ISTORIA
ŢEREI ROMANESC!
DE
FRAŢII TUNUSLI.
TRADUSA
GEORGE SION.
/
r	,
/
/
7
/■
[■	BUCURESCI.
TYPOMIAPHIA NAŢlONALfi A LUI STRl'HAN RA3S1DKSCC.
1863.

ISTORIA
POLITICĂ ŞI GEOGRAFICĂ
A ŢEREI ROMANESCI
DE IA
CEA MAl VECHE A SA IiYTEJIEERE
PANA LA ANULIX 1774,
DATĂ MAI ANTAlfî LA LUMINA IN LIMBA GBECESCA LA ANUL 1806,
DK
mxşu T?U)«y)« fv', £. •
TRADUSĂ
DS
GEORGE SIOÎÎ.
BUCURESCl.
TYPOQRAVIUA NAŢIONALE ALUl STErilAN KASSIDESCU.

? M
PREFAŢĂ.
Acostă carte este cunoscută sub numele de istoria Iul Tunusli. Cu t6te aceste, după cumă se vede în fron-tespiţulă ediţiuneî grecesc!, tipărită pentru prima oră în Viena la anulă 1806, fraţi! Tunusli! aă fostu numa! e-ditorî: el adecă aii pusă numai cheltuîelele necessarie şi stăruinţa ca să se tipărescă cartea acăsta.
Cine aii fostu acest! fraţ! Tunusli!? De unde aii fostu, şi unde aii trăită eî? Nu avemă nici o notiţiă despre biografia sau origina lor. Eî au fostă atât de modest!, în cât nicî numele loră proprie n’au voită se le lase posterităţii.
Dar daca admitemă că fraţi! Tunusli! aă fostă numai editor!, se nasce îndată întrebarea: Cine este au-torulă primitivă al aceste! cărţi? Originalulu, nicî în îrontespiţiulă, nicî în testulu seă, nu indică numele luî. Nici o revelaţiune contimporană saă maî modernă nu s’a făcută asupra origiueî celui ce a scrisă cartea acesta*.
întrebarea acesta amă pus’o înaintea mai multoră amic! cari s’au ocupată mal seriosă cu istoria nostră, şi
n
PABFATTE.
toţi aă conchisă a face mal multă ipotese. Eruditulă nostru istorică, D. B. P. Hâjdăă, mi-a dată o notiţă importantă, pe care, în interesulă acestei întrebări, o inseresă aice.
„Fraţii Tunusli (<Jice D. Hâjdăă) citeză, între f6n-„tânele loru principali, istoria manii seriptă a ţerei Ro-„mănesei de Stolnici hi Constantinii Cantacuzino. Eu „eremitică partea istorică, forte restrînsă a acestei cărţi, „este basată mal totă pe scrierea lui Cantacuzino. Ma-„nuscriptulu lui Cantacuzino se pare acuma a fi perdută; „însă ne putemu forma despre elu o idee destulă de „chlară după estractele lui Raicewicz, publicate în En-„gel. Raicewicz scrise în anulă 1781: Breviario chro-„nologico delii Principi di Valachia. Dedicândă opera „acesta lui Alesandru Vodă Ispilante, elu (Uce căn’aa-„vută alte sorginti „fuorî di un monoscritto delta fa-„milia CantacuzcnaCând Engel scriea istoria Yala-„chieî, Raicewicz avu complăcinţa a ’I comunica Brevi-„ariulă seă, din care istoriculu germană s’a grăbită a „estrage noţiuncle ce u’ar ti putută căpăta de aiurea. „Alăturându estractele hu Engel, (tom 1, pag. 216, 217, „218, 220 scl.) cu pasagiurile corespunţletăre din car-„tea Tunusliiloru, ne încredinţămu: 1. că Raicewicz şi „Tunusli aă avută în vedere acelaşi manuscriptă Canta-„cuzinîană; 2. că Tunusli nu face de câtă copieză, ba „ancă în prescurtare, pe Stolniculu Constantină/1
După acesţă notă se vede că D. Hâjdăă presupune ca autoră primitivă al acestei cărţi pe însuşi fraţii Tunusli. Eă însă mă îndoescă, pentru că, daca ar fi fostă aşîa, n’ar fi avută pentru ce se se ţlică că fraţi! Tunusli aă fostă numai editori, ci s’ar fi $isu căj.el aă
PREFATIE.
