUL
    Considerabile.
                             PRIETENUL
    Generaţii după generaţii, care s-au jertfit pentru această fericire a ta. Ai recunoscut doar adineauri că eşti fericit în casa ta. 10
                             LOCATARUL
                       (vrea să dea înapoi)
    Nu chiar în casă. în balcon, câteodată.
                             PRIETENUL
    Trebuie să recunoaştem cu toţii că balcoanele reprezintă 15 încununarea unor sudori vărsate...
                   (Uşa se deschide brusc; intră Profesorul.)
                       PROFESORUL Mă scuzaţi, mai e un loc liber? (1/¡catarul şi Prietenul se privesc nedumeriţi.)                                                 20
                             LOCATARUL
    Mă rog, poftiţi.
                       PROFESORUL Imediat, să-mi aduc bagajul. (Iese şi se întoarce cu un geamantan enorm.) Merg şi eu cu dumneavoastră.                         25
                       PRIETENUL
                       (încurcat)
    Noi nu mergem nicăieri...
212
MARIN SORESCU
                                                    LOCATARUL
                     (îl trage de mânecă, îi şopteşte)
       Pst! Cine ştie cine e. Nu te aventura în declaraţii. (Tare.) Mergem şi noi încotro merge toată lumea.
  5                          PRIETENUL
       Evident. Cum să nu mergem nicăieri, noi mergem înainte. Stăm aici, dar mergem înainte.
                                       PROFESORUL Eu nu merg decât câteva staţii.
  10                             LOCATARUL
                                                        (nedumerit)
       Staţii? (Izbucneşte în râs.) Formidabil! Ce tren căutaţi dumneavoastră?
                          PROFESORUL 15    Trenul care trece pe aici.
                                                    LOCATARUL
                                                   (continuă să râdă)
       Domnule, eşti formidabil. Ai nimerit într-o casă de oameni.
  20                            PROFESORUL
                                                      (se uită in jur)
         Serios, într-o casă de oameni? Asta-i bună! (Râde.)
                       PRIETENUL (înecându-se şi el eU râs)
  25    E foarte bună. Auzi, vroia să meargă cu casa ta până la...
                                                    LOCATARUL
       O fi ea, casa mea, grozavă, dar roate n-are...
                                                     PRIETENUL
       N-are.
exista nervi
213
                     PROFESORUL
   Totuşi, să nu stau cu geamantanul aici, în picioarele oamenilor. Să-l pun sus.
                     LOCATARUL
   Unde, sus?                                           5
                     PROFESORUL
   în plasă. (îşi dă seama.) k, desigur. Nefiind tren, compartiment, nu există nici plasă. Toate au o logică de fier. (Către Locatar.) Totuşi, ar fi trebuit să faceţi o plasă. Casă, casă, dar unde pui geamantanele celor care vin? Unde pun eu geaman- 10 tanul, dacă nu există nici o plasă? (Ridicândtontd.) O să reclam.
                     PRIETENUL
                     (împăciuitor)
   Dacă nu există, se poate face. Gazde suntem, ce Dumnezeu! Cinci minute, cât rămâneţi aici, ne vom sili să vă simţiţi bine. 15 (Către locatar.) N-ai putea să aduci nişte sfoară? Şi nişte beţe, ceva.
                     LOCATARUL
   O, cum să nu, e doar casă de oameni, (lese u se întoarce cu o ramă mare de tablou si cu o plasă de piaţă. împreună cu Prietenul improvizează plasa.) Gata! (Se şterg de sudoare.) E chiar mai bine aşa. Mă 20 mir că nu mi-a dat prin cap până acum.
                     PRIETENUL
   N-ai avut nevoie. Dar uite, acum, cum s-a ridicat problema, cum s-a rezolvat. Viaţa rezolvă mereu.
                     LOCATARUL                         25
   Viaţa rezolvă pe rupte.
                     PRIETENUL
   E nouă,
                     LOCATARUL
   E ca si nouă.                                       30
214
MARIN SORESCU
                         PRIETENUL
       Ţine la tăvăleală.
                         LOCATARUL
       De-aia am şi luat-o.
 5                            PROFESORUL
       E o viaţă bună.
                         LOCATARUL Mda, merge, merge...
                         PROFESORUL
 10    Toate au o logică de fier. (la geamantanul, dă să-l pună sus.)
 Sunteţi buni? (locatarul şi Prietenul îl ajută.)
                         LOCATARUL
                    (punând mâna pe geamantan)
       Greu...
 15                            PRIETENUL
                             (idem)
       Se lasă greu...
                         LOCATARUL (încet, Prietemdui)
 20    Ce-O fi... dincolo? (Bate cu degetul în geamantan.)
                         PRIETENUL
                              (încet)
       Ce să fie... Probleme...
                         LOCATARUL 25                    (după ce termină, râzând)
       Am făcut-o şi pe asta.
                         PROFESORUL
       Numai să nu pice la vreo zdruncinătură.
EXISTĂ NERVI
215
                      LOCATARUL
                      (bănuitor)
    Cine naiba să zdruncine?
                      PRIETENUL
    Doar vreun cutremur.                                   5
                      PROFESORUL
                  (in un scaun şi se trage mai spre fereastră)
    Bine că am găsit un Ioc la fereastră.
                           LOCATARUL
    Am şi balcon.                                         10
                           PROFESORUL
    Unde-om fi ajuns?
                           LOCATARUL
                      (are o idee)
    Cred că aţi ajuns la destinaţie. Să dăm geamantanul jos. (Se 15 repede şi, cu o politeţe cam smucită, coboară geamantamd. Acesta se deschide.
Din el se împrăştie tot felul de lucruri: două pene de spart butuci, material izolant, o perie de ghete, o armonică. Locatarul ia armonica — scoate câteva sunete; Profesorul i-o smulge din mână, o bagă înapoi, strânge lucrurile, închide geamantanul, îl pune sus.)                        20
                      PROFESORUL Lasă-1, că eu nu mă grăbesc. Nu sunt dintr-aceia care fug după trenuri. Ştiţi, eu sunt profesor.
                      LOCATARUL
    Şi eu sunt profesor.                                  25
                      PRIETENUL
    Şi eu sunt profesor.
                      PROFESORUL
    Eu sunt neurolog.
216
MARIN SORESCU
                         LOCATARUL
      A, a!
                         PRIETENUL
      Aa!
  5                         PROFESORUL
      Aa! Şi dumneavoastră sunteţi profesori? Atunci pot să vă spun. Mă puteţi înţelege. Aflaţi că ne aflăm, într-adevăr, într-un tren. Dumneavoastră sunteţi cei care confundaţi. N-am vrut să vă spun brusc, ca să n-aveţi un şoc.
  10                      LOCATARUL
      Tren? Imposibil. (Râzând.) Plătesc chirie.
                         PRIETENUL
                           (nesigur)
      Mai ştii, prietene? S-ar putea să fie şi tren... Poţi să ştii, cu 15 casele astea...
                        LOCATARUL
      1       asă-mă, frate, în pace, de-atâţia ani stau aici. Dacă era tren, ehe, cine ştie unde-aş fi ajuns până acum! Aş fi ocolit pământul. .. (Merge la fereastră.) Dar uite, acelaşi deal în faţă, aceiaşi pal-20 mier aici şi frasinii ăia mai încolo, aceiaşi oameni pe stradă...
                        PROFESORUL
      Iluzii optice. Noi funcţionăm pe bază de iluzii optice.
                        LOCATARUL
      Parcă numai optice! Şi acustice... Cunosc pe cineva care 25 aude cu degetul mic de la mâna stângă şi se roagă de toată lumea să-i taie urechile, că-I încurcă.
                        PROFESORUL
      Ştiinţific, e perfect explicabil. Şi-a făcut un transfer de simţuri. Prin sugestie şi autosugestie. Ştiţi, eu am făcut o descoperire.
EXISTĂ NERVI
217
                       LOCATARUL
                               (ironic)
    Recunoscută de lumea întreagă!
                       PROFESORUL De o treime... Câştigă în fiecare zi mase tot mai mari de 5 oameni.
                       PRIETENUL
    Indiferent de sex?
                       PROFESORUL
    N-aş putea spune. Femeile sunt mai rezistente.          10
                       LOCATARUL
    Sexul joacă un rol mare oriunde te-ai duce. Şi viitorul îi prevede un rol şi mai mare în următoarele cinci secole. Da, da, daravela asta joacă un rol...
                       PRIETENUL                            15
                              (flegmatic)
    Să joace!
                       PROFESORUL
                              (revoltat)
    Ce-ţi pasă dumitale... de nevoile oamenilor!            20
                       PRIETENUL
    Eu nu mă bag...
                       LOCATARUL
                      (îl trage rle mânecă pe Prieten)
     Nu te aventura... (Ca s-o dreagă.) Femeia e o tovarăşă de viaţă. -5 PROFESORUL
                               (înţepat)
    Greşit!
218
MARIN SORESCU
                            PRIETENUL
                               (nesigur)
       De muncă... de concepţii... de aspirator...
                            PROFESORUL 5                             (sentenţios)
       E o sfântă. Femeia e o sfântă.
                            LOCATARUL
                            (uimit, către Prieten)
       Ia te uită...
 10                              PROFESORUL
                            (subliniind silabele)
       O  sfântă...
                            PRIETENUL
                               (cu fiere)
 15                                              Bine ne face!
                            LOCATARUL
                       (către Profesor, puţin speriat)
       Nu, zău... Nu glumeşti?
                            PROFESORUL
 20 Dacă s-a descoperit recent!... Doi savanţi... Pe baza unei
 analize spectrale...
                            LOCATARUL
                            (sărind ca ars)
       A carbonului?
 25                         PROFESORUL
       Da.
           LOCATARUL Hm! (CătrePrieten.) Vezi, mă, ştiinţa... (Fluieră.)
EXISTĂ NERVI
219
                               PRIETENUL
                                  (maşinal)
    Cea mai avansată... (Deodată, furios.) Nu vreau să ştiu de nici un carbon. Dacă şi în chestiuni de-astea ţi se bagă pe gât ultimele descoperiri...                                          5
                               LOCATARUL
                             (enervat, la rându-i)
         Cine-i plăteşte, domnule, p-ăştia care tot desco-o-peră?
                        PROFESORUL (cu un anumit ton, către Locatar)            10
    Deci, te opui.
                               LOCATARUL
                                  (speriat)
    Cum? Cum... Cine să...? Eu să mă... hm!... opun? Dar nu ştiţi cât am luptat...                                   75
                              PROFESORUL
                          (pe acelaşi ton, către Prieten)
    Şi dumneata — la fel! Deci, cârtiţi...
                               PRIETENUL
                           (palid)                          20
     Câr-r
                        PROFESORUL (bătând cu pumnul)
    Cârtiţi în masă?
                        PRIETENUL (îl apucă demnitatea)
    Bine, domnule, să admitem că femeia o să se pună de acord cu ştiinţa cea mai avansată, devenind, cum ziceţi, o sfântă... (Furios.) Atunci noi, noi pentru ce mai muncim? Aia nu, aia nu...
220
MARIN SORESCU
                          LOCATARUL
     Da, căci, zi de zi, sus, pe acoperişuri... De ce? Pentru ce? PROFESORUL
       Pentru societate...
  5                LOCATARUL şi PRIETENUL
                         (luminaţi deodată)
       Ei, bată-vă să vă bată! (Râd relaxaţi.)
                          LOCATARUL
       ... Asta e cu totul altceva... Deci, pentru copiii noştri... 10                       PRIETENUL
       Pentru societatea copiilor noştri... (Pegânduri.) Sigur că... Dar cu cine să-i mai faci?
                         PROFESORUL
                            (sentenţios)
  15   Oare savanţii dorm? (Oftează.) Uite, exact aşa se întâmplă
  întotdeauna. Noul irită.
                          LOCATARUL
       Irită firea...
                         PROFESORUL
  20   Teoria mea credeţi că nu a întâmpinat, şi ea, la rându-i...?
  Dar sunt sigur că într-o bună zi voi primi o recunoaştere unanimă. Absolut sigur.
                          PRIETENUL Nu ne-aţi spus, ce descoperire aţi făcut?
  25                       PROFESORUL
       Una simplă, la prima vedere.
                          LOCATARUL
       Astea simple...
EXISTĂ NERVI
221
                     PROFESORUL Neg existenţa nervilor.
                    PRIETENUL
   Şi ce e cu asta?
                    PROFESORUL                         5
   Asta e teoria mea.
                     LOCATARUL Eu neg existenţa creierului.
                    PROFESORUL
   Dar eu pot            demonstra.                   10
                    PRIETENUL
   Ce?
                     PROFESORUL Că trăim într-un secol de calm.
                    LOCATARUL                         15
   Ce? Aoleu!
                    PRIETENUL
   Intr-adevăr, creşte numărul calmilor naturali şi artificiali. Asta se poate observa prin muzee.
                    PROFESORUL                        20
   Ba, dimpotrivă. Creşte numărul astenicilor.
                    LOCATARUL
   Şi atunci?
                    PROFESORUL
   Dar astenia lor nu e veritabilă. E contractată prin sugestie. 25 Singurul remediu care ne-a rămas este tot sugestia. De la sugestie la autosugestie şi de aici, înapoi, la sugestie...
222
MARIN SORESCU
                         PRIETENUL
     Păi, am mai fost o dată. Ce facem, batem pasul pe loc?
                                   PROFESORUL Âsta e drumul. Şerpuieşte. Uite-aşa.
  5                             LOCATARUL
                    (trebăluind Li fiend de călcat)
     Şarpele casei stă încolăcit opt ore şi produce venin. Veninul
  i   se recoltează mecanic, când este pus să muşte un flacon de fier care se închide automat. în orice caz, el e mulţumit că 10 lucrează cel puţin în branşa lui: fiindcă, de pildă, într-un timp a trebuit să producă miere. Şi cum mierea sa se dovedea ceva mai amară decât cea de flori de salcâm, şarpele casei a fost făcut şarpe boa. în perioada aceea a răbdat, pur şi simplu, de foame, pentru că nu se putea târî până-n Africa, după antilope.
  15                           PROFESORUL
       Deci, înapoi, la autosugestie... (Pe alt ton.) Astenia se manifestă şi la animale... Eu aveam un tigru...
                                                   PRIETENUL
       Dar indivizii?
  20                           PROFESORUL
                             (secret)
     Tot aşa... la pământ... Singurul remediu — autosugestia.
                                                   PRIETENUL
       După teoria dumneavoastră, dacă-i spun unui mort: „Măi 25 frate, nu eşti mort. Hai, învie, ce dracu te-au sugestionat în halul ăsta!“ el învie?
                         PROFESORUL
       O        să ajungem şi acolo. Deocamdată ceea ce am putut obţine este revelaţia fundamentală pentru ştiinţă a inexistenţei 30 nervilor la oameni.
EXISTA NERVI
223
                     LOCATARUL
    Şi oamenii... ştiu?
                     PROFESORUL
    Tocmai asta e.
                     PRIETENUL                                    5
    Habar n-au că sunt calmi.
                     PROFESORUL
    Va veni însă o zi când vor afla totul. Trebuie să luptăm pentru înfăptuirea acestei zile.
                     LOCATARUL                                   10
                            (visător)
    Or să se dea şi cremvurşti. (Hotărât.) Eu voi merge în primele rânduri.
                     PRIETENUL
    Nici eu n-o să stau cu mâinile în sân. Am o educaţie,        am 15
primit o anumită întorsătură a lucrurilor, mi     s-au insuflat, am
făcut cursuri, am inhalat... Am tras în piept suflul cel reavăn, am... ce să mai vorbim!
                     LOCATARUL
    Să nu mai vorbim.                                            20
                     PROFESORUL
    Deocamdată, singura tactică ce se poate adopta: munca de la om la om.
                     PRIETENUL
    Intuiesc esenţa problemei: mergi din casă în casă şi le spui 25 oamenilor să se calmeze.
                     LOCATARUL
    Orice om calm în plus este un câştig pentru omenire. (Câştigat de idee.) Doctore, ai în mine un frate. Ai picat la ţanc:
224
MARIN SORESCU
  simţeam că o iau razna. De-asta l-am şi chemat pe prietenul meu, să mai stăm de vorbă. Să n-o iau razna pe tăcute. Sau, cum s-ar zice... în gând.
                         PRIETENUL
  5 Noi suntem prieteni din cele mai vechi timpuri.
                         PROFESORUL Prietenul e ca un paratrăsnet.
                         LOCATARUL
      Eu, când sting seara lumina, îmi apar pe pereţi nişte dungi
  10 orizontale, întretăiate de dungi verticale. Nu ştiu de unde vin aceste dungi. Am observat, am studiat. Am consultat chiar CIBERNETICA. întunericul tău, Prietene, este tot aşa, în pătrăţele?
                         PRIETENUL
  15                          (nesigur)
      Aşa şi-aşa.
                         PROFESORUL Tot din cauza sugestiei. Aţi avut cândva, prin casă, vreun ciur, vreun grătar, ceva?
  20                          LOCATARUL
                         (se gândeşte)
      Ciur... grătar... Nu.
                         PROFESORUL Gratii, cumva? Vreau să spun, dat fiind că înainte erau hoţi,
  25 aţi stat în vreo casă cu gratii la geam?
                         LOCATARUL Nu, dar am trecut o dată pe lângă una.
                         PROFESORUL Si v-au impresionat puternic.
EXISTA NERVI
225
                           I.OCATARUI.
    Foarte puternic. Un timp, nici n-am putut să mă mişc de lângă această casă.
                          PROFESORUL
                             (triumfător)
    Păi vezi! Totul se poate explica ştiinţific.
                           LOCATARUL
    Da, acum mi-e foarte clar.
                            PRIETENUL
    Totul se clarifică de la o zi la alta. Domnule profesor, ne-aţi fost de un real folos. De acum încolo aveţi în noi, în mine şi în prietenul meu, oameni cu un calm de fier. Nişte atleţi ai calmului omenesc. Acum mergeţi. (Se pregătesc de plecare.) Vă pot conduce câţiva paşi?
                          PROFESORUL
    Ce, am şi ajuns?
                            PRIETENUL
    Unde să ajungem?
                          PROFESORUL
                              (nostalgic)
    Acolo, departe.
                         PRIETENUL (încet, către Locatar)
    Ăsta o ia de la cap. (Tare.) Dar dumnealui (¡1 aratăpel.ocatar) a ajuns acasă, e casa lui. Noi trebuie să coborâm şi... să schimbăm trenul.
                PROFESORUL (dă să ia geamantanul, apoi se răzgândeşte)
        Mai rămân. îmi place casa dumnealui, e odihnitoare.
226
MARIN SORESCU
                         LOCATARUL (maşinal)
      Are şi balcon.
                         PROFESORUL
  5    Mă scuzaţi că am confundat. Credeam că am devenit. Câte-
  odată, confund problema ajungerii undeva cu problema devenirii. E un punct de viitor, unde cei doi termeni, într-adevăr, se unesc. (Ruşinat.) Ani făcut o gafă, aşa e?
                         LOCATARUL
  10   Nu-i nimic, nu-i nimic, ce, parcă eu nu confund?
                         PRIETENUL
      Acum, ca să fim sinceri, toţi confundăm pe rupte.
                         PROFESORUL
      Şi există atâtea posibilităţi de a confunda o casă cu un tren.
  15                                PRIETENUL
      Mai ales      acum, când cibernetica...
                         PROFESORUL
      Totul e să nu credem în superstiţii, fie ele chiar şi mascate sub formă ele diverse lucruri.
  20                                PRIETENUL
                         (cu intenţie)
      Şi să plecăm la timp. Eli chiar o să mă duc. E târziu... (încet, către Locatar.) Poate reuşesc să-l sugestionez. La revedere, (lese, apoi se întoarce.) Nu vă supăraţi, cu cine am avut onoarea?
  25                               PROFESORUL
      Poftiţi cartea mea ele vizită. (I-o dă.)
                         LOCATARUL
                         (râzând)
      Dar e complet albă. Nu scrie nici un nume.
                                   J
EXISTA NERVI
227
                        PROFESORUL
   Există acolo amprentele mele.
                         PRIETENUL
   Aa! Da... Atunci e clar. (Din uşă.) Mă duc acasă... (Către Profesor.) Dumneata?
                        PROFESORUL
     Bine mai e la casa omului! Când găseşti şi un loc la geam.
                     LOCATARUL (către Prieten)
   Stai. Mă duc eu...
                     PRIETENUL
   Unde? Doar e casa ta. N-ai auzit: casa omului.
                     LOCATARUL
   Mă duc în lume - şi mă spăl pe cap. (Se plimbă foarte agitat prin cameră, ca intr-o transă.) Mă îmbrac bine şi mă bag sub duş. (Exaltat.) Simt nevoia să mă spăl pe cap, să-mi trag spuma săpunului, imponderabilă, până peste ochi, ca o cască de cosmonaut care s-a izbit de Dumnezeu şi-i intră în ţest, puţin câte puţin. Dacă v-aş spune că azi am fost nebun, n-o să mă credeţi!
                     PROFESORUL
   Nebun?
                     LOCATARUL
   Nebun, de-am putut trăi o zi ca asta! Absolut normală, n-am luat-o nici la dreapta, nici la stânga, c-un milimetru. Trebuie să-mi torn apă-n cap, să mă trezesc la mine, ca la o înălţare la cer. (Montându-se.) Uuuu! am ajuns la infinit şi, Doamne, nu e cine ştie ce, în afară de nişte drepte paralele, care s-au întâlnit aici pe crengi şi fac un fel de grătar şi nu sunt deloc fericite şi se întreabă a mirare: „E? E? E?“ Mai tăceţi dracului din gură că m-aţi asurzit, lăsaţi-mă să-mi tihnească şi mie, cât de cât,
228
MARIN SORESCU
   infinitul. Grătare aţi vrut? Nu v-a plăcut independente. Ce-aţi căutat aici? Cine v-a pus să alergaţi ca nebunele? Pe mine mă ia c-o moleşeală, artificială. Artificială dar bună, ca un haşiş de cânepă sub pleoape... Simt că pământul se înmoaie şi el sub băl-5 toacă... Se cască o gaură mare în mijloc - şi eu mă tot duc -pleosc! pleosc! lipa! lipa! — în jos. (După o pauză înfricoşătoare.) Asta! — la apă caldă.
                          PROFESORUL
       I a apă caldă?
 10                          LOCATARUL
       Ia apă rece — hm! încep să ţip. Aşa, hodoronc-tronc, mă apucă ţipatul, îmi ia foc limba. Nu vreau să mă mai trezesc, zic, lăsaţi-mă normal... Ce înseamnă asta? Vă bateţi joc de oameni? Nu pot să cresc cu picăturile astea în cap! Mă împing 15 înapoi. Mă frânează. Unde e perspectiva mea luminoasă - c-am ajuns la vârsta asta şi nimic, nici o realizare! (Pe alt ton.) Apoi, ce să mai realizezi când tot crăpi... (Ca o justificare.) Nu vedeţi că s-a schimbat şi clima?... (Melancolic.) Şi nimic... Nici un sentiment care... să te lege... (Enervat.) Şi parcă poţi să mai 20 iubeşti pe cineva în halul ăsta?! (Scurtă pauză, l.uând seama în jur.) Ce abur, ce alunecuş pe pereţi! Nu poţi să mai parcurgi, să mai traversezi un perete... Unde e spada atârnată cu un fir de păr în tavan? Cine mi-a furat tavanul, că eu nu-mi amintesc să-l fi gonit... (Trist, încet, ca o concluzie.) Iar eu urlu, urlu din ce în 25 ce mai tare... sau din ce în ce mai încet - că nici nu-mi dau seama bine... Cum să-ţi mai dai seama în condiţiile astea... Când cald, când rece... Şi cineva-ţi ţine un furtun îngrozitor deasupra capului...
                                        (Cortina)
                            ACTUL II
    Acelaşi decor.
                             PROFESORUL
                        (care toi timpul şi-a luat notiţe)
    Mda... Mai aveţi ceva de... declarat?
                              LOCATARUL
                    (speriat şi ruşinat oarecum de cele spuse)
    N-am declarat nimic...
                              PRIETENUL
                               (apărându-l)
    A aruncat şi el o vorbă...
                        PROFESORUL (râde superior)
    Ha-ha-ha!
                              LOCATARUL
                     (merge la chiuvetă, răsuceşte robinetul)
    Tot nu CU rge... (Către Profesor, pe un ton autoritar, de controlor care cere biletul.) Batista, vă rog...
                             PROFESORUL
                                 (mirat)
    Ce batistă?
230
MARIN SORESCU
                           LOCATARUL
      Batista dumneavoastră, vă rog, s-o punem la-nmuiat... Tot
  o  am pe cealaltă... (Profesorul ii dă o batistă.) Unde s-a-nmu-iat una...
  5                              PROFESORUL
                       (încercând să se dumirească)
       Vă spălaţi rufele în tren?
                           PRIETENUL
                        (către Locatar la ureche)
  10     Ţi-am spus eu?! (Tare.) Iubiţi şi scumpi prieteni, eu bat în
  retragere... Ceasul meu (consultă ceasul)... deşi a stat un răstimp. .. a luat-o iarăşi din loc...
                           PROFESORUL Din loc în loc... Aşa zvâcneşte timpul... (Se bâţâie pe scaun.) 15                              LOCATARUL
                             (cu intenţie)
       Ceea ce trebuie să facem cu toţii... Să zvâcnim înainte. (Arată uşa. Prietenul iese.)
                           PROFESORUL 20     Ce? Ce-ai spus? (Locatarul tace.)
                           LOCATARUL
                       (vorbeşte parcă ar fi singur)
       Car nămol cu o căldare la femeile care fac nudism. In tinereţe, aveam o părere mai bună despre femei. Dar trebuia să facă 25 cineva şi treaba asta. Ele nu se mai feresc de mine. Mă numesc „cel care aduce nămol“, şi-şi văd înainte de nudismul lor. De fapt, nici eu nu le mai bag în seamă. Le numesc „femeile care se-nămolesc“, şi mă gândesc la ale mele. Uneori, însă, m-apucă din senin o poftă grozavă de-njurat. Car nămol şi înjur: Dumnezeii 30 tăi de viaţă, de tinereţe, de bătrâneţe, de iubire, de căsătorie, de ideal. Toţi aceşti dumnezei se prefac intr-un nămol de bună
EXISTA NERVI
231
calitate, în orice caz, femeile îl găsesc foarte bun, se ung cu el pe buci.
                     PROFESORUL
   Unde s-a dus?
                     LOCATARUL                         5
                              (tresare)
   Cine?
                     PROFESORUL
   Prietenul dumitale.
                     LOCATARUL                         10
   A ieşit.
                     PROFESORUL Ieşirile astea nu prea îmi plac! (Bate cu pumnul în scândura de călcat.)
                     LOCATARUL                         /5
                        (timid)
   Dar sunt necesare.
                     PROFESORUL Un rău necesar, vrei să spui?
                     LOCATARUL                         20
   Avem nevoie să mai plecăm şi noi din când în când. Să mai vedem lumea.
                     PROFESORUL Poţi să o vezi şi pe fereastră.
                     LOCATARUL                         25
   Da, dar lumea din fereastră nu e toată. Orice fereastră are o limită. Şi-apoi, nici nu mai sunt locuri la fereastră... Toţi care vin...
232
MARIN SORESCU
                                            PROFESORUL
      Şi lumea are o limită. De exemplu, domnul care a plecat reprezenta pentru mine o limită. Acum limita s-a dus, parcă nu mă simt bine. Orice 0111 pe care îl pierdem înseamnă o 5 dezvelire în faţa primejdiei.
                                             LOCATARUL
      Şi o adâncă durere.
                                  PROFESORUL Dar nu trebuie să fim pesimişti.
 ¡0                       LOCATARUL
      Să nu dezarmăm.
                                PROFESORUL Şi mai ales să nu ne pierdem calmul.
                                             LOCATARUL
 /5   Aa...
                      PROFESORUL Asta e mai important ca toate.
                                   LOCATARUL Totul e mai important ca toate.
 20                      PROFESORUL
      Şi în anumite condiţii, da.
                      LOCATARUL Şi pe o anumită treaptă.
                                            PROFESORUL
 25 Pe o anumită treaptă a anumitor condiţii. Dar, în cazul nostru, stăpânirea de sine aduce după ea regenerarea celulelor...
EXISTA NERVI
233
                    LOCATARUL
   Ca şi somnul.
                    PROFESORUL
   De la regenerarea celulelor şi până la întinerirea spirituală nu e decât un pas. Apoi urmează, în mod logic, bunăstarea 5 materială.
                    LOCATARUL
   Asta pândesc eu de atâta amar de vreme! Şi totul numai prin calm?
                    PROFESORUL                       io
   Şi totul numai prin calm.
                    LOCATARUL
   Dar noi înseamnă atunci că suntem nervoşi?!
                    PROFESORUL
   Foc. Numai în aparenţă. Tocmai împotriva acestei aparenţe 15 se îndreaptă teoria mea. Eu mă ridic împotriva aparenţelor.
                    LOCATARUL
   Să sfărâmăm aparenţele. Problema e: cum să le deosebim de realităţi, pentru că aparenţele şi cu esenţele am impresia că merg mână în mână.                                   20
                    PROFESORUL
   De la o vreme.
                    LOCATARUL
   Cum să facem?
                    PROFESORUL                       25
   Vom începe printr-un proces de delimitare a aparenţelor.
234
MARIN SORESCU
                          LOCATARUL
       De exemplu, dumneata te instalezi în casa mea, zici că e tren şi că mergi cu ea numai până nu ştiu unde, mă rog. Te muţi în spinarea mea. Totodată, susţii că n-am de ce să mă enervez.
  5                       PROFESORUL
       Asta e sigur sociologism vulgar.
                          LOCATARUL
       Dar care e aici esenţa?
                         PROFESORUL
  10    De multe ori, esenţa ne scapă printre degete, recunosc.
  (Privindti-şi mâinile, meditativ.) Printre aceste degete ale mele au scăpat atâtea esenţe!
               LOCATARUL (înduioşat, îl consolează, bătâmdu-lpe umeri)
  15    Nu-i nimic, nu-i nimic. Nu-i numai vina dumitale. Au in-
  tervenit şi anumite condiţii...
                         PROFESORUL
       De viaţă şi de moarte.
                          LOCATARUL
  20    Pe viaţă şi pe moarte.
                         PROFESORUL
       Dar câteodată şi noi privim lucrurile prea uşor.
                          LOCATARUL
       Şi eu privesc lucrurile prea uşor.
  25                      PROFESORUL
                              (atent)
       A, asta e important, foarte important.
EXISTĂ NERVI
235
                    LOCATARUL
   Ce e important?
                    PROFESORUL Ce-ai mărturisit adineauri.
                    LOCATARUL                          5
   Ce?
                    PROFESORUL Că priveşti lucrurile prea uşor...
                    LOCATARUL
   Bine, dar este o simplă declaraţie...              10
                    PROFESORUL
   Ai putea s-o dai în scris?
                    LOCATARUL
                        (speriat)
   Dar la ce trebuie?                                 15
                    PROFESORUL Eu nu pot calma oamenii decât cu un document în mână. Ştii, un test, în care să pot descifra personalitatea subiectului. Faptul că priveşti superficial lumea explică, de exemplu, de ce nu poţi deosebi realitatea de fantasmagorie. De ce te crampo- 20 nezi să susţii că acest tren nenorocit este casa dumitale.
                    LOCATARUL Bine, dar are şi balcon.
                    PROFESORUL
   Asta nu dovedeşte nimic. Uiţi că trăim în epoca tehnicii 25 celei mai avansate? Ce, era mare lucru să breveteze cineva trenul cu balcon?
236
MARIN SORESCU
                        LOCATARUL
      Da, dar la noi n-ar fi prins: suntem o ţară muntoasă! Avem multe tuneluri.
                        PROFESORUL 5                       (compătimire)
      Frate, frate, adânc ţi s-au mai înrădăcinat în cap unele concepţii! Ce sunt părinţii dumitale?
                        LOCATARUL
      Nu mai sunt.
  io                         PROFESORUL
      Atunci să păstrăm un moment de reculegere, (tlpăstrează.) Şi unde sunt îngropaţi?
                        LOCATARUL
      Intr-un sat de munte...
  15                     PROFESORUL
      Va să zică, eşti de la ţară.
                        LOCATARUL
                            (speriat)
      E grav?
  20                     PROFESORUL
     Nu cine ştie ce. Ai mare noroc că satul e situat la munte. LOCATARUL
      A fost munte, dar nu mai e. Era bătrân. S-a ros cu trecerea anilor.
  25                     PROFESORUL
      în orice caz, caracterul pozitiv al locului se menţine. Aerul era mai sănătos. Chiar dacă nu mai există brazi propriu-zişi, resturi de ozon, venind din timpuri imemorabile...
exista nervi
237
                      LOCATARUL
    Ceva, ceva... (Pauză. Locatarul merge la fereastră.) Ştii ce, mă gândesc că s-ar putea să ai dreptate. (Jite, adineauri nu exista cioara asta în salcâmul din faţa casei. Acum există, o văd clar.
Aş putea chiar să-i număr penele.                                            5
                      PROFESORUL
    Cui?
                      LOCATARUL
    Ciorii. înseamnă că peisajul s-a schimbat întrucâtva. S-ar putea să fim într-un tren.                                                  10
                      PROFESORUL
                              (radiind)
    îmi place. în primul rând, te-ai calmat; când judecă omul la rece, altfel priveşte, altfel vede.
                      LOCATARUL                                             ¡5
    Aş fi un ipocrit dacă n-aş recunoaşte sincer, deschis, că dumneata mi-ai deschis ochii.
                      PROFESORUL
                               (modest)
    Nu eu, ştiinţa mea despre deschiderea                          ochilor. 20
                      LOCATARUL într-adevăr, eşti mult mai învăţat decât mine.
                      PROFESORUL Aş putea să-ţi           fiu şi tată. (După puţină reflecţie.) Şi mamă.
                      LOCATARUL                                             25
    Şi mamă.
       PROFESORUL Sunt un tot închegat. Un monotot. Dacă vreau, pot totul.
238
MARIN SORESCU
                         LOCATARUL
      Cred că m-am şi dezastenizat. (înghite in sec de vreo două ori la rând.)
                        PROFESORUL
  5    Ce faci?
                         LOCATARUL
      înghit ultima fărâmă de nervi. (Fericit.) Metoda dumitale, într-adevăr, e miraculoasă. Uite, mă simt foarte bine. Parcă acum câteva minute m-am născut. Acum, în minutele noastre.
  10                       PROFESORUL
      Eu te-am făcut om, dar, cum îţi spun, nu e meritul meu. Ştiinţa înainte de orice.
                         LOCATARUL
                            (avântat)
  15   Meritam eu norocul ăsta? (Convins.) Nu, nu-1 meritam.
                        PROFESORUL
      Ba-1 meritai.
                         LOCATARUL
      Ba nu-1 meritam. A fost o adevărată... (caută cuvântul)... 20 pleaşcă. Această pleaşcă trebuie extinsă asupra întregii omeniri. Deşi, precis, n-o merită.
                        PROFESORUL
      Mă bucură că m-ai înţeles perfect. Dar trebuie să procedăm sistematic. Lumea nu renunţă uşor la nervii ei. Extirparea ncr-25 vilor populaţiei cere prudenţă.
                         LOCATARUL
      Merită prudenţă.
EXISTĂ NERVI
239
                     PROFESORUL
   Să analizăm puţin cum stau lucrurile. Va să zică, dacă nervozitatea e o boală molipsitoare... oamenii se enervează unul pe altul.
                     LOCATARUL                         5
   Prin rotaţie?
                     PROFESORUL
   Simplu, unul de la altul.
                     LOCATARUL
   Ce trebuie să lacem în cazul ăsta?                  10
                     PROFESORUL
   Să-i izolăm. Izolezi, izolezi, dar cum?
                     LOCATARUL
   Etanş!
                     PROFESORUL                        15
                     (stă pe gânduri)
   Ce-ar fi să încercăm cu vată de sticlă... Nu, nişte pereţi de plută ar fi mai potriviţi... Pluta opreşte orice zgomot.
                     LOCATARUL
   Dar de unde iei atâtea plute? Chiar, cam câte plute or mai 20 fi pe glob?
                     PROFESORUL
   Nu m-aş mira să nu mai fie decât câteva păduri.
                     LOCATARUL
   Da, fiindcă de câte ori ai nevoie de ceva... Şi ce faci numai 25 cu câteva păduri de plută? Abia dacă reuşeşti să izolezi, de bine, de rău, toate tălpile.
240
MARIN SORESCU
                       PROFESORUL Am putea lua pluta şi de la colacii de salvare. LOCATARUL
      Ar fi o idee. Că şi aşa stau degeaba. Cine se mai salvează 5 acum cu colaci?
                       PROFESORUL Odată ce avem bomba atomică! Un lucru îl anulează pe celălalt.
                       LOCATARUL 10 Asta înseamnă progres. Eu cred în progres.
  PROFESORUL Dacă n-ai crede, n-ai fi aici. Totuşi, cu pluta obţinută în felul ăsta, să zicem că ne-am ridica cu izolarea lumii până la genunchi, admiţând cazul c-o începem, cum spuneam, de la 15 tălpi. Ce-i facem cu tot restul?
                       LOCATARUL
      Ei, ce-i facem cu restul?
                       PROFESORUL
      Poţi să laşi atâta amar de lume descoperită? Expusă?
  20                       LOCATARUL
      Nu poţi. Din moment ce tot te-ai apucat de-o treabă, măcar s-o faci până la capăt.
                       PROFESORUL
                          (şovăind)
  25 Talaşul... ce zici...
                       LOCATARUL
      Să-i dăm cu talas?
EXISTA NERVI
241
                          PROFESORUL
    Are câteva calităţi izolatoare. Şi aparatele de mare precizie se separă în lăzi tot cu ajutorul talaşului.
                           LOCATARUL
      Omul e şi el un aparat precis. Cel mai precis aparat. 5
                          PROFESORUL
       Deci, în primul rând, lăzile... şi cu atât mai mult - talaşul.
                      LOCATARUL
    Să zicem că printr-un mijloc sau altul o să se obţină rezultate satisfăcătoare în direcţia asta. O să se reuşească să nu se vadă 10 om cu om?
                          PROFESORUL
    Cu anii.
                      LOCATARUL
    Dar nu ştiu dacă o să le convină. Au fost învăţaţi să se vadă. 15 (Şoapta.) Aud că în Orient s-a desfiinţat şi feregeaua. (Tare.) Deci, tendinţa generală e inversă. Să nu ne punem de-a curmezişul istoriei. Oricum, oamenii trebuie să se vadă. Mai ales femeile. Asta este situaţia, în direcţia asta se simte acum vântul.
                      PROFESORUL                         20
                      (deconcertat)
    Atunci, să se vadă, dar să nu se audă. Că de-aici se trag, în mare măsură, nervii: auzi una, alta.
                      LOCATARUL
     Ba să se vadă şi să se audă, dar să vorbească limbi diferite. 25
                      PROFESORUL
    Ba o singură limbă, dar diferită.
                      LOCATARUL
    Care?
242
MARIN SORESCU
                       PROFESORUL
      Oricare, dar să fie diferită bine. Chestia e să le dai oamenilor putinţa de a se înţelege greşit.
                       LOCATARUL
  5 Intr-adevăr, oamenii se înţeleg foarte greşit.
                       PROFESORUL
      Cât se poate de greşit.
                       LOCATARUL
      Eu n-am găsit decât o singură persoană cu care să pot 10 comunica.
                       PROFESORUL
      Cât despre comunicaţii... ce să mai vorbim! Dacă nu mai comunică tatăl cu fiul, soţia cu soţul... oraşul cu oraşul, satul cu oraşul...
  '5                        LOCATARUL
      Şi persoana aia e un adevărat prieten.
                       PROFESORUL
      Mai există prieten adevărat?
                       LOCATARUL
  20 Există: unul.
                       PROFESORUL Ce sunt părinţii lui?
                       LOCATARUL
      Funcţionari.
  -’5                      PROFESORUL
      Alia!
EXISTA NERVI
243
                     LOCATARUL
   E cel mai bun prieten al meu. Când am chef de-o discuţie, care să-mi meargă la inimă, mă duc la el, sau vine el la mine...
O cafea — şi gata discuţia! Vorbim despre orice, fără nici o reţinere. E mare lucru să n-ai nici o abţinere, când stai la taifas 5 cu cineva.
                     PROFESORUL
   Absolut, absolut!
                     LOCATARUL
   Ani ajuns să ne cunoaştem atât de bine, încât am putea să io vorbim chiar de-a-ndoaselea. El în locul meu şi eu în locul lui.
                     PROFESORUL
   Şi de ce nu încercaţi?
                     LOCATARUL
                     (se uită speriat in jur)            15
   De frică. S-ar putea să spun cine ştie ce în contul lui şi să-l bag la apă. Nu, nu se face. Şi apoi, de ce să nu-i laşi omului plăcerea să zică el ce are de zis? Măcar cât e în viaţă!
                     PROFESORUL
   Ar fi o crimă împotriva umanităţii.                   20
                     LOCATARUL
   Evident. Şi dacă e să fiu sincer, cred că el e mai bun prieten pentru mine decât eu pentru el. Mă cunoaşte de-a fir-a-păr, pentru că îl interesează tot ce e în legătură cu mine. (Taină.) Ştie şi ţâţa pe care am supt-o.                               -5
                     PROFESORUL
    Trăieşte cumva cu soţia dumitale?
244
MARIN SORESCU
                       LOCATARUL
      Poate - dar nu sunt însurat. Dacă aş fi însurat, poate că ar trăi cu ea, ar fi contemporan cu ea. Din prea mare simpatie pentru mine. Dar de un lucru sunt sigur: chiar de ar face un J asemenea gest, socialist vulgar, n-aş afla-o niciodată. Ştie să ţină secretul.
                       PROFESORUL Poate ţi-ar spune soţia.
                       LOCATARUL
  10   De la femei poţi să te aştepţi la orice. Sunt în stare să-ţi spună!
                       PROFESORUL
      Şi unde e acum?
                       LOCATARUL Soţia? Nu sunt însurat.
  15                    PROFESORUL
      Prietenul.
                       LOCATARUL
   S-o fi dus acasă. E chiar persoana care a fost aici adineauri. PROFESORUL
  20   Simpatic om!
                       LOCATARUL
      Noi discutăm fără nici o reţinere. Am observat un lucru. Să zicem că vine pe la mine. întreabă: „Ce mai faci?“, eu întreb: „Ce mai faci?“. Apoi, eu răspund: „Ce dracu să fac? Bine.“ El 25 spune: „Tot bine“.
                       PROFESORUL într-adevăr, binele a intrat în orice casă.
EXISTĂ NERVI
245
                                            I.OCATARUI.
    Apoi, eu spun: „Plouă afară“. Şi el: „Ce ţi-a venit? Nu vezi că e soare?“ - „Ani visat azi-noapte că ploua cu găleata“, spun eu. „Cam des visezi tu că plouă!“ - observă el. „Şi spune-mi, cum era? Ploua bine, ploua cu grindină, cum?“, se interesează el. După asta, discuţia alunecă asupra ultimelor inundaţii de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop... ş.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuţia o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.
  PROFESORUL Ai putea să faci o schemă a acestui mecanism de gândire?
                                            LOCATARUL
    Nimic mai uşor. (Ia o foaie tle hârtie şi un creion, face schema.) Cam aşa arată. (îi arată.)
                     PROFESORUL Deci, linia de deasupra reprezintă realitatea, terenul solid al senzaţiilor şi percepţiilor imediate... De aici pornesc o mulţime de liniuţe... putem să le spunem nervuri...
                             LOCATARUL Putem să le spunem şi nervuri...
                     PROFESORUL ... în sus şi în jos. Cred că trebuiau desenate cu culori diferite. Roşu şi albastru, să zicem.
                                            LOCATARUL
                         (şovăind)
    Nervurile care o iau în sus - cu roşu, cele care o iau în jos -cu albastru...
                     PROFESORUL E just aşa, dar eu mă gândeam invers.
246
MARIN SORESCU
                     LOCATARUL Aveţi dreptate, e mai just invers.
                     PROFESORUL
   E şi nu e.
                     LOCATARUL
                     (căutând o explicaţie)
   Pentru că noi n-am ajuns încă să ne concentrăm... Concentraţia noastră... (Scârbit.) Pfu!
                     PROFESORUL
   Pretinzând totul de la oameni, nu înseamnă că le pretinzi prea mult...
                     LOCATARUL Totul de la om, că mai mult nu se poate...
                     PROFESORUL Cel puţin în faza asta, pricepi?
                     LOCATARUL
                     (bănuitor)
   Nu cumva... sunteţi pesimist?
                     PROFESORUL
                     (râde superior)
   S-a zis şi cu...
                     LOCATARUL Chiar şi cu pesimismul-optimist?
                     PROFESORUL S-a isprăvit. S-a pus capăt.
                     LOCATARUL Oamenii, când mor, nu mai sunt pesimişti?
EXISTA NERVI
247
    Nu.
    Dar cum sunt?
                  PROFESORUL
                  LOCATARUL
                        PROFESORUL
                           (încurcat)
    Sunt pe ducă... Adică, dacă au ajuns la convingerea că au trăit o viaţă bună, a lor, luminoasă, intr-un anumit fel, veridică...
                         LOCATARUL
    Tot aici e marea chestie... Aşa e?                       10
  (Zgomot pe scări, bătăi în uşă, Li vecin. Se aude uşa deschizăndu-se. Voci bărbăteşti. Profesorul şi locatarul au ascultat cu demnitate.)
                       LOCATARUL Gunoierii. Âştia cu gunoiul.
                       PROFESORUL                            15
    Au venit să-l ridice?
        LOCATARUL Da... săptămânal... (Ascultând.) Acum îl fac sul... PROFESORUL
                          (speriat)                          20
    Ce?
                       LOCATARUL îl strâng bine... E vechi...
                        PROFESORUL
    Vechiturile astea...                                     25
                       LOCATARUL
    Dau de furcă...
248
MARIN SORESCU
                      PROFESORUL
      A!...
                                              LOCATARUL
      Ca să încapă în maşină... (Ascultând.) Acum îl înrămează... 5                          PROFESORUL
                          (mirat)
      Covorul?
                                              LOCATARUL
      Nu, pe vecin. Are un tablou mare pe perete. El, tânăr... ¡0 11 scot din ramă, şi până-1 şterg bine... Trebuie să-i ţină cineva locul, nu? Să nu rămână rama fără continuitate... Să nu aibă deodată un gol metafizic... un abis...
                                             PROFESORUL
      Se pricep la metafizică?
 15                          LOCATARUL
      Cine? Gunoierii?
                                             PROFESORUL
      Merg pe intuiţie...
                        LOCATARUL 20 Pun mâna pe câte o intuiţie şi merg pe ea...
                                             PROFESORUL
      Aha!... (Bufnituri de mobilă, zgomot de vase care se sparg.)
                        LOCATARUL Ca să încapă în maşină...
 25                         PROFESORUL
      îl duc la canalizare?
                             LOCATARUL Naiba ştie. Poate că se opune...
EXISTĂ NERVI
249
                       PROFESORUL Se pune de-a curmezişul? (Enervat.) El nu vrea, ălălalt la fel. De-aia nu curge apa...
                       LOCATARUL
                           (uimit)                           5
    Dar ce fel de maşină au ăştia cu gunoiul?
                       PROFESORUL
                           (vag)
    Nouă. (Tare, la ureche.) Nouă!
                       LOCATARUL                            10
                           (socotind)
    Adică, o să ţină mult...
                       PROFESORUL
    Tehnica a făcut progrese. O chestie de-asta poate să te ţină toată viaţa...                                              15
                       LOCATARUL
    Viaţa asta şi toată viaţa de apoi... Apoi-n\...
                       PROFESORUL
    Şi vecinul câţi mai are?
                       LOCATARUL                            20
                  (gest cu mâna a compătimire)
    E bătrân. A îmbătrânit ieri. Aştepta să vină ieri şi n-au venit.
I-a aşteptat un ceas, două, trei, toată ziua. Spre seară, deodată, s-a pomenit cărunt... (Zgomoteînfundate.)
                       PROFESORUL                           25
                       (milă omenească)
    Şi... ce-au cu gunoiul lui? (Se aud gemete.)
                       LOCATARUL
    II strâng...
250
MARIN SORESCU
                        PROFESORUL
       îl doseşte? Nu vrea să-l declare?
                         LOCATARUL (ca peo-taină)
  5 N-are... Nu mai are, dacă săptămânal... Uneori, şi de trei ori pe zi...
     PROFESORUL înţeleg mecanismul: dimineaţa, la prânz şi seara. Şi... LOCATARUL
  10    Gata, nu mai are... (Taină si mai mare.) Nici nu mai mă-
  nâncă... să nu facă cumva firimituri... Ce-o fi în flora lui stomacală...
                        PROFESORUL
       Săracul... I-au făcut analiză? Şi sinteza ureei?
  15                       LOCATARUL
       Poate acum. (Ţipete si mai jalnice.)
                        PROFESORUL
       Straşnic ce mai deretică!
                         LOCATARUL
  20    Straşnic ce mai ridică. (Oftând.) Fac totul lună.
                        PROFESORUL
                            (avântat)
       Zburăm, zburăm... Să nu uităm că ne aşteaptă zborurile cosmice... (Zgomot ca de palmă.) Faţa nevăzută...
  25                       LOCATARUL
   (bătăi in uşa locataridui. Acesta iese, se întoarce după câtva timp. Vesel)
       Şi aşa cu viaţa... Ori, unde rămăsesem?
EXISTĂ NERVI
251
                          PROFESORUL
    Cine?
                      LOCATARUL
      De la gunoi... Să le dau şi lor ceva... Doi lei, acolo...
                      PROFESORUL                            5
    Oameni nevoiaşi. Nu vezi cât te zbaţi pentru o bucată de pâine?
         LOCATARUL Pe de altă parte, foarte sănătoşi... Ar mânca mult.
                      PROFESORUL                           ¡o
    Muncă grea - munca manuală. Nenormată. Se spetesc... (Scurtă pauză. Profesorul scoate o hârtie dintr-un buzunar, o consultă. Insinuând.) Şi cum e cu... iepurii ăia?
                      LOCATARUL
                          (mirat)                          15
    Care iepuri?
                      PROFESORUL
                          (enigmatic)
    De câmp, de casă...
                      LOCATARUL                            20
                          (râzând)
    Să zicem că dumneata ai închide un iepure în casă. Cum justifici setea asta a lui? Setea lui de zbor?
                      PROFESORUL
                          (savant)                         25
    Atracţia cosmosului. Acceleraţia gravitaţională... care se ridică la pătrat...
                      LOCATARUL Adică... îi dai drumul?
252
MARIN SORESCU
                        PROFESORUL Nu ştiu dacă soluţia nu e prea tare. (Speriat.) Şi cine ţi-1 mai aduce înapoi?
                        LOCATARUL
  5 Avem noi oamenii noştri... Deşi, la salariul lor... Dar parcă iepurele nu fuge degeaba?
                        PROFESORUL
      Tot ce e gratuit nu e bun.
                        LOCATARUL
  10                       (tresărind)
      Dar cum ştii dumneata ce-am intuit eu despre iepuri? Dumneata nu erai aici... Cum se face că...?
                        PROFESORUL Autobiografia dumitale e cam putredă. Uiţi pentru o 15 clipă asta.
                        LOCATARUL
      S-a schimbat şi clima. E cam cald, nu? Totuşi, de unde ai aflat?
                        PROFESORUL
  20   Vorba, odată ce ţi-a ieşit din gură, aparţine societăţii.
                        LOCATARUL
                (merge la Profesor, îl bate pe umăr)
      Bravo! Te felicit!
                        PROFESORUL
  25   De ce mă feliciţi?
                        LOCATARUL
      Citeşti printre gânduri. Printre gândurile oamenilor. încep să mă cam tem de dumneata.
EXISTĂ NERVI
253
(Intră Femeia necesară, o femeie la 30 de ani, înaltă, frumoasă, mă rog, cu toate atributele. Şi cu un bagaj în mână. Se uită înjur, caută un loc, pune bagajuljos, se aşază pe pat. Locatarul o priveşte neliniştit. Profesorul se face
                       că citeşte în hârtiile lui.)
                       LOCATARUL                                5
    Dacă veneaţi puţin mai înainte, doamnă, prindeaţi locul de la fereastră...
                       FEMEIA NECESARĂ
                       (face un gest evaziv.)
                       LOCATARUL                               io
                       (după o altă tăcere)
    Dumnealui (arată spre Profesor)... a avut noroc. Ştiţi, dreptul primului ocupant... (Hâde nehotăirât.) Adică, primul ocupant cred că se numeşte acela care vine primul peste tine.
                       FEMEIA NECESARĂ                            15
                       (puţin cam jenată)
    Eu, ştiţi, mi-aş scoate pantofii... Nu ştiu de ce, de câte ori călătoresc cu trenul, mi se umflă picioarele...
                       LOCATARUL
                       (tatonând o problemă)                      20
    Şi când staţi acasă... tot aşa?
                       FEMEIA NECESARĂ
                                (râzând)
    Nu.
                       LOCATARUL                               25
    Nici stângul?
                       FEMEIA NECESARĂ
    Nici dreptul. Numai aşa, când merg pe drum de fier. (Işi scoate pantof ii, nu ştie unde să-i pună.)
254
MARIN SORESCU
                         LOCATARUL
    Daţi-i încoace. (Ii ia.) Mai e puţin loc aici, în plasă, (lipune în plasă.) Plasa e nouă. Adineauri s-a ivit problema... Ţine la drum. (Privind-o lung.) Sunteţi o sfântă? (Aşteaptă răspunsul care nu vine, pune pantofii în plasă.)
                      FEMEIA NECESARĂ
                         (iarăşi cam jenată)
    Ştiţi... aţi putea să stingeţi lumina? (Cascăgraţios.) M-a cam ajuns oboseala...
                         LOCATARUL
                            (încurcat)
    Eu ştiu... (Arătândspre Profesor) Citeşte dumnealui. (Profesorul tuşeşte cam semnificativ.) Ştiţi, domnul profesor e primul ocupant. .. (Râdeforţat.) Cred că de-acum încolo o să-i plătesc chirie... sau, mă rog, zilnic costul biletului întreg. Până unde-o fi mergând trenul ăsta?
                      FEMEIA NECESARĂ (vag)
    Departe.
                         LOCATARUL
                             (speriat)
    Zilnic? O groază de bani...
                      FEMEIA NECESARĂ
       Adineauri, aici, alături, l-au găsit pe unul fără bilet.
                   LOCATARUL (se caută nervos prin buzunare)
    Nu stătea omul în cuibuşorul lui?
                      FEMEIA NECESARĂ
    Ba da, dar n-avea bilet.
  (Uşa se deschide. Intră, precipitat, Femeia în plus, o femeie de 28 de ani.)
EXISTĂ NERVI
255
                             FEMEIA ÎN PLUS
                                  (gâfâind)
    Nu vă supăraţi, aici s-a mutat casa?
                           FEMEIA NECESARĂ (superior)
    Confundaţi, doamnă...
                               LOCATARUL
                                  (amărât)
    Aici abia s-a mutat trenul...
                             FEMEIA ÎN PLUS
    Rămân să-mi trag sufletul... (Ia locpepat.) Am intrat aici, am văzut că nu e coadă şi zic: poate am noroc. De când cu schimbarea asta a orariilor... Cum intervine femeia, gata haosul...
                               LOCATARUL
    Poţi Să mai fii sigur de ceva? (Pauză - in care fiecare se gândeşte cum să lege conversaţia.) Trăim cam intens.
                              PROFESORUL
    Cam intensiv.
                            LOCATARUL (către Femeia necesară)
    Ai observat şi dumneata?
                           FEMEIA NECESARĂ
    Se vede cu ochiul liber... (Misterioasă.) Aseară, o farfurie zburătoare s-a oprit exact pe acoperişul meu. Am simţit zgomotul Şi misiunea ei suspectă. Din ea au coborât patru linguri nichelate uriaşe, acoperite cu un fel de material plastic. Au început să-mi inspecteze acoperişul. Una a sărit de pe acoperiş şi s-a oprit, în aer, în dreptul bucătăriei. Fereastra s-a deschis singură. Lingurile mele au intrat în panică.
256
MARIN SORESCU
                          FEMEIA ÎN PLUS
                            (gest de spaimă.)
      FEMEIA NECESARĂ „Gata! le-a spus lingura cosmică. Ştiaţi că a început o eră 5 nouă?“ - „Alta?“ - „Luaţi-vă ce aveţi, şi îmbarcarea.“ Lingurile mele s-au uitat prin bucătărie - ce să-mi ia? (Râde.) Poate gândacii... Şi s-au înălţat pe acoperiş. El era la masă.
                          FEMEIA ÎN PLUS
      Cine?
  10                    FEMEIA   NECESARĂ
      Bărbatu-meu. încremenise cu lingura în mână. (Cu durere.) L-au ridicat...
                            LOCATARUL
                               (speriat)
  15   L-au...
                       PROFESORUL Dacă nu voia să-i dea drumul...
                       FEMEIA NECESARĂ Eram enervată la culme. După ce că se scumpeşte viaţa -20 mi se mai ridică şi... lingurile! Iau puşca, cobor în curte şi ochesc în a’ mare, care parcă era şefa, sau şeful - cine ştie de ce gen or fi acolo, în ceruri. Glonţul a atins-o, a ricoşat şi s-a întors înapoi cu o viteză din ce în ce mai mare, trecându-mi printre degete. Dacă picam, chiar în momentul acela, mă atin-25 gea. Dar noroc că am picat, de frică, o clipă după. Glonţul trecuse şi se înfipsese în pământ, dar ştiu eu dacă nu se va întoarce? Va parcurge bucata de spirală respectivă şi se va întoarce cu o viteză mai mare... Mi-e frică... (începe să plângă.)
                       LOCATARUL 30 Şi-acum unde te duci?
EXISTĂ NERVI
257
                            FEMEIA NECESARĂ
    Să mă plâng...
                               I.OCATARUI,
                      (continuând)
    Uite, să zicem, astăzi este...                          5
                      PROFESORUL
    Marţi.
                      LOCATARUL
    Formidabil! Marţea mi se întâmplă mie inefabilul. Zi de zi, ceas de ceas - marţea. Deci existăm în marţi.          io
                      FEMEIA ÎN PLUS
                      (nedumerită)
    în Marte?
                      LOCATARUL
    Nu. în marţi, aici, pe pământ. încă o marţi de-a noastră... 75 Frumoasă, luminoasă, lungă... Bun. (Iluminat.) Dar chiar astăzi ne mai aflăm şi în săptămâna cutare, luna cutare, anul cutare, secolul cutare, mileniul cutare... Aşa e?
                      PROFESORUL
    E just. (Cu satisfacţie.) Numai că ai uitat epocă? Ai spus de 20 toate, dar epoca? Ai sărit peste epocă. (Enervat.) De ce o sari?
                      LOCATARUL
    Da, trăim o marţi din epoca în care trăim. Nu vi se pare că e prea de tot?
                      PROFESORUL                           25
    Ce?
                      LOCATARUL
                      (numărândpe degete)
              Prea multe... deodată... (Izbucneşte.) Nu mai pot!
258
MARIN SORESCU
            FEMEIA NECESARĂ Ni se pretinde pielea ursului din pădurea vieneză.
                        FEMEIA ÎN PLUS Prin definiţie... Şi eu am impresia că se cam exagerează. 5                           LOCATARUL
       Prea multe atitudini...
                                            PROFESORUL Se uită că suntem şi noi oameni...
                                                     FEMEIA ÎN PLUS
  10                             (idee)
       Aţi observat cum se ruinează o bucată de zahăr dacă o înmoi în cafea? încet, încet, se ruinează, se dărâmă... Şi nu se poate spune că n-a fost bună.
                                                       PROFESORUL
  15   Bunătatea nu explică totul...
                                                  FEMEIA NECESARĂ
       Ba, tocmai de aceea!
                                                        LOCATARUL
       Niciodată o femeie nu va înşela îndeajuns un bărbat.
  20                     FEMEIA  NECESARĂ
       Sunt cazuri şi cazuri.
                                                        LOCATARUL
       Oricum, am merita mai mult.
                                                       PROFESORUL
  25   încă nu după merit. Acum ne înşală după puteri - mai târ-
  ziu, pe fiecare după merit.
EXISTĂ NERVI
259
                             FEMEIA ÎN PI.US
                                   (vag)
   Ei, viaţa e complexă.
                      PROFESORUL Complexul cel nou al vieţii...                           5
                      LOCATARUL
   Dacă oamenii, în loc să mişte pe rând cele două picioare, ar trebui să le mişte pe amândouă odată...
                      FEMEIA NECESARĂ
   Cum? Să ţopăie?                                         10
                      LOCATARUL
   Da. Să ţopăie, aşa... (îiarată.) Să se codifice ca mers mai evoluat ţopăitul - mai apt, oricum, pentru rezolvarea saltului...
                      FEMEIA ÎN PLUS Ar fi greu... (încearcă şi ea.)                         15
                      PROFESORUL Da, pentru că ne-am anchilozat. (Bătând cu pumnul în masă.) Ne-am anchilozat şi nu vrem să recunoaştem deschis. (Către Locatar.) Ştii cum se pronunţă o vocală?
                      LOCATARUL                            20
                                 (cala lecţie)
   Aa!
                      PROFESORUL Cu gura larg deschisă... A, e, i, o, u... Aşa trebuie să ne recunoaştem greşelile. Ca pe vocale.                       25
                      LOCATARUL Aud străinii si se bucură.
260
MARIN SORESCU
                              PROFESORUL
                              (ojiează şi pleacă.)
                               LOCATARUL
                        (uităndu-se speriat după Profesor)
  5    Unde s-a dus? (Iluminat.) Teoria mea e următoarea: întâi în
  foc, nu?
                           FEMEIA NECESARĂ
       Focul...
                               LOCATARUL
  io După foc - zdup! în apă. (Repede.) Din apă — în aer; era cos-
  mică. Din aer — în vid.
                             FEMEIA ÎN PLUS
       Mergem spre vid? Ameţim!
                               LOCATARUL
  15                            (visător)
       Soarele, marea, aerul, vidul: o curbă a spiralei. (Aspru.) O buclă a biciului care are în grijă materia.
                             FEMEIA ÎN PLUS
       Idealiştii susţin că nu se găseşte materie, sau dacă se găseşte 20 e prea scumpă.
                               LOCATARUL
                                 (n-a auzit)
       Primele etape le-am străbătut. Târâş, grăpiş. Cine-şi mai aminteşte scurgerea noastră în ocean?! Cenuşa încinsă se pre-25 lingea în ocean ca nişte voturi secrete într-o urnă... Clipa cea mai straşnică, atunci când ne-am încumetat să scoatem capul la aer - să muşcăm din aerul uscat. Cine-a strigat primul: E bine, mă simt bine! - şi a început să se zvânte?
EXISTĂ NERVI
261
                          FEMEIA NECESARĂ
                                (curioasă)
   Cine?
                             LOCATARUL
   Aerul e însă prima etapă a vidului. Acum, abia ne obişnuisem plămânii cu aer - şi-o să le stricăm tabietul. Năravul de-a respira nu e bun.
                           FEMEIA IN PLUS
   la mai puneţi-vă pofta-n cui!
                          FEMEIA NECESARĂ
   E clar că ne aşteaptă vidul.
                             LOCATARUL
   Extremitatea de la care am plecat a fost duritatea maximă a materiei. Nu e normal să tindem spre opusul ei?
                     FEMEIA NECESARĂ (începe iar să plângă)
   Eu mă duc să mă plâng.
                             LOCATARUL
   Vidul - ce relaxare absolută! Simţi că poţi să mai respiri -vreau să spun, poţi să-ţi mai ţii răsuflarea. Cred că şi Biblia, în previziunile ei străluminate, localiza Judecata de Apoi tot aici.
                            PROFESORUL
                 (a intrat neobservat, ascultând ultimele replici)
   Unde?
                             LOCATARUL
                                (viziune)
   Bunii şi răii au crăpat, sufletele lor s-au ridicat în văzduh, până au dat de nimic. Aici au simţit o beţie extraordinară: apoi-ul visat.
 20
262
MARIN SORESCU
                           FEMEIA ÎN PLUS
    Viaţa de apoi.
                             LOCATARUL
    Dar le-a ieşit tocmai atunci în cale cântarul respectiv şi completul respectiv de sfinţi cantaragii. Cei drepţi au rămas în vid. Cei păcătoşi au fost împinşi cu vârful piciorului înapoi, în aer, unde au luat imediat foc, din cauza frecării, şi vor arde veşnic din cauza frecării. Pe când dincolo — o viaţă! Nu simţi nimic, nu te împiedici de un pai, călătoreşti cu o iuţeală a gândului ajuns din urmă de trup. Eh, ce mai hârjoneală! Ce alunecare! Ce viteză egală, nu numai între indivizi, fiecare având prin lege dreptul la aceeaşi acceleraţie, dar şi între lucruri. Voi merge la fel de repede ca şi un pietroi, ca şi un munte! Unde vă tot duceţi, măi băieţi? Nicăieri, încolo şi încoace. Oare nu asta e adevărata fericire?
                         FEMEIA NECESARĂ
    Nu te doare, nu te legi.
                             LOCATARUL
    Adaptarea la aer a avut o linie ascendentă, a atins un punct culminant şi urmează, firesc, panta. Când a început declinul? încă din antichitate, filosofii au observat că destinul omenirii merge cam câş. în zilele noastre, golirea de tot ce s-a acumulat, de tot ce a însemnat ceva — e evidentă. De la vidul sufletesc — la vidul de idei. Toate tind, fără să-şi dea seama, spre asta. Ato-mismul în ştiinţă, ultima desfacere a firului de praf în paisprezece - cu ajutorul bombei atomice. Deci, direcţia generală -spre vid, înainte, marş!
                           FEMEIA ÎN PLUS
    Cum stăm cu vidul?
EXISTĂ NERVI
263
                      LOCATARUL
    Relativ bine. A fost bănuit, presupus, dedus logic şi demonstrat apoi pe cale experimentală. Emisferele de Magdeburg, tubul lui Torricelli - evenimente mult mai măreţe decât sinteza ureei, de care se face atâta caz. Golul e aici, pe aproape, 5 în dreapta, în stânga, pe deasupra capului, a inimii. Golul e în stomac. Şi se lasă din ce în ce mai jos... Fobia cosmică e doar un simptom. Nu să zburăm noi la el, ci să se pogoare el la noi. Sfântul Duh a fost un porumbel de vid. Ne va boteza pe toţi, iar cei care vor fi ultimii vor fi tot la coadă. în fond, tot aia - 10 primul, ultimul, nu mai contează. Odată adaptat la condiţii de vid, îţi va fi foarte uşor să te duci unde vrei, să dai peste stele fixe, materiale, şi atât de mult rămase în urmă...
                           FEMEIA NECESARĂ
                         (visătoare)                      15
    Ehe!...
                      LOCATARUL
    Albinele se excită la mirosul veninului. Dacă te-a înţepat una, veninul ei va chema-o pe cea de-a doua. Veninul ambelor, altele patru. Şi tot aşa, stupul întreg va sări pe tine, într-o furie 20 pe care nici o albină nu şi-o poate explica. Pe noi, oamenii, ne-a excitat lumina. Primul ieşit la lumină - a atras un altul.
                             FEMEIA ÎN PLUS
    Cum ne vom adapta noi la situaţie?
                      LOCATARUL                           25
    Se vor găsi în noi organe neştiute, nebănuite, nesperate. Altele, cunoscute, vor regenera. N-ar fi exclus ca apendicul, despre care toţi se întreabă de ce ni l-a mai dat natura-mamă, să nu fie vreun factor motor la condiţia de adaptare la vid; sau buricul. Deja, vara, pe nisipul cald al tuturor plajelor din lume, 30 uitaţi-vă la oameni: cu buricul în sus, ca o priză, încearcă să
264
MARIN SORESCU
   detecteze cine ştie ce rază, care să trezească în ei un curent nemaipomenit, de milioane de ori mai puternic decât orice voltaj carburat. Vom trăi — dă Doamne! - pe baza acelui curent misterios din noi, când o rază sau un ştecher de sus îl va acţiona 5 prin buric. Mă tem să nu ne-o fi luat alţii înainte. (Misterios.) Aseară, o farfurie...
                            FEMEIA ÎN PLUS
                                 (uimită)
       O farfurie zburătoare?
 10                            LOCATARUL
       S-a oprit exact pe acoperişul meu. Am simţit zgomotul şi misiunea ei suspectă. Din ea au coborât patru linguri nichelate uriaşe, acoperite cu un fel de material plastic. Au început să-mi inspecteze acoperişul. Una a sărit de pe acoperiş şi s-a oprit, 15 în aer, în dreptul bucătăriei. Fereastra s-a deschis singură. Lingurile mele au intrat în panică. — „Gata! le-a spus lingura cosmică. Ştiaţi că a început o eră nouă?“ - „Alta?“ - „Luaţi-vă ce aveţi şi îmbarcarea.“ Lingurile mele s-au uitat prin bucătărie - ce să-mi ia? Poate gândacii care-mi mai ţin de urât când mănânc, 20 şi s-au înălţat pe acoperiş. Eram enervat la culme. După ce că se scumpeşte grâul — mi se mai ridică şi lingurile! Iau puşca, cobor în curte şi ochesc în una. Glonţul a atins-o, a ricoşat şi s-a întors înapoi cu o viteză din ce în ce mai mare. Glonţul a trecut şi s-a înfipt în pământ, dar ştiu eu dacă nu se va întoarce? 25 Va parcurge bucata de spirală respectivă şi se va întoarce... Cu o viteză şi mai mare... Mi-e frică... (Către Femeia necesară.) Dumneata ce zici?
                             PROFESORUL
                          (subliniindparcă silabele)
 30 Speculă filosofică.
EXISTĂ NERVI
265
                            FEMEIA NECESARĂ
                               (consultând ceasul)
    Eu... sunt de acord, dar peste câteva minute... (Privirecătre plasă, apoi către Locatar.) Aţi fi atât de amabil (Locatarid îi dă pantofii) Curios că intră destul de uşor... Nu mi s-au umflat picioarele... 5
            LOCATARUL Iau notă. Orice mărturie trebuie luată în consideraţie.
           FEMEIA NECESARĂ Eu mă duc să mă plâng. (îşi ia bagajul.) Bună seara! (Iese.)
                      FEMEIA ÎN PLUS                          10
                 (se ridică, trage cu ochiul încotro o ia Femeia necesară)
    Totuşi, nu ştiţi unde s-a mutat casa?
                                LOCATARUL
    Nu...
                      FEMEIA ÎN PLUS                          i5
                                   (agitată)
           Nu vreau să rămân fără bilet... Şi apoi... unde s-o fi dus? LOCATARUL
    Doamna?
                      FEMEIA ÎN PLUS                          20
         Nu pot s-o las singură. Poate are nevoie de ceva. Ştiţi... când se plâng două, altfel se aude, altfel se rezolvă. (Iese.)
                               PROFESORUL
                                (după o pauză)
    Erau de damă?
                                  LOCATARUL
    Cine?
266
MARIN SORESCU
                         PROFESORUL
       Pantofii ăia... Nu degeaba i-ai luat în mână: i-ai mângâiat. Am văzut cu ochii mei...
                         LOCATARUL
  5                        (încurcat)
       O doamnă care se respectă nu se încalţă cu pantofi bărbăteşti. Nu se pretează... Mai ales acum, când metabolismul...
                         PROFESORUL
                         (convingere)
  10    Plângerile cum că dumneata ai practicat bigamia erau, aşa-
  dar, întemeiate.
                        LOCATARUL
       Sunt monoteist.
                        PROFESORUL
  15    Bigam?
                        LOCATARUL
       Sunt două planuri separate: pe de o parte credinţa, pe de alta morala. De ce le amestecaţi?
                        PROFESORUL
  20                              (scurt)
       Ce căutau femeile astea la dumneata? (Scârbit.) S-au aşezat de-a dreptul pe pat. Cunoşteau, prin urmare, locul. Nu erau nici pe departe la prima abatere. Nici una n-a avut nici cea mai mică zvâcnire de conştiinţă săvârşind actul şederii pe pat...
  25                            LOCATARUL
       Dacă e vagon-lit, ce vreţi? (După o pauză.) Sau aşa gândesc... Altfel, nu mi-ar fi scos patul?... (Enervat.) Domnule, pentru Dumnezeu: unde suntem?
EXISTĂ NERVI
267
        PROFESORUL Suntem în plin mers, băiatule. Ia seama, că nervii...
                         I.OCATARUI,
                             (jenat)
    Mă cam lasă... îmi ţăcăne fruntea... De la o vreme, am 5 observat că sunt foarte sensibil la frunte. (Merge la Profesor, îl apucă de un nasture.) Mai uitaţi-vă la schema aia... Ce...?
                         PROFESORUL
                            (reluând)
    Oricum, schema dumitale e foarte interesantă. Deschide 10 o serie de perspective cercetării ştiinţifice. Va să zică, din terenul sănătos al realităţii - linia aceasta principală —, pornesc, când omul îşi dă drumul la gură în faţa unui prieten, atât aspiraţiile, cât şi divagaţiile.
                      LOCATARUL                           15
    înţeleg, înţeleg. Aspiraţiile o iau în sus - liniuţele roşii, divagaţiile, o iau în jos, spre pământ.
                      PROFESORUL Exact. Liniuţele albastre.
                      LOCATARUL                           20
    Şi care sunt mai pozitive? Cele care se pierd în sus sau cele care se pierd în jos?
                      PROFESORUL Cele care se pierd în sus. (Pauză.) Oricum, îţi trebuie o voinţă-monstru.                                           -5
                      LOCATARUL
    Nici mai mult, nici mai puţin. Dar s-ar putea ca amândouă să fie pozitive. (Examinândschema.) Asta, cel puţin, e învăţătura mea. (Confidenţial.) Ştii ce, scapă-mă de nenorocitele astea de
268
MARIN SORESCU
  liniuţe albastre. Alea care o iau în jos. Intuiesc eu că astea nu-s tocmai progresiste. Dezbară-mă de ele!
                          PROFESORUL
       A, nu.
  5                          LOCATARUL
       Eu mă simt mai bine când visez aşa, cu ochii deschişi, dar ştiu eu? N-o fi potrivit. Gândul potrivit la locul potrivit. N-o fi destul de necesar societăţii. (Rugător.) Dumneata care ai descoperit leacul calmării, m-ai putea vindeca şi de asta... 10 (Practic.) Vindecă-mă!
                        PROFESORUL
       Nu, nu este momentul. Nu mă pot coborî la interese meschine, particulare; cel puţin, nu în etapa asta. întâi trebuie rezolvată problema pe plan mondial. l,a urmă, putem trece la 15 vindecarea de la om la om. Nu ştiu dacă înţelegi perfect...
                        LOCATARUL
                           (resemnat)
       Din păcate, da. (Pauză. Locatarul se plimbă prin cameră. Se aud bătăi in uşă.) Cine e? (Un glas: Poşta. Ijocatartdiese, se întoarce cu o hârtie.)
  20                        PROFESORUL
       Primeşti scrisori din străinătate?
                        LOCATARUL
       De unde! Chiria. Somaţie să plătesc chiria. Nu mai poţi face măcar un pas fără somaţii. Dar cel puţin acum sunt sigur 25 de un lucru.
                        PROFESORUL
       De care?
EXISTĂ NERVI
269
                        LOCATARUL
    Că nu mi-au făcut casa, tren. (Se ridică, ia geamantanul şi dă să-l scoată afară.) Mă gândeam eu, poate am băut ceva mai mult şi-n loc să ajung acasă, m-am urcat intr-un marfar... Poate că azi-noapte, în timp ce dormeam, să fi fost declarate casele drept 5 trenuri... Dar acum (arată hârtia) am dovadă. Plătesc chirie.
 (Victorios.) Trebuie să plătesc! Sunt somat! Asta e cea mai mare certitudine.
                        PROFESORUL
                 (ii ia geamantanul şi-l pune iar sus)         10
    Omule, vino-ţi în fire.
                        LOCATARUL
                        (îşi vine în f ire)
    Ai dreptate, m-am cam aprins. (Ruşinat.) Sper însă că n-am ridicat şi tonul.                                             15
                        PROFESORUL A, un pic. O mică răbufnire a nervilor, cu care te-au molipsit strămoşii tăi. Bineînţeles, fără vreo intenţie rea din partea lor. Să nu dăm vina pe strămoşi.
                        LOCATARUL                              20
    Cred că nu mai susţii nici dumneata, acum, neghiobia aceea cu trenul.
                        PROFESORUL Ba eu rămân pe poziţia mea fermă. (îşi trage scaumd mai lângă fereastră.) Bine că am găsit un loc aici, la geam. Greu se mai gă- 25 sesc locuri la geam.
                        LOCATARUL
    Destul de greu... Ei, dar s-au zvântat şi batistele pe sfoară... (Pune fiend de călcat în priză, ia o batistă, o întinde pe scândura de călcat,
270
MARIN SORESCU
  caută o bucată de ziar, o pune peste batistă şi începe s-o calce.) Să vedem dacă ghicesc care mai e a dumitale. (Se concentrează.) Asta... Ce zici?
                        PROFESORUL
    Cum vrei s-o văd dacă ai pus ziarul pe ea? Nu pot citi printre rânduri...
                  LOCATARUL (arătându-i-o pe cea de pe sfoară)
    Aia a cui e?
                        PROFESORUL
    A mea.
                        LOCATARUL
    Deci, asta e a prietenului... Bun... Acum, scoatem noi la iveală cifrul... Batistele care sunt scrise cu cerneală simpatică se dau de gol la călcat... (Fluieră a pagubă.) Ia uite, domnule... (Pegânduri.) Totuşi, judecând logic, totul e de partea mea. Aici locuiesc de atâţia ani. Aici dorm, aici vieţuiesc, aici...
                        PROFESORUL
    Se vede că n-ai făcut niciodată o călătorie mai lungă.
                        LOCATARUL
                            (ruşinat)
    E adevărat, asta ar fi cam prima. Nu-i vorbă, am mai mers o dată, dus şi-ntors, patru zile. Două zile dus - până la capătul liniei, şi când să mă dau jos, am adormit. Alte două zile -întors. După patru zile mă aflam exact de unde plecasem. Numai că eram frânt de oboseală.
                        PROFESORUL
    Ei, şi acum, în anii ăştia din urmă, spune drept, ai mai simţit vreo oboseală ca atunci?
EXISTĂ NERVI
271
                      I.OCATARUI,
    Deloc.
                      PROFESORUL Pentru că distanţele pe care le străbăteam s-au mărit — nu uita că în curând ne aşteaptă cosmosul - şi condiţiile de călătorie sunt altele. Mult mai comode. Mergi înainte şi nici nu simţi. Vorba dumitale, crezi că eşti acasă. Nu se mai aude decât vâjâitul abia perceptibil al înaintării! Ai pus, vreodată, urechea la duşumea?
                      LOCATARUL
    Nu.
                      PROFESORUL Ia pune-o. (Locatarul se apleacă, ascultă.) Ce auzi?
                      LOCATARUL
    Cred că iar se bat.
                      PROFESORUL
    Cine?
                      LOCATARUL Locatarii de dedesubt. Obişnuiesc aşa ceva.
PROFESORUL Nu ţine seama de asta. E un incident trecător, nesemnificativ. Dacă asculţi mai bine, dincolo de trântelile, de ţipătul şi de înjurăturile lor, se aude, se distinge vuietul acela abia perceptibil al înaintării.
                      LOCATARUL Atunci, să mai ascult o dată. (Ascultă.)
                     PROFESORUL
272                    MARIN   SORESCU
                          LOCATARUL
                             (aplecat)
                                                   PROFESORUL (triumfhtor)
                          LOCATARUL
                             (ie ridică)
       Eu nu mai înţeleg nimic. Nu m-aş mira să apară cineva 10 acum şi să ne spună, solemn, c-am ajuns cine ştie unde mama dracului.
                         PROFESORUL
       Şi dacă ar spune aşa: „Domnilor am ajuns în viitorul cel mai îndepărtat!?“ Oricum, eu rămân pe poziţia mea fermă. Mă 15 duc în alt compartiment. Totul e numai să găseşti un loc la fereastră. (Profesorul îşi ia lucrurile si pleacă).
                          LOCATARUL
       încep să fiu suspicios şi pe cer. Prin găurile rachetelor curge făina milioanelor de ani-lumină. Lumina vine cum ai pune o 20 rană pe sare şi sare pe rană. (Enervat.) Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare şi sare pe rană. (Încet, obosit.) Stau cu capul sub streaşina morţii. Trebuie să rostesc repede cele câteva idei fundamentale, pe care abia am reuşit să le desluşesc aseară la ţărmul oceanului. Oceanul e în mine, şi oricând pot deschide 25 fereastra, să-i simt briza sărată. Trebuie să le scriu pe nisip şi să le spun repede, înainte de a mi le şterge valul. Limita biologică - văzută lucid şi posibilităţile infinite de cunoaştere... asta mă sperie. (Pe alt ton). Goana nebună a lumii şi neputinţa omului de-a controla dezvoltarea, asta mă sperie. în faţa sti-30 hiilor oarbe trebuie să ţii ochii deschişi: să-ţi păstrezi luciditatea şi demnitatea; să nu te împaci cu spaima şi iraţionalul. Să dai un sens existenţei. (Râtle. Apoi grav.) Odată scrise, odată întipărite
       Parcă, parcă...
5
       Vezi?
EXISTĂ NERVI
273
bine în memorie, n-are să le mai şteargă nimeni, niciodată. Când lumea te acceptă, trebuie să fii singur împotriva ta. Am de gând să mă ridic împotriva mea şi să mă iau prin surprindere. Sunt singurul om de care mi-e cu adevărat frică. Oricât m-aş strădui să adorm, aş ocărî insomnia, mă simt bine în ea. 5 Eu mă trag din insomnie - insomnia e maimuţa mea. E noapte.
O noapte care sforăie cu nările tuturor porilor ei. Materia se reface, are nevoie de sforăiturile astea. E pace! e încă pace! Ce bine că nu pot dormi. Eu încă nu pot să dorm!
(Cortina)
   10
 CASA EVANTAI PIESÁ ÎN CINCI ACTE
F
PERSONAJE
TINCA
VIAD (cel propriu-VIÁDULEASA VIÁDESCU CIOVÁRNACHE
TINCA I
TINCA II
ANCA
DANIEIA
ANA
MANOLE
DRINCEA
   zis)
   - tot Vlad, alter-cgo, rezultat din prima dedublare
   - tot Vlad, alter-ego din a doua dedublare                 5
   - tot Vlad, alter-ego din a doua dedublare.
   Geamăn cu Vlădescu. Dat dispărut.
   - aceeaşi Tinca, dar mult mai tânără şi mai
   drăguţă
   - aceeaşi Tinca, dar mult mai obosită şi mai muma pădurii
   - tânără profesoară
   - fiica Tincăi şi a lui Vlad
      soţi, prietenii casei
   - personaj mut. Logodnicul Danielei.
   10
     Vlad, Vlăduleasa, Vlădescu şi Ciovârnache pot fi jucaţi de acelaşi actor, dar e greu.
     Tinca, Tinca I, Tinca II pot fi jucate de aceeaşi actriţă, dar e greu. Dacă Vlăduleasa, Vlădescu şi Ciovârnache sunt nişte creaţii ale dedublării, la întâmplare, a lui VJad, un om complex, sucit, răsucit şi -5 neprimejdios, care-şi permite luxul — pentru el, necesitatea - de a trăi pe mai multe planuri, Tinca I şi Tinca II nu provin din dedublarea Tincăi, ci sunt nişte proiecţii tot ale lui Vlad, care, în multitudinea lui de eu-uri, are nevoie de mai multe „nevastă-sa“, ca să zic aşa, pentru un dialog adecvat. Trebuie spus că nici una dintre Tinci nu e la nivelul aşteptărilor 10 lui Vlad. Decât aşa, sporadic... Şi, viceversa: nici unu! dintre Vlazi etc... nu e la nivelul aşteptărilor nici uneia dintre Tinci.
     încă ceva despre protagonişti, în ajutorul regizorului:
     Vlad - enigmatic... caută ceva... cu echerul. Meştereşte la ceva, nu se ştie ce, o invenţie, o carte, şi speră. Acest personaj poate atinge şi A5 problema ratării superioare — şi multiple — cu toate „fiinţele“ sale. Un evantai peste abis - cum e, de fapt, întreaga casă. Insă un abis în care cazi zilnic şi nu-1 observi.
     Finalul piesei mie nu-mi palce. Inadvertenţele de comportare ale dedublaţilor, dacă vor fi fiind, îi privesc pe ei. Autorul aproape că nu i-a 20 mai putut stăpâni pe ultima sută de metri. Ca dovadă: unii mai revin în scenă şi după ce el a scris în paranteză „moare“ sau „îşi dă duhul“, şi a spart §J toate oglinzile care i-ar fi putut reflecta.
     Salvarea — pentru un final legic, dramatic şi plin de poezie - ar fi ca Daniela să apară cu logodnicul ei, poate chiar acel Drincea, pândarul de 25 dedublări, şi să trăiască pe cont propriu câteva scene de dragoste adevărată S» înaltă, rostind chiar aceleaşi replici din momentele tandre ale cuplului Viad-Tinca.
w
                                       ACTUL I TABLOUL I
    Acasă la Vlad şi Tinca.
                                          Scena 1
                               VI.AD                                    5
              (se scoală tiptil, se vâră sub pat şi încearcă să-l ia în spinare. Gâjâie.)
                                    TINCA (somnoroasă şi speriată)
              Cine e acolo?... (Se aud ciocănituri sub pat.) Cine e acolo?!
I li tră!... (Vladsforăie ostentativ. Tinca observă lipsa soţului ei.) - Vlad, io unde eşti, Vlad?
                                            VI AD
                                        (iese de sub pat)
    Aici.
                               TINCA                                   15
    Ce făceai?
                                            VI AD
    Căutam... adică...
                                           TINCA
    Ce căutai sub pat?                                                 20
                                            VI AD
    Sforăiani, dragă! Ştii că n-am nici o ruşine când dorm! La dracu cu falsele pudori când dormim!
282
MARIN SORESCU
                                       TINCA
                      (sare in vârful patului, in cămaşă de noapte)
          Nu mişca! Nu mişca! Trag! Nu mişca! Ce voiai să faci? VIAD
  5                                (încurcat)
        Căutam pantoful... Cine dracu mi-1 vâră mereu sub pat?! Că-n casa asta nu suntem decât noi doi!
                                       TINCA
        Ce pantofi Care pantofi... când îi ai în picioare pe amândoi!? 10                                  VI AD
                                 (ca s-o dea pe glumă)
            Aşa e cu unii: caută ochelarii... şi ochelarii... pe nas! TINCA
                                        (scurt)
  15 De ce te-ai culcat îmbrăcaţi
                                        VI AD
        Nevastă dragă, iubito... (înjuriindu-se.) De atâţia ani dorm îmbrăcat! Ştii prea bine... Tot ce-am putut obţine e să-mi slăbesc şireturile... libertatea degetelor de la picioare. Mai mult 20 nu putem pretinde. N-am ajuns încă până acolo încât...
                                       TINCA
        Te-ai prefăcut că sforăi... şi-n momentul când ai crezut c-am adormit, ai vrut să iei patul în spinare şi să-I arunci pe fereastră... (Revoltată.) Cu mine cu tot!
  25                                  VI  .AD
        Da, recunosc. Regret că nu m-au ţinut puterile.
                                       TINCA
                                       (oţărâtă)
      Da, da! Vrei să mă-arunci în uliţă şi să mă laşi fără situaţie! 30 (Căscând.) Uite, mi-ai stricat iar somnul... (începe să se îmbrace.)
CASA EVANTAI
283
                              VIAD
    Sunt întors pe dos...
                              TINCA
                                   (punâmdu-şi fusta)
    Ce ai iar? Că alaltăieri te-am oblojit!                            5
                              VIAD
                              (oftând)
    Spiritul — aici e buba.
                              TINCA
    Ai ceva la idei... la alea fixe?                                  10
                              VI.AD
                              (înspăimântat)
    Nu mai deosebesc bucuria de tristeţe. Trec zile de-a rândul, săptămâni - şi nici nu ştiu: am fost vesel? am fost amărât? (Curios.) Cum e   când eşti vesel?                                    15
                              TINCA
    E... vesel!
                              VI.AD
    Şi când eşti trist, când ţi s-au înecat corăbiile?
                              TINCA                                   20
    E trist... E foarte trist.
                              VI ,AD
    Ei, vezi! Tu le poţi deosebi. Eu am pierdut gustul nuanţelor. Ştii tu ce înseamnă asta? Să   nu mai poţi   descompune         o
rază de soare? Totul să ţi se pară    indigo!?   Şi atunci îmi vine   25
să-mi iau patul şi să vă arunc pe fereastră.
                              TINCA
                                (blând; curiozitate sinceră)
    Si de ce cu pat cu tot?
284
MARIN SORESCU
                                     VI AD
        Păi, eu cu patul ani ce am... Dar nu mă mai pisa pentru un fleac de intenţie. Parcă ai fi copil mic.
                                     TINCA
  5 Mă urăşti cu premeditare...
                                     VI AD
                                (se enervează brusc)
        Pentru că eşti neschimbată! Aşa te-am luat: o inconştientă -aşa ai rămas! De când te ştiu — tot aşa!... Eu, de bine, de râu, w trăiesc trei vieţi.
                                    TINCA
        Cum?
                                 VI AD
        Trăiesc, adică târăsc. Târăsc, ăsta e cuvântul, târăsc trei vieţi 15 paralele, care nu se întâlnesc nici la infinit...
                                 TINCA (uimită)
        Cum?
                                 VI AD
  20 Aşa!
                                 TINCA
        Aşa?...
                                 VI AD
        Nu te mai mira ca şi când acum auzi asta pentru prima 25 dată! Ţi-am spus-o de la început: „Vezi, iubito, că sunt un dedublat. Şi nu un dedublat simplu. Un dublu dedublat“.
                                 TINCA
        Un dublu rafinat.
CASA EVANTAI
285
                              VIAD
    Un dublu dedublat minus unul. Deci, te măriţi cu patru inşi, adică numai cu trei, pentru că... pe cel de-al patrulea alter ego nu pot pune mâna. Nici măcar nu l-am văzut la faţă, să ştiu cum arată. Nu se lasă dibuit... dibui-l-ar dracii!                   5
                              TINCA
                              (rea)
    Şi-acum, în toiul nopţii, îl căutai pe sub pat?!
                              VI AD
    Căutam ciorapul... Uf! Dacă de bine, de rău, nu m-aş 10 dedubla, n-aş putea trăi. Presiunea ar fi prea mare. Dar aşa -unul are o grijă, al doilea alta... eu — alta... Numai ăsta, al patrulea... se eschivează. Cred că are parte numai de plăcerile vieţii. Şi asta mă înfurie! Unde e? (începesă cotrobăie.)
                              TINCA                                 15
    Al patrulea? Vlad al patrulea?
                              VI AD
    Nu. Ciorapul.
                              TINCA
                              (râde)                                20
    Mă păcăleşti. Eşti glumeţ. (îlaUnti) Macabrule! Macabruţule...
                              VI AD
                              (demn)
    Ia mâna de pe mine! Jos mâna de pe destinu-mi!
                              TINCA                                 25
    Mă păcăleşti. Nu mai există de-alde alter-ego azi. N-au existat niciodată. Iar tu eşti un mincinos căruia îi place să-şi chinuie nevestica... Si n-o lasă să doarmă.
286
MARIN SORESCU
                                 VIAD
       Ah, tot neschimbată...
                                 TINCA
       Neschimbată... Apropo, să-mi pun altă fustă... (hiscoate 5 fusta si iese cu ea in mână, spre a reveni peste câteva clipe)
                                 Scena 2
       Revine peste câteva clipe, este însă cealaltă Tinca: Tinca II, cu 20 de ani mai bătrână. Poartă aceeaşi fustă.
                                 TINCA II io     Asta îmi vine mai bine?
                                 VI .AD
                               (se uită, nu observă)
       A, mult, mult mai bine. E ca turnată.
                                 TINCA II
  15                           (râzând ştirb)
       Aşa vă pricepeţi voi bărbaţii la femei! Află că nici n-am schimbat-o. Dacă ar fi după gustul tău... (gospodăreşte.) Ce vrei să-ţi gătesc azi?
                                 VI AD
  20     Azi am de lucru. Eu când lucrez, nu mănânc. Cine mun-
  ceşte nu mănâncă.
                                 TINCA II
       Eşti un mâncău şi jumătate! L-ai înfuleca şi pe Dumnezeu, dacă nu ţi-ar fi lene să-ţi faci rugăciunea înainte.
  25                                   VI .AD
                                 (sobru)
       Eu atâta ţi-am spus. Deci, astăzi mergem spre noi şi noi descoperiri în jurul nostru...
CASA EVANTAI
287
                                   TINCA II
    Păşim cu paşi siguri spre noi...
                                     VI.AD
    ... spre noi... descoperiri ştiinţifice...
                                    TINCA II
    ... realiste...
                                     VIAD
    ... fantastice. Nici nu ştii ce existenţă fantastică ducem! încă nu ne putem lămuri. Ce lucruri! Ce minuni! Ce întâmplări extraordinare!
                                    TINCA II
              Nebunule, nu te exalta, că te umpli de microbi.
                                     VI.AD
    Accept orice fel de microbi pentru o clipă de iluminare! Dacă nu m-aş desface din când în când mirajului ca o floare, dacă nu m-aş deschide - aş crăpa. Pentru că n-aş putea simţi nimic nici cu ceilalţi. I-aş ţine blocaţi, închişi...
                                    TINCA II
                                   (exasperată)
    A, iar ceilalţi!
                                     VIAD
    Dar aşa, fiind mai mulţi... (Făcând un calcul) Vasăzică, unul visează... De-aia mă culc îmbrăcat: să-i dau posibilitatea s-o-ntindă de cum închid ochii. Şi el trebuie să facă multe! Nenumărate isprăvi în vis. Ăsta e al doilea, Vlad al doilea, cum ar veni... Vlăduleasa...
288
MARIN SORESCU
                                      TINCA II
                                  (oarecum surprinsă)
        Ştii că pe vecinul nostru, care îmi face curte, tot Vlăduleasa îl cheamă?
  5                                  VI .AD
                                       (neatent)
        Vlăduleasa îl cheamă: Vlad al 111-lea, Vlădescu, re/ultat din a doua mea dedublare., ăsta ce face?...
                                      TINCA II
  10                                (curioasă)
        Ce face?
                                       VI AD
                                      (mândrit)
        Inventează! Ia totul pe cont propriu. Vede lumea cu alţi ¡5 ochi - şi-o vede bine. înaintat om...
                                      TINCA II
        Şi al patrulea?
                                       VI AD
        Vlad al lV-lea?! Taci! (Scârbit) Marea deziluzie a vieţii mele! 20 (Gest de lehamite cu mâna.) PffP. E un tip nereuşit, ce mai încolo şi-ncoace. Un alter-ego ratat. Ra-hat! (Scârbit.) Un rahat de alter-ego ratat. Un vax. Cred că se ţine numai de curvăsării...
                                     TINCA II
        Mă mir! Tu eşti uşă de biserică.
  25                                   VLAD
                                      (dialectic)
        Sau, poate tocmai ăsta e ăl tare!?... Âsta oi fi eu-1 meu fenomenal? Naiba ştie! (Furios.) Dacă nu lasă probe, domnule! Unde o fi, oameni buni?
CASA EVANTAI
289
                             TINCA II
                             (scârbită)
    în schimb Vlad I e aici, în faţa mea. Mă înăbuşă. Cu ce-oi fi greşit eu să-l am pe cap pe cel mai bleg dintre toţi?!
                             VLAD                                     5
    Sunt cam obosit, un pic prea nervos - asta da, recunosc deschis! (Explicăndu-se.) Cu atâtea împărţiri! la împarte-te şi tu în dreapta şi-n stânga, să văd, ce vlagă-ţi mai rămâne?! (Savant.) Dar femeile nu se dedublează. Ori se dedublează rău, ca vai de lume!                                                             10
                             TINCA II
    Asta s-o credeţi voi.
                             VIAD
    Află însă că, aşa cum sunt, tot eu duc greul societăţii.
                             TINCA II                                /5
    Nu te mai fandosi.
                             VI AD
    îţi închipui, dacă mor eu, câţi inşi dau ortul popii odată cu mine?        Patru! Toţi patru. Se duce dracului toată  existenţa
mea, pe toate planurile,    înţelegi? Pe   plan material, spiritual, 20
politic şi moral.
                             TINCA II
    Tu şi moral!
                             VLAD
    Şi ei mor absolut nevinovaţi! Pricepi ce dezastru s-ar pro- 25 duce la moartea mea?
                             TINCA II
    Aşa-ţi trebuie. De ce te-ai dedublat? Mai bine făceai mulţi copii... Avem o singură fată şi te porţi cu ea ca un străin. Ştii
290
MARIN SORESCU
cât mă costă numai uniforma ei şcolară?... Uniforma ei de candidată la examenul de admitere?... Mai bine zis: uniformele, că-n fiecare zi trebuie să se îmbrace altfel... Habar n-ai!
                                      VLAD
         Tu o ţii una şi bună... Copiii sunt una, viaţa spirituală - alta.
                                     T1NCA II
                                       (rece)
    E o prostie de-a ta. Pune-te, nene, şi fă-ţi copii, nu te dedubla la întâmplare.
                                      VLAD
                                (duce degetul la buze)
    Ssst!... (Oftează.) Viaţă! Viaţă sufletească!
                                     TINCA II
    Du-te şi aruncă gunoiul, măcar atâta treabă să faci şi tu pe ziua de azi - ba, ce zic eu? Pe noaptea de azi, că m-ai sculat la miezul nopţii.
                                 VLAD (ia gunoiul ofiâind)
    Nu te poţi debarasa de materie. (Iese.)
                                     Scena 3
    Tinca II, singură, se uită in oglindă... de unde vine spre ea Tinca I, care o înloctiieşte în modul cel mai firesc.
                                     TINCA I
    Parcă văd cum o să vină şi vecinul, să povestească ce-a visat. Cum aude că te-ai trezit, cum dă fuga. Nu-ţi poţi permite, Doamne iartă-mâ, o mişcare mai intimă...
CASA EVANTAI
291
                               VIÂDULEASA
                               (intră transfigurat)
    Nemaipomenit! Doamne, ce chestie! (Cu ochii rătăciţi.) Am avut un vis!...
                          TINCAI                              5
    Vino-ţi în fire, omule! Ce vis ai mai avut iar?
                               VIĂDUI.EASA
    Aăăă... uuu... unu...
                                   TINCA I
    Dă-i drumul.                                                  io
                                VIĂDUI.EASA
    Dar Vlad unde e?
                                   TINCA I
    E pe-afară, dă-i drumul. 1-1 povestesc eu. Hai, spune odată, ce mă fierbi aşa?! Ori, n-ai visat nimic?                         15
                               VIÂDULEASA
                                   (exaltat)
    Am avut un vis... Se făcea... Adică, erau două fete...: Două fete care se aflau pe-un deal cu nişte clădiri vechi...
                          TINCA I                                 20
    Of, ce greu merge!
                               VIĂDUI.EASA
    Parcă ele... parcă învăţau ceva ştiinţific - că aveau nişte maculatoare în mâna dreaptă. Un fel  de teorie a comerţului...
Una a venit lângă mine şi-am intrat  în vorbă.     Dar îmi plăcea 25
mai mult cealaltă. Am chemat-o - şi ea parcă atâta aştepta. Şi-a lipit discret — dar foarte discret — piciorul de al meu, dinadins, ca să-mi tulbure memoria... Cert e că am plecat cu una dintre ele... cu asta care-mi plăcea?... ori cu cealaltă?... Uite, aici
292
MARIN SORESCU
   nu-mi mai aduc aminte cu o precizie matematică. Aici e o pată albă (arata capul)... o am pe-aici...
       M-a dus acasă - un fel de internat... Eu nu voiam să mă vadă lumea cu ea, poate că nici nu-mi plăcea, că era totuşi cealaltă... Deşi mă făceam că nu-mi pasă de surorile de caritate. .. Da, s-a limpezit! Erau surori de caritate... ce comerţ?! Toate tinerele, nostime, ebe! De-aţi şti!... Mi-au luat pulsul, şi după aia mi-au dat drumul.
                                 TINCA I
   io      Aşa? Asa.
 VIÂDUI.EASA
                            TINCA I
        Şi pulsul?
   15                             VIÂDUI.EASA
        Normal... Şi iar am luat-o pe jos, dar nu eram satisfăcut în sinea mea. Am luat-o pe stânga. Şi-am ţinut-o aşa, pe stânga, pe stânga, pe stânga...
                                  Scena 4
   20    Intră Vlad, pune jăraşuljos.
                           VIÂDUI.EASA Ai dat de-al patrulea?
                                   VIAD
                                    (trist)
   25    Nuuu...
                           VIÂDUI.EASA
                                  (supărat)
         Iar ai făcut drumul degeaba, n-ai dat de puşlamaua aia!
CASA EVANTAI
293
                                     VIAD
    Nu.
                                 VIÂDULEASA
    Ptiu!
                         TINCAI                                 5
    Sunteţi neisprăviţi amândoi... (Către Vlad.) Măcar ai aruncat gunoiul bine? La fix?
                                     VLAD
    Da.
                           TINCA                               10
                                  (neîncrezătoare)
    N-au rămas scame?
                                     VIAD
    Nici vorbă, poţi să verifici.
                         VIÂDULEASA                            15
                               (se uită lung Li Vlad.)
                                    TINCA I
    Ce te uiţi aşa lung la el?
                         VIÂDULEASA
    Mi se pare un om curios. întotdeauna mi s-a părut curios. 20 Abia aşteptam să-l întâlnesc, să văd cum mi se mai pare... Mă duc să mai aţipesc puţin. Cred că mai am de visat. Simt eu că nu mi-am cheltuit toată energia specifică, (lese.)
                                     VI AD
    Nesăraţi vecini mai avem. Una se plânge la serviciu că 25 vecinii lor îi otrăvesc zi de zi cu chimicale. Prin pereţi, prin hornuri... vâră pe sub uşă gaz metan dintr-o butelie... Mereu se trezesc ameţiţi...
294
MARIN SORESCU
                                   TINCA I
          Buni, răi - ăştia sunt! Trebuie să faci casă bună cu toţi VIAD
        Cu toţii nătărăii?
   5                                  TINCA I
        Că n-o să-i iau eu de mână să-i duc pe la şcoli! Avi prins vremuri grele, n-au avut condiţii, n-au avut nimic...
                                    (Cortina)
                              TABLOUL 2
     ¡0 Acasă la Manole şi Ana. Este vorba de VI.AD şi TINCA, prietenii lui Vlad şi Tinca. Spre a-i deosebi de aceştia, ii vom scrie Manole şi Ana.
       Manole e la masa de scris. Ana — in bucătărie. Discută prin uşa in treclescbisă.
                                  Scena 5
                                                                      ANA
       E prea frumos ca să mă mai duc la dentist. Iar pansament iar arsenic...
                                 MANOLE
       Iar pică pansamentul, iar înghiţi arsenicul, iar mă otrăveşti când vii acasă...
                                   ANA
       Ştii că la aniversarea trecută ne-ani bătut în prezenţa musafirilor!
                                 MANOLE
  25                            (mândru)
       Au văzut şi ei că femeia e egală cu bărbatul.
15
CASA EVANTAI
295
                            ANA
    Gata listuţa?
                            MANOI.E
    Merge greu... când e vorba de oameni, de musafiri... Deci, nu-i mai vrei pe cei de anul trecut?                               5
                            ANA
    Nu.
                            MANOLE
                                (mergând la fereastră)
    într-adevăr, splendidă zi! lată... ce splendoare!             10
                            ANA
    într-adevăr, grozavă întorsătură favorabilă. De-ar ţine aşa până la aniversare.
                            MANOI.E
                            (sceptic)                             15
           Nu ţine. Mă îngrijorează tot mai mult situaţia cosmică. ANA
    Poate... casnică.
                            MANOLE
    Cosmică, ştiu eu ce spun. Chiar şi faptul că de la o vreme 20 nu ne înţelegem prea bine, ţine tot de cer. Conjunctura planetelor e tot mai nefavorabilă omului simplu. Sistemul a intrat într-o fundătură.
                            ANA
    Astea ţin de pământ, te rog să mă ierţi...                    25
                            MANOLE
    Ţin de vidul casnic.
296
MARIN SORESCU
                                      ANA
                                   (corectând)
        Cosmic.
                                   MANOLE
  5      Casnic am spus, ştiu eu ce vorbesc. Pământul nu se mai
  logodeşte cu Luna. S-a creat, prin fricţiune, un dezechilibru în materia stelară... care se reflectă şi-n relaţiile noastre... în pulberea din noi, dacă vrei...
                                      ANA
  10                       (dând semne de nelinişte)
        Citeşte odată lista! Măcar de ziua mea să 1111 te mai consideri tu buricul Universului!
                                   MANOLE
                   (ridicând o coală de hârtie şi privind-o in zăre)
  15     Nu-i gata!
                                      ANA
                                    (furioasă)
        De cinci zile 11-ai fost în stare să întocmeşti o listă de zece persoane! Da’ în timpul ăsta eu am putut sta la o sută de cozi!
  20                                MANOI.E
                                  (pe ton ridicat)
        Protocolul îl face bărbatul; femeia pune masa.
                                      ANA
        Să te prind eu că nu faci o selecţie judicioasă!...
  25                                MANOI.E
                                  (pe acelaşi ton)
        Nu mai avem prieteni, Ana. înţelegi tu ce înseamnă asta? în jurul nostru e...
CASA EVANTAI
297
ANA
5
 Dacă e să-i despărţim... o invit pe ea. E o doamnă! Cât
 ţine tot timpul de mână cu bărbatu-său, parcă ar fi în luna de miere. Parcă ar vrea să te sfideze cu armonia căminului lor... Armonie! Unde armonie, dacă ea trăieşte cu profesorul de 15 armonie — care-i e şi vecin de scară, iar el o-nşeală cu nevasta mecanicului şef - care-i e şi subordonată pe linie profesională...
 Şi stă şi c-un etaj mai jos... stă cu mecanicul ei şef, care - culmea! — îşi înşeală amanta...
 Nu, nu... să recapitulăm...
                             ANA
                             (metodic)
 Ea îl înşeală cu profesorul de armonie... după care se ţine cârlig secretara complexului, de care de doi ani e îndrăgostit 25 Pache Măcelarul... iar bărbatu-său e toată ziua bot în bot cu uscata aia de Fănuţa, care are trei copii cu cinci bărbaţi şi primeşte pensie alimentară de la toţi ca să-i dea leafă mecanicului Şef... că proasta de nevastă-sa nici nu ştie că nu mai are serviciu de cinci ani...                                                  30
 despre el — hm!...
                             ANA
 Pe ea să n-o prind la sarmalele mele. N-avem ce vorbi. Se
   io
 MANOl.E
   20
298
MARIN SORESCU
                                  MANOLE
       Fabulezi, dragă! Dacă ar fi după tine, n-ar exista relaţii amicale, sentimente de stimă şi profund respect între două familii care locuiesc pe acelaşi palier...
  5                                     ANA
                                    (scurt)
       II     chemi numai pe el. Are cap de intelectual... (Bate cineva la uşă.) Intră! E deschis...
                                   Scena 6
  io                                DANIEIA
                                (intră, gâfâind)
       Ştiţi că nu vă merge liftul?
                                     ANA
       Ne-ar fi mirat să meargă.
  «                                 MANOI-E
       De-aia nu se fac la noi zgârie-nori, că n-avem lifturi. Şi norii sunt prea sus...
                                  DANIEIA
                                    (brusc)
  20     Să vă spun o poezie... De fapt, am venit pentru două lu-
  cruri: unu - poezia cu care vreau să mă prezint la concurs, şi doi - să vă scot în stradă. (Uimită) Un fenomen extraordinar, aici, lângă statuie!
                                     ANA
  25     Iar s-a suit vreo maşină pe cal? Toată noaptea o călăresc...
  Dacă se zgârcesc la un bec, ca să se vadă statuia...
                                  MANOLE
         O ţin oarbă ca un glonţ orb, ca un pietroi la o răscruce.
CASA EVANTAI
299
    Nu, nu! Râmele!
    Ce râme?
                        DAN IEI A
                   MANOLE
                            DAN IEI A                              5
    Ale oraşului. Foştii şerpi fantastici... Au ieşit toate din cele câteva brazde de iarbă din jurul statuii... milioane de râme... După ploaia de azi-noapte au invadat strada. Se urcă pe statuie, coboară... I-au schimbat culoarea. Stă lumea ca la circ.
Aşa ceva nu s-a mai pomenit! Le calcă maşinile — ele sunt tot 10 mai multe şi se târăsc în toate părţile.
                            ANA
                            (dispreţ)
    Eh, nişte râme!... Am mai văzut eu râme, şi mai mari... şi mai mici.                                                      15
                            DANIEI A
                            (exaltată)
    Or să se transforme din nou în şerpi fantastici. Cu cap de femeie, coamă de leu şi...
                            MANOI.E                               20
    Semn rău! Ce-ţi spuneam eu, Ano? Vidul cosmic şi preaplinul cosmic creează curent... (Către Daniela.) Hai!
                            DANIEI A
    Acum, poezia. Se numeşte „Ţânţarul poartă-n casă“...
                    (Ia poziţie de recitatoare)                   25
                      „ŢÂNŢARUL POARTĂ-N CASĂ“
                    Ţânţarul poartă-n casă Gonea cu limba scoasă De-un metru (care metru
300
MARIN SORESCU
                      E tor în perimetru Lui propriu), pe măgarul De frate-său, ţânţarul Ce l-a furat, cu zarul...
  5                                    ANA
       Bravo!
                               MANOI.E
       N-am înţeles.
                               DANIEI A
  10    E pentru copii. De-aia e abstractă.
                               MANOI.E Aha. Pentru preşcolari.
                               ANA
       Da, da... ăştia de astăzi ştiu tot, nu le scapă nimic.
  15                              DANIEI A
       Să mergem!... (Daniela şi Manole se pregătesc să plece.)
                               ANA
       Ai tăi ce fac, Daniela?
                               DANIEIA
  20    Rău. Acum, că m-au scăpat din mână, cui să mai facă ei
  educaţie? Se cresc între ei. Mama încearcă să-i dea creştere aleasă babacului - şi el nu vrea. Nu mai are tăria să suporte alţi şapte ani de-acasă. Se enervează de câte ori îl întreabă de ce vine la ora aia... şi unde-a fost...
  25                                ANA
       Lasă, că ai nişte părinţi minunaţi. Salută-i din partea noastră. (Tandru, lui Manole.) Vezi: de la râme sa nu-mi pleci direct la pescuit!
CASA EVANTAI
301
                                        (Manóle şi Daniela ies.) (Cortina)
                                TABLOUL 3
   Din nou acasă Li familia Vlad K Vlădescu. Tinca şi Vlad discută un vis din antichitate.                                               5
                                   Scena 7
                                    VLAD
   Eu îţi spun că visul ăsta e din antichitate - şi tu nu vrei să mă crezi.
                          TINCA                                    w
   Cred ce e de crezut, nu nerozii.
                                    VLAD
                                    (enervat)
   Ei! Poftim: l-a visat şi regele Cirus... şi după aia alţii mai mici... Şi-a trecut aşa, din generaţie în generaţie,      din loc în /5
loc... ba un profet, ba un cioban, ba  un schivnic... şi-a ajuns
la noi, în bloc.
                                    TINCA
                                    (uimită)
   Visul?!                                                        20
                                    VIAD
   n i.                                               ff’BIBLIOTECA\
   Da, visul!                                          ACADEMIEI *)]
                                           ROMÂNE
                                    TINCA
               Parc-ar fio... un vas de aur care se lasă moştenire?
302
MARIN SORESCU
                                VIAD
        O fi... tot materie şi visul! Ca un vas de aur, cum zici, în formă de vis... şi e ca şi cum ai da peste el din întâmplare. Cum se descoperă comorile...
  5                                   TINCA
        In somn.
                               Scena 8
                                DAN IEI A
                    (intră, cu o vază jhunoasă de cristal) io Tăticule, nu e ziua ta, nu?
                                VI AD
        Nu. Ştii că eu n-am zi de naştere. Mamă-ta are două. Eu nici nu m-ani născut...
                               TINCA
  15                   (privind cu oarecare uimire vasul)
        E colosal cum s-a transmis... ca să zic-aşa, discuţia... Vorbeam tot despre un vas frumos...
                                VIAD
        De aur... dar mai pur decât aurul... dincolo de carate... 20                               DAN IEI A
        Ţi-am adus... de ziua mamei, această vază, care vine de departe şi e pentru tine. (Il săruta pe Vlad.)
                                VIAD
                                (înduioşat)
  25 Dar ce cristal extraordinar! Meritam eu splendoarea asta?
                              DANIEI A
        E un fleac...
CASA EVANTAI
303
                            VI ,AD
                            (continuând)
    ... splendoarea asta... de fleac? Sunt eu un om de vază*.
(Râde, scapă vaza, care se sparge)
                            DAN IEI .A                             5
    Vai, nu poate fi adevărat!
                            VIAD
    Dar nici nu-i adevărat. S-a spart aparent - pentru că în amintirea mea va rămâne întreagă. (Danielaplânge.).
                            TINCA                                  10
                            (o mângâie)
    Lasă, nu-i nimic. Nu ştiai că e un tont?
                            VLAD
                            (senin la obraz)
    Tinca, în faţa copilului...?                                    H
                            TINCA
    E de-acum domnişoară. (Către Danieli) Cheamă servitoarea să strângă cioburile.
                            DAN1EIA
    Le strâng eu!                                                  20
                            TINCA
    Nu. In privinţa asta sunt superstiţioasă: nu e bine să le strângă ai casei. E rău de moarte.
                            VLAD
    Mi se face părul măciucă...                                   -’5
                            TINCA
    Lasă, nu te mai preface. (Către Daniela.) Şi de-aia avem femeie în casă... că fată-n casă nu poţi să-i mai zici, că e prea bătrână...
304
MARIN SORESCU
                            DAN IEI A
    Are 100 de ani... şi până se urneşte... o să dormim pe cioburi, ca fachirii.
                             TINCA
    De-aia avem...
                             VIAD
    De-aia avem servitoare, dar mie n-are cine să-mi dea un pahar cu apă. Cu trei muieri în casă. Trebuie să mă duc să-mi iau singur de la bucătărie... (Ies din scenă.)
                             Scena 9
     După câteva momente intră Ciovâmache, cu un pahar de apă pe o tavă.
    CIOVÂRNACHE Să mă servesc eu cum scrie la carte... (Beapaharul cu apă. Distrat, privind-o lungpe Daniela.) Daniela, tu când ai apărut, puişorule?
                            TINCA I
    Aşa, pe neaşteptate, nu ştii cum vin copiii?
                     CIOVÂRNACHE Nici măcar n-am observat... am fost atât de ocupat în perioada asta! Nu zâu, e chiar copilul nostru?
                                     TINCA I Că nu l-om fi cules de pe stradă?!
                        CIOVÂRNACHE
    Nu mai spune!
                            TINCA I
    Nu-ţi aminteşti: acum 20 de ani, noi doi...?
CASA EVANTAI
305
                          CIOVÂRNACHE
                              (luminat)
   A, da... Desigur (Mirat) Şi-a ieşit ceva din chestia aia?! Formidabil cum trece vremea! Am un serviciu îngrozitor: îmi ia tot timpul.                                               5
                              TINCA I
   Şi te oboseşte la culme.
                          CIOVÂRNACHE
                         (privind-o pe Daniela)
      Frumuşică, frumuşică, dar foarte tânără... prea tânără... 10 TINCA I
   Păi, la 20 de ani...
                    CIOVÂRNACHE Oricum, nu-i arată.
                        DANIELA                           n
                              (enervată)
   Aveţi un stil de a glumi că ţi se face pielea de găină. Citiţi cărţi aiurite şi vă bateţi joc de mine.
                    CIOVÂRNACHE Nu glumim. Ehe, dacă am glumi... Adevărul e că ne-am 20 ramolit. Dar să nu spui la nimeni.
                        TINCA I Până la urmă tot se află.
                        DANI EI A
                        (plânge)                         25
   I,ăsaţi-mă în pace, că m-aţi năucit...
                    CIOVÂRNACHE Războiul ne-a... ne-a bramburit pe toţi. Şi serviciul. Războiul şi slujba.
306
MARIN SORESCU
10
                          TINCA I (ironic)
    Potoleşte-te, nu te mai frământa atâta!
                          CIOVÂRNACHE
                                                                     ■ i
    Altccva mă frământă pe mine: problema cu... fata asta. Am adus-o pe lume... trebuie să ne ocupăm puţin de ea, nu? Să-i dăm o educaţie aleasă... S-o ducem la patinaj... să-i strângem timbre... s-o dăm pe mâna unui dirijor de cor...
                              TINCA 1
    Acuma te-ai trezit şi tu, adormitule! Dacă era după tine, nici nu se năştea! Adică, putea să nici nu se nască - ce-ţi păsa ţie?! Eu să mă ocup de toate! Of, îmi vine să vă strâng de gât pe toţi bărbaţii!
                          CIOVÂRNACHE
                                (ironic)
    Lasă, lasă, nu te mai chinui...
                              DANIEI A
    Şi cu mine ce se întâmplă?
                          CIOVÂRNACHE
    O să creşti şi tu pe lângă noi. Eşti mică, nu înţelegi mare lucru.
                              DAN IEI A
    Parcă... nvaş mărita! (Râde.)
                              TINCA I
                              (bosumflată)
    Să nu spui una ca asta! E timp destul şi pentru măritiş... întâi să fii tu fată cuminte...
                              DAN IEI A
    Uneori mi se pare că sunt bătrână... Mai bătrână decât tine, mai bătrână decât bunica...
CASA EVANTAI
307
                            CIOVÂRNACHE
      (care a stat tot timpul cu tava intr-o mână şi cu paharul gol în cealaltă)
   De-un sfert de oră fac echilibristica asta cu tava şi cu paharul şi nici una nu se repede să le ducă în bucătărie. Eu să fac şi războiul, eu să duc şi tava... Şi să le fac pe toate...
                                 TINCA 1
       Doamne, sucit bărbat mai am. Du-te şi du-ti tava aia odată! (Ciovârnache intră în bucătărie.)
                                Scena 10
   Vlad se întoarce.
                                  VI AD
           la terminaţi cu balivernele şi apucaţi-vă de treabă!
                                 TINCA I
   Ce să fac eu?
                                  VI AD
   Invenţii şi descoperiri la locul de muncă.
                                DANIEI A
   Ce frumos!
                            TINCA I Da, că altceva mai bun...
                                  VIAD
   Simt că astăzi voi fi inspirat! Şi în ştiinţă şi tehnică trebuie inspiraţie. Azi am o inspiraţie foarte regulată.
                                 TINCA I
         Dacă te-a apucat, repară vaza aia... Fă-o cum a fost.
308
MARIN SGRESCU
                                    VI AD
     Ce-a fost, a fost! Nu mai dezgropăm trecutul. Ceva mai bun. (Către Daniela.) Tu, Daniela, te simţi aşa... singură?
                                  DANI EI A
       Da, foarte singură. Cea mai singurică mă simt noaptea...
                                    VI .AD
                                  (către Tinca)
     Nu e fata mea.
                                   TINCA I
                                    (moale)
     Ei, naiba ştie... Erau vremuri grele... Mă duc după servitoare, altfel... (lese.)
                                  Scena 11
                                    VI .AD
     Copilul meu n-ar trebui să se simtă singur. In fiecare ins sunt mai mulţi oameni care-1 ajută să nu se plictisească. (Iluminat.) Adică, stai, eşti prea tânără. N-ai ajuns încă la realismul fantastic. Tu trăieşti otova. Vezi lucrurile aşa cum sunt. Nu eşti contradictorie. Nu te dedublezi - nimic! (Pegânduri.) Şi poate că e mai bine aşa... N-ai observat ceva ciudat în casa asta?
                                  DAN IEI A
     Ciudat?
                                    VI AD
     Ciudat, straniu... fantastic...
                                  DAN IEI A
     E o casă tip, o cutie de chibrituri...
CASA EVANTAI
309
                            VI .AD
    Nu ca arhitectură — dă-o dracului, că-i o porcărie! O invenţie americană, blocurile astea. Mă refeream aşa, la...
                            DAN IEI A
    Interior?                                                       5
                            VI AD
    Mda... e o casă evantai... Adică oamenii se pot desface... aşa ca un evantai... pricepi? în flecare dintre noi sunt mai multe individualităţi distincte... şi-acum, în condiţiile astea noi, le-a priit la toţi... înţelegi? La toţi le-a priit. Multe vita- io mine, multe... S-au dezvoltat toţi, care mai de care...
                            DANIELA
                      (ascultă cu gura căscată)
    Vai, vai... ai un fel de a vorbi, tăticule...
                            VI AD                                  15
    Dar e şi frumos! Ai uneori clipe ele mare revelaţie, simţi în tine avânturi nemaipomenite.
                            DANIEI A
    Şi eu...  atunci eu de  ce sunt atât de simplă?
                            VI AD                                  20
                            (iute, cu năduf)
    Din cauza maică-tii, care e o plată. Mai mult lată decât malta... Femeile de felul ei fac cele mai bune parastase din lume. Pe toţi o să ne-ngroape... Că are gropiţe-n obraz... Şi astea cu gropiţe au mână bună la morţi.                            25
                            DANIEI A
    Să n-o bârfim.
310
MARIN SORESCU
                                  VI AD
        Ăsta e adevărul, nu m-a înţeles niciodată. Şi în ea or fi mai multe persoane... dar ce folos, dacă toate sunt o apă şi-un pământ?... (blând) Cred că tu baţi mai mult în partea mea.
   5 Poate-o să ai şi tu parte de bucurii...
                                DAN IEI A (alintându-se)
       Cât îmi doresc o bucurie mică, mică, o jucărie de bucurie!
                                  VIAD
   10             ... şi de necazuri! Habar n-ai ce greu se ţine în frâu o
   personalitate complexă! Uite, în mine sunt patru inşi... şi câteodată toţi o iau razna... Nu se vede om cu om. Pierd cârma din mână...
                                DANIEI A
   15                              (râzând)
        De-aia spui tu atâtea prăpăstii...
                            CIOVÂRNACHE
     (intră cu un pahar de apă pe tavă. Vbid şi Daniela nu-l bagă în seamă.)
                                  VI AD
   20 Nici tu nu mă înţelegi... (Îşi ia capid în nuiini şi plânge, în timp
   ce Daniela râde în cascade.)
                            CIOVÂRNACHE
                 (se aşază alături de Vlad şi plânge odată cu el.)
                                  (Cortina)
                ACTUL II
      Decorul: Aceeaşi casă evantai.
      Relaţiile dintre Vlad şi Tinca s-au răcit. El se poartă cu ea cum te porţi cu o servitoare. Are astfel de momente severe. Iar ea, intimidată, chiar este o slujnică.                                                                              5
                            TABLOUL 4 Scena 12
                            VI AD
    Tinca!
                            TINCA                                io
    Da, iubitule!... (vine şi se lipeşte drăgăstos de el)
                            VIAD
                            (dojană)
    Nu ţi-e ruşine? La vârsta dumitale!
                            TINCA                                 n
    Azi-noapte eram tânără. Că n-o fi trecut un secol de-atunci!
Iţi plăceam. Acum mă priveşti ca pe o... (Plânge.)
                            VI AD
    Vezi că e o oglindă acolo. Consult-o! Nu-i un sfetnic bun noaptea, dar te-arată ca noaptea. Şi altă dată să nu te mai legi 20
312
MARIN SORESCU
   de oameni însuraţi. Mă ghidez în viaţă după o morală severă, e drept... dar aşa sunt eu. Monolit.
                                    TINCA
                             (se iluce în faţa oglinzii)
   5 Hm! Sunt cam palidă... încreţituri la colţul ochilor... Bărbia... ce naiba, fac guşă? (Către Vlad.) Dar tot cu mine eşti căsătorit... chiar dacă relaţiile s-au mai răcit. Unde nu se întâmplă aşa ceva? Căsnicia presupune tot felul de momente, nu? O căsnicie e formată din mici atingeri abisale... şi din mari distan-10 ţări astronomice... mii de ani lumină şi mii de ani chirie şi apă...
                                     VLAD
                                     (ironic)
        Ce tot filosofezi acolo, proasto?
                                    TINCA
   15                               (tresărind)
        Mă faci proastă? (Crescendo.) M-ai făcut proastă? Tu, pe mine, proasta'.
                                     VIAD
        Cine s-a găsit să vorbească despre ani lumină! Nu ştii să 20 te-mbraci, nu ştii să te dezbraci...
                                    TINCA
                                   (plângând)
       Nu înţeleg: m-ai luat de soţie, sau m-ai angajat ca soţie...?
                                     VIAD
   25 Dac-am greşit o dată, nu înseamnă că trebuie să mă chinuiesc toată viaţa. Stai mai mult pe la cratiţă... că de azi încolo, or să vină şi pe la mine femei. Nu vreau să mi le sperii! (Capentru sine.) Aşa sunteţi toate la început: sperioase. (Tare.) E ceva nou în ziarul de azi?
CASA EVANTAI
313
                                   TINCA
        N-am observat, domnule-soţ... (Se comportă ca o slujnică.)
                                   VI AD
    N-am primit premiul ăla?
                             TINCA                                  5
    în ziar nu scrie de nici un premiu, domnule.
                                   VIAD
    Fugi în bucătărie şi scoate frigiderul din priză.
                                   TINCA
                             (intransigentă)                        10
    Ba, asta n-o mai fac. Vrei... adică vreţi să mâncaţi ouă vechi? Ştii... ştiţi cum sunt ouăle de-acum!
                             VI AD (trist)
    Vechi, am remarcat.                                            15
                             TINCA
    Clocite. Dacă nu le-aş ţine la rece, ar scoate şi pui. (Imitând.) Pui, pui, pui!
                             VI AD
    Tinca dragă, te rog!                                           20
                             TINCA
    Bine... (Iese, apoi revine, găsindu-l pe Vlad cocoţat pe un scaun.) Dar ce faceţi acolo? Schimbaţi becul? Dar nu s-a ars.
                             VI AD
    Nu-1 schimb, îl dau jos.                                       25
                             TINCA
    Şi ce puneţi în loc?
314
MARIN SORESCU
                                  VIAD
    Nimic. I ,as tavanul gol cu cerul deasupra. „Cerul înstelat de deasupra şi viaţa morală din noi“ - cum spune Kant.
                                 TINCA
  5     Doamne-Dumnezeule, şi la       noapte, pe întuneric...?
                                  VI ,AD
        La lumina electrică nu se vede viaţa morală din noi şi nici cerul înstelat de deasupra.
                                 TINCA
  10    Şi nici Kant.
                                  VI ,AD
        Nici Kant. Dau becul jos... (Constdtându-şi ceasul.) Dar e timpul să ies în oraş.
                                 TINCA
  15    Aţi uitat rigla de calcul!
                                  VLAD
        Aoleu! Plecam aşa... Ce-ar fi zis lumea?! Adică, azi n-am nevoie de riglă. Dă-mi mai bine echerul.
                                 TINCA
  20                          (îl ia dintr-un cid)
        Echerul nou... ca pe vremuri sita nouă.
                                  VI ,AD
                            (ia echerul, il priveşte)
        E nou. (Iese.)
  25                                    TINCA
        Eu niciodată nu i-am înţeles pe bărbaţi. Dar ăsta de-acum le pune vârf! Dar e om bun, săracul! Mă şi iubeşte un pic. Ba chiar mai mult... Ca să fiu sinceră, ţine mai mult la o poză a mea... (Scoate o fotografie cu o femeie foarte frumoasă, pe care o contemplă.)
CASA EVANTAI
315
Eu să fiu asta?... Bineînţeles. Femeile au momente când sunt frumoase, au momente când sunt de speriat. Depinde pe ce pici. Pe ce moment. Eu sunt mult mai tânără decât bărbatul meu Vlad Vlăduleasa. Arăt aşa... din cauza experienţei. Noi, muierile, avem în orice moment, mai multă experienţă decât bărbaţii. Unora le strică puţin tenul. Dar, din când în când, le revine frumuseţea... Uite, simt acum că-s frumoasă. (Iese. După câteva momente revine în scenă femeia din fotografie: Tinca I.)
                               Scena 13
                               TINCA I
    Eram sigură! Şi când sunt frumoasă, sunt şi mai deşteaptă. Asta am observat-o de mult. încă de pe timpul facultăţii. Când îmi pieptănam frumos părul, eram de-o naivitate fenomenală. Se mirau şi profesorii, şi asistenţii... şi preparatorii... Toţi se mirau. Că părul are probabil legătură cu circumvoluţiunile şi cu facultatea. Nu degeaba l-a pus natura pe cap. Ar fi putut creşte sub unghii. Dar aşa, un cârlionţ aranjat frumos arată şi o anumită ordine cerebrală. Altfel nici nu s-ar explica de ce toate femeile frumoase fac carieră! O carieră artistică... iar celelalte o carieră didactică şi pedagogică. (Tristă.) Numai eu n-am avut noroc... Fiindcă n-am fost şi-o ţâră... (face un semn ambiguu) Să fii soţia soţului tău — ăsta nu-i un avantaj...
                               Scena 14
    Se întoarce Vlad.
                                VIAD
    E îngrozitor câtă lume e în oraşul ăsta. De unde-or fi ieşind?... N-am găsit ce căutam. Mai bine găseşti apă tare în Norvegia.
316
MARIN SORESCU
                                    TINCA
                                 (alintăndu-se)
        Vlad...
                                    VIAD
 5 Ei?!
                                   TINCA I
        Nu observi nimic?
                                     VI AD
        Ce?
 10                                    TINCA I
        Uită-te bine la mine.
                                    VI AD
                                   (o priveşte)
        Poftim, mă uit... (Indiferent.) Te-ai schimbat. n                                     TINCA 1
        Da, m-ain schimbat mult.
                                    VI AD
        Tu te schimbi mult în fiecare zi. (Supărat, începe să meşterească la un aparat care seamănă cu un ventilator.)
 20                                    TINCA I
        Nu ştiu de ce îmi vine să cânt.
                                    VI AD
        Cântă.
                                   TINCA I
 -5                           (fredonează o melodie)
        îmi vine să dansez...
                                    VIAD
        Dansează.
CASA EVANTAI
317
                                    TINCA I
    Singură?
                                     VIAD
                                (cu un cui in gură)
        Din moment ce sunt lângă tine înseamnă că nu eşti singură. 5 TINCA 1
                                    (cu ciudă)
    Nu mai sta cu coatele pe sufletul meu, privind indiferent în gol. Doamne!
                              VI AD                                 10
    Rugăciunea de dimineaţă, ori de prânz?
                                    TINCA I
    Nu, o vorbă-n vânt.
                                     VI AD
                     (pune in priză ventilatorul)                   15
         Uite vânt pentru vorbele tale. Cât mai mult vânt, vânt din plin!
                                    TINCA I (uimită)
    Dumnezeule, se învârteşte!
                              VI AD                                 20
                              (modest)
    Se învârteşte.
                                             TINCA I Atunci înseamnă că e ventilator.
                              VI ,AD                               -’5
    Nu. înseamnă că mi-a reuşit. Doamne, ce clipe trăim! Nu-ţi dai seama ce e asta?
                              TINCA I
            Ventilator. (Uimită) Ai făcut tu singur un ventilator!?
318
MARIN SORESCU
                                VI ,AD
       Dacă aşa vrei tu, fie! Dar un ventilator la puterea a zecea. Asta înseamnă radar. Radarul îl ridicăm iar la puterea a zecea şi dăm de... aparatul pe care-1 ai sub ochi. Nici nu ştiu cum 5 să-i zic. Euroradar. (Nesigur.)
                               TINCA I
       E bine şi-aşa.
                                VIAD
       Sau „Radarul Vlad“? Sau „Vlad Radar“?
  10                               TINCA I
       Nici aşa nu-i rău.
                                VIAD
       Sau cosmo-radar?
                               TINCA 1
  15 Termină odată, hotărăşte-te!
                                VIAD
       Dar nu asta e important. (Privind atent.) Formidabil. Am trecut de primul nor. Câteva particule se îndreaptă acum spre I.ună. Nu vezi nimic?
  20                             TINCA I
       Nimic.
                                VIAD
    Dar e foarte clar. Sunt două boabe mici de materie provenite din cuvintele noastre. Ştii că şi cuvântul e materie?
  25                             TINCA I
       Da’ de unde!
CASA EVANTAI
319
                               VI AD
     Află de la mine. Materie brută. Din moment ce poate mişca muntele!... (Nostalgic)
                               TINCA I
     Şi eu sunt mişcată ele unele cuvinte. Când eram mai sub- 5 ţire, mă mişcăm mai uşor... Acum mă-mpiedic la orice pas.
                               VI AD
     Toţi, absolut toţi, suntem mişcaţi. Plutesc în aer cuvintele noastre de ieri. Se îndreaptă spre Lună! Vor...
                               TINCA I                                   w
                               (sceptică)
     Nimeni n-o să creadă că-n momentul ăsta noi atingem Luna.
                               VI AD
     Cum nu crezi tu acum... Oamenii se căsătoresc numai pentru a-şi aduce în casă un etalon al neînţelegerii celor din jur. 15
                               TINCA I
     Eu, cel puţin, sunt un etalon perfecţionat?
                               VI AD
                               (sarcastic)
     Da. (Pauză)                                                        20
                               TINCA I
                               (priveşte la ventilator)
     De câteva zile mă uit la acest aparat... în care tu zici că desluşeşti... Pe naiba! Nu se vede nimic. în orice caz, eu n-am reuşit decât să-mi obosesc ochii... VIad!                               25
                               VI AD
     Da.
320
MARIN SORESCU
                                 TINCA I
        Hai să fim sinceri. Recunoaşte cinstit că nu ţi-a ieşit... Că după atâţia ani de insomnie, ai descoperit şi tu... roata! Un nenorocit de ventilator.
  5                                   VIAD
                                   (trist)
        Intr-adevăr. La ce bun să ne amăgim? N-am făcut nimic. Simt bun de aruncat pe fereastră. Aş dori măcar să cad în capul cuiva. Şi ştiu eu în capul cui... (Scurtăpauză. Ventihitorulse opreşte. 10 Iese Tinca cea tânără.)
                                Scena 15
        Intră Tinca cealaltă.
                                  VIAD
        Calcă-mi pantalonii!
  15                                 TINCA
                                  (sclava)
        Numaidecât.
                                  VIAD
        Calcă-mi cămaşa, calcă-mi Casiopeea, calcă-mi Constelaţia 20 Gemenilor, calcă-mi Nebuloasa...
                                TINCA II
        Gata!
                                  VIAD
           Calcă-mi şi rigla asta de calcul, că m-a înnebunit.
  25                                 TINCA II
        Iar începeţi cu nebuniile.
CASA EVANTAI
321
                              VI AD
    Calcă, te rog, şi lasă invenţiile pe seama mea. Invenţiile şi literatura.
                              TINCA II
                 (dând cu fierul de călcat pe o cămaşă)                  5
    Cine se mai întreabă azi cine a făcut materia?
                              VI AD
    Nimeni! Acum te întreabă cel mult „ce mai faci?“
                              TINCA II
    Ruda cea mai apropiată te întreabă: „ce mai faci?“                  io
                              VI AD
    Şi „Cesunt părinţii tăi?“... Deh, ne-am subtilizat. Năvălirile s-au mutat pe planul conştiinţei. La nivelul ideilor, la nivelul vorbirii!
                              TINCA II                                  ¡5
                              (pauză)
    Totuşi, dacă... (avânt) dacă ar fi să te întreb ceva... te-aş întreba: „ce mai faci?“
                              VI AD
                          (care atâta aştepta)                          20
    Păi, de ce nu zici aşa? De ce nu intri direct în subiect, Catincuţa mea? Fac descoperiri. Descopăr legi. Asta e meseria mea.
                              TINCA II
                              (cu interes)                              25
    Sunt multe legi nedescoperite?
                              VI AD
    Multe.
322
MARIN SORESCU
                               TINCA II
       I-egi şi principii?
                               VLAD
       De principii nici nu mai vorbesc. Astea mişună aşa, ca 5 microbii...
                               TINCA II
       Principiul vaselor comunicante?
                                 VLAD
                               (râzând)
  10    ...  după care, dacă tu bei apă, eu trebuie să transpir. (In
  taină.) Ascultă-mă pe mine: o mie una de legi zac în beciurile ignoranţei şi nu le descoperă nici dracu.
                               TINCA II
       în care beciuri?
  H                               VIAD
       In tainiţele, în străfundurile... Şi-n timpul ăsta, noi ne amă-râm cu bruma de legi şi principii moştenite din antichitate... Eu aşa intuiesc problema...
       (Tinca II iese.)
  20                                 Scena   16
        Reintră Tinca I
                                   TINCA I
        De fapt, şi eu intuiesc de multe ori câte ceva... VLAD
  25                            (sărind de pe scaun)
        Ce?
CASA EVANTAI
323
                            TINCA I
    N-apuc să formulez, că-mi scapă.
                            VI.AD
    Scăpatul ăsta ne omoară geniul.
                            TINCA I                                5
    Aşa simt uneori: - că-mi zboară câte-o intuiţie pe lângă gândire! Odată face „fâşş, fâl-fâl!“ - şi s-a dus... şi-a luat zborul.. . Când să mai vină altă dată, cine ştie ce faci: eşti,ocupată, ai musafiri, sună telefonul... şi iar nu le prinzi...
                            VI.AD                                 10
    Aşa păţeşti dacă trebuie să te duci la serviciu... (Un moment de stânjeneală.) Eu ziceam că... Mă gândeam că praful ăsta, care... se depune, se tot depune...
                            TINCA I
    Se tot depune, se tot depune... se tot   depune...            15
                            VI .AD
    Valuri, dune... dune... dune...
                            TINCA I
    Ai dreptate. Praful.  Se depune... se depune...
                            VI AD                                 20
    Şi pulberea... dune... dune...
                            TINCA I
    E timp frumos azi. Nu plouă. Şi curge apa în tot târgul.
                            VI AD
    Timp excepţional pentru mutat. Tare m-aş muta la tine, 25 Cati, Catincuţa mea...
324
MARIN SORESCU
                                TINCA I
                       (prejăcându-se că nu înţelege)
        Să ieşi din sistemul tău celular? Nici pomeneală!
                                 VI AD
  5 Cum să înlăturăm, dragă, stânjeneala dintre noi?
                                TINCA I
                               (distanţată)
        E firească la doi oameni care nu se cunosc... Că trăiesc sub acelaşi acoperiş...
  10                                 VI  AD
        Asta, din cauza spaţiului, care stă pe loc. Bate pasul pe loc, în timp ce timpul...
                                TINCA I
        Trăim sub acelaşi acoperiş, dar avem fiinţe diferite. Celule ¡5 diferite (ironic) şi monolitice!
                                 VI AD
        E ca şi când am locui fiecare în câte-un palat cu o infinitate de camere...
                                TINCA I
  20 Eu nu reuşesc să ies din palatul meu, tu dintr-al tău... Dar atunci sufletele noastre ce naiba fac?
                                 VI AD
        Sufletele? (Râde.) Ce să facă? Bine, stau. Stau şi se uită pe fereastră... Zboară de colo, colo. Ele sunt abur, fum... impre-25 cizie... dans nevăzut...
                                TINCA I
        Greu si de ele.
CASA EVANTAI
325
                                    VI AD
    Greu. (Vlad o ia pe Tinca, in sfârşit, de mână. Şi sar împreună, ca la şotron, intr-un alt tărâm, fermecat parcă.)
                                  TINCA I
    Ce ciudat! Acum parcă am fi dintr-o dată alţii. Ca să vezi 5 ce-nseamnă un pas...
                                    VI AD
        Da, dar nu orice pas. Pasul pe care-l faci o dată în viaţă. TINCA I
                        (luând seama în jur)                          10
    la te uită ce bine e aici!
                                    VI AD
                                   (râzând)
    Mi-e foarte greu fără tine.
                              TINCA I                                 15
    Ce ciudat eşti... Lipsesc un minut de lângă tine şi te-apucă dorul. Stau un an lângă tine - nici nu mă vezi.
                                    VI AD
    La primii fulgi de zăpadă, ţi-am dat un telefon. Am sunat de două ori.               N-ai răspuns.                              20
                                  TINCA I
    Nu eram acasă. Mă uitam la primii fulgi.
                              VLAD
    Eram chiar primii fulgi. Ningeam. Pentru tine.
                              TINCA I                                 25
            Erai chiar zăpada, care sună oamenii să se bucure.
326
MARIN SORESCU
                                   VIAD
        Auzi cum sună? Ce cristal, sufletul nostru... Acum e unul singur.
                                 TINCA I
  5                         (copleşită de dragoste)
        Azi-noapte nu te-ai gândit tot timpul la mine.
                                   VI .AD
        Poate-oi fi aţipit. Ba nu, că dormind, te-am visat. Se făcea că te-am visat, exact când tu mă visai.
  10                              TINCA 1
           Hai să incendiem ploaia. Să ardă cu stropi mari.
                                   VI AD
        Chiar s-a aprins pe faţa ta. Sau plângi?... Ţi-am sărutat o lacrimă, două, un şirag... Şi tocmai atunci a ieşit luna... După 15 aceea am tăcut mult timp, uitându-ne în direcţia lunii, gândind în direcţia lunii amândoi.
                                 TINCA I
        Taci... N-auzi ce ger e afară? Tu auzi gerul?
        (Mişcândit'Se pe scenă, au nimerit înapoi, în zona stânjenelii.)
  20                              Scena 17
                          TINCA I (încercând să rupă tăcerea)
        Te-ai căsătorit?
                                   VI AD
  25                               (încurcat)
        Ei, aşa şi-aşa... Trăiesc şi eu...
CASA EVANTAI
327
                             TINCA I
                             (mereu curioasă)
                               VIAD
                               (şi mai încurcat)                            5
     Tot... aşa şi-aşa...
                               TINCA I
     Să nu vă grăbiţi.
                               VI AD
     Unde?                                                                 10
                               TINCA I
     In direcţia asta... Copiii sunt o... (Nu găseşte cuvântul.) Nu găsesc cuvântul.
                               VI AD
     Nu-1 mai căuta, că ştiu eu ce sunt copiii. Numai belele! Să 15 nu-mi dai dumneata sfaturi! (Se enervează.) Să nu-mi dai dumneata mie sfaturi... puerile!
                               TINCA I
     Să nu ridici tonul la mine! Că nu ştiu ce se întâmplă!...
(lese.)                                                                   20
                               Scena 18
     Se întoarce Tinca ceabiltă, băbătia, cu o mătură.
                                   TINCA II Să nu ridici tonul la mine.
328
MARIN SORESCU
                               VIAD
       Aşa mi-ai otrăvit toată viaţa. Mi-ai tocat până şi cheful de infinit, de generalizare. Setea de abstracţiune. M-ai făcut să mă înnămolesc.
  5                           TINCAII
       Porcule!
                               VIAD
       Da, sunt un porc, recunosc. Ui) porc slab de minte. Dar cine m-a adus în poziţia asta cheie? Poţi să-mi spui?
  10                          TINCA II
       Eşti nebun. Eu îţi vorbesc de lapte şi tu îmi răspunzi că e fixă. Acesta e mecanismul tău de gândire. Potlogarule!
                               VI.AD
       Pentru că mie laptele îmi aminteşte de Calea Lactee. Şi, 15 printr-o asociaţie de idei, mă gândesc că Steaua Beta e fixă.
                             TINCA II
       Eu voiam să-ţi spun că nu se găseşte lapte.
                               VIAD
       Lapte de mamă? Să inventăm ceva care să-I înlocuiască. 20 Sunt condiţii.
                             TINCA II
       Eşti nebun.
                               VIAD
       Sunt abstract. Şi puteam să ajung la un grad şi mai mare 25 de abstractizare, dacă tu nu mă ţineai pe loc. Dacă nu mă puneai la caznele căsniciei... (Secret.) Află că ştiu de mult că vrei să mă omori şi să-mi iei pensia pe un an înainte!
CASA EVANTAI
329
                                  TINCA II
    Ce pensie, care pensie? Nu vezi că te dau afară de peste tot? Incapabil la locul de muncă, incapabil în sânul familiei!
                                    VI.AD
                               (franc)                                   5
    Puteam să am şi pensie. Dar... n-am vrut, să nu-ţi creez ţie venituri ilicite după moarte, venituri de pe invenţiile mele. Vrei să mor cât mai repede şi să-ţi rămână ţie hârtiile mele. Să le vinzi pe bani grei. Lasă, că te-am dibuit eu...
                               TINCA II                                  w
                                     (pitit)
    Te spun eu că nu citeşti ziarul...
                                      (Cortina)
                          ACTUL III TABLOUL 5
       linca I şi Vlăduleasa. Apartamentulfamiliei VLid. Ti nea I —fragedă şi cu chef de piaţă. El — mai obosit, ori numai distrat.
  5                           Scena 19
                          VIÂDULEASA Dă-i drumul. Fă-mi morală.
                          TINCA I
       Ai uitat să fii tu. io                        VIÂDULEASA
       M-am luat cu dragostea, ni-am luat cu tine.
                          TINCA I
       Asta s-o crezi tu că e dragoste. Ai îngheţat din tălpi până-n creştet. Din tălpi până-n sânge, fiindcă ai uitat de secole să mă 15 iubeşti. Şi-acum când eşti tot cu mine, tot crispat rămâi, ca şi când cineva ţi-ar fi legat de picioare două lanţuri, şi-n mersul pasiunii tale nu faci decât să le zornăi. N-auzi nimic?
                          VIÂDULEASA
       Parcă zornăie ceva. Da, eu îmi zornăi lanţurile...
  20                           TINCA I
       Vrei o gură de vin? (Insinuant.) Sau o gură de foc?
CASA EVANTAI
331
                      VIÂDULEASA O gură de vin. Poate ne mai dezmorţim încheieturile, caracterul, totul. (Tinca toarnă vin.)
                       TINCA I
    Ai văzut? Tot raţiunea a fost cea care ţi-a dictat, l'i-a fost 5 frică de gura de foc.
                       VIÂDULEASA Dacă turuie întruna.
                       TINCA I
    Tu nu ştii că iubirea e explozie, expansiune?        io
                       VIÂDULEASA Asta e felul meu. Cum ai vrea tu să te iubesc?
                       TINCA I
                       (mult temperament)
    Ca un nebun, ca un bezmetic! Nu calculat şi încremenit, 15 înlemnit.
                       VIÂDULEASA M-ai prins pe picior greşit - şi dă-i, trage în piciorul greşit!
                       TINCA I
    Un nesuferit care nu ştie să se desfăşoare, mă inhibă. 20 Trebuie să-l iau pe dedesubt... Să-i ghicesc firea, că el nu şi-o arată... El aşteaptă... Şi asta... când afară izbucnesc mugurii, atâta ţipăt de verde crud, atâta Bacovia pe ramuri.
                       VIÂDULEASA
    înţeleg starea ta de nemulţumire. Intr-un fel, îţi dau drep- 25 tate. Legătura noastră, relaţia, cum vrei să-i zic, a intrat într-o fază, în care eu nu pot păşi...
332
MARIN SORESCU
                                 TINCA I
       întocmai, iubitul meu picior de lemn. Ai intuit perfect. Eu te implor să dăm nemărginire pornirii noastre - iar tu dai din colţ în colţ, că să vezi, că stai, că ne vede un copac, că ne aude 5 un fluture... Că nu e bine... că ce-ar spune nevastă-ta de-ar şti...
                              VIĂDULEASA
                                   (ferm)
       îţi repet: nu doresc copii! Si nici să mă vadă cineva cu tine. Scurt.
  10                              TINCA I
                                  (plânge)
       Dar tu nu vrei să mă vezi cu tine.
                              VIĂDULEASA
       Nu mai plânge... lasă-mă pe mine să plâng... că-mi vine 75 să urlu. (Brusc.) Şi de ce nu vă-nţelegeţi bine?
                                 TINCA I
       Ce să mai vorbim?
                              VIĂDULEASA
                                  (insistă)
  20    Nu dă toţi banii în casă?
                                 TINCA I
       Cinci lei doar îi las, pentru tramvai. Nici nu ştii ce risipitor este! Cât are, atâta cheltuieşte...
                              VIĂDULEASA
  25    Şi pe-ăia cinci lei, îi cheltuieşte pe toţi?
                                 TINCA I
                                  (jignită)
       Domnule, o femeie nu se ţine aşa, numai cu bani! Mai are şi ea nevoie de-un cuvânt cald, de puţină tandreţe. Şi viaţa
CASA EVANTAI
333
conjugală îşi are poezia ei... proza ei, teatrul ei... dar trebuie să ştii să le faci, nu?
                       VIADULEASA Casa fără poezie e ca marea fără corăbii... Doar valuri, valuri...
                       TINCA I
                       (plângând)
    Se poartă ca un măgar.
                                        VIADULEASA înţeleg, nu te scoate în lume...
                       TINCA I
    în privinţa asta - ori eu, ori servitoarea, totuna! Să-l îmbrac, să-l spăl, să-i dau să mănânce şi să-l aştept până la miezul nopţii în fiecare zi.
                       VIADULEASA De unde vine aşa de târziu?
                       TINCA I
    Din camera de alături. Pretinde că lucrează.
                       VIADULEASA
    O fi având vreo ieşire secretă.
                       TINCA I
    Aş! Chiar dac-ar avea, tot la mine ar sta cheia.
      VIADULEASA Nu-1 caută nici o femeie? Cunosc soiul ăsta de indivizi. Când par foarte corecţi, ba chiar bat în blegi, ascund amante...
                       TINCA I
    Măcar de-ar fi în stare de una! De nevastă-sa. Stă aşa câteva luni - şi odată numai ce mă pomenesc cu el peste mine... Aşa,
334
MARIN SORESCU
  fără nici un avertisment... Domnule, îi spun, nu sunt proprietatea dumitale. Scurt. încalecă pe scaunul ăla, dacă vrei, că tot atât de multă atenţie i-ai dat“...
                           VIĂDUI.EASA 5     Nu l-ai iubit niciodată?
                                                               TINCA I
       Eu, pe ăsta?! Eu să-l iubesc adică pe... bărbatul meu?! Hm! Ca vecin, ar trebui să-l cunoşti cât de cât...
                           VIÂDULEASA 10                          (oftând)
       Nu trebuia să mi-1 prezinţi. Am mustrări de conştiinţă. Când te strâng în braţe, îmi vine în minte zâmbetul lui prietenos, deschis, de om care nu bănuieşte nimic...
                                                               TINCA I
  15    Ştie...
                                                                                    VIÂDULEASA (uimit)
       Cum aşa?
                           TINCA I
  20    I-am spus într-o zi:         Dacă tu n-ai nevoie să te mai verifici
  din când în când cu alta... te priveşte. Eu          am alt tonus vital,
  nu vreau să-l las să lâncezească. Află că te-nşel: cu gândul, cu vorba şi cu fapta - toată triada leibnitziană“...
                           VIÂDULEASA 25 Atunci te-a bătut... Da, trebuia să mă gândesc.
                           TINCA I
       Nu, nu, atunci mi-a dat inelul acela... Pentru astfel de mărturisiri nu se dă o palmă. Dimpotrivă, îl întărâţi să te iubească.
CASA EVANTAI
335
                       VIĂDUI.EASA Şi-l întărâţi aşa... des, des?
                          TINCA I
   De fiecare dată. Şi-acum abia aştept să vină, să-i spun tot. Dar întâi îi iau banii. (Calculând.) E zi de salariu.        5
                       VIĂDUI.EASA Cum dracu de te suportă de-atâţia ani?
                          TINCA I
                          {râzând)
   Odată, m-a găsit eu unul în pat. A venit aşa, inopinat, ca ¡0 un măgar. Noroc că şi-a adus aminte pe loc de bunele maniere. Zice: „ Pardon!“ Apoi coboară la un telefon public şi dă telefon: AJo, dragă, vezi că sunt eu, am scăpat trenul, vin peste un sfert de oră“. Foarte bine faci că m-ai anunţat, zic. P'ram în mare tandreţe. Cu unul care suferă de inimă. Şi altă dată să 15 fugi după trenuri, nu să te uiţi ea un bleg la tren cum se depărtează“...
                       VIĂDUI.EASA Lasă, că eu nu sufăr de inimă. Eu eram tipul, nu?
                          TINCA I                           20
   Tu, altul, nu contează. A, da’ ce scenă i-am făcut după aia! Eram numai draci, scăpăram. M-a sărutat - aşa cum sărută el, moale şi fără personalitate... Şi-a aprins o ţigară, s-a uitat la mine şi a început să plângă. Am impresia că mă înşeli cu adevărat“, zice. Tu n-ai crezut până acum? Uite probe: că 25 din viteză, s-a-mbrăcat cu rochia mea şi-a fugit“... După pantaloni, ăsta nu poate fi decât vecinul. Deci mă înşeli cu vecinul de apartament“... Da.“ Eşti şi comodă.“ Da.“ Dar tu ştii că te iubesc?“ Că-mi şi pasă mie de iubirea ta! Banii tăi mă interesează, dacă vrei să ştii...“         30
336
MARIN SORESCU
                              V1ĂDU1.EASA
                                  (dispreţ)
        Eu nu pot fi cu şapte feţe. Eu nu mă pot dedubla ca dumnealui. (Concesiv.) Dar e un om talentat.
  5                             TINCAI
        Talentat! S-a dus la Paris şi s-a suit in Turnul Eiffel! N-a văzut şi el striptisul!
                              viAdui.easa
        Mde! Ca tot românul: s-a uitat la bani...
  10                            TINCA I
        Da-n Turnul Eiffel s-a urcat! Uite: aici stătea şi plângea cu lacrimi cât chihlimbarul - că mi-a adus de-acolo un şirag de chihlimbar... Şi pe cuvântul meu dacă mi-a fost vreun pic milă de el. Zice:    Deci, mă înşeli cu un şofer...“ Şi el, tot om
     15 al muncii“, zic. Deci, totul merge ca pe roate“, zice. Da“, zic.
                              VIÂDU1.EASA
                                (sărind ca ars)
        Şofer? Atunci nu eram eu!? Cine era?
                                 TINCA I
  20     Şofer, inginer, profesor de armonie - spanac! Dracu ştie
  cum oi fi zis... Nu asta e important. Important este... uite câ-mi pierd şirul. In fine! Nu mi-o lua în nume de rău... Am vrut mai mult să te întreb... Aşa, ca să-mi satisfac o simplă curiozitate. N-o să te superi, nu?
  25                            VIADUI.EASA
                                  (tandru)
        Cum ai putea tu să mă superi, iubito?
                             TINCA I (hnpingându-l blând)
  30     Ce-ai văzut la ea?
CASA EVANTAI
337
                            V1ĂDUI.EASA
                               (oftează)
    Eh, tu nu ştii ce vremuri erau atunci! Am crezut că dac-o să ne căsătorim, or să ne dea casă...
                         TINCAI                           5
    Şi pentru o casă te-ai legat de-un mărăcine? De-un gard? Ti-ai măcinat cei mai frumoşi ani...
                       VIĂDULEASA Voiam să-mi fac şi eu un cămin.
                         TINCA I                          10
    N-ai văzut că are picioare ca nişte catalige? Nu ştie să se îmbrace... şi nici nu poţi s-o scuzi că n-are cu ce, că slavă Domnului! ce i-ai mai cărat! Ce-ai mai pus pe ea! Dar toate îi vin anapoda!
                       VIĂDULEASA                          15
    Părerea mea e că nevasta trebuie să fie potrivită. Nu chiar muma-pădurii, dar nici...
                               TINCA I
    Şi tu-mi spuneai... că nici la pat...
                       VIĂDUI.EASA                         20
    N-aş vrea s-o bârfesc, e totuşi nevastă-mea... dar am impresia că aşa e ea de felul ei... (Uimit) Nici pân’ la vârsta asta nu se pricepe să sărute! Iar dacă-ncerc s-o-nvăţ, zice că de unde ştiu... pe la ce poame am umblat...
                         TINCA I                           25
    Bănuieşte ceva?
      VIĂDULEASA Deh! I-o fi trecând ei prin cap că trebuie să mai fie şi alte femei pe lumea asta, că atât de îngrămădită la minte n-o fi. Că
338
MARIN SORESCU
   natura o mai fi făcut ceva, pentru compensaţie, când a zămislit-o pe ea. Ca să poţi să mai râzi, să mai schimbi o idee, să mai cazi un pic în extaz... Să simţi că-ţi umblă mintea şi-ţi vin ideile... Altfel...
   5                           TINCAI
                                   (sec)
       Intr-adevăr, frigidele astea sunt o catastrofă... Că pe deasupra sunt şi geloase.
                              VIĂDUI.EASA
   10    Ce să mai vorbim.
                            TINCA I
       Dar ziceai că... i-au scos ceva... ovarele... sau un sân?... sau ce voiau să-i scoată?
                            VIĂDUI.EASA
   15 Nu, eu nu ţi-am spus asta... Altul ţi-o fi spus, de-a lui... a mea e sănătoasă. Le are pe toate, exact ca tine.
                            TINCA I
       Vai de capul vostru, tolomacilor.
                            VIĂDUI.EASA 20    Să nu trecem la insulte.
                            TINCA I (alintăndu-se)
       „Ptolemeilor“ am vrut să spun. Că lui Ptolemeu i se părea că totul se învârte în jurul unei (îi şopteşte ceva la ureche, râd amân' 25 doi)... care e fixă în univers...
                            VIĂDUI.EASA
                            (bine dispus)
       Să ştii că, într-un fel, avea dreptate... (Seaude telefonul.) Vezi că sună...
CASA EVANTAI
339
                           TINCA I
                            (se duce, răspunde la telefon)
    Alo, sunt acasă, dragă, vino când vrei... (închide. Posomorâtă.) Acuma s-a găsit să pice...
                           VIĂDUI.EASA                                5
                                     (speriat)
    Cine?
                                                TINCA I Cum cine? Ştii că sunt măritată!
                           VIĂDUI.EASA                                w
                                       (alb)
    Parcă ziceai că... (Dă să plece.) Bine, mai vorbim săptămâna viitoare...
                           TINCA I
                           (îl prinde de braţ)                        —
    Hai, ce-ai rămas aşa... Trebuie să pice dintr-un moment în altul...
                           VIĂDUI.EASA
                           (foarte speriat)
    Ies pe uşă?   Sau pe  balcon? Ce     mama dracului să fac?       20
                           TINCA I
                                                                        (calmă)
          Fă-te comod... că te aştept... (Se vâră in pat.) Hai, vino! VIĂDUI.EASA
                           (foarte încurcat)                         25
    Ce să... mai...   adică...
                           TINCA 1 '
    Mai iute, mai iute! Dacă te găseşte îmbrăcat, vai de mama ta! (in şoaptă.) Lui îi plac flagrantele delicte...
340
MARIN SORESCU
                                VIADUI.EASA
     (auzind zgomot la uşă, merge de se vâră sub cearşaf lângă Tinca.)
                                   Scena 20
     Intră Vlad.
                                    VI AD
     Nu-i nimeni pe-aici?
                                   TINCA I
     Eu, cum să nu... Ba chiar... cineva în plus...
                                    VI AD
                                 (supărat brusc)
         Mă-nnebuneşti cu musafirii tăi! Are omul chef de ei,
11-are chef de ei - toată ziua bună-ziua!
                                   TINCA I
     Nu, dragă, eram aici cu... (încet) domnul Vlăduleasa.
                                    VI AD
     Care domn Vlăduleasa?
                                   TINCA I
     Vecinul. A pierdut cheia de la apartament... A bătut la uşă. Ce puteam face? (Pe alt ton.) Cum a pus capul jos, cum a-nceput să sforăie. (Către Vlăduleasa, zgâlţâindu-l.) Vecine, hei, vecine! Scoală, omule... că te-ajută bărbatu-meu să spargeţi broasca.
                                    VI AD
                        (derutat; apoi, enervându-se treptat)
     Ce broască? Care broasca mă-sii?! Ce-nseamnă porcăria asta? Unde mi-e puşca? Tot n-am ieşit la vânătoare de nu mai ţin minte...
  CASA EVANTAI
  341
                                       TINCA I
                           (sărind in picioare şi mergând la el)
   Eşti nebun? Mai încet... uite, i-ai speriat somnul... (Către Vlăduleasa.) Dumneata tot aşa te porţi cu nevasta dumitale când are musafiri?                                                        5
                                   V1ĂDULEASA
                                       (căsctînd)
   -     Unde sunt?... A, bună ziua... Habar n-am cum am ajuns aici...
                              VIAD                                   10
                                          (sec)
   Dumitale nu-ţi fac nimic, dar pe târfa asta o-mpuşc! (Către Tinca.) Mama ta! De câte ori ţi-am spus! Când îţi dau telefon... de ce crezi că-ţi dau telefon?
                         VIĂDUI.EASA                                 15
   Terminaţi dracului cu scandalul, să vă spun ce-am visat.
                              TINCA I
   Nu mai fi, dragă, gelos pe-un alter-ego. Nu ziceai pân-acum că ţi-e alter-ego? Alter-ego în jos, alter-ego în sus... Dacă mai ai vreunul, te rog să mi-1 prezinţi.                                 20
                              VI AD
   Alter-ego e alter-ego şi curvăsăreala e curvăsăreală!
                              TINCA I
                         (uitându-se lung la el)
   Stai... ce e asta pe tine?                                        25
                              VI AD
   Ce să fie?
                              TINCA I
   Ce-i bluza asta de damă?...
342
MARIN SORESCU
                                V]AD
                               (încurcat)
        Am fost la cineva şi-am jucat dame.
                               TINCA I
   5 Dame?! Lasă, damele! Lasă ce-ai jucat. De ce te-ai îmbrăcat cu bluza putorii... pe unde-ai fost... şi te-o fi prins la ea... (Către VlAduleasa.) Domnule Vlăduleasa, uită-te ce-a luat în loc de cămaşă...
                           VIĂDUI.EASA
   10                               (palici)
  E a nevesti-mii!... Deci, cu dumneata era închisă în casă! împrumută-mi puşca să vă lichidez pe amândoi! Unde e?
                                VI.AD
                               (nenorocit)
   15 Mi-au ridicat permisul ieri, din motive de milă. M-am înscris în Societatea pentru protecţia animalelor. Spune mai bine ce-ai visat... Ştii definiţia teatrului: teatrul este o mare familie, unde toţi suntem cumnaţi. (Izbucnind în râs.) Poftim, ajunserăm şi rude!
   20                               VIĂDUI.EASA
        (coticentrându-se sâ'ŞÎ amintească visul, povesteşte — recitând):
                  Nu se ştie bine pe cine căutam:
                   Parcă zburam, parcă pluteam.
                   Şi pe cine căutam?
   25    (După o pauză.) Asta e orientarea mea prin somn.
                                VI.AD
        Frumos! Şi, de când te orientezi aşa, de nimereşti unde te-am găsit adineauri?
                           VIĂDUI.EASA
30     De mult.
CASA EVANTAI
343
                                       TINCA I Deci, nu pe mine m-ai visat!
                           VIĂDULEASA Nu mai visez femei goale de la cinşpe ani. Le visez numai îmbrăcate. (Scârbit.) Şi cu ţoale luate de mine! Două vise 5 de-astea pe lună mă ruinează.
                                                             VI.AD
                       (amintindu-şi de legile politeţii)
    Dar de ce nu luaţi loc?
                          VLÂDULEASA                               10
    Nu, că am tot stat... Şi ziceţi că nevastă-mea e liberă? Pot sâ-ndrăznesc să mă-ntorc acasă?
                                                             VI .AD
    Relaţiile dintre dumneavoastră vă privesc. Am trecut pentru un minut, doar să-mi descarc sufletul. (Mâhnit.) Am greu- ¿5 tăţi la serviciu...
                             VIÂDULEASA
                                                             (uimit)
    Cum naiba...?
                          VI, AD                               20
    Zic: ia să trec eu un minut pe la Tinca, să-i spun că mi-a apărut lucrarea - măcar cu ea să împart bucuria. (Reproş către Tinca I) Fiindcă acasă nu găsesc înţelegere... Acasă nu, la serviciu nu, măcar pe scară. Pe aceeaşi scară a blocului nostru.
                          TINCA I                              25
                          (sărind ca arsă)
          Tu eşti ăla comod! Când sunt atâtea cartiere noi...
344
MARIN SORESCU
                           VIĂDUI.EASA
                                                              (curios)
       Aţi publicat o carte?
                                                              VIAD
 5      -  De fapt, un fel de tratat...
                           VIĂDUI.EASA
       Cum se numeşte?
                                                              VLAD
                      (mândru si modest totodită)
 10                      „Noi precizări despre actul sexual“.
                           VIĂDUI.EASA
       Inspirat titlu.
                                                              VLAD
       Toată cartea e la fel de inspirată. Şi foarte documentată. 15 Numai că... aici încep greutăţile mele la slujbă... Am scris-o eu şi-a semnat-o şeful de catedră...
                                           TINCAI Ramolitul ăla? Iar l-ai lăsat?
                                                              VLAD
 20 Dacă mi-e şef! (Deschis) Pe mine m-a trecut doar la coor-
 donatori.
                                TINCA I (enervată)
       Un fel de codoş!
 25                               VI  AD
       Ani de studiu... fişe... muncă de teren... anchete...
CASA EVANTAI
345
                          VIĂDULEASA
    In fabrici, în uzine?
                              VI .AD
    Nu, la procuratură... Anchetele la care m-au supus soţii unor subiecte. O astfel de cercetare nu se poate face fără riscuri. 5 Mi-am asumat întreaga responsabilitate, şi poftim! N-am drept de semnătură! A şi plâns...
                          VIĂDULEASA
    Cine?
                            VLAD                                10
    Nevasta dumitale.
                          VIĂDULEASA
   Mă miram cu de unde ştie ea ca pe apă, în ultima vreme, anumite lucruri. Citeşte preciziile dumitale, în manuscris.
                            VI AD                               15
   Bineînţeles! Chiar ea m-a sfătuit să adaug cuvântul „noi“ înainte de „precizii“. Adică „noi precizii“ - cum ar veni „noi doi“.
                             TINCA I
    Tu şi cu ea.
                            VI AD                               20
    Asta aşa, în glumă...
              (Vlăduleasa şi Tinca I schimbă priviri aprige.)
                            TINCA I
    Vasăzică, de-acolo ştiai tu anumite lucruri... (Scârbită.) De-acasă! De la nevastă-ta!                                     25
                          VIĂDULEASA
     Ei da, de la nevastă-mea, care le ştia de la soţul tău, care...
346
MARIN SORESCU
                              TINCA I
                (ridicând tonul şi fulgerându-l cu privirea)
    ... care trebuia să mi le împărtăşească întâi mie! Nu să-nveţe toate putorile!
                               VLAD
                               (calm)
    Dragă, tu nu citeşti. De câte ori dădeam să deschid gura, ziceai: „Eh! Cercetare ştiinţifică! Rahat cu perje!“
                          VIÂDUI.EASA
    Deci, dacă merg la mine acum... n-o găsesc cu draci...
                               VIAD
    Du-te fără grijă: cel puţin câteva zile o să ai linişte-n casă!
                                                                             VIÂDUI.EASA (dând să plece)
    ... ceea ce-ţi urez şi dumitale. Dar mă-ndoiesc. Fii bun şi dă-mi să-i duc bluza. Să vadă că ştiu. Că ştiu tot, de mult...
                               VIAD
    Să-mi aduci cămaşa... (Sedezbracă încet.)
                               Scena 21
     Intră Daniela
                              DANIEI A
     Bună, mami, bună, tati! (O sărută pe Tinca şi pe cei doi bărbaţi.) Dar ce faci aici, striptis?
                                VIAD
     îmi schimbam cămaşa... lui Christos. Că nici Christos n-a pătimit aşa.
CASA EVANTAI
347
                           VIĂDULEASA (luând bluza)
    Dacă nu recunoaşte, o mănânc, o omor!... (Pleacă.)
                           DANIEI A
    -     Ce e cu atmosfera asta de înmormântare? Mami, ce-i cu 5 tine, nu te simţi bine?
                           TINCAI
    Ba da.
                           DANIEI A
    Atunci...?                                                  10
                           TINCA I
    Taică-tău ăsta...
                           DANIEI A
    Ce-a mai făcut? Ce poznă? Părinţii ăştia numai de pozne se ţin.                                                         15
                           VIAD
    Mi-a apărut cartea... Asta e mutra ei de câte ori îmi apare ceva important de care vuieşte târgul. Numai în casa mea nu găsesc un cuvânt bun.
                           TINCA I                              20
    - Lasă, că acuma dau divorţ!
                           VI AD
                           (furios)
    - N-ai decât! Ia-1 pe neisprăvitul de Vlăduleasa, rămân eu
cu nevastă-sa. Facem schimb de apartamente.                     25
                           DAN IEI A (izbucnind în râs)
    - De când vă ştiu - tot în divorţ!
348
MARIN SORESCU
                              TINCA I
    Nu, că acum - gata! De-o lună umblu cu actele în poşetă. VI.AD
    —  De-aia nu mă laşi să-ţi umblu în poşetă?
                              TINCA I
                         (izbucnind in plâns)
    Am înghiţit cât am putut, am răbdat... Eu, de doi ani, de când şi-a vopsit aia părul, nu mai sunt om!
                               VI .AD
    Vopseşte-ţi-1 şi tu. N-ai decât. Vopsea se găseşte; ouă nu sunt. TINCA I
    O     să vezi tu ce pierzi. I,a urmă o să-ţi dai seama, după ce mă oi vedea în pământ.
                             DANIEIA
    Ce-i cu scenele astea? Aveţi copil mare. Nu vă e ruşine? TINCA I
        Dacă lui nu-i e, c-a-nceput lumea să vorbească...
                               VI.AD
    Mult îmi pasă mie de ce zice lumea!
                             DANIEIA
    Of! Bine că n-a venit cu mine. Bine c-a rămas să cumpere nişte flori... Vă găsea aşa... descompuşi moral...
                              TINCA I
    Cine? Cine să mai vină?
                             DANIEIA
    Profesoara mea de pian.
CASA EVANTAI
349
                           TINCA I
    Parcă nu făceai pian la liceu.
                           DANIEI A
    De fapt, e de moto-tehnică, dar are un pian acasă şi mă-nvaţă conducerea... adică pianul. Zice că am o digitaţie... 5 (Către Vlarl.) II cunoşti pe un oarecare Vlădescu?
                           VIAD
    Nu...
                           DANIEI A
    Ea zice că da... Voia să-ţi ceară unele lămuriri... (Sonerie, io Intră Ama: femeie tânără, de vreo 25 de ani, înaltă, chip atrăgător, semănând puţin c-o fotografie mai veche a Tincăi.)
                           ANCA
    în sfârşit, m-am văzut şi la dumneavoastră. închipuiţi-vă: de luni de zile mă rog de Daniela să-mi prezinte părinţii... Că 15 azi, că mâine, nu voia deloc...
                           TINCA I
    îi era ruşine de noi... Oameni mai simpli... fără pian...
                           VI AD
    Cântaţi la pian?                                            20
                           ANCA
    Toate pianele sunt fosile.
                           VI AD
    „Toate pianele sunt fosile“ - nu sună urât.
                           ANCA ''                              25
                           (către Vlad)
    I-am cunoscut pe Vlădescu... Sper că vă interesează.
350
MARIN SORESCU
                                             Vlad
                                             (tace)
                                             TINCA I (:■urioasâ)
5 Ce e cu el?...
                                      (Cortina)
                     ACTUL IV TABLOUL 6
    Apartamentul lui Vhid.
                            Scena 22
                        VIĂDULEASA
    (intră cu un geamantan pictat cu scene erotice prerafaelite.
                        II pune jos. Oftează.)
    Ce ţi-am spus eu ieri?
                            VIAD
    Ce?                                                         ,g
                        VIĂDULEASA Ieri, când ai venit şi m-ai găsit la birou...
                            VI.AD
    N-am trecut ieri pe la tine pe la birou.
                        VIĂDULEASA                              75
    Nu, domnule, acasă... Ştergeam praful de pe birou.
                            VI.AD
    A, da... Ziceai c-ai aranjat cu nevastă-ta să te respecte ca soţ.
Să te lase să te simţi bine acasă, să poţi lucra la biroul tău, să »ighiţi mâncare gătită cu dragoste de mânuţa ei... (Râzând.) Şi? 20
                        1
  352                   MARIN SORESCU
                           VIĂDULEASA
                           (arătând geamantanul)
       Ai maşină? Du-mă la restaurantul gării. Geamantanul mi-1! păstrezi.
  5                               VLAD
                           (privind pictura)
       Crezi că are vreo valoare? Ce-s scenele astea prerafaelite?
                           VIĂDUI.EASA Am şi eu viziunile mele. Concepţia mea despre căsătorie. 10                              VLAD
       Vrei să spui că asta e nevastă-ta?! (Râzând.) Seamănă mai mult cu nevastă-mea.
                           VIĂDULEASA Nu că seamănă. Chiar e. Cum crezi c-aş fi putut s-o con-ving pe zgripţuroaica aia să pozeze?
                               VLAD
                                                              (înţelegător)
       Da... şi mai ales goală.
                              VIĂDULEASA 20 Goală, dar uite ce plină de poezie...
                                 VLAD
       Nici nu bănuiam să fie scorpia de nevastă-mea capabilă de-atâta atmosferă... Mai degrabă aş fi zis că nevastă-ta...
                           VIĂDUI.EASA 25                            (scârbit)
       Aş! (Arătându-şi un cucui.) II vezi?
                                 VLAD
       Da.
CASA EVANTAI
353
                              V1ĂDULEASA
    Ce e?
                                  VI.AD
    Ce să fie? Un cucui.
           VIĂDUI.EASA Cucui, zici? (Râzânddemonic.) Ha-ha! E ditamai gâlma! VLAD
    într-adevăr, e destul de pronunţat... Şi cifrele astea de pe fruntea ta? (Citind.) 7, 3, 6, 9. •.
                              VIĂDUI.EASA
    Nu-ţi /nai recunoşti cifrele?
                                  VIAD
    Care cifre?
                       VIĂDUI.EASA De la rigla ta de calcul.
                                  VI AD
    Ai dreptate... şi cum au ajuns aici?
                       VIĂDUI.EASA Mi-a dat cu rigla de calcul în cap.
                                  VIAD
    Nevastă-ta?
                              VIĂDUI.EASA
    Nevastă-ta!
                                  VLAD
                                  (uimit)
    Când?
354
MARIN SORESCU
                          VIĂDULEASA
       Când poza.
                                VI.AD
                         (încercând să înţeleagă)
 5 Deci... a mea. Vasăzică, a mea... a mea era rigla de calcul. VIĂDUI.EASA Să ştii că totul a fost calculat.
                                VIĂD
       De calcul, da...
 10                        VIĂDUI.EASA
       Amândouă sunt înţelese să mă ruineze.
                                VI.AD
       Care amândouă?
                          VIĂDUI.EASA 15    Nevastă-ta cu nevastă-mea.
                                VI ĂD
                                (uimit)
       Tinca şi cu Tinca?
                          VIĂDUI.EASA 20    Da, au şi nume asemănătoare.
                                VLAD
       Acum observ... (Rămâne un moment pe gânduri.) Deci, pleci...
   VIĂDUI.EASA Ai văzut: am făcut tot ce e omeneşte posibil... măcar ca să 25 păstrăm aparenţele, care sunt baza societăţii... vreau să zic, îţi dau un sentiment de siguranţă, de armonie familială... Nu m-am ales decât cu răni morale.
CASA EVANTAI
355
                                  VIAD
    Mortale?
                              VIĂDULEASA
    Morale... rănile mele pe dinăuntru... care au început să crească... Acest cucui e nimic faţă de Golgota mea sufletească. 5
                                  VI AD
    Toţi avem în noi o Golgotă pe care o urcăm zilnic. Din cauza ei...
                         VIĂDUI.EASA
                         (cu o uşoară invidie)                     10
    Tinca ta e o doamnă. Să n-o vorbeşti de rău... Ştie să se poarte. E o contesă...
                         Scena 23
    Intră Tinca I. E cam obosită şi vădit contrariată că dă de Vlăduleasa in apartamentul ei.                                             15
                                 TINCA I
                         (către Vlad)
    Iar a intrat soarele, că n-ai avut bunul-simţ să tragi jaluzelele, ca să mă coc eu acum! Te las dormind, te găsesc dormind!
                            VLAD                                20
                         (sărindu-i ţandăra)
    Unde mă vezi tu dormind? Ce, ai orbul găinilor? Habar n-ai să te porţi! Măcar când e lume străină la noi.
                                 TINCA I
    Lasă, că mormolocul ăsta nu e lume    străină.              25
356
MARIN SORESCU
                                   VI ,AD
                             (se închină de uimire)
    Tinca dragă, ai grijă cum vorbeşti... Omul este într-un moment de grea cumpănă... are o Golgotă în suflet... E bătut, pe dinafară... Şi nu de un străin... de propria-i soţie... în piroane de 15 cm... ce are mai drag pe lume! Femeia pentru care a jertfit...
                                  TINCA I
    Termină cu palavrele! (Către Vlăidukasn.) Nu ţi-am spus să nu mă cauţi niciodată acasă? Două condiţii ţi-am pus din capul locului: să nu-mi dai telefon la serviciu şi să nu mă cauţi acasă! Ce, era greu să respecţi atâta lucru? Două condiţii. Altele pun câte cinci!
                               VIĂDUI.EASA
    Şi eu ţi-am spus să nu mă lasi să mă îndrăgostesc de tine. De ce m-ai lăsat? (Mode.) Nu veneam la tine dacă n-ar fi tost caz de forţă majoră.
                                   VIAD
                                  (încurcat)
    Am impresia că voi vă cunoaşteţi mult mai bine decât ar putea crede un amărât de soţ... care nu ştie ceea ce probabil... ştie tot târgul.
                                  TINCA I
                                 (autoritară)
    Tu să taci! Care târg? Ăsta e târg? (Către Vlăduleasa.) Mergi până acolo cu mojicia încât te lauzi şi la serviciu — că mi-a spus una, pe care am cunoscut-o întâmplător... c-ain înflorit de când sunt cu tine.
CASA EVANTAI
357
                            VLAD
                            (tot mai uimit)
    Şi lipsa asta de respect pentru partener! Plăcerea sadică de a mă umili în faţa străinilor, făcând cele mai fantastice afirmaţii...
                            TINCAI                                 5
                            (autoritară)
    Tu să taci! (Lui Vlăduleasa.) Dai în vileag scene de intimitate, povestindu-le pe la bătrâni pensionari iibidinoşi... de-au ajuns şi la urechile mele... de cum te porţi cu nevastâ-ta.
                            VLAD                                   w
    Ce te priveşte pe tine cum se poartă cu nevastă-sa?
                            TINCA I
    Tu să taci!
                                VIĂDULEASA
    Ce te priveşte pe tine cum mă port eu în casa mea?            15
                            TINCA I
    I     aci şi tu! Tăceţi toţi! Toţi sunteţi nişte prefăcuţi, nişte încurcă'lume.
                            VLAD
    Şi ce facem cu ale noastre, fiindcă purceaua e moartă-n 20 coteţ. Uite, vecinul a fost aruncat în stradă... Cum ieşim din situaţia asta limită? îl lăsăm să plece aşa, în necunoscut... fără un ban în buzunar?
                            TINCA I
                     (arătându-lpe Vlăduleasa)                    25
    E un porc!
                            VIAD
                            (surprins)
    Ei! Cum poţi vorbi aşa!
358
MARIN SORESCU
                              TINCA I
       Ascultă-mă pe mine. E cel mai mare porc pe care l-am întâlnit în viaţa mea.
                              VIÂDUI.EASA
  5     Eu, porc?
                              TINCA I (spre Vlad)
       Mi-a făcut curte.
                              VIAD
  10    Normal, dacă e îndrăgostit de tine... A mărturisit-o adineauri.
                              TINCA I
       Mi-a fixat o întâlnire - şi culmea! A venit la întâlnire măgarul! Cu soţia prietenului lui! Alta nu-şi găsea... a vrut să întineze onoarea celui mai bun prieten...
  15                             VI   AD
                              (moale)
       De ce spui lucruri pe care nici tu nu le crezi? Vlăduleasa este omul nostru de suflet... nu se putea gândi la aşa ceva.
                              TINCA I
  20    Nu-i vorba numai de gând... (Observândgeamantanul) A abu-
  zat de naivitatea mea. (Pe ton ridicat.) Un abject... Uite ce mi-a făcut...
                              VIAD
       Ce ţi-a făcut?
  25                               TINCA I
       Uite aici trupul meu târât în noroi de imaginaţia lui bolnavă...
                              VIÂDUI.EASA Tu m-ai rugat să te pun pe un geamantan tare.
CASA EVANTAI
359
                            VIAD
    Nu ştiam că eşti şi pictor.
                              VIÂDULEASA
    Pictor de moravuri. De moravurile mele. Dacă nici eu nu mi-aş cunoaşte moravurile! Şi cine vrei să mi le picteze? Societatea? 5
                            VI AD
    Societatea? Haida-de!
                              VI.ĂDUI.EASA
    Demascare... autodemascare zilnică, să văd până unde pot ajunge eu şi cu nevastă-ta...                                    io
                            VIAD
                             (început de enervare)
    De ce-o amesteci pe nevastă-mea în autoflagelarea ta?
                              VIĂDUI.EASA
    Pentru că ea e flagelul meu... Pedeapsa vieţii mele. (Uituc.) 15 Ţi-am spus că m-am îndrăgostit de ea? Parcă ţi-am spus... Nu, nu ţi-am spus. Află acum...
                                   VI AD
                            (reproş)
    După ce ştie tot târgul!... Foarte bine că te-ai îndrăgostit 20 de ea... Merită... are corp frumos... (Complice.) Nouă, meridionalilor, ne place să avem un suport de nădejde... vreau să spun: femeia să aibă carne pe ea... să n-o bată vântul... Că de-aia muncim şi noi, să avem un sprijin moral sănătos acasă...
                            TINCA                                25
    N-ai reuşit să mă degradezi rapid, aşa cum ţi-ai propus. Uită-te aici, pe geamantan.
360
MARIN SORESCU
                                   VLAD
                                    (trist)
       Tocmai, că aici nu vreau să privesc... în prăpastia asta... Tu, să fii în locul meu... Sunt într-un hal de nervi... Imaginea
  5 asta îmi tulbură minţile!
                                  TINCA I
       Normal. Dacă nu ţi le-ar tulbura, n-aş mai fi femeia ta. O soţie trebuie să-l tulbure încontinuu pe soţul ci.
                                   VLAD
  w Da, dar nu pe geamantane străine. Nu ştiam că eşti marfă de export...
                               VIĂDUI.EASA
                                  (-xplicativ)
       Nu, nu plec în străinătate. Am fugit pur şi simplu de-acasă...
  15 (Cu gândul la Tinca.) Să stea ea fericită. Să-şi găsească altul. Da’ unde mai găseşte un rob ca mine?... Până şi ceasul, seara, tot eu i-1 întorceam şi-l puneam să sune la şase fără un sfert... Să vedem cine-o să-i mai întoarcă ceasul?...
                                   VLAD
  20                            (consolându-l)
       1     ,inişteşte-te... Nu e cine ştie ce povară sâ-ntorci un ceas... O să mă reped eu seara...
                                  TINCA I
                                (sărind ca arsă)
  25 Unde? Unde vrei să te repezi? în dormitorul stricatei?
                                   VLAD
       Poftim! înţelege-te cu femeile! Despre ce vorbim noi şi ce pricepe dumneaei...
CASA EVANTAI
361
                            VIĂDUI.EASA
                                (încurcat)
    Vă certaţi din cauza mea... îmi pare tare rău... Mă duc... Lumea asta e mare...
                               TINCA I
                              (îl iu de mână)
    Şezi un pic. Şezi blând şi ascultă şi tu cum poate să se exprime. Cap de gâscă!
                                 VI.AD
    Gânsacă,..
                               TINCA I
    Şi cu vocabularul ăsta crede că mai poate veni în ajutorul tinerilor căsătoriţi, scriind cărţi...
                                 VLAD
                                 (uimit)
    Când am prelins eu că vreau să vin în ajutorul tinerilor căsătoriţi? Dă-i naibii! Să se descurce! Au... au prefectură... scuzaţi, să ie legalizeze pornirile. Acum e vorba de viaţă, de viaţa mea... (Scurt, privind-o în ochi.) De ce mă înşeli?
                            VIÂDULFASA
    Ai pus degetul pe rană: te înşală... şi cred că mă înşală şi pe mine... Când o femeie are un corp ca al ei, e imposibil să-l ţină secret. Şi bărbaţii sunt ca ulii. Ca vulturii aceia cu gâtul pleşuv, în căutarea gazelei...
                                 VLAD
       Vulturul pleşuv caută hoitid, nu gazela din valea cea umbroasă.
                               TINCA I
    Vezi cum coboară discuţia? Vezi, dragă Vlăduleasa? Te-ai convins şi dumneata acum, cu ochii dumitale, cu cine sunt nevoită să mă canonesc?
362
MARIN SORESCU
                              VIÂDULEASA Eu mă duc. (îşi ia geamantanul.) Ah, ce vis îngrozitor am avut azi-noapte!
                              TINCA I
  •5 Cui mă laşi? (Patetic.) Cât crezi că mai pot îndura infernul acesta indiscutabil?
                              VLAD
                              (luănA o hotărâre)
       Bine! Atunci plec eu... (la geamantanul.) De mult presim-
  10 ţeam că voi ajunge aici... Trebuia să fac asta de la primul semnal de alarmă... De la primul zvon, de la prima bănuială... Grea povară şi căsnicia!..//«?.^
                              ( Cortina)
                              TABLOUL 7
  ^      Acelaşi loc.
                              Scena 24
         VIÂDULEASA Unde s-o fi dus el acum, singur, în puterea tinereţii?
                              TINCA I
  20     în puterea nopţii...?
                              VIÂDULEASA Aşa am vrut să spun, dar m-am gândit că e şi în puterea vârstei. în toiul maturităţii... Altfel nici nu pleca. Orice bătrân sta pe lângă cea care-1 oblojeşte.
CASA EVANTAI
363
                                TINCAI
                        (punăndu-şi o perucă blondă)
    Ii    duc grija numai cu mâncarea. El e pretenţios... Cu stomacul de pătură...
                        V1ĂDULEASA                             5
    ... intelectuală? Asta vrei să spui? Greşeşti. O fi având el alte calităţi (opriveşte cu înţeles), dar intelectual nu se poate numi.
                                TINCA I
    Oricum...
                        VIĂDUI.EASA                           10
                        (intransigent)
    Deloc! Şi-apoi - e vară! Mai o fructă, mai o salată... mai pupă mâna unei cucoane, care-1 duce direct în bucătărie... Tipii de felul lui, aşa prostănaci şi impertinenţi... au un succes la muieri!... (Scurtăpauză.) Şi... de ce v-aţi despărţit?     15
                                TINCA I
    E şi greu de ghicit... Vine o vreme când nu mai poţi suporta situaţia aceea ambiguă... Ştia că trăiesc cu altcineva...
La început nu-i venea să creadă. Suferea ca un câine de rasă indigena. Mă punea să jur că nu e adevărat... şi eu juram pe 20 mama... că este adevărat...
                        VIĂDULEASA Nu trebuia s-o amesteci pe mama ta.
                                TINCA I
    Sunt atee. Pe cine să am mai sfânt? Ce scene groaznice mi-a 25 făcut... Las la o parte faptul c-a ridicat mâna asupra mea...
                        VIĂDULEASA Dar şi tu i-ai dat cu maşina de gătit în cap!
364
MARIN SORESCU
                               TINCA I
       Astea sunt fleacuri... Mergea până acolo încât accepta să-i aduc în casă pe oricine aş fi vrut... Numai să nu ne despărţim...
                            VIÂDUI.EASA
  5     Sper ca n-ai abuzat de mărinimia lui? (Tinca tace.) Acum
  înţeleg de ce mă tolera... De ce se făcea că nu pricepe anumite lucruri... Şi cu cât era el mai împăcat cu crucea lui, cu atât mai mult tu voiai spectacol...
                               TINCA
  10    ... servindu-i otrava amară a înşelătoriei. Voiam să-i
  tocesc simţul proprietăţii private... credea că sunt proprietatea lui... înţelegi? Voiam să-l distrug moraliceşte. Asta voiam... să-l nimicesc, să-l calc în picioare... şi să mă lase în boii mei. (Plânge.) Nu poţi trăi sub acelaşi acoperiş cu cineva... orice miş-15 care a sa îţi repugnă... Chiar şi timbrul vocii lui mă enerva în ultimul hal. Ii spuneam să tacă... tăcerea lui îmi era şi mie nesuferită. „—Vorbeşte!“, ziceam. Ba nu, taci odată!“... Ba zi-i...“ Aşa-1 ţineam...
                            VIÂDUI.EASA
  20    După cele zece porunci am picat eu... pe fondul acesta
  mistic...
                               TINCA I
                                (duios)
       Tu eşti altfel de om... Mă mir cum poţi da ochii zi de zi, 25 ceas de ceas cu schiloada aceea... cu o dormeză - că are corp de dormeză.
                            VIÂDUI.EASA
       Ba e chiar frumoasă. Dar n-are suflet pe măsura acestui sfârsit de mileniu.
CASA EVANTAI
365
                         TINCA I
    Ciudate mai sunt şi alegerile astea libere. Un bărbat plin de farmec, de talent, cu salariu la nivelul aşteptărilor, să trăiască în casă cu o servitoare — iartă-mi cuvântul.
                         VIĂDUIJEASA                           5
    Tinca, te rog... Cum, servitoare? Tu poate te gândeşti la alta. Am terminat, adică n-a fost nimic. Cu aia a fost aşa... o părere de legătură.
                         TINCA I
    Plăteai una cu 500 de lei pe lună, te spăla, te călca, gătea io şi nu avea pretenţia s-o iubeşti... nu te căuta toată ziua prin buzunare, să găsească bileţele...
                         VIĂDULEASA
    în ultima vreme a renunţat la obiceiul acesta urât. l-am explicat că nu e frumos... I-am explicat... a înţeles... dar e prea 15 târziu! Ştii ce aveam în geamantan?
                         TINCA I
    Ce?
                         VIĂDULEASA
    Actele pentru înaintarea divorţului: certificat de căsătorie, 20 de... dracu... de lacu! Plus scrisorile ei compromiţătoare. (Tare amărât.) Că mă şi înşela, mizerabila!
                         TINCA I
                         (uimită)
    Iii!?                                                     25
                         VIĂDULEASA
    Pe de o parte mă teroriza că nu-s tot timpul cu ea, pe de alta... ea cu altul...
366
MARIN SORESCU
                              TINCA I
                              (râzând)
       Asta n-o mai cred! Cine să se uite la ea?
                              VIĂDUI.EASA
 5 Află că aşa e... Am pus mâna pe corespondenţă. (Cu admiraţie.) Ce pasiune! Ce stil oral plin de patos!
                              TINCA I
       Nu trebuia să dai geamantanul din mână. (înecându-se de râs.) Când l-o deschide... când va citi! N-ar fi exclus să înainteze 10 el dosarul, în locul tău.
                              VIĂDUI.EASA
                              (râzând)
       Foarte bine! Mă scuteşte de un drum.
                                Scena 25
 15     Intră Danielă.
                                DAN IEI A Ei, dar ce se întâmplă aici?
                                TINCA I
        Ce să se întâmple? Viaţă... ne trăim fiecare viaţa... bruma de 20 fericire... Tu, pe-acolo pe unde vei fi umblând, eu - pe-acasă...
                                DANIEIA
                                (deprimată)
        Sunt prima de sub linie...
                                TINCA I
 25     S-au afişat, în sfârşit, rezultatele?
CASA EVANTAI
367
                          VIĂDUI.EASA Iar ai dat la teatru? Dacă nu mă înşel, asta e damblaua ta. Asta ar fi a zecea oară.
                          DAN IEI A
                          (cu năduf)                            5
    Da, tăticule, a zecea oară, ai numărat perfect. De numărat ştii să numeri, dar să mergi să te interesezi, să te zbaţi, nu ştii.
(Izbucneşte in plâns.)
                          TINCA I
    Dumnezeule?! Ce o să faci iar un an de zile?... Eu nu mai 10 am putere să îndur dracii tăi... încă un an... 365 de zile, 365 de nopţi... Te muţi la naşă-ta!
                          DANIEIA
    Da, că m-a născut naşa! (Plânge tot mai tare.)
                          VI ĂDUI.EASA                             '5
                          (nedumerit)
    Cel mai curios e că-mi zice tată... Ce repecie se obişnuiesc copiii de azi cu străinii!
                          TINCA I
    Nu uita că se pregăteşte pentru teatru... Cum e ea, nu m-aş 20 mira să nici nu fi observat că mi-am refăcut viaţa... (Blând.) Daniela, voiam să-ţi anunţ ceva important... un eveniment...
Eu şi cu domnul Vlăduleasa...
                          DANIEIA
    Taci din gură, proasto!                                    25
                          TINCA Vai, aşa vorbeşti cu mami?
368
MARIN SORESCU
                              VIÂDULEASA Voiam să te luăm pe departe, să n-ai vreun şoc. Oricum, era tatăl tău...
                              DAN IEI A
  5 Tu, tontălăule, să şezi în colţul tău... Nu ştii decât să zâmbeşti.. . In loc să tremuri pe la uşi, să scrii contestaţii, să acţionezi, tu faci curte acestei gâşte bătrâne...
                              TINCA I
                        (Itumdu-se cu mâinile de cap)
  10 Eu, bătrână?
                              DANIEIA
       Bătrână! Şi fără spirit de iniţiativă. Dolores cum credeţi c-a intrat? Fiindcă a fost beton armat mă-sa! Iar voi, în timpul ăsta, clociţi acasă!
  15                               VIÂDULEASA
                        (crezând că n-a auzit bine)
       Noi doi, părinţii tăi?!
                              TINCA 1
       Daniela, admit că mie poţi să-mi zici orice... Eu te-am adus
  20 pe lume. Dar dânsul e un străin, dragă. încă, 1111 străin... actele n-au ieşit. Se lucrează la ele... Poartă-te cuviincios, dacă vrei să te respecte.
                              DANIEI A
                            {repetă papagaliceşte)
  25 Da, dacă vrei să te respect, poartă-te cuviincios... Ştii care-o să fie de-acum înainte colţul tău? Ala de-acolo... unde sade mătura pe făraş.
CASA EVANTAI
369
                          VIÂDUI.EASA
                          (către Tinctl)
    Nemaipomenit! Cum poate vorbi aşa o domnişoară? O fetişcană de 25 de ani... care de 10 ani dă examen la teatru?
                          DANIELA                                5
    Aşa cum auzitu-m-aţi... se scrie despreunat, cu trăsătură de despreunare de două ori...
                          LINCA I
                          Cplângând)
    Nu se mai poate face nimic? Totul s-a decis? Poate se mai io modifică unele note?...
                          DANIFJA
    Termină odată cu istoriile astea, că am de învăţat!
                          VIÂDULEASA
    Din moment ce e prima de sub linie, înseamnă că a făcut /5 progrese... (Pe alt ton.) Uite ce e, dragă Daniela... (Tuşind.) Eu şi cu mama ta... Noi, mai de multă vreme... Cum să-ţi explic eu ca să ne înţelegi? Ca să nu ne înţelegi greşit...
                          DANIEI A
                          (nerăbdătoare)                        20
    Zi-i odată! Exprimă-te!
                          TINCA
    Ne-am gândit să facem pasul acela...
                          DAN IEI A
    Tu mai ai picior de pasul acela (râzând), nu te uiţi la tine? 25 Nu te uiţi în oglindă?
                          TINCA
                          (izbucnind)
    Da, sunt în ultimul hal, fiindcă aici m-aţi adus voi. Tu şi cu taicâ-tâu. V-am slujit zi de zi ca o roabă.                  30
370
MARÍN SORESCU
                            VIĂDUI.EASA
                               (părinteşte)
     Până intri la facultate nu eşti altceva decât un copil... Să-ţi iasă din cap că poţi Pi şi altceva decât un copil minune...
  5                            TINCAI
       Ai auzit ce-a zis naşă-ta: să nu te mai vadă vorbind cu ăla cu buzele ca lipitoarea!
                               DAN IEI A
       Nu-mi duceţi voi grija! Eu de la toamnă mă mut la gazdă.
  10 îmi iau o cameră mobilată în oraş... să ştiu că pot studia şi eu liniştită... Anul acesta trebuie să pun accentul pe improvizaţie. Dacă aveam notă mare la improvizaţie, intram.
                               TINCA I
       Şi măcar să ne fi lăsat şi pe noi să facem nenorocita asta de (5 lună de miere. Să nu stăm acum să bocim cu toţii c-ai avut tu ghinion la admitere...
                               DANIEIA
                            (cu temperiunent)
       Un ghinion monstru! Ştiam c-o să pic. Mergând spre insti-20 tut s-a ţinut după mine un roi de ţânţari.
                            VIĂDUI.EASA
       Şi tu de ce trebuia să-l vezi? De ce te-ai holbat?
                                TINCA
       Pentru că ea este hipersensibilă... o vizionară... o... Nu 25 trebuia să te aduc pe lume. Trebuia să mă gândesc mult înainte de...
                               DANIEIA
       Da, că la mine te gândeai tu atunci... Este instinctul orb... voinţa speciei - cum zice Schopenhauer.
CASA EVANTAI
371
                        VIĂDUI.EASA I-auzi ce studiază ea... pentru ce vrea să-şi ia cameră mobilată. .. noaptea, singură, într-o casă străină, cu Schopenhauer... Altceva era dacă Daniela mai avea şi ea un frăţior de vârsta ei... cu care să împartă jucăriile şi tristeţile... (Cu înţeles.) Dar, poate 5 că nu-i prea târziu...
                            TINCA Eu cu copiii am terminat!
                        VIĂDUI.EASA
    Totul o să se aranjeze văzând şi făcând.                      10
                            TINCA
                            (hotărâtă)
    Văzând. Doar atât. Nu mai sunt eu proasta aia.
                            DAN IEI A
    Profesoara de pian n-a dat nici un telefon?                   15
                            TINCA
    Tu să termini cu pianul de azi înainte. Nu ţi-a folosit la nimic.
                        VIĂDUI.EASA Intr-adevăr, ai luat numai note false... Apropo de pian... aţi văzut ce-au făcut echipele noastre? Mereu în progres pe 20 ultimele locuri.
                            TINCA
                        (neatentă, cască discret)
    Şi soţul dintâi mă înnebunea cu sportul...
                        VIĂDUI.EASA                               25
    Spune şi tu: unde ne sunt alergătorii? Ce e fuga decât un mers pe jos ceva mai repede?
                          (Tinca a aţipit. Respiră greu.)
372
MARIN SORESCU
                            DANIEI A
                            (pe gânduri)
       Cu mine vorbeşti?
                            VIĂDULEASA
  5 Cu tine, cu mamă-ta... Uite ce somn neregulat poate să aibă... O femeie care respiră aşa de greu, nu poate fi o soţie bună. N-o iei, pur şi simplu n-o urci pe podium... vreau să spun ia starea civilă.
                            DANIEI A ¡0    E obosiră. A avut o zi grea.
                            VIĂDULEASA
       Aşa doarme ea dc regulă când vede că mă pasionează şi pe mine o problemă... De ce crezi c-a lăsat-o încornoratul ăla... că-ncep să-l stimez... (Dintr-o cLităpe alt ton.) Avem în noi resurse /5 de afirmare nebănuite... Cei mai buni timpi la lupte: 2000 de ani! Cine se mai luptă 2000 de ani? Nemţii? Americanii? Hm!...
                            TINCA
                            (trezindu-se)
  20    Parcă a bătut cineva...
                            VIĂDULEASA
       Cine să bată? Noi am bătut întotdeauna...
                            TINCA
       La uşă...
  25                            VIĂDULEASA
                            (continuând)
       Din toate timpurile, noi am sărit cel mai sus... fie cu prăjina, fie fără prăjină. Dacii erau primii la lupte greco-romane, de unde şi numele „lupte libere“, cum se zice acum. Dar ce face 30 recîeratia noastră de suiiţă? De ce caii noştri nu vc      :
CASA EVANTAI
373
obstacole? (Fixând-ope Tinca.) Ca să nu mai vorbim de opinia publică sportivă, mondială... N-o interesează decât fotbalul, unde ne bat eschimoşii în preliminarii...
                                   TINCA
                                (atentă la uşă)
          Dragă, bate cineva.. .Am auzit, că doar nu-s surdă.. -
                                 DA NI EI A (râzând)
    Mamă, i-auzi: că n-ai o respiraţie sportivă — când dormi de a-n picioarelea...
                                  Scena 26
     Tinca nicr^e, deschide uşa, intră Vlad şi Anca gătiţi ca mirii, cu cocar,Lt pe piept, ea - rochie lungă, fior: in brnit etc.
                                   TINCA
    De o jumătate de oră ascult cum bateţi la uşă şi nimeni nu riiă crede. In casa asta nu mă ascultă nimeni'
                                    VLAD
                 (aşezându-se pe un fotoliu degajat, ca ia ei acasă)
    Sunt de-o indolenţă ăştia de la lapte... ce nu s-a pomenit. Uite, se fac două săptămâni de când umblu să beau un pahar cu lapte... şi sistematic, la fiert, mi se strică... se brânzeşte. Degeaba dai banii!
                               VIĂDULEASA
                                   (intrigat)
    Tu ai fost după lapte, sau să dai divorţ?
                                   TINCA
                             (ieşindu-şi din pepeni)
    Dragă, te trimisesem să înaintezi formele... şi tu te întorci de la lapte, cu lăptăreasă cu tot!
374
MARIN SORESCU
                                    VIAD
                                     (sec)
        Am dat divorţ, rn-am căsătorit, mi-am refăcut viaţa si-am venit să-mi văd fata...
  5                                   TINCA
                           (fără a se arăta surprinsă)
        Deci, ai venit să-ţi vezi fata... Fata uite-o acolo... (oărata pe Daniela.)
                                    VI AD
  10 Noua mea nevastă uite-o aici... (o arată pe Anca).
                               VIÂDULEASA
        Deci s-au făcut prezentările. Bun! Partea formală era mai grea... (Către Vlad) Zău că mă bucur c-ai venit. ..(Cu interes) Ai văzut că nici unul nu e în formă? Alergătorii se împiedică,
  15 boxerii rup ringul...
                              VI AD (brusc înviorat si el)
       ... caii trag acasă... (Ridicând tonul.) Numai boxerilor noştri
  li se poate deschide arcada de la prima adiere de mănuşă! Parcă
  20 ai noştri ar avea arcade de sticlă, iar pugiliştii polonezi arcade de fontă... Arcade de cărămidă... arcade gotice...
                               VIĂDUI.EASA (montat)
        E-o porcărie halul în care ieşim în lume!
  25                                   ANCA
                                (pe acelaşi ton)
        Ce fac federaţiile noastre? Trebuie trase la răspundere una câte una!
CASA EVANTAI
375
                                    TINCA
                            (apropiindu-se de pianistă)
    Deci, de-astea-mi erai! îmi intri în casă... că dai lecţii de pian... că nu ştiu pe cine cauţi... până-mi spargi casa... Stri-cato! Dar tu crezi c-o să-ţi meargă... că n-o să plăteşti... Am 5 fost şi-am dat acatiste, ce crezi tu!
                                    ANCA
    Doamnă dragă, staţi să vă explic...
                                    TINCA
    Nici o „doamnă dragă“. Să nu vorbeşti cu mine aşa... Ce 10 să-mi explici? Tu să-mi explici mie?
                                    ANCA
    A spus că e liber...
                                    TINCA
    Liber?                                                           15
                              VIAD (spre Tinca)
    Şi ce, n-am avut două ceasuri libere?
                                    TINCA
    Lasă, c-or să te-ajungă        pe tine blestemele mele! (Către 20
Vliidideasa.) Uită-te pe cine-a   cules de pe drumuri...
                                    ANCA
                                   (lui Vlad)
    Cum ai putut trăi, dragă, cu mahalagioaica asta? Nici cele de la colţ, de vând flori, n-au vocabularul ăsta...                  25
                                     VI AD
    Acum mă-nţelegi şi tu... Vezi de ce nu m-am putut realiza plenar...
376
MARIN SORESCU
                              VLĂDUI.EASA
                          (privindu-l de sus pe Vlad)
         Te socoteam om cu experienţă... Că alegi, nu culegi. T1NCA
  5                           (lui Vlăduleasa)
       Asta e adormită rău... E cu ochii cârpiţi...
                            VIĂDULEASA Te pomeneşti c-o fi având şi piciorul plat... Pianistele cam au piciorul plat... Pune-o să meargă desculţă, şi vei vedea că 10 are laba ca de gâscă...
                            ANCA (scoţândit'si priHiofid)
       Pentru Dumnezeu, n-am piciorul plat!
                                  TINCA
  /5 Lasă, nu-ţi mai arăta tu fustele, că te ştiu cu. Te-am studiat bine când veneai pe la noi.
                               VLAD (lui Vlădideasa)
       Tu te-ai uitat bine la a ta? Trebuia să mă-ntrebi pe mine, 20 ce dracu! Că doar n-oi fi fost nebun să las o comoară... Ai fi putut afla multe lucruri interesante...
                                  TINCA
                                  (mândră)
       Animal de rasă... nu corcitură...
  25                                ANCA
       Zici că mergi în vizită la nişte oameni respectabili şi nimereşti într-un cort de ciurari. Nici eu nu m-am născut în palat, dar slavă Domnului, ştiu să port o conversaţie.
CASA EVANTAI
377
                             TINCA
    De-aia iei tu bărbaţii femeilor cinstite... că ştii să porţi o conversaţie...
                             DANIEI A
                             (tare, strident)                         5
    Tată, mi-ai adus pensia?
                             VIAD
    Fata tatii, vorbim de asta ceva mai târziu... Acum ţi-am adus — ghici? la să văd dacă ghiceşti?
                             DANIEI A                                 10
    Mi-ai adus-o pe ţiitoarea ta?
                             VI AD
                             (supărat)
    Venim de la starea civilă. E soţia mea.
                             TINCA                                    15
    Bravo, Daniela, eu nu găseam cuvântul potrivit. Se vede c-o să intri la institutul de exmatriculare. Ai replică!
                             ANCA
    Daniela, ce-i cu tine? Ai păţit vreun şoc? Mai cade lumea la examenul de admitere, dar nu cade aşa, în cap, buffi               20
                             DAN IEI A
    Iartă-mă! Sunt rea, am fost rea, te rog să mă ierţi! (Domolită.)
De mâine vreau să-ncep lecţiile de pian.
                             ANCA
    Nu, peste-o lună. După ce terminăm şi noi voiajul.                25
                             TINCA
                             (speriată)
    Unde plecaţi?
378
MARIN SORESCU
                                  VI AD
                                 (ostentativ)
        Plecăm prin ploaie...
                                  TINCA
  5 Unde?
                                  ANCA
        Aşa, prin ploaie... Eu cu pletele-n vânt, ude...
                                  VIAD
           Să-i strălucească picăturile ca nişte mici diamante.
  10                                      ANCA
        Şi-o să despicăm timpul plutind aşa prin palele de vânt şi prin rafalele ploii...
                                  VIAD
        Luminaţi doar de fulgere...
  15                                     TINCA
                                 (lui Vlad)
        Tu, cu stricata asta?! (Energic.) O să stai acasă! Te ţin sub cheie. Vrei sâ mergi undeva? Merg cu tine... Zici că ai o şedinţă -tc-aştept afară...
  20                               VIĂDUI.EASA
        Şi cu luna noastră de miere cum rămâne?
                                  TINCA
     Ce lună de miere? (Inchinându-se.) Că doar nu te-oi fi gândit să ceri mâna Danielei, care e un copil pe lângă dumneata!
  25                                  DANIEI A
        Mamă, cum te poţi gândi la aşa ceva?
CASA EVANTAI
379
                             TINCA
    Şi la urma urmei, eşti însurat... Că te-oi fi certat cu nevasta şi ea te-a scos în pijama din apartament... asta se mai întâmplă!
Nu trebuia să-l treci pe numele ei... Dar nu înseamnă că n-o să vă împăcaţi... Unde e ceartă multă - e şi dragoste multă - 5 spune un proverb arab asudat, nu, saudit...
                         V1ĂDUI.EASA Eu la scorpia aia nu mă întorc... sau, măcar, nu astăzi. Mâine, poimâine... s-o las să se perpelească.
                             ANCA                                  10
    Te duc eu, dacă ţi-e frică... Dar, mai înainte, dăm o raită prin oraş... îl căutăm şi pe Vlădescu... Vlad Vlâdescu, alter-ego-ul din a doua dedublare a lui Vlad Vlăduleasa, dat dispărut... şi pe care l-am căutat eu şi cu dumnealui (îlarată pe VLid.)                                                          15
                             TINCA
                             (energică)
    Ieşiţi din casa mea! Aici nu-i loc de vrăjitorii! Uitaţi-vă la femeia aceasta... Are o privire de vrăjitoare... Aşa vă ia la toţi minţile...                                                         20
         VIADUI.EASA Să vă spun ce-am visat... Am avut un vis extraordinar...
Mă muşcase o viperă... o viperă mă muşcase aici, de inimă.
                             ANCA
                             (îl ia de mână)                          25
    Să mergem... Să nu se oprească ploaia...
                             (Cortina)
                               ACTUL V TABLOUL 8
       Apartamentul lui Vlad. Seara târziu, ori dimineaţa foarte devreme, pe întuneric.
  ş                             Scena 27
                                 VIAD
       Iar tiu pot să dorm... (Aprinde veiozji) De câte ori mă culc, nu pot s-adorm! (Râzând.) Sunt atât de împrăştiat, încât niciodată nu pot să mă adun tot... să adorm cu toate forţele...
  10 De-aia somnul meu e mai mult o aţipire... Ti-am spus eu că sunt făcut din trei, patru inşi... Unul doarme, altul are chef să pălăvrăgească, altul vrea să inventeze...
                                 TINCA
       Iar te lauzi... Şi pentru asta trebuie să te îmbraci pe întuneric?
  15                            VI AD
                                  (serios)
       Ştii ce mi-a trecut prin cap? Că eu n-ani reuşit să mă găsesc...
                                 TINCA
       Vezi c-o să vină vecinul şi-o să te găsească în izmene...
  20 îmbracă-te mai repede...
CASA EVANTAI
381
                            VIAD
    Ăsta şi-a făcut un obicei să dea buzna peste noi în puterea nopţii. Ai, n-ai chef...
                            TINCA
                            (miloasă)                           5
    Şi el, cu meteahna lui...
                            Scena 28
                            VIÂDULEASA
                            (intră)
    Da’ ce faceţi, staţi aşa, pe întuneric? (Aprinde lumina.)   io
                            VI AD
                    ie îmbrăcat, sade pe marginea patului)
       Uite, mai discutăm şi noi... Ştii, ca ăi bătrâni, fără somn. TINCA
    Dar şi dumneata, umbli ca sobolul...                        15
     VIÂDULEASA M-am trezit adineauri... am dormit foarte agitat şi m-am trezit... si n-am avut cui să povestesc visul... Nevastă-mea nu-mi ascultă niciodată visele. Nici nu mă lasă să le-ncep.
                            TINCA                               20
    Ce-ai face dacă nici noi n-am ţine la dumneata...
                        VIADUI.EASA Nu ştiu, ar fi greu...
                            VI AD
    Dragă, oare am controlat eu gazul metan aseară?             25
382
MARIN SORESCU
                                                                  TINCA
                                                                  (agasată)
       L-ai controlat. .
                                                                   VIAD
  5     Să nu sărim în aer. Că dacă sărim...
                                                 TINCA Ai mai pomenit aşa trăsnit?
                            VIĂDUI.EASA
                                                                    (şiret)
  10 Poate e doar un pretext de-a o mai întinde de-acasâ...
                                                                  TINCA
       Nu, că ne împăcăm bine. Ţine la mine, ţin la el, ne iubim -de bine, de rău... (Lui Vlăduleasa.) Dumitale ţi-o fi somn...
                            VIĂDUI.EASA
  1-5   Adevărul e că mi-e urât sâ dorm singur.           Nevastă-mea
  doarme în camera ei...
                                                                   VI AD
       Mă duc totuşi să controlez. Faci o treabă - controleaz-o de
  o sută de ori, ca să nu ţi-o ia alţii înainte. (Iese.)
  20                             Scena  29
                                                                  TINCA
       Foarte greu vă pot ţine pe amândoi lângă mine. Ori pleacă unul, ori celălalt.
                            VIĂDUI.EASA 25    Mda... Poate c-ar fi trebuit să plec eu...
                                                                  TINCA
       Nu ştiu de ce nu v-ăti fi suferind între voi?
CASA EVANTAI
383
                               viAdui.easa
    Nu suntem decât vecini.
                                   TINCA
    Vino de te culcă. E târziu. (Vlăduleasa se dezbracă buimac şi se vârii sub plapumă, Lingă Tinca. Ofiează.) De ce oftezi?          5
                        viAdui.easa
    E greu să dormi prin străini...
                                   TINCA
    Cu cât dormi mai mult, cu atât eşti mai obosit. De-aia morţii par, printre altele, morţi de somn. Ce zici? (Elsforăie.) Şi ;o ăsta a plecat cu porcii la jir! N-ai cu cine să schimbi o vorbă!
In jurul tău - un cerc tot mai mare de buşteni...
                        viAdui.easa
                    (vorbeşte prin somn, apoi sare in sus, speriat)
    Am avut un vis... mă duc sâ-l povestesc...                   15
                                   TINCA
                                   (speriată)
    Ho, stresatule, că m-ai speriat... Ce vis?
                        viAdui.easa
                        (se îmbracă nervos)                       20
    Se făcea că eu nici nu existam şi-mi dădeam seama de asta... Cel mai groaznic era că-mi dădeam seama de asta... Căzusem într-o fântână şi mă tot duceam aşa în jos... apa îmi trecuse de creştet... Atunci am văzut că     unul stă     sus, aplecat
deasupra apei, se uita  în fântână şi eu am înţeles că sunt umbra 25
lui. Umbra omului aceluia care se uita în jos... şi atât. Ce-o h-nsemnând asta?
                                   TINCA
    înseamnă pe dracu! Ţi-a fost frică să nu vină celălalt să dea peste tine.                                                       30
384
MARIN SORESCU
 Care celălalt? Bărbatu-meu.
 Mai ai unul?
                        VIĂDUI.EASA
                            TINCA
                        VIĂDUI.EASA
                           (surprins)
                            TINCA
       Cum crezi c-aş fi putut să înţeleg ceva din viaţa asta râma-10 nând credincioasă unui adormit?
                         VIĂDULEA5A
                             (perplex)
       Dragă, glumeşti...
                             TINCA
  15 Spun adevărul, chiar dacă e crud.
                          VIĂDUI.EASA Puteai să-mi spui mai de mult. Şi eu am avut ocazii - ehe! Cât s-a ţinut una de mine! Mi-a făcut cadou o carte de vise, legată în piele de râs... Ăştia dorm mult... Visele de aur ale 20 omenirii... dar nu ce-mi trebuia mie... (Punându-i mâna pe piept.) Cine e?
        Celălalt?
        Cine (
                          TINCA
                         VIĂDUEEASA
                         (mai tulburat)
        Soţul meu.
                          TINCA
CASA EVANTAI
385
                           VIĂDULEASA
                               (reLixat)
    Credeam că mai ai unul. Că eşti o...
                               TINCA
    1 ,asă, nu mai insulta şi societatea... Du-te de vezi ce e cu 5 visul ăla, ce-o fi însemnând...
                           VIĂDULEASA
    De când dormim separat, visez mulr mai bine şi mai complet. (Iese.)
                            TINCA                                 10
    Bărbaţii ăştia sunt ca nişte copii. Nişte copii mari la care mimai că nu le dai ţâţă... Nişte tontălăi!...
                              Scena 30
    Intră Danielii: subţirică, înaltă, bine făcută.
                            DANIEI A                              15
    Cum interpretezi dumneata, mămico, expresia aceea din basme: „cutare s-a dat peste cap de trei ori şi s-a făcut urs, sau elefant, sau pasăre, şi după aceea s-a dat iar peste cap şi a devenit cum era“?
                            TINCA                                 20
                            (râde)
    E o prostie, fetiţo. Du-te şi fă-ţi lecţiile...
                            DANIEIA
                          (face câteva tumbe)
 Eu cred că fiecare om mare face asta în secret, devine mereu 25 altceva... Şi când vrei să te înţelegi cu el, vezi că e altul...
                            TINCA
    Cei mari, dimpotrivă, sunt foarte ţepeni.
386
MARIN SORESCU
                              DAN IEI A
    Nu, uite, de exemplu, tu... Acum eşti aşa, acum eşti altfel... Mereu foarte alunecoasă. Iar tăticul, ce să mai vorbesc... e...
                               TINCA
    Un măgar. Dacă ţi-a spus şi ţie nerozia aia cu trăirea pe trei planuri...
                              DAN IEI A
                               (râzând)
    Pe trei planuri înclinate? Nu, nu mi-a spus nimic... (Intră VLid.) Tăticule, vreau să trăiesc şi eu pe un plan înclinat. (Ia scândura de călcat, o pune pe pat si alunecă pe ea.) Invaţă-mă!
                                VIAD
    Dana, eşti la o vârstă prea fragedă...
                               TINCA
    Vârsta critică.
                              DANIEI A
    Ehe, asta s-a dus de mult. Sunt la vârsta autocritică. (începe să scâncească.) Ori cu cine mă întâlnesc pe stradă, îmi vine să-mi cer scuze că m-am născut.
                               TINCA
    Azi, dacă nu eşti mai înfiptă...
                              DANIEI A
    Şi nimeni nu mă învaţă de ce-mi vine să zbor... (lesedând din mâini.)
                              Scena 31
                                VI AD
    Face un teatru şi aschimodia asta...
CASA EVANTAI
387
                               TINCA
                               (ţipând)
     Nu-mi insulta fata! Cu tine seamănă, de nu mai are astâmpăr.
                               VIAD
     M-ai trimis afară ca să rămâi singură cu celălalt.                  .5
                               TINCA
                               (jignită)
     E, la asta nu mă aşteptam! Ia uite până unde-l duce mintea!
                               VI AD
     Să nu-1 mai prind pe-aici!                                          ¡0
                               TINCA
    Ştii doar că vine să spună ce-a mai visat, pune puţin capul jos să mai viseze un pic...
                               VI AD
                               (scos din sărite)                         15
     Să se ducă să viseze la... casa lui!
                               TINCA
    Omule, dar tu nu înţelegi, dacă numai la noi se simte uşor... zice că parcă zboară...
                               VI AD                                     20
     Să zboare în cosmos... ce e patul meu, rampă de lansare?
                               TINCA
     Visează...
                               VIAD
                               (si mai furios)                           25
     ... visătoare publică? Să nu-1 mai prind pe-aici, că...
388
MARIN SORESCU
                                TINCA
        In definitiv, e prietenul tău. Faci ce vrei, poţi să te speli pe cap cu el.
                                 VI .AD
 5          Nu mă interesează, gata, am încheiat discuţia. (Pauzagrea.)
                                TINCA
                                (inspirată)
        Şi dacă e alter-ego...?
                                 VI AD
 10                             (tresărind)
        Alter... ce?
                                TINCA
        Alter-ego-ul tău ăla... dispărutul...
                                 VI .AD
 75                                Ai? Te pomeneşti că... Unde s-a dus?
                                TINCA
     N-am băgat de seamă. Eu ştiu? La el. S-o fi dus la el... VLAD
        Şi unde stă?
 20                                 TINCA
        Habar n-am.
                                 VI AD
        Dragă, tu trebuie să fii nebună. Bagi omul în casă, îl omeneşti şi nu-1 întrebi cine... e?
 25                                 TINCA
        Dacă a zis că e prietenul tău...
CASA EVANTAI
389
                           VIAD
    Aşa, şi dracu poate să spună că e prieten cu mine... tu nu-i ceri buletinul?... (Iesegrăbit.)
                           TINCA
    începe să-mi fie frică... Dacă nu toţi sunt alter-ego-uri 5 adevărate... dacă se mai strecoară câte unul din afară... din clocotul vieţii... (Speriată.) Te pomeneşti că nu sunt o femeie cinstită? (Ia ceva şi sparge oglindii.) Cum de nu mi-a dat în gând mai înainte?!...
                           Scena 32                               io
                           DAN IEI A
                           (intră speriată)
    Vai, ce s-a întâmplat?
                           TINCA
    Uite, m-am împiedicat şi am spart oglinda...                  75
                           DANIEIA
    Asta aduce ghinion. Te-ai tăiat? Aoleo, eşti plină de sânge parcă ai fi omorât un om! Unde e tăticul?
                           TINCA
                           (buimacă)                              20
    In oglindă... adică, nu ştiu. Ultima dată l-am văzut în oglindă.
                           DANIEI A
    Doamne, ce de sânge! (Opansează.) Trebuie să fii cu ochii-n patru cu părinţii ăştia! Trântesc, sparg, se-ncaierâ, îmbătrânesc, 25 întineresc - şi nu ştii cum să-i iei, că-ţi alunecă printre degete...
                           (Cortina)
390
MARIN SORESCU
                            TABLOUL 9 Scena 33
       Tinca (Ana), Viul (Manole), Vlad, Vlăduleasa, Vlădescu, Tinca I, Tinca II.
                           VI.ĂDESCU
                  (îşi scoate o ţigară, caută chibriturile)
       Vă rog, un foc...
                          VIÂDULEASA
                        (dă să aprindă bricheta)
  Iq Şi două...
                               VIAD
                         (îl prinde de mână)
       Stai!... (Către Vlădescu) N-ai citit? începând de azi, ţigările vor conţine dinamită.
  15                        VIÂDULEASA
       Un foc? Cum să nu. Dar o să săriţi în aer. De ce nu vă lăsaţi de fumat?
                           viAdescu
       Am încercat, în repetate rânduri. Nu merge. Dacă nu fu-20 mez, pierd şi mai mult, pentru că îmi tocesc nervii. Ne ruinăm sănătatea... (Către Vlăduleasa.) Te rog...
                          VIÂDULEASA
       E o brichetă nouă. (Scapără.)
                           VLĂDESCU
  25                     (aprinzându-şi ţigara)
       Mulţumesc... (Trage cu poftă un fiim, efericit.) Sunt fericit! (Sare în aer.) (Câteva momente de tăcere.)
CASA EVANTAI
391
                            VI ,AD (oftând)
    S-a dus şi bietul Vlădescu...
                             VIĂDUI.EASA
    Ce ţi-e şi eu viaţa omului...                                 5
                                TINCA
    Săracul! Şi era tânăr.
                                 VI AD
    Cred că nici 40...
                        VIĂDUI.EASA                              io
    Poftim! Putea s-o mai ducă.
                                TINCA
    Ar mai fi fumat încă 20 de ani, dacă nu venea tutunul ăsta... Că m-ani uitat la el: era destul de voinic. Bea?
                            VI ,AD                               15
    N-am apucat să bag de seamă. Venise abia de cinci minute...
                        VIĂDUI.EASA Nu-i plăcea să deranjeze pe nimeni. Parcă se strecura printre oameni. I,-aţi văzut: a venit, a plecat...
                            VI AD                                20
    îmi pare rău că l-am lăsat să plece aşa, din cauza mea... (Iese si se întoarce cu o tavă de cafele.) Uite, cafelele sunt gata.
                        VIĂDUI.EASA
                        (frecânclu-şi mâinile)
    O,     ce grozav! Eu, fără cafea nu concep. Stau şi mă uit la 25 viaţă ca un lemn.
                            VI AD
    Cafeaua are schepsisul ei...
392
MARIN SORESCU
                      VIĂDULEASA Te aruncă asupra ta.
                          V1.AD Ca un leu asupra prăzii.
                      VIĂDULEASA
    Te face ateu.
                          TINCA
    Mie îmi place tare, altfel n-am puls.
                          VIAD
    Tare?
                          TINCA
    Dacă nu e tare, n-am făcut nimic!
       VIĂDULEASA La început, dacă mă pocnea în cap, eram mulţumit.
                          VI AD
    Dar acum?
                      VIĂDULEASA Acum trebuie să mă trăsnească. Altfel... (Bea.) Asta o să mă pocnească doar.
                          VI AD
    Cum? Cine să te pocnească?
                      VIĂDULEASA Te rog, dă-mi dumneata cu ceaşca asta în cap. Altfel n-are nici un efect. (VUid se executa, ceaşca se fiice cioburi. Vlăduleasa începe să le mănânce.)
                          TINCA
CASA EVANTAI
393
                            VI AD
                            (şovăind)
    Potrivită. începe a ini se obişnui organismul şi cu asta. Mă tem că în curând îmi va trebui una şi mai tare... să mă trăsnească.
                            T1NCA                                  5
    Da’ ce faci, domnule, de bei atâta cafea? Ştiţi că atacă inima...
                            VLAD
                            (cu importanţă)
    Scriu o carte.
                        VIĂDULEASA                                10
    Se scrie greu o carte în epoca noastră?
                            VI .AD
    Mai greu, cu fiecare zi. Lumea a evoluat. Nu mai citeşte orice. Nu mai citeşte nimic.
                        VLĂDULEASA                                i5
    Daţi-mi voie: Dostoievski, Shakespeare...
                            TINCA
    Nişte... Cum le-o fi dând drumul cu titlurile alea? „Idiotul“ - poftim titlu!
                            VI AD                                 20
    Eu am noroc că fac ceva deosebit. Ceva ce nu s-a mai făcut...
                                          TINCA Sunteţi într-o fază avansată?
                            VLAD                                  25
    Da, în faza decupării. Am decupat toate literele şi le-am lipit pe câte o bucată de hârtie.
394
MARIN SORESCU
                               TINCA
       înseamnă că sunteţi într-o fază avansată. Şi cum o s-arate cartea?
                                VIAD
  5 Toate cuvintele care formează conţinutul cărţii sunt puse într-o casetuţă. Odată cu cartea, cumperi şi toate cuvintele respective şi nu-ţi rămâne decât să ţi le aşezi într-o anumită ordine, după gust, preferinţe, nivel ideologic şi grad de cultură. Plus, bineînţeles, inspiraţia. Nivelul de inspiraţie. Deci, fiecare îşi 10 aranjează cum vrea cuvintele.
                               TINCA
       Ca în viaţă.
          VIĂDULEASA Trebuie să le dăm şi cititorilor o satisfacţie, nu?
  15                               VI  AD
       Adevărat. Satisfacţia asta plutea în aer.
                               TINCA
       Ca bietul Vlădescu.
                             VIĂDUI.EASA 20 Şi când vreţi s-o lansaţi pe orbită?
                                VI AD
       La 29 iulie, orele 23 şi 25 de minute, ora exactă!
                            VIĂDULEASA Va fi o dată memorabilă.
  25                                TINCA
       Trăim vremuri istorice.
                                   VIĂDULEASA într-adevăr, ştiinţa face nişte paşi...
CASA EVANTAI
395
                              VI AD
    Şi cultura...
                         VIĂDUI.EASA Ştiinţa şi cultura fizică şi sportul.
                              TINCA                                 5
                              (grav)
    Am fi azi şi mai departe dacă nu ne-am pierde în lucruri mărunte.
                              VIAD
    Aşa e. Uite, eu, de exemplu, am trăit azi o senzaţie măruntă. 10 (Cu mândrie vinovată.) Dar m-am găsit în ea.
                              TINCA
    Câteodată ne găsim unde nici nu te aştepţi.
                              VI AD
    Făceam baie - trebuie să-mi spăl părul aproape zilnic, că ¡5 face mătreaţă...
                              TINCA
    Nici nu e de mirare, cu vremurile astea tulburi. Cu poluarea...
                              VI AD
                              (impacientat)                           20
    Vorbeam de mătreaţă!
                         VIĂDUI.EASA Da, condiţii social-economice.
                              TINCA
    De ce maimuţa nu face mătreaţă? Ea n-are treabă cu istoria. 25 VI AD
                              (insistând)
     Făceam baie...
3%
MARIN SORESCTJ
                            VIADUI.EASA
                                (sceptic)
        Aia era baie?...
                                VIAD
 5     Şi cum    stăteam eu în cadă,      scuzaţi, în pielea goală...
                                TINCA
                                (ruşinată)
        Vai, nu se poate...
                                VIAD
 10    Nud...
                                TINCA
        ... s-a dat drumul?
                                VIAD
        ... deodată bag de seamă că pe săpun mi-au rămas câteva 15 fire de păr. Atunci m-am uitat       la săpun, m-am uitat la mine
 şi deodată...
                            VIADUI.EASA
        Deodată...
                                TINCA
 20                        (cu respiraţia tăiată)
        ...deodată...?
                                VI AD
        Am avut senzaţia că sunt Avesalom!
                   (Pauză pentru înţelegerea subtextului.)
 25                                 TINCA
                                (nesigură)
        Cel care s-a spânzurat cu părul de un arţar?...
CASA EVANTAI
397
                             VI AD
    Exact. Dar era pin. Altă climă, alţi copaci.
                             TINCA
    Formidabil.
                             VI AD                                  5
                             (răvăşit)
    Asta m-a întors pe dos. Dacă nu credeţi, pot să v-o dovedesc. V-arăt săpunul. (Intră in baie, apoi se întoarce trist.) I ,-am uitat în cadă. S-a topit...
                         VIÂDULEASA                                 10
    Aoleu! (Melancolic.) Să fii legat de un copac, care pe deasupra se mai şi topeşte!
                             VI AD
                             (pe gânduri)
     Vasăzică, nu mai putem avea nici certitudinea legatului. 15 VIĂDUI.EASA
    Adio şi cu asta!
                             TINCA
                             (pe gânduri)
    Se face gol în jurul tău.                                       20
                             VI AD
    Azi unul, mâine altul... Toţi dispar, toţi.
                         VIĂDUI.EASA
    Gol!
                             TINCA                                  25
    Puţin spus. Vid. Nici n-au existat.
                         VIĂDUI.EASA Ca bietul Vlădescu. Adineauri era aici, cu noi...
398
MARIN SORESCU
                              VI AD
       înainte de a-şi aprinde ţigara, era, după ce şi-a aprins-o, n-a mai fost. Trebuie să-i anunţ soţia! (Formează numănd.) Ocupat...
                          VIĂDULEASA
  5    Femeile de azi. Nici   nu  i-a murit bine  soţul  — şi ea a şi
  început să vorbească la telefon. Cu altul... Cu cine-o fi vorbind?
                             TINCA
       N-o condamnaţi. Vorbeşte şi femeia când are ton.
                              VI AD
  10   Când are toane. Vă cunosc eu! (Maiformează o dată.) Ocupat.
                           VIĂDULEASA V-am spus eu? Cazul tipic la femeile văduve.
                              VI AD
                     (se plimbă agitat prin odaie)
  ¡5   Nu ştiu ce să fac...
                           VIĂDULEASA
                            (către Tinca)
       Dar dumneata ce faci?
                             TINCA
  20   Sunt conturistă.
                              VI ad
       Ce e aia?
                             TINCA
       Un fel de desenatoare. Primesc oamenii desenaţi gata şi tre-25 buie să-i umplu cu culoare. Fac oameni roşii, albaştri, verzi, negri...
                              VI AD
       Şi faci mulţi oameni de-ăştia pe zi?
CASA EVANTAI
399
                             TINCA
    Câteodată o sută, câteodată şi mai mulţi.
                        VIĂDUI.EASA Şi nu păstrezi nici unul?
                             TINCA                                 5
                             (râzând)
    Ce să fac cu ei?
                             VIAD
                             (grav)
    Ai văzut? Femeile din ziua de azi... Dispariţia subită a sapu- 10 nului mă pune într-o situaţie delicată. Vă chemasem doar să-l privim în tăcere.
                        VIĂDUI.EASA
                             (nedumerit)
    De ce să privim noi săpunul dumitale? N-avem şi noi? 15 VTAD
    Să-l privim împreună. Singur n-aş fi îndrăznit.
                             TINCA
                             (miloasă)
    înţeleg, înţeleg...                                           20
                             VI AD
    Câteodată vrei să simţi alături cotul unui prieten...
                             TINCA
    Eşti un om bun...
                             VI AD                                25
    De multe ori, toamna, când văd vreun castan că mai are doar două-trei frunze, pun mâna pe primul trecător care se nimereşte: „Stai!“
 400                MARIN  SORESCU
                                 VIĂDUI.EASA
                                     (se sperie)
        Aoleu!
                                VI AD
  5 Stai! — îi zic - să contemplăm amândoi aceste frunze. Până vor cădea. Că uite, nu mai au mult. Şi într-adevăr, peste câteva ceasuri încep să pice. Una câte una...
                                      TINCA
       Şi cetăţeanul... stă?
  10                              VI AD
       De la caz la caz. (Patetic.) Şi azi, bucata aia de săpun m-a impresionat mai mult decât o ultimă frunză. Tare aş fi vrut să-l fi putut privi cu toţii... Ani fi stat aşa, sau, mă rog, în orice altă poziţie — şi ne-am fi uitat la el...
  15                             VIĂDUI.EASA
       Nu ne putem uita şi la altceva?
                                                   VI AD
                                                 (nehotărât)
         Eu stiu...
  20                                     TINCA
                                          (inspirată)
        Să ne uităm pe fereastră. Putea, în definitiv, să vă pice şi pe fereastră!
                                            VI AD
  25 Ce? Săpunul?
  Părul.
 TINCA
                                                          VI AD
           Desigur. (Privesc toţi pe fereastră. Pauză.)
CASA EVANTAI
                                       TINCA
                          (satisfăcută)
    Ah, a fost grozav...
                          VIADUI.EASA Dacă ar fi fost şi Vlădescu cu noi...
                          VI AD
                   Bietul om, n-a mai apucat această zi însemnată.
                          TINCA
    Ba ziua înseninată a apucat-o, dar n-a apucat clipa măreaţă. Că într-o zi însemnată există o singură clipă măreaţă. Dacă n-o prinzi pe-aia...
                          VIADUI.EASA N-a avut omul noroc şi pace!
                          TINCA
                          (neliniştită)
    Dar bărbatul meu?
                          VIADUI.EASA
    Ce e cu el?
                          TINCA Mi se pare că s-a prăpădit.
                          VI AD
    N-am avut onoarea să-I cunoaştem!
                          TINCA
    Bine, dar adineauri era aici...
                          VI AD
                          (bănuitor)        ^      _
               Nu cumva... Vlădescu...? f ¿••îBî.jO'i'KCA^S
                                      l,* ACADEMIEI
                                      V   .KOMÂiSE
402
MARIN SORESCU
                              TINCA
       Da, era soţul meu!                                     i
                              VLAD                            ■
       Nu se poate!
  5                           VLĂDUI.EASA
       In viaţă totul e posibil.
                              TINCA
       Doamne, cât îl iubesc!
                              VLAD
  10    Mi-e teamă că v-aţi trezit prea târziu, doamnă. E dus de*
  aproape un ceas.                                            1
                              TINCA
       Doamne, de ce tocmai el?
                                VIADULEASA
  15    Doamnă... Sincere condoleanţe! Vă înţelegem perfect tris-
  teţea. Dar o să vă consolaţi.
                              TINCA
       Serios? Credeţi?
                              VLAD
  20    Da... o să vă consolaţi. E o problemă de timp. Mâine,
  poimâine...
                                VIADULEASA
                           (lui Vlad, ca să schimbe vorba)
       Nu ne-aţi spus cum se cheamă... care-i titlul operei dum-25 neavoastrâ?
                              VLAD
       „Divina tragedie pentru bibliofili“. L-am căutat eu cinci ani, dar l-am găsit.
CASA EVANTAI
403
                                    VIĂDUI.EASA
    F, mai bun decât al lui Dante!
                                        VI AD
                                        (mândru)
    Spune mai mult. Ideea de bază e că dedublatul îşi joacă eu-l. 5 De fapt, ăsta e şi subtitlul.
                                        T1NCA
    Are şi un subtitlu?
                                         VIAD
                            (mândru)                            10
    „Dedublatul îşi joacă eul“.
                        VI ĂDUI.EASA Parcă-1 şi văd jucându-1. Ca un cal nărăvaş.
                                        VI AD
                            (grav)                              15
    E vorba despre relaţiile confuze care există între un bărbat
şi o femeie...
                        VIĂDUI.EASA Din zilele noastre...
                            VI AD                               20
    Nu... Să nu se grăbim... din zilele noastre e puţin spus. (Apăsândpe cuvinte.) Din toate vremurile! Adică viaţa în doi e o melodramă... dar cea mai stupidă melodramă...
                            TINCA
    Eu nu-s de   acord... Eu, ca soţie...                       25
                        VI ĂDUI.EASA Nici eu! (Enervat.) Eu cu nevastă-mea - melodramă? Hai sictir!
404
MARIN SORESCU
                                        VIAD
                                      (îndărătnic)
    Domnule... melodrama aia cea mai fumată, cea mai răsuflată...
                                       TINCA
                                      (enervată)
    Taci! (Uimire.) Eu cu bărbatu-meti - melodramă!?... Dar e o armonie!... Chiar te-aş invita odată, să vezi cum trăim.
                                   VIÂDULEASA
    Vino, domnule, în sânul familiei mele, să vezi un exemplu de trai în comun cu nevasta mea... Fără cea mai mică fisură...
                                        VLAD
                                       (enervat)
            Eu nu vorbesc de viaţa voastră, vorbesc de cartea mea.
                                       TINCA
    Ziceai că are cuvintele scoase pe margine şi fiecare le aranjează cum vrea.
                                        VIAD
    Pardon. Cum poate! E o nuanţă. Şi eu le-am aranjat, are voie şi autorul să-şi aranjeze cuvintele în cartea lui, nu? Le-am potrivit cum am putut... că ţine şi de destin... şi mi-au dat... chestia asta... Râzi şi plângi... râzi şi plângi... plângi şi nu mai râzi deloc...
                              TINCA şi VIÂDULEASA
                                       (destinşi)
    Mă rog, viaţa dumitale... nu ne băgăm...
                                        VLAD
                                      (continuă)
    ... Deci, o melodramă — viaţa e melodramă care se sfârşeşte prost. Ca o tragedie antică.
CASA EVANTAI
405
                                    TINCA
                                    (uimită)
    Aşaaa?!
                                VIĂDUI.EASA
    Eeee!
                                     VIAD
    Ca în tragedia antică, mor toţi. Al dracu dacă scapă vreunul... de sămânţă... în afară de corifeu sau de vestitor. El trebuie să spună ce s-a întâmplat şi lumea să se cutremure... Dar lumea nu apucă să se cutremure de efectul artei, pentru că are loc un cutremur de pământ. Un cutremur de-adevăra-telea, care... ce să vă mai spun dumneavoastră, doar... scrie şi-n ziare... ba-n Chile, ba la Istanbul... Trăim pe-un vulcan... şi pe-un cutremur... şi pe-o alunecare de teren...
                                    TINCA
    Atunci viaţa e văzută complex... dumneata gândeşti profund...
                                VIĂDUI.EASA
    Deci tragedia se amplifică grozav. Un ţipăt intr-un difuzor planetar... Ori v-am spus ultimul vis?... Se făcea că trăiam într-un vis. Dar într-un vis vechi, uitat. Pe cale de destrămare... Mergeam de mână cu un consătean, pe front... noaptea. Şi ne ţineam de mână... să nu ne pierdem... Şi ăla zicea... cum îl chema?... îl chema Vlad Vlăduleasa... Tot ca pe mine.
                                     VI AD
    Ca pe mine...
                                VIĂDUI.EASA
    Şi-mi zicea: „Mă, te-am visat cam rău adineauri. Când am aţipit o ţâră, aşa, de-a-n picioarelea“...
406
MARIN SORESCU
                                      VIAD
       Aşa e pe front. Visezi de-a-n picioarelea... Şi-i visezi pe alţii] dormind şi odihnindu-se în somnul tău... Mi-amintesc şi eui de unul... îl chema tot aşa, Vlad Vlâduleasa...
  5                         VI.ĂDUI.EASA
                                      (uimit)
       Ca pe mine!
                                      VLAD
       Era aşa de obosit, că nu mai putea să se odihnească nici] 10 chiar dacă dormea... Şi mi-a zis: „Mă, camarade, dac-o să mai j aţipeşti, visează-mă c-am murit, visează-mă că mor... am nevoie de somnul ăsta, înţelegi?“...
                          VIĂDUI.EASA
       îmi amintesc... ca prin ceaţă... Chiar aşa ţi-am zis! Şi tu: ¡5 „Nu pot să te omor sub pleoapele mele“. Şi-am continuat să mergem aşa, prin beznă, ţinându-ne de mână...
                                      VI AD
       I.-am visat căzând mort. N-am vrut să-i spun...
                          VIĂDULEASA 20                             (cască)
       M-a apucat oboseala... o oboseală ca atunci când m-a salvat odihna morţii din somnul tău...
                                     TINCA
       Ce tot vorbiţi voi aici? E imposibil să se întâlnească doi 25 bărbaţi şi să nu înceapă să-şi depene amintirile de pe front... De-aia femeile umblă după puştani...
                          (Intră Ciovârnache.)
                          CIOVÂRNACHE
       Aşa-i viaţa... Mai cu una, mai cu alta... trece.
CASA EVANTAI
407
                       VIÁDUI.EASA Fraţilor, mă simt rău...
                                        TINCA
                                        (speriată)
    Vai de mine!
    Mor...
                   VIÁDUI.EASA
                            T1NCA
    Aşteaptă, un pic... Iţi recomand eu un...
                        VIĂDULEASA                              10
                        (cade pe parchet)
               Cum picură marea în nori! Simt aburul urcând prin mine.
Sc mută-ncet valul în nori. Vapoarele se lasă mai jos, fără să ştie că marea se furişează în nori. Pe nori plutesc sfinţii vâslind, fără să ştie nici ei că norii se fac tot mai adânci. Că ei vâslesc 15 tot mai sus...
                        CIOVÂRNACHE
    Ce zice?
                        VIĂDULEASA
    Cum îi creşte şi-i scade pulsul... (Continuând):            20
                Iubito, şi suntem noi doi Cu talpa de scoici fierbinţi,
                Cu creştetul sus printre sfinţi...
                        (Cască şi moare.)
                            T1NCA                               25
                (impresionată, ii închide pleoapele)
    E frumos să mori spunând versuri. Eu cred că le-am înţeles...
408
MARIN SORESCU
                                CIOVÂRNACHE
                      (îl ia in spinare şi-l scoate din scenă. Se întoarce. Intre timp, Tinca a adm un tort, şampanie. In tort înfige multe lumânări, pe care le aprinde.)
       Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de întâmplări nesem-5 nificative...
                                      VI AD
       I se citea moartea pe faţă din timpul războiului...
                          CIOVÂRNACHE
            Oricum, pentru o aniversare sunt prea multe, două morţi.
  10                              TINCA
                           (continuă să aprindă Imnânările)
       Dragă, de ziua mea să ne veselim!
                                      VI AD
       Da. Să desfac şampania? Unde sunt cupele, unde e dopul, 15 unde e tavanul?... Da, uite dopul aici, l-am găsit... tavanul e acolo... să vedeţi ce-o să-l mai pocnească...
                          CIOVÂRNACHE Să nu-mi uit ideea: moartea e foarte dăunătoare organismului. Am simţit că mă fulgeră această idee adineauri, când 20 îl duceam la morgă pe nenorocitul de Vlăduleasa...
                                      VI AD
       Asta e şi ideea cărţii mele: e mai nocivă moartea în ziua de azi decât a fost în trecut.
                          CIOVÂRNACHE
  25 E şi normal. Pentru că azi mori tu, în timp ce în antichitate... Te deranjează chestia asta?
                                      VI AD
       Altfel trebuie privită problema. Filosofic... Viaţa e mai scumpă azi...
CASA EVANTAI
409
                                         TINCA
     Ah, traiul...
                                         VLAD
     Adică azi cunoaştem mai bine preţul vieţii.
                                         TINCA
     Ce trai! Ce preţuri!
                                         VI AD
                                   (enervat, către Tinca)
     Tu să taci! Cobori discuţia. Cum deschizi gura, cum cobori ştacheta.
                                         TINCA
                                (aproape izbucnind in plâns)
     Vlad, de ziua mea?...
                                         VIAD
           De ziua ta, da, de ziua ta! Şi ieri a fost ziua ta... şi alaltăieri... şi săptămâna trecută... Mă ţii numai în sărbători!
                                         TINCA
                                         (plânge)
     Vlad!
                                         VI AD
     Nu-ţi da drumul la lacrimi, că desfund şampania! (O desface, fără pocnitură.) N-a făcut nici fâs, dar e de calitate.
                                   CIOVÂRNACHE
     Cupele, cupele...
                                         VI AD
                                   (încercând să fie vesel)
     Să curgă şampania gârlă. (O ia în braţe pe Tinca si o sărută zgomotos fi o învârteşte prin cameră.)
410
MARIN SORESCU
CASA fiVANTA I
411
                         CIOVÂRNACHK Să trăieşti! Noi să trăim! Nu de dragoste ne plângem noi. Resurse naturale - gârlă. Ca şampania!
                                                              TTNCA
  5                        (ţipă fie plăcere)
       Nebuniile, lasă-mă, ameţesc...
                         CIOVÂRNACHK
                                                              ( râzând)
       Am auzit că unul de 80 de ani s-a căsătorit cu una mai M tânără cu 100 de ani decât el. (făcând o socoteală.) Avea minus 20 de ani! (Haz.)
                                                              TINCA
       Aşa da!
                         CIOVÂRNACHK 15 Şi era rece ca gheata.
                                                              VIAD
       Toate îngheaţă sub zero grade. Află, draga mea, că sunt mort după tine!
                         CIOVÂRNACHK
  20                             (vesel)
                                   Din dragoste intrăm cit rect în comă. Noroc! (Continuând.) Şi vârsta... Dar şi intensitatea pasiunii. (O sărută pe linca.)
                                                             TINCA II
                                         (care a stat tot timpul in scenă, uitată si mută ca o mustrare,
  25                   il ia pe Ciovârnache de mână!
       Ajunge!
                         CIOVÂRNACHK Stai, că n-ajunge! (Recitând.)'. O linie dreaptă a trecut prin mine, în prima zi a mea de pe pământ. Mă căuta de mult pe-30 semne, pândea pe undeva de după colţ...
                                                                                                                        TINCA II
                                                                                                                       (bosumflata)
    Pândea pe naiba! Ai băut un pahar si tc-ai ameţit.
                     CIOVÂRNACHK
    M -am molipsit de poezie de la ăla... când l-am dus în spinare... A venit fulger, a trecut prin inimă... şi-a luat-o spre infinit... împingând o pasăre spre infinit... Ce-mi place mie, suflete, la tine, este misterul tău... Numai misterul... N-am cum să-l ating... Nu-i chip... întind spre tine mâna ca spre Dumnezeu... Şi mi se-afundă mâna lin în fulgi...
                                                                                                                           VI ,AD
                     (luând-o pe Tinca la dans)
    L foarte frumos. Hai să zicem în cor:
                                                                                                                           TOTI
    Ce-mi place mic, suflete, la tine, hste misterul tău, numai misterul...
    N-am cum să te ating, nu-i chip...
    Întind spre tine mâna, ca spre Dumnezeu...
    Şi mi se-afundă mâna lin în fulgi...
                     CIOVÂRNACHK
                                                    (care a dansat şi el cu linca II)
    Mi-e rău... Am dat să râd, să mă veselesc, şi mi s-a crispat zâmbetul... Mi-a crăpat pe faţă, cum se şterge gura unui sfânt dintr-o frescă veche... Când începe să curgă varul... pe umerii babelor credincioase...
                                                                                                     TINCA II Hai la doctor! (îlia Îit spinare.)
                     CIOVÂRNACHK Otravă... mi s-a pus otravă în...
412
MARIN SORESCU
                                TINCAII                              I
        Taci! N-a fost nici o otravă. Tu n-aveai voie să bei. Cu' inima ta...
                           CIOVÂRNACHE 5 Adio, societate împărţită pe... case... hm! ce greu mi-e capul!... Grozav ospăţ a mai fost ăsta...
                      (Tinca II şi Ciovârnache ies.)
  (Tinca şi Vlad au rămas singuri. Obosiţi, veştejiţi, decepţionaţi, ca după orice onomastică.)
  ,0                                 TINCA
        Petrecerile astea bătrâneşti... îţi strică tot cheful...
                                VIAD
        Pe toţi îi vezi luând pilule... că-şi duc mâna la inimă, se ţin de burtă...
  15                                 TINCA
        De ce dracu-or fi mai plecând de-acasă?
                                VI AD
        (luând seama in jur, uitându-se intr-o oglindă şi pipăindu-se, ca şi când s-ar trezi dintr-un vis)
  20 Hm!
                                TINCA
        Ce e cu mutra asta? Parcă te-ai trezi dintr-un vis... al răposatului Vlăduleasa... (Râde.)                                   ’
                                                                     i
                                VI AD
  25                           (acelaşi joc)
        Hm!...
                                TINCA
        Ce tot „hm“, ce nu-ţi convine?
CASA EVANTAI
413
                                  VI AD
                            (ca pentru sine)
    Ce jale! Ce încurcătură poate provoca o femeie! Unde sunt? Unde mi-e alter-ego-uXi Unde e alter-ego-u\ lui alter-egoi Unde e celălalt?                                                       5
                              TINCA
          Ce tot vorbeşti acolo? Spune mai tare, s-aud şi eu!
                              VI AD
    Acum nu mai ştiu nici eu... Sunt dedublatul? Al câtelea dedublat?   Ori sunt  originalul?                                10
                            TINCA
    Tu şi original! Mă faci să râd!
                            Scena 34
    Intră Daniela şt Drincea, veseli, ţinându-se de mână.
                            DANIEI A                                15
    Tati, manii!  (ti sărută.) N-aţi terminat cu povestea aia?
Ne-aşteaptă Tinca şi Vlad.
                            TINCA
    Cine?
                            DANIEIA                                 20
    Tati şi mami. Ştiţi, invitaţia aceea veche... la masa aia de ziua lor... Adică a voastră... Pe care trebuie s-o sărbătorească... adică s-o sărbătoriţi în familie...
                                 TINCA
    A, bună idee! Că după un pahar de vin, ori ne suprapunem 25 perfect, şi rămânem aşa... ori (semnul crucii)... Ambele cazuri în avantajul nostru...
414
MARIN SORESCU
                                 VIAD
        Eu nu mai merg la nici o onomastică. Alt masacru de eu-ri... de personalităţi... Cine spunea: „Nu va scăpa decât corifeul“?... Acolo nu mai scap!
   5                                  DANIEI A
                            (înainte de a pleca)
        Vă rog să ne daţi binecuvântarea voastră... (Mândră.) Ne-am logodit!
                                 VI AD
   10                                 (confuz)
        Eu, să mă mai recăsătoresc? Doamne fereşte! Nu mă mai înham la o nouă luptă a contrariilor...
                                 DANIEI A (către Drincea)
   >5 Tata are haz... întotdeauna a avut... Tati, noi ne... înhă-măm... Pune-ne mâna în cap şi dă-ne binecuvântarea ta... Daţi-ne binecuvântarea voastră... (Tandru, către Drincea.) Moliciune! Operatule! Spătel cabrat! (Pe alt ton.):
                   Se mută povestea la noi,
   20                 Iubite, şi  suntem   noi doi,
                   Noi doi, pe cărări mai abrupte... înalţi, mai înalţi ca un munte,
                    Cu talpa pe scoici fierbinţi...
                                     (Cortina)
DESFACEREA GUNOAIELOR
r
;-í
                   PERSONAJE
   POTOLEA
   PERPELEA
   EVDOCHIA
   PENSIONARUL                                      5
   FEMEIA CU COPIL ÎN BRAţE
   COPILUL
   SUGACIUL
   DAN
   IRINA                                           10
   GUNOIERUL ŞEF
   GUNOIERUL ADJUNCT
   ŞOFERUL
   TATA CAŢA
   TIPUL                                            «
   COCA
   FEMEIA BRUNETA FEMEIA ÎNALTĂ NEAGU
   FEMEIA OACHEŞĂ                                  20
   FEMEIA CU BASMA VERDE
    Toate aceste personaje stau la coadă. S-ar putea să mai fie şi altele, chiar e recomandabil ca teatrul să folosească toţi actorii care nu sunt prinşi în roluri în alte piese.
               PROLOG
    Un orăşel de provincie. Două străzi: Strada Semicercului Nou şi Strada Semicercului Vechi. Străzile pleacă din piaţa mare şi se întâlnesc în piaţa mare. Aici pulsează coada la gunoaie. Oamenii sunt obligaţi să arunce gunoaiele vechi şi să ridice gunoaiele noi. Cetăţeanul se scoală cu noaptea în cap, îşi ia ziarul să vadă cui i-a mai dat vreun gunoi în ochi şi se aşează la rând aşteptând gunoierii cu maşina lor fantastică... Nu se prea ajung aici lăturile, nici gunoaiele, nici nimic — ăsta e adevărul! (Perioada de criză, războiul mondial bate la uşă.) Traseul gunoierilor e simplu: încarcă pe Strada Semicercului Vechi, descarcă pe Strada Semicercului Nou. Şi viceversa -miercurea, vinerea şi duminica după-amiază. Pe de altă parte, statul la coadă e şi o plăcere: lume multă, vorbesc toţi, mai auzi una, alta. Se vântură idei, după o expresie retrogradă a unui invalid. Femeile, ca să nu aştepte degeaba, vin cu lucrul, care spală rufe (le dau bărbaţilor să Ie ţină în mână, să se zvânte), care croşetează, care fac colivă ori întocmesc pomelnice, pentru a le strecura în mâna părintelui, la prima slujbă. Bărbaţii cioplesc bârne, fac butoaie, se tund etc. Dar să nu intrăm în amănunte.
    Nu rareori câte un străin se rătăceşte în orăşelul nostru. Rugând vreun puşti să-l descurce, puştiul îi spune franc:
    —  Aşa şi pe dincolo.
    -  Cum aşa şi pe dincolo?
420
MARIN SORESCU
        -     Asta e Strada Semicercului Vechi. Mergeţi pe ea până daţi de Strada Semicercului Nou, care vă duce tot aici în piaţă. Deci, aşa şi pe dincolo.
        - Şi ce să fac în piaţă?
   5      — Coadă. Vă puneţi în minte o dorinţă şi aşteptaţi la coadă.
   Altă ieşire nu există. S-a pus şi problema contopirii Străzii Semicercului Vechi cu Strada Semicercului Nou, dar s-a constatat că s-ar fi creat un cerc vicios: semivechi ori seminou, la alegere.
10     —Altă ieşire?
        -     Fiţi bun şi aşezaţi-vă aici, până nu v-o iau prea mulţi înainte. De altfel, acuşi trebuie să pice şi maşina neagră să ridice gunoaiele. Dar mie nu-mi daţi nimic pentru explicaţie? Ghidul nu primeşte nimic? Un bilet de tren găurit! E bun şi ăsta,
15 zic c-am făcut o excursie fantastică. De altfel, dumneavoastră trebuie să fi picat din lună dacă habar n-aveţi cum e la noi. Pe Strada Semicercului Vechi — pe asta — şi pe Strada Semicercului Nou — adică astălaltă. Mulţumesc frumos, vedeţi să nu v-o ia alţii înainte la coadă, c-au început să dea buzna.
               ACTUL I
                        TABLOUL 1
   Strada Semicercului Nou. Dimineaţa. Se deschid geamuri, apar capete neliniştite care scrutează. Grăbită, lumea iese din case, pregătită ca pentru cumpărături - sacoşe, plase, sticle, chiar geamantane. Se formează coada, 5 undeva în partea dreaptă a scenei, care ar duce in piaţă (care deocamdată nu-i comună).
                        PERPELEA
   Să nu zici niciodată că eşti bătrân, că e ca şi cum i-ai comanda celulei  nervoase.                                   ¡0
                        POTOl,EA
   Nu, zău.
                        PERPELEA
   Sunt medicamente care trebuie luate şi la doi ani după deces.
                        POTOLEA                            15
   Nu, zău!
                        PERPELEA
                (desfacând un ziar şi citind ceva)
   Iarăşi s-a întâmplat ceva în Bolivia şi Nicaragua.
                        POTOLEA                            20
                        (foarte uimit)
   Nu, zău! Inundaţii sau secetă?
422
MARIN SORESCU
                             PERPELEA S-a băgat carne de tun.
                             POTOLEA
       Nu, zău! Măcelăriile noastre ce-or fi făcând?
  5                  FEMEIA  CU COPIL ÎN BRAŢE
             (intră în scenă, observă rândul si se asază în faţă)
       Of! Ce-am mai fugit.
                             PERPELEA
       Hei, doamnă!
  10                         POTOLEA
       Domnişoară! (Femeia se face că plouă)
                             PERPELEA
       Se face că plouă.
                  FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
  15                         (oftează adânc)
                            PERPELEA
                            (foarte nervos)
       Oftatul nu scuză... mijloacele.
                             POTOLEA
  20    Las-o, domnule, nu vezi că e însărcinată? Dacă are copil în
  braţe, înseamnă că poate să facă şi prin urmare e însărcinată. Asta o ştiu de la un doctor. (Către femeie) Sunt gemeni?
                             PERPELEA
                               (agitat)
  25    Nu mă interesează explicaţia dumitale, domnule. Oricine
  poate să-ţi apară acum cu un copil din flori. Le dăm drumul la toate în fată?
DESFACEREA GUNOAIELOR
423
                        TIPUL
    N-am văzut nicăieri atâţia copii din flori, câţi am văzut în Turcia.
                        POTOLEA
    Aţi fost în Turcia?                                     5
                        TIPUL
    Da de unde! Pe hartă.
                        EVDOCHIA
         (tolănită intr-un pat, pe care il aduc patru vlăjgani)
    Aşa maică, aici mai în faţă... Că eu nu mai am mult de 10 trăit. Măcar s-apuc ceva înainte de... Aşa, lăsaţi-mă aici...
(Vlăjganii aşază patid înj'aţă şi ies pe rând.)
                        PERPELEA
    Poftim! Dumneaei n-are copil în braţe...
                        EVDOCHIA
    Eu sunt foarte bătrână. Mă cheamă Evdochia şi vin în fiecare zi aici, poate apuc ceva. Dumneavoastră n-aveţi de unde să mă ştiţi, că sunteţi mai tineri.
                        PERPELEA
    Credeţi că mie nu mi-ar fi lesne să iau un copil în braţe şi 20 să-mi fac cumpărăturile cât ai zice peşte? Sau să mă fac bătrân? Hodorog bătrân?
              FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
    Poftim, domnule! (!i întinde copilul) Nu vă e ruşine! Credeţi că noi de drag! Doamne, ce oameni!                        --5
                        EVDOCHIA
    S-a pierdut simţul omeniei, dragă. Al şaselea simţ. Ca şi când n-ar fi fost. Văzul, mirosul, pipăitul, auzul, gustul şi bunul-simţ.
424
MARIN SORESCU
                  FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE Bunul-simţ a fost aruncat la lada de gunoi şi distribuit pe sprânceană.
                            PERPELEA
  5    Dumneata, bătrânico, să-ţi vezi de tuşea dumitale.
                             COCA (lui Perpelea)
       M-am abţinut, dar gura dumitale...
                           EVDOCH1A
  10   Tineretul de azi!
                  COPILUL CU STICIA GOAIĂ
       Tineretul - fala străzii! (Ascultând) Linişte! Parcă s-a auzit motorul. Pss! (Ascultă) Pe dracu’ e un bondar. (îlprinde sil bagă în sticlă) Eu mi-am făcut plinul. (Râsete)
  15                          POTOLEA
       De unde naiba atâţia bondari? S-a schimbat clima?
                            PERPELEA
       O adevărată invazie. Şi fac un zgomot. (Se aude băzâitul bonda-rtdui în sticlă) Maşina!
  20                          COPILUL
       Nu, tot dumnealui...
                            PERPELEA
       Când cu lăcustele, alea măcar veneau, rădeau tot şi plecau în linişte. Altfel, vă închipuiţi ce panică ar fi produs. Dar băr-25 zăunii ăştia!
                              TIPUL
                              (savant)
       Se înmulţeşte populaţia peste noapte! Cred că femeile cu copii n-ar mai trebui să aibă anumite privilegii.
DESFACEREA GUNOAIELOR
425
                          COCA
   Dar noi pentru ce muncim? (Râsete)
                          EVDOCH1A Mi-a amorţit un picior.
                          TIPUL                                5
   Al patului?
                          EVDOCH1A Picioarele patului nu le mai simt de mult.
                          TIPUL
    Nu e de mirare, cu atâtea radiaţii, pe care le înghiţim... 10 EVDOCHIA
   Iradiem fericire.
                          POTOLEA Da, dar exploziile din sânge?
                          TIPUL                               15
   Erupţiile...
                          EVDOCHIA
                          (văitându-se)
   Aoleu, dar mi-a amorţit bine de tot... (Către Copilul cu sticli) Fuguţa, maică, fuguţa şi cumpără-mi nişte spirt.              20
                          COPILUL
   Dar îmi ţineţi locul... (lese)
                          EVDOCHIA
                          (strigă după el)
   Să nu-1 bei pe drum! Generaţiile astea mai noi au deprins -5 un nărav urât: beau spirtul medicinal pe drum. Trei generaţii am trimis după spirt, toate l-au băut pe drum. De unde năravul ăsta?
426
MARIN SORESCU
                           PERPELEA
          întârzie şi şoferii ăştia... (Consultă ceasul) Poftim! POTOLEA
       Vor să ne creeze o situaţie limită.
 5                           COCA
       Putrezim pe la cozi...
                          EVDOCHIA
       Aliniaţi mintal.
                             COCA
 10    De la ciuma lui Caragiale n-au mai întârziat atâta...
                           POTOLEA
                            (corectând)
       Ciuma lui Camus.
                          EVDOCHIA
 15    A lui Caragea. Eu am prins-o. Eram mică pe-atunci... băie-
   ţaşul.. . (Semn spre sticlă) Şi tot aşa, stăteam şi aşteptam microbii...
                           POTOLEA
       Aţi auzit de mareele de la Marea Mânecii? Noaptea când răsare luna nouă se ridică mareele în sus şi rămân valurile pe 20 uscat...
                                        PERPELEA Mai rămaşi pe uscat decât noi...
                          EVDOCHIA
     Măcar dac-ar mai ploua puţin, să înmoaie praful ăsta...
DESFACEREA GUNOAIEI.OR
427
                           POTOLEA
                           (enervat)
    Să vedeţi c-o să întârzii la doctorat din cauza lor. Am plecat să-mi iau doctoratul. Cei din bloc mi-au spus clar: ori îţi dai doctoratul, ori te azvârlim în stradă.                            5
                           PERPELEA
    Aşa e. Fără doctorat nu mai eşti primit în nici o casă şi pe bună dreptate: prea mulţi proşti.
                           TIPUL
          (scoate din servietă sau din plasă un ceas deşteptător 10
                      şi-l pune pe trotuar)
    Suntem salariaţi, condica e condică.
                           EVDOCHIA
    Dă-1 naibii mai încolo, să-mi mai bâzâie şi asta la cap?
                           TIPUL                                 15
    Stimată matroană! Eu am un program, nu pot întârzia zilnic fiindcă nişte funcţionari de la Direcţia Gunoaielor nu-şi fac datoria cum trebuie.
                           COCA
    Direcţia  asta a   gunoaielor!                               20
                           TIPUL
                          (începând să se enerveze)
    Să nu se spună, domnule, să ni se comunice deschis la difuzor că nu mai avem dreptul!
                           PERPELEA                              25
    Nici un   cap de aţă! Adio huzur!
                           POTOLEA
    Să ni se arunce-n obraz crudul adevăr: „De azi încolo nu mai pupaţi voi gunoaie. Nici măcar în ochi!“
428
MARIN SORESCU
                            TIPUL
     Să ştim ce facem, nu? Poate ne aprovizionăm din altă parte. EVDOCHIA
       Am putea foarte bine să mergem pe... (Arată) Acolo măcar 5 există o tradiţie. Ştiţi că un inginer de la noi a trecut aseară dincolo...
                            TIPUL
                             (curios)
       Pe Strada Semicercului Vechi?
  10                           EVDOCHIA
       Da, s-a dus la maică-sa şi... a rămas acolo. Toată lumea e înnebunită.
                            COCA
       Era cu soţia?
  15                           EVDOCHIA
       Cu.
                            COCA
       Era de aşteptat. A pus soacra mâna pe noră şi-a pus-o la treabă.
  20                           EVDOCHIA
       Bine, dar au un copil de doi ani! L-au lăsat dormind. Ce şi-au zis nenorociţii: „Până mâine-dimineaţă ne mai distrăm. Mai o rişcâ, mai o...“
                          POTOLEA
  -.5 Parcă noi n-am avea baruri, parcă n-am avea... blugi! PERPELEA Nu-i ca la mama acasă...
DESFACEREA GUNOAIELOR
429
                         EVDOCHIA
    Ce-o fi cu băieţaşul?
                         COCA
    Vă făceam eu frecţia, dacă aş fi avut oleacă de spirt...
                         EVDOCHIA                             5
    Spirt s-a făcut...
                         COPILUL
               (apare, işi caută sticla goală şi se nşiizâ Li coadă)
    Cline mi-a furat bondarul? (Către Evdochia) Zice că n-are.
                         EVDOCHIA                            10
    ('e zice?
                         COPILUL
    Că s-a terminat de ieri. Toată lumea umblă după spirt, zice. (Cătreceilalţi) Vă rog frumos, cu chestii de-astea nu se glumeşte. Daţi-mi-l.                                                   ¡5
                         POTOLEA
    Crezi că bondarul era prost să te aştepte pe tine, să-l pui în spirt? Şi-a luat valea.
                         COPILUL
                         (convins)                           20
       Nu putea, n-avea cum. Ii băgasem un pai... (Seaude un buznit) EVDOCHIA
    Maşina!
                         COPILUL
    S-a întors! (Aleargă după bondiir şi-l prinde. ¡1 vâră in sticlii) S-a 25 întors.
                         PERPELEA
    Cine să-l mai primească, deh, c-o tinichea de coadă...
430
MARIN SORESCU
                          EVDOCHIA (către Copil)
      Ori l-ai băut pe drum, cum aveţi obiceiul? Spune drept, că nu-ti fac nimic.
                                COPILUL
                                  (spăşit)
        L-am băut.
                            EVDOCHIA
     Ptiu! Chestiile astea or să mă bage-n mormânt. (Îşi punepă-
  10 tura în cap.)
                              COPILUL
                              (către pat)
       Veşnica pomenire... (Către ceilalţi) Lapte nu, vodcă nu... noi cum vreţi să creştem? De unde să primim aripi, de la mama?
  15                         FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
          (puţintel jenată, se deschide la bluză şi începe să alăpteze)
       Cică umblă o paralizie infantilă, mamă, mamă...
                             PERPELEA
       îi daţi bust?
  20                        FEMEIA CU COPII. ÎN BRAŢE
       Doamne fereşte...
                               TIPUL
       Aveţi un profil de madonă, doamnă. Păcat că nu sunt pictor. (Către Potolea) Renaşterea italiană a încurajat mama şi co-pilul. Pinacotecile lor sunt adevărate creşe. Am cunoscut un italian care fusese prunc pe vremea aia. Mi-a spus oftând: „Ce vremuri! M-au ţinut la sân cele mai frumoase fecioare“.
                             POTOLEA
       Să tot renaşti în Italia!
DESFACEREA GUNOAIELOR
431
                             PERPELEA
    Noi nu putem avea renaştere ca lumea, câtă vreme femeile noastre stau la cozi, în loc să facă pe Maica Domnului.
                               COPILUL
      Iar eu sunt nevoit să beau spirt, în loc să fiu ţinut în sân. 5
                   FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE (către Copil)
    Tu ar trebui să fii ţinut numai în palme. Doamne, ce obrăznicătură!
                             TIPUL                                                       10
    l-au dat nas ăi mari. De ce nu i-or mai fi schimbând şi pe-ăia? (Dintr-un gang apar vreo trei femei tinerele cu căldăruşe de gunoi, pe care-l deşartă intr-o ladă imtre, mascată până acum)
                              EVDOCHIA
                         (de sub pătură)                                                 ¡5
    Astea acum s-au trezit...
                         POTOLEA Tinerele. Tinerele. Se simt bine în pat.
                         (Femeile se aşazâ la coadă.)
                         PENSIONARUL                                                     20
                          (merge şi cercetează lada)
                             TIPUL
                             (tare)
    E o ladă stil. De la consignaţie. Cum     ne batem joc de operele de artă!                              Dacă mi-ar da mie voie să încarc un camion cu 25
    mobila care se găseşte în urbea noastră - aş trăi împărăteşte.
                         PENSIONARUL
                         (către gospodine)
    Ciolanele peste varză! Nu e frumos.
432
MARIN SORESCU
                        FEMEIA OACHEŞĂ (ruşinată)
       Nu e frumos...
                         PENSIONARUL 5 Vouă v-ar conveni să primiţi gunoi amestecat?
                         FEMEIA ÎNALTĂ Acum şi dumneata cu morala! Data viitoare n-o să mai facem. Gata, am învăţat din experienţa altora. Suntem încă tinere... Nu ştim multe lucruri.
  io                             PENSIONARUL
       Sergentul... dacă observă... ştiţi cât e amenda?
                            PERPELEA (către Tip)
       Bine le face. Trăim într-un orăşel mic, dar civilizat.
  15                                 POTOLEA
       în oraşele nemţeşti se aşează lumea Ia coadă în staţii şi când vine autobuzul nimeni nu dă buzna înaintea celuilalt.
                              TIPUL
       Dacă un oraş nu păstrează regulile de salubritate, ce să mai 20 vorbim...
                             POTOLEA Asta-mi aminteşte de grajdurile lui Augias.
                  FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
                              (curioasă)
  25 I le-au luat?
                         PENSIONARUL (către femei)
       Eu abia azi-dimineaţă am ieşit la pensie, c-am lucrat în schimb de noapte. Ar trebui să-mi creaţi condiţii optime, să-mi 30 tihnească pensia. (Plângând) Am muncit 40 de ani numai de noapte, de pomană...
DESFACEREA GUNOAIELOR
433
                         FEMEIA OACHEŞĂ
                              (îl mângâie)
    Bunicuţule... N-am vrut...
  PENSIONARUL Eu nu pot să fiu pensionar devotat într-un oraş insalubru. ’ FEMEIA CU BASMA VERDE Eu am fost cea cu ciolanele... N-am ştiut că la gunoi nu merg ciolane pe varză... îmi cer iertare...
                           PENSIONARUL
                       (plânge şi »tai tare)                     10
    Hî-hî...
  FEMEIA CU BASMA VERDE Uite, îmi cer iertare... îmi cer iertare în genunchi... (îngmunche) PENSIONARUL 40 de ani eu am muncit pe brânci... Şi-acum voi vă cereţi 15 iertare în genunchi... Mai bine mi-aţi mări pensia...
                    FEMEIA CU BASMA VERDE
                               (îl sărută)
        Bunicuţule... Iartă-ne. Suntem o societate săracă...
                       PENSIONARUL                               20
                               (răspicat)
    Atunci de ce nu mă lăsaţi să trec în faţă?
                             CEII ALŢI ( vagi aprobări)
    Desigur... Da. Bineînţeles... Bătrânii şi femeile...         25
     FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE Poftiţi. T receţi aici înaintea mea... (Pensionarul trece in fată.)
434
MARIN SORESCU
                           PERPELEA
       Dacă am fi şi noi o societate de consum, n-ar mai trebui să menajăm aşa toate susceptibilităţile...
                           POTOLEA
  5     Ce să consumi? De altfel, e logic: odată ce lupţi împotriva
  consumului...
                           PERPELEA
      După Revoluţia franceză, tot aşa nu se găsea nimic... POTOLEA
  10    Doar ghilotina... în mijlocul oraşului şi mulţi, foarte mulţi
  reacţionari... stârpiţi.
                             TIPUL
                          (către Potolea)
       Ce-ar fi să schimbăm vorba?
  15                             POTOLEA
       De ce, omule? Au trecut aproape două veacuri de la Revoluţia franceză...
                             TIPUL
       Degeaba. Parc-a fost ieri. (Confcsie) Am în minte un fond 20 reacţionar, pe care-1 menajez... îl ţin în secret... fondul secret. .. (Uitându-sepe cer) N-a mai plouat de mult...
                           POTOLEA
       Cum să mai plouă?
                             TIPUL
  25 Dumneata ai idei fixe...
                           POTOLEA
       Nu. Deloc.
DESFACEREA GUNOAIELOR
435
                               TIPUI.
                       (găsind subiect de discuţie)
    Şi eu mi-aş da doctoratul... Dar nu ştiu în ce! POTOLEA
     Ee!
   Dumneata?
     In vise.
    Ce teză?
                         TIPUL
                   POTOLEA
                         TIPUL                           10
                           POTOLEA „Despre coşmaruri şi mama dracului“.
                           TIPUI.
                           (meditând)                          15
   E un subiect interesant.
                           POTOLEA
   Am nişte vise foarte urâte. (La ureche) în fiecare noapte visez că mă ia mama dracului. Vreau să lămuresc odată pentru totdeauna chestia asta obscură...                                 20
                           TIPUL
   S-o aşezi pe platformă ştiinţifică.
                           POTOLEA
   Să-i dau o bază solidă. îmi susţin teza şi-mi iau concediu medical.                                                       25
                           TIPUL
   Un subiect de-ăsta te poate da gata.
436
MARIN SORESCU
                              POTOLEA
       Nenorocirea e că nu vrea comisia să se întrunească. Zice c-o deprimă. Acum tocmai voiam să mai trec o dată pe la profesor şi să-i povestesc ultimul vis, poate-1 înmoi.
  5                               TIPUL
                              (curios)
       Ce vis?
                              POTOLEA
       Se făcea că mă lua mama dracului...
  10                                                          TIPUL
       Interesant.
                              POTOLEA
       Şi de-asta stau aici... poate pun mâna pe vreo coadă de mătură. Fără un cadou, cât de cât... ştiţi...
  15                                                          TIPUL
       Cunoaştem, cunoaştem... Şi eu tot aşa... fără doctorat! Aş putea să-l dau şi mâine, dar nu mă hotărăsc. Orice subiect mi se pare prea vast. Or, eu trăiesc într-o chichineaţă de trei pe doi. N-am unde să-l dezvolt. Fără baie, fără debara...
  20                               POTOLEA
       Intr-adevăr... Totuşi, aveţi nişte vecini agreabili, dacă pot să vă suporte fără patalama...
                              TIPUL
       Agreabili, agreabili, dar cât o să ţină chestia asta? De-aia
  25 dumneata eşti într-un fel un om fericit... Ai subiectul în cap...
                            POTOLEA
       Viaţa, dragă prietene...
DESFACEREA GUNOAIE!.OR
437
                               TIPUI.
    Mama dracului...
  (Intră Ţaţa Caţa. O femeie tnătăhăloasă, între două vârste. Se suie pe un pietroi, să domine adunarea.)
                             CATA                                 5
    Bună ziua... (Nu se aude) Nu se aude? (Energie) Bună ziua. GIASURI ANEMICE
    Bună, bună...
                               COCA
    Cine e?                                                        io
                             PERPELEA
    De la centru. O cheamă Caţa. Toţi îi zic Ţaţa Caţa, că e bună de gură. De altfel, e o bună organizatoare. Pe unde trece ea, se simte un vânt proaspăt...
                             CAŢA                                  ¡5
                             (volubilă)
    Cum merge? Bine, bine? Toţi aveţi un aer foarte plăcut. Aţi dormit bine? (Observăpatul) De altfel, unii văd că mai dorm şi acu’. (Autoritar) Daţi patul afară!
                FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE                           20
          (arătând spre Evdochia, care s-a ridicat în capul oaselor)
    E bătrână, e suferindă, vai de păcatele ei...
                             CAŢA
    Ce păcate are?
                FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE                           25
    E nevoiaşă...
                             CAŢA
    Să nu spun de două ori. Să scoată cineva patul din piaţă... (Câţiva inşi execută porunca.) Dacă vrea să se odihnească, să respire
438
MARIN SORESCU
aer proaspăt, reavăn, aşezaţi-o pe-o bancă la marginea oraşului. Ori într-un spaţiu verde. Aţi plantat duminica trecută palmieri? Or să se prindă, că schimbăm şi clima.
                              TIPUL
    Da, dar nu se prind.
                           EVDOCHIA
                            (văitându-se)
    N-am temperatură. (Patul e scos din scenă)
                              CATA
                       (pe un ton foarte blând)
    Deci sunteţi mulţumiţi, vă merge bine...
                               COR
    Bine, bine, în privinţa asta...
                              CATA
    Dar... lipsuri? Se mai manifestă ceva lipsuri? Spuneţi deschis. De-aia am venit în mijlocul dumneavoastră... Poate le îndreptăm...
                            POTOLEA
                           (cu gura moale)
    Ar mai fi câte ceva...
                              CATA
    Hei, oameni buni... Nu poate merge totul perfect dintr-o dată... De-aţi şti ce lucruri grave se întâmplă pe glob... Aici e raiul.
                              TIPUL
    Raliul?
                              CATA
    Lipsurile noastre sunt lipsurile raiului.
                              TIPUL
    Raliului.
DESFACEREA GUNOAIELOR
439
                                CAŢA (n-aude)
    Dacă ar fi să cădem în misticism. (Râde) Prea dulce, prea bine, prea moale...
                            POTOLEA                                5
    Prea de tot...
                            CAŢA
    V-am spus, nu se poate face totul dintr-o dată... (Scoate un carneţel, îl consultă.) Şi în timpul ăsta există o ţară pe glob, unde se întâmplă nişte crime monstruoase...                            10
                    FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
                            (speriată)
    liii!
                            CAŢA
    Şi eu ani tras o înjurătură birjărească, pardon, imperialismului. I'!
                            POTOLEA Ia să-i mai dăm în mă-sa şi pe-ăia, pardon.
                            CAŢA
    Tocmai, la asta mă gândeam şi eu. Tot ne-am strâns cu toţii aici. Să rupem puţin din programul nostru şi să transformăm 20 această adunare spontană într-o manifestaţie de simpatie...
                             UN VIĂJGAN (tare)
    Să le dea drumul celor trei... cum îi cheamă?
                            CAŢA                                  25
    Ce contează... Sunt nişte oameni simpli, nevinovaţi, a căror simplă vină e aceea de-a fi cutezat să nu fie de acord.
                            TIPUL
    Pastele mă-sii, pastele mă-sii...
440
MARIN SORESCU
                         POTOLEA (îl trage de mânecă)
       Insula Paştelui...
                                                           TIPUL
  5                          (scandând)
       Insula Paştelui, Insula Paştelui, ruşine!
                                                           CATA
       Unde sunt pancartele, nu v-a dat nimeni azi-dimineaţă nişte pancarte?
  10                             PENSIONARUL
       Aoleu, erau în pat. I £ cemse bătrânica, să le păstreze la cald...
                                                           CAŢA
       Foarte rău... Ce înălţăm noi acum?
                              COPILUL 15 Mă duc eu după ele...
                                                           CATA
       Aşa, bravo. (Copiluliese.) Deci, simpatizaţi cu cei trei eroi...
                                        POTOLEA Cum să nu. Cum îi cheamă?
  20                                     COR
       Da, ni se rupe inima... Cât le-au dat?
                                                           CATA
                                    Trei luni, cu drept de apel...
                                                           TIPUL
  25 Lipsa asta de democraţie e îngrozitoare. (Montăndu-se) Dacă mie mi-ar da voie să mă duc până în Insula Paştelui, i-aş scoate pe cei trei din robie.
DESFACEREA GUNOAIELOR
441
                           PERPELEA
    Numai dacă-ţi plăteşte guvernul de-acolo drumul...
                           TIPUL
    Şi cazarea?
                           PERPELEA                             5
    Şi.
                           TIPUL
                           (resemnat)
    Atunci, să se descurce.
                           COPILUL                              ¡0
                           (intră gâfâind)
    N-a vrut să mi le dea. Stătea pe-o bancă, sub un copac, cu cele două pancarte în mână. A zis că sunt singurele lozinci care o mai ţin în picioare, după ce-a fost dată jos din pat. A zis c-o înflăcărează şi poate-i creşte temperatura...                   /5
                           CAŢA
                           (sever)
    Să nu mai lăsaţi lozincile pe mâna nebunilor. în sfârşit. (Dulce) Deci, prieteni... Acum, că am manifestat şi pentru cei închişi, cei care luptă pentru drepturile lor, ne putem vedea de 20 ale noastre. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Dă să plece.) Dacă se iveşte vreo defecţiune, vreo neregulă ceva, raportaţi mai sus. Noi n-avem cum să le ştim pe toate.
                           POTOLEA
    De ce întârzie ăştia cu gunoiul?                            25
                           CAŢA
    Cine a întrebat să facă un pas în lături.
                           POTOLEA
    îmi pierd rândul.
442
MARIN SORESCU
                                                          CAŢA
       Curaj.
                                                          VOCI
       Ieşi, domnule, afară, vrei s-o păţim şi noi pentru dumneata? 5                             POTOLEA
               (face un pas în afara cozii, îmbrâncii din spate)
       Eu.
                                                          CAŢA
       înseamnă că la dumneavoastră se lucrează prost, dom-w nule... cum te cheamă?
                                                      POTOLEA
       Potolea...
                                                          CAŢA
       ... Potolea. Cei care trebuie să vină să distribuie gunoiul 1.5 nu-şi fac datoria cum trebuie şi lumea pierde ore în şir stând degeaba... Dumneata ai spirit critic. îmi place. Când sosesc gunoierii, făceţi-le o critică aspră.
                                        POTOLEA Putem să le dăm cu ceva-n cap?
 20                             CAŢA
              (nu ştie ce atitudine să ia, apoi se relaxează)
       Nici chiar aşa, domnule... cum îţi zice?
                                                     POTOLEA
       ... Potolea.
 25                             CAŢA
       Ai un nume paşnic.
DESFACEREA GUNOAIELOR
443
                             POTOLEA
    Am făcut două războaie cu numele ăsta. Tata pe primul şi eu pe celălalt.
                             CAŢA
                             (grăbită)                               5
    Mă cheamă problemele. Trebuie să plec.
                             VOCI
    Nu, mai rămâneţi.
