IOAN SLAVICI OPERE Sub îngrijirea unui Co le]c tiv VI SCRIITORI ROMÂNI i; DI TURA MINERVA Buouresl.i, .197 2 TEXT STABILIT ŞI NOTE LA VOL. VI : ION DQDU BĂLAN FATA DE BIRÄU COMEDIE IN DOUĂ ACTE Toate drepturile rezervate EDITURII MINERVA PERSOANELE BADEA HĂRLEA, birău în Ciohoteşti NAICA FLOAREA, nevasta lui ANIŢA, fata lui 5 CIMBRU, învăţător sătesc TĂNASE-A-POPII, teolog MITRU FLORII-CUCULUI, om din sat POPIC, dobaş în Ciohoteşti MORGO LOŢI, rotar ungur 10 Scena se petrece în părţile de cătră Mureşul de Sus şi Crişuri, în comuna Ciohoteşti. ACTUL I Peisagiu. O fîntînă. In dreapta şi în stingă, pomi. SCENA I ANIŢA, mai tîrziu CIMBRU aniţa (leagă o funie de un oluţ) Vezi aşa! (Priveşte-n dreapta.) Nu se vede, nu s-aude. Oare unde să poată fi? (Şede-ndemânatec pe doaga fîntinei şi începe a cinta, după ce a lăsat olul pe funie-n jos.) Doamne, Doamne! oare unde şede astăzi aşa de mult?... S-ar cădea să vină acuma, că tot pe aici vine de la vînat... (Priveşte-n soare.) Apoi acuşi e prînzul cel mare... (Cîntă, plecindu-se cu funia şi privind în dreapta.) Au! îmi pare c-aud o cîntare! (Sare iute de la fîntînă şi scapă funia.) Iaca! acuma scăpai olul cu funie cu tot în fîntînă! (Rîde.) Mă uitasem cu totul cum că-s cu olu-n mînă... Ce să fac acuma? (Ridică cellalt ol.) Acuma să umplu pe acesta... dar cum? 11 (Cimbru s-aude cintînd afară.) anita Acela-i el!... Doamne, de ar şti cum că eu aştept după el... m-aş băga-n pămînt de ruşine... Iacătă-1! 5 (Fuge de la fîntlnă în stingă.) 10 cimbru (d-afară) Anită! Anită! (Aniţa stă locului şi priveşte de jumătate şi ruşinoasă la el.) cimbru (vine din dreapta c-o puşcă de-a umăr) Aniţă! De ce fugi totdeauna de mine? aniţa 15 (turburată) Da', că eu nu fug... da' mi se-ncălzeşte apa. cimbru Ţi se-ncălzeşte apa? Ia să mai umplem olurile o dată, de s-a încălzit. Ian dă-mi să beau o dată. 20 aniţa (încurcată) Iaca! (Se face că varsă mai nainte jos şi după aceea ii dă olul.) cimbru 25 (observă, surizind, că nu-i apă în el, bate-n el) Aniţă, d-apoi că n-ai apă. Cum se mîncă ea cu mine! aniţa Ba eu nu mă mînc! 12 cimbru (tandru) Cum să nu te mînci, cînd ai zis că ţi se-ncălzeşte apa, şi tu-mi dai olul gol? 5 aniţa Vezi că m-am uitat, c-am scăpat olu-n fîntînă. cimbru Ha-ha-ha!... Scăpat în fîntînă? Apoi cum l-ai scăpat?... Vino să-1 scoatem. (Merge la fîntlnă şi se 10 uită în ea.) Iaca! D-apoi că şi funia e la ol. Aşteaptă, că pe acesta-1 scoatem deloc. (Merge la tufar şi rupe o creangă.) Vezi cu asta!... Numai vino de-mi ajută. aniţa Cum să-ţi ajut eu? 15 cimbru Stăi numai ici lîngă mine şi mă scoate de-oi căde-n fîntînă. aniţa Ha-ha-ha! Cum te-oi scoate eu... că eşti greu?! 20 cimbru Acuma aceea o vom vedea noi că cum să fie. Ştii... cînd zic eu c-am căzut în fîntînă, tu mă-ntrebi că de cîţi stînjini, şi de cîţi oi zice eu, atîtea sărutări să-mi dai tu mie. 25 Baio, zeu! aniţa (se dă-ndărăt) cimbru (vesel) 30 D-apoi că acuma o vom vedea noi. Vezi mă! Ba doară să-ţi dau olul de pomană. (Lasă creanga şi 13 priveşte-n fund, ca şi cînd ar căuta ceva.) Funia e încă deasupra apei, şi mă tem că se cufundă; apoi trecu baba cu colacul de-a mai putea scoate olul. (Pauză.) Aniţă! aniţa Aud. (Pauză.) cimbru La toamnă se stoarce vinul. 10 Stoarce. Se şi acreşte. aniţa cimbru aniţa (preocupată) 15 Şi. cimbru Oare ce fac feciorii si fetele atuncea? aniţa Nu ştiu. 20 cimbru Nu stii? Oare nu se-nsoară feciorii? Ba însoară. 25 Şi ce fac fetele? Nu ştiu. aniţa cimbru aniţa 14 15 20 25 cimbru Iar nu ştii. Oare nu se mărită fetele? aniţa (tot preocupată) Ba mărită. cimbru Şi tu... mărita-te-vei, Aniţă? 1« Mărita. aniţa (ca sus) cimbru (tresare şi se scoală de la fintină) Mărita?... tu... te vei mărita? Şi... după cine? aniţa (tresare ) Nu ştiu. cimbru ' < Cum să nu ştii, cînd zici că te măriţi? aniţa Ba nu mă mărit. cimbru D-apoi ce-ai zis, că te măriţi. aniţa Ba n-am zis. cimbru N-ai zis? Mie-mi pare c-ai zis. Vezi, Aniţă, eu mă supăr, tare mă supăr dacă te măriţi tu... Eu sar in fîntînă. 15 aniţa Ba nu sări, că nu mă mărit. cimbru Cum mă poţi dară speria aşa?! (Priveşte-n fîntînă.) Iaca, acuma s-a cufundat funia sub apă. Hm! Cine poate să o scoată asta acuma?... Aşadară că tu nu te vei mărita, Aniţă? aniţa Nu. (Ia puşca-n mină şi priveşte la ea.) Aşa e!... Asta-i puşca dăscălaşului. Ce necaz 1-a făcut însă de-a lăsat-o la fîntînă? (Priveşte-n toate părţile.) Apoi că iacătă-1! Oare cu cine merge?... Aceea pari-mi-se că-i Aniţa 5 Hărleanului... Oare? Va fi zău aceea? Fata e netedă şi fecioru-i sprinten!... Caută tu măi la el... de acolo-ţi sare iepurile, de unde nici nu te visezi... Numai se lovesc bine laolaltă... Hop!... Dăscălaşule!... Dăscă-laşule!... M-auzi?! (Face semne cu puşca cătră el.) 10 Ian vină, şi nu-ţi uita armele pe la fîntînă. cimbru (priveşte iar in fîntînă şi dă din umeri) Trebuie să mergem fără apă. Aşa-ţi trebe... de ce te mînci cu mine?... Nu ştiu cum pot fi şi eu aşa? Să mă uit de totului de creangă, de funie şi de ol?... De toate m-am uitat... Şi... spune drept... nu te măriţi tu, hai? aniţa Nu. cimbru Să mergem dar acasă, c-aici nu mai avem ce face. aniţa Nu-mi pasă. cimbru Ce-ţi voi face eu? Tu eşti de vină. (Aniţa merge-n stingă, el o urmează şi-şi uită puşca răzămată de doagele fîntinei.) Iac-aşa... acu mergem fără apă. (Ies.) SCENA II MITRU FLORII-CUCULUI vine din dreapta c-un topor de-a umăr; singur; observă puşca. Iaca!... oare cine şi-a uitat sculele la fîntînă? Acela trebuie să fie dăscălaşul, că el umblă pe-aici Ia vînat. SCENA III CIMBRU, MITRU FLORII-CUCULUI cimbru (din stînga) 15 Bat-o ploaia puşcă!... eram s-o uit la fîntînă. mitru (zîmbind) Ba nu erai, nepoate, s-o uiţi, ci ai şi uitat-o cumsecade. (Arată-n stingă, cătră Aniţa.) Mie-mi foarte 20 pare că ţi-a fost mintea pe colo. Aşa-s feciorii şi fetele... bată-mă cucul, de nu se uită şi duminica de liturghie. Eu mă mir că nu ne-ai cîntat una de „cele" în loc de stihoavne. cimbru 25 Ia lasă şi dumneata, nu te mai mînca cu mine. (Ia puşca.) Şi mulţam! (Vrea să meargă.) mitru Ia... ia mai stăi oleacă... (îl priveşte şi, c-un gest viclean.) Da'... place-ţi de ea, hai?... Frumoasă, hai... 30 ce zici? cimbru O, Doamne, şi dumneata! 17 2 I mitru Du-te, du-te; că văd că-ţi ard călcăile. cimbru Sănătate bună. Şi mulţumesc, bade Mitrale.. (Iese.) 5 mitru (privind după Cimbru) Ce ţi-i tinereţa!... (După o pauză.) Numai s-o capete de la birăul. De ce nu?... Ba, nici pînea lui Dumnezeu nu-i mai bună decît dăscălaşul. Om de 10 treabă, cumsecade. Cu toate că tare-mi pare c-a fi-n zădar... Birău-i om cam şod! Ce?... o vorbă bună, şi lucru-i gata. Să fie numai ceva, apoi aici sunt eu. Bine că ştiu de treaba lucrului: eu nu-1 las pe dăscălaşul, zău nu-1 las! Apoi cu birăul iese omul uşor la capăt, 15 numai să-i cunoască doaga lui... şi eu i-o cunosc; eu ştiu vorbi cu el. (Iese în stingă.) SCENA IV TĂNASE-A-POPII tănase-a-popii 20 (vine din dreapta şi priveşte după cei dispăruţi) (Singur) Iar îi cu ea. De-o săptămînă de zile îl văd în toată ziua cu Aniţa la fîntînă. Hm! nu merge! asta nu poate merge-aşa. Oare de ce să conversez eu de doi ani nen- 25 trerupt cu judeasa?... Asta nu poate fi-n zadar! Abia aşteptam să crească Aniţa mare, şi acuma, uite-te tu, mă, la el? S-o ieie dinaintea ochilor mei. Oho! nu aşa să cîştigă fetele frumoase şi cu bani... Aşa e... cu bani? De frumuseţe?... calea-vale... ce-mi pasă 30 mie?... fie ca mama-pădurilor, numai mii să aibă... şi Hărleanu are... şi Aniţa-i fiica lui unică. Aşa să fie! Aniţa-i trecută de şesesprezece ani: acuma tre- 18 10 buie să-şi împlinească judeasa promisiunea... că mi-a promis. Ş-apoi să văd eu, că fi-voi eu popă-n Cioho-teşti sau ba... O sută la prota, cîteva la... D-apoi că acuma ştiu eu cum se cîştigă parohiele pe la noi!... Ce teologie?... Nu-i destul că am perdut un an şi jumătate vara pe la ea?... Ce să fie însă cu dăscălaşul? Cu el trebuie să împart eu turtele... (Meditînd.) La judele acum deloc... deloc mă duc. Ce va da tîrgul şi norocul! (Iese-n stingă.) SCHIMBARE Odaie ţărănească la badea Hărlea. In mijloc o masă, pe lingă ea un pat de cele ţărăneşti, înalt şi cu perini de părete. Lîngă masă, de-a dreapta şi stînga, cîte o laiţă cu pupi. 15 SCENA V BADEA HĂRLEA, singur badea hărlea (intră in odaie, îşi pune pălăria pe botă într-un colţ, se şterge după aceea cu mineca cămeşei de 20 sudori pe faţă) Haa! De cîndu-s birău n-a mai fost aşa căldură ca astăzi! (Merge la un credenţi de sticlă şi caută pintre nişte şipuri goale.) Oare să nu fie pe icea ceva de băut?... Nu-i... Nici aici... Numai să nu dau de albe-25 lele babei... Nu-i... (Tuşeşte.) Mi-e plin gîtul de pulbere. (Merge spre uşă.) Babă-ă!... N-aude. (Deschide uşa.) Tu, Floare! naica floarea (de afară) 3 0 Ho-op! badea hărlea En vin-oleacă-n casă. (Merge cătră masă.) 2* 19 SCENA VI BADEA HĂRLEA, NAICA FLOAREA naica floarea (intră cam repede, aşa ca femeile de pe sate) Da' ce-i, moşule? badea hărlea Ha-ha-ha! nimica, babă, nimica. (Ia o butelcă goală ş-o întoarce cu fundu-n sus.) Zău nimic! Uită-te numai! naica floarea (ia butelca de la el) Să te ţii, moşule! (Merge la uşă.) Măi Popicule! O VOCE DE AFARĂ Ho-op! naica floarea (dă butelca pe uşă) Iaca... împle-o cu vinars. (Se pune Ungă badea Hărlea.) Da' voi pe unde-aţi umblat astăzi... de v-aţi obosit aşa? badea hărlea (suflă) Pfuuu!... Lasă-mă, nu mă mai întreba... Am bătut satul de la un capăt pin' la altul, de-am adunat bucate la stăvari. naica floarea Aşa-ţi trebe! De ce nu rămîi tu om la casa ta, ca tot omul bun şi strînguitor? Să fi făcut cum am zis eu. Spune-mi, ce ajungi cu birăitul tău? badea hărlea (se scoală, categoric) Femeie, taci... Ţi-am spus-o cum că pe notarul nu-1 putem scoate din sat, numai dacă voi fi eu birău... 5 (Răsuceşte musteata.) Altul nu-i om de asta! naica floarea Aşa!... că tu numai cu procesurile tale îţi baţi capul... pînă ce nu-i ajunge la sapă de lemn, cum a ajuns Mitru Cuculeştilor. 10 badea hărlea Femeie, taci! nu te mînca cu mine. naica floarea Că eu tac... că eu nu mă mînc... mi-i jele numai de tine cînd văd că alergi ca dorobanţii prin sat, cînd 15 ai putea şedea în pace la moşia ta. Ce treabă ai tu cu lucrurile satului?... Tu ai ce-ţi trebe... ce mai cei dară?... Ce să îngraşi tu pe cîţi perde-vară, pe toţi. badea hărlea (mulcomind-o ) 20 Vezi, babă, vezi!... se vede că eşti femeie... Trebe să ştii că şi la sat trebuie oameni: oare ce ar fi din sat dacă n-ai avea diregători?... ce ar fi din sat fără birău? naica floarea D-apoi fie birău care îi place: ce treabă ai tu 25 de-acolo? badea hărlea Ce treabă am? Acea treab-o am, că-mi place mie să fiu eu birău. naica floarea 30 O, Doamne!... da' şi mult bine mai ai din birăitul tău! 20 21 badea hărlea Aşa el nu am, nici nu m-am băgat de birău, ca să mă fac gras de avut; că am, mulţam Domnului, cît şepte şi zece din alţii, şi asta-mi va fi mie destul cu 5 casa mea; cît puţin, destul. Ştii tu, însă, babă, că cine are mai mult trebuie să şi deie mai mult. Cela care n-are nimic trebe să meargă la sapă, ca să cîştige de mîncat la copii. Eu n-am nici un lucru... lucru dar pentru sat. 10 naica floarea Mai lucre şi alţii... nu mai sunt alţi oameni avuţi în Ciohoteşti? badea hă rle a Se vede că eşti femeie. Nu-i tot omul de diregătoria 15 asta... aici trebuie om de omenie. Unul voieşte şi nu poate, altu-ar putea şi nu voieşte... (Se bate-n piept.) Eu voiesc şi pot, ştii tu, babă... eu pot. naica floarea (glumind) 20 Laudă-te gură, că iaca pumnul! badea hărlea Acuma batjocoreşte-te tu cît voieşti; eu ştiu că nu-i om de birău în sat ca mine, şi de aceea m-am băgat eu... Sau n-a fost Florea Părcăneştilor zece ani birău 25 în Ciohoteşti?... şi ce a rămas de el? nimic! Şcoala nevăruită, casa satului descoperită, mormintele neîngrădite. Măi, să lese el fînul pe Valea-Păpuşenilor şepte ani nearendat!... Vezi bine c-a dus fînul la curtea lui! 30 naica floarea Ducă-1; ce treabă ai tu de acolo? badea hărlea Ce treabă am? Cum să n-am eu treabă de ceea ce-i a satului?... Aceea nu-i nici a lui Petru, nici a lui 35 Pavel: aceea-i a nostru, a satului întreg. 22 naica floarea Acuma lasă, că o vei face tu mai bine. badea hărlea Face... zău face, că am şi făcut. Eu-s de doi ani 5 birău: am acoperit şcoala, am văruit-o, am îngrădit mormintele, am pus pomi pe marginea paghinei săteşti... Acuma mai am să acopăr casa satului, să fac grajdi vitelor satului, să ţîp pe notariul şi să aduc unul bun în loc; apoi după aceea fie birău cui i-o 10 plăcea în Ciohoteşti. naica floarea Apoi că aşa vei fi tu gata-n zece ani. badea hărlea Să fiu în douăzeci. Fac, cît trăiesc, ce pot; după 15 aceea mai facă şi alţii. naica floarea Aşa vezi! Lasă tu trebile tale pentru a nimănui. Nu vezi tu că la toată lumea merg lucrurile cum se cade, numai tu rămîi năpoi în toate de cînd esti 20 birău? badea hărlea Ce? Cine? Ce lucruri rămîn năpoi? naica floarea Ce lucruri?... Ale tale... Ian caută de vezi, că mai 25 găsi-vei vie nesăpată pe tot dealul afară de-a ta?... A ta-i plină de ştir. badea hărlea A cui vie? A mea? 23 naica floarea A cui pară, dacă nu a ta? Ian lasă, că toată lumea se rîde de tine şi zice că ţi-ai pierdut mintea acuma la bătrîneţe. 5 badea hărlea Cine zice-aceea? Cine cutează să zică? Via mea nu-i săpată pentru că... pentru că... n-am săpat-o. Aşa e... eu-s om cu minte; viile nu sînt încă de săpat! (Pleacă cătră uşă.) Şi acuma să-ţi arăt că eu-s birău 10 în Ciohoteşti! (Deschide uşa şi se loveşte în Popic, care vine cu vinarsul.) SCENA VII POPIC ; cei de mai sus (Popic pune vinarsul pe masă.) 15 badea harlea (merge la masă şi ia vinarsu-n mină) Măi Popice! (Bea.) Via mea nu-i săpată. (Bea.) popic Nu, jupîne birău. 20 badea hărlea Tu să te duci p-a seară pîn sat să-mi cerci săpători! înţeles-ai? (Bea.) Pînă mîne sara să-mi fie via săpată; că de nu, apoi tu nu mai baţi doba-n Ciohoteşti! Ai înţeles-o? (Bea.) 25 popic înţeles, jupîne birău. badea hărlea Spune cătră oameni: „Măi oameni, Hărlea, birăul nostru, vă pofteşte la o clacă". Aşa să zici!... (Cătră 3 0 naica Floarea.) Şi tu, babă, tu să fii gata cu scover- 24 zile pe cînd vin lucrătorii. (Cătră Popic.) Ţi-am spus-o acuma: aşa să zici, cum am zis eu; aşa să faci, cum eu ţi-am spus-o!... M-ai înţeles?... Şi acuma poţi merge. popic 5 Acuma grija mea! (Aparte.) Se vede cum că n-a băut azi încă nimic, că e cam spulberat. badea hărlea (călră nevastă) Văzuşi-o?... aşa fac birăii. 10 naica floarea (măgulindu-l) O, Doamne! Dacă n-am zis eu nimica. Aşa-mi place mie de tine; acuma eşti tu om cu minte... Da'... ţi s-a gătat vinarsul, i-a adu-mi sticla, să-ţi mai aduc. 15 (Iese cu sticla.) badea hărlea Zică cine ce-a zice, baba-i bună la casă. Numai de n-ar mîna-o strechea cîteodată! E! ce ştiu femeile!... Care nu-i bun, dă-1 în proces... pînă la vlădica... pînă 20 la ministeri... (Face din cap.) Ba... încă pînă şi la-mpăratul mă duc de se mîncă cu mine. Cu mine nu-i bine-a te mînca... Ce-i drept nu-i păcat: care-şi ia gugiba-n grumazi poarte-o cum se cade, ca om de omenie, să nu înşele însă nime lumea, c-atunci-s eu 25 aici. SCENA VIII BADEA HĂRLEA, ANIŢA aniţa (intră şi pune vinarsul pe masă) 30 Tată, iaca vinarsul. (Voieşte a merge.) badea hărlea Stăi, nu fugi. Ian vină-ncoaci la tata. (O prinde de mini.) Vezi aşa!... Acuma uite-te la mine-n ochi... Da' nu fi aşa de brumată. 25 antţa Da', că nu-s, tată. badea hărlea Dar nu eşti, cioarelor!____iar-ai spart atare oală Ia foc... Lâs-o necazului, nu te supăra tu pentru aceea... cumpărăm noi alta... Ştii tu că mă-ta e cam spulberată; n-asculta tu de ea. (O dezrniardă.) an iţa Doamne, că şod eşti tu, tată!... D-apoi că nu am spart nici o oală, şi mama nu... badea harlea (o întrerupe) Lasă, lasă, nu te mai scoate. Ştiu eu pe unde umblă gîndul la fetele mari. He-he-he!... alesu-ţi-ai?... aşteaptă numai pînă după fiertul vinului!... Să facem ospăţ ca la o fată de domn; să meargă vorba-n şepte ţări... (O dezrniardă.) Şi... ia spune-mi tu... ce voieşti să fii... hai? Preoteasă?... aniţa (turburată, îşi desface mînile dintr-a tătine-său) O, Doamne, şi tu; ce te tot mînci cu mine? SCENA IX NAICA FLOAREA; cei de mai sus (Naica Floarea intră repede.) badea hărlea Tu, babă, ce ai făcut tu cu Aniţa? naica floarea Eu? Cu Aniţa? (Merge la Aniţa.) Cu Aniţa mamei, eu? (O sărută.) Mîncu-ţi ochii tăi!... Du-te, du-te, puiule, mai vezi de cuină... Ştii tu cum sunt oamenii. (Aniţa iese.) naica floarea Uită-te tu la ea... mai este aşa fată-n sat? badea hărlea Bine, bine... numai tu iară te-ai spulberat pe ea. 5 (Aspru.) Femeie, eu ţi-o spun, fii cuminte... Ştii tu că eu-s om rău. naica floarea Oare ce-ţi vine-n minte?... Eu să mă spulber pe Aniţa? 10 badea hărlea Tu, dară, tu; ştiu că nu altă lume. Dar am văzut-o eu cum că-i supărată de-un timp încoace. naica floarea (se pune lingă badea Hărlea) 15 Ei, omule, omule, să vede că n-ai ochi numai pentru procese. Nu ştii tu cînd izbesc fetele la uşi? (In taină.) Aniţa s-ar mărita. badea hărlea (surprins) 20 Oare? naica floarea N-ai ce te mira; eu o ştiu cu de-a bună seamă. badea hărlea Hm! măi! Nici nu te-ai visa. Apoi de unde-o 25 ştii tu? naica floarea De unde-o ştiu?... Apoi o ştiu, c-o ştiu, şi lucru gata! badea hărlea 3 0 Iaca strolea!... Femeie, mîncat-ai tu ceapa-cioarei? O ştii c-o ştii... asta nu-i încă destul. 26 27 naica floarea (s-aşază mai aproape de badea Hărlea; confidenţial) Apoi şi vecinii-mi spun cum că-i foarte place & şedea la răcoare cu dăscălaşul. (Aşteaptă efectul descoperirii ei.) badea hărlea Cu dăscălaşul? (îşi suceşte mustaţa.) Ce zice?, dăscălaşul?... Şi-apoi? cu 10 naica floarea Ş-apoi?... Ce ş-apoi? ş-apoi nimic! Sau doară nu-i destul asta?... Ce? Venitura acela să cuteze a se uita la fata mea? Ba, ba, ba, nu, pînă... badea hărlea 15 Nu te înfierbînta aşa tare! De unde ştii tu că Aniţei îi place de dăscălaşul şi dăscălaşului de Aniţa? naica floarea Apoi o ştiu, c-o ştiu! [badea hărlea] 20 Femeie, vorbeşte cum se vorbeşte dacă voieşti a vorbi. naica floarea Că aşa vorbesc, cum se vorbeşte! (Se scoală.) Eu o-dată cu capul nu voi lăsa să dai tu pe Aniţa după 25 dăscălaşul! badea hărlea Cioarelor! că înferbîntată eşti. Apoi zis-am eu cum că voi da-o? însă... (dă din umeri) dacă-i place fetei de ficior şi ficiorului de fată... apoi de ce nu? 30 naica floarea Vezi? Iacătă-1; am zis-o?... Cîtă minte are el, ar fi în stare să asculte de fată. Ba nu, pînă ce voi fi eu vie, nu! Aniţa e a mea, ştii tu? A mea. Eu i-am căutat ei bărbat mai de Doamne, şi n-o voi lăsa să meargă după altul, nu... pînă cu capul! badea hărlea 5 Şi cine-ar fi omul acela mai de Doamne? naica floarea Vezi, orbule? Nici atîta nu ştii! Tănase-a-Popii. După ce umblă el la noi?... Acela-i om; vorbeşte tot după carte. 10 badea hărlea Tănase-a-Popii!... fie dar Tănase-a-Popii!... Ce-mi pasă mie? Aceste-s lucruri femeieşti; gătaţi-le voi. Aniţa se va mărita după acela după care-i va fi dat să se mărite. 15 naica floarea (linguşindu-l) Vezi, acuma vorbeşti tu ca oamenii cei cu minte. Aşa-mi place mie de tine. (Aparte, după o pauză.) Acuma s-a mai muiet bătrînul... acuma pot doară... 20 (Tare.) Moşule!... badea hărlea Ce-i acuma iară? naica floarea O vorbă bună, moşule, o vorbă bună. 25 badea hărlea Femeie, tu iar voieşti să-mi cei bani. naica floarea Numai de-o rochie Aniţei. 28 29 badea hărlea Ştie-vă cioarele, că voi nu mai gătaţi cu rochiile... tot rochii peste rochii!... Femeie, ce cugeti tu?... Stau la mine galbenii pe gard? sau cresc băncuţele ca suşoar-5 cile? naica floarea Bine; c-aşa vorbeşti tu... şi laşi să se rîdă lumea de tine. badea hărlea 10 De mine?... Cine cutează să se rîdă de mine?... Ian spune-mi, să-ţi arăt eu, că... naica floarea (ii taie vorba) Să-mi arăţi?... Ia lasă-te, nu mai arăta, că tu tot 15 arăţi, şi nu se mai vede nimic din arătatul tău, ci laşi să zică Marta Cucşorului cum că Floarea ei e mai netedă decît Aniţa ta. badea hărlea Cine-a zis-o aceea? Marta Cucşorului?... Cîţi bani 20 îţi trebuie? naica floarea Vezi... acuma-mi place de tine... aşa vorbesc oamenii cei cu minte... Douăzeci buni. badea hărlea 25 Douăzeci buni?... Femeie, căpăta-i tu? Nu-ţi dau nici un petac! naica floarea Ce-mi pasă mie? Nu-mi da. Lasă să îmbie Aniţa cu rochie de dulin şi Floarea cea slută cu una de 3 0 matasă; ştiu că nu mă va huli lumea pe mine, ci va zice că tu eşti scump şi zgîrcit. (Vra să iasă.) badea hărlea 20 Tu, babă! naica floarea (stă) 5 Ce-i? badea hărlea Văzut-ai tu rochia cea de matasă la Floarea? naica floarea Că doară am ochi! 10 badea hărlea (cufundat in cugete) Aşteaptă tu oleacă!... N-am bani la mine. Nu face nimic: tu capeţi de la mine douăzeci de zloţi, bani buni... numai atunci să nu-mi mai ceri mai mult pînă 15 la primăvară. naica floarea (suride) Moşule!... numai încă pe-o păreche de papuci de aceia cu roze şi cipci. badea hărlea Iară ceri? Nici un petac mai mult! Ai noroc c-am zis că-ţi dau; că acuma nu ţi-aş da nimic. Ştii tu însă că ce zic eu, aceea-i zis: fie bine sau rău, e zis dac-am zis o dată. Tu capeţi banii tăi; apoi nu te 25 mînca mai mult cu mine; ştii tu că eu-s om rău şi iute la sînge! (Iese.) S C E N A: X naica floarea (singură) 3 0 Om rău şi iute la sînge! Apoi nici pînea lui Dum- nezeu nu-i mai bună decît el... Pe papuci nu voiesc 30 31 să-mi dea bani... şi Aniţa trebuie să aibă papuci. Doamne!... Da' ce vei face? Fac cum pot. Iacă... voi mai vinde v-o două măsuri de fărină. Ce vei face dară? (Deschide uşa.) Mă Popicule! 5 SCENA XI POPIC, NAICA FLOAREA POPIC (venind, aparte) Tot poruncă peste poruncă! (Tare.) îmi pare că 10 mă strigaşi, naică Floare? NAICA FLOAREA Strigat, da^ Da' nu vei bea tu oleacă de vinars? POPIC (glumind) 15 Ce zice oare, nu voi bea? (Ia vinarsul şi bea.) Haa!... se vede că-i vinars birăiesc. (întoarce sticla cu fundu-n sus.) Puie-mi-se naiba-n năravul lui de sticlar, că zău şi aproape i-a mai făcut fundul. NAICA FLOAREA 20 Precum văz, tu ai mai bea, Popicule. POPIC Că zău, şoadă eşti, naico Floareo; dară cînd am mai zis eu că n-as mai bea? 25 NAICA FLOAREA (ia sticla) Ia las' să-ţi mai aduc o înghiţitură. (Vrea să iasă.) POPIC Ba nu, nu osteni dumneata pentru mine... Las', că mă duc eu. NAICA FLOAREA Ian dă-mi pace! (Merge.) SCENA XII POPIC 5 (singur) Iaca!... mai vadă lumea acuma şi ce n-a mai văzut! Acuma-s eu domn şi ea... ea-i sluga mea. (Se loveşte cu palma peste gură.) Doamne iartă-mă!Ce am zis?! Ba că nu-i slugă... ci aşa ceva... nu ştiu ce: 10 destul că eu-s domn. (S-aşază-n poziţiune arogantă pe un scaun.) Ce? Doară n-aş şti eu fi domn dac-aş fi?... Maică! ce birău ar mai fi din mine!... Cum aş face eu atunci?... Oare şti-o-aş şi eu da la porunci?... (Tuşeşte.) Hi-hi-hi!... Şod trebuie să fie a fi domn... 15 Hi-hi-hi! (Simullnd.) Măi!... Deloc să te duci! hi-hi-hi... ian uită-te tu măi la el!... Nu-ţi îmbie picioarele, că... Oare cum aş zice eu de-aş fi birău? SCENA XIII POPIC, TĂNASE-A-POPII; Tănase-a-Popii 20 intră repede POPIC (surprins) Iaca! Da' pe dumneata ce vîntoase te-aduc aşa de-a hăţul? Sau doară te goniră cînii de dinapoi? 25 TĂNASE-A-POPII (cu despreţ) Nu-ţi îmbie lefetiţa! Acasă-i judele? POPIC (aparte ) 30 Să mă mînc oleacă cu el. (Tare.) Ian mai zi o dată: cum ai botezat pe birăul?... Nu-i acasă. 32 33 3 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI TĂNASE-A-POPII Şi buna lui soţie? POPIC Aceea voieşti a fi naica Floarea? Nici ea nu-i 5 acasă. Nime nu-i acasă... numai eu cu Flocea şi cu căţeii cei mai mănunţei, care te goniră pe dumneata pîn' la uşa cuinei. TĂNASE-A-POPII (vrea să iasă) 10 Vină, apără-mă de cîni. (Ies amîndoi, se-ntorc Insă după naica Floarea.) SCENA XIV NAICA FLOAREA, TĂNASE-A-POPII, POPIC NAICA FLOAREA 15 (cu vinarsul in mină; il pune pe masă) Nici n-ai venit bine, şi iar voieşti a merge? TĂNASE-A-POPII (încurcat) Scusamentu! Doară v-am călcat pe picioare? Ser-20 vitore umilissimu! Cum vă este sănătatea, jupîneasă naică Floare? POPIC (ia sticla cu vinars, stringe capul între umeri şi rîde-n pumni) 25 Să fiu turc, de ştiu ce zice acuma... apoi nici naica Floarea nu-i mai cu minte decît mine. NAICA FLOAREA Ia lasă, nu mai zice către mine „jupîneasă"; bătrînu-i jupîn, el e birău. 34 TĂNASE-A-POPII Mă rog! Îmi permitez a observui cum că fiind jupînul badea Hărlea jude, dumneavoastră sunteţi judesă... şi prin consecuenţă... Intr-alt chip, sunteţi 5 sănătoasă? NAICA FLOAREA Iaca, mă mai amărăsc şi eu pe-aici pe lîngă casă ca femeile de doaga mea... Da' şezi dac-ai venit la noi... Ce bine te-a adus? Ce nou ni-i mai şti spune? 10 TĂNASE-A-POPII Mai nimic... Mai venii să mai conversăm cu domnul badea Hărlea şi-mi pare foarte rău că nu l-am aflat acasă. NAICA FLOAREA 15 Cum să nu-1 fi aflat?... Numai oleacă se duse pe-afară să vadă de lucrători... dar trebe să vină deloc. TĂNASE-A-POPII (privind aspru la Popic) 20 Măturătura asta a plebei s-a mîncat cu mine, a zis cum că nu-i nime acasă. NAICA FLOAREA (cu mustrare) Popicule! 25 POPIC (il scapă rîsul tocmai cînd bea) Auzi cum zice cătră mine?... Cătră birău zice judeţu... cătră dumneata, naică Floare... nu ştiu cum şod... şod! Apoi cătră mine zice „mătură-pleavă"? 30 Ha-ha-ha! El nu ştie că eu fug de treierat ca calul de streche! 35 3* TĂNASE-A-POPII Ce impertinenţă bigolistică! NAICA FLOAREA (lui Popic) 5 Ce ştii tu? Tu eşti un prost! Domnişorul vorbeşte după carte. (Lui Tânase-a-Popii.) Ştii dumneata că aşa e Popic: glumeţ. (Face lui Popic semn să meargă.) POPIC (mai bea o dată) 10 Ei, sora mea cea bună! (Strînge sticla la peptf apoi o pune pe masă cu fundu-n sus şi vrea să iasă.) NAICA FLOAREA lan stăi oleacă! (Secret, către Popic.) Pe seară să duci doi saci de larină la Moisa-ospătarul. Ştii... apo 15 să taci! (Se-ntoarce spre Tănase-a-Popii.) POPIC (aparte ) Aha! Acuma ştiu eu de ce-a fost naica Floarea aşa de dulce la vorbă. Aşa-i trebe birăului, de ce nu-i dă 20 bani, că are destui. (Iese.) NAICA FLOAREA Da' mult şede bătrînul! (Merge la uşă.) Bătrî-nule-e! Vină, că ai oaspeţi, oameni buni la casa ta. (închide uşa şi se pune Ungă Tănase-a-Popii.) Ştiu 25 că are omul lucru cu oamenii aceştia!... TĂNASE-A-POPII O, mă rog, luptele vieţii umane sunt insuferibili. NAICA FLOAREA Zău asa! o femeie ca mine sufere mult. SCENA XV BADEA HÄRLEA, NAICA FLOAREA, TĂNASE-A-POPII BADEA HARLEA 5 (vine cu o bacală-ntr-o mină, cu o sticlă in cea- laltă) Te văzui venind şi cugetai cum că vom şedea mai bine de vorbă lîngă un păhărel decît numai aşa în vînt. Vezi aşa! (Pune pe masă.) Aice e vin,' aici io vinars: cum voieşti... Apoi ce mai zic novelele? TĂNASE-A-POPII Mai nimic, domnule jude, mai nimic! Cursul evenimentelor jurnalistice stă într-o cadenţă nimic zică-toare: din Pesta vine foarte puţin nou, şi din Viena 15 mai nimic de insemnabilitate. NAICA FLOAREA Auzi tu?... Din Pesta nimic nou, şi din unde... unde şi [sic] ziseşi?.'.. îmi ieşi numele din cap... Cum se cheamă satul de unde nu vine nimic... Nu ştiu cum 20 ziseşi. (Badea Hărlea face din cap.) TĂNASE-A-POPII Nu sat, mă rog, nu sat, ci urbe mare, miezul focu-lariu al imperiului austriatec: Viena... (Lugubru şi 25 in taină.) Faime foarte periculoase de război. NAICA FLOAREA Ce zice: peri culeşi din război? Apoi, te rog, ce război e acela? Cine lucră cu el? împărăteasa, cu de-a bună seamă. 30 TĂNASE-A-POPII (surîde) Mă rog, nu război cu care se ţese pînza, ci război sau belu între doi populi sau staturi, ţesute în rela-tiuni inimicesti. 36 37 BADEA HÄRLEA Ce ştiţi voi, femeilor? Lucrul stă aşa: acolo se nimicesc unii pe alţii; ai înţeles acuma? NAICA FLOAREA Vezi bine, vezi bine... TÄNASE-A-POPII Intr-alt chip sunt foile de ieri, şi azi, pline de lamen tăciuni. NAICA FLOAREA Ce zice de tăciuni?... acele din Pesta. TÄNASE-A-POPII Aşa e! Ştiţi, eu primesc în toată ziua foile nove-listice din Pesta şi Viena pe poştă. NAICA FLOAREA Auzi tu! din Pesta şi... cum şi ziseşi? Pe poştă. BADEA HÄRLEA Vezi dară! D-apoi că aşa vin toate novelele, pe poştă. Cum să vină într-alt chip? TÄNASE-A-POPII Mă rog, pentru mine vin separate; eu am amici şi cunoscuţi. NAICA FLOAREA Vezi? Ce ştii tu?... El are mici cunoscuţi. BADEA HÄRLEA D-apoi că acuma dumnealui trebuie s-o ştie mai bine. Ce stăm noi încă în zadar aici? (închină.) Să deie Dumnezeu roadă şi ospăţ la toamnă! TĂNASE-A-POPII (ia paharul, surizind) Nu ştiu zău eu ce să fie de ospăţ! (închină.) Să doneze zeul celestic frupte abondante -pe grîne şi pe 5 munţi şi fericire în viaţa domestică! (Bea.) Bun vin!... Precum ni enarează istoriile, nici străbunii noştri romani nu au băut mai bun vin decît acesta. BADEA HĂRLEA (umple ) 10 Aşa-mi pare şi mie. Dar pe unde ai mai umblat astăzi? TĂNASE-A-POPII Mai fusei astăzi dimineaţă la vînat. BADEA HĂRLEA 15 Barăm adus-ai ceva? TĂNASE-A-POPII (aparte ) întrebarea fu bine pusă: acu e momentul de atac! (Către badea Hărlea.) La mine se întîmplă aceasta 20 foarte rar... (cu intenţiune) şi mai cu seamă de cînd sunt unii oameni în sat cari gonesc toate vitele săl-bătăcitoare. Şi astăzi a mers dăscălaşul înaintea mea. Barăm să fi adus el ceva; el însă? el nu ştie numai învrăjba. 25 NAICA FLOAREA Dacă şi el ar face bine să şadă la şcoala lui decît să umble lela printre ţarine. De ce-i plăteşte satul? TĂNASE-A-POPII O, mă rog, aveţi tot dreptul: el nu capătă salarul 3 0 în zadar, deci de la aceea nu-1 pot eu opri. 38 39 10 BADEA HÂRLEA Aşa e! Fratele Tănasie are drept; dăscălaşul e om de treabă, şi nime nu-1 poate opri de la petrecerile sale dacă-şi face el numai treaba cumsecade. TANASE-A-POPII Dacă şi-o face numai cum se cade. Cugetaţi însă: pînă ce umblă el la vinat... eu tac însă, căci Cimbru este amicul meu cel mai bun. NAICA FLOAREA (cu zel) Aşa e! pînă ce umblă el la vînat, ce fac copiii în scoală? BADEA HĂRLEA Ce fac? Nimic nu fac; se joacă pe-acasă. Despre 15 dăscălaşul nu poate nime să zică o vorbă rea. TANASE-A-POPII Cu tot dreptul!... Îmi pică însă foarte greu să fiu sincer; mă siliţi însă... şi-mi pare foarte rău, căci Cimbru este amicul meu cel mai bun. Tocmai înainte 20 de asta cu cîteva zile am vorbit eu cu popa Colţan din Butuceşti... şi... eu tac însă, căci nu mi se cade... BADEA HĂRLEA Ba nu tăcea; să văd ce a mai zis gură-largă acela. NAICA FLOAREA 25 Ce-a mai zis? Las', c-o ştiu eu, fără să mi-o mai spuie; şi-a bătut joc de-a bună seamă de tine, că laşi să te poarte un nimene ca dăscălaşul de nas. TĂNASE-A-POPII Eu acuma nu mai trebuie să zic nimic. BADEA HĂRLEA Ce? De mine? Popa Colţan... de mine?... Cutează numai!... Cu mine nu-i bine a te mînca, că eu-s om rău şi iute la sînge! TĂNASE-A-POPII Şi eu m-am mirat de impertinenţa lui şi m-am întors cu indignaţiune de către un om aşa de neonest. Nu e minune însă! Trebuie să fiu sincer... deşi mă doare din adîncul inimei mele... de a fi silit a vorbi contra io celui mai bun amic al meu; dreptatea e însă cea întîi naintea mea; trebuie să o ştii, cum că toate satele dimprejur vorbesc despre... NAICA FLOAREA Auzi tu? toate satele dimprejur... şi tu taci? 15 BADEA HĂRLEA Femeie, dă-mi pace! TĂNASE-A-POPII Apoi mă rog! După dreptul străbunilor noştri romani, nici nu e concesă docenţilor venaţiaţiunea- 20 NAICA FLOAREA Auzi tu? După dreptul bunilor români. BADEA HĂRLEA Ian lasă! Dacă românul nici nu are drept. TĂNASE-A-POPII 25 Mă rog! Oare este ceva mai sublim decît dreptul scris pe douăsprezece cărţi de împăratul Romulus şi Remus? BADEA HĂRLEA D-apoi că-mi pare cum că dumneata ai zis odată rto cum că strămoşii noştri [sic] au fost păgîni. 40 41 tănase-a-popii Aşa e... împăratul Romulus şi frate-său Remus au fost păgîni; fiul lui Romulus însă, Augustus Cesarus, s-au făcut creştin; şi Ulpianus Traianus, nepotul lui 5 Romulus, se numeşte „bunu", fiindcă a ridicat multe mănăstiri şi a fost foarte misericordian. O, Doamne! unde sunt timpurile acele mari! naica floarea Auzi tu acuma, că au fost creştini? 10 badea hârlea D-apoi că acuma d-nialui trebe s-o ştie mai bine decît mine. tănase-a-popii Aşa-i, mă rog! Şi... (cugetă) dacă nu mă înşel, în 15 cartea a patra, paragraful 28, stă scris cu litere de aur că trebuie să ştii, cărţile aceste fură tipărite în Roma cu litere de aur. naica floarea Ce zice, cu litere de aur! 20 tAnase-a-popii Da, da! cu litere de aur. Stă dară că: „Daschelis venantibus posti sui luantur", ce însemnează în româneasca de astăzi cum că: De la dascălii ce vînează să se ia posturile. 25 naica floarea Auzi tu ce stă în cartea cea mare? badea hărlea Ce zice, tocmai aşa să fie acolo scris? tănase-a-popii 30 D-apoi că doară n-am învăţat eu ştiinţile teolo- gistice în zădar; eu ţi-o pot arăta negru pe alb. badea hărlea (pe cugete) Că de-ar fi aşa... apoi... (Face din cap.) Cu mine nu-i bine a te mînca... zău nu-i bine; eu-s om iute 5 la sînge şi iubesc legea lui Dumnezeu. naica floarea Dacă tot aşa vorbeşti tu? Ce eşti tu? birău? Nimic nu eşti!... Eu să fiu bărbat, eu să fiu birău: aş vedea eu cine şi-ar bate joc de mine!... 10 badea hărlea Femeie! femeie! taci, nu te mînca cu mine... Ştii tu că eu-s iute... Apoi ce să fac dară cu el? naica floarea Ce să faci? încă întrebi ce să faci?... De ce eşti 15 tu dară birău?... Hei, să fiu eu în locul tău; aş vedea eu că cu cine ar moşteni dăscălaşul în Ciohoteşti. Ba, cu mine nu! tănase-a-popii (aparte) 20 Toate merg bine, acuşi-s la scop! (Cătră badea Hărlea.) Eu nu pot decît da de drept la naica Floare: ce e just, nu e păcat. Eu sunt cel mai bun amic a lui Cimbru; iubesc însă justeţa. Un proces cît de colea! 25 badea hărlea Bine zici, un proces. tănase-a-popii Şi eu te asigurez cum că tot omul va zice: acesta e birău! 30 naica floarea Vezi! asa va zice lumea. 42 43 tănase-a-popii Apoi ce se atinge de instanţie (suplică)... aici sunt eu: să o fac şiş după paragrafuri!... Ştiţi: mie-mi pare foarte rău... căci Cimbru... badea harlea Nimic mai mult... Dumneata eşti aici, numai să o faci!... că acuma ştii dumneata. tănase-a-popii Dar dă-mi pace, că doar am mai făcut eu de acestea. S-o fac... ştii pe nalt! să se ştie că vine de la un jude... Te rog, însă, să rămîie treaba între noi... Cimbru mi-i amic, şi nu aş voi... badea hărlea Acuma lasă, că ştiu eu. La cine să dăm însă in-stanţia? tănase-a -popii La a... (Pune degetul pe buze.) Apelaţiunea cea dîntîi e scaunul localnical... La domnul localnic... şi după aceea la episcopul. badea harlea Aşa, aşa! la episcopul!... Ba încă şi pînă la arhimandritul mă duc. Fă! scrie! tănase-a-popii (scoate plumb şi hirtie) O fac acum numai aşa, apoi o scriu eu acasă. naica floarea D-apoi că acuma dumneata ştii cum va fi mai bine. (Cătră badea Hărlea.) Vezi, aşa-mi place mie de tine; acuma eşti tu om cu minte; învaţă pe care sunt de învăţat. Acum faceţi, că eu mă duc să mai văd de cuină. (Iese.) SCENA XVI BADEA HĂRLEA, TĂNASE-A-POPII badea harlea Să mai bem o dată. Să fii sănătos! •r> tănase-a-popii Pentru succesul strălucit! (Bea, după aceea se pune şi scrie.) badea hărlea Eu-s prea bun; dacă mă mîniu însă: ferească Dum-10 nezeu toată lumea de mine! Şi notarului trebuie să-i, ţîp un proces în grumaz!... Nu-mi place... nu ştiu de co nu-mi place, destul însă că nu-mi place!... Apoi cu popa Cioranu trebe să împart colacii. Vezi măi! De cîte ori trece cu cădelniţa pe lîngă mine, totdeauna dă 15 în alte lături cu fumul... Hm! cu mine să nu se mînce nime, că eu nu las treaba trecută... Să curăţesc satul de gunoi, apoi nu-mi pasă să mor, barem ştiu că am făcut ce am putut. tănase-a-popii 20 (mormăind) Rătăcit în labirintul... mm... Ba nu va fi bine aşa. (Şterge.) In labirintul... mmm! aşa vezi! badea hărlea Ce ziseşi? --s tănase-a-popii Nimic, d-le jude, numai cuget adînc. (Scrie.) badea hărlea Cugetă adînc! Acuma cred că va fi bună instanţia. tănase-a-popii 00 (se scoală cu hirlia in mină) Vezi aşa! Acuma-i gata. Ştii, nu rămîne aşa... mai coreg eu acasă. 44 45 BADEA HĂRLEA Ian zi... să văd. TĂNASE-A-POPII (îşi ia o poziţiune superbă) „Multstimatu scamnu locotenente! Reverendis-sime domnule!" (Badea Hărlea aprobă cu capul.) TĂNASE-A-POPII Să chemăm însă şi pe naica Floare. BADEA HĂRLEA Drept ai! (Din prag.) Tu, FloareI Ian vină! SCENA XVII Cei de sus; NAICA FLOAREA NAICA FLOAREA (intrlnd) Sunteţi gata? (Se pune pe scaun şi ascultă cu pietate.) BADEA HĂRLEA (se pune pe scaun) Zi acuma. TĂNASE-A-POPII (ceteşte stind) „Multstimatu scamnu locotenente! Reverendis-sime domnule!" (Na ica Floarea şi Badea Hărlea fac amîndoi din cap.) TĂNASE-A-POPII (urmind ) „Cînd e mulţimea pericolelor incumulată peste turma păscătoarie e datorinţa păstorelui de a striga în lumea largă şi a cere ajutamentul celor mai mari şi mai potenţioşi." (Se opreşte ca să vadă efectul.) 46 BADEA HĂRLEA Asa vezi! NAICA FLOAREA Mîncu-i gura lui; da' frumos le mai ştie înşira! > TĂNASE-A-POPII „Fiind dară docenţele nostru Ioane Cimbru", (explicind) aşa se zice în limba înaltă către dascăl. (Naica Floarea şi Badea Hărlea fac din cap.) TĂNASE-A-POPII 10 (urmează) „Docenţele nostru Ioane Cimbru pe catedra din Ciohoteşti, într-un egal cerc al circumstanţelor periculoase, o aflu judeasca mea dătorinţă de a o refera asta cu humilissima şi mai aplecată humilenţie plină 15 de devotament căci rătăcind prin labirintul venaţiunii cu cutreerea deşertelor silvestre şi a munţilor înfier-bîntaţi de caloarea estivă — ornamentul..." BADEA HĂRLEA (intrerupîndu-l) 20 Ian aşteaptă numai; ce-i aceea... cum şi ziseşi... lăbirişu, or cum? NAICA FLOAREA Aşa, aşa! ce-i aceea? TĂNASE-A-POPII 25 Labirint, me rogu, labirint. Aceea era o grădină a împăratului Traianus. Cine intra într-această grădină nu mai putea ieşi de acolo, căci erau în ea tot căi crucişe şi curmezişe, încît tot omul rătăcea. Numai unul a fost care a putut ieşi: acesta a fost Hercules 3 0 ficioru împăratului. Nici acesta n-ar fi putut însă de nu i-ar fi arătat Hadrianes, o călugăriţă, care locuia acolo în grădină, calea pe care să meargă. 47 10 J5 20 BADEA HĂRLEA (face din cap) Mare trebuie să fi fost grădina aceea. TĂNASE-A-POPII Aşteaptă numai!... Să nu mint... aşa-i... de două sute de mile de pămînt. NAICA FLOAREA Mîncu-i inima lui; da' cum le ştie înşira toate! Nu-i minune; a umblat la şcoalele cele mari! Ce ţi-i omul care ştie carte... TĂNASE-A-POPII (ceteşte ) Hmmm! Aha! „Ornamentul — copiilor şi copilelor, fiilor şi fiicelor lucitoare de luciul inocenţei vir-ginante a cetăţenilor cu florile mirositoare de mirosu mult adorantu împletite în mult ornanta cunună a ştiinţelor şi cognoştinţelor divine şi pline de dumne-zeescu spirit — nu se poate efeptui — precum s-ar cuveni după salarul stors din sudorile poporului locuitor în Ciohoteşti pre care în acest chip cu tot dreptul îl merită, iar într-alt chip nicidecum nu.'1 BADEA HĂRLEA Asa vezi! NAICA FLOAREA 25 Mincu-i sufletul lui!... Aşa vorbeşte, cit nici o vorbă nu pot înţelege! Vezi bine... el'vorbeşte după carte: ce ştim noi, femeile proaste! TĂNASE-A-POPII (vorbind) 30 .Aşteaptă numai, că acuma vine partea cea mai bună. (Ceteşte.) „Deci din consecuenţa datorinţelor mele de judice comunale al comunei Ciohoteşti mi-o ţin de datorinţă ca cap conducătoriu al acestei comune 48 10 15 de a mă îngriji despre educarea băieţilor supuşi ai mei şi a cere cu humilissimă homilenţie ca să nu se lase înlocuindu-se prin altul — binemeritat fiind amintitul învăţător al nostru — nedemn pe catedra învă-ţătorească din Ciohoteşti — aceasta într-un pericol aşa de mare1..." BADEA HĂRLEA Bine, foarte bine; să vadă el cu cine are de lucru ! TĂNASE-A-POPII Şi acuma vine fine sau capătul, încheierea. (Ceteşte.) „Deci adresîndu-vă rogaţiunea aceasta plină de cel mai humilissim devot, rămîn în Ciohoteşti..." şi celelalte. (Vorbeşte.) Ştii, aici mai vine numele d-tale, apoi. NAICA FLOAREA Să crape dăscălaşul de mînie! 2 0 TANASE-A-POPII (pune hirtia pe masă) Acuma voi merge acasă şi o voi scrie frumos, cum se cade. încă azi o ai. BADEA HĂRLEA Să nu pierdem dar timpu... Grăbeşte! TĂNASE-A-POPII (îşi ia pălăria; aparte) Sunt în scop. Intriga e deesa puterii. (Câtră badea Hărlea.) Mi-a părut bine!... încă azi ne vedem. NAICA FLOAREA Sănătate bună! (încet, cătră badea Hărlea.) Vezi, acesta-i om de ginere! (Cortina cade.) 1 K de însemnat că Tănase-a-Popii citeşte suplica foarte confuz hi cu o interpunclare cu totul arbitrară, contrarie chiar puţinului sens ce-1 are suplica lui. Pauzele însamnă punctele unde el se opreşte iau din oboseală, sau din capriciu (n.a.). 25 30 49 ACTUL II Odaie la birăul. SCENA I ANIŢA, singură ANIŢA (singură, şede supărată la fereastă) Eu nu ştiu de ce să fiu supărată... Ce-mi pasă mie!... meargă, nu meargă. (Se scoală şi începe a griji prin casă. Ia perinele de pe pat şi le pune pe masă, ia după aceea nişte bocale de pe o poliţă şi le curăţeşte de pulbere; în loc de a pune însă bocalele înapoi, pune perinele în locul lor; cu un cuvînt, face toate pe dos, îngînînd cu jumătate glas rin cîntec.) De ce am eoteptat eu două săptămîni la fîntîna Cuculeştilor?! (Cu glasul plîns de lacrimi, se şterge pe ochi.) Am eu minte?! Lui nici că-i pasă de mine. (Plînge.) Vezi bine! că de i-ar fi păsat, ar fi venit el la fîntînă... Ba!... nu voi plînge... nici mie nu-mi pasă de el... nici nu mi-a pasat!... S-a mîniet tata pe el? Apoi ce treabă are el cu tata?... sau nu-i el fecior? 50 SCENA II POPIC, ANIŢA POPIC (intră pe de-a pitulişul; pentru sine) 5 Tot supărată-i, sufletul meu, de un timp încoace... Nici nu mă mir. Suflet de om ca dăscălaşul... Apoi nici la el nu-s toate caprele acasă... aşa vorbea cu mine azi, cum vorbesc fetele cele mari înainte de credinţă. (Observă confuzia făcută de Aniţa.) Vadă 10 acuma lumea şi nu rîdă: cine ştie pe unde umblă mintea ei acuma!... pe la dăscălaşul!... (Tare.) Aniţă! ANIŢA (tresare) O, zgîrie-te miţele, că cum mă speriaşi! 15 POPIC Apoi ce faci tu? Strici sau tocmeşti? ANIŢA Ai tu ochi?... Nu vezi tu doară cum că grijesc în casă? 20 POPIC Ierte-mă Dumnezeu, da' eu nu ştiu, tu nu faci bine sau eu nu văd bine? Aşa se grijeşte pe la voi? Pe aici pui perinele, pe acolo bocalele, pe acolo... Tu grijeşti, Aniţă, grijeşti, hai? 25 ANIŢA (se cruceşte) Facu-mi sfînta cruce! (Rîde.) Zău că tu nu eşti cu toată apa, Popicule! POPIC 30 Zău, eu nu ştiu că care nu e cu toată! Mie îmi pare că... 51 4* ANITA Mai taci acuma şi tu; barem tu să nu te mînci cu mine. (Face ordine.) POPIC Apoi, că eu nu mă mînc dară. Aniţă!... n-ai vorbi tu cu dăscălasul? ANIŢA Ce-ţi plesneşte ţie în minte!... Ce treaba am eu cu dăscălasul? POPIC Şi dacă ai avea, Aniţă? ANIŢA lan lasă-te, să nu mă mîniu pe tine. POPIC Nu-mi pasă... mînie-te, numai vorbeşte cu dăscălasul. ANIŢA (se întoarce spre cl) Ai tu minte?... da' unde-i dăscălasul acuma?... Apoi nici nu am eu ce vorbi cu el. Ce treabă am eu cu el? POPIC Aniţă! N-ai nici o treabă?... Apoi n-ai: mă duc să i-o spun. (Face gest de mers.) ANIŢA Popicule!... ian stăi... Ce vorbeşti tu de dăscălasul? Unde-i dăscălasul? (Popic arată misterios la fereastă.) ANIŢA (surprinsă) Aici? 52 POPIC Eu l-am lăsat prin fundul grădinii. Nu o ştie nime. Zice că are de vorbit cu tine. ANIŢA ■ t (încurcată) Cu mine? Ce are dăscălasul de vorbit cu mine?... Eu n-am nici o treabă cu el. POPIC Ce are?... D-apoi că acuma asta voi trebuies-o ştiţi 10 mai bine. Să-i fac semn să vină la fereastă? (Face gestul.) ANIŢA Ba nu! Ba nu! Doamne fereşte!... Să-1 prindă tata! Vai, Doamne, ce ar fi de mine! 15 POPIC De-aceea nu te teme: birăul s-a dus cu naica Floare Ia vie şi nu vin pînă la prînzul cel mare. ANIŢA (luplindu-se cu sine) 20 Nu, nu, nu !... Zi cătră dăscălasul să meargă de aici. POPIC Aniţă!... Ai tu greuruşi în cap? Eu nu ştiu ce voieşte dăscălasul: destul că m-a rugat tare. 25 Nu-mi pasă! ANIŢA POPIC Nu-ţi pasă?... Bine dară: nu-ţi pasă, aşa ziseşi?... Mă duc să... (Gest de mers.) ANIŢA 30 Popicule!... Popicule! 53 POPIC Dar nu mă purta lela! Ian caută tu mă la ea, că, zău, mult mă ţine şi mult mă trimete! Să zic cătră el să vină? ANIŢA Ba. Să zic să se ducă? Ba. Apoi ce să zic dară? POPIC ANIŢA POPIC ANIŢA Nimic. POPIC Vezi bine! Să-1 las să-şi caşte gura pe pari, pe acolo pintre cucute, pînă ce nu 1-a lua Flocea de-a hăţul! ANIŢA Ba, Doamne fereşte! POPIC Că acuma ştiu eu că va feri Dumnezeu, fiindcă barem eu am mai multă minte decît tine. ANIŢA Ştii ce, Popicule?... zi cătră el să vină... numa nu spune că eu am zis să zici. POPIC (se uită ciudat la ea) Iaca! Eu nici n-am ştiut că ai tu atîta minte... Zău aşa! Zi cătră peţitori să vină, numai spune-le că nu-i fata acasă. ANIŢA O, Doamne, dacă aici nu-i vorba de peţitori, ci de dăscălaşul. POPIC 5 Taci, şi nu mai turbura apa!... Ce-ntreb eu de tine... fac eu cum ştiu. (Merge la fereastă şi bate în palme.) Vezi aşa! Acuma pot merge pe unde am venit. (Iese.) ANIŢA 10 Ba, ba, ba!... Bată-te pastele, Popicule! Eu fug afară. (Vrea să iasă, se opreşte însă în uşă, nerezolvată.) SCENA III CIMBRU, ANIŢA 1B 20 26 CIMBRU (apare la fereastă) Aniţă! (Aniţa stă în uşa jumătate deschisă şi se joacă cu ştergătoarea.) CIMBRU Aniţă!... Sufletul meu, Aniţa mea! ANIŢA (ademenită; nu se întoarce) Ce e? CIMBRU De ce nu voieşti a vorbi cu mine? ANIŢA Da' că eu voiesc. 54 55 cimbru Apoi de ce nu vii dară la fereastă? aniţa Că eu merg. (Nu merge insă.) 5 cimbru Aniţă, vino 1 an iţa (merge pînă-n mijlocul odăei) 10 20 Iacă-mă! cimbru Numai pînă acolo? aniţa (imrge pină la fereastă) Ce e? 1;) (Stau un timp amindoi muţi.) Aniţă 1 Aud. cimbru aniţa cimbru De ce n-ai venit de două săptămîni după apă la fîntîna Cuculeştilor? (Uimit.) Aşa e... de ce n-ai venit? aniţa 25 Că eu am fost în toată ziua de te-am aşteptat. Dumneata nu ai venit. cimbru O, Doamne! nici nu ştiu ce vorbesc! Drept ai Aniţă, eu nu am fost. Vezi... dar eu nu sunt de vină. Şi tu... (o prinde de mină) tu, îngerule! Tu m-ai aşteptat pe mine? aniţa (încurcată) 5 Ba nu te-am aşteptat. cimbru (supărat) Nu m-ai aşteptat. Mie-mi pare că ziseşi că m-ai aşteptat. 10 aniţa (şopteşte ) Că te-am aşteptat. cimbru (prinde cu pasiune o mină a ei in amîndouă mînile sale ) M-ai aşteptat! Totuşi m-ai aşteptat dară? îngere!... Şi eu... eu, nebunul de mine... am fugit de fîntînă ca de păcat. (Serios.) Aniţă!... vorbeşte cu mine din inimă: spune-mi, de ce m-ai aşteptat? aniţa (pcrplesă) Am aşteptat... am aşteptat ca să vii. cimbru Bine, bine, sufletul meu, dar ce ai voit să-mi spui? 15 20 25 Nimica. aniţa cimbru (supărat) Nimic?!... Aşadară, tu nu ai să-mi spui mie nimica. 30 aniţa Nu. 56 57 CIMBRU Nu, Aniţă, nu? nimic?... nimic? nici un cuvînt? (li lasă mînile.J ANIŢA Ba am. CIMBRU ( repede ) Ai... dară, totuşi ai. Vezi!... De ce zici dară că... Spune-mi, sufletul meu, ceea ce voieşti să-mi spui. ANIŢA Nimic. CIMBRU Aniţă! (Priveşte lung la ea.) De ce te joci'aşa fără de milă cu mine? M-ai lăsat să fiu fericit printr-un cuvînt al tău, numai ca să pot fi mai nefericit prin altul. Spune-mi dar acuma, care-i adevărul din două: m-ai aşteptat tu, ori nu m-ai aşteptat? Ai să-mi spui ceva, ori ba? (0 prinde de mîni.) Aniţă! îngerul meu, inima mea! Spune-mi! ai tu ceva să-mi spui, ori ba? ANIŢA Nu ştiu. CIMBRU Nu ştii! dar cine s-o ştie de n-o ştii tu? Ziseşi că m-ai aşteptat la fîntînă... de ce m-ai aşteptat dară dacă n-ai avut a-mi spune nimic? ANIŢA Că am avut; dar nu ştiu nici eu singură că ce. CIMBRU (cu pasiune) Ai avut? şi nici tu singură nu ştii că ce? O! ce fericit sunt!... Aşadară, că ceea ce tu ai voit să-mi 58 spui nu se poate spune prin cuvinte?... Vezi, Aniţă, şi eu aş voi să-ţi spun ceva, şi nici eu nu ştiu că ce... O, ce fericit sunt eu! Aniţă! (li sărută mina cu pasiune.) 5 (Aniţa îşi smulge mina repede şi se întoarce de la el.) CIMBRU Aniţă, de ce te-ai mîniet? ANIŢA Că eu nu m-am mîniet. 