III
fostu totîi o (lată şi autori. Pentru aceea dar, fiămi permisii a face şi ett ipotesele mele.
Pentru mai multe cuvinte imî vine a presupune că opera acesta dintru încep utii a foştii compusă în limba romănă, şi tradusă în limba grecă, (pote de fraţii Tu-nusliî saîi alţii, puţinu ne pasă) Acestă presupunere o îutemeezii chiar pe testulii operei. Daca ea ar ti fostu scrissă dintru începută de ună grecii, ar fi avuţii o limbă mai pură, şi nu atât de tare ţesută cu cuvinte române, cu espresiuni şi cu frasî care se asemănă a-tât de multu cu acele ale vechiloru noştri cronicari. Dar pote să (Jică cineva că cu acesta nu se probeză nimica, tiindu că pe la jumătatea secolului diu urmă elenismulu era căţlutu în barbaria, şi nimeni, nici chiar Grecii, nu se servlail cu limba luî Senofonte sau a lui Tueidide. Acesta o mărturisimu şi noi; cu tote aceste, comparândîi limba şi stilulu chrisovelorii Domnitorii fanarioţi, nu găsimii limba grecă atât de estropiată ca in cartea acesta. De aci deducemu ancă că chiar traduc&torulu urmeză neapărată sfc ti fostă românu şi nn prea versaţii in cunoscinţa idiotismilorii şi a literaturel limbei elenice.
Dar se lăsămti in pace v&lulu ce acopere memoria acestui necunoscuţii autor iii, şi să ne ocupămu puţinu de operă.
Dupe canonele moderne ale literaturel, acestă o-peră nu prea corespunde cu titluld. Ea nu se pote numi o istoria: aci e mai cu şemă o eolecţiune de materiale adunate spre a servi de elementu in compunerea unei istori,. îmi place a presupune că numele pomposu de istoriâ, s’a daţii acestei cărţi de editori, iar nu de autorlulti primitivii. Distribuţiuuea materi-
IV
PBBFATIE.
eloru, concordanţa între ele, eruditiimea autorîului, nu prea sun tu de modelă: superficialitatea, solocismii lim-bagiuluî, iniseria stilului, indică la totă pagiua o deplină necunoscinţă de artă şi o deplină lipsă de geniu sau de principie; este ceva mecanică şi sforţată, fără plană şi fără gustă, ca multe din scrierile vechi.
După datele chronologice citate, necunoscutulă au-toriu se vede că a trăită pană la anulă 1774. Neapărată că mortea Fa împedicată de a continua saă a corege opera sa. Dar ori cât de imperfecte, asemine scrieri pe atunce aveaă o valore preciosă, iiindă că nu erau altele mai bune. De aceea amatorii de lectură, şi maî alesă cei ce se interesaă de istoria patriei, cândă da peste asemine scrieri, fie in ori ce limbă, le* purtaă din mână in mână, lc copieaă, şi astfelă adeseori pote le alteraă cinară testulă. Cine scie ce omă obscură va fi fostă bietulă autoriă, in cât chiar editorii nu aă dată numele seă posterităţii. Pote că insuşî editorii n’aă sciutu numele seă. Pote că fraţii Tunuslii aă căpătată vre o copia din manuscriptulă originală1), şi, in zelulă loru patriotică, I’au tipărită aşa cumă l’aă găsită, fără a cugeta că posteritatea ar avea interesă să cunoscă numele autorului*
După ce amu tradusă istoria Daciei de Dionisiă Fotino, maî mulţi amici rn’au îndemnată ca să traducă şi pe acesta. Sacrificiulă nu mi s’a părută prea mare.
3) D. Dim. Sturza Miclăuşeanulă, intre numerosele şi pre-ciosele cărţi şi documinte remase de la memorabilulă seu părinte, a moştenită şi unu manuscriptă grecescu, o întocmai copiă de pe cartea acesta. O probă mal multă câ asemine opere se respândeaă prin copii, înainte dea se lăţi publicismulă ca astăzi. .	: j.i. i
iii.-. •
PREFATIE.