                             CATA
                             (către Potolea)                        10
    Te rog un lucru. Ia o foaie de hârtie şi întocmeşte dumneata
o listă cu cei care vor să plece acasă. Poate au treburi, poate vor să se odihnească puţin...
                             TIPUL
                             fnedumerit)                            15
    Cum aşa?
                             CATA
       Noi trebuie s-avem o evidenţă clară, care pe unde se găseşte. COCA
    Se iau casele?                                                  20
                             CAŢA
    Nu, draga mea, să nu mă înţelegi greşit.
                     FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
    N-avem voie să mergem acasă?
                             CAŢA                                   25
                             (agasată)
    Da, dar întâi să vă înscrieţi pe o listă...
444
MARIN SORESCU
                           POTOLEA
       Linişte. Fără debandadă. Cine vrea să rămână, trece în dreapta, cine vrea să plece, în stânga... Vă spuneţi fiecare numele şi anul naşterii...
  5                                  GATA
       Foarte bine. Să existe o disciplină şi-o evidenţă clară. Eu am plecat, mă cheamă problemele. Bună ziua, oameni buni. Şi când vor sosi gunoierii — o critică, da’ ştiţi, de să le meargă fulgii, (lese.)
  io                                TIPUL
       Putem să le dăm cu ceva-n cap?
                            POTOLEA
                            (autoritar)
       Cine a zis? (Linişte)
  15                             PERPELEA
       Linişte mormântală.
                            POTOLEA
       Cine a zis? (I.¡nişte)
                            PERPELEA
  20 ...mormântală...
                            POTOLEA
                    (scoţând un carnet şi-un creion)
       îndrăzneşte cineva să spargă coada? (Cei din spate se furişează unul câte unul.)
  25                 FEMEIA   CU    COPIL ÎN BRAŢE
                            (arătând spre copil)
       S-a udat.
                            POTOLEA Nu pleacă nimeni, până nu-1 scriu pe listă.
DESFACEREA GUNOAIELOR
445
               FEMEIA CU COPII, ÎN BRAŢE E mic, el nu votează, nu nimic... Trebuie să mă duc să-l schimb...
                              POTOLEA
    Nu se schimbă nimic. S-a schimbat o dată, am făcut o dată 5 ordine şi curăţenie, nu schimbăm ordinea şi curăţenia în fiecare zi. Cum îl cheamă?
               FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE Nu spun nici moartă. Ce vă interesează pe voi cine mi-a fost drag? Ori iubim şi ţinem secret, ori...                     10
                           PENSIONARUL
      Da’ ce, n-avem voie să plecăm acasă? Te pomeneşti că...
(O rupe la fugii-)
                              POTOLEA
    Hei!                                                         15
      FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE Mă duc eu să-l prind, că sunt mai sprintenă. Ţine-1 oleacă.
(U dă copilul hd Potolea, iese.)
                              POTOLEA
               (rămas singur in scenă cu copilul în braţe)       20
    Ia te uită... (Copilul începe să plângă.) Taci cu tata... adică... adică taci cu nenea. Ho! Opreşte-te. Să ştii şi tu, măi băiatule, cum te-o fi chemând? (Scoate iar carneţelul.) Nici tu nu vrei să spui? De fapt, ai dreptate. Noi suntem generaţia anonimă, măi băiatule, amândoi suntem fiii revoluţiei, pricepi cum vine asta? 25 A venit revoluţia, ne-a luat din scutece şi (dândpeste ceva ud) ne-a scos în stradă, unde-am făcut pe noi... Pricepi tu cum vine asta? N-ai cum să pricepi, că eşti mic, fără tată, fără mamă, născut în focul luptei pentru o viaţă mai... dârză. Cum ziceai că te
446
MARIN SORESCU
cheamă? (Privind în jur) Cum s-au topit toţi, ca zăpada primăvara... Soarele nou primăvăratec înseamnă în primul rând topeală... Munca cu oamenii nu-i o glumă, şi eu am fost înrăit şi mi-am schimbat concepţiile destul de greu. Na, că m-ai făcut leoarcă, fir-ai tu a naibii de generaţie anonimă. Tu să nu faci pe mine, c-aş putea să-ţi fiu tată. (Se aude sunânddeşteptâtond, uitat pe caldarâm.) Aoleu, doctoratul! (lese grăbit, cu copilul în braţe.)
                             (Cortina)
                       TABLOUL 2
     A doua zi dimineaţa. Acelaşi decor, cam aceleaşi personaje Li coadă.
                       EVDOCHIA                              |
                           (din pat)                         '
    N-aţi putea, drăguţă, să împingeţi patul ăsta mai pe mar- ; ginea prăpastiei?                                            ;
                           TIPUL
    Doamnă, noi putem, dar nu vă sfătuim să staţi nici prea la vedere. Vă amintiţi, ieri...
                       PENSIONARUL                           '
    Să nu care cumva să fi pierdut pancartele alea... Să ne crape j obrazul de ruşine, nu alta, când ne-a luat la întrebări. Dă-le-ncoace! ;
                       EVDOCHIA
    Ba! (Le scoate de sub pernă şi lejlutură.) îmi mai fac puţin vânt cu ele... E o zăpuşeală! Deşi tot n-am temperatură... fir-ar să fie de temperatură... Eu cred c-am răcit.
                       PENSIONARUL
                           (rugător)
    Dă-le!
DESFACEREA GUNOAIELOR
447
                           EVDOCHIA
    Ba!
                       PENSIONARUL
    Te rog din suflet!
                           TIPUL                                 5
                           (enervat)
    I as-o, domnule, în pace! De lozinci ne crapă nouă buza acum? COCA
    Nu vedeţi că nu mai vine maşina aia?
                           PERPELEA                             10
    Ieri a venit? Cine-a stat până la urmă?
                           COCA
    N-a venit.
                           TIPUL
                       (uitându-se in jur)                      15
    De altfel, nu s-a schimbat nimic de ieri până azi... PERPELEA
    Doar la nivelul conştiinţei câteva mici, mici... (Nugăseşte cuvântul.)
                           EVDOCHIA                             20
                   (strângândpancartele Li piept)
    Nu le dau nici beată. Sunt lozincile mele personale. Cu astea am trăit, cu astea vreau să intru în groapă.
                       PENSIONARUL
                   (dând din mâini disperat)                    25
    Ce încăpăţânare! (Apar ţinându-se de mâinii Dan şi ¡rina, doi tinerei.) COCA
                           (arătându-i)
    Doi tinerei ca doi porumbei.
448
MARIN SORESCU
                              BRUNETA
        Ca doi guguştiuci. Ştiţi că guguştiuci nu sunt din familia porumbeilor, ci din familia turturelei?...
                                TIPUL
  5      Când văd o pereche atât de potrivită, îmi vine să-mi iau
  lumea-n cap...
                              PERPELEA
        Invidia?
                                TIPUL
  10     Este şi o doză de compătimire. Au o viaţă-ntreagă-nainte...
  Vai de capul lor, până se văd morţi!
                                 IRINA
                         (alintându-se, către Dan)
    Când o să fim bătrâni ca nenea... (Arată spre Pensionar) ...
  15 coada n-o să mai aibă nici un sens.
                                 DAN
                                (visător)
        Problema gunoaielor va fi pe deplin rezolvată, iar tu vei fi o babă fericită...
  20                                  IRINA
                               (visătoare)
        Iar tu un ramolit, care şi-a văzut visul cu ochii şi umblă descheiat la pantaloni. (Autoritară) Cere-mi mâna!
                                 DAN
  -5 N-am bani de timbre... Trebuie cel puţin patru timbre fiscale ca să te-nsori c-o frumuseţe de fată ca tine.
DESFACEREA GUNOAIELOR
449
                             EVDOCHIA
                              (tare)
    Dar domnul acela de la poştă mai trăieşte cu nevastă-sa, care e înaltă şi grasă şi seamănă c-o cutie de scrisori pentru străinătate?                                                       5
                             IRINA
    Dan!
                              DAN
    Irina!
                             IRINA                                 10
    Dan, cere-mi mâna, dacă nu vrei să-ţi dau o labă. (Râde) Asta am auzit-o la o cununie. Când vom fi bătrâni, vom avea amândoi câte patru labe... îţi închipui ce bogăţie...
                              DAN
    Da, evident! Şi vom merge pe jos, în patru labe. (Râde.) 15 (Intră Femeia fără copil in braţe.)
                             FEjMEIA
                         (îşi smulge părul)
    Nenorocire! Nenorocire!
                              VOCI                                 20
    Ce e? Ce s-a-ntâmplat?
                             FEMEIA Copilul. (Se-neacă de plâns)
                             COCA
    Ei, ce e? Ce ne fierbi?                                        25
                             FEMEIA
                             (disperată)
    Şi-a dat doctoratul. L-am lăsat oleacă aici cu domnul acela, care, stiti...
450
MARIN SORESCU
                             TIPUL
       Potolea. Cel care ne punea pe listă.
                             FEMEIA
       Da, s-a dus cu el la doctorat... copilaşul l-a luat, iar el 5 s-a-ncurcat şi l-a trântit.
                             PERPELEA L-a trântit? Bine i-a făcut.
                             FEMEIA
       Copilul, domnule, îl ţinea în braţe... şi când a văzut că 10 se-ncurcă, l-a trântit. (Fericită) Dar băiatul apucase să-l treacă. El răspunsese primul... Noroc că n-a căzut în cap...
                             TIPUL
                             (pufnind in râs)
       Un copil                  de şase luni, doctor! Asta nu s-a mai pomenit.
  15                                      PENSIONARUL
       Taci, domnule! Acum se pune bază pe generaţia tânără. Ăştia sunt scoşi în faţă. Pompaţi.
                             TIPUL
       Bine, dar la şase luni ce putea el să ştie?!
  20                                        FEMEIA
                             (mândră)
       Comisia 1-a-ntrebat despre vise. „Visezi, muţunache?“ Şi el: „Bee“, Şi comisia: „Bravo, toţi trebuie să visăm“.
                             COCA
  25 Precoce.
                             FEMEIA
       Aşa a zis şi comisia. Şi la urmă l-a trântit pe tip. Lui i-au venit coşmarurile... (Râde) Zice comisia: „Ai multe coşmaruri, domnule?“ Şi el: „Da, în fiecare noapte visez că mă ia mama
DESFACEREA GUNOAIELOR
451
dracului“. Apoi comisia s-a retras, chipurile să delibereze, unde l-au denunţat. De la uşă l-au luat unii... Săracul! Dar şi-a făcut pomană cu fiu-meu. S-a întors acasă ţopăind îutr-un picior de fericire. Zice: „Mamă, nenea ăla nu ştiu dacă-mi era tată, dar m-a făcut om. Am luat doctoratul cât ai zice peşte“.                5
                                   COCA
                            (ştergându-şi o lacrimă)
          Mai sunt oameni buni, deşi vremurile sunt tulburi...
                             TIPUL
    Cum sunt? Ce-ai zis?                                              w
                                   COCA
                                  (speriată)
        Mai sunt şi vremuri bune, deşi oamenii simt tulburi...
                           FEMEIA FĂRĂ COPIL
                             (trecând in faţă)                          15
    Cam pe aici era rândul meu.
                                   VOCI
    E, e! Dar se poate? A ţinut cât ai avut doctoru-n braţe... Treci Ia coadă!
                             FEMEIA                                  20
                             (trece la rând)
    Nu, că nu voiam să iau, voiam doar să-ntreb.
                             TIPUL
    Dar ce, parcă noi vrem să luăm ceva?
                             PERPELEA                                25
                             (enervat)
    Ce să luăm? Gunoaie?
452
MARIN SORESCU
                              COCA
       Şi eu voiam doar să-ntreb cum le dau şi uire că srau la coadâ de-am făcut varice.                                         |
           (Un moment de linişte, se mtd chicotelile lui Dan şi ale Irinei)
     .)
  5                             TIPUI.
    Îmi vine să-mi iau lumea-n cap. Se nenorocesc văzând cu ochii. PERPELEA
       Lasă-i, domnule, tinereţea îşi cere drepturile. (Către Dan) Dacă vreţi să vă căsătoriţi... (Se caută prin buzunare) ... va dau io eu timbrele...
                               DAN
       Mare pomană v-aţi făcut, domnule! Nu mai putem să ne abţinem necăsătoriţi.
                              TIPUL
  15 Vă înţeleg, vă înţeleg. Şi eu am fost tâmpit.
                            PERPELEA
       Poftim şi să fie intr-un ceas bun! (Le dă timbrele.)
                              IRINA
       Nemaipomenit, extraordinar! Ce fericită sunt!
  20                                DAN
       Şi acum, cum se procedează?
                              COCA
       Lipiţi două timbre pe buletinul dumneavoastră şi două pe-al fetii.
  25                                DAN
                              (execută)
       Si acum?
DESFACEREA GUNOAIELOR
453
                             PERPELEA
    Gata. Sunteţi căsătoriţi, uniţi în faţa legii, noi am fost martori...
                               IRINA
                           (îl sărută pe Dan)
    Simt că plutesc... Uite, mi-au crescut două aripi, ca două cozi de păun, aşa sunt colorate. Ba trei, dacă vrei îţi dau şi ţie una.
                                DAN
    Te rog... Tine-le tu pe toate.
                              O VOCE
    Pentru jumulit. (Chicoteli)
                            EVDOCHIA
    Care a fost măgarul? Nu stricaţi poezia copiilor. Au atâta nevoie de poezie! Si de un pat, unde să-şi culce capul. Toată lumea e a lor, dar un pat tot le trebuie. Veniţi aici, hulubaşilor.
                               IRINA
    Ce bine! Vom avea căminul nostru, ne vom simţi minunat. (Merg şi se aşază emoţionaţi, de-o parte şi de alta a patului) Sunt puţin emoţionată...
                            EVDOCHIA
    Eu voi sta la mijloc să nu se întâmple vreo porcărie...
                               TIPUL
    Foarte bine. Tinerii de astăzi! Trebuie să fu mereu cu ochii pe ei.
                                DAN
                            (cam stânjenit)
    Acum nu mai rămâne decât s-aşteptăm maşina. Am impresia că întârzie...
454
MARIN SORESCU
                             IRINA
                            (pe degete)
    Vine, nu vine, vine, nu...
                          EVDOCHIA
    Nu vine. Sau dacă vine, e goală. Eu ştiu, de ani întregi stau cocoţată în patul ăsta şi-aştept. (Zgomot de motor) Vinee!
                             COCA
    Motorul cel nou...
                             TIPUL
                             (sceptic)
    Aş, vreun bondar.
    (Apare o maşină de gunoi. Rumoare. Maşina trece la coada cozii.)
                         VOCI (enervate, din faţă)
    Hei, ce faci, domnule! Trage maşina-n faţă, că aici e rândul.
                           ŞOFERUL
    Nu mai am benzină.
                     UNUL DIN SPATE E bine şi aici, tot coadă e.
    O VOCE DIN FAŢĂ Dumneata ai venit acum, noi tremurăm aici de la cinci.
       UNUL DIN SPATE Cine v-a pus? Dacă n-aveţi treabă! Noi muncim...
                     GUNOIERUL ŞEF Am întârziat c-am avut şedinţă.
                          EVDOCHIA Măcar sunt proaspete?
DESFACEREA GUNOAIELOR
455
                         ADJUNCTUL
    De azi.
                         COCA
    Aşa aţi spus şi rândul trecut şi când mă duc acasă cojile de ouă sparte.                                                  5
                         ŞEFUL
    Aşa le-am primit, aşa le-am desfăcut. Marketing. Aţi auzit de aşa ceva? Asta e ştiinţa desfacerii.
                         TIPUI.
    Chiştoace aveţi? N-am tras un fum, de când am tras cu 10 tunul...
                         COCA
    Aşteaptă, domnule, să-ţi vină rândul.
                         ADJUNCTUL
    începem, şefule?                                        15
                             ŞEFUL
    Pregăteşte lopeţile. (Cătreinşi) Cine era primul?
                        PENSIONARUL
     Eu. Abia am ieşit la pensie ieri-dimineaţă, c-am fost de noapte.
                         PERPELEA                           20
    Zi mai bine c-ai fost prost ca noaptea.
                        PENSIONARUL
    Paznic de noapte la „Biciul satirei“. Asta era o, ca să zic aşa... o... un fel de şcoală...
                         BRUNETA                            25
    Ba eu am venit în urma dumitale. Dacă se ia de-a-ndoa-selea, atunci eu sunt prima. (Către şefi Voiam nişte drojdie de bere... Nu mi se mai dospeşte pâinea de la o vreme.
456
MARIN SORESCU
                       ADJUNCTUL
      Câtă?
                         BRUNETA
      Un pacheţel, două, cât o fi. ...Ai?
 5                           ADJUNCTUL
      Ce-O ieşi, aia avem. (Intră în cabină, maşina începe să unde ca o râşniţă, pe la spate curg fel de fel de gunoaie.)
                         BRUNETA
      Şomoioage de paie, câlţi, coji de cartofi... dă-i înainte, că 10 încă n-a picat ce-mi trebuie mie...
                       ADJUNCTUL
      Atunci înseamnă că n-avem. Ia, ce mai stai!
                         BRUNETA
      Ce să iau, mizeria asta?
 / 5                              VOCI
      Ce se întâmplă acolo? Hai, doamnă, dacă ai luat, dă-te la o parte.
                         BRUNETA
    N-am luat nimic. Voiam drojdie de bere zaharamices cerevisiae.
 20                          ADJUNCTUL
      Vax! De unde s-avem noi chestii de-astea străine?
                          TIPUL (către Brunetă)
      Te bagi în faţă şi-ţi arde de sporovăit...
 25                            BRUNETA
      Atunci mai aştept... Să mai aştept?
                          ŞOFERUL
      Următorul.                                          1
DESFACEREA GUNOAIE],OR
457
                        FEMEIA ÎNAI.TĂ Un kil de oase. Dacă se poate să fie fără oase.
                                 ŞEFUL
                        (către Adjunct)
    Vezi la oase.                                                 5
                        ADJUNCTUL
                        (către femeie)
    Ţine sacoşa.
     FEMEIA ÎNALTĂ Stai să văd ce pică. Nu pot să cumpăr aşa, pe nevăzute. ¡0 ADJUNCTUL
                                 (furios)
    Şi vrei să pice jos? Cine-mi mai ia pe urmă maria? (Pică un ciolan.)
                        FEMEIA ÎNALTĂ                            '5
           Uite, al dracului! S-a nimerit la fix. Da, are oase. ADJUNCTUL
    N-are, femeie, nu vezi că n-are nici un os? Ciolan curat. (Femeia ia ciolanul.)
                        PENSIONARUL                              20
    Avansaţi, doamnă. (Femeia inaltăpleacă bombănind) Cotoare de varză ai, drăguţă?
                                 ŞEFUL
    Avem de toate. (Pică nişte cutii de conserve.)
                        PENSIONARUL                             -’5
    Sunt goale. Mai încercaţi o dată.
                        ADJUNCTUL Uf, ce mofturi. (Maipică o cutie.)
458
MARIN SORESCU
                         PENSIONARUL E de ceară de parchete.
                          O VOCE
       Anul acesta stăm bine în cutii goale.
  5                               ŞEFUL
       încetul cu-ncetul, o s-avem de toate. (Către Evdochia) Dumneata ce doreşti, bătrânico?
                         PENSIONARUL Şi cu mine cum rămâne?
  10                          ADJUNCTUL
    Pune, omule, mâna pe ce e. 1 a. vârsta dumitale tot n-ai învăţat?
                         PENSIONARUL Să duc tinichelele astea în casă?
                         EVDOCHIA
  15 Păi, atunci de ce ai mai venit degeaba? Să ne încurci? Nu ştiai cum merge?
                         PENSIONARUL Acolo unde am muncit eu se găseau cotoare de varză. îşi lua omul după păcate. Fiecare după păcatele lui. Dacă lăcomea 20 la mai puţin, ha! Dar cine-ndrăznea... (Râde)
                           TIPUL
    Cei care au fost serviţi să facă bine să-şi vadă de drum.
                                 PERPELEA Nu mai ţineţi funcţionarii de vorbă.
  -’5                          ŞEFUL
                    (către Brunetă şi Pensionar)
       Nu sunteţi mulţumiţi cu ce v-a picat. Citesc în ochii dumneavoastră. Formaţi frumuşel o coadă în partea astălaltă.
DESFACEREA GUNOAIELOR
459
Aşteptaţi până termină toată lumea şi la urmă vă alegeţi din grămadă ce vă trebuie. Ce naiba, parcă aţi fi nişte copii.
                        PENSIONARUL
    Eu sunt pensionar, am fost paznic de noapte la o... n-am voie să spun. Secret. Era un fel de şcoală, adică pensiune... Se mănâncă zdravăn... (Râde) ... bătaie! Cine scăpa viu de la autocritică trecea la critică, după aia la secţia de satiră unde era făcut zob. Ia urmă mai era de dat şi la gazeta de perete, care se numea Ridendo castigas mores - adică Râzând se castrează morţii... Pe latineşte, ca să-i usture mai tare.
                             TIPUL
    Eu am fobia ascuţitului. Când văd ceva ascuţit, mă apucă durerea de cap.
                             COCA
                             (evaziv)
    Ei, fiecare cu meteahna lui.
                             ŞEFUL
                           (explicativ)
    Noi încărcăm gunoiul aşa cum e în grămadă. Şi tot aşa îl desfacem. Fiecăruia ce-i pică, după noroc.
                           PERPELEA
    Da, pe sprânceană.
                         ADJUNCTUL
    Ce se aruncă, aia vă dăm. Noi n-avem moşii.
                           BRUNETA
    Nu e adevărat. Noi ăştia de pe Strada Semicercului Nou punem numai gunoaie noi. Alese. Crema, nu alta. împachetate frumos, legate cu sforicică - mă rog, ca pentru export. (Furioasă) Iar Semicercul Vechi ne livrează numai porcării.
    Castigat ridendo mores = îndreaptă moravurile prin râs (lat. — tî.ed.).
460
MARIN SORESCU
                             TIPUL
       Aşa e, îşi bat joc.
                             VOCI
       Suntem traşi pe sfoară. Ni se servesc gunoaie împuţite. 5                               ADJUNCTUL
                             (împăciuitor)
       Acum n-o să fiu eu ăla care să susţină contrariul.
                             ŞEFUL
       Culmea e că aveţi dreptate, oameni buni.
 10                              ADJUNCTUL
       ... că doar eu le încarc cu lopata asta. (Oarată) Dar ştiţi... calitatea nu poate fi întotdeauna aceeaşi.
                             TIPUL
       Se poate.
 15                                  ŞEFUL
       Aranjaţi cu ei.
                             PERPELEA Cum să aranjăm, dacă n-avem valută?
                             ADJUNCTUL
 20                     (înalţă din umeri)
       Ei.
                             ŞEFUL
       Acum nu înţeleg de ce vă scandalizaţi. Nu ştiţi că aici gunoaiele Ie primiţi pe gratis? Pierdeţi puţin timp la coadă, e drept, 25 dar primiţi pe gratis. Nu daţi nimic.
                             O VOCE
       Noi ne-am dat viaţa.
DESFACEREA GUNOAIELOR
461
                            ŞEFUL
    Parcă numai dumneavoastră? Aşa au fost vremurile, toţi ne-am dat ce aveam mai bun, chiar şi viaţa. Şi uite că trăim!
                          PERPELEA
    E rândul meu. (Către AdjunctjTe. rog frumos două kg de icre de Manciuria, un pachet de vată, două sticle de lampă, trei fitile, o şurubelniţă, o uşă de sobă de teracotă... aşa... Să văd ce mi-a scris soţia... Bun... dopuri de plută. Aveţi şi o ceaşcă de cafea amară?
                            ŞEFUL
    O fi...
                          PERPELEA
    Deci trei dopuri şi...
                            COCA
    Ăsta s-a pus să ia tot maidanul...
                        ADJUNCTUL
      Icre de Manciuria nu ţinem, iar fitilele ni le-au scos.
                            TIPUL
    E apucător. îl cunosc. Nici nu ne dă bună ziua. De când am văzut că e aşa apucător i-am spus: „Nu ne cunoaştem!“
                            COCA
    Şi el ce-a zis?
                            TIPUL
    N-a zis nimic. Nu mă cunoştea nici el.
                          PERPELEA
                         (către Adjunct)
    Şefule, ai notat, bre?
     462                     MARIN    SORESCU
                                   ADJUNCTUL
       Nu eu sunt ăl mare. (Arată spre şefi Dumnealui. Eu sunt adjunctul. Adică pleava societăţii. (Năduf) Ăl mai mic!
                                    PERPELEA
  î Du-te-n mătură!
                                   ADJUNCTUL
                                      (indignat)
       Şefule, populaţia a început să-njure. Eu refuz să servesc nişte porci. Scurt.
  10                             VOCI
                                   (:ătre Perpelea)
                E, e? Vrea să ia un maidan întreg şi-njură ca pe... PERPELEA
       M-a luat gura pe dinainte. De azi-dimineaţă mă tot abţin. (5 Dacă n-au nimic...
                                   ADJUNCTUL
                                   (oprind motorul)
       Gata!
                                      ŞEFUL
  20                          (către Adjunct)
       Vezi-ţi de treabă. (Către Perpelea) Dumneata te revolţi, care ştii ce pete ai?
                                    PERPELEA
       Nu pot să mă întorc acasă fără vată.
  25                               TIPUL
                              (imbrâncindu-lpe Perpelea)
            Gata, amice, ai luat ce-ai vrut, nu mai ţine societatea-n loc.
                                   ŞEFUL (răstit către Tip)
 30 Ce doreşti?
DESFACEREA GUNOAIELOR
463
                                   TIPUL
    Un ziar.
                                   ŞEFUL
    N-a apărut. (Spre coadă) Mai vrea cineva ceva?
                                EVDOCHIA
    Staţi, de când aştept? Sunt pe jumătate bolnavă. Trimise-sem un copil după nişte spirt... Daţi-mi voi spirtul, altfel înţepenesc de tot. Am nişte junghiuri morale. Iar de când cu chiriaşii ăştia (arată spre Dan şi hirta, care au adormit)... mi-a crescut venitul într-un mod înfiorător...
                                ADJUNCTUL
    Nu servim persoane cu paturi particulare.
                                EVDOCHIA
                              ( izbucneşte in plâns)
                                   TIPUL
                                   (enervat)
    Unde dispar, domnule, ziarele vechi?
                                ADJUNCTUL
    Se exportă. N-avem hârtie. Toate merg în Semicercul Vechi, la cei de acolo...
                                   TIPUL
    ... care le citesc şi după aia? Ce fac cu ele? De ce nu le dau mai departe?
                                   COCA
                                    (subtil)
    Să-şi descompleteze colecţiile? Sunt unii care au colecţii de câini.
                                   ŞEFUL
                                (către Adjunct)
    Gata. Sistăm desfacerea pentru o oră.
!
464
MARIN SORESCU
                                  ADJUNCTUL
        Am fost convocaţi, mergem. (Cătrepopulaţie) Doar o oră. S-au adunat problemele ca muştele. Motor! (Pleacă)
                                       VOCI
   5                               (proteste)
        Nu ne mişcăm de-aici. Să vină ăi mari, să vadă cum am rămas la cheremul jigodiilor. Să se termine cu burghezia asta împuţită. Tot maidanul îşi laudă ciocanul. (Vacarmgeneral)
                                      (Cortina)
  io                          TABLOUL        3
       Acelaşi clecor, fără maşina de gunoi. Imediat ce aceasta a fost scoasă din scenă, sau poate nu tocmai imediat. De fapt, iarăşi nu s-a schimbat nimic. Aceeaşi coadă, aceleaşi figuri. In prim plan, patul cu Evdochia, care stă în capul oaselor şi Dan şi Irina, care dorm.
  15                                  EVDOCHIA
                                    (se închină)
            Cu ce să-i hrănesc pe... Doamne! Că mult mai dorm!
                                    UN CI AS
       Au gungurit cât au gungurit şi deodată...
  20                                       DAN
                                   (trezindu-se)
       Iubita mea mică şi cu picior aristocratic...
                                      IRINA
                                  (se trezeşte şi ea)
  25 Află că m-am deşteptat cu mult înaintea ta. De fapt, nici n-am putut să-nchid ochii de griji. Ştii că s-au împărţit toate apartamentele şi noi am rămas iarăşi în coteţul ăsta? în Ioc să fi stat şi tu la coadă, să faci scandal, să te zbaţi, să explici în ce
DESFACEREA GUNOAIELOR
465
condiţii trăim de atâta amar de vreme... tu le sforăi! Alţii se zbat, se aranjează...
                                        DAN
                                       (căsaînd)
    N-ai spus tu că un pat... doar un par s-avem şi e suficient? Că noi suntem intelectuali. (Căseând) Pătura intelectuală într-un pat comun.
                                        IRINA
                                    (îi dă o palmă)
    Când m-ai luat de la mama n-ai spus că mă ţii cu soacra. Să-i suport eu toate toanele, să 1111 pot să mă mişc în patul meu că s-aude.
                                         DAN
                                      (somnoros)
    De unde cunosc eu lăbuţa asta de pisicuţă? (Trezindu-se cu adevărat) Dumnezeule, m-ai pălmuit! Afară, ieşi afară! l-aţi boarfele şi-ntinde-o!
                                        IRINA
                 (se scoală de pe pat şi se opreşte plângând în Jaţa Tipului)
                Domnule judecător, nu mai am trai cu nebunul.
                                    EVDOCHIA
                                 (continuă să se-ncliine)
                                        DAN
    Dacă tu dai divorţ, poftim! Spun tot. E o femeie imposibilă, onorată instanţă. Nu spală, 1111 găteşte, nu aruncă gunoiul. Noaptea îmi cotrobăie prin buzunare, prin agendă şi-mi aiureşte numerele de telefon. Face din doi şapte, din trei opt, când vreau să vorbesc cu cineva mi se spune: „Greşeală“. E geloasă şi urâtă.
                                       TIPUI.
                                     (judecătoreşte)
    Motivele nu sunt destul de concludente.
466
MARIN SORESCU
                                                                 EVDOCHIA
                                                                      (fiirioasă)
    li    dezmoştenesd Ii dezmoştenesc! Nu pupă de la mine o zdreanţă. O scândură. I-am ţinut fără mutaţie! (Discuţia se mută in altă parte a cozii.)
                                                                   PERPELEA
    Păcat. Femeile preferă întotdeauna mediocritatea geniilor. De câte ori îţi apare un geniu — să observaţi şi dumneavoastră — se bagă câte un cretin care-1 rade. Şi e păcat!
                                                             PENSIONARUL
    E notoriu că femeile folosesc eroarea drept singurul criteriu al adevărului.
                                                                   PERPELEA
    Nii'i aşa? Şi e păcat de Dumnezeu! (Intră copilul cu sticla. într-o mână are sticla goală, in cealaltă o servietă burduşită.)
                                                                    COPILUL
                     (păşind foarte autoritar prin fata adunării)
    S-au strâns toţi? Ori leprele care întârzie de obicei... Iar lipsesc cei mai recalcitranţi.
                                                                COCA (încet către Brunetă)
    Ce servietă borţoasă!
                                                                   BRUNETA
                                                                     (chicotind)
    Probleme.
                                                                       COCA
                                            Se vede că a făcut nişte cursuri...
                                                             PENSIONARUL
    Ăştia prind mai repede. In trei zile sunt tobă şi încep să-ţi bată cu pumnul în masă.
DESFACEREA GUNOAIELOR
467
                           COCA
    Nişte neisprăviţi.
                       PENSIONARUL
    N-aveţi dreptate. Cu cât sunt mai neisprăviţi cu atât sunt mai buni... Le umblă mintea mai repede. Erau la mine unii, 5 să tot fi avut vreo şaizeci-şaptezeci de ani. Profesori universitari,
1111 alta. Degeaba! Nu se lipea nimic de ei. Nu erau buni decât să spele veceurile, iertaţi-mă, dar să priceapă ce e aia o luptă de clasă - Doamne fereşte! Cei mai mulţi au murit proşti.
                           COPILUL                             io
                           (ţipând)
    Linişte! Eu îmi sparg pieptul aici şi voi şuşotiţi?
                           BRUNETA
    îşi îngroaşă glasul, nici nu i-au dat coşurile pe obraz şi face pe zmeul. Ptiu!                                                /5
                           COPILUL
    Dar până când copiii să mai fie la cheremul părinţilor reacţionari. Gata, s-a isprăvit. S-a pus capăt. Adio mamă, adio tată.
Aţi făcut greşeli cu toptanul, acum vreţi să ne otrăviţi şi pe noi, să sugem odată cu laptele şi idealismul, misticismul, spiritul 20 mic-burghez, tendinţele de chiverniseală, nepotismul, abstracţionismul şi împăciuitorismul?! (Dă cu sticlă de pământ de-o fiice cioburi) Nu mai vreau lapte stricat!
                           BRUNETA
    Nu se găseşte nimeni să-l ia de urechi? (Dă să meargă la el.) 25
                           COCA
                           (o reţine)
    Stt! Ţi-e prea bine?
468
MARIN SORESCU
                            COPII.UI.
                           (către Evdochia)
        Paturile au devenit bordeie, iar cuvioasele noastre bunici codoaşe bătrâne.
   5                            EVDOCHIA
        Ptiu! Că nu te trăzneşte ăl de sus.
                            COPILUL
        Jos cu hodorogii din aşternut. (Doi inşi o Hau pe EvHocbia jos din pat.) Adunarea noastră de astăzi are pe ordinea de zi corn-
   ii baterea imoralităţii şi combaterea filoxerei. Propun să alegem întâi un prezidiu. (Către cei cu patul) Puneţi ceva pe patul ăla .. .îl facem masă. Aduceţi o cană cu apă şi nişte flori de câmp. Să nu fie imortele că sunt putrede. Le-a compromis un pictor ab-stracţionist. Am uitat cum îl cheamă.
   n                         O   VOCE   GRAVĂ
        Propun pe... (Aruiii spre copil) dumnealui. (Se aplaudă timid.)
                            COPILUL
                    (trece grav la pat, adică la masă)
        Să ştiţi că mai avem în rândul nostru pe ilustrul Sugaciu.
   20                             VOCI
        Cine? Cine?
                            COPILUL
        Să-l ia cineva-n braţe şi să-l aducă aici, voi fi onorat să-i simt cotul aproape. (O femeie îl ia în braţe pe sugaci şi-l aşează la prezidiu.)
   25 E cel mai tânăr luptător împotriva trecutului. Are o biografie excelentă: copil din flori. Tatăl a fost pe puţin soldat dacă nu chiar vagabond. La trei luni îşi trecea doctoratul în scântece. N-a supt pe nimeni.
                             O VOCE
   30     ... Descântece.
DESFACEREA GUNOAIELOR
469
                             COPILUL
    Aşa că şi-a dat seama.
                              O VOCE
    Ne mândrim cu el, îl cunoaştem că s-a ridicat dintre noi, ne face cinste mititelul.                                         5
                             COPILUL
    Fără familiarisme. Punctul întâi: combaterea filoxerei. (Intră Caţn cu nişte puieţi in braţe.)
                               CAŢA
                            (către Copil)                         10
    Continuaţi, continuaţi.
                             COPILUL
                             (emoţionat)
    Voi da citire unui material. (Citind) A fi imoral acum când, zdruncinată din temelii, piere o lume imorală, înseamnă a face /5 cârdăşie cu ea.
  (Intră Femeia cu alt copil In braţe. îşi desface sânul şi începe să-l alăpteze.)
                               COCA
                      (spre Femeia cu basma verde)
    Asta iar are copil în braţe.                                  20
                 FEMEIA CU BASMA VERDE Ştie să-şi trăiască viaţa. Noi suntem proaste.
                            COCA
    Bine, dar aşa repede?
                 FEMEIA CU BASMA VERDE                            25
    Unora le merge.
                            COCA
    Alaltăieri îl ţinea în braţe pe... mogâldeaţa aia... (Aratăpe Sugaci) Cum a putut să facă aşa de repede altul?
470
MARIN SORESCU
                    FEMEIA CU BASMA VERDE
        Dacă are pile? Noi as tel al te suntem nişte proaste, zău. Stăm ca proastele şi ne e frică, ne abţinem şi uite cine ţi-o ia înainte!
                               COPII-UI.
   5                               (citind)
        încă din cele mai vechi timpuri pe pământul nostru viţa de vie era o podoabă, înşirându-se pe dealurile nisipoase ca o adevărată salbă de mărgele. Vântul de apus care bântuie lumea capitalistă a adus o boală numită filoxeria... care e imorală... ¡0 s-a prins pe viţa noastră şi-a făcut-o varză... care nu-i prieşte microbului şi ne distruge astfel plantaţiile. (Cinevapufneşte în râs) în antichitate, spune un istoric grec, vinul nostru se bea îngheţat, acum filoxeria e pe cale... să-l verse...
                                O VOCE /5    A încurcat hârtiile. (Râsete)
                               COPILUI.
        Cine vociferează? Deci, prieteni, combaterea imoralităţii... vom da câteva exemple de astea...
                     FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE 20    Mai bine v-aţi şterge nasul, mucoşilor. Habar n-aveţi pe
  unde se pişe găina şi tot trăncăniţi din gură. Ne daţi nouă lecţii.
                                COCA
        Are dreptate doamna.
                                COPILUL
   25                    (către Femeia cu copil în braţe)
        Dumneata eşti o stricată.
                         FEMEIA CU COPIL
        Sunt mama... (Arată spre Sugaci)... mai bine nu-1 făceam. (începe să plângă) După ce şi-a dat doctoratul la bătrâneţe, că l-am
DESFACEREA GUNOAIELOR
471
  crescut numai eu ştiu cum, cu câtă greutate, că mâneam iarbă pe cartelă şi-acum el stă şi pierde vremea pe la şedinţe...
                              COCA
                            (impresionată)
    Are dreptate femeia. Cum ai scăpat copilul din pântec, cum se ridică şi-ţi dă în cap, eu n-am pomenit aşa ceva!
                   FEMEIA CU BASMA VERDE
    Poate că nici noi nu înţelegem prea bine anumite prefaceri...
                         PENSIONARUL
    Oricum... (Scâncete din direcţia Stigaciului)
                             COPILUL
    Linişte! Domnul Sugaciu are cuvântul!
                            SUGACIUL
                           (câteva scâncete)
                         VOCI
     Ce zice? Ce ;
                             COPILUL
             (încearcă să înţeleagă, apoi către Femeia cu copil)
    Ce-a zis? Dumneavoastră ca mamă... înţelegeţi mai uşor... FEMEIA CU COPIL
                         (dăndu-şi importanţii)
    Da, când aveţi nevoie apelaţi la părinţi... A zis: „Nu ne mai duce nimeni cu zăhărelul“.
                             COPILUL
                              (aplaudă)
  Iată cât de concentrat a exprimat antevorbitorul meu, exact ceea ce îmi notasem şi eu şi tocmai aveam de gând să...
                  FEMEIA CU COPIL ÎN BRAŢE
                             (către Sugaci)
    Nu ţi-e ruşine, mă porcule?
472
MARIN SORESCU
                            COPILUL
                     (către Femeia cu copil in braţe)
    Dumneata să nu te mai prezinţi cu copii în braţe pe la cozi. Deocamdată nu primeşti decât o mustrare scrisă... Să ştii că nu contează că fiul dumneavoastră este... cine este. S-a zis cu nepotismul.
                            O VOCE
    Jos nepotismul!
                            COPII,UI.
                            (vizionar)
    Nu-i departe ziua când vom umbla din casă în casă, distrugând pat cu pat şi transformându-1 creator în masă de lucru, pentru a stârpi din rădăcini doritul, ca să nu folosesc un cuvânt mai greu!
                            O VOCE Cine doarme nu munceşte!
  (Caţa merge şi pune puieţii de eucalipţi pe masa prezidiului. Strânge mâmi Copihdui şi a Sugaciuliii.)
                          COPILUL (arătând spre Caţa)
    Nu mai e nevoie să facem prezentări.
                            CAŢA
                            (volubilă)
      Suntem cunoştinţe vechi şi sper prieteni vechi. (Râde) BRUNETA
    De ce-o fi râzând?
                            CAŢA
    Voi fi scurtă. Ni s-au aprobat, special pentru orăşelul dvs. cincizeci de puieţi de eucalipţi.
                            PERPELEA
    De-ăia giganţii?
DESFACEREA GUNOAIELOR
473
                             CATA
   întocmai. Cresc în America de Sud.
O VOCE
5
                               ALTĂ VOCE
                                 (indignată)
    Nu primim chestii de-astea. Oricine-ar încerca să ni-i strecoare. Azi un eucalipt, mâine o concepţie despre viaţă...
blema. Sunt eucalipţi americani, aclimatizaţi de Miciurin în Siberia. Dacă în America creşteau numai la cald, în Siberia cresc numai la frig. (Poetică) Se fac înalţi cât cerul, îşi înfig rădăcinile 15 zdravăn în pământ şi, ce e mai important, în vreo cincizeci de ani reuşesc, prin vigoarea extraordinară, să schimbe şi clima.
    Vom trăi şi vom vedea. Nu se găsesc printre dvs. nişte patrioţi să facă muncă patriotică la plantat aceşti puieţi ai viitorului? Nu simţiţi că vă înăbuşiţi? Nu vreţi un climat mai sănătos? închipuiţi-vă ce va fi aici peste cinci sute de ani...
       Ori prea cald, ori prea frig... de ce să umblăm şi la climă?
CATA
                             (împăciuitoare)
    Dumnealui are dreptate. Insă noi am studiat bine pro-
   10
                              TIPUL
    O fac mai caldă ori mai rece?
CAŢA
   20
                             TIPUL
                                 COPILUL
                                (entuziasmat)
    Toţi suntem patrioţi! Dar se poate? Trecem imediat la fapte. La săpat gropi. Gata! (Coada se împrăştie, rumoare.)
 30
474
MARIN SORESCU
                             PERPELEA
    Eucaliptul e din familia baobabului.
                    FEMEIA CU BASMA VERDE
    Ia să văd şi eu cum arată o drăcie d-astea...
                                CAŢA
    Aşa, puneţi mâna cu curaj, că nu muşcă. (Râde) .. .E altoit. Luaţi cazmale, hârleţi... (Tare) Aveţi grijă, gropile să nu fie nici prea adânci, dar nici aşa, de mântuială...
                               COCA
    Bine, dar noi aşteptăm gunoiul...
                                CAŢA
                          (cu duhul blândeţii)
    Lăsaţi-1 naiba de gunoi! De gunoi ne arde nouă acum când sădim noul? Problema îngrăşămintelor mai târziu.
                               TIPUL
                              (către Caţa)
    Eu nu înţeleg chestiunea sub aspect politic. Mă iertaţi că am o nelămurire. Pe de o parte dărâmăm vechiul, pe de alta îl importăm?
                            CAŢA (cam încurcată)
   Mda. întotdeauna realitatea e mai complexă decât viaţa. V-am spus că aceste sorturi sunt altoite în lagărul nostru?
                               TIPUL
    Da.
                                CAŢA
    Atunci ce mai vreţi? Luăm ce e mai bun dincolo, şi altoim în spiritul nostru. înţelegeţi? De altfel, vecinii noştri au făcut
DESFACEREA GUNOAIELOR
475
nişte experienţe şi mai îndrăzneţe, încrucişând eucaliptul cu orzul şi după aceea orzul obţinut...
                             O VOCE
    Cu gâştele... (Râsete)
                             CAŢA                                  5
    ... cu bumbacul. Din păcate, orzul obţinut avea paiul prea înalt şi nimeni n-ajungea să vadă spicul. Asta nu înseamnă că trebuie să ne descurajăm, să nu mai sperăm în obţinerea de noi rezultate în căutarea imposibilului şi, în ultimă instanţă, într-o viaţă şi mai bună.                                          w
                             TIPUL
                         (nu prea convins)
    Da, dar din punct de vedere politic...
                             CAŢA
                             (agasată)                            15
    Dumneata te lămureşti anevoie...
                             TIPUL
    Sunt bine intenţionat şi, de-asta, ştiţi...
                             CAŢA
    Cred şi eu că eşti bine intenţionat, altfel... (Confesiv) Apoi 20 să ştiţi că noi am primit puieţii ăştia de sus... Ce să mai discutăm. Au specialişti la raion, au... Orice problemă, cât de mititică, e răsucită şi întoarsă pe toate feţele...
                             TIPUL
    Atunci e clar cu eucalipţii altoiţi, sunt pozitivi pentru oră- 25 şelul nostru. Ne temeam că... Ştiţi, tot stând aici la coadă... Poate v-aţi gândit: ia să nu mai stea ăştia degeaba să comenteze! Să-i punem să-şi sape gropile... pentru eucalipţi.
476
MARIN SORESCU
                                 CAŢA
                                 (râzând)
        Ce conştiinţe contorsionate! Cum vă trece prin minte una ca asta?!
  5                                 TIPUI,
        Suntem bine intenţionaţi.
                                 CATA
                                (energică)
        Dar cam refractari.
  10                                  COPILUL
                          (vine fuga lângă Caţa)
        Cine e refractarul?
                           CAŢA (indignată Li culme)
  15    Să i se ridice acestui individ suspect cazmaua. (Tipului i se
  smulge cazmaua din mână.) Un tip aşa de spilcuit n-are voie să mânjească uneltele noastre cu pudră!
                                O VOCE
        Sfintele noastre unelte.
  20                                     CAŢA
                                (către Tip)
        Să nu te atingi de munca noastră! Stai şi îndură oprobriul public.
                          VOCI DE INDIGNARE 25    Spilcuitul. Cuconaşul! Huideo! Huo!
                                 CATA
        Cine mai are de pus întrebări? (I.iniste mormântală)
DESFACEREA GUNOAIELOR
477
                                    TIPUL
                                    (înrăit)
    Eu.
                                    CAŢA
                           (cu amabilitate)                           5
       Spune, oricine are voie să-ntrebe, până la lămurirea finală.
                                    TIPUL
                                   (tot înrăit)
    Dar pe tine când te schimbă? (Cineva din spate îi dă brânci în groapa săpată pentru eucalipt. Tipid ţipă, apoi dispare ca prin farmec.) 10
                                    COCA
                 (dă să se vâre după el, se întoarce speriată)
    Ce adâncă groapă! Săracul, a dispărut ca prin farmec.
                 FEMEIA CU BASMA VERDE O săpasem toţi în vrăjmăşie...                                     15
                           PENSIONARUL Contra imperialismului...
                                    CAŢA
    Accidentele de muncă, oameni buni, sunt un rău social, împotriva căruia mai avem de luptat cu toţii... Dispariţia unuia 20 dintre noi nu trebuie să ne facă să dezarmăm. Aduceţi încoace puietele să-l plantăm, va creşte cu atât mai înalt cu cât are la bază O jertfă umană. (îşi şterge o lacrimă. Puietele e plantat cu grijă, groapa astupată, pământul în jurul puietului bătătorit cu matul.) Aşa, îndesaţi bine, să nu-1 ia vântul. (Iarăşi o tăcere grea, ca la moartea prin 25 imprudenţă a unui tovarăş drag) ... Să nu-1 ia vântul...
                                   (Cortina)
ACTUL II
        Au crescut eucalipţii dar nu cine ştie ce. Realitatea aceeaşi, deşi pe plinul conştiinţei s-au înregistrat progrese şi mai mari.
                            TABLOUL 4
 5 în avanscenă se găseşte un pat de spital alb, cu fişă şi grafice de temperatură, agăţate de tăblie. Alături e o ladă imensă. Cortina e Lisată. Apoi, după ce Evdochia se va vârî în pat, cortina se va ridica încet, dezvăluind cam acelaşi decor ca în actul precedent. Transformările fiind tot la nivelul conştiinţei, nu se văd. Eucalipţii, cttm spuneam, au crescut ca nişte tufe.
 io                                 EVDOCHIA
           (apare din partea dreaptă, adusă de spate şi văitându-se.
           Are în mână nişte flori veştede pe care le arumă în ladă)
        De la prezidiu. (Oftează) De câte ori au şedinţă, îmi fac patul masă. (Merge la tăblia cu grafic, îl întoarce pe partea cealaltă.) E de între-15 ceri! Iar au uitat să mi-1 întoarcă. Vă închipuiţi că temperatura mea nu poate creşte în halul ăsta. Dimpotrivă, scade... în halul ăsta... (Pe partea cealaltă se vede graficul cu temperatura.) V-am spus eu că mă ţine sub coastă? Să nu ziceţi că nu v-am declarat deschis. Ai? Ori am uitat? Nu, ţin minte ca acuma. Am zis: mă 20 doare sub coastă, nu e ce ştiu eu. Nu ştiu ce am. Acum mi-a înţepenit şi partea ailaltă. (Se cuibăreşte în pat) Patul e bunicel. Cam tare la capete. Cam moale la mijloc, toate paturile astea cu plasă de sârmă se cam lasă la mijloc. Al meu s-a lăsat de tot, de când tot dau ăştia cu pumnul în masă. (Râzând) Şi-apoi nici
DESFACEREA GUNOAIELOR
479
chiriaşii mei nu-1 prea cruţă. Habar n-au cum se stă civilizat într-un pat. (Bucuroasă) Ce cald e în groapa asta de la mijloc. (Speriată) Am pronunţat cuvântul „groapă“. (Se bate peste gură.) E cald şi mă simt ca într-o poiană... (Speriată) Am pronunţat cuvântul „poiană“. (Acelaşigest) Văd eu bine c-o să cam trebuiască să tac. Orice aş zice, sună ca o cobe. (Tare) Şi nu mai mor odată! Toţi ar vrea să scape de mine. Colocatarii ca să mai ciupească o oră de tihnă... Ăilalţi, să facă mai multe şedinţe... Doar vecinii ce se mai roagă pentru mine... S-au obişnuit cu mine şi... oricum le-ar părea rău. De câte ori vin dimineaţa şi se aşează Ia rând, înainte de-a începe să aştepte... săracii că buni oameni!... Se roagă pentru mine! (Cortina se ridică, toată coada înge-nunch'uită intonează în cor)
                      Lungeşte Doamne boala,
                      Lungeşte Doamne boala,
                      Lungeşte Doamne boala,
                      Lungeşte Doamne boala,
                     Lungeşte Doamne boala pe
                                        săturateee!
                               COCA
    Să ne mai iubim.
                          PENSIONARUL
    Să ne mai urâm.
                              CORUL
    Poate între timp se mai descoperă ceva, ceva important, ceva nemaipomenit, nesperat, poate unul calcă greşit şi dă peste gravitaţia orizontală... Şi-o să putem călători peste tot, folosind gravitaţia orizontală... Cea perpendiculară nu e bună - nu e bună deloc,
             Nu ne atrage decât în jos,
             Ce dracu să căutăm în jos?
480
MARIN SORESCU
                                                          Nu e mare lucru de văzut în pământ Pe pământ, he! se schimbă povestea!
   5               Lungeşte   Doamne,  boalaaa!
                            EVDOCHIA (se vaită)
 Aoleu, păcatele mele! Să vedem ce ne mai învaţă tcrmonie-1 trul. (Scoate termometrul) 22 cu patru! Azi-dimineaţă era 25 cu nouă!' 10 Scade. Scade vertiginos. Când o s-ajung la zero grade — vă salut; din mers - sparg termometrul şi-o întind! (Oftează) Unde?
                                CORUL                               !
       Cică luna e o glandă cu secreţie internă, care secretează nostalgie, maree şi somnambulism. Ce e interesant e că noi 15 dăm buzna peste ceva mort. Frumos era atunci când, la-nceput, totul se refugia pe pământ. Toate planetele or fi avut şanse egale şi doar pământul a ştiut să şi le păstreze... Luna e pusă sus, depusă sus în vid la păstrat. Trebuie s-o scoatem de la păstrat şi să o mâncăm. Lungeşte Doamne boala cu poala mantiei Tale, 20 pe care dăm s-o apucăm, îngenunchiaţi în praf cu orbul, ciungul, milogul şi surdul. Lungeşte toate bolile, poate între timp, cine ştie, se mai descoperă ceva. (Se ridică toţi in picioare, coada se reorganizează. Apar Dan şi lrina. Se aşează la coadă apoi, ca şi când şi-ar fi adus aminte de ceva, dăujuga la pat.)
25                                 IRINA
  Iar nu şi-a curăţat stratul. Hai, ajută-mă să scutur pătura. (Apucă amândoi pătura, cu bătrână cu tot şi o scutură in ladă de gunoi.) -
                                DAN
       Ce nesimţire. (Se vâră amândoi sub pătură.)
30                                 IRINA
       Bătrânii ăştia sunt nişte clociţi de te doare capul.
DESFACEREA GUNOAIELOR
481
                               DAN
    Să nu mai aud discuţia asta...
                               IRINA
    Da, că dacă-ai fi şi tu mai energic...
                               DAN                                      5
                                 (Sforăie ostentativ.)
                               IRINA
    Spune tu dacă asta e viaţă! Ce condiţii mi-ai oferit tu mie? Măgarule! Că puteam să iau un bărbat care să se mire ce blănuri să-mi mai cumpere, ce să-mi mai facă, să nu mă ţină la co- 10 num... (Plânge) ... La groapa comună...
                               DAN
                               (Sforăie.)
                               IRINA
    La un spectacol nu m-ai scos de la defilare... Cometa - n-ai 15 vrut să mi-o arăţi, chipurile, să nu deranjăm vecinii... Şi tu cine ştie cu cine ai văzut-o! Când îmi vine şi mie câte-un prieten, începi să pufneşti... Nu ştii că o femeie trebuie mângâiată, şi să te porţi frumos      cu ea, nu aşa una două... (Plânge mai tare.)
                               COPILUL                                    20
                     (intră, merge şi dă energic pătura la o parte)
    Şedinţă fulger! (Dan şi ¡rina sar drept in picioare.)
                               DAN
                               (somnoros)
    Unde? Ce? Unde         e?                                          -5
                               COPILUL
                          (autoritar, către cineva din spate)
    Aduceţi pluşul. Şi cana cu apă.
                               DAN
                               (furios)                                30
    Mă abţin! Mă abţin!
482
MARIN SORESCU
                            COPILUL
     Nu se abţine nimeni, când există o umanitate bine stabilită.
                           PENSIONARUL O umanitate de vederi largi. (Vine lângă Copil.)
  5                           COPILUL
       De altfel vom discuta chiar azi cazul dumitale. Ai fost dat în judecată. Tu şi soţia dumitale.
                                                            DAN şi IRINA (uimiţi)
  10 Noi! Dar ce-am făcut?
                              IRINA
       Noi daţi în judecată pentru concubinaj?
                                                  PENSIONARUL
       Nu vă achitaţi de obligaţia sfântă de a vă întreţine mama! 15 Fiinţa care v-a adus pe lume, omul cel mai scump... (înfiiri-indu-se) O ţineţi într-un coteţ!
                                                              DAN
       Ce coteţ? Care coteţ?
                                                            IRINA
  20    Nu mai există azi coteţe... E o calomnie la adresa socie-
  tăţii. .. Noi am construit, peste tot s-au ridicat palate... aşa peste noapte... Dar se poate?! Arătaţi-mi mie coteţul ăla că-1...
                                                            COCA
            (indignată, merge şi-o scoate pe Evdocbia din ladă)
  25    Uşurel, măicuţă, că a venit clipa luminoasă să ţi se facă drep-
  tate şi dumitale, cum s-a făcut cu toţi ceilalţi.
                                                      EVDOCHIA
                                                   (ţine ceva în poală)
       Am răscolit peste tot, nu găseşti o rădăcină... Ce să le dau 30 eu să mănânce că s-au făcut mărişori... (Scutură din poală nişte coji
DESFACEREA GUNOAIELOR
483
de cartofi.) Aoleu ce mi-a înţepenit aorta! Mi-e teamă că tocmai acum... vai!
                              COCA
    Aşa, Cătinel... Cătinel... (Ajung in faţa Copilului fi a Pensionarului.) Uitaţi-vă şi dumneavoastră în ce hal de disperare au 5 adus-o aceşti copii nerecunoscători. (Către Pensionar) Uitaţi-vă şi dumneavoastră, domnule judecător!
                          PENSIONARUL
    Eu am fost paznic de noapte la... Dar nu mă dau în lături de la o muncă obştească...                                  10
                              COCA
         Aţi ieşit la lumină, ajutaţi-i şi pe alţii să păşească...
                       PENSIONARUL (către Irina)
    Uite ce reclamă mama dumitale, zice că...               15
                            EVDOCHIA
                              (cu ură)
    îmi boţeşte ţoalele... nu mai am nimic călcat...
                              IRINA
    Nu e mama mea... (Cu năduf) E soacra. Ia să vă văd eu pe 20 dumneavoastră cum aţi sta cu soacra la acelaşi regim alimentar... Când vrem noi dulce, ea vrea acru. Când punem noi capul să ne culcăm că suntem frânţi de oboseală, după atâtea ore de alergătură şi de stat în picioare la coadă... dumneaei dă aparatul de radio la maximum... Am făcut astenie, cred c-o să 25 înnebunesc de-a binelea...
                            EVDOCHIA
    E nebună, e apucată... Şi iertaţi-mă, nu voiam să spun, dar dacă m-a adus în halul ăsta... e spioană!
484
MARIN SORESCU
                             COPILUL                           ,,
                     (bătând cu pumnul în masă)
       Formidabil. Am mai prins un fir. Va să zică de-aia se află tot ce e pe la noi...
  5                           EVDOCHIA                          s
                             (cu ură)
       Ea divulgă tot... Se face că vorbeşte în somn şi vine reţeaua'-; şi doar înregistrează... Şi ne mai mirăm de ce ne merge rău...
                             O VOCE
  10    Nu ne merge rău.                                        1
                             EVDOCHIA
       Pentru că ea se vaită încontinuu, nimic nu-i place ce e la noi nou, nici în pat, nici sub pat, nici pe stradă, nici la coadă...
                             IRINA
  15    Juri pe conştiinţa ta, că...?
                             COPILUL
       Linişte!
 PENSIONARUL Asta e caz de „Ascuţişul satirei“. Direct la „Ascuţişul sati-20 rei“. Şi de-acolo la gazeta de perete. „Râsul lumii“... ăsta e pe al doilea culoar... cum vii de la autocritică împleticindu-te.
                            COPILUL (către Dan)
       Ce ai de spus?
  S                              DAN
       Nu e mama mea, e mama soţiei şi de-asta e aşa de imposibilă. De iresponsabilă.
DESFACEREA GUNOA1EI.OR
485
                                COCA
    Cum îşi permit aceşti doi ticăloşi să azvârle o bătrână de colo-colo ca pe o cârpă? (Imitând) „Nu e mama mea, e a lui“. Nu, nu e mama mea, e a ei. Ptiu!
                      FEMEIA ÎNALTĂ                           5
                              (către Dan)
    Dacă nu e nici a ta, nici a ei, a cui mama dracului este? lertaţi-mă, onorată instanţă, dar am fost eu martoră aici, cum aceşti tineri căsătoriţi au reuşit să facă un întreg circ din problema ocrotirii bătrâneţii asigurate.                         10
                         PENSIONARUL (către Dan)
    Cum a apărut aşa din senin în casa voastră?
                              IRINA
    Nu ştiu. Noi n-am vrut la-nceput s-o primim, dar am zis 15 c-o fi trimisă cu vreo misiune de stat la noi.
                           EVDOCHIA
    Spioana vorbeşte! Ea care se pupă cu Brescia. (Tunând) Se bagă sub plapumă, cu bărbatu-său... ce-o fi    văzut la ăla sfrijit?!.. . se bagă sub plapumă ca să nu-i vedem             noi, poporul, cei 20
   mulţi, şi se pupă-n bot cu Brescia, transmit dând din coate ca nişte disperaţi. Ei văd că li se îneacă corăbiile... Semnalizează...
                              IRINA
    Aşa? Va să zică ne-ai pândit? (Se repede la Dan şi-l zgălţăie.) Când spuneam eu că asta e cu ochii pe noi, tu ziceai că nu te 25 mai iubesc!...
                      PENSIONARUL
    Fără acte de violenţă în faţa instanţei.
                              IRINA
   Dar unde să-l bat dacă n-am casă? Dacă mi-aţi spart casa?! 30
486
MARIN SORESCU
                                DAN
                               (energic)
       Daţi-ne locuinţă. I-o lăsăm pe-asta bătrânei, să se spele cu ea pe cap... Şi noi ne mutăm, cred că avem şi noi dreptul, sun-5 tem tineri, ne-am căsătorit legal cu acte în regulă... cu timbre, tot în regulă, dar unde să fim şi noi fericiţi dacă primăria nu ia măsuri să ne scape de mama ei care e o scorpie?!
                               IRINA
       E mama ta şi tu semeni cu ea. Dacă primesc apartament; 10 mă mut singură, rezolv amândouă problemele.
                              COPILUL
                      (suindu-se cu picioarele în pat)
       E clar în faţa cui ne găsim. în loc să punem fiecare câte o cărămidă, stăm şi ascultăm lamentaţiile unei paralitice care, 15 după informaţiile pe care le avem noi, a fost o paraşută...
                       FEMEIA BRUNETĂ                            ^
       Toţi am fost paraşutaţi... din burta mamei şi-acum uite cum ne purtăm cu cei care s-au sacrificat.
20
  IRINA (către Copil)
          I-
       Cum rămâne?
                            COPILUL
       Vom studia dosarele şi pe-o faţă şi pe alta. Cine nu are dosarul sticlă... Asta nu e o ameninţare... Şedinţa s-a terminat
  25 (Dă să plece.)
                         PENSIONARUL
       Şi sentinţa?
                             O VOCE
       Să dispară dintre noi uneltele Vaticanului şi paraşutaţii!
DESFACEREA GUNOAIELOR
487
                          COPILUL
    Calm, prieteni! Nu putem lua măsuri pripite. Omul, ce mândru sună acest cuvânt...
                          POTOLEA
            (a intrat pe neobservate şi s-a aşezat ta coadă)    5
    Al dracului de mândru!...
                          COPILUL
    Când vor sosi prietenii noştri cu gunoaiele, făceţi-le o critică aspră.
                          POTOLEA                              io
                     (încet către Femeia înaltă)
    Putem să le dăm cu ceva în cap?
                     FEMEIA ÎNALTĂ
    Văd că nu te-ai  învăţat minte... pe-acolo pe unde-i fost...
                          POTOLEA                              15
    Aici v-am lăsat, aici vă găsesc... Gunoierii ăia tot n-au venit?
                     FEMEIA ÎNALTĂ
    Sunt reţinuţi la o mică şedinţă.
                          EVDOCHIA
                     (se cuibăreşte în pat)                    20
    Oscioarele mele, oscioarele mele...
                          O VOCE
    Vedeţi că s-a băgat sub pluş. (Cineva ia pluşul Ae pe pat.)
                          COCA
    Asta e d-aia învăţată să doarmă pe la şedinţe.             25
                          IRINA
                          (către Dan)
    Eu îmi iau lumea în cap. Când m-ai cerut de la mama n-ai spus că mă iei să mă dai pe mâna soacrei!
488
MARIN SORESCU
                             DAN
       De câte ori să-ţi repet, dragă, că nu e mama mea? Ce vrei? S-a repartizat la fiecare familie tânără câte o babă, trebuie să înţelegi şi tu. Sunt nişte momente grele, trebuie să suportăm 5 baba. La alţii au căzut bombe, dragă, şi tot n-au crăpat.
                             IRINA
       îmi iau lumea-n cap. Mă spânzur! (Fuge)
                             DAN
       Atunci mergem la balamuc, dacă n-avem măcar atâta ni-¡0 vel să ne abţinem şi să înţelegem o situaţie concretă. Irina, iubito! (Fuge după ea. Ies amândoi din scenă.)
                          EVDOCHIA
       Dacă m-aş mai naşte a doua oară, aş pune condiţii. Aşa şi aşa. Le primesc bine; nu le primesc - să mă pupe-n fund! Nu 15 mă mai nasc. (Se dă jos din pat, merge si intră in ladă.) Nu ştiu unde naiba văzusem o rădăcină de ştevie...
                           POTOLEA
       Tot aşa... conserve de omizi şi iarbă pe cartelă?
                             COCA
  20 Nu, nu, nici vorbă. Se trăieşte destul de bine. S-a îmbunătăţit traiul.
                           POTOLEA
       Nemţii ăştia au o bucătărie imposibilă. Ţi se întorc maţele pe dos.
  25                              COCA
       Aţi călătorit mult!
                           POTOLEA
       Aşa şi aşa.
DESFACEREA GUNOAIELOR
489
                         BRUNETA
    Să nu de-a Dumnezeu omului cât poate să ducă.
                         PERPELEA
    Cât ai dus-o?
                         POTOLEA                            5
                        (Arată pe degete, cam neclar.)
                              BRUNETA (Se închină.)
                         POTOLEA
    Dar nu-mi pare rău.                                     10
                         PERPELEA
           De ce să-ţi pară rău? O viaţă are omul, măcar să... POTOLEA
    Totuşi îmi vine destul de greu acum. Odată ce întrerupi, e foarte dificil s-o iei de la capăt. îmi vine peste mână să iau 15 iarăşi coada de la capăt...
                         O VOCE
    Treci la rând...
                 FEMEIA CU BASMA VERDE Pe-acolo nu există cozi?                                20
                         POTOLEA
                         (evaziv)
    Or fi, dar nu prea ai timp să stai la ele...
                     FEMEIA ÎNALTĂ Aşa e că standardul de viaţă e mult mai ridicat?        25
                         POTOLEA
    Pentru ei... o fi... Dar pentru ei... Aşa, dacă n-ai bani, n-ai nimic... N-ai şireturi, n-ai curea...
490
MARIN SORESCU
                           PERPELEA
       Şi nu vă plictiseaţi?
                           POTOLEA
       Nu.
  5                            PERPELEA
       Şi ce făceaţi tot timpul?
                             COCA
       Ei, nu-1 mai întrebaţi lucruri de-astea... Poate n-are voie să spună. Ăştia aşa sunt. Ies şi fac pe morţii în păpuşoi. N-am 10 văzut, n-am auzit nimic. Nu sunt în stare să umple o carte poştală cu impresii. Din c-a fost bine nu te scot.
                           POTOLEA
       N-a fost râu.
                             COCA
  15 Poftim!
                           POTOLEA
       Măcar am învăţat englezeşte. Avea unu’ o metodă dată dracului. Te bătea până te scotea lord. O metodă grozav de subtilă. Toată ziua cioc-cioc la cap.
  20                           PERPELEA
       Şi cu pronunţia?
                           POTOLEA
       Aveai, n-aveai chef... cioc-cioc! Ne despărţea doar zidul... Şi numai ce-1 auzeai la miezul nopţii: cioc-cioc. Treci la engleză.
  25                           PERPELEA
       Morse?
                           POTOLEA
    Hau du iu du< Da, morse. Pronunţi perfect, dar nu ştii să scrii.
DESFACEREA GUNOAIELOR
491
                           PERPELEA
      Asta altă dată... Data viitoare... ferească Dumnezeu.
                            POTOLEA
    Nu, c-a plecat profesorul. L-au cumpărat ăia. L-au scos, l-au legat la ochi până la aeroport, l-au suit aşa în avion şi gata.
                            BRUNETA
    Aşa e când dă norocul peste om...
                            POTOLEA
    Aş! El nu voia. Zicea: Nu-mi las eu studenţii. Unde mai întâlnesc disciplină ca aici?! Şi chestia e că, vedeţi dumneavoastră, el nu ştia să predea englezeşte decât prin metoda morse. Dacă de mic... Ori, bagă-i pe ăia la puşcărie dacă poţi. Era pur şi simplu distrus. Zicea că ori e pe viaţă, ori nu e nimic. Noroc c-a făcut explozie.
                        FEMEIA ÎNALTĂ
                        (îşi duce mâna la ochi)
    Aoleu!
                            POTOLEA
     I-a plesnit fierea şi vă închipuiţi. Avionul a sărit în aer...
                           PERPELEA
                             (didactic)
    Domnule, omul ori îl laşi acolo unde l-ai învăţat, ori îl dai dracului. Acum e la puşcărie, acum e în Anglia, chestia asta nu se poate...
                              COCA
                            (lui Potolea)
        Şi cum ziceai că era pe-acolo... adică... era bine?
                            POTOLEA
    Doamnă dragă, cum e la casa omului, câteodată mai bine, câteodată mai rău... Nu poţi s-o ţii într-un chiot...
492
MARIN SORESCU
                        O VOCE
      Acum se poate.
                        POTOLEA
      Nu zic ba..tocmai asta ziceam... ca acasă! BRUNETA
        Griji, supărări?
        Nu.
                     POTOLEA
                          FEMEIA ÎNALTĂ 10                           (oftează)
       Ei...
                              COCA
       Şi acum ce faceţi?
                              POTOLEA
  15 Stau şi aştept... Mă cam plictisesc, să fiu sincer. Mă gândeam că n-ar fi rău să organizez o societate sportivă... Mi s-a spus că pot să-mi reiau vechea ocupaţie, să organizez câte societăţi secrete vreau, că nu se mai bagă nimeni...
                              PERPELEA 20    Ce? (Se îndepărtează speriat.)
                              POTOLEA
       O asociaţie sportivă: „Vila Zambila“. îmi place cum sună: „Vila Zanvbi-la“. Dă din coadă, nu?
                              COCA
 25    Cum?
DESFACEREA GUNOAIELOR
493
                            POTOLEA
     ... de tir... E un sport foarte nobil. O s-avem şi puşti. Mi-au spus: găseşte tu oameni că îţi dăm noi puştile. (Pegânduri) Poate împuşcăm cupa mondială...
                            PERPELEA                               5
       (tuşeşte semnificativ, ceildţi se îndepărtează cu prudenţă de Potolea)
     Astăzi avem o zi splendidă, deşi...
                            COCA
     Fără nici un deşi. E o zi splendidă şi... şi gata. (Râde) O zi nouă.
                            BRUNETA                                10
                            (se uită pe cer)
     Pic de nor. (Încet) Ce-o fi vrând ăsta?
                           FEMEIA ÎNALTĂ
     De ce credeţi că i-au dat drumul aşa repede? N-a făcut nici cinci ani.                                                        ¡5
                            POTOLEA
                     (rămas singur se apropie de coadă)
     Noi suntem foarte dotaţi... şi n-ar fi exclus să avem chiar geniul tirului... (Către Coca) împuşcăm Cupa? (Melancolic) Din păcate nu te poţi lansa în nici un domeniu decât în străinătate... 20
                            COCA
                     (vădit enervată, se trage mai încolo)
     Ce naiba o fi întârziind atâta?
                            POTOLEA
                            (regret)                            25
     Dacă profesorul meu rezista la şocul avionului, apoi ştiu c-aveam un om sigur acolo. Se lansa precis, că era tobă de carte... Păcat. Nu ştim să ne preţuim oamenii. Ne batem joc de ei, îi legăm la ochi şi-i trambalăm prin avioane... (Coca se mută în altă parte.) în ţările civilizate tragi cu puşca şi nu vezi o coadă... 30
494
MARIN SORESCU
                            PERPELEA Eu cu tipul ăsta nu vreau să am de-a face.
                            BRUNETA Are ceva cultură... Ştie două limbi.
  5                      FEMEIA ÎNALTĂ
       Degeaba dacă n-ai caracter...
                            BRUNETA Se poartă ca un lord...
                            PERPELEA
  io   Dacă întreabă cineva de „Vila Zambila“, să ştiţi că eu n-am
  auzit nimic.
                            BRUNETA
       O fi existând?
                            COCA
  15   Nu mai fi aşa curioasă, c-o găseşti.
                            BRUNETA
       Lasă-mă, dragă, ca n-o să mă feresc la fiecare cuvânt. Câtă vreme mi-e conştiinţa curată, pot să mă caute şi-n coc! Ce-or să scoată de la mine?
  20           (Apare gunoierul şef cu o roabă.)
                            PERPELEA
                            (uimit)
       Gunoierul şef!
                            COCA
  25                        (şi mai uimită)
       Cu o roabă!
                            BRUNETA
       V-au dat la roabă! Vai de mine, ce maşină mai e şi asta?!
DESFACEREA GUNOAIELOR
495
                     GUNOIERUL ŞEF
                             (demn)
    O roabă.
                         BRUNETA
                         (revoltată)
    Iar roaba capitalistă?
                     GUNOIERUL ŞEF Şi roaba e tot o maşină. (Cu o mătură strânge frunzele căzute şi le pune in roabă.) Eucalipţii ăştia sunt buni, dar fac prea multe frunze. (Râde.)
                         BRUNETA
    Abia ne căpătasem încrederea în dumneata şi acum... (Răstit) Spune că nu-i adevărat, altfel mă bagi într-o criză politică...
                     GUNOIERUL ŞEF
    Realitatea e realitate. (îndeasă frunzele.)
                         COCA
    E revoltător. Munceşte omul atâta amar de vreme, e promovat pe camion şi după aia, zdup! La tomberon.
                     GUNOIERUL ŞEF
                   (bătând cu pumnul in tomberon)
    Gura! Nu ştiu nici o muncă ruşinoasă care să înjosească pe om.
                         PERPELEA Du-te de te pişă, nu mai vorbi în lozinci.
                         EVDOCHIA
                   (scoate revoltată capul din ladă)
    Vită! Aici sunt dame! Cum îţi permiţi?
496
MARIN SORESCU
                           PERPELEA
       Iertaţi-mă dar m-a luat gura pe dinainte. Nu sunt prost-crescut. (Furios) Dar cum să nu-ţi ieşi din pepeni când... (Către gunoier) Ce? Te...
  5                              EVDOCHIA
                            (către Coca)
       Tu, femeie, care ziceai că nu prea-ţi ajunge... Vino-ncoace, am impresia c-am mirosit ceva bun.
                             COCA
  10 Eu în lada cu gunoi nu mă bag, să ştiu bine c-o să crăp (Şovăind) Poate doar aşa... să-mi arunc ochii pe deasupra. (Dă să se ducă.)
                       GUNOIERUL ŞEF
       Nu pleacă nimeni. (Către Evdochia) Nimeni nu face întruniri, 75 oriunde s-ar găsi.
                            O VOCE
       Cine sparge coada e înţeles cu imperialiştii... EVDOCHIA
       Eu nu pricep limbajul ăsta, să mă pici cu ceară. Vorbesc parcă 20 păsăreşte. (Vâră iar capul in Udă.)
                       GUNOIERUL ŞEF
                             (tuşeşte)
       Sectorul ăsta e foarte slab. Mi-au spus: „Este cel mai greu sector, du-te şi pune umărul“. Poţi să refuzi o sarcină?
  25                             COR
       Nu-uuu!
    GUNOIERUL ŞEF Sunt ferm hotărât să fac curăţenie. (Mai strânge câteva frunze.)
DESFACEREA GUNOAIELOR
497
                           femeia Înalta
     Facem curăţenie în fiecare zi, dar ce primim în schimb? EVDOCHIA
                             (din Itidti)
    Până nu primesc casă, nu mă mai spăl pe dinţi.             5
                      GUNOIERUL ŞEF Linişte! Vreau să vă spun nişte adevăruri.
                              COCA
    Baliverne. Mai bine ne-ai spune nişte baliverne, că de adevăruri ne-am săturat.                                         10
                      GUNOIERUL ŞEF Mersul înainte al străzii noastre nu se face cât ai sălta din umeri. înţelegeţi ce vreau să...
                              COCA
    Strada noastră e cotită, de-aia nu progresăm.              15
                        GUNOIERUL ŞEF
                         (luat pe neaşteptate)
    Nu e cotită...
                            BRUNETA
    Se vede şi după nume: Semi...                             20
                        GUNOIERUL ŞEF
    Se cer sacrificii...
                            PERPELEA
 Să vină să le ia. Ştiţi, când un comandant antic a cerut duşmanului să depună armele, i s-a răspuns ferm: Să vină să le ia! 25
                            BRUNETA
                             (curioasă)
    Si s-a dus?
498
MARIN SORESCU
                               TIPUI.
      Depinde de istorici. Unii zic că da, alţii neagă vehement. GUNOIERUL ŞEF
                             (continuând)
 5   Trebuie să-ţi dai şi viaţa...
                             BRUNETA
       Să vină să le-o ia.
                         GUNOIERUL ŞEF
       ... a venit...
 10                         FEMEIA  ÎNALTĂ
       Vai de mine, leşin!
                         GUNOIERUL ŞEF
       ... momentul să fim pe deplin conştienţi. O statistică japoneză arată că la zece inşi şapte sunt inconştienţi. Restul im- ] 15 potenţi. Ce aveţi de spus în problema asta? (Tăcerepenibilă)
                             BRUNETA
       Ce tăcere penibilă!
                               COCA
       Dacă au fost lăsaţi brambura.
 20                               PERPELEA
                               (speriat)
       Şi-au pierdut conştiinţa de sine?
                               COCA
       Asta numai într-un accident de muncă.
 25                                BRUNETA
       S-au înmulţit atacurile de cord. Fel de fel de cazuri, după acorduri.
DESFACEREA GUNOAIELOR
499
                           COCA
    Fel de fel de acorduri.
                       GUNOIERUL ŞEF
                       (se suie pe roabă)
    Ne-am industrializat prea rapid...                           5
                            COCA Asta e ritmul. Ţii, ori...
                       GUNOIERUL ŞEF Dar conştiinţa a rămas în urmă. Hăt! Hai s-o... ştiţi, e o problemă de ambiţie. Avem sau n-avem ambiţie? (Zgomot, îşi face 10 apariţia o maşină de gunoi nou-noitţă.)
                       FEMEIA ÎNALTĂ la te uită! Vorbeşti de lup şi lupul la uşă.
                       GUNOIERUL ŞEF Problema e dacă gunoaiele noastre se ridică la nivelul mize- 15 riei mondiale?!
                            PERPELEA Poate doar cele congelate.
                       ADJUNCTUL
                (iese din cabină şi se urcă în maşină)          20
    Am luptat şi am ajuns la ţanc.
                           COCA
                       (înghiontindpe cineva)
    Unde am ajuns?
                           BRUNETA                               S
    La ţarc.
                           COCA
    A!
500
MARIN SORESCU
                        ADJUNCTUL
                            (patetic)
    Vă mulţumesc din suflet că aţi avut răbdare.
                           O VOCE
    Ani ştiut să aşteptăm până la urmă. Ştim o vorbă: urma alege.
                       ADJUNCTUL (arătând maşina)
    Iată, rezultatul vă surâde. Deşi, să recunoaştem, nu v-aţi purtat totdeauna cu destul calm, cu destulă înţelepciune...
                            COCA
    Asta cam aşa e. Ani mai vociferat, am mai umblat cu zvonuri, ne-am mai îndoit... In plus, şi-a înfipt colţii scepticismul.
                        ADJUNCTUL
    Scepticismul trebuie extirpat zilnic, ca pirul. Te scoli, te speli, te piepteni şi-ţi extirpi scepticismul.
                           O VOCE
    Se ascute lupta între scepticism şi optimism.
                       ADJUNCTUL Maşinuţa asta... uitaţi-vă la ea... că...
                       FEMEIA ÎNALTĂ
                           (speriată)
    Ne-o ia?
                          BRUNETA
    Ce?
                       ADJUNCTUL Mai lăsati-vă de calomnii.
DESFACEREA GUNOAIELOR
501
                                   COCA
    Dacă ne-o ia...
                                ADJUNCTUL
                                 (scos din fire)
          Cum să v-o mai ia, dacă v-a luat-o odată? V-a luat-o din mâinile acelora... acum gata, s-a zis. E a dumneavoastră.
                                 BRUNETA
    Leşin...
                      ADJUNCTUL A dumneavoastră, a noastră, adică a satului...
                      PERPELEA Care sat? Parcă eram la oraş?
                                ADJUNCTUL
    Oraşul a ajuns la nivelul satului şi fiecare municipiu-sat are o maşină nou-nouţă de încărcat-descărcat gunoiul. Ca asta. Uitaţi-vă bine la ea, că...
                                 EVDOCHIA
                                (ieşind din ladă)
    Ne-o ia?
                      GUNOIERUL ŞEF Nu v-o ia nimeni, bătrânico, tocmai asta e chestiunea. Nu v-o mai ia nimeni.
                                EVDOCHIA
    De ce nu ne-o mai ia nimeni? Nu e bună?
                            GUNOIERUL ŞEF (trage roaba lângă Adjunct)
    Şefule, oamenii nu pricep dintr-o dată.
502
MARIN SORESCU
                           ADJUNCTUL
       Ba pricep. Pricepeau. Dar i-aţi prostit voi cu demagogia. Tu şi cei de teapa ta, care v-aţi primit pedeapsa. Aşa i-aţi sucit, aşa i-aţi învârtit... că...
  5                           O VOCE
       Da, aşa ne-au sucit, aşa ne-au învârtit, că...
                           GUNOIERUL ŞEF Nu e o masă de oameni curată. Eu mă pricep la mese mari de oameni. Mai sunt impurităţi. (Râzând) Alte boabe. Trebuie io aleasă neghina şi măcinată în focul luptei.
                           ADJUNCTUL
       Mai întâi să-ţi lichidezi lipsurile grave şi la urmă să-mi dai mie lecţii. (Către ceilalţi) îl cunoaşteţi? (Scârbit) El a fost frâna.
                                       COCA
  ¡5    Am mers înainte cu frâna pusă.
                                    TOŢI (către Gunoier)
       Huideo, frână împuţită!
                           EVDOCHIA
  20    De-aia n-am putut noi să...
                           ADJUNCTUL
                                      (surprins)
       Să... ce?
                           PERPELEA 25                          (către Evdochia)
       Ţi-a fost prea moale-n ladă?
                                ADJUNCTUL (perseverent în indignare)
       Să... ce?
DESFACEREA GUNOAIELOR
503
                                EVDOCHLA
    Să avem termometre. Am stat şapte ani cu 25 de grade în loc de 36 de grade cât e normal şi n-am ştiut că sunt răcită, pentru că niciodată n-am apucat şi eu rând la un termometru.
                                ADJUNCTUL
                                  (luminat)
              Aşa! Demască-1 curajos, bătrânico. Cum te cheamă?
                                EVDOCHIA
    Evdochia.
                                ADJUNCTUL
          Demască-1, mamă Evdochie, să audă şi dumnealui părerea bătrânilor. Noi ne aplecăm urechea şi la ce zic bătrânii.
                                EVDOCHIA
    Sunt la vârsta când mi-e totuna, că e albă, că e neagră. (Intră in ladă) Aici măcar e răcoare.
                                   COCA
    Daţi-ne odată gunoaiele alea, să ne luăm de-o grijă. Unele mai avem bărbaţi, altele şi amanţi. (Râsete)
                             FEMEIA CU COPIL
    Copii!
                                   COCA
    Şi n-o să stăm până la...
                                ADJUNCTUL
    Aveţi perfectă dreptate. S-a lucrat cam birocratic mai înainte şi nici acum nu merge totul strună. Vă veţi primi îndată drepturile. Hei, şofer! Conducător auto!
                                 ŞOFERUL
                             (scoate capul din cabină)
504
MARÍN SORESCU
                                   ADJUNCTUL
           Oamenii sunt la capătul răbdărilor. Nu-i mai ţin bateriile! să mai rabde. Ia hai să le facem noi o probă de rapiditate.
                                     ŞOFERUL
  5 Gata) (Dă drumul la motor, nu curge nimic) Na, ca s-a defectat! tehnic. S-a defectat tehnic. (Vociferări)
                                      (Cortina)
                                    TABLOUL 5 COCA
  10                          (vine speriată)
       A murit... A murit...
                                     PERPELEA
       Cine?
                                        COCA
  15    Baba Evdochia... doamna cu patul...
                                        IRINA
                                      (sare ca arsă)
       Cine? Ce?
                                        COCA
  20    Uite-o acolo... (Arată hula.)
                                        IRINA
                                (dă fitga si se uită in ladă)
       Vai de mine şi de mine! (începe să plângă.)
                                      BRUNETA
  -3                           (către Irina)
       Ia nu te mai preface acuma! Cine să creadă că-ţi pare rău când îţi rămâne ţie patul, cu tot ce-i pe el...
DESFACEREA GUNOAIELOR
505
                           IRINA
                           (plângând)
    Mamă, mămico...
                           BRUNETA
    Nu ziceai tu că e o străină?                               5
                           IRINA
    Mi-a fost ca o mamă. (Apare Dan) Vino, Dane, că s-a-ntâm-plat o mare nenorocire... (Merge şi smulge din marginea şanţului nişte buruieni şi le aruncă în ladă.)
                           DAN                                  10
                    (păstrându-şi cumpătul)
    Cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva? Ne obişnuisem cu ea în pat, credeam că nu va muri niciodată... Tinereţe fără bătrâneţe în pat, nu se poate, aşa gândeam... (Către Perpelea) Poate-mi ajutaţi să o suim în pat, s-o pregătim.                            '5
                           IRINA
    Lasă, nu te amesteca, Dane... Ias-o acolo, să vedem ce zice comuna.
                           DAN
                    (aruncă şi el nişte flori în ladă)          20
    Dumnezeu s-o ierte.
                           IRINA
                      (se urcă în pat şi începe să plângă. Dan vine lângă ea)
                           PERPELEA
    Cum au unii noroc!                                          25
                           BRUNETA
    O duceau şi ei destul de greu, n-aţi văzut, ajunseseră până la divorţ. Acum măcar au culcuşul lor, nu se mai bagă nimeni între ei...
506
MARIN SORESCU
                  FEMEIA ÎNALTĂ încetul cu-ncetul o să se rezolve toate problemele... COCA
        Nu poţi pretinde totul dintr-o dată...
  5                                   IRINA
                                          (către Dăn)
               Iubitule, vino mai aproape că mi-am schimbat părerea. DAN
                                           (curtenitor)
  io Ţi-ai pus părerea aia care-mi place mie? (Apare Nengu cu un geamantan in mână.)
                                         NEAGU (către Perpelea)
        Bună ziua. Care e patul cel liber? Am fost repartizat aici. ¡5                                   PERPELEA
        Nu ştiu, nu mă bag.
                                            IRINA
                                          (sare ca arsă)
        Ce pat liber, care pat?
  20                                      NEAGU
        Dacă am fost repartizat... Că nu m-ar fi trimis aiurea. (Jite aici hârtia.
                                             DAN
        Domnule, n-ai nici un drept...
                                           NEAGU
        Vă rog cheile, să mă pot urca-n pat. (Se instalează.)
                                          IRINA (către Dan)
        Vezi, bărbate?! Tu, în loc să te zbaţi, să umbli pe la foruri...
DESFACEREA GUNOAIELOR
507
                             NEAGU
    Vă rog, gălăgia mai mică, nu suntem în gară... Mi-s frânt de oboseală...
                             DAN
                             (către [rina)                           $
    Tu de ce te-ai lăsat pe mine? Dacă ştiai că mie n-o să-mi dea, de bleg ce sunt, or să mă ducă cu vorba şi până la urmă o să primească altul repartiţia, de ce nu te-ai ocupat de problemă? Aşa fac femeile gospodine, se duc pe colo pe dincolo... ele răzbesc mai uşor...                                            10
                             NEAGU
    Oameni buni, linişte!
                             DAN
                       (îşi ia haina şi pleacă)
                             IRINA                                 15
    Du-te la centru...
                             DAN
                             (ieşi/ul)
    Da, că sunt nebun să... Mă duc să joc bâza!
                             IRINA                                 20
    Ptiu, stricatule!
                             NEAGU
    îmi pare rău, doamnă, câ s-a nimerit aşa... Mie mi s-a promis mai demult şi astăzi numai ce primesc la telefon: „Vino să-ţi iei apartamentul în  primire“.                               25
                             IRINA
    Dar e un simplu pat nenorocit...
508
MARIN SORESCU
                            DAN
      Apartamentul cel mai ieftin, ştiu... Confort paişpe. Nici j n-am pretenţia la mai mult. Nu-mi pot permite...
                            IRINA
  5                         (disperată)
      Şi noi ce facem acuma?
                            NEAGU
      Ne-om îngădui noi... Până primiţi şi dumneavoastră re- \ partizarea... Vă învăţ eu unde să mergeţi... Duceţi-vă la... (îi 10 suflă la ureche.)
                            IRINA
      Nu, domnule. Asta e boală lungă... (începe să plângă. Merge lângă ladă si boceşte si mai tare): De ce-ai murit...?
                            BRUNETA
  15 Norocul e schimbător, dragă...
                            COCA
      Zici că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior... şi când colo e de lemn! (Râde acru.)
                            NEAGU
  20   (fumează o ţigară, aşezat pe marginea patului)
                            POTOLEA (se apropie de el)
      Dumneata esti cel nou?
                       NEAGU
         Da.
                           POTOLEA
      Uite care e chestia, trăim nişte vremuri tâmpite.
DESFACEREA GUNOAIELOR
509
                          NEAGU
                          (perplex)
    Cum?
                          POTOLEA
    Ascultă-mă pe mine, că sunt de pe-aici. Salariul se face că 5 se măreşte şi-n realitate scade vertiginos. Mie mi s-a micşorat de trei ori, de când cu măririle astea, pentru că aia s-a scumpit, ailaltă la fel... Mergi la piaţă după nişte gunoaie şi trebuie să faci şi coadă.
                          NEAGU                                 ¡o
                     (ridicândii-se în picioare)
    Domnule, drept cine mă iei? Te dau pe mâna... Cum îţi permiţi?!
                          POTOLEA
                          (resemnat)                            15
    Au băgat frica şi-n dumneata...
                          NEAGU
    Chem...
                          POTOLEA
                          (fericit, îl pupă)                    20
    Am   vrut să te-ncerc... Bravo! Eşti de-ai noştri. Acum, de
când s-au deschis graniţele, vin fel de fel de spioni.
                          NEAGU
    Ce graniţe, domnule, ce tot vorbeşti?
                          POTOLEA                               25
    Dintre sat şi oraş. (Şoaptă) Vin ţăranii de la sate şi fac spionaj industrial...
                          NEAGU
                          (demn)
    Eu   nu sunt ce  crezi dumneata...                          30
510
MARIN SORESCU
                                      POTOLEA
    Bineînţeles, din moment ce ţi-au dat pat la noi, înseamnă că te-ai integrat. De-aia trebuie să ne ajuţi. Ştii ce, facem o echipă de tir.
                                       NEAGU
    A, nu...
                                      POTOLEA
    Atunci uite ce e, nu poţi să rămâi necuprins într-o for-i: maţie... Ai picat bine, tocmai ne pregăteam să... (îl ia de braţ
si ies din scenă.)
                                        IRINA
                     (vine şi se aşează pe pat)                ;
                                        COCA
    Cum se ţin, dragă, şi de voi, ghinioanele... Te măriţi şi nu găseşti casă, dupâ aia îţi moare bătrâna, după aia te pomeneşti c-un străin în aşternut... Ce-o să faci tu acuma, sărăcuţa de tine? (O mângâie) Trebuie să-ţi iei boarfele şi... unde să te duci?
                                        IRINA
    Eu până nu divorţez, nu schimb patul...
                     (Intră Copilul şi doi Vlăjgani.)
                                   COCA (arătând spre ¡rina)
    Jale mare... A crăpat Coana cu patul... Ştiţi, scofâlcita aceea... A apucat-o moartea scociorând în lada cu gunoi... Ca un făcut! (Se închină.)
                                      COPILUL
    Nu-i cazul să ne-nchinăm aşa una-două... Pe-o parte-mi pare rău, oameni suntem, pe alta...
DESFACEREA GUNOAIELOR
511
                            COCA
    Bine că i-a strâns natura oasele... Nu mai era-n stare să se spele, nu mai avea dinţi... numai dumneaei ştie cât a-ndurat cu ea, c-au stat, vorba aia, sub acelaşi coviltir...
                            IRINA                                  -5
    In ultima vreme, se făcuse foarte rea. Vezi, presimţea! Dar i-am răbdat totul... Şi, uite, acum...
                            COPILUL (către Vlăjgan)
    Luaţi patul şi aruncaţi-1. Adică puneţi-1 în ladă, aşezaţi 10 moarta-n el...O îngropăm cu totul...
                            IRINA
    Vai de mine şi de mine! E al nostru!
                            COCA
    în plus, a mai venit încă unul...                              15
                            COPILUL
    Cine?
                            COCA
    Zice că are repartizare, s-a băgat peste doamna,  o întreagă
promiscuitate, bărbatu-său a început să-njure   şi s-a     dus c-o 20
falcă-n cer şi cu una-n pământ...
                            IRINA
    N-a înjurat pe nimeni, de ce cauţi să-l înfunzi!
                            COPILUL
    I .ichidăm noi cu promiscuitatea! (Semn către vlăjganii care pun 25 mâna pe pat)
                            IRINA
    Bine, dar sunt două familii care...
512
MARIN SORESCU
                                      COPII.UI,
       Am suportat ani în şir acest pat în mijlocul pieţei. Peste tot s-au făcut sistematizări, demolări şi eu am îngăduit, nu ştiu de ce, această magherniţă care, vă spun, din punct de vedere estetic 5 cădea tare rău...
                                        COCA
       Se vedea cât de colo că 1111 era de-aici!
                                      BRUNETA
                                    (se hagii în vorba)
  10    N-avea nici o raţiune...
                                      COPILUL
                                     (către Vlăjgani)
       Demolaţi si sistematizaţi.
  (Aceştia ian boarfele şi le aruncă în braţele Irim'i. pun geamantanul lui Neagu 15               jos, apucă patul şi intră cu el in ladă.)
                                        1RINA
                                   (cu boarfele-ti braţe)
       Şi colocatarii?
                                      COPILUL
  20    Răbdare, c-o să se rezolve totul...
                                      PERPELEA
              Averi dreptate. în Piaţa San Marco din Veneţia nu vezi un pat. BRUNETA
       Ai fost la Veneţia?
  25                                PERPELEA
       Nu, pe hartă.
                                      COPILUL
       Am procedat aşa de dragul unui simbol. Bătrâna trebuia să dispară cu strat cu tot... V-am spus-o şi pe-asta... Vechiul ,;o care moare... Î11 locul magherniţelor, ridicăm palate...
DESFACEREA GllNOAlEI OR
513
                                         1RINA
    Şi eu, până-atunci?
                                       COPILUL
                                         (reproş)
              M'-aveţi pic de romantism, de poezie, habar n-aveţi să visaţi...
                                         IRINA
    Unde sâ visăm, domnule, dacă n-avem pe ce pune capul? Să visam cu boarfele-n braţe? !Plângând, trnr Li imtik.l
                                       COPILUL
    Da, se poate visa şi aşa. Ie poate visa în orice poziţie, chiar şi cu capul în jos, când există un corp... hh, cum nu înţeleg oamenii dintr-o dată...
                                         COCA
    Dintr-o dată nu înţelege nimeni, dar eu timpul se deprind... înţelegerea dintr-o dală e cea mai grea...
                            ( hitrii Ciiţti. Merge furioasă bl Copil.)
                                         CAVA,
    Sunt supărată foc pe dumneata! Am primit reclamaţii că prin părţile astea distribuirea gunoaielor sc face defectuos. I'oărte defectuos. Un grup de oameni mi s-au plâns. Si pe bună dreptate.
                                       COPILUL
                                    (tkzriimt’ilţimiii se)
    Uitaţi cum stau lucrurile, nu e chiar aşa de simplu. Am primit o maşină nou-nouţă, ultimul tip, lă soare te poţi uita dar la ea bă, dar oamenii noştri nu stiu cum ¡s-o oprească. N.u merge decât dacă-i dai un picior, si la urmă se opreşte* trebuie sa scoţi producţia din ea cu mâna...
514
MARIN SORESCU
                                 ADJUNCTUL
                                   (de departe)
       Un picior în fund, un pas înainte. Asta e progres?    -
                                     CATA
 5                           (vânătă)
       Tehnicienii dumitale sunt de meserie?...
                                   COPILUL
       Ne gândeam sâ-i trimitem să se specializeze în străinătate, dar nu le-a venit încă rândul. Au plecat întâi ăia cu aranjatul 10 vitrinelor. Avem şi noi un plan.
                                     CATA
       Să vină la mine.
                                   COPILUL
       Nici eu nu sunt prea mulţumit de ei... (Facesemn Adjunctului 15 şi Şoferului să se apropie) Lumea pierde prea mult timp la coadă.
                                 ADJUNCTUL
                                     (sosind)
       Ne-a ţi chemat?
                                   COPILUL
 20 Lumea pierde prea mult timp la coadă.
                                 ADJUNCTUL
       Ee! Vax!
                                     CATA
       Ce înseamnă asta, cetăţene, aşa se răspunde?
 25                          ADJUNCTUL
       Ce să facem şi noi mai întâi, doamnă? Avem o maşină pe mână, utilaj nou, nu putem să ne batem joc de el.
DESFACEREA GUNOAIELOR
515
                         ŞOFERUL
    Şi la urma urmei, mai e o problemă: utilajul e prea fin pentru gunoiul nostru! Nu primeşte maşina. S-a defectat luna trecută, abia am dres-o. Acum e gata.
                         ADJUNCTUL                                5
    Am venit şi noi cu fel de fel de invenţii şi inovaţii, ca totul să meargă din ce în ce mai bine.
                         COPILUL
    Cu încetineala asta a voastră, mi-aţi pus oraşul în cap. Am stabilit ca gunoaiele să se ridice miercurea, de ce nu se ridică 10
decât sâmbăta, de zac pisicile moarte pe străzi?!...
                         CATA
    Nu vă certaţi între dumneavoastră, acum. 1 âsaţi ranchiunele...
                         ADJUNCTUL
    Totul e gata, doamnă. Chiar voiam să dăm drumul...           ¡5
                         ŞOFERUL
                         (cu năduf)
    Parcă noi n-am dori din tot sufletul să fie lumea fericită?
Dar dacă are ghinion! Lumea asta nouă are ghinion şi pace!
                         COPILUL                                 20
    Toţi dorim să fie fericire şi, uite, unii mai mor. înseamnă că undeva nu se lucrează cum trebuie. (Către Caţu) Ştiţi că bătrâna aceea...
                         CATA
    Să lăsăm morţii, să ne ocupăm de vii. Altfel, nu mai termi-  25
năm niciodată.
                         ADJUNCTUL
                         (ie suie pe muşi ruj)
    Ura!
516
MARIN SORESCU
                                     BRUNETA
       Ptiu! De demagogie eşti bun.
                            FEMEIA ÎNALTĂ (către Brunetă)
  5 Gura!
                                     BRUNETA
       Păi, nu veii c-am îmbătrânit aici, de când ne tot duc cu zăhărelul...
                                   ADJUNCTUL
  10                              (de    sus)
       Formaţi la repezeală rândul, în câteva minute începe marea sărbătoare a împărţirii recoltei.
                             BRUNETA Vrem gunoaie, nu recoltă.
  15                                     COCA
       Asta zic şi eu sărbătoare! Să ne purtăm disciplinat, altfel se încurcă treaba.
                               O VOCE DE FEMEIE
       întâi să treci tu la locul tău, c-ai venit ultima...
  20                   (intră Potolea Intr-un suflet.)
                                                                               POTOLEA (către Adjunct)
       Staţi. Nu distribuiţi. Păcat de eveniment. (Merge la Copilşi-i explică ceva.)
  25                                  COPILUL
       Uitasem. (Către Cam) A pregătit un spectacol, cu ocazia zilei de azi.
                                                                          POTOLEA
                Sărbătoarea era prea mare, să treacă aşa necântată...
DESFACEREA GUNOAIELOR
517
                         CAŢA
    Nişte coruri?
                         POTOLEA
    Nu, o piesă.
                         O VOCE                               5
    Jos absurdul!
                         CAŢA
                Mă rog, dacă aşa aţi stabilit. Oamenii au nevoie şi de frumos. POTOLEA
    Imediat aduc trupa, (lese)                               10
                         COPILUL
                         (către lume)
    întâi un mic program artistic. Aşa, o chermeză...
                         COCA
    Ba, întâi daţi-ne ce aveţi de dat, şi mascarada, hartiştii, la /5 urmă! Cine vrea, rămâne, cine are treabă, pleacă.
                         ADJUNCTUL
    A, nu, nu aşa! Rămâne toată lumea. De ce nu vreţi să vă bucuraţi şi dumneavoastră un pic?
                         POTOLEA                             20
                         (intră)
    Acum e gata. (Cătrecoadă) Ştiţi, nu sunt profesionişti. Asta, să zicem că e scena. (Arată un loc lângă maşină) Fără decoruri, fără nimic...
                         ADJUNCTUL                           25
    Dar să meargă repede. începeţi cu cântecul acela...
518
MARIN SORESCU
                                       POTOLEA
                                     (se scuză politicos)
                    N-au voce. Ce să ne mai apucăm să stricăm... ADJUNCTUL
 5     In sfârşit, daţi-i drumul... Ceva optimist, ceva de-al nostru.
                                          COCA
                    Nu stau la propaganda lor. Mai bine în stradă.
                         POTOLEA (găseşte o cutie de conserve goală şi bate în ea)
 io    Gong! (Către Dan) Spune monologul acela...
                                          DAN
                                    (spune pe nerăsuflate)
                               Eu nu citesc în tren ziare,
                   Când merg cu spatele-nainte 15                Căci rândurile-s parcă flinte
                             Şi-un titlu poate să te-omoare.
                              Şi unde mă grăbesc eu oare,
                            Mă-ntreb cu dragoste fierbinte?
                   O destinaţie-oarecare 20                Imediat îmi vine-n minte.
                   Mereu cu faţa înapoi,
                   Tot înainte suntem duşi Şi în convoiul de Isuşi Spre Golgotă-am pornit şi noi.
 25                Auzi comanda: „Unu! Doi!!
                                Nu-i răstignire ci urcuş.
                   („ Trupa", firă paznici, începe să joace bâza)
DESFACEREA GUNOAIELOR
519
                         DAN
    Vă vom prezenta acum o bâză. Adică nici comedie, că nu ne dă nouă mâna să râdem, nici tragedie, că n-avem de ce să fim trişti. Bâza şi antibâza în acelaşi timp, într-o unitate dialectică, pentru a nu da naştere la interpretări. (Se retrage într-un 5 colţ. Toţi aşteaptă spectacolul, unii vădit plictisiţi.)
 (e Inmi. Cu o palmă îşi acoperă ochii, iar în cealaltă încasează loviturile. Figura cunoscută. Ceilalţi ţopăie în jurul lui şi-i ard câte-o scatoalcă.)
( Cortina)
DAN
10
                                      DAN
                                (cu mâna la ochi)
Te văd, te văd...
    POTOLEA
(trage un pionn zdravăn)
Bââz!
                      DAN
                     (merge la Femeia brunetă)
   20
Mână de muiere.
                   CEI1ALTI
Nu. Treci la loc.
                POTOLEA
Până ghiceşti.
 25
                      DAN
                                         (ia poziţie. Primeşte o rafala de lovituri)
                              TOŢI
Bââz!
520
MARIN SORESCU
                                        DAN (către Potolea)
         Hai!
                              POTOLEA
  5                              (râzând)
       Nu. Suporţi până ghiceşti.
                         FEMEIA BRUNETĂ Aşa, să le mai încasezi.
                    FEMEIA CU BASMA VERDE 10                         (dă cu o cărămidă)
       Bââz!
                                 DAN
                               (sare ca ars)
       Tu. (Arată spre Potolea.)
  15                                 TOŢI
       Nu. (Râsete. Apare Pensionarul.)
                         PENSIONARUL Ce se întâmplă aici?
                               NEAGU
  20 Ar trebui să ne enervăm, dar jucăm bâza. Ne luăm cu jocul şi ne trece supărarea. Ar trebui să ni se umfle vinde de indignare, să ni se bulbucheze ochii, ca la broaşte. Să începem să drăcuim, aşa din senin; şi, tot din senin, să ne sară ţandăra, şi... Dar tot mai bună e bâza. Deconectează. Uite, din cauza asta 25 la noi nu s-a întâmplat nimic. Am jucat bâza. (Merge şi-i arde una lui Dan) Buum. Dai şi nu se cunoaşte. Sfânt.
                                     DAN
                          (îl ia de guler pe Pensionar)
       Criminalule!
DESFACEREA GUNOAIELOR
521
                           CEIIAI.ŢI
                           (ţopăind)
    N-ai ghicit. N-ai ghicit. Bââz! (Joculcontinuă.)
                       PENSIONARUL
                           (ameninţător)                          5
    Binee! (lese)
                           NEAGU
    Noi nu suntem eroi, e drept, dar nu suntem nici laşi. Ne situăm undeva, pe la mijloc. Suntem ca... (Arată spre Dan) Chiar dacă ne doare, găsim până la urmă destule resurse să suferim 10 şi pumnul următor. (Trage una zdravănă) Bâz! Care de la o vreme ne şi amuză.
                           DAN
             (E din ce in ce mai enervat, ilar nu ghiceşte.)
                       FEMEIA BRUNETĂ                            15
                           (ţopăind)
    Până vin gunoaiele... Bââz!
                           PAZNICUL
                           (reintră in scenă)
    S-au primit dispoziţii să nu se mai joace bâza.              20
                           TOTI
                           (bruiaj)
    Aăăăă!!!
                           POTOLEA
    Lasă oamenii să se distreze. Ce rău îţi fac? Ce e râu în asta? 25 PENSIONARUL
    Bâzâie.
                           DAN
    Si ce dacă bâzâim?
522
MARIN SORESCU
                          PENSIONARUL Se aude. Se supără vecinii. Unii dorm, alţii lucrează. Alături se naşte. Se nasc oameni vii...
                                DAN
  5 Foarte bine. Or să vină şi alţii să dea. Până la urmă, tot îl ghicesc eu pe-ăla. Doar n-o să lui bâză o veşnicie.
                              NEAGU
       Noi nu bâzâim contra vecinilor. Să fie clar. Aşa e jocul. Joc popular, din moşi-strămoşi. Doi inşi se-nţeleg să-l bară pe-al
  io treilea. 11 bat până-1 omoară. Acesta moare şi zice că e nuntă. Cred că acesta e punctul de vedere al oilor. Îmi spunea un instalator, doctor în meserie: „Oaia e singurul animal care nu se împotriveşte. O tai la gât şi ca rămâne în picioare până i se scurge tot sângele“.
  i.5                           1:EM1-1A BRUNETĂ
       Oare  ce simte    un măcelar când îi vine la rând     un miel cu
  ciucure? Ce frumos e mielul cu ciucure roşu,  să nu se deoache...
                                DAN
     F.i, taie şi el întâi ciucurele... Ori nici nu-1 bagă în seamă...
  20                              FEMEIA BRUNETĂ
       Cuvintele: brânză, bulz, ghiu/, bâr, abur... bâză... Or fi într-adevăr de substrat?
                                DAN
                               (şonptii)
  25          Substratul politic se ascunde unde nici nu te gândeşti...
                          PENSIONARUL
                          (cu duhul bL'inileţii)
       Ştiţi, eu ani fost paznic la... Ascultaţi-mâ pe mine. Vă recomand să jucaţi intr-un picior.
DESIACEREA GUNOAIKI OR
523
                                  DAN
    Dc cc să jucăm într-un picior?
                            PENSIONARUL
    Aşa.
                      FEMEIA BRUNETA                          5
             Nu-i nimic, jucăm şi aşa. Economie dc picioare.
                            PENSIONARUL
        Foarte bine, tineţi-o într-un picior. Dar numai pe stângul.
(Sfiitos) Ascultaţi-mă pe mine, nu e acum momentul să preluăm fără discernământ. Vccinii sunt cu ochii pe noi. ('Taină) Con- 10 struiesc un gard.
                                 IRINA
    Parcă nasc, aşa ziceai.
                            PENSIONARUL
    Nasc, construiesc, dar sunt cu ochii pe noi. Ştiţi cum e cu 15 gravidele. Mofturoase, suspicioase, ar mânca şi aia şi ailaltă... Vreţi, pentru o nenorocită de bâză, să dăm de bucluc? Ăştia atâta aşteaptă. Vreţi să vină să nască aici? Să construiască aici?
                               PERPELEA
                           (isteţ)                           20
    Acum e moment psihologic, de căluşari. Fraţilor, jucăm intr-lin picior. (Sepregătesc si) joace căluşarii.)
                            PENSIONARUL
        Mda! (Iese. Tropăitul intr-un picior degenerează treptat in bâză.)
                            PENSIONARUL
                               (intră furios)
    (.ine a bâzâit? (¡1 înhaţă rle guler pe Perpelea) Criminalulc! (Cei -hlţi rad.)
524
MARIN SORESCU
                             POTOLEA Degeaba, nu l-ai ghicit.
                         FEMEIA ÎNALTĂ
                         (prăpădindu-se de râs)
 5     Nu el...
                    PENSIONARUL (imbrâncindu-l pe Perpelea afară)
       Vezi tu pe dracu?
                        FEMEIA BRUNETĂ
 10    Greşeală, ha, ha, ha!
                             NEAGU
       Acum cine stă în loc?
                             POTOLEA Tragem la sorţi. (Trag la sorţi) Tot... el.
 15                        FEMEIA  ÎNALTĂ
       Dacă aşa i-a fost norocul... Să-l chemăm.
                             POTOLEA
       Dacă n-o fi mort.
                        FEMEIA BRUNETĂ
 20    Aşa de repede?
                             CEH ALŢI
       Nici nu ştii când te-apucă moartea.
                     (Afară se aud izbituri, gemete.)
                        FEMEIA BRUNETĂ
 25    Ce e caraghios, e că moare pe nedrept, el nici n-a apucat
 să bâzâie.
                             CEH ALŢI
       Aşa e, nu l-a ghicit, nu l-a ghicit... (Ţopăieşi bâzâie) De ce-1 omoară dacă nu l-a ghicit?
DESFACEREA GUNOAIELOR
525
                            CAŢA
             (tot mai neliniştită. Către Copil, in şoaptă)
    Ce înseamnă asta?
                            COPILUL
                            (saltă din umeri)                        5
    Ştiu eu? Teatru.
                            CAŢA
    Ce fel de teatru?
                            COPILUL
    Nu mă pricep la artă.                                         ¡0
                            CAŢA
                    (fiirioasă, dar tot în şoaptă)
    Dumneata nu te pricepi, celălalt nu se pricepe, cine să se priceapă, tata?
                            O VOCE                                ¡5
    Jos teatrul absurdului, strunga prin care ideile mic-burgheze vor să se strecoare în ţarcul nostru!
                            CAŢA
                            (în şoaptă)
    Cine e   cel care bate?                                       20
                            COPILUL
    Habar n-am.
                            CAŢA
    Ce reprezintă această bâză? Pe cine serveşte?
                            COPILUL                               25
    Nu m-am gândit.
                            CAŢA
                            (enervată)
    Ce înseamnă sărirea într-un picior?
526
MARIN SORESCU
                            COPII.UI,
       Chiar de ce? Aşa o fi jocul...
                              CAŢA
         Nu vezi că musteşte de aluzii la adresa primăriei?
  5                              COPILUL
                             (nevinovat)
       Bâza?
                              CAŢA
       Piesa asta duşmănoasă. Ai stat de vorbă cu autorul, ce zice? ¡0                             COPILUL
       Zice că scrie pentru el... E pentru amatori, aşa mi-a spus, nu m-am băgat...
                              CAŢA
       Amatori... ce fel de amatori? De ce sunt aşa de amatori? 15 Cine-i plăteşte?
                                                         COPILUL
       Nu m-am băgat... eu cu teatrul, să spun drept...
                                                            CAŢA
       învaţă de la mine, poate te mai izbeşti de problemă: un 20 subiect trebuie să ne reprezinte în ce avem noi mai bun şi mai frumos. Or, pe cine reprezintă această bătaie de joc la adresa societăţii? (Enervată) Pe mama şi pe tata? (Tare) Opriţi jocul! Vă mulţumim. (Aplaudă) E interesant, însă - au venit gunoaiele şi nu putem să aşteptăm aici zece ceasuri, că se strică. Producţia 25 înainte de orice!
                                                          O VOCE
     Să extirpăm exhibiţionismul, dacă vrem să avem de toate.
                                        ADJUNCTUL Poftiţi la coadă! (Se reface coada.)
DESFACEREA GUNOAIELOR
527
                           COPILUL
                           (către Potolea)
    Dumneata să mi te prezinţi mâine, cu toată trupa la mine.
                           POTOLEA
    Sunt amatori, domnule. N-ai văzut ce greu se mişcă? Dar 5 pun mult suflet.
                           COPILUL
    Amatori, neamatori, vedem noi.
                           POTOLEA
    Mie mi s-a spus, după ce am învăţat englezeşte: faci ce vrei. 10 Ani dorit să fac o echipă de tir, dar n-au prea vrut să se bage.
Le era teamă să pună mâna pe puşti, să nu se interpreteze că se sinucid în masă. Aşa mi-a venit ideea cu bâza. Folclorul trebuie încurajat din răsputeri. (Cu uimire) Avem un rezervor folcloric! S-a calculat că numai ciocârliile ar ajunge pentru tot 15 globul timp de 450 de ani de acum încolo...
                           (Se aud ţipete.)
                           IRINA
                           (speriată)
    A murit domnul Pensionar.                                   20
                           CAŢA
    Care?
                           IRINA
    Cel care făcea pe paznicul. Ştiţi, l-au dat afară, să-l bată că de ce joacă într-un picior şi nu bâza cinstit, după ce el îi spu- 25 sese... aţi văzut, aşa era piesa! Şi-afară şi-a adus aminte că toată viaţa a fost paznic la... nu ştiu unde... şi-a început să-l bată de-a adevăratelea... Şi cum era în etate, a murit în bătaie, adică bătând, că de-aia l-or fi şi pensionat... Nu l-a mai ajutat cordul. Inima l-ar mai fi împins să bată, că asta a făcut toată viaţa, .30 inima ar mai fi poftit, dar vedeţi, cordul...
528
MARIN SORESCU
                       (Apare Perpelea, plin de sânge.)
                               PERPELEA
                              (foarte încurcat)
       Odată a tăbărât cu pumnii pe mine, cu picioarele, eu am 5 crezut că aşa e piesa. S-a schimbat sus, zic, azi-noapte, ca să fie mai tare. Să meargă la sufletul spectatorului... Şi deodată-1 văd că pică peste mine. Altfel cred că m-ar fi omorât, muream în rol cum s-ar zice, vă mai puneam şi la cheltuială, să-mi faceţi statuie volantă şi să mă arătaţi prin turnee la toată lumea, ca
  io să ia exemplu... cum se îndură bătaia!
                                  CAŢA
                               (către Copil)
       Lucrurile merg foarte prost în sectorul dumitale. Problemele artistice sunt la pământ.
  15                                  COPILUL
                                  (spăşit)
       Sectorul artistic l-am cam neglijat, e drept, dar de mâine încolo...
                                  CAT A
  20                               (hotărâtă)
       Nu de mâine, de astăzi!
                               COPILUL
                              (către Vlăjgan)
       l-ai pe ăştia cu bâza şi bagă-i la beci să mai repete, să nu 25 se prezinte în halul ăsta în faţa onoratului public. Pretenţiile spectatorului au crescut în progresie geometrică, logaritmică... şi ei... dar se poate?
                              VLĂJGANUL
       Au fost beri ?
DESFACEREA GUNOA1E1 OR
529
                               GATA
    Staţi, 1111 vă pripiţi. Mai domol, mai cu politică. Astăzi, avem nevoie de braţe de muncă. Scoatem eucalipţii...
                           COPILUL
    De ce sâ-i scoatcm, abia s-au prins...                      5
                               CAŢA
      Tocmai că s-au prins şi uite ce se întâmpla. In curând o să
   ne umbrească toată activitatea. îi scoatem şi plantăm zmeură.
Aşa am primit dispoziţii.
                        ADJUNCTUL                               W
    Ce facem? începem odată? Se alterează gunoaiele... O s-avem discuţii...
                           CAIA
    Să se altereze! I a spectacolul acela provocator v-aţi zgâit ca proştii, n-a protestat nimeni şi acum, când e vorba de-o acţiune 15 politică, îi daţi zor că se strică gunoiul... lertaţi-mâ, uite încep să-mi pierd cumpătul, tactul politic şi...
                           ADJUNCTUL
    N-am vrut să vă jignesc...
                           CAIA                                20
                        (ture, către cei ele la cea fii)
    Stimaţi prieteni! Ştiu că ardeţi de nerăbdare să intraţi în posesia gunoaielor, distribuite pe gratis Ia toţi cetăţenii, indiferent de sex şi grad de cultură...
                           POTOLEA                             25
    Indiferent de gradul de maturitate politică?
                           CAIA
                        (încet, către Copil)
    Ce e cu tipul ăsta care tot provoacă?
530
MARIN SORESCU
                                COPILUL
                                  (şoaptă)
        E de-al nostru, aduce servicii...
                                  CAŢA
  5 Bine, dar întrece orice limită.
                                COPILUL
        Ii şi place.
                                  CAŢA
                                   (tare)
  w      Veţi fi aşa de buni ca, înainte de-a vă primi drepturile, să
      faceţi o oră de muncă patriotică la scoaterea eucalipţilor?
                                  VOCI
        Eucalipţii?! (Stupoare) De ce să-i scoatem?
                                  CAŢA
  15     Ştiu, eu am fost cea care, cu ani în urmă, v-am îndemnat
  să-i sădiţi. Tot eu vă spun acum: smulgeţi-i din rădăcină, cât tiu e prea târziu. Am greşit atunci, îmi fac autocritica. Nu sunt pentru solul nostru sănătos.
                                  IRINA
  20     Dar s-au prins. Sunt altoiţi.
                                  CAŢA
        Altoiţi, nealtoiţi, îi scoatem, ce să mai vorbim. (Îngrijorată) Ne-ar fi schimbat clima. Iarna ar fi fost frig, ca la Pol, şi vara cald ca la Ecuator... Marea s-ar fi vărsat în râuri... Râurile în 25 izvoare... Izvoarele în ochi... Bucluc mare.
                            FEMEIA ÎNALTĂ Laptele ar fi dat în foc...
                                O VOCE
        Jos cu eucalipţii care ne împut atmosfera!
DESFACEREA GUNOAIELOR
531
                             POTOLEA
    Atunci a protestat unul spunând exact aşa, că ne strică şi clima, şi-a picat într-o groapă, într-o groapă comună, ori într-un loc comun...
                               CAŢA
                               (spăşită)
    Bine făceam, dacă-1 ascultam. Cum îl chema?
                             POTOLEA
         Dracu ştie, c-am dat dispoziţii să se uite imediat.
                               CATA
    Vom pune o placă... una comemorativă. La treabă! Să se distribuie cazmale, tot ce trebuie.
                             POTOLEA
    Şi cei care nu vor să participe la această acţiune de defrişare iraţională a eucalipţilor, care va duce la mari alunecări de teren, ce să facă?
                             COPILUL
    Dumneata mă scoţi din sărite, omule! De ce-mi ici vorba din gură? Tocmai voiam să spun, cei care nu vor, nu vor! Nu le taie nimeni capul. Să treacă deoparte şi să se-nscrie pe-o listă, care n-au chef...
                             POTOLEA
    întocmesc eu lista.
                             COPILUL
                            (către Potolea)
    N-ai uitat? Te prezinţi mâine. Cu toată banda.
                               CAŢA
    Iar în gropile rămase vom planta zmeură, tot ca înainte. (Se trece la acţitine.)
532
MARIN SORESCU
                              IRINA
                        (bombănind amuzată)
    Boababi, boababe...
                            PERPELEA
    Boababe...
                              IRINA
    Boababaci...
                            POTOLEA
                         (apropiindu-se de ei)
        Iată că mai avem şi eucalipsuri... Ce aveţi de spus? IRINA
    Nimic dumitale. Ce avem pe suflet, spunem la şedinţă. Disciplinat.
                   (Rumoare, procesid muncii e în toi.)
                              ( Cortina)
                          TABLOUL 7
    Acelaşi decor. Adjunctul şi Şoferul trebăluiesc la maşină.
                            PERPELEA
         Eu m-am despărţit de-a mea din cauza unei liste.
                      FEMEIA BRUNETĂ Erai pe lista neagră?
                            PERPELEA
    Nu, nu eu. De fapt, nu chiar listă, era o listuţă. Ce e asta? îi zic. Şi ea: O listuţă. Erau pe ea cam vreo sută de bărbaţi, cu data exactă. Ce tn-a enervat cel mai mult e că în dreptul unora scria „Persoană necunoscută“.
DESFACEREA GUNOAIELOR
533
                        BRUNETA Formidabil. Anonimi.
                        IRINA
   Masa anonimă.
                        PERPET.EA                          5
   De exemplu: Azi 19 aprilie, xy persoană necunoscută.
                        BRUNETA Era un fel de calendar solar?
                        PERPELEA
   Da şi ba.                                               io
                        BRUNETA
   Asiro-chaldeenii construiau nişte cadrane imense de piatră, pe care îşi notau tot felul de chestii.
                        PERPELEA
   Atunci se scria mai puţin. Se imprima mai greu, că, de, piatră. ¡5 BRUNETA Nu, dar vreau să spun...
                        PERPELEA
   Ce e cu lista asta? am întrebat-o. „O listuţă“, zice.
                        BRUNETA                            20
        Astăzi toţi vor să scrie şi să publice. O adevărată inflaţie. IRINA
   la mai tacă-vă fleanca. A sosit momentul.
                        POTOLEA
   A spart buba?...                                        -5
                        PERPELEA
   Dacă nici acum nu ne dau nimic, mă plâng în scris...
534
MARIN SORESCU
                          ADJUNCTUL în cc constă invenţia? (Radios) Ghiciţi?
                          BRUNETA
      în cc?
 5                           ADJUNCTUL
                          (şi mai radios)
      în timp cc maşina sc descarcă... pe partea asta, sc umple pe la coadă.
                          BRUNETA
 io    Cai ce, cu târâte?
                          PERPELEA
                              (isteţ)
      Perpetuum nobile?
                          ADJUNCTUL
 15    ... se cufure pe aici... (Araţii) şi pe dincoace... îmbucă. Da,
 pe aici ceilalţi vor depune, vor depune...
                          BRUNETA
      Ce? Tărâţe?
                          PERPELEA
 20                         (bănuitor)
      Care ceilalţi?
                          ADJUNCTUL
      Cei din Strada Semicercului Vechi. Până acum făceam două drumuri, pricepeţi? încărcăm aici şi descărcăm dincolo, 25 la ei. încărcăm Semicercul Vechi şi-l goleam aici. Acum procesul tehnic s-a... simplificat cât ai zice peşte.
                          PERPELEA
      Ei, drăcie...
DESFACEREA GUNOAIEl OR
                           BRUNETA
    Deci în loc de-un singur cârnar, doi cârnaţi. Două cozi.
      ADJUNCTUL Fie că primiţi, fie că daţi bunuri... {CătreŞofer) Şefule! SOIERUI.
    Gata! (Intră în cabină. Hârâială, cârâială, manuală de motoare)
                          O VOCE Se varsă nişte nutreţ de vite.
                          ADJUNCTUL
    Chiar şi ultimul pesimist poate să-si umple buzunarele.
                  (Se restabileşte coada cu îmbrânceli.)
                           PERPELEA
                     (ajuns primul lingă maşină)
    Domnule, nişte 1 iţă. (Gâjaie.)
                            ŞOFERUL
    N-avem. Altul.
                           PERPELEA
                       (e îmbrâncit din spate)
                          O VOCE Ce ne ţii aici şapte ceasuri?
                           BRUNETA
  Eram prima şi... Nici porcii nu se-nghesuie aşa la troacă, iertaţi-mă. Mi-ati rupt sutienul... daţi-mi nişte... boia!
                            O VOCE
    Parcă n-ai ft destul de boită...
                          ADJUNCTUL
    Staţi. Stati. Nu merge chiar aşa. (CătreSoJ'er) Sistarea. Uitasem de ceilalţi.
536
MARIN SORESCU
                           ŞOFERUI.
                         (oprind motorul)
       S-a făcut. Am sistat automat.
                                                  ADJUNCTUL
 5                   (către mulţimea perplexă)
       Aşadar — după ceilalţi.
                             DAN
       Noi?
                        ADJUNCTUL 10 Somaţi-i să depună putreziciunea.
                                                     BRUNETA
       Lămuriţi-i dumneavoastră, că de-aia primiţi leafă. ADJUNCTUL
       Ori se încarcă şi se descarcă simultan, ori plecăm cu ma-15 şina de aici. Nu putem s-o stricăm.
                                                     PERPELEA
       Ce?
                                                     ŞOFERUL
       Nu e clar, oameni buni?
 20                            DAN
       Bine, dar poate cei de pe Semicercul Vechi nu au totul pregătit...
                                                     ŞOFERUL
Aşteptăm... (Rumoare. Unii pleacă. După un scurt timp apar 25 câţiva necunoscuţi. Se formează două cozi de-o parte şi de alta a maşinii.)
                         ADJUNCTUL (către cei mi)
       Ce-mi veniţi aşa plouaţi?
DESFACEREA GUNOAIELOR
537
                              ŞOFERUL
           Zic că nu mai au... (Apar câteva gospodine cu făraşe.) ADJUNCTUL
    Uitaţi care e saltul... Până acum umpleam maşina acolo şi-o descărcăm aici...                                       5
                             PERPELEA
    Am auzit. Şi viceversa. Ştim.
                              ŞOFERUL
    Nu ştiţi nimic, fiindcă totul s-a reorganizat. S-a dat un suflu nou. Bagi pe aici, scoţi pe dincoace...                      10
                                DAN
    Acelaşi bălegar?
                            ADJUNCTUL
    Acelaşi.
                         BRUNETA                             ¡5
    Atunci, de ce atâta maşinărie?
                                DAN
    Ca să suportăm şi aparatura...
                                COCA
    în viaţa mea n-am văzut un circ mai organizat.           20
                         PERPELEA
           Să recunoaştem totuşi că sunt bine intenţionaţi.
                                DAN
    Vax! Toţi şoferii sunt nişte bestii. Te-ar călca în picioare, dar nu-i lasă întotdeauna.                                   25
                                COCA
    Dar şi când scapă...
538
MARIN SORHSCU
                              DAN
       E o batjocură de-ri stă mintca-n loc.
                              Nl'.AGU
                              (către Dan)
       N-ai dreptate. Uite, mie mi s-a luat totul până la ultima zdreanţă. S-au Făcut că-mi dau casă şi după aia m-au demolat.
                              COCA
       Şi te-au trimis aici să iaci propagandă.
                             NEAGU
  10 Da, pentru că eu am înţeles. K greu, dar ar fi putut să fie şi mai greu.
                            ŞOFERUL
       Toţi staţi cu mâinile întinse ca la pomană şi nimeni nu munceşte.
  /5                    FEMEIA CU BASMA VERDE
       Burghezia tot îşi mai vâră codiţa...
                             NEAGU
       Viata a luat o astfel de întorsătură încât individul e absorbit de societate. De colectivitate. Torul se petrece in mulţime, 20 sub ochii comunei primitive. Rândul - forma cea mai avansată pentru percutarea înainte. Aşa avansează şi furnicile. Una în spatele alteia. Cea din fată are grăuntele-n gură, celelalte au sula-n coaste, cum ar veni. Râtului reprezintă într-un fel forul antic. Ce făceau romanii toată ziua? Una, două — în for. Se scula 25 senatorul dimineaţa şi-şi zicea simplu: „Azi mă duc în for“.
                              COCA
       Noi, la fel - la foruri. (Rásete)
 1) ES PAC PREA G U N O AI El .OR
539
                             PERPELEA
   Omul s-a disciplinat mai mult. Stă şi aşteaptă mai mult. Asta ca o compensaţie la viteza nemaipomenită, la fuga timpului.
                             BRUN IHA
    Fuge timpul dc-i sfârâie călcâiele, dragă.                   .5
                               NEAGU
                                 (doc!)
   Două principii acţionează asupra cozilor moderne: Principiul dării-luării şi principiul numărătorii din trei în trei.
                           PERPELEA                              io
                           (cu oarecare jenă)
    Să nu confunzi asta cu decimarea antică...
                               NEAGU
                           (doct)
    Aia era altă chestiune. Merge din zece în zece, spune şi /5 cuvântul decimare. Sistemul decimal, după care am luat şi noi sistemul zecimal. Se număra din decc în dece, după care ani luat şi noi întrebarea: de ce? Şi pe care cădea vina...
                                COCA
                           (speriată)                            20
    Adio?
                          femeia înalta
    Mu c prea clar. Ce e cu cifrele astea?
                               NEAGU
    Vă explic de-ndată. Pronunţând cifre facem una din acţiu- 25 nil e cele mai importante din viaţa noastră. Născut în anul cutare, ziua cutare. Eliminând verbele din aceste propoziţii, vedem că rămân cifrele, care conţin totul. Care spun totul concentrat.
540
MARIN SORESCU
                          FEMEIA ÎNALTĂ Concentrat pe naibii.
                             BRUNETA Ba pentru tine nimic nu e destul de tare.
  5                             NEAGU
       Să avem deci în vedere ambele reguli şi să ne ghidăm după ele. Să le păstrăm ca lumina ochilor. Sunt ale noastre, descoperite de noi, să le folosim cât mai raţional...
                             BRUNETA
  10 Deci să stăm la coadă şi să numărăm din trei în trei.
                          FEMEIA ÎNALTĂ De ce din trei în trei?
                             NEAGU
                          (puţin enervat)
  15    Ei, dar greu vă mai intră în cap. Universul e tridimensio-
  nal... A avut zece dimensiuni, şase s-au pierdut... Au rămas patru... A mai căzut una în sine... Acum e tridimensional...
     FEMEIA ÎNALTĂ Şi cu ce mă încălzeşte asta pe mine... Ţine de foame? Poate
  20 că era mai bine să nu fi fost tridimensional... să fi avut două dimensiuni universul ăsta. Sau zece, ca la romani.
                             NEAGU
       Vrei, doamnă, să ne întoarcem iar la decimări de masă?
                             COCA
  25    Tăceţi din gură, că e bine aşa cum e.
                             BRUNETA
       Era odată un moş şi-o babă care aveau şapte flăcăi. Şi de câte ori murea unul mâncat de balaur, moşul îi zicea babei: „Taci, că e bine“.
  30           (Intre timp, coada s-a mai mărit în ambele părţi.)
DESFACEREA GUNOAIELOR
541
                                                         BRUNETA
    Totuşi, dacă stau bine şi mă gândesc, noi nu suntem tocmai fericiţi. De ce?
                                                      ADJUNCTUL
                             (de sus)                            5
    Gunoiul vostru conţine destui superfosfaţi.
                                                              COCA
                                                             (uimită)
    Îîî. (Se îneacă) M-am înecat.
                      FEMEIA ÎNALTĂ                             10
                                       Lasă, nu ne spune nouă asta.
                                      ADJUNCTUL Şi încă nu avem destui fachiri.
                                                         BRUNETA
    Destui... ce?                                               ¡5
            FEMEIA CU BASMA VERDE Nu ştiu, nu mă bag în chestiunea asta a fachirilor. PERPELEA
                                                                (tare)
    Fachiri? (Râde.)                                            20
    Fachiri, noi?
    Da.
                                                                 NEAGU
                                                             (neîncrezător)
                                           ŞOFERUL
                                                     ADJUNCTUL
                                                         (către Şofir)
    Tu să nu te amesteci în discuţii teoretice. (Către ceilalţi) Nu există pe lumea asta duşmani mai periculoşi decât fachirii.
542
MARIN SORESCU
                             ŞOFERUL
       Asta ştiam şi eu.
                             BRUNETA
       Că n-or fi ploşniţe.
 5                         FEMEIA   ÎNALTĂ
       N-am auzit niciodată de fachiri.
                             COCA
       Sunt ăia care stau ca pe ace?
                             ADJUNCTUL 10                            (insinuant)
       De ce stau ca pe ace? Aşteaptă ceva, vor să plece undeva?
                             NEAGU
       Sunt primejdios!. Dacă se înţeapă ni se scad din salariu FEMEIA ÎNALTĂ 15     Se infectează şi infectează toată societatea.
                             IRINA
                        (îşi face loc mai în faţă)
       E foarte interesant. Noi însă n-avem fachiri, există numai în India.
 20                              ADJUNCTUL
       Aveţi dreptate. Există numai în India. Noi importăm fachiri de la Gange. Costă o groază de bani, mama lor! Şi-i distrugem.
                         FEMEIA ÎNALTĂ (indignată)
 25     Să şi-i deparaziteze indienii - ce ne băgăm noi?
                             ADJUNCTUL
       Cine a zis?
DESFACEREA GUNOAIELOR
543
                        ŞOFERUL Fachirul se ascute zilnic.
                        COCA
                        (nedumerită)
       Eu nu mă dumiresc. E vorba de ăia care dorm pe cuie? 5 NEAGU
    Dorm pe cuie, dar lor le e moale.
                        ADJUNCTUL
    Intr-o societate nu trebuie ca unora să le fie tare. De-aia trebuie să luptăm împotriva ăstora care o viaţă întreagă au stat w ca pe puf.
                        PERPELEA I3e-aia nu se mai găsesc cuie.
                        BRUNETA
    Pss!                                                    i5
                        PERPELEA
    Nu cuie — ace!
                           FEMEIA ÎNALTĂ
    Pss!
                        PERPELEA                            20
    Bolduri.
                        ADJUNCTUL
    Bolduri? Nu avem noi bolduri! Bine! Va să zică susţii că n-avem bolduri...
                         PERPELEA                           25
    Din vina fachirilor.
544
MARIN SORESCU
                          ADJUNCTUL
       Lasă, găsim noi ace de cojocul acelor care susţin morţiş că nu avem bolduri suficiente.
                            PERPELEA
  5 Eu nu ţin morţiş la asta. Poate om avea. Fabrici de laminate se tot fac. Vezi Bârladul, vezi... Dar când am căutat eu, n-am găsit. S-o fi întâmplat să nu se găsească atunci. Poate era şi duminică, nu mai ţin bine minte.
                             FEMEIA
  10    A fost o simplă constatare, nu o crimă.
                          ADJUNCTUL
       Vom constata şi noi.
                          (O scurtă pauză)
                             NEAGU
  15                          (pe gânduri)
       Şi după ce distrugem toţi fachirii la cine ne mai dăm? Rămânem aşa în gol? O să ni se atrofieze armele, vigilenţa...
                          ADJUNCTUL
                             (meditativ)
  20    Poate că nu-i distrugem pe toţi aşa de repede.
                             NEAGU
       Şi dacă-i stârpim?
                            ŞOFERUL
     Domnule, ăştia sunt hoţi. Sunt insinuanţi, uite-aşa! Ţi se
 25 preling printre degete, tocmai când să-i striveşti ca pe nişte vipere.
  O  s-avem mult de furcă noi cu ei. Ascultaţi-mă pe mine. Eu m-am ocupat mult cu problema fachirilor. (Furios) Sunt vipere!
                             NEAGU
     Dar dacă-i distrugem, totuşi, dintr-o dată? Aşa, avem un
  30 ghinion, dăm prea tare şi...
DESFACEREA GUNOAIELOR
545
                          ADJUNCTUL
    De ce mă sâcâi?!
                          ŞOFERUL Putem s-o luăm şi ca pe o provocare,..
         (Freamăt mare la cele două extremităţi ale maşinii)    5
                          ŞOFERUL
                (se deplasează la coadă din dreapta)
    Aţi adus tot ce era de lepădat?
                            COR
    Daaa!
                          ŞOFERUL
                    (trece la coacLi din stângă)
    Sunteţi gata să primiţi marfa?
                            COR
    Daaa!                                                      >5
                          ŞOFERUL
    Atunci vom proceda la desfacerea gunoaielor.
                          NEAGU
    Nu, nu sunt gata,
                          ŞOFERUL                              20
    De ce împiedici producţia?
                          NEAGU
    Nu înţeleg procesul.
                            IRINA
                          (vine lângă el)                      -5
   Multe sunt de neînţeles. Fă-te căînţelegi. îmi eşti simpatic şi-mi pare rău de dumneata.
546
MARIN SORESCU
                            ŞOFERUL
       Ai?
                              IRINA
       A.
  5                           NEAGU
       Am.
                          ADJUNCTUL
       Bagă-ţi bine în cap chestia asta.
                           EVDOCHIA
  10                          (din hulă)
       I    ,uaţi mortul de aici că mă deprimă. Adică — luaţi-i pe cei vii, că mă deprimă. (începe să plângă) Luaţi-mă pc mine de aici că mă deprim... Că mă autoamăgesc... (Plânge din ce in ce nuii tare)
                             NEAGU
  15   Luaţi baba din aşternut şi duceţi-o-n rai. (Plângeşi el.)
                             IRINA
       Luaţi aceşti doi tipi — unul total mort, altul complet viu -şi duceţi-i care încotro. Care-n rai, care-n iad. (Plânge.)
                          ADJUNCTUL
  20   Dar ce construim noi aici? Viaţa fericită ori scăldătoare? Ce
  e cu atâtea lacrimi? Nu vă daţi seama ce impresii or să producă? V-am lăsat să daţi apă la şoareci o zi, două - dar nici aşa să vă văicăriţi ani în şir. Ce nu vă convine? Spuneţi deschis. (Răspicat) Fiecare va depune cota parte şi-şi va lua cota-parte.
DESFACEREA GUNOAIELOR
547
                      ŞOFERUL
   Se aude?
                      (Oamenii se reped.)
                      ADJUNCTUL
   Nu, nu daţi buzna, pentru Dumnezeu: Ho! Să facem mai 5 întâi numărătoarea. (Se suie în maşină si începe să numere) 1, 2, 3, 4. (Ţipând) Ce-aţi rămas cu gura căscată? Număraţi după mine.
                          COR
   1,2,3, 4, 5,6.
                      ADJUNCTUL                            W
   10, 12, 23... (Unii se opresc din numărat) Păi, ce faceţi? Toţi cu mine!
                       BRUNETA Ce are ăsta, a înnebunit?
                      ADJUNCTUL                           '5
              (numără în continuare, ca in transă)
   O mie, trei mii, trei mii o sută unu etc. Când voi ajunge la cifra aia...
                      PERPELEA
   Care cifră?                                            20
                                                                       ADJUNCTUL (în tramă)
   Aceea. Atunci toţi vă veţi satisface nevoile...
                      BRUNETA
   Bine, bine, dar care e cifra aceea?                    25
                      ADJUNCTUL
                      (numărând)
   Nu ştiu, hei dacă aş şti-o... Trebuie să numărăm înainte, până dăm de ea...
548
MARIN SORESCU
                           NEAGU
    Numai să nu ne descurajăm până atunci... (Mortul cade din pat) Uite unii au început să cadă, să leşine.
                        ADJUNCTUL
                            (speriat)
    Nu, să nu vă descurajaţi...
                           FEMEIA
    Si dacă ne descurajăm?
                        ADJUNCTUL
    In nici un caz, să nu daţi înapoi. Vă implor. Să ne încurajăm unii pe alţii. Să numărăm în cor. Să treacă cifrele din gură în gură.
                          ŞOFERUL
    12234, 12348, 8346.
                        ADJUNCTUL
    Aşa, aşa... Naiba ştie care e cifra aceea. Dar să fiţi siguri: când vom ajunge la ea, va fi bine. (Oftează ostenit) Va fi minunat. Va merge maşinăria asta. Veţi da gunoaiele la timp şi le veţi recolta la timp. Fără dificultate, fără defecţiuni. (Iluminat) Fără coadă.
                          ŞOFERUL
     Aşa va fi, şeful ştie ce spune. A studiat serios chestiunea.
                        ADJUNCTUL
    Mor eu...
                             COR
     Să nu muriţi, ce vorbă e asta? Să nu ne lăsaţi fără socotitor.
                        ADJUNCTUL
    Mor eu, va veni altul în locul meu. Şi altul, apoi, în locul lui. Număratul va merge înainte.
DESFACEREA GUNOAIELOR
549
                  FEMEIA ÎNALTĂ
   Până când?
                              ADJUNCTUL Până vom ajunge la cifra aceea.
                                                                                  5
     Vezi, toate filosofiile se poticnesc la un moment dat, când ¡0 dau de bunul-simţ. Omul e creaţia Iui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut totul, dar pe Dumnezeu cine l-a făcut? Scârţ! Aici teologia începe să scârţâie. Universul e material, totul e materie, dar materia cine a făcut-o? Scârţ! Aici teoria începe să scârţâie...
    Vezi, aici scârţâie.
                                                            PERPELEA
       Pss! Lăsaţi-] să numere. Să numărăm şi noi. (Toţi numără) Să nu sărim peste cifră. Altfel va trebui s-o luăm de la început.
PERPELEA
   15
    Scârţ!
                     FEMEIA BRUNETĂ
                                                        (plângând)
     Care cifră? Care cifră?
NEAGU
   20
                                                        ŞOFERUL
   în chestiile astea e nevoie de multă disciplină.
 25
550
MARIN SORESCU
                              IRINA
                             (speriată)
       Minune. A înviat mortul, pensionarul care a murit bă-: tând... A înviat şi numără cu noi. Ascultaţi! (Se aude un numărat;
  5 macabru.) Nu se aude un numărat macabru?
                    VOCEA PENSIONARULUI
       Eu nu sunt mortul, sunt stafia lui. Am venit să vă dau o gură de ajutor. (Râs)
                          ADJUNCTUL
  ¡0 Ce aţi rămas cu gurile căscate? N-aţi mai auzit o stafie, vă speriaţi de-o stafie? Număraţi, nu vă opriţi. Ziceţi după mine aşa: un milion unu, un milion doi, un milion trei... Simt că-nnebunesc şi eu, ce sunt ăştia ani, metri, kilograme? Ce înseamnă această cifră pe care o căutăm?
  15                      FEMEIA ÎNALTĂ
       Nu m-aş mira să fie kilograme.
                             NEAGU
       S-ar putea să fie ani-lumină... Atunci înseamnă c-o s-avem de aşteptat...
  20                             ŞOFERUL
       Fără speculaţii. Număraţi, altfel pierdem şirul. Atunci o să vedem noi ce sunt. Să nu pierdem şirul...
                        FEMEIA ÎNALTĂ
       Aha... coada.
  25                            PERPELEA
       Coada... Facem coadă la numărat şi numărăm de la coadă spre cap, sau poate tocmai invers...
                            ŞOFERUL
       Care conturbi?
DESFACEREA GUNOAIELOR
551
                             NEAGU
      Bine, dar număratul nu e o dogmă. Trebuie să ne dumirim.
                          ADJUNCTUL
    De ce v-aţi oprit?
                         NEAGU                              5
                         (repede)
          Nici vorbă. Şapte milioane trei sute paisprezece.
                         COR
    Şapte milioane trei sute paisprezece, (intre timp, motoarele s-au pus în funcţiune. Maşina funcţionează de minune. Oamenii dau şi primesc !Q gunoaie. Şoferul fericit. Se rostesc cifre tot mai mari, tot mai fantastice, de necrezut aproape. Cifre care obligă.)
                         EVDOCH1A
                         (ieşind din ladă)
    Trimisesem un copil după spirt. Nu mai vine afurisitul. 15 M-a uitat. S-a luat cu problemele. Dacă mi-aş face puţină frec-ţie, mi-ar mai creşte puţin temperatura. E nevoie de temperatură înaltă, ca să mai poţi face faţă. Trebuie să ai fierbinţeli, ca să poţi aiura ca lumea. Să te încumeţi să aiurezi fără greş, apoi pentru asta abia dacă îţi ajung 40 de grade bune. Şi eu n-am 20 nici 22. (Apare Şefidcu roaba) Uite-1 şi pe ăsta a rămas de căruţă.
                         ADJUNCTUL
    Cifrele la care s-a ajuns sunt de-a dreptul fantastice. Mari progrese am mai făcut în toate domeniile! Dacă avem noroc să dăm mai repede peste numărul acela...                   25
                         FEMEIA ÎNALTĂ
    Atunci Strada Semicercului Vechi se va uni cu Strada Semicercului Nou...
552
MARIN SORESCU
                           BRUNETA
    Şi totul va fi la fel, numai că se va numi altfel: Strada Semicercului pur şi simplu. Dar nu apucăm noi zilele alea! Poate copiii noştri.
                      FEMEIA ÎNALTĂ Sau, mai ştii?... Dar uite, c-am uitat să număr. Ori unde rămăsesem?
                             (Cortina)
LUPOAICA MEA
PERSONAJE
ROMULUS
FEMEIA CEA TÂNĂRĂ REMUS
SOLDATUL                                                   5
CORUL (format din cinci, şase bărbaţi, sau chiar mai mulţi, după posibilităţile trupei)
MASCA (Omul care scoate limba)
ALTUL I
ALTUL II                                                  10
ALTUL III ALTUL IV
    Scena este un fel de sală de antrenament pentru box. De plafon atârnă câţiva saci de box. înrămată, pe peretele din fundul scenei, mare, lupoaica, la care sug cei doi copii (poza cunoscută). La ridicarea cortinei, Romulus si Remus, mergând de-a buşilea, pe sub saci. Din când in când işi întorc privirile în sus şi-i contemplă.
     Ţî-tî-tî!
    Aa-aa-aa!
    Tâ-ta!
    Tâ-ta
                  ROMULUS
                    REMUS
                  ROMULUS                  10
                    REMUS
                            ROMULUS (arătând un sac, apoi altid)                    15
    Tu sugi din ţâţa asta şi eu din asta.
                            REMUS
                            (protest)
    Ba eu dintr-asta şi tu din asta.
                            ROMULUS                                  20
    Hm! Eu din asta şi tu din...
                            REMUS Laptele ăsta e mai bun.
558
MARIN SORESCU
                              ROMULUS
                           (mângâind sacul lui)
Ba, ăsta e mai bun... (Ii sticlesc ochii.) că e sărat.
                                REMUS
Că e dulce.
                              ROMULUS
Că e măreţ.
                                REMUS
         Al meu vine de sub munte! (Gest spre un ¡mintepresupus.) ROMULUS
                                (mândru)
Şi ăsta se trage din păduri.
                                REMUS
Intr-al meu au tras vreo trei. E plin de săgeţi.
                              ROMULUS
Al meu e plin de viitor.
                                REMUS
                                (enervat)
       Ba, al meu e mai bun că vine de la ţâţa asta care e a mea.
                  ROMUI.US (se gândeşte cum să-l combată, îi vine ideea)
Atunci, dacă e a ta, arată-mi documentul!
                                REMUS
                                 (jignit)
Când ţi-oi da una! (Ii dă.)
                              ROMULUS
                               (nu se lasă)
Ba, ţâţa asta e a mea şi asta e a ta.
LUPOAICA MEA
559
                                  REMUS
 Nu, ţâţa asta...
 (Certâmdu-se pentru fiecare sac, au ajuns în partea cealaltă a scenei. Corul a stat tot timpul într-un colţ al scenei, urmărind cu joc de mimică, jiecare mişcare a celor două personaje. Scandând: Şi aşa, dintr-o ţâţă într-alta, Romulus şi Remus cuceresc Imperiul roman. Soldatul iese din cor, merge Li tabloid lupoaicei şi cei doi copii. II întoarce. Pe partea cealaltă, tabloid reprezintă o hartă a Imperiului... otoman. Joc de lumină, pe hartă.)
                                  CORUI.
                                 (rectificând)
 Şi aşa, dintr-o ţâţă în alta Romulus şi Remus cuceresc întregul imperiu OTOMAN. întregul imperiu... întregul imperiu... ha-ha-ha... (Scandează în timp ce scena se întunecă treptat.)
            Cu capu în pumni,
            Mai tare decât ei,
            Izbituri în sânii superbi în locul sacilor de antrenament.
            Aşa se întăreşte organismul,
            Lovind cu ochi injectaţi,
            Se aud bufniturile,
            Trebuie să le numere cineva,
            Poate stelele noaptea,
            Cu pielea dintre ele crăpând de ecouri.
                     Când cădeam frânţi de oboseală,
            Din ei scoteam lapte şi apă Şi din nou prindem puteri.
            Şi ne ridicăm ameţiţi Şi iarăşi bum, bum în vederea unei întâlniri pierdute Antrenamentul continuă.
560
MARIN SORESCU
                              (Pe un ton mai vesel.)
                          Pugilism, pugilism,
                          Antrenamentul continuă.
     (Se aprinde lumina. Romulus şi Remus, soldaţi cu lance, scut ttc., ocupă 5 extremităţile scenei. Romulus patrulează în jurul unui sac. Din când în când se opreşte şi-l mângâie.)
                                  ROMULUS
                             (observând o pată pe sac)
        O          pată? Hm? Ba, chiar o vânătaie. De unde-o fi răsărit, că 10 eu doar m-am învârtit cu multă grijă în jurul lui. Poate l-oi fi lovit cu cotul. Numai aşa se explică... Imposibil! Dacă-1 loveam cu cotul, suna. Apoi, îmi răsărea şi una pe cot. Ori eu nu simt nimic aici. (Pauză.) Cică şi soarele are vânătăi de-astea. Aşa, din senin, pe naiba! Sunt nori care se lipesc de el. (Mai privind o data 15 pata.) In orice caz, trebuie scoasă pe margine. (Râzând.) Prostul de mine! Uite-o cum iese singură. Singură s-a făcut, singură dispare. (îşi continuă rondul, apoi se opreşte din noii, speriat.) Mi se bate un ochi. Dreptul. Semn rău! (Cască.) Semn rău! (începesă moţăie. îşi pune lancea sub bărbie, ca să nu adoarmă. După câteva înţepături, se în-20 tinde pe duşumea, tot cu lancea sub bărbie. Câteva moţăieli, câteva împunsături, adoarme.)
                                    REMUS
          (din partea cealaltă a scenei, a pândit toate mişcările lui Romulus)
        Mi s-a bătut tot timpul ochiul drept. Cu cine putea să se 25 bată? Cu ochiul drept al lui Romulus? (Radiind.) Dreptul meu se bate de bine, dreptul lui de rău. înseamnă că l-am învins,                j
   (Scrutează cu mâna streaşină.) Nu spuneam eu? Uite, a şi adormit,        j
   Da’ greu a mai mers! Dacă pe un frate şi abia dacă mai poţi              !
      să-l adormi, ce să mai zici când o să trecem la străini! (Pauză.
   30 începe să înaintezi încet către Romulus.) îmi vine să răstorn toţi munţii lui Romulus, ca pe nişte obeliscuri, înfundându-i cu ei şoselele şi vinele. (Cu ură.) îmi vine să dau un pumn în vârful templelor, plesnindu-le pe fruntea zeilor. (Crescendo.) îmi vine să arunc o j
1.UPOA1CA MEA
561
mână de molii în lâna oilor sale. Şi una de carii în toate aceste păduri. (Râzând.) Atunci să-I văd eu pe Romulus! (Auzindsforăiturile lui.) In orice caz, ar sforăi mai încet! (Se apropie tiptil de sacul sub cure doarme adversarul. Dă să sugă. In momentul când îl atinge, din el sună un clopoţel.)                                                5
                                ROMULUS
            (sare în sus. Vesel, întors cu spatele spre sac, începe să cânte)
         Masa, masa! (Pe alt ton.)
         Sună clopoţelul, melcii salivează,
         Viaţa se ia după urmele lor                              10
         Cu o lance de vânătoare în mână.
          E o ciulire de urechi!
                 N-am văzut urechi mai ciulite ca în istorie!
          Cică-o să răsară din tufişul ăsta ori celălalt Viitorul luminos foc!                                            15
     (Altă melodie.): Masa, masa... (îşi pune un şerveţel sub bărbie, se întoarce, dă cu ochii deRemtts. Furie.) Aha! Mă miram eu de ce visez urât de la o vreme. Tu te infiltrai în somnul meu. Monstrule! (Ţipă.) Monstrule!
                                REMUS                                      20
                                 (dezvinovăţindu-se)
            N-am ştiut că are clopot. Noaptea trecută n-a avut. ROMULUS
                                (viteaz)
     înapoi!                                                               25
                                REMUS
                                (întărâtai)
     înainte!
    (încep o serie de războaie şi îmbrânceli individuale. A se folosi imagini din stampe vechi cu bătălii demult pierdute. Se frâng arcurile şi ei duelează cu 30 săgeţile ţinute în dinţi. Remus ia un bolovan, se suie pe umănd lut Romulus şi îl aruncă, de sus în cap etc. Rumoare în rândul coriştilor.)
562
MARIN SORESCU
                                 CORUL
                                 (pârând)
        Romulus! Remus! (Cei doi se opresc.) Acesta scoate limba! ROMULUS, REMUS 5 Care? (Condse dă In lături, descoperindu-lpe Omul care scoate limba — viitoarea Mască.)
                                 RF.MUS
        La tine, Romulus! (Râde.) De tine-şi bate joc!
                     OMUL CARE SCOATE LIMBA
  10                          (rămâne imobil.)
                                 REMUS
       I a tine, Romulus! (Râde.) De tine-şi bate joc! (Către om.) Aşa e? OMUL CARE SCOATE LIMBA
                              (rămâne imobil.)
  15                                   ROMULUS
       Vezi că la tine, Remus? Ha-ha-ha! Am dreptate, ce zici?
  (Omul nu zice nimic.)
                                 CORUL
                                 (pârând)
  20    O scoate aşa în general. Zice că l-a apucat scosul limbii!
  Hi-hi-hi!
       ROMULUS, REMUS Afară. (Corul îl îmbrânceşte din scenă. Fraţii reîncep lupta. Ies şi ei.) CORUL
  25    De ce n-or fi purtat pantaloni oamenii primitivi, ei, care
  aveau atâta timp să se îmbrace!
LUPOAICA MEA
563
                       OMUL CU LIMBA SCOASĂ
          (reintră în scenă, mascat. Limba îi atârnă ca o barbă pe piept.)
                       CORUL Săracul. De ce n-o rade?
                   OMUL DIN COR De ce faci asta., cetăţene?
                       ALTUL IV
1 ,asă-l în pace, poate are interese.
                       ALTUL I
 Senin rău!
     Zei!
                                (speriat)                                       10
                                                                              ALTUL II
                                                                      (speriat şi mai tare)
                            ALTULIII                                  «
    Nu-i văd bine pe cei care se vor naşte după noi.
   (în depărtare se nud bufniturile luptei. Masca stă împietrită, dar limba ii creşte şi-i descreşte după intensitatea bubuiturilor. Altul III i-o măsoară cu suliţa, apoi crestează pe un stâlp-răboj creşterea şi descreşterea limbii.)
                            AI-TUL III                               20
                            (tare, măsurând)
    O  jumătate de şchioapă, două şchioape, nouă şchioape... ALTUL IV
    Ce oscilaţii!
                            ALTUL I                                  25
    Nimic nu e sigur.
                            ALTUL III
                       (urmărind cit degetul pe limbă ca pe o carte)
    E lată rău.
564
MARIN SORESCU
                              ALTUL II
                        (stricând către Altul III)
       Ce mai zice, măi?
                              ALTUL III
 5              (indoind puţin limba, să nu piardă rândul)
       Ehe!
                              ALTUL IV
       Peste tot aşa o fi?
                               MASCA
  10 (începe să se plimbe prin scenă. Intr-un loc, limba i se retrage mai mult.) j
                              ALTUL II
                                (oftând)
       Bine o mai duc unii!
   (Zgomotele luptei se înteţesc, intră Romulus şi Remus. Dând cu ochii de Mască.) ]
 15                           ROMULUS, REMUS
       Afară!
                              ALTUL I
       Semn rău, Romul us!
                              ALTUL II
 20 Blestem, Remus!
                              ALTUL IV
       Când încep oamenii să scoată limba, înseamnă că e ceva 1 care nu merge ca pe roate.
                        ROMULUS, REMUS 25                             (ţipă)
       Afară! (îlîmbrâncesc amândoi din scenă, reiau bătălia. Totul trebuie jucat cu solemnitate şi tristeţe. Istorie antică, foarte antică.)
LUPOAICA MEA
                            CORUL Aşa se întăreşte organismul,
   Lovind, cu ochii injectaţi.
   Se aud bubuiturile.
   Trebuie să le numere cineva,                                            5
   Poate stelele,
   Cu pielea dintre ele crăpând de ecouri.
         (Tot luptăndu-se, cei doi ajung in faţa corului. Se opresc.)
                            ROMULUS
         (pironindu-şi ochii pe Soldat, omul cel mai vânjos)               10
   1 .uptătorul ăsta e al meu... (îl ia de mână şi-l împinge in braţele lui Remus, pentru a continua treaba în locul lui.)
                            REMUS
   (luptă tin timp cu noul adversar. Se opreşte deodată, îşi alege şi el un luptător şi-l împinge în braţele Soldatului. Apoi, îşi mai alege unul.) 15
                         ROMULUS
                        (recrutează şi el vreo trei)
   Asa...
                          REMUS
   (idem; jocul continuă până când tot corul e împărţit în două tabere, 20
                       care se îmbrâncesc pe scenă.)
   (Romulus şi Remus, deveniţi conducători de oşti, stau deoparte şi conduc.)
                          ROMULUS
   Aşa!
                          REMUS                                         25
                          (îmbărbătând)
   Hei, tu, cel cu mâna ruptă, de ce te fereşti? Luptă cu cealaltă, dacă vrei să ţi-o recapeţi de la duşman!
                          ROMULUS
    Ba, eu nu i-o dau!                                          30
MARIN SORESCU
                              REMUS
                          (râzând superior)
       O        să i-o dai tu. (Către luptător.) Ce (aci, nenorocinile, ţi-ai pierd 11 t-o şi pc ccalaltă? (Către Romulus.) O să te coste scump pe-5 rechea asta de palme.
                            ROMUI.US
                      (inibărbătându-i pe ui săi)
    Bună treabă! Dar se poate şi mai bine. Cine termină primul,
  0    să-i dau voie să spună 1111 monolog. Singur, fără cor. lată unde 10 vom ajunge. Şi nu mai c mult până acolo. Daţi-i înainte!
                              RF.MUS
                  (scoate din tolbă o cioară; către ai săi)
       Cine scapă viu, capătă această cioară. S-o ducă acasă, s-o fâlfâie când îi va fi cald. F. o cioară tânără. Penele îi sunt ca şi 15 noi. (O ridica in sus, fi cioara cârnie.)
                            ROMUI.US
       Halal conducător mai eşti, Remus! Ai şi chemat corbii să sfâşie cadavrele oştenilor tăi!
                              REMUS
  20 Luptătorii mei n-au cadavre.
                            ROMUI.US
                              (obosit)
    Fii blestemat, tu, care nu vrei să înveţi din greşelile mele...
  1 u şi toţi... (A obositfoarte tare.)
  25                             SOLDATUL
   (merge la Romulus, ii face semn să-i dea voie să-l blesteme el pe Remus).
                            ROMUI.US
       Dă-i drumul, prietene. Să te văd ce-ti poate fierea. (Către Remus.) Ascultă, duşmane, fierea acestor locuri!
I.UI’OAICA MEA
567
                            RF.MUS
                            (speriat)
    Nu, nu mă blestema!
                            ROMUI.US
                            (către oştean)                            5
    Ce mai aştepţi? Fii neîndurător!
                            SOLDATUL
                            (grav)
    Cel mai fericit
    l e simţi înfăşat.                                               io
    Copiii înfăşaţi bine
    Sunt singurii fără grijă pe lumea asta.
    I7, un lucru îndeobşte cunoscut.
                          FEMEIA TÂNĂRĂ
           (intra în seenâ cu un braţ de scutece noi şi curate.      15
                      Începe să-l Înfăşeze pe oşteau).
                   SOLDATUL (continuă, lăsândit-se bucuros hifăsat)
    Poate unde au legate pe lângă corp
    Mâinile,                                                         20
    Care, tot agitându-se,
    Strică mereu echilibrul Câştigat cu trudă...
    Poate unde au legate picioarele,
    Nărăvite să   pedaleze mereu,                                    25
    Pe drumul care suie,
    I.a drumul care coboară...
   (Intre timp, lupta a încetat, oştenii şi-nu luat fiecare cele de trebuinţă şi se înfăşează unul pe altul.)
                            SOLDATUL                                 30
              (continuând, iu timp ce femeia începe să-l legene)
    Oricum, poziţia asta atât de încercată Are ceva sfânt,
n
   568                      MARIN   SORESCU
       De ce n-am probat-o şi noi,
       Leac mai la-ndemână,                                         1
       Decât să facem cine ştie ce experienţe?                     (j
                               CORUI,                               i
 5                    (în poziţia in care se afli fiecare)
       Şi nici măcar n-ar costa enorm de scump,
       O bucată de stofă sau chiar un sac Pentru bătrânii mei obosiţi,
       Un capăt de sfoară sau    chiar de   tei
 io     Pentru toata lumea.
                               SOLDATUL
       Aş vrea să văd şi eu
       Cine ar mai rămâne pe dinafară,
       Când ar şti că numai ţapăn ¡5     îşi poate găsi fericirea.
                               CORUL
       (aproape toţi sunt culcaţi pe duşumea, Înfăşuraţi până la gât.
                    La unii le flutură bărbile pe piept)
       Intrând ca într-un sarcofag 20     Am avea avantajul că am părea     morţi,
       Dar am fi vii
       Şi-am suge cu candoare din aceste două stări,
       Profitând de confuzie.
 (Mică pauză. Pe scenă se Lisă încet întunericul. O beznă albăstruie, prin care 25 se văd, totuşi, siluetele lui Rontulus şi Remus in picioare, la cele două extremităţi ale scenei. Femeia cea tânără, în mijloc, trece de la un oştean bl altul - mai leagănă pe unul, mai închide o pleoapă. Mulţi încep să sforăie.)
                               ROMULUS
       Ce pace! Dormi, Remus?
 30                              REMUS
                               (enervat)
        Cum să dorm în pacea asta?
LUPOAICA MEA
569
                      ROMULUS
                      (căscând)
Mie mi-e somn. (Strigă:) Remus!
                      REMUS
Da!                                                          5
                       ROMULUS Am o rugăminte. Nu mai mângâia sacii mei.
                      REMUS
Ai tăi?
                      ROMULUS                                10
Iar începi? Vreau să-nchid şi eu puţin ochii. (Căscând.) Adormim, adormim,
Mai ales pe totul din jur,
Pe pământ mai ales,
Pe pământul din noi.                                         15
Trebuie ceva mereu şi ritmic să ne înţepe,
Ceva ascuţit ori foarte rotund,
Ca pe tauri în arenă sânii femeilor,
Singurele suliţi la care mai răspund.
                      (Ii trosnesc fălcile.)                   20
Am fost treji până în vârful cerului Şi-acum adormim grămadă pe Dumnezeu,
Trebuie ceva să ne înţepe Acum şi mereu.
                      (Se întinde jos.)                        25
                      REMUS
Aşa e. (Arătând spre Femeie.) Eu am şi găsit.
                      ROMULUS
                      (sărind in picioare)
Ce-ai găsit? (Zărindşi el Femeia.) Cine e?                     30
570
MARIN SORESCU
                             REMUS (arătând-o)
    Soţia mea, luată prin surprindere.
                            ROMUI.US
                               (furios)
    De când e a ta?
                              REMUS
    De astăzi. Eu am găsit-o întâi?
                            ROMUI.US
    E iubita soldatului meu. N-ai văzut când l-a înfăşat? E, deci, soţia mea.
                        REMUS (sărind într-un picior)
    Mincinosul, mincinosul! Te-am prins. Adineauri ai întrebat cine e. Dacă era într-adevăr soţia ta, spuneai asta de prima dată. (Intre timp, s-an apropiat amândoi de Femeie. Continuă să se certe, femeia stând nemişcată intre ei.)
                            ROMUI.US
    Pălăvrăgim degeaba. S-o lăsăm mai bine pe ea să spună pe cine... (Către femeie.) Hai, pronunţă-te: pe cine iubeşti? (Femeia tace.) De ce n-ai curaj?
                              REMUS
    Ce-o-ntrebi? De unde să ştie ea pe cine iubeşte? Ea e femeie.
  (Începe s-o mângâie pe umărul stâng. Romulus o mângâie pe umărul drept. Femeia se smulge dintre ei şi iese din scenă. Mică pauză.)
                           ROMULUS Ce te-ai proţăpit aici, sub ţâţa mea?
I .UPOA1CA MEA
571
                          REMUS
    Dumnezeule, dar de când e a ta? Din asta sug de când eram atâta. Ea m-a crescut. (Dă să sugă, începe să sune clopoţelul.)
                          ROMULUS
                          (sare ca ars)                         5
    Vezi? Numai o ţâţă pe lumea asta are clopoţel şi aia îmi aparţine. (Clopoţeii continuă să sune.) Alarmă! Soldaţi! -la suliţe! Să apărăm ţâţa!
                          REMUS
    Soldaţi, la lăncii!                                        ¡0
(Comise trezeşte, fiecare îşi desface legăturile, din buimăceală trec toţi de partea lui Romulus. încep să-l urmărească, pas cu pas, pe Retnus, care se retrage.)
                          REMUS
    De ce aţi trecut toţi de partea lui Romulus?
                          SOLDAŢII                              «
    Din buimăceală.
                          CORUL
    Dacă-1 prindem îi tăiem capul şi ţi-1 voim aduce pe tavă. Unde găsim noi o tavă frumoasă de argint? (Privind în sus.) O să ţi-1 aducem pe lună. Pe luna plină. Nimic nu e mai impor- 20 tant decât să vezi capul fratelui pe tavă...
                          ROMULUS
    Fugi, câine!
                          CORUL
    Ba nu, dacă-1 prindem, mai bine-1 îngropăm adânc în pă- 25 mânt. Să nu ştie nimeni c-ai avut un frate. La trei metri în pământ îl îngropăm să creadă toţi că nici nu s-a născut. Ba la şapte, să se nască târziu de tot, cel mai târziu. (îlînconjoară, toţi, strategic, pe Remus.)
572
MARIN SORESCU
                                REMUS
                                (încolţit)
        Aş intra într-o gaură de şarpe. Unde e şarpele acela milos4 pus pe fapte bune, să iasă din culcuşul lui şi să-mi zică: „Poftim, 5 e rândul tău se te ascunzi, să năpârleşti. Eu plec în lume să mă fac om“? (Mai tare.) Unde e şarpele acela?
                                ROMUI.US                            i
        lată-mă-s. (Iese în faţă, ameninţător.)                     '
                                REMUS
  10 Stai. (Vede un trunchi jos, îl ia şi-l pune In faţa lui Romnhts, în chip de masă rotundă.) Ia loc!
                                ROMUI.US
                                (s-aşează)
        Ce vrei?
  15                                             REMUS
                                (îmbietor)
        Să discutăm. Suntem într-un moment când orice discuţie e prielnică. (Avântat.) Amândoi am putea face treburi mari de tot. Stai să-ţi spun.
  20                                          ROMUI.US
        Nu stau decât un pic, să-mi trag sufletul!
                                REMUS (atac frontal)
        Nu ţi se pare că ai prea multă oaste?
  25                                          ROMUI.US
        Nu, deloc!
                                REMUS
       Ce-ar fi să-i trimiţi pe toţi acasă?
LUPOAICA MEA
573
                         ROMUI.US
   Poate morţi!
                         REMUS
   Trimiţi tu acasă, trimit şi eu...
                         ROMUI.US                             5
   Tot dintr-ai mei?
                         REMUS
   Tot. Proporţional!
                         ROMUI.US
   Eşti nebun!                                               10
                         REMUS
                         (rugător)
   Măcar douăzeci şi cinci la sută.
                         ROMUI.US
   Nici o jumătate de cadavru! (Răstoarnă „masa se ridică.) In a- 15 inte, spre bârlog!
                         REMUS
        (scapă din încercuire. Iese din scenă fi se întoarce cu un braţ de jucării, mai mari ori mai mici)
   Iţi arăt eu ţie! (Mută un cal de lemn, cad vreo trei dintre luptătorii 20 lui Romulus. Mai mută o corăbioară, mai cad vreo doi.)
                            ROMUI.US (cuprins de spaimă)
   Retragerea! (Îşi retrage forţele. Remus mai mută încă o piesă miraculoasă. Alte victime.) Stai, frate!                           25
                         REMUS
    De ce să stau?
574
MARIN SORESCU
                               ROMUI.US
       M-am gândit bine, m-am consultat, primesc propunerea de dezarmare. (Patetic.) Da-mi şi mie un cal!
                               REMUS
  5 Nimic. Nici o jumătate de nebun. (Pregăteşte un nou atac.) Uite, acum voi...
                               ROMUI.US
                               (către ai săi)
       Voi ce staţi aşa? De ce nu protestaţi? Asta e război? Nu 10 vedeţi că nici nu ştiţi din ce vi se trage moartea?
                                CORUL
                               (se organizează)
       Protestăm energic! (Fiecare scoate batista, o pune in vârful suliţei şi, cu faţa spre Remus, scandând.) Protestăm foarte energic!
  15                                ROMUI.US
       Dezarmezi, Remus?
                                REMUS
       Nu!
                                CORUL
  20                              (îngânate)
       Aaa, aaaa! (Huiduieli.) Ooo, ooooo! (Cor.) Protestăm cel mai energic!
                              ROMUI.US
  (se plimbă gânditor pe lângă uşa din dreapta scenei. Vâjâit de curent pe 25 sub uşă. Romulus îşi pipăie semnificativ un picior, apoi pe celâbilt l-a tras)
       M-a tras! (Idee.) Soldat!
LUPOAICA MEA
575
                          SOLDATUL (Se prezintă.)
                          ROMULUS
    Pune mâna aici! (Ii arată locul de sub uşă. Soldatul execută ordinul.) Ei, ce simţi?
                          ROMUI.US
                          (nerăbdător)
Şi... altceva?
... şi pe moarte. Si altceva?
SOLDATUL
                                                        10
ROMUI.US
                            SOLDATUL Atât, deocamdată. Poate, pe lumea cealaltă... ROMUI.US
                            (enervat)
    Curentul...
    Aa...
                        SOLDATUL
                        (iluminat)
                           ROMULUS
    Bine, Stai aici! (îl cidcă paralel cu uşa, in aşa fel încât astupă curentul. Vâj/iittdîncetează.) Aşa. Acum să aşteptăm asaltul. (Rărnânepreocupat de ideea lui.)
                           CORUL                                  25
               (se prind toţi de mână şi încep să ţopăie)
    Să ne luăm de mână Şi să începem să dănţuim în jurul memoriei,
    Care încă mai fumegă.                                         30
576
MARIN SORESCU
        A fost un trecut Să te lingi pe degete.
        Troia e plină de osicioare,
        Şapte straturi,
 5      De asemenea,
        Tot globul.
        Prizonierii au fost mâncaţi Liber,
        Cu mâna.
 10     Şi sufletele li s-au întors
        Pe la casele lor Pregătind suliţe noi.
        Numai că în fiertura asta de aer Au intrat muştele 15     Cum se întâmplă, (râzând)
        Şi-o înghiţim cu noduri.
        Dar asta nu trebuie să ne împiedice
        De la ospăţul nostru Şi să ne strice cheful 20     De dans.
        (Ţopăie şi mai tare prin scenă. Apoi, scandează vehement.) Protestăm vehement! Noi pronunţăm sentinţa destinului!
                                    ROMUI.US
                                  (enervat, către cor)
 25     La muncă să vă văd. Staţi, nu acum. (Strigând.)   Remus,       îmi
 dai ori nu calul ăla?
                            REMUS (băţâindu-se pe calul de lemn)
               Cum să ţi-1 dau după ce l-am perfecţionat?! Dii!
I.UPOAICA MEA
577
                         ROMUI.US
                         (ameninţător)
    Ţine-te bine, să nu te pomeneşti în iad. (Comandă către cor.) Cor la pământ. (Corulse culcă Upământ.) Gura în pământ! Şi mai bine, se poate şi mai în pământ. (Comandă către Soldat.) Soldat, 5 eşti gata?
                         SOI.DATUI.
    Gata!
                         ROMUI.US
    T rage. (Sold/itul sare drept in picioare, Lisând liber curentul de sub uşă. 10 Vâjâitul — formidabil. Câteva dintre piesele lui Remus se răstoarnă.)
                         REMUS
                         (uluit)
    Doamne, ce e asta?
                         ROMUI.US                              15
                         (fălos)
    Şi eu mi-am perfecţionat vântul! (Comandă.) Soldat! SOLDATUL
    Aici!
                         ROMUI.US                              20
    Culcat! (Soldatul astupă iarăşi, cu trupul, cascada curentului.) Aşa! Atenţie, trage! (Soldatid rămâne însă nemişcat.) Ce faci, nenorocitule! Dezertezi, mă vinzi?
                         SOLDATUL
    Nu pot să mă ridic. M-a tras şi pe mine. Am răcit! (Tuşeşte.) 25 ROMUI.US
    Tuşeşti? Toţi tuşim, dar asta nu ne împiedică să facem războaie. (Comandă.)'Tngeeeel (SoUbitid se ridică, sforţându-se. Vârtejul curentului, cad alte piese din armata lui Remus.)
578
MARIN SORESCU
                             REMUS (în panică)
       Romulus, ce fel de specialişti ai tu? (Schimbând ionul.) Nu crezi că s-a vărsat prea mult aer? Prea mult sânge? Pământul* 5 vrea pace, apa vrea pace! Să mă supun dorinţei generale: Pace, Romulus!
                                                                ROMULUS
       Ba! (Soldatul vine şi-i şopteşte speriat ceva la ureche): Ce? Mai tare!
                                                               SOLDATUL
  10                             (răcnind)
       Ni s-a terminat vântul!
                                                                ROMULUS
                                                                    (pălind)
       Taci. Rău de noi. Dacă află Remus... Spionii ştiu? Ştiu? 15                              SOLDATUL
       Poate acum, de la dumneavoastră...
                                                  ROMULUS Psst! (Către Remus.) Ce ziceai, mă?
                                                                   REMUS
  20                             (patetic)
       Pace lumii!
                                                                ROMULUS
                                                                   (concesiv)
       Bine, fie, dar nu aşa, cu ghiotura! (Cei doi se apropie, se consulta 25 câteva momente, numără toţii sacii de box apoi, cu vârfid lăncii zgârie o presupusă linie de graniţă în mijlocul scenei. Un sac se află situat exact deasupra liniei.)
LUPOAICA MEA
579
                         MASCA
    (intră in scenă, speriată. Cei doi ii fac semn să se apropie.)
                         ROMULUS
                         (cu vorbă bună)
    Tu de ce nu vrei să te relaxezi? Nu vezi că e pace, cântă pă- 5 sărelele... (Rugător.) Hai, relaxează-te. (îi adună limba şi încearcă să i-o bage înapoi, pe gât.) Oameni suntem! Să nu uităm că umanismul ne-a caracterizat întotdeauna. Şi noaptea. (Gest că rut poate.
0 scoate şi mai mult. Cei doi se amuză. Repetă jocul.)
                         ROMUI.US                             io
    Cântă păsărelele. Lasă-1 să se bucure şi el de clipele astea.
II chinuim degeaba. Mai bine îl omoram.
                         REMUS Săracul! (îi omoară. Pauză.)
                         ROMULUS                              15
    I ,-am omorât! Ai o oglindă?
                         REMUS
    Ce vrei să faci cu ea?
                         ROMULUS
     îmi trebuie.
     Tine!
                          REMUS
                          (ii dă oglinda)
                        ROMULUS
              (se apleacă şi o pune la gura mortului) Nu mai abureşte oglinda!
                        REMUS
    Serios? Ce-o fi cu el?
580
MARIN SORES CU
                             ROMULUS
       I-ani luat sufletul!
                             REMUS
       Se mai întâmplă! (Suflândîn oglindă.) Iată, eu o aburesc, î                                ROMULUS
       Abureşte-o mai repede!
                             REMUS
       De ce, îţi trebuie?
                             ROMUI.US 10    Nu, vreau să-ţi dau una...
                             REMUS
                             (râzând)
            Cum să-mi dai? E pace... Hai să ne pară rău de el. ROMULUS
 15    De acord. Număr eu. Unu, doi, trei... Să vedem cui îi e
 milă mai repede.
                             REMUS
       Cel care o ia înainte, aşteaptă.
                             ROMULUS
 20                      (privind mortul)
       Şi dacă învie? Ce-ar fi să-l ajutăm?! (ti jac respiraţie artificială. Uimit.) A mişcat mâna asta! Uite cum o mişcă!
                             REMUS
       Eşti copil! Nu vezi că eu i-o mişc? (Uimire.) Dar acum văd 25 că dă din mâna cealaltă, pe care nu i-o mişc eu.
                             ROMULUS
       Dar eu ce fac? Nu vezi cum i-o bâţâi?
I.UPOAICA MEA
581
                      REMUS
Atunci ne-am chinuit degeaba. E mort!
                      ROMULUS
Mort tun! Săracul! Putea s-o mai ducă.
                      MASCA                               5
                      (se ridică)
Aoleu, greu am mai dormit! (Stupoare.)
                             REMUS (ti dă cu scutul in cap. Omul cade.)
1 ,-am reucis!                                             10
                      ROMULUS
De ce?
                      REMUS
Aşa vorbeşte un mort?
                      ROMULUS                              15
         A zis: „Aoleu, dar greu am mai dormit!“ Ce e rău în asta? REMUS
         Nimic. Dar până acum a tăcut tot timpul. Ai o oglindă? ROMULUS
Ce faci cu ea?                                             20
                      REMUS
         Vreau să ştiu totul. De ce până acum n-a scos un cuvânt? ROMUI.US
E mare pehlivan! (Jocul cu oglinda.) N-o mai abureşte.
                      REMUS                                25
                      (il zgâlţâie)
Hei, omule, mă auzi? Tace.
582
MARIN SORESCU
                               ROMUI.US E şi ăsta un motan!...
                               REMUS
        Eu am spus de la-nceput că e motan.
 5                                   MASCA
                         (învie iar, se ridică şi scoate limba.)
                               ROMUI.US
            Supuşi din aceştia mai zic şi eu. Ii omori şi nu se lasă. MASCA
 10                  (învie iar, se ridică şi scoate limba.)
                               ROMUI.US
                                     (mieros)
        De ce nu vrei, omule, să te relaxezi?
                               REMUS
 15      E pace, cântă păsărelele... Vezi, ele de ce nu scot limba? Au
 înţeles că e pace şi s-au relaxat. Şi copacii la fel, toată lumea...
                               ROMUI.US
                               (către Remus)
        Atunci să-i dăm drumul şi lui. Am obosit.
 20                                  REMUS
        Du-te, omule, şi altă data ţine-ţi limba! (Râsele. îl dau afară.)
       (întuneric. Când se aprinde lumina, corul se află iarăşi grupat în jundul scenei, de-o parte şi de alta a liniei. Romidus şi Remus, fiecare pe teritoriul lui, îşi inspectează sacii.)
 25                                  CORUL
                               (arătând spre linie)
        Locuim într-o singură lume Şi ca să ne fie mai comod Am împărţit-o în două 30 Printr-un glasvand.
I.UPOAICA MEA
583
    (Veselie)'.
    Dar, oricum,
    Ne putem lăuda Câ avem fiecare
    O  casă cu două lumi,                                            î
    Mobilate în stiluri diferite,
    Cu soare comun până una alta Şi cu intrare separată In globul pământesc. (Pauză.)
    Aşa e, Romulus?                                                 10
    Aşa e, Renius?
                            ROMULUS
                            (admirând un sac)
    Ţâţa asta e a mea!
                            REMUS                                   15
                            (acelaşi joc)
    Şi asta e a mea!
                            ROMULUS A mea      e mai dulce, că e mai fertilă.
                            REMUS                                   20
    A mea e mai fertilă, că e suprasărată. (Ajung amândoi la sacul de pe graniţă.)
                            ROMULUS
                            (uimit)
    Ce caută sacul   ăsta   al meu la tine?                         25
                            REMUS
                            (jignire)
    Nu e nici la mine, nici la tine. E pe graniţă. Jumătate e al meu, jumătate e al tău.
584
MARIN SORESCU
                               ROMULUS
    Cum să fie jumătate al tău, când jumătate e al meu?
                                 REMUS
    Ha-ha-ha!
                               ROMUI.US
         (îi dă un pumn sacului cârc rămâne atârnat deasupra teritoriului său)
    Ai văzut cum iese adevărul ca untdelemnul la suprafaţă? Tot era al meu, şi eu gata, gata să-ţi cedez jumătate. Bine că s-a arătat. (Explicând.) Stătea aşa strâmb din cauza înclinaţiei pământului. Acum, când s-a mai îndreptat pământul, s-au îndreptat şi lucrurile.
                                 REMUS
                 (acelaşi joc cu sacul, care rămâne în teritoritd lui)
    De acord, totul merge bine.
                               ROMULUS
         Spre mai bine. (Pumn discret în sacul care rămâne oscilândpe graniţă.)
                                 REMUS
    Adu-ţi aminte când am făcut reîmpărţirea. Am căzut amândoi de acord că acesta e în plus. Hai să-l lăsăm aici — al nimănui. Un loc de refugiu pentru mine în caz că rămân fără lapte.
                               ROMULUS
           Păi, dacă el e al nimănui, de ce să rămâi tu fără lapte?
                                 REMUS
    Rămâi tu.
                               ROMULUS
    Rămân! (Încurcat in logică.) Adică nu. (Scurt.) E al meu! (Intră femeia cea tânără. Se postează in spatele sacului.)
LUPOAICA MEA
585
                                   ROMULUS (către femeie)
    Numai tu ne poţi fi de un real ajutor. (Explicând.) Ne-am încurcat.
                          REMUS                                5
    Am făcut bine şi ne-am încurcat.
                          ROMUI.US
    Tu eşti chemată să faci lumină în sufletul istoriei.
                          REMUS
    Şi geografiei.                                             io
                          ROMULUS
                          (arătând ¡acid)
    Eu susţin vehement că e al meu. El nu vrea să susţină vehement că e al meu. Asta e tot. Ne învârtim în jurul adevărului.
                          REMUS                                J5
            Pune degetul pe el şi arată-mi-1. Cum vei hotărî tu aşa să fie. ROMULUS
    îţi jur! (Ingenunche.) Dă-mi-1 mie! Când eram copil, visam un sac mare şi plin, atârnând deasupra patului. In fiecare noapte era tot mai aproape, îl atingeam cu tavanul. Acum, el e aici! 20
                          REMUS
                          (aparte)
    Sirenă. Sirena este cu sânii în relief, cu pielea întinsă bine pe ei, o piele lunară, care încă nu ştii cum sună... Te apucă dorul de prelungirea vieţii pe pământ şi vrei să fii în preajma 25 ei la maximum. Degeaba, că de la brâu în jos s-a şi reîntors în sirenă, cu puţin înaintea ta. Ea se lipeşte de tine, e dumnezeiască, cu buzele de lună nouă. Şi când crezi că numai pe tine te iubeşte, dai de aceiaşi solzi reci de la brâu în jos. (Tare.) Ei, dar astea sunt prostii... (Către Femeie.) Dă-mi-1 mie!         30
586
MARIN SORESCU
                                 ROMUI.US
                         (continuând să stea in genunchi)
         Ori lui, ori mie, ţie ţi-e indiferent... Fii mai indiferentă cu el.
                                  REMUS
  5                     (continuându-şi gândul)
       De departe era mai altfel. Depărtarea ie avantajează pe toate. Dacă oamenii s-ar putea împreuna de la distanţă, ce zei frumoşi ar mai naşte! Numai dragostea apropiată, suflet de suflet, a putut crea monştrii fioroşi de prin temple, într-o cu-10 noaştere foarte aprofundată a fiecăruia!
                                 ROMUI.US
       Dă-mi-1 mie! Nu-ţi spun că te-aş iubi cu adevărat pentru asta, dar, poate, cine ştie... (Romantic.) Să facem o seară albă, din te miri ce, din degete care văd, din flori aprinse cu ceara 15 căzând de sus, din vorbe, uşor nostalgice. Dac-o să pun capul pe umărul tău, o să-mi cer mai întâi voie, şi aşa voi observa că steaua din faţă trage până la voi o linie oblică. Aşa ne vom simţi mai uşori. Nişte senzaţii ne vor face să ne-nfiorăm puţin şi, poate, cine ştie, va fi frumos. (Se ridică in picioare.) Mie!
  20                              REMUS
       Mie!
                          FEMEIA CEA TÂNĂRĂ
          (ia sacul in braţe, izbeşte cu el in dreapta. Romulus cade. în stânga, cade Reinus. Femeia fuge din scenă.)
  25                              CORUL
       Pugilism, pugilism. Antrenamentul continuă. (Schimbând tonul.) Dar pe mine nu mă priveşte, eu sunt un liliac enorm, agăţat de tavan. (Grav.)
       Noaptea când oamenii dorm comod, decapitaţi,
                      30 Doar cu bocancii-n picioare, în caz de orice alarmă...
LUPOAICA MEA
587
     Ei 11-au de ce să se ţină,
     De-aia sunt aşa de sperioşi.
     Eu sunt un liliac negru,
     Mult am mai căutat şi eu Până nii-am găsit acest echilibru Cai capul în jos.
    Am o presimţire.
  Si eu!
     Şi eu!
                                               ALTUL I
                   ALTUI. II (speriat)
                   ALTUI.III
                   (idem)
                                                           CORUL
    Toţi suntem O singură presimţire. (Pauză. Linişte. Se aude un oftat din rărunchi.)
                                    AI TUL IV Omul care scoate limba. A murit!
                                                          ALTUL I
    Presimţirea mea.
                                                         ALTUL II
    Şi-a mea.
                                                        ALTUL III
                                                            (speriat)
                                  A murit omul care scoate limba.
                                                        ALTUL IV
    Si limba?
588
MARIN SORESCU
                                                          ALTUL II
                                   A murit şi ea! S-a degradat fizic.
                                                            CORUL
       Săraca! Ne învăţasem cu ea. Era ca un pergament. Cum o 5 sâ mai ştim noi acum ce se mai întâmplă pe lume? Era ca o clepsidră. Cum o să mai ştim noi ce greu trece timpul? Trebuie să ne cumpărăm o clepsidră. N-avem noi bani pentru atât amar de nisip! (Bocet.) Şi pe noi cui ne-ai lăsat?
                                                           AI .TULI
  10                            (speriat)
       Vai mie, vai ţie, vai lui!
                                                            CORUL
       Ce e?
                                                           AI TUL I
  15 Am altă presimţire!
                                                         ALTUL III
       Ţine-o pentru tine!
                                                          AI TUL II
       Şi eu!
  20                              AI.TULIII
       Şi eu sunt un liliac negru!
                                          CORUL Eu sunt un liliac negru! (Panică.)
                                                           ALTUL I
  25                           (adulmecând)
       îmi miroase a gaz!
LUPOAICA MEA
589
                           ALTUL II
                           (idem)
    A crăpat butoiul pământului şi ne curge gazul în nări. Intră în sânge.
                           ALTULIII                              5
    Intră în frunze, în pene, în aer.
                           ALTUL II
      Să nu scăpăraţi prea tare din pleoape că-1 aprindeţi! (Panică.) CORUL
    Eu sunt un liliac negru!                                    10
                         ROMULUS, REMUS
                    (Sar in picioare. Arătând spre sac.)
                           ROMULUS
    Ei, cum rămâne?
                           REMUS                                15
    E al meu sau al tău? (Încep trânta.)
                           CORUL
                           (continuă grav)
    Totuşi, mă uit în toate părţile
    Să văd din ce mi se trage,                                  20
    Pentru că, oricum,
    De undeva, trebuie să vină
    Mâine sau în altă zi
    Se va întâmpla ceva obişnuit
    Sau ceva extraordinar.                                      25
(Cei doi, tot luptându-se, ajung In faţa condui. Romulus se desprinde, îl apucă de mână pe Soldat şi-l pune să se lupte în loctd lui. Remus - idem, cu alt membru al corului. Automat, corul se împarte în două. începe o luptă generală.) (întuneric. Pauză câteva momente. Când se reaprinde lumina, scena este devastată, toţi zac pe jos. Sacii au fost doborâţi, ciopârţiţi, curge rumeguşul din ei.) 30
590
MARIN SORESCU
                           ROMULUS
                     (eforturi să se ridice, gemete.)
                             REMUS
       Romulus, a ta e înălţarea asta?
 5                             ROMULUS
                             (gemând)
       Da.
                             REMUS
       Şi unde vrei să ajungi, tot înălţându-te mereu?
 >0                            ROMULUS
               (cu glasul sticlind de un ideal greu de atins)
       In patru labe. (Reuşeşte.)
                             REMUS
       Eh, de m-aş mai vedea şi eu mergând în mâini, pe pămân-15 tul moale de atâtea mări şi ape binefăcătoare! (Se ridică si elin trei labe.)
                        ROMUI.US (găseşte ceva. Uimire.)
       Un fir de iarbă!
 20                               REMUS
       T răieşte?
                           ROMULUS
       înseamnă că şi noi...
                             REMUS
 25                         (izbucnire)
       T răim!
                             ROMULUS Să ne bucurăm de-un fir de iarbă... (Plâng.)
                             REMUS
 30 Şi când te gândeşti că noi suntem fraţi încă de la naştere!...
LUPOAICA MEA
591
                           ROMUI.US (spre firul de iarbă)
    îmi vine să ling acest pai pe unde verdeaţa continuă să curgă în sus... după toate câte s-au întâmplat...
                                REMUS
                                 (grijă)
    Vezi să nu-1 paşti!
                              ROMUI.US
                               (candoare)
    Cum să-l pasc?
                                REMUS
    Am greşit, frate!
                              ROMUI.US
                            (arătând spre saci)
     Ce jale! (Jale comună, unul cu capul pe umărul celuilalt. Pauză.) REMUS
     N-o mai fi rămas nici unul? (înecându-se de plâns.) Mi-e foame. ROMUI.US
    Mi-e sete! (Adulmecă in sus, căutând să prindă in gură nişte ţâţe imaginare.)
                            REMUS Unde-o fi lupoaica aia?
                            ROMUI.US Sălbatica aia... Ce lapte sfânt!
                               REMUS
    Noi am vânat-o!
                              ROMUI.US
                               (scâncind)
    Mai era acolo pe perete una... (Arată locul unde era reproducerea cu lupoaica şi cei doi sugari. Speriat.) Am ucis-O şi pe ea.
     592                      MARIN    SORESCU
                                REMUS
        Mi-e foame... (Plâng şi se mângâie frăţeşte.)
                                ROMULUS                                j
                                                                       §
        Cum de-am greşit până aici?                                    1
 5                                     REMUS
     Şi când te gândeşti că noi suntem fraţi încă de la naştere... ROMULUS
                                (revelaţie)
        Frate! (Pânză.)
 10                                    REMUS
                                (tresărind)
     Romulus, ia uită-te acolo! (li arată cu mâna spre cer.) Vezi? ROMULUS
        Ce, steaua aia?
 15                                    REMUS
                                {radiind)
        Nu e Stea! (Plafonul se luminează puternic, dezvăluind cerul; în loc de stele spânzură de el mari şi lăptoşi saci de box. Cei doi se ridică în picioare, respirând adânc. Pauză.)
 20                                  ROMULUS
                      (exaltare cu mâinile spre boltă)
        Lupoaica mea!
                                REMUS
                           (se repede şi-l muşcă)
 25 Ba a mea! (Urlete, din rmi poziţie de luptă.)
                                (Cortina)
    LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI PIESĂ ÎN TREI ACTE
L
PERSONAJE
LUPTĂTORUL
ROMICA
REMIZA
CORUL FECIOARELOR
CENTURIONUL I CENTURIONUL II CENTURIONUL III CORUL BĂTRÂNILOR
ANTRENORUL
MEDICUL
TRIMISUL VIZIRULUI UN BOXER
 - 25 de ani
 - 20 de ani
 - 20 de ani
 - Se disting următoarele fecioare:        5
 SACUL
 GI.AFIRA
 DÂNSA
 FECIOARA BRUNÂ
                                                                         10
 - Cinci-şase bătrâni, foarte bătrâni şi neputincioşi. Dintre ei se remarcă:
 Bătrânul neputincios întâi sau corifeul 15
 - antrenor
 - medicul, ghicitorul şi duhovnicul echipei
     O sală de antrenament sportiv, sau cam aşa cam. Saci de box, atârnaţi peste tot, ca în piesa Lupoaica mea. Printre aparatele sportive se văd ici-colo manechine de paie şi ţinte de tragere ca pe un câmp de pregătire militară.
 În esenţa ei, acţiunea piesei să rămână totuşi de dragoste, zic eu, dar nu mă pot amesteca în desfăşurarea evenimentelor, chiar atât de mult, încât să schimb 5 destinul personajelor. Iubesc şi ele cât pot, sunt iubite ori caută fericirea cu lumânarea, într-o sală de antrenament prea puţin aptă pentru intimitatea sufletelor.
     Se va vedea din unele replici, nu întâmplătoare, că timpul de desfăşurare este cel istoric — nu se putea altfel - dar oarecum sintetizat> stratificat. Ca şi când 10 peste o carte de istorie de şcoală primară s-ar fi dărâmat şcoala primară - la un seism — şi sub dărâmături, sfărâmături, epocile au intrat unele în altele, ca într-un sac. Altfel spus: să nu ne cramponăm de date, mici schimbări, confuzii în capul unor personaje precum Centurionii sau Antrenorul. Cred că mai simplu pentru regizor este să privească acţiunea ca pe o poveste: şi 15 anume povestea unui meci — de box, să zicem — sau de dracii 'ştie ce altceva, care se pregăteşte cu aceleaşi personaje în diverse timpuri — dar mereu la prezent - din antichitate până spre epoca de înflorire a Bizanţului. Dar mereu In prezent, repet.
     Prin urmare: recuzită din lumea sălilor de antrenament, frânghii, rin- 20 guri, aparate de sărit, de urcat, trapeze; un pat de campanie din lumea ostăşească, manechine, rastele, platoşe, tobe cu săgeţi; iar din lumea corurilor antice şi moderne... ce să luăm din lumea corurilor antice şi moderne? Un podium, o baghetă — aceeaşi baghetă magică, în dreapta. De asemenea, din lumea femeilor şi a bărbaţilor— o rochie pe un umeraş, o trusă de machiaj, o pereche 25 de pantaloni cu bretele. Şi era să uit: recuzită şi din lumea copiibr: un leagăn, opăpuşăi-jucărie. Un talmeş-balmeş de nedescris, pe care o minte limpede şi-l poate uşor imagina.
                ACTUL I
                        TABLOUL I ANTRENORUL
      (se plimbă prin scenă, îndreptând sacii de box, controlând poziţia diverselor aparate de gimnastică, trapez, caletc.)
    E revoltătoare calitatea rumeguşului şi-a paielor! Furnizorii noştri sunt de-o rea-voinţă strigătoare la cer! Ceri paie, îţi aduc pleavă; ceri pleavă — îţi aduc... bârne! Bârne-n ochi! Vom trata cu alţi negustori din Libia, din Iberia sau din Tracia. Slavă Domnului, Imperiul roman e mare! (zgomot de sandale romane -un zgomot ciudat, pe care nu-l poţi confunda cu zgomotul produs de orice alte soiuri de încălţăminte... Antrenorul, ascultând zgomotul care se apropie, repetă cele de mai sus.) Zgomot de sandale romane - un zgomot precis, aparte, pe care nu-l poţi confunda cu zgomotul produs de orice alte soiuri de încălţăminte... Saboţii clămpăne, opincile nordicilor scârţâie...
                         (intră centurionii)
                      CENTURIONUL II
                             (aspru)
    Ce se întâmplă aici?
                       CENTURIONUL I
                        (de-a dreptid furios)
    Ce se întâmplă?
600
MARIN SORESCU
                       ANTRENORUL
       (încă atent la încălţămintea lor, ca şi când ar vrea să verifice calitatea meditaţiei sale)
      Unde aţi găsit sandalele acestea romane, centurioni?
  5                                 CENTURIONUL III
                            (protest)
       Roma e plină de sandale romane, Imperiul roman e plin de sandale romane... Lumea a treia e plină de sandale romane. (Enervat şi pentru a păstra simetria întrebării.) Ce se întâmplă aici?
  10                                ANTRENORUL
              (bucuros de întrebare, frecându-şi mâinile)
       Nu se întâmplă nimic, slavă zeilor! Pe Zeus - nu se întâmplă nimic!
                       CENTURIONUL II ¡5              (la aceeaşi temperatură a nemulţumirii)
       Pe Zeus — pe Zeus, ce se întâmplă aici, de nu se întâmplă nimic?
                      CENTURIONUL I
                  (merge şi dă cu pumnul in saci)
  20 Nimic! Nimic! Nimic! Nimic!
                       ANTRENORUL
                          (mulţumit)
       V-am spus eu? Nimic... nu se întâmplă...
                     CENTURIONUL III
  25 (înţepând cu suliţa sacii, pe rând, şi exclamând furios de fiecare dată)
       Nimic! Nimic! Nimic!
                     CENTURIONUL II
       Chiar nimic?
LUPTĂTORUl. PE DOUA FRONTURI          601
                  ANTRENORUL Nimic... (ca să schimbe vorba, către Centurionul II) Unde aţi găsit mândreţea asta de sandale?
                   CENTURIONUL II (pe alt ton; evident se simte flatat)   5
   Serios, îţi plac? Sandale de duzină, sandale ostăşeşti... sandale care răpăie frumos pe podurile făcute de arhitecţii noştri peste cele mai mari râuri din lume... Dar... tu de ce schimbi vorba? De ce nu te antrenezi? Scrie clar de la împărăţie: „Să se antreneze toată lumea!“                               10
                  CENTURIONUL I
   Scrie?
                  CENTURIONUL III
   Scrie?
                  ANTRENORUL                          15
   Da.
                   CENTURIONUL II Şi tu de ce nu te antrenezi?
                  ANTRENORUL Aşa câte un pumn mai dau şi eu... Uite ce mâini tumefiate 20 de bătaie, deşi...
                  CENTURIONUL I
                  (către Centurionul II)
   El e antrenorul, nu Luptătorul...
                  CENTURIONUL II                      25
                          (dumirit)
   A, el îl antrenează pe I .uptâtor...
                  CENTURIONUL III
   Care Luptător?
602
MARIN SORESCU
                    ANTRENORUL
      I .uptâtorul pe două fronturi...
                    CENTURIONUL III Cum adică... pe două fronturi?
 5                       ANTRENORUL
      Aşa se numeşte I Aiptătorul pe care-1 antrenez eu...
                    CENTURIONUL I Şi măcar se antrenează?
                    ANTRENORUL
 io El zice că da...
                    CENTURIONUL II Cum se antrenează?
                    CENTURIONUL III Da, cum? Ce? In ce fel?
 ¡5                      ANTRENORUL
      Prea multe întrebări pentru un singur antrenor! Se antrenează pe două fronturi... adică pentru două fronturi... diametral opuse. Frontul de sud şi frontul de nord.
                    CENTURIONUL I
 20 Taci!
                    ANTRENORUL De fapt... întrebaţi corul. El e cel care ştie să tălmăcească toate întrebările în răspunsuri corespunzătoare...
                    CENTURIONUL III
 25     (înţepând la rându-i un sac şi luând un pumn de rumeguş)
      Ce-o să se întâmple? Am înţeles: acum nu se întâmplă nimic, dar mâine, dar poimâine? Ce va fi poimâine?
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI         603
                     ANTRENORUL
              (privind rumeguşul din palma Centurionului)
    E prost! Calitatea îndoielnică a umpluturii face ca bălăn-găneala sacului să lase de dorit. întrebaţi corul... Asta referitor la ce m-aţi întrebat... Vă spun respectuos... întrebaţi-1 pe el... 5 Toţi sunt bătrâni, cu experienţă...
                       CENTURIONUL II
    Să intre Corul!
    (toţi aşteaptă să apară corid... Aşteaptă cam mult.)
                     ANTRENORUL                            ¡0
             (vătzând că Centurionii dau semne de nervozitate)
    Normal ar fi trebuit să urmeze o pauză...
                       CENTURIONUL II (izbucnind)
    în armată nu există pauze...                           15
                     CENTURIONUL I în armată nu există pauze... nu există cauze! Nu există decât continuitate în noi cuceriri...
                     CENTURIONUL III Cuceriri... în noi... (Seîncurcă.) Vreau să zic, din ce cauză 20 întârzie corul?
                     ANTRENORUL Condiţii obiective... Toţi trecuţi de o sută de ani. Am avut şi un cor de octogenari, dar l-am schimbat pe unul cu mai multă experienţă...                                        25
                     CENTURIONUL Totuşi ar trebui să apară...
604
MARIN SORESCU
                        ANTRENORUL
                (cu un calm pe careA sperii tnolipsitor)
       Vine, vine... Acum trebuie să pice... 11 ţinem întotdeauna la-ndemână... aici în spate...
  5                        CENTURIONUL   I
       Şi de ce nu apare odată?
                        ANTRENORUL V-am spus... vârsta... Şi apoi, ştiţi, ei sunt greci... Se ceartă câte-o jumătate de oră care să intre întâi...
  10 (Apare corul - vreo şiise bătrâni veritabili, stârnind prin înfăţişarea lor milă
                           şi respect.)
                        ANTRENORUL (aplaudând intrarea)
       Acesta e corul   bătrânilor... L-am moştenit de la greci.
  15                                 CENTURIONUL II
       Mda!? Vasăzică acesta e corul...
                        CENTURIONUL 111 (ca să se convingă)
       Voi sunteţi corul, nu?
  20                                  CENTURIONUL I
       Centurionul III, colegul meu, v-a întrebat dacă voi sunteţi corul, ca să se convingă. Cred că aţi observat. Să nu i-o luaţi în nume de rău...
                           CORUL
  25 (A tăcut tot timpul, fâstâcit şi contrariat, unii au ochii în lacrimi, probabil din cauza luminii prea puternice. La un semn al unuia dintre ei, încep.)
                 1-ie... lie... 1 ie... lie...
                 Lie... lie... 1 ie... lie...
                 I-ie... lie... lie... lie...
  30               Lie... lie... lie... lie...! Măăăă!
I.UPTATORUI. PE DOUĂ FRONTURI            605
                     ANTRENORUL
              (dă din cap, semn câ-i merge hi inimă).
                     CENTURIONUL II
    Ce e asta?
                     CENTURIONUL I
              (ca şi când ar vrea să priceapă cern şi s/i nu-i scape)
    Psst!
                              CORUL
                              (continuă)
              Măăăăăăăăăă! Măăăăăă!
              I .ieeeeeeeeee! Lieeee! Lieeeeee! Li-li-li-li-li-liiiiuiiii! Măăâăâăă! Lie-lie-lie-lie-lie-lie-lie! Ni-ni-ni-ni-psis-psipsL-oooo!
                     CENTURIONUL III
                              (enervat)
    Ce e asta?
                     ANTRENORUL De primăvară! La vârsta lor încă mai sunt sensibili la... adierile.
                     BĂTRÂNUL I
                      (jace doi paşi înainte şi cântă)
              Păsărică! Păsărică Dâdâlică, dâdâlică!
              Ce aduci pc aripioară,
              Aripică, apripioară.
                              CORUL
              Zboară, zboară, zboară, zboară...
              Zboară, zboară, zboară, zboară...
                    Cine zboară, zboară, zboară?
606
MARIN SORESCU
               Cu-aripică, aripioară,
               Aripioară aripică
               Zboară, zboară până picăăăă...
                           BĂTRÂNUL I
                               (reia)
    Zboară, zboară până picăăăă!
    (ie înclină şi reintră în cor)
                    ANTRENORUL (aplaudă. Către Centurionul II)
    Sune formidabili! Au o vitalitate! Astfel înţelegi mult mai bine tot sufletul Mării Egee, ca să zic aşa... (Cătrecor.) Bravo! Bravo, băieţi!
                           CORUL (dă să se retragă).
     CENTURIONUL I Staţi aşa, moşnegi. Ce se va întâmpla în continuare voi ştiţi? CORUL
      (semne c-a înţeles întrebarea. Bătrânul I e ghiontit să vină în faţă.
                             Se execută.)
                           BĂTRÂNUL I
               Zboară, zboară, zboară, zboară Zboară, zboară, zboară, zboară...
               Cu-aripică...
    (Trece la loc.)
                       CENTURIONUL II Luptătorul pe două fronturi... ce e cu el?
                       CENTURIONUL III Şi de ce-si zice astfel?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         607
                              CORUL
      (îşi pierite dintr-o dată fistâcirea. Toţi încep să spună aproape cu voioşie)
             Sparta... zzzz! Asinaa! D7.z7.7J Pelolooo polo — peloo
                    ANTRENORUL                             5
   Aşa... polo pe apă!
                              CORUL
   Pello... pechi-nezzz...
                    ANTRENORUL Aşa... Peloponez...                                    10
                              CORUI.
   ZZZZzzzzz! Peti - peri — pera
                          ANTRENORUL
                             (ajutându-i)
   Pericle, Pericle!                                      15
                         CORUL (semn cu mâna că nu)
   Peri-peri-clos-sitlcs
                          ANTRENORUL
   Periferie... (nesigur) sau perifraste?...              20
                              CORUL
   Pan te-pantal-pa» tel-pantelon!
                         CENTURIONUL I
   Pantelimon!
                     ANTRENORUL                           25
   Panthenon!
608
MARÍN SORESCU
                    CENTURIONUL II (către antrenor)
      Domnule, no, n-avem timp de pierdut... Vrem să ştim ce-o să se întâmple?...
  5                          ANTRENORUL
      Păi, ce-o să se întâmple?... Ascultaţi şi Voi corul...
                    CENTURIONUL I (intimidat)
      Am impresia că vorbesc mai mult despre trecut... io                     CENTURIONUL III
      Da, despre trecut... Sparta... Atena... Războiul celor două Sparte... Retragerea celor 10.000... Nu? Noi vrem să ştim ce face 1 .uprătorul...
                    CENTURIONUL 1
  15   Plecăm tocmai... la... mama... Albionului...
                    CENTURIONUL II
      Dincolo de Coloanele lui Hercule?... Şi ce face între timp Luptătorul?...
                      ANTRENORUL 20    (către Cor, care vrea să se retragă)
     Staţi, că nu s-a terminat... Tălmăciţi evenimentele...
                         CORUL
                     (in formaţie de cor)
                      Tru-lu-lu-lu,
  25               Lu-lu-lu-Ii-li-laaaa!
                      ANTRENORUL
  V-am spus?... Corul octogenarilor era mai spălat, dar n-avea atâta experienţă... Al Nonogenarilor... uita refrenul...
LUPTĂTORUL PE DOUÂ FRONTURI         609
                       CENTURIONUL I (furios)
    Ăştia ştiu numai refrenul... Ii omor...
                     ANTRENORUL Aşa se-ntâmplă... preiei corul antic... corul grecesc, mă rog... dar nu le pileşti dinţii... Nu le umbli în gură... Eu le-am spus, dacă n-au vrut să m-asculte...
                            CORUL
                            (Înviorat)
                   Capră-piatră, capră-piatră,
               Piatră-crapă, piatră-capră Capră-capră, crapă piatră,
                 Piatra crapăăăă de e caprăăă...
                           (Corul iese.)
                     CENTURIONUL II Păcat de civilizaţia lor!... Nu ştiu s-o explice... Uite cum se exprimă...
                     ANTRENORUL Dragii mei centurioni!... Eu le-am pilit dinţii cu mâna mea... Uite pila! (dă s-o scoată din buzunar, n-o găseşte.) Dar şi aşa se exprimă destul de clar... Până la urmă, va fi tot tragedie, ascultaţi-mă pe mine! Sunt antrenorul echipei... (agăsit intre timp pila.) Uite... Cu asta... toţi dinţii... Au dinţi tari! Au muşcat din civilizaţia egipteană. Şi-au înfipt colţii în arta faraonilor. Mâncau mumii, au înfulecat secretul îmbălsămării... au ciupit de peste tot şi au mistuit... Arta din Asia în Europa prin maţele lor ajustată au trecut-o... Şi de-aia zic: e bine sâ menţinem corul, ideea de cor... S-apară bătrânii... ăştia de-au făcut civilizaţia greacă... S-apară şi să cânte...
                     CENTURIONUL I Da, să cânte sau măcar să fredoneze...
610
MARIN SORESCU
                   ANTRENORUL Homer să spună poezii, Hesiod să-l îngâne... Sofocle să se sufoce şi să le scoată ochii la ai lui...
                   CENTURIONUL II I,asă-i să se sfârtece între ei...
                   ANTRENORUL Vă spun eu: e bine! E foarte bine să ai o civilizaţie în spate!... Războinicii încă n-au avut timp să se şlefuiască. Acum ne şle-fuim. Uite scula. Pricepeţi?
                   CENTURIONUL II Noi suntem războinicii!
                   CENTURIONUL I
                         (suspicios)
   Şi cum n-am avut timp să ne şlefuim?
                   ANTRENORUL,
   N-am zis asta. Ne şlefuim în doi timpi şi trei mişcări... dar să ne delectăm şi cu arta învinşilor...
                   CENTURIONUL III N-avem timp, n-avem timp...
                   CENTURIONUL II Nu mai vreau război cu mâncare de-acasă...
   (apare Luptătorul, îmbrăcat ca un alergător, sau ca un pugilist.)
                   CENTURIONUL I în sfârşit, Luptătorul!
                   CENTURIONUL II Epoca noastră produce luptători...
                   CENTURIONUL III Centurioni în serie...
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI
611
                        LUPTĂTORUL
    E frumos afară...
                       ANTRENORUL
                      (arătând spre Luptător)
    Are o experienţă foarte bogată. Nu vă uitaţi că e tânăr şi 5 fără experienţă.
                        LUPTĂTORUL
         (ca şi când acum ar observa prezenţa centurionilor. Se sperie, vrea să plece. Se întoarce, le ia seama.)
    Un câmp pustiu, bătătorit ca un drum şi din când în când 10 câte o carte. La distanţe foarte mari, vreo carte fundamentală, tare ca piatra. Vine unul, gâfâind de muşchi, sănătos ca un zeu nou, şi scuipă pe ea, pe fiecare, la rând. Calcă peste ele dumnezeieşte. A obosit, a mers destul, câmpul se întinde înainte pustiu, bătătorit ca un drum... Alergătorul cade jos, moare. 15 Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt, semn peste care nu se mai poate trece...
                             CENTURIONUL I In sfârşit, unul care vorbeşte clar.
                    CENTURIONUL II                     20
    Vorbele astea le-ar fi putut spune corul.
                    CENTURIONUL III Eu aş propune să n-aibă nici unul din ei mai mult de optzeci de ani. Cel mult 90, cu dispensă...
                    ANTRENORUL                         25
    Pss!
                    LUPTĂTORUL
           (continuându-şi monologul, distant şi „necontingent“)
    Se aude un gâfâit, din spate răsare cineva, un alergător se opreşte, scuipă pe semn şi se pierde în ziare. (Se înclină, iese.) 30
                           (Cortina)
612
MARIN SORESCU
                      TABLOUL II
      Sahi de box, cu saci noi. Luptătorul pe două jronturi, îmbrăcat modem, şi cam slăbănog, se antrenează.
                         LUPTĂTORUL
  5                 (după o rafiilă de izbituri intr-un sac)
       Pe ziua de azi, cred că... A, ba nu! Măcar cinci minute! Cinci minute contează... Dacă nu te antrenezi zilnic, ceas de ceas... (îşi încordează muşchii de hi braţul drept. Cu admiraţie.) Ne încordăm, ne încordăm... (Explicativ.) Asta e situaţia!... Incor-
  10 dare şi iar încordare. (O nouă rajală de bubuituri în saci, trecând de Li unul Li altul. Glas dejbnei care se ceartă. Intră Romica şi Remiza. Se opresc într-o latură a scenei şi continuă cearta.)
                             ROMICA
                          (destul de calmă)
  15 Ba e al meu!
                             REMIZA
       Cum să fie al tău, când e al meu?
                             ROMICA
       E al meu toată ziua!
  20                              REMIZA
                          (cu aceLişi calm)
       E al meu toată ziua, Romica.
                            ROMICA
       Nu, dragă Remiza!
  25                              REMIZA
                             (enervată)
       Dragă, nu fi absurdă! Te rog foarte mult, fără absurdităţi în timpul nostru!
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         613
                         ROMJCA
    îl cunosc de când era atâta. Eu l-am crescut. Eu mi l-am format pe gustul meu personal.
                         REMIZA
                         (triumfătoare)                       5
    Atunci de ce e pe gustul meu? Ori vrei să spui că l-am format împreună?
                                   ROMICA Vreau să spun că numai eu acu...
                         LUPTĂTORUL                           W
             (A ascultat câteva momente. Izbind cu furie în saci)
    Linişte! (O clipă de tăcere.)
                         REMIZA
                         (cu admiraţie)
    E ca un lup.                                              15
                         LUPTĂTORUL
                         (urlă ca un lup)
    Nu! (Din ce in ce mai încet.) Linişte! Linişte! Linişte! (Dă să se antreneze.) Na, că mi-am pierdut şirul... Aşa mi se întâmplă
totdeauna. Cum apuc să mă concentrez pe-o   idee cum     daţi 20
buzna! totul se duce pe gârlă! Se duce învârtindu-se, se duce la vale, se duce... dracului!
                         REMIZA
                         (ofensată)
    Nu drăcui în faţa unor doamne!                            25
                         LUPTĂTORUL Am afirmat doar că totul se duce dracului.
614
MARIN SORESCU
                            ROMICA
       N-ai spus aşa. Ai dat totul dracului. Textual. Ia seama cei spui! Cum poţi să dai totul dracului în ziua de azi?! (Ţipând.) Ori ţi-ai pierdut minţile?
  5                       LUPTĂTORUL
       Mi le pierd acum cu voi.
                             REMIZA (către Romica)
       Cum poţi să învinuieşti un om, când eu cu urechile mele...
  10                      LUPTĂTORUL
                             (hotărât)
       Afară! (vrea să le îmbrâncească afară.)
                            REMIZA
                            (mieroasă)
  15    Iubitule, un singur cuvânt... O vorbă... O vorbuliţă.
                         LUPTĂTORUL
       Nimic...
                            REMIZA
       Nici un cuvânt?
  20                      LUPTĂTORUL
       Nimic.
                            REMIZA
       Mutule!
                            ROMICA
  25                  (ameninţătoare, către Remiza)
       Retrage-ţi insulta! Retracteaz-o!
                            REMIZA
       Eu s-o... retractez?
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI         615
                         ROMICA
                      (ameninţând cu pumnii)
    Da!
                         REMIZA
                         (hotărâtă să reziste)                  5
    Eu?
                         LUPTĂTORUL
                         (împăciuitor)
    Sunt mut. (începe să facă semne.)
                         ROMICA                              10
    Cum?
                         LUPTĂTORUL (alte semne)
    Adică sunt mut.
                         REMIZA                             15
    Dar acum 12 ani nu erai mut. Atunci vorbeai. Atunci îmi spuneai... Din orice fleac... (Pe un ton înalt.) Din orice fleac... îmi ziceai că mă iubeşti. Şi aşa şi pe dincolo... Din orice fleac!
                         LUPTĂTORUL
                         (spăsit)                           20
    O fi greşit.
                         REMIZA
    Inima nu greşeşte niciodată. Merge la fix.
                         LUPTĂTORUL
                         (moale)                            25
    Mai greşeşte. (Râzând.) Merge la chix.
                         REMIZA
    Scurt clarifică-ţi poziţia faţă de mine! Ori, ori!
616
MARIN SORESCU
                             ROMICA Şi faţă de mine. Ori, ori!
 LUPTĂTORUL Afară! Fără nici un ori. Fără nici un ori, ori! (Ameninţător. 5 Nu încercaţi să mă puneţi voi pe mine în situaţii limită...
                           REMIZA (ţlângăreaţă)
       Limită de vârstă? Nu? De ce acum zece ani...
                             ROMICA
  10 De ce alaltăieri...
   LUPTĂTORUL Altele erau condiţiile acum doisprezece ani, altele acum zece ani, altele alaltăieri... (menind) şi altele azi! (Şi mai tare.) Mai bune! (calm) Şi eu eram altul... cel de-acum zece ani nu mai e, cel 15 de-alaltăieri nu mai e... (visător) Unde-or fi dispărut toţi ăştia?
                             REMIZA
       Atunci m-ai minţit.
                             ROMICA
       Bine ţi-a făcut! Nu meriţi să-ţi vorbească cineva sincer. 20                              LUPTĂTORUL
       Nu te-am minţit. Dar, cum ţi-am spus, alta era situaţia. Alta presiunea atmosferică, alta circulaţia sângelui. Altă mâncare de peşte! Ce sunt eu vinovat dacă acum o sută de ani mi-oi fi aruncat ochii pe-o femeie. Mi-o fi plăcut atunci, nu zic ba.
  25                                  ROMICA
       Şi-ncă cum!
                            REMIZA
       Oho!
l.UPTATORUL PE DOUA FRONTURI           617
                         LUPTĂTORUL Dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi placă toată viaţa, şi-n vecii vecilor.
                         REMIZA
                         (mieros)                             5
    O vorbă... O vorbuliţă...
                         LUPTĂTORUL
                         (şovăielnic)
    Şi după ce ţi-o spun?
                         REMIZA                              10
    Spune vorba aia... şi...
                         LUPTĂTORUL
                         (hotănît)
    Afară! Afară! Femei! lată uşa, femei!
                         ROMICA                              '5
                         (mărturisire)
    îmi iau inima-n dinţi: te iubesc.
                         LUPTĂTORUL Nu pe mine mă iubeşti! Iubeşti un porc, un mascul. Nu-s acela eu! Nu  sunt mascul în continuu, nu sunt...            20
                         ROMICA
                         (îi dă o palmă)
    Na!
                         LUPTĂTORUL
 (perplex un moment, apoi se repede Li un sac de box şi-i arde câţiva pumni). 25 REMIZA
                         (cu mare regret)
       De ce n-ai pocnit-o? Eram martoră că ea a-nceput.
618
MARIN SORESCU
                          I.UPTĂTORUI.
                            (calmat)
      Dragele mele copile... Ori cum vă cheamă?
                          ROMIC.A
  5     Hm! Vrei să spui că ne-ai uitat şi numele?
                          LUPTĂTORUL Frumoase nume mai au femeile din ziua de azi!... Păcat că se uită repede. întâi numele, apoi prenumele, apoi ocupaţia casnică, apoi adresa, apoi... (gen ele lehamite) Totul, totul se duce 10 dra... vreau să spun, nimic nu rezistă la proba timpului. Uite, pe vremea romanilor femeile erau mai statornice în sufletul omului. Uite-aici (gest spre inimă. Către Romica.) Ori cum spuneai că te cheamă?
                          ROMICA
  15    Romica... De la Mica. După ce-am fost la Roma mi-au
  spus Romica.
    LUPTĂTORUL Romica!... Splendid... (către Remiza.) Ş i pe tine, frumoaso?
                           REMIZA
  20                        (tmîndră)
      Remiza. De la Artemiza.
                          LUPTĂTORUL Trebuie să fie la mijloc ceva istoric. Ceva adânc, (trist) Dar
  ce? Cu mine s-a petrecut o istorie, dar care? Am           un mare
  25 lapsus... în fiecare zi. Sunt omul lapsusului... Dragele mele, Romica şi Remiza... dacă o să vă spun că vă iubesc pe amândouă - da, acum îmi dau seama că vă iubesc pe amândouă -n-o să mă credeţi. In egală măsură.
LUPTĂTORUL Pli DOUA FRONTURI
                            REMIZA
    Eu nu cred, nu pot să cred că eşti în stare să iubeşti sincer, să te îndrăgosteşti măcar şi pentru un ceas de una ca ea. (cu
/iispreţ) E lălâie.
                            ROMICA                                 5
    Ba mă iubeşte numai pe mine... (cătreRemizat) Numai după mine ii sfârâie călcâiele, dar a zis-o din politeţe, că i-am fi dragi amândouă, (nule) Să împace şi capra şi varza. I u, curvo, eşti capra... (tlupă o pauză) Şi varza! Pentru că e limpede ca lumina zilei că un bătrân lup de mare ca el...                           io
                            LUPTĂTORUL
                            (trist)
    N-am fost niciodată pe mare, n-am văzut marea, (visător) Marea albastră...
                            ROMICA                                15
    Dar adineauri ai făcut ca lupul (continuând)... că un lup de mare, încercat, poate să-şi pună ochi pe o... (Nu găseşte cuvântul.)
                            REMIZA
                       (aşteptând încordata)
    Zi-ii (ameninţătoare) Zi-i!                                   20
                            ROMICA
    Nu găsesc cuvântul.
                            LUPTĂTORUL
                       (neliniştit dintr-o dată)
Cât o fi ceasul? A bătut.
 REMIZA
                         LUPTĂTORUL
                         (speriat)
   Nuu! Să nu-mi spui asta!                               .30
620
 MARIN SORF.SCU
                         ROMI CA
      Intr-adevăr a bătut.
                         LUPTĂTORUL Na! Şi eu nu sunt nici pc departe pregătit. (J'nrios) Din cauza 5 voastră, că mă ţineţi de vorbă. Mă cieăliţi. Acum e timp să cicăleşti un bărbat in roată firea? Afară! (calm) Adică nu... nu pe tonul ăsta... Vă rog să mă iertaţi. Ştiţi, nervii. Ieşiţi frumuşel afară.
                         ROM IC A 10    Cum, tot ne dai afară?
      LUPTĂTORUL Da, dar pe alt ton. Am pronunţat cuvântul fiumuşel. REMIZA
      Asta înseamnă că rămânem prieteni.
 /5                      LUPTĂTORUL
      Ba bine că nu!...
                         ROMICA Prieten cu mine, ori cu ea?
                         LUPTĂTORUL
 20    Vă priveşte.
        K al meu!
        Ba e al meu!
                     ROMICA
 REMIZA
I UPTATORUL PE DOUA FRONTURI        621
                           LUPTĂTORUL
                        (arătându-le nş,i)
       Poftim uşa! Adică... de ce să ridicăm tonul? (aure Romica)
Pe vremuri aveam un arc cu săgeţi. Unde-o fi? Unde naiba l-oi fi uitat?                                                   5
                        ROM ICA
   Un arc cu săgeţi? Ce idee. Mă rog, mâ duc. Poate-ţi face trebuinţă. (Iese.)
                        LUPTĂTORUL
             (începe înfrigurat să se antreneze. Câjaie.)   10
                              REMIZA
    lată-ne singuri.
                        LUPTĂTORUL
    Ce?
                        REMIZA                              /5
                              (mai tare)
    lată-nc singuri, în sfârşit, şi singuri...
                        LUPTĂTORUL
    Cee? Ce-ai zis?
                        REMIZA                              20
                               (ţipând)
    Că am rămas singuri.
                        LUPTĂTORUL
                            (antrenându-se)
    Am rămas...      cum? N-aud.                            25
                              REMIZA
    Singurei, singurei...
622
MARIN SORESCTJ
                         LUPTĂTORUL (neatent)
   Mda... bineînţeles... Mare nevoie am de-un arc cu săgeţi. Mai ales acum, în noile condiţii create. N-ai vrea tu... ştii, mare
  5 nevoie aş avea de-un arc cu săgeţi... Mâ antrenez eu, dar, oricum.. . îmi trebuie şi-o armă... Şi condiţie fizică, dar şi arme! (izbind intr-un sac) Să nu mă ia pe nepregătite.
                            REMIZA
       Bine. (Iese.)
  10                          LUPTĂTORUL
                            (fredonând)
       Şi între noi se-ntinde-o depărtare / De-o mare, un ocean şi o câmpie... (pe alt ton) Femeia asta are pe cineva-n baie... (intră Remiza cu un pat de campanie.)
  15                            REMIZA
       Ce-ai spus?
                         LUPTĂTORUL
                            (tresărind)
       Că ai pe cineva-n baie...
  20                            REMIZA
       Prostii! N-am pe nimeni în baie. (râzând) N-am nici măcar baie. Nu te am decât pe tine.
                         LUPTĂTORUL
       Prostii!
  25                            REMIZA
                     (întinde patid, se aşază pe el)
   Ţi-am adus arcul. Nu vii să te întinzi niţel? Vei fi fiind ostenit. Atâtea bătăi! Atâta încordare... întinde-te aici...
                         LUPTĂTORUL
  30 Eu mai aştept. (Pauză.)
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         623
                              REMIZA
    Nu vii? Arcurile sunt reci... (arata spre pat) () să le simţim... o să le simţim... Hi-hi! (râde.)
                           LUPTĂTORUL
    Eu mai aştept.                                                   5
                              REMIZA
    Ce aştepţi? Pe cine aştepţi? Pentru numele lui... hm! de ce eşti aşa de taciturn?
                          LUPTĂTORUL
    Ce ştii tu despre moarte?                                       10
                              REMIZA
                               (ofensată)
    Hm! Moartea! O sursă nesecată de pomeni... Mori tu şi-o să-ţi fac un parastas!...
                          LUPTĂTORUL                             15
                          (privind în gol)
    Pss! Cei mai taciturni sunt morţii. Ei au pe ochi un vizor. Privesc cerul şi de câte ori cade o stea, se mai zăvorăsc o dată. N-am auzit încă să fi deschis cuiva, Dumnezeu de-ar veni personal, oricine-ar fi, nu-i interesează. Călări pe herghelia voas- 20 tră de excitanţi (cafeaua are loc mai în faţă, imediat după lumină, între o femeie şi o altă femeie) - bieţi oameni vii, degeaba bateţi mormintele! Morţii stau în spatele pământului, ah, respiraţia le e tăiată de un fir de iarbă... Se uită la harta vieţii, un
fir de iarbă... le taie respiraţia... şi nu vor   să vă dea drumul. 25
                          REMIZA
    Aşa o fi. Dar cam lung! Cam complicat. Să nu ne gândim la moarte, câtă vreme suntem împreună, (prwindu-lprovocator) Suntem singuri. (Zgomot de paşi.)
624
MARIN SORESCU
                            ROMICA
                        (intră într-un suflet)
       N-am găsit nici arc, nici săgeţi.
                        I.UPTATORUI.
  5                        (stânjenit)
       Poate n-ai ştiut tu să-ntrebi. Cum ai întrebat?
                           ROMICA
       „Daţi-mi nişte săgeţi de-un pol şi-un arc.“
                            REMIZA 10    Trebuia să pui arcul întâi.
                            LUPTĂTORUL
       Şi ce-au zis?
                           ROMICA
       Au zis că n-au.
  15                            REMIZA
       Mint. Precis mint. Mint cu neruşinare. Au, dar le ţin pentru străini. Ai face bine să te duci să le-o spui în faţă, la prăvălie. De la obraz.
                            ROMICA
  20    Ca să rămâi tu aici întinsă în pat... (către Luptător) Aha,
  de-aia mă tot trimiţi pe mine după săgeţi, ca să te întinzi tu cu târfa asta...
                        LUPTĂTORUL
       Cu cine?
  25                            ROMICA
       Ei, cu...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
625
                        REMIZA
                        (sare ca arsă)
    Dacă pronunţi o silabă...
                        ROMICA
    la-ţi patul şi cară-te!                                  5
                        I.UPTÂTORUI.
                        (către Remiza)
    Du-te tu şi cumpără-mi o puşcă. Ştii cum să ceri: „Vă rog să-mi daţi o puşcă şi-un leu...“
                        REMIZA                              10
                        (codindu-se)
    Şi dacă zic că n-au?
                        LUPTĂTORUL Să-ţi dea ceva acolo. Un cuţit, un pistol, o flintă, o carabină, o armă de vânătoare... Un puşcoci... Fac concesii... 15
                        REMIZA
    Dar să nu dea naiba să... (iese)
                        ROMICA
                        (se asază pe pat)
    Vino...                                                 20
                        LUPTĂTORUL
    Nu vin.
                        ROMICA
    De ce?
                       LUPTĂTORUL                            25
    Sunt neînarmat. Mi-e frică.
626
MARIN SORESCU
                             ROMICA
                         (începe să se dezbrace)
       De mine? Ţi-e frică de mine? (râde) Tocmai de una ca mine, care n-aş omorî o muscă!
 5                            LUPTĂTORUL
       Nu. De ei.
                             ROMICA
               (oarecum speriată, dar continuă să se despoaie)
       De care ei? io                           LUPTĂTORUL
                             (tremurând)
       De Ei.
                             ROMICA
                        (vrând s-o dea pe glumă)
 15    Care ei? (ca să alunge spaima) Ei, lasă!
     LUPTĂTORUL Ba-mi e o frică de nu mai pot... Cât să mai fie ceasul? ROMICA
            (goalii sau aproape goală, după cum vorfi vremurile)
 20    E două. (îşi scoate şi ceasul.)
                            LUPTĂTORUL Două? O mai fi mult până la ora H?
                             ROMICA
                 (aşa cum stă întinsă în pat, provocatoare,
 25                  seamănă cu un ultimatum roman)
     Se zice că semăn cu un ultimatum roman. Dar n-am pisică...
  LUPTĂTORUL O mai fi mult până la ora H? (unnărindu-şigândurile) Dimineaţa la ora trei se strâng toţi în curtea cimitirului, curtea inte-30 rioară. Se aşază-n careu şi-şi mănâncă zorit coliva. E o colivă
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         627
bună, de casă, făcută sus, sus de tot, pe pământ, dată creştineşte de pomană şi ajunsă aici prin intermediul crucii roşii, crucii negre, crucii aplecate ori crucii de mesteacăn. Mestecă aşa, într-o linişte — mi-e o frică să spun cuvântul - monnântală, molfăind cu gingiile lor ca vai de lume şi mereu ferindu-se de 5 microbi, până când unul, de pe la coada careului, tresare şi începe să ţipe aşa: „la mâna de pe mine!“ Şi toţi încep să se scuture şi să strige aşa: „la mâna de pe mine“. Vai, nu e nici o mână pe nimeni, se poate? De ce ne-o fi intrat nouă în cap că răul poate fi făcut numai cu mâna? Nu e nimic, e un rău dincolo 10 de orice gheară, ce vă strânge pe voi, ce vă sufocă încetinel, ca nişte bulgări de pământ. Nu sunt mâini, nu mai sunt, nu sunt mâini. (După o scurtă tăcere pe nit ton.) Asta a fost ora trei.
    Ora H e când armatele noastre atacă victorios, (speriat) Şi 25 eu nu sunt încă destul de antrenat...
    Vino... antrenat, neantrenat, măcar să murim odată... Tu ştii să săruţi? Se zice că închizi ochii când ţi se pare că se dez-
                    ROMICA
Din noapte?
   15
LUPTĂTORUL
20
                    ROMICA
bracă o fată în casa vecină. Vino...
   30
628
MARIN SORESCU
                         LUPTĂTORUL                         ,4
       Vin, dar să mă mai antrenez niţel. Fericirea personală. (Izbeşte de câteva ori in saci. Intre timp Romica s-a îmbrăcat.) *
                                                               î
                          ROMICA
  5 Ai pierdut un moment cheie... (zâmbind) Poate chiar ora H şi celelalte: i, j, k, 1, m, n,... după alfabetul civil.    ‘
                          LUPTĂTORUL                           ‘
                          (repede)
       A trecut ora H? A, nu se poate... Ora H e ora când arma-.
  io tele noastre atacă victorios... (Privind-o lung.) Nu eşti urâtă deloc! Si dacă eşti atât de frumoasă îmbrăcară... goală, cum vei fi arătând tu goală?... Ai? Iartă-mi obrăznicia. Goală ca Venus... Eu de câte ori văd spuma mării... mai aştept ceva... un ceas, două... S-apară ciunga.
  15                                                      ROMICA
       Unii bărbaţi sunt atât de pudici, încât în imaginaţia lor, femeia face baie îmbrăcată, (râde) Nu ştiu cine-a zis asta, dar a nimerit-o.
                          LUPTĂTORUL
  20                                                 (privind-o)
       Zău, că m-aş îndrăgosti de tine, dacă n-ar trece timpul aşa de repede. Ştii cum se urmează orele? Una după alta, una după alta... şi-ţi frămânţi creierii ce să faci mai întâi. Pentru că se apropie ora H.
  25                                                      ROMICA
       Un fel de ceasul cel rău, după câte înţeleg.
                          LUPTĂTORUL Da. Ceasul rău... H.
I.UPTĂTORUl. PE DOUĂ FRONTURI
629
                                 ROMICA
                                    (iute)
    Ştiu un cântec de ceas rău... E descântec, dar eu l-am făcut cântec... Stai să jni-1 aduc aminte... Na, că nu-mi vine!... Şi-l aveam pe limbă... Adică... aşa... Da’ care-o fi melodia? (încearcă să cânte pe diferite voci.)
                 „Te-am strigat din crucile umerilor Ai auzit şi-ai plecat Te-am strigat din ceafă Ai auzit şi-ai plecat Te-am strigat din cârcă Ai auzit şi-ai plecat Te-am strigat din rărunchi Ai auzit şi-ai plecat...
    (Pe alt ton)-. Te-am strigat din splină Ai auzit şi-ai plecat Te-am strigat din pulpi din copita piciorului din dor...
    (Alt ton):  Şi, parcă mai era ceva...
    (Alt ton):  Şi din ţâţe te-am strigat
                 Şi din călcâie Şi din mijloc
                 Şi dintre degetele picioarelor...
    (După o pauză): Nu, descântecul trebuie spus ca un descântec. (hi dă ochii peste cap. ]n transă:)
                 Şi din ghiocii ochilor te-am strigat Ai auzit şi-ai plecat.
                Te-am strigat din gene şi din sprincene
                 Ai auzit şi-ai plecat
                 Şi din zgârciu nasului
                 Şi din plămâni
                 Şi din maiu
                 Şi din rânză
                 Şi din măruntaie te-am strigat...
630
                      MARIN SORESCU
                  LUPTĂTORUL
            Hoo! Ajunge! M-ai strigat, am auzit şi-am plecat.
                      ROMICA
        Nu tu... Ceasul rău... Tu să rămâi, ceasul rău sâ se ducă. 5 Mama era dintr-un oraş. Care era dintr-un sat... fiindcă satul se făcuse oraş odată cu părinţii mei... care-şi mai aduceau aminte de sat şi mai ales dc-un descântec de ceas rău... Că ceasul rău, zicea bunica, e mai rău decât cancerul... E o întâmplare nu o necesitate... zicea bunica - şi trebuie să fii înarmat c-un 10 descântec anti-ceas rău - asta n-o mai zicea bunica, o zic eu... Şi descântecul cel mai eficace cred c-ar fi ăsta:
   (în transa descântecului)
20
15
Ascultă strigarea mea:
Din coate Din unghii
Din coaste te-am strigat Şi-ai plecat
Din subsuori te-am strigat Ai auzit şi-ai plecat Te-am strigat din pumni Ai auzit şi-ai plecat Te-am strigat din palme Ai auzit şi-ai plecat Duce-te-ai!
25
       Sus, voinice Pe descântecul meu...
             LUPTĂTORUL
Dacă-1 mai strigi mult, chiar vine...
ROMICA
30 îl strig să plece...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI        631
                     LUPTĂTORUL însă numai pentru inamic este ceasul rău... Pentru inamic, înţelegi? Dar de ce nu stai jos? Prezenţa ta îmi face bine, mă tulbură. Ştii câteodată am impresia că sunt prea limpede reflectat. .. Ca o apă prea lină, prea limpede, care a reflectat prea mult cerul, păsările, copacii... Şi parcă aş vrea să mă tulbure cineva. Să vină cineva şi să dea cu piatra... să mă tulbure... Tu poţi... vreau să spun ai fi în stare să lapidezi profeţii? Vreau să spun... să arunci cu piatra în...
                        ROMICA
    M-am transformat şi eu mult de când te iubesc. Sunt cu mult mai profundă. Te rog să mă crezi că altfel văd viaţa... Am nevoie de tine... în viaţa asta, care e atât de greu de suportat singură.
                     LUPTĂTORUL Mda! (O mângâie, scurtă scenă de poezie.) Aş merge după tine până la capătul pământului... Pe un câmp de zăpadă. Tu lăsând urme adânci în zăpadă şi eu venind din urmă şi încercând să întorc toate aceste urme spre mine. Transformându-le în inimioare... un şir nesfârşit de inimioare şi tu străpungându-le cu o săgeată...(Râde.)
                        ROMICA Fără săgeată... e de bâlci...
                     LUPTĂTORUL Sau printr-o pădure...
                        ROMICA
    Dar tu înainte, că prin pădure sunt fiare...
632
MARIN SORESCU
                         LUPTĂTORUL Da, eu înainte... presărând frunze în calea ta... ramuri de arin... Văzând un loc de casă în fiecare poiană... Şi tu strigân-du-mă la masă...
  5                            ROMICA
                          (râzând)
      Prea repede cu masa... Mai lungeşte poezia, că ai pornit-o bine.
                         LUPTĂTORUL
  10 îţi place?
                         ROMICA
      Da...
        LUPTĂTORUL Tu mi-ai dat ideea... (Prozaic.) Femeia e ideea...
  15                           ROMICA
      Femeia e căminul...
LUPTĂTORUL Căminul şi cantina...Lângă tine simt nevoia să fiu tandru.. . După opt ore de pumni... e tare bine să mângâi o fe-20 meie... Să-i iei părul mătăsos între degete... sau degetele fragile între degete... să se nască aşa din senin electricitatea...
                         ROMICA
      Sunt nebună după câmpul ăsta magnetic şi după electricitatea aceasta secretă, de uz casnic... E bine, e minunat cu 25 tine!... Te rog să nu mă părăseşti niciodată... Să te gândeşti la urmele acelea pe zăpadă, două convoaie de inimioare... eu... copiii noştri... copiii copiilor noştri venind spre tine...
LUPTĂTORUL P£ DOUA FRONTURI         633
                          LUPTĂTORUL
                          (speriat intr-adevăr)
    Dar cât o fi ceasul? Şi la urma urmei... (si mai speriat) dacă eşti înţeleasă cu ei, să mă ţii de vorbă? Şi să mă ia prin surprindere? (trist) Nu mai am încredere în oameni! Prezenţa ta îmi face 5 bine, dar nu mai am încredere în oameni.
                         ROM1CA
    Să crezi în femeie... dacă nu crezi în oameni.
                          LUPTĂTORUL
    Cred cât pot, dar... dacă e înţeleasă cu ei? Pricepi? (începe 10 să se antreneze) Marile drame ale omenirii, cum deduci tu că s-au consumat? Aşa... pe uscat? Fără iubire? nu, dimpotrivă! Cu multă pasiune... Poate chiar prea multă! Şi de aici marile drame ale omenirii. De-aia, eu mă căznesc să ţin cumpăna... Să ţin contra... Măcar eu... Asta contează, cât de cât, la echilibrul J5 universal...
                         ROMICA
                              (hotărâtă)
    Acum, să-ţi spun drept... pentru că te iubesc. (încet) Sunt înţeleasă cu ei...                                         20
                     LUPTĂTORUL (îşi dă cu ptimnii in cap)
    Mă distrugi! Ceea ce era doar o presupunere devine certitudine!.. . Mă distrugi. Până şi tu...
                         ROMICA                            25
    Stai, că n-am terminat... Pentru că, în acelaşi timp, te iubesc. .. Am intrat, fără să vreau, într-o aporie... Cunoşti filosofía antică? Pentru mine nu mai există ieşire, ca şi pentru antici... decât prin evul mediu...
634
MARIN SORESCU
                         LUPTĂTORUL
       Va urma o perioadă de întuneric... De aceea vrei să rămâi în patul meu... în întunericul de ev mediu al patului, să-mi umpli viaţa de aporii... şi să mă ţii de vorbă. Ca ei să câştige 5 teren... Să mă atace ei... (aleargă neliniştit prin scenă)
                           ROM1CA
       Stai! îţi risipeşti caloriile. Mai bine spune ceva. Un monolog. Ei mi-au destăinuit că tu vorbeşti singur foarte frumos şi foarte adânc.
10                       LUPTĂTORUL                           j
       Da, dar e ora patru. E timpul să completez fişa. Totdeauna, | la ora asta înaintată, completez fişa; ce-am observat eu mai im- \ portant astăzi? Dacă a fost înnorat? Dacă am dat noroc cu j cineva? Cu cine şi de ce? E căsătorit, cu cine e căsătorit? Dacă i 15 are rude moarte? Pe cine-am văzut? Câţi prieteni are în colţ? j Ce mi-a trecut astăzi prin cap? Cum mi-a trecut: vertical sau orizontal? Ce se mai aude? Ce nu se mai aude?
                           ROMICA
       (foarte curioasă, îi întrerupe monologul, care mergea aşa de bine)
    20 Ce se mai aude? Adică... vreau să spun, ce nu se mai aude? Iartă-mă că ţi-am întrerupt monologul care mergea aşa de bine...
                         LUPTĂTORUL
       în fiecare zi se aude ceva şi nu se mai aude altceva. Dar trebuie să fii foarte atent sa pricepi: I a ce temperatură a îngheţat 25 apa în înecatul găsit în lac? Dacă am fost căsătorit? Dacă am primit vreo medalie? Dacă am primit vreo scrisoare şi nu o medalie? Cine-mi scrie şi în ce scop, mărturisit sau citit printre rânduri, pe sub rânduri, peste rânduri, printre rânduri, pe sărite. Dacă astăzi am călătorit în străinătate? Unde? M-am întâl-30 nit cu cineva? E cald sau frig afară? Dar înăuntru? Unde e mai cald şi mai bine, înăuntru sau afară? E mai bine pentru că e mai
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         635
cald, sau e mai bine pentru că e mai răcoare? E mai răcoare în casă sau e mai răcoare în beci? Unde pot fi găsit când dorm? Dacă mai am ceva de adăugat. Fişele acestea le adun, am un teanc mare şi le dau periodic Bibliotecii Academiei, la fişat.
                        ROMICA                            5
                        (după un timp)
    Deci a fost ora patru... Şi le fişează?
                        LUPTĂTORUL Nu ie fişează... că au prea multe... Că veni vorba: cine sunt Ei?                                                         10
                        ROMICA
    Nu ştiu. Dacă aş şti...
                        LUPTĂTORUL Lucrezi pentru ei, dar nu ştii cine sunt...
                        ROMICA                                   15
    Asta e o altă contradicţie... In orice caz, orele îţi sunt numărate. Şi odată cu ale tale - ale mele.
                        LUPTĂTORUL Nu, tu o să scapi... în ceea ce mă priveşte,... presimt că se apropie tragedia... Acum să-ţi fac o mărturisire... fiind ul- 20
tima. Ştii, eu am iubit multe femei...         diferite... fiecare mi-a
plăcut în alt fel... Fiecare a fost frumoasă în alt fel... Mi-a vorbit altfel, un alt timbru... Am colecţionat şi timbre... vreau să spun... voci...
                        ROMICA                                   25
    Ştiam... sunt multe...
   LUPTĂTORUL Un adevărat cor. Dar să nu pomenim de cor... acum când tragedia antică nu mai are căutare. Eschil, Sofocle, Euripide -
636
MARIN SORHSCU
    aveau în loc de barbă un cor... Un cor întreg până la pământ.
  (se ¿nulpuşi) Pss!
                              REMIZA
                                (intră)
  5     N-am găsit arme! în schimb, am venit cu corul întreprinderii.
                           LUPTĂTORUL
                               (speriat)
       Ce cor?
                              ROMICA
  10    AI întreprinderii. Cică au repetiţie aici.
                           LUPTĂTORUL Să nu dai drumul la cor... peste mine... Se apropie ora H. Şi mă încurcă.
       (uşa se deschide, in sală năvălesc vreo şase fete tinere şi frumoase)
  15                              GI.AFIRA
       Nu se poare, sala ne-a fost fixată pentru repetiţii!
                           LUPTĂTORUL Le cunosc. Sunt ele.
       Pe ele le-am iubit... pe apucate... Dar sincer... Trebuie 20 să plătesc odată... Arătaţi-mi mie bărbatul care să fi rămas credincios... să se fi mulţumit cu o singură mare pasiune... Pasiunea vieţii lui... Arătaţi-mi-1... şi-i iau amprentele! Că e caz de puşcărie... Trebuia să plătesc odată şi-odată! Deşi nu acum, tocmai când mă aşteptam mai puţin...
  25                             (Cortina)
                 ACTUL II
                      SPARGI-REA FRONTULUI TABLOUL III
    Acelaşi rlecor. Luptătorul singur, pipăind ca un orb pereţii.
                         LUPTĂTORUL                                  I
    Iar păianjenul din colţ aşteaptă... Mă aşteaptă... Mă aşteaptă încurcat în iţele lui... De când cu criza asta, nu-i mai vin nici lui muştele la timp. Mi-a trecut prin cap Să mă dau la păianjen. Să mă lege cu fire de mătase şl să mă ronţăie. Păianjenul din colţ, despre cl c vorba. (văit,iudu-se) Dar nu pot s-ajung tu la el. Pe de altă parte, şi el e tare speriat. S-a retras cât a putut mai departe. I s-au mărit ochii de groază. Ori crede că eu as intenţiona să-1...? Mă rog, atunci e prost.
    (In tot t/cest timp a încercat m diferite moduri să se urce pe perete, dimd cit
                     ochii de becul din tavan,)                      M
    lată un punct de sprijin. Ţuşti pe bec! M-aş agăţa de el. L-aş înlocui pentru o fracţiune de secundă. Aş lace pe luminătorul. Luminătorul omenirii... (Râde.) însă nu am chel de nimic, uite, deodată mi-a trecut cheful... Nu ştiu de ce... Mi-e pur şi simplu lehamite...   Si   păianjenul ăsta, care fuge  de mine...   Mă,  X
prostule, ia-mă   în  pânza ta... Ia-mă, cât sunt tras pe sfoară de
soartă... (intră Remiza.)
638
MARIN SORESCU
                      REMIZA (dezbrâcăndu-se ruşinată)
                                   Să nu mi-o iei în nume de rău.
                         LUPTĂTORUL
  5 Ce?
                                        REMIZA Să nu mi-o iei în nume de rău...
                        LUPTĂTORUL Faci şi tu ce poţi, ce-ţi dictează interesele taie.
  ¡0                         REMIZA
       De casă.
                        LUPTĂTORUL De casă şi masă gratis. Căminul şi cantina, cum spuneam. Tu trebuie să ţii casa... să umpli casa... despuindu-te.
  15 Bluza colo, fusta dincolo... ciorapii pe scaun... Să umpli casa... goală. (Râde.)
                                                        REMIZA
       Nu mă judeca aspru, deşi o merit. Nici nu ştii ce ruşine-mi e că sunt femeie... Când mă uit în oglindă şi văd că sunt toată 20 femeie... odată mă roşesc, (continuândsă se dezbrace) Să-ţi arăt, de exemplu...
                         LUPTĂTORUL
       Ei, lasă...
                                                        REMIZA
  25                       (continuând)
       ... ce semn mi-a rămas mie de la bombardamente... mi-a rămas aşa o vânătaie aici pe coapsă...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
639
                          LUPTĂTORUL (gelos)
    Te-a muşcat cineva... Cine? spune, că te omor?
                             REMIZA
    E o simplă vânătaie... de culoare vânătă... care dispare 5 peste câteva zile...
                        LUPTĂTORUL Dacă dispare peste câteva zile, cum o ai de la bombardamente? Pe cine crezi tu că...? Află că nu mai sunt copil... Sunt frecat de chestii de-astea... De minciuni de-astea fe- 10 meieşti... Cum o ai de la bombardamente, dacă dispare după două-trei zile?
                             REMIZA
    Da, dar după două-trei zile apare iar... (reproş) Ţi-am spus eu c-o să mă judeci aspru şi greşit! înainte de-a mă căsători le 15
spun viitorilor mei soţi: „Mai devreme sau      mai târziu o să mă
   judeci greşit“. Şi exact aşa se întâmplă... mai devreme sau mai târziu... greşit, greşit şi iar greşit mă judecaţi toţi. Şi aspru.
                          LUPTĂTORUL
                          (înţelegător)                          20
    Ai început să cunoşti şi tu viaţa...
                          REMIZA
                          (cu impertinenţă)
    Viaţa ar trebui cunoscută mai întâi în părţile ei cele mai sexi.
                        LUPTĂTORUL                               ¿5
    Degeaba cauţi tu să-mi biciui imaginaţia...
                          REMIZA
    O statistică merovingiană arată că la femei partea cea mai sexi e... ghici?
640
MARIN SORESCU
                            LUPTĂTORUL
                                (enervat)
        Să nu mă-nveţe pe mine statisticile unde să mă uit... REMIZA
  5 Porţiunea dintre popou şi pulpă...
                            LUPTĂTORUL O bună porţiune... o bună porţie (nîde.)
                                REMIZA
        Bună rea... asta e! De aceea unele femei nu numai că merg 10 cu partea asta complet despuiată, dar îşi mai aplică din loc în loc şi câte un abţibild... ca să atragă atenţia... Ba chiar citate... Maxime...
                            LUPTĂTORUL Aşa e când Iaşi abţibildurile pe mâna femeilor... Abţibil-15 durile şi citatele...
                                REMIZA
        Vrei să spui, când laşi copiii pe mâna femeilor?
                            LUPTĂTORUL Tu încă nu ţi-ai aplicat vânătăi... adică abţibilduri...? 20                               REMIZA
        Eu? A, nu!... Nu suport corp străin pe mine... nu suport, abia dacă suport... furoul... (îlscoate.) Nu mă judeca prea aspru, că mă dezbrac... deşi fac asta în fiecare zi...
                            LUPTĂTORUL
  25                            (iarăşi gelos)
        în fiecare zi?
                                REMIZA
    Voiam să spun că deşi zilnic... şi uneori de mai multe ori pe zi - ah, ador duşul! - acum mi-e tare ruşine... de martori.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         641
   însă e ceva peste puterile mele. Ceva care vine din adânc, din preistorie. .. de unde naiba o veni nu ştiu, dar... asta e situaţia...
                         LUPTĂTORUL
    Destul de delicată.
                         REMIZA                             5
     Mie-mi spui? Foarte delicată. Tu crezi că vine din preistorie?
                         LUPTĂTORUL,
    Cine?
                            REMIZA
    Avântul acesta al perpetuării speciei, ca să vorbim ştiinţific, io deşi aici e vorba mai mult de artă decât de ştiinţă. Crezi că vine chiar din preistorie? Din peşterile acelea cu schelete de urşi?
                      LUPTĂTORUL O fi   trecând şi   pe-acolo... Am văzut o croitorie care se
numea „Avântul îmbrăcămintei“ (râde.)                      15
                         REMIZA
     Mi se pare c-am văzut-o şi eu... Aici, cum dai colţul...
         LUPTĂTORUL Exact... (După o scurtă pauză.) Tot îţi mai e ruşine?
                         REMIZA                            20
    O,    da!... Odată am vrut chiar să mă castrez. Castmtio bene-volentiae, spuneau romanii.
                      LUPTĂTORUL Vai, draga mea... Nu ştiam că şi femeile...
                         REMIZA                            25
    Dar n-am ştiut ce să tai mai întâi... Am tăiat şi eu un sân la nimereală...
642
MARIN SORESCU
                       LUPTĂTORUL
                           (speriat)
       Ia nimereală? Care?
                            REMIZA 5 Am impresia că dreptul...
                        LUPTĂTORUL Nu se poate! la să văd.
                            REMIZA
       N-ai ce vedea, că mi-a crescut la loc. Acum nici eu nu mai W ştiu precis care... Poate-mi spui tu?
                        LUPTĂTORUL
                        (se apropie, studiază)            ■'*
    De, ştiu eu? Dac-aş avea o lupă... Chestia e că e veritabil..! REMIZA
 15    Bineînţeles, bineînţeles... Eu nici gene false, nici nimic...
 Adică totul, de sus până jos... aur curat, ca să zic aşa...
                        LUPTĂTORUL
       Dar perlele astea?
                            REMIZA
 20    Pardon!!! Astea sunt false... Am uitat...
                        LUPTĂTORUL Atunci să le dăm jos... Să nu te mai prind cu perle false la gât. La gâtul meu... că e al meu gâtul tău, nu?... Ştii care e cel mai sigur leac când te doare gâtul?
 25                            REMIZA
       Care?
                       LUPTĂTORUL
       Ghilotina.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         643
                          REMIZA
    Bineînţeles, n-ar avea nici un rost... mai ales când totul în jur e de 12 carate, de 14...
 LUPTĂTORUL Şi mie tot aşa mi se întâmplă. Când încerc să-mi înăbuş 5 dorinţa, răsare la loc... Asta apropo de ce vorbeam adineauri...
                          REMIZA
    Păi, vezi! Nu le mai înăbuşi şi pace!.... (Stândcu hainele-n mână.) Nu ştiu unde să pun bulendrele astea...
                     LUPTĂTORUL                           io
    Pe tine...
                          REMIZA
    Fără aluzii... indecente. Nimic nu e mai frumos decât un nud. Grecii ţineau mult la perfecţiunea formelor...
                     LUPTĂTORUL                           15
    Da, ca şi turcii... ca şi mamelucii... Ştii c-a început să-mi
  cadă părul? Poate de-aceea orice spun, sună în doi peri. (Râde.)
                                   REMIZA Totul atârnă de-un fir de păr.
                     I.UPTĂTORUI.                         20
    Să nu mai despicăm firul de păr în patru...
                          REMIZA
    Să nu încurcăm firele.
                     LUPTĂTORUL Eu am  o fire... tu ai altă fire.                     25
                          REMIZA
    Dar eu ce fac?
644
MARIN SORESCU
                           LUPTĂTORUL întreprinde şi tu ceva de capul tău...
                           REMIZA Bine! (Se îmbracă ameninţător.)
 5                         LUPTĂTORUL
        Am văzut un om gol cu un cuţit înfipt în spate.
                          REMIZA
       Gol?
                           LUPTĂTORUL
 W Gol... doar cu cuţitul ăla pe el... şi cu un ciorap... într-un picior... Stătea aşa, cu spatele în jos... cum îl văzuse pictorul...
                           REMIZA
         Care pictor?
  15 Autorul...
                    LUPTĂTORUL
                            REMIZA
                            (pe gânduri)
       Cu un cuţit de-ăla ini-am tăiat eu sânul.
                            LUPTĂTORUL
  20 Să nu mai faci asta! Mai bine-ţi tai mâinile şi semeni cu ciunga aia... Ce-ar fi fost Venus din Milo fără sâni? Te-ai gândit? N-ar fi mai fost nimic... pentru ea asta e totul...
                            REMIZA
       Văd că la altele te uiţi...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
645
                          LUPTĂTORUL
                          (continuând)
    Abia dacă observi că n-are mâini. Grecii puneau mare bază pe asta... la ei toate pietrele dădeau muguri... vreau să spun aveau sâni... De aici fertilitatea culturii lor...              5
                          REMIZA
    Cultura pietrelor...
                          LUPTĂTORUL Da... (Se aude zgomot afară.) Cine o fi? (Speriat.) îmbracă-te repede... am impresia că sunt ei. Să ne găsească măcar într-o 10 ţinută cât de cât decentă...
                          REMIZA
            (dă să-şi pună ceva pe ea, apoi se răzgândeşte)
    Dacă tot vin barbarii... de ce să mă mai îmbrac? Dacă tot vin... îmi plac barbarii... O, mă dau în vânt după ei. Ador bar- li barii pentru că violează graniţele. Graniţele cunoaşterii.
                          LUPTĂTORUL Ăştia ciuntesc arta... taie nasurile... mâinile...
                          REMIZA
    Violează...                                                20
                          LUPTĂTORUL Taci... Poamo! (o îmbracă cu forţa, ca pe un copil) Aşa... acum cămăşuţa... acum fustiţa... nu mai eşti copil, ce Dumnezeu!... Barbarii sunt la poartă, du-te!
                         REMIZA                                25
                          (bâzâie)
    Barbarii! Vreau barbarii...
646
MARIN SORESCU
                     LUPTĂTORUL Nu mai bâzâi, că nu mai eşti un copil, dragă... Incon-ştiento! Tu i-ai atras încoace cu goliciunea ta... O, femei! O, Occident! Vai, nouă că vin...!
                        REMIZA
                        (bucuroasă)
   Vin? (bătând din picior) Deschide!
                    LUPTĂTORUL Mai bine ai căuta un loc să te ascunzi...
                        REMIZA
   Unde să mă ascund?
   LUPTĂTORUL Intră aici! (o ascunde în spatele unui sac de box) (Intră corul femeilor.)
                           TABLOUL IV CORUL
        (ca şi când n-ar observa prezenţa Luptătondui, începe să lălăie) Omul are o soartă bună.
             Omul are o soartă din ce în ce mai bună.
        Nimic din ce în ce mai bun, ca soarta omului. Insă acest nefericit este o excepţie.
           Toţi nefericiţii sunt nişte excepţii în felul lor. Acest nefericit este o excepţie, în felul lui.
        Sau în felul ei, al excepţiei.
             Şi e păcat, tocmai acum când a început să
        se dezgheţe
        afară.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
                    DÂNSA
                   (iese în faţa corului şi rosteşte fără patetism)
Sloiuri pe sus,
Sloiuri pe jos.
S-ar putea să aluneci pe unul Şi să-ţi frângi gâtul.
S-ar putea de pe streaşina înaltă a prefecturii Să-ţi cadă unul în cap Şi să nu te mai scoli.
                    CORUI.
                              (grav, ca un refren)
S-au văzut cazuri şi aşa Şi aşa.
                    DÂNSA De la Prometeu încoace Cu ce grijă mergem pe străzi Cu ce infinită grijă ne aprindem ţigara,
Să nu ni se zdruncine ficaţii...
Şi uite acum sloiurile alunecoase,
Sloiurile ascuţite ca nişte pumnale.
                    CORUL
S-au văzut cazuri şi aşa şi-aşa.
                    DÂNSA
Dar ce contează,
Principalul e dezgheţul anunţat cu precizie Când la buletinul meteorologic,
Când la buletinul de ştiri,
Dezgheţul,
Marele dezgheţ.
Până atunci murim pe capete.
648
MARIN SORESCU
                        LUPTĂTORUL
                            (enervat)
       Terminaţi cu lălăiala asta sinistră! Spuneţi-mi ceva în proză. Auziţi? In proză.
  5                          CORUL
       Ha, ha-ha! Corul antic şi proza! Râd până şi gâştele de pe Capitoliu!
                      UNA DIN COR (să zicem Fecioara brună)
  io Un caz de viaţă. Un ins îşi făcea copii legalizate după certiii-catul de naştere. Notarul îl întreabă ce-i trebuie atâtea copii? (pe alt ton) îşi întocmea dosarul!
                            CORUL
       îşi întocmea dosarul.
  ¡5                       FECIOARA   BRUNĂ
       Adică dosarele. Primul dosar conţinea referate despre el. Al doilea - cu convorbirile telefonice. Al treilea - referate despre cei care dăduseră referinţe. Al cincilea - cu persoanele cu care coresponda... Şi la toate - anexa certificatul lui de naştere. 20 „Bine, omule, zice notarul, dar nu e prea complicat? Nu te costă prea mult? Atâtea dosare?“
                            CORUL
  „Şi dacă le-ar face întreprinderea n-ar costa tot atât?“ FECIOARA BRUNĂ 25 Mi-aţi luat vorba din gură. Aşa a zis şi el. Era singur şi urmăritul şi urmăritorul, (râzând) Şi bineînţeles toate dosarele erau secrete. Nu trebuiau să ştie unele de altele.
                        LUPTĂTORUL
       Şi urmăritul şi urmăritorul. Dar acesta e însuşi omul. Ori 30 faceţi vreo aluzie la mine? (Amuzat.) Ce dosare v-ar mai trebui
I.UPTÂTORUI. PE DOUĂ FRONTURI            649
şi vouă! Nimic nu e prea scump pentru cunoaşterea omului. Părinţii vor fi ştiind pe unde pierdeţi timpul? (Către una din ele.)
Pe tine cum te cheamă?
                         GIAFIRA
    Mă cheamă Irina, dar mi se zice Glafira. De fapt, sunt 5 Mariana Luminiţa Sanda, iar în ultimă instanţă nu-s decât Ana Lucreţia-Leyla. Bineînţeles în acte figurez sub numele de Constantina-Gabriela-Ixjlita. în cele de la puşcărie. Iar în buletin sunt trecută Natalia-Valeria-Dorottea. Iar tu să-mi zici simplu: Nuşa-Odette-loana.                                         10
                         LUPTĂTORUL la ascultă Mariana Luminiţa Sanda Irina Glafira Lucreţia Leyla Constantina Gabriela Lolita Nuşa Odette Ioana... de ce porţi tu atâtea nume?
                     FECIOARA BRUNĂ                             ¡5
    Pentru că e o carte cu poveşti.
                         GIAFIRA
                         (repetă mecanic)
    Pentru că sunt o carte cu poveşti.
                         LUPTĂTORUL                             20
                         (furat de un gând)
    Dacă aş avea timp... Eh, dacă aş avea timp! Dacă n-aş fi mânat din urmă, fugărit de ceasul acela, care acum trebuie să tulbure liniştea oraşului cu limba lui sanscrită... Da, tare-aş vrea să ascult odată toate poveştile tale... în limba sanscrită... 25 Să mi le spui aşa pe-ndelete... Dar... (Semn că egrăbit. Către o altă jată.) Şi tu?
                         DESPINA
    Despina.
650
MARIN SORESCU
                           LUPTĂTORUL
       Atât?
                           DESPINA Atât. Mă cheamă Despina.
 5                             LUPTĂTORUL
                              (râde)
       Despina et impera...                                  '
                           DESPINA
                              (râde)
 10 Divide et impera.
       (Corul se împrăştie prin încăpere. Una se întinde pe pat. Alta face tumbe, alta se antrenează la sacul de box. O a patra se agaţă de o stinghie...)
                           LUPTĂTORUL
       O, ce sac!...
 15                                 SACUL
       Hai, antrenează-te...
                           LUPTĂTORUL
                           (o atinge uşurel).
                             SACUL
 20    Mai tare!... Mai tare!
                           LUPTĂTORUL (lovind cu curaj)
       Eşti fascinantă...
                             SACUL
 25    Cu cât dai mai tare, cu atât sunt mai bucuroasă...
l.UPTÂTORUI. PE DOUĂ FRONTURI            651
                           LUPTĂTORUL
                          (găjâind)
    Mă tulburi... (izbind cu putere.) Ai ceva... nu se poate traduce în cuvinte... Ţine de inefabil, evident. Apropierea ta...
(dă tare) mă întărâtă... sunt ca un taur...                 5
                          SACUL
    Nu te-nmuia... Foarte bine... Ah, ce bărbat!...
                           LUPTĂTORUL
    Pielea ta e dumnezeiască... sclipirea aceasta solară... Femeia are ceva solar... înmagazinează lumină şi împrăştie în jur 10 lumină... O sită solară... Toţi cernem cu sita solară...
                          SACUL
    Ai slăbit ritmul... Vai! Nu te opri... Acesta e ritmul... ritmul tău... îl cunosc dintr-o mie... Minunat! îmi vine să ţip... Să zbor pe fereastră.  Să fac istorie... să influenţez isto- 15
ria, vreau să zic... Ce trist era dacă nu te-aş fi     cunoscut...
                           LUPTĂTORUL
                          (lovind)
    Să nu te îndrăgosteşti de mine, iubito...
                          SACUL                            20
    Nuu! Ba da! Dă!
                           LUPTĂTORUL
    Să nu cazi în patima iubirii... Mai există şi alţi bărbaţi. (Se opreşte.) în sfârşit am făcut bătături... (O ia in braţe şi-o aşază pe scaun.)
                          SACUL                            25
                          (fericită)
    Acum ce-o să se întâmple cu mine?
                           LUPTĂTORUL
       Nimic... Tu eşti în afara timpului. Tu nu aştepţi ora H.
 652                   MARIN SORESCU                         1
                           SACUI,                            ;
    Sunt atât de fericită. Aştept... vino să-ţi spun la ureche.
                       LUPTĂTORUL                            b
                           (speriat)
    Un copil? Cum aşa? Din toate buşelile astea?
                           SACUL
    Ce clipe de neuitat!... Din toate buşelile astea s-a zămislit un copil. Copilul tău, al nostru...
                       LUPTĂTORUL                           f,
                           (plângând)                       tj
    Nuu!
                           SACUI,
    Da, da. Nu fi laş. M-ai iubit cu patimă.
                       LUPTĂTORUL’
    Eu? Nici nu te-ani atins... aşa un pic...
                           SACUL
    Nu gâfâiai tu ca soldatul de la Maraton? N-ai picat peste mine ca soldatul de la Maraton strigând „Victorie“?
                                                      FECIOARA BRUNĂ (neatentă, de undeva dintr-un colţ)
    Victoria de la Samotrace. Unde e? Cine a pronunţat cuvântul „Victorie“?
                       LUPTĂTORUL
    Sunt un om distrus... Mi-ai întins o cursă... Toată viaţa am fugit de profesiunea de tată. N-aş putea fi un tată fanatic. N-am timp, înţelegi? Orele îmi sunt numărate... O să bată ceasul, înţelegi? E un ceas undeva în aer, care o să bată... o să bată aerul, pricepi? O să-l facă să vibreze şi vibraţia aceasta a
I.UPTÂTORU1. PE DOUĂ FRONTURI            653
Ivii o să mă sperie... Sunt ros de vibraţiile ceasului ca ţărmul mării de val...
                           SACUL
                           (poetic)
    Vom face mai întâi nunta şi ca naşi luna şi soarele... brazi 5 şi păltinaşi...
                       LUPTĂTORUL Iasă chestiile astea... Sunt dintr-un bocet... De ce bocim, când viaţa e aşa de frumoasă...
                           SACUL                               10
    Ah, cât o urăsc! Nu mi-a adus decât necazuri! Nici n-am ştiut ce e aceea o zi senină, n-am avut parte decât de zaţul zilelor... Blestem ziua când te-am întâlnit. ..(Ţipând.) Să fie blestemată! De-o mie de ori blestemată! Şi tu... De o mie de ori blestemat...                                                   ,5
                       LUPTĂTORUL Taci, că te aud vecinii.
                           SACUL
                           (regret)
    Ce curte romantică ini-au făcut vreo câţiva inşi... Ce tran- 20 dafiri, ce bilete pline de înaltă simţire poetică! Şi eu ca o proastă nu i-am băgat în seamă... Nu m-am dus la întâlnirile lor decât cu o oră întârziere, când ştiam că va fi, vai, prea târziu... Găseam trandafirii mototoliţi, aruncaţi în noroi de nervi, călcaţi în picioare... Aşa am dat cu piciorul celor mai frumoase 25 perspective... Oricare dintre ei m-ar fi putut face de-o mie de ori mai fericită...
                       LUPTĂTORUL Zilnic aceeaşi placă...
654
MARIN SORESCU
                             SACUL                           5
       Da, aceeaşi placă, pentru că tu n-ai fost capabil nici o secundă să te înalţi până la muzica sferelor...
                         LUPTĂTORUL
  5                               (sec)
       Unde dracu să mă înalţ? Să ies prin tavan? Să sparg plafoane? Ce sunt eu, buldozer? Am încercat să mă antrenez, să mă caţăr pe pereţi, să ies prin tavan — ştiam c-o să am mare nevoie în viaţă. N-am reuşit.
  10                              SACUL
       Ai minimalizat idealul. L-ai coborât întotdeauna la orizontul tău plat, de sportiv. O grămadă de muşchi şi osânză pe inimă, nici o sensibilitate. Cum te culci, cum începi să sforăi! Dormi fără vise, sau dacă visezi nu visezi color... Ah, ce colorat 15 visa Dumitru doi!
                         LUPTĂTORUL
                             (enervat)
       Să nu mai aud de Dumitru ăsta! Scurt.
                             SACUL
  20 Ba o s-auzi! Să ştii că mai sunt pe lume şi altfel de bărbaţi. Nu doar nişte vieri plini de ifose!
                         LUPTĂTORUL
                       (se ia cu mâinile de păr)
       Ce-mi trebuia mie situaţia asta limită suplimentară? Ce 25 trebuia să-mi pun ochii pe-o copilă, care până la urmă s-a dovedit a fi o scorpie... Şi corul ăsta de ce tace? Din antichitate, tace şi tace, şi tace!... Şi-n jur se petrec drame şi nimeni nu le comentează pe scurt...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         655
                             CORUL
                       (comtituindu-se în grabă)
    Un fapt de viaţă foarte recent. Unul a ridicat mâna asupra nevestei. Şi-n mână avea o secure. L-a enervat prezenţa ei în societate. N-a lovit-o, dar gestul a rămas în aer. S-a dus şi s-a 5 băgat sub maşină, în stradă, să repare ceva la ea, acolo dedesubt. Vine o betonieră c-o remorcă. Se desprinde remorca şi se duce drept peste maşină... L-au tras oamenii de sub roţi. Şi el fără o mână, smulsă din umăr. Mâna pe care-o ridicase asupra nevestei. El a stat drept în picioare... şi când s-a uitat şi-a văzut 10 că n-are o mână, a căzut jos... Peste două ceasuri a murit... Mâna pe care-o ridicase aşupra nevestei se zice că i-a rămas în aer vreo trei zile.
                       LUPTĂTORUL
                          (sinistru)                           ^
    Iar aţi început să lălăiţi... în proză... Vreau poezie.. .Vreau hexametri! Vreau metafore, vreau... amfore de Kios pline de metafore moderne...
                          SACUL
                          (bucuroasă)                         20
    A mişcat...
                       LUPTĂTORUL Taci... Tu să taci!... Mai bine ascult corul cu ororile lui... decât să-mi aduci aminte că în curând...
                          SACUL                               25
   Iar!... ce frumos mişcă el... colea-n pântec... băieţelul mamii! Va fi băiat şi-i voi pune numele Romulus Remus.
 LUPTĂTORUL Te priveşte cum îţi botezi odrasla, rodul unei iubiri în serie... că te-ai întins cu tot Imperiul roman, vreau să spun cu... 30 Eu nu ştiu cum te cheamă... In definitiv, cum te cheamă? Ea
656
MARIN SORESCU
  se numeşte Irina Glafira Gabriela Lolita Dorottea... dar cum te cheamă pe tine? Ea este o carte cu poveşti, dar tu? O, un sac de coşmaruri! (către Glafira) Ce ochi curaţi... ce cuib minunat pentru poveşti în pupilele tale...
  5                           GIAFIRA
       Corul întreprinderii e format din douăsprezece fete - douăsprezece luni ale anului - la o interpretare simplistă. Acum n-o să te îndrăgosteşti pe rând de fiecare din noi.
                        LUPTĂTORUL
  10                            (patetic)
       Ba da... M-aş îndrăgosti... Dar n-am timp... Ah, şi nici vlagă... M-a uzat nenorocita asta...
                            SACUL
       Iar te referi la mine...
  i5                           LUPTĂTORUL
       ... de viaţă. Tu nu eşti viaţa. Eşti doar o părticică din ea... (oftândadânc) Ah, ce m-aş mai îndrăgosti...
                            CORUL
       Ştii tu ce e dragostea?
  20                           LUPTĂTORUL
       Da.
                            CORUL
       De unde, lăudărosule?
                        LUPTĂTORUL
  25 Am urmat un curs la fără frecvenţă, cu nevastă-mea...
                            CORUL
       Ha-ha-ha!... Nevastă-ta încă nu s-a născut...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI        657
                           SACUL
    încă n-am născut, vreţi să spuneţi. E adevărat... Dar mişcă.
                           CORUL
    încă nu s-a născut aceea care să-i ţină cursul.
                      LUPTĂTORUL                           5
    Mă rog. Viaţa e complexă, (cuprins de spaimă) Dar unde sunt bărbaţii? De ce sunt singur pe-o insulă de femei? (pealt ton) Singur pe-o insulă de femei! Fiecare interesantă în felul ei, fiecare un unicat. Dar atât de asemănătoare? O insulă de femei în mijlocul oceanului — ce corali fermecaţi, le-a ridicat la suprafaţă 10 peste frământarea plăcilor de valuri? Toate-au crescut din spuma mării... s-au născut din spuma mării, s-au hrănit cu spuma mării, s-au spălat pe cap cu spuma mării, s-au îmbăiat în spuma mării, s-au hrănit cu spuma mării. Şi acum nu mai vor spumă. Vor bărbat! Şi eu sunt bărbatul. Şi de ce sunt eu bărbatul? Şi 15 ce vor de la mine?
                           CORUL
    Introducerea haremului şi a poligamiei e o chestiune de ore.
 LUPTĂTORUL De ore? (îşi controlează ceasul) N-o fi mergând cumva în urmă. 20 Să apuc şi legea asta până nu e prea târziu. Până cu bate ora H.
                      FECIOARA BRUNĂ Mai pune o dată întrebarea.
                      LUPTĂTORUL Unde sunt bărbaţii?                                   25
                          FECIOARA
    Aceasta e întrebarea?
     Da.
LUPTĂTORUL
658
MARIN SORESCU
                        FECIOARA
    Or să apară îndată. Dar mai bine-ar întârzia... Sunt centurioni.
                        GIAFIRA
    Ah, centaurii! Mă dau în vânt după centauri!
                        FECIOARA „Centurioni“ am spus.
                        GIAFIRA
    Si nu-i tot aia?
                        FECIOARA
    Nu.
                        LUPTĂTORUL Acesta a fost răspunsul?
                        FECIOARA Da. Dar nu mai ştiu care a fost întrebarea.
                        LUPTĂTORUL întrebarea? Care întrebare?
                        SACUL
    Cum se uită întrebările din antichitate! De la mână până la gură. Deschizi gura şi articulezi un „ce“, trec o sută de ani şi te pomeneşti bâlbâind „care“, „care ce“. Şi iar o sută de ani... şi iar un „care, care“... Aşa cum îşi uită taţii copiii... Numai pântecul femeii mai ţine minte, (hi mângâie pântecul, acum foarte proeminent.)
                        CORUL
    Nu vedeţi umbra ameninţătoare care fâlfâie?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
659
                   LUPTĂTORUL
                           (speriat)
   Moartea?
                          CORUL
   Am spus „umbra ameninţătoare care fâlfâie“...        5
                   LUPTĂTORUL
                           (speriat)
   Necunoscutul? Necunoscutul din noi? Necunoscutul din natură? Ah, aceste salturi climaterice, aceste zguduiri gcologice, aceste puseuri de îngheţ, aceste accese de înec, cu reeditări ale io potopului în fiecare an... Ah, aceste (Zgomot afară, glasuri, zăngănit de arme. Intră Centurionii.)
                   TABLOUL V
                   CENTURIONUL I Cine se lamentează aici?                           i 5
                   FECIOARA BRUNĂ Cine să se lamenteze? Era o linişte de mormânt.
                           SACUL
   O linişte prea mare chiar. Ne auzeam gândurile.
                   FECIOARA BRUNĂ                      20
   Nu erau gânduri pesimiste, ori idealiste, ori... Erau gânduri de toată ziua.
                   CENTURIONUL II
   Am auzit „ah“.
                   CENTURIONUL III                     25
     Am auzit „oh“, „vai“, „de ce“, „cum?“ „da nu se poate!“
660
MARIN SORESCU
      CENTURIONUL I Şi ce faceţi aici? De ce v-aţi constituit într-uu grup?
                       CENTURIONUL II îsur-un grup care se lamentează!
 5                    CENTURIONUL III
       Da, ce făceaţi aici?
                          CORUL
                             (sec)
       Dumnealui se antrenează pentru ora H, iar noi aşteptăm 10 un copil.
                           SACUL
                           (tandru)
       Da, mi-a adus... o să-mi aducă barza un băieţaş şi... şi... ah, mânca-l-ar mama, ce-o să-l mai recunoască tăticul! (râzând) ¡5 De la maternitate una dădea telefon în oraş, într-o zi: „Gicule, vino tu de-1 recunoaşte pe-ăl mic, că taică-su nu vrea şi nu mă lasă să ies de-aici cu el nerecunoscut“...
                           CORUL
                            (râde).
 20                          CENTURIONUL I
       Ce e de râs aici? (către luptător) Ori nu e pruncul dumitale?
                       LUPTĂTORUL Cum să vă explic eu, să fie mai pe înţelesul antichităţii? Veniţi din neagra antichitate, după cum se pare?
 25                          CENTURIONUL I
                          (cochetând)
       Hm! Hm! După câte se pare...
l.UPTĂTORUI. PE DOUĂ FRONTURI            661
                        CENTURIONUL II (jignit)
    Care „neagră“ - când era de aur?
  LUPTĂTORUL Cum să vă explic eu, sâ fie mai pe înţelesul vostru de răcani? 5 Uitaţi-vă cum s-a întâmplat... Eu nu-mi amintesc să mă fi atins de dumneaei.,. şi nu concep să plătesc pensie pentru o naştere mistică... nu pot nici eu... Cred că nu m-am făcut înţeles...
                    CENTURIONUL II Ba da, ne-ai făcut răcani... Ai insultat antichitatea... 10
                    CENTURIONUL III Organizarea social-politică...
                    CENTURIONUL I ... şi financiară a unei întregi perioade, care se întinde...
                          CORUL                              15
    Ei, lăsaţi lucrurile astea... O fi greşit...
                    FECIOARA BRUNĂ Dar intenţiile au fost bune...
                        CENTURIONUI.II
                          (enervat)                          20
    Noi răcani? Noi care purtăm lupte victorioase în Africa şi-n Iberia şi-n...
                    CENTURIONUL I Noi, care suferim decimările... şi molimele... şi împreunările cu alte rase... şi pierderea prin populaţii străine... 25 Noi, care ne subţiem sângele...
                    CENTURIONUL II Noi, care ni-1 îngroşăm...
662
MARIN SORESCU
                     CENTURIONUL III Noi, care dăm obol zilnic morţii... pe-acolo pe Via Apia... pe-acolo prin...
                     LUPTĂTORUL
  5 Intr-un fel vă înţeleg... Sunteţi uneltele... Braţul înarmat al unui imperiu... al Imperiului roman care se întinde de la... am văzut o hartă desenată pe un perete la Roma...
                     CENTURIONUL I
      Să nu ne faci romani...
  10                  CENTURIONUL II
      Un imperiu putred, încăput pe mâna unor tirani...
                     CENTURIONUL III
      Suntem greci, perşi, romani, părţi, gali, celţi, traci/.. într-un cuvânt suntem antichitatea...
  ¡5                      LUPTĂTORUL
      Şi ce căutaţi aici?
                     CENTURIONUL I Am auzit că vă lamentaţi, una. Aşteptăm pruncul, două. CENTURIONUL II 20   Dacă e băiat hidrocefal, ori ciung, ori cu patru mâini îl
    aruncăm în prăpastie... Dacă e sănătos, îl luăm cu noi.
       LUPTĂTORUL Nu vă gândiţi şi la ele... Au nevoie de bărbaţi... CENTURIONUL II
  25   Să şi-i facă!
                        FECIOARA Cu cine, dacă ni-i luaţi pe toţi în armată?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
663
           CENTURIONUL I După ce trece perioada asta... om mai vedea noi...
                               CORUL
   Trece viaţa, nene! Noi n-avem o mie de vieţi! Se duc anii, cei mai frumoşi ani. Nu se poate chiar aşa, să nu găseşti nimic 5 într-o viaţă întreagă? Ce-i aici, mănăstire de maici? Ţarc? De ce să ne sacrificăm prosteşte, pentru unii care au vocaţia eroismului colectiv gratuit?
                   CENTURIONUL I Puteţi spune orice... Până se naşte pruncul.. .Ni-1 luăm şi 10 ne întărim rândurile... E insul care ne mai lipsea...
                   CENTURIONUL II Avem ordin asiro-babiloniano-mezo-perso-egipteano-greco-latino-bizantino-turcesc să punem baza pe armată.
                   CENTURIONUL III                       ¡5
   Ne înarmăm, dar nu ştim împotriva cui.
                                   FECIOARA Cum nu ştiţi? împotriva mea.
                              GIAFIRA
   împotriva mea.                                        20
                               SACUL
   împotriva mea.
                         O VOCE DIN COR
   împotriva mea.
                      ALTĂ VOCE                          25
   împotriva mea.
664
MARIN SORESCU
                     LUPTĂTORUL împotriva mea... De-aia trebuie să mă antrenez şi eu mereu. De-aia n-am timp de iubire, de căldura căminului conjugal, de...
  5                       CENTURIONUL I
      Frumos îţi stă! Aici între femei şi tot tu te plângi... Noi mărşăluim zile şi nopţi şi el stă la gura sobei c-o muieruşcă pe-un genunchi, cu alta pe celălalt, cu a treia în braţe... cu alta după cap... şi nu mai poate... cu alta în... gând...
  10                     CENTURIONUL II
      A făcut bătături... (râde.)
  CENTURIONUL III Ani de zile noi nu vedem picior de târfă... Nu ştim ce e acela glas de nevastă, ce e aceea o dezmierdare de fecioară nepri-
  15 hănită... (răstit) Ce faci aici, domnule?
                     LUPTĂTORUL
                          (calm)
      Mă antrenez pentru ora H.
                     CENTURIONUL I
  20 Ce e aia ora H?
                     FECIOARA
      Aşa, întrebaţi-1, că n-a vrut să ne spună nici nouă.
                         SACUL
      Nu mi-a spus el mie, cu care, de bine de rău, împarte patul...
  25                    LUPTĂTORUL
      Să n-aud de pat... Tu, oricum, ai fi fost ultima care-ar fi aflat, dacă era să spun...
                     CENTURIONUL II N-am auzit de ora H. Ce e aia?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         665
                       LUPTĂTORUL
   Nu ştiu. Ştiu că se-apropie, dar nu ştiu ce e...
                   FECIOARA
                          (ironic)
   Te antrenezi toată ziua... şi nu ştii pentru ce... 5
                   LUPTĂTORUL
   Ba ştiu...
                   FECIOARA
   Pentru ce?
                   LUPTĂTORUL                        10
   Pentru ora H.
                     CENTURIONUL I
   Ce e ora H?
                   LUPTĂTORUL Teoretic, e ora când armatele noastre atacă victorios... Teo- H retic, zic. Dar practic? Dar metafizic? Dar?...
                   CENTURIONUL III Alia... Deci împotriva noastră...
                   LUPTĂTORUL Nu... nu cred...                                  20
                   CENTURIONUL II Şi cum te antrenezi tu?
                   LUPTĂTORUL Cu suliţa, cu săgeţi, cu lancea cu... Fac box, călărie. Ştiu să sar, să mă târăsc pe burtă... Dar, în primul rând, trebuie să 25 corespund din punct de vedere moral... Societatea îmi trimite pe cap, zi de zi, într-un procent tot mai mare, ispite (arată spre cor)... ispite după ispite... şi tare mă tem că nu corespund din
666
MARIN SORESCU
   punct de vedere moral... (trist.) Nu mă pot bucura nici de ispite. .. Ştiţi, Ulise... ca să luăm un exemplu nemilitar din vremea voastră... Ulise, în partea a doua a vieţii sale... cea civilă... S-a bucurat de cântecul sirenelor... N-a permis să i se astupe 5 urechile cu ceară. Zice: lăsaţi-le să lălăie... să-mi umple sufletul de cântecul lor desfrânat... dumnezeiesc de desfrânat... să mă vrăjească odată... să mă tulbure...(oftând) Eh! alte condiţii.. . Marea nu era poluată... Sirenele aveau vocea limpede... Dar dumneavoastră? Ca să fiu sincer, mă uit la dumneavoastră 10 şi parcă mă cuprinde mila. Ce căutaţi, oameni buni, pe drumuri? De ce nu aruncaţi centurile acelea? De ce vă descheiaţi nasturele de la gât? De ce să aveţi întipărită pe tălpi harta imperiului, dureros de întipărită pe tălpi!... cu răni usturătoare şi bătături călcate la fiecare pas... când creierul vostru e atât 15 de avid de-o amprentă cerească! Harta stelelor, miraculoasa lor pânză de păianjen, numai ea e pe măsura omului...