1° CIMBRU De ce smunceşti dară mîna şi de ce-ţi întorci faţa de cătră mine? ANIŢA (îşi întoarce faţa spre el) 15 Că n-o întorc. CIMBRU Şi mîna, Aniţă? ANIŢA Că n-am smuncit-o. 20 CIMBRU Cum să n-o fi smuncit cînd... ANIŢA Vezi că nici dumneata nu trebuie să-mi săruţi mîna CIMBRU 2 5 De ce, Aniţă? ANIŢA Numai de-aceea. CIMBRU Dar îţi pare rău? 59 cimbru (cu imputare) Aniţă!... eu văd că tu mă urăşti pe mine. AN IŢA 5 Ba nu te urăsc. CIMBRU Aşadară, nu mi-o dai, Aniţă? Ba dau. Ad-o dară. Ia-o. ANIŢA (încet) CIMBRU ANITA CIMBRU (se întinde după mină) Că n-ajunge la ea. ANIŢA (ridică mina, dar numai într-atit că Cimbru n-o poale ajunge) Iacată-o. 10 15 20 25 CIMBRU De ce eşti dară aşa de rece cu mine? Tu nu mă iubeşti pe mine. (Pauză.) (Aniţa tace.) CIMBRU Tu taci, Aniţă. (Cu patimă.) Spune-mi, spune-mi acuma mi-o spune o dată: iubeşti-mă, ori ba? (Aniţa tace.) CIMBRU (supărat) Tu taci. Ba nu tac. ANIŢA (ademenită) CIMBRU Cum să nu taci cînd nu zici nimica. Sufletul meu* Aniţa mea, zi: iubeşti-mă, ori ba? Nu stiu. ANITA CIMBRU Nu ştii. Nu ştii, că n-o voieşti s-o ştii!... Ei, Aniţă! Să ştii tu cît m-am supărat în aceste două săptămîni, apoi n-ai fi aşa fără milă cu mine. ANIŢA 30 Nu ştiu. 60 61 CIMBRU (supărat) Iară nu ştii. Eu nici nu ştiu de ce am venit eu aicil... Tu şi aşa nu voieşti a vorbi cu mine, mai bine aş face de aş merge acasă. (Facegest de mers.) Aniţă! (li întinde mina.) Sănătate bună, Aniţă! ANIŢA (li întinde mina; lin) Sănătate bună. CIMBRU (ţinîndu-i mina) Să rămîi fericită. (Dispare.) (Aniţa rămîne uimită şi nemişcată, cu mina cum a lăsat-o Cimbru.) CIMBRU (apare din nou) Mă Iaşi dară să merg?! Aşa? Mă duc dară. (Pauză.) Mă duc. Sănătate bună, Aniţă!... Sufletul meu, Aniţa mea, să fii fericită. (Mai priveşte o dată la ea şi zice cu desperare.) Ei, Aniţă, Aniţă! M-a bătut pe mine Precesta cînd te-am văzut pe tine de întîia oară. (Se duce repede.) ANIŢA (stă cîteva momente nemişcată, apoi desperată) Se duce! (Se apleacă pe fereastă.) Chiar se duce!... Şi eu l-am lăsat să se ducă!... Doamne, Doamne!... Oare cum să strig pe el, [sic] ca să vină înapoi? Dăscă... ba nu aşa!... Cimbru... Ba, ba, ba! (Fuge la uşă.) Popicule! Popicule! Nu-i aici. Ce să fac? (Fuge la fereastă şi priveşte afară.) Stă pe loc?... Doară iar s-a întoarce înapoi... Iaca, iar se duce!... (Cu imputare.) Apoi te duci! Aşal Chiar te duci!... Nu mă aude. (Mai tare.) Te duci!... chiar te duci! bine că ştiu!... Te duci!... (Repede.) Mă auzi? Iaca vine! (Se retrage de la fereastă.) 10 15 20 25 30 CIMBRU (apare la fereastă; pauză) Nu ştiu ce ai zis, Aniţă. ANIŢA (cu imputare) Ai voit să mergi acasă... chiar ai voit? CIMBRU Sufletul meu! da' cum să nu voiesc, cînd ai zis să merg?! ANIŢA Ba eu n-am zis. CIMBRU N-ai zis dară să rămîn. ANIŢA Ba zis. CIMBRU Dară, zis-ai?!... ba tu n-ai zis. (Hotărît.) Vezi,/ Aniţă, de ce nu vorbeşti tu cu mine din inimă? Acuşi vine badea Hărlea acasă, şi eu atunci trebuie să merg de aici. Tu nu ştii, sufletul meu, cum că eu m-am certat cu tată-tău, şi el a zis că mă trimete în fiere din Ciohoteşti. (Aniţa tresare.) CIMBRU Nu te speria, îngerul meu, căci asta nu se va întîmpla. Nebunul de mine!... El e om bun şi eu l-am întărîtat. Nu ştiu cine 1-a întărîtat împotriva mea şi el m-a dat în pîră, ca să mă scoată din Ciohoteşti. Eu, simţindu-mă fără de vină, am mers la el să i-o spun asta. O, de ce n-am putut şedea acasă?! numai 62 63 ce l-am întărîtat mai tare. Şi ştii tu cum e tată-tău; ce zice el o dată, aceea-i zis. Apoi şi i-am zis vorbe prea rele. Am fost nebun... cum le-am putut face eu acestea? aniţa (îngrijită) Voi vorbi eu cu tata şi... cimbru Ba nu! Doamne fereşte! A zis că de mă va mai vedea pe lîngă casa lui, mă amuţă cu cînii sau mă prinde cu dorobanţii; şi-mi scoate ochii de voi mai cuteza să privesc la tine; îmi taie limba de mai cutez a vorbi un cuvînt cătră tine. Eu ştiu că nu le face el acestea; insă eu totuşi trebuie să merg acuma din Cio-15 hoţeşti, ca să nu-1 întărit mai tare. (Supărat.) Aniţă... atunci nu ştiu cînd ne mai vedem. 10 anita (plinge) Nu te ducel (Plinge.) Nu te duce, că eu... cimbru Tu plîngi!... Aniţă, tu plîngi pentru că mă duc eu!... O, Doamne!... şi eu trebuie să merg, trebuie! (Hotârît.) Aniţă, eu mă duc; vin însă iară. Spune-mi drept, din inima ta, din sufletul tău; drept să-mi 25 spui, Aniţă: cînd te măriţi tu? aniţa (îşi şterge ochii de lacrimi; încurcată) Eu... eu... eu nu mă mărit pînă-i lumea. cimbru 30 N-o zice asta, că asta nu-i adevărat. Spune-mi m ărita-te-vei după mine? Sufletul meu, spune-mi mărita? 10 15 anita ( ruşinoasă) Nu stiu. cimbru Nu ştii. Pentru numele lui Dumnezeu, nu fi aşa! Timpul e scurt; să vorbim ce avem de vorbit. Eu am un unchi, preot în Bătătura; mă duc acasă la el, mă rog de el să vină ca să împace pe badea Hărlea şi să te peţească pe tine, Aniţă, sufletul meu. Aniţa mea, ce vei zice tu? (li sărută mina.) (Aniţa tace) cimbru Ce vei zice, Aniţă?. tine. Nici eu. Ce vei zice dară? că eu nu pot trăi fără de aniţa cimbru 20 Nimic. aniţa 25 cimbru (desperat) Nimic? Nu vei zice nimic!... Nimic, Aniţă? Nici un cuvînt? Ba zice. Ce dară? aniţa cimbru 30 aniţa Nu stiu. 64 65 5 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI SCENA IV Cei de sus; POPIC POPIC (vine repede) Sări cuc de pe nuci Dăscălaşule!... tuleşte-o, că-i birăul în colţ. CIMBRU ( repede) Sănătate bună, Aniţă!... O, şi eu trebuie să mă duc fără a şti nimic de sigur. (Dispare.) ANIŢA (stă un timp la fereaslă) Sănătate bună! (Iute, cătră Popic.) Popiculel... fugi după el şi zi-i să meargă. POPIC (priveşte ciudat la ea, făcîndu-se că nu înţelege) După cine să fug? După dăscălaşul. ANIŢA POPIC (făcîndu-se că pricepe) Aha!... după dăscălaşul... Apoi să spun cătră el să meargă. Puiul meu, şi cine să meargă? Unde să meargă? ANIŢA (cu ciudă) Cine? da' el! Care el, necazului? POPIC (ca sus) 66 ANIŢA (ca sus) Care? dăscălaşul. POPIC 5 Doamne, mulţumescu-ţi c-o scoase o dată! (O priveşte iar.) Apoi... puiculiţa mea, unde să meargă? ANIŢA (ca sus) 10 15 O, Doamne!... la popa. POPIC Ce popă? ANIŢA La popa din Bătătura. Du-te acuma! POPIC (recapitullnd ) Aşteaptă numai oleacă. Adecă: să fug eu, eu, Popicul, dobaşul din Ciohoteşti, după dăscălaşul, acela dâscălaş care fugi mai înainte de aici, şi să-i spun ca să fugă el, va să zică dînsul, dăscălaşul, la 20 popa din Bătătură. Asta-i tot? ANIŢA (cu ciudă) Asta dară, gură-cascată! (îl împinge de spate.) Numai te du acuma! 25 POPIC (priveşte lung la ea) Foarte te grăbeşti tu, hai? ANIŢA O, Doamne, cum să nu mă grăbesc? Fugi! 67 5* popic Bine, bine, că eu fug. Vezi însă, eu nici acuma nu ştiu ce se cade: după ce să meargă el la popa? aniţa 5 Să spună cătră el să vină. popic Adecă popa să vină? aniţa (îl împinge de spate) 10 Da, da! popa. Du-te acuma! popic Ian caută tu mă la ea, da' zău, tare va să mă mai grăbească!... Apoi după ce să vină popa? (Aniţa îl îmbutuşă.) 16 popic (în uşă) Ferească-mă Dumnezeu de apă, de foc, de vîntoasă, de gura babei bătrîne, de cinstea avutului şi de mintea fetei îndrăgite! 20 SCENA V ANIŢA, mai tîrziu BADEA HĂRLEA aniţa (singură) O, Doamne! omul acesta n-are minte. Numai să-1 25 poată ajunge pe cale... Oare cînd să vină popa? (Tristă.) Doară nici nu vine pînă în cîşlegi!... Doară... doară... (Plînge încet.) doară nici nu vine. badea hărlea (afară) 30 Aici la mine, înaintea mea, să vină deloc! (Intră.) Sau nu-s eu birău în sat? Nici la o venitură ca acesta să nu pot porunci eu cumsecade? Caută tu măi!... să steie căruţa mea două săptămîni de zile la el... şi mîne trebuie, trebuie să merg la oraş, măcar să cadă foc din cer! 5 aniţa Pe cine te-ai mai supărat, tată? badea hărlea (priveşte lung la ea) Cine te întreabă? Ce treabă ai tu de acolo? Vezi 10 măi! în toate şi-ar băganasul... Aide, du-te!... Acolo-i locul tău, în cuine! aniţa (supărată) Doamne, şi tu, taică, că iute eşti! Da' că eu... 15 (Iese.) badea hărlea (priveşte după ea; îmblînzit) Tu, Aniţă!... fată! Auzi tu? Prinţul tatei! (lesă după ea.) Da' nu te supăra, auzi tu?! 20 S C E N A VI BADEA HĂRLEA, MORGO LOŢI badea hărlea (intră întărîtat) Aicea vină-naintea mea, să vorbesc eu cu capul, 25 tău cel tătărăsc! (Se pune pe un scaun.) Aici stăi!... şi nu te mişca. morgO loţi (vine umilit, cu pălăria-n mină) Che io nu şchem jupunie biro bace, che dumnevost 3 0 aşa mare munios pa minie. (Vorbeşte cu accent ungu-. resc şi pronunţă „nye, tye" etc.) 68 69 BADEA HARLEA (li taie vorba categoric) Cînd ţi-am dat eu căruţa cea vopsită ca să mi-o dregi? Spune-mi, cînd ţi-am dat-o? 5 morgo loţi După doi septemune fi marţe chind dat voi la minie jupunie biro baci. Io facem, facem bucuros, chind este la minie pochie face; chiar este la minie nu pochie face, nu pochie face; are lucru mult; apoi cal-10 fele nu eschie... tote mers făcut la honvezile ghie la haza. badea hărlea Ce zice nu poţi face? Ai lucru mult? (Se scoală.) Care lucru-i mai nainte decît al meu?... Sau nu-s eu 15 birău în sat? morgo loţi Ba dumnevost jupunie biro baci. badea hărlea Apoi de ce nu mi-ai făcut dar căruţa? 20 morgo loţi Che io facem; mergem case, apoi nu lucram alchiele lucrurile chit la dumnevost cociurile. badea hărlea Aşa să fie, că de nu, te scot cu ruda din sat, tu, 25 cap de tătar!... Pînă pe sară să fie căruţa gata, că mîne trebe să merg la oraş. morgO loţi (rugind) Jupunie biro baci, nu fu munios aşa mult! Ia sare 3 0 nu pochiem face. Trebui pus rochiele la popa Cioranu. badea hărlea Ce? La popa Cioranu?... Apoi e mai nainte popa Cioranu decît mine? morgo loţi 5 Jupunie biro baci, nu fii mult... badea hărlea Taci!... Vezi aşa! Popa Cioranu! Pentru popa Cioranu s-aştept eu după lucrul meu! Atîta se mîncă omul acela cu mine, pînă ce nu mai pot răbda!... 10 Apoi, eu-s om iute la sînge, zău iute! (Cătră Morgo Loţi.) Loţi, auzi tu, Loţil... tu să nu faci roatele popei... să faci căruţa mea, înţelesu-m-ai? morgo loţi (încurcat) 15 Ţe... ţeles. Da' nu pochiem face chind popa se da la minie rochiele ghiela chimpurile mai lung. Apoi mare poruncit la mine, che gata fi la sare, che vra marge munie la varoş. badea hărlea 20 Ce? Şi popa voieşte să meargă mîne la oraş? Loţi, nu te mînca cu mine; ştii tu că eu-s om rău dacă mă aţîţă cineva. Tu nu faci roatele la popa. morgo loţi Jupunie biro baci!... Nu pochem. Chind dat io 25 vorbele, io beciuleteş-ember che facem, apoi trebe facem. badea hărlea Vorba ta!... Ce-mi pasă mie de vorba ta, numai căruţa mea să fie gata! Aşa e... căruţa mea să fie 30 gata; să fie... şi roatele popei să nu fie gata! Să steie-n creştet. Să ştie el că se mîncă cu birăul. (Către Morgo Loţi.) Cît capeţi de la popă pentru roate? 70 71 morgo loţi (aparte ) A kutya biro teremteset! Aici pochiem face tîrgu-rile bun. (Cătră badea Hărlea.) Dat la mine doi polo-5 vica faina şi patru polovica gro; doi dat, dache nu facem la voi caruţile, numa la el rochiele. badea hărlea Ce zice?... aşa?... Bine!... voi vedea eu că cine are mai mult de-a da pentru altul... Loţi! Eu îţi dau cu 10 două jumătăţi de grîu mai mult decît popa. morgo loţi Che chind daţi jupunie biro bani, apoi am facem. A teremteset neki!... io nu facem. Jupunie biro baci ominiele bun. 15 badea hărlea Apoi acum te du acasă şi lucră! Să fie căruţa gata pînă seară. morg6 loţi Che fi, fi, biro baci, fi. (Face gest de mers.) 20 badea hărlea Stai oleacă. Dacă-ntreabă popa că de ce nu i-ai făcut roata, spune că eu ţi-am poruncit să faci căruţa mea. Inţelesu-m-ai? morgo loţi 25 Lăsaţi numai, jupunie biro baci, che magyer- ember schi tochie minţi. La noi eschie minchie: tine vorbele chind eschie de la ele hozno; chind nu, apo şchim noi minţi. badea hărlea 30 Ş-aşa-i bine!... Să ştie el că cu cine are de lucru! Să meargă casa, să meargă masa, ba chiar capul să meargă; eu nu mă las din jos. 72 10 15 20 SCENA VII MITRU FLORII-CUCULUI; cei de mai nainte mitru florii-cucului (intră lin şi-şi pune pălăria pe botă într-un colţ) Bună vorba! Da' cu cine te mai amărăşti, frate birăule? badea hărlea Bun venitul!... Lasă-mă, nu mă mai întreba!... Da' şezi, Mitrule, dac-ai venit la noi. (li dă un scaun.) mitru florii-cucului Bată-1 focul năcaz! Da' că zău, de acela avem toţi destul... Cine te-a mai necăjit? badea hărlea Da' cu popa am dat de rău. mitru florii-cucului Cu ce popă? badea hărlea Cu popa Cioranu. mitru florii-cucului (aparte ) Oo-ble! Taci, că-i bine, căci curge apa pe moara mea. Oare ce are cu popa? (Tare.) Cu popa Cioranu?... Ce ai cu el? badea hărlea 25 Cugetă tu! Am dat o căruţă la rotarul... (Priveşte la Morgo Loţi.) Da' tu ce stai aici? Du-te şi lucră! morgo loţi Sinetachie bun! (Iese.) 73 BADEA HĂRLEA (urmlnd şirul vorbei) Şi el dă cu două măsuri de grîu mai mult la rota" rul, numai să nu facă căruţa mea, ci nişte roate de 5 ale lui. MITRU FLORII-CUCULUI D-apoi că acesta-i lucru urîtl Zău, destul de rău şi de la el: s-ar cădea să fie şi el om mai cu minte, că-i bătrîn şi-i popă. 10 BADEA HĂRLEA Vezi bine!... El însă... el! Lasă, că-1 voi învăţa eu pre el a se mînca cu mine! MITRU FLORII-CUCULUI (aparte ) 15 Da' că pe acesta nici nu trebuie să-1 mai aţîţ, că-i aţîţat gata. (Tare.) Bine faci! Fă pînă ce poţi face... Ştii pentru ce am venit la tine? BADEA HĂRLEA Ba eu nu ştiu, da' voi şti dacă mi-o vei spune. 20 MITRU FLORII-CUCULUI Aş voi să merg mîne la oraş şi am auzit că mergi şi tu. BADEA HĂRLEA Aşa e. Poţi veni cu mine. Mergem de vorbă. 25 MITRU FLORII-CUCULUI Doamne, mulţumescu-ţi! Ştiu c-am bătut satul de la un capăt pîn-în altul! Am fost, omul meu cel bun, la popa; crezi c-a voit să mă ducă? Popa-ţi va face bine?... Popa nu are numai pungă. Zice că are să-şi 30 ducă nepoatele. Ştii tu cum vorbeşte omul care nu voieşte a-ţi face bine. Apoi eu trebe să mă duc... ştii... pentru procesul cela cu Iota lui Busuioc. BADEA HĂRLEA Aşa, zău! Da' cum stai cu procesul acela? MITRU FLORII-CUCULUI Dă-mi pace, nu mă mai amărî! Corb la corb nu 5 scoate ochii! Popa are oamenii lui la vlădica, şi noi, sărmanii de noi, trebuie să ne pitulăm cu dreptu-n mînă. Cer martori de la mine, şi eu nu am numai unul, pe Iota. Ce vrei face, dacă nu ai numai o mărturie? 1° BADEA HĂRLEA Zău, aici n-ai ce face. MITRU FLORII-CUCULUI Şi popa trebuie să meargă din sat!... Nu vezi tu cîtă batjocură face el din noi?! 15 BADEA HĂRLEA Aşa e! Popa trebe să meargă din sat. MITRU FLORII-CUCULUI Apoi dacă merge popa Cioranu... dacă merge; să vă aduc eu un popă-n sat!... Am un nepot, acela-i 20 fecior! Ştii, sună ferestrele bisericei cînd cîntă Vanghelia. Apoi om!... Ştie carte cumsecade. BADEA HĂRLEA Zău, pe acesta ar fi bine să-1 aducem. MITRU FLORII-CUCULUI 25 Bine, bine, dar trebe să ne curăţim mai întii de Cioranu. BADEA HĂRLEA Aşa e! Trebe să ne curăţim mai nainte de Cioranu! 74 75 mitru florii-cucului (după o pauză) Ştii tu ce? Eu îţi voi spune una, şi asta va să fie bună. Să mai aruncăm un proces la popa-n cap; atun-cea nu-1 scot nici şeptezeci şi şepte de cară de fişcă-lăşi. badea hărlea Zău, asta ar fi bine? mitru florii-cucului Tu-1 dai în proces de-o parte şi eu de alta. badea hărlea Eu? Tu, dară! mitru florii-cucului badea hărlea (se scoală, opărit) Mitre, dă-mi pace! Ştii tu că mie nu-mi plac pro-c esurile. mitru florii-cucului Nu-ţi plac? (Dă din umeri.) Lasă dară să moştenească popa Cioranu în Ciohoteşti; lasă, bată-şi joc de voi! badea hărlea De cine să-şi bată joc? Ian cuteze numai! mitru florii-cucului De cine? De tine, de mine şi de toţi!... Nu vezi tu cum că căruţa ta trebe s-aştepte pînă ce nu vor fi roatele lui gata? badea hărlea (cufundat) Aşa, aşa! Vezi bine!... Apoi chiar crezi tu cum că şi-a bătut el joc de mine? 76 mitru florii-cucului C-acuma asta numa orbul n-o vede. badea hărlea (se primbla prin casă) 5 Ba! Asta n-o pot răbda!... Atîta se mîncă omul cela cu mine... atîta pînă... Da' ce să fac cu el?... Dă-mi pace! mitru florii-cucului Aşteaptă să-ţi spun eu una. 10 SCENA VIII NAICA FLOAREA; cei de mai nainte naica floarea Bună dimineaţa! mitru florii-cucului 15 Bun prînzul, soră Floare! (Glumeţ.) Bag sama, tu nu voieşti a mai îmbătrîni. naica floarea Ascultă tu mă la el!... Doară nu-s eu babă. mitru florii-cucului 2() Ai fată mare, femeie! naica floarea (mindrindu-sc ) Am. Aşa-mi pare, că am; mă pot făli cu ea. mitru florii-cucului 25 Numai de june să ne-ngrijim. naica floarea Acuma dă-mi pace, că aci suntem noi... Ce zici tu, moşule? 77 BADEA HARLEA Ce zic? Nimic nu zic. Eu am alt lucru... Şezi, taci şi ascultă. (Cătrâ Mitru Florii-Cucului.) Ian zi dară ce erai să zici. NAICA FLOAREA (şede pe scaun; aparte) Cu de-a bună samă ei îşi sparg capetele cu atare proces. MITRU FLORII-CUCULUI (culeglndu-se) Am fost azi la popa. BADEA HARLEA Ştiu, mi-ai spus-o. MITRU FLORII-CUCULUI Aşteaptă numai, că nu ţi-am spus nimic... A fost şi dăscălaşul acolo: tu l-ai dat în pîră. BADEA HARLEA Cum să nu-1 dau cînd... cînd... Pentru ce l-am şi dat, babă? NAICA FLOAREA Ian uită-te tu la el! Ai şi uitat-o. Omule, omule!... Eu nu ştiu unde-ţi stă capul tău. D-apoi cine a zis cătră tine ca să-ţi fie ruşine a te lăsa să te poarte alţii de nas?! BADEA HARLEA Drept ai. Auzi tu acuma? Cum nu-1 vei da în pro- ces MITRU FLORII-CUCULUI Măi! Mie-mi pare că el ţi-a zis-o asta după ce l-ai dat în proces. ! 78 10 15 25 30 BADEA HARLEA (cugetă ) Acuma eu nu ştiu cînd a zis-o; destul c-a zis-o... Cind a şi zis-o, babă? NAICA FLOAREA Ce rău ţii tu minte! Ştii tu că l-ai dat în proces pentru că-şi perde vara cu vînătura, în loc de a fi la şcoală. BADEA HARLEA Drept ai... Auzi tu acuma?... Cum nu-1 vei da dară în proces?... Apoi încă cutează să vină după aceea la casa oraşului să se certe cu mine... Ce? Şi un ţîngău ca şi acela să se mînce cu mine?... înveţe mai nainte cum se cîştigă pînea. Lasă numai, că va şti el de cine s-a acăţat... MITRU FLORII-CUCULUI Vezi măi frate birăule, eu să-ţi spun ţie una. Eu nu ştiu cine te-a mai sucit pe tine de cap: destul că tu n-ai avut drept să dai pe dăscălaşu-n proces. BADEA HARLEA Eu să nu fi avut? Cine să fi avut dar de nu eu?... Ori nu-s eu birău în sat? MITRU FLORII-CUCULUI Bine, bine! Tu ai fi avut drept de ar fi îmbiat dăscălaşul la vînat cînd nu se cade; el n-a îmbiat însă. BADEA HARLEA Oare să nu fi îmbiat?... Zău, atunci nu aş fi avut drept... Tu, babă, ce zici tu? Oare îmblat-a? NAICA FLOAREA îmblat-a ?... Cum să nu fi îmbiat?... Eu o ştiu că de-o bună samă. 79 MITRU FLORTT-CUCULUI Si de unde o stii tu asa bine? NAICA FLOAREA O ştiu, c-o ştiu, şi lucru gata. BADEA HĂRLEA O ştii, c-o ştii. Iară vorbeşti aşa? MITRU FLORII-CUCULUI Văzutu-l-ai? NAICA FLOAREA 10 Ba eu nu l-am văzut, da' mi-a spus-o oameni buni şi cu credinţă. MITRU FLORII-CUCULUI Ian spune-mi, că cine sunt oamenii aceia buni NAICA FLOAREA 15 Tănase-a-Popii... dacă voieşti să o ştii. MITRU FLORII-CUCULUI Aha!... Acuma-ncep a mirosi treaba!... Birăule! Pe tine chiar te purtară de nas. BADEA HARLEA 20 Pe mine?... Asta nu-i adevărat!... Voi vedea eu cine va cuteza asta, că... că... MITRU FLORII-CUCULUI (aparte) Dară, nu te-au purtat!... Şi acuma să te port eu! 25 (Tare.) Acuma e treaba trecută; n-ai ce face. Să mergem mai departe... Am fost dară la popa. Să fi auzit ce predicaţie au ţinut popa dăscălaşului!... Ştii ce a fost capătul? L-a îmbiat cu nepoată-sa. (Priveşte la Hărlea, aşteptând efectul.) 80 I NAICA FLOAREA Doamne fereşte! Ce ţi-e popa!... Ce ţi-e popa! MITRU FLORII-CUCULUI Auzi tu? L-a îmbiet cu nepoată-sa. 5 BADEA HĂRLEA Ce-mi pasă mie!... Fie fericit cu ea. NAICA FLOAREA Cu ciuma ceea!... Dar spune-mi: cu care? MITRU FLORII-CUCULUI 10 Să aleagă după plac dintre două. (Lui Hărlea.) Bine, bine, măi!... Trebe să o ştii că pentru ce l-a îmbiet. Numai ca să se mînce cu tine. „Fătul meu — zice cătră dăscălaşul — ie tu pe nepoata mea; apoi voi vedea eu că care birău te va scoate pre tine din 15 Ciohoteşti." NAICA FLOAREA Auzi tu ce-a zis? BADEA HĂRLEA Da' că bine-a zis. Eu nici nu ştiu, ce treabă am 20 avut eu cu dăscălaşul?! M-am lăsat să-mi împleti voi capul. NAICA FLOAREA Ascultă tu acuma la el!... Venitura acela, acela să zică cătră tine vorba... Doamne fereşte şi apără! 25 BADEA HĂRLEA D-apoi acuma dă-mi tu mie pace, că pentru acele-1 voi învăţa eu pe el. MITRU FLORII-CUCULUI Vezi că nu-i aşa, frate birăule!... Ştii tu pentru ce 81 6 { voieşte popa a ţine pe dăscălaşu-n sat? Numai pentru că nu voieşti tu... Voieşte să se mînce cu tine. NAICA FLOAREA Auzi tu? Voieşte să se mînce cu tine. 5 BADEA HÄRLEA Ba cu mine nu voieşte. Şi nici să nu se-ncerce | nime, că... că... Că cu mine să nu se mănînce nime. I NAICA FLOAREA | Da' că tot aşa zici tu... Nu vezi tu că se mîncă? 10 BADEA HÄRLEA Dă-mi pace. MITRU FLORII-CUCULUI Aşteaptă numai, că nu am gătat... Apoi zice popa, adică popa Cioranu, cătră dăscălaşul, naintea mea: 15 „Fătul meu!... ce voieşti tu cu fata birăului? Aceea i nu-i de tine; e fată proastă, necrescută, sălbatică"... i NAICA FLOAREA 1 Ce?... Ce? Aniţa proastă? Aniţa necrescută? Aniţa 1 sălbatică? (Prinde pe badea Hărlea de mină.) Auzi î 20 tu? omule... auzi tu ce a zis? 1 ' i BADEA HÄRLE V (stoic ) Ce zice, oare tocmai aşa să fi zis? MITRU FLORII-CUCULUI 25 Cînd îţi spun eu... Eu am fost doară de faţă... Nu j am gătat însă. „Apoi — zice mai departe — nici nu-i I frumoasă fata ceea; e o buhă." I NAICA FLOAREA I Aniţa buhă? (Înfiorată, cătră Hărlea.) Omule!... 1 30 Vezi-mă aici? Sau cu mine, sau cu popa-n sat. Cătră- 1 nitura asta n-o mai pot răbda! 1 82 I 'i BADEA HARLEA (cu deplină stăpinire de sine) Acuma dă-mi pace. (Cătră Mitru Florii-Cucului.) Ian zi mai departe. 5 MITRU FLORII-CUCULUI Ştii tu că popa-i talpa-iadului: m-a făcut încă şi pe mine să mint. Zice cătră dăscălaşul: „Cugeti că are fata bani?... Te înşeli. Birăul e peleag plin de datorii. Iaca!... Spune-ţi, badea Mitru!" 10 NAICA FLOAREA Vai! vai! tune... BADEA HĂRLEA (nevestei) Taci! (Lui Mitru.) Şi ce-ai zis tu? 15 MITRU FLORII-CUCULUI Ce am zis? Apoi că doară nu voi face pe popa de minciună; trebe să mint şi eu cu el. BADEA HĂRLEA (st primbla prin odaie) 20 Că dacă stă lucru aşa... apoi... Lasă, că-ţi voi arăta eu care are mai frumoasă şi mai netedă fată, cine mai multe datorii... Să-mi mine toată averea, popa nu rămîne mai mult în Ciohoteşti... Nu, pînă ce stă capul meu la loc! 25 NAICA FLOAREA Vezi!... Acuma-mij place de tine. Aşa vorbesc oamenii cei cu minte. BADEA HĂRLEA (lot primblindu-se) 3 0 Acuma deloc, încă-nainte de prînz, trebe să fie instanţia făcută. (Cătră naica Floarea.) Du-te şi trimite pe Popicu după Tanase-a-Popii: el să facă instanţia, aşa pe nalt cum se cade. 83 6* 10 15 20 25 30 NAICA FLOAREA Aşa vezi. (Iese repede.) MITRU FLORII-CUCULUI (aparte ) Bine că se duse acuma şi asta; acuma să-mi încep treaba (Tare.) Bine faci! De ce să te laşi tu la el?... Sau nu eşti tu moştean de viţă şi străviţă din sat? Ştii tu ce? Mai fă una, scoate instanţia de la popa, pîra cea-mprotiva dăscălaşului. BADEA HĂRLEA Ba nu!... Ce-am făcut eu o dată, aceea-i făcut; fie bine, fie rău, e făcut de-i făcut. MITRU FLORII-CUCULUI Apoi ştii ce dară?... Voieşti tu să faci pe popa să crape de necaz?... El zice cum că fata ta nu-i de dăs-călaşul... BADEA HĂRLEA A mea nu-i?... Să-i pun de-o lăture fata, de alta tot galbeni şi taleri, apoi cumpănească dacă-i place. MITRU FLORII-CUCULUI Acuma asta o ştim noi toţi; tocmai pentru aceea zic eu să faci una care să fie făcută. Fetei tale-i place de dăscălaşul, dăscălaşului de fată: voieşti tu să faci una? BADEA HĂRLEA Care? MITRU FLORI -CUCULUI Să crape popa de necaz? Cum s-o fac? BADEA HĂRLEA 84 MITRU FLORII-CUCULUI Dă fata ta după dăscălaşul. Oa-re? BADEA HĂRLEA (după o pauză) MITRU FLORII-CUCULUI O, Doamne!... Acuma dă-mi tu mie pace! BADEA HĂRLEA Şi cugeti tu că chiar ar fi popa necăjit de aş da eu io fata după dăscălaşul? MITRU FLORII-CUCULUI Cum să nu fie, mă, cînd el voieşte să-i ţîpe pe nepoata sa-n grumazi! BADEA HĂRLEA 15 Aşa e! Drept ai! (Vioi.) îmi pare că văd pre popa!... Eu nu ştiu cum nu mi-o venit asta-n minte!... Ce? feciorului îi place de fată şi fetei de fecior? (Stă-n loc, serios.) Frate, asta nu o pot face. Nu ştii tu că eu m-am certat cu dăscălaşul? 2 0 MITRU FLORII-CUCULUI Iacătă-1 acuma: că doară ştii tu cum e omul cînd e întărîtat. Ştii tu că dăscălaşul n-a fost de vină. BADEA HĂRLEA Precum zici tu, nu a fost de vină; dar totuşi, 25 totuşi... MITRU FLORII-CUCULUI Măi, de asta trebuie să te laşi dacă voieşti să începi ceva cu popa. 85 BADEA HARLEA (în cugete) Vezi bine! Vezi bine!... Dacă nu mă-mpac cu dascălul... apoi... Ce cugeti tu: vrea chiar să ieie dăscă-laşul pe Aniţa? MITRU FLORII-CUCULUI (aparte ) Că oare lua-o-ar! Săracul de ell Ba ar veni desculţ şepte otare pentru ea. (Tare.) D-apoi dacă vom îmbla cu buna pe lîngă el... nu te teme nimic... Aci-s eu!... Lasă treaba pe mine. BADEA HARLEA Fie dară!... Numai tu să fii la locul tău de vine dăscălaşul. (Merge la uşă.) Măi oameni! O VOCE AFARA Aud, jupîne birăule! BADEA HARLEA Duceţi-vă careva la dăscălaşul şi ziceţi cătră el să vină-ncoace. (închide uşa şi iar o deschide.) Numai îmbla iute. Să vină deloc. Spune că-1 poftesc eu la o vorbă, două. (închide.) Aşa vezi! Acuma eu mă las pe tine. MITRU FLORII-CUCULUI Dă-mi pace!... ţi-am spus o dată să-mi dai pace. Cu popa împărţim noi acuma colacii. Vezi măi!... EI cugetă că pentru că el e cuminte pîn-în pămînt, pentru aceea e el mai mare şi mai de frunte. Tu faci acuma instanţia şi dascălul trebe să-ţi fie mărturie cum că 1-a îmbiet popa cu nepoata. Ştii, trebe să-i spui că numai aşa-i dai fata. BADEA HARLEA Vezi bine. MITRU FLORII-CUCULUI (aparte) Barem de-ar şti dăscălaşul că cum stă treaba; numai un cuvînt de i-aş putea spune. Barem atîta 5 să ştie, că eu am venit aici ca să vorbesc pentru el, dar nici atîta nu ştiu. Iacată-1! ; SCENA IX Cei dinainte, CIMBRU CIMBRU 10 (încurcat) Trecui pe-aici, jupîne birău, şi mă chemă un om în casă, zice că m-aţi pofti d-voastră. (Aparte.) Cu de a bună samă a auzit că am fost aci, fie ce-a fi. BADEA HARLEA 15 (prietenos) Aşa-i dragul meu, nepoate, eu te-am rugat să vii la mine pe-o vorbă bună. (îi dă scaun.) Şezi! MITRU FLORII-CUCULUI (îi face semn; aparte) 2 0 Nu mă-nţelege. CIMBRU (surprins; aparte) E amicabil? Ce-nsemnează? (Şede.) BADEA HÂRLEA 25 Apoi ştii după ce te-am chemat? CIMBRU Ba eu nu ştiu, jupîne birău; cred însă că-i ceva bun. 86 87 BADEA HĂRLEA Şi mie-mi pare-aşa. Să ţi-o spun dară. D-apoi... (Nu ştie ce să zică.) Vorbeşte tu, mă Mitre! MITRU FLORII-CUCULUI 5 Ba nu! Treaba-i a ta; vorbeşte numai tu. BADEA HĂRLEA (încurcat) Ştii, mie nu-mi place să vorbesc multe. Fătul meu, nepoate! Ai de gînd să te-nsori? 10 CIMBRU (turburat) Cum îţi vine întrebarea asta-n minte? BADEA HĂRLEA Asta-i treaba mea. Place-ţi de fata mea? 15 MITRU FLORII-CUCULUI (îi [ace semn să zică „Da"; aparte) Nu se uită la mine? (Cimbru tace.) BADEA HĂRLEA 20 Ian spune-mi: place-ţi? CIMBRU (se scoală cam hotărit) De ce mă-ntrebi, bade Hărle? BADEA HĂRLEA 25 Ian uită-te tu, măi, la el! Voiesc s-o ştiu. Da' nu fi ca o fată mare!... Place-ţi? MITRU FLORII-CUCULUI (aparte, ingrijat) Pentru numele lui Dumnezeu, omul ista cu nehotă-3 0 rîrea lui îmi încurcă toate chibzuielele! (îi face semn lui Cimbru să zică „Da".) CIMBRU (observă semnul; aparte) Nu-mi pasă... întîmple-se ce s-a întîmpla. (Cătră badea Hărlea.) Bade Hărle!... Fie ce-a fi, eu îţi spun 5 lucrul cum stă. Eu-s om sărac, însă o ştie toată lumea că-s de treabă. Eu iubesc pe Aniţa şi... BADEA HĂRLEA Vezi aşa!... Numai atîta voi să ştiu din gura ta... Tu trebuie să iei pe Aniţa de femeie. 10 CIMBRU (surprins) Eu?... Bade Hărle!... Eu, pre Aniţa? Dumneata-ţi baţi joc de mine. BADEA HĂRLEA 15 Dară, batu-mi!... Zici că-ţi place de fată, nu mai vorbi nici o vorbă: eu voiesc, şi lucru gata! CIMBRU (uimit) Apoi că şi eu voiesc!... O, Doamne, da' cum să nu 20 voiesc eu?... Cine voieşte de nu voiesc eu? (îşi pune mina pe frunte.) Nici nu ştiu unde-mi stă capul!... Doară nici nu-i aievea aceea ce-mi pare mie-acuma... doară numai visez... BADEA HĂRLEA 25 Dar, visezi, cioarelor! CIMBRU Apoi acuma nu mai trebuie să merg de aici? Unde-i Aniţa? (Voieşte a merge.) BADEA HĂRLEA 30 (îl prinde de mină) Stăi numai oleacă, că merg eu după ea. (Deschide uşa.) Aniţă! Ian vin-oleacă-n casă! Auzi tu? Da' 88 89 vină! Deloc să vii!... Caută tu măi la ea. (Merge afară şi vine cu Aniţa de mină.) SCENA X Cei de mai nainte, ANIŢA 5 (Aniţa stă ruşinoasă în mijlocul odăei şi se joacă cu legătura catrinţei.) (Cimbru stă şi priveşte mut la ea.) BADEA HĂRLEA (o prinde pe Aniţa de mină ş-o duce-naintea lui 10 Cimbru) Cunoşti pe omul acesta? (Aniţa se joacă şi nu zice nimic.) BADEA HĂRLEA Auzi tu: cunoşti-1? 16 ANIŢA (cu ochii-n pămînt) Cunosc. BADEA HĂRLEA Da' place-ţi de el? "20 (Aniţa tace.) BADEA HĂRLEA Aniţă! Da' vorbeşte! Ian caută tu măi la ea!... Nu vezi tu că nu-i nimene-aicea decît bade-tău Mitru? Zi: place-ţi? 25 (Aniţa mişcă din buze, priveşte o dată la Cimbru, apoi iar în pămînt.) BADEA HĂRLEA (îşi pleacă urechea) Zi mai tare. MITRU FLORII-CUCULUI Da' nu fi ruşinoasă, nepoată, că doar eşti fată mare. BADEA HĂRLEA 6 (cu oarecare asprime) Vorbeşte mai tare, că o dată mă mîniu! Zi: place-ţi? ANIŢA (pune degetul cel mic de la mina stingă pe buze) 10 Nu Ştiu. BADEA HĂRLEA Dară, nu ştii, cioarelor! O ştii tu, numa nu voieşti să ni-o spui... Mărita-te-vei după el? (Cimbru o roagă cu gestul şi privirea.) 15 (Aniţa voieşte să fugă în cuină.) BADEA HĂRLEA (o reţine) Iaca!... Da' unde vrei să fugi?... Cioarelor, că zău, sălbatică eşti!... Spune-mi, mărita-te-vei după el? 20 (Aniţa tace.) BADEA HĂRLEA Vorbeşte, că dacă nu, mă mîniu! Ştii tu că eu-s iute la sînge. ANIŢA 25 Că eu vorbesc. el? BADEA HĂRLEA Vorbeşte dară... Priveşte la el: mărita-te-vei după 30 Aniţă! CIMBRU (rugind-o) (Aniţa tresare şi mişcă din buze.) 90 91 10 15 20 25 30 Mai tare. BADEA HÄRLE A (Aniţa, ca sus.) BADEA HÄRLEA Vorbeşte mai tare, că te arunc afară! Ian caută tu mă la ea! Nu stiu. ANIŢA (repede) BADEA HĂRLEA Iară nu ştii. (Dezmierdlnd-o.) Da' fii cuminte, că tu eşti fata tatei... Nu vezi tu cum priveşte el la tine?... Te-a petit... Apoi dacă tu zici că nu ştii, nu te dau după el... ANIŢA ( repede ) Că eu nu zic, că nu ştiu. BADEA HARLEA (ride) Dară nu zici, cioarelor! Spune-mi: mărita-te-vei după el?... Spune-mi, că dacă nu, îl trimit acasă; n-are ce face aici. (Aniţa, ruşinoasă, dă din umeri şi zimbeşte.) CIMBRU (cu patimă) Aniţa mea, sufletul meu, de ce nu vorbeşti? ANIŢA (cu degetul pe buze) Că eu vorbesc... BADEA HARLEA Apoi spune dară: să te dau după el? (Aniţa priveşte la Cimbru şi mişcă din buze.) 92 10 Mai tare. BADEA HARLEA (Aniţa, ca sus.) BADEA HÄRLEA (către Cimbru, serios) Om bun şi cu suflet creştinesc: poţi merge acasă, că văd că fata mea... Eu... Aniţă... CIMBRU ANIŢA (încurcată) Că eu, tată... eu... BADEA HARLEA Să te dau dară? 15 20 25 Nu-mi pasă! ANIŢA BADEA HÄRLEA Nu-ţi pasă? Apoi dacă nu-ţi pasă, să fie tîrgul gata... Caută tu mă la ea, cît să mi se mai roage omul pînă să scoată o vorbă bună din ea... Acuma priveşte cel puţin la el. (O dă lui Cimbru.) Iaca! de-aici încolo e mireasa ta. (Stă-naintea lor şi priveşte cu mulţămire la ei.) MITRU FLORII-CUCULUI (pe la spate, încet, cătră badea Hărlea) Zi cătră el să fie mărturie. BADEA HĂRLEA Ce-mi pasă mie de procesele voastre! Nu vezi tu cum se lovesc de bine laolaltă? 93 cimbru (prinde mina Aniţei şi-i priveşte in ochi) Aniţă!... De ce nu priveşti tu la mine? Tu na mă iubeşti pe mine? AN1ŢA (confuză) Nu. cimbru Nu mă iubeşti, Aniţă?!... Nu? 1° aniţa ( repede ) Ba iubesc. cimbru (vrea s-o îmbrăţişeze) 15 Vezi, de ce mă înspăimînţi dară? (Aniţa se trage in lături.) cimbru Aniţă, de ce fugi de mine? aniţa 20 Că eu nu fug. (Se razimă de braţul lui, dar cu capul întors de la el.) cimbru (o-mbrăţişază ş-o sărută) îngerul meu! 25 (Aniţa stă uimită.) badea harlea (pierdut in privirea lor) Nu vezi tu, măi?! mitru florii-cucului (priveşte mulţămit grupa) Apoi să nu-ţi pierzi mintea?!... SCENA XI Cei de mai nainte, NAICA FLOAREA naica floarea (surprinsă ) Iaca!... Ce-i asta? badea harlea 10 Ce-i! Ce-i!... Vezi tu ce-i: Aniţa mireasa dascălului. naica floarea (stă un timp nehotărită) Bag sama, aşa i-a fost dată!... Da'că mie mi-a 15 plăcut totdeauna dăscălaşul. Am zis eu că nu dau pe Aniţa mea după altul decît după el. (Sărută pe Aniţa cu dragoste.) Ochii tăi mierii, albaştrii... SCENA XII Cei dinainte, POPIC, TĂNASE-A-POPII 20 popic (stă uimit la uşă) Iaca! Iaca!... îmi pare c-a venit acasă mintea birăului. tAnase-a-popii 25 (din uşă) Ce-i asta? Cimbru? Aniţa?... Aici nu mai am ce căuta. (Voieşte a merge.) 94 95 POPIC (il prinde de haină şi-l trage de spate-n casă) Aşteaptă, aşteaptă, domnişorule, c-a poruncit birăul să te aduc... Iacătă-I, jupîne birău!... L-am adus întreg, din călcîi pînă-n creştet... A voit să fugă. TĂNASE-A-POPII (smuncindu-se ) Om impertininte! (Face complimente.) Umilissimu servitore... BADEA HARLEA Ian lasă, nu-mi mai face comedii de-ale dumitale, că m-am săturat de ele! Dacă voieşti a vorbi cu mine, apoi vorbeşte cum să vorbeşte, ca să te-nţeleagă omul, iar nu ca nealtă lume. NAICA FLOAREA (aparte) Aşa e! Ce vorbeşte el tălăneşte! Vorbească creştineşte, ca toţi oamenii. MITRU FLORII-CUCULUI (lui Hărlea, pe la spate) Dar de proces ce va fi? BADEA HARLEA Nimic nu va fi. Doară nu mă voi lăsa să mă tot purtaţi de nas! MITRU FLORII-CUCULUI (aparte ) Doamne, mulţămescu-ţi, că putui face binele făr-a face rău. POPIC (în mijloc) Şi cu aceştia împărţi birăul turtele. (Cortina cade.) CONVORBIRI LITEBAKE. .- • ■rr-<:„.. ------ .....-v« t» 1 »1 1* • Mill 1)4. FATA Bl BIEAU. 9*m ****** •» ». » M m*m *# «■ ps^^ 4, Ml(,„, ■■■ .Utfct .îi Afet*» * - 4-" fc , t„ *«0 «<«' . i, «\« «*♦,««.. IkVM « « v .* >»,,, , 4.»«« «,,<*« Nfe^K Jatej tte»t«»«\ tWmw* «8**». . lftir**f, ţ^or-ţ.'«#»wlr«, *esa tei iti*m%< «««tot St«*t#-I,***t >&» Iar IwiM t:ie«««l|4. t-a %*t$m (*fiţ»> ACTUL t ■.iMmm, Mm» V i-* «« *t*î d» KftTttţ KMBjl î**$Iî *» 6« fRWWH U *iw*ţ&^»i Aht*» a prim «nttfw* I» Ijtttm», ¥m*m>$t bmmmm* £k asas*. ** s$ S ck»^» te «sita» piam* Kl e»ts prea -ts-tt 4# feasS . . JHiwia. Veri »$a'—^«assa t* Ta *ţ?î Mantia! oaffisi isii sjsjţfe s.«*U?t»i *k îsBsasisî ^o*s«. Ats cetit tssyt!& *ieft$)r* ssftJjaJL V*t v$ţ|g* I .însăţi. Ma^i *rees(ţif & f4PW ws&sri i «KHîrl, slîaeî |jî*>ş«v$, s*ttfee«^ă fe^stts, î^rfe : %ât^ Vaies .Bistriţ.. ^fitri», De^iiil ^rfţ*î' *.|ms| j*aîfa |j>>* Xttt«w«. iifti dra^i. Cartau --mi m& tn*m*l iijiH. mai i»Mp|J, isai iţr?a|8 *\ mi & Iţi AiJ *-j*î* ^iia*, i% ^ia vil K*.^ © &«sjawgţ* &r4 hi^U 1 ~^tmm e^s fra«*«r" g$ss £t%%&&- ^« m«4 t?a- . ar»??^ i^&Msh. Ks s^ft ^ St" • ■" \ i. . j. i«i. n, mi Wtrât* |n8B#*i*«r. tui . i.. iwjjMai U«- S «• c u a L !,>!'■", tîmc*» a^iînt.) 3*tn*\ fr««î«»* i-î / prin w ts'aHî taf", Uit ^tonţii, f^.im ».tjît*ii^rit*( o im ssm^U uuiluu, «il*^^f*4 ■Mim*. M®. nm iutnAm ■uim\vt \tmim c« '\i-nm #pm y4afcfe, stti v.'can, Suim pr* a iM'iîîdra, nrjiiîk nnrhud i^u a«|4 trtie, f»r^-um umbli u lUAfiţulor. Tu u ^miprwîijjţij ţ*»t tu 0 (vlutlâti Toane sau vorba de clacă (Convorbiri 1 februarie 1875) literare, nr. 11 din Polipul unchiului (Tribuna, nr. 222 din 27 sept./9. oct. 188G) pare la i a fieairri luni. CONVORBIRI LITERARE Ifct : Bucureşti, 1 A priite 1888. ; Jtattf XXtt. TOANE SAU VORBA DE CLACĂ COMEDIE IN TREI ACTE GASPAR GRAHAM 3?OMÎSrXJX, MOLDOVEI TfunEioi-: rs fisei ,\rn PERSOANELE: ' G««j»r Diţiţiani, fintutnif »*{.>«!. .. > B»À.oh, '.s:i Im ii Sjrtl, * ' • Stthifn.il Aeiimeii i, •*: Leforêiul Dragau. J Po.ţelfcui Goih. ! Fi rtanj, | : : " •'■ B'i.. •. / *iS?-sfaî=J * i' «•?!*, Bjt'ijîi, tlra^<,»i,iimt .<>>»•();«!■ « ^imjaïs», iM«fe»«i.*U «tai**, » il««şS,»ibîiiil Veii..»i.'i, ' - iVino, '«ii ţ;r>:ai!iţ,t iû Im Utnimm- Un tefgoveţ. Un ee»it$: \*M«tV 'târârii, ta-dareti, mtimi «i faS'fîi, <;. r„ xxu. i. ?.,(.-,!, , Gaspar Grutiani (Convorbiri literare, nr. 1 din 1 aprilie 1888} PERSOANELE LUNCAN MARIA, soţia lui DOAMNA PLUTESCU 5 SITILĂ FRECĂŢEL, servitor la Luncan MARANDA, fată în casă la Luncan MIRZAC, portar CASANDRA, soţia lui Mirzac 10 IFTIMIE EGOROVICI, birjar CESAR GAETAN STANTE-PEDE, chelar PĂRINTELE CHIRIAC CHISĂLIŢĂ, popa satului AVERCHIE BUCHILAT, dascăl DOAMNA CLEVETITĂ 15 UN SERGENT DE POLIŢIE ACTUL I Salon mobilat cu eleganţă, Ia domnul Luncan. SCENA I LUNCAN, MĂRIA şi doamna PLUTESCU 5 luncan (este gătit a ieşi) Dacă-ţi face o plăcere atît de mare, nu-mi pasă: să fie precum tu doreşti. Eu doream să petrec astă vară la moşie. 10 măria Costică! Iarăşi la moşie? luncan Ferească Dumnezeu! Zic numai că aş fi dorit, dar acuma doresc dorinţa ta. Vom petrece vara în Alpii 15 Sviţerei. doamna plutescu (aparte, intrerumpindu-şi lucrarea şi privind îngrijită la tineri) Iarăşi? Nu-mi place. El este prea bun, rău de bun! 101 MAR1A Vezi aşa! Acuma te cunosc. Tu eşti tu. (îl sărută.) In Alpi! O, ce plăcere va fi aceea! Gîndu] numai îmi umple sufletul de imagini grandioase. Am cetit multe despre Alpi. Vei vedea însuţi. Munţi troieniţi, a căror vîrfuri se perd între nouri, stînci pleşuve, verdeaţă bogată, pîraie nebunatece, rîpe sălbatece, prăpăstii adînci, adinei... şi apoi valea cu covorul primăverii... (II sărută.) luncan Dar vezi, toate aceste le afli şi mai aproape. Tu nu cunoşti Carpaţii, Ceahlău], Retezata, Valea Bistriţei... măria Destul, destul! N-ai simţ pentru podoabele naturii! Ceahlău!... nu ştiu, chiar nici numele nu-mi place. luncan Eşti prevenită, dragă. Carpaţii sunt mai frumoşi decît Alpii, mai bogaţi, mai variaţi şi mai plini de poezie. în Alpi nu este doină, în Alpi nu auzi buciumul păstorului căutînd un ecou însutit prin văi. Este o frumuseţă fără de suflet. Alpii sunt nemţeşti; Carpaţii sunt româneşti. măria Nu te pricep. Nemţesc — românesc? Frumos este frumos; mai frumos este mai frumos, dacă este nemţesc, ori românesc. Nu este vorba de frumuseţă gîndită de om, ci de armoniile întîmplătoare cu care natura se împodobeşte pe sine însăşi. luncan Şi oare omul nu este şi el natură? Fiecare ţară este oglinda şi firea poporului care locuieşte în ea. Tăcuţi, ca şi oamenii ce locuiesc într-înşii, sunt Alpii, şi plini de duioasă veselie, Carpaţii. Nu, dragă Măriei Mie nu-mi place tabloul fără de suflet, nici acela în care văd pe neamţ muncind ca un dobitoc; îmi place tabloul în mijlocul căruia românul paşte oi, cîntînd o doină trăgănată, ştii tu, ca doina pe care o cîntă 5 Maranda. (Priveşte la orologiu.) Dar eu trebuie să ies! Rămîne la vorba noastră. măria (il sărută) Mamă! în sfîrşit, la Alpi! 10 doamna plutescu (prefăcindu-se indiferentă) Ştiu. măria (dezmiardă pe Luncan) 15 Costică este un suflet de om. doamna plutescu Numai să nu fie numai suflet. luncan Numai suflet? Nu pricep. 10 doamna plutescu Gîndeşte şi vei pricepe. luncan Chiar nu pricep. doamna plutescu 25 Pare-mi-se, ziceai că te grăbeşti. Nu-ţi perde vremea. luncan Am încă vreme. (Doamna Plutescu dă din umeri, apoi lucrează mai departe.) 102 103 luncan (pritnblinău-se necăjit) Aluziuni în fiecare zi şi numai aluziuni. Mamă, astă lipsă de încredere mă supără. 5 doamna plutescu Eşti prea supărăcios cind nu ar trebui să fii, iară cînd ar trebui... luncan Astă aluziune o pricep. Da! ziceam că voi petrece 10 vara la moşie, pentru că, în sfîrşit, să-mi văd moşia, dar, vezi, ea doreşte să petreacă vara în Alpi. doamna plutescu Şi, fireşte, cînd ea doreşte, toate motivele de a te hotărî altfel încetează la moment. 15 luncan Mamă! Eu nu te pricep, doreşti ca... doamna plutescu Nu doresc nimic; fac numai o observaţie. măria 20 (după o pauză) Costică este up soţ bun. Vezi! noi de trei ani trăim împreună fără ca vreodată să ne fi certat. doamna plutescu Poate tocmai asta mă supără şi mă face îngrijită. 25 Cearta tîrzie este cea mai rea. Este poate mai bine multe mici decît una mare. luncan Cum? iarăşi nu pricep. doamna plutescu Apoi da! Cine multă vreme nu face socoteală are să facă socoteală mare. luncan 5 Dar noi nu avem nici o socoteală. doamna plutescu Nu? Bine ar fi. Eu mă tem însă... măria O! Te înşeli. Noi niciodată nu ne vom certa. între io noi cine ar putea să dea ocazie la o ceartă? doamna plutescu Nu ştiu. Dar unul dintre voi... luncan (priveşte la orologiu) 15 Vremea trece. Desigur tu. Pa! măria Mă rog, desigur eu? luncan Da! Tu, tu, vezi tu ! (Voieşte să o sărute.) 20 (Măria se întoarce supărată.) luncan Mărio! Eu glumesc. măria Nu-mi plac asemenea glume. 25 luncan Mărio! Nu fi nebună. Auzi! De-o singură vorbă. 105 maria Da, de una singură, care nu-ţi şede bine. Asemenea glume! luncan ( necăjit) Ei bine! Dacă nu-ţi place gluma, vorbesc serios. doamna plutescu (aparte ) Bravo ! maria (se întoarce spre el) Ştii că mata nu eşti cel mai delicat soţ? luncan întocmai precum mata nu eşti cea mai amabilă soţie! măria Ei bine! Dar ce voieşti dumneata? Voieşti să arăţi că te poţi certa? luncan De fel! Voiesc numai să susţin şi eu o dată că ceea ce este, este. măria Şi, mi-ar plăcea să ştiu, ce e aceea ce este? luncan (primblîndu-se ) Astăzi, mîne, poimîne, în fiecare ceas, în fiecare moment, o altă poftă, o altă dorinţă, o altă poruncă! Azi cravata albă nu-mi şede bine, mîni mănuşile vişinii nu se potrivesc, poimîne pantalonii deschişi ori pălăria înaltă seamănă a burtă-verde, un tablou nu 10G stă la locul său, o fereastă este prea mică, tapetele sunt fără de gust, casa este rău situată, un cal nu se potriveşte cu celălalt, mergem, nu mergem şi iarăşi mergem la teatru, ba mergem la soiree, ba stăm acasă. 5 Azi la Alpi, mîne în Italia, poimîne în Brazilia, China ori chiar Sibiria! măria Şi ce însemnează această listă de păcate? luncan 10 Nimic! Sunt hotărît a mă lepăda de ele. măria Hotărît? Ce minune! Domnul Luncan este hotărît! luncan (aşază mănuşile şi pălăria pe masă) 15 îţi voi arăta că nu sunt ce-ţi par a fi. măria (iritată) Dumneata nu vei arăta nimic, că nu eşti în stare să arăţi. 20 luncan Că nu sunt în stare? Destul! Acuma, mă rog, să-ţi păstrezi cumpătul. Poimîne plecăm la moşie; caută ca să faci pregătirile. (Ia pălăria şi mănuşile.) măria 25 Iară eu zic că nu vom pleca. luncan Eu poruncesc ca să plecăm. Ai înţeles? măria Mă rog să nu-mi vorbeşti cu acest ton. 107 lungan Cu o soţie care nu-şi cunoaşte datoriile nu se poate vorbi cu alt ton. măria 5 Asta e îndrăzneala mişeilor, domnul meu! luncan Te rog să cumpeneşti cuvintele. măria (inăduşindu-şi plinsul) 10 Domnul meu! Asta e obrăznicie! (Trâgînd pe doamna Plutescu cu sine.) Mamă, vino! doamna plutescu Dă-mi pace! măria 15 Şi tu? (Merge.) luncan Mărio! Mărio! Un moment! Să vezi, am fost pripit. Te rog, mă iartă. măria 20 (stă, apoi priveşte peste umăr) Nu ţi-i ruşine! (Iese în stingă.) doamna plutescu (aparte) Bravo! Asta a fost bună. (Iese în dreapta.) 25 SCENA II luncan Da! Să-mi fie ruşine. Ruşine să-mi fie, ruşine! O! dacă o iubesc însă atît de nebuneşte. Prin ce mă stăpîneşte această femeie atîta? Nu mai sunt cine am fost. De cînd o cunosc, o iubesc, şi de cînd o iubesc, a intrat firea cînelui în mine: credincios ca şi cinele şi supus ca şi cinele. Ea nu mă iubeşte, nu mă poate 5 iubi. Ar trebui să fie ca mine. Mă iubeşte cum iubim cînii, caii cum îi iubim, rochiile cum se iubesc, nici aşa nu mă iubeşte, cum se iubeşte oglinda. Dar vina este a mea. Nu sunt vrednic a fi iubit altfel. Trebuia să ştiu că am a face cu o femeie pe care trebuie să 10 ţi-o supui, să o stăpîneşti pentru ca să te iubească... Şi cîtă simţire, cîtă patimă în astă femeie! A fi iubit de dînsa... şi dacă este cineva iubit? Cineva... cineva, oricine! Poate un suflet ca al ei să existe fără de amor? Ea nu mă iubeşte pe mine, pentru aceea trebuie să 15 iubească pe altul. Pe altul, pe oricine, dar pe cineva, altfel nu ar fi precum este... Sunt un nebun! De unde scot eu... Şi dacă totuşi... totuşi... sunt un nebun! SCENA III DOAMNA PLUTESCU şi LUNCAN 20 doamna plutescu (apare in uşă) Ziceai că ai să ieşi... luncan Apoi da. 25 doamna plutescu Atunci caută-ţi de treabă. luncan Nu voi ieşi... Nu sunt dispus. doamna plutescu 3 0 Bine. (Voieşte să iasă.) 108 109 luncan Unde e Măria? doamna plutescu Măria? Pentru numele lui Dumnezeu, fii şi bărbat 5 o dată! (Iese.) luncan Mamă! Mamă! (Iese în urma ei.) SCENA IV măria 10 Mama nu e aici... O ! Cît de nenorocită sunt. M-am lăsat orbită de bogăţia, de vorbele dulci ale acestui om şi de sfaturile mumei mele. Tîrzie este, tîrzie, deşteptarea mea. Ah! Să petrec o viaţă întreagă legată de acest om, pe care trebuie să-1 despreţuiesc, o femeie 15 boită cu colori, ce samănă a bărbăţie. Mă iubeşte. Ce farmec are pentru mine, ce satisfacere îmi este însă iubirea acestui om?... O viaţă perdută, perdute visuri, perdute idealuri, la care nu mai pot gîndi. Mîndru, puternic, aspru în hotărîrile sale... astfel 20 este. SCENA V FRECĂŢEL şi MĂRIA frecAţel Mă rog, sărut mînile. Birjarul este aici, aşteaptă 25 la poartă... MAR1A Spune stăpînului tău, dacă-ţi place. (Iese.) no frecAţel (priveşte uimit in urma ei) „Spune stăpînului tău dacă-ţi place." Zău aşa! Mare vorbă! Ca şi cînd ea nu ar fi stăpîna mea şi ca şi cînd 5 stăpînul meu nu ar fi al nostru. Hm! cum se ducea, parc-ar fi pişcat-o un ţînţar, şi amarnică era, parc-ar fi mîncat mere pădureţe. Din trandafir răsar flori de cucută; mierla fură puii de găină: pesemne cuconaşul iarăşi a luat ciubotele cele păcătoase. Tot pe iO plac îi face, iară cînd nu-i face pe plac... Aşa n-am văzut-o încă... Foc şi ardei! Nu, să nu pui credinţă în nevasta tînără. Te suceşte pe lîngă deget, îţi face capul toacă şi moară de vînt. Văd eu cu Maranda. Hei! hei! omul trebuie să fie păţit. Din multe neca- 15 zuri, multă învăţătură: iaca, eu, unul, nu mă dau după vorbele nevestelor. Marando! SCENA VI MARANDA şi FRECĂŢEL (Maranda vine grabnic din stingă, apoi să opreşte 20 în faţa lui Frecăţel.) frecAţel Ştii tu că stăpîna ta este o ciupercă veninoasă? maranda Ştii tu că stăpînul tău este un burete usturoi? 25 frecaţel Stăpînă-ta este o ciocîrlie cucuiată, o cloşcă zburlită, o buhă rotită-rotogoală, cu capul iaca aşa, iaca aşa! (Arată.) maranda 3 0 Stăpînul tău este un curcan, o veveriţă, un măgar cu iasca aprinsă în ureche, iaca aşa, iaca aşa! (Arată.) in frecatel Nu-ţi bale joc de stăpînul meu, că te-nvăţ cinste şi omenie! Auzi? maranda 5 Nici tu nu-ţi bate joc de stăpîna mea. Nu m-oi lăsa! frecatel Toate sunteţi făcute pe-o măsură. Şi tu eşti ca ea. Muierea rămîne muiere. Ştii tu? Toate femeile puse într-un car desfundat nu plătesc, cu car cu tot, un fir 10 de neghină. maranda (supărată) Bine! Bine că ştiu. (Voieşte să meargă.) frecatel 15 Marando! Auzi tu, Maranduţă! Mărăndulică! Su- fleţel. Dar fii cuminte. Nu vezi tu că de tine nu e vorba? Zău, mi se rupe sufletul cînd văd că te amă-răşti. Tu eşti fată bună... Zău că eşti, pe sufletul meu, auzi tu? Zău, de tine n-am zis! 20 maranda (muiată) Apoi ce zici dară? frecăţel Vezi! Am zis numai aşa. Mă mînca limba şi mă 25 frecam! Tu nu eşti ca stăpîna ta. maranda Nici de ea să nu zici de rău, că mă supăr. frecatel Dar dacă cuconaşul este un suflet de om! Să mă 30 crezi... Nu te supăra... Nu mai zic nimic. Ia, vezi, tac... (Aparte.) Vai, maică! Dar tare ţine la ea. 112 SCENA VII MIRZAC şi cei de mai sus mirzac (intră cu o mătură in mină) Birjarul aşteaptă la poartă. Iese cuconul, ori nu iese? frecatel Măi! Dacă intri aici, vorbeşte cu cinste! mirzac 10 Dar cine eşti, măria-ta, jupîne-şterge-ciubote? maranda Auzi tu, aici nu face sfadă, că te scot cu periuşca asta ca pe un pui de curcan de-aici. mirzac 15 Cată măi! Că, zău, mare cucoană s-a făcut vîntură- colbăriţa asta! frecAţel Dedînsanu teacăţa, că ai cu mine de lucru. Auzi! Locul tău este la poartă. Să grijeşti ca nime să nu-mprop-20 tească gardurile, ca să nu intre cîinii în ogradă, asta e slujba ta. SCENA VIII CASANDRA şi cei de mai sus casandra 25 Iaca! Vezi aşa! N-am zis eu? Am ştiut că pupăza asta vă ţine pe toţi ca pe nişte matahale. Auzi tu! Iţi spun că bărbatului meu să-i dai pace, că-ţi scot ochii din cap! 113 8 mirzac scări! Muiere! Aici nu face larmă, că te dau de-a dura pe maranda Te du la coteţul cu gîşte dacă vrei să-ţi afli lucru de sama ta. casandra Eh! Vă-nţelegeţi cu toţii. (Cătră Mirzac.) Aşteaptă tu numai, că-i veni tu acasă! (Cătră Maranda.) Iar pe tine te-oi prinde eu în ogradă! frecAtel Hui! Vai! Cum ziseşi? Că prinzi în ogradă? Cine? Cum? Pe cine? Iţi tai ghearele, îţi pilesc colţii, îţi pun pedecă pe limbă... Auzi tu? De ea să nu te acaţi! (Cătră Mirzac.) Să-ţi pui pază la nevastă, că ne facem cuc şi claie, eu deasupra, voi dedesubt. SCENA IX BIRJARUL şi cei de mai sus birjarul (intră cu biciul in mină) Eu sunt Iftimie Egorovici, mă rog la d-voastre, (scoate o tarifă) birjar de strada, domnilor d-voastre. mirzac Apoi dacă eşti birjar? frecAţel De ce nu stai la birjă? birjarul Am stat vreme multă, mă rog d-voastre. 114 casandra Te întreb, cum cutezi să intri în ogradă fără a fi dat... mie să-mi fie dat de ştire? maranda 5 Şi apoi intră ca şi cînd cine ştie cine ar fi el. frecăţel Şi ce vrai? Dacă eşti birjar, stăi, aşteaptă. Auzi? birjarul ( retrăgindu-se ) 10 Mă rog la d-voastre, eu sunt Iftimie Egorovici, birjarul, şi stau de multă vreme la uliţă, eu şi caii, trei inşi, mă rog. SCENA X UN SERGENT DE POLIŢIE şi cei de mai sus 15 SERGENTUL Ce larmă este asta? Pare că stai într-un cort de ţigani. Tu, măi, ce nu stai la birjă? FRECAŢEL Măi! Cine te-a chemat aici? 20 mirzac Locul tău este pe uliţă. casandra Tu, dulău de colţuri! Crezi că aici eşti în birt? maranda 25 Vai, Doamne, s-adună aici, încît ne fac de bat- jocură ! birjarul Mă rog, Iftimie Egorovici, birjar. 