V
Dar înainte de a me apuca dc acestă lucrare, mi-amă puşti insuşt întrebarea: claca facil ună adevărată serviciu literatureî nostre istorice. în adeverii, pe câmpulu acesta suntemii destulă de înaintaţi: pe lângă tractatele istorice, pe lângă atâte opere publicate in limba română cu atâta erudiţiune şi arte, pe lângă atâte materii esploatate şi rumegate de o mulţime de scriitori tineri şi bătrâni, opera Tunusliiloră este forte palidă.
Cu cât mai multă amu cugetată la întrebarea a-cesta, cu atâta mi s’a părut a găsi mai multe cuvinte cari să me îndemne a întreprinde lucrarea acesta. Intru a de văr ă doe consideraţiunî principale relevă meri-tulă şi valorea acestei publicaţiuni. Prima este că după acesta publicaţiune pentru prima oră aă eşită la i-velă capitulaţiunile saă tractatele nostre cu Porta Otomană, şi după acesta le aă reprodusă autorii posteriori şi contimpuranî cari s'au ocupată cu istoria nostră naţionale. Adoa este că, de şi publicată in limba greces-că, acesta a fostă cea ântâi carte care pentru prima o-ră a vorbită Româniloru despre istoria loru. Pe lain-ceputulă acestui secolă, Românii se afla ancă in obscuritatea cea mai tristă: instrucţiunea naţională nu era cunoscută; literatura română nici nume nu avea; abia cărţi bisaricesei se tipărlau iu limba nostră; publicitate nu avemă; regimulă fanarioţiloră tindea a ne grecisaşi a întuneca chiar instinctele. Prin urmare» cartea Tu-nusliiloră, venită într’o epocă cându societatea română vorbîa şi scriea mai multă grecesce, a făcută multă bine Româniloru; căci pentm prima oră a venită se rădice vălulu ce era aruncată peste treeutulă loru eelu glorioşii.
Eată consideraţiunile ce m’aă incuragiată în acăstă
VI
PREFATIE.
întreprindere; consideraţiuni cari urau convinsa că o tra-ducţiune ca acesta pote se dă mal folositdre de cât ană romanţă de petrecere, sau ană articolă de politică de ţii, care rare ori isbutesce Ia unu scopă raaî mare, In filele de materialismă şi confusiune in care trăimă.
Cât despre lucrarea mea artificiale, puţine amă de $isă. Daca n’amă putută se facă o traducţiune fidelă de pe o operă prostă scrisă in originalulă seă, m’arnu nevoită pe cât amă putută se reproducă ideile autoriu-lul, şi pentru acesta amu conservată iu multe locuri chiar ţfreerî şi cuvinte proprii cu cari autoriulă primitivă s’a servită. Facă alţii mal bine!
(?. Sioft• .
/
ISTORIA
ŢEREÎ ROMÂNESC!.
CAPITULO I.
De cfttrtt cine se stăpinia ţera RomănescS. de căndă aii venită pe pnmdntulu acesta coloniele Romanilor, ce origină, are poporulu acesta, de unde deriv» dialectală loru, şi pentru
ce aceşti Valachi se nnmescu Romani, pre căndu alte naţiuni ii numescu Yalachl.
Din aceste patru cestiunî, despre cari este vorba aice, şi din cărţi istorice, ese la lumină şi se descopere, că fără minciună, precum şi în chronologia ţereî Române se arată, poporulu Valachieî se cobâră din coloniele Romaniloru, pre-cumă mai josu se va spune.
Prima cesliune, tiasă din istoria ţereî Românescî, scrisă de Stolnicul Constantină Cantacuzino, dupe vechi mărturii şi dovedi istorice.
Ţera Românescă sau Valachia a fostutotu una cu Arde lulu şi cu Moldova: ea se nurnîa Dacia şi Geţia. Antonul Bonfîniu spune că Dacii şi Goţii erau totu de o seinin-ţiă, având tot un feliu de cuvântare, veniţi tot dintr’o ţeră în locurile aceste, sub nume de Goţi.
Hotarele Daciei sunt până la nulii ce ae numesce Nistru despre Sarmaţia, sau Russia, şi Podolia; despre apusu
1
2
ISTORIA
se desparte de Atuge şi Metanastaai *); despre răsărită de rîulă numită Prutu, şi de Istru, numită Dunăre, despre Mis-sia de josă, numită Bulgaria; iar despre nordă îareşî prin Dunăre despre Serbia, numită în comună Missia de susu, care se începe de acolo de unde rîulă Sava intră în Dunăre, pe din susu de Belgraduiă turceacă. Iar isvorul, din Ardelu penă în Marea Negrâ. Locuitorilor dintre Istru şi Prută posteritatea le-a dată numele de Moldoveni, numind {era lor Moldova; precum şi celor din partea de sus a Dunărei numele de Munteni.