                    CENTURIONUL I
      Aş!
                    CENTURIONUL II
20 Aş!
                    CENTURIONUL III Aş omorî un inamic...
                    CENTURIONUL I Da, aş omorî un inamic, asta voiam să spun...
25                       LUPTĂTORUL
 Vedeţi? Vi s-a micşorat creierul... A intrat la idei... vreau să zic la apă... la nefolosire. Şi-aşa noi nu gândim decât c-un sfert de scăfârlie... dar şi acela prin neutilizare vi s-a atrofiat... Zi de zi se chirceşte, ca un cărăbuş răsturnat, pe care l-au năpă-30 dit furnicile... Şi-al meu tot aşa... Dar eu încerc să-mi păstrez,
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI        667
atât cât se mai poate, condiţia fizică a intelectului - dacă se poate spune aşa.
                     CENTURIONUL I
                             (ironic)
    Bătând cu pumnul intr-un sac de box.                      5
                     LUPTĂTORUL Da... pentru că-n timpul acesta mintea mea lucrează... se antrenează şi ea... (Privindcum Centurionul l batesand.) Opreşte-te... că de-acolo ţi se poate naşte oricând un copil...
                     CENTURIONUL II                          10
  Stai că spune lucruri interesante. (Către CenturionulI.) Dă tu liota asta de femei afară de pe scenă. Să lase scena curată.
                     CENTURIONUL I Aşa e. Aici se vehiculează idei, teme majore. încă n-a început curvăsăreala.                                               / 5
                      CENTURIONUL III
                            (către cor)
    Hei, frumoaselor..mai e până la matriarhat... iată uşa!...
  Nu e frumos să trageţi cu urechea la ce vorbesc bărbaţii...
                          SACUL                              20
        Bărbatul meu n-are nici un secret faţă de mine...
        CENTURIONUL II Aici se discută lucruri adânci. (I.e îmbrânceşte afară.)
                          CORUL
                          (detun)                            25
    Vom părăsi scena în mod organizat... Protestând împotriva înarmării. Jos săgeţile! Jos lăncile! Frângeţi-vă, voi inimi de gheaţă, care nu vedeţi decât... (deajară) Nu-mi luaţi bărbatul... lăsaţi-mă să nasc... (ţipete)
668
MARIN SORESCU
                      CENTURIONUL I
                      (privind in jur)
      Eh, alt aer!
                      CENTURIONUL II
  5 Altă perspectivă.
                      CENTURIONUL III A scăzut mortalitatea...
                      CENTURIONUL II Scăzând mortalitatea, a scăzut natalitatea... Că lumea, 10 văzând atâta lume... a zis: ce să se mai apuce s-o primenească? Să-şi trăiască fiecare viaţa!... Şi poftim!... acum ne crapă buza după un prunc... (cătreLuptător) N-ai auzit ţipete? Parcă-a ţipat cineva...
                      CENTURIONUL I ¡5   O fi născut „sacul“...
                      LUPTĂTORUL Staţi liniştiţi: ...O ştiu eu pe nevastă-mea cum zbiară când fată... Face-atâta caz!... îşi dă atâta importanţă!... Dar mai are...
  20                       CENTURIONUL II
      Şi noi ce facem până atunci?
                      CENTURIONUL I Să discutăm liber...
                      CENTURIONUL III
  25   Da, da...
                      CENTURIONUL I Aşa ca-ntre bărbaţi...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
669
                    CENTURIONUL II
Ideile — mă dan în vânt după idei contemporane! contemporane mai sunt pe la voi, contemporani?
                    LUPTĂTORUL
Pe la noi?
                    CENTURIONUL II
    Da.
                    LUPTĂTORUL
                              (trist)
    Nimic, nimic, nimic! Bate vântul... Ultima idee      mai 10
nouă e de-acum o sută de ani... Mestecăm  la ea, zi de zi...
aproape că nu-i mai simţim gustul.
                    .CENTURIONULUI
   Ei, nu se poate!... Epoca modernă e renumită pentru noile ei sortimente de idei şi idealuri. Pentru minunatele ei sorti- 15 mente de sentimente... O recunoaşte chiar şi antichitatea...
Da, modernii ăştia de-au ieşit acum pe piaţa istoriei sunt neîntrecuţi în întrecerile de idei. Unii susţin că viitorul e după primul colţ, alţii că acest colţ nu există. Totul e drept, totul e oblu...
                    LUPTĂTORUL                            20
   Or fi fost mai multe idei pe vremuri... dar s-au rărit... S-au pierdut... N-au mai rămas decât ideile fixe... Ca mai rezistente. Şi dintre ideile fixe... luptându-se aceste idei fixe între ele, cum se mai întâmplă... a învins cea mai fixă — care le-a lichidat pe celelalte...Le-a pus la index.                   25
                    CENTURIONUL I
    Şi care e ideea aceea grozavă?
                    LUPTĂTORUL
    Nu v-o spun.
... Ce idei
  5
670
MARIN SORESCU
CENTURIONUL II
   (anieninţăndu-l)
Spu ne-o!
  5
         Divulg-o!
         N-o spun. io De ce?
         Fiindcă n-o ştiu.
CENTURIONUL II
   (nmeninţându-l)
  LUPTĂTORUL
 CENTURIONUL I
  LUPTĂTORUL
                     CENTURIONUL I
       Nu se poare.
  15                            LUPTĂTORUL
       Ba se poate. O ştiam - o ştiam ca pe apă, dar am uitat-o. Pentru că-n fiecare zi această idee fixă îmbracă noi forme fixe... Pricepeţi? Nu pricepeţi, desigur, fiindcă sunteţi nişte capete pătrate. (didtictu) Azi, aceeaşi idee fixă în noi forme fixe... Mâine, 20 alte noi forme fixe aşteaptă la coadă să îmbrace ideea fixă... poimâine, altele... ideea se pierde în negura vremurilor...
                       CENTURIONUL I
                          (dezamăgit)
       Mda!... Deci aşa e şi prin ograda voastră...
  25                        CENTURIONUL II
       Şi nu vă plictisiţi?
                       LUPTĂTORUL De-o idee fixă nu se plictiseşte omul niciodată. Poate s-o uite — asta e altceva.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         671
                     CENTURIONUL III Mă rog... (căscând) Eu care mă plictisesc foarte rar, acum... pot să spun... (cascăprofund) Nu ştiu cum să vă explic...(cască) Mai bine am juca table.
                     CENTURIONUL II                           5
    Bună idee! Mă dau în vânt după jocul de table. Iar când mă văd în faţa unei table de şah... joc dame! Acestea două sunt jocurile mele preferate (dând cu zarul) Tablele, tablele de legi şi tablele de şah, adică damele... Poftim! Şase... şase...
                     LUPTĂTORUL                              io
    (Urmăreşte o vreme cum centurionii joacă table. Devine neliniştit.)
    Nu mai e mult... (Către Centurionull) Apropo de idei... Ai vreo idee de ora H?
                     CENTURIONUL I Habar n-am.                                              15
                     LUPTĂTORUL Atunci suntem chit. Nici eu nu ştiu nimic. Dar s-apropie... Simt eu că s-apropie cu paşi uşori... E pe-aici prin vecini... Ascundeţi-vă!... Fugiţi, până mai e vreme...
                     CENTURIONUL II                          20
                     (continuând să joace table)
    Poartă! (către Luptător) Vezi-ţi, nene, de treabă... Cum să fugim? Să dezertăm de pe câmpul de luptă?
                     LUPTĂTORUL Atunci tăiaţi-mi venele... Poftim venele mele!... Sângele 25 meu... Dacă pentru asta aţi făcut atâta drum, arzând etapele... (speriat) Poate chiar voi sunteţi ora H... Doamne... Voi sunteţi ora H! (se face palid) Şi eu nu mi-am dat seama... Da, da... voi... Că doar scrie la regulament: „Ora H este ora când armatele noastre atacă victorios...“ Dar de ce aţi apărut 30
672
MARIN SORESCU
  îmbrăcaţi astfel?... Cu sandale... togă... scut... Ce e cu-nfăţi-şarea aceasta de centurion, în secolul XX după Cristos?
                      CENTURIONUL I
          (nefiind, ca şi ceilalţi, prea atent la drama Luptătorului)
  5 După cine e secolul ăsta?
                      LUPTĂTORUL După Cristos... adică secolul al XX-lea, zis şi secolul încetinelii...
                      CENTURIONUL II 10       ... de sedimentare a sângelui... Pe cei care se ocupă cu
  tăierea venelor, e normal să-i intereseze şi viteza de sedimenrare a sângelui.
                      CENTURIONUL I A crescut foarte mult viteza de sedimentare... dar secolul 15 se numeşte al încetinelii...
                      LUPTĂTORUL (intinzând braţul)
      Iată braţul!
                      CENTURIONUL II 20 Ce ne bagi, mă, ghearele-n ochi? (strângând tablele) Hai, fra-
  ţilor, într-un loc mai retras... ăsta nu ştie de glumă... Nu ştie de nimic...
                      CENTURIONUL I S-o fi născut Cristos? Avem ordin să ucidem toţi pruncii... 25 să nu se strecoare printre ei vreunul care...
                      CENTURIONUL II Nu spunem mai mult...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
673
                     I.UPTĂTORUI.
    Da, avem informaţii, din sursă sigură. (Tainic.) In curând, prin aceste locuri, uitate de Dumnezeu, se va naşte un prunc periculos...
                     CENTURIONUL II                         5
    Foarte periculos...
                     CENTURIONUL I Stăpânirea e suspicioasă...
                     LUPTĂTORUL Nimic nu-mi repugnă mai mult decât o soţie geloasă şi-o w stăpânire suspicioasă... (imitând) „Unde-ai fost? Ce-ai făcut? Ce ţi-a mai trecut prin cap? Cu cine te-ai întâlnit?“ toată ziua...
(enervat) M-am săturat... (îngenuncbe) Tăiaţi-mi venele! Acum, gâl, gât! cât mai sunt stoic. Cât mai pot păstra o urmă, o aparenţă de stoicism... Simt cum creşte în mine revolta... 15
                     CENTURIONUL I N-avem ce face cu sângele tău...
                     LUPTĂTORUL
                     (ridicându-se)
    Atunci de ce venirăţi, fraţilor, să mă deranjaţi? Să mă între- 20 rupeţi din antrenament? Să-mi speriaţi femeile... modelele? Nu-s pictor, dar îmi place să am modele!... Cât mai multe modele în atelierul meu de pe strada Odgonului, unde mă antrenez zi şi noapte...
                     CENTURIONUL III                      -’5
    Ştiam, ştiam... pentru ora H.
674
MARIN SORESCU
                     LUPTĂTORUL Exact, (curios) De unde ştiţi?
 CENTURIONUL II Se cunoaşte chestia asta de mult. împărăţia are informaţii 5 complete în legătură cu tot ce se întâmplă şi se va-ntâmpla... De pildă, tu habar n-aveai că vei fi tată, când noi, ehe!... fumasem ştirea asta de mult...
                     CENTURIONUL I
                         (râzând)
  10   ... şi ne desfundasem şi pipa...
  LUPTĂTORUL Dacă-mi spuneţi ceva şi mai precis şi despre ora H, vă cred... (enervat) Ca să ştiu pentru ce mă antrenez, domnilor!.
                     CENTURIONUL II 15                   (către ceibilţi)
       Să mergem, că ăsta ne pisează aşa până poimâine.
                     CENTURIONUL III
      Şi ce facem cu pruncul?
                     CENTURIONUL I
  20   Discutăm afară.
                     CENTURIONUL III Da, e mai bine. Zidurile au urechi, (iese)
                     LUPTĂTORUL
                       (rămas singur)
  25   Nu pricep deloc aceste inserţii ale trecutului în prezent. Ce
  caută indivizii aceştia aici? Cred c-a fost o halucinaţie... Da, da. Am halucinaţii istorice, din cauza trecutului meu...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
675
                            TABLOUL VI
        Intră Romica şi Remiza. Nu zic nimic. Se aşează în faţa lui şi-l contemplă.
                            LUPTĂTORUL
                       (lăsânrlu-se contemplat o vreme)
   Voi ce vă ţineţi una după alta, ca două pisici siameze? (Romica 5 şi Remiza chicotesc.) Nu mai chicotiţi, că acesta e adevărul. Ai nevoie de una, trebuie s-o suporţi şi pe cealaltă! îţi vine chef s-o suporţi pe cealaltă, îţi mai apare cu una... (Ridicândtonul) Duceţi-vă... şi intraţi pe rând!
                        ROMICA                             10
   Vai, da’ pe ce ton...
                            LUPTĂTORUL
   Audienţa femeilor nu se face în grup. E o lege nescrisă. (femeile dau să plece) Adică, staţi... Vouă vă pot spune şi în grup...
Am avut un coşmar antic, cu trei inşi îmbrăcaţi sumar, aspri 15 la vorbă şi-naripaţi cu lănci şi platoşe.
                               ROMICA
   A, te referi la cei trei centurioni...
                               REMIZA
   Indivizii care tocmai au ieşit?                         20
                               ROMICA
   Centurioni sadea...
                            LUPTĂTORUL
   N-am visat?
                         ROMICA                             25
    Nu...
676
MARIN SORESCU
                           REMIZA
       S-au interesat de ziua de naştere a băiatului tău... Băiat sau ce-o fi... Băiat, fiindcă fată n-are voie... (şoaptă) Acum trebuie bărbaţi...Bărbaţi zdraveni...
  5                           LUPTĂTORUL
       Vreţi să spuneţi că e vorba de-o înscenare istorică? Vin la mine oameni din piese istorice, în costume de epocă şi-mi joacă o farsă... Da... să zicem că gust farsa până la un punct...
                           ROMICA
  10 N-a fost farsă.
                           REMIZA
      N-a fost glumă deloc... Altfel nu ţi-ar fi luat copilul. LUPTĂTORUL
       Care copil?
  15                              REMIZA
       Pruncul.
                        LUPTĂTORUL
       Care prunc?
                           ROMICA
  20    Al Măriei...
                        LUPTĂTORUL
       Care Mărie...?
                           ROMICA
                           (necăjită)
  25    „Sacul“, domnule!... Ala de credeai tu că e sac... Sac de
     box... de antrenament pentru ora H... şi următoarele...
                           REMIZA
       Era nevastă-ta...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
677
                        ROMI CA
    O biată femeie...
                        LUPTĂTORUL Aceea care pretindea c-a rămas grea?
                        ROM1CA                              5
       Ce „pretindea“, chiar a rămas... (râzând) foarte grea!... LUPTĂTORUL
                               (mirat)
    De la prima atingere... de la prima rundă...
                        ROMICA                             10
    Da...
                        REMIZA Aşa sunt unele... mai sensibile...
                        LUPTĂTORUL
                           (distrus)                       ti
    Eu de voi mă feream!... Pe voi vă consideram periculoase. Material inflamabil. Mă gândeam: una sau alta mi-a pus gând rău... într-un fel, dacă aş fi avut mai mult timp... Nu sunteţi lipsite de farmec...
                        REMIZA                             20
    De farmece, că suntem două...
                        LUPTĂTORUL Chiar îmi trecea aşa prin cap... ori una, ori alta... mama mă-sii... nu-mi scapă! Odată într-o pauză... dacă mai întârzie ora H...   o să-mi fie tovarăşă de viaţă...                25
                           REMIZA
                           (imitând)
    „Odată într-o pauză...“ (ai nerv) Uită-te la noi, omule! Noi suntem femei de-un antract? Ia-ne bine seama!...
678
MARIN SORESCU
                          ROMICA
       Beleşte ochii!... Ce „odată într-o pauză“?
                          LUPTĂTORUL M-am exprimat greşit... „A fost odată într-o pauză“ - asta 5 cred că e dintr-o poveste. Vreau să spun că viaţa trece al naibii de repede... Ca un basm oriental.
                          ROMICA
       Sigur că da... Da’ 1111 oriental, că e teren minat...
                          REMIZA
  10 Minunat teren minat femeia - minunat...
                          LUPTĂTORUL
                          (continuând)
       ... şi că amândouă aţi fi meritat o soartă mai bună... mai îmbelşugată, mai calmă...
  ' 5                       REMIZA
       Da.
                          LUPTĂTORUL ... Dar n-am avut eu timp. Măcar una din voi să se fi bucurat de o... mai bună... Mi-a fost greu să mă decid... Şi 20 voi ca nişte caţe, v-aţi bruiat reciproc... Când mă uitam mai mult la una, bââzzz! Mi se vâra cealaltă în suflet... (regret) La urmă a apărut şi corul întreprinderii de recuzită... Ce fel de recuzită fabrică întreprinderea?
                          REMIZA 25 Recuzită, pur şi simplu.
                          LUPTĂTORUL Aha! Si corul e al ei?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         679
                         REMIZA
    Desigur. Atâtea femei la un loc... atâtea glasuri... voci fără pereche!
                         ROMICA
    Şi ce dacă a apărut corul întreprinderii?                 5
                         REMIZA
    Ce? întreprinderea nu are voie să aibă cor? De ce să n-aibă şi ea cor?
                           LUPTĂTORUL
                      (continuându-şi ideea)                 ¡0
    ... şi s-a dus naibii toată liniştea... (bruscfoartepkt) Şi proasta aia parcă zicea că nu face copii... C-o să bea... ori a băut... nu ştiu ce fel de ceaiuri; că ia... ori c-a luat... mă-sa, când era însărcinată cu ea, nu ştiu ce substanţe... care o protejează pe copilă, contra, mă rog... (enervat) Şi doar ştia că eu nu sunt tipul '5 care să-şi dorească un moştenitor)... Că n-am ce să-i las, în afara unui sistem nervos slăbit pe un fond social artistic... Ştia sau nu ştia?!
                              ROMICA
    Nu...                                                    20
                           LUPTĂTORUL
    Ba da...
                              REMIZA
    Cunosc, din auzite, că obişnuia să bea un ceai după ce venea de la tine... Dar pesemne că l-o fi făcut prea slab... 25
                              ROMICA
                               (râzând)
    Sau ai fost tu prea tare...
680
MARIN SORESCU
   LUPTĂTORUL Şi eu care am crezut-o! Şi eu care m-am ferit să pun mâna pe ea... că ziceam că e fecioară... (Pegânduri) Nu, oameni buni, nu-i copilul meu!... Ca să se nască un copil, trebuie să se în-
  5 tâmple un anumit lucru, nu? Ori eu... n-am avut timp...
                           REMIZA
       Mă rog... cum necum, copilul a venit pe lume. A găsit lumea cum a găsit-o, trăieşte... Seamănă cu tine...
                           ROMICA
 10 E leit!... Eu n-am văzut copil din flori mai leit taică-su!...
                         LUPTĂTORUL Cum să fie din flori dacă seamănă cu mine?
                            ROMICA Păi, dacă nu vrei să-l recunoşti?...
  ti                           LUPTĂTORUL
       Păi, mi l-a adus ea aici, să mi-1 prezinte şi n-am vrut să-l recunosc? Eu ştiu? Oi fi fost beat, cum se fac toţi copiii din ziua de azi... Concepuţi la beţie, pentru o epocă de adânci prefaceri sociale, ca să nu le simtă din plin... Unde e puştiul?
  20                               ROMICA
       Care puşti?
                        LUPTĂTORUL
       Copilul.
                           REMIZA
  25 Care copil?
    LUPTĂTORUL ... al meu... Noi de cine vorbeam?! Fiţi şi voi mai atente...
I.UPTÂTORU1, PE DOUĂ FRONTURI            681
                                    REMIZA A, da... Ai un copil... eşti tată...
                        LUPTĂTORUL Da, dragă, să vină să-l înfiez, dac-a avut o clipă impresia că n-are tată...                                                  5
                                                       ROMICA
    Remiza, du-te tu şi cheam-o pe nenorocita aceea...
                                                       REMIZA
    Da, imediat... Doamne, ce tragedii mai sunt şi pe lumea asta... (Iese.)                                                  10
                        LUPTĂTORUL Mă frământă un gând... Ţie cum ţi se pare... urâtă? nostimă?.. . prezentabilă cât de cât?
                                                       ROMICA
    Cine?                                                        15
      LUPTĂTORUL Maria asta... Poţi ieşi cu ea-n lume? Vorbeşte gramatical?
                                                       ROMICA
    Face unele greşeli de limbă, dar nu grave...
                        LUPTĂTORUL                               20
    Mai grave decât greşeala pe care-a conceput-o!
                                                       ROMICA
    Poţi ieşi cu ea pe stradă... Du-o în societate, nu te sfii! E, cum să zic, acceptabilă.   E drept, sunt altele şi mai, cum să
zic?... acceptabile. Ţi-ar face mai mare plăcere să ieşi cu alta 25
pe stradă şi-n societate... Cu una de-aia... dintr-astea... Te-ai simţi şi tu mai important. Strălucirea ei s-ar răsfrânge un pic şi asupra ta...
682
MARIN SORESCU
  LUPTĂTORUL Dar asta cum e? Parc-a strălucit odată... (speriat) E saşie? Are-un picior mai lung? Dreptul? Nu i se văd gingiile când râde? Pe cuvântul meu dacă mi-o amintesc bine în amănunte...
  5                                ROMICA
  Ţi-am spus, e acceptabilă... (oftând) Ei, meritai, ceva mai de soiî... Şi la urma urmei, tu nici n-ai timp s-o mai înveţi să vorbească. Cu antrenamentul tău, care-ţi mănâncă tot timpul preţios... Te sâcâie Antrenorul... Medicul echipei e un vulpoi...
  10                           LUPTĂTORUL
                           (surprins)
       Cum s-o învăţ să... ce, e mută?
                          ROMICA
       A, nu!...
  15                           LUPTĂTORUL
    Gângavă? (speriat) Mi se pare că e gângavă! Cum dracu de...
                          ROMICA
  Nu, alta era gângavă... aia din cor, a treia din rândul doi, de vorbea ea tot timpul... Asta a ta pronunţă cuvintele impe-
  20 cabil... Are o dicţie, domnule! Vorbeşte tare... Numai că spune prostii.. Boala ei e să întrebuinţeze multe cuvinte pe care nu le-nţelege... Zice... Adică, ce s-o bârfesc? Are şi ea o mică dambla.
                       LUPTĂTORUL
       Dambla?
  25                               ROMICA
  Bine că şi-a găsit un soţ, s-o protejeze... Uite, eu care sunt singură, nu pot face un pas lăturalnic, da, da... că se interpretează... Dacă n-am soţ care să mă protejeze... Apropo, n-ai vrea să luăm masa împreună... S-a deschis o grădină nouă...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
683
  E un ţigan de cântă la pian şi-un fost ministru care te serveşte...
E foarte nostim...
                     LUPTĂTORUL Poa’ să fie! Seara stau cu copilul...
    (Intră Remizji cu Sacul).                                 5
                            REMIZA
    Eu am mai văzut recensăminte... Dar nu ca astea!... Să-ci ia tot, tot!
                            SACUL
                     (plângepe diverse tonuri).              10
                     LUPTĂTORUL
                          ( neliniştit)
    Doar n-ai fi pierdut copilul...
                            SACUL
                     (înecându-se de plâns)                  ¡5
    A-ha! Hm!
                     LUPTĂTORUL Pe unde l-ai pierdut?
                          SACUL
                          (plânge).                          20
                          REMIZA
    I l-au luat, frate...
                     LUPTĂTORUL
    Cine?
                          ROMICA                             25
    întrebi, ca să te afli-n vorbă!... Ei, Centurionii... 1 -au luat la oaste...
                           LUPTĂTORUL
    Aşa de mic?
r
  684
 MARIN SORESCU
                                                              ROMICA
    Da! Doar ţi-au spus adineauri... poate n-ai fi fost atent... Le lipseşte unul... Asta, pe de o parte... Pe de alta, orice nou-născut, de vârstă masculină, trebuie tras prin sabie, ca suspect de... surplus de contingent... S-a înmulţit numărul revoluţionarilor de profesie şi... Asta e situaţia...
                                                               REMIZA
    Acum, depinde peste ce pică... Ori îl omoară — odată cu uciderea pruncilor... chestia asta n-o să dureze decât şase luni şi jumătate. După aceea nu vor mai fi ucişi pruncii. Populaţia a fost asigurată în privinţa asta printr-un toboşar, care a bătut
 deja toba că uciderea pruncilor va fi sistată sine die.Deci,
 ori îl omoară, ori îl cresc în legea lor musulmană...
                                                              ROMICA
                                                               (speriata)
    Ca ienicer sau spahiu?...
                                                           LUPTĂTORUL (confuz)
    Ienicer şi spahiu?! Deci nu suntem pe vremea lui Irod, sau a lui... Ci pe vremea expansiunii otomane... pe care-o critică toţi istoricii serioşi - Toţi iubind deopotrivă poporul turc, să ne înţelegem.
                          ROMICA Nici nu mai încape vorbă...
                                                                                                      LUPTĂTORUL Aceia erau, deci, centurioni... turci?
                          REMIZA Da... Aveau şalvari pe dedesubt...
 LUPTĂTORUL PE DOUÂ FRONTURI
  685
                                                            LUPTĂTORUL
                                                              (văitându-se)
    Ce realitate confuză! Ce realitate confuză! Ce praf în ochi! (luându-se cu mâinile de păr) Nu trebuia să mă bag în politică... Bine zicea biata mama: „Nu te băga, băiete, în politică... fiindcă nu ştii cum evoluează lucrurile... Tu nu vezi că nu înţelegi nimic din toată bălmăjeala asta internaţională?... S-o facă ăi de se pricep...
                                                         SACUL (înghiţindu-şi lacrimile)
    Era un copil foarte reuşit. Când l-a luat ăla-n braţe, i-a zis „tată“... (plânge)
                                                            LUPTĂTORUL
    Şi lui nu i s-a frânt inima?
                                                                SACUL
    Nu... Ce să te faci cu un semidoctor! (Ferm.) Nu mai vreau să fim la discrepanţa unor semidoctori!
                                                               ROMICA
                                                           (încet către Luptător)
    Ideea e bună, dar nu-i formulată corect... Ţi-am spus că vorbeşte „ales“. Dar încolo e fată bună. Şi-n primul rând, o bună mamă.
                                                               REMIZA
    Are sânii drepţi şi ştie să meargă.
                                                            LUPTĂTORUL
                                                                (enervat)
    Termină şi tu cu intrigile! Este soţia mea şi ne-nţelegem de minune. (Către sac.) Ce facem? Cum l-ai dat din braţe?
                                                                SACUL
    Au zis că să-i facă recensământul. (Plânge.)
                                                  (Zgomote afară. Cortd dă buzna în scenă.)
686
MARIN SORESCU
                        TABLOUL VII CORUL
       (fetele s-au prins de mână şi rostesc cuvintele ca şi până acum, legănându-se de la dreapta la stânga)
  5     Pe scenă se petrec lucruri cumplite şi  noi era să rămânem
  pe dinafară! E despărţită femeia de bărbatul ei, copilul e smuls de la sânul mamei... Întreprinderea noastră a dat faliment... Se foloseşte recuzita veche!...
                            GIAFIRA
  10    Nu se mai găseşte materie primă...
                           FECIOARA
       Toate protezele au început să se clatine în gura oratorilor. Ies vorbele aşa... împrăştiate.
                           GIAFIRA
  15    Unul împinge spre hăis, altul spre cea! Şi cu cât au dantura
  mai putredă, cu atât ar muşca mai tare, hulpavii...
                            CORUL
       Crocodilul aşa de tare-şi înfige dinţii-n pradă, că se-ntâmplă să nu-şi mai poată descleşta fălcile...
  20                             GIAFIRA
                            (imitând)
       Ui te-asa face... (încearcil să-şi desfacă fălcile cit amândouă mâinile) FECIOARA E foarte fragilă soarta lumii!
  25                             GIAFIRA
       Şi-n general clima...
                           FECIOARA
       E-n călduri...
I.UPTĂTORUI. PE DOUA FRONTURI            687
                        GIAFIRA Potoapele... O salbă de potoape...
                        FECIOARA Nu vor reuşi să spele toate păcatele...
                        CORUI.                              5
    Spuneţi-mi cine e călăul celorlalte specii? De la dinozaur la lup... ghici?...
                        FECIOARA
    Omul...
                        GIAFIRA                            10
    Ultima sa crimă va fi exterminarea rasei umane...
                        I.UPTĂTORUI.
      Da, dar forţele progresiste se ridică tot mai hotărât contra... CORUI,
    Ţi s-a luat copilul de trei zile...                     ^
      LUPTĂTORUL Un caz izolat... Curba istoriei este, în general, ascendentă... CORUL
    Fără lozinci...
                        LUPTĂTORUL                            20
    Am crezut şi voi crede întotdeauna în progres... (Deznădăj-
duit.) Doamne, copilul meu! Aveam atâta poftă să-i dau o creştere aleasă! Ce să fac eu acum?
                        CORUL
    Aşteaptă ora H, dobitocule! Laşule, aşteaptă ora H, să te 25 gâtuie pe-ntuneric, fără să crâcneşti...
688
MARIN SORESCU
                                      GIAFIRA Trăim zilele pe care le merităm...
                            LUPTĂTORUL Dar viaţa este acceptabilă, nu? Ar trebui să fie şi mai accep-5 tabilă, nu? De ce nu e şi mai acceptabilă, ea viaţa, ai?
                                                        CORUL
       Existenţa de care suntem capabili...
                            LUPTĂTORUL Spuneţi-mi femei, voi care le ştiţi pe toate, s-a terminat 10 războiul?
                                                        CORUL
                                                         (solemn)
       Nu s-a terminat.
                            LUPTĂTORUL 15   Dar măcar a-nceput?...
                                                        CORUL
                                                         (solemn)
       Nici n-a început...
                            LUPTĂTORUL
  20                         (disperat)
       Nici măcar n-a început!... Şi noi de ce ne perpelim aşa, dacă e pace? „Pax romana“? parcă aşa se spune... Ce-i starea asta de alertă continuă?
                                                        CORUL
  25   Dacă-ai avea cap...
  LUPTĂTORUL Şi cum rămâne cu antrenamentul meu? Degeaba-mi întăresc muşchii, dacă sunt lovit pe dinăuntru. Măcinat lăuntric.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         689
Mi se atacă nervii... Mi se pune în menghină ficatul... Cât îmi va mai rezista cordul?
                              CORUL
    Ce climat de coşmar?
                        LUPTĂTORUL                             5
    Au fost şi perioade bune-n istorie. Aceasta de ce nu se mai repetă?
                              CORUL
    în sfârşit!... Parcă-ncepi să pricepi... Te lăsăm cu-ntrebările tale... Cu mica ta dramă personală... Cu dilemele tale arao- 10 roase... Cu cercul tău frivol... Cu nervii tăi zdruncinaţi din cauza trepidaţiei graniţelor cunoaşterii. Autocunoaşterii.
      LUPTĂTORUL Nu mă părăsiţi... Nu mă daţi iar pe mâna spaimelor mele...
Vă implor!                                                    A5
                        FECIOARA
    Suntem un biet cor de întreprindere. întreprinderea e falimentară. Nu mai e nevoie de recuzită nouă. Se foloseşte cea veche. Epocile se încalecă...
                          GIAFIRA                             20
    Trebuie să semnăm condica... Până una alta, semnăm condica.
                          CORUL
    Adio, Luptătorule pe două fronturi... (coruliese)
                          ROMICA                             -’5
                        (după o pauză)
    S-a dus şi corul întreprinderii...
690
MARIN SORESCU
                            REMIZA
       Chiar aşa strălucit nu era... Repeta papagaliceşte nişte fraze..: Una vorbea prea sus, alta prea jos...
                            ROMICA
  5 Oricum nişte adevăruri tot răzbăteau... Aşa îngăimate .. .ce să pretinzi dicţie la amatori? Se auzea sufleorul...
                            REMIZA
       Dragă, adevăruri din astea răsuflate!... Simt convinsă că toate aleargă-acum după centurioni...
  10                           ROMICA
       Să-i desfacă la prohab.
                            REMIZA
       Morala acestora din cor a fost încă din cele mai vechi timpuri îndoielnică... Să fi lăsat, domnule, nişte bătrâni să cânte...
  ¡5 Ca-n tragedia amică... Pui femeia la cele mai grele munci, accept. Dar n-o bagi şi-n cor! Are voce - bun! S-o folosească în sânul familiei. Să răcnească la ai ei...
                            ROMICA
       Ea e o doamnă!
  20                           SACUL
                           (văietându'Se)
  Daţi-mi rodul pântecului meu... Copilul meu'.... Nu te las pe mâna lor... Aoleu!... (iese snmlgându-şi părul de disperare.)
                         LUPTĂTORUL
  25                           (speriat)
       Cât o fi ceasul?
                            REMIZA
       Ah, problema asta a spaţiului care ne obsedează!
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI
691
                             ROMICA
      Te-o fi obsedând pe tine. Omul a întrebat „cât e ceasul“...
                          REMIZA
    Da, dar când aud de timp, eu mă gândesc la spaţiu... Ce, n-am voie? Tot o categorie filosofică.                        5
                          LUPTĂTORUL
    Ia nu vă mai certaţi pe categorii... Acum stau şi mă gândesc. .. Voi ar trebui să fiţi mai bine diferenţiate... Da, da... Două muieri egale între ele... şi egale cu a treia, care e un sac... Tot un drac! Nici o /iotă distinctă, (către Romica) Cine eşti tu? 10
                             ROMICA
    Romica... femeia fatală... Port în mine germenul răului şi-n mână o glastră de flori... Uite-o acolo pe fereastră... N-am avut timp să mă diferenţiez, e drept. Crescută cam la repezeală, fără supravegherea părinţilor. Am uitat de germen, am uitat de 15 glastră... Uite-o colo pe fereastră...
                          REMIZA
    Pentru că te-ai luat cu viaţa. Ea e mai tare decât schemele noastre...
                          ROMICA                             20
                          (retoric)
    Iar tu, Remiza, eşti Femeia Ispititoare, aşa e?
                          LUPTĂTORUL
    Uite, că nu mi-a inspirat nimic. Chiar nimic...
                          REMIZA                             25
                          (jucând teatru)
    îţi spun: respiră adânc şi inspiră-te din frumuseţea mea şi a naturii...
692
MARIN SORESCU
                     LUPTĂTORUL Târziu, prea târziu...
                          REMIZA
    Te inspiri şi gata...
  LUPTĂTORUL O, dac-aş putea să vă îmbin pe-amândouă!... Dar nu izbutesc. Nu pot decât să fac din una mai multe... Toate femeile pe care le-am cunoscut au fost multiplele lui unu... Sau, mai concret, ale uneia. (Râele.)
                          REMIZA
    Te lauzi. Tu îţi iubeşti „sacul“ tău... în fond eşti bărbatul cel mai fidel...
                     LUPTĂTORUL
    Cine sunt eu?
                        REMIZA Bărbatul cel mai fidel...
                     LUPTĂTORUL Mă faci să râd. Ha-ha-ha!
                          ROMICĂ
                     (încercând o definiţie)
    Omul singur, câruia-i e frică de mulţime? Femeile sunt sirene, ispite, care vor să-l abată de la ţel? Dar cine e acest luptător bizar? Şi pentru ce se pregăteşte el?
  LUPTĂTORUL Aştept fisura. E imposibil să nu se ivească o fisură în acest mecanism drăcesc. O mică neatenţie, o scăpare din vedere... Un firicel de neglijenţă, un dram de delăsare... şi totul, dar, înţelegi? absolut totul se va bălăngăni, prăbuşindu-se... Stelele o
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI         693
    să ne joace-n ochi, de parc-ar veni una peste alta... Mă uit în tavan, dacă nu s-a ivit crăpătura... (trist) Tavanul - beton armat.
                          REMIZA
    Pe-această crăpătură crezi tu că se va strecura ora H? (râde) Nu vezi că eşri înconjurat de crăpături? Eşti un om pierdut!
                     LUPTĂTORUL Nu, ora H îşi va face apariţia pe uliţa mare... Cu tot alaiul ... Dar evi aştept fisura şi-n ora H... (pe gânduri) Când vine ora H te lasă totul... (Romica, Remiza ies.)... Şi se duc toate... Te pomeneşti singur... Şi gol (dă să-şi scoată haina, apoi renunţă.) Degeaba eşti gol, dacă te pomeneşti singur... în faţa orei H eşri complet izolat... Nimeni nu te mai poate ajuta... (pealt ton) Osatura acestei vieţi nu-mi place. Schelăria vieţii - femeia... Scheletul femeii nu-mi place... Osatura... E prea fosforescentă... Pe dealuri se văd uneori, după miezul nopţii, sclipind, focuri, focuri... Lumini. Oamenii cred că joacă bani... Şi nu-i decât fosforul din oasele femeilor... Fostele cimitiruri palpită... dau semne... de viaţă... De fostă viaţă... Ne fac cu mâna... Femeia chiar şi după moarte face ca banii... Face ca banii...
                     TABLOUL VIII
    Zţomot afară. Intră Centurionul /.
                     CENTURIONUL I Unde e copilul? Unde sunt mama şi copilul?
                     LUPTĂTORUL
                     (nu înţelege prea bine) în faţă. Au loc în faţă. Sunt protejaţi prin lege...
694
MARIN SORESCU
                      CENTURIONUL I
                        (luând seama)
      Cineva ne-a răpit copilul... Ceea ce e foarte grav... De fapt, aşa ne trebuie, dacă n-am acţionat energic. Trebuia ucis 5 din prima clipă, conform dispoziţiilor... Sugrumat în faşă!
                      LUPTĂTORUL
                      (mijind speranţa)
      Trăieşte? Copilul meu trăieşte? Unde e?
              (intră Centurionul II şi Centurionul 111)
  10                       CENTURIONUL II
                         (disperat)
      Ne-a cerut voie să meargă puţin de-a buşilea... Şi după câţiva metri, a rupt-o la fugă. Ăşa ceva n-am mai pomenit...
                      CENTURIONUL III '5 O generaţie prea precoce!... S-a dus direct... unde naiba s-o fi dus?... Era înţeles, sigur că era înţeles cu mă-sa.
                      CENTURIONUL I Ce s-a făcut cetăţeana?
                      LUPTĂTORUL
  20 Nu ştiu, domnilor, a ieşit fără să spună un cuvânt... Sub pretext că plânge a părăsit scena istoriei şi-a intrat în casă să-şi vadă de treburi...
                      CENTURIONUL II Ea l-a răpit... O vom răstigni pe Via Appia...
  25                        LUPTĂTORUL
      In care vie?
                      CENTURIONUL II (nu aude bine întrebarea)
      De vie, de vie! Cu complicele ei cu tot!
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
695
                   CENTURIONUL III
   Unde sunt?
                   LUPTĂTORUL
   Romica şi Remiza?
                   CENTURIONUL II                       5
   Da. Romica şi Remiza.
                   CENTURIONUL I
                   (citind o hârtie)
   Da, Romica zisă Remiza şi Remiza zisă „Pat“. Aşa figurează în actele noastre... Ce s-au făcut?                    10
                   LUPTĂTORUL
   Romica era pe-aci... şi Remiza... pe dincolo... Acum văd că nu mai sunt pe-aci şi pe dincolo... Or fi plecat... Dar trebuie sa apară... Dacă apare una, răsare şi cealaltă. Neapărat.
                   CENTURIONUL III                     ¡5
   Ele au organizat răpirea... deturnarea pruncului. Vor fi răstignite câteştrele.
                   CENTURIONUL II (ameninutndu-lpe Luptător)
   Fiu ingrat, cetăţean fără sentimentul datoriei, şi tată dena- 20 turat... îl trecem prin sabie sau îl lăsăm să... fie iar tată?... în caz că nu punem mâna pe el... Ce ziceţi?
                   CENTURIONUL I
   Pierdem vremea aici şi-11 timpul ăsta pruncul cine ştie unde-a ajuns...                                        25
                   CENTURIONUL II
    De-a buşilea...
6%
MARIN SORESCU
                      CENTURIONUL III
                      (râzând, către Luptător)
       Vezi, când vine ora aia... cum ziceai să-i zice?... să ne anunţi şi pe noi...
  î                         CENTURIONUL   U
    Trimiţi un curier... Ori, mai rapid, cu ajutorul focului viu.
                       CENTURIONUL I
       Da, da. Ne dai de ştire aprinzând focuri, din deal în deal... din munte-n munte...
  10 (ies toţi trei bine dispuşi)
                        LUPTĂTORUL
         (stă o clipă pe gânduri, apoi merge la sacii de box şi începe să izbească în ei cu furie...)
       Na! Na! Na! Ah, ce mi-am pierdut antrenamentul! M-am ■!5 luat cu poveştile şi mi-am ieşit din mână. Doamne, ce mi-am ieşit din pumn... (izbeşte cu mâna, m capul, cu trupul întreg în sacii de box. Aceştia bălăgănindu-se scot sunete ciudate, pot suna ca deşteptătorul, ori ca nişte clopote... Vacarm mare, Luptătorul cade. Cortină de întuneric. J.ă aprinderea luminii scena apare oarecum schimbată. Mai precis a fost îm-20 prejmuită cu frânghii, ca o arenă de box. Luptătorul e aruncat fără vlagă pe gardul de junii — ca un boxeur care a primit lovituri grele. încet, încet îşi revine.)
                        LUPTĂTORUL
                         (dezmeticindu-se)
  25 Era cât pe ce să ratez finalul! Punctul meu cel mai tare, finalul! (strigând) Romica? Unde eşti Romica? Te chem pe tine pentru că vreau s-o văd pe Remiza. Şi dacă vii tu, apare şi ea. (Chinuindu-sesă doarmă.) Am adormit cu gura deschisă. E voie să dormi cu gura deschisă. Acum tot nu mai are nici o importanţă: 30 trupele noastre au pornit deja la atac, vor să mă cucerească. Deşi eu sunt tot al nostru, nu ştiu de ce vor să mă cucerească. Poate că ocup o poziţie cheie ghemuit aici în pat, aşa făcut arc, cu
LUPTÀTORU1. PE DOUA FRONTURI
697
mâinile încleştate pe pernă, în care aud vibraţia paşilor armatei care s-a apropiat foarte mult de casa mea. O divizie de tancuri şi cu una de măcelari au făcut joncţiunea în piaţa mare; tot acolo comandantul forţelor de infanterie s-a dezbrăcat pe-o tarabă şi s-a schimbat în civil. Apoi toţi au rămas în izmene pornind spre mine pas alergător, fluturând în mâini hainele militare — steaguri false, cu care vor să mă înăbuşe. In faşă! De trei ani se tot sapă tranşee prin cartier, lumea crede că pentru instalaţia de gaz metan. Acum şanţurile s-au umplut de lanţuri de trăgători de elită care au şi început să mă ţintească, prin gaura cheii, ca să nu trezească vecinii, deşi eu o să ţip, când mă va atinge primul glonţ; că nu mă las cucerit aşa de uşor... Să nu se pună ei cu mine! Rap, rap, rap! - ăştia sunt pifanii. Bum, bum, bum - tunurile. Vâj, vâj, vâj - avioanele, au cerut şi ajutor străin, e clar că vor să mă desfiinţeze. Vasăzică aceasta era ora H - când forţele noastre atacă victorios, ar trebui să mă bucur. Dar de ce naiba mă atacă tocmai pe mine? Nu sunt şi eu de-a) nostru? Nu sunt şi eu victorios? (râzânddiabolic) Dacâ-mi trag plapuma peste cap, să văd pe cine mai împuşcă?! (trist) Adică, tot mă dibuie... Şi nici nu e frumos! Deşi nu cred să mă lichideze aşa dintr-o dată, întrucât tot le mai trebuie un adversar. Cum justifici atâta amar de oaste? Ce fac? Se retrag, v-am spus eu. Nu le-a prea ieşit planul, ori au făcut doar o probă, în orice caz şi eu m-ara ţinut tare, adică n-am ţipat, n-am protestat, am dormit pur şi simplu cu gura căscată, (după o scurtă pauză) E voie să dormi cu gura căscată, mai ales dacă simţi că te sufoci. Acum tuşesc ca să-mi dreg glasul, tuşesc să-mi dreg auzul, tuşesc ca să-mi dreg văzul. Ca să-mi dreg mâinile, gâtul, mijlocul, sufletul deteriorat, călcat în picioare. Tuşesc, tuşesc... Dar cine-o fi bătând la uşă la ora asta? Ori s-au întors?
                        ACTUL III ORAH TABLOUL IX
       Cabinetul medicului. Acesta cercetează nişte amprente.
 5                             REMIZA
                    (intră ca un vârtej. E palidă)
       Doctore... sunt distrusă...
                           MEDICUL
       Tocmai cercetam nişte amprente... Ce te doare, fata mea?
 10                          REMIZA
       N-am venit la doctor, am venit Ia vraci. Tot dumneata faci şi horoscoape... nu? Am aflat târziu...
                           MEDICUL
       Da, tot eu şi horoscopul.. Şi tot eu spovedesc...
 15                          REMIZA
                             (mirată)
       Şi duhovnicul?... şi călăul!... Cumulard?
                           MEDICUL
       Da. Şi-i tare greu... Spune ce ai pe suflet, fata tatii...
 20                          REMIZA
       N-am venit la duhovnic.,. Nici la criminalist...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         699
                         MEDICUL înţeleg... (privindu-i pântecul) în a câta lună?
                         REMIZA Ani spus că n-am venit la doctor...
                         MEDICUL                              5
    înţeleg... Vrei să-ţi ghicesc...
                         REMIZA
    Ştiţi... n-aş vrea să apelez Ia forţe supranaturale... la demoni, la stafii, la draci, la Iaci... Lacii trebuie să fie tot un fel de demoni... (curioasă) Ce sunt lacii?                       10
                         MEDICUL Nu-i bine să ştii. Crezi în astre?
                         REMIZA
    Cred că dacă nu m-ajută... Am crezut odată... dar dacă nu m-ajută... Cât e cerul de spuzit... nimic, nici un astru n-a /5 ţinut o secundă cu mine...
                         MEDICUL
    Mai crezi o dată... Şi apoi, bizuie-te pe farmecele tale. Cul-tivă-le... Ia-ţi un profesor...
                         REMIZA                              20
    Ce să învăţ?
                         MEDICUL
    O limbă moartă. Fetele trebuie să ştie astăzi două-trei limbi moderne şi-o limbă moartă... Romica ţi-a luat-o înainte...
700
MARIN SORESCU
                             REMIZA
        Să n-aud de ea... Limba greacă e ca şi moartă, nu? MEDICUL
       Desigur, învaţ-o, fata mea... Şi să nu uiţi să-ţi razi părul 5 de la subraţ... El e foarte sensibil la curăţenie...
                             REMIZA
       O, de m-ar iubi un pic...
                            MEDICUL
       O să te iubească... N-ai ştiut cum să-l iei... (arătându-i un 10 planiglob) Acesta e globul pământesc... Şi tu, să zicem că te afli aici... în centru... Toţi, când iubim trecem în centrul globului. .. numai în momentele acelea... Apoi ne depărtăm spre periferie... cu viteza luminii... Şi vin alţii să ne ia locul... Şi din cauza asta e curent pe pământ... şi în aer... în ce lună te-ai 15 născut?
                             REMIZA
       în februarie...
                            MEDICUL
 In peşti? Bun... Şi aceasta e bolta înstelată... Vino să ţi-o 20 arăt... (o ia de mână şi-o duce intr-un colţ, unde e o spărtură in pbifon) Iat-o!
                             REMIZA
       Nu se vede nimic.
                            MEDICUL
       Atât ne permite azi ştiinţa.
  25                            REMIZA
       O     spărtură în plafon, cât o coajă de nucă... şi mai vrem să cuprindem toată bolta înstelată!...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         701
                          MEDICUI.
    Secolele viitoare vor mări spărtura... Dar nici asta nu înseamnă prea mult... Crezi în astre?
                          REMIZA
    Nu.                                                          5
                          MEDICUL
    Atunci nu-ţi pot face horoscopul. Vino marţi.
                          REMIZA
    Ba cred.
                          MEDICUL                               io
        (cercetându-i palma, în timp ce încearcă să potrivească planiglobul în raza ce străbate de sus)
    Situaţia ta e clară...
                          REMIZA
    Sunt nefericită...                                          15
                          MEDICUL
    Aşa zic şi eu... Nu trebuia să te naşti în februarie...
                         REMIZA (luându-şi înima-n dinţi)
    Am vrut s-o omor pe Romica şi apoi să-mi pun capăt 20 zilelor...
                          MEDICUL
                          Csperiat)
    Să nu spui asta...           Să nu-i spui asta nici duhovnicului...
Noroc că duhovnicul sunt tot eu... îndeletnicirea de călău s-a  25
suspendat...
                          REMIZA
    Nu mai pot trăi fără dragoste...
702
MARIN SORESCU
                           MEDICUL
       Toate ziceţi la fel'.... In fiecare zi aud acelaşi refren... (acru) întâi iubeai şi pe urmă te desfrânai... Nu invers, iartă-mă că ţi-o spun... Ai crezut că n-o să vină ea dragostea... Şi poftim, 5 a venit... Şi-n ce hal de uzură te-a găsit, dumnezeule!... Uite ce stele nenorocite ai deasupra... pe cap... Dar nu-i nimic... Răbdare.. .Trec şi astea... Toate trec. Şi stelele se rotesc... şi inima omului se mai înmoaie... Du-te şi mai vino... peste două zile... mai proaspătă...
  10                          REMIZA
                       (dă să plece, suspinând)
       Bine... Tocmai peste două zile?
                           MEDICUL
       Să-mi aduci şi raportul scris...
  15                          REMIZA
                            (încurcată)
       Bine, bine... (lese.)
                           MEDICUL
       Ale dracu de târfe!... Acum mai sunt şi abisale... (intră 20 Romica) Ei?
                            ROMICA
       Maestre... Sunt distrusă! Nu s-a uitat la mine de două săptămâni.. . Parcă e într-o transă, Doamne iartă-mă... Vorbeşte întruna... ţine discursuri la găini, la vardişti, la mobile... la 25 pereţii goi...
                           MEDICUL
       Să-ţi fac horoscopul... (şoaptă) Şi fii atentă, Remiza vrea să te omoare...
I.UPTĂTORUI. PE DOUĂ FRONTURI            703
                      ROMICA
                      (râzând isteric)
    Hi-hi! Ha-Ka-ha! Mi-a spus şi mie... Hi-hi-hi! Suflet ordinar, de sfârşit de mileniu... Fă-mi horoscopul mai repede...
Şi te-aş ruga, ca medic, să-mi razi părul de sub braţ...  5
                      TABLOUL X
    Antrenorul, Medicid, apoi Bătrânul neputincios I.
                      MEDICUL
    Ascultă-mă pe mine. E sfârşit lăuntric, asta e. Pe de-o parte -dragostea pentru artă şi frumos, reprezentată de Artemiza — 10 Remiza cum îi zicem cu toţii...
                      ANTRENORUL
    De ce-i zicem aşa cu toţii? De ce Remiza, dacă o cheamă Artemiza?
                      MEDICUL                            ¡5
                      (nu-l bagă in seamă)
    ... şi setea de istorie şi adevăr întruchipată de Romica - pe de altă parte. Care în mod paradoxal nu bea.
                      ANTRENORUL
    Cine... ce nu bea?                                   20
                      MEDICUL
                      (nu-l bagă in seamă)
    Dar produce sete... (Râde.)
                      ANTRENORUL
    Ba amândouă beau...                                  -5
                      MEDICUL
    Nu bea nici una, dar amândouă produc sete... Una, sete de artă, alta, o sete istorică... Una e înaltă, frumoasă, bine
     704                  MARIN   SORESCU
  proporţionată - pe înalt - că poate fi bine proporţionată şi pe mijlociu ori pe mic - cealaltă potrivită, idealistă, sportivă...
                         ANTRENORUL
                            (dumirit)
  5 Amândouă, bineînţeles, curve.
                           MEDICUL
      Din cauza pervertirii gustului contemporanilor. Le solicită cu egală voluptate toată ziua. Ele, sărăcuţele, nu pot rămâne în sfera lor nici măcar o clipită — după propria expresie a 10 Artemizei. „Nu ne lasă în sfera noastră“. Ce vrei mai mult? Asta e drama Luptătorului, după umila mea părere.
                         ANTRENORUL
                              (doct)
      Motivul nefericirii acestui nefericit e altul. Nu te superi că 15 te contrazic. Germenele e în el. Mai precis în acel punct din el - unde s-a încuibat spaima de ora H. (amta spre inimă)
                           MEDICUL
      De ce faci speculaţii filozofice, dacă nu te pricepi? Mai bine să-ţi expun, pe scurt, contextul în care se va desfăşura acest 20 meci decisiv.
                         ANTRENORUL
      Tu eşti cu contextele, dă-i drumul.
                           MEDICUL
      Ştii c-am fost sol? Ai noştri nu mă lăsau să ies din cantona-25 ment... Până la urmă...
                         ANTRENORUL
                             (curios)
       Ce-a zis sultanul?
I.UPTATORUL PE DOUA FRONTURI
705
                           MEDICUL
    Nu nva primit. Nu-i place boxul. La orice lovitură mai grea - plânge. El e contra violenţei.
                         ANTRENORUL
    Nu înţeleg. Atunci de ce-a pus în mişcare atâta oaste? 5
                       MEDICUL
    E contra violenţei în sport. Nici n-a vrut să audă. In schimb, îl avem de partea noastră pe vizir. Fost înghiţitor de săbii, fost fachir, fost campion la trânte... înţelegi?
                       ANTRENORUL                           10
                       (cu admiraţie)
    Asta da vizir!
                       MEDICUL
    L-am găsit în cortul lui, păzit de ieniceri şi spahii. Ienicerii de partea dreaptă, spahii de partea stângă — intrarea pe mijloc. 15 Eu, dacă nu văd plastic, nu pot să-mi aduc aminte. Deci, unii de-o parte, alţii de alta... Şi intru... Şi-l găsesc pe marele vizir, spaima creştinătăţii, aşezat turceşte, c-un turban verde făcut la repezeală din pantalonii de pijama - că-1 dăduse la spălat, şi n-au voie să aibă două turbane, până nu iau Bizanţul... Pricepi? 20
                       ANTRENORUL
    Coranul le interzice, nu?
                       MEDICUL
    Coranul, sultanul... mă rog. Intru. „Ce mai faci?“ „Ce mai faci?“ - în turcă şi eu tot în turcă, (explicativ) El te întreabă ce 25 mai faci, tu să nu te-apuci să-i spui ce mai faci, ci să-l întrebi: „Ce mai faci?“ Asta e „bună ziua“ lor, dă-i încolo...
                       ANTRENORUL
    Vasăzică de-aici au luat şi englezii şi irlandezii...
706
MARIN SORESCU
                         MEDICUI.
      Mă învăţase Remiza, care era interpretă.
                         ANTRENORUL
                            (uimit)
  5 Remiza interpretă?
                         MEDICUL
      Excelentă!
                         ANTRENORUL
      De unde ştie ea turcă? Acum aflu. Femeile sunt numai 10 surprize.
                         MEDICUL
      A învăţat-o mâncând. Şedea la masă Ia cantină cu un copil care avea o guvernantă turcă. (Imitând.) „Fii cuminte“. „Vezi să nu faci fărâmituri“, „Zii mulţumesc lui tanti“. Fără să vrea a 15 tras cu urechea. Limba turcă se-nvaţă repede... Eu daca mai stăteam două ceasuri la vizir... o-nvăţam. Foarte simpatic.
                         ANTRENORUL
      Serios?
                         MEDICUL 20 Sunt un popor minunat.
                         ANTRENORUL
      Poporul... dar vizirii?
                         MEDICUL
      Atunci când sunt ridicaţi din popor, de ce nu? Ţi-am spus 25 că-nghiţea săbii. Zicea: „Bă găgăuţilor, bă, ghiaurilor, să jucaţi cinstit, bre!“ Dacă mai stăteam puţin, învăţam... A venit un spahiu şi i-a adus turbanul uscat şi ne-a dat afară, să se schimbe. Şi, după aia, a uitat de noi... Cred că nu i-a plăcut Remiza. Că şi interpretele astea ale noastre nu ştiu când să fie sexi, când
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         707
să nu fie... Şi doar am învăţat-o pe drum. Dragă,         n-o să fie
cazul să-ţi dai ochii peste cap... Eu am vorbit, eu am auzit...
                      ANTRENORUL
   Să nu mai vorbim de Remiza şi de Romica... Mica... Mica e mare şi Remiza... pat... Ha-ha! Turcii ştiu şah?        5
                      MEDICUL
   Bun! Suntem siguri... că dacă-i batem pe turci cu cinci la zero... bizantinii ne vor fi recunoscători, că le ridicăm moralul în condiţii grele pentru ei...
                      ANTRENORUL                         10
   Trebuie să le cerem mult pentru acest factor psihologic, ca să putem obţine măcar jumătate. Să le cerem Sfânta Sofia - tot
o să cadă după aia în mâinile păgânilor. Şi cartierul ambasadelor. .. Adică toate clădirile din cartierul ambasadelor... Că după aia 20-25 de ani acolo, tot n-o să mai fie nici o ambasadă ¡5 la Constantinopol... Noi mutăm ambasadele de pe acum şi după aia mutăm şi clădirile... le scoatem din încercuire... (căzând brusc pe gânduri) Da, dar nu batem cu cinci la zero.
                      MEDICUL
   Să zicem că vom obţine ceva şi de la Paleologi... dar ce te 20 faci cu Luptătorul nostru? Trebuie să respectăm şi noi contractul.
                      ANTRENORUL
   Contractele sunt contracte... O să bată, că turcii sunt slabi.
                      MEDICUL
   Aş! Au nişte palme cât lopeţile...                    25
                      ANTRENORUL
   Cred că ar fi cazul să-i spunem adevărul... despre iubire, despre...
708
MARIN SORESCU
                          MEDICUI.
       Trebuie întărâtat... Trebuie să facem ceva... Fii atent ce-ţi spun. Asta nu ascultă decât de cor.
                       ANTRENORUL
  5 De decor?
                         MEDICUI.
       De cor - într-un decor adecvat - şi te rog să nu mai faci jocuri de cuvinte intraductibile. Iubesc calamburul, dar mai mult îmi iubesc patria. Vreau să spun meseria, banii. Sunt doc-
  ¡0 torul, sunt ghicitorul în stele şi duhovnicul echipei... li ştiu pe toţi — câte parale fac - studiindu-i pe toate feţele şi pe toate căile: organice şi anorganice, ca doctor, raţionale şi iraţionale, ca ghicitor, şi deductivo-instructivo-detectivo ca duhovnic... Asta numai aşa trebuie luat... corul...
  «                       ANTRENORUL
       Ce să-i spună ramoliţii ăia?
                         MEDICUL
       El să se spovedească corului - că de mine se teme. Trebuie să-l consult, ca să-i smulg o spovedanie, să-l spovedesc ca să-i
  20 smulg un buletin medical şi să-i ghicesc, ca să-i smulg...
                       ANTRENORUL
                           (râzânrl)
       Trei metode cacofonice.
                         MEDICUL
  25 Mă rog, mă rog. Cheamă-1 pe corifeu.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
709
                     ANTRENORUL (iese si intră cu corifeul).
                BĂTRÂNUL NEPUTINCIOS I
    Ani descompletat corul, la cererea dumneavoastră — ceea ce nu s-a mai întâmplat din antichitate... Spuneţi-mi repede ce aveţi de spus - că dacă mă ţineţi mult aici, asta echivalează cu o profanare de tradiţii...
                      ANTRENORUL
                          (ironic)
    In cazul tău profanarea de morminte ar fi mai nimerit spus.
                        BĂTRÂNUL
                          (hotărât)
    Puteţi desfiinţa corul bătrânilor - stă în puterea antrenorului — dar nu-1 puteţi descompleta.
                        MEDICUL
    Bine, bine. Dumneata, moşulică, eşti Corifeul?
                        BĂTRÂNUL
                        (nu aude bine)
    Ai?
                      ANTRENORUL
    Eşti Corifeul?
                        BĂTRÂNUL
    Da... Corifeul, (cu năduf) Şi am exact aceeaşi pensie ca ultimul corist, cu toate că eu trebuie să trag concluziile şi cu toate că preţurile au crescut din antichitate şi până în anul de graţie 1453 de 1453 de ori!... Acum observ coincidenţa. Asta, dacă socotim urcarea preţurilor numai după Cristos... Dar dacă am adăuga şi ce mai crescuse înainte, în cele 15 secole de când s-a inventat corul, ajungem la un procent de...
710
MARIN SORESCU
                            MEDICUL
                            (iritat)
       Moşule... să lăsăm socotelile astea... mi-aţi împuiat capul şi Ia spovedanii şi la ghicit şi la vizita medicală. Şi la execuţii - că 5 tot eu le fac şi pe-astea. Numai de salarii îmi vorbiţi... Toţi - mereu numai de salarii - şi nimic despre muncă. Nici unul - nimic despre muncă! Ori salariile fără muncă...
                            BĂTRÂNUL
       Era vorba să fim scoşi la pensie la o sută de ani... Şi iată 10 timpul trece... Femeile de ce sunt scoase la pensie la 50 de ani şi bărbaţii la 101?
                            MEDICUL
       Te-am chemat la raport - nu să-ţi ascultăm contestaţiile.
                            ANTRENORUL 15 Aşa e... Contestaţiile se rezolvă pe parcurs. Aveţi lunea, miercurea şi vinerea - să vă tot plângeţi şi să tot contestaţi. între 3 şi 5.
                            MEDICUL
       Pentru că veni vorba de muncă... Ce faceţi voi acolo?
  20                             BĂTRÂNUL
       Repetăm pentru sfârşitul lumii.. .(repede oarecum începând să se dezvinovăţească) Luptătorul ne-a spus că se apropie ora H. O fi auzit cum se potcovesc caii apocalipsului...
                         ANTRENORUL 25                        (către medic)
       Vezi că le-a spus şi lor?! Un factor de panică, acest luptător...
                            MEDICUL
       Dar voi aţi auzit?
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI        711
                      BĂTRÂNUL
    La vârsta noastră? Ne poate lua oricând prin surprindere -dar aşa ne-a spus el şi e om de cuvânt...
                      ANTRENORUL Şi ce repetaţi?                                      5
                      BĂTRÂNUL
    Cântece. Să ne găsească pe toţi cântând şi intonând imnuri de slavă... Corul trebuie să primească sfârşitul lumii cântând şi interpretând totodată fiecare acest sfârşit minunat al lumii...
                      MEDICUL                            10
    De ce „minunat“?
                      BÂTRÂNUI,
    N-am vrut să spun „minunat“ - m-a luat gura pe dinainte. Acest sfârşit al lumii — am vrut să zic. (pentru sine) De ce-oi fi zis „minunat“?... Minunat că se termină odată. C-am răguşit 15 cu toţii îngrozitor...
                      ANTRENORUL De exemplu, ce-o să zici dumneata în prima parte a apocalipsului...
                      BĂTRÂNUL                           20
    Care apocalips? După Ioan sau după...
                      ANTRENORUL Cine-a zis: „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorociri, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!“                                    -5
                      BĂTRÂNUL
    Dacă e după Ioan: (începe să cânte)
    Păsărică, păsărică, păsărică Zboară, zboară, până pică...
712
MARIN SORESCU
       Acesta e cântecul si comentariul e acesta: Toată pasărea pe limba ei piere.
                       ANTRENORUL
                           (amuzat)
  5               Moşule, sunteţi nişte bigoţi... Ora H... nu înseamnă
  sfârşitul lumii... Ora H nu înseamnă nimic... Nici nu există ora H...
                        BĂTRÂNUL
       Luptătorul zice că există. El zice că acum există numai ora 10 H - şi nu mai există nimic pe lângă ea - ca garnitură. Doar ora H goală! Ceva de groază! Să ţi se facă părul măciucă...
                         MEDICUL
       Noroc că sunteţi toţi cheli... (Râde.)
                       ANTRENOR UI.
  15 Uite cum stau lucrurile... (li dă nişte pungi cu bani.) la aceste
  pungi, lmparte-le la fiecare dintre voi... Recompensă din partea noastră, până se măresc salariile.
                         MEDICUL
       Şi încercaţi să-i tălmăciţi aşa cum trebuie 1 .uptătorului eve-20 nimentele. înţelegeţi?
                        BĂTRÂNUL
                        (refuzând banii)
       N-avem ce face cu banii. Nici unul dintre noi nu se va lăsa cumpărat.
  25                           ANTRENORUL
       Cumpărat, necumpărat, să-şi facă fiecare datoria.
                         MEDICUL
       Atunci, nu le spui nimic de bani... Cântaţi în contul retribuţiei obişnuite - Şi aşa stricăm prea mulţi sesterţi pe voi.
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI
713
                          BĂTRÂNUL
                              (iese).
                       MEDICUL
    A fost pripită ideea cu banii.
                       ANTRENORUL                                   5
    N-avem nevoie de atâţia comentatori.
                       TABLOUL XI
    Luptătorul, Antrenorul, Medicul.
    Decorul din netele precedente. O parte a scenei a fost amenajată in ring de box.                                                            10
                       LUPTĂTORUL
  (ridicăndu-se năucit de pe podea, împleticindu-se printre sacii de box, ţinăndu-se cu mâinile de frânghii. E plin de cucuie, vânătâi. Pipăie înjur şi se pipăie. încet, încet pare că se dezmeticeşte)
    Cinci secunde am fost mort. Cred  c-am fost     mort. Cinci... 15
secunde? Sau  ore... sau secole? Când eşti mort     timpul se con-
densează. Şi memoria se dilată. Pe măsură ce se condensează el, se dilată memoria... câteodată memoria se lărgeşte şi mai şi... că-ncape în ea totul... Mda... cinci secunde.   Am contemplat lucrul în sine. Din acest colţişor, din acest unghi. I ,u- 20
crurile în sine istovite de percepţia unuia ca mine, de percepţia subiectelor. O floare la care se uită toată lumea se dizolvă în luarea la cunoştinţă a lumii de existenţa ei. (recitind)
                  Vine o zi când ca Arhimede
                Descoperi o lege, din mers.                        2S
                Greu te laşi cu toată suflarea
                în baia de univers.
    Nimic nu e întâmplător. Vulcanii izbucnesc şi ei după dispoziţie de la centru... (pe alt ton, ca şi când ar recita o poezie)
    Vine un copil şi-mi spune:                                    -<o
714
MARIN SORESCU
            - Tăticule, a căzut Troia.
            - Du-te şi spune-i mă-tii.
        Se întoarce:
            - Tăticule, a căzut Tyrul.
  5           - Du-te şi spune-i mă-tii.
        Puţin mai târziu:
            - Tăticule, a căzut Ninive...
            -Da?
            - Da. $i Ninive şi Suza şi Babilonul...
  1 o         - Şi i-ai spus?
            - Nu?
            - Du-te şi spune-i. Da’ repede.
        Se întoarce copilul cu o carte de istorie în mână:
            - Tăticule, s-a fundat Roma.
  15          — Du-te şi spune-i... Şi dacă tot faci drumul,
            Spune-i că a căzut Cartagina...
            Şi dacă tot faci drumul, spune-i că a căzut şi Bizanţul. Se întoarce copilul speriat:
            - Tăticule, a căzut mama.
  20          — Unde, unde a căzut?
            - în groapa cu lei.
            - Să aştepte.
        Şi de atunci eu mă antrenez să înving leii... Să-mi scot femeia din groapa cu lei. Şi împreună să fundăm frumosul oraş 25 Troia. Şi apoi frumosul oraş Tyr... Şi frumosul oraş Ninive şi mândrul Babilon şi Susa şi Cartagina şi Roma şi Bizanţul... (dttpă o pauza) Aici am ajuns... Parcă aici ajunsesem, nu? (zgomot de paşi) Copilul, el trebuie să fie... Cine ştie ce veşti îmi mai aduce...
                ANTRENORUL (intră c-un prosop pe braţ).
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI        715
                      LUPTĂTORUL
              (vădit stânjenit, dar mimând mirarea)
   A, antrenorul!
                     ANTRENORUL
   (la fel de încurcat, ca şi când nu s-ar fi aşteptat să-l găsească aici)
   A, Luptătorul!
                      LUPTĂTORUL
                       (ca să zică ceva)
   Antrenorul, a!
  ANTRENORUL Luptătorul, a! (Tac o vreme stânjeniţi, dintr-o dată familiar.) Totul s-a aranjat cum nu se poate mai bine... Te vei bate la Troia, la Susa, la Babilon... Toate biletele sunt vândute...
                      LUPTĂTORUL
   (după un timp ca şi când ar continua o discuţie începută mai de mult) Altfel are păr frumos...
                    ANTRENORUL Frumos. Dar îmbătrâneşte. A început să-i albească părul din perucă.
                    LUPTĂTORUL Nu ştiam că poartă perucă...
                    ANTRENORUL Oho! De la cinci ani.
                      LUPTĂTORUL
   Oho!
                    ANTRENORUL A căzut în cap şi-a chelit pe viaţă...
                      LUPTĂTORUL
   Pe loc?... Pe viaţă?
716
MARIN SORESCU
                      ANTRENORUL Pe loc... Are o garderobă de peruci... le dă pe rând la spălat. .. la frichinit. Dar toate au început să albească.
                      LUPTĂTORUL
 5 Vârsta...
                             ANTRENORUL Nu l-ai văzut c-a început să albească?
                      LUPTĂTORUL
      Nu.
 10                   ANTRENORUL
      A stat tot timpul lângă tine...
                      LUPTĂTORUL Nu l-am văzut c-a început să albească... Nu l-am văzut deloc. ANTRENORUL 15   Totuşi el e medicul echipei...
                      LUPTĂTORUL
                        (distrat)
      Unde e... medicul echipei?
                      ANTRENORUL 20   Semnează ultimul tău buletin medical şi vine.
                      LUPTĂTORUL Ultimul buletin? (speriat) Deci am fost chiar mort... sau o să mor...
                      ANTRENORUL 25   Ei, aş. O să meargă şi el cu tine, când te baţi. Nu numai
 că-ţi dă voie să te baţi din nou, dar merge şi el cu noi... ca de obicei...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
717
                LUPTĂTORUL Ca de obicei... Da de ce să mă bat?
                ANTRENORUL Păi, de ce ne-am antrenat?
                LUPTĂTORUL                      5
                (tresare, speriat)
      A, a venit ora H? Mama ei... şi uitasem de ea... Aba, ora... ANTRENORUL
                           (surprins)
Ce e aia ora H?                                 10
                LUPTĂTORUL
Şi unde să mă bat?
                ANTRENORUL
La Susa... La Susa? La Troia.
 LUPTĂTORUL
 ANTRENORUL
              LUPTĂTORUL La Troia?                                 20
              ANTRENORUL In frumosul oraş Tyr.
              LUPTĂTORUL
Tyr cu y?
              ANTRENORUL                   25
Da.
718
MARIN SORESCU
                                   LUPTĂTORUL Bănuiam. Şi Troia de ce n-are y?
                                             ANTRENORUL
                           (supărat)
 5 Un antrenor nu trebuie să fie filolog.
                                              LUPTĂTORUL
                                                   (pe gânduri)
      Am auzit că vor sâ i-1 bage... Cu ajutorul unui cal troian. Şi trebuie să mă bat şi la Troia?
 10                      ANTRENORUL
      Da. Data e fixată... Biletele sunt vândute...
                                              LUPTĂTORUL
      Şi dacă ora H... e mai înainte?
                        ANTRENORUL 15                        (sigur pe el)
      Nu se poate... biletele sunt vândute...
                        LUPTĂTORUL Am auzit cum se potcoveau caii apocalipsului... A fost adineauri o linişte ceva mai mare şi-am auzit potcovindu-se caii 20 apocalipsului...
                                             ANTRENORUL
                           (derutat)
      De ce se potcoveau?... Că nu e de hipism... LUPTĂTORUL
 -5 S-ar putea ca sfârşitul să fie înainte... înţelegi? înaintea începutului...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         719
                       ANTRENORUL (râzând)
   Cum să fie sfârşitul înaintea începutului? Ha-ha! întâi începe ceva şi la urmă acel ceva are un sfârşit... După ce are în prealabil şi un mijloc, fireşte...
                       LUPTĂTORUL
                         (pe gânduri)
   Şi un mijloc, fireşte. Eu m-am antrenat pentru sfârşitul sfârşitului...
                       ANTRENORUL
                         (neinţelegând)
   Nu... (Jltima luptă o vei avea în Bizanţ... Oraşul e asediat ... dar ne-am înţeles şi cu unii şi cu alţii... Toţi iubesc boxul!
                       LUPTĂTORUL
   Şi cine boxează?
                       ANTRENORUL
                           (uimit)
   Cine? Tu.
                       LUPTĂTORUL
                         (şi mai uimit)
   Da’ ce sunt eu?
                       ANTRENORUL
   Lasă că ştii tu! (aparte) Că doar nu s-or fi molipsit şi boxeorii de crize de identitate.
                       LUPTĂTORUL
   Şi la Bizanţ sunt biletele vândute?
                       ANTRENORUL
   De două luni... Mergem, te baţi... încasezi sesterţii şi te-ntorci la Roma.
720
MARIN SORESCU
                       LUPTĂTORUL (contrariat)
      Dar nu-i... catolică?
                       ANTRENORUL
 5    Ba da...
                       LUPTĂTORUL
                       (contrariat)
      Şi... sesterţii?
                       ANTRENORUL 10   Ii încasezi. Ai casă grea...
                       LUPTĂTORUL Poate... pumnii... îi încasez. Nu e periculos să te baţi Ia Bizanţ?
                       ANTRENORUL
 15   Ba da. Foarte periculos. Te baţi între două linii de atac.
                       LUPTĂTORUL
      Asta e soarta noastră... între două linii...
                       ANTRENORUL
      Medicul zice că dacă te ţine arcada până-n Bizanţ... Ori-20 cum, eşti cel mai bun.
                       LUPTĂTORUL
      Oricum, sunt cel mai bun... (pauzăscurtă. Curios.) Asediatorii au şi ei pugilişti?
                       ANTRENORUL 25   Au. (mimând efectul unei lovituri) Auuu! (Râde.)
                      LUPTĂTORUL
      Turci?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
721
                ANTRENORUL
Turci.
                LUPTĂTORUL
Toţi?
                ANTRENORUL                       5
Toţi turci.
                LUPTĂTORUL
Vin şi ei?
                ANTRENORUL Depinde dacă şi-or fi procurat bilete.           w
                LUPTĂTORUL
Cu medicii lor?
                ANTRENORUL Depinde. Dar nu cred. Sunt medici foarte buni şi-n Bizanţ.
                LUPTĂTORUL                      15
Dar ei sunt asediaţi...
                ANTRENORUL Toţi bizantinii sunt asediaţi...
                LUPTĂTORUL Şi noi suntem asediaţi?                         20
                ANTRENORUL
                    (evaziv)
în măsura în care suntem bizantini...
                LUPTĂTORUL Pe mine mă cam strânge...                       25
                ANTRENORUL
Ce?
722
MARIN SORESCU
                           LUPTĂTORUL Asediul Bizanţului... (Râdefără convingere.)
  ANTRENORUL Descheie-te la un nasture... O fi şi de la arcadă... Doctorul 5 echipei zicea că abia mâine se-nchide de tot — mâine pe la zece... încercuirea Bizanţului... şi că bine că s-au vândut toate locurile... (un moment de tăcere)
  io Auzi?
          Nu, ce s-aud? Caielele...
  15
          Ce caiele?
                       LUPTĂTORUL
                           (ascultând)
 ANTRENORUL
 LUPTĂTORUL
 ANTRENORUL
                        LUPTĂTORUL
      Cum intră caielele-n copitele cailor de apocalips... Potcovarii ţin câte-o caia-n gură... şi piciorul calului aşa întors 20 cu copita în sus... îl ţin între picioarele lor... şi cu ciocanul ... auzi?
                        ANTRENORUL
      Ce s-aud?
                        LUPTĂTORUL
  -5 încă o caia... Când îi termină pe toţi de potcovit... (Asadtă.) I-auzi... i-auzi cum se grăbesc... şi când îi termină pe toţi... (Increţindu-şifruntea.) Poate asta o fi ora H...
                        ANTRENORUL Şi cine-i potcoveşte?
LUPTĂTORUL PE DOUA FRONTURI        723
                  LUPTĂTORUL (râzând)
 ANTRENORUL
                       Ei, cine? El.
  Care el?
                   LUPTĂTORUL El. Natura... (Râde.)
                   ANTRENORUL Da, dar tu ai familie... Şi eu am familie şi medicul are familie. .. n-o să ne calce pe noi în picioare... că avem familie!
                   LUPTĂTORUL Da’ ce, parcă bizantinii n-au familie?!
                     ANTRENORUL
  Ba da.
                   LUPTĂTORUL Şi parcă turcii n-or fi având familie?
                     ANTRENORUL
  Nu.
                     LUPTĂTORUL
  Ba da.
                   ANTRENORUL Ei acum îşi caută... se caută... sunt logodiţi. Toată oştirea lui Mahomed al doilea e logodită. Asta e tăria lor.
                   LUPTĂTORUL Ba au familie... Şi ce dacă!... Poate chiar ai lor sunt caii... (Ascultând.) Auzi? Trage şi tu cu urechea un pic!
724
MARIN SORESCU
                           ANTRENORUL
                               (enervat)
    Altă caia? Nu mai vreau să aud de cai şi de caiele! Programul nostru e clar: Troia, Babilon, Tyr, Susa, Alexandria, Roma, Bizanţ. (începe săi-i facă masaj) Aşa! Să punem sângele în mişcare...
                            LUPTĂTORUL
                               (iluminat)
    Stai! Ai spus o vorbă mare_Acum am înţeles de ce trebuie
să ne batem... Ne batem ca să punem sângele în mişcare... Ha, ha-ha! Să punem sângele în mişcare, la Troia, la Babilon, la Tyr, la Alexandria, la Roma... Ha-ha-ha... Şi la Bizanţ...
                           ANTRENORUL
    Dacă vrei... fie şi aşa cum zici... Dacă asta te-nveseleşte. (Râde.)
                            LUPTĂTORUL
    De ce râzi?
                           ANTRENORUL
    Nu mişca, lasă-mă pe mine...
                            LUPTĂTORUL
                     (întins pe duşumea, lăsându-se masat)
    Tâmpite coruri au toţi...
                           ANTRENORUL
    Nu putem generaliza...
                            LUPTĂTORUL
    Civilizaţia minoică... (parcă ar număra pe degete) Corul geno-vezilor - slab. Corul veneţienilor - slab. Corul francilor -slab... (IIdoare.) Au!... mai slab decât corul ostrogoţilor.
                           ANTRENORUL
                             (masând de zor)
    Ce zici de barbari?
 LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI        725
                           LUPTĂTORUL
   Au başi buni.
                           ANTRENORUL
   Zice medicul că la Bizanţ şi animatoarele... (gest cu mima) Ehe! Civilizaţie! Ele ţin condica imperiului... Toate şuşotelile 5 s-adună... ca vuietul mării în scoică... Ce-a zis ăla... ce-a zis ăla... Şi-au o scoică!
                           LUPTĂTORUL
                                (sec)
   N-am idee.                                       10
                           ANTRENORUL
   De-ale noastre ce zici?
                           LUPTĂTORUL (mirat)
   Avem şi noi scoici?                              75
                           ANTRENORUL
   Hm! Cu mine să nu faci pe naivul!... (cu admiraţie) Mi-au spus fetele cât eşti de perspicace... Dai impresia că spui ceva şi de fapt nu comunici nimic. Vorbeşti ca şi când ai comunica dar nu comunici. Pehlivanule! Ce curs de sol ai fi urmat? în 20 rest eşti numai urechi. Auzi şi ce nu e.
                           LUPTĂTORUL
   Fetele?
                           ANTRENORUL
   Da.                                             ~?5
                           LUPTĂTORUL
   Care fete?
                            ANTRENORUL
    Romica...
726
MARIN SORESCU
                           LUPTĂTORUL
                               (uimit)
      Romica?!
                          ANTRENORUL
 5    ... şi Remiza... ele-amândouă...
                           LUPTĂTORUL
      M-au iubit. N-am avut eu timp să-mi aleg... de care să mă leg... cu care să mă aleg...
                          ANTRENORUL
 10                            (vesel)
      Ei na! Asta e meseria lor...
                           LUPTĂTORUL
                (furios, sare în picioare şi-l ia de gât pe antrenor)
      Te omor! N-ai nimic sfânt... Să nu le vorbeşti de rău... 15                         ANTRENORUL
                               (calm)
      Linişteşte-te. Aminteşte-ţi cum le-ai cunoscut?
     LUPTĂTORUL Cum? Din întâmplare... Au venit la mine, au zis că vor să 20 mă cunoască... Şi eu m-am lăsat cunoscut... cât am putut.
                       ANTRENORUL Tocmai că nu te-ai lăsat...
                       LUPTĂTORUL ... fiindcă n-am avut timp... Amândouă meritau toată 25 atenţia... Am petrecut ceasuri de mare încântare!
                          ANTRENORUL
      Ştim!
                          LUPTĂTORUL
      De unde?
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         727
                              ANTRENORUL
                                  (superior)
    Hm! Un singur lucru n-ai vrut să le spui... Ce e aceea ora H...
                      LUPTĂTORUL                                    5
                                   (speriat)
    A bătut? Ai venit să mă ţii de vorbă. îndrugi la baliverne, ca să n-aud cum vine cu paşi de felină... cu paşi de spaimă...
1 ,e defăimezi în faţa mea pe Romica şi pe Remiza, ca eu să mă enervez şi... Să 1111 încerci să-mi zdruncini încrederea în om... 10 în femeie... în soţie! Bine că n-ai făcut-o spioană şi pe ne-vastă-mea...
                              ANTRENORUL
    Ei, nici chiar aşa!... (Intră medicul.)
                      TABLOUL XII                                  15
                                 MEDICUL
    Medicina în secolul nostru e 1111 adevărat chin!... N-ai timp să vindeci pe nimeni, pentru că mereu eşti chemat să constaţi decese. Pleci de la căpătâiul bolnavului la căpătâiul mortului, să constaţi c-a murit; te întorci la căpătâiul bolnavului să con- 20 staţi că între timp a murit şi el...
                      ANTRENORUL
    E un cumul de molime ale antichităţii şi-ale Evului Mediu.. .   şi din cauza asta... vorba dumitale...   numai doctor să
nu fii! Şi cap de familie... că nu găseşti jucării nostime de Anul 25
Nou... N11 găseşti nimic... Nu mai există nici anul nou, că anul nou vine deja vechi.
728
MARIN SORESCU
—.
                        MEDICUL
      I-am făcut autopsia. Aşa cum bănuiam... otravă. (Retoric.) De trei ori otravă a-nghiţit din mâna Romicăi.
                        ANTRENORUL 5                          (speriat)
      Cine?
                        MEDICUL
      Remiza.
                        LUPTĂTORUL
  10 Remiza moartă? Remiza a-nghiţit-o? Fata aceea superbă? Idealul acela de frumuseţe? Sfânta de ea? Zici c-a-nghiţit-o?
                        MEDICUL
      Da. Dar să nu confundăm. Eu mă refer la animatoare... Fata aia nostimă.
  15                        LUPTĂTORUL
      Domnilor, mă rog, Remiza... fata noastră... aia platinată...
                        ANTRENORUL
      Animatoarea.
                        LUPTĂTORUL
  20   Să nu mai aud cuvântul acesta că-nnebunesc! Dacă şi Remiza
  o fi animatoare, atunci...
                        ANTRENORUL
      Dacă nici Remiza n-o fi animatoare atunci!...
                        LUPTĂTORUL
  25   Remiza animatoare? Orice femeie e, putem spune, o ani-
  matoare...
                        MEDICUL Dacă e vorba pe-aşa...
I.UPTÂTORU1. PE DOUĂ FRONTURI
729
                 LUPTĂTORUL
    Toate fac amor, nu?... că doar nu ne naştem din polenizarea florii-soarelui cu ajutorul vântului de vară... dar iubirea e un lucru nemaipomenit! Extraordinar! De ce-1 batjocoriţi?
    Bine, bine!... Asta în ce-o priveşte pe Remiza... Poate că ai dreptate... Te-a iubit, sărăcuţa. Chiar şi pe masa de operaţie. .. vax operaţie! O nenorocită de autopsie! .. .că mai bine avea un os în burtă şi-o operam vie... Chiar acolo... gemea sub bisturiu! Gemea de dragoste... şi voluptate!... Incredibil unde w poate duce antrenamentul... (către Luptător) Că dobitocul ăsta credea că se antrenează... că el e ăla de se antrenează. Ele s-au antrenat cu el... El cu pumnii aşa în vânt... După muşte... După imperiul asiro-babilonian, după... vax! Ele învăţau ce e aia dragoste... în timp ce el dădea din mâini şi din picioare 15 ca disperatul, cu ochii ieşiţi din orbite de trăiri interioare aiurite. .. Ele băgau la glavă...
    Ei aş! Trecute prin şcoala Bizanţului crezi că mai aveau ceva de-nvăţat... Că nu ştiau toate chiţibuşurile!... dedesubturile, 20 cutele şi chichiţele... Află că dormeau cu Procopius sub cap... Istoria secretă o aveau aici... în buric...
                  MEDICUL
5
                ANTRENORUL
                  MEDICUL
    Ha-ha!
ANTRENORUL
                      (nerăbdător)
   25
    De ce-a otrăvit-o?
                     LUPTĂTORUL
                     (nu-i vine să creadă)
N-a otrăvit-o.
   30
730
MARIN SORESCU
                             MEDICUI,
      De trei ori i-a dat să bea din ceaiul calmant. ANTRENORUL
      Diabolic plan!
  5                         MEDICUL
       Era pur şi simplu geloasă. Gelozia merge până acolo! îţi aduce ceaiul calmant pe tavă, îl bei şi căşti de trei ori...
      ANTRENORUL Aflasem şi eu câte ceva din discuţiile lor interminabile! 10 Se-ntâlneau şi-şi povesteau cu lux de amănunte... în sonete, reţineţi amănuntul, dragostea lor închipuită cu acest om fără
   suflet!
  15 în sonete!
                                   MEDICUL
                                     (scârbit)
                    ANTRENORUL
       In Evul Mediu femeile sunt cele care-i cântă pe bărbaţi, fie în formă de sonete, fie în formă de sirene... îi încântă...
                              MEDICUL
  20 Da, nu mai poate fi ca-n antichitate...
                         LUPTĂTORUL Încetaţi cu glumele astea!
                              MEDICUL
       Şi aşa din vorbă-n vorbă, din terţină în terţină, Romica a 25 aflat că Remiza îl iubeşte pe bleg cu adevărat! Nu ca să fie iubită, ci ca să iubească şi ea! Sincer şi dezinteresat! Mă rog... credea c-a rămas în urmă... Prea mult iubită şi prea puţin iubindă.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
731
                     ANTRENORUL
    Chiar dacă-] turna!
                     MEDICUL
    Chiar dacă-1 turna. Ardea pentru el ca o flacără. Iar ea, Roinica... cum să zic să nu mă repet? să nu fiu banal? Şi ea îl 5 iubea... văzând atâta rezistenţă din partea unui bărbat chiar s-a îndrăgostit de el...
                     ANTRENORUL
    Chiar dacă-1 turna...
                     MEDICUL                                   10
    Chiar dacă-1 turna... în formă fixă... două catrene şi două terţine... dar asta nu mai conta... sentimentul vinei se tocise...
îl iubea şi voia să fie iubită_Adică voia... cum să mâ exprim
eu să nu fiu banal? Voia... o dragoste împlinită...
                     ANTRENORUL                                   15
    Ce-i mai trebuia ei aşa ceva! Numărând: 15 mantouri de leopard, cinşpe de leu, trei de tigru... nu mai vorbesc de brăţări şi de broşe.
                     MEDICUL
    Domnule, şi văzând ce curată e iubirea Remizei... înţelegeţi? 20
                     ANTRENORUL
    Da, ceaiul calmant!
                     MEDICUL
    Cu mătrăgună... Când a izbucnit scandalul, alaltăieri... să sărim cu toţii în aer nu alta... Mă rog, dacă nu se lua cu Centu- 25
rionul ei...
                         LUPTĂTORUL
    Cu Centurionul?
732
MARIN SORESCU
                         MEDICUL Păi, cum crezi că ajungeau ei la Roma?
                         LUPTĂTORUL
       Care ei?
 5                              MEDICUL
       Ei doi... Romica şi Centurionul.
                         LUPTĂTORUL
       Care Centurion?
                         MEDICUL
 10 Ala cu nasul mare...
                         LUPTĂTORUL Care nas? Adică... vrei să spui Centurionul II...
                         MEDICUL Centurionul II. Că mereu îi uit numele...
 15                          ANTRENORUL
    Deci a comis crima şi s-a pus sub pavăza dreptului roman. MEDICUL
       întocmai! Dreptul roman apără crimele comise de cetăţeni romani de drept sau prin alianţă şi le condamnă pe toate 20 celelalte...
                         LUPTĂTORUL (jrângându-şi mâinile)
       îngrozitoare situaţie!
                         MEDICUL
 25 Nu-ţi mai frânge mâinile, că-ţi trebuie...
1.UPTÂTORU1, PE DOUÂ FRONTURI            733
                      LUPTĂTORUL îngrozitoare situaţie! (calmat brusc) Şi la urma urmei... dă-le-n mă-sa! Sunt căsătorit! M-au spionat, m-au spionat, s-au ţinut de intrigi. Nişte târfe! Din Bizanţ nu puteam să luăm arta mozaicului ori ştiinţa cupolelor şi-a arcadelor... Ne-am procopsit 5 cu două curve! Uite unde duce lipsa de morală!
                      ANTRENORUL Aşa mai vii de-acasă...
                      LUPTĂTORUL Sigur, îmi trebuia şi mie un pic de experienţă. Ciupeşti 10 de-aici, ciupeşti de colo - s-adună! De mult spun eu că la şcoală nu se-nvaţă esenţialul.
    ANTRENORUL Acum că te-ai căsătorit, ce să mai vorbim. Familia e sfântă.
Ai o nevastă tânără, care-ţi coboară mult media de vârstă a casei 15 şi-ţi ridică moralul.
                      MEDICUL
    Asta e important. Să-ţi coboare media de vârstă şi să-ţi ridice moralul.
                      LUPTĂTORUL                          20
    Dacă ai spatele asigurat, altfel primeşti lupta.
 ANTRENORUL Ţi-a ieşit un sfânt din gură. Ai casa ta - căminul tău, ai spatele asigurat. Restul — zburdălnicii! însă nu trebuie exagerat, desigur, (privindu-lcu atenţie) E a zecea oară când ţi se rupe arcada -> şi-ţi înghiţi dantura.
                      LUPTĂTORUL Mi s-o fi creat un reflex...
734
MARIN SORESCU
    ANTRENORUL Din cauza asta te intoxici... Şi treci prin momente grele...
                        MEDICUL Toţi am tremurat pentru tine.
 5                           ANTRENORUL
      Tremurat e puţin spus... Am dârdâit... Puteai pierde întâlnirile una după alta...
                       LUPTĂTORUL
      Le-am pierdut.
 10                          ANTRENORUL
      Da, dar oricum...
                         MEDICUL
      Istoria abia începe...
                      ANTRENORUL
 ti                           (bucuros)
      Şi toate biletele — vândute.
                       LUPTĂTORUL
      Să nu uiţi să-ntrebi de soţie şi de copil.
                      ANTRENORUL
 20 Ce soţie? A, povestea aia cu sacul... Aceea de-i ziceai „sac“? (Râde.)
                         MEDICUL
                        (către antrenor)
      Să nu-1 tulburăm. E în cantonament. Să-l lăsăm să se an-25 treneze.
                      ANTRENORUL
      Cred că sunt bine... Soţia e bine... adică e bună... vreau să spun e bine sănătoasă... Copilul...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         735
                    LUPTĂTORUL Deci şi el e bine... Bine, atunci să mă mai antrenez un pic... (îşi pune mănuşile. O rafală de pumni într-un sac)
                    MEDICUL
   Plecam şi nu-ţi comunicam ceva important: am aflat ce e 5 ora H.
                    ANTRENORUL
                           (radios)
        Ora H e ora când armatele noastre atacă victorios...
                    LUPTĂTORUL                        10
   Bine, dar asta am spus-o de la-nceput...
                    MEDICUL
      Nu ştim când va fi această ora H... Asta am vrea să ne spui.
                    LUPTĂTORUL Ce să spun?                                        ¡5
                    ANTRENORUL Când? Înţelegi: când?
                    LUPTĂTORUL
   Când ce:
                    ANTRENORUL                        20
   Când H-ui...
                    LUPTĂTORUL Păi, eu ştiu?! Nu v-a spus Remiza... că nu ştiu... Ştiu că vine... dar când... din ce direcţie... de ce? pentru cine?... de ce tocmai eu...? (semn de neputinţă)                  25
736
MARIN SORESCU
                        ANTRENORUL
       Mizerabilule, nu e vorba de tine. E vorba de noi toţi... Poate ne spui până la prima luptă... Altfel... (Antrenorulşi Medicul ies furioşi.)
   5                           TABLOUL XIII
       Luptătorul, Corul.
                         LUPTĂTORUL
                             (singur)
       N-am înţeles întrebarea... Au şi ăştia 1111 stil! Te întreabă 10 şi pleacă înainte de-a Ie putea spune că n-ai înţeles întrebarea... Mi-au lăsat timp de gândire... dar la ce să mă gândesc, dacă... (câteva bătăi discrete în uşă) Intră, (ascultă privind spre uşă.) Da, intră. (din saci coboară, cu scăunelele în braţe, bătrânii, constituindu-se imediat în corid bătrânilor)
   15                                 CORUL
       Unde alergi aşa, eroule de la Maraton? îţi atârnă limba de-un cot, gâfâi ca un ogar, ca să ajungi cât mai repede la Maraton, să strigi în faţa cetăţii „victorie“ şi să-ţi iasă sufletul după ultima silabă a acestui cuvânt minunat... Numai că tu 1111 ştii, alergă-20 torule care-ţi cumpăneşti trupul când pe o talpă când pe alta, într-un ritm remarcabil şi-o arcuire cu totul extraordinară... nu ştii că după victoria pe care o ştii tu şi-ai vrea s-o comunici s-a mai dat o luptă... şi sorţii s-au întors împotriva noastră -şi ar trebui de fapt să strigi în faţa cetăţii nu victorie - şi să mori, 25 ci înfrângere — şi să mori — ceea ce nu mai merită, în noile condiţii...
                         LUPTĂTORUL
                             (confuz)
       Sigur, nu mai merită.
l.UPTÂTORUI. PE DOUA FRONTURI            737
                         CORUI.
    Stai... nu ne întrerupe... Şi după această nouă luptă s-au mai dat o sută de lupte c-un rezultat ambiguu... Aşa că ce-ai putea să le spui concetăţenilor tăi... Ce să le strigi cu ultima fărâmă de viaţă?                                               5
                         LUPTĂTORUL Ambiguu. Dar nu pot să strig „ambiguu“ — că n-are rezonanţă. .. e un cuvânt fără rezonanţă...
                         CORUL
                          (continuând)                         10
    Şi alte o mie de bătălii pierdute, una după alta...
 LUPTĂTORUL Cred că e vorba de-o confuzie... în primul rând eu sunt luptător... nu alergător... Ho-ho! Şi apoi... ar putea cineva să alerge preţ de 1001 bătălii pierdute, câştigate şi c-un rezul- H tat ambiguu... să alerge întruna o sută, două de ani?
                          CORUL
                         (ca şi când n-ar auzi)
    Unde alergi, aşa într-un suflet, eroule de la Maraton? Ce victorie vrei să anunţi, când  au  avut loc de atunci sute de vie- 20
torii şi sute de înfrângeri... Pe care ai vrea s-o anunţi? Şi cui?
Că Maratonul nu mai există decât în legendă şi...
                         LUPTĂTORUL
                         (aparte)
    Âştia mă confundă.                                         -5
                         MOŞUL I
                    (pe alt ton, către celăbilt bătrân)
    Hai să mergem.
                         MOŞUL II
    Intrăm tot în saci?                                        30
738
MARIN SORESCU
                                                       MOŞULUI
       Da.
                                       MOŞUL I S-a terminat repetiţia pentru final?
   5                              MOŞUL II
       Da...
            (Rândpe rând se urcă pe scăunele si se bagă in saci.)
     LUPTĂTORUL Derutantă chestie... Acum, în mod simetric, trebuie să
   W apară corul întreprinderii. Tot în aceiaşi saci... Vorba aceea... toată istoria într-o oală... cum or fi convieţuind fecioarele cu ţapii ăştia bătrâni - Dumnezeu ştie... (Aşteaptă să apară corulfemeilor. Un ceas marchează trecerea timpului.) Mă bucur C-0 S-o văd pe Glafira... pe... Bineînţeles, mă bucur c-o să apară nevas-
   15 tă-mea... Ea trebuie pusă întâi... Ştiu şi sacul din care trebuie să iasă... Ala... (se uita Li ceas) Hm! Femeile se lasă întotdeauna aşteptate... Cum au pus ăştia problema cu Maratonul n-a fost rău deloc... pusă... Deloc n-a fost râu pusă... Da deloc.
                        TABLOU!, XIV
   20 ¡Mptătorul, Medicul, Antrenorul, Tnmisul. Aceeaşi sală de box, mascată însă de-o cortină. în faţa cortinei — ţinându-se de frânghii şi discutând: Antrenorul, Medicul, Luptătorul şi Trimisul vizirului. Se mai află de asemenea câţiva figuranţi şi câteva femei din cor.
                                                        MEDICUL
   25                    (către Trimisul vizirului)
       Vizita domniei-voastre ne onorează. Noi reprezentăm o lume neutră, e drept, dar ne face plăcere să cunoaştem mai bine şi asediatorii. Asediatorii ne-au dat sala. Şi au cumpărat şi toate biletele.
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI         739
                                ANTRENORUL In ce priveşte meciul de poimâine...
                                                    TRIMISUL
    Vizirul m-a însărcinat cu supravegherea pregătirii mormintelor. Sunteţi suverani - dispuneţi de echipa voastră cum doriţi. 5 Trebuie respectat doar contractul încheiat între părţi...
                            LUPTĂTORUL (către Medic)
                              Intrebaţi-1 dacă poimâine e ora H?
                      MEDICUL                             10
                               Nu ştiu să traduc H în turceşte...
                                               ANTRENORUL
                                (iritat)
    Nu-1 băgaţi pe turc în metafizică. Sunt musulmani - ei văd altfel atât prezentul... cât şi sfârşitul lumii...
                                                LUPTĂTORUL
                               Eu am semnele mele să mă tem...
                                                    MEDICUL
    Băieţică, doar ţi-am tălmăcit adineauri aceste semne... Există o mulţime de sfârşituri ale lumii, după loc, după ora 20 naşterii, după poziţia aştrilor...
                                                LUPTĂTORUL
    Pentru mine nu e decât unul.
                                                    TRIMISUL
    Ce zice?                                             -’5
          ANTRENORUL Probleme subiective. E în dârdora aşteptării meciului.
740
MARIN SORESCU
                       MEDICUL
    In ce-i priveşte pe asediaţi - au acceptat şi ei toate condiţiile. Un meci de box înaintea începerii marelui asalt are rolul psihologic de-a mobiliza, de-a...
                       ANTRENORUL
    Nu ştiu dacă ştiţi ce e acela un meci de baraj.
                       TRIMISUL
                             (sec)
    Ştim.
                       ANTRENORUL Socotesc această întâlnire drept o întâlnire de baraj - care va desemna armata învingătoare...
                       MEDICUL
    Şi luminăţia-sa Mahomed al II-lea e sănătos?
                       TRIMISUL
    Sănătos, dar furios foc. E foarte cald sub zidurile Bizanţului şi azi-dimineaţă i-a căzut o muscâ-n cafea.
                      FECIOARA BRUNÂ
    Vai de mine câte muşte au înviat azi!...
                       TRIMISUL
    Deci ne aflăm pe faimosul ring...
                       ANTRENORUL
    Da...
                       MEDICUL Acesta e într-adevăr ringul...
                       LUPTĂTORUL Acuma-mi dau seama că e un ring... Eu credeam că e aşa o... Eu aici am iubit... am trăit... am...
LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
741
                        MEDICUL
    Taci!
                        ANTRENORUL Să v-arătăm şi restul. (Trage cortina şi apar sacii de box. Printre ei spânzuraţi de plafon - bătrânii din corul bătrânilor. Bătrânul neputincios. 5 F. spânzurat mai in faţă. Figuraţia rămâne, perplexă — ca şi I.uftătorul.)
                        LUPTĂTORUL
                        (cade in genunchi)
    Dumnezeule!
     Fii tare!
                                ANTRENORUL (ridicându-l)
                        TRIMISUL
                        (aplaudă zgomotos)
    Bravo! Bravo. Sunt toţi? (li numără.) Unu, doi, trei...     15
                        MEDICUL
    Evident, toţi...
                        TRIMISUL
                        (satisfăcut)
    Bravo. Vizirul va fi-ncântat...                             20
                        LUPTĂTORUL
    Bine, dar de ce?
                                       TRIMISUL De ce? (către Antrenor) Bătătorul!
                        ANTRENORUL                              25
                   (ii dă un bătător de covoare).
                        TRIMISUL
    (merge la spânzuraţi şi-i bate ca pe covoare, lese mult praf)
    Erau vechi...
742
MARIN SORESCU
                           MEDICUL
       Da, erau vechi...
                          TRIMISUL
                           (către jiguritnţi)
  5    Spectatorii din Bizanţ care nu pot suporta această scenă
  sunt rugaţi să părăsească Bizanţul. Numai că Bizanţul e încercuit. Ha-hai (Câteva feuiei leşină. Gemete, vociferări ele. Peste toate râsul Trimisului.)
                        ANTRENORUL
  10   Tot ce e vechi trebuie să dispară... (Către Luptător) Uită-te
  şi tu ce praf iese din ei...
                        LUPTĂTORUL
       Nu înţeleg - ce rău v-au făcut nişte moşnegi. Erau încă lucizi, erau...
  >5                       ANTRENORUL
       Singurul lor cusur: aveau memorie...   Noi nu i-am spânzurat pe ei, am spânzurat memoria cetăţii... Văzuseră prea multe,
  ştiau prea multe, cu înaintarea în vârstă nu numai că nu se ramoliseră, aşa cum au încercat să ne inducă în eroare - ci le
  20 revenise şi văzul, li se ascuţise auzul, vedeau fără ochelari şi... comentau pe şleau...
                          MEDICUL
       La vremuri noi, oameni noi - care să nu ştie nimic din ce-a fost înainte...
  25                         TRIMISUL
       La vremuri noi - oameni noi — asta e şi deviza vizirului...
                          MEDICUL
       De-asta am şi spus-o.
l.UPTATORUI. PE DOUA FRONTURI            743
                          ANTRENORUL
    Deci contractul fiind respectat - toate celelalte se vor ţine lanţ...
                             TRIMISUL
    Meciul va avea loc... Luptătorul nostru acesta e... (face un 5 semn şi aparepugilistîd turc — o namila cât un taur. Pugilistul turc se înclină, îl măsoară din ochi pe luptător. Trimisul fiice un semn şi acesta, pugilistul turc, iese din scenă. Ies şi ceilalţi. Rămâne doar Luptătorul.)
                          TABLOUL XV
    Luptătorul singur                                       10
                           LUPTĂTORUL
    (se opreşte în faţa Corifeului şi discută cu el, ca şi când ar fi viu)
    Hei, bătrâne, corifeu... iată ce vremuri apucarăm... Nici n-apuci să-ţi vezi pensia — nici n-apuci să căşti gura... Ce scoţi limba la mine? Şi-am avut noroc că nu i-a picat decât o muscă-n /5 cafea... (Merge printre spânzuraţi şi stă de vorbă cu ei.) Neplăcută poveste... nu-i aşa, Anaximene? Ce zici tu, Anaximandru? Dar tu, Diogene? Dar tu, Platon? Şi tu, Parmenide? Antrenorul aşa le zicea în bătaie de joc. Nu ştiu ce mare haz e să porecleşti nişte bătrâni venerabili cu numele filosofilor antici. Acum nici să ne 20 batem joc de gândire... Sau o să ne batem joc de gândire... (pipăindu-se şi încercând să vadă dacă nu e şi el umil dintre spânzuraţi.) Manechin pentru spaime pe ideea hărţuielii! Mă hărţuiesc femeile pe care le-am iubit. Femeile pe care nu le-am iubit - deşi aş fi dorit, chiar foarte mult. Mă hărţuiesc toate nerealizările 25 mele: că de ce nu - şi toate izbânzile: că de ce da, ori că de ce aşa târziu! Mă hărţuieşte propriu-zis viaţa. (Ducându-şi mâm la frunte, vede că se umezeşte.) Şi locul acesta... Sânge... Iar mi s-a deschis nenorocita de arcadă... Când naiba? Poate când a pus ăla mâna pe mine?! M-a mângâiat doar pe frunte... Ai naibii 30
744
MARIN SORESCU
   pugiliştii turci... Şi cu el mi s-a spus — trebuie să mă întâlnesc poimâine... Hm! Ori eu pentru ce mă antrenam? Când mi se sparge arcada îmi pierd şirul... Parcă visez... (Intre timp manechinele cu spânzuraţii s-au urcat „la cer“.) Aşa e, bătrâne Parmenide?
5 Parcă tu ziceai că „a fi şi a gândi tot una este“ şi tot tu ziceai: „Ei bine: în timp ce pătrunzi toate, vei învăţa şi aceasta, anume felul cum ar trebui să fie în chip verosimil lucrurile ce se ivesc şi par“ (observând că spânzuraţii au dispărut.) Dar... ce se-ntâlliplă cu mine? Unde-mi sunt morţii? Eu cu cine mai stau de 10 vorbă? (ţipând) Mi S-a furat trecutul... (arcada îi sângerează tot mai tare) (se aude bănind un ceas) Oricum, timpul trece... dar să nu ne pierdem antrenamentul pentru ora H... (începesă izbească in saci. Ecouri... apoi tropot de copite care se apropie. Ascultând) Nici un cal nu se potcoveşte degeaba... 1-auzi... vin... (bate tot mai tare în sacii 15 de box) Nici un cal nu se potcoveşte degeaba...
                                     (Cortina)
 RĂCEAI A PIESĂ ÎN 4 ACTE
PERSONAJELE
MAHOMED AL II-LEA - Sultanul turcilor LOCOTENENTUL — aghiotantul lui Mahomed PAŞA DIN VIDIN
RADU CEL FRUMOS - pretendent la tronul Ţării Româneşti 5 PÂNZARU - un pribegit
TOMA
PAPUC
căpitani în oastea lui Ţepeş
DOAMNA STANCA - soţia lui Toma SAFTA - slujnica în casa lui Toma
   10
UN OŞTEAN ALT OŞTEAN STAN NEAGOE VĂCARUL
oşteni în oastea lui Ţepeş
   15
ÎMPĂRATUL
ÎMPĂRĂTEASA
ZUNIS
IZABEIA               prizonieri bizantini întruchipând
STRATOS               Curtea bizantină
 20
RĂZBOIUL
FINANŢELE
HARAPUL
748
MARIN SORESCU
        MARIN MĂRIN - un copil muntean O CADÂNĂ AI.'TÂ CADÂNĂ
     ( BAFT AN GI OG LU BEŞLEAGĂ
     ! TURACAN-BEG-OGLI
 comandanţi turci
      FLOAREA TI1.INA VI CA 10 GHERGHINA RIŢA MANDA
      Oşteni turci şi oşteni români Acţiunea se petrece în anul 1462.
             ACTUL I
                    TABLOUL 1
   Anticamera cortului lui Mahomed. Un birou, perne pe jos. Locotenentul cercetează nişte acte cu pecete.
                    BAFTANGIOGLU                        5
                    (apare, grăbit)
   Dacă nu mă primeşte într-o jumătate de oră, ne-am dus cu toţii... ne paşte cel mai mare pericol. Toată latura dinspre sud a împărăţiei e ameninţată de...
                    LOCOTENENTUL                       io
   Vorbe.
                    BAFTANGIOGLU
   Tătari... S-au ras toţi în cap şi...
                    LOCOTENENTUL
                         (sec)                         li
   Vorbe. (Pe alt ton.) Nu poate, că v-ar primi. Tocmai pe Luminăţia Sa Baftangioglu să n-o primească? Dar...
                    BAFTANGIOGLU
   Să nu spui că nu e-năuntru. Am oamenii mei, care de luni de zile îmi suflă orele când Prealuminatul poate să mă pri- 20 mească... vin aici şi... nu sunt primit! Ca un făcut. E înăuntru, ştiu precis, ani oamenii mei, suflătorii, o echipă, care ma informează...
750
MARIN SORESCU
                    LOCOTENENTUL
      Degeaba.
                     BAFTANGIOGLU
      Aş! Plătesc pungi grele pentru asta... Ca să ajungi până 5 lângă cort, bagi mâna până la cot în işlic... Şi... (scoate o pungă, i-o dă Locotenentului) uite că tot mai întâlneşti piedici.
                    LOCOTENENTUL
                         (ia punga)
      întreţinerea cortului ne costă o groază de galbeni. (Gândin-W du-se.) Mai treceţi pe-aici. Luni, nu, marţi, nu... vinerea ailaltă. Eu v-aş băga şi acum, dar am poruncă. Când lucrează, nu poate fi deranjat nici de profet.
                     BAFTANGIOGLU
      Dar ce face?
  ¡5                     LOCOTENENTUL
      E vârât până peste cap în problemele abecedarului turc. Vrea ca toţi fiii şeicilor, califilor, beilor, să înveţe de acum încolo carte, în spiritul culturii musulmane, să nu mai fim la remorca învăţăturii greceşti, care a nenorocit lumea. Grecii-n sus, grecii-n 20 jos, cu antichitatea lor, ciupită de la egipteni şi traci... dar noi n-avem cap?
                     BAFTANGIOGLU
                        (cu admiraţie)
      Ideea Sultanului e mare.
  25                     LOCOTENENTUL
      E a mea. Sultanul alcătuieşte abecedarul...
                     BAFTANGIOGLU
      Oricum... Va să zică... I-ar trebui câteva sute de ani, ca să-l perfecţioneze. Să-i dea Allah sănătate.
RĂCEAI .A
751
     LOCOTENENTUL Tocmai cu sănătatea o duce cam prost în ultima vreme.
                                         BAFTANGIOGI.U
                                       (iest cu mâna la inimă)
   Aoleu!... să nu-mi spui că...                     5
                                        LOCOTENENTUL
   Ba da...
                                         BAFTANGIOGLU
              (încercând să-şi reţină, jără succes, bucuria)
   Ce dezastru! Cine o să-i urmeze? Că fraţii... a dat ordin să ¡o fie omorâţi, pe capete. Fraţi, cumnaţi, veri de-al doilea - toţi, toţi raşi... Eu, ca una din căpeteniile cele mai mari, nici nu sunt pregătit pentru aşa ceva... (Cu interes.) Ce-1 doare pe Sultan, păcatele mele?
                  LOCOTENENTUL                      15
   Dorul.
                             BAFTANGIOGLU Ce boală e asta? Vreo nouă molimă?
                  LOCOTENENTUL Nu ştiu. E un cuvânt valah. Iar Măria Sa suferă de cuvân- 20 tul ăsta...
                  BAFTANGIOGLU Păi, dacă moare, nici nu...
                  LOCOTENENTUL Liniştiţi-vă... Ştergeţi-vă fruntea cu basmaua asta, aţi 25 năduşit de durere şi de emoţii. Spionii noştri ne-au încredinţat că de dor nu moare nimeni.
    752                  MARIN SORESCU
  BAFTANGIOGLU Nici aşa... măcar unu], doi, de poftă? Uf, bine că nu e gravă! Era să leşin. (Mieros.) Atunci, când îl văd pe Preaslăvitul?
                      LOCOTENENTUL
  5 Imediat după abecedar vă promit eu că... Fiţi fără grijă! (Baftangioglu iese, se izbeşte de Beşleagă.)
                  BEŞLEAGĂ (după ce rămâne cu Locotenentul)
       Şi vulpea asta bătrână ce mai vrea? Una-două, la Sultan. Pe 10 cine sapă? A cui pernă vrea s-o apuce? Nu-i ajunge că stă cocoţat pe jumătate din trupele de spahii... Ar dori să comande şi ienicerii mei, nu?
                      LOCOTENENTUL
       Nu ştiu, că nu l-am întrebat. Eu sunt un simplu locotenent, 15 la ordinele Măriei Sale Sultanul.
                          BEŞLEAGĂ
                         (făcând cu ochiul)
       Nu stau decât cât ai bate din palme.
                      LOCOTENENTUL
  20                        (ii barează calea)
       Dar se poate? Cc-nseamnă lipsa asta de disciplină? BEŞLEAGĂ
                            (enervat)
 Omule, nu mi-am văzut comandantul de Ia căderea 25 Bizanţului, ce naiba! S-au îngrămădit de-atunci probleme, hârtii care zac aici la dumneata. O să mă plâng, o să te căieşti.
                      LOCOTENENTUL (îmbrâncindu-l afară)
       Vă priveşte, Luminăţia Voastră...
RĂCEA] A
753
                           BEŞLEAGĂ
                              (istovit)
    Lasă-mă măcar să stau puţin aici, să-mi trag sufletul... Vin tocmai de la coada coloanei... Ştii ce înseamnă asta?... de la coada coloanei!... am străbătut o ţară... trei cai schimbai ca î să-i aduc ştirea nemaipomenită...
                        LOCOTENENTUL
    Vorbe.
                           BEŞLEAGĂ
    Ce?                                                   io
                        LOCOTENENTUL
      Ştirile sunt formate din vorbe... Aşa zice stăpânul nostru.
Şi zice că vorbele altora nu-1 interesează, câtă vreme el lucrează tot Ia vorbe... ştiţi c-o să ne dea un abecedar, a doua carte de cetire după Coran... şi nu vrea să asculte vorbele altora până /5 nu termină.
                           BEŞLEAGĂ
                          (stă pe-o perniţă)
    Nu c-aş vrea să mă pun de-a curmezişul... (se cuibăreşte şi tuni bine turceşte)... dar unele lucruri sunt strigătoare la ccr. In loc 20 să fie în mijlocul nostru, al generalilor, să ne aibă mereu în preajmă, să ne consulte, se izolează şi ne lasă să mergem în necunoscut, făcând reforme, aducând o nouă ordine în Imperiu, dar totul după capul lui... Şi aşa, pe genunchi, în timpul campaniei. Nu garantez! Uite, asta mi-e sfânta (gest), dacă mai sunt 25 eu sigur de reuşita acestei campanii! Asta venisem să-i spui, că Vlad ghiaurul ştie de doi ani de proiectul nostru... Şi nu numai atât... (speriat) ...cunoaşte numărul oştilor, al steagurilor, ştie de ce sex e fiecare cămilă şi cum ne facem noi tunurile.
                                   LOCOTENENTUL
Cum le facem?
 30
754
MARIN SORESCU
                        BEŞLEAGĂ
      Nu ştiu, că e secret, dar el ştie. Ne-aşteaptă pregătit. Cu cât întârzie mai mult, cu atât el se-ntăreştc... Iar noi stăm pe loc şi... lasă-mă să discut asta cu...
  5                      LOCOTENENTUL
      Luminăţia Sa Baftangioglu mi-a dat o pungă şi tot n-a izbutit să mă corupă. înaltul funcţionar turc e incoruptibil.
                                                 BEŞLEAGĂ
    Uite, eu te procopsesc cu două... (Scoatepungile, i le înmânează.)
  10                         LOCOTENENTUL
                        (luând pungile)
      Nici nu ştiţi cât ne costă întreţinerea cortului... Ca să nu mai vorbesc că preţul la lumânări a crescut nebuneşte în ultima vreme, iar Luminăţia Sa scrie încontinuu... toată noaptea.
  15,                            BEŞLEAGĂ
      Se ştie peste mări şi ţări că e un om luminat... totuşi, parcă exagerează. Prea se extenuează... Ce tot mâzgăleşte?
                     LOCOTENENTUL
      Ode.
  20                             BEŞLEAGĂ
  Ce?
  Gazeluri.
 LOCOTENENTUL
                      BEŞLEAGĂ 25 A, o să le-nvăţăm pe dinafară.
  LOCOTENENTUL E foarte inspirat. Când nu e inspirat, lucrează asupra cuvântului. Zice că Islamul a ajuns departe cu cuceririle, dar a rămas în urmă cu literatura. Or, astea trebuie să se facă paralel.
RĂCEALA
755
                                  BEŞLEAGĂ Eu nu împărtăşesc opinia aceasta.
                    LOCOTENENTUL Vă priveşte. Eu o împărtăşesc. Căci, ce face un popor ales care are săbii, dar n-are condeie?                           5
                                                    BEŞLEAGĂ
    Şi dac-ar avea condeie şi n-ar avea săbii, cu ce le-ar ascuţi? (Râde.)
  (Radu apare mândru, plin de prestanţă. întreabă din priviri dacă Sultanul
                         e înăuntru.)                       10
  LOCOTENENTUL A, Preaînţelepte... Dar, poftiţi. Vă aşteaptă. Stă ca pe ghimpi. (îl conduce cu plecăciuni.) Oricând sunteţi binevenit.
                                                    BEŞLEAGĂ
                         (cu invidie)                       15
    Ăsta e ăla?
                    LOCOTENENTUL
    Ăsta.
                                                    BEŞI.EAGĂ
    Sigur, el e oricând binevenit în cortul Sultanului, şi eu, care 20 comand armata a treisprezecea, n-am rând. (îi mai dă o pungă.) Bogat?
                    LOCOTENENTUL
                                                        (scârbit)
    Nu dă o para bacşiş! Dar n-am ce-i face. Rămâneţi în -5 preajmă, cum iese beizadeaua, încerc să fac un favor pentru un om adevărat, un turc sadea, nu un venetic.
756
MARIN SORESCU
                    PASA DIN VIDIN (apare cu un sul scris in mână)
       Nu zice nimic, locotenente, că ştiu dinainte ce-ţi va ieşi din guriţă. Află că nici nu vreau să-l văd azi pe Sultan, c-a scris pur 5 şi simplu o porcărie... Oda de ieri e sub orice critică. Le-am citit-o oştenilor mei şi-au râs în hohote... Se ţineau cu mâinile de burtă şi ha-ha, ho-ho...
                           BEŞLEAGĂ
       Mai bine compunea marşuri, nu? Oaşa de mocăite înain-w tează ostile... Când le vezi...
                        PAŞA DIN VIDIN
       Lasă că nici cu Luminăţia Ta nu mi-e ruşine... Cum se zice, Cicero sau Chichero?
                            BEŞLEAGĂ 15                           (jignit)
       Eu nu zic nici Cicero nici Chichero, eu sunt militar şi pronunţia nu mă interesează... Şi să nu-mi faci mic paradă de cunoştinţe aici, că am să-ţi spun şi eu o vorbă. Ţi-am inspectat trupele şi... e o mizerie! O indisciplină! Soldaţii tăi n-au zurbe 20 în ce-şi fierbe lintea, aprind focul frecând două beţe, încălţămintea abia li se mai ţine, unii au rămas chiar desculţi, toţi umblă în zdrenţe...
                        PAŞA DIN VIDIN
       Dar asta chiar aşa e... Şi nu numai la trupele pe care le 25 comand... toată armata noastră. Eu am spus: nu trebuia să ne pripim cu această cucerire, până nu ne consolidăm peticele, coatele, genunchii.
                           BEŞLEAGĂ
       Ai spus tu asta?
RĂCEALA
757
                            PAŞA DIN VIDIN
    Da. F, o mizerie, că-ţi vine să râzi, nu alta. A, n-am prins azi unul scărpinându-se cu suliţa? Alţii, cum văd un copac -fuga să se frece de el. S-au încuibat păduchii în ieniceri şi-a dat râia în spahii... Căpeteniile se mănâncă între ele... iar eu n-am 5 nici o putere. (Către Locotenent.) Dă-i, te rog, asra, Sultanului.
                               BEŞLEAGĂ
                                  (curios)
    Ce-i firmanul ăla pe care-1 aduci la semnat?
                       PAŞA DIN VIDIN                              io
    „De beilo galico“. Ieri m-am contrazis cu comandantul în privinţa unui pasaj, am trimis curieri la Istanbul (radios) şi-am avut dreptate. (Zâmbind.) Să-mi spui şi mie ce figură va face, când îl    va citi.
                           BEŞLEAGĂ                                15
                                 (rugător)
    Nu-l mai încărcaţi, oameni buni, cu fleacuri de-astea... Lăsaţi-1 să conducă armata. (Autoritar.) Să ştii, Paşă din Vidin, că, dacă la următoarea inspecţie găsesc un păduche pe un ostaş de-al tău, ţi-1 omor pe frunte... cu unghia.                       20
                            PAŞA DIN VIDIN (izbucnind)
    întâi să ne daţi săpunul promis anul trecut şi la urmă să aveţi pretenţii. Unde sunt fondurile destinare hranei şi salubrităţii oamenilor? Fiecare trage cât poate... (Râzând.) Iar dum- 25 nealui porneşte cruciade în căutarea unui păduche! Dar nu trebuie să faci nici doi paşi, ca să-l găseşti la primul. Respectiv, la mine. Ostaşii-s plini de plăgi. Totul e-o rană, chiar înainte de a-i ajunge prima săgeată valahă. I-am şi spus Sultanului: mergem să le-arătăm ălora carne vie, cum arată carnea noastră vie... 30
758
MARIN SORESCU
                   LOCOTENENTUL
    Şi ei să ne-o arate pe-a lor. Că nici ăştia n-or fi stând mai bine. Beizadea Radu zice că e o jale...
                   PAŞA DIN VIDIN                     !
    Cum deschide gura, cum îi iese porumbelul. Are tot interesul să ne prezinte în culori cât mai sumbre situaţia din ţara lui, că suferă oamenii şi aşa mai departe, ca să ne zorească pe noi să-l punem cât mai repede Domn şi să curmăm durerea. (Ieşind.) Nu uita, locotenente, pune-1 pe Caesar în braţele Sultanului, poate mai învaţă ceva. El nici n-a trecut Rubiconul... şi toate merg anapoda. (Iese.)
                   LOCOTENENTUL
    Asta vorbeşte, parcă el ar fi Sultanul şi Sultanul ar fi paşă.
                        BEŞLEAGĂ
    Păi, dac-aş zice eu un sfert din ce afirmă el, nici nu m-aş întoarce bine cu spatele şi m-aş şi pomeni destituit din funcţie, făcut spahiu de rând... Asta, în cazul cel mai bun... Sunt unii care putrezesc de ani de zile pe la Edicule şi n-au zis decât aşa, pe departe, că nu le place timpul, că s-a pus vremea a rea, lucruri de-astea. Mare curaj au unii şi uite că le merge.
                   LOCOTENENTUL
    Să nu ne pripim. Preacinstite... deliu... ori ce-ai fi fiind. Ce eşti, bei, paşă, hadâmb? că eu mereu uit...
                        BEŞLEAGĂ
    Beşleagă, locotenente... şi măcar galbenii să-ţi aducă aminte, că sunt din solda amărâţilor de... Avea dreptate Paşa, dar prea a spus-o fără perdea... Că eu dacă vorbesc cu Sultanul, şi-mi rezolvă hârtiile, sulurile, alta o să fie situaţia întregii armate... Toţi se vor primeni, şi-or începe să cânte. Am idei mari. Numai să nu apuce să intre Preacinstitul Baftangioglu înaintea mea,
RĂCEAI A
759
că strică şi ce mai era bun... Are un dar de-a măslui realitatea, ce nu s-a pomenit! (Rugător.) Ce fac, plec sau mai aştept?
                       LOCOTENENTUL
    Plecaţi, dar rămâneţi prin preajmă. Luaţi-o în partea cealaltă, să nu vă întâlniţi cu Baftangioglu... că şi el e tot pe-aici... Aşteaptă. Dar vă promit, mă jur, că la primul moment liber vă veţi vedea în fata Slăvitului. Ştiu că vă iubeşte. A auzit de isprăvile dumneavoastră şi abia aşteaptă să vă primească. E şi foarte receptiv la sugestii. Aţi văzut, toţi îl judecă, toţi îi arată pe faţă unde greşeşte.
                            ( Cortina)
                         TABLOUL 2
    O masă împărătească. Jilţuri sculptate în fildeş. Draperii grele (ilar cam ponosite) în fundul scenei. Să se vadă un glasvand. Pe nuisă, tacâmuri scumpe.
                        ÎMPĂRĂTEASA
                  (aşezând şerveţelele cu monogramă)
    Şerveţelele nu se pun în pahare, cum fac dumnealor, ci lângă farfurie.
                          RĂZBOIUL
    Înălţimea Voastră se frământă şi îşi bate capul cu aşezarea şerveţelelor, iar Sultanul nu ştiu dacă are idee de apariţia acestei bucăţi de pânză misterioasă şi la ce foloseşte ea. (Râzând.) Deunăzi l-am văzut pe-un dregător de-al lui, încurcat. Se pomenise cu şervetul în mână, a dat să-l miroase, să-l guste şi până la urmă şi-a şters papucii...
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Domnule ministru, aveţi o limbă ca o sabie... Dacă şi ca ministru de război aţi fi fost la fel de ascuţit... (Ofiând.) Cel mai greu e de mine: slugă la două împărăţii! Una mai mare ca alta.
760
MARIN SORESCU
  Nici n-ai terminat bine cu un prânz, că trebuie să te îngrijeşti de altul... Şi nu mai am nici condiţiile de odinioară. Unde să primeşti? Marmora de pe jos e ca vai de ea... Se vede asta cât de colo! Şi dacă-mi pare rău după ceva, atunci regret... ştiţi ce 5 regret? Harta Ierusalimului făcută din mozaic, din sufrageria mea... O adevărată operă de artă!
                         RĂZBOIUL
       Eu, în calitate de ministru de război... ce să mai zic. Aproape ca 1111 mai am probleme. Singura mea grijă e războiul cu stoic macul. Când e gol, e rău că e gol, când e plin, e rău că e plin.
                         ÎMPĂRĂTEASA
  (aruncând o idtimă privire asupra felului chiu sunt aşezate tacâmurile) Au fost lansate toate invitaţiile?
                           ZUNIS
  /5 O, doar le-a dus chiar ministrul de finanţe, 111 persoană. Le-a înmânat fiecărui invitat Î11 parte, odată cu copia plângerii pentru mărirea tainului.
                         ÎMPĂRĂTEASA Vai, dar nu se cădea...
  20                                 ZUNIS
       Măria Voastră e împărăteasă, şi nu ştie anumite lucruri, adică nu trebuie să le ştie... Acestea sunt problemele noastre, ale bărbaţilor de stat. Căci uitaţi-vă şi Măria Voastră-, tacâmuri aurite avem, dar ce punem în farfurii?
  25                           ÎMPĂRĂTEASA
       Şi musafirii trebuie să pice dintr-un moment în altul.
RĂCEAI A
761
                          ÎMPĂRATUL
     (apare cil o coroană de spice, maci, imortele, pusă cam ştrengăreşte)
    De câte ori port coroana asta pe cap, simt întreaga greutate a Imperiului bizantin. Când o fi de-oi muri, să i-o puneţi Sultanului pe piept.
                        ÎMPĂRĂTEASA
                            (cu dojanăt)
    Nu mai culege pătrunjelul de pe ouă! (Intră ministrtdelefinanţe.)
                             ZUNIS
    A, finanţele! Vin toţi?
                          FINANŢELE
    La masă, cine nu se înghesuie? O să-i avem aici, în păr, de la Sultan până la Harap. Aşa ni se scurge zi de zi tezaurul... Şi până acum n-am obţinut nici un favor...
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Dacă vin, cum să nu-i primeşti? (Zâmbind.) Inchipuiţi-vă, l-am văzut mâncând. Nu ştie să ţină furculiţa în mână!
                          FINANŢELE
    Cine?
                             ZUNIS
    Ei, cine?
                        ÎMPĂRĂTEASA
                             (râzând)
    Punea orezul în pumn cu furculiţa, lăsa furculiţa jos şi ducea pumnul la gură.
                          FINANŢELE
    Cine? Cine?
762
MARÍN SORESCU
                            ZUNIS
       Sultanul. Of, ăştia de la finanţe vor ca totul să fie clar de la început...
                            ÎMPĂRĂTEASA 5 De ce credeţi că vine aşa de des ca să servească masa cu noi? De drag? Se uită fix cu ce îndemânare mânuim noi, bizantinii, cuţitele...
                            ZUNIS
       Ei, de-ăştia făcuţi peste noapte! Când să-nveţe şi ei?
  ¡0                         ÎMPĂRĂTEASA
                            (pornită)
       Poţi să spinteci jumătate din omenire, dar dacă nu ştii să mânuieşti cuţitul... tot impresie rea o să laşi în istorie. Eh, nobleţea nu se ia pe furate, nu se-nvaţă cât ai bate din palme...
  15                             ÎMPĂRATUL
       Pe mine m-au bătut la palmă...
                            FINANŢELE
       Uitasem... ni s-au luat cuţitele...
                            ÎMPĂRĂTEASA                      !
  20                           (indignată)
       Cum, adică... să facem şi noi ca el? In loc să-nveţe ei de la noi... să... şi noi din pumn? (Se îneacă de indignare.)
                            FINANŢELE
       Eu cred că Harapul. în cort nu se ştie nimic. Zice că pentru 25 acoperirea cheltuielilor.
                                      RĂZBOIUL Ce cheltuieli? Care cheltuieli?
                            FINANŢELE Va trebui să vindem până şi tronul.
RĂCEAI A
763
                          ÎMPĂRATUL
  Cu o condiţie: cel care cumpără tronul să-l ia cu împărat cu tot. (Hotărât.) Preţul îl stabilesc eu. Eu stabilesc preţul.
                              ZUNIS
                        ("¿itre Război)                        5
    Atunci să vezi lupte... Toate noroadele or să se-nghesuie să-l ia... veneţieni, germani, genovezi... Poate-n felul acesta o să-şi dea seama şi Mahomed ce comoară suntem... (Privind masa.) Ce facem? Pe cine mai aşteptăm?
                        ÎMPĂRĂTEASA                            10
    Că bine ziceţi... Aş propune să trecem să servim ceaiul în grădina palatului...
                        ÎMPĂRATUL
    Grădina          suspendată. întotdeauna am confundat    grădina suspendată cu sabia lui Damocles.                         Una mai suspendată ¡5
decât alta.
                        ÎMPĂRĂTEASA
                        (neluănd seama)
    Există acolo trandafiri înfloriţi, statui, jocul irizat al fântânilor arteziene. Să mergem. (Ia braţul Împăratului. Se îndreaptă spre 20 avanscenă. De sus cade un grilaj, care le barează trecerea. Acum se observă că totul se petrece într-o cuşcă mare, mobilată în stil bizantin — dar cuşcă, precum toate cuştile.)
                              ZUNIS
                (primul care-şi recapătă sângele rece)         25
    Mobilată în stil bizantin, dar cuşcă precum toate cuştile...
                        ÎMPĂRATUL
                              (jignit)
    Se află vreunul printre soldaţii mei care să-mi taie capul?
764
MARIN SORHSCU
                           HARAPUL
                  (apare din afară, se opreşte lângă gratii)
      Dacă vă strânge, îi mai dăm drumul... Nici nu ştiţi cât chin şi pe mine! Toată ziua, saltă cortina, lasă cortina, saltă cortina,
  5 lasă cortina... Dar trebuie să ai muşchi pentru politica asta! Muşchi, nu glumă...
                           ÎMPĂRĂTEASA Uitaţi-vă la el. Ăsta se spală numai pe dinţi.
                           HARAPUL
  10    Sultanul şi-a amânat vizita pentru diseară... Strângeţi masa
  şi învăţaţi glume noi, ca să-şi poată descreţi fruntea. (Apare Izabela. Harapid ti deschide, lăsând-o să intre in cuşcă. închide uşa cu grijă după ea. Pleacă.)
                           ÎMPĂRĂTEASA
  15    Fiica cea risipitoare. Umblă ce umblă, dar se-ntoarce
  exact când se taie viţelul cel mai gras.
                           ÎMPĂRATUL
       Eu sunt acela.
                           IZABEIA
  20    Vă rog să mă iertaţi c-am întârziat la masă.
                           ÎMPĂRĂTEASA
                           (cu reproş)
       Ce toaletă e asta?
                           ZUNIS
  25    Izabela, frumoasa noastră... Tu eşti unica moştenitoare a
  tronului, toţi ochii sunt pe tine, toţi îţi fac curte şi ai atât de puţin timp şi pentru noi...
                           ÎMPĂRĂTEASA
                           (supărată)
  30    De ce n-ai rămas acolo, la bazin?
RĂCEAI .A
765
                          IZABEIA
    Se primeneşte apa. (Pe alt ton.) Am veşti. Nici nu vă închipuiţi.
                         RĂZBOIUL
    Ce?
                        FINANŢELE
    Se urcă preţurile!
                          IZABEIA
    Ne înmulţim. Ne înmulţim.
                       ÎMPĂRĂTEASA
                       (cercetând-o atent)
    Ai rămas...? Dumnezeule, să n-aud de-o ruşine ca asta!
                          IZABEIA
    Nu e asta, mamă. Ni s-a aprobat un om, cel care-a murit acum două luni... şi locul lui rămăsese gol... acum au prins altul... O s-apară din clipă-n clipă, acum e acolo... la-ntre-bări... trebuie să-i scoţi vorbele cu cleştele din gură, aşa spunea Harapul. Cică ştie multe, e un învăţat, dar cam scump la vorbă.
                         RĂZBOIUL
    Şi-atunci, ce să facem cu el? Să stea ca mutul pe scenă?
                        FINANŢELE
    Bun, rău, n-ar trebui să-l primim. Ar putea să aibă şi talent, nu zic ba, dar nu ne interesează! Eu am ridicat de mult problema la Harap. Nu mai primim noi indivizi în ceata noastră de luptă antiotomană.
                         RĂZBOIUL
       Subvenţionată chiar de Mahomed, fiul lui Murad.
                        FINANŢELE
    Da, dar prost. Pentru că tainul global rămâne acelaşi. O să mă condamnaţi că-s inuman, dar am mers până la a-i spune: ori măreşti ciolanu’, ori mai răreşti din câini.
766
MARIN SORESCU
                           ÎMPĂRATUL
       Ce-mi aud urechile? Consulii nou aleşi la Constantinopol nu mai respectă tradiţia de a oferi poporului spectacole, jocuri şi bani, în prima săptămână a lui ianuarie. Dar de-o mie de ani 5 există acest obicei. Cum să sari peste el? Ministrule, ia măsuri de urgenţă.
    (Intră Stratos, un om de 60 de ani, încărunţit, figură distinsă; se vede asta chiar dacă poartă semnele unei maltratări recente. E îmbrâncit de Harap în cuşcă. Uşa se-nchide la loc.)
  io                              FINANŢELE
       Ăsta nici de sufleur nu mai e bun...
                            STRATOS
                    (împleticindu-se un timp în scenă)
       Cine sunteţi voi?
  ‘5                            ÎMPĂRĂTEASA
       Maestrul de ceremonii ne-a fost tăiat. Domnule Zunis, fă dumneata prezentările.
                           STRATOS (cu voce stinsă)
  20 Unde sunt?
                              ZUNIS
       Aţi nimerit chiar în viesparul luptei împotriva păgânilor. Ultimul cap de pod, înţelegeţi?
                           FINANŢELE
  25 Luptă sprijinită chiar de Sultan... Nu ştim pentru ce, în ce scop... dar plătită îngrozitor de slab, sub orice tarif. Şi cât ne plăteşte, atâta luptăm.
                            STRATOS
       Nu înţeleg.
RĂCEAI A
 76 7
                         ÎMPĂRĂTEASA
    Aceasta e Curtea bizantină... cu tot fastul ei, despre care s-a dus vestea...
                         ZUNIS
                         (tresărind)                          5
    Domnule Stratos!
                         STRATOS
    Zunis! (Se îmbrăţişează.)
                         ZUNIS
    Dar pe unde umbli, omule, de-atâţia ani?                 io
                         STRATOS
    Misiunea mea era să merg de la o Curte la alta şi să prezint situaţia. Am vorbit cu Dogele Veneţiei să dea ajutor Împăratului, a zis că-l dă şi...
                         RĂZBOIUL                            15
    ... nu l-a dat.
                         STRATOS
    Când să mă întorc să-i spun... cu cine să mai vorbeşti? Air» rămas prin ţări străine şi tot încerc să trezesc simţul datoriei faţă de creştinătate, la popoarele creştine. (In şoaptă.) Putem vorbi 20 deschis?
                         FINANŢELE
    Altfel nici nu vrem să ascultăm. Aici totul e vraişte.
                         STRATOS
    Ţineţi-vă tare, că azi-mâine trebuie să-nceapă.          25
                         RĂZBOIUL
    Cine?
768
MARIN SORESCU
                            STRATOS
       Cruciada. (Dându-şi importanţă.) Fraţilor, dar cât n-am umblat... Mă duc la Doge, zice să merg întâi la Papă. Du-te la Papă, zice să vadă ce i-o spune Regele Neapolului, fugi la Rege,
  5 după aia aleargă la Curtea Franţei... nici unul nu era la curent cu situaţia reală a lucrurilor. Bate-ţi capul şi explică-le... Apoi, care mai de care mai suspicios... a trebuit să le arăt scrisori, documente. L-am pus pe Papă de-a scris cu mâna lui...
                         ÎMPĂRĂTEASA
  10 Ce-a scris?
                            STRATOS
       O bulă.
                         ÎMPĂRĂTEASA
       Mulţumesc! Intre timp, noi stăm cu capul pe butuc, regii J5 se scarpină-n creştet şi diplomaţii noştri umblă lelea... Trebuia să vă întoarceţi la Curte, să împărtăşiţi soarta noastră...
                            STRATOS
       Soarta, de împărtăşit, tot o împărtăşesc, nu vedeţi, dar ce era mai important pentru Imperiu: să stau să mă jupoaie şi pe r 20 mine şi să mă umple cu paie ca pe alţii, sau să încerc să trezesc conştiinţa adormită a Apusului?
                            IZABEIA
       Iertaţi-mâ, domnule Stratos. Am auzit de dumneavoastră. Treceaţi drept unul dintre cei mai învăţaţi oameni de la Curte,
  25 aşa că iertaţi-mi întrebarea: aţi trezit-o?
                            STRATOS
       Da.
                        RĂZBOIUL
      Deocamdată ne-am trezit noi cu dumneata aici.
RĂCEAM
'769
                             STRATOS
                           (injlăcărându-se)
    Cum aud de apărarea credinţei contra osmanlâilor, toţi sar ca arşi. „Da, sigur că da, îi căsăpim.“ .Afară cu turcii din Europa!“ Aşa zic toţi. Dar când e să treacă la faptă...
                            finantei.e
    Spaniolii îl întreabă pe Papă, Papa se consultă cu Dogele... acesta cu...
                             STRATOS
    Exact cum vă spuneam... Aveam taşca plină de scrisori diplomatice.
                             IZABEIA
    Mai încet. Şi unde sunt?
                             STRATOS
    Le-am înghiţit. Nici un rege nu ştie geografie şi nu putea să-nţeleagă pe nevăzute cam care ar fi mişcarea trupelor. A trebuit să Ie întocmesc tot eu hărţi, pe ţări... Doi ani am studiat mersul trupelor, liniile de atac, şi-am făcut hărţile.
                             IZABEIA
    Pss. Şi unde sunt?
                             STRATOS
    Ix-am înghiţit, să nu cadă în mâinile lor. Pe dinăuntru sunt tot o hartă şi-un document diplomatic. Dar le ştiu pe dinafară.
                             IZABEIA
    Pss!
                              ZUNIS
    E, că fără hârtiile dumitale turcii n-or mai şti ce au de gând să facă...
770
MARIN SORESCU
                         STRATOS
      Am întocmit şi hărţile Apusului... dacă tot am bătut drumul. Pe acestea, osmanlâii nu le mai au...
                         ÎMPĂRĂTEASA 5                       (plângând)
      Unde-au rămas creştinii? Când vin?
                         STRATOS
      V-am spus. Azi, mâine. Cruciada e pusă la cale, în cele mai mici amănunte. Ca să nu se trezească bănuiala Sultanului, se 10 vor preface că merg la Sfântul mormânt... o iau prin sudul Serbiei... după aceea, pe mare, şi le cad în spinare...
                         RĂZBOIUL
      Principalul e să treacă cruciada prin cuşca noastră. Dacă nimeresc un pic mai la dreapta ori mai la stânga... degeaba o mai 15 fac, pot să nu se mai apuce...
                         STRATOS
      Acum, totul e în mâinile lui Dumnezeu...
                         ZUNIS
      Şi dumneata, dragă Stratos, în mâinile turcilor... Unul din 20 obiceiurile lor nesuferite e că sugrumă. (Face gestul.)
                         STRATOS
                         (către împărat)
      Cine e?
                         ÎMPĂRĂTEASA 25 Nu mai avem maestru de ceremonii, că ni l-au...
                         FINANŢELE S-a micşorat schema...
                         ÎMPĂRĂTEASA împăratul nostru...
RACEAIA
771
                        STRATOS
    Nu înţeleg.
                        ÎMPĂRĂTEASA Evident, politician!...
                        STRATOS                             i
                        (către împărat)
    De unde ai coroana?
                        ÎMPĂRATUI.
    Mi-au dat drumul ameliorat. Oameni grei, care, pe uscat, sunt miniştri şi cântăresc probleme, aruncaţi în apă, îşi pierd 10 din greutate o parte egală cu volumul de lichid înghiţit pe uscat.
                        STRATOS
    Şi unde mergeţi?
                        ÎMPĂRATUL
    Bate vântul... şi dacă apare şi Steaua ciobanului înseamnă /5 c-am scăpat de ploaie.
                        STRATOS Am înţeles, eşti rivalul Sultanului...
                        FINANŢELE
    Mintea i s-a terminat odată cu împărăţia...            20
                        ÎMPĂRĂTEASA
                   (aiiucăndu-ii aminte că e amfitrioană)
    Dar, vă rog... (li arată masa.) Şi Sultanul ne onorează din când în când cu prezenţa sa... Noi tocmai ne pregăteam să ieşim în grădină să servim ceaiul...                       25
                        STRATOS
    Atunci?
772
MARIN SORESCU
                           ÎMPĂRĂTEASA
                              (zâmbind)
       Atunci şi acum... (Stratos se aşază în capul mesei.)
                             ÎMPĂRATUL 5 Nu, în cap stau eu! (Îşi pune farfuria in cap.)
                              STRATOS
                            (ocupă alt scaun)
       Unii nu au minte, alţii nu mai au posibilităţi la ea. Dacă nu mă confundau cu un spion valah, scăpăm. Turcii îl căutau io pe altul, şi-au dat de mine. Trei zile să mai fi stat şi cruciada era urnită.
                              IZABEIA
       Şi creştinii dumitale, treziţi, măcar îi ajută pe valahi?
                             STRATOS
  15    Nu, c-ar observa turcii. Mişcarea e mult mai subtilă.
                              IZABEIA
                           (privindu-l în ochi)
       Credeţi?
                             STRATOS
  20    Nu. Intr-un fel, bine că m-au înhăţat ăştia, ajunsesem la
  disperare văzând atâta inerţie. Unii s-au înfundat prin mănăstiri şi fac traduceri din persană, arabă, latină, greaca veche... Ăştia măcar au o scuză... Alţii, cu coroane pe cap, se ţin de nunţi, de petreceri... Noi, care-am mai rămas, trebuie să ne ţinem tari.
    25 (Apare Harapul, îl înşfacă de guler pe Stratos şi-l scoate din scenă.)
                             STRATOS
                                (ieşind)
       Să nu dai, că spun... Nuu! E o confuzie... Sunt de origine greacă, născut la Alexandria, crescut la Atena şi cu domiciliul 30 stabil la fostul Constau... Am fost câţiva ani în trecere prin
RĂCEAI A
773
Europa, cu intenţia să mă întorc la domiciliul stabil, să plătesc impozitul, impozitul pe sobe... ceea ce şi făceam... şi pe unde să trec, dacă nu prin ţările balcanice? Stai, nu da, căci comiţi o eroare de... ce pumn!
                           IZABEIA                              5
        Cât o fi omul de învăţat, când e pus fată în faţă cu mizeria umană... se duce caracterul, zboară maximele şi teoriile...
    ÎMPĂRĂTEASA Oricum, de mult n-am mai văzut un musafir care să mânuiască la perfecţie silogismul. (Către Izabek.) Ajută-mă să strâng, io Dumnezeule, şi când mă gândesc că deseară iar avem musafiri. .. şi încă pe cine! (împărăteasa şi Izubela ies cu braţul de farfurii.)
                         FINANŢELE Nici nu l-au adus bine şi l-au şi băgat în porţie.
                         RĂZBOIUL                              15
    Ce minte sclipitoare! N-a călătorit degeaba. Tot ce-a văzut s-a prins, a dat roade. Logică perfectă, putere de disociere, perfectă luciditate în analiza situaţiei.
                           ZUNIS
    Şi un mare patriot. Ai auzit. A luat legătura cu atâtea capete 20 luminate, trecând din ţară în ţară şi...
                         FINANŢELE ... plătindu-şi singur drumul...
                           ZUNIS
    Ca eroul de la un nou Maraton. A strigat: „Ne-nving“, şi-a 25 căzut... în mâinile lor...
                   (Harapul îl aduce pe Stratos, desfigurat.)
                         STRATOS Eu atât am avut de spus...
774
MARIN SORESCU
                           HARAPUL
       Până diseară să-mi învăţaţi toţi gluma asta, să i-o spuneţi Sultanului: „Dacă nici istoria n-o fi având humor“... O veţi spune în cor antic.
  5                             ZUNIS
       Humor cu H sau fără?
                           HARAPUL
       Cu H. Ăsta e tot hazul.
                          (Harapul iese.)
  10                             STRATOS
       Cum îl cheamă pe Harap?
                          FINANŢELE
       Sarailie.
                           STRATOS
  ¡5    Mda! Săracul. Are un pumn greu, mă mir cum îl duce.
                  (Toţi îl cercetează cu compătimire.)
                             ZUNIS
       Căcaşi harta?
                           STRATOS
  20                           (ruşinat)
       Da, dar pe cea mai mică. Nu prezintă nici un fel de interes strategic, şi-mi ţinea şi memoria blocată, încărcată cu lucruri de prisos.
                           RĂZBOIUL
25    Eh, să fi fost eu...
                           RĂCEAI A                        775
                          STRATOS
                          (dezvinovăţindu-se)
    Ani rezistat foarte bine la tot... şi la smulgerea unghiilor şi la strângerea cu uşa şi la ţesălarea limbii - am fost ciment... Dar când au început să se milogească de mine... că n-au, că 5 le trebuie, că să-i înţeleg şi pe ei... că ei ne dau pâinea... m-am înmuiat.
                          ZUNIS
    Totul e să nu-i desconspirăm pe cruciaţi.
                          FINANŢELE                             10
    Ei, acum, dintr-o hartă mică...
                          STRATOS
    Ce-mi pare rău e că n-am apucat să-i înştiinţez pe valahi că vor fi singuri, absolut  singuri...
                          ZUNIS                              15
    Ce să-i mai descurajezi şi pe ei!
                          STRATOS
    Nu ştiu de ce mă cuprinde aşa o jale... Are vreun rost rezistenţa noastră?
                          ZUNIS                              20
    Are, domnule, are. Mergem până la capăt pe drumul ăsta.
                          STRATOS
    Pentru ciolanele mele bătrâne, bine ar fi într-o chilie, undeva în munţii Valahiei. Să traduc din Sfinţii părinţi, să fac comentarii   la martiri, ca atâţia alţii...                  25
                          ZUNIS
    Acum noi suntem martirii.
                          (Cortina)
776
MARIN SORESCU
                       TABLOUL 3
    Mahomed si Pasa din Vidin în căruţa închisă, care-i transportă spre Dunăre. Afară — vuietul armatei mărşăluind. Nechezat de cai, cântece soldăţeşti, comenzi. Discuţia va fi punctată de hurducături, însă, chiar şi peste Impuri, nivelul ei se păstrează ridicat. înaintarea este oricum asigurată, în ciuda şleauri lor desjunrhite.
                       MAHOMED
    Am impresia, dragul meu, că n-ai înţeles metafora. Ochiul e Allah.
                     PAŞA DIN VIDIN Metafora nu-i tocmai nouă. Dar nu asta mă deranjează. Nu-i obligatoriu să fim originali cu orice preţ. Important e să cădem, în ceea ce scriem, peste adevăr.
                       MAHOMED
    De ce să cădem?
                     PAŞA DIN VIDIN Să nimerim, dacă vreţi, într-o zonă a adevărului. Dar să luăm ultimul vers din oda Luminăţiei Tale, închinată lui Allah. Spun în paranteză că, în situaţia în care vă găsiţi, a închina ode lui Allah este o pură pierdere de vreme.
                       MAHOMED Poţi să-mi explici paranteza?
                     PAŞA DIN VIDIN A fi Mahomed şi a-1 linguşi pe Allah... e ca şi cum ai încerca să-ţi săruţi mâna. (Râzând.) Chiar dacă o faci, nu simţi nici o plăcere. (Sobru.) De ce nu scrie Luminăţia Ta despre ce cunoaşte mai bine? Despre caii de la caleaşca asta - cai arăbeşti -e drept, care ne poartă acum departe spre Dunăre, şi dacă va vrea Allah, în caz că nu l-a mâhnit oda Măriei l aie, peste Dunăre, să-l înfrângem pe ghiaurul de Ţepeş, care până acum a tras în ţeapă
RĂCEAI A
777
toată avangarda noastră, făcând un fel de pădure macabră sau o livadă macabră în care se coc nişte fructe-cadavre... Brr!
                                       MAHOMED Văd că şi ţie îţi dau ghes alegoriile.
                         PAŞA DIN VI DIN                             5
    îmi cer iertare... a fost o simplă metaforă. Sau de ce nu scrie Măria Ta despre... (merge în spatele căruţei şi trage la o parte o perdeluţă) .. .această cuşcă pe care o târâm după noi?
                         MAHOMED
                              (vesel)                               10
    De ce să scriu despre lucruri pe care le văd pe fereastră?
                         PAŞA DIN VIDIN A vedea pe geam cuşca împăratului bizantin, a ultimului împărat bizantin, şi a pune asta într-o meditaţie, mie nu mi se pare de colea! (Concentrându-se ca Intr-un moment de inspiraţie.) Se 15 aude vuietul armatei care mărşăluieşte. Rap, rap, rap... Nechezat de cai, comenzi. Cântece ostăşeşti. înjurături. Se simte praful drumului... şi chiar şi cel de puşcă... Eh, căruţa noastră merge unsă, târând după ea cuşca bizantină... care scârţâie. Mda, destul     de  încăpătoare, cutia asta  a lor... din  păcate,  20
expusă arşiţei şi prafului, ceea ce dă captivilor o stare de delir,
combinată, în clipe de calm, cu un sentiment al zădărniciei.
De altfel, împăratul Constantin Paleologu! nu e chiar Constantin Paleologul. Cel adevărat a fost găsit mort, cu sabia în mână, la una din porţile cetăţii. Cel care-i ţine locul e un 25 impostor. Când o să terminăm odată cu impostorii?
                         MAHOMED
    Au şi ei rolul lor... misiunea lor. Ideea mea era să-l vâr pe împărat în cuşcă... şi... l-am vârât!
  778
 MARIN SORESCU
                                                                    PAŞA DIN VIDIN
       De nouă ani de când e capdv şi cărat prin toate campaniile şi-a permis gestul necugetat de a înnebuni. Pe drept cuvânt şi în sensul larg al logosului, cum însuşi spune. Suita lui, însă, e 5 destul de lucidă spre a aprecia cum se cuvine situaţia, care, după părerea unanimă, nu e prea strălucită... (Desfăcâmdu-şi braţele în lături.) O, ce subiect de poem! Dar eu am expus toate astea în proză...
                                                                      MAHOMED
   10 Nu cred că trebuie să spoim odele împărăteşti cu balegi de cal ca pe nişte umile cocioabe. (Îngrijorat.) Ce nu-ţi place la ultimul meu vers?
                                                                    PAŞA DIN VIDIN
                                                „Eu, umbra-nchisului tău ochi, geana-i“. Acesta-i versul.
   15 Am înţeles că Ochiul e Allah. Nu pricep însă de ce vă consideraţi Umbra ochiului lui Allah?
                                                                      MAHOMED
       Ce e fals aici?
                                                                    PAŞA DIN VIDIN
   20     Să nu se supere Luminăţia Ta, dar această ultimă producţie
   ni se pare ratată. Deşi am găsit câteva expresii, ba chiar versuri întregi, strofe, bunicele.
                                                                      MAHOMED
                                                                         (mâhnit)
   25                                     Să ţi-o mai citesc o dată?
                                                                    PAŞA DIN VIDIN
       Tot mediocră!
 RĂCEAI A
  779
1
                                                                           MAHOMED
                                                                              (enervat)
    la ascultă, Paşă din Vidin! Vrei să spui, poate, că n-am talent. (Ridicând tonul.) Mi-oi fi pierdut talentul peste noapte?
                       PAŞA DIN VIDIN                              5
    N-am afirmat asta... Dar vă grăbiţi...
                                                                           MAHOMED
    Nu cumva lirica mea e apreciată cu... mă rog... superlative, doar din cauză că-s cine îs?
                       PAŞA DIN VIDIN                             10
                                                      Vorbiţi poeticeşte. Sună ca sunătoarea sau pojarniţa.
                                                                           MAHOMED
                                                                              (domolit)
    De ce-o suceşti aşa? Adevărul e că, de fiecare dată când îţi citesc ce-am scris, mă calci pe nervi îngrozitor. Nu ştiu de ce ¡5 naiba te-oi fi chemând să-ţi citesc... şi nu te las să-ţi comanzi armata ta, ori să te legeni în braţele vreunei cadâne.
                       PAŞA DIN VIDIN Vă trebuie un cititor ca mine... Ca Sultan, aveţi nevoie de sute de mii de ostaşi, să vă asculte porunca. Tot aşa, ca poet 20 adevărat - părerea mea este că sunteţi, orice s-ar zice, un poet adevărat - nu vă puteţi lipsi de un critic, capabil să discearnă, care să vă poată arăta: „uite, aici e aur, aici, alamă sclipitoare... Taie asta, lasă asta“... în lipsa unuia mai bun, 111-aţi găsit pe norocosul de mine... Câteodată, corvoada mă copleşeşte, 25 trebuie să recunosc. (Ojrează. Uşa se deschide. Intră Radu.)
                                                                              RADU
                                                                      (cu plecăciune către Sultan)
    Veşti bune. Dunărea e la o aruncătură de băţ. Aerul miroase a şalău, a nisetru. Oastea merge cu însufleţire, sperând 30
780
MARIN SORESCU
  o pradă bogată... (Trist.) Din păcate, Ţara Românească e ca un buzunar peticit... A fost prădată chiar din interior.
 PASA DIN VIDIN Dar cel care merge cu cea mai mare însufleţire e beiza-5 dea Radu. Speră un peşcheş şi mai gras: însuşi tronul Ţării Româneşti... Asta, dacă nu e gras să vi se aplece, măcar nici nu e soios să-ţi fie ruşine să stai pe el.
                             RADU
                              (ţâjhos)
  ¡0 E tronul tatălui meu, dreptul meu firesc...
                          PAŞA DIN VIDIN Ţepeş, fratele tău, nu e şi el fiul tatălui său? El de ce n-ar avea acelaşi drept firesc?
                          MAHOMED
  15 Bine am făcut eu c-am dat hotărâri prin care viitorii sultani sunt sfătuiţi să-şi omoare în primul rând fraţii. Ţineam la fratele meu ca la ochii din cap. A doua zi după ce am luat puterea, a trebuit să-l sacrific... Mi-a pricinuit, bineînţeles, o mare durere sufletească. Am compus chiar o elegie...
  20                               radu
       Aşa se întâmplă: ai fraţi, ai necazuri...
                          PAŞA DIN VIDIN Dar ai şi pe cine hăini.
                          MAHOMED
  25                     (către Pusa din Vidin)
    De ce-1 împungi de fiecare dată? Ştii că nu-i place gluma.
                        PAŞA DIN VIDIN
       Nu glumeam.
RĂCEAI A
781
                                RADU
    Corabia Măriei Tale este în port, aşteaptă. Cu tot echipamentul de luptă...
                          PAŞA DIN VIDIN
    Cu piscină, cu cadâne... Cât mai repede la Dunăre... 5 Că-mi lasă gura apă...
                             MAHOMED
                              (către Radu)
    Am avut o discuţie cam neplăcută cu Paşa din Vidin. Despre poezie. Ca de obicei, mi-a denigrat ultima producţie... 10 Ştii, am scris o odă.
                          PAŞA DIN VIDIN
    E slabă. (I.ui Riidu, ca şi când Sultanul nu s-ar afla acolo.) Mi-aill pus mari speranţe - şi parcă numai eu? toţi iubitorii de literatură din Imperiu - în geniul Măriei Sale. Dar sunt mâhnit că, 15 de la o vreme, se pripeşte. Nu reface, nu meditează mai mult. Mi-e teamă că victoriile militare dăunează calităţii artistice a ultimelor producţii.
                                RADU
              '        (către  Mahomed)                          20
    Sunt unii care ar vrea ca Sultanul să piardă această campanie. .. ca să aibă prilej de a medita mai mult.
                          PAŞA DIN VIDIN
                            (către Mahomed)
    Cred că, dacă aţi schimba ultimul vers...                    25
                             MAHOMED
                               (interesat)
    Serios? (Brusc, enervat.) Nu schimb o iotă! In momentul compunerii am fost inspirat. Atunci nu pot da greş. Ştii că dacă ţinteşti cu arcul poţi nimeri cu săgeata prin urechile acului cu care 30 Allah ţese natura sau firea. Din păcate, această stare privilegiată
782
MARIN SORESCU
  de maximă încordare mă cercetează mai rar... în privinţa asta, îţi dau dreptate... Ai mereu nevoie de o fiinţă după care să-ţi . tânjească unghiile, părul... care să te pună în stare de...
                        PAŞA DIN VIDIN
  5 Crimă literară...
                           MAHOMED
                             (nostalgic)
       O fiinţă... Da, o fiinţă de sânge şi carne. A fost o vreme când mă nelinişteau femeile. (Zâmbind.) Mi-au trecut şi femeile...
  io M-am răcit faţă de o bună jumătate din omenire, partea cea mai fragedă...
                              RADU
       Au şi ele unele calităţi, dar pierd prea mult timp cu intrigile. Atâta timp pierd cu intrigile, vai!
  15                         PAŞA  DIN  VIDIN
       După unii, muierea e motorul artei, oiştea, dacă se poate spune aşa. Mulţi mor pentru ea. Alţii, mai iscusiţi, o îmbracă în sonete.                                        (
                           MAHOMED
  20                                (râzând)
       Prietenul meu italian, pictorul Gentile BeUini.. (Către Radu.) L-ai cunoscut?
                              RADU
       Nu.
  25                                 MAHOMED
       Un meşter neîntrecut, te asigur. El îmi spune că italienii şi-au făcut o adevărată modă din a cânta în sonete nevestele altora. Fără nici o legătură amoroasă... Toată viaţa le bombardează de la distanţă cu sonete oarbe. (Râde.) Pac, pac, pac, pac
RĂCEAI .A
783
sau, după schema sonetului: abba, baab, cdc, ddc. Apucătură cam imorală.
                        PAŞA DIN VIDIN Se cântă fiinţa ce nu poate fi cunoscută... Mde... teoretic, merge. De altfel, de când apăru praful de puşcă, soarta artei e pecetluită.
                               RADU
    Cum aşa?
                        PAŞA DIN VIDIN Cu un tun nimiceşti ce s-a creat mai bun timp de sute de ani. Unde dai, acolo crapă: statui, arhive, oameni.
                        MAHOMED
                (enervat, dar căznindu-se să se stăpânească)
    Ia ascultă, Paşă din Vidin, cred că această clipă chiar a sosit... (Ţipând.) Dă-te jos! Coboară imediat!
                        PAŞA DIN VIDIN Am crezut că e datoria mea să atrag atenţia... Talentul începe să şchiopăteze... un mare...
                        MAHOMED
                        (abia stăpânindu-se)
    Ieşi afară! Coboară imediat!
    PAŞA DIN VIDIN Să fie oare declinul criticii? (Deschide uşa, sare din caleaşca.)
                            RADU (după o pauză)
    Mare putere de stăpânire are Luminăţia Ta. Nu m-am putut apropia niciodată de acest individ.
784
MARIN SORESCU
                         MAHOMED
       A citit mult şi câteodată judecă destul de limpede. E însă un spirit destructiv. Din cauza asta, nu poate produce el însuşi ceva... şi vede numai găurile din sită... Mă face să scriu mai 5 bine... Numai cu el pot să mai discut şi altceva decât despre misiunea musulmanilor, interesele noastre din Nord, complicate socoteli şi daraveli. Vorbeşte şase limbi, ca şi mine. Mai era un pictor italian... Nu Bellini, altul... o să-mi aduc aminte numele lui mai târziu, care, tot aşa, avea geniul discuţiei fileze sofice... Despica firul de păr în patru şi la urmă-1 lipea la loc... de nici nu se cunoştea... Acum, auzii că e la Curtea lui Ţepeş! Pe acest pictor, dacâ-1 prindeţi, să nu-l căsăpiţi! Oamenii în stare să-şi rişte scăfârlia sunt destul de rari... Ca nenorocitul ăsta de Paşă din Vidin. Cine e el? Un papă-lapte de paşă oa-15 recare, pus de mine la Vidin. Ce e Vidinul? O cetate de paie, fără apă şi cu privată turcească lângă gard. Şi iată cine te contrazice cu încăpăţânare la fiecare vers. Câteodată îmi năvăleşte sângele în ochi, îmi vine... nu ştiu ce să-i fac. (După o pauză.) Fratele tău ce-o fi vorbind cu italianul? El se pritepe la artă?
 20                            RADU
                            (râzând)
       în privinţa asta are idei originale.
                         MAHOMED
       Atunci înseamnă că se pricepe. (Devenind, dintr-o dată.jami-25 liar.) Dar, te rog, ia loc, beizadea Radu... Azi am chef de confidenţe...
                    RADU (se aşază. turceşte pe o pernă)
       Nu ştiu ce v-aş mai putea spune...
RĂCEAI A
785
                       MAHOMED
   Eu am chef de confidenţe, eu le fac. (Râde.)
                       RADU
   Luminăţia Sa Mahomed al II-lea poate să facă orice, chiar şi confidenţe.                                            5
                       MAHOMED
                       (cu falsă timiditate)
   Dar... mi-e ruşine. Nu ştiu cum să-ncep. Totul e atât de nou pentru mine... (Brusc.) Tu ai iubit vreodată?
                       RADU                             10
   Mda. (Evaziv.) Patria, poporul... Chiar mă gândeam aseară: cât îmi iubesc eu patria şi poporul.
                       MAHOMED
   Lasă asta, beizadea Radu, ştii cumva de ce tronul Ţării Româneşti va trece din mâna unui om viteaz în mâna unui om ¡5 frumos?
                       RADU
   Cine e acela?
                       MAHOMED
   Nu eşti tu Radu cel Frumos? (ti întinde un sul de hârtie.) Era 20 pentru tine.
                       RADU
   Ce?
                       MAHOMED
   Poemul... Oda... s-a întâmplat ceva cu mine... am simţit 25 dintr-o dată o pornire... să-ţi închin o odă... rodul unui suflet cuprins de flăcări... Asta era mărturisirea pe care voiam să ţi-o încredinţez. (Ameninţându-lcu degetul.) Dar să fii demn de ea...
786
MARIN SORESCU
                              RADU
      De cine, adică, de ce?
                           MAHOMED
      Mă simt mic în prezenţa dumitale. Ce sunt eu? Un gân-5 dac, un fluture învârtindu-se în jurul unei raze... (Pealt ton.) Simt un avânt spre umilinţă. Nu ştiu, poate unde eşti tu creştin şi mi-ai insuflat spiritul şi forţa creatoare a umilinţei creştine... Ce-ar fi dacă m-aş creştina cu împărăţie cu tot? (Radu scapă jos sulul. MahomedUridică.) Totuşi... nu pot să ţi-1 dau în forma asta. 10 Necizelat, nu merge. Măgarul de Paşă din Vidin are miros de iapă. Simte de la distanţă podul stricat. Ceva într-adevăr şchiopătează. .. Acum îmi dau perfect seama şi ce anume... Extraordinar, ne aflăm împreună doar de câteva minute şi pot spune că sunt într-o stare...
15                           RADU
      Broboane de sudoare vă încoronează fruntea.
                           MAHOMED
      Inspiraţia... (încearcă să scrie.) Dar căruţa asta hodorogeşte îngrozitor. (Bătând cu pumnul în loitră.) Slugilor, mai lin! (Căruţa 20 merge mai încet.) Mda... (Scrie ceva pe sulul de hârtie desfăcut pe genunchi.) E cu totul altceva. O să-i placă şi lui. Are şi transcendenţă... şi... Trebuie să-l aşteptăm, să i-o citesc. (Bate din palme.) Locotenent! Opreşte! (Căruţa se opreşte.) Bineînţeles, n-o să-i spunem cine ne inspiră... Secretul nostru... Dar ce s-o fi mişcând aşa 25 de încet? (Scoate capul pe uşă, strigă.) Hei, Paşă din Vidin! Vino, frate, încoace. Fă-te încoace. Că doar nu te-oi fi supărat. (Mai tare.) Am schimbat ultimul vers... Ia ascultă!
                     VOCEA PASEI DIN VIDIN
      Nu-mi ziceţi frate, după edictul acela...
 30
(Cortina)
T
   RĂCEAI A               787
                      TABLOUL 4
     Cortul lui Radu.
                                 RADU
                             (se plimbă nervos)
    Cine-o mai fi şi ăsta? Vreo iscoadă? N-aş crede. Cine-ar avea curajul să pătrundă până aici?
                               PÂNZARU
                                  (intră)
    In sfârşit, dete Dumnezeu.
                                 RADU
    Tu mă tot cauţi de două săptămâni?
                               PÂNZARU
    De trei. Dar m-au tot dus cu vorba ienicerii. Foarte greu se răzbeşte şi la dumneata. A trebuit să bag mâna în buzunar. (Zâmbind.) Să nu uităm că suntem în ţara bacşişului.
                                 RADU
                                   (sec)
    Şi ce vrei de la mine?
                               PÂNZARU
                                  (mirat)
    Ce vreau? Ce să vreau!
                                 RADU
    Din moment ce mă cauţi cu atâta stăruinţă, înseamnă că aştepţi ceva, doreşti să obţii ceva, un favor, un chilipir.
                               PÂNZARU
    Aş!
                                 RADU
                             (început de iritare)
     Atunci, mă rog, poţi pleca.
788
MARIN SORESCU
                               PÂNZARU
       Păi, eu venisem să vorbim româneşte... Aş mai sta o ţâră. (Cu spaimă.) N-am cu cine schimba o vorbă. De-aia te-am căutat. Am auzit c-ar mai fi un român pe-aici. Nu ştivi cu ce te ocupi, 5 nu ştiu cine eşti... dar simţeam nevoia unei discuţii cu un cărturar; nu cu un cărturar şi un fariseu, ci pur şi simplu cu un cărturar de-al nostru. Ştii că visăm pe limba părinţilor noştri. Să despicăm firul de păr.
                                  RADU
  10                          (cam nedumerit)
            Eşti om de arme? Ai sabie cu ce să despici firul? PÂNZARU
                                 (râzând)
       Eu, om de arme! (Amar.) Nu, domnule, de trei ani de când 15 mi-am părăsit ţara sunt un nemernic...
                                  RADU
       Ai fugit?
                               PÂNZARU
       Nu c-aş fi avut ceva împotrivă, dar voiam să văd oraşe mari... 20 ca Viena. (Luând seama înjur.) Dar văd c-o duci bine, te omenesc ăştia... Eşti invitat oficial?
                                  RADU
                                 (râzând)
       Intr-un fel, da. Sunt musafirul Sultanului.
  25                          PÂNZARU
                                (:u uimire)
       Iete-te, mă!... Şi-ai noştri ce zic?
                                  RADU
       Ce să zică? Tac chitic. Tac mâlc.
RĂCEA] .A
789
                         PÂNZARU
    Domnule, să nu te-ncrezi în străini. Nu ştii ce viaţă am dus eu. Mi-a spus mie Gheorghe Iordan, care are o prăvălie de ţambale la Târgovişte: „Nu dorinţa de-a cunoaşte te mână, ci setea de aventură îţi dă ghes! Caută să-ţi înfrângi pornirea, altfel 5 o să-ţi iasă Apusul pe nas!“ Şi aşa a fost.
                         RADU
    Nu te-ai acomodat?
                         PÂNZARU
    Eu, la ăştia! Am stat un an la Viena, ca un câine de pripas. 10 Cu hoţi, cu borfaşi, spărgători... scursoarea societăţii... din toată lumea. Până mi-au venit actele. Dormeam toată şleahta într-o baracă — era o putoare amestecată cu frig... Şi un frig amestecat cu frică... Ce mai, ca în grajd! Nici Isus Cristos când s-a născut n-a îndurat ce-am îndurat eu. Noaptea, borfaşii îmi 15 furau perna şi dădeau cu ea în mine. (Admiraţie.) Ai dracului!
Mă nimereau vagabonzii pe întuneric, exact în moalele ţestei. Aveau mâna formată. Dedată la spargeri.
                         RADU
    De ce?                                                      20
                         PÂNZARU
    Asta-i întrebam şi eu! De ce, mă? (Cu obida.) Pentru vederile mele. Auziseră c-aş fi învăţat ceva carte: „Bă, ăsta care citeşti, ia mai du-te de te...“ Şi, jap, cu piciorul în fund.  Dar pe ce
ton! Asta mă enerva cel mai mult: tonul! Cică: „altă dată să nu 25
mai faci! Că din cartea ta ne-au căşunat toate!“ Tot felul de prostii. Mă şi scuipau... Şi tot aşa: pe ce ton! Dar asta nu era nimic, pe lângă crimele lor... îşi omorâseră unii mama, alţii sora... Şi de-asta nu-i sufereau pe-ăştia fără pată.
                         RADU                                   30
    Atunci, de ce n-ai stat frumuşel acasă?
790
MARIN SORESCU
                           PÂNZARU
       Mă gândeam c-o să-mi găsească şi mie vreo pată - mai găsiseră la vreo doi. Şi începuseră să mă caute şi pe mine de bube-n cap, cum se zice... Şi la urmă... mie mi-a plăcut de mic mu-5 zica... ţineam tare mult să văd Viena...
                             RADU
       Frumos oraş.
                           PÂNZARU
                             (amar)
   io    Acolo am spart eu gheaţă o iarnă întreagă, cu toate că mă
   dusesem pentru muzică... Treceau ăia pe lângă mine în paltoane, în blănuri, şi eu dădeam cu târnăcopul în trotuare. Ocnă! Numai că în loc de sare... gheaţă. Vara descărcăm lăzi, mutam scara vopsitorilor... Că toată Viena se vopseşte. Şi în 15 pauză, când să mă odihnesc, mă trimiteau după apă caldă. Să se spele meşterii pe mâini. Batjocură!
                             RADU
    Atunci, bine ţi-a zis Iordan ăla: eşti un vântură-lume...
                           PÂNZARU
   20    Nu, el a zis textual... Adică, ce să mai... N-a fostczi în care
   să nu-i dau dreptate. I-am şi scris, dar nu mi-a răspuns. Cred c-a interpretat greşit sfârşitul. înainte de: „Cu deosebită stimă“, spuneam: „Sfatul dumitale a fost al unui înţelept“. Probabil că unii au crezut că el m-a învăţat să fug. (Bucuros.) Doamne, ce 25 bine că mai vorbesc româneşte! O dată chiar voiam să-mi pun capăt zilelor... (Se închina.) Lucram tot la gheţărie, abia-mi găsisem şi postul ăsta... eram slab al naibii... Ajunsesem la vreo 40 de kile. Şi asta din cauză că sufeream de-o boală ciudată: n-aveam poftă de mâncare la masă. Şi când îmi venea pofta, 30 nu se nimerea mâncarea. (Râde.) Şi-apoi şi răcisem la un picior. .. Şi-n ziua aia mi-am zis: „Deseară - gata! stau să iau şi
RĂCEAI .A
791
banii pe ziua de azi, să nu rămână pe mâna lor, şi...“ Atunci am auzit lângă mine pe unul care, tot aşa, muncea şi scăpase târnăcopul: „Lua-te-ar boala!“ Ce m-am bucurat! Dar ce s-a bucurat el! Era flautist, savant în felul lui, îl luaseră întâi unii de pe la miazănoapte. Şi după ce-a cântat vreo doi ani prin ţara 5 aia, pe-acolo, n-a mai putut să le suporte năravurile. Te chemau acasă la ei, în familie, şi... erai obligat să vezi de muierile lor... După aia, la o jumătate de coniac, nu te mai cunoşteau. Nici ei, nici ele. (Uimit şi enervat.) Te tratau ca pe un străin. Un oarecare! M-a luat acasă la el, o cămăruţă, de la uşă urcai direct 10 în pat. De fapt, nici nu era pat, un fel de preş. Zice: „Să-ţi arăt ceva“, şi scoate o biblie transcrisă de el. Mă întreabă: „o fi adevărat?“ L-am încurajat, am spus că sigur, aşa e, există un Dumnezeu, fericire, rai... Şi nu mi-am mai luat zilele. (Pe gânduri.) Poţi să ştii ce-o fi pe lumea cealaltă? Când am văzut 15 eu că sunt şi alţii mai decăzuţi decât miné... Ce să te mai omori? Să-ţi mai iei zilele de pomană? Spune dumneata!
                           RADU
                           (distrat)
    $i zi aşa, tot român şi ăla!                                20
                             PÂNZARU
    După aia... aveam un prieten aici, în Turica. îmi tot trimitea vorbă să vin la el, că nu mai poate, o să se spânzure... şi mă pune naiba să vin... şi nu-1 găsesc.
                           RADU                                 25
    Se spânzurase?
                             PÂNZARU
    Se însurase!... Se mutase la muieri, că ţin câte trei-patru, şi ele n-au vrut să mă recunoască de prieten al lui. l-au interzis să vorbească deschis şi singur cu mine... Aşa m-am ales cu .30
Turcia... (Pauză.) E bine să te duci acasă. Să     nu te fereşti de
792
MARIN SORESCU
   mine, că nu sunt împotriva ţării, nu nimic. Mă gândesc că dacă m-ar ierta Vodă c-am fugit, i-aş scrie o scrisoare de căinare şi m-aş întoarce. (Curios.) Ce le-o fi făcând la ăştia de se căiesc?
                             RADU
   5 Ii trage în ţeapă.
                           PÂNZARU
       N-o fi chiar aşa... Mai e şi bârfă. (Energic.) Tot mai bine e-acolo! Ăştia, pe aici, n-au suflet. Sunt politicoşi, îţi zâmbesc, dar exact o secundă cât îţi răspund la salut. După aia, au îm-10 pietrit. Nu te mai cunosc. Ca nordicele alea... O, de m-aş mai vedea acasă, acăsică. N-aş mai ieşi din văgăună. Că satul nostru e o văgăună. Să vină rudele acolo să mă vadă. Acolo să mor, să mă-ngroape... Ce, parcă, dac-am văzut Turcia, ştiu mai multe? Era la noi unul. II chema Mailat Alexandru. Ca să-ţi spună câte 15 degete ai la mână, trebuia să le vadă, să le pipăie şi să le numere de câteva ori, că nu-i ieşeau. Lumea trebuie s-o pătrunzi cu mintea, nu să o baţi cu picioarele! Prostul poate să meargă şi-n cap, că tot nu-i intră nimic în el... Doar mărăcini...
                             RADU
   20   Âi fi având şi dumneata dreptate. Văd că te usucă dorul de
   ţară... Hai cu mine acasă.
                           PÂNZARU
                              (trist)
       Nu, c-am auzit c-o să fie război. Aşa se tot vântură vorbe 25 pe-aici de câţiva ani. Eu îi ştiu cât de câinoşi sunt turcii. Mai bine stau aici cu ei.
                             RADU
       Dacă eşti cu mine, nu ţi se-ntâmplă nimic...
                           PÂNZARU
30    Ai vreo trecere pe lângă Ţepeş?
RĂCEAI A
793
                           RADU
    E frate-meu.
                         PÂNZARU
    A! Atunci se schimbă socoteala... (Pauză.) Dar dacă vin turcii, cine-mi garantează mie că n-or să se ia de mine? Eu sunt foarte sensibil. Să nu mă atingi la slobozenie, că ţip... Tip tare. Cine-mi garantează că nu mă leagă, ai?
                           RADU
    Sultanul.
                         PÂNZARU
                           (mirat)
    îmbrobodind ăsta? Are el puterea asta? Şi ce-o să zică Ţepeş, dacă se amestecă Sultanul şi'mă garantează tocmai pe mine? Un nepricopsit!
                           RADU
                          (râzând)
    Păi... eu o să fiu Domnul...
                         PÂNZARU
    A, pricep... parcă, parcă pricep... A-ha! Vreţi să-l biruiţi şi să-i luaţi tronul... Bun... Dar... nu vă e frate?
                           RADU
    Ba da. Tocmai că mi-e, am şi eu dreptul... Dacă vrea Dumnezeu, nu va mai fi Domn... Şi nu mai face pe prostul, că mi-ai plăcut la început cum vedeai lucrurile. Şi tocmai voiam să te iau cu mine. Sfetnic. Am mai fi discutat pe drum.
                         PÂNZARU
    Mie-mi place discuţia, dar fără politică. Şi la urmă, prea văd atâta oaste în jur. (Curios.) Ăştia unde se-ndeamnă aşa?
794
MARIN SORESCU
                            RADU
        Păi, în Ţara Românească, să-l batem pe Vodă... PÂNZARU
       Deci, acolo, cu tot puhoiul ăsta! Eu credeam că vă opriţi 5 pe-aici pe la ăştia... Bunăoară... E adevărat c-o să ne ocupe turcii?
                            RADU
       Nu ne ocupă, frate, schimbăm Domnul şi gata... ei se-ntorc. Fac cale-ntoarsă.
  10                             PÂNZARU
     Asta s-o crezi dumneata. Ce-apucă ăştia e bun apucat.
                            RADU
                          (grăbindu-se)
       Spune, mergi sau nu?
  15                             PÂNZARU
       Nu merg, că mi-e frică de Ţepeş.
                            RADU
       Nu vezi câţi suntem?
                          PÂNZARU
  20 Ce dacă! Mai bine-i scriem o scrisoare. Să ne ierte pe amândoi. Am nouă fraţi mai mici acasă. Când am plecat — am spus că merg până la târg - mama parcă a simţit ceva: „Mă, să nu te duci aşa departe, că sunt ăştia mici, vai de maică de om'. O să le fie dor!“ De-atunci mi-a tot trimis vorbă şi la Viena şi aici:
  25 „Vino, că nu ţi se-ntâmplă nimic. Mă, se mărită soru-ta Floarea şi să fii şi tu la nuntă, că ce-o să zică lumea?“ De doi ani de când muncesc la fierăria aia, le trimit tot ce câştig...
                            RADU
       Ce faci acolo?
RĂCEA] .A
795
                           PANZARU
     Săbii. Dar sunt proaste. Să nu te-ncrezi în săbiile turceşti.
  Eu ştiu cum le lucrăm. Ne facem că le călim. Scuipăm pe ele.
                             RADU
    Şi nu te gândeşti că săbiile astea or să se-ntoarcă împotriva 5 al or tăi?
                          PÂNZARU
    Cum vrei să trăiesc? Şi-apoi, eu sunt la mânere. La încrustat. Cum ar veni - partea artistică.
                          RADU                               10
    Mă uit la dumneata - ai trecut prin multe. Dacă ai rezistat, înseamnă că eşti om tare.
                          PÂNZARU Mi-a ajutat Dumnezeu.
                          RADU                               15
    Te-aş lua sfetnic.
                          PÂNZARU Nu băga oaste străină în ţară.
                          RADU
    Ce e asta?                                               20
                          PÂNZARU
    Un sfat, dacă mă faci sfetnic.
                          RADU
                          (supărat)
    Dll-te!                                                  25
796
MARIN SORESCU
                             PÂNZARU
                             (ridicându-se)
        De-asta venisem. Auzisem c-ar fi un român pe-aici. Aveam chef să discut ceva mai înalt, mă rog. Mă duc. (lese.)
   5                                    RADU
        Aşa om cu capul în nori n-am mai pomenit! Dar se vede că e cinstit, în felul lui. Păcat că s-a dus. I,-aş fi ţinut pe lângă mine. Măcar să mă facă să mai râd. Vede aşa de caraghios lucrurile!
   ¡0                                PÂNZARU
                        (se întoarce cu o bocceluţă)
        O lăsasem afară. Sunt ţoalele mele de primeneală. Dacă te răzgândeşti şi te-ntorci, le dai unui spahiu să i le lase lui frate-meu ăl mare. Si dacă nu i-or veni bine nici lui, să le dea el lui Mailat J5 Alexandru. Mi-e milă de el, că tare nu-1 mai ajută capul. Comuna Pătlăgelele, ţii minte?
                                RADU
       la-ţi boarfele. Or fi având păduchi, stelniţe, lindini. PÂNZARU
 20 Atunci, rog eu un soldat. Dar mi-e silă să vorbesc turceşte.
                                RADU
                               (enervat)
        Mă, ăştia dacă ajung la Pătlăgele - fac salată din toţi ai tăi. Nu numai că n-or să-i mai dea hainele lui frate-tău, dar de-1 25 găsesc, or să-l belească şi de piele.
                             PÂNZARU
        Te pomeneşti c-o fac! Dar n-am pe cine să trimit pachete în ţară, că de când cu instabilitatea asta... Că vin ăia, că nu vin... mă rog. (Pauză.) Ajunseşi la vorba mea: o să fie prăpăd 30 mare. Poate te răzgândeşti. Mahomed ăsta pare om chibzuit. Să mă duc să-i spun că de ce ne ocupă? De ce tocmai pe noi?
RĂCEAI A
797
Că n-om fi unşi cu miere! (Pauză.) Dar nici Ţepeş n-o să stea cu mâinile în sân. Acum parcă-i dau şi lui dreptate. După ce-am văzut Viena, parcă mi-a mai trecut necazul.
                          RADU
    Du-te!                                                      5
                          PÂNZARU (din prag)
    Ascultă de la mine! O să fie prăpădul de pe lume. (lese.)
                          (Cortina)
TABLOUL 5
    Cortul lui Mahomed.
   10
                     MAHOMED Locotenente, pe ce urme calc eu acuma?
                 LOCOTENENTUL Pe urmele lui Darius cel Mare, Luminăţia ta. MAHOMED
      Si cum fac?
    Cine?
    Urmele.
              LOCOTENENTUL
                 MAHOMED
                  LOCOTENENTUL
                      (încurcat)
    Cum să facă... lipa-lipa. Aşa cum mărşăluiesc soldaţii...
798
MARIN SORESCU
                        MAHOMED
      Nu! Tresaltă de bucurie că-n-sfârşit calcă pe ele cineva pe potrivă. Ce număr purta Darius la oaste?
                      LOCOTENENTUL 5 In ce vrei: în sul iţi, ca atunci, ori în şchioape, ca azi?
                        MAHOMED
      E, aşa ne mai înţelegem. Ştii ce-am visat azi-noapte? Mă picta Gentile Bellini... Aşa, gânditor, cu capul în palme. Cu capul lui în palme... (Râzând.) Iţi aminteşti?... Mă uleia şi treze buia să mă înfăţişeze fioros, cu un cap sângerând la picioare-mi... şi zice: „Nu pot tără model“.
                      LOCOTENENTUL
                         (dârdâind)
      Cât m-am căznit să uit scena! Aţi bătut din palme, a apărut 15 un dregător, aţi scos sabia şi hârşc! capul. „Continuă!“ i-aţi spus maestrului, care se uita năuc. „Hai, ce-ţi tremură mâna pe pensulă? Iată modelul!“... Când mă gândesc că puteam fi eu acela...
                        MAHOMED
  20    Tu totdeauna îmi dai idei. Ia ieşi puţin afară. (Locotenentul
  ezită. Apoi, văzând privirea hotărâtă a lui Mahonted, execută porunca.)'!e iei cu artele frumoase, cu poetica, retorica şi uiţi de disciplină. Oamenii aşteaptă să le dai un sfat, să-i îndrumi, să le deschizi ochii. (Bate din palme.)
  25                       BAFTANGIOGLU
                           (intră)
    Locotenentul mi-a adus aminte că cerusem o audienţă.
                        MAHOMED
                         (parcă uimit)
30    Drăculea?
RĂCEALA
799
                        BAFTANGIOGLU
                        (bâlbâiindu-se)
    Luminăţia Ta... e o confuzie la mijloc. Mă cheamă Bahangioglu...
                        MAHOMED                                5
    Atunci pe mine mă cheamă Ţepeş... (Scoate sabia şi-i taie capul. Acesta cade in sală, ori într-un coş, pus la îndemână pe scenă.) Mi-am pierdut îndemânarea... (Oftează.) Nici un măr nu poţi tăia fără antrenament zilnic... (Bate din palme.)
                        BEŞLEAGĂ                              10
                                (intră)
    O hârtie de-a mea zace pe aici... de... la...
                                MAHOMED Eşti... domnitorul Ţării Româneşti?
                        BEŞLEAGĂ                              15
                   (îngenunche, îi sărută poala mantalei)
        Beşleagă. (încercând să glumească.) Cu B de la Aii Baba...
                                    MAHOMED Să zicem c-ai fi Vlad ghiaurul...
                        BEŞLEAGĂ                              20
                  (speriat, văzând trupul lui Baftangjoglu)
    De ce să zicem, dacă nu sunt... Eu sunt... aia... ăla... Sunt... eram... care... mda!... Ce să-i faci?
                        MAHOMED
    Saltă capul şi aruncă-1 în coş! (Beşleagă ia capul însângerat al lui 25 Bajiangioglu şi-l pune în coş. Mahomed, furios.) Nu pe-acela, pe-al tău ziceam! (îl descăpăiţânează, capul cade în coş. Bate din palme.)
                         LOCOTENENTUL
                                (intră)
    Măria Voastră este Ţepeş.                                 30
800
MARIN SORESCU
                       MAHOMED
                        (zâmbind)
      Asculţi pe la uşi! De ce n-ai venit dintr-un pocnet? Vrei să fac bătături?
  5                   LOCOTENENTUL
      Dacă se-mbulzeau toţi! Au trecut peste capul meu. Care mai de care îmi dădea bacşiş să-l las să-l vedeţi la faţă. Acum i-aţi văzut, s-au liniştit. Ziceau că au probleme... (Repede.) Mi-a plăcut tactica şi strategia. Simplu şi cu calm, ca şi când aţi fi 10 pus o pecete. Vi s-a risipit mânia ca fumul...
                       MAHOMED
      De unde ştii?
                    LOCOTENENTUL
      Vă aşteaptă Ţepeş afară...
  >5                     MAHOMED
      Cum aşa?
                    LOCOTENENTUL
                         (viclean)
      Am putea să-l facem să aştepte... De ce n-am încerca? 20                     MAHOMED
      Nu eşti tu tocmai găgăuţă. îmi pare bine că xe strecori ca vulpea printre mâinile mele...
                    LOCOTENENTUL
      Ţepeş pare nesăbuit până la nebunie. Asta se vede chiar şi 25 din aceea c-a îndrăznit să se ridice împotriva Luminăţiei Voastre. .. Să-i întindem nesăbuinţei lui o cursă de şobolani...
                       MAHOMED
      Tu nu numai că asculţi pe la uşa cortului meu, dar îmi citeşti şi gândurile... Să se trimită veste Domnului valah că-1 iert.
RĂCEAI .A
801
Facem cale-ntoarsă... Să vină să ne pupe mâna şi să-l mângâierii pe creştet. Rezolvăm neînţelegerile dintre noi din vorbă-n vorbă, eu zicând una, el zicând alta, mai dând eu, mai lăsând el, negustoreşte.
                LOCOTENENTUL                       5
   înţeleaptă poruncă. Vine ăla imediat, să vedeţi.
                    MAHOMED
   Zi-i „acela“, e egalul nostru şi trebuie respectat. Am auzit că nu e în firea valahilor să stea ca o momâie la cânepă, ca ăştia de le tai scăfârlia şi ei nu se mişcă. Oricum, turcul e dator să io încerce. Deşi, după cum spune Radu, românii pretind că ei sunt datori să-ncerce. Du-te. (locotenentuliese.) Slugi, slugi, slugi, în dreapta slugi, în stânga slugi, şi eu în mijloc... singur... în faţa mea sunt blânzi ca mieluşeii, se lasă gâtuiţi ca vrăbiile. Toţi vor prăzi, glorie. Iar eu mă las târât de pofta lor de jaf. E ¡5 uşor să porneşti o campanie, e mai greu s-o opreşti. Visul de azi-noapte nu mi-a căzut deloc bine.
                TURACAN-BEG-OGLI
                           (intră)
   Ciumă.              -                            20
                    MAHOMED Nu se poate, aşa din senin.
                TURACAN-BEG-OGIl Mai rău ca ciuma: un caz de erezie.
                    MAHOMED                        -’5
   De la mahomedanism?
                TURACAN-BEG-OGLI întocmai... Şi lucrurile astea, ştiţi, apar azi şi mâine au şi molipsit jumătate din armată.
802
MARIN SORESCU
                        MAHOMED
    M-ai speriat degeaba... Spune clar despre ce-i vorba.
                    TURACAN-BEG-OGLI
    Unul care citeşte Coranul de la stânga la dreapta, îl înţelege de-a-ndăratclea, se urcă pe-o scară şi propovăduieşte pe dos.
                        MAHOMED
    Şi asta pe faţă?
                    TURACAN-BEG-OGI.I
                         (neînţelegând)
    Pe faţă... întoarcerea acasă. Şi soldaţii atâta aşteaptă, să le spună unul că e mai bine acasă decât în Târgovişte.
                           (Cortina)
                       TABLOUL 6
    Cortul lui Ra/lu.
                           RADU
    Prietenii ţi-i faci tu, fraţii îţi vin de-a gata. Prietenii ţi-i alegi... E şi un proverb: frate, frate, dar brânza e pe bani. Brânza de Brăila e foarte bună, dar Ţepeş, care-o păzeşte, e un câine... Brânză bună în burduf de câine... O să-i spargem noi burdihanul, pentru că... s-a creat precedentul... Parcă marele Mircea nu s-a duşmănit cu frăţiorul?
                         PÂNZARU
                            (intră)
    M-am gândit... ce să mai lucrez la atelierul de săbii?... Chiar dacă fac mânere, tot paloş iese!
                           RADU
    Mergi cu mine?
RĂCEAI A
803
                           PÂNZARU
    Merg. Dar am un plan.
                             RADU
    Spune.
                           PÂNZARU
                           (taină mare)
    S-o cârmim spre Viena. Adică, nu s-o ocupăm. Vreau să spun, nu noi... că e greu de întreţinut... Cât ne-ar costa!... Să-l trimitem pe Sultan. Din Ţara Românească nu s-ar alege cu mare lucru... ce să iei? Pe cine să mai dezbraci? Dar de-acolo! Toţi în blănuri, oamenii în samur, femeile în vulpi... Ţare aş vrea să mai văd o dată Leopoldgasse... asta ar fi o ocazie... Pentru că prima dată, v-am spus... am spart gheaţa... Acum aş vrea să iau un bulgăre de zăpadă... aşa, cu gheaţă... şi să-l dau într-un geam... cu sete, dar nu să-l sparg, mi-ar părea rău... să-i sperii o ţâră pe ăia dinăuntru, care stau la căldurică şi puţin le pasă de sud-estul Europei... că noi ne luptăm! Şi-atunci să deschidă geamul, miraţi, şi eu să le arăt puhoiul turcesc: „Poftiţi, vi i-am adus, cazaţi-i, lenjerie curată, furaje, într-un cuvânt, spălaţi-vă pe cap cu ei“.
                             RADU
    Uite unde-1 duce capul!
                           PÂNZARU
    Ce palate! Să mai apuc să le iau o dată seama... Prima dată nu prea mi-a tihnit... Acum le-aş vedea cu alţi ochi... Contează mult şi ce ai în spate...
                             RADU
                            (râzând.)
    Vii? Haide...
804
MARIN SORESCU
                             PÂNZARU
                             (grav)
       Da, dar poate-l îmbrobodim pe Sulta«. ,.]jh Viena şi Dunărea ar fi mai mică, mai gâtuită... Trecerea peste ea e mai uşoară.
  5                              RADU
                             (îl bate pe umăr)
       Facem târgul!... Dă-mi Viena, na-ţi...
                             PÂNZARU
       Nu trebuie să-mi daţi nimic... E de pomană... Singur am io plecat de-acasă, singur aş viea să mă-ntorc. Asta e ideea mea de bază... dacă m-aţi urmărit... Parcă sunteţi cam nervos... Mă reped să-mi iau boarfele, calabalâcul şi vin cu dumneavoastră...
                             RADU
       Chiar mă duc să tăinuiesc cu Sultanul... în ce direcţie e >5 Beciul sau Viana?
                             PÂNZARU Vin acuşica... şi v-arăt eu cu mâna. (Iese.)
                             RADU
       Cum îşi pierd oamenii minţile! Sau eu n-oi mai fi zdravăn? 20 întâlnirea asta a turnat gaz pe foc. Pe el îl doare inima de satul lui, de rude, de Mailat Alexandru... dar eu, care sânger pentru toată ţara?
                      LOCOTENENTUL
                             (intră)
  25 Tocmai treceam pe-aici... voiam să vă dau bineţe.
                             RADU
       S-a nimerit bine... L-ai văzut pe cel ce-a ieşit adineauri din cortul meu?
RĂCEAI A
805
                     LOCOTENENTUL
    Mustăciosul ăla?
                           RADU
    E un valah... spion de-al lui Ţepeş...
                     LOCOTENENTUL Cine-ar fi crezut?... în orice caz, gâdea-ţi va fi recunoscător. (Râzând.) Acum i s-a năzărit sâ-i spintece cu fierăstrăul! Se ţine de ştrengării.
                           ( Cortina)
                     TABLOUL 7
    în cuşca lor, prizonierii greci au gânduri mari.
                           ZUNIS
    Câtă vreme nu vom ajunge la o înţelegere între noi, nu cred că putem urni din loc căruţa.
                     FINANŢELE Din păcate, ea merge singură.
                     ÎMPĂRĂTEASA Bine că aţi venit la vorba mea. Şi va prinde o viteză din ce în ce mai mare.
                           ZUNIS
    Pentru că nu ne înţelegem între noi.
                     FINANŢELE
    Care noi?
                           ZUNIS
   Cu ministrul de război, cu mine, cu împărăteasa Bizanţului.
806
MARIN SORESCU
                        FINANŢELE
       Vă situaţi pe o poziţie caraghioasă. Afanisită. Răsturnarea nu se poate face decât punând umărul la loitră.
                           ZUN1S
  5    Hai, să nu-i mai zicem căruţă. Că ăştia care ascultă cred că
  facem vreo aluzie.
                       ÎMPĂRĂTEASA
       Dar cum s-o numim?
                           ZUNIS
  10   Pe şleau: Imperiu. Să terminăm odată cu genul ăsta esopic!
  Noi l-am dat pe Esop, noi o rupem primii cu aluzia şi vorbim deschis împotriva... căruţei...
                        FINANŢELE
       Turcilor...
  15                        ÎMPĂRĂTEASA
       Nu că mi-ar repugna violenţa... Uitaţi-vă la noi: suntem supuşi la un tratament... că te doare şi capul...
                           ZUNIS
       ... şi trunchiul şi membrele...
  20                        ÎMPĂRĂTEASA
    Dar în condiţiile de faţă nu se poate acţiona decât din umbră.
                        FINANŢELE
       Să zicem c-am începe o răscoală... Las la o parte faptul că nu dispunem de tunuri... Nu mai pomenesc nici de celelalte
  25 arme de foc... mai mici. Dar n-avem nici măcar arme albe, junghere...
RĂCEAI A
807
                      ÎMPĂRĂTEASA Dacă pătrunzi în bucătăria Bizanţului vezi că se taie cu dinţii... Cu unghiile... Nu se găsesc custuri.
                           ZUNIS
    Poftim...
     ÎMPĂRĂTEASA Şi n-ai nici ce să măcelăreşti... chiar de-ar fi cuţite... ZUNIS
    Păi vedeţi?
                      FINANŢELE
    Atunci, cum vrei tu să...? Şi, în afară de asta, n-avem oameni. Suntem o mână de indivizi, într-o gheretă, închisă pe dinafară, păzită şi trasă după căruţa Sultanului... De data asta e vorba de căruţa propriu-zisă...
                           ZUNIS
    Şi ei la-nceput se numărau pe degete... Dacă vrem să-i batem, trebuie, mai întâi, să-i cunoaştem. Să ne cunoaştem bine duşmanii. Să vedem cine sunt, de unde vin şi ce caută.
                      FINANŢELE
    Intr-adevăr, cine sunt ei?
                      ÎMPĂRĂTEASA
    Cine sunt ei?
                           ZUNIS
    Să recapitulăm.
                      ÎMPĂRATUL
    Recapitulăm.
                      FINANŢELE Nu. Mai întâi să vedem cine sunt grecii...
808
MARIN SORESCU
                        ÎMPĂRATUL
                            (curios)
    Grecii? Cine sunt grecii? Or fi ăştia niscai grecotei... ha-ha!
     ÎMPĂRĂTEASA Da, mai întâi să vedem cine suntem noi, e mai demn. FINANŢELE
    De ce-am decăzut în halul acesta şi-am ajuns de ne bate vântul?
                           ZUNIS
    Atunci, să vă explic... Elinii se moleşiseră... Vorbesc acum ca un străin, spre a fi obiectiv... Mai întâi s-au bătut cu toţi. Cu hunii, cu celţii, fără deosebire. Când au încetat cu cuceririle, s-au înmuiat. Aveau mercenari care luptau pentru ei. Islamul i-a hipnotizat parcă de la distanţă, puţin câte puţin. Până s-au pomenit cu ei sub porţi...
                       ÎMPĂRĂTEASA
Cu ei... cu cine? Cu turcii...
Cine sunt ăştia?
  ZUNIS
FINANŢELE
                  ÎMPĂRATUL
                  (se bagă şi el in vorbă)
Arată-mi unul în şalvari şi-l identific a fi de cult musulman.
                  finanţele
Cine să pornească răzmeriţa? Cine să te sprijine?
                  ÎMPĂRATUL împotriva cui să lupţi?
RĂCEAI A
809
                           ZUNIS
                           (râzând)
    Duşmani s-ar găsi! Dar n-ar trece nici o zi şi Mahomed i-ar măcelări nu numai pe toţi răsculaţii, dar şi pe toţi creştinii, pe motiv că au simpatizat.
                         RĂZBOIUI.
    Ca ministru de război, ştiu ce-nseamnă să-ţi iei răspunderea unor oameni pe care-i trimiţi la moarte. Trebuie să procedăm tactic! Să lăsăm să se destrame de la sine...
                       ÎMPĂRĂTEASA
    Cum ne-am destrămat noi. Bravo!
                         RĂZBOIUL
    Din sânul propriilor mitocoseli...
                           ZUNIS
    Lungeşte, Doamne, boala!
                         RĂZBOIUL
    Şi noi doar să descoperim aceste puncte slabe, să le speculăm în interesul creştinilor... (Cu avânt.) Să încurajăm şuşoteala, zâzania, vorba cu două tăişuri, pâra, linguşeala şi lăudăroşenia. Să-i facem să se laude până pică jos, până leşină...
                           ZUNIS
    Iluzii! Nu, hotărât, nu! Pentru că, daţi-mi voie să spun pe şleau: habar n-aveţi cine sunt turcii.
                        ÎMPĂRATUL
    E-he... cine-or fi ipochimenii, că eu de ăştia n-am mai auzit. Auzii de perşi, de celţi, de mameluci...
                           ZUNIS
    Păi, la 1200, cine auzise de ei?
810
MARIN SORESCU
                              ÎMPĂRATUL
       Eu, nu!
                                 ZUNIS
       Câţiva învăţaţi... ceea ce nu-i cazul. (Se?un către împărat.) 5                            FINANŢELE
       Pe la 1200 nu existau, frate. Noi îl dădusem pe... cine?
                              ÎMPĂRATUL
       Pe cine?
                                 ZUNIS
  10    Aici e... că sunt atâţia...
                              FINANŢELE
       Să vedem cu cine începi... la să te vedem...
                             ÎMPĂRĂTEASA
       în filozofie... ca să-i facem zob...
  15                               ZUNIS
       Bine... Pe    Socrate, pe urmă pe Platou... ia urmă,  pe
  Aristotel... Şi-a trebuit să mai treacă vreo cincisprezece veacuri, ca să vină turcii şi să se ocupe şi ei de filozofie...
                              ÎMPĂRATUL
  20    Să ne ocupe filozofia...
                                 ZUNIS
       Au pornit din Asia c-o ceată mică, atâtica, derăzboinici... Au ocupat... aia... au ocupat ailaltă... împăratul Bizanţului a făcut greşeala de a accepta o garnizoană... după care a pierdut 25 Adrianopolul... Puseră un picior în Europa? Puseră.
                             ÎMPĂRĂTEASA
       Cu ce drept?
RĂCEALA
811
                               Împăratul
    Cu dreptul.
                       ZUNIS
    Apoi au atacat Albania cea vitează... Belgradul... dar s-au retras în faţa straşnicului Iancu de Hunedoara... pentru a pro- 5 fita, doi ani mai târziu, de neînţelegerile dintre principii creştini şi a cuceri Serbia... după cum luaseră mai înainte şi Bulgaria... Acum Valahia a rămas descoperita...
                              ÎMPĂRĂTEASA
    Hai, opreşte-te, că mi-ai făcut capul calendar solar.  io
                       ZUNIS
    Dar cât o să mai reziste şi Valahia?
                       finanţele
    Această campanie va muta graniţele Imperiului, hăt... spre inima Europei...                                        ¡5
                              ÎMPĂRĂTEASA
    Şi ce trebuie să faca grecii?
                       ZUNIS
    Acum, când ştim bine cine suntem, când ne cunoaştem şi inamicul, nu ne-a rămas decât un singur lucru...        20
                               ÎMPĂRATUL
    Aia e, că nu ne-a rămas decât un singur lucru...
                                  ZUNIS
    Să acţionăm... şi la prima ocazie... să nu mai lăsăm să cadă Bizanţul... (Apare Harapul l/mm aiică.) Sâ încurajam răscoalele 25 pentru eliberarea ţărilor mici.
                               FINANŢELE
    De ce vorbeşti prostii?!
 812                 MARIN  SORESCU
                                RĂZBOIUL
       Lupta trebuie dusă pe un plan mai subtil...
                                HARAPUL
       Cel mai frumos spectacol de pe lume e cel oferit de greci 5 la puşcărie... Au atâta energie, atâta spirit de... contradicţie... N-am timp să-i ascult, cât mi-ar plăcea mie... Construiesc sisteme perfecte cum face părul pere - şi la urmă alte sisteme perfecte cum face mărul mere. Şi la urmă alte sisteme perfecte cum face măslinul... Măsline? Nu, corcoduşe. Pentru că alto-
      10 iese o idee nouă pe una veche... şi tot perfect iese... şi uite-aşa
  li se acreşte de perfecţiune, li se apleacă, şi tot ei întorc totul pe dos... Şi sunt într-o veşnică frământare. Aveam în sat unul care mânca aluatul - nu avea răbdare să se coacă pâinea, mânca pe furiş coca crudă. Ăştia sunt grecii.
  15                             ÎMPĂRATUL
       Ce, a şi venit ora prânzului? (întinde mânu printre gratii. Harapul ii dă la palmă. Zunis, idem. Ceilalţi, idem.)
                              ÎMPĂRĂTEASA
         1-aşilor! Neisprăviţilor! Fanfaronilor! Aşa se întinde mâna?
  20 (întinde şi ea mâna.)
                                            (Cortina)
                     ACTUL II
                 l,a Dunăre. Oastea turcească se pregăteşte să treacă in Ţam Românească.
Se lucrează la un pod de vase. O corabie ¡-a scufundat fără pricină. Corabia Sultanului, in care se află şt Radtt cel Frumos, e ancorată la ţămiul turcesc.
Pe ţărmul românesc, mişcări misterioase.                                            5
                                   TABLOUL 8
    Papuc, cu un pâlc de ostaşi şi căpitanul Tonul, urmărind desfăşurarea inamicului.
                                       PAPUC
    Ei, fraţilor, pe unde    scoatem cămaşa?                     io
                                     UN OSTAŞ
    Pe cap.
                                     ALT OSTAŞ
    Cu cap CU tot. (Râsete mânzeşti.)
                            PAPUC                                15
                Are cineva vreo idee? Vodă aşteaptă idei de la popor.
                                     UN OSTAŞ
    Poat’ să aştepte mult şi bine... Măria Sa e capul, pe acolo scoatem cămaşa. Tălică ştie ce-a poruncit Măria Sa. Tălică, ce-o spune, aia o fi!                                                 20
814
MARIN SORESCU
L
                                  ALT OSTAŞ
        Sfânt!
                                  UN OSTAŞ
        E-he! Nu-i lipsesc lui Vodă ideile...
  5                                PAPUC
        Ai dreptate, băiete. Măria Sa chibzuieşte că de altceva ducem noi lipsă.
                                  UN OSTAŞ
        Poate de-ăştia cu tichie. (Râsete.)
  10                               PAPUC
                                      (serios)
        Şi turci avem destui.
                                     TOMA
                (a stat mai pe lături, cercetând cu atenţie malul celălalt)
  15 Câtă frunză şi iarbă.
                                     PAPUC
        Ne-a procopsit Dumnezeu, căpitane Tomo.
                                  ALT OSTAŞ
             O fi adevărat că însuşi Sultanul s-a pus în capul lor?
  20                               PAPUC
        Chiar aşa... uite-1 cum stă în cap... (Râsete.)
                                  UN OSTAŞ
        Este o vorbă veche, cap sâ fie, că belelele curg... Şi atunci, stai şi le numeri.                                  c
  25                               PAPUC
        Vin de la Vodă. E trist. Zice că oastea noastră e tare mică. Dacă e să dăm piept de-adevăratelea, nu rezistăm un conac.
RĂCEAI .A
815
                                              ALT OSTAŞ Ne-om apăra până la ultimul om.
                                                                     TOMA
    Da, dar după aia?
                           UN OSTAŞ                             5
    După aia, 0111 mai vedea.
                                                                     PAPUC
                                           Cu ce ochi? (Enervat.) Cu ce ochi?
                                                                AI ,T OSTAŞ
    Cu mintea românului de pe urmă.                            10
                                                                     PAPUC
             E bine s-o avem înainte. Căpitane... de ce te cheamă Toma? TOMA
                                                                      (mirat)
    Pe mine?
                                                                     PAPUC
    Aşa s-a întrebat deodată Măria Sa: „De ce-1 cheamă pe ăla Toma? Tocmai pe Toma, Toma.“
                                                                     TOMA
    Ei, acum asta! Pentru că nu mă cheamă Vameşu.              20
                                                                     PAPUC
                                              Ăi fi şi tu vreun necredincios?
                                                                     TOMA
                                                                      (jignit)
    Nu ziceţi vorbă mare... N-o să jur în fiecare zi credinţă... 25 Eu, cu fapta.
816
MARIN SORESCU
L
                                                                        PAPUC
       Ştiu... ştiu. Dar de ce te cheamă aşa? Mă gândeam că ce ne lipseşte nouă acum e...
                                                                        TOMA
  5     Ce?
                                                                        PAPUC
       O trădare...
                                                                        TOMA
                                                                        (râzând)
  ¡0    De, ne crapă buza... De altfel, una s-a şi făptuit. Ştiţi, aju-
  torul promis...
                                                       PAPUC Nu-mi mai aduce aminte...
                                                                        TOMA
  ¡5    Şi nici din partea ailaltă n-o să primim măcar o    suliţă.
                                                                        PAPUC
                                                                     (către trupă)
       De-aia ziceam, nu c-aş vrea să vă demoralizez, dar suntem puţini. Al dracului de puţini.
  20                                OSTAŞII
       Ne-om descurca noi!
                                                                        PAPUC
       Mă gândesc că poate vreunul ar vrea să fugă la fi. Să spună deschis. Care eşti ăla?
  25                             UN   OSTAŞ
       M-aş duce, dac-aş şti că-i sperii... (Ceilalţi: „ha, ha'.“)
RĂCEALA
817
                            PAPUC
    Nu-s mulţumit de echipa de intrători la apă. Stau prea puţin în adânc. Un vas... uite-] cum se mai duce la fund... dar staţi prea puţin sub apă!...
                            TOMA                                5
    Ies când să le crape tâmpla... vin la suprafaţă, trag o gură de aer... şi zdup...
                            PAPUC
    De ce respiră? Nu pot şi ei răbda măcar o jumătate de ceas...
                            TOMA                                io
    E anevoie...
                            PAPUC
    Nu le cerem asta decât azi.
                            UN OSTAŞ
    Nu mai e aer în apă, căpitane! De când cu ăştia, nu mai e 15 aer nici în apă! Ştiţi cum făceam noi când eram mici şi mergeam la scaldă? Luam o trestie-n gură... Chiar puteam cânta pe sub apă, ca din fluiere.
                            PAPUC
                            (râde)                             20
    Uite că s-a ivit o idee straşnică... şi dacă duşmanii dau foc la trestii, le aţâţă?
                            STAN
                                 (vine din dreaptii)
    Podul de vase înaintează. S-au făcut luntre şi punte. 25
                            PAPUC
    Ce facem, Popa Stan? Am venit aici ca să ne zgâim la inamic, sau să-l împiedicăm?
818
MARIN SORESCU
                                     STAN
    Oamenii sunt ia locul lor. (Ezitând,) Am prins unul care zicea că-i e frică...
                                     PAPUC
    Asta-i bună! Ce zicea?
                                     STAN
    Că-i e frică... Dârdâia... şi l-am întrebat: „De ce dârdâi aşa?“ Zice: „De frică. M-am scăpat pe mine.“
                                     PAPUC
                                      (aspru)
    S-a înţeles cu ei... Uite-aşa se introduce panica... (Ameninţător.) V-am spus că printre noi există trădători?
                                     STAN
    L-am pedepsit, deşi cu părere de rău... Era un copil, n-avea nici 13 ani... Venise voluntar, tocmai că se ştia fricos şi voia să se călească...
                                     PAPUC
    Mai sunt şi alţii ca el şi n-am timp să-i dibuiesc acum pe toţi... (Către Tonta.) Aşaz,ă oştenii într-un şir. îi vom pedepsi.
                                     TOMA
                                    (înlemnit)
    Suntem o mâna de oameni, căpitane!
                                     PAPUC
    T oma!
                                     TOMA
                           (merge agale în faţa soldaţilor)
    Smirna! Alinierea pe un rând... de la dreapta la stânga, numără! Adică staţi, încă nu... (Către Papuc.) Nu pot altfel (Intră în rând.)
RĂCEAI.A
819
                                      PAPUC
    Căpitane, înnebunişi?
                           TOMA
              Acum, Clim llli-O fi norocul... (Papuc se plimbă nervos.)
                           UN OSTAŞ                              5
    Ce e aia decimare?
                           ALT OSTAŞ
    O să vezi tu. Se numără până la zece. Pe urmă, fiecare al zecelea e scos în faţă. Pe urmă, i se taie capul... Harşc! şi gata... Mai mare dragul... Pe urmă, nu ştiu... şi nici nu-mi pasă, după io ce mi-or reteza glava...
                           UN OSTAŞ Cu tot ce-ai băgat la glavă?
                           ALT OSTAŞ
    Decimarea e un cuvânt de origine latină.                    15
                           UN OSTAŞ
    Mă faci să râd... Nu vine de la... „de ce, mă?“
                           ALT OSTAŞ
    Mâ-nveţi tu pe mine?... M-am strecurat prin vreo trei decimări până acum... M-a ajutat Maica Precista... (îngenuncbe şi-şi 20 Jace cruce.)
                           PAPUC
                           (izbucnind)
    Cât să mai aştept?
                           TOMA                                 25
                                 (comandă din rând)
    De la dreapca la stânga, până la zece, numără! (începe numărătoarea.) Numerele zece, trei paşi în faţă!...
820
MARIN SORESCU
         (Vreo şapte flăcăi execută trei paşi in faţă. Printre ei se ajli Un ostaş, Alt ostaş şi Toina.)
                                   UN OSTAŞ (către Alt ostaş)
   îmi amorţi un picior... de când tot şed aşa...
                                    ALT OSTAŞ
               Mai bine-ţi amorţea gâtul... nu-1 mai simţeai...
                                    UN OSTAŞ
   Vezi-ţi, mă, de treabă. Mâna dreaptă a lui Vodă glumeşte... Cine ştie, vrea să ne încerce...
                                      PAPUC
                                    (către cei şapte)
   O      pretenţie mai am de la voi. Să-mi strigaţi tare, de trei ori: „Huo, trădătorilor!“ Hai, da’ tare, să vuiască pădurea.
                                      OSTAŞII (răcnesc)
   Huo, trădătorilor! Huo, trădătorilor! Huo, trădătorilor!
                                PAPUC (un moment de tăcere)
   Ia-i pe aceşti trădători.
                                    UN OSTAŞ
                                      (râzând)
   Hă, hă!
                                    ALT OSTAŞ
                                   (către Un ostaş)
   Mai tacă-ţi gura! Dacă nu pomeneai cuvântul numărătoare, am fi râs şi peste un ceas...                           c
                                    UN OSTAŞ
   Nu se poate, frate-meu, să ne jugănească degeaba... Aşa, hodoronc-tronc... Că dacă află Măria Sa Vlad...
RACEA1A
821
                            AI.T OSTAŞ
    N-om trăi şi n-om vedea.
                            PAPUC (către Tonta)
    Ieşi din rând.                                                5
                            TOMA
    Ba... Ori pe toţi, ori nici unul.
                            PAPUC
                            (fierbând)
    Bine. Daţi-mi suliţa! (1 se aduce o suliţă. Merge Li primul ostaş şi-l 10 străpunge.) Alta! (I se dă altă suliţă. Cu suliţa întinsă, trece în dreptul lui Toma.) Şi aveam atâta nevoie de căpitani!
                            TOMA
    Iar eu, atâta nevoie de ostaşi!
                            PAPUC                                15
    N-ai învăţat să fii crud, Tomo?! Uite ce ne-aşteaptă. (Arată spre ţărmul celălalt.) Putem sta ca babele?
                            TOMA
    Să lăsăm cruzimea la lupi şi la cei ce vor să le semene. Noi cu omenia ne-am ţinut şi ne ţinem.                               20
                            OSTAŞUL
                                (cel străpuns de sidiţă)
    Ţine-mi-1, Doamne... (Fredonând) Ţi ne-mi-1... Doamne, nu mi-1 pierde... Nea Tomo, eu mor sau ce mă fac.. .¡Asta mă ucise, sau...? Credea că am pieptul de aramă şi când colo... 25 Să spuneţi acasă că de la turc. Ah, al naibii, cum mă nimeri.
                            TOMA
    E rândul meu, hai odată!
822
MARIN SORESCU
                                   PAPUC
       Vreau să mori convins că am dreptate. Numai dând exemple groaznice, putem, într-un timp ca ăsta, stăvili hoţia, laşitatea, vorba lungă, curvia, minciuna, trădarea. Rămân cei ca .5 arhanghelii...
                                   TOMA
       Doar cu doi, trei arhangheli, tot un drac! Pe biserici, vezi că şi sfinţii ăştia sunt cete, cere... Altfel, se întinde iadul pe toţi pereţii...
  10                               PAPUC
       Vorbeşti de parcă partea boantă ar fi către tine. E cam grea suliţa asta. Nu mă ţine aşa cu mâna întinsă, că nu sunt milog...
                                   TOMA
       învaţă să fii drept, nu crud. Şi, când ai puterea, nu-ţi mânji J5 mâinile cu sânge nevinovat. Trăiesc printre ei. Pentru mine, fiecare are un nume, nu e „Un oştean“, „Al doilea oştean“. Ştiu că acela e Ion al Floarei, celălalt, Gheorghe Trancă ori Vasile al lui Dumitru ăl Mic... Mi-au încredinţat nu numai viaţa, care iată, ce mult atârnă, ci şi toate necazurile lor. Nu pot fi câine 20 turbat cu ei... (Arătând spre ostaşul ucis.) Cum îl chema? Uite-te la el şi, dacă ştii cum îl cheamă, strigă-! pe nume şi învie... Şi vei avea încă un braţ în oastea ta cea mică.
                                   PAPUC
                               (se uită spre ostaş)
  25     Parcă l-am văzut pc-aici.
                                   TOMA
       Era Ilie de la Malul mare. Are o casă ţuguiată, acoperită cu şindrila, trei copii mici şi-o nevastă oacheşă. Să-i închideţi ochii, cărora nu le venea să creadă ce văd. Şi îngropaţi-1 creştineşte... 30 îngropaţi-ne creştineşte! (Ţipând) Hai, odată! Eu am cerut ca
RĂCEAI A
823
ascuţişul sa fie trecut prin venin. Ştii că nu mi-e frică de moarte...
                                   PAPUC
       (aruncă suliţa; către ostaşi) împrâştiaţi-vă. fOstaşii se împrăştie prin scenă.) E bine pentru 5 Măria Sa să aibă şi oameni încăpăţânaţi ca tine. Deşi, nici tie n-o să-ţi fie prea moale... (Toma iese.) Uneori, parca mi se pune, aşa, o ceaţă pe ochi...
                                 UN OSTAŞ
    Ştiam eu că e cu viclenie. Măria Sa v-a poruncit: „la pune-i io p-ăia la-ncercare“.
                          ALT OŞTEAN Ce, capul omului e târtăcuţă, să dai cu el de-a azvârli-telea?... Şi măcar de-ai nimeri în turci...
                          TOMA                                15
    Băieţi, v-aţi purtat ca nişte adevăraţi patrioţi... Acum ştim că nimeni n-o să trădeze.
                                ALT OŞTEAN
    Huo, trădătorilor!
                          TOMA                                20
    I    ,a noi nu există trădători. Suntem săraci lipiţi... sau se zice: săraci lipsiţi?
                          UN OŞTEAN Ni s-a lipsit burta de şale.
                          PAPUC                              -75
    Tonio, Tomo... Afurisit nume! (Râzând.) Ştii ce mi-ar fi părut rău? Se nimeriseră tocmai ăi cu limba despicată. I ,e dăm voie supuşilor noştri să mai şi glumească. Să-şi ascutâ mintea ca sabia. (Către Toma.) Acum, strânge trupa buluc. N-am mai
824
MARIN SORESCU
  rămas decât noi şi ei (Pauză.) Ce facem? Are cineva vreo idee ţapănă?
                                   O VOCE
           Să vină mai iute păgânii! Câtă fiere-am strâns în mine...
                                                                   5 (Totna cu ostaşii ies.)
                                         PAPUC
                           (Merge la ostaşul care a rămas întins)
                    Iar dacă m-ai fi întrebat: „De ce?“, ţi-aş fi răspuns: „De-aia!“ Asta e situaţia. Ce caută turcii aici, peste arătura noastră? Ce
  10  le-am făcut? Singurul răspuns e acesta: „De-aia!“ De-aia ei, de-aia noi! De-aia tu! (îi închide ochii.) lartă-mă, frate Ilie.
                                        (Cortina)
                             TABLOUL 9
       Bazinul de înot. lzabela şi două tinere cadâne, cu picioarele-n apă, 15 studiind o hartă.
                              OCADANĂ Prima mea bătălie... Asta e Dunărea, nu?
                              IZABE1A
       Harta e bună, a întocmit-o un învăţat elin, pe piele de viţel 20 velin...
                              O CADÂNĂ
       Cum ar veni... noi suntem cu picioarele în Dunăre?
                           AI.TĂ CADÂNÂ Şi cu fundul în două luntri...
  25                           O   CADÂNĂ
                           (arătând spre hartă)
       Nu, Radu e... în două luntri. Ce-ai zice să piardă?
RĂCEAI A
825
                        ALTĂ CADÂNĂ
    Dacă însuşi Sultanul e cu noi...
                            IZABEIA
    Cu el.
                        O CADÂNĂ                                   5
                            (râzând)
    Din moment ce suntem aici, înseamnă că însuşi Sultanul este cu noi... şi noi cu Radu.
                        ALTĂ CADÂNĂ
    Dar valahii ăştia or fi tari?                                 10
                            IZABEIA
    Depinde... (Despletindu-şipărtd.) Uf, ce greu mai cântăreşte şi părul ăsta... Văd, fetelor, că v-aţi vârât în politică până-n gât... Lăsaţi-o pe seama bărbaţilor...
                        ALTĂ CADÂNĂ                               15
    Ce părere ai de tulburările astea din...?
                            IZABEIA (tristă)
    Aflaţi de la mine. Nu se mişcă nici o frunză... Pretutindeni.. . e stagnare şi-o moţăială...                              20
                        O CADÂNĂ
    Dar de războiul ăsta fulger, n-ai nimic de zis? Ori nu-1 pui
la socoteală? Vorba aia: ce-i al Sultanului, başca... (Râd.)
                        ALTĂ CADÂNĂ
    L-ai văzut pe eunuc, Izabela? Aş fi dorit nişte valuri. (Fre- 25
donând.) „Valuri, valuri... legănându-se lin.“ Vorba       ta, prea e
totul neclintit aici.
826
MARIN SORESCU
                           IZABEIA
       O fi trecut la alt bazin mai mare... Tot ce se poate... Turcii vor să controleze şi sirenele din Mediterană... (Se aud ţipete de groază.)
  5                       ALTĂ CADÂNĂ
       Ce e? Iată, tot se mai întâmplă ceva... Bine c-a dat Dumnezeu... (Ţipetele continuă.)
                           O CADÂNĂ
       E groaznic...
  10                               IZABEIA
       Noul nostru staroste de lucrări...
                           ALTĂ CADÂNĂ De ce ţipă ca un disperat? Vrea să ne arate că are glas? Se antrenează?
  15                               IZABEIA
       Taci... săracul...
                           ALTĂ CADÂNĂ Ferice de el... Rabdă puţin, dar după aceea...
                           O CADÂNĂ
  20                       (înspăimântată)
       II rad şi-n cap?
                           IZABEIA
       Şi-a pus ochii pe el...
                           O CADÂNĂ
  25 Era măcar frumos?
                           IZABEIA                  3
       Ce folos?... din acest moment, a şi început să se îngraşe... Ia ascultaţi...
RĂCEAI A
827
                              ALTĂ CADÂNĂ
                                 (ascultând)
    Parc-aud cum se îngraşă cineva... Asta e pacostea eunucilor. .. Se umflâ-n pene...
                                 IZABEIA
    Făinoasele...
                              ALTĂ CADÂNĂ
    Dulciurile...
                                 IZABEIA
                                  (savant)
    Şi lipsa de orizont!... Sultanul a vrut să pedepsească exemplar un paşă... Sultanul, de fapt, Radu... Intrigile lui, codanelor! S-a certat ieri cu Paşa din Vidin. Acesta i-a zis nu ştiu ce... şi uite... ce-nseamnă să nu-ţi ţii gura! Plăteşti cu capul. Cilibiul are mare influenţă asupra...
                              ALTĂ CADÂNĂ
    Tot se mai teme că n-o s-apuce tronul?
                                 IZABEIA
    De câte ori Sultanul trece prin câte o criză, mai taie dintr-un paşă.
                               O CADÂNĂ
    Asta e regula jocului, am auzit...
                                 IZABEIA
    Nu ştiu dacă e regulă... dar aşa se întâmplă... de regulă... (Râzând.) Şi după aia, îl cheamă la el şi-l întreabă cu o voce plină de compătimire: „Cum îţi mai merge, drăguţule?“ Cică ar vrea să scrie un tratat despre simţirea aleasă a subţiaţilor săi. Dar se plânge că n-are timp.
828
MARIN SORESCU
                          ALTĂ CADÂNĂ Deocamdată adună material.
                                IZABEIA
       în primele trei zile, pedepsitul se simte dezorientat. Cică 5 e ca şi când ţi-ai fi pierdut busola pe marea învolburată a vieţii.
                             ALTĂ CADÂNĂ
       Creanga de sub picior...
                          O CADÂNĂ
       Hi, hi...
 10                            IZABEIA
       Apoi... (racle) îi e mai bine... Parcă vecie lumea cu alţi ochi... îi mulţumeşte că i-a deschis aceşti alţi ochi. După vreo două săptămâni, începe să cânte...
                          ALTĂ CADÂNĂ
 15 Subţire...
                          O CADÂNĂ
            Deci, omenirea ar izbucni în cânt, dacă... (Râsete.) IZABEIA
       Sultanul voia la un moment dat să... chiar el... să...
 20                            ALTĂ CADÂNĂ
       E aprig la mânie?
                                IZABEIA
       Aprig. Dar numai la mânie. A intrat cu sabia în ceata generalilor...
 25                               O CADÂNĂ
       De atunci s-a înfiinţat corul eunucilor?
RĂCEAI .A
829
                           IZABEIA
    întocmai. Trebuie să facă şi oamenii ăştia ceva. Să-i bage şi pe ei într-o pâine.
                           O CADÂNĂ (enervată)                               5
    Ia mai ducă-se pe pustie... că prea s-at; înmulţit ca ciupercile...
                           I TABELA
                           (cu compătimire)
    Nici de ei nu e uşor. Asta li se cere. Sunt la discreţia cerinţei 10 vieţii.
                           O CADÂNĂ Ba e uşor... dacă nu mai au nici o dorinţă...
                           (Din nou, ţipetele.)
                           ALTĂ CADÂNĂ                                15
                       (astupându-şi urechile cu degetele)
    Ce nesimţire! Nu se gândeşte că deranjează...
                           IZABEIA
    Şi-i plăceau atât de mult florile! Se dădea în vânt după orhidee!                                                           20
                           O CADÂNĂ
    L-ai cunoscut personal?
                           IZABEIA
    într-un fel, îi datorez viaţa... în palat. (înspăimântată de amintiri.) Vai! pe mine mă înhăţaseră nişte derbedei de spahii... Şi 25 după ce mi-au jumulit juvaerele, unul voia... să mă înjunghie...
                           O CADÂNĂ
    A...
830
MARIN SORESCU
                            AI.TĂ CADÂNĂ
        Da?...
                                IZABEIA
        Şi numai ce apare Paşa din Vidin şi ţipă la ei: „Zurbagiilor! 5 Nu vedeţi ce icoană bizantină stilizată?“ A început să se închine în faţa mea, zicând că, deşi păgân, el crede în stilizare!... Paşă, paşă... dar se purta ca un crai... Ca să spun sincer, m-a cucerit...
                              O CADÂNĂ
  10                              (cu răutate)
        Ba, că era şi greu!... Cuceriseră ei Bizanţul! îl trecuseră prin sabie...
                                IZABEIA
        Nu, că dacă nu mi-ar fi convenit, opuneam rezistenţă! 15 (înflăcărată.) Cu orice preţ, vă dau cuvântul meu. Ţipam, de...
                              AI.TÂ CADÂNĂ N-ai mai fi schimbat nimic. Soarta Imperiului vostru fusese pecetluită.
                                IZABEIA
  20                             (mai moale)
        Da, dar oricum... Noroc că nu eram fecioară...
     (Ţipete, vocea Paşei din Vidin implorând: „Nu-mi scoate-ţi ochiul"...) O CADÂNĂ
            (după o pauză, ca şi când ar mai fi aşteptat un geamăt)
  25 Nu-mi plac eunucii chiori...
                                IZABEIA
        Dragă, când începe să-ţi ia Dumnezeu, apoi îţi ia...
                              O CADÂNĂ Lui, se pare că-i ia Allah...                      t
  30                             IZABEIA
        Toţi sunt la fel...
RĂCEAI A
831
                         ALTĂ CADÂNĂ Deci, nu-i bine să te iei în beţe cu Radu...
                                IZABEIA
    Radu a pretins zestre Ţara Românească. Şi, uite, ne pregătim să i-o punem în ladă. Să ştiţi: va trebui să luptăm ca nişte 5 zmeoaice...
                         ALTĂ CADÂNĂ Să scoatem flăcări pe nări? (Râde.) Să-nghiţim săbii? Orice, dar săbii, nu!
                         O CADÂNĂ                                10
                            (speriată)
    Ce, chiar or să ne dea şi nouă spăngi? (Imitând.) în gardă, Drăculea!
                                IZABEIA
    Ţepeş e viteaz şi viclean... (Tristă.) Şi nu-i plac deloc cadâ- 15 nele! Părerea lui e că toate sunt nişte... (ti spune ceva Li ureche.)
                               O CADÂNĂ
                            (indignată)
    Noi, curve? E, e! Că mai cinstite decât noi... N-a avut ocazia să cunoască excepţiile de la regulă...                       20
                            IZABEIA
    N-ai înţeles, prune uscate.
                         O CADÂNĂ
    Cum, prune uscate?
                            IZABEIA                              25
    Toate cadânele, zice, sunt prune uscate.
                         ALTĂ CADÂNĂ
                            (secret)
    Aş vrea să piardă turcii...
832
MARIN SORESCU
                             O CADÂNĂ
    Eşti nebună? $i ce-o să faci la Curtea lui Ţepeş?... Tu n-auzi că ăsta nu bea, nu mănâncă şi nu doarme? Nu...
                             AI.TĂ CADÂNĂ 5     Să mă elibereze din sclavie... (Visătoare.) Să-mi zică la ure-
  che: „amărâtă turturică“... Am auzit că Ţepeş e strigoi... îmi plac strigoii. Au ceva aparte... Beau sânge de om... Eşti ca o cupă în mâna lor...
                            (Iarăşi, ţipetele.)
  10                            O CADÂNĂ
                               (enervată)
       Dar ce-i fac, soro, n-au mai terminat... Să ne tihnească şi nouă baia...
                               IZABEIA
  15    Operaţie grea... Gândeşte-te: îi scoţi unui om un ghimpe
  din picior şi tot... Dar aici, câtă atenţie!
                           ALTĂ CADÂNĂ
       Dacă Sultanul o ţine tot în ritmul ăsta, o să rămânem fete mari...
  20                                  O CADÂNĂ
       O să împletim cozi albe.
                             IZABEIA (cu importanţă)
       Trebuie să fie la mijloc raţiuni de stat...
  25                               ALTĂ CADÂNĂ               ;
       Bineînţeles... Altfel... nitam-nisam... Să apuci un nevinovat de guler...
RĂCEAI A
833
                                O CADÂNĂ
                                 (pe gânduri)
    Da, da...
          (Uşa se deschide şi apare Paşa din Vidin. încearcă să zâmbească.)
                        PAŞA DIN VIDIN                               5
    Bună ziua şi cu sănătate! Mi-aţi fost date în primire adineauri. .. printr-un decret special... (Râde.) Am plătit cam scump plăcerea de a fi în preajma voastră, frumoaselor...
                                O CADÂNĂ
                              (încet)                               10
    Aşa vorbesc toţi când sunt din proaspăt. Apoi încep să ne vadă numai defectele... Sfârşesc prin a ne urî...
                                  IZABEIA
    Paşa din Vidin! (îlîmbrăţişează.) Mă bucur că te văd. Tot paşă ai rămas!                                                           ¡5
                                PAŞA DIN VIDIN
                                  (ezitând)
      Asa si aşa.
                                    IZABEIA
     Lasă, tot e bine... Decât fără cap.                                 20
        PAŞA DIN VIDIN Da, dar numai cu capul pe umeri? (începe brusc să plângă.)
                                (Cortina)
                     TABLOUL 10
    Tablou aproape mut. Decor cu cuşca prizonierilor bizantini. Masa în- 25 tinsă. Personajele mânuiesc nişte cuţite şifurcidiţe imaginare. Stratos le explică ceva. Apare Harapul, îl înhaţă pe Stratos, îl trage afară. Cei rămaşi se agită. Zunis scoate o foaie de hârtie, o citeşte, apoi le-o dă celorlalţi s-o semneze.
834
MARIN SORESCU
  îndârjire mare. Harapul îl aduce pe Stratos, care nici nu se mai poate ţine pe picioare. Eventual, să apară chiar alt actor, mai bătrân, în rohd lui Stratos.
                                ZUNIS
                             (privindu-l lung)
  5 L-au desfigurat rău de tot. Mda...
                              RĂZBOIUL
                        (spre Stratos, semn cu mâna)
        Câte?
                 (Stratos, abia adunându-se, senin că două.)
  io                           FINANŢELE
        Care?
                  (Stratos desenează în aer ceva ca o hartă.)
                                ZUNIS
        Galia.
  !5             (Stratos — semn că nu, iar desenează, o cizmă.)
                            ÎMPĂRĂTEASA
                           (n-a fost atentă la joc)
        Zice să-i tragem ciubotele. Săracul!
                             FINANŢELE
  20 îi extrag hărţile, una câte una! (Semn către Stratos.) Importante?
                               STRATOS
                              (abia vorbind)
        Ba-ba...
  (Zunis — ameninţări cu pumnul către Harap, care unnăreşte scena, la apoi 25 foaia cu semnături şi i-o înmânează. Harapid merge şi i-o dă lui Stratos. Acesta o semnează şi-o înghite repede. Zunis ia altă foaie. Scrie céva, o pune în vârful unui băţ. Merg toţi încolonaţi, cu foaia sus. Se poate citi, scris mare: „SĂRAUJE", cuvânt tăiat cu două diagonale. Harapid studiază lung pancarta şi face semn că nu e adevărat.)
RĂCEAI A
835
                     ÎMPĂRATUL (îi spune Harapului ceva Li ureche)
    Ascultă-mă pe mine! Dacă n-o fi aşa, să-mi zici mie: „Cuţu, cuţu, na, Grivei“.
                                                          ( Cortina)
                                                   TABLOUL 11
                                 Mahomed, Radu, în cabinettd Sultanului.
                         MAHOMED Am luat seama cuştii... Ar mai fi un loc.
                         RADU                                io
                                                            (pălind)
    Adică?
                                      MAHOMED Pregâteşte-te... să suporţi şocul.
                         RADU                                15
    Cum?
                                                      MAHOMED
        Nu, nu tu! (Râde.) Am trimis soli. Să vină, să-şi plece fruntea... RADU
    A, nu vine...                                            20
                                                      MAHOMED
    Ba da... Nu chiar pe corabie... Cică n-ar avea încredere în paza noastră... (Râde.) E dispus însă să stăm de vorbă pe ţărm... Aici, lângă Giurgiu... Noul Paşă de Vidin s-a însărcinat cu pregătirea gărzii de onoare, iar Katavolinos, ca mai isteţ, cu 25 rostirea vorbelor de clacă.
 836                  MARIN SORESCU
                             RADU
                            (bănuitor)
    Şi, bineînţeles, dacă-şi plăteşte tributul, şi-şi cere iertare... Rămâne tot el?
                          MAHOMED
    E un om pe care e bine să-I ai prieten... Ne trebuie linişte la graniţă... Pe de altă parte, Ţepeş e destoinic. A luat masuri menite să îmbunătăţească situaţia în ţară... Când o fi gata-gata... Năvălim... şi îi mai dăm înapoi cu două secole.
                             RADU
                              (trist)
    Am fost folosit ca momeală. M-aţi târât până aici ca să-l intimidaţi. Să-l faceţi să se supună...
                          MAHOMED
    Numai ameninţându-1 cu un domn mai bun...
                             RADU
    Mă ţineţi ca pe o momâie... Mai bine m-aţi vârî pe mine în cuşcă...
                          MAHOMED
    Frumuseţea-i făcută să zburde liberă... Şi nu uita: Ţepeş poate oricând să zică „nu“. Atunci îl răsturnăm.
                             RADU
    Atunci... De ce nu acum? Ce vor spune cronicarii? Omenirea? A pornit în fruntea unei armate fără seamăn, dar, când să dea piept cu duşmanul, a propus pace. Şi îl iertaţi?
                          MAHOMED
    Va fi cea mai mare victorie a mea, pentru că se face fără vărsare de sânge... Deşi voi fi trist că te-am mâhnit... Ştii, ne-a cerut să te eliberăm. (Falsa îngrijorare.) Nu te simţi oare liber aici?
RÂCEAJ.A
837
                         RADU
    Aş...
                         MAHOMED
    Cică ţi-ai risipit tinereţea la Istanbul. Ar fi cazul să te întorci acasă. Să produci ceva, să faci ceva bun pentru ţara ta.     5
                               RADU
    Să-mi pun capul pe butuc... Asta înseamnă, în concepţia lui Ţepeş, a face ceva bun pentru el.
                            MAHOMED
    Crezi c-ar fi în stare?                                  10
                               RADU
    Ba bine că nu...
                            MAHOMED
                           (izbucnind în râs)
    Credul mai eşti! Când se va apropia cu copiii, oamenii noş- 15 tri... haţ...
                               RADU
    Nu ştiu ce să mai cred...
                            SULTANUL
    De altfel, e timpul să apară... în zare. Vezi ceva? (Se uită pe 20 fereastră.) Acum o s-apară... 500 de copii până la şapte ani... Doi saci de galbeni... n-atârnă prea greu, nu? N-or să facă gropi cu ei să strice drumul... Tributul e mai mult simbolic...
                               RADU
    Românii nu prea înghit tributul, nici ca simbol, nici ca 25 realitate...
838
MARIN SORESCU
                           MAHOMED
                                                        (continuând)
       Să nu creadă că sunt chiar liberi. Iar noi să nu zicem că n-am pus un picior bun în nordul Dunării...
                                                             RADU
     Ţara e mică... doi saci de galbeni li se pare prea mult...
                                         MAHOMED Când vei fi tu, o să dai patru...
                                                             RADU
                              Dăm şi patru...
  Vine...
  Săracul...
  Care e Domnul? Cel din frunte...
                      MAHOMED
                      (privi în zare)
                        RADU
                      MAHOMED
                        RADU
 20                             MAHOMED
       Cel de face semne?... Care tot dă din mână?... (Se aude un cântec.) A, copiii cântă... Aveţi coruri bune de copii...
   (Se disting cuvintele: „Numai aţa mămăligii / Uscată pe fundul pungii“... Nişte voci nuigroase: „Măăă“.)
 25                                RADU
       Viersuiesc, sărmanii de ei...                '
                                                    MAHOMED
       Ce?
RÂCEAIA
839
                              RADU
          Un cântec de mizerie,.. Vor să vă înduioşeze...
                           MAHOMED
    Frumos din partea lui că vine vesel...
  (Se aude cântecul mai tare: „Numai aţa mămăligii / Uscată pe jhndid 5 ptmgii... Măăâ!")
                              RADU
    De-ar şti el...
                           MAHOMED
    Să fii atent cum o să ţi-1 înşfac... Or să-nghită ultimele 10 cuvinte...
                              RADU
                              (râzând)
    Cu mămăligă...
                         MAHOMED                               /5
    S-au apropiat binişor... Ce se întâmplă?... A, Katavolinos... îşi pregăteşte discursul. Şi Paşa din Vidin îi iese în întâmpinare. .. Vezi în urma lor cum freamătă pâlcul de ieniceri? încă vreo doi paşi...
                         RADU                               20
                         (vesel)
    Parcă-mi pare rău...
                         MAHOMED
    Ipocritule!
                         RADU                               25
    Încearcă şi această ultimă soluţie disperată: de-a sta de vorbă cu Măria-Ta... Şi de-a obţine iertare...
           (Cântecul, tot mai tare, întovărăşit de ţipete de copii.)
840
MARIN SORESCU
                          MAHOMED
       Copiii mai mărişori cântă... Ceilalţi ţipă. Nu prea-mi place, ca orchestraţie. Cine-i duce-n braţe? Acelea-s muieri? Ni-i dăruiesc cu mămici cu tot? (Râde.)
 5                            RADU
       N-or fi vrut să se despartă de ţânci...
                           SULTANUL
       Dar iată că bravul nostru Katavolinos face semnul... RADU
 10 Da, pâlcul sare şi-l împresoară... Ce înseamnă asta? MAHOMED
       O oaste valahă?
                             RADU
       A fost mascată în pădurice... Sunt mai numeroşi decât ai 15 noştri. Luptă şi femeile...
                          MAHOMED
       Erau oşteni...
                             RADU
       Cum îi măcelăresc...
 20                       MAHOMED
       Katavolinos a fost prins.
                             RADU
                              (trist)
       Ţepeş a fost mai viclean... Se urcă pe cai... pleacă...
 25                       MAHOMED
       Ce face ghiaurul?
                             RADU
       Semne cu mâna... Adică, pe curând...
RÂCEA1 .A
841
                          MAHOMED
     Ne-a scăpat printre degete... Câţi oameni de-ai noştri ucişi... RADU
       Prizonierii sunt târâţi cu ei... O să-i tragă în ţeapă...
                      MAHOMED                             5
    Asta mă îndârjeşte. Iată un duşman pe măsura noastră... Abia aştept să dau ochii cu el...
                             RADU
    Am trecut prin nişte emoţii... Dar de ce întârzie oamenii Măriei Tale cu podul de vase?... Armata turcească freamătă de 10 nerăbdare... i-am lăsat mult timp lui Ţepeş să se întărească... Stăm de atâta vreme la Dunăre...
                      LOCOTENENTUL
                             (intră)
    Din păcate, şiretlicul s-a întors împotriva noastră.  15
                      MAHOMED
    Sunteţi nişte tonţi. Parcă lucraţi cu picioarele. Ordon trecerea Dunării...
                      LOCOTENENTUL Aţi mai ordonat-o de trei ori... Gheaţa e subţire... Podul 20 nu e gata...
                      MAHOMED La lăsarea nopţii începem ofensiva...
                      LOCOTENENTUL Va fi greu să debarcăm pe un ţărm inamic pe întuneric... 25 Am putea fi măcelăriţi...
842
MARIN SORESCU
                        MAHOMED
      Să aibă Ţepeş satâre pentru câtă carne îi aduc... Nu-i dăm nici un minut de răgaz... Ştii că aşteaptă ajutoare de la Domnul Moldovei.
  5                          LOCOTENENTUL
      Ce să transmit paşalelor?
                         MAHOMED
      Deseară...
                     LOCOTENENTUL
  io                                 Am înţeles!
                          (Cortina)
                         TABLOUL 12
      Interiorul cuştii. Nu se văd gratiile. In scenă se află Zunis, împăratul, Războiul şi Finanţele. Masa, fără scaune.
  ¡5                             RĂZBOIUL
      Moda asta nouă de a mânca în picioare...
                         FINANŢELE Ei uită că din picioare mănânci mai mult...
                         ZUNIS
  20 Aia e, că nu poţi avea încredere în nimeni.
                         FINANŢELE
    Logic, trebuia să se ajungă aici. Corpul omenesc nu suportă
  o anumită cantitate de bătaie pe centimetru pătrat. Tot ce trece peste, dăunează caracterului.
RĂCEAI A
843
                           RĂZBOIUL
    Eu nu admit chestia asta. Eu, unul, n-o admit. Altfel, ar trebui să devenim nişte trădători, la cea mai mică atingere, la prima păruială. Nu! Ce-am reţinut din disciplina spartană? (Cm îndârjire.) Te. aruncă în prăpastie şi nu cazi... dacă ai caracter! 5 Te ţii în aer, dar nu le faci jocul!
                          ZUNIS
                          (indignat)
    Domnilor, dar era prietenul meu cel mai bun...
 (Se aude de undeva, de sus, glasulascuţit al unui turc, aşa cian strigă muezinii.) 10
                          GLASUL
    „Allah aude şi vede“... „Allah aude şi vede“... „Allah“...
                              ZUNIS
    Iar se roagă.
                          GLASUL                              ¿5
    „Aude şi vedeee“...
                           FINANŢELE
    Asta s-o creadă el.
                             GIASUL
    „Ooo, poporul meu... Cămila pe care-o vedeţi aparţine lui 20 Allah. E un semn de la el. Las-o să treacă şi nu-i căşuna vreun rău. Altfel va fi rău de tine...“
            (Se înţelege acum că glasul vine chiar de deasupra lor.)
                          RĂZBOIUL
    Ascultaţi-mă pe mine: e ca picătura... menită să verse 25 paharul...
                          FINANŢELE
    Dar cum s-o fi urcând acolo?
844
MARIN SORESCU
                           RĂZBOIUL
       Chiar în capul nostru...
                             ZUNIS
       Simplu, cu scara...
  5                              FINANŢELE
       Şi apoi, cum reuşeşte să-şi menţină echilibrul? înţeleg că stă pe scară şi merge...
                     ÎMPĂRATUL (vine cu un papuc în mână)
  W Am găsit un papuc la uşă...
                            GIASUI.
       „Cămila pe care... “
                          ÎMPĂRATUL
    Bine, dar paza palatului? Ce păzeşte garda de 300 de suedezi
  15 înalţi, înarmaţi pânâ-n dinţi? De ce se dă voie să se oficieze în capul meu rugăciunea musulmană, în timp ce eu o fac pe cea creştină? Dacă s-amestecă? Să fie dat imediat jos. Mă încurcă la „Tatăl nostru“...
  (începe să se roage, „ Tatăl nostru", in greceşte, suprapunându-se glasului
  20                   tânguitor al musulmanului.)
                             ZUNIS
       E plătit! I-au dat parale grele să ne convertească. Au găsit un habotnic musulman, i-au pus un minaret în braţe şi face pe muezinul peste împărăţia bizantină.
  -’5                          ÎMPĂRĂTEASA
                         (apare indignată)
       Măcar credinţa să ne-o lase neştirbită! Am tot respectul pentru legea lor, dar şi ei să aibă acelaşi respect pentru credinţa mea, credinţa părinţilor noştri.
RĂCEAI-A
845
                         GIASUL
    „Nu-ţi spune rugăciunile prea în gura mare, dar nici prea şoptit, ci pe un glas de mijloc“...
                         ZUNIS
    Vedeţi, nici Coranul lui măcar nu-1 respectă. Urlă ca un 5 disperat...
                         ÎMPĂRĂTEASA
                         (îngrijorată)
    N-a mai apărut Stratos?
                         FINANŢELE                            10
    Eh! E aproape sigur că...
                         ÎMPĂRĂTEASA
    Nu se poate...
                         RĂZBOIUL
    Stimată Doamnă, multe nu se pot şi... ce să mai fac! Ba 15 chiar, cu cât un lucru pare mai imposibil, tocmai acela se înfăptuieşte primul.
                         ZUNIS
                         (indignat)
    Mai întâi că ne-a jignit. Asta de sus e un copil care zdrăn- 20 găneşte o jucărie nevinovată, pe lângă monstrul de Stratos.
                         ÎMPĂRĂTEASA
    Cum si ne vândă el pe noi? E peste marginile închipuirii.
I -am primit în familia noastră, am împărţit aceeaşi pâine amară a pribegiei... Ba noi ne cunoaştem chiar de la palat... O dată 25 i-am întins mâna la o recepţie şi-am schimbat câteva cuvinte...
                         RĂZBOIUL
    Ce e mai ciudat e că tocmai el ne sfătuia să fim de granit... însă eu v-am mai spus: bătaia corporală, aplicată în mod abuziv
846
MARIN SORESCU
  şi cu anumită regularitate... îl face pe om să-şi vândă... mamă, tată, fraţi, surori, cumnaţi, veri, unchi, mâtuşi...
                               ZUNIS
       Familia te priveşte... însă cine-ţi dă dreptul să te atingi de 5 ţară?...
                               (Intră IzabeLi.)
                               IZABEIA
                               (fredonând)
       „I.a-la-la... Trandafirii...“
  10                                 RĂZBOIUL
                               (cu interes)
       Ce veşti? Ce trupe - era să zic trupuri - au mai intrat în bazin? Nu, serios, Sultanul dă drumul duşmanilor peste voi, să-i înmuiaţi, şi la urmă, storşi de vlagă, sâ-i bată el vitejeşte?
  15                                  IZABEIA
                               (supărată)
       Secret de stat, stimate.
                            RĂZBOIUL
       Ei, nici tu nu mai ştii de glumă! Nu te supăra.
  20                                  IZABEIA
       Dacă vreţi veşti de afară, aflaţi că pe domnul Stratos l-am văzut îmbrăcat în caftan, ţinându-se după Sultan, făcând parte chiar din suita sa.
                               ZUNIS
  25 Sultanul nu-i prost că ţine pe lângă el un individ atât de-nvâţat. Să nu uite însă că Stratos al nostru e ultimul dintre oameni în ce priveşte caracterul.
RĂCEALA
847
                       IZABEIA
   Nici o grijă, nu pentru caracter l-a luat. Ci pentru ce are-n cap. (Indignata.) Şi nu numai că spune tot... dar dă şi idei... învaţă cum să fie speculate punctele slabe ale Occidentului. Ce e mai grav e că e sincer şi pasionat în tot ce spune.
                       RĂZBOIUL
    Sultanul?
    Stratos.
                      IZABEIA
                        ZUNIS                             10
    Aşa a fost toată viaţa. Când se dăruie ăsta... vinde tot... ruinează...
                                                      IZABEIA
 Dar
                                                              noi ce vina avem
              ÎMPĂRĂTEASA                          «
   Şi n-ai încercat să stai de vorbă cu el?
                       IZABEIA
   E greu, mamă. Acum, că s-a văzut mare, abia dacă s-a uitat la mine. (începe să plângă.) Mi-a zis că am moravuri uşoare.
                       ÎMPĂRATUL                         20
   Năravuri uşoare.
                             ÎMPĂRĂTEASA Ale tale sunt uşoare şi-ale lui grele...
                       RĂZBOIUL
   Aşa oscilăm noi, bizantinii, între moravuri uşoare şi mora- 25 vuri grele... (Râde.)
848
MARIN SORESCU
                            IZABELA
                         (printre sughiţuri)
       Zic: „Domnule Stratos, de bunăvoie faci dumneata carieră?“. .. Zice: „Da! Şi tocmai asta-mi place mie la turci, că mă
  5 lasă să fiu de-al lor de bunăvoie“. „Dar nu-ţi închipui — zic -că mergi prea departe cu entuziasmul pentru civilizaţia lor?“ Zice: „Am luat toate civilizaţiile la rând, nu fac două parale chioare! Asta e cea adevărată!“
                             ZUNIS
  10                          (hotărât)
       Gata! II condamnăm la moarte pentru fugă la inamic şi înaltă trădare. E cineva împotrivă!?
                         Împărăteasa
    Să nu ne pripim. Nu poţi judeca un om, fără a-i da posibi-
  15 litatea să se apere.
                             ZUNIS
       Dar el, când prin comportarea-i infamă condamnă la moarte întreaga noastră suflare?
                           RĂZBOIUL
  20 Cazul e grav. îşi va primi pedeapsa în lipsă... Să mai strângem însă documente...                              o
                             ZUNIS
       Pss! (Ascultă.)
                            VOCEA
  25 „Allah aude şi vede“...
                        ÎMPĂRĂTEASA
       Parcă e alt glas... Sst! (Ascultă.)
                          FINANŢELE
       îmi e cunoscută vocea asta...
 RÂCF.AI.A
849
                         VOCEA
    „Cămila pe care o vedeţi trecând“...
                         ZUNIS
    Stratos!
                     ÎMPĂRĂTEASA                           5
    Dumnezeule, s-a turcit!
                         IZABEIA
    Asta voiam să vă spun. A trecut la credinţa lor... A devenit chiar mistic... musulman... susţine câ e fericit că l-a descoperit pe Allah într-un minaret. Şi aşa-i sclipesc ochii când 10 se suie acolo! Da, e aproape fericit, zice.
                         FINANŢELE
    Ne temeam că nici de sufleur n-o să fte bun, şi ia te uită cum ia înălţime.
                         RĂZBOIUL                            '5
                         (indignat)
    Vedea-te-ar apostolul Pavel! Izabela, te rog din suflet, când mai ai ocazia să-l întâlneşti, citeşte-i „Epistola către romani“.
Fă asta pentru mine.
                         ÎMPĂRĂTEASA                         20
    Poate-1 aducem pe drumul cel bun...
                         VOCEA
    „Allah aude şi vede“...
                         ZUNIS
    Mai e şi monoton, după toate acestea.                    25
(Un zgomot mare. Totul se clatină. Războiul se aruncă imediat cu jaţa in jos.)
850
MARIN SORESCU
                          FINANŢELE
                    (când cuşca încă mai vibrează)
       Un cutremur... Şi astea ţin cu ei. Ne schimbă şi legea, ne pocesc şi scoarţa.
  5                              RĂZBOIUL
                           (ridicându'Se)
    Aş! Drumul, frate! Hârtoape. Trecem peste hopuri în viteză. ÎMPĂRATUL
    S-a năruit temelia palatului. N-o să mai găsesc celălalt
  10 papuc printre dărâmături... Chemaţi zidarii să-mi mistriască pe jos!
                           HARAPUL
                     (intră cu un papuc în mână)
       Cine-a furat papucul credinciosului nostru? (la papucul de la 15 împărat.) Nu pierdeţi ocazia de a vă căuta sănătatea. Aici, pe pământ, numai ceaiul de busuioc! Şi oţetul de mere... Doar acestea subţiază sângele. Vatămă arsurile... (lese.)
                             ZUNIS
       Asta i-o fi spus-o turcul tău, după ce-a căzut. Una spune 20 sus, alta la sol... cum a căzut, cum a devenit mai unian.
                            STRATOS
                          (de pe acoperiş)
       „Allah aude şi vede!“...
                          FINANŢELE
  25 Ăsta se ţine tare.
                            RĂZBOIUL N-o fi luat-o prea sus?
                             VOCEA
       „Cămila care“...
RĂCEAI .A
851
                        finanţele
    Ii iei nenorocitului de turc pâinea de la gură...
                        ÎMPĂRĂTEASA S-a turcit, spurcatul... (Smulgându-şi pârul de durere.) I .a ce i-a folosit atâta carte? Dacă n-a putut să-l oprească de Ia pierzania 5 sufletului?...
                                      FINANŢELE Mai bine rămânea analfabet...
                        RĂZBOIUL
   Eu am prevăzut de mult asta, dar n-am vrut să vă spun. 10 ZUNIS
    în ce mă priveşte, l-am condamnat la moarte. Voi executa sentinţa imediat ce se va reînfiinţa Bizanţul.
                        ÎMPĂRĂTEASA
                           (jale mare)                        15
    Cu astfel de oameni, nu se va mai întâmpla asta niciodată.
O, pasăre Phoenix! Unde eşti, pasăre Phoenix, să-mi dai cenuşa ta să mi-o pun în cap? Când vom mai reînvia noi? Cum? Dacă până şi cărturarii ajung farisei, iar fariseii, vameşi...
                        RĂZBOIUL                              20
    Cumplite vremuri.
                           (Cortina)
                        TABLOUL 13
    Cortul Sultanului
                   MAHOMED                       25
   Când am insomnie, seara, înainte de culcare, iau un atlas istoric cu puţină apă. Şi, aşteptând să-şi facă efectul, urmăresc
852
MARIN SORESCU
cu degetul imperiul hitiţilor... dar peste o clipă trebuie s-o iau de la început, pentru că, de fapt, imperiul hitiţilor e imperiul egiptenilor. .. nu, al asirienilor... al medo-caldeenilor... al perşilor... Dacă aşa stau lucrurile, mă gândesc, pot să dorm şi eu liniştit...
                            STRATOS
    Măria Sa vorbeşte astfel...
                          MAHOMED
                             (oftând)
    Dar nu pot dormi... Sunt nefericit!...
                            STRATOS
    Cuceritorul e nefericit!
                          MAHOMED
    Cucereşti inimi, ocupi ţări una după alta, aduni bogăţii... ei, şi? La orice nivel, sufletul omenesc e măcinat de o imensă nelinişte... care e ca igrasia ce pune stăpânire încet, încet, pe un palat cu temelia în apă...
                            STRATOS
    Poate iubiţi...
                          MAHOMED
    Toţi iubim şi toţi suntem neînţeleşi. Spune-mi unul care a fost înţeles... în dragoste... şi în ce limbă?
                             RADU
                              (intră)
    Iertare, Măria Ta...
                          MAHOMED
    Dacă nu te iertam, aflai asta până acum... (Ii întinde braţul rănit.) Strânge, te rog, pansamentul... Poate-o să dau poruncă să ţi se ia sabia... Nu era înmuiată în venin de viperă de prin munţii voştri?
RĂCEAI A
853
                          RADU
    Nu. (îlpansează.)
                          MAHOMED (către Stratos)
    Iată un om de invidiat... Nimic nu-1 înmoaie. De multă 5 vreme încerc să trezesc în sufletul lui o dramă şi el o rezolvă în modul cel mai simplu: cu paloşul. Nu izbutesc să-l pun pe gânduri, să-l fac să mediteze.
                          STRATOS
    Poate n-are vocaţia tragediei...                                10
                          MAHOMED
    Mă tem că n-o are. Ştie ce vrea şi-o ţine morţiş, dar nu se întreabă ce va urma după ce totul va fi cum vrea el... (încet.) Civilizaţia noastră e de pe acum infectată... Dar asta rămâne între noi... Şi ştii ce-o să se-ntâmple în ţara ta, după ce va veni 15
în atingere  prea mare cu noi, cu armata noastră, cu   oamenii
noştri, cu năravurile noastre?
                          RADU
    Vom avea o pavăză...
                          MAHOMED                                   20
    Da, şi asta... Dar nu veţi mai avea pavăza voastră... vă vom lua dreptul de a ţine sub steag propriu oaste... Domnitorii nu vor sta pe tron mai mult de trei, patru ani... pentru că tronul va fi cumpărat de la Poartă cu aur... Se va căra din Valahia aur cât să poată duce, nu doi cai, ca acum, ci 600 de cai... o lier-ghelie înotând în aur... Sunteţi voi atât de bogaţi?
                          RADU
    Dimpotrivă... e o jale... (Zâmbind.) Şi, la urma urmei, poate nici nu vor mai fi cai.
854
MARIN SORESCU
                          MAHOMED
       Priveşte puţin în viitor... şi vei vedea consecinţele acestui entuziasm al tău... Ce e acuma, dacă o fi aşa cum zici, nu-i nimic... Vom vlăgui energiile...
  5                             STRATOS
       Sultanul glumeşte...
                          MAHOMED
                          (din ce în ce mai tare)
       Vom frânge cerbicia... Vom instaura frica.
  10                            STRATOS
                          (către Rit/iu)
       De ce l-ai zgâriat la mână?
                         MAHOMED
       Ce planuri ai de viitor?
  '5                               RADU
       Mut capitala de la Târgovişte... şi... la urmă... văzând şi făcând...
                          MAHOMED
       Şi după cc mă-ntorc eu?... Că nu-mi convine zestrea, nu
  20 vreau să rămân o viaţă în satul tău... cum o să te aperi de cel pe care-1 vom mazili sau de alţii?... Armata nu ţi-o pot lăsa toată... că soldaţii mei sunt năşii roşi... şi-apoi vreau să mai cuceresc şi-alte noroade. Am aici lângă mine un cartograf de vază...
                            RADU
  25 Iertare, Măria Ta...
                          MAHOMED
       Lasă, lasă asta... Ce facem, mergem mai departe sau ne întoarcem?
RĂCEAI .A
855
                             RADU
                          (stă pe gânduri)
    Mergem mai departe.
                           STRATOS
    V-am spus. N-are vocaţia tragediei...                  5
                             RADU
    Poporul meu înghite imperii... E mic, dar asta face tot timpul... cu asta se ocupă. A mai înghiţit vreo câteva până acum... de ce nu şi pe?...
                        STRATOS                            10
    Da, dar cu ce sacrificii?
                          MAHOMED
    Bravo, aşa-mi placi! Deci, care pe care... Hai să vedem, care pe care. (Către Stratos.) îmi place că e simplu şi linear, nu ca fratele său, îndrăzneţ până la nebunie şi atât de semeţ. Iară un om /5 fericit... mie, fericirea îmi e refuzată... (Strigă.) Locotenent!
                       LOCOTENENTUL
                             (apare)
    Ştiu, mergem mai departe. Turacan, însărcinatul cu paza Dunării, are a vă aduce ceva la cunoştinţă. (Iese si se întoarce cu 20 Turacan.)
                     TURACAN-BEG-OGLI
    Vasele noastre de pe râul Bosna au intrat în Dunăre, azi, mâine, sosesc şi cele de la gurile Dunării.
                        MAHOMED                            25
                      (îi întinde un sul de hârtie)
    Ce e asta?
856
MARIN SORESCU
                      TURACAN-BEG-OGI.I
    O copie după scrisoarea trimisă de Ţepeş prietenului său Matei, Regele Ungariei.
                           MAHOMED
                               (citeşte)
    „... şi mai află că am pus în ţepe 20.000 de turci, în afară de cei arşi sau cei cărora nu li s-a putut găsi capul..." (Ii da scrisoarea înapoi.) E bine. E rău, dar e bine...
                              (Cortina)
             ACTUL III
                         TABLOUL 14
  Scena e goală.
  (Marin Mărin intră cu o legăturică. O pune jos, o desface şi începe să presare cenuşă - asta e în bocceluţă - jăcând o dâră de-a lungul scenei.)
                         O VOCE DE FEMEIE Măi băiete, unde eşti, măă? Intră, mă, în casă, că vin turcii... Ce stai pe drum?...
                         MARIN MĂRIN Nu, că ăia sunt departe... că n-a-nceput să cârâie gaiţa. (E atent.) Când vin străini, ţipă gaiţele-n salcâmi. (Fărăgrijă.) E, he, linde-or fi... (¡ar începe să presare cenuşă.)
                                VOCEA
     Eu ţi-am spus s-arunci cenuşa la gunoi, şi tu ce faci acolo?
                         MARIN MĂRIN Dâră. Să ştie tata pe unde să se-ntoarcă, să nu se rătăcească. .. Am mai făcut-o eu o dată cu tărâţe şi-a lins-o Codin, acum, cu cenuşă... e sigură... numai dacă n-or linge-o cămilele, să-l facă pe tata să rătăcească drumul... (Se aude o gaiţă.) li... îşi începu şi-asta cântecul (Fuge.)
                                 (Cortina)
858
MARIN SORESCU
                          TABLOUL 15
     Vreo şase-şapte jbnei tinereprinse-n horă. Se văd numai de la genunchi în stis. Vorbesc, glumesc, joacă de zor, mutând cu greutate picioarele. In fundal se văd aşezate, cu spatele spre public, câteva ţesturi mari.
                             FLOAREA
     Eu n-am mâncat nici ieri, nici alaltăieri. Când am de făcut o treabă ca asta, ajunez! Era la noi un olar. Când s-apuca de modele noi, postea. Da, da, nu-ţi iese lucrul bun, dacă nu eşti ca lacrima.
                               V1CA
                           (spre Gherghina)
     Saltă, fă, din conci, dă din mână, bâţâi-o, că pierd ritmul. Uite, fă, aşa! (fi arată cum să se legene.) Ori, ce-ai păzit azi-noapte? Că dacă ţi-ar fi fost omul acasă, te-aş fi crezut.
                           GHERGHINA
                               (jucând)
     Greu fără scripcă. II luară şi pe moş Leancâ? Ne mai zdrăngănea aici.
                              TILINA
        S-au dus toţi. Şi ţambalagiu’... şi... solzu’ de peşte.
                               VICA
     Bărbaţii ăştia — unde merg îşi iau distracţia cu ei, iar noi jucăm pe sec... Ia mai toarnă, fă, apă.
     (Floarea ia o găleată cu apă şi-o toarnă în locid unde e hora.)
                              TILINA
     Uşurel, că-mi stropeşti poala.
                           GHERGHINA
     E, acum, parcă mai alunecă.
RĂCEA] .A
859
                           VICA
    încaltea, pleavă o fi destulă?
                           FI.OAREA Pleavă — câtă frunză şi iarbă.
                           (Râd.)                               5
                           VICA
    Dar balegă de cal?...
                           TILINA
    Asta, mai puţin... Caii-s la rezbel... Se balegă-n Dunăre...
                        GHERGHINA                               10
    Ceva tot am găsit noi...
                           VICA
    Da’ pământu’, de bun, e bun... De-aici de unde luarăm e tocmai ce trebuie. Galben... şi clisos... Când se-ntăreşte e... tun. (încetinindjocul.) Mă dor ţurloaiele...                    15
                        GHERGHINA
    Fusele...
                           TILINA
    începu să se-ntărească... Şi eu abia le mai trag...
                        GHERGHINA                               20
    Giovlăiţi acolo, că nu e gata.
                           FLOAREA
        Mai are-o ţâră, dar eu nu mai am nici o vlagă-n mine... TILINA
    Nu    mai posti şi tu ca proasta... Lasă la ale bătrâneţe... 25
«60
MARIN SORESCU
                               RIŢA
              (apare c-o baniţă-n cap. Se opreşte lângă femei)
       Bun lucru! Mă duceam pe câmp cu de mâncare şi-mi făcu-răţi poftă. Râmnii la joc. (Intră in horă şi începe să joace, aşa, cu 5 baniţa-n cap.)
                              TILINA
       Io-te la asta ce drag de viată! Mamă! 1-auzi cum saltă lingu-rile-n oală... Zdranga-zdranga! Aşa, trage-i mereu.
                               RIŢA
  10    Păi, dacă n-om juca acum... (Râde, părăseşte scena.)
                           GHERGHINA
       Aprigă muiere.
                             FLOAREA
                            (opreşte jocul)
  15                            Ho, că-1 frământarăm destul!
        (Se dau la o parte. Se vede acum, jos, grămădi de lut moale.)
                               VICA
       Câte ne-or ieşi?
                           GHERGHINA
  20       Păi, de fiecare câte unu’ mai mare... şi unu’ mai  mic...
   Măcar că le facem oamenilor o bucurie, când s-or întoarce.
                               VICA
       Că bărbatu-meu zice, de fiecare dată, când frânge pita... „Al dracu’ ţest, nu mai coace neam! O să mă pui cu frigarea 25 pe el, să-l burduşesc“. (Se-nchimi.)
                           GHERGHINA
       Păi, al meu nu dete cu el în bătătură?! A zis că afumă floricelele de pe pâine, alea făcute cu coada lingurii ori priscolnicerul... Ştii, pui zeamă de ou şi dai pe pâine şi faci florile...
RĂCEAI A
861
                                 VICA
    Parcă s-au vorbit toţi să nu le mai placă.
       GHERGHINA Nu, că şi ţesturile erau de când lumea... burduşite rău.
                         FLOAREA                                5
    îu! Da’ nu mai pot de oase! Dacă deseară o să mă ia ăla de odihnită... e-he!
                                TILINA
    Dac-o veni.
                         GHERGHINA                             10
    îi dai cu prescurea peste mână.
                                 VICA
    Gata, acum să le croim... Daţi-vă aproape...
                 (Marin Marin vine şi stă pe duci lângă ele.)
                         FLOAREA                               li
    Ăsta nu şade deloc acasă. Toată ziua printre picioarele muierilor.
         MARIN MARIN Zise c-a zis să nu mai jucaţi în ţesturi. Să faceţi zid...
                            VICA                               20
    Cine zici, mă, c-a zis c-a zis?
                          MARIN MARIN Nenea Toma. I-a trimis vorbă muierii lui şi ea m-a trimis cu vorba.
                         MANDA                                 25
                            (intră)
       E lată rău cu păgânii... Iute cu pământul ăsta la gard...
862
MARIN SORESCU
                             VICA
    Facem gard din el?
                            MANDA
    Gard tare, de să iasă zid... Să stăm pitite după el şi să-i pocnim peste fes, peste moţ.
                         GHERGHINA
    Poate cu coada cârpătorului.
                            MANDA
    Nu, cu pietre încinse... Ţesturile de le-avem, le ridicăm în fiare. Facem focul sub ele şi coacem pietre... Când vin ăia, jap! peste gard... Că la noi plouă cu lipii fierbinţi.
                           FLOAREA
    O să le cărăm în poală...
             (ManeLi le spune ceva la ureche. Toate se sperie.)
                            TILINA
    Inspecţie? Păi, atunci să-i arătăm ce zid de apărare fac muierile. Cum ştiu să pună pieptul...
                         GHERGHINA
    Frământăm zidul ca pe pâine, îl spoim cu ou şi facem floricele pe el. Iar când or veni să culeagă floricelele, poc! cu pietricele... La treabă, nevestelor, că e groasă rău...
                            TILINA
    Fir-ar ei de păgâni! Ne sparseră hora! La noi ia bătaie ăl de-ncearcă s-o spargă...
                            MANDA
    Măcar de-ar lua şi Mahomed. Âsta al câtelea e?
                         GHERGHINA
    Al doilea.
RÂCEAI.A
863
                            MANDA
    Şi de cât e ceata, de zece, de cinşpe?
                            TILINA De-aia să punem mâna...
                            GHERGHINA                               5
    Ne sparseră sârba din căruţă şi ne stricară cheful.
                            MANDA
                            (comand/i)
    întoarceţi bombardele cu faţa la vale!
 (Femeile întorc ţesturile din fundul scenei cu faţa spre scenă. Se văd ca nişte 10 guri de foc, luminate.)
                            TI 1,1 NA
                          (către Marin Mărin)
    Du-te, mă, şi spune-i să-i trimită vorbă lui Toma. Să n-aibă ei nici o grijă... Să-i aducă încoace cum or şti, că aici e treaba ¿5 noastră.
                            MANDA
                            (chibzuind)
    Zidul îl croim la fundul grădinilor, sau unde?
                            (Cortina)                              20
                        TABLOUL 16 IZABEIA
             (apare din dreapta, merge la cuşcă, dă să intre, vede că e închisă cu lacătul)
   Iarăşi am rămas pe dinafară.                            -J
                        ÎMPĂRATUL
   Am închis - zdronc! - graniţele.
864
MARIN SORESCU
                             IZABEIA
                          (trăgând de lacăt)
       Deschideţi! Nu sunt vinovată.
                           ÎMPĂRATUL
  5     Avem secrete.
                             IZABEIA
       Faţă de mine?
                            RĂZBOIUL
                         (către Izabela, răstit)
  ¡0    Dacă faci circ, dă-ne şi pâine!
                             IZABEIA
                               (tristă)
     Voiam să-i cânt în strună împăratului. Să-i descreţesc fruntea. ZUNIS
  15    N-am înnebunit cu toţii...
                             IZABEIA
                               (şoaptă)
       Să ştiţi... orice s-ar întâmpla, sunt cu voi. Când aveţi nevoie de ceva... Bateţi în lacăt cu verigheta, discret... de trei ori 20 mai lung, apoi, de şapte, scurt, apoi poc-poc... şi spuneţi ce-aveţi de spus, că-nţeleg.
                             ÎMPĂRĂTEASA în ce pat de campanie să te căutăm? (începe să plângă.) N-aş fi crezut niciodată că în familia noastră imperială... care s-a 25 mândrit întotdeauna cu morala... (Plânge si mai tare.)
                             ÎMPĂRATUL Dar moralul? Ce ziceţi de moralul trupei?
                             IZABEIA
       Dacă puteţi înţelege... încă nu-i totul pierdut.
RĂCEALA
865
                            ÎMPĂRATUI,
                            (foarte tare)
    Ce nu'i pierdut? Ca să ştim, să nu-) mai căutăm.
                            IZABEIA
    Psst! Totul... Nu-1 mai căutaţi. Mă primiţi sau ba?             5
                            ÎMPĂRATUI.
    Nu ne ajung pătrăţelele, mozaicul... Nu încapi în Ravenna... (Râcle.) Fecioarele au fost investite vestale şi trecute la alte treburi feciorelnice.
                            IZABEIA                                  10
                            (către ceilalţi)
    Să vă spun ceva... Dar e târziu...
      (Se aud puşi. Dă şă plece, se întâlneşte cu Radu. ll ia rte nuinâ şi-l trage deoparte.)
                            RADU
    Ce-i cu tine?
                            IZABEIA
                            (încet)
    Veşti de la fratele tău.
                            RADU
                            (în şoaptă)                              20
    Ce?
                                        IZABEIA O şansă... îţi mai lasă o portiţă...
                            RADU
                            (o ia de umeri)                          25
    Să nu încerci să...
                            IZABEIA
      Ascultă. Nu-i timp. Adineauri stăteam pe punte... Aud un clipocit, mă uit... Cineva înotase pe sub apă până lângă corabie...
866
MARIN SORESCU
                                RADU
                                (furios)
        Aiurezi...
                              IZABEIA
  5                           (îl zguduie)
        Crezi odată!... (Şoaptă.) O să treceţi pe lângă o cireadă... Atrage-1 într-acolo...
                                RADU
                               (perplex)
  10     N-am auzit nimic... Mă duc, dau în vileag...
                              IZABEIA (îl sărută)
     Iartă-mă, am glumit... Ce să spui, dacă n-ai auzit nimic? RADU
  15     Ce fel de cireadă? Astea-s bazaconii. Te rog...  Ştiu că eşti
  pusă să mă tragi de limbă... dar cu mine...
                           (Intră Mahomed.)
                            MAHOMED
                                (furios)
  20     Nu e nimeni aici? Cei care păzesc şi nu observă ce se  întâm-
  plă în apă vor fi sugrumaţi pe uscat...
                              IZABEIA
        Dar, ce s-a întâmplat? Ah, sunteţi vânăt. Cum vă zvâcneşte vâna de pe tâmplă. Liniştiţi-vă!
  25                               MAHOMED
        Am zărit cu ochii mei un om care-a dispărut sub apă... ca o vidră... Cine era? Ce căuta? Unde s-a dus?
                              IZABEIA
                        (făcându-se a nu înţelege)
  30     S-a înecat? Vai! Un om în apă?!
RĂCEAI A
867
                          RADU
    O vidră?
                      MAHOMED (bate din palme)
    Locotenent!...                                        5
                      LOCOTENENTUL
                          (apare)
    I,-am prins... Iscoadă de-a lui Ţepeş...
                      MAHOMED
    Pe cine-a contactat?                                  10
                      LOCOTENENTUL N-a suflat o vorbuliţă... oricât de mult l-au schingiuit... Muri cu buzele încleştate...
                      MAHOMED (către Radu)                        15
   Ce fel de om e Ţepeş, de ştie să-şi formeze astfel de ostaşi devotaţi?
                          RADU
    Ala, om? Prealuminate... (Un moment de ezitare.)
                      MAHOMED                             20
    Spune.
                          RADU
   Preaînţelcptule... îmi stătea ca un pietroi pe inimă să vă mărturisesc...
                          IZABEIA                         25
    Radu... uite-te la norul acela...
                          RADU
    ... câ nici eu nu pricep... Taie-n carne vie.
868
MARIN SORESCU
                              MAHOMED Atunci, de ce-1 iubesc toţi aşa?
                               RADU
        De frică. Nu că le-ar plăcea carnea crudă...
  5                          MAHOMED
        N-ar trebui să i se ia tronul unui bărbat care ştie să-şi strunească atât de măiestrit oamenii...
                               RADU
                              (bosumflat)
 io Atunci, nu i-1 mai luăm... Să-i mai dăm încă unul, nu? MAHOMED
                                (rârle)
        îmi place, nu-ţi pierzi cumpătul.
                              IZABEIA
  15   (a trecut printr-un moment de încordare, aşteptând să fie denunţată)
        Beizadea Radu s-a născut într-o miercuri, când sunt trei ceasuri norocoase, nu într-o marţi, când sunt trei ceasuri rele. (Alîntându-se.) Luminate... mai faceţi ceva pentru fostul Bizanţ?
                              MAHOMED 20                             (râzând)
        Eu l-am făcut fost, nu eu l-am fost făcut.
   (Dinspre cuşcă se aude pocea hotărâtă a lui Zunis: „Libertate... Libertate... doar patru silabe.“,)
                              IZABEIA
  25 Fie-vă milă, cuţitul a ajuns la prăseaua de os...
                              MAHOMED
                              (bine dispus)
        Ipochimenii ăştia nu ştiu decât să protesteze...
RĂCEAI A
869
                   LOCOTENENTUL Se ţin numai de mitocoselniţe...
                   ZUNIS şi RĂZBOIUL
                                                          (în cor)
   Până să vină turcii eram liberi, vin ei şi deodată nu mai sun- 5 tem liberi. Cum se explică asta?
                                                   MAHOMED
                   (furios, se apropie de cuşcă)
   Hei! Ce vă lipseşte? Mai vreţi o cuşcă? Una mai mare?
                       ÎMPĂRATUL                           10
   Azi-dimineaţă, călăul ne-a retras dreptul de împotrivire...
                                   MAHOMED Asta-i bună!... Cine i-a permis?
                                                   ÎMPĂRATUL
   I-am suflat că e împotriva uzanţelor, dar el, tufă!     15
                                                   MAHOMED
   Avem nişte călăi cam mocofani. Habar n-au de drepturi. Nici unul n-a auzit de dreptul roman, nici unul de dreptul civil.
                   CORUL GRECILOR
   1 .ibertate!                                            20
                                                   MAHOMED
   Tocmai mergem să eliberăm o ţară mică. (Spre împărat.) In calitate de aliaţi, aş fi dorit să ne consultăm în privinţa câmpului de luptă.
                       ÎMPĂRATUL                           25
   Eu atac primul, ca de obicei. Din faţă. 1 urcul din flancuri şi pe la spate.
870
MARIN SORESCU
                            MAHOMED
       Aş fi vrut să nu te grăbeşti cu darea semnalului... Dar toate astea deseară... după spectacol...
                            ÎMPĂRATUL
  5     Bine, acum du-te, că sunt obosit... Fă-ţi rondul de noapte.
  Prinzi vreunii jucând cărţi, le tai cartea.
       (Sultanul, Radu şi Iztibela se îndepărtează de lângă cuşcă.)
                            MAHOMED
       Ideea o am de Ia răposatul Baiazid... De fapt, a fost a lui
  10 Tamerlan... Baiazid i-a dat doar viaţă... a înfrumuseţat-o... acceptând să fie plimbat, scos în lume, după carul lui Timur cel Şchiop, care mergea însă atât de repede...
                            RADU
                            (visător)
  15    Şi Baiazid purtă o luptă prin părţile astea... Domnul nostru
  era unul, Mircea...
                            IZABEIA O mare victorie a Islamului.
                            MAHOMED
  20                           (enervat)
       Mai terminaţi odată cu lupta aia de la Rovine! Dacă victoria era chiar atât de grozavă, nu ne-am mai fi ostenit noi acum până aici... Fulgerul a săvârşit greşeli. Rău, iute, nervos, nestatornic. Satrap, a suprimat popoare. Ar trebui scos din istorie...
  -’5                            IZABEIÂ
       Ei aşa or fi fost vremurile.
   LOCOTENENTUL Să i se marteleze numele de pe monumente. Nu e greu. Iei ciocanul, dalta, hârşc, hârşc! şi nu mai aude nimeni de el.
RACEAIA
871
                                                     MAHOMED
    Se îndepărtase de la credinţă... A, mi-am adus aminte. Locotenente, pune-1 la dispoziţia aliaţilor, (li întinde un Coran.)
Cu arma asta vor învinge şi ei. De-asta venisem...
    (Locotenentul ia Coranul, se apropie de cuşcă şi-l strecoară împăratului.) 3
                                                     ÎMPĂRATUL
                                                 (uitându-se la carte)
                                 Şi pe-asta aţi legat-o... în piele...
                                                     MAHOMED
    încercaţi să înţelegeţi...                                io
               (Cei din cuşcă se strâng roată şi răsfoiesc cartea.)
                                   ÎMPĂRĂTEASA Ce Dumnezeu - de-a-ndoaselea!
                               ZUN1S
    Ar putea fi şi mai rău... Şi aşa, dar şi altmintrelea, şi „Amin“ ¡5 la mijloc... Se anulează totul...
                                                     MAHOMED
    încercaţi să înţelegeţi.
                                                    ÎMPĂRATUL
    Nu am nevoie de nici o carte. Sensul secret al istoriei l-am 20 aflat adineauri. Ghici de unde? Din viaţă!
                                                     MAHOMED
                          (prefăcându-se curios)
    Nu mai spune! Acum, că suntem între noi, poate mi-1 împărtăşeşti şi mie...                                        -5
                       ÎMPĂRATUL Nu împărtăşesc musulmani şi păreri contrarii.
872
MARIN SORESCU
                           MAHOMED
       Nu rimează. Hai, zi-i!
                           ÎMPĂRATUL
                            (confidenţial)
 5 Dacă nici istoria n-o fi având hazul ei... (Hâde.)
                                                      MAHOMED
                               (râde)
       Asta-i tot? Nu-i o vorbă lipsită de duh.
               (lese, urmat de Radu, IzabeLi şi locotenent.)
 10                             ÎMPĂRĂTEASA
                           (către împărat)
       Mai bine tăceai!
                            ÎMPĂRATUL Pontul Euxin e de mult o mare turcească!
 15                             ÎMPĂRĂTEASA
       Nu trebuia să-i spui.
                                                     ÎMPĂRATUL
       A... (începesă ţopăie.) L-am păcălit... L-am păcălit... Nu era ăsta sensul secret al istoriei... ci cel alăturat... (Ţopăie şi mai tare.)
 20                                   ZUN1S
       Câtă vreme nu ne organizăm noi, cei dinăuntru, n-o să ne organizeze nimeni.
                                                           (Cortina)
                                                  TABLOUL 17
 25 Armata turcească a trecut Dunărea.
                            UN OSTAŞ Unde e, măă? (Strigă tare.) Undee?
RĂCEA! A
873
                     AL DOILEA OSTAŞ
                     (răspunde din altă parte)
    Nu se vede nici o cetate.
                         UN OSTAŞ
    De atâta timp târâm după noi namila asta de tun. Cel mai 5 mare din lume.
                     AI, TREILEA OSTAŞ A muşcat din zidurile Bizanţului.
                         ALT OSTAŞ
    O sută de perechi de boi trag mormanul de fontă. Două 10 alaiuri de zdrahoni împing din spate cu pârghii şi dau bice.
        (Se aud îndemnuri: Hăiăă! Hai odată! Hăis! Cea! Cea!)
                     Al, TREILEA OSTAŞ
    Ghiuleaua e cât baniţa.