115 8* frecăţel Bine, frate! Am auzit acuma că eşti birjar. (Cătră sergent.) Ie-] măi şi du-1 de-aici ! sergentul i Că dracul n-are de lucru! V-aş duce pe voi pe toţi, aşa buluc, precum sunteţi, să vă anin de un gard şi să cîştig parale cu voi. frecăţel Ieşi afară! Toarne naiba apă rece peste capetele voastre! Haide, una după alta să vă curăţiţi de-aici. Birjă, dulău, dulaiţă, cioară, capăuaşi... SCENA XI DOAMNA PLUTESCU şi cei de mai sus doamna plutescu Dumnezeule! Scandalul acesta! Ce vreţi voi aici? Chematu-va cineva? frecăţel Ei! S-au adunat, cum se adună vrăbiile la... vream să zic ca vrăbiile la păsatul puilor. Haide! Măi! N-auziţi că puteţi merge? SCENA XII DOAMNA CLEVETITĂ şi cei de mai sus (Doamna Clevetită intră afectată, apoi stă.) doamna plutescu Ah! Madame! (Aparte.) Numai asta a mai lipsit! doamna clevetită Bonjour, ma chère! (Aparte.) Oare ce vor să zică aceştia? (Tare.) Dar Maria este bine? 116 doamna plutescu Puteţi merge! (Cătră doamna Clevetită.) Este... ah! tocmai vine. SCENA XIII 5 MARIA şi cei de mai sus maria (in sine) Dumnezeule! Ce vreau aceşti oameni? Şi doamna Clevetită. Numai asta a mai lipsit. Mîne ştie oraşul 10 întreg. (Cătră Clevetită.) Ma chère, mă iartă... doamna clevetită (privind împrejur) Te supăr poate... SCENA XIV 15 LUNCAN şi cei de mai sus luncan (intră, apoi stă confuz) Ce vreţi voi aici? Scandal public ! (Merge la Maria şi-i zice încet.) Ca să evitezi un scandal, ca să nu ne 20 faci de rîs, fă faţă bună şi mă sărută. maria (după o pauză) Domnule, dă-mi pace cu aste apucături! Ai dorit scandal, şi-1 ai! 2 5 doamna plutescu Mario ! doamna clevetită Aha! Şarmant! 117 casandra I-o zise cum se cade! lungan Mulţămesc, doamna mea! într-adevăr, vă mulţă-mesc. Frecăţel! Mergi la „Otel Burlac" şi-mi ia două sau trei odăi. măria Este de prisos. Voi merge eu. Marando! maranda (aparte ) Ei! Apoi Frecăţel? frecăţel (aparte ) Vezi bine! Aşa! Iaca, şi Maranda merge. doamna clevetită Romantic! doamna plutescu (aparte) Acuma nu ştiu cum are să fie. birjarul (întinde tarifa lui Luncan) Mă rog la d-voastre, eu sunt Iftimie Egorovici, birjar de stradă. (Cortina cade.) ACTUL II 10 15 în „Otel Burlac" SCENA I LUNCAN şi FRECĂŢEL luncan (şede pe canapea; el este îmbrăcat, dar cămeşa îi este dezbumbată şi cravata desfăcută) Nu e nici un bumb! frecăţel (intră, aducînd în mînă un degetar, un ac mare, in care este tras un fir de aţă groasă) Ac, aţă şi degetar. luncan Acesta e ac? Acesta e par, măi! Şi asta e funie. Aşa crezi tu că-mi vei coase bumbul? frecăţel Lăsaţi numai în grija mea. (Scoate un bumb mare.) Iaca şi bumbul! (Se face a coase.) 113 10 15 25 luncan Măi! Tu nu eşti cu toată apa. Acesta nu-i bumb, ci rotiţă de plug. frecăţel Lăsaţi, mă rog, lăsaţi numai în grija mea. Aşa ţine in veci! (Cată locul unde se coase bumbul.) Aici'. Aşa! Na! Iaca! Nu e cu bine! Ce e? luncan frecăţel Este bumb. Aţi luat cămeşa pe dos. Nu e cu bine. O s-aveţi vorbe cu cineva. luncan (pipăieşte cămeşa) Chiar este pe dos. frecăţel Spun eu că fără muieri nu se face lumea. Maranda s-ar pricepe mai bine la lucruri de acestea. lungan Chiar am luat cămeşa pe dos. Măi, tu eşti un prost. frecăţel Aşa, tocmai aşa! Nu e cu bine. SCENA II SITILĂ şi cei de mai sus sitilă (intră, apoi stă in mijloc) Domnul A. este căsătorit şi trăieşte zile fericite, într-una din aceste zile fericite, domnul A. se pune 120 10 la masă, o muscă se pune pe nasul lui, el dă după muscă, o ucide, iară musca ucisă cade în supa amabilei sale soţii: scenă de familie, supărare şi dispărţenie. frecăţel (se mişcă succesiv spre uşă; aparte) îi umbla gura ca clopoţelul pe peatra de moară. (Luncan se scoală confuz şi-şi îmbumbă surtucul.) sitilă (continuînd) Domnul B. este căsătorit şi trăieşte zile fericite, într-una din aceste zile fericite, domnul B. află scris cu degetul pe fereastra asudată un B. şi întreabă cine a scris pe acest B. Amabila sa soţie răspunde că nu ştie. Scenă, supărare şi dispărţenie. 15 luncan Ei, dar... 20 sitilă Domnul G. este căsătorit şi trăieşte zile fericite. Dar amabila sa soţie are un căţeluş minunat. într-una din acele zile domnul C. calcă pe coada căţeluşului; căţeluşul scheaună: scenă, supărare şi dispărţenie. luncan Ce vra... sitilă 25 Domnul D. este căsătorit şi trăieşte zile fericite, într-una din zilele fericite o cioară zboară peste casă. Domnul D. zice că n-a fost cioară: scenă, supărare şi dispărţenie. frecăţel 30 (ajuns la uşă) Nu se mai opreşte. Ferească-ne Dumnezeu de cămeşile întoarse pe dos. 121 SITILA Domnul E. trăieşte zile fericite. într-una din fericitele zile băietul din casă sărută pe fata din casă. Scandal public, scenă, supărare şi dispărţenie. 5 FRECĂŢEL (aparte) A! Vezi măi! Acuma are să se acaţe de mine. Te ţine de cei întorşi pe dos. (Iese.) LUNCAN 10 Eu te ţineam om cu minte. SITILA Şi eu pe tine. F.G.H.I. Domnul Luncan este căsătorit şi trăieşte zile fericite. Într-una din aceste zile fericite se iveşte întrebarea cine ar fi vinovat dacă 15 s-ar întîmpla ca cineva să fie vreodată vinovat. Chestiunea e vitală. Ba tu, ba tu, ba el, ba ea: scenă, supărare şi dispărţenie, dispărţenie pînă la omega. LUNCAN Ai sfîrşit? Sfîrşeşti? 20 SITILA încă nu! Apoi A. ia pe soţia lui B., B. pe a lui C., acesta pe care o avuse D., iară eu, sau un alt burlac ca mine, pe a ta, dacă ai avea bunăvoinţa ca să te lepezi de dînsa. 25 LUNCAN Cum? Ce? în ce chip crezi? Că... SITILA Că dacă tu te-ai lepăda de soţia ta, eu, ca amic al tău, sunt hotărît... Este cea mai amabilă femeie. 30 LUNCAN Dar', este amabilă, foarte amabilă. Dar... tu într-adevăr ai dori să... SITILA Da! De vreme ce tu eşti hotărît să... LUNCAN De unde? Cine-ţi spune ţie că sunt hotărît? Să 5 nu facem glumă. Chestiunea este cu mult mai serioasă decît ca să fie permis a o lua în glumă. Fireşte, întîm-plarea este ridicolă; dar află că are un fond serios, între noi supărarea era ascunsă; sufletele ne erau agitate; numai momentul zbucnirii lipsea, şi acesta a io venit de la sine. Ştii... SITILA (se aşează) Ascult... Actul al doilea! Cortina se ridică; eroul intră în scenă; iară noi ne luăm batistele şi le ţinem 15 la îndemînă, căci tristă este întîmplarea şi înfricoşat era să fie deznodămîntul. LUNCAN în sfîrşit, tu poţi glumi. SITILA 20 Ferească-mă Dumnezeu! Dar nu mă vezi în cea mai tragică dispoziţie? Ea te-a supărat greu, te-a vătămat. Demnitatea ta, poziţia, însemnătatea socială... ştiu, pricep! LUNCAN 25 Dacă tu ai fi în locul meu, eu nu aş vorbi astfel cu tine? Amice! Eu sunt un om nenorocit! Am răsfăţat prin slăbiciunea mea o femeie pe care o iubeam atît de mult şi care era atît de minunată. Dacă astăzi ea este cea mai tonatică femeie, vina o simţesc, este a 30 mea. SITILA (aparte) Omul are drept. (Tare.) îmi mărturisesc păcatele şi mă pocăiesc. Tu, Doamne, cunoşti vinovăţia păcă-35 toasei tale slugi, îndură-te de mine şi iartă fărădelegea mea! 123 luncan Mă superi. Ea m-a vătămat şi totuşi nu m-a vătămat, căci mi-a spus numai adevărul. Tocmai aceea apasă asupra sufletului meu, căci din vina mea ea nu 5 mai este precum a fost. Amice, caracterele noastre se potriveau odinioară: astăzi nu se potrivesc. Şi acolo fericirea, ba chiar numai împreună vieţuirea este peste putinţă unde suflet cu suflet tinde spre vecinică ciocnire. 10 sitilă Unde suflet cu suflet tinde spre vecinică ciocnire. luncan Tu nu mă pricepi, ori nu voieşti să mă pricepi. sitilâ 15 De ce nu? Ce este mai clar? Unde suflet cu suflet tinde spre vecinică ciocnire... Şi apoi ce ai de gînd? Ce eşti hotărît a face? luncan Hotărît? Dar este într-o stare ca a mea o hotărîre 20 cu putinţă?! Ea nu mă iubeşte mai mult, pentru că nu mă poate respecta, iară temelia iubirii femeieşti este respectul cătră bărbat. Trebuie s-o fac să simtă că sunt bărbat. sitila 25 Aha! Acum ni se înfăţişează eroul în deplina sa deosebire dramatică... Fleacuri nemţeşti, dragă, năs-cocituri făcute de dragul vremii, în care ni se urăşte. luncan Sunt adevăruri reale, care alcătuiesc temelia 30 împreună-vieţuirii conjugale! sitila (cu seriozitate afectată) Apoi da! în sfîrşit, luînd toate consecinţele în urmarea lor cazuală, nu se poate pune la îndoială că, privită din punctul de vedere aprioristic al abstracţiei absolute în raport cu adevărul luat din instituţiuni aposterioare, care nu este decît o formă de manifestare a acestui absolut permanent în indivizibilitatea sa 5 individuală, ai cu desăvîrşire drept. Căci, precum este constatat prin normele empirice ale percepţiei intelectuale, din punct de vedere obiectiv, privită în subiectivitatea sa transcendentă, fără vreo atîrnare de la corelaţiunile întîmplătoare ale într-însului său real, 10 viaţa nu este decît substractul momentan, aşa să zic fixat, al oglindirii armoniilor universului în sufletul nostru, luat ca formă individuală a extinderii metafi-zice, fără nici o corosivitate transcendentă cătră vreo antinomie a temeiului antic al nostru... Judecind 15 astfel... luncan Nu-ţi bate joc de mine! sitila Ei! Să fim dară serioşi. Nu simţi tu că te faci de 20 rîs? luncan Da, în aparenţă. sitila Cine pare, este. Ridiculul este numai aparenţă. Să 25 vezi! Am fost astăzi la Măria. Ea este tocmai ca tine: tocmai atît de vinovată, tocmai atît de pocăită. în ochii ei tu eşti tocmai atît de nevinovat ca şi ea într-ai tăi. Şi apoi, curios lucru! Tu fugi de-acasă; ea fuge de-acasă; tu la otel, ea la otel. Două firi care nu se 30 potrivesc. luncan Ce-a zis ea? A vorbit de mine? Ţi-a spus ceva? sitila Poftim omul care nu-şi iubeşte soţia şi stă despărţit 35 de ea! 124 125 luncan Am zis eu că n-o iubesc?! Te rog, ce-a zis? sitela Nimic! A zis numai c-ar veni să te roage de iertare, dar se teme că vei primi-o cum te-a primit ea pe tine. luncan Cum zici? Se teme? Ea se teme? Altfel ar veni? sitila Da, da! ea a zis aşa, cu gura ei plăcută. luncan Apoi aşa vorbeşte! Atunci trebuie să merg numai-decît. Cum de-mi spui tu asta abie acuma? Nu te pricep! sitila Stăi puţin. Mai încet! Oare nu ar fi mai bine să vină ea la tine? Eu cred că... luncan Scrupuli zadarnice! Ori nu este destul că a voit să vină? Politeţa... şi apoi, într-adevăr, eu sunt vinovat. sitila Fă cum îţi place! Dar eu cred că ar fi mai bine să o pregăteşti. luncan Cum aşa? sitilă Ei! Ii poţi trimite servitorul ca să-i spună că vii. (Se scoală.) Dar eu mă grăbesc să merg la tribunal. 126 luncan Să trimit? Ei, frate! Dar trece o mulţime de vreme. sitila Şi, se-nţelege în răstimpul acesta pot să se întîmple 5 multe. luncan Să se întîmple? Cum? Ce crezi tu? sitila Lucruri mari! Poate cineva să-i încurce minţile. 10 luncan Cum pricepi tu asta? Cum o pricepi? Ce vrai să zici? Amice! Fii sincer, tu ştii vreun secret? sitila Păcatele mele! Chiar ai nebunit! Dar fii om cu 15 minte: îţi trimite servitorul şi apoi fă celelalte... (întinde mina.) Noroc! (Merge.) luncan Adio 1 sitila 20 (aparte) Iară eu am să-ţi netezesc calea. (Iese.) luncan Ce vrea el să zică? Să-i încurce minţile? Cum? Cine? în ce chip? Sunt opt zile de cînd n-am văzut-o!... 25 Omul poate avea dreptate. (Deschide uşa şi strigă.) Frecăţel! Nu, voi merge însumi. Zice că o va lua el dacă mă lepăd de dînsa? Trebuie să merg... Ba! Frecăţel! 127 SCENA III FRECĂŢEL şi LUNCAN frecAtel (intră, apoi stă) Am venit, mă rog. luncan Să mergi Ia otel „Martha". frecaţel Unde este Maranda. Ştiu, mă rog. (Voieşte să meargă.) luncan Ce vrai? frecaţel Să spun să vină să vă întoarcă cămeşa. (Merge.) luncan Stăi! Să spui soţiei mele că voi veni azi la ea. frecaţel Aşa, am ştiut. Fără muieri nu se face treabă. Să-i spun. (Merge.) lungan Stăi, măi!... S-a dus. SCENA IV La otel „Martha" MARANDA şi CHELARUL maranda (face rinduială prin casă) Aşa sunt bărbaţii. O săptămînă de zile, şi nici unul nu vine. Şi stăpîna mea tot tristă este; nu ştiu ce are să iasă din toată treaba. (Chelarul intră incet.) Ce vrei? maranda chelarul Apoi vreu eu ceva. (Aparte.) Frumuşică! (Tare.) 5 Aşa-i că tu eşti fată de omenie? maranda Ce treabă ai dumneata? chelarul Ştii, ţi-aş spune un lucru care nu se dă mai departe. 10 maranda Nu trebuie să-mi spui nimic. chelarul N-are doamna ta pe nime? maranda 15 Ce să aibă? Pe cine să aibă? chelarul Ştii, aşa cum nu se poate spune. maranda Obraznicule, să te curaţi de aici, că-ţi rad o palmă 20 de-i vedea stelele jucînd hora pe cer şi-ţi vor ţiui urechile trei zile şi trei nopţi! chelarul (voieşte s-o îmbrăţişeze) Nu fii aşa, aşa de dîrză. 25 (Maranda ii dă o palmă.) chelarul Asa! Asta fuse una. 128 129 9 — Ioan Slavici, Opere. voi. VI MARANDA Şi dacă nu te cotoroseşti de aici, îţi dau şi pe sora-sa cea mai mare. CHELARUL 5 (scoate o scrisoare) Am aici o scrisoare pentru mata. MARANDA Dac-o ai, ad-o încoace! CHELARUL 10 Aho! Asta nu se dă numai iacă aşa... (Arată scrisoarea.) Ei, vezi?! Hîrtie frumoasă, scris frumos şi miroasă a dragoste. MARANDA Obraznicule! !5 CHELARUL Pst! Cine mi-a dat-o a spus ca să nu spun nimănui. MARANDA (ia scrisoarea, apoi priveşte la ea) Asta-i? (Aparte.) Să fie oare cucoana? Nu poate 20 fi! (Cătră chelar.) Să nu spui nimănui! CHELARUL (o cuprinde cu braţul) Şi ce-mi dai să tac? 25 MARANDA (se desface; aparte) Oh! Cît e de obraznic! (Ascunde scrisoarea.) CHELARUL Să văd unde ai pus-o. 130 10 MARANDA Cară-te! CHELARUL Auzi, drăguţă, staţi multă vreme aici? MARANDA De dragul matale, nici cît cîntă cucul! (S-aude un clopoţel.) CHELARUL Acela sună de dragul meu! MARANDA Tot să sune cît vei fi aici. SCENA V FRECĂŢEL şi cei de mai sus (Frecatel apare in uşă.) 15 CHELARUL Dar să te sărut înainte de-a mă duce. (O sărută.) 20 25 Hm! Măi! FRECĂŢEL CHELARUL (dă înapoi spre uşă) Eu sunt Cesar Găetan Stante-Pede, chelar aici în casă. (Se furişează pe Ungă Frecăţel şi iese.) MARANDA Vai, Doamne, Frecăţel! FRECĂŢEL (merge spre Maranda) Aşa! Aşa, Marando! Ce s-a făcut aici? Ce-a fost? Auzi, ce ai făcut? 9* 131 maranda Zău, să mă crezi, obraznicul cela... frecAţel Taci! Am văzut. Sară-mi ochii din cap, c-am văzut! 5 Auzi tu? Auzi tu, Marando? Aşa lucru! Heu! Săracul de mine! Ce să fac eu cu tine acuma? Ce să fac, Marando? maranda Auzi, Frecăţel, nu te amărî, că rău n-a fost nimic. Nimic n-a fost. 10 frecaţel Nimic? Dar ce caută el aici? Ce caută? maranda A fost numai să aducă... frecaţel 15 Ce s-aducă? maranda Nu-ţi pot spune, Frecăţel. frecaţel Aşa? Nu poţi spune? 20 maranda Zău, nu pot! frecaţel Acela nu e lucru cinstit ce nu se poate spune. maranda 2 5 Frecăţel! Să nu spui nimănui... O scrisoare. frecaţel Scrisoare? Ce scrisoare? Unde? Care? Cui? La ce? 132 maranda El mi-a dat-o ca s-o dau la cucoană. frecăţel S-o văd. 5 maranda Frecăţel, auzi! Nu cere scrisoarea, că nu ţi-o pot da. frecăţel Scrisoarea să mi-o arăţi! maranda 10 O, Doamne! Dar să nu spui nimănui! (Scoate scri- soarea.) frecăţel Adă scrisoarea! maranda 15 fii întinde scrisoarea) Nimica toată, frecăţel (ia scrisoarea şi priveşte la ea din toate părţile) Asta e? 20 maranda Da! Nimic, precum vezi. frecăţel Ce stă în scrisoarea asta? maranda 25 Nu ştiu. frecăţel De la cine e scrisoarea? 133 MARANDA Nu ştiu. Chelarul a zis că i-a dat-o... dar să nu crezi nimic. FRECĂŢEL Cine i-a dat-o? MARANDA Un cuconaş care a zis că nu spuie nimic, auzi? nimic! FRECĂŢEL Aşa? Să nu spuie nimic? Pentru ce să nu spuie? MARANDA Vezi, poate că... dar să nu crezi, cucoana e cinstită. FRECĂŢEL Cinstită ca şi fata sa, care se sărută cu chelarii. MARANDA Frecăţel, nu mă ocărî, că mă omor de amar. FRECĂŢEL Taci! Taci tu, tu, cum să-ţi zic? Scrisoarea asta o duc la stăpînul meu. MARANDA (sare să ieie scrisoarea) Să-mi dai scrisoarea. Auzi? Scrisoarea. Dă-mi scrisoarea. FRECĂŢEL Du-te de-aici! O duc, să vază cine e soţia sa, cum am văzut eu cine eşti tu. MARANDA Frecăţel! (Plînge.) Scrisoarea! FRECĂŢEL (se luptă cu sine) Nu plînge, auzi, nu plînge! Să nu fiu cine sunt dacă nu rup scrisoarea asta în bucăţi! (Zvîrle scrisoarea la 5 pămînt.) Iată-ţi-o! Acuma nu plînge... Marando! Ce să fac eu acuma? Să porţi tu scrisori de acestea. (O ia de umeri.) Marando! Ştii tu ce eşti? Nu vreau să-ţi spun, mi-e ruşine, auzi, mi-e ruşine! MARANDA 10 Frecăţel! Dragă Frecăţel! Nu crede, vezi... FRECĂŢEL Tu te săruţi cu chelarii, şi stăpîna ta primeşte scrisori de dragoste. MARANDA 15 Nu i-o dau, chiar n-o dau. FRECĂŢEL Nu te cred. Te-am prins în păcat. Eu nu pot dormi de dragul tău, şi tu... Ah! dacă te-aş putea ucide, sfărma ca pe un pui de pasere, nu mi-ar fi milă de tine 20 şi nu mi-ar părea rău. Să-ţi scot ochii, să-ţi ard obrajii, să te sluţesc. Du-te, du-te! (O împinge de la sine şi merge repede spre uşă.) MARANDA (se acaţă de el) 25 Stăi! Rămîi! Frecăţel! Mă ucid, Frecăţel! (S-a dus.) S-a dus! Să crează el de mine. (Plînge.) Scrisoarea asta! (Ridică scrisoarea.) SCENA VI MĂRIA, MARANDA şi DOAMNA PLUTESCU 30 MĂRIA (intră prin fund) Pe scări am întîlnit pe Frecăţel. A fost el aici? 134 135 MARANDA Da, a fost aici. MĂRIA Ce voieşte? MARANDA (turburată) A venit... mă rog... fiindcă... a fost... pentru că... MĂRIA Aha! El a fost la tine... DOAMNA PLUTESCU (intră in urma. Măriei; aparte) Mă tem că iarăşi nu-i bine. Ce caută Frecăţel aici? MĂRIA Mamă! Pare-mi-se că azi vom avea o vizită. DOAMNA PLUTESCU N-ar fi însă mai bine ca noi să facem o vizită? MĂRIA Nu. Va veni el: el trebuie să vie. DOAMNA PLUTESCU Şi dacă nu vine? MĂRIA Vine. Eu ştiu că vine. Sunt opt zile de cînd rezistă; pt zile sunt mult, prea mult. DOAMNA PLUTESCU Să nu te amăgeşti. 136 MĂRIA Cunosc bărbaţii. El nu credeam că este atît de tare; dar în sfîrşit tot este. Marandă! Vino şi-mi ajută. (Iese.) 5 (Maranda iese in urma ei.) DOAMNA PLUTESCU Nu mai rămîne îndoială cum că el va veni, şi toate toanele au să înceapă din nou. Nu mai pricep bărbaţii de astăzi. înţeleg ca să-şi iubească soţiile, dar asta 10 este prea mult. Noi ne creştem fetele, ei le alintă, şi apoi tot ei se plîng. (Iese.) SCENA VII CHELARUL şi mai tîrziu MARANDA CHELARUL ' 15 (intră încet) Mi-ar plăcea să dau de cucoană, să-i spun că eu am adus scrisoarea. Pentru asemenea scrisori se dau bacşişuri grase. Şi apoi frumuşica cea dîrză... Numai să nu mă prindă iarăşi matahalele. Vai! Că urît căta 20 la mine. Să mă ie în dinţi. Brr! MARANDA Ce cauţi aici? CHELARUL Pe tine te caut, drăguţă. (Voieşte s-o cuprindă eu 25 braţul.) MARANDA Să nu fiu fată de nu-ţi scot ochii! 137 SCENA VIII LUNCAN şi cei de mai sus LUNCAN (intrînd ) 5 întocmai precum a zis Frecăţel. MARANDA (aparte) Vai, Doamne! cuconaşul! LUNCAN 10 Acasă-ţi este stăpîna? MARANDA E acasă. LUNGAN Spune-i că aş dori să-i vorbesc. *5 (Maranda iese.) (Chelarul voieşte să iasă.) LUNCAN Stăi puţin. Ai dat doamnei scrisoarea? CHELARUL 20 Ce scrisoare? LUNCAN Scrisoarea ce ţi-am dat. Uită-te bine la mine. CHELARUL Mă rog, nu dumneata, altul mi-a dat, adică... mă 25 rog... nu ştiu de scrisoare. Ticălosule ! LUNCAN (îl împinge afară) 138 SCENA IX MARI A şi LUNCAN (Lunean se înclină rece, dar politicos.): (Măria intră cu mindrie, apoi stă turburată în faţw 5 cu Luncan.) LUNCAN Venirea mea este poate inoportună. MĂRIA O, de fel! Puteam să fiu pregătită. O aşteptam» io LUNCAN 15 Cu atît mai bine! (îi face semn să se aşeze.) Vă puteţi gîndi că această convorbire aş dori să fie cît, se poate de scurtă. (Se aşază.) MĂRIA (aparte) Nu pricep tonul acesta. (Tare.) Vorbiţi. (Şede.) LUNCAN Veţi fi poate surprinsă dacă vă mărturisesc că privesc întreaga viaţă ca o farsă care mă dizgustă: nu-mi. 20 plac dar scenele dramatice; doresc să fiu scurt. MĂRIA (aparte, neliniştită) Ce vrea să zică? (Tare.) Suntem în aeeeaşi dispoziţie. 25 LUNCAN Poate da, poate ba, totuna. Să rămînem la treaba* ce ne ocupă. 30 MARIA (necăjită) Şi eu vă rog. 139 LUNGAN De prisos. Cred că niciodată nu v-aţi îndoit şi nici acuma nu vă îndoiţi despre iubirea mea pentru dumneavoastră . 5 MĂRIA Este neapărat ca să vorbim de aceasta? LUNCAN Dar', căci tocmai iubirea mă îndeamnă ca să vă fac o propunere pe care trebuie s-o şi aşteptaţi de la 10 mine. MĂRIA Nu ştiu... da, tocmai... LUNGAN Este de prisos. Ne înţelegem şi fără vorbe astă dată. 15 Fiind însă vorba de interes, suntem nevoiţi a ne înţelege pînă la amănunţimi. Sunt hotărît... datoriile ce am către dumneavoastră ca fosta mea soţie... MĂRIA (se scoală) 20. Ce vrea să zică asta? LUNCAN Tocmai aceea ce doriţi. Vă pot ruga să fiţi liniştită? MĂRIA (se aşează) 25 Nici nu am fost neliniştită... Cu drept! Şi eu doresc. LUNCAN Cu atît mai bine! Precum ştiţi, dumneavoastră eraţi o fată săracă, şi acuma eu... 30 MARIA Domnul meu! 140 15 LUNCAN Voiesc numai să-mi stabilesc datoriile ce am către dumneavoastră. Vă rog însă puţină răbdare. MARIA tră. Nu sunt mai puţin răbdătoare decît dumneavoas- LUNCAN Cu atît mai bine. N-am avut însă norocirea ca să-mi cîştig simpatiile dumneavoastră. Poate nu am fost 10 vrednic. Precum ziceţi. MARIA LUNCAN Cu atît mai bine. Recunosc însă că în timpul scurtei noastre căsătorii aţi avut destulă amabilitate cătră mine. Sunteţi generos I MARIA LUNCAN 20 Deşi ochii, inima şi gîndul dumneavoastră cu înce- tul se depărtau de la mine, îndreptîndu-se spre altul, care era poate destul de vrednic, ori cel puţin mai vrednic decît mine. MĂRIA 25 (se ridică) Cum să înţeleg aceste vorbe? LUNCAN Ele au un singur înţeles, foarte limpede. MĂRIA 30 Vă rog, mai departe nu putem merge. (Se întoarce, aparte.) Ce vrea omul acesta? 141 LTJNCAN (se ridică, apoi după o pauză) Să mărturisiţi înşivă. Mă ruşinez, sunt nenorocit, dar este incontestat că aţi aflat că cu altul aţi putea 5 fi mai fericită. MĂRIA Cine v-a spus?... Aşa este precum ziceţi. LTJNCAN (scoate un act şi-l dă Măriei) 10 Binevoiţi a iscăli această hîrtie. MĂRIA Ce hîrtie? (Ia şi citeşte.) LUNCAN (aparte) 45 Adică totuşi... totuşi. MĂRIA (dă hirtia) Nu iscălesc! LUNGAN 20 Şi pentru ce nu? MĂRIA (agitată) Pentru că această propunere este obraznică. LUNCAN 25 Nu doriţi dar să vă dispărţiţi? MĂRIA Nu doresc de la dumneata nimic, şi cu atît mai J)uţin cele 10.000 de galbeni ce te îndatoreşti a-mi da. 142 LUNCAN Doamna mea! (Aparte.) Cum îi arde faţa! (Tare.} Mărio! (O ia de mină.) Nu voieşti tu să-mi laşi nici o mulţămire în astă viaţă? Renunţ la tine, dacă astfel 5 poţi să fii mai fericită; dar lasă-mi o mulţămire: să fiu prietenul tău, să fiu fratele tău, să fiu tată] tău- MĂRIA (se desface) Dă-mi pace! Voiesc să fiu singură. (Iese plîngîni 10 in stingă.) LUNCAN Doreşti să fii singură? Ce să fac eu acuma? SCENA X DOAMNA PLUTESCU şi LUNCAN 15 DOAMNA PLUTESCU (intră din stingă) N-o să se mai sfîrşească aceste scene? N-ar fi fost mai bine să fi aşteptat încă cîteva zile pînă ce ar fi venit ea la tine? 20 LUNCAN Este mai bine aşa. DOAMNA PLUTESCU (ridică hirtia de pe masă) Ce hîrtie este asta? (Ceteşte.) Iarăşi ceva nou§ 25 Ce vrea să zică asta? LUNCAN Aceea ce zice. DOAMNA PLUTESCU Tu doreşti a te despărţi de Măria? 143 LUNCAN Ea doreşte. DOAMNA PLUTESCU Ea? De cînd ţi-a intrat asta în cap? LUNCAN Ea însăşi mi-a mărturisit. DOAMNA PLUTESCU Măria ţi-a mărturisit? LUNCAN Scrisori de amor, relaţiuni tăinuite. DOAMNA PLUTESCU Mă rog! Nu trece peste marginile cuviincioase. LUNCAN Adevăr[ul] este adevăr! DOAMNA PLUTESCU Nu mai pricep!... Dar cu hîrtia asta ce are să fie? LUNCAN Ea nu voieşte să o iscălească! DOAMNA PLUTESCU Adică tot ea este mai cuminte decît cel ce-a scris-o. LUNCAN Mă rog! Asemenea observări... DOAMNA PLUTESCU Sunt la locul lor... Dacă doreşti, ea va iscăli. Aşteaptă încă cîteva zile. 144 LUNCAN Mîne plec Ia moşie. DOAMNA PLUTESCU Nu cred că vei pleca. Dar, în sfîrşit, dacă te gră-5 beşti atît de tare, lasă hirtia aici. 15 LUNCAN Aş dori să vorbesc cu advocatul meu înainte de plecare. DOAMNA PLUTESCU io Mare grabă! Vom însărcina noi pe al nostru. Dar înainte de toate, să chem pe Măria, să văd încă o dată. LUNCAN (ia pălăria) Ferească Dumnezeu! Eu? Cu ea? Nu!... SCENA XI SITILĂ, MĂRIA si cei de mai sus SITILA (intră prin fund) A! Să fie de bine! Adecă eroul nostru n-a avut -2 0 destulă răbdare. MARFA (intră prin fund, apoi stă nehotărîtă) Costică! DOAMNA PLUTESCU 25 Poftim dispărţenie! LUNCAN Mă scuzaţi! Nu voiesc să vă supăr. (Merge şi zice în treacăt cătră Sitilă.) Domnul meu! Precum aţi dorit, eu m-am lepădat. (Iese.) 145 SITILĂ Căzut-am din cer? Ce vrea să zică omul acesta? MĂRIA Costică! Auzi, Costică! Domnule Sitilă! Te rogi mergi şi-i spune... SITILĂ Ba zău, eu n-oi mai merge! M-am săturat a fi cal de poştă! DOAMNA PLUTESCU Acuma nici eu nu mai pricep! MĂRIA (agitată, către Sitilă) Pentru că dumneata eşti vinovat de toate; dumneata ai băgat vrajba între noi. SITILA Iaca! Ba prost e cine intră în vrajba căsătoriţilor» (Cortina cade.) ACTUL III 10 15 Salon Ia Luncani, moşia lui Luncan. SCENA I PĂRINTELE CHIRIAC CHISĂLITĂ, DASCĂLUL AVERCHIE BUCHILAT si FRECĂTEL (Părintele şi Dascălul şed unul în dreapta, altul în stingă intrării din fund.) FRECAŢEL (intră frecîndu-se cu mina stingă la palma dreaptă) Mă mînîncă palma. (O muşcă cu dinţii.) Tot mă frec şi mă frec, tot mă muşc şi mă muşc, şi tot mă mînîncă, mă mînîncă. PĂRINTELE Este semn bun. Ai să prinzi astăzi lucru dorit cu aceea mînă, bani sau alt lucru pe care-1 aştepţi. DASCĂLUL Se zice că-i noroc dacă te mînîncă palma. 147 io* 10 frecAţel (aparte) Am să visez de Maranda la noapte. De cîte ori mă mînîncă palma, o visez pe dînsa. (Tare.) Auziţi, părinte, nu puteţi vorbi acuma cu boierul. Acuma stă la icoane. părintele Este păcat a supăra pe om în rugăciunile sale. dascălul Dumnezeu să-i primească şi să-i asculte rugăciunile. frecaţel Da' că nu e aşa. Este o carte mare, se zice album, în care sunt tot icoană lîngă icoană, una de-o parte, 15 alta de alta, mai ales cucoana este făcută în tot chipul, cînd aşa, cînd altfel, şi apoi cînd să pune boierul la icoanele cucoanei, nime nu mai vorbeşte cu el. S-a dus, s-a prăpădit! Sărmanul boier! Zău! Să mă credeţi, nu e cu bine! Se amăreşte prea mult. Noaptea vor- 20 beşte cu umbra de pe părete; ziua se acaţă pe stînci, sare gropi şi se ascunde cîteodată de nici vîntul nu-1 ajunge. dascălul Ceva de vrajă, sau alt lucru neştiut. 25 părintele Dar ne-a zis boierul că pleacă de la moşie şi te lasă pe dumneata vechil. frecaţel Ferească Dumnezeu ! Dacă se duce el, mă duc şi 30 eu. Singur nu-1 las. Ei, vedeţi, acuma merge să facă o primblare călare şi pe mine nu mă ia. Dacă a mîntuit icoanele, se duce, dar nu stă mult cînd pleacă singur. 148 Nu-i prieşte fără de mine. Staţi puţin, mă duc să văd. (Iese.) părintele (se ridică) 5 Cam încurcat suflet, dar bun-bun! (Priveşte pe fereastră.) Intră o trăsură plină de cucoane. Cine să fie oare? dascălul (priveşte ) 10 Va fi cuconiţa, de bună seamă. părintele Ce-ţi trece prin cap? (Se aşează amîndoi precum au fost mai înainte.) SCENA II 15 DOAMNA PLUTESCU, MĂRIA, FRECAŢEL şi cei de mai sus frecaţel (intrînd in urma doamnei Plutescu) Fiindcă Maranda... cucoana... boierul s-a dus toc-20 mai... călare... s-a dus la primblare... doamna plutescu Boierul nu e acasă? frecaţel Aşa, mă rog, sărut minele, este acasă, dar s-a dus 2 5 de acasă. MARIA Adică este aici? frecaţel întocmai aşa, nu e aici. 149 DOAMNA PLUTESCU Este acasă boierul? FRECĂŢEL Ba, este la moşie şi s-a dus calare... 5 DOAMNA PLUTESCU Cu omul acesta nu putem vorbi. Du-te jos şi ajută Marandei să descarce. FRECĂŢEL Să descarc pe Maranda... s-o ajut să-i... (Iese.) 10 (Dascălul şi Părintele s-au sculat la intrarea damelor, iară acuma voiesc să iasă.) (Doamna Plutescu se îndreaptă spre ei.) PĂRINTELE (se închină) 15 Eu sunt părintele Chiriac Chisăliţă, popa satului. DASCĂLUL Eu, mă rog, sărut mînile, Averchie Buchilat, boier... dascăl în sat, boierul satului... dascăl să fie zis. DOAMNA PLUTESCU 20 Bine, bine! DASCĂLUL Am venit cu o mică rugăminte la boierul nostru. PĂRINTELE Să ţină Dumnezeu sănătos pe boierul nostru. De 2 5 cînd a venit el Ia moşie, toate trebile merg bine. Om harnic şi îngrijitor, ca unul dintre noi. DASCĂLUL Se vede că este om de vită bună. PĂRINTELE Aşa e, fătul meu. Alţii adună sudoarea ţăranului muncitor, apoi se duc şi o prăpădesc prin ţările străine, ţări păgîneşti şi fără de lege. 5 MĂRIA (aparte) Ei, dar... DASCĂLUL Dar nici asta nu ar fi nimic. Ne trimite pe la moşii 10 fel de fel de lifte, greci, armeni şi judani, care ne storc ca şi-ntr-un teasc1. PĂRINTELE Aşa e, fură în două lături: şi de la muncitor, şi de la stăpîn. 15 DASCĂLUL Pentru ce nu sunt acuma vrajbele cu ţăranii? PĂRINTELE Pentru că boierul ştie a se înţelege cu dînşii: este aspru în poruncă cătră cei slabi de înger şi blînd cătră 20 cei înţelepţi. DASCĂLUL De fel nu este ca alţi boieri. Vorbeşte cu noi cu toţi, parcă nici n-ar fi boier. PĂRINTELE 2 5 Nu, fătul meu. Tocmai arată că este boier. Hei! boierii sunt fruntea ţării!... Dar, păcat, este cam trist boierul, cam mîhnit... 1 Ioan Slavici, în această scenă, dezvăluie servilismul burgheziei săteşti (popă, dascăl), faţă de boierime, căreia-i face elogiul şi care chipurile ar fi exploatat mai blînd pe „ţăranul muncitor" decît arendaşii, (n. ed.). 150 151 MĂRIA Cum ziceţi? DASCĂLUL Se zice că de cînd cu cucoana sa... PĂRINTELE Care se zice că ar fi fost cam... cam... DOAMNA PLUTESCU (aparte) încep a fi neplăcuţi. (Tare.) Vom spune boierului că aţi fost aici! (Le face semn că pot ieşi.) (Părintele se închină şi iese.) DASCĂLUL Sărut mînile. (lese.) SCENA III DOAMNA PLUTESCU şi MĂRIA MĂRIA Ai auzit? DOAMNA PLUTESCU îmi pare bine că ai auzit şi tu. Costică totdeauna a fost om serios. El are un singur păcat. MĂRIA Era poate mai bine să nu venim aici. Eu mă tem. DOAMNA PLUTESCU Eu te-am chemat? Nu tu însuţi ai grăbit venirea noastră? Acum, după cele petrecute, trebuia să aşteptăm, ca el să-şi mărturisească greşala. Dar tu... MĂRIA Gîndeam că el are să fie mai blînd. DOAMNA PLUTESCU Şi de unde ştii tu că el nu are să fie blînd? MĂRIA Ştiu; îmi închipuiesc. Ori nu l-ai văzut cît a fost 5 de aspru atunci? Ori n-ai auzit ce zic oamenii de el? Este aspru cătră cei slabi de înger. Nu, mamă, eu mă tem. El mă va privi cu răceală, cu mîndria sa obicinuită, îmi va vorbi cu asprime şi poate mă va respinge... Mamă! Era mai bine să nu venim. 1(1 DOAMNA PLUTESCU Fii cuminte, Costică este un om serios: dacă va vedea că a greşit, va căuta să-şi îndrepte greşala. Fii răbdătoare şi lasă să pun eu totul la cale. Staţi voi numai jos pînă ce eu îl voi fi pregătit. 1T, MĂRIA (pleacă, apoi stă pe gînduri) Nu! eu rămîn aici. Voiesc să-1 surprind, să-i vorbesc, să văd expresia ochilor săi, să mă arunc la picioarele lui. între noi să nu mai intre nime ca mijlocitor. 20 El mă va ierta, mă va iubi, sau mor la picioarele lui. DOAMNA PLUTESCU Draga mamii! (Osărută.) Fii cuminte! (O cuprinde cu braţul.) Vino cu mine. Poate se vor îndrepta lucrurile. (Iese.) Nici eu nu ştiu ce să mai fac. 2b SCENA IV FRECĂŢEL (intră cu o perie în mină şi-şi face de lucru) Nici o vorbă n-am grăit cu ea. Şi am descărcat toate lăzile. Nici ea n-a vorbit cu mine. N-am vorbit 3 0 laolaltă nici o vorbă, nici eu, nici ea. Nici nu se cade. Eu sunt foarte, foarte supărat pe ea... Maranda e fată bună. Şi acuma e tot cum a fost. Numai afurisita cea 152 153 de scrisoare! Ce-a trebuit să poarte scrisori? Asta nu se cade, nu, de fel... A privit la mine; şi eu am privit la dînsa: mi se rupea inima, dar n-am zis nimic. (Zvlrle peria la pămînt.) Răvaşul cela! Ce poartă ea răva-şuri? (Ridică peria.) Nu sunt mînios. (Începe iar a face rînduialâ.) SCENA V MARANDA şi FRECĂŢEL (Maranda intră cu sfială, stă la uşă şi-şi muşcă unghiile. Frecăţel îşi face de lucru, se opreşte şi iarăşi lucrează.) MARANDA (încet) Frecăţel!... Frecăţel! Auzi? FRECĂŢEL (se întoarce pe jumătate spre ea) Ce vrei mata? MARANDA (după o pauză) Nimic. Nimic? Numai... iac-asa. FRECĂŢEL MARANDA (muiată) FRECĂŢEL (se scarpină în cap) A fost vreme bună? Nu v-a plouat pe drum? MARANDA Nu. A fost vreme frumoasă. Şi cucoana tot zicea că e frumos pe-aici. 154 FRECĂŢEL Frumos pe-aici pe la noi... Şi munţi, şi copaci, şi piraie. MARANDA 5 Şi frumoase găini am văzut pe aici prin curte. Mie-mi place gospodăria, şi găinele îmi plac. FRECĂŢEL Hm! Care a fost găina cea frumoasă? Aceea trebuie să fie a ta! 10 MARANDA (viu, apropiindu-se) Că ţi-o arăt. Ţi-o arăt, Frecăţel! Nu eşti tu mînios pe mine? FRECĂŢEL 15 Mînios? Apoi da! Vezi bine! (Se întoarce.) N-auzi, Frecăţel? MARANDA FRECĂŢEL Nu privi aşa la mine. Zău, trîntesc peria asta de 20 pămînt! Să nu fiu eu dacă nu-mi spintec cămeşa de pe mine! (Zvîrle peria la pămînt.) Bat-o Dumnezeu perie! Dar de ce trebuie să porţi tu ravaşuri? MARANDA Da' că n-am dat răvaşul la cucoana. L'5 FRECĂŢEL Fiindcă... aşa? Cum zici? Că nu l-ai dat? MARANDA (scoate scrisoarea) Vezi, că şi acuma e la mine? 155 r FRECĂŢEL (ia scrisoarea şi o priveşte din toate părţile) Asta e. Asta e. Iaca şi pecetea. Asta e. D-apoi celelalte? MARANDA Care? N-au mai fost altele! FRECĂŢEL Vezi aşa! Iaca scrisoarea. Şi n-a dat-o. Şi cine ştie dacă nici n-a fi nimic într-însa. Pentru ce n-ai dat' tu scrisoarea? MARANDA Cine ştie, poate este şi lucru de nimic. Cucoana plînge foarte mult; nici eu nu plîng mai puţin. FRECĂŢEL Tu plîngi? De ce plîngi? Cum plîngi? MARANDA Numai iac-aşa. FRECĂŢEL Marando! Mie să nu-mi plîngi, că, vezi tu, scrisoarea asta? O rup, o arunc în foc. MARANDA S-o cetim şi pe urmă s-o aruncăm în foc. Dar să taci. FRECĂŢEL Cum să cetesc scrisorile altora? (Deschide.) Fie ce va fi! MARANDA Să vezi că nu-i nimic. FRECĂŢEL (ceteşte cu greu) „Doamna mea!" Asta e bine! „Voiam să vorbesc cu dumneavoastră, dar îmi spune chelarul că aţi ieşit. 5 Am fost la Costică. Era foarte supărat şi cu drept. In sfîrşit, a hotărît ca chiar astăzi să vă facă o vizită. Aşteptaţi-1. Noroc bun! Sitilă." MARANDA Vezi că nu e nimic? 10 FRECĂŢEL Nimic. Chiar nimic! (Se scarpină în cap.) MARANDA Ce-ţi este? FRECĂŢEL 15 Mi-aş trage o palmă ca să-mi asurzească urechile; mi-aş scoate ochii; mi-aş smulge părul din cap; cu cleştele mi-aş scoate limba din gură; m-aş trînti de pămînt, încît să crape pămîntul sub mine! Nimic, şi eu am făcut atîta treabă! Marando! (Sare la Maranda 20 şi o sărută pe gură, pe ochi, pe frunte şi pe obraz.) Acuma dă-mi o palmă. Dă-mi o palmă. (O îmbrăţişează.) Marandă! Ce să fac eu cu mine? îmi vine să sparg oglinda asta. MARANDA 25 Aşa e că de acuma şi eu rămîn aici? FRECĂŢEL Aici! Aşa! Aşa facem. Auzi tu: mă fac vechil la moşie, mă mărit cu tine, apoi săcerăm, arăm, samă-năm, vom avea găini şi copii, Marando! 30 MARANDA Şi-o fetiţă, Frecăţel. 156 157 FRECĂŢEL Da, şi o fetiţă, cum vrei tu; de toate vom avea! SCENA VI LUNCAN şi cei de mai sus (Luncan se arată In uşă.) MARANDA Şi grădină, Frecăţel, ceapă şi castraveţi. FRECĂŢEL Şi grădină, şi grădină, şi poiată cu pui, de toate! MARANDA Dar şi cucoana rămîne cu noi. Zice că-i place mult aici. LUNCAN ( aparte) Ce vrea să zică? FRECĂŢEL Ei, şi ea să rămînă; dar şi cuconul rămîne. MARANDA Ştii ce? Să le zicem ca să se împace. FRECĂŢEL Şi apoi tu trebuie să fii nevasta mea. MARANDA (ruşinată) Frecăţel.. FRECĂŢEL Auzi tu, nu face nebunii. Tu trebuie să fii. (Voieşte să o îmbrăţişeze.) 158 MARANDA Nu vorbi de acestea. Dă-mi pace! Hm! Nu! Frecăţel! (Se întoarce spre Luncan.) FRECĂŢEL 5 Marandă! (Se află faţă cu Luncan.) (Maranda şi Frecăţel stau uimiţi.) LUNCAN Haid, haid! Nainte, să vedem mai departe! FRECĂŢEL 10 Fiindcă, precum este, Maranda nu vrea să fie nevasta mea. LUNCAN Apoi nu va fi dacă nu vrea. MARANDA 15 N-am zis nimic. FRECĂŢEL Ca să spun drept, aşa, să nu te amesteci în treaba noastră. 20 LUNCAN ( Marandei) Dar cum ai ajuns tu pe aici? MARANDA Şi cucoana. FRECĂŢEL 25 Şi cucoana cealaltă. MARANDA Şi cuconul Sitilă. 159 Şi Maranda. frecăţel LUNCAN Ce? Cine? Unde? frecaţel Aici jos! Eu am descărcat pe Maranda. maranda Cu trăsura, noi toţi. frecăţel Veniţi să vă arăt. îndată puteţi vedea. luncan Stăi, prostule! Cine a venit: soţia mea, soacra mea si domnul Sitilă? maranda Precum am zis. hRECĂŢEL Toţi, şi Maranda. Vedeţi, Maranda! LUNCAN (primblindu-se, aparte) Ea a venit. Ea este aici, în casa mea, aproape de mine. Un fior îmi trece, îmi furnică prin vine. (Răsuflă greu.) Minte, minte să n-aibă omul, suflet să n-aibă, gîndire, simţire, dorinţă să n-aibă. Pentru ce ea trebuie să se ivească vecinie în sufletul meu? Pentru ce să-mi. aduc aminte de dezmierdările ochilor mei, de plăcerea ce sufletul mi-a gustat, s-o văd, s-o aud, s-o simţesc, cînd este departe de mine, s-o doresc, cînd mintea rece mă goneşte de la dînsa... Ochi învăpăiaţi, obraji aprinşi, buze pline de dragoste, braţe... braţele ei!... Piară lumea! Măria trebuie să fie a mea! maranda 5 (ghionteşte pe Frecăţel) Spune-i. Nu vezi cum se frămîntă? (Aparte.) Aşa face şi ea. frecaţel Dar nu vezi că-i spun? (Înaintează.) 10 luncan Nu pot! Ce nu poate omul, nu poate. O dobîndesc cu orice preţ. Păcate au toţi oamenii. (Se întoarce cătră Frecăţel.) Frecăţel, să mergi... frecaţel 15 (turburat) Căci... fiindcă... mă rog... Spune, Marando. maranda Precum zice Frecăţel. frecăţel 20 Aşa, eu sunt un dobitoc, dobitoc, mă rog. luncan Ce vrei să zici? frecăţel Maranda este o fată bună! (O ghionteşte.) Spune 25 dară. maranda Să vedeţi, chiar scrisoarea. Arată! 160 U - loan Slavici, Opere. voi. VI 161 FRECĂŢEL (dă scrisoarea) Aici, să vedeţi, stă tocmai scris. Eu sunt un dobitoc. (Către Mar[anda].) Aici să citească! LUNGAN (ia scrisoarea) Ce scrisoare e asta? FRECĂŢEL Stiti, aceea. Stiti! LUNCAN (ceteşte sfirşitul; pune scrisoarea pe masă) Asta este scrisoarea pe care a adus-o chelarul? FRECĂŢEL Tocmai asta. Maranda n-a dat-o. LUNCAN Nu minţi tu? FRECĂŢEL (hotărit) Eu nu mint niciodată. Asta se ştie. LUNGAN (aparte) Atunci păcatul este neiertat în amîndouă părţile, îmi pierd cumpătul. Sitilă, aici? (Cătră Frecăţel.) Du-te la cucoană şi-i spune că doresc să vin la ea. Ba du-te tu, Marando, el este cam prost acuma. FRECĂŢEL Eu merg! MARANDA Ba eu! (Se ceartă.) 162 SCENA VII MĂRIA, cei de mai sus, şi mai tîrziu, DOAMNA PLUTESCU şi SITILĂ MĂRIA ■-' (intră cu sfială şi se opreşte în mijloc) Costică! LUNGAN (aparte) Îmi pierd mintea! (Merge la Măria şi-i sărută mina, 10 apoi o duce in faţa scenei. Stau in tăcere.) MĂRIA (plinge) Costică! (îşi ascunde faţa la pieptul lui Luncan.) (Luncan o îmbrăţişează.) 15 FRECĂŢEL Auzi, Marando! Eu plîng, zău plîng! MARANDA Şi eu! (Se îmbrăţişează.) DOAMNA PLUTESC U 20 (se arată la. intrare) S-a isprăvit. SITILĂ (se arată lingă doamna l'lutescu) Vezi că e mai bine fără de noi! 2h LUNGAN (priveşte in faţa Măriei) îngerul meu! paza vieţii mele! (O sărută.) Mărio! (O sărută.) 163 MĂRIA Rămînem aici, ascunşi în aceşti munţi frumoşi... LUNCAN Da! Rămînem, rămînem, dragă! (Ia sama la cei de la intrare şi merge spre ei.) Mamă! Sitilă! Mă poţi tu ierta? SITILA (întinde mina) Eh! Dă-mi pace! E vorba să nu se amestece nime în certele căsătoriţilor! FRECAŢEL (}inind pe Maranda de mină) Ei, vezi aşa; d-apoi de noi ce are să fie? (Sfîrşit. Cortina cade.) POLIPUL UNCHIULUI SCENE COMICE PERSOANE VESPIANU, un bătrîn pensionar IULIAN, nepotul lui CIOCĂNEL, advocat, amicul lui Iulian VERIGĂ, servitor al lui Vespianu SCENA I Odaie. Mai multe scaune împregiurul unei mese. IULIAN şi CIOCĂNEL IUL] .AN 5 (in tră agitat) Bine, frate! Ce are cu mine? Ce i-am făcut? Ce i-am dres? Ce i-am stricat? Cu ce l-am păgubit? Prin ce m-am făcut vrednic de mînia lui? îi scriu, şi nu-mi răspunde; îi scriu şi ei, şi nu-mi răspunde nici ea. O io scrisoare, două scrisori, trei scrisori, zece scrisori, — nici un răspuns! Iar acum, cînd vin, în sfîrşit, eu însumi, în persoană, îmi închide uşa înaintea nasului. Ce vor să zică toate aceste?! CIOCĂNEL 15 Stimab ile domnule şi amice, iubite concetăţene şi frate! Te rog să fii răbdător şi să-ţi păstrezi bunul cumpăt, căci altfel o să te încurci, rău o să te încurci.. IULIAN Ei, lasă-mă în pace cu mofturile tale! 169 CIOCĂNEL (se aşează pe un scaun) Te las, eu te las; din sentiment de delicateţă renunţ de a mai turbura cerul senin al desperaţiunii tale prin 5 veselia mea. (începe să cînte încet.) IULIAN (supărat) Bine, frate! Tu mă iei în bătaie de joc. CIOCĂNEL 10 Pentru că eşti ridicol, m-ai înţeles? ridicol. (Se ri- dică.) îmi spui că verişoară-ta Aurelia te iubeşte. Eşti sigur de iubirea ei? IULIAN Da! pe cît sunt de sigur că mîne dimineaţă are să 15 răsară soarele. CIOCĂNEL Frumos termin de comparaţiune! Dar, în sfîrşit, să lăsăm stilistica la o parte. După toate teoriile amorului, o femeie care iubeşte pe un bărbat e în stare să-şi 20 părăsească părinţii şi fraţii, chiar scumpele tovarăşe de copilărie, şi să urmeze pe iubitul ei, iar ursuzul ăsta de Vespianu nu îi este Aureliei nici tată, nici mamă, nici frate, nici soră, nici tovarăş de copilărie, ci un simplu unchi, adecă un fel de soacră. Te întreb 25 acum... IULIAN Nu mai întreba nimic, pentru că ţi-am spus o dată că nu vreau. Sunt prea mîndru pentru ca să pot compromite pe viitoarea mea soţie. 30 CIOCĂNEL Bine zis! dar tot un nebun rămîi. Compromite-o, dac-o poţi, tocmai pentru ca să umble unchiul tău după tine, precum umbli tu acum după el. IULIAN Te rog, mă insulţi cu asemenea presupuneri. CIOCĂNEL Secături!... Parcă am trăi în lumea romanţelor. Tu 5 o compromiţi, tot tu o reabilitezi, şi sănătate bună! IULIAN Pare-mi-se că tu trăieşti în lumea romanţelor. Aurelia e de-abia optsprezece ani şi nu se poate mărita fără de voia unchiului. 10 CIOCĂNEL Nici eu nu zic alta, decît să-1 sileşti să-şi deie învoirea. IULIAN Şi dacă nu şi-o dă? Nu-1 vezi cît e de încăpăţinat? 15 Apoi Aurelia e moştenitoarea lui. CIOCĂNEL Aha! care va să zică, de asta e vorba? IULIAN (serios) 20 Da, fără îndoială, şi de aceasta. Ar fi o uşurinţă, mai mult, o răutate ar fi din partea mea dacă aş abuza de iubirea ei pentru ca s-o scot din starea în'care a crescut şi să-i răpesc moştenirea, care îi este sigură. Nu de mine e vorba, ci de dînsa, care niciodată n-ar 25 putea să se mulţumească cu situaţiunea pe care i-o pot crea eu prin munca mea. CIOCĂNEL Eşti incurabil, dar fiindcă nu sunt doctor, ci advocat, nu te voi declara perdut, ci renunţ numai de 30 a susţine cauza ta, care e perdută. Să vedem. Verigă, atotputernicul şi atotştiutorul servitor şi om de încredere, are să se întoarcă şi să ne aducă răspuns la solia 170 171 cu care l-am însărcinat. Vom vedea şi vom înainta după cum vor cere împregiurările, dar tot la vorba mea o să ajungi. IULIAN Niciodată! Mai bine renunţ. Şi astăzi trebuie să se hotărască lucrul într-un fel ori într-altul. Nu mai voiesc să suport tortura aceasta. SCENA îl VERIGĂ şi cei de mai sus VERIGĂ Zice că e bolnav, ca totdeauna, zace în pat şi nu vrea să se scoale, nici că se scoală pînă ce nu-1 apucă foamea ori nu i se urăşte de zăcut. IULIAN (ingrijat) Bolnav! Ce are? Sufere de friguri? N-are poftă de mîncare? Nu poate durmi? îl dor şelele, îl doare capul ori vreo măsea? Are junghiuri? CIOCĂNEL (exagerînd ) Nu cumva are oftică? Sufere poate de ameţeli? I se îneacă răsuflarea? VERIGĂ Nu. (Arătînd spre frunte.) Aici pare-mi-se că i-a crăpat vreo doagă. Mănîncă bine, bea bine, doarme bine, ba (uitîndu-se spre Iulian şi apăsind vorbele) umblă chiar cu gînduri de însurătoare. IULIAN Cine? Unchiu-meu?! 172 10 15 20 25 30 CIOCĂNEL Adecă de ce nu?! Om de patruzeci şi opt de ani! Cea mai frumoasă vîrstă pentru ca să-ş'i dorească un moştenitor legitim. Prostii! IULIAN VERIGĂ Vă spun că (arătînd spre frunte) aici nu sunt toate la locul lor. Sunt acum cîteva luni, mai pe primăvară, căzuse bolnav mai ştiu şi eu de ce. Zicea că-1 dor şelele, avea fierbinţeli, nu putea durmi, îi pe-rise pofta de mîncare. Au umblat vreo zece doctori pe aici, dar nici unul nu-i era destul de bun. I-o fi zis vreunul dintre dînşii că de! e rău, dacă omul stă aşa, neînsurat, singur-singurel, fără de copii, fără de nevastă, fără de nici o bucurie la casă. El zice că toţi i-au zis aşa. A mai venit apoi şi căpitanul Stroilă pe aici, şi ştiţi cum e căpitanul, să-i cauţi pereche de sfătos! într-o zi mă pomenesc că-mi zice: „Măi, ştii tu ce am eu?" „Nu ştiu", zic eu. „Se înţelege că nu ştii, răspunde el. De unde să ştii dacă'şi doctorii dau din umeri cînd le spun? Am un polip, măi, în stomac, ai înţeles?" De unde să-nţeleg eu, cînd vorbă ca asta n-am auzit în viaţa mea? Zice că e ca paingenul şi ca racul şi-i stă acolo în pîntece şi-i soarbe singele şi-i roade oasele. Dacă mănîncă cu poftă, zice că nu pentru el mănîncă, ci pentru jigania aceea; dacă doarme bine, zice că tot pentru ea doarme, şi zice că nu poate scăpa de ea decît dacă-şi ia o nevastă tineră, ca să-şi prenoiască sîngele. CIOCĂNEL Ţi-e unchi, Iuliene! Mă jur că şi-a pus de gînd să ieie pe verişoară-ta Aurelia, ca să se-nsoare, fără ca s-o lipsească de moştenire. VERIGĂ Nu altfel. Dar şi asta tot căpitanul i-a vîrît-o in cap. 173 IULIAN Eh, prostii! Parcă Aurelia... CIOCĂNEL E nepoata lui şi verişoara ta. Mai vrei ceva? veri ga Acum zace. Preste jumătate de ceas ori preste un ceas are să vină domnişoara să-1 întrebe de sănătate. El are să fie foarte bolnav. Ea îl mîngăie, se aşează pe marginea patului şi îi pune mîna pe frunte, ca să vază dacă e înferbîntată. El zice că se simte mai bine şi se plînge că e nenorocit, că n-a avut nici frate, nici soră, nici nevastă, nici copii. Ea îi spune c-o are pe ea, îi sărută mîna, îl sărută pe frunte. Apoi o sărută şi el, zice că se simte mai bine, de tot bine, se scoală, se îmbracă, iese la plimbare şi... IULIAN Ei! (întorcîndu-se spre Ciocănel.) Ai auzit acum?! CIOCĂNEL Eu te întreb pe tine dacă ai auzit tu. IULIAN Am înţeles tot. Mi-e destul! (Ia pălăria şi vrea să plece.) Astfel sunt femeile! CIOCĂNEL Generoase! gingaşe! nobile! Dar te rog să fii domol, prietine şi concetăţene! Te rog să fii răbdător. (II opreşte, apoi se întoarce spre Verigă.) I-ai spus că dum-nialui e aici? VERIGĂ Doamne fereşte! M-ar fi gonit din casă. I-am spus că cineva, un domn, pe care nu-1 cunosc, are să-i spună o vorbă în o treabă mare. CIOCĂNEL Prea bine! Aş putea eu să vorbesc cu domnişoara? VERIGĂ Cum îi spun că vrei s-o vezi, îndată se duce să-1 5 întrebe pe el dacă poate ori nu să te vază. CIOCĂNEL (intorcîndu-se spre Iulian) Stimabile domnule şi amice! Tot mai eşti convins despre iubirea viitoarei tale consoarte? 0 IULIAN (îndărătnic) Tot! Ceea ce face, nu face decît din sentiment de delicateţă. CIOCĂNEL 5 Eşti incurabil! (Deschide o uşă de la dreapta, îl împinge pe. Iulian în odaia de alături.) Să stai aici şi să taci, ori îmi strici tot planul! (încuie uşa.) IULIAN Ce vrei să faci? J CIOCĂNEL Am un plan! o inspiraţiune divină! Taci, şi atît! (Intorcîndu-se spre Verigă.) Aveţi la casă cleşte mari? VERIGĂ Avem. De ce? ' CIOCĂNEL O frigare de fer aveţi? VERIGA Avem. Dar de ce? 174 175 CIOCĂNEL Foi aveţi? VERIGĂ Am înţeles, doctorul Mamort din Amărica. 10 15 20 25 VERIGĂ Avem şi foi, dar ce voieşti să faci cu ele? CIOCĂNEL Du-te şi pune frigarea în jăratic să se roşească şi mi-o adă cu cleştele şi cu jăratic cu tot cînd o voi cere. Ce vrei să faci? Taci! Bine, dar... IULIAN CIOCĂNEL VERIGĂ CIOCĂNEL Taci şi fă ce-ţi zic! Mă cunoşti tu pe mine. VERIGĂ Nu te-am văzut în viaţa mea. CIOCĂNEL Află dar, că eu sunt un doctor din America. Ştii tu unde e America? VERIGĂ N-am auzit în viaţa mea vorba aceasta. CIOCĂNEL Atunci taci şi fă ce-ţi zic. Eu am să-1 lecuiesc pe domnul acela ursuz. Mulţi am dres, o să-1 dreg şi pe el. Du-te şi-i spune că sunt aici eu, doctorul Wang-worth, ai înţeles? Doctorul Wangworth din America. 176 CIOCĂNEL Întocmai. Hait, grăbeşte! 