Sunt şi alţi mulţi istorici Greci cari ca şi Bomfiniu $icu că Geţii sau Goţii se coborau din Turcia, de la Scandia saă Scangia, de unde resultă că se coborâ şi alte popore, precumu Bulgari, Şerbi, Bosniaci, Unguri, scl.
Dar Trajan, Cesarul Romei, învingând pe Decebalu, dom-nitorulă Daciioră, carele stăpanîa locurile, aceste avend reşedinţa în Bulgradulă Ungariei despre munţii ţereî Românesc! numiţi Carpaţiî2), a adus aice colonii, sau locuitori din Roma pe cari Iau aşedatu în tdtâ Dacia, orânduind şi oştiri pentru pază. Din aceste colonii se coborâ popdrele, cari locuescu astă-ţli tera acesta.
Cu tdte că au fostă remasu şi puţini din locuitorii Daci, dar din aceştia (spre stingerea numelui loră) nici odată nu s’au făcută mecenaţi saă comandanţi, ci toţi magistraţii şi cârmuitorii au fostă din Romani; dar în urma împărăţiei lui Trajană, Goţii sau Dacii, dupe Crommer, îareşî au cuprinsă {era.
Iar Stolnicul Constantină Cantacuzenă contestă cele ce se $icu despre Daci, ţiicendă că învinşii Daci, atât de puţini precât remăsese, nu puteau se învingă poporele romane. ţ)ice dar că numai Goţii aă putută se îa tera de la Trajan: dar Goţii erau una cu Dacii şi cu Geţii, carii toţi erau Sciţi, şi ca^
___________________. •	,y
1)	Ast-feliu se ntunesce o colonia de origina slavonă ce s’a apelata în
Ungaria dincolo de Tissa.	„
2)	Aice antorulu comite o er6re. Se scie că reşedinţa ]uî Ueccbalu era
la Sarmigetusa, în Ardealu.	(Nota traducetorulnîO
ţ£reI romanesc!.
3
acei ce s’aă creştinitu pe lîngâ Crîrau au avută şi Metropo-Htu Gotă.
Cât despre dialectul loră, se vede că se trage dinco-loniele Romane, că s’a amalgam atu cu al Daciloră* şi din împrumutata loru înrudire, s’a corumptu şi limba român^scă, adoptându accente rusesc! şi slavone. Acesta amalgare s’a făcut din causa vecinătăţii, sau din causă că şi acestă {eră a fost una din cele lalto ţerl, care, după cuinii $ice Martin Crommer, la Marea Meotide pană la Adriatica s’aă stăpânită de Slavoni: căci Leşiî, Ruşii, Bohemiî, Horvrţiî, se tragă din Slavoni, ca şi Bulgarii, şi Bosniacii.
Cu ehipulă acesta dară, Romanii şi-aă amestecată limba loră cu limba domnitore Slavonă, de la care au împrumutată şi literele, căci cele bisericesc! erau tdte slavone, şi cărţile domnilor celoru vechi, şi crisovele ce essistâ chiară până astă $1, erau scrise slavonesce.
Crommer <Jice că nici elu nu scie de unde derivă numele de vlachit, adâogfcndă că pote vine de Flacă, carele o diniora a fost doranulă lor, că mai întâi se numîaă Flacî, apoi prin preschimbare Vlachî, saă Vlachî. Laurentiu Go-pente, în cartea lui tipărită la Mion în Gaîia, <Jice că Românii saă numită Vlachî de la Flacă, voevodulă loră. Eneas presupune acestă mărturia dupe versurile lui Ovidiă, carele (jiice că maî marele acestoră locuri se nuinîa Flaca.
Iar alt! istorici adeverescu că numele acesta vine de la Blacb. Căci pe timpulă împărăţiei lui Alecsiu Comnenu, împeratulă Bizanţului, multe tulburări şi amestecături aă fost între aceşti îraperaţl, şi atunce s’aă numită Vlachî, şi aşa le a remasă numele.