                         ALT OSTAŞ                              15
    Bubuitura se   aude                 peste mare.
                         UN OSTAŞ
    Unde loveşte face o groapă adâncă, iar creştinilor le pune şi-o cruce. (Râde.)
                         ALT OSTAŞ                              20
    Unde e cetatea? Toată armata noastră se freacă la ochi, dar n-o vede.
                         VOCI
    Ne-au crăpat buzele de sete. Cerul gurii e uscat ca deşertul. Mâncăm praf. Ne sar ochii lângă fântânile otrăvite.             25
                         UN OSTAŞ
    Staţi! Se văd crenelurile. Allah fie binecuvântat! Ce mân-dreţe de fortăreaţă! la lungiţi-vă gâturile.
874
MARIN SORESCU
                                                              VOCI
       Nu vedem nimic. Ba, iat-o!
                         AI. DOILEA OSTAŞ Pregătiţi tunul...
  5                            ALTE VOCI
       Ha, ha, ha, e mirajul... Ăştia pictează cetăţi pe aer şi ni le fâlfâie, ca să ne înnebunească de tot... Ha, ha, ha...
                                                       MAHOMED
                                                         (intră furios)
  10    Hai, ce vă zgâiţi? Am ajuns, dăm bătălia.
                                                        UN OSTAŞ
       E păcăleală, Luminăţia Ta. Oricât ne-am apropia, ea se îndepărtează.
                                                       ALT OSTAŞ
  15    Ăştia încearcă să ne atragă în cer...
                                                                                     UN OSTAŞ (strigând)
       In ce?
                                                       ALT OSTAŞ
  20    în cer... ca după aia, ei, de jos, să ne înţepe în călcâi. Să
  ne tragă în ţeapă. Eu zic să ne-ntoarcem.
                                                      MAHOMED
       Tu rămâi aici. Omorâţi-1 pe-ăl de-a vorbit acuma. Trageţi cu tunul în fata morgana!
  25                               VOCI
       Am înţeles.
RĂCEAI A
875
                        MAHOMED
    Trebuie cucerită ruai întâi această fortăreaţă din cer a iui Ţepeş. (Comanda.) Foc! (Se aiute o bubuitură teribilă. După ce se termină ecoul.) E tot acolo. Foc!
                        UN OSTAŞ                             -5
    Tragem, da’ 1111 arde... Ce să sară în aer, dacă ea e de aer, gata sărită...
                    (Vacarmul mai multor bubuituri.)
                        AI.TE VOCI
    Ha, ha, ha... Sultanul ne-a îngăduit să executăm nălucile 10 valahilor. De atâta vreme încercăm să dărâmăm o iluzie de pe coviltirul Bărăganului.
                        MAHOMED
                        (comandă întruna)
    Foc! Foc! Aşa, băieţi... (Pe alt ton.) Când isprăvim umbrele, /5 stafiile, închipuirile, vom da şi de oamenii vii, care-şi poartă nălurile sus, ca pe nişte steaguri.
                               RADU
                        (apare lângă Sultan)
    începutul e bun. S-alege praful.                         20
                        MAHOMED
    Sub paşii noştri, ţara ta rămâne scorojită ca un pergament mâncat de molii...
                               RADU
    Ei, dar la prima ploaie...                               25
                        MAHOMED
    Ori la prima vărsare de sânge... (Comandă.) Foc!
876
MARIN SORESCU
                              RADU
       De câte ori 1-aud, îmi pun degetele în urechi. Puneţi o echipă de spahii să se uite în fiecare groapă de tun, poate descoperim şi cetatea Helis. Ştiţi, capitala getului Dromichet.
  5                             MAHOMED
       Aveţi şi cetăţi îngropate, în afară de cele cocoţate deasupra realităţii?
                              RADU
       Da. Numai din cele îngropate. Mirajul provine de la cele 10 vechi, de pe vremea dacilor şi a romanilor, care sunt pomenite de istoricii greci, se şi văd, ca bunăoară aceasta, dar când te apropii dispare. Să se uite bine prin gropi, poate le dibuim...
                          MAHOMED
                              (enervat)
  15 N-am venit pentru săpături arheologice, ori ca să punem viţă de vie...
                             RADU
                             (râzând)
       Aţi băgat spaima şi-n ciori, he, he! Uitaţi-vă la ele. Şi-au 20 luat cuiburile în gheare şi-au plecat să clocească într-o zonă geografică avantajoasă.
                          MAHOMED
                             (domolit)
       Mă, da’ frate-tu ăla e tare de ureche... El n-aude vacarmul 25 ăsta? (Pe alt ton.) Greşeala mea e c-am venit aici cu toată artileria, când era de ajuns un pâlc de spahii. De ce ne împiedicăm noi? De nişte garduri de nuiele! în loc de creneluri, pârleazuri. Satele se numesc Coşereni. Cauţi ostaşii şi dai de popândăi, care, una-două, intră-n găuri. Eu m-aş întoarce...
30                              RADU
       Nu se poate...
RĂCEAI A
877
                        MAHOMED
   Mi s-a urât de când tot merg... Nici peisajul nu e interesant... Hai, hai... şi...
                        RADU
   Bine că nu mergem înapoi.                              5
                        MAHOMED
   Câmpia asta nesărată zici că a fost fund de mare?
                        RADU
   Aşa se spune... Grânar şi rezervor de dropii, cele mai mari păsări din Europa.                                        ¡0
                        MAHOMED
                        (scârbit)
   Nu-mi plac fundurile de mare.
                        RADU
   S-ar părea că de aceea şi voiţi să le cuceriţi. (Pe alt ton.) M-a 15 apucat o melancolie... şi nu ştiu de ce.
                        MAHOMED
   De atâta timp tu îmi spui poveşti despre locurile pe unde trecem... Că uite un gorgan, că uite iepurele. Şi asta e tot. An schimbat sezonul, câteva perechi de cai... Numai schimbarea 20 Domnului văd că-ntârzie...
                        RADU
   Să nu fie Luminăţia Ta mai nerăbdător decât mine. Ui-taţi-vă la vulturii aceia de pe cer.
                        MAHOMED                             25
                        (râzând)
   Găile şi uliii s-au prefăcut în vulturi?
878
MARIN SORESCU
                           RADU
       Or fi simţind apropierea bătăliei... Şi, vedeţi sus? (Avântat.) Ce albastră e bolta pe la noi! Aţi auzit de albastrul de pe la noi?
                           MAHOMED
 5     Allah se va simţi bine într-un cer ca de lapis-lazuli. Iartă-mă
 că-ţi vorbesc semipreţios.
                           RADU (cu intenţie)
       Şi Mahomed?
 10                             MAHOMED
       E trimisul lui aici pe pământ.
                           RADU
       Pe pământ, da, dar nu aici.
                           MAHOMED
 15    Nici nu te-ai văzut cu caftan şi-ai şi început să ai replică.
                           RADU
       Asta, ca să nu lăsăm discuţia să lâncezească.
                           MAHOMED Parcă văd c-o să faci şi tu ca Ţepeş.
 20                                RADU
       Măria Ta...
                           MAHOMED
       Ei, lasă, c-o să fie bine. Azi-mâine eşti Domn. (Sfătos.) Să nu faci prostia să-ţi torni singur apă când te speli pe mâini. Ori să 25 te ştergi singur cu peşchirul. Creezi funcţii speciale pentru asta.
RĂCEAI A
879
                         RADU
    Ştiu, c-ara luat seama cum e pe Ia Stambul. N-am pierdut timpul degeaba, am tras cu ochiul la civilizaţie. M-am şi gândit pe cine să pun ibricar şi pe cine să-l numesc peşchirgiu.
                         MAHOMED                            5
    Şi să ai multe slugi. Auzi, Radule. Multe slugi la Curte. Faci un pas, dai de-o slugă, faci alt pas, dai de altă slugă, al treilea pas nici nu-1 mai faci, că-1 face o a treia slugă, care-ţi ghiceşte intenţia. Şi fiecare servitor nu trebuie să facă decât un singur lucru, sau chiar nici unul... Altfel, se încurcă între ei. (Pe alt ton.) 10 Cum te îmbraci tu şi cum îi îmbraci pe dregători? Te-ai gândit la asta? Cade tot în atribuţia Domnului.
                         RADU
    Nu ne lăsaţi nici iţarii?
                         MAHOMED                           15
    Nu.
                         RADU
    Atunci, şalvari de sus până jos.
                         MAHOMED
    Da, şalvari şi ciocşiri. Apoi, ori ilicul ori anteriul. Peste ante- 20 riu, să se încingă Ţara Românească, aşa, frumos, cu taclitul. Pe deasupra, fiecare supus al nostru să-şi pună binişul îmblănit ori giubeaua.
                         RADU
    Dar îi lăsăm Domnului caftanul...                     --5
                         MAHOMED
    Atât cât l-o putea duce... Iar pe cap... ce credeţi c-o să purtaţi voi, ăştia din nordul Dunării, pe cap?
880
MARIN SORESCU
                                   RADU
                                  (rugător)
        Luminăţia Ta, te rog, nu fesuri. Orice, dar nu fesuri! Că mă cert cu poporul. Ştiţi, e vorba de credinţă. (După o pauză,
  5 văzând că Mahomed tace.) Işlicul cred c-ar merge.
                               MAHOMED
                                  (hotărât)
        Nu. Calpacul. Că e mai greu, iar voi aveţi miei mulţi, nu se pune problema blănilor. Altă problemă se pune. Ce crezi: io or să primească boierii tăi moda asta?
                                   RADU
        A, imediat. Boierii, cuconetul. Mai greu îmi va veni cu prostimea târgurilor şi cu ţăranii...
                             MAHOMED 15                            (visător)
        Toată Curtea ta să fie atlaz şi-o catifea şi-un suliman, înţelegi?
                                   RADU
        Moda se ia imediat.
                             MAHOMED                                     ]
  20                            (visător)                                J
        Să stea licheaua turcită pe sofa, aşa, într-un cot, să tragă din j
  narghilea, să dea bacşiş pişicherilor şi samsarilor, ca să scape de    j
  haraci, de belele şi dandanale... şi să nu fie în stare să se scar-pine singur după ureche, necum să mai pună mâna pe sabie.
  25 Noi o să fim cu sabia.
                                   RADU
        Vreţi să ne moleşiţi...
                             MAHOMED
        Da, avem nevoie de moleşeala voastră... că sunteţi prea iuţi.
  30 Prea greu de prins... Ce zici, or să vrea?
RĂCEAI .A
881
                            RADU
    Boierii care nu sunt de acord îi schimb, mă înconjor de oameni credincioşi... dar mai greu e cu ţăranii... pe ei, dacă-i schimbi...
                         MAHOMED
    îi desfiinţăm! Luăm pământurile şi le dăm mănăstirilor. Mănăstirile le umplem de greci... mi-a spus Stratos câ are el nişte prieteni în Fanar, foarte dibaci în a stoarce lapte şi din piatră seacă. Ce zici de chilipir?
                            RADU
                            (supărat)
    Vă bateţi joc de mine... Cum adică?
                         MAHOMED
    Deloc! Nici nu-ţi dai seama ce pas important faci. Mergem mai departe.
                            RADU
    Mergem.
                         MAHOMED
                         (privind in zare)
    în sfârşit... o cireadă de vite.
                            RADU
                            (se uită)
    Mda... Boi, vaci... la păscut... Se vede că au fost lăsate de sătenii bejeniţi.
                         MAHOMED
    Ce-i mogâldeaţa aia?
                            RADU
    A, văcarul! Asta trebuie să fie prostul satului.
                         MAHOMED
    Deştepţii şi proştii în vremuri proaste... Poate aflăm ceva... (Coboară din căruţă şi-o ia intr-o parte.)
882
MARIN SORBSCU
                         RADU (sare şi-l opreşte)
       Nu vă depărtaţi singur de grosul oastei.
                           MAHOMED 5                                (râde)
       Acum o să mă sperii de-un văcar?
                             RADU
       Nu, nu-i bine...
                         MAHOMED
 10    Văd că mă păzeşti straşnic... Adio, libertate, adio... (Seîn-
  toarce.) Repede un pâlc de ostaşi să-l aducă pe văcarul acela încoace.
                      LOCOTENENTUL
                       (de undeva din spate)
       înţeles.
 15                              MAHOMED
                          (după o pauză)
       Şi, zi, aşa - fund de mare.
                         RADU (atent la cireada)
 20    Mda... ros de nevoi... Uite-te, Măria-Ta...
                         MAHOMED
                            (privind)
       De necrezut...
                          VĂCARUL
 25                 (apare legat şi îmbrâncit in scenă)
       ’Neaţa.
  LOCOTENENTUL Uitaţi-vă, ce zdrahon! Cireada era tot de formă. Vaci manechin. Doar pielea. înăuntru, ostaşi. Şapte inşi în şapte boi...
RĂCEAI A
883
                       MAHOMED (către Văcar)
   Boi sau vaci?...
                       VĂCARUL
   Vite cumsecade. Aşa mi le-au dat în primire, aşa le-am luat. 5 LOCOTENENTUL Şapte inşi, mai să dovedească un pâlc întreg...
                       MAHOMED
   Ce planuri aveaţi?
                       VĂCARUL                                   io
   Să pasc vitele... să se-ngraşe, ca de când cu vremurile astea... nici nu mai plouă... ori plouă prea mult. Au ajuns numai pielea şi osul...
                       RADU
   Numai pielea... că osul...                                    ¡5
                       VĂCARUL
   Vite... dobitoace...
                       MAHOMED
   Ce vite, dacă erau burduşite cu haiduci?
                       VĂCARUL                                   20
   Nu ştiam c-au intrat în ele şi le-au mâncat pe dinăuntru.
E adevărat c-am aţipit o ţărişoară adineauri...
                  LOCOTENENTUL S-a luptat şi el ca un centaur! Abia au reuşit  să-l prindă.
L-au înconjurat vreo cincisprezece de-ai noştri... Patru din ai -’5
lor au murit... Trei au reuşit să fugă... Aveau caii ascunşi în pădurice...
                       RADU
   Caii tot tu îi păzeai?
    884                 MARIN  SORESCU
                         VĂCARUL
      Tot.
                         MAHOMED
      Cine ne pândea din cai? (Râzând.) Ţepeş nu era în vreun 5 armăsar? Tare aş fi vrut să-I călăresc...
                         VĂCARUL
      Nu ştiu... că eu păzesc vitele...
                         MAHOMED
                         (enervat)
  io Ce vite, dacă erau soldaţi?
                         VĂCARUL
      Când mi s-au dat în primire, mi s-a spus că sunt vite. Cică: du-te, paşte-le pe izlaz. Şi tocmai s-a nimerit să treceţi pe lângă ele. Şi tocmai s-a nimerit să fie cineva înăuntru.
  15                          RADU
      Cu săbii, cu topoare...
                         VĂCARUL
      Cu ce-a dat Dumnezeu... Mai mult topoare. Eu aş zice să vă întoarceţi de unde-aţi venit, că uite, nu mai putem stăpâni 20 nici vitele. Sar ca şi câinele turbat. Ce să le facem? N-aveţi ce căuta la deal...
                         MAHOMED
      Unde?
                         VĂCARUL 25 La deal... (Arată spre munţi.)
                         MAHOMED
      Nu sunt munţi?
                         VĂCARUL Deocamdată, dealuri.
RĂCEAI A
885
                         MAHOMED
                         (râzând)
   Şi te pomeneşti ca, în dealurile astea, Ţepeş al vostru a băgat nişte munţi... Şi numai ce-o să-i răstoarne peste armia turcească.                                                  5
                         VĂCARUL
   Eu aşa chibzuiam. Şarpele, dacă-1 doare capul, iese-n drum.
Ce vă trebuie? Faceţi cale-ntoarsă. N-o să aveţi mâncare, nutreţ de vite, nici atâta... Câmpul e ca balega uscată... Nu mai sunt bucate, nu nimica... (Râzând.) Cum s-ar zice, suflă Golanul... 10 Noi, Crivăţului îi zicem Golanul. Acum o să-l poreclim tot aşa şi pe ăsta de la miazăzi.
                         RADU
   Ştiu că voiaţi să-l prindeţi viu pe Sultan şi pe mine odată cu el...                                                   li
                         VĂCARUL
   Eu nu voiam nimic. Eu îmi păzeam vitişoarele. (îngrijorat.) Ce-o să le spun diseară în sat? Unde e cireada? Or să-ntrebe.
Ce să le-ndrug?
                         MAHOMED                           20
   N-o să mai apuci să le spui nimic.
                         RADU
   Nici măcar cu limbă de moarte.
                         VĂCARUL
                         (calm)                            25
   Mă omorâţi?
                         MAHOMED
   Te jupuim de viu. Şi-n pielea ta o să băgăm un bou adevărat... Ha, ha... Nădăjduiesc să-ncapă!
886
MARIN SORESCU
                                VĂCARUL
       Dacă e pe-aşa... atunci, de ce nu intră chiar Luminăţia Ta? Ar fi mai nimerit, că drumurile noastre sunt cu primejdie. Şi tot ar mai rămâne loc şi pentru un viţel ca dumnealui. (Araţi 5 spre Radu.)
                               MAHOMED
                             (răstit)
       I.uaţi-1! Beliţi-1!
                             RADU
  10    Bine, mă, omule, aşa se vorbeşte cu 1 .uminăţia Sa Sultanul?
                                VĂCARUL
       Eu am o viţică şi-o cheamă Sultana. Când nu mă ascultă, o mai croiesc şi cu bâta. Dar aia e mai deşteaptă. Stă în ţarc, n-o ia razna peste câmp ca voi.
  o              (Locotenentul îl scoate din scenă pe Văcar.)
                               MAHOMED
       Ca să vezi de ce atârnă soarta omului. Puteam fi mort, dacă nu mă opreai la timp...
                                  RADU
  20    Pe pământul meu, e de datoria mea să vă păzesc... (Oftând.)
  Deşi, deocamdată, pământul nu e al meu.
                               MAHOMED
       Să mergem.
                                  RADU
  25                            (îngândurat)
       Şi să nu uităm că, dacă alunec prea departe cu toate astea, vine Ştefan peste mine şi-mi sparge casa, îmi ia nevasta, fata, tot. Acum cică şi-a întărit cetăţile de la Nistru şi-o să fie cu ochii pe noi. li plac femeile de peste Milcov, nevoie mare, şi pe toate
  30 se pune să le apere şi se arată foarte priceput în războaie.
RĂCEAI A
887
                        MAHOMED
    într-un an-doi, terminăm cu el. Asta e mic de stat, n-are voie să domnească mai mult de cinci-şase ani. Că e mânios şi, în loc să vină să ne sărute mâna, umblă cu soli pe la polonezi, pe la Doge. Mi-a spus Stratos tot. Ştefan e leit Ţepeş, doar că 5 în loc să tragă în ţeapă, face biserici, cu aceeaşi cruzime.
                                    RADU
    I-a potrivit dracu’ cu domnia în acelaşi timp... (Pe alt ion.)
Şi cum se numeşte ăla de aduce ligheanul?
                        MAHOMED                             10
    Mataragiu...
                                    RADU
    Da, pentru postul de mataragiu cred c-o să organizez un turnir... şi care învinge, duce ligheanul...
                        MAHOMED                             15
    Bravo... Să dăm pinteni!
                                   ( Cortina)
                               TABLOUL 18 SAFTA
    Am făcut o fasole bătută, o nebunie! Cu rântaş de ceapă 20 prăjită. Am scos varză acră din putină şi-am pregătit-o cu puţin ulei şi piper. Să-ţi lingi degetele. (Cu oarecare teamă.) Am tăiat cocoşul...
                    DOAMNA STANCA Nu trebuia să-l tai. O să se supere. E şi vineri. Posteşte. 25 Ţinea mult la cocoş. O fi ostenit.
888
MARIN SORESCU
                                  SAFTA
       Tocmai de-aia. O să aibă o foame de lup. Şi-apoi, dumnealui - dacă nu mănâncă ciorbă, îl doare capul. Ani făcut-o cu zeamă de varză. Acră! Nişte ardei iuţi.                '
  5                          DOAMNA STANCA
       Ţuică?
                                  SAFTA
       Am scos cu tâlvul din butoi. Câteva ţoiuri înainte... (Plescăind din buze.) Mamă, mamă! A trebuit să aplec butoiul într-6 10 parte, nu mai ajungea tâlvul... Când s-o fi băut, măiculiţă, un butoi?
                           DOAMNA STANCA
       Cu luptele astea? Şi-apoi, nici n-am apucat să culegem toţi prunii. Ştii bine că se frângeau crengile de prune motrune, dar 15 tocmai atunci s-a întâmplat războiul ălălalt.
                                  SAFTA
                            (început de îngrijorare)
       Da-ntârzie...
                       DOAMNA STANCA 20    Şi mie mi se pare... A cam trecut timpul... de multişor.
                                  SAFTA
       Altădată, dacă începeau bătălia de dimineaţă, pe la prânz făceau ce făceau şi te pomeneai cu ei la masă.
                       DOAMNA STANCA 25    Dumnealui zicea: gata! Care-mi torni să mă spăl?
                                  SAFTA
       îi turnam apă cu cana, din vadră, se spăla pe mâini şi pe ochi cu apă rece... şi se aşeza la masă. Până ce-şi făcea crucea, şi înghiţea vreo trei îmbucături.
RĂCEAI A
889
                                DOAMNA STANCA
                                       (oftând)
    După aia trebuia să-i punem ventuzele. Nu ştiu ce om am luat, Doamne! Una, două, răceşte.
                             SAFTA                                  5
                                        (reproş)
            Nu răceşte decât în bătălii. Dumnezeu ştie cum o fi pe-acolo!
Se foiesc toţi în toate părţile, se face curent, năduşesc!
                                DOAMNA STANCA
    Uneori se băteau în ploaie. Cu flanelul ud în spinare, închi- w puieşte-ţi! (Ascultând cu atenţie.) Ia vezi, parcă a scârţâit poarta.
                                       SAFTA
                                  (se uită pe fereastră)
    Linia e pustie. Vântul... (îngrijorată.) Şi i se răceşte ciorba, încălzită, parcă nu mai are gustu’ ăla.                            15
                                DOAMNA STANCA
                                     (pe gânduri)
    Dacă-ncepea bătălia pe la prânz, aşa, pe la chindie, numai ce-i auzeam... trap, trap, pe şleau... Plini de praf, de sânge... Veneau la masă.                                                    20
                                       SAFTA
    Ori, dacă vedeau că e rost să ţină toată ziua treaba, trimiteau vorbă să le aducă muierile de mâncare. Se dădeau deoparte şi mâncau pe rând. Turcii, mulţi câtă frunză şi iarbă, puteau să lupte şi cu burta goală... nu se cunoştea. Dar dumnealui avea 25 o vorbă: cui îi e foame, întâi să mănânce şi la urmă să facă pe viteazul.
                                DOAMNA STANCA
                             (surâzând)
    Şi numai ce se repezeau ai noştri, sătui, de după copaci! 30 Credeau păgânii că au venit ajutoarele din Moldova, ajutoarele din Ardeal... şi-o luau la fugă... (Neliniştită.) Nu se vede nimic?
890
MARIN SORESCU
                                   SAFTA
                                  (priveşte)
    Nimic... linia pustie...
                            DOAMNA STANCA
    Parcă mă ia, iaca, o nelinişte. Avusei şi un vis rău azi-noapte... (Înfiorata.) Se făcea că venea, aşa, o apă mare...
                                   SAFTA
                                  (speriată)
    Tulbure? Asta e Dunărea. Au trecut turcii prin ea şi-au tulburat-o cu caii, cu cămilele pline de praf pe copite. Axn auzit că turcii vor să se mute aici la noi. Să ne ia pe toţi robi la Ţarigrad şi ei să se mute acilea.
                            DOAMNA STANCA
    Satul e ca şi pustiu. Ia slujba de aii-dimineaţă n-au fost decât muierile şi copiii.
                                   SAFTA
    Dar dacă s-a slujbit fără popă, rugăciunile noastre n-or fi fost bune?
                            DOAMNA STANCA
    Se spune: slujitul.
                                   SAFTA
    A citit preoteasa în locul popii... că şi ea e tot cultă.
                            DOAMNA STANCA
    Popa Stan a-ncins sabia peste anteriu şi s-a dus cu Toma. Zice preotesei: „începi tu slujba, de-o fi să-ntârzii...“
                                   SAFTA
    Toată iarna ne rugarăm: ba să dea Dumnezeu un ger mare să-ngheţe Dunărea şi să crape caii sub turci... Ba să se-nmoaie gerul Bobotezii, să se mai dezgheţe oleacă, să nu vină ăia prea
RĂCEALA
891
repede, să nu alunece pe gheaţă... Ne-a ascultat Ăl de sus -săracul. A-ngheţat gârla, apoi a dezgheţat-o.
                              DOAMNA STANCA
    Da’ pe turci tot nu i-a-mpiedicat.
                           SAFTA                               5
    Pe turci, pasă-ini-te, trebuie să-i oprească ai noştri. De-alde Toma, de-alde Vodă. De-aia sunt oameni: să se-ncontreze.
                              DOAMNA STANCA
                                     (ofiând)
    Dacă nu treceau atât de mulţi păgâni pe podul de vase... 10
                                     SAFTA
    Bine că spuseşi, de mult voiam să te-ntreb: cum e ăla pod de vase? (Ezitând.) De străchini?
                              DOAMNA STANCA
                           (râde)                             15
    De corăbii... măicuţă...
                           SAFTA
            Aha... înţeleg... De corăbii... de le mai zice şi străchini...
                              DOAMNA STANCA
    Vase. . .                                                 20
                                     SAFTA
                                     (uimită)
    ĂJa de bătu toba adineauri - ce credea el, c-o să lăsăm casa pustie şi-o să plecăm lelea? Unde să ne ducem de la socoteala noastră? De la rost, de-aici?                                 25
                              DOAMNA STANCA
    Mulţi şi-au spart agoniseala. Şi-au pus boii la jug, şi-au plecat în bejenie. Bine că au carele două proţape... că nu ştii în care parte trebuie să fugi... Vremuri grele am apucat.
892
MARIN SORESCU
                                  SAFTA
       Ce-o’ fi având turcii cu noi, măiculiţă?
                            DOAMNA STANCA
       Păgâni!
  5                            SAFTA
       Nu se trag şi ei tot din daci şi romani?
                            DOAMNA STANCA
       Da’ de unde!
                                  SAFTA
  10 Da’ din ce mama diavolului, Doamne iartă-mă, că m-au
  albit. Una, două, vin păgânii... Am optzeci de ani şi am albit din cauza lor. De când mă ştiu, una-două, că vin păgânii... veni-le-ar numele! Lua-i-ar apa! (începe să plângă.) Din cine se trag?
                       DOAMNA S TANCA 15                Din pustiurile lor... din nisipuri...
                                  SAFTA
       Uliuliu! (După o pauză.) Unii, cică-ar fi venit sfârşitul lumii, lo-te c-aşa e! Dac-o să auzi tu goarnele sunând... la Judecata de Apoi, să-mi spui şi mie... că mie-mi cam ţiuie urechea... 20 M-o fi ajuns bătrâneţea... cu toate că aş mai avea ceva vlagă. Adineauri am râvnit la murături... Mâneai o gogonea...
                            DOAMNA STANCA
                                 (pe gânduri)
       Povestea Toma de unul, un ostaş care tot aşa a primit ordin 25 să fugă... să se retragă în munţi, din cauza năvălitorilor care erau prea mulţi. Şi el zicea: „Ferească Dumnezeu! Nu dau înapoi nici un pas. Rămân aici până veniţi voi“. Şi şi-a săpat singur groapa, vorbind cu ceilalţi ostaşi, de una de alta... şi când nu s-a mai văzut din groapă, a zis: „Gata“ — şi ăilalţi au 30 pus pământ pe el...
RĂCEAI A
893
                                   SAFTA
    Aşa, de viu?
                            DOAMNA STANCA
    Asta i-a fost voinţa. De viu - şi-n picioare. Cu sabia-n mână. Zice: „La întoarcere, treceţi pe-aici şi mă luaţi, odihnit 5 de veci. Eu nu pot să dau înapoi...“
                                   SAFTA
    Şi l-au luat?
                            DOAMNA STANCA
    Nu l-au mai găsit.                                      10
                                   SAFTA
    Cine ştie pe unde i s-a dus sufletul.
                            DOAMNA STANCA
    Dar şi rezbelul are socotelile lui. Te mai faci că dai înapoi, te mai faci că-ţi place străinul... Până-ţi vine bine... la-ndemână... /5
                                   SAFTA
                   (merge la măsuţa cu trei picioare şi dă un şervet la o parte de pe mămăligă)
    Ce-o fi cu băiatul?
                   DOAMNA STANCA                            20
    Omul ăsta al meu parcă nici n-ar fi căpitan de oaste. Luptă mai dihai ca un soldat prost.
                                   SAFTA
    Nu l-o fi lăsat Vodă să vină la masă.
                   DOAMNA STANCA                            25
    Te pomeneşti că-1 ia şi pe Măria Sa... O fi stând să-l aştepte. .. Ştii... c-a mai mâncat o dată aici... şi i-a plăcut. (Evocând.) Tot aşa, îl aşteptam peToma şi ne pomenim c-un străin.
                                   SAFTA
    Un drumeţ. „Bună seara“ zice: „sunt de pe drum, n-aţi vrea 30 să-mi daţi un ulcior cu apă?“
894
MARIN SORESCU
        DOAMNA STANCA M-am uitat la el... era ostenit, plin de praf şi parcă sângera. I-am dat să se spele. I-am legat rana de la braţ c-o cârpă, i-am dat o cămaşă curată de-a lui Toina şi l-am pus la masă...
  5                                SAFTA
       A mâncat de post, că era după lăsata secului. Ştiu că aveam turtă caldă cu murături şi...
                         DOAMNA STANCA Şi cam atât... că tot aşa, pustiiseră unii, vara. Dar i-a plă-10 cut... Mulţumeşte şi pleacă. Şi după aia vine şi Toma, tot aşa, fără arme, fără cal, fără nimic... Zice: „pierdurăm bătălia, ne-am împrăştiat... ca puii de potârnicbe... Şi Vodă e rănit la mâna dreaptă“.
                                     SAFTA
  15 Ala era chiar Domnul Vlad!
                         DOAMNA STANCA Păi, cum îţi spun, că după aia, când l-a întâlnit pe Toma, i-a zis: „Mă, o să mai vin pe la tine, să mănânc murături cu turtă caldă. Ce bune-au fost!“ (Râde.)
  20                               SAFTA
       E adevărat că frate-su s-a turcit la Ţarigrad şi-acum a venit cu păgânii să-l dea jos de pe tron?
      DOAMNA STANCA Nud biruie ei pe Vodă. Asta ştie cum să se bată. Fuge, 25 se-ntoarce, se face că se lasă... şi numai ce odată dă iama cu oaste ieşită ca din pământ... (Pauză.) Bătălia de azi, îmi spunea mie Toma c-ar fi importantă, a mai mare. A mai grea.
                                    SAFTA
       Care pe care.
k
RĂCEAI .A
895
                        DOAMNA STANCA Nu cred să-i fi răzbit pe-ai noştri. (Ascultând ai atenţie.) Ai, n-a scârţâit portiţa?
                               SAFTA
    A, nu... Poate mai trece vreun car întârziat spre munte... 5 Or fi fugit şi ăştia ai lui Istrate... Muierea e lăuză... cum s-o fi încumetat să plece la drum?
                        DOAMNA STANCA Ba se-aude portiţa scârţâind...
                               SAFTA                                    10
    O fi românul...
                        DOAMNA STANCA El e, îl cunosc după paşi... Ba nu! (Sare la fereastră.) Aoleu! Turcii!
                               SAFTA                                    15
    Cine?... (Stăpânindu-si emoţia.) Repede la beci — acolo. Ne ascundem printre butoaie. Să le luăm mămăliga...
                        DOAMNA STANCA Las-o, că e rece. (Zgomot mare afară.)
                               (Cortina)                                20
                    TABLOUL 19
    Papuc, cu un pâlc de ostaşi, îmbrăcaţi toţi în straie turceşti, dau buzna în casă.
                          PAPUC
                    (văzând mămăliga pe masă)                 25
    Ordin de la Măria Sa să se pustiască totul din calea turcilor, dar masa văd c-a uitat-o pusă.
8%
MARIN SORESCU
                               UN OŞTEAN O pustiim noi... (Se repede la mămăligă.)
                               PAPUC
       Ţine aţa. (Scoate o aţă din buzunar.) împarte-o, ca să ajungă 5 la toată şleahta. O îmbucăm pe drum, că acum n-avem timp. (Soldatul taie mămăliga şi o pune intr-un şervet.)
                               PAPUC
       Să scotocească cineva casa. (Sare Alt oştean.) Dacă găseşti pe cineva ascuns, ucizi fără milă, ca un turc adevărat. Porunca era 10 ca toată 1 umea să dispară. (Alt oştean începe să se uite pe sub pat, se urcă în pod.) Mai avem puţin până la miezul nopţii... Ştie fiecare ce are de făcut...
                               TOŢI
       Daaa!
  15                            PAPUC
       N-aţi uitat esenţialul?
                               TOŢI
       Nuuu!
                               PAPUC
  20 Care este esenţialul?
                               UN OŞTEAN
       Esenţialul este să ne-ajungă mămăliga până terminăm treaba cu turcii.
                               (Râsete.)
  25                            PAPUC
    Luaţi seama la ce vă spun acum. Destupaţi-vă bine urechile... STAN
       Sunt destupate...
RĂCEAI A
897
                           PAPUC
    Ia Să facem noi un control... (Trece pe la fiecare şi li se uită in ureche.) Tu, Ioane, mă miram eu de ce eşti cam fudul de a dreaptă.
Nu te-ai spălat de alaltăieri. Ia un surcel şi scoate-ţi ceara. (Ion execută.) Şi tu, Neagoe, la fel. Trebuie să aveţi auz de iepure. Să 5 nu mişte o frunză în tabăra turcească fără a prinde de ştire. Suntem puţini şi e musai să folosim la maximum toate capacităţile. .. Luptăm şi cu auzul şi cu mirosul şi cu pipăitul... Şi cu mintea.
                           UN OSTAŞ                                io
    Şi abia la urmă cu sabia?
                           PAPUC
    Abia la urmă.
                           ALT OSTAŞ
                           (coboară din pod)                       15
    Nimenea...
                           PAPUC
    Vezi şi-n beci. (Către ceilalţi.) V-a intrat în cap unde vine tabăra turcească... Vă cunoaşteţi fiecare potecuţa! Trei din voi se târăsc, mascaţi cu mărăcini. Se târăsc şi ucid trei gărzi. Dar 20 nu una lângă alta, mai răsfirate. Vă postaţi voi în locul lor... şi faceţi pe turcii... Vă duceţi la gărzile apropiate şi le şoptiţi la ureche.
                           STAN
    De-o să                 ţină minte!                            25
                           PAPUC
    în timpul ăsta noi toţi ne fofilăm spre corturi. Corturile sunt orânduite după rang. Intraţi trei în primul cort, doi în al doilea, unul în al treilea... După ce faceţi treaba, o luaţi de la capăt. Un oştean în primul, doi în al doilea...                    30
898
MARIN SORESCU
                                STAN
        ... şi câţi om mai rămâne, în al treilea.
                                PAPUC
        Izbiţi pe întuneric! Apoi începeţi să ţipaţi turceşte. Or să 5 sară buimaci... se vor aprinde făclii... Tu, Ioane, ţi-ai scos ceara?
                                 ION
        Scos.
                                PAPUC
        Ce-am spus eu acum?
  10                                ION
        Dacă mi-am scos ceara.
                                 PAPUC (nervos)
        Ce face ăla-n beci, de nu mai vine?
  ¡5                             UN OSTAŞ
        S-o fi-mpiedicat de vreun butoi.
                             ALT OSTAŞ
                             (apare din beci)
        Nu e nimeni, casa e pustie. Am ascultat dacă se aude discu-20 ţia. Nu se aude nimic. Sau dac-aud, aud tot ai noştri...
                                PAPUC
        Tu, Stane, ascultă aici... cât mai e încă întuneric, de n-au aprins ăia torţele, te dezbraci de straie şi le ţii în mână... Să-ţi văd cămaşa de noapte. (Stan îşi scoate şalvarii, rămâne in cămaşă de -5 noapte.)
                                STAN
        Iacătă... deşi, drept să spun... mă cam trage cămăşoiul ăsta la somn.
RĂCEAI .A
899
                            ALT OŞTEAN
    Să nu fie ăl lung.
                               PAPUC
                           (ia seama cămăşii)
    Nu prea e turcească... motivele astea pe la platcâ sunt cam 5 greceşti... Sper să n-aibă ăla timp a se uita la râuri şi şabace. Aşa, buun! Deci, şalvarii într-o mânuţă, papucii în cealaltă... Unde-ţi ţii papucii?
                                STAN
                       (ti scoate de la brâu)                 10
    Aici. De ce nu în picioare?
                               PAPUC
    Ţi-e teamă c-ai să răceşti? O să te ia reumatismul? Ţii papucii într-o mână, şalvarii în cealaltă şi ţipi ca din gură de şarpe c-au venit valahii îmbrăcaţi turceşte... Ţipi asta în turceşte. 15
                            UN OŞTEAN
    Vezi să nu ţi se-ncurce ăle două limbi,
                               PAPUC
    Alergi aşa din cort în cort, şi, la-nghesuială, mai ucizi câte unul... care nu te crede...                                   20
                                STAN
    Cu pumnul?
                               PAPUC
                               (râzând)
    Cu sabia, că o să ai mâinile ocupate. Ai sabia goală în şal- 25 vari... dacă eşti flăcău. (încruntat.) Va fi mare învălmăşeală... vor începe să se omoare între ei.
                       ALT OŞTEAN
    Mamă, mamă!
900
MARIN SORESCU
                              PAPUC
       In timpul ăsta, Măria Sa şi cu mine o să ne facem cale spre cortul Sultanului.
                              UN OŞTEAN
  5 Mergeţi încet, să nu-i stricaţi somnul.
                              PAPUC
       Am auzit că nu prea visează frumos de la o vreme şi o să-i explicăm de ce. Voi trei (arata spre trei ostaşi), vă ţineţi după mine...
                              STAN
  10    Poate e nevoie de mai mulţi... la o adică...
                              PAPUC
       Tabăra e mare... trebuie să avem oameni peste tot... Poate dă Dumnezeu şi intră luna-n nori. Cum a fost azi-noapte?
                           UN OŞTEAN
  15    Pe dinafară...
                              PAPUC
       Mama ei de... codoaşă! O să ajungem acolo la timp? (Către Neagoe.) Ce fac ei pe la ora asta?
                             NEAGOE
  20    Păi, ăi mari se ţin de intrigi şi-ăi mici... dorm ori se gândesc
  la muieri. Aseară, Sultanul a pedepsit nişte spahii, care s-au bătut între ei. I-a adunat apoi pe generali şi i-a pus să meargă în patru labe. După aia urmează un fel de chermeză, când îi scoate pe unii dintr-o cuşcă şi-i pune să spună colăcerii...
  25                           ALT  OŞTEAN
       Cântă?
RĂCEA] A
901
                         PAPUC
    Asta e Curtea Bizantină... ăia pe care i-a ocupat mai anii trecuţi. îi poartă după el şi uneori îi pune să repete cum au fost luaţi ei pe nepusă masă...
                         UN OŞTEAN                             5
    Luaţi ca din oală?
                         PAPUC
    Dacă nu se termină chermeza până ajungem noi, să nu căscaţi gura, că nu merită. E apă de ploaie. Altfel a căzut Bizanţul. Asta o ştie bine şi Sultanul, că 1111 e prost, dar grecii 10 care joacă-n halimaua asta îl trag pe sfoară... Se îndepărtează tot mai mult de la adevăr... Las’ că intervine şi rutina...
                         NEAGOE
    Un lucru n-am înţeles eu... la sfârşit apare Sultanul. E chiar el, sau unul care face pe Sultanul?... (Rugător.) Să mai întârziem ¡5 o ţâră... poate se termină înainte... A patra oară n-aş mai rezista...
                         PAPUC
                         (încruntat)
    învălmăşeala din tabără va ţine cam un ceas şi jumătate... 20 Până se dumiresc... Mulţi or să se dumirească doar pe lumea cealaltă...
                         UN OŞTEAN
    Dac-or avea timp şi nu i-or pune ăia din iad la treabă imediat.
                         PAPUC                              25
    E totul limpede?
                         ALT OŞTEAN
    Şi la urmă... noi cum ieşim din tabără?... N-o să-i putem omorî pe toţi... După ce ne orientăm?
902
MARIN SORESCU
                             PAPUC
       După căcăreze de iepure! Te uiţi pe jos şi încotro a fugit iepurele... îţi iei tălpăşiţa!                             t
                              STAN
  5             Nu ne e teamă de moarte... O dată murim, nu murim
  de-o sută de ori... să le-ncurcăm între ele...
                            NEAGOE
    Dacă-1 ucid ăia pe Măria Sa, se duce dracului toată şandramaua.
                             PAPUC
  10        Nu moare el! Nici o grijă. Prea are multă treabă... f
                          AI.T OŞTEAN
       Nici eu... parcă presimt că scap...
                              STAN
       Şi eu...
  15                              PAPUC
       Şi eu. Bravo! Ne întâlnim cu toţii în faţa cortului, voi fi lângă Vodă. Pe el o să-I recunoaşteţi de departe: o să fie cu capul Sultanului în mână, ţipând turceşte: „Ce jale!“ Şi eu mă voi jeli şi-mi voi smulge părul din cap. Din capul lui Mahomed.
  20 (Râsete.) In momentul acela, când oastea va fi lipsită de cap, vor năvăli ai noştri.
                          UN OŞTEAN
       Oastea lui Ţepeş.
                             PAPUC
  25 De trei zile, Vodă e pe drum... tot prin râpe, prin văgăuni.. . S-a apropiat neobservat... Sultanul îl ştie departe...
                            NEAGOE
       Noi întreţinem brambureala... Ştiu un loc în tabăra turcească unde ţipetele s-aud cel mai tare...
RĂCEAI A
903
                          PAPUC
    Toma atacă dinspre pădure. Coman, cu ceata lui, dă buzna la vreo douăzeci de minute... cu vuiet mare, ca să creadă c-am primit şi ajutoare... Totul e să vină oastea la timp.
                          UN OŞTEAN                              5
    Atunci, la învălmăşeală... Nu există riscul de-a fi omorâţi chiar de-ai noştri, văzându-ne îmbrăcaţi turceşte?
                          PAPUC
    Ba există.
                          NEAGOE                                10
    Din moment ce tot te omoară, ce-ţi mai pasă dacă sunt ai noştri sau ai lor?
                          PAPUC
    Neagoe, tu, după ce-ţi faci treaba în primul cort, te furişezi în pădure şi iei legătura cu Coman. Să pice exact în mo- J5 mentul în care i-am spus. Dacă prietenii noştri ar fi sărit ca unu’, era altă situaţie.
                          UN OŞTEAN
    Mă gândesc că trebuia să fim mai mulţi aici pentru tabără...
                          PAPUC                                 20
    Dacă mai   luăm câţiva oameni... rămânem fără armată...
că o mână suntem toţi... Dacă scăpăm şi din beleaua asta... ne punem pe făcut copii. Gata, nu mai merge cu huzurul. Să dea dracu’ să se nimerească vreunul sterp.
                          NEAGOE                                25
                          (râzând)
    S-ajungem noi acolo.
                          PAPUC (către Stan)
    Hai, distribuie la fiecare mămăliga.                        30
                         (Stan împarte mămăliga.)
904
MARIN SORESCU
                             UN OŞTEAN Şi dacă-1 prindem pe Radu?
                             PAPUC
       Ocoliţi-1. Lăsaţi-1 în plata Domnului. E un prost. Dacă-1 5 înhăţa Vodă în alte condiţii, îi trăgea o pereche de palme şi-l băga la beci, până-i treceau gărgăunii... Cică mama lor mereu le zicea: „Măi, să vă aveţi ca fraţii!“
                      ALT OŞTEAN (îmbucând din mămăligă)
  io Bucătăria românească e renumită.
                             UN OŞTEAN
       Vin şi străinii s-o guste...
                             PAPUC
       E timpul să mergem. Uitasem să vă spun______Unii dintre
  15 noi n-o să mai vadă poate ziua de mâine... Faceţi-vă crucea şi ziceţi: „Dumnezeu să-i ierte!“
                             TOŢI
                             (se-nchină)
       „Dumnezeu să-i ierte!.
 20 (Un moment de tăcere. Papuc cu ai săi părăsesc scena, care rămâne câteva clipe goală. Apar, din beci, Doamna Stanca şi Safia.)
                       DOAMNA STANCA
       Scăparâm şi de turci...
                             SAFTA
  25 Măiculiţă, cum mă dor oasele - unde statui aşa, chircită. Lua-v-ar boala de neînchinaţi!
                       DOAMNA STANCA
       Fac ei ce fac şi-şi găsesc drum pe la prieteni.
RĂCEAI A
905
                                 SAFTA
          Ce idee, să se-mbrace turceşte! Cum să-i deosebeşti?
                     DOAMNA STANCA
    După fapte.
                            SAFTA                                 5
    Păi, n-ai auzit că voiau să ne omoare... că de ce n-am fugit. (Speriată tare.) Te pomeneşti că m-a omorât?! Că prea mă dor pe mine oasele.
                     DOAMNA STANCA De treabă, ostaşul... S-a făcut că nu vede.                  10
                            SAFTA
    Mai găseşti suflete bune şi printre păgâni.
                     DOAMNA STANCA De treabă, ostaşul... din sat. Al I .¿li ţii. Eu tocmai mă pregăteam să ies... ziceam c-o fi şi Toma cu ei... Dar parcă am '5 înţeles că făcea semn să nu mişcăm... Poruncă de la Ţepeş. Cu el nu se glumeşte. I-ar fi pedepsit şi pe copilul ăsta că nu respectă porunca, şi pe noi pentru trădare de patrie, pentru că-i aşteptăm pe turci cu masa pusă, în loc să fugim cum s-a dat ordin.
                            SAFTA                                20
    Te pomeneşti c-om fi greşit cu ceva! Se făcea că nu ne cunoaşte şi tăia în carne vie.
                     DOAMNA STANCA El e pentru disciplină în rândul femeilor.
                            SAFTA                                25
    Bunăoară, la noapte e bătălia a mare... Toma o să vină tocmai spre ziuă. Să mă duc să-ncălzesc mâncarea? Să pun de mămăligă?
906
MARIN SORESCU
                                   DOAMNA STANCA Mai e timp... mai bine să ne rugăm...
                               SAFTA
       Dacă-mi pică şi ăsta îmbrăcat turceşte, îl scuip. Mi-au pân-5 gărit casa.
                                               DOAMNA STANCA
                             (pe gânduri)
       Cine ştie cât de greu o fi şi pentru ei... Adă ventuzele alea mai aproape... Poate vine cu vreun junghi în şale.
 10                            (Cortina)
                ACTUL IV
                          TABLOUL 20
    Sultanul e nervos din cauza lungirii fără rost a acestei campanii. Se pare că nici popoarele din sudul Dunării nu se lasă uşor stăpânite: a priniit vestea unei răscoale a sârbilor. Observă câ-şi pierde zi de zi umorul şi, culmea, i-a 5 secătuit, se pare, şi vâna poetică! Tabăra turcească e aşezMă la poalele unei păduri. E seară, corturile încep să se liniştească. Căpeteniile turceşti sunt chemate în cortul cel mai mare, unde Mahomed tine sfat.
                            MAHOMED
        (înconjurat de oglinzi mari, care nu-l arată decât pe el. ¡0
    Se simte şi prezenţa celorlalţi, dar aceştia nu se văd. Vor apărea pe rând, pe măsură ce iau cuvântul.)
    Sunt într-o criză de creaţie. V-am chemat aici, ca să vă anunţ, de pe această pernă, că de azi ra-am lăsat de scris. (Vagi semne de protest: „A! Dar de cei Nu trebuia!“) Vă rog să nu stăruiţi, 15 hotărârea mea e luată. Dau ordin să nu mă mai consideraţi poet genial şi să mă scoateţi din abecedare. N-am talent. Menirea mea e să cuceresc lumea nu cu pana, ci cu sabia.
                               VOCI
    Aşa e, aşa e.                                                 20
                            MAHOMED
    Aţi procedat greşit că v-aţi lăsat impresionaţi de funcţia mea şi aţi crezut că şi ceea ce produc pe plan literar ar avea vreo valoare.
908
MARIN SORESCU
                             O VOCE
    Nişte prostii...
                           MAHOMED
    Cine a zis: „nişte prostii?!
                              VOCI
    Cine? Cine? Care e criminalul?
                           MAHOMED
    Să vină aici în faţă Paşa din Vidin. Mi se pare că el e... i-ajn cunoscut glăsciorul... măcar că şi l-a mai subţiat.
                        PAŞA DIN VIDIN
                            (iese în faţă)
    Nu m-aţi lăsat să termin... Nişte prostii, dar numai cele din ultima vreme. Asta am vrut să zic.
                           MAHOMED
    Toate! Şi cele dinainte sunt tot inepţii, te asigur. (Către ceilalţi.) A fost singurul care a avut curajul să mă critice, singurul care a fost patriot...
                       VOCI ADMIRATIVE
    Ei! Ia te uită! Bravo!
                           MAHOMED
                             (cu regret)
    Şi tocmai pe Paşa din Vidin am dat ordin să-l castreze. Cum calificaţi această faptă a mea? (Tăcere.) Aşa-i că-i incalificabilă? Mă căiesc amarnic că am procedat pripit, ca un adevărat bărbat de stat... i-am creat însă posibilitatea să ducă o viaţă tihnită, lipsită de privaţiuni. De grija femeii de mâine şi de alte griji... L-am pus paznic la haremul meu. Aşa e, Paşă din Vidin?
                        PAŞA DIN VIDIN
RĂCEAI A
909
                          MAHOMED
   De azi înainte, eu voi fi numai „Cuceritorul“, nu şi „Favoritul muzelor“. în privinţa ideilor mele militare, nu cred că aţi avea ceva de obiectat.
                         VOCI                           5
   Asta-i bună! Aţi cucerit jumătate din lume. Numai Alexandru Macedon şi poate Caesar...
                          MAHOMED
   Nici Alexandru Macedon şi nici Caesar.
                         VOCI                          10
   Bineînţeles... Cum s-ar putea compara?... Unul s-a lăsat muşcat de ţânţari, altul şi-a permis luxul de a ţine un senat...
                          MAHOMED
   Noi am înlocuit senatul cu haremul. Le-am luat cadânelor toga şi pumnalul. (Râsete.) N-o să repetăm greşelile înaintaşilor. 15
                       PAŞA DIN VIDIN
   Pot să mă retrag, Luminăţia Ta?
                          MAHOMED
   Stai, că n-am terminat. (Către adunare.) Şi aflaţi că nici viziunea mea militară asupra lumii nu a fost lipsită de fisuri, dovadă 20 că au fost unii care au criticat-o aspru.
                             VOCI
   Cine? Cine?
                          MAHOMED
   Paşa din Vidin.                                     25
                      VOCI INDIGNATE
   Huo! Huideo!
                          MAHOMED
   Iti mulţumesc, Paşă din Vidin.
910
MARIN SORESCU
                        PAŞA DIN VIDIN Nu-i nevoie. Au fost nişte simple sugestii. Oricine le putea face.
                        MAHOMED
  5 Oricine putea, dar nimeni n-a făcut. Numai tu ai avut bunul-simţ să atragi atenţia... şi ceea ce-mi pare rău e că tocmai pe tine te-am castrat!
                        PAŞA DIN VIDIN Nu face nimic, nu face nimic... dar, vă rog...
  w                               MAHOMED
       Repetă care au fost punctele de acuzare, adică ce ai văzut tu greşit şi dăunător în politica mea din vest?
                        PAŞA DIN VIDIN
       Nu-mi amintesc.
  15                              MAHOMED
       Eşti modest. O să le înşir eu, punct cu punct. (Către ceilalţi.) Zicea că asediul Belgradului a constituit o greşeală, pentru că le-a demonstrat creştinilor că nu suntem invincibili. Şi că nu tot ce vrem să cucerim, cucerim cu  adevărat.  Că lancu de
  20  Hunedoara  ne-a dat o lecţie de cum trebuia ţinută în frâu o
  oaste. Şi că popoarele din sudul Dunării n-au căzut c-ani fost noi mai tari, ci din cauza slăbiciunii cnejilor sârbi, care au început să se lupte între ei.
                        VOCI INDIGNATE
  25 Ce idei! Ce idei!
                        MAHOMED
       Sunt originale. Istoria le va înregistra. Ca atare, spre gloria compatriotului nostru. Adevărul e că noi am ştiut să profităm de aceste slăbiciuni ale lor şi i-am cucerit cu o armată slabă...
  50 ca şi când ea ar fi fost tare... (Râsete.) Cu această armată slabă,
RĂCEAI A
911
noi vrem acum să-l înfrângem pe domnitorul valah, cu toate că Paşa din Vidin susţine că nu vom reuşi să obţinem o victorie hotărâtoare prin aceste ţinuturi, întrucât, zice, valahii au o tactică a lor pe care noi n-am studiat-o bine şi care ar putea chiar să ne fie fatală.                                    5
                        O VOCE
    în ce constă această tactică, Paşă din Vidin, ai putea să ne spui?
                        MAHOMED (către Paşa din Vidin)                10
    Ce zici?
                      PAŞA DIN VIDIN
    Dacă împăratul Traian ar fi lăsat ceva scris despre campania lui în nordul Dunării, aşa cum a lăsat Caesar despre luptele cu galii, ne-ar fi fost mai uşor. Am fi avut mărturii. Dar aşa suntem ¡5 siliţi să dibuim.
                        MAHOMED
    Crezi că noi n-o să fim în stare să procedăm ca Traian? (Spre adunare.) Cu alte cuvinte, poate n-aţi înţeles, dumnealui e împotriva acestor campanii, şi s-ar părea ca, după desfăşurarea de 20 până acum a evenimentelor, să aibă dreptate. Crede că mult mai bine ar fi să încercăm să consolidăm cuceririle de până acum şi să clădim şcoli, să încurajăm artele, să facem să înflorească cultura musulmană, în ţările deja cucerite... (Pe alt ton.) Deşi tot el a mărturisit că nu prea există o cultură musulmană. 25
                        O VOCE
    Asta e prea de tot! Dar e un trădător, e un...
                        MAHOMED
    Am expus pe larg părerile Paşei din Vidin, spre a arăta că există şi puncte de vedere diferite de ale mele. Cred că trebuie 30
912
MARIN SORESCU
   să le consultăm cu toată atenţia, să tragem toate învăţăturile, făcând să triumfe adevărul. Dorinţa noastră, a tuturor, e prosperitatea înaltei Porţi, şi în urmărirea acestui înalt ţel trecem şi peste orice orgoliu ori ambiţii personale. Ce părere aveţi?
   5                              VOCI
       Să i se taie nasul.
                             O VOCE
       Castratul cârn.
                           MAHOMED
   10   Să nu înţelegeţi greşit: eu socotesc contribuţia Paşei din
   Vidin în aprecierea faptelor mele de arme ca fiind deosebit de interesantă.
                             O VOCE
       E un aventurier. Să i se smulgă limba...
   15                      PAŞA DIN VIDIN
       Un filozof grec, scriindu-şi testamentul, spunea: „Scriu aceasta în fericita zi a vieţii, care se întâmplă să fie şi ultima zi a vieţii mele“.
                           MAHOMED
   20   Mă tem că şi tu m-ai înţeles greşit. N-o să ţi se întâmple
   nimic. Vei mai avea multe zile fericite... Dă-1 încolo de testament.
     PAŞA DIN VIDIN Nu mi se mai poate întâmpla nimic. Ideile mele erau gre-
   25 şite. Pe drept cuvânt am fost pedepsit. Tot ce face Luminăţia Ta e genial şi...
RĂCEAI A
913
                          MAHOMED
                          (râzând)
    ... bun făcut. Dar de ce ai devenit dintr-o dată atât de slugarnic, Paşă din Vidin? înainte erai mai băţos...
                          O VOCE                               5
    Mai cu... nasul pe sus. (Râsete.)
                          MAHOMED
    Cine a zis?
                          RADU
                          (ieseînjaţă)                         10
    Eu, Măria Ta... M-a uimit purtarea Paşei pe care şi eu îl ştiam cu... totul altfel... cum am zis...
                      PAŞA DIN VIDIN Trebuie să-i mulţumesc Măriei Sale că mi-a deschis ochii... Eram un înfumurat, un ambiţios, şi toate cunoştinţele 15 mele nu puteau da roade din cauza femeilor. îmi iroseam prea mult timp să cresc în ochii lor. M-am adâncit în învăţătura lui Averroes şi a lui De Gazzi. Şi trebuie să vă spun că, acolo unde muncesc, treburile merg bine. Deşi ar exista o mică problemă.
Aş cere, în numele supuselor Luminăţiei Tale, cu care eu m-am 20 consultat, o mică reformă.
                          MAHOMED
    Spune, te ascult.
                      PAŞA DIN VIDIN Membrele haremului Luminăţiei Tale vor să li se permită 25 să poarte fusta ceva mai scurtă. Bineînţeles, numai cât sunt în incinta haremului.
914
MARIN SORESCU
                            MAHOMED
                            (râzând)
       Tot cu vederi largi ai rămas, Paşă din Vidin. Bine. Se aprobă. Du-te. (Paşa dispare.)
  5                                  RADU
       Eu sunt unul dintre cei care au fost de la început împotriva concepţiilor Paşei din Vidin, considerându-le primejdioase, fapt de care s-a convins până la urmă nu numai 1 .uminăţia Ta, dar însuşi Paşa. Dovadă că nu mai e paşă şi nu mai are opinie.
  io                              MAHOMED
                            (râzând)
       Ţi-am dublat birul, o să ţi-1 triplăm.
                            RADU
       Chiar dacă o s-ajungem să plătim bir pe hornurile caselor
  15 ori pe ferestre, ce contează această taxă materială, pe care-o plăteşti şi scapi, faţă de garanţia pe care ne-o dă Prealuminatul Sultan? Vlad Dracul - pe care-1 reneg ca frate - angajându-se în război continuu cu marele său vecin din sud, nesocoteşte voinţa poporului său, dorinţa lui de pace şi supunere, pune mai
  20 presus de orice nişte ambiţii personale...
                          MAHOMED
       Se pare că el se sprijină, totuşi, pe ceva. Pe ce se sprijină?
                             RADU
       Pe vânt...
  25                           MAHOMED
       Atunci, cum de nu-1 putem înfrânge? De ce nu-1 părăseşte poporul, să vină spre noi cti braţele deschise? Am trimis oameni care să-i cumpere boierii, să-i facă să treacă de partea ta. Au refuzat. Eu n-am văzut până acum vreun localnic, care să sară
RĂCEAI A
915
de gâtul oştenilor mei... prieteneşte, nu cu dorinţa de a le rupe beregata, cum s-a întâmplat...
                                RADU
    Ţara e pustie... Oştenii au dezertat din faţa invincibilei oşti a Luminăţiei Tale. Domnul, cine ştie prin ce văgăună încearcă 5 să se ascundă, ca sobolul. Nu vedeţi? întâlnim doar pâlcuri dezorganizate. Se arată şi dispar... Lipseşte o concepţie de luptă unitară...
                             MAHOMED
    Să nu fie tocmai asta concepţia... Să nu ne târâm aşa, după 10 năluci, până în miezul munţilor şi acolo, dintr-o dată, nălucile să-şi arate colţii.
                                RADU
                                (râzând)
    Teama mea e că o să mă sui pe tronul de la Târgovişte ca ¡5 pe un maidan părăsit.
                             MAHOMED
    Socotesc acţiunea lui Ţepeş ca potrivită, întrucât aţâţă pofta noastră de cucerire. Nu-mi plac femeile care nu fac fasoane şi popoarele ce capitulează fără luptă. Nu e primejdie mai mare, 30 pentru un imperiu înfloritor ca al nostru, decât lâncezeala. Când armele încep să ruginească, sfârşitul nu e departe. Când veţi tăia capul lui Ţepeş, înainte de a-1 arunca la câini, să mi-1 aduceţi să-l sărut. (Pe alt ton.) N-au trecut decât două secole de când o ceată de voinici au pornit cu săbiile înfăşurate în turbane 25 din nisipurile Asiei. Revelaţia lor, dată de Allah, de bună seamă, a fost că nimic nu-i fixat o dată pentru totdeauna. Se pot schimba graniţe, oprima popoare, arde cetăţi, amesteca limbi. Se poate da o nouă înfăţişare lumii, după voia şi placul lui Allah. Cel mai greu ne-a fost să punem piciorul in această lume nouă. Ce) 30 mai uşor: să-l punem pe celălalt la capătul ei. Europa e putredă,
916
MARIN SORESCU
stricată, lâncedă, perversă şi, ascultaţi-mă pe mine: se vrea cucerită. Se doreşte călcată în picioare. Ferească Dumnezeu, Dumnezeul lor, să-l batem pe acest ghiaur, care - fie vorba între noi - ne întrece în vicleşuguri şi în cruzime, că mâine, poimâine, ne adăpăm caii în... cum se numesc apele acelea din apus, locotenente?
                       LOCOTENENTUL
                      (vine in faţă cu o hartă)
    Păi, se numesc... au nişte nume tare pocite...
                          MAHOMED
    Chemaţi-1 pe Stratos. (Apare Stratos.) Gândeşte-te de pe acum la numele lor turcesc, limpede şi sonor... (Radu râde.) Radule, norocul tău e că îmi eşti drag. Ghinionul tău e că o să fii Domnul acestei ţări, pe care o călcăm acum. N-o să te poţi ţine în tron fără ajutorul nostru; şi noi n-o să te putem ajuta fără să turcim ţara. Cam în cât timp crezi că s-ar putea turci Valahia?
                             RADU
    Valahia Mică, niciodată!... (încurcat.) Vorbiţi de turcire, în sensul nobil al cuvântului? Adică?...
                          MAHOMED
    Bineînţeles...
                             RADU
    Păi, ştiu eu, că oamenii sunt cam îndărătnici... grei de cap... limba noastră are altă structură gramaticală.
                          MAHOMED
                              (larg)
    îţi dau cinci secole... şi asta, de hatârul tău... (Râsete.) Deşi, poate că ar trebui să-l întrebăm pe Ţepeş... Până mâine, poimâine încă mai e Domn. (Se aude o bufniţă.) Ce-a fost asta, bufniţă?
RĂCEAI .A
917
                   LOCOTENENTUL Bufniţă. Dar numai una. Suntem la poalele unei păduri, e noapte. Acestor păsări le place să iasă noaptea şi..., aşa e cântecul lor...
                     MAHOMED                            5
   Cam sinistru. Mâine ridicăm tabăra şi ne îndreptăm spre Târgovişte. Mâine-seară dormim în palat; m-am săturat de cort ca de mere pădureţe... (Către Radu.) Vor fi fiind purici. Ori Ţepeş n-a avut timp să facă prea mulţi purici? (Râsete.) V-am spus că trec printr-o criză de creaţie. Aş vrea ca domnia ta, w Radule, să fie creaţia mea dinainte de criză. Poate cea mai strălucită. Paşa din Vidin îl amintea pe Caesar, care şi-a povestit în scris desfăşurarea luptelor sale cu galii. Aş vrea să-i urmez exemplul. Dar despre ce lupte să scriu? Duşmanii noştri au dispărut şi mă întâmpină cu: gu-guu! gu-guu! (Imită bufniţa.) 15 Scrie asta, dacă poţi... (Râsete.) Ultima noastră producţie poetică a fost o odă... făcută praf de Paşa din Vidin... fostul Paşă din Vidin... fostul Vidin... că l-am ars... Paşa din Vidin avea, sau poate că mai are şi acum, talent de critic literar. N-o să mai compun ode, gazeluri... Mă despart în faţa voastră, generali, 20 de creaţia mea poetică, dedicându-mi întreaga putere de muncă faptelor de arme. Aş vrea să mai citesc doar ultimul vers din ultima mea odă — ca să-mi iasă din cap. (Pauză, atenţie încordată, Mahomed tuşeşte, apoi recită.) „Eu, pleoapa-nchis-a ochiului tău, geana-i“... (Tăcere. Apoi aplauze.) Cum ţi se pare acest vers, Paşă 25 din Vidin?
                   PAŞA DIN VIDIN
                     (iese in faţă, se gândeşte adânc)
   Tot ca înainte, dar mult mai izbutit. îmi vine pe buze un cuvânt, am voie să-l spun? „Genial“.                   30
918
MARIN SORESCU
                          MAHOMED
      Mă miram eu să-mi pierd talentul peste noapte. Şi-acum, poftiţi în cortul de spectacole. Şi ocupaţi-vă locurile. Vin şi eu, prezenţa obligatorie.
  5                           HARAPUL
      Aş spune şi eu o vorbă. Mie, momentul cu Bizanţul mi se pare prea lung.
                          MAHOMED
      Ha, ha. (Apoigrav.) în teatrul istoric, ca şi în istorie, trebuie 10 să ai ce tăia.
   (Întuneric. Zgomote şi glasul Harapului, care cârteşte: „Da, dar emoţia parca se gâtuieprea încet". Apoi, clara, pocea I'Motenentului.)
  LOCOTENENTUL Serile cădea Bizanţul. Sultanul, care era tânăr şi energic, dar, 15 în acelaşi timp, plin de nemaipomenit orgoliu, reuşea, după ce-1 cuprinsese o dată prin forţa armelor, să-l facă să cadă, în fiecare seară, de la sine.
                         (Se aude bufniţa.)
                            (Cortina)
                            TABLOUL 21
       Viitorul în fişă. O sală a PaLitului din Constantinopol. înalţi demnitari ai Imperiului se pregătesc să participe la ceremonia botezului lui ¡oachim, nepotul împăratului. Fericita marnă, Izabela, tânără şi îmbujorată de emoţie, primeşte felicitările.
                              IZABEIA (către slujnică)
       Vezi, du leagănul mai departe de uşă. Să nu răcească. (Slujnica execută porunca, mişcând leagănul de aur, în care se poate ghici, printre chintele, pruncul.)
RĂCEAI A
919
                        RĂZBOIUL Trebuie să fii fericită că e băiat.
                        IZABEI.A
    Dacă trebuie, sunt fericită, domnule ministru de război. Eu mi-aş fi dorit o fată. Cu vremurile pe care le trăim! Atâtea 5 războaie...
                        FINANŢELE Fetele sunt o pacoste pentru vistierie...
                        O VOCE
    Atenţie, vorbeşte ministrul de finanţe... (Râsete.)     io
                        RĂZBOIUL Eşti obsedat de problema banilor, dragă...
                        FINANŢELE Iar ministrul de război nu vede decât carne de tun.
                        IZABEIA                             15
    Iar aţi găsit un prilej să vă tachinaţi. (Către ministrul Ae război.)
E adevărat, am auzit c-ar năvăli turcii?
                        RĂZBOIUL
    Asta se aude de vreo 30 de ani... (Sigurpe sine.) Nu vin ei încoace...                                                  20
                        FINANŢELE
    Dacă nu vin... dacă încă nu vin... asta nu e din cauză că s-ar teme de oastea lui...
                        RĂZBOIUL
    Vrei să spui c-au aflat că e vistieria goală? N-au de ce se 25 osteni! Prin urmare, ar fi meritul tău că ne-ai pustiit înaintea turcilor? (Râsete.)
920
MARIN SORESCU
                             IZABEIA
       lisaţi sfada... Amândoi aveţi merite mari în stavila puhoiului turcesc. Cum zice şi unchiul: »Amândoi, nişte încurcă-lume“. I-aţi încurcat şi pe turci... (Curiozitate.) E adevărat că sunt 5 catolici?
                            RĂZBOIUL
       Dacă sunt păgâni? (Râsete.) Asta-mi aminteşte de întrebarea unuia: „E adevărat că Papa acesta ar fi mai catolic decât Papa celălalt?
  io                                IZABEIA
     Ce dacă sunt păgâni? Că n-or fi având nici un Dumnezeu?...
                            ZUNIS (către Finanţe)
     Drăgălaş copil... Păcat că vremurile sunt aşa cum sunt...
  15                              FINANŢELE
      (dă să zică ceva, o observă pe Izabebi, care s-a apropiat de grupul lor. la un pahar si închină)
       în sănătatea prinţului Ioachim, nepotul Măriei Sale Constantin Paleologu, împăratul Bizanţului... (Arătând către 20 copil.) Sper că ştie că ne găsim la Curtea bizantină. (Râsete.) Sau n-a fost încă informat?
                             IZABEIA
       O să afle peste câţiva ani, când...
                             RĂZBOIUL 25    ... când o fi prea târziu...
                              ZUNIS
       Viitorul în faşă... să stăpânească şi să mărească Imperiul bizantin...
RĂCEALA
921
                           IZABEIA Mulţumesc, domnule Zunis.
                           FINANŢELE Păcat că vremurile sunt aşa cum sunt.
                           IZABEIA                              5
    Dar cum sunt vremurile, domnule? Mie mi se par normale...
                           ZUNIS
                           (râzând)
    Normale? Adică, înţeleg... Toate mamele sunt optimiste. Altfel n-ar mai naşte prunci vii, şi nu i-ar mai hrăni cu lapte. 10 Nu-mi pot închipui o pesimistă născând. Rostul femeii e să creadă în viaţă şi să creeze viaţa.
                           IZABEIA
                           (iritată)
    Şi al bărbaţilor e să facă viaţa imposibilă. Am auzit că vin 15 nişte bărbaţi... o nebunie... Nu cred în mitul ăsta... Că ar fi fioroşi şi aşa mai departe... Sultanul Mahomed e şi poet şi ştie şase limbi: greaca, latina, araba, chaldeeana şi persana. E un om luminat... şi destul de tânăr.
                           ZUNIS                               20
    Ce e mai grav e că nici dumnealui nu crede... (Arată către ministrul de război.)
                           IZABEIA
    Şi de ce e mai grav?
                           ZUNIS                               25
    Pentru că răspunde de paza cetăţii... Care are atâtea mâini... Unele popoare asiatice... înfăţişează zeitatea supremă cu o mulţime de mâini... bune şi rele. Depinde în ce mână încapi...
922
MARIN SORESCU
                             FINANŢELE
             (se apropie de grup, împreună cu ministrul de război) Observatorii străini apreciază că numai o năvălire ar mai fi în stare să umple golul...
  5                                 RĂZBOIUL
       Gol?
                               IZABEIA
                                (râzând)
       Al vistieriei... Bine spus... Poate vin cumva cu daruri... 10                               FINANŢELE
     Acum, să fim sinceri, lumea are nevoie de puţină barbarie... RĂZBOIUL
       Prea ne-am rafinat...
                                ZUNIS
  15    Suferim de păcatul trândăviei...
                               IZABEIA
       Aşa gândesc şi eu... Ceva proaspăt din afară: ceva tare!... Poate ne-om mai dezmorţi... Avem nevoie de stimulenţi. (Pealt ton.) Să am iertare, dar doctorul meu mi-a mărturisit că în scurtă 20 vreme tot Imperiul bizantin va fi impotent... E groaznic...
                                ZUNIS (râzând)
         Dacă n-ar fi şi prunci printre noi, am mai crede... IZABEIA
  25    Da, dar mâine? Dar poimâine?
                             FINANŢELE
                               (îngrijorat)
       Serios? Toti bărbaţii?
RĂCEAI A
923
                         IZABEIA
    Toţi. Şi toate femeile... Cică nu ştiu ce ar fi stricat în alimentaţie. Mâncând dulciuri, omenirea şi-a stricat dantura... Acum e pe cale să-şi strice şi simţul autoconservării...
                         ZUNIS                                5
    Vedeţi?
                         FINANŢELE
                         (către Zunis)
    Mai bine ai da ordin să se dubleze garda la porţile cetăţii...
                         RĂZBOIUL                            10
    Partea proastă e că n-avem armată.
                         IZABEIA
    Şi asta o spune chiar ministrul de război!... Cum e posibil aşa ceva? Chiar n-avem oaste?
                         RĂZBOIUL                             «
    Avem, dar nu e în stare să lupte.
                         IZABEIA
    De ce?
                         RĂZBOIUL
    Din cauza opiniilor divergente... Fiecare soldat are altă 20 convingere politică. Şi când se întâlnesc mai mulţi, încep să se certe şi să despice firul de păr în patru. Am încercat să adun un corp de armată pentru o trecere în revistă. A degenerat într-o revoluţie şi o contrarevoluţie simultană.
                         FINANŢELE                          -75
    Poate că au dreptate. Oamenii au început să gândească...
                         RĂZBOIUL
    Ce rost are să te bati?
924
MARIN SORESCU
                             IZABEIA
    Am impresia că au înnebunit cu toţii... Dar văd că vine Patriarhul. înseamnă că Măria Sa o să-şi facă în curând apariţia şi putem boteza copilul. De n-ar fi răcit, mititelul, de când aşteaptă. (Se îndreaptă spre leagăn.)
                              ZUNIS
    A fi împărat înseamnă o chestie încurcată...
                           FINANŢELE
    Măria Sa ştie cât e de greu... Deşi nu prea ia seama la zvonurile astea alarmante... Că vin, că nu vin... Turcii ne-au fost întotdeauna inferiori prin religie şi prin... tot. Şi-apoi, Mahomed a dat în ultimul an o serie de declaraţii prin care garantează pacea în lume.
                            RĂZBOIUL
    Când o să învăţăm să nu mai credem în declaraţii?
                             IZABEIA
    Acum, nici să vedem totul în negru...
                           FINANŢELE
    Da, da, turcii ne-au fost întotdeauna inferiori. Ia, o adunătură de musulmani...
                  (Rumoare în rândul celorlalţi oaspeţi.)
                              ZUNIS
     Lumea văd că se agită. înseamnă că a apărut împăratul...
                             IZABEIA
                             (bucuroasă)
    Naşu’... Trebuia să sosească dintr-o clipă în alta, să ia copilul în braţe şi să-l sloboadă în cazan...
RĂCEA] A
925
                           ZUNIS
    Ceremonia botezului e sfântă...
(Apare Mahomed, cu o suită de ostaşi. împăratul, legat, e îmbrâncit in sală.
                           Toţi înlemnesc.)
                           MAHOMED                                 5
    Am sosit, eu sunt naşul. (Un turcii spune ceva la ureche.) lerta-ţi-mă, am greşit. Naşul. Unde e pruncul? (Merge la leagăn, ia copilul în braţe.) Unde e cazanul CU apă? (Se observă cazanul, într-un colţ. Mahomed se apropie de el, desface copilul din scutece şi-i dă drumul în cazan. Izjibela ţipă, se repede să-l scoată. Eprinsă şi legată.) Să 1111 se mai spună 10 că turcii nu cunosc taina botezului. Le place chiar foarte mult sâ boteze. Aduceţi-1 pe Împărat. (împăratule împins lângă cazim.)
Şi împăratul ăsta e un prunc, în felul lui... Nebotezat... (Face semn. împăratul e împins cu capul in cazan.) Nu mai vin turcii... (Apltiuze... deodată se aud afară strigăte, ţipete de luptă, vacarm.) 15
                           (Cortina)
                 TABLOUL 22
                       SAFTA
    Apa tulbure înseamnă necaz... Dar ce necaz ar putea să ni se întâmple? Doar nu suntem noi la prima bătălie!                 20
                           DOAMNA STANCA (continuând)
    ... şi parcă cineva săpa o groapă în grădină. Zicea că trebuie să-mi îngroape poarta, să nu putrezească. Auzi, ce idee, să-mi îngroape poarta, să nu putrezească...                            -■*
                              SAFTA
                              (tresărind)
 Taci, că parcă aud paşi.
926
MARIN SORESCU
                        DOAMNA STANCA (ascultă)
  Vine! (Veselă.) ÎI ştiu după umblat... Să ne ascundem. Să creadă că ne luară tătarii. Că veniră între timp tătarii... (Seascund.)
  5                                TOMA
                                (intră)
       Nu e nimeni în casa asta?
                                                                      I
                        DOAMNA STANCA
                     (iese ele după uşă, îi sare de gât)
  10 Nimeni... Dacă-ntârzii atâta... Altă dată nici n-o să ne mai găseşti acasă, năvăleşte cineva şi ne fură... (l.uându-iseama.) Dar eşti cam palid!
                               TOMA
       Galben de frumos! Dacă, de-atâtea zile, tot cu paloşul în mână! 15                       DOAMNA STANCA
       Care pe care?
                               TOMA
    Ei... trebuie să mă întorc... Ţepeş îi aşteaptă mai la munte... DOAMNA STANCA
  20    Mulţi?
                               TOMA
       Potopenie... Mi-e milă de cal. I-au tăiat picioarele cu coasa. A căzut sub mine...
                               SAFTA
  25    Am făcut o fasole bătută, o nebunie... şi varză acră...
                        DOAMNA STANCA
                      (ia o cană cu apă şi un şervet)
       Uite, apă rece, să-ţi torn să te speli!
RĂCEA] A
927
                                    TOMA
                                  (cam pierdut)
    Da, da... (Se spală.)
                       DOAMNA STANCA Tine şervetul...                                                    5
                                    TOMA
    Da, da... (Seşterge.) Greu a fost... Vin mereu peste Dunăre... Ne-am împărţit în mai multe pâlcuri... Grosul oastei noastre îl aşteaptă la deal. La urmă, ne-am întors şi i-am îngropat pe ai noştri.                                                             ¡0
                                    SAFTA
    Masa e gata de mult!...
                                    TOMA
                                    (ostenit)
      Parcă nu mi-e foame deloc. Parc-aş vrea întâi... ventuzele. 15
                            DOAMNA STANCA (speriată)
    Ai răcit?
                                    TOMA
    Un junghi în şale.                                                 20
                                    SAFTA
                                    (speriată)
    Al meu când zicea că are un junghi, chiar avea un cuţit în şale. Din asta i s-a şi tras... De la iatagan.
                        DOAMNA STANCA                                  25
                        (îl priveşte cu atenţie)
    Sânge. Te-au rănit! De fiecare dată, te-alegi cu o rană. Eşti însemnat ca un răboj, încrustat ca un toiag.
928
MARIN SORESCU
                             TOMA
   Aş! O simplă răceală... Dacă-mi pui tu ventuzele... mă în-zdrăvenesc. O să fie ca şi când m-ar fi pişcat un purice.
                             SAFTA
  5 Ventuzele - lucru sfânt. Astea ştiu şi eu că trag răceala.
                       DOAMNA STANCA
       Ţi-o ia cu mâna.
                             TOMA
       Cât îmi pui ventuzele, mă mai odihnesc o ţâră... La urmă, 10 om mânca... Şi pe urmă, om vedea ce-om mai face...
                             SAFTA
                   (vine cu cutia de ventuze. Ofieazâ)
       Nu se mai fac ventuze în ziua de azi. Se fac de toate - în afară de ventuze.
  15                         DOAMNA   STANCA
       Lume cu mofturi. Cică-i leac băbesc.
                             TOMA
       Băbesc-nebăbesc, aşa şi-au căutat sănătatea şi mama şi tata şi moşu’ meu... Şi le-a mers bine... (Se dezbracă până la brâu, e 20 plin de sânge.)
                       DOAMNA STANCA
                            (îngrijorată)
       Pierduşi mult sânge?
                             TOMA
  25 Cine mai ştie? Am avut atâtea griji. Era să pierd totul... de-asta mi-era mie. Turcii veniseră cu alt Domn, să-l pună pe tron. Azi-noapte, Vodă s-a băgat peste ei în tabără. Am atacat şi noi. Da’ prea puţini. Turcii au fugit, dar n-am putut să-i batem că erau prea mulţi. Ii înghesuiseră într-o vâlcea...
RĂCEAI A
929
Atunci, cu oştenii după mine... atunci m-a împuns unul cu lancea, dar abia am simţit... după aia am şi uitat de rană... sunt încă tânăr, sângele se face la loc cât ai zice peşte...
                     DOAMNA STANCA
                            (cu reproş)                          5
    Cât o să ţină şi tinereţea asta? Ti-am spus să stai deoparte, mai pe margine, şi să dai porunci. Eşti ăl mare.
                            TOMA
    Porunceşti, porunceşti, dar trebuie să pui mâna. (Se-nt'mde in pat.) Acum îmi trece, cât ai clipi din ochi... (Oftând.) Bine mai 10 e şi-acasă... în aşternutul tău.
                      DOAMNA STANCA Altădată nu dispreţuiai nici aşternutul străin. Ai ajuns la vorba mea... Doamne iartă-mă! Tot acasă tragi... şi-ţi pui ventuzele.
                            TOMA (încercând să glumească)
    Aici nu mai ai moarte... Sau, chiar dacă mori, e ca şi când n-ai muri... pentru că rămâi acasă... groapa ta, pământul tău...
                            SAFTA                               20
                      (pregătind ventuzele) întoarceţi-vă cu spatele şi trageţi pantalonii cât mai jos. Descingeţi brâul.
                            TOMA
    Brâul... lasă-1 aşa... Nu vă atingeţi de el...               X
                     DOAMNA STANCA Ori te doare rău?
                            TOMA
    Parcă... Eh, un fleac, o mică răceală.
930
MARIN SORESCU
                                SAFTA
       Să ie punem pe spinare, trag mai bine...
                                TOMA
       Nu. întâi pe piept. Parcă n-aş vrea să adorm cu faţa în jos. 5 (Stijia îşi suflecă mânecile, începe săi-'tjacă frecţia, apoi îi pune ventuzele una câte una, ajutată (le Doamna Stanca, care ţine şomoiopd aprins.)
                                SAFTA
                          (aplicând o ventuză)
       Ia te uită ce-a mai prins! Aţi răcit tare de tot. Asta da curent! 10                           DOAMNA   STANCA
       Unde s-a dat lupta! A fost loc deschis?
                               TOMA
                                 (sec)
       La Oieşti.
  15                               DOAMNA STANCA
       Anul trecut a fost la Scăieni, adică-n iulie, nici n-a trecut un an.
                                SAFTA
       Acum doi ani i-am biruit pe ăilalţi la Popeşti şi tot aşa... 20 de fiecare dată rănit şi răcit, şi tot ventuzele, săracele, v-au făcut bine. (Terminând treaba.) Gata! Acum să staţi aşa şi să nu mişcaţi, să nu le doborâţi... să tragă bine...
                                TOMA
       Ar trebui să vină şi pietrarul.
  25                               DOAMNA STANCA
       De ce să vină acum, în puterea nopţii?
                                TOMA Să scrie pe lespedea aia...
RĂCEAI A
931
                    DOAMNA STANCA A, uitasem. (Merge la o lespede, carestă rezemată de unperete.) După fiecare bătălie, numaidecât vine pietrarul şi sapă cum a fost, dac-am pierdut ori am câştigat, când şi unde...
                         TOMA                              5
    Lucrurile astea, dacă nu le scrii imediat, se uită. Vin bătălii noi, se uită cele vechi... şi e bine sâ se ştie şi cele vechi. Acum să-i spui pietrarului să cioplească aşa: „Iară în iunie 19, cu ajutorul lui Dumnezeu, la Oieşti“...
                    DOAMNA STANCA                          io
                         (cu o presimţire)
    De ce să-i spun eu? Ii spui dumneata.
                         TOMA
    Eu oi adormi... sunt obosit...
DOAMNA STANCA                           15
  A!
  De ce nu Stiu si eu?
     TOMA
     (neliniştit)
DOAMNA STANCA               20
    TOMA
    Du-te, Safto, vezi ce-i cu el... Adu-1 încoace.
                            SAFTA
                            (dând indicaţii)                        25
    Mai staţi o ţâră şi i le luaţi. Eu mă duc să aduc pietrarul... Masa o pun când vin. (lese.)
                            TOMA
    S-a dus?
932
MARIN SORESCU
                       DOAMNA STANCA
       S-a dus...
                              TOMA
       N-am prea avur nici noi când să fim singuri. Ziceam să mai ■ 5 stăm de vorbă.
                       DOAMNA STANCA
                       (i u un treinur în ghis)
       Păi, că toată viaţa ce-o să facem, n-o să vorbim?
                              TOMA
  io Ei, da... o să tot vorbim... Da’ uite că nu ne săturăm... Cum te-ai gătit tu astăzi? (Dă s-o privească.)
                       DOAMNA STANCA Nu mişca. Pică ventuzele. Cum să mă gătesc? Cai ţoalele ale mai bune. Mi-am                             pus şi salba.
  15                                                        TOMA
                           (după o pauză)
       Iţi stă bine cu salba la gât.
                       DOAMNA STANCA
       Dar parcă nu ştiu          ce ai astăzi. Vorbeşti aşa...
  20                                                        TOMA
                           (după o pauză)
       Cum?
                       DOAMNA STANCA Aşa... că-mi vine să plâng...
  25                                                        TOMA
       De ce să plângi? (Ca să schimbe vorba.) Ce zice Safta că mi-a pregătit pentru masă?
RĂCEAI A
933
   10
                     DOAMNA STANCA Tot felul de bunătăţi.
                           TOMA
    De post?
                     DOAMNA STANCA Da... Dar a tăiat cocoşul.
                           TOMA
    A pomenit ceva de... varză călită?
                     DOAMNA STANCA Nu, acră... cu puţin ulei.
                           TOMA
    Parcă aş pofti o foaie. (Doamna Stanca se Atice şi aduce o foaie de varză.) E acră.
                     DOAMNA STANCA Să-ţi aduc ceva dulce? Poate nişte miere. Miroase a floare 15 de salcâm, c-au înflorit pe coastă.
                           TOMA
    Lasă... mâine...
                     DOAMNA STANCA Trag ventuzele?                                            20
                           TOMA
                           (semn că Aa)
    Oo... (După o pauză, in care Doamna Stanca se tot foieşte prin casă, neştiind ce săfacă.) De când ne-am luat... n-am avut şi noi parte de odihnă...                                                   25
                     DOAMNA STANCA Vremuri crâncene... S-a isprăvit şi ţuica. (RâAe.) Aşa zice Safta.
934
MARIN SORESCU
                               TOMA
                                (râde)
       Ştii că nu prea beau.
                      DOAMNA STANCA 5 Tot felul de vânzoleli...
                               TOMA
       Abia ne-aşezasem la casa noastră... o seamă de războaie...
                         DOAMNA STANCA
       Ani terminat de ţesut pentru biserica de la Argeş. Femeile 10 de pe-aici au făcut ţesturi noi.
                               TOMA
       Foarte bine.
                         DOAMNA STANCA
       Nu m-ai scos şi pe mine în lume deloc. Mereu în satul ăsta. 15 Nici tu zaiafet, nici tu...
                               TOMA
       Zaiafet ai avut...
                      DOAMNA STANCA
         Adeseori mă întreb, ce eşti tu: căpitan de oaste ori...?
 20                            TOMA
       M-am simţit bine între ţărani, mi-ar fi plăcut să merg la coasă, să ţin coarnele plugului...
                      DOAMNA STANCA
       Nu erai tu făcut să te baţi în războaie.
 25                            TOMA
       Am apărat satul ăsta. Şi de fiecare dată...
RĂCEAI A
935
                            DOAMNA STANCA
                  (în timpul acesta a huit ventuzele unu câte una)
    Bun! Acum facem frecţia!
                                   TOMA
    N-a venit pietrarul?                                            5
                            DOAMNA STANCA
    Trebuie să vină.
                                   TOMA
                                (ca pentru sine)
    Şi al douăzecilea la Oieşti.                                   10
                            DOAMNA STANCA
                             (îi jace fiecţie pe piept)
        Auleu! Eşti rece. Ce-i CU tine? (Tonta tace. Doamna Stanca, stins.)
A şi răcit.
     (Intră Safia cu Marin Marin, copilul cu cenuşa, care aduce într-o traistă ¡5 dalta si celelalte scule de pietrar.)
                                    SAFTA
    Pietrarul nu s-a mai întors. Tot aşa-1 aşteptau cu masa şi pe el...
                       MARIN MÂRIN                                 20
    Bunicul avea obiceiul să vină primul.
                       DOAMNA STANCA Aa... (Safia îl observă pe Toma şi începe să jelească.) Iaci... II trezeşti. E tare ostenit. (Către copil.) Tu ştii să citeşti?
                       MARIN MÂRIN                                 25
    Ştiu... Dar numai dacă a scris bunicul. Ii cunosc scrisul. Dacă e scris de altcineva, nu ştiu... că sunt mic...
936
MARIN SORESCU
                           DOAMNA STANCA
                           (ii arată lespedea)
       Bunicul a săpat, la încearcă... (Copilul siLibiseşte textid din cronică. Doamna Stanca ia dalta si i-o dă) Scrie aşa: Iară în iunie, 19,
  5 cu ajutorul lui Dumnezeu“... scrii?
                          (Copilul începe să cioplească.)
                                   SAFTA
                           (făcândti-si cruce)
       Doamne, ce poveste. (Dă să plângă.)
  10                            DOAMNA STANCA
       Taci, că e ostenit.
                                   SAFTA
       S-a-ntâmplat aşa de multe ori... Venea acasă din război, se culca şi murea... La urmă, se scula sănătos. Vezi, războiul 15 e lucru greu. O dată am tras şi clopotele şi el s-a ridicat a treia 1
  zi în capul oaselor: „Ce e hărmălaia asta?“ Lumea s-a speriat,      ;
  cică: „Aoleu! Păi, pentru înmormântare“. Şi el s-a ridicat şi s-a   i
  răstit la lume: „Duceţi-vă, că n-am murit. Nu mai poate omul să tragă un pui de somn... Am fost ostenit, na! Am dormit 20 mult?“ „Azi era a treia zi. Groapa era făcută, lespedea dusă la cimitir.“ „Să mi-o ţineţi aici, în odaie, n-o mai duceţi la cimitir.
  Nu murim noi, aşa, cu una cu două.“ (Merge la Totna. llpipăie, îngrijorată.) Rece.
                           MARIN MĂRIN 25                              (cioplind)
       Bunicul m-a învăţat să ţin dalta în mână şi să dau cu ciocanul. Tata - tot pietrar. Da’ a murit de mult, în războiul celălalt. .. De-atunci a scris tot bunicul, care începuse treaba. Bun. Cunosc scrisul foarte bine şi acum scriu şi eu. Acum săpăm 30 litera „i“. Trebuie să vină aşa, dar mă cam doare mâna.
RĂCEALA
937
                        DOAMNA STANCA
                        (ii ia mâna şi-l ajută)
     „1“ de la iară. (Se aud clopotele.) Safta, da’ ce se aude acolo? Auzi?
                        MARIN MÂRIN                                     5
     Clopotele. A mort.
     DOAMNA STANCA Lumea asta, cum se grăbeşte! (Merge Li patul lui Toma şi-lpriveşte lung.) Trebuie să fi fost o bătălie foarte grea. El niciodată n-a spus cât e de greu. întotdeauna când se întorcea plin de sânge io zicea: „O simplă răceală“.
                        (Clopotele se aud din nou.)
                                 MARIN MÂRIN (supând cu dalta)
     Iară. Şi după iară, ce vine?                                      IS
                         DOAMNA STANCA „Iară în iunie 19, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am izbit cu păgânii la Oieşti.“
                                SFÂRŞIT
r
      A TREIA ŢEAPĂ DIMINEAŢA, IA PRÂNZ ŞI SEARA
  (TRAGEDIE POPULARĂ ÎN CINCI ACTE)
PERSONAJELE
VIAD DRACUI. - zis Ţepeş, domnul Ţării Româneşti
  - căpitan de oaste
  -  boier, sfetnic la curte
  -  târgoveţ
  - pretendent Li tron
  - omul lui Ţenea
  -  un român
  -  un turc
  - domniţă la curtea lui Ţepeş
  -  un pictor italian
  - o nenorocită
  -  vizionar
ŢENEA PAPUC DRAGAVEI DAN
GÂGĂUŢĂ ROMÂNUL TURCUL DOMNICA PICTORUL JOITA MARIŢA MINICÂ CHIORU PÂRVU AGA CARASOI.
SUI.EIMAN - turci veniţi după bir OŞTEANUL ENACHE CĂPITANUL - un căpitan UN OLOG
(O droaie de calici, prostime, oşteni.)
   10
  — gealaţi
  20
       (Acţiunea se petrece pe la mijlocul secolului al XV-lea, în Tara Românească.)
  11
L
              ACTUL I
                        DIMINEAŢA
                        TABLOUL 1 In pădure
                        Scena I                            5
    (întuneric. Parcă se disting două siluete. Tăcere, apoi, din obscuritate, acest dialog:)
    -    Dă-mi voie să te contrazic în privinţa norului. Norul n-are nici o legătură cu reumatismul.
    -    Da, dar atunci cum îţi explici durerea asta grozavă? Eu 10 cred că ăsta e mecanismul: aburul, care se ridică din pământ,
se strânge ca un ghem şi ghemul ăsta, mărindu-se, vrea să-ţi absoarbă şi aburul de pe şira spinării... Şi...
    - Ba. N-are nici o legătură una cu alta... Vrei să-ţi spun
eu de ce te doare?                                           ¡5
    - (Curios.) De ce?
    - Ghici.
    - De ce?
    - Te doare pentru că o să pierdeţi bătălia.
    - Vrei să spui că mă doare pentru Mahomed?               20
    -Da.
    - Mă doare-n fund. Să ştii că nu sunt cu el din convingere.
    - Te cred.
944
MARIN SORESCU
    —      Dar nici de frică. Ba, dacă stau să mă gândesc bine, mai mult de frică. Nu ştiu dacă ai simţit vreodată ce e aia frică. Uite, noi am fost crescuţi aşa...
    —  Cum?
    —      Aşa, în frică. Ceva nelămurit, nu ştii de unde ţi se trage, ca o igrasie.
    —  Şi noi, tot aşa.
    —      Greşeşti. Vouă nu vă e frică. Sau, cel puţin la voi frica începe abia la maturitate...
    —  Cu atât mai rău.
    —      Nu, e altceva să ai o copilărie normală şi altceva să fii crescut în teroare. Nouă ni s-a luat acest perete de seninătate al copilăriei, şi când suntem la o ananghie, iată că n-avem de ce să ne sprijinim.
    —  De nor.
    —      Chiar că de nor. De-aia consider că Mahomed e un mare...
    —  Călău.
    —      Călău, călău, dar... nemaipomenit! Gândeşte-te că a schilodit sufleteşte o lume întreagă. Una e să tai capul - e destul de simplu să tai capul - poftim, pe-al meu mi l-au tăiat, — şi alta e să te bagi în sufletul unei jumătăţi din lume şi să o faci să gândească altfel.
    —  Adică să nu mai gândească.
    —      Să-i strici mecanismele... gândirii. De aceea voi ăştia liberi. .. (Cu amărăciune.) Nu ştiu dacă ne puteţi înţelege. (Admirativ.) A, Mahomed o să rămână în istorie ca tiranul tiranilor. Mare om! Şi de aceea eu îi dau dreptate ăstuilalt...
    —  Nu, nici Vlad 11-are dreptate, dă-mi voie...
    —      (Enervat.) Cum vrei tu să opreşti un puhoi de crime...? Stând ca o mămăligă?
    —  (Râzând) Ţi-ai găsit! Ţepeş să stea ca o mămăligă!
    —  (Cu admiraţie:) Află că Vlad l-a întrecut pe Mahomed.
A TREIA TEAPA
945
   (Scena se luminează. Se văd cei doi — un turc fi un român, traşi in ţeapă.
                       Un moment de tăcere.)
                        ROMÂNUI.
    S-a crăpat şi de ziuă.
                        TURCUL                                      5
    în curând vom crăpa şi noi. (Privindin zare:) Mi se pare că aş recunoaşte unele locuri. Te pomeneşti că sunt chiar de prin părţile astea.
                        ROMÂNUL
                        (cu intenţie)                              10
    Ai venit să-ţi mai vezi ţara?
                        TURCUL
    Dorul te usucă... (Cătândîn zare:) Ce e aia?
                        ROMÂNUL
    (se uită în direcţia cealaltă, pentru că nu se poate întoarce) 15
    Care?
                        TURCUL
    Cată drept înainte.
                        ROMÂNUL
    Cat... Eu văd o pădure...                                      20
                        TURCUL
     Şi în partea mea se vede tot o pădure. Şi, e cineva în ea? ROMÂNUL
    în ea nu suntem decât noi, deocamdată. Dar o să vină şi rândul altora.                                                     -5
                        TURCUL
      înseamnă că voi sunteţi foarte rezistenţi. Muriţi greu.
946
MARIN SORESCU
                          ROMÂNUL
       începi să mă cam enervezi. Vă convine vouă, ăstora care aţi întins-o de aici de când aţi fost mici, vă convine să ne bârfiţi. Că aşa şi pe dincolo. De ce nu vedeţi şi părţile bune?
  5                           TURCUI.
       Tu parcă eşti puţin mai sus decât mine... vezi mai bine... Care sunt părţile alea bune? Vreau să le ştiu şi eu.
                          ROMÂNUL
     E foarte uşor pentru un turcit să defăimeze ţara. Nici nu
  ¡0 ştii cât de greu ne descurcăm, câte sacrificii trebuie să facă Vodă, săracul, ca să ne dea un lustru. De mai bine de un veac avem în coastă lipitoarea asta turcească... (Cu năduf:) Aţi adus ţara în sapă de lemn.
                           TURCUL
  15    Dacă nu erau turcii erau ăilalţi... Tătarii...
                          ROMÂNUL
       Asta e nenorocirea... că dau toţi buzna, ca ciorile.
                           TURCUL
                             (speriat)
  20    Au şi început să vină ciorile? înseamnă că nu mai avem mult...
                          ROMÂNUL
       Asta e.
                           TURCUL
     Să-ţi spun o vorbă: nu m-am turcit cum pretinzi. Faptul
  25 că am fost smuls de la sânul mamei când aveam un an şi dat haraci... faptul ăsta îl consideri tu o turcire? Află că tot ce urăsc mai mult e această imensă hardughie care se cheamă puterea musulmană.
A TREIA TEAPĂ
947
                             ROMÂNUI,
                         (facându-şi o socoteală)
    Vine, nu vine, vine, nu vine...
                              TURCUL
    Vine?                                                     5
                        ROMÂNUL
    Ar cam trebui să apară. Are năravul de-a lua masa printre victime. Discută cu ele de una, de alta. Li se destăinuie, le cere sfaturi, şi închină, în sănătatea lor. Are o limbă ascuţită. Cei traşi în ţeapă nu-1 prea înghit din cauza acestor cruzimi de ¡0 limbaj.
                              TURCUL
                          (chinuindu-se să râdă)
    Ha!
                        (Scena se întunecă.)                    ¡5
                        ROMÂNUL
                                (vesel)
    Ei, uite c-a intrat în nor... tontălăul...
                        TURCUL
    O să fie mai groaznic...                                 20
                        ROMÂNUL
       Măcar nu mai vezi ce te doare... cum te doare. (Pauză.)
                        TURCUL De ce voiai să treci dincolo?
                        ROMÂNUL                              25
    Muream de curiozitate... (Pauză.) Am auzit că aţi rezolvat şi voi destul de bine unele probleme. (Râzând:) Ia spune-mi, cum e când te-nsori cu cinci femei deodată?
948
MARIN SORESCU
                           TURCUl.
       Tot aia.
                          ROMÂNUL
       Lasă, lasă...
  5                          TURCUL
      Numai că în loc să ai o belea, ai cinci belele pe cap... ROMÂNUL
       Da, dar oricum... (Schimbândvorba:) Nu te-ai gândit c-or sa te prindă?
  10                             TURCUL
       Credeam c-o să am timp să le explic... De-ai noştri mi-era teamă... Ori c-o să mă înec în Dunăre... Cinci ani m-ain căznit să-nvăţ să-not... înotam în praf...
                           ROMÂNUL ¡5                              (rău)
       Şi cum ai ieşit la mal... haţ!
                           TURCUl.
       Tocmai, că eu nu mă feream... ziceam: le explic — cum am fost dat de mic la turci...
  20                            ROMÂNUL
                             (geme)
       Hau...
                           TURCUL
                           (continuă)
  25    ... şi că a dat Dumnezeu de-am scăpat şi m-ain întors să-mi
     văd casa... Asta e, că nu mă feream... dacă m-aş fi ferit!
                          ROMÂNUL
       Eu m-am ferit... Când să m-arunc în apă... m-am pomenit c-un laţ după gât.
A TREIA ŢEAPĂ
949
                         TURCUL Există întâmplări şi întâmplări...
                         ROMÂNUL
                         (făcându-si o socoteală)
    Nu rămâneam eu la turci, că nu eram prost. Mă uitam, 5 luam seama... şi veneam... Burduşit de impresii...
                         TURCUL
    Arde cumplit...
                         ROMÂNUL
    Tot era mai bine pe lumină... (Scena iar se luminează.) In par- io tea ta de cer, vezi vreun nor?
                         TURCUL Se-apropie altul. (Pauză.)
                         ROMÂNUI.
    Spre seară, or să vină corbii... Ţi-e     frică?        ¿5
                         TURCUL N-ani avut niciodată rău de corbi...
                         ROMÂNUL
    întâi, ochii...
                         TURCUL                             20
    Şi-aşa sunt aproape scoşi... Omul cât trăieşte trebuie să
sufere...
                         ROMÂNUL
    Crezi?
                         TURCUL                             -5
    Era la noi... adică acolo la ei... în Turcia, unul care-a-nceput de mic copil să-şi taie câte-o bucăţică din el. Zicea: „ia să mai suferim noi puţintel astăzi!“ Şi hârşc! De fapt, lui îi era teamă
950
MARIN SORESCU
  de moarte... voia să se obişnuiască încet-încet cu durerea... ca, atunci, în momentul ăla... greul faptului... înţelegi...
                         ROMÂNUI.
      Pricep... nu era prost! în vremurile astea...
  5                            TURCUL
      Ba era! Ajunsese aproape de gât... şi nu ştiu cine l-a pârât c-ar fi zis ceva... naiba ştie... el se cam văieta...
                         ROMÂNUL
      Zilnic?
  io                           TURCUL
  Mda.
  Curajos.
 ROMÂNUL
                            TURCUL
  Z5    Când au venit să-i taie capu’ - i l-au tăiat cam pe-ndelete
  şi el răcnea ca din gură de şarpe. Spunea că ce tăiase el o viaţă-ntreagă era un nimic. Niciodată nu l-a durut mai tare... degeaba s-a antrenat.
                           ROMÂNUL
  20    Domnule: moartea e moarte...
                            TURCUL
                      (geme, apoi tăcere lungă).
                           ROMÂNUL
     Ai spus ceva? (Tăcere.) Mă, turcule, să nu mori înaintea mea.
  25 Nu mai am cu cine să schimb o vorbă... (Tăcere.) Văd că Vodă nu mai vine...
                            TURCUL
       Ha?
A TREIA TEAPĂ
951
                        ROMÂNUL
    Credeam că... Să nu dai ortul prea repede... Să vedem ce se mai întâmplă...
                        TURCUL
    Parcă nu-mi mai pasă...                                5
                        ROMÂNUL
    Te prefaci...
                        TURCUL
    ... de nimic... Dar, parcă tot aş mai trăi... Adineauri, mă apucase o sfârşeală...                                    10
                        ROMÂNUL
                        (speriat)
    Dacă vezi că tac, să mă strigi...
                        TURCUL
    Te strig.                                             15
                        ROMÂNUL
    N-aş vrea să adorm... în situaţia mea... mi-e că visez cine ştie ce... Mă sperii...
                        TURCUL
    De căzut din pat, n-o să cazi... Dacă gemi, nici nu te mai 20 doare, nici n-adormi...
                        ROMÂNUL
                        (idee)
    Hai să vedem care geme mai mult.
                        TURCUL                            25
    Hai...
                        ROMÂNUL Să agonizăm o dată...
952
MARIN SORESCU
                              TURCUI.
       Hai. La trei: Unu... doi_______ trei! (începe să urle.) Allah,
  Allah! AJlah!
                            ROMÂNUI.
  5                               (geme)
       Doamne, Dumnezeule... Doamne, Dumnezeule...
                              Scena II
       (Apare Ţepeş, merge la ţepi, le încearcă dacă sunt bine înţepenite. Priveşte lung la cei doi.)
  io                               ŢEPEŞ
                          (frecându-şi mâinile)
       Bună treabă. (Seaşazăpe un butuc.) Am o foame de lup. (Bate din palme, apare Domnica.)
                             DOMN1CA
  15    Poruncă.
                               ŢEPEŞ
       Am o foame de lup. (Domnica iese.)
                             ROMÂNUL
                           (încet, către turc)
  20    E tare pofticios. Să vezi c-o să-nceapă acum să clefăie, să
  plescăie din limbă... Eu nu suport să mi se mănânce sub nas, vreau şi eu să iau o halcă. Am o burtă nenorocită. Râmneşte, ca o femeie borţoasă.
                              TURCUL
  25    Acum mai astâmpără-te, mai rabdă şi tu puţin... până...
  naşti...
A TREIA ŢEAPĂ
953
                          DOMNICA
        (intră cu mâncare: un pui la frigare, pâinea in ţest. l.e aşază pe un şervet în faţa lui Vodă)
    Un pui la frigare, Măria ta...
                          ROMÂNUL
                             (încet)
    îmi lasă gura apă. Un pui la frigare...
                          DOMNICA Diseară mâncaţi tot aici?
                             ŢEPEŞ
    Tot. Aici, cu ei. (Arată spre cei doi.)
                          DOMNICA
                            (cu milă)
    Sunt nişte nevoiaşi, Măria ta. (lese.) (Ţepeş înfiilecă grăbit câteva momente. Tăcere. Românul oftează.)
                           TURCUL
    Văd că e destul de tăcut.
                             ŢEPEŞ
           (şi-a mai potolit foamea, priveşte spre ţepi. Râzând)
    Şi aşa: Aţi muri, dar vă e lene! (Adulmecâind): Mari puturoşi îmi sunteţi. Nici nu v-aţi văzut bine sus, în posturi înalte, şi aţi şt început să vă împuţiţi. Omul împute locul, asta aşa e. Câţi ani, băieţică?
                          ROMÂNUL
    Douăzeci.
                             ŢEPEŞ
    Bătuţi pe muchie?
                          ROMÂNUL
    Bătuţi pe toate muchiile şi cu mila Măriei tale - făcuţi zob. ŢEPEŞ
    Asta e bine.
954
MARIN SORESCU
                             TURCUL
       Asta e rău. Eu n-am văzut oştean mai viteaz decât ghiaurul ăsta. Acum vă lipseşte.
                              ŢEPEŞ
  5                          (către român)
    Eşti crud. De-aia judeci aşa. De altfel, la douăzeci de ani... ROMÂNUL
                              (râzând)
       Crud ai spus, Măria ta? Adineauri turcul ăsta tocmai îmi 10 atrăgea atenţia că soarele dogoreşte şi-am început să ne coacem.
                              ŢEPEŞ
       Când o s-ajungi la mintea românului de pe urmă, n-o să mai fii asa limbut.
15 Măria ta a ajuns? Da.
                                  Rău a ajuns.
                  ROMÂNUL
  TEPES
ROMANUL
                           ŢEPEŞ
       Pentru vorba asta te iert. N-am ajuns prea bine. E uşor lucru să încerci să îndrepţi o ţară? (Bate din palme: apare Domnica.) Dar un pahar de vin nu se poate bea în ţara asta? Uite, aş vrea să închin în sănătatea dumnealor.
  25                         Scena III
                        DOMNICA
      Imposibil... Măria ta... adică mi-aţi spus să vă zic nene. Nene... vin avem, dar nu se găsesc pahare. Când au venit
A TREIA ŢEAPĂ
955
ultima oară turcii, aşa au dat iama prin toate... Ştiţi cum sunt ăştia: sparg, strică. Pe unde-au trecut turcii, vesela e toată ţăndări.
                                ŢEPEŞ
   Atunci oin bea cu oala. (RidicândoaLi.) I ,a mulţi ani, creştine! 5 ROMÂNUL
    La fel, Măria ta. (Iepej dă să soarbă.)
                             TURCUL
    Nu sorbi, Măria ta, ăla nu e vin.
                           ŢEPEŞ                                10
    E venin. Ştiu. Dar la mine nu mai are nici un efect. (Bea.)
Şi în sănătatea ta, turcule. Din cauza voastră nu mai au româ-naşii nici oale, nici ulcele. (Bea.) Da’ bun venin...
                           ROMÂNUL
    Ţine de sete, nu e ca vinul.                                ¡5
                             ŢEPEŞ (către turc)
    Vorbeşti bine româneşte.
                             TURCUL
    Sunt de p-acilea. Acum, nu mai contează.                    20
                              ŢEPEŞ
    Ba da.
                           TURCUL
Acum pot să vorbesc şi limba persană... degeaba... Tot mă curăţ. (Demn:) Mor, dar nu-mi pare rău. Tot ce-ţi fac ai tăi e sfânt. 25
956
MARIN SORESCU
                                 ŢEPEŞ
    Chiar când te trag în ţeapă? (Turcul tace. După o pauză:) Cerul e albastru, apa e rece, norul e visător... Cum se zice asta în turceşte?
                                TURCUL
                                (răspunde).
                                 ŢEPEŞ
    Eu am două mere, în schimb colegul meu Mahomed are două pere.
                                TURCUL
                                 (traduce).
                                 ŢEPEŞ
                         (spune o frază în turceşte).
                                TURCUL
    Nu-i rău.
                                ŢEPEŞ (altă frază)
    Am accent?
                                TURCUL
    Turc sadea. Da’ ce vă trebuie limba turcă?
                                 ŢEPEŞ
    Am o discuţie cu Mahomed.
                  DOMNICA (intră cit ceva de mâncare, pune pe masă)
         Nu te-ai atins de pui, nene Vlad. De ce nu mâncaşi?
                                 ŢEPEŞ
    Mă luai cu vorba cu prietenii mei.
A TREIA ŢEAPĂ
957
                            ROMÂNUL
                            (către turc)
    Zice că nu s-a atins de pui, şi când colo a înfulecat şi jumătate din frigare.
                            DOMNICA                                5
                            (trebăluind)
    Ia şi mănâncă, uite, bucăţica asta e mai fragedă. în ultima vreme ai slăbit, cum să nu slăbeşti dacă mănânci doar cu morţii, parcă ai mânca de pomană. Uite ce tras eşti la faţă. îţi sclipesc ochii, Măria ta.                                                           io
                            ŢEPEŞ
    Am fierbinţeală.
              (Intră Pârvu şi Chioru - gealaţii, târând-o pe Joiţa.)
                            Scena IV
                            PÂRVU                                          ¡5
    Am prins o curvă, Măria ta.
                            ŢEPEŞ
    la te uită!
                            JOIŢA
                            (către Pârvu)                                  20
    Tu să nu mă faci pe mine curvă, că tu nu te-ai culcat cu mine, nespălatule, fir-ar al dracu’ de călău, vede-te-aş în ţeapă cu zgaidele-n sus, mânca-te-ar ciorile, umple-te-ar păduchii, duce-te-ai învârdndu-te! Şi să aud                   de tine  că ai crăpat...
(Scuipăndu-l:)      Ptiu! (Către Vodă, indignată la culme:) Nu mai e drep- 25
tate în Ţara Românească, bă, tu ce faci? Ce stai ca o momâie, de-i laşi pe toţi golanii să facă pe-mpăraţii şi să-şi bată joc de oameni, că-mi vine să iau o sabie şi să tai de la o margine.
958
MARIN SORESCU
                                ŢEPEŞ
                                (râzând)
       îmi place femeia asta.
                                JOIŢA
 5     Toţi ţiganii au paltoane şi vin să ne judece pe noi.
                                ŢEPEŞ De ce vă judecă, femeie?
                                JOIŢA
       Ne cer nouă socoteală, fir-ar ai dracului, ce-am mâncat, cu 10 cine ne-am culcat.
                                ŢEPEŞ
       Cu cine te-ai culcat? Tu n-ai om?
                                JOIŢA
                                (plângând)
 15    Ăla e om, Măria ta?
                                ŢEPEŞ
                                (calm)
       Da’ ce e?
                                JOIŢA
 20                         (plângând fi mai tare)
       E beteag.
                                PÂRVU
       Stă In pat şi boleşte, iar ea în timpul ăsta i-a turnat nouă copii...
 25                                    ŢEPEŞ
       Gemeni?
                                CHIORU
       Nici măcar gemeni. Pe rând, ca la moară.
A TREIA ŢEAPĂ
959
                               ŢEPEŞ
    Aşa e, femeie?
                           JOIŢA
    De necaz i-am făcut, Măria ta, nu că mi-ar fi făcut cine ştie ce plăcere. Gândiţi-vă şi dumneavoastră: ăla bolnav şi beteag 5 în pat, bir pe aia, bir pe aialaltă - aia nu, aia nu... Ce să facem şi noi, femeile? Plus toată ziua cu spaima în cap: vin turcii, nu vin turcii...
                             DOMNICA
    Iart-o, Măria ta.                                           10
                           ŢEPEŞ
    Domnico, tu du-te, nene...
                           DOMNICA
                             (îngenunche)
    Iart-o. (lese.)                                             15
                           ŢEPEŞ
                               (se ridică)
    Tu ce zici: vin sau nu vin?
                               JOIŢA
    Turcii?                                                     20
                               ŢEPEŞ
    E?
                           JOIŢA
    Păi să vină, fir-ar ai dracului, că de când se tot screm, veneau şi treceau, erau acum Ia mama dracului, în fundul Europei. 25 De ce să le ţinem numai noi piept acilea? Ne plătesc ăia din apus că-i apărăm aci? Sunt şi ăştia nişte tâmpiţi.
                               ŢEPEŞ
    Cine?
960
MARIN SORESCU
                            JOIŢA
    Turcii.
                            ŢEPEŞ
    De ce?
                            JOIŢA
    Se proţăpesc să se bată doar cu noi, când ştiu precis că pe noi n-o să ne biruie în vecii-vecilor. Şi nu le dă în gând să meargă la ăia pe care i-ar găsi în izmene. (Râde.)
                            PÂRVU
    Ce să-i facem, Măria ta, aţi auzit-o şi dumneavoastră cum se exprimă. N-are vocabular.
                            CHIORU
    N-are perdea deloc.
                            JOIŢA (către Chioru)
    Perdea a avut mă-ta când te-a făcut, mai bine făcea un muşuroi...
                            CHIORU (către Vodă)
    Aţi auzit?
                            ŢEPEŞ
    Muierea asta ar merita să trăiască. Măcar spune ce simte.
                            JOIŢA
    Ba simt eu mai multe, dar mi-e frică să le spun. îmi mai pun lacăt la gură.
                            ŢEPEŞ
    Nu la gură ar trebui să-ţi pui lacăt. (Indignat:) De ce te curvăsăreşti, căţea? Ştii tu unde poate duce desfrânarea ta? (Solemn:) Acum trecem printr-o perioadă când trebuie să ne mai
A TREIA TEAPĂ
961
abţinem. Un neam care se lasă târât de pofte, care pierde măsura, e un neam ticălos şi merită să piară. Eu nu cred că noi suntem nişte ticăloşi. Şi tocmai de aceea suntem aspri cu cei care vor să ne dovedească asta. Ieri am pedepsit o femeie care-1 trimisese pe bărbat-său la război fără un nasture la cămaşă. Era 5 leneşă, puturoasă şi nu-i cosea toţi nasturii, nu-i tivea cheoto-rile. Cam să mai lupte nenorocitul ăla de oştean când ştia că are acasă o-mpuţită care nu-i coase nasturii? Dacă tu, soţie de soldat, te târăşti cu toţi prin şanţuri, pentru că bărbatul tău a venit schilodit, ce exemplu dai, cum să mai plece la luptă cei- 10 lai ţi, când se gândesc ce-i aşteaptă dacă se schilodesc? Cum să mai lupte ăştia, ai?
                           JOIŢA
    Ori să-nvingă, ori să moară.
                                                                                     ŢEPEŞ (către gealaţi)
   15
    Unde-i sunt copiii din flori?
                                            CHIORU
    Aici prin buruieni. (Arată cu mâna in afara scenei.)
 ŢEPEŞ
 (chibzuind)
20
25
Aoleu.
 JOIŢA
 (ţipă)
 30
962
MARIN SORESCU
                                  ŢEPEŞ
      Şi băteţi-i în cuie, în locul lor, capetele copiilor nelegiuiţi. JOITA
     Dumnezeule?
                                  TEPEŞ
           Să fie purtată aşa din sat în sat s-o vadă poporul.
                          JOIŢA (se vaită, îşi smulge părul)
     Indurare.... (Gealaţii o înhaţă şi-o târăsc din scenă.)
                                  TEPEŞ
     Cât va mai fi o curvă-n ţara asta, turcii vor tot fi ispitiţi să dea buzna.
                              JOITA (din afara scenei)
     Te baţi cu turcii, ori cu românii? Copilaşii mei, aoleu, Mitrule, Vasilică... (Bocete.) Doamne, iartă-mă...
                                  TEPEŞ
     Nu numai cu turcii... şi cu de-alde ăştia ca tine şi ca alţii, care le dau lor apă la moară...
                                 Scena V
     (Se aude in depărtare un cântec de fluier. Ţepeş ascultă.)
                               TEPEŞ (cu admiraţie)
     Aşa e românul, îndărătnic. Cântă şi la bucurie şi la nevoie. (Cântecul continuă.) Cântă. (Se întoarce către cei doi traşi in ţeapă:) Voi nu ghersuiţi?
A TREIA TEAPĂ
963
                        ROMÂNUL
   Nu ne dă mâna.
                        TURCUL
   Suntem oprimaţi.
                        TEPEŞ                            5
   Vă doare?
                        ROMÂNUL
   Ei...
                        TEPEŞ
   Ziceţi mulţumesc că e pace. (Freaindu-şi mâinile:) Slăvită fie 10 pacea! Poţi să-ţi mai vezi de-ale tale. Ştii pe cine contezi. Poţi să-ţi verifici oamenii... Dar, gata! S-a zis cu huzurul. Vremuri grele bat la uşă, băieţi! Da’ ce faceţi voi acolo?
                        ROMÂNUL
   Aşteptăm, Doamne.                                      ¡5
                        ŢEPEŞ
   Ce aşteptaţi?
                        ROMÂNUL
   Judecata de Apoi.
                        TEPEŞ                           20
   Aha... (Aduc&mdu-si aminte:) Dar cum aţi fost judecaţi, s-a făcut totul după lege?
                        TURCUL
   Nu.
                        ROMÂNUL                           25
   întâi ne-au tras în ţeapă, au zis că ne judecă ei după aia... Ce-o să ne mai judece!
964
MARIN SORESCU
                                 ŢEPEŞ
        Mai puteţi aştepta o ţâră? Să mai aşteptaţi, mă, să nu muriţi. Fac eu dreptate. Ce dreptate aş face, dac-aş avea timp! (Iese.)
                                Scena VI
  5 (Ţepeş se întoarce, însoţit de Papuc, Pârvu si Chioru. Aceştia doi din urmă aduc în spinare o ţeapă imensă.)
                                 ŢEPEŞ
           (arătând un loc între cele două ţepi, care erau în scenă)
        Aici. La mijloc.
  10                                  PAPUC
                              (dă să zică ceva)
        Exact la mijloc?
                                  ŢEPEŞ
        Intre ei. (Aratăpe cei doi condamnaţi, din ţepi.) Pe aceeaşi linie, 15 nici mai în faţă, nici mai în spate.
                                  PÂRVU (către Chioru)
        Urmărim o linie dreaptă. (încep să sape şi să împlânte teapa în pământ.)
  20                                  PAPUC
                                  (rosindu-se)
        Mi-e ruşine că-ntreb... Pentru cine?
                                  ŢEPEŞ
        Pentru fieştecare.
  25                                  PAPUC
                                  (speriat)
        Fieste... care?
A TREIA ŢEAPĂ
965
                                 ŢEPEŞ
    O ţinem aici goală... pentru tine, Papuce, că n-ai fi sfânt, pentru ăla, pentru ălălalt... pentru toţi. Toţi putem greşi, la un moment dat. S-avem noi o ţeapă goală, aici la-ndemână. Că nu strică. (Cătregealaţi:) Să nu fie strâmbă... (Lui Papuc:) Hai! (Tepeş şi Papuc ies.)
                                CHIORU (lui Pârvu)
    Urmărim o linie dreaptă.
  (Cei doi trebăluiesc, fixând ţeapa, cu oarecare încetineală profesională. Scenă mută câteva momente.)
                                     (Cortina)
                             ACTUL II SEARA TABLOUL 1 La Curtea Domnească 5                             Scena I
       (Sala tronului, Ţepeş pe tron, îmbrăcat de gală. hi cap căciulită încinsă cit pietre scumpe şi surgiuc.)
                             PICTORUL
                (după ce şi-a amestecat nişte culori pe şevalet) io    încă puţin... Oleacă mai la dreapta... Uitaţi-vă aici. (Arată
  cu degetul undeva in spate. Pictând:) Aveţi o fire foarte neliniştită, alteţă. Un cap greu de prins...
                             TEPEŞ
                             (mustăcind)
  15    Aşa se plâng mai mulţi...
                             PICTORUL
       Să nu clipiţi, expresia ochilor Măriei tale are ceva de groază... Pot să vorbesc deschis? Mi-e cam frică să vă cat în ochi... Prea mari...
  20                               TEPEŞ
       Se măresc la acru si la vorba dulce____
A TREIA ŢEAPĂ
967
                           PICTORUI,
    Nuanţa asta măslinie a pielii n-am putut s-o redau decât cu o culoare de pământ de prin părţile astea... Poate de aici vine şi porecla stirpei Măriei voastre? „IIdiavolo".
                           ŢEPEŞ                                 5
                         (goneşte cu mâna o gâză)
    Am voie să prind licurici? Eu dacă stau un moment fără... să-nhaţ o lighioană, înseamnă c-am lâncezit... Să nu mă pui rânced pe pânză...
                           PICTORUL                               10
                           (râde)
    Vă place vorba cu două tăişuri. Tot aşa şi prealuminatul Mahomed, cel mai mare cuceritor al lumii... în paranteză fie spus, pe mine nu m-a cucerit. I-am executat un portret care se află acum agăţat în cabinetul său la Constantinopole... Poate ¡5 o să aveţi prilej să-l vedeţi...
                           ŢEPEŞ
      îmi pare rău că n-o să pot face un drum până acolo...
                           PICTORUL
                           (taină)                              20
    Mă tem c-o să vină el să-l vadă pe-al Măriei tale.
                           ŢEPEŞ
    Merită osteneala?
                           PICTORUL
                           (râzând)                             25
    E tare curios... şi    mare amator de capete... în ulei. Şi tot
aşa: glumeşte şi nu glumeşte. Acolo am auzit prima dată de Vlad. Lângă tronul prealuminatului Sultan. Lucram... A intrat fratele dumneavoastră. Are liberă trecere la sultan... Mare trecere...  (Cu intenţie:) E un bărbat foarte frumos.           30
                           ŢEPEŞ
    Radu e frumos... într-adevăr...
968
MARIN SORESCU
                                                         PICTORUL
       Dar nu vă iubeşte... S-ar vrea aici, domnitor... Şi cred c-o să ajungă...
                                                              ŢEPEŞ
 5     Trecând peste sabia noastră?
                                         PICTORUL O să-ncerce... Sultanul îl răsfaţă.
                                                              TEPEŞ
       Ştiu...
 10                           PICTORUL
       Zicea că se îndoieşte că i-aţi rămâne credincios Sultanului şi că nu aşteptaţi decât un moment favorabil pentru a vă răscula...
                                                              TEPEŞ
                                                           (diplomatic)
 ¡5    Sunt în bune relaţii cu înalta Poartă...
                                                         PICTORUL
                        (desenând in continuare)
       Mahomed e dibaci... Citeşte printre rânduri... Şi e un geniu militar... Acum, după ce s-a instalat cu arme, cu bagaje 20 la Constantinopole, nu văd ce i-ar mai sta în cale...
                                                              TEPEŞ
                                                                 (sec)
       Noi...
                               PICTORUL 25                           (tresărind)
       Cine?
                                                              ŢEPEŞ
       Noi, cinstite meştere.
A TREIA ŢEAPĂ
969
                          PICTORUL
    Nu mi-aţi răspuns dacă pot vorbi deschis. Umblu de colo-colo, dintr-o ţară într-alta şi fac portretele monarhilor. (Râde.) Monarhomanie plastică. Am ajuns să cunosc multe lucruri... şi-mi face plăcere că pot să flecăresc despre ele, liber... Pe Domnia voastră nu vă cunosc decât, aş spune, din auzite... Chipul Măriei voastre încă îmi apare aburit... Intuiesc însă anumite linii ale destinului, care mi se par fantastice şi sunt emoţionat că mi-aţi făcut onoarea de a-mi poza câte un minut pe zi...
                            TEPEŞ
    Gândeşte slobod, fii slobod la limbă, n-o să-ţi taie nimeni capul...
                          PICTORUL
    Tăierea capului prea a devenit o modă, spre a mai fi interesantă. .. Dar ce voiam să spun? Mahomed are o oştire imensă, la ocuparea cetăţii împăraţilor bizantini au combătut aproape 150 de mii de suflete. (Tainic:) Ştiţi ce - nici un soldat dintre aceştia nu a fost trimis acasă... Poate Ţara Românească să constituie o piedică?
                            ŢEPEŞ
    Sunt vasalul sultanului...
                          PICTORUL
    De formă, şi dacă-mi îngăduiţi un sfat: păstraţi aparenţele. Sultanul ştie că ochii omenirii sunt aţintiţi asupra lui. Cel mai mic semn de nesupunere, l-ar lua ca o jignire personală... Dacă o să-i aruncaţi vreodată mănuşa, să fiţi pregătit de a înfrunta trăsnetul însuşi...
                            TEPEŞ
                          (pe gânduri)
    Dumnezeu ştie ce-o să se-ntâmple...
970
MARIN SORESCU
                             PICTORUL
       Pe ce se sprijină, Măria ta? Armata aţi găsit-o dezordonată. .. Există o partidă boierească aici care vă e potrivnică... Zic că faceţi paradă de cruzime. Că vreţi să ţineţi în mâna 5 voastră toată puterea. Că v-aţi pornit să scăpaţi ţara de fruntea boierilor.
                              TEPEŞ
       Ca să nu-şi mai facă de cap, de-a valma cu tâlharii şi cu bicisnicii.
  10                               PICTORUL
       Astea nu se iartă.
                              TEPEŞ
                             (intr-o doară)
       Nu faci politică?
  15                               PICTORUL
       Nu...
                              TEPEŞ
       Eşti bine informat.
                           PICTORUL
  20 Pictura... La noi a luat o mare dezvoltare... Un moment, să-mi pregătesc o culoare...
                           (Intră Papuc.)
                           Scena II
                          PICTORUL
                          (continuând)
       Pământul acesta, care se cheamă la dumneavoastră clisă, e foarte aderent pe pânză, amestecat după o reţetă a mea. Dacă am avea noi culorile astea de pământ, am face o pictură care
A TREIA ŢEAPĂ
971
să rămână peste veacuri... în orice caz, mult mai bună decât a dumneavoastră. De ce nu se dezvoltă aici fresca, dacă dispuneţi de asemenea resurse naturale?
                           ŢEPEŞ
                           (zâmbind)                           5
    Toţi ţăranii noştri au fresca pe tălpi. (Grav:) Deocamdată noi ţinem cu braţele pereţii... Când nu s-or mai auzi bătând în perete să-l dărâme, 0111 da drumul şi la frescari.
                           PICTORUL
    Sunt închişi?                                             10
                           ŢEPEŞ
    Sunt la oaste. Pregătesc acolo clisa, care vă place dumneavoastră, cu picioarele. Trebuie frământată bine. (Către Papuc): Ei?
                           PAPUC
    Unul care nu vrea să plătească birul. Un apucat.          ¡5
                           ŢEPEŞ
    De ce nu vrea? Trebuie să aflăm cauzele, poate e vorba de un rău mai general. Poate-1 îndreptăm.
                           PAPUC
    Are idei de-a-ndoaselea. Pe de lături cu timpul. E zăltat. 20 Zice că el nu trăieşte pe vremea Măriei tale, că n-ar trăi pe vremea asta nici să-l tai... Ce, asta e vreme?!
                           ŢEPEŞ
    Cum?
                           PAPUC                              25
    Că el trăieşte, zice, c-o sută de ani în urmă. Sucit creştin, zic.
                           ŢEPEŞ
                           (râzând)
    Şi ce caută aici?
972
MARIN SORESCU
                              PAPUC
                               (speriat)
       L-a trimis nevastă-sa, s-o ia înainte, să vadă cum sunt vremurile; că ea e însărcinată şi să vadă dacă e cazul să-l mai 5 nască... ori să ia buruieni...
                               ŢEPEŞ
       Vreunul cu vedenii... la să-l vedem şi noi...
                             (Papuc iese.)
                             Scena III
  10                                PICTORUL
       în vremurile mai grele apar cazuri de fanatism religios. O formă de protest, într-un fel. Sunt indiscret, precum vedeţi...
                               ŢEPEŞ
       încerc să disciplinez... o bandă de tâlhari. Tot ce mi-ai 15 spus, am observat eu însumi. (Izbucnind:) Sunt Domnul unor păduri mişunând de hoţi, al unor drumuri desfundate şi primejdioase, al unei armate flămânde şi în debandadă.
                            PICTORUL
       Nu voiam să vă mâhnesc... dar... mi s-au furat culorile! 20                                   ŢEPEŞ
       Se vor găsi şi pe la noi culori.
                            PICTORUL
       Da, dar nu sunt bune... Parcă se şterg singure, de frică... Am trimis după altele la Padova, dar diligenţa a fost jefuită 25 lângă Bucureşti şi omul meu măcelărit...
                               ŢEPEŞ
                          (izbucneşte in râs)
       Ca să vezi!
                  (Intră Papuc, aducându-lpe Minică.)
A TREIA TEAPA
973
                              Scena IV
                          PAPUC
    Cazul.
                          ŢEPEŞ
    Pc vremea cui trăieşti tu, omule?
                          MINICĂ
    Nu ştiu, că încă nu s-au ales... sunt certuri mari. Se taie pe capete, să vedem care-o răzbi.
                          ŢEPEŞ
    Da-n ce an suntem?
                          MINICĂ
    O mie trei sute cincizeci şi nouă.
                          PICTORUL
    Deci exact c-o sută de ani în urmă... E bine că poţi să te plimbi aşa...
                          MINICĂ
           Păi, dacă mi-a dat Maica Domnului înlesnire...
                          PICTORUL Aha, scutire pe căile Domnului?...
                          ŢEPEŞ
    Bine, bine, da’ birul de ce nu-1 plăteşti?
                          MINICĂ
      De ce să-l plătesc pe-o sută de ani înainte? Că n-oi fi căpiat. ŢEPEŞ
    Si eu cine sunt?
974
MARIN SORESCU
                            MINICĂ
       Vlad... Toată lumea vă zice Tepeş, dar să nu vă supăraţi pe mine că vă spun...
                             TEPEŞ
  5 Mda... deci mă recunoşti ca Domn...
                             PAPUC
       Măria ta, vă pierdeţi timpul...
                             ŢEPEŞ
       I       .asă, Domnul ţării trebuie să fie recunoscut de fiecare om în 10 parte. (Către Minică:) Mă recunoşti a fi Domn Ţării Româneşti?
                            MINICĂ
       Da, dar peste o sută de ani... Până atunci, e-he, om mai vedea... (oftând) ce-o mai fi!
                             TEPEŞ
  15                     (abia stăpânindu-şi râmi)
       Şi cum ai ajuns până la mine?
                            MINICĂ
       Nevastă-mea, care e borţoasă, zice: „Mă, ia-o-nainte, vezi cum sunt vremurile... C-am făcut cinci copii până acum şi nici 20 unul nu ne-a scăpat viu; ba i-au hăcuit păgânii, ba ai noştri... Dacă tot aşa stau lucrurile, nu-1 mai slobozim şi pe-ăsta, luăm buruieni şi gata! De mine să nu te mai atingi. A-nţărcat bălaia“. (Începe să plângă.) Cinci copii, - ştiţi ce-nseamnă să pierzi cinci copii din cauza istoriei?
  25                              TEPEŞ
    E, acum ai văzut, ţi-ai făcut o idee, ce-o să-i spui nevestei?
                            MINICĂ
       Mai ajung eu până la ea?
A TREIA ŢEAPĂ
975
                             ŢEPEŞ
    De ce să n-ajungi? Cum ai venit, aşa te-ntorci. (Părinteşte:) Du-te acasă şi botează-ţi copilul, chefuieşte şi la urmă culcă-te frumos cu muierea ta...
                             MINICĂ                                  5
    Nu mai stă... Când i-oi povesti ce-am văzut!
                             ŢEPEŞ
        Avem nevoie de popor. Să trăiască şi să se înmulţească... MINICĂ
    Măria ta, am văzut ţepile, gem de români schilodiţi... (Cu 10 dojană:) Bată-vă să vă bată!
                             ŢEPEŞ
    Poate ţi se pare... Poate ai mâncat greu şi în coşmarul ăsta al tău ţi se năzăresc tot felul de grozăvii...
                             MINICĂ                                 ¡5
    Ce să mi se năzare?... (Cade in genunchi.) Măria ta dă-mi voie...
                             ŢEPEŞ
    Ce voie să-ţi mai dau?
                             MINICĂ
    Să nu mă mai întorc acasă... Mi-e silă de drum... Cum 20 să mai am curajul să bat calea-ntoarsă?
                             PAPUC
    Dacă rămâi aici, plăteşti birul.
                             MINICĂ
                             (distrus)                              25
    Să-l plătesc pe-o sută de ani înainte?
976
MARIN SORESCU
                                ŢEPEŞ
                               (îngăduitor)
       Şi ce vrei să fac eu cu tine... să te ţiu aici să-mi umpli Curtea de gânduri negre?
  5                                 MINICĂ
       Nu, că eu nu vreau să trăiesc pe vremea Măriei tale... Mai bine...
                                ŢEPEŞ
       Să te belesc?
  10                                MINICĂ
       Parcă nu m-au omorât toţi până acum?
                                ŢEPEŞ
       Cum toţi?
                               MINICĂ
  15 Toţi domnitorii, care au fost cu mine, adică împotriva mea, toţi va să zică până la Măria ta, toţi m-au omorât, care mai de care... Că eu, tot aşa, le spuneam căzu’ cu ce-am văzut... Ce mai, spuneam că nu-mi plac vremurile... Şi ei - hârşc! la beregată. .. Să v-arat şi semnele... (Se descheie la gât.)
  20                                 ŢEPEŞ
       Lasă, te cred... îmi pare rău că eu n-am pe cine să mai... hârşc! (Face semnul tăierii.) dacă mi-au luat-o ceilalţi înainte...
                               MINICĂ
      Ba puteţi, dar nu prinde moartea... Mi-a dat Dumnezeu
  25 puterea asta: să tot mor degeaba! (Se ridică.)
                          PAPUC (se uită lung ta Vodă)
       Bucăţele, ca la raţe? Mărunt, mărunt?
A TREIA ŢEAPĂ
977
                            MINICĂ
    Nu, c-aşa au zis şi ceilalţi... Pe dracu! Te taie, şi doar curge sângele lişteavă... Ce ziceţi, îmi îngăduiţi să nu mă întorc?
                            ŢEPEŞ
    Te-aşteaptă femeia...                                         5
                            MINICÂ
                            (plângând)
    Nu pot să-i spun ce-am văzut... c-atunci îl leapădă. Şi-aş vrea atât de mult să am un flăcău! Şi la urmă, poate e mai bine mai la deal... Că am pornit-o aşa din vale şi-am mers şi-am io mers, tot rău, tot rău, - da’ poate-ajung odată în vârful unui munte, văd că e frumos-bine şi dau chiot...
                            ŢEPEŞ
    Deci tu ai merge tot înainte, către... poimarţi?
                            MINICÂ                              /.5
    Cât mă mai ţin picioarele - tot înainte!
                            ŢEPEŞ
    Şi pe noi ne laşi să ne chinuim cu timpurile astea...
                            MINICÂ
    Fiecare, la timpul său...                                    20
                            ŢEPEŞ
    Şi unde-o să te opreşti acuma?
                            MINICĂ
    La 1600. Nu ştiu ce mă face să cred c-o să fie mai bine.
                            ŢEPEŞ                                25
    Şi ce nu-ţi place aici, la noi?
    978                    MARIN  SORESCU
                                                           MINICĂ
                                                             (evaziv)
       De!
                              PICTORUL 5 Spune, că nu-ţi taie nimeni capul.
                                                           MINICĂ
       Nu-mi place... conjunctura! E aşa de-mpuţită, că nici nu ştii ce dracu’ să mai faci. Eu le-am spus şi la ai dumneavoastră: asta e situaţia, făceţi-vă că n-o vedeţi, făceţi-vă că plouă.
  io                              TEPEŞ
       Dar eu, eu care dau seama de toate astea, ce trebuie să fac?
                                                           MINICĂ
                                                             (râzând)
                                  Făceţi-vă... că tună şi că fulgeră...
  ¡5                              TEPEŞ
                                                               (râde)
       Cu asta ţi-ai salvat beregata de la custură... Eu n-o să te condamn.. . Du-te cu Dumnezeu. Şi dac-o să dai odată chiotul ăla de fericire, o să ne bucurăm şi noi, nu numai nevastă-ta. In ce
  20 lună e?
                                                           MINICĂ
       Era-ntr-a şasea - acum o sută de ani... Se cam apropie, da’ ea aşteaptă raportul meu, să vadă dacă se mai poate naşte în Ţara Românească... (Oftează.)
  25                              PAPUC
       Dumneata eşti un fel de hagiu, plecat în viitor la sfântul bine...
A TREIA TEAPĂ
979
                           MINICĂ
    Cam aşa ceva. Sunt hagiul unui pustiu de bine, pe care-1 tot caut şi nu-l găsesc.
                           ŢEPEŞ
    O să-l găseşti poate-odată... Eu vreau să-l aflu însă-acum... 5 Să-l găsim cu toţii acum...
                           MINICĂ
                           (contrariat)
    în conjunctura asta?
                           ŢEPEŞ                               10
    Nu putem s-o luăm cu toţii razna, ca tine... Programul meu e pentru acum. în conjunctura asta. E drept, nici mie nu-mi place. Dar sunt Domn. Nu pot să fac mofturi în faţa istoriei, ca tine. E datoria mea de Domn, faţă de popor, să stau proţăpit în prezent şi să-l fac să ne placă... Dar ştii cum să ne 15 placă?... Să sărim în sus de bucurie...
                           MINICĂ
    Adusesem şi sculele.
                           ŢEPEŞ
    Ce-i cu astea?                                             20
                           MINICĂ
    Nu suport o altă moarte. Dacă mi s-a tăiat capul o dată, vreau măcar să mor tot aşa mereu... Să nu mor o dată belit, o dată înţepat, o dată otrăvit, o dată... Că mă-ncurc!
                           ŢEPEŞ                               25
    Du-te. Noi nu ne-atingem de dumneata. Pentru că, din punct de vedere politic, dumneata nu exişti. Iar, din punct de vedere practic, chiar dacă te-am vătăma, tot aşa ai rămâne. (Râzând:) Şi nici nu-i rău s-avem şi noi un sol în viitor... (Ia
980
MARIN SORESCU
   butucul şi barda şi le pune în desagă. Către Papuc:) Sloboziţi-1, să nu s-atingă nimeni de el. E omul nostru. Trimisul nostru.
                                MINICĂ
        Greu şi de mine, greu şi de Măria ta... (Dă să plece.)
   5                                TEPEŞ
                        (H întinde o pungă cu bani)
        Uite de la mine... Birul totuşi trebuie să ţi-I plăteşti... Aşa e legea.
                                MINICĂ
   10                          (ia doar un ban)
      Doar o para, ca să vă fac pagubă... (Iese, urmat de Papuc.)
                                Scena V
                                 ŢEPEŞ
                               (pe gânduri)
   15    lată-mă stând de vorbă şi cu strigoii...
                              PICTORUL
        Un Domn trebuie să asculte şi cu urechea dreaptă şi cu cea stângă.
                                 TEPEŞ
   20    Cu dreapta viii, cu stânga morţii.
                              PICTORUL
        Ce-mi place aici e ineditul. Senzaţii inedite... în dreapta şi-n stânga. (Tainic:) Ia Curtea Domniei tale sunt în siguranţă? Ar fi păcat de portret. Eu îmi pun mari speranţe în această
   -5 operă. Niciodată n-am găsit un model mai interesant... Nu stă în felul meu să flatez, probabil că aţi observat, dar simt că, de data asta, trăiesc o experienţă artistică unică... Ştiţi, există o teorie a privirilor care hipnotizează... în orice caz, mă simt legat
A TREIA TEAPĂ
981
de Domnia voastră printr-un soi de simpatie inexplicabilă...
De altfel suntem un fel de rude... (Râzând:) Strămoşi comuni, îmi spunea un ostaş de-al Măriei-tale ieri: „Ce mi-e Traian, ce mi-e Decebal! Pe-amândoi trebuie să-i cinsteşti!".
                             ŢEPEŞ                                  5
    Noroc că nu-mi sunteţi frate... ca Radu. în împărăţia turcească... Ştiaţi că mi-am petrecut tinereţele pe acolo?... Am fost ostatec! Ani avut ocazia să întâlnesc câţiva artişti italieni -şi asta ni-a făcut să nu privesc cu ochi răi atitudinea dumitale, care, de departe, seamănă a provocare continuă... Voi, artiştii, 10 sunteţi ciudaţi...
                           PICTORUL Artiştii nu trebuie stârpiţi...
                             ŢEPEŞ
    Ar fi şi greu. în ţara noastră toată lumea face cântece, şi ar H fi să rămânem Domn peste nişte ţepi... Iertăm,... iertăm, deşi nu toate cântecele sunt bune...
                           PICTORUL
    Cred că am reuşit să schiţez gura... Intenţionez, dacă-rni voi procura culori suficiente, să execut două portrete... Unul, 20 vi-1 ofer... iar cu cel de-al doilea voi pleca în ţara mea... (Mâhnit:) Aici operele de artă se pierd... Sau sunt distruse sistematic... Situaţia asta o întâlnim şi Ia turci... Dacă aş încerca să vând portretul Măriei tale acolo, aş fi făcut bucăţele... După cum aici, portretul sultanului... (Ţepeşrâde.) 1 ,a noi, dimpotrivă. 25 Există mari colecţionari, ca Papa, care ar da bani frumoşi pe un ulei înfăţişându-1 pe principele Ţării Româneşti... Şi valoarea ar creşte încă dacă - ferească Dumnezeu! - rămânând singur în faţa turcilor, aţi pierde bătălia... Dar aţi mişcat...
                             ŢEPEŞ                                 30
    Nu-mi pot îngădui un răgaz mai mare__________mă ierţi...
982
MARIN SORESCU
                              PICTORUL
    Vă sunt foarte recunoscător că astăzi m-aţi suferit mai mult în preajma Măriei voastre.
                                ŢEPEŞ
    îmi place să mai schimb o vorbă. Din păcate, nici zilele următoare n-o să fiu liber.
                              PICTORUL
    Mă concediaţi, am înţeles. Poate v-am supărat.
                                TEPEŞ
    Deloc. Te rog să rămâi la curtea mea cât pofteşti, şi dacă n-o să te sperie cele ce se vor întâmpla... şi dacă Măria mea va rămâne cu capul pe umeri... vei putea să desăvârşeşti portretul.
                              PICTORUL
                                 (fericit)
    O  să mă ţin după Măria voastră, chiar şi pe câmpul de luptă...
                                TEPEŞ
                                (râzând)
    Eşti un meşter curajos... Să-ţi dea Dumnezeu sănătate la curajul pe care-1 ai.
                         (Pictorul se înclină, iese.)
                               Scena VI
                                TEPEŞ
    Gătit ca un mort şi... pozând! De câte ori mă îmbrac cu ţoalele astea, parcă aş intra intr-un coşciug, de viu... Nu degeaba în unele părţi la coşciug i se mai spune şi tron. (Asezăndu-se mai comod pe tron.) Bun! Deci noi suntem pe coşciug şi alţii vor să ne ia locul. Toţi os domnesc, toţi au dreptul la os. Treaba noastră de bun gospodar e deocamdată de a mai plivi din oase.
A TREIA ŢEAPĂ
983
Cei care-i oploşesc pe neprieteni, înseamnă că ne sunt neprieteni. Până când nu termin treaba cu rudele noastre şi cu creştinii, n-am nici un chef să trec la păgâni. Luptăm bătrâ-neşte, de la o margine, ştim un lucru clar.
                           (Intră Domnica.)                         5
                           Scena VII
                           ŢEPEŞ
    Du-te, că-mi pierd şirul. Adică, stai... Ia vezi tu, coşciugul ăsta pe care stau e uns cu miere? (Se scoală de pe tron şi se preface că-l cercetează cu atenţie.)                                          10
                           DOMNICA
                           (râzând)
    E tron... Tronul ţării. Cum să fie uns cu miere... S-ar lipi de tur...
                           ŢEPEŞ                                 15
    Atunci de ce bâzâie toţi în jurul lui, ca viespile?... De ce vor toţi să stea pe el?
                           DOMNICA
    Mă-ntrebaţi pe mine, ori...?
                           ŢEPEŞ                                 20
    Vorbeam singur... Până şi mie mi-a venit să mă proţăpesc în el adineauri... Ştii ce: ia o doniţă cu păcură şi-l mânjeşte...
Aşa vom fi toţi feriţi de ispită. Iar mie îmi pui alături un scăunel.
                           DOMNICA
    Sunteţi domn,    trebuie să staţi pe tron...                 25
                           ŢEPEŞ
    Sunt domn, dar vreau să stau altfel...
    Să văd dacă-i mai convine pictorului să mă chinuie...
984
MARIN SORESCU
                            DOMNICA
      Pictorul!... Măria ta, daţi-1 afară... (Ruşinată:) Spune măscări.
                               ŢEPEŞ
       Cum?
  5                               DOMNICA
       Zicea să-mi pun o bluză mai aşa... (arată decolteul) că vrea să mă deseneze... (Se închină.) Zicea că n-a mai văzut o fată mai frumoasă şi că... (plânge) ar trebui să stau să mă picteze şi goală...
                               ŢEPEŞ
  10                             (râzând)
    Pe mine m-a pus să mă îmbrac cât mai gros... ca de gerul Bobotezii. Cică domn ca mine, mai rar! Mare şnapan!...
                            DOMNICA
     Mă duc la mănăstire... m-a făcut de râs... Ce, eu sunt o
  15 de-aia? O stricată? (Plânge cu sughiţuri.)
                               ŢEPEŞ
       Tu eşti o fată cuminte că nu te-ai dezbrăcat. Eu sunt un stricat că m-arn îmbrăcat cum a zis el... Dar de-acum, gata! s-a isprăvit. (întoarce tronul cu faţa la perete.) Auzi, să-l ungi cu păcură.
  20                              DOMNICA
       Cum să-l pângărim? Pe el a stat şi tatăl vostru. Pe el au stat falnici toţi Domnii. Măcar să-l ţinem de formă. Mai vin soli, mai una alta... De ce să-l mânjim? E păcat: lemn de trandafir.
                               ŢEPEŞ
  25 Bine, bine, dar mie să-mi aduci scăunelul ăla... cu trei picioare. .. Acum, du-te...
                            DOMNICA
                           (ezitând să plece)
       Stau şi mă gândesc... Poate n-a zis-o cu gând rău...
A TREIA TEAPĂ
985
                          ŢEPEŞ
    Cine?
                          DOMNICA
    Meşterul, zugravu... Să-l trimiteţi acasă la el... viu...
                          TEPEŞ                                      5
    Bine, bine...
                          DOMNICA
    Dar să nu-1 vătămaţi. Vă rog eu...
                          ŢEPEŞ
    Du-te! (Domnica iese.) Fetele de azi! Cuminţi, cuminţi, dar 10 trebuie păzite cu mătura, că iau foc.
                          TABLOUL 2 Scena I
    (In pădure, într-o văgăună.)
                          DAN                                        «
                   (scuturăndu-şi straiele de ţărână şi ierburi)
    Ciudate cotloane mai are şi istoria asta. Te târăşti ca şar-pele-n ţărână o viaţă-ntreagă şi când să ieşi puţin la lumină, Să înalţi fruntea, vine unul şi te bagă cu gura-n pământ...
                          ŢENEA                                     20
    Să nu cobim, Măria ta...
                          DAN
    Măria ta, ai zis?... Ha, ha! Da, dar încă nu... (Ţenea - plecăciune.) Locul unde pământul ni se pare că se uneşte     cu cerul şf
numeşte văgăună    şi acolo e orizontul   nostru larg. (la seama in 25
jur.) Ce zici, frumos ascunziş! Eu m-am strecurat cum m-am strecurat, dar tu, Ţeneo, nene?
986
MARIN SORESCU
                              ŢENEA
       Uiţi că sunt sfetnicul lui? Zic: „Mă duc după balauri pe coclauri“. (Taină:) Toată lumea e întărâtată, toţi vătafii caută cu limba scoasă spioni, trădători, oameni certaţi cu munca cin-5 stită şi cu dragostea de ţară.
                               DAN
       Frazeologie.
                              ŢENEA
       Frazeologie, frazeologie... dar ne caută... Trebuie să mă 10 prefac şi eu că mă caut... ca să nu mă găsesc... Ca să nu mă găsească... Dacă mă găsesc?
                               DAN
       Ei, aş, na, ce vorbă e asta? Eşti argint viu.
                              ŢENEA
  15 Sunt... Şi cel mai înverşunat duşman al nostru nu e ăl mare, ci Papuc.
                               DAN
       Nu staţi voi, toată ziua, barbă-n barbă şi puneţi la cale soarta ţării?
  20                               ŢENEA
    Aşa s-ar zice... Dar toate căile ne sunt barate de Papuc...
                          DAN (semne de iritare)
       Papuc, Papuc! Ia să nu mai aud de omul ăsta! De atâta 25 vreme se văietă toţi că vă încurcă...
                              ŢENEA
       Păi dacă ne...
A TREIA TEAPA
987
                            DAN
    Nu c-aş vrea să ruă bag în socotelile voastre... dar... (Pegăti-duri:) Ciuperci nu mănâncă?
                            TENEA
    Papuc?
     Da.
     Ba.
                         DAN
                      TENEA
                            DAN                                 10
    Rău faceţi că lăsaţi să vi se irosească bogăţiile. Până mai ieri otrava ştia să facă cinste tuturor mâncăilor ţării. Câţi nu s-au curăţat uşor... ca fulgul de uşor... Pff! PfP. şi gata... Păpădii!...
                            ŢENEA
    Degeaba, că ciuperci nu mănâncă.                            ;5
                            DAN
    Mă rog, astea sunt daravelile voastre... N-o să vă facem noi, din străinătate, şi meniul! Dar să nu vă mai aud că aşa şi pe dincolo. (Pe alt ton:) Flăcăi, cuvântul de ordine e harababura. Săpaţi prăpastia...                                            -’0
                            TENEA
                            (zâmbind)
    Săpăm, săpăm, suntem în văgăună...
                            DAN
    Faceţi haos. Săpaţi.                                        25
988
MARIN SORESCU
                               ŢENEA
                               (meditând)                            \
       Cu sapă de lemn? E harababură... adică, la drept vorbind j e o harababură! (Enervat:) Dar nu ţine mult, că vin oamenii lui 5 şi strică totul, îndreptând.
                               DAN
       Mai energic,    copii, mai energicuţ...                       !
                               tenea                                 j
       Fac şi eu ce pot... (Speriat:) Tare mă tem... Vodă a luat-o j 10 de la o margine cu dreptatea... E la marginea ailaltă a pădurii... ; Crede, Măria ta, c-o să-l doară mâna, odată ajuns la mine, să facă „jap“ ori „haţ“?
                               DAN
                               (încurajâindu-l)
  <5 Tu, să cazi în mâna unui apucat? Mă, omule, vino-ţi în fire.
                               TENEA                                 :
       Are mână grea!... A luat parte şi la turniruri... Ochi ager... j minte ca spârnelul... (îngenumhe.) Doamne, mai degrabă cu oastea aia.
  20                                 DAN
                           (stăpânind situaţia)
       Mie-mi zici, Doamne, sau lui Dumnezeu?
                               TENEA
       Mântuiţi-ne pre noi. (Se ridică.)
  25                                 DAN
       De ce-1 urăşti atâta?
                               TENEA
       Din cauza lui Papuc. Ăsta întotdeauna m-a privit chiondo-râş. E şi saşiu. Ah, dacă l-aş strânge o dată-n braţe! Te pomeneşti
A TREIA ŢEAPĂ
989
că atunci i s-ar îndrepta ochii şi m-ar vedea bine. Ştiţi ce li s-a mai năzărit?
                                   DAN
                                  (curios)
    Ce?
                                 ŢENEA
    Să mute Cetatea de Scaun.
                                   DAN
                                  (uimit)
    De la Târgovişte? Unde, păcatele mele?
                                 ŢENEA
    într-un sat. Satul lui Ţucur... sau al lui Ciucur. Ciucureşti. Ori Bucureşti? (Enervat:) O stână! Târlă de oieri. Nici măcar târg ca Cetatea de Floci...
                                   DAN
    Am auzit că-n cetatea aia sunt nişte muieri... Au o lână... (Râde.)
                                 ŢENEA
                                  (n-aude)
    Şi mă mai întrebaţi de ce-1 urăsc. Nici un scaun n-a rămas la locul lui.
                                   DAN
                                   (filos)
    Noi îi lucrăm altfel. Cu condeiul. Prin povestioare. Dar mi-au cerut mult saşii. Să le plătesc nu pentru fiecare cuvânt, cum se face în apus, ci pentru fiecare literă. Am dat arginţii, ce să fac. (Oftând:) Birul pe Gutenberg! Când vin, domn, gata! Nu mai scot o carte. întâi să ne civilizăm... Punem accentul pe o singură latură, ne vom baza ori pe ţărani ori pe boieri, încă nu-mi dau bine seama...
990
MARIN SORESCU
                               ŢENEA
       Scoţi Ţara Românească din impas.
                               DAN
       Şi Moldova... Pentru o singură ţară românească, nici nu 5 m-apuc... Ce mai face Ştefanache?
                               ŢENEA
       Suceava e când în doliu, când în praznic mare, când în beciuri, când pe ziduri. Boierii au început să crâcnească dar el, hârşc, omor mare la fiecare giudeţ! Dacă-1 mai rabdă Moldova 10 o lună, două... e mult.
                               DAN
       Aşa s-aude şi pe la noi că ăsta nu-i domn să facă o carieră. De să faci cu el o carieră de arme. Dar Răducu?
                             ŢENEA
  15    Tot pe-acolo, pe la Stambul. Umblă cu părul lung, cu pan-
  taloni cu găici.
                               DAN
       Asta are ideea lui fixă cu turcii. Eroare. Nu ne aliem decât cu nemţii. în situaţia de-acum a Europei, sunt singurii care pre-20 zintă garanţii. Punem Viena pavăză şi ne vedem de-ale noastre.
                             ŢENEA
                            (pe gânduri)
       Ideea nu-i rea, dar cine-i plăteşte?
                               DAN
  25    Pe cine?
                             ŢENEA
       Pe nemţi.
                               DAN
       Turcii.
A TREIA TEAPĂ
991
                                 ŢENEA
                                (nedumerit)
    Turcii?
                                  DAN
    Să le dea bir... Şi să ne dea şi nouă... să facă cinste...      5
                                 TENEA
                                  (aparte)
    îşi bate joc de mine sau e într-o ureche? (Tare): E o situaţie în toată Europa, domnule... adică Doamne! E o încurcătură de maţe...                                                          ¡0
                                  DAN
    Le descurcăm noi... numai să găsim o ţară care să ne finanţeze.
                                 TENEA
    Care ţară?                                                      ¡5
                                  DAN
    Cum care? Românească.
                                 TENEA
                           (scărpinându-se în cap)
    Ei, da... Om mai vedea... (Aparte:)Ce-i cu aventurierul ăsta? 20 DAN
    Nu te speria, bătrâne vulpoi!... Tatonăm şi noi să vedem cum sună darabana...
                                 TENEA
                             (liniştit)                             25
    Aşa da, m-aţi mai liniştit. Sigur că da.
992
MARIN SORESCU
                                  DAN
                              (studiindu-l)
        Tu n-ai cap de vioara-ntâia. Iasă-ne pe noi, ăştia, care suntem făcuţi la Cremona.
  5                                    TENEA
        Unde? Sigur, vă las...
                                  DAN
        Tu eşti bun în rândul doi.
                                TENEA
  10 Da, acolo sunt bun. (Scoate o hârtie.) E totul aici. Am chibzuit nopţi în şir.
                                  DAN
                         (uitându-se peste hârtie)
        Să nu cumva să-ţi treacă prin cap să ne vinzi.
  15                                   TENEA
                                 (jignit)
        Ei, asta acum!
                                  DAN
                                  (crud)
  20     I.a prima mişcare... ştim că-ţi iubeşti familia... o mai ţi-
  nem acolo la noi, e bine păzită... Dar, o mişcare dubioasă, un pas de menuet şi...
                                TENEA
                               (izbucnind)
  25     O, Măria ta! Familia zălogită credeţi că mă ţine aici, ori pa-
  triotismul meu fierbinte?
                                  DAN
        Ştiu şi eu ce să mai cred?
A TREIA TEAPA
993
                                ŢENEA
    Nu mai înţeleg nimic... sigur eu n-am cap politic... eu sunt bun în rândul doi... Aţi vrut să mă puneţi la încercare.
                                 DAN
    De ce? La încercare am pus-o pe nevasta dumitale.              5
                                ŢENEA
    Şi-a rezistat?
                                 DAN
    A rezistat. Aşa cum ştiu femeile să reziste: cedând. La urmă iar mai rezistă un pic şi iar cedează...                          10
                                ŢENEA
                                (aparte)
    îl omor! Pentru aventurierul ăsta trag eu pământ pe sub scaunul lui Vodă, zi de zi, cu sabia atârnată deasupra capului? (Tare:) Ei, asta e situaţia. Acum n-o să mă ţin nici de fusta dum- 15 neaei. E majoră.
                                 DAN
    Adineaori ai vrut să mă-njunghii?
                                ŢENEA
    Da.                                                           20
                                 DAN
    Lasă-te de glume de astea. Nu vezi că-s în armură? Poate nu ştiai că eşti în mâinile mele. O vorbă scăpată de un om de-al nostru şi te aruncă Ţepeş în cea mai neagră mizerie... (Foşneşte ceva.) Ce s-aude?                                                 -5
                                ŢENEA
      Sunt oamenii mei... Suntem unul în mâinile celuilalt...
994
MARIN SORESCU
                               DAN
    Deci să stăm cuminţi. (Pe alt ton:) Frate, n-are rost să nu ne avem ca fraţii.                                              *
                              TENEA
                              (domolit)
    Frate, e de jale! Dacă ne omoram între noi, înseamnă să-i lăsăm lui Tepeş mână liberă.
                                DAN
    Bine gândit.
                              TENEA
     Măria ta are un program clar... ori se va clarifica atunci...
                                DAN
    Da, văzând şi făcând. Voi asculta şi de sfatul tău. Te rog să fii întotdeauna lângă mine... la doi, trei paşi în urma mea...
                              TENEA
    Cinci, şase. Ştiu să nu ies în faţă...
                                DAN
    O-ntrebare. De ce-a trimis Papa spion la Curtea lui Tepeş un pictor şi nu un sculptor ori un arhitect?
                              TENEA
    Dumnezeu ştie! S-o fi gândit că de clădit noi clădim puţin, pentru statui încă nu suntem destul de copţi. Dar cine v-a spus că e spion?
                                DAN
    Papa. Spune-i aşa: „Avem nevoie de-un portret de-al lui Vodă, executat la marea artă italiană. Termen de predat deseară“. Nu-i spui pentru ce, nu intri în explicaţii. Dacă lucrează pentru Papă, să lucreze şi pentru noi.
A TREIA ŢEAPĂ
995
                           ŢENEA
    Grozav! Aveţi o logică nemaipomenită.
                           DAN
    Şi-ncă nu mi-am dat drumul. Mai târziu o să am toate condiţiile. (Pe,tlt ton:) Unii zic că e smead, alţii c-ar fi blond. 5
                           ŢENEA
    Cine?
                           DAN
    Vodă. M-a-ntrebat şi-mpăratul de Ia Viena şi reprezentantul breslei măcelarilor din Braşov: „Cum arată, domnule, io c-a speriat lumea?“ „Ştiu şi eu? zic. Unii pretind c-ar fi lung şi deşirat ca un ogar, alţii că are capul îndesat între umeri, scund, lat în spate şi cu ochi de strigoi.“
                           ŢENEA
    E greu  de descris în  câteva cuvinte.                    15
                           DAN
    Totul e aranjat. Ii tipărim chipul pe-un panou de tras la ţintă şi punem un premiu în tunuri pe capul lui. Cine-1 va aduce mort, sau viu, încasează tunul... Pune-1 pe italian la treabă...
                           ŢENEA                              20
    Chestia e că nu e spion. E prieten cu Vodă şi amorezat de-o rudă de-a lui. Nostimă foc...
                           DAN
    Serios? Arunci să grăbim pasul.
                           ŢENEA                              25
    Cu oaste,    Măria ta. în secolul al cincisprezecelea nu mai
deflorezi o fată mare în Tara Românească decât cu armata. (Râde. Dan râde şi el. Se aud zgomote apropiate. Ţenea, calm:) Oamenii mei. Umblă după pretendenţi la tron.
996
MARIN SORESCU
                             DAN (scoate cuţitul)
       Trădătorule!
                               TENEA
  5                               (calm)
       Uşurel, voinice, şi eu port cămaşă de zale. (Scoateşi eljungherul. Intră Găgăuţă, precipitat.)
                               GĂGĂUŢĂ Papuc! Cu un întreg pâlc de călăreţi.
  10                             TENEA
       Cine ne-a vândut?
                             GĂGÂUTĂ
                          (smulgânAu-şi părul)
  Clima, fraţilor, clima! Avem o climă păcătoasă, care face 15 stăpânirea bănuitoare. Atenţie: Papuc nu ştie nimic precis.
                              TENEA (către Dan)
       Vezi? Rămânem fraţi?
                                DAN
  20    Rămânem.
                               TENEA
       Şi când veniţi... eu, primul din rândul al doilea... la cinci paşi...
                                DAN
  -5    Mahomed dacă vrea să-l cureţe el întâi poate s-o facă. Dar
  să-mi dea în scris că după aia lasă ţara liberă.
A TREIA ŢEAPÂ
997
                            ŢENEA
    Dincolo de stâncă e intrarea în peşteră. Iar de-acolo mergeţi pe firul apei până ieşiţi la lumină. (Zgomotele se apropie si mai mult.) Repede, repede...
                            DAN                                   5
    Nu uita de portret, (lese.)
                            ŢENEA
    Uite pentru cine ne riscăm noi pielea...
                            GĂGĂUŢĂ
    Da, dar e os de Domn! El ne-a promis ranguri mai mari, W el va da înlesniri boierilor, va înfiinţa noi biruri, în aşa fel încât în scurtă vreme să fie totul strâns de la popor şi ordonat. (Visând.)
Va fi toată ţara un răzor c-o singură floare. (Tresărind.) Papuc!
                            PAPUC
                            (intrând)
    Aici erai, Ţeneo. Ce-i cu cuţitul ăsta-n mână, doar nu voiai să te sinucizi?
                            ŢENEA
    Un urs. A intrat colo-n vizuina aia.
                            PAPUC                                20
    Acum avem de stârpit alte jivine. Mergem în Ţara Bârsei, să împrăştiem oastea lui Dan.
                               Scena II
    (Noaptea, în Palatul domnesc.)
                               ŢEPEŞ
                      (la fereastră, privind pe cer)
    Da, a fost într-adevăr o stea cu coadă... Avem probleme şi cu cerul. (După o pauza:) Ia ascultă, noi avem astronomi?
998
MARIN SORESCU
                               PAPUC
        Da...
                               ŢEPEŞ
        Nu eşti prea sigur...
 5                                PAPUC
     Avem, dar nu sunt prea buni. (Taină:) Nu sunt productivi. ŢEPEŞ
        Au descoperit astronomii noştri vreo stea nouă?
                               PAPUC
 10     Aş!
                                ŢEPEŞ Da’ ce fac ei toată ziulica?
                               PAPUC
     Ziua nu fac nimic, că pretind că nu se vede pe cer. Şi
 11 noaptea...
                               ŢEPEŞ
        Noaptea?
                               PAPUC
        Cucăie... Se cam plictisesc... Fac fluiere, scriu bileţele cu 20 Sfântul Anton... Şi se bârfesc... E o bârfă între oamenii ăştia... Pe unul a trebuit să-l dau jos din pătuiag...
                               ŢEPEŞ
        De unde?
                               PAPUC
 -5 Din pătuiag... acolo unde lucrează ei...
                               ŢEPEŞ
       Unde stau ei...
A TREIA ŢEAPĂ
999
                             PAPUC
    Vorba vine „lucrează“... E un pătuiag într-un copac, te urci pe-o scară şi te zgâieşti la cer. Acum le-am spus: „care-ntârzie
i se ridică scara“...
                             ŢEPEŞ                                5
    Câţi sunt?
                             PAPUC
    Erau 15, acum sunt 14, pentru că pe unul l-am dat jos. Zicea că fără femei nu mai facem nici o brânză nici pe cer, nici pe pământ, nici între...                                          io
                             ŢEPEŞ
    Şi cine e şeful lor?
                             PAPUC
    Unul, Dragavei. Un găligan! Altfel om de treabă... Da mare, voinic! De-aia mă şi-ntreb: de ce ne trebuie nouă astronomi i5 aşa de vânjoşi?! Şi când mergi la bătălie, doar ăi pirpirii...
                             ŢEPEŞ
    Mi-1 trimiteţi pe Dragavei ăsta. Sper că e pe pătuiag...
                             PAPUC
    Da, da, toţi sunt la punct. 1 ,a punctul de observaţie... (iese 20 şi se întoarce imediat.) Am transmis...
                             ŢEPEŞ
                          (se plimbă prin încăpere)
    Şi, zici, vin turcii...
                             PAPUC                                25
    Chiar acum n-or veni... Dar am aflat de la oamenii mei că-i cam bate gândul...
                             ŢEPEŞ
    Ai oameni de ispravă?
1000
MARIN SORESCU
                               PAPUC
       Tot unul şi-unul... Nu se mişcă o frunză...
                               ŢEPEŞ
       Dar cu Poenarii cum stăm?
  5                               PAPUC
       Cetatea?
                               ŢEPEŞ
       E...
                               PAPUC
  10    M-am interesat... Mi s-a făgăduit sâ-nceapă treaba, acum,
  după Sfântul llie...
                               ŢEPEŞ
       De ce după Sfântul llie? Suntem în mai...
                               PAPUC
  ¡5    Eu ştiu?... aşa au zis ei...
                               ŢEPEŞ
       Mâine dimineaţă avem slujbă... După aceea ne repezim cu toţii la Poenari, chemăm toată gloata... Săpăm şanţuri noi, j facem cărămidă, aducem pietre... îi înşirăm pe deal să le treacă \ 20 clin mână în mână...                                            j
                               PAPUC
     Dar sunt sfintele Paşti mâine, Măria ta... Lumea e la biserică. ŢEPEŞ
       Foarte bine... înseamnă că sunt strânşi gata... îi luăm de 25 la biserici şi întărim cetatea...
                               PAPUC
       Măcar să-ncepem de poimâine.
A TREIA ŢEAPĂ
1001
                              ŢEPEŞ
    Prea târziu...
                              PAPUC
    Sătenii sunt gătiţi... sunt cu ţoalele ale bune.
                              ŢEPEŞ                                     5
    Nimic nu e mai sfânt decât să ridici o cetate în ziua de Paşti.
Să joci pământ pentru cărămidă, gătit, şi să munceşti până ţi se sparg ţoalele. Asta sărbătoare!... Ştii tu ce-nseamnă o cetate, Papuce?
                     (Intră astronomul Dragavei.)                      10
                       Scena III
   (Dragavei se înclină.)
                       ŢEPEŞ
   Tu eşti astronomul?
                       DRAGAVEI                      15
   Eli. Sunt astrologul Dragavei...
                       ŢEPEŞ
   Eşti cu ochii cârpiţi... Ţi-e somn?
                       DRAGAVEI
   Naiba să-i ia de ochi... în meseria asta a noastră... se-nchid 20 singuri...
                       ŢEPEŞ
   Ai văzut fenomenul?
                       DRAGAVEI
   Care fenomen?                 /bIBOOTECaX         25
                            ACADEMIEI *))
                       X. ROMÂNE J'
1002
MARIN SORESCU
                               PAPUC
                               (ajutându-l)
       Adineauri s-a arătat o stea cu coadă...
                               DRAGAVEI
  5     A, sigur, văzut...
                               ŢEPEŞ
       Şi cum era?
                               DRAGAVEI Cu coadă... Avea o coadă, uite-aşa.
  10                               ŢEPEŞ
       Cum adică?
                               DRAGAVEI Uite-aşa... (Arată cu mâna.)
                               ŢEPEŞ
  >5    Era albastră, verde, cenuşie? împrăştia praf de fier, de sulf,
  de plumb din coadă... Cum?
                               DRAGAVEI
                         (prins cu mâţa-n sac)
       Să vă spun drept, eu... eu... n-am văzut-o chiar eu cu ochii 20 mei... Că mă uitam în altă parte.
                               ŢEPEŞ
                     (bătând din palme de surpriză)
       I-auzi, Papuce, se uita în altă parte!... Trece o stea pe cer o dată la o sută de ani şi astronomii noştri se uită în altă direcţie. 25 După muieri poate!
                               DRAGAVEI
       Ştiţi, noi avem cerul împărţit în felii. Fiecare cu ochii pe-o felie. Totul, totul trebuie observat şi notat. (Cu mândrie:) Pe felia mea n-a trecut nici o stea cu coadă...
A TREIA TEAPA
1003
                          ŢEPEŞ
    Da pe-a cui?
                          DRAGAVEI
                          (trist)
    Pe-a lui Mierluşcă...                                     5
                          ŢEPEŞ
    Şi Mierluşcă ce ţi-a raportat dumitale, ca şef...
                          DRAGAVEI
    Nu, că el a fost dat afară... (Sentn de dojană către Papuc:) Şi n-a mai luat seama... Şi-a rămas o felie neacoperită până una alta, io şi tocmai acum fenomenul pe felia lui...
                          ŢEPEŞ
                          (râzând)
    Formidabil! N-a zărit-o nimeni... Bun! De data aceasta am observat-o noi... Deci nu poate să spună c-a trecut peste Ţara 15 Românească fără să fie băgată în seamă... Dar ia ascultă... Când se întâmplă fenomene de astea, de ce nu suntem anunţaţi cu câteva zile-nainte? Pentru asta te chemasem...
                          DRAGAVEI
    Cum să vă anunţăm? Astea sunt secrete... astronomice. Nu 20 le ştie nimeni... Nu se pot afla...
                          ŢEPEŞ
    Alţii cum află totul c-o săptămână înainte?
                          DRAGAVEI
                          (râzând)                           25
    Alţii? Vreţi să spuneţi c-o săptămână în urmă.
                          ŢEPEŞ
    Nu, înainte. (Grav:) Voi de ce nu-mi faceţi ştiinţă ca lumea?
1004
MARIN SORESCU
                             DRAGAVEI
                             (hotărât)
       N-avem mosoare! Am cerut, ni s-au promis, am cerut... Ni s-au promis... şi nici pân-acuma, iaca.
  5                              PAPUC
                             (vinovat)
       E o vină a noastră, o să le dăm...
                             DRAGAVEI
                             (prinzând curaj)
  10    Acum dac-am avea măcar mosoare... Să ne uităm prin gaură, să nu ne mai stricăm ochii...
                              ŢEPEŞ
                             (chibzuind)
       Pentru că n-ai văzut steaua cu coadă, o să-ţi tăiem deocam-15 dată coada dintre picioare...
                            DRAGAVEI
                             (cade in genunchi)
      Doamne!
  20 II şi scopim?
                        PAPUC
                           DRAGAVEI
       Nu mă schilodiţi! Eu am spus de-atâtea ori să mă trimită la oaste. Voiam să lupt pentru Măria ta, de-adevăratelea... Dar m-au urcat în pătuiag... Aş dansa cu turcu’ mort în gură...
  25                               PAPUC
       E foarte viteaz... A dansat odată cu un turc în gură...
                              ŢEPEŞ
       Şi de ce l-aţi scos din oaste?...
A TREIA ŢEAPĂ
1005
                          PAPUC
    Ţaică-său... şt/ţi... Părinte... Ne-a rugat...
                          ŢEPEŞ
                          (mai înmuindu-se)
    Mă astronoame, Stelniţă!
                          DRAGAVEI
                          (se ridică. Demn)
    Mă cheamă Dragavei.
                          TEPEŞ
    De-acum încolo o să te cheme Stelniţă.
                          DRAGAVEI
                          (aide în genunchi)
    Nu mă porecliţi.
                          TEPEŞ Deci nu vrei să-ţi fiu naş?
                          DRAGAVEI
                          (ridicându-se)
    Ei, asta e altceva... Cum ar veni, ne-ncuscrim.
                          ŢEPEŞ
    Eu botez în ţara asta şi tai buricele...
                          DRAGAVEI
    Asta e altceva... mă cheamă Stelniţă... (încercând numele) Stelniţă! Sună... Dar scăpaţi-mă şi de cer... Că chiar dacă nu m-aţi pedepsi acum, dar m-aţi lăsa tot la munca asta, când ştiu că ţara fierbe...
                          ŢEPEŞ
  (bătându-l pe umăr) îţi iei oamenii, — îl cauţi şi pe Mierluşcă - şi mergeţi toţi la Dunăre... Pe ei îi pui să suie-n copaci... şi deocamdată să
1006
MARIN SORESCU
  lase cerul... să se uite ceva mai jos... pe pământ, peste apa Dunării... Şi să raporteze în fiecare zi ce-au văzut... După aia, încaleci frumos pe cal şi dai fuga la locul numit Poenari si-ţi iei cetatea-n primire.
  .5                         DRAGAVEI
       Cunosc locul... dar e o cetate părăginită...
                            TEPEŞ
       Am spus: îţi ici cetatea în primire...
                            DRAGAVEI
  10 Adică trebuie să facem acolo o cetate ca lumea, gata, o facem şi după aceea...
                            ŢF.PEŞ
       O apărăm.
                            DRAGAVEI
  15      De cine s-o apărăm?
                            ŢEPEŞ
       O să se găsească... de cine. Du-te.
                            DRAGAVEI
       li mulţumesc lui Dumnezeu.
  20                            TEPEŞ
       Pentru ce?
                            DRAGAVEI Pentru fenomen... (Se îmbină, (Iii să plece.)
                            TEPEŞ
  25      Cum ziceai că te cheamă?
                            DRAGAVEI
       Sunt oşteanul Stelniţă! De azi înainte sunt oşteanul Stelniţă... (Iese.)
A TREIA ŢEAPĂ
1007
                           Scena IV
                           TEPEŞ
    Pare om de ispravă... Apoi m-a Făcut să şi râd!
                           PAPUC
    Măria ta... v-aş ruga... să nu afle taică-său... i-ailî promis. 5 I'.u i-am promis... am o obligaţie... Ştiţi, el e bătrân şi nevolnic, ţine să-şi ştie feciorul la fereală...
                           TKPEŞ
    Bine... Câţi ani arc moşulică?
                           PAPUC                               10
    Vreo optzeci. îmi e intr-un fel unchi...
                           ŢEPEŞ
    Bine, mâine il vom trage în ţeapă. Dar îmi voi tine şi eu făgăduiala. N-o să-i spun pentru ce. Nici în ruptul capului. (Papuc tace.) Ni s-a speriat la amândoi somnul... Ce zici? (Papuc 15 tace.) In noaptea asta, mai avem de trimis o solie la Regele Matias, craiul Ungariei, ruda şi prietenul nostru. Şi o solie la Suceava... Avem oameni de încredere?
                           PAPUC
    1    oţi v-au luat Irica... Nu ştiu dacă sunt de nădejde... Bă- 20 gând spaima în oameni, putem oare să-i facem şi să ne iubească?
                           TEPEŞ
    Putem.
                           PAPUC
    Atunci înseamnă că avem oameni de nădejde. Ştefan al 25 Moldovei sc arată a fi ţapăn pe tron.
                           TEPEŞ
    A uitat că noi l-am ajutat să-l ia?
1008
MARIN SORESCU
                              PAPUC
    Deocamdată n-a uitat. Mereu ne trimite semne de prieteşug. ŢEPEŞ
       E bine să avem prieteni. Şi afară, şi în ţară.
  5                           (Intră Ţenea.)
                              Scena V
                               ŢEPEŞ
       Spânzuri în ţara asta ca-n codru. De ce?
                              ŢENEA
  10 I ,upt pentru dreptate absolută. Or omul, prin firea sa, nu are dreptate. Fiindcă e făcut din păcat.
                                ŢEPEŞ „Foaie verde trei Molime A fost rău şi iar nu-i bine“... cunoşti cântecul?
  /5                                ŢENEA
                              (râzând)
       Cine ştie ce răuvoitori mi-au făcut viersul şi versul. Ştiam c-o să devin impopular din cauză că omul e obişnuit să-i faci binele cu de-a sila. Or, dacă i-1 faci cu de-a sila zice că e...
  20                                ŢEPEŞ
       ... cu de-a sila.
                              ŢENEA
       întocmai.
                               ŢEPEŞ
 25 Nu vede binele, vede numai că e făcut cu de-a sila... Mda...
A TREIA ŢEAPÂ
1009
                             ŢEN EA
                            (îi întinde o foaie de hârtie)
    Pretendenţii. Hoţii de tron...
                             TEPEŞ
                             (cam enervat)                           5
    Ce-mi vii, domnule, la fiecare miez de noapte cu lista ălora de vor să-mi ia locul?
                             ŢEN EA
           Aşa mi-aţi poruncit. Lista neagră de la miezul nopţii.
                             ŢEPEŞ                                  10
                           (aritnaîndu-şi ochii pe hârtie)
         Poftim! Iar au crescut la 13? Anul trecut în luna asta erau 11. ŢENEA
    Fluctuează.
                             ŢEPEŞ                                  15
                              (consultând lista uimit)
    Gheorghe Papuc, aici?
                             ŢENEA
    Aşa reiese din ultimele pâri. Eu însă mai sunt cu inima-ndo-
ită. De aceea,  vedeţi, am scris Papuc cu   litere mari şi Gheorghe 20
cu litere mititele.
                             TEPEŞ
                             (rupe hârtia)
    Piei din faţă-mi, cobe! (Ţenea iese.)
                             Scena VI                                25
Mi-e silă.
                                          TEPEŞ (Intră Papuc.)
1010
MARIN SORESCU
                               PAPUC
        Aţi spus ceva, Măria ta?
                              ŢEPEŞ (tresărind)
 5 Nu, nimic... Adică voiam să spun că mi-e greaţă... Astăzi am umblat toată ziua, pe jos, îmbrăcat ca un negustor...
                               PAPUC
    Cine să vă mai cunoască? Noroc că n-aţi păţit nimic... ŢEPEŞ
   io    Sunt plin de zgârieturi... Unghiile celor care-ntindeau
   mâna după pomană... Aruncam câte-un gologan în sus... şi tot târgul se-mbulzea să-l prindă... Toţi vor degeaba, nimeni n-are chef să muncească cinstit... De unde-atâţia milogi?
                               PAPUC
        Molimele... încăierările...
                               ŢEPEŞ
        Până la urmă mi-au furat punga...
                               PAPUC
                                (rtîde)
   20    Ia te uită dibăcie!
                               ŢEPEŞ
        Era o amintire de la mama... Să faci bine să mi-o găseşti... (Indignat:) Hoituri de câini pe marginea şanţului şi nimănui nu-i dă prin gând să le îngroape... Copii buboşi, punându-şi ţărână 25 în cap şi încăierându-se cu mâţele pe oase...
                               PAPUC
        Vremuri grele...
                               ŢEPEŞ
       Cine face vremurile?
A TREIA TEAPĂ
1011
                             PAPUC
    Noi le facem, dar... aşa am găsit ţara... Eu cred că nu se mai poate îndrepta nimic...
                             ŢEPEŞ
    Să stăm cu mâinile-n sân?                                     5
                             PAPUC
    Eu ştiu... poate că aşa ar trebui...
                             ŢEPEŞ
    I.-am întrebat pe un negustoraş ce crede de noul domnitor şi...                                                         io
                             PAPUC
    Şi?
                             ŢEPEŞ
                             (scârbit)
    L-a-njurat de mumă... Zicea că nu se poate face negoţ cin- 15 stit în Ţara Românească din cauza hoţilor... şi că Vodă ştie, da-nchide ochii... Avea dreptate... Am închis ochii cât am putut... dar nu se mai poate... Un nebun m-a tras de mânecă, să-i dau un gologan, să-şi ia o alviţă... (îngrozit:) Zicea că el e Vodă... Şi că după ce mănâncă alviţa are planuri mari... întâi 20 îi bagă-n pastele mă-sii pe toţi care sunt contra, ăştia după aici, îi trage-n ţeapă, le face de petrecanie. Face ţara lună... aşa să sclipească... să aluneci pe drum de lustru... După aia îl momeşte pe Mahomed cu oastea, să vină la noi, că e mai curat... îi taie capul lui Mahomed şi face vânt oastei turceşti în Polonia. 25 Ba chiar în Franţa... Să se mai descurce şi ei... Dar trebuie atraşi câţi mai mulţi... ca să le facem vânt cât alunecă... (RâAe.) Săracul, cum îi sclipeau ochii! Şi n-a avut parte de alviţă... ia punga de unde nu e! Ar trebui să-nvăţăm toţi turceşte zicea, ca să-i îngânăm. Şi când Mahomed o zice „vreau să cuceresc 30
1012
MARIN SORESCU
  Ţara Românească“ noi să facem: ăăăă! în turceşte. I-am mai încurca aşa un an, doi.
                                   PAPUC
        Ce să pretinzi de la un damblagiu...
  5                                 ŢEPEŞ
        Nu, că ştie el ceva... prea-i sclipeau ochii... îmi venea să-l iau... să-l pun pe tron, poate face vreo ispravă. Şi să mănânc eu alviţa...
                                   PAPUC
  10                              (evaziv)
        Ei... (Scurtăpauză.)
                                   TEPEŞ
                      (îngândurat, uitându-se pe fereastră)
        Stele cu coadă şi slujbaşi fără cap! (Oftează. Către Papuc:) La 15 treabă.
                                  (Cortina)
                                                                            ACTUL III LA PRÂNZ TABLOUL 1 Scena I
     (O masă întinsă într-o biserică. Pe două rânduri, milogii cbefuind.)
                            CIUNGUL
                              (supărat)
    Ce faci? îmi torni vinu-n ureche, nătărăule? Of, Doamne, rău e când nu poate oniu’ să mănânce cu mâna Iui.
                             ORBUL
    Nu pot să-ţi nimeresc gura dintr-o dată. Dacă vrei să te hrănească un orb, îndură bâjbâitul. Na, c-am pierdut băţul.
                            CIUNGUL
    Dă-mi să beau.
                             ORBUL
    N-auzi c-am pierdut băţul. Cum vrei să văd? Şi-apoi şi tu te foieşti... (Cu băţul îi nimereşte gura.)
                            CIUNGUL
     Acum toarnă... că merge la sigur... (Gisaînd gura mare): Hei...
1014
MARIN SORESCU
                              ORBUI,
                    (nimerindu-l în ureche)
    Bea...
                              CIUNGUL
    Iar mi-ai turnat în creier, dobitocule. Peste câteva minute, voi fi beat mort. Dumnezeul ei de pomană! Mă-mbăt înainte de-a o gusta.
                        (Cei din jur jac haz de scenă.)
                             GÂNGAVUL
    A văzut... Eu cred c-a văzut. Orbule, nu te uita... Toarnă cinstit...
                                ORBUL
    Să vă ia dracu! (Lasă oala din mână.) Eu o să rămân cu burta goală. (începesă mănânce.) Cine mi-a dosit halca?
                               OLOGUL
    Uite-aici. Ia din asta. (îi întinde o bucată de berbec jript.) Berbec fript... E pentru toţi. Dacă face Vodă pomană nu-ţi fie teamă, că 11-0 face din sărăcie...
                           GURĂ-STRÂMBĂ
                           (dă să ţină un discurs)
    Dacă Vodă ne-a strâns aici pe toţi milogii, apoi ştiu că 11-0 să se facă de ruşine. Ce s-o fi gândit? la să le umplu burta milogilor, să mi se mai ierte din ale păcate... Dar ce să-i ierte
  Dumnezeu, dacă e 0111 bun? Nu vedeţi cum ne omeneşte?... 1
                                                                  1
                           GANGAVUL
    O dată la Sfântu-Aşteaptă!
                    GURĂ-STRÂMBÂ                   '          ,
    Pe mine m-a uns la inimă. Trăiască...                     1
A TREIA ŢEAPÂ
1015
                         CIUNGUI.
    De ce credeţi că merge ologul ăsta pe jos?
                         COCOŞATA
    De ce?
                         CIUNGUL                              5
    Să se uite pe sub fuste... (Râsete.)
                         RÂIOSUI.
    Ştie multe. A văzut multe... (Râsete.)
                         OLOGUL
    Voi râdeţi, mai bine v-aţi lua cu mâinile de cap. Să vedeţi 10 dacă-) mai aveţi pe umeri. Era la noi un boier şi l-au pedepsit cu tăierea capului că-1 pârâse unul. Şi când a venit să i-1 taie...
                         CIUNGUL
    Ce să-i taie?
                         OLOGUL                              15
    Când au venit să i-1 taie, i-a zis boierul călăului: „Mă, tu ai fost sluga mea, te rog un lucru: ascute bine sabia aia“.
»- Bine, stăpâne, să nu ascult eu de-o rugăminte de-a matale?
Mă cunoaşteţi de când eram mic, că rn-aţi ţinut în braţe.“ Se duce călăul, o ascute, se întoarce, şi boierul: „Ai ascuţit-o bine, 20 mă?“ „Bine“! „Mă, da’ ai dat zdravăn cu gresia pe ea?“ „E trăsnet, boierule!“ Pune omul capul pe butuc şi aşteaptă. Aşteaptă; după vreo jumătate de ceas zice cam supărat: „Ce faci, mă, nu mai dai odată?“ „De când am dat stăpâne, ehe! la clătinaţi puţin capu!“
                         VOCI SPERIATE                           25
    Brr...
                         RÂIOSUI.
                         (degajat)
    Numai atât?
     1016                MARIN  SORESCU
                                                         OI.OGUI,
      Atât. Ia clatină puţin capul.
                                          RÂIOSUL Poftim. (Se plimbă, dând din cap.)
 5                             ORBUL
      Ia isprăviţi-o cu de-alde astea! E praznic ori înmormântare? GÂNGAVUL
      Să ne veselim şi când ne-o fi mai rău aşa să ne fie. Ca azi...
      (Beau, ciocnesc.)
 io                            ORBUL
      Te-a cumpărat Vodă să-i faci nume! (Râsete.) 1.-a şi găsit pe... (se îneacă de râs) Sfântul Ion Gură de Aur!
                         GURĂ-STRÂMBÂ
                                                           (oratoric)
 15    Cine mai adună azi calicii să le dea de mâncare?... Nu vă
      gândiţi şi voi?
                                                         RÂIOSUL
     Asta da, aşa e, Vodă vrea să-i aibă pe milogi de partea lui... GURĂ-STRÂMBÂ
 20    E deştept.
                                                        CIUNGUL
      Foc.
                                                         OLOGUL
                          (speriat, ilâ să fugă)
 25    Foc? Unde?
                                                        CIUNGUL
      Deştept-foc, ologule. Te şi pregăteai s-o-ntinzi. (Râsete.)
A TREIA TEAPA
1017
                                 ORBUI.
    Ajungea şi departe! (Râsete.)
                                OLOGUL
    Mie unuia... să ştiţi că nu-mi prea miroase a bine. (Rugător:) Care mă iei, mă, în braţe să mă scoţi de-aici?               5
                                 ORBUL
    Rupe-o la sănătoasa, dacă poţi.
                                OLOGUL
  Simt eu aşa că... Ce i-a venit dintr-o dată? Gândiţi-vă, atâta cheltuială pentru nişte jagardele? (Rugător:) Care mă duci, mă? 10
                            GÂNGAVUL
     Ne luarăm cu vorba şi se răceşte berbecul. (Începe să înfulece.) CIUNGUL
                              (către orb)
    Toarnă, orbule.  (Cască gura.)                              15
              (Intră Vodă cu căpitanul Papuc şi câţiva oşteni.)
                            OŞTEANUL
    Măria sa!
                                TOŢI
                           (uimiţi)                             20
    Vodă!
                               TEPEŞ
    Poftă bună, milogi!
                           MILOGII
                           (cu gura plină)                      25
    Mulţumim, Măria ta.
                           TEPEŞ
    Bună pomana, bună?
1018
MARIN SORF.SCU
                              MILOGII
                               (in cor)
       Pomana lui Dumnezeu, nu alta.
                               ŢEPEŞ
  .5 Da’ de ce v-aţi oprit? Luaţi, mâncaţi... Putem sta de vorba şi aşa.
                             OLOGUL
       Ne e să nu ni se aplece, Măria ta... (Râsete.)
                               ŢEPEŞ
  10                           (zâmbind)
      Lăcomiţi, oameni buni. M-am gândit: poate le e foame... CIUNGUL
       Ba, că era şi vremea mesii! După atâţia ani...
                              OLOGUL /5    Ne cam ghiorţăiau matele...
                               ŢEPEŞ
       Eu am auzit ghiorţăitul ăsta şi mi-am zis: ia hai să fac li-nişte-n ţară...
                            GÂNGAVUL
  20    Noi n-am vrea să facem zgomot, dar tot s-aude...
                              OI.OGUI
       Suntem tare nevoiaşi! Am venit târâş de la marginea târgului. Nimeni nu vrea să mă ia în braţe.
                              ORBUL
  25    Muierile din ziua de azi... (Râsete.)
                            COCOŞATA (către orb)
       Să nu-ţi baţi joc de femei. (Ceartă.)
A TREIA ŢEAPĂ
1019
                                TF.PEŞ
         Hei! Lăsaţi sfada! Cocoşato, iartă-1 şi dumneata... ORBUL
    Are cocoaşă şi-n cap... plină de răutate... cu una de-asta nu pot...
                              OLOGUL
       Târâş... prin gropi, prin hârtoape la mila Măriei tale.
                           GÂNGAVUL Vai de păcatele noastre!
                                TF.PEŞ
                              (t /lire Papuc)
    Căpitane Papuc, să li se mai aducă un butoi cu vin! Şi-un vitei de lapte...
                  i Papuc face semne unui oştean care iese.)
                             COCOŞATA
         Să trăieşti, Măria ta. Sunteţi jimbla lui Dumnezeu. ORBUL
    Iar noaptea e o întunecime! Nimeresc în toate gardurile. (înspăimântat): Şi toate put îngrozitor.
                                ŢF.PEŞ
    Alea nu-s garduri. Alea sunt ţepi. Adică garduri vii. Nu ţi-a dat prin cap?
                               ORBUL
    Dacă-mi dădea una ca asta prin cap... Dacă Măria ta vrea să tragă pe cineva in ţeapă, poate s-o facă... Cine vă împiedică? (Pegânduri:) Eu credeam că sunt uluci.
                                ŢEPEŞ
      Sunt ţepi, orbule, pentru că s-au înmulţit răufăcătorii.
1020
MARIN SORESCU
                                                            OLOGUL
                                                          (către cocoşată)
    Eu m-aş duce până-afară...
                          COCOŞATA Ce te tot foieşti, drace! Parcă ai avea viermi...
                                                           CIUNGUL
    Ce, parcă pe mine nu era să mă prade unul alaltăieri... Când i-am ars o labă! Voia să-mi fure cupele...
                                                               TEPEŞ
    Care cupe?
                                                       (Ciungul tuşeşte.)
                                        COCOŞATA De furat — nu mai fură nimeni...
                                                              ORBUL
    Cine ar mai îndrăzni? Poate alte rele... Măria ta... Dar de furat, cine mai fură azi?
                       CIUNGUL (după un proces de conştiinţă)
    Eu.
                                                               TEPEŞ
    Te cam lauzi. Pe unde stai?
                                                           CIUNGUL
         în mahalaua mămularilor... Cum treci de Tabaci... TEPEŞ
    Ai băut azi de la cişmeaua cu apă rece?
                                                           CIUNGUL
A TREIA ŢEAPĂ
1021
                           ŢEPEŞ Ai văzut o cupă frumoasă?
                           CIUNGUL
    Văzut.
                           ŢEPEŞ                                5
        Am pus-o acolo de probă... Să văd cum stăm cu vitejia... CIUNGUL
                      (scoate cu îndoială două cupe din sân)
    Poftiţi, Măria ta.
                           ŢEPEŞ                                ¡0
    Ce e cu astea?
                           CIUNGUL
    Cupele... Le-am umflat... De probă... Am şterpelit-o pe prima... A      doua zi şi apăruse alta leită, - astălaltă - la loc...
                           ŢEPEŞ                                  V
    Cine a pus-o?
                           CIUNGUL
    Oamenii. Ăilalţi. Ştiau că dacă nu se găseşte, toată mahalaua înfundă beciurile...
                           ŢEPEŞ                                 20
                           (cu adyniraţie)
    Mare pehlivan!
                           CIUNGUL
    La urmă am săltat-o pe-ailaltă şi-a apărut a treia, pe care n-am mai  apucat s-o       giulesc că am venit la pomană...      25
                           ŢEPEŞ
    Mă gândeam să ţi-o tăiem şi pe cealaltă...
1022
MARIN SORESCU
                                                 CIUNGUL Degeaba, aş lua cu picioarele...
                                                                      ŢEPEŞ
                                        Fiindcă singur ai spus, te iertăm.
 5                                     CIUNGUL
        Nu le-am furat din răutate, Măria ta. De probă. Cu cât un lucru e mai greu de luat, cu atât l-aş sălta mai iute...
                                 ŢEPEŞ (către Papuc)
 io Umple cu vin aceste cupe. Să ciocnesc cu ultimul hoţ din ţară.
                                 PAPUC (toarnă vin)
        E nespălată, Măria ta.
        (In biserică e împins un butoi cu vin, se aduc fleici, hălci pe tăvi.)
 15                                      ŢEPEŞ
                                                                         (bea)
        Noroc, ciungule! Noroc că m-ai prins în toane bune.
                                                 CIUNGUL Ştiam eu când să mă spovedesc.
 20                                CEII   ALŢI
                                                                   (închinând)
      Să dea Dumnezeu pace, Măria ta, că între noi ne-om împăca. CIUNGUL
        Leprosul vă iubeşte. Tocmai pentru că sunteţi crud, pedep-25 si ţi straşnic şi se fură tot mai greu...
                          ŢEPEŞ (ridicând cupa către ceilalţi)
        Grele vremuri aţi prins cu mine, borfaşilor.
                                                                      (Râsete.)
A TREIA TEAPA
1023
                                CALICII
                                (închinând)
        Să ne trăiţi mult... ca să avem timp să ne-ndreptăm de tot. COCOŞATA
    Când rri'oi îndrepta eu, se-ntoarce pământul cu fundu-n 5 SUS. (Râsete.)
                                 ŢEPEŞ
    Ziceam să ne sfătuim ce să facem.
                                 ORBUL
    Ce să facem? De furat nu poţi să furi, de minţit nu poţi 10 minţi, de cerşit n-ai de unde, de bârfit, n-ai cu cine, că toţi se feresc, de scărpinat n-ai cu ce că ţi se taie mâinile... E de jale.
                              GÂNGAVUL
    Ai noştri s-au lepădat de noi.
                           COCOŞATA                               15
    Am rămas pe drumuri...
                           CIUNGUL
    Dormim pe unde apucăm... Pe sub streşini... adică pe sub poduri... pe sub podeţe...
                           ŢEPEŞ                               20
                           (iubitor)
    Oare eu aş putea să vă alin durerile?...
                          MILOGII Puteţi, Măria voastră, numai să vreţi.
                           ŢEPEŞ                               25
    Da, cred că pot, numai să vreau...
                           ORBUL
    Dacă nici Măria voastră n-o fi cu orbii...
     1024                     MARIN    SORESCU
                                                             OI.OGUI,
       Cu ologii...
                                                          COCOŞATA
       Cu cocoşaţii...
 5                              RÂIOSUL
       Cu râioşii...
                                                           I.EP ROSUI.
       Cu leproşii...
                          GURĂ-STRÂMBĂ ¡0    Cu ăi cu gura pocită...
                                                                ŢEPEŞ
                                                                 (furios)
       Ho! Ajunge. Eu sunt cu toţi golanii.
                                                              MILOGII
 15    Să trăieşti, Măria ta! Să trăieşti, fiindcă eşti cu toţi golanii.
                                                                 ŢEPEŞ
                                                           (alintându-se)
       Nu mă linguşiţi, hoţilor.
                                                              MILOGII
 20    Să trăieşti... (Veselie.)
                                                                 ŢEPEŞ
       Pungaşilor...
                                              MILOGII Pentru Măria sa!... (Închină.)
 25                               ŢEPEŞ
       Cuţi tarilor...
                                                              MILOGII
       Ura!
A TREIA TEAPA
1025
                          ŢEPEŞ
    Secăturilor...
                          MILOGII
    Uraaa! Uraaa!
                          ŢEPEŞ                                5
       Lepădăturilor! De-aia v-am adunat aici - ca să vă strâng... MILOGII
       Ha, ha, ha... Bună! Bun Vodă, pâinea lui Dumnezeu... ŢEPEŞ
    Mă pot eu bizui pe voi?                                     10
                          ORBUL
    Suntem o forţa.
                          CIUNGUL
    Nici nu ştiţi ce foame avem când ne strângem toţi la un loc.
                          Ţ'EPEŞ                              ¡5
    O să v-adun de pe drumuri... de prin cârciumi, de pe sub poduri... Să nu mai fiţi o povară pe capul nimănui, să nu se mai împiedice lumea de voi...
                          MILOGII
    Să trăieşti, Măria ta... Mană cerească!                     20
                          (Intră un oştean.)
                          Scena II
                             OŞTEANUL (încet, lui Vodă)
    Au venit şi ăilalţi.                                      25
1026
MARIN SORESCU
                             ŢEPEŞ
       încap aici?
                             OŞTEANUL
       Cam mulţi... Dar aşa... înghesuiţi, încap... Şi sunt tare 5 grăbiţi... Zic că de trei ani... Ori-ori.
                             ŢEPEŞ
       Au catastifele la ei?
                             OŞTEANUL Da... tot în regulă, cu dobânzi, cu...
 10                                ŢEPEŞ
                             (tare solemn)
       Turcii...
                             MILOGII
       Aoleu!
 15                               OLOGUL
       Nu putem lupta, Doamne! Cum să ne punem noi contra? Ştiţi ce mulţi sunt. Mai bine să-i ducem cu vorba.
                             ŢEPEŞ
       Şi asta e o idee. Dar mai duceţi-i şi voi cu vorba, că eu în-20 cerc de trei ani şi i-am scos din răbdări...
               (Intră solia turcească. Temenele. Linişte grea.)
                             Scena III
                            ŢEPEŞ
       Fiţi bine veniţi pe pământul primitor al Ţării Româneşti.
A TREIA TEAPĂ
1027
                           SOLEIMAN
    Noi întotdeauna ne-am simţit bine la voi, voi primit noi cu muzici şi tubulhana... Preaînălţatul, preadreptul şi preami-lostivul Sultan e tare mâhnit pe Luminăţia-ta. Zice că sfârşitul să-ţi fie fericit.                                            5
                           ŢEPEŞ
    Cum asta?
                           SOLEIMAN
    Să mori în scaun.
                           ŢEPEŞ                               ¡o
    ’Om vedea..;
                           SOLEIMAN
    Zice că din cauza lipsei tale de osârdie în slujba noastră.
                           ŢEPEŞ
    Nu, nu cred... poate  mă confundă...                       ;5
                           SOLEIMAN
    ... „şi pentru să s-a arătat cu zăbavă în îndeplinirea poruncilor...“
                           AGA
                           (intervine)                         20
    Seraschierul... cai de menzil... capugibaşa şi başbacîculi...
                           ŢEPEŞ
    Eu zăbavnic? (Către Aga:) Care cai, domnule? (Către milogi:) Tăceţi, bă, din gură...
                           MILOGII                             25
                         (schimbă priviri între ei)
    Poate-1 mazilesc. (Fac roată în jurul lui Vodă, încep să ţopăie, să-i facă în necaz şi să strige:) Mazâlu, Mazâlu, Mazâlu! Mazâlu! Mazâlu! Maz...
1028
MARIN SORESCU
                                 ŢEPEŞ
                               (cu blândeţe)
       Copii, fiţi cuminţi!
                                MILOGII
  5                            (acelaşi joc)
       Mazâlu, sâc! Sâc, sâc, sâc! Uite un mazâl...
                                ŢEPEŞ (s tăpânindu-se)
       Măi băieţi, vă dau afară! (Către Oştean.) Unde e vătaful de aici? 10                                 OŞTEANUL
       P-aici.
                                 ŢEPEŞ
                               (către milogi)
         Lasă, că vă chem eu părinţii... (Calicii se mai potolesc.)
  15                                 SOLEIMAN
       Preaînălţatul, preadreptul şi preamilostivul nostru Sultan nu şi-a lepădat de la sine nădejdea că va primi haraciul şi peşcheşurile...
                                  AGA
  20                   Zice: „Au degeaba i-am dat noi caftan şi şerbet?“
                                 ŢEPEŞ
       Şerbetul a fost bun, într-adevăr, caftanul a plesnit la subsuori.. . Dacă-mi iese croitorul ăla-n drum...
                                  AGA
  25       Zice: „Au degeaba i-a dat miralem-aga sangeacul şi tuiurile?“
                               SOLEIMAN
       Si de aceea m-a trimis pe mine şi pe Aga Carasol să vă aducem aminte...
A TREIA ŢEAPĂ
1029
                             ŢEPEŞ
            E, aşa mai veniţi de-acasă. Vreţi să vă bag direct în hazna, nu?
                             SOI.EIMAN
     Da, în hazna, în vistieria domnească... Şi să ne încredinţaţi nu numai pungile cu galbeni, ci şi copiii de cuviinţă şi şoimii... 5
                             ŢEPEŞ
                             (către Papuc)
    Şoimii... scrie acolo „şoimi“, să nu uităm de şoimi, că ne facem de râs, Papuce. (Cătresoli:) Sigur, că da... Ba bine că nu... Sunt dresaţi, sunt cu aripile desfăcute...                          /0
                             SOI.EIMAN
    Şi să ne mai puneţi şi sub pavăza unui buluc de oşteni, comandaţi de un başbuluc-paşa de ispravă care să ne cureţe drumul până la Dunăre... Să ajungem nevătămaţi şi cu toată agoniseala împărătească...                                          15
                             ŢEPEŞ
    Tu ce zici, Aga Carasolule? Parcă a cam întins coarda prietenul acesta al nostru. (Arată spre Soleinian:) Nu-s prea multe dăjdii? Poate vrea şi zimbri, cai, cerbi... Cereţi că vă dăm... Dacă e cererea formulată frumos, oferta de la români e ca şi luată. 20
                             AGA
    De-aţi şti ce mâhnit era sultanul!... Şi-a adus aminte că v-a văzut odată îmbrăcat în atlaz verde şi cu cizme galbene prin Istanbul... ceea ce e cu totul nepermis pentru un străin...
                             ŢEPEŞ                                  25
                             (către Papuc)
    în viaţa mea n-am pus ciubotă galbenă în picioare. Am spus eu că mă confundă... (Cătresoli:) îl iubesc din suflet pe preami-lostivul Mahomed... şi-mi pare-aşa de rău că are o părere sucită
1030
MARIN SORESCU
 despre mine... Cum să fac să i-o răsucesc în partea cealaltă... să revină la normal?
                          SOLEIMAN
    Daţi-i ce vă cere...
                          ORBUL
    Vai, vai, vai! Dacă se împacă, toţi or să ajungă milogi, noi de la cine mai cerşim?
                          CIUNGUL Taci, că nu se împacă...
                          SOLEIMAN
    Fraţi pe vecie.
                          ORBUL
    Vecia mă-sii! N-auzi cum se miglişesc?...
                          CIUNGUL (încet, către orb)
     Ai şi tu nişte vederi, mă orbule! Tu nu vezi că ăsta e farafastâc? ŢEPEŞ
    Spuneţi, cinstiţi oaspeţi, soli ai prealuminatului Mahomed, părintele şi sprijinitorul nostru, ce vânt vă aduce până la mine? Adică asta aţi spus. Acum catastifele. Sunt adunările şi înmulţirile făcute?
                          SOLEIMAN
    Tot, cu dobânzi, cu tot... (Către Aga). Ia dă glas talhâşului.
                         AGA (ciesfăcând catastifid)
    Haraciul pe anul 1456... aşa... o sută de pungi de galbeni.
                          OLOGUL
    Aoleu ce cheolhane! Ce bănet!
A TREIA ŢEAPĂ
1031
                                  AGA
    Pe anul... 20 de pungi... pentru că s-a triplat din cauză că nu s-a plătit... când s-a dublat...
                              COCOŞATA
     Ăştia ne belesc. Ne iau şi pielea din spinare. Sfinte Prepuţe! 5 AGA
    Iar pe anul ăsta de la Hegiră... 500 de pungi. Başca cei 1000 de copii pentru a fi crescuţi de Stambul ca ieniceri.
                                 ŢEPEŞ
                             (gânditor)                            10
    Başca... va să zică...
                                  AGA
         Başca robii pentru curăţitul coşurilor în Istanbul...
                                 ŢEPEŞ
                             (către Soleiman)                         15
      Musai să vă întoarceţi la prealuminatul sultan cu tot peşcheşul? SOLEIMAN
    Musai! Altfel se supără. Şi e rău la mânie. (Secret.) Ştii, Măria ta, ca mulţi vin şi uneltesc, zicând că una, că alta...
                             ŢEPEŞ                                 20
      Toate bubele rele, pe turul babii mele! Ce să le fac eu?
                              SOLEIMAN
    E vânăt de supărare.
                             ŢEPEŞ
    Cine?                                                          25
                             AGA
      Sultanul. Zice: „Totul acum şi banii număraţi în palmă“...
1032
MARIN SORESCU
                             ŢEPEŞ
       Aşa fulger nu vi-i pot da decât pe aceşti copii. SOLEIMAN
       Care copii?
  5                               ŢEPEŞ
                        (arătând spre milogi)
       Ei... au ieşit cam rahitici... Am avut nişte ani împuţiţi, din cauza climei... Ani strâns cureaua... şi ne e peste mână... Noi tocmai ne gândeam că... ne-a scutit!
  10                           SOLEIMAN
       Cum să vă scutească, Luminate?
                             ŢEPEŞ
       Să ne scutească.
                             ORBUL
  15                   (către Gură-Strămbă)
       Mă, Gură-Strâmbă, sări şi tu cu fleanca, nu vezi c-a început să-l încolţească pe Vodă? Are nevoie de ajutor.
                          GÂNGAVUL
       Atrage-1 pe nasol de partea noastră. (Tare:) Trăiască vărul 20 Ţepeş!
                        GURÂ-STRÂMBĂ Tii! (Tuşeşte.) Cinstiţi tătari!
                             ORBUL
                              (încet)
  25 Sunt turci!
   GURĂ-STRÂMBĂ Cinstiţi Harabagii... Haraciul a fost pentru noi un lucru sfânt. Iacă acum, la Sfântul Ilie, se împlineşte sorocul de când... Adică noi întotdeauna nu ne-am gândit decât cum să agonisim
A TREIA ŢEAPĂ
1033
să dăm şi cămaşa din spinare. Că dacă nu v-ani da noi, cine să vă deie?
                        ORBUL
    Le zice bine...
                        CIUNGUL                            5
    Gură de Aur.
                    GURÂ-STRÂMBÂ Să aveţi încredere şi bâra-bâra pe la casele voastre, că vi-1 trimitem, o s-ajungă înainte. Ce mai tura-vura, murătura, pentru un ban ne luaţi căciula?                               10
                        SOLEIMAN
    Noi nu ne mişcăm de-aici până nu avem totul peşin...
                    GURÂ-STRÂMBÂ Ce peşin, bre? Noi dăm tot o dată... cu lopata... Sleim haznaua mă-sii, la urma urmelor uite-aşa cu hârdăul.       /5
                         ŢEPEŞ (către Gură-Strâmbă)
   Nu te amesteca, prietene! (Către Soleiman:) Părerea noastră este...
                        COCOŞATA                           20
                        (către Ciung)
    Cam de multişor Vodă îşi bate joc de noi.
                        CIUNGUL
                        (revoltat)
    De popor. Ciangăr-mangăr.                              25
                                      OLOGUL De prostime. Treanca-fleanca.
                        COCOŞATA
    Hai să ne dăm cu turcii, că sunt mai tari, socotim-bocotim.
1034
MARIN SORESCU
                            CIUNGUL
       Precis, au adus şi pe unul, cu care să facă trampa. Cioc-boc treci la loc.
                            UN GRUP
  5                         (către Ţepeş)
       Unde e apa din Ţara Românească, de e seceta asta? De ce nu mai plouă? De-aia nu mai plouă!
                              ŢEPEŞ
              (către Soleirnan, continuând nestânjenit ideea)
  ¡0   Ziceam că... om da şi noi ce-om putea acum. Restul când
  o vrea Domnul...
                             GRUPUL
       Aăăăăă!
                              ŢEPEŞ
  15   Eu nu pot să-mi bat joc de-o ţară întreagă...
                             GRUPUL
       Aăăăăă!
                           SOLEIMAN
       Nu prea aud...
  20                               ŢEPEŞ
                         (arătând spre calici)
       E dreptul lor să se exprime.
                             GRUPUL
       Aăăăăă!
  25                            SOLEIMAN
       La noi se crâcneşte mai puţin.
                              ŢEPEŞ
       Prin urmare, o să aibă ce învăţa.
A TREIA ŢEAPĂ
1035
                                SOLEIMAN
    De unde?
                                   ŢEPEŞ
         De la voi. Tocmai voiam să vi-i ofer în locul copiilor de haraci. SOLEIMAN
                                (foarte surprins)
    Mardalele astea?
                                   ŢEPEŞ
    Sunt nişte copii.
                           SOLEIMAN Babalâcii ăştia paralitici?
                                  CALICII
    Ei, ei?
                                   ŢEPEŞ
    Ţânci de ţâţă. Toţi umblă cu gura după ţâţă.
                                 OLOGUL
            Măria ta, eu m-aş duce pân-afară... (Dăs-o-ntindă.)
                                   ŢEPEŞ
    Stai acolo, ologule, mai rabdă şi tu puţin.
                                 OLOGUL
         Eu am venit la pomana Măriei tale să mănânc sau să rabd? ŢEPEŞ
    Să te saturi. O să te saturi. (Către Soleiman:) la mai schibzu-ieşte, beşli-agasî. Am pronunţat bine?
                                SOLEIMAN
                                   (ofensat)
             Socotesc că Măria ta face glume. (Râde.) E bună.
1036
MARIN SORESCU
                                                           ŢEPEŞ
    Aşa ne-apucă pe noi veselia, câteodată. Ne vine să... să... ha-ha-ha... (Hohot mare, încep să râdă şi milogii, şi turcii. în timpul ăsta, Tepeş, Papuc şi oştenii săi, se strecoară afară. Un oştean se întoarce şi-i fiice semn lui Aga Carasol să-l urmeze.)
                                                      SOLEIMAN
    Veseli oameni.
                                                      I.EPROSUL
    Inimă deschisă. La noi ce-i în guşă şi-n căpuşă... hi-hi... hi, hi!
                                                      SOLEIMAN
    E mai mare dragul pentru mine să vin după haraci înspre năuntru’ Ţării Româneşti... Nici la caraghioz nu mă distrez mai caraghioslâc.
                                      CIUNGUL Iar Vodă, ăsta e pus pe şotii...
                                                          ORBUL
    Ce idee... Să ne dea pe noi de haraci... (Râsete.) CIUNGUL
    Nu ne-ar strica să ne plimbăm o ţâră prin împărăţie. ORBUL
    Unde eşti, turcule! Ia-ne, turcule! Ia...
                                                       CIUNGUL
    Ba, Haraci sictir, du-te-nvârtindu-te...
                                                     COCOŞATA
                                                          (speriată)
    Foc!
                                    CIUNGUL Aşa e, nu ne mai învăţa tu pe noi.
                                                     COCOŞATA
    Foc!
A TREIA TEAPA
1037
                         CIUNGUI.
    Ce, parcă noi nu ştim că e deştept-foc?
                         ORBUL
    Arde. Simt miros.
                         LEPROSUI.                             5
    Care te-ai ars, mă, cu iaurtul? Aoleu! Aoleu! (Scena se umple de fiun. Ţipete, toţi se reped spre uşă.)
                         GIASURI
    I,a o parte, ce v-aţi proţăpit? Care ţii, mă, de uşă?
                         CIUNGUL                              10
          E închisă. Ne-au zăvorât aici. (Ţipete. Se reped la ferestre.) SOLEIMAN
    Pârtie, Că m-aşteaptă padişahul! (Se repede la uşă, merge la geamuri şi începe să bată cu pumnul in perete.)
                         GIASURI                              15
    Ardem de vii. Aoleu!
                         LEPROSUI.
    Nu! Mă striviţi! Vai! Burta! Au!
                         SOLEIMAN
    Allah! Aga, unde eşti, Allahe! Aga! Du-te de-i spune lui 20
Vodă că... îl schimb... îl trimit cu strajă tare          la...
                         ORBUL
         Am mierlit-o, fraţilor... A început să trosnească tavanul... SOLEIMAN
    Sunt Capugii-başa şi dragomanul personal al sultanului. 25 M-a trimis cu scopul de a-i tălmăci situaţia...
                         COCOŞATA
    Taci, ciumă! Eşti piază-rea!
                         VOCI
    Piază-rea! De-aici ni se trage!                           30
1038
MARIN SORESCU
Vă iau robi pe toţi. Pe ei!
Pe el! (Vacarm, fiim.)
                     SOLEIMAN
                    COCOŞATA
                       VOCI
10
                     TABLOUL 2 Scena I
(Domnica, Mariţa, în iatacul Dornnicăi.)
                       DOMNICA
       Nu, că e de familie bună... Are casă cu trei etaje la Padova şi o corabie cu pânze în portul Veneţiei... Nu mai vorbesc de bărci, de livezile de măslini de la Fiesole...
                             MĂRITA
  15                           (cruci ndit-se)
       Le-ai văzut tu cu ochii tăi?
                            DOMNICA
       Nu, dar mi-a mărturisit chiar el... n-am nici un motiv să nu-1 cred...
  20                              MARIŢA
       Hm, hm! Ţi-a sucit gâtul de tot, de tot! Cap de vrabie care e tot pui.
                            DOMNICA
    Intră la Papa de la Roma cum intri tu la mine, Mariţo, cu
  25 mâinile-n şolduri... şi-mi faci morală... Aşa şi el ăluia. După tată... se trage din regele Franţei... iar dinspre mamă se trage...
                             MARIŢA
                              (cu năduf)
    Când a avut timp să-ţi împuieze capul cu atâtea parascovenii?...
A TREIA TEAPĂ
1039
                        DOMNICA
    Duminica, la biserică... (Râzând:) Face cum face şi ajunge tot în preajma mea... îmi turuie tot timpul la ureche, iar eu ascult priceasna...
                        MARIŢA                             5
    Frumos îţi stă!
                        DOMNICA
    M-a poreclit „Mănăstirea dintr-un lemn“, pentru că sunt dintr-o bucată. Şi sfântă... lemn sfânt, material de lucru... Aşa zice el. Vine noaptea şi se închină pe la uşă, la clanţa mea... 10 De câteva ori l-am scos din mâinile gealaţilor. Prepuiau că e vreun fur... E îndrăgostit lulea...
                        MARIŢA
                        (oţărâtă)
    Nu-1 înnădi! fi-i-ar luleaua alimănitului! Nici din satul vecin 15 să nu-ţi iei bărbat, darmite altă limboată. Te pângăre şi te face uitată, pe vreun mal de mare.
                        DOMNICA
    Nu.
                        MĂRITA                            20
    Aia e, dacă eşti orfană: crezi tot... Că bieţii părinţii tăi, Dumnezeu să-i ierte, au fost omorâţi de păgâni... Cine să te înveţe?. .. N-a fost una la noi, de-a plecat c-un sol din Persia? C-o fi, c-o păţi, na un inel, na un batic, ţine un pupic a încurcat fata... şi când ajunge aia acolo la el, harapul mai avea cinci soţii... 25
                        DOMNICA
    Aoleu!
                        MĂRITA
    Uite-aşa o să-mi păţi.
                        DOMNICA                           30
    Toţi îmi duc grija, nu mai pot de grija mea...
1040
MARIN SORESCU
                             MARIŢA
       Ei, eu de-aia venisem... să-ţi aduc şteviile astea, le fierbi puţin, dar nu în clocot, doar le laşi aşa sâ dea în undă, bei zeama şi ţi-a venit pofta de mâncare... Nu vezi că eşti ca scândura? Şi 5 să mai ştii de la mine: bărbaţilor de azi le plac femei zdravene -grase şi sănătoase, carne multă colo pe şolduri - nu scândură să calci nădragii pe ea...
                            DOMN1CA
       Nu mai vreau nici o poftă de mâncare, lasă, să mor! (începe 10 să plângă.)
                             MARIŢA
       Eşti o copilă, draga leliţii... Ei, lasă, că nu te mai supăr... Era să uit... Vezi că... logodarul e aci la uşă... se face că descântă cu un cărbune o foaie, cât un brusture. Strică nişte hârtie 15 de pomană.
                                                        DOMNICA
       Spune-i să plece!
                                                           MARIŢA
       Aşa. (Iese.)
  20                         PICTORUL
              (intră cu o cutie in mână si cu un desen in alta)
       Mi-a spus la gentille dolina că pot intra.
                                                        DOMNICA
       Nu cred. (încearcă să-şi oprească plânsul, să pară demnă.) Eu ait-25 ceva îi poruncisem.
                                                        PICTORUL
                                                            (încurcat)
       A spus că sunteţi liberă...
                               DOMNICA .W Da, dar inima îmi e ocupată...
A TREIA TEAPĂ
1041
                         PICTORUL
                         (teatral)
    Până aici s-au întins turcii? Când voi ajunge la vărul meu Baudouin de Flandra... o să-i spun: „Ai nevoie în armata ta de un ostaş hotărât să lupte unul contra o sută de sarazini?... 5 Eu sunt acela“...
                         DOMNICA
    Vorbiţi cam mult...
                         PICTORUL
                         (arătându-i schiţa)                   10
    Aşa arată o uşă din zilele noastre. E un adevărat studiu despre cum cade lumina, la diferite ore ale zilei, pe acelaşi obiect... din păcate insensibil... (Cu mâhnire:) Faptul că sunt capabil să pierd zile şi nopţi ca un guguman, ca un arnăut, făcând antecameră la o domnişoară... din Târgovişte... eu care intru când vreau 15 la orice cap încoronat... mă face să mă simt ridicol...
                         DOMNICA
    Sunteţi pe drumul cel bun.
                         PICTORUL
    (Jf, stau cu cutia asta a Pandorei în braţe. Poftim... O mică 20 atenţie... (Scapă cutia din mână, aceasta se deschide şi iese la iveală un pantof de damă.)
                         DOMNICA
    Poftim! Un pantof... şi tot de dreptul... Acum câteva zile aţi uitat la mine un ciorap, ieri o mânuşă... Darurile dumnea- 25 voastră: un morman de lucruri desperecheate... O cizmuliţă de dreptul, roşie, şi un papuc de stângul verde... Taior fără foi.. . câte o sanda... cinci ceşti dintr-un serviciu de douăsprezece piese... Şi mai pretinde cavalerul că mă iubeşte... Nici serviciul de pahare nu-i complet...                          30
1042
MARIN SORESCU
                           PICTORUL (îngălbenindu-se)
       Să ştiţi că mascalzonele de Giuseppe.
                           DOMNICA
  î Valetul?
                           PICTORUL
       Da... El umblă în cutii şi mi le desperechează... Eu n-am avut niciodată curiozitatea să verific dacă ceea ce comand e intact sau nu... Doamne, ce-o să-i fac!...
  10                ■            DOMNICA
       Vă priveşte! Cel mai bun lucru e să-i daţi şi astea. (Seduce în camera de alături şi se întoarce cu un braţ de lucruri.) Poftim! Poate are obligaţii... să completeze pe unde le-a împărţit... Şi acum vă rog să mă lăsaţi, vai ce mă doare capul!...
  15                            PICTORUL
       Migrena de duminică... E ştiut... duminica avem dureri de cap din cauză că schimbăm ritmul de viaţă. Ne sculăm mai târziu... mai lenevim în pat... Mai...
                           DOMNICA
  20    Nu, că eu am dureri de cap şi sâmbăta şi vinerea şi joia...
                           PICTORUL
       De ce n-aţi spus? Puteam cere o reţetă de la Padova... (Teatral:) E acolo un spiţer...
                           DOMNICA
  25    Nu, nu... mulţumesc... (Strigând:) Hei, lele Mariţo...
                           MARIŢA
                           (intrând)
       M-am împiedicat acilea la colţ şi-am stat de m-am mai odihnit o târă... Ufl
A TREIA ŢEAPĂ
1043
                         DOMNICA
    Ştiam eu că eşti prin preajmă... Ajută-1 pe domnul să-şi ducă zestrea înapoi, în locuinţa dumnealui. (Mariţaleia cu brand.) Grijă mare să nu se rătăcească ceva... Are obligaţii... Giuseppe...
                         PICTORUL                            5
    II împachetez imediat! (lese.)
                         DOMNICA
                         (singură)
    Nu, că o explicaţie trebuia să am odată şi-odată cu domnul ăsta care îşi dă aere de mare nobil. Ii stau corăbiile în port să 10 putrezească şi el n-are cu ce plăti două piese care fac o pereche.
                                TABLOUL 3 Scena I
    (în cimitirul bisericii, la oarecare depărtare de locul groazei. Se aud gemete înăbuşite.)                                               15
                             ŢEPEŞ
          (se plimbă nervos. Din când in când se opreşte, studiază vreo cruce. Ameninţă cu pumnii in direcţia vaietelor)
    Ce aveţi, mă, cu mine? Ce vreţi toţi de la mine? De ce mă prigoniţi?                                                       20
                             (Intră Papuc.)
                             Scena II
                          ŢEPEŞ
    Papuc, e vreun ştiubei pe aici? Ce-i cu zumzetul ăsta de albine? Mă împiedică să-mi aud gândurile.                   25
1044
MARIN SORESCU
                                PAPUC
              (merge până în fundul scenei şi începe să răcnească)
       Linişte! Tacă-vă piuitul! Măria sa chibzuieşte la binele ţării şi nu-şi aude gândurile. (Dincolo zgomotele încetează pentru un mo-5 ment. Tăcere, apoi dinăuntru se aude clar.) „Care te joci CU focul?" (Păpuc iar ţipă.) Gura! (Intorcându-şe lângă domn.) E linişte în ţară.
                                 ŢEPEŞ
       Ce voiau?
                                PAPUC
  10 Şi ei... ca oamenii... le e frică... Vor afară.
                                 ŢEPEŞ
      Să facă pe ei până vor stinge focul. Păcat de sfântul lăcaş. PAPUC
       Durăm altul.
  15                                 ŢEPEŞ
       întocmai. Du-te şi dă ordin ca mâine... adică poimâine... lăsăm puţin pământul să respire... în acelaşi loc să înceapă zidirea unei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Şi imediat o cetenie să duduie cerurile...
  20                                 PAPUC
       Doamne, ce facem cu turcul?
                                 ŢEPEŞ
       Care? A, adu-l încoace.
  (Papuc iese şi se întoarce imediat ai Aga, care este foarte speriat şi are mâinile 25                              legate.)
                               Scena III
                                 ŢEPEŞ
       De ce tremuri aşa, de ce dârdâi, preacinstite Aga?
A TREIA TEAPĂ
1045
                               AGA
    De... de... frig.
                               ŢEPEŞ
    Căpitane, du-1 să se încălzească puţin.
                         (Papuc îl trage spre foc.)                      5
                               AGA
    Allah! AJlah!
                               ŢEPEŞ
    Vine iarna, cinstite Aga, te-a prins vremea rea prin părţile noastre. (Către Papuc.) Lasă-1. Dezleagă-i mâinile. (Papuc îl dez- ¡0 leagă pe turc, oarecum contrariat.) Eşti liber, Aga.
                               AGA
                               (speriat)
    Eu... liber?
                               ŢEPEŞ                                    15
    Da, tu liber. Nu ştii ce e aia libertate? N-ai mâncat niciodată? Du-te acasă.
                               AGA
    Unde acasă?
                               ŢEPEŞ                                    20
    Şi spune-i cui te-a trimis, spune-i ce-ai văzut.
                                 AGA (nu-şi vine în fire)
    Ce-am văzut?
                               ŢEPEŞ                                    23
                               (către Papuc)
    Ăsta e zăpăcit rău. Sper că nu l-aţi bătut, ar fi mare ruşinea! (Către Aga:) Ţi-au dat ai noştri vreo palmă? (Aga semn că nu.) Mergi şi spune-i sultanului că noi nu baterii cu palma.
1046
MARIN SORESCU
(Răstindu-se:) Piei din faţa mea! Dacă nu-ţi sfârâie călcâiele până la Istanbul, o să sfârâi întreg aici...
                                   AGA
                             (cade în genunchi)
    Mulţumesc...
                                  ŢEPEŞ
    N-ai ajuns? (Aga se ridică şi o rupe la sănătoasa.) Să afle sultanul, şi să-şi bage minţile-n cap. (Către Papuc:) Crezi că şi le bagă? Nu era rău dacă slobozeam şi-un milog de-al nostru. Ar fi umblat prin ţară, şi-ar fi istorisit ce păţesc cei de-ntind mâna. Ia vezi, poate mai salvăm unul... Dă fuguţa... (Papuc dă să jiigă.) Şi căpitanii ăştia ai mei... Nişte mormoloci. Eu să mă gândesc la toate.
                                 PAPUC
    E târzior. Au venit câinii...
                                  ŢEPEŞ
    Eu să mă gândesc la toate...
                                 PAPUC
    Acum, să ştiţi că... tot s-a furişat unul... Nu-ndrăzneam să vă aduc la cunoştinţă.
                                  ŢEPEŞ
    De-al nostru?
                                 PAPUC
    Calic autohton. Ologul. Nu ştiu cum s-a strecurat printre picioarele celor care ferecau porţile.
                                  ŢEPEŞ
                               (decepţionat)
    Până străbate broasca asta ţestoasă toată ţara, ne-apucă Judecata de Apoi! Şi eu vreau să fac ordine printre supuşii mei
A TREIA ŢEAPĂ
1047
înainte de groaznica judecată. Ce e acolo e nimic pe lângă ce facem noi aici pe pământ. Aici şi acum. Vezi de oaste. Or să mai vină şi alţii după dăjdii.
                            PAPUC
    Oştenii Măriei tale aşteaptă cu spadele în dinţi.            5
                            ŢEPEŞ
    Du-te şi spune-le să nu le mănânce încă, oricât le-ar ghior-ţăi maţele. Am mare nevoie de săbii flămânde. (Papuc dă să plece.)
Şi treci pe la Vlădica. Să nu uite de sfeştanie. Să ne ierte pe loc. (Papuc iese.) Stai! (Papucse întoarce.) Unde e Rozmalill?       10
                            PAPUC
    A plecat cu o parte din oaste să ţină piept lui Dan Basarab care vine cu ajutor braşovean să ne biruie. (Râde.)
                            ŢEPEŞ
    N-o să ne trădeze?                                          ¡5
                            PAPUC
    Prietenul meu cel mai bun şi sluga voastră cea mai supusă, să trădeze? Hm! (lese.)
                               Scena IV
                               ŢEPEŞ                                   20
    Am dat cep situaţiei. Or să curgă şi turcii şi alte fapte... se vor rostogoli capete. Să te ţii tare. (Zâmbind.) Unii îmi zic Ţepeş, pe furiş. Eu îi trag în ţeapă, pe faţă. Oricum am reuşit să-mi fac un nume. Concis, expresiv, uşor de ţinut minte. (Privindu-si palma.) Mă cam mănâncă linia vieţii, în palmă... (îngenunche si 25 pune mâna pe pământ cu palma în sus.) I .inia vieţii acestei ţări trece acum prin mâna asta de pământ. Cată să nu se întrerupă linia acestei palme de pământ, Doamne. De aceea ne canonim şi noi atâta. (Intră Ţenea şi Papuc.)
1048
MARIN SORESCU
                               Scena V                           î
                                                                    V
                               ŢENEA                             (
                 (urată spre o desagă pe care a adus-o cu el)
       Doamne...
  5                               ŢEPEŞ
       Ce este?
                               ŢENEA
       Rozmalin. L-a prins Dan Basarab, l-a făcut bucăţi şi ni l-a trimis. S-a întors calul singur cu el în desagă...
  ¡0                            ŢEPEŞ
       Săracul! Şi oastea?
                               PAPUC
       E împrăştiată. I-au atacat pe neaşteptate... cei mai mulţi au pierit... Dan are multe tunuri...
  ¡5                            ŢEPEŞ
       Va să zică n-am aprins noi degeaba lumânările astea... cu biserică cu tot... Asta-i, c-a fost cu biserică cu tot.
                               PAPUC
       începe să ne cam înece fumul. Nu vă e frică?
  20                            ŢEPEŞ
       Noroc că eu nu mă tem de înec. Uite ce facem... (Ilcheamă aproape şi încep să discute în şoaptă.)
                               Scena VI
                               AGA
  25                    (apare aproape plângând)
       Nu mă lasă...
A TREIA ŢEAPA
1049
                             PAPUC
                             (râzând)
    Doamne, iată pe cine am scăpat noi de la foc! Nu e în stare sa se strecoare...
                             AGA                                  5
    Ani încercat în toate felurile. Erau să mă împungă, erau să mă săgeteze, ba unul voia să strice o încărcătură de puşcă pe mine.
                             TEPEŞ
    Ai încercat pe la Dunăre şi nu se poate...
                             AGA                                  10
    N-am acte.
                             TEPEŞ
    îţi place muntele?
                             AGA
    Ce să caut la munte?                                           15
                             TEPEŞ
    Te întorci la Stambul prin Tara Ardealului. Treci munţii cum vei putea... da’ atenţie, Agă... Atenţie la oamenii noştri, că ăştia trag fără să strige... Şi la urmă, dai fuga la Sultan şi-i spui că... aşa şi pe dincolo.                                      20
                             AGA
                             (rugător)
    Daţi-mi ceva scris la mână...
                             TEPEŞ
    Eu am timp de scrisori? Fugi!                                  25
                             AGA
    La munte, va să zică... (Fuge.)
1050
MARIN SORESCU
                                    PAPUC
         E nepricopsit...
                                    ŢEPEŞ
                                     (răstit)
 5 M-a făcut de râs... f'Zâmbeşte.) (Un moment de linişte. Se aurie dinspre biserică foarte stins: „Care te joci cu focul?“,)
                           TABLOUL 4 Scena I
        (Puţin mai târziu, în pădure. Cei doi, traşi în ţeapă, discută.)
 io                           ROMÂNUL
       Pe la noi e unul care ne lungeşte viaţa...
                           TURCUL
       Să i-o lungească lui taică-său...
                           ROMÂNUL ¡5   Serios, e foarte priceput...
                           TURCUL
       Şi mumâ-si...
                          ROMÂNUL
     Se duc toţi bogătaşii la el, uncheşi, babe-cloanţe şi nu ştiu 20 ce le dă, nu ştiu cum îi gâdilă că încep să chicotească. (Râde.)
                           TURCUL
       Ce ţi-e şi viaţa omului!
                          ROMÂNUL
                             (idee)
 25   Ce-ar fi să te plângi şi tu?
A TREIA ŢEAPĂ
1051
                          TURCUI.
    De ce? Că n-am fost bine înşurubat?
                          ROMÂNUL Nu, că n-ai fost judecat...
                          TURCUL                               5
    Ei... (Ofiează.)
                          ROMÂNUL
    Se crapă de ziuă. (După o pauză:) Şi eu n-am mai crăpat...
Că multă viaţă mai e şi-n om! Săraca viaţă... De fapt e prânzul.. . Se crapă de prânz, de amiază... Aiurez...               10
                          Scena II
                          ŢEPEŞ
                          (intră vesel)
    Bună ziua, flăcăi...
                          ROMÂNUL                               15
    ’mneaţa...
                          ŢEPEŞ
    Văd că vă ţineţi bine...
                          ROMÂNUL
    Bine, din moment ce n-am dat ortul...                       20
                                ŢEPEŞ (către Român)
           Am verificat... Eroare judiciară... Eroare judiciară... ROMÂNUL
    Da?                                                         25
1052
MARIN SORESCU
                              ŢEPEŞ
      Trebuia să-i muşti... Curat ca lacrima şi te laşi împungălit ca un fund de sac... Mama mă-si de dreptate! Gealaţi! (Apar gealaţii.) Aşa faceţi voi ca să-mi sculaţi populaţia în cap. Ce-mi 5 stati ca tontii?
   10
  Stropşim? Doar asta ştiţi? Ce să facem?
  Daţi-1 jos!
  Hai?
                         PARVU
  TEPES
  CHIORU
                                                                               ŢEPEŞ
                                                                                 (răstit)
                                             CHIORU
                             ŢEPEŞ Dacă moare, aţi sfeclit-o!
                             ROMÂNUL
  20    Mor. ..Să nu pună mâna pe mine... nu mă clătinaţi că...
                             ŢEPEŞ
       Aşa, feciorul meu... Curaj... încă puţin... poate dă Dumnezeu şi scapi...
                             ROMÂNUL
  25    Eu de-aici?! Şi la urmă, nu mă dau jos fără turc. E fratele
  meu. Aşa e, Selime?
A TREIA TEAPA
1053
                                  ŢEPEŞ
    Cu tine aş vrea să se-ntâmple o minune... (Cătregealaţi:) Stropiţi-I cu apă... Şi aduceţi bocitoarele să-l descânte... Până deseară să-l ani teafăr şi încins cu spadă... (Pentrusine:) A venit vremea să înviem şi morţii ca să ţinem piept... Păcat că am prea 5 multe piepturi sparte...
                                 PÂRVU
       1 ,a înviat, suntem de-o stângăcie ce nu s-a mai pomenit...
Că ne pare rău de speteala noastră... (Râde un timp.) Cât muncim la cele cazne!                                                ¡0
                                  ŢEPEŞ
    îl înviez cu mâinile mele. îi suflu viaţă cu gura mea. (Începe să sufle.) Teapa mea are rădăcini în pământul acesta. Ea dă ramuri. Ramurile ţepei mele sunt braţele voastre. Ostaşii mei nevăzuţi. Sunt crud, dar mă doare. Nu pedepseşti decât pe cine /.5 iubeşti.
                                Scena III
    (Intră Papuc foarte agitat, li şopteşte lui Tepeş ceva.)
                                  ŢEPEŞ
                      (pregătindu-se de plecare)                  20
    Bună treabă...
                                CHIORU
    Şi C11... (Arată spre ţepi.)
                                  ŢEPEŞ
    N-am timp, fir-ar al naibii! Flăcăul ăsta mi-e tare drag. 25 Vedeţi cum îl daţi jos, să nu-1 doară...
                               ROMÂNUL
    Să nu pună mâna pe mine...
1054
MARIN SORESCU
                            ŢEPEŞ
       Da, da, mai bine lăsaţi-1 acolo, până mă-ncorc... şi pe turc, treacă de la noi. Poate l-om ierta şi pe el. (Către cei doi din ţeapă:) Sănătate, pezevenghilor! (lese.)
  5                           TABLOUL  5
                           Scena I
       (La palat, în iatacul Domnicăi.)
                          DOMNICA
    Nu ne-am văzut cam de mult. Tot mai suferi? Tot mai suferi?
  io                       PICTORUL
       Inima... aici, uite aici. N-ai un cuţit? Că eu nu port arme... Artistul are o armă mult mai teribilă - arta sa - nu trebuie să se mai încarce şi cu o sabie sau un pumnal... Ar cădea în pleonasm... Sau mai bine ucide-mă tu, uite... (Se desface Li piept.)
  i5                       DOMNICA
       Domnule, italienii ăştia au o înclinaţie spre gesturile mari ce nu s-a mai pomenit... De unde ai învăţat mascarada asta?
                         PICTORUL
                           (dezarmat)
  20 De la Giuseppe... Numai că el întotdeauna reuşea... După o scenă ca asta orice femeie era pe jos... îl lua în braţe şi căuta să-l îmbuneze să nu se mai omoare. Şi el răcnea: „Nu, atât mi-a fost!“ „Cerul să te aibă în pază!“ Şi iar dădea să se repeadă la pumnal... Numai că juca totul cu foarte mult temperament.
  25 Napolitan, de!
                          DOMNICA
       De ce nu încerci să fii tu însuţi şi în dragoste? Tu, aşa cum te-a dăruit natura, mai rău, mai bun, nu ştiu, dar tu cel adevărat?
A TREIA TEAPĂ
1055
                       PICTORUL
   Parcă n-am fost? Am fost până anul trecut... şi tu m-ai derutat. .. mi-ai stricat echilibrul, concepţia despre viaţă, despre amor, chiar şi ideile mele despre pictură... De ce nu vrei să mergi cu mine?                                            5
                       DOMNICA
   Unde?
                       PICTORUL
   Ştii tu... Acolo totul e aşezat, stratificat, lustruit, vopsit pentru câteva sute de ani... pentru un mileniu... La Roma 10 sunt case neatinse de pe vremea lui Neron...
                       DOMNICA
   Nebunul ăla?
                       PICTORUL
   Da, dar acolo nebunia trece şi casele rămân... Se duc casele ¡5 odată cu generaţiile, ca şi când ar fi nişte morminte pentru oameni vii, iar când mor locatarii se scufundă şi mormintele şi trebuie să faci altele pentru altă generaţie... Nimic nu durează. Se vântură lucrurile ca frunzele în fiecare toamnă... Dacă rezistă le dărâmă vecinii, dacă nici vecinii, le calcă hoţii. Eu aşa 20 ceva n-am mai pomenit. In primele luni am încercat să fac nişte însemnări, după aceea am renunţat... O înşiruire de cinci-şase nenorociri care se repetă... Respect eroismul prinţului vostru, care face o figură de profet în pustiu... Intr-o atmosferă de apocalips, el încearcă să se ţină pe cal şi să facă ordine; să dea 25 oamenilor cât de cât încredere în ei şi în viitorul lor... Dă cu barda în Dumnezeu, iar după aia se căieşte. Mi-a pozat o dată, dis-de-dimineaţă, şi-am citit atâta căinţă pe chipul lui, că m-arn cutremurat. E un blajin care face pe fiorosul, din înţelepciune.
Nu trebuie să-l judecăm după mască.                      30
1056
MARIN SORESCU
                          DOMNICA
      Da, acum ai vorbit serios... Din păcate, prea serios... Tu nu poţi să înţelegi mare lucru...
                          PICTORUL
  5 Ba înţeleg aşa de bine! Şi nu numai ce se întâmplă azi! Aş putea să-ţi spun, c-o precizie de 90 la sută şi ce va fi mâine aci la voi. Dacă vrei îţi şi desenez.
                          DOMNICA
      Tot aşa, un album de catastrofe?
  io                         PICTORUL
      Aproape.
                         DOMNICA
      Atunci renunţ. îmi place noutatea cu imprevizibilul ei...
                         PICTORUL
  >5 Stai, să vezi. în primul rând... ştii că se fac presiuni asupra lui Vodă să se închine turcului... Dacă i se închină e pierdut. .. va fi dus cu strajă tare la Constantinopol. Acolo, capul îi va fi umplut cu bumbac şi pus în par în poarta seraiului... Dar şi altminteri n-are prea mari sorţi. Să zicem că nu începe
  20 anul acesta campania pe care Mahomed o pregăteşte, o să înceapă peste un an... sau peste doi, cel mult! Cu cine îi ţii piept?
                         DOMNICA
      Vor lupta şi femeile şi copiii... Chiar eu învăţ să prind cu arcanul şi comand o roată de călăraşi...
  25                         PICTORUL
      Sigur că da... voi sunteţi trup şi suflet cu pământul vostru... dar chiar şi aşa sunteţi prea puţini... Pss! un lucru şi mai neplăcut...
A TREIA TEAPA
1057
                          DOMNICA
                        (curioasă)
    Care?
                        PICTORUL
   Matei Corvin. Să nu pună nici o bază în ajutorul lui... 5
                        DOMNICA
    Cum poţi să fii aşa de sigur...
                        PICTORUL
    Analizând cu sânge rece situaţia... Corvinul are interese prea mari în apus. Vânează scaunul împăratului... Viena. Ce-i 10 trebuie acum un război cu turcii? Şi nu numai că nu-i va da ajutor lui Vlad, dar ferească Dumnezeu... dacă îl prinde... încasează bietul Vodă 10-12 ani pe puţin... In afară de asta...
(în taină.) Există acolo, la Braşov, un neamţ care s-a specializat în ticluirea a tot felul de scrisori ca din partea Domnului va- ¡5 Iah... Oricât de viteaz ar fi viteazul vostru domn, cade răpus de un joc de cancelarie şi culise.
                        DOMNICA
    Şi de ce-mi spui mie astea?
                        PICTORUL                           20
    Pentru că eu, ca artist, nu pot să ţin în mine adevărul... Dacă Ţenea nu mi-ar fi barat de la un timp drumul către Măria sa, îl avertizam eu însumi...
                        DOMNICA
 Fereşte-te de omul ăsta. Vorba lui e ca otrava, care arde vasul 25 în care se păstrează. Spune acum ce gânduri ai cu mine...
                        PICTORUL
    Nu te las în vălmăşagul acesta de întâmplări... Dacă nu vrei să mergi de bunăvoie... te fur... E de altfel un obicei al pământului. Flăcăul merge la horă, îşi ia fata care-i convine la 30
1058
MARIN SORESCU
subsuoară, o duce în bordeiul lui şi a doua zi el pleacă voios şi fluierând la război, să moară pentru patrie... Şi culmea: chiar moare, iar ea naşte un prunc.
                                                       DOMNICA
                                                              (râde)
    începi să-mi placi... un pic... (IIsărută.)
                                     PICTORUL Stai, unde fugi? Numai un sărut?
                         DOMNICA Tot aşa... desperecheate...
                                                          Scena II
  (Sala tronului, in Palat.)
  L-am prins!
  Viu?
  Viu.
 PAPUC
 TEPES
 PAPUC
                              TEPEŞ
    Fălosul Dan! Mi se rupe inima.
                              PAPUC
    Serdarul Ţenea, cu o ceată dintr-ai lui, a trecut munţii. Va veni altă dată... Iar acum Dan vă cere îndurare...
                              TEPEŞ
    îndurare? (Râde.) Răposatul meu tată, Vlad Dracul, s-a certat cu lancu de Hunedoara. Acesta l-a prins şi i-a tăiat capul, după ce tăiase capul nevârstnicului meu frate Mircea, care ocupase
A TREIA ŢEAPĂ
1059
tronul doar de câteva luni. Eu am venit pe tronul ţării cu ajutorul aceluiaşi lancu. Am trecut peste faptul că se purtase atât de crud cu ai mei, şi i-am primit bucuros sprijinul prietenesc, în estimp, de când noi gospodărim această ţărişoară, Dan a uneltit la Braşov, cum să ne taie capul. Noi l-am prins, iar el 5 are neruşinarea de a ne cere să nu-i tăiem capul...
                            PAPUC
    Numai în câteva cuvinte pe care le-aţi spus acum, tăierea capului s-a repetat de vreo cinci ori. Sărăcie de limbaj?
                            ŢEPEŞ                                  W
                            (râzând)
    Numai în ultimii zece ani fapta aceasta a tăierii capului s-a repetat de nu ştiu câte ori... O fi sărăcie de limbaj! Dar după cum vezi, nu-i sărăcie de capete domneşti! (Indignat.) Dan vrea îndurare! Merită să-l certăm cu paloşul numai pentru faptul ;j că nu ştie istorie. Iar Ţenea ăsta...
                            PAPUC
    De-acum doi ani am mirosit eu ceva. Dacă nu-l supravegheam pe ascuns... împotriva poruncii Măriei tale... am fi fost în mâinile gâzilor lui Dan.                                       20
                            ŢEPEŞ
    Ba l-am bănuit... pentru că eu îi bănui pe toţi... (După o pauză.) Zici că vrea să stea de vorbă cu mine?
                            PAPUC
    Aşa am înţeles. Cât era el de mândru.                         25
                            ŢEPEŞ
    Vom avea plăcerea să discutăm cu dumnealui pe larg în timpul slujbei.
                            PAPUC
     Ce slujbă?                                                   30
1060
MARIN SORESCU
                                 ŢEPEŞ
        Slujba lui Dan. E creştin, n-o să-l îngropăm ca pe un păgân? Dar mai întâi, să-şi sape singur groapa. Cât mai adâncă, mai largă, mai plăcută... II îngropăm de viu.
  -5                                              PAPUC
                     (priveşte să vadă dacă nu e o glumă)
        Cumplit, (lese.)
                                Scena III
         (Intră Stelniţă, gătit de luptă, însoţit de Branişte şi de Lungii.)
  m                                            STELNIŢĂ
                                 (gâfâind)
        Gata... s-a isprăvit cu ei...
                                 ŢEPEŞ
        Cu cine?
  15                                          STEI.NIŢĂ
        Cu turcii... Au trecut Dunărea... mamă, ce-o să batem la ei... (Grav.) Nu încap în capcanele noastre. Oamenii mei sunt gata.
                                 ŢEPEŞ
      In sfârşit! Bătălia pentru care m-am pregătit de-o viaţă. Acum
  20 duşmanii dinăuntru sunt în afară şi duşmanii din afară - înăuntru. Doamne! Ce noroc de vreme bună am avut! (Intră o ceată de căpitani, pregătiţi de luptă.)
                                       (Cortina)
               ACTUL IV
                            SEARA TABLOUL 1 Scena I
     (După vreo zece ani. O celulă in turnul temniţei, de la Buda. Senii- 5 obscuritate. Se disting zidurile groase, cu multe găuri de şobolani, ca nişte ferestre false. Un steag al lui Ţepeş este înfipt undeva în perete. Pânza a putrezit de timp, de umezeală, ¡.ancea lui - ca o ţeapă ruginită.)
                               ŢEPEŞ
     (stă turceşte în mijlocul celulei şi coase ceva. Se opreşte din lucru; 10 priveşte lung înjur)
     Ptiu! Zece ani de când facem croitorie...
                               PAPUC
                               (trist)
     Cu cârpe... nu cu sorţi omeneşti.                               )5
                               ŢEPEŞ
     Aşadar, zece la S’tă Mărie... Şi Sfântul Aşteaptă când e? PAPUC
     Poate ne eliberează înainte de Sfântul Aşteaptă...
1062
MARIN SORESCU
                                  ŢEPEŞ
       (se ridică în picioare, slab si tras la faţă. Ochii îi sclipesc. Se întinde, trosnindu-si oasele, cască)
      Din pricina turcilor am nimerit aici, turceşte am stat...
  (Fluturândcusătura, un costum turcesc, salvări, işlic) 1 Aicru turcesc am făcut... Ce zici de işlic?
                                 PAPUC
  După atâta amar de vreme puteaţi împungăli mai frumos... (Râzând:) Adică acul e mic, nu-i ca ţeapa...
                                  ŢEPEŞ
                                  (necăjit)
  De unde aţă? De unde material? Peticile astea mi le-au adus şobolanii... Să nu vină cu gura goală. (Admirândşalvarii.) Nimic de zis, cu şalvarii am plesnit-o. Mi-au ieşit frumos... (Pune bidendrele deoparte.) Omul trebuie să ştie şi-o meserie. S-o-nveţe de mic. Altfel...
                                 PAPUC
  ... o-nvaţă după ce nu mai e mare.
                                  ŢEPEŞ
                                 (mândru)
  Mi s-a luat domnia, dar toţi aceşti ani am fost ca şi Domn. M-am luptat. Am apărat ţara de şobolani. Adică de duşmanii dinăuntru... (fixând o gaură) care comunică în văzul tău cu duşmanii din afară... Trebuie să-mpiedicăm cu orice preţ acest du-te-vino. Aduce a brambureală. Căpitane!
                                 PAPUC
  Măria ta. (Apare dintr-un ungher, tărăndu-şi lanţurile.)
                                  ŢEPEŞ
  Platoşa!
A TREIA ŢEAPĂ
1063
                              PAPUC (i-o aduce)
    A ruginit...
                              ŢEPEŞ
                              (o îmbntcâ)                              5
    Şi s-a lărgit...
                              PAPUC
    Nu ştiu de ce zdupul te slăbeşte.
                              ŢEPEŞ
                              (scrutând în jur)                        10
    Oştenii noştri sunt la posturi?
                              PAPUC
                              (moale)
    Or fi.
                              ŢEPEŞ                                  15
    Până la urmă o să mă răfuiesc eu şi cu tine. Ştii că te paşte ţepuşa!
                              PAPUC
    Printre ţepi mi-am petrecut toată viaţa, ca un arici.
                              ŢEPEŞ                                  20
    Dă-mi şi spada. (Papuc îi aduce o sabie de lemn.) Frumoasă sabie!
Ştii ce?
                              PAPUC
    Ce?
                              ŢEPEŞ                                  25
    Noi niciodată n-am avut arme ca lumea. întotdeauna ne-au lipsit şi a trebuit să ne batem aşa... Ştii care-ţi e locul. (Papuc se îndepărtează cu câţiva paşi, îngenunche şi pune urechea la pământ.)
1064
MARIN SORESCU
                               PAPUC
       S-aude huruit...
                               ŢEPEŞ
       I,asă-i să huruie! Ei cred că noi nu mirosim pregătirile! Fugi 5 şi astupă fereastra. (Papuc se târăşte şi astupă cu o zdreanţă ochiul de geam cât pumnul.) întunericul îi face mai puţin prevăzători. (Ingenunche şiel. Un moment de încordare.) De ce, când îmi tai mustăţile nu mai pot prinde şoareci? (Un zgomot uşor, urmat de un răcnet.) Ura! înainte! (Începe să alerge prin celulă.) Aşa! Te-am prins! Te-am înşfăcat, 10 nemernicule! (Vine în faţă cu un şobolan de coadă, care se zbate.)
                              PAPUC
       Să înălţăm steagul victoriei?
                               ŢEPEŞ
       Cât mai sus! (Papuc ia steagul, ca o zdreanţă, îl înalţă mai sus.) Ai 15 auzit tu de mine, spurcăciune? De Vlad, domnul Ţării Româneşti, care de zece ani biruie şobolanii în puşcăria lui Matiaş, crai la Buda? Mare dobitoc şi această rudă a noastră...
                              PAPUC
       Mai încet... (Arătând spre ziduri:) Au urechi!
20                               ŢEPEŞ
       Şi eu am urechi şi, de-atât amar de vreme, nu aud decât smiorcăielile tale. Şi chiţcăitul inamicului. (Merge într-un colţ al camerei. Din obscuritate ies la iveală ţepuşe cu şobolani înfipţi.) Măcar am învăţat câte feluri de şobolani sunt pe lume. Galbeni, negri, 25 portocalii, indigo şi violeţi... or fi existând şi vărgaţi? Ăi din puşcării ar trebui să fie vărgaţi, din spirit de solidaritate cu nenorociţii de pe urma cărora trăiesc. Ăsta nu e vărgat... Nu-i pare rău de noi. Atunci îşi va merita soarta! (Dă să-l tragă, se răzgândeşte.) M-am răzgândit. (Meditând:) Până acum am făcut-o din W timiditate. Ca să nu-mi dau drumul temperamentului meu
A TREIA ŢEAPĂ
1065
liric. Din cauza asta mi-am ascuţit privirea şi auzul şi pipăitul pe viu.
                               PAPUC
                               (insistând)
    Al doilea.                                                          5
                               TEPES
Nimic. Măcar unul. Nici unul.
 PAPUC
 TEPES                            ¡0
                           PAPUC
    Voia să vâ rupă beregata. Dacă nu săream la timp. Şi ieri când dormeaţi. Măcar pe-ăsta.
                           TEPES                                15
    Postesc. Şi apoi mă voi spăla pe mâini. (Se luminează scena.)
                           PAPUC (cu mâna goală)
    I-am dat drumul.
                           ŢEPEŞ                                20
    Ducă-se cu Dumnezeu. Şi eu l-am slobozit.
                           PAPUC
    V-aţi călugărit cumva între timp şi n-am avut ştiinţă?
                           TEPEŞ
                           (mâhnit)                             25
    Am fost prea crud. Mi se vor pune în cârcă multe. Cum se naşte, astăzi, legenda... Căci aş fi ciopârţit trei sute de boieri. Dar nici măcar nu erau ei atâţia, în toate ţările române la un loc. Cică am făcut eu trei sute de boieri şi, după ce i-am
1066
MARIN SORESCU
  căftănit, i-am omorât şi pe ăia. Că nu erau buni. Arătaţi-mi un boier bun, şi-l înghit. Vina mea e alta. N-am avut răgaz să-mi apropii norodul meu. Să fac tot binele pe care-1 începusem. E drept, nu m-a ajutat mai nimeni... Europa m-a lăsat singur în 5 faţa turcilor. Şi singur aici...
                                PAPUC
        Multe nu vor fi adevărate. Şi-apoi aveţi spate greu.
                                                                ŢEPEŞ
     Cum să justifici crima? A omorî şobolani e ca şi când ai
  10 omorî oameni.
                                                               PAPUC
       Ce contează viaţa unuia sau a altuia faţă de existenţa însăşi a patriei?
                                                                ŢEPEŞ
  ¡5 Uite, stau aşa, câteodată, şi-mi amintesc de unul, de altul... Pe mulţi îi puteam ierta. Şi-ar fi fost spre folosul patriei... Dar i-am omorât, din timiditate.
                                              PAPUC Cică dorul ar fi intraductibil.
  20                                 ŢEPEŞ
       în turceşte, merge.
                                              PAPUC în turceşte? Cum se traduce?
                                                                ŢEPEŞ
  25 Hai sictir. (Papuc râde.) Eram ostatic la Ţarigrad şi i-am scris tatei că mi-e dor de ţară. El mi-a răspuns în turceşte. Hai sictir!
                                                               PAPUC
       Da, dar am impresia că nu acoperă sensul întreg...
A TREIA TEAPA
1067
                               ŢEPEŞ
    Câteodată da, câteodată nu. (Ofiând:) Acum iarăşi îmi e dor de ţară... Hai... acasă...
                               PAPUC
                            (după o pauză)
     Oare să nu fi dat roade faptele Măriei tale? Mira-m-aş.
                               TEPES
    Asta te roade? Cred că ţepile au putrezit de mult... ciorile sunt mai grase... Pică pară mălăiaţă... Care-o fi nătăfleaţă? Laiotă? Radu? că Dan... hârşt!
                               PAPUC
    N-ani greşit ce-am făcut cu toţii, pentru că am făcut-o din patriotism... Altfel ţara ar fi acum paşalâc. Trebuia o disciplină de fier...
                               TEPEŞ
                           (prhnndu-l lung)
     Tu m-ai ierta?
     Eu v-as ierta.
                                      PAPUC (fără să clipească)
                               TEPEŞ
     Platoşa a cam ruginit, de când tontălăul ăsta de Matei...
                              PAPUC
    O să dea poruncă să mă scoată de aici şi-o să rămâneţi singur. Ştiţi că de bunăvoie m-ara prezentat şi l-am rugat în genunchi să mă bage la zdup, cu Măria ta... Ca să aveţi cu cine vă certa...
     Şi să treacă mai uşor timpul... Şi să facem planuri de viitor.
1068
MARÍN SORESCU
                              ŢEPEŞ
         Noi am fost întotdeauna tari în planuri de viitor.
                              PAPUC
       Să ştim în caz că veţi lua iarăşi tronul Ţării Româneşti, cum 5 să acţionăm...
                              ŢEPEŞ
       Te-ai ţinut scai de mine... ca să mă spionezi...
                              PAPUC
       M-am lăsat bătut în locul Măriei tale...
  io                           ŢEPEŞ
       Te-ai pus în locul meu ca să vezi ce gândesc şi să mă pâ-râşti. Ori ţi-a părut rău că m-ai vândut... Cine a întocmit carte falsă către sultan?
                              PAPUC
  15 Dacă aş şti! In orice caz un neamţ din Braşov, ca să se răzbune.
                              ŢEPEŞ
       Şi craiul Ungariei de ce a fost aşa de dobitoc şi a crezut că-1 trădez? Minciuna asta gogonată?
  20                           PAPUC
     Poate că i-a convenit. îi era teamă de Măria ta... Nu ştiu...
                              ŢEPEŞ
                          (privind şoboLinii)
       Uite, înainte de a le face de petrecanie trebuia să-i întrebăm 25 ce mai e pe afară...
                              PAPUC
       S-ar fi plâns de criză de găuri...
A TREIA ŢEAPĂ
1069
                              ŢEPEŞ
    Bine că ne-am pricopsit noi cu una... (Privindţepile:) Mulţi, dar încă nu destui ca să-i sperii. Cum stingi lumânarea, cum te năpădesc... Intră şi prin cheotoarea nasturilor... Trebuie să dormi cu armura de zale... Vor să roadă tot... Căpitane! 5
                              PAPUC
    Poruncă!
                              ŢEPEŞ
    Când vor înceta năvălirile astea?
                              PAPUC                                         10
    Eu cred că...
                              ŢEPEŞ
    Să nu spui că... (Se injurie.)
                              PAPUC
    Sunt prea multe găuri... Te aţii la una, vin pe partea cea- 15 laltă... Cum te-ai întors cu spatele, te muşcă de fund! Tot pământul e burduşit!
                              ŢEPEŞ
    O   să reuşesc să-i stârpesc?
                              PAPUC                                         20
    Păzea! (Aleargă după un şobolan.)
                              ŢEPEŞ
    L-ai scăpat... (Răstit:) Să nu mă ţii de vorbă în timpul bătăliei. Noi pălăvrăgim şi inamicul dă buzna... (Ameninţă cu pumnul spre găuri.) Vă arăt       eu vouă! (Către Papuc:) Nu mai postesc. Uite 25
care e  planul:  facem un şanţ de apărare            şi-l umplem cu    apă.
(Începe să sape.) Adă apă!
1070
MARIN SORESCU
                                PAPUC
       Apa noastră de băut pe-o săptămână. (Ii dă o găleată. Tepeş o toarnă.)
                                ŢEPEŞ                             :
 5      Nu-i nimic. (Se aud plescăituri in apă.) Auzi?
                                i a puc:
       Ăştia înoată ca dracii...
                                ŢEPEŞ
                                (prinde unul)
 10     Vom pescui d raci uzi-leoarcă. (îl trage in ţeapă. După o pauză:)
 Tu crezi c-am înnebunit?
                                PAPUC
       Nu.
                                ŢEPEŞ
 15     Da ce crezi tu?
                                PAPUC
       Eu cred... eu nu mai cred nimic.
                                ŢEPEŞ
       De ce? Or te-ai prostit? (Papuc tace.) Te-ai băgat singur la 20 puşcărie, de dragul meu...
                                PAPUC
       Am fost întotdeauna cu Măria ta.
                                ŢEPEŞ
       Ai fost o slugă credincioasă...
 25                                 PAPUC
       Fost.
                                ŢEPEŞ
       Te făleşti. (Pauză.) Crezi că mai ieşim teferi de-aici?
A TREIA ŢEAPĂ
1071
                          PAPUC
   Prin găuri de şarpe şi tot ieşim... Au trecut zece ani, aproape că n-am simţit...
                          ŢEPEŞ
   Ai numărat anii... Bine-ai făcut. Când om fi afară, o să 5 ştim exact în ce zi suntem. Azi ce e?
                          PAPUC
  Să tot fie joi. Joi?
  Sau miercuri.
  Miercuri?
  Sau sâmbătă...
  ŢEPEŞ
  PAPUC
  ŢEPEŞ
  (speriat)
  PAPUC
   10
                             ŢEPEŞ
                             (râzând)
    Dă-le naibii de zile, sunt toate la fel. (Pauză.) Crezi că tot 20 cu turcii o să ne batem?
                             PAPUC
    Dar cu cine?
                             ŢEPEŞ
    I-or fi biruit ăilalţi şi noi o să-ncălecăm pe tron şi-o să spu- 25 nem poveşti...
1072
MARIN SORESCU
                                PAPUC
       Europa c guvernată de mămăligari. Toţi sunt nişte mămăligi. Noi putrezim aici pentru nişte tonţi... Ştiţi ce-ar trebui să facem când ieşim? îmbrăcăm toată oastea turceşte şi... cu-
  5 cerim restul.
                                ŢEPF.S
                                (râde)
       Ar trebui să le facem un pustiu de bine...
                                PAPUC
  10                           (pe gânduri)
       Cred totuşi că planul nostru e straşnic.
                                      ŢEPEŞ
       Crezi? la uite. (Arata jos locul zgâriat cu hatul.) Harta l arii Româneşti.
  .'5                               PAPUC
       Au ros-o guzganii, Măria ta...
                                      ŢEPEŞ
       Le-o smulgem noi din gură. Niciodată n-am avut atâta timp pentru pregătirea unei bătălii. Prea mult poate...
  20 Apuca-vom să dăm bătălia a mare?
                                PAPUC
       Deocamdată, (arată o gaură) aici la porţile Orientului...
                                      ŢEPEŞ
                                (idee)
  25 Nu-i rău! Ba chiar mi-ai dat o idee. Ce-ar fi să... Şi ştii pe care? Uite pe-aici... E cam strâmtă... dar poate se lărgeşte mai încolo... Nici şobolanilor nu le place să circule înghesuiţi... Nu-mi încape în ea decât mâna... O s-o lărgim... Vino-ncoace, că avem treabă... (întuneric; după o mică pauză:)
  ,10 Acum cred că merge...
A TREIA 1T.APÂ
1073
                                         PAPUC
               Tot de ei o să fie bine... Or să sară câte doi deodată pe noi... TEPEŞ
    Guzganii?
                             PAPUC                                5
               Păi da. Or să zică mulţam, că se cam năduşeau. (Râde.) TEPEŞ
                    Nu sar, c-o să sărim noi pe ei... la bagă capul...
                                         PAPUC
                             (speriat)                            10
    Eu?
                                          TEPEŞ
    Bagă capul şi spune ce vezi. (Papuc se codeşte.) Nu te codi, n-avem timp de pierdut...    (Papuc se execută. Scoate capul îngrozit.)
Dincolo sunt turcii. Ţara care ne aşteaptă.             Bătălia cea mare... /5
între toate astea şi noi nu există decât scârnăvia asta de puşcărie... (Râde sinistru.)
                             PAPUC
                  Mare dandana, Doamne! De atâţia ani! (Mică pauză.)
                             TEPEŞ                                          20
                 (se plimbă agitat prin celulă, se opreşte intr-un loc şi se uită lung, ca si când ar privi pe fereastră)
    Se schimbă vremea!
                             PAPUC
    Nu se schimbă.                                                          -5
                             TEPEŞ
    Uite cum se-ndoaie plopii...
                             papuc:
                    Măria ta... vedeţi prin zid? Aia nu e fereastră...
r
     1074                    MARIN     SORESCU
                                      ŢEPEŞ
              O fi uşă. Sunt cazuri când se poate vedea şi prin uşă. PAPUC
       Ei, dacă-ar fi uşă... Există totuşi una aici, dar de când nu 5 s-a mai deschis am şi uitat unde vine.
                                      ŢEPEŞ
       De câte ori mă uit pe fereastră mă ia un val de tristeţe. Şi-un val de dor de ţară... (Oftează.) Acum simt şi un val de jale. Şi-un val de silă...
  10                             PAPUC
       Valuri, valuri, aşa s-o fi născând şi marea...
                                      ŢEPEŞ
       De -aia e amară.
                                      PAPUC
  75 De-aia e neagră.
                                      ŢEPEŞ
       De-aia e departe.
                                     Scena II
       (Uşa se deschide, apare pictorul, purtând în braţe un tablou mare, 20 înrămat. Merge şi-l agaţă undeva pe perete. Se tată la el, îl ia şi-l pune în altă parte.)
                                 PICTORUL
                          (privind tabloul) Ar mai trebui o rază.
A TREIA TEAPA
1075
                              ŢEPEŞ (către Papuc, dojana)
    Vezi? Ce spuneam şi eu? Ar mai trebui o rază. (Merge şi bagă nasul in tablou, zgâittdu-se:) Cine-i arătarea asta?
                           PICTORUL                                 5
                           (cu plecăciune)
             Măria ta. (Plecăciune către tablou:) Şi Măria Voastră.
                                    ŢEPEŞ
                           (îl îmbrăţişează)
    Meştere. Cum ai ajuns aici?                                    io
                           PICTORUL
                                   (zâmbind)
    Arta pătrunde uşor până şi la puşcărie.
                                    TEPEŞ
    Atunci   oi fi eu vreun  artist?                               15
                           PICTORUL
    In felul dumneavoastră, da! Poate chiar un geniu. (I.mndn-l de mână şi ducăndu-lspre tablou:) Ştiţi ce se degajă de aici? Din toată această fizionomie    halucinantă? Geniul...
                             TEPEŞ                                 20
                            (cercetândplacid tabloul)
             Cine e? Noul domn? Te-ai dat şi cu ăsta? Cine e? PICTORUL
    Care?
                             TEPEŞ                                 25
    Individul.
1076
MARIN SORESCU
                               PICTORUL
                               (surprins)
        Poate glumiţi... (Supărat:) Păi nu mi-aţi pozat, Măria
   Voastră pe tron... Care tron?
 TEPES
                             PICTORUL
       Mi-aţi îngăduit să fiu mereu în preajmă, ca să vă surprind...
                             ŢEPEŞ
  10    Asupra faptului?
                             PICTORUL
       ... trăsăturile... Am fost şi pe câmpul de luptă. V-am privit în suflet. Apoi v-am privit în ambianţa groaznică şi tare... că acolo mi-ani pierdut şi-o mână pictându-vă, când m-am ţinut ¡5 după dumneavoastră cu şevaletul şi-am pătruns în tabăra turcească. .. (Mândru:) E cea mai bună operă a mea. Dicţionarul... începusem să întocmesc un dicţionar, o pasiune auxiliară a mea... mi l-au luat oamenii lui Radu. La o percheziţie. S-a pierdut. Au făcut ţiganii din el cornete şi-au vândut mizilic de 20 bostan cu sare pe Ia chermeze. După aia altă descindere la domiciliu, altă scotocire pe sub vatră, pe sub duşumele - după ciorne. Mi-am pigulit toate cuvintele - fie autohtone, de substrat, fie latine, fie turceşti.
                             ŢEPEŞ
  25    Să nu mai aibă valahul nici o siguranţă la el acasă, pentru
  asta luptarăm noi, Papuce?
                          PICTORUL
       M-am plâns lui Ţenea, sfetnicul lui Radu: „Te rog să fixezi odată statutul meu de cetăţean al Europei, că eu nu vreau să 30 fiu la cheremul perpetuu al arnăuţilor dumitale“. Trebuia să
A TREIA TEAPA
1077
plec imediat în Italia, în semn de protest, dar n-a vrut Domnica. „Nu Italia, copiii noştri trebuie să înveţe mai întâi româneşte.“ „Cum să înveţe dacă ni se ridică toate cuvintele?“ Ba soţia, ba dicţionarul, m-au ţinut legat.
                            PAPUC                                  5
    Ba arnăuţii.
                            PICTORUL
    Ba arnăuţii, că era să uit. (Privind către portret.) Cea mai bună operă a mea!
                            TEPEŞ                                 10
    O fi. Dar... Cine-i ăsta? (Intr-un acces deJiirie.) Strigoiul ăsta... (Mai moale:) Adică, ştiu şi eu... M-oi fi făcut strigoi. (Cercetând pictura:) Se poate oare fruntea asta încreţi strivind între riduri gânduri ca şerpii în crăpături, când se cutremură pământul?
                            PICTORUL                             / 5
    Se poate.
                            TEPEŞ
    Mustaţa e a unui ins care are timp să se uite în oglindă. Intr-o oglindă întreagă, iar eu n-am avut decât cioburi de ţară spartă...  în care m-am zgâit. Nu ca sâ-mi fac mustaţa ci   ca să 20
văd cine   mai  vine... Şi veneau toţi.  Ca    să văd ce mai e de
făcut... Şi toate erau de făcut... (Stins.) Şi la urma urmei, ce-mi aduci mie poze împopoţonate?
                            PICTORUL
                            (mâhnit)                              25
    V-am adus şi veşti.
                            TEPEŞ
                            (tresărind)
    Taci. Nu Ie slobozi.
1078
MARIN SORESCU
                               PAPUC
                        (curios, vine lângă pictor)
        Ei, ce se mai aude?
                               ŢEPEŞ
  5 îţi spun eu ce mai e nou: Ni s-a ridicat şi dreptul la puşcărie, ni s-a adus un înlocuitor (arată spre tablou) iar noi o să fim trimişi pe lumea cealaltă. Totul merge strună.
                             PICTORUL
        Veţi fi iarăşi Domn. Craiul Matei s-a convins de nevino-10 văţia voastră. Ştefan, domnul Moldovei, vă va sprijini să vă recăpătaţi Scaunul.
                               ŢEPEŞ
        Ştefan... tot el... Eu l-am pus pe tron şi el m-a ajutat să mi-1 pierd pe-al meu...
  75                           PICTORUL
        Ştefan vă e prieten... Om de ispravă! Mare pagubă a pricinuit şi el păgânităţii... Cu Măria ta pe scaunul Ţării Româneşti ar mai avea curaj... Umblă de mult pe lângă Matei să vă elibereze. L-am pictat pe Craiul Matei cu condiţia să mă lase 20 să vă văd şi să fiu primul care vă anunţă vestea cea mare...
                     PAPUC (sărind în sus, cât îl ţin lanţurile)
        Dreptatea iese la lumină! Dreptatea iese la lumină!
                               ŢEPEŞ
  25 Ho, că încă n-a scos capul. Stai să vezi, la urmă.
                               PAPUC
     întotdeauna spiritul de adevăr şi justiţia au triumfat...
A TREIA ŢEAPĂ
1079
                                    ŢEPEŞ
                                    (ironic)
    Cum să nu... (Bătându-l pe umăr pe Pictor:) Iartă-mă că nu plâng. Vreau să plâng, dar nu pot. (Pe alt ton:) Mă bucur că te văd, prietene... Ce-o fi om mai vedea. Om muri - om muri, 5 om trăi - om trăi. Vino să stăm de vorbă.
                                 PICTORUL
                  (ia tabloid de pe perete, îngândurat, dă să plece)
    Sunt un ratat. Şi câte planuri, câte nopţi nedormite... Aveam în mine o îndoială şi uite că se confirmă... Am vrut să 10 pun pe pânză acel mister care se ascunde în personalitatea Măriei Voastre. (Pe alt ton:) Ştiţi că circulă în Europa nişte cărţi fioroase despre Dracula cel groaznic? Textul e interesant. Cam fantastic, ilustraţiile în schimb sunt oribile... (Oftând.) Eu l-am avut pe Dracula în faţa mea, şi se pare că degeaba. Şi sunt 15 prea bătrân ca să mai reiau totul de la capăt.
                                    ŢEPEŞ
    Eu am fost Drăculea, şi se pare că degeaba. într-un fel suntem chit. Dă-mi rama aia. (Scoate tabloul din ramă şi se aşază in locul tabloului.) Ce zici de operă? (Pictorul tace.)                       20
                                   PAPUC
                                     (plat)
    Ieşiţi, doamne, de-acolo, c-aşteaptă ţara.
                                    ŢEPEŞ
    Şi ţara e în ramă... turcească... Ori mă primeşte aşa, ori 25 rămân aici. Până una alta, te rog, meştere, atârnă-mă în cui. (Râde în hohot.)
                 (Pictorul îşi ia tabloul şi se pregăteşte de plecare.)
                                 PICTORUL
    Soţia mea, Domnica... vă trimite multe salutări...               30
1080
MARIN SORESCU
                              ŢEPEŞ
       Soţia dumitale?
                              PICTORUL Cu asta m-am ales... şi cu mâna asta lipsă...
  5                             TEPEŞ
       Iu schimb o ai pe cealaltă... Copii?
                              PICTORUL
       Da. Vlad şi Domnica... Soţia a ţinut să-i botezăm cu nume româneşti.
  io                            TEPEŞ
       Aveţi grijă de Vlad! (Se porneşte iarăşi pe râs. Pictorul se strecoară ajară.)
                              Scena III
                              TEPEŞ
  15              (după o pauză iese din ramă, către Papuc)
       Ai văzut... ai auzit? Ori a fost şi asta o nălucă? Mă, Papuc, tu crezi c-o să mai avem noi parte de tron?
                              PAPUC
       Eu aşa cred.
  20                            TEPEŞ
       Eşti sigur?
                              PAPUC
       Aşa prepui.
                              TEPEŞ
  25 $i cu cine-o să ae mai batem?
A TREIA TEAPĂ
1081
                            PAPUC
                            (râzând)
    Asta-i bună! Tot cu turcul. Că acum ne-am învăţat. Nu e bine nici să schimbi duşmanul.
                            TEPEŞ
    Cu turcul, zici... Mie parcă mi-a trecut supărarea... De-asta mi-e frică. Tot stând aci, m-am fleşcăit...
                            PAPUC
    Da, Măria ta!
                            TEPEŞ
    Tu îţi iubeşti ţara?
                            PAPUC
                            (speriat)
    Ce vorbă e asta? Păi, dacă nu mi-o iubeam...
                            TEPEŞ
                            (pe gânduri)
    Şi zi aşa... ţi-e dragă...
                            PAPUC
    Ca lumina ochilor.
                            TEPEŞ Ca lumina ochilor, zici.
                            PAPUC
         De-aia m-am şi ţinut după Măria ta... Cu credinţă... TEPEŞ
    Dacă era altul în locul meu, poate-ţi mergea şi ţie mai binişor...
1082
MARIN SORESCU
                                PAPUC
        E! Parcă eu nu ştiu cum a fost! (Visător.) Ca mâine vă recăpătaţi domnia... Şi-o luăm de la capăt... Ce veselie pe popor!
                                ŢEPEŞ                               i
  5 Nu m-o fi uitat?
                                PAPUC
        Pe Măria ta? (Râzând:) Abia vă luase frica...
                                ŢEPEŞ
        Eu n-am vrut să sperii pe nimeni... Am fost crud cu duze rere... Vremurile au fost de spaimă... Din acelea care nu îngăduie milă, nici iertare. Ştia el, Minicâ, de ce vroia să fugă de ele, hâţ înainte, hâţ înapoi... numai în prezent, nu... Eu, însă, am fost Domn, trebuia să-mi apăr ţara... şi de turci, şi de şobolani... Pentru mine, mila şi iertarea sunt ca nişte bucate 15 râvnite, din care nu am dreptul să mă ospătez... E regimul meu... că de-aia nu mai pot de la rărunchi... (Seplimbă, frământat de un gând:) Mă, Papuc... mă frământă un gând.
                                PAPUC
        Gând?
  20                                ŢEPEŞ
        Eu am uitat cum arată un turc... Mi-e c-o să plec gătit frumos la luptă, cu zale, cu paloş, şi când o să dau iama... o să-ncep s-alerg după şobolani.
                                PAPUC
  25                              (râzând)
        Asta-i bună... Acum pricep... aţi cusut un costum turcesc — ca să...
                                ŢEPEŞ
                          (ridică straiele turceşti)
  30 Mă uit, dar... nu văd turcul... Ştii ce... ia îmbracă-te!
A TREIA TEAPA
1083
                            PAPUC
    Adică să fac pe... Ba, că mă murdăresc...
                            ŢEPEŞ
    Hai mă, Papuc, ziceai că eşti patriot...
                            PAPUC                               5
    Ba.
                            ŢEPEŞ
    Nu fi turc... (Râde.)
                            PAPUC
                            (se îmbracă)                        10
    Asta-mi aduce aminte de pe când căutam cu spada-n mână cortul lui Mahomed.... Dacă nu intra luna-n nori, să nimerim în alt cort...
                            ŢEPEŞ
                        (luându-i seama)                        15
    Mă, Papuc, eşti turc sadea.
                            PAPUC
    Aferim!
                 (Un şobolan speriat li se încurcă printre picioare.)
                            ŢEPEŞ                               20
    Pe el! (Se reped amândoi pe jos.) S-a dus...
                            PAPUC
    Ţara e departe, duşmanii la doi paşi...
                            ŢEPEŞ
    Unde s-a dus? (Papuc arată o gaură în zid.) Bagă capul şi ia-i 25 urma. Âsta trebuie prins musai... Dacă nu-1 prindem, nu mai luăm domnia... Aşa mi se năzare mie... Uite, c-am început să dau si cu bobii...
  1084                       MARIN   SORESCU
                                  PAPUC
                          (intră cu capul în firidă)
     Nu văd nimic...
                                  ŢEPEŞ
   Scormoneşte bine cu privirea... (Merge, apucă lancea care întruchipa steagul zdrenţuit şi se-apropie de Paptu:.) Ticăloşiile, tu m-ai vândut!
                             PAPUC (cu capid în firidă)
     Nu aud nimic...
                                  ŢEPEŞ
     Dacă nu erai omul lor, nu ţi-ar fi îngăduit să stai cu mine... Te-au trimis să mă spionezi...
                                  PAPUC
      Mai tare, că nu s-aude... Şobolanii... mi se reped spre gură...
                                  ŢEPEŞ
     Pe ei! Le venim noi de hac! (Baga teapa în el, apăsând cu toată puterea... Răcnete... chiţcăituri de şobolani. După un moment de tăcere:) Un turc mai puţin... Braţul tot îmi mai e de fier... Anii de temniţă nu mi-au alterat simţul de dreptate, chiar dacă trebuie pentru el să tai din mine. Ţara mai are nevoie de acest braţ de fier...
             (Uşa se deschide scârţâind, în scenă năvăleşte lumina.)
                                  (Cortina)
                     ACTUL V DIMINEAŢA TABLOUL 1
                       Scena I
   (In pădure. Ia cealaltă buză a pădurii. Decorul de la început.) 5
                     ROMÂNUL
   Ce e mai curios, măi băiete, e faptul că n-am mai murit...
A trecut cam multişor timp, s-au petrecut multe în jur, s-au schimbat vreo doi-trei Domni...
                       TURCUL                                     10
   S-au schimbat în bine?
                     ROMÂNUL
   In bine, din moment ce s-a ajuns tot acolo.
                       TURCUL
   Unde-acolo?                                                    15
                     ROMÂNUL
   De unde s-a plecat... Adică tot la Ţepeş... El stă acum pentru a doua oară pe tron, şi tare o să se mai mire că noi n-am murit nici măcar pentru prima dată... Am rămas în urmă... nu mai putem ţine pasul. Am îmbătrânit.                           20
1086
MARIN SORESCU
                          TURCUL
      Poate din cauza situaţiei noastre neavantajoase ni s-o fi părut numai c-a trecut mult timp, poate nu s-a scurs decât o clipă... o clipită...
  5                          ROMÂNUL
      Adineaori a venit un corb şi ţi-a lăsat pe buze o dudă coaptă. Cum mai e recolta de dude anul ăsta?...
                         TURCUL
      Ale negre s-au făcut, cele care pătează. Dudele s-au făcut, io dar nu s-au făcut alelalte... Ne hrănesc păsările cerului cu ce dă Dumnezeu...
                        ROMÂNUL
      Ăi de sus întotdeauna o duc mai bine. Sigur, doare. Dar m-am obişnuit.
  15                         TURCUL
      Durere ancestrală. Parcă în burta mamei nu m-a durut? M-am obişnuit.
                        ROMÂNUL
      Aproape o moarte, o moarte naturală. Un mod de existenţă. 20 Omul nu se rupe de materie, ci coboară în ea.
                         TURCUL
      Omul e materia, şi natura — istoria.
                        ROMÂNUL
      Românul e frate cu istoria.
  25                         TURCUL
    Ploile ne spală, cu ce dă Dumnezeu. Apa de ploaie conţine sodă.
                        ROMÂNUL
      Să n-o pui pe limbă.
A TREIA ŢEAPĂ
1087
                         TURCUL
    Care limbă?
                         ROMÂNUL
                         (oftând)
    Aşa au trecut anii...                                          5
                         TURCUL
    Am fost ca nişte observatori, de sus, ai vremii.
                         ROMÂNUL
    Că multe am mai văzut, Doamne!... Multe s-au schimbat. .. în bine, cum spuneam... Au venit alţi Domni, s-au uitat 10 la noi şi ne-au lăsat aşa... Cu uitatul ne-am ales. Ţepeş, cel puţin, mai stătea de vorbă cu norodul... Cu ăi împilaţi... Ai împlântaţi.
                         TURCUL
    Uite, azi-noapte n-a zis nimic...                             ¡5
                         ROMÂNUL
    Când?
                         TURCUL
    Aşa pe la miezul nopţii, a venit aici, a îmbucat ceva sub ţepi şi n-a zis nimic... Tu dormeai, poate n-a vrut   să te trezească. 20
Era îngândurat. Cu un briceag a scris ceva pe ţeapa asta         din
mijloc... Ia vezi ce scrie? Ce mai e nou?
                         ROMÂNUL (făcând eforturi)
    Mda... (Citeşte:) Ţepeş...                                    25
                         TURCUL
    Cum s-ar zice şi-a luat ţara în primire...
1088
MARIN SORESCU
                          ROMÂNUL
      Tot ce-au făcut ceilalţi Domni, care i-au urmat, a fost să ne mute într-o singură ţeapă, ca două crăcane...
                          TURCUL
  5 E şi asta o politică...
                          ROMÂNUL
      Ce s-or fi gândit, fraţi de sânge, aceeaşi tulpină, cum s-ar zice... După aceea a venit şi alt Domn şi a zis că nu stăm bine amândoi într-o singură ţeapă. Cică ar fi mai bine răsfiraţi şi 10 ne-au pus la loc, pe fiecare într-o ţeapă. Şi asta e o politică...