5 VERIGĂ Grăbesc, domnule doctor. (Ieşind, pentru dînsul.) Straşnic doctor! Ăsta-1 scoate şi pe dracul. Dar eu tot nu cred, că s-o fi încuibat bidigania aceea în pîn-tecele stăpinului meu. 10 IULIAN (de afară) Bine, frate! Ce prostii mai vrei să faci? CIOCĂNEL Taci! (Îşi pune ochelarii.) Sunt doctorul Wang-15 worth din America. Adecă de ce nu? Parcă nu sunt destui doctori care-şi poartă titlul cu tot atît drept ca mine?!... Parcă nu suntem într-o ţară în care este un merit de a te lepăda de numele tău?! Parcă nu sunt advocat, om de afaceri, care, în interesul clientului 20 său, trebuie să se facă şi popă, şi cătană, şi porc-de-cîne, stimabile domnule, dacă aşa cere situaţiunea? IULIAN Dar ce vrei să faci? 30 CIOCĂNEL Nu ştiu nici eu! N-am decît un plan vag. Deocam dată sunt doctor american, venit anume ca să scot polipul din stomacul unchiului tău. O să vedem cum se vor desfăşura evenimentele mai departe. IULIAN Descuie cel puţin uşa. 177 12 CIOCĂNEL (grăbii) Acum taci, că vine cineva. SCENA III CIOCĂNEL şi VESPIANU (Vespianu intră spărios şi se închină mereu. E iu halat şi cu fes in cap.) CIOCĂNEL Ah, stimabile, mult prea stimabile domnule Hono-ring Mistres, n-ar fi trebuit să vă sculaţi din pat. (îi dă un scaun.) Vă rog să şedeţi liniştit, cu totul liniştit, în cea mai desăvîrşită linişte. Eu sunt doctorul Blas-monc din America, am onoare să mă prezint. VESPIANU Doctorul Mamort, pare-mi-se. CIOCĂNEL (la o parte) Ei comedia dracului! Mi-am uitat numele! (Tare.) Da, domnule, Ion Gems William Wangworth Blas-monc, doctor din Baltimore în Statele Unite. VESPIANU Ion Gems William Wangworth Blasmonc, îmi pare bine, domnule doctor. CIOCĂNEL (pentru dinsul) Straşnică memorie! Eu îmi uit numele, şi el o să-1 ştie şi preste zece ani pe de rost. (Tare.) Nu mai puţin. VESPIANU Care va să zică, aţi aflat şi dumneavoastră, pe acolo, prin America. io 30 CIOCĂNEL Noi avem ziare foarte bune, domnul meu; aflăm din ele chiar şi cele mai depărtate lucruri, dar im lucru atit de celebru, un caz atît de rar în Europa? VESPIANU Care va să zică, e celebră boala mea? E un caz rar? CIOCĂNEL Foarte celebră, un caz foarte rar aici, în Europa. La noi, în America, polipul e un lucru obicinuit; îi are tot al şeptelea om. VESPIANU Tot al şeptelea om! CIOCĂNEL E chestiune de apă, de climă, de temperatură, de alimente; e chestiune de rasă, Mistres; americanii şuier foarte mult de polipi; e o boală moştenită de la vechii mexicani. VESPIANU De la mexicani! CIOCĂNEL După cele mai nouă constatări ale doctorului Bring-sam, de la vechii mexicani. VESPIANU Adecă doctorul Bringsam! CIOCĂNEL Da, doctorul Bringsam, care şi-a cîştigat mari merite pentru neamul omenesc. Precum a dovedit el, polipii sunt de cinci feluri: cel mai nevinovat soi sunt aşa-numiţii rîmaculi, nişte bestii întocmai ca rîma, care se încuiba în spinarea omului şi-i mistuie măduva din şira spinării. 178 179 ■10 VESPIANU (atins) Care va să zică, întocmai ca rîma! CIOCĂNEL Da, domnule. Al doilea soi sunt aşa-numiţii sfre-delnici, care au forma unui sfredeluş şi străbat în inima omului, de-i seacă singele. VESPIANU Care va să zică, întocmai ca sfredeluşul! CIOCĂNEL Da, domnule, nu altfel. Al treilea soi sunt aşa-mimiţi răcăcuii, care seamănă cu racul... VESPIANU (spăriat) 15 Cu racul? CIOCĂNEL 20 25 Da, domnule, cu racul, şi se încuiba în intestinele pacientului. în intestine ! VESPIANU CIOCĂNEL Da, domnule, insă cel mai primejdios e aşa-numitu) paingenrâcăcin, un monstru [sic!], care se încuiba in stomac şi seamănă atît cu racul, cît şi cu paingenul. VESPIANU (desperat) Acesta e al meu, domnule doctor! IfeO CIOCANE L Vom vedea. îţi voi face diagnoza şi mă voi încredinţa. De acesta sufer numai oamenii ajunşi la o vîrstă mai înaintată fără ca să se fi căsătorit; e boala celi-5 batarilor. VESPIANU întocmai ca mine, domnule doctor. CIOCĂNEL Vom vedea. Sper însă că nu este aşa. Căci e gro-10 zavă boala aceasta! Grozavă?! vespianu CIOCĂNEL Cea mai grozava. La început, cînd se iveşte polipul, 15 in vreme ce el se încuiba, pacientul nu are poftă de mîncare, sufere de fierbinţeli, nu poate durmi. VESPIANU întocmai ca mine! CIOCĂNEL 20 în urmă, după ce polipul s-a încuibat, pacientul se simte ca de obicei, mănincă bine, bea bine, doarme bine, pentru ca să-şi hrănească polipul... VESPIANU întocmai ca mine. CIOCĂNEL El se simte cu deosebire bine în apropiere, cînd se află aproape cu totul de vreo persoană femeiască mai tineră, şi fără de veste i se ivesc în cap gînduri de însurătoare. 181 VESPIANU întocmai, domnule doctor, întocmai! Care va să zică, e adevărat că prin căsătorie, prin o prenoire a sîngelui polipul piere. 5 CIOCĂNEL Din contră! Tocmai prin aceasta se dezvoltă polipul. Şi asta tot polipul o cere. VESPIANU (se ridică] 10 Atunci tot e bine să aibă omul un polip fie cît de mititel în trupul său. CIOCĂNEL Deocamdată, momentan, da! (îl pune pe .scaun.) Vă rog să şedeţi liniştit, în cea mai desăvirşită linişte. 15 De obicei pacientul se şi însoară cu o femeie tineră, frumoasă, gingaşă, gentilă, precum cere polipul, şi polipul creşte mereu. Nevasta, simţind că soţul ei sufere de ceva, se cam fereşte de el, începe să cocheteze cu vreun vecin. 20 30 VESPIANU cute Nu toate, domnule doctor. Sunt si femei binecres- CIOCĂNEL In cazul cu polipul, toate fără deosebire. Polipul 2 5 Jipşit de tigna lui, începe să se zvîrcolească în stomac pacientul sufere din zi în zi mai greu. în sfîrsit se ivesc primele simptome ale crizei finale ' ' VIESPIANU Criza finală! CIOCĂNEL Da, domnule, criza finală. Polipul se hrăneşte din singeie omului, deci sîngele scade mereu din trup La început pacientul simte că-i este frig la picioare, apoi 182 la picioare şi la mîni, apoi la mini, la picioare şi la urechi, apoi la urechi, la picioare, la mîni şi Ia nas. (Vespianu se pipăie la mîni, la urechi şi la nas.) CIOCĂNEL 5 în proporţia în care scade sîngele, extremităţile se răcesc şi mor. în cele din urmă bolnavul se pomeneşte că-i cad urechile. -io 15 Urechile! VESPIANU CIOCĂNEL Da, domnule, amîndouă urechile. în urmă, îi cade nasul. Nasul! VESPIANU CIOCĂNEL Da, domnule, nasul. Apoi îi cad degetele de la picioare, cele de la mîni, picioarele întregi, mînile amîndouă, astfel dispare încetul cu încetul întregul om. VESPIANU 20 (se ridică îngrozii, priveşte lung şi cu neîncredere la Ciocănel) Cum te cheamă pe dumneata, domnule? CIOCĂNEL (pentru dînsul) 25 Hait! M-am înfundat! Cum dracul mă cheamă? (Tare.) V-am spus: sunt doctorul Lengwont din America. VESPIANU Ziceaţi odinioară că vă cheamă Ion Gems William 30 Wangworth Blasmonc. 183 CIOCANE!, Da, domnule, Ion Gems William Wangworth Blas-monc Lengwont. VESPIANU Care va să zică, şi Lengwont. Dar cum de vorbeşti aşa de bine româneşte dacă eşti doctor din America? CIOCĂNEL (pentru dinsul) Eşti un mizerabil! (Tare.) A, domnule! Nimic mai firesc ca aceasta! La noi în America se vorbesc toate limbile, trăiesc toate neamurile unul lîngă altul... Cîte şi mai cîte colonii româneşti sunt în America! Mai ales ovrei emigraţi din România... Dar, astfel, domnul meu, mă iertaţi dacă vă cer voie să plec. Am dorit numai să vă anunţ că sunt aici. Cînd veţi avea trebuinţă, vă stau la dispoziţiune. Am să petrec vreo 8 zile în acest oraş. Sunt la hotelul „Broasca de aur". (îşi ia pălăria şi vrea să plece.) VESPIANU (slind la îndoială) Domnule doctor, crezi dumneata în adevăr că eu am vreun polip? CIOCĂNEL Nu cred. Nu semeni deloc a om cu polip în stomac. Dar se poate. Cînd vei simţi, te rog să mă chemi, şi îţi voi face diagnoza, ca să mă încredinţez. (Se închină.) VESPIANU Domnule doctor, nu s-ar putea acum? CIOCĂNEL Cum acum? Aşa, din senin? VESPIANU Uite! parcă mi-e frig la picioare. CIOCĂNEL Nu se poate! Vă închipuiţi numai. VESPIANU Nu, domnule doctor; parcă mi-e frig şi la mîni. 5 (îi întinde mina.) CIOCĂNEL (ii ia mina) Nimic. închipuire! Sunt convins că nici nu ai polip în stomac. 10 VESPIANU (aprins) Domnule! eu nu sunt nebun! Ai înţeles? Am avut fierbinţeli, n-am putut durmi, în urmă am început să mănînc şi să dorm bine, mă simt bine în apropierea 15 nepoatei mele, mi-au venit gînduri de însurătoare, care va să zică am în stomacul meu un polip în formă de paingen şi rac. (Răstit.) Este ori nu adevărat că o să-mi cază nasul şi urechile? Să-mi spui hotărît! (Se pune în faţa uşii.) Mai nainte nu ieşi de aici! 20 CIOCĂNEL Pardon, domnule! Nu ştiu! De unde să pot şti mai nainte de a-ţi fi făcut diagnoza? VESPIANU Fă-mi-o! 25 CIOCĂNEL Ah! domnule, ăsta-i lucru mare. Diagnoza aceasta n-o suportă decît un om care e convins că are polipul în stomac şi cunoaşte consecuenţele grozave ale acestei boale. 30 VESPIANU Sunt convins! 184 185 10 15 20 25 30 CIOCĂNEL (aspru) Te rog şezi pe scaun. VESPIANU Şed, domnule doctor. (Se aşează.) CIOCĂNEL (se suflecă) Dar să nu te mişti, să nu strigi. VESPIANU Da, domnule doctor. CIOCĂNEL (ii pipăie stomacul şi pieptul, apoi începe să-l ghiontească giur împregiur) Da! fără îndoială! aha! Te-am prins! Te rog să stai liniştit. VESPIANU (se strimbă mereu, dar rabdă) Ce-i, domnule doctor? E ceva? (Ciocănel dă din umeri.) VESPIANU Caută mai bine! (Ciocănel începe să-i pipăie mînile, apoi să-i tragă degetele, urechile şi nasul.) VESPIANU Nu trage, domnule doctor, nu trage prea tare, că rupi. (Ciocănel se plimbă adîncit prin casă.) VESPIANU (11 urmăreşte cu ochii) Ce-i, domnule doctor? CIOCĂNEL Nimic! Domnule, dumneata nu ai polip. Eu nu găsesc nimic. VESPIANU 5 Fiindcă nu te pricepi, domnule! Nu-1 simt eu în mine?! CIOCĂNEL închipuire! VESPIANU 10 Domnule, mă insulţi! CIOCĂNEL Prea bine: să facem proba de foc! VESPIANU Ce fel de probă? 15 CIOCĂNEL (se suflecă, îşi potriveşte ochelarii, pune un jeţ în mijlocul scenei, apoi îl ia pe Vespianu şi-l aşează în jeţ) Aşa, domnule. Te rog să stai liniştit, de tot liniştit, 20 în cea mai desăvîrşită linişte. VESPIANU Stau, domnule; dar ce vrei să-mi faci? CIOCĂNEL Proba de foc, cea mai sigură. (Se duce la uşa din 25 fund, deschide şi bate-n palme, apoi se întoarce.) în timp de cincisprezece minute te vei convinge, domnule, dacă ai ori nu polipul în stomac, şi dacă-1 ai, răspund eu că pînă mîne ţi-1 pun în palmă. VESPIANU 30 Cum, domnule?! 186 CIOCĂNEL O să vezi numaidecît. Cel mai nou metod. SCENA IV Cei de mai sus şi VERICĂ 5 VERIGĂ După porunca dumitale. (Pune sculele jos.) CIOCĂNEL (făclndu-şi de lucru) Să-mi mai aduci şi o funie. 10 (Verigă iese şi se întoarce preste puţin cu o funie.) CIOCĂNEL (ia funia şi o invlrte mereu) Aşa, foarte bine. VESPIANU 1° (se uită spăriat la ei) De ce toate aceste? CIOCĂNEL O să vezi! VESPIA.NL" 20 Ce vrei să-mi faci, domnule? CIOCĂNEL Te rog să stai liniştit, de tot liniştit, în cea mai desăvîrşită linişte. VESPIANU 2 5 Stau domnule. CIOCĂNEL (ia funia de la Verigă) îmi dai voie să te leg? VESPIANU De ce, domnule? de ce să mă legi? CIOCĂNEL Pardon! Dacă nu-mi daţi voie, (li dă lui Verigă 5 funia) eu nu stărui. Sunt convins că nu aveţi polip, dar cereţi să vă fac diagnoza. Dacă nu-mi daţi voie să vă leg, cu atît mai bine. (Câtră Verigă.) Ia lucrurile aceste (arată spre jăratic şi celelalte) şi le du. VESPIANU 10 Nu pune mîna pe ele! (Cătră Ciocănel.) Leagă-mă, domnule doctor! CIOCĂNEL Eu te leg, dar să ştii că am să te strîng. VESPIANU 15 Strînge-mă, dar nu prea tare, că sunt plăpînd. CIOCĂNEL Cum cere metodul. (Ia funia şi începe să-l lege preste braţe dc jeţ.) Dar îndată ce strigi, voi înceta. VESPIANU 20 Nu strig. (Se strîmbă mereu in vreme, ce Ciocănel stringe.) VERIGĂ (ride la o parte) 1-1 scoate, zeu că i-1 scoate! (Tare.) Domnule doc-25 tor, să nu-ţi ajut şi eu? CIOCĂNEL (li dă un capăt de funie) Iată, şi trage cît poţi! VESPIANU 30 Numai nu trage prea tare! 188 189 verigă (pentru dinsul) Grija mea! vespianu 5 Si ce mai vrei să-mi faci, domnule doctor? ciocănel Toate după metod. vespianu Cu cleştele ce ai de gînd? 10 ciocănel O să vezi! vespianu Dar cu frigarea? ciocănel 15 O să vezi. vespianu Dar cu foile? ciocănel O să vezi. (Leagă funia.) Aşa, acum suntem în 20 regulă. vespianu (se zvircole) Domnule doctor, nu s-ar putea să măi slobozi puţintel? 25 ciocănel (către Verigă) Dezleagă funia! vespianu Nu pune mîna! (Resignat.) Fă ce vrei, domnule doctor. ciocănel (se duce iar la scule şi-şi face de lucru cu ele) Aşa, frigarea, trei sute optzeci şi cinci de grade; mai avem optsprezece, ca să fie după cum cere metodul. vespianu (se uită cu spaimă la el) Domnule doctor, crezi dumneata că eu am în adevăr polipul în stomac? ciocănel (preocupat) 15 Iţi spui: eu cred că nu-1 ai. vespianu (disperat) Caută, domnule, caută! verigă 20 (pentru dinsul) 1-1 scoate! Păcatele mele, dar cum i-1 scoate?! (Ciocănel se apropie cu cleştele de Vespionu.) vespianu (se dă îndărăt) 25 Ce vrei cu cleştele, domnule? ciocănel Te rog să stai liniştit, de tot liniştit, în cea mai desăvîrşită linişte. îţi spun, eu cred că n-ai polip. vespianu 30 Caută, domnule! Fă ce vrei cu mine! 190 191 CIOCĂNEL (încearcă cleştele) De cleştele aceste deocamdată nu am trebuinţă. Mai tîrziu, ceva mai tîrzior. Te rog să deschizi gura. 5 VESPIANU Ce vrei să-mi faci? (Ciocănel se întoarce să lapede cleştele.) VESPIANU Deschid, domnule doctor! (Deschide.) 10 CIOCĂNEL Mai tare. (Vespianu deschide mai tare.) CIOCĂNEL Şi mai tare. 15 (Vespianu deschide şi mai tare.) CIOCĂNEL Aşa! acum e bine, după metod. (Se apropie cu cleştele.) ■20 VESPIANU (închide gura) Ce vrei să-mi faci? CIOCĂNEL Ei, apoi... (Se întoarce să arunce cleştele.) VESPIANU 25 Deschid, domnule doctor, iute deschid! (Stă cu gura deschisă.) VERIGĂ (pentru dinsul) Se pricepe, mare minune cum se pricepe! CIOCĂNEL (apropie cleştele de gură) Voiesc numai să văd dacă se potrivesc cleştele. Aşa! prea bine! (Se întoarce iar la jăratic şi suflă cu foile.) 5 Poţi închide gura. VESPIANU Apoi, dacă se potrivesc, ce ai să-mi faci? CIOCĂNEL (preocupat) 10 O să vezi. (Apucă frigarea în cleşte, o ridică, scuipă pe ea, o învîrte mereu.) VESPIANU (se zvîrcole şi-l urmăreşte mereu cu ochii) Domnule doctor, şi dacă totuşi n-ar fi adevărat că 15 am polip? CIOCĂNEL Şi eu cred că n-ai. Vei fi răcit, îţi vei fi stricat stomacul, nu te-ai căutat la timp... Ar fi trebuit poate să mergi la băi, ca să te cauţi şi să te distragi, şi nu 20 te-ai dus, ci ai stat aici singur, ursuz, preocupat mereu de boala dumitale, iar acum îţi închipuieşti că ai vreun polip. VESPIANU Se poate aşa ceva, domnule doctor? 25 CIOCĂNEL Mai ales! VESPIANU Şi dacă totuşi aş avea polip? CIOCĂNEL 3 0 Şi asta se poate. O să ne convingem prin proba de foc. 192 193 13 — loan Slavici. Opere, voi. VI VESPIANU Şi cum se face proba aceasta? CIOCĂNEL (eu aer magistral, ia elenele ţi frigarea) 5 Vedeţi frigarea aceasta? VESPIANU O văd. CIOCĂNEL Am să-ţi vîr frigarea aceasta pe gît pină în stomac. 10 VESPIANU (îngrozit) Ba să mă ferească Dumnezeu. Dezleagă-mă! CIOCĂNEL (continuă.) 15 Nici o frică să nu ai! Iar apoi o să-ţi scot polipul cu cleştele aceste, dacă-i fi avînd polip. VESPIANU Nu te apropia de mine! Da ştii dumneata că eu am polip?! 20 CIOCĂNEL Stimabile domnule! Nu umbla cu marafeturi, nu te opinti, nu-ţi pierde puterile degeaba, căci eşti legat şi am să-ţi fac ce vreau. VESPIANU 2r> (desperat) M-a omorît, m-a nimicit! CIOCĂNEL Un om căruia îi place să steie în pat, să aibă aproape de el o persoană femeiască mai tinără, un om căruia 194 la vîrsta dumitale îi vin gînduri de însurătoare, un asemenea om are polip în stomac. VESPIANU Prostii! (Călră Verigă.) Dezleagă-mă! 5 VERIC-A Nu cutez. (La o parte.) 1-1 scoate! CIOCĂNEL (îndrăzneţ) Eu, domnule, te-am legat pentru că voiam să te am io legat. M-ai înţeles? Sunt eu doctor american? Aşa sunt doctorii americani, ca mine? VESPIANU (strigă) Hoţi, tîlhari, ucigaşi! Săriţi, săriţi, că mă omoară! 15 CIOCĂNEL Nu striga, domnule, că degeaba strigi. Te-am legat, domnule, pentru ca în vreme ce dumneata stai legat aici, amicul meu Iulian să fugă cu verişoară-sa. Stăi pe pace, că nu-ţi fac nimic, dar te ţin legat pînă ce nu 20 se vor fi depărtat. VESPIANU Ticăloşi, netrebnici, şarlatani! VERIGĂ (aprins) 25 Cum, domnule, aşa a fost vorba?! (Ciocănel îi face semn să tacă.) VESPIANU ll trag în judecată, îl dezmoştenesc, îi dezmoştenesc pe amîndoi. Onoarea mea familială! 13* 195 ciocănel Te rog, domnule, linişteşte-te, că nu-ţi folosesc nimic toate opintirile. Amicul meu Iulian iubeşte pe verişoară-sa, nepoata dumitale, şi n-ai avut odată 5 nimic contra amorului lor, ci erai gata să le binecuvîn-tezi unirea. Acum ţi-ai schimbat gîndul: voieşti chiar dumneata să o iei de nevastă. Nu i-a rămas dar decît să o răpească. Era mai bine să-ţi răpească nevasta? vespian u 10 E un ticălos! Un netrebnic! ciocănel Vorba e că nimeni afară de noi nu ştie că el a răpit-o. Dă-ţi învoirea pentru căsătoria lor, şi eu îmi dau cuvîntul de onoare că nici nu are să afle nimeni 15 că s-a petrecut scandalul acesta în familia dumitale. vespianu (se uită lung cînd la Ciocănel, cind la Verigă) Domnule, nu ştiu cine eşti, nu te cunosc îmi spui că eşti un prieten al lui Iulian. Ţi-a dat el voie să 20 pui pe mine batjocura aceasta? ciocănel Nu, domnule! Eu i-am făgăduit numai că am să te ţin de vorbă pînă ce se depărtează el cu verişoară-sa. vespianu 25 (uşurat) Care va să zică, el nu ştie, nu ţi-a dat învoirea. Recunoşti că m-ai batjocurit? ciocănel Nu, domnule, am profitat numai de o slăbiciune a 30 dumitale ca să servesc pe amicul meu. vespianu Dar eu tot batjocurit rămîn. verigă (la o parte) Ba încă al dracului batjocurit! ciocănel 5 ^ îţi dau, domnule, cuvîntul meu de onoare că nimeni în lumea aceasta n-o să afle despre cele ce s-au petrecut aici, dacă — se înţelege — şi dumneata îţi vei da învoirea. vespianu io Mi-o dau! (Ciocănel îl dezleagă.) vespianu (se întinde) Rău m-ai batjocurit. (Cătră Verigă.) Iară tu, măi, 15 cu tine am să-mi fac socoteala: te pun în testamentul meu cu o mie de floreni, ai înţeles? Dar numai dacă taci. verigă Tac, tac ca peştele. 20 ve spian u (cătră Ciocănel) \ Şi pe ei îi dezraoştenesc dacă mă dau de gol. ciocănel Aveţi puterea în mînă. (Se duce şi descuie uşa.) 25 SCENA V IULIAN şi cei de mai sus iulian (ieşind, se duce să îmbrăţişeze pe Vespianu) Iubite unchiule! 196 197 \ VESPIANU (ii face semn să stea departe; mirai, eătră Ciocănel) Ce va să zică aceasta? CIOCĂNEL 5 Va să zică, domnule, că amicul meu Iulian n-a răpit pe verişoară-sa. Putea numai s-o facă, dar n-a făcut-o, fiindcă ţine prea mult la onoarea familială, ţine prea mult să nu vă rnîhnească. VESPIANU 10 (îl îmbrăţişează pe Iulian; rnindru) Tot nepotul meu! Haide să te duc la ea, bucuria asta trebuie s-o am. (Cătră Ciocănel.) Domnule, m-ai batjocurit, dar mi-ai făcut un mare bine. CIOCĂNEL 15 Dar cu polipul cum rămîne? VESPIANU Lasă-mă în pace ! Asta e treaba căpitanului Stroilă. VERIGĂ (pentru dînsul) 20 Nu e doctor, dar îl scoate şi pe dracul. GASPAR GRAŢIANI, DOMNUL MOLDOVEI TRAGEDIE IN CINCI ACTE (Cortina cade.) PERSOANELE boieri moldoveni GASPAR GRAŢIANI, domnul Moldovei SARA, o evreică, favorita sultanei BARUCH, unchiul Sarei 5 MAPEIKER, sultana favorită SULTANUL AHMED I VORNICUL BUCIOC LOGOFĂTUL DRĂGAN HATMANUL SEPTILICI 10 POSTELNICUL GOIA VISTIERNICUL VASILE LUPU BOBOANI } căPjtani de lefegH BORISI, dragomanul veneţian 15 ELVIRA, fiica acestuia LOCADELO, un pretendent VAN OLEN, ambasadorul olandez NANI, bailul Veneţiei NINO, om de credinţă al lui Gratiani 20 UN TÎRGOVET UN OŞTEAN UN CEAUŞ OMER-AGA, un eunuc AIŞA, o sclavă 25 OŞTENI, ŢĂRANI, TÎRGOVEŢI, BOIERI ŞI LEFEGII Intîmplarea se petrece pe la 1620, parte la Con-stantinopol, parte în Moldova. V. A G TUL I Constantinopol. Casa dragomanului Borisi. Trei intrări. SCENA I b EOCADELO şi VAN OLEN LOCADELO îl cunosc de-aproape; îl ştiu încă de pe cînd a venit aici: Gaspar Graţiani, ce se mai zicea şi nobil de Gratişad, un ceasornicar, un biet muritor ce bătea 10 pe la toate uşile ca să-şi vîndă marfa. van olen Nu-1 căuta ce-a fost odinioară, ci-1 vezi ce este acum: duce de Păros şi Naxos, ambasador al sultanului Ahmed I, om de încredere al marelui vizir Chalil-15 paşa, persoană grată atît împăratului roman, cît şi regelui din Polonia, om norocos şi dibaci, care ştie să se folosească de împrejurări. Ai un rival primejdios, foarte primejdios rival! LOCADELO 2 0 Mai puţin primejdios ca pîn-acum! 203 VAN OLE N Vrei să zici fiindcă Sara, ovreica, nu-1 mai ajută. Da, ovreica are multă trecere în serai; multe poate cind voieşte; astăzi însă, cînd marele vizir, amba-5 sadorul imperial Molard, solul polonez Sobieski şi bailul veneţian Nani deopotrivă îl sprijinesc, el poate să se urce şi fără de ajutorul ei în scaunul Moldovii. Apoi mai ştii? Pe femeie mult temei să nu punem: ovreica a avut odinioară multă slăbiciune pentru dîn-10 sul... LOCADELO Acum nu mai are. (Tainic.) Nu ştie, ce-i drept, că Gaspar Graţiani rîvneşte şi el la scaunul Moldovii; de cînd a aflat însă că e vorba ca el să ia în căsătorie 15 pe fiica dragomanului, ovreica e tăcută şi întunecată. N-are să-1 ajute. SCENA II DRĂGAN, ŞEPTILICI, GOIA şi cei de sus (Drăgan, Şeptilici şi Goia intră din fund, se opresc <^0 şi stau oarecum surprinşi.) (Van Olen se întoarce, apoi înaintează spre boieri.) DRĂGAN Iertaţi. Domnia-sa dragomanul Borisi ne-a poftit... Dacă cumva... 25 VAN OLEN L-am lăsat la Poartă pe dragomanul. Are să se întoarcă în curînd cu ovreica. LOCADELO (inainllnd spre boieri) 3 0 Vrăjmaş de vrăjmaş se apropie cînd cere nevoia. DRĂGAN (se inchină) Nu, măria-ta! Noi, slugile, ne apropiem de stăpî-nul nostru. Noi, prigoniţii, prigoniţi din ţara noastră, 5 nu putem decît să binecuvîntăm pe aceia, care unesc puterea lor cea mare cu slabele noastre puteri, ca să surpe pe prigonitorul nostru. ŞEPTILICI Şi să scape ţara de asupritorul ei. 10 GOIA întocmai! VAN OLEN Duşmani vom fi abia după ce-1 vom fi răsturnat. DRĂGAN 15 Mai vîrtos nu, căci atunci măria-sa va fi mai tare, iară noi încă mai slabi ne vom socoti. Cînd de o parte se ridică Alexandru, fiu al lui Iliaş-vodă, iubit de mulţi dintre mai-marii de la Poartă şi ajutat de cel mai cu trecere om din Stambul (arată la Van Olen), 20 de alta se iveşte Gaspar Graţiani, ca un luceafăr luminos, iar de-a treia stă măria-sa, mai ajutat ca Alexandru şi mai strălucit ca Graţiani, Ştefan Tomşa, cerut numai de noi, trebuie să se retragă. ŞEPTILICI 25 Unul singur poate fi domn în Moldova. DRĂGAN Cel mai vrednic dintre toţi. GOIA întocmai! 30 DRĂGAN Noi nu voim decît să avem un domn care ne ia sub ocrotirea sa şi îşi aduce în toate timpurile aminte de noi. 294 205 15 locadelo Ţoale la timpul lor, boierilor. Deocamdată să-l vedem răsturnat pe Radu. van olf.n Cu Sara cum staţi? dragan Cu ovreica? Bine, destul de bine. locadelo Brăţara aţi cumpărat-o? drAgan Nu tocmai, dar a rămas vorba ca dragomanul să o plătească şi să-i rămînem datornici. Dragomanul are trecere! van ole n Rău ati chibzuit! Nu ştiţi, precum se vede... SCENA III SARA, BARUCH şi cei de mai sus sara (intră răpecle) 20 Nu vreau; am zis că nu vreau, şi cînd Sara zice că nu voieşte, ea nu voieşte! baruch (intră agitat in urma ei) Ce te priveşte, Saro, ce te priveşte? 25 SARA Nu vreau! locadelo Ce este, Saro? Ce s-a întîmplat? BARUCH Saro, o mie două sute de ţechini! ■> SARA , Am zis că nu vreau! BARUCH Ce te priveşte! Am cerut o mie două sute de ţechini, şi mi s-au dat o mie două sute de ţechini. Nu io mi s-au dat? Mi s-au dat. Saro, ce cauţi mai departe? Ce vrei? Ce doreşti? Ce-ţi pasă cine cumpără, de ce cumpără şi ce vrea să facă cu brăţara?! Eu am marfă si o vînd! 15 sara Nu vreau. 20 25 30 van ole n Ce este, Saro, de ce te-ai supărat? SARA (se uită împrejur, apoi domol şi răspicat) Locadelo, stăpîne, Baruch! Nu sunt supărată, dar nu voiesc. Baruch! Locadelo îmi zice: „Saro, să te duci în serai şi să afli dac-ar fi cu putinţă ca boierii să-l răstoarne pe Radu şi să pună pe Tomşa în locul lui". Primesc, iau giuvaericalele, mă duc în serai, ii vorbesc sultanei, ea îşi alege brăţara, viu şi vă spun, boierii cumpără brăţara şi mă duc acum să i-o dau sultanei drept dar din partea lor. Mîne iar mă duc să văd ce-a făcut sultana, şi sultana îmi zice: „Saro, am vorbit cu padişahul; spune-le boierilor să-l cîştige pe marele vizir în partea lor şi să-mi trimită mie atîte şi atîte pungi, ca să înduplec pe alţi viziri din divan". Mă întorc şi zic: „Locadelo, iacă ce-a zis sultana". Şi ier mă duc şi iar vin. Am mai pus eu lucruri de aceste 206 207 la cale. Bine! primesc, fiindcă nu-1 cunosc nici pe Radu, nici pe Tomşa, şi puţin îmi pasă care dintre doi necunoscuţi cade şi care se ridică. Acum însă mi se cere cu totul altăceva: să lucrez pentru unul nehotărît. 5 Asta n-o primesc, Baruch. BARUCH Ce te priveşte, Saro, ce te priveşte? SARA Baruch! vine cineva şi-ţi zice: „Baruch, ai o bră-10 ţară; voiesc s-o cumpăr pentru cineva pe care nu ţi-1 numesc; care ţi-e preţul?" BARUCH O mie două sute de ţechini. SARA 15 Şi dacă vei afla mîne că fratele tău e cumpărătorul? BARUCH Tu n-ai nici un frate. SARA Dar pot să am vreun prieten ori vreun duşman. 20 Baruch, eu lucrez şi voiesc să ştiu pentru cine lucrez. Tu auzi că acum nu mai e vorba numai de Tomşa şi de Radu: voieşte şi Locadelo să fie domn în Moldova, şi Alexandru cel de la Rodos şi Graţiani, — Baruch, îl ştii pe Graţiani, pentru care am lucrat atît de mult. 25 Cel ce vrea să-1 ajut, să vie la mine şi să-mi zică: „Saro, tu poţi multe; iacă ce te rog..." Nu-i aşa, Baruch? BARUCH (către ceilalţi) Ea are dreptate. (Către Sara.) Saro, tu eşti cuminte, 3 0 iară eu sunt prost. SARA Nu eşti, Baruch, dar te pripeşti cînd vezi bani. DRAGAN (către Sara) 5 Dacă se poate, aş vrea să înţeleg. Noi am cumpărat brăţara cu o mie de ţechini: nu mai stă tîrgul? SARA Nu ştiu ; să vedem! BARUCH 10 Dragomanul dă o mie două sute. ŞEPTILICI Dăm şi noi tot atît. BARUCH Banii d-voastre nu sunt mai buni ca ai drago-15 manului. (Către Locadelo.) Nu-i aşa? bani şi bani, totuna fac. (Către boieri.) Se găsesc poate alţii care dau mai mult. (Către Sara.) Nu-i aşa, Saro? SARA Nu ştiu; să vedem! 20 BARUCH Graţiani dă, eu ştiu cît dă. SARA (cu amărăciune) Graţiani e acum mare şi puternic, Baruch. Graţiani 25 ia în căsătorie pe signora Elvira, fiica dragomanului, şi e încă mai mare şi mai puternic. Acum el nu mai are trebuinţă de Sara. BARUCH Ce te priveşte, Saro, ce te priveşte? 208 209 lui SARA Mă priveşte, Baruch! dragan Ia pe fiica dragomanului! ŞEPTILICI De aceea ne-a adunat dragomanul pe toţi la casa GOIA întocmai! 10 SCENA IV [BOR1SI şi cei de mai sus] BORISI (intră grăbit) Iertaţi! O împrejurare de mare însemnătate m-a 15 făcut să zăbovesc peste aşteptarea mea. în clipa aceasta va sosi şi Graţiani, care s-a oprit numai pe o clipă, ca să-i dea fiicei mele ştirea că Radu-vodă se află pe drum şi va sosi poimîne aici. (Mişcare in scenă.) 20 2h Mazilit! DRĂGAN, ŞEPTILICI şi GOIA BORISI Radu-vodă, fiul lui Mihnea, domnul Moldovii, e mazilit. LOCADELO Mazilit? şi eu stau aici?* (Pleacă.) VAN OLEN Se află. pe drum, şi eu nu ştiu nimic? (Pleacă.) 210 ŞEPTILICI (grăbit) Vino să-ti numărăm banii. baruch O mie cinci sute de ţechini! GOIA (îndărătnic) întocmai! (Pleacă cu Baruch şi Şeptilici.) DRĂGAN 10 (către Borisi) Suntem slugile măriei-sale! (Pleacă) SCENA V BORISI şi SARA BORISI 15 (privind in urma celor ieşiţi; tu ironic) Alergaţi, dar eu să rămîi de ruşine dacă nu e prea tîrziu. SARA Dragomane, ai văzut că Baruch a plecat cu boierii, 20 ca să primească banii pentru brăţară? BORISI (speria t) Brăţara? (Pleacă spre ieşire.) SARA 25 Ce vrei? Fără de mine brăţara nu preţuieşte nimic, iar eu sunt aici. BORISI : (stăruitor) Grâţiani te roagă să nu-i duci sultanei brăţara. 211 14" SARA Pe mine mă roagă Graţiani? Cine e Graţiani? Eu nu-1 cunosc. Mă cunoaşte el pe mine? îl cunoşti, Saro. B0R1SI SARA Nu-1 cunosc, nu l-am văzut niciodată, nu ştiu cine este, nu-mi aduc aminte de el. BORISI (tainic) Are să vie acum aici. Am pus eu lucrurile la cale ca să vă întîlniţi după ce vor fi plecat ceilalţi. SARA Nu vreau să-1 văd. (Iese răpede.) BORISI (grăbind în urma ei) Saro! Femeia aceasta ne răstoarnă toate planurile. (Iese.) SCENA VI GRAŢIANI şi ELVIRA intră din dreapta GRAŢIANI (intrind, merge spre fund şi priveşte prin fereastră) Aleargă cu toţii ca să primească ştirea ce le vine prea tîrziu. (întorctndu-se spre faţa scenei.) Astfel atîrnă soarta omenească de la clipele ce vin şi trec pe neaşteptate. ELVIRA Prea mică şi neînsemnată mă simt alăturea cu tine: te-am pierdut parcă de cînd le-am aflat aceste. GRAŢIANI Acum abia ne apropiem, scumpa mea Elviră, unul de altul. Un singur gînd m-a povăţuit în căile mele; o singură dorinţă m-a mînat mereu înainte; un singur 5 vis îmi umple tot sufletul: să mă fac — din ceea ce am fost odinioară — un om vrednic de tine, să mă înalţ pînă la tine. Mărirea n-o caut decît spre a-mi încununa mireasa, o caut ca să te pot incinta cu farmecele ei. Nu eu m-am înălţat, Elviro, ci tu m-ai 10 ridicat la tine! ELVIRA Atît de sus mă pui, încît mă cuprinde ameţeala. GRAŢIANI Nu mai presus decît te am în gîndul meu. 15 ELVIRA Şi tot eu mă voi căi dacă te voi vedea în faţa primejdiilor de care e înconjurată mărirea. SCENA VII UN CEAUŞ şi cei de mai sus 20 CEAUŞUL (intră din fund) Alah să te ţie la mulţi ani şi să-ţi aştearnă calea cu florile măririi! Din porunca stăpînului meu Mehe-met Ali-aga, capul ienicerilor, te caut de un ceas acum 25 şi am îndrăznit pînă în această mult ocrotită casă. GRAŢIANI Şi care este dorinţa iubitului meu prieten, preavred-nicul Mehemet Ali-aga? CEAUŞUL 3'! (se uită împrejur, apoi în taină) înălţimea-sa, marele vizir, e pus pe gînduri. Ale-xandru-vodă a trimis la Poartă oameni cu patruzeci 212 213 de pungi şi cu făgăduinţa de-a spori haraciul. Locadelo a intrat la învoială cu el; boierii sunt gata de a-1 părăsi pe Tomşa, iar ovreica e tăcută şi îndărătnică. Mulţi dintre vizirii din divan stăruie să fie primite 5 propunerile lui Alexandru, iar Mehemet Ali-aga îţi ţine gata douăzeci de pungi pentru serai. SCENA VIII NINO şi cei de mai sus NINO 10 (intră răpede, tot prin fund) Stăpîne, căpitanul Furlani te caută ca un smintit; ce să fac cu el? GRAŢIANI Să mi-1 aduci aici! (întorcindu-se spre ceauş, ii dă 15 o pungă cu bani.) Spune stăpinului tău că nu voi în-tîrzia. (JVino se închină şi iese.) CEAUŞUL Alah să te ţie, stăpîne! (Iese.) 20 GRAŢIANI (intorcindu-se spre Elvira) E darnic om agaoa! Douăzeci de pungi, nu mai puţin, pentru ca să-i întorc treizeci. Ei, nu vreau! Nu voi jefui ţara chiar mai nainte de a-i fi domn! 25 ELVIRA Dar ovreica? Cine e ovreica? Ce fel de ovreică? GRAŢIANI (supărat) Ei, o femeie care vinde giuvaericale, o favorită a 3 0 sultanei Mapeiker. ELVIRA Şi cum vine ea să se amestece în trebile aceste? SCENA IX BORISI şi cei de mai sus 5 BORISI (intră gîfîind) In sfîrşit, am înduplecat-o: acum poţi vorbi cu ea. Te aşteaptă. GRAŢIANI 10 Te-am rugat să mă scapi de ea! ELVIRA De cine? De ovreică? Ce vrea dînsa? BORISI Trebuie! Boierii au cumpărat brăţara, dară sunt 15 gata să ţi-o dea drept dar. Locadelo intră la învoială. Van Olen mai ţine încă la preţ, dar îl vom îndupleca; numai cu ovreica nu e chip să ne înţelegem. GRAŢIANI Nu vreau să mă leg faţă cu nimeni! Nu sporesc 20 haraciul, nu dau pocloane, nu cumpăr scaunul, nu vreau să intru înglodat în ţară; ori sunt domn de capul meu, ori nu-mi trebuie domnia. BORISI Ovreica te scapă de toţi ceilalţi. 25 ELVIRA Ei bine! E ovreica aceea atît de puternică? GRAŢIANI (se plimbă cilva timp agitat, apoi ia braţul Elvirei, gata de a se depărta; cătră. Borisi) 30 Să vie, dacă nu se poate altfel! 214 215 10 BORISI Aşa te înţeleg! (Iese.) GRAŢIANI (către Elvira) Da, e foarte puternică ovreica, fiindcă e puternic sultanul; pe sultan îl stăpîneşte sultana, iar pe sultana o stăpîneşte cel ce ştie s-o stăpînească pe Sara. ELVIRA Şi pe Sara cum poate cineva s-o stăpînească? GRAŢIANI Nu poate nimeni! ELVIRA Nici s-o cumpere? (Ies prin stingă) 15 20 SCENA X FURLANI şi NINO PURLANI (intră din fund) Nici în sacul dracului nu scapă de mine, Nino! îl urmăresc şi-1 iau la goană şi nu-i las timp de răsuflare, zi cu zi, oră cu oră, pas cu pas, mă ţin după el! Eu sunt oştean din ceata lui Baba Novac. Ai auzit tu de Mihai-vodă? 25 NINO Auzi vorbă? Barba-mi era mare cînd turcii fugeau la Ragusa de frica lui. FURLANI Acel Mihai-vodă, cînd voia să ştie mai bine ca marele vizir cele ce se petrec în tabăra turcească, îmi 216 10 15 trăgea mie cu ochiul. Eu sunt oştean, Nino, şi cînd urmăresc pe cineva, îl urmăresc! NINO Şi dacă lui Graţiani nu-i trebuiesc lefegii? FURLANI îi trebuiesc. Fără de noi, nu poate. Eu şi Bobo suntem două braţe tari şi sigure. Cunosc Moldova; fără de noi, n-are ce să caute în ea. Eu sunt de felul meu veronez, şi veronezii sunt oameni, Nino! NINO O ştiu aceasta. FURLANI Bobo e, ce-i drept, pisan, numai pisan, dar un băiat ieşit din creierii Diavolului: bea pentru şapte şi se bate pentru zece. îl cunoşti pe căpitanul Bobo? NINO Căpitane, mă superi. Cine nu cunoaşte pe Bobo? FURLANI Eram la Genova cînd i-am făcut cunoştinţa. De acolo am plecat împreună la Ferara, de la' Ferara la Florenţa, de acolo la Veneţia, apoi la Neapoli, la Madrid, la Maienţa, opt ani de-a rîndul. Nino, tot împreună am băut, împreună ne-am bătut, împreună ne-am făcut aventurile galante, şi nu ne-am despărţit decît la Cracovia, în Polonia. Iar acum, după douăzeci şi trei de ani, iar ne întîlnim. înţelegi, Nino, că trebuie să ne ia pe amindoi! 30 SCENA XI GRAŢIANI şi cei de mai sus (Graţiani intră de la stingă.) FURLANI (ia poziţiune) Să trăieşti, măria-ta! Căpitanul Furlani! 217 GRAŢIANI Căpitanul Bobo? FURLANI Dac-am venit eu, este şi el aici. GRAŢIANI (către JVino) Să te duci la Mehemet Ali-aga şi să-i spui că primesc pungile şi voi veni peste puţin să le iau. NINO La poruncă! (Iese.) GRAŢIANI (către Furlar.i) Căpitane, se găsesc oameni la Stambul? Italieni, numai italieni. FURLANI E timp de pace: haimanale destule! GRAŢIANI Acum, în ceasul acesta, poţi să aduni pînă la o sută de oameni? FURLANI Eu cu Bobo îi adunăm! GRAŢIANI Ştii să fii obraznic? Ştii că bagi spaima-n lume? FURLANI Asta mi-e meseria: sunt oştean din ceata lui Baba Novac! GRAŢIANI Îndată ce ieşi de aici, dă veste că te-am însărcinat să-mi aduni lefegii; fii îndrăzneţ, fă ca toţi să simtă că sunt tare, mai ales Locadelo şi Van Olen. 1URLAN I Las' pe mine, stăpîne! GRAŢIANI Nu sunt încă domn; dacă însă vreun altul ar primi semnele domniei, vă plătesc lefurile îndoite şi vă dau drumul. FURLANI ; Am înţeles, stăpîne! (Salută şi iese.) SCENA XII GRAŢIANI şi în urmă SARA GRAŢIANI (se plimba) 15 Ua, nu sunt incă domn! Şi cine ştie dacă îmi este dat să fiu vreodată! Îmi iau abia avînt, ca să mă urc în scaun, şi mă apucă scîrba în faţa mijloacelor de care trebuie să mă folosesc ca să răzbesc pînă la el. Ce are să fie mai tîrziu? Da! Ovreica mă scapă de toţi 20 ceilalţi! De ovreică însă cine mă scapă? Mi-e oarecum frică de dînsa. Şi totuşi femeia aceasta mă poate ajuta să cîştig pe cealaltă. SARA (intră şi se opreşte) 2 5 Sunt aici. GRAŢIANI (după ce o duce în faţa scenei) De ce ai dorit să mă întîlneşti? 218 219 SARA De ce am dorit? (Dă din umeri.) Nu ştiu, cum nu ştie rîul de ce curge la vale. Tu însă n-ai dorit. Ţi-ai zis: „Sara mă iubeşte şi n-are să facă nimic ce-ar putea 5 să fie rău pentru mine". GRAŢIANI Da, Saro, aşa am crezut. SARA Aveai toată dreptatea! Graţiani, maică-mea îmi 10 zicea adeseori: „Saro, fii cuminte şi nu te pripi!" Am stat deci închisă la mine acasă, eu singură, şi m-am întrebat: „Ce trebuie să faci tu, Saro?" Tu ai dreptate, Graţiani: eu nu pot să nu fac ceea ce doreşti tu. Baruch m-a trimis cu giuvaericale în serai. M-am dus azi, 15 m-am dus mîne, de multe ori m-am dus, şi-mi părea bine cînd vedeam că Baruch ia preţ bun pentru marfă. Cînd întîia oară m-am dus pentru tine, Graţiani, nu mi-a mai părut bine de bucuria lui Baruch, ci mă simţeam fericită că pot să-ţi fac ţie o mulţumire. O, 20 Graţiani! tu nu ştii cît de fericită mă faci cînd îmi zici: „Saro, iacă ce doresc; tu poţi, fă dar!" GRAŢIANI Doresc să nu faci nimic! SARA 25 Ştiu că aceasta o doreşti, Graţiani! Sultana Mapei- ker, care mă iubeşte, îmi spunea adeseori că am obraji rumeni, ochi plini de văpaie, trup mlădios, braţe rotunde şi umeri frumoşi; nu înţelegeam ce zice. Odată însă tu te-ai uitat la mine — nu ştiu cum — încît m-a 30 trecut un fior de spaimă, şi de atunci o înţeleg pe sultana şi mă uit mereu în oglindă. Tu ai dreptate, Graţiani: eu fac tot ceea ce doreşti tu, nu pentru că vreau, ci pentru că nu pot să nu voiesc. Dac-ai zice să-1 părăsesc pe Baruch, eu n-aş putea să nu-1 părăsesc; dac-ai zice 35 să rămîn la tine, eu n-aş mai putea să plec; dac-ai zice să mă fac creştină, eu aş săruta crucea! 220 GRAŢIANI Nu le doresc aceste. SARA Ştiu că nu le doreşti. Doreşti numai să te faci domn 5 in Moldova. GRAŢIANI Şi te rog să nu mi te pui în cale. SARA De ce vrei să te faci domn? Graţiani, de ce vrei? 10 GRAŢIANI Cine oare n-ar voi dacă i se deschide calea? SARA Graţiani, eu sunt femeie şi ştiu pentru ce vrei. Graţiani! Graţiani! Dac-ai fi un cerşitor plin de răni, 15 eu te-aş iubi şi m-aş simţi fericită că mă laşi să te caut şi hrănesc, iară tu vrei să te faci domn pentru ca să fii băgat în seamă de dînsa? GRAŢIANI Ah! Căci mi te-ai pus de-a curmezişu-n cale şi nu 20 pot să trec înainte! Saro! Voieşti tu să împaci o luptă care de veacuri se urmează şi alte veacuri se va mai urma? Nu s-a împlinit încă anul de cînd căile vieţii noastre s-au întîlnit: ai crezut tu vreodată că ele nu se vor mai despărţi? SARA 2 5 N-am crezut, dar nici că puteam să ştiu ce are să fie cînd ele s-ar despărţi. Abia acum simt că nu pot. Uite, nu pot! Mi-am pierdut parcă minţile. Ştiu, Graţiani, că de mult o iubeşti; am iubit-o adeseori şi eu, 30 fiindcă îţi era ţie iubită; dar acum e altfel. De cînd te fereşti de mine, ca să nu se supere ea, Graţiani,de 221 atunci e altfel, cu totul altfel! Eu nu vreau să fii domn! GRAŢIANI Vrei deci să te faci unealtă celor ce mine vor rîde de mine? SARA Nu, Graţiani, fiindcă nu pot. (Priveşte drept in fata Ini, apoi cu hotărîre.) Graţiani, fă-te domn, dar ia-mă şi pe mine cu tine! Saro, fii femeie, nu demon! SARA Nu pot, Graţiani, nu pot, nu pot! Uite, nu pot! Mi s-a înfipt în mine gîndul că trebuie să fiu aproape de 15 tine, şi o singură simţire mă stăpîneşte: „Ce mai eşti tu dacă nu mai e Graţiani! Ce-ţi foloseşte mintea ta dacă nu mai poţi să-1 slujeşti pe el cu ea? Ce-ţi foloseşte inima ta dacă nu poţi să-1 înveseleşti pe el prin simţirile ei? Ce-ţi foloseşte trupul tău, braţele aceste, 20 gîtul acesta, sînul acesta ce-mi foloseşte mie dacă tu nu te mai uiţi la ele, dacă ele nu te mai încîntă pe tine?" O, Graţiani! De ce te-ai uitat dacă nu mai vrei să te uiţi? Demon îmi zici? Nu eu sunt demon: demonul este în mine; e blăstemul din facere care m-a 25 ajuns, şi prin tine m-a ajuns, Graţiani, sub farmecul ochilor tăi! GRAŢIANI Saro, tu mă vezi că tremur înaintea ta. Vrei tu să strici toată viaţa mea? Vrei să blăstem ceasul în care 30 ochii mei te-au zărit şi pentru întîia oară sufletul meu s-a încîntat de tine? SARA Nu vreau nimic ; ştiu numai că dacă ea nu mă sufere pe mine în apropierea ta, nu o sufer nici eu pe dînsa! 222 io 15 GRAŢIANI Femeie, nu mă ispiti! SARA (se dă înapoi) Ţi-e silă de mine fiindcă sunt ovreică? GRAŢIANI Mi-e silă de tine! (O cuprinde in braţe.) SARA (se desface din braţele lui) Graţiani, n-ai să fii domn ca toţi domnii, ci domn scutit, în faţa căruia tremură toţi vizirii. Căci Sara poate, şi vrea tot ceea ce poate! (Se depărtează.) GRAŢIANI (privind in urma ei) Am plecat; ar putea oare cineva să-mi spună unde am să ajung? (Perdeaua cade.) A C T U L II Constăritinopol. Conacul domnesc. Mese, scaune. La dreapta, fereastră. Afară se aud urări şi strigăte. Muzica cîntă un marş. SCENA I NINO şi FURLANI intră cu cîte două săculeţe pline FURI.ANI Nici draci în iad cîţi oameni flămînzi la Stambul! Nino, spune că n-ai mai văzut atîta lume, mărturiseşte că nu ţi s-a mai pomenit aşa îmbulzeală! NINO Niciodată, căpitane! (Pune săculeţele pe o meşcioară din apropierea ferestrei şi începe a le, dezlega.) FURLANI (făcînd ca Nino) Aici e argint, tot taleri. Se pricepe Gaspar-vodă, Nino! E pui de diavol, asta n-o poţi tăgădui. Are apucături de domn! încă atunci cînd cu Locadelo, mi-am zis: acesta e om si are să facă treabă! NINO Are să facă. FURLANI I-a băgat în draci pe toţi. „Căpitane — mi-a zis el — mîne am să mă întorc cu semnele domniei de la Poartă la Patriarhie, iar de acolo la conac. Voiesc să 5 fie lume în calea mea. Umple toate uliţele, spune că am să arunc banii cu pumnul." Am adunat, Nino? Sunt oştean din timpurile lui Baba Novac! Mărturiseşte c-am adunat! NINO 10 Eşti, căpitane, ai adunat, căpitane, dar şi alaiul a fost frumos, iar pe acela eu l-am chibzuit. FURLANI Era frumos, Nino, asta n-o pot tăgădui; dar lumea tot lume rămîne. Mai ales cînd ne întorceam de la 15 Patriarhie, furtună, viscol, vîrtej, nu alta. Cînd mă vedeau că bag mîna în săculeţul cu bani, se uitau cu toţii de-a ţinta ca haita de cîni flămînzi la bucata de carne, şi apoi să fi văzut, Nino, cum se îngrămădeau unii peste alţii cînd vedeau că zboară talerii prin aer 20 şi cad jos pe caldarîmul de la picioarele lor şi cum îi căutau pintre pietrele rotogoale şi cum se tîrau pe jos ca nişte şopîrle deşălate, — o clipă, zic, mai mult nu ţinea, şi erau suflaţi ca din palmă. NINO 25 Iar Graţiani rîdea în el. FURLANI Are apucături de domn, Nino. SCENA ii SARA şi cei de mai sus 30 SARA (intră din dreapta) Ah! Nino, căpitane! L-aţi văzut pe Graţiani călare? L-aţi văzut cît era de mîndru şi frumos?! Aţi văzut mulţimea cum strigă şi se îmbulzeşte? 224 225 15 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI FURLANI Cuvenită supunere! Toate le-am văzut cu ochii noştri, cu mîinile noastre le-am pipăit. NINO Nici acum nu mă mai pot dezmetici. SARA Şi v-aţi bucurat? Nu-i aşa că v-aţi bucurat şi voi? Dar Baruch? Le-a văzut oare şi el? Nu l-aţi văzut pe Baruch? Pe ovreiul? Pe unchiul meu, Baruch? FURLANI Cuvenită supunere! Eram călare şi, călare fiind, puteam să privesc peste capetele oamenilor şi să văd pe toţi cei ce se aflau împrejurul meu: pe Baruch nu l-am văzut. SCENA III Cei de mai sus, mai mulţi ciohodari, apoi GRAŢIANI (Ciohodarii intră cu semnele domniei, le aşează, apoi se opresc in fund.) GRAŢIANI (intră, se opreşte in fata lui Nino) Sunt mulţumit! Dacă lumea vine să mă vadă, spu-ne-i să aştepte o clipă, două, căci vodă e ostenit. Dragomanul Borisi, viind cu fiică-sa, are pasul întîi. (Cătră Furlani.) Sunt mulţumit, căpitane! (Le face semn să se depărteze.) FURLANI Să trăieşti, măria-ta! (Iese.) NINO La mulţi ani, măria-ta! (Iese.) (Ciohodarii ies.) (Afară muzica încetează, dar urările se aud mai tare.) ( Sara stă tot timpul la o parte, apoi işi ridică ochii spre Graţiani.) GRAŢIANI (o duce în faţa scenei) Auzi cum strigă mulţimea? Ea-mi urează viaţă fericită şi domnie îndelungată. îmi trebuiesc amîn-5 două, pentru ca să pot muri în pace. Auzi? Şi acesta nu e popor; sunt oameni adunaţi de pe toate uliţele. Vino să le aruncăm bani. Vreau să meargă vestea în Ţara Moldovei cum s-a urcat Gaspar Graţiani în scaun. Vreau să ştie toată lumea că Gaspar-vodă e setos de 10 binecuvîntare şi adună un an întreg cu o mînă, ca să poată împărţi într-o singură zi cu amîndouă. Vino, aruncă şi tu! (începe să arunce bani pe fereastră.) Banii lui Mehemet Ali-aga, de unde au venit, acolo să se ducă, acolo să se întoarcă, acolo să rămîie! 15 SARA (aruncă banii cu amîndouă miinile; cu patimă) Bani! bani! bani! (Zgomotul creşte, Graţiani aruncă la urmă săculeţele aproape deşerte, apoi zgomotul scade şi încetează.) S-au mîntuit banii, şi acum tac, Gra-20 ţiani, şi nu mai strigă. GRAŢIANI Tac, Saro, dar nu uită. (Se duce la masă, scoate cutia cu brăţara, dezveleşte lanţul, apoi se aşează pe divan.) Vino-ncoa, Saro! '25 SARA (se lasă pe covor, la picioarele lui) Stăpînu] meu cel mîndru şi iubit! Aş vrea să tai în pieptul meu, să tai adînc, o lungă rană, ca să vezi şi tu cît de mare îmi este fericirea. Atît e, Graţiani, de 3 0 nemărginită şi de întreagă, încît nu o mai simt şi mi-e sete de-o durere ca să văd unde încape fericirea mea. GRAŢIANI (ii pune inelul şi brăţara legată cu lanţ de inel) lată brăţara pe care n-a primit-o sultana! Poart-o 3 5 zi şi noapte, ca să-ţi aduci mereu aminte de ziua de azi. 226 227 sara Nu, Graţiani, zi şi noapte nu, căci aş uita în curînd de ce o port: numai în zilele de sărbătoare... Sunt acum mai frumoasă. 5 graţiani Brăţara e mai frumoasă. sara De ce? înţeleg. Pune-mi brăţara, pentru că cei ce se uită la ea să-mi vază braţul, şi braţul e frumos. 10 (Se ridică.) Graţiani! Baruch a fost şi el acolo? L-ai văzut? A strigat şi el? graţiani Iar Baruch? Saro, goneşte acest nour de pe cerul senin al zilei de astăzi. 15 sara Dar n-am şti că e frumos ceru] dacă n-ar fi şi nori pe el. graţiani Acum du-te, dragă, căci lumea mă aşteaptă. (O cu-2 0 prinde cu braţul.) Apoi iar rămînem singuri. sara Da, mă duc! (Pe gînduri.) Uite, mi-e oarecum frică. graţiani 25 Eşti o copilă nebunatică. Haide, dragă! (O scoate la stingă.) sara Apoi iar rămînem singuri. (Iese.) SCENA IV GRAŢIANI apoi NlNO graţiani Baruch! Mereu Baruch! Cînd sufletul îi este mai 5 înveselit, se iveşte în el amintirea lui Baruch, ca să i-1 turbure. Nu se poate să scap eu de acest ovreu? ni no Stăpîne! Boierii, Mehemet Ali-aga, Locadelo, Mi-neti, cumnatul lui Radu-vodă, bailul Nani, solul Solo bieski... graţiani Dragomanul Borisi? nino N-a sosit încă. 15 graţiani Ceilalţi să mai aştepte. nino (strimtorat) Măria-ta, ovreul! 20 graţiani Baruch? Acum?! nino I-am spus să plece, dar nu vrea. Să-1 dăm afară? graţiani 2 5 Depărtaţi-1! (Nino pleacă.) 228 229 GRAŢIANI BARTJCH Stăi! Să intre ovreul, dar pe aici. (La dreapta.) Şi vezi, să intre nebăgat în seamă. (Rămîne in mijlocul casei.) Anume acum a venit! (Nino iese.) SCENA V GRAŢIANI şi BARTJCH (Baruch se apropie umilii în faţa lui Graţiani.) GRAŢIANI Ce e, Baruch? BARUCH E rău, măria-ta, foarte rău. GRAŢIANI Ce e rău, Baruch? BARUCH E rău, măria-ta, foarte rău. GRAŢIANI Răul şi-1 fac oamenii singuri. BARUCH Eu? Ce-am făcut eu? Nimic n-am făcut. Eu sunt un ovreu neputincios. Măria-ta eşti un domn puternic. Ce vrei cu mine? Sara e nepoata mea, fiica surorii mele Rachila, şi eu sunt unchiul ei; e ovreică, întocmai precum eu sunt ovreu, iar măria-ta eşti creştin. Ce vrei cu dînsa? Vrei s-o ţii cu puterea? Se poate, fiindcă eşti puternic, dar nu se poate. GRAŢIANI Tu vezi că se poate: ea voieşte şi se simte fericită. E foarte rău, măria-ta! Ea se simte fericită, iară eu, Baruch, unchiul ei, ovreul neputincios, eu umblu zăpăcit şi nu-mi mai găsesc loc de repaos, mă culc şi 5 nu pot să dorm, mi-e foame şi nu pot mînca. Ea se simte fericită, iară eu mă ascund să nu mă vază cei ce mă cunosc. Nu-i adevărat, măria-ta: ea nu se simte fericită. Sara nu poate să-1 uite pe Baruch, şi dacă ştie că el nu poate dormi, nu doarme nici ea. '-0 GRAŢIANI Aşa este, Baruch. BARUCH Ştiu eu că aşa este! GRAŢIANI 15 Dacă ştii, adu-ţi aminte că ţi-e nepoată şi nu-i turbura fericirea. Nu ştii tu cît poate copila aceasta să fie de fericită, dar cînd fericirea îi este mai deplină, ea se întreabă cu inima încleştată: se bucură oare şi Baruch? -0 BARUCH Ştiu eu că aşa este. GRAŢIANI Ei, dac-o ştii, atunci fii om, iar nu fiară sălbatică: fie-ţi milă de copila aceasta; bucură-te de bucuriile ei, 25 căci numai asta îi mai lipseşte pentru ca o zi să-i pre-ţuiască mai mult decît o viaţă întreagă. BARUCH Eu nu mă bucur: de ce să mă bucur? GRAŢIANI 3 0 Crezi tu că mă voi împiedeca de tine? Vrei, nu vrei: o voiesc eu! 230 231 BARUCH Dar eu sunt un ovreu neputincios, şi Sara are să te întrebe: „N-ai văzut pe Baruch? Ce-a zis Baruch?" Vrei, dar nu se poate. 5 GRAŢ1ANI Cere-mi un preţ. Te despăgubesc pentru că nu-ţi mai vinde giuvaericalele. BARUCH Nu cer nimic: nu-i marfă, nu se vinde. 10 URAT IAN I Uiţi tu că sunt acum opt zile de cînd se află în casa mea? BARUCH Sunt numai şapte şi jumătate! Vreau s-o văd, şi 15 dacă vrea să rămîie, nu-mi pasă, dar ştiu că nu vrea. GRAŢIANI (se duce la intrarea din stingă) Saro! Baruch e aici! SCENA VI 20 SARA, GRAŢIANI şi BARUCH . , SARA (intră şi înaintează hotărîiă) Ce vrei, Baruch? BARUCH 25 Saro, îţi aduci tu aminte de soră-mea Rachila? SARA Îmi aduc aminte: era muma mea. BARUCH Nu-ţi aduci aminte. Dacă ţi-ai aduce, n-ai fi aici. SARA Nu-i adevărat, Baruch. Mumă-mea m-a iubit, şi 5 cînd iubim pe cineva şi-1 vedem fericit, ne mulţumim de a şti că se simte fericit. Şi tu mă iubeşti, Baruch, dar nu te mulţumeşti cu fericirea mea, fiindcă-1 crezi fericit şi pe Graţiani, iară pe el nu-1 iubeşti. Tu voieşti mai bucuros ca eu să fiu nefericită decît ca un creştin- io să fie fericit. Asta nu e bine, Baruch, fiindcă toţi suntem carne de om, sînge de om, toţi avem suflet de om— şi de aceea am zis: „Saro, tu nu trebuie să asculţi pe Baruch, pentru că Baruch e orb şi nu vede cu ochii; lui, e ameţit şi nu simte cu inima lui, nici judecă cu; 15 mintea lui". BARUCH Şi ţie nu-ţi pasă de mine? SARA Îmi pasă, Baruch, dar mi-am zis: „Saro, dacă-f 20 alegi pe Baruch, are să te doară pentru Graţiani, iar dacă-1 alegi pe Graţiani, are să te doară pentru Baruch. Cînd are să-ţi fie durerea mai mare şi mai îndelungată?" L-am ales pe Graţiani, fiindcă alegîndu-te pe tine, durerea mi-ar fi fost aşa de mare, încît mi-ai fii 25 plîns chiar şi tu de milă. GRAŢIANI Baruch, tu auzi acest glas înţelept: pleacă-te şi-I' ascultă. SARA 3 0 El nu poate: nu-1 iartă legea lui. GRAŢIANI Legea mai presus de toate e legea firii omeneşti;: s-o asculte pe aceasta! 