. Grecii şi Latinii îl munescu Vlachî şi Valachî. Gopente $ice că dacă vre unulă din ei întrebă: tu ce esc!? respuudc: Română, adecă Komană. Aşa dar dacă ună Vlachă respun-ţlendă $ice că o Română, se dovedesce, precum $ice Laurentiu, că este Romană.
Istoricii cel mal veridici şi mai scrupulos! mârturisescu că, Vlachiî sau Românii se coborâ din coloniele Romane, trimise în {era acesta de Uipiă Trajană împeratul: dar nu-
4
ISTORIA
mele de Valncbî s*a hmtu saiî de Ia voevodulO Flacu, sau de la limba Galică, care pe Italian! ÎI numesce Valachî.
Despre edificiele cele vechi, Carion istoriculfi (lice câ in urma Iu! Trajan, imperatulu Tibcriu a făcuţii TurnuluSe-vcrinulul. Ulpiu Trajanu a făcuţii cetatea Nicopole, dincolo de Dunăre: îar imperatulu Adrian cetatea de dincoce (numita de no! Turnu) dupe istoria luî Bonfiniu.
Ioan Ţeti şi Dion spunu, că podulu (ce este în jude-tulu Mehedinţii) de pe Dunăre s’a făcutu de imperatulu Trajanu, şi câ afară din temelii înălţimea podului este de 150 picidn*, îar lărgimea 60 picidre, far de la unii stalpu până Ia altulu boltă de petră.
A doa cesfiune( frassă din istoria latină, tipărită la Lipsea in anulă 1738 de biblioticariulie şi profesorală Martin Maintz.
Numitulu istoricii dice câ, sub numele de Bulgari, se cuprindă şi Vlachiî şi Moldovenii. Prin urmare, neputându-se cunbsce din vechile istorii mal multu de că tu atâta, ast-felu se califică de vecinii loru Lesî, Unguri, Ardeleni şi Greci.
Se afirmă de toţi aceştia, că atâtu numele cât şi poporul sunt de Ja riulu Volga, de unde se tragu, şi de cătră Bulgari s'au numitu Slavi, adecă Şerbi. Dar cea mal adeve-rată aserţiune este, că de cătrâ celelalte limbi se numesctl Blach, Vrlach, Vloch, şi germănesce Velchen, prin care se înţelege it.ilianulu. De la acestu nume se ţlice că vine şi al Bulgariloru, adecă de la Vlach, sau Bloch, Bulgaru. Şi pentru sinonimitatea naţionalităţii locuitoriioru Români, s’au numitu şi Români! VJacJiI
Autorii Bizantini aceste trei naţiuni, pe Români, pe Bulgari şi pe Moldoveni, îl numescu Vlachî. Ei se unescu a afirma că numele de Vlach, Vloch, Blach, Blooh, şi Velchen, însemnezi Italîanu sau Romanii, precumu se numcscu fl de
J) Ce confusiune <le idei şi ce logici ciudată! Dupe cc arat* eă Românii «notă veniţi din Italia şi Slavii dc Ia Volga, <)ic3 că cute «inonlmltate do naţionalitate intre cil	(Trad.)
Ţiuit românesc!.
5
cStră toţi ce! lalţi. Se mărturisesce şi chiaru din graiulu rom&nescu, clape care se numescu Rumâni, adecă Romani: apoi şi chiar limba loru aduce vederată dovadă despre o-rigina Hmbeî latine, corumptă şi barbarisată de dânşii.
Din tute aceste se demonstră, că sorgintea loru este din coloniele romane, aşezate in Dacia învinsă de Trajanu.
Cu t6te că pe la secolulă al 6-lea dupe Christosu au trecută peăte Dunăre câţi-va din ei sub nume de Bulgari, dar Greci! totu-d’auna ’i numescu Vlachi, adecă Italiani; iar cci lalţi locuitori dintre Ardelu, Lechia şi Marea Negră, cari au rcinasu în tută ţera Valachieî şi a Moldovei, s’aă numiţii iotu ast-feliu de (a Vlach, Vioch, Blach. Bloch, adecă Italian!. Dar nu dupe lungă timpu locuitori! de pe riulă Moldovei în vecinătatea Lechilor, s’au numită Moldoveni, şi ţâra lor Moldova.