                           TURCUL
      Atunci şi istoria lui Ţepeş tot cam aşa... L-a bătut pe Mahomed, dar şi-a pierdut imediat tronul... Dar nici Mahomed n-a putut face nimic... iar acu, Ţepeş, s-a întors, gata s-o ia de 15 la capăt, cu forţe noi.
                          ROMÂNUL
      Astea sunt speculaţii. N-ai stat tu degeaba printre străini. Te-au influenţat... Fără să vrei dai apă la moară...
                           TURCUL
  20 Că n-o să ne certăm acum, în al doisprezecelea ceas...
                          ROMÂNUL
      Mă enervezi cu teoriile tale...
                           TURCUL
      Bine, renunţ la sistemul meu... Totul o să se termine cu 25 bine. Cel puţin, în ce ne priveşte...
                          ROMÂNUL
      Şi chiar de-ar fi aşa cum susţii tu, această ambiguitate slujeşte nişte raţiuni înalte, de care noi nici nu putem să ne dăm seama pe moment. E o formă a supravieţuirii...
A TREIA ŢEAPĂ
1089
                        TURCUL
   Uite, eu, de exemplu, am venit aici ca să fiu îngropat, măcar îngropat în pământul patriei. De omorât m-au omorât, dar în loc de pământul patriei... m-au uitat în aer.
                        ROMÂNUL                            5
   Adică final deschis, mă rog... (Pauză.) Ce mă miră e că la început ne înţelegeam foarte bine... şi acum uite era aproape să ne certăm... Şi asta se întâmplă tot mai des în ultima vreme...
                        TURCUL
   S-or fi săpat niscaiva divergenţe... Şi deal cu deal se des- 10
parte, săpat de ape... Oricum au trecut câţiva ani...
                        ROMÂNUL
   Să ne fi săpat apa?... Din păcate, alta e realitatea. în tot timpul ăsta eu am spus nişte adevăruri, iar tu ai mâncat...
                        TURCUL                            '5
   Eu? Când?
                        ROMÂNUL
   Ai căutat să faci concesii. Din ce în ce mai mari. Cum să nu ne despărţim? Te-ai băgat pe sub pielea lui Vodă.
                        TURCUL                            20
                        (uimit)
   Ce interes aş fi avut? Am spus ce-am gândit... spre bucuria mea multe păreri coincideau...
                        ROMÂNUL
   Lasă... le-ai făcut tu să coincidă...                  25
                        TURCUL
   Dacă eşti capabil să-ţi înfrângi durerea personală şi să judeci obiectiv, îţi dai seama că a făcut multe fapte bune... Ne-a tras pe noi în ţeapă, dar, una peste alta, e pozitiv. Asta tu mi-ai spus-o.
\090
MARIN SOR !■ SCU
        Eu?
      In somn!
                   ROMANUL
                     TURCUL
                   ROMANUL
               Pfl
                          TURCUL
      Cum închizi ochii şi începi să aiurezi de durere, dai drumul la osanale... Aiurezi în nişte ditirambi!
  ¡0                           ROMÂNUL
   E adevărat că uneori mi-e drag... Am fost însă aspru cu unele fapte ale lui şi i-am spus-o întotdeauna de la obraz.
                          TURCUL
      Dacă nu i-ai fi spus-o n-ai fi aici. (Pauză.) Acum să-ţi mai /5 spun una... Ca să vezi că ţi-am rămas tot prieten... Dă urechea mai aproape... (Românul se preface că-ntinde urechea.) Află Că eu sunt... altul...
                         ROMÂNUL
      Care altul?
  20                            TURCUL
      Nu mai sunt ăla de la-nceput... Oricum, a trecut atâta vreme... Intre timp m-au schimbat cu alt turc.
                         ROMÂNUL
      Mă îngrozeşti... Adică, stai... Tu aveai o aluniţă pe obra-25 zul stâng... acum ai un neg... Te pomeneşti că...
                          TURCUL
      Ascultă-mă pe mine... Eu ştiu ce spun, am murit acum vreo zece ani, şi-n locul meu au pus altul...
A TREIA ŢEAPĂ
1091
                         ROMÂNUL Şi cum n-am observat?
                         TURCUL
    Păi dacă sunt identic... (Pauză.) Şi să-ţi mai spun una... întinde urechea ailaltă... (Românul se face că întinde urechea.) Nici 5 tu nu mai eşti acelaşi...
      AJ tul?
      Îhî
    Identic?
    Mda...
                 ROMÂNUL
                  TURCUL
                 ROMANUL
                  TURCUL
                        ROMÂNUL                              15
        Mama mâ-sii... De ce nu ne-au spus că ne-am schimbat? TURCUL
    Au zis c-or să se facă transformări mari... Trebuia să ne intre-n cap...
                        ROMÂNUL                              20
    Atunci şi Ţepeş o fi altul...
                        TURCUL
        Au fost alţii în locul lui şi acum el e acelaşi, în a doua domnie. ROMÂNUL
    Dar e ca şi nou... Aş vrea să mă pipăi, dar n-am cu ce... 25 Şi mai ales — n-am ce...
1092
MARIN SORESCU
                         TURCUL
    Mâna se face că există şi trupul se face că exista şi ea simte mâna care-1 pipăie...
                         ROMÂNUL
    Dacă puteam să ne pipăim la timp ne-am fi dat seama... Şi de ce ne-au pus identici?
                         TURCUL
    De dragul conversaţiei... (Râde.) Au văzut că ne-nţelegem în linii mari...
                         ROMÂNUL
    Mă, eu cred că suntem tot ăi de la-nceput... Că prea se nimeresc toate...
                         TURCUL
    Nu fi turc...
                         ROMÂNUL
    Păi, n-am venit eu din Turcia, n-am fost eu de mic luat de la ţâţa mamei, şi dat haraci?...
                         TURCUL (râde)
    Uite vezi? Ai început să te încurci cu mine... Eu am fost ăla... Tu erai... celălalt... Ţi-am tot povestit eu ce e pe-acolo şi acum crezi că tu ai fi ăla, adică eu...
                         ROMÂNUL
    încurcată situaţie... Ne-am ramolit rău.
                         TURCUL
                         (trist)
    Asta înseamnă să vegetezi! Acum să-ţi spun şi bomba. Află că nu mai suntem nici ăia care i-au înlocuit pe primii... că a trecut mult timp de-atunci... Suntem cu totul alţii.
A TREIA ŢEAPĂ
1093
                             ROMÂNUL
                               (enervat)
    Veşnic unii vor să fugă şi alţii vor să vină încoace. Ce se tot înghesuie toţi să ne ia locul? Câ n-am fi domni, şi nu ăsta o fi tronul...                                                5
                              TURCUL
    Nu e tronul, dar pe lângă.
                           ROMÂNUL (făcând o socoteală)
    Suntem aşa cam la a treia generaţie...                  10
                              TURCUL
       A treia generaţie împuţită... Situaţia a fost de aşa natură... ROMÂNUL
    Da’ de rău, n-am dus-o tocmai rău... Păsările cerului ne-au hrănit cu ce-a dat Dumnezeu...                              ¡5
                              TURCUL
    Ploaia ne-a spălat cu ce-a dat Dumnezeu...
                             ROMÂNUL
    Vântul ne-a adus noutăţile... Din ce în ce mai proaste...
                        TURCUL                              20
       Aş! Crivăţul ne-a intrat pe-o ureche şi ne-a ieşit pe cealaltă.
                        ROMÂNUL Ca şi povestea asta...
                              TURCUL
    Care?                                                   25
                        ROMÂNUL Asta cu viata noastră.
1094
MARIN SORESCU
                              TURCUL
       Cu moartea noastră. Am dârdâit de sete, ca de frig... ROMÂNUL
     Ne-a crăpat buza după o ştire... bună. Vântul ne-a îngânat. TURCUL
   Bine de tine că ştii să cânţi din frunză... în fiecare toamnă când ţi-a picat câte-o frunză pe buze, ai mai tras câte-un cântec...
                             ROMÂNUL
                               (oftează)
        Din frunză galbenă... Foaie verde frunză galbină... TURCUL
     Dar ce te faci cu mine, că eram învăţat doar din solz de peşte... ROMÂNU1.
                             (după o pauză)
    Ce mă surprinde pe mine e faptul că şi-a trecut aici pe ţeapa asta goală şi anul morţii...
                              TURCUL
  Ce an?
  Al morţii. Cine?
  El.
 ROMÂNUL
 TURCUL
 ROMÂNUL
                                   TURCUL
    A... Acum Văd şi eu... (Silabiseşte:) Ţ E P E Ş 1429-1472. A scris el cu mâna lui?...
A TREIA ŢEAPĂ
1095
                         ROMÂNUL
     Da. Azi-noapte când tu dormeai, a venit şi cu briceagul...
                          TURCUL
   Poate presimte c-o să aibă un an prost.
                         ROMÂNUL
   Anii de temniţă nu-s de colea. De două luni de când şi-a recăpătat tronul, toate-i merg pe dos. Cică s-ar fi exprimat că mai bine rămânea acolo. Nu mai are prieteni.
                          TURCUL
   Dar noi ce suntem?
                         ROMÂNUL
   Cei care-i erau apropiaţi, au fost căsăpiţi în lipsa lui de către ceilalţi. Mai rămăseseră vreo doi pe care i-a căsăpit el, din iuţeală de mână. Cetele turcilor sunt risipite prin pădure.
                          TURCUL
   Se aud jelanii peste tot. A fost o luptă grea.
                         ROMÂNUL
   Vodă nu mai reuşeşte cu nici un preţ să strângă oastea. O parte din boieri mi se pare că l-au şi uns pe un altul...
                          TURCUL
   lată că am prins şi nişte vremuri mai agitate.
                        ROMÂNUL
   Când stai pe loc ca noi, vrei în jurul tău multă mişcare. Dar ce-o fi în sufletul lui! Ce forfotă!
                          TURCUL
10%
MARIN SORESCU
                           ROMÂNUL
       Uite-1 că vine.
                            TURCUL
       Să nu-i vorbeşti urât.
  5                               ROMÂNUL
       Mă tem că e rănit şi vrea să ne ceară vreun sfat, cum e când te doare.
                  (Apare Ţepeş. Epalid şi însângerat.)
                             Scena II
  io                                ŢEPEŞ
                 (merge foarte încet spre teapa din mijloc)
       Credeam că nu mai ajung aici. (Pipâindu-şi rănile sub coastă.) M-a ajuns o săgeată turcească. Şi aproape imediat una de-a noastră. Le-am deosebit pe fiecare după venin. Veninul din a 15 noastră şi veninul din afară şi-au dat mâna în trupul meu... Turcul şi românul... N-am putut să scap niciodată de această simetrie. Care-o fi fost laşul. Trădare. Totul a fost pus la cale de mult. Ori mă credeau gata mort... Dar nu asta e moartea care ne place nouă şi pentru desăvârşirea căreia am irosit atâta 20 material. (Pune mâna streaşină la ochi şi măsoară teapa.) Cam mult te-am făcut să stai goală, ca o stricată. (încearcă să râdă:) Ha! (Mai vesel:) lată c-am ajuns cu dreptatea şi la mine. Am făcut dreptate în ţara asta cu de-amănuntul. Unul îmi scăpase nejudecat. Să profităm de această clipă de răgaz pentru a ne judeca cinstit, 25 după datina strămoşească. (îngenunche. Cu glas uşor tremurat.)
       - Numele?
       - Vlad.
       - Ocupaţia?
       - Domn.
  30 -Ţara?
A TREIA ŢEAPĂ
1097
    - Românească. (Mică pauză.)
    -     Dumnezeu ţi-a dat să fii capul unui popor şi să ai atâta putere încât să umpli şi iadul şi raiul cu oameni vinovaţi şi nevinovaţi.
    - Am umplut şi iadul şi raiul.
    -     Pentru iad te iertăm. Şi mânia lui Dumnezeu cade, odată cu trăsnetul, peste cei care greşesc. însă în rai e mare jale. Această jale o vei plânge cu sângele tău. O vei plăti.
    -     Am fost întotdeauna un bun platnic, ba chiar cu asupra de măsură.
    - Nu mai e loc în rai, de lacrimi.
    - îndesăm cu genunchiul.
    -     Ce nu ţi se iartă este că ai pregătit această ţeapă pentru Mahomed, în clipa când va pângări pământul ţării. Mahomed a venit şi s-a-ntors, viu. Ţeapa a rămas goală.
    - încă mai sunt domn peste un supus.
    -     Ai crezut că băgând groaza în ai tăi se va speria şi duşmanul. Ai tăi au înnebunit de groază, duşmanul e iar aici.
    - Am vrut să am oameni tari şi drepţi. (Da să se scoale.)
    - Aşază-te. încă nu-i gata. De ce ştii turceşte?
    -     (Râzând): Dar ce vină-i asta? Dac-aşa s-a cerut? Am fost dat la ei ostatec, am învăţat-o de nevoie.
    - Puteam să-nvăţ şi tătara.
    -     Atunci pe românul ăsta (arată spre turc) care putrezeşte aici, îmbrăcat turceşte, de ce l-ai pedepsit că s-a întors acasă?
    - Oamenii mei s-au grăbit cu judecata.
    - Cine răspunde pentru oamenii tăi?
    - Este cine.
    - Ce-ai făcut timp de zece ani în temniţa de la Buda?
    - (Râde): Ce să fac? Ca-n temniţă. Am stat. La răcoare.
    - Ţi-ai părăsit ţara.
    - Am fost trădat.
1098
MARIN SORESCU
        —     Nu trebuia să te laşi prins, să le dai prilejul să pângărească un Domn pus aici de Dumnezeu.
        — A doua oară n-o să se mai întâmple.
        —       Iţi primeşti pedeapsa pentru prima dată. Ce mai stai? Ea -5 te aşteaptă. E în faţa ta. Ea.
        —     (Priveşte ţeapa. îngrozit)'. Indurare! (Îşi sărută mâna dreaptă.) Iertare.
        — Ceri îndurare ca şi când ai fi ascultat vreodată glasul ei.
        — Un moment de slăbiciune. E omeneşte. Jur că sunt nevi-
   10 novat şi că totul a fost gândit spre binele ţării. Insă pedeapsa
   mi-o merit. (Se ridică şi Începe să se caţere pe ţeapă.) Dac-aş mai avea putere să ajung până în vârf. E ca şi când mi-aş recăpăta tronul pentru a treia oară. (Alunecă.) Alunecos mai e drumul măririi. (Ia seama în jur.) Orizont din ce în ce mai larg. Ca un făcut!
   ¡5 (Oftează.) Şi pentru prima dată simt în mine o linişte atât de mare. îmi aud gândurile cum se izbesc de marginea... A cui? A mea... marginea ţării poate, ori a lumii... Am făcut ce mi-a stat în puteri. Sunt vinovat însă că am fost. Şi mai ales că ani fost ce-am fost. Viitorul poate o să mă înţeleagă. (Râzând:) Ce
   20 viitor, când prezentul e aşa măreţ. Ia uite, câtă zare. (Urcă.) De data asta bătălia a fost pierdută. (Se aud zgomotele de luptă din pădure.) Şi sunt căutat viu... Viu acum... (Către cei doi vecini:) H-he! Bună ziua. Ce mai faceţi? Arătaţi destul de bine. Parcă nici n-ar fi trecut timpul peste voi...
   ¿5                                  ROMÂNUL
                               (cu glas stins)
        N-a trecut timpul. A trecut acest hoit de vreme.
                                 ŢEPEŞ
                              (nu aude bine)
   30 Cee? Nu mai aud bine. De mult nu-i mai aud pe aceşti sărmani. Deşi se pare că ei tot timpul au tot dat din buze. Ei vorbesc, vorbesc, dar cuvintele lor nu mai ajung până la mine. Să ne dăm mai aproape... (Mai urcă.) Nu se cade să fie lăsat singur
A TREIA TEAPA
1099
la ananghie... Şi nici eu nu pot rămâne singur, fără ei... Flăcăi, e rândul vostru să mă apăraţi... O să ne sfătuim ce să facem. (Râde.) Am mutat aici Sfatul ţării... (E aproape de vârf.) încep să simt cu palma ascuţişul destinului. (Zgomotele se înteţesc, se aud voci agitate, într-o limbă străină.) Simt cu palma ascuţişul destinului. 5 Când îl voi simţi cu inima, se va vedea dac-am avut sau nu inimă de piatră. Sunt tare curios. (Către român:) Bună ziua, românule! (Către turc:) Bună dimineaţa, turcule! Bună seara, lume! (Către zare:) Bună seara, lume pestriţă! Dimineaţa, la prânz şi seara...
Voi aţi suferit doar pentru voi, eu am suferit pentru toţi. 10 Degeaba? Dumnezeu ştie! Deocamdată a venit seara... trebuie să ne spunem şi nouă, „bună seara“. (Solemn:) Bună seara, Ţepeş Vodă, călare pe-un arici nărăvaş! (Râde. Către cei doi:) Plângeţi?
Ori nu vi s-a uscat ploaia din ochi? Ce m-am ferit eu toată viaţa de lacrimi şi numai de lacrimi am avut parte în jur. Vă arăt eu 15 vouă tragedie... Nici nu e o mie de ani de când pe aici ostaşii mureau râzând, aruncându-se de sus în vârful suliţelor. Suliţele au rămas înfipte, au prins rădăcini, au crescut voiniceşte, sunt codri, dar de ce nu mai râdem? E oare moartea un lucru atât de groaznic, încât să ne încleşteze fălcile? Ha? (Râde:) Ha, ha, 20 dacă sunt încleştate le desfacem cu ţeapa. (Trist.) Păcat că se termină totul când începi să te simţi mai în largul tău... mai sus. (Urcă.) Plecăciuni acestui pământ. Pentru urcuş. Pentru apoteoză.
(Cortina)
   25
 VĂRUL SHAKESPEARE PIESÂ ÎN CINCI ACTE
PERSONAJELE
SHAKESPEARE - dramaturg şi actor HAMLET — prinţul Danemarcei DOAMNA BRUNĂ - iubita lui Shakespeare ANNE HATHAWAY SHAKESPEARE - soţia lui Shakespeare BEN JONSON - dramaturg SORESCU - un danez IDEI.E LUI MARTE CAMELIA - sora Ofeliei TINE-CAL - un copil TITIREZ GÂLMĂ
SIR JOHN DOWNTOWN zis PERIFERIE THOMAS BLUR
   10
  scriitori, rivalii lui Shakespeare
  actori, rivalii lui Shakespeare
PORCIUS BLISTER RICHARD ZERO PLY
HEIFER FANTOMA
CÂIÂUL                                             20
VOICEA - PERSONAJUL CARE NU ÎNCAPE IN SHAKESPEARE CORĂBIERUI, - un corăbier american BIRMINGHAM NOTTINGHAM nobili
BRISTOL                                            25
1104
MARIN SORESCU
ARIEL - spiriduş
VRĂJITOAREA
MARY (VAI .Y)- gemene
Acrori, măscărici, soli, negustori, tarabagii, lume.
            PROLOG
                       PROLOGUL
        (intră îmbrăcat în togă, cu nuucă şi pe coturni)
De-i spaţiul curb ca mingea, ce-n perete
Dac-o izbeşti, îţi sare-n piept - şi astfel                       5
Tot căutând pe alţii, dai de tine...
Atunci şi timpu-nchis în minge-acelaşi Rămâne secole, milenii lungi Şi zile, chiar din drojdia genezei,
Se-nvecinează cu-ale tale clipe...                               ¡0
Stau secolele după gard, cu mâna Le-atingi şi respirând acelaşi aer,
Aceleaşi viziuni ai... Toţi de-a valma Ne-mpleticim parcă-n aceeaşi piesă,
Pe care încercăm s-o tot rescriem,                               ¡5
Dar replicile ni-s mereu suflate Şi trase-n piept de-apuse generaţii Şi vântul ce roteşte-n veci pământul Ne suflă sufletele... şi le-ncurcă...
(Intră Titirez.)                                                 20
                       TITIREZ
                    (făcând câteva tumbe)
Tu, aşchie cu forme sincopate,
Lungind prologul, ne mănânci din piesă!
Ca titirezul totu-o să se-nvârtă,                                25
Degrabă veţi vedea... Mai fac o tumbă.
(Mai face.)
1106
MARIN SORESCU
                                      PROLOGUL Ia seama, Titirez, batjocorind,
        Taina Prologului, greu epilog avea-vei!
                                                        TITIREZ
5      Prologul are-o taină? S-o destăinui.
        (Ii smulge masca. Apare un chip de femeie.)
        Femeie, cine eşti, că de uimire îmi cade nasu-n gură,.. şi-mi miroase Vorbirea a colivă...
¡0                           PROLOGUL
        Spurcată vorbă! Te duhnească dracii!
        Sunt Idele lui Marte...
                                                        TITIREZ
        Vai, mă clatin!
15     De ce-ai jucat prologul?
                                                           IDELE
        Nu sunt oameni.
        De-acum prologu-i gata. Ţine masca,
        Ti-o trebui la-nmormântări solemne.
20     A ta va fi la fel ca a lui Yorik.
        Şi zi-mi pe nume: Idele lui Marte...
                                                        TITIREZ
        Eu... sărut mâna... plec... cinstită cobe! (Aparte:)
25     De nu te-aş mai vedea, ai creşte-n ochii-mi.
        (Tare, luând masca:)
        Eu ies pe-aici... Să nu vii după mine!
        De-i spaţiul curb, eu îl măsor cu tumbe. Răspunderi mari incumbe-ne, incumbe.
Ml     (lese, făcând o tumbă nereuşită si speriată.)
             ACTUL I
                     TABLOUL I
în Danemarca, un cimitir.
                     Scena 1
                     SORESCU                               5
Ca bun danez, ţi-atrag luare-aminte:
Nu ponegri atât această ţară!
Norvegu-i la un pas şi Englitera Tribut în silă dă de ani vreo şapte.
Se pregătesc oştiri, evenimente.                          10
Nimic în Danemarca nu e putred!
Aşa să ştii. Orice danez cunoaşte.
E totuşi mică-această ţărişoară,
Chiar fetele, cu genele, forţează
Prea strâmte graniţi, când clipesc din gene,              15
Şi ochii peste cap şi-i dau, ochioase.
                     HAMLET
Dar cine eşti?
                     SORESCU
Prieten, ca Horaţio                                       20
La fel de bun. Dar lasă-mă să termin.
De s-a stricat cumva această lume Şi globul merge câş — şi Danemarca
1108
MARIN SORESCU
 Atunci are câtimea ei de vină...
 Dar nu-i exagerăm atât ponosul.
 „E ceva putred azi în toată lumea“,
 Aşa să spui, te rog. In general.
 (Încet, prieteneşte.) Te roagă Shakespeare...
                        HAMLET Nu-1 cunosc. El cine-i?
                        SORESCU Nici el de mine n-a vrut la-nceput Să ştie... însă cumpănind, luând seama,
 Şi chibzuind s-a dumirit... Şi-anume încoace m-a trimis să-ţi spun: Nu-i place Purtarea ta la Elsinore! Te schimbă,
 Să poată scrie el o altă piesă.
 Pe-a veche, bucăţele mici a rupt-o.
 E-n criză şi de timp şi de creaţie...
 Căci vârsta, ştii...
                        HAMLET
 Coşmar acesta-i oare?
 Ce lucruri peste mână-mi spui şi-aiurea,
 Că mi se-ncheagă toată-nchipuirea Ca mlaştina ce-nghite iasme, până Devine-o cocă moale, o piftie,
 Vrăjitorii iscând, când bate luna...
                        SORESCU Precum un sol venit din depărtare,
 Primit cu cinste e, orice ar spune,
 Ascultă-mă un pic, aici pe tunuri...
 (Privind in jur.)
 Sau ce sunt... cruci? căci veacuri multe, multe Am străbătut...
VÂRUI. SHAKESPEARE
                                    HAMI.ET Sunt treaz? Cam cât e ceasul?
                       SORESCU E ceva, da, de vis în viaţa noastră, în pânza-i de păianjen, vălul negru,
                                  Ce ochii ni-i acoperă, sunt găuri,
                                      Vizoare ca la coifuri, găurele,
Mici ochiuri şi spărturi - şi se străvede Prin ele înainte şi-napoi.
                                                          HAMEET
                                                             (oftează)
Ah, capul rău mă doare... Ori am friguri?
                       SORESCU Tristeţea-ţi dă frisoane... ştiu... Nu tatăl C-ar fi pierit aşa... dar biata-ţi mamă,
Că s-a grăbit la măritiş, te doare...
                                    Şi cu Claudius te-nşealâ... asta
Te roade crunt! Cunosc povestea. Shakespeare.
                                                          HAMLET
Cu Shakespeare termină! Danez şi dânsu-i?
                                                          SORESCU
Nu tocmai. Da’ ţi-o spun pe şleau: englez îi.
Şi va trăi în urma ta... din scrisu-i.
                                                          HAMEET
                                  Nu eşti oracol? Locuieşti la Delfi?
                                                          SORESCU
Puţin mai sus. Oracol nu-s, norocu-mi Că nenăscut sunt... un noroc e-acesta...
1110
MARIN SOR£SCU
                                 HAMLET Deci voi muri-nainre-ţi.
                         SORESCU Tu şi Shakespeare...
 5     (După o pauză) Şi eu,  la urma urmei...
                                 HAMLET
        Ce e viaţa?
                                 SORESCU
        De vrei cu dinadinsul,     ţi-o voi spune.
 10    Acum şi-aici.
                       HAMLET Te-ascult. Adică... lasă.
        (Strigând:) Gropare, dă-mi un kil.
        (Lui Sorescu:)
 15    Vezi cimitirul?
                                 SORESCU
                                 (trist)
        Condoleanţe sincere.
                                 HAMLET 20                      Mi-aruncă
        Groparii de trei ceasuri hârci în braţe
        Şi-aş ţine un discurs acum, dar craniul
        Lui Yorik nu s-arată... (înspăimântat:) Eşti tu oare?
        (Râde.)
 -5                                 SORESCU
                                 (râzând)
        E bună! Ai umor şi, pe Hercule,
        Cu mintea-ţi să mă iau la trântă-mi place.
        Stăm jos pe buza groapei şi-ţi voi spune 30 Câte ceva din viitor...
VARUI. SHAKESPEARE
1111
                        HAMLET
                        (strigând)
Hei, vinul!
(Intră Downtoum şi Porcius. Se retrag intr-o parte a scenei.)
                        Scena 2                                  5
                        DOWNTOWN I-am dibuit. Vezi? Şuşotesc. Ia seama.
                        PORGIUS Jupâne, pe-al lor chip citeşti trădarea.
Acel din dreapta, l-ai ghicit? Sorescu-i.                       10
                        DOWNTOWN Credeam că-i celălalt. Dar nu contează.
Cu Hamlet seamănă leit... Sunt gemeni?
                        PORCIUS
Danezi se dau cu toţii... Cine ştie.                            ¡5
         (In partea cealaltă a scenei, Hamlet şi Sorescu.)
                        HAMLET
                        (ridicăndu-se)
Sunt şobolani prin preajmă...
                        SORESCU                                 20
         (ridicându-se şi el de pe marginea groapei)
Oare se scufundă
Această punte-a lumii, de răsar
Guzgani cu coadă mătăuz, ce gata-s
Să sară-n ape tulburi, plini de ciumă?                          25
Nu-s Guildenstern şi Rosencrantz?
                                                                                  HAMLET Nici vorbă.
Spionii mei sunt mai stilaţi. La ţară
Eu i-am trimis, să îmi aducă praştii...                         30
1112
MARIN SORESCU
                              SORESCU
                              (râzând)
       Să-mprăştii bănuielile mârşave...
                              HAMLET 5     Le joc scenete, ştii... (Râde.)
                              SORESCU Faci bine... Doamne, cine-s? Ah, i-am văzut, pe când vorbeam cu Shakespeare. Ciuleau urechea ca ogarii, urma 10    Când dau s-o ia vânatului prea iute...
       Filaju-i fin...
                              HAMLET
                           O                           urmărire-i viaţa Cu portărei şi fără... Ascunzişuri ¡5                          Doar vorba are...
                              SORESCU
                           Porcius şi Sir Downtown Zis Periferie... ăsta rotofeiul,
       Julit de-un sfichi de spadă în bărbie.
 20    Damblaua lor să facă pâri întruna.
       Cu ei în cârd cin’ intră-şi pune ştreangul.
                              HAMLET
       O  vorbă-aş vrea să schimb...
                              SORESCU
 25                          îţi este milă
       Aşa, cu tolba goală, să se-ntoarne?
                                           HAMLET Sunt robii iscodirii, păcătoşii,
       Căci setea de a şti, pe turnători,
 30    Ca şi pe filosofi, la fel îi scurmă.
VÂRUI. SHAKESPEARE
                     SORESCU Mă duc să ascult cucul. Uite-1 colo.
                     (Iese.)
                     Scena 3
                     HAMI.ET
                 (se plimbă îngândurat).
                     DOWNTOWN (lui Porcius)
De Shakespeare îl desprindem. E ca scaiul. Ne-ncurcă planul... Caută-i ponosul.
                     PORCIUS
Jupâne,-i ca şi mort.
                     DOWNTOWN
Autoraşul
De Shakespeare şi-a găsit cu noi bacăul.
Eu zic aşa: Mereu i-om da cu tifla Oricât de bine-ar scrie şi cancanuri Şi daraveri de la condei să-i crească Pe Iov cum bubele dospesc... „Ratatul“ Vorba de ordine să fie, clară,
Spunând că-i un ratat, până el însuşi Va crede-o intr-o zi şi tremurând S-o dezbăra de geniu ca de lepră...
                     PORCIUS
I-om provoca hemoragii de jale,
Să-şi verse-ai inspiraţiei bojoci.
Creaţia îi va intra-ntr-o teaşcâ
Şi, ca-ntr-o copcă,-n criză îmbrâncindu-l
1114
MARIN SORESCU
       Tot mai afund strigând „Help! Help!“ pe mal Să ne-ntrebăm: „Ce zice“? - „Cică «Help»“ (Râde.)
                          DOWNTOWN
5                      (inecându-se de râs)
       Aştepte atunci să-l scoatem noi...
                          PORCIUS
                      Sorescu
       Nu-1 va lăsa...
10                                 DOWNTOWN
                      I.a dracul Enervant e!
       La intrigă e slab bătrânul meşter, în foi de viţă-1 învelim, iberic.
       (Tainic:)
15    întărâtăm în contra-i stăpânirea.
                          PORCIUS Reginei teatru-i place...
                          DOWNTOWN
                      Cancelarul,
20    în schimb, e filosof. Deh, nu suportă
       Filosofia altora...
                           PORCIUS Aşa e...
                          DOWNTOWN 25    Cu ducele de Essex ştii că-i lată.
       Au fost amici?
              PORCIUS Nu cred. Comuni prieteni
       Insă-au avut.
VÂRUI. SHAKESPEARE
                  DOWNTOWN îl punem dar pe listă...
                  PORCIUS
îi taie capul, bre Sir Downtown, Polemică-i aceasta? sub centură Dăm lovituri?
                  DOWNTOWN Da, mai ales acestea Sunt arma noastră, să se-nveţe minte Duşmanii literari...
                  PORCIUS Cinismu-mi place! Prieteni are mulţi.
                  DOWNTOWN De ei îl rupem.
Dar de Sorescu mai întâi! La treabă!
                  HAMLET
                     (aparte)
Mă fac a nu-i vedea... Sunt de duzină. Si text cu ei nu pot avea, azi, vineri.
                  PORCIUS
îl mângâiem pe-orfan pe cap?
                  DOWNTOWN
încearcă.
Ar fi grozavă-o pârâ-a lui în contra Uzurpatorului din Stratford...
                     PORCIUS
                     (savant)
Upon-Avon!
1U6
MARIN SORESCU
                            DOWNTOWN
                            (la fel (le savant)
       Ştiam, ştiam. îl radem de pe hartă.
                            (Se apropie de Hamlet.)
 5    Prietene, la Londra gogoriţe,
       Pe seama dumitale-ndrugă unul... Şi-oraşu-acesta-i gură spartă, foarte.
                            PORCIUS
       Ah, Londra-i mare, ce-i în guşa Londrei 10   E şi-n căpuşa lumii-ntregi. Se află.
               (Hamlet se uită la ei şi trece mai departe.)
                            PORCIUS Se ţine mare, nu ne bagă-n seamă.
                            DOWNTOWN 15   E prea târziu, 1-a-ndoctrinat Sorescu.
       Şi ăsta unde-ajunge-ntâi, ia spuma.
                            PORCIUS Orfan şi de logodnică-i, sărmanul.
                            DOWNTOWN 20   îl luăm altfel şi să vorbim mai tare,
       Fudul e de-o ureche, de durere.
       (Ţipând:) Bă, al lui Peşte... ptiu! eşti dat în paşte.
                     PORCIUS (arătând spre Downtown)
 25   E writer tiutnber one!
       Ştie nemţeşte.
                            DOWNTOWN Ceilalţi borfaşi sunt, stârpituri şi mandea îi flocăie şi-i scarmănă-n ţesală...
VĂRUI. SHAKESPEARE
1117
                         HAMI.ET
                         (aparte)
O, Guildenstern şi Rosencrantz, ce plină De voi e lumea! Dinspre iad lucarne.
Vă meritaţi dar soarta-n Englitera.                            5
                         (lese.)
                               DOWNTOWN Tot pe Tamisa aruncăm năvodul.
Degrabă, hai...
                         (Ies.)                               10
             ACTUL II
                    TABLOUL I
Un han la I.ondra. Intră Doamna brună şi Sorescu.
                    Scena 1 DOAMNA BRUNĂ De-o săptămână caut huşti în draci.
                    SORESCU
Huşti?
                DOAMNA BRUNĂ
Toboşari să bată
Pe ui iţi toba pus-am, în zadar,
De-o arde Londra iar, nu va sminti Nici o tărâţă... Anul a fost groaznic Şi Wîll stă... zace... seceta i-a ros Ficat şi splină, rânza răsturnată I-a căşunat dureri de cap cumplite...
Dar răul stâ-ncuibat în biata-i pană... în mână o frământă, muşcă porţii Din ea, scârbit apoi pe masă îşi pune capul greu - acolo unde Pe foaia albă răsăreau noi piese.
                    SORESCU
Cu capul, Shakespeare punct a pus pe foaie? Nu! N-o să-l las! Căci martor îmi e cerul,
VÂRU1. SHAKESPEARE
1119
Doar el ne-a mai rămas... şi restul lumii,
Ce chiar de nu-nţelege tot, 1-acceptâ...
Deşi cârteli...
                   DOAMNA BRUNĂ
De-ar hubui toţi dracii,                                      5
Cu mult mai mare-i propria-i cârteală...
Ratarea de pe urmă atât de mult L-a tulburat...
                       SORESCU Vorbeşti de „Hamlet“, bruno?               w
(Vom discuta apoi despre sonete.)
                   DOAMNA BRUNĂ Da... „Hamlet“... „Hamlet“, că mai bine Stătea trei luni la mare, bietul Will,
Şi pe nisip se iscălea cu slova-i,
Atâta de citeaţă şi mai trainic l-a fi rămas acolo scrisu-i... Vai,
Nereuşita l-a smintit aproape...
De gât ar strânge toată Danemarca...
Dar spun prostii...                                          20
                       SORESCU Şi aceşti huşti fac bine?
                   DOAMNA BRUNĂ
                   (explicând procesul)
Se pun tărâţe într-o oală veche De brun pământ... Se-amestecă apoi C-o mână de plămadă grijuliu,
De la un borş mai vechi. în beci păstrată.
Deasupra, torni o oală clocotită De apă...
   25
  30
 1120
MARIN SORESCU
                        SORESCU
                        (mirat)
Clocotită? Şi la urmă?
                           (Intră Vrăjitoarea, călare pe o coadă de mătură.)
                        Scena 2
(Aceiaşi, Vrăjitoarea.)
                    VRĂJITOAREA (către Doamna brună)
Mă laşi pe mine?
                    De-ncurcâm procesul... Procese multe-avea-va de conştiinţă Şi-n loc, împintenat, să scrie-ntruna,
Va îndrepta tot virgule sărite,
Şi-o piguli ca vrabia mălaiul...
Visat...
                        SORESCU
                    Vrâjitoareo, de tărâţe Grăieşte clar... Căci ştirbă, cum eşti, foanfă,
Iţi crec ideile pe lângă vorbe
Şi nu se-ating... şi numai dai din buze...
                    DOAMNA BRUNĂ Ah, n-o certa. E-o iasmă Din iad scăpată. Şi-a tocat bărbatul.
                        SORESCU
De bani?
                    VRĂJITOAREA ... Pe tocător de-a dreptul... hi-hi-hi...
VARUI. SHAKESPEARE
1121
                     DOAMNA BRUNA Şi l-a ascuns în pod - l-a luat pisica, -Era-ntr-o traistă - şi cu traista aia, Fuga la doctor...
                    SORF.SCU
Pisica?
                   VRAJITOAREA
Eu cu mortul...
(Chicotind:)
Şi diagnosticul? „E mort, surată“.                             10
Şi-atuncea, cu tărâţe, cu-a mea mână,
Acasă, pe-ndelete, oblojindu-1,
Lipindu-1, descântându-1 şi stupind Asupra-i, l-am făcut întâi cadavru
întreg... apoi cu ceva huşti în plus                           15
Iar viu... da’ viu de tot... şi-apoi pe tron L-am pus...
                        SORESCU
                        (aparte)
Parcă-1 cunosc... Din Henrici unul, oare?                      20
                   DOAMNA BRUNĂ E vorbă lungă, însă se pricepe.
                   VRĂJITOAREA
                   (către Doamna brună)
Ascultă: Făcăleţul, mare, zdravăn                              25
Să-ţi fte-n mână... Mesteci, mesteci, mesteci
Zile vreo trei... Şi după... nouă zile
Plămada, cu tărâţele acestea
Adăugate proaspăt... în dospire intrând...
Slobod din plin, în zeama asta chioară                         30
Substanţele vrăjite, vii fermenţi...
\ 122
MARIN SORESCU
Conţine-atât de multe daruri zeama Că dacă-o pui pe rană, creşte carnea
I ,a loc,
        vâtămătura se închide...
(li dă o traistă cu tărâţe.)
Acestea sunt... Ah, seceta!... La anul,
Dacă un nor n-om priponi pe boltă,
Să-l mulgem peste-ogoare...
                    DOAMNA BRUNĂ
                                                 Scorpie de treabă
Iţi mulţumesc...
                    VRĂJITOAREA (ii dă si mătura)
în loc dc făcăleţ, cu coadă...
Şi bine, bine... bine... Ştii...
                    DOAMNA BRUNĂ
Dar tu?
(Semn că n-are cum să plece.)
                    VRĂJITOAREA Mă duc pe jos... Ha-ha... hi-hi!
Când iadul s-o căsca, eu ţuşti pe-aci!
(lese ţopăind.)
                        Scena 3
(Doamna brună, Sorescu, Shakespeare.)
                        SORESCU
Era din „Macbeth“ sau de unde, Doamne
lartă-mă?... că tare cunoscută
Mi se părea... la port, la mers, măsele.
VARUL SHAKESPEARE
                  DOAMNA BRUNĂ Din „Macbeth“ poate-,.. însă-o figurantă... De vrăjitoare... da, a fost tăiată,
De autor în ziua premierei,
Voia să-i cizeleze mai mult rolul...
I a urmă, luat de altele...
                       SORESCU
                  Aşa-i,
Nu poţi pe toate să le bagi în pâine...
Căci roluri sunt puţine...
                  DOAMNA BRUNA Şi de-aceea Ea şi-a tăiat bărbatul, căci tăierea Cheamă tăiere...
                       SORESCU
Taci! Văd sânge!
                  DOAMNA BRUNĂ
însă la urmă, tocmai ea, o mână De ajutor, întinde autorului...
                       SORESCU
                       (îngrozit)
Ce mână!
Fermentu-acela pofticios, putea-va Să scoată genialul tău prieten Din geniala criză?... Zei puternici!
                       (Se audpaşi.)
Dar paşi s-aud...
                  DOAMNA BRUNĂ E el... Să-i măturăm cărarea vieţii Cu pletele acestea-ades cântate,
1124
MARIN SORESCU
     Doar s-o-mbuna şi, revăzându-şi textul,
     Eliminând acele părţi bixare,
     Anacronisme, stângăcii, mizerii Stilistice, ce-atât îl chinuiră,
     Cu fruntea sus păşi-va iar pe Globu-i.
                         SHAKESPEARE
            (intră abătut, nu vede pe nimeni, vorbeşte singur)
     A fi sau a nu fi... „Cârnaţi, cinci kile!“
     La fel de-aiurea sună şi de fals...
     Abia pusesem mâna pe idee...
     Cu buzele de piersică ideea Se alinta sub pana-mi jucăuşă.
     Eram ca un pescar, care-a pus nadă Pentru plevuşcă - şi, minune mare, în prostovol chiar Dumnezeu se zbate!...
     Şi el, cu Dumnezeu captiv, discută...
     La urmă, îi dă drumul iar, în apă,
     Pe calea apei, El, urcând la ceruri,
     Să lumineze bezna veşniciei...
     Şi când colo... revăd ce-am scris! O, Doamne!
     Nu vorbe... ci palavre, da, palavre,
     Palavre...
    (Dă cu ochii de Doamna brună. Enervat, ii vorbeşte încet şi apăsat în proză; mânie reţinută.)
     Ce e cu titie-aici? Nu ţi-am spus de atâtea ori sa nu te mai ţii după mine?
     Sunt căsătorit, am nevastă... necazuri, Ea e...
     Ţi-am arătat-o odată... E geloasă... Nu merge la teatru. Zice că toate actriţele sunt nişte stricate... Curve ordinare. Nu suportă muiere în jur... De nici o vârstă...
     Din cauza ei, nu-mi ies rolurile feminine...
                                        Trebuie să...
     ... Ah! Oricum s-ar desfăşura piesa, trebuie, până
VĂRUL SHAKESPEARE
1125
  la urmă, să le omor... să le înec, să le îndop cu otravă, să le fac pocitanii, vrăjitoare scârboase... Aşa vrea...
    ... Tai figurante, tai dansatoare... că altfel...
    O, Doamne!
    Şi asta se resimte... Cine să te mai ia în serios?
                    DOAMNA BRUNĂ
                          (alintată)
    Eu...
     SHAKESPEARE Lasă-mă! Marlowe a avut noroc şi acasă şi-n târg...
    Toate i-au mers din plin... Şi s-a bucurat şi de-o viaţă mai scurtă... Pentru mine fiecare zi în plus e un chin. Trebuie să scriu... să tot scriu. Şi nu-mi mai iese... Şi pentru cine să-ţi storci creierii? Spune!
                    DOAMNA BRUNĂ
    Pentru mine.
                      SHAKESPEARE
                          (lehamite)
    Tu eşti centrul lumii, axis muridi. Nu te vezi decât pe tine... Nu ne leagă nimic, absolut nimic...
                    DOAMNA BRUNĂ
    Sonetele acelea...
                      SHAKESPEARE
Sonetele acelea!... sonetele acelea!... O ţii aşa ca gaia-ma-ţul... Ţi-am spus să le rupi... Acestea sunt lucruri care se spun
o dată... şi gata! nu se mai repetă...
                    DOAMNA BRUNĂ
    Dar le-ai scris pentru mine...
1126
MARIN SORESCU
                                               SHAKESPEARE
                            (aparte)
    Le-oi fi mai citit şi alteia? Aoleu, cum îmi vuieşte ca] (Tare:) Ţie ţi le-am dat, au fost pentru tine...
                          SORESCU
                            (aparte)
    încă nu m-a observat. Scena e gingaşă.
    Ies şi mă-ntorc pe la trei.
                             (lese.)
                            Scena 4
                              DOAMNA BRUNĂ Pe tine doar te am, cu al tău geniu,
                             Ce răscoleşte lumea-n măruntaie,
    Ca jertfa-n care îşi ghiceau romanii Destinul înainte de războaie...
    Prin glasul tău îşi spun cuvântul zeii...
                                               SHAKESPEARE
                             (moale)
    Lasă asta... Mă doare capul îngrozitor!
       Simt bubuituri în urechi... Un semn al vârstei? Hm!
                              DOAMNA BRUNĂ Cu capul pe hamei dormit-ai oare?
    O  perna de hamei îţi fac, ce vise Uşoare-ţi dă, de cum pe ea culci jalea,
                         Ce te frământă, clocotul din suflet...
    $i dimineaţa limpede şi sprinten îţi zboară gândul, ca hultanul care...
VĂRU1. SHAKESPEARE
1127
                       SHAKESPEARE
                             (uşor iritat)
    Lasă-mă, dragă! Ce, suntem pe scenă?
    Vorbeşte englezeşte, ca lumea. îmi declami mie?
    Arunci mâinile-n lături, dai ochii peste cap...             5
    Iei poza asta de muză părăsită, care se sacrifică pentru iubitul nerecunoscător. Eu n-am iubit niciodată.
    Uite, că n-am timp.
                       DOAMNA BRUNĂ Nerecunoscător şi nevăzător... Toată viaţa m-ai crezut 10 brună, mă rog, o oacheşă focoasă... (Ofiând.) Cât mă costă să-mi tot vopsesc mereu părul! Umblă după catran, fugi după frunze de nuc... astea cam dau castaniu însă... Cât timp pierdut în faţa oglinzii... Să imit apucăturile acestui soi de femei indo-europene, cu mult mai mult Gange în ten decât e în stare să 15 suporte India însăşi... trădându-mi firea mea cea blondă.
                       SHAKESPEARE
                       (o pripeşte surprins)
    Codalbă ca Ofelia?!
                       DOAMNA BRUNĂ                               20
                             O,                          da, bărbaţii Aşa-s de filosofi, că văd atomul Sărind de pe orbita-i legiuită Si producând dezastre-n Ursa Mare,
    Dar lângă ei, observă greu că soaţa,                       25
    Cu ochiul face proniei, să-i pice Ceva în cap iubitului pisoi...
SHAKESPEARE Ţi-am spus. Subiectul acesta nu-1 discutăm. Intrigile femeieşti m-au depăşit întotdeauna... De ce, Dumnezeule mare, nu 30 s-apucă femeile să scrie teatru, ele care au în degetul mic toate
1128
MARIN SORESCU
sforile, intrigăraia cea mai greu de ghicit de la un act - fie şi sexual, ca să vorbim în limbajul tineretului de azi — la altul?!.. bărbaţii să-şi facă unghiile şi să filosofeze... (Pe alt ton:) Codai îţi este boiul?
                        DOAMNA BRUNĂ Codârlă-n coada carului legată Ţi-i observaţia celebră, Will!
    Cu leuca lovită, hăbăucă! (Pegânduri.) Ori cumva? Degeaba... pentru mine le-ai scris! Gata!
    (Alintăndu-se.) Lasă-mă să recit măcar sonetele: XV, XXVI şi XXVII...
                        SHAKESPEARE
                                   (sec)
    Nu acum, că am treabă.
    Cinci piese aş fi scris, de nu iubeam!
    Mă contrazic? Dar ce? Viaţa-i teatru,
    Să aibă-o logică? E viaţa vis,
    Hameiul acela... să-mi aduci degrabă...
                        DOAMNA BRUNĂ Durerile de cap le ia cu mâna...
                        SHAKESPEARE Şi mâna ta s-o pui în el, iubito,
    Doar mângâierea ei, dospească-mi somnul...
                        DOAMNA BRUNĂ Eşti neschimbat. (îl mângâie.)
                                     E unul
    Pe-aici, ce zice c-are harul De-a observa greşelile din „Hamlet“
    Şi-ţi dă pe Ioc sugestii mult mai bune...
    (Rugător.) Vrea să te-ajute, Will... E un străin.
    Şi n-are interese-n Englitera...
VÁRUI. SHAKESPEARE
                            SHAKESPEARE Ascult de-o ghicitoare, de-un hamal,
De-un secol blestemat şi de Sorescu Să n-ascult? Dar mai bine-mi tai urechea... Cea cu cercel! 11 ştiu... Citeşte-atent...
Şi râde primul, când la suflet merge Direct vreun vers mai bun... E de ispravă...
                                             DOAMNA BRUNĂ
         (îngenuncbe şi-i prinde picioarele in braţe) Dar nu e timp de teatru-acuma! Fugi!
E Londra înţesată de gâlceavă,
Pluteşte-n aer greu blestem al soartei, Pucioasă-i, ca la gura unui tun,
Pe străzile cu-obloanele lăsate!
                           Şi-amnarul, dacă-1 scaperi, arde totul.
Iar tu, ca Nessus, porţi, de flăcări, manta.
                                                 SHAKESPEARE
                                            (cu gândul în altă parte)
Azi am văzut pe Turnul Londrei corbi,
Şi unul a zburat direct la mine,
Şi, cât din palme-ai bate, el mi-a smuls Un sul... (Râzând.) Nefericitul Hamlet n-are Noroc nici de a doua versiune...
Cu manuscrisu-n ghiare, corbul sprinten S-a dus pe Turn şi l-a distrus cu pliscu-i...
                                             DOAMNA BRUNĂ
                       (speriată)
Ce-o fi însemnând aceasta?
                                                 SHAKESPEARE
Corbii carte
Solidă-au învăţat... şi ei mă gustă. (Râde.)
                       (Intră Gâlmă.)
1130
MARIN SORESCU
                             Scena 5
                             GÂLMĂ
       Sunt Gâlmă, măscăriciul ce pe far Stă cocoţat, să vadă viitorul,
 5 Cum buzna dă în Anglia şi primul
       Să-l trâmbiţeze. (Tainic.) Azi staţionează. N-a vrut să intre, că-i prea deasă ceaţa. Stă viitoru-n coadă, stă şi-aşteaptă... Mă-ntorc la far, sau stau afar’?
 io                          SHAKESPEARE
       Te du la... viitor, cu el aşteaptă.
                           (li arată uşa.)
                             GÂLMĂ
       In far feştile nu mai sunt! Cu ochiul ¡5        Le fac corăbiilor... N-o să capăt
       Un tic la ochi?... tot clipocind lumina Din sursa personală, paznic vajnic Corăbiilor cu import-export...
                       DOAMNA BRUNĂ
 20       Ne lasă două clipe, dragă Gâlmă...
                    (Gâlmă iese jiicândplecăciuni.)
                              Scena 6
                        DOAMNA BRUNĂ (Plângând)
 25 Nici n-au trecut cinci săptămâni de când Pe duce l-au găpşit, că-n fruntea oastei S-ar fi dorit, să tulbure domnia...
        In Turn ei l-au închis, cu cruntă pază,
VARUI. SHAKESPEARE
Şi azi s-a bătut toba, cum că, mâine în zori, călău] va lovi cu barda...
                  SHAKESPEARF.
                        (Mirat)
A luat proporţii chestia aceea?
                  DOAMNA BRUNÂ Proporţii! Şi-a ieşit din orice matcă. S-a dovedit urzeala-i. (Cine ştie De n-au fost măsluite, legi şi pâre!)
Şi ducele, cu toţi ai lui, dau seama!
                  SHAKESPEARE Pot face ceva pentru el?
                  DOAMNA BRUNĂ Fugind!
Ascunde-te departe, la vreo stână, Precum Ulise-,n drumu-i către casă... (Şi mai încet.) Pe listă eşti.
                  SHAKESPEARE
                        (mirat)
Eu?
                  DOAMNA BRUNĂ
Tu... cu operele tale...
De nu-ţi găsesc o vină, un amestec, Ţi-or pureca iar scrierile toate,
Şi, în lumina noilor isprăvi,
Ciudat suna-vor replici lungi, tirade, Ca a lui Brutus... Vai, câţi conjuraţi Ai bulucit în „Cezar“! A lor pumnale Primejdios sclipesc acum şi la feştile (Că de-aia nu-s în far),
Prin săli de taină, cumpănite-s vorbe,
1132
MARIN SORESCU
De vulpi, plătite, să găsească tâlcuri Şi-ndemnuri la răzmeriţi...
                   SHAKESPEARE
                             Doamne sfinte, Oare întâi ai inventat cenzura,
Popreala exprimării, inşi nemernici,
Care cu halebarde-ncrucişate Opresc cuvintele la strunga penei,
Şi abia după-aceea, milostive,
Tu l-ai creat pe scriitor şi: „Scrie!“ l-ai poruncit! „Frâu liber dă-ţi gândirii!“?
                   DOAMNA BRUNĂ
                        (speriată)
Mai încet, că s-a oprit o căruţă sub fereastră. (Tremurând.) Romeo, tuciuriul, pune scara,
Să urce pân’ la noi?! (Dumirită.) Mai sus ţinteşte! Ibovaica-i, cu sânii dârdâinzi,
Energizanţi, stă, de corset descinsă...
                   SHAKESPEARE îmi bubuie în creieri execuţii Din lumea-ntreagă - laşi, eroi, tirani,
Ucişi de un călău ce taie-ntruna,
Cu mâneci suflecate,... Şi butucul S-a-ncins de-atâta icnet, ca o ţeavă De tun — ce capete însângerate-ntruna Ar arunca în slava omenirii...
Şi pentru toate vinovat e? Ghici?
E Shakespeare! Dobitocul de la Globul Ce cară cu sacaua întâmplări,
Măgar famelic, coaste numărându-i,
Izbit în burta... El povestea lumii Pe scenă o descarcă... pentru cine?
Nu! Nu mai scriu! Mă duc la Mănăstire...
  VARUJ. SHAKESPEARE
  1133
  Ba nu! la dracu-n praznic!
  Mi se piardă şi urmă şi hârtii, sonete - totul!
                            DOAMNA BRUNĂ
  Ci repede!... da, da la dracu-n praznic,
  Acolo unde mutu-a-nţercat iapa,                               5
  Te-or dibui mai greu...
                               (Intră Titirez.)
                                 Scena 7
                                 TITIREZ
                        (face o tumbă)                         10
  Ce învârteală!
  Şi roata de s-o învârti pe-aceleaşi Obezi-, o fi de bine... Dacă nu, de rău -De rău... Măria-ta, nu ţi se-nvârte capul?
                        SHAKESPEARE                            zî
  Ba da - îngrozitor...
                        TITIREZ Şi de la dreapta la stânga?
  Sau altmintrelea... că-n piaţă
  Azi capetele şi aşa şi-aşa                                   20
  Rostogolitu-s-au, într-o derută A lor, ce-a derutat grozav şi gloata...
                            DOAMNA BRUNĂ
  Cum? Chiar s-a întâmplat? Doar mâine...
                        TITIREZ                                25
  Şi mâine e o zi, dar azi a fost.
  Mâine va fi ce-o fi... Ce-a fost însă a fost azi Cam pe la nouă, când Tamisa-i nouă.
  (Face tumbe, îi sare in cârcă lui Shakespeare ca o maimuţă, apoi fuge.)
1134
MARIN SORESCU
                       Scena 8
                   DOAMNA BRUNĂ Spre siguranţă, cu o u mai grabnic.
Ursitei crude i-au supus...
                   SHAKESPEARE Sărmanul duce! N-o să-mi intre-n piese,
Şi sângele-i mi-o umezi doar ochii Aceştia. — Spaţiu n-am pentru contemporani, Ciudat! Un Yorik oarecare-1 plângi cu lacrimi De crocodil... Te zguduie Hecuba!
De două mii de ani ce se jeleşte,
Şi lângă tine se petrece-o dramă Cumplită... Nervii tăi întinşi sunt rudă Cu cei tocaţi, şi inima-ţi e jgheab Durerii ce se scurge-n bolborosi...
Dar astea-a fapte, nu literatură -De ele trebuie să fug, iubita Mă-ndeamnă... Unde? Pentru ce?
De vorbe iar să-agăţ a lui Ahile Mânie pentru-a noua mie oară?
                   DOAMNA BRUNĂ Mai iute... Paşi s-aud... Oştenii dau buzna...
                   (Intră Vrăjitoarea.)
                       Scena 9
                   VRĂJITOAREA
1 ,-om face nevăzut... cât e de mare...
Altfel, vedea-va însuşi el, ce mic Este cel mare -
I,-om duce în pădurea din Ardeni Să cânte — dar din fluier, — drâmbă şi trişcă
VÁRU1. SHAKESPEARE
Să nu-şi atingă buzele de vorbe.
Dă-i fiertura asta...
                   SHAKESPEARE Eu, din şipuri,
Să sorb uitarea, adormindu-mi mintea? Bea, caţă, tu întâi — paharnic muzei,
Să văd în ochii tăi cum scrie pana!
                   (O obligă să bea.)
                   VRĂJITOAREA îţi sorb talentul, Shakespeare!
                   SHAKESPEARE Zi „Noroc“ clar! Dă-1 de duşcă.
Secătuit mă simt, cum stoarce-n râu Spălătoreasă rufele frecate Pe pietre albe. Nu există har,
Ci numai muncă - nu ştiu ce plăvan A zis-o. De-i aşa şi eu, ca boul,
O  să mă-nham, descoperindu-mi bruma De bâiguială, cât de cât legată...
                   DOAMNA BRUNĂ
                   (arătând spre Vrăjitoare)
îi e rău...
                   VRĂJITOAREA
Eu mor, frumoaso!
Talentul lui e-o băutură Atât de tare, -ncât orice otravă,
Pe lângă el, pare o moare slabă,
Ce-i bună Ia digestie. Cu bine Rămâi! Mă înveleşte vălul negru...
Tu, Shakespeare, blestemat să fii a scrie Cu coada scorpionului, prin veacuri.
                   (Intră Sorescu.)
1136
MARIN SORESCU
                             Scena 10
                            SORESCU
       Ce se-ntâmplă?
                         DOAMNA BRUNĂ 5 A vrut să-l otrăvească şi-n urzeala-i Ea singură s-a prins.
                            SORESCU
                         S-o luăm de-aici.
       Aşteaptă măscăricii înţeleaptă
 10    Vorbire. (CătreShakespeare:) Căci e ziua lor
       Tor anul şi se cuvine să-i cinstim cu vorbe.
       (împreună cu Shakespeare târăsc Vrăjitoarea şi-o ascund după perdea.) SHAKESPEARE Aici, cât mai departe, să nu-nţepe 15    Hamlet, cu sabia, cum îi e felul.
               SORESCU (trăgând căit mai departe trupul Vrăjitoarei)
       Aşa-i. Când intră, inspectează-ntâi Perdeaua, găurind-o ca pe-un şvaiţer.
 20    Dar n-a murit?...
                          SHAKESPEARE
                                  Vedea-vom. E o iasmă Şi şapte vieţi ce are, ca pisica,
       Pe toate şapte...
 25                             VRĂJITOAREA
                              (gemând)
                                  îmi e rău...
                          SHAKESPEARE
                               Auzi?
 yj                                 SORESCU
       Dau primul ajutor?...
VĂRUI. SHAKESPEARE
1137
                          SHAKESPEARE
                          (Probând fiertura.)
    Cu propriu-i gât, s-o aibă-n pază iadul.
    Să ne-ocupăm de măscărici.
                           (Intră Gâlmă.)
                             Scena 11
                          SHAKESPEARE
                              Cu toţii
    Să vină-aici buluc şi să m-asculte.
                              GÂI.MĂ
                               (jovial)
    An un mic text şi vi-1 spun repede acuma, până a intra nefericiţii de clovni şi măscărici, căci nu vreau să le dau prilejul să râdă. Băgăm la foaie şi ne hlizim numai noi. Cine râde mai mult, trăieşte mai mult. Zice că... acolo... nu ştiu unde... era unul de răspundea la toate întrebările, bunăoară, cât de grele. I.impede, nu ca Pitia. întrebai şi primeai răspunsul pe loc. Şi se prezintă unul. „îmi răspundeţi şi mie la o întrebare?“ „Sigur că da.“ „Dar e cam grea întrebarea.“ „Oricât de grea“. „Spu-neţi-mi dacă poteca e dulce.“ Stă ăla pe gânduri, se frământă, se frământă... „Trebuie să recunosc că întrebarea dumitale e cam ciudată... Dar de ce mă întrebi, dacă aia e dulce?“ „Sunt reprezentantul unei comunităţi de diabetici“... Ha, ha, ha.
                            SORESGU
     Uită-te la el cum râde, ţinându-se cu mâinile de burtă.
                          SHAKESPEARE
    Râzi de propria-ţi prostie...
                             TITIREZ
    Am una şi mai bună...
    Sc prezintă la Dumnezeu trei schelete...
1138
MARIN SORESCU
                      SHAKESPEARE
    Te rog să taci...
                            TITIREZ
                 (mormăie ceva foarte repede, apoi chir)
    Şi ultimul zice: „Eu sunt din Danemarca, dar, Doamne,J cred că e o confuzie... Eu încă n-am murit...“ Ha, ha, ha...
    (Intră vreo şapte pitici-măscărici. Se strâmbă, fie giumbuşlucuri.)
                            Scena 12
                      MĂSCĂRICIUL 1
                      Sodom de vise-avui, ca sfredeluşul M-au ciocănit azi-noapte. „Scoală, că purceaua E moartă în coteţ“, mi-a spus o mreană.
                      MĂSCĂRICIUL 5 Şi soarta vacii îngropând, lehuza S-a ridicat şi-a început a-şi linge viţelul...
                      MĂSCĂRICIUL 7 Răsfulgul sec însă-o lovise, biata Văcuţă...
                      MĂSCĂRICIUL 4 Ca floarea de silur în două ape Scăldându-i-se ochii...
                      MĂSCĂRICIUL 2
    Şi purceaua... alături moartă...
                      SHAKESPEARE
                             Linişte, pleşcani!
    Voi jefuiţi şi timp şi înţelesuri!
    Vorbeaţi pe şleau pe vremuri, cât de cât,
    Măcar să-i spuneţi vremii cât e ceasul,
    Voi limbi de orologiu, ruginite!
VĂRUJ. SHAKESPEARE
  1139
De nu e zurbă, de-i belşug în ţară,
Sau mari ocări colindă prin ogrăzi,
Putea, din gura voastră, afla riga.
Curtenii toţi, cu gurile cusute,
Priveau la stârpiturile-nţelepte.                            5
Şi făcând zâmbre, chicoteau în taină...
Şi-acum?
                 SORESCU Să nu-i jignim, jigniţi au fost de soartă.
                    SHAKESPEARE                             io
Aţi taloşit ca proasta-n bâlci, crezând Că adevărul spus de voi contează.
De-o şchioapă boiul, hazu-i tot pitic Şi cocoşat...
Şi fără dicţie, rostind măscări                             15
Dispare orice farmec... Adevărul Trebuie spus de oameni nalţi şi zdraveni,
Cu şira dreaptă, creierul pumnal...
                    SORESCU
Ideea-i bună, o băgăm în „Hamlet“.                          20
                    SHAKESPEARE Eu vă concediez, la a mea vârstă Nu mai am timp s-aleg, din linguşeli,
Fărâma de-adevăr ce strecuraţi,
Pe la urechi de nobili, la ospeţe.                          25
                    MĂSCĂRICIUL 7
Vorba din gură ne-ai luat...
                            Tu însuţi...
Vezi cât de greu s-alege-nţelepciunea...
Noi vorbe dulci nu mai avem de unde                         30
Să scoatem...
     MĂSCĂRICIUL 2 Hi-hi, hi! Este reprezentantul unei companii de diabetici.
1140
MARIN SORESC U
                      SHAKESPEARE
    Taci!
                      MĂSCĂRICIUL 5 Cu tifla dai un an, dar nu o sută!
    1 ,a pensie vrem să ieşim cu toţii,
    Tain de nu ne dai şi tot e bine,
    Căci noi mâncăm puţin, râzând din burtă.
                      MĂSCĂRICIUL 3 Am repetat aceleaşi nesărate Vechi glume - şi nici una nou-nouţă Nu ni-i permis să spunem. Ca pitici,
    Ne vom retrage-n linişte, la ţară,
    De-acolo, în pădure — şi-o căsuţă Om face, din chirpici şi foi de mică.
    Juca-vom otuzbirul aşteptând...
                      SHAKESPEARE Duceţi-vă şi s-auzim de bine.
                      (Măscăricii ies.)
                      TABLOUL II
     (O piaţă în centrul Londrei. Mulţimea s-a adunat să vadă execuţia răsculaţilor. Bat tobele, călăreţii stăvilesc valurile de oameni care se scurg de pe uliţi.)
                              Scena 1
                      SHAKESPEARE
                  (intră ţinând în mână dârlogtd calului)
    Hei, băiete, nu vrei să câştigi un ban?
  VÁRUI, SHAKESPEARE
  1141
                         COPII.UI. ŢINE-CAI,
                                  (aparte)
   Azi am noroc. N-am mâncat nimic de ieri.
   (Tare:) Ba da, Sir. Dar nu ţin să-mi încerc norocul aici. Locul nu e băftos.                                                  5
                             SHAKESPEARE
                              (îi arată un ban)
   Tocmai de-aia nu ţi-1 dau acum, ci când mă-ntorc... Altfel, dai cu el în sus... şi aici, oricum ai da, tot capul cade... Brr!
   Ai dreptate, locul ăsta aduce ghinion. Ţine-mi un ceas calul... 10 Şi ca să-ţi omori foamea, înfulecă jimbla mea de rezervă. O ţineam aici în desagă.
   (¡-o a/luce.)
                         ŢINE-CAL (apucă dtîrlogul)                         15
   Bine, Sir. E nărăvaş?
                         SHAKESPEARE
   E nărăvaş, dar are blând nărav:
   Trage la teatru. Drame vrea, comedii.
   Cu botu-n traistă, ronţăie ovăzul,                              20
   Urechile-i ciulite, însă prind
   Orice cuvânt: (Jucând.) „Iubito, dă-mi năframa!“
   „Ah, m-a ucis!“ „Dar ce-am făcut, iertare!“
   „Du talismanu-acesta“... „O, i-asemeni
   Cu-al meu... Suntem, deci, fraţi...“                            25
   „Eram, te las cu bine...“
                               ŢINE-CAL
   Ce piesă e asta, Sir? Vreau să ştiu... aşa, pentru cultură generală.
                         SHAKESPEARE                                30
   Frânturi din ce aude calul...
   $i el, cu botu-n traistă, meditează
1142
MARIN SORESCU
Că lumea e un drum şi nu o scenă.
Un drum ce fuge, fuge, printre vorbe...
Dii, murgule, să prindem coada piesei!
Ah, mă grăbesc... Te găsesc aici, să nu fugi cu calul, E fermecat... dă cu copita.
                                   ŢINE-CAL
Aţi auzit?
Băiatul care i-a ţinut odată calul Lui Sir Thomas, când acesta s-a dus La teatru,
L-a întrebat: - Ce piesă vedem astăzi, Sir?
-  „luliu Cezar“, i-a răspuns.
Tu ţine-mi aici calul, preţ de patru ceasuri Păzeşte-mi-1, să nu mi-1 fure Şi-ţi voi da trei şilingi.
Când s-a întors Sir Thomas,
Până să-ncalece el,
Băiatul Ţine-Cal i-a povestit
O  piesă despre luliu Cezar
Mult mai bună decât cea pe care o văzuse el.
-  Am compus-o acum, cât ţineam calul, Sir.
-  Bravo, mă ţâcă, grozav ce-ai mai ticluit-o!
Na trei şillingi.
-  Mulţumesc, Sir, nu mai costă nimic ţinerea calului, întrucât mi-aţi dat subiectul.
                                SHAKESPEARE
                                      (râde)
Măi, dar isteţ mai eşti...
Semeni cu...
                                   ŢINE-CAL
Cică băiatul acela de-atunci, a ajuns om mare.
Scrie piese, care se joacă la Londra. îl cheamă... William Shakespeare... Aţi auzit de el?
VARUL SHAKESPEARE
1143
                                      SHAKESPEARE N-am auzit, că Londra este mare...
                                                           ŢINE-CAI.
    Dar ce spectacol e azi, Sir, de ţine aşa de puţin, numai un ceas? Cum se cheamă... Nu c-aş vrea să compun şi eu ceva, dar 5 aşa... pentru cultura mea generală.
                        SHAKESPEARE N-are titlu... Dacă-ar fi să-i găsim unul, hai să-i zicem „Execuţii la bardă pentru patrie şi orchestră“.
                        TINE-CAI.                             10
    Comedie, Sir?
                                                      SHAKESPEARE
    Pantomimă...
    Dar, uite, pierd timpul şi nu mai prind loc în faţă...
    Adică, prea în faţă-n faţă nu-i bine să fii... Tii!       15
    Câtă lume s-a strâns! N-o să mai găsesc loc nici pe la mijloc... N-oi vedea decât capete pe umeri, nu şi pe cele rostogo-lindu-se...
                                                           TINE-CAI.
    Am auzit că i-a venit şi rândul ducelui de Essex...       20
                                                      SHAKESPEARE
                                  (nervos)
                                    Te găsesc aici... Mă duc, întârzii!
                                  (lese.)
                        TINE-CAI.                             25
    Cum seamănă cu-actorul ăla... Ah, cum îi zice?
    Care joacă la „Globul“...
                                  (Iese.)
                      (Intră Birmingham si Nottingham.)
1144
MARIN SORESCU
                           Scena 2
                       NOTTINGHAM Echipa-ţi, Birmingham, ţi-o laşi şi-n piaţă Plăceri estetice la execuţii cauţi?
5                         BIRMINGHAM
      Echipa? Ha! O trupă amărâtă De ambulanţi ce-mi terfeleau blazonul.
      Numai belele, le ieşeau pe gură Nu replici, panglici proaste. (Trist.) N-avem teatru! W „Duceţi-vă, le-am spus, jucaţi la hanuri Şi complotaţi în curte, pe butoaie.“
      Tu, Nottingham?
                          Asişti la scene de-astea?
                        NOTTINGHAM /5 l,a fel şi corbul meu lasă din ghiare
      A Thaliei statuie, cu ponoase.
                       BIRMINGHAM
      Toţi ducii, descotorosiţi de teatru,
      Ii vezi acum, pe mâini cu toţi se spală.
20                        NOTTINGHAM
                    Nu-s piese noi şi nu avem nici public!
      Doar poliţai mascaţi în gură cască Vezi la spectacole şi orice vorbă Le sună ca o puşculiţă-n care 25    îşi strâng economiile lor, mândre,
      Medaliile şi un spor de leafă.
                       BIRMINGHAM In Anglia e clar că, două veacuri,
                    Un dramaturg de soi n-o să se nască!
VARUI. SHAKESPEARE
1145
                   NOTTINGHAM Dar piaţa, iată, plină e de viaţă,
   Era să zic, de n-ar fi viaţa moarte.
                   BIRMINGHAM Tot victime... şi de-alde noi esteţii!        5
                   NOTTINGHAM
                      (râzând)
   Căşti gura, însă nu te sui pe scenă.
                   BIRMINGHAM De spui: „Mi-e sete“, ai jignit coroana.     10
   Bat tobele, mulţimea se îndeasă.
   Călări oşteni proptesc din greu, cu lancea,
   Talazurile lumii curioase...
                   NOTTINGHAM Ameninţă să se reverse-n piaţă...            ¡5
                   BIRMINGHAM
   Butucul l-ai văzut?
                   NOTTINGHAM Cam câte cercuri Are-un butuc burtos ce-atâtor vieţi          20
   Li-i tocător, şi leagăn şi pădure?
                   BIRMINGHAM
   O, multe!
   Cică atunci când biata victimă îşi pune capul, numără rapid - aşteptând lovitura trebuie să facă ceva, nu? - dar foarte 25 rapid numără cercurile butucului. Şi dacă îi ies cu soţ, înseamnă că n-a avut noroc...
                   NOTTINGHAM
   Şi se resemnează?
                   BIRMINGHAM                       30
   Dacă mai apucă... Ah, scurtă mai e şi viaţa omului!
1146
MARIN SORESCU
                                                       NOTTINGHAM
       A ducelui de Essex va fi într-adevăr scurta...
       Pe cât i-a fost semeţia de mare. (Tobe, gălăgie.)
       Iată-i, sunt aduşi în căruţe. Stau în picioare cu fruntea sus... 5     Abyssus abyssum invocat!
         BIRMINGHAM Aş! N-o să mai urmeze nimic. Va fi o lungă pace...
                          NOTTINGHAM Ubi solitudinemfiiciunt, pacem appellant... Avea dreptate Tacit. ¡0    Dar nu-1 văd printre nenorociţi pe duce...
       I,-o fi iertat regina?
                                           BIRMINGHAM Cică-ar aştepta de la el un semn...
       Un inel, pe care i l-a dăruit...
 15    Dacă-1 primeşte, înseamnă   că flăcăul se căieşte de fapta-i
 necugetată. Atunci, ea ar putea interveni...
                                           NOTTINGHAM Prea mândru ducele să cerşească
                                 îndurare...
 20    Sentinţa s-a dat de mult...
                          BIRMINGHAM Da, dar regina tot tărăgănează executarea...
       Intr-adevăr, ducele nu se află printre cei purtaţi cu mâinile legate cu lanţuri, câte doi...
 25    Hai mai în faţă...
                                 (ies.)
     (Intră Corăbierul şi Porcius, venind din direcţia spre care s-au îndreptat cei doi. . .)
VĂRUI. SHAKESPEARE
1147
                                 Scena 3
                                                            PORCIUS
                          (căutând din ochi pe cineva)
    Era pe-aici.
                        CORĂBIERUL                             5
    în ce mă priveşte... uită-te la picioarele mele... Nu-s crăcănate ca ale cavalerilor... Valurile pe care le încalec eu, nu strâmbă şi nu scălămbăie ţurloaiele, domnule. De-aia călătoria pe apă e mult mai sănătoasă decât cea pe uscat. De-aici şi Iisus Cristos, când voia s-o ia pe scurtătură, mergea pe valuri... ¡o
                                PORCIUS
    Nu păreţi de prin părţile locului...                ,
                                       CORĂBIERUL De prin udul locului n-aş putea fi.
    (Mândru:)                                                 15
    Sunt corăbier american...
                                PORCIUS
                          (preocupat de gândurile lui)
    Adineauri stăteau aici de vorbă un tip, cu pelerină şi-un puşti.. .A, spuneaţi că sunteţi corăbier american? Ce mai e pe 20 lumea cealaltă?
                                                       CORĂBIERUL
    Igrasie, domnule.
                                PORCIUS
    Nu înţeleg nimic. Vorbiţi engleză, domnule corăbier?      25
                        CORĂBIERUL Americana, domnule!
    Călăul mi-a plăcut. Ager la mână. Da-n ochii victimelor câtă jale!
                            (lese.)                           30
                                                       (Intră Ţine-Cal.)
1148
MARIN SORESCU
                                Scena 4
                               PORCIUS
       Hei, flăcăul! Măi, puţache... ia fă-te-ncoa!
       Vorbeai adineauri cu unul cu pelerină. Cam chel,
  5 fruntea ca o pagină de titlu, de statură potrivită...
                              ŢINE-CAI,
       Eu? Nici vorbă. Sunt mut. Surdo-mut.
                               PORCIUS
       Hai nu-ţi bate joc... Unde s-a dus?
  io                            ŢINE-CAI.
       A, corăbierul acela... A luat-o pe-aici.
                               PORCIUS
       Nu ăsta... Omul cu pelerină... (Mieros:) E prietenul ducelui de Essex... Şi dacă regina nu l-a graţiat, el nu putea decât să... 15 Dacă-mi spui, îţi dau doi penny...
                              ŢINE-CAI,
       Vorbiţi engleza, domnule? Nu-nţeleg nimic.
                              (Porcius iese.)
                    (Intră Nottingham şi Birrningham.)
  20                              Scena 5
                            BIRMINGHAM
                                (savant)
       Când asişti la o execuţie, ori victima trebuie să fie un nume -care să ţină afişul —, ori călăul să fie celebru. Există o regulă şi-n 25 execuţiile astea publice. Nu atragi poporul, aşa, cu Gâlmâ, care-1 taie pe Sulică. Vax albina! Nu ţi se taie capul bine, suferi toată viata.
VĂRUL SHAKESPEARE
1149
                    NOTTINGHAM E, câteva amănunte colo, ce mai contează! (Văzându-l pe Ţine-Cai.) Mai încet, că ne aud copiii.
                    ŢINE-CAI,
   Sunt surdo-mut, domnilor.
                                 BIRMINGHAM Sulică îl taie pe Puţache! Vax...
                    NOTTINGHAM ... albina!... Aşa e.
                    BIRMINGHAM Venisem de dragul lui Essex, al lui Southampton... Oricum, nişte nume...
                    NOTTINGHAM
                              (râde)
   Şi când colo - ei ne fac figura. Nu se prezintă!
                            Deşi erau traşi în afiş! Ce neruşinare!
                    BIRMINGHAM Or fi fost bolnavi. (Râde.)
                    NOTTINGHAM Şi-n locul lor — un oarecare CufFe, un oarecare Lee...
   Un oarecare Shakespeare...
                                                   ŢINE-CAI.
                                                    (tresărind)
   Cuum?
                                 BIRMINGHAM L-au omorât şi pe el? Parcă nu...
1150
MARIN SORESCU
                       NOTTINGHAM Dracu ştie... De enervare că lipsesc capetele de afiş, am fost atent mai mult la călău. Pentru că surpriza a fost de data aceasi dragă Birmingham, călăul.
  5                       BIRMINGHAM
      Asta da.
      Pe cinstea mea, acest flăcău merită o odă.
      Nici n-a împlinit 20 de ani şi ce călău destoinic!
                       NOTTINGHAM 10      îţi creşte inima când vezi astfel de oameni de ispravă.
         BIRMINGHAM Adevăraţi stâlpi ai societăţii, aceştia care spânzură.
          NOTTINGHAM El a primit ordin să-l execute pe Shakespeare...
  15                         BIRMINGHAM
      Nu... Precis nu. A fost scos din afacere.
                       NOTTINGHAM Atunci pe ăsta... Cuffe. Bun! Putea, executând ordinul, să dea rasol c-o execuţie de mântuială. Ei, bine, nu!
  20 A arătat că se achită de această treabă, oarecum gingaşă, cu
  toată convingerea.
         BIRMINGHAM Ba a depus atâta zel, că pieptul multora a tresăltat.
                       NOTTINGHAM 25                          (avântat)
      Executori zeloşi, vă-nchin o odă! Dar, hai să-ţi spun, că zici că de acolo unde-ai stat, nu s-a văzut bine... Buun! L-a îmbrâncit pe voinic spre butuc. A ridicat barda... Şi-n loc să dea... se pune flăcăul şi-ţi toarnă o cuvântare, dovedindu-se w atât de iscusit la limbă, pe cât de meşteră i-a fost apoi şi mâna.
VARUI. SHAKESPEARE
1151
„Priviţi această fiară“ - a spus... Stai, chiar mi-am notat... (Scoate o hârtie.) Să trec aceasta în jurnalul meu... „E sănătos tun“, a zis. Azi-dimineaţă, udul i-a fost bun. Şi doctorul, când
i s-a uitat sub noadă, a constatat că trânji n-are. Scârnăvia iarăşi i-a fost normală... Pulsu-i bate zdravăn - puţin grăbit, din cauza 5 acestei împrejurări. Deci tânăr, plin de viaţă, pleznind de sănătate, nu alta. Gras, rumen în obraji, - azi puţin cam palid, din cauza împrejurărilor. Cu toate acestea — a continuat călăul, adresându-se mulţimii —, el va muri şi încă degrabă... (sublinierea lui). Dovadă, că nu doar de boli trebuie să ne ferim. Viaţa e 10 complexă.
                    BIRMINGHAM Da, „viaţa e complexă“... parcă am auzit şi eu asta... dar bătea vântul şi-i ducea vorbele în partea cealaltă.
                    NOTTINGHAM                          15
   Spre mine... Aşaaa... Să vedem ce-a mai zis, că mi-am notat. .. Ştii, pentru jurnal. (Citeşte:) „Şi, culmea, moartea n-o să-i fie cea pe care-o aşteaptă, cea de care e sigur! Căci, cum spunea un antic, „nu se ştie în ce clipă poate lovi destinul şi să nu fericiţi pe            nimeni, înainte de a muri!“.         20
                    BIRMINGHAM A citat din memorie, desigur.
                    NOTTINGHAM
   Da. Şi-a continuat: „Iar ochii, am uitat să spun, îi sunt albaştri“. Şi deodată i-a smuls vălul. Şi pe cuvântul meu, erau 25 albaştri... că vorba aia, m-am uitat în ochii lui... Da! Albaştri erau... Şi el se uita la mine... la noi toţi... cu ochi albaştri...
                    BIRMINGHAM Şi la călău, desigur...
                    NOTTINGHAM                          30
    Da, şi la el.
U52
MARIN SORESCU
                        BIRMINGHAM Şi la ce i-au folosit, că erau albaştri?
                        NOTTINGHAM                         '
                                                             i
      Stai să vezi... Dar ce spuneam? Aşa... Călăul nu minţise.. ^ 5 Căci ai văzut? Nu cu barda s-a achitat de greaua-i misiune.... De formă doar o arătase... Căci, fulgerător, el un cuţit a scos, şi cât ai zice peşte pieptul i-a despicat şi inima mare roşie, zvâc-j nind, a arătat-o mulţimii... Cum fluturi o batistă unor oameni; dragi... Şi victima, care nu se aşteptase la asta, şi-a văzut cu acei, W ochi albaştri ai lui inima cum bate. Roşie. Artist! Artist din, creştet până-n călcâie! Avem nevoie de călăi destoinici, stâlpi ai societăţii ei... Victima, zău, m-a decepţionat... Surprinsă de noua întorsătură - se aştepta să i se taie capul! timp de două minute a vociferat contra călăilor. „I,a spânzurătoare cu toţi 15 călăii“!, spunea... Ce vrei, om fără inimă...
                   (Se aud huiduielile mulţimii.)
                        BIRMINGHAM Gloata face nazuri, auzi?
                        NOTTINGHAM 20 E, gloata tot gloată! Urlă puţin şi-i trece.
                             (Ies.)
                        (Intră Shakespeare.)
                          Scena 6
                       SHAKESPEARE 25 Parcă pe aici lăsai în grijă calul. (Strigă:) Băiete, Ţine-Cal!
                       ŢINE-CAI.
      Aici sunt, Sir.
VÂRUI, SHAKESPEARE
  1153
                                 SHAKESPEARE A fost cuminte bidiviul, spune?
                                                          Ţ1NE-CAI.
                                   Ovăzul l-a mâncat, dar fornăind,
Jucând pe loc, de parcă musca ţeţe                           5
L-ar fi-nţepat... Nu i-a priit, zău, zvonul Ce se-nteţeşte...
(Se aud huiduieli: „Prea mulţi călăi!" „Huideo!“ „ Ce bestii!“)
Calul ar vrea departe de măceluri
Ovăzul să-şi dumice-n tihnă, Sir.                            ¡0
Aşa de palid sunteţi! Nu vi-i bine?
                                                    SHAKESPEARE
                 (rezemându-se de un stâlp)
Cu calul meu sunt solidar, băiete...
Dar mi-a trecut... Poftim! (fi dă nişte tnonede.)            I)
                                                          ŢINE-CAI.
Prea mult!
                                                    SHAKESPEARE
Primeşte-i.
                     ŢINE-CAL                               20
Nu    v-a plăcut această piesă, poate?
Era să uit... (în şoaptă:) V-a căutat un nene.
                                  Vă urmăreşte. Grijă-aveţi, e plină Azi Londra de borfaşi şi cuţitari.
E bine     c-aveţi spada-n teacă, Sir.                      25
Eu parcă v-aş cunoaşte... Sunteţi oare?...
                                                    SHAKESPEARE
                                                    (îl mângâie pe cap)
Biete Ţine-Cal, sâ nu scrii teatru.
                          (Iese.)                             30
                 ACTUL III
                           TABLOUL I
       Cabinetul lui Shakespeare: o cabină nenorocită de la Globul, recuzită, statui de împăraţi romani, costume din diverse epoci, măşti, coturni, — totul 5 în mare dezordine. Shakespeare stă pe-un scăunel, la o masă joasă, pe care se află hârtie, pene, cerneală. Sorescu se plimbă prin încăpere.
                           Scena 1
                           SORESCU
       I Aicrăm pe text?
 10                           SHAKESPEARE
                           (gata să scrie)
       De bună seamă.
       (Citindce-a scris deja)'. „Hamlet de-al doilea“, îmi place titlul.
 «                                SORESCU
                           (modest)
       Pe uliţi mă plimbam, priveam tarabe,
       Dar mintea îmi lucra, precum doar globul Se-nvârte-ntruna, fără să simţim.
  20 Deodată, mă opresc. „Evrika, vere!“, îl dibuisem şi-am fugit să-ţi spun.
                           SHAKESPEARE îţi mulţumesc. în tinereţe însumi Cloceam idei, ca un nagâţ cu coajă
            VÂRUI, SHAKESPEARE
De ou în cap, eram pe uliţi zilnic,
Dar m-am crispat cu anii, îmi lipsesc Ba comparaţii, epitete, nume,
Ba acel sos, care încheagă totul,
Cum marea, când îngheaţă, strânge-n sloiuri Idei de vălurire, stânci, sirene.
                    SORESCU
Ne luăm cu vorba.
                    SHAKESPEARE
Da... In câte acte?
                    SORESCU în câte-ncape-o scenă. Cât mai multe!
                    SHAKESPEARE Dar fără dezlânarea din întâia Mea versiune, ce din minţi mă scoate.
                    SORESCU
Nu, lucruri bune sunt şi-acolo, replici O să păstrăm aşa, cam o duzină...
Urzeala însă...
                    SHAKESPEARE
              (izbindu-şi cu palma fruntea lată) Bine zici, urzeala!
M-a dat de gol şi în impas mă-mpinse.
                    SORESCU Păstrăm scheletul, dar mai punem două Sau trei în jurul lui, proptele bine înfipte în realitatea piesei.
                    SHAKESPEARE Nici cimitir să nu fie! ’mi repugnă!
1156
MARIN SORESCU
                              SORESCU Fantoma o păstrăm. Dar, mai întâi,
        S-apară Hamlet, regele, ca umeraş Al ambrei, înţelegi? în carne, oase -5      Şi să domnească trei sau patru ani.
        Cu Hamlet să discute, mititelul.
        Ce nu-i chiar mic, căci face studii bune.
        Şi semne de ţicneală, Hamlet, tatăl,
        Să dea şi el... în trei sau patru scene.
 10     în felul-acesta, publicul, încetul
        Cu încetul, ca oţetul Pe limbă va simţi acidul piesei.
                              SHAKESPEARE Stai, acum şi singur ¡5     Parcă-as putea să-nsăilez
        Tot actul întâi.
        (Jucând:) „Cine-i acolo?“ „Stai“! „Fantoma?“
                                              Aş!
        Sunt regele, neghiobilor! Visaţi 20     în timpul gărzii? Iată, pe terasă,
        Cu fratele Claudius şi fiu-mi leşit-am iar, în piept să tragem largul Acestei mări, acum în toiul nopţii...
        Şi voi jucaţi ţintar?! Uitaţi norvegii 25     Cum se-narmează... Fortimbras,        înhaţâ-i!“
                              SORESCU Nu, Fortimbras, îl ţinem de surpriză.
        E regele Norvegiei... Un nume
        Banal... Horaţio ori Păsăruică, punem...
 30     Aşa încât, în actul doi, când umbra
        Apare... cei rămaşi în sală___Spun acum în proză, să nu-
 pierd ideea — cei care au trecut cu bine şocul primului act,
VĂRUL SHAKESPEARE
1157
 fi familiarizaţi, atât cu înfăţişarea personajelor, cât şi cu ţicneala regelui, viclenia fratelui său (trebuie găsită o scenă din care va reieşi că acest Claudius e o vulpe şireată).
                         SHAKESPEARE
    Am găsit-o...
                           SORESCU
    Un moment să nu-mi pierd şirul...
       Ce spuneam? Ah, mi-a zburat! Domnule, milord...
    Stai puţin, frate... Aşa... Asta voiam să...
    Deci am fost întrerupt... Mi s-a frânt inspiraţia exact în două, ca un iceberg care se loveşte de pol... pac! jumătate se dă la fund...
                         SHAKESPEARE (vinovat)
    Eu te-am molipsit Cu gângăveala mea sâcâitoare...
                           SORESCU
    Am găsit! în actul patru, Hamlet fiul... a, îi băgăm în gură mult mai multă filozofie. Să se dea-n scrânciobul minţii din belşug: atât ca filozof nebun — ori ca simulant de nebun, şi de filozof, da, da, cât şi ca filozof în toate minţile. îl tragem aşa fulger prin eleaţi, să-i aibă la degetul mic pe Xenofanes, Parmenide, Zenon şi Melisos... Deci, în final - să se căsătorească - nebun de dragoste — cu Ofelia...
                         SHAKESPEARE
                              (duios)
    Prea mult a suferit sărmana fată!
                        SORESCU Şi pruncul lor, pe nume iarăşi Hamlet,
    Să îşi răzbune mama-n altă piesă,
158
MARIN SORESCU
Căci mama, fericită doar o clipă Va fi şi groaznic parcele vrăjmaşe,
Cu mâna moaşă-si, curma-va firul...
                    SHAKESPEARE
                        (mirat)
Avea o moaşă?
                    SORESCU Moaşă-naşă, creatură cruntă,
O Clitemnestră, sadică Gorgonă,
Privind spre tronul ei cu ochi de viperi.
                    SHAKESPEARE Mutăm accentul pe buric?
                    SORESCU
                    Desigur,
Se mută-mpăraţii... mutăm accentul Şi noi, ca pc-un ţăruş, spre-o nouă zare. Hamlet va fi de paie - o unealtă,
A sorţii... spune râncede-adevăruri,
Dar nimeni nu-1 ascultă... Şi, în furii,
Să se repeadă-n sala-n care teatru Jucau actorii - şi ei altă piesă,
Vedem cum le legăm - şi-actori şi public De-a-valma, cu-a sa spadă, să îi taie.
                    SHAKESPEARE
O tragedie, totuşi...
                    SORESCU Foarte mare!
Să plângă zei, şi scena, numai sânge,
Să ceară răzbunarea-n altă piesă...
Aşa făceau şi grecii, ştii prea bine...
VARUI. SHAKESPEARE
Destinul laţ prindea Helada toată,
Că numai capre rămâneau pe coaste,
De n-apărea Aristofan să râdă
Şi să dizolve-n hohot marea dramă...
                     SHAKESPEARE
                          (vesel)
Mi-e totul limpede. Rescriu şi gata!
Mai mare nu-i plăcere ca rescrisul,
Când mâini prieteneşti se-ntind spre tine Şi ochi, ce, din afară, văd metehne,
Ţi le arată limpede... Pe vremuri Un cuvinţel de îmi clintea sufleurul,
Aveam coşmare nopţi întregi... Ce vremuri Stupide pentr-o fire receptivă,
Cum e artistul! Un burete, care Aşteaptă să-l îmbibi, să-l storci şi iarăşi,
Prin porii toţi, să-i vâri sugestii, sfaturi,
Să-i spui anume: „Scrie asta şi-asta!“
Şi geniu-ţi prinde aripi... Deci, la lucru!
                     SORESCU
De iese bine, trecem şi la „Cezar“,
Şi dregem actul trei... (sfat:) Să nu-1 omoare.
                     SHAKESPEARE
Dar Plutarh ne învaţă...
                     SORESCU
Nu contează!
                     SHAKESPEARE
Dreptate ai, e-o piesă mediocră.
„Romeo şi Julieta“, iar, simpluţă-i...
Mă tot gândesc, acum când mă clarific. (Persiflând:) „Doi tineri au călduri, părinţii însă Stau rece-zid - împreunării sacre.“
1160
MARIN SORESCU
                      SORESCU Ideea e banală, pc-ndclcte Refacem tot... Dar nu spun... Iată, mişcă Perdeaua, măscăricii ne ascultă,
Şi, de le dăm ideea, scriu ei piesa...
                      SHAKESPEARE Se fură foarte mult în teatru astăzi! Vorbeşte-ncet!
                      SORESCU
                      (tainic)
Să-ţi spun o taina-a vorbei cumpănite Care să placă secolelor toate.
(11 ia deoparte si discută în şoaptă.)
            (Zgomote, glasuri. Intră măscăricii.)
                      Scena 2
                  MĂSCĂRICIUL 1 Pădurea din Ardeni e-n flăcări!
                  MĂSCĂRICIUL 2
De la
O replică ce s-a întins ca focul...
                  MĂSCĂRICIUL 3 Apoi meteoritul de ieri noapte,
Cu semn ceresc, moţ pus-a catastrofei.
                  MĂSCĂRICIUL 4 Eşti autorul replicei, se zice...
                      SHAKESPEARE Şi al meteoritului, vezi bine. (Râde.)
VARUI. SHAKESPEARE
1161
                    MĂSCĂRICIUL 2 N-ai scris tu „Prometeu“?
                    MĂSCĂRICIUL 4
   L-a spus pe scenă.
                    MĂSCĂRICIUL 5                          5
   Nu râde, că în juru-ţi săpături
   Adânci se fac... Din groapă-n ştreang te saltă.
                    MĂSCĂRICIUL 1
                          (revoltat)
   De ce ne-ai ars pădurea?                               10
   Ce ne facem?
                    MĂSCĂRICIUL 3 Şi cu pietroaie arunci din cer, să-i cadă In cap acestei ţări?
                          TOŢI                            15
   Huo! Huo! Afară!
   Din teatru!...
                    MĂSCĂRICIUL 2
   jos literatura
   Pe care-o scrie Shakespeare!                           20
                    MĂSCĂRICIUL 3
   El pitic, nu noi!
                    MĂSCĂRICIUL 1 (încet către măscăriciul 4)
   Atins-am toate punctele lui Downtown, cred că ne putem 25 retrage.
                    MĂSCĂRICIUL 4
                          (încet)
   Mai huiduieşte-1 tu, eşti bas pitic.
1162
MARIN SORESCU
                        MĂSCĂRICIUL 1 (tare, cu dicţie)
    Huideo! Huideo! Huideo! (către ceilalţi:) Să mergem!
                        MĂSCĂRICIUL 3 Este un merit să-l înjuri pe Shakespeare!
                             (let.)
                             TOŢI
    Ne-aşteaptă Downtown. Hai, flăcăi!
                             SORESCU Zău, piuitul mi-au luat!
                        SHAKESPEARE
    Ce scenic!
    Dar caracterul bufonilor! (Gest de lehamite.)
                        (Intră Doamna brună.)
                             Scena 3
                        DOAMNA BRUNĂ (transfigurată)
    Will! Să fugim! (Gâfâind.) Vrăjitoarea s-a trezit. A scris piesă şi vrea să ţi-o citească.
                        SHAKESPEARE
                             (uimit)
    Să-şi vâre piesa-n piesa mea? Ce-s teacă?
    Placenta maică-sii, s-o nasc în chinuri?
    Dar mai degrabă-un drăcuşor codiţa în rai prin borta cheii şi-o strecoară...
                        SORESCU
    E teatru-n teatru... o formulă...
VĂRUI. SHAKESPEARE.
1163
                     SHAKESPEARE Lasă! Hai! Mai iute...
                     SORESCU
   Te laşi de teatru tu, s-apucă alţii.
                     SHAKESPEARE                          5
   Ci unde să ne-ascundem?
                     DOAMNA BRUNA
   Asta a fost vestea bună pentru dramaturgia engleză. (Desjăcând braţele.)
   Dar mai am şi-o veste rea! Atâta ţi-e dosarul!        10
   Te-au chemat să mai adaugi foi cu declaraţii...
   Zic să fugim...
                     SHAKESPEARE
   Atunci rămân.
                     (intră un sol.)                     ]5
                                  Scena 4
                                  SOLUI.
    Vin de la dezbateri. Cazul lui Shakespeare a fost clasat... Care e Shakespeare? Care dintre dumneavoastră?
                       SHAKESPEARE                             20
    Eu...
                                   SOEUE
    Pentru moment — clasat. (Tainic:) Dar mulţi duşmani ai, frate!
    Pe câmpul de luptă - am trecut pe-acolo - nu e
    Atâta forfotă cât e-n dosaru-ţi...                         25
                       SHAKESPEARE
                                   (spăsit)
    Cred c-am greşit... Doresc să scriu mai bine Din toată inima.
1164
MARIN SORESCU
                               SOLUL
    Mă duc, le spun!
    (Iese.)
                           SHAKESPEARE
    De-i pace,
    Mi-oi piguli eu însumi scriitura Şi, lestul aruncând, rămână pură,
    Cuvinte multe-oi scoate, ce-ntre timp,
    Jignind limba engleză, se borşirâ.
    Dă, să mai rup o piesă...
   (Rupe bucăţele un text. Sorescu şi Doamna brună încearcă zadarnic să-l oprească.)
                           TABLOUL 11
    Danemarca, noaptea, pe terasa castelului de la Elsinore.
                              Scena 1 HAMLET
    De somn sunt chiaun. ’Ntârzie fantoma.
                              SORESCU
                               (căscând)
    Dar eu alături ţi-s. Şi-s numai spirit,
    Că aş putea punând cearşaf pe vorbe,
    Să sperii încă-o sută de palate,
    Tiradele-mi umblând ca magaoaia,
    Inveşmântate-n alb, albind ca varul,
    Pe-ascultători cu crime pe conştiinţă.
                              HAMLET
                               (căscând)
    Mă tot gândeam, proptit în halebardă:
    Din noi trei unul, zău, nu are-o doagă.
          Unul sau doi... Ori tu, ori eu, ori Shakespeare...
VÂRU1. SHAKESPEARE
1165
                       SORESCU
Vai, Hamlet, ce departe-ţi merge mintea Cu sorcova!... Noi suntem zdraveni I ,a terteguţă.
                       HAMLET                                  5
Dacă treji noi suntem
Şi doagele nu ne-au plesnit, ia spune-mi:
Cum stăm de vorbă noi şi ne-nţelegem,
Trăind în lumi şi vremuri diferite,
Fiind ba plăsmuiri, ba inşi în piele, oase?                   io
                       SORESCU Şi-n plus mai aşteptând şi o fantomă!
Mi-ai speriat şi somnul cu-ntrebarea-ţi.
                       HAMLET (patetic)                              Z5
Nebun e Shakespeare?
                       SORESCU
Fugi de-aici!
El doage pentru-o Anglie întreagă
Ar face - şi ar prinde-n cercuri mintea                       20
Ţigniţilor doar cât ai zice peşte.
                       HAMLET
Atunci ori eu, ori tu?
                       SORESCU (aparte)                               25
E zăltat.
(Tare:) Nici unul, dragă - amice. Din balamale Poate-i sărită vremea... Da, mileniul Că, uite, ne-ntâlnirăm trei din anii
O mie o sută - aproximativ,                                   30
Tu, Hamlet.
O mie şase sute - Shakespeare şi două mii eu, cu puţin noroc
1166
MARIN SORESCU
                             HAMLET
   Da, un mileniu...
                             SORESCU
   Bizareriile provin din faptul că, trăind în vremi diferite, ne înţelegem ca nişte contemporani... Formăm, cum s-ar zice, aceeaşi tagmă... Cred că - au mai fost cazuri în istoria omenirii - marile spirite şi marile plăsmuiri se întâlnesc, pe câte o punte de corabie ori pe vreo terasă, ca aceasta, în virtutea unei legi a firii încă nedescoperită...
   Există nişte cute ale timpului, am citit asta într-o carte, care fac să se atingă spirite, trăind la mari distanţe de timp...
                             HAMLET
   Au asta nu-i ţicneală?
                             SORESCU
   Nu-i nici ştiinţă,
   Dar ceva este!
                             HAMI-ET
   Intru la idei,
   Ca o fregată care-a luat apă,
   Şi scufundând u-se, îi fug gazganii,
   Dar prea târziu...
                          SORESCU Aşa cum Polul Nord atrage gheţuri Aceleaşi vorbe-atrag aceleaşi gânduri,
   Materia-nfloreşte aceleaşi stări,
    Cristale ale minţii, şi probleme Comune ca-ntr-o peşteră ne-adună,
   Cu toţii umbre...
                         HAMLET ’N târzie fantoma.
VARUI. SHAKESPEARE
1167
                         SORESCU
    Taci! Paşi se-aud. Dă-mi mâna.
                         HAMI.ET
    Dârdâi de spaimă! Eu chiar, tăbăcitul
    De-albeaţa de vedenii de fantome...                       5
                         (Intră Fantoma.)
                         Scena 2
                         SORESCU
    Iat-o!
                         HAMI.ET                             io
                         (gâtuit de emoţie)
    Tată...
                         FANTOMA
    Şaptesprezece lovituri de pumnal prin trupul lui Cezar, ca şaptesprezece fântâni arteziene în inima Romei, şi prin toate 15 sângele lui ţâşni... Poporul, mii de torţe ar fi putut aprinde, de la o singură picătură, spre a vedea ucigaşii fugind...
                         HAMLET
    Nu-i glasul tatei...
                         SORESCU                             20
                         (speriat)
    E însuşi Cezar!
                         FANTOMA
    Refâ dar scena, Shakespeare! Dă-i lui Cezar răgaz să spună, nu doar „Et tu, Brute?“, că-n puterea creaţiei răpus a fost; şi cele 25 din urmă cuvinte să-i fie mult mai multe... De ce să ţină Brutus un discurs mai lung decât al lui Cezar? A luptat el cu galii?
1168
MARIN SORESCU
                             HAMI.ET Ca varga tremur! Nu-nţeleg.
                             SORESCU
                         Ti-explic
 5 Pe îndelete... (Tare:) Ne confunzi, slăvite.
       Dar fii binevenit, lui Shakespeare însumi I-am spus că scena — aceea, cruntă,
       Pe treptele Senatului, în grabă A fituit-o. Vom reface omorul.
 10                         FANTOMA
       De-atâtea secole nu-nchide ochii Cezar, tot pregătind tăios discurs Contra acelor conjuraţi bicisnici...
       Răzbună-mă, o, Shakespeare!
 15                         SORESCU
       l-oi transmite.
                         (Fantoma iese. întuneric.)
                         TABLOUL III
         O tavernă intr-o suburbie a Londrei. Nu departe, Tamisaface o 20 şi în acel loc se depozitează gunoaiele. Mişună derbedeii, cuţitarii...
                             Scena 1
                         DOWNTOWN
                         (singur la o masă)
       Nu departe
 25 Tamisa face-o buclă, de cochetă. (Râde.)
       Dospesc pe-acel maidan duhori şi câinii Se-mpiedică de cuţitaşi, ce-n taină îşi „uită“-aici poverile: vreun noatin,
VĂRU1. SHAKESPEARE
1169
    înjunghiat, căci le-a călcat pe umbră,
    Vreun plăvan bălan, cu o găoază
    Cât pumnu-11 cap - căci n-a vrut să dea dijmă...
    E bine-aici! Mă simt în larg. Duhoarea
    O  sug ca pe o ţâţă a Didonei...                              5
    De-ating maidanul, ca Anteu, prind aripi.
                                    BI.UR
                (intră c-o servietă slinoasă, doldora, seaşază la masă, lângă Downtoum. Arătând spre servietă)
    Jupâne,-i am în taşcă pe toţi.                               io
                              DOWNTOWN (jrecându-şi palmele)
    întocmim pâra.
                                    BI.UR
                            (în şoaptă)                          15
    Ieri seară-au fost văzuţi strânşi ciotcă, jucând „Oala spartă“, „Capacul oalei“, „Oala-mbăierată“, sau cam aşa ceva...
                               DOWNTOWN
                              (Jrecându-şi mâinile)
    Grozav. Zi-i, zi-i! Cam cum e?                               20
                            BI.UR
                      Nevinovat. Un joc de fetişcane,
    Ce coarda sar...
                               DOWNTOWN
                            (râzând)                             25
    Ca să ajungă coarde!
    Dar cum să-i înfundăm?
                            BI.UR
                „Capacul situaţiei“ numindu-1 I,ăsăm să se-nţeleagă unde bate...                           30
                 (Intră Porcius, un vlăjgan bubos cu jiindid mare.)
1170
MARIN SORESCU
                              PORC1US Stăpâne, gata-i ştirea? căci m-aşteaptă.
       Noi mardeiaşi tocmit-am...
                              DOWNTOWN
 5                            Este caldă!
       Nenorociţii, joacă... na, c-am uitat! Cleanca-fleanca! (Către Blur:)
       Chiar ei, Ben Jonson, Shakespeare?
                                BLUR
 10                           Aş,  de unde!
       Aceştia piese scriu şi stau prin case.
                              DOWNTOWN
                                (enervat)
       îmi sare ţandăra! Cu fofârlica ¡5    Mâduci...
                                BLUR Jupâne, ce ne opreşte Să-i denunţăm că se dedau la... asta...
       „Capacul situaţiei“... Să-i cheme,
 20    Şi să-i întrebe, până ghicesc jocul,
       Sau altul inventează, pe-ndelete,
       Că au imaginaţie flăcăii...
       Deşi-i tăiată, tot odat’ cu cheful,
       Să-i ţină acolo, pân’ le lăstăreşte.
 25                                DOWNTOWN
                                (potolit)
       Mai vii de-acasă...
       (Scrie un bileţel.)
                 (In timp ce scrie, Blur discută cu Porcius.)
VARUI. SHAKESPEARE
IUI
                          BI.UR
Bubosule, pe unde-ţi mai plimbi fundul în două luntri? Tamisa le încape?
                          PORCIUS
Vreau să-i dau în gât pe următorii...
(Arată o fiţuică.)
                          BI.UR
                 (Scărpinându-se în creştet)
Cam lungă-i lista...
Ce, stârpim o breaslă De condeieri!?
                          PORCIUS
                 Bă, nene, noi rămânem!
Tu — erudit, poet — eu, Barosanul (arată către Downtoum) Al artei bulibaşă, uns cu geniu.
Mai sunt şi... (li arată altă fiţuică.)
                          BI.UR
                          (sceptic)
Nu au nume!
Ne ia la ochi oraşul...
                     DOWNTOWN
             (reciteşte, mişcând din buze ce~a scris)
         E prea mult sos!
Lucrăm pripit, de-a-nboul chiar şi sub Capacitatea noastră de ocară.
                          BI.UR
Ciolane vrei?
                     DOWNTOWN Hai, scoate-le din taşcă!
1172
MARIN SORESCU
                        BI.UR
                        (îngrijorat)
A lui Marlowe misterioasă moarte Duhneşte-n târg...
                    DOWNTOWN
             Ce vrei? Pântecăraia!
Nu toţi au zile...
                        BI.UR
             I ,-a durut stomacul,
A vomitat...
                    DOWNTOWN Şi-atât i-a fost! O luase Prea ţanţoş pe de-a-ntregul... Ptiu, ce geniu! Ziceau nerozii... Şi îl deochiară... (Râde.)
Ce scapă de la ciumă, în mormânt De vii, noi îmbrâncim... Căci ciuma-i oarbă, Dar noi avem doi ochi şi ştim pe cine Aripa molimei să cadă, rece...
                        PORCIUS Noi pentru insulă lucrăm, se ştie Toţi care scriu mai bine, ticăloşi sunt. (Râde.)
                        BI.UR
Jupâne,-acum bănuţul dă-mi. Să-mi cumpăr, De pe-al Tamisei chei, vechi terfeloage...
             (Downtown îi numără câteva monede.) Numai atât?
                    DOWNTOWN A înţărcat bălaia! Munceşti puţin, nu-ţi dau după nevoi,
Ci cât mă lasă biata-mi nevoinţă...
VÂRUI, SHAKESPEARE
1173
                         BLUR
Turbez.
                       DOWNTOWN Degeaba! Nu pupi nici un penny în plus, pân’ nu îmi pui în palmă drama...                    5
Dralvma... că-i greacă tragedia...
                         BLUR
                         (rugător)
Mai dă-mi un sfanţ nemţesc,
Un pol şi-o grivnă...                                        ¡0
                       PORC1US
                       (sarcastic)
Milogu-i tot milog,
De-ar fi şi tobă de carte...
                       DOWNTOWN                                 15
                       Nu, ci bagâ-n glavă Valoarea lirei noastre c-o să crească Şi cere muncă-ntâi, apoi salariul!
Să mergem, Porcius - viţel, nu scroafă
Cum numele te-arată —                                        20
Te alint, zău!
Capcane inspectăm, bârfim,
Mai tura-vura...
Şi pârile să le-asvârlim prin urbe,
Precum semănătorul rău neghina...                            25
                       (Cei doi ies.)
                         Scena 2
                         BLUR
                         (singur)
Pereche hâdă! Şi-a găsit şi sacul                            30
Un petec pe măsură!
1174
MARIN SORESCU
 Mă înhăitez cu gugumani, şofile Din manta slavei, flendurele, zdrenţe!
 (Scârbit:) Cu Downtown, zis Periferie,
 Şi-acest guiţător, râmând în drojdii!
 (Rimând în drojdii e perfect valabil)
 Prost! Trag ponoase de la neamuri proaste,
 Care mă vor hamalul peticit Al deşănţatei glorii măsluite.
 Jupâne,-ai încurcat-o cu mine! Ţine seama. Condotier al penei sunt, bicisnic.
 Plăteşti, te fac şi geniu.
 Te porţi scârţar? Ca bolovani de gâtu-ţi Potop leg de cuvinte bramburite Şi în Tamisa neagră curgătoare Te duci la fund ca mreana.
 (Numără banii din nou.)
 Secătură! Ca la orbeţi! Dar lasă, ţi-o voi coace!
                    (Intră măscăriciul 1.)
                              Scena 3
                    MĂSCĂRICIUL 1 Sir Downtown nu-i aici?
                                BLUR
               Ci lasă-1!
        (ii dă o monedă.) Ţi-a zis „scopit“. Hai să-l lucrăm.
                         MĂSCĂRICIUL 1 (furios)
 Scopit eu? Eu?
                                BLUR
               la minte, de asemeni...
 Aşa ţi-a zis. Ai huiduit în dodii,
 Nu răspicat...
VARUL SHAKESPEARE
                         MĂSCĂRICIUL 1
Să-I râs-picăm!
                              BLUR
Ascultă...
                     (ll ia de braţ şi ies şuşotind.)
                         TABLOUL IV
Cabina lui Shakespeare de la teatru.
                         Scena 1 SHAKESPEARE
                         (rupând manuscrise)
Şi asta... Şi asta... piese numai bune De rupt... De coapte ce-s, ideile artistic, Iată, s-aştern pe jos, troian, ca neaua.
                        (Intră Sorescu.) SORESCU Faci curăţenie-n sertare, Will?
                   SHAKESPEARE îmi rup cămăşile închipuirii Şi desfăşindu-mă de-a gândului băşici Ca miezul cepei ies din foi, în lacrimi. (Arătândfoile rupte:)
Mă strâng ca o peninsulă, când dorm.
                                  SORESCU Fă-le uitate în sertare, frate.
Le vei citi — şi-n alte stări de spirit,
Poate găseşti pasaje ce te-ncântă.
Da, bune, rele, lasă-le să zacă!
Nepoţii le vor vinde-apoi, cu foaia.
1176
MARIN SORESCU
                      SHAKESPEARE Nu pot livra posterităţii slabe Imagini... Chiar şi-n peşteră bizonii Sunt desenaţi cu mână mai dibace Decât a mele plăzmuiri ceţoase.
                                     Nivelul exigenţelor crescut-a
Şi deie Domnul critici mulţi în preajmă,
Zdrahoni ce dorm buştean şi odihnită
Li-i mintea, ca la proşti. Deci ştiu prea bine
                                    Creaţiei chichiţa... atât doară
Că ei nu scriu... dar ochiul li-i format
Pe capodopere şi absolutul
                                  Ştiu să pătrundă-n fiecare clipă.
                                  SORESCU Eşti blând cu-ai tăi chibiţi...
                         SHAKESPEARE Curate genii,
Doar că nu scriu! Şi drept au să-mi arunce Colea-n obraz paragina-mi din creieri.
                                                        SORESCU
                                                            (jitrios)
Inghită-i talpa iadului, dă-mi voie
        (Scoate o listă:) Pe-aceştia... Lista o lăsăm deschisă.
                      SHAKESPEARE Ca muzica li-i numele-n urechea-mi.
                      SORESCU Ei te-au vârât în criză... şi acuma Te fac nebun, şi râd, şi îşi dau coate...
                         SHAKESPEARE (rupând)
„Richard al treilea“! Hm!
Ce prostie.
Pălăvrăgeală fără rost.
VÂRUI. SHAKESPEARE
                    SORESCU
N-aş zice.
                    SHAKESPEARE
              (se aşază, asudat, pe un scaun)
Sunt piese de-nceput. Morman de replici. Mai bine nu puteam să scriu. Gândeşte: Tradiţia ni-i slabă. în copaci,
Acum cincizeci de ani, ne era limba Dramatică. La basme scoţând limba.
                    SORESCU
                    (Patetic)
Teatrul renaşterii engleze drag ni-i.
                    SHAKESPEARE
O, pentru uzul şcoalelor e-acesta!
Abia acum, când am mai prins rutină Şi-am obosit banalitatea, poate Ţâşni ceva de soi...
Acum poate-ncropesc vreo pesicioară...
                    SORESCU
Ai dat atâtea...
                    SHAKESPEARE Nu privim în urmă. Euridice-a noastră e în faţă...
Nici cantitatea, ştii, nu onorează. Distrugem tot, păstrăm o piesulică,
Pe care-o tot lucrăm şi bibilind-o Ani douăzeci, îţi legi de ea un nume.
Joci doar pe-o carte, eşti cu mult mai mare, Decât de-ai scrie-o sută foarte bune.
                    SORESCU
Dacă-i şi proastă, e cu-atât mai bună (Râde.)
                   SHAKESPEARE
1177
5
   10
   15
   20
   25
Aşa-i.
1178
MARIN SORESCU
                       SORESCU
                       (enervat)
încurajăm deci lenea îngâmfată, Prostia impotentă, bobul sterp? Părerea ta n-o-mpărtăşesc!
                   SHAKESPEARE
                       Mă iartă...
Sunt ameţit... că-i rupere de oase,
Să rupi ce-ai scris o viaţă... Călătoreşti, îmi pare. Ia, le-aruncă Pe orice mare vrei! Să nu se-atingă O literă de alta... Curgă versu-mi Pc'Oceanul planetar, visând povestea.
                       SORESCU Cu Heraclit pe valuri, totul curge. Dar plângi?
                   SHAKESPEARE
                         Nu-i curgere şi plânsul? Mă duc. Odată m-a buşit tristeţea...
                       (lese.)
                   TABLOUL V
Londra. Locuinţa lui Shakespeare.
                       Scena 1
                       SORESCU (în şoaptă)
E mână blestemată-aici. Spionii Lui Sir Cecil tot mişună. Tocmit-au Fecioare-vrăjitoare: psihologic Război să-ţi poarte, dând din cap că r
VÁRUI. SHAKESPEARE
O replică de doftă-n cele drame,
Şi vânturându-şi ţâţe, să aţâţe Toată puştimea - başca mardeiaşii, Care prin crâşme instruiesc prostimea, Sâ-ţi huiduie creaţia...
                                           SHAKESPEARE
Mişeii!
                        SORESCU Cu Francis Bacon ai avut vreo râcă?
                                           SHAKESPEARE
II ştiu de filozof, lingând la curte Tacâmuri de argint, cu cumpătare. Dar nu l-aş crede-n stare...
                                                SORESCU
Cunoşti slova-i?
                   SHAKESPEARE De când e cancelar, lipit de garduri E zapisu-i...
                                                SORESCU
               (îi întinde un sid de hârtie) Dar nu atât de-acustic, să ne-audă Urechile din ziduri...
                                           SHAKESPEARE
                                             Incerca-voi...
(Citind:)
„El mişună de intrigi şi viespar De crime clocotind în al lui suflet,
Ce, inocent, le-aşează, hm... coroană Pe fruntea regilor... Mânjit pe cuget Cu viaţa multor vieţi nevinovate, Tineri îndrăgostiţi, sărind în săbii...
1180
MARIN SORESCU
Pe-Ofelia o-neacă... siluită,
Laviniei îi taie mâini şi limbă...
                    SHAKESPEARE (ridicând ochii)
Sunt eu acela?
                      SORESCU
                   Nu, e tata mare!
Citeşte, mârşăvia-i ce-i în stare!
                   SHAKESPEARE
                        (citind)
„Pe-Ofelia o-neacâ, fără popă,
S-o-ngroape regele. Falstaff grăsanul E ca o scroafă ce-şi mâncă purceii.
Deci bate-n graşi — şi-a ţării bunăstare, Dărăpănând-o...“ (Dă sa Lise hârtia.) Nu mai pot!
            Mă-nghimpă Ca mii de ace, glasul amorţindu-mi Şi amuţindu-mi...
                      SORESCU
Zi-i...
                    SHAKESPEARE Mai pe sărite...
Că din sărite-mi scoate minţi şi-mi sare Din teacă spada...
        (Citind:) „Pana-i? O insultă!
Răzbici pentru puşcoci, cu ură, versul,
Făcut să sune blând urechii noastre,
El 1-a-ndesat pe ţevi de tun, năpraznic Şi verbului pe buze foc el dându-i,
Precum la bâlci în gură gaz smintiţii Iau şi-i dau foc să-aplaude nerozii...“
(Ridicând ochii:) Sunt eu acesta?
VĂRUI. SHAKESPEARE
1181
                   SORESCU
                   (îi arată un pasaj)
Te descrie-ntocmai...
                   SHAKESPEARE
                      (citind)                          5
„Un pirpiriu, nici nu îl bagă-n seamă In piaţă precupeţii, îşi ascunde Sub stângăcia-i, ponoseala hainei,
Ambiţii cum de mult n-avu un rege...
El mişună de intrigi şi viespar                        io
De crime-mpărăteşti...“ (Cu alt ton:) Se repetă...
(Citind:)
„împroşcă Roma, pângări Atena...“
(Sărind.)
„Fereastră oarbă-n bezna omenirii../5 (Ridicând ochii.)
Ce vrea cu toate-acestea?
                   SORESCU
Numai capul.
                   SHAKESPEARE                         20
Nu-mi place stilul. Pompier e-acesta?
Pe el ce-1 doare, ce-ar vrea el să stingă?,
Stingându-mă?
                   SORESCU
Să-ţi amuţească pana,                                  25
Ca, de pe capitoliu sfânt, o gâscă,
Tăiată şi servită la ospăţu-i...
                   SHAKESPEARE
                      (citind)
„Se poartă rău cu solii, bădăran, în scenă îmbrânceşte regi bicisnici, Ce vorbe de ocară au pe buze.
  30
1182
MARIN SORESCU
Curvăsăraia mişună-n palate.
Incestul, paricidul sunt o floare,
Intr-o livadă gângavă de crime...“
                     SORESCU (i mităriAu-l)
Sunt eu acela? Hai, întreabă-acum?
Cu-aşa raport şi şaptezeci de Shakespeare Către butuc buluc merg şi adio...
                     SHAKESPEARE
Raport ai zis, raport?
                     SORESCU Doar nu-i tiradă,
S-o spună un actor şi-apoi s-o uite.
Este raportul lui, prin care-ţi cere Tăierea capului.
                     SHAKESPEARE Cumplite vremuri...
                     SORESCU Si ai fi azi o bună amintire,
Ba chiar slăvit, aşa cu gura moale,
Şi mai discret... „Grozavul Will“, s-ar zice, „Păcat că s-a vârât în treaba aia...
Avea talent... dreptatea însă una-i.
Şi lucruri de-astea, le cunoşti mai bine.
                     SHAKESPEARE
Şi cum scăpai?
                     SORESCU Să-ţi spună - acest spârnel. El, spiriduşul alb al lunii pline.
             (Intră Ariei, îmbrăcat in fantomă.)
VÁRUÍ. SHAKESPEARE
1183
                              Scena 2
                              ARIEI,
 Sunt Ariei...
                    SHAKESPEARE Aşa? Mai spune o dată Că numele îmi place...
                              ARIEI.
 Ariei.
 (Povesteşte intr-un suflet:)
 Văzând că este lată, o furtună Am inventat, spărgându-le fereastra,
 Hârtiile de pe birou zburat-au...
 Pân’ să-ntocmeascâ altele... mânia S-a domolit... muriră doar făptaşii...
 Cum bine ştii... Mă duc, căci joc Fantoma In „Hamlet“, c-au murit actori de ciumă Şi criză mare e de personal...
                               (Iese.)
                    TABLOUL VI
 Londra, locuinţa lui Shakespeare.
                        Scena 1 SORESCU
 (se plimbă cu mâinile la spate, Shakespeare stă la o măsuţă de scris)
 Pe-un caieţel cuvinte ne-nţelese Cu grijă scoatem. Le deprindem sensul.
                          SHAKESPEARE
 Vocabularul mi-i sărac, ştiu bine!
1184
MARIN SORESCU
                          SORESCU Prin antici scormonim, găpşim citate Cu tâlc adânc - Seneca, ah, Ovidiu, Fântâni de-nţelepciune sunt - le punem 5    Apoi pe toate-n gura unui Hamlet,
       A craniului gălbui...
                          SHAKESPEARE
                          (ridică mirat fruntea)
       Şi el vorbeşte? io                             SORESCU
       Mai ales el! Căci e banal, groparii Să mai pălăvrăgească şi pe scenă,
       Când ei în cimitire spun destule,
       Cu miez şi fără miez... Pe când un craniu, 15   Pe scenă doar îşi poate-aduce păsul...
       Şi şocul va fi mare...
                          SHAKESPEARE Brr! Ideea
       Grozavă mi se pare... (Timid:) Ce să spună? 20                             SORESCU
       Aşa... despre amor... viaţă... moarte...
                          SHAKESPEARE Nu, despre moarte, nu...
                          SORESCU 25                      Aşa-i, tabuul
       Acesta grav să-l urmărească veşnic,
       E un blestem... Să caşte gura-a spune,
       Dar să n-apuce... căci secretul morţii Şi craniile trebuie să-l ţină...
 30 încolo, să tot turuie, ce-i trece
VÂRU1. SHAKESPEARE
Prin hârcă... Tot în maxime s-o ţină. Hamlet să-şi ia notiţe, firoscosul.
                    SHAKESPEARE
                       (râzând)
Pe mândrul prinţ să-l văd băgând în glavă
Ce-i spune-o tertecuţă veche, seacă... (îngrijorat:) Dar cum vorbeşte?
                    SORESCU
Craniul?
                    SHAKESPEARE
Aparatul fonic?
                       SORESCU
Pe scenă sunt modalităţi multiple...
                    SHAKESPEARE
Vocea sufleorului... De nerăbdare Ard să-i creez un rol şi încă straşnic! Atâtea profanări de cimitire,
Morminte răscolite, moaşte sfinte, Furate noaptea şi batjocorite De cei mişei, să aibă-acum o voce, Printr-un reprezentant al lor să-şi strige Afară din mormânt blestemul...
                       SORESCU
                    T otuşi
Să nu ne-flăcărăm... Să se descurce!
Să spună şi-una şi-alta...
                    SHAKESPEARE
Gras e rolul...
Dar cine-1 joacă? Ce actor acceptă?
1186
MARIN SORESCU
(Pauză.) Să zicem că sunt craniul... la ascultă... Adică, nu... Mă trece o năduşală Ca gheaţa rece... Joacă-1 tu...
                    SORESCU N-am chef acum... Dar stai, vreodată Ai fost într-un ospiciu? Cu smintiţii Stătuşi de vorbă?
                    SHAKESPEARE
                    Doar cu cei ce-s slobozi. Amici ne sunt, sau şambelani, sau sfetnici...
Să zicem că-s nebun şi tu eşti doctor...
Să vii în turn, să ne consulţi, căci suntem Vreo şapte-acolo-n cămăruţa aia...
Şi-nchidem uşa... şi eşti prins acolo...
Dar scena s-o jucăm... Eu sunt Nebunii.
(Mai potrivit e rolul deaît Craniul.)
                    SORESCU
Şi eu sunt Doctorul...
                    SHAKESPEARE
Chiar aşa...
                    SORESCU
începem...
                    SHAKESPEARE
                    (Începe să ţipe)
Hei, doctore!... Degrabă vii, căci, iată,
Mi-am pus piciorul după gât şi nu pot Să-l mai dau jos, mă strânge ca o gheară De vultur... Au! Doctore...
                                                       SORESCU Aici sunt, gata, ce e?
Scoli balamucul în picioare, prună?!
VARUL SHAKESPEARE
Nebunii dorm acum la miez de noapte,
Cu minţile sub cap, ca biete perne,
Ce-atât de mult le-au frământat în mână,
Că penele ca plumbu-atârnă grele...
Şi-abia au aţipit şi tu spargi ziduri Cu vocea ta, hodorogeşti tăria!
                       SHAKESPEARE
Picioru-mi ia de după gât! Mă strânge De gât piciorul meu, mai rău ca ştreangul.
                     SORESCU
De câte ori ţi-am spus să nu faci Yoga?
      Poftim! (fi desface piciorul.) Eşti liber, acum umblă.
                     SHAKESPEARE
       (se repede Li Sorescu, ii prinde şi-l imobilizează) Aha, te-am prins! Deschide, bă, fereastra!
(întrebător.)
îl joc eu şi pe Nebunul al doilea?
                         SORESCU ■
Desigur! Şi pe al treilea şi pe ceilalţi.
Ţi-am spus
Că sunt vreo şapte-opt în celulă...
                     SHAKESPEARE Fereastra am deschis-o! Dar sunt gratii... Deschid şi gratiile? Ah, ca ceara, în mâna noastră zdravănă, se-ndoaie:
Tu ţine bine xgripţuroiul acela! „îl ţin! Aşa! Aşa! Aşaa! Aşa! Mai na şi-o labă!“
Dă-i! dă-i! Căci el
Ne pune lipitori, şi ne ia sânge,
Aripi de lilieci ne dă drept hrană...
Veniţi să-l azvârlim... Ţineţi-1 bine...
1188
MARIN SORESCU
                       SORESCU Prieteni, staţi! Nu vă pripiţi ca proasta La măritiş. Să m-aruncaţi din turn vreţi?
                       SHAKESPEARE întocmai, vraci scârbavnic! Şi asta chiar acuma.
                       SORESCU
    Dar unde vă e mintea, nu pricepeţi?
    Dacă mă azvârliţi de-aici, de la înălţimea asta, eu morii
                       SHAKESPEARE Păi, asta vrem. Să crăpi, tu şi toţi doctorii Din lume... Inclusiv anestezistul Pitpalac.
                       SORESCU
    Foarte bine... Dar nu ştiţi că, atunci când moare, omul se găteşte? Pune pe el ce are mai bun? Cum să m-aruncaţi, aşa, cu hainele astea? Mă duc, să-mi pun ţoalele de moarte şi vin şi mă omorâţi. Dar, zău, o să vă căiţi... Doctor ca mine...
                       SHAKESPEARE N-o să ne căim! Du-te de te schimbă, lasă-ţi hainele astea jegoase şi vino să dăm cu tine de-aici din turn! Dar repede, un’ doi, până nu cresc gratiile la loc... (Ia alt ton:) Ce zici?
                       SORESCU
    Foarte bine! La improvizaţie faci progrese pe zi ce trece.
                       SHAKESPEARE Cred că rolul nebunului doi, ăla care zice „Dă-i! dă-i! Căci el ne pune lipitori şi ne ia sânge“ putea fi jucat şi mai expresiv... Aici nu prea am fost în formă...
                       SORESCU
    Nu-i poţi interpreta cu aceeaşi intensitate pe toţi nebunii... Insă, în general, cum ziceam... merge... Facem progrese...
VARUI. SHAKESPEARE
1189
                          SHAKESPEARE
    După câte îmi dau seama, cuvintele trebuie să aibă un anumit tâlc, să fie expresive, pline de naturaleţe.
                            SORESCU
    Gata, astăzi. Data viitoare va fi şi mai bine. Compunere pentru acasă: „Nevestele vesele din Windsor“.
                          SHAKESPEARE
                              (speriat)
    Nu, singur nu îndrăznesc... Schiţez aşa o mică piesă în cinci acte... Şi-o definitivăm tot împreună.
                               (lese.)
                          ACTUL IV TABLOUL 1
      Danemarca. Vrăjitoarea fi Camelia pe câmp.
                           Scena 1
5                               GÂI.MĂ
       Hei, Vrăjitoareo, cine e copila,
       Ce, ca pe-un brâu, o târâi după tine?
                           VRĂJITOAREA Priveşte-o bine. (Râzând:) Ghici, ciupercă ce e? io                               GÂLMĂ
       Ciupercă, ea? Zău, c-aş mânca o viaţă Compot de hribi de-ar fi ca ea -O bucăţică de-asta - de ciupercă Prăjită!... Se murează? c-aş mai ţine-o 15     In saramură, pentru ceea viaţă.
                           VRĂJITOAREA
       Tu, Gâlmă, măscărici, îţi vezi de cale!
       Copila la măscări nu face faţă.
                           GÂLMĂ
20              Să deie dosul, dacă...
VÁRUl. SHAKESPEARE
                                                           VRĂJITOAREA
                                  (scuipă)
Ptiu, te ucigă,
                                        Fumul pârţuicii... Te aude fata...
         (Se apropie Camelia, arătând o buruiană.) CAMELIA De-i Poala Maicii Domnului aceasta,
                                         Cu ea freca-vom stupii, la roire...
                                        VRĂJITOAREA Asta-i, fetică... Roiniţă-i acolo.
           (Arată intr-o parte a scenei. Camelia se duce si culege buruieni.) GÂI.MĂ
De n-aş fi fost la-ngropăciunea bietei Ofelia, aş zice... că...
                                                           VRĂJITOAREA
                          Aşa, mai vii de-acasă...
                                                                  GÂLMĂ
                                          Sfinte Prepuţe, ce asemănare!...
                    VRĂJITOAREA E sora ei mai mică.
                        GÂLMĂ Ce făptură!
                                            Mersul Ofeliei, la fel mijlocul,
Gropiţele-n obraji...
                    VRĂJITOAREA Mai mult ea râde Şi-o fire mai pornită spre lumină Firea i-a dat... E-un clopoţel...
1192
MARIN SORESCU
                               GÂLMÂ Să-mi sune Şi mie, când mă scol...
                           VRĂJITOAREA 5                         Ba ţie-n dungă
       De ţi-ar suna şi-un clopot, adormită Iţi va rămâne mintea! Ptiu, că bleagă-i!
                               GÂI.MĂ
       Venisem să te chem degrab’ la Londra.
 10 (Tainic:) Lui Shakespeare muşchii i-au căzut, nici pana Nu poate s-o mai salte... Iar e-n criză,
       Frumoasa zice să-i aduci fiertura...
       (Privind la cer:) Furtuna se-apropie! Pe valuri Voi dârdâi-n corabie. Ce-ţi pasă!
15     Tu vii pe sus, pe mătură...
       (Arătând spre fată:)
                           Ea ştie
       Că are doică-o vrăjitoare?
                           VRĂJITOAREA 20                          Bunâ-s
       Cu ea... Cu tine - zgripţuroaică,
       Ci cară-te de-aici, cu luntrea-puntea.
       Dau lecţii de menaj bietei copile Şi peste mine ai intrat, la ore,
25     Şi mi-ai răpit un sfert de ceas.
                               GÂLMÂ
       Plec.
                           VRĂJITOAREA
       Valea!
L..
VĂRUl. SHAKESPEARE
1193
                       (Gâlmă iese.)
Ce neciopliţi sunt măscăricii de astăzi!
                       Scena 2
                       CAMELIA
         (apropiindu-se cu un braţ de flori şi buruieni)         5
Să-mi spui, pe rând, cum se numesc acestea...
                       VRĂJITOAREA Frumos buchet! De-o să găsim într-însul Cătuşnică şi limba mielului, înseamnă Că te măriţi degrabă...                                         10
                       CAMELIA
                       (ruşinată)
Doică, vorbe
De-acestea să n-aud...
                       VRĂJITOAREA                              /5
                       Visezi tu unu],
L-o dibui, ea gaica, l-o aduce,
Călare pe-o vergea... (Râde:) ’N genunchi să-ţi ceară Mâna... la te uită-aici.
(Luândplantele una câte una şi aruncându-le:)                   20
Acestea-s: zârnă... spânz... şi otrăţel...
Ghizdei, inuţă... scrob şi paţachină... lată şi brânca ursului... oman., pribolnic...
Şi tătăişă... flocoşică-i asta...
Creţuşnică... hm... vindecea (pe tăietură                       25
Dacă o pui, se vindecă şi-ţi trece),
Salata malului şi limba vacii... Fato,
Dar multe-ai strâns, aşa, într-o clipită!
1194
MARIN SORESCU
                     CAMELIA
Cătuşnică găsişi?
                     VRĂJITOAREA
Vai, nu...
                     CAMELIA
Nici limba?
                     VRĂJITOAREA Nici limba mielului... Dar ce-i cu tine?
Eşti palidă.
                     CAMELIA Nimic,... O presimţire,
Ca un vânt rece, m-a izbit în faţă.
Nu cumva geamăn îmi va fi destinul Cu-al surioarei mele, ce-o tot plângem?
                     VRĂJITOAREA
Ascultă de-a mătuşă-aici: tot carul Norocul şi-1 va râsturna-n ograda-ţi.
Vei face-o nuntă mare, căci s-arată Flăcău la aşternut... sorbestrea, iată...
Şi nopticoasa asta... (Aparte:) Sunt de moarte!
                     CAMELIA Ce bine! Dar să nu vorbim, menajul întâi să-nvăţ a-1 face... Spune, doică,
Bărbaţii ce mănâncă?
                     VRĂJITOAREA
Vino-aproape.
(li şopteşte ceva la ureche.)
                     CAMELIA Ah, m-am roşit! Mănâncă şi clătite?
Cu miere?
VARUL SHAKESPEARE
                     VRĂJITOAREA Cu miere, sigur, dar clătite bine! (Râde.)
Şi lâna apei, buciumiş... acestea-s.
(Arată câteva plante.)
Dau şi paparei gust...
                             CAMELIA Ştii ce... pe Hamlet,
L-am tot văzut cu un străin...
                     VRĂJITOAREA
                     (gest de lehamite)
Ci lasă-i...
                                  CAMELIA
                                       (învingându-şi timiditatea) Cine-i străinul? Mi-a vorbit o dată...
Este de neam?
                     VRĂJITOAREA Posedă... cunoştinţe ’N domenii vaste... Nu ştiu ce domenii... Dar nu-i de nasul tău... Lipsesc o oră... Tu vezi, să fii cuminte... Sunt în preajmă.
                             (Se iscă un vârtej, iese.)
                                   Scena 3
                                  CAMELIA
Apare şi dispare în vârtejuri...
La vârsta ei, se ţine-aşa de bine!
                                        Iubitul eu mi-1 voi ghici în versuri...
(Scoate din sân o carte, se întinde în iarbă şi citeşte.)
                                     Ce singură-sî... Dar versul îmi dă aripi.
11%
MARIN SORESCU
                                    Muzica lui de-ar face să răsară Cătuşnică-n această poeniţă
    Şi limba mielului... (Râzând:) Dar proastă-s, Doamne! TABLOUL 11
                                  Londra. Locuinţa lui Shakespeare-
    Shakespeare la o măsuţă, în faţa foilor albe, Sorescu plimbându-se f încăpere.
                                                       Scena 1
                                  SORESCU Iţi trebuie-un fior, o exaltare,
    Care să-ţi ţină ochii băţ în zarea Ideii. De-un ciudat frison să tropăi,
    Precum alergătorul ce-ar sta-n loc,
    Ducându-şi sieşi vestea, mii de leghe.
                       SHAKESPEARE
                                                         (sfârşit)
                             Nu mai am suflu, înţelegi odată?
                        SORESCU O, de-ar avea cât tine-un fluviu falnic,
    Cum Dunărea-i, ajunsă la vărsare,
    Cu suflul tău s-ar arunca în mare Şi-ar curge încă, fluviu mult, o dâră Lăsând în urmă, marea-ngenunchind-o!
                             Eşti fluviul care-şi caută oceanul,
                                 Nu-ţi umili atâta harul, Will!
    Pune-1 la treabă doar, dă-i spaţii albe.
                        SHAKESPEARE Blazat mă simt. O surdă oboseală în piept m-apasă. Port pe dinăuntru
VĂRUI. SHAKESPEARE
1197
Azi platoşa... Şi-i una ce te-ndoaie Şi pieptu,-n loc să-ţi apere de praştii,
Şi de săgeţi, junghere şi bombarde,
Pe toate, lacomă, în piept, le-adună.
Mi-i inima o peşteră, în care                                5
Cer liliecii bezna nopţii... Asta-i!
Lumina, vezi, le sângeră pupila,
Când dorm cu capu-n jos. (Zâmbindanuir.)
      Şi-s prinşi de replici...
Şi moţăie şi cer să sting lumina.                           10
                                                    SORESCU
O,  taci, să nu-mi spui asta! Parcă-s eu,
In clipele de-adânc năduf pe soartă.
                      SHAKESPEARE
Atunci, să plângem amândoi. Un cor                          15
Mai economic, mic, de buzunar,
Spre uzul tragediei personale.
                                                    SORESCU
Sunt lacrima şi tu eşti fluviul, frate...
      (Plâng amândoi, frăţeşte. Intră Doamna brună.)        20
                                                      Scena 2
                  DOAMNA BRUNĂ
Dar ce se-ntâmplă?... Doamne, de-ar muri,
Deodată toate-a voastre personaje,
Răpuse ca de ciumă şi n-aţi plânge,                         25
Cu lacrimi mai amare ca acuma...
Ştiri proaste-n târg?
                                                                 SORESCU Iacă-aşa o jale
Din bun senin ne-a prins...                                 30
1198
MARIN SORESCU
                 SHAKESPEARE Nefericirea Ce-n sâmburele vieţii roade fructul Cascada-şî slobozi... Atât de singur E onm-n faţa morţii!... (Plângeşi mai tare.)
             DOAMNA BRUNA Când n-ai treabă... la să trudeşti, în han, s-aştepţi clienţii Şi vorba deşuchiată să le-o-ntorci, Invăluită-n ceară, ca guzganii,
Când buzna dau în stup... Ajunge, gata!
                     SORESCU Când intră o femeie, sus moralul!
                Cu mâna parcă-ai ridicat un văl...
                                   SHAKESPEARE
Un giulgiu...
                     SORESCU
             Frumoaso, stai pe-aproape... „Muza!“
                              „Muza!“ Striga-va inspiraţia, „Thalassa!“
             Cum au răcnit holpiţii, văzând marea.
                             FRUMOASA BRUNA
Mă duc, căci dă în foc...
(Dă să plece.)
                 SORESCU De-o merge bine
Ieşi la aplauze...
                 SHAKESPEARE Ne-om lua de mână...
VARUJ. SHAKESPEARE
                  DOAMNA BRUNA Aşa îmi placi, Will...
                                               (Iese.)
                                            Scena 3
                                    SORESCU La ocnă iar!
Căci nu e gata piesa...
               SHAKESPEARE Dictează tu, până îmi intru-n mână.
                                          SORESCU
                                       (încurajându-l)
                   Adu-ţi aminte versuri ca acestea:
„Ne ia-n robie gânduri viaţa, dar şi ea E manechinul vremii, ce la rându-i Tot măsurând dezastre se topeşte Şi gând, viaţă, vreme, ca un abur Pe firul ierbii...“ Am închis citatul Frumoase versuri, le-ai compus tu singur... Hai concentrează-te.
                                    SHAKESPEARE
Dictează-amice.
                                         SORESCU
                    (scoate nişte cărţi şi le intinde pe masă)
              Uitasem... Peste ele-ţi arunci ochii...
                 Nu strică o gimnastică-a minţii...
        Mai scriu şi alţii. Au scris, se va mai scrie...
1200
MARIN SORESCU
                     SHAKESPEARE
              (răsfoieşte plictisit una din cărţi)
Mda!... „Iliada“-i veche... Am citit-o...
(Altă carte.) Şi pe-asta, tot aşa... mă lasă rece,..
                     SORESCU
Aici e buba... Să-ţi ascuţi iar simţul Lecturii.
                     SHAKESPEARE
                         (căscând)
Am citit enorm...
                     SORESCU
                     Desigur,
Dar trebuie, când scrii, să nu fii singur... Cărţi bune-nfulecând şi cărţi prea proaste. Căci cele bune, bune-s că există,
Iar celelalte-ţi biciuie crunt nervii,
Ca măturica-n baia finlandeză,
Şi enervându-te grozav, calmează Şi sângele-ţi, viu, creierul irigă...
                     SHAKESPEARE
                         (neatent)
Oximoronul ce-i?
                     SORESCU
                         (didactic)
Quintillian...
                     SHAKESPEARE Stai, nu îmi spune! Ştiu...
                         Oximoronul...
Este atunci când... (Răsfoind altă carte:)
                         Iată-1 pe Seneca. Tâmpit elev avu acest profesor De tragedii...
VÂRUI. SHAKESPEARE
                     SORESCU Ce soartă, mă cutremur!
                     SHAKESPEARE Să-ndopi un biet cretin, cu groapă-n creieri, Cu tot ce grecoteii, mai subtil,
Creat-au în milenii de cultura...
Sâ-i porţi ţucalul ţinerii de minte,
Să-i dai cu biberonul spuma slovei,
Şi el crescând... O, Doamne, ce nemernic!
                     SORESCU O malformaţie congenitală,
Ce Roma vru s-o amelioreze...
Arzând ca un fitil... ca mii firile...
                     SHAKESPEARE
Pe Nero, deci, să-l creşti la piept şi Şarpe Acesta dovedindu-se că este...
Te-nchizi în baie singur şi-ţi tai vene,
Fără centurionii celui care I-ai turuit ce e moral în viaţă...
                     SORESCU
Da, Seneca, ce tragedie viaţa-i!
Cu mult mai împlinit îi fu...
... Rotundul.
                     SHAKESPEARE
                         (inspirat)
Ah! piesa asta eu o scriu! (După o pauză:) Dictează-mi..,. Până îmi intru-n mână...               .
 1202
MARIN SORESCU
                       SORESCU
                       (enervat)
 Ai răbdare.
 Nu-ncepeni zeci de planuri, ca rataţii.
 Cu „Hamlet“ să sfârşim...
                    SHAKESPEARE O intrigă-amoroasă este musai în orice piesă, cât de filozoafă...
 (Pegânduri:) Pe cine să iubească Hamlet, dacă Ofelia-i o curvă?
                       SORESCU
 N-am spus asta...
                    SHAKESPEARE Nu e suficientă pentr-o dramă Modernă. I-o paiaţă de fecioară... înnebuneşte publicul în sală,
 Sub scenă sar butoaiele din doage,
 Tot aşteptând să ia iniţiativa Ea, măcar ea, şi să-l trântească-n iarbă Pe-al său logodnic, cu incontinenţă Verbală...
                       SORESCU Zi-i, că toini-mi place,
 Dar nu vulgarizăm...
                   SHAKESPEARE Păcatu-mi antic!...
 (Pegânduri:) Să se petreacă, paralel, idila... Dintre Claudius şi Gertruda?
                       SORESCU
                   Asta
 Ar fi ca o mâncare încălzită,
VÁRUI. SHAKESPEARE
Rămasă de la praznic, de la nuntă Şi iarăşi încălzită... nu e bine!
Şi prinţul s-ar înfuria mai tare...
Să chibzuim...
                   SHAKESPEARE
La scena de iubire
Sunt ori timid, ori grosolan... Hangiţa Mi-a stors, isteaţă, vlagă şi sonete.
Lămâia spartă-n pumn e mai băţoasă Decât condeiu-mi... Pana ia şi scrie Gingaşe scene de amor năvalnic:
Să plângă teatrul tot, necheze caii Afară, aşteptând în van stăpânii,
Furaţi de intrigă şi de iubire...
                        SORESCU Mă rog, dacă insişti... Cam câte sute De versuri?
                 (Intră Doamna brună.)
                       Scena 4
                 DOAMNA BRUNÂ (către Sorescu)
Stai, mai bine jucăm leapşa,
Sau capşa, baba-oarba, oină, tenis...
(Tainic:) E una-n preajmă, bântuie ca sfinxul Ce, pe rotile pus, întreg deşertul Cu sine Cezar l-a cărat, de-aproape Să-l studieze...
                    SHAKESPEARE Nu ştiam... E-n Plutarh?
1204
MARIN SORESCU
                   DOAMNA BRUNĂ Will, fugi, te rog!
                   SHAKESPEARE Vreţi să rămâneţi singuri.
(Acces de furie.)
Ruşine n-ai, te fâţâi, dai din şolduri, Sulemenită cu cârmâz eşti toată,
Vorbeşti în vârful limbii... Un sân scoate-ţi Şi semeni cu-acea firmă: „La formarea Ideilor...“
                 DOAMNA BRUNA (rece)
Tu, Shakespeare, ai nevastă!
De eşti gelos, eu i-am aflat adresa Demult... Scriu un bilet şi Londra Cu turnu-n jos se-ntoarce într-o clipă... Căci ca un vifor vine...
                     SORESCU
                     (împăciuitor)
Gata, gata...
Deci, tot vă mai iubiţi... (Lui Shakespeare:)
                        Să ştii un lucru: Surori neprihănite-s pentru mine Amantele amicilor. N-au sex...
Prietenia-i floarea sfântă-a vieţii...
                   SHAKESPEARE Iertare... Fu o toană... însă... iată!
(Ii întinde un bileţel.)
                     SORESCU
                       (citeşte)
„în timp ce, conştiincios, îi scrii sonete Cu cel mai bun prieten ea... se-ntinde
VÂRU1. SHAKESPEARE
1205
Cât mi e plapumă s-o mai încapă...
Nici arcuri la trăsuri... să nu se frângă...
De-atât zbucium sufletesc...“ Mişelul!
                    DOAMNA BRUNĂ
                        (plânge)                            5
Taci! Clevetirea limbii de şarpe are...
                    SHAKESPEARE
Ca un pumnal m-a sfredelit...
                    Să spună
Că n-am talent, admit, (se îneacă de plâns), dar nu „încorno- io râtul upon-Avon
                        SORESCU
Vezi că pieri şi ritmul!
                    SHAKESPEARE
Ducă-se!                                                  ^5
                        SORESCU
Ştiu scrisu-i:
E Downtown zis Periferie.
                    SHAKESPEARE Chiar după stil îl poţi ghici, aşa e.                      20
                    DOAMNA BRUNĂ Venisem să v-anunţ că-aşteaptă afară Şi trage cu urechea, o vădană.
                (lese, intră Ielele lui Mar te.)
                        Scena 5
                        SORESCU
                        (mofluz)
 Avem descris...
 1206
MARIN SORESCU
                                 IDEEE
         (face semn sâ-şi vadă de lucru, merge intr-un colţ al încăperii şi rămâne mută, privind la ei).
                       SORESCU (încercând să se poarte degajat)
 Aşa, aşa... deci versuri... câte sute?
 (Fredonează o melodie.)
 Un soldăţel avea o iapă Cam chioară...
 De la război venea acasă Spre seară...
 Un soldăţel venea spre casă Călare...
 Una cu o coasă îi iese-n cale...
 Ea pe jos...
 O  ureă-n şa Şi tot aşa...
 El: „Nu eşti moartea? zău aşa,
 Mă trec fiori prin coasa ta..(Râdeforţat.)
                        SHAKESPEARE Cam sumbre versuri... Gingaşă idilă,
 Cum îţi spuneam, să-nsufleţească actul Al treilea măcar... (Arătândcătre Ide:) O ştii?
                                E mută?
                               SORESCU
 E... Uleie lui Marte.
                            SHAKESPEARE
                                 (speriat)
 în aprilie?
VÁRUI. SHAKESPEARE
                   SORESCU Si-n iunie, şi-n august, mai, decembrie,
Mereu va fi cu noi... A-nchiriat Această scenă pentr-un an... ori şapte...
N-am vrut să-ţi spun de la-nceput, prin preajmă A fost mereu...
                                                   SHAKESPEARE Cu ciuma asta-n spate
Eu nu creez!
                   SORESCU Purtarea îi e blândă...
                   SHAKESPEARE Aduce ghinion! E reaua piază.
                   SORESCU
Vechi superstiţii...
                   SHAKESPEARE Cezar făcea bine De le credea.
                   SORESCU
Şade-ntr-un colţ...
                   SHAKESPEARE
Femeie-i?
                   SORESCU
Luni, marţi şi miercuri. Sâmbătă-i fecioară Duminică-i bărbat, aşa se zice...
                   SHAKESPEARE Ah, mă sufoc... Ci taie-mi o fereastră In insula aceasta betonată.
1208
MARIN SORESCU
                   SORESCU N-o-ntărâta. O fată de-mpărat Poate c-a fost... Ursită a-ţi fi cobe...
Ţie şi mie... tuturor o vreme...
Până blestemul trece...
                   SHAKESPEARE
Cum să scriem?
Ianus cu două feţe-i blând copil Pe lângă-această stranie făptură Ce sexu-şi schimbă... tot întinerind Cu an ce trece... devenind fecioară Din hoaşcă fieorţăită... Nu la cap,
Ca lanus, e ambiguă... Brr! Zeus,
Ce bolovan îmi dai! O pietricică Sisif căra... Chiar în sanda. Eu — iată!
                   SORESCU E-un personaj! apreciază darul Ca dramaturg... e vremea generoasă!
                   SHAKESPEARE Vorbeşte gros, duminica? Paiaţă îmi trebuie, la teatru, la intrare...
                   SORESCU Vorbeşte rar. Iar corale vocale Depind de zilele din săptămână...
                   SHAKESPEARE Şi noi cât vom depinde de năravu-i De a cobi, de a atrage molimi?
                   SORESCU
Puţin... Pân-om deprinde-ameninţarea-i. La urmă, obişnuindu-ne cu răul.
VARUL SHAKESPEARE
1209
    Ca viermele în hrean, om duce-o bine,
    Normal ne-ora bucura de libertate...
                         SHAKESPEARE Cu magaoaia asta-n cârcă nu s-avântă Pegasu-mi. Priponi-voi mândra pană                            5
    De-un leuştean...
                            SORESCU (către Ide)
    Ne lasă. Aşa-i omul,
    Când prima dată-1 ia de piept necazul...                     ¡0
    Vociferează,-şi iese din sărite,
    Urechile-i pocnesc, se înroşeşte...
    Şi Shakespeare om şi el îi... deci îl iartă...
                         SHAKESPEARE
    Am înţeles că ne vesteşti grea jale...                       i$
                         SORESCU
    (ia de mână arătarea, dă s-o scoată, blând, din scenă. Aceasta se opune.)
                         SHAKESPEARE
                         (enervat)
    Rămâi aicea, până-ai face floare,                            20
    Ca vinul prost în cofe nespălate,
    Ce se acreşte brusc, în drum spre gură.
                         SORESCU
    Şi şi culoarea-şi schimbă (Lui Shakespeare:)
                     Jucăria                                     25
    Dă-i-o! Şi-n grabă o să plece, zău, căci are Mult de cobit, căci Idele-s pe-aproape...
  (Scoate din tască o jucărie, i-o dă lui Shakespeare, acesta joacă frumos rolul îndrăgostitului oferind buchetul iubitei. Idele pleacă.)
1210
MARIN SORESCU
                       Scena 6
                    SHAKESPEARE Azi e femeie. Mirosi zambila.
Hai s-o băgăm în piesă...
                    SORESCU
                       (scârbit)
Las-o, frate...
Poate, mai spre sfârşit, să-ngheţe lumea In sală... ’n plină vară... Chibzuieşte:
Avem Fantoma, Craniul...
                    SHAKESPEARE
Uite, rolu-i
Nu l-am compus... îl laşi în a mea seamă...
                    SORESCU Mai vii acum... cu asta... Magaoaia...
Plus Vrăjitoarea...
                    SHAKESPEARE
Ah, şi ea!...
                    SORESCU
Macabru
Se-ncalecă deci toate-aceste duhuri...
Şi nici un danţ al morţii nu-i, nici „Hamlet“. Să chibzuim. Se supără danezul Că viaţa-i împănăm cu amănunte Prea à l’américaine...
                    SHAKESPEARE
Aşa!?
                    SORESCU
     Un daimon îmi spunea: „Nu-1 lăsa să-şi piardă geniul“. Eu fac ce pot, dar te ajuţi şi singur...
VĂRUL SHAKESPEARE
1211
                       SHAKESPEARE
                           (trist)
    Urmează să mă-njunghii, precum Brutus...
                       SORESCU
    Ci limba muşcă-ţi, preluăm cliş
                                    îşeer                          3
    (Pegânduri:) Ce-o fi o fi, şi ştie numai zeul De-o fi mai bine ce va fi să fie...
    (Pe alt ton:) Ce-a fost, n-a fost. Ce n-a fost a fost şi ce este -asta este.
                         SHAKESPEARE                                10
    Stai, o idee am...
                         SORESCU
                              (sceptic)
    Dacâ-ar fi bună...
    (lese.)                                                       15
                         SHAKESPEARE Visăm în draci. Când vii, când morţi.
                              La urmă
    Ne naştem iar şi visul se-ntrerupe...
    Şi ne-nţeles rămâne, ciopârţindu-1,                           20
    Marele somn, prin care trecem, cârduri...
                            Scena 7
    (Intră Blur.)
                            BLUR
    Să vezi şi să nu crezi: Atârnă-n ştreang Jegosii Porcius şi Downtown In poarta teatrului „La ochiul scurs“.
                       SHAKESPEARE
    Nu-mi amintesc de ei...
1212
MARIN SORESCU
                                     BI.UR Te tot lucrară.
Vitali atârnă: unn-n dreapta porţii,
                    Iar celălalt în stânga, la intrare
Bilete parcă-ar vinde, ori seminţe. (Râde.)
Au luat pedeapsa care ţi-o cerură.
Ţie şi altora aţâţi, încât Al urbei vătăşel, din pepeni scos,
De-atâtea mincinoase pâri, ce zurbă Făceau în târg, a judecat trei cazuri,
Pârâşii şi pârâţii punând faţă Şi măsluite pricini, josnicii,
Minciuni, izvor de nedreptăţi şi crime, Ieşind, precum păduchii, drept în fruntea Numiţilor...
                    SHAKESPEARE Ci numele li-1 uită.
                                              BIAJR
Le-a dat pedeapsa ce-o cereau întruna Tot pentru alţii... Foarte greu atârnă,
Când spânzurat eşti, ce-ai făcut în viaţă!
                    (Intră Corăbierul.)
                                            Scena 8
                    CORĂBIERUI.
E-o scenă foarte nostimă la teatru,
Se dau în vânt doi, care scot limba La spectatori mai mult. Aş vrea s-o cumpăr. Ideea. Stâlpii, funiile, numărul anume De bâţâieli. Şi stârvurile-asemeni.
Din lumea veche, car în lumea nouă Tot felul de drăcii:.. Cât ceri?
VĂRUL SHAKESPEARE
                     SHAKESPEARE Din viaţă-s Aceste scene, ia-le cum îţi plac.
Realităţi eu nu vând...
                         BI.UR
                     (către Corăbier)
Bate laba!
Eu ţi le vând şi ieftin.
                     CORĂBIERUI,
                         Mai dăunăzi,
Să fie-un an? Am cumpărat butucul Ce i-a slujit de pernă unui duce,
Şi barda-nsângerată şi călăul.
1 a urmă, piaţa toată-nchiriind-o,
Pentru un timp, venit grozav mi-aduse.
                         BI.UR
Ce fler! Corăbiere, eşti un geniu!
De vrei, eu morţi cu metru ster îţi vând,
Ci nu le căuta naiv în piese.
Acest pârlit de autor... copil e...
Dramele mari nu-n teatru, ci la poartă-s,
Hai la cei doi. Din preţ ne-om înţelege.
                         (Ies.)
                         Scena 9
(Intră GâbnA şi Titirez, ţinându-se de tniină ruşinaţi.)
                SHAKESPEARE Mireselor, ce-mi staţi, aşa spăşite?
V-aţi logodit cu moartea?
1214
MARIN SORESCU
                     GÂLMĂ
Aş!
                     TITIREZ Cu aia...
Care-i reversul morţii?
                     GÂLMĂ Viaţa nu e,
Am controlat.
                     TITIREZ Avem o rugăminte. Sunt două gemene pe-aici, pe-aproape, Copile mândre, coapte pentru-Amor, Deşi cam crude...
                     GÂLMĂ
Paisprezece ani!
                     TITIREZ Da’ agurida dă gust bun pe limbă.
                     GÂLMĂ
Ne fă, deci, gemeni, în această piesă,
Să ne-ocupăm de gemcnele-acestea.
                                SHAKESPEARE
Voi gemeni! (Râde.)
                     TITIREZ
Hai, moşeşte-ne drept gemeni,
La noi să tragă gemenele, altfel Nu ne iubesc...
             SHAKESPEARE Sâ vă moşesc, destinul prea târziu e!
                     TITIREZ
Ne-ndrăgostim de ele... pân’ la capăt!
VĂRUl. SHAKESPEARE
                        GÂLMĂ
          Ne dai doar dezlegarea... eşti şi naşul...
 Că ne-nsurăm...
 încurcăturile le facem singuri...
                        TITIREZ De nu-i iubire-n piese, tragi oblonul La teatru şi te culci.
                        GÂLMĂ Cu amândouă Eu m-aş căsători, de-ar sta-n putere-mi.
                  SHAKESPEARE
 Să intre prima.
                     (Titirez iese şi se întoarce cu Mary.)
                        MARY
 Eu, fără surioara-mi, nici o clipă Nu stau aici! Căci parcă aş fi goală,
 Când ea lipseşte.
                  SHAKESPEARE
 Du-te şi adu-o.
                (Mary iese, intră Valy.) VAI.Y
 Dar unde-i surioara-mi?
                        GÂLMĂ (lui Titirez, încet)
 Nu-i tot aia, care-a ieşit?
                     TITIREZ
            Dacă-s leite, cum să ştiu, mă, Gâlmă?
1216
MARIN SORESCU
                             GÂLMĂ
       Când ne căsătorim, le facem semne Pe ici pe colo... să le poţi cunoaşte...
                             VALY
5     Noi când visăm şi dimineaţa visul
       Ni-I povestim, minune: e acelaşi!
                              SHAKESPEARE Aşa e la-nceput. Şi ei, tot gemeni,
       Cică-ar fi fost şi, iată, rablagire io    A gemeniei... Unul gras şi mare
       Şi altul slăbănog, bătut în creştet.
       Doar mintea geamănă le e în pozne...
                             GÂLMĂ
       Ai interes să ne bârfeşti, amice?
15                          SHAKESPEARE
       Sunt buni de-nsurătoare. Vă cer mâna.
                             VALY
       Mă duc, să văd ce spune surioara.
       Noi am visat doi feţi — nu aschimodii...
20                               GÂLMĂ
       Stai, stai să-ţi explicăm, căci frumuseţea E mai ascunsă la bărbaţi... Nădragii.
                             (Valy iese.)
                         SHAKESPEARE 25                              (râde)
       Ce fac cu-această scenă-n „Hamlet“? Nu ştiu. Sorescu de n-o taie aş lăsa-o.
       Treci pe verdeţuri, ai ieşit din iarnă.
       De-apuci şi cucul, păcălit e anul.
l.cmdra.
             ACTUL V TABLOUL I
                          Scena 1
                     SHAKESPEARE
                          (istovit)
Cunoşti cum e sonetul.
                          Scrie şapte,
Din partea mea. Căci zilnic cere unul Şi-s deşelat.
                     SORESCU Sonete- nchi pu i te? închipuirea mea nu e în stare Să-ţi calce-n urmă! Va ghici pecetea Că-i alta, căci femeile ochi buni au.
                     SHAKESPEARE
E cap de bibilică, nu de critic,
Sistemul ei de aşteptări stricat e. (Oftează.) N-o să observe oda de comandă.
                     SORESCU
1218
MARIN SORESCU
                                     SHAKESPEARE
Tot tu...
                   SORESCU
’Ncerca-voi.
                      TABLOUL II
Oxford, la han.
                      Scena 1
                      ANNE
Din partea lui, iată-n genunchi cer mâna-ţi
(!ngenunchează.)
                      DOAMNA BRUNĂ Nu te cunosc, femeie! De cinci zile,
Tot dai ocol, ca uliu în ogradă,
                     De sus, când vede pui lăsaţi de cloşcă.
                      ANNE
Ci te-am iertat... Mândria înfrângându-mi, Chiar eu la tine vin... să îţi cer mâna...
In lume, Doamne, n-a mai fost soţie, Pentru-al ei soţ să meargă peţitoare...
Soţia lui Priam mai blând lovită De soarta-a fost...
                                        DOAMNA BRUNĂ
                                  Hecuba? Nu mai spune!
El te-a trimis? Şi laş e?
                      ANNE El nu ştie...
Şi-ncet, că-1 deranjăm... Lucrează-alături,
VARUl. SHAKESPEARE
1219
    Aici, la han... Mi-au spus grăjdarii-n taină.
    Scrisorile acestea-i dai... (Scoate un pachet de scrisori, legate cu panglică) le vâre-n piese.
    (Plânge.)
    Mai grea de ele parcă-i despărţirea...                               5
                        DOAMNA BRUNĂ Isterică muiere, te ridică!
    Moralul la pământ ţi-i!...
    (Soţia se ridică.)
                               ANNE                                     10
                               (rugătoare)
    la-1, îi faci un bine!
    Şi scrisului îi eşti mai cu priinţă...
    Şi iei şi... fetele... ludith e-un înger,
    Nu-i dimineaţă-n care ea, portretul                                 15
    Văzându-1, să nu-ntrebe: „Tata unde-i?“
    „Şi-a refăcut căminul şi butuci el în plita inspiraţiei îndeasă...“
    Ce pot să-i spun?... Te va-ndrăgi, ştiu bine.
    Iar cealaltă va sări de gâtu-ţi,                                    20
    Cu giuvaerele ce     el te-ncarcă,
    Să se răsfeţe: mângâind obrazu-ţi,
    Să zică: „Eşti frumoasă, nu ca mama.
    (Plânge.)
                        DOAMNA BRUNĂ                                    25
    Ah, inima mi-o rupi... Ci şezi alături,
    Să chibzuim... Eu nu-1 iubesc...
                               ANNE Ce dacă!...
    De te iubeşte el,    cu-atâta icnet                                 30
    Şi-l faci să sufere... îi e de-ajuns! Durerea Creaţia-m bol deşte... O, sărmanul,
1220
MARIN SORESCU
N-o s-o mai ducă mult... Tresare-n somnu-i? Mai scuipă sânge? Mai vorbeşte singur?
Am pentru el un leac... Eucaliptul E indicat. Ii faci, din coaja-i zeamă.
Şi-i dai trei picături la ceai, şi-o cană De vin cu miere fiert...
                                       DOAMNA BRUNA Cunosc reţeta...
Dar cu bărbatul meu, dacă se-ntoarce,
Cum mă descurc?
                         ANNE Te-ai măritat iar, gata! Hangiţele se desmărită-n grabă.
Femeia la răscruce, nici chiar dracul
N-o poate-ntrece-n farmece... Cam asta-i...
                         (Intră Sorescu.)
                         Scena 2
                         SORESCU
                                          (către Doamna brună)
De ieri te cat în ţenchi, să-ţi dau sonetul.
                        E-un giuvaer, îl ştiu pe dinafară...
                    Un geniu, când iubeşte-i şi mai geniu,
Cum peste foc, când foc pui, se aţâţă Miezul fierbinte: soarele păleşte.
                   DOAMNA BRUNĂ Spune-i nevestii lui, de-acum ’nainte Să-i scrie... Chiar şi-n proză să-i vorbească, lat-o!... De şapte ori am schimbat hanul,
                      De şapte ori ne-a dibuit... Femeie-i!
VARUl. SHAKESPEARE
                      SORESCU
                      (aparte)
Ce mândru chip, cum stau aşa alături... Mă rog... amoru-i chior şi-mbrobodeşte...
                   DOAMNA BRUNĂ
Ce zici, să mă mărit cu Will?
                      Aceasta-i Dorinţa doamnei lui...
                      SORESCU Dar fără acte,
Nu s-ar putea? Măcar aşa, o vreme...
Până cu „Hamlet“ terminăm... Procese, Divorţuri, »ambalări de catrafuse,
Partaj, discuţii oarbe pe veselă, îl scot din mână iar...
                      SHAKESPEARE (de afară)
O rimă-n „codru“
Cine îmi dă?
                         (Intră.)
                        Scena 3
                  DOAMNA BRUNĂ O rimă?
       O rimă foarte rară T e-aşteaptă-aici... (O arată pe Anne.)
                   ANNE (arătând-o pe hangiţă)
 Ea ţi le dă pe toate...
1222
MARIN SORESCU
              SHAKESPEARE (n-o observă pe nevastă-sa. Aparte)
(Privind chiorâş spre Sorescu): E iar aici.
Mereu găsesc prilejuri
De-a fi-mpreună. Nu mai pot! Vezuviul,
Pe lângă ce-am în piept, e-o stropitoare.
                  DOAMNA BRUNĂ
Eşti palid, Will...
                        ANNE Pierzi nopţi în şir, şi vracii Ţi-au spus-o clar... Au vrei să mergi cu dricul, La teatru, să te-mpingă mort pe scenă?
                    SHAKESPEARE
                   (către doamna brună)
De eşti ca lacrima şi nu gheena,
Ce cearcăn de pucioasă pune lumii,
Un ghiocel de eşti peste întinderi De-ngheţ, vestind, prin nervi, cocorii, Arată-atunci batista!...
                  DOAMNA BRUNĂ
                         (aparte)
Vai, năframa!
                  SHAKESPEARE Ca varul albă te-ai făcut, din vine Tot sângele fugi, sporind mareea Minciunii lumii. Taci şi tremuri, vargă,
Şi sfârcul sânilor descrie cercuri
Ca-n apă, când arunci, nebun, o piatră...
                  DOAMNA BRUNA Ci stăpâneşte-ţi furia...
VĂRUL SHAKESPEARE
                      SHAKESPEARE
                      (orb de mânie)
Batista!...
                         ANNE
Ah, Dumnezeule, el scoate spada,
Cu spada goală-n mână e o fiară...
Şi mai ales când scrie totu-mpunge!
                      SORESCU
Să n-o ucizi!
(Scoate din buzunar batista.)
De-i vorba de aceasta,
Aceasta e la mine... când la deget Eu m-am tăiat, cu-o foaie de in-folio,
Şi degetul mi-am prins în cartea-ţi groasă, Ea m-a legat degrabă, ca o soră...
                  DOAMNA BRUNĂ Să nu văd sânge, nu suport durerea Aproapelui...
                      SHAKESPEARE
De-aproape, cât? Hai, spune!
(Privind batista:) Foarte bine
Că ai păstrat-o... O puteam ucide,
De n-o găsea acum, într-o clipită.
M-am liniştit...
                      SORESCU
Dă să-ţi ţin eu spada.
(Ii ia sabia.)
Dar, frate, ce-ţi veni, aşa deodată?
                         ANNE
Când e gelos, nu doarme şi prepusuri în mintea-nfierbântată se nasc, mii...
1224
MARIN SORESCU
       Şi eu, ce-am pătimit!... o vânătaie Să-i scot din cap... Aici pe şold, căzusem, Mi-au trebuit trei ani... ce jurăminte!
                             SHAKESPEARE 5                          (către hangiţă)
       Mi-e clar acum. Cum mai lucrează bârfa! Dă-mi spada, cleveticii toţi piftie Mă duc să-i fac...
                             SORESCU
10                 Acuma, lasă-i, lasă-i!
       I,a naiba cu vărsările de sânge!
       Destul că eu m-am fost tăiat la deget...
                                 ANNE
                             (lui Shakespeare)
¡5     Eu o idee mi-am format. Acuma,
       Mă duc acasă. Ne găseşti acolo.
       Eu croşetez flanele, să fac zestre Copilelor, ce cresc şi îţi duc dorul. (Plângând:) Eu te-am iertat şi gloria e bine 20     Să te găsească-n casa ta, o, Will.,.
                                 (Iese.)
                             Scena 4
                         DOAMNA BRUNĂ
       O,         Will, te rog să nu-mi mai iei năframe... 25         De te consumi atâta, pentru-o cârpă...
       O zdreanţă, cu arnici... Cum sunt uitucă, Le uit pe pernă... cine ştie unde...
                             SHAKESPEARE Dar cine-a fost femeia de se duse...
VĂRUI, SHAKESPEARE
1225
                      SORESCU
                  (către Doamna brună)
Vezi? Mai distrat ca tine-i el. Vorbeşte Un ceas cu a sa soaţă... Zău, e-un înger!
Şi n-o cunoaşte...                                          5
                      SHAKESPEARE
                      (bănuitor)
Deci nu era cu tine...
Am zis că e nevastă-ta şi palme
Să-ţi dea mă aşteptam... Deci... ea...                      10
Sărmana!...
Cum m-a găsit?
                  DOAMNA BRUNĂ
                      (alintându-se)
îmi iei doar giuvaeruri.                                   15
La Londra ştiu o stradă... Ce tarabe!
Şi toate c-un sdipici, de îţi iau ochii!
                      SORESCU
Mă duc în târg, să caut comparaţii,
Metafore, şi mâine, citim piesa...                         20
O împănăm, o dregem şi-i dăm drumul...
Dar, înainte de-asta, totuşi Hamlet E bine s-o citească şi el...
                      SHAKESPEARE
                      Doamne,                              25
De când dar personajul pe-autor îl controlează şi îşi dă avizul?
                      SORESCU Aşa e regula în piesa asta.
1226
MARIN SORESCU
                           TABLOUL III
       Danemarca. Elsinore.
                               Scena 1
                               HAMLET
5                                (enervat)
       Să nu aud, ţi-am spus, de Shakespeare ăsta!
       Şi eu, ce fiu li-s şi nepot şi slugă Şi victimă — să stau să-aştept călăul?
       (Tainic:)
10 Mă trimisese-n Anglia barbară,
       Vasalii să mă gâtuie...
                               SORESCU
                               (plictisit)
       Se ştie.
15                                  HAMLET
       Şi asta? Dar de unde?
                               SORESCU
                                            Află multe Un om ce mai citeşte câte-o carte.
20     (Inviorându-se:) Ci tocmai daravela asta Shakespeare
       Ar vrea s-o schimbe... Victima fantomei Eşti, frate...
       în hăţ te poarta ea... O nălucire! îţi spune: „Fă aşa!“ „Acum, ucide!“
25     Şi dacă precedentul se creează,
       Fantomele trecutului vin toate,
       Răsar din hrube, ziduri sparg, hidoase,
       Cer răzbunări la răzbunări...
VAR Ul. SHAKESPEARE
1227
                      HAMI.ET
Prea bine!
                      SORESCU Şi moartea prin fantomă, decât trasul In ţeapă-i mult mai groaznică...                             5
                      HAMI.ET Prea bine!
Ne tragă în fantoma lui trecutul!
                      SORESCU
în masă devenim marionete                                   10
Ale urzelilor de mult pătate Cu sânge roşu. Cei pieriţi în chinuri Vor face cor în faţa uşii noastre,
Dictând o răzbunare-n lanţ... Cu crimă Să cântărim greşelile? Fă pace Cu-a ta conştiinţă.
                      HAMIET
Nu-nţeleg.
                      SORESCU
                 Pricepe!                                   20
Şi pricepând, îţi iasă planuri baltă.
Ofelia de n-a murit... opreşte-o C-o vorbă bună, cere-i mâna grabnic,
Căci Himeneu la rătăciri balsam e,
Pentru femei... Polonius...                                 25
                      HAMLET
Ci dus e!
                      SORESCU Căieşte-te în public! Fă-i mormântul,
Mai tare decât bronzul... aereperennius.                    }0
Acesta-i planul nostru.
1228
MARIN SORESCU
                               HAMLET
                                    (dârz)
                                    O prostie!
        Ce-i scris o dată-i scris pentru vecie,
5      Căci soarta ştersături nu face-n frunte...
        O, altfel ne-ar fi fruntea toată-o rană,
        Un palimsest, ce-i veşnic carne vie!
                               SORESCU Acum, că te ascult, îţi dau dreptate.
10     Dar autorului îi du refuzul,
        Tu personal, că-mi dă în cap cu Globul,
        De-i spun curat că este în eroare.
                               HAMLET
        Mă prind că îl conving. Mă du la dânsul,
15     Sâ-i spun mai bine să cunoască viaţa!
        Şi-n psihologica realitate
        Să intre ca în brânză, nu ca-n peşte,
       Ce de la cap se-mpute... Zău, mişcare Mai multă-ar trebui acestei specii 20     Zisă de scriitori... I-oi spune-n faţă.
                               SORESCU
        Corabia-i în port.
                               HAMLET
                               Am rău de mare 25     De când cu Rosencrantz şi cu... piraţii...
                               SORESCU Există-o vrăjitoare de serviciu In orice Shakespeare... (Strigă:) Cotoroanţooo!
                    (Un mic vârtej, apare Vrăjitoarea.)
VÁRUI. SHAKESPEARE
1229
                                                               Scena 2
                      VRĂJITOAREA
Ho, frate, ce tot ţipi, căci nu dau velşii!
Mergeam spre Londra, m-ai întors din cale!
                      HAMI.ET                                5
                                                                (aparte)
Vorbeşte cu vârtejul! Zău, un tip e!
                      SORESCU Ne du la Shakespeare; via stratosferă.
                      VRĂJITOAREA                               io
                                                                  (suflă)
U-hu-u! U-hu-u!
(Se iscă un vârtej.)
(Lui Sorescu:) ... Surplusul de bagaj nu-I car în cârcă...
Azi sunt curenţi contrari literaturii                           15
în aer şi-i şi Golfstreamul potrivnic.
                                                                (Vârtej.)
                      TABLOUL IV Într-o tavernă din Londra.
Mai mulţi actori, k o masă. Veselie mare.                       20
                                                                                  Scena 1 RICHARD
îi ţine sub papuc. Auzi drăcoaica Ce-a mai scornit?
                            FI.Y                                25
 Zi-i, Richard...
1230
MARIN SORESCU
                                                                 HEIFER
Nu ne fierbe!
                                       RICHARD La hanul ei, 1-aşază la o masă,
Mai într-un colţ, îi dă hârtie, pană,
Şi vin cocoane şi-i comandă: „Mie Fă-mi un sonet, băiete... dar mai lung“. (Râsete.)
                                                                      FI.Y
                                       Şi alta, mai fâşneaţă: „O baladă,
Parcă-aş pofti...“ A treia...
                            HEIFER (ţuguindu-şi buzele)
„Eu - o glossă...“
                          RICHARD „Ai luat comanda, Will?“ face hangiţa.
„Vezi, scrie repede şi bine... ştii tu.“
(Haz.)
                                      Şi el, săracul, „muzele“ măsoară,
Le cântăreşte... Creieru-i lucrează.
Invocă nimfe... (Se îneacă de râs.) E o nimfăraie In capul său, cum ceaţa peste Londra!
                                          Le toarnă poeziile... Pe tavă,
Hangiţa le serveşte... „Vai, ce bune-s“ Şoptesc clientele. Sau: „Asta-i rece“.
„Mai încălzeşte-o“... El reface versuri,
Cu Afrodita comparând clienta...
                                        Aceasta-i mulţumită, un pupic
Ii dă apoi hangiţa, blând, pe frunte...
                                       Ca mărunţişul unei arse patimi.
                                                                      FI.Y
VĂRUI. SHAKESPEARE
                        HEIFER
Şi şorţ în faţă-i pune De tejghetar la vers, drăcoaica aia?
                        RICHARD
Odată una: „Ax dori o piesă“.
Şi el s-a-nfuriat: „La domiciliu,
Noi nu servim cu drame decât regii...“
Şi masa răsturnând, fugi la teatru...
                        FLY
Să joace-n piesa lui l-ar vrea Ben Jonson...
                        RICHARD
Dar nu stă mult la teatru, că amocul Săptămânal, răpus, la han îl mână...
                        HEIFER
Şi iarăşi creşte deverul de dame...
Vopsita aia iar la colţ îl pune...
                        RICHARD
                        (enervat)
Pe ea o ţine numai în sonete!
                        FLY
Toceşte limba rimelor pe gâscă...
E-o gâsculiţă, zău... (Chicotind) şi sâsâitul Lui, de gânsac înamorat, o pişcă...
                        HEIFER
Aş! Argăsită-i rău la pieli cică...
                        FLY
Şi el e liliacul ce-nfloreşte A doua oară... nopţi de mai par toate Putorile-mbătate de Osiris...
1232
MARIN SORESCU
                          RICHARD
                          (râzând)
Văd mofturoasa care-i rupe foaia,
Vrea alt sonet să-i scrie, cu focosul
Către iubitul ei întors, să-l scoată
Din minţi când l-o citi, să-l ia toţi dracii...
                            (Intră Shakespeare.)
                        Scena 2
                        HEIFER
Dar nu e el acela?
                        FLY
Pss!
                        RICHARD
Hei, WilI?
                            SHAKESPEARE
               (caută un loc liniştit, făicându-se a nu-i observa)
Da.
                        RICHARD Imbăierat arată, ca o oală Cu care babele moşmoane cară...
                        FLY
Ca lunea rătăcită, când tot post e.
                            SHAKESPEARE
        (se uită in direcţia lor, fără plăcere, dă să se aşeze la altă masă)
Da.
                        RICHARD Bătrâne, hei! Ne ocoleşti?
VÁRU1. SHAKESPEARE
                      SHAKESPEARE
Nici vorbă.
(Se aşază la masa lor.)
                      HEIFER
Arăţi schimbat.
                      RICHARD
                      (cu înţeles)
Cine te schimbă zilnic?
Cu scutece prea noi ţi-nfaşă pruncul?
                        FI.Y (prefăcut)
Mă, tu iubeşti!
                        HEIFER
Pe faţă acrostihuri Porţi, cu-a) său nume.
                      SFiAKESPEARE
                        (sfârşit)
Numele e Truda.
                      RICHARD Ce faci de-atâtea luni?
                      SHAKESPEARE
                        (tainic)
Scriu o piesă, „Hamlet“.
                        HEIFER
Dar n-ai mai scris-o?
                      SHAKESPEARE
Alta, să rămână.
Când ştiinţa progresează-aproape zilnic, Precizia în mistică sălaşul Şi-l caută... Şi-n poezie...
1234
MARIN SORESCU
                              RICHARD
       Nu-nţeleg.
                              SHAKESPEARE E greu!
5      Muncesc pe brânci... Mai-mai să-mi dau şi duhul...
       Pe legea mea, scriu testament, nu piesă!...
       Când totu-i gata, iar o iau da capo.
        Acum vreo două luni, întrezărisem Soluţia finalului... La urmă,
10     Iar mi-a scăpat... odată cu-nceputul!...
       (Oftează:) Şi voi? Dugheana Thaliei prosperă?
                                  FI.Y
                      Ca ochii mortului.
       Noi companii nu vor să aibă ducii 15     Şi de izbelişte lăsară trupe...
                              HEIFER
       Noi, iată, prin taverne ne dăm replici.
                              RICHARD Mai bine ne-am da palme...
20                                FI.Y
                      Ca la bâză.
       Te prind jucând fără blazon, urechea Cu fierul roşu ţi-o înseamnă zbirii Lui Sir Cecil... La urmă zdranc! Juvăţul -’5    După cel gât... Cică aduni mulţimea.
                              HEIFER
       ... şi molimelor eşti codoş... Te legeni In ştreang şi vântu-ţi numără picioare De versuri, care-ţi curg precum răşina jo     Din falnic brad trăsnit...
VÂRUI. SHAKESPEARE
1235
                        RICHARD îmbuluciri cică iscăm, boleşniţi Am oploşi...
                          FI.Y
 în rest, e totul bine                                         5
 Şi liniştea domneşte-n parohie...
                        HEIFER
 Zburăm ca prepeliţele, razant,
 Şi vânătorii trag în vânt, întruna,
 Ce pică, pică... Ba zburăm şi moarte,                        10
 Căci dragostea de teatru sus ne ţine...
                          FEY
 De-o săptămână ne căpătuirăm.
 Ne-a luat Sir Fletcher sub a sa aripă...
                    SHAKESPEARE                                «
 Mi-e dor de scenă iarăşi... ca de mama.
                        RICHARD
 Ci hai cu noi...
                        HEIFER
                        (visător)                             20
 O companie „Shakespeare And Companie...“
                          FEY
 Reţetă grasă! Haide!
                    SHAKESPEARE                              -75
                          (oftând)
 întâi, să termin ce-am în cap...
                        RICHARD Ai goange!
 Zău, Will, ţi-o spun pe şleau, te chinui degeaba, dacă n-ai 30
1236
MARIN SORESCU
 ralent... Ştii singur, te naşti c-o flăcăruie, dacă nu e, nu po s-o inventezi...
                                  FI.Y
        Aşa-i.
 5                                   HEIFER
                Storci creieri în van...
        (Shakeipeare dă semne de iritare.)
        Dar poate îl jignim, săracul.
 10                                 RICHARD
        Spus de prieteni, adevăru-i dulce.
        Deşi pare revent sau mătrăgună,
        Atâtea piese gata scrise-aşteaptă,
        Iar noi actorii ne-apucăm de alte 15 Năzbâtii... Să te iei de piept cu clasici Ce-au burduşit antichitatea? Grecii,
        Nici ei, acum, un cuvinţel nu suflă,
        Loviţi în plex de veacul lui Pericle Şi-al altora... Vreo douăzeci de veacuri!
 20                                     FLY
        „Babau!“ le fac Euripid, Sofocle Şi ei încremenesc cu pana-n gură.
                              SHAKESPEARE Totul s-a scris, şi eu rescriu ca prostul...
 25     (Oftând:) Am început şi nu-mi pot pune stăvili!
        S-opreşte cine poate, vorba-ceea.
                              RICHARD îţi dau exemplul meu. Mereu nevasta îmi spune: „Pune mâna-aici - pe masă 30     şi cheamă spiritele... să te mişte!
VĂRUL SHAKESPEARE
Şi ce ţi se năzare, pui în piesă...
Dă-i drumul! Dacă Shakespeare scrie, şi tu
- Că tot actor eşti - singur îţi fă rolul Gătită voi veni la premieră,
Să văd cum sala rage: Autorul!“
                         HEIFER
Şi scrii?
                         RICHARD Am început... Să ştii că-i simplu... Dar, ca morarul, tot mai mult făina Machiajului m-atrage... Cu Ben Jonson Eu nu mă-ntrec...
                         Fl.Y
Eu autor de rasă...
                         HEIFER
                         (lui Shakespeare)
Te caută de mult, să-i joci o piesă.
                     SHAKESPEARE
                         (pe gânduri)
Mă duc la han... adică... mda... acasă...
                         FLY
Vorbeai de han... Nu poţi s-o laşi în brânză?
                         HEIFER
                         (jenat)
Zău, e soi rău...
                         RICHARD Tot Oxfordu-a fişat-o.
Târfă şi ţolină ce, tologitâ Şi toloşcană, tombole visează!
Cu paceaura ştergi în urmă, urma.
1238
MARIN SORESCU
                         FI.Y
Prea aspru, Richard, eşti... Te-aude soţul, Deşi-i pe mare.
                       HEIFER
          (Către Shakespeare care dă semne de nerăbdare) Iartâ-1!
E) e Zero.
                         FI.Y
E Richard Zero, ştii, şi-i gură spartă.
                   SHAKESPEARE
Jigniţi femeia-mi?
                        TOŢI
Da!
                   SHAKESPEARE
                   Atunci jigniţi-o!
Bărbatu-său nu mi-a lăsat mănuşa,
Să v-o arunc...
                         FI.Y
Prea mândru!
          Nu se bate
                       HEIFER
Cu de-alde noi!
                   SHAKESPEARE Contemporani, părerile-mpărţite Vă sunt... şi eu mă duc, căci am de lucru.
La provocări 1111 mai răspund cu spada. Băteţi-vă-ntre voi, fiţi dârji, sumeţi.
Până nu termin „Hamlet“, caracter 11-am.
VĂRUL SHAKESPEARE
                         Scena 3
                         FLY
Nu i-a priit taverna...
                         HEIFER Toată breasla O face de ruşine...
                         RICHARD
Rău arată...
                   TABLOUL V
Oxford. Biroid lui Shakespeare, la han.
                         Scena 1
                         SORESCU (tainic)
Aşteaptă un copil Frumoasa brună.
                   SHAKESPEARE
                         (hotărât)
Al meu nu e! Că sunt steril, am acte. Probez cu ale mele piese, care-s proaste Şi chiar acum acest impas - zălog e.
                         SORESCU Ştii, soţu-i e plecat de-un an pe mare, Cu plodul de-o găseşte... ţi-1 atârnă De gât şi te aruncă în genune.
Acest copil, colacul de salvare Al ei, te va-neca, hrâni-vei peştii...
1240
MARIN SORESCU
                    SHAKESPEARE
                    (semne de nervozitate) Nu-s azi în toana înfierii...
                        SORESCU
                    Vere,
Nu te pripi să negi, căci ştie-o ţară Relaţiile voastre. Han e lumea Şi şuşoteala prin pereţi se-ntinde.
                    SHAKESPEARE
                    (făcând o socoteală)
El a plecat de zece luni jumate.
La unsprezece luni, plozi vii se nasc?
                      SORESCU Sunt cazuri,
Dar foarte rare... de îmbrobodire, Chiar în ăst hal...
                    SHAKESPEARE Va fi el cazul!
(Oftează, se plimbă nervos.)
Eu am copiii mei...
                       SORESCU
Ai şi nevastă...
                    SHAKESPEARE In rană spada-mi răsuceşti... Şi plozii în valuri de ne vin, cum facem faţă?
                      SORESCU De tine-alături sunt. Dar pe-ndelete Cu ea discută. Aşteaptă-afară, plânsă.
                                  (Iese, intră Doamna brună.)
VÂRUI. SHAKESPEARE
                         Scena 2
                    DOAMNA BRUNA
El vine joi.
                   SHAKESPEARE Grozav mă doare capul In ostrovul acesta ce puiază Necazuri şi belele...
                    DOAMNA BRUNĂ (tainic)
Vei fi tată.
                     (Shakespeare tace.)
Nu zici nimic?
                     SHAKESPEARE
în sus de bucurie
Nu sar de felul meu. Potop de lacrimi De fericire n-am, să-i fac lui Noe O concurenţă-n arca mea, cu leagăn Şi scâncet...
                   DOAMNA BRUNĂ (plânge)
El vine joi, repet...
                     SHAKESPEARE
                       (scos din pepeni)
Vrei c-o furtună
Să ţi-1 întorc din drum? Ce-s eu, Prospero? Să am puteri şi duhurile toate Să mă slujească? (Pegânduri:)
      Iaca o idee...
1242
MARIN SORESCU
                    DOAMNA BRUNĂ
Ce ai? Eşti palid!
                   SHAKESPEARE Nasc! Aşa se naşte
Ideea unei piese...
(începe sil scrie precipitat.)
                     DOAMNA BRUNĂ
    (după ce s-a plimbat supărată prin încăpere câteva momente)
Şi ideea veche
De-a mă iubi, o uiţi, acum când rodul Cel odrăslit în pântec mişcă munţii,
Doar tatăl cel iubit... e rece... scrie...
                   SHAKESPEARE (aplecat asupra paginii)
Să nu mă întrerupi vreo cinşpe zile!
Să nu văd mutră-n preajmă! Nu-s acasă,
Oricine-ar fi...
                     DOAMNA BRUNĂ
                           (sfioasă)
Chiar dacă-apare... fiul tău... sau... fiica...
                  (Shakespeare scrie înfrigurat.)
(Enervată:) Când trebuie să scrii, fixezi pereţii.
Cu-a ta privire-i ţii, ca la cutremur,
Şi foaia albă îţi rânjeşte-n faţă.
Iar când vin şi eu, iată, c-o problemă,
Te-apucă inspiraţia...
                   SHAKESPEARE Un nume Să-mi dai, de fată...
VĂRUI. SHAKESPEARE
1243
                      DOAMNA BRUNĂ
                      (început de spemyiţă)
    De-i băiat?
                      SHAKESPEARE Nu, fată. A lui Prospero...                                 5
                      DOAMNA BRUNĂ Aiurezi. Eu ce fac?
                      SHAKESPEARE Naşte, renaşte, îţi refă căminul.
    Bărbaţii toţi ţi-i cheamă, dă cu banul                     io
    Şi-alege-i tatăl... eu o lună-două
    Sunt orb şi surd... Ptiu! Mi-a fugit ideea!
    (Proză.)
    Vezi? Am şi eu câteva momente binecuvântate şi hop!
    Te găseşti să mă sâcâi, să mă întrebi ceva,                15
    să mă trimiţi la pâine, la pădure, la dracu-n praznic
    după zmeură, frişca... Cine ziceai că vine sâmbătă?
                      DOAMNA BRUNĂ
                             (plângej
    Nu sâmbătă, joi...                                         20
    SHAKESPEARE Stai, stai frumuşel... acolo în colţul acela şi nu mişca... DOAMNA BRUNĂ
    Mişcă el, frate...
                      SHAKESPEARE                              25
    Ăla de pe mare? Bărbatu-tău?...
Stai că şi-n capul meu mişcă... Şi eu sunt tot pe mare. Aşa... Mirandolina? nu, c-a fost... Nici Julieta... Declorofilizate de iubire şi puritate... Lavinia, Tamara, Elisabeth? Gertrude? Nu Gertrude! Hermina? Hipolita? Jessica? 30
1244
MARIN SORESCU
  Ani găsit: Porţia! Da, Porţia. Nu, nu Porţia că şi ea a mai fost depăşim proporţia... şi porţia-i prea mică pentr-o furtună... Ar fi chiar a treia... sau a patra?... şi hunii i s-o apleca dc raţii aşa de mici, câ-i totuşi o copilă.
  f                       DOAMNABRUNÂ
                             (speriată)
       Priveşti în gol! Ochi de strigoi... Cu cine vorbeşti, Will? Să chem un doctor? Moaşa am chemat-o, dar ţie ţi-e ma; rău. Ah! Pe Socrate, şi pe Xantipa lui. Moşitul unei idei mai 10 crâncen este!
                         SHAKESPEARE
                              (fericit)
       Mi-e foarte bine...
       Iu gol dacă privesc, o văd pe... asta...
  /5    Miranda, frate! Soro! Da, Miranda-
       Un nume numai bun pentr-o fecioară.
                           (Intră Soresc ii.)
                              Scena 3
                              SORESCU
  20                            (Doamnei)
       Corabia-i în port, veni mai grabnic.
                       DOAMNA BRUNA
       Leşin..,
                              SORESCU ¿3    Dau primul ajutor? Chem moaşa?
         DOAMNA BRUNĂ In taină mare... vreau acas\ la mama... (I.eşiuitj
VÂRU1. SHAKESPEARE
1245
                          SORESCU
                          (¡¡parte)
Sunt două naşteri ce mă iau drept martor...
Sunt fericit că Shakespeare iarăşi scrie
Si un copil curând va spune „tată“                                 5
Unei noi piese...
                 (Shakespeare scrie înfrigurat.)
Zei, hrăniţi furtuna!
Precum maseurii-şi lasă energia
în mădulare ce trosnind prind vlagă.                              ¡o
Pân’ la leşin, furtună, stoarce-ţi zeii!
Mă duc să chem şi moaşa şi trăsura.
                          (Iese.)
                     SHAKESPEARE (dttpa un timp, strângârulu-şi hârtiile)              /ţ
Mă mut     la Londra, prea mulţi snobi la  Oxford.
                          (lese.)
                     TABLOUL VI
Londra, bl culisele teatrului.
                          Scena 1                                 20
                          RICHARD Damblaua lui! Tot chinuie hârtia,
Cum alţii joacă bridge... Şi pierde vremea!
Pe scenă intră-ncercănat şi replici
Uitate din ce-a scris îi vin pe limbă.                            25
Memoria i s-a tocit cu cotul Socotitorului ce-aşterne cifre
1246
MARIN SORESCU
    Şi-ncurcă cinci cu şapte, pe ia şase Dupâ-amiază... (Uimit:) Ieri mi-a zis „Sorescu“.
                                                         SORESCU
    Mă faci să râd...
                                      RICHARD Ba foarte des se crede Sorescu.
                           SORESCU Aii.' Actorii! Limbă Spurcată au...
                           RICHARD Pe cinstea mea! II lasă Să-şi odihnească subţiata minte!
    Să fie doar actor, căci bune piese Atâţia scriu... Ben Jonson, Robert Green,
                                  Eu însumi, timp dacă-aş avea...
  (Intră Voicen îmbrăcat cu suman, opinci, căciulă pe cap. Cu desaga pe umeri.) VOICEA
                           (punând desaga jos)
    Lungi drumuri mai sunt şi pe lumea asta. (ojtând:)
    Nu ştiţi cum dau de meşter?
                                                         RICHARD
          Nu pare de prin părţile locului, după îmbrăcăminte. SORESCU
    De unde eşti?
                                                           VOICEA
    Am auzit că e unul pe aici, de-i zice...
    Na, c-am uitat! (Scoate o hârtie.) William al lui Shakespeare al lui Stratfor al lui... Amfon.
VARUL SHAKESPEARE
1247
                          SORESCU
    Le-ncurci rău... Te-ai rătăcit pe-aici...
                           VOICEA
  Eu nu mă rătăcesc... oricât de departe m-aş duce! Ca bunăoară acum, că vin tocmai din... Că eu am reperul meu...
                          SORESCU
    Ai o busolă, ca marinarii noştri, care bat coastele Americii sau te orientezi ca înainte vreme, tot de pe muşchiul de pe copaci... care arată nordul... întotdeauna nordul?!...
                           VOICEA
    Mie nu-mi arată nimeni nimic. Mă orientez singur. (Tainic.) După dealul lui Cacăfoc. Când mă trezesc dimineaţa, dealul îmi vine pe mâna stângă. Când mă culc, dealul Iui Cacăfoc pe mâna dreaptă... Când mă-ntorc, dealul lu... pe mâna ailaltă... Dacă mă răsucesc mult la bătălie... cum a fost cazul... dealul lui Cacăfoc... dispare... Şi-atunci ştiu c-o să fie alt război şi mai mare... cum a fost cazul cu tragedia asta... (Umblă în desagă.) Să-l scot, sau să nu-I scot?
                          SORESCU
    Ai dealul ăla acolo?
                           VOICEA
    Cât de greu poate fi un cap? O mână de pământ... Ţările noastre, toate trei la un loc, aşa cum le-a adunat el mănunchi, cu sabia lui, nu-s mai mari, pe hartă, decât acest cap... Trebuie îngropat în taină, la noi acasă... Ce om! Ce cruce de om!
                          SORESCU
    Şi cine te-a trimis aicea la noi?
                           VOICEA
    Umblă vorba că vă chinuiţi să găsiţi subiecte... Zvonul...
    Ştiţi, la noi, zvonul e foarte iute...
1248
MARIN SORESCU
                          SORESCU Mai iute decât scrisoarea nemţească?...
                          VOICEA
    Să n-aud de chesaro-crăeştii ăştia!... Că Basta a fost omul lor şi ne-a pierit viteazul, răpus de sabia lui prin trădare... Eu v-am adus o tragedie adevărată...
                          (Intră Sbakespeare.)
                          SHAKESPEARE [ .e-am spus: nu joc o lună, două, nouă,
    Până nu termin piesa! La spectacol Să vină ducii toţi, n-apar pe scenă!...
    Şir indian să facă regii, nu ies!...
    Ideea e prea mare, s-o las baltă.
                          SORESCU
    Minune mare! Iată a sosit Capul...
                  VOICEA (scoate din desagă un cap însângerat)
    Nu-şi va găsi odihnă, până când... Tragedie mare pe-acolo, pe la noi...
                          SHAKESPEARE
    Cine e?
                          SORESCU (lui Voicea)
    Pelerine, ce-ţi porţi sfântul mormânt în desagă, spune-i! El e omul pe care-1 cauţi.
                          VOICEA
    William a lu... ăla?... Din... de pe Amfon?
                          SHAKESPEARE Ci capu-acesta-nsângerat al cui e?
VÂRUI. SHAKESPEARE
1249
                         SORESCU
    Spune!
                         VOICEA
    Am luptat în oastea domnului nostru Mihai, de când a dat el prima răscoală contra turcului, până la sfârşit... N-a fost 5 bătălie în care...
                         SHAKESPEARE Am auzit ceva... O grozăvie!
                         SORESCU
    Şi nu-i un cap de măscărici, la mese                         10
    Ce spune verzi şi-uscate, dă cu tifla!
    El sabia o scoase şi o clipă Opri a semilunii-naintare.
    Şi pavăza unitelor provincii
    Valahe — o ridică, sclipind, în soare.                       /5
                         (Intră actorul.)
                         RICHARD
                         (către Shakespeare)
    Pe scenă! — ţi vine rândul!
                         Eşti Hecuba.                            20
    Cu ouă dau troienii, de întârzii!
                         SHAKESPEARE
                         (privind desaga)
    Stă timpul în desagă, dar nu-i vreme!
    Păcat, n-avem vreme!                                         25
    Lămâia antică mereu tot stoarcem Şi iată-n jurul nostru înţelesuri Ce se-ntrupară în eroi năpraznici...
1250
MARIN SORESCU
                           RICHARD                                 1
                       (arătând spre Shakespeare)                  1
    El scriitor e doar în timpul liber,                            1
    Ci pâinea şi-o câştigă histrionic...                           1
    (Îndemnându-L) Hecubo, fă-te iar izvor de lacrimi Şi smulge-ţi pletele... Poftim peruca.
                       SHAKESPEARE
                           (enervat)
    V-am spus şi-aseară că nu joc?                                 I
    Nici azi, nici mâine, nici... luna viitoare, tot anul 1601 va \ fi dedicat scrisului... Sunt pe punctul de-a deveni... (subliniind:) dra-ma-turg. (Către.Sorescu:) Prietene, îţi mulţumesc... Singur mi-ar fi fost greu să ies din mlaştina neputinţei...
                           SORESCU
    Şi iată subiectele vin singure...
    Dă-ţi drumul, scrie!... Să duduie sfârşitul acesta... ev mediu?. .. renaştere?... şi timpul tot ce-o mai veni...
                                   SHAKESPEARE Totuşi, trebuie să joc. (Către Vaicea:)
                                  El un erou grozav a fost şi-mi place C-aşa modest cu capu-n palme vine,
                                   Iar trupu-i prinde rădăcini în grâne Şi-n vulturii ce vă brăzdează cerul.
    Ca pe-un chivot îl ţină-n palme ţara,
    Ce l-a născut... Vă lumineze soarta,
    Cu sângele aprins în curcubeie...
                           RICHARD
                           (grăbit)
    Hecubo, hai!
VARUI. SHAKESPEARE
                     SHAKESPEARE
                        (mirai)
Jucam Priam...
                     RICHARD
                        (explicânA)                         '>
Când traversa Tamisa, fu răpit Hecuba...
                     SHAKESPEARE
Neamuri proaste!
                     RICHARD
             Vor ca trupa s-o compromită.                   ¡0
Ne face cinstea azi de-a fi în sală Regina chiar... Salvează-ne, o, Shakespeare!
Salvează-ne, o, Will!
Căci tu eşti singurul ce ştii prea bine
Ambele   roluri... înţelegi?... Vom face                    15
Hecuba    şi Priam să nu dea ochi
Pe scenă... E o zi hotărâtoare...
Intră-ţi în rol! Mărgelele îţi pune!
                     SHAKESPEARE
                     (către Voicea)                         20
Te du cu bine, omule, cu bine!
Călătoriţi, călătoriţi, noi însă,
Legaţi de Albion cu ţărmul mării în ceaţă lâncezim...
                     RICHARD                                25
                     (lui Shakespeare)
Ne cheamă iarăşi.
                       (Ii pune peruca, ies.) SORESCU , Pe hartă, unde vi ne-această ţară?
 30
1252
MARIN SORESCU
                                                        VOICEA
       Mă duc... Sărmane cap!... ne cheamă trupul. Haidem.
       (¡a desaga in spinare.)
       (Privindlung:) Că n-ai Pi neamţ?
 5 Tragedie mare, domnule...
                                                       SORESCU
       Aşa...
                             VOICEA Dar nu pari nici de-aici...
 10                              SORESCU
                             (maziv)
       E, e...
       O să mă interesez de ţara voastră... Sunt pc-acolo nişte isprăvi că se cruceşte Occidentul. Ţările de Jos, Danemarca, 15 Spania... Acest Mihai...
                             VOICEA Tragedie mare, mă nene!
                             SORESCU
       Atât de mare că nu încape in Shakespeare.
 20                               VOICEA
       E - acum rni-oi vedea de drum! Aşa, acum să ne orientăm... (Face câteva mişcări.) Mda... Cam pe-aici vine...
                             SORESCU
       Cine?
                             VOICEA
       Dealul lui Cacăfoc vine pe mâna stângă...
                             SORESCU Aha! Da’ de ce-i spuneţi aşa?
VARUL SHAKESPEARE
1253
                          VOICEA
    Iese pe ei ceva... nu ştiu cum să explic... Să zici că e pucioasă, nu e. Să zici că e păcură, nu e. Să zici că e foc, nu e...
Da’ ceva tot e! Şi dimineaţă-1 vezi, aşa, c-o căciulă ţuguiată de flăcări... Albăstrui, bătând în turchez...                      5
    Hai acasă... mă, nefericitule...
                          SORESCU
    Da’ voi de ce umblaţi cu subiectele în desagă pe la străini?
    N-aveţi scriitori?
                          VOICEA                                w
    N-avem, că ni-i taie.
                          SORESCU
    Cine?
                          VOICEA
    Ei... Păgânii. Deocamdată avem... tot avem un fel de scriitori. / 5
    Le spunem cruceri.
                          SORESCU
    Scriu pe cruci?
                          VOICEA
    Numele şi prenumele. Cu ăştia ne lasă, că pe cruce câtă 20 dramă poţi să scrii? Că nu e spaţiu?! Mai mare drama din mormânt. .. Dar vezi, dacă nu e spaţiu... De-aia ne lasă şi ei. ...
Şi s-au înmulţit crucerii... Mamă, mamă!... Toată ziua strigă: „Hai la cruci!“ „Hai la cruci!“... Vin cu ele în traistă... „Cruci“ de colaci, zic, „cruci de pus pe piept, cruci“! „Hai la cruci!“ 25 Cumperi crucea şi-ţi pui numele pe ea... şi gata dramaturgia originală! Eşti şi personaj, şi autor şi critic şi lumea asta şi lumea ailaltă. Da’ nu ţin mult, că peste şapte ani... te dau afară... Scrisul se umple de muşchi... Apar cruci noi... Şi tot aşa...
1254
MARIN SORESOJ
  (Speriat.) Staţi că mi se şterge Dealul lui Cacăfoc din cap... (Se orientează.) Încoace vine...
       De acolo mi se anunţă şi cumpenele... Tot cu pâlnia dealului ăsta... Ştiu c-o lună-nainte ce-o să se întâmple. Numai 5 nenorociri! ’tu-i mama mă-si... Ne-au întărâtat păgânii dealul rău de tot!...
                             SORESCU
       Mergi cu bine, valahule... Nici dumneata nu încapi în Shakespeare... Ai văzut: nici chiar el nu se mai încape.
  10 Shakespeare nu mai intră în Shakespeare! II bântuie şi pe el dealul lui...
                              VOICEA
                         (uităndu-se in desagă)
       Hai, mă, amărâtule... Haidem acasă...
  i5                   (Pune desaga pe umeri, lese.)
                          TABLOUI. VII Scena 1
        Anglia. Intr-un cimitir.
                                HAMI.ET 20     Şi-n Anglia există cimitire!
                                SORESCU Dacă doreşti, le-om vizita pe toate.
                                HAMI.ET în cimitir mai faci filosofie,
  25     C-afară aspră-i viaţa...
                              SORESCU
        Ar fi chin De-ar exista...
VĂRUL SHAKESPEARE
1255
                                                         HAMI.ET
Te rog, explică-mi.
                                   SORESCU Totul fiind aşa cum este, nu e.
Căci dacă-ar fi, ar fi pentru vecie,                          5
Dar, cum murim, noi existăm părelnic,
                                   Iar moartea e-o părere a părerii.
                                                         HAMI.ET
Mai spune-o dată, să îmi scot tăbliţa.
Eu nu exist?                                                 10
                                                        SORESCU
In clipa asta, poate.
Căci eu te-am zgândărit, printr-a lui Shakespeare Lentilă, să apari şi să-ţi spui rolul.
                      HAMLET                                  n
A fi - a exista... a aia, aia...
                                Pe muchia întrebării ne dăm huţa,
                                 Până cădem în hăul, ce răspunsul
- Ce-i unul singur! - lacom ni-1 deschide...
                      SORESCU                                20
                                                          (pe alt ton)
A fi şi a avea, le-nvaţă bine.
                                                         HAMLET
De sunt, ce am? Mă doare Carul Mare,
Dar eu murind, el pierde o durere?                           25
Şi stelele au vânătăi atâtea,
                                Câte nădejdi de ele tot strivit-am?
                                                        SORESCU
Nu te-obosi, căci mâine-1 vezi pe Shakespeare.
Spune-i ce-am vorbit şi fii în formă.                        30
1256
MARIN SORESCU
(Tainic) Să nu-ţi dea nebunia pe o toană A lui.
                                                            HAMLET
Nebun e el, căci vrea să-mi schimbe firea.
                                                            SORESCU
Politicos te poartă. Ţine-n mână Hăţul destinului şi-ţi e şi tată.
                                                             HAMI.ET
Câţi vitregi taţi o să suport? Şi-o mamă,
O  biată mamă doar, la câte nunţi Vă încălziţi fiertura blestemată?
                                                              Scena 2
O tavernă în Londra.
                                                            RICHARD
Lipiţi de umbra lui. Şi, dacă umbra-i
Pe unde calcă el, nu ştie, voi
Mai mult ca ea să-i fiţi fideli tovarăşi,
Să-l urmăriţi şi-n vis.
                                                                   FLY
           Am înţeles.
II urmărim şi-n vis.
                                                              HEIFER
                                                               (enervat)
Cu ce mijloace Visează-atât?
                                               RICHARD întrebi şi tu ca prostul.
                                       In numele onoarei şi-al acestui
VĂRUI. SHAKESPEARE
Ceţos ostrov, scăldat mereu, ca pruncul De apă scăldătorii mamei mări,
Să luminăm acest ungher de taină:
Cum scrie? Daca Shakespeare e chiar Shakesp Şi dacă nu e, cine-i scrie totuşi,
C-a-nnebunit actori şi dramaturgi?
                         Fl.Y
Figura-i e de tontălău.
                         RICHARD
Taci, vită!
La fizionomii mă laşi pe mine.
           La treabă, deci.
                         FLY
Fugim.
                         RICHARD
Păstraţi secretul.
                         des.)
                        Scena 3
l,ondra. Un colţ de stradă.
                        SORESCU
îngrijorarea mea eu ţi-o dezvălui.
Ştii bine cum e lumea. Şuşoteşte.
Că eşti ce eşti, spre-a demonstra mulţimii
în piaţă mâine ieşi, acolo unde
Bread Street se întretaie dârz cu Butter -
                     SHAKESPEARE
Street.
1258
MARIN SORESCU
        Exact.
          Si ce să fac?
                     SORESCU
                     SHAKESPEARE
 5                          SORESCU
                       între tarabe Te-aşezi la masa ta şi-ncepi a scrie,
       Cu scrisul tău mărunt.
                           SHAKESPEARE
 10 Cine-mi dictează?
                           SORESCU Aşa e... Cum să facem ? Eu alături Nu pot s-apar...
                           SHAKESPEARE
 15    La dracu!
                           SORESCU
                  O  idee!
       Transcrii aceste pagini trei din piesa Mai veche-a ta.
 20                           SHAKESPEARE
       Nu-mi place nici de frică!
                           SORESCU Tocmai de-aceea, stai în văzul lumii Şi strâmbă-te la foi, scânceşti, scoţi limba,
 25    Pe scaun te foieşti — să vadă chinul
                     Compunerii... Poftim cerneală, pană.
       (Grijuliu:) Să scrii citeţ... Dar purceluşi, pe foaie, Poţi face vreo doi-trei, şi mici crochiuri De trecători... un cal, o pălărie...
VAR UI, SHAKESPEARE
1259
    La imprimare, când vezi manuscrisul, îl îndrăgeşti mai mult...
                        SHAKESPEARE
    Aşa voi face.
                        SORESCU                              5
    Ortografia eu ţi-o pun, la urmă.
    Nu te sfii, dă-i drumul, cum îţi vine.
    La urmă, transcrii totul, după norme.
                        SHAKESPEARE
    Şi fac şi-alte desene? Ah, ce chin e!                   10
                           Scena 4
    O piaţă în Londra. Sbakespeare la o tarabă, sub o umbrelă de soare, citeşte cu vădită plăcere o carte. Intră Fly şi Heifer.
                                      FLY
    Uite-1 acolo.                                                    ¡5
                           HEIFER
    Dă mereu din buze...
                                      FLY
    Sindrom invers: citeşte, Doamne-iartă,
    în loc să scrie... (Se apropie de el:) Ce faci, bătrâne?         20
                                    HEIFER
    Ei, merge, merge?
               (Sbakespeare, surprins, ascunde cartea şi începe să scrie.)
                           SHAKESPEARE
    Ia, mai scriu o piesă...                                         25
    Dar versuri cinci îmi luară şapte zile...
                 (Actorii ies, Sbakespeare scoate paginile şi transcrie.)
                           (Intră Ţine-Cal.)
1260
MARIN SORESCU
                                ŢINE-CAI.
                      (îl priveşte un timp pe Shakespeare)
        Umblaţi în vârfuri, oameni, gură-cască,
        Borfaşi şi ucigaşi, femei uşoare.
 5 Ca fulgul să păşiţi, voi conţi, prinţese,
        Soli, împăraţi, bufoni - cu toţi în vârfuri Căci, iată-1, scrie! Nu-i abateţi gândul.
                                (Se întoarce F/y.)
                                    FI.Y
 10                                      Ce scrie?
                                TINE-CAI.
                      (se apropie şi se uită peste umeri)
        „Sir Thomas More“... Stau maldăr vreo trei pagini. UN TRECĂTOR 15          Ca scoica, fruntea-i naşte perle moi,
        Care-nşirându-se vădesc efortul Că în adâncul gândului Ie naşte...
                                    FI.Y
        Accese de talent avem cu toţii.
 20         Ca tuşea ne îneacă-un ceas ori două...
        Dar chiar aşa întruna... Nu-i terestră Făptura lui?
                      Mă duc. Mă enervează.
                                    (Iese.)
 25                                    Scena 5
        I.ondra. Taverna cunoscută.
                                      FI.Y
        Sunt veri. 1 ,-am auzit spunând: „Noi, vere. Noi elisabethanii sus să ţinem Oiştea teatrului, că tare-i gardul“...
VARUl. SHAKESPEARE
                        RICHARD Hm! Ei elisabethani! De unde Şi până unde?
                                                     HEIFER Poate tibetani.
Strămoşii lor, sus în Tibet, cu yacul,
La paştere de vânt, ieşeau sărmanii...
                        FLY
Acesta-i scrisul lui? (Scoate câteva file.)
                        RICHARD
Al lui Sorescu?
                        HEIFER
1 le-am manglit, cerându-i de-o ţigară Şi el ne-a dat foiţele acestea.
                        RICHARD
                        (studiind)
Marlowe nu scrie-aşa, cu w spre dreapta...
                        FLY
Atunci Sorescu nu-i Marlowe... Dar cine-i?
                        HEIFER
Vorbeşte englezeşte cu accent latin.
                        RICHARD
1 ,atin? Montaigne e! Nu... adică... Montaigne e mort...
                        FLY
                                      Alt, zi-i să-i zic...
Seneca... într-o reîncamare-ntâmplătoare. A auzit că Shakespeare îl citeşte Şi a venit să-i sufle tragedii...
1262
MARIN SORESCU
                               RICHARD
        Gogoşi de tufă... Nu-i Marlowe el, totuşi? N-a fost ucis şi prefăcându-şi boiul Pe Tamelan i-1 varsă-n cap lui Shakespeare 5     în zeci de piese.
                                  FI.Y
        Zău, e o idee!
                               RICHARD Vom lămuri... Un lucru-i clar: colega 10    Nu-i autorul pieselor ce scrie.
        Mă duc la repetiţie. La urmă Mai discutăm şi lămurim misterul.
        De nu aflăm acum, la anul - gata!
        Misterul va rămâne pe vecie.
 15    Şi e ruşine, pentru noi, englezii,
        Pe sfoară să ne tragă... ăsta, Shakespeare,
        Un biet actor cu ţinere de minte,
        Ca mine şi ca tine... dar atât.
                          TABLOUL VIII
 20    Londra.
                               Scena 1
                               HAMI.ET
                               (aparte)
        La minte zdravăn nu-i! Voi sta prin preajmă 25    Şi semnele ce-nvederează starea-i
        De lipsă de control, cumva s-arată Şi semne rele dacă văd, asupra-i Voi aţâţa noian de personaje, în mâini demente soarta noastră chin e!
30
                                       (Intră Sorescii.)
 VÂRUI, SHAKESPEARE
 1263
                          Scena 2
                            SORESCU
    Acum, că l-ai văzut, te du acasă.
    De-ţi pare mic un autor de-aproape Şi te întrebi: „El poate fi acesta?“
    Gândeşte că şi mintea-i ca mărgeanul.
    In scoică stă şi, spre a cunoaşte-o, marea Te cheamă în adânc, forând prin straturi.
    Şi-apoi, să ştii, chiar marea pare-o baltă,
    Celui grăbit să vadă-n valuri smârcuri.
                            HAMI.ET Mă duc. împleticit sunt azi la cuget.
    Busola-şi smulge limba. Spune-mi, nordul Rămas-a tot la nord?
                            SORESCU
    Acesta-i drumul. (îi arată direcţia.)
    (Râzând:) Moară de vânt sunt cu fofeze-amare Ce vântură direcţii, la răscruce.
                            HAMIJET
                            (aparte)
    Aici după perdea voi sta. Vreodată Cum nici o pajură sau gheonoaie Ce-ntre tărâmuri două face zboruri De agrement, nu a clocit, în zboru-i,
    Un ou mai blestemat. De-ar fi auzu-mi Cuib pe măsura vorbei lui smintite!
(Sorescu iese, Hamlet se ascunde după perdea, intră Shakespeare cu Ben Jonson.)
   20
 25
 Scena 3
 SHAKESPEARE
    Tu, Ben Jonson?!
1264
MARIN SORESCU
                   BEN JONSON Treceam pe-aici şi am văzut lumină...
                   SHAKESPEARE Lumină? E chelia mea, bătrâne,
E luna-mi săltăreaţă... ci în nouri Numai ce e sub frunte, -ncolo, iată,
Senin mi-i orizontul...
                   BEN JONSON Anii trec, se pare Că iama dai prin forţa ta de muncă...
Nu încorda prea mult prea fermecatul Tău arc, mai lasă-l să respire.
Altfel plesni-va, ultima săgeată,
Ce vrei să o slobozi, s-o-ntoarce-asupra-ţi.
                   SHAKESPEARE Cu Hamlet neplăceri am... Nu mă lasă Să dorm... Ştii, l-am stârnit grozav.
                   BEN JONSON In pace lasă-l... E ranchiunos...
E bună prima formă.
Să-ţi spun ceva... S-a diluat esenţa Prea mult în teatrul de-azi...
Un fel de zeamă chioară!
Atâţia nechemaţi ce ţin condeiul Cu degetele tari, de la picioare,
Picioare şchioape debitând actorii,
Că lor le vine chiar, un şut în fundul Oricărei replici boante să dea, bieţii.
                   SHAKESPEARE De-aceea mă căznesc şi chiar pe limba Lui Hamlet vreau să scriu, cu grai de moarte...
VÂRU1. SHAKESPEARE
E coala cea mai dragă şi-o tot răzui,
Ca palimsestul.
                   BEN JONSON
Cică-ai trecut cu bine ismul crizei.
Mi-a spus Sorescu...
                   SHAKESPEARE
                           încă are crampe
Această pană...
                   BEN JONSON
Pentru femei, cum ştii, soseşte-o vârstă Când dracul intră-n ele, sparg, au furii.
I,a urmă, potolite-şi văd de treabă.
Iar pana — nu uita, e feminină.
Şi de-a sfârşit cu poalele ei crunte Suferâ-un pic - la urmă iar se-avântă Pe drumu-nţelepciunii... Foarte sincer îţi spun: de tine doar îmi este teamă, Invidia putea ucide-n mine Admiratorul care lacomi ochi Aruncă peste tot ce scrii... E bine, Prietenia c-a învins. (1l îmbrăţişează.) Băiete, Dă bice!... Piese noi! Să se vorbească De aceste vremi c-au strălucit prin tine...
                   SHAKESPEARE
                   (ştergându-şi o lacrimă)
Ce bine-mi face vorba-ţi! Ca balsamul Pe rana celui ce credea că moare.
Şi gându-ţi bun este oglinda care Face dintr-un bătrân un flăcăiandru.
                   BEN JONSON
 Aşa te vreau...
1266
MARIN SORESC.U
                    SHAKESPEARE
                    Duşmanii-mi năpârliră Şi ei, noi haite stau pe la răspântii.
                                  BEN JONSON Uitasem... Invitat ai fost cu trupa
I,a curte... Faima-ţi creşte... Eşti 1111 nume! Mă duc... Eram în trecere. Dă bice!...
                    HAMI.ET
                    (de după perdea)
Să mişc sau să nu mişc acum perdeaua?
                    SHAKESPEARE
S-aude-un glas...
                    BEN JONSON Pământul, în mişcarea-i Din osii roase, scoate câte-un scâncet...
Ţi s-a părut.
                    SHAKESPEARE Părerea ne e mamă.
                    (Ben Jonson iese.)
                    Scena 4
                    SHAKESPEARE (privind spre perdeaua care mişcă)
Spionii pun venin şi vestea bună Nu poţi s-o guşti de-a lor urechi ce mişcă. (Scoatesabia.) Un şobolan? In gardă, şobolane! (Străpunge perdeaua.)
VĂRUL SHAKESPEARE
1267
                            HAMLET
                           (ţipând)
    In piept tăişul mi-a intrat.
                         SHAKESPEARE
                       (dă perdeaua Li o parte)                 5
    E Hamlet, nobil prinţ al Danemarcei...
                            HAMLET
    Ca fier de plug, când trage brazdă-n lună...
    Nu sânge, iată, raze curg din mine,
    Căci m-a ucis în timpul rugăciunii...                      10
                       SHAKESPEARE
                             (îngrozit)
    O, Hamlet, nobil prinţ al Danemarcei...
  (Intră Sorescu, cu Vrăjitoarea şi Idele lui Marte. Le trage de mână în scenă.)
                           Scena 5                             15
                           SORESCU Cred c-au făcut o crimă-aceste iasme...
    De sânge-s pline... Şi voiau să fugă.
    Am auzit ţipând... (îmhrâncindu-le.) Mărturisiţi!
                       SHAKESPEARE                             20
    Pe Hamlet l-am ucis... prin imprudenţă...
              SORESCU (aleargă la Hamlet care e întins pe duşumea)
    încă se chinuie, dar e mortală
    Fântâna ce-ai deschis în piept...                          25
                                                                         VRĂJITOAREA Roş sânge,
    Din el ţâşni, pătându-ne veşminte...
1268
MARIN SORESCU
Dar soarta-şi merită... Căci el pe-această Copilă-aici după perdea... o, Doamne!
A vrut s-o necinstească...
                     SORESCU
Minţi, vicleano!
                     VRĂJITOAREA
                     (povestind)
Stăteam aici, ascunse, la taclale.
Când el veni, văzând-o, zise: „Iat-o!
Eşti Piaza Rea? Atunci să-mi faci doi gemeni, Că mă grăbesc să umplu omenirea Cu Pie/.e Rele... ce cobind întruna Una pe alta-ncet se vor distruge,
Pământul scutura-va plaga lumii.“
Şi-a tăbărât pe ea...
                     SORESCU
                     Să taci, mintoaso!
Eu îl cunosc... plecase-n Danemarca,
Şi voi, prin vrăji, l-aţi tras pe scocul morţii Aici... Dar, iată-1, parcă dă din buze...
                     VRĂJITOAREA Când şarpelui cu bâta îi sfarmi capul,
Până apune soarele, tot mişcă...
                     SHAKESPEARF,
De-ar învia! Sunt cazuri foarte rare,
Totuşi există... Unul e chiar sigur...
                     HAM1.ET
                     (foarte stins)
Eu mor fără temei... Părinte, Shakespeare, Vino să-ţi spun finalul piesei...
VÂRUI. SHAKESPEARE
1269
                                                                   SHAKESPEARE (se apleacă)
Gata!
Cum se curbeaz-un gând, când a atins A lumii margini, mă aplec asupra-ţi.                       5
                                                     HAMLET
Şi mai aproape...
(Shakespeare se dă şi mai aproape.
Hamlet îl străpunge cu sabia.)
                    SHAKESPEARE                           10
Ah!
                                                     HAMLET
Avui puterea
Din urmă de-a lua urma mea cu mine,
Şi urma mi se piardă...                                   15
                                                    SORESCU
Nu se poate!
                    SHAKESPEARE O, fiu iubit, ce aspru leac! Mă clatin...
(Cade.) Păianjeni am pe ochi... îmi ţes un giulgiu,       20
Ce 1-a-ncăput de mult gogoaşa vieţii...
                                                     HAMLET
             (continuândparcă aceeaşi replică)
... Şi eu din mâini tot dând, prin apa lumii,
Lucram la acest giulgiu...                                25
                                               SHAKESPEARE
... Ba beteala...
                                                     HAMLET
Ah!... ba urzeala împlinind cu gesturi...
1270
MARIN SORESCU
                   SHAKESPEARE Ce noi credeam că-s viaţă şi trăire...
                       VRĂJITOAREA (către Ide)
Priveşte, cobe, cum se-ngraşă moartea Cu sânge ca rubinul... Zbuciumă-te, urlă, Sau dănţuie, căci cu alai de nuntă,
Te-ntorci de pe meleagurilc-acestea...
             (încep un duel cu săbii, intr-o parte a scenei.)
                       SHAKESPEARE
Sorescu, dormi?
                         SORESCU
Sunt stană de durere...
                       SHAKESPEARE (cu gbis stins)
Să spui povestea crizei, spaima cruntă Ce m-a cuprins, când am văzut în piaţă Prieteni buni pierzându-şi cap şi nume Şi cum talentu-mi s-a topit, cum mamei I-nţearcă laptele, când trage-o spaimă...
                   SORESCU Ce zdreanţă, jucărie, ce paiaţă E omu-n mâna soartei! Ce cuvinte Să-mbrace atâta jale? Chiar Cuvântul,
Răpus de plăsmuirea sa, se stinge.
                          HAMI.ET (în agonie)
Mă iartă, Shakespeare...
Nebunia lumii
Mi-a-mprumutat, o clipă, doar, pumnalul... Şi tocmai ru-i gustaşi, coclit, oţelul...
VÂRUI. SHAKESPEARE
                    SHAKESPEARE Mai vinovat sunt, Hamlet, eu...
          (Vrăjitoarea şi Idele aruncă spadele venind mai in faţă.)
                    VRĂJITOAREA Nu-i chip să ne tăiem. Aceste gioarse,
Tocite-s ca-n păstăi fasolea veche... (Aruncă spadele.) Continua-vom bând pe rând otrava...
(Scoate un şip şi-i întinde.)
O dată tu, o dată eu... (Forţând-o să bea:)
                    Scorpie, te-adapă!
                              IDELE
                              (soarbe)
Acum tu...
                    VRĂJITOAREA Ai glas? Vorbeşti, ia uite Fiertura gâlgâită cum dezleagă A limbii baieră... (Bea.)
                              IDELE
                    (bea, apoi îi întinde şipul)
Te-ndoapă!
(Vrăjitoarea îi dă şiptd.)
Nu trage chiulul, hoaşcă, dă de duşcă...!
Aşa! Să crape şi bojocii prevestirii.
                    (Ies din scenă.)
                    SHAKESPEARE Sfârşeala mă cuprinde...
                               HAMLET Ce tăcere, îmi vâjâie-n urechi! Acesta-i restul
1272
MARIN SORESCU
        De la tăcerea cea dintâi a lumii,
        Ce zarva lumii a tot ciopârţit-o...
                         (I/iele şi Vrăjitoarea reintră.)
                                IDELE
 5                          (către Vrăjitoare)
        Hopa, te-mpleticeşti!
                                SHAKESPEARE Cum curge noaptea...
        Aceste Ide mă înnebuniră...
 10 (Către Sorescu:) Să spui ce-nseamnă să rescrii,
                                o dată
        Ce ţi-ai pecetluit cu chin lucrarea...
        Că orice-amestec, uite unde duce...
                         (Intră Călăul şi Craniul.)
 15                           Scena 6
                              SORESCU lată şi Craniul! Prea târziu! Priveşte!
                             CRANIUL Am găuri pentru ochi, dar vorbe-n găuri 20 N-au mai rămas, să spun ce văd cu hăuri.
                             CÂIÂUL
       Banditule, exprimă-te cu minte.
                             CRANIUL
       Sunt vinovat, nu da! Spun dinainte.
 -’5                             CĂIĂUL
                             (către Sorescu)
       Cu greu l-am prins. E jaf prin cimitire,
       Viii se-ascund prin gropi - cumplită ciumă Sau ce-o fi fost, i-a scos pe toţi din casă.
VĂRUI, SHAKESPEARE
1273
Iar morţii ca stafii se varsă-n lume...
Apoi... găpşindu-1, pune-1 să vorbească,
Să recunoască tot...
                      CRANIUI.
Nu da! Sunt Yorik!                                        5
                      CĂIĂUL
Tăcea, tăcea şi nu voia o vorbă Să scoată, darămite să semneze...
                      CRANIUL
Povestea-mi asculţi...                                    W
                      HAMLET
                      (gemând)
Nu-i Yorik!
                      CRANIUL
Nu vă-nspăimânte buzele-mi uscate,                        15
Că verzi şi-uscate-ndrugă, câte toate.
                      CĂIĂUL
                      (răcnind)
Nu mai rima! Biografia spune-o!
                      CRANIUL                              20
Cică la curte-am fost, însă eu gardul Nu mi-1 mai amintesc, nici leopardul.
(Rade.)
                      CĂIĂUL
Artist am scos din el!... Declară, hârcă...                25
                      CRANIUL
Un cimitir întreg aveam în cârcă Şi, brr! când vântul fluiera, cu fălci Zbura către călăi şi cu-alte halci
De oase goale, să le spună: „Staţi.                        30
1274
MARIN SORESCU
Mormintele sunt pline, aşteptaţi Să treacă şapte ani, să putrezim...“
                                                       SORESCU
Cu tâlc vorbeşte...
                                                  SHAKESPEARE
                                                          (gemând)
Da, îl auzim...
                                                         CĂLĂUL
                                                   (enervându-se iar)
Dar ce-i aici? Iar clacă-aveţi de rime?
                                                        CRANIUL
Ce mult de lucru-i daţi... Cică sunt crime! Şi-n cimitirul meu... furiş, în spate,
                                 Am îngropat şi rime-mbrăţişate.
                                                         CĂlAUI,
Tacă-ţi morişca!
                               HAMLET Dulcele tău glas Sărute-mi clipele ce-au mai rămas!
                                                         CĂlAUI.
                                                      (către Craniu)
Ţi-arăt eu ţie... Te voi pune-n par!
(îl îmbrânceşte afară din scenă. Uităndu-se înjur:) Măcar aici se moare, zău! Mă car...
                       (Iese.)
                                                          Scena 7
                                                        HAMLET
                                                          (aiurând)
Să mişc sau să nu mişc acum perdeaua?
VÁRU1. SHAKESPEARE
1275
                       SORESCU Vorbiţi, vorbiţi, prieteni... sunt speranţe Să depăşim prea lunga agonie...
                       SHAKESPEARE
Eu nu... Ah, rece-al morţii junghi...                          5
                       SORESCU (către Hamlet)
De vină-s eu.
(Moment de tăcere.)
(Privind spre Shakespeare:)                                    10
     Cum? Ai murit? tu, cer,
Apleacă-ţi stelele, cum îngenunche Un cal prea credincios, să-ţi sară-n şa,
Cu ţinte de lumină-aceste biete
Făpturi, care podoabă au fost minţii...                        15
(Pauză.)
Şi eu? Ce rost mai am de-acum?
Să spun? Ce? Cui?
(Strigă:)           Horaţio!
     (Intră Vrăjitoarea fi Idele, duelând cu spadele însângerate.) 20
                       Scena 8
                       VRĂJITOAREA Vezi rezistentă ce-s? Am făcut cobra In fiecare miercuri, pe la şapte.
Tu n-o să mă răpui...                                              25
                       SORESCU
                       (ţipând)
Cu voi afară!
                       VRĂJITOAREA
               (speriată deodată, către Sorescu)                   30
 Ce-i când te doare-aici?
1276
MARIN SORESCU
                                 IDEI.E La lingurică? Ha-ha-ha!
                            VRĂJITOAREA
        Efectul
 5 Acestei vieţi neregulate, iată-1!
                                 (Cade.)
                                 IDEI.E
        Nici Vrăjitoare nu-i uşor pe lumea Aceasta agitată... (Arată cum se zvârcoleşte Vrăjitoarea) io           Fug la Roma.
        E mai uşor. Acolo doar în Marte Sunt Idele lui Marte, -ncolo, trai!
        Ies deşelată de atâta Shakespeare...
        (Dă să iasă, şchiopătând.)
 15                               SORESCU
        Viu nimeni n-o scăpa? Pe năsălie!
        (Aruncă în ea c-o sabie, care o înţeapă în călcâi)
        Na!
                                 IDELE
 20 Putea să mă răpună un stângaci doar...
        (Cade.)
        De nu dai de-altă Piază, vei mai duce-o.
                                 SORESCU Sunt singur şi cu mine n-am ce face...
 25                          (Intră Camelia.)
                                 Scena 9
                                 CAMELIA
                            (se duce la Sorescu)
          Să-ţi scot un coş.
VÂRUI. SHAKESPEARE
1277
Priveşte-n jur...
Morman de leşuri. Ci bine cată... Hamlet?
El.
SORESCU
CAMELIA
(speriată)
                                                      5
SORESCU
CAMELIA
SORESCU                          10
                       CAMELIA O, Doamne (Se roagă.)
                       SORESCU
Când Dumnezeu vărgat îi de-a sa pură                        15
Vibrare-n loc... Ca zebra el există
Când doar pe alb, când doar pe neagra dungă,
Mereu în contratimp, întindem mâini.
Spre cer... Şi chiar de-ar fi, pe sine
El se gândeşte veşnic... asta-i ia                          20
Fireşte timpul tot, precum şi spaţiul,
Cu noi, incluşi în fagurii durerii...
                       CAMELIA
Se varsă gându-n el prin rugăciune...
                       SORESCU                              25
O rugăciune am şi eu...
(Ia spada lui Shakespeare fi i-o întinde.)
                       CAMELIA
                       (speriată)
Sâ nu îmi curmi, ca parca, firul vieţii.                    30
Cum tremur toată!
1278
MARIN SORESCU
                      SORESCU Tine, e o lege!
Pe câmp de luptă, când învinsă-i oastea Şi bravi eroi, din burţi de cai ciosvârte Hidoasei morţi întind surâsul palid,
De-i comandantul viu, îşi cheamă-o slugă Sau un prieten să-i plinească soarta... M-oi repezi cu pieptu-n ea...
                      CAMELIA în mână
îmi pâlpâie prea iute spada... Nu pot...
                      SORESCU
Eu te-am iubit...
                      CAMELIA
Şi tu?
                      SORESCU Ca Hamlet pe Ofelia.
Aceasta a fost drama mea... De-aceea... Dar sunt în van mărturisiri...
                      CAMELIA Pe Hamlet l-am iubit, însă-al meu tată Nu m-a lăsat să-l văd măcar o dată.
El nu ştia nici că exist.
                      SORESCU Nici Shakespeare.
Am despuiat arhive... vechi hrisoave... Descoperirea mea eşti... Te ţineam Pentru un rol ca lumea. Prea târziu!
Cu mers regesc ai fi trecut prin scenă.
Şi florile-n de ele s-ar fi smuls Din pajişti, spre a-ţi fi cunună vieţii.
VARUI. SHAKESPEARE
1279
                                                          CAMELIA
Taci... Mi-ai fost drag... Ţii minte, într-o seară Mi-ai ridicat o carte ce-mi căzuse.
Tocmai cădea o stea şi-ai zis: „Mă duc şi steaua
Să ţi-o ridic... Frumoasa soră-a lunii“.                          5
(Plânge.) Te-ai dus şi dus ai fost... Ce nopţi de lacrimi...
                         SORESCU Atât de dulce-i glasul... Taci, eu mor...
Nu vezi? Ci ţine sabia... avânt
Să-mi iau de la trei paşi... ah, ies din scenă...                 ¡0
                                Nu, n-0 Să fug... (iese şi se întoarce) căci nu-s ieşiri din dramă,
                               Şi soarta n-are scară de serviciu...
                         CAMELIA (speriată)                               15
In lume dacă-am fugi...
                                SORESCU în lumea asta? Fugi!
Eşti prea copilă. Unde? Totu-i putred
Şi străveziu şi vezi mârşava faptă                                 20
Ce-a fost ursit un veac pe dos, aceasta-i!
                                E susul jos, şi talpa-n cap, chelie,
Şi stânga-i dreapta, creştetu-n pământ...
                                                          CAMELIA
Mă faci să plâng...                                                25
                                   SORESCU (arătând leşurile)
Şi ei vărsară lacrimi,
                                  Şi craniul înaintea lor... Şuvoi
A curs şiragul ochilor, mătănii                                    30
                              în mâna crudei sorţi, ce dă în cap,
1280
MARIN SORESCU
        Spunând c-aşa am fost urziţi...
                             Tu spune Ce ai văzut... Te las...
                               CAMELIA 5                             (aruncă spada)
        Nu pot...
        Mai e otravă în şipul Vrăjitoarei? Vreau. Mi-e sete. (Bea.)
        Abia sub pleoape cuprinsesem cerul 10    Şi îl restitui bolţii... (Moare.)
                               SORESCU
                               Biata floare!
                                (Privind tăişul spadei.)
        Când două drumuri se deschid în faţă,
 15    Eu merg pe variantă. E mai scurtă.
        Măcar c-o şchioapă... Fugi, ocol al vieţii!
                                      (Dă să se arunce în spadă, ezită.)
                          Mischia săbiei s-a făcut pară.
        In jur nu-i loc s-arunci un ac 20    De-atâtea leşuri. De mai vine unul
        Aici, să vină gata mort, căci n-are Cin’ să-l ucidă. Plece mort de-acasă.
        Ce jale, vai!
                               (Intră Craniul.)
 25                              Scena     10
                                                                 CRANIUL Puterile te lasă?
        Au m-ai chemat?
VĂRUI. SHAKESPEARE
                        SORESCU
                        (îngrozit)
Auzul ţi-a dat greş!
Ce mai nou prin hrube?
                        CRANIUL Ia, un leş.
Iadu-i tot rai, dar mult mai găunos.
(Iese şi se întoarce târând trupul Călăului.)
                        SORESCU Călăul! Cum, şi ei? Li-i viaţa trecătoare?
                        CRANIUL Pe un călău să nu-l atingi c-o floare. Răbdarea-mi ajunsese, zău, la os!
L-am căsăpit cu falca mea de jos...
                        SORESCU
încărcător-descărcător de vieţi
Doar Shakespeare a mai fost. Eu nu-s în stare.
El zace-aici...
(Se aude cucuveaua.)
                        CRANIUL
O buhă? I -a culcare.
                        (Iese.)
                        Scena 11
                SORESCU (potrivindu-şi spada cu tăişul înainte)
Ies şapte paşi, să-mi iau avânt
Şi-n spadă mă arunc, precum un vultur
Cu ghiara-mbătrânită, pliscul spart,
     1282                      MARIN     SORESCU
        Către prăpastie porneşte piatră,
        Şi-aude cercurile de tărie
        Cum tot mai strâns, îi gâtuie căderea...
        (Numărând trei paşi până la marginea scenei:)
 5     Trei paşi... şi încă patru paşi la aer...
        Ca patru secole de-avânt în spadă...
        Nu se clinteşte-un pai... mă-ntorc îndată... Cu mine un mileniu îşi dă duhul...
        De-ar face aburul coloane grele io    De ţurţuri, sprijinind această boltă...
        (privind înjur.)
        Au ei degeaba au suflat viu abur?...
        Adio, Shakespeare, stâlp de foc, eşti rece. Ţi-aprind cu viaţa mea o lumânare.
 15                                 (iese.)
                                  IDELE
        Până-n apusul soarelui nu-mi iese Spurcatul suflet... Scăpătă?... Sorescu A scăpătat şi el? Afară zace...
 20    Şi ce-a mai turuit... Hei, oameni,
        Veniţi de luaţi cadavrele...
                            (Shakespeare se ridică.)
                            SHAKESPEARE (jrecându-se la ochi)
 25    Nu-i cazul.
        Căci mi-a trecut şi moartea într-o clipă.
        Şi ea degrabă, tot ca viaţa, curge...
        M-am odihnit murind... Acum, la lucru.
                                      (Cortina)
 NOTE. COMENTARII. VARIANTE
r
                 IONA
    Elaborată începând din 1965, lona. Tragedie în patru tablouri este prima piesă publicată de Marin Sorescu. In 1966, apăruseră, în revistele Luceafărul (nr. 22, 28 mai 1966) şi Contemporanul (nr. 38, 23 septembrie 1966), poeziile Ljipsusşi, respectiv, Un lucru, variante versificate a două dintre cele mai importante fragmente din monologul lui lona. Textul integral vede lumina tiparului în I.uceafărul, nr. 2, 13 ianuarie 1968, p. 4-5 şi, în acelaşi an, în volum: lona (Teatru). Editura pentru Literatură. Coperta Petre Vulcănescu. 64 pagini. Volumul dat la cules, potrivit casetei tehnice, în aceeaşi zi de 13 ianuarie 1968 când apăruse şi în revistă, prezintă totuşi unele diferenţe survenite, probabil, în corectură, cea mai semnificativă fiind introducerea în Tabloul IV a unui scurt fragment (patru propoziţii), ce sugerează localizarea acţiunii în spaţiul românesc şi nuanţează cu o vagă tentă patriotica substanţa lirică a textului. Intervenţia este conjuncturală. Marin Sorescu a mărturisit în mai multe ocazii greutăţile întâmpinate cu publicarea şi reprezentarea pieselor sale: „lona am scris-o într-o jumătate de an, am publicat-o după trei ani şi s-a jucat după cinci“ (Arlechin, nr. 11-12, trimestrul II, 1981, p. 5-6). într-un text din 1996 (Maria von Ostfelden, Theater als Experiment, Editura I.ars Miiller, Baden), referindu-se la substratul politic al piesei, relevat de presa elveţiană în 1970, când lona a fost reprezentată la Zurich, scriitorul face mai multe precizări: „I j Bucureşti tocmai această lectură politică a textului făcuse ca publicarea lui să fie întârziată. A apărut, în fine, după multe şicane şi obstacole în revista I.aceafăml. Cenzura a interzis spectacolul de la Teatrtd Mic din Bucureşti după, doar, 13 spectacole.
1286        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
Adevărul e că sala era arhiplină de foşti deţinuţi politici, de curând eliberaţi, care, cu ochii plini de lacrimi, urmăreau drama lui Ierna, în care se regâseau. întrebările pe care mi le punea cenzura, când încercam să public textul, mergeau de la semnificaţia fiecărei replici în parte, până la simbolul general: «Cine e balerin' Cine e balena întâia, balena a doua şi cine e balena a treia':» Să recunoaştem că şi cenzura română avea haz! In momente mai bune câte unul din inspectorii politici, care vizionau în şir indian spectacolul, înainte de premieră, «ca să nu se strecoare ceva» îmi şoptea: «Noi i-am da drumul, riir se supără Uniunea Sovietică». Cu un astfel de stăpân, atât de supărăcios, era fireşte foarte greu să fii profet în România. Piesa, de altfel, nici nu s-a mai jucat în ţară, până la evenimentele din decembrie ’89“.
     Fragmentul introdus în volumul din 1968 a fost suprimat în cele trei ediţii intermediare din volumele: Setea muntelui de sare. Teatru. Editura Cartea Românească, 1974, p. 5-39: Ieşirea prin cer. Teatru comentat. Editura Eminescu, Bucureşti, 1984, p. 24-51; lorni, A treia ţeapă, Vărul Shakespeare, Editura Minerva, Bucureşti, 1993 (Biblioteca pentru toţi), p. 1-33, ediţii care preiau varianta din Luceafărul, fragmentul lipseşte, de asemenea, în toate traducerile, confirmând astfel includerea lui, la un moment dat, din cerinţe extraliterare.
     Din 1974, piesele Iona, Paracliserul, Matca primesc titlul generic Setea muntelui de sare (atribuit şi volumului în care apare alături de piesele Pluta Meduzei şi Există nervi).
     Intr-un interviu acordat lui Valentin Silvestru (Cu Marin Sorescu despre ternele vitale ale teatrului, în România literară, nr. 7, 13 februarie 1986, p. 4-5) autorul preciza că: „Metafora aspiraţiei spre absolut poate explica doar parţial unitatea celor trei piese". Şi tot acolo, continua: „în primul rând, ideea de personaj unic. Ideea pe parcurs s-a perfecţionat, ca să zic aşa: am început cu un singur personaj în Iona-, în Paracliserul mai apare unul, care este mut. Am simţit în continuare nevoia trecerii de la monolog la dialog. Dar, în general, trilogia se leagă prin prezenţa personajului unic. Absolutului căutat de unul singur. Aceste piese exprimă idei, o filosofie - pe care iniţial intenţionam s-o prezint «vorbită». In formă de eseu. Cartea ar fi avut în centru Eul liric. Teatrul porneşte de la poezie, cum a fost de la început. In trilogie, personajul se caută pe orizontală şi pe verticală. Orizontala ar fi Iona, un fel de planetă pe apă; apa reprezintă trei sferturi din glob. Paracliserul e înălţarea pe verticală a omului, căutarea de sine, zbuciumata căutare de
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1287
celest, care există în fiecare om conştient. Matca ar fi rezolvarea dialectică a celor două dibuiri: o femeie care rezolvă ecuaţia simplu aducând pe lume un alt personaj. Intr-un fel poate fi judecată şi hegelian toată această poveste în trei acte.“
    Cu ultima apariţie antumă lona. Teatru. Editura Creuzet, Bucureşti, 1995, 96 pagini, se reia, probabil, pentru evitarea greşelilor tipografice care s-au strecurat în ediţiile succesive, textul primei ediţii, cea din 1968. în acest volum, ilustrat de Marin Sorescu, piesa este însoţiţi de o prefaţă şi o postfaţă a autorului: lona, text preluat din Caietul Program al Teatrului Mic din Bucureşti, stagiunea 1968-1969 şi „Extemporaldespre mine", text prezentat de Marin Sorescu la „Seminarul de dramaturgie şi teatrologie“, Deva, 1981 (publicat prima dată în Vatra, 20 aprilie 1981). în continuare, redăm integral prefaţa şi postfaţa cu titlurile menţionate.
                                   IONA
    Prefeţele scrise de autorii înşişi nu-şi au rostul decât în măsura în care vin cu nişte precizări de ordin documentar. Altfel, să încerci să spui - e prea lung. Şi poate că ai şi uitat.
    Creaţia e o bâlbâială în faţa lui Dumnezeu. După ce a creat lumea în şase zile, el s-a simţit atât de epuizat, încât n-a mai putut mişca un deget. A mai apărut oare ceva nou de atunci? Iată un exemplu de epuizare divină.
    Recitesc după câţiva ani lona, cu ochi rece, străin, şi mă întreb: oare unde rămăsesemi
    lona, proorocid care a fiigit din faţa Cuvântului, a încăput în burta chitului, ca o scrisoare, în cutia poştală. Am găsit, poate din greşeală, scrisoarea. Am citit-o cutremurat şi mi s-a părut c-o înţeleg. Am încercat s-o transcriu. Asta a fost tot.
    După aceea am vrut să-l uit pe lona. Ce s-a ales din mândra cetate Ninive „mare înaintea lui Dumnezeu s-o străbaţi în trei zile de umblet‘? Ce s-a ales de oamenii ei care s-au îmbrăcat în sac şi s-au pocăit şi nu i-a mai ajuns mânia de sus'
    Am uitat absolut totul. ApeLtţi la arheologie. Am fost întrebat dacă burta chitului simbolizează călătoria în cosmos, sau singurătatea intrauterină. în ce măsură lona e prirnid om ori ultimul om? Dacă dau o accepţie fieudistă, mistică, politică ori cabalistică experienţei acestui
1288        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
personaj? Şi rnaiaks ce semnificaţie are gestul final şi dacă nu eprea multă amărăciune şi dacă nu mi-e milă de umanitate'
    Nu pot să vă răspund nimic. Au trecut trei ani de când am scris tragedia. Totul mi se încurcă în memorie. Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când lona îşi pierde ecoul. lona era singur, dar ecoul lui era întreg. Striga: lo-na şi ecoul răspundea: lo-na. Apoi nu a mai rămas decât cu o jumătate de ecou. Striga: lo-na şi nu se mai auzea decât lo, lo in vreo limbă veche înseamnă: eu.
    E tot ce-mi mai amintesc.
                                                     MARIN SORESCU
                   „EXTEMPORAL DESPRE MINE"
    Am renunţat de mult la ideea, de altfel preţioasă şi oarecum comodă, că aş putea vorbi despre mine fără să mă pregătesc. De aceea mă observ cu atenţie 25 de ore din 24 (ora în plus provine din economiile strămoşilor). Rezultatid observaţiilor se concentrează în formă de extemporale despre mine -formula bruscă de verificare prin sondaj — şi prin deranj
 - care are şi avantajul că, limitând timpul, nu-mi Luă eul să divagheze în explicaţii de sine interminabile. M-am observat deci în aceste zile, poate mai înstrăinat de mine şi mai înverşunat contra mea ca oricând.
    Desigur - poezia mea in acest seminar de schelet dramatic, la o oră de teatm românesc, cu atâtea aparate Röntgen îndreptate asupra oscioarelor tremurânde, nu mă avantajează. Şi nu-mi creează unghiul cel mai potrivit pentru efitzhinile sufleteşti pe care le aştepţi poate. Voi spune doar că scheletul mişcă şi pretinde că animalul dramatic e încă informare -ceea ce pentru cei 45 de ani divulgaţi în public de Valentin Silvestru ca împliniţi aici înseamnă, îmi place să cred, o maturitate activă.
    Ajung imediat şi la teatru - subiectul acestui extemporal. (Tezele scrise le daţi, mi se pare, dumneavoastră, iar notele le pune, nu ştiu cine-ministerul sau posteritatea —, pe necitite sau de-a studiatelea, după cum ne-o fi norocul, colectiv de data aceasta.)
       îmi place teatrul, în primul rând pentru că este o meserie; şi, în al doilea rând, pentru că este o meserie IMPOSIBIIĂ, având de-a fiice cu
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1289
inspiraţia, care încă nu se ştie ce este şi care sector administrativ ori cerebralo-sufletesc trebuie s-o controleze şi s-o aprobe. Când am început sil scriu teatru eram un naiv — şi din cauza asta mi-au ieşit poate unele lucrări mai rotunde - ca jucătorul improvizat care câştigă de prima dată — la nimereală — şi după aceea se încăpăţânează să se prezinte la ruletă zi de zi, ruinându-se cu voluptate, dar antrenat. Simţind că încep să mă crispez, am trecut la piese istorice, mutând propria dramă in crisparea unei epoci din secolul al 15-lea românesc. Căci, am uitat să vă spun, dacă lona şi Paracliserul sunt eu - ca să parafrazez cunoscuta butadă - tot eii sunt şi teatrul meu istoric. Şi încă nu m-am terminat, întrucât trilogia începută - Răceala, A treia ţeapă, ameninţă să devină tetralogie, prin intercalarea unei noi piese, Luptătorul pe două fronturi, scrisă şi terminată din neputinţa de-a isprăvi-o pe cea de a treia — anunţată de mult, Otrăvitorii de fântâni. Sunt festele teatrului istoric - ca şi ale unei istorii învălmăşite, prea învălmăşite uneori, care se Lisă greu „prinsă" şi, ca şi nervosul Ţepeş, nu stă la pozat. Ce vreau să spun cu aceste mărturisiri. Desigur, nu doresc să dau apă la moară celor care mă detestă din capul locului, irevocabil. Cu ei nu poate fi vorba de dialog şi nici de monodrame, ori tragedii colective.
     Doresc să depun mărturie, din propria-mi experienţă, atâta câtă este, că şi teatrul „obiectiv" este, în mare măsură, expresia unei subiectivităţi -câteodată chiar feroce - şi că trebuie să ne ţinem de această subiectivitate ca alpinistul de firele de iarbă de pe marginea prăpastiei, pentru a păşi cât mai sus. Căci în mod paradoxal — am mai afirmat asta —, cu cât eşti mai subiectiv, cu atât vezi că te întâlneşti cu mai mulţi inşi. Există şi o subiectivitate colectivă, care şi ea trebuie cultivată. Rămânând noi înşine şi rtefiindu-ne ruşine că suntem aşa cum suntem - câteodată şi mai goi şi nemâncaţi şi în ploaie şi Li răscruce de vremuri, vrăji şi microbi — interesăm mai mult umanitatea largă, decât am interesa-o împrumutând întruna lucruri omologate aiurea şi neriscând nimic cu mult-puţinul nostru, lată de ce, făcând din mine subiect ontologic şi istoric pot spune că de fapt nu-i vorba nicidecum de mine, ci e vorba de noi — cu permisiunea dumneavoastră.
     E o doză mare de nelinişte în teatrul pe care-l scriu, de anxietate chiar, un vuiet de întrebări puse şi nerezolvate. I se pot aplica mai multe etichete, etichetele pot fi întoarse şi pe dos, după un timp, după ce se mai şterge scrisul de pe ele. Ţin mult la tripticul lona, Paracliserul, Matca,
1290        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
pentru că acolo m-am căutat cu mai rmiltă îndărătnicie. Citite fără dialog, aceste piese pot deveni o carte de filosofie, pe care chiar intenţionam s-o scriu, in acel timp, ca tratat — şi m-a hiat teatndpe dinainte. Teatnd şi poezia. [...]
     Este clar că cele mai dragi îmi sunt piesele pe care nu le-am terminat. Şi sunt mort după piesele pe care n-o să le scriu niciodată. Am ciorne, scene, tablouri dintr-o altă viziune dramatică — n-o spun care. Mi-ar plăcea să scriu ceva care să-mi meargă la inimă, şi să intru în Academia Română nu pe bază de vârstă ori doctorate, ci aşa dintr-o dată - precum Caragiale, după ce — decedat cu tristeţe — îşi pierduse orice speranţă.
     Nu, nu văd în teatru o rampă de lansare.
     Nu, nu văd în teatru un mijloc lesnicios de a face literatură. Teatnd
 — alături de poezie şi proză — este însăşi IJTERA TURA şi merită aceeaşi atenţie. Şi fiind literatură, nu-ţi aduce decât măcinare de creieri Li morile când de apă, când de vânt - o măcinare din care dacă nu se alege multă făină, oricum se alege praful de autor. Dar asta e şi plăcerea lui, să se dăruiască morilor de apă şi de vânt. Adică să viseze replici în păpuriş, cu speranţa că păpnirişul va deveni cândva hârtie şi aceasta, se va fabrica gata scrisă, cu aceste replici, şi cu problema penuriei mondiale rezolvată.
     Ştiam că pornind de la mine o să ajung la restul lumii şi Li problemele cele mai acute. Cine pe cine înghite, unde s-a mai găsit o vână de petrol, unde dai şi unde crapă. Aşa mi se întâmplă întotdeauna.
     Reîntorcându-mă la subiect, vă anunţ cu tristeţe că încă nu s-a izbutit să se despartă teatrul de dramaturgie. Eu am încercat, am fost ajutat -nu s-a putut. Şi textele scrise s-au publicat, actorii le joacă, dumneavoastră le discutaţi - eu asadtâirulu-vâ file pe mortul (clasicul) - s-a creat mişcarea şi ea ne duce înainte. Aici a sunat clopoţelul, deci extemporahd s-a ter...
     în amil publicării volumului - 1968 - a avut loc şi premiera absolută a piesei pe scena Teatrului Mic din Bucureşti (regia Andrei Şerban, cu George Constantin în rolul titular) şi, tot atunci, textul românesc a fost tradus în limba germană: Iona. Stuck in vier Bildern. Deutsch von Doina I.escu. Wien, München, Basel, Theaterverlag Kurt Desch. Alte traduceri: lonasz. Traducere de Daiuita Bienkowska, în Dialog, (Warszawa), 14, nr. 5, mai 1969, p. 67-81; lonas. Deutsch von Anemone Latzina, în Neue Literatur, nr. 5, 1969, p. 7-29; Iona, traducere de Karmen Milacici, în Forum, Zagreb, 22, nr. 9, septembrie 1971,
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1291
 p. 433-452; Giona. Traducere în limba italiană de Marco Cngno, Napoli, 1980 (volumul cuprinde studii despre dramaturgia şi poezia lui Marin Sorescu, semnate de Marco Cugno, Pasquale Buonicontro, I.uigi Nespoli, Alba Clara de Ruggiero şi George Carageani); The Thirst of the Stilt Mountain (lona, Paracliserul, Matca). Traducere în limba engleză de Andrea Deletant şi Brenda Walker. Forest Books, London-Boston, 1985; lonas. Het Vlot van de Medusa (Iona, Plata Meduzei). Traducere în olandeză de Willem Bos. Prefaţă de Liliana Alexandrescu. Universitatea din Amsterdam, 1989; Iona, traducere în bengali de Amita Bose, S.A. Hitia Akademi, New Dehli, 1991; I.a soif de la montagne de sel. Théâtre. Texte français de Paola Benz-Fauci. Editions Domens Pézenas, 1997.
     Piesa a fost reprezentată pe scenele teatrelor; „Lucernaire“ din Paris (noiembrie 1969). Traducere de Monica Lovinescti. Regia; Radu Penciulescu; Kleines Theater an Walgraben, Freiburg in Breslau, 1970. Versiunea germană: Paul şi Tatiana Miro'n. Regia: Jurgen Schwalbe; Theater an der Winkelwiese, Ziirich, 1970. Versiunea germană: Doina Lescu. Regia: Maria von Ostfelden; Teatrul din Szeged, 1970. Regia: Roman Béla; Teatrul muncitoresc din Tampere, Finlanda, 1971. Versiunea finlandeză: Liisa Ryôna şi Daniel Katz. Regia: Tertu Savola; Studio au Montag, Berna, 1971. (în limba germană) Regia: Norbert Klassen; Difuzată la Radio Copenhaga, 1973. Versiunea daneză: Bagge Ussing. Regia: Johannes Marott; Ecole Nationale de Théâtre, Copenhaga, 1973; Teatrul din Bidgoszczy, Polonia, 1975. Versiunea poloneză: Danuta Bienkovska. Regia: Jan Bleszynşki; Slavic Cultural Center, Port Jefferson, SUA, 1977. Versiunea engleză: I^slie Auerbach. Regia: Leslie Auerbach; Teatro Sancarluccio, Napoli, 1978. Versiunea italiană: Marco Cugno. Regia: Pino Cerrone; Teatrul din Széged, 1980. Regia: Mero Béla; Statens Teaterskole, Copenhaga, 1981. Versiunea daneză: Bagge Ussing. Regia: Anniei Brinklov; Studioul „Casandra“ al Institutului deTeatru din Bucureşti, 1981. Clasa profesoarei Cătălina Buzoianu.
     Variantele se stabilesc pe baza următoarelor volume, cărora le indicăm sigla:
     Ediţia de bază, după care s-a transcris textul: lona, Editura Creuzet, Bucureşti, 1995 - E\
1292        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
lona, în revista Luceafărul, nr. 2, 13 ianuarie 1968 - /.; lona, Editura pentru Literatură, 1968 -
lona, în volumele: Setea muntelui de sare; Ieşirea prin cer; lona; A treia ţeapă. Vărul Shakespeare. Text identic - ET
     P. 8, r. 12: O fâţă.                                   E, E, 
                  (Cu obidă) O fâţă.                        L, E2 
     P. 9, r. 18: De vreo câţiva ani îl am în cap,          E,Ej  
                  De vreo câţiva ani îl ani pe cap,         i.,e2 
    P. 10, r. 26: Apa mică... nevoile de hrană mereu              
                  crescânde                                 E,F., 
                  Apă mică... nevoile de hrană mereu              
                  crescând                                  L,E,  
P. 11, r. 16-17:  Eh de-ar fi măcar ecoul                         
                  Întuneric                                 E,E,  
                  Eh, de-ar fi măcar ecoul (Se face întuneric)    
                  (Cortina)                                 l,e2  
    P. 12, r. 18: Totuşi, nu mi-e aşa somn                  E,E,  
                  Totuşi, nu mi-e aşa de somn               L, E, 
           r. 19: Nu contează, trebuie să adormi            E,E]  
                  Nu contează, trebuie să dorini            l, e2 
P. 13, r. 24, 25: De ce oamenii-;« pierd timpul cu lucruri        
                       ce nu le folosesc după moarte?       E,E,  
                  De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri       
                      care nu le folosesc după moarte?      l,e2  
     P. 14, r. 6: Parcă văd că din cauza mea o să crape şi        
                  el de foame E,                            E„ L  
                  Parcă văd că din cauza mea o să crape şi ei     
                  de foame                                  E2    
     P. 15, r. 1: Bine, mă musteţea, se poate să faci       E,E,  
                  Bine, măi musteţea, se poate să faci      L E-, 
           r. 29: Cine-şi mai deschide porii acum?          E,E,  
                  Şi cine-şi mai deschide porii acum?       e2    
     P. 16, r. 1: Brava lor!                                E, E, 
                  Bravo lor                                 L, E2 
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1293
       r. 6-15:        Fragmentul - versificat - a apărut, cu titlul Un
                  lucru, în revista Contemporanul, nr. 38, 23 septembrie 1966, p. 6. Poezia reprodusă în volumul Marin Sorescu, Opere. Poezii, II, Editura Univers Enciclopedic, 2002, p. 1090-1091 are 6 strofe de patru şi cinci versuri; şi cuprinde un fragment în plus, intercalat după „pescăruşii mai laşi“ (r. 9). în poezia Un lucru urmează, la locul indicat, strofă: Sau peştii mărunţi Să se strângă la taifas Când o dată în viaţă au chef Să spună şi ei câte ceva. r. 13-14: „Lucru ăsta l-aş face cu dragă inimă“
                  „Lucru ăsta l-aş înălţa cu draga inimă“ - în poezie
Poezia Un lucru nu a fost inclusă de poet în nici un volum de versuri, r.       16:      întuneric                                    E, Et
                  Cortina                                       î* E2
P.   18,  r. 29:  Pescarul I şi Pescarul II      se retrag      E, E/
                  Pescarul I şi II se retrag                         E2
       r. 30:     (... Iona îşi continuă monologul)             E, E(
                  (... (ona continuă)                           î-, E2
P.   20,  r. 5:   E viu ca mine, n-auzi?                        E, Ej
                  Ca mine, n-auzi?                              L, E2
P.   21,  r. 19:  Dar unghiile?                                 E, Et
                  Da unghiile?                                       I.
                  Da' unghiile?                                      E2
       r. 32:     (... El despărţise, de fapt - transversal -
                  scena în două...)                             E, E/
                  (... El despărţea, de fapt - transversal -scena în două...)                                  E2
P.   22,  r. 28:  Nu ştiu de ce mi s-a făcut ebrAt-ua
                  cărăbuş                                       Ep I.
                  Nu ştiu de ce mi s-a făcut de-un cărăbuş                                            E2
(Probabil, eroare tipografică perpetuată în cele 3 ediţii.)
1294        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
      23, r. 30: Până se ajunge la o singură mamă,               
                 tina imensă...                             E,Ej 
                 Până se ajunge la o singură mamă,               
                 una imensă şi bună...                       L£2 
. 24, r. 25, 26: Scena aceasta trebuie jucată ca şi când         
                 lucru pare foarte firesc                   E.E, 
                 Scena trebuie jucată ca şi când lucru           
                 e foarte firesc                              e2 
     . 25, r. 7: Uituc ce sunt! N-am lansat băşica               
                 Li apă.                                    E,Ej 
                 Uituc ce sunt! N-am lansat băşica.        L, E2 
          r. 15: legături între idei, între fluturi, între       
                 lucru şi praf                              E,Ej 
                 legaturi între idei, fluturi, între lucru       
                 şi praf                                   L, E? 
          r. 17: Trebuie să-i dăm drum vieţii...            e,e] 
                 Trebuie să-i dăm drumul vieţii...         L, E2 
          r. 31: Află de la mine: n-o să mişte nimeni            
                 nici măcar un deget                        E,E, 
                 Află de la mine: n-o să mişte nimeni            
                 un deget                                     e2 
     . 26, r. 2: ..., dar să intre în mare                   EEJ 
                 ..., iar să intre în mare                  l,e2 
    . 27, r. 30: Întuneric                                  E.E, 
                 (Cortina)                                 L, Ey 
    . 28, r. 15: Nu, să nu-mi spui mie asta că...           E.E, 
                 Nu, să nu-mi spui asta că...,                   
                 te iau la palme.                           L E2 
r. 24-25:        lipsi în                                  1„ e2 
                 - Aer de-al nostru - dens |                     
                 - Că avem munţi înalţi |                   £ E, 
                 --- Că avem păduri. )                           
     . 29, r. 1: lipsă în                                   L,E2 
                 --- Că avem mare                            EE, 
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1295
        r. 10:     (îngrijorat) Dacă sunt tocmai   la mijlocul
                   mării                                          E, E1
                   Dacă sunt tocmai in mijlocul mării             L, E7
P. 30, r. 17:      I.a urmă mi-am dat seama că     din cauza
                   sărutului ăluia                                E,El
                   I,a urmă mi-am dar seama că din cauza sărutului ăla                                  E, E2
        r. 31:     (Intră Pescarul I şi Pescarul II. Ambii au
                   In spinare bârnele)               '            E, Ej
                   (Intră Pescarul I şi Pescarul II, cu bârnele respective in spinare)                         L, E,
        r. 32:     Şi voi?! Grozav! Pe unde aţi ieşit             E, Et
                   (Vesel) Şi voi?! Grozav! Pe unde aţi  ieşit    I., E2
P. 31, r. 3:       (Râzând) Sau aţi vrut sâ-i faceţi pagubă?!
                   (Râzând) Sau aţi vrut să-i faceţi (semn „lui “) pagubă?!                         L,E2
P. 32, r. 5-8:     De la „Acuş-acuş, ... până la sfârşitul
                   frazei, text ghilimetat în                     I„ E2
        r. 29:     (Luminat)                                      E, Ej
                   (Iluminat)                                     L, E2
P. 33, r. 16-27: Cu titlul ¡.apsus, fragmentul a apărut în revista I.uceafărul, nr. 22, 28 mai 1966, p. 4. Poezia (23 versuri) reprodusă în volumul Opere.
                   Poezii II, p- 1080 are două strofe inegale, r. 20, 21: Cum se numeau lucrurile pe care
                   le-am învăţat eu                               E,Et
                   Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat.                                 I„ E2
Aceste rânduri lipsesc în poezie.
        r. 26-27: ... formară de ani
                   ... formată din ani - în poezie r. 30:     Eu sunt Iona.                                  E, El
                   Eu sunt Iona. (Pauză)                          /„ E2
1296        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                       PARACLISERUL
    Scrierea piesei a fost încheiată la 4 martie 1968. In însemnările despre Petre Ţuţea, scriitorul nota la data respectivă: „/4 stat vreo trei ceasuri [P.Ţ.] şi a vorbit încontinuu. Abia dacă am reuşit să-i spun ideea noii piese «Paraclisend» pe care am terminat-o astăzi şi aş fi vrut să i-o citesc. I-a plăcut mult ideea. A luat să citească «lona»“ (Marin Sorescn, Jurnal. Editura Fundaţiei „Marin Sorescu“, Bucureşti, 1999 p. 250). Citită înainte de publicare în cenaclul din casa lui Vladimir Streinii, a apărut prima dată în România literară, nr. 26, 26 iunie 1969, p. 18-20. Textul identic a apărut în volumul: Marin Sorescu, Paraclisertd. Tragedie în trei tablouri. Editura Eminescu, 1970. Coperta I. Dogar Marinescu. 52 pagini. Republicată, cu puţine modificări, în volumul Setea muntelui de sare, devine cea de a doua componentă a trilogiei care a dat şi titlul volumului respectiv (Editura Cartea Românească,
1974, p. 41-67).
    Ultima apariţie: în volumul de teatru comentat: Ieşirea prin cer, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984, p. 66-86, text după care a fost reprodus în ediţia de faţă.
    Traduceri
    In 1969, piesa tradusă în franceză a fost citită deMonica Ix>vinescu, căreia îi aparţine traducerea, la Paris într-un cerc de scriitori români. Autorul, aflat în capitala Franţei pentru reprezentaţia piesei lona la Teatrul „Lucernaire“, a participat la întâlnire şi a consemnat în Jurnal (p. 12): „Luni, marţi, miercuri, cazatk CkudeRich (Boul Harnst rum 127), care s-a mutat la nevastă-sa. Un apartament simpatic, de burlac. Intr-o seară, cu mai mulţi prieteni - o lectură. Paracliserul, pe care Chiude Rich ar dori, şi cred că ar fi în stare - să-l joace. A citit Monica Loi/inescu, cu nerv şi o bună intonaţie. Traducerea îi aparţine".
    Tot în 1969, Marco Cugno a tradus Paracliserul în limba italiana: Iji catedrale, publicată în revista II Dramma.
    In 1970, traducerea în limba germană de Doina Lescu: DerKiinst, Wien, München, Basel, Theaterverlag Kurt Desch.
    1971 - traducere în franceză de Annie Bentoiu, publicată în Revue roumaine, nr. 1.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1297
    în 1985 - apare traducerea în limba engleză: The Verger, în volumul The Thirst of the salt mountain. Translated by Andrea Deletant and Brenda Walker, Forest Books, London, Boston, p. 29-47.
    1997 - La soif de la montagne de sel. Théâtre. Texte français de Paola Benz-Fauci. Editions Domens Pézenas.
    Reprezentaţii
    Premiera absolută a piesei a avut loc în aprilie 1971 la Teatrul din Skopje. Regia I.iubisa Gheorghievski. Traducere de Liubisa Gheorghievski. în ţară, primele reprezentaţii pe scena Teatrului de Stat „Valea Jiului“, din Petroşani, 15 septembrie 1981. Regia Radu Dinulescu şi la Teatrul de Stat din Reşiţa. Spectacol realizat de George Custura şi prezentat, cu titlul - Slujitond - în cadrul „Săptămânii Teatrului scurt“, Oradea, octombrie 1982.
    în 2002 - pus în scenă Ia Teatrul „Elvira Godeanu“ din Tg. Jiu.
VARIANTE:
    Text transcris după volumul Ieşirea prin cer, 1984                 E
    Paraclisend, în România literară, 26 iunie 1969                   Rl
    Paraclisend, ediţia I, Editura Eminescu, 1970                     Ej
    Paracliserul, în volumul Setea muntelui de sare, 1974             E2
    P. 40, r. 13:      Dar  nu mi-a zis nimeni                         E
                       Dar nu mi-a spus nimeni               Rl,  Ep  E2
    P. 41, după r. 1: o replică în plus:
                       (Se termină lumânarea). Gata, am mai
                                   trăit o lumânare...                Rl
     P. 43, după r. 2: în Rl şi Ep o replică în plus, exclusă, poate, de autor în ediţiile următoare (probabil, eroare tipografică repetată): (Zâmbind) S-ar zice că am plecat acolo.
                                 Că am plecat spre mine.
     P. 44, r. 19:       ... Si iar regenerez în  întuneric        E, Rl,  E2
                         ... Şi iar generez în întuneric                  Et
     (posibil, eroare tipografică).
1298        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
  P. 48, r. 13:   Liliacule, hai să facem umbre, să ne              
                  înmulţim prin umbre!                       Rl, Ej 
                  Replică lipsă în                             e,et 
Este, cu siguranţă, eroare tipografică, întrucât, fără ea,  replica 
următoare pare nemotivată.                                          
P. 49, r. 15, 16: ... înalţi spre cer                         E, E2 
                  ... înalţi la cer                          Rl, E, 
r. 24:            ... „Ucigaşilor!“ (Pauză.) E, E,, E?              
                  ... „Ucigaşilor!“, „Ucigaşilor!“               Rl 
  P. 55, r. 26:   Simt nori care nu plouă când el vrea să   fie     
                  secetă, ca un potop uscat.                   e,e2 
                  Sunt nori care ploua când el vrea să .fie         
                  secetă, ca un potop uscat.                  Rl,E, 
                               MATCA
    In Cum am scris Matca, text publicat în Caietulprogram al Teatrului Mic. Stagiunea 1974-1975 şi reprodus, ulterior, în mai multe ediţii, cu titlul Apa neîncepută, Marin Sorescu precizează că „ideea vagă“ a piesei „este anterioară Ionei şi se află schiţată intr-un mic poem - inclus acum in piesă - scris în 1964“. Este vorba de poezia Ctitorie, publicată în Luceafărul, 10 octombrie 1964.
    Elaborată între 1969 şi 1973, Matcaen finalizată în aprilie 1973. „Cu aceasta - declară autorul - se încheie trilogia închinată unor personaje ale singurătăţii: lona, Paracliserul, Matca. Fiecare dintre eroii cărora am încercat să le dau viaţă este un luptător pentru una din dimensiunile mari ale omului, lona explorează zona căutărilor pe orizontală. Paraclisend caută absolutul, iar Irina, femeia care naşte, reprezintă matca originară “ (Carmen Tudora, Cu Marin Sorescu despre teatru, în România literară, nr. 16, 1973, p. 20).
    Intitulată Setea muntelui de sare, trilogia este încredinţată spre publicare Editurii Cartea Românească; în volumul cu acelaşi titlu, fiind incluse, în afara trilogiei, piesele Pluta Meduzei şi Există nervi. Oprită, fără explicaţii, de Direcţia presei (vezi Cartea albă a Securităţii, 1996, p. 43), cartea apare abia la sfârşitul anului 1974. Matca. Piesă în două acte, văzuse lumina tiparului în România literară, nr. 30,
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1299
26 iulie 1973, p. 16-18 şi în revista Teatrul, nr. 9, septembrie 1973, p. 37-56.
     In România literară se publică integral Actul I, care în această primă variantă are două tablouri, la sfârşitul tabloului 2 existând menţiunea: „Sfârşitul Actului 1“. Piesa are două personaje: Irina — viitoarea mamă, 20 ani; Moşul - tatăl Irinei.
     In septembrie, acelaşi an, o altă variantă, integrală, apare în revista Teatrul. Matca. Piesă in două acte (şase tablourij, fiecare act cu un tablou în plus, impus de apariţia noilor personaje: Mmnâile — Acrul I, Tabloul 3 şi Vocea, Un cortegiu - Actul II, Tabloul 2.
     Varianta din volumul Setea muntelui de sare menţine construcţia dramatică a celei din revista Teatrul (două acte, şase tablouri’), textul fiind însă mai apropiat de varianta din România literară; dintre personaje dispare Un cortegiu.
     O a treia variantă, în 3 acte şi 8 tablouri, în volumul Matca, Editura Eminescu, 1976, 111 pagini, Colecţia „Rampa“. Coperta Armând Chinrea. Prefaţa de Marin Sorescu: Cum am scris Matca. Apa neîncepută. Aceasta ultimă variantă - republicată în O antologie a dramaturgiei româneşti. 1944-1977, Teatru de inspiraţie contemporană. Antologie, studiu introductiv şi aparat critic de Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu, 1978, p. 931-996 - a fost concepută după ce Matca fusese jucată, cu un considerabil succes, pe mai multe scene. Pe lângă numeroasele variante de cuvinte, nume, expresii, în cea de a treia variantă, cu un act în plus - un alt Actul I, precedând deci structura consacrata a piesei - autorul aduce în scenă o suită de personaje din lumea satului: Lelea Anica, Gaga Ioana, Titu Poantă, Silvica. într-o convorbire despre dramaturgia sa, Marin Sorescu a mărturisit că a rescris piesa după ce el însuşi o regizase la Teatrul din Piatra-Neamţ: „Mi-am diit seama că textul, care imi plăcea, era totuşi prea abstract. Trebuia explicitat. Ţinând seama şi de actorii de acolo, şi de o anumită familiarizare cu scena, am simţit nevoia unei infiizii de magţnă teatrală şi de fapt, aproape prozaic. Era momentul când elaboram ciclul I .a Lilieci şi eram îmbibat de lumea satului. Astfel am amplificat schema iniţială Ahtd, după părerea mea, mai multă carne, şi mai multă vitalitate verificabilă pornind de la nişte fapte concrete şi trăite" (Valentin Silvestru, Cu Marin Sorescu despre temele vitale ale teatrului, în România literară, nr. 7, 13 februarie 1986, p. 4-5. (Să menţionăm şi că apariţia, în cea de a doua variantă, din revista Teatrtd, a Momâilor coincide cu editarea primului volum din La Lilieci.)
1300        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     Ultima apariţie antumă a piesei, în volumul Ieşirea prin cer, Editura Eminescu, 1984, Seria „Teatru comentat“, p. 103-149, reproduce totuşi, în ciuda consideraţiilor de mai sus, varianta intermediară, cea din volumul Setea muntelui de sare (1974), variantă după care au fost realizate toate traducerile şi pe care am preluat-o ca text de bază pentru ediţia de faţă.
     Redăm, integral, prefaţa Apa neîncepută, semnată de autor pentru volumul Matca, Editura Eminescu, 1976:
                          APA NEÎNCEPUTĂ
     O femeie nîde de potop, ţinăndu-se cu mâinile de burtă. Are de ce se ţine. Arca sa e mai bine strânsă în doage şi mai călăfătuită decât cea a lui Noe. Un punct de sprijin sigur şi singund de nădejde, când universul întreg se prezintă în jur, vărsat. Matca înseamnă în primul rând lupta pentru o respiraţie. In al doilea rând, lupta pentru o respiraţie, iarăşi. Şi iarăşi. Fericirea Irinei, care vede cu ochii mari cât două cercuri de apă că pruncul ei „respiră“ e maifără de margini decât nemărginirea valurilor. „A da viaţă“, „a da suflare“ — aceste expresii vechi includ toate noţiunea de sacrificiu. Dai din tine, rupi din tine şi „dacă dai, n-ai".
     Irina e o fetneie de la ţară. Cunoaşte bine limba pământului, toate semnijicaţiile-i înceţoşate ori pierdute. O anonimă. Abia dacă are contur - mai pronunţat în jurul pântecului. In fragilitatea ei aparentă, să n-o atingi nici c-o floare, se va dovedi însă de-o forţă uriaşă; mai zgrip-ţuroaică decât natura-mamă înfitriată, mai vicleană decât un şarpe de apă, mai alunecoasă decât valid. Ea învinge, nu ca persoană singularizată, ci ca anonimă, ca matrice, responsabilă de destin. Se ţine cu dinţii de ideea de continuitate şi salvează, acoperind cu trupul ei, Ideea. Iar mâinile pruncului, desfăcându-se inconştient spre cer, par, hi sfârşit, o bătaie din aripi.
     De ce nu intră această femeie nici o clipă în panică ? Ştie că există, trebuie să existe, o „solidaritate a lucrurilor începute“. Are o tâmplă în burtă. Are doi ochi în burtă. Are două urechi în burdihanu-i cât un coviltir de cer, care trag cu urechea. Ea poartă greul pământului. Irina nu mai e singură.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1301
    în trilogia din care face parte şi pe care o încheie, trilogie a nedumeririlor, închinată unor personaje singure, având de înfruntat experienţe fundamentale, de cunoaştere, autocunoaştere şi năzuinţă spre perfecţiune, numai ea se bucură de privilegiul de a-şi depăşi singurătatea. Mistuirea pe verticală a „Paracliserului“, robul catedralei cu neputinţă de afin nat până în cer, îi e străină acestei viitoare mame. Ea nu mai are nevoie de nici o divinitate, pentru că Dumnezeul ei „epe drum". „Matca" înseamnă, evident, un sfârşit. Să recitim în lumina chinurilor facerii şi celelalte două piese care o preced. Poate că intenţiile autondui vor deveni mai limpezi.
    Am avut nevoie de peste şase ani ca să duc la capăt această trilogie. Nn însumează un număr prea mare de pagini, cu toată strădania mea de-a fi mai explicit. Ca autor dramatic — care încă mai bâjbăie, recunosc — socotesc munca la aceste trei piese o experienţă interesantă în sine, dincolo de rezultate, pe care nu eu sunt în măsură să o apreciez. Fiecare dintre ele m-a învăţat ceva. Pornind de foarte departe, în timp şi spaţiu, am simţit nevoia să cobor lucrurile mai pe pământ. 1rina e singura care stă cu picioarele pe pământ. Şi unde stă ea, nu-l acoperă apele. Unul plutea în derivă şi nu mai dădea de capăt. Altid o lua zănatec în sus şi nu mai dădea de capăt, lată însă că cineva dă de capăt.
    îmi trebuia un persomij singur care să învingă singurătatea şi absurdul. Acest personaj nu putea fi decât o femeie. O femeie însărcinată. Adică: echilibru, tradiţie, continuitate. Sfârşit şi început. Matca.
    Ideea vagă a acestei piese este anterioară Iouei şi se află schiţată într-un mic poem — inclus acum în piesă — scris in 1964. Mai târziu, în timpul imtndaţiilor, am ptitut vedea un sat întreg sub apă, Lîngă BrăiiLi, unde mă dusesem cu un grup de colegi, în documentare, în vederea scrierii unor articole. Peisajul acela de acvariu Li proporţii marine, eforturile aproape supranaturale făcute de oameni pentru salvarea unor vieţi, încleştarea dintre om şi stihie — toate acestea mi-au luat sufletul la vale, cutremurat, amestecându-l cu glod şi lacrimi. Am auzit atunci relatată, cu calm, de către unul din locuitorii acelui sat plin ochi, povestea bătrânului răposat, care se afla în tina din case. Mi-am notat ideea cosciugului, care crestează pe răboj, în grindă, cotele apelor. Aceasta e fabtda piesei, care s-a creat încetul cu încetul pe. m/infr/i ce scriam — şi uitam - celelalte bucăţi, până am ajunj^MKfsbiu^Miff/(m*qtă Teatrului Mic.
1302        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
      Desigur, povestea scrierii unei piese poate să intereseze mai puţin, ba chiar deloc. Am spus-o doar aşa, în treacăt, pentru că tot e vorba de-o , naştere.
      Revenind la matcă: Irina nu e o „iniţiată Atmosfera de mister din ' celelalte tragedii e aici rarefiată. Realul întrece simbolul. Eroina va lua, în schimb, cunoştinţă, din mers, din fuga evenimentelor, de misterul feminin - cât a mai rămas — şi, în strânsă legătură, de cel al dăruirii vieţii. Nu e oare prea destulf Lucrurile esenţiale pot apărea unui ochi extravagant ori neexersat, prea simple, ori de-ă dreptul plate. Şi marea însă e de-a drepndplată, la prima vedere.
      Filosoful acestei ţărănci, pe care cultura n-a ajutat-o decât să-şi as-cută sensibilitatea şi să-i mărească puterea de judecată, dar n-a clintit-o din echilibrtd milenar: e bine ceea ce e în firea lucrurilor. Păstrează tradiţia pentru că „aşa s-a pomenit din moşi-strămoşi“, iubeşte „pe cine-i e drag“ şi naşte „ca să nu rămână casa pustie ", ori „ca să nu se stingă neamul nostru “. Şi, apoi, „să aibă de-un ajutor“. Aduce pe lume un copil „ca să aibă cine-i da un pahar cu apă“, când n-o mai putea, lată o seamă de cuvinte „tocite“ pentru intelectualul fin, dar care ţin cel mai bine la tăvăleala vieţii. Sub poleiul lustrului şi tocirii zac pe spate adevăruri abisale. încercând să le repui, cu toată seriozitatea, în discuţie, vei auzi poate pronunţâindu-se cuvântul „demitiziire“. Nici pomeneală: N-am făcut niciodată cărţi din cărţi. Ambiţiile autorului sunt mai modeste: de creaţie în marginile adevărului. Atât. Altfel ar însemna să ne punem o pereche de ochelari ca să t/edem altă pereche de ochelari (eventual, chiar de cal) şi asta la infinit.
      Vasile Pârvan spunea cândva: „ Copilul ţăranului e aruncat în lupta vieţii, încă de când e mai mic decât căciida de pe capul lui taică-săiu “.
      Irina înseamnă şi o întoarcere la matca lucrurilor primordiale. Tragedia celorlalte personaje, care au precedat-o, era că totul se petrecea departe de casă. lona se purta, ori era purtat, peste mări şi ţări. Un altul— într-un lăcaş al nimănui. Irina e acasă. Şi nu se va mişca de-acolo. Ea e ceva care va porunci pereţilor să steie şi pereţii vor rămâne stană de piatră. Ea va porunci apelor să se retragă şi apele se vor retrage în albia lor. De aceea casa ei rămâne, nu se sparge decât în partea dinspre cer.
      Din tragedia antică au rămas Momâile: mai mult nişte voci pierdute din cor, ecouri rătăcind din peşteră în peşteră. Vin la baza vieţii
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1303
 în virtutea inerţiei cu care ecourile mării se înghesuie la gura scoicii. Aceste momăi sunt Ia discreţia regizorului, care le poate înmulţi sau scădea, după necesităţi, în funcţie de proporţiile catastrofei.
     Inundaţiile sunt aproape o idealizare a potopului, care şi el era, la rândul său, o reflectare „artistică, transfigurată, a marilor dezgheţuri de demultViaţa a ieşit tiptil din apă. Învelişul mărilor nu ne face oare şi acum să salivăm după o tihnă legănătoare, ca o placentă dulce! O femeie ca această învăţătoare, pusă în condiţiile ştiute, repetă, intuitiv, fenomenul apariţiei vieţii... Picăturile se izbesc de pântecul ei ca de-o plită Încinsă. Lui, ceha pe care-l„creşte" cu atâta avariţie, disciplină şi straşnică metotiă, poate că-i e cald acolo înăuntru, dincolo de bine şi de rău. Cu buzele arse rosteşte poate sentinţe apriorice: ,J\şa era şi pe vremea secetei“. Purtăm în noi memoria marnei dinainte de potop.
     Secetă - inundaţie. între aceşti poli ai rătdui din natură, balonul de nouă luni, neînchipuit de frumos, săltând vesel, dumnezeieşte şi cosmic. De hi singurătatea absolută la lumea nesfârşită. Iată ctitoria. Ieşirea din tragedie.