232 233 S5 20 25 BARUCH Eu nu cunosc legea aceasta. Unde este scrisă? Cine mă pedepseşte dacă n-o împlinesc? Saro, tu vrei dar să rămîi? Vreau, Baruch. SARA BARUCH Şi dacă te blăstem eu şi te blăstemă fraţii tăi şi te "blăstemă tot neamul tău, poţi tu să fii fericită? SARA Nu pot, şi de aceea fac rău cei ce mă blăstemă. GRAŢIANI Ce-ţi pasă ţie, Saro, de blăstemurile lor? Lasă-i cu păcatele lor! Baruch, destul acum! SARA îmi pasă, Graţiani, şi nu trebuie să zic că nu-mi pasă dacă ştiu că-mi pasă. BARUCH Ştiu eu că-i pasă! Saro, dacă rămîi între fraţii tăi, cînd cineva se uită rău la tine, toţi se uită rău la el cînd te doare ceva, toţi aleargă să-ţi caute leacul cînd eşti tristă, toţi umblă să te înveselească; eşti între oameni, Saro. Iar dacă ieşi din mijlocul lor, acolo unde te vei fi dus, toţi zic: „Aceasta e ovreica, ovreica cea urîtă, care a spînzurat pe Christos! Depărtaţi-vă de ea, feriţi-vă de dînsa, alungaţi-o din mijlocul vostru!" SARA Nu-i adevărat, Baruch! Graţiani, spune şi tu că nu-i adevărat! Nu-i aşa că voi nu sunteţi ca noi? GRAŢIANI Ce-ţi pasă de răutatea oamenilor? SARA îmi pasă, Graţiani. BARUCH Iară fraţii tăi se adună şi-şi acoper capetele cu cenuşă şi toţi într-un glas blăstemă bucata pe care o duci la gură, apa pe care o bei; blăstemă somnul tău, munca mînilor tale, blăstemă copilul din pîntecele tău şi 10 scuipă cînd te văd, şi fug de tine ca de ciumă. (Sara işi acopere faţa cu mlnile.) GRAŢIANI încetează, fiară sălbatică! BARUCH 15 Saro, nu-ţi batjocori neamul, nu-ţi spurca sî'ngeleî Iacă, încetez, am încetat, nu mai zic nimic. SARA (se încleştează de Graţiani) Nu asculta de el; nu te lua după vorbele lui; fii tu-20 cum eşti tu! Alungă-1 de aici, căci vorbele lui îţi strică mintea, privirea lui îţi amorţeşte inima, răsuflarea lui otrăveşte aerul. GRAŢIANI (o cuprinde cu braţul) 25 Fii liniştită! (Cătră Baruch.) Pleacă de aici, Satanoî BARUCH (retrăgîndu-se) Eu plec. Iaca, plec. De ce să nu plec?f (Iese.} 234 235 .10 '15 .20 :25 SCENA VII GRAŢIANI, SARA, apoi NINO SARA Vezi, acum nu-mi mai pasă de Baruch, de ovreul -5 acela nesuferit. Nu-mi mai pasă de el, şi mi-e nesuferit gîndul că şi eu sunt ovreică. GRAŢIANI Tu nu eşti ovreică; ai minte de om şi inimă de femeie. NINO (anunţă) Dragomanul Borisi cu fiică-sa, signora Elvira, urcă scările. GRAŢIANI (atins) Să intre! (Strîmtorat, către Sara.) Haide, dragă, apoi iar rămînem singuri. (Nino iese.) SARA ( mihnită) Apoi iar rămînem singuri. De ce noi numai singuri? Vrei neapărat să mă depărtez? Te rog. GRAŢIANI SARA O, Graţiani! Baruch are dreptate, dar eu nu pot. (Pleacă, apoi se opreşte şi se întoarce spre el.) Graţiani, Sara nu ştie şi nu vrea să mintă, nici să fie făţarnică. Tu eşti domn, dar Elvira n-are să fie doamnă! Eu pot 30 să ridic şi să răstorn domni, viziri pot să pun şi să răstorn; ambasadorii toţi şi bailul Veneţiei, bailul, Graţiani, tremură cînd îmi încreţesc eu sprîncenele. Şi dacă pot pentru alţii, mai vîrtos pot cînd e vorba de mine însămi, de fericirea mea. Ovreica e stăpînită de-o slăbiciune, dar nu e slabă ovreica, nu e slabă! (Iese.) GRAŢIANI 5 Saro! (Face un pas spre ea, apoi se opreşte între cele două intrări.) Asta e prima zi a domniei mele! Cum vor fi celelalte? S C E N A VIII GRAŢIANI, ELVIRA şi BORISI 10 (Uşile din fund se deschid. Bobo şi Furlani intră cu lefegii, care rătnin ir. fundul scenei.) GRAŢIANI (întimpină la intrare pe Elvira) Abia în clipa aceasta mi se revarsă zorile zilei de 15 astăzi, şi zărind cu ochii de mult doritul soare al vieţii mele, abia acum simt ce frumoasă îmi este ziua. BORISI Prea mare este pentru fiică-mea şi mine onoarea de a fi cei dintîi care-ţi urăm stăpînire îndelungată şii 20 glorioasă! ELVIRA Şi o viaţă mai puţin zgomotoasă ca-n ziua de astăzi. Am văzut atîta lume, atîta îmbulzeală, atîte frămîn-tări, atîte strigăte! Mă cuprinsese parcă un fel de ame-25 ţeală şi îmi închipuiam cît de greu trebuie să fie a te-şti privit de atîta mulţime de oameni. (Privindu-l mai c.u dinadins.) Dar vorbeai de revărsatul zorilor; soarele s-a ivit el pe cer senin? Mie îmi pare înnourat. GRAŢIANI 3 0 Da! Nu e încă de tot senin. Un gînd, o temere, un nour îl mai întunecă. Sunt în Moldova două scaune: unul pentru domnul, altul pentru doamna. Pentru ca> cerul să-mi fie de tot senin, ar trebui să ştiu că pot, 236 237 să le spun celor ce vin să mă ureze că scaunele aceste amîndouă sunt date. Dragomane! (Borisi se închină şi arată spre fiică-sa.) GR AŢI ANI 5 Elviro! Un cuvînt, un semn, o privire! ELVIRA Nimeni nu-şi cunoaşte soarta; mi-e frică să zic da, iar aş grăi neadevărat dacă aş zice nu. Să fie ceea ce ne e scris! 10 GRAŢIANI (îi sărută mina, apoi le face semn lefegiilor) Să intre! SCENA IX Cei de mai sus, LOCADELO, VAN OLEN, DRA-15 GAN, ŞEPTILICI, GOIA, NANI şi alţi demni- tari turceşti şi europeni GRAŢIANI (dîndu-le mina celor intraţi) Sunt fericit, sunt mîndru, prea mult mă simt ridi-20 cat. Ambasadorul majestăţii-sale împăratului roman, puternicul meu protector, şi al majestăţii-sale regelui Poloniei, vecinul binevoitor, şi al strălucitei republice de Veneţia, căruia atît de mult îi datoresc, şi cei mai aleşi dintre mai-marii puternicei împărăţii, căreia îi 25 sunt slugă credincioasă. (Cătră boieri.) Mă simt mîn-găiat că o parte din Moldova se află aici, ca să vază şi să ducă vestea în ţară. Nu mie mi se face onoarea aceasta, ci ţării, în fruntea căreia mă aflu. DRĂGAN 30 Nouă ni se cuvine, măria-ta, să fericim cei dintîi pe Moldova că te are domn, să-ţi urăm din partea ei domnie fericită şi îndelungată şi să te încredinţăm despre iubirea moldovenilor. 238 GRAŢIANI Iubirea moldovenilor am să mi-o cîştig lucrînd pentru binele lor. Mult a fost Moldova încercată. Ani şi ani de-a rîndul, întregi vieţi de om cîmpiile ei au 5 stat deşerte, satele ei au fost pustiite şi lanurile ei călcate de năvălitori. Astăzi grînele ei grele ca aurul mucezesc prin gropi, cirezile de boi îmbătrînesc neînjugate, caii cei mai frumoşi zburdă neînşeuaţi prin? livezile ei, lîna turmelor de oi rămîne risipită prin) 10 mărăcini, mierea adunată picătură cu picătură se acreşte, cel mai nobil vin se varsă pe jos, căci n-are' ţara buţi să-1 încapă; popoare întregi s-ar putea hrăni din bogăţiile ce se risipesc în Moldova. Şi totuşi ţara e săracă. Voi pune-o în legătură cu lumea, îi voi cîştiga 15 prieteni şi ocrotitori, ca să o fac scutită şi bogată, şi nu cer, nu aştept altă răsplată decît ca inimile moldovenilor toate să tresalte (prezintă pe Elvira) cînd se va ivi ea, mireasa mea, doamna ţării, în mijlocul lor. 20 (Mişcare în scenă. Graţiaţii, Borisi şi Elvira sunt felicitaţi.) VAN OLEN (la o parte, către Locadelo) Iată un lucru care nu se poate întîmpla. Prea mare-25 ar fi puterea Veneţiei dacă prin această căsătorie şi-ar cîştiga un braţ sigur la hotarele Poloniei şi un mijlocitor dibaci la Poartă. LOCADELO (lot la o parte, către Van Olen) 30 Tocmai de aceea s-a urzit această căsătorie. VAN OLEN Vom găsi mijloace ca să o zădărnicim. LOCADELO Singură ovreica ar putea... dar ovreica... (Vorbesc: 3 5 încet mai departe.) 239 NANI (adresîndu-se la Graţiani, Borisi şi Elvira) Serenitatea sa dogele şi strălucitul Senat al republicii vor primi cu mulţumire vestea despre această 5 însoţire, şi nu mă îndoiesc că în curînd voi putea să vă aduc aprobarea serenităţii-sale. GRAŢIANI E neapărată trebuinţă de această aprobare? NANI 10 Un vechi obicei al republicii, păstrat şi astăzi cu multă sfinţenie. BORISI Altfel ar trebui să ne lepădăm de protecţiunea republicii. 15 GRAŢIANI Aceasta nu se poate. (Oaspeţii încep să iasă. Graţiani, cătră Elvira, ducînd-o spre ieşire.) Nu pot cuprinde gîndul că voi pleca singur în Moldova. ELVIRA :20 Încredinţările ce ni se dau mă fac să sper că nu mult va trebui să aştepţi pentru ca să nu pleci singur. VAN OLEN (către Locadelo) Da! Nu mai rămîne nici o îndoială; dacă s-ar pune :25 ovreica la mijloc, bailul n-ar îndrăzni să ceară aprobarea ! (Perdeaua cade.) 15 ACTUL III Doi ani în urmă. Sală în curtea domnească din Iaşi. Trei intrări. SCENA I o FURLANI şi NINO FURLANI (privind pe fereastră) Iată-i! Intră, precum am zis, în curte. Îmi vine să-mi iau lumea în cap! Nino, suntem între noi, păcat 10 de un om ca dînsul! Tînăr, cuminte, vrednic — e vrednic, Nino, şi cuminte, asta nu o poţi tăgădui. Acum i-ar fi timpul să facă ceva, să urnească din loc, să se simtă că e un domn în fruntea ţării. Nu are nici o apucătură de domn! nino Nici una, căpitane! Asta mi-o zic în toate zilele. FURLANI Păcatele mele, ştiu eu ce zic! Sunt oştean din timpurile lui Baba Novac. Dac-aş avea zece mîni, tot nu 241 aş putea să număr pe degete curţile prin care am trecut, zic, nu are nici o apucătură de domn! NINO Nici una, căpitane! 10 FURLANI Radu-vodă se întoarce în scaunul Munteniei; Ale-xandru-vodă stă de pîndă; Bethlen din Ardeal urzeşte mereu planuri; boierii îl sapă prin ascuns; iar el şade frumos în curtea lui, îşi petrece timpul împă-cînd certurile dintre mojici şi boieri, ba mai trimete şi solie la dogele Veneţiei, ca să-i dea nevastă. 15 NINO Asta e, mai ales asta! N-a mai trimes o dată? Nu ştie că dogele nu-i dă dragomanului voie să-şi mărite fata cu el dacă bailul îl sfătuieşte să nu-i dea? Iar acesta se teme de ovreica! 20 FURLANI Gorpo di Bacco! S-o alunge de la curtea lui şi să taie numai cîteva capete de boier; apoi o să vezi cum merg toate. NINO El ar vrea poate să taie, dar nu-1 lasă ovreica. 30 FURLANI Nino! Eu vorbesc lămurit. S-o alunge mai nainte de toate pe ea, dacă e om. (Se apropie. Tainic.) Dar nu e om, Nino, se vede că a fost neguţitor. (Mai tare.) Adecă ce-i? Am venit noi la curtea lui Gaspar-vodă ca să ne călugărim? Dacă faci un chef şi bagi puţintică spaimă în oameni, merge vestea la ovreică, şi vodă îşi încreţeşte sprincenele. Bobo a dat o raită printr-un sat şi i-a răpit aprodului Călin o fată. Parcă nu se răpesc fete în toate zilele... NINO Aşa zic şi eu, căpitane. FURLANI Pentru atîta treabă să se facă o gălăgie, parcă s-a 5 răsturnat toată ţara! L-au pus pe aprodul Călin în temniţă. Să le fie de bine! Dar cu Bobo ce voieşte? (Afară se aude zgomot.) NINO (ascultlnd zgomotul care creşte) 10 Auzi? se apropie, vin aici! FURLANI Vin, se înţelege. Şi adecă de ce să nu vie? Cine-i opreşte? Nino, îmi vine să turb cînd mă gîndesc că eu trebuie să stau drept, cu arma la picior. Dar nu 15 se poate, Nino! De cîte ori mă gîndesc că e vorba de Bobo, îmi zic că nu se poate. NINO N-are nici o apucătură de domn. (Iese la stingă.) FURLANI 20 (ieşind) Eu să-1 dau pe Bobo? Ferească Dumnezeu! 30 SCENA II DRĂGAN, VISTIERNICUL VASILE, ţărani şi tîrgoveţi (Poporul intră şi se aşează la dreapta scenei.) DRĂGAN Intraţi, intraţi fără de frică, fără de sfială, cu capul ridicat. Porţile curţii domneşti sunt deschise pentru toţi. Nu mai e Radu al lui Mihnea, Radu cel îngîmfat în scaun. 242 243 10 15 20 vasile Curtea e a ţării, şi noi suntem ţara, care vine să-şi ceară dreptatea şi să şi-o facă, dacă nu i se va da. ' uragan O veţi vedea cu ochii voştri! E străin vodă, ce-i drept, nu cunoaşte legea ţării (mişcare in popor), mănîncă carne în zilele de post (mişcare), dar este drept şi îngăduitor, priveghează asupra binelui tuturora şi al fiecăruia îndeosebi. (Aprobare in popor.) EI nu sufere ca satele voastre să fie prădate, nu va suferi ca fetele voastre să fie răpite. i-a voce din popor Dar nu vrem să ne spurce! vasile Aşa este! (îmbărbătează pe popor.) a ii-a voce Şi lefegiii mănîncă carne de pisică! a iii-a voce Şi nu cunosc sărbătorile, nu le cinstesc! voci Să le dea drumul, să iasă din ţară. dragan Nu vă pripiţi, prea de tot nu vă avîntaţi: Măria-sa vodă e domn în ţara aceasta şi nu vi se cuvine vouă 2 5 să-i croiţi legi şi obiceiuri. un tîrgoveţ Eu mai ales socotesc că după cum din bătrîni se obicinuieşte, cinstea posturilor şi a sărbătorilor şi supunerea la legea cea adevărată cu deosebire trebuie 30 să se ceară de Ia un domn, fiindcă cuvîntarea lui Dumnezeu se leagă de ele şi urgia lui Dumnezeu trebuie să ajungă mai curînd ori mai tîrziu ţara ce sufere în fruntea ei un domn nelegiuit. (Aprobări.) Şi fiindcă vodă, măria-sa, pomenindu-se în ţara nelegiuită, nu 5 ştie cum, şi în ce fel, din sfatul boierilor ar trebui să i se spună pe înţeles că nu se poate ca într-o ţară creştină curtea să se spurce în zilele sfinte, şi pe ovreica să n-o sufere vodă la curte, că mare nenorocire o să-1 ajungă. 10 voci Ovreica! Ovreica să iasă din curte! S-o alunge pe ovreica! dragan (ridică mina) 15 Domoli! Domoli! Toate înţelepţeşte le-a chibzuit şi le va chibzui măria-sa. Nu ştiţi voi cine îl ţine în fruntea ţării? Nu ştiţi cine-1 îndeamnă la fapte bune? Nu ştiţi cine îl imblînzeşte cînd inima i se umple de mînie? 20 TÎRGOVEŢUL Tot ovreică rămîne! Şi mai vîrtos ne va ajunge urgia lui Dumnezeu dacă primim binele de la cei ce l-au răstignit. 25 voci Asa este! Nu ne trebuie! S-o alunge! SCENA ni Cei de mai sus, VORNICUL BUCIOC, SEPTI-LICI, GOIA si alti boieri bucioc 30 (intră din fund şi se opreşte în faţa lui Drăgan) De rea treabă te-ai apucat, vere! (întorcindu-se •spre Vasile.) Vistiernice! Era poate mai bine să-ţi cauţi de socoteli, că sunt, pare-mi-se, cam încurcate. 244 245 ŞEPTILICI Rău încurcate, vistiernice. GOIA întocmai! VASILE Dac-ar fi să fie în adevăr încurcate, tot eu o să le descurc. DRĂGAN Curtea lui Gaspar-vodă e deschisă pentru toţi, şi treaba credincioşilor lui e să-i ţină şi inima deschisă. BUCIOC O să descurcăm noi aceasta! (Se întoarce spre popor.) Ştiu ce vreţi, ştiu de ce vă plîngeţi, ştiu chiar ceea ce voi nu ştiţi. De ce aţi venit aici? Ia puneţi mîna pe inimă: puteţi jura pe sfînta cruce că vă aduceţi aminte să vă fi mers vreodată mai bine ca în zilele lui Gaspar-vodă? (Mişcare de aprobare.) TlRGOVEŢUL îl iubim pe vodă, dar tocmai de aceea cerem să nu spurce curtea domnească, să fie creştin, ca noi! voci Aşa este. Să nu spurce curtea! Pe ovreica s-o alunge. (Bucioc se retrage tăcui, apoi, intorcîndu-se spre boierii veniţi cu el, dă din umeri.) ŞEPTILICI Aici încetează toate. GOIA întocmai! SCENA IV Cei de mai sus: FURLANI şi BOBO intră cu lefegii FURLANI faranjind lefegiii in fundul scenei; pentru dînsul) 5 Adunătură! Corpo di Dio! Nu se poate! Mai bine mă călugăresc! Mai bine fac jurămînt să nu mai beau în viaţa mea! (Boi-mi vorbise agitaţi intre dir.şii.) FURLANI 10 (uitîndu-se spre Bobo) Ei, nu se poate! SCENA V GRAŢIANI şi cei de mai sus GRAŢIANI 15 (intră de la stingă şi privcş:e întunecat împrejurul său) Logofătul Drăgan şi vistiernicul Vasile au — mi se spune — o plîngere. D RĂ GAN -0 Poporul se plînge, măria-ta, şi noi l-am adus aici, ca să-ţi vază dreptatea cu ochii. (Mişcare în popor.) VASILE Şi mai virtos să te preamărească. GRAŢIANI 2 5 Dreptate dar, dreptate voiţi, numai dreptate? Drep- tate pentru toţi deopotrivă? (întorcîndu-se spre popor.) O să v-o fac! (Înaintează spre boieri.) Sunt doi ani de cînd mă aflu în scaunul Moldovii, doi ani abia, şi totuşi lungă vreme. Vă întreb: de doi ani de cînd 30 mă aflu eu în scaun, călcat-a picior de turc, călcat-a 246 247 picior de tătar, călcat-a picior de cazac pămîntul ţării? Holdele voastre fost-au vreodată bîntuite de copitele cailor? Satele voastre fost-au vreodată prădate? Femeile voastre fost-au vreodată răpite de 5 pagini? V-am scutit ori nu de relele de care atît de mult sufereaţi mai nainte? DRĂGAN Ne-ai scutit, măria-ta! ORAŢIANI 10 (fixindu-l pe Dragau) Şi totuşi sunt în ţara aceasta oameni, boieri, sfetnici de ai mei care uneltesc împotriva mea. GOIA întocmai, măria-ta, întocmai! 16 GRAŢIANI (inlorcindu-se spre Goia) îi ştim, postelnice, căci altfel n-am fi vrednici să stăm în fruntea ţării. Ceri dreptate, vornice, o vei avea! 20 DRAGAN (se dă un pas inapei) Măria-ta! GRAŢIANI (ridică mtna) 25 O să le lămurim toate! (Se întoarce spre Vasile.) Mult a fost stoarsă ţara Moldovii şi de duşmani şi de mai-marii de la Poartă, ocrotitorii ei, şi de boierii şi chiar domnii ei. Am cumpărat cu haraciuri pacea de la tătari ori de la cazaci? Le-am dat vreodată 3 0 pocloane mai-marilor de la Poartă ca să mă sufere în scaun? BOIERII Să trăieşti, măria-ta! GRAŢIANI Şi totuşi sunt în ţara aceasta boieri care fac ceea ce eu nu cutez. Vistiernice, cum stai cu socotelile? VASILE 5 Măria-ta... GRAŢIANI O să ne lămurim asupra lor. (Ridică mîna.) Dreptate voiţi: dreptate se va face. Am fost îngăduitor, multe am trecut cu vederea, pentru că nici într-o zi, 10 nici într-un an o ţară nu-şi poate schimba deprinderile, îmi cereţi acum să fiu aspru, neîndurat, îmi cereţi dreptate; vă voi face dreptate. ŞEPTILICI (la o parte, către Goia) 15 Şi-a schimbat vodă firea. GOIA ( răspunde ) întocmai. GRAŢIANI 20 (se întoarce spre Bobo) Căpitane! (li face semn să se apropie.) (Bobo face cîţiva paşi înainte, salută şi rămîne nemişcat.) GRAŢIANI 25 Ai ştiut ori nu că te pui împotriva dorinţelor mele? Recunoşti c-ai nesocotit voinţa mea? BOBO Recunosc, măria-ta. GRAŢIANI 30 (către Fur lan i) Ia-1 şi pune-1 în temniţă! (Furlani le face lefegiilor semn să stea nemişcaţi.) 248 249 GRAŢIANI (aspru) Ţi-am poruncit să-1 iei şi să-1 duci! FURLANE 5 (ho târî t) Ai poruncit, măria-ta, dar porunca nu ţi se poate împlini. GRAŢIANI (se dă un pas înapoi) 10 Nu se poate... (Mişcare intre boieri şi în popor.) FURLANI (face cîţiva paşi inainte, apoi salută) Să trăieşti, măria-ta! Nu se poate! (întinde nuna dreaptă.) Ăst e braţul meu cel drept şi poate lovi 15 pe cel stîng, dar el pe el nu se poate lovi. (Arată spre popor.) Să-I ducă ei, dacă-1 pot. (Arată spre boieri.) Să-1 ducă boierii, dar eu nu-1 arestez pe Bobo, căci ar ride şi femeile de ortaoa noastră, şi mîne nu mi-ar mai feri nici copiii din cale. Judecă-1, măria-ta, 20 dar judecă-1 între noi, şi ori ne supunem judecăţii, ori ştim că nu-ţi mai suntem mîna dreaptă şi-ţi părăsim curtea. bobo Mă supun, măria-ta! 25 FURLANI Ei! Corpo di Bacco! Nu mă supun eu! Ce-ţi pasă ţie cînd e vorba numai de tine! GRAŢIANI (se întoarce spre Bucioc) 30 Vornice! Sunt domnul Moldovii şi n-am decît puterea pe care mi-o dă ţara. bucioc Ţi-o dă, măria-ta, toată pe care o are, şi Moldova e tare. GRAŢIANI 5 Unde e puterea Moldovii? Eu n-o văd! bucioc Zi că vrei s-o vezi, şi la un semn dat de măria-ta, floarea Moldovii va sta în picioare. voci 10 Aşa-i, măria-ta! FURLANI (arată spre popor) Floarea Moldovei? Vodă nu cinsteşte posturile, lefegiii mănîncă carne de pisică! Ovreica spurcă curtea! 15 (Mişcare. Poporul se indesuieşte spre işire.) GRAŢIANI (tresare ) Cum? cine? care a îndrăznit?... FURLANI 20 Gloatele aduse de sfetnicii măriei-tale! Măria-ta azi îl dai pe Bobo. Mîine cer mai mult. Dar noi nu te lăsăm. GRAŢIANI (către popor) 25 Afară! (Cătră lefegii) Deşertaţi curtea mea şi îi închideţi porţile! (Stă nemişcat în mijlocul scenei, în vreme ce poporul iese urmat de partea cea mare din lefegii, apoi se întoarce spre boieri.) Am chivernisit ţara pînă-n ziua de astăzi, am chivernisit-o numai, 3 0 cum îşi chiverniseşte gospodarul bun moşia pe care vrea s-o lese copiilor săi în bună stare; voi stăpîni-o de astăzi înainte. (Către Drăgan) Te-am iertat pînă 250 251 acum, fiindcă nu mi se cuvenea să bag în seamă nişte uneltiri care nici mie nu pot să-mi strice, nici în ţară nu pot s-aducă turburare. De aici înainte nu mai vreau! DRAGAN Măria-ta, cea mai credincioasă slugă... GRAŢIANI (ii face semn lui Furlani să-l aresteze) 0 să ne tragem seamă şi cu logofătul, şi cu vistiernicul, şi cu ceilalţi pe care îi ştim. (Cătră boieri.) Deocamdată (arată spre ieşite) vreau să rămîn singur în curtea mea. (Furlani scoate pe Drăgan şi pe Vasile intre lefegii.) (Boierii ies unii mai in grabă, alţii mai ir. silă.) GRAŢIANI într-o ţară ticăloasă, lefegiii sunt stăpîni! SCENA VI GRAŢIANI şi BUCIOC BUCIOC (rămîne nemişcat pină ce au ieşit toţi ceilalţi) Ţi-e dreaptă, măria-ta, mînia, dar ea nu trebuie să te înstrăineze de ţara care te iubeşte. GRAŢIANI Am zis, vornice, că vreau să rămîn singur. BUCIOC Ai zis, măria-ta, dar nu se poate. Porunceşte lefegiilor să mă scoată. Ştiu că îţi împlinesc porunca, dacă asta le-o porunceşti, şi mă voi apăra cu arma în mînă, dar viu nu te părăsesc, pentru că ştiu ce se unelteşte. GRAŢIANI Nu-mi pasă de uneltirile lor! BUCIOC Da, măria-ta, nu-ţi pasă. N-a mai şezut poate 5 nimeni aşa de tare ca măria-ta în scaunul Moldovei, dar e vorba de ţara mea, pe care vor s-o sfîşie, şi pot s-o sfîşie şi s-o arunce în lupte zadarnice, măria-ta, fără îndoială zadarnice, dar lupte între frate şi frate. Măria-ta, nu ne lăsa pradă uneltirilor. 10 j GRAŢIANI Aceste oare nu tot uneltiri sunt? BUCIOC Uneltiri să fie, măria-ta ziceai că îngăduitor ai fost fiindcă nici într-o zi, nici într-un an o ţară nu 15 poate să-şi schimbe deprinderile. Nu cere ca într-un an un popor să-şi schimbe firea şi credinţele. GRAŢIANI Ce vrei, vornice? BUCIOC 20 Măria-ta, Moldova te iubeşte! GRAŢIANI Sunt sătul de iubirea moldovenilor! BUCIOC Adu-ţi aminte, măria-ta, c-ai deşteptat în sufletele 25 moldovenilor gîndul neatîrnării. Leşii sunt gata să te ajute cu oaste. împăratul te sprijineşte, Veneţia, măria-ta, şi Veneţia ar putea să te ajute, iar Moldova nu aşteaptă decît să-i dai un semn. GRAŢIANI 3 0 Moldova? Sunt de doi ani acum domn în Moldova, dar pe moldovenii de care îmi vorbeşti nu i-am văzut 252 253 încă. Acum abia, abia acum ţi-a fost dat să vezi ce poate Moldova. O, vornice, mult îi mai trebuie Mol-dovii ca să-şi adune puterile! BUCIOC 5 Măria-ta! (Face un pas spre Graţiani. încet şi stăruitor.) Măria-ta, ascultă glasul ţării, ascultă-1, măria-ta, şi Moldova toată va sări ca un om în picioare. Desfă-te de muierea aceasta, care te ţine legat de Poartă, te-a despărţit de Veneţia şi te înstrăinează de 10 ţară! Nu le lăsa uneltitorilor arma asta! GRAŢIANI Vornice, bagă de seamă, că mergi prea departe! BUCIOC Nu mai departe decît mă mînă datoria! Ştiu, 15 măria-ta, că multe uşurări are Moldova de pe urma ei, ştiu că ea te-a ridicat şi ea te ţine în scaun. GRAŢIANI Pe mine? M-a ridicat şi mă ţine? Şi asta, vornice... BUCIOC 20 Aşa crede ţara. Măria-ta, razemă-te pe noi! SCENA VII Cei de mai sus şi SARA SARA (intră de la stingă) 25 Graţiani! Ce s-a întîmplat? Lefegiii, cu Bobo în frunte, l-au dus pe logofătul Drăgan şi pe vistiernicul Vasile în temniţă, scot poporul din curte, se ceartă cu el şi îi lovesc pe oameni ca pe nişte dobitoace. GRAŢIANI 30 (rece) Eu le-am poruncit să facă aşa. SARA Ai făcut rău, Graţiani, pentru că boierii sunt neputincioşi, iar poporul sunt oameni fără de pricepere, care nu ştiu ce fac şi cred că fac bine cînd fac rău. Nu-i aşa, vornice? BUCIOC Aşa zic unii, altfel alţii. GRAŢIANI Poporul a venit să ceară izgonirea ta. 1 0 SARA Da, fiindcă sunt ovreică. A spus şi Baruch, unchiul meu, ovreul Baruch, că poporul o va cere aceasta. Mi-a spus şi Nino, că o cere poporul. O cer şi boierii, o cere şi vornicul, o cer toţi, fiindcă sunt creştini, 15 fiindcă toţi oamenii sunt ca noi, ovreii; dar eu nu mă duc, căci sunt mai cuminte ca dînşii şi zic: „Saro! tu trebuie să rămîi aici şi să nu laşi pe lefegii să bată poporul cînd cere izgonirea ta, nici pe boieri să jăfu-iască ţara pentru ca ei să te sufere la curte. Trebuie 20 să rămîi şi să faci bine, tot bine, pentru ca poporul să vază că mint aceia care spun că ovreii sunt răi, totdeauna răi, şi să te iubească, cu toate că eşti ovreică." Lasă-i, Graţiani, căci sunt şi ei ca Baruch! GRAŢIANI 2 5 Dar ei mă urăsc şi pe mine. SARA Ce-ţi pasă do ura lor? Nu eşti tu oare domn? Marele vizir nu te iubeşte? Sultana Mapeiker, Graţiani, sultana nu e oare puternică? Te temi tu de ei? Eu nu 30 te las pe tine, Graţiani. GRAŢIANI (cu minie) Destul acum! Tu nu mă laşi, vornicul nu mă lasă, 254 255 lefegiii nu mă lasă. Toţi aceia pe care eu îi ţin, nu mă lasă pe mine! Sunt eu om, ori sunt unealtă? BUCIOC Unealtă e tot omul, măria-ta, în lumea aceasta; 5 vorba e numai în mîinile cui. Te-ai urcat oare în scaun ca să faci încercarea de a-i învăţa pe moldoveni să o iubească pe ea, ori ca să ridici un neam, pentru ca numele să-ţi rămîie în strălucire? SARA 10 Graţiani! El mă batjocoreşte. Ai auzit tu ce-a zis? L-ai văzut cum s-a uitat la mine? Graţiani, nu-ţi mai aduci tu aminte ce a zis Baruch? GRAŢIANI Lasă-mă! (îi face semn să se depărteze.) l5 SARA Nu, Graţiani, eu nu mă duc, nu te părăsesc. Iubirea mea e tare. GRAŢIANI Iubirea ta? Ce oare poate să fie ura ta, cînd iubirea 20 ta e o atît de înfricoşată năpaste?! M-am dezbrăcat parcă de firea mea de cînd am intrat sub farmecul iubirii tale, încît eu însumi nu mă mai cunosc. Lasă-mă! Nu vreau să ştiu de ajutorul tău, de sultana ta, de puterea sultanului şi de mila lui. De jos m-am ridicat 25 pînă aici în scaunul domnesc. Nu m-am ridicat ca tot slugă să rămîn, sluga unui stăpîn slab şi nemernic. Lasă-mă! SARA Graţiani, tu mă goneşti de la tine? 30 GRAŢIANI Vreau să fiu eu însumi, stăpîn pe faptele mele, să stau ori să cad prin mine însumi. Destul ţi-am fost rob ţie; destul, destul a fost! 256 SARA (se dă un pas îndărăt) Şi tu, Graţiani, şi tu! Eşti dar şi tu cu dînşii? Nu! Eşti slab numai şi nu cutezi să-i depărtezi de la tine 5 cînd ei cer să mă depărtezi pe mine. Dar eu nu te voi părăsi. Dacă Moldova nu mă suferă pe mine în apropierea ta, nu o sufer nici eu pe ea! Mă duc, Graţiani, dar n-ai să rămîi nici tu. (Ameninţînd spre Bticioc.) Ovreica pleacă din Moldova, dar se va în-10 toarce, ca să arate că poate să facă şi binele şi răul, cînd vrea. (Stă o clipă în faţa lui Graţiani.) Să mă duc, Graţiani? GRAŢIANI Du-te, du-te. du-te! 15 BUCIOC (la o parte, către Graţiani) împac-o, măria-ta, ca să ne rămîie timp de pregătire. (Perdeaua cade.) 17 — loan Slavici, Opere, voi. VI ACTUL IV OMER-A GA (o recunoaşte) Sara! (Se retrage.) Intră. O, abia te mai cunosc! 10 BARUCH Ce te priveşte, Sara? Nu ai tot ceea ce-ţi trebuie? Toate le ai: şi masă bogată, şi haine frumoase, şi giuvaericale scumpe, şi nimeni nu te supără, şi toţi te cinstesc. Ce vrei? Ce cauţi? După ce umbli? De ce nu te mulţumeşti, de ce nu stai pe pace? Ce cauţi la sultan? Constantinopol. Antecameră în serai. SCENA I SARA, BARUCH şi OMER-AGA g SARA (intră repede) Eu voiesc! Am spus o dată că voiesc 1 BARUCH (venind în urma ei) 10 Ce te priveşte, Saro, ce te priveşte? OMER-AGA (li se pune în cale) Departe de porţile păzite ale acestui tăinuit locaş! Cum aţi străbătut pînă aici? 15 SARA Priveste-mă şi dă în lături! Nu mă cunoşti? Nu mai ştii'cine sunt? Omer-aga, nu vezi în a cui cale te-ai pus? 258 SARA Baruch! Tu nu înţelegi nimic. Lucrurile omului nu preţuiesc nimic cînd omul el însuşi lipseşte. Gra-ţiani a trimis haraciul la Poartă dimpreună cu deose-15 bite daruri scumpe pentru marele vizir, Mehemet Ali-aga, Handi-paşa, doisprezece armăsari moldoveneşti pentru padişahul şi un ceasornic pentru sultana, iar mie nu mi-a spus nimic. Tu nu înţelegi, Baruch? 20 BARUCH Ce te priveşte? Bine a făcut că a trimis, dacă poate, SARA Graţiani nu i-a alungat pe lefegii, ci i-a mai sporit. El a aruncat pe vistiernicul Vasile în temniţă, dimpreună cu alţi boieri, şi iar le-au dat drumul. El s-a 25 împăcat cu vornicul Bucioc, duşmanul meu. Baruch! Graţiani iar a trimis solie la dogele Veneţiei. Nu înţelegi tu? BARUCH Înţeleg, Saro; dar ce te priveşte? Vrei tu să fii 30 doamna lui? Nu vrei, nu poţi, nu te vrea el, nu te iartă legea ta, Saro! Tu zici că îl iubeşti pe Graţiani şi ai să plîngi dacă-i faci vreun rău. 17* 259 SARA Am să plîng, ştiu că am să plîng, dar nu pot altfel, Baruch. Orişicine să-i fie doamnă, numai dînsa nu. Eu ştiu ce vrea el, Baruch. îi ştiu gîndurile; mi-a 5 destăinuit chiar el planurile sale. Vrea să cîştige timp spre a se pregăti, pentru ca, ajutat de Polonia, de dogele Veneţiei şi de împăratul, să se desfacă de Poartă şi să mă înlăture pe mine, de care atunci nu va mai avea trebuinţă. N-am să-i las timp! El nu 10 trebuie să fie domn! Are să fie mai fericit dacă se va întoarce iar aici! (Pleacă spre interiorul seraiului.) BARUCH (in parte) Eu nu te-am împins; te împinge firea ta. Mergi 15 numai şi fă, căci eu mă duc să iau preţul de la Loca-delo. (Se retrage.) SCENA II Interiorul seraiului MAPEIKER şi AIŞA MAPEIKER (călră Aişa, care o găteşte) 20 Adună-ţi, Aişo, toată înţelegerea, tot gustul, întreaga ta măiestrie, ca să înalţi frumuseţa în care-Alah mi-a vărsat trupul şi să dai o nouă şi proaspătă 25 putere farmecelor mele. Tu ştii că darnică îmi este mîna şi nesecate sunt comorile pe care le risipeşte. AI SA Sunt gata, stăpînă, şi dacă Muhamed profetul te-ar vedea, n-ar mai putea să se întoarcă în al şaptelea 3 0 cer. SCENA III SARA şi cele de mai sus (Sara intră in timpul scenei de mai nainte, se opreşte in fund.) 5 MAPEIKER (observînd pe Sara) Ori mi se iveşte o plăcută nălucire, ori eşti chiar aievea tu, copila mea iubită, Saro! SARA 10 Eu sunt, sultano, copila care te-a iubit odinioară mai mult ca pe orişicine şi care, iubind acum pe altul, umblă perdută şi părăsită pe cărările vieţii. MAPEIKER Vino să te strîng la sîn (o îmbrăţişează) şi să ne 15 reamintim poveştile frumoase în care ne-am perdut atît de adeseori pe timpurile scutite de griji. Frumoasă te-ai făcut, copilă, mai frumoasă încă. Dar văd o umbră pe fruntea ta, un nour în zîmbetul tău, obrajii nu-ţi mai sunt rumeni, şi ochii tăi, atît de rîzătorj 20 odinioară, întunecaţi mi se par. SARA în faţă-i oglindită, sultano, durerea inimii, şi cum o vezi din faţă, ea se strecoară pe nesimţite în sufletul tău, iar dacă n-o vezi din destul cu ochiul, o voi 2 5 trece cuvînt cu cuvînt prin mintea ta. MAPEIKER Vorbeşte, draga mea copilă. SARA Sultano, m-a gonit de la dînsul! -30 MAPEIKER Căci alta 1-a răpit prin farmecele ei mai mari. Mîngăie-te, copilă, voieşte, adună-ţi toate puterile, 260 261 aruncă iar mrejele farmecelor tale asupra lui, fură-1 cu dulceaţa vorbei, cu nourul de pe fruntea ta, ia-i minţile cu un zîmbet îndărătnic; noi suntem stăpî-nele lor dacă ştim să ne folosim de armele noastre. 5 SARA O, sultano, tu nu mă înţelegi! Nu ştii tu ce dor, ce sete, ce foc mă mistuie pe mine, ce mînie îmi încoardă mintea şi mă mînă la nebunie. Tu stai aici, închisă între ziduri păzite şi apărate, şi-1 aştepţi să vie. Eu 10 umblu prin lume, şi mări mă dispart de dînsul, ţări, munţi şi rîuri; departe şi tot mai departe mi-1 ştiu, şi aproape, tot mai aproape mi-1 văd, căci în toţi oamenii ce întîlnesc în calea mea pe dînsul îl simt. Sultano! Lasă ziua cu gîndurile, pe care le întunecă 15 lumea cu zgomotul ei, ziua trece; dar noaptea, cînd rămîn eu singură cu mine, atunci mi se dezleagă dorinţele şi mă poartă ca într-un vîrtej, în vis şi pe nedormite, cu ştirea şi fără de ştirea mea. Am păcătuit, greu am păcătuit, mi-am călcat legea mea, am 20 părăsit pe fraţii mei, m-am încărcat cu blăstemurile lor, ca să mă dau lui, iară el, pe cînd eu mă mistuiesc de dor şi de mustrare, el se aruncă în mrejele alteia şi cere ajutorul tău, ca să poată cădea în ele. Nu-1 da, sultano! Fie-ţi milă de mine! Lasă-1 să cadă, căci 25 în braţele mele cade. MAPE1KER Sărmană copilă! Tu ştii că mult te iubesc şi simt durerea ta; dar mă simt slabă, fiindcă toţi îl iubesc. Marele vizir îl ţine, chiar padişahul are slăbiciune de 30 dînsul. SARA (sceate brăţara şi inelul) Sultano, cunoşti tu această brăţară frumoasă? Ai mai văzut vreodată? Ai dorit vreodată s-o ai? MAPEIKER Da, îmi aduc acum aminte de ea. SARA E a mea, sultano! Sunt acum doi ani, am adus-o 5 aici, ca să ţi-o arăt, voiai s-o cumperi. Ţi-am spus că e cumpărată de boierii ce voiau să-1 răstoarne pe Radu-vodă, ca să ţi-o dăruiască, dacă o primeşti de la ei. I-am dăruit-o lui Graţiani, pentru ca el să ţi-o dăruiască, iar el mi-a dăruit-o mie, fiindcă a zis: 10 „Sultana Mapeiker e slabă; sultana Mapeiker nu poate nimic; n-am trebuinţă de sultana Mapeiker, eu pot şi fără de dînsa. Cînd marele vizir mă ţine şi padişahul are slăbiciune de mine, sultana Mapeiker, ce-mi pasă de ea?" Eu ţi-o dau, Mapeiker, pentru că 15 ştiu ce poţi, că eşti tare, că stăpîneşti cînd vrei. MAPEIKER (se ridică dreaptă) Păstrează-ţi brăţara, copilă, pentru ca să-ţi aduci totdeauna aminte ce poate Mapeiker cînd voieşte. 20 SCENA IV Cele de mai sus şi OMER-AGA OMER-AGA . ■ . , Măritul stăpîn se îndură a se coborî la roabele sale. (Iese.) 25 MAPEIKER ' '' (îmbrăţişează pe Sara) Aşteaptă aici, ca să te întorci numaidecît. SARA Sultană, viaţa lui o cruţă mai mult ca pe a mea. 30 (Iese.) 292 263 SCENA V 10 15 20 25 SULTANUL şi MAPEIKER (Sultanul intră posomorit.) MAPEIKER Miloase stăpîne! (Sultanul îi face Aişei semn să iasă, apoi se aşează pe divan.) (Mapeiker se lasă la picioarele lui.) SULTANUL (o ridică) Sus, lingă mine, Mapeiker! Tu nu eşti veselă. Voiesc să fii veselă, să rîzi, să vorbeşti nebunii, să-mi furi minţile. MAPEIKER Sunt veselă, stăpîne, zîmbesc. SULTANUL Nu eşti. Spune, vorbeşte, rîdel Ce ai mai văzut? Ce ai mai auzit? Ce-ţi mai trece prin minte? MAPEIKER Stăpîne, paserea zboară din ram în ram şi cîntă veselă în revărsatul zorilor, iar în amurgul serii ea îşi caută culcuşul tăcut şi liniştit. SULTANUL Astfel, Mapeiker, astfel I Spune mai departe! MAPEIKER Dar veselia o varsă razele dimineţii în inima paserii; nu paserea cîntă, ci razele soarelui, străbătute în inima paserii, sunt o chitare de dimineaţă. Şi dacă sunt veselă, veselia tu mi-o verşi în suflet; ochiul tău, 30 zîmbirea ta, mila ta e raza de soare. 264 SULTANUL (supărat) Nu vreau. Spune-mi nebunii. MAPEIKER 5 Nebunii sunt şi acestea. Nu înţelegi că nu poate să fie vesel acela pe care o dorinţă ori un gînd neîmpăcat îl mînă spre un ţel hotărît? Veselia e pasăre ce zboară din creangă în creangă şi nici nu ştie, nici nu vrea să ştie unde îi merge calea. Cind te văd şi îţi 10 simt mila, mi se împacă toate gîndurile, toate dorinţele mi se împlinesc, şi sunt veselă. SULTANUL Nu eşti, Mapeiker! (Se ridică şi priveşte împrejur.) Ce s-a întîmplat? Cine a fost aici? A îndrăznit cineva 15 să întunece prin vreo faptă ori prin vreo vorbă nesocotită ceasul meu de repaos? Mapeiker, răspunde! MAPEIKER (fricoasă) Cînd furtuna se ridică, floarea îşi închide sînul, 20 fluturele se ascunde în scorbură adăpostitoare şi lacul fărîmă toate icoanele oglindite în el. Tremur de'mînia ta, căci mare îţi este puterea, şi precum în miez de zi soarele într-o clipă desface picătura de rouă, astfel tu, aruncîndu-ţi de la înălţimea ta privirea asupra 25 mea, cu o singură ochire mă poţi strivi; dar în faţa mîniei tale inima nu mi se deschide, gîndul nu-mi zboară ca fluturele răsfăţat, şi lumea întreagă se dărîmă în sufletul meu. Puterea ta, stăpîne, înalţă şi răstoarnă oameni, ridică şi surpă cetăţi, întemeiază 3 0 şi nimiceşte împărăţii; ea poate să şteargă popoare de pe faţa pămîntului, dar într-un singur suflet nu poate sădi veselia: toate le poţi prin puterea ta, dar veselia nu ţi-o dă decît bunătatea, mila şi mîna darnică. Zîm-beşte tu, şi în o clipă toată lumea se înveseleşte. 265 SULTANUL (întunecat) Eu am griji multe şi nu pot zîmbi din mine, Mapei-ker! Zîmbetul trebuie să mi-I furi tu. Şi însetez de el 5 ca cerşetorul flămînd de hrană, ca orbul de lumină, ca pămîntul secat de ploaia mănoasă. Mapeiker! Simţi tu că cel mai puternic domn al lumii îţi este ţie rob? Coborît din înălţimea măririi mele, stau înaintea ta, omul nemernic. Intr-o mînă am cornul 10 îmbelşugatelor daruri, iar într-alta, biciul de foc; ia-le, dacă ele te încîntă, şi joacă-te cu ele, ca să ştiu de ce folos îţi sunt. Vrei să-ţi ridic palaturi strălucite? Vrei să-ţi trec oştiri întregi pe sub ochi? Voieşte, Mapeiker! •15 MAPEIKER Adimenitoare este puterea pentru o roabă ca mine, dar frică îmi este ca nu cumva să fac o rea întrebuinţare din ea. Ai, stăpîne, şi biciul şi cornul dărniciei, dar ele nu sunt ale tale, ci ale scaunului tău, şi alţii te 20 păzesc şi ţin mîna ta, ca nu cumva biciul să lovească pe cel nevinovat, ori cornul să se verse asupra celui nevrednic. Eu, roaba nepricepută, de unde aş şti să le port, cînd chiar nici tu, stăpînul, nu îndrăzneşti a le purta singur, ci cauţi povaţa sfetnicilor înţelepţi, 25 care sunt stîlpii puterii tale? SULTANUL Iar tu eşti preţul ei. Mapeiker, te-a jignit vreunul dintre dînşii? Grăieşte! MAPEIKER 30 Cei ce au puterea în mînile lor, chiar şi numai prin aceea că o au, jignesc pe o roabă ca mine. Jignită ; sunt în toate zilele, dar trebuie să rabd, căci binele tău îl voiesc cu toţii, şi ştiu să-1 facă mai bine ca mine. Eu sunt o femeie slabă şi orbită de porniri 3 5 pătimaşe, de iubire ori de ură; eu voiesc să-mi bat joc de putere şi să te împing la fapte rele, nedrepte, nesocotite. Aşa zice marele vizir; iară eu rabd, fiindcă 260 el îţi este sfetnic bun şi credincios. Rabd, stăpîne, şi iar îmi va trece. SULTANUL Tu te-ai mîniat, Mapeiker! Nu vreau să te mînii. 5 Lasă-1 pe marele vizir; e un moşneag fără de minte, care nu înţelege nimic. Ce farmec ar mai avea puterea dacă eu, padişahul, aş fi ca oamenii de rînd! Dreptatea toţi pot să o facă; binele tuturora li se cuvine: eu singur am puterea de a face şi nedreptatea, daca 10 o vreau, şi răul, dacă îl vreau. Mapeiker! Ce vrei? Cere mult, ca să simt mărirea puterii mele. MAPEIKER Nu cer nimic, stăpîne. Am fost rău batjocorită de Gaspar-vodă din Moldova, dar nu cer nimic. Ştiu că 15 ai slăbiciune pentru el. Iar îmi va trece! SULTANUL ■( Lasă-1, e un nebun care nu înţelege nimic! MAPEIKER îl las, stăpîne, dar valurile nu se alină mai nainte 20 de a fi încetat viscolul, şi e adîncă mîhnirea ce-mi turbură sufletul. Nu vei înţelege mîhnirea aceasta, căci nu cunoşti tainele inimei femeieşti. Dar lasă, că încă mîne mă vei vedea iar veselă. SULTANUL 25 Mîne! Azi vrau, acum! Sunt numărate zilele mele, şi nici una nu voi să perd; cerşetorul, omul de rînd să peardă, eu, padişahul, nici una! Un padişah este, şi o dată sunt eu padişah! MAPEIKER î0 (cu patimă) El goneşte de la dînsul pe aceea pe care eu o iubesc. Nu-i pasă de mînia mea. SULTANUL " Lasă-1, e un nebun care nu ştie să trăiască! 26T 10 15 MAPE1KER Eu, Mapeiker, sultana, favorita padişahului Ah-med I, sufăr alăturea cu mine alte femei, multe femei, iară el goneşte de la dînsul pe una, pentru că cealaltă nu vrea să o sufere alăturea cu dînsa. Ei bine! Sultane Ahmed! eşti padişah, eşti urmaş al profetului Mu-hamed, eşti cel mai puternic stăpînitor pe faţa pămîn-tului: femeia aceea e mai bună, e mai curată ca mine? Gaspar-vodă, sluga ta, e mai bun, mai curat ca tine? SULTANUL Ghiaur spurcat! Aici. la picioarele tale, voi să văd trupul lui de cîne! (Sirigă.) Aga! MAPEIKER Ceartă-1, stăpîne, dar cu blîndeţe! Omer-aga! SULTANUL (strigă) 20 30 SCENA VI Cei de mai sus şi OMER-AGA OMER-AGA (intră şi pleacă genunchele) Te-ai îndurat, stăpîne! SULTANUL Mehemet Ali-aga să-1 prinză pe marele vizir şi 25 să mi-1 aducă neîntîrziat stnns în fiare. (îi face semn să iasă.) OMER-AGA Ai poruncit, stăpîne! (Iese.) SULTANUL Mai răpede ca fulgerul îi va ajunge mînia mea. Skender-paşa se află cu oaste la Dunăre. Cantimir-bei 268 stă gata în Bugeac, iar Badu-vodă aşteaptă poruncile mele în Muntenia. Vreau să fii veselă! MAPEIKER Acum sunt veselă! SULTANUL Acum, în clipa aceasta, nu mai tîrziu, voi porunci (Iese.) 10 15 SCENA VII MAPEIKER şi SARA (Mapeiker merge in urma sultanului, apoi, după ce el a ieşit, se in toarce spre partea in care a ieşit Sara şi bate din palme.) SARA (intră, cade în genuchi şi îşi acopere faţa) O, nenorocita de mine! Ce am făcut?! 2t 25 Fii femeie, Saro! MAPEIKER SARA (se ridică) M-a ajuns blăstemul fraţilor mei! (Hotărît şi stăruitor.) Toate le poţi; fă ca să merg şi eu cu oastea lui Skender-paşa în Moldova şi ca Skender-paşa să asculte de mine cum ar asculta de tine. MAPEIKER Vei merge, Saro, cu oastea, şi Skender-paşa va asculta de tine. SARA Nu este nimeni mai puternic ca Mapeiker! (Se retrage. In parte.) Sara îl va răsturna, dar si-lva 3 0 scapă! (Perdeaua cade.) ACTUL V Cantimir-han şi-a pus tabăra la Huşi, îi lovim şi-i înfrîngem mai nainte de-a fi sosit Cantimir. N-are să fie Alexandru, domn în Moldova. Tabăra moldovenilor. E noapte. La dreapta, cortul domnesc. Înspre fundul scenei, terenul este puţin ridicat. 5 S C E N A I ŞEPTILICI şi GOIA intră agitaţi u? la stînga GOIA Întocmai, hatmane, întocmai! ŞEPTILICI 10 Nu mă lua prea răpede, postelnice, nu mă scoate din răbdare! Gaspar-vodă nu intră la învoială cu turcii. Să vedem ce zice vornicul; să vorbim cu căpitanul. GOIA 15 Dar oastea se clatină, hatmane. ŞEPTILICI O vom pune iar în picioare. Dacă este adevărat că Skender-paşa dimpreună cu Radu şi cu Bethlen n-au mai mult ca treizeci şi cinci de mii de oameni, iar SCENA II 5 Cei de mai sus, FURLANI şi BUCIOC FURLANI (intrînd de la dreapta, cătră Bucioc) îţi spun eu, pleavă, gunoi, lepădături! Vornice! Sunt oştean din ceata lui Baba Novac: iţi spun, adu-10 natură! Ţi-e şi ruşine să te baţi cu ei! ŞEPTILICI (intîmpină pe Furlani) Bun sosit, căpitane! Care va să zică, e adevărat? FURLANI 15 Toate sunt adevărate; le-am văzut cu ochii mei. De trei zile de cînd am plecat, n-am mai ieşit din mijlocul lor. Cînd credeau că pun mîna pe mine, se pomeneau deodată c-am perit din faţa lor, şi cînd mă socoteau perdut, mă iveam din nou, unde nici 20 prin gînd nu le trecea. Eu sunt oştean, nu om de ieri, de-alaltăieri. BUCIOC Te ştim, căpitane! FURLANI 25 Bethlen? Vreo şase mii de oameni. Răspund eu cu capul meu că nu sunt mai mulţi. Bună oaste, dar puţină. Radu? Sunt vreo opt mii — oameni adunaţi în pripă! Skender-paşa? Gunoi, adunături, douăzeci de mii, mai mult, nu. Iar Cantimir nici pînă poimîne nu 30 poate sosi aici. 270 271 şeptilici Şi leşii noştri n-ar fi oare şi ei tot astfel? furlani Hatmanul Iolkowski nu iese la război cu oaste adunată în pripă: unul ca unul, tot oameni trăiţi în lupte. Moldovenii nu-mi plac mie. Nu mai sunt precum i-am lăsat. Ce s-a întîmplat pe aici în timpul de cînd am plecat? şeptilici A intrat îndoiala în oameni. Fiindcă vodă ne amînă, s-a răspîndit în tabără vorba că el intră la învoială cu turcii şi Skender-paşa are poruncă de la sultanul să-1 ferească întocmai ca lumina ochilor săi, ca întreg şi nevătămat să rămîie. bucioc Gaspar-vodă?... Niciodată! El viu nu se dă în mî-nele turcilor. furlani Ce-mi pasă mie!... Treaba noastră e să batem pe turci şi să ţinem pe vodă aici. şeptilici Da, căpitane, dar oamenii nu se bat din toată inima cînd stau la îndoială. furlani Să le ducem vestea cea bună, să-i îmbărbătăm şi să înduplecăm pe vodă să nu ne mai amîne. bucioc Nu ne mai amînă. A plecat aşa fără de veste prin tabără, ca să vadă cum stau lucrurile, şi ăsta mi-e semnul că înclină spre hotărîre. Să mergem, căpitane, să-i ducem ştirile şi să nu-1 mai lăsăm. (Pleacă.) (Furlani şi Şeptilici pleacă şi ei la dreapta.) iO 15 20 25 GOIA (stă pe gînduri; pentru dinsul) Apoi de!... Dacă-i aşa, tot e mai bine. (Pleacă.) SCENA III BARUCH, DRĂGAN şi GOIA prăgan (intră din fund; încet) Postelnice, postelnice! (Goia se opreşte şi se întoarce.) drAgan (duce pe Goia în faţa scenei) Ei bine, cum stau lucrurile? Bine stau. goia DRAGAN Bine! (Se întoarce şi face semn lui Baruch să se apropie.) baruch (se apropie încet şi fricos) Bună dimineaţa, că nu mai avem mult pînă în revărsatul zorilor. (Tainic, cătrâ Goia.) Este adevărat!... Eu, dimpreună cu Sara, am venit cu oastea lui Skender-paşa şi am adus poruncă din partea sultanului ca Alexandru cel de la Rodos să fie domn în Moldova, iar Graţiani să se întoarcă întreg şi nevătămat la Stambul. Sara vrea să scape pe Graţiani, iar eu voiesc ca ea să nu-1 poată scăpa. drăgan Ce zici acum, postelnice? 272 273 GOIA Lasă-mă să mă mai gîndesc. DRĂGAN Hei!... de mult am zis eu că Gaspar-vodă ne vinde; de mult v-am zis vouă să nu mergeţi după el, că vă duce la marginea prăpastiei şi apoi vă părăseşte. Ce zici, postelnice? GOIA Să mă înţeleg cu hatmanul. (Cătră Baruch.) Zici că ovreica e în, tabăra lui Skender-paşa? BARUCH Pe cît de adevărat e că sunt eu aici. Ce caut eu aici dacă Sara nu este acolo? îmi pasă mie oare, cine are şi cine nu are să fie domn în Moldova? Nu-mi'pasă. Eu vreau numai ca Sara să nu poată scăpa pe Gra-ţiani, şi fiindcă logofătul tot asta o doreşte, iar dumneata, postelnice, eşti om care vorbeşte puţin, dar ştie să lucreze, am venit aici cu o vorbă din partea lui Alexandru-vodă. El mi-a făcut loc să intru în tabără, dumneata fă-mi loc să ies din ea. DRĂGAN Şi care este vorba pe care o aduci din partea lui Alexandru-vodă? Vorba care e? GOIA BARUCH (dă din umeri) O vorbă. Sunt eu nebun ca să o spun aici în tabăra lui Graţiani? Nu. Eu nu sunt nebun. (Se depărtează pas cu pas spre fundul scenei.) Am să strig, ca să alerge oştenii, să mă prinză şi să mă ducă la Graţiani. Lui am să-i spun vorba. Nu vă apropiaţi, că strig. Am să-i spun lui Graţiani că logofătul Drăgan mi-a făcut rînd 274 10 15 20 25 30 18* să intru în tabără, pentru ca să aduc postelnicului Goia şi hatmanului Şeptilici o ştire din partea lui Alexandru-vodă; am venit ca să-i spun ce a poruncit sultanul şi ce vrea Sara. Băgaţi de samă ca oştenii lui Graţiani să nu mă prinză! (Depârtîndu-se spre fundul scenei.) Eu nu spun nimic, vreau să văd mai întîi fapte; vreau să văd, apoi vorbesc. (Iese.) DRĂGAN (ieşind în urma lui Baruch) E rău, postelnice. GOIA Să vorbesc cu hatmanul. (Iese.) SCENA IV BUCIOC, GRAŢIANI şi ŞEPTILICI intră de la dreapta GRAŢIANI O singură viaţă am, boierilor. Pînă în ziua de astăzi, pînă în clipa aceasta am fost eu însumi stăpîn pe soarta acestei vieţi; acum dau stăpînirea din mînile mele; cum mi-a fi scris, să-mi fie! BUCIOC Clipa e bine aleasă, măria-ta, şi Moldova are să binecuvinteze ceasul în care ai luat această hotărîre. ŞEPTILICI Nu mai avem timp de aşteptare, măria-ta. GRAŢIANI Mult am stat pe gînduri mai nainte de-a fi luat hotărîrea, căci mult am cîştigat în viaţa mea, şi întreg acest cîştig îl pun astăzi în joc. Ce-o fi, să fie! Căpitanul Furi ani s-a dus să vestească pe Ieşi. Hatmane, pune oastea în rînduială. Voinice, ai mare trecere în 275 Moldova, îmbărbătează pe oameni. Soarta mea şi a Moldovii se hotărăşte dacă-i vom lovi năprasnic mai nainte de revărsatul zorilor. ŞEPTILICI 5 Cu voia lui Dumnezeu! (Iese.) BUCIOC în ceas bun să fie, măria-ta! (Iese.) SCENA V GRAŢIANI apoi UN OŞTEAN 10 GRAŢIANI (se plimbă cîtva timp tăcut) Unde stă scrisă ursita mea ca să o pot ceti? Mi s-a întunecat parcă deodată, mi s-a pus ca un văl negru în faţă, încît nu mai pot să văd înainte calea pe care 15 am s-o străbat trecînd prin lume. Gaspar Graţiani a fost şi el odată, a trecut pe aici, a voit, dar nu cînd trebuia să voiască, apoi i s-a perdut urma! Nu! asta nu! Mai bine să per aici, azi, în clipa aceasta! O lume întreagă s-a ridicat asupra mea: Alexandru vine cu 20 turcii, Radu a ridicat pe munteni, Bethlen aduce pe ardeleni, Cantimir năvăleşte în fruntea tătarilor; ţări, domni, popoare mă duşmănesc, încît mi-e parcă groază de mărirea la care am ajuns, şi mă înalţ în gîndul meu cînd îmi dau samă că eu sunt acela asupra căruia 25 au pornit atît de mulţi. Sunt eu în adevăr ceea ce par? Graţiani, eşti tu omul drept care te socotesc duşmanii tăi? (După o pauză.) Mi-e frică! (Se uită împrejur.) Pare că vine ceva, vine năprasnic, vine şi m-ajunge şi nu pot scăpa! Prea în pripă au venit toate, prea deo- 30 dată m-am avîntat, prea răpede i-am luat pe moldoveni! Trebuia să mă pregătesc, dar nu aveam timp. (S-aude zgomot în depărtare.) Ce-i asta? (Ascultă.) Ce însemnează zgomotul acesta? (Merge spre fundul scenei.) Oastea s-a pus în mişcare? Nu se poate! Prea 276 în curînd ar fi. (Ascultă.) Ce-i asta? Să ne fi lovit Skender-paşa fără de veste? Să fi fost vînduţi? (Scoate sabia.) UN OŞTEAN 5 (intră in fugă) Măria-ta, oastea se clatină şi tabăra se ridică. O nălucă s-a ivit în mijlocul ei, care trece printre corturi strigînd mereu: „Fugiţi, fugiţi!" Vino, măria-ta! Arată-te în mijlocul moldovenilor, îmbărbătează-i, 10 căci ei cred c-ai fugit în tabăra lui Skender-paşa. Scapă-ne, măria-ta! GRAŢIANI Ce fel de nălucă e aceea? OŞTEANUL 15 O femeie cu făclie aprinsă în mînă. GRAŢIANI Din care parte s-a ivit? OŞTEANUL Despre tabăra lui Skender-paşa. 20 SCENA VI Cei de mai sus şi NINO NINO (in tră in fugă) Măria-ta! Ovreica a trecut străjile şi-a intrat în 25 tabără. Vine încoace, iar moldovenii strigă că i-ai vîndut şi fug din faţa turcilor. GRAŢIANI (stă o clipă) Ovreica! Tot ovreica. Tot ea mi se pune în cale? 30 Şi nu s-a găsit în toată tabăra Moldovii un singur om ca să o despice în două?! 277 NINO A intrat despre cetele logofătului Drăgan, măria-ta! Căpitanul Bobo a plecat s-o urmărească. SCENA vii 5 BUCIOC şi cei de mai sus (Trec oşteni peste fundul scenei.) BUCIOC Suntem pierduţi, măria-ta! Oastea se risipeşte, şi numai leşii mai ţin piept cu Skender-paşa. Să scă-10 păm, măria-ta, căci azi ne-am risipit şi mîne mai numeroşi ne vom aduna la glasul măriei-tale. GRAŢIANI Eu n-am, vornice, altă scăpare decît ca ori să opresc pe moldoveni, sau să mor aici. (Opreşte pe 15 oşteni.) Staţi! Domnul vostru vă cheamă. Staţi! SCENA viii SARA şi cei de mai sus SARA (intră din fund) 20 Graţiani! Graţiani! e mai tare credinţa ca omul: moldovenii fug toţi şi te părăsesc, fiindcă n-au credinţă în vrednicia ta. Aruncă sabia, căci nu prin sabie se hotărăşte soarta ta. 25 BUCIOC (se dă înapoi) Care va să zică, tot tu! SARA Tot eu, care am venit să-mi împlinesc făgăduinţe GRAŢIANI 30 (se dă înapoi) Ce vrei, femeie? 