     Noid-născut va avea la dispoziţie apa neîncepută a potopului. Va avea ca în poveşti apa neîncepută. Şi tot ca în poveşti, aceasta se va dovedi miraculoasă. Sacrificiul mamei transformă răul in opustil său.
     Calamitatea devine fertilă.
     Regretid autorului e că în această piesă a scăpat din vedere tatăl, pe fericind tată, cel aşteptat platonic de Irimi dintr-o clipă într-alta. înlr-ade-văr, nu v-aţi întrebat de ce nu apare şi bărbatul şi de ce, chiar ea, în lungiţi şi tremurătorul monolog, vorbeşte atât de puţin despre soţul său? El a plecat cu barca în alte piese. Prezenţa sa aici ar fi fost de prisos. Femeia însărciruită nu mai are tlecât %m singur gând, lungea o faşă cu care ar putea înfăşa şi legăna pământul ţării. Totodată, grija i se îndreaptă asupra viitondui, de care se simte responsabilă în cel mai înalt grad.
     O piesă despre femeia surprinsă în exerciţiul naşterii, când, faţă de măreţia acestui eveniment, chiar potopul poate părea o neînsemnată şi neputincioasă băltoacă, de trecut cu piciorul. O femeie râde de potop ţinându-se cu mâinile de burtă.
     Premiera absolută a piesei Matca a avut loc la 17 octombrie 1974, la I£ Nouveau Theâtre de Poche (Geneva). Traducerea de Ana Giugariu.
1304       N OTE. COMENTARII. VARIANTE.
     Premiera în ţară: 19 octombrie 1974, Teatrul Mic din Bucureşti. Regia: Dinu Cernescu. In rolurile principale: Leopoldina Bălănuţă şi Vasile Niţulescu.
     Alte reprezentaţii:
     Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, 1975. Regia: Marin Sorescu. Scenografia: I.iviu Ciulei.
     Teatrul Municipal „Maria Filotti“ din Brăila. Stagiunea 1974-1975. Regia: Mircea Creţu.
     Teatr Polski Bidgoszczy. Premiera la 26 septembrie 1975. Regia: Matilda Krieger şi Jan Bleszynski. Traducerea în limbă polonă de Danuta Bienkovska.
     Teatml Naţional Finlandez (Helsinki). Premiera la 12 mai 1976. Regia: J.isebeth I-andefort. Traducerea în limba finlandeză de Liisa Rydnă.
     Teatrul Municipal din Dortmund. 1976. Regia: Dinu Cernescu. Traducere în limba germană: Oskar Pastior.
     Teatrul de Stat din Oradea (secţia maghiară). Stagiunea 1979-1980. Regia: laczo Gustav. Traducerea în limba maghiară de Koczka Gyôrgy.
     Teatru) Dramatic Braşov. Premieră - 24 mai 1981. Regia şi scenografia: Sergiu Savin.
     Teatrul „AL Davila“ din Piteşti (Studioul 125). Stagiunea 1979-1980. Regia: Tino Geitun.
     Teatrul Dramatic din Baia Mare. Premiera la 11 februarie 1982. Direcţia de scenă: Radu Dinulescu.
     Traduceri:
     [Matca], Traducere în franceză de I. Igiroşeanu. (Cu o prezentare de Andrei Brezianu), în SecolulXX, nr. 10-11, octombrie-noiembrie
1975,  p. 138-152.
     lona. Traducere în limba rusă de Chirii Kovalgi şi I.ev Berinski, în Rumănska'ui Literatura, nr. 6-7, 1978.
     Matiţa. Traducere în limba macedoneană de Tasko Sarov, în: Cidturen Jivot (Skopje), nr. 7-8, 1979, p. 53-72.
     The Matrix, în volumul The Thirst of theSalt Mountain, I.ondon-Boston, Forest Books, 1985, p. 51-96. Traducere de Andrea Deletant şi Brenda Walker.
     In volumul Le soif de la montagne de sel. Théâtre Editions Domens Pézenas, 1997. Traducere de Paola Bentz-Fauci.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1305
VARIANTE:
    Textul de bază, reprodus după volumul Ieşirea prin cer (sigla - E); Matca, în România literară, 26 iulie 1973- (sigla - Rl);
    Matca, în revista Teatru, septembrie 1973- (sigla - T);
    Matca, Editura Eminescu, 1976 - (sigla - E2).
    întrucât ediţia de faţă reproduce textul definitiv (variantă în două acte), redăm aici integral din varianta în trei trei acte (Editura Eminescu, 1976, colecţia „Rampa“)
                        ACTUL I
                        PERSONAJE
IRINA MOŞUL LELEA ANICA GAGAIOANA TITU POANTĂ SILVICA
PRIMA MOMÂ1E A DOUA MOMÂIE
                        TABLOUL I Scena 1
    Vijelie. In semiobscuritate, două mogâldeţe boscorodind ceva. Cuvintele monotone, de incantaţie, se acordă cu răpăitul ploii - egală cu ea însăşi şi blestemată.
                          LELEA ANICA şi GAGA IOANA Ploaia s-a oprit, ploaia s-a oprit, ploaia s-a oprit.
1306        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                          LELEA AN ICA {descântând o păpuşă mare de lut nears, legată la gât c-o aţă cu multe noduri)
Trimis-am vorbă pe cară
Să răsară
Până nu se-nsară!
Săpunul calului pisat,
Săpunul calului nepisat,
Zatcă,
Matcă,
Zâtcă,
Matcă,
Bâtcă...
                         GAGA IOANA (descântând alt idol, itletitic cu celălalt. Face noduri la o sfoară de cânepă, pe care o petrece după gând păpuşii)
Tortei Li vârf, încurcătoare,
Oglici şi pur De jur împrejur.
(Pe altă voce.)
Piei sporiş!
Colac legat cu sporiş.
Aruncat în urdiniş Lupoaie şi turiţă Ţine-te de rariţă.
Cârstăioară, avrămeasă Că prea e deasă.
                          LELEA ANICA (către Gaga Ioana)
Vezi să nu diburci.
                          GAGAIOANA (continuând)
Nu de soare sec,
De-necl
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1307
Nu de flăcău legat,
Nu de brâncă! Nu de deochiat!
Nu de trânji,
Nu de izdat,
Nu de năjit,
Nu de deochittt...
                                                        LEI,EA ANICA
                                  Diburcaşi! (Continuând descântecul.)
A plecat un june Şi-un răinc La pădure.
Aglia, aglia I.iga-li-liga-li!
Ce-oi meni S-o izbândi!
Şoirnane la ţuţuroi,
S-a vărsai un ududoi Si pe june Şi pe râm,
Care plecaseră la pădure...
Aglia, aglia Aglia-li-liga-li!
De n-a contenit, o conteni.
De n-a venit, o veni.
                                                        GAGA IOANA
Zburc. Diburcaşi?
                                                        I.EI .EA ANICA
Stai, fa! (Continuând.)
Cu podbal şi glavacioc,
Odolean, busuioc,
Baba caprii, avrîîmeasă,
Din leasă.
Sita e bună deasă
Da ’ploaia nti-i bună-aşa deasă...
1308        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                        GAGAIOANA Stai, fa! Zburd Diburcă, fa!
                        I.ELEA AN ICA
    Mai bine soare sec,
    Decât înec.
    Dai cu brâgla,
    Sare jigla. ■ ■
    Nâplai Pe plai,
    Să se coacă ăl mălai.
                        GAGAIOANA
    Păsat pisat Păsat nepisat
                        LELEA AN ICA
    Mălai râjnit Ploaia s-a oprit...
                        GAGAIOANA
                               (oftând)
    Grea meserie, fa Anică!
                        LELEA ANICA
   De, fă, Gagă Ioană. Trebuie cineva şi la munca de jos. Nu vezi? La greu toţi care-ncotro, ca puii de potârniclie. Aduseşi hârleţele?
                        GAGAIOANA lo-te-1 colo. Unde facem gropniţa?
                        LELEA ANICA Unde-ai săpa, tot de apă dai. (la hârleţulşi începe să arunce pământul.) Aoleu, că greu mai e şi la scos de buturugi. (Râde.)
                        GAGAIOANA
    (ridicând unul din idoli în braţe si arătându-l în cele patra zări) Sttge de la răsărit Suge de la apus,
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1309
     Trage tot,
     Să rămână neted!
     Şi din vântul de lapte,
     Din miazănoapte Şi din vântul de dimii Din a miazăzi.
     Nici in copită de vacii Nici în urmă fie mânzată Ia norul din sLtvă In postavă,
     Să nu meii rămână strop Ploaie stai, ploaie hop!
     Soare sai!
     Topii top... (Sare într-un picior.)
     (Către Lelea Artica.) ...Tu ce faci? Te oprişi?
                            LEI .EA ANICA Gagă Ioană, mai lasă-mă şi pe mine ia vorbe, lele! E lată rău! N-am îngropat niciodată o muma-ploii aşa de mare! Şi nu mai e nici puterea de-anţărţ.
                            GAGAIOANA Ehe! Acum puterea de-ampârţ. (liăde.) Na-o, ia-o! (Ii dă păpuşa. Se apucă ea de săpat.) Parcă faci pârtie în apă.
                            LELEA ANICA Că bine zici. Ori unde râmaseşi?
                            GAGAIOANA
     La postavă.
                            LELEA ANICA
                            (descântând)
     Morunglavă.
     Şi nu fii lingavă,
     Să te faci cât butea,
     Să rămâie tata-soarelui uscat,
     Luminat,
     Să tragi pe el cu cutea.
1310        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                               Scena 2
    Intră Moşul, ducânrl in spinare capacul cosciugului.
                               MOŞUI.
    Pace-ntre-împăraţi şi ploaie la legătură. Bag-seamă, merge treaba. GAGAIOANA
                           (aruncând hârletul)
    Nu mai merge cum mergea. Vine de nu mai înemere...
                          LELEA ANICA Cine nu mai înemere, fa?
        GAGAIOANA Vorba. Nu mai înemere să intre-n descântec, hiî, Ivii...
                          LELEA ANICA Dacă vrea ăl de sus, ioc!
                          GAGA IOANA Da’ ce? Parcă-mneata mai brodeşti să bagi aţa-n ac?
                               MOŞUL
    Bodicăi cu aţa după urechile acului câte-un conac. Până fac scurtă. Şi la urmă, împung şi eu cu el gol! (Oftează.) E! Da’ nu vă vaiet eu pe voi, tineretul. (Pune capacul cosciugului jos, ia seama păpuşilor.) Vă jucaţi cu păpuşile-n ţărână? Sc-ntâlni junghiul cu tuşea! Cum deosebiţi pe tata-soarelui de muma-ploii? Şi fie ele amândouă de voi amândouă? (Stă pe capacul cosciugului.) Ar cam trebui să-nsenineze.
                          LELEA ANICA Până n-o zăcea muma-ploii la un stânjen sub noi, n-o să se oprească! Cum nu sunt eu bună de măritat.
                          GAGA IOANA Te uiţi la cer nici o spărtură.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1311
                              MOŞUI.
    Acum, daci faceţi voi vrăji, e ca şi aranjat. Mi-e că după aia n-o mai fi deloc plointe. Şi iar nu se fac bucatele. Să nu uitaţi unde-aţi îngropat-o. S-o scoateţi la ţanc. Cum staţi cu ţinerea de minte?
    GAGAIOANA Ia 1111 cobi. (împreună cu Lelea Anica deapănă o jurebie cu noduri.)
                              MOŞUL
    Noroc de satul nostru! Are două babe care manevrează vremea bună şi vremea rea. Dacă află ăi de la primărie, or să vă trimită şi prin alte părţi. în schimb de experienţă. Că peste tot le crapă buza după specialişti.
                          LELEA ANICA Mă, omul lui Dumnezeu, noi - cum am apucat.
                           GAGAIOANA Iar de s-o-n toarce vremea, tot noi am face pe paparudele. Ca s-o dregem... (Râde.)
                              MOŞUL
    E, nu vâ mai văd eu pe voi încinse cu boji... şi sărind... dezmăţate... (Imitând.)
    Papamdă-rudă,
    Vino şi ne udă,
    Cu găleata-leata,
    Peste toată ceata... Of, of...
                           LELEA ANICA (săpând de zor)
    Uf, mi se puse şi junghiul ăla-n şale! Măsuri energice. Până nu ne-groapă ea pe noi. Io-te, să vezi, cum om astupa-o - cum se-mba-ieră potopul. Asculră-mă pe mine... (O îngroapă.)
                          GAGA IOANA Să zdupănim bine deasupra.
1312        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                           MOŞUI.
                                 Mă săgetă o rază. Uite-aici, în cot...
                                    LELEA ANICA Râzi dumneata, râzi, dar e groasă rău.
                             MOŞUL Dacă spui eu! S-a pus... seceta.
      GAGA IOANA Ho, fă, ce fugi aşa cu liora-nainte? Nu mai scoate ea capul.
                          LELEA ANICA Şi pe tata-soarelui ici-şa la loc bun. Dă-te, moşnege, la o parte. Sări în lături. Ce te puseşi potinteu aci-n drum?
 GAGAIOANA Ci parcă dumneata ai fi tata-soarelui. (Lelea Anica şi Gaga Ioana aşază cealaltă păpuşă pe un loc nuii înalt.) Acuşi o sâ-nceapă să zâmbească.
                                                     LELEA ANICA
    Să-şi arate fasolea.
                                                     GAGAIOANA
                             (diurn)
    Puseşi pe la târg?
                                                           MOŞUL
       Păi, nu se vede? Cumpănii 1111 purcel şi mă costă o avere.
                          LELEA ANICA Frumoase blane. Iţi dregi gardul?
                                                           MOŞUL
                                                         (în doi peri)
                                  Fac unul nou. Dar ceva mai strdnu.
                          GAGAIOANA Ei, acum, numai de-ar conteni!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1313
                          IELEA ANICA
                          (uitânilti-se la cer) în noi s-au înfipt mii de burlane.
    GAGAIOANA Satul nostru s-a pomenit sub o streaşină care curge-n neştire.
                          LELEA ANICA S-au înmuiat până şi copitele dobitoacelor.
                          GAGAIOANA In ugerele vacilor laptele s-a îndoit cu apă. Să nu te-nchini? (Se închină.)
                          LELEA ANICA
                (merge şi mai joacă puţin pe muma-ptoii)
    Măsuri energice. (Către Moş.) Mă, ori fiică-ta a scăpat în lucernâ?
                               MOSUI.
    Borţoasă, păi cum...
      LELEA ANICA Aia e. Şi-a dormit afară pe prispă. Şi-au udat-o c-o garniţă.
                               MOŞUL
    Păi dar!... C-au făcut-o leoarcă-n câteva rânduri. Umbla băr-bată-său după unii c-un ciomag de corn atâta. Da ea zicea: „Iasă, dragă, odată eu m-am decis să rămân la ţară, asta intră-n pitoresc*.“
                          GAGAIOANA Vorbeşte frumos, fata, nu-nţelegi nimic. Dar copiii sunt morţi după ea. Şi dacă ei o iubesc, o şi-nţeleg...
    LELEA ANICA Lumea de azi! Nu mai e ca noi să-ţi întoarcă vorba bătrânească pe toate feţele... ca porcul dovleacul. Să-nţelegi ceva din ea. Lepădară portul. Nu mai păzesc lunea rătăcită, luni înainte de Rusalii. Nu se mai ţin păresimile. Nu se mai ţine nimic! De-aia nu s-a mai oprit...
1314        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                           GAGAIOANA
    Că ni s-au înmuiat până şi oasele, de s-au făcut numai zgârcituri, auzi dumneata.
                           MO$UI.
    Măcar o secetă ca lumea să mai apuc şi eu... Să văz pământul colo, crâpând de sete... ştii, cum deschid puii de păsărică ciocurile, când vine mâ-sa cu de mâncare. Şi floarea-soarelui ştirbă, cu foile gălbejite. .. Iar crăpaturile pe vale, ca după cutremur. Atât Să mai apuc! O!
                           LELEA ANICA Ho, ca n-ai muri mâine, păcatele mele. Ori nu-ţi este a boală sănătoasă? (Râde.)
                           MOŞUL Mâine? Nu mâine. Ce e azi?
                           LELEA ANICA
    Marţi.
                           MOŞUL
    E! Marţea ailaltă, t oţi ai noştri pe linie bărbătească s-au stins marţea... Iar pe linie muierească... vraişte. Aşa sunteţi voi, muierile.
                           LELEA ANICA Mă, nene. Vezi că te-aruncâm colo-n fântână. Măcar că e părăsită. Ca pe-uii colac de grâu nou, legat cu sporiş.
                           GAGAIOANA Să se facă bucatele, să vie bişagul... (Râde.) Nu ne face să ne uţu-pănim cu dumneata. Că ş-aşasuntem bătrâne, vai de păcatele noastre. Pârâim din te miri ce... De te miri de unde...
                           MOŞUL
                 (îşi ia capacul cosciugului şi dă să plece)
    Atunci... marţi.
                                     GAGA IOANA Poimarţi, după Sfântul Aşteaptă.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1315
      I.ELEA ANICA Stai, ghiujule, uncheşe, ho! Si venim şi noi suh covercă. (la hârleţul.) MOŞUL
     Hai, că-mi e degrabă... ci acuşi se face marţi...
                               GAGAIOANA Eli tot mai trag o bituri pe scorpie. (Joacă în locul unde a fost îngropată păpuşa. Descântă.)
     C-un picior încălţat Si cu unul descălţat Ai umblat,
     Rău de moarte.
     (Ingenunche.)
     Cu trestie te~ai măsurat,
     Râu de moarte.
     (Ingemtncbe.)
     în apă curgătoare te-ai uitat.
     In baltă te-ai udat,
     Rău de moarte.
     (Bate pământul cu capul.)
     Mămăligă de pe custură-ai mâncat,
     Jtmgbiurile te-au luat,
     Ai cernut făină-n pat,
     Cu tuse te-a huit,
     Tu pe toate le-ai călcat.
     Rău de moarte.
     (Bute pământul cu capul.)
                                     MOŞUL
     Mai iute. Zi-i si nu uite lingura-n oală seara, că 11-0 să mai poată dormi. Ha, ha!
        GAGA IOANA Si ieşi când te-om slobozi noi! (Aleargă cu greutate la ceilidţi.)
1316        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                MOŞUI.
              (ţinând capacul pe umeri, ca un fel de streaşină, unde se adăpostesc babele)
    Să n-afle careva că voi aţi fcrecat norii. Că i-aţi tras la butie. Daţi de bucluc. Ce-aţi păzit până acum?
                            LELEA ANICA
                                 (oftând)
    Doamne, nu mă băga-n iarnă!
                                MOŞUI.
    Da-i trage cu teniei... Ia stai, nene! (Pune capaculjos şi le ia Li zor.) Ori aţi fi descântat de-a-ndăratelea? Te pomeneşti că mai rău aţi înfuriat vremea rea...
                            GAGA IOANA Ia nu mai bea şi tu după mâţă că te oftici.
                            I.F.I.EA ANICA
                                (strănută)
    Uliuliu! Străfigai!
                            GAGA IOANA
    Ce-ai, fa?
                            LELEA ANICA
    Ceai, păi dar. Da’ de la ăla de cuie de tron. Fiertură de scoabe.
                            GAGA IOANA
    Sâ-ncerci... auzi? şi cu rădăcini de iapă-ngropată de şapte ani... şi cu floare de murături trezvite... în care arunci şi-un praf... de ţărână... aşa cât ai lua în vârful cazmalei. (Râde.)
                            LELEA ANICA
    Nu cobi, leleo Ioană. C-o fi de bine.
                                MOŞUL
    Păi de bine... cum să fie de rău? Totul e să ne ferim de răceală.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1317
                                     GAGAIOANA S-a răcit pământul faţă de noi, mă!
                                                     I.F.LEA ANICA
     Ridică bă, blanele.
                                                            MOŞUL
            (saltă capacul pe umeri. Babele se adăpostesc sub el)
     Ho-pa! Da greu se mai făcu...
                           LELEA ANICA Hai, Strâmbâ-l.emne! Ce faci dom’le? Nu-1 tot clătina aşa... îmi ţuruie streaşina-n cap. Nu de alta, da-mi udă concilii...
                GAGA IOANA şi LELEA ANICA Ploaia s-a oprit! Ploaia s-a oprit... Ploaia s-a oprit...
                                                         TABLOUL II Scena 3
     Peste o săptămână, l.uminiş de pădure. Un stejar secular in mijlocul poienii, cu o scorbură mare. Şi luminiş pe cer — când fulgeră. Ploaia nu s-a mai oprit.
                                                                TITU
                                                      (apare alunecând)
                                    Ia te uită, cum mă mai duc la vale.
                                                           SILVICA (din afara scenei)
     Hei, stai!
                                                                TITU
     Dacă stau mai mult vin ciocânitorile... şi cred că-s copac. Şi-ncep să mă scobească... să se ascundă... că doar noi ara mai rămas întregi...
                                                            SILVICA
                                      După părerea ta e zi sau noapte?
1318        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                    TITU
    Zi... sigur că da... că abia s-a luminat de ziuă... Teoretic, că de-o săptămână nu mai vezi la doi paşi.
                                  SII.VICA
     Auzi pitpalacul?
     Cee?
      Bufniţa. (Ascultă.)
     O aud.
                               TITU
                            SILVICA
                                        TITU
                                        (ascultă)
                                   SILVICA
     Părerea ei e că e noapte... E-n drept să cobească.
                                     TITU
                                    (râzând)
         Deci... părerile asupra vremii sunt împărţite... între păsări. SILVICA
         Toate ciupercile şi-au scos pălăriile şi salută furtuna. (Râde.) TITU
                                      (grav)
     Dac-o să mai plouă atâta, o să-ţi crească şi ţie pălăriuţă pe cap, şi-o să te transformi într-o ciupercuţă...
                                   SILVICA
                                  (alintândtt-se)
     Otrăvitoare?
                                     TITU
     Pălăria şarpelui.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1319
                                SILVICA
                                 (speriată)
    Doamne! Vântul a-nnodar gâtul unui cocostârc.
                                  TITU
    Cad puii de uliu şi de gaie din cuiburi.
                                SILVICA
    Un zmeu rău şi urât trage cu coasa prin nori... Cad brazde de apă... TITU
    Ce faci, te mai aştept mult?
                               SILVICA O luasem în partea ailaltă...
                                  TITU
    Femeia trebuie să-şi urmeze bărbatul... (Dă cu ochii de scorbură.) Na, că ia uite ce-au făcut ciocănitorile! Silvica, Silvica!
                                SILVICA
                                 (speriată)
  Mereu pierd drumul... Trebuie neapărat să te ţin de mână. O să mergem de-acum încolo numai ţinându-ne de mână, toată viaţa?
                                  TITU
    Astea sunt condiţiile...
                                SILVICA
    Dacă te logodeşti... te legi de cineva... înseamnă să te şi piloteze... ia-o-ncolo, ia-o-ncoace?
                                  TITU
    Ia-o-ncoace... şi fuga, fuguţa. Ghici ce-am găsit?
                                SILVICA
    Ce, norocosule?... După ce m-ai găsit pe mine, toate celelalte sunt fleacuri.
1320        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                               TITU
     Ia gândeşte-te bine ce ne mai lipsea nouă?
                               SILVICA
     Nouă? Nimic. Ce să ne lipsească? A, ba parcă...
                               TITU
     Parcă ce?
                               SILVICA Păi, bunăstarea materială...
                               TITU
       Ai ghicit, casa. Bunăstarea pe care şi-o face omul la casa lui. SILVICA
                           (dând buzna în scenă)
     E gata casa?
                               TITU
     Poftiţi cheile. (Ii arată scorbura.)
                               SILVICA
                               (bosumflată)
     Asta e pentru muma-pădurii.
                               TITU
     Eh! Mare diferenţă.
     (Rade, se zbenguie în jurul stejarului.)
                               SILVICA
  Tu şi-n furtună eşti liniştea dinaintea furtunii. Mie-mi place... vijeliorniţa. Dacă altoieşti o vijelie c-o viforniţă iese vijeliomiţă, nu?
                               TITU
     Nu. Ar putea ieşi... viforniţoaia, altoită cu ploaie.
                               SILVICA
    Abia aştept să scoată melcii coarnele... Le iau şi ţi le pun ţie...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1321
                                   TITU
     Hei, cu asta nu se glumeşte.
                                 SILVICA
     Te-ai supărat? Ce, nu eşti tu un melc codobelc? Ai ieşit din cochilie şi-acum ia-o de unde nu e... Că ţi-a spart-o Sfanţul Ilie, când a pocnit din biciuşca. (Luând seama în jur.) Parcă suntem într-o poveste. Acum numai ce-or să apară şi cei şapte pitici. Pâş, pâş... călcând pe frunzele care şi-au pus câte-un fâs...
                                   TITU
     Nu mai apar nici ei singuri... trebuie să pui mâna să-i facem.
    (Râd amândoi. Se aud nişte ţipete. Silvica şi Titu intră în scorbură.)
                                 SILVICA
     E bună, că e de lemn.
                              TITU (luându-i mâna)
     Să-ţi citesc norocul... aici la gura fulgerului.
     (Fulgere, tunete, ţipete.)
                                 SILVICA
    S-o fi rupt digul. (Ascultă.) Doamne, fereşte. Şi noi stăm după paravan, TITU
                                  (o sărută)
     Ce te sperii?
     (Şi mai desluşit gemetele şi ţipetele dinainte.)
                                 SILVICA
     Parcă cere cineva ajutor.
                                   TITU
        Dacă ai ţipa tu, aş zice că sunt durerile facerii. Că naşti. SILVICA
  Nici chiar aşa, una-douâ. De la primul sărut? (Alintându-se.) Dar mai ştii? Cu bărbaţii din ziua de azi. Zor-nevoie să se vadă mai iute
1322        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
tătici. (II trage afară din scorbură.) Lăcomia strică omenia. Mania ar zice că e şi zi de post...
                                    TITU
     Păi nu-i marţi?
                                  SILVICA
     Ba da.
                                    TITU
                                  (contrariat)
     Şi marţea... nu-i de dulce?
                                  SILVICA
     Uite cum le ştie el pe toate... în altă ordine de idei: mă iubeşti sau nu?
                                    TITU
     în altă ordine de idei... Mda.
                                  SILVICA
     Da, cu gura moale...
                                    TITU
     (ţipând, ca să acopere un tunet care tocmai trecea pe acolo)
        Daaa! Uite cum 1111 mă lasă tunetul să mă exprim. Daaa... SILVICA
        Ho, gata! A111 înţeles. Atunci, dacă ţii la mine, să mergem. TITU
          N-am apucat să-ţi citesc unde duc drumurile noastre.
                             SILVICA (arătândii-i cu mâna)
     Pe-aici-ncolo. Dar unde nu duc?
                                    TITU
     Am văzut că ai un scris foarte citeţ... în palmă.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1323
                                         SILVICA Cu litere de mână sau de tipar?
                                                                 TITU
    Alfabetizarea s-ar fi putut face în palma ta... pe liniile norocului. Parcă-1 văd pe nea Gheorghe, zis Alte Boabe, silabisind: „O-i, oi“.
                                                              SILVICA
                                                                  (grav)
                                         Lasă-mă că de la oi am scăpat.
                                                                 TITU
    Străbunicii noştri se iscăleau pe nisip. (Imitând.) „Savu J ăgărâlă, moşnean, străbunicul tău...“
                                                              SILVICA
    Nu-mi mai aduce aminte de viitură. Dacă se varsă valea, o să care atâta nisip şi mocirla! Se vor şterge toate literele din satul ăsta... Ne-am odihnit... am şi visat... gata!
                                                                 TITU
                                   Că bine zici. De-atunci eram la dig.
                                                              SILVICA
    Mare noroc că nu-i toată lumea îndrăgostita.
                                                                 TITU
                                     Facem un stâvilar cât stejarul ăsta.
                                                              SILVICA
    E-he! Ba mai înalt. De să se oprească râul în faţa lui ca viţelul la poarta nouă...
   (Ies fuga şi râzând. Scena rămâne un moment liberă, ca şi când furtuna s-ar asculta pe sine. Apoi apare Moştd.)
1324        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                Scena 4
                               MOŞUI,
     (merge anevoie. Vede copacul, se odihneşte de câteva ori până hi el.)
    Uite-I colea... şi parc-ar fi la două poşte. Ii! îmi tăie mâţa calea! Ori a fost un fulger? Putea fi şi mâţă şi fulger. Doamne, ce mi-a slăbit vederea. Nu mai deosebesc mâţa de ghem, caierul de nor, norul de cer... tot dibui aşa... bodicăi... hai, fulgeră, nene! I Aiminează toate cotloanele să mai văd şi eu lumea înainte de facere... (Rt'ule.) Da, da... înainte de facere... (Muncitde ungând.) Să nu lase copilul până la un an să se uite-n oglindă... că se deoache singur. (Râde.) Te pomeneşti că şi pe mine m-o fi deocheat cineva... I-auzi cum face pasul! zdranca-zdranca, zdranca-zdranca. Târăsc două pietre de moară... (Alunecă şi cade. Rămâne aşa, imitând de i>reo câteva ori urletul lupului: Hau-hau, hau-hau! Ridicându-se.) Ca să nu zic că, uite, căzui de pomană. Dacă tot faci drumul până la pământ, măcar să intri o ţâră şi-n el...
                                Scena 5
         Apar Titu şi Silvica, ţinându-se de mână, uzi şi zgribuliţi.
                               SILVICA
    Na! Că tot la scorbură am ajuns. Cum ne învârteşte furtuna. Parcă am fi într-o copcă.
                           MOŞUL (dând cu ochii de ei)
    O  să plouă că se-ncurcă măgarii. (Tare.) Hau-hau!
                               SILVICA
                                (speriată)
    Lupul!
                               MOŞUL
                              (ridicându-se)
    Nu e lupul, e precupul. Precupul e-o sărbătoare... Rău de gadini, de grindină... Aşa-i că v-am luat vorba din gură?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1325
                              SILVICA
                              (bucuroasă)
    Moşul! Hei, Moşule, dumneata pe-aici?
                              MOSUI.
    D-apoi cum? Pe unde e terenul mai moale... Le dau de ştire să vină la priveghi. Ăsta e semnalul. Mă, da tună, nu se-ncurcă! Cu vremea asta tare mi-e teamă c-am semănat prea bine c-un lup bătrân şi şchiop. Aud moşii mei. Mă iau drept o dihanie adevărată.
                              SILVICA
    Şi e grav?
                              MOŞUL
                                (trist)
    Da, că u-o să mi se spună şi mie o glumă la căpătâi. O să stau aşa cu buzele strânse.
                              SILVICA
    Iar fulgeră. (Râzând.) Ce repede se iscăleşte Dumnezeu pe cer. TITU
    Natura pe cer.
                              SILVICA
    Dumnezeu pe natură...
                                TITU
    Şi-acum a trăsnit undeva.
                              MOŞUL
    Nu. E dracul, nu ştie să se iscălească şi pune şi el deştiul. Aoleu! SILVICA
    Bravo, Moşule, ne-ai întrecut. De ce tot gemi?
                              MOŞUL
    Pesemne că e mult de la începutul lumii. Unii nvai trebuie să se odihnească.
1326        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             SILVICA
    I .asă, Moşule! I ,umea e proaspătă, nu vezi? E şi udă. Nu s-a uscat încă. MOSUI.
        Plecasem la gârla, c-atn auzit că e fierbere mare acolo.
                                       SILVICA O oala cu zeamă, care dă ¡11 foc.
                                                           MOŞUL
                                                               (aide)
    Nu ştiu de ce-mi tot vine să stau jos. Iute, iute. Noroc că bătu vântul şi e măturat proaspăt.
                                                              TITU
                                   Te-om duce noi. Copăcel-copăcel.
                                                           MOŞUL
    Nu! Acasă ajung singur, că e la vale. Nn mă niai ostencsc până la râu. Ori de ce plecasem acolo? Asta era! Dac-o vedeţi pe fiică-mea, să lase treaba, aşa cum s-o nimeri. Şi să vină acasă, c-avem musafiri.
                                                           SILVICA
    Pe-aşa vreme?
                                                           MOŞUL
    Păi cum? Urâta aia... Nu faceţi şi voi ca lelea Anica şi Gaga Ioana? SILVICA
    Ce?
                                                           MOŞUL
    Fermece. Să opriţi ploaia cu vrăji. Am dat peste ele săptămâna trecuta... boscorodind lângă două păpuşi. După spusa lor, acum ar fi trebuit să stăm cu burta la soare...
                                                              TITU
                                                             (râzând)
                                     Dig pe stil vechi, dig pe stil nou.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1327
                                  SILVICA
    Al nostru e de piatră.
                                  MOŞUL
       Da, dar ele aranjau direct cu sfinţii, peste capul forţelor locale.
(Râde.)
                                  SILVICA
                                   (speriată)
    Ne-ara împiedicat noi de două păpuşi, se duceau ca nişte coji de ouă, luate de vârtej...
                                  MOŞUL
    Dacă vreţi să-mi daţi vreun ajutor... păi daţi-mi un brânci bun. Şi-o să mă opresc taman în poartă. Că vreau s-ajung mai repejor. Am ieşit din casă, dar nu-mi place ce văd. Mai bine-nchid un ochi şi mă uit ca găina la uliu...
                             SILVICA (arătându-i drumul)
    Parc-a mai contenit şi vântul. Acum sunteţi colo pe laviţă. Şi să vă schimbaţi repede ţoalele... Să nu v-alegeţi cu vreo pneomonie.
                                  MOŞUL
                                   (plecând)
            Unii la deal, alţii la vale, şi să ştiţi, aşa pe la chindie...
                                    TITU
    Ce-o să fie pe la chindie?
                                  MOŞUL:
    Tămbălău mare. Mă duc de-a berbeleacul...
                               SILVICA (începe să plângă)
    Bunicii...
                                    TITU:
     De-a berbeleacul...
1328        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     P. 63. r. 1:        Iriua, viitoarea manii, 23 de ani                       E
                          Irina                                               E,
                          Iriua, viitoarea mamă, 28 ani                          T
     (eroare tipografică, probabil, întrucât, în cuprinsul piesei eroina declară că are 23 de ani)
Irina - viitoarea mamă, 20 de ani ---  Rl 
Prima Momâie       - trei măşti venite    
A doua Momâie             la priveghi, E  
A treia Momâie   la nevoie - ursitoare    
Prima Momâie                           e2 
A doua Momâie                          
Personaje inexistente                  Rl 
Logodnicul (Vocea)                     E  
Vocea ...                              T  
Titu Poantă                            Ey 
Personajul lipseşte în                 Rl 
     în revista Teatrul este consemnat între Personaje şi Un cortegiu, care lipseşte în ediţiile succesive.
     în varianta în trei acte din volumul Matca, Editura Eminescu, 1976 sunt trei personaje în plus: Lelea Anica, Gaga Ioana, Silvica.
     P. 65,     r. 5:     recuzita existentă îmiintea       teatrului             E
                          recuzita existentă in teatru                     T, Ey Rl
             r. 13:       C/Vrf-ar fi scos                                        E
                          Cic-ar fi scos                                         E?
             r. 24-26: De la - „(Cam enervată pe sine)“ la -
                          „în jurul meu“ - lipsă în                          T, ZT,
     P. 66,     r. 9:     ... Uf, ce m-am speriat...                              E
                          Of, ce m-am speriat...                          RL, T, E,
            r. 24-27: Variante cu altă ordonarea indicaţiilor scenice şi a replicilor în T, Rl, E-, (Apleacă, urechea ca şi când ar vrea să-şi asculte pântecul. Intră cu grijă în scorbură. îi rămâne pântecul afară.) Care eşti mă acolo? (Râde. Imitând caraghios.) Dacă acesta este potopul... poftiţi în arcă!
     In /; ,, (Ii rămâne pântecul afară, câteva clipe)
     In Rl, indicaţia: (îi rămâne pântecul afară) nu există.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1329
                                                                                                                                                                                                                                                 r.
                                                                                           P. 67, r r
                                                                                                             r
                                                                                                                                                                                                                                                 r.
                                                                                                                                                                                                                                                 r.
                                                                                                                                                                                                                                                 r.
                                                                                          P. 68,
 . 30:      Slavă Domnului, plouâ\                               E
           Slavă Domnului, rupere de nori!
 30-31:    Poate că n-o să se mai oprească
                                    niciodată...                 E
           Poate nu s-a mai opri niciodată...         / , Rl, /:_>
 . 1:      lipsă în                                             E2
 . 2-3:    Nu în sânul naturii eram atunci...
                              in braţele mâinii                 F.
           Nu în sânul naturii eram atunci...                    T
           Nu în sânul naturii eram atunci...
                              in burta mantii...                Rl
 .13:      Asta c ciudăţenia meu                                 E
           Na, asta e ciudăţenia                                E?
 17-18:    în jur totul e în avânt constructiv                   E
           în jur totul e în avânt                        Rl,    T
           în jurul tău totul e în avânt                       E-,
 .19:      un avânt constructiv                                  E
           un avânt                                 T, RL, E2
 22-23:    Iarphud şi-mi vin in minte                            E
           Plouă şi iar îmi vin în minte                         ,
 30-31:    Ne mai odihnim oleacă aici şi iar
                     o luăm pe jos, prin potop                   E
           Ne mai odihnim oleacă şi iar o luăm
                                         pe jos...              E7
 . 2:      Ce contează că a-ivceput potopul -
                                         lipsă în               Ej
 4-5:      De fapt - o balegă, ce-am găsit,                      E
           De fapt - ce-am găsit                                Rl
           De fapt, o pietricică. Ce-am găsit.                   T
           De fapt, o pietricică. Ce-am găsit...
                                    in pantof...                E2
 ■. 9-10:  Poate că misiunea mea era să rămân
           acolo, la valul de pământ şi pietre...
                     să ţin piept puhoaielor...                  E
           Poate că misiunea mea era să pun ceva la valul de pământ şi pietre... care
                să ţină piept puhoaielor...         RL, T, E-,
1330                NOTE.    COMENTARII.        VARIANTE.
       r. 28-29:   M-am văzut adineaori într-o picătură               E
                   M-am văzut într-o picătură                       E-,
       r. 29-30:   Nu mai sunt frumoasă... Şi e păcat                 E
                   Na, că nu mai sunt frumoasă...
                                        Mare păcat                   E2
       r. 33:      o magaoaie, TOa?«rf-pădurii...                    E2
                   o magaoaie, o mtOTM-pădurii                Rl, T, E2
 P. 69, r. 4:      nu l-am văzut                                    E-,
                   nu l-am prins
       r.  6:      Săracul, bietul tata                               E
                   Bietul tata...                                  T,E7
       r.  7-8:    Situaţia, oricum, cică e disperată...
                   Numai el nu edisperat... deşi...                   E
                   Situaţia oricum e disperata. Toată lumea e disperată. Numai el ba\ Deşi                   E-,
       r.  14-15:  M-au apucat nişte dureri cumplite -
                                            lipsă în                 E2
       r.  19:     Sâ mai aruncăm un ochi afară...  (se uită)
                   Te apucă tremuriciul - lipsă în                   E?
 r. 21,    22, 23: lipsă în                                         E-,
 P. 70, r. I:      De necrezut.                                       E
                   Doamne! De necrezut                                F
       r. 6:       Solidaritatea lucrurilor gravide
                   (Zâmbind) Solidaritatea lucrurilor gravide r. 14:      alra de veghe
                   alta a veche                                       1
 P. 74, r. 10:     Mă-ncălţai                                         E
                   M-am încălţat                              Rl, T, E7
       r.  11:     ... nu am putere s-o iau de la capăt...
                                   Aşa m-o primi la                   E
                   ... nu mai am putere s-o iau de la capăt...
                                   Aşa m-o primi               Rl,    T
                   ... nu mai am putere s-o iau de la capăt...
                                   Aşa m-w primi                     E2
 P. 75, r. 10-11:  ... cu mintea totală                               E
*2
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1331
           r. 18:      Păi tLi\                                             E
                        Pai dar*.                                  RL, T,  E7
    P. 77, r. 15:      Eu parcă am foc în burtă,                            E
                        Eu parcă am foc... foc în burtă                    E,
    P. 78, r. 24:      Da, că slăbeşte... gingiile                          E
                        Are, că slăbeşte... gingiile                       E,
           r. 25:      nici nu ştia să numere... (Râile.)
                                          Sănătoase vremuri                 E
                        nici nu ştia să-i numere... întotdeauna se-ncurca la pusul mesii, la străchini.
                        Trebuia să şi-o ia fiecare în mână. (Rade.)
                                    Sănătoase vremuri.                 T,  E?
    P. 79, r. 19:      Lumânări om avea noi mai multe,
                                                   văd că                   E
                        Lumânări om avea noi mai multe?
                                                   Vă d că             T,  E?
    P. 80, r. 5-6:     ... de când ţi-ai comandat coşciugul                 E
                        ... de când ţi-ai comandat lădoiulălu... E2
    P. 81, r. 9:       Uite-aşa am trăit                                    E
                        Uite-aşa am dus-o                              T,  E?
    P. 82, r. 7:       Atunci aş mai avea o şansă, nu?                      E
                        Atunci aş mai avea o speranţă, nu?             T, E-,
    P. 83, r. 14:      Vine acela,                                          E
                        Vine ăla,                                  Rl, T,  E2
           r. 27:      Şi-au dat seama că Paicu acesta,                     E
                        .. ■ şi-au dat seama că  Paicu ăsta,       Rl, T, E-,
    P. 84, r. 13:      Nu vreau să mai aud de morţi                         E
                        Să nu mai aud de morţi                             E2
    P. 90, r. 4:       Te-ai coconit pe-acolo... pe la Bălceşti
           r. 10:      Aşa zicea şi Moşu Cornea, săracul                    E
                        Aşa zicea şi Moşu Conica, săracul              Rl, T
                        Aşa zicea şi MoşulPăitru, săracu...               E-,
     ‘ Bjlceşti este satul cel mai mare din apropierea Bulzeştuilui lui Marin Sorescu.
1332        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
            r. 14:      n-o să trăiască cât veacul                            E
                         n-o trăi cât veacul                            T, E2
            r. 21:      mi se spune de mult „Moşule", dar                     E
                         mi se spune de mult Moşul, dar                      E7
     P. 91, r. 4:       Aş vrea să-l botezaţi... tot ca pe
                                               moşu-su... Ion!                E
                         Aş vrea să-l botezi tot ca pe moşu-tneu...
                                                          Ion!              E-,
            r. 10:      Băzăvan                                               E
                         Răzvan                                              E2
            r. 16:      Prea e la coada alfabetului...                        E
                         Prea e la coada... calendarului                     E2
     P. 92, r. 20:      replica din                                           E
            r. 21:      lipsă în                                    Rl, T,
     P. 93, r. 14:      Ai vii, e musai să se distreze                        E
                         Viii, e musai să se distreze                      /:',
            r. 29:      Mă duc şi vă las. Şi-i spui omului tău
                                               să nu dea-n tine.              E
                         Mă duc şi vă las (speriat)                           T
     P. 94, r.  1-9:    lipsă în variantele                             T,
            r. 20-22: lipsă în varianta                                       T
            r. 24:      Aşa... aşa... în putinele calde...                    E
                         Aşa... aşa... în putină...                     Rl, T
     P. 96, r.  1-2:    Nu ştiam că există golul...      că  avem
                         goluri aşa de mari intre... nori... între
                                               cerşi... noi!                  E
                         Nu ştiam că există golul... între... cer
                                                          şi noi!       Rl T
    De la p. 95, r. 25, în ediţia 1976, o variantă pentru finalul de tablou:
                                   MOŞUL
    Cine mă aruncă pe fereastră? De la înălţimea asta?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1333
                            IRINA
                            (ascultând)
    Ce vuiet e în pântecul meu.
                            MOŞUL
    Saci zvârliţi pe fereastră dinrr-o magazie într-alta,.. Dintr-o lume într-alta!
                            IRINA Un vulcan. Nasc un vulcan!
                            MOŞUL
    I,ăsaţi-mâ mai bine să putrezesc în magazie cu şobolanii ăştia care mă adulmecă lung cu mustăţile...
                            IRINA
    Am foc, iau foc... De s-ar termina odată!
                            MOŞUL
    Vai, cad.
                            IRINA
    Aud bine? Sunt cuvintele celui care trebuie să vină.
                            MOŞUL
    Şi eu care ziceam că nu mi-e frică. Mor de frică.
                            IRINA
    El e cel care părăseşte lumea...
                            MOŞUL Parcă mai m-aş naşte o dată.
                            IRINA
    Ce bine cunosc senzaţia asta de prăbuşire.
                            MOŞUL
    Dar de ce? De ce cad?
1334        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            IRINA De s-ar termina mai iute...
                            MOŞUL
    Nu ştiam că există golul între cer şi noi...
                            IRINA
    De s-ar termina într-un fel...
                            MOŞUL
    Frânghia... ah, de-aş putea s-o prind. Măcar o clipă să mă balansez...
Mor! Mor!
Cad! Caad!
    Moor!
 IRINA
 (ţipă)
 MOŞUL
 (ţipă)
 IRINA
    P. 96, r. 27-28: lipsă în variantele                           T, E,
    In ediţia din 1976, Scena 8din Tabloul 5 (corespunzător Tabloului 3 din ediţia de bază) începe cu un fragment ce lipseşte în celelalte variante:
                              Scena 8
                               IRINA
    Nu simt decât o mare lehamite. Şi-un gol şi mai imens, în cap. Parcă l-aş fi tras din cap, din creieri. Ce ciudat! Oi fi născut nu un prunc, ci... (râde) ideea de prunc. (Naiv.) Aduci pe lume o mică gânganie... Iar în lume plouă şi fulgeră. Aici e bine. Nu plouă decât când face el pipi. Şi nu fulgeră decât când dă să se stingă lumânarea.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1335
(Bătăi in uşă.) Vreo mâţă râcâie cu ghearele! Intră, mâţă! (Tăcere, apoi iar bătăi.) Or fi ăia de la priveghi. Or să se ocupe ei de partea asta a sălaşului. Intră. Intraţi. Daţi buzna. Simţiţi-vâ ca acasă, hai! (Uşa se deschide. Orbită cil vântul şi cu ploaia, intră prima Motnâie mascată.) A! Momâia! Momâia de la cânepă vine să se ţină la curent cu bâta, să sperie ţârâitul ploii.
                               Scena 9
                          PRIMA MOMÂIE
               (bâjbâie cu un băţ prin încăperea mortului.)
                                1RINA
    Acolo e. Vezi că te împiedici de el. Şi nu mai face pe mutul şi pe chiorul...
                          PRIMA MOMÂIE
    Pss. (Iese.)
                                IRINA
    Eh, pagubă-n ciuperci! (Bătăi în uşă.) Poftim! Se ţine de şotii. Intră pe unde-ai ieşit!
  (Prima Momâie şi a doua Mamâie îşi fac apariţia, ţinându-se de mână.)
                         A DOUA MOMÂIE
                  (acelaşi gest cu băţul, căutând pruncul)
                                IRINA
    Stai, să mâ uit mai bine... Frumos model! (ÎIstudiază.) Lucrătură de mână. Culori vegetale.
  (Cele două momâi încep să execute un fel de dans ritiuil în jurul cosciugului. Stau pe duci în f aţa dif eritelor obiecte. Scot sunete onomatopeice.)
                          PRIMA MOMÂIE
    îi, ii, îi, îi, îi, îi, îi, hii!
                         A DOUA MOMÂIE
    Pââr, pâr, gâr, gâr, bâr, hiu! De!
1336        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    P. 97, r. 16:       Am impresia că tatăl meu a murit exact
                               în clipa când am născut eu...        E
                      Tata a murit exact în clipa când am
                                                născut eu...        T
    De la r. 14 la r. 21, variantă în
                               IRINA
                               (speriată)
    Tata a murit, când am născut eu. Dar exact în aceeaşi clipă. Şi la gândul ăsta, odată ni-a trecut un fior rece. I.as’ că e şi urât afară... circulă atâţia fiori reci. Parcă l-aş fi născut pe taică-meu... Eu, fata
lui... să-l   nasc... Cum vine asta? Cum să-l   nasc?
                      PRIMA MOMÂIE
    Simplu... Pe ureche... Parcă ce, nu s-au mai văzut ca/.uri? Chiar alaltăieri una a fătat doi purcei de toată frumuseţea...
                      A DOUA MOMÂIE
    Auzi, scroafa, numai doi putceluşi. Semn ceresc. De-aia nu mai plouă, adică de-aia 1111 mai plouă. Adică de-aia nu se mai opreşte... De!
                      PRIMA MOMÂIE
    Aia.
    P. 98, r. 1-2:      Cred că v-aş cunoaşte şi eu, dacă v-aţiscoate
                        buleandrele alea, măştile... ce naiba
                                  sunteţi, bărbaţi  ori  femei?           E
                        Cred că... v-aş cunoaşte. Iu scoateţi-vă buleandrele alea, măştile... Ce naiba sunteţi, bărbaţi, femei?                          T
            r. 3, 6:    A treia Momâie                                    E
                        Prima Momâie                                   E2
            r. 13:      După: „Eu credeam că sunteţi  moşi“, în E7
                        intervine
                        A DOUA MOMÂIE: Moşi, strămoşi. r. 20:      Pentru că ele refac şirul...                      E
                        Ele refac şirul...                               E2
    De la r. 21 până la p. 99, r. 18 - variantă în E-;
                       i
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1337
                           PRIMA MOMÂIE
    Dă, mă, sacul cu cartofi.
  (Ies amândouă şi aduc pe cea de a treia momăie, între ele, ţinând-o şi îm-
                       pîngând-o spre cosciug.)
                        A DOUA MOMÂIE Uire ce gâgâlice. Gu-gu-lu-lu. Galbenă ca ceara. Leit mă-sa şi oţărât tot ca ea. Gata, hai să ne facem treaba! (Aplecându-se peste cosciug.) Frumos Făt-frumos.
                       PRIMA MOMÂIE
    Şi mare.
                        A DOUA MOMÂIE O fi având două kile? (Râde.)
                        PRIMA MOMÂIE E şi   foarte bine înfăşat. Când îl vezi cât e de liniştit, parcă nici
n-ai crede că el  ţipă aşa... ca din gură de şarpe...
                       A DOUA MOMÂIE
                       (pe ton de descântec)
    Din gură de şarpe ieşit., ca şarpele să se târască... nu, ca şarpele să năpârlească, nu, ca şarpele să sâsâie... nu, ca şarpelui să i se zdrobească capul... nu...
    P. 99, r. 18:      Prima şi a treia                               E
                       Prima momâie                                  E2
                       Prima şi a doua momâie                         T
           r. 20:      £«... fii mai blândă...                        E
                       Hei... fii mai blânda...                  T,  E2
    P. 100, r. 17-18: Pentru că... faţă de frumuseţea vieţii,
                       văzută... dinăuntru... aşa cum am văzut-o eu o clipă, înainte... de a mă naşte...        E
                       Faţă de frumuseţea vieţii văzută... dinăuntru, aşa cum am văzut-o eu o clipă, îiiain te de a naşte...                       E2
   1338        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
             r. 20-21:  altă impresie aveam şi eu în burta mamei
                         despre lume... şi când m-am născut,            E
                         altă impresie aveam în burta mamei despre lume, când m-am născut,                E2
             r. 22:     Şi asist la un priveghi totodată                E
                         Asist şi la un priveghi totodată              £,
             r. 23:     A TREIA MOMÂIE                                  E
                         PRIMA MOMÂIE                                  E2
             r. 29-30:  la umbra lui sta Moş Năstase,                   E
                         la umbra lui sta Moşit Vlase                  E2
    P. 101, r. 4:       Vrei să spui c-o să-l cheme Năstase}...         E
                         Vrei să spui c-o să-l cheme Budicăi            T
                         Vrei să spui c-o să-l cheme Trică?            E2
             r. 10-12: A TREIA MOMÂIE
                         Bineînţeles că nu ştiu... eu sunt soarta, eu prezic... vorbele... şi soarta lui e să încerce să lege aceste vorbe...                E
                         A DOUA MOMÂIE Păi dar!Eu mi-s soarta. Eu prezic... vorbele. Soarta lui e să încerce să lege
                                                    vorbele... E r. 24:     din moşi-strămoşi... (Ţipă copilul.)
                         din moşi-strămoşi... Insă cu ştiinţa de azi, nu-ţi mai vine să crezi...
                                           (Ţipă copilul.)
             t. 27:     Se supări, vezi
                         Se supără. Vedeţi!                           1
    P. 102, r. 13:      Să treacă la răposat,
                         Să trecem la răposat,
    De la r. 1 până la sfârşitul actului, în E2 - variantă:
                         A DOUA MOMÂIE
    Mort proaspăt... supărăcios... Aşa e la-nceput. Când se mai tăbăceşte pielea...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1339
                          PRIMA MOMÂIE
                              (către cosciug)
    Să creşti mare, să prinzi aripi, si treci marea şi cu carpini să te scarpini. (Râde.)
                         A DOUA MOMÂIE
                              (către prima)
    Hai, gata, lasă-l să doarmă... să prindă putere. Să trecem la răposat, că mai avem şi un priveghi.
  PRIMA MOMÂIE Taci, Coliviţă, că venim acum... Ţi-am adus ciurul şi vătraiul... Punem ciomagul pe vătrai şi te petrecem cu steag în rai. (Scoate din pulpană un ciur şi-un vătrai. Se apropie de prunc. Ţopăind în jurul Irinei şi al pruncului.) Asta viaţă...
                         A DOUA MOMÂIE
                                 (idem)
    de apoi...
                          PRIMA MOMÂIE (idem)
    care-ncepe joi...
                         A DOUA MOMÂIE
                           (înecându-se de râs)
    Şi ţine până-n prejoi...
  (Dijeritejiguri cu vătraiul şi ciund. Pun ciurul în vârfşi-lfac să se-nvârtească.)
    PRIMA MOMÂIE Dacă era prăjina mai mare... sărea cu ea peste groapă... (Se
strâmbă de râs.)
       A DOUA MOMÂIE Dar ăla... a proptit-o chiar în groapă şi l-a tras înăuntru. IRINA
               (cart a stat cam buimacă, neştiind ce să zică)
    Ăştia parcă n-ar fi oameni... oameni de-aici, de la noi. Care sunteţi, mă? Care sunteţi mă, acolo? Nu vâ e ruşine? Ce e mascarada
r
1340         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
asta? (Momâile îşi continuă jocul.) Mi. tu de ce nu căşti gura deloc? Parcă ai avea mâinile frânte. Crezi că 1111 te cunosc? Eşti Gogonel al Fănicăi lui Ion ăl mic. Zi că nu! Ei, te-am lăsat cu buza umflată, ai? Nu vorbeşti? Stai, că-ţi arăt eu ţie! (Merge la a treia Momâie si-i scoate sacul din cap, cu un gest energic. Ţeapăn, sub sac se află Moşul.) Tată! (Cade speriată pe pat.)
              PRIMA MOMÂIE Ca bine-i faci! Prea să lasă pe tânjală. Trăgeam noi otânciţi.
                         A DOUA MOMÂIE Să fi zis şi el bleau! Să ne fi fost de-un ajutor!
            PRIMA MOMÂIE Dar el nu şi nu... că 1111 deschide gura... că intră muştele... Boier!
                                         IRINA
    Tată!
                         A DOUA MOMÂIE Dacă n-avem oameni! încherbăm cu ce găsim. Trebuia să fie cel puţin trei, ca să se împlinească socoteala asta, a priveghiului, a ursitului... trebuiam trei... şi ia-1 pe-al treilea de unde 1111-i!
                  (Momâile se prăpădesc de râs. Aşază mortul în cosciug.)
                         PRIMA MOMÂIE Că Bursucul ăl bătrân a zis că cine moare pe vremea asta îl priveşte... să se ducă-n... In casa cineva asta o să moară de râs... N11 mai pot. Mă ţin cu mâna de foaie ca Toader Ferarul.
                         A DOUA MOMÂIE Azi toate mi-au mers din plin.
                                  PRIMA MOMÂIE
    Şi ce-o să ne mai meargă, că s-a pus potopul... şi-o să fie plin peste tot. Ras. Că 1111 e decât începutul...
                                         IRINA
    Afară! Ieşiţi afară!
IL
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1341
                                  MĂŞTILE
    Ce?
                                    IRINA
    Ieşiţi afară! (Măştile ies.) Nu ştiu cum o fi obiceiul... poate 11-am făcut bine că le-am gonit. Darie cam în trecuseră cu gluma. Mă luă frica... chiar dacă nu cred în... prostii. Dar aşa e, la început râzi, te amuzi, până când odată încremeneşti. Cică aşa se întâmplă şi cu nebunii. întâi fac pe nebunii... sunt perfect lucizi, îi încântă doar ideea de a sări 1111 pic de pe fix, în ochii lumii, mă rog, până când... ţac. Rămân aşa... Ăştia sunt nişte oameni din sat, bineînţeles. O fi şi vreo femeie. (Reinuscâri.) Nu, nu trebuia să-i gonesc. Dar sunt şi eu slăbită, cu nervii tociţi... deh, prima naştere, moarte în familie... N11 ştiu nici obiceiurile. (Pegânduri.) Ce spunea tata, c-o să râd? N-au avut umor nici cât negru sub unghie. (Momâile se întorc.)
                              PRIMA MOMÂIE
            Nu plecăm până 1111 râde mama mortului. Să-şi arate fasolea.
                             A DOUA MOMÂIE
    N11 iese nimeni. Cine e mama mortului?
                                    IRINA
    Ehe, de când 1111 mai are cu ce râde!
                              PRIMA MOMÂIE
    îi punem noi dinţii... Găsirăm nişte potcoave...
                                    IRINA
    Nu-i vorba numai de dinţi...
                             A DOUA MOMÂIE
    Şi măselele.
                                    IRINA
    Nu-i vorba numai de măsele.
                             A DOUA MOMÂIE
    I-o fi căzut şi părul. (Mimândspaima.) Cânepa.
1342        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                        IRINA
                                       (amuzată)
     Te pomeneşti!
                                  PRIMA MOMÂIE (ţopăie)
     A mustăcit! Râse...
                                 A DOUA MOMÂIE (peltic)
     Tu mama la mort?
                                        IRINA
     Fiica lui.
                        PRIMA MOMÂIE S-avem iertărică... Mă-sa...
                        A DOUA MOMÂIE Te-am dibuit după râs. De cum ai deschis guriţa. (Pe alt ton.) Chiotoriţă, tată, n-ai un năsturel? De bluză. De cămeşoi? Câ-ţi l-oi da când contene.
                                        IRINA
                               (caută un năsturel şi i-l dă.)
                        A DOUA MOMÂIE Cu asta te bat de te zvânt. Tu câţi ai?
                           (Momâile încep să joace lângă mort.)
                                  PRIMA MOMÂIE
          Ce-ţi pasă? Pierd, ai ce lua, te umpli de bumbi... în cap. Dar ce, parcă ai fost tu în stare vreodată să te răzbeşti în luptă dreaptă?
                                        IRINA
     Gata, oameni bimi, mi-aţi făcut capul calendar. Mulţam frumos pentru priveghi, halal priveghi! M-oi descurca şi singură. O să vină şi bărbatu-meu... începe să curgă lumea... Mai plouă afară?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1343
                       PRIMA MOMÂIE Uite ce aproape căzu. Scoate-1!
                       A DOUA MOMÂIE
                       (scoate nasturele şi i-l dă.)
                               IRINA
    Pe acoperişul de ţiglă ploaia cântă din solzi de peşte.
        PRIMA MOMÂIE Ăla care agonisise toată viaţa lui vreo 2000 de nasturi?
                       A DOUA MOMÂIE
                       (semn cit mâna)
    Ptru! Ptru! Juca cu paznicul până a pierdut totul... după şapte ani a ieşit lefter, dar ştii, lefter... şi... descheiat la nădragi...
                               IRINA
    Oameni în toată firea! (Enervată.) Se prăpădesc ăi cu minte şi rămân... ciurucurile... (Către prunc.) Hai, puişor, cască! Aşa, golanul mamei! Arată-le deschis că te-ai plictisit la culme. Să veniţi la parastasul de nouă zile.
                       PRIMA MOMÂIE Ce te bagi unde nu-ţi fierbe oala?
                       A DOUA MOMÂIE Ai mai bine grijă de oalele tale... (Arată spre sâni.)
                       PRIMA MOMÂIE
    Cu farmece. Hi hi!
                       A DOUA MOMÂIE Ia te uită, ce mai bâjbe!
       PRIMA MOMÂIE Smălţuite. Se bălăngăne. Parcă trag clopotele de-nălţare.
                       A DOUA MOMÂIE Iţi sparg capul nu alta.
1344        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                        PRIMA MOMÂIE Vezi să nu-ţi dea laptele în foc.
                                IRINA
    Dar duceţi-vă învârtindu-vă. Veni-v-ar numele. Vedea-vaş când mi-oi vedea ceafa. Duceţi-vă la dracu-11 praznic. I'ace-v-aţi muşuroi. Vedea-v-aş la ududoi!
                        PRIMA MOMÂIE Ce ţi-ai dat drumul la gură?
                        A DOUA MOMÂIE
                        (către prima Momâie)
    Ce te superi? Femeie, la cap gâscă, la trup vulpe.
   (Râd. Irina încearcă să-i scoată afară. Nu reuşeşte s-o atingă pe nici una.)
     PRIMA MOMÂIE Noi gata, ne-am făcut datoria cu vârf şi îndesat... Ani venit, am privegheat, am ademenit, am deocheat, am dat cu ud de iapă... am dat cu ud de iapă? că uite, nu mai e apă... Hai şi-om încăleca pe-o şa, şi ne-om duce pe nuia... (încalecă pe ciomege şi pleacă şchiopătând.)
 P. 103, r. 9-12: (închipuie deasupra pruncului un fel de      
                  falus enorm... pun ciurul în vârf şi-l fac   
                                          să se-nvârteascâ.) E 
                         (... pun ciurul în vârf şi-l fac să   
                                              se-nvârtească) T 
r. 20:            (Tare ca să-şi facă curaj, ca la hoţi)     E 
                  (Tare spre a-şi face curaj, ca la hoţi)    T 
        r. 24-30: lipsă în                                   T 
P. 104, r. 27-29: De prima naştere, prima moarte-n             
                                                     familie E 
                  De prima naştere, moarte-n familie         T 
P. 105, r. 28:    - Pardon, fiica lui                        E 
                  Fiica lui                                  T 
P. 108, r. 19:    Afară... ieşiţi afară... Uf!               E 
                         Afară... ieşiţi afară... Uf! Aparii T 
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.        1345
P. 109, r. 15:        ... cum s-ar crede... text lipsă în        E2 
P. 110, r. 2:      a suportat durerile facerii...                 E 
                   a suportat zgţtduielile facerii...               
                   durerile facerii                            t,e2 
r. 9 -10:          Unde cântă păsărelele...                         
                               şi creşte iarba...                 E 
                   Unde cântă păsărelele... cirip... cirip          
                                şi creşte iarba                  e2 
r. 15:              ..., când tu ai doar trei zile? (Râde.)       E 
                   ..., când tu ai doar trei zile? Trei zile,       
                   era noastră. (Râde.)                          e2 
r. 24:                 c-o să-ţi cumpere mămica unele...            
                   de plastic...                                  E 
                         c-o să-ţi cumpere mămica nişte             
                   iepuraşi...                                 T,E, 
r. 25:             lipsă în                                    T,E2 
r. 31:             Apa asta, măi băiete... e... de ploaie         E 
                       Apa asta, măi băiete... de ploaie         E2 
P. 111, r. 12, 17, 21, 25: VOCEA                                  E 
                                                         TITU    e2 
P. 112, r. 4, 8:   Poantă                                         E 
                   Pantă                                          T 
r. 13:                     Nu pot că sunt intr-un pom             E 
                   Nu pot că sunt în pom                         E2 
P. 113, r. 10-11:       Numai ea a rămas... în jur e tot            
                                  o apă... şi frasinul meu...     E 
                         Numai vreo câteva au rămas... în jur e tot 
                       o apă... şi frasinul meu... şi fântâna    E, 
r. 20:                Păi... Una, două. Asta e a treia zi         È 
                   Păi... Asta e a treia zi                    T,E, 
P. 114, r. 4:          Au mai scăpat... Numai cei pe care           
                   i-a prins atunci,                              E 
                      Numai cei pe care i-a prins atunci,         T 
P. 114, între r. 5 şi r. 6: o replică în plus:                      
                   IRINA (speriată): Digul!                      e2 
1346        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
P. 115, r. 1-2:       Nici de-aici nu se vede în
                                           toate părţile...          E
                     Nici de-aici nu se vede bine în toate părţile...                                     E2
         r. 9-11:       Că acum numai ăştia... şi cu armata...
                     Asta e mare noroc... S-au învârtit unii
                                  şi pe aici cu helicopterul...      E
                     S-au învârtit unii şi pe aici cu helicopterul... Acum numai ăştia şi
                            armata... Asta e mare noroc             E2
         r. 18-19: ... că de el ne-ain agăţat întâi...
                     dar tot alunecam... tot alunecam...             E
                     ... că noi de el ne-am agăţat... dar tot alunecam... tocmai ne electrificasem...
                                           tot alunecam...           F
         r. 26:      Ca în pom... mai bine...
                     Ca în copac... mai bine... r. 28:      ... odată ţâşneam în sus...
                     ... odată ţâşneam în sus. Ca Anteu,            T, 1
         r. 29-30: lipsă în                                         T} l
P. 116, r. 1-2:       Cred că da... că nu mai cântă difuzorul.
                     Da de ce-utrebi? Că vorbeşti numai tu: re vorbeşti numai tu...
                     Da de ce vorbeşti numai tui                     l
P. 116,   r. 12:     Ce, dacă ai sta să-ţi tot alegi momentul
                     Dacă ai tot sta să-ţi alegi momentul            1
         r. 22:      ... din moment ce ţipă...
                     ... din moment ce e năzdrăvan şi din moment ce ţipă...                          T, 1
         r. 32:      Da, dar nu prea am voce
                     Da, dar nu prea am voce... Cânt
                     prea sus.                                       E7
P. 117,   r. 16:     Vezi, nu trebuia să vă zic asta,
                                           v-am supărat               E
                     Vezi, nu trebuia...                             E2
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.        1347
   118, r. 6:          Ne-ncurajăm unui pe altul              E 
                  Oricum. Ne-ncurajăm unul pe altul.         E, 
    r. 19-20: : Ba nu, c-am auzit şi ett ţipete de copil.  .. È 
                 Ba nu, c-am auzit ţipete de copil...        Ey 
       r. 23: el se pregătea să moară...                      E 
              e) se pregătise să moară...                    E? 
       r. 29: Neprielnic... dar el tot a murit...             E 
              Neprielnic, neprielnic... dar el                  
              tot a murit...                                 E2 
   119, r. 1:       Şi să ai şi cosciug... la scară           E 
              să ai cosciug... la scară                      E, 
        r. 7: Dar ce-ţi mai trebuie?                          Ê 
                   Dar ce-ţi mai trebuie, acolo sus?         e2 
       r. 16:    Trebuie să fii tare... Gămdeşte-te că          
              trebuie să trăieşti                             E 
                  Trebuie să fii tare... să trăieşti         E? 
    r. 17-18:        Nu trebuie să-ţi fie frică...            E 
              Să nu-ţi fie frică...                          Ei 
       r. 22: Nu ştiu                                         É 
              Eu ştiu...                                   t,e2 
    r. 27-28:     : Nu te superi dacă... e un cântec            
              de leagăn.                                      E 
                    Nu te superi dacă e de leagăn.         t,e2 
  120, r. 11:  Ăsta e cântecul de pe la noi... lipsă în      e7 
       r. 12:   ... Tot aşa ţi-a cânuu şi ea, ce crezi?       E 
              ... Ea ce ţi-o fi cântat?                   T, Ey 
       r. 14: lipsă în                                      E~2 
       r. 22:         Parcă s-aude ceva... Vin cu               
              helicopterul...                                 E 
              Parcă s-aude ceva...                            T 
                  Parcă s-aude ceva. Şi helicoptertd            
                          ne caută. Hei, hei!                E2 
120, r. 25-29    şi p. 121, r. 1-4: replici, lipsă în        E2 
121, r. 7-11: două replici, lipsă în                         £, 
       r. 25:          ... mă aruncam după ea...              E 
              ... mă aruncam şi eu...                        E2 
1348        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
     P. 122, r. 1:         Ai început-o şi tu de tânăr cu
                                  greutăţile vieţii...                    E
                          Ai început şi tu de tânăr cu
                                  valurile vieţi i...                 T, E2
              r. 11-12:    Să vină să corrobâiascâ bine
                                  prin casă. . .                          E
                          Sa vină să cotrobâiascâ bine                   E2
              r. 22,   23: lipsă în                                      E,
     între r. 21 şi r. 25 un fragment în plus în li
                                  TITU
                                  (ţipă)
     Ho! Ho-pa! Hopa!... că se leagănă... a-nceput să se clatine... Ca un dinte de copil. Face nani.
                                  IRINA
     Face nani? Cine?
                                  TITU
                                  (speriat)
     Pomul! Sute de vieri îl râmă la rădăcină. N-ai o frânghie? Aş veni acolo. împotriva curentului nu te poţi pune... Poate aşa... doar tras c-o frânghie... să mai ajung.
                                  IRINA
     Ce-mi vorbiţi azi toţi de frânghie?
                                  TITU
                              (clătinânitu-se)
   Fu-nia boilor... Ah, cum mă clatină vântul. l anţul din coar-ne... IRINA
     N-avem că le-am pierdut rostul...
                                  TITU
     Betele.
                                  IRINA
     De unde, dacă nu mai purtăm bete?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1349
                                 TITU
     Orice aţă. Cât de subţirică. Tare mi-ar fi de ajutor. Năvâdeala. Urzeala. N-ai vreo pânză începută? Brâglele. înnoadă nişte băieri de trâişti! Hu-ţa! Hu-ţa!
                                 IRINA
     Ce?
                                 TITU
     Era să mă bage cu capu-n baltă. Sfoara de saci... Şi tot ar fi bună... dacă mi-o arunci... dar repede... M-aş prinde frumuşel ş-aş veni acolo, la leau.
                                 IRINA
     Saci! Saci! De unde, dacă noi cumpărăm pâinea făcută? Ştii cuptorul ăla nou?...
                                 TITU
     E plin cu apă... coace broaşte... Trage-un fir dintr-un caier. Aruncă-mi mai bine tot ghemul! Atâta rugăminte mai am la mătă-luţă. Pot să-ţi spun mătăluţă?
                                 IRINA
     Unde-o fi caierul aceia? Unde-o fi furca? Unde-o fi fusul?
                                 TITU
                                (disperat)
     Torci?
                                 IRINA
                             (pref'ăcândit-se)
     Torc. Sfârrrr! Sfârrrr!
                                 TITU
     Am auzit sfârr! sfârr! Nu e mâţa? Grozav. Să mă văd eu acolo între patru pereţi.
1350        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                   IRINA
                               (tncurajăndu-l')
     Ţine-te bine, băiete! Oi găsi eti o curea, ceva. (Caută de zor.) TITU
     Şi fitilul lămpii ar fi bun... numai să fie mare... Vreo 20 de metri. Torci?
                                   IRINA
     Bineînţeles...
                                   TITU
                                  (speriat)
     Lasă... Scoate furca din brâu şi aruncă-mi-o. S-a zis cu copacul meu... S-a încontrat, s-a încontrat, săracul...
                                   IRINA
     A luat-o la vale?
                                   TITU
     Dar eu nu mă las.
                                   IRINA
     Nu te lăsa...
                          TITU (luptându-se cu valurile)
     Eu tot mai aştept... mai aş...
                                  (linişte.)
                                   IRINA
     Se vede ceva pe mal?
                                   TITU
     Pluta. Fac pluta. Şi stau cât se poate de ţeapăn. Eu mi-am luat grija de la situaţie... Plec la mare... Las totul baltă şi plec la mare... Acuş... Acuş... (Linişte. Pauză. Pe alt ton.) Marea...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1351
                               IRINA
                              (îngână)
    Nani, nani, nani, nani.
                               TITU
      (apare pe găleata fântânii, ţinându-se cu mâinile de cumpăna care se ridică şi se lasă.)
    Nu vi e sete?
                               IRINA
    Râzi de mine?
                               TITU
    Nu, dar ani apâ proaspătă, scoasă din fundul fântânii. Ajunsei şi pe cumpănă!...
                               IRINA
    Fântâna cu cumpănă, de pe uliţă...
                               TITU
    Da, noroc că era pe-aproape... când ne-a smuls vârtejul pomul, din două salturi, ţuşti în cuib...
                               IRINA
    Exact... avea un cuib de barză în vârf... proastă barză...
                               TITU
    Te-ai plimbat vreodată pe cumpăna fântânii?
                               IRINA
    Ce vorbă...
                               TITU
    Când bate vântul găleata se repede şi scoate apă singură... Inundaţia a venit să se adape... Am făcut tot posibilul s-o opresc... Era să şi cad... Ţi-e cam peste mână să te balansezi pe muche de cuţit... de la o parte la alta a cumpenei... Am întors găleata cu fundul în sus. Pentru câ nu-mi place această scoatere de apă în neştire. Nu-mi place din punct de vedere simbolic... înţelegi?
1352        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                 IRINA
     Nu.
                                 TITU
     Ce-ar putea însemna asta? înţelegi? O găleata care scoate apă singură. Aş profita de ocazie, când se mai sparg norii... şi-aş scoate o vadră de apă rece, tocmai de la mama izvorului. Aş putea să iau apă chiar din nori... Dar asta nu-i bună decât de spălat pe cap...
                                 IRINA
     Dar ce-i cu scârţâitul acela?
                                 TITU
     Se aude? Scârţâie... furca şi cumpăna şi lumânarea... fântânii, toate scârţâie. Că sunt în plină activitate... febrilă. Şi eu alerg când într-o parte, când într-alta... adică sunt când sus... când jos, după cum se ridică şi se lasă. Ca şi când Dumnezeu ar vrea să scoată apă cu mine... E frumos când eşti sus, casă vezi dezastrul... cu ochiul liber... Clasa-ntâi... scuzaţi... adică îmi pare rău, darea forţă a naturii, nimic de zis... Ştiţi cum... alunecă toate, ca unse. Se duc la vale cu clasa-ntâi... pe cuvânt.
                                 IRINA
   Aşa suntem noi, glumim şi spânzuraţi de cumpăna fântânii...
                                 TITU
     Am mai şi plâns, am mai şi... ţipat... Acum ce să fac? Păi dumneata nu vezi ce văd eu...
                                 IRINA
     Ce vezi?
                                 TITU
     Numai pe cei care vin să ne salveze nu-i dibuiesc... încolo mi-e clar totul... Mi-am dat seama ce sat procopsit. Case mimai una şi una... îţi trec pe sub nas... Asta e a lui Ciupag... cu prispă înaltă, primez şi marchiză... Casa lui Guiţ, cu stâlpii ăia frumoşi, ciopliţi şi cu un cui într-unul, unde îşi punea omul oglinda duminica dimineaţa când se bărbierea în prispă... şi Luţa îi turna apă cu cana. Nu mai are
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1353
geamuri. Văd o icoană pe sticlă... Pasămite, Sfântul Ilie mânând două mâţe care trag o cotigă pe nişte nori de foc... I j perete, căpătâiele frumoase. Abia le umpluse I.uţa cu paie... Uite şi palatul lui Ianca. N-a apucat să-l vergeluiască şi să-l acopere. Mai are busuiocul legat de căprior, pe acoperiş... se duc cu luntrile şi punţile. Salutare... Toate trec ca-ntr-o uimire...
                                IRINA
   Asta nu înţeleg... Cum de n-au rezistat? Că n-or fi cutii de chibrituri?
                                 TITU
    Ei, dacă aţi fi ca mine sus... v-aţi da seama... şi-aţi înghiţi în sec... Sunt lovite chiar la temelie... le e distrusă însăşi temelia... însăşi temelia casei e vătămată... Vin grinzi de la deal cu forţă de buldozer... Copaci smulşi din rădăcină. Bârne, tălpi de sănii, toate izbesc ca berbecii, mătură tot ce întâlnesc în cale. Nici o cetate de piarrâ n-ar ţi ne piept... Auleu, ce vine spre...
                                IRINA
    ... spre mine?
                                 TITU
    Nu, avuserăţi noroc. Spre casa vecinului. Astupaţi-vă urechile. (Se aude o bubuitură, părâituri prelungite.) S-a scufundat. Frumoasă defilare... straşnică...
                                IRINA
   Dar cum s-au dezrădăcinat ele şi-o iau la vale? Ce trosneşte aşa?
                                 TITU
    Se sinucid pivniţele, beciurile, pridvoarele... Temeliile îşi fac seama... Ah... îmi vine să casc...
                                IRINA
    Căşti?
                                 TITU
     După aer...
1354        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                 IR1NA
    Te-ai plictisit să mai fii lucid? Ciudat? Cum curg toate - şi-n acelaşi timp senzaţia de static. Parcă nu s-ar întâmpla nimic... Hai să căscâm. Că bine zici... Dar cui îi dă mâna?
                                  TITU
    V-aţi certat cumva cu învăţătoarea de la şcoala numărul 2? De la şcoala din deal?
                                 IRINA
    Ei, cum să mă cert? De ce întrebi?
                                  TITU
    Aşa... de informaţie... Casa ei vrea să intre într-a dumneavoastră. .. Ziceam că v-aţi fi luat de la ceva şi vă poartă pică...
                                 IRINA
    Ne-om fi dondănit la vreun consiliu. Dar chiar aşa... să mă urmărească...
                                  TITU
    Vine vălâtoace... ca un bolid... în jur plutesc extemporale ca nişte scutece... I,a o parte... Na! Bravo! A cârmit exact la ţanc... A trecut la un milimetru. Suflet bun, mare noroc, pe cuvântul meu... şi eu am noroc... pe cumpăna asta. Ia să mai scoatem noi vreo 20 de găleţi de apă să mai stropim ale raţe...
                               IRINA (către pninc)
    Tu de ce nu zici nimic?
                                  TITU
   (spune când mai in şoaptă, când nuli tare, pe diverse tonuri, un qând, care i se prezintă ca o obsesie)
    Dacă un deget ţi-a rămas in mare
    Tot e ceva. Un început de dig.
    Uscatul înaintează mai ales
    De pe limba înecatului,
    împingerea lui e datorie de bun marinar,
    Născut aici, la ţărm, lipit de corăbii.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1355
     Eram pe dig, eram pe dig, eram digid, începusem închegarea apelor măcar pe-o fâşie,
     Poţi vorbi numai de pe teren solid,
     Dar undeva în larg his în urmă Oameni răizemaţi în linguroaie,
     Care pot fi şi lopeţi şi linguri proprm-zise,
     Pentru spart capxd algelor, când ies din marea ciorba...
     Prieteni, mi-ali da o mână de ajutor, adio!
     Eu am luptat cu povestea asta, pieptiş,
     Cu bolovanul împins mereu de valuri în gură,
     Şi iarăşi scuipat şi pus deasupra capului, năduf,
     Şi împins, şi iarăşi respins
     De apa sporită prin sudoarea frunţii.
                                       IRINA
                           (începe să fie atentă la vorbe.)
                                       TITU
                                     (continuă)
     Orice s-ar zice există în mare o amărăciune reală,
     Pe care voi n-o puteţi întrece, ori cu câtă fiere,
     Şi o spaimă naturală, ca şi când ar fi pe secate.
     Şi o lehamite să tot plescăie egal şi să fiică valuri Şi să sperie ciorile la toate ţărmurile...
                                      IRINA
     Hei... bă „amărăciune reală“... mă „fiere“... ce tot bălmăjeşti acolo? Nu văd sensul...
                                       TITU
                                    (continuând)
     E timpul să ni se arate aici ceva, cineva,
     Am ajuns prin forţele mele atât de departe!
          Să bată clopotele pentru ajungere, izbind cu limba în scoici,
     Mai sonore decât bronzul, să prindă deci glas,
     Pustiul de ape, sunt pregătit să ascult,
1356         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
     Cu tot felul de scoici pe mine, sunt însuşi ecoul,
     Împins până la limită - e timpul s-aud...
                               (ascultă - pauză)
     E linişte şi digul din urmă se roade,
     E singura mişcare, singura arătare, dărâmarea lui Ca un cuvânt care nu se mai poate traduce şi nici gândi.
     Am înaintat prea mult, să mă mai pot salva,
     A m dispreţuit prea mult corăbiile, să le mai am la-ndemână... Cerul e nimic, pământul se scufundă,
     Numai apa împotriva căreia am luptai.
     Digul m-a despărţit pe mine de mine. Fără atingere cu Ceilalţi mă topesc - şi mă scufund — am împins prea departe Linia închipuită.
            Sunt lucruri care nu se foc decât o dată fimdamental,
     De sub tălpi îmi e smuls ultimul fir de nisip,
     Şi cu toate acestea digul trebuie continuat De la ţipătul meu înainte...
                                   IRINA
                                (după o pauză)
       Da, exact... E şi părerea mea... Mă, dar ce tot zici tu acolo? TITU
     Am spus ceva? Mda! Gândeam cu voce tare... Eu credeam că e în gând. Ce? S-a auzit? Credeam că e în gând...
                                   IRINA
     în gând: ţipai ca difuzorul în piaţă. Mă, dar tu eşti un adevărat filosof... Ia te uită ce gândire abstractă la...
                                    TITU
     ... purul cu apă rece!
                                   IRINA
                             (zgomot de vas spart)
     Na, că spărsei cana...
                                    TITU
     Cioburile aduc noroc...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1357
                                  IRINA
     Iiii!
                                  TITU
     Mi se cam clatină o pleoapă. Mă supără o geană. Ai genele lungi? Mi le-ai întinde şi mie punte... Şi-aş veni pe ele, păşind uşor-uşurel. Să 1111 ridici ochii asupra altuia... să nu pui ochii pe altul... hoţo-manco... Mă supăr. Mă fac foc... Că acum, dacă ne-am logodit...
                                  IRINA
                                (nu înţelege)
     Ce face?
                                  TITU
     Gata, de acum s-a terminat cu fusta scurtă să-ţi vadă părinţii genunchii... Părinţii copiilor. Să nu mai învăţăm copiii altora... vreau mulţi copii, proprietate personală. Să avem clasa noastră.
                                  IRINA
                                (se închină.)
                                  TITU
     Ba chiar două clase paralele: ... A şi B. (Didactic.) Fă gargară şi zi-i „A!“, „Bee!“
                                  [RINA
     Cum îţi permiţi să vorbeşti cu mine aşa?... Că acum plâng!
                                  TITU
  Bâzâi? (Pe alt ton.) îmi pare rău... mi-a venit o ameţeală... P'ra de aşteptat... Mi s-a udat fosforul din creier... şi mă întunec...
                                  IRINA
     Ba chiar ai sclipiri.
                                  TITU
     îmi trăsneşte şi mie câte o idee prin căpăţână... A apus soarele? Ce e cu vitele astea aşa devreme de la păşuni? Cirezile se întorc de la păşune, rumegând mulţumite şi dând din coadă, ca să se apere de
1358        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
tăuni şi nuiscuţe. Taurii înoată cu coarnele pe sus... Si vacile bălţate... pe margine... îmi place că nu se răzleţesc nici una... Ăla n-o fi Murgilâ al nostru? Şi, lângă el, Prian... ca nişte Zimbri... Toată sarabalia luată de apă... merge grupată frumos Ia vale... să 1111 se piardă un bou...
                                 IRINA
     Ţăranii, din moşi-strămoşi, s-au mândrit cu pământul lor, cu vitele, cu casele...
                                  TITU
     Pământul nu se mai vede, vitele, a dat pacostea asta peste ele, cu toate că s-au luat măsuri contra febrei aftoase...
                                 IRINA
     Cum se duc pe copcă!
                                  TITU
     De înotat ştiu să înoate. Le-am învăţat să înoate... Ei, ce să-i faci?... O să ne ducem să le luăm noi înapoi... depinde şi pe-al cui izlaz s-or opri...
                                 IRINA
     I.asâ, c-o să luăm totul de la început... Oamenii sunt gospodari şi-au trecut prin multe...
                                  TITU
     Şi-or să mai treacă... 1 ,e-am numărat şi nu-mi ies la socoteală... A, uite, că mai vine un ciopor de oi... şi cireada lui Nea Boală... Acum evenimentele sunt pe drojdie...
                                 IRINA
     Dacă vorbeşti cu mine... află, mă, că nu s-au terminat. Mai suntem noi... (Cu hotărâre.) Şi noi aici rămânem! Nu ne lăsăm târâţi la vale... duşi de curent...
                                  TITU
     Eu mă duc... mă duc cu cumpăna mea cu tot... (Enervat.) Dar până-n ultima clipă, mie să nu-mi bage nimeni pumnul în gură! Nici Dumnezeu, nici natura! (Trist. Pauză.) După aceea, din hoiturile
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1359
noastre, rămase în mâlul fertil, se va ridica în lumina zorilor un abur de blândă jale...
                                 IRINA
     Mă, Titule, dacă mai ai un dram de limpezime în creierii tăi obosiţi, mai uită-te o dată în jur şi spune-mi: vine cineva sau nu vine? încep să-mi pierd şi eu răbdarea...
                                 TITU
     Vin parcă se duc...
                                 IRINA
     M-am înfuriat ca văcarul pe sat... Ce m-a apucat să vorbesc aşa despre lume? Cum n-am putut eu să-i întind un capăt de aţă nenorocitului ăstuia... tot aşa ăi de pe mal nu pot găsi ghemul cel mare... să ni-1 arunce nouă... Stau şi ei. Se frământă şi caută soluţii... Şi-or să le găsească până la urmă. (Merge la copil.) Uite, dragul mamei, o s-aşteptăm cuminţi... şi să vezi ce întorsătură fericită or să ia lucrurile...
                                 TITU
     ... lucruşoarele... (Râde.) Azi avem film la căminul cultural... îh, nu mă duc... ia te uită ce mândreţe de gârlă. E cu spumă, c-a luat săpunul din toate casele. Toţii purceii se fac lună.
     P. 123, r. 7:      Să fii un cuc bun cu mine, auzi, cucuie
                                             pasăre sură.               E
                         Si fii un cuc bun cu mine, auzi, cucuie
                                 pasăre sură. Pasăre surdă.            E2
             r. 21:     Cu-cu... Cu-cu, Cu-cu...                        E
                         Cu-cu... scad... Cucu... cresc. Cu-cu! E2 r. 25:      să  nu cazi de pe cracă. Leagă-te bine cu
                                             cureaua...                 E
                         să nu cazi de pe cracă. De pe cumpănă.
                         Din lac in puţ. Leagă-te bine cu
                                             cureaua.                  E2
             r. 27:     Cu-cu-le (începe să plângă...)                  E
                         Cu-cu-Ie pa-să-re su-ră (începe
                                             să plângă...)             E2
1360        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                                     P. 124,
                                                                                                                                                                                                                      r.
                                                                                                            t
                                                                 P. 125, r
                                                                   P. 125, r
                                                                                                 r
                                                                                                            r
                                                                                        r
                                                                   P. 126, r
\ 4:       Să vedem cum mai stăm...                          E
           la să vedem cum mai stăm                         E2
\ 14:      Că acum apare ăla din cer...                     E2
           Că acum apare anul din cer...               !',  E2
\ 15:      zice: „ Veniţi încoace,                           E
           zice: „Faceţi-vă-ncoace,                         E2
21-22:               - Nu se mai aude ploaia... n-a tnaiplouat
           de mult şi cred... c-o să avem secetă.
                                 (Râde.)                     E
           - Nu se mai aude ploaia... [ar secetă.
                                 (Râde.)                    E2
. 28:      nişte cuptoare închise                            E
           nişte cuptoare încinse                           E2
. 4-5:     ... şi la urmă lucruri de-astea nu se
                     mai întâmplă la noi...                  E
           Eh, lucruri de astea nu se mai întâmplă
                                 la noi...                  E2
. 7—8:     (Apa a mai crescut, patul mortului fiind
           mai scund, cosciugul a început să plutească.
                                 Către prunc)                E
           Uf. Apa asta a mai crescut, cosciugul a început să plutească. (Către prime.)           E2
.12:       Nu mai are scutece...                             E
           El nu mai are scutece...                          T
.16:       înţeleg de ce cresc apele... tulburi?...          E
           înţeleg de ce cresc apele... tulburi?...
           Am auzit că pământul nu ştiu cum naiba se înclină cu un pol mai spre soare... şi ăla se dezgheaţă... Aşa umblă
                     un zvon...                         T,  E2
.18:       Spuneam'. „Ei comedie“                            F
           Spunem: „Ei comedie“                             E2
. 6:       zile cu nişte gânduri negre... şi
                                 am obosit...                E
           zile cu nişte gânduri negre... dar negre...
                                 Şi am obosit...            E2
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1361
r. 7:     ar creşte potoptd...                 E 
          ar creşte cotele...                 E. 
r. 10:    în această cadă a potopului          E 
          în cada potopului                   e7 
r. 11:    numai puţin de-ar fi mai călduţă     E 
          numai de-ar fi mai călduţă         e2  
r. 16: .. . şi de-aia s-a dărâmat zidul...     E 
          ... şi de-aia s-a dărâmat digul... E-, 
    In ediţia de la Editura Eminescu (1976) - /: „ Tabloul 8 (corespunzător Tabloului 6 în ediţia de bază) se încheie după r. 17, cu: „... nu trebuie să te scumpeşti la sacrificii. Le faci până la capăt... şi cu seninătate.“
    în E-> urmează un Tablou 9, inexistent în celelalte variante:
                       TABLOUL 9 Scena 14
    In scenă apar, alunecând la vale, două plaste de fân. In vârful uneia, rezenuită intr-un furcel, seajlâ Gaga Ioana. Alături de ea, speriate şi înfrăţite, o puică neagră ii-o vulpe. Cocoţată pe cealaltă pListă, abia se ţine Lelea Anica. Are în poală o mâţă. Plastele îşi încetinesc plutirea.
                       GAGAIOANA Păi aia, dacă n-ai ce-ţi trebuie.
                       LELEA ANICA Cum si mai descânţi în balamucul ăsta? Pământ de la un mormânt vechi ai, că n-ai!
                       GAGA IOANA D-apoi ogrinjii de la nouă târguri...
                       LELEA ANICA
    D-apoi păcură.
                       GAGAIOANA D-apoi săpun de la mort.
 1362          NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                       LELEA ANICA D-apoi funia unui spânzurat.
                       GAGAIOANA D-apoi mână şi ţeastă de strigoi.
                       LELEA ANICA Gâtlan de lup măcar ai?
                       GAGAIOANA Ba. Am o vulpe-atreagă.
                       LELEA ANICA Nu e bună. Trebuia gâtlan de lup.
                       GAGAIOANA Dar tu ai o puică neagră?
LELEA ANICA Am ojie la inimă. Răcănel fiert în ud de vacă... de unde să-l iei? D-apoi custura de găsit... D-apoi potcoave de găsit... fierte în roua cerului şi-n zeamă de bozoţei... D-apoi fus părăsit... trecut prin inimă de mort...
                       GAGAIOANA
    Zburc. Diburcă, fă.
                       LELEA ANICA Cu podval şi glavacioc... că prea e deasă... aliga... aliga GAGAIOANA Şoimane la ţuţuroi, s-a vărsat un ududoi...
                       LELEA ANICA
                       (Jăcând gesturi magice)
    Scorpie lată, broscuţă, şopârliţă, ... Iată... multă treabă ai fi ai-bând la baltă, dat tu peştele de prins l-ai prins, de coadă l-ai codit, de solzi l-ai cojit, de sărat l-ai sărat, de mâncat l-ai mâncat...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1363
                       GAGA IOANA
                       (morfolind din buze)
    Mâncat, păi dar...
                       I.EI-EA ANICA De legumit nu l-ai legumit... l-ai mâncat... şi de tata-soarelui ţi-ai uitat. Lui i-ai dat? Nu i-ai dat!
                       GAGAIOANA
    Ptiu!
                       LELEA ANICA
    Ţi-ai uitat şi gâlca a secat...
                       GAGAIOANA
    Zburd Diburcaşi? N-a secat nimic. Cum să vrăjeşti cu mâna goală? Doamne, mânca-ţi-aş sufletul... de-aia nu seacă gâlca, de-aia nu dă-napoi...
                       LELEA ANICA Lipitoare, lipitorică, suge de la răsărit, suge de la apus...
                       GAGAIOANA
    Neted...
          (Plastele intrate intr-im fel de vârtej, o iau din loc.)
                       GAGAIOANA Grea muncă, fă Anică.
                       LELEA ANICA Da, Gagă Ioană... S-a vărsat un ududoi... S-a vărsat.., Ori unde rămăsesem?
                       GAGAIOANA La „s-a vărsat un ududoi“.
                        LELEA ANICA
    Si-acum ce mai vine?
1364        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                           GAGAIOANA Vine satul ălălalt... trecem şi prin el valautoace... şi de-aici la vale... să te ţii... tot lume nouă... că eu n-o mai ştiu. (Oftând.) Eh, de-am avea noi ce ne trebuie! Măcar un târn!
                           LELEA ANICA Gâtlan de lup... şi-o postavă...
                           GAGA IOANA Morunglavă... Na, descântă călare pe nutreţ... poţi, că nu poţi?! Rău de moarte! Rău de moarte?!
        (Clăile de fân alunecă afară din scenă. Linişte un moment.)
                           CORTINA
    Tabloul 10 în ediţia din 1976, E2, începe cu r. 20, p. 126: „în frumos bazin m-am pomenit, ia te uită.“
P. 126, r. 19: lipsă în                                    T 
        r. 21: O femeie de douăzeci de ani...              E 
               O femeie de douăzeci şi trei de ani           
        r. 23: Dacă ai făcut şi copii... câţiva copilaşi   E 
               Dacă ai făcut şi copii... câţiva plozi     e2 
        r. 27: ... Eu am douăzeci şi trei                  E 
               ... Eu am 25                              E,  
        r. 28: ... N-ar trebui să-mi pară prea rău       È   
               ... N-ar trebui să-mi pară rău            E,  
        r. 32: Şi e grijuliu până-n ultima clipă         É   
               Şi e grijuliu până pe buza mormântului    E2  
 P. 127, r. 9: că ăsta din copac                           E 
               că ăsta din găleată                       Ei  
        r. 20: Ai avut aşa ca o sfârşeală                È   
               Ai avut ca o sfârşeală                    E-, 
        r. 22: Ştii, am obligaţii                        È   
               Ştii, obligaţiile                          e2 
 P. 128, r. 6: ... poftim, ce-mi trebuie, ce-mi trece        
               prin cap                                    E 
               poftim ce-mi trece prin cap               e2  
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1365
               r. 27: Măcar de sus să fie ferit bietul tata...
                        Altfel porcărie jos, porcărie de pe lături                 E
                        Măcar de sus să fie ferit bietul tata                 T,  E2
     P. 129, r. 6:     Eu ştiu!                                                    E
                        Nu ştiii                                                 E-,
               r. 21:  Satură-te, băiete...                                        E
                        Satură-te, băiete... Satură-te...
     P. 130, după r. 2: un fragment în plus în ediţia din 1976,        E,:
                     Mama, săraca, nu m-ar fi lăsat să-i dau întâi diji ţâţa stângă, că se face stângaci. Iar bunica ar fi sărit şi ea cu gura: „Când vii de la un drum lung -cum vin eu acum, un drum de-o viaţă încheiată -să mi-1 laşi să sugă până nu-ţi storci ţâţa, stând aşa, cu picioarele pe-un cleşte, că altfel se îmbolnăveşte copilul. Şi să nu fii despletită în timpul ăsta, că face bube la gură. Şi să nu-ţi pice laptele pe jos, ca să-J atingă furnicile, că-ţi piere laptele“. Unde-or fi furnicile? Unde-o fi bunica? Unde eşti, mamă?
                                  Mamă! Mama!
                     Eu sunt mania!
                     Şi sunt despletita.
                     (Ascunzându-şi sânul in bluză.)
     P. 130, după r. 13, în ediţia din 1976, £,, un fragment inexistent în celelalte ediţii:
                                  Scena 16
     (Titu intră pe fereastră, adus de un val. Se dă Li fiind, apoi se prinde cu mâna de o bară transversală. Acum se vede şi mai bine că Irina e în apă până nuli sus de brâu.)
                                  IRINA
     Ai apărut, în sfârşit?
                                  TITU
     Ce apă stătută. în ce an suntem? (îi întinde o păpuşă, ¡rina nu poate s-o apuce.)
     Ia, tată. Acum mă duc s-o aduc şi pe ea...
1366        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                    IRINA
     Stai cuminte, măi băiatule...
                                    T1TU
     De păr ţi-o aduc... să vă pun de faţă... Mă sufoc. N-ai nişte aer? Mie-mi trebuie aer, lărgime. Orizont deschis. Am permis pentru toate orizonturile. Şi de pescuit şi de vânătoare. Dar, rămâne între noi. Fac şi braconaj. Pss! Aici mă sufoc!
                                    IRINA
     Stai, mă, nu pleca. Stai, mă, că te îneci.
                                    TITU
     Nu face nimic. Să crească mare. Când mă arunca în sus cumpăna, vedeam prin acoperiş pustiul din fundul oalelor cu varză.
     (Iese. Se mai aud câteva hohote de râs, plescăituri, apoi tăcere.)
     P. 130: Ultimul monolog al Irinei reprezintă, în ediţia din 1976, E2, Scena 17. Prima frază a monologului, din această variantă, lipseşte în celelalte ediţii:
                        „Toţi se reped pe acasă, numai omul meu nu!“
              r. 16:      M-am limpezit în ape tulburi                        E
                           M-am limpezit de ape tulburi                     E-,
     P. 131, r. 2:        Ce mă ţine pe mine legată? Cosciugul.               E
                           Ce mă ţine pe mine legată?                       E-,
              r. 8:       steaua aceea... care n-a apus...                    E
                           steaua care n-a apus...                          E-,
               r. 23-27: Text identic cu cel al poeziei Ctitorie,
                          publicată prima dată în Luceafărul, nr. 21,
                          10 octombrie 1964. Poezia a fost inclusă în volumul Poeme, 1965, p. 90, cu o modificare: Strofa a Il-a, v. 3: De moartea materiei                        I.
                          De dispariţia materiei                       Poeme
     In ediţiile ulterioare de poezii şi în Marin Sorescu, Opere. Poezii I, Editura Univers Enciclopedic, 2002, p. 142, Ctitoriei fost preluată
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1367
în varianta din Poeme. Şi în Matca, elaborată după 1965, a fost inclusă, de asemenea, această a doua variantă.
                          PLUTA MEDUZEI
     încheiată în 1973, când volumul Setea muntelui de sare (1974), unde a fost publicată prima dată, a fost predat Editurii Cartea Românească, Pluta Meduzei. Viziune dramatică în două acte a fost republicată, 10 ani mai târziu, în volumul Ieşirea prin cer (1984). Volumul de teatru comentat, de la Editura Eminescu, prelua astfel titlul versiunii franceze a piesei, hi sortiepar le ciel, transmisă, în premieră, în 1980, la ORTF-Paris (traducere: Annie Bentoiu; regia: Georges Godebert). Marin Sorescu explică, într-un interviu, raţiunile schimbării titlului: „Spectacolul de la Paris cerea un alt titlu, fiindcă Pluta Meduzei, pentrufrancezi, era prea legat de pânza lui Gericaidt. Atunci m-am gândit că un alt titlu posibil ar putea fila sortie par le ciel, care sună bine în franţuzeşte. Reluând metafora aceasta, a naufragiului unui grup de oameni puşi într-o sittuiţie-limită - soluţia nemaiputâindfi găsită acum nici pe apă, nici pe uscat - singura ieşire ar fi fost aceea de a zbura, de a ieşi pe calea aerului. Aceasta însemnând şi respiraţie, deci revitali-zare. însemnând şi o despărţire de o anumită tradiţie. în general, teatnd meu are undeva, în adânc, o notă polemică faţă de diverse acceptări sau tendinţe. Aici ideea ar fi că textid dramatic poate fi mult mai spiritualizat. Trebuie să i se insufle mai nmlt duh. De aici alunecarea pe nminţele cuvântuhu cer" (Cu Marin Sorescu despre temele vitale ale teatrului, în România literară, nr. 17, 13 februarie 1986, p. 4-5).
     Pluta Meduzei este singura piesă publicată, dintr-un proiect nefinalizat: Trilogia zbondui, la care scriitorul s-a referit doar aluziv.
     Sigur este că Marin Sorescu a început (a finalizat, poate) elaborarea celei de a doua piese. Titlul cel mai des întâlnit în paginile manuscris sau dactilografiate din arhiva scriitorului fiind: Să se mai facă o lege a naturii. Piesă în două acte.
     Variantă: Să se mai fiică o lege a naturii sau Actul I de la Pluta Meduzei.
1368        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     Un alt titlu:
     Nimeni nu se mai caţără-n copaci (Tragedie in trei acte), cu varianta Cerul şi deasupra cosmosul. Ambele şterse cu o linie, semn că s-a renunţat la ele. Piesa ar trebui să aibă acest motto: Tot ce se câştigă in lungime se pierde în forţă, corectat în: Tot ce se câştigă in forţă se pierde în deplasare (Lege a pârghiilor).
     în Să se mai facă o legea naturii numărul personajelor creşte faţă de piesa încheiată, iar Căţărătorul devine Cosmonautul.
     într-o altă variantă (pagină manuscris), personajele sunt: Victor, Nistor, Irina, Ziaristul, o voce, Copilul, Tehnicianul, Metru, Insul III, Insul V, Insul VI, Femeia I, Femeia II, Femeia IlI/Secretara.
     O       însemnare datată pe una din variante sugerează intenţia autorului de a finaliza o a doua piesă din serie: „(De confruntat cu materialul corectat şi de adus la acelaşi numitor cu Pluta). Recitit azi 20 oct. 1974. Bun! Poate fi chiar o piesă separată... Ideea înstrăinării, de necunoaştere reciprocă, suspiciune, dorinţă de evadare“.
     După premiera radiofonică la ORTF, Paris (1980) Pluta Meduzei a fost reprezentată în ţară, la Teatrul de Stat „Valea Jiului“ din Petroşani, stagiunea 1980-1981. Regia: Florin Fâtulescu.
                              EXISTĂ NERVI
     Scrisă în anul 1964, este prima piesă de teatru a lui Marin Sorescu: „o primă tatonare dramatică... O primă manifestare spontană a unor predispoziţii" (Valentin Silvestru, Cu Marin Sorescu despre temele vitale ale teatrului, în România literară, nr. 7, 1986, p. 4-5). înainte de publicare - o lectură în casa lui Vladimir Streinu. Criticul a citit Există nervi pentru un auditoriu format din mai mulţi scriitori, între care Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, G. Muntean.
     Au fost publicate trei variante.
     Prima în: Luceafărul, an XI, nr. 27, 6 iulie 1968, p. 8-7; piesa, într-un act, are trei personaje: Ion - 30-40 de ani, vârsta divagaţiilor;
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1369
Mtirin, idem, prieten de divagaţii; Projesorid, 50 de ani, cel midt. Varianta aceasta a fost reprodusă în Antologia piesei româneşti intr-un act. Volumul IV (De Li ¡944 încoace). Ediţie, studiu introductiv, note bibliografice de Valentin Silvestru. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 219-238. Este versiunea pe care Marin Sorescu o consideră „cea mai reuşită“. (Vezi interviul citat.)
     A doua variantă, publicată în volumul Setea muntelui de sare (Cartea Românească, 1974, p. 171-218), este, precizează Marin Sorescu, „o rescriere". A fost elaborată la cererea lui I.iviu Ciulei, care proiecta un spectacol Sorescu ce ar fi inclus piesele Paraclisend şi Există nervi, spectacol ce pretindea texte mai lungi. In această variantă, piesa Există nervi are două acte şi 5 personaje. Două personaje feminine - Dorina, 30 de ani şi Magda, 28 de ani - apar în Actul II. Marin, prietenul de divagaţii, primeşte numele Alin. Multe replici noi îmbogăţesc textul, altele, din prima variantă, sunt eliminate.
     Ultima apariţie editoriala antumă, în volumul Ieşirea prin cer. Teatru comentat, Editura Eminescu, 1984, p. 254-295, text transcris în ediţia de faţă, reprezintă cea de a treia variantă, de asemenea în două acte. Numele personajelor dispar. Ion devine Locatand-, Alin (Marin) -Prietenul; Dorina — Femeia necesară; Magda — Femeia în plus. Textul este în bună măsură identic cu ce) din ediţia precedentă, finalul fiind însă complet schimbat. Reapariţia Prieterndui, îmbrăcat în poliţist, care, în variantele precedente, avea ultima replică, e înlocuită cu un monolog al eroului principal - Locatarul.
     întrucât prima variantă a piesei substanţial schimbată a constituit, de fapt, un alt text, apreciat de autor drept ce) mai reuşit şi reprezentat, ca atare, pe scenă, o reproducem în întregime aici.
     Premiera absolută a piesei a avut loc pe scena Studioului Casandra al Institutului de artă teatrală şi cinematografică din Bucureşti - Stagiunea 1968-1969- Regia: Moni Ghelerter şi Zoe Stanca.
     Alte spectacole-.
     Teatrul de Comedie, Bucureşti, 1981. Regia: Florin Fătulescu.
     Teatrul de Nord, Satu-Mare, 1981. Regia: Ioan Georgescu.
     Teatrul „I.ucia Sturdza Bulandra“, Bucureşti, 2000.
     Spectacol lectură la Festivalul internaţional de teatru, Grenoble, Franţa, 1990.
1370        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    Traduceri:
    I     nervi esistono. Due tempi. Ilustrazioni dalie opere di Mario ResseUe. Traduzione di Marco Cugiio, in: II Drarmna. Roma, Numero doppio. Amio 49, Gennaio-Febbraio, 1973, p. 121-136.
    O, diesen nerven. Tragikkomödie in zwei Akren von Marin Sorescu. Aus dem Rumänischen von Doina Lescu. Das Aufführungsrecht ist nur zu beziehen von Thomas Sessler Verlag, 1973.
                           EXISTĂ NERVI
     piesă într-un act Variantă publicată în I.ucetifiind, an XI, nr. 27,6 iulie 1968, p. 8-7.
                                 PERSONAJE:
     ION, 30—40 de ani, vârsta divagaţiilor MARIN, idem, prieten de divagaţii PROFESORUL, 50 de ani, cel mult
     l.ocuinţa lui Ion: o cameră mobilată simplu, de burlac. Pe fereastră se vede, afară, un salcâm. Camera are şi o uşă, care ar da în balcon — trebuie să se sugereze cumva existenţa unui balcon.
                                     ION
                            (la ureche, confidenţial)
     Secolul ăsta mi-a distrus flora intestinală.
                                   MARIN
                                   (speriat)
     Aoleu! E rău de tot.
                                     ION
     E cel mai mare rău pe care-l poţi face unui duşman.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1371
                                  MARIN
    Unui prieten.
                                    ION
    Unui vecin. înainte, îi omorai pisica.
                                  MARIN
    Acum îi distrugi flora.
                                    ION
                                  (amărât)
    A mea s-a zis, e harcea-parcea. De fapt, nici nu mai există. Plus că mi-au tăiat, din oficiu, şi 1111 sfert din stomac.
                                  MARIN
    Serios? Şi 1111 te-ai arătat la un doctor?
                                    ION
    Să-mi mai taie 1111 sfert? Cine crezi că...?
                                  MARIN
    Alia!
                                    ION
          Oricum, fără floră intestinală, fericirea e egală cu zero.
                                  MARiN
    Am auzit că dacă distrugi planctonul dintr-o mare, s-a zis şi cu fauna marină: peşti, raci, crabi. Că ei din asta se trag. Aşa şi cu flora intestinală.
                                    ION
   Păi ce crezi că simt eu pe pielea mea de atâta amar de vreme? Tocmai chestia asta. Şi mi-au lăsat şi numai trei sferturi de stomac!
                                  MARIN
    Şi o poţi scoate la capăt cu un stomac de mizerie?
1372        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                      ION
    Acum, colac peste pupăză: Flora inrestinală. Âsta e secolul în care trăim!
                                                                   MARIN
                                                                    (solemn)
    Dragă Ioane, nu mai sta - fuga la doctor. Că dacă apuci să mori, adio! Hai, dvi-te.
                                                                       ION
    Am fost.
                                                                   MARIN
    Şi?
                                                                       ION
    Mi-a dat să ţin 40 de zile şi 40 de nopţi de calm.
                                                                   MARIN
    Să posteşti?
                                                                       ION
    Nu, să fiu calm.
                                                                   MARIN
    înţeleg. Ca Isus în pustiu. Ţi-a dat cumva şi pustiul?
                                                                       ION
             A scris acolo pe o reţetă. Dar cine înţelege scrisul lor?
                                                                   MARIN
    Scriu încurcat al naibii.
                                                                       ION
    Totul se încurcă de la o vreme încoace.
                                             MARIN încalecă literele, nenorociţii...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1373
                                     ION
       Şi uite cine ne învaţă pe uoi să nu bem apă în timpul mesei! MARIN
     Eu nu beau apă la masă de (socoteşte)... doi ani. Tor un doctor ni-a învăţat. Zice că intră aerul. Azi, puţin aer în burtă, mâine mai mult, poimâine şi mai mult, până ajungi să plesneşti.
                                     ION
     Dar ţi-a prins bine, din moment ce n-ai plesnit.
                                   MARIN
     In schimb, crâp de sete. De câte ori mă aşez la masă, mă apucă o sete... Mi-a pierit şi pofta de mâncare.
                                     ION
     Aşa e când 1111 poate omul să facă ce vrea.
                                   MARIN
   Până acum însă m-am ţinut bine: doi ani 11-am pus strop pe limbă în timpul mesei. Şi cu toate astea, nu mă simt nici eu prea bine cu fierea.
                                     ION
     Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei.
                                   MARIN
     Spre asta se şi tinde. Numai aşa cred că am fî salvaţi.
                                     ION
     Pe mine 111-au mai salvat o dată. Acum vreo 20 de ani. Căzusem pe capul lor şi m-au ridicat în picioare.
                                   MARIN
     Nişte porci.
                                     ION
     Eu trebuie să-mi cumpăr unul.
                                   MARIN
     Altfel e greu.
1374        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                               ION
    Mie îmi spui?! Auzi, să-mi distrugă mie... De-aia văd o ciudă pe secolul ăsta!...
                               MARIN
    Asta nu-i nimic. Să vezi ce-o sä fie spre sfârşitul lui. Când s-o izbi cometa aia de pământ.
                               ION
    Mamă, mamă, ce-or să mai bată atunci clopotele!
                               MARIN
    Am avut 1111 prieten care scotea limba la clopote şi bătea în ea cu nişte ciocănele de ţambal.
                               ION
    Şi suna frumos?
                               MARIN
    Bronzul e bronz.
                               ION
    Nu întotdeauna. Uite, în oraşul meu era o statuie pe care au mâncat-o porcii. Fără scandal, fără nimic, au râmat-o jos, şi până dimineaţa, când să prindă lumea de veste, au mâncat-o.
                               MARIN
    Trăiesc şi ei din ce pot. Greu se câştigă azi existenţa.
                               ION
    Oare poţi să-ţi faci din ace de gămălie un viitor?
                               MARIN (meditativ)
    De, ştiu şi eu?! (Pauză). Câte ai?
                               ION
    Vreo 200.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1375
                               MARIN
    Toţi încep cu puţin. Azi unul, mâine altul...
                               ION
    Mi-e teamă si nu mi le fure.
                               MARIN
    Şi asta e posibil.
                               ION
    Că mi-au mai furat şi trecutul. Atâţia ani! Şi daca află că acele astea sunt viitorul...
                               MARIN
    Acul e lucrul dracului.
                               ION
    înţeapă.
                               MARIN
    Am încercat şi eu cu vreo câteva. Te poţi bizui pe mine.
                               ION
    Şi ţi-a trecut?
                               MARIN
    Ce?
                               ION
    Reumatismul. Ştii, dacă te laşi înţepat de albine... veninul lor vindecă reumatismul.
                               MARIN Eu n-am avut nici o albină.
                               ION
    E îngrozitor! Să n-ai o albină a ta în vremurile astea de încordare internaţională! Să vină să-ţi bâzâie pe la nas când citeşti ziarul, să-ţi colinde florile din covor...
1376        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                    MARIN
    Să-ţi lase puţini miere într-un pahar...
                                      ION
    Şi să te înţepe din când în când, preventiv... E inuman să n-ai o albină. Chiar spui adevărul?
                                    MARIN
    Da.
                                      ION
    De fapt, nici eu n-am avut niciodată vreuna. Şi nici nu văd cum mi-aş putea procura în toamna asta.
                                    MARIN
    E un timp mort.
                                      ION
    Mort, zici? Hoit. De-aia strâng ace de gămălie. Am vreo 200. Când se adună vreo câteva mii, le pun într-un stup.
                                    MARIN
        îţi fac eu stupul. Am nişte scânduri rămase de la o masă veche. ION
    Şi atunci viaţă, prezent! Stupul - colo pe balcon. Fereastra deschisă, eu - răsturnat într-un fotoliu.
                                    MARIN
    Te invidiez din tot sufletul. Hm, şi balconul...
                                      ION
    Contează mult şi balcoanele în fericirea oamenilor, să ştii, foarte mult.
                                    MARIN
                                    (şovăind)
    Cam vreo 50 la sută?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1377
                               ION (important)
    Mai dă ceva.
                                     MARIN
                                    (mai sigur)
    65!
                                       ION
    Te apropii. Te apropii binişor. Eu am studiat chestia asta vreo câţiva ani. Contează enorm.
                                     MARIN
    Bănuiam eu ceva...
                                       ION
    Şi cred că, ştiinţific, s-ar explica în felul următor: e ca şi când ai avea o ieşire la mare.
                                     MARIN
    Direct din casă.
                                       ION
    Absolut. Şi ieşirea asta te eliberează de presiunea celor patru pereţi, devii mai calm, mai visător, poţi fuma o ţigară, digestia lucrează ca pe roate... Şi aproape că eşti fericit.
                                     MARIN
    Ce aproape, chiar eşti.
                                       ION
                               (recunoscând ruşinat)
    Aşa e, în momentele alea chiar eşti fericit. Ce să ne mai ascundem după deget! (Pauzăpentru schimb de idei.)
                                     MARIN
    Da’ nici balcoanele astea n-au răsărit chiar din senin.
1378        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                        ION
                           (râde cu gravitate)
     Dar ce, sunt ciuperci? S-au depus eforturi...
                                      MARIN
     Considerabile.
     Considerabile.
      Si în toate direcţiile.
      în toate direcţiile.
                                 ION
                            MARIN
                                ION
                            MARIN
    Generaţii după generaţii care s-au jertfit pentru această fericire a ta. Ai recunoscut doar adineaori că eşti fericit în casa ta.
                                    ION
                        (vrea să dea înapoi)
    Nu chiar în casă. în balcon, câteodată.
                                  MARIN
    Trebuie să recunoaştem cu toţii că balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate... (Uşa se deschide brusc, intră Profesorul.)
                        PROFESORUL Mă scuzaţi, mai e un loc liber?
                      (Ion şi Marin se privesc nedumeriţi.)
                                    ION
    Mă rog poftiţi.
                        PROFESORUL:
    Imediat. Să-mi aduc bagajul. (Ieseşi se întoarce cu un geamantan enorm.) Merg şi eu cu dumneavoastră.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1379
                                      MARIN
                                      (încurcat)
    Noi nu mergem nicăieri...
                                        ION
                            (îl trage de mânecă, îi şopteşte)
    Psr! Cine ştie cine e. Nu te aventura în declaraţii. (Tare.) Mergem şi noi încotro merge toată lumea.
                                      MARIN
    Evident. Cum să nu mergem nicăieri, noi mergem înainte. Stăm aici, dar mergem înainte.
                         PROFESORUL Eu nu merg decât câteva staţii.
                                        ION
                                     (nedumerit)
          Staţii? (Izbucneşte în râs.) Formidabil! Ce tren căutaţi dumneavoastră?
                         PROFESORUL Trenul care merge pe-aici.
                                        ION
                         (continuând să râdă)
            Domnule, eşti formidabil! Ai nimerit într-o casă de oameni. PROFESORUL
                                    (se uită în jur)
    Serios, într-o casă? Asta-i bună! (Râde.)
                                      MARIN
                         (înecându-se şi el de râs)
              E foarte bună! Auzi, voia să meargă cu casa ta până la...
                                        ION
    O fi ea casa mea grozavă, dar roate n-are.
                                      MARIN
    N-are.
1380        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             PROFESORUL
    Totuşi, să nu stau cu geamantanul aici, în picioarele oamenilor. Să-l pun sus.
                                  ION
    Uiule sus?
                             PROFESORUL
    In plasă. (Işi dă semnă.) A, desigur! Nefiind tren, compartiment, nu există nici plasă. Toate au o logică de fier. (Către Ion.) Totuşi, ar fi trebuit să faceţi o plasă. Casă, casă, dar unde pui geamantanele celor care vin? Unde pun eu geamantanul, dacă aici nu există o plasă ca lumea? (Ridicând tonul.) O să reclam.
                                MARIN
                               (împăciuitor)
    Dacă nu există, se poate face. Gazde suntem, ce Dumnezeu! Cinci minute, cât rămâneţi aici, ne vom sili să vă simţiţi bine. (Către Ion.) N-ai putea să aduci nişte sfoară? Şi nişte beţe, ceva.
                                  ION
    O, cum să nu, e doar o casă de oameni! (Iese şi se întoarce cu cele necesare. împreună cu Marin, improvizează plasa.) Gata! (Se şterţ de sudoare.) Ee chiar mai bine aşa. Mă mir că nu mi-a dat prin cap până acum.
                                MARIN
    N-ai avut nevoie. Dar uite cum s-a ridicat problema, cum s-a rezolvat. Viaţa rezolvă mereu.
                                  ION
    Viaţa rezolvă pe rupte.
                             PROFESORUL
    Toate au o logică dc fier. (In geamantanul, dă să-l pună sus.) Sunteţi buni?... (Ion şi Marin îl ajută, pun geamantanul în plasă.)
                                  ION
                                 (râzând)
    Am făcut-o şi pe asta.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1381
                                          PROFESORUL Numai să nu pice la vreo zdruncinătură.
                                       ION
                                     (bimuitor)
    Cine naiba să zdruncine?
                                     MARIN
    Numai vreun cutremur.
                                                             PROFESORUL
                       (ia un scaun şi se trage nuli spre fereastră)
    Bine că am găsit un loc la fereastră.
                                       ION
    Am şi balcon.
                                                             PROFESORUL
    Unde-om fi ajuns?
                                       ION
                                     (are o idee)
              Cred că aţi ajuns la destinaţie. Să dăm geamantanul jos.
                         PROFESORUL Lasâ-1, că eu nu mă grăbesc. Nu sunt dintr-aceia care fug după trenuri. Ştiţi, eu sunt profesor.
                                       ION
    Şi eu sunt profesor.
                                                             PROFESORUL
    Eu sunt neurolog.
                                       ION
    A, a!
                                     MARIN
    Aa!
1382        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             PROFESORUL
    Aa! Şl dumneavoastră sunteţi profesori. Atunci pot să vă spun. Mă puteţi înţelege. Aflaţi că ne aflăm, într-adevâr, într-un tren. Dumneavoastră sunteţi cei care confundaţi. N-am vrut să vă spun brusc, ca să n-aveţi un şoc.
                                   ION
    Tren? Imposibil. (Râzând.) Plătesc chirie.
                                 MARIN
                                 (nesigur)
        Mai ştii, Ioane? S-ar putea să fie şi tren... Poţi să ştii, cu casele astea...
                                   ION
    Lasă-mâ, frate, în pace, de-atâţia ani stau aici. Dacă era tren, ehe, cine ştie unde-aş fi ajuns acum! Aş fi ocolit pământul... (Merqe Li fereastră.) Dar uite, acelaşi deal, în faţă, acelaşi salcâm aici şi frasinii ăia mai încolo, aceiaşi oameni pe strada.
                             PROFESORUL
           Iluzii optice... Noi funcţionăm pe bază de iluzii optice. MARIN
    Parcă numai optice!... Şi acustice... Cunosc pe cineva care aude cu degetul mic de la mâna stângă şi se roagă de toată lumea să-i taie urechile, că-1 încurcă.
                             PROFESORUL
    Ştiinţific, e perfect explicabil. Şi-a făcut un transfer de simţuri. Prin sugestie şi autosugestie. Ştiţi, eu am făcut o descoperire.
                                  ION
                                  (ironic)
    Recunoscuta în lumea întreagă?
                             PROFESORUL
    Câştigă în fiecare zi mase tot mai mari de oameni.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1383
                                 MARIN
    Indiferent de sex?
                       PROFESORUL N-aş putea spune. Femeile sunt mai rezistente.
                                   ION
    Sexul joacă un rol mare oriunde te-ai duce. Şi viitorul îi prevede un rol şi mai mare în următoarele cinci secole.
                       PROFESORUL Dar sunr sigur că într-o bună zi voi primi o recunoaştere unanimă. Absolut sigur.
                                  MARIN
    Nu ne-aţi spus, ce descoperire aţi făcut?
                       PROFESORUL Una simplă, la prima vedere.
                                   ION
    Astea simple...
                       PROFESORUL Neg existenţa nervilor.
                                  MARIN
    Şi ce e cu asta?
                       PROFESORUL
    Asta e teoria mea.
                                   ION
    Eu neg existenţa creierului.
                       PROFESORUL Dar eu pot demonstra.
                                 MARIN
1384        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                       PROFESORUL Că trăim intr-un secol de calm.
                                  ION
    Aoleu!
                                MARIN
    Intr-adevăr, creşte numărul calmilor naturali şi artificiali. Asta se poate observa prin muzee.
                       PROFESORUL
    Ba, dimpotrivă. Creşte numărul astenicilor.
                                  ION
    Şi atunci?
                       PROFESORUL
    Dar astenia lor nu e veritabilă. E contractată prin sugestie. Singurul remediu care ne-a rămas este tot sugestia.
                                MARIN
    După teoria dumneavoastră, dacă-i spun unui mort: „Măi frate, nu eşti mort. Hai, învie, ce dracu te-ai sugestionat în halul ăsta!“, el învie?
      PROFESORUL O să ajungem şi acolo. Deocamdată, ceea ce am putut obţine este revelaţia fundamentală pentru ştiinţă a inexistenţei nervilor la oameni.
                                  ION
    Şi oamenii... ştiu?
                       PROFESORUL
    Tocmai asta e.
                            MARIN Habar n-au că sunt calmi?
                       PROFESORUL Va veni însă o 7.i când vor afla totul. Trebuie să luptăm pentru înfăptuirea acestei zile.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1385
                                   ION
    Eu voi merge în primele rânduri.
                                  MARIN
    Nici eu n-o să stau cu mâinile în sân.
                              PROFESORUL
    Deocamdată, singura tactică ce se poate adopta e munca de la om la om.
                                  MARIN
    Intuiesc esenţa problemei - mergi din casă în casă şi le spui oamenilor să se calmeze.
                                   ION
    Orice om calm, în plus, este un câştig pentru omenire. (Câştigat de idee). Doctore, ai în mine un frate. Ai picat la ţanc: simţeam că o iau razna. De-asta l-am chemat pe prietenul meu, să mai stăm de vorbă. Să n-o iau razna pe tăcute. Sau, cum s-ar zice... în gând.
                                  MARIN
    Noi suntem prieteni din cele mai vechi timpuri.
                              PROFESORUL
    Prietenul e ca un paratrăsnet.
                                   ION
    Eu, când sting seara lumina, îmi apar pe pereţi nişte dungi orizontale, întretăiate de dungi verticale. Nu ştiu de unde vin aceste dungi. Am observat, am studiat. Am studiat chiar cibernetica. întunericul tău, Marine, este tot aşa, în pătrăţele?
                                  MARIN
                                  (nesigur)
    Aşa şi-aşa.
                              PROFESORUL
        Tot din cauza sugestiei. Aţi avut cândva, prin casă, vreun ciur,
1386        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                              ION
                           (se gândeşte)
    Ciur... grătar... Nu.
                        PROFESORUL Gratii, cumva? Vreau să spun, dat fiind că înainte erau hoţi, aţi stat în vreo casă cu gratii la geam?
                              ION
    Nu, dar am trecut o dată pe lângă una.
                        PROFESORUL Şi v-au impresionat puternic.
                              ION
    Foarte puternic. Un timp, nici n-am putut să mă mişc de lângă această casă.
                        PROFESORUL
                           (triumfător)
    Păi vezi! Totul se poate explica ştiinţific.
                              ION
    Da, acum mi-e foarte clar.
                            MARIN
    Totul se clarifică de la o zi la alta. Domnule profesor, ne-aţi fost de un real folos. De acum încolo veţi găsi în mine şi în prietenul meu nişte oameni cu un calm de fier. Nişte atleţi ai calmului omenesc. Acum mergeţi. (Se pregăteşte de plecare.) Vă pot conduce câţiva paşi?
                        PROFESORUL
    Ce, am şi ajuns?
                            MARIN
    Unde să ajungem?
                         PROFESORUL
    Acolo, departe.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1387
                          MARIN (încet, lui Ion)
    Asta iar o ia de la cap. (Tare.) Dar dumnealui (îl arată pe Ion) a ajuns acasă, e casa lui. Noi trebuie să coborâm şi să schimbăm trenul.
                        PROFESORUL
             (/Li să ia geamantanul, apoi se răzgândeşte)
       Mai rămân. îmi place casa dumnealui, e odihnitoare.
                             ION
    Are şi balcon.
                        PROFESORUL
    Mă scuzaţi că am confundat. Credeam că am devenit. Câteodată confund problema ajungerii undeva cu problema devenirii. E un punct în viitor, unde cei doi termeni, intr-adevăr, se unesc. (Ruşinat.) Km făcut o gafă, aşa e?
                             ION
    Nu-i nimic, nu-i nimic, ce, parcă eu nu confund?!
                            MARIN
    Acum, ca să fim sinceri: toţi confundăm pe rupte.
                        PROFESORUL
    Şi exista atâtea posibilităţi de a confunda o casă cu 1111 tren.
                            MARIN
    Mai ales acum, când cibernetica...
                        PROFESORUL
    Totul e să nu credem în superstiţii, fie ele chiar şi mascate sub formă de diverse lucruri.
                            MARIN
    Şi să plecăm la timp. Eu chiar o să mă duc. E târziu... (încet, lui Ion.) Poate reuşesc să-I sugestionez. La revedere. (Iese, apoi se întoarce.) Nu vă supăraţi, cu cine am avut onoarea?
1388        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                      PROFESORUL Poftiţi cartea mea de vizită, (l-o dă.)
                           ION
                          (râzând)
    Dare complet aibă. Nu scrie nici un nume.
                      PROFESORUL Există acolo amprentele melc.
                          MARIN
    Aa! Atunci e clar. (lese.)
                      PROFESORUI,
                      (dupâ o scurtă pauză)
    Uude s-adus?
                           ION
    A ieşit.
                      PROFESORUL Ieşirile astea ini prea îmi plac.
                           ION
    Dar sunt necesare.
                      PROFESORUL Un rău necesar, vrei să spui?
                           ION
    Avem nevoie să mai plecăm şi noi din când în când. Să mai vedem lumea.
                      PROFESORUL Poţi s-o vezi şi pe fereastră.
                           ION
    Da, dar lumea din fereastră nu e toată. Orice fereastră are o limită.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1389
                      PROFESORUL
   Şi lumea are o limifă. De exemplu, domnul care a plecat reprezenta pentru mine o limită. Acum limita s-a dus, parcă nu mă simt bine. Orice om pe care îl pierdem înseamnă o dezvelire în faţa primejdiei.
                           ION
   Şi o adâncă durere.
                      PROFESORUL Dar nu trebuie să fim pesimişti.
                           ION
   Să nu dezarmăm.
                      PROFESORUL $i mai ales să nu ne pierdem calmul.
                           ION
   Aa...
                      PROFESORUL Asta e mai important ca toate.
                           ION
   Totul e mai important ca toate.
                      PROFESORUL In anumite condiţii, da.
                           ION
   Şi pe o anumită treaptă.
                      PROFESORUL Pe o anumită treaptă a anumitor condiţii. Dar, în cazul nostru, stăpânirea de sine aduce după ea regenerarea celulelor...
                           ION
    Ca si somnul.
1390        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
PROFESORUL De la regenerarea celulelor şi până la întinerirea spirituală nu e decât un pas. Apoi urmează, în mod logic, bunăstarea materială.
                              ION
  Asta pândesc eu de atât amar de vreme! Şi totul numai prin calm?
                        PROFESORUL Şi totul numai prin calm.
                              ION
    Dar noi înseamnă atunci că suntem nervoşi.
                        PROFESORUL Foc. Numai în aparenţă. Tocmai împotriva acestei aparenţe se îndreaptă teoria mea. Eu mă ridic împotriva aparenţelor.
                              ION
    Să sfărâmăm aparenţele. Problema este: cum să le deosebim de realităţi, pentru ca aparenţele şi cu esenţele am impresia că merg mână în mână.
                         PROFESORUL
    De la o vreme.
                              ION
    Cum să facem?
     PROFESORUL Vom începe printr-un proces de delimitare a aparenţelor.
                              ION
    De exemplu, dumneata te instalezi în casa mea, zici că e tren şi că mergi cu ea numai până nu ştiu unde, mă rog. Te muţi în spinarea mea. Totodată, susţii că n-am de ce să mă enervez.
                        PROFESORUL Asta e sociologism vulgar.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1391
                             ION
    Dar care e aici esenţa?
 PROFESORUL De multe ori, esenţa ne scapă printre degete, recunosc. (Privindu-şi mâinile, meditativ.) Printre aceste degete ale mele au scăpat atâtea esenţe!
                             ION
             (înduioşat, îl consolează, OătAndu-lpe umeri)
    Nu-i nimic, nu-i nimic. Nu-i numai vina d unii tale. Au intervenit şi anumite condiţii...
                       PROFESORUL De viaţă şi de moarte.
                             ION
    Pe viaţă şi pe moarre.
                       PROFESORUL Dar câteodată şi noi privim lucrurile prea uşor.
                             ION
    Şi eu privesc uneori lucrurile prea uşor.
                        PROFESORUL
                             (atent)
    A, asta e important, foarte important.
                             ION
    Ce e important?
                       PROFESORUL Ce-ai mărturisit adineauri.
                             ION
    Ce?
                       PROFESORUL Că priveşti lucrurile prea uşor.
1392        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                               ION
    Bine, dare o simplă declaraţie...
                         PROFESORUL
    Ai putea s-o dai în scris?
                               ION
                             (speriat)
    Dar la ce trebuie?
                         PROFESORUL
    Eu nu pot calma oamenii decât cu document Ia mână. $tii, un test, în care să pot descifra personalitatea subiectului. Faptul că priveşti superficial lumea explică, de exemplu, de ce nu poţi deosebi realitatea de fantasmagorie. De ce te cramponezi să susţii că acest tren nenorocit este casa dumitale.
                               ION
    Bine, dar are şi balcon.
                         PROFESORUL
    Asta nu dovedeşte nimic. Uiţi că trăim în epoca tehnicii celei mai avansate? Ce, era mare lucru să breveteze cineva trenul cu balcon?
                               ION
    Da, dar la noi nu ar fi prins: suntem o ţară muntoasă! Avem multe tuneluri.
                         PROFESORUL
                          (cu compătimire)
    Frate, frate, adânc ţi s-au mai înrădăcinat în cap unele concepţii! Ce sunt părinţii dumitale?
                               ION
    Nu mai sunt.
                         PROFESORUL
    Atunci să păstrăm un moment de reculegere. (Ilpăstrează.) Şi unde sunt îngropaţi?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1393
                               ION
    Intr-un sat de munte.
                         PROFESORUL
    Va să zică, eşti de la ţară.
                               ION
                             (speriat)
    E grav?
                         PROFESORUL
    Nu cine ştie ce. Ai mare noroc că satul e situat la munte.
                               ION
   A fost munte, dar iui mai e. Era bătrân. S-a ros cu trecerea anilor.
                         PROFESORUL
    în orice caz, caracterul pozitiv al locului se menţine. Aerul era mai sănătos. Chiar dacă 1111 mai există brazi propriu-zişi, resturi de ozon, venind din timpuri imemorabile...
                               ION
    Ceva, ceva... (Pauză. Ion merge la fereastră.) Ştii ce, mă gândesc că s-ar putea să ai dreptate. Uite, adineaori uu exista cioara asta în salcâmul din faţa casei. Acum există, o văd foarte clar. Aş putea chiar să-i număr penele.
                         PROFESORUL
    Cui?
                               ION
    Ciorii. înseamnă că peisajul s-a schimbat întrucâtva. S-ar putea să fim intr-un tren.
                         PROFESORUL
                             (radiind)
    îmi place 111 primul rând că te-ai mai calmat. Când judecă omul la rece, altfel vede.
1394        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                              ION
    Aş fi un ipocrit dacă 11-aş recunoaşte sincer, deschis, că dumneata mi-ai deschis ochii.
                        PROFESORUL
                             (modest)
    Nu cu, ştiinţa mea despre deschiderea ochilor.
                              ION
    Intr-adevăr, eşti mult mai învăţat decât mine.
                        PROFESORUL Aş putea să-ţi fiu şi tată.
                              ION
   Cred că m-am şi dezasten izat. (1nghite în sec de vreo {lauri ori Li rând.) PROFESORUL
    Ce faci?
                              ION
    îmi înghit ultima fărâmă de nervi. Metoda dumitale, într-ade-văr, e miraculoasă. Uite, mă simt foarte bine. Parcă acum câteva minute m-am născut. Acum, în minutele noastre.
                        PROFESORUL
    Eu te-am făcut om, dar, cum îţi spuneam, nu e meritul meu. Ştiinţa înainte de orice.
                              ION
                             (avântat)
       Meritam eu norocul ăsta? (Convins.) Nu, nu-1 meritam. PROFESORUL
    Ba-1 meritaţi.
                              ION
    Ba nu-1 meritam. A fost o adevărată pleaşcâ. Această pleaşcă trebuie extinsă asupra întregii omeniri. Deşi, precis, n-o merită.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1395
                       PROFESORUL Mă bucur că m-ai înţeles perfect. Dar trebuie să procedăm sistematic. I.umea nu renunţă uşor la nervii ei. Extirparea nervilor populaţiei cere prudenţă.
                             ION
    Multă prudenţa.
 PROFESORUL Să analizăm puţin cum stau lucrurile. Va să zică, dacă nervozitatea e o boală molipsitoare... oamenii se enervează unul de la altul.
                             ION
    Prin rotaţie?
                       PROFESORUL Simplu, unul de la altul.
                             ION
    Ce trebuie să facem în cazul ăsta? Să-i izolăm.
                       PROFESORUL Să 1111 ne pripim. Ii izolezi, să zicem, dar cum?
                             ION
    Etanş, ei?
                       PROFESORUL
                       (stă pe gânduri)
    Ce-ar fi să încercăm cu vată de sticla... Nu, nişte pereţi de plută ar fi mai potriviţi... Pluta opreşte orice zgomot.
                             ION
   Dar de unde ai atâtea plute? Chiar, cam câte plute or mai fi |>e glob?
                       PROFESORUL Nu m-aş mira să nu mai fie decât câteva păduri.
1396        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                              ION
    Da, fiindcă de câte ori ai nevoie de ceva, nu găseşti. Şi ce faci numai cu câteva păduri de plută? Abia dacă reuşeşti să izolezi, de bine de rău, toate tălpile.
                       PROFESORUL Am mai putea lua pluta şi de la colacii de salvare.
                              ION
    Asta ar fi o idee. Că şi aşa stau degeaba. Cine se mai salvează acum cu colaci de salvare?
    PROFESORUL Odată ce avem bomba atomică! Un lucru îl anulează pe celălalt. ION
    Asta înseamnă progres. Eu cred în progres.
  PROFESORUL Dacă n-ai crede, n-ai fi aici. Totuşi, cu pluta obţinută în felul ăsta, să zicem ca nc ani ridica cu izolarea lumii până la genunchi - admiţând cazul c-o începem, cum spuneam, de la tălpi. Ce-i facem cu restul?
                              ION
    Ei, ce-i facem cu restul?
                       PROFESORUL Poţi să laşi atâta amar de lume descoperită? Expusă?
                              ION
    Nu poţi. Din moment ce tot te-ai apucat de-o treabă, măcar s-o faci până la capăt.
                       PROFESORUL
                            (şovăind)
    Talaşul... ce zici?...
                              ION
    Să-i dăm cu talaş?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1397
                         PROFESORUL
    Are câteva calităţi izolatoare. Şi aparatele de mare precizie se separă în lăzi tot cu ajutorul talaşului.
                               ION
    Omul e şi el un aparat precis. Cel mai precis aparat.
                         PROFESORUL
    Deci, cu atât mai mult - talaşul.
                               ION
    Să zicem că, printr-un mijloc sau altul, o să se obţină rezultate satisfăcătoare în direcţia asta, o să se reuşcască să nu se vadă om cu om.
                         PROFESORUL
    Cu anii.
                               ION
    Dar nu ştii dacă o să le convină. Au fost învăţaţi să se vadă. Aud că în Orient s-a desfiinţat şi feregeaua. Deci, tendinţa generală e inversă. Să nu ne punem de-a curmezişul istoriei. Oricum, oamenii trebuie să se vadă. Mai ales femeile. Asta este situaţia, în direcţia asta se simte acum vântul.
                         PROFESORUL
                            (deconcertat)
    Atunci să se vadă dar să nu se audă. Că de-aici se trag, în mare măsură, nervii: auzi una, alta...
                               ION
    Ba să se vadă şi să se audă, dar să vorbească limbi diferite.
                         PROFESORUL
    Ba o singură limbă, dar diferită.
                               ION
    Care?
1398        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                       PROFESORUL Oricare, dar să fie diferită bine. Chestia e să le tai oamenilor putinţa de a se înţelege greşit.
                             ION
    Intr-adevăr, oamenii se înţeleg foarte greşit.
                       PROFESORUL Cât se poate de greşit.
                             ION
   Eu n-am găsit decât o singură persoană cu care să pot comunica.
  PROFESORUL Cât despre comunicaţii... ce să mai vorbim! Dacă nu mai comunică tatăl cu fiul, soţia cu soţul... oraşul cu oraşul, satul cu oraşul...
                             ION
    $i persoana aia e un prieten adevărat.
                       PROFESORUL Mai există prieten adevărat?
                             ION
    Exista. Unul.
                       PROFESORUL
    Ce sunt părinţii lui?
                             ION
    Funcţionari.
                       PROFESORUL
    Aha!
                             ION
    E cel mai bun prieten al meu. Când am chef de-o discuţie, care să-mi meargă la inimă, mă duc la el, sau vine el pe la mine... O cafea, şi gata discuţia. Vorbim despre orice, fără nici o reţinere. E mare lucru să n-ai nici o reţinere când stai la taifas cu cineva.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1399
                        PROFESORUL
    Absolut, absolut.
                             ION
    Am ajuns să ne cunoaştem atât de bine, încât am putea să vorbim chiar de-a-ndoaselea. El în locul meu, şi eu în locul lui.
                        PROFESORUL
    Şi de ce nu încercaţi?
                             ION
                       (se uită speriat înjur)
    De frică. S-ar putea să spun cine ştie ce în contul lui şi să-l bag la apă. Nu, nu se face. Şi apoi, de ce să nu-i laşi omului plăcerea să zică el ce are de zis?! Măcar cât e în viaţă.
                        PROFESORUL
    Ar fi o crimă împotriva umanităţii,
                             ION
    Evident. Şi dacă e să fiu sincer, el cred că e mai bun prieten pentru mine decât eu pentru el. Mă cunoaşte de-a fir a păr, pentru că îl interesează tot ce e în legătură cu mine. Ştie şi ţâţa pe care am supt-o.
                        PROFESORUL
    Trăieşte cumva soţia dumitale?
                             ION
    Poate - dar nu sunt însurat. Dacă aş fi însurat, poate că ar trăi cu ea, ar fi contemporan cu ea. Din prea mare simpatie pentru mine. Dar de un lucru sunt sigur: chiar de-ar face un asemenea gest, socialist vulgar, n-aş afla-o niciodată. Ştie să ţină secretul.
                        PROFESORUL
    Poate ţi-ar spune soţia.
1400        NOTE. COMENTĂRI!. VARIANTE.
                              ION
   De la femei poţi să te aştepţi la orice. Sunt în stare să-ţi şi spună!
                        PROFESORUL
    Şi unde e acum?
                              ION
    S-o fi dus acasă. E chiar persoana care a fost aici adineauri.
                        PROFESORUL
    Simpatic om.
                              ION
    Noi discutăm fără nici o reţinere. Am observat un lucru. Să zicem că vine el pe la mine. întreabă: „Ce maifaci'“, eu întreb: „Ce mai faci'“. Apoi, eu răspund: „Ce dracu să fiicf Bine". El spune: „ Tot bine".
                        PROFESORUL
    î»tr-adevăr, binele a intrat în orice casă.
                              ION
    Apoi, eu spun: „Plouă afară". Si el: „Ce ţi-a venit'. Nu vezi că e soare'“ - ,Ăm visat azi-noapte că ploua cu găleata", spun eu. „Cum de visezi tu că plouă'“, observă el. „Şi spune-mi, cum era' Plotul bine, ploua cu grindină, cum?“ se interesează el. După asta, discuţia alunecă asupra ultimelor inundaţii de la mama dracului, ce părere am eu despre potopul lui Noe ş.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normele discuţiei o iau razna. Devine, într-un fel, anormală.
                        PROFESORUL
    Ai putea să faci o schemă a acestui mecanism de gândire?
                              ION
    Nimic mai uşor. (Ia o foaie de hârtie şi un creion, face schema.) Arată cam aşa. (li arată.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1401
                         PROFESORUL
    Deci, linia de deasupra reprezintă realitatea, terenul solid al senzaţiilor şi percepţiilor imediate... De aici pornesc o mulţime de liniuţe... putem să le spunem nervuri...
                            ION
    Putem să le spunem şi nervuri...
                         PROFESORUL
    ... în sus şi în jos. Cred că trebuiau desenate cu culori diferite. Roşu şi albastru, să zicem.
                            ION
                            (şovăind)
    Nervurile care o iau în sus - cu roşu, cele care o iau în jos - cu albastru...
                         PROFESORUL
    E just şi aşa, dar eu mă gândeam invers.
                            ION
    Aveţi dreptate, e mai just invers.
                         PROFESORUL
    Oricum, schema dumitale e foarte interesantă. Deschide o serie de perspective cercetării ştiinţifice. Va să zică, din terenul sănătos al realităţii - linia aceasta principală - pornesc, când omul îşi dă drumul la gură în faţa unui prieten, atât aspiraţiile cât şi divagaţiile.
                            ION
    înţeleg, înţeleg. Aspiraţiile o iau în sus - liniuţele roşii - şi divagaţiile o iau în jos, spre pământ.
                         PROFESORUL
    Exact. Liniuţele albastre.        f
                                      V*' A CAIMyiVt 2 Ei
                            ION \ KOMAK
    Şi care sunt mai pozitive? Cele care se pierd în sus, ori cele care se pierd în jos?
1402        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                          PROFESORUL
    Cele care se pierd în sus. (Pauză.) Oricum, îţi trebuie o vo-inţă-monstru.
                               ION
    Aşa a început să se ceară peste tot: voinţă de fier şi, dacă se poate, o voinţă-tnonstru.
                          PROFESORUL
  Nici mai mult, nici mai puţin. Dar s-ar putea - că amândouă sunt pozitive. (Examinând schema.) Asta, cel puţin, e învăţătura mea.
                               ION
                            (confidenţial)
    Ştii ce, scapă-mă de nenorocitele astea de liniuţe albastre. Alea care o iau în jos. Intuiesc eu că astea nu-s tocmai progresiste. Dezbară-mâ de ele!
                          PROFESORUL
    A, nu.
                               ION
    Eu mi simt bine când visez aşa, cu ochii deschişi, dar ştiu eu? N-o fi potrivit. Gândul potrivit, la locul potrivit. N-o fi destul de necesar societăţii. (Rugător.) Dumneata, care ai descoperit leacul calmării, m-ai putea vindeca şi de asta... (Practic.) Vindecă-mă!
                          PROFESORUL
    Nu, nu este momentul. Nu mă pot coborî la interese meschine, particulare. Cel puţin, nu în etapa asta. întâi trebuie rezolvată problema pe plan mondial. La urmă, putem trece la vindecarea de la om la om. Nu ştiu dacă mă înţelegi perfect?!
                               ION
                             (resemnat)
    Din păcate, da. (Pauză. Ion se plimbă prin cameră. Se aud bătăi in uşă.) Cine e? (Un glas: Poşta. Ion iese, se întoarce cu o hârtie.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1403
                          PROFESORUL
    Primeşti scrisori din străinătate?
                               ION
    De unde: chiria! Somaţie să plătesc chiria. Dar cel puţin acum sunt sigur de un lucru.
                          PROFESORUL
    De care?
                               ION
    Că nu mi-au făcut casa tren. (Se ridică, ia geamantanul şi dă să-l scoată afară.) Mă gândeam eu, poate am băut ceva mai mult şi-n loc să ajung acasă, m-am urcat într-un mărfar... Poate că azi-noapte, în timp ce dormeam, să fi fost declarate casele drept trenuri... Dar acum (arată hârtia) am dovada. Plătesc chirie. (Victorios.) Trebuie să plătesc! Siinr somat! Asta e cea mai mare certitudine.
                          PROFESORUL
                  (îi ia geamantanul şi-l pune iar sus)
    Omule, dar vino-ţi în fire.
                               ION
                           (işi vine în fire)
    Ai dreptate, m-am cam aprins. (Ruşinat.) Sper însă că n-am ridicat tonul...
                          PROFESORUL
    A, un pic. O mică răbufnire a nervilor, cu care te-au molipsit strămoşii tăi. Bineînţeles, fără vreo intenţie rea din partea lor. Să nu dăm vina pe strămoşi.
                               ION
    Dar acum cred că nu mai susţii nici dumneata neghiobia aceea cu trenul.
1404        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                       PROFESORUL Ba, eu rămân pe poziţia mea fermă. (îşi trage scaunul mai Lingă fereastră.) Bine că am găsit un loc aici, la geam. Greu se mai găsesc locuri la geam.
                              ION
    Destul de greu. Totuşi, judecând logic, totul e de partea mea. Aici locuiesc de atâţia ani. Aici dorm, aici vieţuiesc, aici...
                       PROFESORUL Se vede că n-ai făcut niciodată o călătorie mai lungă.
                              ION
                            (ruşinat)
    E adevărat, asta ar cam fi prima. Nu-i vorbă, am mai mers o dată dus şi-ntors patru zile. Două zile dus - până la capătul liniei -, şi când să mă dau jos, am adormit. Alte două zile - întors. După patru zile mă aflam exact de unde plecasem. Numai că eram frânt de oboseală.
                       PROFESORUL Ei, şi acum, în anii ăştia din urmă, spune drept, ai mai simţit vreo oboseală ca atunci?
                              ION
    Deloc.
                       PROFESORUL Pentru că distanţele pe care le străbateam s-au mărit - nu uita că în curând ne aşteaptă cosmosul - şi condiţiile de călătorie sunt altele. Mult mai comode. Mergi înainte şi nici nu simţi. Vorba dumitale, crezi că eşti acasă. Nu se mai aude decât vâjâitul abia perceptibil al înaintării. Ai pus, vreodată, urechea la duşumea?
                              ION
    Nu.
                 PROFESORUL Ia pune-o! (Ion se apleacă, ascultă.) Ce auzi?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1405
                              ION
    Cred că iar se hat.
                         PROFESORUL
    Cine?
                              ION
    Locatarii de dedesubt. Obişnuiesc aşa ceva.
  PROFESORUL Nu ţine seama de asta. E un incident trecător, nesemnificativ. Dacă asculţi mai bine, dincolo de rrânrelile, de ţipătul şi de înjurăturile lor, se aude, se distinge vuietul acela abia perceptibil al înaintării.
                              ION
    Atunci să mai ascult o dată (Ascultă.)
                         PROFESORUL
        E?
  Parcă, parcă.
      Vezi?!
                                                               ION
                                                            (aplecat)
    PROFESORUL
                                                         (triumfător)
                                      ION
                                   (se ridică)
  Eu nu mai înţeleg nimic. Nu m-aş mira să apară cineva acum şi să ne spună solemn, c-am ajuns cine ştie unde mama dracului.
                             PROFESORUL Şi dacă ar spune aşa: „Domnilor, am ajuns în viitorul cel mai îndepărtat“?! (Usa se deschide, apare Marin, îmbrăcat poliţist.)
1406        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                   ION
    Marin!
                              PROFESORUL
    A, cunoştinţa veche.
                                   ION
    Dar ce te-au îmbrăcat, frate, cu costumul ăsta? Dacă n-ai fi fost prietenul meu cel mai bun, nici nu te-aş fi recunoscut.
                                  MARIN
                               (solemn, oficiul)
    Domnilor, e ora închiderii.
                                  Cortina
VARIANTE:
    Intre cele două apariţii ale piesei în două acte:
                Există nervi, în volumul Setea muntelui             
                            de sare - sigla                         
               Există nervi, în volumul Ieşirea prin cer- sigla Ej. 
 P. 197, r. 1: F.ocatarul                                         E 
               Ion                                               Ei 
         r. 2: Prietenul                                          E 
               Alin                                              E, 
         r. 4: Femeia necesară                                    E 
               Dorina                                            Ei 
         r. 5: Femeia în plus                                     E 
               Magda                                             E, 
 P. 199, r. 1: Locuinţa Locatarului                               E 
               Locuinţa lui Ion                                  E, 
         r. 5:  Pe fereastră se vede, afară, un palmier           E 
                 Pe fereastră se vede afară, un salcâm.          E, 
P. 200, r. 28: Dragă locatare                                     E 
               Dragă Ioane                                       E, 
       Evident, această diferenţă apare ori de câte ori personajele se adresează unul celuilalt (n.ed.).
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1407
P. 203,   r. 13:    Iepurele, ştii... Stă                                  E
                     Iepurele, ştii, iepure: mereu gata s-o şteargă       E[
          r. 15:    Ce-or să zică, ba unii, ba alţii?...                   E
                     Ce-or să zică, ba unii, ba alţii?...
                     Ascund un fugari Tu ce zici ai?                      El
P. 204,   r. 27:    Fără scandal, fără nimic                               E
                     Fără scandal, fără nimic, au rânuit-o jos şi până dimineaţă, când să prindă lumea de veste, au mâncat-o                                   Et
P. 216,   r. 14:    Mai ştii, prietene'                                    E
                     Mai ştii, Ioane?                                     Ej
          r. 19:    Dar uite, acelaşi deal în faţă, acelaşi
                     palmier                                               E
                     Dar uite, acelaşi deal în faţă, acelaşi salcâm       Ej
P. 222,   r. 14:    pentru că nu se putea târî până în Africa,
                     după antilope                                         E
                     pentru că nu se putea târî în Africa după antilope. Apoi, a fost scos de la şerpi boa şi băgat la crocodili, pe baza unei fotografii a unui strămoş al său...                             Ej
P. 239,   r. 25:    Da, fiindcă de câte ori ai nevoie
                     de ceva...                                            E
                     Da, fiindcă de câte ori ai nevoie de ceva, nu găseşti.                                          Et
P. 240,   r. 2:     Am putea lua pluta                                     E
                     Am mai putea lua pluta                               £(
P. 264,   r. 22:    cobor în curte şi ochesc în una. Glonţul
                     a atins-o, a ricoşat şi                               E
                     Cobor în curte şi ochesc în a'mare, care parcă era şefa, sau şeful — cine ştie de ce gen or fi acolo în ceruri: Glonţul a atins-o, a ricoşat şi           E[
P. 264, r. 23-24: s-a întors înapoi cu o viteză din ce în ce mai mare. Glonţul a trecut şi s-a înfipt în pământ, dar ştiu eu dacă nu se va întoarce?                                                           E
1408
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                         s-a întors înapoi cu o viteză din ce în ce mai mare, trecându-mi printre - pardon -picioare, cam la nivelul genunchilor. Dacă picam în fund, chiar in momentul acela, mă atingea. Dar noroc că am picat, de frică, o clipă după. Glonţul trecuse şi se înfipsese în pământ, dar ştiu eu dacă nu
                                  se va întoarce?                       Et
     P. 270:            Deci, asta e a prietenului...                    E
                         Deci, este a lui Alin...                       E,
     P. 272, r. 14:     De la: ... Oricum, eu rămân pe poziţia
                         mea fermă... până la sfârşitul piesei, text lipsă în                                  Er
     în schimb, în Er acest final este aproape identic cu cel al variantei 1 din Luceafărtd:
               (Uşa se deschide, apare Alin îmbrăcat poliţist)
                                  ION
     Alin! (Cu admiraţie) Măi băiatule!
                             PROFESORUL
     A, cunoştinţe vechi!
                                  ION
     Dar ce te-au îmbrăcat, frate cu costumul ăsta? Dacă n-ai fi fast prietenul meu cel mai bun, nici nu te-aş fi recunoscut.
                                  ALIN
               (solemn, oficial): Domnilor, e ora închiderii.
             CASA EVANTAI
     Piesa a fost încheiată, într-o primă variantă, în 1980, cum este înscris pe pagina de titlu a volumului dactilografiat din arhiva Marin
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1409
Sorescu. Titlul iniţial este Casa evantai sau Divina tragedie pentru bibliofili. Piesă In cinci acte şi un prolog.
     Reprezentată pe scena Teatrului de Stat din Oradea, în 1981, Casa evantai a fost publicata integral abia în 1992, în volumul: Marin Sorescu, Vărul Shakespeare şi alte piese, Editura Cartea Românească, p. 91-116 (singura apariţie editorială până în prezent), într-o formă simplificată faţă de textul dactilogramei. Este, probabil, textul după care s-a jucat piesa, pentru că, din această variantă editorială, două fragmente apăruseră în presa literată, astfel:
     Actul I, Tabloul I, Scenele 1 şi 2, în Tribuna, an. XXVII, nr. 20, 17 mai 1984, p. 4, cu titlul iniţial, cel din volumul dactilografiat: Casa evantai sau Divina tragedie pentru bibliofili. Piesă în cinci acte şi un prolog. Textul este aproape identic cu cel al ediţiei; personajele - aceleaşi.
     Cu titlul simplificat, Casa evantai (fragment), Actul II, Tabloul 4, Scenele 12-18, se publică în Vatra, an. XVII, nr. 192, martie 1987, p. 14-15. Textul prezintă puţine modificări faţă de cel din ediţie. Personajul Tinca / este aici Mariana (Tinca tânără).
     Tot în 1987, Marin Sorescu a republicat, integral de această dată, Tabloul 1 al Actului I, în România literară, nr. 26, 25 iunie 1987, p. 14-15. în ciuda titlului prescurtat, Casa evantai, textul este cel al primei variante, puţinele diferenţe faţă de dactilograma cu corecturi fiind neînsemnate. Cea mai importantă o constituie apariţia în textul din România literară a personajului Vlăduleasa, în dublă ipostază:
                 VIĂDUI.EASA - (tot Vlad, alter-ego din prima dedublare, a nu se confunda cu vecinul de apartament).
     ?i
     VIADUI .EASA — vecin de apartament.
     S-ar putea spune, prin urmare, că scriitorul nu a optat uşor, la publicare, pentru una din cele două variante. In substanţa sa piesa nu prezintă modificări esenţiale, deosebirea constând în structurarea diferită a textului şi, mai ales, în eliminarea unui număr considerabil de replici.
     în volumul de 139 pagini dactilografiate, corectate de autor, Varianta I (pe care o vom numi, în continuare, Manuscrisul - Ms) Prologul este mai dezvoltat, iar cele cinci acte ale piesei sunt alcătuite
1410        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
din zece tablouri: Actul I - trei tablouri; Actul II - un tablous Actele 1II-V - două tablouri.                                    \
    Textul editat, varianta a 11-a, păstrează cele cinci acte, dar, dintre tablouri, numerotate acum succesiv de la primul la ultimul act (dintr-g eroare tipografică, numerotarea tablourilor se repetă în Actul II şi îţ Actul III, Tabloul 4 apărând astfel de două ori), este eliminat Tabloul 2 al Actului III. Cele nouă tablouri rămase sunt divizate în scene, îii noua variantă.
    în ceea ce priveşte redactarea, cel mai „lucrat“ fragment este Tabloul 1, Actul I, publicat în România literară, variantă pe care o re-' dăm integral.
    Din tablourile următoare, publicăm replicile şi fragmentele inej dire din Dactilograma (Ms).
    Premiera absolută a piesei a avut loc pe scena Teatrului de Stat din Oradea, în 1981. Regia: Sergiu Savin.
VARIANTE:
    Casa evantai, Editura Cartea Românească - E; Tribuna - T; România literară - Rl; Dactilograma cu corecturi ms (Ms).
    PERSONAJELE (Ms, Rl)•
VLAD TINCA DANIELA — fata lor
V1.ADULEASA — (tot Vlad, alter-ego din prima dedublare; a nu se confunda cu vecinul de apartament) [numai în Rl], VIÂDUl.EASA - vecin de apartament
TINCA — soţia lui Vlăduleasa (a nu se confunda cu Tinca). Nu se ştie dacă acest Vlăduleasa şi această Tinca apar in scenă.
VI.ÂDESCU - (tot Vlad, alter-ego din a doua dedublare) CIOVÂRNACHE — (tot Vlad, alter-ego, tot din a doua dedublare, adică geamăn cu Vlădescu).
VLAD (MANOI.E)        1    soţi (alţi soţi), prieteni ai
TINCA (ANA),          J    Vlad şi cu Tinca
TINCA I - tot Tinca, mai tinerică, mai drăguţă...
TINCA II — tot Tinca, încă şi mai tinerică, încă şi mai drăguţă ANCA — tânără profesoară de pian şi de moto-tehnică
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1411
DRINCEA — personaj mut, observator atent si nevăzut, încercând să surprindă mecanismul dedublării hi Vhid, pentru un studiu de specialitate.
      PROLOG
      P. 279, r. 8:    mai multe planuri. Tinca 1 şi Tinca II E, Rl
                        mai multe planuri, înclinate către Infernul lui Dante, Tinca I şi Tinca [I                    Ms
             r.  12:   lipsă în                                     Ms, Rl
      după    r. 12:   Piesa e cât se poate de psihologică. Acţiunea nu se
                        petrece nicăieri. Doar în viaţa de toate zilele. E de fapt, o poveste de dragoste, care poate degenera într-o poveste - poveste. Adică poate avea un finalfantastic.                           Ms
                        Acţiunea nu se petrece nicăieri. Doar în viaţa de toate zilele. Cosmos casnic infinit, cu spaţii înstelate şi sateliţi şi o poveste de dragoste alternând banalul cu fantasticul, cratiţa cu caracatiţa. Rl r.  14:   Vlad enigmatic... caută ceva cu echerul.
                        Meştereşte la ceva.                                E
                        Vlad enigmatic... caută ceva... cu echerul.
                        Nn observă transformările epocale ale nevesti-si, care e când de-o frumuseţe răpitoare, când o simplă pasăre răpitoare, ce reînvie din propria-i cenuşă, tot pasăre răpitoare, / nici vorbă de Phoenix. Meştereşte la ceva.                                          Ms
                        Meştereşte la ceva.                               Rl
             r. 15:    o invenţie, o carte şi speră.                       E
                        o invenţie, o carte şi speră să ia chiar Nobelui.                                      Ms,  T
      după r. 18:      Cât o priveşte pe Tinca - o foarte bună şi-o
                        foarte ne-bună conducătoare de idei şi armonie                                            E
             r. 20-21:    Autorul aproape că nu i-a mai putut
                        stăpâni pe ultima sută de metri.                   E
                        Autorul nu i-a mai stăpânit, de la pagina 101 încolo, adică pe ultima sută de metri. Ms
1412        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
              r. 27:   , rostind chiar aceleaşi replici...               E
                        , rostind aceleaşi cuvinte...                   Ms
     P. 281, după r. 1: Interiorul familiei VladV. Vlădescu. Apartament Ut bloc. Personalitatea proprietaribr şi-a spus cuvântul. Ce atrage, în primul rând, atenţia este obsesia evantaiului. Pereţii sunt fiicuţi din evantaie enorme, ca şi tavanul tapisat c-un evantai, care se asortează cu parchetid, tot în evantai. Altfel, nu lipseşte nimic din ceea ce fiice viaţa modernă mai comodă: telefon, televizor etc. în dormitor, patul e când de campanie, când baldachin, când dormeză etc.                                  Ms,  Rl
                        text lipsă în                                    E
                             TABLOUL 1
     Variantă publicată în Rl:
     O încăpere - camera de dormit, poate; un pat înalt, de modă veche, adică „stil"; o fereastră, o uşă, un cuier; un dulap care scârţâie, când îl trage curentul. Noapte; odaia e în semiobscuritate. Vlad şi Tinca sunt sub plapumă, dorm. Cineva sforăie, probabil bărbatul - bărbaţii ăştia n-au nici o ruşine! hi înce-puttd tabloului, scena e luminată vag, de lună.
                                  VIAD
         (se scoală tiptil, începe să bâjbăie în jur, se vâră sub pat şi încearcă să-l ia-n spinare. Gâfâie)
     Nu merge... (Gâfâie).
                          TINCA (somnoroasă şi speriată)
     Cineeacolo? (Seaudciocăniturisubpat.)C.ineeacolo? Intră! Vlad s-a oprit din ciocănit, începe să sforăie ostentativ. Tinca (se ridică în capul oaselor): Cine bate? (Observă lipsa soţului.) Vlad, unde eşti, Vlade?
                              VLAD (iese de sub pat)
     Aici... căutam, adică...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1413
                                   TINCA
      De ce băteai? Ce căutai sub pat, de ce făceai zgomotul ăla... cosmic?
                                    VIAD
    Sforâiam, dragă! Ştii că n-am nici o ruşine când dorm. I,a dracu’, cu falsele pudori, când dormim! Să ne debarasăm de convenţionalisme, în pat!
                                   TINCA
                  (sare în vârf ul patului, in cămaşă de noapte)
    Nu mişca! Trag! Nu mişca! Ce voiai să procedezi? (Aprindelumina. Vlad e îmbrăcat, cu cravată etc.)
                                    VLAD
                                  (încurcat)
    Căutam pantoful... Cine mi-1 vâră mereu prin cele cotloane?... Că-n casa asta 1111 suntem decât noi doi...
                                   TINCA
    Ce pantof? Care pan... (observă că e îmbrăcat şi încălţat)... când îi ai în picioare pe amândoi...
                                    VLAD
                               (s-o dea pe glumă)
    Aşa e cu unii: caută ochelarii, şi ochelarii... pe nas...
                                   TINCA
                                    (scurt)
    De ce te-ai culcat îmbrăcat?
                                    VIAD
    Nevasta dragă, iubito, înger, zeitate... (înfuriindu-se). Ciumă, muma pădurii! De atâţia ani dorm îmbrăcat! Ştii prea bine... Trebuie să fiu oricând, oricum... Tot ce-am putut obţine e să-mi slăbesc şireturile... Libertatea degetelor de la picioare.
1414        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  TINCA
    De ce dormeai îmbrăcat? Te-ai prefăcut că sforăi... şi când ai crezut c-am adormit, ai vrut să iei patul în spinare şi să-l arunci pe fereastră... (Revoltată.) Cu mine cu tot!
                                   VIAD
    Acum, şi tu o ţii una şi bună... Am încercat odată, într-un moment de furie, ură individuală... Regret că nu nvau ţinut puterile...
                                  TINCA
    Ai fost pedepsit... ţi-au căzut muşchii. (Râde.) Trei zile te-am întors de pe-o parte pe alta, ca pe un dovleac. Am fost bună.
                                   VLAD
    Dacă nici tu nu mi-ai cunoaşte durerile şi plăcerile...
                                  TINCA
    De câte ori mă iei în braţe, îmi vine să mă reped sâ-nchid întâi geamul. Mi-a prezis mie o florâreasă c-o să cad de sus.
                                   VIAD
    Nu te-aruncă nimeni la voia-ntâmplării. De mult îl ochesc eu pe unul...
                                  TINCA
    Ca să mă pui în braţele unui necunoscut?! Halal! (Oţărâtă.) Da, da! Vrei să m-arunci în uliţă şi să mă laşi fără situaţie! N-a căzut una, de la etajul şapte... într-un copac?! Te ştiu eu. Mă mir cum mai pot răbda viaţa asta! N-a păţit nimic. A venit bărbatu-su şi-a luat-o de pe cracă, deznădăjduit. „Ce iute mai cresc şi pomii ăştia! a zis. Ce ne trebuie nouă atâtea spaţii verzi?“
                                   VI AD
    Eu eram acela. Am zis aşa, dar nu cu intonaţia asta. Cu o intonaţie pozitivă.
                                  TINCA
    Eşti sucit ca un otgon, păcatele mele! (Căscând.) Uite, mi-ai stricat somnul. Ai vrut să mă omori şi mi-ai stricat iar somnul. (începe să se hnbrace.)
r
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.         1415
                                      VIAD
     Sunt întors pe dos...
                                     TINCA
                             (punându-si o fustă pe ea)
     Ce ai iar? Că alaltăieri te-ani oblojit...
                                      VÎ,AD
                                      (oftând)
     Spiritul, aici e buba. (Înspăimântat): Nu mai deosebesc bucuria de tristeţe. Trec zile de-a rândul, săptămâni, şi nici eu nu ştiu: am fost vesel? Am fost amărât? (Curios.) Cum e când eşti vesel?
                                     TINCA
     E... vesel.
                                      VI AD
     Şi când eşti trist, când ţi s-au înecat corăbiile, când îţi tot plouă şi-ţi tună şi-ţi ninge şi ţi se înceţoşează?
                                     TINCA
     E... trist. E foarte trist.
                                      VI AD
     Ei, vezi! Tu le poţi deosebi. Eu am pierdut gustul nuanţelor. Ştii tu ce-nseamnă asta? Să nu mai poţi descompune o rază de soare! Totul să ţi se pară indigo...! Şi-atunci îmi vine să...
                                     TINCA
                                     (Oftează)
    Mă urăşti! VI AD
     Uneori stau aşa, cu ochii în zare, şi visez un pat uşor, de campanie, îl iei în spinare, te duci, te-ntorci, te duci - te-ntorci... până capătă încredere în tine. Arcurile.
                                     TINCA
                            (blând, curiozitate sinceră)
      Şi de ce cu pat cu tot?
1416        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                    VI AD
    Visez şi eu, ca orice om, să ridic ceva greu în viaţă... Şi ce e mai greu şi mai la-ndemână, totodată, decât patul? Ia-ţi patul tău... şi pe-aci ţi-e drumul. Parcă ai fi copil mic.
                                   TINCA
    De ce cu...?
                                   VLAD
    Pentru că... (Seenervează brusc) pentru că eşti neschimbată! Aşa te-am luat, o inconştientă, aşa ai rămas! De când te ştiu, tot aşa. Lu, de bine de rău, trăiesc trei vieţi.
                                   TINCA
    Ce?
                                   VI AD
    Trăiesc, adică târăsc, ăsta e cuvântul, trei vieţi paralele...
                                   TINCA
                     (uimită, rămâne cu ciorapul în mână)
    Cum?
                                   VIAD
    ... care nu se întâlnesc nici la infinit.
                                   TINCA
    Aşa?
                                   VI AD
    Nu te mai mira, că n-airzi asta pentru prima dată.Ţi-am spus-o de la început, am repetat-o şi-n faţa Stării civile: „Vezi, iubito, că sunt un dedublat. Şi nu un dedublat simplu. Un dublu dedublat.
                                   TINCA
    ... un dublu... ce? S-o crezi tu!
                                   VI AD
    Un dublu dedublat minus unul. Deci, te măriţi cu patru iaşi, adică numai cu trei, pentru că... pe cel de-al patrulea alter-ego nu pot
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1417
pune mâna. Nici măcar nu l-am văzut la faţă, să ştiu cum arată, ll caut peste tot, am dat şi-un anunţ... Nu se lasă dibuit... dibui-l-ar dracii!
                                  TINCA
                                     (rea)
     Şi-acum, în toiul nopţii...
                                   VIAD
     Căutam ciorapul... nu cobi! Cel de-al patrulea eu nu poate trăi într-un ciorap. Află că ne întrece pe noi ăştialalţi, pe toţi (Cu mândrie.) E un pehlivan! Un pui de lele! Umblă teleleu...! (Confesiune.) UE Dacă, de bine - de rău, nu m-aş dedubla, n-aş putea trăi. Presiunea ar fi prea mare. Dar aşa, unul are o grijă, al doilea, alta... Eu, alta... Numai ăsta, al patrulea... se eschivează. Cred că are parte numai de plăcerile vieţii. Şi asta mă înfurie! Unde e? (începe să cotrobăie.)
                                   TINCA
     Al patrulea? Vlad al patrulea?
                                   VIAD
     Nu, ciorapul.
                                   TINCA
                                    (râde)
     Mă păcăleşti. Eşti glumeţ, (ll alintă.) Macabrule! Macabruţule! Maca-brută...
                                   VIAD
                                   (demn)
     Ia mâna de pe mine! Jos mâna de pe destinu-mi!
                                  TINCA
     Mă păcăleşti. Nu mai sunt de-alde alterego, azi.
                                   VI AD
                                   (speriat)
     au început să-i strângă?
1418        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                    TINCA
     N-au existat niciodată. Iar tu, tu eşti un mincinos... căruia-i place să-şi chinuie nevestica... Şi n-o lasă să doarmă.
                                     VI AD
     Ah, tot neschimbată...
                             TINCA (uitându-se in oglindă)
     Apropo, să-mi pun altă fustă, (lese spre a reveni peste câteva clipe. Este însă cealaltă Tinca, Tinca II, cu 20 de ani mai bătrână. Poartă aceeaşi justă.) Asta îmi vine mai bine?
                              VI AD (se uită, nu observă)
     A, infinit mai bine! Ca turnată. Vezi, eu de când îţi spun, asta...
                                   TINCA II
                                 (râzând ştirb)
     Aşa vă pricepeţi voi, bărbaţii, la femei! Află că nici n-am schim-bat-o! De-ar fi după gustul tău... (Gospodăreşte.) Ce să-ţi gătesc azi?
                                     VI AD
     Am de lucru, când lucrez, nu mănânc. Când nu mănânc, lucrez mai cu spor... Ba nu... Aş vrea ceva... (Plescăie din limbi.)
                                   TINCA II
     Mi-ai ros urechile. L-ai înfuleca şi pe Dumnezeu, dacă nu ţi-ar fi lene să-ţi faci rugăciunea înainte.
                                     VI AD
                                     (sobru)
     Eu atâta ţi-am spus. (Frecându-şi mâinile.) Deci, astăzi mergem spre noi şi noi... în jurul nostru.
                                   TINCA II
     Păşim cu paşi siguri spre noi...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1419
                                   VIAD
    ... descoperiri. El, ţuşti! Ăsta e al doilea. Vlad a! ILIea, cum ar veni... Vlăduleasa.
                                   TINCA
                             (oarecum surprinsă)
    Ştii că pe vecinul nostru, care, am impresia - n-am verificat, e o simplă impresie - îmi face curte, tot Vlăduleasa îl cheamă? ...
                                   VIAD
                                   (neatent)
    Vlăduleasa îl cheamă... Vlad al treilea. Vlădescu, rezultat din a doua mea dedublare... (segândeşte, se adună)... ăsta ce face?
                                 TINCA II
                                  (curioasă)
    Ei, ce?
                                   VI AD
                                  (mândru)
    Inventează! Ia totul pe cont propriu. Vale lumea cu alţi ochi - şi-o vede bine. înaintat tip. (Si mai mândru.) Dar cine l-a dat la studii? Eu!
                                 TINCA II
    Şi-al patrulea?
                                   VI AD
    Vlad al IV-lea? Taci! (Scârbit.) Marea deziluzie a vieţii mele! (Gest cu mâna, de lehamite.) PffTf! Nu dau de el, să-i trag o chelfăneală. Ce mai în-colo-încoace! Un alter-ego ratat. (Scârbit.) Cred că se ţine numai de... fufe.
                                 TINCA II
    Fufe? Mă mir. Tu eşti uşă de biserică.
                                   VLAD
                                  (dialectic)
    Sau poate tocmai ăsta e ăl tare... Ăsta o fi eul meu cel fenomenal? Naiba ştie! (Furios.) Dacă nu lasă probe, domnule! Nici aşa, nici altfel. Unde-o fi, oameni buni?
1420        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                TINCA II
                                 (scârbită)
     în schimb, Vlad întâi e aici, în faţa mea. Mă înăbuşă. Cel mai nereuşit din toată dinastia! Cu ce-oi fi greşit eu, să-l am pe cap pe cel mai bleg dintre toţi?
                                  VI AD
     Nu, c-aş fi nereuşit, nu admit. Dar câ-s cam obosit, cam obositiiţ, 1111 pic prea nervos - asta da, recunosc deschis! (Explicăndu-se.) Cu atâtea împărţiri... Ia împarte-te şi tu în dreapta şi-n stânga, să văd ce vlagă-ţi mai rămâne! (Savant.) Dar femeile nu se dedublează. Ori, dacă se dedublează, se dedublează rău. Ca vai de lume! Mamă, mamă!...
                                TINCA II
     Asta s-o credeţi voi.
                                  VI AD
     Află, însă, că aşa cum sunt - nu m-aş da pe unul întreg... Tot eu duc greul societăţii.
                                TINCA II
     Duci, că n-ai încotro.
                                  VI AD
     Pentru că eu sunt un fel de planetă-mamă - toţi trag de mine, toţi mă storc, şi eu trebuie să le fiu şi mamă şi tată, ca în matriarhat, când mama era şi tată. Şi tatâ-mare, şi tot. Mamă-mare, înţelegi?
                                TINCA II
                                 (stereotip)
     Vremuri de tristă amintire, dar apuse pentru totdeauna.
                                  VI AD
     S-o crezi tu!
                                                        TINCA II
Nu te mai fandosi.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1421
                                  VIAD
                                   (trist)
   Iţi închipui - dacă mor eu, câţi inşi dau ortul odată cu mine?
                                TINCA II
     Trei.
                                  VI AD
     Patru! (Jalnic.) Toţi patru. Se duce de râpă toată existenţa mea, pe toate planurile, înţelegi? Pe plan material, spiritual, politic şi moral.
                                TINCA II
     Tu, şi moral!
                                  VI AD
                                (înduioşat)
     îţi închiţui ce jale pe capul meu? Pe capul alor mei? Şi ei mor absolut nevinovaţi.
                                TINCA II
                                (înduioşată)
     Taci! (Începe să plângă.)
                                  VI AD
     Pentru că ei nu sunt legaţi prin contract personal cu natura: „Uite, te naşti, dar şi crăpi“. Nu, ei sunt nişte paraziţi, dragă. Microbi în raza de soare. Se stinge raza, sursa de lumină, adio joc de microbi, înţelegi? Pricepi ce dezastru se produce la moartea mea? O perturbaţie a subiectivităţii cosmice.
                                TINCA II
     Mai bine făceai copii... Avem o singură faţă, şi te porţi cu ea ca un străin. Părinte degenerat ce eşti! Ştii cât mă costă numai uniforma ei şcolară? Uniforma ei de candidată la examenul de admitere?
                                  VI AD
     Ai şi tu o idee şi o ţii ca gaia maţul. Copiii sunt una, viaţa spirituală - alta. Ghici ghicitoarea mea: a avea o viaţă spirituală intensă e un lux sau o necesitate?
¡422        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                TINCA II
                                    (sec)
     E o prostie de-a ta. Pnne-te, nene, şi fâ-ţi copii, nu te dedubla la-ntâmplare.
                                  VI .AD
                            (nu aude îndemnul)
     Mai repede-ţi iei maşină decât să ai un alter-ego personal. (Ilfidgeră o idee.) Să ştii că pe cel de-al patrulea...
                                TINCA II
     Ce e cu cel de-al patrulea?
                                  VI AD
                          (duce un deget la buze)
     Sst! (Oftează.) Viaţă! Viaţă sufletească. (Cu încântare.) A, păi când ieşim noi toţi la plimbare... Toată lumea se uită după noi. Păcat că ei nu se văd! Asta zic şi eu colectivitate în unitate. Păcat că nu ne vedem toţi. (Trist.) Eh, de-ar fi şi cel de-al patrulea...
                                TINCA II
                                 (enervată)
     Mai dă-1 dracului! (Intre timp, a dereticat prin cameră, li dăfăraşid.) Du-te şi aruncă gunoiul! Măcar atâta treabă să faci şi tu pe ziua de azi - ba, ce zic eu - pe noaptea de azi, că m-ai sculat la miezul nopţii.
                                  VI AD
                            (ia gunoiul, oftând)
     Nu te poţi debarasa de materie, (lese.)
 (TINCA II, singură. Se uită în oglindă... de unde vine spre ea Tinca !, care o înlocuieşte... în modul cel mai firesc.)
                                 TINCA I
                              (plimbându'Se)
     Parcă vid ci acum o s-apară şi vecinul... să povestească... Vedenii! Cum aude că mişti, cum dă fuga. Ai făcut imprudenţa s-aprinzi lumina, el - la uşă. Nu-ţi poţi permite, Doamne iarti-mâ, o zvâcnire mai tandră...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1423
                         VIĂDUI.EASA
                        (intră, transfigurat)
    Nemaipomenit, Doamne, ce chestie! (Cu ochii rătăciţi.) hm avut un vis.
                            TINCA I
    Vino-ţi în fire, omule! Spui: „am avut un vis“ - parcă ai zice „sunt grea“ - sau, mă rog, „greu“. Ce vis? Să făcea că...?
                         VIÂDUI.EASA
                            (se bâlbâie)
    A, ă, ă... nu!
                            TINCA I
    Dă-i drumul!
                         VIĂDUI.EASA
    Dar Vlad?
                            TINCA I
    E pe-afară. 1-1 povestesc eu. Hai. Hai, zii odată, ce mă fierbi pe uscat? Ori n-ai visat nimic? (Enervată.) Să dea sfântuleţul să fi dormit buştean!
                         VIĂDULEASA
                             (exaltat)
    Se făcea... Adică, erau două fete... Nu, ba era exact pe dos... Două fete care... se aflau pe-un deal, cu nişte clădiri vechi...
                            TINCA I
    Of, ce greu merge!
                         VIĂDUI.EASA
    Parcă ele... parcă învăţau ceva, ştiinţific, că aveau nişte maculatoare în mâna dreaptă. Un fel de teoria comerţului. Erau mulţi... mulţi cursanţi acolo, şi eu stăteam pe-o bancă, în faţa universităţii... Ei, ele am simţit eu că mă cunosc. Una a venit lângă mine şi-am intrat în vorbă. Dar îmi plăcea mai mult cealaltă. Am chemat-o... şi ea parcă atât aştepta. Şi-a lipit discret, dar foarte, foarte discret piciorul de-al meu, cum stăteam toţi trei înghesuiţi pe bancă. Şi, nu ştiu ce-am
1424        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
discutat, din cauza piciorului ăluia, lipit dinadins să-mi tulbure memoria. Parcă ceva ştiinţific despre... fum! Prelucrarea dumnezeiască a fumului... din iad... cam pe-aici... Am spus că amândouă erau la comerţ. Şi e cert c-am plecat cu una din ele. Cu asta care-mi plăcea, ori cu cealaltă? Uite, aici nu-mi mai aduc aminte cu precizie matematică. Aici e o pată albă... (Arată în creştet.) Cam pe-aici... M-a dus la cămin - îşi făcuse căminul ei, un fel de internat... Eu nu voiam să mă vadă lumea cu ea, poate că nici nu-mi plăcea, poate că era totuşi cealaltă... Deşi mă făceam că nu-mi pasă de surorile de caritate... Da, s-a limpezit! Era surori de caritate... ce comerţ? Toate tinerele, nostime, ehe! De-aţi şti! Şi, - de ce să nu spun cuvântul? - cam curve! Mi-au luat pulsul şi, după aia, mi-au dat drumul.
                           TINCAI
    Aşa?
                           VIĂDUI.EASA
    Aşa.
                           TINCA I
    Şi pulsul?
                           VIĂDUI.EASA
    Normal. Dacă mi-au dat drumul? Şi iar am luat-o pe jos, dar nu eram satisfăcut, în sinea mea. Am luat-o pe stânga. Şi-am ţinut-o aşa, pe stânga, pe stânga, pe stânga... (VI.AD intră, punefăraşuljos. A ascultat ultimele cuvinte.) Ai dat de-al patrulea?
                           VI AD (trist)
    Nu, nu! Nu-uu!
                           VIĂDUI.EASA
                           (supărat)
    Iar ai făcut drumul degeaba, n-ai prins puşlaniaua aia?
                                     VI AD
    Nu.
L
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1425
                                 VIÂDULEASA
    Ptiu!
                                    TINCA I
    Nişte neisprăviţi, amândoi... Numai necazuri am cu voi. (Către VLid.) Măcar ai aruncat gunoiul bine, la fix?
                                     Vl.AD
    Da.
                                    TINCA I
                                 (neîncrezătoare)
    n-au rămas scame?
                                     VI.AD
    Nici vorbă, poţi să verifici.
                                    TINCA I
    Asta s-o crezi tu, că un lucru odată făcut... (VI.ĂDUI.EASA se uită lung la Vlad.) Ce te uiţi aşa lung la el?
                                 VIĂDUI.EASA
    Mi se pare un om curios. întotdeauna mi s-a părut curios. Abia aşteptam să-l întâlnesc, să văd cum mi se mai pare. Mă duc să mai aţipesc puţin. Cred că mai am de visat. Simt eu că nu mi-am cheltuit toată energia specifică, şi încă e noapte, nu? (Iese.)
                                     VIAD
                   (după ce uşa s~a închis, în urma lui Vlăduleasa)
    Nesăraţi vecini mai avem, domnule! Una se plângea la slujbă că ai lor îi otrăvesc, zi de zi, cu chimicale. Prin pereţi, hornuri... Vâră, cică, şi pe sub uşă gaz metan, dintr-o butelie... Mereu se trezesc umflaţi, buimaci. Toată noaptea aiurând... şi încep ziua într-o aiureală...
                                    TINCA I
              Buni-tăi, ăştia sunt! Trebuie să faci casă bună cu toţi.
                                     VI AD
     Cu toţi nătărăii...
1426        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                     TINCA I
   Că n-o să-i iau eu de mână, să-i duc pe Ia şcoli... Au prins vremuri grele, n-au avut condiţii, n-au avut nimic.
                               Cortină de întuneric
   Variante in Ms:
                              ACTU1.1, TABLOUL 2
   P. 294, r. 10:   Apartamentul familiei Vlad.
            r. 11:  Spre a-i deosebi de aceştia îi vom scrie
                          Vlad (Manole) şi Tinca (Ana).
                                                                               r. 24 r. 26 P. 295, r. 10
                     VIAD (MANOLE)
                               Ne-am bătut în pane.
   Intr-adevăr, splendidă zi! După o lună întreagă de lapoviţă şi ninsoare, de mâzgă şi îndemnuri la prudenţă pentru şoferii amatori... iată ce splendoare! r. 20:    Am spus cosmică şi ştiu ce spun.
   P. 295, după r. 22, în Ms:
                                    MANOLE
         Ai auzit la radio: nu există viaţă nici pe Marte, nici după Marte... ANA
   Nici in inelul lui Saturn...
                                    MANOLE
   Şi sistemul solar, în loc să protejeze palida încropire de pe Tera, ne bombardează cu geruri, potopuri, cutremure...
   P. 296, r. 5-6:     Pământul nu se mai logodeşte cu Luna,
                       Jupiter, cu sateliţii lui... Pluton, cu ai lui, şi-aşa mai departe. Logodnele nu se mai ţin lanţ.
   P. 298, r. 2:     Aşa... dă drumul la moară______că ai găsit
                       prostul care să ţină sacul... Fabulezi, dragă!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1427
     P. 300, după r. 14, în Ms: MANOI.E (ton de povestitor)
     Una era însărcinată, c-o burtă cât colo, mă rog. Trec nouă luni, trec zece... unsprezece... Nu mai năştea. Merge la doctor - mă rog, o taie ăla şi-i găseşte doi gemeni... Jucau table! (Se îneacă de râs.)
                               DANIEI .A
   Eu ştiam glwna cu patru gemeni: doi jucau table şi doi chibiţau...
                              ANA (bine dispusă)
     Vezi ': Vezi că nu le scapă nimic:
     P. 303,  r. 4:    (Râde.) Trăiam     pe     roze şi n-aveam unde  să le
                        mai spitn. (Cântă.) Trăiam pe roze-n vaze — Plutim pe raze-n vaze.
     P. 306,  r. 1:    TINCA
                        La mine... la locid meu de muncă...    există unul
                        care, in vremea aceea era... însărcinat... Vreau să spun, maică-sa era însărcinată cu el. ..In satul acela, războiul a ţinut nouă luni, exact timpul cât el a stat în burta mamei...
                        DAN IEI A
      Serios:
                        TINCA I
   Da, şi-acum el e primul care se plânge că e surmenat. Zice: „Noi, ăştia care-am făcut războiul!"
                    CIOVÂRNACHE (furios)
   Unde... unde... mă-sa a făcut el războiul? Păi să vină la noi, să-i arăt eu oameni care-au suferit!
1428        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    P. 306, r. 29:   mai bătrână decât bunica... Bunica, la vârsta
                     mea, era bunică, nu! Era bunică-mea... Teoretic. Iar tu, practic, eşti o babă...
    P. 307, după r. 8, în Mr.
                            TINCAI
    Dacă pretinzi că sunteţi atâţia într-unul... trimiteţi un alter-ego... (Râzând) Trimite-lpe Ciovăirnache... ăla da dispărut.
                     CIOVÂRNACHE
    Eh! dacă aş da de Ciovăirnache... Dacă s-ar prezenta măcar din zece-n zece ani, Li recensământ... De-aş pune măcar măruţ pe amprentele lui digitale!
                             TINCA
    L-a văzut cineva pe acest Ciovârnache al tău?
                            DANIEI A
    Ciovâimache — ce nume... Ciovârnache.
                     CIOVÂRNACHE
    Nu l-am văzut, dar sunt plin de amprentele lui digitale... Simt, câteodată noaptea... aşa pe-ntuneric... că mă pipăie cineva... pe gânduri. .. pe suflet... îl cunosc după buricele degetelor... Zic: „ Ciovânutche, tu eşti puiule? Ce tot orbecăieşti prin fiinţa mea?... Nu mă mai pipăi aşa, că mă gâdil... “
    P. 308, r. 26:
                            DANIEI A
    E o casă tip, o cutie de chibrituri, cu beţe de carton fără fosfor.
    P. 309, r. 3:    O invenţie americană, blocurile astea... dar
                     fără setea de înălţime... S-a tăiat înălţimea... am rănuts cu blocuşoarele, care sunt zgârâie-nori pentru uzul maselor... îmi vine să-i pun k zidpe-ăştia care ne-au stricat casele. Mă refeream, aşa, la...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1429
P. 310, r. 13:      Pierd cârma din mână... nu mai sunt
                    iscusitul navigator Ulise printre Scila şi Caribda de nevastă-mea...
P. 312, r. 9-10:    O căsnicie e formară din mici atingeri
                    abisale... mici, mici de tot... dacă ţin câteva clipe... şi din mari distanţări astronomice. Acum simt că-ntre noi e distanţă de mii de ani-lumiiiă... r. 19-20: Urăto! Nu ştii să te-mbraci, 1111 ştii să te dezbraci... Bucătăreasă în pat şi curvă pe stradă... ori cum dracu e proverbul ăla?
P. 314, r.25:           TINCA1I
                    Bărbaţii din ziua de azi! Sau poate n-or fi toţi aşa? (Făcând o socoteală) Ba, aşa sunt toţi! Ion nu mergea decât in vârfidpicioarelor, toată viaţa numai în vârfiilpicioarelor... Zicea că nu merită să calci cu toată talpa pe pământul ăsta împuţit. Vasile avea un tic la gură: mustăcea din buze la fiecare minut.
                    Celălalt - na, c-am uitat cum îl chema!... tot aşa, venea târziu acasă. Totfehd de ciudăţenii. Eli niciodată nu i-am înţeles pe bărbaţi.
P. 315, r. 21-22: ... Fiindcă n-am fost şi-o ţâră curvă... Să
                    fii soţia soţului tău, asta nu-i 1111 avantaj... (Pe gânduri) Poate, unde n-am fost nici eu drăguţă încontinuu.
P. 320, după r. 3, în Ms:
                           VIAD
Măcar de-arfi roata norocului...
         r. 11:    Şi ştiu eu în capul cui...
                           TINCA I
Al cui?
1430        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                     VI AD
     In capul celui... de-alpatrulea. Cel mai important om pentru mine. Omul care seamănă cu mine. Că e imposibil să nu fie pe tot globul, la ora actuală, un om care să semene cu mine. Mai ales Li aspiraţii. Umil care, probabil, vrea şi el să descopere absolutul. (Scurtă pauză...)
     P. 321, r. 1-2:
                                     VI AD
     Stii că un filosof a spus că totul e numărul, cifrat matematica, algebra' Universul întreg e multiplul lui unui Inventăm, inventăm. Calcă, te rog, şi lasă invenţiile pe seama mea.
     P. 321, după r. 8, în Ms:
                                     VI AD
     Asistăm la o adevărată împărăţie a lui Ce mai faci?
                                   TINCA II
     înainte, năvăleau barbarii.
                                     VI AD
    Acum — „Ce mai faci?" Şi dincotro bântuie acest „Ce mai faci“'
                                   TINCA II
                                  (pe gânduri)
     Ştiu eu? Din toate părţile. De unde s-o fi făcând curentul ăsta' (închide o uşă care e deschisă.)
                                     VI AD
                                    (distrat)
          Azi e un curent de opinie mai mare... după opinia mea.
     P. 321, r. 11-12 în Ms:
                                      VI AD
     Şi „Ce sunt părinţii tăi“.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1431
                                  TINCA
     Dacă tatăl tău, da, propriul tău tată, te-ar chestiona zilnic, ca pe mine, ce sunt părinţii tăi... Şi mai ales, ce e tatăl, ce e marna?... Ce-ai fiicei Aşa-i că ţi-ai lua câmpiii
                                  VI AD
     ÎMsă, că mă întreabă şi pe mine alţii...
                                  TINCA
     Ne-atn subtilizat.
     P. 322, după r. 18, în Ms:
                                  TINCA II
                                  (evaziv)
     Omul, cât trăieşte, intuieşte.
                                  VI AD (sărind în sus)
     Cum ai spus?
                                  TINCA II Omul, cât trăieşte, intuieşte...
                                  VI AD
     Tu-ţi dai seama ce ţi-a ieşit din gură'
                                  TINCA 11
                                  (speriată)
     Ce:>
                                  VI AD
     Un principiu.
                                  TINCA II
                                (nu-i vine să creadă)
     Ţi-ai găsit! Eu, şi principii!
                                (lese, intră cealaltă.)
1432         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                   TINCA I
     In bucătărie sade mormanul ăla de vase, nespălate de ieri. De când îţi spun, fi ţie şi Danielei: ai mâncat, spală-ţi, frate, farfuria, că nu atu nici eu o sută de mâini.
                                   VI AD (exaltat)
     Ba, chiar o lege!
                                   TINCA I Spui aşa pentru că mă iubeşti.
                                   VI AD
     Nici vorbă. Pentru că ai descoperit legea intuiţiei omului.
                                   TINCA I
     Cu mine vorbeşti?
                                   VI AD
     Repet: ai descoperit legea intuiţiei.
                                   TINCA I (curioasă)
     Şi care e aia?
                                   VI AD
     Nu te mai preface, că doar tu... Deci, am descoperit şi intuiţia. (Fre-cându-şi mâinile.) Eu intuiam, tu intuieşti, el bâjbâie.
                                   TINCA I
     Asta e tot.
                                   VI AD
     Da, legea bâjbâielii universale. Omul, cât trăieşte, bâjbâie. Asta ar fi un corolar la cele formulate de tine.
                                   TINCA I (moale)
     Corolarul tău. Ca să te bagi şi tu In colectiv. Ca să poţi semna tu principiul.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1433
                                    VI AD
     Cu siguranţă.
     P. 323, r. 11:      (Un moment de stânjeneala, personajele se
                         plimbă, nu ştiu ce să zică, ce să facă. Scena, dacă tot e turnantă, să se mişte, fixându-se pe o altă spiţă a evantaiului. Următoarele momente să fie jucate în aşa fel încât să sugereze un început de idilă, cu stânjeneala inerentă, cum o fi fost când s-au întâlnit prima dată cei doi, apoi un „acces“ de dragoste „convulsivă", matură, în lumina crudă a rampei.)
     P. 324, r. 4-5:     VIAD
     Timpul, da... e unidimensional, şi astăzi curge intr-o singură latură, a luat-o iar razna... Timpul o ia razna şi spaţiul stă pe loc.
                                  TINCA I
     Aş!
                                    VI AD
     Pe cuvânt de onoare. Spaţiul a încremenit.
                                  TINCA I
     S-a anunţat şi-n foaia noastră(Caută un ziar, citeşte frânturi de titluri). „Ceramica in trei expoz... ", „Să intensificăm... ", „In legătură cu desfacerea... “ (Tristă) Nu s-a anunţat. Nu espaţiu (I.asă ziarul).
                                    VI AD
           (încercând să spargă ghiaţa, o cuprinde pe după umeri)
     Cum să înlăturăm, dragă, stânjeneala dintre noii
     P. 324, după r. 18, în Ms:
     Cefolos că aduci palatele unul lângă altul! Azi tu mă cauţi în celula X, şi eu sunt în celida Y. Mâine mă cauţi în cvartalul 13 ianuarie, şi eu sunt în cvartalul XX, al interdependenţei lucrurilor.
1434        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  TINCA I
     Le-ai pus şi nume celulelor din trup!
                                    VI AD
     Cum crezi că m-aş putea orienta în fiecare dimineaţă! Pe unde i-aş „găsi“pe ceilalţi? In America, Australia, Patagonia, tocmai hi mama dracului! Ai dreptate. Suntem monstruos de complicaţi. Unul mai complicat decât altul. Nişte monstruozităţi ale naturii...
     P. 324, r. 20-21: TINCA I
          Eu nu reuşesc să ies din palatul meu, tu, dintr-al tău.
                                    VI AD
     întocmai! Stăm ferecaţi ca nişte caraghioşi. Ferecaţi in alcătuirea noastră.
                                  TINCA I
     Dar atunci, sufletele ce naiba fac?
      P. 324, r. 24-25: Ele sunt abur, fum... imprecizie, nuanţă, zarvă a nefirii, dans nevăzut.
     P. 325, r. 1-3:
                                    VI AD
     Greu (Vlad o ia pe Tinca, in sfârşit, de mână, cu mult curaj... aşteaptă să se rotească scena... se uită in sus, in lături... încurcaţi, evident, de defecţiunea tehnică. Vlad poate să şi rostească: „Defecţiune tehnică". Tinca râde. Apoi cei doi, făcând faţă situaţiei, sar, ca la şotron, pe altă „rază“ a scenei. Ca şi când ar fi păşit într-un teritoriu fermecat, dintr-o dată simt alţii...)
     P. 325, după r. 24, în Ms:
     Eram chiar primii fulgi. Ningeam. Pentru tine. Am văzut că-ţi doreai atât o ninsoare, la sfârşitul anului. Ori o ninsoare, ori o rochie ca zăpada. „Mai bine ning“, m-am gândit. Sunt ameţit de la băutura aceea... Ce-a fost?
                                   TINCA
         Vin. Ia început a fost vin... dar paharul l-a transformat.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1435
                                   VIAD
     Paharul - gura ta. Aşa ceva n-am mai băut în viaţa mea, e foarte tare. M-a trăsnit şi m-a aruncat spre tine, din cauza şocului. Ţine-mă-n braţe, să se scurgă electricitatea-n pământ. Pe unde trecem noi rămâne multă electricitate. Electrîficăm pământul. Ca o furtună care ozonează aerul şi încarcă bateriile. Mai dă-mi o gură de vin... Nu-s beţiv, dar azi sorb de dragul paharului.
                                 TINCA I
     Noroc!
                                   VI AD
     Nici nu putem să zicem „noroc", de-atât noroc. Ciocnim două stări noi, aduse de hi capătul pământului. Două sentimente nemaiîncercate, două suflete Li care au visat toate generaţiile dinaintea noastră şi care s-au nimerit tocmai la noi. Auzi cum sună? Ce cristal, sufletul nostru... Acum e unul singur. „Noroc“ şi cu grijă, să nu se spargă. (Defiecare dată când spun „Noroc" se sărută, ca şi când ar dori să sărute literele din acest cuvânt.)
     P. 326, r. 9, în continuare, în Ms:
     Eram în momentul acela patru, adică noi doi, ridicaţi la puterea a doua. Făcusem, în sfârşit, o familie. Cu un băiat şî-o fată. Era frumos.
                                 TINCA I
     Taci... I-auzi ce ger e afară. Tu auzi gerul?
                                   VI AD
     Oricât de frig ar fi afară, buzele sunt tot calde. Ba chiar fierbinţi. Ne sărutăm în ploaie, în zloată, şi buzele se simt bine, parcă n-au nimic de-a face cu criza de loatinţe. Mâinile se caută pe străzi paralele şi orice atingere face flamă. Eu o şi văd.
                                 TINCA I
     Şi eu.
                                   VI AD
    Poftim, iat-o! Dacă ar fi aertd mai uscat, ar fi pericol de incendiu.
1436        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
P. 325, r. 16, în continuare, în Air.
                     Ne aşezasem chiar in dreptul ei, ca doi inşi pe şosea, când vor neapărat să-i ia prima maşină. Un TIR.
                     (Tot mişcându-se pe scenă, au nimerit înapoi în zona stânjenelii. Ca în povestea „ Tinereţe fini bătrâneţe" — sau nu mai ştiu care unde Făt-Frumos nimereşte, din când in când, in Valea Plângerii. Uneori, teatrul, ca şi viaţa, are nevoie de candoarea poveştilor şi de înţelepciunea lor naivă.)
P. 328,     r. 3-4:  M-ai făcut să mâ înnămolesc în contingent.
         r. 8:       Un porc slab de minte şi fără reprezentări
                                                      elevate.
         r. 12:      Acesta e mecanismul tău de gândire. Strâmb,
                                          ciurit. Potlogăriile! r.   15:    Beta e fixă. Fixă, pe naiba! Fixă în raport cu
                Calea noastră lactee, dar în univers există o droaie de căi lactee, stropite cu laptele de var al imaginaţiei noastre covăsite.
P. 330, r.    14:    Din tălpi pânâ-n sânge. Şi la mare, tu ai
                                                      sângele tot rece, fiindcă ai uitat de secole să mă iubeşti.
P. 331, r.    10:    Strigă dacă poţi, să te audă toată lumea cât
                                                       iubeşti. Strigăttdpentru mine ştitt să mi-l smulg singură. Pentru că tu nu eşti capabil să mi-l dăruieşti. Tu nu ştii că iubirea e explozie, expansiune.
P. 331, r.    15:    Ca un nebun, ca un bezmetic! Impetuos şi
                     deschis... nu calculat şi încremenit, înlemnit.
P. 331, după r. 18, în Ms:
                             TINCA I
De ce crezi că e greşit, când îl ai de când te-ai născut tot aşa?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1437
                          VIÂDULEASA
    Bine dezlănţuieşte-tel Iţi ofer toate condiţiile! Te ascult. După aceea, urmează imprecaţiile mele, fii atentă. (Izbucnind) Vrei sentimentalism, vrei să te scot în lume, să fii tu, moţ, peste tot unde apar? Asta vrei? Să te prezint în dreapta şi-n stânga, toţi să-ţi fiică curte — şi eu să fiu gelos. Aici ai vrea să m-aduci. Nu, mai bine stăm în cutie. Ne iubim pentru noi. Eu nu fac spectacol din sentimentele mele... Unde dracu e vinul? Dăi-mi gura de foc. Gura de incendiu... (Mai soarbe o rbită din pahar, o sărută.)
    P. 331, după r. 27, în continuare, în Ms:
    Tu te blindezi până şi cu strigătul naturii tot pe dinăuntru. Până o să faci odată explozie. Poate numai atunci o să am şansa să te adun din bucăţele şi să te alcătuiesc altfel.
                          VIÂDULEASA
    Nici Murat în baie n-a auzit de Li Charlotte Cordtiy atâtea vorbe grele! N-a primit atâtea lovituri dt pumnal. Apropo, să nu uiţi să-mi piu în cadă esenţa aceea de brad.
                             TINCA I
    Vezi? Vii cu chestii livreşti, când eu te implor să laşi să vorbească în tine natura.
    P. 332, după r. 20, în Ms:
                             TINCA I
    Ba da.
                          VIÂDUI.EASA
    Toţi?
    P. 332, r. 25:        TINCA I
                       (jignită)
    Fără ironii! Eu ţin casa. Că dac-arfi după el...
                         VIÂDULEASA
    De când v-aţi răcit?
1438         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            TINCA I
    E-he!
                       VIĂDUEEASA Din cauza lui?
                            TINCA I (izbucnind)
    Domnule, o femeie nu se ţine aşa, numai cu bani!
    P. 334, r. 3, în Ms:
            Se supără, trânteşte scaunul... Şi se retrage-n camera lui.
    P. 334, după r. 13, în continuare, în Mi:
                       Dacă ar şti ce e intre noi, ce se ascunde sub politeţea asta jhlsâ, şi atât de îngheţată! O, de-ar intui ce complicaţi sunt oamenii de Lingă el, ce suflete infernale...
    P. 335, după r. 5 în Ms-.
                         VIĂDULEASA
     Ei, sigur... Cu cinci franci în buzunar, omul se resemnează. TINCA 1
    Nu se resemnează toţi, dacă sunt bărbaţi...
                       VIĂDUI.F.ASA Eu, umil, m-aş resemna...
                            TINCA I
    (vine la el, îl mângâie dulce, apoi îl ia din buzunar portmoneul) Resemnează-te!
                       VIĂDUI.EASA
                             (enervat)
    Femeile astea sunt de-un materialism vulgar, înspăimântător. (îşi ia nervos obiectul.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1439
                              TINCA I
    Aşa se revoltă prosteşte toţi, la-nceput. Până-i convingi cât sunt de cheltuitori! Şi ce greu se ţine azi o casă...
                        VIĂDUI.EASA
    Da, c-o ţii in spinare... Eşti infernală... De-un cinism... Cum dracu de te-am suportat de-atâţia ani?!
    P. 335, r. 22:       Omul o-ntinsese - sunt de-o laşitate bărbaţii
                        ăştia! - eram mimai draci. Scăparam.
                „Nici n-am ce-ţi spune, zic, tocmai eram la-nceput! Poate tu să fi avut mai mult noroc, pe unde-aifost“.
    P. 336, r. 22-23: ... uite că-mi pierd şirul.
                        V1ĂDULEASA (regretând profund)
    Nevastă-mea nu şi-l pierde niciodată. Pentru-o fracţiune de secundă măcar, să zici c-a avut şi ea un lapsus... că i s-a odihnit creierul un pic.
                              TINCA I
                               (râzând)
    Mi-ai adus aminte vorba aceea: „Nu te pune cu prostul, c-are mintea hodinită. “
                        VIĂDUI.EASA
                                (opac)
    în privinţa asta, nimic de reproşat... Toată ziulica îi turuie gura... Taca-ţaca-ţaca!... Ciocăinitoare!... Sunt mimai găuri şi cucuie - şi eram verde ca bradul... Dacă nu te găseam pe tine, să mai respir, cred că-nne-buneam... Chiar am avut odată un moment de vâjâială, la birou... Am văzut... ori ţi-am spus' - mi s-a arătat sistemul planetar... pe cuvânt de onoare! aşa, o vâjâială de sfârleze - elipse mai mari şi mai mici - şi câte-un corp ceresc pe fiecare din ele... ,Asta e nevastă-mea, m-am gândit... gata, m-a înscris pe orbită!“ Noroc că n-a durat decât câteva secunde___
1440        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            TINCA I Nu mi-o lua 111 nume de rău...
    P. 337, r. 10-11: TINCA I
    N-ai văzut că are picioarele ca nişte catalige...
                            VIÂDULEASA
    Era fată mare...
                            TINCA I (râzând)
    Şi credeai că, după aia, se-ndreaptă! lartă-mă, dar eşti uneori de-o naivitate!... (Continuândpe tonul uimit dinainte, insă altfel fie uimire rlecât aceasta veselă.) Nu ştie să se-mbrace...
    P. 337, r. 17:    Nu chiar muma-pădurii, dar nici... Aşa
               potrivită din urâţenie şi frumuseţe. Zână de-ar fi, şi după un an-doi de căsnicie, tot după altă te uiţi... Nu?
                            TINCA I
    Da, trăieşte tu zi de zi cu muma-pădurii - cu gândul că-n oraş sunt altele mai frumoase! Un impiegat de mişcare, şi tot e t nai pretenţios faţă de cum merge-o femeie... Si tu-mi spuneai... că nici la pat...
    P. 338, r. 1-2:   când a zămislit-o pe ea... Şi-a creat, slavă
                Domnului, o generaţie spontanee de muieruşti şi faţe... Poţi să mai râzi, să le spui parohi, să mai schimbi o idee,
    P. 338, după r. 16, Î11 Ms:
                            TINCA I
    Nu, nu... ai spus... Că nu ştiu ce n-ar fi în regulă, şi doctortd...
                            VIÂDULEASA A, o spaimă de moment...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1441
                                 TINCA I
    Nu, că astea urâte n-au nici noroc... Vai de capul vostru... tolomacilor!
    P. 340, r. 12, în continuare, în Ms:
    Că acum era să le zic ceva, de rude! Ţi-am spus să nu le-nnădeşti. „Bărbatu-meu e astenic, e nebun! Vrea linişte când vine acasă... “ Unde suntf Spune-le să plece. Să se cărăbănească imediat! Să nu mai aud de verişori, de mătuşi, de cuscri! Scurt!
    P. 341, r. 9, în continuare, în Ms:
    Tragi Li jug In slujbă, şi, după aceea, ai tăi se-ncuie-n casă... Şi, dac-ai mai avut şi gbiniorml să pierzi cheia...
    P. 341, după r. 14, în Ms:
                                 TINCA I
                         (păstrându-şi sângele rece)
    Ei, chiar iişa... să mă bănuieşti c-aş ji in stare... Cresc in ochii tăi, dragă! Şi, cuhnea! tocmai cu un vecin...
                                   VIAD
    Da, că eşti şi comodă!
    P. 341, dupa r. 20, în continuare, în Ms:
    Am impresia că toţi sunteţi o apă şi-un pământ.
    P. 342, după r. 23, în continuare, în Ms:
    Aeml e ca apa, fluviul poate fi respirat.
     Florile de lotuşi ne încurcă braţele Şi pe cine căutăm?
    Sigur, nişte legi generale.
    Dar totul se destramă şi regţitirile se întrepătrund.
     Discutăm asta cu prieteni pe care nu i-am întâlnit Niciodată.
    Şi ale căror elemente de ţipete, pupile, doruri,
     Participă de mult la alte aventuri Redate circuitului materiei.
1442        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
     M-am trezit brusc şi nu-mi place liniştea nopţii.
     O constelaţie şedea pe mine ca un crab.
     Am dat-o la o parte.
     Impulsurile de peste zi iau sub pleoape altă direcţie.
     E un păienjeniş de evenimente.
     Şi, ca păianjenul speriat, las musca să se zbată,
     Şi-o zbughesc pe altă stea.
     P. 343, r. 19:      Cum naiba...? Parcă se luase hotărârea să
                   ne simţim toţi bine la locul de muncă.
                                               Bine, minunat chiar.
     P. 346, r. 7-8:     Dragă, tu nu citeşti. De-atâtea ori am vrut
           să-ţi spun ce scriu. De câte ori dădeam să deschid gura, ziceai: „Eh! cercetare ştiinţifica! Rahat cu perje!“. Şi-acum, pojiim, o să ia ăla Premiid Nobel. r. 8, în continuare, în Ms\
                                                            VIĂDUI.EASA
     Cum aşa?
                                      VI.AD
   Foarte bine. Pentru că problema ii interesează in primul rând pe suedezi. Au şi tradus-o (Către Tinca I). Nu m-a căutat nimeni de la Stockholm?
                                          TINCA I Te-a căutat cineva de la procuratură...
                                      VI.AD
                                     (scârbit)
     F^h... mama lor de pisălogi!...
                                                                    TINCA I
     O ji vreun nou caz... rămas in suspensie...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1443
                               VIAD
                         (venind lângă ea)
    Dragă... toate sunt rămase în suspensie... toate cazurile pe care le-am studiat pe teren... (Către Vlăduleasa). Că eu am prostul - sau bunul -obicei de-a nu mă certa c-o femeie, după ce i-am aflat toate secretele... îmi zic: „Lis-o aşa... cine ştie!... poate mai are... poate mai dă din ea".
    P. 346, r. 16, în continuare, în Ms\
    (Cu năduf)-., şi-nghit... Am înghiţit, dar acum...
    P. 347, după r. 19, în Ms:
                              TINCA
   Ţi-atn spus să-ţi schimbi slujba... să nu mai faci atâta navetă...
                               VLAD
    Găseşte-mi tu alt post mai convenabil...
    P. 348, r. 19:      Mult îmi pasă mie de ce zice lumea... Eu
                         ţin legătura direct cu Stockholm-ul!
    P. 350: în Ms, Actul III are două tablouri.
                         TABLOUL 2
    Apartamentul lui Vlăduleasa. Seamănă cu cel al lui Vlad, ai zice că sunt chiar identice. Vlăduleasa şi Tinca 1.
                         VLĂDULEASA
                         (întins pe pat, obosit)
    Uşor tulburat de vântul de-afară, care mestecă-ntruna, c-o crenguţă de liliac, ce tot năzuie să Înflorească in această primăvară întârziată, şi tot mestecă muguri în gândurile mele... Mângâie-mă până adorm şi du-te, când m-oi trezi să cred că mi s-a părut.
                              TINCA I
   Ţi se pare că nu sunt, fiindcă eu sunt mereti cu tine. De-aia ţi se pare.
                         VLĂDULEASA
     De-aia mi se pare.
1444        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                              TINCA 1
     Nu te gâdili la tălpi?
                           VIĂDUI.EASA
   Ain o tălpii Li care nn mă gâdil. Când eram mic, mă gâdilam şi acolo. TINCA
     Asta înseamnă maturitate, la bărbaţi. Nu se mai gâdilă Li tălpi, aii văzut multe.
                             VIĂDUI.EASA Ba eu mor dacă mă atinge cineva.
                               TINCA
     Iţi stă bine, mult mai bine-ţi vin toate când te gâdili.
                             VIĂDUI.EASA Eşti plină de podoabe. Azi, totul e pe albastru la tine. Fă-te comodă de bijuterii. Femem îmbrăcată în nur. Suflată cu solzi strălucitori de vântul din nisipurile aurifere. Ori, cine te suflă pe tine cu aur!
                    TINCA I (se apleacă şi-l priveşte în ochi.)
   Te uiţi adânc în ochii mei, aplecaţii peste marginile mele. Ce vezi? TINCA I
     Moliciune. Eşti numai moliciuni. Pielicică. Şi la sărut eşti zgârcit, nu deschizi toată gura.
                           VIĂDUI.EASA
Lasă, că şi tu ai o gură cât o şură. Abandonat melancoliei - aşa am fost azi. Cum se numesc pietrele acestea albastrei Albastre spre verde!
                              TINCA I
     Turcoaze.
                             VIĂDUI.EASA Studiez montura lor în inele.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1445
                                 TI NC A I
     Nici nu ştii ce repede se reface sângele. Un pahar de apă cu zahăr. (Scurtă pauză.)
                             VIĂDUI.EASA
     Ce-ar fi sâ mai vorbim şi despre microbii Câţi microbi sunt în viaţă, şi toată niaţa e o viaţă de microbi. Hrana microbilor, asta suntem! Dar şi ei sunt, Doamne, tot viaţă.
                                 TINCA l
     Dragostea are şi ea ritualul ei. Dacă nu-l respecţi, treci pe Lingă esenţial. .. Şi, unde te duci? In gol... în infinit...
                             VLĂDULEASA
     Bine că nu uiţi tu niciodată esenţialul.
                                  Cortina
     Pauză. Scena s-a rotit pe altă „rază " a evantaiului. Cortină de întuneric. Alt decor.
                                  V1AD
     Cum de-ai scăpaţi
                                TINCA II
     Slavă Domnului, încă mai există croitorese. Croitoresele sunt mai bune decât coafezele, pentru că, dacă zici că te-ai dus hi coafor şi te-ntorci cu părul tot aşa, se cunoaşte... Se ia de el şi...
                                  VIAD
   Zici c-ai stat trei ceasuri hi coadă, te-ai plictisit... Şi... ai plecat.
                                TINCA II
     Zici o dată, de două ori... la urmă, vine după tine... vorbeşte el cu coafeza... aia e în stare să te dea de gol... Dar aşa... (Redând cu volubilitate un dialog.) „Mă duc să-mi strâmteze rochia aia... c-am shibit în ultima vreme ca un ţâr... “ Sau invers: „ Vezi că nu vin după-masă acasă, trec să-tni dea drumul Li afurisita aia de rochie." „Poate te ţine iar până la miezul nopţii — cum are obiceiul. “ „Doamne, dar nu ştii ce e azi pe capul unei croitorese... (“ „ Vrei să zici că ele ajustează societatea!'' „Nu
1446        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
  râde, că nu eşti departe de adevăr. Una, din South-Dakota, a candidat pentru... “ (Râzând) Şi tot lucruri de-astea. Mină de aur, croitoresele!
                           VLĂDULEASA
     Păi, să ştii că sunt... Şi nevastă-rnea, când pleacă la croitoreasă, acolo încremeneşte... Citeşte reviste de modă, îşi dă întâlniri cu cucoane... Data trecută, ce-aţi tot discutat atâta(
                               TINCA
     Noii Câindf
                           VLĂDULEASA
     Miercuri... A zis că v-aţi întâlnit acolo...
                               TINCA
                               (râzând)
     Ţi-atn spus eu că eşti un înger... Şi-acum, ea unde eî
                           V1ĂDUL.EASA
  Umblă ca o nebună prin magazine... Zice c-ait ieşit nişte materiale de rochii, nişte grozăvii... Un material de in... Mie, inul nu-mi place...
                               TINCA
     Caută degeaba inul acelea... I.-am luat tot...
                               VLAD
                     (privindu-i îmbrăcămintea)
     Ei, da... ţie îţi vine bine în pânză topită... Mă topesc după pânza ta topită... Eşti toată numai cuiburi, oriunde ating e cald ca într-un adb de privighetoare. Care şi cântă. Noaptea, mai ales.
                               TINCA
     Ochişori! (îl mângâie.)
                               VIAD
     Ce ai cu ochii meii Sunt mici, că s-au concentrat azi-noapte, să te vadă prin ziduri. Da, când vreau, văd prin beton, prin lemn, prin case, prin case de fier. Prin soţi. Dar nu erai nicăieri... (Râzând.) Omul care vede prin soţi.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1447
                                 TINCA
    Eram lângă tine, şi tu mă căutat cine ştie unde...
                                 VIAD
    Bine, cuibăreşte-te lângă mine, cu toate cuiburile tale, ca un pom care-şi pune capul pe umerii lunii...
                                 TINCA
    Luna asta ne urmăreşte... (Mângâindu-I.) Spătel cambrat... Ai pielea mea. N-am găsit pe nimeni care să aibă pielea mea. Trebuia s-o ai tu şipe-asta... Aş vrea să te-njăşor de trei ori cu braţele... Spătel cambrat...
                                 VIAD
    Ei, ce mit muşti?
                                 TINCA
    Şi-acum eşti crispat. Nici 30 la sută din tine nu eşti eliberat de ne-vastă-ta. Eşti un ciot din tine. Aşa mă iubeşti tu?!
                                 VIAD
    Mai bine mi-at da ceva de băut...
                                 TINCA
                      (toarnă ţuică intr-un păhărel)
    Vezi mărgelele? Se vede că e curată...
                                 VIAD
                                 (soarbe)
    Dar şi pe gât...
                                 TINCA
    Ţuica aia chioară, pe care-o bei, că zici că e slabă, e cea mai periculoasă. Im fel, vinurile dulci...
                                 VIAD
    Ca să nu mai vorbim de apă.
                                 TINCA In afară de aia sfinţită.
1448        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  VIAD
     Te rog să-mi sfinţeşti tu apa în fiecare zi, să fii preoteasa mea, care botează apa. S-o botezi c-o floare. Sau s-o ttilburi c-tin gând.
                                 TINCA
     S-o limpezesc c-un gând.
                                  VIAD
        Cum vrei tu. Dar, pe mine, gândurile tale mă tulbură...
                                 TINCA
     Ce uşor ştii tu să cedezi, necedând deloc... Dinţoside! Operaţiile! Pieliţă! Impieliţatule în pielea mea.
                                  VIAD
     Ce spuneai despre dragostef
                                 TINCA
   Cu cât ne-am iubi mai mult, cu atât ar fi mai fiumoasă dragostea: VIAD
     Ce ronţăi acolo?
                                 TINCA
     Un înruiraş...
                                  VIAD
     Lasă-mi umărul în pace, că măi-nvineţeşti iar______
                                 TINCA
                               (bosumflată)
     Cum crezi, că vreau să-ţi fac semne intenţionate! Ronţăi, că-mi place... Operaţiile!
                                 Cortina
    P. 351, r. 16:      Nu, domnule, acasă... Ştergeam praful de
                       pe birou şi ţi-am spus vesel: „Gata, de azi înainte mă fixez ca muşchiul pe copac. S-a isprăvit cu trambalarea prin hoteluri, cu
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1449
                        masa la restaurantul gării, uncie mi-arn nenorocit stomacul...“
    P. 353, r. 6:     Cucui, zici! (Râzând demonic) Ha-ha!
                        Lasâ-mă să zâmbesc! Eşti un naiv. Ăsta, un simplu cucui!E ditamai gâlma... Şi-i în creştere. Până mâine se face mare cât capul... Până poimâine... mai mare rlecât corpul... o să mă întreacă... o să jiu tot un cucui, cum zici tu... Ha, ha, cucui, aii
    P. 354, r. 5, în continuare, In Ms:
    Iar Tinca te-a dat afară din propriul dumitale apartament, după ce te-a maltratat corporal cu un obiect de esenţă tare... care nu era el tău...
    P. 354, r. 7:     ... şi numerotat. Sâ ştii ca totul a fost
                                          calculat...
    P. 354, de la r. 10, în Ms:
                        VIĂDUI.EASA
    ... ca să mă ţină într-o stare de tensiune, de nesiguranţă în căminul conjugal, să-mi creeze acea formă de angoasă, care-i determină pe unii nenorociţi să meargă până ăcolo, încât îşi ridică şi zilele...
                                 VIAD
    Oricât de grele...
                        VIĂDUI.EASA
    Nu glumi... Amândouă sunt înţelese să mă ruineze.
       P. 354, r. 25-27: ca să păstrăm aparenţele... Nici de astea n-a vrut să ţină seama.
                                 VIAD
    De aparenţei
                        VIĂDUI.EASA
    Dă, mătur de ele... care sunt baza societăţii... vreau să zic, îţi dau un sentiment de siguranţă, de stare morală, de armonie familială...
1450        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
Ce-a făcut săptămâna trecutăi Vine cineva din colectivul din care fac parte... Ştii, colectivul acela pentru eLlborarea....
                                 VIAD
     ... noilor precizii.
                            VIĂDULEASA
     ... Unde nu se face un pas fără mine... Aveau nevoie urgentă de mine... Vine unul... propriu-zis, şoferul... Sună... Ea iese: „Ai venit să-l iei pe Vlad Vlăduleasa: Celebnd Vlad Vlăduleasa! Poftim, intră să vezi ce face marele vostru Vlad Vlăduleasa". Trece omul muncii pragul, ca să mă vadă în mijlocul odăii, întins pe parchet, bătut măr, zgâriat şi plin de răni morale...
Firimituri pe jos, pantalonii de pijama, într-oparte, bluza, în alta!... Iar a intrat soarele,...
Lasă că mormolocul ăsta nu e lume străină... E alter-ego.
Şi nu de un străin... să zici că mt-ţipasă, te doare puţin şi-ţi trece. ■. De propria-i soţie... Da, da ’ cum voiai să te vădi Şi eu ţi-am spus să nu mă laşi să mi îndrăgostesc de tine? şi la urechile mele, prin tinul de are o soră la Ambalaj-lemn, secţia Tehnica dogăriei... de cum te porţi cu nevastă-ta.
            r. 20-24, în Ms:
                            VlĂDUI.EASA
                                (savant)
     Lumea e coeternă cu divinitatea, cum spunea Avicena. Nu divinitatea a fost înainte, şi lumea mai apoi. Dacă e să fie şi-o divinitate, apoi ea există paralel cu >mtteria...
                                 VLAD
     De-aia ţi-a făcut Tinca un cucui cât toate zilele, că eşti filosof.. Parcă Tinca meu ar proceda altfel. Cum încep să-i vorbesc elevat, cum - jap!
                                                                    P. 355, r. 18:
                                                                             r. 25:
                                                                     P. 356, t. 5: r. 15:
                                                                     P. 357, r. 9:
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1451
                                 T/NCA l
     Tu te plângi c-o duci rău?!. ■. Să-fi spun eu cazuri de trai infernal. Una, de vine in fiecare zi la întreprindere bătntă-n cap...
                                   VI.AD
     Dar ea este bătută-n cap, nu el line bătut în cap... nu vezi că n-ai logică?
                              VI.ĂDUI.EASA
     Las-o să spună... Cunoaşte minunate cazuri de viaţă... Eu, chiar o îndemn uneori: „Hai, mai spune-mi ce probleme mai are lumea..." Ştii, jiu poţi s-o ţii tot într-o declaraţie de dragoste, aşa cum pretinde dumneaei. .. O mai dăm şi pe... cotidian... Ce-a mai făcut cutare... ce se mai aude despre celălalt...
                                 TINCA 1
                                (povestind)
     Şi acum, într-o zi, chiar a avut curajid să se dezbrace, să arate ce e pe corpul ei...
                              VLĂDULEASA
     în afară de cap? (Interesat.) Şi zici... are corp frumos?
                                 TLNCA 1
              (furată de darul povestirii, pe care crede câ-1 are)
     El, şofer... Şi, după ce-a făcut o mie şi una de pozne, îl dădură afară, şi el se-ncurcă, măi băiete, c-o ingineră!... Ce fel de ingineră o fi şi aia, vă-nchipuiţi... Şi mult mai tânără, vreo 23 de ani...
                                   VI.AD
     Asta e vârsta periculoasă, pentru bărbaţi: când dau peste una de 23 de ani...
                                 TLNCA I
     A făcut un copil cu ea, rămânând şi nevastă-sa grea... Şi chestia e că nu vrea să renunţe la nici una... Asta a înaintat divorţ, vrea să se despartă, el nu acceptă. O bate de-o snopeşte, şi după aceea tabără pe ea. ■.
1452        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             VLĂDULEASA
                                  (naiv)
     ... cu pumnii...
                                TINCA I
     ... Ofilită a venit beat, nevastăstt nu era ¿¡casă... şi, să se repeadă la fată... fată nevesti-si, cu şefitl de atelier... făcută iu interes de serviciu. .. în dephtsare.
                             VLĂDUI.EASA
     Taci!Intrăm deja în cazuri care ţin de...
                                TINCA I
     Aia a ţipat, afitgit la o vecină... (Pe alt ton.) Lucruri de-asteapăţeşte Niculina noastră, că aşa o cheamă... Se dezbrăctise acolo-n secţie şi-şi arăta spinarea... tinde-o lovise nebunul de bărbatu-său... din greşeală, că voia să-i dea în cap... Acolo-i place lui... capul... moaca nevesti-si.
                                 VIAD
     Bine... astea sunt problemele lumii... formulez mai explicit: cele-lalte, celeilalte... Sau, ca să zic aşa abstracte... pentru că nu ne privesc... Ce facem cu ale noastre fiindcă purceaua e moartă-n coteţ. Uite, vecinul a fost iar aruncat în stradă... Cum ieşim din situaţia asta-limităi II lăsăm să plece, aşa, în necunoscut... fără un ban în buzunar, sau îl luăm sub acelaşi acoperiş cu noi, câteva zile, până-şi clarifică situaţia familială...' (Cu miere în glas) Te duci Li Tinca, parlamentaţi... (Către Vlăduleasa) Ştii, femeile altfel se-nţeleg între ele. îşi pot permite să vorbească aşa, ca de la om Li om...
                             VLĂDULEASA
     Cel mai bine-ntre ele, secretele, curvele...
      P. 358, r. 20-22: Nn-i vorba numai de gând... Ascultă-mă
                       pe mine: e un porc..... (Observând
                       geamantanul, începe să plângă.) A abuzat de naivitatea mea şi de faptul căi-l stimam pentru calităţile sale, pentru sensibilitatea lui aleasă. (Pe un ton ridicat) Aleasă!\Jn abject... Uite ce mi-a făcut...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.         1453
     P. 359, r. 8-9:
                              VLĂDUI.EASA Eu singur m-am înhămat hi lucni, hi auto...
                                   VIAD
                                 (nesigur)
     ... portreti
                              VLĂDUI.EASA ... demascare... autodemascate zilnică, să văd.
            r. 24-25:       muncim şi noi, si avem un sprijin moral
                         sănătos acasă... Ştii, când urhi crivăţul, mă groazn ic—
                              TINCA I
     Nu vezi că te bâlbâi! Aveam corp frumos şi-munte... (Sigură pe sine). Şi-minte, şi-acum... N-ai reuşit si mă degradezi rapid, aşa cum ţi-ai propus.
     P. 360, r. 4-5:    Tu, să fii în locul meu... şi să vină cineva
                         să-ţi povestească ditamai intimităţi cu mine... Nu „ditamai"... voiam să spun... „cineştie ce intimităţi“... Sunt într-un hal de nervi... încurc cuvintele... Proprietatea cuvintelor... asupra mijloacelor de producţie... adică, proprietatea cuvintelor...
                              VlĂDUI.EASA
                              (îi sare în ajutor)
     ...se estompează, vrei să spui.
                                  VIAD
     Da, se estompează... (Privind geamantanul.) Imaginea asta îmi tulburi minţile... Gândurile mele sunt mai tulburi decât apele Dunării învolburate. (Explicând) Ştii, chiar şi-n nenorocire, îmi aleg imaginile din lumea fizică... Am nevoie, la gradul meu de abstractizare...
1454        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
             r. 9:      O soţie trebuie să-l tulbure încontinuu pe
                        soţul ei... Eu aşa te-am tulburat de Li început... r. 14:     Ajn fugit pur şi simplu de-acasă... Ca Tolstoi.
                        M-o prinde şi pe mine careva, într-o gară înţesată cu paporniţe. (Cu gândul la Tinca.) r. 18, în continuare, în Ms:
                        Să vedem cine-o să-i mai întoarcă ceasul pentru şase fără un sfert... Dacă n-or s-o dea afară de la serviciu... dacă n-o rămâne dumneaei pe drumuri... ca soţia lui Onassis... (începe să plângă)... ori a lui Agamemnou... r. 22:     O sa mâ reped eu seara... (Către Tinca)
                        Ti se-ntoarce greu arcul ăla, dragă? Adică, pardon, nu eşti tu...
    P. 360, după r. 22, în Ms-:
                        VLĂDULEASA
    Te rog... Vezi că are două ceasuri deşteptătoare... Urmi de CER, care merge cu un sfert de oră înainte, şi altul de bucătărie, care merge c-un sfert de oră în urmă...
                                 VI.AD ■
    Bine, bine... ne descurcăm noi... să ne vedem noi acolo... la fix.
             r. 28, în continuare, în Ms\
                        Unde o poate duce, spontan, capul ăsta de gânsacă... De dmgul ei, inventez chiar un cuvânt nou... că o simplă gâscă nu e, e clar...
    P. 361, r. 17:      Să se descurce! Au suLi, au prefectură...
             r. 18:     scuzaţi, să le legalizeze pornirile...
                                 TINCA /
    Păi, cartea aceea a ta... n-are un scop moral?
                                  VLAD
    Lasă canea... acum e vorba de viaţă, de viaţa mea.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1455
    P. 361, r. 23-25:  ţină secret... Se află, domnule.., de la
                        croitoreasă, de la maseuză, şi tot se află... Bărbaţii sunt ca ulii, ca vulturii aceia cu gâtul pleşuv, ce scrutează din înălţime văile aburite ale munţilor stâncoşi, în căutarea gazeleilui...
                                 VI.AD
    Gazelei... gazelul e o poezie...
                        VlJDULEASA
    Totid e poezie, când vorbeşti de-o femeie frumoasă... Poţi să spui orice... Da, vulturul care caută gazela, e bine şi „gazela“...
    P. 361, după r. 30, în Ms:
                        VI.ĂDUI.EASA
    A făcut o precizare... mă rog,... aşa sunt inginerii aceştia... mai exacţi, mai cu picioarele pe pământ...
                                TINCAI
    Nu!... Vrea să-mi strice chefid... pur şi simplu, ţine morţiş să-mi strice chefid... (Către Vlad) Bădărăniile!
     P. 362, r.     15:    Un moment de tăcere. Scena poate să se
                            rotească pe o altă „spiţă" a evantaiului. Eventual, o cortină de întuneric. Tînca -Li aprinderea luminii — se pregăteşte de culcare. Vlăduleasa întoarce cele două ceasuri,                                          Ms
     P. 363, r.     14:    Tipii de felul lui, aşa prostănaci şi imperti-
                            nenţi.. . animale sănătoase... au succes E r.   18:    suporta situaţia aceea ambiguă... Prefăcătoria,
                            de-o parte şi de alta... privirile pline de reproş... mute, dar elocvente... Ştia că trăiesc cu altcineva...
1456        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     P. 364, înainte de r. 1, în Afc
                                  TINCA
     Da...
                          Vf.ADUf.EASA
     Şi, odată, când a venit cherchelit şi-a aţipit cu capul pe birou, l-ai luat de chică şi l-ai izbit, plină de ură, de câteva ori cu fruntea de cristalul de pe birou... El ini-a povestit... Nu era gură-spartă, rlir unele lucruri tot ii mai scăpau. Mai ales când apărea plin de zgârieturi şi toţi îl întrebau.
              r. 2:     Astea sunt fleacuri... Mult mai groaznică
                          era starea de umilinţă în care se complăcea în ultima vreme... Mergea r. 6:     înţeleg de ce ma tolera... într-un mod
                          inexplicabil...
         r. 7-13:       Şi cu cât era el mai discret, mai potolit, mai
                          mocnit, mai împăcat, cu crucea sa, cu atât mai mult tu voiai spectacol... Mă luai pe după umeri, îmi făceai semne cu piciorul pe sub masă.. ■ când dădeam întina mă strângeai mult, în aşa fel încât el să observe... Şi după ce observa şi-şi pironea privirea pe mâinile noastre, tu tot mă mai strângeai şi chicoteai...
                                   TINCA
     Te iubeam_____eram moartă după tine...
                          VIĂDUI.EASA
     Da, dar el te iubea pe tine...
                                   TINCA
     Voiam, servindu-i otrava amară a înşelătoriei... de fapt, nu-l înşe-lam... mă despărţisem de un an de el... nu se mai atingea de mine decât cu forţa... o dată sau de două ori... Tare mult îi plăcea să fie brută!... Voiam, deci să încerc să-i tocesc simţul atroce al proprietăţii private... credea că sunt proprietatea lui... şi printr-o exacerbare a geloziei... înţelegi: N-am pomenit bărbat mai gelos!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1457
                                VIĂDUl.EASA
     Eu sunt şi rruii gelos... cti mult mai ros de morbul geloziei mistuitoare şi oarbe...
                                     TINCA
     ... să-l distrug moraliceşte. Asta voiam.
     P. 365, r. 3:         de farmec, de talent, puternic, bine clădit...
                          cu salariul la nivelul aşteptărilor, r. 11-12:     şi nu avea pretenţia s-o iubeşti... nu trebuia
                          să-i spui unde te duci, de unde vii, de ce nu vii de unde-ai plecat... şi vii întotdeauna din alta direcţie... nu te căuta toată ziua prin buzunare, să găsească bileţelele... să-ţi pigulească ultimul bănuţ.
             r.  15:       ... I-ain explicat, a înţeles... In candoarea ei,
                          credea că e normal ca nevasta să scotocească buzunarul soţului şi să-i ştie fiecare pas... l-am spus, a înţeles... dar era prea târziu, r.  27:        ... ea cil altul... Abia aştepta să plec undeva,
                          ca să-şi cheme amantul... In ultima vreme, puneam semne şi găseam toate semnele mele date peste cap...
     P. 366, r.  6:               Ce pasiune! Ce stil oral plin de patos! Pe
                          mine nu mă scotea din „dă-mi aia “, „fă-mi aia „stai la coarbi .. r. 13:      Foarte bine! îmi ia un drum din picioare
     P. 367, r. 6-7:     ştii să numeri, dar să mergi să te interesezi,
                          să te zbaţi ca găliganul ăla fonf... de-adus... la toată comisia... Bine spunea cine spunea: „Asta nu mai e concursul candidaţilor, e concursul părinţilor“... Şi ai mei...! (Izbucneşte în plâns. Un plâns reuşit.) r. 12:     Te muţi la naşă-ta! Ţi-a pus bec la intrare...
                          Ţi-a pregătit plita... Ţi-a făcut şi loc pentru afişe!!
1458        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     P. 368, r. 3:      era tatăl tău... Dar, de-ar fi să alegi, tot pe
                         mămica ai prefera-o nul r. 6:      zâmbeşti... In loc să stai de vorbă cu scorpia,
                         aia, care nu primeşte decât fete trecute şi urâte, cu picioarele ca butucii şi glas dogit... In loc să tremuri
             r. 14:     clociţi acasă! Alternaţi crizele de menopauză
                         cu cele de senilitate... r. 19-20:     Daniela,   admit că mie poţi să-mi zici orice...
                         poţi să mă calci în picioare... Eu te-am adus pe lume... Acuma ai şi scuze, să zicem... ai suferit un eşec pe linia afirmării tale in viaţă... Dar dânsul e un străin, dragă.
     P. 369, după r. 11:
                                 DANIEI A
     Acum te trezişi? S-a afişat...
                                   TINCA
     Şi aia cum a intrat, dac-a luat 4,75 şi 97 de miimi, sau sutimi, la improvizaţiei
                                 DANIELA
     Uite, c-a intrat.
                                   TINCA
                                   (ţipând)
     Şi tu de ce n-ai intrat? De ce-ai luat 1,80!
                         VIĂDULEASA
     Da, de ce-ai luat, in definitiv, 1,80?
                                   TINCA
     Ce notă este asta, 1,80( Eu nici n-am auzit de-o notă 1,80. Asta poate fi înălţime, talie... dar nu notă!
              r. 16:        progrese...   Acum  cinci-şase ani, e-he!... nici
                           nu vedea linia... în orice caz, mă bucur că voi avea o fată actriţă... Actriţele simt înţelegătoare. (Pe alt ton.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1459
             r. 30:       V-am slujit zi de zi ca o roabă. Dimineaţa, să
                          mă scol c-o jumătate de oră mai devreme, să vă aduc cafeaua la pat... seara, să mă culc ultima, după ce spăl vasele. ■. Că se mira şi croitoreasa c-am slăbit aşa. Zicea „Aţi ajuns nişte oase înşirate".
                          V1.ĂDUI.EASA (izbucneşte în râs)
    Aşa i-a zis şi fostei mele...
                                 TINCA
    Auzi tu, „oase înşirate7
                                DANIELA
    Tu eşti aceea care vrea să slăbească... N-ai venit tu c-o reţetă pe bază de...
                                 TINCA
    Ah! Această reţetă nefastă! Daniela are dreptate. Am slăbit în prima zi 3 kilograme, în a doua, cinci şi jumătate, în a treia... staţionară... La fel, în a patra şi-a cincea... ca să mă pomenesc, tocmai în a şasea zi, pe la miezul nopţii, că scad brusc 13 kilograme! Nu-?ni venea să cred. 13 kilograme — nici mai mult nici mai puţin...
                          VLĂDUI.EASA
    O adevărată hemoragie de slăbire...
                                 TINCA
    Mă topeam văzând cu ochii... Pierdeăm din greutate chiar în secundele cântăritului... înnebunisem limba cântarului.. ■ Aşa făcea. ■. (Imită.)
                          VI.ÂDULEASA
                                 (filosof)
    A fost mai degrabă o reacţie psihologică în lanţ. ■ ■ ducă se poate spune astfel. Ai intrat într-un laţ psihologic. Cura a coincis cu momentul de vârf al certurilor tale cu Vlad. Curba emoţională ridicată s-a întâlnit cu curba curei şi-a dereghit,.. asta...
1460        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                TINCA
     Fir-ar ai dracului de morcovi!
                            VLĂDUI.EASA
     Pe cuvântid meu, dacă femeile astea au vreo logică! Cu cât descreştea, proporţioml cu regimid, forţa vitală in tine, cu atât te arătai mai arţăgoasă, mai întărâtată, mai absurdă... de l-ai scos pe bietul om din pepeni. .. Trebuia să te menajezi şi să-ţi vezi în linişte de slăbire...
                                TINCA
     Ba, de-ngrăşare...
                            VIĂDUl.EASA
     Cum aşa?
                              DANIELA
                            (pufnind în râs)
    După alea 13 kile, în douăzeci şi patru de ore s-a îngrăşat cu 14...
                            V1ĂDULEASA
     Vă jucaţi şi voi cu kilogramele, parc-arfi puls... Doamne, iartă-mă... sau tensiune! Cum să te-ngraşi atât intr-o singură zii Ce-ai mâncat?
                                TINCA
     O îngheţată, şi-am băut un pahar cu sifon...
                            VIĂDUl.EASA
     O fi fost sifonul cumva... radioactiv... Dumnezeu ştie cum...
                                TINCA
     După aceea, am mai pus pe mine... în prima zi patru... în a cin-cea... staţionar... staţionară... la urmă, două şi trei...
                            VIĂDUl.EASA
     Formidabil! ...Ne vedeam zilnic şi n-am observatfluctuaţiile astea la iubita mea... Erai asa fie statornica...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1461
                               TINCA
     Ce pricepeţi voi din sufletul femeii!
                               DANIELA
                               (superioară)
     Hm! Bărbaţii! Toţi, nişte cotoi.
                               TINCA
     Tu să nu vorbeşti de bărbaţi, până nu intri la facultate! Nu vezi că eşti un copiii
     P. 370, după r. 12:          TINCA
     Cap de lemn! Iţi pică la examen un zece lei rupt... şi nu ştii ce să flici cu ei în fina comisiei.
                               DANIEI A La anul, ştiu ce-o să jac...
                               VEĂDULEASA Da, (bir un an de zile pe capul părinţilor..., fără serviciu, fără preocupări____şi, cu temperamentul tău debordant!
              r. 20. s-a ţinut după ¡«ine un roi de ţânţari... exdct ca-n romanul... nu, că acolo emu fluturi... Deasupra Institutului era un curcubeu de ţânţari... un adevărat curcubeu... l-am arătat şi celorlalţi... unii l-au văzut, alţii au zis că nu-i nimic.. ■
                               TINCA
                               (acru)
     Şi, cei care nu l-au zărit, au intrat...
                               DANIEIA
     Da.
1462         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
    P. 371, r. 3-5:     mobilată... s-o apuce pesimismul acolo,
                        singură... noaptea singură, într-o casă străină, cu Schopenhauer.
                                 TINCA
    Dacii aş fi avut eu mintea de-acuma... Ori faci cinci copii, urmi după altul, pe nerăsuflate, şi-i trimiţi hi ţară, la miituşi, la naşi, la fini... să ţi-i crească... ori nici unul!
                             VIADUI.EAS A
    Da era altceva dacă Daniela mai avea un frăţior de vârsta ei, cu care să discute.
              r. 8:       Eu cu copiii am terminat!... De ce n-ai
                          vrut atunci'
              r. 10:      Cum puteam să fiu atât de iresponsabilf II
                          năşteai, semăna cu mine... şi ce trai ai mai fi avut in casă? In sfârşit, să nu ne începem căsnicia c-o neînţelegere de principii... Totul o să se aranjeze văzând şi făcând, r. 21:      ultimele Jocuri... (Imitând vocea unui crainic
                          sportiv) „Formidabil! Reprezentativa noastră izbuteşte să se plaseze pe locul al cincisprezecelea, calificându-se pentru locul al şaisprezecelea, pentru a-şi adjudeca, în sfârşit, ultimul loc... în urma unei contestaţii... “ (Izbucneşte în râs).
     P. 372, r. 13:       o problemă.., Irt oraş nu mă lasă să mă duc,
                          să schimb liber opinii, la o halbă, c-un prieten..., acasă nu mă ascultă, când vorbesc... Aţipeşte... O să-mi iau lumea-n cap... De ce crezi P. 373, r. 10:       de-a-n picioarelea... Şi mă mai înnebuniţi
                          şi cu scenele voastre de gelozie, de amor chior, de năbădăi... Parc-ati fi în epoca de piatră... r. 22:      II dau la câini... că se şi miră, cred că le-am
                          schimbat regimul alimentar... Ori îi scot grăsimea şi-o parte din zer... ori îl ţin în soare zile în şir... Degeaba dai banii!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1463
                                                P. 375, r. 19-20: TINCA (lui VLid)
                     Inconştientule, vorbeşti ca un inconştient.
                     I,asă, c-or să te ajungă pe tine blestemele mele. Nu trece una pe lângă tine, fără să-ntorci capul... Bătrână, urâtă, schiloadă, cum o fi... Ca jigărita asta... Cine ţi-o fi scos-o in cale, unde oi ji găsit-o. (Către Vlâduleasa)
         r. 27:         Să ştii că se consumă sincer. N-are nimic in
                     cap, nici o preocupare elevată, primeşte câte-un telefon, căite-o anonimă, şi-şi roade unghiile, umplăndu-şi timpul două săptămâni. Acum mă-nţelegi şi tu...
P. 376, r. 3:            Te socoteam om cu experienţă- • • Că alegi,
                     nu culegi. Nu-ţi legi viaţa de-o femeie decât după un examen medical riguros... Prima dată, să zicem că ne căsătorim din pasiune. Orbiţi de patimi... şi, când ne trezim Li realitate, numai noi ştim cât pătimim! Cu nişte başoalde spanchii, cu sâni lăsaţi, ori fără sâni, cu feţe de cal, cu un cap mai mari decât noi, ori pitice, bune de circ, suf erind de stomac... Dar, a doua oară?! Prima oară, să zicem c-ai greşit... dar a doua oară nu mai ai dreptul s-o zbârceşti...
                     Te bate Dumnezeu dacă repeţi neghiobia de a te da cu ochii închişi pe mâna unei cotoroanţe... Cunosc un pietrar care-a ţinut patru soţii. O adevărată bandă de neveste... Ce l-au mai chinuit, săracul, ce l-au mai schingiuit să le dea bani, să scoată bani din piatră seacă... Ce i-ait tnai pozat... şi, după aia-i tăiau pânzele cu cuţitul... că nu le plăcea nici cum pictează... nici cum sculptează...
1464        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
        r. 9:       an piciorul plat... n-o poţi urca pe-un munte,
                     n-ai cum face o excursie mai lungă, per pedes apostolorum, că-ncepe să-ţi plângă că nu mai poate de picioare după două suie de metri. Pune-o să meargă desculţă, r. 17-19: VIAD
                     (energic)
                     Linişte. Pot să schimb şi eu câteva cuvinte cu fata meai! O văd o dată pe lună... lăsaii-mă să-mi tihnească şi mie întrevederea... (lui Vlâduleasa) Să nu omit!Tu re-ai uirat bine la a ta?
        r. 26:      Nu trebuiau desfundate mahalalele, aşa,
                     brusc!... l-au luai pe toţi şi i-au îngrămădit prin blocuri... că ştiu trai civilizat, că un ştiu, c-au mai văzut o baie de faianţă, că n-au mai văzut... Zici că mergi în vizită.
P. 377, r. 3:       Conversaţie. Tuoi fi ştiind... că fetele
                     de-acum învaţă repede toate aberaţiile, toate perversiunile... dar el, căruia trebuie să-i scoţi vorba cu cleştele... ce-li spune? Cu ce te-a fermecati I/ingă mine stă şi oftează tot timpul.
        r. 16:      Asta, şi cu zece certificate de căsătorie, tot
                     mutră de ţiitoare are... Bravo, Daniela, r. 28:      Unde plecaţi? Că doar n-oi fi scos şi
                     paşaportul, în timpul ăistai Două ceasuri l-a scăpat din ochi, nu mai mult de două ceasuri...
                     VTĂDUI.EASA
Când e să-i meargă omului bine, îi merg toate...
P. 378, r. 2:       (romantic)
        r. 17.      O să stai acasă!... Gata, m-am învăţat
                     minte!... Nu te mai trimit eu la pâine, la lapte... să mi te-ntorci după trei săptămâni... şi c-o coadă după tine... Te ţin sub cheie.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1465
     P. 378, după r. 19:
                              V1ÂDULEASA
     Care eşti tu-cea adevărată? Cea de acum, din minutul acesta! Cea de adineaori? Cea de azi-noapteî Ce dracu, că n-oifi făcândjoc dublu!...
                                 DANIEI A
     Orice soţie e o Mata Hari... şi-un război mondial acasă... un front de luptă.
                                   VI.AD
     Aşa, Daniela... Arată-ţi persomditatea... Arată că judeci cu capid tău...
     P. 379, r. 12: prin oraş... a început ploaia... îmi place să
                         merg cu pletele ude... cu ocazia asta îl căutăm şi pe Vlădescu... r. 23:                         Mă muşcase o viperă...
                                  VIAD (râzând)
     N-am văzut om care să viseze mai mult... mai încâlcit, îmi fantastic... VLĂDUIEASA
     Venisem să vi-lpovestesc... (chinuindu-se să-şi amintească) l-am uitat... O viperă mă muşcase, aici, de inimă
     P. 380, r. 7-14:    Iar  nu pot să dorm... (Aprinde veioza).
                         E un făctit: de câte ori mă culc, nu pot s-adorm.
                            TINCA
    Stinge lumina!
                                  VIAD
     Ba. Că n-o să stau ca un popândău, pe-ntuneric. (Tinca se scoală şi stinge veioza lui Vlad.) Şi eu, ce fac acum!
                                 TINCA
     Dormi. (Pauză.)
1466        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                    VIAD
                                   (râzând)
     Sunt atât de împrăştiat, încât niciodată nu pot să mâ adun tot... să adorm cu toate forţele... De-aia somnul meu e mai mult o aţipire... Ţi-am spus eu că sunt făcut din trei, patru inşi...
                                   TINCA
     Din trei-patru inşi... (Dispreţ.) Ai început să ai dubii... Parcă erau patru.
                                    VIAD
     Dacă nu dau de-alpatrulea... Unul doarme, altul are chef să pălăvrăgească, altul vrea să inventeze...
                                   TINCA
     Iar te lauzi... Oricăţi aţi fi voi tot nu faceţi cât unul desperecheat (Pufneşte în râs.)
                                    VIAD
                                   (scârbit)
     Dispută metafizică, cu femeile! Imediat o dau pe curvăsăreală... TINCA
     Ba e măgar cine se gândeşte la proştii (Vlad se îmbracă pe întuneric). Ce faci, te îmbraci?
                                    VIAD
                                   (amărât)
     îmi iau lurnea-n cap.
                                   TINCA
     Şi pentru asta trebuie să te îmbraci pe întuneric?
     P. 382, r. 3.      L-ai controlat? Şi tu mă sâcâi ai mania asta
                         a ta (Către Vlăduleasa.) Ii e fiică să nu se asfixieze şi, în fiecare seară, încearcă întâi cu chibritul sobele, apoi merge în oraş, la centrală, şi-i roagă pe-ăia să aibă grijă... r. 13:      de bine de râu
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1467
                        VIADULEASA
Totuşi, unele fisuri...
                            TINCA
Poate... cum e el un dedublat fără pereche... Dumitale ţi-o fi somn
        r. 16:      doarme în camera ei... Fata în camera ei...
                     Numai eu cttcăi singur. Nu-mi era urât, până anul trecut. Se simte
P. 383, r. 4:       Nu-ţi face probleme. Vino de te culcă,
        r. 9:       Zi mersi că epace şi nu te ia nimeni la
                     bătaie... aşa cum eşti, în pantalonaşi scurţi. Nu vine nimeni să te ia la palme (Vlăduleasa începe să sforăie.) Cu cât dormi mai mult, cu atât eşti mai obosit
        r. 12:      Parc-ar fi bărbatu-meu. De la o vreme toţi se
                     obişnuiesc cu tine, interesul se toceşte şi adormi imediat. în jurul tău - un cerc tot mai mare de buşteni...
        r. 23-27:   Căzusem înrr-o fântână, era de fapt o cişmea,
                     şi mă tot duceam aşa în jos... căutam fiundid nu dădeam de el cu vârfidpiciorului... apa îmi trecuse de creştet... Zic: na, că mă înec, dumnezeii mă-şi de situaţie absurdă. Atunci am văzut că unul stă sus, aplecat deasupra apei, se uita în fântână şi eu am înţeles că sunt umbra lui. Umbra omului aceluia care se uita în jos... Dac-ar fi plecat aş fi fost salvat, că m-ar fi tras după el... Dar el, parcă intenţionat, nu se mişca, aşteptândparcă să mă înec odată... Nu puteam să-mi ţin răsuflarea, sângele-mi venise în cap, dădeam din mâini disperat... el se uita la mine... şi atât. Ce-o fi-nsemnând asta?
P. 384, r. 10:      credincioasă unui adormit? A ţine o femeie, azi,
                     e un lux, nu o necesitate. Am mai spus-o (ridicând tonul). Auzi! Un lux!
1468        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                               TINCA
       r. 14-15:     Spun adevărul, chiar dacă e crud. Am învăţat
                                      de la celălitlt.
                            VLĂDULEASA
Ce-ai învăţat!
                                TINCA
Asta...
                   VLĂDULEASA
                                (speriat)
Numai atât?
                               TINCA
Ştiu şi eu...
         r. 18-20:      Am  fost un    mormoloc    şi le-am dat cu piciorul.
                        Cât s-a ţinut una după mine! Câte telefoane cu semnal mi-a mai dat. Mi-a făcut cadou o carte de vise, legată în piele de râs... Ăştia dorm mult. Din păcate, visele erau versificate — şi... nu-i ce-ai crede. Visele de aur ale omenirii -preţioasă carte, în felul ei... dar nu ce-mi trebuia mie.
P. 385, r.12:            numai   că nu le dai ţâţă. ... încolo, fricoşi,
                        sperioşi, rnucioşi, să-i speli, să-i cârpeşti, săi-i duci de mână... Nişte tontălăi! r. 22-25:         Catâr?Eo   prostie fetiţo. Du-te şi  fă-ţi lecţiile,
                        dacă te-ai sculat aşa de dimineaţă. Profită că ai capul mai limpede.
                                     DANIEIA
     Toanai că e mai limpede. (Secret). Ştii ce. M-am dat peste cap... TINCA
Şi-ai devenit o gâsculiţă... (Râde).
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1469
                                 DANIEIA
                         (face câteva tumbe)
     Exact... şi nu pot să-mi revin. Eu cred că fiecare om mare face asta ni secret,
     P. 386, r. 15:      Vârsta critică. Vârsta critică e întotdeauna şi
                         fragedă.
     P. 387, după r. 3:
                                   VLAD
     Să ştii că jn-ui supărat, ce ridici tonul la minei! Ducă n-ur fi vineri, ui vedeu tu pe drucu! Or, vinerea, eu mă abţin. Deşi n-ar fi trebuit să-ţi spun, că preu eşti profitoare...
                                  TINCA
     Tu eşti Sucilă, cu nu mai ştie omul cum să te mai ia, până nu te bute...
                         text lipsă în                                  t
            r. 13:       să mai viseze un pic... zice că nuinui Ui noi...
            r. 16:       Să se ducă să viseze în... la... casa lui! Doamne,
                                                         iartă-mă!
            r. 21:       Să zboare în cosmos... mai repede. (Furios)
                         Dar ce e patul meu, r. 26:       ... visătoare publică?! Chimică?Să-l mai prind
                         pe-aici că... mă rog... Ferească Dumnezeu.
     P. 388, r. 24:      omeneşti şi nu-1 întrebi cine... păştele mă-si
                        e, de unde vine, ce învârte?
     P. 389, r.5:        începe să-mi fie frică... Şi încrederea în om
                         are o limită. Câteodată, îi mai duu dreptute şi bărbatului. De jupt, ultima dată l-um văzut în oglindă. Obiceiul ăsta prost al soţului de-a se bărbieri în oglindă, mi-a umplut casa cu imagini... de bărbaţi cure ies din oglindă... (Pegânduri). Şi, dacă nu toţi sunt alter-ego-uri
         P. 389, după r. 26, în Ms: (Se aude o ciocănitură în uşă.)
1470        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                 TINCA
    Da, intră (Nu intră nimeni). Poftim (Nimeni) Parcă a ciocănit cineva... DANIELA
     Da, am auzit... (Merge, deschide uşa. Vladse prăbuşeşte in odaie. Amândouă scot un ţipit.)
                                 TINCA
     Vlade...
                                DANIELA
     Tăticule...
                      SERVITOAREA (sau TINCA II — ca o servitoare)
                            (Intră cu un jiiraş)
     Am venit să iau cioburile.
     P. 390, intre r. 14-15, în Ms:
                             VLĂDUI.EASA
     Aşa e. Am văzut şi eu anunţul pe-o cruce, bl o răscruce.
                                  VLAD
     E vorba, bineînţeles, doar de câteva zile. Un experiment. Dictat de faptul că nu e exploziv.
                                 TINCA
     Cine nu e explozivi
                                  VIAD
     Cancerul. Oamenii nu-şi dau seama când îl contractează. Dinamita e menită să atragă atenţia asupra acestui pericol. Recunosc, nu e un gest prea delicat pentru fumători.
                               VI.ÂDESCU
     Era oricum nevoie de măsuri energice. După câte cazuri de cancer au fost semnalate în ultima vreme, o asemenea măsură plutea, cum s-ar zice, în aer. ■. (Către Vlad.) Te rog, un foc.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1471
P. 390, după r. 27, în Ms: TINCA
                    Vă deranjează dacă deschid puţin fereastra? Nu pot să sufărfitmul de ţigară. (Deschide geamul; iarăşi o tăcere penibilă.)
P. 391, r. 7:    Să închid geamulf Parcă tot se mai simte...
                    Săracul! Şi era tânăr, r. 16-18:  ... Venise abia de cinci minute, când aţi
                    plecat dumneavoastră. I-am chemat tot aşa, cu telejomd, că nu-l cunoşteam nici pe el. Mi-a plăcut numele lui. Vlădescu (jucând): „Alo, Vlădescu, da, aici Vlăduleasa. Nu vreţi să-mi faceţi o vizită' Astăzi e o astfel de zi încât am nevoie de musafiri". Şi a venit imediat.
                    VIĂDUI.EASA
Un adevărat prieten.
                          TINCA
Prietenul la nevoie se cunoaşte.
                    VLĂDULEASA
Im nevoia lui.
                          VIAD
Nu cred c-avea vreun interes să vină să moară în casa mea.
                          TINCA
Era un suflet bun şi dezinteresat. Toată viaţa a fost aşa.
                    VLĂDULEASA
Şi nu-i plăcea să deranjeze pe nimeni.
P. 391, după r. 19, în Ms:
                          TINCA
Să-nchidgeamul. (II închide.)
 P. 392, după r. 6, în Ms:
1472        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                    VIAD
    De aici, dorinţa de a ghici, de aici. Imperiul turcesc. Turcii ne erau superiori tocmai prin faptul că ei beau cafea, iar creştinii nu consumau decât ceai. Ceaiul te adoarme, te trezeşte.
                                    TINCA
    Eu am, la capul patidui, un deşteptător. Sună in fiecare zi Li ora şase fără un sfert, cu excepţia duminicilor, când nu vrea să meargă deloc.
                                    VIAD
    Serios? Are ticuri.
                                    TINCA
    E un ceas vechi, o amintire de familie. Toţi ai mei au fost fimcţio-nari. S-au scuLit Li şase fără un sfert, iar duminica au lenevit în pat, fără să-l mai pună să sune.
                                    VIAD
    Şi, gata reflexul condiţionat!
                               VIADU IE AS A
                               (întorcând ceaşca)
    Aş mai vrea una. Când n-am cafea, sunt ca ceasid dmnitale, duminica. (Se ridică un fel de ghişeu în peretele din dreapta şi trei ceşti cu cafea sunt împinse pe o lopată, cum împingi pâinea în cuptor.)
    P. 392, r. 7-8:    TINCA
                         (dă să-şi ia ceaşca, dar aceasta se îndepărtează, trasă probabil de un resort).
                         Mie îmi place tare... (Dă să pană mâna, ceaşca sare în partea cealaltă. O pândeşte ca pe o pasăre scăpată din colivie. O prinde, soarbe de vreo câteva ori)... altfel u-ani puls. r. 27:      E tare? Aproape nu i-arn pus zahăr.
    P. 393, după r. 6, în Ms:
                               VIÂDUI.EASA
      N-ai văzut că pe dumnealui (facâindgestul pocnitului)... drept în cap.. ■
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1473
                                   TINCA
    Da, dur atacă inima...
            r. 13:      Mai greu, cu fiecare zi. Neorocirea e că eşti Li
                         discreţia cititorilor. I.uniea a evoluat.
    P. 393, după r. 22, în Ms:
                               VIÂDULEASA
    Totul s-a fiicut (Pauză.)
                                    VIAD
            (aşteaptă să fie Întrebat in legătură cu cartea lui)
    Nu chiar totul...
                         VfĂDULEASA
    Eh...
                                    VI,AD
    Eu scriu şi noaptea. Deocamdată, sunt mulţumit de ce mi-a ieşit. Am decupat...
    P. 393, după r. 27, în Ms\
                                   TINCA
    Cum aşa. (Nedumeriţii)
                         VLĂDULEASA Mă rog, după cerinţele cuvintelor şi ale prozodiei
    P. 394, după r. 4, în Ms:
                                    VLAD
    Nu chiar... Mai am de fixat unele titluri şi de stabilit numărul de silabe Ui câteva pagini.
                                    TINCA
    Interesant. Şi cum o s-arate cartea?
1474        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            VLĂDUI.EASA Grafic?
     P. 394, r. 4-6:
                                     VIAD
     Da. Toate cuvintele care formează conţinutul cărţii sunt puse într-o casettiţă. Im fiecare pagină, rândurile sunt indicate printr-o foiţă de celofan care să susţină cuvintele.
                                     TINCA
      După câte îmi dau seama, va fi un fel de carte de versuri-clasor... VIAD
    Da, şi nu prea. Pentru că la clasoare operăm cu timbre, iar aici cu cuvinte din vorbirea de toate zilele. Mijloacele de expresie diferă.
                                     TINCA
     Aşa e.
                                      VIAD
     Şi-apoi, dincolo, Li fiLitelie, trebuie să-ţi procuri singur ţimbrek. Aici odată cu cartea cumperi şi toate cuvintele
     P. 394, după r. 18, în Ms:
                                      VI AD
     (ii e teamă că discuţia o să devieze de la cartea lui. Repede)
     Cartea mea... (Nu-i vine Ia moment nici o idee. Pauză.)
     P. 395 după r. 13, în Ms\
                                     VI AD
                            (Cu oarecare reţinere)
     Faptul in sine e atât de banal... nu ştiu dacă merită.
           VIĂDUI.EASA Vă rugăm. întmcăt ne cunoaştem... numai de un ceas...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1475
    P. 395, dupi r. 18, în Ms\
                                                          VJ.ÂDULEASA
                                           S-a schimbat şi compoziţia orchestrei T1NCA
    Bineînţeles. Nn vedeţi ce înghesuială in troleibuze? Ş-apoi, n-ai nici timp să vezi un spectacol.
            r. 20:     (impacientat să nu devieze discuţia)
                                                                  TINCA
            r. 25:     De ce maimuţa nu face mâtreaţâ? Ea n-ate
                         treabă cu istoria. Trilieşte-ntr-o zonă temperată. In copac. Dar ia să coboare puţintel... Ia să nu mai facă pe cosmonautul...
    P. 396, după r. 12, în Ms:
                                                                    TOŢI
                                                                    (in cor)
    Ca Arhimede! (Râsete.)
    P. 396, după r. 24, în Ms-,
                                                          VIĂDUI.EASA
    Formidabil!
    P. 397, după r. 12, în Ms\
                                                                  TINCA
    Se-ntâmplă. Şi eu, de câte ori uit săpunul in cadă, niciodată nu-l mai găsesc dimineaţa.
                                                           VIÂDULEASA
    Pentru că e format din acizi graşi şi glicerina. Aceştia cum dau de apă... E normal să fie aşa.
                                                                   TINCA
    E o lege a firii. Acidul gras... şi glicerina slabă...
1476        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                    VIĂDULEASA Şi, de fapt, e invers, dur Lis-o aşa...
       r. 15:     Dă ceva care se topeşte... Vasăzică, nu mai
                    putem avea...
P. 398, r. 8:     Vorbeşte şi femeia când are ton. Câteodată
                    iţi vine aşa de greu tonul...
P. 398, după r. 12, în Ms:
                                VI AD
                    (dă să formeze iar numărul)
Să vedem acum
                                TINCA
                               (il opreşte)
Las-o, donmide.
         VIĂDULEASA Şi eu zic la fel. Din moment ce-a apucat-o pe calea asta...
                                TINCA
O să afle că i-a murit soţid. Are o viaţă-ntreagă înainte P. 398, după r. 26, în Ms:
                            VIĂDULEASA
Faci şi oameni maro'
                                TINCA
Fac şi oameni maro.
                    VLÂDULEASA Aba! Vasăzică faci şi oameni indigo'
                                TINCA
Fac şi oameni indigo P. 399, după r. 22, în Ms:
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
 1477
                                VIÂDUI.EASA (privindu-şi cotul)
     E ros. Prea mulţi vor să-l simtă
     P. 400, r. 3:       Aoleu! Dacă pe mine m-ar opri cineva aşa,
                           aş fi în stare să... r. 11:     De la caz la caz. Unii sunt mişcaţi, alţii o rup la
                           fugă după prima oară, pretextând... fel de fel de înjurături. (Patetic.) Şi azi
     P. 402, după r. 11, în Ms:
                                VIÂDUI.EASA
     O fi ajuns departe?
                                      VIAD
     Poţi să ştii? (Deschide geamul, toţi se uită pe fereastră.)
     P. 402, după r. 25, în Ms\
                                     VI AD
     îmi place titlul pe care l-am găsit, după ani de căutare.
                                     TINCA
                                    (înviorată)
     E imposibil să cauţi ceva şi să şi găseşti. Găseşti altceva, dar nu găseşti ce cauţi. Găsirile sunt întâmplătoare. O pură întâmplare.
                           VI.ĂDULEASA Vă ref eriţi Li descoperiri?
                                     TINCA
     Evident. Newton, Arhimede... cu totul întâmplător, nu?
                                      VIAD
      Daţi-mi voie să vă contrazic. Am căutat eu cinci ani, dar l-am găsit... TINCA
     Pe cine... pe titlu? ... vreau să spun, titlul clasoridui?... vreau să fie al cărţii, al operei dumneavoastră.
1478           NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                           VIAD
 Da. „Divina tragedie pentru bibliofili“.
 P. 403, r. 5-6:    Spune mai mult.
                       VLĂDU1.EASA Ce putea să spună Dante, în Evul Mediu! Mai nimic.
                           VIAD
 Şi, în exil, şi în Evul Mediu, şi buimac de dragoste...
                           TINCA
 Terţine goale...
                           VI.AD
 Ideea de bază e că dedublam! îşi joacă eul.
 P. 403, după r. 13 în Ms\
                           VIAD
 Aici e o mică iruidvertenţă. Pentru că (kdubktid meu are mai tmdte eu-ri.
                           TINCA
                           (uimită)
   Şi pe toate şi le joacă'
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1479
                                  VLAD
     Jucat, e puţin spus. Şi le ţopăie şi le brambureşte, le dă cu capul de pereţi... E un dedublat năpădit de ălter-ego-uri, ca peştera de ecouri
                                  TINCA
     C,e vuiet trebuie să fie in sufletul lui, nu?
                                  VIAD
     Mă rog, imietid nu contează. Contează a]>ele pe care U face acest joc. Dacă o să citiţi cartea, o să vedeţi...
                             VLĂDULEASA
                                  (ironic)
     Inundaţia?
            r. 16:      Tragedie. £ vorba despre relaţiile...
     P. 404, r. 4, în continuare, în Ms:
     Şi, cum spuneam, cea mai stupidă... Lacrimi, încurcături cusute cu aţă albă..., îmbrăţişări... ameninţări cu sinucidere... copii răsăriţi din senin...
     P. 405, r. 20:     planetar.
                                 TINCA
                              (înţelegătoare)
     Viaţa ne joacă festa...
                                  VIAD
     Nu viaţa, moartea...
                                 TINCA
     Nu înţeleg.
                                  VIAD
    Viaţa e întâmplătoare... Omul trebuie să fie cât mai complex...
1480        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                VIĂDULEASA
    Cât mai dedublat...
                                     VI AD
    „Dedublat" nu-i bine spus... Şi eu airt folosit cuvântul, că n-am găsit altul mai bun... E vorba de-aceljoc al eului... Şi cu cât eşti mai în evantai, cu atât festa pe care ţi-o joacă moartea e mai... răsfirată...
                                VIĂDUI.EASA
    Seara, strâng de pe masă orice foaie scrisă, să mt vină hoţii să mă omoare şi să se creadă că singur mi-am făcut seama şi c-am Lisat şi-o scrisoare...
                                    TINCA
           Hm!... Poţi să le laşi şi pe masă... dar să nu jie scrise citeţ... VIĂDULEASA
    Oare v-aiu spus ultimul vis?... Se făcea că trăiam
           r. 22-23:    Cu imagini cam şterse, ca în filmele acelea de la
                       arhivă, care parcă fitmegă încontinuu... (Cască.) Şi mergeam de mână cu un consătean... pe front... Amândoi puşcaşi, în linia întâia... noaptea. Şi ne ţineam de mână... Să nu ne pierdem şi să nu se rupă înaintarea... Şi ăla zicea... Cum îl chema? r. 28:      (cască) Oare de câte ori am căscat! Ciind căşti
                       de trei ori..., ori adormi, ori mori. Tare-s obosit... Şi-mi zice: „Mă, te-am visat cam rău adineaori.
    P. 406, r. 10-12: chiar dacă adormea... aşa, din picioare...
                       mergând... Asta ne era somnul... Şi mi-a zis: „Mă camarade, dac-o să mai aţipeşti, viscază-mă tu frate-meit. „Să te visez că dormi? Sigur, s-a făcut... “
                       „Nn, visează-mă c-am murit, visează-mă că mor... am nevoie de somnul ăsta, înţelegi?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1481
          r. 16, în continuare, în Ms:
                        ... Aşa am făcut războiul... (Cască.) Şi rn-a prins deodată oboseala aceea de-atunci. r. 18        (către Tinca, în şoaptă)
                        N-am vrut... dar... aşa s-a-ntâmplat. ],-am visat căzând mort. N-am vrut să-i spun. r. 26:       De-aia femeile umblă după puştani. Ăştia n-au
                        fronttd in cârcă... ştiu ce e acela amor...
 P. 407, r. 5:         Vai de mine! Am nişte păstură... E bună
                        pentru tot ce priveşte sistemul digestiv... (Explicând.) Păstura e hrana puilor de albine... Trei zile se hrănesc cu lăptişor de matcă... şi după aia cu păstură... x. 9:        Aşteaptă un pic... Polenul adus de albine şi
                        preparat de ele şi depus în fagure - asta e căpăcitura... aşa se numeşte (Către Vlăduleasa) Mergi direct Li surse. Iţi recomand eu un stupar.
          r. 11:       (cade pe parchet. Ţipetele de rigoare ale celorhdţi.
                        Cu voce stinsă, Vlăduleasa vorbeşte, evident, pentru el, ceva intre delir şi testament.) r. 13:       Ah, sunt o streaşină spre cer! Se mutâ-ncet valul
                        în nori. Vapoarele se lasă mai jos, r. 21-23:    Se mută povestea în noi...
                        Iubito şi suntem noi doi Noi doi, pe cărări mai abrupte,
                        Înalţi, mai înalţi ca un munte,
                        Cu talpa pe scoici fierbinţi,
                        Cu creştetul sus printre sfinţi...
 P. 408, după r. 9, în Ms:
                                              VÎ.AD
 Sunt naturale. Nu e mult... Unul a crăpat din viciu... i-arn spus nu fumeze, l-att avertizat şi doctorii... altul..;
1482        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                                             r. 26: P. 409, r. 15:
                                                                            r. 28: P. 411, r. 5-8
  Liniai
  Pss! LJnia.
   în antichitate şi-n evul mediu, mureau alţii... Mureau anticii şi medievalii... Te deranjează chestia asta?
   Şi ieri a fost ziua ta, ai aniversat... nu ştiu ce-ai aniversat, că ţi-am făcut, ori mi-ai făcut — ori atâţia ani de la... Şi alaltăieri încă un an — nu-i de colea!
   când l-am dus în spinare... Trebuia să-mi pun un haLit... (Continuă.) Mi-aduc aminte, parc-ar fi fost ieri... A venit un fulger, a trecut prin inimă... şi-a luat-o spre infinit...
                                        TINCA
                                     VI.AD
                   CIOVARNACHE
                             (continuând)
  ... împingând o pasăre spre infinit ca în vârfid unei săgeţi... împungând o pasăre din infinit (Foarte încet). Ce-mi place mie, suflete, la tine, este misterul tău...
             r. 29:      Otravă... mi s-a pus otravă în... Cine zicea:
                          „mor toţi... in afară de corifeu?“ Dar să crape-ntâi corifeul...
  P. 412, r. 14:       Se ţin de burtă... Nevestele le datipeste mâini:
                          De ce mănânci aia, nu ştii că n-ai voie... " Sau: „Doctorul ţi-a interzis să bei...
  P. 413, r. 25-27: A, bună idee! Că după un pahar de vin, ori ne supunem perfect... şi rămânem aşa... ori se adânceşte dedublarea... Se adânceşte tot mai mult dedublarea... $i> când sunt mai mulţi, ţi-e mşine să te cerţi... Ambele cazuri, in avantajul nostru, adică al dumneavoastră, că, de fapt, dumneavoastră sunteţi noi... sau noi sunteţi dumneavoastră.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1483
                DESFACEREA GUNOAIELOR
    Ultima piesă publicata de Marin Sorescu este ceea ce se numeşte „o piesa de sertar“. Scrisă în 1971, cum este menţionat în singurul volum unde a fost publicată până în prezent (după opinia noastra, o eroare tipografică; din context reiese că anul probabil este 1981), Desfacerea gunoaielor, piesă în două acte (şapte tablouri), a fost cunoscută abia în 1992. Prima apariţie, în revista literatorul (/.):
         Prologşi Actul I, Tabloul I şi Tabloul II, în nr. 44, 1992, p. 8-10;
    Actul I, Tabloul III, în nr. 45, 1992, p. 5;
         Actul II, Tabloul IV, Tabloul V (parţial), în nr. 6, 1992, p. 4-5;
    Actul II,Tabloul V (integral, cu reluarea fragmentului publicat anterior), Tabloul VI, Tabloul VII, în nr. 1, 1993, p. 4, 5, 10, 15.
    In stagiunea teatrală 1993-1994, piesa a fost reprezentată pe scena Teatrului Naţional de Stat „Vasile Alecsandri“ din Bălţi (Republica Moldova).
    în 1995 este publicată în volumul: Marin Sorescu, De.facerea gunoaielor, Bucureşti, Editura Expansion-Armonia, colecţia „Dramaturgia originala românească“, nr. 12, 113 pagini. Ia sfârşitul volumului: 8 desene de Marin Sorescu.
    între textul publicat în Literatorulşi cel publicat în volum, diferenţele sunt puţine şi neînsemnate. De consemnat că între cele două fragmente din Actul II, Tabloul V, publicate de două ori în literatorul ( nr. 46, 1992 şi nr. 1, 1993) există, de asemenea, diferenţe, semn că autorul a mai revăzut o dată textul. La publicarea în volum, este preluată însă prima variantă.
VARIANTE:
    Marin Sorescu, Desfacerea gunoaielor. Editura Expansion-Armonia, Bucureşti (E); Literatorul, nr. 44—46/1992; nr. 1/1993 (/.); Literatorul, nr. 46, 1992 (/,,); Literatorul, nr. 1, 1993 (1.2) (pentru fragmentele din Actul II, Tabloul V).
    P. 420, r. 15-16: ... De altfel, dumneavoastră trebuie să fi
                      picat din lună dacă habar nu aveţi cum e la noi...                                 E
1484       NOTE. COMENTAR». VARIANTE.
                     ... De altfel, dumneavoastră trebuie să veniţi de departe, dumneavoastră trebuie să fi picat din lună dacă habar nu aveţi cum e la noi.                                      !
P. 424, r.  8:      M-am abţinut, dar gura dumitaie...              E
                     M-am abţinut, m-am abţinut, dar gura dumitaie...                                   I,
P. 469, r.  26:     Unora le merge                                  E
                     La unele le merge                             I.
P. 472, r.  13:     pentru a stârpi din rădăcini doritul...         E
                     pentru a stârpi din rădăcini dormitul...      I.
P. 475, r.  16:     Dumneata te lămureşti anevoie                   E
                     Dumneata te lămureşti cam anevoie             L.
P. 480, r. 18-19: depusă sus în vid la păstrat. Trebuie s-o scoatem de la păstrat şi să o mâncăm. Lungeşte...                                                        E
                     depusa sus în vid la păstrat. E un pământ depus la păstrat. Trebuie «-/scoatem de la păstrat şi să-l mâncăm. Lungeşte ...       /.
P. 481, r. 29:      Nu se abţine nimeni, când există o umanitate bine stabilită.                                               E
                     Nu se abţine nimeni, când există o unanimitate bine stabilită.                   /,
P. 482, r. 2:       O umanitate de vederi largi.                    E
                     O unanimitate de vederi largi.                /,
P. 482, r. 17:      IRINA                                           E
                     IRINA (Victorioasă)                           L,
P. 485 r. 18:       Spioana vorbeşte. Ea care se pupă cu
                     Brescia (Tunând).                              E
                     Spioana vorbeşte. Ea care se pupă cu Vaticanul (Turnând)                            L
       r. 21:       ..., şi se pupă-n bot cu Brescia, transmit... E
                     ..., şi se pupă-n bot cu Vaticanul transmit. I.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1485
P.    488,                           r. 3: S-a repartizat la fiecare familie ... E
                     Aşa sunt vremurile. S-a repartizat la fiecare familie...                                          L
P.    494,                           r. 2: Fel de fel de acorduri.               E
                     Fel de fel de corduri                                      I.
        r. 18:                             ... pot sa mă caute şi-n coc.         E
                     ... pot să mă caute şi-n popou.                            I.
P. 504, r. 13:                             Cine?                       E,      /.;
                     Cmt,frate,                                                 L7
        r. 17:                             (sare ca arsă)              E,      l.j
                     (speriată)                                                I.j
        r. 18:                             Cine? Ce?                   E,
                     Cine? Ce? Poate cu dormeză, că ălii nu se poate numi pat                                            I.2
        r. 20:                             Uite-o acolo... (Arată lada) E      l.j
                     Uite-o acolo, în ladă...                                  L-,
        r. 26-27:                          Ia nu te mai preface acuma'. ('ine să
                     creadă că-ţi pare rău când îţi rămâne ţie patul cu tot ce-i pe el.                                E,       L;
                     Ia nu te mai preface atâta... Cine să creadă că-ţi pare rău, când îţi rămâne ţie imobilul şi păturile...
P.    505, r. 12-15: Cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva? Ne obişnui-
                     sem cu ea în pat, credeam că nu va muri niciodată.... Tinereţe fără bătrâneţe în pat, nu se poate, aşa gândeam... (Către Perpelea.) Poate-mi ajutaţi să o suim în pat, s-o pregătim                                          t,        I
                     Cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva... Ne obişnuisem cu ea între noi, credeam că nu va muri niciodată... (Către Perpelea.) Poate m-ajutaţi s-o suim pe catafalc, s-o pregătim.                                                  h2
        r. 21:           Dumnezeu s-o ierte.                           E,       Lt
                     Dumnezeu s-o ierte. (Se închină)                           L7
1486        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
P. 506, P. 507,
P. 508, r
 . 27-29: O duceau şi ei destul de greu, n-aţi văzut, ajunseseră până la divorţ. Acum măcar au culcuşul lor, nu se mai bagă nimeni între ei.                                                    E, I.t
            O duceau şi ei destul de greu, n-aţi văzut? Ajunseseră până la divorţ... Acum, măcar au culcuşul lor, nu se mai amestecă nimeni...                                       L2
 .21:      ... Că nu m-ar fi trimis aiurea                  E,
            Că nu in-or fi trimis aiurea
 2-3:      Vă rog, gălăgia mai mică,  nu suntem
            în gară...
            Mi-s frânt de oboseală.                         E,
            Vă rog, gălăgia mai mică. Sunt obosit de drum...                                        I.2
 '. 6-10:  Tu de ce te-ai lăsat pe mine? Dacă ştiai că
            mie n-o să-mi dea, de bleg ce sunt, or să mă ducă cu vorba şi până la urmă o să primească altul repartiţia, de ce nu te-ai ocupat de problemă? Aşa fac femeile gospodine, se duc pe colo, pe dincolo... ele răzbesc mai uşor                                            E,
            Tu de ce te-ai lăsat pe mine? Dacă ştiai că mie n-or să-mi dea, mă dtic aşa cu vorba şi până la urmă înhaţă altul repartiţia, de ce nu te-ai ocupat tu de problemă? Aşa fac femeile. Umblă pe colo, pe dincolo. Ele răzbesc mai uşor.                              I.2
 . 24:     promis mai mult şi astăzi numai ce primesc
            la telefon                                   E, Lj
            promis de mult şi astăzi numai ce primesc un telefon.                                    I,2
 .2:       Apartamentul cel mai ieftin ştiu... Confort
            paişpe...                                   E, I.2
            Apartamentul cel mai ieftin, ştiu.                                          /,;
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1487
        r. 17:     Zici că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior...
                   şi când colo e de lemn!                E,  Lt
                   Zici că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior... şi când colo piciorule de lemn.
P. 509,    r. 8-9: Mergi la piaţă după nişte gunoaie şi trebuie
                   să faci şi coadă                       E, Lt
                   Mergi la piaţă - nişte gunoaie şi trebuie să mai faci şi coadă                      I.2
P. 514,    r. 15:  Lumea pierde prea mult la coadă             E
                   Lumea pierde prea mult la coadă. Asta pot să le-o spun şi-n faţă.                    I.
P. 515,    r. 2:   Şi la urma urmei, mai—                      E
                   Şi la urmă, mai ...                         L
P. 524,    r. 19:  FEMEIA BRUNETĂ                              E
                   FEMEIA ÎNALTĂ                              I.
        r. 21:     CEH ALŢI                                    E
                   POTOLEA                                    /.
P. 527,    r. 23:  .. • Ştiţi, l-au dat afară, să-l bată       E
                   ... Ştiţi l-a luat pe afară, să-l bată     I,
P. 529,    r. 16:  acţiune politică, îi daţi zor că se strică
                   gunoiul...                                  E
                   acţiune patriotică, îi daţi zor că se strică gunoiul                                     L
P. 531,    r. 1:   POTOLEA                                     E
                   PERPELEA                                    L
        r. 17:     COPILUL                                     E
                   CAŢA                                        L
P. 532,    r. 7:   Boababaci                                   E
                   Boabaltîci                                  L
        r. 22      Nu, nu eu                                   E
                   Nu, eu nu                                   L
P. 539,    r. 26-27: ... Născut în anul cutare, ziua cutare.
                   Eliminând...                                E
                   ... Născut în anul cutare, căsătorit în anul cutare, bătut în anul cutare, ziua cutare. Eliminând...                                L
1488        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     P. 540,   r. 23:     Vrei, doamnă, să ne întoarcem la decimări
                          de masă                                          E
                          Vrei, doamnă, să ne întoarcem la decimări în masă.                                        I,
     P. 541,   r. 2:      Totuşi, dacă stau bine şi mă gândesc...          E
                          Totuşi, dacă stau să mă gândesc...
     P. 543,   r. 9:      Intr-o societate nu trebuie ca unora să Ie
                          fie tare.
                          Intr-o societate nu trebuie ca unora să le fie moale şi altora tare.
                      LUPOAICA MEA
     Publicată o singură dată, în 1984, în volumul Marin Sorescu, Ieşirea prin cer, Editura Eminescu, Bucureşti, p. 223-243; este „o piesă din perioada comediei Există nervi ‘ (interviu cu Marin Sorescu în Arlechin, nr. 11-12, trimestrul II, 1981, p. 5-6).
     A fost reprezentată în 1966 pe scena Institutului de Arhitectură din Bucureşti, în interpretarea formaţiei dramatice a Institutului. Regia: Petre Pufan.
     Ca majoritatea textelor dramatice soresciene, Lupoaica mea face parte, şi ea, dintr-o „serie mică“ care ,je organizează... de la sine“ (Dramaturgie românească în interviuri, 1997, p. 22), cea de a doua în suită fiind L.uptătorul pe două fronturi, dată publicităţii mult mai târziu, în 1981 (fragmentar).
     Plasate în acelaşi „timp istoric“ şi vehiculând personaje din mitologia romană sau cu rezonanţă în mitologie şi istorie, înrudirea este subliniată şi prin precizările autorului (preambul la Luptătorulpe două fronturi), referitoare la cadrul de desfăşurare a acţiunii: „O sală de antrenament sportiv, sau cam aşa ceva. Saci de box, atârnaţi peste tot, ca în piesa Lupoaica mea.“
     Din textul dramatic îmbibat cu fragmente lirice, precum în multe alte piese soresciene, 14 versuri - de la pagina 582, rândul 27, la pa7 gina 583, rândul 10 - se regăsesc în poezia Glaswand, din volumul
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1489
 Suflete bun la toate, 1972 (republicată în Marin Sorescu, Opere I 2002, p. 459) astfel:
    Primele 4 versuri, recitate, în piesă, de cor (p. 582, r. 27-30) sunt identice cu strofa I a poeziei.
    Următoarele 10 versuri (p. 583, r. 1-10), cu variante, devin strofa a treia:
    P. 583, r. 5:      O casă cu două lumi              ¡.upoaica mea
                        Un apartament cu două lumi          Glasivand
             r. 9:     în globidpământesc                Lupoaica mea
                        îtt pământ                           GLtswand
    Strofa a Il-a a poeziei nu există în piesă; o reproducem aici: Orice progres
                   Are insă şi micile lui defecţiuni De pildă,
                   Dacă vrei să-ţi faci acum O baie pe cinste,
                   Trebuie să te duci mai întâi Pe lumea cealaltă După săpun.
    Textul piesei Lupoaica mea este reprodus după volumul Ieşirea prin cer, 1984.
    LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
    Piesă în trei acte şi cincisprezece tablouri a fost încheiată în 1981. Autorul a publicat în acelaşi an două fragmente în revistele Convorbiri literare şi Ramuri, astfel:
    Un preambul şi Actul HI, Tablourile 11-15, în Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1981, p. 10-11;
    Actul I, Tablourile 1 şi 2, în Ramuri, nr. 9, 15 septembrie 1981, p. 8-9.
1490        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    Luptătorul pe două fronturi aparţine aceleiaşi serii „romane“ ca şi Lupoaica mea şi, probabil, elaborarea textului, finalizat în 1981, a început cu mult timp în urmă, când piesa din 1966 era încă foarte prezentă în memoria autorului. Un argument în acest sens îl constituie preambulul - mai dezvoltat în varianta din Convorbiri literare - care preceda textul dramatic: „O sală de antrenament sportiv, sau cam aşa ceva. Saci de box, atârnaţi peste tot, ca in piesa Lupoaica mea. Reminiscenţe de la alt spectacol! Ideea cu cele două lupoaice, certându-se pe un singur pui de om, poate veni şi ea o clipă în mintea regizorului şi atunci drama aceasta s-ar părea că o continuă pe cea precedentă.“ încheiată după Răceala şi A treia ţeapă, şi cu un final în care acţiunea este transferată în aceeaşi epocă istorică, a căderii Imperiului Bizantin şi a dominaţiei lui Mahomed al Il-lea, piesa a fost prezentată de autor, în aprilie 1981, la Seminarul de dramaturgie şi teatrologie de la Deva, ca un segment intercalat în trilogia istorică: „... trilogia începută cu Răceala, A treia ţeapă, ameninţă să devină tetralogie, prin intercalarea unei noi piese, Luptătorul pe două fronturi, scrisă şi terminată din neputinţa de-a isprăvi-o pe cea de a treia - anunţată de mult, Otrăvitorii de fântâni“ (Vatra, 20 aprilie V98V).
    Textul integral al piesei - aflat în arhiva Marin Sorescu, într-un volum dactilografiat, datat 1981 - a fost publicat prima dată abia în 1992, în volumul Marin Sorescu, Vărul Shakespeare şi alte piese. Editura Cartea Românească, Bucureşti, p. 5-90. Desigur, aluzia din finalul piesei (Tabloul XIV - spânzurarea bătrânilor din corul bătrânilor) la ceea ce se întâmpla în societatea românească a anilor ’80, când dictatura comunistă punea la cale excluderea bătrânilor „din cetate“, precum şi precizările de raportare „mereu la prezent“ din preambul nu erau argumente pentru publicarea, nici reprezentarea piesei:
                       ANTRENORUL..
    Tot ce e vechi trebide să dispară...
                       LUPTĂTORUL Nu înţeleg ce rău v-au făcut nişte moşnegi. Eraţi încă lucizi, erau...
                       ANTRENORUL..
    Singurul lor cusur: aveaţi memorie... Noi nu i-am spânzurat pe ei, am spânzurat memoria cetăţii... văzuseră prea midte, ştiau prea multe,
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1491
cu înaintarea în vârstă nu nwnai ai nu se ramoliseră, aşa cum au încercat să ne inducă în eroare —, ci le revenise şi văzul, li se ascuţise auzul, vedeau fără ochelari şi... comentau pe şleau... (p. 742, r. 10-21).
    In Convorbiri literare însă, fragmentul apăruse întocmai.
    Intre textele publicate în reviste şi cel al ediţiei, diferenţele sunt, cu excepţia fragmentului introductiv, nesemnificative.
VARIANTE:
    Luptătorul pe două fronturi. Cartea Românească, 1 992 - E, Convorbiri literare - CI, Ramuri - R.
    P. 597, r. 2, după: peste tot, ca în piesa Lupoaica mea.          E
    urmează:            Reminiscenţe  de la alt spectacol? Ideea cu
                        cele două lupoaice, certâtndu-se pe un singur pui de om, poate veni şi ea o clipă în mintea regizorului şi atunci drama aceasta s-ar părea
                          că o continuă pe cea precedentă.                 CI
              r. 27:      şi-l poate uşor imagina.                          E
                          şi-l poate uşor imagina şi scenografii de azi au imaginaţie.                               CI
     P. 600,     r. 6:    (protest)                                         E
                          (prosteşte)                                       R
     P. 601,     r. 20:   Aşa câte un pumn mai dau şi eu...
                          Uite ce mâini tumefiate de bătaie, deşi...        E
                          Aşa câte un pumn mai dau şi eu...                 R
     P. 607,     r. 20:   Periferie... (nesigur) sauperifioste ?...         E
                          Periferie... (nesigur) sauperifiostie...          R
     P. 608,     r. 28:   ... Al nonagenarilor... iuta refrenul             E
                          ... nonagenarii... uitau refrenul                 R
     P. 618, r                 Frumoase nume mai au femeile din ziua
                                                de azi                      E
                          Frumoase nume mai au femeile din vremea de azi                                     R
1492        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    P. 622, r. 13-' Femeia asta are pe cineva în baie ultimul vers, din cele 3 fredonate de Luptător, se regăseşte în poezia Dincolo, publicată în Luceafărul, nr. 22, mai 1966, p. 4 (inclusă ulterior în volumul Tuşiţi, 1970 şi în Opere t, p. 385).
    In poezie, primele două versuri:
                       Femeia aceasta Are pe cineva in baie.
    P. 623,  r. 29:    Suntem singuri.                                    E
                       Suntem singurei.                                   R
    P. 628,  r. 2-3:   Vin, dar să mă antrenez niţel. Fericirea
                       personală. (Izbeşte de câteva ori în saci.
                       Intre timp Romica s-a îmbrăcat.)                   E
                       Vin, dar să mă mai antrenez niţel. Fericirea personală la urmă. întâi cauza mare şi după aia fericirea personală. (Izbeşte de câteva ori în saci.
                       între timp Romica s-a îmbrăcat.)                   R
    P. 725,  r. 15:    Avem şi noi scoicii                                E
                       Avem şi noi?                                      CI
    P. 726,  r. 7, 8:  ... de care să mâ leg... cu care să m/t
                       aleg...                                            E
                       ... de care să mâ leg...                          CI
    P. 733,  r. 4:     Nişte târfeE
                       Nişte curve'.                                     CI
    P. 736,  r. 22:    nu ştii că după victoria pe care o ştii tu
                       şi-ai vrea s-o comunici—                           E
                       nu ştii că după victoria pe care o şrii tu şi-ai vrea s-o ai                                C.l
    P. 738,  r. 10:    Tot în aceiaşi saci. Vorba aceea...                E
                       Tot din aceiaşi saci. Vorba ceea...               CI
    P. 739,  r. 27:    Probleme subiective. E în dârdora aşteptării
                       meciului.                                          E
                       Probleme subiective.                              CI
    P. 742, r. 19, 20: aşa  cum au încercat să ne inducă în eroare -
                       ci le revenise şi văzul, li se ascuusc auzul,      E
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1493
aşa cum au încercat să ne inducă în eroare -simulând la un moment dtit un cor Gaga - ci le revenise şi văzul, li se ascuţise auzul, CI
P. 743, r. 17:  ... nu-i aşa Anaximene? Ce zici tir
Anaximandru?
... nu-i aşa Anonimenei Ce zici tu, 'Anonimondru?
   CI
 E
     P. 744, r. 15:      Nici  un cal nu se  potcoveşte degeaba... E
text lipsă în
   CI
                       RĂCEALA
                      Piesă în patru acte
     Cu Răceala, publicată în nr. 3 din 1976 al revistei Teatrul, Marin Sorescu inaugurează seria dramelor istorice. Până atunci, scriitorul îşi impusese „marca proprie“ cu trilogia existenţială Setea muntelui de sare şi comedia Există nervi. „Încetând a urni fi un reprezentant ortorlox al absurdului... Marin Sorescu este pe cale să dea încă o nouă formulă dramaturgiei din secolul nostru, aceea a absurdului istoric“, remarca Edgar Papii, la premiera absolută a piesei pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ din Bucureşti (Teatrul lui Marin Sorescu, în voi. Marin Sorescu, Răceala, Editura Creuzet, 1994, p. 117-120).
     Piesa a fost anunţată ca făcând parte dintr-o trilogie ce avea să mai cuprindă A treia ţeapă (finalizată, într-o primă variantă, la data apariţiei Răcelii) şi Otrăvitorii de fântâni, piesă neterminată, la care autorul s-a referit în repetate rânduri: „Simţind că încep să mă crispez, am trecut hi piese istorice, mutâruipropria dramă în crisparea unei epoci din secolul al 15-lea românesc. Căci, am uitat să vă spun, dacă Iona şi Paracliserul sunt eu - ca să parafrazez cunoscuta butaelă - tot eu sunt şi teatnd meu istoric. Si încă nu m-am terminat, întrucât trilogia începută — Răceala, A treia ţeapă, ameninţă să devină tetralogie, prin intercalarea unei noi piese Luptătorul pe două fronturi, scrisă şi terminată din neputinţa de-a isprăvi-o pe cea de a treia - anunţată de mult, Otrăvitorii de fântâni.
1494        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
 (Marin Sorescu, Extemporal despre mine, în Vatra, 20 aprilie 1981. Vezi şi: Cu Marin Sorescu despre temele vitale ale teatrului, în România literară, nr. 7, 13 februarie 1986, p. 4-5; Interviu luat de Val Condurache, în Arlechin, nr. 11-12, trimestrul II, 1981, p. 5-6.)
     Editorial, Răceala apare mai întâi într-o ediţie bilingvă, româ-nă-engleză, RăceaLi-A cold. Traducere de Stavros Deligiorgis, Editura „Junimea“, Iaşi, 1978, 151 p. Seria Arlechin. In ciuda traducerii, apreciată ca bună, autorul şi-a exprimat unele rezerve faţă de această ediţie care a preluat textul „ajustat“ al spectacolului de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“: „Răceala a avut aproape un an de vizionări. Im. o piesă terminată de deimdt şi hi un spectacolfinisat - un an de vizionări. De Iti o vizionare Li alta se mai scoteau replici, se adăugau altele, se schimbau. .. " (Teatru e o formă austeră a literaturii, în volumul Dramaturgia românească în interviuri, p. 16). In cele din urmă (acelaşi interviu, p. 17), Marin Sorescu admite că şi „Aceasta e o variantă bună, făcută, în sfârşit, tot de mine, dar la unele presiuni şi ajustări cerute - unele - şi de necesităţile spectacolului
     In varianta prescurtată, de la „Junimea“, piesa este structurată în trei acte şi şaptesprezece tablouri, astfel: Actul I: Tablourile I-V; Actul II: Tablourile VI-X; Actul III: Tablourile XI-XVII. Piesa are un scurt prolog şi 1111 personaj în plus - Nebunul. Lipsesc cele două Cadâne; Baftangioglu devine Kafiangioglu, „Războiul“ - Ministrul de război, „Finanţele“ - Ministnd de Finanţe, Doamna Stanca - Doamna. Finalul piesei, şi el prescurtat, creează mai multă ambiguitate asupra morţii căpitanului Toma.
     In 1980 piesa este publicată, împreună cu A treia ţeapă, în volumul Marin Sorescu, Teatru, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1980. De această dată este preluat textul din revista Teatrul, pe care autorul îl considera „definitiv, nefiind nici el integral".
     Aceeaşi variantă o regăsim şi în volumul de teatru comentat, Ieşirea prin cer (Editura Eminescu, 1984, p. 304-415).
     Ultima ediţie antumă, cea de la Editura Creuzet, 1994, după care este reprodus şi textul în ediţia de faţă, nu publică nici ea varianta integrală a piesei, cum Sorescu spera, în 1981, s-o poată face odată.
     O variantă anterioară celor din volumele menţionate, aflată într-un dosar cu file dactilografiate corectate parţial de autor (Arhiva
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1495
 Marin Sorescu), document consultat pentru această ediţie, este, din nefericire, şi ea incompletă, lipsind mai multe tablouri.
     înregistrarea în secţiunea Variante a fragmen tclor inedite evidenţiază, între altele, şi unele replici ce vor fi atras, la publicare, atenţia cenzurii.
     Cele 47 pagini dacrilo (numerotare), parţial corectate de autor, urmate de 11 pagini dacrilo (nenumerotate) din dosarul aflat în arhiva Marin Sorescu (document pe care îl vom numi, în continuare, Manuscris - Ms) fac parte din prima variantă a piesei, probabil, două redactări diferite.
     Pe pagina de gardă: numele autorului şi titlul piesei, Răceah. Piesă în 5 acte (Textul definitiv, în patru acte).
     între personaje, Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, care apare în Actul IV, Tabloul XIV, corespunzător, în ediţie, Tabloului 19 din Actul 111. în ediţie replicile lui Vlad Ţepeş sunt atribuite lui Papuc, căpitan în oastea lui Ţepeş.
     Alte deosebiri mai puţin semnificative (numele personajelor, de ex.) sunt semnalate în variante.
     Manuscrisul cuprinde următoarele tablouri:
 Actul I, Tabloul II - devenit, în ediţie, Actul 1, Tabloul 3 Tabloul          111           ”             ”  Tabloul 4
     ”    Tabloul V             ”            ”   Tabloul 7
     »    Tabloul VIII          "            ”   Tabloul 6
 Actul III (fără specificarea tabloului), devenit, în ediţie, Actul II, Tabloul 9
 Actul IV,       Tabloul XII                 ”          Actul III, Tabloul     17
                 Tablou] XIII                »             >>    Tabloul       18
                 Tabloul XIV                 ”              »    Tabloul       19
     »           Tabloul XV                  ”          Actul IV, Tabloul      20
                 Tabloul XVI                 »              »    Tabloul       21
 Actul V,        Tabloul XVII                ”              -    Tabloul       22
     Ordinea tablourilor 6 şi 7 este inversată în Ms.
     Finalul piesei fiind identic, se poate considera că această primă variantă, în cinci acte, a fost concepută în 17 tablouri, din care lipsesc 6.
1496        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     Alte traduceri:
     A cold (Actul I, Tabloul I şi Tabloul III; Actul IV, Tabloul XX), traducere de I.con Leviţchi, publicată în Romanian Revieu', nr. 5-6-7, 1982, p. 83-94.
     Hidegleles (Volumul cuprinde piesele Răceala şi Matca). Traducere de Kdnter Erzsebet şi, respectiv, Zirculi Peter. Prefaţă de Zirculi Peter, Budapesta, Editura Europa, 1980.
     Premiera absolută a avut loc la 3 martie 1977, pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ din Bucureşti. Regia: Dau Micu. Piesa a fost reprezentată mai mult de un deceniu, cu aceeaşi distribuţie. în stagiunea 1979-1980, un alt spectacol la Teatrul de Stat din Sibiu. Regia: Iulian Visa. A fost, de asemenea, transmisă la Teatru radiofonic. Regia: Dan Puican.
     La premiera de la Teatrul Bulandra, a fost republicat, în Caietul Program al spectacolului, un text semnificativ al lui Marin Sorescu despre piesa Răceala, relevând, totodată, concepţia autorului asupra teatrului istoric. Textul a apărut iniţial în Luceafărul, nr. 16, 17 aprilie 1986, p. 1, 8, cu titlul hi faţa locului. A mai fost republicat şi cu titlul: Istoria la faţa locului.
     îl redăm integral şi aici:
     A scrie despre o lucrare a ta este un mod de a te despărţi de ea. îmi pare rău că părăsesc o lume, explicând-o. Dar dacă istoria îşi are testul său, care uneori o înţelege, alteori ba, şi teatnd îşi are istoria sa, ce trebuie să se termine cu punct.
     Două personaje apar în această „Răceală “ de îngheţ: Mohamed Cuceritorul şi Ţepeşcel Vlad. Unul se vede, invadează scena, la propriu şi la figurat, celăhdt este marea enigmă, o absenţă, care face mai mult decât orice vedenie şi forfotă scenică. N-a încăput între cei trei pereţi. Prin ei am vrut să scapere ideea de a merge înainte, călcând peste cadavre, şi cea de stare pe loc, cu orice preţ, pentru că locul pe care te afli reprezintă el însuşi un promontoriu. Mohamed sau Mehmet, cum vreţi să-i ziceţi, vine, vine, vine, dar la fel de grăbit şi pleacă, pleacă, pleacă. Ţepeş rămâne
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1497
lipit de pământul şi cerul vremii lui. îl văd ca pe o grindă, la nevoie chiar căprior ori ţeapă susţinând unul dintre momentele de boltă.
     Ca autor înveţi foarte multe lucruri, răsfoind cronici şi hrisoave, înveţi, între altele, că se pot întâmpla nedreptăţi. In primele veacuri ale erei noastre au dispărut din Europa mai multe popoare, înghiţite de altele şi abia le-a rămas numele, ca ţipăttd aburind zarea, al celor supţi de mlaştină. Aşa stând lucrurile, putem aprecia cu o zvâunire de suflet mai puternică, îndârjirea, îndreptăţirea şi uitarea de sine in afara scenei, adică în mulţime, a celor care nu au vrut să se scufunde, au pavat mlaştina cu trupuri. Munca de salahor în istorie se numeşte, la zile mari, jertfa, iar în zilele de lucru a-ţi face datoria.
     Voevodul român are reprezentanţi, la vedere, şi prin ei îi ghicim intenţiile şi ascuţişul privirilor. Ţepeş n-a fost nici nebun, nici vampir, nici un rău ostaş şi strateg, din moment ce acţiunea lui deznădăjduită în ochii multora a salvat nădejdea noastră în bine şi dreptate, dându-ne, intr-un moment de răscruce, cuvenita curgere şi continuitate.
     N-am avut victorii, ci biruinţe. Asta înseamnă mai nmlt, presupunând starea vitregă de a te apăra încontinuu. Cei care sunt în această evocare — iată că a apărut cuvântul evocare - alături de Ţepeş, smulg din mâna celui mai temut duşman al timpului, o biruinţă şi descurajează duşmanul de a pătrurule mai adânc în Europa, moale mai încoh de Ţepeş şi Ştefan, ca o mânuşă. Asta ca mesaj. Ca tehnică, formula tradiţională mi-a surâs crispat şi prea profesional, ca să zic aşa, şi prefer prosperitatea chiar şuie, unui lucru perfect plat. Dacă prind un halebardier în teatnd meu istoric, îl omor, rni-am zis. Şi nici figuranţi. Duc eu tava. Şi-ntre timp mai schimb replicile, pentru factorul surpriză.
     Teatrul zis istoric s-a constituit de prea multe ori ca o dramă a neputinţei subiective, o drărnuliţă de ins, într-o dramă mare, obiectivă. De aceea n-am apelat la ceremonialul cunoscut, la retorismul şi marea reconstituire. Acţiunea e lungă, se perindă prin faţa ochilor mai multe lumi, îmi venea să zic lumea asta şi lumea cealaltă, dacă n-ar mai fi şi-o a treia, reprezentată de Bizanţul ambulant, cea care-i vinde lui Mahomed, la tarabă, exemple de mărire şi de decădere. Părerea mea e că într-un astfel de teatru, în fondpopular, trebuie să existe multe, multe personaje, cu rost şi fără rost (aparent), ca să ai ce tăia. Oare istoria nu procedează la fel? De multe ori cad tăiate inai ales cele cu un rost, dar
1498        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
asta e treabă şi răspundere de regie. Am dat drumul în piesă vorbelor j contemporane, pentru că limbajul de epocă, las ’că nici nu-l cunoaştem i bine, s-ar fi substituit uneori eroilor şi-am fi avut in faţă vorbe iar nu fapte. Ne-ar fi încurcat. Dacă scriam piesa atunci, aş fi gândit tot ai vorbe de azi, văzând în viitor şi inventând şabloane. Nu numai vremea inhibă câteodată, ci şi teatrul său. Ai faptele — acesta este un avantaj, o avere. Dar acele fapte trebuie respectate, pe ele şi numai pe ele, trebuie să le lauzi şi să le cânţi, ori invers să le descânţi, să-ţi arăţi neadeziunea.
      Teatrul istoric prezintă avantajele şi deztivantajele perspectivei. Un tabbu văzut de hi distanţă oferă ochiului liniile hotărâte, mari, esenţiale. Dar creatorul e interesat şi de petele de culoare, de nuanţe, de acel verde sulf ele pe guşa mugurandui. Dacă tabloul e cu păsărele, mai prozaic spus artisttd e atras şi de sosul subiectului. Amănuntele, fleacurile, sunt indispensabile în creaţie, pentru suculenta lor, ca mortarul în zidărie. Tonul face muzica, e drept. Dar şi mişcarea scaunelor dinaintea concertului, foitul din fossă şi tuşea din sah'i interesează un evocator. Cineva-mi spunea că l-a auzit pe Enescu scârţâind hi vioară acordându-şi instrumentul. Ei bine, zice, scârţâia dumnezeieşte! L-am crezut. Ilustrul muzician mi s-a părut atunci şi mai mare.
      în teatrul istoric lupta cea mai crâncenă o dă imaginaţia. Nu trebuie trasă de mânecă, să ia înălţime şi nici înfrânată, ci condusă atent ele pe colină, întărâtată, stârnită, pusă să repete atacul şi numai spre sfârşit ajutată... să piardă vitejeşte în faţa faptului real. Triumfă adevărul. Dar triumful lui n-ar însemna nimic dacă ar repeta stereotip cronografele. Nu ne suprapunem tratattdui ele istorie, ci pornim de la el, ca scriitori. Trebuie să insuflăm umbrelor sfinte viaţă şi pomelnicebr de pe pereţi forfota prazniadui ele hram.
      Teatnd meu e exact, elar în mers. Adică, aelevăirul unui punct din istorie e mişcat în direcţia care-i e proprie, direcţia necesităţii şi puncttd devine linie. Mehmet al 11-lea duce spre Ţara Românească epoca fanariotă, sărind câteva etape. Aşa că, elacă autorul rămâne ehitor căderii reale a Bizanţidui, cu înfăţişarea apărătoribr lui în martiriu, nu greşeşte încercând să surprindă jocul de mai târziu al Fanarului. Un teatru curcubeu, aş spune, elacă se poate cumva înălţa curcubeu şi din sânge. Replici cu boltă, ca traiectoria ghiulelei.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1499
     E cunoscut eroismul ultimului Paleolog. „S-a împotrivit bârbăteşte pe locul unde zidul fusese străpuns, părăsit de tovarăşii lui de luptă din Apus, ţinând piept necredincioşilor până ce a fost covârşit de mulţimea lor şi a murit odată cu împărăţia, care i-a servit drept linţoliu.“ Aşa vorbeşte despre el istoricul englez Steven Runciman. Şi citindu-l după ce scrisesem piesa, tremuram să nu-i dea peste cap „căderea Bizanţului “. Nu, deloc! Piesa mea nu contrazice faptul, dar îl amplifică, pe baza celor ce au urmatfâşiilor de linţoliu. Ienicerii ajunşi în Valahia purtau poate în trăişti manuscrise, icoane, ori, ca să forţăm şi noi ceva, dacă zidurile au căzut, lespezi desprinse cu tâmăcoptd din pardoseala Sfintei Sofii. Prăzile, pentru ei fără valoare, dar cu putere de atracţie au devenit curiozităţi volante şi s-au împrăştiat în lumea noastră ca afişele în războaiele modeme, din avion. Iată şi partea luminoasă a unui regres prin mainuire. E clar însă că niciodată românii n-au văzut prescuri în turbanele celor care veneau peste ei ca vântul şi ca gândul.
     Ce ne-a lipsit în vechimea vechimii au fost cronicarii. Ai noştri făceau istoria destul de bine dar pregetau ori n-aveau timp s-o scrie şi s-o trimită în Apus, !a cei buni de gură, care împrăştie veştile. Acolo, veştile ajungeau din sursă lăudăroasă, străină şi izbânzile noastre, scrijelate cu sânge, erau însuşite drept ale lor. Documentul sigur şi aproape unic, aparţine tot lui Ţepeş, scrisoarea sa faimoasă. Ce făceau scriitorii, „cronicarii şi rapsozii'? De aceea trebuie cidtivaţi şi ei, săracii, că sunt buni şi cei cu pana. Delăsarea e orientală. Califii aveau obiceiul de-a dărâma palatele predecesorilor, căci nu le sufereau comparaţia ca mijloc artistic. Sultanii turci ştergeaţi cu pulpana orice iscălitură, chiar şi pe-a lor.
     In orice formă aş fi turnat gândurile mele despre istorie, poem ori eseu ori roman, ele ar fi fost în esenţă aceleaşi.
     Teatrul este cel care te stimulează cel mai mult, pentru că mişti oamenii şi dacă-i lansezi în nava temporală trebuie să ţii permanent legătura cu ei. Ei zic că e bine, din veacul al XVI-lea, şi vin spre mine; eu zic că e bine, din veacul al XX-lea şi-i încurajez să-mi spună tot ce se întâmplă şi notez observaţiile lor, aşa cum mi le spun. M-a impresionat soarta acelui ţânţar rătăcit într-o navă cosmică, pe care cosmonauţii au trebuit până la urmă să-l sacrifice, că-i încurca. Ca scriitor trebuie să
1500        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
 fii atent şi la bâzâitul de orice natură. E tot document uman şi ţânţarul, care, mai ştii, poate deveni armăsar.                                    j :
     Port cu mine mai multe campanii nescrise.
     Pentru mine istoria înseamnă o lecţie, la care iau notiţe şi, permi- ■ ţăndu-mi luxid de a avea acasă un papagal care le învaţă papagaliceşte, ; eu stau şi încerc să leg faptele unele de altele, să le înţeleg şi le văd sensul, ' Tot răul spre bine, aşa ar trebui să se termine orice tratat de istorie românească cu acest proverb călit în războaie. Aceasta despre estetica teatndui.
     Explicând ce era de explicat, să lăsăm şi spectacolului partea lui de mister, autorului dreptid de a se muta cu cortul in veacul al cincisprezecelea şi de a relata, de la faţa locului şifaţa timpului, nişte lucruri pe care parcă le-aţi mai auzit. I.e-aţi mai auzit şi nu le-aţi auzit.
 VARIANTE:
     Răceala, Editura Creuzet, 1994 - E; Răceala, dactilogramă cu corecturi manuscrise - Ms.
                         Actul 1
     P. 776, r. 1:       Tabloul 3                                        E
                         Tabloul II                                      Ms
              r. 6, în continuare, în Ms:
                         Problema drumurilor s-a pus întotdeauna pentru cei care vor să vină prea repede. r. 11:     Metafora nu-i tocmai nouă                        E
                         Metafora nu-i chiar aşa de nouă                 Ms
     P. 777, r. 10:      (vesel)                                          E
                         (râzând)                                        Ms
              r. 19:     merge unsă                                       E
                         merge fără să scârţâie                          Ms
              r. 23-24: nu e chiar Constantin Paleologul                  E
                         nu e chiar împăratul Constantin Paleologul                                      Ms
              r. 28:     Au şi ei rolul lor... misiunea lor.              E
                         Au şi ei rolul lor... misiunea lor istorică Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1501
P. 778, r. 2:        De nouă ani de când e captiv                      E
                      De nouă ani de când e captivul Măriei Tale                                            Ms
         r. 4:       în sensul larg al logosului                       E
                      în sensul larg al cuvântului                    Ms
         r. 11:      (îngrijorat)                                      E
                      (Râde)                                          Ms
         r. 20:      Să nu se supere Luminăţia ta, dar    această
                      ultimă producţie...                              E
                      Autorul nu crede ce spune. Vă plac falsurile... mistificările... care să alimenteze un imens orgoliu. în sinea lui autorul se închipuie mai presus de Alkih. Şi pe drept cuvânt, pentru că-i dă mâna. Dar când se apucă să scrie, nu are curajul să spună asta pe şleau. Atunci începe literatura, făcătura... care îmi face greaţă. Să nu se supere Luminăţia Sa, dar această ultimă producţie                        Ms
         r. 27:      Tot mediocra!                                     E
                      Tot mediocră o să fie                           Ms
P. 779, r. 4, în continuare, în Ms:
                      Ştii că mulţi sunt de părere că am geniu... se şopteşte asta, se spune şi-n gura mare...
                      Să nu-l fi pierdut peste noapte? r. 9:       , doar din cauză că-s cine îi?                    E
                      , doar din cauză că sunt... cine suni'          Ms
         r. 11:      Vorbiţi poeticeşte. Sună ca sunătoarea
                      sau pojamiţa.                                    E
                      Dacă ridicaţi tomd n-o să mai pot face o critică obiectivă... Tot ce poate fi mai nociv pentru o literatură e încercarea de intimidare a criticii.                                Ms
         r. 19:      Vă trebuie un cititor ca mine...                  E
                      Vă trebuie 1111 cititor avizat...               Ms
1502
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
P. 780,
P. 781,
P. 782,
. 22:       - Nu vă puteţi lipsi de un critic, capabil să
            discearriă, care să                                E
            - aveţi nevoie de acel critic care să             Ms
29-30: Veşti bune. Dunărea e la o aruncătură de
            băţ. Aerul miroase a şalău, a nisetru.             E
            Veştile sunt bune. Ne apropiem de Dunăre.                                           Ms
.5:         beizadea Radu. Speră un peşcheş şi mai gras.       E
            beizadea Radu care speră o pradă şi mai bogată.                                           Ms
. 6, 7:     text, lipsă în                                    Ms
. 15:       am dat hotărâri                                    E
            am dat im drept                                   Ms
.18:        A doua zi după ce-am luat puterea                  E
            A doua zi după ce m-am urcat pe tron              Ms
.21,22: Replică - lipsă în                                    Ms
. 16:       de la o vreme se pripeşte. Nu reface, nu
            meditează                                          E
            de la o vreme se pripeşte. Dă rasol, cum se spune in critică. Nu reface, nu meditează         Ms
. 28:       Nu schimb o iotă!                                  h
            Nu schimb nimic'.                                 Ms
. 29:       am fost inspirat. Atunci nu pot da greş.          /:
            am simţit acea stare de inspiraţie care nu poate da greş...                                  Ms
.31:        stare privilegiată                                 b
            stare binecuvântată                               Ms
. 1:        mă cercetează mai rar...                           E
            o simt din ce in ce mai rar...                    Ms
. 2:        S-ar putea să ai dreptate... Ca şi în spiritism.
            ai nevoie de o fiinţă care să te pună in stare de... superexcitare, să te facă mediu...          Ms
.5:         Crimă literară...                                  h
            Crimă literara prin care să treacă dumnezeirea...                                    Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
 1503
          r. 8-11:    A fost o  vreme când mă inspirau femeile.
                       Dar mi-a trecut. Mi-au rrecut şi femeile.                                           Ms
          r. 14:      text, lipsă în                                      Ms
          r. 16-18:   variantă  in Ms:
                       Putoarea asta de femeie e singura creatoare de artă. Unii sunt in stare să moară pentru o femeie, alţii să-i compună sonete. r. 28-29: variantă în Ms:
                       Fără a avea absolut nici o legătură amoroasă... O frumoasă madonă e zărită hilr-o biserică, învăluită in şapte văluri. Poetul se Îndrăgosteşte sau i se pare lui că s-a îndrăgostit de ea şi toată viaţa o urmăreşte de la distanţă, cu sonete înfocate... Găsesc apucătura ¡ista imorală.
P. 783, r. 4-6:         variantă în Ms:
                       Se cântă femeia în general... Fiinţa care nu poale fi cunoscută, mă rog... Ca simbol merge. De când a apărut praful de puşcă soarta artei e intr-un fel pecetluită.
P. 783, r. 10-11: variantă în Ms:
                       Puterea mare zdruncină estetică. Cu un tun poţi nimici intr-o clipită tot ce-au creat mai bun artiştii timp de sute de ani. După cum Măria sa ar putea dispune să fie umpluţi cu paie toţi ceilalţi poeţi din Imperiul turcesc... pe motiv că s-ar putea ca printre ei să fie cineva care să scrie mai bine... Prea mult exploziv în mâna unui singur om, înde!... Deocamdată Luminăţia sa încă mai suportă critica literară. Dar ce se va întâmpla în ziua când i se va părea căi orice altă idee estetică e dăunătoare Imperiului otoman'... Să vă spun drept, n-aş dori să apuc clipa aceea funestă. r. 23:       Si fie oare declinul cririciir                      E
                       Să fi-nceput declinul criticii literare' Ms
1504        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    P. 784, r. 5-7:     Numai cu el pot să discut despre artă.      Ms
           x. 12-13: Oamenii în stare să-şi rişte scăfârlia sunt
                        destul de rari...                            E
                        Oamenii ăştia, în stare să-şi rişte scăfârlia pentru nişte păreri artistice, sunt destul de rari...                                     Ms
           r. 16-17: Şi iată cine te contrazice cu încăpăţânare
                        la fiecare vers.                             E
                        Şi iată cine vine să mă contrazică la fiecare vers.                                       Ms
             r. 20-23, în Ms:
                                  RADU
                              (râzând)
    S-o schingiuie. In privinţa asta are idei originale.
                              MAHOMED
    Nu, cică există o oarecare libertate de expresie.
                              RADU (cu patimă)
    Şi descântecele sunt controlate.
                              MAHOMED
    Cine le controlează?
                              RADU
    Ţepeş, cu mâna lui.
    P. 785, r. 19-21, în Ms:
                              MAHOMED
    Nu eşti tu Radu cel Frumos, după care suspină toate cadânele? Ba chiar unii bărbaţii
                              RADU
                              (încurcat)
     Nu înţeleg...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1505
                      MAHOMED
                      (îi întinde o oglinjoară) la priveşte-te. Eşti chipeş.
                             RADU
    Nu-l cunoaşteţi pe fratele meu...
                      MOHAMED
    Cică el e mai chipeş sub înfăţişare de strigoi... (Râde.) Dar te întrebasem ceva: Ai iubit vreodată şi pe altcineva în afară de patria şi de poporul tău... pe care-l iubim cu toţii, că de-aia ne-am pus în mişcare, să-l scăpăm de sub robie... (râzând) românească.... Ai mai fi în stare să iubeşti şi pe altcineva(
                             RADU
            (Se scoală şi începe să se plimbe agitat) întotdeauna v-am ¡rurtat un mare respect...
                      MAHOMED
                      (îi întinde un sul de hârtie)
    Era pentru tine.
     P. 783,    r. 26-27: rodul unui stiflet cuprins de flăcări...          E
                           text, lipsă în                                  Ms
     P. 786,    r. 4:     Mă simt mic în prezenţa dumitale                  E
                           Mă simt mic în prezenţa ta.                     Ms
               r. 13:     ne aflăm împreună de câteva minute                E
                           Suntem împreună doar de câteva minute Ms r. 16:     Broboane de sudoare vă încoronează
                           fruntea                                          E
                           Vă trece transpiraţia                           Ms
               r. 19:     îngrozitor, slugilor, mai lin!                    E
                           groaznic. Locotenent mai lin!                   Ms
               r. 24:     Dar ce s-o fi mişcând aşa de încet?               E
                           Dar ce s-o fi mişcând şi ăla aşa de încet?      Ms
     P. 787,    r. 1:     Tabloul 4                                         E
                           Tabloul 3                                       Ms
1506        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
          r. 29:      , poţi pleca.                                       E
                      , poţi se pleci,                                   Ms
P. 788, r. 5-7:       ... dar simţeam nevoia unei discuţii       cu      un
                      intelectualde-al nostru. Ştii să visăm cu ochii deschişi pe limba părinţilor noştri.         Ms
          r. 15:      de când mi-am părăsit ţara sunt un
                      nemernic...
                      de când mi-am părăsit ţara sunt un câcat...                                          Afi
          r. 19:      Nu c-aş fi avut ceva împotrivă,                    fi
                      Nu c-aş fi avut ceva împotriva ţării,              Mi
          r. 29:      Tac chitic, Tac mâlc                                E
                      Tac.                                               Ms
P. 789, r. 6:         Şi aşa a fost.                                      E
                      Şi aşa a fost. Rău în Apus, Rău şi in
                                            Turcia...                    Ms
          r. 12-13: Până mi-au venit actele. Că aşa procedează cu toţi; te ţin intr-un fel de ţarc, până te verifică... (Amar) De verificări am plecat, peste verificări am dat. Dar ale noastre sunt nimic pe lângă ale lor. Ferească Dumnezeu să te verifice străinul. Dormeam toată ceata într-o baracă.                                                 Ms
P. 790, r. 8:         Atunci bine ţi-a zis Iordan ăla: eşti un
                      vântură-lume...                                     E
                      Atunci bine ţi-a zis Ioradn ăla: „mai degrabă setea de aventură ".                       Ms
          r. 24-25, în Ms:
                      unii au crezut că el m-a învăţat să fug. Trebuia să scriu clar, dar mi-a fost teamă să nti-i căşunez vreun rău_______
                              RADU Nu cred, de la o scrisoare...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1507
                          PÂNZARU
                           (bucuros)
Doamne, ce bine...
791, r. 5: pe la miazănoapte...                        E  
           norvegienii                                 Ms 
     r. 6: să le suporte năravurile.                   E  
           să le suporte morala.                       Ms 
     r. 7: ... erai obligat să vezi de muierile lor... E  
           ... erai obligat să te culci cu muierile       
           lor...                                      Ms 
     r. 8: , la o jumătate de coniac                   E. 
           Ja o jumătate de oră                        Ms 
    r. 28: ... Se mutase la muieri, că ţin câte           
           trei-patru,                                 E  
           ... Se mutase la nevastă,                      
    r. 30: E bine să te duci acasă. Să nu te fereşti   E  
           E bine că te duci acasă. Eşti oficiat! Să      
           nu te fereşti.                              Ms 
792, r. 2: , i-aş scrie o scrisoare de căinare şi m-aş    
           întoarce                                    E  
           , i-aş scrie o scrisoare şi ni-aş întoarce  Ms 
P. 792, între r. 5 şi r. 6, în Ms:
                             PÂNZARU
                               (speriat)
Căiţii
                               RADU
Căiţi.
                             PÂNZARU
      Atunci parcă aţ mai sta pe aici. (Pauză) Dar rni-e greu singur. RADU
Faci ce vrei.
1508        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                 PÂNZARU
     De întors tot mă-ntorc, dar nuli târziu. Să se mai înmoaie gerul, am auzit că e şi cam frig.
                                   RADU
                                   (râzând)
     Ai dreptate: şi tras în ţeapă şi tremurând de frig...
     P. 792,   r. 10:    Nu te mai cunosc. Ca nordicele alea...           E
                          Nu te mai cunosc. Ca norvegienele              Ms
     P. 793,   r. 5-6:   Eu sunt foarte sensibil. Să nu mă atingi
                          la slobozenie, că ţip...                        E
                          Eu sunt foarte sensibil la libertate. Să nu mă atingi la libertate că ţip.              Ms
              r. 28:     Ăştia unde se-ndeamnă aşa?                       E
                          Ăştia unde mergi                               Ms
     P. 794,   r. 26:    , că ce-o să zică lumea? „De doi ani    de
                          când muncesc la fierăria aia, le trimit tot ce câştig...                                E
                          , ce ce-o să zică lumea? Momeli. Le tot trimit pachete, bani. De doi ani le trimit tot ce câştig.                                     Ms
     P. 795, r. 6, în continuare, în Ms:
                          Că văd că-mi faci pe patriotuli r. 25:     Du-te!                                           E
                          Te rog să pleci.                               Ms
     P. 802,   r. 13:    Tabloul 6                                        E
                          Tabloul VILI                                   Ms
     P. 802, r. 15-21, variantă în Ms:
                                   RADU
     Sunt exemple ilustre de fraţi care nu s-au înţeles. E şi un proverb: frate, frate, dar brânza e pe bani. Oile munteneşti fac o brânză foarte bună, dar Ţepeş e un câine... De aici alt proverb: brânză bună în burdufde câine... O să-i spargem noi burdihanul, pentru că... s-a creat
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1509
precedentul... Parcă marele Mircea, nu s-a duşmănit cu fratele lui?... Ba chiar, deşi ... dovezi sigure nu există...
  r. 25:   Chiar dacă fac mânere, tot paloş iese!      E  
           Chiar dacă fac mânere, tot sabie iese!      Ms 
803, r. 7: S-o cârmim spre Vierui. Adică, nu s-o          
           ocupăm.                                     E  
           Să ocupăm Viena. Adică nu, s-o ocupăm          
           noi.                                        Ms 
 r. 8-9:   ... Cât ne-ar costa! ... Să-l trimitem pe      
           Sultan.                                     E  
           ... numai chiria cât ne-ar costa!... dar       
           să-I trimitem pe Sultan la Viena.           Ms 
  r. 11:   text, lipsă în                              Ms 
  r. 12:   aş vrea să mai văd o dată Leopoldgasse...   E  
           aş vrea să mai văd o dată Viena...          Ms 
  r. 22:   Uite unde-l duce capul!                     E  
           Ai umor.                                    Ms 
  r. 24:   Ce palate! Să mai apuc să le iau o dată        
           seama.                                      E  
           Vorbesc serios... Ce palate au ăia! Aş vrea să 
           le mai iau o dată sama.                     Ms 
  r. 29:   Vii? Haide...                               E  
           Vii .cm mine?                               Ms 
804, r. 7: Facem târgul!... Dăi-miViena, na-ţi...      E  
           Facem târgul ... îmi dai Viena, îţi diui... Ms 
  r. 9:    ... E de pomană...                          E  
           ... egratis ...                             Ms 
  r. 12:   Mă reped să-mi iau boarfele, calabalăcid       
           şi vin cu dumneavoastră.                    E  
           Mă duc să-mi iau boarfele şi vin cu            
           dumneavoastră.                              Ms 
  r. 14:   Chiar mă duc să tăinuiesc cu Sultanul...    E  
           Chiar acum o să vorbesc cu Sultanul...      Ms 
  r. 16:   Vin acuşica... şi v-arăt eu cu mâna...      E  
           Vin acuşica.                                Ms 
 r. 20-23: text, lipsă în                              Ms 
1510        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
P. 805, r. 7-8:  text, lipsă în                            Mş
        r. 10:   Tabloul 7                                  E
                  Tabloul V                                Ms
        r. 11:   In cuşca lor, prizonierii greci au gânduri
                  mari                                      E
                  în cuşca lor, prizonierii actorii despică jind în patru.                           Ms
        r. 15:   FINANŢELE                                  E
                  STRATOS                                  Ms
        r. 18:   Aia el                                    Ms
        r. 22:   FINANŢELE                                  E
                  STRATOS                                  Ms
P. 806, r. 2-3:  Vă situaţi pe o poziţie caraghioasă. Răsturnarea
                  nu se poate face decât punând umărul la loitră                                    E
                  Vă situaţi pe o poziţie absurdă şi ridicolă. Răsturnarea căruţei nu se poate face decât punând umărul.                           Ms
        r. 8:    Dar cum s-o numim?                         E
                  Dar cum să-i spunem?                     Ms
        r. 10:   Pe şleau .Imperiu                          E
                  Pe şleau: imperiu turcesc ,              Ms
        r. 11:   , noi o rupem primii cu aluzia si vorbim   E
                  , noi radem aluzia, o desfiinţăm şi vorbim                                   Ms
        r. 13:   FINANŢELE                                  E
                  STRATOS                                  Ms
        r. 19:   ... şi trunchiul şi membrele...            E
                  Şi nu numai capul...                     Ms
        r. 22:   ELNANŢELE                                  E
                  STRATOS                                  Ms
        r. 23-26: Nu mai vorbesc de faptul că n-avem arme
                  albe.... ca să nu mai vorbesc de arme de foc... Dar n-avem măcar cuţite, junghiere...    Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1511
P. 807. r. 2-3:    Eu la bucătărie trebuie să tai cu dinţii...
                    cu unghiile... Mai rnult sfaşâi... Nu se găsesc cuţite...                            Ms
        r. 7:      Şi n-ai nici ce să măcelăreşti... chiar
                    de-ar fi cuţite...                           E
                    Dar nici carne... n-ai ce să tai...         Ms
        r. 10:     FINANŢELE                                     E
                    STRATOS                                     Ms
        r. 12:     , intr-o gheretă,                             E
                    , într-o cuşcă,                             Ms
        r. 16—18: Nici turcii la început n-au fost mai mulţi...
                    Eu cred că dacă vrem săt-i batem, trebuie mai întâi să ne cunoaştem bine duşmamd. Să vedem cine sunt turcii.                     Ms
        r. 25:     FINANŢELE                                     E
                    STRATOS                                     Ms
P. 808, r. 1-3:    text, lipsă în                               Ms
        r. 6:      FINANŢELE                                     E
                    STRATOS                                     Ms
        r. 7:      De ce-ani decăzut în halul acesta şi-am
                    ajuns de ne bate vântul?                     E
                    De ce-am căzut noi şi-am ajuns de ne flutură vântul?                             Ms
        r. 10:     Elinii se moleşiseră.                         E
                    Grecii se moleşiseră                        Ms
        r. 14:     Islamul i-a hipnotizat parcă de la distanţă,
                    puţin câte puţin.                            E
                    Turcii i-au cucerit pe neobservate, puţin câte puţin.                                 Ms
        r. 20:     FINANŢELE                                     E
                    STRATOS                                     Ms
        r. 21:     Cine sunt ăştia'                              E
                    Cine sunt turcii?                           Ms
        r. 26:     Cine să pornească răzmeriţa?                  E
                    Cine să pornească răscoala?                 Ms
P. 809, r. 13:     Din sânul propriilor tnitocoseli...           E
                    Din sânul propriilor contradicţii...        Ms
1512        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
         r. 17-20: Şi noi doar să descoperim aceste puncte
                     slabe şi să le speculăm in folosul creştinilor... Să încurajăm aluzia...                           Ms
         r. 24-26: text, lipsă în                                     Ms
P. 810, r. 17:       Şi-a trebuit să mai treacă vreo cincisprezece
                     veacuri,                                          E
                     ... şi-a trebuit să mai treacă 12 veacuri,       Ms
         r. 22:      Au pornit din Asia c-o ceată mică, atâtica,
                     de războinici                                     E
                     Au pornit din Asia cu o ceată de războinici.                                      Ms
         r. 25:      Puseseră un picior în Europa? Puseseră.           E
                     Turcii au pus un picior în Europa.               Ms
P. 811, r. 6-7:      ..., de neînţelegerile dintre principii
                     creştini                                          E
                     , de neînţelegerile dintre prinţii sârbi         Ms
         r. 8:       Acum Valahia a rămas descoperită...               E
                     Acum Valahia a rămas descoperită în faţa
                               puhoiului.                             Ms
         r. 10:      , că mi-ai făcut capul calendar solar             E
                     , că mi-ai făcut capul calendar                  Ms
         r. 24:      Sâ acţionăm... şi la prima ocazie...              E
                     Să acţionăm... şi la prima repetiţie             Ms
P. 812, r. 6:        N-am timp să-i ascult, cât mi-ar plăcea
                     mie...                                            E
                     Din păcate n-am timp să-i ascult atât cât mi-ar plăcea mie...                              Ms
         r. 7-14:    text, lipsă în                                   Ms
         r. 19:      Laşilor! Neisprăviţilor! Ftmfaronior! Aşa
                     se întinde mâna(                                  E
                     Eu aş începe răscoala şi mâine dacă mi s-ar oferi condiţii...                                Ms
P. 824, r. 18-20: text, lipsă în                                      Ms
P. 825, r. 1-4:      lipsă în                                         Ms
         r. 12:      Depinde...                                        E
                     Depinde... lace te gândeşti.                     Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1513
     r. 16: Ce părere ai de tulburările astea din .. .? E 
            Ce zici de tulburările din Asia Micăi      Ms 
826, r. 11: Noul nostru staroste de lucrări...          E 
            Noul nostru paznic de birou...             Ms 
     r. 16: Taci... săracul...                          E 
            Taci... Acum îl ung, săracul...            Ms 
    P. 826, după r. 16, în Ms:
                               O CADÂNĂ
    Aoleu... II castrează. ■ ■
             r. 23:    Şi-a pus ochii pe el...                        E
                        Şi-a pus sultanul ochii pe el                Ms
    P. 827, după r. 4, în Ms\
                               O CADÂNĂ
    Şi cântă prea subţire. ■. (Râde.)
    P. 827, r. 13-14, varianta în Ms:
                        S-a certat ieri cu Pasa din Vidin care i-a zis că... şi uite... Are mare influenţă asupra Sultanului.
             r. 20-21: , mai taie dintr-un paşă.                      E
                        , mai castrează un paşă.                     Ms
    P. 828, r. 5, în Ms, în continuare:
    Li se dezvoltă înclinaţia spre metaforă, lăbăirţaţi. Şi nenorocitul cere îngăduinţa să-şi taie singur şi ce-a mai rămas...
                                CADÂNA
    Adică li se dezvoltă simţul autocenzurii.
    P. 828, după r. 17, fragment inedit în Ms:
                                 IZABE1.A
    în cânt subţire. Sultanul voia k un moment dat să se castreze el însuşi, când unul din favoriţii lui, Paşa Hasan, a rejiizat să se căsătorească cu el...
1514        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                           ALTĂ CADÂNĂ
    (Uimită.) Cum? Să se căsătorească doi bărbaţi?
    Aşa, de plăcere... Asta arfi fost plăcerea sultanului, pe lângă harem, pe lângă celelalte neveste să fie căsătorit legal şi cu un paşă.
    (Indignată.) Eu să fi fost nevasta lui... Făceam un tărăboi.
                               IZABEIA
    Toată ceremonia a fost pregătită... Armata a fost strânsă... generalii şi ofiţeri în costume de gală... In bătaia tobelor iată că apare sultanul ai paşa de mână... Acesta purtând un văl de mireasă... Urma numai ca în faţa tuturor emoţionat, paşa să consimtă, adică să zică banalul da...
                               CADÂNA
    Si?
                               IZABEIA
    Când faţa bisericească l-a întrebat dacă de bunăvoie şi nesilit de nimeni consimte să se căsătorească cu sultanul... Acesta a zis...
                           ALTĂ CADÂNĂ
    Ce?
                               IZABEIA
    Nu... A zis că nu...
                               CADÂNA
    Dar îl durea gura să zică da?
                               IZABEIA
    Atunci pe sultan l-a trecut năduşeala... L-a pus pe prelat să-l mai întrebe o dată... Dar paşa a zis tot Ea...
                           ALTĂ CADÂNĂ
    L-a luat pe N u în braţe... (Râde.)
                               IZABEIA
    Scena epenibilă... Ce înseamnă şi amorul, dragă... Voi sunteţi mai crude. Prin ce chestii penibile trebuie să treci...
                              O CADÂNĂ
    Si cum s-a terminat toată povestea?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1515
                                 1ZABEIA
     Cum să se termine? Paşa a fost trimişii închisoarea Celor Şapte Turnuri.
                          Al. TA CADÂNĂ ... Celor Şapte Turnuri, cum i se spune-n popor.
                                 IZABEIĂ
     ... iar sultanul a dat ordin ca toţi generalii care au fost de faţă la ceremonie şi au îndrăznit să zâmbească, să fie castraţi... A promis c-o să se castreze şi el mai la urmă ca să scape de ruşine... De ruşinea aia. Dar se vede c-a uitat...
     P. 830, r. 4-5:    „Zurbagiilor! Nu vedeţi ce icoană bizantină
                          stilizată?“                                  E.
                          „Idioţilor, nu vedeţi ce fată frumoasăi      Ms
             r. 6:      , deşi păgân, el crede în stilizare!           E.
                          , deşi păgân, el crede m frumuseţe!          Ms
     P. 831, după r. 2, în Ms:
                          AI.TÂ CADÂNĂ
     Deci nu-i bine să te pui în beţe cu Radu...
                                 IZABEIĂ
     A, nu...
                          ALTĂ CADÂNĂ Pe el nu l-o fi cerut în căsătoriei (Râsete.)
                                 IZABEIĂ
     Radu a cerut în schimb Ţara Românească. Şi, uite, ne pregătim să i-o dăm... pe tavă. Să ştiţi, păpuşelelor, c-o să trebuiască să luptăm ca nişte zmeoaice.
     P. 831, r. 19-26: text, lipsă în                                  Ms
     P. 832, r. 2, în Ms:
                          Eşti nebună? Abia te-ai învăţat cu nişte moravuri uşoare.
1516        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
             r. 19, în continuare, în Ms:
                        Ferice de cele care-au pierdut Bizanţul mai înainte.
    P. 833,  r. 22:    Da, dar numai cu capul pe umeri?             E
                        Da, dar numai... deforma?                  Ms
    P. 872,  r. 24:    Tabloul 17                                   E
                        Tabloul XII [Actul IV]                     Ms
    De la p. 872, r. 24 la p. 881, r. 20 variantă în Ms:
                        ACTUL IV [III]
                        TABI.OUI. XII [XVII]
    Armata turcească a trecut Dunărea.
                        UN SOLDAT TURC
    Unde e cetatea? Ni s-a spus c-ar fi o cetate pe aici, cu ziduri grozave numai bune de dărâmat! De atâta timp târâm dtipă noi această namilă de tun, cel mai mare tun din lume, care a muşcat din turnurile Bizanţului. O sută de perechi de boi trag morrnamd de fontă, ajutaţi de câte 500 de ostaşi zdraveni ai pârghii de-o parte şi de alta. Ghiuleaua e cât baniţa, bubuitura se aude peste mare. Unde loveşte face o gaură să-ngropi o casă. Dar unde e cetatea? Ni s-a uscat cerul gurii de sete. Mâncăm praf. Fântânile sunt otrăvite. Mor soldaţii prin şanţuri de aşteptare... Unde-o fi cetatea lui Ţepeş?
                                  VOCI
    Se văd nişte ziduri în zare... Ia lungiţi-vă gâturile? Vedeţi? Pregătiţi tunul. Iată cetatea.
                              ALTE VOCI
    E Fata Morgana, proştilor... ce să caute nişte ziduri în cer. E Fata Morgana...
                              MAHOMED
                               (Intră furios)
    Hei, ce vă zgâiţi... Aţi ajuns Li locul bătăliei... Luaţi poziţia de atac...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1517
                              UN SOLDAT
    E Fata Morgana, Luminăţia ta...
                               MAHOMED
                                  (Furios)
    Trageţi cu tunul în Fata Morgana! Trebuie cucerită mai întâi această cetate din cer a lui Ţepeş.
                          UN SOLDAT (Comandă)
    L’regătiţi tunul. Foc! (Se aude o bubuitură teribilă. După ce se termină ecoul.) Sultanul ne-a îngăduit să tragem in Fata Morgana. De atâta timp încercăm să dărâmăm Fata Morgana de pe cend Bărăganului. Pregătiţi turnă. Foc! (Bubuituri.)
                               MAHOMED
    Ne batem, cu nălucile... Când vom termina toate nălucile vii, vom da şi de oameni buni de făcut năluci. Devastăm, radem totul de la o margine. Avem o misiune istorică.
                                  RADU
                            (Apare din dreapta)
    De câte ori aud tunul, îmi pun degetele în ureche... Aţi băgat spaima şi-n ciori. Şi-au huit cuiburile-n ghiare şi-au plecat spre ţările calde. (Râde.)
                               MAHOMED
    Numai Tcpeş rămâne surd. ..'Nune trebuie nici tun, nici nimic... Un pâk de spahii îl dădeau gata într-un ceas... Ln loc de cetăţi - năluci, în loc de creneluri, muşuroaie de furnici. Ln loc de oşteni, iepuri şi popândăi. Şi mergem, tot mergem...
                                  RADU
    Bine că nu înapoi.
                               MAHOMED
    Iar câmpia asta, zici, a fost fund de marei RADU
    Aşa se spune...
1518        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                 MAHOMED
                                   (Scârbit)
      Nu-mi plac fundurile de mare. S-ar părea că de aceea şi voiţi să le cuceriţi. (Pe alt ton.) M-a apucat o melancolie... şi nu ştiu de ce?
                                 MAHOMED
    De atâta timp călătorim... de atâta timp tu îmi spui poveşti despre locurile pe unde trecem... Şi asta e tot. Am schimbat câteva perechi de cai... Schimbarea domnului văd că-ntârzie.
                                    RADU
    Să nu fie Luminăţia ta mai nerăbdător decât mine. Uitaţi-vă la vulturii aceia de pe cer.
                                 MAHOMED
                                   (Râzând)
    Ciorile s-au prefăcut în vulturi?
                                    RADU
    Or fi simţit apropierea bătăliei... Şi, vedeţi, cerni (Avântat) Ce albastru e cerul pe la noi!
                            MAHOMED Akh se va simţi foarte bine într-un cer atât de albastru.
                                 RADU (Cu intonaţie)
    Şi Mahomed?
                                             MAHOMED Mahomed e trimisul lui aici pe pământ.
                                    RADU
    Pe pământ, poate, dar nu aici.
                            MAHOMED Nici nu te-ai văzut uns şi-ai început să ai replică.
                                    RADU
    Asta numai spre a nu lâncezi discuţia.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1519
                                                  MAHOMED Parcă văd c-o să faci şi tu ca Ţepeş...
                                                                                   RADU
                                                                                   (Jignit)
Măria tă ...
P. 881, i. 24: sătenii băjeniţi.                          E  
               sătenii care au fiigit                     Ms 
        r. 26: Ce-i mogâldeaţa aia(                       E  
               Şi un om.                                  Ms 
        r. 28: Deştepţii şi proştii în vremuri proaste... E  
               Deştepţii şi proştii în vremuri grele...      
               Ia să-l descoăsem...                       Ms 
 P. 882, r. 3: Nu vă depărtaţi singur de grosul oastei.   E  
               Nu trebuie să vă îndepărtaţi singur de        
               armată.                                    Ms 
        r. 10: Repede un pâlc de ostaşi...                E  
               Locotenente, repezi un pâlc de ostaşi...   Ms 
  P. 882, după r. 23, o replică în Ms:                       
               LOCOTENENTUL                                  
Tot felul de capcane... Văcarul era de formă...              
 P. 883, r. 5: Vite cumsecade.                            E  
               Vite amestecate.                           Ms 
        r. 19: Ce vite, dacă erau burduşite cu haiducii   E  
               Ce vite, dacă erau burduşite cu ostaşi(    Ms 
        r. 21: ____şi le-au mâncat pe dinăuntru.          E  
               text, lipsă în                             Ms 
 P. 884, r. 4: Cine ne pândea din cai?                    E  
               Cine era în cai?                           Ms 
  P. 886, r.3: , că drumurile noastre sunt cu primejdie.  E  
               , că locurile noastre sunt cu primejdie    Ms 
y              -p. 887, r. 16: text, lipsă în             Ms 
00                                                           
00                                                           
GN                                                           
to                                                           
P. 887, r. 18: Tabloul 18                                 E  
               Tabloul XIII                               Ms 
1520        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
  P. 887, r. 24: Doamna Stanca                            E 
                 Doamna                                  Ms 
  P. 893, r. 14: Dar şi răzbelul are socotelile lui.      E 
                 Nu-iplăcea rezistenţa pasivă... Dar şi     
                 rezbelul are socotelile lui.            Ms 
  P. 895, r. 21: Tabloul 19                               E 
                 Tabloul XIV                             Ms 
          r. 22: Papuc cu un pâlc de ostaşi,              E 
                 Tepeş cu un pâlc de ostaşi              Ms 
          r. 24: PAPUC                                    E 
                 TEPEŞ                                   Ms 
          r. 26: Ordin de la Măria Sa să se pustiască...  E 
                 Am dat ordin să se pustiască...         Ms 
P. 896, r. 4, 7,                       15, 19, 25: PAPUC  E 
                                                  TEPEŞ, Ms 
  In continuare, în Ms-. ŢEPEŞ / PAPUC                      
           r. 9:                         ... Porunca era  E 
                                         ... Ordinul era Ms 
          r. 18: Nuuu!                                    E 
                                            Nu, Măria Ta Ms 
  P. 897, r. 16: Nimenea...                               E 
                 Nimeni... Ordinele Măriei Tale se execută  
                 întocmai de toată popuLiţia.            Ms 
          r. 30: Un oştean în primul, doi in al doilea    E 
                 : trei în primul.                          
                 UN OŞTEAN                                  
                 Doi în al doilea...                     Ms 
P. 898, r. 4, 5: PAPUC                                      
                 Izbiţi pe întuneric!                       
                 ... Tu, Ioane, ţi-ai scos ceara?        E  
                 TEPEŞ                                      
                 Atacaţi pe întuneric!                      
                 ... Tu, Stane, ţi-ai scos ceara?        Ms 
       r. , 6, 7 ': ION                                     
                 Scos.                                   E  
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1521
                    STAN
                    Scos, Măria Ta.                               Ms
P. 900, r. 1,2:         PAPUC
                    în timpul ăsta, Măria sa şi cu mine o să ne facem cale spre cortul sultanului.          E
                    TEPES
                    în timpul ăsta, eu o să-mi fie cale spre cortul sultanului.                            Ms
         r. 7-8:   Am auzit că nu prea visează frumos de
                    la o vreme şi o să-i explicăm de ce.           E
                    Am auzit că nu prea visează frumos de la o vreme şi vreau să-i explic de  ce.       Ms
         r. 16-18, în Ms\
                            TEPES
Mama ei de... codoaşă!
                                           UN OŞTEAN Până la tabără avem câteva ceasuri bune.
                            TEPES
O să ajungem acolo Li timp. (Către Neagoe) Ce jac ei pe Ui ora asta?
P. 901, r. 9:      nu căscaţi gura, că nu merită. E apă de
                    phaie. Altfel a căzut Bizanţul.                E
                    nu căscaţi gura, că nu merită. E o piesă istorică, apă de ploaie. Altfel a căzut Bizanţul.                                     Ms
P. 901, r. 15-16:  Să mai întârziem o ţâră... poate se
                    termină înainte.                               E
                    Am văzut piesa de vreo trei ori... Să mai întârziem o ţâră... Poate se termină înainte...                                    Ms
P. 902, r. 7, 8:   NEAGOE
                    Dacă-l ucid ăia pe Măria sa, se duce dracului toată şandramaua.                              E
1522        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
P. 903,
P. 903, r
           NEAGOE
           Dac-o să vă ucidă. Măria Voastră, se duce dracului toată şandramaua.                 Ms
r. 9, 10: PAPUC
           Nu moare el! Nici o grijă. Prea are multă treabă...                                   £
           ŢEPEŞ
           Nu mor..., nici o grijă. Prea am multă treabă...                                  Ms
:. 15-19: ŢEPEŞ
           Bravo... ne întâlnim cu toţii în faţa cortului sultanului... O si mi recunoaşteţi de departe c-o si fiu cu capul sultanului în mână şi voi
           ţipa turceşte: „Ce jale! Ce jale!“ Mă voi jeli şi voi smulge părul din cap. Din capul lui Mahomed.                                   Ms
-.22,23:  UN OŞTEAN
           Oastea lui Ţepeş.                           E
           UN OŞTEAN
           Oastea lui Papuc.                          Ms
.25:      De trei zile, Vodă e pe drum...              E
           De trei zile e pe drum...                  Ms
'. 26:    S-a apropiat neobservat... Sultanul îl ştie
           departe...                                  E
           S-a apropiat neobservată... Sultanul o ştie de departe.                                Ms
. 1-2:    PAPUC
           Toma atacă dinspre pădure.                  E
           ŢEPEŞ
           Papuc atacă dinspre pădure                 Ms
.4:       ... Totul e să vină oastea la timp.          E
           ... Totul e să vină oastea lui Papuc la timp.                                      Ms
. 10-11:  Din moment ce tot te omoară, ce-ţi mai
           pasă dacă sunt ai noştri sau ai lor?        E
NOTE. COMENTARir. VARIANTE.
1523
                  Din moment ce tot se omoară, ce-ţi mai
                      pasă dacă sunt ai noştri sau ai lor.
                      UN OŞTEAN
                      Dar patriotismul tău unde e?                     Ms
         r. 15:      ... iei legătura cu Coman.                         E
                      iei legătura cu Papuc                            Ms
P. 904, r. 5:        Dacă-1 înhăiţa Vodă în alte condiţii,              E
                      Dacă-I prindeam în alte condiţii,                Ms
         r. 20:      (... Papuc cu ai săi părăsesc scena...)            E
                      (... Ţepeş cu ai săi părăsesc scena...)          Ms
         r. 28:      Fac ei ce fac şi-şi găsesc drum pe la
                      prieteni.                                         E
                      Domnulfiice ce fiice şi-şi găseşte drum
                      pe la prieteni.                                  Ms
P. 905, r. 14:       De treabă ostaşul... din sat. Al Eeliţii.          E
                      Ne-a cunoscut. Ede-aici din sat, al Eeliţii. Ms r. 16:      ... Poruncă de la Ţepeş.                           E
                      ... Ţepeş nu glumeşte.                           Ms
P. 907, r. 1,2:      Actul IV
                      Tabloul 20                                        E
                      Tabloul XV                                       Ms
         r. 17, în Ms-,
                      N-am talent. Am fost indus în eroare de
                        linguşitori, oameni plătiţi, ca să-mi abată atenţia de la preocuparea mea principală, conducerea treburilor împărăţiei. Menirea
                     mea...
P. 909,    r.    2: De azi înainte, eu voi fi numai „Cuceritorul“,
                     nu şi „Favoritul muzelor'                       E
                     De azi înainte, eu voi fi numit „Cuceritorul“, nu şi „Genialulcreator“.                       Ms
P. 912,    r. 7, 8: text, lipsă în                                  Ms
P. 913,    r.    6: Mai cu ... nasul pe sus.                         E
                     Mai cu coae...                                 Ms
1524        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
             r. 7-8:
                                   MAHOMED
    Cine a   zis?                                                      E
                                   MAHOMED
    Noroc că aici nu sunt doamne... Şi chiar dac-ar fi... un... gaz pe câmpul de luptă sună mai spiritual decât un cuvânt de duh in salon... Cine a zis?                                                           Ms
             r. 17:     mult timp să cresc în ochii lor. M-am
                        adâncit           în învăţătura                E
                        mult timp ca să cresc în ochii femeilor.
                        Acum privesc totul cu alţi ochi. M-am adâncit în învăţătura                         Ms
             r. 18, 19: acolo unde muncesc, treburile merg bine. E
                        acolo unde muncesc, la locul meu de muncă, treburile merg bine.                   Ms
    P. 914, r. 9, în Ms: Dovadă că mi-a dat dreptate. A fi azi prietenul Irutltei Porţi, înseamnă a înţelege istoria contemporană şi a lucra în sensul ei. O ţară mică, aşa cum e Valahia, şi-a pus mari speranţe în Turcia, pe care o vede ca o eliberatoare a popoarelor şi purtătoare de vabri spirituale. r. 16:              , faţă de garanţia pe care ne-o dă Prealuminatul                                                          E
                        , faţă de garanţia păstrării fiinţei poporului meu - garanţie pe care ne-o dă Prealuminatul                                     Ms
             r. 28:     text, lipsă în                                Ms
    P. 915, r. 18:      Socotesc acţiunea lui Ţepeş ca potrivită,      E
                        Socotesc acţiunea lui Ţepeş ca pozitivă,      Ms
    P. 916, r. 11:      Chemaţi-1 pe Stratos. Gândeşte-te de pe
                        acum...                                        E
                        Gândiţi-vă de pe acum.                        Ms
             r. 18:     Valahia Mică niciodată\... vorbiţi de
                        turcire, în                                    E
                        Vorbiţi de turcire, în                        Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1525
        r. 23, în Ms: Păi ştiu eu, în vreo 20-30 de ani, dat fiind că nu prea avem şosele, că oamenii sunt cam îndărătnici...
P. 917,    r. 15:   ... niâ întâmpină cu gii-gtiu! gu-guu
                   (Imită bufniţa.)                            E
                   ... mă întâmpina cu bufniţele...
                   (Râsete.)                                  Ms
        r. 29, 30, în Ms:
                   Tot ca înainte. Izbutit.
P. 918,    r. 5-10: text, lipsă în                            Ms
        r. 20:      Tabloul 21                                 E
                   Tabloul XVI                                Ms
P. 919,    r. 1:    RĂZBOIUL                                   E
                   MINISTRUL DE RĂZBOI                        Ms
        r. 7:       FINANŢELE                                  E
                   MINISTRUL DE FINANŢE                       Ms
        r. 19:      Asta se aude de 30 de ani...               E
                   Asta se aude de 40 de ani...               Ms
P. 920,    r. 8:    „E adevărat că Papa acesta ar fi mai
                   catolic decât Papa celălalt}                E
                   e adevărat că Papa ar fi catolic? r. 15:      FINANŢELE                         E
                   STRATOS                                    Ms
P. 921,    r. 6:    Dar cum sunt vremurile, domnule?           E
                   Dar cum sunt vremurile, domnule Stratosi                                   Ms
        r. 16:      Nu cred în mitul ăsta...                   E
                   Nu cred în mitul ăsta al năvălitorilor asiatici...                                Ms
        r. 25, 26, în Ms:
                         ZUNIS
Pentru că răspunde de paza cetăţii...
                         STRATOS
 Toţi suntem în mâna lui Dumnezeu
1526        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                              ZUÑIS
    Care are atâtea mâini ...
r. 28, în Ms:
               Depinde în ce mână pici... Dttc-ai picat in ăia  
               cti care se şterge la fiind... pardon...         
 P. 923, r. 6: Vedeţi?                                    E     
               Vedeţi? Puţină Asie...                     Ms    
        r. 20: Din cauza opiniilor divergente...          E     
               Din cauza convingerilor politice...        Ms    
P. 924, r. 13: garantează pacea în lume.                  E     
               garantează pacea în Vest                   Ms    
P. 925:        Tabbul 22                                  E     
               Actul V, Tabbul XVII                       Ms    
 P. 928 r. 29: erau prea mulţi. îi înghesuiseră într-o          
               vâlcea.                                    E     
               erau prea mulţi. Ai noştri, acum pe seară,       
               erau cam ostenţi. îi înghesuiseră într-o         
               vâlcea.                                    Ms    
P. 936, r. 56: cu ajutorul lui Dumnezeu“... Scrii?        E     
               cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am biruitpt          
               păgâni la Oieşti“.                         Ms    
        r. 24: Marin Marin                                E     
               Copilul                                    Ms    
    P. 937, r. 17, 18: „Iară în iunie 19, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am izbit cu păgânii la Oieşti.“                           E
                      Iară în iunie 19, cu ajutorul lui Dumnezeu ne-au biruit păgânii la Oieşti“.         Ms
    în continuarea variantelor stabilite pe baza textului din Marin Sorescu, Răceala, Editura Creuzet, 1994 şi a dactilogramei cu corecturi manuscrise aparţinând autorului, redăm integral textul românesc din ediţia bilingvă româno-engleză, apărută la Editura Junimea din Iaşi, 1978, Seria „Arlechin“.
MARIN SORESCU
         RĂCEALA
 ediţie bilingva româno-engleză Traducerea de STAVROS DEJ JGIORGIS
            EDITURA JUNIMEA seria „Arlechin“
                     1978
PERSONAJELE
  oşteni din oastea lui Ţepeş
MAHOMED AL Il-I.EA, sultanul turcilor LOCOTENENTUL, aghiotantul lui Mahomed PAŞA DIN VIDIN,
RADU CEL FRUMOS, pretendent la tronul Ţării Româneşti PÂNZARU, un pribegit TOMA, )
_ „       î căpitani In oastea lui Tepes
PAPUC     J                            1
STANCA, soţia lui Toma
SAFTA, slujnică în casa lui Toma
UN OŞTEAN
ALT OŞTEAN
STAN
NEAGOE
VĂCARUL
ÎMPĂRATUL
ÎMPĂRĂTEASA
ZUNIS
IZABEIA
STRATOS
MINISTRUL DE RĂZBOI MINISTRUL DE FINANŢE HARAPUL KAFTANGIOGLU BEŞLEAGĂ
TURACAN BEG-OGLI
  prizonieri bizantini, întruchipând Curtea bizantină
 comandanţi turci
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
FLOAREA TII.INA VICA
GHERGHINA RITA MANDA MARIN MARIN, un copil valah NEBUNUL
Osteni turci şi oşteni români.
 femei românce
                       Acţiunea se petrece în anul 1462
              PROLOG
  O VOCE DE FEMEIE Măi, omule, mă, intră mâ-n casă că vin... Ce stai pe drum? ...
MARIN MARIN Nu, că ăia sunt departe... că n-a-nceput să cârâie gaiţa. Când vin străinii ţipă gaiţele-n salcâmi. Ehe, unde-or fi... (speriat) Cârâie gaiţa!
                       ACTUL I TABLOUL I
    Anticamera cortului lui Mahomed. Un birou, perne pe jos. 1.ocotenentul cercetează nişte acte cu pecete.
                        BEŞLEAGĂ
                        (Apare grăbit)
    An o treabă înăuntru.
                     KAFTANGIOGI.U
                        (Intră grăbit)
    Mă duc la sultan.
                    LOCOTENENTUL
    Nu se poate.
                        BEŞLEAGĂ
    Cum, nu se poate? Vin tocmai de la coada coloanei. Am schimbat patru cai.
                    LOCOTENENTUL
    Nu poate, că v-ar primi. Tocmai pe luminăţiile voastre, să nu le primească? Dar nu pridideşte.
                        BEŞLEAGĂ
    Domnule, nu mi-am văzut comandantul de la căderea Bizanţului. S-au îngrămădit de atunci o groază de probleme. Ştii că Vlad Ghiaurul cunoaşte numărul tunurilor?
1532        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                  KAFTANGIOGI.U
   Ştii?
                     BEŞI.EAGĂ Ştii că ştie şi cum ne facem noi tunurile?
                  KAFTANGIOGI.U
   Ştii?
                  LOCOTENENTUL Şi cum le facem, Luminăţia voastră?
                     BEŞLEAGĂ
   Nu ştiu, că-i secret. Dar el ştie, ne aşteaptă pregătit. Iar noi ce facem? TURACAN
   Noi ce facem?...
                  LOCOTENENTUL Ijniştiţi-vă Luminăţiile voastre. Eli v-aş băga şi acum, dar am ordin. Când lucrează nu poate fi deranjat nici de profet.
                  KAFTANGIOGI.U
   Dar ce lucrează?
                  LOCOTENENTUL E băgat până peste cap în redactarea tablelor de legi. Hamurabi şi Moise, sunt aici la degetul mic. Vrea ca toţi fiii şeicilor, ai califilor, ai beilor, să fie judecaţi de-acum încolo în spiritul justiţiei musulmane. Să nu mai stăm la remorca justiţiei greceşti care a nenorocit lumea. Grecii în sus, grecii în jos, dar ce, noi n-avem cap?
                  KAFTANGIOGI.U Ei, 11-avem! Oricum, ideea Sultanului e mare.
                     BEŞLEAGĂ
   Să-i dea Alah sănătate.
                   LOCOTENENTUL
    Să-i dea.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1533
                 KAFTANGIOGI.U Şi atunci când îi pot vedea pe Sultan?
                 LOCOTENENTUL Cum termină cu redactarea tablelor legilor, vă promit că vă veţi afla în faţa Sultanului.
                 KAFTANGIOGI.U Să-i dea Alah sănătate. Alali să vă dea sănătate.
                    BEŞLEAGĂ
                      (Curios)
   Ia spune-mi, ce face?
                 LOCOTENENTUL Lucrează. Ziua stă aplecat asupra legilor, iar noaptea îi dă ghes inspiraţia şi scrie.
                    BEŞLEAGĂ
      Ce scrie?
     Ode.
     Ode?
     Şi gazeluri.
              LOCOTENENTUL
                    BEŞLEAGĂ
              LOCOTENENTTUL
                           BEŞLEAGĂ
                             (Mirat)
    Păi de ode şi gazeluri ne arde nouă acum?
LOCOTENENTUL Ne arde, Luminăţia voastră. Sultanul zice că Islamul a mers departe cu cuceririle, dar a rămas în urmă cu multe altele. Ori asta trebuie să meargă aşa: paralel. Pentru că, gândiţi-vă şi dumneavoastră: ce s-ar face un popor care-ar avea săbii, dar n-ar avea condeie?
1534        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                         BEŞLEAGĂ
    Şi dacă ar avea condeie şi n-ar avea săbii, cu ce să le ascută?
                     LOCOTENENTUL
    Păi, tocmai de aceea - în paralel...
                         BEŞLEAGĂ
                           (Enervat)
    paralel, paralel... Eu nu împărtăşesc opinia asta.
                     LOCOTENENTUL
    N-o împărtăşiţi? Vă priveşte, Luminăţia voastră. Eu o împărtăşesc. (Intră Radu cel Frumos, care merge întins spre uşa cabinetului.) Ah, I .umi-năţia voastră, poftiţi! Vă aşteaptă! Poftiţi. Vă aşteaptă, stă ca pe ghimpi!
                         BEŞLEAGĂ
          (In urma noului musafir care-a dispărut înăuntru)
    Ăsta e ăla?
                     LOCOTENENTUL
    Ăsta e. Radu cel Frumos! El e totdeauna bine venit în cortul sultanului, cu flori de lotus şi mirodenii.
                         BEŞLEAGĂ
                           (Amărât)
    De-aia n-am parte eu, care comand armata a 66-a... (Apare Paşa din Vidin, însoţit de un lăutar.)
              PAŞA DIN VIDIN (După ce a expediat cu un gest lăutarul)
    Nu spune nimic, locotenente! Că ştiu dinainte ce-ţi va ieşi din guriţă. Află că nici nu vreau să-l văd astăzi pe grafomanul de Sultan. Pentru că a scris pur şi simplu o porcărie. Tablele lui de legi sunt sub orice critică. I,e-am citit soldaţilor mei şi-au râs de se ţineau cu mâinile de burtă. (Râzând.) Ştii ce spuneau? Că mai bine ne întoarcem la făr’de legi. (Ridicând tonul.) Ix redactează anapoda!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1535
                          BEŞLEAGĂ
                             (Subtil)
    Mai bine scria marşuri, nu?
                       PAŞA DIN VIDIN
    Marşuri? De ce? Mă rog... (Ii întinde un sul de hârtie.) Di-i, te rog, asta Sultanului.
                          BEŞLEAGĂ
    Ce-i firmanul acela pe care-1 dai la semnat, Paşi din Vidin?
                       PAŞA DIN VIDIN
    „De bello gallico“.
                          BEŞLEAGĂ
 „De bello“... cum? Ia asculţi, Paşi din Vidin. I.ăsaţi-1 pe Sultan si conducă armata. Nu-1 mai tot încircaţi cu fleacuri din astea.
                       PAŞA DIN VIDIN
    Armata? I-am şi spus Sultanului: mergem peste Dunire si le ari-tim ilora de acolo, carne vie, cum araţi carnea noastri vie...
                      LOCOTENENTUL
    Şi ei or si ne-o arate pe-a lor... Ci nici ei n-or fi stând mai bine. Beizadeaua Radu spune ci şi la ei e o jale...
                       PAŞA DIN VIDIN
                            (Surpriză)
    Beizadeaua Radu, e la Sultan? (Tăios.) I,asi ci nici cu ista nu mi-e ruşine! Are tot interesul să ne prezinte în culori cât mai sumbre situaţia din ţara lui... că lumea suferă... că aşa mai departe, ca să ne zorească pe noi să-l punem domn şi să curmăm durerea... Că aşa suntem noi turcii: unde suferă un om pe glob, hop! şi noi cu armata, să-i ungem rănile, să dăm cu alifie. Locotenente, dâ-mi-1 mie pe Cezar, să-l aşez în braţele Sultanului, poare mai învaţă ceva... El nici n-a trecut Rubiconul şi are pretenţii literare. (Iese.)
1536         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                   LOCOTENENTUL (Şireată îngrijorare)
   Nu e bine! Asta vorbeşte de parcă ar fi Sultanul în persoană, şi nu e bine!
                      BEŞLEAGĂ Domnule, ce curaj au unii, şi uite că le merge.
                   LOCOTENENTUL Luminăţia voastră! Tocmai de-aia când o să vă aflaţi în faţa Slăvi-tului, spuneţi-i tot adevărul.
                      BEŞLEAGĂ N-ar fi mai sănătos să şuşotim pe la colţuri?
                   LOCOTENENTUL în faţă, Luminăţia voastră, în faţă! (Apare Sultanul.)
                      BEŞLEAGĂ
                      (către Sultan)
   O,    înălţimea voastră, nu v-am văzut de Ia căderea Bizanţului! Ce vroiam sâ vă spun? Vlad Ghiaurul ştie de expediţia noastră, cunoaşte numărul trupelor, al cămilelor... ştie până şi de ce sex e fiecare cămilă. Iar noi ce facem? ... Noi bătătorim... stăm pe Ioc...
                      MAHOMED
   Da, cam stăm pe loc... (Pauză. Către locotenent.) De ce se vorbeşte atât în împărăţie?
                   LOCOTENENTUL
   Din cauza cafelei.
                      MAHOMED
   E şi asta o explicaţie. Prea mult caimac. Prea mult caimac şi nu e bine. Mi-e lehamite să am mereu ultimul cuvânt...
                   LOCOTENENTUL Nu-i mai lăsaţi să bea băuturi tari.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1537
                      MAHOMED
    Ai dreptate. O sâ-i las să vorbească până la capăt... până la capătul vieţii... Numai că este cam mult. Iar cei care trebuie să vorbească, tac. Ştii ce? Ia cheamă tu astrologul, să vedem ce ne mai învaţă el...
                   LOCOTENENTUL
                      (încurcat)
    Luminăţia voastră, să vedeţi...
                      MAHOMED Unde e? Nu vrea să vină?
                   LOCOTENENTUL Astrologul e în cer... citeşte stelele de aproape... săracul... (explicând). Gealatul a interpretat greşit semnul... în loc să-l tundă, i-a răsucit gâtul, după principiul fuiorului.
                      MAHOMED
    Strânge tu frumuşel gealaţii şi citeşte-le Coranul. Şi pune-i să repete. Să le intre în cap, odată pentru totdeauna, semnele de ordine în împărăţie. Un deget în sus - trasul în ţeapă. Două degete în jos, îngropat de viu. Două degete în sus - spintecarea... şi aşa mai departe. Ce e aşa de greu?
  LOCOTENENTUL E limpede ca bună ziua... Mă duc să le aplic regulamentul...
                      MAHOMED
    Stai puţin... Parcă şi tu te pricepi un pic la astrologie... ai tot tras cu urechea pe la uşa cortului... De azi înainte ai să fii nu numai aghiotantul, ci şi astrologul meu... Vino, vino mai aproape...
                   LOCOTENENTUL
                      (Foarte încurcat)
    Luminăţia voastră, să vedeţi... nu se poate. Ştiţi, eu n-am şcoala de astrologie de la Brusa.
1538        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                      MAHOMED
    Iasă, că te pricepi tu... Ascultă, stau cam prost cu albul ochilor. Situaţia militară e bună, bunicică, s-ar mai putea face îmbunătăţiri... Dar... nu ştiu de ce simt... cum înaintează aşa ca o pată... ca un nor... ca o pată, pată, vezi că mă obsedează cuvântul ăsta „pată“... care se deplasează când mai spre coada ochiului, când mai spre iris... Să aibă asta vreo legătură cu direcţia noastră?
                   LOCOTENENTUL
                      (Prinzând curaj)
    O fi ceaţă în Valah ia... Deşi conjunctura stelelor ne e favorabilă... Azi-noapte mersul planetei Marte a fost de-o eleganţă şi o şiretenie!
                      MAHOMED
    Iasă, Marte... Scoate-mi papucii. (locotenentul îi scoate.) Şi acum să-ţi spun eu ce am citit în ochii tăi... Eu am citit în ochii tăi că tu l-ai înlăturat pe astrolog... şi ştii de ce? Ca să-i iei locul...
LOCOTENENTUL Nu, nu Luminăţia voastră... Mersese prea departe cu aberaţiile. Nimic din ce spunea nu era de natură să încurajeze înaintarea noastră. .. către Dunăre. Nu v-a întârziat el înaintarea cu trei zile, spunând că se împotriveşte Crucea Sudului? Şi nu se împotrivea...
                      MAHOMED
    Ba se împotrivea...
                    LOCOTENENTUL
    Ba se împotrivea. E drept, că nu ra-ani uitat decât o singură dată, în sus...
                     MAHOMED Uită-te acum de două ori în jos şi spune ce vezi...
                   LOCOTENENTUL
                         (Uimit)
    Bătături... vai, dar cum au evoluat...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1539
                      MAHOMED
   Să nu afle nimeni că am bătături. Nici micar eu. Nici micar Ţepeş. In schimb si ştie toate popoarele, cucerite şi încă necucerite, că vreau să-mi răcoresc picioarele în Marea Nordului.
                  LOCOTENENTUL
               (încercând o modestă rectificare)
   Mai întâi, în Marea Neagră...
                      MAHOMED
                      (Energic)
   Marea Neagră o facem lac... şi dacă o facem lacul dinastiei, avem nevoie şi noi de o ieşire la mare... la Marea Nordului...
                  LOCOTENENTUL
                  (Pansându-i bătăturile)
   Genială idee, Luminăţia voastră... Cu o singură condiţie: în primele patru zile să călcaţi în vârfuri...
                      MAHOMED
   în poante? în vârfuri... în piscuri... Din pisc în pisc. (Pe alt ton.) Ce face Europa?
                  LOCOTENENTUL Doarme... Trebuie să fie trecut de miezul nopţii... la ora asta lumea civilizată doarme...
                      MAHOMED Şi noi de ce nu dormim?
                  LOCOTENENTUL Avem grija ei pe cap.
                      MAHOMED Dar armata se odihneşte?
                  LOCOTENENTUL Da. Soldaţii, goi puşcă, dorm tun. I-aţi disciplinat pentru vreo trei secole.
1540         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                         MAHOMED
    Nu numai eu. Şi tatii meu şi bunicul meu. Ah! Ca să nu uit! legile, la care lucrăm acum, să se numească de azi înainte „Legile tatălui şi-ale bunicului meu“. Nu vreau să se spună că ne împăunăm noi cu toate meritele. Şi pentru că tot trebuie să mă obişnuiesc să merg în 1 vârfuri... hai să inspectăm tabăra... (Ies.)
                           Cortina
                       TABLOUL II
    O masă împărătească. Jilţuri sculptate în j'rfdeş. Draperii grele (dar catrt ponosite) în fundul scenei. Să se vadă unghtsvand. Pe nmsă, tacâmuri scumpe.
                           ZUNIS
    Dacă nu ne organizăm noi, nu ne organizează nimeni. Majestatea voastră se frământă şi-şi bate capul cu aşezarea tacâmurilor, a şerveţelelor, iar Sultanul nu ştiu dacă are idee de apariţia acestei bucăţi de pânză misterioasă (arată un şerveţel)... şi la ce foloseşte ea?
                       ÎMPĂRĂTEASA
    Domnule ministru, aveţi o limbă ascuţită ca o sabie. Dacă dumneata ca prim-ministru şi dumnealui ca ministru de război aţi fi fost la fel de ascuţiţi... şi atunci, Bizanţul nu cădea...
                  MINISTRUL DE RĂZBOI
    Ba cădea, doamnă!
                        ÎMPĂRATUL
    Nu cădea!
                  MINISTRUL DE RĂZBOI
    Nu cădea! Eu, în calitate de ministru de război, aş putea să spun că nu mai am probleme. Singura mea problemă rămâne războiul cu stomacul. Când e plin, e rău că e plin, când e gol e rău că e gol.
                           ZUNIS
    Majestatea voastră este împărăteasă, adică joacă rolul de împărăteasă şi nu ştie anumite lucruri... adică nu trebuie să le ştie... căci
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1541
  uitaţi-vă şi domnia-voastră! Tacâmuri aurite avem, farfurii avem, dar ce punem în ele, avem?
                   MINISTRUL DE RĂZBOI
    N-avem!
                         ÎMPĂRATUL
    (Apare cu o coroană de maci, spice, imortele, pusă cam ştrengăreşte)
    De câte ori port această coroană pe cap, simt întreaga greutate a Imperiului bizantin cum mă apasă... pe cap. Domnilor, când o fi de-oi muri, dacă voi muri, să i-o puneţi Sultanului pe piept. Să vadă şi el cât este de grea... de greu... de grea... (Apare Izabela. Harapul ii deschide, lăsând-o să intre în cuşcă. închide uşa cu grijă după ea.)
                           IZABEIA
    Bizantini, am veşti!
                        ÎMPĂRĂTEASA
            (Studiind vestimentaţia cam sumară a lzabelei)
    Un moment. Ce toaletă este asta?
                           IZABEIA
    Eşti prost dispusă mamă?
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Ce toaletă este asta?
                            ZUN1S
    Doamnă, dar Izabela este singura noastră moştenitoare...
                        ÎMPĂRĂTEASA
                           (Indignată)
    Da, dar ce toaletă este asta?
                           IZABEIA
    Ce am, mamă?
                            ZUNIS
    Izabela, frumoasa noastră, tu eşti singura noastră moştenitoare, toţi ochii sunt pe tine... Toţi îţi fac curte...
1542        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                    IZABEIA
    Şi ce să fac?
                                     ZUNIS
             Desigur asta e meseria, dar ce-o să zică lumea, ce-o sâ zică mama?
                      ÎMPĂRĂTEASA De ce nu-şi face timp si pentru noi?
                                     ZUNIS
    De ce nu-ţi faci timp şi pentru noi?
                                    IZABEIA
    O să-mi fac.
                                     ZUNIS
    O să-şi facă, doamnă.
                      ÎMPĂRĂTEASA Da? (Liniştită brusc:) Bine. Ce veşti?
                                    IZABEIA
    Nici nu vă închipuiţi ce... Ni s-a distribuit alt om. MINISTRUL DE RĂZBOI
    Cum alt om?
                                    IZABEIA
    în locul celui care-a murit acum două luni... ni s-a dat alt om... L-au prins şi acum e dincolo... la întrebări... Cică ştie multe, numai că trebuie sâ-i scoţi cuvintele din gură cu cleştele.
                            MINISTRUL DE RĂZBOI
    Nu vorbeşte?
                                    IZABEIA
    Nu prea.
                                     ZUNIS
     Poate că n-au cleşte.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1543
                MINISTRUL DE RĂZBOI Şi atunci ce să facem cil el? Să stea ca mutul pe scenă?
                MINISTRUL DE FINANŢE
    Nti-I primim.
                      ÎMPĂRĂTEASA Dacă vine, cum să nu-1 primim?
                MINISTRUL DE FINANŢE (Hotărât)
    Nu-1 primim, bun, rău, nu-1 primim. (Intră Stratos, un om de 60 de ani, încărunţit, figură distinsă. Se vede asta chiar dacă poartă semnele unei maltratări recente. E îmbrâncit de Harap în cuşcă. Uşa se închide Li loc.) Ăsta e? Ăsta nici de sufleor nu mai are suflu. Nu-1 primim! Bun, rău, nu-1 primim! Poate să aibă şi talent, nu zic ba, dar nu-1 angajăm. Eu am ridicat de mult problema la Harap. Nu mai primim indivizi noi in trupa noastră de luptă antiotomană.
                        IZABEIA
    Stai!
                MINISTRUL DE RĂZBOI Luptă subvenţionată chiar de Mahomed, fiul lui Murat.
                MINISTRUL DE FINANŢE Dar plătită prost. Ce, nu e prost? Pentru că tainul global rămâne acelaşi. O să mă condamnaţi că-s inuman, dar eu am mers până la a-i spune: Ori măreşti ciolanul, ori mai răreşti din câini. (Cântec.)
                      ÎMPĂRATUL
    Cum, dar ce înseamnă asta? Ce-mi aud urechile? Consulii nou-aleşi la Constantinopol refuză să mai ofere poporului jocuri, tămbălău, muzici şi bani în prima săptămână a lui Ianuarie? Dar este un obicei foarte frumos care durează de două mii de ani! Cum să renunţi Ia el? Aşa cu una cu două! Oh, Izabela! Cine e? Domnule ministru, să se ia măsuri de urgenţă! Domnilor! (Iese.)
1544         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
               ÎMPĂRĂTEASA (Către Stratos care s-a tot împleticit prin scenă)
    Domnule! Maestrul de ceremonii ne-a fost tăiat... MINISTRUL DE RĂZBOI
    în două.
                         ÎMPĂRĂTEASA (Arătându-l pe Zunis)
    Domnul va face prezentările.
                               ZUNIS
    Ce limbi vorbiţi?
                             STRATOS
    Şi greceşte.
                  MINISTRUL DE RĂZBOI Ia stai, domnule. Cine eşti dumneata, domnule?
                               ZUNIS
    Cine sunteţi?
                             STRATOS
                               (Năuc)
    Cine sunteţi? Unde am nimerit?
                               ZUNIS
    Unde aţi nimerit? Aţi nimerit chiar în viesparul luptei antioto-mane, înţelegeţi?
                             STRATOS (Tot buimac)
    Nu înţeleg.
                  MINISTRUL DE RĂZBOI Ultimul cap de pod, înţelegeţi?
                             STRATOS
    Nu înţeleg.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1545
                 MINISTRUL DE FINANŢE Lupta sprijinită chiar de Sultan. Nu ştim pentru ce, nu ştim în ce scop, dar plătită foarte prost... sub orice tarif. Şi cât ne plăteşte, atâta luptăm! înţelegeţi?
                         STRATOS
    Nu înţeleg.
                         ÎMPĂRĂTEASA Domnule, noi suntem Curtea bizantina...
                         IZABEIA
                         (Reproş)
    Mamă!
                         TOŢI
    Doamnă!
                         ÎMPĂRĂTEASA Bine, dar nu suntem Curtea bizantină?
                         STRATOS
    Eu am fost la Curtea bizantină, că doar de-acolo am plecat cu misiune la Veneţia... şi nu vă cunosc...
                         ÎMPĂRĂTEASA
    Nici pe mine?
                       TURACAN (Imrn şi-i suflă lui Zunis)
    îl cheamă Stratos.
                         ZUNIS
                         (Luminat)
    Domnule Stratos!
                         ÎMPĂRĂTEASA
                         (Dumirită)
    Dar pe unde umbli, domnule Stratos?
1546         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                             TOŢI
    împărăteasa noastră...
                           STRATOS
    Luminăţia voastră. (îngenunche şi-i sărută mâna împărătesei.) Misiunea mea era să merg de la o curte la alta şi să prezint situaţia. Am vorbit cu dogele Veneţiei să ne dea ajutor, a zis că-1 dă, şi...
                   MINISTRUL DE RĂZBOI
    Nu l-a dat...
                          STRATOS
                          (Amărât)
    Nu l-a dat. Când să mă întorc să-i spun, cu cine să mai vorbeşti? Am rămas prin ţări străine şi tot încerc să trezesc simţul datoriei faţă de creştinătate la popoarele creştine.
                          ÎMPĂRATUL (Apare cântând)
    Ah, la popoarele creştine...
                          STRATOS
    împăratul nostru...
                          ZUNIS
    Ştiţi, noi am mai avut un împărat, dar ne-a fost... MINISTRUL DE RĂZBOI
    ... în două.
                          ZUNIS
    Ăsta e restul.
                          STRATOS
    De unde aveţi coroana?
                          ÎMPĂRATUL
                          (Vesel)
    Mi-au dat-o. Am sărit gardul şi mi-au dat-o... ameliorată. (Grav.) Oameni grei, care pe uscat sunt miniştri şi cântăresc probleme,
NOTE. COMENTARII. VARLANTE.
1547
aruncaţi în apă îşi pierd din greutatea lor o parte egală cu greutatea volumului de apă dislocuit.
                                                      STRATOS
    Aşa e!
                                                   ÎMPĂRATUL
    Aşadar, eu sunt?
                                                      STRATOS
    Arhimede.
                                  ÎMPĂRATUL Eu sunt... volumul de apă dislocuit.
                                                      STRATOS
    Şi unde curgeţi?
                                                   ÎMPĂRATUL
    De curs, curg în jos. Dar dacă bate vântul şi dacă mai iese şi steaua ciobanului, înseamnă c-am scăpat de ploaie...
                                                      STRATOS
                                 Am înţeles, este rivalul Sultanului.
                                                         ZUN1S
    Nu, aliatul Sultanului.
                                                      STRATOS
    Nu înţeleg.
                                                           TOTI
    Mare politician!
                                                      STRATOS
    Putem vorbi deschis?
                             ZUN1S
    Da, sigur!
1548        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                  MINISTRUL DE FINANŢE
    Altfel nici nu vrem s-auzim. Aici totul e vraişte...
                           STRATOS
                             (Dârz)
    Fraţilor, ţineţi-vă tari! Azi, mâine începe.
                             TOŢI
    Ce?
                           STRATOS
    Cruciada. (Zimis îi ascunde pe toţi sub o perdea transparentă.) Fraţilor. .. dar ce-i asta?
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Contra spionilor. Pe aici mişună ca muştele.
                           STRATOS
    Fraţilor, dar cât n-am umblat. Am alergat de la o curte la alta ca să prezint situaţia. Fugi la dogele Veneţiei, după aia aleargă la Curtea Franţei, du-te la regele Neapolului, du-te apoi la Papă... Nici unul nu era la curent cu situaţia lucrurilor. Apoi care mai de care suspicios... A trebuit să le arăt hărţi, scrisori diplomatice, documente. Şi până la urmă l-am pus pe Papă de-a scris cu mâna lui...
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Ce-a scris?
                           STRATOS
    O bulă.
                        ÎMPĂRĂTEASA
                (Indignată, aruncă perdeaua la o parte)
    Mulţumesc! Va să zică, noi stăm aici cu capul pe butuc, regii se scarpinâ-n cap, miniştrii mei umblă teleleu şi Papa scrie bulă. Nu, domnule, trebuia să te întorci aici şi să împărtăşeşti soarta noastră.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1549
                         STRATOS
    Doamnă, dar de împărtăşit tot o împărtăşesc... mă împărtăşesc... nu vedeţi?
                         ÎMPĂRĂTEASA
    Cum o împărtăşeşti?
                         STRATOS (Ridicând vocea)
    Dar ce era mai important pentru Imperiu: sâ-i las să mă jupoaie şi pe mine şi să mă umple cu paie - ca pe alţii - sau să încerc sa trezesc conştiinţa adormită a Apusului?
                         ÎMPĂRĂTEASA
     Si-ati trezit-o?
     Ce?
    Constiinta.
                   STRATOS
                      IZABEIA
                   STRATOS
    Da, acum îi căsăpim. (Sfătos:) Să vă spun cum a fost: aveam taşca plină cu hărţi şi scrisori diplomatice.
                         IZABEIA
    $i unde sunt?
                         STRATOS
    I.e-am înghiţit. Nici un rege nu ştia geografie şi nu putea să înţeleagă pe dinafară cam care ar fi mişcarea trupelor. A trebuit să le întocmesc eu toate hărţile, pe ţări.
                         IZABEIA
    Si unde sunt?
                         STRATOS
    Ee-am înghiţit. Pe dinăuntru tot sunt o hartă şi-un document diplomatic.
1550        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            IZABEIA
    Şi-atunci?
                            STRATOS
    I.e ştiu pe dinafară.
                             ZUNIS
    Am înţeles. Vasăzică, fără hărţile şi documentele dumitale, turcii n-or să ştie pe unde să vină...
                            STRATOS
     Sigur că nu.
     Si unde sunt?
Cine?
Creştinii.
                        IMPARATEASA
                            (Tainic)
  STRATOS
ÎMPĂRĂTEASA
  STRATOS
    V-am spus, la Apus.
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Şi când vin?
                        STRATOS
    Azi, mâine, vin...
                        ÎMPĂRĂTEASA (Bucurie mare)
    Viiin, copii, viiin!
                           ZUNIS (Grav)
   Domnule Stratos, principalul e ca această Cruciadă să treacă prin curtea noastră... Dar exact prin curte... Pentru că, dacă o iau mai la
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1551
   dreapta, sau mai la stânga... degeaba o mai fac... Ar putea să nu se mai apuce...
                            STRATOS
   ' Da, sigur...
                              ZUNIS
   Ei bine, trece?
                            STRATOS
    Nu ştiu! (Depăşit de situaţie.) Acum totul e în mâinile lui Dumnezeu... ZUNIS
   Şi dumneata în mâinile turcilor... Şi unul din obiceiurile lor cele mai neplăcute e că sugrumă.
                            STRATOS
                              (Speriat)
   Sugrumă?
                            IZABEIA
   Sugrumă!
                            STRATOS
                            (Scrâşnind)
   Trei zile să mai fi stat şi cruciada era pornită.
                            IZABEIA
   Domnule Stratos, dar creştinii dumitale treziţi, măcar îi ajută pe Valahi?
                            STRATOS
    Nu, că ar observa turcii. (Cu diplomaţie.) Mişcarea e mult mai subtilă. ZUNIS
   Credeţi?
                           STRATOS Nu. într-un fel, bine că m-au înhăţat ăştia.
1552        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                              TOŢI
    Păi, nil e bine!
                            IZABEIA
    Nu e bine, deloc.
                           STRATOS
    Nu e bine, 1111 e bine, da ajunsesem la desperare văzând atâta inerţie. Unii s-au înfundat prin mănăstiri şi fac traduceri din persană, arabă, latină, greaca veche... Ăştia măcar au o scuză... Alţii, cu coroana pe cap, se ţin de petreceri, nunţi, chefuri. Noi care am mai rămas, trebuie să ne ţinem tari.
                              TOTI
    Care noi?
                            STRATOS
    Noi, bizantinii. (Intră Turnam. Stratos nu-lobservă.) Trebuie să ne ţinem tari!
                           TURACAN
    Cine să se ţină tari?
                           STRATOS
    Noi, bizantinii. (Ceilalţi, văzându-lpe Turacan, se încolonează şi încep să cânte o rugăciune ori o sfeştanie.) (Cântec.) (Turacan ii face semn lui Stratos să intre intr-un chepeng, deschis de el atunci pe scenă.)
                           STRATOS
          (Se aud zgomote de lanţuri, fiare şi ţipetele lui Stratos)
    Nu da... Sunt de origine greacă, născut la Alexandria. Cu domiciliul în fostul Constantinopol. Eram Î11 trecere prin Europa, veneam să-mi plătesc impozitul... Nu!... Daaa!...
                       ÎMPĂRĂTEASA (Asadtând răcnetele)
    Ce frumos vorbeşte el greceşte!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1553
                             IZABEIA
    Mamă, hai să mergem, că deseară avem spectacol... ÎMPĂRĂTEASA
    Iar spectacol...
                    MINISTRUL DE RĂZBOI Ce minte sclipitoare!
                             ZUNIS
    Şi un mare pehlivan.
                    MINISTRUL DE RĂZBOI N-a călătorit degeaba! Tot ce-a văzut s-a prins. A dat roade. (Urcă pe scenă Stratos, cotonogii rău.)
                             ZUNIS
                             (Către Stratos)
    Câcaşi harta?
                             STRATOS
    I-am păcălit! Numai pe cea mică. Am rezistat foarte bine la tot. Şi la strângerea cu uşa şi la ţesălarea limbii şi la smulgerea unghiilor.
                             TURACAN
             (Apare şi-i dictează după o fiţuică ce trebuie să spună)
    Dar când au început să se milogească de mine...
                             STRATOS (repetând)
    Dar când au început să se milogească de mine...
                             TURACAN Că n-au, că le trebuie...
                             STRATOS
    Că n-au, că le trebuie...
                             TURACAN Că să-i înţeleg şi pe ei, că ei ne dau pâinea...
1554        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                          STRATOS Că să-i înţeleg şi pe ei, ci ei ne dau pâinea...
                          TURACAN
    M-am înmuiat.
 M-am înmuiat.
     STRATOS TURACAN
                              (dispare)
                       STRATOS (imitându-lpe Turnam)
     Ci ei ne dau pâinea! (Grav.) Nu ştiu de ce mi cuprinde aşa o jale. Are vreun rost rezistenţa noastră?
                              ZUNIS
   Are, domnule, are! Mergem înainte pe drumul ăsta până la capăt. STRATOS
                              (Deprimat)
     Pentru ciolanele mele ruginite, cred că mai bine ar fi dacă m-aş înfunda undeva, într-o mânăstire, să fac traduceri, din Sfinţii Părinţi, sau comentarii la martiri, ca atâţia alţii...
                              ZUNIS
     Azi, dumneata eşti martirul. Şi fără comentarii...
                              Cortina
                       TABLOUL III
    Mahomed si Pusa din Vidin în căruţa închisă care-i transportă spre Dunăre. Afară — miietul armatei mărşăluind.
                       PAŞA DIN VIDIN (Recitând)
    Eu, umbra-nchisului tiu ochi, geana-i...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1555
                       MAHOMED Ei, ia spune, cum ţi s-a părut?
 PAŞA DIN VIDIN Luminăţia voastră, eu am citit de nenumărate ori această odă, această ultimă producţie literară a Luminăţiei voastre, şi-am ajuns la concluzia că n-are sens să încercăm să fim originali cu orice preţ în literatură. Vedeţi şi dumneavoastră versul: „Eu umbra-nchisului tău ochi"...
                       MAHOMED
     Am impresia, dragul meu, că n-ai înţeles metafora, ochiul e Alah...
                       PAŞA DIN VIDIN Luminăţia voastră, metafora nu este chiar,... în sfârşit,... tocmai nouă. Dar 1111 asta mă deranjează. Important este ca în ceea ce scriem să cădem întotdeauna peste adevăr.
                       MAHOMED
    De ce să cădem?
                       PAŞA DIN VIDIN
    Să nimerim, dacă vreţi, într-o zonă a adevărului. Dar să luăm ultimul vers din oda Luminăţiei voastre, închinată lui Alah. In paranteză fie spus, în situaţia în care vă aflaţi, a închina ode lui Alah, este o pură pierdere de vreme.
                       MAHOMED Poţi să-mi explici paranteza?
                       PAŞA DIN VIDIN A fi Mahomed şi a-1 linguşi pe Alah... e ca şi cum ai încerca să-ţi săruţi singur mâna. Poţi s-o faci, dar 1111 simţi nici o plăcere. Eu nu înţeleg de ce nu scrieţi despre ce cunoaşteţi mai bine?
                       MAHOMED
    Despre?
                       PAŞA DIN VIDIN
    Despre cai.
1556        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                        MAHOMED
    Despre cai?
                      PAŞA DIN VIDIN Da! Despre caii care ne poartă acum spre Dunăre. Şi clacă va vrea Alah, în sensul că nu este jignit de oda Luminăţiei voastre, peste Dunăre, să-l înfrângerii pe ghiaurul de Ţepeş, care a tras avangarda noastră toată în ţeapă, făcând 1111 fel de pădure macabră - în care se coc fructe macabre...
                        MAHOMED
                          (Zâmbind)
    A111 impresia, dragul meu, că îţi dau şi ţie ghes alegoriile macabre.
                      PAŞA DIN VIDIN Inii cer iertare, Luminăţia voastră. A fost o metaforă, o simplă metaforă. (Idee.) De ce 1111 scrieţi despre cuşca în care se află Curtea bizantină şi pe care o cărâm după noi?
                        MAHOMED De ce să scriu despre lucruri pe care le văd pe geam?
                      PAŞA DIN VIDIN A vedea pe geam Curtea împăratului bizantin, a ultimului împărat bizantin, şi a pune asta într-o meditaţie, mie 1111 mi se pare de colea. Şi-apoi, ce se aude? Se aude vuietul armatei care mărşăluieşte. Rap, rap, rap!... Nechezat de cai, comenzi, cântece ostăşeşti... înjurături. Se simte praful drumului şi cel de puşcă... Căruţa noastră merge fără să scârţâie, târând după ea cuşca bizantină... care scârţâie... Şi apoi, această cuşcă este expusă prafului şi arşiţei, ceea ce dă captivilor o stare de delir, combinată, în clipe de calm, cu un sentiment al zădărniciei. Iar în această cuşcă nu se află chiar Curtea bizantină. Şi nici împăratul Constantin Paleologul nu e chiar împăratul Constantin Paleologul. Cel adevărat a fost găsit mort, cu sabia în mână, la una din porţile cetăţii. Cel pe care-1 cârăm după noi e un actor, un impostor. (Vehement.) Când terminăm cu impostorii, Luminăţia voastră?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1557
                       MAHOMED
    Lasă-i. Au şi ei rolul lor... misiunea lor... Ideea mea a fost să-l vâr pe împărat în cuşcă... l-ani vârât?
                       PAŞA DIN VIDIN L-aţi vârât. Dar de nouă ani, de când e captiv şi cărat prin toate campaniile şi-a permis gestul necugetat de a înnebuni. Pe drept cuvânt şi-n sensul largai logosului, cum îi place lui să spună. (Se aude cântecul prizonierilor.) Numai că suita lui este mult mai lucidă în a aprecia cum se cuvine situaţia, care după părerea unanimă n-ar fi tocmai strălucită. ( Cântec.)
                           Cortina
                       TABLOUL IV
    în cuşca lor, prizonierii au gânduri mari.
                           ZUNIS
    Domnilor, eu cred că dacă vrem să-i învingem pe duşmani, trebuie mai întâi să-i cunoaştem. Să vedem cine sunt, de unde vin şi ce caută...
                       ÎMPĂRATUL Cine sunt? Şi de ce ne caută?
  MINISTRUL DE FINANTE ! ü început, ei nici nu existau, frate. Pe când noi îi dăd usem pe... cine?
                         MINISTRUL DE RĂZBOI Oho! sunt atâţia. Să vedem cu cine începem.
                       ÎMPĂRĂTEASA începem cu filosofía... că-i facem zob...
                 MINISTRUL DE FINANTE
    I-am dat pe...
1558        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                             ZUNIS
    Bine... Vă spun tot eu... Mai întâi l-am dat pe Socrate...
                             ÎMPĂRATUL Socrate, Socrite... un... Socrete... Sanscrite...
                             ZUNIS
    ... pe urmă pe Platon... la urmă pe Aristotel... şi-a trebuit să mai treacă 15 secole ca să vină el şi să se ocupe de fllosofie...
                    MINISTRUL DE RĂZBOI
    Să ne ocupe filosofia...
                             ÎMPĂRĂTEASA
    Bine, şi ce trebuie să facem noi, bizantinii?
                             ZUNIS
    Acum, când ştim bine cine suntem, când ştim cine ne sunt duşmanii, nu ne rămâne de făcut decât un singur lucru...
                             ÎMPĂRATUL
              (A rAtând un ylrenng pe am şi l-a pus de gât)
    Asta e, că nu ne-a rămas decât un singur lucru...
                             ZUNIS
                             (Hotărât)
    Să acţionăm! Şi la primul spectacol... să nu mai lăsăm să cadă Bizanţul...
                    MINISTRUL DE RĂZBOI
    Nu, lupta trebuie dusă pe un plan mai subtil...
 (Apare din nou Turacan, deschide chepengid şi-i fiice semn lui Stratos să-l urmeze înăuntru.)
                  MINISTRUL DE FINANŢE De ce vorbeşti prostii? (Prizonierii îngână rugăciunea.)
                ÎMPĂRATUL (Ascultând ţipetele lui Stratos, din beci)
    Ce, a şi venit ora prânzului? Iar mâncăm?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1559
                    MINISTRUL DE RĂZBOI
                (Iese din trapă, apărând pe scenă Stratos)
    L-au desfigurat râu de tot!
                     ÎMPĂRĂTEASA Domnule Stratos, eu şi mâine aş începe revolta, dacă mi s-ar oferi condiţii.
                   MINISTRUL DE FINANŢE (Curios, către Stratos)
    Câte, domnule?
                           STRATOS
    Două.
                    MINISTRUL DE RĂZBOI
    Care?
                           STRATOS
    Galia.
                             ZUNIS
    Şi mai care? (Stratos face semne dezordonate arătând un picior.)
                     ÎMPĂRĂTEASA Zice să-i scoatem cizmele, săracul!
                             ZUNIS
    Nu, doamnă, Italia.
                   MINISTRUL DE FINANŢE (Trist)
    Domnilor, i-au scos hărţile una câte una.
                    MINISTRUL DE RĂZBOI (li şopteşte ceva lui Zunis)
    Dacă n-o fi aşa, să-mi ziceţi mie cuţu!
                             ZUNIS
     Nu se poate! Asta înseamnă că nu poţi avea încredere în nimeni...
1560         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                  MINISTRUL DE FINANŢE
    Logic, aţa trebuie să fie, aici o să se-ajungă, să vedeţi. Căci corpul omenesc nu suportă decât o anumită cantitate de bătaie pe centimetru pătrat. Tot ce trece peste, dăunează caracterului. Caracterul suferă!
                   MINISTRUL DE RĂZBOI
    Nu, domnilor! Eli unul, nu sunt de acord! Altfel, la prima ciomăgeală ar trebui să devenim nişte trădători. Ce ne învaţă disciplina spartană? Te aruncă în prăpastie şi tu...
                             ZUNIS
    Nu cazi!
                   MINISTRUL DE RĂZBOI
    Dacă ai caracter! Te ţii de aer şi nu le faci jocul.
                             ZUNIS
    Dacă ai caracter!
                             Cortina
                        TABLOUL V
    Cortul lui Mubomed
                          MAHOMED
    Stau şi mă gândesc la bizantinii ăştia. Ştii că, uneori, merită să scrii şi ce vezi pe geam... în fond ce-am făcut noi? I,e-am luat tronul, funcţiile, lefurile, dar i-am făcut actori... Sigur că le-am dat infinit mai mult... împărăţia jocului, a ficţiunii. Totuşi, ce sunt ei?
                       PAŞA DIN VIDIN
    Ei? Nişte actori...
                          MAHOMED
    Actori, actori, dar ai văzut că au momente când îşi ies din rol... şi-şi intră-n piele.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1561
                      PAŞA DIN VIDIN Şi ştiţi de ce? Joacă pe ambiguitatea situaţiei nou create... Eu aş propune să-i scoatem şi să...
                         MAHOMED
    Nu, că avem nevoie de exemple... Generaţii întregi de musulmani trebuie crescuţi având mereu sub ochi exemplul degradării unei împărăţii. .. să mi-i mai calce pe urme... Popoare subjugate, puse sub sceptrul unei credinţe artificiale, fără comunitate de limbă... de religie, cu interese divergente... se destramă la prima atingere...
                      PAŞA DIN VIDIN După o mie de ani...
                         MAHOMED
    Ce ţi-e mia, ce ţi-e suta!... Ce ţi-e anul... Depinde cât de tare e şocul... în fond, ce i-a ţinut pe ei strânşi şi care a fost, în acelaşi timp, forţa destructivă din interior? Ştii ce? Du-te la bizantini şi întreabă-i şi pe ei. Să-şi mai pună şi ei capul la contribuţie... că 11-0 să-i ţinem pe mâncare numai pentru un spectacol care nu aduce nimic nou... la faptul deja consumat. Du-te şi spune-le: „Domnilor, Sultanul nostru e turc şi nu pricepe de ce v-a cucerit“. (Continuând.) „Spuneţi-i voi, pe puncte, cauzele căderii Bizanţului“... Du-te!
                      PAŞA DIN VIDIN Este inutil. Părerile sunt împărţite şi printre ei... Unii nu ştiu, alţii ştiu, dar nu vor să spună.
                         MAHOMED
    Dar tu ce spui?
                      PAŞA DIN VIDIN Eu m-am gândit azi-noapte... vă raportez că am nişte insomnii teribile... şi am ajuns la concluzia că reprezentaţia dată de bizantini trebuie să fie curată ca lacrima... în care să se reflecte însăşi ideeă măririi şi degradării unui imperiu.
                         MAHOMED Nu eşti prea îndrăzneţ? Orice imperiu?
1562        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                        PAŞA DIN VIDIN
    Vorbesc de imperiul lor...
                          MAHOMED
    Să-ţi spun eu de ce au căzut bizantinii. Şi-au pierdut conştiinţa unităţii de civilizaţie...
                        PAŞA DIN VIDIN
    Poate. Dar eu aş merge mai departe: lipsa de unitate politică. Fărâmiţarea în state-provincii. Şi ceea ce este mai important: infiltrarea ereziilor... (Sfat:) La asta trebuie să veghem noi; să nu ne dezbinăm şi să veghem să nu apară vreo erezie... Cum răsare erezia, punem cruce semilunei! Şi nu e bine...
                          MAHOMED
    Ba e bine, e foarte bine... îmi place că meditezi... n-ai insomnii degeaba... Izabela îţi mai inspiră şi ea vreun paradox. (Pe alt ton.) Am auzit că e cam livrescă, e adevărat?
                        PAŞA DIN VIDIN
    Izabela? Da... Vedeţi însă, că ea, împreună cu această ceată de saltimbanci bizantini, întruchipează perfect ideea cetăţii prăbuşite... Numai că peste Dunăre lucrurile stau altfel... Mergem mai departe?
                          MAHOMED
    Te rog...
                        PAŞA DIN VIDIN
    Eu n-aş merge mai departe... cu atâta entuziasm şi încredere în reuşită...
                          MAHOMED
    De ce?
                        PAŞA DIN VIDIN
    Ii cunosc cât de cât. Se vor apăra. Sunt în state să pună un munte lângă altul, să facă zid şi să ne tragă în capcană. Există o conştiinţă a unităţii... există conştiinţa că le e ameninţată fiinţa, însăşi dreptul de a exista ca popor...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1563
                          MAHOMED (Distrat, către Paşă)
    Stai, că n-am fost atent... (Grav.) Ce spui tu c-ar avea valahii? PAŞA DIN VIDIN
    Tot aşa pe puncte?
                            MAHOMED
    Milităreşte.
                         PAŞA DIN VIDIN (Arătândpe degete)
    Unu: centralizarea forţei politice în stat de cătte Vlad Drăculea. Doi: conştiinţa unităţii etnice. Şi trei: conştiinţa că puterea otomană periclitează însăşi fiinţa poporului...
                            MAHOMED
    Mi se pare că asta ai mai spus. (Către i.ocotenentulinvizibil.) Parcă s-a mai spus asta, nu?
                         PAŞA DIN VIDIN Şi... patru: relaţia dintre popor şi natură... Au o natură săritoare la nevoie. în ajutorul lor, bineînţeles...
                            MAHOMED
    Dar să ne întoarcem de unde-am plecat. La Bizanţ. De ce a căzut el? Ştii, eu sunt turc şi nu înţeleg şi dacă nu înţeleg eu, înseamnă că nu înţelege nimeni. Aşa că, să ne înţelegem: ce i-a ţinut pe ei strânşi?
                         PAŞA DIN VIDIN (încurcat)
    Naiba ştie... Pe noi ce ne ţine? Poate religia...
                            MAHOMED
    Religia, că doar nu credinţa... Dar trebuie să mai fie ceva...
    PAŞA DIN VIDIN Istoricii vin şi cu altfel de argumente: ei spun că limba greacă...
1564        N OTE. COMENTARII. VARIANTE.
                          MAHOMED
    Bun... noi aducem în loc... ştii tu ce., cultura noastră.
                       PAŞA DIN VIDIN
    E rămasă în urmă...
                          MAHOMED
    Am trimis după ea... Până la Dunăre ne ajunge...
                       PAŞA DIN VIDIN
                          (Continuând)
    Credinţa ortodoxă... au creştinat barbari şi i-au făcut prin asta vasali... I.e-au luat pământul... le-au dat cerul...
                          MAHOMED
   Noi le luăm pământul şi nu le dăm nimic, nu promitem nimic.
                       PAŞA DIN VIDIN
        Nu se poate! Măcar de formă... Na, dă-mi, ia, ţine...
                          MAHOMED
    Noi, noi nu mergem pe concesii. Procedăm aşa: dă-mi, mai vreau, iau, mai dă-mi... mai vreau, mai iau, mai dă-mi... Acesta să fie ritmul... Un ritm interior...
                       PAŞA DIN VIDIN
    Se vor revolra...
                          MAHOMED
    Niciodată!... Şi-apoi avem oameni gata să înăbuşe în faşă o singură vorbă nelalocul ei... Uite ce trebuie să facem noi: să aflăm cum luau bizantinii impozitele, cum inventau altele noi, că la asta erau neîntrecuţi, ce vamă luau pentru peşte, ce vamă pentru chihlimbar, cum îşi organizau marina... Copiem tot.
                       PAŞA DIN VIDIN (Enervat)
    Un imperiu plagiat?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1565
                          MAHOMED
                             (Culm)
    Nu. Libertăţile lor nu le luăm... le lăsăm la o parte... venim cu libertăţile noastre... Care e iclcca mea? Că până la urmă tot se va face osmoza între împărăţia cucerită şi cea care se ridică acum... (Se ridică, ajutat de Paşă, de pe perna pe care stătuse.) Să fim drepţi, c-aveau şi lucruri bune... le furăm fără ruşine... Ni le însuşim şi bună ziua... Sigur, pe parcurs, le perfecţionăm. (Amical.) îmi place să discut cu tine chestiile astea. îmi mai vine şi câte-o idee. Ştii ce? ... într-o zi vreau să stăm de vorbă mai sistematic... Aşa, pe materii...
                       PAŞA DIN VJDIN
    Dar îmi faceţi cea mai mare cinste... Ce-ar fi sa ne întoarcem la poezie? Liricul înaintea epicului. Vă sugeram să scrieţi despre cai.
                          MAHOMED
    Despre cai? Dragul meu... Eu nu cred că trebuie să spoim odele împărăteşti cu balegi de cal. Spune-mi mai bine ce nu-ţi place la ultimul meu vers?
                       PAŞA DIN VIDIN (Recitând)
    „Eu umbra închisului tău ochi, geana-i“... Acesta e versul, I ,umi-năţia voastră. Eu am priceput ci ochiul este Alah. Nu înţeleg de ce vă consideraţi însă umbra ochiului lui Alah?
                          MAHOMED
    Ce e fals aici?
                       PAŞA DIN VIDIN
    Să nu se supere Luminăţia voastră, consider că această ultimă producţie literară este completamente ratată. (Observând un tremur pe faţa Sultanului.) Deşi... dacă mă gândesc bine... ar exista câteva expresii, ba chiar versuri întregi, strofe, bunicele.
                          MAHOMED
                        (Cu duhul blândeţii)
    Dă-mi-o să ţi-o mai citesc odată, că văd că nu ne înţelegem. (Transpus:) „Eu umbra-nchisului tău ochi... geana-i“!
1566         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                        PAŞA DIN VIDIN (Hotărât)
    E tot mediocră, Luminăţia ta.
                           MAHOMED
                           (Stăpânindu-se)
    Ia ascultă, Paşă din Vidin, nu cumva vrei să spui că n-am talent? Că mi-oi fi pierdut talentul peste noapte?
                        PAŞA DIN VIDIN
    N-am spus asta... Dar vă grăbiţi...
                           MAHOMED
    Nu cumva lirica mea e apreciată cu... mă rog... superlative, tocmai pentru că îs, cine îs?
                        PAŞA DIN VIDIN
    Că sunt cine sunt.
                           MAHOMED
                              (Enervat)
    Că îs cine îs!
                        PAŞA DIN VIDIN
    Dacă ridicaţi tonul, eu 1111 mai pot face o critică lucidă...
                           MAHOMED
    Mă calci pe nervi îngrozitor, ori de câte ori te chem să-ţi citesc câte ceva. Nu ştiu de ce naiba nu te las să-ţi comanzi armata ta... aşa cum vreau eu...
                        PAŞA DIN VIDIN
    Pentru că aveţi nevoie de un critic lucid, în stare să discearnă: „asta merge“, „asta nu merge“... Luminăţia voastră... Şi acum, îu altă ordine de idei. V-aş sugera să opriţi armatele aici. Să 1111 mai trecem Dunărea. încercaţi să consolidaţi cuceririle de până acum, deschideţi şcoli, încurajaţi artele... să faceţi să înflorească cultura musulmană în ţările gata cucerite. Deci, dacă stăm să ne gândim bine, nu tot ce cucerim, cucerim cu adevărat.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1567
                                RADU
                              (Intră falnic)
    Veşti bune! Dunărea e la o azvârlitură de băţ. Aerul miroase a şalău, a nisetru. Din păcate, Ţara Românească e ca un buzunar peticit. A fost prădată chiar din interior...
                          PASA DIN VIDIN (Arţăgos)
  Dar cel care aleargă cu cea mai mare însufleţire cine e? E Beizadeaua Radu! Speră un peşcheş şi mai gras: însuşi tronul Ţării Româneşti...
                                RADU
    E tronul tatălui meu... dreptul meu firesc...
                          PAŞA DIN VIDIN
    Dar Ţepeş, fratele tău, nu e şi el, fiul tatălui său?
                                RADU
    Eu nu sunt fiul tatălui meu?
                             MAHOMED (Către Paşă)
    Termină. De ce-I tachinezi? Ştii foarte bine că nu-i place gluma. Spune, Radule.
                                RADU
    Corabia Măriei Tale aşteaptă în port. Cu tot echipamentul pentru luptă.
                          PAŞA DIN VIDIN
                                (Ironic)
    Cu piscină, cu cadâne... Cât mai repede Ia Dunăre. Că-mi lasă gura apă... apă dulce...
                             MAHOMED
    Nu vrei să termini deloc, vrei s-o ţinem mereu aşa? (Lui Radu.) Am avut o discuţie cam neplăcută cu Paşa din Vidin. Despre poezie. (Confidenţial.) Am scris o odă... Şi, ca de obicei, mi-a denigrat ultima producţie.
1568         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
  PAŞA DIN VIDIN Nu meditaţi, nu re Faceţi mai mult. Eu mă tem că victoriile militare au început să impieteze şi asupra calităţii artistice a ultimelor producţii.
                                   RADU
                                (Atacă subtil)
     Sunt unii care ar dori ca Sultanul să piardă această campanie... pentru a avea timp mai mult de meditaţie.
                            PAŞA DIN VIDIN Nil, nu. Ideea este că artistul trebuie să fie nefericit.
                            MAHOMED Şi eu nu sunt nefericit? Sunt foarte nefericit.
                            PAŞA DIN VIDIN Dacă modificaţi ultimul vers...
                               MAHOMED (De neclintit)
     Nu modific nimic! In momentul compunerii am fost inspirat. Am fost inspirat. Stai jos, Radule.
                            PAŞA DIN VIDIN Să ştiţi, dacă o luăm aşa, de cum a apărut praful de puşcă, soarta artei a fost pecetluită. Cu un tun nimiceşti tot ce s-a creat mai bun, timp de sute de ani. Unde dai, acolo crapă: statui, cărţi, oameni. Dacă şi Luminăţia voastră va face la fel, sincer să fiu, n-aş vrea să apuc clipa aceea funestă...
                               MAHOMED
     Paşă, această clipă a sosit... Ieşi afară! (Apare Turacan, care deschide chepengul.)
                            PAŞA DIN VIDIN
     Luminăţia voastră, vedeţi, eu am crezut că e de datoria mea, să atrag atenţia...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1569
                         MAHOMED
    Ieşi afară!...
                       PASA DIN VIDIN
    Talentul începe să şchiopăteze...
                         MAHOMED
    Ieşi afară! (Titmcan il îmbrânceşte pe Paşă pe scări.)
                       PAŞA DIN VIDIN
                     (Coborând câteva trepte)
        1462. Să fi început oare declinul criticii? ... (Dispare.)
                            RADU
    Mare putere de stăpânire are Luminăţia voastră. Eu unul nu m-am putut apropia niciodată de acest individ.
                         MAHOMED
    Să ştii, a citit mult. Şi vorbeşte şase limbi, ca şi mine... Numai că e un spirit distructiv. Cu toate că mă face să scriu mai bine. Mai era, tot aşa, un pictor italian. Nu Belini, altul... o să-mi amintesc... Care, tot aşa... despica firul de păr în patru şi pe urmă-l lipea Ia loc... Dar ştii cum îl lipea? De nici nu se cunoştea.. .Am auzit că acest pictor ar fi acum la Curtea lui Ţepeş! Dacă-1 prindeţi, va rog să nu-1 căsăpiţi! Oameni din aceştia în stare să-şi rişte scăfârlia pentru nişte păreri artistice, sunt destul de rari. Ca nenorocitul ăsta de Paşă din Vidin... în fond, cine e el? Un papă-lapte, de paşă, pus de mine la Vidin. Şi-n fond ce e Vidinul?
                   LOCOTENENTUL (Apărând de după un paravan)
    Vidinul e o cetate...
                         MAHOMED
    Nu e nimic. O cetate de paie, fără apă curentă şi cu privată turcească. îmi năvăleşte sângele în cap, îmi vine... nu ştiu ce să fac. (Strigă.) Paşă!
1570        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                       PASA DIN VIDIN (Scoate capul)
    Da... prezent...
                          MAHOMED
    Ieşi afară!
                       PASA DIN VIDIN Da. Absent... (Dispare.)
                          MAHOMED
     Fratele tău ce-o fi vorbind cu italianul? El se pricepe la artă? RADU
   In privinţa asta are idei originale. Si descântecele... pe cuvânt... MAHOMED
    Bravo! Asta înseamnă că se pricepe. (Pe alt ton, neaşteptat.) Azi am chef de confidenţe... (Bate din palme, apare Locotenentul de după paravan.) Eu am chef de confidenţe, eu le fac... (Baie din palme.) (Către locotenent.) Ieşi!
                       LOCOTENENTUL
                       (Iese cu paravan cu tot.)
                          MAHOMED
    Tu ai iubit vreodată?
                             RADU
    Tocmai mă gândeam aseară: am iubit? N-am iubit?... Ce-am avut şi ce-am iubit?...
                          MAHOMED
    Ei bine, bine!... Dar să lăsăm asta... (îi mângâie timidpletele.)T\\ ştii de ce Tronul Ţării Româneşti va trece din mâna unui om viteaz în mâna unui om frumos?
                             RADU
                              (Naiv)
    Cine e acela?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1571
                          MAHOMED
    Radu cel Frumos! Nu eşti tu Radu cel Frumos? (îi întinde un sul ¿le hârtie.) Era pentru tine.
                              RADU
                             (Speriat)
    Ce?
                          MAHOMED
  Oda... Poemul... Am simţit... nevoia sa-ţi închin o odă... rodul unui suflet cuprins de flăcări... Dar oare ai să fii demn de ea?...
                              RADU
                             (încurcat)
    De ce? Adică... de cine?
                          MAHOMED
                        (Mărturisire sinceră)
    Ce mic mă simt în prezenţa dumitale. Eu nici nu ştiu, ce sunt acum? O gâză, un fluture învârtindu-se în jurul unei raze... Simt un avânt spre umilinţă... poate unde eşti tu creştin şi mi-ai insuflat spiritul creator al umilinţei creştine... (Idee măreaţă.) Ce-ar fi dacă m-aş creştina şi eu cu împărăţie cu tot? (Iese Paşti din chepengul uitat deschis. Mahomedtlpriveşte. Către Radu:) Nu merge... Dă-mi-l înapoi... Aşa... necizelat nu merge. Măgarul ăsta de Paşă are miros de iapă, simte podul stricat de la o poştă. Intr-adevăr, ceva şchiopătează. Dar nu ştiu încă bine ce. Paşă, cred că am să schimb ultimul vers...
                              RADU
    Broboane de sudoare vă încoronează fruntea...
                          MAHOMED
    Inspiraţia... Da, da!
                                    Cortina
                         ACTUL II TABLOUL VI
    Cortul Iui Radu
                            RADU
    Un om?
                          TURACAN
    Un om!
                            RADU
    Şi ce vrea de Ja mine?
                          PÂNZARU
          (Intră c-o bocceluţă la subsuoară şi c-o vioară jhră arcuş în mâna dreaptă)
    Păi, eu venisem să vorbim româneşte... Am auzit c-ar fi un român pe aici. De-aia am venit. Nu ştiu cu ce te ocupi, nu-mi pasă, dar simţeam nevoia să vorbesc cu un român de-al nostru...
                            RADU
    Eşti om de arme?
                          PÂNZARU
  Eu om de arme! Nu, domnule, eu sunt din comuna Pătlăgele -Valahia. Simţeam nevoia să văd oraşe mari, Viena... Hamburg.
                            RADU
    A, eşti un vântură-lume!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1573
                          PÂNZARU
    Vântur, vântur! ... (Către luriWini:) Turi? (Intorcându-şi buzunarele pe dos.) Dar văd c-o duci bine, te omenesc ăştia...
                          TURACAN
    Hm! (Iese.)
                          PÂNZARU
   Eu venisem să vorbim româneşte... Eşti venit cu treabă sau?...
                            RADU
    Intr-un fel, da. Sunt oaspetele Sultanului.
                          PÂNZARU
    Ie-te-te, mă! Şi-ai noştri ce zic?
                            RADU
    Ce să zică? Tac chitic. Tac mâlc.
                          PÂNZARU
    Domnule, să nu te-ncrezi în străini. Nu ştii ce viaţă am dus eu. Mi-a spus mie Gheorghe Iordan. II ştii pe Gheorghe Iordan?
                            RADU
    Nu.
                          PÂNZARU
    Gheorghe Iordan, are prăvălie de ţambale la Târgovişte. Mi-a spus aşa: „Bă, nu dorinţa de-a cunoaşte te mână, ci setea de aventură îţi dă ghes“. Caută să-ţi înfrângi pornirea, altfel o să-ţi iasă Apusul pe nas, bă!“. Aşa a zis şi-aşa a fost. Rău şi în Apus, rău şi aici în Turcia.
                            RADU
    Nu te-ai acomodat?
                          PÂNZARU
    Eu la ăştia? Am stat un an la Viena, ca un câine de pripas. Cu hoţi, cu borfaşi, spărgători... scursoarea societăţii... din toată lumea. Dormeam toată şleahta într-o baracă, era o putoare... Şi un frig... ca în grajd! Domnule! Nici Iisus Cristos n-a îndurat ce-am îndurat eu.
1574         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
Noaptea borfaşii îmi Rirau perna şi dădeau cu ea în mine. Mă nimereau afurisiţii drept în moalele capului pe întuneric, aveau mâna formată de la spargeri.
                            RADU
    Şi de ce?
                          PÂNZARU
    Asta-i întrebam şi eu: „De ce, mă?“ Pentru vederile mele! Auziseră c-aş fi învăţat ceva carte. Am şi învăţat ceva carte. Cică: „Bă, ăsta care citeşti, ia mai du-te de te...“ şi jap! cu piciorul în fund. Dar pe ce ton!
                            RADU
                           (Zâmbind)
    Asta te şi enerva.
                          PÂNZARU
    Asta mă enerva cel mai mult: tonul! „Bă, altă dată să nu mai faci. Că din ştiinţa ta ni se trag toate“. Tot felul de prostii. Criminali! Şi de asta nu ne sufereau pe noi, ăştia, fără pată...
                            RADU
    Şi-atunci de ce n-ai rămas frumuşel acasă?
                          PÂNZARU
    De ce n-am rămas frumuşel acasă? Păi, n-am rămas frumuşel acasă, pentru că... la urma urmei mie tot mi-a plăcut de mic muzica. .. Vroiam să văd oraşe mari... Viena...
                            RADU
    Frumos oraş?
                          PÂNZARU
    Da, acolo am spart gheaţă o iarnă întreagă... Treceau ăia pe lângă mine în paltoane, 111 blănuri, şi eu spârgeam gheaţa... Vara mutam scara la vopsitor, că toată Viena se vopseşte. Ai fost la Viena? Batjocură!
                            RADU
  Atunci, bine ţi-a mai zis Gheorghe Iordan ăla! Eşti un vântură-lume...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1575
                         PÂNZARU
    Păi, da, bineînţeles... N-a fost zi în care să nu-i dau dreptate! I-am şi scris, dar nu mi-a răspuns. Cred că a interpretat greşit sfârşitul, înainte de: „Cu deosebită stimă“, scriam eu aşa: „Sfatul dumitale a fost al unui înţelept“. Probabil că unii au înţeles că el m-a învăţat să... mă vântur. (Bucuros.) Doamne, ce bine că vorbim româneşte! Odată era să-mi pun capăt zilelor... (Se închină.) Lucram tot la gheţărie, abia-mi găsisem şi postul ăsta... eram slab al naibii. Ajunsesem la vreo patruzeci de kilograme. Şi răcisem la un picior... Şi-n ziua aia mi-am zis: „Deseară - gata!“
                           RADU
    Adică, te...
                         PÂNZARU
    „Stau să iau banii pe ziua de azi, să nu rămână pe mâna lor... dar, deseară, gata!“ Şi atunci am auzit lângă mine, pe unul care - tot aşa muncea şi scapă târnăcopul pe picior - şi ce crezi că zice? „I ,ua-te-ar boala!“.
                           RADU
    Român?
                         PÂNZARU
Român! Era un flautist - geniu în felul lui. M-a Avea o cămăruţă foarte mică, de la uşă urcai direct în toată Viena. Şi mă întreabă: „Bă, o fi adevărat?“
                           RADU
    Ce?
                         PÂNZARU
    Cu Dumnezeu, cu dracu... cu toate. Eu l-am încurajat, i-am spus că sigur, există Dumnezeu, dracu, toate... Şi nu mi-am mai pus ca-păt zilelor.
                           RADU
    Poţi să ştii ce-o fi pe lumea cealaltă?
luat la el acasă, pat. Şi se vedea
1576         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                          PÂNZARU
    Bineînţeles. Şi când am văzut eu că alţii sunt mai decăzuţi decât mine, ce să-ţi mai iei zilele de pomană?! Să şi le ia ei!
                            RADU
    Şi zi aşa, tot român şi el!
                          PÂNZARU
    Român! După aia tot aşa, aveam un prieten aici, în Turcia.
                            RADU
    Tot român?
                          PÂNZARU
    Român, român... îmi tot scria să vin la el, că nu mai poate, că o să se spânzure... Şi mă pune dracii să vin - şi nu-l găsesc.
                            RADU
    Se spânzurase?
                          PÂNZARU
    Se însurase. Şi nevestele, avea vreo trei-patru neveste, nu l-au mai lăsat să mai vorbească deschis şi sincer cu mine. Şi aşa m-am ales şi cu Turcia. Din lac în puţ... Auzi, e bine că te duci acasă. (Energic.) Auzi, tot mai bine e acolo! Auzi, ăştia pe aici n-au suflet. O, de m-aş vedea acasă. Să vină rudele să mă vadă, să mor şi să mă-ngroape acolo... Ce, parcă dac-am văzut Turcia ştiu mai multe? Era la noi unul Mailat Alexaudai. Şi? Hi, hă, hă! (începe să cânte tm cântec vechi acompaniindu-se la vioara fără arcuş.)
                            RADU
    Văd că te usucă dorul de ţară... Hai cu mine acasă.
                          PÂNZARU
                            (Speriat)
    Nu merg, 1111 merg, c-am auzit c-o să fie război. Aşa se tot vântură vorbă pe aici de câţiva ani. Eu îi ştiu cât de câinoşi sunt ăştia! Mai bine stau aici cu ei.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1577
                             RADU
    Dacă eşti cu mine nu ţi se întâmplă nimic.
                           PÂNZARU
    De ce, ai vreo trecere la Ţepeş?
                             RADU
    E fratele meu.
                           PÂNZARU
                             (Uimit)
    Eşti frate cu Ţepeş? (Idee.) A! Atunci se schimbă socoteala... (îndoială.) Dacă merg, cine-mi garantează mie că nu mă taie? Ai? Eu sunt foarte sensibil. Să nu mă atingi la slobozenie, că ţip. Cine-mi garantează?
                             RADU
    Sultanul!
                           PÂNZARU
    îmbroboditul ăla? Are el puterea asta? Şi-apoi ce-o să zică Ţepeş, dacă vine Sultanul şi mă garantează tocmai pe mine, un nepricopsit?!
                             RADU
                            (Râzând)
    Păi... eu o să fiu domnul...
                           PÂNZARU
    A, stai că... parcă, parcă, pricep... A-ha! MăriaTa vrei să-l baţi şi sâ-i iei tronul... Bine... dar nu ţi-e frate?
                             RADU
    Ţocmai că mi-e frate, am şi eu dreptul... Dacă vrea Dumnezeu să fiu domn... (Enen'at.) Şi nu mai face pe prostul... Te iau cu mine, te fac sfetnic. Mai vorbim pe drum.
                           PÂNZARU
    Mie-mi plac discuţiile, dar fără urzeli. Şi apoi prea văd atâta oaste în jur. Âştia unde se-ndeamnă aşa?
1578         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                           RADU
    în Ţara Românească, să-l batem pe Ţepeş.
                          PÂNZARU
  Eu credeam că vă opriţi pe-aici pe la... pe la ăştia... E adevărat
c-o să ne ocupe turcii?
                     RADU
    Nu ne ocupă, frate, schimbăm domnul şi gata... ei se-ntorc... Fac cale-ntoarsâ...
                           PÂNZARU
       Asta s-o crezi dumneata. Ce-apucă ăştia, e bun apucat.
                           RADU (Grăbindu-se)
    Spune, mergi sau nu?
                           PÂNZARU
    Nu merg, că mi-e frică.
                           RADU
    Tu nu vezi câţi suntem?
                           PÂNZARU
    Şi ce dacă? Mai bine-i scriem o scrisoare. Să ne ierte pe-amândoi. Şi pe Măria Ta şi pe mine. Am nouă fraţi mai mici acasă. Când am plecat, eu am spus că merg la târg. Mama parcă a simţit ceva: „Mă, să nu te duci aşa departe, că sunt ăştia mici, vai de maică de om!“ Şi de atunci, de când lucrez la fierărie, le trimit tot ce câştig...
                           RADU La fierărie? Şi ce faci acolo?
                           PÂNZARU
    Săbii. Dar sunt proaste. Să nu te încrezi în săbiile turceşti. Nu le călim. Scuipăm pe ele.
                           RADU
  Şi nu te gândeşti că săbiile astea or să se-ntoarcă împotriva alor tăi?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1579
                            PÂNZARU
    Şi eu din ce să trăiesc? Şi-apoi eu sunt la mânere. I a încrustat, cum s-ar zice, partea artistică. Am nouă fraţi mai mici acasă... De-atunci mama mi-a trimis vorbă şi la Viena şi aici: „Vino, că nu ţi se întâmplă nimic. Vino, mă, vino, că se mărită soru-ta, I.eana, şi să fii şi tu la nuntă, că ce-o să zică lumea?"
                              RADU
    Te fac sfetnic!
                            PÂNZARU
    Nu băga oaste străină în ţară...
                              RADU
    Ce e asta?
                            PÂNZARU
    Un sfat, dacă mă fac sfetnic.
                              RADU
                             (Supărat)
    Pleacă!
                            PÂNZARU
                           (Rielicându-se)
    De-aia venisem. Auzisem c-ar fi un român pe-aici. (lese şi revine imediat c-o bocceluţă.) Buclucurile mele de primenealâ. Să i le dai unui spahiu, să i le dea lui frate-meu ăl mare. Şi dacă nil i-or veni bine nici lui, să le dea Iui Mailat Alexandru. Comuna Pătlăgele, ţii minte?
                              RADU
    Ia-ţi boarfele. Or fi având şi păduchi.
                            PÂNZARU
   Păduchi? Atunci rog eu un spahiu. Dar nvi-e silă să vorbesc turceşte.
1580         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            RADU
    Mă, ăştia dacă ajung la Pătlăgele, fac salată din toţi ai tăi. Nu numai că n-or să-i dea boarfele lui frate tău, dar dacă-1 prind o să-l belească ei şi de piele.
                          PÂNZARU
    Te pomeneşti c-o fac! Şi eti ce fac? (Către Turnam, care a intrat discret.) Eu venisem să vorbim româneşte. Am auzit că ar mai fi un român pe aici. (Cu plecăciuni.) Mahomed! Mahomed! (Lui Radu.) Mahomed ăsta pare 1111 om chibzuit. Să mă duc să-i spun că de ce se preocupă? De ce tocmai pe noi? Că n-om fi unşi cu miere. (Pauză.) Dar lasă că nici Ţepeş 11-0 sta cu mâinile în sân. (Plecăciuni către Turacan.) Mahomed! (Grav, lui Radu) Asculta la mine! O să fie prăpădul de pe lume! (lese, cântând ceva jalnic.)
                            Cortina
                       TABLOUL VII
    Cuşca prizonierilor
    (Se aude de undeva, de sus, glasid ascuţit al unui turc, aşa cum strigă muezinii).
                         ÎMPĂRATUL
    Ce-i asta? Ce înseamnă asta? Să înceteze! Bine, dar paza palatului? Ce păzeşte garda de 300 de suedezi înalţi, înarmaţi până-n dinţi? De ce se îngăduie să se oficieze rugăciunea musulmană în capul meu, în timp ce eu o fac pe cea creştină? Dacă s-amestecă?
                           GIASUL
    Oho, cămila pe care-o vedeţi aparţine lui Alah...
                        ÎMPĂRĂTEASA
    Sigur că se amestecă. (Indignată.) Măcar credinţa să ne-o respecte! Eu am tot respectul pentru credinţa lor, dar şi ei să aibă respect pentru credinţa noastră. (Stratos îmbrăcat turceşte traversează scena.) Un turc. Domnilor, dar Stratos 11-a mai apărut?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
 1581
                 MINISTRUL DE RĂZBOI
    Ăl de cântă sus.
                      ÎMPĂRĂTEASA S-a turcit? Nu se poate... domnilor, nu se poate.
                          ZUNIS
    Doamnă, multe nu se pot şi ce se mai fac!
                         IZABEIA
    Mamă, pe Stratos l-am văzut îmbrăcat în caftan, ţinându-se după Sultan, făcând pane chiar din suita lui.
                          ZUNIS
    Sultanul nu-i prost că ţine pe lângă el un om atât de-nvăţat. Numai că în ceea ce-1 priveşte pe Stratos, Sultanul nu ştie că e ultimul dintre oameni în ceea ce priveşte caracterul...
                         IZABEIA
    Nici-o grija, nu pentru caracter l-au luat.
                          ZUNIS
    Ăsta când vinde...
                 MINISTRUL DE RĂZBOI
    ... vi nde tot!
                          ZUNIS
    ... ruinează...
                      ÎMPĂRĂTEASA Bine, dragă, dar n-ai apucat să vorbeşti cu el?
                         IZABEIA
    Acum, că s-a văzut mare, nici nu s-a uitat la mine. (Aproapeplân-gând.) Auziţi? Mi-a zis că am moravuri uşoare...
                      ÎMPĂRĂTEASA Ale tale sunt uşoare, şi-ale lui, grele...
1582        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                    MINISTRUL DE RĂZBOI Aşa oscilăm noi, bizantinii, între moravuri uşoare şi năravuri grele... (Râde.)
                             IZABEIA
    „Păi, bine domnule Stratos, zic - de bunăvoie faci dumneata ceea ce faci?...
                               TOTI
    Şi el?
                             IZABEIA
    Zice: „Da“!
                               TOTI
    A zis: „Da?“
                             IZABEIA
    Da. „Şi tocmai asta-mi place mie la turci că te lasă să fii de-al lor de bunăvoie...“
                               TOTI
    A zis: „De bunăvoie?“
                          IZABEIA (Printre sughiţuri)
    „Bine, domnule Stratos, nu crezi c-ai ajuns prea departe cu entuziasmul pentru credinţa lor?“
                               TOTI
    Şi el?
                             IZABEIA
    Şi el zice: „Nu!“
                               TOTI
    A zis: „Nu?“
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1583
                           IZABEIA
    Păi, nu! „Am luat toate credinţele la rând, nu fac două parale chioare! Asta e cea adevărată.“
                            ZUNIS
                            (Hotărât)
    Gata! I-am condamnat la moarte pentru înaltă trădare şi fugă la inamic. E cineva împotrivă?
                           IZABEIA
    Nu!
                        ÎMPĂRĂTEASA Nu! să nu ne pripim. Domnilor, nu poţi condamna la moarte un om, fără a-i da posibilitatea să se apere.
                            ZUNIS
     Dar el care condamnă la moarte întreaga noastră suflare? MINISTRUL DE RĂZBOI
    Cazul e grav. (Stratos, cu turban, traversează in sens invers scena, murmurând rugăciunea turcească.)
                        ÎMPĂRĂTEASA
    S-a turcit, spurcatul.
                           IZABEIA
  Nu ţi-am spus eu, mamă? S-a turcit. A devenit mistic... musulman...
                  MINISTRUL DE RĂZBOI Vedea-l-ar apostolul Pavel!
                  MINISTRUL DE FINANŢE Şi noi care credeam că nici de sufleor n-o să fie bun şi ia te uită ce carieră!
                        ÎMPĂRĂTEASA Eu nu înţeleg la ce i-a folosit atâta carte? Dacă n-a putut să-l oprească de la pierzania sufletului...
1584        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                   MINISTRUL DE FINANŢE Mai bine rămânea analfabet...
         MINISTRUL DE RĂZBOI Eu am prevăzut asta de mult, dar n-am vrut să vă spun... ZUNIS
    In ce mă priveşte, l-am condamnat la moarte.
                             ÎMPĂRĂTEASA
    Domnilor, Domnilor... Izabela! (Intră Radu, se apropie de 1zabela şi încep să discute încet.) Cine e?
                            ÎMPĂRATUL (Arătându-lpe Radu)
    De prin curte, de prin curte...
                                  RADU
                               (Cu voce joasă)
    Ce-i cu rine?
                                IZABEIA
                                  (Idem)
    Veşti de la fratele tău.
                                  RADU
    Ce?
                                IZABEIA
    îţi mai dă o şansă...
                                  RADU
                                 (Suspicios)
    Să nu încerci să...
                                IZABEIA
    Iasă-mă şi ascultă. Adineauri eram pe corabie... Am auzit un clipocit, m-am uitat... Cineva înotase pe sub apă până lângă corabie...
                                RADU
    Aiurezi...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1585
                           IZABEIA
    Crezi odată!... (Şoptit.) Ascultă. O să treceţi pe lângă o cireada de vite... Atrage-1 pe Sultan într-acolo...
                            RADU
                           (Prudent)
    N-am auzit nimic... Mă duc să-i spun...
                           IZABEIA
    Am glumit. Şi dacă n-ai auzit nimic, ce să-i spui?
                            RADU
    Despre ce fel de cireada o fi vorba? Astea sunt bazaconii... Te rog, nu încerca sa mă mai ispiteşti... Ştiu că te-a plătit ca să mă tragi de limbă...
                         MAHOMED
                        (Intră, supărat foc)
    Nu e nimeni aici?
                            RADU
                       (Stăpânind situaţia)
    De cine are nevoie, Luminăţia voastră?
                         MAHOMED
    De pază... Cei cate nu observă ce se întâmplă în apă, vor fi sugrumaţi pe uscat...
                           IZABEIA
                            (Mieros)
    S-a întâmplat ceva?
                         MAHOMED
    Am zărit cu ochii mei un om care a scos capul din apa. Vroiam să ştiu, cine era? Ce căuta? De unde vine? Unde s-a ascuns?
                           IZABEIA
                     (Făcândti-se a nu pricepe)
    S-a înecat? De ce?
                         MAHOMED
    Locotenent!
1586         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                      LOCOTENENTUL
                             (Intră)
    L-am prins... Era un om de-al Jui Ţepeş...
                          MAHOMED Cu cine a comunicat de pe corabie?
                      LOCOTENENTUL N-a scos o vorbă... oricât l-am schingiuit... A murit cu buzele încleştate...
                         MAHOMED (Către Radu)
    Spune-mi şi mie ce fel de om e Ţepeş ăsta de ştie să-şi disciplineze în felul ăsta oastea?
                            RADU
                          (Încurcat)
  Prea Luminate... Prea înălţate... trebuie să vă mărturisesc... IZABEIA
    Radu...
                            RADU
    ... că nici eu nu înţeleg...
                          MAHOMED
    Eu cred că n-ar trebui să i se ia tronul unui asemenea om pe care semenii îl iubesc atât de mult...
                             RADU Atunci să nu i-1 mai luăm...
                          MAHOMED
                          (Zâmbind)
    îmi place, că nu-şi pierde cumpătul...
                         IZABEIA (Prinzând curaj)
    Beizadea Radu s-a născut într-o zi norocoasă... Dar ce voiam să vă rog Prea Luminate? ... poate faceţi ceva pentru trupa noastră... pentru fostul Imperiu bizantin...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1587
                      MAHOMED (Jucându-se ca cuvintele)
    Eu l-am făcut fost, eu nu l-am fost făcut.
                            IZABEIA
    Ne-a ajuns cuţitul la os. Fie-vă milă. (Ceilălţi prizonieri agitaţi, ridică o zdreanţă în chip de steag şi încep să strige: Libertate!) I .ibertaic!!
                          MAHOMED
    Ipochimenii ăştia nu ştiu decât să protesteze... (Cătregrup.) Aş vrea să stăm de vorbă... De fapt, ce vă lipseşte? Mai vreţi vreo puşcărie? Una mai mare?
                             ZUNIS
    Nu, nu! E bună asta. (Plângăreţ.) Azi-dimineaţă, călăul ne-a retras dreptul de împotrivire.
                          MAHOMED
                             (Perfidie)
    Nu se poate... Cine i-a permis?
                             ZUNIS
    I-am spus că e împotriva uzanţelor.
                          MAHOMED
    Aşa este. Avem nişte călăi cam mocofani. Ce vroiam eu să vă spun?... în calitate de aliaţi, aş fi dorit să ne consultăm în privinţa atacului. Harta! (Turacan aduce o hartă pe care o întinde pe jos. Toţi se apleacă asupra ei. Mahomed, după o pauză:) Uitaţi ce zic eu. Eu zic aşa... să ne odihnim puţin. Iar toate astea le vom discuta diseară... după spectacol...
                             ZUNIS
    Da, da, acum suntem şi noi obosiţi... Mai bine după spectacol. Şi libertate, după spectacol. (Mahomed iese însoţit de Turacan.) L-am păcălit... L-am păcălit... Dacă nu ne organizăm noi, n-o să ne organizeze nimeni. în ce îl priveşte pe Stratos, l-am condamnat la moarte. Voi executa sentinţa imediat ce se va reînfiinţa Bizanţul.
1588        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                      ÎMPĂRĂTEASA Bizanţul, niciodată! Cu asemenea oameni - niciodată. Oh, pasăre Phoenix!
                      ÎMPĂRATUL
    Oh, pasăre Phoenix!
                      ÎMPĂRĂTEASA
    Unde eşti tu, pasăre Phoenix! Să-mi dai cenuşa ta, să mi-o pun în cap.
                      ÎMPĂRATUL
    Uuu! Unde eşti, pasăre Phoenix?
                      ÎMPĂRĂTEASA
    Când vom mai reînvia noi? Cum? Dacă până şi cărturarii au devenit farisei şi fariseii vameşi?
                      ÎMPĂRATUL
    Cumplite vremuri!
                         Cortina
                      TABLOUL VIII
    Cortul lui Radu
                      PÂNZARU Mâria-ta, m-ain gândit...
                          RADU
    Mergi cu mine?
                      PÂNZARU
    Merg. Dar am un plan.
                          RADU
    Spune.
                      PÂNZARU
    S-o cârmim spre Viena. Adică, nu s-o ocupăm. Vreau să spun, nu noi... că e greu de întreţinut... Cât ne-ar costa... Să-l trimitem
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1589
pc Sultan... Din Ţara Românească nu s-alege cu mare lucru... ce să iei, pe cine să dezbraci? Dar acolo... Toţi în blănuri, oameni în blănuri de samur, femeile în vulpi... Tare aş vrea să mai văd odată Viena... Si să-i sperii oleacă pe ăia care stau la căldurică şi puţin le pasă... că noi luptăm! Să deschidă geamul şi eu să le arăt puhoiul turcesc. i,uaţi-i, vi l-am adus, cazaţi-i, lenjerie curată, furaje, spâlaţi-vâ pe cap cu ei!
                             RADU
    Ai haz!
                          PÂNZARU
    Am! Dar vorbesc serios... Facem târgul? La Viena şi Dunărea este mai mică... treci mai uşor...
                             RADU
    Bine... facem târgul. îmi dai Viena, îţi dau...
                          PÂNZARU
    Nu trebuie să-mi dai nimic... e gratis... Singur am plecat de-acasă, singur m-aş întoarce. Asta este ideea mea de bază. Dacă m-aţi urmărit. Parcă sunteţi cam nervos...
                             RADU
   Chiar acum am să vorbesc cu Sultanul... In ce drecţie e Viena?
                          PÂNZARU
   Vin acuşica... şi v-arăt eu cu mâna. Mă duc să-mi iau ţoalele. (Iese.)
                            RADU
    Cum îşi pierd unii oameni minţile. Sau mi le-oi fi pierdut eu? Pe el îl doare de satul lui, de Mailat Alexandru, dar pe mine...
                      LOCOTENENTUL
                      (Care-a tras cu urechea)
    Tocmai treceam pe-aici... Şi voiam să vă dau bineţe.
                             RADU
    S-a nimerit numai bine... L-ai văzut pe omul care-a fost adineauri aici?
                      LOCOTENENTUL
    Ah, da, da...
1590         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                               RADU
    E un valah... Om de-al lui Ţepeş.
                        LOCOTENENTUL
    Cine-ar fi crezut?... Ce-o să se mai bucure Gâdea... (lese, intră Gâdele.)
                      PÂNZARU (Intră. Văzându-lpe Gâde)
    He, he, he, Viena, femei, muzică, umlaut! (îi întinde mâna. Gâdele dă noroc, şi cu cealaltă îl înjunghie.)
                               RADU
    (In timp ce Pânzaru agonizează, zvârcolindu-se să apuce vioara)
    Prietenii ţi-i faci tu... fraţii ţi-i fac alţii. Există exemple istorice de fraţi care nu s-au înţeles. Frate, frate, dar... Şi precedentul s-a creat. Ce, parcă Marele Mircea nu s-a duşmănit cu frăţiorul său? Ba, chiar l-a___Deşi, dovezi sigure nu există!...
                               Cortina
                         TABLOUL IX
                         PAŞA DIN VIDIN
    Văd că-ţi plac aventurile, la spune-mi, nepoţi n-ai?
                               RADU
    Ba da... fratele meu, mi se pare are, câţiva moştenitori... Da’ de ce întrebi?
                         PAŞA DIN VIDIN
    Aşa, din curiozitate. Eram curios să vă cunosc neamul... Stai jos, e foarte interesant, foarte interesant. Două calităţi ai în plus faţă de fratele tău! Nu eşti viteaz ca el, iar în ce priveşte diplomaţia, acţionezi ca o cismă...
                               RADU
                              (Enervat)
    Eu care vreau să fac reforme, care doresc să fac îmbunătăţiri? Şi pe urmă, ce, îl cunoşti tu aşa de bine?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1591
                         PASA DIN VIDIN
    Da. Are sclipiri. Geniu inconstant, cam intermitent, poate face şi una boacănă, dar de scânteiat, scânteiază. Numai să-l vezi în fruntea oastei! Ochii ficşi, ieşiţi din orbite, luminează ca două proiectile. Noaptea nici nu le mai trebuie torţe, felinare...
                               RADU
    I.asâ-1 să scânteieze. Va fi cu atât mai uşor de ochit. (Plimbându-se nervos.) Şi-apoi, ce, aia e oaste? Pâlcuri de ţărani neciopliţi, nobili de Coşereni şi alte cătune de paie. Ura lui contra boierilor ţării e notorie.
                         PAŞA DIN VIDIN
    Mă mir că nu te-a numit Ţepeş capuchehaie la Poartă. Ca împuternicit, te-ai fi priceput foarte bine să-l sapi... şi i-ai fi luat tronul fără atâtea opinteli armate. Ştii că eu i-am spus Sultanului: „L-am văzut de câteva ori pe domnul Valahiei şi mi-a impus.“
                               RADU
                         (Sărindu-i ţandăra)
    Prin ce ţi-a impus, mă rog, Domnul?
                         PAŞA DIN VIDIN
    Printr-un uimitor simţ al realităţii, domnule, prin marea capacitate de a vedea just proporţiile, prin promptitudinea în acţiuni, energia braţului...
                               RADU
    Adică?
                         PAŞA DIN VIDIN
    Adică, e mare şi tare. A spus un cuvânt, apoi acela e cuvânt, nu vorbă. E şi foarte bine intenţionat. Ştie să-şi impună voinţa... Şi-am mai aflat încă o sumedenie de fapte de viaţă şi de moarte.
                               RADU
    De unde?
                         PAŞA DIN VIDIN
    Nemţii. Au început să tipărească. Au un tipar! Suntem totuşi în anul 1462! E normal.
1592         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                 RADU
                                 (Curios)
    Şi ce-ai mai aflat mă rog din Valahia? Informaţiile tale s-ar putea să-mi prindă bine.
                          PAŞA DIN VIDIN
    Ţepeş e un fel de precursor, de la care ar avea de învăţat mulţi. Ba i-am spus şi Sultanului: „Umblă, domnule, îmbrăcat în cerşetor, cum face Ţepeş şi apleacă-ţi urechea la ce boscorodeşte lumea. Ştii că de la căderea Bizanţului, la noi, săracii mănâncă doar câte un iaurt şi pe urmă îşi fac gargară de ceai de muşeţel ca să se dezinfecteze? E menirea Măriei Tale, zic, să înlocuieşti iaurtul cu ceva mai consistent. Sau măcar interziceţi-le gargara“... „Nu, zice, nu! Asta dezinfectează omuşorul“. E nebun.
                                 RADU
    Eu unul nu te mai ascult. Un om pe care Europa îl priveşte cu admiraţie, pe care îl socoteşte un fel de zeu, şi pe bună dreptate, tu încerci să-l prezinţi ca pe un naiv, delăsător... Unul care în şalvari scurţi înalţă zmee peste Sfânta Sofia. Dar avem de-a face cu un geniu, un geniu militar în primul rând. Cred în el ca-n tata, Dumnezeu să-l ierte, că l-a descăpăţânat Iancu de Hunedoara. Mahomed al doilea va ajunge departe.
                          PAŞA DIN VIDIN
    Nici până la Târgovişte, dacă se va lăsa înconjurat de oameni ca de-alde Locotenentul. Aş mai spune eu de unul...
                                GÂDEA
                              (Intră smerit)
    Luminăţia Sa Sultanul vă înştiinţează că avem azi la masă găină. Vă întreabă dacă sunteţi de acord ca din măruntaie să facem o ciorbiţă, iar din test, un pilăfior... Mai doreşte să ştie dacă şi Beizadea Radu binevoieşte să participe la masă.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1593
                        PASA DIN V1DIN
                          (Foarte enervat)
    Domnule, manierele astea au început să mă calce pe nervi! Să aibă odată curajul de-a hotărî singur, cum îl taie capul! Să-şi asume odată întreaga răspundere, de Ia ciorbă până la război şi pace... Să nu întrebe mereu în stânga şi-11 dreapta... „O fi nimerit aşa? Sau mai nimerit ar fi altminterea?...“ Mă sâcâie toată ziua.
                             GÂDEA
    Şi eu ce să-i spun?
                        PAŞA DIN VIDIN
    Să mănânce ciorbiţa singur cu Beizadea Radu. Că mie nu-mi place ciulamaua asta. (Către Mahomed, care a intrat, auzind ultimele replici.) I .uminăţa Voastră, eu 111-ani răzgândit. Nu mai mănânc deloc azi, postesc. Mi-am luat o carte şi mă duc cu ea în harem. Cine are nevoie de mine, mă găseşte acolo cu burta pe „Magna Charta Libertatum“. Ediţia Oxford 1459, legată 111 piele.
    Şi poftă bună la târtiţă. (Iese.)
                        MAHOMED (Simplu ca bună ziua)
    Castraţi-l!
                              Cortina
                         TABLOUL X
    în cortul lui Mahomed, în timp ce Stratos, care l-a săpunit bine pe Sultan, îi rade cu dexteritate barba.
                          MAHOMED
    Când am insomnie seara, înainte de culcare iau un atlas istoric, cu puţină apă. Şi aşteptând să-şi facă efectul, urmăresc cu degetul pe hartă imperiul hitiţilor... dar peste puţină vreme îmi dau seama că, de fapt, imperiul hitiţilor e imperiul egiptenilor... nu, al asirienilor, nu, al medo-caldeienilor... nu, al perşilor... Dacă aşa stau lucrurile, mă gândesc, atunci pot să dorm şi eu liniştit...
1594        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                   STRATOS (Rămânând cu briciul in aer)
    Luminăţia sa vorbeşte astfel...
                         MAHOMED
    Dar nu pot dormi... pentru că sunt nefericit!
                          STRATOS
    Cuceritorul e nefericit?
                         MAHOMED
    Cucereşti femei, ocupi ţări una după alta, aduni bogăţii... ei şi? La orice nivel, sufletul omenesc e măcinat de imense nelinişti... ca igrasia care pune stăpânire pe un palat cu temelia în apă...
                          STRATOS
    Poate iubiţi.
                         MAHOMED
    Toţi iubim şi toţi suntem neînţeleşi... Spune-mi şi mie unul care a fost înţeles... în dragoste... Şi în ce limbă?
                          STRATOS
    Arabă, greacă, persană... (Intră Radu.)
                            RADU
    Măria ta...
                         MAHOMED
 Iată un om demn de invidiat... Nimic nu-1 înmoaie. De multă vreme caut să trezesc în sufletul lui o dramă! Să-l fac să mediteze.
                          STRATOS
    Poate n-are vocaţia tragediei...
                         MAHOMED
    Mă tem că 11-0 are. Ştie ce vrea, şi-o ţine morţiş pe-a lui, dar nu se întreabă ce va urma după ce totul va fi aşa cum vrea el... Civilizaţia noastră e de pe acum infectată... Dar asta rămâne între noi... Ştii ce
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1595
va urma în ţara ta, după ce va veni în atingere mai mare cu oamenii noştri, cu noi, cu armata noastră, cu năravurile noastre?
                             RADU
    Vom avea o pavăză...
                          MAHOMED
    Da, şi asta... Dar nu veţi mai avea pavăza voastră... (In timp ce Stnitos, care l-a isprăvit de ras, l-a frecţionat şi acum ii face unghiile.) Vă vom lua dreptul de a ţine propria oaste sub steag... Domnitorii nu vor sta pe tron mai mult de 3-4 ani... Tronul va fi cumpărat de la Poarta cu aur... Se va căra atâta aur din Valahia, cât să poată duce 600 de cai... Sunteţi voi atât de bogaţi?
                             RADU
    Dimpotrivă... e o jale...
                          MAHOMED
    Priveşte puţin în viitor... şi ai să vezi consecinţele acestui entuziasm al tău... Ce e acuma, dacă e aşa cum zici, nu-i nimic... Vom instaura nestatornicia, spaima de ziua de mâine... vom cumpăra boierimea, vom vlăgui energiile...
                           STRATOS
    Sultanul glumeşte... (Văzându-i sclipirea din ochi.) Sultanul 1111 glumeşte...
                          MAHOMED
    Vom instaura frica în sufletele voastre... Eu, în locul tău, m-aş spânzura. Ei, ce facem, mergem mai departe?
                             RADU
                            (Neclintit)
    Mergem mai departe.
                           STRATOS
    V-am spus? N-are vocaţia tragediei...
                          MAHOMED
     Deci, care pe care... Hai să vedem care pe care. Locotenent!
1596         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                      LOCOTENENTUL
                            (Intră)
    Da, ştiu, mergem mai departe. Turacan Beg ogli, însărcinatul cu paza Dunării, are să vă facă o comunicare. Luminăţia voastră, vasele noastre de pe râul Bosna au intrat în Dunăre, azi, mâine, sosesc şi cele de la gurile Dunării. (Cu durere.) Luminăţia ta, podul de pe râul Mariţa s-a prăbuşit. (întinde o hârtie.)
                         SULTANUL
    Secaţi Mariţa. Ce e asta?
                         TURACAN
    O copie a scrisorii trimisă de Ţepeş prietenului său Matei, regele Ungariei.
                         MAHOMED
    „... şi mai află că am tras în ţepe 20 000 de turci, în afară de cei care au fost arşi, sau cei cărora nu li s-a mai găsit capul... spre a fi număraţi..E bine. E rău, dar e bine... Adunaţi oamenii!
 (Se plimbă agitat prin scenă în timp ce aceasta se umple de căpeteniile oastei.)
                         MAHOMED
    Sunt într-o criză de creaţie. V-am chemat aici ca să vă anunţ de pe această pernă, că începând de azi m-am lăsat de scris. (Murmure vagi: „Cum?“„De cei“„Nu trebuia... “) Vă rog să iui stăruiţi, hotărârea mea e luată. Nu am talent. Am fost indus în eroare de linguşitori, oameni plătiţi să-mi abată atenţia de la preocupările mele principale, şi anume de la conducerea treburilor împărăţiei. Menirea mea e să cuceresc lumea, nu cu pana, ci cu spada. Aţi procedat greşit că v-aţi lăsat impresionaţi şi de ceea ce produc pe plan literar, crezând că ar avea vreo valoare.
                          O VOCE
    Nişte prostii... nişte prostit...
                         MAHOMED
    Cine-a spus: „Nişte prostii“?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1597
                      TURACAN Cine-a spus: „Nişte prostii“? Cine e criminalul?
                      MAHOMED
   Paşa din Vidin... i-am recunoscut glăsciorul, cu toate că şi l-a mai subţiat puţin. Să vină aici!
                      TURACAN
   Paşa din Vidin!
                      PASA DIN VIIDIN Luminăţia voastră nu m-aţi lăsat să termin... Nişte prostii, dar numai cele din ultima vreme. Asta am vrut să zic.
                      MAHOMED
   Toate, şi cele dinainte, toate au fost nişte prostii. Stai jos! Vedeţi? A fost singurul care a avut curajul să mă critice, singurul care, în felul lui, a fost un patriot. Şi ceea ce-mi pare sincer rău, este că tocmai pe Paşa din Vidin am dat ordin să-l castreze. Fiţi însă liniştiţi, l-am pus paznic la haremul meu. Aşa e, Paşă din Vidin?
                      PAŞA DIN VIDIN Aşa e, Luminăţia voastră.
                      MAHOMED
   De azi înainte eu am să fiu numai „Cuceritorul“ nu şi „Favoritul muzelor“. In privinţa ideilor mele militare, nu cred că aţi avea ceva de obiectat.
                   LOCOTENENTUL Asta-i bună! Aţi cucerit jumătate din lume. Numai Alexandru Macedon şi poate Cezar...
                      MAHOMED Nici Alexandru Macedon şi nici Cezar...
                   LOCOTENENTUL Unul s-a lăsat muşcat de ţânţari, altul şi-a permis luxul de a ţine un Senat.
1598        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                    MAHOMED
   Noi am înlocuit Senatul cu haremul. Nu vreau să mai repetăm greşelile înaintaşilor.
                    PASA DIN VIDIN îmi permiteţi să mă retrag, Luminăţia voastră?
                    MAHOMED
   Stai, că n-am terminat. Aflaţi că nici viziunea mea militară asupra lumii n-a fost lipsită de fisuri, dovadă că au fost linii care au criticat-o aspru.
                                        LOCOTENENTUL
 Cine? Cine? Paşa din Vidin! Huo! Huideo!
                                 MAHOMED VOCI INDIGNATE MAHOMED
    El zice: „împărăţia otomană e perfectă din punct de vedere militar, dar şubredă din punct de vedere social“... Că suntem un imperiu format prin anexiuni şi susţinut prin sabie... Dacă mi-a scăpat vreo idee, te rog sl mă ierţi, Paşă din Vidin...
                        PASA DIN VIDIN Au fost nişte simple sugestii. Oricine le putea face.
                        MAHOMED
    Oricine le putea face, dar nimeni nu le-a făcut... Numai tu ai avut curajul să mă critici - şi ce-mi pare rău, e că tocmai pe tine te-am forfecat!
                        PAŞA DIN VIDIN Nu face nimic, Luminăţia voastră, nu face nimic...
                        MAHOMED
    Repetă care au fost punctele de acuzare, adică ce-ai văzut tu greşit în politica mea din soare-apune?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1599
                      PAŞA DIN VIDIN Nu-mi aduc aminte, Luminăţia voastră.
                                                    MAHOMED
    Eşti modest. Radule! Paşa din Vidin mai susţine că noi nu putem să obţinem o victorie hotărâtoare asupra valahilor, pentru că, adaugă el, valahii ar avea o tactică pe care noi nu am studiat-o îndeajuns şi care ar putea să ne fie fatală.
                             RADU
                               în ce constă, mă rog, această tactică?
                                   MAHOMED Ai putea să ne spui, Paşă din Vidin?
 PAŞA DIN VIDIN Dacă împăratul Traian ar fi lăsat ceva scris despre campania lui în nordul Dunării, aşa cum a lăsat Cezar despre luptele cu galii, ne-ar fi fost mai uşor. Am fi avut dovezi. Dar aşa, suntem siliţi să dibuim.
                                                    MAHOMED
    Adică, tu crezi că noi n-o să fim în stare să facem ce a făcut Traian? Cu alte cuvinte, poate n-aţi înţeles: dumnealui e împotriva acestor campanii! Şi s-ar părea să aibă dreptate, după desfăşurarea ultimelor evenimente. (Continuând.) El mai susţine că mult mai bine ar fi să oprim armatele la Dunăre, să facem să înflorească cultura musulmană în ţările gata cucerite... Deşi, tot el a mărturisit că n-ar prea exista o cultură musulmană...
                      PAŞA DIN VIDIN N-am spus asta! Atâtea capete luminate populează istoria literaturii noastre... Dar ce să mai căutăm exemple vechi când îl avem pe Luminăţia voastră aici de faţă.
                                   MAHOMED N-am înălţat eu moscheea Fatih?...
                      PAŞA DIN VIDIN Da, o minune a lumii...
1600        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                     MAHOMED
    Atunci de ce spui că...
                                                                         PAŞA DIN VIDIN (Spăşit)
    Am greşit...
                                                     MAHOMED
    Vedeţi? Am expus pe larg părerile Paşei din Vidin iiumai ca să vă daţi seama că există şi puncte de vedere diferite de ale mele. Noi însă trebuie să le studiem cu toată atenţia, să tragem toate concluziile, să facem să triumfe adevărul. Dorinţa noastră a tuturor este prosj?eri-tatea înaltei Porţi şi-n urmărirea acestui ţel trecem peste orice orgoliu sau ambiţii personale. Ce părere aveţi? (Căpeteniile se consultă o clipă între ele, apoi trec prin faţa lui Mabomed şi se pronunţă.)
                                                          TURCI
    Să i se taie nasul.
                                                         TURC II
    Să i se scoată ochii.
                                                         TURC III
    Să i se taie limba.
                                                         TURC IV
    Să fie jupuit de viu.
                                                PAŞA DIN VIDIN
                                                        (AceLişi joc)
    Să fiu lăsat în pace! (Hotărât să moară demn.) I .uminâţia voastră, nu ştiu cum se face... dar chiar în acest moment nii-am adus aminte de un filosof grec, care în timp ce-şi scria testamentul spunea: „Scriu aceasta în fericita zi a vieţii, care se întâmplă să fie şi ultima zi a vieţii mele“.
                                                     MAHOMED
                                                         (Zâmbind)
    Paşă, m-ai înţeles greşit. O să ai încă multe, multe zile fericite. Şi ultime.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1601
                       PAŞA DIN VIDIN
    Luminăţia voastră, în fond, mie 1111 mi se mai poate întâmpla nimic. Ideile mele erau greşite. Tot ce face Luminăţia ta e genial şi bim făcut...
                         MAHOMED
    Dar de când ai devenit atât de slugarnic, Paşă din Vidin? înainte erai mai băţos, chiar mai fudul.
                       PAŞA DIN VIDIN
    E adevărat. Eram un orgolios, un înfumurat, şi roate cunoştinţele mele nu puteau da roade din pricina femeilor. îmi pierdeam prea mult timp să cresc în ochii femeilor. Acum însă, datorită Luminăţiei voastre, sunt liniştit, mulţumit şi adâncit în învăţăturile lui Averoes şi ale lui De Gazzi. (Cu avânt.) însă vreau să vă spun că, în harem, lucrurile merg foarte bine. (Cugetând.) Deşi ar fi o mică problemă. Aş cere în numele supuselor Luminăţiei voastre, cu care eu m-am consultat, o mică reformă.
                         MAHOMED
    Te ascult!
                       PAŞA DIN VIDIN
    Membrele haremului Luminăţiei voastre doresc să li se permită să poarte fusta ceva mai scurtă. Asta, bineînţeles, numai în incinta haremului.
                         MAHOMED
    Tot cu vederi largi ai rămas, Paşă din Vidin! Se aprobă! (Ii semnează o hârtie. Paşa trece in rândul doi.)
                            RADU
    M-a uimit purtarea Paşei din Vidin pe care îl ştiam cu totul altfel. Eu am fost de la bun încept împotriva concepţiilor Paşei din Vidin, socotindu-le primejdioase, lucru de care s-a convins până la urmă nu numai Luminăţia ta, ci însuşi Paşa. Dovadă că iiujy^LcJ^lşi..,
1602        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            RADU
    Chiar dacă vom ajunge să plătim tribut pe hornurile caselor, ori pe ferestre - ce contează această taxă materială, pe care o plăteşti şi scapi - faţă de garanţia pe care ne-o dă Marele Sultan? Vlad-Dracul, pe care-1 reneg ca frare - angajându-se într-un război continuu contra marelui său vecin din sud, nesocoteşte voinţa poporului săli, dorinţa sa de pace şi de supunere. Pune mai presus de orice, nişte ambiţii personale.
                         MAHOMED
    Se pare că se sprijină pe ceva!
                            RADU
    Pe vânt...
                         MAHOMED
    Pe vânt? Atunci cum se face că nu vine poporul spre noi cu braţele deschise? Am trimis soli sâ-i cumpere boierii. Ştii că au refuzat?
                            RADU
    Ţara e pustie... Oştenii vor dezerta din faţa invincibilei armate a Luminăţiei tale. Vom întâlni numai pâlcuri dezorganizate, care se arată şi dispar... Ţepeş însuşi, cine ştie în ce gaură se va ascunde, ca sobolul! Teamă mi-e că o să mă urc pe tronul de la Târgovişte ca pe un maidan părăsit... O tactică de luptă! Tocmai asta e problema. Lipseşte o concepţie de luptă unitară...
                         MAHOMED
    Mi-e teamă să nu fie tocmai asta concepţia... Stai jos. Socotesc acţiunea lui Ţepeş ca pozitivă pentru că aţâţă pofta noastră de cucerire. Nu-mi plac femeile care nu fac fasoane şi ţările care se lasă cucerite fără luptă. Când veţi tăia capul lui Ţepeş, înainte de a-1 atunca la câini, sa mi-1 aduceţi să-l sărut. N-au trecut decât două secole de când o ceată de voinici au pornit cu săbiile înfăşurate în turbane, din nisipurile Asiei. Revelaţia lor, dată de Alah, lăudat fie-i numele (Ceilalţi repetă: „lAudat fie-i numele"), a fost că nimic nu rămâne o dată fixat pentru totdeauna. Se pot schimba graniţe, oprima popoare, arde cetăţi, amesteca limbi. Se poate da o nouă înfăţişare lumii, după voia şi placul
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1603
lui Alah. Lăudat să-i fie numele. (Entuziasm.) Cel mai greu ne-a fost să punem piciorul în această lume nouă. Cel mai uşor va fi să-l punem pe celălalt la capătul ei. Şi asculraţi-mă pe mine: Europa e putredă, lâncedă, perversă; se vrea călcata în picioare. Şi ferească Dumnezeu, Dumnezeul lor, sâ-1 batem pe acest ghiaur, care - fie vorba între noi -ne întrece în vicleşuguri - că mâine, poimâine, ne adapâm caii în apele acelea din soare-apune. Locotenente, cum se numesc apele acelea?
                      LOCOTENENTUL
    Pai... mi ştiu! Au nişte nume încâlcite...
                         MAHOMED
    Chemaţi-1 pe Stratos... Să se gândească de acum la numele lor turcesc, limpede şi sonor (Frenezie.) Radule, norocul tău e ca-mi eşti drag. Ghinionul tău e, că o să fii domnul acestei ţări, pe care o călcăm acum în picioare. Să ştii că n-ai să re poţi ţine pe tron fără ajutorul nostru! Iar noi n-o să te putem ajuta fără să turcim ţara. (Idee.) Chiar spune-mi şi mie cam în cât timp crezi că s-ar putea turci Valahia?
                            RADU
    Vorbiţi de turcire în sensul nobil al cuvântului!
                         MAHOMED
    Bineînţeles...
                            RADU
    Având în vedere că nu prea avem şcoli, că oamenii noştri sunt cam îndărătnici... grei de cap... că limba noastră are altă structură gramaticală şi alt fond principal de cuvinte, cam în vreo 23-25 de ani...
                         MAHOMED
    Eli îţi dau ţie cinci secole... (Râzând.) Asta de hatârul lui... (Grav:) Domnii mei, mă despart în faţa voastră, iubiţi generali, de creaţia mea poetică, dedicându-mi întreaga putere de muncă faptelor de arme. (Pauză.)Vreiu., însă, să vă mai citesc, pentru ultima oară, ultimul vers, din ultima mea odă. Şi asta ca să-mi iasă din cap o dată pentru totdeauna. „Eu pleoapa-nchisului tău ochi, geana-i“... Cum ţi se pare, Paşă din Vidin?
1604        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                         PASA DIN VIDIN
    Cui, mie? Tot ca mai înainte, dar mult mai izbutit. îmi vine pe buze un cuvânt, îmi permiteţi sa-1 rostesc? „Genial“!
                            MAHOMED
    Mă miram eu să-mi fi pierdut talentul peste noapte. Mâine ridicam tabăra şi trecem Dunărea. Mâine-searâ, dormim în palatul de la Târgovişte!
                               Cortina
              ACTUL III
                      TABLOUL XI
   Armata turcească a trecut Dunărea.
                       MAHOMED
   Asta-i Valahia? Cărăm după noi ce) mai mare tun din lume, care a muşcat din zidurile Bizanţului. Unde loveşte face o gaură să-ngropi o casă. Dar unde este cetatea lui Ţepeş? Aceştia au în loc de cetăţi, garduri de nuiele. în loc de creneluri, muşuroaie de furnici. In loc de soldaţi, iepuri şi popândăi. Iar noi mergem, mergem...
                          RADU
   Bine că nu înapoi...
                       MAHOMED
      Spune-mi şi mie, câmpia asta a fost un fund de mare?
                          RADU
   Aşa se spune.
                       MAHOMED
   Nu-mi plac fundurile de mare. Nu tunuri ne trebuiau nouă aici! Un pâlc de spahii.
                          RADU
   De stafii.
1606        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                        MAHOMED
    Spahii, stafii! într-o jumătate de oră îi dădeam gata... Dar ce se aude?
                           RADU
                          (Încurcat)
    O cireada de vite... Boi, vaci... la păscut... Se vede că le-au lăsat sătenii, care au fugit... Nu vă apropiaţi!
                        MAHOMED
    De ce?
                           RADU
    Nu-i bine. (II trage de mână înapoi.)
                        MAHOMED
    Iar văd că mă păzeşti straşnic. Adio libertate... (Intră I.ocotenentid, în fiigă.) Ce e, locotenente?
                     LOCOTENENTUL
    Cireada era numai formă. Vaci-manechin. Doar pielea. înăuntru ostaşi de-ai lui Ţepeş. Şapte inşi în şapte boi. (Iese şi revine îmbrâncind un voinic legat.) Ia uitaţi ce zdrahon! Abia au reuşit să-l prindă.
                        MAHOMED
    Cine e ăsta?
                           RADU
    A, văcarul. Asta trebuie să fie prostul satului.
                        MAHOMED
                         (Filosofând)
    Deştepţi şi proştii în vremurile grele... Ia aduceţi-l mai în faţă... Poate aflăm ceva...
                         VĂCARUL
    Bună dimineaţa...
                        MAHOMED
     Boi sau vaci?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1607
                             RADU
                           (Tălmăcind)
    Boi sau vaci?
                          VĂCARUL
      Vite, cumsecade. Aşa mi le deteră în primire, aşa le luai. MAHOMED
    Ce planuri aveau?
                             RADU
    Ce planuri aveaţi?
                           VĂCARUL
    Să pasc vitele... să se îngraşe, că de când cu timpurile astea, ajunseră numai pielea şi osul...
                             RADU
    Mai bine zis numai pielea... că osul...
                          VĂCARUL
    Vite... dobitoace.
                          MAHOMED
                            (Enervat)
    Ce vite, dacă erau burduşite cu soldaţi?!
                             RADU
    Oşteni...
                          VĂCARUL
    Nu ştiam c-au intrat în ele. E adevărat c-aţipii o ţărişoară adineauri... Când mi le deteră în primire, aşa-mi ziseră, că sunt vite... cică: ia-le, du-le la islaz, paşte-le. Şi tocmai se nimeri să treceţi dumneavoastră pe acolo. Şi tocmai se nimeri să fie cineva înăuntru.
                             RADU
    Cu săbii, cu topoare...
1608        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                        VĂCARUL
    Cu săbii, cu topoare, cu ce dete Dumnezeu. Da’ mai mult topoare. Eu zic să vă întoarceţi de unde aţi venit, că uite, nici măcar nu mai putem stăpâni vitele. Sar ca câinele la lupul turbat. Ce să lc facem? N-aveţi ce căuta la deal.
                        MAHOMED
    Unde?
                        RADU
    La deal...
                        MAHOMED
    Nu sunt munţi?
                        VĂCARUL Deocamdată sunt dealuri... că pe urmă...
                        RADU
      Voiaţi să-l omorâţi pe Sultan şi pe mine odată cu el... VĂCARUL
    Domnu’ Radu, eu 1111 voiam nimic. Eu îmi păzeam vitişoarele. Acum cum rămâne, ce-o să le spun deseară când m-oi întoarce în sat? Că or să mă întrebe: „Unde e cireada?“ $i eu ce să le spun?
                        MAHOMED
    N-o să apuci să le spui nimic.
                        RADU
    Nici măcar cu limbă de moarte.
                        VĂCARUL
    Mă omorâţi?
                        MAHOMED
    Noi nu omoram. Noi jupuim de viu. Şi-n pielea ta o să băgăm un bou adevărat... Sper că o să-ncapă!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1609
                          VACARUI,
    Daca e p-aşa... atunci de ce nu intră chiar Luminăţia ta? Ar fi mai nimerit, că locurile noastre sunt cu primejdie. Şi ar mai rămâne loc şi pentru un viţel ca Domnul Radu.
                         MAHOMED
                       (încercând să explice)
       Nu, Radu. Tu, în bou. (Apoiplictisit.) Luaţi-I! Beliţi-1!
                            RADU
    Bine, mă omule, aşa se vorbeşte cu Luminăţia sa, Sultanul?
                          VĂCARUL
    Sultanul? Am şi eu o viţică de-i zice Sultana. Când nu mă ascultă, o croiesc cu bâta. Dar aia e mai deşteaptă. Stă în grajd. Dar ăsta-i turc, ăsta-i turc!
                         MAHOMED
    Ca să vezi de ce atârnă soarta omului. Dacă nu erai tu... eram mort.
                            RADU
    Pe pământul meu, e de datoria mea să vă apăr... Deşi deocamdată pământul 1111 e al meu...
                            Cortina
                       TABLOUL XII
    Câteva femei tinere prinse-n horă. Se văd numai de la genunchi in sus. Vorbesc, glumesc, joacă de zor, mutând cu greutate picioarele. In Jitndal se văd aşezate câteva ţesturi mari.
                             VICA
    Saltă fă, că pierd ritmul. Ori, ce-ai făcut azi-noapte? Că dacă ţi-ar fi fost bărbatul acasă, te-aş fi crezut. Dar aşa...
1610        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                         GHERGHINA
    Greu fără scripcă. I-au luat şi pe scripcar la război. Ne mai zdrăngănea aici...
                         NEBUNUL
    Zdranga-zdranga...
                         GHERGHINA Hai la muncă, la muncă!
                         FLOAREA Ho, câ-1 frământarăm destul!
                             VICA
    Oare câte ţesturi ne-or ieşi din lutul ăsta?
                         GHERGHINA Păi, de fiecare câte unu’ mai mare... şi unu’ mai mic.. Măcar să le facem o bucurie bărbaţilor când s-or întoarce!
                         FLOAREA
    Iu! Da’ nu mai pot de oase! Auzi? Dacă vine ăla diseară şi mă ia de odihnită!... (Către nebun, care se holbează.) Ce-i, mă?...
                         NEBUNUL
    La muncă, la muncă!
                             VICA
    Hai să Ie croim...
                         NEBUNUL Faci! (Ascultă. Se aude un fluierat.)
                         FLOAREA
    Uite-1 şi pe ăsta, nu şade deloc acasă. Toată ziua printre fustele muierilor...
                         MARIN MARIN Zice să nu mai jucaţi în ţesturi_zice că să faceţi zid...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1611
                                   VICA
    Cine zice, mă, c-ai zis c-a zis?
                         MARIN MARIN Nea Toma. A trimis veste.
                                  MANDA
    Toma? Ce veste?
      MARIN MARIN Zice că e lată rău cu păgânii. Zice că să puneţi pământul la gard... VICA
    Să facem gard din el?
      MARIN MARIN Gard tare, să iasă zid... Zice că să staţi ascunse după el şi să-i pocniţi. MANDA
    Pe cine, mă?
                         MARIN MARIN
    Pe turci.
                         GHERGHINA
    Cu ce?
         MARIN MARIN Nu ştiu. Asta mi mi-a zis. Zice că vine în băgare de seamă. VICA
    Băgare de seamă? Păi le arătăm noi, muierile, cum ştim să le ţinem piept.
                                 MANDA
    Eu zic să facem focul şi să coacem bolovani.
                                   VICA
    Când vin ăia, jap! peste gard.
1612        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                           MANDA
    Cu bolovani!
                            TII.INA
                          (Către nebun)
   Auzi, măi? Du-te, mă! Spvme-i lui Toma. Să-i aducă pe turci în-em noi grijă!
                          NEBUNUL
coace, cum or şti, că aici avem noi grijă!
    Aşa să ştiţi. (Iese.)
                                Cortina
                         TABLOUL XIII
       In tabăra valahă, Papuc, un pâlc de ostaşi şi căpitanul Toma. PAPUC
    Ei, fraţilor, ce facem? Pe unde scoatem cămaşa?
                              OSTAŞUL
    Pe cap.
                              PAPUC (Cătrănit)
    Vin de la Vodă. E amărât. Zice că oastea noastră e tare mică. TOMA
    Noi întotdeauna am fost puţini şi uite că ne ţinem. Ne-om descurca şi de-aici încolo...
                               PAPUC
    Căpitane Toma, de ce te cheamă Toma? Ştii ce ne-ar lipsi nouă acum, Toma?
                               TOMA
    Ce?
                             PAPUC O vânzare... Adună oamenii!!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1613
                           TOMA
    Aşezaţi-vă! (Oştenii se aşează pe un rând.)
                           OSTAŞUL I
                           (Curios)
    Acum ce-o să se întâmple?
                           OS TAŞUL II Ai răbdare şi-ai să vezi...
                           OSTAŞULUI
    Ai să vezi pe dracii...
                           PAPUC
    Mă gândesc că poate vreunul dintre voi are de gând să treacă dincolo, la başbuzuci. Hai, s-o spună. S-o spună deschis.
                           OSTAŞUL I
    Eu m-aş duce, dac-aş şti că-i speriu!
                           PAPUC
    Nu sunt mulţumit de echipa de scufundători. Stau prea puţin sub apă. Scufundarăm doar un vas. Staţi prea puţin sub apă.
                           TOMA
    Ies când simt că le crapă tâmplele...
                           OSTAŞUL III Nu mai e aer în Dunăre, căpitane!
                           PAPUC
    Numără-i şi fiecare al zecelea să iasă în faţă.
                           TOMA
    Suntem puţini, căpitane. Ne arde nouă de decimări?
                           PAPUC Toma... Uiţi ce ne-aşteaptă?
1614        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                               TOMA
    Nu uit.
                              PAPUC
    învaţă să fii crud, Toma. într-o vreme ca asta, deschisă tuturor fărădelegilor, numai dând exemple groaznice putem stăvili hoţia, laşitatea, curvia, minciuna, trădarea...
                               TOMA
    l-ai luat de la plug şi acum le tai avântul cu care se repeziseri spre duşman. Eu trăiesc printre ei şi pentru mine nu-s doar oşteni. Asta-i Ion al Floarei, ăsta-i Vasile a lui Dumitru ăl Mic, ăsta-i Gheorghe Trancâ. Ia zi, cum îl cheamă? (Arată spre Ostaş H.) E Stan de Ia Dealul Mare. Are o casă ţuguiată, acoperită cu şindrilă, o nevastă oacheşă şi trei copii. Şi dacă au venit cu noi, nu ne-au încredinţat numai viaţa lor, ci şi necazurile lor şi nu putem fi câini turbaţi cu ei. Eu unul aşa judec.
                              PAPUC
                    (Renunţând Li gândul decimării)
    Ridicaţi-vă!
                             OSTAŞUL
    Parcă mi-a amorţit un picior...
                              PAPUC
    O singură pretenţie mai am de la voi, să nu-i cruţaţi pe vânzători!
                               TOMA
    Noi n-avem vânzători! N-avem ce vinde! Suntem prea săraci. N-avem nici cât ne-ar trebui...
                              PAPUC
    Eşti curajos, Tomo; mâ vezi turbat şi te iei în colţ cu mine.
                               TOMA
    Toti trebuie să ne lum în colt la o adică...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1615
                              PAPUC
    Da. E biite pentru Măria Sa să aibă şi încăpăţânaţi ca tine. Deşi n-o să-ţi fie prea uşor cu încăpăţânarea asta. Tomo, Tomo! Afurisit nnine! Dar mă bucur că de data asta m-ai învins. Se nimeriseră printre ei şi dintre cei cu limba despicată. Le dăm voie supuşilor noştri să mai şi glumească. N-am mai rămas decât noi şi ei. Ce caută ăştia aici? Ce le-am făcut? Nu există decât un singur răspuns: De-aia! De-aia ei, de-aia noi! Nu facem decât să ne apărăm. Pământ viu care se apără singur. Asta suntem. E limpede?
                            OSTAŞUL
    Si vină, Doamne, mai iute păgânii, să ne vărsăm mânia, câtă fiere am strâns în noi!
                        Cortina TABLOUL XIV
    Acasă la Tonta.
                            O FEMEIE
    Ce-or fi având turcii cu noi, măiculiţă?
                            DOAMNA
    Păgâni...
                              SAFTA
    Dar ei din cine se trag şi de unde vin?
                            DOAMNA
    Din pustiurile lot, din nisipuri...
                            O FEMEIE
    Unii cică ar veni sfârşitul lumii. lo-te c-aşa e!
                              SAFTA
        Când ai să auzi tu goarnele sunând, să ne spui şi nouă.
1616        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                     O FEMEIE
    La Judecata de Apoi!
                                                     DOAMNA
    Auzi? Povestea Toma de unul, un soldat, care a primit ordin să se retragă în munţi din cauza năvălitorilor, care erau prea mulţi. Şi el zicea: „Ferească Dumnezeu! Eu rămân aici până veniţi voi“. Şi-a săpat singur groapa, vorbind cu ceilalţi, ba de una, ba de alta. Şi când nu s-a mai văzut din groapă ăilalţi au pus pământ peste el.
                                                     O FEMEIE
      Aşa, de viu?
     Taci, tu!
                      ALTA FEMEIE
                                                    DOAMNA
    Păi, dacă asta i-a fost voinţa. Zice: „La întoarcere treceţi pe aici să mă luaţi... Eu înapoi nu mai dau“!
                                                    O FEMEIE
    Şi l-au luat?
                                                        SAFTA
    Hî!
                                                    DOAMNA
    Nu l-au mai găsit.
                                   O FEMEIE Cine ştie pe unde i-o rătăci sufletul!
                                                        SAFTA
    Ei, nici aşa. Las’câ şi rezbelul are socotelile lui! Te mai faci că dai înapoi, te mai faci că-ţi place duşmanul... Până-ţi vine bine... la-nde-mână... şi dacă-ţi vine bine, la-ndemână...
                         DOAMNA Ce-o fi şi cu omul ăsta al meu?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1617
                                                O FEMEIE
                         Poate îiu-l lasă Vodă să vină la masă.
                                                    SAFTA
                                                   (N-aude)
Hî?
                                                O FEMEIE
                         Poate nu-1 lasă Vodă să vină la masă!
                                                DOAMNA
                          Te pomeneşti că-1 ia şi pe Măria Sa.
                                                    SAFTA
Păi, să ştii că-1 ia. C-a mai mâncat odată aici.
                          O FEMEIE Da’ acela era chiar domnul Vlad!
                                                    SAFTA
                           Păi dar noi ce spuserăm? Domnul!
                                                O FEMEIE
                                           (Ascidtând atentă)
Ai! N-o scârţâit poarta?
                         NEBUNUL O mai fi trecut un car spre munte...
                                                O FEMEIE
Ba a scârţâit poarta...
                                                    SAFTA
O  fi românul...
                                                DOAMNA
El e. Să ştii că el. II cunosc după mers... Ba nu!
                                               NEBUNUL
                                                   (Speriat)
 Turcii! Turcii...
1618        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            O FEMEIE (Privind)
    Aoleu! Turcii!
                            SAFTA Iute muieri, hai la ascunziş!
                            NEBUNUI.
    Să le luăm mămăliga.
                            DOAMNA
    I as-o, că-i rece! (Coboară fuga în beci.)
                            Cortina
                       TABLOUL XV
    Papuc, cu un pâlc de ostaşi îmbrăcaţi în straie turceşti, dnu buzrui în aisă.
                           PAPUC
    Poruuca Măriei Sale era să se pustiascâ totul în calea turcilor, dar masa văd c-au uitat-o pusă.
                           UN OŞTEAN
    O pustiim noi...
                           PAPUC
    Nu acum, n-avem timp. Să scotocească cineva casa. (Alt ostaş caută prin odăi.) Hai, mai repede. Ascultaţi bine ce vă spun acum. Destu-paţi-vă bine urechile... Trebuie să aveţi auz de iepure. Să nu mişte
o frunză în tabăra turcească fără a prinde de veste. Suntem puţini, cumplit de puţini, trebuie să luptăm şi cu auzul şi cu mirosul şi cu pipăitul... şi cu mintea...
                           OSTAŞUL I
    Dar cu sabia?
                           PAPUC
    Abia la urmă...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1619
                           ALT OSTAŞ
                           (Intorcăndu-se)
    Nimeni... Casa e pustie. Ordinele Măriei Sale se execută întocmai de toată populaţia...
                           PAPUC
    Vezi şi în beci... (Oşteanul coboară in beciJV-a intrat in cap unde vine tabăra turcească?... Izbiţi pe întuneric. Apoi începeţi să ţipaţi turceşte... Ţi-ai scos ceara?
                           OSTAŞUL II
    Scos...
                           PAPUC
    Ce-am spus eu acum!
                           OSTAŞUL III Dacă mi-ani scos ceara.
                           PAPUC
    Ce-o fi făcând ăla-n beci de nu mai vine?
                           UN OSTAŞ S-o fi împiedicat de vreun butoi.
                           'ALT OSTAŞ (Iese din beci)
    Casa e pustie. Nu e nimeni. Am ascultat dacă se aude. Nu se aude nimic. (încet către ceilalţi.) Sau dacă aud - tot ai noştri...
                           PAPUC
    Ce-ai spus?
                           ALT OSTAŞ
    Nu se aude nimica.
                           PAPUC
    Stane... cât mai e încă întuneric, îţi scoţi straiele şi le ţii în mână. Ţii şalvarii într-o mână, papucii în cealaltă şi ţipi ca din gură de şarpe c-au năvălit valahi îmbrăcaţi turceşte...
1620
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            OSTAŞUI, III
    Au năvălit valahii?
                           PAPUC
    Ţipi aşa în turceşte.
                           OSTAŞUL III
    I flac, î flac...
                           PAPUC
    Pe întuneric ucideri câte unul... care nu vă crede...
                           OSTAŞUL III
    Cu pumnul.
                           PAPUC
     Cu sabia. Ai sabia goală în şalvari... dacă eşti flăcău. Eşti flăcău?
Ia să vedem dacă eşti flăcău. Ce-am poruncit eu?
                           OSTAŞUL III                               f
    Să ucid firă milă!
                           PAPUC
    Aşa e bine. In timpul ăsta Măria Sa şi cu mine o să ne apropiem de cortul Sultanului. Dacă nu se termină spectacolul să nu căscaţi gura, că nu merită. E apă de ploaie. Altfel a căzut Bizanţul.
                           ALT OSTAŞ
    Şi la urmă... noi cum ieşim din tabără? N-o să-i putem omorî pe toţi... După ce ne orientăm?
                           PAPUC
                           (Răstit)
    După căcăreze de iepure. Te uiţi încotro a fugit iepurele, şi acolo o tuleşti şi tu...
                           OSTAŞUL IV
    Să ştii, căpitane, că nu ne e teamă de moarte... De câte ori murim? O dată murim...
NOTE. COMENTARII. VARSANTE.
1621
                                                     OSTAŞUL I
    Şi dac-orsă') ucidă?
                                                         PAPUC
    Pe cine?
                                                     OSTAŞUL I
    Pe Măria Sa.
                                   OSTAŞUL V Se duce dracului toată şandramaua.
                                                         PAPUC
    Ascultaţi la ce vă spun. Băgaţi-vă bine asta în cap. Măria Sa nu moare. Prea are multe de făcut...
                                                    ALT OSTAŞ
    Nici eu nu mor...
                                                     OSTAŞUL I
    Nici eu...
                         OSTAŞUL II Şi eu simt că am să scap...
                                                          STAN
    Şi eu...
                                                   OSTAŞUL 111
    Şi eu...
                                                         PAPUC
    E bine... Ne întâlnim cu toţii în faţa cortului... Pe Măria Sa o sâ-l recunoaşteţi uşor c-o să fie cu capul Sultanului în mână, strigând: „Ce jaie!“
                         OSTAŞUL IV Şi dacă-1 prindem pe Radu?
1622        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            PAPUC
    Lăsaţi-I în plata Domnului! E un prost! Dacă-I prindea Măria Sa în alte condiţii îi ardea o pereche de palme şi-i treceau gărgăunii...
                         OSTAŞUL VI
    Şi dacă la învălmăşeală... ne omoară chiar ai noştri, văzându-ne îmbrăcaţi turceşte?
                            PAPUC
    Se poate... Şi asta se poate!
                          ALT OSTAŞ
    Dacă te omoară, ce-ţi mai pasă dacă sunt ai noştri sau ai lor?
                          OSTAŞUL 1
    Chiar, ce-ţi mai pasă?
                            PAPUC
    Ei, hai, hai! Dacă scăpăm şi de beleaua asta... ne punem pe făcut copii. Gata, s-a zis cu huzurul. Si nu dea dracu’ să se nimerească vreunul sterp. (In timpul acesta a tăiat mămăliga cu aţa in felii egale şi a împărţit-o soldaţilor.)
                          OTAŞULVI
                           (înfulecând)
    Bucătăria românească e renumită.
                         OSTAŞUL IV
    Vin şi străinii s-o guste...
                            PAPUC
    Ce uitasem să vă spun?... S-ar putea întâmpla ca unii dintre noi, să nu mai apuce ziua de mâine... Ne facem cruce şi zicem: „Dumnezeu sâ-i ierte“.
                             TOŢI
                         (Cu capul plecat)
    „Dumnezeu sâ-i ierte!“.
                             Cortina
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1623
                                         TABLOUL XVI
    Tabăra sultanului Mahomed
                            LOCOTENENTUI Domnilor, acum poftiţi la spectacol!
                          TOTI
    Iar spectacol?
                                        LOCOTENENTUL.
    Ocupaţi-vă locurile!
                          UNUL
    Iar să ocupăm locurile?
                    LOCOTENENTUL Prezenţa obligatorie!
                          UNUL
    Iar prezenţa obligatorie?
                                        LOCOTENENTUL
    Vine şi Sultanul!
                                        LOCOTENENTUL
                        (Actoriceşte)
    Serile cădea Bizanţul. Sultanul Mahomed, care era tânăr şi energic, reuşea, după ce-1 cucerise odată prin forţa armelor, sâ-l facă să cada în fiecare seară de la sine... Serile cădea Bizanţul! (Intră trupa - prizonierii bizantini — şi joacă precum în fiecare seară „Căderea Bizanţului“.)
                          ZUNIS
                         (Şarjând)
    Oh, păcat că vremurile sunt aşa cum sunt. Oh, văd că vine patriarhul. Asta înseamnă că în curând Majestarea sa o să-şi facă apariţia şi putem boteza copilul.
                         MINISTRUL DE RĂZBOI A fi împărat e o chestiune foarte încurcată.
1624        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            ZUNIS
    Majestatea sa ştie cât e de greu. Deşi nu prea pare să ia în seamă zvonurile astea alarmiste... Că vin, că nu vin. Şi-apoi Mahomed a dat în ultimul an o serie de hatişerife prin care garantează prin vorbe pacea în lume...
                 MINISTRUL DE FINANŢE
    Oh, când o să încetăm să mai credem în declaraţii.
                            ZUNIS
    A vorbit ministrul de finanţe.
                  MINISTRUL DE RĂZBOI
    Acum nici să vedem totul în negru...
                            ZUNIS
    A vorbit ministrul de război. Oh, ce văd? Dar iată că vine împăratul. (Intră împăratul.)
                           IZABEIA
   Şi naşul. O să vină, să ia copilul şi să-l slobozească în lighean...
                            ZUNIS
    în cazan...
                            TOŢI
    Nasule! Nasule! (Intră Mahomed.)
                         MAHOMED
    Eu sunt naşul...
                      LOCOTENENTUL
                           (Şoptind)
    Naşul!
                         MAHOMED
    Iertaţi-mă, am greşit! Naşul. Unde e copilul? Aduceţi-mi copilul! (Ia copilul din braţele Izabelei şi-l îneacă in cristelniţă.) Să se mai spună că turcii nu cunosc taina botezului. Le place chiar foarte mult să boteze. Dar unde este împăratul? Aduceţi-1 pe împărat! Şi el este un pruncîn felul lui... Nebotezat... (Împăratul se apropie şi bagă capul în cristelniţă. Mahomed îl ţine aşa un timp.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1625
                     LOCOTENENTUL
    Genială idee cu... împăratul. Mie momentul cu Bizanţul întotdeauna mi s-a părut prea lung...
                        MAHOMED
    Dragul meu, în teatru, ce se taie, nu se fluieră. (Iese.)
                        ÎMPĂRATUL
                        (Scoţând capul)
    Cumplite vremuri! Cumplite vremuri! (Spectatorii se ridică. Unii insă rămân pe jos, măcelăriţi.)
                         TURĂCAN
                           (Speriat)
    Valahi printre noi. Valahi printre noi! (O parte din spectatori se vede acum că erau valahi. Scenă scurtă de încrucişări de săbii şi topoare.)
                           Cortina
                     TABLOUL XVII
    Casa lui Torna
                           SAFTA
    Apă tulbure, înseamnă necaz... Dar ce necaz ar putea să ni se întâmple nouă? Doar nu suntem noi la prima bătălie.
                         DOAMNA
    Şi parcă cineva săpa o groapă în grădină. Zicea să îngroape poarta să nu putrezească. Auzi, să-mi îngroape poarta să nu putrezească...
                           SAFTA
    Taci, că aud paşi...
                         DOAMNA
    El e! îl ştiu după umblat... Să ne ascundem... Să creadă că ne luară tătarii. Că veniră şi tătarii între timp. (Se ascund.)
                           TOMA
                            (Intră)
    Nu e nimeni în casa asta? Nu e nimeni în casa asta? (Ies amândouă de după uşă.)
1626        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                           DOAMNA
    Nimeni... dacă-ntârzii atâta... Altă dată nici n-o să ne mai găseşti acasă, năvăleşte cineva şi ne fură. Cum a fost?
                           TOMA
                           (Palid)
    Cum să fie? Mureau bieţii cai!
                           DOAMNA
    Să-ţi torn apă rece să te speli!
                           TOMA (Vorbind greu)
    Veneau mereu peste Dunăre... Grosul oastei noastre îi aştepta la deal... Ne-ani împărţit în mai multe pâlcuri... La urmă ne-am întors şi i-am îngropat pe ai noştri...
                           SAFTA
    Masa e gata de mult.
                           TOMA
    Parcă nu mi-e foame deloc. Parc-aş vrea mai întâi... ventuzele...
                           DOAMNA
                           (Speriată)
    Ai răcit?
                           TOMA
    Un junghi în şale.
                           SAFTA
    A) meu când zicea că are un junghi în şale, chiar avea un cuţit. Din asta i s-a şi tras... De la iatagan.
                           TOMA
    Al tău...
                           DOAMNA
    De fiecare dată te-alegi c-o răceală...
                           TOMA
    Dacă-mi pui tu ventuzele... mi-o trece...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1627
                           SAFTA
    Lucru sfânt. Ventuzele... Astea ştiu şi eu că trag răceala... Ţi-o ia cu mâna... Să mă duc să le aduc...
                           TOMA
  Mai bine aş mânca întâi. Ce zice Safta că mi-a pregătit de mâncare?
                         DOAMNA
    Fasole bătută.
                           SAFTA
    Nu se mai fac ventuze în ziua de azi. Lume cu mofturi. Cică-i leac băbesc. Băbesc-nebâbesc, aşa şi-au căutat sănătatea şi mama şi tata... Şi le-a mers bine...
                           TOMA
    Veniseră cu un alt domn să-l urce pe tron. Azi-noapte Vodă s-a băgat peste ei în tabără. Am atacat şi noi. Da’ prea puţini! Turcii au fugit... n-am putut să-i batem, că erau prea mulţi. I-am înghesuit într-o vâlcea. Atunci, cu grosul oastei după mine... m-a împuns unul cu lancea. Dar nici n-am simţit... sunt încă tânăr...
                         DOAMNA
    Cât o să ţină şi tinereţea asta? Ţi-am spus să stai mai deoparte, să dai porunci...
                           TOMA
    Porunceşti, porunceşti, dar mai trebuie să pui şi mâna. Ar trebui să vină şi pietrarul...
                         DOAMNA
    De ce să vină acum, în puterea nopţii?
                           TOMA
    Să scrie pe lespedea aia...
                         DOAMNA
    Am uitat.
1628        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                       TOMA
    Lucrurile astea, dacă nu le scrii, se uită. Vin bătălii noi, se uită cele vechi... şi e bine să se ştie şi cele vechi. Acum sâ-i spui pietrarului să scrie aşa: „Iară în iunie 19, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am izbit cu păgânii la Oieşti“...
                                DOAMNA De ce sâ-i spun eu? Ii spui dumneata.
                                                       TOMA
  Poate eu oi aţipi... (Către Safta.) Ce faci? Nu te duci să-l chemi? DOAMNA
    Du-te vezi ce-i cu el...
                                                       SAFTA
                             Eu mă duc să aduc pietrarul... (Iese.)
                                                       TOMA
    S-a duş...
                                                    DOAMNA
    S-a dus...
                                                       TOMA
    N-am prea avut nici noi parte să fim singuri. Ziceam să mai stăm de vorbă.
                                                   DOAMNA
    Păi, că toată viaţa ce-o să facem? N-o să vorbim?
                                                       TOMA
    Ei, da... O să tot vorbim... Da’ uite că 1111 ne săturam... Cum te-ai gătit tu astăzi?
                                                   DOAMNA
    Cum să mă gătesc? Mi-am pus şi eu salba la gât.
                                                       TOMA
    Iţi stă bine cu salba la gât.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1629
                            DOAMNA Dar parcă nu ştiu ce ai astăzi... Vorbeşti aşa...
                            TOMA
    Cum?
                            DOAMNA Aşa... că-mi vine să plâng...
                            TOMA
    De ce să plângi?
                            DOAMNA Nu erai tu făcut să te baţi în războaie.
                            TOMA Acum parc-aş pofti o foaie...
                            DOAMNA
    Mă duc să-ţi aduc.
                            TOMA
    Ei, ce faci, nu te duci? (Iese. Toma se întinde pe masă cu gesturi obosite, îşi pune mâinile pe piept. Intră femeile şi-ncep să-l bocească. Nebunul îi închide ochii.)
                            DOAMNA
                            (Ret/ine)
    Tăceţi! că e ostenit. Războiu-i lucru greu... S-a-ntâmplat aşa de multe ori... Venea acasă, se culca şi murea... Ia urmă se scula sănătos.
                            SAFTA
    Odată am tras şi clopotele, dar a treia zi s-a ridicat în capul oaselor. Lumea s-a speriat. Şi el s-a ridicat şi s-a răstit la lume: „Duceţi-vă, că n-am murit... Am fost ostenit“...
                            DOAMNA
    Nu murim noi aşa, cu una cu două. Nu murim noi! Tăceţi, că e ostenit...
                            SFÂRSIT
1630         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                    A TREIA TEAPĂ
                  Dimineaţa, la prânz şi seara (Tragedie populară în cinci acte)
    Elaborarea celei de a doua - cum este considerată şi cum o consideră autorul însuşi - evocări istorice a evenimentelor de la mijlocul secolului al XV-lea a fost încheiată, într-o primă variantă, în 1971, precedând astfel cu 5 ani apariţia primei piese din seria „istoricelor“ -Răceala.
    Un prim fragment, cu titlul Dimineaţa (în pădure), a fost publicat în Cronica, nr. 26, 26 iunie 1971, p. 6. Este Actul I al piesei, cuprinzând cinci scene, faţă de 6 ale textului din ediţia „Minerva“ 1993 (ultima apariţie antumă, după care s-a reprodus textul în prezenta ediţie), Scena II, comprimând, în revistă, Scenele II şi III din volum.
    în arhiva Fundaţiei Marin Sorescu, se află textul integral al primei variante a piesei (145 pagini), într-o dactilogramă cu puţine corecturi ale autorului, capsată într-im dosar şi pregătită pentru publicare. Titlul piesei din această dactilogramă: Vlad Ţepeş — Dimineaţa, la prânz şi seara (Tragediepopulară în cinci acte şi notui tablouri)', şters, cu cerneală, numele editurii unde urma să se tipărească, pare să fie „Eminescu“. Anul: 1971. în această variantă, piesa are mai multe personaje (25), între ele figurând Mohamed, Iacotenentid lui Mohamed, Nenea; Chirirnenţu, Ţicu, Fănache, Mitrele - cioplitori de ţepi; Anica şi Safta - bocitoare cu ziua, alături de Mariţa, care rămâne şi în varianta finală.
    Construcţia dramatică diferă, în prima variantă, printr-o altă structurare a tablourilor şi scenelor, cât şi datorită eliminării sau adăugării, în variantele succesive, a unor scene sau secvenţe.
    Este evident că, scriind o a doua piesă din aceeaşi serie, Marin Sorescu a exclus cu totul scena în care apare Mohamed (Actul IV, Tabloul 4, Scena XVII). Varianta I conţine însă şi alte scene şi fragmente, mai mici sau mai mari - 12 scene inedite - suprimate, de asemenea, în varianta finală. Cu siguranţă, alături de autor, cenzura a operat conştiincios, eliminând secvenţele neconvenabile pe care Sorescu reuşise să le strecoare, în bună măsură, în fragmentele publicate în presa literară; ele alcătuiesc o a doua variantă, intermediară, incompletă.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1631
     După ActulI, publicat în Cronica (1971), în 1978, doi ani după apariţia în revista Teatrul a piesei Răceala, au apărut, succesiv, în revistele literare, alte fragmente, configurând structura celei de a doua variante - prima publicata - cu un text mult mai dezvoltat faţă de cel din ediţie.
     în Ramuri, nr. 2,15 februarie 1978, p. 8-9, sub titlul: A treia ţeapă. Fragment, se publică scenele XII-XVII, făra a se indica actul sau tabloul cărora aparţin. Este vorba de Actul II, Tabloul 2, scenele II—VI. Scena XII, din revista Ramuri, începe cu un fragment care în volum nu se mai regăseşte.
     \n România literară, wc. 11, l6martie 1978, p. 12-13, sub titlul: Marin Sorescu, A treia ţeapă. Actul II, Tabloul I din piesa cu acelaşi titlu, sunt publicate opt scene, corespunzătoare celor din volum, cu multe variante.
     în Convorbiri literare, nr. 4, aprilie 1978, p. 2, cu titlul: hi prânz. Fragment din piesa A treia ţeapă (Actul III), se publică Tabloul 1, scenele I-III. Şi de aici câteva replici vor fi suprimate ulterior.
     în revista Ramuri, nr. 4, 15 aprilie 1978, p. 8-9, se publică: Marin Sorescu, Judecata. Actul III, cu menţiunea, în final, JFragrnent din piesa «A treia ţeapă» “.
     - Tabloul 3, Scena I corespunde, în volum, Tabloului 2, Scena I;
     -     Tabloul 4, Scenele VII şi VIII vor deveni, în volum, Tabloul 3, Scenele III şi IV;
     Scena XIII din revistă lipseşte în volum.
     -     Tabloul 5, Scena VII corespunde Tabloului 4, Scenele II şi III din volum.
     - Tabloul 6 corespunde Tabloului 5 din volum:
     Scenele XIX şi XX devin Scenele I şi II din volum;
     Scena XXI este suprimata în volum;
     Scena XXIII devine Scena III.
     Faţă de textul publicat în Ramuri, Actul III este mult simplificat. Eliminarea unor secvenţe, în acest act, a presupus şi eliminarea personajelor feminine - Anica, Safta, Mariţa care apăreau numai în acele scene, respectiv, Scena I, Tabloul 3 (parţial eliminată în volum) şi Scena XIII, Tabloul 4, din revista Ramuri, total exclusă din volum. Cum Scena I a Tabloului 3 s-a păstrat parţial în Scena I, Tabloul 2 din textul final, „Mariţa“, personaj prezent în acest fragment, ar fi trebuit să figureze între personajele piesei. Dintr-o eroare, preluată în toate
1632        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
ediţiile succesive, în locul ei, apare „Safta“, care a dispărut din varianta finală a piesei, odată cu Scena XIII, Tabloul 4 din revista Ramuri.
     în Tribunii, nr. 39,28 septembrie 1978, p. 4-5, cu titlul: A treia ţeapă. Actul V, Dimineaţa, se publică Scenele I-V, fără indicarea tabloului din care fac parte, cu scene şi personaje - Mitrele, Ţicu, Fanache, Frusina, Anica -, ce lipsesc în celelalte variante publicate, precum şi un Tablou 8 (Scenele VI şi VII) care se regăseşte, în varianta din volum, în Tabloul 1 (Scenele I şi II).
     în numărul 12/1978 al revistei Teatru, p. 52-86, piesa apare prima dată integral, întt-o „versiune prescurtată pentru teatru“, cum se menţionează în nota de subsol, cu titlul: Dimineaţa, la prânz şi seara. Tragedie populară în cinci acte.
     La apariţia în volumul Marin Sorescu, Teatru, Editura Scrisul Românesc, 1980, p. 109-197: A treia ţeapă. Dimineaţa, la prânz şi seara (Tragediepopulară în cinciiwte), piesa este încă o dată prescurtată, numai că „operaţia“ este datorată cenzurii, ceea ce nu este exclus să se fi întâmplat şi la publicarea în revista Teatrul. într-un interviu acordat lui Val Condurache (Arlechin, nr. 11-12, trimestrul II, 1981, p. 5-6) Marin Sorescu relatează: „Im volumul apărut la Craiova, piesa A treia ţeapă a suferit un tratament îngrozitor, este redusă la jumătate. Cartea in «bun de tipar» a jost revăzută, recitită, editorul chemat la minister. S-au scos mai multe pasaje... a apărut cu o întârziere foarte mare“ (s.n.).
     Cu o singură modificare, varianta din volumul Teatru, 1980 a fost republicată şi în volumul Ieşirea prin cer. Teatru comentat, p. 430-517 şi, de asemenea - lucru greu de înţeles - în ultima ediţie apărută în timpul vieţii scriitorului, cea de la Editura Minerva, 1993. Explicaţia s-ar putea afla, poate, în răspunsul din interviul citat, la întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi refuzat „să opereze modificările pe care le cerea comisia“:
     „- Dar am refuzat. Toată tevatura comisiilor n-a făcut decât să mă uzeze pe mine, ca persoană, însă nu a uzat texttd. Ce rămâne, chiar trunchiat, este al meu... (s.n.)“
VARIANTE:
     Variantele s-au stabilit între următoarele texte:
     A treia ţeapă, în ediţia Minerva, 1993 - ediţie de bază - E Manuscrisul (dactilograma cu corecturi mss), nepublicată - Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1633
Fragmentul din revista Cronica -                                C 
Fragmentul din revista Ramuri, nr. 2, 1978 -                   x, 
Fragmentul din revista Convorbiri literare -                   CI 
Fragmentul din revista România literară -                      Rl 
Fragmentul din revista Ramuri, nr. 4, 1978 -                   R, 
Fragmentul din revista Tribuna -                               Tr 
Fragmentul din revista Teatrul ---                              T 
A treia ţeapă, în volumul Teatru, Scrisul Românesc, 1980 -   - Ei 
 P. 941, r. 2: Vlad Dracul - zis Ţepeş, domnul                    
               Ţârii Româneşti                              E, Ms 
               Vlad - zis Ţepeş, domnul Ţării Româ¬               
               neşti                                            T 
        r. 18: Suleiman                                         E 
               Soleiman                                     T, Ms 
P. 944, r. 21: - poftim, pe-al meu mi l-au tăiat,               E 
               - poftim, pe-al meu mi l-ai tăiat,               C 
        r. 26: după (Cu amărăciune)                             E 
               Liberi... Voi, ăştia liberi, voi cei de            
               dincolo...                                   Ms, C 
               text, lipsă                                   E, T 
        r. 26: Nu ştiu dacă ne puteţi înţelege                  E 
               Nu ştiu dacă ne mai puteţi înţelege              T 
               după „ne puteţi înţelege“:                         
               Poate că vă gârtdiţi că noi nu vrem să gândim      
               altfel...                                          
               dar noi nu mai putem să gândim altfel, fiindcă     
               ni s-a umblat la şurtib                      Ms, C 
               text, lipsă                                   E, T 
        r. 29: Nu, nici Vlad n-are dreptate,                    E 
               Nu, nici Dracul n-are dreptate,              Ms, C 
r. 33:    Află că Vlad l-a întrecut pe Mahomed E
           Află că Dracul l-a întrecut pe Mahomed                                  Ms,  C
r. 33:    după: „l-a întrecut pe Mahomed“, urmează
                    textul:
1634        N OTE. COMENTARII. VARIANTE.
    „Data trecută nici nu trecuseţi voi bine Dunărea şi jumătate dinţari-grădeni erau cu boarfele in braţe. Toţi voiau să o-ntindă in Anatolia. Sunteţi mari pehlivani, voi muntenii. Şi Dracul ăsta...
    -  O fi el cum o fi, dar eu sunt împotriva tiraniei.
    -  Te mai doare;
    -      Nu-mi nuii aduce aminte. Abia uitasem. (Văitându-se). Acum, na, iar mă doare! Nu-mi mai aditce aminte.
    -  (Cu grijă) Să te întorc pe partea cealaltă?
    -      (Schimbând vorba) Să ştii, dragă, că puterea te orbeşte, la să fii tu Mahomed... să ai supuşi câtă frunză şi iarbă... ai mai sta aici de vorbă cu mine? N-ai mai sta. In primul rând, că ai avea foarte multe treburi. Şi-n al doilea rând — nu rn-ai băga în seamă. Tu - ditamai Mahomed, măcar că ridicat dintre ai noştri, luat de mic de Li ţâţa mamei şi crescut în legea lor... iar eu un pârlit de oştean.
    -  (Râzând) Eu... Mahomed... (Râde, apoi se vaită) Eu, Mahomed...
    -      Nu râde că ajungi, ferească Dumnezeu... Atunci aş vrea să te văd, cum ai mai sta de vorbă cu tnine... Tu Mahomed şi eu un ostaş de al lui Ţepeş. “
                                                        text, lipsă
    P. 245, r. 6:     după „în curând  vom crăpa şi noi.“:
                                                     ROMÂNUL
    Tot de ziuă?
   E, T
                                           TURCUL
     Nu. Noi vom crăpa de noapte.
                                         ROMÂNUL Acum vor începe să cânte păsăricile.
                                           TURCUL
     Ba ele or fi început să cânte de mult, dar nu le-am auzit noi... ROMÂNUL
Ne luarăm cu vorba.
  Ms, C
                                                                      text, lipsi
     P. 945, r. 13:          după „Dorul te usucă...“:
   E, T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1635
                          ROMANUL
    Nu se poate spune că Vodă nu ţi-a creat posibilitatea s-o vezi. Şi încă de sus. Parcă ai fi călare şi-ai vedea-o din fuga cuiului.
                            TURCUL
    Nărăvaş cal. In curând o să dea cu mine în râpă.
                          ROMÂNUL,
    Şi când mă gândesc că începe o altă zi! Nimic nu e mai plictisitor decât să iei o zi de Ui capăt.
                            TURCUL
      Ce te mai consolează, e faptul că s-ar putea să fie ultima zi. ROMÂNUL
    Uite c-a răsărit şi boul ăla. (Ms)
    Uite c-a răsărit şi idiotul ăla. (C)
                            TURCUL
    Cinei
                          ROMÂNUL
   Soarele. E mare nerod, pentru că vede atâtea grozăvii şi mai răsare. TURCUL
    Văd că începe să te chinuie arşiţa. ■. dinăuntru...
                          ROMÂNUL (îşi revine)
   A, deloc... Ziceam şi eu aşa... Şi zi, eşti de prin părţile noastre... TURCUL
    Nu se vedei
                          ROMÂNUL
    După cei
                            TURCUL
    După asta... Nu pot să-ţi arăt. (Fredonând) Toţi cei de prin părţile noastre, au sula-n coaste. ■. (Râde, apoi geme) Aoleu, mor.
1636        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                          ROMANUL
    Te doare?
                            TURCUL.
    Mă doare când râd.
                          ROMÂNUL:
                            (enervat)
    Ai venit aici să mori sau să râzi?
                            TURCUL
    Şi una şi alta. Mi-a ghicit mie o ţigancă odată c-o să mor de râs.                                                 Ms, C
                      text, lipsă                            E, T
            r. 16:           du pa „Care?“:
                            TURCUL
    Aia. ..da’ unde te uiţif
                          ROMÂNUL
    Mă uit şi eu încotro pot.                               Ms, C
                      text, lipsa                            E, T
            r. 25:  după: „rândul altora.“:
    Că Vodă e pus pe domnit.
                            TURCUL
    Mă tem că domnia lui va fi scurtă. Cât e a muri un om in chinurile cele mai groaznice.
                          ROMÂNUL
    Un turc?
                            TURCUL
    Un român.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1637
                            ROMANUL
     Şi dacă o să domnească mai mulţi                          Ms, C
                        text, lipsă                             E, T
     P. 946, r. 11:                      De mai bine de un veac avem E
                        De două veacuri avem                      Ms
             r. 28:      după „puterea musulmană“:
     De la 15 ani sunt tot cu sabia în mână, — e drept, (bir asta n-am făcut-o de drag.
                            ROMÂNUL
   Drag, nedrag... (Pauză) Mari pehlivani sunteţi voi! Ce-aveţi cu lumii TURCUL
     Care lunăi A, de ce am pus-o pe steagurii Aici e o chestie de orgoliu. Să observi că tot ce e forţă vrea să-şi atribuie cerul, să-l ia de partea ei. Unii luna, alţii stelele, alţii...
                            ROMÂNUL
     Numai noi pământul.
                            TURCUL (Cu intenţie)
     Dimpotrivă, noi cerul... Se face ziuă de-a binelea.         Ms, C
                        text, lipsă                               E, T
     P. 947, r. 11: după „cruzimi de limbaj“ urmează:
                        „In unele cercuri politice, de asemenea trase în ţeapă, i se spune Beşteliţi.               C
                        text, lipsă                               E, T
             r. 16:                       după „Ha!“:
                            ROMÂNUL
     Vezi, mesele astea sunt pentru el o relaxare, pentru că văzând rondele concrete ale muncii sale, are certitudinea, o dată mai mult, că nu a scăpat problemele din mână. Satisfacţia omului care a făcut
1638        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
o treabă. Obişnuieşte să-şi frece mâinile şi să zică: „Ei, am făcut-o şipe-asta!"                                                 Ms, C
                        text, lipsă                                   Ţ
             r. 22:       după   „cum te doare, (pauză)“-.
    Şi... de ce-ai venit'i
                               TURCUL
    Doml de ţară te usucă.
                             ROMÂNUL
    Dar tuf                                                           C
    Şi... de ce ai venit?
                               TURCUL
    Dorul de ţară te usucă...
                             ROMÂNUL
    Aşa e.
                               TURCUL.
    Dar tu. De ce voiai să treci dincolo?                            Ms
                        text, lipsă                                E, T
    P. 948,   r. 22:    Hau...                                        E
                        Au.                                           T
    P. 949,    r. 6:    după: „Burduşit de impresii“:
                               TURCUL.
    Nu le-ai spus?
                             ROMÂNUL
    Cine te-ascultă                                               Ms, C
                        Text, lipsă                                E, T
                        (Scttrtă pauză.)                              T
    P. 950,   r. 16:    o viaţă-ntreagă era un nimic.                 E
                        o viaţâ-ntreagă era un căcat                 Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1639
r. 20:     Domnule: moartea e moarte
                                             Domnule: moartea e moarte. Hm!.
                                                                                            E
                                                                                       Ms, C
P. 952, după r. 6:
  r. 12:
(se aşează pe un butuc) Am o foame de lup.          E
ce-mi place aici e aerul tare. Respiri sănătate
                             nu alta. Face şi foame. (Se aşează pe butuc) Mi s-a lipit burta de şale.
Ms
     în Ms urmează Scena III, inedită:
                                        ŢEPEŞ
                            (Prefăcându-se)
    Mă ia cu leşin de la inimă... Ce-o fi mai însemnând şi-asta? Mi-o fi foame, nu mi-o fi foame? Când ai pe capul tău ce am eu, te pomeneşti leşinat şi cu burta lipită de şale...
     Vă e milă de cei mâncaţi de nevoi... (Arată spre ţepi)... Şi vă fac foame. (Râde.)
                                            ŢEPEŞ
                                            (Râde.)
     Sunt puţini, nu-mi fac decât sete.
     Doamna a avut grijă să mă trimită cu baniţa ai merinde după Măria voastră. Numai ce-aţi ieşit din palat şi zice: „Du-te după huhurez în pădure. Fugi repede că acolo-l apucă foamea şi e rău la foame şi la mânie“...
                   DOMNICA
                  DOMNICA
                                  ŢEPEŞ
     Şi Ia domnie, zic unii...
                  DOMNICA
      Nu - nu...
     P. 952, r. 21:           după  „plescăie  din  limbă.
1640        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                         TURCUL
Ce sâ-i faci' Poţi să te opui? E Vodă."                      Ms, C
                    Replică lipsă                             E, T
P. 953, r. 1,3:    DOMN1CA (intră cu mâncare: un pui la frigare,
                    pâinea în ţest. l,e aşează pe un şervet în faţa lui
                    Vodă)                                        E
                    DOMNICA (Intră cu o baniţă in cap, cum duc tărăncile pe câmp la muncă. Pune baniţa jos cu demnitate, aşază masa: un pui la frigare, pâine în ţest. Le pune pe un şervet în faţa lui Vodă) r. 7:     după „Un pui la frigare..
                    TURCUL: Dacă mai ai puţină răbdare o să mă vezi şi pe mine fiigându-mă... Ah, soarele ăsta!                            Ms, C
                    Replică lipsă                             E, T
         r. 11:    Tot. Aici, cu ei.                             E
                    Tot. Aici cu popond.                        Ms
După r. 11, în Ms următoarele replici:
                                       DOMNICA
                                         (cu milă)
Sunt nişte nevoiaşi, Măria ta (Iese.)
                                          ŢEPEŞ
                          (Înfulecă grăbit câteva momente. Tăcere.)
                                       ROMÂNUL
                                         (oftează.)
                                         TURCUL.
Văd că e destul de tăcut.
                          r. 17: după „Văd că e destul de tăcut“:
                                       ROMÂNUL
Masa tăcerii. Şi noi Coloana infinită...                         C
                    text, lipsă                          E, T,  Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1641
             r. 23: între:    „Omul împute locul, asta aşa e.“
                        şi:        „Câţi ani ai, băieţică?“:
                                    ROMÂNUL
    De când cu Măria ta, parcă toate se imput mai repede. Parcă toate locurile se imput mai repede. Săracii codri. Le vine să-şi iasă din ţâţâni,
să-şi ia câimpii, să scape de duhoarea asta...
                                          ŢEPEŞ
                          (tuşeşte căutând o replică)                     Ms, C
                          text, lipsă                                      E, T
     P. 954, r. 19:       Rău a ajuns.                                      E
                          Rău aţi ajuns.                                  Ms, C
              r. 21:      E uşor lucru să încerci                           E
                          Uşor lucru e să încerci                           T
              r. 27:      ... adică mi-aţi spus să vă zic nene.             E
                          ... adică mi-ai spus să-ţi zic nene.              T
     P. 957, r. 12:       după „Am fierbinţeală.“:
                          Mi s-a pus şi un junghi în şale.
                          DOMNICA: Să-ţi pun      ventuzele.              Ms, C
              r. 25:      (Scuipându-1)                                     E
                          Când oi fi în privată şi să mă spurc pe numele şi pe amintirea ta. (Scuipându-1)           Ms
     P. 958, r. 23:       Stă în pat şi boleşte,                            E
                          De patru ani stă în pat şi boleşte                C
     P. 959, r. 2:        Aşa z, femeie?                                    E
                          Aşa e, muiere?                                   Ms
              r. 5:       Gândiţi-vă şi dumneavoastră:                      E
                          Gândeşte-te şi Domnia ta:                         T
              r. 26-27:   Ne plătesc ăia din Apus că-i apărăm aici? E
                          Ne plătesc ăia din Apus că-i apărăm aici? Puţin le pasă de noi că murim aici şi-i apărăm.                                      C
1642        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                                                   P. 960,
                                                                                 P. 961,
                                                                                 P. 962, r
                                                                                                                                                                                                  r
                                                                                                                                                                                                r.
r
r
 27:       Sunt şi ăştia nişte tâmpiţi.                    E
           iar ei stau şi le e silă de viaţă              Ms
 '. 10:    Ce să-i facem, Măria ta, aţi auzit-o şi
           dumneavoastră cum   se exprimă                  E
           Ce să-i facem Măria ta, i-auzi cum se exprimă                                     T.
 20:       Aţi auzit!                                      E
           Auzirăţii                                       T
 .4:       care vor să ne dovedească asta. Ieri am...      E
           care vor să ne dovedească asta. Care ţin cu tot dinadinsul să ne dovedească asta.
           Ieri am...                                     Ms
 .14:      Ori să-nvingă, ori să moară.                    E
           Să-nvingă ori să moară.                        Ms
 . 6:      Să fie purtata aşa din sat în sat s-o vadă
           popond                                          E
           Să fie purtata aşa din sat în sat s-o vadă naţia                                          Ms
 : 9:      Indurare... (Gealaţii o înhaţă şi-o târăsc
           din scenă.)                                     E
           îndurare...                                     T
 13—16:    JOIŢA (din afara scenei)
           Te baţi cu turcii, ori cu românii?
           Copilaşii mei, aoleu, Mitrule, Vasilică... (Bocete) Doamne, iartă-mă...                    E
           JOITA
           Te baţi cu turcii, ori cu românii?
           Măria ta!                                       T
           JOIŢA (Din afara scenei)
           Căl/iule! Te baţi cu turcii, ori cu românii? Copilaşii mei, aoleu, Mitrule, Vasilică... (Bocete) Doamne, iartă-mă        Ms, C
 .17-19: text, lipsă                                  C, Ms
 . 19:     care le dau lor apă la moară...                 E
           care le dau lor apă la moara. (încet, către Pârvu.) Făceţi-o scăpată... Deocamdată, numai puiul ăsta de spaimă... Dar,  dacă...     T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1643
        P. 964, r. 3, până la p. 965: ultimul rând (adică Scena VI
                          din volum), lipsă                         C, Ms.
     In schimb, în Ms (Scena VII) şi în Cronica (Scena V) o singură replică: TURCUI.
     Vă aşteptăm în iad, Măria ta.
     P. 966, r. 17:             PICTORUL: Să nu clipiţi... expresia
                          ochilor Măriei tale                              E
                          PICTORUL: Să nu clipiţi... expresia ochilor Măriei Voastre                           T
     în toate replicile, Pictorul, se adresează lui [epeş cu Măria Voastră în varianta din revista Teatrul.
     P. 967, r. 15,   16: ... Poate o să aveţi prilej să-l vedeţi...       E
                          ... Poate o să aveţi prilej să-l vedeţi...
                          Cum intraţi in cabinet, drept în faţă, sus... E un portret în ulei, 50 pe 95             Ms,  Rl
             r. 28:       Vlad                                             E
                          Vlad Dracu                                      Ms
             r. 29-30:    Mare trecere...                                  E
                          Mare trecere... Mai ales în dormitor...         Ms
     P. 968, r. 7:        ... Sultanul îl răsfaţă.                         E
                          ... Sultanul îl răsfaţă. (Şoptit) E un fel de Ganimede... îl plac apoi şi cadânele... Cum s-ar zice, drumul măririi îi e deschis...
                          A îngenuncheat şi a cerut tronul Tării Româneşti                                  Ms,  Rl
             r. 18, 19:   Mahomed e dibaci... Citeşte printre
                          rânduri... Şi e un geniu militar...              E
                          Mahomed e un geniu militar                       T
             r. 18,19:    după: „Şi e un geniu militar...“:
                                IPICTORUL]
     Apoi ştie ce vrea...
                                                                        ŢEPEŞ
 El ar vrea multe
1644        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                           PICTORUL
Se doreşte şi stăpânul Europei...                            Ms, Rl
                    text, lipsă                                E, T
P. 969, r. 1,2:           PICTORUL
                    Nu mi-aţi răspuns dacă pot vorbi deschis E PICTORUL
                    Nu mi-aţi răspuns dacă se poate vorbi deschis ŢEPEŞ (ia seama înjur): Se poate. Dar să nu vă căiţi.
                    PICTORUL: Artiştii nu sunt interesanţi decât atunci când vorbesc deschis. Altfel, lingăii nu sunt artişti. Eu nu fac politică. Ms PICTORUL: Pot să vorbesc deschis?
                    ŢEPEŞ: Puteţi, da’să nu vă căiţi.
                    PICTOR UI.: Artiştii nu sunt interesanţi dccât atunci când vorbesc deschis. Altfel, lingăii nu sunt artişti. Eu nu sunt amestecat în politică.                                 Rl
                    Nu mi-aţi răspuns dacă pot vorbi deschis. Artiştii nu sunt interesanţi decât atunci când vorbesc deschis. Altfel, de lingăi eplină lumea, dar nu au cotă ca artişti. Eu nu sunt amestecat în politică                      Ţ El
        r. 17, 18: aproape 150 de ¡nit de suflete                 E
                    peste o sută de inii de suflete              Rl
P. 970, r. 3:       Există o partidă boierească aici care vă e
                    potrivnica                                    E
                    Boierimea vă e potrivnică                     T
                    Ţara sărăcită de luptele pentru domnie. Există o partidă boierească aici care vă e potrivnici. Ms P. 970, r. 4-11:    text, lipsă                              Ms, Rl
        r. 12-18: variantă în Rl
                 ŢEPEŞ (intr-o doară): Nu faceţi politică? Sunteţi bine informat...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1645
P. 971,     r. 7:    ... au fresca pe tălpi                              E
                      ... au fresca pe picioare                         Ms
P. 972,     r. 10: ... am observat eu însumi.                            E
                      ■.. am observat eu însumi de când sunt
                                            Domn                        Ms
         r. 14:      Nu voiam să vă mâhnesc                              E
                      Nu voiam să vă spun                               Ms
         r. 19-20: ... diligenta a fost jefuită lângă   Bucureşti
                      şi omul meu măcelărit...                           E
                      ... diligenta a fost atacată lângă Bucureşti de o bandă de tâlhari şi omul meu măcelărit...                                      Ms
         r. 23:      Ca să vezi!                                         E
                      Taci că e bine!                                   Ms
P. 974,     r. 20:   Ba i-au hăcuit păgânii, ba ai noştri...             E
                      Ba i-au hăcuit turcii, ba ai noştri...            Ms
P. 975,     r. 10:   Măria ta, am văzut ţt’pile,                         E
                      Măria ta, am văzut fiircile,                Ms, Rl
         r. 20:      după „Mi-i silă de drum...“:
                      Iar o sută de ani înapoi, aceleaşi porcării pe lângă garduri. Sânge, sânge... Se scaldă raţele în sânge româinesc... S-au învăţat, după o bătălie, vin cârduri-cârduri şi se dau de-a scufundişul în sânge...                  Ms, Rl
                      text, lipsă                                     E, T
P. 976, r. 18:       după „Spuneam că nu-mi plac vremurile.
                      Mă gândeam adică la viitorul copilului meu. Poate dă Dumnezeu şi trăieşte; o să aibă copii; şi ei, la rândul lor, tot aşa, copiii pentru ţara asta adică... Şi eu le-am zis-o de Li obraz Li toţi domnitorii care au fost răi: ce facem, domnilor, dăm dintr-o balegă-ntr-alta?        Ms, Rl
                      text, lipsă                                     E, T
         r. 19:      Să v-arătşi semnele...                              E
                      Iaca şi semnele...                                 T
         r. 24:      Ba puteţi, dar nu prinde moartea...                 E
                      Ba da, dar nu prinde moartea                       T
1646        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
         r.     28:   Bucăţele ca la raţei Mărunt, mărunt?               E
                      Poate-l vindecă gâdea...                          Mi
P. 977, r.    9, 10:  Poate e mai bine mai la deal                       E
                      Poate e bine mai la deal                           T
         r. 24:     după  „Nu ştiu ce mă face să cred c-o să fie mai
                     bine.“:
                     A fost rău-rău, dar poate-o să fie şi mai bine... Că nu se poate, la o naţie de oameni, să meargă tot aşa, c-altfel ne ducem cu toţii! Eu le-am spus pe drum Li toţi şi la 1370 şi la 13S>0, că toţi se văitau, le-am spus: de ce cobiţi?
                    Ţineţi-vă tari, că asta e situaţia...       Rl
                    text, lipsă                             E,   T
P. 979,    r. 9:    în conjunctura asta?                         E
                    In conjunctura asta? (Trist)                 T
        r. 10-16:   text, lipsă                                Ms, Rl
        r. 17, 18:  Adusesem şi sculele.                         E
                    Adusesem şi sculele... (Scoate din desagă un mic butuc şi-o bardă, şi le pune jos) Ms, Rl r. 26, 27:  Pentru că, din punct de vedere politic,
                    dumneata nu exişti.                          E
                    Pentru că dumneata nu exişti                 T
P. 980,    r. 9-11: text, lipsă                                  T
        r. 14:      după: „ŢEPEŞ (pegândurif:
                        i.e-am spus clar gealaţilor: cruzimea nu trebuie să fie în lumină solară, şi resorturile ei, în clar obscur. Resorturile ei trebuie luminate la fel, dar, eu vorbesc, eu aud. Şi, apoi, individul are tendinţa de a nedreptăţi şi pe
                       domnitor şi orânduirea.                                T
                       text, lipsă                                      E,   Rl
P. 981, r. 6:              Noroc că  nu-mi   sunteţi frate... ca Radu E
                       Noroc că nu-mi eşti frate... ca Radu                   T
           r. 7:             Ştiaţi că   mi-am  petrecut    tinereţele pe  acolo?    E
                          Ştiai că mi-am petrecut tinereţea pe acolo? T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.         1647
r. 23, 24:
                                                                      r. 23, 24:
                                                                      r. 25, 26:
                                                                           r. 31:
                                                                 P. 982, r. 19: r. 27:
P. 983, r. 2:
 ... sunt distruse sistematic... Situaţia asta o întâlnim şi la turci...                     E
 ... sunt distruse sistematic. Domnitorul nou face să se şteargă orice urmă a celui precedent şi asta spre marea satisfacţie a norodului. Asta înseamnă ori că unul e mai nepopular decât celălalt, ori că se speră întotdeauna la mai mult. ŢEPEŞ: De la un domnitor se aşteaptă totul... PICTORUL: Situaţia asta o întâlnim şi la turci                                          Ms
 ... Situaţia asta o întâlnim şi la turci... Dacă aş încerca să vând portretul Măriei tale acolo, aş fi făcut bucăţele...                  E
 ... Situaţia asta o găsim şi la turci... Dacă aş încerca să vând portretul Măriei Voastre, aş fi făcut bucăţele...                         T
 La noi dimpotrivă. Există mari colecţionari, ca Papa,                          E
 La noi dimpotrivă, orice duce, bun, rău -este pus la colecţie. Vorbesc de operele de artă. Există mari colecţionari, ca Papa,         Ms, Rl
 ... mă ierţi...                                    E
 ... mă iertaţi...                                 Rl
 Ia curajul pe care-l ai.                           E
 I ,a curajul pe care-l aveţi.                 Ms, Rl
 după „să ne ia locul.“:
 Umd în Ţara Almaşidui aşteaptă un semn de la nu ştiu cine. Apoi Dan, cel oploşit de Ia Braşov. Şi ¡¿liotă Basiirabpe lângă Sighişoara                                        Rl
 Vlad Călugărul în Ţara AJmaşului... etc Ms
 text, lipsă                                        E
 după „neprieteni.“:
 Vor capul meu, şi ne-am purtat cu ei blând deocamdată. Patruzeci şi unu de boieri braşoveni aflaţi în ţara noastră i-am tras în
1648        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                         ţeapă. Başca trei sute de inşi arşi de vii. Başca satele de peste munte trecute prin sabie. Ms, Rl
                         text, lipsă                                 E, T
             r. 4:        după „ştim un lucru clar.“:
                         Aud tobe şi surle. Mi se pare că se întoarce viteazul meu general Nenea... A avut o ciocnire cu Dan, poate ne arluce veşti.   Ms, Rl
                         text, lipsă                                 E, T
        Scena VII începe în Ms şi în Rl cu următoarele replici: DOMNICA
     Mă chemarăţi, Măria ta?
                                ŢEPEŞ
                                (surprins)
     Eu? Nu, fato.
                              DOMNICA
     V-am auzit vorbind.
                                 ŢEPEŞ
     Era un monolog interior, Domnico.
                              DOMNICA
     Interior? Adică vorbeaţi în casă?
                                 ŢEPEŞ
                                (râzând)
     Vorbeam singur, ca ăi nebuni... Când lumea vrea să ştie ce mai gândeşti, vorbeşti singur... (Mâhnit) Toţi mă spionează, toţi trag cu urechea la ce spun, toţi vor să mă vândă în târgid de vite...
                              DOMNICA
                             (neînţelegând)
     In obor? Desfiinţăm obond...
                                 ŢEPEŞ
     Eşti o fată cuminte şi nu ştii multe...                     Ms,   Rl
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1649
                     text, lipsă                                  E,  T
         r. 19:     Mă-ntrebaţi pe mine, ori...?                      E
                     Mă întrebi pe mine?                              T
                     Mă întrebaţi pe mine ori - tot monolog?                                    Ms, Rl
         r. 21:     Vorbeam singur...                                 E
                     Tot singur vorbeam...                       Ms, Rl
         i. 22:     Ştii ce: ia o doniţă cu picură şi-l
                     mânjeşte...                                      E
                     Ştii ce: iei o doniţă cu păcură şi-l mânjeşti                                Ms, Rl,  T
         r. 27:     Sunt domn, dar vreun să stau altfel...            E
                     Sunt domn, dar stau pe scăunel, de-ăla cu trei picioare...                             Ms
P. 984, r. 2:       Măria ta, daţi-lafară...                          E
                     Măria ta, dă-l afară...                          T
         r. 17:     Tu eşti o fată cuminte că nu te-ai
                     dezbrăcat                                        E
                     Tu eşti o fată cuminte.                         Ms
P. 985, r. 8:       Dar să mt-l vătămaţi. Vă rog eu...                E
                     Dar să >iu-l omorâţi.. ■                    Ms, Rl
                     Dar să nu ni-l vatăme...                         T
         r. 10, 11: Du-te! (Domnica iese.) Fetele de azi!
                     Cuminţi, cuminţi, dar trebuie păzite cu mătura, că iau foc.                           E
                   Om vedea noi... Du-te (Domnica iese.)
                   Fetele oricât ar ji de deştepte... degeaba.
                   Ridică probleme cu răpitid. Cuminţi, cuminţi, dar trebuie păzite cu mătura că iau foc.                                   Ms
                   Om vedea noi... Du-te! (Domnica iese.)     Rl
                   Om vedea noi... Du-te! (Domnica iese.) Fetele de azi! Cuminţi, cuminţi, dar trebuie păzite cu mătura, că iau foc.       T
P. 985, r. 11: în Ms, după Scena VII, o variantă: Scenele VIII şi IX:
1650        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                               Scena VIII
     (Intră Nenea)
                                  NENEA
     Greu, dar până la urină ne-arn descurcat... Ce mai e nou?
                                  ŢEPEŞ
     Am poziit ca domn al Ţării Româneşti, două minute, şi mă aşteptam ca după asta pictorul să scoată cuţitul şi să mă înjunghie. Cam acesta e preţul celui care pozează pe tron. Ia urma urmei nici nu-i scump, sângele trece - poza rămâne. (II îmbrăţişează) Bun venit.
                                  NENEA
     L-am prins.
                                  ŢEPEŞ
     Viu?
                                  NENEA
     Viu.
                                  ŢEPEŞ
     Păiosul Dan! Mi se rupe inima.
                                  NENEA
     Vrea să vă ceară îndurare...
                                  ŢEPEŞ
     Indurare? (Râde) Riiposatul meu tată, Vlad Dracul, s-a certat cu lancu de Hunedoara. Acesta l-a prins şi i-a tăiat capul, după ce tăiase capul nevârstniadui meu frate Mircea, care ocupase tromd doar de câteva luni. Eu am venit pe tromd ţării cu ajutorul aceluiaşi lancu. Am trecut peste faptul că se purtase atât de crud cu ai mei, şi i-am primit bucuros sprijinulprietenesc. In estimp, de când noi gospodărim această ţărişoară. Dan a tot uneltit la Braşov cum să ne taie capul. Noi l-am prins, iar el are neruşinarea de a ne cere să nu-i tăiem capul.
                                  NENEA
     Numai în câteva fraze pe care le-aţi spus acum, tăierea capului s-a repetat de vreo şase ori. Sărăcie de limbaj?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1651
                                  ŢEPEŞ
                                 (Râzând)
    Numai în ultimii zece ani fapta aceasta a tăierii capului s-a repetat de vreo şase ori... O fi sărăcie de limbaj! Dar după cum vezi, nu-i sărăcie de capete domneşti! (Indignat) Dan vrea îndurare! Merită să-l certăm cu paloşul numai pentru faptul că nu ştie istorie.
                                 NENEA
    Ne măcelărim ca vitele...
                              ŢEPEŞ (După o pauză)
    Zici că vrea să stea de vorbă cu minei...
                                 NENEA
    Aşa am înţeles. Deşi e destul de mândru.
                                  ŢEPEŞ
     Vom avea plăcerea să discutăm cu dumnealui în timpul slujbei.
                                 NENEA
    Ce slujbă?
                                  ŢEPEŞ
    Slujba lui Radu. E creştin, n-o să-l îngropăm ca pe un păgân? Dar mai întâi, să-şi sape singur groapa. Cât mai adâncă, mai largă, mai plăcută... II îngropăm de viu.
                                 NENEA
                    (Priveşte să vadă dacă nu e o glumă)
    Cumplit. (Iese).
                                Scena IX
                                  ŢEPEŞ
    Avea dreptate: prea multe capete tăiate. Ia să mai moară şi cu el pe umeri: (pauză). O să-l întreb totuşi pe Dan dacă sjanta slujbă ar prefera să i-o cânte pe nas. Popii noştri cam cântă pe nas; poate tui nu-i convine. Deşi pe nas ar fi de preferat. E mai odihnitor mai repede. (Căscâtid) De trei săptămâni n-am închis ochii. în fiecare noapte... vedenii ale mele,
1652        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
ale statului... Acum aş putea şi eu să închid ochii. (Dă să se aşeze pe tron, îl vede întors, scoate caftanul, îl întinde pe jos, se culcă.) Dacă mă duc acasă, mă ia doamna de odihnit... Unde ai fost, ce-ai făcut'... Ce bine când pot să mai închizi un ochi!... (Căscând) Că nu mai vezi când U închizi şi pe celălalt... (Adoarme).
                            (Dă buzna Papuc.)
    P. 985, r. 12:       Tabloul 2, Scena I - numai în variantele                                                            /', E
             r. 16:      scuturându-şi straiele de ţărână şi ierburi.   E
                          scuturându-şi straiele de ţărână şi de ierburi                                       T
    P.    986, r. 4:     cu limba scoasă spioni, trădători, oameni
                          certaţi cu munca                              E
                          cu limba scoasă, oameni certaţi cu munca      T
             r. 13:      Ei, aş, na, ce vorbă e asta                    E
                          Ei, aş, ce vorbă e asta                       T
             r. 25:      vreme se vaită toţi că vă încurcă...           E
                          vreme vă văitaţi coţi că vă încurcă...        T
    P. 988, r. 18:       minte ca spârnelul... (îngenunche)
                          Doamne,                                       E
                          minte ca spârnelul... (îngenunchează) Doamne,                                       T
    P. 989, r. 30:       nu-mi dau bine seama...                        E
                          nu-mi dau bine seama... Ba pe boieri, sigur că pe boieri. Noi n-avem cum să pierdem, că toţi boierii ne ţin partea... Am văzut că ochii lui Ţepeş sunt pe ei           T
    P.    990, r. 9:     hârşc, omor mare la fiecare giudeţ!            E
                          hârşc, (Tainic) omor mare la fiecare giudeţ!  I
             r. 22:      (pe gânduri)                                   E
                          text, lipsă                                   T
    P.    992, r. 2:     (studiindu-l)                                  E
                          text, lipsă                                   T
             r. 5:       ŢENEA                                          E
                          ŢENEA (neînţelegând)                          7
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1653
r. 9, 10:      ŢENEA: Da, acolo sunt bun                 E 
               ŢENEA (idem): Undef Da, acolo sunt bun    T 
r. 17:         Ei, asta acum!                            E 
               Ei asta-i acum!                           T 
P. 994, r. 15: ŢENEA                                     E 
               ŢENEA (Prudent):                          T 
r. 22:         Dar cine v-a spus                         E 
               Dar cine a spus                           T 
r. 26:         Termen de preda deseară                   E 
               Termen de pre/tare deseară                T 
P. 995, r. 4:  Mai târziu o să am toate                  E 
               Ca Domn, o să am toate                    T 
    r. 19:     după „mort, sau viu, încasează tunul...“:   
                           ŢENEA
                           (pe gânduri)
 Persoanele din suită se exclud de Iu premiu?
                           DAN
 Nu precizăm. Tot aşa văzând şi făcând.                            T
                     text, lipsă                                   E
         r. 21:     Chestia e că nu e spion                        E
                     Chestia e că nu-i spion                       T
 P. 996, r. 8:      GĂGÂUŢĂ                                        E
                     GÂGĂUŢÂ (speriat):                            T
 P. 997, r. 7:      Repede, repede...                              E
                     Repede, mai iute...                           T
         r. 21, 22: Acum avem de stârpit alte jivine. Mergem în Ţara Bârsei, să împrăştiem oastea lui Dan                                                      E
                     Vânătoarea de urşi, mai târziu. Acum avem de stârpit alte jivine. Mergem în Ţara Bârsei, să împrăştiem oastea lui Dan, gata să intre-n ţară. Nu, tu rămâi aici, poate eşti ostenit. T r. 24:     după „(Noaptea în Palatul domnesc)“:
1654        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                               PAPUC (Intră intr-un suflet)
     Măria-ta!
                                     ŢEPEŞ
                       (Tresărind) [Ms\ / (presimţind [/?,])
     Aii
                                     PAPUC
     Turcii...
                                     ŢEPEŞ
                                    (somnoros)
     Mai dă-i in aia mă-sii.
                                PAPUC Ne cam stau intr-o coastă...
                                     ŢEPEŞ
     Ştiam. (Adoarme.)
                                     PAPUC
     Acum an ocupat şi cetatea şi sunt chiar lângă Dunăre.
                                    ŢEPEŞ (ca în vis)
     Fac şi-ăştia balega praf
                                     PAPUC
       In doi-trei ani - avem război, dacă nu le plătim birtd... Rezbel... ŢEPEŞ
                                      (furios)
     N-o să-l mai apuci, că te trag în ţeapă, dacă nu mă laşi să dorm. Abia aţipisem.
                                     PAJ,UC
     Atunci tn-oi duce, trec mai târziu.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1655
                                    ŢEPEŞ
     Acum tot tni-ai speriat somnul... rămâi. (Se scoală de pe tron, cască.) încă aş mai avea timp să schtrnb cu Dan. Atunci ştiu că m-aş odihni... (Ca pentru sine) Şi să nu uit. Pe mormânt să-i punem şi un praf de scorţişoară... Presărat mărunt, dă gust. De domnit. Chiar asta visam, mă frământă grijile ţării şi-n somn. (Trezindu-se bine) Cine ziceai că...
                                   PAPUC
                                   (speriat)
     Turcii...
                                   ŢEPEŞ
     Până nu facem curăţenie aici in ţară nu vin. Că ăia sunt mofturoşi.
                         PAPUC (Se uită distrat pe fereastră)
     A-njlorit salcâmul in noaptea asta...
                                    ŢEPEŞ
     Nu mai spune!
                                   PAPUC
                                  (Tresărind)
     Măria-ta, o stea cu coadă...
                               ŢEPEŞ (Merge şi se uită)
     Ne-a tăiat şi asta calea. Ce e când îţi taie o stea cu coadă calea? E de rău sau de bine?
                                   PAPUC
     Când de rău şi când de bine. Toată istoria noastră e tăiată de stele cu coadă. Numai dâre pe cer, încolo şi-ncoace... Nu poţi să te ridici de dâre, ca de zăbrele...                       Ms, R,
     în Ms, textul continuă astfel:
     Astea în piesele istorice se cheamă semne cereşti şi autorii le introduc ca să-i sperie pe domnitori.
1656        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                      ŢEPEŞ
        Eu m-am speriat... am şi făcut în izmene... (Privind spre cer.)
                      text, lipsă                                       E
P. 997, r. 26:       (la fereastră privind pe cer)                      E
                      (privind yv cer)                            Ms,  Rj
                      (Li fereastră, privind cerut)                     T
         r. 27, 28: Da, a fost intr-adevăr o stea cu coadă...
                      Avem probleme şi cu cerul (După o pauză) E Dar a fost intr-adevăr o stea cti coadă... (După o pauză) Piese de teatru n-am mai văzut de la turci. Ei aveau caraghiosul...
                      Ba am văzut şi teatru antic... începea cu o molimă şi până la sfârşitul piesei mureau toţi.
                      PAI}UC: De teatru ne arde nouă...                Ms
                      Da, a fost intr-adevăr o stea cu coadă... (După o pauză)                              Rj,   T
P. 998, r. 20:       ... E o bârfă între oamenii ăştia...               E
                      ... E o bârfă între oamenii ăştia..., de ştiinţa cerului...                                T
                      ... E o bârfa între oamenii ăştia de ştiinţă                                          Ms
P. 999, r. 10:       pe pământ, nici intre...                           E
                      pe pământ...                             Ms, Rt
         r. 14:      Unul Dragavei. Un găligan'.                        E
                      Unul Dragavei. Un zdrahon'.                      Ms
         r. 16:      Şi când mergi la bătălie, doar ăi pirpirii... E
                      Când mergi la bătălie, doar ăi pirpirii...                         Ms,Rj,T
P. 1000, r. 1,2:     PAPUC: Tot unul şi unul... Nu se mişcă
                      o frunză...                                       E
                      PAPUC (Râzând): Tot unul şi unul...
                      Am împânzit lumea cu iscoade, spioni, provocatori,părangii... Nu se mişcă o frunză...                                Ms, Rf
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1657
    P. 1000, după r. 2, în Ms: Ce-arfi să ne turcim?
 TEPEŞ
 (Brusc)
                             PAPUC
                             (Surprins)
     Cum vine asta!
                              TEPEŞ
    Aşa... s-o luăm înaintea turcilor... turcindu-ne... Ne-am îmbrăca toţi în şalvari, ne-am pune fesuri... şi-am mânca rahat.
                              PAPUC
                              (Râzând)
    Am cânta dirt Coran...
                              TEPEŞ Şi-am fi mai turci decât ei...
                              PAPUC
    Asta e bună...
                              TEPEŞ
    Nu râde... Eu mă gândesc serios...
    P. 1000, r. 17:   Mâine-dimineaţă avem slujbă... După
                       aceea ne repezim cu...                      E
                       Mâine-dimineaţă avem slujbă... Il îngropăm pe Dan. După aceea ne repezim cu... Ms, Rj r. 19, 20: ...             de la: ... îi înşirăm pe deal, lipsă în Ms
            r. 25:                 ... şi întărim cetatea          E
                       ...             şi facem cetatea           Ms
    P. 1001, r. 1: ŢEPEŞ: Prea târziu.                             E
                       ŢEPEŞ: Poimâine ar fi prea târziu.         Ms
            r. 9:     Papuce?
                       PAPUC: Ce?
                       ŢEPEŞ: înseamnă că ne turcim... Sau ai vrea să ne dăm cu turcul?           Ms,
1658        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
        r. 15: r. 24: P. 1003, r. 5: r. 7: r. 15: r. 23:
                                                         r. 26: P. 1004, r. 9:
                                                       P. 1005, r. 28: P. 1006, r. 6: r. 10:
 P. 1007, r. 5-6:
text, lipsă                                      E
împrăştia praf de fier, de sulf, de plumb.       E
împrăştia praf de fier, de aur, de plumb. Ms ... astronomii noştri se uită în altă direcţie   E
... astronomii noştri se uită în altă parte Ms, Rj
Pe-a lui Mierluşcă...                            E
Pe-a lui Mogoş...                           Ms, R,
Şi Mierluşcă ce ţi-a raportat...                 E
Şi Mogoş ce ţi-a raportat...                Ms, R,
observat-o noi...                                E
zărit-o noi                                 Ms, R}
Alţii cum află c-o săptămâna înainte?            E
Bulgarii cum află totul c-o săptămână înainte?                                    Ms, RI
Alţii'                                           E
Bulgarii?                                   Ms, Rt
după „(prinzând curaj)“:
In timp ce în alte ţări astronomii au la dispoziţie tot Jelui de ţevi care de care mai lungi, care-ţi apropie bolta înstelată şi poţi s-o vezi ca-n palmă... Noi încă mai studiem cerul aşa... închizând un ochi şi făcând mâna pâlnie... (Arată).                     Ms, R,
text, lipsă                                      E
îţi iei oamenii - îl cauţi pe Mierluşcă          E
îţi iei oamenii - îl cauţi pe Mogoş Ms, Rt Cunosc locul... dar e o cetatepărăginită. E Cunosc locul... dar nu e nici o cetate          Ms
Adică trebuie să facem acolo o cetate ca lumea                                            E
Adică trebuie să facem acolo o cetate.          Ms
Măria ta... v-aş ruga... să nu afle taică-său... i-am promis.
Eu i-am promis... am o obligaţie...
Ştiţi, el bătrân şi nevolnic                     E
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1659
                         Măria ta... Te-aş ruga să nu afle taică-său... ¡-am promis.
                         Eu i-am promis... El e bătrân şi nevolnic T x. 9:      Bine... Câţi ani are moşulică?                   E
                         Câţi ani are moşulică.                          T
             x. 20:     Toţi v-au luat frica...                          E
                         Toţi ţi-au luat fiica...                        T
                         Toţi vă ştiu de frică...                       Ms
     P.   1008, r. 4:   E bine să avem prieteni. Şi afară, şi în ţară.   E
                         E bine să avem prieteni. Şi afară, şi în ţarâ.Şz afară de asta, cu Ştefan, de mic copil, de când ne jucam de-a războiid, ştiu c-avem aceleaşi gânduri. Ei, cum zboară vremea...
                         Şi cum rămân gândurile noastre la fel...        T
     P.   1008, r. 5:   după „(Intră Ţenea)“, în Ms şi în Rr o scenă
în plus (Scena XIII, respectiv Scena XV). în Ms, personajul se numeşte Nenea-.
                         NENEAJŢENEA
       Ce facem lh sătenii din Curtişoara pe care îi ţinem în butucii ŢEPEŞ
     Au ascuns un pribeag... Un neprieten al nostru...
                                  NENEA
     l-am pedepsit pentru asta cu vârf şi îndesat (Replică lipsă în Rr) ŢEPEŞ
     Trimiteţi-i acasă. Duminică să aştepte toţi în pragul casei, c-or să vină oamenii noştri să-i strângă cu uşa.
                                  PAPUC
     Oare se vor supune?
                                   ŢEPEŞ
     Nu le vrea nimeni răul. în fiecare duminică, până Li sfârşitul anului, să stea în prag şi să aştepte oamenii noştri, să-i strângă cu uşa. I.a urmă, i-orn ierta.
     (Nenea/Papuc iese.)
1660        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
în Ms, Scena V din volum, publicată în Ramuri (nr. 2, 1978) lipseşte. P. 1008, r. 8:       Spânzuri în ţara asta ca-n codru. De        ce?     E
                      Molimă, ia iiscultă-ncoace: Papuc mi-a spus că aş fi in pericol să trec pe locul doi. Ai mai mult sânge rece-n vine decât mine.
                      Spânzuri în ţara asta ca-n codru. De ce? Rt P. 1009, r. 9:             Aşa nii-aţi poruncit. Lista neagră de hi
                      miezul nopţii                                      E
                      Aşa mi-aţi poruncit.                              Rj
          r. 17:     Gheorghe Papuc, aici?                               E
                      Papuc, aici?                                      Rt
          r. 19-21: Aşa reiese din ultimele pâri. Ei insă mai
                      sunt cu inima-ndoită. De aceea, vedeţi, am scris Papuc cu litere iruiri şi Gheorghe cu litere mititele                                    E
                      Aşa reiese din ultimele pâri. Eu încă mai stau la-ndoială. De aceea, vedeţi, l-am scris cu litere mai mici.                         Rl
          r. 23:     dupa „(rupe hârtia)“: Pe mine să mă fi pus pe
                      lista aceea, c-aş fi contra mea, şi nu mi-ai fi căşunat un rău mai mare. E ultimul om la care m-aş gândi că mă poate trăda.
                      ŢENEA: Aşa le-am spus şi eu slujbaşilor mei „E ultimul, înţelegeţi'“ însă ei tm venit cu anumite temeri... întemeiate pe anumite vorbe...                                  Rj
                      text, lipsă                                        E
P.  1010, r. 5:      Adică voiam să spun că mi-e greaţă.                 E
                      Adică voiam să spun că mi-e silă.                 Ms
După r. 22, în Ms, o replică în plus:
                      PAI-’UC: Dacă vă decideţi să spânzurăm din doi în doi...
P.  1011, r. 21:     ăştia, după aici                                    E
                      ăştia de p-aici                                    T
          r. 27:     atraşi câţi mai mulţi...                            E
                      atraşi cât mai mult...                             T
P.  1012, r. 15:     după „Ea treabă“, în Ms şi Rt\
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1661
                                  ŢEPES
     Trecem întâi pe la muribunzi să le luăm pulsul şi ideile. Sunt singurii care nud au idei îndrăzneţe, mai poţi sta de vorbă cu ei omeneşte, îţi sugerează tot fehd de reforme. Vorbesc curajos, le merge mintea ca spârnehd... (Mâhnit) Cum naiba de mi se omoară tocmai cei curajoşi, oamenii cu idei şi cu imaginaţie! In jurul nostru creşte numărul proştilor, Papuce... jiţi şi voi mai atenţi...
                                 PAPUC
     Lumea e amestecată...
                                  ŢEPES
     Nu suport nişte contemporani morţi filcuţi grămadă. Vreau nivel, înţelegi! Uneori am impresia că oamenii din jurul meu nu gândesc cu capidlor... Fiţi mai activi, mai ingenioşi. I/isaţifrâu liber spontaneităţii creatoare...
                                 PAPUC
     Se fiice, o să luăm măsuri...
                                  ŢEPEŞ
     Toate chestiile astea până la Rusalii... O să controlez.
                                 PAPUC
     A început să se strângă norodul la biserică... (Râzând) Dan stă ca pe ghimpi.
                                  ŢEPEŞ
     Uite, dacă Dan nu făcea dandanaua asta... dacă nu venea cu idei preconcepute să ne ocupe tronul, arji fost om de ispravă. II ridicam ispravnic. .. Acum însă s-a isprăvit.
                                 PAPUC
     Vă jucaţi cu cuvintele... şi cu oamenii...
                                  ŢEPEŞ
     N-am putut să sujăr niciodată crisparea... Ştii că undeva în pădure există două ţepi jalnice, care mereu sunt pline de tâlhari înjipţi în ele pentru păcatele lor. Paharnicii mei au grijă să le umple de fiecare dată când se golesc...
1662        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                PAPUC
     Unii mai pică la analiza sângelui...
                                ŢEPEŞ
     Şi in mijloc, mai mare şi mai lustruită, e o a treia ţeapă care stă întotdeauna goală...
                                PAPUC
     M-am întrebat mereu pentru cine o fi? Ştiţi ce, fiecare crede că e pentru el... Eo spaimă...
                                ŢEPEŞ
     Şi eu cred că epentru mine, dar psss! să nu mă spui...
     In continuare, în Ms:
     Dacă nu fac ceea ce mi-am pus de gând cu ţara asta... mă duc şi mă trag în ea. Nu s-a putut, nu s-a putut, lată am încercat şi noi să facem ceva în ţărişoara asta, dacă nu a fost posibil... Dar întâi chem tot norodul să mă judece şi eu stau acolo pe scară, aproape de vârfid ţepii şi aştept.
                                PAPUC
                                (Râzând)
     Ştiu eu cum i-aţi pune să vă judece! i-aţi întreba: „Cum se face că nu mă iubiţi?" şi ei: „Noi?" Şi Măria ta: „Iapuneţi-vă în locul meu!" Şi i-aţi trage în ţeapă.
                                ŢEPEŞ
                                 (Grav)
     Nu, n-ar fi joacă şi ei au voie să ne judece faptele. Şi dacă ăi mulţi or zice: ăsta n-a fost domnitor, a fostgâgă, ne-a vândut străinilor pe două sute de ani sau, mă rog, cum or zice ei... atunci (semn câ se trage în ţeapă). Dar până atunci încă mai e... Şi eu tot mai sunt cu bune nădejdi faţă de soarta noastră... (îmbrăcându-şi caftanul) Deocamdată nu-i decât rândul lui Dan. Sapă de zor?
                                PAPUC
     Sapă de zor...
                                ŢEPEŞ
    Doamne ajută că simt Sfintele Paşti. Ceremonia o facem cu toţi vlădicii.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1663
                                PAPUC
     Toţi sunt în odăjdii... şi put a vin de la sfinţirea pâinii. Şi-s cu fitmu-n tuts de la lumânări.
                                ŢEPEŞ
     După aia oprim toţi calicii, facem pomană...
                                PAPUC
     Cu oaie?
                                ŢEPEŞ
     Cu oale şi ulcele... Cu străchini, at talere.. ■ Pomana lui Dumnezeu... PAPUC
       Fasole scăzută ca la pomană mai rar... îmi lasă gura apă... ŢEPES
     Noi n-o să avem parte de ea... Luăm ceva-n gură lângă ţepi. Am început o vorbă cu nişte muritori de rând. Mă aşteaptă. Şi vreau să mai trag cu ochiul la ţeapa aia goală... După aia ne-om repezi la Poenari. Dă-mi mie zece cetăţi ca lumea şi-ţi apăr Ţara Românească şi de muşte.
                                PAPUC
                               (Zâmbind)
     V-aş da (htr n-am.
                                ŢEPEŞ
     Aia e, că trebuie să ni le facem singuri!
                             (Intră Nenea.)
                              Scena XV
                                NENEA
     Noroduls-a-nbuk.it. Vlădica aşteaptă cu ceaslovul rlecheotorat. Dan a îngenunchiat... (Seaud clopotele)
                                PAPUC
      ¡-auzi zurgălăii...
1664         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                 TEPEŞ
                                  (Grav)
    Ba sunt clopote... Sfintele clopote...
                                 PAPUC
    Bat de Paşte ori de înmormântare?
                                 TEPEŞ
    Unii învie, alţii mor şi nu mai învie. Şi nttti bat c-ant omorât noi o noapte... (Se închină) Doamne, iartă-ne.
                                 (Cortina)
    P. 1013, r. 5 - p. 1017, r. 15 - text lipsă în Convorbiri literare, unde Actul III începe cu Scena II din ediţie şi din Ms.
    P.   1013, r. 17: (Cu băţul îinimereşte gura)                 E
                      (Cu băţul îi găseşte gura)                 Ms
    P. 1014, după r. 28, o replică în plus:
                              OLOGUL
    Bă, puţă strâmbă!                                            Ms
    P.   1016, r. 6:  E praznic ori înmormântare?                 E
                      E pomană ori înmormântare?                 Ms
    P. 1017, r. 10:     ... atâta cheltuială pentru niştejagardele' E
                         . ■. atâta cheltuială pentru nişte amărâţii Ms în Ms, după r. 10, replica:
                                 RÂIOSUI.
    Du-te de te pişă. (Râsete.)
                r. 18:      Măria Sa                                               E
                            Măria ta                                              CI
     P. 1018, r. 4:         Are cocoaşă şi-n cap... plină cu răutate...            E
                            Are cocoaşă plină cu răutate...                       Ms
                r- 8:       ... să nu ni se aplece, Măria ta... (Râsete)           E
                            ... să nu ni se aplece, Măria ta... (Veselie)          T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1665
      r. 25: Muierile din ziua de azi... (Râsete)         E  
             Muierile din ziua de azi... (Chicoteli)      T  
1019, r. 21: ... Alea sunt ţepi. Adică garduri vii.       E  
             ... Alea sunt ţepi.                          Ms 
      r. 25: Cine vă împiedică?                           E  
             Cine să pună piedică?                        T  
      r. 26: Eu credeam că sunt uluci.                    E  
             Eu credeam că sunt garduri.                  Ms 
 1020, r. 5: Ce te tot foieşti, drace! Parcă ai avea         
             viermi...                                    E  
             Ce te tot foieşti, drace, printre picioarele    
             muierilor! Parcă ai avea viermi...           Ms 
      r. 23: In mahalaua mămularilor... Cum treci de         
             Tabaci...                                    E  
             în mahalaua mămularilor.                     Ms 
 1021, r. 2: Ai văzut o cupă jrumousăi                    E  
             Ai văzut o cupă de auri                      Ms 
       r. 6: ... Să văd cum stăm cu vitejia...            E  
             ... Să văd cum stăm cu curajul...            Ms 
      r. 19: înfundă beciurile...                         E  
             înfundă beciurile din cauză că n-are            
             conştiinţă... Ms, CI                            
      r. 25: n-am apucat s-o giulesc...                   E  
             n-am apucat s-o manglesc                     Ms 
1022, r. 24: Tocmai pentru că stmteţi crud, pedepsiţi     E  
             Tocmai pentru că eşti crud, pedepseşti       T  
 1023, r. 1: CALICII                                      E  
             MILOGII                                      T  
       r. 3: Si ne trăiţi mult...                         E  
             Să ne trăieşti mult...                       T  
       r. 6: sus (Râsete.)                                E  
             sus (Ha, ha, ha.)                            T  
      r. 24: Puteţi, Măria Voastră, mimai si vreţi        E  
             Poţi, Măria Ta, numai să vrei                T  
1666        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
              r. 28:     Dacă nici Măria voastră n-o fi cu orbii... E
                         Dacâ aici Măria Ta 11-0 fi cu orbii... T P. 1026, r. 4:       Cam mulţi...                                    E
                         Sunt cam mulţi...                              Ms
    P. 1026, după r. 14, un fragment în plus în Ms:
                                    ŢEPES
    Prea cinstiţii turci, prietenii şi ocrotitorii noştri. Au venit să le plătim pentru că ne apără.
                                  MILOGII
    De cine ne apără?
                                    ŢEPFŞ
    Ne apără de... vrăjmaşi, că avem mulţi vrăjmaşi... Şi ei, oameni miloşi, săritori, s-au gândit să pună pieptul. Şi de-aia trebuie să le plătim.
                                   ORBUL
       Păi atunci, dacă tot le plătim, să ne apere şi de turci. (Râsete.) ŢEPEŞ
     De turci nu ne apără. Eu zic că de turci trebuie să ne apărăm noi. MILOGII
    Aoleu! Singuri?
                                    ŢEPEŞ
     Singuri. Să ne strângem toţi LioLdtă ca acum, şi să luăm săbiile, şi... MILOGII
    Şi... ce?
                                    ŢEPEŞ
    Voi sunteţi gata strânşi.
     P. 1026, r. 16:       Cum să ne punem noi contra?                           E
                            Cum să ne punem noi contra turcilor!                Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1667
                         Scena IV (din Ms)
                   (variantă a Scenei III din ediţie)
                               TEPEŞ
     Fiţi bine veniţi pe pământul primitor al Ţării Româneşti.
                            SOLEIMAN
     Noi întotdeauna ne-am simţit bine lu voi, voi fraţii noştri.
                               TEPEŞ
     Prietenul dintre turci şi români n-a fost niciodată mai înfloritoare ca acum.
                               ORBUL
     Vai mie, ducă se împacă cu turcii, toţi or să ajungă milogi, noi de hi cine mai cerşim?
                             CIUNGUL
     Taci, că nu se împacă...
                            SOLEIMAN
     Fraţi pe vecie.
                               ORBUL
     Vecia mă-sii! N-auzi cum se linguşesc..
                             CIUNGUL.
                           (încet către orb)
     Ai şi tu nişte vederi, mă orbule: Tu nu vezi că ăsta e farafastâct
                               ŢEPEŞ
     Spuneţi, cinstiţi oaspeţi, soli ai prealuminatului Mahomed, părintele şi sprijinitorul nostru, ce vânt vă aduce până lu mine?
                            SOLEIMAN
     Prealuminatul şi stăpânul nostru al tuturora, slăvitul Mahomed, cel mai mare împărat, e tare mâhnit că luminăţia-ta nu catadicseşte să-iplătească haraciul de atâta timp. Nu vrea să creadă că ar ji o nesupunere, ci numai o scăpare din vedere a Domniei voastre. Şi de aceea ne-a trimis pe noi, să vă aducem aminte. Şi vă roagă să ne încredinţaţi atât pungile
1668        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
 cu galbeni, cât şi copiii de cuviinţă. Şi să ne (Liţi o ceată de oşteni care să ne întovărăşească până la Dunăre, să ajungem nevătămaţi şi cu toată agoniseala împărătească.
                                   ŢEPEŞ
     Catastifele. Sunt socotelile fi'icute'
           SOLEIMAN Tot, cu dobânzi, cu tot... (Către Aga) la citeşte, Aga...
                                    AGA
                            (Desfâcând catastiful)
         Haraciu pe anul ¡456... aşa... 100 de pungi de galbeni. OLOGUL
     Ce bănet!
                                    AGA
     Pe anul... 200 de pungi... pentru că s-a dublat din cauză că nu s-a plătit la timp...
                                 COCOŞAT A Ăştia ne belesc. Ne iau şi pielea din spinare.
                                    AGA
     Iar pe anul ăsta 500 de pungi. ■ ■ Başca cei 1000 de copii pentru a fi crescuţi de Stambul ca ieniceri.
                                   ŢEPEŞ
                                 (Gânditor)
     Başca... va să zică...
                                    AGA
           Başca cei 200.000 de robi pentru canalul din Bosfor...
                              ŢEPEŞ (Către Soleiman)
     Şi trebuie să vă întoarceţi la prealuminatul Sultan cu tot peşcheşul?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1669
                            S0I.E1MAN
    Musai. Altfel se supării. Şi erau la mânie. (Secret) Ştii Măria ta că mulţi vin şi uneltesc, zicând că una, că alta...
                            ŢEPEŞ
    Ce să le fac eu!
                            SOLE1MAN Sultanul e foarte, foarte supărat. Vrea tot acum.
                            ŢEPEŞ
    Acum nu vă pot da decât pe aceşti copii.
                            SOI.EIMAN
    Care copii!
                           ŢEPEŞ (Arătând spre milogi)
    Ei... Ţara trece prin grele încercări... şi ne e peste mână... Noi tocmai ne gândeam că... ne-a scutit!
                            SOI.EIMAN
    Cum să vă scutească, luminate!!
                            ŢEPEŞ
    Să ne scutească.
                           ORBUL (Către Gurâ-Strămbâ)
    Mă, Gură-Strâmbă, sări şi tu cu fleanca, nu vezi c-a început să-l încolţească pe Vodă! Are nevoie de ajutor.
                            GÂNGAVUL
    Atrage-lpe turc de partea noastră.
                            GURĂ-STRÂMBĂ (T uşeşte)
     Cinstiţi muscali!
1670        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             ORBUL
                              (încet)
    Sunt turci!
  GURĂ-STRÂMBĂ Cinstiţi turci. Hameiul a fost pentru noi un lucru sfanţ. Iaca acum, de Sjantul Hie, se împlineşte sorocul de când... Adică noi întotdeauna nu ne-am gândit decât cnm să agonisim să dăm haradul... Că dacă nu v-arn da noi, cine să vă dea?
                             ORBUL
    Le zice bine...
                           CIUNGUL.
    Gură de aur.
                      GURĂ-STRÂMBĂ Să aveţi încredere, duceţi-vâ pe la casele voastre, că vi-l trimitem, o s-ajungă înainte...
                           SOLEIMAN
    Noi nu ne mişcăm de-aici până nu avem totul peşin...
                        GURĂ-STRÂMBĂ
    Ce peşin? Noi dăm tot odată...
                       TEPEŞ (Către Gurâ-Strâmbă)
    Nu te amesteca în politica externă! (Către Soleiman) Părerea noastră este. . .