378 I SARA Am venit să te scap, Graţiani. Skender-paşa răspunde cu viaţa lui că întreg şi neatins te voi găsi şi lua cu mine. 5 BUCIOC (se uită lung la Graţiani) Dacă-i aşa, măria-ta, atunci bine fac moldovenii. GRAŢIANI (aruncă sabia şi-şi scoate pumnalul) 10 Saro! Ai fost blestemată din zămislire ca rău şi numai rău să faci în lumea aceasta, chiar binele voit de tine rău să fie, chiar iubirea ta rău să aducă celui lovit de ea. Niciodată n-am simţit în mine atîta sete de viaţă ca acum, cînd atît de multă viaţă îmi trebuie 15 ca să şterg ruşinea ce m-a ajuns în clipa aceasta. Tu vezi pumnalul acesta? Numai mort mă dau în mînile lui Skender-paşa, numai mort mă poţi lua cu tine. Dacă mai e o rămăşiţă de simţire omenească în tine, du-te, opreşte pe turci să nu mă urmărească, să nu 20 mă apere, să nu mă scape, şi ţi le iert toate, îţi iert toată iubirea. Iubire?... Ce fel de iubire? SARA Nu, Graţiani, eu nu opresc pe turci. Viaţa mea ce-ar mai preţui dacă te-aş lăsa să scapi din raza puterii 25 mele? Dacă nu vii de bunăvoie, te iau ca rob al meu! NINO Măria-ta, să fugim! Turcii se văd în zarea focului ivit spre cortul lefegiilor. GRAŢIANI -30 (înaintează cu pumnalul ridicat spre Sara) Dacă nu vrei tu să mă scapi, mă scap eu! (O loveşte.) 279 SARA Ah! (Cade.) M-ai lovit! De ce m-ai lovit? Sken-der-paşa, eu mor, mor! Skender-paşa, sultanul a poruncit; sultana Mapeiker e puteraică! Scapă pe 5 Graţiani, întreg, nevătămat! Trupul meu să-1 dai lui Baruch... Baruch, Baruch... (Moare.) GRAŢIANI (stă tot timpul nemişcat în faţă) Ah! Cît mă simt de uşurat. Haide, vornice, să 10 oprim oastea. BUCIOC Acum e prea tîrziu, măria-ta; nu ne mai rămîne decît să scăpăm în tabăra leşilor. Oastea se va aduna ea de ea, după ce va afla cele petreeute aici. (Se depăr-15 tează de la stingă la dreapta, înspre fundul scenei.) SCENA IX Cei de mai sus, GOIA, ŞEPTILICI, BARUCH şi cîţiva boieri GOIA 20 (afară de scenă) Staţi, boierilor, staţi! (Baruch intră de la stingă, ridică pe Sara şi iese cu ea, ameninţînd cu pumnul.) 60IA 25 (intră de la dreapta) Hatmane, ai zis că nu ne vinde! Cum rămînem noi faţă cu ţara dacă el scapă, după ce ne-a adus în prăpastie? ŞEPTILICI 30 Nu scapă, postelnice, dacă trăiesc eu. (Zărind pe Graţiani.) Iată-1. GOIA Nu scapă! (Se răpede cu sabia ridicată asupra lui Graţiani.) BUCIOC 5 Stai, postelnice, nu da! (Graţiani se dă înapoi, se răpede spre faţa scenei, ca să ridice sabia pe care o aruncase, dar "este lovit şi cade.) ŞEPTILICI 10 Ziceai că nu ne vinde, vornice! O să ne tragem socoteală! (Loveşte şi el pe Graţiani.) BUCIOC (face un pas înainte, scoate sabia, ca să apere pe Graţiani, apoi iar se retrage) 15 Prea tîrziu! 20 NINO (se aruncă asupra lui Graţiani) Stăpîne!... GRAŢIANI (se-ncearcă a se ridica) Nu vreau să mor, nu am trăit încă. (Cade.) Nu am trăit! Graţiani... a fost... a voit... dar nu cînd trebuia... apoi i s-a pierdut urma. Elviro! Elviro! (Moare.) 25 (In fundul scenei se iveşte oastea turcească.) SCENA X FURLANI şi cei de mai ms FURLANI (intrind, se opreşte uimit) 3» Santa Măria! Tocmai acum, cînd începuse şi el Bă facă ceva? Acum, alt stăpînl (Perdeaua cade.) 280 BOGDAN-VODÄ DRAMĂ ÎN CINCI ACTE PERSOANE BOGDAN, hatman şi-n urmă domn al Moldovii ALEXANDRU, domn al Moldovii HULPE, mare logofăt 5 ANDRONIC, postelnic şi, în urmă, hatman ARON 1 ONCIUL \ boieri COSTE I ŞTEFAN, fiul lui Bogdan 10 DIACUL LINTE VERIGĂ l oşteni CODAC BARBĂLAT 15 [DOAMNA OLTEA, soţia lui Bogdan] BOIERI, TÎRGOVEŢI, OŞTENI, LEŞI Faptele se petrec pe la 1455. ACTUL î NT î I Sala de tron din curtea domnească de la Suceava. Boieri, tîrgoveţi, oşteni; unii stau în grupuri de vorbă, iar alţii întră fie de la dreapta, fie de la 5 stînga; între aceştia, mitropolitul, cu suită. SCENA I Popor, HULPE, ONCIUL, COSTE şi ARON VOCI (La dreapta.) 10 UNA Tu ştii ceva? ALTA De unde vrei să ştiu?! UNA 15 Aşa, din zvon. ALTA Ce zvon, cînd sub zăvor Ne pune vodă gura tuturor? (In fund.) 287 Iar e ceva. Ce ne-a chemat? UNA ALTA Cam ce gîndeşti c-ar fi? UNA ALTA Aceasta n-o pot şti. (La stingă.) 10 UNA Aud că ţara s-a-nchinat. ALTA UNA As!... Cui? 15 Vecini cu pofte mari avem destui. (La mijloc.) UNA E tînăr, însătat de lucruri mari. ALTA 20 Numai să fim şi noi destul de tari. HULPE (a stat mai spre fund de vorbă cu Onciul, cu Coste şi cu Aron. înaintează) Ce grele vremi ni-a fost, nepoate, dat 2 5 S-ajungem noi, bătrînii ce-am trăit Frumoase tinereţe şi-am văzut Cu ochii viu pe Alexandru, domn De pace şi belşug, şi bun, şi drept, Şi gata cu duşmani să deie pept. 288 ' .... *A kA- - i. La. Titlul şi personajele din drama Bogdan-Vodă (ms. nr. 5922, Biblioteca Academiei R.S.R.) /3„ <* '^t>tX^J~. ~ Lr.. » "T«l________./„/■ G\ , "^W<^v>ti. »•"" *\ . -, ;" 1 *- i' ' • ■ ■ o'. -V v " ' , ■ *~* T l ■■ • . •% v -, •. .. « •.«'*• Pagină din manuscrisul dramei Bogdan-Vodă (ms. nr. 5922, Biblioteca Academiei R.S.R.) m . , ..«./.ti ^. *M»H i U ^ tot, 4?*ijt^rftt* *;U«m ' ^'f ţ-î<. <„ ^-vţ -Ik?»^^ * '6*^*6wvi«W. *^ i- îff - ^ Fragment din scrisoarea lui Slavici, din 24 aprilie 1876, către Iacob Negruzzi referitoare la drama Bogdan-Vodă (ms. nr. S 10 f-^-l Biblioteca Academiei R.S.R.) IliiI Coperta ediţiei Teatru, 1963, care reuneşte pentru prima dată toate piesele lui Slavici t I } ONCIUL f A fost, dar nu mai ştim noi, cei de azi, Ni-e rîndu] ori nu să mai trăim? Ori noi, ori fii, nepoţi şi strănepoţi 5 De-ai noştri iar cum aţi trăit atunci. Virtutea strămoşească a perit j Din moldoveanul cel acum smerit. | COSTE : O, nu! Tot noi suntem bărbaţii tari 10 Care-au ţinut în frîu atîţi tătari. HULPE Tot noi pe unguri şi pe Ieşi i-am frînt Şi-am apărat de turci acest pămînt. ARON 15 Tot noi, cei mai bătrîni. Aşa să ştiţi. ONCIUL Iar azi tot voi sunteţi cei umiliţi! HULPE E grea şi aspră vorba ce-ai grăit, 20 Dar, vai, aşa e cum ai zis, aşa-i: Ruşine-i pentru noi că am ajuns Să ne croiască soarta prin ascuns. COSTE Nu vă pripiţi, boierilor! Nu ştiţi 25 Nimic. HULPE Ruşinea-i asta: n-o simţiţi?! ONCIUL în taină toate le urzesc şi fac, 30 Iar cînd întrebi ce s-a făcut, toţi tac. 289 19 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI HULPE Şi noi tăcem şi răbdători privim, Căci vodă însuşi nu e vinovat, Ci sfetnicii vicleni îl ţin legat. 5 ARON Aşa-i, vicleni! COSTE Uneltitori mişei! HULPE 10 Nemernici şi amăgitori sunt ei! ONCIUL Mişei or fi, boierilor, chiar sunt, Dar sfetnici nu-s, ci slugi plecate lui, Şi vina lor nu e că sfaturi dau, 15 Ci că primesc porunci şi se supun, Cînd bine ştiu că rele dreg şi fac. Un domn supus, ce ţara şi-a-nchinat, E surd, nu mai ascultă nici un sfat. HULPE 20 Mă plec! Iar e cum zici: supus altui, Rîvneşti şi tu pe alţii să supui. ARON Nu sufere ca gîndul să ţi-1 spui! COSTE 2 5 In toate vrea să fii pe pofta lui! ONCIUL Afar' de el, în ţară nimeni nu-i! Dar, mai domol,'să n-o luăm orbiş! (Spre Coste.) 30 Ziseşi: Nimic nu ştim. Să aşteptăm, Şi vom vedea apoi ce sfat urmăm. 290 COSTE Da! da! Aşa am zis, şi tot mai zic. (Cătră Hulpe.) Mă iartă, logofete, să ţi-o spun, 5 Că nu mai înţeleg cum o-nvîrteşti. O dată zici aşa, apoi o-ntorci Pe altă faţă iar, aici că sfetnicii Sunt vinovaţi, aici că slugi numai îi sunt lui vodă cel nenduplecat. 10 De unde ştii ce gînduri au, ce vor, Ce fac, ce planuri au urzit?! Să ştim, Şi-apoi vedea-vom noi cum o pornim. HULPE Eu tac, nu zic nimic, dar dac-o fi, 15 Nu-1 las, nu-i dau răgaz... Eu?! nici o zi! SCENA II Cei de mai sus şi DIACUL COSTE (răspunzînd la cele grăite de Hulpe) Rău gînd, pripit, din ură izvorît! O, da! m-aş potrivi şi eu cu el Dac-ai putea s-alegi pe cine vrei. Urgie însă-a fost, blestem pe noi, Atîta timp de cînd ne-am învrăjbit, Şi toţi Muşatinii, toţi i-am stîrpit. ONCIUL Sărmană ţara mea! Te-ai istovit. COSTE Atît avem, atît ni-a mai rămas: 30 în el numai se razămă un neam Ce-a stăpînit Moldova strălucind. Muşatinii în el trăiesc, şi, vai! în locul lor ce pui cînd n-ai?! 20 25 291 19* 10 20 DIACUL (intrat de la dreapta, el a ascultat, apoi cătră Hulpe şi Coste) Mai sunt, vă spun că sunt. COSTE (arătind spre tron) De el vorbeşti? HULPE Copil din flori ar vrea să-1 ştim. DIACUL Nu el, Mai sunt şi alţii, tot ştiuţi de voi, Căci leul nu-i dulău şi calcă greu, îşi poartă capul sus, iar ochii-i sunt 15 Şi mari, şi ageri, şi învăpăiaţi, încît, privind în ei, vă-nspăimîntaţi. HULPE Hatmanul vrei să zici? DIACUL (dă din umeri) Eu tac! Bogdan? COSTE Mai ştii? Nu ştie nimeni dintre noi De unde s-a ivit... pribeag răzleţ — 25 Nu m-aş mira... Am stat adeseori Şi m-am uitat la el. în adevăr, Leit mi s-a părut şi-mi pare-acum —-Nu vodă chiar, ci dînsa, doamna lui, Dar, de! eu tot nu pot să cred ce-mi spui! 30 (Diacul iar dă din umeri) HULPE Prea e tăcut şi prea îl văd supus. Aceste fire de Muşatin nu-s. DIACUL E, poate, rostul lui de-a fi supus. Nu spun nici eu că ştiu, dar pot să cred Că-n vrajba dintre fraţi, chiar mama lui, 5 Voind să-1 scape cel puţin pe el, L-a pus la adăpost şi 1-a dosit, Nu domn, ci om ca toti l-a rînduit. SCENA III Cei de mai sus şi BOGDAN, însoţit de 10 ANDRONIC (Bogdan intră de la stingă şi stă mai in fund de vorbă mai cu unul, mai cu altul.) COSTE (urmindu-l cu privirea) 15 Şi totuşi... Ia priviţi! La faţă nu, Dar la făptură, da, la mers, la ochi E, parcă, Alexandru-vodă chiar. HULPE Mă mir şi eu 1 Să juri! Dar în zadar; 20 Eu tot nu pot să cred. Ce fel şi cum, N-am fi aflat-o noi nici pîn-acum? DIACUL (mai pe şoptite) E taină, logofete, dar, mai ştii? 25 Au toate tainele şi cheia lor, Şi-n ziua cînd o fi, tot o să crezi. (Bogdan se apropie.) COSTE Hatmane, să trăieşti! 30 HULPE Cum o mai duci? (CătrăţAndron ic.) Postelnice, ce veste ne aduci? 292 293 ANDRONIC Nu ştiu nimic. BOGDAN Nici eu. 5 HULPE Boieri de sfat, Şi încă tot nimica n-au aflat? ONCIUL Am zis că dă porunci, dar sfat nu ia 10 Decît la cei ce nu-ndrăznesc să-1 dea. BOGDAN A fi, n-a fi cum zici... Nimic nu ştiu. Eu nu din sfat, ci de la oaste viu. COSTE 15 Aşa-i! şi treaba ta păzind, aştepţi Cum chibzuiesc şi fac cei înţelepţi. (la o parte, către Diac) Şi dacă e adevărat ce spui, El tot nu scapă, nu, de soarta lui. 20 SCENA IV Cei de mai sus şi ALEXANDRU-VODĂ cu suita Iui voci (din toate părţile) 25 Vodă, măria-sa, vine vodă! ALEXANDRU-VODĂ (intră din fund şi urcă treptele tronului) Boierilor, preasfinţi părinţi, oşteni, Şi voi, cellalt popor ce văd aici. V-am adunat pe toţi ca să vă spun Că vreau să fie pace-n ţara mea. HULPE Aşa-i! în adevăr, destul a fost. 5 COSTE Prea mult chiar am stricat al ţării rost. ALE XANDRU-VODĂ Atît amar de timp ne-am sfîşiat Noi între noi, mereu am sîngerat, 10 încît Moldova s-a sleit, şi azi Ne plîng de milă toţi. Destul acum! Pe fraţi mi i-am văzut eu şi pe veri Stîrpindu-se-ntre dînşii ca păgîni, în vreme ce tătari, şi Ieşi, şi turci, 15 Şi unguri îngîmfaţi se aţineau Pe la hotare, de război. Dar nu din casa mea, o, nu din ea, Ci de la voi, boieri nesăţioşi, Şi răi, şi pizmătareţi, a pornit 20 Urgia făr' de frîu ce ne-a orbit. COSTE Din noi! ONCIUL Numai din noi! 25 HULPE Nu chiar din toţi. Puţini mai sunt, şi înfrîna îi poţi. ALEXANDRU-VODĂ Şi am să-i ţin în frîu, să ştiţi, că am, 30 Că vreau şi pot, pe gînduri nu mai stau. Strivit va fi cel ce va încerca Să uneltească împrotiva mea. 294 295 HULPE Nici unul nu-i, măria-ta. Noi toţi Te ştim ce vrei, şi mai ales ce poţi. ALEXANDRU-VODĂ 5 Mai ţin s-aflaţi şi seamă să ţineţi Că noul domn şi crai al leşilor, Măritul Cazimir, prieten bun Şi preaputernic, s-a îndurat să ia, Ca bun vecin, Moldova-n paza sa. 10 BOGDAN (pentru sine) Ce rost mai ai de-acum tu, spada mea?! ALEXANDRU-VODĂ Intrăm în timp de pace, de belşug, 15 Cum am trăit sub marele meu bun. Muncind întins, în tignă şi cu spor, Moldova va-nflori şi fericiţi... BOGDAN (pentru sine) 20 Vom fi ca robii cei de zbiri păziţi. ALEXANDRU-VODĂ Ne vom sîmţi, căci nu vor cuteza Nici unguri, nici tătari, nici turci semeţi Să ne mai calce, ţara pustiind, 25 Iar răii dintre noi vor fi goniţi Şi vor şedea-ntr-un colţ, smeriţi. BOGDAN (iese-n faţa tronului) Măria-ta! Ai spus ce-aveai de spus, 3 0 Iar noi te-am ascultat şi-am înţeles Ce vrei să ştim, ce fel de gînduri ai. Ascultă-acum să-ţi spun şi eu, aici, în faţa tuturor, ce zicem noi, Moldova viuă, cum o vezi şi-o ştii. Eşti domn şi n-ai stăpîn asupra ta, Şi orişice vei fi făcînd, de-i bun, De-i rău, e bun făcut şi pentru noi. Tăcuţi, supuşi urmăm porunca ta. 5 Tu însă eşti stăpîn numai pe vreri, Pe suflete nu eşti, nu poţi să fii, Şi dacă ne supunem toţi, ţi-o spun, în sîlă, sîngerînd, o fac cei mulţi. Tu întri la stăpîn, şi păzitor 10 îi zici. Eu nu te însoţesc... Stăpîn Nu am decît pe singur domnul meu, Eu lui mă-nchin, mă plec, şi numai lui; Iar altuia în veci nu mă supui! ALE XANDRU-VODĂ 15 Nu v-am chemat ca să vă-ntreb ce vreţi, Şi nici nu ţin s-o ştiu. Am spus ce am de spus, Şi grija mea de cel ce-i nesupus! BOGDAN Supuşi suntem, supuşi şi umiliţi, 20 Dar nu cu gîndul, nici cu inima, O, nu! Cînd alţii ţara o păzesc, Eu nu mai sunt legat de spada mea. Ţi-o dau! Hatman să-ţi fie cine-o vrea. ALE XANDRU-VODĂ 25 Vor fi destui mai vrednici ca s-o ia. (Iese, dimpreună cu suita sa.) SCENA V Cei de mai sus, afară de ALEXANDRU-VODĂ şi suita lui. 30 VOCI (Ia dreapta.) UNA E om hatmanul! ALTA 35 Om întreg! Mă tem... 296 297 A TREIA Că se porneşte iar. UNA 0 să-i vedem. 5 (La stingă.) UNA Nici vodă nu se dă! ALTA (văicărindu-se ) 10 Ce vremi! UNA Ce ai? DIACUL (cătră Hulpe) 15 Ce zici acum? HULPE S-a deşgheţat. DIACUL Mai stai. 20 COSTE (cătră Bogdan) Hatmane, ai pornit-o rău. Ce vrei? Ridică spada, n-o lăsa pe jos. BOGDAN 25 Eu n-o mai port. ONCIUL E lucru ruşinos Să porţi ca slugă arma ta la brîu, Cînd ai stăpîn ţinut şi el în frîu. HULPE E ruşinos cînd n-o ridici să speli Ruşinea. O! ce-am fost şi ce-am ajuns?! Străbunii şi părinţii noştri-au fost, 5 Ba pînă chiar şi noi suntem bărbaţi Care-au ştiut să-nfrîngă pe vecini, Iar azi tu stai pe gînduri şi suspini. COSTE A noastră-a fost Moldova şi numai 10 Noi înşine pe ea stăpîni suntem; Vreun alt stăpîn străin nu ştim, nu vrem! ARON N-ai zis-o tu, dar ştii că mulţi gîndesc Ca tine. Nu. Nu mulţi, ci toţi sărim 15 Cînd vorba e Moldova s-o păzim! HULPE Aşa numai, prin tainică-nvoială, Nu se supune-n veci un neam ca noi: Ci numai strivit în luptă grea, 20 Iar noi tot vii, întregi şi verzi ne ştim! COSTE Tot neamul cel vînjos ne socotim. ARON Ne dăm numai învinşi în cîmp deschis. 25 Tu însuţi chiar acum aşa ai zis. HULPE Ori el, ori noi: s-o rupem într-un fel! Bogdane, ia ridică spada ta, Şi moldovenii toţi te vor urma. 30 ARON Mişeii doar ca cinele flămînd Se vor tîrî, ciolanele căutînd. 298 299 BOGDAN Mişei, ziseşi?! Da, sunt prea mulţi mişei. Sunt cei ce-1 mint şi amăgesc pe domn, Sunt cei ce tac cînd văd că-i rău pornit, 5 Sunt josnicii catîri ce-1 linguşesc, Dar încă mai mişel m-aş face eu Dac-aş lovi pieziş în domnul meu! ONCIUL Lăsa-l-vom părăsit de toţi cei buni, 10 Că-i tinerel şi încă nehîrsit Şi-n fire-şi va veni cînd va vedea Că urlă vîntul prin palatul lui Şi-n preajmă-i inimă curată nu-i. BOGDAN 15 Nu-i pentru domn nimica mai urît Decît să sîmtă că e părăsit. ARON Nu-s părăsite curţile domneşti Cînd nu cutezi pe domn să îl loveşti. 20 BOGDAN (atins) Eu jurămînt pe spada mea am pus, Şi am să-1 ţin! Copil de lele nu-s! (Iese.) 25 ARON (uitîndu-se după Bogdan) Copil de lele-ai zis?! Ne mai vedem! Copil sunt, dar de domn, şi ai să ştii Că nu ţi-o uit, nici iert cît vom fi vii! 30 HTJLPE (pe şoptite, către Aron) Nu-i om de treabă, nu-i! ll vezi acum! De vrei să faci ceva, îţi cauţi de drum. 300 ARON (grăbit) La oaste haid, să i-o stîrnim! HULPE Aşa-i! Tu oastea s-o porneşti şi grijă n-ai: Se nimicesc ei între ei luptînd, Şi vii apoi, Aroane, tu la rînd. (Cortina cade.) ' ". ~.'F;.. ACTUL AL DOILEA Tabără-n pădure LINTE, VERIGĂ, CODAC şi alti osteni. Mişcare. SCENA I LINTE (vorbind cu cîţiva dintre ceilalţi oşteni) Uite, vezi, aşa se dospesc lucrurile. Te miri ce iese cînd se-ndrăcesc boierii. VERIGĂ Ce-o să iasă?! Vodă ăsta e altul, nu e ca ceilalţi; îi ţine, colea, de mînecă. UN OŞTEAN Cu el nu prind prepeliţe, he-he-he! ALTUL Ba te pomeneşti că prinde el cu ei. IAR ALTUL Dacă s-a legat, cum spuseră boierii, cu craiul, care îi dă ajutor. SCENA II Cei de mai sus şi CODAC, care trece de la dreapta spre fund LINTE 5 Uite colea Codac. (Sare-n picioare.) Măi Codace! Ia mai scurtează din drum! CODAC Ce-i, măi Linte? Dă-i zor, că umblu-n treabă. LINTE 10 Treaba-i treabă şi vorba-i vorbă. Dai răspuns şi-ţi cauţi de drum. Au fost şi pe la voi nişte boieri? CODAC Umblă unii aşa forfota prin tabără. LINTE 15 Pare-mi-se că iar se burzuluiesc. CODAC Ei, şi?! Ce-avem noi cu ei?! Nici în clin, nici în mînec, nici la urcuş, nici la coborîş nu-njugăm. Ei cu vodă — ţară; iară noi cu hatmanul — oaste. 20 VERIGĂ Tocmai aşa n-o fi, Codace. Boierii spun că vorba e să ne deie alt hatman. CODAC Apoi una ca aceasta nu se poate. Cum să ne deie 25 altul cînd nu e decît el?! LINTE Uite, îl dă-ncolo şi pune vodă alt om în locul lui. 302 303 CODAC Pune pe dracul! De unde să-1 puie dacă nu-1 are?! VERIGĂ îl face vodă hatman pe acela pe care-1 vrea. 5 CODAC Haida-dee! Nu vezi, omule, că nu se poate? Hatmanul nu e doară vodă. Da, vodă faci pe cine vrei, fie slut, fie şchiop, fie chiar şi orb, cum a fost Iliaş. Dacă l-au făcut vodă, e vodă, şi n-ai ce să-i faci. 10 Pentru ca să fie însă hatman, trebuie să aibă ceva ce nu orişicine are, să fie cumva... [UN] OŞTEAN Aşa-i! Asta nu se dă: o ai, dac-o ai. ALTUL 15 Şi n-o găseşti dacă n-o ai. IAR ALTUL Nu calcă hatmanul ca alţii. Alta îi este căutătura. Altul e felul lui de a vorbi. CODAC 20 Ei, vezi, asta e! De ce zic eu că nu se poate?! Oi fi eu prost, cum vi se pare vouă, dar mai prost de cum m-a făcut mama n-o să mă faceţi. Ce naiba?! Am văzut eu cum se bat cocoşii între dînşii, darmite hatmanii, dac-ar fi mai mulţi?! 25 [UN] OŞTEAN He-he-he! Aşa-i! Se bat cocoşii. Al naibii Codac! ALTUL Unde s-au pomenit mai mulţi hatmani?! IAR ALTUL 30 Nu se poate, şi dacă nu se poate, nu e cu putinţă. 304 CODAC Şi dacă-1 dai pe gînsac între gîşte care nu-1 cunosc, vai de capul lui, că-i spulberă toate penele. [UN] OŞTEAN 5 Le spulberă. ALTUL Rămîne golaş ca puiul de vrabie. CODAC Dar dacă-1 dai pe vier în turma de care nu se ţine? 10 UN] OŞTEAN Vai de pielea lui, că e-ncolţit din toate părţile . CODAC Nu se poate, măi Linte. Măi Verigă, nu se poate, O fi, n-o fi hatmanul a lui vodă, dar oastea e a hat-15 manului, şi vodă o pate rău de tot dacă nu-şipăzeşte treaba. SCENA III Cei de mai sus şi ONCIUL 20 25 ONCIUL (intră de la stingă) Sănătoşi, băieţi! VOCI Să trăieşti, boierule! ONCIUL Ce mai e nou pe la voi? LINTE Tot cele vechi. 28 305 VERIGĂ Toate bune. ONCIUL Cum vrei să te-nţeleg? ONCIUL Nu s-a zvonit cumva ceva pe-aici? 5 LINTE Mai ştiu şi eu?! Codace, tu ce zici? CODAC Eu zic că-n tabără sunt oameni mulţi, Iar oameni mulţi şi multe zvonuri dau, 10 Dar cei ca noi în seamă nu le iau. VERIGĂ Tăcem şi ascultăm şi iar tăcînd, Ascultăm pe cei ce vin la rînd. CODAC 15 De spus, noi, biet de noi, n-avem nimic. LINTE Dar sunt pe-aici boieri ce multe zic. De ei să-ntrebi ce zvonuri s-au pornit. E Hulpe, logofătul, şi Aron, 20 E Coste, şi-alţii, cum le-o fi zicînd. Pe ei să-i ispiteşti ce au de gînd. ONCIUL Ei sunt pe-aici? (La o parte.) Urzesc ceva-n ascuns! 25 (Către ceilalţi.) Şi ce vi-au spus? La ce v-au îndemnat? CODAC (arată două degete) ll vezi? E deget. Ăsta e şi el, 30 Tot deget, dar ceva mai mititel. 306 CODAC Cinci degete 5 La mînă am, şi nu-s la fel. Nu sunt Nici oamenii.'Nu merge pe ales. Hatmanul e hatman: m-ai înţeles? io Tot nu! ONCIUL CODAC Tot nu? VERIGĂ Vorbiţi-i mai pe şleau. LINTE 15 Noi ăşti de-aici ştim numai un hatman, Şi-acesta e, cît va trăi, Bogdan. ONCIUL El nu mai vrea în frunte să vă stea. CODAC 20 Auzi? Bogdan el însuşi nu mai vrea. VERIGĂ Nu ştiu ce să mai cred. Ceilalţi boier' Ni-a'u spus că vodă nu-1 mai vrea. ONCIUL 25 Ei au minţit. VERIGĂ Ori au minţit, ori nu, îl vrea ori nu, Bogdan e tot hatman! 307 20* ONCIUL Să vă feriţi de Hulpe, că-i viclean. CODAC Ce viclenii mai pot să-ncapă-aici?! Boierule, o oaste-i şi un hatman, Şi iar tot un hatman şi-o oaste e: Aşa să fie ori aşa, noi ştim Că de hatman avem să ne-alipim! [UN] OŞTEAN io Asa-i! ALTUL De el! IAR ALTUL Ai lui sîntem! 15 LINTE Ai lui Şi dac-ar fi că vodă nu-1 mai vrea, Nici noi pe vodă n-o să-1 mai voim. Iar dac-ar fi că el, Bogdan, nu vrea, 20 Nu vrem nici noi, şi toţi ne risipim. VERIGĂ N-ai oaste, nici hatman nu poţi să ai; Iar dacă n-ai hatman, nici oaste n-ai. CODAC 25 Vezi, cam aşa ceva mi s-a părut Că se zvoneşte-aici din cort în cort. LINTE Şi eu lui Hulpe multă grijă-i port. [UN] OŞTEAN 30 Mai stii?! CODAC I s-ar putea-ntîmpla ceva Şi lui şi celorlalţi... şi-ţi dau un sfat: Prin tabără nu-i loc de preumblat. VERIGĂ Şi dacă vrei să scapi nevătămat, Te-ntorci frumos de unde ai plecat. ONCIU[L] Dar eu vă spun... 10 LINTE Noi nu te-am întrebat, Ci te poftim să-ţi cauţi de drum. VERIGĂ Ce crezi?! 15 Ne socoteşti răzleţi? Ce-o vrea s-aflăm Ne spune el. Cu voi nu ne-ncurcăm. SCENA IV Cei de mai sus, HULPE, ARON şi BARBĂLAT ONCIUL 20 (ieşind; pentru sine) Nu vă-ncurcaţi, dar noi ne încurcăm, Şi făr' de el, nu ştiu de mai scăpăm. (Iese.) HULPE 2 5 (trecînd din fund spre dreapta) Pe-aici, boierule. ARON (tot in fund, spre stingă) Pe-aici, îţi spun. 308 309 10 15 2 5 HULPE E drumul mult mai scurt. ARON Dar nu e bun. HTJLPE S-au îndîrjit! (Iese.) ARON Nu-ncepi nimic cu ei! (Iese.) BARBĂLAT (îi urmăreşte) Vă vin de hac. CODAC Măi Barbălat, dar ce-i? BARBĂLAT Să vă mai prind pe-aici! Auzi, mişei?! Năuci pociţi! Hatmanul nu-i hatman?! Te pomeneşti că nu-s nici eu oştean. VOCI UNA (Urmărind pe Hulpe şi pe Aron.) 2 0 Pe ei! ALTA Să nu-i slăbim. UNA Nu vă lăsaţi! BARBĂLAT Să-i judece hatmanu-n legea lui. La el să-i ducem, cot la cot legaţii SCENA V Sală acasă la Bogdan. BOGDAN, OLTEA, CODAC si BARBĂLAT 10 BOGDAN (adresindu-se la Codac şi Barbălat, care stau in faţa lui) Eu n-am de ce să-i văd: plecaţi cu ei! Aşa-i cum ei vi-au spus: vi-am fost hatman, Dar nu vă sunt şi n-am nimic cu ei. Ba nici cu voi. îi duceţi unde vreţi, Le faceţi ce doriţi. Sunteţi stăpîni Pe voi, pe ei, pe toate... haid', plecaţi! COD AC De e pe noi, îi facem şi scăpaţi. 15 BOGDAN Am zis acum: cu mine aţi sfîrşit. (întorcîndu-se spre Oltea.) Netrebnicii-şi închipuiau că pot Să răzvrătească oastea cu momeli 20 Cu care nici copii nu poţi să-nşeli. OLTEA Eu tremur. Tot mă tem de răzvrătiri. Nu doar că ei le fac, dar oastea ta Cu alt hatman nu se va împăca. 2 5 BOGDAN Da, e a mea, a mea e oastea, eu Am închegat-o, eu o stăpînesc, Şi mie numai mi-e supusă ea. Pe mine mă ascultă — ea mea. 3 0 Iar biet de el, nici n-a mai întrebat Ce zic şi eu. Se socotea stăpîn Şi-al ei, şi-al meu, dar eu tot eu rămîn. 310 311 OLTEA De ce să mai întrebe cînd ştia Că nu se-mpacă cu părerea ta?! BOGDAN 5 O! dacă e aşa, e şi mai rău. (Cătră Codac şi Barbălat.) Dar voi? V-am spus că nu mai sunt hatman Şi n-am nimic cu voi. CODAC io Am înţeles, Dar dacă nu mai eşti hatman, atunci Nici nu mai poţi ca să ne dai porunci. BOGDAN Codace, sunt stăpîn în casa mea. 15 BARBALAT Nu zicem ba, dar nu ieşim din ea, Ci stăm ca să ne spui ce facem noi, Codac şi eu, şi toţi ceilalţi oşteni Rămaşi făr' de hatman: stăm adunaţi? 20 Ne dăm oricui? ori o pornim răzleţi? BOGDAN Vă descurcaţi voi înşivă cum vreţi. CODAC Ne-am dumirit pe din destul şi-aşa (Iese.) 25 BARBĂLAT Ne-am dumirit şi-o iau pe barba mea. (Iese.) OLTEA Bogdane, nu-i lăsa de capul lor! Gîndeşte-te la noi, la casa ta, 30 La mine şi la scumpii tăi oopii. 10 15 20 25 30 Nu ne-arunca-n viitori de răzvrătiri, Că ţara tot n-o scapi de soarta ei. Nu da din mînă frinele, că poţi, Tu singur poţi să-i stăpîneşti pe toţi. BOGDAN Eu, nu! Să-i stăpînească el, că-i domn, Nu eu, şi dacă şi-a făcut de cap, E treaba lui, eu, unul, n-am să-1 scap! OLTEA Dar el nici nu aşteaptă ca să-1 scapi, îşi va căuta scăparea cum va şti, Şi mult mă tem că el căutîndu-şi-o, Om duşmănos, precum îl ştii, şi rău, Va trece chiar şi peste trupul tău. BOGDAN Va trece el? Aş vrea să-i văd luptînd Pe moldoveni cu laşii care-i vînd. SCENA VI Cei de mai sus şi ONCIUL, care intră-n grabă OLTEA Ce e? Ce s-a-ntîmplat? ONCIUL Staţi! Pîn-acum Nimica, pot să zic, dar lucruri mari Se pregătesc şi zile grele vin... Hatmane... BOGDAN Nu-s hatman. ONCIUL Ba mie-mi eşti! Aşa te-am pomenit şi-aşa'te ştiu. 312 313 Ascultă-mă: nu te-ndărătnici. In tabără se răscolesc, s-aprind, Se fierb în clocote şi patimi vii, Şi mişeleşti urzeli. I-au amăgit 5 Spuindu-le că vodă te-a gonit. BOGDAN Da, m-a silit să plec. ONCIUL Am încercat 10 Să-i potolesc şi eu, ca alţi boieri: La goană ne-au luat şi nu răzbim. BOGDAN Lăsaţi, că-i va-nstruni măria-sa Prin vrednicul hatman ce le va da. 15 ONCIUL Li-a dat. Andronic e, dar l-au gonit. BOGDAN (vesel) Andronic, şi hatman! E potrivit 2 0 Si cu măria-sa, si cu ceilalţi: De ştii să te mlădii, te şi înalţi! He-he-he! Nu cumva te-ai mirat Că tabăra la goană 1-a luat? ONCIUL 25 De-aceasta nu mă mir, dar stau uimit Cînd văd că tu rămîi nepăsător. BOGDAN Descurce-se cum ştiu. E treaba lor. ONCIUL 30 Şi dacă oastea se va risipi? BOGDAN Norocul lor. De ea nev,oie n-au Şi cei ce-n paza craiului se dau. OLTEA 5 Ba eu mă tem că ei nu vor putea S-o risipească. ONCIUL Nu. Şi mă-nfior Că de la Ieşi vor cere ajutor. 10 BOGDAN Eu asta vreau s-o văd. Ajunşi aici, Se vor dezmetici şi cei ce cred Că poţi să fii stăpîn în casa ta Cînd ai să faci ce alţii vor în ea. 15 Să vie craiul, că îl vom primi, Să-i peară pofta de a mai veni. ONCIUL Şi tu croieşti asemenea urzeli?! BOGDAN 20 Eu nu croiesc nimic. De-o crezi, te-nşeli. Retras rămîn în colţ şi-aştept tignit Să văd venind ce alţii au croit. ONCIUL Tu vezi şi stai, nimic nu faci. 25 BOGDAN Nimic! Aştept. ONCIUL Şi poţi? 314 315 BOGDAN Da, pot. ONCIUL Ce să mai zie?! 5 (Afară, zgomot.) BOGDAN Ce e? Ce se petrece-acolo jos? ONCIUL Sunt tunetele, suflet nemilos! 10 (Către Oltea.) El poate sta cînd se pornesc Urgiile asupra ţării lui, Ba chiar le vrea rîvnind la răzbunări. Ajută-mă! Te rog să ne-nsoţim 15 Ca inima de fier să i-o-mblînzim. OLTEA Eu casa mi-o păzesc, la vatră-mi stau Şi-mi străjuiesc veghind odoarele, Copiii mei ce tată n-au, căci el 20 E dus mereu în ale ţării trebi, Cu inimă, cu gînd, cu vrere,-ntreg, Cu suflet şi cu trup e dus mereu. Şi aspră-i este firea: cînd a vrut Ceva, voieşte neînduplecat 2 5 Şi dă-nainte fără de răgaz, Ori frînge, ori se frînge însuşi el. Cum oare eu, femeie, aş putea Să schimb voirea lui şi să-1 abat Din drumul firii lui năvalnice?! 30 Eu pot, boierule, numai să plîng. Dar vrerea lui nici lacrămi nu o frîng. 10 20 SCENA VII Cei de mai sus şi COSTE, care intră năvalnic COSTE Se-ncaieră! Sunt pept la pept ajunşi, 5 Şi printre ei răzbind abia putui S-ajung aici. ONCIUL Dar cine vrei să spui Că-i pept la pept, cu cine? COSTE Lefegii Trimişi de vodă si oşteni de-ai tăi. Bogdane,-acum e timpul să ne-arăţi Că eşti hatman adevărat şi treaz. 15 Nu mai găseşti o zi ca cea de azi. OLTEA O vorbă e destul ca să le zici. ONCIUL Zi-o şi pleacă-te, că te ridici! BOGDAN Nu! Eu nu ştiu nimic, n-aud, nu văd, Sunt orb, şi surd, şi mut, şi-nţepenit, Şi nici nu vreau să ştiu ce-mi ziceţi voi. Se-ncaieră oşteni şi lefegii?! 25 Să facă vodă tot ce vrea cu ei, Ce vrea, şi ce va mai fi şi putînd. Eu nu-1 opresc, dar n-am să-1 ajut. Dator sunt să-i ascult poruncile Cînd vorba e să apăr dreptul meu, 3 0 Ori casa mea, soţie şi copii, Dator sunt ţara să mi-o apăr, da! Dar cînd se bat oşteni cu lefegii, Puţin îmi pasă care-s morţi ori vii! 316 317 oltea Dar focul ce-n ascuns s-aprinde-acum O să le facă mîne toate scrum. bogdan 5 Să-1 văd pe mîne cum va fi. onciul II vezi Desfăşurîndu-se din azi şi stai Nepăsător, cînd alţii uneltesc. 10 Acum, nu mîne-i timpul să loveşti, Să spulberi haita de mişei lihniţi! coste Acum, cînd îi găseşti nepregătiţi. bogdan 15 Mişeii să-i lovesc? Dar unde sunt? Mişel e orişicare om, cînd e. Porniţi suntem spre fapte rele toţi, Dar vorba e de le şi săvîrşim. Din faptă-abia te ştiu de eşti mişel 20 Ori om întreg. La fapte vreau să-i văd, Cum între ei s-aleg şi se-nsoţesc, Şi ştiu apoi în cine să lovesc. onciul N-o să-i mai poţi lovi de-i laşi acum. 25 S-adună strînşi, şi-o dată închegaţi, Răzbesc şi-o să lovească-n tine ei. bogdan îi socotesc puţini şi mititei. coste 3 0 Aşa-i! Cînd lupta-i grea, ei se ascund. Pe ticăloşi în seamă nu-i băgaţi: Bărbaţii se măsoară cu bărbaţi. bogdan Iar nu cu laşi. onciul Amarnic vă-nşelaţi! 5 Sunt îndrăzneţi şi tari; căci mult se cred. Moldova-ntreagă s-a umplut de ei. în trei împart sărmana ţara mea: Aici sunt oameni proşti şi amăgiţi, Colea sunt oameni slabi şi strîmtoraţi, 10 Iar între ei, la mijloc, stau nici proşti, Nici slabi, cei rău porniţi, şi stăpînesc. Azi ticăloşi sunt moldovenii toţi, Şi dacă gîndul tău ar fi curat, N-ai sta cînd vezi că s-au încăierat. 15 bogdan (atins) Şi dacă gîndul meu ar fi curat, Cam ce ai vrea să fac? onciul 20 Să-i potoleşti Şi să-i supui poruncilor domneşti. bogdan Eu să-i supun poruncilor domneşti? Ori un smintit, ori tot ca dînsul eşti. 25 Dar eu ce-am vrut şi ce voiesc?! Să vadă el că încă nu suntem Noi, moldovenii,-atîta de căzuţi încît să ne lăsăm oricui vînduţi. coste 30 Nu! încă nu! şi cît vom mai trăi, Stăpîni străinii-n ţară nu vor fi. onciul Bogdane,-acuma gîndul tău ascuns îl văd, l-am înţeles şi l-am pătruns. 318 319 BOGDAN (atins) Tu l-ai pătruns?! Şi-o spui în casa mea? Eşti om deplin! Să-ţi spun şi eu ceva. 5 Ziseşi că-mparţi Moldova-ntreagă-n trei: Aici sunt oameni proşti şi amăgiţi, Colea sunt alţii slabi şi strîmtoraţi, Iar răii stau la mijloc intre ei. Te-ntreb, pe tine unde să te pun? 10 Aici mi-e greu; colea nu îndrăznesc; La mijloc chiar tu însuţi n-ai voi. Eu ştiu şi-a patra parte, şi ţi-o spun: Nemernicii fricoşi, care-au perdut Credinţa-n vlaga moldovenilor. 15 Aici te pun, şi-avem să-ţi arătăm Că unde ne-am înfipt, acolo stăm. COSTE Acolo stăm înfipţi, şi nu ne dăm! ONCITJL 20 (ameninţă) Stai tu înfipt acum, dar grijă n-ai, C-o să te mişti cînd singur o să stai. OLTEA Vai mie, vai! Ce vijelie grea, 25 Ce vifor s-a stîrnit din casa mea! ACTUL AL TREILEA Sală-n curtea domnească. Lumină puţină. SCENA I ALEXANDRU-VODĂ şi ANDRONIC 5 ANDRONIC (stă smerit in faţa domnului, care sade pus pe ginduri) Să-i mai lăsăm puţin, măria-ta, Să-şi verse focul, şi se potolesc. 10 Răbdarea-i pentru domn un talisman, E cheia fărmecată ce pitiş Deschide toate-ncuietorile. Cu chibzuială, cu blîndeţă chiar, îi vom putea supune mai uşor. 15 ALE XANDRU-VODA Nu sufăr îndărătnicia lor! ANDRONIC O s-o muiem. Văzînd, măria-ta, Că se-ndîrjesc, avem să-i ispitim, 20 Ca să aflăm pe cine-şi vreau hatman. 321 21 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI ALEXANDRU-VODA (sărind în picioare) Să-ntreb oştenii eu ce am să fac?! ANDRONIC 5 (umblînd după domn, care se plimbă nerăbdător) îţi faci, măria-ta, tot bunul-plac, Dar chibzuind şi după-mprejurări. Nu doar că nu m-aş socoti-nălţat Chiar mai presus de vrednicia mea, 10 Nici că n-aş fi gata să înfrunt Primejdii mari, slujind pe domnul meu, Cum vrei sa porunceşti măria-ta. Aşa mă poartă inima să fac, Dar dacă rostul bun al trebilor 15 Va fi cerînd, te rog, măria-ta... ALEXANDRU-VODĂ Am zis ce-am zis, şi-n lături nu te da! ANDRONIC Mă plec şi mă supun, dar îndrăznesc 20 A te ruga o clipă să m-asculţi. Cînd eu m-am dus, urmat de lefegii, Ca să-mplinesc porunca ce mi-ai dat Şi pe Bogdan să ţi-1 aduc legat, Cîţiva oşteni steteau la casa lui. 25 Veniseră, aşa ziceau, trimişi De-ai lor, să afle ce s-a petrecut. Erau puţini, dar se sporesc mereu Şi stau în faţa lefegiilor. ALEXANDRU-VODĂ 30 (se opreşte; minios) Din nou vă poruncesc să-i alungaţi. ANDRONIC Am vrut, măria-ta, dar nu putem: Ei sunt prea mulţi, iar noi puţini suntem. 322 ALEXANDRU-VODA Cum?! Eu n-am putere ca să cert Pe-aceia care nu mi se supun?! ANDRONIC 5 Azi n-ai, măria-ta; o văd şi-o spun. ALEXANDRU-VODĂ Mai sunt eu domn? ANDRONIC Mai eşti, dar blînd şi bun. 10 Urgii, vărsări de sînge nu voieşti, Şi-astfel retragerea mi-o porunceşti. ALEXANDRU-VODĂ Cît voi mai sta în scaunul domnesc, Asemenea ruşine nu primesc. 15 ANDRONIC Ruşinea cade-ntreagă-asupra mea. Şi mult mai mare ea atunci va fi Cînd ei pe lefegii îi vor goni. ALEXANDRU-VODĂ 20 Să ţie lefegiii pept. ANDRONIC Nu pot! Oştenii-s mulţi şi din răbdare scoşi, Iar lefegiii s-au făcut fricoşi. 25 ALEXANDRU-VODĂ Puţini?! fricoşi?! Dar dacă e aşa, Nu sunt scutit nici chiar în casa mea. 21* ANDRONIC Mai eşti, cum e tot domnul înţelept, Căci dacă sunt lăsaţi în voia lor, Oştenii iar se-ntorc în tabără. 5 îi mai sporim apoi pe lefegii. Şi, mulţi fiind, se vor îmbărbăta. Şi-1 voi aduce-aici în faţa ta. ALEXANDRU-VO DA Dar dacă el răgaz nu ne va da? 10 (Iar se lasă istovit în jeţ.) Sunt umilit şi ruşinat. Domn, eu?! Un biet de om robit într-un palat, Azi înălţat în slava cerului, Dar mîne ponegrit şi duşmănit. 15 Un om stă singur el în faţa mea, Şi-n ţara-ntreagă nu găsesc alt om Ce-ar îndrăzni să deie pept cu el. Cum am să ies din umilinţa grea în care am căzut din vina mea?! 20 SCENA II Cei de mai sus, HULPE şi ARON HULPE (intră oarecum tîrîş) Mă-nchin, măria-ta, şi umilit 25 îmi plec adînc nemernicul genunchi. La vreme de-ncercare mulţi dau dos, Dar sluga credincioasă dinadins S-apropie de-al ei stăpîn iubit Şi-aşteaptă cu răbdare şi smerit. 30 ALEXANDRU-VODĂ Da, logofete, vremuri de-ncercări... Şi, iată, sunt puţini cei inimoşi. ARON Ba mulţi! Puţini sunt cei din minte scoşi. Da, da! E viuă încă-n moldoveni Virtutea strămoşească, şi sărim 5 Cu toţii pentru domn să ne jertfim. HULPE Puţini sunt ca Bogdan cel îngîmfat. ARON De el ca prin minune am scăpat. 10 HULPE Din răutate-i dînsul plămădit Şi rele-a vrut, şi vrea, şi va voi, Şi numai frica îl va stăpîni. ALEXANDRU-VODA 15 Să-1 ţin în frică, dar de unde iau Puterea? HULPE Caut-o la cei ce-o au. (Tainic.) 20 Cînd vrea să-şi mîne luntrea după plac, Luntraşul nu îşi caută razămul în luntre chiar, ci în afar' de ea. Şi domnul tot aşa e îndrumat. ARON 25 Măria-ta, prea multe ai răbdat. ALEXANDRU-VODA Destul a fost, şi sunt acum sătul! N-am să mai iert şi îndelung să rabd. Prin mine însumi am să stăpînesc, 30 Ca toţi să tremure în faţa mea. (Adresîndu-se lui Hulpe.) 324 325 Da gîndul tău e şi al meu. De vrei Să ţii în frîu pe cei din ţară ARON îţi iei puterea de afară. 5 ALEXANDRU-VODĂ Acum nentîrziat am să trimit Pe crainicul cel mai neobosit. HULPE La Ieşi, măria-ta. 10 ARON Nu mă-ndoiesc Că toţi vor sta cuprinşi de spaimă grea Cînd cetele de Ieşi le vor vedea. ALEXANDRU-VODĂ 15 Cuprinşi de spaimă, da, aşa-i voiesc! (Se adresează lui Andronic.) Hatmane, chiar acum trei călăreţi Pe trei deosebite căi trimiţi La pîrcălabul nostru din Hotin, 20 Să ceară-n grabă mare ajutor Şi să-1 aducă-n goană-ntinsă-aici. (Vorbesc mai departe încet.) HULPE (cătră Aron) 25 S-a hotărît. Aroane, ce mai zici? ARON Da, văd acum şi eu că s-a pornit. HULPE Un bolovan, din vîrf de deal urnit, 3 0 Se duce-n jos, nu-1 mai opreşti în drum. ALEXANDRU-VODĂ (se-ntoarce ) Ca trăsnetul, năprasnic am să dau! (Andronic iese la stingă.) 5 SCENA III Cei rămaşi şi ONCIUL ONCIUL (intră-n grabă mare) Oştenii răzvrătiţi năvală dau! 10 încăieraţi cu lefegii, răzbesc, înaintînd tot pas cu pas încoa. Să dai, măria-ta, nentîrziat Porunci, ca cetele de lefegii Să se retragă-n corturile lor. 15 HULPE (în taină, cătră vodă) Fii treaz! Fereşte-te! Mai ştii ce vor?! ALEXANDRU-VODĂ S-a mîntuit! Nu voi mai suferi 20 Ca slugi netrebnice să-mi deie porunci: Ori sunt domn şi-adevărat stăpîn, Ori nu mai pot în scaun să rămîn! ONCIUL în moldoveni ai razăm neclintit. 25 ALEXANDRU-VODĂ Moldova unde e? N-o văd. O caut De mult, dar împrejuru-mi nu găsesc Decît vreo cîţiva oameni certăreţi Ge astăzi într-un fel şi mîne iar 30 într-alt fel se-nsoţesc şi coate-şi dau. Cu ei, ca făr' de ei, ba chiar mai rău: Aiurea* am să caut razăm eu ! 326 327 ONCIUL Nu, asta să n-o faci, măria-ta, Căci neamul tiu întreg te-ar blestema. N-o face! Cu străin te însoţeşti Cînd cu iar alţi străini te războieşti. HULPE Ori cînd hainii-ţi se ridică-n cap, Besmeticii ce-n piele nu-şi încap. ONCIUL 10 Mai bine e să piară azi un om, Ori zece, fie chiar şi sute-ntregi, Decît ca mîne un întreg popor Să zacă sîngerat şi greu robit. Să-1 laşi, măria-ta, să-1 laşi pe noi: 15 Ţi-1 dăm ori viu ori mort, şi am scăpat. 20 HULPE Măria-ta, şi altele-am aflat. El nu e om ca noi, aşa să ştii. Nu e boier de rînd, ci fiu de domn, Muşatinul cel mai adevărat. Aşa li-o vîră tuturora-n gînd Ciracii lui, şi mulţi i-or fi crezînd. ALE X ANDRU-VODÄ (cu min ie) 25 Muşatin, el?! ONCIUL Şi mîne-1 vezi căutînd El razăm la străinii pînditori. 10 15 20 25 SCENA IV Cei de mai sus şi ANDRONIC (Afară zgomot de voci.) ANDRONIC (intră uluit) Se surpă toate şi se prăbuşesc! Răzbiţi la poarta curţilor domneşti, Oştenii, scoşi din minţi, se năpustesc Ca să pătrundă valvîrtej aici, Iar cetele de lefegii nu pot Să ţină pept cu ei. Măria-ta, Ascultă sfatul meu: nentîrziat Să-ncălecăm. Altfel, suntem perduţi! In vale, la portiţa cea din dos Ne-aşteaptă slugi cu caii înşelaţi: încălecînd degrab, suntem scăpaţi. ALEXANDRU-VODĂ (zăpăcit) Ce-ai zis? Să fug, eu, domn, din casa mea? Să fug de frica lor, ce slugi îmi sunt? Moldovă, ce-ai ajuns? Nici domnul tău Nu mai e sigur în palatul său. Un neam ticăloşit. Cei buni s-au stîns în lupte ori sub bardă de călău, Ucişi de zbiri, în taină otrăviţi, Ori duşi în pribegie. N-au rămas Decît cei răi, neisprăviţi, nătîngi, Ori proşti, încît de milă să le plîngi. ONCIUL 3 0 Te-nşeli, măria-ta. Năpăstuieşti Pe mulţi ce gata sunt să-şi pună-n joc Viaţa pentru domnul lor. ARON Sunt mulţi! 328 329 HULPE Mulţi sunt ca noi! Rămîi, şi ai să vezi. (Afară zgomotul creşte şi se apropie.) ANDRONIC Plecam! Acestea-s vorbe, nu dovezi. (Ies prin fund.) SCENA V ONICUL, HULPE şi ARON HULPE (uitindu-se-n urma celor ce ies; pentru sine) Se zbate, ca să pară-a fi cum vrea Dar e mereu cum alţii-1 fac. Cu oameni ca şi voi nu mă avînt: Am bătrînit, şi-atît de prost nu sunt. ARON (către Onciul) Ce mai zici, vere,-acum? ONCIUL Rău am ajuns. Prea mult mă tem că,-n strîmtorarea lui, El de la Ieşi va cere ajutor. HULPE A si cerut! ONCIUL Rea faptă-a săvîrşit! Dar vinovat e cel ce 1-a silit S-o facă. ARON Da, Bogdan cel răzvrătit. Aceasta vrei s-o spui. Te-am înţeles Noi toţi, căci nu e nimeni între noi 5 Pe care el nu 1-a jignit adine Prin îngîmfatul fel de-a fi al lui. HULPE Nu e, boierilor, nici unul nu-i! Nebun înfumurat şi-nchipuit, 10 Un om făr' de pereche pe pămînt, Căruia toate cu putinţă-i sunt. ONCIUL In faţa lui oricare dintre noi E mic ori laş, lipsit de bunul-sîmţ, 15 Nemernic, făr' de vlagă ori tîmpit. El singur este numai om întreg, Făr' de prihană şi nesămuit, El singur toateştiutor, La toate priceput şi înţelept, 20 Luceafăr viu, minune-ntre minuni, Şi numai vorba lui e bun voit. HULPE Mai zi: e tuturora urgisit. (îşi dau toţi trei mina, stind Onciul la mijloc.) 25 ARON Da, urgisit! (în dosul scenei, voci.) HULPE (ascultă, cuprins de spaimă) 3 0 Oştenii au pătruns In curte. Sunt aici! Noi cum scăpăm? (Ascultă-n dreapta, apoi iese la stingă cu Aron.) 330 331 ONCIUL (se uită nedumirit in urma celor ieşiţi) Se vede că au mai păţit-o azi. Dar tu ce faci ca-n mini să nu le cazi? 5 (Iese şi el în urma celorlalţi.) l SCENA VI Osteni intră tumultuos si se risipesc; DIACUL şi COSTE DIACUL 10 (vorbind cu Coste) Prostii! Poţi domn să fii, să-mbătrîneşti, Şi-n pat să mori ca orişice mojic, Şi iarăşi, dacă rînduit ţi-a fost, Să piei ucis ca cinele turbat, 15 Nu ai nevoie să mai fii şi domn! Te-ajunge soarta şi ca om de rînd. O, dacă nu eram la locul meu, Ca treji să-i ţiu pe cei din tabără, Hatmanul, prins de lefegii, tîrît 20 Era la vodă, care-1 ucidea, Cu toate că domn încă nu era. Domn ori hatman, de moarte nu scăpa, Nu, dacă rînduit i-a fost aşa. COSTE 25 E făr' de seamăn mişelia lor. DIACUL Mişel în rînd cu dînşii sunt şi eu, Da' nici acum nu-i dau dovezile Ce doamna, muma lui, mi-a dat plecind 30 în pribegie, unde a murit. E scris de mîna ei şi întărit De trei episcopi şi-un mitropolit Că el e fiu de domn, nepot adevărat, Direct, al preamăritului Muşat. COSTE De-aceea soarta oarbă i-a împins Să o pornească spre peirea lor, Şi iată-i spulberaţi ca pleava-n vînt, 5 Şi dacă este vreo primejdie, Ca domn el mai uşor se apără. (In timpul acestui dialog trec mereu oşteni prin fundul scenei, iar unii dintre aceştia rămîn vorbind, încît scena se umple.) 10 S C E N A VII Cei de mai sus şi GODAC COSTE Acum e rîndul nostru să vorbim. Pe vodă-n scaun nu-1 mai suferim! 15 CODAC Noi, oastea, pe hatman domn ni-1 dorim. VOCI UNA Pe el! 20 ALTELE Da, da, pe el! IAR ALTELE Aşa voim! SCENA VIII 25 Cei de mai sus şi BOGDAN BOGDAN (se uită. împregiurul său; cu sabia scoasă) Voi ce căutaţi aici?! Aţi fost chemaţi? Ori aţi intrat în curţile domneşti 3 0 Răzbind cu arma-n mînă, aşa numai, 332 333 De capul vostru? Cum? voi îndrăzniţi, Voi, slugi domneşti, să pîngăriţi Acest locaş ce tuturora sfînt Li-a fost în ţara noastră pîn-acum? 5 CODAC Voiau să te ucidă prin ascuns. BOGDAN De unde ştii ce-au vrut şi ce n-au vrut? Şi chiar voind-o ei, era destul 10 Ca voi, cei buni, să nu-i lăsaţi S-o facă. Aici n-aveţi ce să căutaţi. CODAC Avem să-i cerem socoteală lui. BOGDAN 15 Aceasta, nu! căci rostul armei nu-i Ca, folosindu-te-ndîrjit de ea, Să îi loveşti pe cei ce te jignesc, Nici ca să te răzbuni, nici mai ales Mînia oarbă să ţi-o potoleşti: 20 O porţi numai spre a te apăra Cînd alţii pun în joc viaţa ta! SCENA IX Cei de mai sus şi BARBĂLAT BARBALAT 25 (intră grăbit) S-a luminat! Acum ne-am dumirit. Nu mai e vodă în palat. S-a dus, Cu casă, cu curteni, cu toţi ai săi, S-a dus la leşii lui de la Hotin, 30 Şi-a dat în tîrg de veste că-n curînd Se-ntoarce cu mari oştiri leşeşti. 334 CODAC De crezi că noi ne speriem, greşeşti! COSTE Hatmane,-aceste sînt urîte veşti. 5 BOGDAN Urîte-or fi, dar tocmai rele nu-s. Să vie-acele mari oştiri leşeşti, Că le primim cu rostul din bătrîni. Noi, moldovenii, tot acasă stăm 10 Şi pe vecini nu ni-i mai supărăm. Nu am putea să-i învăţăm pe Ieşi A sta şi ei acolo unde sunt, De n-ar veni, chemaţi ori nechemaţi, Din cînd în cînd pe-aicea pe la noi. 15 Eu vreau să-i văd o dată-n ţara mea, Ca şi pe moldoveni să-i pot vedea: Mai sunt şi ei tot ca părinţii lor, Ori s-au ticăloşit, cum mulţi o vor. VOCI 20 UNA Să vie! ALTA Să-i vedem! IAR ALTELE 25 îi aşteptăm! ALTA Ne vom lupta şi foarte scump ne dăm. BOGDAN Să vie, da' mi-e gîndul răzvrătit, 3 0 Că vin chemaţi de domnul ţării chiar. Boierilor şi voi oşteni! Mai stăm? Ne mai gîndim? ori duşi ne răpezim în urma lor, ca-n drum să îi oprim? 335 CODAC Să meargă sănătoşi unde-au plecat! BARBĂLAT De ce să nu-i lăsăm? VOCE BOGDAN Ar fi păcat. E o ruşine făr' de seamăn, dar Ea se revarsă-asupra ţării-ntregi, 10 Asupra neamului moldovenesc, Şi-i fiecare dintre noi dator Să sară, om întreg şi nemblînzit, Cînd domnul e împins spre-o faptă rea, Ca să-1 oprească-n drumul lui la timp. 15 COSTE Da, da! Nu singur el e vinovat, Avem şi noi pe suflet, un păcat: Că n-am sărit la timp, ci l-am lăsat, Că din destul nu am priveghiat. 20 BOGDAN E vinovat de-a nu fi înţeles C-aşa cum eu m-am răzămat orbiş Pe voi, se poate răzăma şi el Cînd gîndul lui e drept, curat şi bun. 25 El n-a-ndrăznit, în voi nu s-a-ncrezut, Ci prin ascuns alt razăm a căutat, Ca să ne poată pune sub genunchi. Iar voi, chiar voi spre Ieşi l-aţi îndrumat, în loc de a-1 închide în palat. 30 Şi aţi pătruns aici. Nu e păcat?! CODAC Ce să mai zic? Rău drum am apucat! 336 10 BOGDAN Boieri, oşteni, voi mie scumpilor Tovarăşi de viaţă şi ortaci, Nepreţuiţi în lupte bărbăteşti, în fapte dai pe faţă ceea ce eşti! Ca viscolul ce spulberă pe cîmp Troienii de omăt îngrămădit, Aşa să ne pornim în urma lor, Şi dacă îi oprim, el e scăpat, Iar dac-ar fi să fie prea tîrziu, Perdut e pentru toţi prin fapta lui. Cînd cu străinii ţara şi-a călcat. De neamul lui pe veci s-a lepădat. VOCI 15 Perdut e! ALTE VOCI Da! de noi s-a lepădat! (Pornesc spre fund.) (Perdeaua cade.) 22 ACTUL AL PATRĂLEA Luminiş într-o pădure. Trec ţărani cu saci plini în spinare. SCENA I : ŢURLOI şi LUNCANU ŢURLOI ■' (aşează sacul jos) E greu sacul, dar uşor nu e nici drumul. Mi-a ieşit sufletul, nepoate! LUNCANU (aşează şi el sacul) j De! Nu mai eşti nici dumneata flăcău de ieri, de \ alaltăieri. S-o fi luat şi noi pe dincolo, pe unde se duc < ceilalţi. ŢURLOI O păţeam şi mai rău, căci drumul acela e, ce-i drept, mai scurt şi mai adăpostit, dar al naibii de greu. j LUNCANU Numai dacă nu ne-ar simţi cumva leşii. ŢURLOI Nu se poate. Eu pe-aici am copilărit şi cunosc locu-5 rile cum îmi ştiu fundul căciulii. Uite, (arată la dreapta) colo, peste deal, e tabăra leşilor, iar colo (la stingă) sunt ai lui Bogdan-vodă, adecă, cum s-ar zice, ai noştri. Nici ăştia nu pot să iasă, nici ăia nu pot să intre decît pe aici. Altă cale nu e: pe aici trebuie să 10 treacă; aici li se-ncrucişează drumurile. I-am vedea pe Ieşi dac-ar fi prin apropiere, dar nu le dă mîna să intre-n pădure. Iacă, sunt trei săptămîni acum de cînd tot aşteaptă să iasă Bogdan-vodă la ei. LUNCANU 15 Uite, lumea zice că nu mai sunt nici leşii atît de haini ca mai nainte: n-au venit cu gînd rău, cică să ni-1 aducă iar, ca prieteni, pe Alexandru-vodă. ŢURLOI O fi, nepoate, şi aşa, dar noi, ăşti care-am trăit 20 în vremea lui Alexandru-vodă al nostru, Dumnezeu să-1 aibă-n paza lui, că bun a fost, ne-am pomenit cu gîndul că străinul, fie-ţi chiar şi prieten, e mai bun dincolo de hotare decît în ţara ta. Dar să ne căutăm de drum. (Ridică sacul.) 25 LUNCANU Mai e mult? (Ridică sacul.) ŢURLOI Ai noştri cam pe-aci trebuie să fie. (Ies amindoi.) 338 22* 339 SCENA II ONCIUL şi ARON intră tiptil de la dreapta ONCIUL Aici e gura văii. ARON In zadar. E locul strimt. ONCIUL E strimt. 10 ARON Ce facem dar? E multă călărimea leşilor. Se-nfundă cînd o iau cu zor. ONCIUL 15 E greu, o văd şi eu, dar pe Bogdan Nu-1 scoţi din adăpost în cîmp deschis. E priceput în treburi de război Şi-i ştie şi pe moldovenii săi Că sunt puţini, greoi şi rău armaţi, 20 Şi pe ai noştri că sunt mulţi şi iuţi Şi-n lupte oţeliţi: nu-1 înşelăm. ARON Hatmane, lasă-1, să mai aşteptăm. ONCIUL 25 Nu mai putem. [Ei] pot, că sunt puţini, Şi toţi le-aduc merinde prin ascuns, Dar noi suntem şi mulţi şi urgisiţi. . Căci a rămas pustiu îngrozitor Şi după Ieşi, şi împregiurul lor. ARON Urîtă şi grea soartă am avut: Nu am scăpat de ce mult m-am temut. ONCIUL 5 Dar eu? Aş fi primit mai bucuros Să fiu tăiat în bucăţele mici Decît să văd călcată de străini Sărmană ţara mea. Acum ce fac? Eu însumi îi aduc şi osîndit 10 Mă văd să lupt alăturea cu ei. Aş vrea să fiu învins, căci mă-ngrozesc Gîndindu-mă că ţara mea o surp Ieşind în lupta grea învingător. ARON 15 Strivit mă simt şi eu şi mă-nfior, Şi toate pentru că un singur om Voieşte-a fi cu orice preţ stăpîn. O, dac-atunci nu ar fi fost scăpat De oastea lui vestită prin ascuns, 20 Noi aci atît de rău n-am fi ajuns. ONCIUL Dar dac-atunci n-am reuşit, acum, Acum un singur gînd în suflet am: Să dau în el şi să lovesc cum ştiu. 25 Din faţa mea n-o să mai scape viu! ARON Tot ăsta e, îţi jur, şi gîndul meu! ONCIUL 30 Si nu suntem noi numai, tu si eu! De-un gînd cu noi să ştii că sunt destui Nu biruinţa vrem, ci moartea lui! 340 341 10 SCENA III Cei de mai sus şi DIACUL, care intră din stînga DIACUL Să vă mănînce haitele de lupi Şi corbii carnea să vi-o sîîşie Din hoituri, iar ciolanele pe cîmp Să vă rămîie hrană pentru cîinil Călăi spurcaţi! ONCIUL Diacul! ARON Dînsul e! ONCIUL (cătră Diac) 15 Ce e, diece? Ce-ai păţit? DIACUL Staţi voi! Vezi? Uite-aşa. Codac şi Barbălat Şi Linte, fire-ar fi, m-au tărbăcit 20 De m-au făcut, cum vezi, că nu-mi mai simt, Sărac de mine, încheieturile. Iscoadă spun că sunt. Iscoadă, eu? Dar un pîrlit ca mine ce-ar putea Să iscodească-n tabără la ei?! 2 5 Mănîncă gros şi toarnă la beţii, Iar dacă vreau să pişe şi eu ceva, Mă iau la goană ca pe-un ticălos. Şi, uite, vezi ce-mi fac! Nu mai sunt om. Aoleo! aoleo! Mi-au frînt şi oasele, 30 Şi crucea pieptului, şi coastele! ONCIUL Şi zici că trag beţii? 