                          COCOŞATĂ (Către Ciung)
    Cam de multişor Vodă ăsta îşi bate joc de noi.
                           CIUNGUL
                            (Revoltat)
    De popor.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1671
                           OLOGUL
    De prostime.
                           COCOŞAT A Hai să ne dăm cu turcii, că sunt mai tari.
                           CIUNGUL
    Precis, au adus şi pe unul, cu care să facă trampa.
                    UN GRUP DE PRO TESTA TARI (Către Ţepeş)
    Unde e apa din Ţara Româneascăi De ce nu mai plouă? De-aia nu mai plouă!
                           ŢEPEŞ
              (Către Soleiman, continuând nestingherit ideea)
    ... Ziceam că. ■. om da şi noi ce-otn putea acum. Restul când o vrea Domnul...
                          PROTESTATARII
    Aăăăăăă!
                           ŢEPEŞ
    Eu nu pot să-mi bat joc de-o ţară întreagă...
                          PROTESTATARII
    Ăăăiăăuui!
                           SOLEIMAN
    Nu prea aud...
                          ŢEPEŞ (Arătând spre calici)
    E dreptul lor să se exprime. Suntem un popor liber, cu adânci rădăcini democratice.
                        PROTESTATARII
    Âăiăăăi!
1672        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             SOI.EIMAN La noi se crâcneşte mai puţin.
                             ŢEPEŞ
    Prin urmare, o să aibă ce învăţa.
                             SOI.EIMAN
    De undef
                             ŢEPEŞ
              De la voi. Tocmai voiam să vi-i ofer în locul copiilor de haraci. SOI.EIMAN
                             (Foarte surprins)
    Pe... calicii ăştia?
                             ŢEPEŞ
    Sunt nişte copii.
                             SOI.EIMAN Babalâcii ăştia paralitici?
                             CALICII
    Ei, ei f
                             ŢEPEŞ
    Copii de ţâţă. Toţi umblă cu gura după ţâţă.
                             OLOGUL
    Măria ta, eu m-aş duce până-afară... (Dă s-o-ntindă)
                             ŢEPEŞ
    Stai acolo, ologule, mai rabdă şi tu puţin.
                             OLOGUL
                Eu am venit la pomana Măriei tale să mănânc sati să rabdi ŢEPEŞ
    Să te saturi. O să te saturi. (Către Soleiman) Ia mai chibzuieşte domnia-ta...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
V673
                                   SOLEIMAN
                                     (Ofensat)
    Socotesc că Măria să face glume. (Râde.) Astă e bună.
                                      TEPEŞ
    Aşa ne-apucă pe noi veselia, câteodată. Ne vine să... să... ha-ba-ba... (Hohot mare de râs, încep să râdă şi milogii, şi turcii. In timpul ăsta, Ţepeş, Papuc şi oştenii săi se strecoară afară. Un oştean se întoarce şi-i face semn lui Aga să-l urmeze.)
                                   SOLEIMAN
    Veseli oameni.
                                    I.EPROSUL
               Inimă deschisă. La noi ce-i în guşă şi-n căpuşă... ha-ha... SOLEIMAN
    E mai mare dragul pentru mine să viu după haruri în Tara Românească... Ştiu că mă distrez.
                                    CIUNGUL
    Iar Vodă ăsta e pus pe şotii...
                                      ORBUL
    Ce idee... Să ne dea pe noi de hamei. ■ ■ (Râsete)
                                    CIUNGUL
    Nu ne-ttr strică să ne plimbăm o ţâră prin împărăţie.
                                      ORBUL
    Unde eşti, turculei la-ne, turcule (îl caută cu băţul.)
                                 TOŢI CEILALŢI
                                                       (Rugător) l-ane, turcule! Ia-ne, turcule! Ia...
                                   COCOŞATA
                                     (Speriată)
    Foc!
1674        N OTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                                       CIUNGUL Aşa e, nu ne mai învăţa tu pe noi.
                                                                         COCOŞATA
    Foc!
                                                                          CIUNGUL
                                                      Ce, parcă noi nu ştim că e deştept-foci ORBUL
    Arde. Simt miros.
                                                                          I.El3ROSUL.
    Care te-ai ars mă cu iaurtul!
    Aoleu! Aoleu!
                   (Scena se umple de fum. Ţipete, toţi se reped spre uşă)
                                                                           GLASURI
    Im o parte, ce v-aţi proţăpit! Care ţii, mă, de uşă!
                            CIUNGUL E închisă. Ne-au închis aici.
                               (Ţipete. Se reped la ferestre)
                                                                         SOLEIMAN
    Iui o parte, că m-aşteaptă sultamd. (Se repede la uşă, merge la geamuri şi începe să batâ cu pumnul în perete.)
                                                                           GLASURI
    Ardem de vii. Aoleu!
                            I.EPROSUL Nu! Mă striviţi! Vai! burta! au!
                                                                         SOL.ELMAN
             Aga, unde eşti, Aga! Du-te de-i spune lui Vodă că... îl schimb... ORBUL
    Murim, fraţilor... A început să troznească tavanul...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1675
                          SOLEIMAN Sunt reprezentantul Puterii Otomane!
                          COCOSATA Taci, ciumă! Eşti piază-rea!
                                                   VOCI
Piazii-rea! De-aici ni se trage!
                          SOLEIMAN
Vă iau robi pe toţi.
                          COCOSATA
Pe el!
                                                   VOCI
Pe el! (Vacarm, fum)
                                                 (Cortina)
P.  1027, r. 7:     Cum asta?
                     Cum vine asta?                              CI,
          r. 20:    (intervine)
                     (Intervine, socotind pe degete)
P.  1028, r. 9:     Măi băieţi, vă dau   afară! (Către Oştean)
                     Unde e vătaful de   aici?
                     Măi băieţi, vă dau afară! (Către Oştean)
                                         Unde e vătaful de p-aici?
P.  1030,    r. 6:  Vai, vai, vai! Dacă se împacă, toţi or
                                             să ajungă milogi,
                     Vai mie, vai ţie, vai luf. Dacă se împacă, toţi or să ajungă milogi,                   CI,
          r. 28:    Aoleu ce cheolhand Ce bănet!
                     Aoleu ce cbeolhanurt. Ce de tuslamale irosite! Ce paccea! Ce de bănet!
P.  1031,    r. 1:  Pe anul... 20 de pungi...
                     Pe anul... trei sute de pungi r. 7:     Iar pe anul ăsta de la Hegiră...
                     500 de pungi                                  E
1676
P.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                  Iar pe anul asta de la Hegiră... atât...
                  500 de pungi                                       CI
      r. 21:      Toate bubele rele, pe turul babei mele.
                  Ce să le fac eu?                                    E
                  Toate bubele rele, pe curul babei mele.
                            Ce să le fac eu.                         CI
                  Ce să le fac eu?                                    T
1032,  r. 25:     Sunt turci?                                         E
                  îs turci?                                           T
      r. 27, 28:     Cinstiţi //arabagii... Haracitil a fost
                  pentru noi un lucru sfânt. Iacrf acum, la Sfântul llie, se împlineşte sorocul de când...                                          E
                  Cinstiţi Ziarabagii... Haraciii]/«#' pentru noi un lucru sfânt. Iaca acum, de sfântul Cruţă, se împlineşte sorocul de când...                                          T
1033,  r. 1:      să dăm şi cămaşa din  spinare. Că dacă
                  nu v-ara da noi,                                    E
                  să dăm şi cămaşa, şi capra şi copilu. Că dacă nu v-am da noi,                                T
      r. 6:       Gură de Aur.                                        E
                  Guriţă de Aur.                                      T
      r. 8-10:    Să aveţi încredere şi bâra-bâra pe la
                  casele voastre, că vid trimitem, o s-ajungă înainte. Ce mai tura-yura, murituTa, pentru un ban ne luaţi căciula?                     E
                  Să aveţi încredere şi bâra-bâira pe la casele voastre, că vi-1 trimitem, o s-ajungă înainte. Ce mai dura-\ura, murătura, pentru un gologan ne luaţi căciula?                CI
                  Să aveţi încredere. Şi bâra pe la căşile voastre, că vi-1 trimitem,... o si ajungă înainte. Asta-i, trniai tura-vura, murătura pentru un ban ne luaţi căciula? -, bă.                                     T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1677
                                                                                            r. 15:
                                                                                            r. 22:
                                                                                 P. 1034, r. 22:
                                                                                 P. 1035, r. 9: r. 12: r. 23: P. 1036, r. 3:
                                                                                         r. 12, V:
                                                                                r. 22: P. 1036, după r r. 24:
   haznaua mă-sii, la urma urinelor uite-aşa cu hârdăul/                                   E
   haznaua mî-sii, la urma urmei uite-aşa cu hârdăul                                   CI
   Cam de multişor Vodă îşi bate joc de noi          E
   Cam de multişor Vodă ăsta îşi bate joc
                         de noi                      T
   E dreptul lor să se exprime.                      E
   E dreptul lor să se exprime. Suntem un popor liber, ai adânci rădăcini democratice. CI
   Sunt nişte copii                                  E
   Sunt nişte prunci                                 T
   CALICII                                           E
   MILOGII                                           r
   Să te saturi. O să te saturi                      E
   Să te saturi. O să-ţi ţină de saţ.                T
   ha-ha-ha... (Hohot mare, încep să râdă şi milogii, şi turcii. In timpul ăsta,        E
   ha-ha-ha... (Hohot mare încep să lărgească gurile până la urechi şi milogii şi turcii. în timpul ăsta,                                  T
   $: E mai mare dragul pentru mine, să vin după haraci înspre nâuntru’ Ţării Româneşti...                                  E
   E mare dragul pentru mine viu după haraci înspre năuntru’ Ţara Românească... T Unde eşti, turcule! Ia-ne, turcule! Ia...     E
   Unde eşti, turcule! Ia-ne, turcule! (II caută cu băţul.)                            CI,   7
   . 22: TOŢI (rugător): Ia-ne turaţie! Ia-ne,
             turcule! Ia...                    CI,   T
   text, lipsă                                       E
   Ba, Haraci sictir, du-te-nvâtindu-te...           E
   Bă, Haraci sictir, du-te-n poalele mă-tii...                                   CI,   T
1678        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     P. 1037,    r. 11: E închisă. Ne-au zăvorât aici. (Ţipete.
                         Se reped la ferestre.)                       E
                         E închisă. Ne-au zăvorât aici. (Ţipete.
                         Se reped la ferestre. Unul dintre milogi îşi lasă jos cârjele şi-o rupe la fugă ţipând:
                         „Mai bine teafăr decât olog!"                T
              r. 13:    Pârtie, că m-aşteaptă padişahul! Se repede
                         la uşi, merge la geamuri                     E
                         Pârtie, că m-aşteaptă padişahul! Se repede la uşă, geamuri                              T
              r. 23:    Am mierlit-o, fraţilor...                     E
                         O mierlirăm fraţilor...                      T
     P. 1038,    r. 7:  Tabloul 2, Scena I nu există în              Ms
     P. 1038,    r. 9,  după „(Domnica, Mariţa, in iatacul Domnicăi)“.
                               MĂRITA
     Nu e frumos ce faci, fiita mea... Ai bătut cilţelulfără să fie vinovat. .. I-ai dat in cap cu traista de păr de capră in care-ţi ţii dresurile.
                              DOMNICA
     A sărit cu picioarele pe mine şi-a dat să mă pitpe...
                               MARIŢA
     E, s-a gudurat şi el când te-a văzut... aşa sunt animalele astea: se uită la om ca la Dumnezeu... Dau din coadă, se dau peste cap, scot limba... sunt in suire să moară pentru tine... Şi tu să-l croieşti pe Gentile Giovani! Iaca nume de câine — hodoronc-troncl
                              DOMNICA
     Pictorul i l-a pus... zice că are el un prieten de-l cheamă aşa...
                               MARIŢA
     Nu-ipristhniţipe-ăştia-n casă, că ăştia strică moravurile... Sparg obiceiurile, aduc năravuri de-nfară, microbi mi de nu le mai dă rumeni de leac... Bagă zâzanie între oameni şi dobitoace... pocesc numele...
                              DOMNICA
     Lasă că Giovani Gentile sună frumos!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1679
                              MĂRITA
    Hm! Să-ţi spun eu nume de javre: Doica, dică e căţea. Ori Bobica... Oituz, dacă e de-ăl ciobănesc; Gripei, Osman... Litragiu; Arambaşa, Codin, dacă dă din coadă...
                             DOMNICA
    îmi pare rău de chelfineaLl... dar nu ştiu ce am... sunt nervoasă... scapăr!
                              MĂRITA
    Ceaiurile mele îţi fac bine(
                             DOMNICA
    Rău... Aruncă rădăcinile alea, toate buruienile, să nu le mai văd în ochi... Am ameţeli, parai se-nvărteşte palatul cu mine...
                              MĂRITA
    Fetico, nu mai iubi aşa mocnit... că dai în ulcer. Ascultă pe ţaica. Sunt doctor în materie de ulcer... am făcut patru hemoragii Li stomac... Ştii ce înseamnă patru'... la a treia mori...
                             DOMNICA
                              (Râzând)
    Şi cum ai scăpaţi
                              MARIŢA
    Cu bocittd. Am începtutsă mă jelesc... ,■Aoleu, mor! Aoleu, mor!“ După trei săptămâni de zăcut în draci... nu mai aveam nimic... Las' că între timp se schimbase şi clima... Se fiicuse frumos, că era tot înnorat, şi mt se întorsese şi omul de Li Suceava, aducând veşti bune... Că în toată l^en-insuLi Balcanică e linişte... Fato, şi toate astea la un loc parcă mi-au luat arsurile cu mâna... Când te doare la inimă să ştii că sunt tot nervii. ■ ■
                             DOMNICA
    Şi când te dor nerviii
1680        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  MARIŢA
     Tot de la inimă... Mai dă-l încolo de venetic... [-ai spus cil nu-ţi pLice de el, să plece, domnule, de unde-a venit şi să Lise Ţara Românească -neiubită. N-avem noi fete mari de împrăştiat ca meiul prin hune... Ce bază poţi să pui pe ce spune el?                                     R-,
                         text, lipsă                                      E
     P. 1038, r. 25-26: DOMNICA: Intră la Papa de la Roma
                         cum intri tu la mine, Mariţo, cu mâinile-n şolduri... şi-mi faci morală... Aşa şi el ăluia. După tată... se trage din regele Franţei... iar dinspre mamă se trage...                     E
                         DOMNICA: Intră la Papa de la Roma cum intri tu la mine, Mariţo, cu mâinile-n şolduri... şi-mi faci morală... Aşa şi el ăluia. MARIŢA: Ăstuia trebuie săi-i dai cu traista-n cap, nu să-ţi căşuneze pe-un căţel nevinovat. DOMNICA: După tată... se trage din regele Franţei... dintr-unuldin ei care era italian de origine, iar dinspre mamă...         R2
                         DOMNICA: Intră la Papa de la Roma cum dai buzna tu la mine, Mariţo, cu mâinile-n şolduri... După tată... se trage din regele Franţei... iar dinspre mamă... T r. 29:     Când a avut timp să-ţi împuieze capul cu
                         atâtea parascovenii?...                          E
                         ... din aia mă-sii... Ia te uită până unde-a ajuns golanul!                                 R-,
     P. 1039, r. 9:      dintr-o bucată. Şi sfântă... lemn sfânt          E
                         dintr-o bucată. Şi sfântă... lemn bun           R2
              r. 11, 12: De câteva ori l-am scos din mâinile gealaţilor.
                         Preptiiau că e vreun fur... E îndrăgostit lulea...                                         E
                         E îndrăgostit lulea...                           T
              r. 14:     (oţcirâtă) lipsă în                             Rj
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1681
           r. 16:      vecin sä mi-ţi iei bărbat,                           E
                       vecin să nu-ţi alegi bărbat                          7
           r. 17:      te face uitată, pe vreun mal de mare                 E
                       te face uitată, pe vreun mal de mare.
                       Italia aşa-i că-i numai maluri' Pe acolo te pierde.                                          R,
           r. 21-23:   Aia e, dacă eşti orfană: crezi tot: Că bieţii
                       părinţii tăi, Dumnezeu sâ-i ierte, au fost omorâţi de păgâni... Cine să te înveţei...
                       N-a fost una la noi,                                 E
                       Aia dacă eşti orfană: crezi tot... N-a fost una, la noi,                                         T
           r. 23:      înveţe?... N-a fost una la noi, de-a plecat
                                 c-uii sol din Persia?                      E
                       înveţe?... Zici că dacă eşti de neam mare şi te înzestrează Vodă... toate astea atârnă mai greu decât un bob de linte în mintea unui fluşturatic, care poate să-ţi spună orice, că cum să-l verifici?
                       N-a fost una la noi, de-a plecat c-un sol din Persia?                                         R,
           r. 25:      şi când ajunge aia acolo la el, harapul       mai
                       avea cinci soţii...                                  E
                       şi când ajunge aia acolo la el, harapul mai avea cinci soţii... şi nici ăstora nu le făcea nimic, că trăia cu alte cinci ţiitoare...           R9
P. 1040, r. 4:         şi ţi-a venit pofta de mâncare... Nu vezi
                       că eşti ca scândura? Şi                              t
                       şi ţi-a venit pofta de mâncare... Şi                 T
           r. 12:      Eşti o copilă draga leliţti... Ei lasă, că
                       nu te mai supăr...                                   E
                       Eşti o copilă draga leicăi... Ei lasă, că nu te mai supăr... Cel puţin tu boceşti pentru tine, eu mă duc să bocesc nişte oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea...                   R
                       Eşti o copilă draga leicăi...
1682        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
         r. 13-15: Era să uit... Vezi că... logodnicul e aci la uşă... se fiice că descântă cu un cărbune o foaie, cât un brusture. Strică nişte hârtie de pomană.                                                   E
                     Era să uit... Vezi că... logodnicul e aci la uşă                                           T
P. 1040, după r. 19: DOMNICA (Singură): Toţi se pricep bl dragoste şi nimeni nu încearcă să pună mărul să înţeleagă tineretul... In afară de Vodă nu există un om la care să te duci să te sjwvedeşti, să-i ceri un sfat intr-o problemă personală... de amor...                                     R2
                     text, lipsă                                      E
          r.   25:  altceva îi poruncisem                             E
                     altceva îi poruncisem să vă comunice            R2
P. 1041, r.    11:  Aşa arată o uşă din zilele noastre.
                     E un adevărat studiu.                            E
                     Aşa arată o uşă din zilele noastre. Am pictat de atâtea ori uşa iatacului dumitale, acest monument de incuiere, că hi întoarcere aş putea face o expoziţie pe tema aceasta:
                     „ Uşa iubitei!“. Am surprins cele mai mici amănunte. Am zugrăvit-o din faţă, mai dintr-o parte, de aproape, mai de hi distanţă... hi diferite ore din zi...
                     E un adevărat studiu                            R?
          r. 11-13: Aşa arată o uşă din zilele noastre. E
                     un adevărat studiu despre cum cade lumina, la diferite ore ale zilei, pe acehişi obiect... din păcate insensibil... (Cu mâhnire:)
                     Faptul că sunt capabil să pierd                  E
                     Aşa arată o uşă din zilele noastre. Am pictat de atâtea ori uşa iatacului dumitale. latăi-mă capabil să pierd                        T
          r. 13:    din păcate insensibil... (Cu mâhnire:) Faptul
                     că sunt capabil să pierd                         E
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1683
          din păcate insensibil... de lemn. Singurul lucru care mă reţine de Li vernisaj e această remarcă ce-ar putea răsări pe buzele primului venit să-mi admire capodoperele:
          „Forţezi uşi deschise, dragă prietenei Toate uşile iubitelor noastre sunt date la perete". Bineînţeles că, în cazul de faţă, n-ar avea pic de dreptate, tLir ideea mă dezarmează...
          Iar faptul că sunt capabil să pierd          /?,
.16:     la orice cap încoronat... mă face si mă
          simt ridicol...                                E
          la orice cap încoronat... j'aptidacesta mă face să mă simt ridicol...                   R-,
          la orice cap încoronat... O, j'aptid acesta mă face să mă simt ridicol...                  T
. 20:    Uf, stau cu cutia asta a Pandorei în braţe.
          Poftim... O mică atenţie                       E
          Uf, şed şi cu cutia asta a Pandorei în braţe. O mică atenţie                                 T
26-30: dumneavoastră: un morman de lucruri desperecheate... o cizmuliţă de dreptid, roşie, şi an papuc de stângul verde... Taior jără foi... câte o sandu... cinci ceşti dintr-un serviciu de douăsprezece piese...
          Şi mai pretinde cavalerul că mă iubeşte... Nici serviciul de pahare nu-i complet... E dumneavoastră: un morman de lucruri desperecheate... Şi mai pretinde cavalerul că mâ iubeşte. Nici serviciul de pahare nu-i complet. De jiecare dată, mi-aduceţi doar câte unul                                 T
          douăsprezece piese, câte o jumătate de metru de atlaz... ce să-ţi iese de-aci: Nici bluză, nici rochiţă... Şi mai pretinde cavalerul că mă iubeşte... Nici serviciul de pahare nu-i complet. De jiecare dată mi-aduceţi doar câte unul.                    R2
1684        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    P. 1042, r. 3:     St! ştiţi cil mascalzonelc dc Giuseppe.      E
                        Mascalzonele de Giuseppe!                   T
              r. 23:   (Teatral) E acolo un spiţer...               E
                        E acolo un spiţer                           T
    P. 1042, r. 25, p. 1043, r. 4, fragmentul:
                             DOMNICA
     Nu, nit... mulţumesc... (Strigând) Hei, lele Mariţo... Ajutâ-l pe domnul să-şi ducă zestrea înapoi, în locuinţa dumnealui. (Mariţa le ia cu braţul) Grijă mare să nu se rătăcească ceva... Are obligaţii...
Giuseppe...                                                                 T
     P. 1043, r. 2:       Ştiam eu că eşti prin preajmă...                  E
                          Ştiam eu că eşti pe-aici prin preajmă           /f,
               r. 4:      Grijă mare să nu se rătăcească ceva...
                          Are obligaţii... Giuseppe...                      C
                          Grija mare să nu se rătăcească ceva...
                          Are obligaţii... Giuseppe... feciorul...         Ry
               r. 6:      II împachetez imediat (Iese.)                     E
                       M-a nenorocit vagabondul de Giuseppe cu liota lui de fetişcane, pe care le culege de pe toate uliţele, le momeşte, le minte şi-mi fiice
                           ţara, renaşterea italiană de râs. îl împachetez imediat (Iese.)                        R,
                r. 9:      Nu, că o explicaţie trebuia să am...               E
                           O explicaţie trebuia să am...                      T
                r. 19-20: Ce vreţi toţi de la mine? De ce mă
                           prigoniţi?                                         E
                           Ce vreţi toţi de la mine? De ce nu mă lăsaţi în pace? De ce mă prigoniţi                Ms
                r. 24:     Ce-i cu zumzetul ăsta de albine                    E
                           Parcă aud un zumzet de albine                     Ms
     P. 1044, r. 19:       Si imediat o cetenie să duduie cerurile... E
                           Şi, imediat, o cetenie să duduie tăriile... T Rău îmi pare, căpitane.                           Ms
P. 1044, după r. 19, în Ms, replici în plus:
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1685
                                  PAPUC
     De cinei
                                  ŢEPEŞ
                    (Arătând cu mâna spre cei care ard)
     De...
                                  PAPUC
     Erau păgâni, Măria-ta...
                                  ŢEPEŞ
     Da, dar ceilalţi...
                                  PAPUC
     Erau de-ai noştri, Măria ta... Milogi, de-ai noştri.
                                  ŢEPEŞ
 Milogi de-ai noştri, milogi de-ai lor, — bine că s-a terminat. (Continuă să se plimbe prin scenă.) Mare păcat am făcut cu calicii...
                                  ŢEPEŞ
        N-au apucat să ia cafeaua din cauza păcătoşilor de turci.
     P. 1045, r. 9-11: Vine iarna, cinstite Aga, te-a prins vremea rea prin părţile noastre. (Către Papuc.)
                          Lasă-1. Dezleagă-i mâinile. (Papuc îl dezleagă pe turc, oarecum contrariat.) Eşti liber, Aga. E Vine iarna, cinstite Aga, te-a prins vremea rea prin părţile noastre. Pe la voi cum e iarna? Tot ger, tot ger?
                          AGA (Neinţelegănd): Care ger?
                                                           ŢEPEŞ (Către Papuc): Lasă-1. dezleagă-i mâinile.
                          (Papuc îl dezleagă pe turc, oarecum contrariat.) Eşti liber, Aga.                           Ms,  R2
                 r. 27:       Sper că nu l-aţi bătut, ar fi mare ruşinea! E
                          Sper că nu Laţi bătut, ar fi mai mare ruşinea!                                         T
1686        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
     P. 1046, r. 8:      Şi să-şi bage minţile-n cap (Către Papuc.)
                          Crezi că şi le bagă?                           E
                          şi să-şi bage m in ţi le- n cap.               T
     P. 1046, după r. 8, în Ms şi /<*,, replici în plus:
                                 PAPUC
     De!
                                  ŢEPEŞ
     E bine să mai laşi câte anul viu ca să povestească şi să-i înfricoşeze pe ceilalţi. Cum o să-i bage zăpăcitul ăsta în sperieţi pe-ai lui... (Râde) Ah, ce-o să mai bată sultanul din palme, împărţind ordine în dreapta şi-n stânga!
                                 PAPUC
     O să facă bătăituri...
                                  ŢEPEŞ
     Ăştia trebuie înfricoşaţi... (O clipă pe gânduri) Cred că trebuia să-i dăm drumul şi unui milog de-al nostru.                                  Ms
     In variantă la replicile:
                                  ŢEPEŞ
                                  (Râde)
     Ah, ce-o să mai bată sultanul din palme...
                                 PAPUC
     Ba bine că nu. O să-şi dea cu pumnii-n cap...
                                  ŢEPEŞ
     Ăştia trebuie înfricoşaţi... (O clipă pe gânduri)
              r. 11:      ... Dă fuguţa... (Papuc dă să fugă.)     E
                        ... Dă fuguţa... (Papuc fitge)           R-,
              r. 19:    ... tot s-afiirişat unul... Nu-ndrăzneam
                        să vă aduc la cunoştinţă                   E
                        ... tot a scăpat unul... Nu-ndrăzneam să vă spun                                Ms
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1687
P. 1047> r. 9:       Şi treci pe la Vlădica. Să nu uite de
                     sfeştanie. Să ne ierte pe loc                    E
                     Şi treci pe la Vlădica. Sâ nu uite de sfeştanie. Să ne ierte pe loc. Şi să purceadă la o altă biserică şi mai frumoasa.
                     PAPUC: Hramul?
                     ŢEPEŞ: Adormirea Maicii Domnului Ms, R9
           r. 12:    ... să ţină piept lui Dan Basarab                E
                     ... să ţină piept lui Basarab             Ms,  R-,
           r. 14:    să ne biruie (Râde.)                             E
                     să ne taie capul (Râde.)                        Ms
           r. 15:    N-o să ne trădeze?                               E
                     Eşti sigur că Rozmalin n-o să trădeze?          Ms
           r. 17-18: Prietenul meu cel mai bun, şi sluga voastră cea mai supusă să trădeze? Hm! (lese.)                      E
                     Măria-ta, Rozmalin e prietenul meu cel mai bun, şi sluga voastră cea mai supusă. (Iese.)                                         Ms
           r. 18:    să trădeze? Hm! (Iese.)                          E
                     să trădeze? Nu! (Iese.)                         R2
           r. 22:    se vor rostogoli capete. Să te ţii tare.
                     (Zâmbind)                                        E
                     şi alte capete.                                 Ms
s                    e vor rostogoli capete. Să te ţii tare,
                     frăţioare (Zâmbind)                              T
           r. 29:    (Intră Ţenea şi Papuc)                           E
                     (Intră Domnica)                                 Ms
P. 1048, r. 4:       Doamne...                                        E
                     (Mâhnit): Doamne...                              T
           r. 22:    In Ms, în locul Scenei V din E, Scena IX
                  din Actul III, numerotată, prin erori repetate, Scena VI:
                        DOMNICA
                        (Speriată)
O fi luat ceva joci
1688        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                                              TEPEŞ (Se ridică, jenat)
                                   Nu e nimic, Domnico. Ia, nişte pârliţi.
                                                                 DOMN1CA (Cu naivitate)
     Sunt pârliţi tarei
                                                                  TEPEŞ
     De tot.
                                                             DOMN1CA
     Măria ta... Trebuie să veniţi repede acasă kt curte.
                                                                  TEPEŞ
     Complot; Papuc m-a trădat sau Nenea a trecut cu oastea de partea sultanului'
                                                             DOMNICA
     Fhd domniei-iale, Vlad, s-a înţepat cu un ac... şi doamna e tare îngrijorată. Dacă se obrânteşte, dă în buba a rea şi cu vracii dumnezei de apoi!
                                                                  TEPEŞ
                                                                 (Speriat)
     Cu un aci
                                                             DOMNICA
     Da... şi...
                                TEPEŞ Curge sânge... sângele meu?
                                         DOMNICA Nu, du îl doare, mititelul, şi plânge.
                                 TEPES
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1689
                                 DOMNICA Şi-ntreabă: ce face tăticulî
                                 ŢEPEŞ
                                 (Răstit)
     Tăticii fiice ace... din ce în ce mai mari. Să-şi bage minfile-n cap şi să fie cuminte. (Domnia iese speriată.) Femeia se cuvine să aibă pleoapele Lisate în jos. Ca şi poalele lungi. Ale noastre, dimpotrivă, îşi dtm ochii peste cap. Fustele le au scurte ca trăsnetul. (Pe alt ton) Atâtea femei bl curte şi nu sunt în stare să aibă grijă de un cocon nătăjlet. Rezolvăm noi şi chestiunea asta!
           (Intră Aga, prăfuit, speriat, abia trăgându-şi sufletul.)
     P. 1048, r. 23:     Scena VI                                       E
     Scena VII (numerotată greşit; în realitate scena X din acest act) în Ms - variantă:
                                 Scena VII
                                 AGA
     Măria ta...
                                 ŢEPEŞ
     Ce e cu tine aici?
                                 AGA
     Nu mă Lisă să ies...
                                 ŢEPEŞ
                                 (Răstit)
     Unde trebuia să fii acumi
                                 AGA
     Nu mă lasă să ies din tară... M-au întors de la Dunăre...
                                  ŢEPEŞ
     De ce te-au întorşi
1690        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                     AGA
     Nu ştiu... Ziceau că să nu fac pe turcul...
                                    TEPEŞ
     Bună pază am! Du-te şi spune-le că eu te-atn trimis.
                                 AGA (Stă pironit.)
                                    TEPEŞ
     Ai auzit.?
                               AGA (O rupe la fugă.)
                                    TEPEŞ
     Stai! (Aga se opreşte.) Fă să ajungă cât mai repede la urechea sultanului că Ţara Românească nu plăteşte bir, că e o ţară liberă şi... (Aga o rupe la fugă.) Libera şi... mai cum? Şi cum o mai da Dumnezeu! Boierii îmi sunt credincioşi, oştenii îmi ştiu de frică, sunt viteji... Trebuie cumpănită bine situaţia...
                (Intră Nenea.)                               
P. 1049, r. 17: Te întorci la Stambulprin Ţara Ardealului. T 
         r. 25: Eu am timp de scrisori? Fugi               E 
                Am eu timp de scrisori? Fugi (Aga fuge.)   T 
 P. 1050, r. 5: (... Se aude dinspre biserică)             E 
                (...Se aude dinspre mănăstire)             T 
     După Scena VI din ediţie (cu varianta în manuscris) urmează, în manuscris, Scena XI şi Scena XII. Aceasta din urmă este publicata, cu variante, în R^ drept Tabloul4, Scerui XIII. Puncte de suspensie indică între Scena VIII şi Scena XIII, în revista Ramuri, lipsa a patru scene.
                                 Scena XI
                                 NENEA Doamne, ne-aţi ars spionii.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1691
                                ŢEPEŞ
    Care spionii
                                NENEA
    Cercetaţii. Unii lucrau pentru noi...
                                ŢEPEŞ
    Se vede că nu-i plăteşti destul de bine dacă-ntindeau mâna şi la stăpâni. .. (Râzând) Bine că am terminat cu agenţii ăştia dubli. Nu-mi plac cerşetorii cu două feţe...
                               NENEA
    Da, dar
                                ŢEPEŞ
                                 (Grav)
    Schimbăm garda.
                               NENEA
    Săiracid Rozmalin. I.-a prins I.aiotă, l-a făcut bucăţi şi ni l-a trimis intr-o desagă. S-a întors calul singur cu el in desagă. ■.
                                ŢEPEŞ
    Şi oastea?
                                PAPUC
    E împrăştiată. I-au atacat pe neaşteptate... cei mai mulţi au pierit... LaiotSi are mulţi oameni.
                                ŢEPEŞ
    Va să zică n-am aprins noi degeaba lumânările astea... cu biserică cu tot... Asta, c-o fost ai biserică cu tot.
                                PAPUC
     începe să ne cam înece fitmul. ■. Nu vă e fricăi ŢEPEŞ
    Noroc că eu nu mă tem de înec. Uite ce facem: (îl cheamă aproape şi încep să discute în şoaptă.)
1692        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                              Scena XII
                                  AGA
                        (Apare aproape plângând)
     Nu mă lasă...
                                PAPUC
                                (Râzând)
     Doamne, iată pe cine am scăpat noi de la foc! Nu e in stare să se strecoare...
                                  AGA
     Am încercat în toate felurile. Erau să mă împungă, erau să mă săgeteze, ba unul voia să strice o încărcătură de puşcă pe mine.
                                 ŢEPEŞ
     Ai încercat pe la Dunăre şi nu se poate...
                                  AGA
     N-am acte.
                                 ŢEPEŞ
     Iţi place muntele<
                                  AGA
     Ce să caut la munte?
                                 ŢEPEŞ
     Te întorci la Stambulprin Ţara Ungurească. Treci munţii cum vei putea... da’atenţie, Aga... Atenţie la oamenii noştri, că ăştia trag fără să strige... Şi la urmă, daifttga Ia Sultan şi-i spui că... aşa şi pe dincolo.
                                  AGA
                                (Rugător)
     Daţi-mi ceva scris la mână...
                                 ŢEPEŞ
     Eu am timp de scrisorii Noi bolim ori facem literatură? Fugi!
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1693
                                  AGA
     Iji munte, va să zică... (Fuge.)
                                  PAPUC E nepricopsit... ŢEPEŞ
                                  (Răstit)
     M-afăcut de râs... (Zâmbeşte.)
     Un moment de linişte. Se aude dinspre mănăstire foarte stins: „Care te joci cit focul?“
     Scena IX din Ms, publicată în revista Ritmuri (nr. 4, 1978) (sigla -Rjj, numerotată: Scena XIII) cu variante:
                                  Scena XIII
     (Intră Mariţa, Anica, Safta, bocitoarele... Se prind cu mâinile de câte-o cruce şi încep să se jelească: „Aoleu, cutare, aoleu cutărică... etc.“ „Da cum murişi tu?!“)
                                  ŢEPEŞ
                         (După ce le ascultă o vreme)
     Hei!
                                  mariţa
                                  (Speriată)
     Iu! Vodă...
                            ŢEPEŞ (Apropiindu-se de ele)
     Ce e cu voi, fa?
                                  SAFTA Suntem bocitoarele satului... ANICA
     Am venit la tămâiat, că e duminică şi mai tragem şi-un ramăt de plâns.. -.
1694        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  ŢEPEŞ
 Pe deasupra? Pe cine jeliţi?
                                 MARIŢA
 Pe ăi morţi...
                                  ŢEPEŞ
 Când au murit?
                                  SAFTA
 Care cum i s-au terminat zilele...
                                 MARIŢA
 Ieri, alaltăieri, săptămâna trecută...
                                  ŢEPEŞ
 Da’astăzi nu muri nici unul?
                                  ANICA
 Până acum ne-a ferit Dumnezeu...
                             ŢEPEŞ (Cu părere de râu)
 Uite, luă foc biserica şi arseră o groază...
                                  SAFTA
                                 (Speriată)
 Uliu! Aolică! Şi noi unde fuserăm?...
                                  ŢEPEŞ
 Nu, că s-a intrat cu invitaţie...
                            ANICA Am jelit Li cimitirul ălălalt...
                                 MARIŢA
 De-aici de Li noi?
                                  ŢEPEŞ
     Din toată lumea... Şi aş pofti să-i bocească cineva... DaţiA drumul.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1695
                                MARIŢA
    Nu putem plânge, dacă nu cunoaştem omul...
                                 ANICA
    Daţi-ne pomelnicu...
                                 SAFTA
    Nu ştim păcatul creştinului. Noi nu jelim decât pe-ăi din satul nostru. Că nu prea tnai avem lacrimi.
                                 ŢEPEŞ
    Vă tocmiţi cu mine? Voi nu vedeţi ce jale e-n aer? Plângeţi suratelor. .. aşa în general... Plângeţi alb... Hai, întoarceţi-vă cu faţa spre bieţii răposaţi... şi... (Bocitoarele se execută. încep o jelanie poate prea pătimaşă.)
                                 SAFTA
                          (smiorcăindu-se)
    Ce jale e-n aer, Doamne, Doamne!
                                 ŢEPEŞ
    Prea trist. Nici chiar aşa de trist, că demoralizăm... jelanie, dtir nu demoralizantă. Şi spuneţi clar, să auzim cuvintele... Să nu se strecoare ceva... Hai... (Bocitoarele se privesc iar.) Nici chiar atâta jale, că n-am murit cu toţii... prea jalnic!
                          Cortina                                     R2
    Variante în Ms\
                             MARIŢA (Speriată: Aoleu)
    Vodă
                                MARIŢA
    Ieri, alaltăieri, săptămâna trecută...
    Că sunt vremuri grele.
1696        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
1
                                                                   ŢEPEŞ
    Să nu se strecoare ceva. Hai... (Bocitoarele s-ati oprit.) Jalea... Jalea că au murit oameni (Bocitoarele se privesc iar)...
    P. 1050, r. 7, 8:  Tabloul 4
                       Scena I Tabloul V
                       Scena X în Ms, variantă mult dezvoltată:
    (Puţin mai târziu, în pădure. Cei doi traşi în ţeapă, aşteptând să moară, discută pe larg despre longevitate. Vine Ologul intr-un suflet şi le povesteşte păţania milogilor.)
                            TURCUL Ai vrea să trăieşti o sută de ani?
                                                              ROMÂNUL
    Eşti nebun!
                                                                 TURCUL
    Ţi se pare puţin?
                                                              ROMÂNUL
    Ce să fac eu in viaţă o sută de ani? Nu vezi că şi douăzeci sunt prea mulţi?
                            TURCUL Poate ţi-ar fi mai bine mai târziu.
                                                              ROMÂNUL
    Aş!
                                                                 TURCUL
          Ştii cum e vremea... Plouă, plouă, şi odată se înseninează. ROMÂNUL
    Aş!
                                TURCUL
    Ai mai vedea una, alta...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1697
                          ROMÂNUL
    Mă piş!
                          TURCUL O sută de ani nu-s de colea...
                          ROMÂNUL
    A fost la noi unul care n-a putut să moară până hi o sută şapte ani.
                          TURCUL
                          (Curios)
    Şi ce ziceai Cum se simţeai
                          ROMÂNUL
    Rău.
                          TURCUL
    Ce ziceai
                          ROMÂNUL
    Că tot rău i-afost de când l-a făcut mă-sa. Rău la un an, rău la doi, rău la şapte, rău Li şaptezeci şi şapte, rău, la o sută şapte...
                          TURCUL,
    N-a apucat un veac bun.
                          ROMÂNUL
                          (Enervat)
    N-auzi c-a apucat şi un alt veac, dar şi ăla a început tot prost.
                          TURCUL.
    Asta din cauză că se repetă...
                          ROMÂNUL.
    Cinei
                             TURCUL.
    Intibnplăirile.
1698        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                           ROMÂNUL De ce se repetă numai cele groaznice?
                           TURCUL
    Nu ştiu...
                           ROMÂNUL Pe Li noi e unul care ne lungeşte viaţa.
                           TURCUL Sîî i-o lungească lui taică-său...
                           ROMÂNUL Serios, e foarte pricepui...
                           TURCUL
    Şi mumă-si...
                           ROMÂNUL
    Se duc toţi bogătaşii la el, uncheşi, mticoşi, babe cloanţe şi nu ştiu ce le dă, nu ştiu cum îi gâdilă că încep să râdă... Unii chiar încep să alerge după... (Râde.)
                           TURCUL
    Ce ţi-e şi viaţa omului!
                           ROMÂNUL
    Dar ce ţi-a venit cu...
                           TURCUL
    Aşa...
                           ROMÂNUL.
    Mie nu că mor îmi pare rău.. ■
                           TURCUL
    Ştiu...
                           ROMÂNUL îmi pare rău că mor nevinovat...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1699
                         TURCUL
    lAcrămaţie?
                         ROMÂNUL
    Ce?
                         TURCUL.
    Plănge-te hi Domn... El are putere să schimbe hotărâirea. Sări cu gura, trebuie... tot zicea că ne judecă până la prânz.
                         ROMÂNUL
    Ce?
                         TURCUI:
    El te-ar judeca cinstit. Poate ţi-ar da o pedeapsă mai uşoară...
                         ROMÂNUL Nici asta nu-i grea... (Râde.)
                         TURCUI.
    Pentru voi românii nimic nu-i greu.
                         ROMÂNUL
    Ne călim de mici.
                         TURCUL
    Iţi place varza călită?
                         ROMÂNUL
    Nu se mai face.
                         TURCUL
    De ce?
                         ROMÂNUL
    Nu e voie.
                         TURCUI.
    Mie nu-rniplace... Când eram mic muream după ea...
1700        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                         ROMÂNUL
    Mori şi-acum.
                         TURCUL
    Cobe!
                         ROMÂNUL:
    Dacă-ur fi fost pe sfânta dreptate, era cu totul altceva.
                         TURCUL Ţeapa asta ar fi fost un flead
                         ROMÂNUL
    Nu, ştiam de ce îndur.
                         TURCUL.
    Ziceai că nu te doare...
                         ROMÂNUL
    Ziceam şi eu aşa.
                         TURCUl.
    Ziceai... Am auzit că Vodă când vede ţânţari, se repede şi le bagă ace-n fiind...
                         ROMÂNUL
    Sunt şi ei mici şi neajutoraţi. (Pauză) Ai auzit de păcătosul ăla care-şi pusese clopoţel la picioare?
                         TURCUL
    De ce?
                         ROMÂNUL
    Să nu calce pefiimici... Se duce el la mănăstire să se spovedească la stareţ, zice: - Am păcătuit groaznic, rn-am culcat cu una de şase ani. Atunci stareţul s-a înfuriat şi i-a zis: Mai bine ţi-ai pune clopoţel la... (Se îneacă de râs.)
                          TURCUL
    Undef A! (Râde.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1701
                            ROMÂNUL Aoleu! Mor! Aoleu, ce mă doare...
                            TURCUL
    Vezi, de ce-ai râs?
                            ROMÂNUL
    Spune tu /Lică nu e de râsi Mă gândeam că dacă el omoară furnicile şi le trage în ţeapă, poate că e om bun cu oamenii.
                            TURCUL
    Suntfel defel de oameni...
                            ROMÂNUL
                            (Idee)
    Ce-ar fi să te plângi şi tui
                            TURCUL De ce? Că n-am fost tras bine în ţeapă!
                            ROMÂNUL Nu, că n-ai fost judecat...
                            TURCUL.
    Ei... (Oftează.)
                  (Se aude o melodie. Apare Ologul cântând.)
    Scena XI, lipsă in ediţie (/:).
                            Scena XI
                             OLOGUL (Nu-i observă, cântă)
                      Un fachir avea un ac Şi-i stătea în vârf capac Cum stătea în ac aşa Asta nu e treaba ta...
1702        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                             ROMANUL Unora le merge bine... cântă...
                             OLOGUL
     E cineva pe aici? (Nu observă. Continuă să cânte)
          Chestia că toţi veneau, se suiau si se-mbrânceau.
          Toţi voiau in vârf, pe vine, ca să vadă cum le vine...
                             TURCUL
     Cântă lumea, cântă...
                             OLOGUL Care eşti aici, mă? (N u observă. Cântă.)
          Vine Ţepeş cu o ţapă
          Şi in fimd i-o-ndeasă: papă!
          Toţi ceilalţi, văzând ce caz,
             Nu numai în cap s-au ras... (Râde de unul singur.) ROMÂNUL
     Ţara arde-n foc şi...
                             OLOGUL
     Care vorbeşti acolo? Care nu-ţi ţii gura? Păi voi ştiţi ce ştiu eu? Sunt om păţit... Dar unde eşti, mă? (Dă cu ochii de ţepi.) Aoleu...
                             ROMÂNUL
     Vezi să nu faci pe tine, viteazule...
                             OLOGUL
     Nu mă sperii eu dintr-atâta. Voi ştiţi ce ştiu eu?
                             TURCUL
     Ce, târâtură?
                             OLOGUL
     Nu mă face târâtură, că... Eu nu ţi-am zis atâmătură. E mai bine să te târăşti ca mine, decât să spânzuri în par...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
 1703
                           ROMÂNUL Nu te supăra, că n-a zis-o cu răutate. A glumit.
                           TURCUL.
    Mai glumim şi noi să mai treacă amărâtul ăsta de timp...
                           ROMÂNUL Mai e mult până departe?
                           OLOGUL.
    Staţi să mă ridic in vârful picioarelor... (Râde.) Da ’ ştiu c-am fugit până aici. Adineauri doar ce-am început să cânt, că nu mai puteam de frică...
                           ROMÂNUL
    îţi făceai curaji
                           OLOGUL
    Cântam şi eu de inimă albastră... Din ce-am scăpat eu... Să vă spun. Uite, noi...
                           ROMÂNUL
    Mai tare, că nu auzim.
                           OLOGUL
    Daţi-vă mai aproape...
                           TURCUL.
    Nu ţi-e ruşine, suie-te tu la noi.
                           ROMÂNUL.
    Iţi dau locul meu...
                           OLOGUL (Se dă mai aproape.)
    Oameni buni... E de jale.
                           ROMÂNUL
    Cei
 1704
   Ce e i
                      NOTE. COMENTARII. VARIANTE. TURCUL
                                                                OLOGUL.
f
    E de jale.
                                      ROMÂNUL
                                   (Fluieră a pagubă.)
                                       TURCUL.
                                   (Fluieră a pagubă.)
                                       OLOGUL.
    Păi atunci să fluier şi eu a pagubă... (Fluieră, apoi îngrozit.) Din ce-am scăpat eu...
                          ROMÂNUL Vrei să spui c-ai scăpat cu fuga...
                                       OI.OGUI.
    Ba, că exact aşa e... Da voi ce-mi staţi aşa?... de ce nu vă daţi jos? (Râde.)
                          ROMÂNUL Când m-oi da jos la tine... (îl doare.) Aoleu!
                                       OLOGUL.
    Aţi fifăcut şi voi vreo şotie, ai? Altfel, aşa nevinovaţi, adică, parcă trebuie să ai vreo vină in ziua de azi? Vrea, te beleşte — nu vrea, nu te beleşte. Scurt!
                                       TURCUL
    Da mare gură mai ai, mă ologule...
                                       OL.OGUL
    Asta pentru că am picioarele scurte... Vin de la Vodă... Mi-a ieşit sufletul până aici...
 TURCUL
  Ce
mai e nou:
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1705
                          ROMÂNUL
    Ce mai e răiui
                           OLOGUL
    Hotărâţi-vă, ce vreţi să aflaţi: ce mai e nou, ori ce mai e răni Adică, cam tot ttna-i...
                          ROMÂNUL
    Păi vezi...
                           OLOGUL
    Prăpăd mare!
                          ROMÂNUL
    Cu turciii
                           OLOGUL
    Cu turcii, cu... ăilalţi...
                          ROMÂNUL
    Care ăilalţii
                           OLOGUL
    Ai noştri. Ne-au băgat şi pe unii şi pe alţii intr-o oală, ca să zic aşa... Şi ne-au dat foc... Au făcut focul mare...
                           TURCUL.
    Ce tot bălmăjeşti acolo... Ce s-a-ntâmplati
                           OLOGUL
    Cine şi-ar fi închipuiţi - în sfânta biserică! Şi numai de chior îmi pare rău. Mi-arăta drumul... că vedea bine. Bun ghid. Ştia şi vreo două limbi străine. între noi vorbea păsăreasca. Mi-era ca un frute. A văzut pe dracu ’, săracii ’.'Adică l-a văzut pe Vodă... Şi eu l-am văzut, dur uite c-am avut noroc de data asta... O fi pe urinele welei Eu m-am topit ca untul... Da ’ voi ce facefii Să ştiţi că dacă dă de voi, e jale... Cum e furios că i-arn scăpat printre degete... Hai, topeală...
1706        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                      ROMÂNUL
                      (Gemând)
    Adică voi., trebuia să-mi dau seama... Ei, ne-om vedea pe lumea cealaltă... (Se târăşte din scenă.) (Ieşind) Se-ntâlneşte munte cu munte, d-apoi... (Cântă)
                          Vine Vodă cu o ţeapă şi in fiind ţi-o-ndeasă, papă!
    P. 1050, r. 19, 20: nu ştiu ce le dă, nu ştiu cum îi gâdilă nu ştiu ce le dă, cum îi gâdilă
 E
 T
    P. 1051, r. 12-23, variantă în T:
                                   ŢEPEŞ (intră vesel)
    Bună ziua flăcăi... (Către Român) Am verificat... Eroare judiciară...
    P. 1051, r. 7-10: Singura replică din această scenă, care există în Ms, reprezentând Tabloul 5, Scena XII.
    P. 1051, după r. 16, o replică în plus:
                r. 23:         ŢEPEŞ  (Către   Român): Am verificat...
                           Este eroare judiciară... Eroare judiciară E ŢEPEŞ (Către Român): Mi s-a adus la cunoştinţă cazul tău... şi-am vrut să verific personal... Nu trebuia să te tragă în ţeapă...
    P. 1051, după r. 25, câteva replici în plus, în Msşi R2, cu variante:
    TURCUL: Bună seara... r. 18:       Văd că vă ţineţi bine...
    Cum vii merge? Vid că vă ţineţi bine
Ms, R2 E Ms
    N-aifiicut nimic.
  Ms
                           ŢEPEŞ
   Ce voiai să faci peste Dunăre?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1707
                         ROMÂNUL
    Să văd muzeele...
                            ŢEPEŞ
    Te bănuiam că te-ai dat cu turcii, şi când colo, tocmai dimpotrivă... Acum un an mi-ai salvat viaţa... Dacă nu săreau oamenii tăi să mă apere... eram în mâna lor... şi poate că mai sus decât eşti tu acuma...
                                                            Ms
                            ŢEPEŞ
    Ce voiai si faci peste Dunăre?
                         ROMÂNUL
    Muzeele... Sunt nevinovat.
                            ŢEPEŞ
    De ce n-ai spus aşa de la-nceput;
                         ROMÂNUL
    Parcă n-am spusi
                            ŢEPEŞ
    Cu gura moale... Te-ai apărat într-o doară...
                         ROMÂNUL
    Păi, dacă mi-au băgat pumnu-n gură...                   R2
    P. 1052, r. 2-5, variantă în Ms şi, parţial, în R2'-
                            ŢEPEŞ
    Trebuia să-i muşti... Om nevinovat şi te laşi tras în ţeapă ca o găină... Mama mă-si de dreptate! Gealaţi! (Apar gealaţii). Omul ăsta e nevinovat ca o fată mare... A fost pedepsit din repezeală... S-a căutat un exemplu şi l-au găsit tocmai pe cel care nu trebuie, [şi în R2] Vom pedepsi vinovaţii. Aşa faceţi voi ca să-mi sculaţi popuLiţia în cap. Ce-mi staţi ca tonţiii
     P. 1052, r. 4:         Aşa faceţi de-mi sculaţi populaţia în cap. T
                 r. 9:      Doar asta ştiţi?                                        E
1708         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                          Doar asta ştiţi? Daţi-ljos!                     T
              r. 10, 11: rext, lipsă                                      T
              r. 10-16: variantă în Air.
                                  ŢEPEŞ
 Când e vorba să salvaţi un om, staţi cu mâinile-n sân şi nu ştiţi ce să faceţi... Dar ia să mirosiţi că trebuie trimis pe lumea ailaltă...
                                 PÂRVU
                                 (Râzând)
     Aşa ziceam şi eu...
                                  ŢEPEŞ
     La asta nu vă întrece nici dracu ! în dibăcie şi repezeală... (Răstit) Daţi-ljos!
                      CHIORU
     Noii
              r. 25:   Eu de-aici?...                                1:
                         N-a scăpat nimeni de-aici...                Ms
     P. 1053, r. 4:    ... încins cu spadă... (Pentru sine)           E
                         ... încins cu spadă... Am nevoie de voinici de nădejde ca el... (Pentru sine)           Ms
              r. 10-15, variantă în Ms:
                               TURCUL
     Nu-l stropiţi cu apă, că răceşte... în situaţia lui o răceală, cât de mică i-ar fi fatală...
                             ROMÂNUL
     Fac galei...
                                PÂRVU
 Iu înviat nu ne prea pricepem... Că ne pară rău de munca noastră... (Râde tâmp.) Cât muncim până să trimitem unul pe lumea cealaltă.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1709
                                 ŢEPEŞ
     II înviez eu cu mâinile mele. Ii suflu viaţă cu gura mea. (începe să sufle.) Şi la insistenţă mai mare, am înviat unul.
     P. 1053, r. 13-16: text, lipsa                                   R2
     P. 1054, r. 1-4, variantă în Ms şi R£
                                 ŢEPEŞ
     Da, da, mai bine lăsaţi-l acolo, până mă-ntorc... să supraveghez operaţia... [Ms] Deocamdată să-l bărbieriţi, e cam ţepos, i-a crescut barba în ţeapă... Şi să nu se-nţepe în ea... Şi să-l spălaţi pe picioare în fiecare seară. Tineretul de azi e şi fiidul. (Ieşind) Bărbieriţi-l şi pe turc, treacă de la noi. Poate l-om ierta şi pe el. Atenţie cum ţineţi brichd. Dacă se zgârie puţin şi iese sângele daţi cu piatra acră, să nu se infecteze. [Ms] Şi grijă, să nu vorbească ceva cu străinii. (Către cei doi din ţeapă) Sănătate, pezevenghilor! (Iese.)
     P. 1054, după r. 4, Tabloul 4: Scena III, în Ms - Scenele XV-XIX -inedite.
                              Scena XV
                             PÂRVU (Către celălalt)
     Când tragi o femeie în ţeapă face plici! pentrn că are pielea moale şi îmbăiată în timp ce un bărbat face zdrung, zonga, zonga -fiindcă e obidit şi cu pielea mai argăsită.
                               CHIORU
     Câte mai ştii şi tu... Oi învăţa şi eu cu timpul...
                         PÂRVU (Ameninţând spre ţepi)
     De ce mergeţi, mă, să vă plângeţi la Vodăî
                               CHIORU
      De ce pârâţii
1710        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                PARVU Ori nu vă place cum muncimC
                                CHIORU
 Vodă e bun, aregândtirifrumoase cu voi, dar nu mai pridideşte cu tre-bile şi tot pe mâna noastră vă lasă... (Către întâiul gealat) Ia dă briciul ăla...
                                PÂRVU
                                (încurcat)
   Eu n-am înţeles prea bine, a zis să-i tăiem sau doar săi-i radem?... CHIORU
     Să-ţi spun drept, nici eu n-am prea priceput, dar mi-a fost ruşine să-ntreb... A vorbit aşa cu două tăişuri...
                                PÂRVU
     O să procedăm amestecat, li radem şi mai scăpăm briciul din când în când mai pe la gât... Adă piatra aia acră...
                                ROMÂNUL Ferească Dumnezeu de neamul prost...
          (Apare Ţepeş cu un pâlc de ostaşi îmbrăcaţi turceşte.)
                                Scena XVI
                                ŢEPEŞ (Către gealaţi)
     Puturoşilor, voi ştiţi că turcii sunt colea?
                                CHLORU
     Da, dar avem treabă.
                                ŢEPEŞ
     Să vă arătaţi întâi vitejia la oaste...
                          (Gealaţii ies speriaţi.)
                       ŢEPEŞ (Către cei din ţeapă, blând)
 Ne-a venit o idee... Flăcăiaşii ăştia de mult îmi tot împuiază capul: să învăţ limba turcă, să învăţăm limba turcă modernă, că de! ne-o trebui.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1711
M-am hotărât să lefac hatârul, dar acum hi repezeală n-avem profesor. Care erau de turceşte, nu prea stau bine cu sănătatea. (Către turc) Eşti cel mai zdravăn. Ce zici, ne dai o mână de ajutor, ori tot ne mai porţi picăi
                             ROMÂNUL
     El pică... Cum să... picei
                               TURCUL
     Ce-ţi fac ai tăi e sfânt. O spun sus şi tare.
                                ŢEPEŞ
                                (Râzând)
       Ce-ţi fac ai tăi nici Dracu nu mai desface... Tu ştii cartei TURCUI.
     E tobă de viermi...
                             ŢEPEŞ (către român)
     Taci, mă cobe. (Către turc) Deci ştii... Buun. Atunci considerăm că te-am trimis hi studii in străinătate... Şi acum trebuie să dii roade... in cât timp le bagi nepricopsiţilor ăştia de şcolari (arată spre oştenii care s-au aşezat turceşte, ca la lecţie)... ceva ghigorie, turcească la capi
                               TURCUL
                              (codindu-se)
     Nu prea am metodă.
                                ŢEPEŞ
     N-ai metodă dar ai alte calităţi. Eşti bun român... deşi turc. TURCUL
         Eu zic aşa, cam intr-o oară, dacă vor să şi vorbească...
                              UN OSTAŞ
     E mult.
                              CEIIAL.ŢI
                             (Nemulţumiţi)
     Aăăiă.
1712        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                             Al.T OSTAŞ Ii convine lui care e condamnat pe viaţă şi are timp...
                             ŢEPEŞ
    ¡-auzi că e mult...
                             TURCUL
      Atunci să se ducă îtt altă parte. Nu pot să-mi bat joc rk disciplină... ŢEPEŞ
         Te rog eu, părinteşte te rog, invaţă-i turceşte... pe moment... ROMÂNUL
    Pricep...
                             TURCUL
         Mda... (Tuşeşte ca să-şi dreagă vocea.) Începem cu fonetica.
                             UN OSTAŞ
    Ce-i aia fomjoneticai
                             TURCUL
    Aveţi grijă cum pronunţaţi consoanele... Pe gât, din gât, ca şi când ai avea pumnu-n gură...
                             ROMÂNUL
    In ce priveşte vocabularul, multe cuvinte terminate în uc, îc. De exemplu: bucluc, paşalăc, bâzdâc.
                             UN OSTAŞ
    Cuc.
                             TURCUL
    Nu.
                             AI.T OSTAŞ
    Eistic.
                                 ŢEPEŞ
    Linişte, că vă dau afară.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1713
                              TURCUL
     Dandana, baclava, basma, musaca, ciorap, după unii specialişti chiar şi cuvântul hazrui. Apoi batic, işlic...
                              ALT OSTAŞ
     Fistic, am spus eu
                              TURCUL.
     Babalâc, hanger, hagiu, isurgiu...
                              UN OSTAŞ
     Ce caută cuvintele astea româneşti in Turcia? (Revoltat) Ni le-au luat odată cu birul... (Scoate sabia)
                              ŢEPEŞ
     Pss!
                              ALT OSTAŞ Păi sunt româneşti sadea...
                              TURCUL,
     Poftim; sadea, beizadea...
                              UN OSTAŞ
     Sadea, de la şedea...
                              TURCUL
     Staţi, că ajungem imediat şi Li verbe... In privinţa verbelor auxiliare a fi şt a avea, aflaţi că în limba turcă... nu există...
                              TEPEŞ
                           (Cu dojană către turc)
     Hei, nu glumim...
                              TURCUL
     Aceste două verbe sunt la discreţia stăpânirii...
                              TEPEŞ
                              (Râde)
     Bravo.
1714        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                            UN OSTAŞ
     Aoleu, ne-au luat-o înainte...
                             TURCUL
     E, cam atât... Restul vine de la sine... dacă o fi să vă turciţi de-a binelea...
                             TEPEŞ (Către soldaţi)
     Copii, şi să nu lălăiţi, că nu sunteţi slavi; să vorbiţi cu h lat,ca în cuvântul Alah.
                             TURCUL
     Dar să se folosească mai mult de paloş, că nu prea ştiu gramatică... Şi să nu mă facă de râs...
                              TEPEŞ
     Te-um iertat, turcule, şi ţi-am reditt cetăţenii... Şi dilcă dă Dumnezeu şi trecem examenul ăsta, te alegi şi cu un peşcheş de la mine, după obiceiul musulman... (Plecând). Să ne vedem cu bine, că nu se ştie care dintre noi trăieşte mai mult. (Către oşteni) Băieţi, dacă ăm cheltuit degeaba cu voi cu învăţătura, vă tai limba... a bună şi v-o las pe asta foamfă.
                             OŞTENII
     Uraa!
                               (Iese)
                          TABLOUL VI
     (Tabăra turcească. Dimineaţa. In tabăra turcilor cortul lui Mahomed)
                           Scena XVJI
                        LOCOTENENTUL
     Frmnoasă zi, prea-luminate. Soarele care e de-o suliţă pe cer, face să sclipească roua de pe iarbă.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1715
                       MAHOMED
                        (Morocănos)
    Nit-mi mai vorbi de suliţă. Ştii că de trei luni am interzis descrierile de natură din ţăra asta blestemată. Rouă care sclipeşte e sânge din braţele noastre... Ni s-a tăiat beregata azi-noapte, pe când dormeam duşi. Oastea ne horăcăie de moarte... (Amar) Ziua e frumoasă, dar noaptea a fost de-a dreptul fantastică. Ia zi, câţi?...
                    LOCOTENENTUL
                         (Ezitând)
  Nu prea mulţi... Ca hi zece mii... Am strâns leşurile şi le-am ars...
                       MAHOMED
    Bune străiji mai avem dacă DracuLi a putut pătrunde cu ai lui până Lingă cortul nostru.
                    LOCOTENENTUL
    A fost o încercare disperată din partea lor. (Ca la lecţie) Cresc încercările disperate ale ţărilor mici... (Enervat) Nu ştiu unde-o s-ajungem.
                       MAHOMED
    Începutul nu-i rău.
                    LOCOTENENTUL
    Dedata asta, să recunoaştem, le-a mers din plin. îmbrăcaţi turceşte, im pâlc deghiauri au pătruns în tabără. Dracula în persoană îi conducea şi-i îmbărbăta. Au stârnit o panică nemaipomenită... Ai noştri au început să se măcelărească între ei, nemaiştiind, buimaci de somn, care sunt turci sadea, care ghiauri înţoliţi turceşte...
                       MAHOMED
    De ce-mi spui toate astea? Ori ai uitat că eu sunt... (Emfatic) Mahomed? Când a căzut Constantinopolul?
                    LOCOTENENTUL
                     (Făcând o socoteală)
    în anul 6131 de hi Hegiră?
1716        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                       MAHOMED
    Adică?
                     LOCOTENENTUL (Făcând aceeaşi socoteală)
    Adică... anţărţ. Adică acum trei ani.
                        MAHOMED (Răstit)
    Şi ţara asta de ce nu cade? Nu sunt eu acelaşi Mahomed? N-am ridicat asupra ei aceeaşi oaste invincibilă?
                     LOCOTENENTUL
                     (încercând o glumă)
    Nu cade, că n-o fi având ce cădea...
                       MAHOMED
    Vii echipat cu tot tacâmul unei mari expediţii şi când să faci duşmanul zob... ia-l de unde nu e... Ce ţară e asta! Totul e pustiit înjur. Te afunzi în noroi până la burta cadânelor.
                    L.OCOTENENTUL
    Ha, ha...
                       MAHOMED
    Crăpi de foame. înnebuneşti de sete... Asta e ţară?
                     LOCOTENENTUL
    Ţară... binecuvântată. Aşa pretind ei. Sunt toţi nişte fanatici.
                       MAHOMED
    Cât priveşte şleaurile... să nu mai t/orbim... Oribile! (Răstit) De ce nu-şi fac şosele?
                     LOCOTENENTUL
    Cică romanii, acum vreo mie cinci sute de ani, le-ar fi tăiat nişte drumuri, care între timp s-au astupat... Şi ei nu mai vor să le caute... Ne lasă pe noi să le descoperim... (Rârârtd) Ori aşteaptă să reînvie Imperiul roman ca să le repare.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1717
                      MAHOMED Le arătăm noi drumuri şi poduri.
  LOCOTENENTUL Poate că le e teamă să n-aibă prea mulţi vizitatori ca noii (Dă să râdă)
                      MAHOMED (Pe gânduri)
   De unde-att răsăriţi
                   LOCOTENENTUL De nicăieri şi de peste tot. Sunt suiţi prin copaci. Staţi prin scorburi şi când treci prin dreptul lor iţi bagă pumnalul în bună. Muribunzii chiar sunt primejdioşi, sunt morţi şi când te apropii... Se zice că un român tras în ţeapă şi care trăgea să moară când a văzut oştirea noastră s-a dat jos, a luat o sabie şi a tăiat vreo trei.
                      MAHOMED
   Dacă ar fi fost în stare să facă vreo ispravă în primul rând i-arji tăiat pe cei care l-au pedepsit.
                   LOCOTENENTUL.
   Zicea că din cauza noastră i s-au triis toate. E o ameninţare din toate părţile şi trebuie să recunoaştem, oamenii noştri sunt tare înfricoşaţi. Si apoi crapă de sete... Fântânile au fost otrăvite... In mers au săpatfântânii noi şi apa a izvorât tot otrăvită.
                      MAHOMED Nu se poate, a pus careva otravă...
                   LOCOTENENTUL Nu, tot locul e otrăvit, de la sine...
                      MAHOMED
   Mai bine nu pomeneai de apă... De câteva zile mă chinuie o arşiţă grozavă... Dă-mi să beau...
1718        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
       LOCOTENENTUL (Toarnă dintr-un burduf, într-o cupă de aur, îi întinde)
                        MAHOMED
    (Ia cupa o miroase, dă să bea, apoi i-o dă Locotenentului) Soarbe o-nghiţitură.
                   LOCOTENENTUL (Ezită, apoi soarbe liniştit)
    Mi-era şi mie tare sete...
                        MAHOMED
    Noi vom bea după vreun sfert de oră. Era prea devreme... Ce s-a întâmplat cu generalul ghiaur, aş pofti să-l văd.
                     LOCOTENENTUL
                           (Palid)
    A dispărut... mort. Şi-a provocat singur moartea intr-un fel straniu, întrucât avea mâinile şi picioarele legate... Probabil a refuzat să mai respire... şi-a murit... şi a dispărut...
                        MAHOMED
  Cei vii pătrund în tabăra mea când vor, iar cei morţi ies când au chef...
                     LOCOTENENTUL
                         (Mândru)
    l>ătrund când vor vii şi ies când au chef morţi. E o nuanţă.
                      MAHOMED (Izbucnind brusc)
    Halal nuanţă! Peelepsiţi străjile.
                     I.OCOTENENTUL.
    L-’e cele de azi-noapte, care au scăpat nemăcelărite deghiauri, le-am ucis noi... De atunci le schimbăm din oră în oră şi apoi le ucidem preventiv, după porunca prea-luminăţiei tale. (Cu voci scăzute) Oastea nu se simte în siguranţă...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1719
                       MAHOMED
    Cea mai mare oaste din lume, fala imperiului, cu care am cucerit Istambulul, nu se simte in siguranţă. (Râzând) O să-l angajăm pe Tepeş s-o păzească. (Pauză) Ce fel de om e ăsta!
                    LOCOTENENTUL
    Ghiaur.
                       MAHOMED
    Ai lui ce zic, il iubesc?
                    LOCOTENENTUL
    Încercăm să smulgem câte ceva de la oşteanul pe care l-am capturat... Tot am prins şi noi unul viu...
                       MAHOMED
    Vezi poate s-o fi omorât şi ăsta înainte de-a avea plăcerea să fie schingiuit de voi... (Bate din palme) IIfac eu să vorbească. Ailuceţi-laici. (Locotenentul iese) Există desigur un secret de apărare la aceşti fanatici. Un secret pe care probabil îl ştie orice ostaş şi trebuie smuls cu orice preţ. (Intră locotenentul cu Dragavei. Acesta din urmă are mâinile legate strâns, e însângerat, se vede că a fost schingiuit).
                       Scena XVIII
                    LOCOTENENTUL
    E viu şi în deplinătatea facultăţilor sale...
                 MAHOMED (Scoate de undeva un cartof)
    Cu acest cartof au fost ucişi doi ofiţeri de-ai mei... Ce fel de armă e astaf
                        DRAGAVEI
    Ia, un cartof..
1720         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                        MAHOMED
    IIpuneţi în puşcă şi trageţi cu el când nu mai aveţi gloanţe! Şi oamenii noştri, văzând că vine de pe ţeava puştii mor de fiică... Cum se explică! Ce fel de armă, ai?
    (Ii bagă cartoful sub nas, Dragavei cască gura şi-l înghite) Stai, ce-ai făcut?!...
                         DRAGAVEI
    Era o armă secretă... (Aparte) Raţia mea pe-o săptămână.
                        MAHOMED
   Uite, nu rn-am supărat. Tefac sfetniad meu... Dezleagă-i mâinile.. ■
                     LOCOTENENTUL
                          (Execută.)
                        MAHOMED
    Ce mâncaţi voi? Ce gândiţi? Ce pkmuri are Vodă? Ne sfătuim împreună. .. şi poate-1prindem... Ce răsplată ai vrea de la mine?
                         DRAGAVEI
                           (Tace.)
                        MAHOMED
    De ieri oamenii mei te-au schingiuit întruna. Dacă ne avertizezi despre planurile lui Dracula evităm măcelul de azi-noapte. Şi te facem om!
    (Către Locotenent) Ce i-au făcut?
                     LOCOTENENTUL
    Tot ce trebuie, ca să-l determinăm să vorbească... I s-au smuls un-ghiile. L-au ars cu fierul roşu... L-au încălţat cu mie... Dar e vită încălţată. Încăpăţânat... Până la urmă o să-şi dea drumul... l.imba i se va smulge ultima, după ce ne divttlgă toate secretele pe care le ştie...
                        MAHOMED
    Nu eşti vătămat de moarte, te-ai nuu putea lead... Iţi dăruiesc viaţa, spune în ce chip a reuşit vodă să disciplineze oştirea? Cu vorba blândă şi cu frumosul?
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1721
                         DRAGAVEI
                           (Tace.)
                        MAHOMED
    Nu ţi-e frică de moartei Mie mi-e tare frică. De ce nu vorbeşti? Ţine acest briliant... (îi dă un briliant.) Mergi la Istambul', il vinzi şi poţi trăi toată viaţa ca un paşă... Eu nu pot trăi ca un paşă că am depăşit rangul şi vârsta... Dar cea mai frumoasă viaţă e de paşă, ascultă-mă pe mine că sunt sultan. Te fac paşă nu sultan. Cam câte suflete numără oastea voastră?
                         DRAGAVEI
                  (Refuză să ia briliantul, tace.)
                        MAHOMED
   Prizonierii ghinuri sunt ca şi femeile. Ştiu mul mai multe decât spun.
                     LOCOTENENTUL
    Sunt sigur că nu ştie nimic, de-aia tace... Eprost...
                        MAHOMED
    Voi de frică sunteţi aşa de patrioţi, ori din dragoste pentru mizeria asta de provincie dunăreană?
                         DRAGAVEI
                           (Tace.)
                        MAHOMED
    Aveam parcă steag capturat de la ei... îi tăiaţi capul şi i-l înfigeţi în lancea steagului... Şi-l purtaţi aşa, cu ochii deschişi. Să vadă ce-a pierdut. .. (Către Dragavei) Mai ai încă timp să ţi-l păstrezi pe umeri...
                         DRAGAVEI
                           (Tace.)
                        MAHOMED
                        (După o pauză)
    I.uaţi-l. (Locotenentul îi leagă mâinile şi-l întoarce afară.) De ce nu avem şi noi asemenea ostaşi, locotenente?
1722       N OTE. COMENTARII. VARIANTE.
                     LOCOTENENTUL
    Nu se poate lucra cu ei...
                        MAHOMED
    Nu merită să i se smulgă pământul unui domnitor care ştie să-şi formeze astfel de oameni... Ne-am ostenit degeaba... Ridicăm şi noi tabăra. .. Mergem acasă.
                     I.OCOTENENTUL
    Bătălia decisivă nu s-a dat...
                        MAHOMED
  Şi cu toate acestea e cea mai mare înfrângere pe care am sufrrit-o vreodată.
                     I.OCOTENENTUL
    De trei ani pregătim această campanie... Avem cea mai bine echipată oaste din lume... Şi cea mai numeroasă!
                        MAHOMED
    N-avem ce cuceri aici, n-avem cu cine ne bate. (Mânios) Nu vezi că ne batem cu stafii şi că oamenii noştri se măcelăresc între ei ori cad împuşcaţi cu cartofi?
    Totul e pustiit în cale, jantânile sunt otrăvite... Dăi-mi să beau. A trecut timpul în care otrava trebuia să-şi facă efectul. Dacă tu nu simţi nici o durere înseamnă că putem bea şi noi...
                     LOCOTENENTUL.
                           (Palid)
    Burdufiilparcă-lpusesem aici... IIgăseşte (Se ţine cu mâna de bună...) Aseară am mâncat cam greu... (Toarnă în cupă, dar cade şi-o varsă...)
                        MAHOMED
    Crap de sete.
                     LOCOTENENTUL
    Apa e otrăvită... (Moare.)
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1723
                  MAHOMED (Iese în faţa cortului şi începe să răcnească)
    Se opreşte apa... Se opreşte apa... Ridicaţi corturile...
                                (Intră Aga.)
                               Scena XIX
                                   AGA
    De atâta amar de vreme tot încerc să trec graniţa... Luaţi-mâ cu Măria voastră.
                               SULTANUL
    Se opreşte apa
    Ne retragem prin Valea Plângerii...
                                   AGA
    Nu pe acolo... Egroaznic... Eplin cu hoituri de astă-toamnă. Ca hi douăzeci de mii de turci şi bulgari traşi în ţeapă. Vulturii şi-au făcut cuiburi în coşurile pieptului... M-aţi trimis aici după bir.
                               MAHOMED
                           (Cu o speranţă în glas)
    Unde e birul, Aga'
                                   AGA
        De un an de zile încerc să scap de aici ca să vă spun că a zis... MAHOMED
    Cer
                                   AGA
    Că a zis că... n-are de unde.
                               MAHOMED
    Cei
                                   AGA
                                  (Răstit)
     N-are de unde...
1724        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            MAHOMED
        Şi de ce nu ne-ai spus nuli de mulţi Nu ne mai osteneam!
                                AGA
  N-am putut să ies din (ani... ai n-am avut oastea Măriei tale care să-mi acopere retragerea... Acum putem fiigi în voie... Da’mai repede...
              MAHOMED (Răcnind şi bătând din palme ca într-o criză)
     Ridicaţi corturile. Se opreşte apa... Gata, i-am bătut... Mergem acasă. încă o victorie... Se opreşte apa...
                                AGA
   A noastră e victorul, dar nutriţi pasul... Cronicare, unde eşti cronicarei (Cortina)
     Tabloul 5, Scena 1, publicată prima dată în Ramuri, nr. 4, 1978 (nu există în Ms)\
     P. 1054, după r. 10:
                             PICTORUL
     Mă usuc precum coasta muntelui Vezuviu, când simte focul pre-gătindu-se să izbucnească. Câtă lavă am în mine... Inima... aici. Uite aici...
                             DOMNICA
     Mă mir... Im noi totid înfloreşte... De ce nu pleci acasăii Poate nu-ţi prieşte aeruli
                             PICTORUL
     Singuri Mai bine mor aici. ■ ■ Uite, mi-ai dat o idee... îmi iau zilele sub ochii tăi... că eu tot degeaba mai trăiesc.
                             DOMNICA
                               (Râzând)
     Vezi, dacă Giuseppe ţi-a umblat în cutii şi ţi-a luat câte-un pantof, câte-o cizmuliţă şi le-a împărţit pe la iubitele lui...          R2
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1725
                        text, lipsă                                   E
             r. 24:     ... Nwruii că juca totul cu foarte mult
                        temperament                                   E
                        ... Juca totul cu foarte mult temperament R2
    P. 1054, după t. 25:
                               DOMNICA
    Şifraza cu Vezuviul tot de Li el ni luat-o?
                               PICTORUL
                                 (Spăşit)
    Da... Dar l-am trimis acasă... gata.                             R7
                        replici, lipsă                                E
             r. 27:     Tu, aşa cum...                                E
                        Aşa cum...                                   R7
    P. 1055, r. 4:      după „despre pictură...“:
                        Era gala-gata să descopăr o nouă modalitate de a aranja obiectele pe pânză, in funcţie de apropierea sau depărtarea ta... vreau să spun, a lor... să jac să se simtă mai bine perspectiva, înţelegi? Mă exprim confuz, fiindcă te simt prea aproape... şi-am avut dintr-o dată o cădere...                                    R7
                        text, lipsă                                   E
             r. 15:     ... Se duc casele                             E
                        ... Aici se duc casele                       R?
             r. 16:     ... ar fi nişte morminte pentru               E
                        ... ar fi nişte morminte ecvestre pentru R7 r. 18:     trebuie să faci altele pentru altă generaţie E
                        trebuie să faci altele pentru o nouă generaţie                                     R
    P. 1055, după r. 18, de la: Nimic nu durează până la r. 30 text, lipsă în R-,.
             r. 26:     ... în viitorul lor... Dă cu barda în
                        Dumnezeu                                      E
1726        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                         ... în viitorul lor... Cruzimea fiice şi ea parte din programul lui politic. Di cu barda în Dumnezeu,                              T
    P. 1056 de la r. 15 până la r. 19: Să zicem că, text lipsă    în    R7
    P. 1057, r. 13:     , dar ferească Dumnezeu... daci îl prinde E
                         , dar ferească Dumnezeu... să nu-l închidă... Dacă îl prinde                      R7
             r. 14:     ... In afară de asta... (In taina)               E
                         Aşa nejudecat... Când o să-l judece, îl vor găsi nevinovat... (In taină)                   R2
             r. 15, 14: tot felul de scrisori ca din partea
                         Domnului Valah... Oricât de viteaz...           E
                         tot felul de scrisori ca din partea Domnului Valah... Scrisori, oricum compromiţătoare, pentru că cine stă să verifice(... Şi la urma urmei cine are interesulf Oricât de viteaz...                 R?
    P. 1058, r. 11, Scena II, publicată prima dată în Ramuri, nr. 4, 1978, nu exista în Ms.
             r.   12:   (Sala tronului, în Palat)                        E
                         (Sala Palatului)                               R,
    P. 1059, r. 18-20, variante:
                         De acum doi ani am mirosit ceva. Dacă n u-l supravegheam pe ascuns, împotriva Măriei tale, acum ai fi fost în mâinile gărzilor lui Dan. Tocmai pe el 1111 l-aţi fi bănuit. De ce?                                R.,
                         De acum doi ani am mirosit ceva. Dacă iut-1 supravegheam... pe ascuns... am fi fost acum Î11 mâinile gărzilor lui Dan.
                         Tocmai pe el nu l-ai fi bănuit.                 T
             r. 22-23:  Ba l-am bănuit... pentru că eu    îi  bănui
                         pe toţi... (După o pauză.) Zici  că vrea să
                         stea de vorbă cu mine?                          E
                         Eu îi bănui pe toţi şi nu mai ştiu la care să mă fixez (După o pauză) Zici că vrea să stea de vorbă cu mine?                     R ,
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1727
                         Eu îi bănui pe toţi şi nu mai ştiu să...
                         (După o pauză) Zici că Dan vrea să stea de vorbă cu mine?                              T
              r. 25:    Aşa am înţeles. Cât era el de mândru            E
                         Aşa am înţeles. Mândrul, nebunaticul Dan.                                     /?,,  T
              r. 27:    Vom avea plăcerea să discutăm cu
                         dumnealui pe larg\n timpul slujbei.            E
                         Vom avea plăcerea să discutăm cu dumnealui în timpul slujbei                   R2
     Intre Scena II  şi Scena III din ediţie (p. 1060, r. 7-8),  o  scenă
în plus în R/n nuri (numerotată Scena XXI), după care urmează puncte de suspensie, indicând lipsa scenei XXII, care, de asemenea, nu există în volumele publicate. Scena următoare din R-, (XXIII) este corespunzătoare scenei III din acest Tablou V.
                              Scena XXI
                                 ŢEPEŞ
     Aven dreptate: prea multe capete tăiate. Ia să mai moară şi cu el pe umeri (Pauză). O să-l întreb totuşi pe Dan rLicil sfânta slujbă ar prefera să i-o cânte pe nas. Popii noştri cam cântă pe nas; poate lui nu-i convine. Deşi pe nas arfi de preferat. E mai odihnitor mai repede. (Căscând) De trei săptămâni nu mi-a trecut geană prin geană... In fiecare noapte... vedenii ale mele, ale statului... Acum aş putea şi eu să închid ochii. (Dă să se aşeze pe tron, îl vede întors, scoate caftanul îl întinde pe jos, se culcă). Dacă mă duc acasă, începe doamna... Unde ai fost, ce-ai făcuţi... Ce bine când poţi să mai închizi un ochi!... (Căscând) Că nu iruii vezi când îl închizi şi pe celălalt... (Adoarme.)
     (Dă buzna Papuc.)
     Dar eu tot mai sunt cu bune nădejdi jaţăi de soarta noastră... (îmbrân-cindu-şi caftanul) Deocamdată nu-i decât rândul lui Dan. Sapădezor?
                                PAPUC
     Sapă de zor...
1728        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                TEPEŞ
     Doamne ajută că sunt Sjlntele Paşti. Ceremonia o facem cu toţi vlădicii.
                                PAPUC
     Toţi sunt în odăjdii... Şi put a vin de la sjinţirea pâinii. Şi-s cu fiimu-n nas de la lumânări.
                                TEPEŞ
     Dăm o raită părui la braniştea aia. Am început o vorbă cu nişte muritori de rând. Mă aşteaptă. Şi vreau să mai trag cu ochiul la ţeapa a goală... După aia ne-om repezi la Poenari. Dăi-mi mie zece cetăţi ca lumea şi-ţi apăr Ţara Românească şi de turci şi de...
                                PAPUC
                                (Zâmbind)
     V-aş da, dar n-am.
                                TEPEŞ
     A ia e, că trebuie să ni le facem singuri!
     (Intră Oşteanul).
     P. 1060, r. 8:     Scena III - lipseşte în Ms.
              r. 9:     (Intră Stelniţă, gătit de luptă, însoţit de
                         Branişte şi de Lungu)                        E
                         (Intră Stelniţă, gătit de luptă)            R2
              r. 17:    Nu încap în capcanele noastre. Oamenii
                         mei sunt gata                                E
                         Nil încap toţi în capcanele noastre.
                         Oamenii mei sunt gata.                      R,
                         Nu încap toţi în capcanele noastre.
                         Oamenii mei sunt gata. Uite, Branişte ăsta a fiigit de pe moşia boierului Dan, ca să lupte în oastea Măriei Tale.
                         BRANIŞTE: Da' ce fuga! Am venit
                                într-un suflet                        T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1729
    în varianta din Ms, Tabloul 5, Scenele I, II şi III lipsesc. în schimb, după scena XIV (Tabloul 5 - în Ms) echivalenţi Scenei III (Tabloul din volum) urmează în Ms alte 5 scene: Scena XV şi Scena XVI (din Tabloul 5) şi Scena XVII, Scena XVIII şi Scena XIX (din Tabloul 6), inedite, cu personaje care nu apar în variantele publicate ale piesei.
    P. 1061, r. 12:     Ptiu! Zece ani de când facem croitorie E
                         Ptiu!                                        Ms
    Urmează în Ms un fragment inedit:
                                   PAPUC
                      (Nu se vede, i se aude doar glasul)
    Aţi poruncit ceva!
                                    ŢEPEŞ
    Nu. Am tuşit. Nu mă simt bine închis.
                                   PAPUC
    Dar cine se simte binei
                                    ŢEPEŞ
    îmi vine să scuip întruna, oi fi bolnavi (Pauză) Când o să ieşim de-aicifacem o reformă a puşcăriilor să duduie.
                                   PAPUC
    In primul rând le schimbăim numele.
                                    ŢEPEŞ
      Mda... Temniţa din Buda e urât spus. Buda nu e nume de jharei PAPUC
    Nu.
                                    ŢEPEŞ
    Noi o să le botezăm pe-ale noastre cu nume de fiori... Să tot stai şi să miroşi.
                                   PAI>UC
                                   (Râzând)
    Unul l-am şi găsit: Nu mă iuta.
1730        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  ŢEPEŞ
     Asta nu-i greu. (Oftând) Să avem noi flori câte puşcării...
                                  PAPUC
     După ce le schimbăm denumirea... trebuie să ne mai gândim. Cred c-o să ne oprim cu reforma aici.
                                  TEPEŞ
     Nu, domnule, e o mare deosebire între ei şi noi. Uită-te şi tu în jur, Papnice. Deosebire de concepţii. Ale lor sunt închise, umede, întunecoase...
                                  PAPUC
     Sistem beci...
                                  TEPEŞ
     Condamnaţii noştri beneficiază de aer. îşi ispăşesc vina deschis. Sunt foarte vizuali, din punct de vedere plastic... Una e să stai în ţeapă la lărgime şi alta să putrezeşti, uitat de Dumnezeu pe undeva sub pământ... Când a venit Mahomed după noi să ne bată, i-am pregătit Lîngă Târgovişte, un adevărat arc de triumf...
                                  PAPUC
                                (Chicotind)
      Douăzeci de mii de turci şi de bulgari atârnând în furci ca ciorchinii...
                                  TEPEŞ
     A venit, a văzut şi-a plecat... Dacă-i băgăm în beciuri, i-ar fi fost mai greu să-i viziteze pe toţi şi se pierdea măreţie de spectacol. (începe iar să coase. După un timp) Cât e de-atunci?
                                  PAPUC
     Să tot fie zece ani... Im S'tă-Mărie...
     P. 1062, r. 8:      După  atâta  amar de  vreme puteaţi
                        împuiigăli...                                 E
                        După atâta amar de vreme puteai împungăli...                                  T
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1731
P. 1063, r. 8 Două replici în plus în Ms:
                        ŢEPEŞ: Şi să nu uităm la ai noştri să introducem raţia de untură de peşte... Numai aşa le putem da peste bot apusenilor, creând noi condiţii mai bune... De-ar şti Matei Corvin câte-am învăţat aici... O adevărată şcoală.
                        PAPUC: Ne putem lipsi...
P. 1064, după r. 10, un fragment în plus, în aceeaşi replică, în 7: Ăsta-i Dani (Arătând într-un colţ). Dincolo e Ţenea. Ba nu. Iuzbaşa. întâi i-am botezat şi pe urmă le-am dat porecle. r. 24, 25:               Galbeni,    negri, portocalii, indigo şi violeţi...
                     or fi existând şi vărgaţi?                        E
                     Galbeni, negri... or fi existând şi vărgaţi?                                         Ms
P. 1065, r.   14:     când donneaţi                                    E
                     când dormeai                                      T
          r. 23:      V-aţicălugărit...                                E
                     Te-ai călugărit...                                T
P.     1065, r. 27-p. 1066, r. 5, text, lipsă în                      Ms
P.     1066, r. 7:    Şi-apoi aveţi spate greu.                        E
                     Şi-apoi ai spate greu.                            7
          r.  16:     Pe mulţi îi puteam ierta. Şi-ar fi fost spre
                     folosul patriei...                                E
                     Pe mulţi îi puteam ierta.                         T
P.     1067, r. 8-10: ... ciorile sunt mai grase... Pică pară
                     mălăiaţă... Care-o fi nătăfleaţă? Laiotă? Radu? că Dan... hărşt!                            E
                     ... ciorile sunt mai grase... Stârvurile s-au copt, gata să pice din pom... Pică pară mălăiaţă... Care-o fi nătăfleaţă?
                               Radu? laiotă?                           T
          r.  8:      Cred că ţepile au putrezit de mult...            E
                     Cred că furcile au putrezit        de mult...    Ms
1732        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
           r. 9:       ... Pică pară militată...                            E
                       Stârvurile s-au copt, gata să pice din pom... Pici pară miliiaţi                           Ms
           r. 10:      Eaiotă? Radu? că Dan... hârştl                       E
                       Radu? Laiori?                                       Ms
           r. 20:      Eu v-aş ierta                                        E
                       Eu te-aş ierta                                       T
           r. 24:      ... şi-o să rămâneţi singur.                         E
                       şi-o să rămâi singur.                                T
           r. 26:      ... Ca si aveţi cu cine vă certa                     E
                       ... Ca si ai cu cine te certa.                       T
P. 1070, dupi r. 21, două replici în Ms:
                      ŢEPEŞ: De-aia te-au cumpărat ăştia că ştiai multe.
                      PAJ-’UC (mândru): N-au ei bani să mă cumpere pe mine.
P. 1072, r. 8:           ŢEPEŞ: Ar trebui să le facem un pustiu
                                           de bine...                   E
                      ŢEPEŞ: Ar trebui si le facem un pustiu de bine... Am întâlnit odată un nebun, zicea că e Vodă, vrea să atragă toţi turcii la noi cu fii de varză, ca pe iepuri, şi să le fiică vânt spre apus, iar noi să ne ducem in locul lor, Li adăpost. (Râde) Nu era chiar
                                           nebun.                      Ms
P. 1073, r. 13-14: Nu te codi,      n-avem timp de pierdut.             E
                      Nu te codi că n-avem timp de       pierdut        T
P. 1074, r. 7-9 (replica lui Ţepeş), variantă în                  Ms,   T
                      De câte ori mă uit pe fereastră, mă ia un Vid de tristeţe. Acum simt şi un val de jale. Şi-uri val de silă... Şi-un val de dor de ţară... (Oftează.)
P. 1074, după r. 9: (Oftează) Şi k urmă parcă m-tiş uriim pe toate... Ms
      P. 1074, după r. 21 Scena II, începe, în T, cu o replici în plus: ŢEPEŞ: Altă arătare...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1733
P. 1076, r. 14-15: m-am ţinut după dumneavoastră cu
                     şevaletul                                       E
                     m-am ţinut după dumneavoastră cu paleta T r. 16:       E cea mai  bună  operă        a  mea.
                     Dicţionarul...                                  E
                     E cea mai bună operă a mea. (Mâhnit) Dicţionarul                                     T
         r. 29-30: ... nu vreau să fiu la cheremul perpetuu...       E
                     ... jiu vreau să fiu clientul perpetuu...       T
P. 1076, r. 16-p. 1077, r. 11, text lipsă în varianta din Ms.
P. 1078, după r. 14, o replică în plus, în Ms:
                     PAPUC: II bătusem practic pe Mahomed... Dar a trebuit să ne retragem in munţi... Şi uite unde am nimerit. Turcii erau buimăciţi, noi însă n-aveam oameni care săi-i taie, pentru că tocmai ne atacase şi Domnul Moldovei la Chilia. Şi-am trimis o parte din oaste să ţină piept. r.  25:   Ho, că încă ?i-a scos capul.                     E
                     Ho, că încă n-a ieşit.                         Ms
P.  1079, r. 12:     ... în personalitatea Măriei Voastre.
                     (Pe alt ton)                                    E
                     ... în personalitatea Măriei Voastre. Acea groază care i-a băgat în sperieţi pe nemţi, şi pe care ei au huit-o ca pe-o doctorie amară a vremii noastre.      (Pe alt ton)            Ms
         r.  30:     ... vă trimite multe salutări...                E
                     ... vă trimite multe salutări... E Li Padova                                         Ms
P.  1080, r. 8:      ... Soţia a ţinut să-i botezăm cu  nume
                     româneşti.                                      E
                     ... Ea a ţinut să-i botezăm cu nume româneşti                                       T
         r.  16:     ori a fost şi asta o nălucă?                    E
                     Ori a fost şi asta o nălucă? (După o pauză) T
1734        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
    P. 1080, r. 16, după: „Ori a fost o nălucă?“ în Ms:
                          (Pe sub uşă e strecurat un bilet)
                                       PAPUC
             (Se repede şi aruncă ochii pe el, apoi îl aruncă scârbit.) ŢEPEŞ
    Ni se anunţă nuntiţi Citeşte...
                                    PAPUC E, ce să mai citesc. O prostie...
   A... (Citeşte amuzat) „Ridică-l, cititorule. Maica Domnului vă roagă să mergeţi la biserică şi să vă rugaţi că se apropie sfârşitul lumii. Cine va primi acest bileţel să scrie de 50 de ori la fel, peste 23 de zile va avea o bucurie mare, cine nu va scrie va avea o nenorocire."
                           Tot stând aici, m-ain fleşcăit... Papuâ.          T
                           Tot stând aici, m-ani fleşcăit... Dacă m-apucă mila.
                           PAPUC (râzând): Măria Ta şi milă... Şi apoi şobolanii ăştia traşi zilnic în ţeapă... ŢEPEŞ: Şobolanii nu sunt oameni...
                           PAPUC: Asta aşa e.
                                      ŢEPEŞ (Ridică bileţetul)
     Ăştia sunt oamenii. De unde curentul ăsta apocaliptic.
                                 PAPUC
                                 (Râzând)
    Sfârşitul lumii.
P. 1081, r. 7:            Tot   stând aici,      m-am fleşcăit...
 E
ŢEPEŞ: Papuc!
P. 1082, r. 2:        Ca mâine vă recăpătaţi  domnia...
  Ms
  E
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1735
                        Ca mâine îţi recapeţi domnia...              T
              r. 10-16: text, lipsă                                 Ms
    P. 1084, r. 18 (replica lui Ţepeş), după: Un turc mai puţin, un
fragment în plus:
                        Singurul care m-a iubit cu adevărat... Mai mult decât un frate... Dar vremurile sunt cumplite şi pe cine să-ţi ascuţi mania, dacă nu pe ai tăi? Dacă rm pe cei dragi?          T
                        (Bucuros) încă iruii sunt bun de dotrm. Vrăjmaşii încă mai au a se teme... Să ridicăm deci iarăşi sus steagtd neînfricat...
                        (Observând ciotul de lance care-a mai rămas afară) Scârbă! Mi-a umplut steagtd cu cufureală! în sfârşit, bine că s-a terminat fiiră vărsare de sânge! (Râde). Poate c-a fost singurul care m-a iubit cu adevărat... Mai mult decât un frate... Dar vremurile sunt cumplite şi pe cine să-ţi ascuţi mânia dacă nu pe-ai tăi. Dacă nu pe cei dragii Braţul tot îmi mai e de fier... Acum sunt sigur că pot domni.                                  Ms
    P. 1085, Actul V, Dimineaţa, începe, în revista Tribuna, cu un mare fragment, neinclus în variantele anterioare:
                              (ACTUL V)
                            DIMINEAŢA (în pădure. I.a buza pădurii. Printre cioplitori de ţepi.)
                                  Scena I
                        MITRELE (Băgându-şi degetul în gură)
    Na, că m-am tăiat! Ce-o să zică? îţi tai mâna ca să nu-mi faci mie ţeapa. încai să te tăiem de tot, dacă tot eşti început. (îşi face cruce) Ferească Dumnezeu!
1736        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                                                      TICU
    Unde te-ai tăiat, măi
                                            MITRELE Aici. (Arată) Ia uite ce găoază...
                                                                      TICU
                                            Pune iute pământ. Asta vindecă.
                                                                 MITRELE
    Vindecă. Acum... altele sunt vremurile [Ms\ nici pământul nu mai e cum a fost. Hee!
                                                                FĂNACHE
                     (Privind în jur la mormântul de crengi)
                                           Schilodim nişte copaci. (Oftează.)
                                                                      TICU
                                             Retează-i, curăţă-i, ciopleşte-i...
                                                                FĂNACHE
    Am putea foarte bine să le ascuţit n doar vârful.
                          MITRELE (presărându-şi ţărână pe rană)
    Pădurea ar rămâne verde... şi ar creşte cu morţii-n vârf (Văitân-du-se) Aoleu, ce mai ustură!
                                                                      TICU
    Fiecare copac ar fi ca o săgeată înmuiată în venin.
                              FĂNACHE Ar bate vântul, ce-ar mai zbârnâi săgeţile!
                                                                 MITRELE
    Numai că săgeţile astea sunt îndreptate împotriva lui Dtimnezeu în loc să dea iatna-n cine ştim noi.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1737
                          ŢICU
                          (Oftând)
 Şi Dumnezeu e cum tont, vede si tace.
                          FĂNACHE Ce să fiică si el? Pe cine să ajute mai întâi?
                          ŢICU
 Şi-ăsta a rămas singur?
                          MITRELE
                      (Privind ţeapa aproape gata)
 Astăzi cine pune osul?
                          ŢICU
 Ce contează. Tot prostimea.
                          FĂNACHE
 Tot ea în frunte: si pe jos...
 (Arată vârful pădurii) şi călare! (Râde.)
                          MITRELE (Către Fănache)
 Scuipă în sân. Dacă te-ar auzi cineva.
                          FĂNACHE
 Cine să mă audă? (Scuipă.)
                          MITRELE
 Ţeapa.
                              FĂNACHE (Se face că o cercetează)
 Măi, să fie a dracului cu urechile ei!
                                ŢICU
                                (Ideile)
   Dacă tot le iisinţhn noi ca vâirfid acului, încaltea de le-am face şi urechi. FĂNACHE
 Ce zi e azi?
1738        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             MITRELE
    Vineri.
                              FĂNACHE
    Postul mă-sii! Iar ştevie. Unde păcatele mele-orfi dispărut cartofii, — parc-au intrat în pământ...
                              TICU
                              (Enervat)
    Cine vrei să ţi-i scoată, mă, dacă tot poporul e pe sus?
                              FĂNACHE
    Şi în câte suntemŞ
                              MITRELE
    Păi nu vezi' (Numără ţepile.) In trei.
                              FĂNACHE
        Bine că nu suntem în treisprezece. (Râde, râd şi ceilalţi.)
                              TICU
                              (Râzând)
    Aia zi cu ghinion. Mi-a prezis mie o ţigancă. (Imită) „Ferea de treşpe ale lunii corente!"
                              FĂNACHE Fereşte-te de treşpe, paişpe.
                              MITRELE
    Cinşpe, şaişpe. (Fredonând) Lună lună, nu-i a bună...
                              TICU
                   (Făcând semnul trasului în ţeapă)
    Hop-şi-aşa!
    (Intră Anica, văitându-se şi smulgându-şi părul din cap.)
                              Scena II
                              ANICA
    Aoleu, aoleu... (Toţi se strâng în jurul ei.)
 NOTE. COMENTARII. VARIANTE.        1739
  Ce e, fii.' Aoleu, aoleu! Da’ zi, femeie! Omul...
  Ce om'
TICU
  AN1CA
  F AN ACHE
  ANICA
  MITRELE
                                  ANICA
    Omul, meu, omul meu... aoleu...
                                FĂNACHE
    Ce-a făcut, care' Cinei
                                  ANICA
                 (Se opreşte din plâns şi cu figura împietrită)
    S-a omorât.
                                 MITRELE
    Cine l-a omorât'
                                  ANICA
                                 (Ţeapănă)
    Şi-a flat cu un par in cap.
                                 MITRELE
                           (Nevenindu-i să creadă)
    Cum aşa, ce vorbii e asta?
                                  ANICA
    Abia isprăvise o ţeapă noua... îl puseseră s-o fiică pentru unul care, săracul... se făcuse moroi.
1740         NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                 FĂNACHE
     Ce.r
                                   ANICA
      Moroi, strigoi, n-aţi auziţi Şi când a fost gata, s-a... buf. lângă ea! ŢICU
      Eu nu mai inţeleg nimic. Stai, femeie, si spune clar ce s-a-ntâtnplat. ANICA
                      (Izbucneşte iar în hohote de plâns)
     Şi era tânăr!
                                  MITRELE
                                             Cum l-aţi lăsat să facă una ca astai ANICA
     Cine l-a văzuti Era noapte... El zicea de mult că...
                                    ŢICU
     Că cei
                                   ANICA
           Că... „îmi vine să-mi dau cu un par in cap". Aşa zicea. FĂNACHE
     Poate aşa era vorba lui. Şi el, tot ţepar, lucra cu lemnele, şi parul tot de lemn... Aşa e vorbirea.
                                   ANICA
     Nu, că el zicea serios. Eu am văzut de mult că nu-i a bună, şi l-am pândit să nu facă o nefăcută, da ’ mi-a scăpat.
                                    ŢICU
     Ce om, oameni buni! Să ajungă el cu disperarea până... Li cap... Cine i-a ţinut paruli
                                ANICA Nu ştiu, nu l-a ţinut nimeni.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1741
                                MITRELE
     N-a avut un prieten care să-l ajute?
                              FĂNACHE (Către Mitrele)
        Cine se bagă la chestii de-astea?! Astea-s socoteli periculoase.
                                  TICU
  Da ’ nu-nţeleg de ce? Că doară ştevia s-a făcut... de plouat a plouat — shivă Domnului - nu mai putem ieşi din noroi, ajost un an bun.
                                 ANICA
  După un an bun, o iarnă grea. Nu ştiţi ce iarnă grea o să virui şi el se dusese să ceară lemne... De-aici i s-a tras. De Li o discuţie cu cineva uuire.
                                  TICU
                                  (Mirat)
     I.-a primit?
                                 ANICA
     Şi când a venit era foarte amărât. Zicea că...
                                MITRELE
                                 (Curios)
     Ce zicea?
                                 ANICA
    Zicea „că-mi vine să-ini dau c-un par în cap Şi-tt început să-şi dea. MITRELE
     Cu ce?
                                 ANICA
     Cu parul. Că-lpusese de mult la-nrlemână. Am sărit noi şi după aia i-a trecut.
                                  TICU
     Ce i-a trecut?
1742        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                                  ANICA
                                (Plângând)
     Supărarea. Si după aia s-a dus şi s-a pocnit la mir. Şi după aia a murit... de inimă rea.
                                FĂNACHE
     încurcat mai vorbeşte şi femeia asta! De ce-a murit, de inimă - ori că s-a pocniţi'
                                  ANICA
     A murit de inimă rea, spărgându-şi ţeasta.
                                  ŢI CU
                     (Făcându-şi cruce şi îngenunchind)
     Am priceput. Dumnezeu să-l ierte!
                       MITRELE, FĂNACHE Dumnezeu să-l ierte! (hi scot căciulile.)
                                FĂNACHE
     Că era tânăr.
                                  ŢICU
     Putea s-o mai ducă o zi-două. Unii trăiesc aşa atârnând şi-o săptămână. FĂNACHE
     E scurtă viaţa omului, mă. Când e să nu mai ai zile, nu mai ai, să fii şi tu in mama ţepii! Gata!
                          ANICA (Suspinând şi sughiţând)
     Şi eu acum.. Mamă, de ce m-ai făcut! Văduvă... (Ţipă, se vaită, ceilalţi încearcă s-o mângâie.)
                               ' MITRELE
     Lasă, lasă...
                                 ŢICU
     Ce să-i faci...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1743
                            FÂNACHE
     Toţi ne ducem acolo... (Dându-şi seama, se bare peste gură) Darpe alte căi. La urma urmei, ce contează. IMă, femeie, câ-ţi trece. Tu să fii sănătoasă. Eşti tânără, pofta de viaţă vine cât ai zice peşte.
                              ANLCA
   Ce nenorocire, Doamne, ce... (Iese, se întoarce.) Să veniţi Li pomană.
                            FĂNAC FIE
     Venim, bine, bine... (Anica dă să plece.) Adică ia stai, că mie nu-mi intră in cap. De ce şi-a luat zilele?
                              ANLCA
     Păi dacă nu i-au dat lemne?!
                            FÂNACHE
     Ce lemne, că doar e lemnar.
                              ANLCA
     De foc, că tute pine iarna şi ce-o să facem, iar degerăm cu deştele-n gură? Că a murit la noi unul aşa, degerat, cu deştele-n gară.
                               ŢLCU
     Păi satul postra e aici, în pădure...
                              ANLCA
     Pădure, pădure, dar n-avem poie să luăm lemne să punem pe foc. Facem cu balegă, cu coceni, cu frunze...
                            MITRELE
     Ca să fie ca peste tot, să nu se zică, uite, ăia de la câimpie fac focul cu balegă şi ăi de la pădure se-mbuibă cu stejari, că e o deosebire adică între pădure şi câmpie.
                              ANLCA
     Si el s-a dus să ceară, că-i promisese unul că-l bagă in tain. îl dureau şalele, simţea că iar o să viscolească la iarnă şi zicea că ne dttcem dracului degeraţi...
1744        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                              FÂN AC HI:
    Şi de ce nu i-au dat?
                              MITRELE
                              (înţelept)
    Lemne să-i dea, tnă, ce eşti copiii! Cum să-i dea lemne' Tu nu judecii. .. N-ai atâta creier?
                              FĂNACHE Bine, dar trăiesc in pădure.
                              MITRELE
    Trăiesc in pădure, dar pădurea unde se pomeneşte, e de capul ei? Pădurea se află şi ea aici la noi. Toţi suntem una. Cum să...
                              ANICA
    Zicea ăla mai mare, unde-l băgase ălabilt mai mic: „ C.ere-mi orice, dar nu letnne de foc, că te arzi!"
                              MITRELE
    Problema asta a lemnelor e delicată rău.
                              ANICA
    Aşa a spus şi ăla. Şi că nu se taie pădurile decât pentru... lucru (îşi face semnul crucii) Altfel, dacă începem de pe acum să le punem pe foc, vin turcii şi ne găsesc descoperiţi.
                              MITRELE
    Avea dreptate în felul lui. Trebuia să înţeleagă şi omul tău.
                              ŢICU
                              (Nedumerit)
    Erau surcele, vreascuri, mă, uscături pentru foc...
                              ANICA
    Zicea că să mai stăm şi fără foc că suntem naţiune de oameni tineri, ai>em sângele fierbinte.
                                ŢICU
    Asta cam asa e.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1745
                                                              ANICA
    Dar omul meu n-a înţeles. A pus mâna pe par şi jap!
                                      MITRELE A lăsat ceva cu limbă (le moartei ANICA
                                  Parcă... (Se gândeşte) Da, a Lisat...
                                                           MITRELE
    Ce a zis?
                                                              ANICA
    A zis: „îmi vine să-mi (hm c-uripar în cap“.
                                                          FĂNACHE
    Era cam pisălog,
                                                                ŢICU
   îi intrase lui chestia asta în cap. Săracul, era de-al nostru. îmi pare rău. ANICA
 Da ’să veniţi hi pomană, că el ţinea hi dumneavoastră. O să se bucure, poate-o să se bucure pe lumea ailaltă... că pe asta... (Iese plângând.)
                                                           Scetia III
                                                           MITRELE
                                                             (Enervat)
    Mama ei de situaţie!
                             ŢICU (Pe gânduri)
    Acum au început şi ţeparii...
                                                          FĂNACHE
    Un caz izohit. Nu se poate spune că toţi am început acum să ne aruncăm în iad ca nebunii.
1746        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                              MITRELE
    Inchipuiţi-vă ce-o să se întâmple dacă toţi s-ar scula dimineaţa si s-ar înfige în garduri, de-a lungul drumului la palat.
                                ŢICU
    Disperarea te împinge la multe.
                             FÂNACHE
    Avea si el nişte spaime.
                            (Intră Frusina.)
                              Scena IV
                              MITRELE
    A picat şi asta la ţanc.
                                ŢICU
    Ai adus, fa, şi vătraiul:
                              FRUSINA
    Care vătrai!
                                ŢICU
   Ala, pentru ca să... să te tragi din gura lupuluii... Nu ştii cânteculi FRUSINA
    Ia nu-mi mai vorbiţi în rlodii. (Către Fănache) Aici îmi eraii Eu de caut peste tot, am întors pământul cu fimdu-n sus, şi tu-mi stai hi Uiifas cu geakiţii...
                                ŢICU
   Vezi că e o ţeapă goală. A mai tras Vodă o iapă cu popă cu tot...
                             FÂNACHE
                                (Răstit)
   Du-te, fă, acasă, ce te bagi printre românii Ce te ţii după minei
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1747
                               FRUSINA
                                (îl înţeapă)
    Vreau să ştiu de ce nu-mi spui şi mie unde te duci când pleci. Atât /bar vreau să ştiu.
                               FĂNACHE
                                 (nervos)
    Li drncu mii dud Cine te-a pus să-ţiplacă un dulgherlleimuirpe vremea lui Ţepeşi Unde mă poţi găsi decât printre ţepi!
                               FRUSINA
    De-aia şi verui aici, să-ţi spun una...
                               MITRELE
    Nu-i mai spune, că n-o poate duce...
                             CHIMLRENŢU
    Ha-ha...
                          FRUSINA (Lui Fânache la ureche)
    Sunt grea.
                               FĂNACHE
                                 (Speriat)
    Ce:
                               FRUSINA
                             (La ureche, tare)
    Sunt grea...
                               FĂNACHE
                         (Nevenindu-i să creadă)
    Eşti... ce!
                               FRUSINA
                                 (ţi pând)
     Borţoasă, na! Ai auzit!
  1748           NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                            MITRELE De ce-ţi baţi joc de eac Nu e ibovnica tac
                            FÂNACHE
                            (Amărât)
    Acum şi-a găsit şi ea să-mi toarne un copil... Astea sunt condiţii de făcut copiiC...
                            ŢICU
    Nici condiţii de ctilcat nu sunt şi uite că te mai întinzi. (Râsete) Pe unde nimereşti... când te-apucă...
                            MITRELE
    Nu vede că trăim încă în pădureC
                            ŢICU
    Păi, tocmai de-aia... (Fredonează.) Pat de jhmze, funze-n buze...
                      FRUSINA (îl apucă pe Fănache de pulpană)
    Hai Li popa.
                            FĂNACHE
    Eu la popa 'c Ce să caute
                            FRUSINA
    Să ne cunune!
                            FĂNACHE
    Pe minei A, nu!
                            FRUSINA
    Păi, n-ai zis tu că...
                            FĂNACHE
                            (Categoric)
     Fără de-astea!
                            FRUSINA
     Hai...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1749
      Ba.
    Bărbat esti tuf
                      FĂNACHE
                        FRUSINA (îi dă o palmă)
                        MITRELE (Imitând zgomotul palmei)
    I}leoţ! Aţi auzit cum a pleoţăitf Ai un obraz, mă Făruicbe, carepleo-ţăine al dracului, şi firească Dumnezeu să te bată turcii, că faci un scandal, de n-o să poată nimeni dormi...
                               FRUSINA
          Eu mă duc Li Vodă săi-i spui că ţi-ai bătut joc de mine...
                               FĂNACHE
                               (Plângând)
      Tu ţi-ai bătut joc de mine, că m-ai văzut prost... Ce-o să zică tataf
                               FRUSINA
    Nu te mai smiorcăi.. prostule... Mi-ai plăcut... că ai pe vino-ncoace, mânca-te-arpuricii... că eşti chipeş, bătu-te-ar Dumnezeu! Că ai lipici, lipi-te-ai de gardul de la cimitir... Adică, nu să nu te blestem! Că eşti oacheş şi înalt - pleznire-ai! Că eşti blând, dar-ar boala în tine! Că...
                              FĂNACHE (Sărind în sus)
     Ho!
     E înţepată rău!
                    CHIMIRENTU
                              FĂNACHE
    A, nu mă pupi tu cununat cu tine... Eşti o scorpie...
                               FRUSINA
                             (Ameninţând)
 Binee! (Dă să plece.)
1750        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
                             FĂNACHE Unde te duci, toanto? (O prinde de mână.)
                             FRUSINA
     Nu pune mâna, călăule! Dacă nici de copilul tău n-ai pic de milă... Lasă că e cine să facă dreptate în Ţara Românească!...
                             FĂNACHE
     O să ne jugănească pe-amândoi... (Se ia cu mâinile de cap.)
                          (Intră Mariţa şi Aurica.)
                             Scena V
                             MARIŢA (Către Fănache)
     Bine să eşti aici... Ne dai şi tu o mână de ajutor.
                        AURICA (Lui Mitrele, arătând ţepile)
     A murit?
                             MITRELE
     Cărei Că sunt mulţi.
                             ANICA
     Ultimul...
                             MITRELE
     Mă duc să văd. (Iese, se întoarce i mediat.) Nu... tot se mai chinuie. A păţit-o şi ciobanul... trebuia să cânte ceva şi se vede că n-a făcut mare brânză. Dar măcar a scăpat cu viaţă...
                             CHIRLMENŢU Nici bocitoarelor nu le e prea moale...
                             ANICA
                             (Oftând)
     Aşa e... Mereu ne cer să le facem bocete noi... Si când le facem bocetele noi, nu le plac... strâmbă din nas.
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1751
                             CH1R1MENŢU Or fi ştiind şi de ce au pretenţii...
                             MITRELE
    Ştiu pe dram...
P. 1085, r. 5: (în pădure. Li cealaltă buză a pădurii.       
Decorul de la început)                                     E 
(în pădure. Decorul de la început)                         T 
P. 1086, r. 14-24: text, lipsâ                         T, Ms 
P. 1087, r. 19: ..., a îmbucat ceva sub ţepi               E 
... a îmbucat ceva sub fiirci                             Tr 
P. 1088, r. 5: E şi asta o politică...                     E 
E şi asta o...                                            Tr 
    De la r. 6 la r. 20, variantă în: Ms, Tr.
                           ROMÂNUL
    Ce s-ar fi gândit, fraţi de sânge, aceeaşi tulpină, cum s-ar zice...
                           TURCUI.
    De departe ţeapa noastră comună seamănă cu o coadă de peşte...
                           ROMÂNUL
    Istoria s-a terminat în coadă de peste. (Râde.)
                           TURCUL
    Cum aşa'
                           Românul
    Adică nici aşa, dar nici altminterea... Nn vezi: nici vii, ca lumea, dar nici n-am murit... Adică în aşa fel încât să ne putem adapta oricărei situaţii... După aceea a venit alt domn şi a zis că nu stăm bine amândoi într-o singură ţeapă. Cică ar fi mai bine răsfiraţi şi ne-au pus la loc, pe fiecare într-o ţeapă.
1752
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
                                  TURCUL
    Atunci şi istoria lui Tepeş tot cam aşa... L.-a bătut pe Mahomed, dar şi-a pierdut imediat tronul... Dar nici Mahomed n-a putut face nimic... iar acu Ţepeş s-a întors, gata s-o ia de hi capăt cu forţe noi... Şi astfel se repetă la infinit, fără cap şi fără coadă... Coadă de peşte...
                                ROMÂNUL
    Astea sunt speculaţii. N-ai stat tu degeaba prin străini. Te-au influenţat. .. Fără să vrei dai apă la moară celor care pretind că poporul n-a dus-o bine. Slujeşti interesele străinilor. (Revoltat) De cei
    P. 1089, r. 4:     ... m-au iritat în aer.                        E
                        ... m-au uitat în aer. In aerul patriei...
                        Asta înţeleg eu prin coadă de peşte.     Ms, Tr
              r. 7:    ... şi acum uite era aproape să ne certăm...   E
                        ... şi acum uite era să ne certăm...         Tr
              r. 14:   ... eu am spus nişte adevăruri, iar tu
                        ai mâncat...                                  E
                        eu ani spus nişte adevăruri, iar tu ai mâncat nişte...                              Tr
                        eu am spus nişte adevăruri, iar tu ai mâncat nişte rahat                        T, Ms
              r. 19:   Te-ai băgat pe sub pielea lui Vodă.            E
                        Te-ai băgat pe sub pielea lui Vodă.
                        Măcar că te-a condamnat pe nedrept. Tr,      Ms
    P. 1091, r. 18:    Au zis c-orsâ se facă transformări mari...     E
                        Au zis c-or să se facă primeniri mari...      T
      P. 1092, r. 11-12: replica ROMÂNULUI, variantă în Tr, Ms: ROMÂNUL
    Să-ţi spun eu de ce... Simbolic... De dragtd simbolismului... Nu, că nu-l prea agreează... S-a nimerit pur şi simplu aşa. ..Un român care voia să meargă să vadă muzeele şi un alt român dat de mic la turci care voia să jie îngropat în solid patriei...
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1753
Mă, eu cred că suntem tot ăi de Li-nceput... Că prea se nimeresc toate.
P. 1093,      r. 3:   Veşnic unii vor să fugă şi alţii vor să vină
                       încoace.                                            E
                       Ia mai dă-i în... şi pe ăştia! Veşnic unii vor să fugă şi alţii vor să vină încoace.                                           Tr
                       Ia mai dă-i in rnă-sa şi pe ăiştia.'Veş nic unii vor să fugă şi alţii vor să vină încoace.    T,    Ms
P. 1096,     r. 10:   un fragment în plus în monologul lui        Ţepeş:
                       O cărămidă singură, n-are ecou. Ia zideşte-o-ntr-o boltă, şi strigă. O, ce de ecouri! Am fost mereu cu gândid la boltă...
                       Cărămizile nu m-au înţeles întotdeamia.            Ms
P. 1097,      r. 3:   putere încât să umpli şi iadul şi raiul...           E
                       putere să umpli şi iadul şi raiul...               Tr
          r. 17, 18:  text, lipsă                                         Tr
P. 1098,     r. 11:   (Se ridică şi începe să se caţere pe ţeapă)          E
                       (Se ridică)                                        Tr
          r. 34:      ... (Mai urcă) Nu se cade să fie lăsat singur        E
                       ... (Mai urcă) Mai aproape... Nu se cade să fie Lisaţi singuri                               T
                       ... (Mai urcă) Mai aproape de popor... Nu se cade să fie lăsat singur la ananghie            Ms
P. 1099,      r. 3:   (Râde) Am mutat aici sfatul ţării... (E
                       aproape de vârf) încep să simt                      E
                       (Râde) încep să simt                               Tr
          r. 21, variantă în Ms, Tr.
                       Păcat că se termină totul când începi să te simţi mai în largul tău... CăLirepe situaţie... şi din ce în ce mai călare... mai sus. (Urcă) Bine că se termină totul urcând... Plecăciuni acestui pământ. Pentru urcuş. Pentru apoteoză.
1754        NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
  cioplitori de ţepi
                 STRUCTURA VARIANTEI I (Dactilogramă, cu corecturi) - Ms
    Marin Sorescu, Vlad Ţepeş — Dimineaţa, la prânz şi seara — (Tra-gedie populară în cinci acte şi nouă tablouri). 1971, 145 p. dactilo. Personajele:
             VIAD DRACUL — zis Ţepeş, domnul Ţârii Româneşti PAPUC - căpitan de oaste NENEA — idem MOHAMED - sultanul turcilor LOCOTENENTUL LUI MOHAMED CHIRIMENŢU ŢICU FĂNACHE MITRELE
             ROMANUL — un român TURCUL - un turc
             DOMNICA - domniţă la curtea lui Ţepeş PICTORUL - un pictor italian JOIŢA — o nenorocită MINICÂ - vizionar CHIORU )            , .
             PÂRVU i gealaţl MARIŢA ANICA SAFTA AGA
SOI.EIMAN CIOBANUL CU OILE UN OŞTEAN UN OI.OG
             O droaie de calici, prostime, oşteni
    Piesa are cinci acte, ca şi în celelalte variante. în Ms, tablourile sunt numerotate în continuare.
              Actul /, Tabloul 1 — Dimineaţa. în pădure — are opt scene faţă de şase în ultima variantă. Conţine o scenă inedită.
   bocitoare cu ziua turci veniţi după bir
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1755
Actul II, Tabloul 2 — Seara. Im curtea domnească:
          Scenele I—VII corespondente aceloraşi scene din E\
          Scenele VIII şi IX inedite;
          Scena X, parţial există în E (Act II, Tabloul 2, Scena II); publicată
                    fragmentar în Rp fragment inedit.
          Scena XI, cu variante - corespunde Scenei III (Tabloul 2, Act II) în E;
          Scena XII, cu variante - corespunde Scenei IV (Tabloul 2, Act II) în E;
          Scena XIII - lipseşte în E. Publicată în Rj, cu variante.
                    în Ms personajul se numeşte Nenea; în RI -Ţenea-,
          Scena IV - mult mai dezvoltată, corespunzătoare Scenei IV (Tabloul 2, Actul II). I.ung fragment inedit;
          Scena XV - inedită.
Actid III, Tabloul 3. Im Prânz:
          Scenele I şi II din Ms - echivalente Scenei I, Actul III, Tabloid 3 — E. Cu variante;
          Scena III echivalentă Scenei II din E, cu un fragment inedit;
          Scena IV - variantă a Scenei III, din E.
Tabloul 4:
          Scena IV (numerotare, greşită. Este Scena V din Actul III) corespunde Tabloului 3, Scena I din E\
          Scena V (VI, în fapt), cu multe replici în plus - corespunde, în E, Tabloului 3, Scena II;
          Scena VI (VII, în fapt) - corespunde Scenei III din Tabloul 3, în Ms, replici în plus.
          Scena V (o nouă greşeală de numerotare; este Scena VIII din Actul III) corespunde Scenei IV, în E\
          Scena VI (IX, din Actul III) - inedită;
          Scena VII (X) cu variante - corespunde Scenei VI;
          Scena VIII (XI) - inedită;
1756        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
          Scena IX (XII din Actul III) - lipsă în E, a fost publicată în Ramuri, nr. 4, 1978, drept Tabloul 4, Scena XIII.
Tabloul 5:
          Scena X (XIII) - variantă dezvoltată a Scenei I din Tabloul 4 - în E;
          Scena XI (XIV) - inedită;
          Scena XII (XV) - este ultima replică din Scena I a Tabloului 4, în E\
          Scena XIII (XVI) - variantă a Scenei II, Tabloul 4 din E, publicată în Ramuri, nr. 4, 1978 (Scena XVII);
          Scena XIV, variantă a Scenei III, Tabloul 4 din E, publicată în Ramuri, nr. 4, 1978;
          Scena XV (XVIII) - inedită;
          Scena XVI (XIX) - inedită;
Tabloul 6:
          Scena XVII (XX) - inedită;
          Scena XVIII (XXI) - inedită;
          Scena XIX (XXII) - inedită;
Actul IV. Seara
Tabloul 7
          Scena I, variantă cu un fragment inedit a] Scenei I, Tabloul 1 din Actul IV - E;
          Scena II, cu variante, corespunzătoare Scenei II din E (Actul IV);
          Scena III, cu variante, corespunzătoare aceleiaşi Scene, în E.
Actul V. Dimineaţa
Tabloul 8:
          Scenele I-V publicate în Tribuna, nr. 39, 1978, nu există în E.
Tabloul 9:
          Scena VI cu variante - corespunzătoare Scenei I, Tabloul 1, Actul V - E;
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1757
              Scena VII, cu variante - corespunzătoare Scenei II, Tabloul 1, Actul V - E.
          VARUL SHAKESPEARE
     Tragedia ¡11 cinci acte, Vărul Shakespeăre, ultima piesă de teatru a lui Marin Sorescu cunoscută până în prezent, a fost scrisă în 1987-1988.
     U11 prim fragment - Prolog, Actul I, Tabloul I, Scenele 1-3 şi Actul II, Tabloul I, Scenele 1-12 - a fost publicat în revista Ramuri, nr. 7, 15 iulie 1988, p. 8-9, 13. Din Actul V, Tabloul VI, Scena 1; Tabloul VII, Scenele 1-4; Tabloul VIII, Scena 1 şi Tabloul IX, Scenele 1-7 au fost publicate în România literară, nr. 16, 20 aprilie 1989, p. 14-15.
     Integral, piesa a apărut în 1990, în revista Basarabia (Chişinău), nr. 12, p. 56-103, apoi în volumul; Marin Sorescu, Vărul Shakespeare şi alte piese. Teatru. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1992, p. 167-286.
     în cea de a doua apariţie editorială - Marin Sorescu, lona. A treia ţeapă. Vărul Shakespeare, Editura Minerva, Bucureşti, 1993, Colecţia „Biblioteca pentru toţi“, p. 139-265 - după care se reproduce textul în ediţia de faţă - se menţionează; „Piesa Vărul Shakespeare se tipăreşte după manuscrisul pus la dispoziţie de către autor“. Textul piesei este identic în cele două ediţii succesive, puţinele deosebiri faţă de fragmentele publicate Î11 reviste dovedesc existenţa unei singure variante a piesei.
     în 1988, Vărul Shakespeare a fost reprezentată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
VARIANTE:
     Vărul Shakespeare, Ediţia Minerva, 1993 -Ramuri -România literară —
     Revista Basarabia —
  E
  R
  Rl
  B
P. li03, după r. 20:
în R - CRANIUL - personaj lipsă în E şi Rl
1758        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
          r. 21:  VOICEA - PERSONAJUL CARE NU
                  ÎNCAPE ÎN SHAKESPEARE            E
                  PERSONAJUL CARE NU ÎNCAPE ÎN SHAKESPEARE                      R
   P. 1104, r. 1: ARIEI. - Spiriduş                E
                  lipsă în                         R
          r. 2:   VRĂJITOAREA                      E
                          lipsă în R, Rl (din eroare, personajul apare în fragmentul din R - actul III) r. 3:         MARY    (VALY)  -  gemene
    Figurează între personaje numai în ediţia Cartea Românească, 1992. In ediţia de bază, lipsa e datorată unei erori tipografice, întrucât
personajele sunt prezente în Actul IV, Tabloul II, Scena IX.
     P. 1113, r. 12:      Jupâne-i, ca şi mort.                                E
                           Pe zei, e ca şi mort.                               R
     P. 1114, r. 5:       (înecăndu-se de râs)                                 E
                           (Hohotind gros)                                     R
               r. 20, 21: Deh, nu suportă
                           Filosofía altora.                                   E
                           Deci, nu suportă
                           Filosofía altora.                        '          R
     P. 1118, r. 14:      Şi Wil) stă... zace... seceta i-a ros                E
                           Şi Will plouat stă... seceta i-a ros                R
     P. 1119, r. 17:      I-a fi rămas acolo scrisu-i. ■. Voi,                 E
                           I-ar fi rămas acolo scrisul... Voi,                 R
     P. 1124, r. 8:       A fi sau a nu fi... „Câmaţi cinci kile!" E
                           A fi sau a nu fi...                                 R
               r. 24:     mânie reţinută)                                      E
                           text, lipsă în                                      R
     P. 1127, r. 13:      ... astea cam dau castaniu însă...                   E
                           ... astea cam dau castaniu închis...                R
              r. 29:       Ţi-am spus. Subiectul acesta nu-1 discutăm.   E
                         Ţi-am spus. Subiectul ăsta nu-1 discutăm. R
NOTE. COMENTARII. VARIANTE.
1759
           r. 31: s-apucă femeile să scrie teatru, ele care au        
                  în degetul mic toate                             E  
                  s-apucă femeile să scrie teatru, ele care ţin       
                  în degetul mic toate                             R  
P. 1128, r. 1, 2: de la un act - fie el şi sextuil, ca să vorbim      
                  in limbajul tineretului de azi - la altul?!      E  
                  de la un act la altul?!                          R  
            r. 3: bărbaţii să-şi facă unghiile şi să filosofeze... E  
                  Şi bărbaţii să-şi facă unghiile şi să filosofeze R  
  P. 1130, r. 18: Corăbiilor cu import-export...                   E  
                  Corăbiilor...                                    R  
  P. 1131, r. 17: (Şi mai încet) Pe listă eşti.                    E  
                  (Şi mai încet) Pe o listă eşti.                  R  
  P. 1132, r. 20: îmi bubuie în creier execuţii                    E  
                  (nu aude) îmi bubuie în creieri execuţii)        R  
           r. 33: Nu! Nu mai scriu! Mă duc la Mănăstire...         E  
                  Nu! Nu mai scriu! Mă întorc Ia Mănăstire         R  
  P. 1134, r. 20: Mânie pentru-a noua mie oară?                    E  
                  Mânie pentru-a cinşpea mie oară?                 R  
  P. 1136, r. 22: Vedea-vom. E o iasmă                             E  
                  Vedea-vom. E o bubă                              R  
   P. 1137, r. 3: Cu propriu-i gât.                                E  
                  Cu gâtul ei                                      R  
  P. 1139, r. 11: Aţi taloşit ca proasta-n bâlci, crezând E,       Rl 
                  Aţi tologit ca proasta-n bâlci, crezând          B  
   P. 1247, r. 8: sau te orientezi ca înainte vreme,...            E  
                  sau chiar te orientezi ca înainte vreme,         Rl 
           r. 12: (Tainic) După dealul lui Cacăfoc.                E  
                  (Tainic) După dealul lui Scuipă foc.             Rl 
       r. 14, 16: dealul lui Cacăfoc                               E  
                  dealul lui Scuipăfoc                             Rl 
  P. 1249, r. 19: Pe scenă! -ţi vine rândul.                       E  
                  Pe scenă rându-ţi vine.                          Rl 
           r. 25: Păcat, n-avem vreme!                             E  
                  Ce păcat, n-avem vreme!                          Rl 
1760        NOTE.  COMENTARII. VARIANTE.
P. 1250, r. 16:         ...   Să   duduie  sfârşitul   acesta...  ev     mediu'...
                      renaştere'■.. şi timpul tot ce-o mai veni...      E
                      ... Să duduie sfârşitul acesta de... renaştere, evul mediu, pe care-l vom recupera tot mai mult... şi ce-o mai veni...                      Rl
P. 1251, r. 12:      Regina chiar...                                    E
                      Chiar regina...                                  Rl
P. 1252, r. 7:       aşa...                                             E
                      aş...                                            Rl
          r. 22:     Mda!... Campe-aici vine...                         E
                      Mda!... Aşa vine...                              Rl
          r. 26:     Dealul lui Cacăfoc vine pe jnâna stângă...         E
                      Dealul lui Scuipăfoc vine pe mâna asta.          Rl
P. 1253, r. 6-29:    text, lipsă în                                    Rl
P. 1254, r. 1:       Staţi că mi se şterge Dealul lui Cacăfoc
                      din cap...                                        E
                      Staţi că mi se şterge dealul din cap...          Rl
P. 1258, r. 24:      Si strânibă-te la foi, scânceşti, scoţi limba,     E
                      Şi strâmbă-te Ia foi, scânceşte, scoate limba,   Rl
P. 1259, r. 12:      Shakespeare la o tarabă, sub o umbrelă
                      de soare.                                         E
                      Shakespeare sub o umbrelă de soare.              Rl
P. 1260:             Scena 5 din E, în Rl este Tabloid VIII, Scena 1.
P. 1262:             Tabloul VIII, din E, în Rl este Tabloid          IX.
P. 1263, r. 20-26:   textul după r. 11 în                              Rl
P. 1265, r. 1, 2:    text, lipsă în                                    Rl
P. 1268, r. 17:      Să taci, mintoaso!                                 E
                      Să taci, putoare!                                Rl
            REFERINŢE CRITICE
     Strigăt tragic al individualităţii însingurate, lorui reprezintă în peisajul dramaturgiei noastre nu numai o modalitate profund originală, dar şi o reprezentativă demonstraţie a fertilităţii problematicii filosofice în artă. Traducerea sensurilor piesei în concepte este dificilă, iar considerarea izolată a unor replici sau a finalului cu toată aparenta lor asemănare cu existenţialismul heideggerian, rămân până la urmă înşelătoare. Cine ar încerca să reducă sensurile piesei la „apologia singurătăţii“, „pesimismul absolut“, inutilitatea oricăror eforturi spre comunicare sau caracterul „fatalist“ a] destinului uman în genere, ar păcătui fără îndoială prin simplificare şi nepermisă generalizare, întrucât prin întreaga ei construcţie tragedia lui Marin Sorescu are în vedere INDIVIDUL.
                                                                 (ion PASCADI, Filosofie şi poezie, în Luceafărul, nr. 5, 3 februarie 1968, p. 7)
     In piesa lorui nu există loc pentru anecdotică, pentru întâmplări sau pentru caz. Ambiţia lui Marin Sorescu este de a vorbi despre om şi raportul lui esenţial cu lumea şi din această esenţialitate rezultă reuşita lui artistică, pentru că e suficient să ataci autentic, adică prin interiorul „scriiturii“, una din întrebările fundamentale despre determinism, libertate, sens şi nonsens, necesitate şi contingenţă, ca să te apropii de toate, să te mişti la o anumită scară şi într-o anumită zonă de valori. întrebările fundamentale sunt solitare. Calea artistică pentru
1762
REFERINŢE CRITICE
a atinge acest nivel este viziunea şi Iona reprezintă într-adevăr depăşirea observaţiei despre lume, fie ea şi strălucită, în favoarea unei viziuni, adică a construcţiei coerente a unui univers posibil, în jurul unui pilon care este metafora sa centrală. Structura piesei ca întotdeauna 1111 este o formă, o expresie a unor idei prestabilite, ci un loc geometric al lor, care le dă naştere, le determină. O analiză pornind de la metafora centrală şi de la construcţia lui Iona ne duce spre descoperirea straturilor suprapuse de sensuri, spre semnificaţia centrală [...] E inutil de a sublinia că textura problematică a piesei aparţine veacului şi că suntem în preajma unei replici originale la întrebările ce se pun pretutindeni. De aceea Iona este începutul unui dialog între dramaturgia românească şi contemporaneitate, de la un nivel la care acesta e posibil. Prin intrarea într-un larg circuit de valori, piesa lui Marin Sorescu depăşeşte semnificaţia a ceea ce se cheamă doar o reuşită artistică în sine. Ca totdeauna când se întâmplă aşa ceva, avem sentimentul originalităţii şi în acelaşi timp unul de familiaritate. E noutatea care se aştepta, cristalizând întrebările difuze. Iona aruncă o lumină şi asupra creaţiei anterioare, poetice, a lui Marin Sorescu, redându-i dimensiunile, ascunse, pentru ochiul neatent, în spatele unei înşelătoare simplităţi.
                                                      (Alexandru IVASIUC, Iona [de Marin Sorescu], în Contemporanul, nr. 8, 23 februarie 1968, p. 4)
     Apariţia Tragediei în patru tablouri de Marin Sorescu (luceafărul, 13 ian. a.c.) atrage atenţia. E un şir de scurte poeme, care până la urmă se alcătuiesc monologic într-un mare poem de semnificaţie atroce. Atât fragmentele desmembrabile, cât şi întregul ficţiunii poartă identitatea remarcabilului spirit care le-a conceput.
     Câte un fragment duce chiar literal la o anumită pagină de poezie din culegerile anterioare ale lui Marin Sorescu. Aşa sunt aceste accente de neuitat ale ratării fatale: Mamă, mi s-a întâmplat o mare neno-
rocire. Mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară... Şi dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu. Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de
REFERINŢE CRITICE
1763
aceea trebuie să ne naştem mereu. Soldaţilor le scapă mai ales pacea. Obişnuiţi să doarmă în zgomot de tobe, de glasuri, la prima linişte deschid ochii, atât de larg îi deschid, că intră în ei iarba şi păsările, ca în craterele vulcanilor stinşi. Somnambulilor le scapă nevăzută luna, şi se trezesc în mormânt, şi umblă tiptil pe acoperişurile cosciugelor, şi se suie-n vârful unui fir de iarbă, care îi aruncă afară la gălbenuşul ciudatei planete“.
    Spiritul originalei poezii a lui Marin Sorescu e prezent de asemenea în proza nepăsătoare de efecte poetice, chiar voit anti-poetică, din care însă ţâşnesc surprinzător adevărate fuzee metaforice, mai toate de cursă orbitală. I.ipsa de sens a unei vieţuiri neautentice şi muşcătura sarcastică au aceeaşi cunoscută identitate: „Un sfert din viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa ele repede şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă“.
    Asemenea scurte poeme fără titlu, numeroase, compun marele poem („tragedia în patru tablouri“) cu titlul Ionă. E vorba de alt Ionă decât cel cunoscut din legenda biblică. Acela e un profet, care ar fi trecut anonim prin viaţă, dacă nu l-ar fi înghiţit o balenă, restituindu-1 intact după trei zile. Ionă a lui Marin Sorescu nu are comun cu norocosul profet decât că e tot pescar şi că îl va înghiţi tot un monstru ihtiologic...
    După ce cititorul admiră încă o dată la Marin Sorescu problematica spiritului său, cunoscută de la primele lui poezii, după ce îşi dă seama că se află în faţa unei conştiinţe arse de setea cunoaşterii absolute, lovite de sentimentul singurătăţii metafizice şi mai ales strivite de mărginirea existenţii, după ce contemplă simbolul tragic al lui Ionă, pe care îl raportează uşor la creaţiile lui Hemingway, Ionescu şi Beckett, dar îl şi disociază tot atât de uşor, el se poate totuşi întreba: a găsit Ionâ-modernul prin sinucidere cunoştinţa aceasta esenţială, leacul solitudinii şi libertatea totală? este soluţia lumii de totdeauna sau numai a unei lumi speriate de moarte şi care, apărută mai de curând, nu mai crede în nimic? Căci un ideal hrănit cu o viaţă de om e soluţia cel puţin a eliberării, chiar dacă acea viaţă palpită, vorba lui
1764
REFERINŢE CRITICE
Hamlet, într-o coajă de nucă. Direcţia, în care Marin Sorescu pune pe Iona să-şi caute fericirea, doar suspendă problema.
    încât, aplaudându-i ficţiunea în economia ei artistică, având despre autor sentimentul unei personalităţi originale, mai că ne-ara sui noi înşine pe vreo colină şi, ca să se audă de la o generaţie la alta, am striga: „Marine, Marineee! E invers. Totul e invers“.
                                         (Vladimir STREINU, Iona, Chitul şi alţi ihtiozauri, în Luceafărul, an. XI, nr. 3, 1968, p. 1-7)
    ... In revista Luceafărul a apărut IONA a lui Marin Sorescu, care pune sub o lumină nouă întreaga problemă a literaturii debutanţilor şi a atitudinii faţă de ea. Pentru că IONA, piesă a unui tânăr debutant în dramaturgie, este o capodoperă şi ridică dintr-o dată, fără efort, scrisul românesc pe vârfurile cele mai înalte ale literaturii teatrale contemporane.
                         (Horia I.OVINESCU, în revista Teatru, nr. 2, 1968)
    Din talentele viitorului face parte şi un autor despre care se va vorbi curând în Occident, Marin Sorescu. Nu de mult a avut loc premiera parabolei sale dramatice Iona la Teatrul Mic. Tânărul Andrei Şerban a pus în scenă această piesă cu un singur personaj. Astfel s-au întâlnit doi reprezentanţi ai generaţiei noi. în Italia, Germania şi la Paris, actori de seamă se pregătesc pentru interpretarea pescarului Iona, cel înghiţit de o balenă, care filosofează în pântecul monstrului despre viaţa omului şi setea lui de libertate...
                   (Georges SCHI.OCKER, în National Zeitung, Basel, 1968)
    înrudit îndeaproape cu père Ubu, cu Ainédée sau cu bătrânul din Scaunele lui Eugen Ionescu şi doar colateral, printr-o spiţă mai îndepărtată, cu Molloy şi Malone, eroii lui Beckett, Iona, personajul unic al tragediei burleşti cu acelaşi nume a lui Marin Sorescu, repetă pe un plan existenţial aventura miraculoasă a proorocului Iona despre care Vechiul Testament ne spune c-ar fi petrecut patruzeci de zile în
REFERINŢE CRITICE
1765
pântecele unui chit. Ca şi el, este un pescar sărac, în luptă cu nevoile şi cu vitregia soartei care nu se învredniceşte să-i arunce în năvod decât peşti mărunţi, aşa că, în lipsă de alte resurse, bietul om şi-a făcut un acvariu în care azvârle undiţa în zilele când n-a avut noroc la pescuit, pentru a prinde peştii pe care i-a mai prins o dată. Ca şi biblicul său antecesor, cade victima unui accident, pe care nu e însă tot atât de bine pregătit să-l înfrunte, nefiind înzestrat cu nici un fel de virtuţi supranaturale şi neavând nimic altceva asupra lui decât un cuţit.
    Fire paşnică, resemnat cu propria sa soartă, Iona se acomodează dezinvolt cu noua sa situaţie, punându-şi întrebări pe care le rezolvă sui-generis, cu o bogată şi ingenioasă fantezie, fără să facă din ele probleme chinuitoare. [...] Semnele de dialog sunt convenţionale. Dedublarea personajului nu este efectivă, neexistând diferenţe de optică între cei doi presupuşi interlocutori. Paradoxele se înşiră cu colaborarea egală a celor doi Iona şi solilocviul angajat de pescar se deapănă ca o infinită digresiune, în care imaginaţia poetică se dovedeşte inepuizabilă...
    In literatura absurdă pe care moda a generat-o la noi, piesa lui Marin Sorescu constituie una dintre foarte puţinele excepţii ce sunt rezultatul unei gestaţii fireşti. Autorul a găsit adevărata consonanţă ce chezăşuieşte autenticitatea inspiraţiei. Nu e vorba nici de o atitudine ostentativă, nici de o imitaţie. Este o operă gândită şi elaborată original şi care dovedeşte o modalitate organică de expresie şi nu o manieră şi că, pentru a face literatură originală nu trebuie neapărat să fii incoerent sau elucubrant, după cum abstracţionismul în pictură nu înseamnă neapărat a azvârli cu bidineaua pete de culoare pe o pânză.
                                             (Ovidiu CONSTANTINESCU, Spectacole virtuale, în Viaţa românească, nr. 6, 1968, p. 90-92)
    Am citit Iona, „tragedie pură“, după caracterizarea lui Marin Sorescu, însuşi, cu acest sentiment: nu de descoperire, ci de recunoaştere. Ea exista de mult, poeziile au anunţat-o şi în acelaşi timp au amânat-o. în apele lor, câteodată triste, câteodată vesele, ca într-un tăcut străfund de mare, tragedia veghea.
    Dar dacă Jonglerul, dar dacă Somnambulul, dar dacă, în fond, Poetul însuşi, păreau a accepta tragedia, Iona, pescarul, este „omul
1766
REFERINŢE CRITICE
revoltat“ contra ei. Să nu ne amăgească subtitlul piesei ori sfârşitul ei: căci nu destinul triumfă până la urmă asupra lui Iona, ci Iona triumfă asupra destinului. Când, în primul tablou, pescarul îşi aruncă liniştit plasa, meditând la soarta peştilor aduşi de foame în nadă („apa asta eplină de nade... “), el nu-şi dă seama că trăieşte, la rându-i, într-o gură de peşte, că va fi, la rându-i, înghiţit. Lupta lui Iona e lupta omului cu natura, cu condiţia lui exterioară: tragică e încercarea lui de a ieşi la lumină, spintecând burţile succesive ale peştilor, tragică e, fără a abuza în vreun fel de vorbe, victoria lui Iona asupra peştilor. înaintea ochilor omului, care a silit natura să-l asculte, nu se întinde decât pustiul, plaja aridă de nisip murdar. Pentru că acest sfârşit reprezintă pentru Iona abia un început: căutând să-şi cucerească libertatea, el a devenit mai puţin liber ca oricând, în lunga şi torturanta lui luptă, el şi-a uitat numele, trecutul, viaţa. Reamintindu-şi-Ie, Iona înţelege că trebuia să înceapă abia cu sine: „...drumul, el a greşit-o. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. (Strigă)Iona!lonaaa!Einvers. Totule invers". Omul îşi depăşeşte tragica nelibertate, când are curajul de a o privi în faţă. Trage-dia lui Iona durează atât timp cât crede că răul, absurditatea se află în afară: revolta lui capătă sens când învaţă să se cunoască. Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindcă el nu se dă bătut: întoarcerea cuţitului împotrivă-şi trebuie interpretată simbolic!), ca o salvare. Singura salvare - care înseamnă că lupta continuă şi după ce condiţia tragică a fost asumată. Sinucidere ar fi fost asumarea eşecului. Cum să nu se vadă cât de imensă, de copleşitoare, ca o iluminare născută din miezul fiinţei, este bucuria cu care Iona îşi spune cele din urmă cuvinte de încurajare, înainte de a înfrunta, încă o dată, destinul? „Gata, Iona! (îşi spintecă burta.) Răzbim noi cumva la lumină. “
     Adevărata măreţie a lui Iona este de a fi luat cunoştinţă de sine, de forţa sa: de aici înainte, el va putea fi ucis, dar nu înfrânt.
                        (Nicolae MANOLESCU, în loc de „Cronica fantastică".
                Triwnfid lui iona, în Luceafărul, nr. 40, 5 octombrie 1968, p. 7)
     Tragedia în patru tablouri Iona e un prim punct de sosire în poetica lui Marin Sorescu şi o nouă bază de pornire către redescoperirea lumii ca program al unei generaţii. [...] Iona lui Sorescu nu vorbeşte
REFERINŢE critice
1767
cu Dumnezeu; vorbeşte cu el însuşi. Şi nu e un profet care se împotriveşte, ci un pescar anonim care s-a abătut de la poteca ştiută, mergând în întâmpinarea aventurii, a necazului şi a unei halucinante înţelegeri a dramei existenţiale.
                 (Giano ACCAMEA, în Renovatio, Genova, aprilie-iunie 1969)
     Ceea ce e frumos în piesă e modul de convertire a unei stări de atrocitate într-o stare de graţie. In plin triumf visceral, la capătul celor mai degradante constrângeri, acolo unde suntem înghiţiţi şi scuipaţi, şi mestecaţi, şi devenim un bol alimentar cleios, abia acolo poate, mai intens decât oriunde, găsim graţia, lumina ei fermă, nepământească. Sinuciderea e o formă de rezistenţă a conştiinţei, nu e un abandon. A trăi suprimat, în stomacul unui peşte, a respira prin bronhiile lui e calea cea mai greu plătită, mai monstruoasă, dar mai plină de revelaţii —, spre graţie, spre libertate. Sub cerul liber, cerul acela albastru, obiectiv liber şi plat - noţiunile sunt difuze. Setea de libertate e un joc de societate. Dar stomacul peştelui, acolo e o splendida sursă de revelaţii, de arii.
                                         (I.ucian PINTII.IE, „Iona“ - In dezacord cu critica, în România literară, nr. 20, 15 mai 1969, p. 25)
     La sfârşitul acestui original şi introvertit cântec de viaţă, plin de blândă jale, nu se află paradisid terestru al înţelepciunii umane, ci moartea liber consimţită a lui Iona. Dar ea nu reflectă, aşa cum s-ar putea crede, o ultimă deznădejde, ci mai degrabă supunere faţă de deşărtăciunile lumeşti, situându-se chiar sub semnul motivului creştin al reînvierii.
                     (Klaus COI BERC, în DerBund, Berna, 24 ianuarie 1971)
     Un liric interesant, Marin Sorescu, 33 de ani, scrie o trilogie despre însingurare, a cărei primă parte, Iona, a avut premiera la Teatrul Muncitoresc din Tampere, sala din Tamerfors. Un text sclipitor, o interpretare viguroasă, fără precede/ir. [...] J.iric, satiric şi filosof, Sorescu pare a fi un scriitor cu o sclipitoare personalitate. [...] Ideea despre
1768
REFERINŢE CRITICE
însingurare poate fi aici interpretată în mod metafizic sau pur şi simplu psihologic. Viaţa renaşte din mare; aici lui Sorescu i-a venit geniala idee de a plasa în faţa mării un individ singuratic - lona, Dumnezeul care fuge. Marea reprezintă binele vieţii, aşa de puţin accesibil, valurile capricioase ale mării încarnează forţele pe care noi nu le vom putea stăpâni, destinul nostru. Furtuna şi calmul sunt imprevizibile, eul o varietate, Sorescu l-a construit pe lona magnific, acesta fiind în ultimă instanţă o fărâmă din oricine, fiecare din noi regăsindu-se în el. [...] Prin modul în care se derulează scenele, ca şi cum ritmul trepidant al valurilor le înlănţuie, Sorescu posedă, după părerea mea, atât profunzimea filosofică a lui Beckett, cât şi o viziune aparte, cu totul personală asupra neputinţei de comunicare în viaţa de toate zilele. La Beckett Dumnezeu e mort, la Sorescu acesta este obosit.
                                                                   (Greta BROTHERUS, în Hufundstadsbladet, Helsinki, 28 aprilie 1971)
     Noua piesă {Paracliserul a lui Marin Sorescu confirmă ceea ce lona dezvăluise şi anume o excepţionali vocaţie de dramaturg. Lirismul a devenit procedeu dramatic, vehicul ideal al filosofiei teatrului său; credem că dramaturgia este sinteza superioara în care se topesc toate potenţialităţile lirice şi reflexive ale acestui scriitor. Ambele piese dovedesc existenţa unei scheme identice de concretizare a tragicului: monologul - care comprimă în sine şi vocea individuală cu reacţiile sale şi corul, adică meditaţia generalizară asupra condiţiei umane.
     Ultima piesă a lui Marin Sorescu este o metaforă a confruntării dintre individ şi tot, dintre pane şi întreg. Chiar prima replică, ritualică, semnifică provocarea transcendenţei: „Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereţi: semn că flacăra şi-a găsit adevăratul ei drum. In sus“. Erezia Paracliserului are accente blagiene («Noaptea, când scutur liliecii din mine, ca din rai, pomul oprit, direct cu draci pe ramuri»), iar viziunea divinităţii aminteşte tulburător de o imagine a lliadei...
                                                       (Ion VARTIC, Marin Sorescu. Paracliserul în Tribuna, an. XV, nr. 6, 11 februarie 1971, p. 2)
REFERINŢE CRITICE
1769
    Cu Ionii, premiera germană a unei piese de Marin Sorescu, Maria von Ostfelden, animatoare neobosită, pasionată şi experimentată de ia Theater an der Winkelwiese, îşi continuă seria de spectacole, pe care le-a început la Zürich, cu Adamov. Povestea aventuroasă a profetului lona, care a petrecut trei zile şi trei nopţi, în corpul unei balene, l-a inspirat pe poetul român Marin Sorescu pentru o piesă de teatru în care se îmbină elementul Vechiului Testament cu reflexii despre existenţialism şi politică. [... j Nu este o piesă realistă, este poezie suprarealistă, dar nu teatru absurd. Pusă cu un singur personaj, a cărei reprezentare durează 75 de minute, aduce, în esenţă, meditaţiile lui lona în burta balenei, care nu îşi capătă deplina valoare decât pe fundalul lor politic. [...]
    lona se numără printre piesele de teatru politice, cu cheie, dar totuşi eminamente politice, din genul acelora care ajung la noi în ultima vreme, tocmai de la scriitorii din ţările Europei de Răsărit... [Unele replici] capătă pondere şi semnificaţie în context, ca un fragment al reflexiilor fîlosofico-politice ale unui profet, care trăieşte în întuneric, dar cunoaşte ce e lumina.
              (Dieter SCHNABEL, în Schweizer Theater Zeitung, nr. 2, 1971)
    Piesa lona de Marin Sorescu va cunoaşte tot atâtea interpretări câte puneri în scenă vor exista. Piesa alcătuită din patru tablouri, în realitate un monolog aproape imposibil de subîmpărţit, poate constitui prototipul unui text „deschis“.
                                      (Elisabeth BROCK-SUI.ZER, în Theater Heute, nr. 4, 1971, Germania)
    Tragedia în trei acte, Paracliserul lui Marin Sorescu, este într-un sens mai autentic decât îl foloseam vorbind despre piesa lui Fănuş Neagu, un mister. Aceasta nu din pricina unui tâlc „misterios“ a) piesei. După ce o analizează, întrebându-se de la început cine poate fi acest „paracliser“, Al. Piru conchide foarte judicios: e artistul creator.
    Misterul rezidă, ca şi în piesele medievale astfel denumite, în dramatizarea unei situaţii în care creatura e confruntată cu ceea ce o
1770
REFERINŢE CRITICE
depăşeşte - Dumnezeu, Diavol, îngeri, Judecata din urmă - în joc fiind destinul sufletului. Secolul nostru a cunoscut câteva tentative de reabilitare a misterului (Peguy, Claudel, la noi Blaga în Zamolxe etc.). Monologul lui Iona ca şi acela al Paracliserului aparţin acestei specii dramatice şi alegerea subiecţilor (înaintea subiectelor) indică aplecarea poetului-dramaturg spre considerarea omului în confruntarea sa cu transcendenţa.
    O confruntare în care transcendenţa rămâne mută, în care singur omul grăieşte. Situaţia este aceea a însingurărilor lui Beckett cărora nu le-a mai rămas decât propriul lor glas. Marin Sorescu n-are nevoie, în teatrul său, decât de o voce. Iar ceea ce proferează această voce este rugăciunea, blestemul, lamentaţia sau exultaţia omului. Toate vocile umanităţii pot fi ascultate prin intermediul acestei unice voci. Ca şi Iona (din piesa anterioară a lui Marin Sorescu), Paracliserul e un purtător de cuvânt, un intermediar. Paracliserul e făptura care-şi arogă un mandat; e un chemat, un ales. Dar el ştie că nimeni nu l-a chemat, că s-a trezit „paracliser“, cum se întâmplă, printr-o „auto-ungere“. Chemarea sa este aceea a omului care există doar pentru a-şi însemna trecerea, pentru a sluji fie şi un deiis absconditus, un Dumnezeu ascuns. Căci n-are nici o recunoaştere a eforturilor sale din partea transcendenţei tainice pe care o slujeşte. Afumă cu lumânarea piatră cu piatră, biserica sa, dar în zadar. Această tentativă dramatică de re-sacralizare a lumii este vană. Ridicându-se pe schelele înălţate de el, Paracliserul nu se apropie de „cel de sus“. Ca în legendele bogomilice, Paracliserul închipuie un echilibru perfect între întuneric şi lumină; el e cel ce aduce lumina, dar numai pentru a afuma zidurile. Atunci când liliacul, făptură demonică, îl urmăreşte, el presupune un pact între puterile întunericului şi ale luminii. în cele din urmă, Paracliserul se consumă pe sine ca o ultimă lumânare.
    Monologul dramatic este pe alocuri un dialog în care nu auzi răspunsul partenerului. Dar procesul celuilalt este deschis şi, vorbind în sine cu sine, Paracliserul rosteşte imprecaţii, rugăciuni sacrilege.
    în epoca lui Dumnezeu cel mort, al agoniei, al sfârşitului tragediei, un asemenea sumbru-patetic monolog al însingurâtului înseamnă o încercare de resurecţie a tragicului pe scândurile şubrezite ale teatrului.
REFERINŢE CRITICE
1771
Chiar dacă n-ar fi decât o încercare şi meritul lui Marin Sorescu ar fi nepreţuit.
                                                 (Nicolae BALOTĂ, Marin Sorescu. Paracliserul, în România literară, nr. 15, 8 aprilie 1971, p. 18-19)
     Un imn închinat vieţii, curajului, speranţei, iată ce vom reţine în primul rând din piesa autorului român Marin Sorescu, pentru că ea rupe cu un întreg teatru deprimant care, pentru a părea actual, îşi are deja poncifele şi tradiţiile lui. Şi cu toate astea opera nu este dintre cele mai vesele; departe de asta. Am putea chiar spune că, în funcţie de interpretare, ar putea fi de-a dreptul insuportabilă.
     Căci nu ne arată ea, alături, o tânără femeie însărcinată, zvârco-lindu-se pe pat în durerile facerii şi pe bătrânul ei tată, „articule morţiş“, pregătind cu grijă, în timp ce filosofează asupra morţii, sicriul care îl va primi? [...]
     Deci bătrânul va muri. Fiica sa suferă, plânge. Asta fiindcă este o intelectuală. Cu cât ai mai multă şcoală, cu atât te vaiţi mai mult când naşti. Există în aceste observaţii o seamă de indicii care te Iasă să crezi că autorul a cunoscut bine oamenii de la ţară.
     Muribundul îşi îmbracă haina de duminică, se culcă în coşciug cu o lumânare aprinsă în mână şi moare în momentul - uşor de bănuit -în care copilul vede lumina zilei.
     Iat-o pe mamă rămasă singură, în lupta cu destinul şi cu forţele sale fatidice, personificate printr-un trio de vrăjitoare.
     Aceasta este prima parte a operei. Mai devreme, în prologul încărcat de simboluri, dramaturgul situase acţiunea: trăim un nou potop, agravat de primejdia surpării unui dig.
     In a doua parte digul s-a rupt. Casa Irinei, mama, este izolată de apele ce cresc şi cresc. Dar această femeie, aşezată între un sfârşit, coşciugul tatălui, şi un început, leagănul copilaşului, nu se lasă copleşită. Ea va vorbi, deasupra valurilor, cu un băiat cocoţat într-un copac până când apele îl vor înghiţi. Se va apleca apoi asupra micuţei fiinţe iluminate de un halo. Femeia va dispărea şi ea, dar leagănul va continua să plutească, potopul nu va înfrânge viaţa.
     Fără îndoială, Marin Sorescu şi-a asigurat efectul antitezei pentru a provoca meditaţia asupra vieţii şi a morţii. Şi ceea ce ne cucereşte
1772
REFERINŢE CRITICE
este curajul personajului său feminin, în care trebuie poate să vedem arhetipul femeii.
                         (Jacques AESCHI.IMANN, în Suisse, 18 octombrie 1974)
    I,ansându-se în premiera mondială a Matcâi, Noul Teatru de Buzunar ne face cunoştinţă cu un dramaturg român pe care ar fi inutil să vrem a-1 compara cu altcineva, fiindcă Marin Sorescu reprezintă o voce complet nouă. Cu totul nou ca dramaturg, evident, dar şi ca filosof şi gânditor. El abordează teme eterne, despre care se pare că s-a spus tot de milenii şi iată că ni le restituie mergând până în sufletul subiectelor, cu o simplitate cum n-am mai văzut. Şi mai mult decât atât există un optimism, chiar şi în situaţiile cele mai extreme, pe care nimic nu îl poate abate.
                              (Georges GROS, în J.e Courrier, 17 octombrie 1974)
    ... Nouveau Théâtre de Poche a apelat la un întreg stat major indigen cu regizorul Mihai Paxino, poeta traducătoare Ana Giugariu şi muzicianul Dinu Petrescu pentru a ne prezenta, în premieră mondială opera unuia dintre cei mai marcanţi poeţi din ţara lor: Marin Sorescu.
    Că Sorescu ar fi mai mult poet decât om de teatru ar fi prezumţios să afirmăm văzând o singură piesă. Totuşi, programul Noului Teatru de Buzunar conţine un text destul de şocant intitulat Shakespeare care ne dă dorinţa de a-1 cunoaşte mai bine pe poet. Shakespeare, iată marele nume pronunţat. Şi chiar el te face să te gândeşti la prologul Matcăi.
    Aruncată dintr-o parte în alta de ape, Casa devine arca lui Noe cu sicriul tatălui şi leagănului fiului, antiteză foarte hugoliană, dialogul femeii cu un altul care încearcă să se salveze, cocoţat într-un arbore, soţul care ca şi Godot nu soseşte, pânza de apă care urcă şi sfârşeşte prin a o înghiţi pe mamă. Dar se ghiceşte că noul născut va fi salvat de ape. [...] Noua omenire este în mers. Există în această a doua parte ca nişte miasme postclaudeliene care plutesc şi suscită neliniştea. [...]
REFERINŢE CRITICE
1773
    Sorescu este un anti-Ionescu. Piesa lui nu are nimic din absurd, nimic din disperare. Este un teatru al speranţei. Aproape un teatru religios căci este vorba despre redempţiunea umană prin femeie.
                            (Michel JORIMANN, în Geneve, 21 octombrie 1974)
    Popasurile lui Marin Sorescu în teatru sunt ale unui poet. Şi sunt, mai precis, popasurile unui poet în dramaturgie, adică într-un gen literar care-1 ispiteşte, câteodată, pe scriitorul cu har poetic. Dar când, destul de rar până astăzi, cedează ispitei, el nu caută şi nu vede dincolo de pagina pe care o scrie, teatrul, scena, cu specificul, cu cerinţele şi cu tehnicile lor. După cum, arată cât se poate de limpede, că nu-1 preocupa câtuşi de puţin ideea unui succes de public larg, a unui succes „de casă“, cărei idei, cu atât mai mult, nu se gândeşte să caute şi să-i dea vreo şansă. Literatură, pură literatură, este dramaturgia lui Sorescu, fără deschidere, fără comunicaţie, pe partea cealaltă, cu teatrul. In orice caz, daca o astfel de comunicaţie există, ea caută a fi descoperită, şi chiar forţată, de către teatru. El, poetul, nu face nici un efort pentru aceasta, nu mişcă măcar un deget, dintre cele trei cu care ţine condeiul pe hârtie. [...]
    Aci, e vorba despre dialectica viaţă-moarte-viaţă, dar nu în planul strict al naturii, al biologiei, ci în acela al coeficientului de conştiinţă prin care omul izbuteşte să modifice, în chip fundamenta), uriaşul proces căruia îi sunt supuse toate speciile, şi chiar toate regnurile. De aceea, e vorba şi despre dialectica om-natură, şi chiar de conflictul om-natură, izbucnit, încă o dată, cu ocazia cumplitelor inundaţii ce s-au produs, acum câţiva ani, in rara noastră. De aceea, e vorba aci, de accentul biruitor şi de înţelesul optimist pe care omul îl introduce şi în primul şi în celălalt proces, afirmând valoarea şi victoria vieţii asupra morţii.
    Cele de mai sus nu rezultă din termenii săltăreţi ai unui cântecel, căci moartea există, natura există, iar lupta omului împotriva lor este neîntreruptă, şi adeseori tragică. Sorescu nu escamotează nimic din cuprinsul acestui adevăr, pe care-1 exprimă prin glasul Irinei, tânăra femeie al cărei destin vrea ca momentul când devine mamă să coincidă cu momentul morţii tatălui său şi cu punctul maxim al catastrofalei
1774
REFERINŢE CRITICE
inundaţii, care îneacă, distruge, nimiceşte totul în jurul unei căsuţe ţărăneşti. împletirea e permanentă, devenind adeseori contopire: tatăl Irinei, pe punctul de a-şi da duhul, are sentimentul că se naşte: pruncul, pe cale de a vedea lumina zilei, are senzaţia - prin amintirile de viaţă intrauterină ale mamei - de a muri. „Arca“, datorită căreia viaţa întrupată în pruncul Irinei va învinge „Potopul“, este sicriul bătrânului, plutind pe ape. Irina însăşi va muri, luptând până în ultima clipă, prin conştiinţa misiunii umane de a crea viaţă, a misiunii umane de a învinge moartea, creând viaţă.
    Expunerea acestei străvechi teme fundamentale, şi demonstraţia soresciană a sensului ei filosofic, se realizează prin aprofundarea atitudinii populare faţă de viaţă şi moarte, şi prin exprimarea poetică şi diversificată a acesteia. Fondul popular - cu vigoarea, gravitatea, simplitatea, patosul şi umorul său - este atât de prezent şi atât de puternic în poemul lui Sorescu, încât constituie prin el însuşi un temei realist şi istoric, atât al situaţiei dramatice, cât şi al orientării filosofice. Am spus poem, şi nimic altceva nu este această Matcă, dacă 1111 o „matcă“ a unei drame, prin dramatismul ideilor, prin tragicul situaţiei, prin dinamismul meditaţiei, prin crescendo-ul liric. E o bucată remarcabilă -mai tot timpul captivantă, substanţială şi mustoasă în împletirea tonului de patetism cu tonul de umor - ale cărei câteva mici stagnări, repetări, confuzii, nu atârnă deloc greu la cântar.
                                       (Radu POPESCU, Matca. ¡¿1 Teatrul Mic,
                                       în România liberă, 5 noiembrie 1974, p. 2)
    După teatrul expresionist al anilor ’20, şi după acela epic, al anilor ’30-’40, tendinţa principală în drama europeană a fost aceea spre poetic. Marin Sorescu umiează pe Ionesco, pe Beckett, fără a le repeta maniera şi cu atât mai puţin filosofía. Aş zice că se petrece la el un interesant proces de radicalizare în ambele direcţii. Construindu-şi piesa în jurul unui singur personaj (lona, Paracliserul), Marin Sorescu interiorizează dialogul, care devine un fel de convorbire a omului cu el însuşi. Renunţă şi la efectele de suprafaţă ale expresioniştilor şi la „fabula“ lui Brecht, încercând să stoarcă totul din simpla prezenţă, între cer şi pământ, a unui om. Teatrul cu un singur personaj este,
REFERINŢE CRITICE
1775
întrucâtva, invenţia Iui Marin Sorescu. Dar nu e chestiune de fomiă; cred că dramaturgul a ascultat aici de o necesitate mai adâncă şi că ceea ce el exprimă cu ajutorul un ui singur personaj nu se poate exprima în alt fel. El n-a creat o modalitate scenică, ce ar putea fi reluată pur şi simplu la rândul ei, ci o viziune dramatică organică, la fel de personala ca a lui Beckett sau Hochhuth, şi care va dispărea odată cu el. Mai precis: în cadrul unui limbaj dramatic care a revoluţionat teatrul. Marin Sorescu este autorul unor piese care încearcă, îndrăzneţ, să tragă consecinţele noului mod de a concepe spectacolul. Cum nu exista dramaturgi ionescieni sau beckettieni, nu vor exista nici sores-cieni. Vor exista însă Ionesco, Beckett şi Sorescu. în ce constă dubla noutate? Iona sau Paracliserul sunt eroi simbolici, care sintetizează o experienţă a omului în general. Nu eroi singuri, ci singulari; quin-tesenţa unei anumite atitudini. Nici una din piese nu trebuie interpretată ca o alegorie, ci ca o metaforă compactă a existenţei, ca un raport dintre om şi lume, în care însă lumea nu poate fi închipuită în afara omului. [...]
    Fără îndoială, Marin Sorescu este un dramaturg excepţional, care are forţa de a ne oferi în piesele lui acele tragedii moderne ale speranţei, de care avem totdeauna nevoie; fără să închidă ochii la întuneric şi la absurd; regăsind toată superba măreţie a omului care n-a fost cruţat nici de experienţa întunericului, nici de aceea a absurdului.
                        (Nicolae MANOI.ESCU, Un teatru al speranţei, în România literară, nr. 4, 23 ianuarie 1975, p. 9)
    Când un poet scrie teatru este aproape sigur că piesele lui sunt nişte metafore dezvoltate. Marin Sorescu face excepţie, piesele Iui nu intră în categoria incertă a teatrului poetic, deşi, prin tensiunea ideilor şi traducerea unor atitudini umane în simboluri mari, nu sunt lipsite de lirism şi nici de dramatism. îona, Paracliserul şi Matca sunt operei*’ dramatice în sensul nou pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: o căutare spirituală. Temele dezvoltate de aceste monologuri dramatice merg până la un punct în direcţia existenţialiştilor (omul în faţa existenţei copleşitoare, revolta faţă de determinismul circumstanţelor ere.), însă Marin Sorescu nu face din moarte
1776
REFERINŢE CRITICE
 o problemă fundamentală şi nu caută în absurd o eternă soluţie de salvare. Iona dă o rezolvare originală unui conflict ce s-a dezbătut şi altă dată pe scenă: omul faţă în faţă cu moartea. Pentru Camus, individul intrat într-o situaţie de acest fel nu are decât o singură soluţie, şi anume să iasă cât mai demn din comedia existenţei. A înfrunta voluntar moartea este un act de revoltă şi, deci, de demnitate. E suficient un gest de împotrivire pentru ca omul să-şi depăşească condiţia. Marin Sorescu dă, reluând această dezbatere, altă interpretare faptelor, făcând din revolta faţă de condiţia biologică în care l-a pus existenţa adevărata problemă a unui individ. Iona intră într-o trilogie (împreună cu Paracliserul ş i Matca) sub titlul Setea muntelui de sare şt alăturarea nu este gratuită pentru că, vom vedea numaidecât, o problematică unică leagă cele trei piese.
     Piesele sunt, în fapt, nişte parabole sub forma unor monologuri dramatice (în Matca monologul alternează cu dialogul) în care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnică a ambiguităţii, foarte răspândită şi ea în teatrul modern, face ca faptele să poată fi interpretate în mai multe feluri. Lucrul sigur este că Iona, Paracliserul şi Matca propun trei soluţii într-o dramă existenţială unică, deşi situaţiile în care se găsesc indivizii diferă. [...]
     O întreagă problematică a ieşirii dezvoltă Marin Sorescu, în aceste excepţionale piese unde indivizii apar de la început instalaţi într-un spaţiu închis ca într-un spaţiu originar. In Iona locul împrejmuit este pântecele unui peşte, în Paracliserul o catedrală în care nu vine nimeni, în Matca o casă ameninţată de potop, în altă piesă (Există nervi) o cameră ce e confundată cu un compartiment de tren etc. Faptul apoi că pescarul Iona e împins de soartă Î11 burta unui peşte, sau câ Irina, femeia ce trebuie să nască din Matca, are amintiri intrauterine ar putea stimula speculaţii psihanalitice. Reflecţiile femeii din Matca merg, în orice caz, în sensul teoriilor lui Otto Rank, deşi nu credem că dramaturgul român să fi consultat pe acest eseist care judecă toate faptele spiritului şi toate gesturile elementare ale individului prin ceea ce el numeşte traumatismul naşterii. La Marin Sorescu consideraţiile de acest fel sunt însoţite de obicei de ironie, ironia fiind, de altfel, o soluţie de a ieşi din absurd, un mod de a depăşi tragicul. [...]
     Paracliserul propune şi o soluţie în conflictul ce opune, cum s-a văzut, omul şi existenţa în piesele lui Sorescu, şi anume soluţia spiritualistă.
REFERINŢE CRITICE
1777
Omul vrea să termine o ctitorie, pornind disciplinat, modest, de jos în sus, urcând treaptă cu treaptă spre săgeata care arată ca un deget întrebător. Ca psalmistul arghezian, e) vrea un semn iar semnul divinităţii întârzie să apară. Paracliserul piere mistuit de propria pasiune.
     Sunt şi alte elemente care sugerează în text, direcţia acestei eliberări spirituale. Marin Sorescu este un scriitor profund şi pentru a impune o idee uzează de toate subtilităţile limbajului. încă de la început suntem, de pildă, avertizaţi că flacăra lumânării şi-a găsit „adevăratul ei drum, în sus (s.n.)“, Faptul, apoi, că afumarea zidurilor se face de jos în sus şi este pe punctul de a se încheia în clipa în care Paracliserul ajunge la săgeata ce se înfige, interogativ, în infinit, arată o direcţie a imaginarului şi, negreşit, sensul acestei meditaţii profunde. Amănuntul apoi că paznicul mut începe să strice schela în timp ce Paracliserul se află sus, aproape de scopul operei Iui, poate fi, de asemenea, plin de semnificaţie. O trimitere la MeşterulManoleşi, deci, la creaţia care impune o ispăşire, o implicare totală şi o experienţă ¡repetabilă, nu este fără temei. Şi pentru că am vorbit de paznic, să reţinem că el poate traduce, ca şi cei doi pescari care îşi poartă cu resemnare şi în tăcere bârnele în Iona, o idee despre imposibilitatea eroului de a comunica. O replică reluată adesea în teatrul lui Sorescu este: trebuie să mă descurc singur.
     Legătura cu Iona se vede acum mai limpede. Individul suferă, în prima piesă, rigorile unei cauzalităţi exterioare, în Paracliseruldrama se desfăşoară în lumea interioară a spiritului. Posibilitatea altei eliBerări, exprimate de pescar este urmărită aici sub forma unei fabule simple într-un cadru aproape realist. Absurdul, spiritualul, simbolicul se insinuează treptat în chipul cel mai firesc ca o emanaţie lentă şi irezistibilă din interiorul lucrurilor obişnuite. S-a spus despre teatrul lui Ionesco că tema lui cea mai profundă este metamorfoza. Literatura lui Marin Sorescu (poezia şi teatrul) are ca temă privilegiată inserţia absurdului în viaţa de toate zilele. Tragicul, starea de criză, iese din această confruntare permanentă între un spirit care concepe raţional şi realitatea care fabrică neîncetat irealităţi. Aşa se explică şi această stare de inocenţă în care trăiesc personajele soresciene, liniştea cu care ele acceptă neobişnuitul, absurdul, curajul lor de a se îmbrăţişa şi de a trăi iluzia, condiţia de excepţie.
     în Matca ni se propune o altă soluţie în acest etern conflict, şi anume înfrăţirea, cum zice infatigabila, optimista Irina (eroina
1778
REFERINŢE CRITICE
piesei), lucrurilor începute şi care trebuie duse la capăt, „solidaritatea lucrurilor gravide“. [...]
     Matca este, se înţelege numaidecât, o dramă a singurătăţii mândre şi curajoase, a solidarităţii şi continuităţii în ordinea existenţei. Un poem al vieţii şi al morţii care se condiţionează şi se întretaie. [...]
     Piesa este o parabolă modernă a potopului (a dislocării, a ruperii universului) şi o parabolă, în acelaşi timp, a încăpăţânării de a exista.
                                              (Eugen SIMION, Teatrul lui Marin Sorescu [1,11], în Luceafărul, nr. 4, 5, 25 ianuarie, 1 februarie 1975, p. 6)
     Orice sondaj în teatrul Iui M. Sorescu dă la iveală un filon de idei bogat, aliat cu fecunde experienţe (ionesciene, de pildă) sau lecturi selecte, nu totdeauna desăvârşit asimilate. Omul faţă în faţă cu destinul, claustrat într-un spaţiu închis, apăsător, hărţuit ori potopit de ameninţătoare forţe absurde, nădăjduind însă cu tărie şi zbătându-se în numele iluziei sale pentru a ieşi la un „liman“ care poate fi înşelător. O îngemănare de real şi simbolic, de terestru şi de metafizic, de ironie şi dramă. [...]
     Setea muntelui de sare încorporează o trilogie (lona, Paracliserul, Matca) a căutărilor, încifrând o parabolă a destinului, a condiţiei umane...
     Cu Matca, ciclul se încheie. Dând curs unei porniri fireşti, şi poate ostenit de periplurile în abstract, scriitorul coboară acum lucrurile „mai pe pământ“, mai la îndemână. întruchipările simbolice, dematerializate, bezmetice, fac loc de astă dată unei femei în carne şi oase -desigur. Femeia, „în exerciţiul facerii“, gravidă, cum s-ar spune de simboluri („ideea de prunc“!), dar totodată o femeie obişnuită, însărcinată, aşteptând să nască...
     Nu mai e gestul de negaţie, extrem, din lona şi Paraclisend. Irina, femeia, restabileşte echilibrul. A fost menirea, e ctitoria ei („am durat acest sfânt copil“). Irina no se reazemă pe credinţa şi nădejdea în divinitate (ca Paracliserul), forţa ei stă în încrederea în ordinea naturală a lucrurilor; viaţa, prin veşnica ei zămislire (nu mai e „veşnica mistuire“ a lui lona!), biruie mereu. De aceea, „o femeie râde de potop ţinân-du-se cu mâinile de burtă“, explica Marin Sorescu într-o formulare
REFERINŢE CRITICE
1779
grotescă. Puţin îi pasă ei de absurd şi de singurătate, de moarte. Ea simte o imensă răspundere. Dând naştere, salvgardând „ideea de prunc“ (iarăşi, formularea abstractă e mai anevoioasă; de altfel, partitura Moşului, într-o rostire populară cu inflexiuni olteneşti, e cea mai vie, mai mustoasă şi faptul nu poate fi întâmplător), ea dobândeşte mântuirea, izbânda, în numele Vieţii.
     Scriitorul, care cândva socotea baladele populare ca pe nişte tragedii în fond, distilează esenţe folclorice (din descântece, eresuri) într-o ambianţă când patetică, apăsătoare, când de un umor robust sau, dimpotrivă, macabru. Ori, de bună seamă, uşuratic. Senzaţia de diluţie verbală nu dispare. Totodată, însă, în piesă, pasaje întregi sunt de poem de o densă inspiraţie. Inhibiţia lirismului e parcă uneori mai mică în drame decât chiar în poezia lui Sorescu.
                                                         (Florin FAIFER, O parabolă a condiţiei umane, în Cronica, an. X, nr. 37, 12 octombrie 1975, p. 5-6)
     Marin Sorescu există, în primul rând, astăzi ca unul din marii dramaturgi ai veacului nostru. Este genul care, în secolul XX, a provocat cele mai răscolitoare surprize. Nici Shaw, nici Pirandello, nici Eugen Ionescu n-au fost de la început dramaturgi. Numai după ce se ilustraseră la prima tinereţe în alte direcţii a apărut la o vârstă mai mult sau mai puţin matură şi dramaturgia lor. Cel mai nou din această categorie, Marin Sorescu, tinde a deveni la fel de ilustru.
     La început se recunoaşte încă influenţa absurdului ionescian, bunăoară la piesa în două acte Există nervi. Se remarcă totuşi într-însa o avalanşă spirituală de replici, desfăşurată într-un registru de calm aparent şi de fictivă nepăsare care nu mai sunt ale freneticului Eugen Ionescu, ci aparţin în exclusivitate lui Sorescu. In Există nervi se denunţă cu o admirabilă seninătate haosul şi confuzia vieţii moderne, care obliterează identificarea justă a lucrurilor, şi adevărata comunicare între oameni.
     Sorescu izbucneşte însă impetuos ca dramaturg în trilogia intitulată Setea muntelui de sare, care cuprinde trei tragedii: Iona, Paracliserul şi Matca. Ne închipuim cât de uriaşă poate fi „setea“ unui „munte de sare“, în speţa setea de absolut a autorului şi a personajelor sale. Această
1780
REFERINŢE CRITICE
sete se relevă în căutarea nepotolita a unei ieşiri, a unei explicaţii, a unui sens, în absurdul vieţii care capătă expresia unui labirint pustiu şi dezolant. Nici chiar Beckett n-a putut să creeze o sugestie mai intensă a singurătăţii omului pe lume. Totuşi, Sorescu îşi taie un drum propriu, de o ireductibilă marcă personală, încetând a mai fi un reprezentant ortodox al absurdului. El îşi dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe omul modern, ci expresia unei erori a sa, ce poate fi înlăturată.
     Astfel, tot non-sensul vieţii se datoreşte unei ruperi de rădăcini, care-l fac pe omul actual să plutească haotic în gol. Sorescu străbate acest vid pentru a se întoarce la centrul de gravitate uman, care este legătura cu pământul, cu un anumit pământ. în sensul acesta culminează Matca - ultima piesă a trilogiei - reprezentată în premieră absolută la Geneva, unde a repurtat un succes răsunător...
     Prin Matca, dar şi prin cele două tragedii anterioare, Sorescu ne apare ca iniţiator al unei noi formule dramatice, pe care am numi-o a absurdului folcloric. Este absurdul transplantat în rădăcinile solului natal unde, prin bogata sevă a pământului, se metamorfozează într-un ansamblu de paradoxe ale identităţii: înlăuntru şi înafară, naştere şi moarte, trecut şi viitor etc. Se relevă una din marile soluţii ale problemei inovaţie-tradiţie care a frământat la noi atâtea minţi în ultima vreme. Marin Sorescu a primit din afară vasul vid al absurdului (inovaţie), pe care l-a umplut cu substanţa generoasă a pământului românesc (tradiţie). [...]
     Noua tragedie a lui Marin Sorescu Răceala... face parte dintr-o trilogie ce urmează a fi completată şi la care autorul încă lucrează. De astă dată este vorba de o trilogie istorică. Natural că nu putem da o apreciere asupra întregului ansamblu, cu părţi în care încă i se sapă fundaţiile. Putem, însă, spune de pe acum că această trilogie din istoria neamului nostru nu are nimic comun - ca structură, concepţie şi tehnică - cu vechea trilogie a lui Delavrancea. Judecând numai după actuala Răceală, avem impresia că Marin Sorescu este pe cale să dea încă o nouă formulă dramaturgiei din secolul nostru, aceea a absurdului istoric.
     încăpută pe mâna tiranilor, în speţă a lui Mahomed al II-lea, întreaga istorie apare ca un conglomerat haotic. în acest registru, procesul istoric se vede proiectat ca o desfăşurare de acte incongruente,
REFERINŢE CRITICE
178!
până la demenţă. Sultanul se află într-o spectaculoasă expediţie împotriva lui Vlad Ţepeş, pentru a-i lua tronul şi a-1 da lui Radu cel Frumos. Acesta ştie că, într-o ţară stoarsă şi secătuită, n-ar putea să îndeplinească condiţiile „protectorului“ său, adică întreirea tributului, şi totuşi acceptă să intre într-o aventură fără acoperire. Dar culmea absurdului este că însuşi sultanul ştie că pretenţiile sale n-au cum să fie satisfăcute, urmărind astfel imposibilul, prin cheltuieli mai mari cerute de o asemenea expediţie - decât compensaţia pe care i-ar oferi-o un pământ pustiit. în altă alternare de secvenţe, întreaga curte din Bizanţ se vede păstrată într-o cuşcă de către Mahomed al II-lea, Cuceritorul, închişi şi umiliţi, împăratul, împărăteasa, miniştrii bizantini se comportă complet lipsiţi de simţul realităţii în acea ruşinoasă închisoare, ca şi cum ar fi independenţi...
     Singurătatea omului pe lume se află sugerată în trilogia precedentă prin numărul extrem de restrâns al personajelor (unul în Iona, două în Paracliserul, cinci în Matca). Dimpotrivă, haosul şi absurdul istoriei capătă glas în Răceala prin prezentarea unei multiple furnicari larvare.
                                                             (Edgar PAPU, în Caietul-program al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra"- stagiunea 1976-1977)
     Integrat latifundiului său poetic, teatrul lui Marin Sorescu continuă a-şi menţine caracterul său independent în dramaturgia noastră. Harnic şi de o imperturbabilă pacienţă, Marin Sorescu aşează piatră peste piatră la micul templu al Thaliei de la conacul său. Şi-a format cu încetul - de Ia acel one mari show intitulat Iona, mai delectabil la lectură decât în reprezentaţie, trecând prin Există nervi şi Matca pentru a ajunge la Răceala, a cărei premieră a avut loc în similiarena Teatrului Bulandra de la Grădina Icoanei - un public al său de toate vârstele, cu o preponderenţă a celor tineri, poate nu chiar într-atât amator de spectacole dramatice cât mai ales atras de originalitatea barocă a unor asociaţii de idei şi a unor potriveli de cuvinte desfăşurate ca evantaiele din spectaculoasa recuzită a unui jongler.
     Poetic (când nu e comic) şi comic (când fantezia poetică se dă tumba şi umblă pe sârmă în poante), limitrof cu absurdul şi frizând, pe alocuri, umorul negru, teatrul Iui Sorescu este într-o perpetuă germinaţie şi proliferare de butade ce îmbracă straiul serios al aforismului,
1782
REFERINŢE CRITICE
de reflecţii abracadabrante ce cochetează cu burlescul, dar din lăun-trul cărora se iveşte, poznaş şi candid, mugurele unui simbol sau de mici prestidigitaţii metaforice, scăpând, prin însăşi natura lui fluctuantă şi evanescentă, unei definiţii ori delimitări precise. Neastâmpărat şi năzdrăvan, zburdă încolo şi încoace, apropiindu-se când de music-hall sau de vestiţii chamonniers parizieni, când de recitalul poetic, când încălţând - în joacă ori cu tot dinadinsul - coturnii tragediei.
    Piesă istorică, Răcealiii Se poate, dar în felul ei sau, cum spune autorul însuşi în prezentarea din programul de sală: „Nu ne suprapunem tratatului de istorie, ci pornim de la el, ca scriitori“.
    Răceala este constituită dintr-un diptic ale cărui panouri par zugrăvite de doi meşteri diferiţi, din şcoli diferite, în tonalităţi diferite. Alăturarea lor reprezintă prin ea însăşi o explicita alegorie: de o parte seraiul unui sultan despotic care se amuză jucând faţă de sine, cu un amarnic brio, comedia despotismului, alături de jalnica bufonadă a căruţei cu paiaţe în care şi-a găsit refugiul mazilita curte bizantină -de cealaltă, neînfrânta rezistenţă morală şi abnegaţia vitejească a ţăranului român, al cărui piept s-a călit în lupte pentru a întâmpina ca o platoşă iureşul cotropitorilor. In prima secţiune Marin Sorescu a reliefat prin subtile incizii două portrete remarcabile - Mohamed al 11-lea şi Paşa din Vidin (în schimb, textele rezervate histrionilor bizantini ni s-ati părut înnădite şi rafistolate până la a deveni ininteligibile); în cea de-a doua, scăldată într-o atmosferă bucolic-eroică, a înălţat un imn tragic ce-şi trage obârşia din acelaşi limpede izvor ca şi Matca.
                        (Ovidiu CONSTANTINESCU, Metafora istorică sau istoria văzută de Marin Sorescu, în Viaţa românească, nr. 10, 1977, p. 77)
    Marin Sorescu imaginează, pentru acţiunea din Pluta Meduzei, o scenă „plină de tot felul de trape bine mascate“, un câmp cu „scaieţi, mărăcini, imortele“. Personajele ar urma, deci, să intre şi să iasă din scenă prin aceste trape, să se afunde sau să se ridice la suprafaţă trase parcă de nişte frânghii nevăzute. Desigur, trapele nu sunt doar rezultatul unor indicaţii năstruşnice ale autorului. Ele ţin organic de metafora dramaturgică. [...]
REFERINŢE CRITICE
1783
     Starea de naufragiu este, aşadar, neputinţa omului de a-şi afirma conştiinţa de sine. El se află într-o nesiguranţă care nu numai că-i provoacă o permanentă frică şi derută, dar care îi anulează şi personalitatea. Pe scurt: încercarea de a se desprinde de pământ cu racheta se termină cu un eşec. La fel şi aceea cu balonul. F, drept, la aceasta din urmă, înregistrează totuşi un vizibil progres: numărul trapelor a scăzut simţitor. Dar cel mai ferit de capcane omul va fi la cea de a treia încercare a grandioasei sale aventuri a zborului. Şi anume: atunci când urmează să se suie în copac. Cineva observa că aici ajunge Căţărătorul singur. Nu e adevărat. în acţiune continuă să fie prezentă şi Femeia. Nu în individ, ca simbol al sacrificiului, trebuie căutat sensul parabolei lui Marin Sorescu, ci în refacerea cuplului iniţial. Aceasta este în orice caz ideea pentru care dramaturgul recurge la ceea ce am numit dialectica inversă a istoriei şi experienţei. Fireşte, piesa mai conţine numeroase alte idei şi sugestii...
     Sorescu îşi împarte personajele, de-a dreptul tezist, în două categorii distincte: (1) care contribuie la progres prin decizii şi (2) care contribuie la progres prin sacrificiu. Pentru postul de Căţărător nu poate fi recrutat un înlocuitor dintre Inşi. Pe când funcţiile, ca însemn al puterii, sunt schimbate între personaje din categoria celor ce se cheamă Te, Fotograful sau Metrul. în replică la această categorică ierarhizare, Căţărătorul are totuşi revelaţia unei consolări: „Există tristeţe la toate nivelurile. Dumnezeu este deznădăjduit, mă uit în ochii lui goi şi mă pierd în ei, el alunecă vâjâind în prăpăstiile morţilor mele, comunicăm de minune... “
                                                                   (Ion COCORA, Marin Sorescu. Pluta Meduzei, în Tribuna, nr. 19, 22 mai 1980, p. 4)
     Metaforic, teatrul lui Marin Sorescu nu este deloc poetic, în înţelesul consacrat al cuvântului; nici la nivelul strict al limbajului, sec, nervos, exact, fără înflorituri, adesea crud şi usturător, niciodată literaturizat şi convenţional, trăgându-şi vigoarea din oralitate şi prozaism, nici în latura compoziţională, unde rigoarea şi austeritatea sunt veritabile principii constructive, puse în slujba dezvoltării unor mari intuiţii. Marin Sorescu înlătură din piesele lui orice imagine poetică,
1784
REFERINŢE CRITICE
orice metaforă, orice podoabă de stil: pentru a conferi textului întreg valoarea şi forţa unei metafore. O metaforă revelatoare, în termenii lui Lucian Blaga, exprimând mai mult dezvăluirea şi impunerea unui înţeles nou decât o nouă înţelegere. lona, Paracliserul, Matca sunt în întregime astfel de metafore ample, traducând „o căutare spirituală“, cum spunea Eugen Simion, deşi acelaşi critic socotea că piesele lui Sorescu „sunt, în fapt, nişte parabole". Dar parabola nu are rol de cunoaştere: justifică şi ilustrează o teză, o idee, o înţelegere, 1111 descoperă şi 1111 proclamă o viziune. Parabola ascunde; metafora dezvăluie. Parabola stabileşte o complicitate, deghizând cunoscutul în necunoscut; metafora asediază necunoscutul.
     Polemice, piesele istorice ale lui Marin Sorescu sunt mai ales faţă de reprezentările dramaturgice parabolice ale istoriei. Dacă reconstituirea pretins obiectivă sfârşeşte în naturalism, didacticism sau pitoresc, dacă transfigurarea lirică este resimţită ca frivolă şi facilă, simplu exerciţiu retoric, de o preţuire excesivă, puţin totuşi justificată literar, se bucură însă piesele în care materialul istoric este folosit, manipulat cu dezinvoltura astfel încât să corespundă nu numai unor interpretări contemporane, dar mai ales unor situaţii şi împrejurări actuale. Rezultatele acestor transpuneri 1111 aduc însă totdeauna o noutate autentică, nici în privinţa istoriei, considerată recuzită, nici în privinţa actualităţii; vădesc mai mult o abilitate scenografică, spiritual şi artistic sterilă. Travestind un concret în alt concret „parabolele“ istorice dramatizate sunt adesea expresia unui comod evazionism, a unei fugi în decor.
     O extremă fidelitate faţă de datele istorice caracterizează piesele lui Sorescu Răceala şi A treia ţeapă, ambele dedicate epocii şi personalităţii lui Vlad Ţepeş. O fidelitate totuşi creatoare, îngăduind scriitorului să-şi prefacă eroul într-o metaforă, 1111 însă cu preţul sacrificării adevărurilor documentare. Bogata literatură istorică despre celebrul domnitor valah este reluată în acelaşi chip Î11 care_Ze/w relua mitul biblic: prin respectarea datelor, dar scoţându-se din ele 1111 alt înţeles, lona, Paracliserul, Matca sunt metafore ale omului în faţa exis-tenţgi; Răceala şi A treia ţeapă sunt metafore ale omului în faţa istoriei. Piesele lui Sorescu nu contrazic adevărurile istorice despre Vlad Ţepeş nici ca semnificaţie şi nici în aspectul material; dimpotrivă, le asumă şi le integrează, în spiritul unei depline probităţi documentare...
REFERINŢE CRITICE
1785
     în ţesătura densă a pieselor sale Marin Sorescu a pus fibrele tari ale unei temeinice documentări istorice, mergând de la cunoscutele povestiri săseşti despre Dracula până la cele mai noi cercetări şi de la eseul lui Hasdeu despre „jilosojiaportrettdui lui Ţepeş" până la interpretarea recentă.
     Nu însă pentru a stabili ori a restabili dimensiunile umane sau istorice ale voievodului: Ţepeş este, în piesele lui Sorescu, o puternică metaforă a relaţiei omului cu istoria. Datele, cadrul material, situaţiile concrete participă la alcătuirea unei imagini în ansamblu simbolică. Există însă o diferenţă importantă între cele două piese, de construcţie ca şi de problematică. în Răceala domnitorul este astfel absent ca prezenţă fizică: pentru a fi pretutindeni, gând trist, supărător şi sâcâitor pentru Mahomed al II-lea, obsesie înfricoşată pentru Radu cel Frumos, pretendentul la tron adus de oastea sultanului, certitudine a stabilităţii pentru ţărani, voinţă pentru ostaşii români. Aflat în centrul tuturor intereselor şi preocupărilor, Ţepeş rămâne nevăzut. Nu se ascunde; este însă liber faţă de mersul istoriei şi i se opune cu o enigmatică, demnă vigoare. Ţepeş numeşte în această piesă misterul împotrivirii şi scriitorul a găsit soluţia de a da corporalitate acestei idei făcându-1 invizibil pe domnitor. Imensei puteri a sultanului i se opune nu atât armata lui Ţepeş, cât spiritul lui Ţepeş. Se înfruntă, în Răceala, fatalitatea istoriei de a impune raporturi de forţă şi efortul uman de a rămâne liber într-o lume în care nu există decât prizonieri. Sultanul are în marele convoi al armatei sale o cuşcă pe roţi în care se află prizonieri ce întruchipează Curtea bizantină, dând spectacole ale căderii Imperiului. Acestei atroce reprezentări a degradării i se adaugă împrejurarea că sultanul însuşi este un prizonier al propriului rol, executantul melancolic şi nefericit al unui scenariu implacabil. Radu cel Frumos nu este decât un prins transformat în unealtă servilă. Adevărata cucerire realizată de potopul turcesc nu este, în piesa lui Sorescu, ocuparea Valahiei, ci turcirea oamenilor ei. Sultanul îi spune premonitoriu lui Radu cel Frumos: „vom vlăgui energiile“, „vom înfrânge cerbicia", „vom instaura frica". într-o istorie care se desfăşoară fie pre-făcându-şi actorii în prizonieri, fie devorându-i, Ţepeş este elementul neprevăzut; un duh al rezistenţei oamenilor şi locurilor. A treia ţeapă schimbă fundamental ecuaţia şi este dramaturgie superioară. Lipseşte, în Răceala, o necesară concizie, scenele în care apar oşteni şi ţărani sunt
1786
REFERINŢE CRITICE
câteodată lungite inutil, caleidoscopul imaginilor prin care absentul Ţepeş devine un spirit pretutindeni prezent este prea încărcat. Modalitatea caruselului de tablouri este păstrată în A treia ţeapă, „tragedie populară“, însă acum scriitorul a retezat energic orice decorativism. Ţepeş este aici figura centrală: crud, bănuitor, neînduplecat, strădu-indu-se mereu să taie răul din rădăcini, totdeauna singur, deşi în apropierea lui se află totdeauna cineva. Acţiunile lui Ţepeş sunt un rezultat al „conjuncturii“, cum spune însuşi eroul lui Sorescu, felul său de a face faţă unei situaţii fără ieşire. [...]
    Este un univers al spaimei în care singurul personaj neînspăimântat este Ţepeş. Şi dacă ameninţă şi limitează libertatea celor din jur, o face pentru a se opune unei teribile ameninţări: celei otomane. Mahomed, se spune într-un fel de prolog, „a schilodit sufleteşte o lume întreagă“, fiindcă „una e să tai capul“ şi altceva „să te bagi în sufletul unei jumătăţi din lume şi să o faci să gândească altfel“, „să-i strici mecanismele gândirii“. Vlad trage în ţeapă, dar fără a mutila conştiinţele.
                                                (Mircea IORGULESCU, Vkd Ţepeş ca metaforă, în România literară, nr. 46, 13 noiembrie 1980, p. 11)
    Dintre toţi poeţii din generaţia sa Marin Sorescu mi se pare cel mai apt de a se salva până la capăt. Poate fiindcă îşi este credincios sieşi; poate fiindcă, la nevoie, l-ar putea înşela şi pe Diavolul. Fără îndoială, pentru că atunci când vrea să facă o pauză de poezie scrie teatru; când face o pauză de teatru, traduce; când nu traduce, scrie eseuri; când nu scrie eseuri e în drum spre Craiova şi aşa mai departe.
    El ştie bine unde să fugă de-acasă ca să se simtă şi rnai la el acasă şi ştie şi când şi cum să se-ntoarcă spre a se putea bucura din nou.
    Din tot ce scrie reiese cum nu se poate mai clar că nimic nu-i place mai mult decât să scrie. Şi că de nimic nu se teme mai mult decât de a se plictisi şi de a plictisi prin scris.
    Citind piesele sale Răceala şi A treia ţeapă, apărute în volumul Teatru la Editura Scrisul Românesc (1980), am avut sentimentul că fiecare pagină îi este dăruită, dar şi îndelung muncită. Şi, fără să vreau, m-am gândit că atunci când eşti scriitor adevărat Providenţa te dăruieşte, dar nu îţi aşează darurile sale direct în pagină. Te lasă să ţi le
REFERINŢE CRITICE
1787
aşezi tu singur ca să nu te plictiseşti şi să nu te apuci de lucruri care nu sunt pe măsura unui scriitor adevărat.
     Dacă Dumnezeu îi fereşte astfel de a se îndepărta de la rosturile lor pe scriitorii adevăraţi, sultanul din Răceala lui Marin Sorescu, dimpotrivă, şi-i apropie cu plăcere pe farisei şi pe impostori. In campania sa împotriva valahilor el târăşte după cortul său curtea împăratului Constantin Paleologul, dar nu a celui adevărat. „Cel adevărat a fost găsit mort la una din porţile cetăţii“, ni se spune textual. „Cel care-i ţine locul e un impostor. Au şi ei rolul lor... misiunea lor“, constată sultanul. „Ideea mea era să-l vâr pe împărat în cuşcă şi l-am vârât.“ Şi când spune aceste cuvinte Mahomed al II-lea nu mi se pare nici el chiar un sultan adevărat, ci tot un fel de impostor...
     Impostorul care face pe sultanul luminat, în ciuda oricăror aparenţe nu este deci mai puţin crud decât Ţepeş. Ba din contră. Numai că el face altfel lucrurile. Are şi alte condiţii şi altă credinţă. „N-ai vrea să mă creştinez eu cu împărăţie cu tot“, îi spune el celui căruia vrea să-i dea zestre Ţara Românească. Viitorul domn înţelege, fără îndoială, ironia sultanului şi a soartei dar pentru a-şi atinge ţinta se face că nu înţelege. Intr-una dintre cele mai frumoase scene din Răceala Mahomed al Il-ea îl cheamă în cortul său pe Radu cel Frumos pentru a-i face o confidenţă şi-i spune cu falsă timiditate: nu ştiu cum să-ncep; totul e atât de nou pentru mine. Ca apoi, brusc, să-l întrebe: tu ai iubit vreodată? „Mda... “ i se răspunde evaziv. „Patria .. .chiar mă gândeam aseară cât îmi iubesc eu patria şi poporul.“
     I,a această frază nu poţi să nu te opreşti puţin ca să repeţi: „chiar mă gândeam aseară...“ Şi atunci, uiţi că lucrurile se petreceau în vremea lui Ţepeş. Şi aşa-zisa piesă istorică a lui Marin Sorescu devine de stricta actualitate. Cum şi trebuia să fie. Fiindcă, altfel, de ce această obsesie a lui Vlad Ţepeş, acum, când nu vin turcii? Nu cumva tocmai pentru că nu vin turcii şi pentru că lucrurile pot fi privite cu detaşare şi chiar cu umor?
     Piesele lui Marin Sorescu au o autenticitate cu totul specială. Ele par că s-au mai scris odată, când veneau turcii. Acum se scriu din nou în alt context, parcă spre a se corecta ceea ce s-a greşit atunci...
     Ce poate părea ciudat este faptul că în imperiul în ofensivă înfăţişat de Marin Sorescu nimeni nu se ocupă chiar de lucrul de care trebuie să se ocupe, ci de partea artistică a acestuia.
1788
REFERINŢE CRITICE
    Parcă am fi într-un moment de ofensivă a artelor, deşi, dacă ar fi să-l credem pe Paşa din Vidin, cel dinainte de a deveni eunuc (pe care sultanul îl aprecia, pe bună dreptate, şi care tocmai de aceea a ajuns cum a ajuns), cultura imperiului nu prea există.
    In realitate deci, nu imperiul în care toată lumea este preocupată de partea artistică a lucrurilor este efectiv obsedat de ofensiva artelor, ci cel care ni-1 înfăţişează de la distanţă, cu detaşare şi cu umor. Fiindcă el este convins, cum este şi sultanul în momentele sale de adevăr (dacă acestea efectiv există), de inutilitatea totală a odelor care şchioapătă.
    Cum îl poate preocupa totuşi arta... în plin măcefc
    în mod absolut firesc.
    Fiindcă de fapt concentrarea timpului face ca măcelul care se petrece sub ochii spectatorilor să nu fie chiar un măcel. Să fie mai curând un joc de-a măcelul.
    Numai într-o astfel de concepţie teatrală poţi zăbovi cu plăcere lângă Ţepeş care se odihneşte la umbra ţepilor sale. Şi la Marin Sorescu se simte că stă cu plăcere lângă Ţepeş. Că nu se sperie deloc când Drăculea stă de vorbă cu cei puşi în ţeapă şi când mănâncă în mijlocul lor şi-şi bea în mijlocul lor paharul care trebuie băut.
    Sigur că a mâncat şi-a băut lângă ţepile lui, ipocriţilor, ne spune în litera sa teatrul lui Marin Sorescu. Doar nu veţi fi crezând ca ţinând post negru s-a bătut el cu turcii din ţară şi cu cei din ajară. Dar în spiritul său acest teatru ne spune că Ţepeş a mâncat şi-a băut fiere şi-a făcut umor negru lângă ţepile lui, fiindcă nu putea să-i târâie după el ca sultanul pe farisei şi pe impostori.
    Avea şi alte condiţii, şi alte convingeri. Şi, spre deosebire de fratele său, avea şi vocaţia tragediei. El n-ar fi putut să stea liniştit în faţa sultanului şi să-i asculte avansurile făcându-se că nu înţelege unde bat ele. Şi în faţa acestor avansuri n-ar fi putut să răspundă cu ipocrizie: „Mda... îmi iubesc patria. Chiar mă gândeam aseară cât îmi iubesc eu patria şi poporul“.
    Ca urmare, nici sultanul n-ar fi stat să-i închine ode. Deşi, dacă prin absurd ar fi făcut-o, poate că acestea nu ar fi şchiopătat. Poate că i-ar fi plăcut şi exigentului critic Paşa din Vidin. Si poate că astfel Vidinul n-ar fi devenit fostul Vidin.
    Dar se pare că în imperiul în ofensivă critica era în declin - ne spune cu ironie autorul. Şi ca urmare istoria a fost aşa cum a fost. Şi
REFERINŢE CRITICE
1789
ca urmare jocul de-a măcelul nu poate fi privit cu umor decât de la distanţă şi în amănuntele sale exterioare.
     Răceala de tot a căpitanului Toma şi urcarea de unul singur a domnului Vlad Dracul în cea de a treia ţeapă a sa rămân epiloguri esenţial-mente tragice. Nu fiindcă eroii reali - deveniţi simboluri - de partea cărora rămâne până la capăt autorul, ar fi fost nişte sfinţi. Dimpotrivă, şi datorita erorilor acestora fără de care n-am fi avut de-a face cu o istorie efectiv tragică, ci cu o simpla dramă naţională.
     Aceasta ar fi înţelesul ultim al celor două piese dacă imperiul în ofensivă înfăţişat ar fi numai Imperiul otoman şi dacă sultanul ar fi numai Mohamed al II-lea.
     Dar fiecare pagină îi conferă acestui volum de teatru şi un fel de actualitate care mă face ca, în ciuda diferenţelor de toate felurile, fără să vreau, să-l rezum şi prin tragica invocaţie eminesciană: cum nu vii tu, Ţepeş Doamne.
                          (Ileana MĂIÂNCIOIU, Obsesia lui Vald Ţepeş, în Viaţa românească, nr. 4-5, 1981, p. 177-178)
     In mai bine de un deceniu (Iona, prima piesă publicată, e din 1968), Marin Sorescu a scris puţin teatru, dar nu din lipsă de preocupare, ci, dimpotrivă, din nevoia de concentrare şi esenţializare a semnificaţiilor, paralelă cu efortul de găsire a unei formule dramaturgice proprii. încheiată după mai bine de şase ani, prima trilogie soresciană este o operă capitală, aflată sub semnul simbolurilor majore. Intitulată, cu o imagine a aspiraţiei ardente, Setea muntelui de sare, ea cuprinde Iona, Paracliserul şi Matca. [...]
     Ilustrându-se în genuri şi specii literare variate (poezie, eseu, teatru, studiu de folclor, cronică literară, interviu), Marin Sorescu atinge în teatru punctul său maxim. Genul impune anumite legi, pe care scriitorul le-a urmat cu profit. O piesă de teatru cere o construcţie specifică, o concentrare, o focalizare: dacă într-un volum de versuri un poem beneficiază de context, relevându-şi semnificaţiile prin reflexia întregului, în teatru contextul propriu-zis lipseşte, construcţia trebuie să reziste în sine, creându-şi singură „contextul“ din aluzii, trimiteri, poveşti secundare. [...]
1790
REFERINŢE CRITICE
    Din aceeaşi perioadă (poate între Paradisertil şi Matca!) sunt Pluta Meduzei şi Există nervi. Inferioare trilogiei, cele două piese păstrează apetitul pentru parabolă, ca şi „stilul“, de-acum câştigat, al dialogului hazliu, naiv sau ironic, cu permanentă tentaţie către parodie, dar care bate de fapt către temele majore ale existenţei. Atmosfera acestor piese e stranie şi Edgar Papu a putut vorbi despre ..influenta absurdului io-nescian“ (citat în Matca, 1976). Amândouă sunt parabole ale evoluţiei inverse a unei umanităţi alunecate într-o existenţă absurdă, în care sensurile sunt răsturnate. în Plata Meduzei (viziune dramatică în două acte), personajele (denumite generic: Căţărătorul, Fotograful, Insul II, Insul III etc.) se preocupă exclusiv de cucerirea cosmosului. Folosind o tehnologie sublimă, dar care lipseşte cu desăvârşire, ei continuă să încerce lansarea Căţărătorului, mai întâi cu o „rachetă“, apoi cu un balon („De la rachetă la balon - am mai ars o etapă“) şi în final prin căţărare în copac. Reluare sarcastică a răstignirii cristice, tentativa Căţă-rătoWui, care încearcă să se urce în copac încadrat de Inşii V şi VI („ultimii doi tâlhari“), are succes relativ, căci el rămâne singur nereuşind totuşi să se caţere: înălţarea sa este scufundarea celorlalţi. Rămas singur, Căţărătorul strigă: „Am nimerit pe altă planetă. (Ţipând.) Nu e planeta mea! (Privind disperat in sus.) Pământul meu! (încearcă, plângând, să se caţere pe copac.) Pământul meu!“ Una din ţintele piesei este şi politicul (din acest punct de vedere, Pluta Meduzei premerge piesei lui Romulus Guga, Evid mediu întâmplător). Fotograful, care „a ştiut cum să-l lucreze“ pe Te, cel ce „conducea tehnica“ („L-a pândit exact la cotitură... Aţi văzut pozele?“), preia el supremaţia. Mai târziu, după ce spusese că „vrea să se facă fotograf1, Insul IV dispare. Până să devină activ întru câştigarea supremaţiei, Fotograful anticipează figura pictorului italian de la curtea lui Ţepeş (A treia ţeapă). Î11 Există nervi, apartamentul lui Ion este luat de către Profesor drept compartiment de tren, el prezentându-şi în faţa lui Ion şi a lui Alin, prietenul „de divagaţii“ al primului, teoria bazată pe negarea existenţei nervilor: „trăim într-un secol calm“, spune el şi afirmă că „eu pot demonstra“. Martor al „metamorfozei“ apartamentului său într-un compartiment de tren, Ion stă alături de Georg Samsa... Mai târziu, după ce un alt personaj, Dorina, intrase în „compartiment“, Magda ia apartamentul drept casă de bilete a gării. în final, amintind de „generoasa fundaţie“
REFERINŢE CRITICE
1791
a lui A. Buero Vallejo, Alin apare „îmbrăcat poliţist“ şi anunţă: „Domnilor, e ora închiderii“.
     în legătură cu Răceala şi A treia ţeapă se cere luată în discuţie noţiunea de teatru istoric. [...] Tradiţia literaturii de inspiraţie istorică indică practic invariabil istoria ca centru de interes în măsura în care a-i analiza mecanismele devine relevant pentru prezent. Meritul lui Sorescu este că în aceste piese „istorice“ renunţă la deghizare şi ceea ce din punct de vedere istoric e un anacronism devine calitate: personajele vorbesc şi se comportă nu ca ieri, ci ca azi. Convenţia istorică e dusă la limită, adică la parodia ei. [...] Răceala este piesa dominată de personajul absent (în termeni formalişti: personajul-minus!): fără să apară, Ţepeş pluteşte ca o umbră deasupra celor două tabere, turcă şi română. în A treia ţeapă, dimpotrivă, Ţepeş apare mereu, în jurul lui ţesându-se o lume a aspiraţiei: către mai drept, către mai bine. Inventivitatea autorului se regăseşte la toate nivelele: formulă drama-turgică, apetit parabolic şi parodic, suculenţă a limbajului, folosire „năstruşnică“ a spaţiului scenic, ca în cazul turcului şi românului din A treia ţeapă. La apariţia Răcelii, acelaşi Edgar Papu a formulat ideea că „Marin Sorescu este pe cale să dea încă o nouă formulă dramaturgiei din secolul nostru, aceea a absurdului istoric“ (subl. E.P.). Demonstraţia poate seduce, mai ales în continuarea celei făcute absurdului folcloric („absurdul transplantat în rădăcinile solului natal“ etc. - mai curând un absurd mitic). Cred însă că o asemenea distincţie între piesele anterioare şi acestea două nu trebuie făcută. Care era, în fond, matricea comună a primelor? Se pot folosi termenii de metaforă, parabolă, alegorie. Pentru acoperirea unor anumite semnificaţii se foloseau nişte fabule, adică modalitatea de expunere indirectă, cu atât mai eficientă cu cât forţa de şoc a imaginilor era mai mare, cu cât era mai adânc implicat cititorul în codul folosit pentru transmiterea respectivului mesaj, în sfârşit, cu cât ambiguitatea imaginilor şi simbolurilor era mai mare, oferind latenţe semnificative mai bogate. Aceeaşi „matrice“, cum am numit-o, este folosită şi în piesele „istorice“, codul fiind acum cel al datelor furnizate de istorie: povestea pe care scriitorul o alege aparţine unei anume epoci istorice, sub care se ascund însă semnificaţiile prezentului. (E cu subînţeles formularea: „Ca autor înveţi foarte multe lucruri răsfoind cronici şi hrisoave.“!) în cadrul istoric dat, care este convenţia respectată de toate personajele, ca într-un joc,
1792
REFERINŢE CRITICE
Minică din A treia ţeapă poate părea ca nebunul şiret care călătoreşte în timp (scena Ţepeş-Minică e de o mare savoare), dar lucrurile au de fapt cu totul alt sens şi autorul notează la lista de personaje: „Minică - vizionar“. El se relevă a simboliza clarviziunea, curajul propriilor afirmaţii, simţul politic, dublate de aspiraţia către superior, de încredere în viitor. Şi aşa mai departe. Fiecare episod îşi relevă fabula, ţinta parodică sau gravitatea semnificaţiei. Piesele sunt acum mai complexe, numărul de personaje creşte considerabil şi s-a observat bine aici aluzia la haosul larvar al lumii. Toma în Răceala şi Ţepeş în A treia ţeapă încheie simbolic piesele printr-o moarte care, ca în Iona, Paracliserul şi Matca, este o falsă moarte, o etapă în drumul de la, aspiraţie la împlinire. Rănit în luptă, Toma vorbeşte pe patul de moarte de o „simplă răceală“ şi cere să i se pună ventuze. Moartea lui Ţepeş, sugerată doar, o repetă într-un fel pe cea a Paracliserului, este şi ea o înălţare. Eroul îşi face singur procesul şi urcă pe cea de a treia ţeapă, la mijloc între cei doi „tâlhari“ (românul care a vrut să treacă la turci „de curiozitate“ şi turcul care a vrut să vină la români, de unde fusese dat haraci în pruncie). Suişul său (Paracliserul, pruncul Irinei, Căţărătorul, Ţepeş - cu toţii refac traiectul înălţării) este însoţit de cuvintele: „Plecăciuni acestui pământ. Pentru urcuş. Pentru apoteoză“. In toate piesele lui Sorescu, finalurile, cu extrem de interesante cono-taţii, sunt puncte de maxim, de mare tensiune emoţională.
     S-a repetat aici de mai multe ori un cuvânt: aspiraţie. Este numitorul comun al teatrului lui Marin Sorescu şi totodată spaţiul în care el stă alături de Camil Petrescu. Faţă de Camil Petrescu, la care aspiraţia către absolut este obsesia patetică a unor personaje prinse în cleştele unei existenţe terne, Marin Sorescu alege formula opusă: el ocoleşte realitatea ca atare, registrul realist, şi piesele sale se desfăşoară între metaforă şi parabolă. Modalitatea sa dramaturgică evită patetismul direct al aspiraţiei către absolut, care se susţine la Camil Petrescu doar prin intensitatea şi coerenţa viziunii. Spirit de ascuţită inteligenţă şi acut nerv ironic, Sorescu ştie să scrie piese la care se râde simultan cu perceperea subtextelor grave. Este vorba aici de limbajul propriu-zis al pieselor şi formularea e şi o posibilă definire a lui Caragiale. Acest stil „ştrengar“, incisiv, alunecând aci către glumă sau vorbă în doi peri, aci către snoavă populară, pendulând între frazeologie şi vorbă cu tâlc, poate deveni facil, însă dublat de un simţ al
REFERINŢE critice
1793
limbii de talia cehii caragialian sau sorescian, ca si de amploarea viziunii ce se dezvăluie pe ansamblu, el devine unealtă esenţială şi marcă distinctivă a nobleţei scriiturii. Ultimele decenii au adus la noi o exasperantă literatura dramatică în registru satiric şi care, în „descendenţă caragialiană“, s-a chinuit la nesfârşire cu demascarea şablonardă a directorilor imorali etc. Cred că abia astăzi, prin Marin Sorescu, teatrul românesc se apropie cu adevărat de drumul pe care marea experienţă a lui Caragiale l-a deschis. Intre Camil Petrescu şi Caragiale, Marin Sorescu şi-a creat o formulă dramaturgiei proprie de mare pregnanţă. Punct de maxime realizări într-o carieră literară, universul său teatral, puternic conturat, impune un dramaturg de mare valoare.
                                                              (Ion Bogdan LEFTER, Teatrul lui Marin Sorescu, în Steaua, nr. 7, 1981, p. 44-45)
     Deopotrivă freudiană şi pirandelliană, recenta piesă a lui Marin Sorescu, Casa evantai, se revendică mai multor întemeieri. Fructificând nesfârşitele tribulaţii ale cuplului, ea reface situaţiile unghiului, triunghiului, dreptunghiului conjugal. îşi găseşte antecedente în cele mai diverse forme teatrale, în comedia antici şi în Teodor Mazilu, în teatrul bulevardier şi în Strindberg. Dezbate acerb, lucid, pasionat, libertatea şi servitutea matrimoniali, dominaţia şi toleranţa, luciditatea şi evaziunea, cinismul şi romanţiozitatea. O incitanti monografie sentimentali îndrăzneaţă prin sinceritate, prin lipsa de pornire sau de soluţii sectare. Cu spiritul său de o mobilitate cuceritoare, Marin Sorescu nu agrementează adevărul, ci îl desface prin ironie, pistrându-i dinamica, ambivalenţa, unitatea contrariilor.
     Calitatea cea mai de preţ a piesei e adevărul. Se spun şi se fiptu-iesc lucruri dure, firi menajamente şi false pudori. Pornirea picaresca a personajelor, cea care le duce spre dedublare, spre multiplicare şi spre identificarea sosiilor cu fixaţii centrifuge, e diagnosticată şi descrisă cu exactitate. în proiecţiile personalităţii dezagregate din pricina mediului prielnic-neprielnic al cuplului, se produc toate trădările reale sau imaginare. Ies la iveală refulări şi pofte, sili şi lubricitate, violenţă şi gingăşie, saţietate şi aspiraţie. Şi-o veşnic nestatornici statornicie.
1794
REFERINŢE CRITICE
     Priviţi cu atenţie, în nici o clipă nu suntem aceiaşi, suntem o perpetuă trădare a ceea ce am fost, ipostaze noi anulează proaspetele conture, suma aceasta mobilă, incoerentă, capricioasă atât de departe de consecvenţă, principii dogme, privită simultan la toate nivelele ei, e viaţa noastră afectivă vie şi demitizată. Desigur, ea răzbate la suprafaţă, în viaţa de grup, solicitată, organizată prin conştient spre stereotipie şi atunci redobândeşte o congruenţă socială. Dar în verticalitatea ei, în adâncurile ei, sinteza e mult mai complexă. Ridicând capacul, imaginea e haotică. Vlad, Vlăduleasa, Vlădescu, Ciovârnache sunt toţi una şi aceeaşi personalitate (regia i-a şi redus la un singur, multiplicat, Vlad 1, 2, 3, 4), orbecăind prin ea însăşi şi fugind de mortificare. Fie că i se datorează, fie că i se impune. La fel, Tinca 1, 2, 3, 4 reface, din partea cealaltă, ca văzută din oglindă, anecdotica evaziunilor conştiente şi inconştiente, vindicative sau compensatorii.
                                                             (Doina MODORA, Casa evantai de Marin Sorescu, în Steaua, nr. 2, 1982, p. 59)
     Intrate mai târziu în circuit public (este meritul Teatrului de stat din Petroşani de a fi atras atenţia), Pluta Meduzei şi Există nervi s-au impus imediat criticii. Ideea sub spectrul căreia se desfăşoară aceste piese este transformarea năzuinţei de înălţare şi purificare într-o paradoxală captivitate spirituală. Pluta Meduzei trimite prin titlu la celebrul tablou de Gericault şi starea personajelor va fi aceeaşi cu a celor din amintita pictură - adică una de naufragiu şi disperare. Autorul nu ilustrează pur şi simplu motivul; folosindu-1 ca aluzie, iniţiază o fabulaţie originală şi pretextul nu se relevă cititorului decât mai târziu. Precipitarea limbajului, nuanţa aleatorică a dialogului sunt ticuri ale absurdului european, însă nota particulară a lui Marin Sorescu este imediat recognoscibilă: elanul cu care pornesc personajele se diluează subtil, aspiraţiile lor aparent ireductibile îşi slăbesc tonusul sub boarea îndoielii.
     Protagoniştii poartă nume simbolice: Căţărătorul, Metrul, Fotograful, Te. Simpla lor apariţie prefigurează o anume imagine a vieţii moderne: complexă, contradictorie, bântuită de bucurii şi nelinişti, de certitudini şi angoase; setea de absolut o stăpâneşte demonic, până la istovire. Cadrul convenţional (indivizii au naufragiat pe o insulă)
REFERINŢE CRITICE
1795
 stimulează „furtuna“ de idei, personajele discută frenetic despre diverse probleme privind civilizaţia contemporană, într-o liberă şi permanentă interferenţă de planuri. Aici se observă mai clar specificitatea mecanismului teatral mânuit de Marin Sorescu ce-şi adjudecă, în esenţă, marea capacitate de divagaţie spirituală, ironia dezlănţuită în cele mai diverse forme, puterea de invenţie, insolenţa expresiei ce convoacă succesiv sfere semantice ce se contrazic înşelător, peutru a descătuşa, apoi, alte energii morale de o vigoare sporită.
     Prin jocul subtil al stărilor dramatice, Pluta Meduzei divulgă neliniştile scriitorului - ce se dovedesc a fi profunde şi substanţiale, interogaţiile tăioase pornind, ca de obicei, de la individ spre umanitate. Bucuria vitală şi resemnarea tragică sunt cei doi poli între care se mişcă, se zbat, încearcă şi speră cu încrâncenare, eroii lui Marin Sorescu. Cei din Pluta Meduzei st opun cu înverşunare pericolului dispariţiei, intenţiile lor ricoşează, de fiecare dată, într-o viziune hiperbolică asupra finalităţii acţiunii. Frâna ironizantă acţionează, totuşi, oportun: „Suntem atât de civilizaţi, ne-am îndepărtat atât de mult de maimuţă, încât acum nimeni nu se mai poate căţăra în copac. Trebuie să folosim tehnica cea mai avansată la un lucru care altădată l-am fi făcut în mod spontan“.
     Asemenea tuturor pieselor lui Marin Sorescu, Pluta Meduzei este un izvor cu şuvoaie năvalnice, gâlgâind de prea plinul lor. O primă decodificare dezvăluie radiografia amară a progresului contemporan, pe anumite laturi; desprinderea de pământ şi zborul în cosmos sunt realizări sublime, dar importanţa lor se relativizează de îndată ce pe pământ omul se află încă în suferinţă. Iar desprinderea nu poate avea importanţă prea mare dacă înseamnă şi o rupere brutală cu tradiţiile şi, în general, cu tradiţia bunului-simţ, cu o evoluţie în tiparele modestiei şi echilibrului. Apare la un moment dat o femeie care vorbeşte despre faptul că „în lustrul mobilei vechi mai există imaginile vechi“ şi în acest memento devine 1111 discret avertisment în privinţa infatigabilelor şi inutilelor (în fond) planuri de zbor.
                            (Romulus DIACONESCU, Marin Sorescu. Calea ieşirii din absurd, în Dramaturgi români contemporani, 1983, p. 115-116)
1796
REFERINŢE CRITICE
     Istoria din teatrul lui Marin Sorescu e viaţa îngropată - nu „idei“ se mişcă pe scenă, sau concepte mascate în personaje, ci oameni banali, preocupaţi de grija zilei de mâine, aruncaţi în istorie, faţă în faţă cu destinul ca Fabrice del Dongo, pe câmpul de la Waterloo. Ei nu ştiu că anul 1453 reprezintă o piatră de hotar în istoria civilizaţiei, ci Vlad e un domnitor erou şi nu un urmăritor al hoţilor, că trebuie să se comporte precum actorii, ci reflectoarele istoriei cad asupra lor şi de aceea limbajul, ca şi faptele lor, e mereu în culpă şi greşeşte faţă de legea „cuvintelor istorice“ pronunţate într-o piesă istorică.
                             (Mihaela ANDREESCU, Marin Sorescu. Instantaneu critic.
                                                Editura Albatros, Bucureşti, 1983, p. 63)
     Angajată plenar în dureroasele contradicţii ale secolului, Pluta Meduzei vine în întâmpinarea solicitării şi-n prelungirea dialogului umanist. Desfăşurată pe două curbe, una descendentă, iar alta, ca proiecţie inversă a celeilalte, ascendenţi, avanseazi demonstrativ pe liniile sale raţionale surprinzând iraţionalul în acţiunea de cariere a individualităţii (a individului în raportul siu cu universalul, cu „conştiinţa de sine“). Ca şi cum s-ar fi petrecut sau s-ar apropia un cataclism intern într-o eră supercivilizată, personajele piesei reduse la raporturile de „stăpân şi slugi“ cauţi într-o zbatere coborâţi în ridicol ieşirea din impas. Şi ceea ce opun distrugerii aberante este o structură alienabilă (ideologic şi practic, condamnată de istorie, şi, estetic discutabilă prin ironie)...
     Curba descendentă (Metrul, Te, Fotograful şi Inşii) şi cea opuşi (Femeia şi Ciţiritorul) se despart pe măsură ce limbajul s-a redus la „vorbărie“, pe de o parte, la „tăcere", pe de alta (dar şi apropierea de interpretarea heideggeriană e pândită de ochiul ironiei), iar acţiunile au un sens regresiv (de la „rachetă“ la „balon“). Cu identitatea fisurată, „omul“ nu mai poate să recunoască lumea şi nici lumea nu-1 mai acceptă ca făcând parte din ea; într-un „univers“ în care individualul şi universalul sunt lipsite de determinaţii, o forţă de mecanism, presimţită prin acel sentiment de neîncredere şi suspiciune, trece alienabil peste tot. [...]
REFERINŢE CRITICE
1797
     Piesa Pluta Meduzei este o suită de determinări negative şi nici una din acestea nu-şi dezvăluie conţinutul, sensul, decât printr-o răsturnare ironică, latura subiectivităţii se îndepărtează mult de cea a obiectivitătii tocmai pentru a se lumina contradicţia în această absenţă a medierii, şi, ironia se încarcă de o paradoxală şi tragică tensiune. Este ceea ce explică absorbţia ei în substanţă tragică a dramaturgiei sores-ciene; Pluta Meduzei este o aşezare în eroare, în negativ, pentru a se deschide către adevăr şi afirmativ; puterea ironiei transformă Pluta Meduzeiîntr-o meduză a plutei. Răsturnarea executată indică nevoia de armonizare a relaţiilor omului cu lumea şi refuzul naufragiului în apele haosului, indică sensul luptei împotriva înstrăinării omului pentru a se intra în posesia creaţiei şi demnităţii umane; iar Pluta Meduzei se deschide ca un acut dialog umanist, punând în cauză înţelegerea şi rostul omului în lume spre a se putea găsi determinările reale ale condiţiei umane. Căci imaginea omului, în cuvintele lui Quasimodo, „trebuie s-o recreăm de la o generaţie la alta“ şi nu numai, trebuie să o şi salvăm înaintea unei noi creaţii.
                                     (Dumitru VEI .EA, Sorescu sau refitzul naufragiului, în voi. Marin Sorescu, Ieşirea prin cer, 1984, p. 170-171, 173)
     Pentru dramaturgia românească, Iona a constituit unul din primele momente hotărâtoare de înnoire a formei dramatice, dar şi o schimbare de conţinut. După un hiatus, literatura română se dovedea din nou capabilă să propună o meditaţie filosofică profundă, coerentă, cu mijloacele dramei. Este perioada în care, în general, dramaturgia românească intra într-o zodie mai norocoasă, mai fertilă, diversă ca modalităţi dramaturgice, mai curajoasă...
     Din punctul de vedere al limbajului dramatic, Iona se sustrage canoanelor dramatismului tradiţional. Ea este caracteristică pentru o anume parte a teatrului contemporan, evident purtătoare a însemnelor modernităţii, acea parte care are în vedere că opera dramatică modernă permite dezvoltarea în interiorul ei a unui punct de vedere multiplu. Spectatorul nu mai este inhibat de un obiect estetic rotund, etanş, ci este invitat la meditaţia asupra multitudinii de aspecte pe care i le înfăţişează opera. Prejudecăţile teatrale opun rezistenţă în faţa acestui gen de teatru cu un singur personaj, fără „peripeţii“, fără o succesiune
1798
REFERINŢE CRITICE
de situaţii dramatice care să captiveze, dar cu o problematică şi un fond de idei remarcabile pentru cuprinderea largă, complexă, a fenomenului uman aflat într-una din cele mai contradictorii ipostaze ale sale. [...]
    Personajul lui Marin Sorescu nu reprezintă o soluţie melioristă dată unor probleme ale omului contemporan. Ca şi personajele teatrului „absurdului“, el este invadat de întrebări care provoacă spaime şi nelinişti. Singurătatea conferind, odinioară, grandoare personajului tragic ajuns în culmea nenorocirii sale, este, în operele „absurdului“, un element constitutiv al viziunii despre lume pe care o propune. La Sorescu, solitudinea lui Iona este şi şansa solidarităţii cu sine, un sine înstrăinat de o viaţă searbădă. Personajul se află într-un continuu monolog dialogat cu sine, replicile piesei fiind răspunsuri la întrebări, comentarii, enunţuri etc. Dacă la Beckett, Vladimir şi Estragon vorbesc pentru „a-şi omorî timpul“ aşteptării, la Sorescu, lona îşi edifică, prin acest „dialog solitar“ (cum îl numeşte I.ukăcs), propriul companion în călătoria prin labirint. Distanţa dintre el şi sine devine tot mai inteligibilă, mai mică. Iona suferă o transformare esenţiala, de neaflat în literatura „absurdului“, de la solidaritate la solidaritatea cu propria-i fiinţă, prin care renunţă la exerciţiul unei logici artificiale predispu-nând la încrederea acordată mai ales cuvintelor decât sensului.
                                             (Marian POPESCU, Povestea cu Iona, în voi. Marin Sorescu, Ieşirea prin cer, 1984, p. 6, 8, 15)
    în Pluta Meduzei Marin Sorescu este mai criptic în mesajele sale simbolice sau, poate, mai abstras în propriile reprezentări ca să se mai poată explica în detaliu. Piesa pare să pornească de la o metaforă a zborului transcrisă în termenii unui teatru al deriziunii. O umanitate atemporală alcătuită din indivizi cu nume sugerând un fanatism al geometriei (Metru, Te) construieşte rachete ridicole din sârme şi cutii de conserve şi aerostate derizorii din sfori şi petice, într-un ludism întârziat şi infantil - toate acestea pentru a se ridica de la pământ până la înălţimea ramurii unui copac din apropiere - te duce cu gândul la o copilărie a zborului cosmic dacă nu cumva la o parabolă ironică a tehnocraţiei moderne. Registrul stilistic al piesei este fixat pe coexistenţa, prin contrast, a unor nenorociri (morţi violente) cu cea mai detaşată pasivitate. Este o trăsătură a teatrului absurd debitarea unor
REFERINŢE CRITICE
1799
enormităţi pe tonul cel mai firesc sau anestezia comică în faţa atrocităţilor. Pluta Meduzei este şi plină de evenimente nefireşti la care eroii asistă cu abulie. Aspiraţia de a comunica cu cosmosul, de a prinde mesaje ale infinitului, pe de o parte, şi posibilităţile derizorii pe care le pun la contribuţie în acest scop, pe de altă parte, generează un raport grotesc între sublim şi ridicol specific „teatrului deriziunii“ al cărei corolar ipotetic ar putea fi eşecul uman al tehnicizării. Un exerciţiu în marginea dialogului absurd este piesa Existâ nervi care pune în valoare simţul replicii, inteligenţa speculativă şi, alteori, chemarea lirică, disimulată într-un fel de umor elegiac dilatat uneori până la cinism poetic. Piesa este un antrenament semnificativ pentru exersarea câtorva dintre mijloacele şi temele preferate ale dramaturgului între care afirmarea în chip simpatic a existenţei absurde cu bon-mots-uri, paradoxuri, sentinţe, maxime, calambururi şi vorbe în doi peri despre existenţă, individ, societate, moarte, naştere şi cosmos este cea mai frecventă, încercând să faci ordine în acest desiş de replici strălucitoare şi vorbe în doi peri, rezulta că metafora unificatoare ar fi motivul „vieţii ca tren“. Existenţa umană este privită ca o călătorie absurdă cu un tren întâmplător în care contactele umane sunt întâmplătoare, mecanice şi inconsistente. însuşi locul de desfăşurare a acţiunii este echivoc. Este cu adevărat casa Locatarului în care dau buzna maniaci şi absurzi în ipostaze de călători, aşa cum ei înşişi pretind, sau este un tren adevărat şi în cazul acesta Locatarul şi Vecinul său sunt nişte naivi care n-au habar că sunt nişte bieţi călători fără o destinaţie precisă? Marin Sorescu întreţine la nivel literar această ambiguitate din care extragem sensul însuşi al metaforei. Ceea ce se întâmplă în piesă e ilogic în ordine realistă, de aceea avem dreptul să presupunem că toată desfăşurarea de dialoguri şi întâmplări poate fi coşmarul Locatarului, proiecţia în exterior a conştiinţei sale. Dar aceasta, numai dintr-o comună nevoie de logică, altfel nimic nu îndreptăţeşte asemenea presupuneri.
      Cum se vede, piesele din „prima perioadă“ a dramaturgiei lui Marin Sorescu sunt foarte decise în tendinţa reflexivă pe care autorul abia o disimulează prin utilizarea unor simboluri deschise (în Iona, Paracliserul, Matca), ermetice (în Pluta Meduzei şi Există nervi sau mai târziu în Casa evantai). Obsesia lui Marin Sorescu este să includă cât mai multă filosofie eseistică în piesele sale; de cele mai multe ori direct, sub formă de concluzii filosofice şi nu indirect, deci prin consemnarea
1800
REFERINŢE CRITICE
literară a unor împrejurări „filosofice“. Procedeul prin care îşi asigură montajul hermeneutic al pieselor este motivul theatrurn rnundi. întâlnim acesunotiv şi în Iona, unde mitul biblic este universul infinit şi impenetrabil, şi în exerciţiile poetico-dramatico-filosofice Există nervi şi Pluta Meduzei şi în Paracliserul unde lumea e o catedrală sau în Matca unde în centrul cosmosului este geneza şi fecunditatea. Pornind de la acest manierism al locurilor de joc se poate urmări în scrisul lui Marin Sorescu un mecanism al încifrării mai degrabă decât o reprezentare enigmatică a lumii şi a ideilor; un mecanism la baza căruia stă un calcul foarte precis al simbolurilor, al ţintei lor ideatice. Preocuparea pentru teme generale - cunoaşterea, naşterea, moartea, creaţia, existenţa absurdă - au devenit prin perseverenţă temele proprii ale unei opere dramatice încă nedefinitivate ce se sustrage realismului de fiecare zi tocmai prin aşezarea marilor teme în contexte „de fiecare zi“, după o tehnică tipic soresciană.
                                           (Mircea GH1ŢUI.ESCU, Marin Sorescu: Parabole gjiostice şi drame meta-istorice, în O panoramă a literaturii dramatice române contemporane, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 236-238)
     Piesele lui Marin Sorescu, inspirate din istoria naţională, Răceala şi A treia ţeapă au şi ele, ca Iona sau Paracliserul, caracterul teatrului său, adică o structură foarte modernă, bazată pe transparenţa parabolei.
     De la primele replici înţelegem că lucrurile nu trebuie luate în sens strict realist. Comandanţii oştii otomane încearcă să discute situaţia militară cu sultanul, dar acesta nu găseşte timp pentru ei, fiind ocupat cu redactarea unui manual şcolar; printre picături compune ode. Locotenentul care păzeşte intrarea face remarci de un humor sec asupra îndeletnicirilor lingvistico-poetice ale înaltului său stăpân.
     Modernă e şi pendularea pe care o suferă drama istorică la Marin Sorescu, între tragic şi comic. Ce s-a realizat mai bun în materie, de câteva decenii, Galileo Galilei (Brecht), Romidus cel Mare (Diirrenmatt), Machbeth (Ionesco), Marat-Sade (Peter Weiss) manifestă aceeaşi tendinţă rizibilă. Sarcasmul, ironia, grotescul pătrund astăzi masiv în drama istorică şi numai spiritelor mărginite li se pare aceasta o impietate. Asistăm la o reacţie antiromantică, în primul rând, împotriva marilor
REFERINŢE CRITICE
1801
          maşinării scenice şi stilului pompos, emfatic, care au făcut specia să semene cu spectacolul de operă şi să aibă un pronunţat aer desuet.
    Dar există şi o altă raţiune mai profundă: momentele de cultură târzii au o preferinţă specială pentru viziunea ironică, sarcastică, gro-tescă, fiindcă stau sub semnul melancoliei. Comicul este aici amar şi convertibil foarte lesne în tragic, ca la Shakespeare, 1111 degeaba numit „contemporanul nostru“.
    Răceala, de pildă, ar putea fi socotită, după cum începe şi-şi rostogoleşte replicile, cu un evident efect hilar - o comedie. Dar, în realitate, este o piesă care se ocupă de moarte, aceasta constituind unul din însuşi sensurile titlului ambiguu (melodie uşoară, neglijabilă, tuse, junghi şi simptomul încetării vieţii, frigul definitiv).
    Mai avem şi alte surprize: această piesă se ocupă de Vlad Ţepeş, înfăţişează un fragment din rezistenţa lui eroică opusă cotropirii otomane. Totul, de la început şi până la sfârşit, se învârteşte în jurul viteazului şi temutului voievod. Sunt evocate momente ale legendei sale, tentativele repetate de a provoca deruta invadatorilor prin asasinarea lui Mahomed al doilea (ascunzând nişte oşteni într-o piele de bou sau atacând sub deghizament turcesc cortul sultanului). Se comentează ce păreri are Ţepeş despre diferite probleme şi cum înţelege să le rezolve. Dar Vodă nu apare în carne şi oase niciodată. El bântuie scena ca una din acele năluci cu care Mahomed trebuie să se bată, înaintând în Ţara Românească.
A treia ţeapă aduce în scenă person;                           ab-
senta din Răceala. Vodă e aici prezent tot timpul şi Marin Sorescu se ocupă să-i zugrăvească portretul.
    Autorul îi face astfel concurenţă maestrului italian care, de-a lungul piesei, îşi dă aceeaşi osteneală. Tehnica sui generis de „mise en abîme“ intervine iarăşi. Executând portretul lui Ţepeş, Marin Sorescu aduce în scenă un pictor care fixează pe pânză chipul voievodului. Rezultatul muncii sale coincide aproximativ cu sfârşitul piesei, venit să încurce strădaniile dramaturgului...
          într-adevăr, principala miză artistică a piesei este de a-l înfăţişa pe Ţepeş, aşa cum istoria, fără nici o milă pentru autentica lui natură,
*
1802
REFERINŢE CRITICE
i-a impus mereu sa se arate, dar să ne facă perceptibil şi nouă jocul acesta dureros. Suntem invitaţi sa urmărim o dramă a ambiguităţii cruzimii, exercitată la nivelul autorităţii monarhice absolute şi justificate prin raţiuni superioare de stat.
                                (Ov. S. CROF1MĂ1.N1CEANU, Răceala; A treia ţeapă, în voi. Marin Sorescu, Ieşirea prin cer, 1984, p. 416—417, 420)
    Aşteptând o „oră Fi“ care vine tot aşa cum vine Godot, pregă-tindu-se devotat să o întâmpine cum se cuvine, adică să-i facă faţă, antrenându-se pentru a fi în formă la data, neştiută dar cu atât mai ameninţătoare, când - în fine! - ceasul hotărâtor va sosi, menţinân-du-se şi fiind menţinut într-o stare de veşnică, istovitoare alertă, personajul acestei curioase piese, 1111 Luptător „pe două fronturi“, este de fapt mai mult 1111 cobai decât un combatant. Cobaiul cui? Al existenţei, al istoriei, al societăţii? Al tuturor, poate, dar mai ales al propriei neputinţe de a rezista manipulărilor. Fiindcă nu altceva decât o epuizantă victimă a manipulărilor de tot felul şi din toate direcţiile este acest pseudoluptător lamentabil, în ciuda conştiinciozităţii imbecile cu care se pregăteşte şi a refuzului său constant de a renunţa, fie şi temporar, la aşteptare şi antrenament. E supus, ascultător şi, mai cu seamă, lipsit de memorie: un Luptător adevărat, bun de trimis pe toate fronturile. Timpul piesei, vreau să spun timpul la care se referă piesa lui Marin Sorescu, este - cum precizează autorul însuşi - unul „sintetizat, stratificat“: un timp al istoriei văzute de foarte de sus, de acolo de unde nu se mai disting măruntele, picantele şi pitoreştile „istorii“ ale deceniilor, secolelor şi mileniilor, oricât de obsedante ar fi fost ele, ci numai dâra fosforescentă a permanenţelor. Ca toate celelalte scrieri dramatice soresciene, Luptătorul pe două fronturi asediază sensurile fundamentale ale condiţiei umane: şi o face, în spiritul de altfel propriu întregii literaturi a scriitorului, fără ifose, degajat, pe ton familiar, în registrul stilistic al unei conversaţii oarecare despre lucruri oarecare. O măsură de precauţie şi în acelaşi timp o „nadă“: marile înţelesuri se refuză îndeobşte încercuirilor ceremonioase, de salon. Distanţa - enormă -dintre jovialitatea bufonă a limbajului şi gravitatea deseori amară a semnificaţiilor constituie una dintre cele mai importante resurse ale
REFERINŢE CRITICE
1803
literaturii lui Marin Sorescu; o resursă creatoare, nicidecum una naturală. Dar cea dintâi în ordinea însemnătăţii este întotdeauna construcţia metaforică: deşi sunt considerate aproape unanim drept parabole, piesele lui Marin Sorescu au structura unor ample metafore. Şi în Luptătorul pe două fronturi, unde tema omului manipulat - şi ce instrument de manipulare poate fi mai eficient decât frica? - se conjugă cu aceea a frustrării de memorie. Antrenamentul perpetuu al Luptătorului este, incontestabil, un efect al manipulării; care nu ar fi însă posibilă dacă memoria 1111 ar lipsi (de aceea, oare, în piesă, se vorbeşte despre spânzurarea memoriei?). Prezenţa memoriei înseamnă însă prezenţa istoriei; cum însă în I.uptătorul pe două fronturi dominantă este confuzia epocilor, [...] se deduce repede că istoria însăşi a fost suspendată. Timpul despre care se vorbeşte în piesă e un timp stătător, inert, conţinând însă iluzia mişcării prin întreţinerea unei permanente agitaţii şi, mai ales, a unei permanente terori: frica de „ora H“. Frica mobilizează, chiar dacă abrutizează. Luptătorul nu ştie decât un singur lucru: că trebuie să se pregătească. Ispitele, chiar dacă iau forma unor seducătoare de profesie, nu-1 abat de la asiduul său antrenament. E orbit sau înfricoşat? Nu se poate şti; o ia de la capăt în fiecare zi („La vremuri noi - oameni noi - care să nu ştie nimic din ce-a fost înainte“), ca şi cum atunci s-ar fi născut. Nimic nu-1 atinge, nimic nu-i aparţine: o existenţă închiriată unui scop absurd, aşteptarea înspăimântătoarei „ore H“. Dar poate că adevăratul scop al pregătirii este tocmai deturnarea cobaiului, a combatantului perpetuu, scoaterea lui din istorie şi din timp: tot antrenându-se, tot aşteptând, Luptătorul nu mai are nici când şi nici cum să se ocupe de sine şi de ceea ce îl înconjoară. E un condamnat la evaziune, prizonierul unei ficţiuni. Sala de antrenament este o cuşcă ori o celulă... Piesa lui Marin Sorescu fixează memorabil imaginea omului manipulat spre a fi scos din istorie.
     ... Casa evantai (ca şi, poate, alte câteva lucrări) este o metaforă a omului în faţa vieţii sociale. Nu a vieţii sociale de azi sau de ieri: de totdeauna, fiindcă Marin Sorescu nu se încurcă în circumstanţe şi în anecdote de epocă, el merge direct la esenţial. împrejurarea că eroii (dacă eroi pot fi numiţi!) piesei lui trăiesc într-un apartament „la bloc“ nu trebuie să ne înşele - este o convenţie. Ei puteau locui foarte bine şi cu aceleaşi rezultate şi în grote sau în bordeie, în corturi sau în iglu-uri. O locuinţa evantai, pliantă, modelabilă sugerează decpotrivă
1804
REFERINŢE CRITICE
exotism şi arhaicitate; dar, mai ales, ea permite împlinirea unui ideal: anihilarea singurătăţii. Căci se poate observa cum în timp ce mai toate celelalte piese aduc în scenă indivizi singuratici (chiar şi în Răceala şi în A treia ţeapă există doar unul sau două personaje de bază, fiinţe solitare, restul având funcţie oarecum asemănătoare cu aceea a corului antic), în Casa evantai singurătate-a dispare. E singura piesă a lui Marin Sorescu plină ochi de „personaje principale“ - multe, aglomerate până la sufocare, înghesuite într-un spaţiu niciodată încăpător, ca sardelele într-o cutie de conserve. Această creştere a demografiei literare sfârşeşte prin a institui o perfectă identitate între unul şi alţii, între acesta şi ceilalţi; nimeni nu e altfel, toţi sunt acelaşi.
     Naşte multiplicarea egalitate sau invers? Naşte, oricum, o absenţă: a identităţii. Prin perfecţionatul sistem celular al casei evantai indivizii devin componenţii unei serii uniforme - Vlad, Vlădescu, Vlăduleasa etc. Numele reprezintă, în aceste condiţii, mai mult un număr de ordine; de altfel, în piesă există nu mai puţin de patru Ţinea, unele desemnate prin cifre: Tinca I, Tinca II... Eroii piesei lui Marin Sorescu au scăpat de singurătate; de acum sunt mereu împreună, îşi duc traiul în comun, viaţa lor este complet colectivizată; nimeni şi nici unul nu s-ar putea plânge de izolare. Laolaltă şi asemenea, ei se confundă cu uşurinţă: unul cu celălalt, unii cu alţii. Inferioritatea se exteriorizează şi exterioritatea se interiorizează, anulându-se reciproc. Nu numai casa are formă de evantai, ci şi locatarii ei se pliază ori se desfac; într-o casă evantai trăiesc, fireşte, oameni evantai. Având ca suport o productivă ambiguitate fundamentală, întrucât poate fi citită (şi, desigur, interpretată, critic şi deopotrivă scenic) fie ca o proiecţie în afară a unei personalităţi divizate, fie ca invazie în conştiinţa a înconjurătorului, Casa evantai propune o soluţie originală şi de un radicalism extrem problemelor puse de toată dramaturgia secolului XX în privinţa personajului: evitând atât formula „toţi în unul“ (personalităţi scindate, dispersate, contradictorii, bestia şi îngerul la un loc, victima şi călăul îngemănaţi etc.), cât şi pe aceea reductibilă schematic la „unul în toţi“ prin egalizarea lor. Vlad se dedublează, din el ies mai mulţi inşi, dar aceştia nu reprezintă ipostaze contrastante sau înăcar diferenţiate, ci sunt perfect asemănători lui; o lume de c6pii mecanice, invariabile, produse pe bandă rulantă. Sau, din cealaltă perspectivă: fiind identici cu el, ceilalţi nu-1 răsfrâng pe Vlad în variante, ci se anulează prin însăşi
REFERINŢE CRITICE
1805
această permanentă confuzie. Omul nu mai e singur, dar şi în exterior şi înlăuntru nu mai există decât această asemănare cu toţi şi cu toate; pierderea singurătăţii este o tragedie. O tragedie este şi piesa lui Marin Sorescu, indiferent dacă vedem în ea un infern al intimităţii ori un coşmar al traiului în comun: una dintre piesele cele mai profunde existente în literatura română.
     Lupoaica mea este probabil una dintre cele dintâi piese scrise de Marin Sorescu, astfel încât suscită un dublu interes, unul de natură istorico-literară şi altul ţinând de semnificaţiile şi de valoarea pro-priu-zisă a textului.
     Plasată în contextul dramaturgiei postbelice româneşti de până la jumătatea deceniului ’60-’70, ce era stăpânită - cu puţine şi abia observabile excepţii, oricum grijuliu îndepărtate din câmpul vizual public, pentru a se feri hygenic privirea cititorului ori a spectatorului de cine ştie ce viruşi culturali - de estetica realismului butaforic, piesa aceasta pare de pe altă lume, într-atât contrastează de mult şi sub toate aspectele cu producţia curentă a vremii. Asemănându-se, în schimb, cu poeziile din aceeaşi vreme ale autorului [Poeme, 1965): lumea din care descinde Lupoaica mea aceasta e.
     O lume în care gravitatea ţâşneşte eruptiv din parodie, farsă şi batjocură, o lume în care sensurile sunt răsturnate, deformate, mototolite, compromise, dar pentru a fi înnobilate, o lume invadată de prozaic şi derizoriu, de concretul cel mai umil şi de mărunţişurile agasante ale vieţii zilnice (de care, iată, nici în literatură nu mai poţi scăpa!), care participă însă la configurarea unei perspective năucitor metafizică -pe scurt, o lume absurdă, numai că născută prin funcţionarea unui sănătos, vital, copleşitor bun-simţ. Un bun-simţ adevărat, robust, nu unul urmuzian, fabricat „pe cale chimică, prin syntheză“, cum apăruse pe lume celebrul Ismail; şi, în consecinţă, năzdrăvan...
     Mai mult decât desfăşurarea previzibilă a ostilităţilor interesează aici aspectul demistificator al demersului dramaturgie şi densitatea reţelei de simboluri folosite. Piesa creşte, este evident, dintr-o desa-cralizare a istoriei, sfidând normele curente: cei doi fraţi legendari numesc o realitate abjectă. Este aceasta o impietate? Nu, fiindcă nu mitul este profanat, ci un anumit mod de înţelegere a beligeranţelor ce constituie, el însuşi, o profanare a vieţii. Marin Sorescu dezbracă de veşmintele solemne istoria conflagraţiilor şi o expune impudic tuturor
1806
REFERINŢE CRITICE
privirilor: doi nătărăi care vor să posede şi să împartă totul, având întotdeauna ceva de împărţit, până la dezastrul final. Limbajul piesei -aspru, jos, elementar - exprimă această pseudo-profanare; fiindcă de fapt este indirect restaurat un alt mit, mitul vieţii, al înţelegerii, al comunicării. Indirect, adică prin absenţă: o absenţă elocventă, aşa cum în muzica tăcerile au o funcţie bine precizată. Să nu uităm că protagoniştii piesei lui Marin Sorescu sunt hrăniţi de o lupoaică şi că odată cil laptele supt de la ferocele animal ei primesc şi agresivitatea acestuia: prezenţă mută, imaginea Lupoaicei deschide larg orizontul simbolic al textului. Cum o face şi Masca, impenetrabilul martor al pugilatelor, înţepenit într-o singură atitudine: scoaterea limbii. „Când încep oamenii să scoată limba înseamnă că e ceva care nu merge ca pe roate“ -se spune în piesă; dar nu este oare Masca un vechi simbol al artei? Ireverenţiozitatea artistului într-o lume stăpânită de agresivitate şi de permanente confruntări avându-şi rădăcinile într-o jalnică stare de animalitate devine o formă de protest şi, mai mult încă, un mod al afirmării limanului. Anti-războinică la nivelul evidenţelor, piesa lui Marin Sorescu propune nu mai puţin o estetică îndreptăţită moral.
                                                  (Mircea IORGUI.ESCU, Trei piese de Marin Sorescu, în Ramuri, nr. 6, 15 iunie 1985, p. 10)
     Ne-am obişnuit să râdem cu personajele tragice ale lui Marin Sorescu. Nu ne mai miră de mult că un joc de cuvinte se poate propune oricând şi de către oricine, în orice dispoziţie sau situaţie s-ar găsi: culcat preventiv în sicriu sau cu apa al cărei nivel creşte ameninţător ajunsă până la gură. Chiar şi cei traşi în ţeapă mai au poftă de glume (fac haz de necaz), se străduiesc să dea replici cât mai... ascuţite. Piesele dramaturgului nostru şi-au înghiţit cu uşurinţă „poantele“ care la început puteau să pară exterioare. Astăzi ne dăm seama că nu se poate fără ele: „conceptul Sorescu“, de care vorbeşte criticul Valentin Silvestru, nu numai că le justifică, dar le face absolut necesare. O emblemă extraordinară a teatrului sorescian oferă amintirea de front a Moşului. Răspunzând Irinei, care remarcase: „întotdeauna ai râs de primejdii...“, tatăl spune: „Râzi, că n-ai ce face. Am văzut eu unul pe front... îl făcuse un obuz bucăţi, bucăţele şi el tot cu zâmbetul pe
REFERINŢE CRITICE
1807
 buze... Numai că o buză era-ntr-o parte, şi alta la vreo zece metri... Spunea ceva vesel al naibii... dar nu se mai desluşea bine... începuse să răsară iarba prin râsul lui“. Este desigur una din cele mai uimitoare imagini ale mereu uimitorului Marin Sorescu! Zâmbetul omului pulverizat în chip teribil-grotesc rămâne, ca prin minune, întreg, stăpân pe câmpul de luptă pe care trupul ostaşului e făcut „bucăţele“; superb, indestructibil, desprins în mod suveran de insul atât de fragil din care a emanat. Tot astfel, râsul, zâmbetul celor mai catastrofice tragedii soresciene nu dispar niciodată de pe scenă; în chiar cele mai explozive, convulsionate momente ale lor, ele încearcă să spună „ceva vesel al naibii“...
     Naşterea e o obsesie soresciană, o temă a teatrului său. De acest lucru ne convinge în primul rând, desigur, începând chiar de la titlul ei, piesa Matca, în centrul căreia se află misiunea nu numai socială şi biologică, ci şi ontologică a naşterii şi salvării noului-născut. Irina însă nu numai naşte, ci şi se naşte (din nou)...
     Ilustrând în Matca marea temă a naşterii, fiind chiar matca, Irina ilustrează, murind, şi subtema morţii ca naştere. Cu puţin înainte de a fi acoperită de valuri, deja cu „apa la buze“, eroina observă; „Parcă iarăşi (s.n.) aş fi ai burta la gură... (Senină) E burta cea rnare a mării... “ După ce naşte copilul şi pe tatăl ei mort (nepotul şi bunicul sunt într-un fel „gemeni), femeia îşi naşte în final propria moarte. în acest sens spuneam mai sus că în Matca sunt nu mai puţin de trei naşteri, numai naşteri, Irina e Născătoarea piesei. Până şi în indicaţiile pe care le dă, dramaturgul leagă moartea de naştere: precizând (în textul explicativ pentru Tabloul 2) că Moşul „moare de moarte bună, nu-i pare chiar aşa de rău“, autorul adaugă, aforistic: „Moartea bună, ca naşterea uşoară“.
     Moartea ca naştere e sugerată şi în alte piese ale lui Marin Sorescu. în A treia ţeapă de pildă: plângându-se de obiceiul voievodului de a servi masa sub nasul traşilor în ţeapă: „Eu nu suport să mi se mănânce sub nas, vreau şi eu să iau o halcă. Am o burtă nenorocită. Râmneşte, ca o femeie borţoasă“. Românul primeşte următoarea replică din partea colegului său de ţeapă, Turcul: yAcum mai astârnpără-te, mai rabdă şi tu puţin... până... naşti... “. Şi moartea prin ascensiune şi foc a Paracliserului (din piesa cu acelaşi titlu), care alunecă în sus: „Partea de sus a trupului a dispărut în golul boitei“, care parcă vrea să iasă prin turla
1808
REFERINŢE CRITICE
 catedralei, închipuie o naştere. în Iona în schimb nu avem, s-ar părea, decât moartea ca moarte...
     După cum vedem, Matca (şi întreg teatrul lui Marin Sorescu) reprezintă mai mult decât o simplă idee a continuităţii generaţiilor: o încăpăţânată repetare a naşterilor (şi renaşterilor), o continuitate nu doar în planul generaţiilor, ci şi în cel al indivizilor, trecând, fiecare, dintr-o viaţă în alta, chiar dacă mai nimeresc pentru o vreme în burta de balenă a morţii. Triumful acestei (ultime) continuităţi - de data aceasta neîntrerupte - o întruchipează Minică, „admirabilul simbol al pământeanului nemuritor“ (Valentin Silvestru), omul pe care nu-1 „prinde“ moartea, dar care a pierdut cinci copii „din cauza istoriei“ pe care în felul său o „boicotează“, dar nu trăind în afara ci înaintea ei; contemporanul lui Ţepeş ce se pretinde nastratineşte cu o sută de ani mai tânăr, uitându-se la domn şi la curtenii lui ca la nişte strigoi şi fiind considerat el însuşi de către aceştia strigoi, căci prezentul e pentru el - un refugiat în trecut - viitor, o etapă a călătoriei sale spre un viitor mai bun, întrezărit - pentru o clipă - la 1600, anul primei uniri a Ţărilor Române de către un voievod la fel de viteaz, dar mai puţin crud. Luând (sau pretinzând că ia) trecutul drept prezent, şi prezentul drept viitor, suferind de halucinaţii cronologice (sau simu-lându-le), Minică e un hâtru Sancho Panza şi un „zăltat“ Don Quijote al unei nemaipomenite aventuri matusalemice în timp. Succesiunii de naşteri şi vieţi i se substituie în cazul lui o singură viaţă de câteva secole. Minică nu se mulţumeşte cu continuitatea generaţiilor, el „continuă“ de unul singur, pe barba sa. Şi nimeni - nici măcar cumplitul Ţepeş - nu-1 poate opri.
                                                               (Valeriu CRISTEA, Porţile naşterii, în România literară, nr. 41, 9 octombrie 1986, p. 4)
     Odată intrate în labirint, fie întâmplător, fie voit, personajele lui Marin Sorescu, Iona şi Paracliserul, încep o mare călătorie, de o viaţă: drumul către perfecţiune, iterperfectionis.
     Iona încearcă să iasă din burta chitului care l-a înghiţit, Paracliserul vrea să ajungă sus, în înaltul catedralei gotice pentru a-1 găsi pe Dumnezeul absent din lăcaşul credinţei, iar Irina (din Matca) vrea să-şi
REFERINŢE CRITICE
1809
salveze pruncul pe cale de a veni pe lume, rezistând vitregiei inundaţiilor care au izolat-o de restul lumii. Iată trei personaje aflate într-un efort clar, asumat conştient, de a evita capcanele labirintului care se numesc singurătate şi lipsă de sens.
     Trilogia lui Marin Sorescu - meditaţie profundă asupra simbo-listicii drumului - este gândită într-un frumos spirit dialectic. La un moment dat, privind mai atent, această dialectică pare a deveni act didactic dezvăluind semnificaţii parabolice. De aici şi exemplaritatea în construcţia fiecărei piese. Marin Sorescu alege câte un singur personaj (în primele două piese), care se află într-o relaţie originală cu sine însuşi: în aceste două piese personajul îşi vorbeşte în permanenţă sieşi. Exemplare sunt aici tenacitatea personajelor şi actul de recunoaştere din final care proiectează o lumină zguduitoare prin forţa de comunicare a semnificaţiei drumului străbătut de fiecare.
     Marin Sorescu a optat, în teatru, pentru o formă de simplificare detectabilă încă în poezia sa - reducerea la esenţă. Şi totuşi, această opţiune nu conferi pieselor sale aerul unor abstracţiuni reci, intdecrua-liste. Drumul personajelor sale, dezbărat inteligent de tuşe caracterologice, incompatibile cu esenţializarea la care procedează dramaturgul, este lesne sesizabil în multe din meandrele sale; ceea ce se numeşte în teatru „conflict“, „intrigă“ - categorii determinante pentru tipul dramaturgie comun de reflectare a realităţii - este, aici, conceput în alt spirit...
     Dramaturgul realizează, prin Iona şi Paracliser, o modalitate a ironiei tragice de o reală originalitate. Raportului între fiinţă şi existenţă îi corespunde, ca tehnică dramaturgică, procedeul dedublării personajului care îşi suportă propria prezenţă în labirint. Modul ironiei tragice, al cărui principiu „presupune faptul că oricât de extraordinară ar fi situaţia eroului, ea nu trebuie să apară ca o consecinţă a caracterului acestuia“, cunoaşte, prin această dedublare, realizarea sa generică, statutul de topos dramaturgie. Marin Sorescu nu îşi lasă dezarmate personajele în labirint şi Irina, din Matca, este cel mai bun exemplu. Ironia şi autoironia sunt arme care pot susţine, în labirintul modern, cel al indeterminărilor, determinările esenţiale ale fiinţei în raport cu existenţa care devine tot mai greu de controlat şi de asumat.
     Prin exersarea permanentă a ironiei şi autoironiei, personajele soresciene îşi ţin în stare de veghe simţul critic, disociativ şi asociativ,
1810
REFERINŢE CRITICE
atât de necesar călătorului în labirint. Este unul din motivele pentru care ele nu pierd pariul cu raţiunea, pariu pe care, inconştient, îl face fiecare angajându-se în labirint. Comentând şi comentându-se, Iona, Paracliserul şi Irina controlează, atât cât le stă în putinţă, destinul lor. Doza de umor, de diferite calibre, susţine acest travaliu şi permite personajelor să-şi stabilească punctele de reper necesare.
    Piesele de teatru ale lui Marin Sorescu - Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Există nervi, ne apar ca o contribuţie la configurarea mitologiei omului modern, altfel decât cum fusese ea acreditată de expresionismul în dramă şi de către teatrul „absurdului“. Seriozitatea şi profunzimea meditaţiei asupra existenţei omului în lume, alături de o uimitoare capacitate de a surprinde gândirea omului modern în principalele şi definitoriile ei momente, sunt elementele care au introdus dramaturgia lui Marin Sorescu în actualitatea europeană a teatrului.
    Dramaturgia sa, pe de altă parte, reprezintă o mişcare hotărâtă de afirmare a „mitului raţionalităţii integrale“, a realităţii cu partea de iraţional care este cuprinsă în ea. Filosoful român D.D. Roşea, în contribuţia sa fundamentală Existenţa tragică, se întreba (şi asta ne aminteşte de personajul sorescian Iona): „Ce semnificaţie morală poate avea credinţa atât de sănătoasă şi de înrădăcinată că există acord fundamental şi vital între realitatea exterioară şi propria noastră gândire?“ Răspunsul la această întrebare este corelat de D.D. Roşea cu postularea existenţei unor norme de care ascultă spiritul. Dacă se acceptă raţionalitatea integrală trebuie să „se accepte ca singură şi adevărată o anumită ierarhie de valori. Ierarhie având în fruntea ei spiritul şi valorile create de el, în sensul strict al cuvântului.
    Prin personajele sale, Marin Sorescu afirmă încrederea în valorile create de lumea spiritului, în caracterul inteligibil al realităţii. Meditând la faptul că raportul între partea rezonabilă şi cea absurdă a realităţii este de o mobilitate uneori deconcertantă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că, aşa cum afirmă D.D. Roşea, inteligenţa noastră, prin experienţă şi analiză, „nu va reuşi niciodată să reducă tot ce există la combinaţii de elemente pur inteligibile“, căci, altfel, raţiunea ar muri, dramaturgul român conferă „mitului raţionalităţii integrale“ a existenţei şi capacităţii umane de a raţiona între anumite limite una din cele mai valoroase expresii ca fapt de artă în literatura dramatică de astăzi. Constituirea, aflată în plin proces, a mitologiei omului
REFERINŢE CRITICE
1811
contemporan, la care au contribuit, printre altele, romanul (Dostoievski, Proust, Joyce, Faulkner, Malraux, Sartre) şi teatrul (expresionismul german, teatrul „absurdului“), îşi află în dramaturgia lui Marin Sorescu o expresie clară, unitară, specific românească în ce priveşte experienţa de gândire şi deschisă spre universalitate.
                                                                       (Marian POPESCU, Chei pentru labirint, Editura Cartea Româneasca, Bucureşti, 1986, p. 50, 251,254-255)
    Sorescu nu greşeşte când spune în teatru povestea vărului său Shakespeare. îi e văr, într-adevăr. Nu frate, nici de sânge, nici de cruce, nici de suflet, doar văr. Şi multe lucruri şi scrisuri îi despart, însă aparţin totuşi aceleiaşi familii, mai mici sau mai mari, cum vreţi s-o luaţi.
    E un text fundamental spre a-1 înţelege pe Sorescu şi paradoxul operei sale, deopotrivă tragică şi şăgalnică, lirică şi ironică, deopotrivă poezie, teatru, roman, critică, jurnal şi aşa mai departe. [...]
    Vărul Shakespeare e deci tragedia bărbătească a unei lumi teatralizate, nu doar în alternativa hamletiană, ci prin perpetua opţiune între datele lumii, între lume şi text, între real şi imaginar.
    Originalitatea acestei piese în contextul metashakespearian al contemporaneităţii, foarte bogat în felurite opere inspirate de Marele Will, stă în forţa sintezei filosofice şi autenticitatea umanităţii sale. Autoreferenţial, ea este punct nodal al poeticii soresciene, şi nu doar cu privire la teatru. Remarcabilă se arată însăşi alcătuirea ei de palimpsest; termenul revine, de altfel, semnificativ în text, rostit de mai multe personaje. în adâncime, se descifrează o alcătuire speculară, cuprinzând mai multe nivele, al cărei miez este un nucleu extras din Shakespeare. Piesa porneşte mai întâi de la Hatnlet, îi reia personajele, integrându-Ie vieţii dramaturgului elisabetan într-o biografie deloc romanţată, grefată pe însăşi existenţa autorului, dobândind şi ea dimensiune simbolică.
    Amatorii de „autor în fabulă“ pot găsi aici teren ca să-şi încerce cu spor condeiele, decretând piesa un jurnal intim sorescian. Toate motivele ei sunt însă shakespeariene, tratate şi dezvoltate, precum Othello, „năframa“ lui şi tema obsedantă a trădării, nu atât în dragoste, cât în istorie. Apare şi Macbeth, cu vrăjitoarele sale, cu profeţiile lor - alt
1812
REFERINŢE CRITICE
laitmotiv, legat de cel al Timpului implacabil, de nestăpânit, deşi previzibil ca soartă. Din Iulius Caesar intervine politicul, prin scene de discurs şi ucidere, prefigurând legătura tainică între cuvântul rostit în faţa mulţimii şi moarte - oare cât de actuală astăzi?... Marile teme shakespeariene şi ale teatrului dintotdeauna se regăsesc aici: dragoste şi pieire năprasnică, libertate şi limitare omenească, speranţă mistuitoare a dăinuirii prin operă, în durata şi dincolo de ea. Adânc înscris în viziunea teatrală, motivul bucuriei şi jertfirii întru creaţie este bla-gian, cu trimitere la miturile româneşti, prin Manole meşterul. Mitul acesta e îngemănat aici cu altul, tot al sacrificiului, dar biblic, al pătimirii şi învierii. O lectură mitopoetică, la care ne invită deja poemul despre Shakespeare, precum altele menite să descifreze complexitatea operei, ar scoate la iveală semnele şi înţelesurile acestei împreunări, de Eros, Thanatos şi Politica, creaţie şi distrugere, care dau tensiune dramatică de paradox.
                                                                  (Maria VODÂ CĂPUŞAN, Vărul Shakespeare, în Marin Sorescu sau despre tânjirea spre cerc, Craiova, 1993, p. 5, 15)
     Perceput ca o paradigmă a emoţiilor, gesturilor şi expresivităţii umane, universul lui William Shakespeare se insinuează în literatura lui Marin Sorescu mult înainte de apariţia surprinzătoarei - deşi cititorii lui Marin Sorescu s-au obişnuit să fie surprinşi - piese intitulate Vând Shakespeare (publicată în revista Teatru, 1987). în vremea Renaşterii, cuvântul englez „cousin“ (văr) desemna orice fel de înrudire. în comparaţie cu teatrul inspirat de marele dramaturg în anii şaizeci şi şaptezeci - Eugen Ionescu (Macbeth, 1972), Charles Marowitz (Colaj Hamlet, 1963, Un Othello, 1972, Scorpia, 1973, Variaţiuni la „Neguţătorul din Veneţia", 1977), Edward Bond (Lear, 1971, Bingo, 1973), Arnold Wesker (Neguţătorul, 1976), Tom Stoppard (Rosencrantz şi Guildernstern sunt morţi, 1967) - unde texte şi motive shakespeariene sunt manipulate polemic, Marin Sorescu aspiră la o lectură afină, astfel încât, în ciuda defamiliarizantelor practici deconstruc-tiviste, universul shakespearian se încheagă totuşi în puritatea esenţei sale teleologice. Ca dovadă că raportarea dramaturgului nostai la model
REFERINŢE CRITICE
1813
nu se particularizează în funcţie de o operă sau alta, ci urmăreşte un consens al tuturor...
     Menţionat în poeme, eseuri şi introdus ca personaj în Văind Shakespeare, Hamlet este, evident, personajul shakespearian care l-a atras cel mai mult pe Marin Sorescu. El reprezintă extensiunea maximă a inferiorităţii, căci, prin gândirea lumii în ultimele ei cauze, el o absoarbe în propriul său spirit. In acest sens merge şi celebrul comentariu al lui Nietzsche: „Hamlet, asemeni omului dionisiac, a privit adânc în adevărata natură a lucrurilor, a înţeles-o şi acum îi e silă să mai acţioneze. El realizează faptul că nici o acţiune a sa nu poate opera vreo schimbare în starea lucrurilor şi i se pare grotesc şi înjositor sâ-i ceară cineva să îndrepte vremea sărită din ţâţâni. înţelegerea ucide acţiunea, căci, pentru a acţiona, avem nevoie de iluzie“. Marin Sorescu gândeşte personajul dintr-o perspectiva similară; aplecându-se asupra lui Hamlet - autor şi extensiune a sa prin creaţie - Shakespeare închide cercul în care se poate gândi existenţa... Dislocarea personajului din subiect de sine stătător în indice de discurs există prin urmare deja în textul shakespearian. Marin Sorescu se mulţumeşte să-l preia, în jocul intertextual practicat cu virtuozitate: Danezul Sorescu plonjează în lumea textului, uzurpând identitatea lui Hamlet. E ca şi cum un cititor s-ar umple de un sens al operei, văduvindu-i de el elementele constitutive. Personajul lui Shakespeare propune un spaţiu universal de semnificaţie - hic et ubique-m imaginea Danemarcei-închisoare. Danezul Sorescu îi preia cu dezinvoltură partitura, transformând prototipul într-un personaj cam cabotin, pe care îl dăscăleşte profesoral: SORESCU: ...De s-a stricat cumva această lume / Şi globul merge căş — şi Danemarca / Atunci are câtimea ei de vină... / Dar nu-i exagerăm atât ponosul... / „E ceva putred azi în toată lumea “ / Aşa, să spui, te rog... In general. Printr-o practică intertextuală - Hamlet însuşin-du-şi avertismentul lui Horaţio, atunci când acceptă să-l asculte pe spectru, întâlnire ce-i schimba o vreme identitatea - Marin Sorescu justifică admirabil prima parte regresivă a destinului personajului, acea „nebunie“ de care el însuşi se plânge în finalul piesei lui Shakespeare. [...]
     Intuiţia sensurilor de profunzime ale universului shakespearian, ingeniozitatea praxisului deconstructivist, strălucirea spaţiului figurai
1814
REFERINŢE CRITICE
şi a versificaţiei fac din Vărul Shakespeare un moment de triumf al teatrului românesc.
                   (Maria-Ana TUPAN, Marin Sorescu şi deconstructivismul, Editura Scrisul românesc, 1995, p. 93—94, 110, 120, 121)
     Cap de serie în dramaturgia lui Marin Sorescu, Iona reuşeşte să fixeze memorabil un complex arhetipal care l-a preocupat pe autor, revenind în poezie şi în teatru.
     Iona este un pescar ghinionist. El îşi aruncă zadarnic năvodul, de pe un ţărm iluzoriu care nu e altceva decât o gură imensă (încă deschisă) de chit. Inocenţa personajului este de scurtă durată. De cum rosteşte propoziţia-cheie Sunt înghiţit, Iona îşi începe aventura înţelegerii. Trezirii la realitate îi urmează prima încercare de „a răzbi“ în afară. Un număr - virtual infinit - de experienţe ratate îl conving că, într-o structură de proporţii monstruoase, unde recipient şi conţinut sunt practic confundabile, orizontul rămâne o pură himeră. Pentru Marin Sorescu, omul este mereu înghiţit, într-un fel sau în altul, indiferent că este „prins" în existent, in istorie, sau în deja-creatuladturii [...]. Ca să-şi cucerească libertatea de mişcare, Iona se străduieşte să se transforme într-o „scenă vie“ a trecutului. Scăparea este îndărăt, nu înainte. După ce plonjează într-o vremelnică criză de claustrofobie existenţială, personajul lui Sorescu o porneşte „invers“ - un gest simbolic, arhetipal, care sugerează o asimilare interioară a straturilor şi stabileşte o omologie exemplară între microcosm şi macrocosm [...].
     Soluţia aleasă de Iona nu înseamnă capitulare în faţa unei situaţii absurde şi nici ruptura insului de existent. Pentru personajul lui Marin Sorescu, rehiţiile dintre ins şi lume, înăuntru şi în afară, trecut şi viitor devin reversibile.
     Gesturile figurii simbolice care este Iona se repetă în teatrul lui Sorescu. De pildă, în Pluta Meduzei (tradusă inspirat în franţuzeşte cu titlul Ieşirea prin cer). Distribuite, rând pe rând, în funcţia de Căţărător, personajele piesei - captive pe o sfoară de pământ ciuruită de trape şi care se îngustează văzând cu ochii - caută un drum „în sus“, la fel ca Iona. Pe ascuns, împotrivindu-se asaltului oficial pe verticală,
REFERINŢE CRITICE
1815
 câte cineva mai speră să-şi afle scăparea în trecut. O femeie îşi întrezăreşte strămoşii în lustrul mobilei vechi [...].
     Simbol transparent, „oglinda scrinului“ e un vechi echivalent al memoriei. Ca totdeauna la Sorescu, anamneza capătă virtuţi de so-teriologie.
     Alt personaj obsedat de memorie şi atins de melancolie ştie că esenţialul - când vezi că te-ai împotmolit în dat - nu e s-o porneşti orbeşte undeva, ci să-ţi aminteşti de unde vii, conservându-ţi moştenirea interioară: „Mi-aduc imediat aminte c-am uitat să-mi scriu testamentul, şi tiptil mă furişez la masă şi scriu cu litere tremurate şi în deplinătatea facultăţilor mele: «Nu mi-a rămas nimic din Platon, nu mi-a rămas nimic din Heraclit, nu mi-a rămas nimic din Hegel, din Kant, nu pricep cum se-nvârteşte pământul cu noi, nu mi-a rămas nimic din totul, nimic din nimic». II semnez şi-l aşez la vedere, pentru ca a doua zi să găsesc măcar această moştenire filosofică şi să nu pornesc chiar de la zero“.
     Până la urmă, aşa cum era de aşteptat, asaltul cerului se dovedeşte o întreprindere vană. I,a fel ca la Iona, orizontul e, de fapt, o burtă de peşte: „De ce să zburăm când n-avem orizont? Aerul ăsta e un sac fără fim/t. Scena ultimă, în care toţi se scufundă în trape, exact atunci când îşi închipuie că şi-au luat zborul, e ambiguă - ca şi finalul din Matca, în care Irina coboară sub ape şi totodată se înalţă, susţinându-şi fiul deasupra. Aterizat de fapt pe pământ, într-un zbor invers - care îl readuce în punctul de plecare -, ultimul Căţărător din Pluta Meduzei exclamă, eliberat, în fine, de obsesia evadării verticale: „Câtă zarei‘
     Altă piesă unde, cu mijloacele imaginarului, se operează o rede-finire a axelor de coordonate ale existentului este Paracliseml. Uriaşa’j' catedrală unde se află captiv personajul e nouă; nu are trecut şi deci! nici amintiri. Paraclisierul decide să înnegrească pereţii, confecţionând din fum un substitut de memorie. Pe măsură ce glisează în străfundurile memoriei, personajul lui Sorescu urcă triumfal spre cupolă. îmbătrânind odată cu zidurile, în timp ce „se depune“ pe sine în ele, el dăruieşte catedralei timp - adică sens [...].
     în teatrul lui Marin Sorescu, istoria este unul dintre cercurile datului prin care omul se străduieşte să răzbată. Lecţia de filosofia istoriei pe care o figurează imaginarul lui Sorescu vorbeşte tot despre cel care
1816
REFERINŢE CRITICE
înghite şi cel care este înghiţit, despre însemnătatea memoriei şi despre relaţia echivocă dintre trecut şi viitor.
     Drama lui Marin Sorescu ne spune ceva nu numai despre condiţia omului comun, ci şi despre neputinţa creatorului de a mai răzbi spre orizonturi de o noutate absolută [...].
     In viziunea lui Marin Sorescu, artistul se iveşte pe lume „pe fundul lucrurilor“ gata create de alţii; orizontul său e „înrămat“; prezentul e un fel de „plută“ a Meduzei, ciuruită de trape, prin care aluneci adânc în trecut. El ar vrea, desigur, să revină asupra începuturilor, să dea înapoi măcar ceasornicul creaţiei [...]. Dar cum visul său nu se poate împlini, artistul trebuie să pornească în direcţia opusă: cine vrea să răzbată, în creaţie, trebuie mai întâi să coboare în sine.
     Pentru Marin Sorescu, lumea e un Cod simbolic care serveşte la lămurirea sensurilor creaţiei. Pe când creaţia, ea însăşi, face dezvăluiri esenţiale în legătură cu planul omolog al fiinţării, într-o relaţie cu dublu sens. Dramaturgia autorului abundă într-un simbolism ingenios care interpretează condiţia omului (creator sau nu) în cercurile pre-existen-tului. Nu trebuie trecută cu vederea vocaţia hermeneutică a mai tuturor personajelor soresciene - un subterfugiu prin care autorul dă un comentariu fictivizat al propriului sistem imaginar.
                                                                  (Monica SPIRIDON, Complexul lui Iona, în voi. Melancolia descendenţei, 2000, p. 79—85)
     Marin Sorescu este preocupat de conturarea unei anumite mentalităţi colective, unei anume atitudini în faţa istoriei sau a unei anumite modelări determinate de aceasta, nu numai prin indivizi-simbol, ci şi prin individualizarea unor grupuri umane - preocupare vădită încă în Iji Lilieci. Aşa se profilează ca personaj colectiv, dacă e să folosim un clişeu literar, „satul“ în Matca, „oastea“ în A treia ţeapă, „curtea“, „oastea“ şi „sătencele“ în Răceala, „coada“ în Desfacerea gunoaielor.
     în prelungirea demersului din La L.ilieci se situează efortul de conturare a mentalităţii rurale confruntată cu o limită a istoriei, din Răceala. Dacă n-am şti că e vorba de un sat imediat dincoace de Dunăre, am putea foarte bine presupune că tot Bulzeştii sunt scena faptelor de aici. Modelul a fost în orice caz acelaşi. Maniera relatării
REFERINŢE CRITICE
1817
este similară: anecdotică, realist-naivă, tragicomică dar, cel mai important, profund autentică. Pe când bulzeştenii sunt preocupaţi în drum spre fântână ori duminica la poartă de „Curchil“ care „s-a pus în capul trebii“ sau de „Clemenceanu“ care e „dat dracului“, într-o altă epocă istorică, numai conjunctura este schimbată: aceeaşi receptare firească, aceeaşi înţelegere simplă, fără inhibiţii a istoriei, uneori acelaşi umor involuntar.
     Nu numai un moment de exacerbare a violenţei cum este războiul poate constitui o situaţie-limită în istorie, ci şi un sistem politic aberant cum este cel totalitar aşa cum apare el în Desfacerea gunoaielor (piesă scrisă în 1971, dar publicată integral abia în 1994). îmbrăcând forma alegoriei, piesa aduce în prim-plan un fenomen care, la un moment dat al istoriei, devenise emblematic pentru societatea noastră, şi anume „statul la coadă“. Viziunea de ansamblu asupra mecanismelor istoriei e similară: istoria poate face ca, în timp, un fapt, chiar traumatizant sau absurd, să deformeze într-atât starea de normalitate, încât el să nu mai fie perceput ca atare, ci să devină parte a existenţei cotidiene.
    Bineînţeles, dramaturgul hiperbolizează - coada devine aproape o formă de organizare socială -, îngroaşă o realitate care era oricum foarte aproape de caricatură, dacă n-ar fi fost dureros de tragică. Aici, la coadă, se petrece totul într-un amestec absurd de replici şi fapte: aici femeile spală, croşetează, fac mâncare, cineva îşi face doctoratul, o bătrâna vine chiar cu patul care se va transforma pe rând în apartament sau masă de şedinţe, aici cineva este arestat şi tot aici se întoarce după ispăşirea pedepsei, aici se ţin şedinţe şi se organizează defilări. Coada adună laolaltă toate categoriile umane, de la copii, femei, bătrâni, uniformizându-i însă în plan social - intelectualii se întâlnesc aici, sub semnul umilinţei, cu femeile casnice, foştii deţinuţi cu foşti torţionari etc. Cei ce nu stau la coadă sunt doar activiştii, mereu optimişti, mereu entuziaşti, ce vin să controleze, să instruiască, să organizeze. Uniformizarea este de fapt efectul cel mai evident, nu există personaje principale, iar numele generice ale unora dintre personaje nu denumesc la modul expresionist arhetipuri, ci accentuează starea de anonimat, de anihilare a personalităţii. Coada reprezintă un sistem
1818
REFERINŢE CRITICE
fatalmente închis, cineva spune la un moment dat: „Vă puneţi în minte o dorinţa şi aşteptaţi la coadă. Altă ieşire nu există“. Nu întâmplător, credem, tabloul întâi se încheie cu un desen al dramaturgului reprezentând un pescar ce pescuieşte aflat fiind în gura unui peşte uriaş. Apropierea de Iona este imposibil de ocolit. Nu o justiţie divină este însă acum responsabilă, ci o născocire ideologică umană ce stigmatizează o întreagă naţiune.
    Că este vorba de o anume conjunctură istorică, de o localizare precisă în timp şi spaţiu, este evident prin sugestii mai mult sau mai puţin transparente, fapt ce a făcut din această piesă, până în 1990, ceea ce se cheamă o „piesă de sertar“.
                                                              (Crenguţa GANSCĂ, Opera lui Marin Sorescu, Editura Paralela 45, 2002, p. 171, 172, 173)
             CUPRINSUL
Notă asupra volumului ................................... V
                             IONA
Tabloul I................................................     5
Tabloul II ..............................................    12
Tabloul III..............................................    17
Tabloul IV...............................................    28
                       PARACLISERUL
Tabloul I................................................    39
Tabloul II ..............................................    45
Tabloul III..............................................    52
                            MATCA
Actul I..................................................    65
Actul II ................................................   109
                      PLUTA MEDUZEI
Actul I..................................................   137
Actul II ................................................   164
 1820
                        EXISTĂ NERVI
Actul I...................................................   199
Actul II ................................................. 229
                        CASA EVANTAI
Actul I...................................................   281
Actul II ................................................. 311
Actul III.................................................   330
Actul IV.................................................. 351
Actul V ..................................................   380
                DESFACEREA GUNOAIELOR
Prolog ................................................... 419
Actul I...................................................   421
Actul II ................................................. 478
LUPOAICA MEA.............................................. 553
            LUPTĂTORUL PE DOUĂ FRONTURI
Actul I...................................................   599
Actul II. Spargerea frontului ............................   637
Actul III. Ora H .........................................   698
                           RĂCEALA
Actul I................................................... 749
Actul II ................................................. 813
Actul III................................................. 857
Actul IV.................................................. 907
1821
                    A TREIA TEAPĂ Dimineaţa, I,a prânz şi Seara
Actul I. Dimineaţa............................................   943
Actul II. Seara ..............................................   966
Actul III. La prânz ..........................................1013
Actul IV. Seara...............................................1061
Actul V. Dimineaţa ...........................................1085
                     VĂRUL SHAKESPEARE
Prolog.......................................................1105
Actul I ......................................................1107
Actul II......................................................1118
Actul III.....................................................1154
Actul III.....................................................1190
Actul V.......................................................1217
               NOTE. COMENTARII. VARIANTE
Iona .........................................................1285
Paracliserul....................................................1296
Matca...........................................................1298
Pluta Meduzei ..................................................1367
Există nervi....................................................1368
Casa evantai ...................................................1408
Desfacerea gunoaielor...........................................1483
Lupoaica mea....................................................1488
Luptătorul pe două fronturi ....................................1489
Răceala.........................................................1493
A treia ţeapă...................................................1630
Vărul Shakespeare...............................................1757
REFERINŢE CRITICE...............................................1761