342 DIACUL Dar ce beţii? Cînd bei în rînd cu ei, voinic să fii. ARON Cum i-ai lăsat acum? 10 DIACUL Ce să Ie faci?! Zac beţi ca porcii-n umbră la copaci. Aoleo! aoleo! şi spatele mă dor! ONCIUL Dar vin de unde au? DIACUL N-ai grija lor. Ia vezi colo, un drum adăpostit 15 Coboară-n vale despre ei la cîmp. Pe-acolo vin pitiş poverile. 20 ONCIUL E drumul bun? DIACUL Călare şi pe jos. ONCIUL Pe-acolo haid'. îi apucăm din dos! îl ştii? Ai mai umblat pe el cîndva? DIACUL 25 Aoleu! Dar cum să nu îl ştiu? Cînd chiar acum de-acolo viu? ARON Să vii să ni-1 arăţi. 343 DIACUL Să viu, de pot, Că m-au stîlcit, mişeii, rău de tot. Nu vă-ndoiţi, că la liman vă scot. (La o parte) Şi-o să v-arate ei apoi ce pot! (Ies pe drumul pe care au trecut Ţurloi şi Luncanu.) SCENA IV Osteni, BOGDAN, COSTE, CODAC, VERIGĂ, 10 ' BARBĂLAT BOGDAN Oricum ar fi, hatmane, sunt pierduţi. Se înăcreşte vinul cel mai bun Cînd stă-n bătaia soarelui lăsat. 15 Oşteanul care e ţinut în loc îşi perde foarte în curînd şi el Avîntul de război şi, înăcrit, Se lasă-n voia întîmplărilor. Noi grabă nu avem; să stea cît vor. 20 COSTE Dar stăm, măria-ta, legaţi. BOGDAN Nu ei ne ţin, ci noi i-am prins în laţ Şi-i obosim, ca să-i putem muia. 2 5 Dar să vedem. Diacul e isteţ, Şi dacă-i trage-n cursă,-i fugărim De nu mai vin pe-aici cît mai trăim. COSTE Suntem de tot puţini. 10 BOGDAN Puţini, dar noi. (C&tră oşteni.) Băieţi, voi staţi aici adăpostiţi, Şi dac-ar fi ca să-i vedeţi pe Ieşi G-apucă ceva, vă străcuraţi uşor Napoi spre tabără şi îi lăsaţi Să treacă-n grija Domnului spre fund. (Cătră Coste.) Apoi, hatmane,-i laşi în seama mea Şi vii ca să le tai retragerea. (Cătră oşteni.) M-ati înţeles? CODAC 15 Eu, nu, măria-ta. Ce fac cînd ei pe-aiurea ar intra? BOGDAN Tu stai şi-aştepţi ca să ne vezi luptînd. BARBĂLAT 20 Ei, vezi? Atunci venim şi noi la rînd. BOGDAN Veniţi. De astă grijă să n-aveţi. Suntem tot unul pentru trei din ei. Şi nimeni dintre noi nu-i de prisos, 25 Nici unul azi n-o să mai poată şti De mine mort ori încă viu va fi. VERIGĂ Suntem cu toţii gata să murim. BOGDAN 30 Ba să trăiţi! Oşteni, viteji să fim, Iar cu adevărat viteaz nu eşti Decît luptîndu-te ca să trăieşti. 344 345 Afară de viaţă nu-i nimic Nici bun, nici rău, nici dulce, nici amar, Şi vrednic eşti de a fi fost născut Numai cînd ştii viaţa s-o păstrezi, 5 S-o porţi, s-o suferi şi să ţi-o-ndulceşti. Suntem puţini, dar nu am fost ca ei, Aduşi, ci am venit noi înşine, Ca, biruind azi, mîne să trăim Mai fericiţi de cum am fost noi ieri. 10 Viaţa nu vi-o daţi, băieţilor. COSTE Ci căutaţi să li-o scurtaţi pe-a lor. BOGDAN Să vă înfioraţi de negrul gînd 15 Al unei morţi venite prea curînd. (Bogdan şi Coste ies spre fund.) SCENA V Cei de mai sus, afară, de BOGDAN şi de COSTE (Codac, Verigă, Barbălat şi oştenii se pitesc pe ici, 20 pe colo.) CODAC Pst! Iată-i că vin. Dar nu sunt Ieşi, ci moldoveni. BARBĂLAT Tont mai eşti! Sunt ai lui Alexandru-vodă. 25 VERIGĂ Dar, minune! Diacul ce caută în fruntea lor? OŞTEAN Iată si lesii! CODAC Să ne străcurăm, cum a poruncit vodă. (Verigă, Barbălat şi ceilalţi oşteni se retrag.) Să vă întoarceţi sănătoşi! Iar eu, Codac, codindu-mă, în coadă stau Şi-aştept să-mi vie vreun vînat mai gras: Mă bat cu om de seamă, ori mă las. (Bămine pitit.) SCENA VI 10 CODAC, după cîtva timp doi boieri cu cete de oşteni, apoi ONCIUL, ANDRONIC şi ARON trec de la dreapta peste scenă UN BOIER Băieţilor, încolo s-o luaţi. 15 ALT BOIER La cap, la pept, la pîntece să daţi! (Pauză. Zgomot de război.) ARON Colo, boieri! Acum să-nvălmăşesc. 20 ANDRONIC Acolo îl găsim. ONCIUL Dati zor! 25 ARON Grăbiţi! ONCIUL Cu toţii la un loc! 346 347 ARON Şi nu-1 slăbiţi! (Ies spre stingă.) CODAC 5 Ce bun vînat! o scroafă cu purcei Şi un mistreţ colţat. Acum, pe ei! (Iess. Zgomotul de arme se apropie.) SCENA VII Boieri, osteni, Iesi, VERIGĂ, LINTE, ONCIUL 10 şi ARON (Sj-ntorc în retragere.) BOIER îngrozitor măcel! ALT BOIER 15 Cum n-a mai fost! E codrul plin de morţi, şi tot fruntaşi. Sunt Ozdrovot, Bucinski, Porava Şi alţi hatmani leşeşti. BOIER 20 Şi mulţi boieri. Andronic a căzut în fata mea. 25 ALT BOIER Dar şi hatmanul Coste a perit. (Ies.) [UN] LEAH Şi Alexandru-vodă? Ce-i cu el? ALT LEAH El a scăpat şi e pornit pe drum. (Ies.) Spurcaţilor! VERIGĂ LINTE Să mai veniţi pe-aici! 5 Verigă, dă vîrtos! VERIGĂ Şi-n mari, şi-n mici LINTE S-a dus sărmanul Barbălat! 10 VERIGĂ Dar după ce vro zece a tăiat. .(Ies.) SCENA VIII ONCIUL, ARON, BOGDAN, CODAC si 15 OŞTENI ONCIUL (intră de la stingă cu Aron) Suntem perduţi! Năprasnic ne-a ajuns Blăstămul mumelor ce-şi plîng 20 Feciorii morţi în 1 ipta dintre fraţi Şi părăsiţi în cîmp neîngropaţi. ARON (însoţit de alţi doi boieri) Acum abia să vezi mîndria lui. 25 ONCIUL Mîndria lui?! O, dacă nu-1 răpui, Se-nalţă tot mai sus în gîndul său. 348 349 ARON Iar noi cădem din ce în ce mai rău. ONCIUL O, da! Cădem, căzînd mereu tînjim. 5 Viaţa mea ce rost mai are azi, Cînd, ruşinat, mă plec în î'aţa lui? Şi e atît de greu să mori ştiind Că nici o faptă nu ai săvîrşit, Ca lumea să nu uite c-ai trăit! 10 20 ARON O faptă?! Eu sunt gata de-a-1 lovi, Dar pîn' la el nu pot răzbi. BOGDAN (în fund, cu o ceată de oşteni) 15 Domol, băieţi! Boierii să-i cruţaţi Şi mi-i aduceţi cot la cot legaţi! (Oştenii ies.) El însuşi, iată-1! ARON ONCIUL Singur, în sfîrşit! (Către Bogdan ) Te-am căutat şi, iată, te-am găsit. Vă rog să mă lăsaţi, boierilor, 25 Ca singur eu cu el să mă măsor. BOGDAN O, nu! Atît de jos nu mă cobor. Nu lupt cu un nemernic bocitor! ONCIUL 30 Cu mine ai să lupţi, ori te omor! 350 BOGDAN Tu poţi s-o zici, dar n-o şi faci uşor: Toţi patru dac-aţi fi, şi vă dobor! ARON 5 Prea mult te socoteşti! BOGDAN M-am cîntărit. CODAC (în fund, cu oştenii) 10 Măria-sa! 15 20 [UN] OŞTEAN Săriţi, că i-am găsit. GODAC Pe ei, băieţi! Mistreţ afurisit! (Lovesc atît pc Onciul, cil şi pe Aron) ONCIUL (mai nainte de a filovit) Eşti un descreierat. ARON Ah, sunt lovit! (Şovăie.) BOGDAN Nu mai loviţi. Destul e să-i legaţi! (Oştenii-l iau şi-l duc pe Aron.) ONCIUL (lovit, şovăie) Tu m-ai lovit? (Cade.) 351 BOGDAN Eu, nu! ONCIUL O, nici atît?! 5 Nici chiar atîta mîngăiere n-am? Să mori rănit de-un om de rînd. Dar nu, Tot mor acum cu gîndu] împăcat, Căci i-am văzut luptînd pe moldoveni. Bogdane, iartă-mă acum, cînd mor, 10 Şi fii cu alţi boieri mai cruţător. BOGDAN Sărman de tine! Ce păcat! Un om Croit din cea mai bună pănură, Dar rău stricat de cei ce l-au cusut 15 Cu aţă slabă şi l-au cîrpăcit. Tu, biet, spre bine-ai fost mereu pornit, Dar, slab să-1 faci, tot rele ai urzit. 10 15 20 SCENA IX Cei de mai sus, HULPE şi alţi doi boieri aduşi legaţi 20 BOGDAN Ce văd? Şi Hulpe? E şi el aici? 25 HULPE Mă-nchin, măria-ta, şi, umilit, 2 5 îmi plec supus nemernicul genunchi. O, ceartă-ne, dar vina să ni-o ierţi. Căci noi credinţa ne-am păstrat Cînd ne-am supus poruncilor domneşti. Şi ţie ţi-o păstrăm cînd domn ne eşti. 30 BOGDAN Credinţa mi-o păstrez şi eu. 30 35 HULPE O, da! O ştim: te-ai apărat, măria-ta, Căci mulţi se-ndesuie prin curţi domneşti Ca să urzească planuri mişeleşti. BOGDAN Un domn cu rost se scutură de ei: Numai mişei s-ajută cu mişei. HULPE Aşa-i, măria-ta. In adevăr, Din slugă îl cunoşti şi pe stăpîn. (In taină.) li ai acum pe toţi în mîna ta: N-au să te ierte ei de-i vei ierta. (Oştenii aduc ciţiva boieri şi pe Aron legaţi la cap.) BOGDAN (se întoarce spre aceştia) Vă văd cu ochii în pămînt. De ce? Putem să stăm cu capul ridicat, C-a-nvins Moldova pe duşmanii ei. Ori nu sunteţi şi voi tot moldoveni?! Voi, moldoveni!! O şleahtă de-nhăitaţi, Ce vecinie între ei se hîrjonesc. V-aţi luminat acum şi aţi văzut Că-n moldoveni se poate răzăma Oricare domn cu gînd curat şi bun. El n-a putut, căci voi l-aţi amăgit, Cu linguşiri l-aţi îneîntat. Da, voi. Chiar voi mereu spre ele l-aţi împins. Acuma staţi aduşi in faţa mea, Şi eu, azi voauă domn, v-am judecat Şi am să fiu cu voi neîndurat. ARON Credinţa către domn nu e păcat. Ai zis o dată însuţi, nu uita: „Tăcuţi, supuşi urmăm porunca ta". 352 353 23 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI 10 BOGDAN Am zis şi n-am uitat, dar nu vă iert. O ţară nu-i un om din care storci Ce poate da în bine ori în rău. Se plămădesc într-însa nencetat Comori neistovite de virtuţi, Se scurg mocirle de păcate mari, Şi potrivit cu firea ta-ţi alegi Si-aduni orice e bun, orice e rău: El dintre toţi pe voi v-a adunat, Cu voi s-a însoţit şi a lucrat. UN BOIER TlNÂR Ne taie-acum! Destul ne-ai înfruntat. BOGDAN 15 Uşor vă tai, fiind învingător, Dar eu spre lucruri grele mă avînt. O, nu! Eu nu vă tai; vreau să trăiţi, Ca mîne să vedeţi Moldova mea. De ce-aş avea adecă să vă tai? 20 Din ură, nu, căci eu nu pot urî. De frică, nu! Prin ea m-aş înjosi. V-aţi coborît prea jos, şi sus sunt eu î Pedeapsa voastră e dispreţul meu! ARON 25 Suntem destui ca, preţuindu-ne Noi între noi, să îl purtăm uşor, Dar tu în noi pe om dispreţuieşti, Si nu uita că om şi însuţi eşti. BOGDAN 30 Destul! Puteţi acuma să plecaţi ACTUL AL CINCILEA Sală, iar în fund altă sală, în care oşteni şi boieri tineri stau la masă şi petrec voioşi. Muzica ciută încet. SCENA I OŞTENI, CODAC, în urmă BOGDAN, apoi HULPE OŞTENII (cintă-n cor) 10 Din zori de zi pînă-nserat Muncim din greu şi nencetat. Viaţa de nevoi e plină, Răzbeşti prin ea luptînd din răsputeri, Şi singur tu vei fi de vină 15 De cazi înfrînt şi făr'de vreme peri. Dar cerul este darnic Şi toate se sporesc în traiul pămîntesc Cînd omul este harnic. 20 Bărbaţi, Lucraţi, La lene nu vă dati. 354 355 10 Noi serile ne adunăm Răsplata zilei s-o luăm. Viaţa de plăceri e plină Cînd veseli o petrecem între noi, Şi orişice dureri s-alină Cînd om pe om s-ajută la nevoi. O, grijă nu vă fie, Că toate înfloresc In traiul pămîntesc Cînd este veselie. Bărbaţi, Cîntaţi, Voioşi vă desfătaţi. Noi nopţile de pază stăm 15 Şi între noi ne apărăm. Viaţa-i de primejdii. plină, Duşmanii-n toată clipa ne pîndese Şi steaua ta spre-apus înclină De eşti nepregătit cînd te găsesc. 20 Viaţa-i o comoară. Şi toate se sfîrşesc In traiul pămîntesc Cînd moartea te-mpresoară. Bărbaţi, 25 Veghiaţi Şi clipe număraţi. CODAC (iese din sala din fund) Da, zic şi eu: şi clipe număraţi! 30 Diacul e-ndrăcit! Gîndea ceva Cînd cîntecul acela-1 ticluia. în adevăr, cu ce mi te-ai ales Cînd mori, aşa, nu ştii nici tu de ce? Ai fost. Atît'l Zici c-ai trăit şi tu. 35 Adică nu mai zici: cînd ai murit, S-a mîntuit şi taci ca peştele. Acuma e acum, şi cît trăieşti, Nu te lăsa, ci treaba ta ţi-o fă. io Urîtă e şi rea dihania Ce-şi zice om şi-şi poartă nasul sus, Şi neguţătorie proastă e Viaţa ei aicea pe pămînt! Te zbaţi, te zbuciumi, te căzneşti mereu, Iar cînd ar fi ca bine s-o porneşti, Haid'! ţi s-a dus suflarea în văzduh! Căci nu mănîncă dracul, nici nu bea, Dar nici nu doarme, ci mereu e treaz, Şi ce-ai zidit tu ieri, el surpă azi. (Bogdan iese din fund.) Nu-mi placi, măria-ta: ţi-o spun pe şleau. Nu sunt boier să umblu cu minciuni. BOGDAN 15 Ba te-am făcut. CODAC Ferească Dumnezeu! BOGDAN Eşti Gongu, pîrcălabul de Hotin. 20 CODAC Da, sunt, dar tot mă ştiu de unde vin. Degeaba! Din codac fruntaş m-ai scos. Dar boieriţi abia copiii mei De-or fi; eu îţi vorbesc tot din topor: 25 Rău faci, măria-ta, că-i păsuieşti. Aron e om zăcaş şi îndîrjit; Nu trebuie să-1 laşi în voia lui. BOGDAN Eh, ce? Un ticălos! 30 CODAC Nu zic că nu-i, Dar vezi, un ticălos şi doi şi trei (arată pe degete) 356 357 Şi patru, cinci, mulţi ticăloşi ca el, Strînşi la un loc, ticăloşie mare fac. Sunt mulţi, măria-ta; atîta zic. bogdan 5 Nu pot din vrednicie nimic, Iar craiul e sătul de ce-a păţit, Chiar tu spuseşi că li-a trimis răspuns Că el cu domnul ţării e legat, Iar domn tot nu-i Aron — cît mai trăim. 10 N-ai grijă, pîrcălabe. Să-i lăsăm! Cu ei ospăţul de-azi nu ni-1 stricăm. (Huipe intră lot din fund.) bogdan (se duce la el) 15 La lume noauă cauţi şi-oameni noi. Ca să-i găseşti, îi iau pe toţi la rind, Şi, bine vînturaţi, îi treci prin ciur. Alegi apoi pe cei ce vezi că-s bob curat. Si sănătos, iar zoana o arunci. * 7 20 Aşa se cern şi se deosebesc. Ca să-1 cunoşti pe om şi-n firea lui, Ţi-1 iai de-aproape şi-1 încerci mereu,. Si la nevoi, dar si la veselii. Aci se dau pe faţă şi virtuţi 25 Şi slăbiciuni; aici îi vezi cum sunt în adevăr, iar nu cum vor să-i crezi. hulpe Eşti înţelept, măria-ta, dar vezi, Cei depărtaţi de scaunul domnesc 30 S-au îndîrjit şi rele plănuiesc. bogdan Eu li-am lăsat răgaz să dea ce-i bun în sufletele lor. Nu vor aşa? Din vina lor va fi ce va urma. io 15 20 25 30 hulpe De mult am zis-o eu, măria-ta, Şi-o zic neîncetat în ăşti doi ani De cînd domneşti: hain e gîndul lor, Şi orice faci, nu scapi de ei Decît stîrpind, zic iar, din rădăcină Şi buruiană rea, şi mărăcină. bogdan Eu n-am cu ei nimic de împărţit, Ci ţara am s-o scap. Da! voi stîrpi, Dar timpul încă nu îl văd sosit. Nu mă-ndoiesc că rele gînduri au, Dar gîndul, cît de rău, nu e păcat, Şi eu, Bogdan, nu pot să fiu ca Vlad, Vecinul meu, o cloşcă de călăi, Şi fapte vreau să văd, ca să lovesc. hulpe De-i laşi, măria-ta, le săv îrsesc. bogdan Să-ncerce, de-ndrăznesc. Atît aştept! Mînia n-o cunosc, nu ştiu ce e, Dar mila încă mai puţin o simt Cînd vorba e ca ţara să mi-o scap De duşmanii ce-o scurmă nencetat. hulpe Şi dacă răuşesc? Ai aşteptat, Măria-ta, prea mult, şi, să mă ierţi, Dar sunt bătrîn şi ţara mi-o cunosc: Prea mult te-ncrezi şi prea puţin te Oştirea tot nu trebuia s-o risipeşti. bogdan Oştenii n-au să fie slugi domneşti. temi; 358 359 SCENA II Cei de mai sus, DIACUL şi-n urmă OLTEA diacul (intră de la dreapta; pentru sine) 5 Ce să mai zic? Mă uit mereu şi văd Cum poartă grijă el de toţi. Numai pe sine însuşi s-a lăsat în paza bună-a sfinţilor uitat. oltea 10 (intră de la stingă) O, visurile mele n-au minţit; Neliniştea ce-mi roade sufletul Nu m-a-nşelat. Bogdane, s-a-ntîmplat Ce eu cu-atîta groază-am prevăzut: 15 S-apropie, ba ei sunt chiar aici! bogdan Vorbeşte desluşit! Ce vrei să zici? diacul Ţi-o spun, măria-ta, eu desluşit. 20 Sobolul scurmă prin pămînt ascuns. De vrei deci ca să-1 prinzi, o iai tiptil! Şi mi-1 pîndeşti cînd mişcă-n muşuroi. Tot cam aşa-i şi ceea ce-am să-ţi spun. Eu am simţit ceva aşa din zvon: 25 Mai că boieri s-adună prin ascuns, Mai că băieţii făr'de căpătîi Se strîng pe străcurate prin păduri. O fi? n-o fi? mi-am zis şi m-am temut. Ca nu cumva să dau orbiş în gropi. 3 0 Nu am pripit-o dar, ci am tăcut Şi tot tiptil m-am dus pe urma lor. Acuma i-am găsit, măria-ta, Şi te vestesc că mişcă-n muşuroi: Aron, boierii însoţiţi cu el 3 5 Şi gloatele de simbriaşi ai lor S-au furişat pitiş şi sunt pe-aci. Mai este încă timp să-ncălecaţi Şi-n grabă mare să vă depărtaţi. bogdan 5 (iron ic ) Avem adică timp ca să fugim. oltea Şi-un singur adăpost să ne găsim. O, vai, ce soartă rea m-a prigonit io De cînd tu priveghezi neadormit Ca ţara ta de rele s-o fereşti, Iar însuţi tu pe tine te-ai uitat! Coboară-te, Bogdane,-n rînd cu noi Şi-mbracă-te în firea ta de om. 15 încalecă! Scăpăm de-aici la Vlad. Mi-e văr şi ţie-ţi este bun vecin. Te-ntorci cu ajutorul ce-ţi va da, îmbărbătezi pe moldovenii tăi, Şi prin cei buni îi nimiceşti pe răi. 20 diacul Luminăţia-sa a-ncălecat Şi-nvîrtejit s-a dus în calea lor Cu ceata sa de călăreţi aleşi, Ca să-i mai ţină cîtva timp în loc. 25 oltea Ştefan viaţa lui şi-a pus-o-n joc. bogdan Rămîi cu gîndul împăcat! Ştefan, Odrasla mea şi-a ta, e om întreg 30 Şi trebuia să facă ce-a făcut. Eşti muma lui, iar el e fiul meu, Nădejdea mea, podoaba neamului. Ce eu nu am putut, va face el, Şi cînd viaţa ta e pusă-n joc, 35 Şi-o pune el pe-a lui şi-nvîrtejit, 360.. 361 Cum ţi s-a spus, s-avîntă spre duşmani, Ca să-i oprească-n loc luptînd cu ei. HTJLPE (iese tiptil; pentru sine) 5 Eu fac mai bine dacă-mi caut de drum. Nu doar c-aş fi de felul meu fricos, Dar simt că sunt aicea de prisos. (Iese.) bogdan 10 Viaţa-n joc noi muritorii toţi Ni-o punem cît trăim pe-acest pămînt în fiecare clipă şi nu ştim De ce şi cum şi cînd o să murim. oltea 15 Şi-aşa mereu de moarte ne ferim. bogdan O, nu! Noi o-nfruntăm! Cum poţi să ştii De nu tocmai voind să scapi de ea Te-arunci orbiş şi-n prada ei te dai? 20 Viaţa e un dar nepreţuit, Dar numai dacă ştii cum s-o trăieşti Şi cum prin moartea ta să ţi-o sfinţeşti. oltea Ah, mă cutremur de hidosul gînd 25 Că de mişei te laşi să fii înfrînt! bogdan înfrînt ai zis?! în luptă cu mişei Te dai învins cînd faci şi tu ca ei, Iar eu pe mine însumi sunt stăpîn, 3 0 Şi orice-ar face ei, eu tot rămîn. Chiar dac-ar fi să pier în luptă grea, Rămîne-n suflete fiinţa mea, Căci oamenii se nasc, trăiesc şi mor, Dar gîndul bun e-n veci dăinuitor. SCENA iii Cei de mai sus şi ŞTEFAN ştefan La arme, toţi! îndată sunt aici! 5 Nu mai e chip ca să-i ţinem pe loc: Ei sunt prea mulţi şi ne-au împresurat. Acum degrab pornind, tot mai răzbiţi Şi printre ei, că-s încă risipiţi. voce io Ce e? altă voce Suntem împresuraţi! voce Săriţi! 16 iar alta De cine? voce De boieri. alta 20 Nu vă pripiţi. oltea Bogdane, noi suntem nedespărţiţi! bogdan Domoli, deştepţi şi cumpătaţi să fiţi! 25 (Către Ştefan.) Voi unde i-aţi lăsat? 362 •363 ştefan 10 Ne urmăresc, Viind în grabă mare după noi, Dar călărime n-au. încălecaţi. Răzbim uşor şi-apoi suntem scăpaţi. bogdan Ce arme au? ştefan Sunt mai ales arcaşi, Cîţiva lănceri, puţini puşcaşi. bogdan Porniţi strînşi în mănunchi bine-nchegat. Ştefane, ia pe muma ta în şea! Şi de puşcaşi mereu să vă feriţi, 15 Căci puşca-i arma laşilor mişei Ce din ascuns şi chiar din dos lovesc. Nainte! şi degrab încălecaţi. (Către o ceată de oşteni.) Iar voi cu mine rămîneţi aici. 20 (Ceilalţi ies.) Noi, ăştia, cei din urmă vom pleca, Căci ei pe mine mă vor căuta. (Cătră cei ce ies.) Scăpaţi cînd noi cu ei ne vom lupta. 25 SCENA IV BOGDAN şi ceata de oşteni bogdan (pentru sine) Şi dac-ar a să scap, ce rost mai am? 30 Alerg pribeag şi făr'de căpătîi. Cerşind pe ia vecini... O, în zadar! Bogdan nu poate fi şi domn fugar. (Se descarcă o puşcă, şi Bogdan, lovit, cade.) Eu mor, dar alţii-n urma mea răsar. 361 NOTE Deşi multă vreme Ioan Slavici s-a crezut chemat, în primul rînd, să scrie opere dramatice — „am o dispoziţie deosebită pentru arta dramatică"1, mărturisea el, desigur şi sub influenţa lui Eminescu, care în anii studenţiei vieneze se străduia să realizeze un repertoriu dramatic naţional şi popular — rezultatele obiective ale eforturilor, în acest domeniu atît de îndrăgit de marele prozator, n-au coincis, îndeobşte, cu dorinţele subiective. Valoarea creaţiilor sale dramatice n-a atins niciodată măsura veleităţilor, ceea ce nu trebuie să conducă pe cercetătorul literar spre o atitudine de dispreţ şi ignorare. Unii dintre contemporanii lui Slavici — stăpîniţi de idei preconcepute şi extraestetice — cît şi istoricii literari de mai tîrziu (cu puţine excepţii), tributari într-o bună măsură unui spirit subiectivist, au expediat în cîteva cuvinte producţia dramatică a marelui scriitor ardelean. Dacă s-ar strînge la un loc lot ce s-a scris despre opera sa dramatică de către vechea istorie literară, nu s-ar realiza mai mult de 3-4 pagini. Numărul paginilor nu e, fireşte, un criteriu de judecată, dar e un indice sigur pentru determinarea gradului de interes acordat unei probleme. Cu sprijinul istoricilor literari, imaginea nuvelistului strălucit a strivit, se pare, pe aceea a dramaturgului. Ar fi păcat însă, să persiste o asemenea eroare. Evident, un talent multilateral se realizează cel mai adesea inegal în diversele domenii pe care le îmbrăţişează spiritul său creator. Nu trebuie uitat, totuşi, că fiecare din aceste preocupări contribuie într-un fel sau altul la conturarea personalităţii sale complexe. Poetul Goethe a dominat, incontestabil, pe prozatorul, pictorul, nct'iralistul şi fizicianul Goethe, însă perşonalita- 1 i. Slavici, Scrisoare căfre lacob C. Negruzzi, datată Viena, 18 martie 1872, publicată In Studii şi documente literare, Bucureşti, 1932, voi. ii, p. Iii. 3G9 tea lui bogată şi variată n-ar putea fi, desigur, înţeleasă numai prin-tr-o exegeză unilaterală. De asemenea, referindu-ne la o sferă mai res-trînsă, n-am putea pătrunde adînc în tainele geniului eminescian dacă n-am cunoaşte, alături de cel ce exalta în celebra Scrisoarea III trecutul de luptă al poporului, pe prozatorul romantic şi dramaturgul Eminescu, care, în planurile sale dramatice — concretizate doar în ciornele unor piese istorice ca Bogdan Dragoş, Mira, Alexandru Lăpuşneanu, Alexandru-vodă, Mureşanu — s-a arătat atît de preocupat de vremurile pline de eroism ale poporului român. In cazul lui Slavici, studiul operei dramatice ne înlesneşte stabilirea unor relaţii interne în cadrul creaţiei sale, ne indrituieşte să explicăm anumite trăsături stilistice din nuvele, să le intuim specificitatea, structura temperamentului său artistic. Cunoscînd marea pasiune a lui Slavici pentru genul dramatic şi avînd în vedere prezenţa masivă a dialogului în proza sa, la o privire superficială am R) fi ispitiţi să credem că înclinarea spre dramaturgie se manifestă la el şi în opera epică. Astfel, dacă am compara un pasaj din nuvela Gura satului, în care se redă o împrejurare oarecum asemănătoare cu aceea din piesa Fata de birău, am fi surprinşi de utilizarea abun- \ dentă, aproape exclusivă, a dialogului cu caracter dramatic şi am avea pentru moment senzaţia că partea propriu-zis descriptivă nu reprezintă decît simple indicaţii scenice. E adevărat, proza lui Slavici evoluează pe nişte coordonate care apelează insistent la dialog, dar aceasta nu-i suficient pentru a socoti că are o structură dramatică. TudorVianu remarca în Arta prozatorilor româii această caracteristică stilistică: „Ioan Slavici introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. In Popa Tanda, care apare în 1874, prin urmare cu un an înainte de Soacra cu trei nurori, prima povestire a lui Creangă, şi cu şapte ani mai devreme decît Amintirile ace-luia, întîmpinăm formele orale şi zicerile tipice care alcătuiesc pecetea stilistică a povestitorului moldovean" (p. 119). Nuvelele sale sînt vorbite, au stil oral, dar viziunea — şi acesta este lucrul principal — nu e propriu-zis dramatică. Slav'ci e epic prin excelenţă chiar în teatrul său. Epicul la Slavici nu e numai un procedeu, ca în teatrul romantic, într-un fel, sau ca în cel antic, într-altul; epicul la el este o ches- i tiune de structură şi temperament artistic. Slavici s-a născut povestitor. De aceea peste toată opera lui dramatică pluteşte o adîncă înţelegere epică. Pornită din credinţa sinceră că are o chemare deosebită pentru teatru, credinţă stimulată, fără-ndoială, de un prim impuls eminescian, în anii studenţiei vieneze, creaţia dramatică a scriitorului ardelean — puţin cunoscută pînă acum — ni se impune mai ales prin valoarea sa etică şi socială, chiar dacă cea estetică nu e întotdeauna la un nivel corespunzător. în această nedesăvîrşire a creaţiei sale dramatice se înscrie şi o particularitate a teatrului lui Slavici, în general mai puţin dramatic şi mai mult epică dialogată, ţintind întotdeauna rezolvarea unei probleme de ordin etic şi social. Aceste aspecte pozitive ale dramaturgiei slaviciene sînt în stare să expliciteze mai adînc, natura fundamentală de moralist a marelui prozator. Prin această trăsătură intimă a operei sale, Slavici dă o dimensiune nouă literaturii româneşti. La verva plină de duh şi satiră ahumuleşteanului Creangă, la mult zbuciumata meditaţie filozofică a lui Eminescu, la neiertătoarea şfichiuire a societăţii burgheze realizată de Caragiale, se adaugă, venind din Airdeal, spre împlinirea profilului literaturii naţionale, grava privire moralizatoare cu care Slavici a iscodit cele mai intime procese psihice şi sociale într-un moment în care relaţiile capitaliste prindeau ca un imens păianjen toate zonele societăţii noastre. Această interesantă întregire a peisajului literaturii noastre Slavici a realizat-o incontestabil şi prin opera sa dramatică. Comedia slaviciană abordează cu un sănătos realism popular probleme de ordin etic care se ridicau acut în faţa societăţii vremii sale, marcînd un moment în istoria teatrului românesc. Dramele sale, de factură romantică, inspirate din trecutul de luptă al poporului român, înscriindu-se în linia tradiţiei, aduc totuşi ceva nou, mai răspicat şi mai evident, tocmai datorită mesajului social şi etic pe care vrea să-1 comunice autorul. Este adevărat că din teatrul lui Ioan Slavici nu rămîn multe personaje memorabile ca din scrierile dramatice ale lui Caragiale şi Alecsandri, să zicem, dar rămîne o atmosferă nouă, originală, o problematică dramatică, o tendinţă etică — transformată parcă într-un personaj principal — tendinţă care se completează cu aceea din proza sa, împlinind astfel specificul personalităţii lui Slavici. Eticul în opera scriitorului ardelean nu acoperă esteticul, ci i se integrează organic. De aceea, formulînd puţin paradoxal, aş spune că principalul erou al dramaturgiei lui Slavici este Bunul-simţ sau ceea ce se numeşte în popor OMENIA. 370 371 Inventivitatea dramatică e uneori săracă la Slavici îndeosebi în ceea ce priveşte realizarea psrsonajelor din clasele exploatatoare, cum sînt, de pildă, cele din comedia Toane sau vorba de clacă. Mai mult succes are autorul în realizarea personajelor simple, din lumea satului. Aceasta se observă chiar în cazul operelor dramatice de inspiraţie istorică, în care eroii din popor, scenele de masă constituie punctele cele mai înalte ale dramaturgiei lui Slavici. în realizarea figurilor de boieri şi domnitori, autorul se ţine foarte strîns de cronică, parcă i-ar fi teamă că, seăpînd din mînă documentul istoric, n-ar şti ce să mai spună despre ei. De aici, un anume schematism al acestor personaje, un anume nefiresc al comportării lor. ' ■ - ■ Socotim că, în ciuda credinţei după care teatrul lui Slavici nu atinge punctele cele mai înalte sau nici măcar mai modeste ale realizării artistice, el merită cu prisosinţă să fie luat în considerare cînd exprimăm o judecată de valoare asupra marelui prozator. în primul rînd pentru că, aşa cum s-a putut constata,-opera dramatică a lui Slavici are netăgăduite valori intrinsece, abordează teme importante, marchează un moment în istoria dramaturgiei româneşti, a limbii noastre literare; în al doilea rînd e de neConceput a-1 înţelege adînc pe prozatorul Slavici în afară acestor căutări chinuitoare, insistente de la începuturile creaţiei sale, care, pe lîngă multe altele, au darul de â fi făcut din el unul din cei mai buni mînuitori ai dialogului in proza noastră, în cave Slavici ocupă un Ioc de primă importantă. FATA DE BIRĂU A fost publicata în Convorbiri literare, Iaşi, an. V, nr. 1, 1. III. 1871, pp. 1—12 şi nr. 2, 15. III. 1871, pp. 17—291. Dacă, în general, opera lui loan Slavici cea mai reprezentativă, nuvelistica, a fost insuficient studiată, atunci o anumită parte a ei, mai puţin izbutită, dar nu neinteresantă, a rămas cu totul în afara sferei de preocupări a istoricilor literari. Aceasta e situaţia operelor dramatice: Fata de birău, Toane sau vorba de clacă, Polipul unchiului, Gaspar Graţiani, Bogdan-vodă. Singura apreciată întrucîtva de istoricii literari, mai ales pentru umorul ei ţărănesc, a fost Fata de birău. 1 Textele acestui volum Sint reproduse după ediţia loan Slavici, Teatru, E.P.L., 1963. Piesa aceasta, ca şi celelalte, astăzi, cînd îl simţim pe Slavici ca pe un mare clasic al literelor româneşti, merită o atenţie mai nuanţată. Faţade birău e o comedie care, deşi prezintă suficiente slăbiciuni de construcţie, izbuteşte, totuşi, să creioneze cu artă citeva ticuri umane şi sociale caracteristice. Eminescu a recunoscut din vreme „gingăşia simplă şi într-adevăr rustică" a piesei, capacitatea ei de a reda chipuri şi psihologii autentice. Badea Hărlea, birăul din Ciohoteşti, e tipul omului morocănos, credul, cu o foarte greoaie mobilitate a spiritului. Nevasta lui, naica Floarea, e femeie isteaţă, şireată, cu o mare agerime a minţii, iar fiica lor, Aniţa, ajunsă la vremea măritişului, întruchipează naivitatea fetei îndrăgostite. învăţătorul sătesc Cimbru şi teologul Tă-nase-a-Popii se întrec în a-i cuceri inima; motivul principal nu e atît dragostea, cît interesul material. Tânase-a-Popii, comentînd într-un lung monolog din scena a patra a actului I faptul că de-o săptămînă vede mereu împreună pe Cimbru şi Aniţa, supărat că el „conversează de doi ani neîntrerupţi cu judeasa" în scopul de a-i lua fiica in căsătorie, mărturiseşte răspicat mobilul: o ia pentru că-i frumoasă, dar mai ales pentru că are bani. Conflictul are loc în familia primarului, care trebuie să se decidă pentru unul din pretendenţi. Fata îl iubeşte pe învăţătorul Cimbru, cu care o întîlnim la fintînă în împrejurări erotice copleşite de idilism. Primarul, tatăl fetei, e dus de nas de fanfaronul latinizant, Tânase-a-Popii, un fel de Numa Consule din suculenta satiră a lui Hasdeu, Trei crai de la răsărit, îndreptată împotriva franţuziţilor şi latinizanţilor vremii sale. Este incontestabil că pentru realizarea acestui personaj Slavici a avut drept model pe eroul latinist Goluscus din comedia lui Vasile Alecsandri, Busaliile. Tănase-a-Popii, care-1 precede cu cîţiva ani şi pe Rică Ventu-riano al lui Caragiale, e tipul intelectualului demagog, superficial, folosind un limbaj latinizant ridicol, incapabil să aibă o idee sau să trăiască un sentiment profund autentic. Orice nimic e exprimat pretenţios, pompos, iar decalajul dintre ceea ce exprimă şi cum exprimă provoacă rîsul pedepsitor al cititorului sau spectatorului. > Iată cîteva mostre: „Scusamentu! Doară v-am călcat pe picioare? Servitore umilis-simu! Cum vă este sănătatea, jupîneasă naică Floarea?" 372 373 Un om simplu, din popor, dar cu bun-simţ, cum e Popic, „doba-şul din Ciohoteşti", şi un fel de fată-n casă la primar, ironizează limbajul alambicat, latinizant al teologului pedant: „Să fiu turc — spune el — de ştiu ce zise acuma... apoi nici naica Floarea nu-i mai cu minte decît mine." Naica Floarea, cu o modestie falsă, de fapt, îi replică teologului: „Ia lasă, nu mai zice către mine «jupîneasă»; bătrînu-i jupîn, el e birău", ceea ce îi prilejuieşte lui Tănase-a-Popii o altă intervenţie ridicolă nu numai prin limbaj, ci şi prin ilogicul legăturii dintre premisă şi concluzie: „Mă rog; îmi permitez a observui cum că fiind jupînul badea Hărlea jude, dumneavoastră sunteţi judesă... şi prin consecuenţă... într-alt chip, sunteţi sănătoasă?" Făcindu-se din ce în ce mai ridicol, în continuarea discuţiei cu naica Floarea şi badea Hărlea, filfizonul evocă spectaculos romanitatea noastră, ajungînd pină la „străbunii noştri împăraţi". Pentru a compromite pe rivalul său, învăţătorul Cimbru — vînător pasionat — Tănase-a-Popii declamă penibil citate din dreptul roman,, într-o latinească inventată, care-i sporesc ridicolul şi ne dezvăluie apucăturile sale de farsor: „Daschelis venantibus posti sui luantur", adică „de la dascălii ce vînează [să se ia posturile". într-adevăr, teologul îi ia minţile primarului şi ticluieşte în numele acestuia o re-clamaţie într-un grotesc stil arhaic şi latinizant, prin care cere ca Cimbru să fie scos de la catedră şi înlocuit cu Tănase-a-Popii: „Docenţele nostru Ioane Cimbru pe catedra din Ciohoteşti într-un egal cerc al circumstanţelor periculoase o aflu dejudeasca mea dătorinţă de a o refera asta cu humulissima şi mai aplecată humi-lenţie plină de devotament căci rătăcind prin labirintul venaţiunii cu cutreerea deşertelor silvestre şi a munţilor înfierbîntaţi de caloa-rea estivă — ornamentul..." Tănase-a-Popii are ceva din psihologia burghezului arogant şi distant. Pe cît e de exagerat respectuos cu familia primarului, pe atît e de bădăran cu omul simplu, necăjit şi sărac, Popic, pe care îl numeşte „măturătura asta a plebei". Acţiunea evoluează către o scenă de umor carambolesc, căci Popic înţelege în loc de „măturătura plebei", „mătură-pleavă". „POPIC Auzi cum zice cătră mine'?... cătră birău zice judeţu... cătră dumneata, naică Floare... nu ştiu cum şod!... şod! Apoi cătră mine zice „mătură-pleavă"? Ha-ha-ha! El nu ştie că eu fug de treierat ca calul de streche." Intervenţia lui Popic declanşează din partea lui Tănase-a-Popii o replică în care se strînge toată rigiditatea, pedanteria, îngîmfarea şi prostia acestui fanfaron intelectual: „Ce impertinenţă bigolistică!" Din Tănase-a-Popii, Slavici a ştiut să facă un personaj comic în toată puterea cuvîntului, care ilustrează practic concepţia avansată, realistă a scriitorului despre această categorie estetică. „Comic — va scrie Slavici mult mai tîrziu într-un articol intitulat Comedia la noi1 — devine abia cel ce nu-şi dă seamă despre slăbiciunile sale ori le ia pe acestea drept virtuţi, de care se poate lăuda. Rîdem de el pentru că vorbele şi faptele lui nu se potrivesc deloc cu gindul din care sunt pornite, nici cu părerea ce o au despre sine cei ce le rostesc ori săvîrşesc". Cu ajutorul lui Mitru Florii-Cucului, care simbolizează bunul-simţ şi onestitatea omuluidin popor, spiritul său de dreptate: „Doamne, mulţămescu-ţi — zice el în final — că putui face binele făr-a face rău", primarul află că a fost dus de nas de Tănase-a-Popii, şi lucrurile iau o întorsătură fericită. Aniţa se căsătoreşte cu Cimbru, iar bătrînii sînt fericiţi, ca şi cînd asta ar fi dorit-o de cînd e lumea. Nicolae Iorga — singurul din toţi istoricii noştri literari care a acordat o atenţie mai mare piesei — spunea pe drept cuvînt despre Fala de birău: „Nu e atît o comedie, deşi este una, şi bine condusă, cit o scenă de moravuri, o nuvelă dialogată. într-însa, în a-ceste icoane de sat murăşan, totul este adevăr. Se uită ţesătura uşoară, ca în nuvelele sentimentale ale timpului, cu fata peţită de cine-i e drag şi de cine vrea să i se impuie, cu bătrînii care hotărăsc de soarta ei, cînd se urmăreşte dialogul de o unică autenticitate, arătînd cea mai puternică şi sigură străbatere în sufletele omeneşti, în aceste suflete ţărăneşti, cumpănite, încete, cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înţelepte, prin cele mai rafinate mijloace de înriu-rire, care ar uimi pe un psiholog deprins cu ce are intelectualitatea mai pretenţios".2 1 Ioan Slavici, Comedia la noi, la Adevărul literar şi artistic, seria III» an. III, nr. 98, 24 sept. 1922, p. 1. 4 N. Iorga, /sforţa literaturii româneşti contemporane. I. Crearea formei, Bucureşti, 1934, p. 189. 374 375 TOANE SAU VORBA DE CLACĂ A fost publicată în Convorbiri literare, an. VIII. nr. 11/1875, pp. 417—432. Toane sau vorba de clacă e o farsă uşoară, bazată pe un comic de situaţie şi de moravuri. Personajele sînt acelea ale unei comedii „clasice" şi poartă adesea nume simbolice, caracterizante.1 Luncan, stâ-pînul casei, Măria, soţia lui, doamna Plutescu, mama Măriei, Frecă-ţel, servitor la Luncan, Maranda, fată-n casă la Luncan, Mirzac, portar, Casandra, soţia lui Mirzac, Ieftimie Egorovici, birjar, Cesar Găetan Stante-Pede, chelar, părintele Chiriac Chisăliţă, popa satului, Averchie Buchilat, dascăl, o doamnă Clevetită şi un sergent de poliţie. Subiectul, simplu şi într-un anume fel banal, aminteşte comediile la modă spre sfîrşitul veacului al XlX-lea în Franţa. In salonul elegant mobilat al domnului Luncan se poartă o aprinsă discuţie între acesta, soţia sa, Măria, şi mama ei, doamna Plutescu, pe tema: dacă e bine să-şi petreacă vacanţa de vară în Alpii Sviţerei, conform dorinţei Măriei, sau nu. Cu un patriotism ieftin, livresc, Luncan îi recomandă frumuseţile patriei noastre, pe care ea nu le recunoaşte. Din nimic, adică din nişte „vorbe de clacă", izbucneşte o supărare, „o toană", care duce la despărţirea celor doi; Luncan , împreună cu servitorul său Frecăţel, pleacă la „Otel Burlac", iar Măria şi Maranda, la hotel „Martha". Aici, în actul II, au loc numeroase peripeţii şi confuzii, care par a săpa o prăpastie de netrecu t între cei doi tineri căsătoriţi. în actul III personajele centrale, Luncan şi Măria (în jurul cărora sînt strînse toate celelalte, popa satului şi dascălul făcînd un elogiu boierimii, socotită, în servilismul lor, „fruntea ţării") se chinuie şi suferă din pricina dragostei într-un mod ridicol. Măria, sosită la moşia lui Luncan, e cuprinsă de remuşcări: „Voiesc să-1 surprind, să-i vorbesc, să văd expresia ochilor săi, să mă arunc la picioarele lui... El mă va ierta, mă va iubi, sau mor la picioarele lui". Luncan află de venirea Măriei şi strigă retoric: „Piară lumea! Măria trebuie să fie a mea!" Se împacă teatral şi rămîn la moşia lor, în munţii frumoşi ai ţării. Comedia are un caracter ostentativ moralizator, ideea etică — să zicem aşa — e expusă răspicat, la un moment dat, de Sitilă, per- 1 G. Călinescu In Istoria literaturii romane, p. 454, socoteşte piesa „fără interes deosebit" şi precizează că „a dat lui Eminescu, într-un proiect, clteva nume proprii". sonajul care apare ca un clovn la „Otel Burlac", exprimînd grav un adevăr empiric, cu rezonanţe de înţelepciune ţărănească: „Să nu se amestece nime în certele căsătoriţilor". Conflictul piesei stă de fapt într-o ceartă pentru nimic între doi tineri căsătoriţi, alimentată de amestecul inoportun al altora. Acţiunea n-are nimic captivant, ieşit din comun, curge linear, simplu, pentru a demonstra tema, care se repetă în piesă ca un laitmotiv: „Să nu se amestece nime în certele căsătoriţilor". Personajele sînt mai mult întruchiparea unor teze moralizatoare, care apar în scenă după scheme clasice, decît oameni vii, autentici, cu trăiri şi pasiuni reale. POLIPUL UNCHIULUI # A fost publicată în Tribuna, Sibiu, an. III, nr. 222, 27 sept. 1886, p. 1; nr. 223, 28 sept. 1886, pp. 1—2; nr. 224, 30 sept. 1886, p. 1; nr. 225, 1 oct. 1886, pp. 1—2. 0 lucrare dramatică mai inspirată, plină de nerv, capabilă să amuze şi să critice anume tare morale, este comedicara Polipul unchiului. Deşi publicată aşa tîrziu, piesa era terminată la 2 aprilie 1875, după cum reiese dintr-o scrisoare a lui Slavici către Iacob Ne-gruzzi, Studii şi documente literare, Buc, 1932, voi. II, 274: „Eu am gata — scria Slavici — Stan Bălăban, o poveste (20 file), Polipul unchiu'ui, comedie într-un act (45 file), Cele trei case, o nuvelă în felul lui Popa Tanda (50 file). Aceste sunt în magazin, au fost citite şi admise aici". Slavici îl încunoştiinţează pe Negruzzi că i le trimite pe toate. Nici una n-a fost publicată însă în Convorbiri literare şi nici în volumele apăiute. Polipul unchiului va vedea lumina tiparului peste unsprezece ani în Tribuna. Ion Breazu, singurul care a semnalat această producţie dramatică a lui Slavici, arată, în studiul său Literatura „Tribunei", că Toane sau vorba de clacă şi Polipul unchiului „sînt înrudite de aproape atît în concepţie cît şi în stil"1, ambele aparţinînd aceleiaşi perioade. Ca şi cealaltă comedie, Toane sau vorba de clacă, şi Polipul unchiului nu se petrece în mediul ardelenesc, pe care Slavici îl cunoaşte atît de bine ci în Ţara Românească, unde autorul venise de curînd, abia de un an, căci scenetele acestea comice erau terminate în 1875. Intriga şi 1 Ion Breazu, Literatura „Tribunei", !n Dacoromania, an. VIII, 1934 — 1935, p. 70. 376 acţiunea, în general, sînt naive, dar savuroase şi cu efecte de critică socială incontestabilă. Vespianu, un bătrîn pensionar ipohondru, e obsedat de ideea că în stomacul său se află un polip, „ca paingenul şi ca racul şi-i stă acolo-n pîntec şi-i soarbe sîngele şi-i roade oasele". Dacă mănîncă cu poftă, zice că nu pentru el mănîncă, ci pentru jigania aceea; dacă doarme bine, zice că tot pentru ea doarme, şi zice că nu poate scăpa de ea decît dacă-şi ia o nevastă tînără, ca să-şi „prenoiască" sîngele. Chinuit de asemenea gînduri, bătrînul îşi propune să se căsătorească repede cu nepoata sa, Aurelia, pe care o iubeşte, însă, vărul ei, tî-nărul Iulian. Sînt fără îndoială în construcţia comediei, în natura personajelor şi în specificul intrigii influenţe din Molière şi Shakespeare, care nu impietează însă asupra originalităţii lui Slavici. In continuarea acţiunii, lucrurile par a se complica în defavoarea tînă-rului dacă n-ar interveni prompt un prieten plin de spirit şi iniţiativă, avocatul Ciocănel, care-i joacă bătrînului o farsă teribilă, dîn-du-se drept marele doctor Wangworth din America, specialist în polipi la stomac. împreună cu Verigă, servitorul plin de inteligenţă şi umor al lui Vespianu, îl supune pe nenorocitul ipohondru unei vizite medicale, descriindu-i boala într-o imagine înfiorătoare. Mai întîi, i se spune ipohondrului că boala se manifestă printr-o aprinsă poftă de mîncare, de somn şi de însurătoare; apoi prin senzaţii de frig la picioare, la mîini, la nas şi urechi, pentru ca în cele din urmă să înceapă să cadă urechile, nasul, degetele etc., pînă cînd bolnavul dispare cu desăvîrşire. Scena consultaţiei smulge oricui un rîs sănătos, reconfortant. Ciocănel îl leagă bine pe pacient şi cu nişte cleşti mari, înroşiţi, simulează că-i scoate polipul. Cînd bătrînul e în culmea disperării, i se spune că Iulian a fugit cu Aurelia. în vremea asta Iulian asistă la farsă, ascuns în camera vecină. La revederea sa, unchiul îl iartă, îl îmbrăţişează şi-1 conduce chiar la Aurelia, pentru a se căsători cu ea. Personajul cel mai viabil este Ciocănel, un demagog şiret, încîntat de expresia bombastică, menită să frapeze oamenii cu fraza şi vorbirea reală; el are fraţi buni în comediile lui Alecsandri şi ale lui Caragiale şi chiar în Fata de birău a lui Slavici, în acel demagog Tănase-a-Popii, care-i uimeşte pe cei din jur cu stîlcitul său limbaj latinizant. Ciocănel se adresează prietenului său Iulian într-un limbaj curat caragialesc, şi, să nu uităm, piesa, în 1875, era terminată: „Stimabile domnule şi amice, iubite concetăţene şi frate!" i se adresează Ciocănel, pedant retoric, ca de la bară. Iulian — intelectual, chipurile, şi el — îi replică, apă- sînd pe o expresie de asemenea caragialescă: „Ei, lasă-mă în pace cu mofturile (s.n.) tale! " „Te las"... continuă Ciocănel, adăugind retorismului exacerbat şi o notă metaforică desuetă: „Eu te las; din sentiment de delicateţă renunţ de a mai turbura cerul senin al despe-raţiunii tale prin veselia mea". Personajul acesta, prin travestirea sa cu atîta uşurinţă într-un doctor american cu renume, fără a fi descoperit ca impostor, izbuteşte să ironizeze nivelul intelectual scăzut, lipsa de scrupule şi tendinţele cosmopolite ale unei părţi din intelectualitatea educată şi instruită de şcoala burgheză. într-un scurt monolog, Ciocănel, în postura de doctor, exprimă neocolit această critică: „Sunt doctorul Wangworth din America. Adecă de ce nu? Parcă nu sunt destui doctori care-şi poartă titlul cu tot atîta drept ca mine?!... Parcă nu suntem într-o ţară in care este un merit de a te lepăda de numele tău?! Parcă nu sunt advocat, om de afaceri, care, în interesul clientului său, trebuie să se facă şi popă, şi cătană, şi porc-de-cîne, stimabile domnule, dacă aşa cere situaţiu-nea?!" O sursă de umor suculent o oferă limbajul personajelor, în general, mult mai sprinten decît acela din nuvele, mai bogat în neologisme, capabile să sugereze mediul in care trăiesc. Dacă în nuveleşi povestiri predomină un limbaj rural, chiar dialectal, aici surprind numeroasele neologisme şi expresii neologistice ca: „sentiment de delicateţă", „ridicol", „stilistică", „compromis", „lumea romanţu-rilor", „reabilitare", „a adresa", „incurabil", „a tortura", „inspira-ţiune divină", „diagnosă" etc. Femeile sînt apreciate ca „gingaşe, generoase, nobile", boala de polipi „celebră" e boala „celibatarilor", „rîmaculii" — polipii din stomacul unchiului — ar fi nişte „bestii" întocmai ca rîma. Unele cuvinte şi expresii sînt de un remarcabil efect comic. Slavici îl pune, spre pildă, pe falsul doctor Ciocănel să numească cele patru tipuri de polipi după un procedeu lingvistic care aminteşte parcă strădaniile sterile în acest sens ale lui Timotei Cipa-riu şi Aron Pumnul. Astfel, polipii sînt de patru feluri: rimaculi, bestii care seamănă cu rîma, sfredelnici, „care au forma unui sfrede-luş şi străbat în inima omului", răcăcini, „care seamănă cu racul", „paingen-răcăcin", „un monstru", care „seamănă atît cu racul, cît. şi cu paiangenul". Polipul unchiului ca şi Fata de birău, prin sprinteneala acţiunii şi vioiciunea unor replici, ni-1 înfăţişează pe Slavici într-o ipostază neobişnuită pentru un scriitor care ne-a deprins cu nuvele a căror 378 379 acţiune curge încet, greoi citeodată, creîndu-şi totdeauna albie sigură prin pămîntul mereu nedesţelenit al cunoaşterii vieţii. S-ar părea chiar că înclinaţia lui Slavici era mai puternică spre comedie decit spre dramă datorită pronunţatului său spirit de observaţie critică. în legătură cu opera lui dramatică, Slavici poartă o bogată corespondenţă, din care se desprinde o adevărată patimă pentru teatru. „Lucrez acum la o a treia comedie", declară entuziasmat în scrisoarea către lacob C. Negruzzi din 18 martie 1872, „Una e gata... Un lucru grozav, acea care nu e încă gata... cinci acturi, caractere — să fugi!..." E vorba de O comedie la ţară, scrisă parte în iambi, care n-a plăcut şi nici nu s-a publicat în Convorbiri literare. „O comedie la ţară — spune Slavici în scrisoarea din 2 aprilie 1872, adresată lui lacob G. Negruzzi (Studii şi documente literare, Buc, 1932, voi. II, p. 188), n-a plăcut... voiesc a fi sincer; asta mă surprinde! Mi s-ar părea cum că asta comedie este mai bună decît Fala de birău". Slavici părăseşte comedia şi se îndreptă spre drama romantică, istorică. O corespondenţă îndelungată a purtat în legătură cu Boglan-vodă — cum se va vedea la momentul oportun — cu Gaspar Graţiani şi Ursita. Aceasta din urmă, ca şi Bogdan-vodă, n-a fost nici publicată, nici jucată. Se pare că s-a pierdut sau poate se află şi ea printre hîrtiile lui Slavici, păstrate de urmaşii din familia sa. Despre conţinutul ei ne informează chiar Slavici într-una din acele scrisori de care aminteam. „îţi aduci aminte — îl întreabă pe lacob C. Negruzzi într-o epistolă din 31 august 1877, idem, p. 282 — dedramamea romantică în versuri albe, pe care o citisem la Iaşi. M-am pus să o lucrez din nou în iambi, făcînd-o totodată mai puţin serioasă. Din cei trei voinici, unul e polonez curtenitor, altul e ungur grosolan, iară al treilea e un voinic bădăran din republica Bîrladului. Afară de aceasta, Rucsandra este una dintre femeile cărora li se aprind căl-cîiele îndată ce văd o bucată de mustaţă. Astfel, pe alocurea piesa e de o naivitate pe care fetele n-o înţeleg, dar nevestele o ascultă cu plăcere. Dă-mi voie să-{i comunic două părţi. Polonezul Miţki o întreabă dacă îl iubeşte. Răspuns: Nu ştiu. Nici eu nu ştiu ce să-ţi răspunz. Parc-aş dori să fii precum nu eşti, Şi totuşi parcă-mi place firea ta. Mă simt atît de bine-n astă clipă. Ce crezi, voinice?! Ori nu cumva te iubesc?!- Peste puţin, vine ungurul Boris, o îmbrăţişează, o sărută, apoi pleacă spre a face ca nu cumva ceilalţi să prinză ursa. Rucsandra [sic!] rămîne privind în urma lui. S-a dus! Ce falnic e la umblet şi ţinută, Şi capul, uite, ce frumos îl poartă! Ce oare vrea să facă? Negreşit, Din multe va să facă cei mai bine. Nu ştiu... atît mă simt de nu ştiu cum... Parc-am visat şi parcă tot visez... Cînd mîna îmi strînge cu mîna sa, Nu ştiu, parcă-mi treceau fiori prin vine, Şi cind cu braţul m-a cuprins — o, Doamne! Resimt şi-acum un fel de dezmierdare, De care-'atunci eram deplin cuprinsă... Iar cînd m-a sărutat, eram să leşin, Simţeam cum inima mi se strînge Şi cum mi-a stat deodată răsuflarea. Zicea că mă iubeşte; mă privea Cu ochii plini de foc, şi-nvăpăiaţi Erau obrajii lui atît de rumeni. Şi totuşi parcă sunt nemulţumită... Ce oare mai doresc? Ori el nu este Precum visam pe tînărul iubit? Ori poate îndestul nu mă iubeşte? Ce oare mai doresc? Ori poate Miţki îmi este mai dorit şi mai pe plac?! în sfîrşit, chestiunea se lămureşte cînd soseşte Fulger, adevăratul «ursit» ,şi nu ne îndoim că, după tu unie, nedumerirea fecioarei înceată". Iată cît zel depune Slavici în explicarea şi susţinerea creaţiei sale dramatice. GASPAR GRAŢIANI, DOMNUL MOLDOVEI A fost publicată în Convorbiri literare, an. XXII, nr. 1, 1 aprilie 1888, pp. 1—22; pp. 136—154; pp. 225—242; pp. 308—320; pp. 441—453. Profesor de istorie, avînd de două ori în viaţă un contact temeinic cu documentele unor vremuri de demult (a fost arhivar la Consis-toriul ortodox din Oradea şi mai tîrziu secretar al Comisiei documentelor istorice), Slavici era unul dintre oamenii cu talent indicaţi să facă din istoria poporului un izvor de inspiraţie pentru opera sa1. i Vezi In acest sens N. Iorga, Romanul istoric şi Slavici, In Sămănătorvl, an. V. nr. 18, 30 aprilie 1906. 380 381 Ca şi alţi dramaturgi români, Slavici îşi alege subiectele sale istorice din epoca cea mai exploatată de romantism, 1400—1600. în acest răstimp istoric fac mai toţi dramaturgii noştri să se desfăşoare drama domnitorilor care vor să-şi salveze patria ameninţată de duşmani. E drama care o găsim în Alecsandri, în Delavrancea, în Letopiseţii lui Sorbul, în Ringala lui Victor Eftimiu şi într-o sinteză admirabilă în Vlaicu-vodă a lui Alexandru Davila. Mai mult decît toţi aceştia, Slavici s-a arătat preocupat de a rezolva unele probleme acute ale epocii sale cu ajutorul evenimentelor din trecutul istoric. De aici, poate, şi ostilitatea cu care a fost întîm-pinată opera sa dramatică de către reprezentanţii claselor exploatatoare. După cum ne informează Slavici, în lucrarea sa autobiografică închisorile mele, piesa Gaspar Graţiani a fost scrisă în 1886: „încă la 1886 scrisesem drama Gaspar-vodă Graţiani, pe care i-am trimis-o direcţiunii Teatrului Naţional din Bucureşti". A fost reprezentată pentru întîia oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti la 28 februarie 1888. Gaspar Graţiani, tragedie istorică în cinci acte, a cărei „întîm-plare se petrece pe la 1620, parte Ia Constantinopole, parte înModova, â fost întîmpinată cu aversiune", ceea ce i-a provocat autorului o mare mîhnire. „Domnul Olănescu — îi comunică un actor din Bucureşti lui Slavici — membru în comitet (admiterea pieselor româneşti în repertoriu se făcea de către un comitet de lectură prezidat de directorul regiei), autor şi traducător al mai multor piese clasice, a găsit scrierea dumitale nulă şi ridicolă pînă în ultimul grad". Acelaşi actor îi explică motivele regionaliste, de ordin extra estetic, pentru care a fost respinsă piesa, atmosfera ilariantă în care s-a citit, imitîndu-se şi exagerîndu-se dialectul ardelean. „...Artistul care era să joace pe Gaspar Graţiani, neconvenindu-i sub nici un chip acest rol, deoarece avea să înveţe mult pe de rost, a refuzat cu uşurinţă de a-1 juca şi prin urmare direcţiunea a găsit de cuviinţă a respinge piesa dumitale, deşi se găsesc 2 —3 persoane printre artiştii teatrului care ar fi putut să facă o frumoasă creatiune din acest rol. Un alt motiv a găsit direcţiunea pentru a respinge scrierea dumitale, şi acesta ar fi că aproape toate frazele sînt repetate de două ori şi că piesa ar fi scrisă în dialect transilvănean, deoarece e scrisă de un transilvănean..." Revista România literară, an. VII, nr. 4—5, aprilie-mai 1888, p. 88, nota în cronica sa dramatică: „în toată stagiunea s-a dat o singură piesă originală: Gaspar Graţiani, de d-1 Slavici. Această tragedie scrisă în genul pieselor nemţeşti n-a reuşit. Multe părţi, care ne făceau plăcere la citit, n-au făcut nici un efect pe scenă. Afară de această piesă, nu s-a dat pentru prima dată nici cel mai mic act original care să ne astîmpere dorul de a vedea piese noi de autori români". în general situaţia teatrului românesc în acea vreme era precară, „lojile oarbe şi stalurile ştirbe" — scria ziarul România liberă din 21 februarie, înainte deci cu o săptămînă de premiera lui Gaspar Graţiani — întristează privirea în toate serile, întocmai ca nişte morminte deschise, în faţa actorilor ce joacă numai pentru rude şi cîţiva prieteni". Aceasta din pricina unei indolenţe inadmisibile faţă de repertoriul naţional, original, din pricina unui imens de mare număr de actori necalificaţi, netalentaţi. Repertoriul străin inundase scena Naţionalului în acest an, şi fiecare piesă era de fapt un fiasco. „Pîrleală a fost Sapho, pîrleală Teodora, TpîrlesdăFrancisca Rimini, pîrleală Vriei Acosta, pîrleală Fotinita. E de mirare cum, după atîta pîrleală, mai au unii oameni două degete neatinse de foc, în care să ţină moneta ce tot mai întind casierului din cînd în cînd", scrie acelaşi ziar în cronica pomenită. Gaspar Graţiani s-a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti în stagiunea 1887 — 1888, pe cînd era director CI. Stănescu. Titu Maio-rescu confirmă faptul în însemnări zilnice, voi. III, notînd: „Duminică 28 februarie/11 martie 1888, sara, la teatru cu Juca (Bengescu) şi Tinca (Budişteanu) prima reprezentare a lui Gaspar-vodă Graţiani de Slavici". Ziarul Epoca anunţa cu entuziasm premiera piesei, punînd în ea speranţe dintre cele mai mari: „Mîine seară Teatrul Naţional dă prima reprezentaţiune a dramei Gaspar Graţiani, lucrare originală şi de mult merit, datorită d-lui Ioan Slavici. Un mare număr de loge sînt deja date şi cei ce doresc să asiste la această frumoasă reprezentaţie ar trebui să se grăbească".1 Piesa lui Slavici a fost fluierată şi în schimb s-a pus în locul ei „batjocura şi caricatura franţuzească, intitulată Bărbatul cu trei Epoca din 28 februarie (11 martie) 1888, an. III, nr. 678, p. 3. 382 383 neveste, care la Paris se joacă prin cîrciumi, iar nu pe scena teatrelor subvenţionate de stat" ne informează un contemporan, indignat de respingerea piesei lui Slavici, adăugind că se va juca, în locul piesei lui Slavici, „Radicalele d-lui Odobescu, în care-şi bate joc, în modul cel mai grosolan, de transilvăneni". Din repertoriul original în aceeaşi stagiune au continuat să fie jucate Fintina Blanduziei şi Piatra din casă de V. Alecsandri, Răzvan şi Vidra de Hasdeu, O scrisoare pierdută şi O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Toate aceste piese s-au reluat în stagiunile următoare, în afară de a lui Slavici, ceea ce arată că Gaspar-vodă Graţiani nu a găsit ecou în conştiinţa potentaţilor poate tocmai pentru umanismul şi larga ei toleranţă în ceea ce priveşte problema naţională şi religioasă. Slavici se aştepta, de altfel, la o astfel de primire ostilă, cum se poate vedea dintr-o scrisoare trimisă lui Titu Maiorescu la 6februarie 1866: „N-am nici o garanţie că reputaţiunea mea literară nu va suferi prin reprezentarea acestei drame (Gaspar Graţiani, n.n.), iar cît pentru cîştigul material, pe care aş putea să-1 am, nu mai sunt băiat acum şi ştiu că trebuie să fac corecturi ori să compilez cărţi de bucate dacă vreau să cîştig cu munca literară" (scrisoare către T. Maiorescu, ms. 4708-4715, Biblioteca Academiei R.S.R.). Se ştie că scriitorul ardelean a avut tot timpul vieţii sale o atitudine justă în problema naţională. Mediul în care a trăit i-a impus de mic copil o asemenea atitudine. In Siria, locul natal al lui Slavici, locuitorii aparţineau diferitelor naţionalităţi din imperiul austro-ungar. Astfel, Slavici, copil fiind, a avut prilejul să înveţe, să se joace cu copii maghiari, saşi, cehi, sîrbi, evrei, să scape de dezonorantele prejudecăţi naţionaliste. Cîtă frumuseţe morală exprimă în acest sens vorbele Marei din romanul cu acelaşi titlu cînd îşi învaţă cooiii cum să se comporte cu oamenii de alt neam. In piesa istorică Gaspar Graţiaţi, domnul Moldovei, Slavici tratează pentru prima dată în opera sa beletristică ideea — pe care o va relua în repetate rînduri — înţelegerii dintre diverse naţionalităţi. Rezolvarea ei Slavici o face în spiritul toleranţei propovăduite de Lessing, a cărui operă, Nathan înţeleptul, scriitorul ardelean, cu studii la Viena, o studiase, fără îndoială, cu pasiune. înţelegerea şi respectul faţă de oamenii aparţinînd altor naţionalităţi i le însumase în suflet încă din anii copilăriei mama sa: „Dacă-ţi rămîne o bucată de pîine — îmi zice ea — şi o cer de la tine doi dintre ai tăi, s-o tai în două bucăţi deopotrivă de mari, pentru fiecare cîte una - 384 Tot aşa să faci dacă doi străini îţi cer bucata. Dacă, însă, unul dintre ai tăi şi un străin ţi-o cer, să tai bucata aşa ca una dintre cele două bucăţi să fie mai mare. Iar pe aceasta străinului să i-o dai, căci al tău îţi este mai apropiat şi din partea lui dai ceea ce e mai mult"-(I. Slavici, Amintiri, Bucureşti, 1924, p. 13). Convingerea că teatrul este destinat să educe o exprimaseră chiar-primii noştri dramaturgi, un Iordache Golescu, Costache Bălăceanu, Costache Facca, sau, ceva mai tîrziu, Alecsandri şi C. Negruzzi. Acesta din urmă va rosti răspicat o atare convingere: „Teatrul îi o oglindă"... „Tot ce este în lume, în istorie, în om se priveşte. El învie pe eroul' mort şi după 30 de veacuri îl aduce de înflăcărează iarăşi simţirea şi inima privitorului. El înfruntează pe cel rău, arătîndu-i subt o alegorie frumoasă toată urîciunea şi degrăduirea năravului său şi cri-ticînd pe cel trecut, loveşte şi arată cu degetul pe cel de faţă" (C. Negruzzi, Prefaţă la melodrama dramaturgilor Victor Ducange şi M. Dinaux, „Treizeci ani sau viaţa unui jucător de cărţi", Opere alese, E.S.P.L.A., „Biblioteca pentru toţi", voi. I, 1954, p. 272). Iar Iancu Văcărescu — efor al teatrelor pe vremea lui Alexandru-Şuţu — cu prilejul celei dintîi reprezentaţii teatrale în limba română (1819) scria: „V-am dat teatru, vi-1 păziţi Ca un lăcaş de Muze; Cu el curînd veţi fi vestiţi Prin veşti departe duse. în el năravuri îndreptaţi, Daţi ascuţiri la minte.' Podoabe limbii noastre daţi Cu româneşti cuvinte." pentru a nu mai aminti pe Alecsandri, Hasdeu şi Caragiale în aceasta privinţă. Ca şi înaintaşii săi, Slavici credea sincer că poate rezolva prim intermediul teatrului unele probleme acute şi dificile ale actualităţiii vremii lui. Pasiunea înnăscută pentru studiul istoriei e alimentată şi de această dorinţă de îndreptare a societăţii prin scris. Ca secretar al Comisiunii documentale, ca cercetător pasionat al trecutului po. porului nostru, ca profesor de istoiieşiautoral unei istorii universale şi al unor studii privitoare la istoria românilor, Slavici cunoaşte bine trecutul neamului său şi adeseori se vede ispitit să-1 evoce în opere literare, în drame ca: Gaspar Graţiani, domnul Moldovei, Bogdan- 385 25 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI vodă, sau în romanele din ciclul Din bătrini, pe care intenţiona să le scrie, neizbutind însă să isprăvească decît două volume. De fapt, un savant de mare prestigiu, ca Nicolae Iorga, a exprimat aprecieri elogioase chiar în legătură cu stricta activitate de istoric a lui Ioan Slavici. Referindu-se la o sinteză de istorie maghiară, realizată de scriitorul de mai tîrziu, Iorga scria: „... Sinteza de istorie maghiară care ne dă puternica sforţare de a frămînta cu bun-simţ şi realitate vie cuprinde pagini de cea mai adevărată şi mai strîns legată istorie, aşa cum pînă atunci nu mai scrisese nimeni la noi, Slavici fiind astfel istoric înainte să fi început să scrie istorie Xenopol..."1 Prima piesă istorică a lui Slavici, Gaspar Graţiani, se desfăşoară aproape cu aceleaşi date dramatice ca şi Despot-voda1 a lui Vasile Alecsandri. Deşi piesa lui Slavici se apropie incontestabil de drama lui Alecsandri prin frumuseţea limbii, prin destinul tragic al personajului ce se distruge pe sine în numele unui ideal de umanitate, a rămas uitată, nefiind apreciată la justa ei valoare. G. Călinescu, de pildă, în op. cit., îi acordă un singur cuvînt „A scris şi o dramă istorică, insuficientă (s.n.), Gaspar Graţiani". E evident că un savant chiar ca G. Călinescu a trecut fugar peste această latură a creaţiei lui Slavici, nemenţionînd celelalte piese istorice, de a căror existenţă vorbise Slavici însuşi în locurile citate de noi, iar mai tîrziu, în 1925, le pomeniseră: Scarlat Struţeanu, Cîteva date bibliografice ale operei lui I. Slavici, în Mişcarea literară, an. II, nr. 42, 29 aug.-3 sept. 1925 p. 2, şi G. Baiculescu, Operele lui Slavici, Adevărul literar şi artistic, an. VII, nr. 247,30 aug. 1925, p. 3. Despre cunoaşterea operei dramatice a lui Slavici ne vorbeşte şi necrologul semnat de M. Sipăneanu într-o publicaţie serioasă, ca Dacoromania, în care se punea mult preţ pe exactitatea şi bogăţia informaţiilor. „Şi nici în teatru n-a fost mai norocos. Pentru drama sa istorică Gaspar Graţiani, publicată în Convorbiri (1881 — 1889) (sic!) a primit încurajări din partea lui T. Maiorescu, dar ea a fost (respinsă de comitetul de lectură al Teatrului Naţional". Totuşi, după cum am precizat pe baza jurnalului lui Titu Maiorescu şi a unei infor- 1 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti contemporane, I. Crearea formei p. 185, Bucureşti, 1934. a Despot-vodă s-a jucat pentru lnttia oară In septembrie 1879 la Teatrul Naţional din Bucureşti şi a fost tipărită In 1880. 386 maţii din ziarul Epoca, piesa s-a jucat şi, în ciuda aşteptărilor, a căzut. Piesa este îndeajuns de antrenantă, acţiunea bine condusă, iar personajele, fie că sînt reale, ca: Gaspar Graţiani, domnul Moldovei (1619—1620), Nino1, om de credinţă al lui Graţiani, vornicul Bucioc, hatmanul Şeptilici, postelnicul Goia, vistiernicul Vasile Lupu, toţi moldoveni cu rol de seamă în acţiune2, fie că nu sînt atestate istoric, ca: Sara, evreica favorită a sultanei Mapeiker, unchiul Sarei, Baruch, şi alţii, sînt vii, sub raport artistic, şi bine conturate. Atmosfera epocii, autentică şi convingătoare, dă şi ea viaţă personajelor. Acţiunea se petrece parte la Constantinopole, parte în Moldova. în casa dragomanului Borisi, Locadelo (un pretendent la tronul Moldovei), discută cu Van Olen, ambasadorul olandez, despre Gaspar Graţiani, caracterizîndu-1 din capul locului în ceea ce are el esenţial: „LOCADELO îl cunosc de-aproape; îl ştiu încă de pe cînd a venit aici: Gaspar Graţiani, ce se mai zicea şi nobil de Gratişad, un ceasornicar, un biet muritor ce bătea pe la toate uşile ca să-şi vîndă marfa." Van Olen, exprimînd un punct de Vedere mai larg, împinge mai departe caracterizarea şi cunoştinţele noastre despre personajul central al piesei: „Nu-1 căuta ce-a fost odinioară, ci-1 vezi ce este acum: duce de Păros şi Naxos3, ambasador al sultanului Ahmed I, om de încredere al marelui vizir Chalil-paşa, persoană grată atît împăratului roman, cît şi regelui din Polonia, om norocos şi dibaci, care ştie să se folosească de împrejurări. Ai un rival primejdios, foarte primejdios rival!" Locadelo îl consideră mai puţin primejdios decît pînă acum, fiindcă Gaspar nu se mai bucură de sprijinul evreicii Sara, femeie 1 E vorba de Almaro Nani Boilo, care a trimis multe scrisori despre Ţările Române In Italia (vezi Documentele Hurmuzahi, epoca respectivă.) 2 In legătură cu caracterul real al acestor personaje, cf.: N. Iorga, Studii şi documente, voi. XXXI, p. 74 ş-u.; Viaţa lui Gaspar Graţiani, scrisă de prietenul şi tovarăşul său, Ioan Iancovici, la 1665, In Hurmuzahi, Documente, supl. II, voi. 3, pp. 62 — 69, Bucureşti, 1900; Martin Zeiller, care, In cartea sa Beschreibung des Königreiches Polen, Ulm, 1657, p. 57, spune despre el; „Gaspar Graţianus so von Gratz aus den Lande Steur burtig gewest sei soll", Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-vodă încoace, Opere, E.S.P.L.A., 1958, capul al optulea, pp. 66 — 75. 3 Pentru serviciile făcute turcilor ca dragoman, a fost dăruit cu aceste două insule. 387 25* ■cu multă trecere la serai şi favorita sultanei Mapeiker. Cu ajutorul Sarei, care-1 iubeşte pătimaş, Graţiani ajunge domn. E sugestiv redată tîrguirea tronului, intrigile şi viaţa politică necinstită, coruptă, în care totul se cumpără cu bani. Faţă de această mentalitate, Graţiani se defineşte ca un personaj luminat de sentimente mai umanitare. Cînd Mehemet Ali-aga, capul ienicerilor, îi ţine gata douăzeci ■de pungi pentru serai, Graţiani îi spune iubitei sale Elvira, fiica lui Borisi, dragomanul veneţian: „E darnic om agaoa! Douăzeci de pungi, nu mai puţin, pentru ca să-i întorc treizeci! Ei! nu vreau! Nu voi jefui ţara chiar mai-nainte de a-i fi domn!" Aceeaşi atitudine fermă are Gaspar Graţiani şi faţă de boierii corupţi, care-i propun să-i dea Sarei plocon pentru a obţine domnia: „Nu vreau să mă leg faţă cu nimeni! Nu sporesc haraciul, nu dau pocloane [sic!], nu cumpăr scaunul, nu vreau să intru înglodat în ţară; ori sunt domn de capul meu, ori nu-mi trebuie domnia". E de remarcat faptul că, în privinţa luptelor pentru domnie, Slavici menţine atmosfera de la sfîrşitul veacului al XVI-lea, cînd lupta aceasta era într-adevăr acerbă. în veacul al XVII-lea 1 uptel şi intervenţiile erau inutile, Poarta neluîndu-le în consideraţie. De la Poartă se trimitea un domn, şi voinţa ei era lege. Pentru sporirea conflictului dramatic, Slavici, care cunoştea acest lucru, păstrează, totuşi, atmosfera de la sfîrşitul veacului al XVI-lea. în realitate, Graţiani nu era un suflet atît de ales. Documentele istorice ne informează că el a căpătat domnia la insistenţele sale. Totuşi, Graţiani, cu ajutorul Sarei, ocupă tronul. înfăţişînd în pagini dramatice, uneori, prietenia şi dragostea dintre Gaspar Graţiani şi Sara, autorul are prilejul să veştejească prejudecăţile naţionale şi religioase, să înalţe un elogiu umanismului, frumuseţii morale a omului — om cu adevărat. Un personaj ca Baruch, unchiul Sarei, reprezintă o mentalitate mărginită, retrogradă, meschină. în opoziţie cu el, pe alte coordonate etico-filozofice, se defineşte figura luminoasă a Sarei, cu largile ei vederi umanitariste, în care dragostea curată, pătimaş de puternică, învinge străvechi prejudecăţi discriminatorii. Replicîndu-i lui Baruch, Sara se ridică împotriva acestei mentalităţi: „Tu voieşti mai bucuros ca eu să fiu nefericită decît ca un creştin să fie fericit. Asta nu e bine, Baruch, fiindcă toţi suntem carne ■de om, sînge de om, toţi avem suflet de om — şi de aceea am zis: ■«Saro, tu nu trebuie să asculţi pe Baruch, pentru că Baruch e orb şTnu vede cu ochii lui, e ameţit şi nu simte cu inima lui, nici judecă cu mintea lui»". Acestei integrităţi morale, exprimată de Sara, în numele dragostei şi al înţelepciunii, Graţiani îi adaugă alte dimensiuni izvorîte din însăşi raţiunea de a fi a omului: „GRAŢIANI Baruch, tu auzi acest glas înţelept: pleacă-te şi-1 ascultă! SARA El nu poate; nu-1 iartă legea lui. GRAŢIANI Legea mai presus de toate e legea firii omeneşti; s-o asculte pe aceasta!" Dragostea dintre Graţiani şi Sara pare a se împlini peste toate prejudecăţile. Raţiunea lor luminată învinge orice barieră, şi amîn-doi sînt hotărîţi să facă Moldova fericită. Graţiani, înţelegînd să îmbine fericirea personală cu fericirea tuturor, mărturiseşte într-o mişcătoare şi lucidă tiradă din actul II, scena IX, intenţiile sale de a reface economia şi a ridica la prestigiul cuvenit politica Moldovei: „Iubirea moldovenilor am să mi-o cîştig lucrînd pentru binele lor. Mult a fost Moldova încercată. Ani şi ani de-a rîndul, întregi vieţi de om cîmpiile au stat deşerte, satele ei au fost pustiite şi lanurile ei călcate de năvălitori. Astăzi grînele ei grele ca aurul mucezesc prin gropi, cirezile de boi îmbătrînesc neînjugate, caii cei mai frumoşi zburdă neînşeuaţi prin livezile ei, lîna turmelor de oi rămîne risipită prin mărăcini, mierea adunată picătură cu picătură se acreşte, cel mai nobil vin se varsă pe jos, căci n-are ţara buţi să-1 încapă; popoare întregi s-ar putea hrăni din bogăţiile ce se risipesc în Moldova. Şi totuşi ţara e săracă. Voi pune-o în legătură cu lumea, îi voi cîştiga prieteni şi ocrotitori, ca să o fac scutită şi bogată, şi nu cer, nu aştept altă răsplată decît ca inimile moldovenilor toate să tresalte (prezintă pe Elvira) cînd se va ivi ea, mireasa mea, doamna ţării, în mijlocul lor." în actul III, Gaspar Graţiani e domn în ţara Moldovei. împreună cu el e şi Sara. La curtea lui vin ţărani şi tîrgoveţi împovăraţi de prejudecăţi, ca şi Baruch, indignaţi că domnul nu respectă obiceiu- 338 389 rile ţării, mîncînd came în zi de post1; cer s-o alunge pe Sara. Gaspar încearcă să-i convingă pe oameni vorbindu-le despre binele adus de domnia lui Moldovei, care de doi ani n-a mai fost călcată de oşti străine şi n-a mai suferit de îngrozitoarele rele dinainte: luarea fetelor, călcarea holdelor etc. Neliniştea mulţimii adunate creşte odată cu insistenţele ei. Graţiani, mînios, îşi pierde însă cumpătul şi ajunge la concluzia că dacă pînă acum „a chivernisit ţara ca un gospodar", de aici înainte va stăpîni-o. Adevărul istoric e că Moldova n-a avut nici două luni linişte, fiind atacată de turci şi de poloni. In realitate, Gaspar Graţiani nu putea fi un domn patriot, cum şi-1 imaginează Slavici. Nu putea fi un domn din şirul lui Alexandru Lăpuşneanu, Ştefan cel Mare sau Petru Rareş, care erau legaţi structural de formele de viaţă ale poporului, unii chiar prin preocupările lor anterioare domniei. Gaspar Graţiani era cu totul străin de popor, nu ştia nici limba acestuia, totuşi Slavici îl vrea un fel de Mircea cel Bătrîn din Scrisoarea III a lui Eminescu. E interesantă pentru viziunea lui Slavici această scenă în care-1 pune pe domn să stea de vorbă cu poporul, care-i cere şi-i impune anumite lucruri. E dorinţa demofilului Slavici, şi nu realitatea istorică. Apare Sara, cumpătată în atitudini, calmă, chiar cînd Graţiani o încunoştiinţează de ceea ce vrea mulţimea. Comportarea ei este expresia unui profund umanism, care are darul de a se ridica peste prejudecăţile naţionaliste şi de a dezvălui caracterul lor de clasă, căci pretutindeni clasele explotatoare aţîţă poporul la atare atitudini pentru a-1 putea subjuga şi exploata mai bine. Cuvintele Sarei sînt pline de înţelepciune şi adevăr: „Da, fiindcă sunt ovreică. A spus şi Baruch, unchiul meu, ovreul Baruch, că poporul o va cere aceasta. Mi-a spus şi Nino că o cere poporul. O cer şi boierii, o cere şi vornicul, o cer toţi fiindcă sunt creştini, fiindcă toţi oamenii sunt ca noi, ovreii; dar eu nu mă duc, căci sunt mai cu minte ca dînşii şi zic: «Saro! tu trebuie să rămîi aici să nu laşi pe lefegii să bată poporul cînd cere izgonirea ta, nici pe boieri să jăfuiască ţara pentru ca ei să te sufere la curte. Trebuie să rămîi şi să faci bine, tot bine, pentru ca poporul să vază că mint aceia care spun că ovreii sunt răi, totdeauna răi, şi să te iubească cu toate că eşti ovreică». Lasă-i Graţiani, căci sunt şi ei ca Baruch!" i Faptul e atestat de Miron Costin In Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-vodă încoace (ed. P. P. Panâitescu,. 1944, p. 46): „Aeestu domnu, Gas-par-vodă, niceodată post n-au avut, ce pre ascunsu In toate posturile mlnca carne". 390 Scena aceasta, prin simetria compoziţională, prin atmosferă, prin prezentarea maselor şi confruntarea voinţei lor cu aceea a domnului, prin felul de a înfăţişa înverşunarea cu care mulţimea cere alungarea Sarei, nu numai că aminteşte, dar pare a fi creată chiar sub influenţa scenei din nuvela lui Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanu, în care poporul mînios cere capul lui Motoc. Pînă la urmă, Gaspar Graţiani o alungă, totuşi, pe Sara, care, plecînd la Constantinopole, vine cu oaste împotriva lui. Gaspar, bănuit de trădare, e ucis de propriii lui boieri, Şeptilici şi Goia. De fapt, Slavici îşi îngăduie şi aici o licenţă de ordin istoric, deoarece în realitate n-a avut loc o expediţie specială împotriva lui Gaspar Graţiani pentru un asemenea motiv. Expediţia a fost îndreptată împotriva polonezilor, cărora li s-a alăturat şi Graţiani în lupta de la Ţuţora (1620). Boierii îl ucid pentru că le stricase relaţiile cu turcii. Aşadar, conflictul dramei istorice Gaspar Graţiani este generat de prejudecăţi naţionaliste şi religioase, care fac dintr-un suflet mărinimos şi demofil o victimă. Desfăşurarea acţiunii, logica faptelor şi atitudinea implicită a autorului condamnă cu asprime atare prejudecăţi, sădite de veacuri în conştiinţa oamenilor simpli de către clasele exploatatoare. Reînvierea unor evenimente din veacul al XVII-lea era, fireşte, numai un pretext, căci mesajul piesei era profund actua la apariţia ei. In acest sens, semnificaţia ei se asociază mesajului umanitar, antişovin din nuvela Crucile roşii, o aspră critică la adresa politicienilor care cultivau dezbinarea dintre români şi unguri şi menţineau o atmosferă naţionalist-şovină — şi mai cu seamă din romanul Mara, unde dragostea dintre Persida şi Naţl ridică aceeaşi problemă, înfăţişată cu mai multă maturitate şi cu mijloace de expresie mai avansate. BOGDAN-VODĂ Manuscrisul acestei piese, prezentată pentru prima dată de noi in revista Luceafărul nr. 9/1 august 1960, se află astăzi la Biblioteca Academiei R.S.R., cu numărul *»2fc $~îSc Piesa care sub raportul caracterului ei inedit interesează cel mai mult este Bogdan-vodă, considerată pierdută pentru totdeauna de însuşi autorul ei, care mărturisea în lucrarea autobiografică Închisorile mele, pp. 143—144: „Scrisesem o dramă-n cinci acte, Bogdan-vodă, lucrare versificată. Unul dintre ginerii mei, locotenent de rezervă, 391 tunar la unul din forturile Bucureştilor, a luat manuscrisul ca să-1 citească. Peste puţin a fost trimis în toată graba la Turtucaia, de unde a scăpat aruncîndu-se în Dunăre, ca să treacă rîul notînd. Pierdut era şi Sogdan-vodă. Mare pierdere n-o fi nici aceasta pentru literatura română, dar pentru mine era o pagubă". Amărăciunea se adaugă altora care l-au urmărit toată viaţa. Căci altă dată, cu prilejul uneia din desele sale arestări i-a dispărut „manuscrisul privitor la educaţiunea intelectuală şi la cea profesională" şi, odată cu acesta, a dispărut şi „manuscriptul gata de tipar al Sintaxei". Manuscrisele nici unui scriitor n-au avut soarta acelora ale lui Ioan Slavici, care, în timp ce autorul lor stătuse un an în temniţa de la Vaţ, în urma unui proces de presă, şi în vreme ce, după aceea, trecuse prin atîtea alte închisori, se găseau la Siguranţa Statului, de unde, în momentul eliberării sale, autorul, „cu mari greutăţi, intră în posesia unora din ele". în subtextul frazei referitoare la pierderea1 manuscrisului dramei Bogdan-vodă, se simte o undă de amărăciune care ne vorbeşte şi despre nestrămutata credinţă a lui Slavici că dramaturgia e chemarea supremă. Manuscrisul are formatul unui caiet de 8°, confecţionat de autor din hîrtie velină, neliniată. EI numără 61 de pagini, scris cu cerneală numai pe recto. Pe copertă scrie: „Bogdan-vodă. Dramă. Cinci acte". Evident, întregul manuscris reprezintă o transcriere, fiind incredibil de îngrijit pentru o variantă asupra căreia autorul ar fi lucrat efectiv. Nu conţine decît cîteva ştersături neînsemnate. Aceasta n-ar fi totuşi un indiciu pe deplin în stare să susţină ipoteza unei copii făcute ulterior, deoarece, din mărturisirile intimilor lui Slavici, sîntem informaţi că procesul său de lucru era a rescrie întreaga pagină în momentul în care făcea o cît de mică ştersătură. Pentru ca piesa Bogdan-vodă, în a cărei valoare credea cu toată fiinţa, să devină cunoscută, Slavici s-a zbătut mult, purtînd o lungă corespondenţă cu Iacob Negruzzi, redactorul revistei Convorbiri literare, unde intenţiona să o publice. „Numai acuma îţi pot trimite pe Bogdan-vodă — îi scrie el acestuia din Bucureşti, la «15 mărţişor 1 Am văzut Împrejurarea In care Slavici credea că şi-a pierdut manuscrisul Bogdan-vodă. Probabil pe baza ciornelor — şi a notelor păstrate, autorul a realizat o nouă versiune, sau poate chiar prima a fost salvată şi păstrată de ofiţerul de tunari, care nu era altul decît profesorul Scarlat Struţeanu. Fiul său, scriitorul Alexandru Struţeanu, ne-a pus la dispoziţie acest manuscris inedit, rămas împreună cu alte documente în arhiva lui Slavici, acum în posesia sa. 392 1876». Numai astăzi am izbutit a-1 primi. Pentru aceea nici nu-ţi puteam scrie pînă acum. Dacă mai e cu putinţă, ar fi bine ca Bogdan-vodă să fie publicat încă acum. Sunt curios cum îl va primi Junimea."1 Pontifii Junimii o primesc cu răceală, căci Slavici se vede nevoit să revină, la 24 aprilie 1876, cu o scrisoare, în care să apere valoarea piesei. „Bogdan-vodă e o dramă bună, cel puţin mai bună decît tot ce am scris eu pînă acum. Cred că n-ai făcut bine de a nu o fi publicat. O vei publica însă şi nu-ţi va părea rău de a o fi făcut. Repet încă o dată, drama e bună. Vorbesc despre ea ca şi cînd nu aş fi scris-o eu. Te rog, ia poveştile mele, novelele mele, comediile mele, pe Safta şi apoi pe Bogdan-vodă, le ia şi le pune alăturea, le aseamănă şi vei găsi aceleaşi vederi estetice. Aceasta îi dă paşaport literar. Este o dramă românească, ce în fel şi chipuri nu are a face nici cu Shakes-peare, nici cu Schiller, e, dacă îşi place, o şcoală rea, dar o şcoală deosebită, o şcoalăfără viitor, dar o şcoală populară. Această popularitate consistă în temeiurile etice ale dramei."2 Spre sfîrşitul aceleiaşi scrisori, după o argumentată demonstraţie estetică, Slavici insistă din nou pentru publicarea piesei, lăsînd a se înţelege că urmărea prin tipărirea ei o finalitate artistică bine gîndită, un clar mesaj etic şi social: „Atît de interesantă ca şi Iulius Caesar e drama mea, şi ebine că nu e mai interesantă; e atît de interesantă ca şi o poveste, ca şi Popa Tanda, atît de interesantă, încît o putem citi fără a fi siliţi să pierdem impresiunea gîndind mereu la sfîrşit. Limba? Să lăsăm generaţiunea viitoare să aleagă ce va găsi bun. Nici Alecsandri nu rămîne întreg. Eu te rog să publici pe Bogdan-vodă cît mai curînd, cît mai curînd. Pentru ce cît mai curînd nu mă întreba."3 Tendinţa socială a operei, caracterul ei adînc patriotic au nemulţumit, desigur, pe adepţii „artei pentru artă" de la Convorbiri literare, care nu puteau să-i ierte lui Slavici faptul că, alegîndu-şi un subiect din trecutul îndepărtat al istoriei Moldovei, avea, de fapt, în vedere realităţi sociale ale vremii. într-o scrisoare nedatată, adresată lui Iacob C. Negruzzi, scrii torul exprimă răspicat idee a că, prin subiectul împrumutat din evu 1 Ioan Slavici, Scrisoare către Iacob Negruzzi in Studii şi documente literare, Buc, 1932, voi. II, pp. 275-276. 2 Idem, p. 277. 3 Idem, p. 278. 393 26 — Ioan Slavici, Opere, voi. VI mediu românesc, se referă la probleme sociale contemporane lui „Sujetul dramei — scrie Slavici — e istoric. Bogdan-vodă, tatăl ţui Ştefan cel Mare. Am ales această epocă fiind cea mai asemenea cu a noastră."1 Slavici avea, fireşte, în vedere situaţia care, prin aducerea în ţară a Hohenzollernilor şi instaurarea regimului burghezo-moşie-resc, a statornicit o cruntă exploatare a maselor de către clasele asupritoare şi a înlesnit pătrunderea masivă a capitalului străin în economia naţională, răpindu-i României independenţa pentru care poporul vărsase atîta sînge de-a lungul îndureratei sale istorii. Politica antipopulară a burghezo-moşierimii, în frunte cu Carol I, care nici nu ştia româneşte, a indignat masele muncitoare şi a trezit adînci nemulţumiri în rîndurile scriitorilor noştri, care au condamnat-o cu modalităţi dintre cele mai diverse, de la alegoria istorică pînă la pamfletul făţiş, necruţător al unora ca Traian Demetrescu, A. Vla-huţă, Delavrancea, Caragiale, Macedonski ş.a. B o epocă în care reprezentanţii claselor exploatatoare se întreceau în a scoate ţara la mezat, aservindu-i bogăţiile şi independenţa capitalului străin numai pentru a-şi asigura cîştiguri fabuloase şi poziţii sociale avantajoase. Acţiunea piesei se petrece „pe la 1455", zice Slavici eronat, căc conform informaţiilor istorice sigure, Bogdan al II-lea, eroul piesei, domneşte între 12 octombrie 1449 şi 17 octombrie 1453. După glorioasa domnie a lui Alexandru cel Bun, numeroşii săi fii încep războaie feudale, fratricide. în Moldova e o atmosferă apăsătoare, plină de nesiguranţă şi vărsări de sînge. Boieri vicleni, nesăţioşi, pizmătareţi, ţes intrigi, dezbină domniile şi aduc Moldovei multă osteneală şi suferinţă. „Atît amar de timp ne-am sfîşiat, Noi între noi mereu am sîngerat, încît Moldova s-a sleit, şi azi Ne plîng de milă toţi. Destul acum! Dar nu din casa mea, o, nu din ea, Ci de la voi, boieri nesăţioşi Şi răi şi pizmătareţi, a pornit Urgia făr' de frîu ce ne-a orbit..." zice cu amărăciune, în scena a IV-a a primului act, Alexandru-vodă, unul din eroii centrali ai dramei lui Slavici. i Idem, p. 292. în scaunul Moldovei, la Suceava, se află acum Alexandrei, un tînăr în pragul a 17 ani1, necopt pentru o asemenea sarcină şi pentru vremuri atît de grele. Una din referirile cele mai vechi privitoare la personajele şi la epoca de care se ocupă Ioan Slavici o găsim în Letopiseţul de la Bistriţa, care scrie: „în anul 6957, luna octombrie în 12, venit-au Bog-dan-voevod şi au lovit pe Alexăndrel-voevod la Tămăşani, aproape de Tirgul Romanului, şi i-au omorît o mulţime de boieri, între care pe Oancea, logofătul şi pe Costea Andronic; şi mulţi alţii au fost omorîţi. în anul 6959, luna lui octombrie în 16, venit-au Petru-voevod la Răuşeni, într-o vineri în zori de zi, şi i-au tăiat capul". După toate probabilităţile, Ioan Slavici nu s-a inspirat din Letopiseţul de la Bistriţa, ci din Letopiseţul Ţării Moldovei al iui Gri-gore Ureche, de unde împrumută şi cîteva erori: mai întîi, data de 1455, căci Ureche spune: „Văleatul 6962 (deci 1455), după doi ani a domniei lui Bogdan-vodă, scrie letopiseţul cel moldovenesc c-au venitu fără de veste Petru-vodă ce l-au poreclit Aron şi au aflat pe Bogdan-vodă lăsatul Răuşenii, din jos de tîrgul Sucevii, şi l-au lovitu, vineri în revărsatul zorilor, octombrie 16. Şi acolo i-au tăiat capu lui Bogdan-vodă. Decii au stătut la domnie Aron-vodă".2 Păstrarea datei eronate, felul în care concepe Slavici unele personaje ne îndreptăţesc să stabilim sursa de inspiraţie în Grigore Ureche. Astfel, de pildă, în manuscrisul lui Ureche se vorbeşte de Costea Andronic ca de două persoane, Costea şi Andronic, cîtă vreme, aşa cum se vede din manuscrisul de la Bistriţa şi cum s-a corectat ulterior şi în Ureche, este vorba de aceeaşi persoană. Slavici introduce însă în piesă, sub influenţa erorii din Ureche, pe un Andronic postelnic, iar pe urmă hatman, şi pe un Coste boier. Observaţiile acestea ţintesc, fireşte, către o pătrundere mai intimă în procesul de elaborare a lucrării şi nu intenţionează a-1 dojeni postum pe scriitor. Au procedat asemănător şi Negruzzi, şi Odobescu, şi Davila. E ştiut că realismul operei, inspirată din trecutul istoric, nu constă atît în respectarea riguroasă a tuturor amănuntelor, cît 1 Faptul reiese din Însemnarea In limba latină — Alexandri vsay (vo) de 1459 1uit XVII annorum — scrisă pe verso la o scrisoare către neguţătorii din Braşov, datată Vaslui, 3 august 1449. (Vezi Vasile Pârvan, Alexăndrel-vodă si Bogdan-vodă, şapte ani din istoria Moldovei, Bucureşti, 1904). 2 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, E.S.P.L.A., 1955, p. 82. Intlmplarea reteritoare la sflrşitul tragic al lui Bogdan e relevată pe larg şi de Gh. Şincai In Cronica românilor şi a mai multor neamuri, tom. II, ed, a 11-a, Buc, 1886, pp. 29 — 34. 394 395 în sesizarea esenţei sociale, a tendinţelor generale, a legilor obiective de dezvoltare a societăţii în epoca respectivă. Aceste cerinţe Slavici le-a respectat în grade diferite, urmărind însă cu consecvenţă să dea unor episoade din trecut funcţii etice, exemplare pentru vremea lui. Felul în care sînt conduse personajele în subiectul şi intriga piesei reliefează cu prisosinţă orientarea realistă a scriitorului în rezolvarea temei din drama Bogdan-vodă, şi anume: lupta moldovenilor pentru independenţă. Acţiunea începe în sala tronului de la curtea domnească din Suceava. Boieri, tîrgoveţi, oşteni stau de vorbă, agitaţi de ideea că Alexandru-vodă a închinat „pe ascuns" ţara „măritului Cazimir, crai al leşilor". Moldovenii se opun, iar Alexandru-vodă se poartă despotic, ameninţă şi pune „gura tuturor sub zăvor". Presimţind pericolul care se apropie, oamenii din popor, oşteni simpli, stăruie pe lîngă hatmanul Bogdan să i se opună domnitorului. Acesta, pentru început, respectînd dreptul divin al domnului, nu se lasă înduplecat. Dar insistenţa oştenilor e irezistibilă. Forţa maselor e de neînfrînt, Slavici voind să spună, parcă asemeni lui Alecsandri, că „poporul e mai puternic decît boierimea trădătoare". Prin atenţia acordată maselor populare, piesa aceasta a lui Slavici ocupă una din poziţiile cele mai avansate. Chiar cînd Bogdan ezită, oştenii nu sparg tabăra şi rămîn să se lupte cu lefegiii lui vodă Alexandru. Voinţa maselor se afirmă îndrăzneţ şi răspicat în scena a Vll-a din actul III: „COSTE Acum e rîndul nostru să vorbim, Pe vodă-n scaun nu-1 mai suferim! CODAC Noi, oastea, pe hatman domn ni-1 dorim. (Voci) UNA Pe el! ALTELE Da, da. Pe el. IAR ALTELE Asa voim. împins în acţiune de voinţa maselor şi animat de un fierbinte patriotism, vădind o tactică remarcabilă (amintind pe aceea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila), hatmanul Bogdan se încumetă să înfrunte, totuşi cu multă prudenţă deocamdată, hotărîrea domnitorului: „Măria-ta! Ai spus ce-aveai de spus, Iar noi te-am ascultat şi-am înţeles Ce vrei să ştim, ce fel de gînduri ai. Ascultă-acum să-ţi spun şi eu, aici, în faţa tuturor, ce zicem noi, Moldova viiuă cum o vezi şi-o ştii, Eşti domn şi n-ai stăpîn asupra ta, Şi orişice vei fi făcînd, de-i bun, De-i rău, e bun făcut şi pentru noi. Tăcuţi, supuşi urmăm porunca ta. Tu însă eşti stăpîn numai pe vreri, Pe suflete nu eşti, nu poţi să fii, Şi dacă ne supunem toţi, ţi-o spun, în sîlă, sîngerînd, o fac cei mulţi. Tu întri la stăpîn, şi păzitor îi zici. Eu nu te însoţesc... Stăpîn Nu am decît pe singur domnul meu, Eu lui mă-nchin, mă plec, ş' numai lui Iar altuia în veci nu mă supui." Adept al domniei dsspotice, dispreţuind voinţa maselor, Alexandru-vodă întrerupe mîndru şi brutal intervenţia hatmanului Bogdan: „Nu v-am chemat ca să vă-ntreb ce vreţi, Şi nici nu ţin s-o ştiu. Am spus ce-am spus, Şi grija mea de cel ce-i nesupus!" Bogdan pare să împrumute în primul vers ceva din masca lui Vlaicu-vodă, care întrebase cîndva pe doamna Clara, prefăcut strategic: „Că te vrem pe veci stăpînă-naltă, doamnă, tot nu ştii?" şi îl încredinţează pe domn de supuşenie, dar nu şi de dăruirea sa: „Supuşi suntem, supuşi şi umiliţi, Dar nu cu gîndul, nici cu inima, O, nu! Cînd alţii ţara o păzesc, Eu nu mai sunt legat de spada mea. Ţi-o dau! Hatman să-ţi fie cine-o vrea." Credem că această francheţe a lui Bogdan, foarte lăudabilă sub raport etic, nu poate asigura conflictului piesei adîncimea necesară. Personajele tratează prea tranşant lucrurile, şi totuşi cu resemnare, în aceasta rezidă slaba consistenţă a conflictului. 396 397 Tot timpul acţiunii Bogdan se comportă conform unor principii etice care nu-1 lasă să atace pieziş ca hatman, dar nici să realizeze momente cu adevărat dramatice ca erou literar. îl consideră pe Alexandru copil şi-i face vinovaţi defapta sa doar pe boierii hrăpăreţi şi trădători. Sub presiunile boierilor, printre care vicleanul Hulpe şi perfidul Aron, domnitorul hotărăşte să-I alunge pe Bogdan din funcţia de hatman şi cere să fie adus legat. Fidel principiilor sale, acesta nu protestează, considerînd acţiunea un drept al domnitorului. Ostaşii, oameni din popor, sînt însă neclintiţi "în credinţa faţă de Bogdan. Ei se luptă eroic cu lefegiii aduşi de Alexandru împotriva acestuia şi pătrund în curtea domnească. La îndemnul lui Hulpe, domnitorul fuge cu boierii săi să ceară ajutor de la Ieşi, căci tirania internă nu mai avea putere suficientă pentru a stăpîni poporul. E bine prinsă psihologia, mentalitatea şi „filozofia" puterii tiranilor-exploatatori: „ALEXANDRU-VODĂ Să-1 ţin cu frică, dar de unde iau Puterea? HULPE Caut-o la cei ce-o au. (Tainic) Cînd vrea să-şi mîne luntrea după plac, Luntraşul nu îşi caută razămul în luntre chiar, ci în afar' de ea. Şi domnul tot aşa e îndrumat." La sosirea oştilor străine, Bogdan cu moldovenii săi îi aşteaptă într-o pădure la o trecătoare. Bogdan îi hărţuieşte şi-i uzează pe invadatori pînă cînd, în cele din urmă, îi atrage în cursă cu ajutorul unui diac. Bogdan, acum domn al Moldovei, se adresează noului hatman: „BOGDAN Oricum ar fi, hatmane, sunt pierduţi. Se înăcreşte vinul cel mai bun Cînd stă-n bătaia soarelui lăsat, Oşteanul, care e ţinut în loc, îşi pierde foarte în curînd şi el Avîntul de război şi, înăcrit, Se lasă-n voia întîmplărilor. Noi grabă nu avem; să stea cît vor. COSTE Dar stăm, măria-ta, legaţi. BOGDAN Nu ei ne ţin, ci noi i-am prins în laţ Şi-i obosim, ca să-i putem muia. Dar să vedem. Diacul e isteţ, Şi dacă-i trage-n cursă,-i fugărim De nu mai vin pe-aici cît mai trăim." La observaţiile lui Coste: „Suntem de tot puţini", Bogdan răspunde laconic şi profund: „Puţini, dar noi" amintind, parcă, esenţa replicii lui Mircea cel Bătrîn, dată trufaşului Baiazid, în Scrisoarealll a lui Eminescu. Bogdan iese învingător. Bunătatea şi atitudinea sa tolerantă îl pierd, însă, căci Aron-vodă îl înfrînge după doi ani. Figură de o reală frumuseţe morală, Bogdan-vodă, deşi e caracterizat, de alt personaj, ca o fire „năvalnică", e, totuşi, un tip chibzuit de ambiţii personale. E un personaj pe care-1 împing mereu din spate oamenii din popor. Se urneşte greu din pricina poziţiei lui sociale, în afară de ideea independenţei ţării, înţeleasă îndeajuns de abstract, el pare adesea că nu vrea nimic, pentru a nu ştirbi autoritatea domnului. Dar mersul obiectiv al istoriei învinge reţinerea sa şi îl face un erou patriot. în figura lui Bogdan, autorul sădeşte un înalt ideal uman. El „e — cum însuşi Slavici mărturiseşte — omul aşezat, care numai anevoie se hotărăşte la ceva, dar hotărît o dată, pune capul în pietri, e un Popa Tanda, e un Petru Viteazul Greuruş, nu e bufon. E «Frecăţel», e în ultimă analiză «Dănilă Prepeleac», omul «care dă cu bota în baltă», e «hodorosc trosc, mazere de post», e «ist Mann, de Gutes ubt und Boses stiftet» (este omul care face binele şi provoacă răul, care face răul şi provoacă binele)".1 Bogdan, în intenţia lui Slavici, e mai mult o funcţie, un simbol decît un personaj propriu-zis. De altfel, aşa e înfăţişat şi rivalul său, Alexandru, care, fiind copil neexperimentat, nu poate acţiona decît ca o unealtă a boierilor din preajma sa. „Se zbate — zice vicleanul boier Hulpe în scena V, actul III — ca să pară-a fi cum vrea, / Dar e mereu cum alţii-1 fac". l Ioan Slavici, Scrisoare către lacob Negruzii, In Studii şi documente literare, Buc, 1932, voi. II, p. 277. 398 39S Conflictul are loc de fapt între boierii trădători, care-1 sprijină pe Alexandru-vodă, şi între oştenii patrioţi şi masele populare, care-1 sprijină pe Bogdan-vodă. Cei doi eroi par a fi două piese de şah cu care operează cele două forţe antagonice. Arta lui Slavici constă, în această piesă, în redarea atmosferei şi în înfăţişarea mişcării maselor. Meritul său rezidă, de asemenea, în înţelegerea rolului maselor populare în făurirea istoriei. Oamenii din popor nu sînt prezentaţi ca nişte simpli rezoneri, ci ca nişte forţe vii, active, care au voinţă, dezbat probleme sociale şi politice, se străduiesc să impună un punct de vedere patriotic. Revelatoare în acest sens este scena a Il-a din actul al II-lea, cînd oştenii, dîndu-şi seama de intrigile boierilor, îşi exprimă ferm punctul de vedere, mînuind cu abilitate ironia populară, persiflînd cu îndrăzneală instituţii feudale şi titluri socotite sacrosancte: „CODAC Umblă unii aşa forfota prin tabără LINTE Pare-mi-se că iar se burzuluiesc. CODAC [într-o expresie tipic populară, care a făcut obiectul unei interesante discuţii a lui Coşbuc în revista Vatra — scoasă împreună cu Slavici şi Caragiale — la rubrica Vorba ăluia:] Ei şi?! Ce-avem noi cu ei?! Nici in clin, nici in mînec, Nici la urcuş, nici la coboriş nu-njugăm. [S.n] Ei cu vodă — ţară; iară noi cu hatmanul —oaste. VERIGĂ Tocmai aşa n-o fi, Codace. Boierii spun că vorba e să ne deie alt hatman. CODAC Apoi una ca aceasta nu se poate. Cum să ne deie altul cînd nu e decît el?! LINTE Uite, îl dă-ncolo, şi pune vodă alt om în locul lui. CODAC Pune pe dracul! De unde să-1 puie dacă nu-1 are?! VERIGĂ îl face vodă hatman pe acela pe care-1 vrea. CODAC Haida-dee! Nu vezi, omule, că nu se poate? Hatmanul nu e doară vodă. Da, vodă faci pe cine vrei, fie slut, fie şchiop, fie chior, fie chiar şi orb, cum a fost Iliaş. Dacă l-au făcut vodă, e vodă, şi n-ai ce să-i faci. Pentru ca să fie însă hatman, trebuie să aibă ceva ce nu orişicine are, să fie cumva... UN OŞTEAN Aşa-i! Asta nu se dă: o ai, dac-o ai. ALTUL Şi n-o găseşti dacă n-o ai. IAR ALTUL Nu calcă hatmanul ca alţii. Alta îi este căutătura. Altul felul lui de a vorbi. CODAC Ei vezi, asta e! De ce zic eu că nu se poate?! Oi fi eu prost, cum vi se pare vouă, dar mai prost de cum m-a făcut mama n-o să mă faceţi. Ce naiba?! Am văzut eu cum se bat cocoşii intre dînşii, darmite hatmanii dac-ar fi mai mulţi?! UN OŞTEAN He-he-he! Aşa-i! Se bat cocoşii. Al naibii Codac! ALTUL Unde s-au mai pomenit mai mulţi hatmani?! 400 401 L . 0h IAR ALTUL Nu se poate, şi dacă nu se poate, nu e cu putinţă. CODAG Şi dacă-1 dai pe gînsac între gîşte care nu-1 cunosc, vai de capul lui, că-i spulberă toate penele. UN OŞTEAN « i Le spulberă. ALTUL Rămîne golaş, ca puiul de vrabie. * CODAG Dar dacă-1 dai pe vier în turmă de care nu se ţine? UN OŞTEAN Vai de pielea lui, că e-ncolţită din toate părţile- CODAC Nu se poate, măi Linte. Măi Verigă, nu se poate. O fi, n-o fi I hatmanul a lui vodă, dar oastea e a hatmanului, şi vodă o pate rău de tot dacă nu-şi păzeşte treaba." E o scenă profund semnificativă pentru atitudinea demofilă a ui Slavici, amintind într-o bună măsură acel act din drama lui Hasdeu Răzoan şi Vidra, în care haiducii discută în codru cu o remarcabilă £ profunzime şi vervă folclorică. De altfel, se pare că există apropieri -k sensibile între piesa lui Hasdeu şi aceea a Iui Slavici chiar în ceea ce | priveşte concepţia generală şi structura lor. Ambele piese se înscriu în tradiţia democratică a dramaturgiei noastre istorice de factură romantică. Din ambele răzbate o nemărginită simpatie pentru masele şi populare. 402 Ca şi în Răzvan şi Vidra, şi din piesa lui Slavici se desprinde într-o imagine realistă triumful maselor populare, al ţării, cum le numeşte Slavici, care spunea în scrisoarea pomenită mai înainte: „Bogdan îşi iubeşte ţara, ţara îl iubeşte pe el: are succes. Alexandru e un om schimbăcios. De asemenea, îşi iubeşte ţara. Rezultatul final nu e nici al lui Bogdan, nici al lui Alexandru: e un succes al ţării, e întemeierea unui nou timp, e cîmpul deschis pentru Ştefan". Această idee democratică ce stă la baza întregii piese luminînd noi aspecte ale concepţiei artistice a lui Slavici, aduce fără îndoială o contribuţie la înţelegerea mai deplină a personalităţii marelui prozator. TABLA ILUSTRAŢIILOR Începutul comediei Fata de birău (Convorbiri literare, nr. 1 din 1 martie 1871) ........ 96 — 97 Toane sau vorba de clacă (Convorbiri literare, nr. 11 din 1 februarie 1875) .......... 96 — 97 Polipul unchiului (Tribuna, nr. 222 din 27 sept./9. oct. 1886) ................ 96-97 Gaspar Gratiani (Convorbiri literare, nr. 1 din 1 aprilie 1888) .................... 96-97 Titlul şi personajele din drama Bogdan-vodă (ms. nr. 5922, Biblioteca Academiei R.S.R.) .............................. 288-289 Pagină din manuscrisul dramei Bogdan-vodă (ms. nr. 5922, Biblioteca Academiei R.S.R.) .............................. 288-289 Fragment din scrisoarea lui Slavici, din 24 aprilie 1876, către Iacob Negruzzi referitoare la drama Bogdan-vodă (ms. nr. Biblioteca Academiei R.S.R.) .. 288-289 Coperta ediţiei Teatru, 1963 care reuneşte pentru prima dată toate piesele lui Slavici 288—289 CUPRINS Fata de birău .............................. 7 Toane sau vorba de clacă.................... 97 Polipul unchiului ............................ 165 Gaspar Graţiani, domnul Moldovei............ 199 Bogdan-vodă ................................ 283 NOTE Fata de birău .............................................. 372 Toane sau vorba de clacă .................................. 376 Polipul unchiului ................. .......................... 377 Gaspar Graţiani, domnul Moldovei ...................... 381 Bogdan-vodă ................................................ 391 Tabla ilustraţiilor ............................ 405 Lector : DACIANA VIŞA Tehnoredactor : MINA CANTEMIR Apărut 1972. Tiraj 4.060 ex. legate '//. Hîrtie tipar înalt A de 63 glmf. Format 540X840/16. Coli ed. 13,69. Coli tipar 25,5. Planşe tipo 4. A. nr. 4730/1972. C.Z. pentru bibliotecile mari şi mici 859—0. Tiparul executat sub comanda nr. 20 216 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii':, Piaţa Scînteii, nr. 1, Bucureşti Republica Socialistă România