A treia cestiune, trassă din tomuiă II al Georgrafiei istorice a Germanului Bissing.
Sub numele generală de Valachia, se înţelege vechea Daciă şi Cumanîă, adecă partea de pământă ce cuprinde Bulgaria, Serbia, Ungaria, Transilvania, Rusia mică şi Tataria, în caro intră şi Moldova. S’a numită Valachia Jupe locuitorii VlachI, carise numescu pe sine Romi ni, şi cari de Turci se numescu Etiac sad Idac.
Vlachil suntă fraţi locuitoriloră de peste Dunăre, sau strănepoţi al vechilor Traci, carii sub numele de Geţi şi Daci, şi sub regii lor Dromichete, Borebista» Cotison şi De-eebaiu, aă tăcută mari si strălucite fapte. Iar dupâ ce sau supusă de Romani, uă primită limba şi moravurile loră, şi, căpătâiul u drepturi civile sub Csracala, a’au numită Romani, I*u% acum Români. îucrediuţare despre primitiva lor impre-unaro ou Romanii, şi dovadă, este asomduarea datinelor cu alo Romanilor la alo tnăucărel şi ale portului, şi marea lor înclinare cătră limba şi messeriele lulianiloru.
Uu so prea uuescă istoricii asupra Urnbei Valachtloru şi a MoldovoniloriY Cel ce <Jică că ea se trage din limba
6
ISTORIA
latină, aducă spre mârturiă colonisarea Romauiloru in Dacia, numirea de Romani ce şi dau Valachii şi Moldovenii, îar nu de italianîî şi multele cuvinte latine ce semăna cu cele Valache, şi diferit de cele italiano.
De E6SEMPLU.
Latineşte.	româneşte.	italienesce.
incipio	începu	coiumincio
albuş	albă	bianco
Dorninus	Domnu	signore
mensa	messa	tabula
verbum	vorba	parola
caput	capu	testa
venatio	vânatu	caccia
greceşte.
ăpyopai Xeoxdc x6(Ho£ ipaTte^ot
Xoyof xecpa lij ^Pa
Ce! ce din contra clicii câ se trage din limba italiană aducu de essemplu verbii ajutători şi articolulu, precumuşi cuvinte proprii italiene, precum de essemplu:
Româneşte.	italienesce.	latineşte.
schiopu	sciopo	claudus.
cercu	* cerco	quaero*
Dar gloria aeestora se combate prin respunsul, că vorbii ajutători nu suntă în adcver italienescî, şi ca Valachii şi Moldovenii pună verbulu în urma cuventuluî, precumă : o-mu-lu, scL, iar italienii înainte, precum: l'huomo. Iar daca se găsescu câte-va cuvinte italiano, acesta pofe vine de Jar şederea Genoveziloru cu Valachii şi Moldovenii, precându doinniau pe marea Negră. Ast-feliu e&istă în limba de as-tă-^i a Valachiloru şi a Moldoveniloru cuvinte de la vechii Daci, precumă: stejaru, pădure, dumbravă, helesteu, cărare, grâescif, privescuf nemerestu.
Iar despre originea vorbei ValacM sm^flachu> nici de curau nu se unescu istoricii. Ce! mai mulţi e* susţinu că este cuvântă slavonă: căci Slavonii* adecă Bulgaiiî, Sârbii, Croaţii, s. c. 1. numiau po Romani, pe Latini, si pe
*
ŢKREÎ ROMĂNESCÎ.
7
Italieni, Vlachî. De acolo a venita pe urmă talachos în la-tinesce, şi Wallach în germânesoe, precumu şi vecinii Unguri chiar pană astă-ijtt acestor trei naţiuni le dicu Flack.
Valachia şi Moldova făceau din învechirae parte din Dacia, dar Romanii învingendu şi supuindu pe Decebală domnitorulu Daciei, au pusă stăpânire şi pe {era acesta. îm-peratulu Trajunu adunându colonii romane, le a trimişii aice, ordonândule se ’şî facă sate şi locuinţe. Dar urmaşii a-cestuîa, şi mai alesu Aurel iană, cea mal mare parte din colonii lc-au strămutată în Tracia şi în Missia; acolo aceştia înrudindu-se şi împreunându-se cu conlocuitorii Bulgarii, Traci, Şerbi, şi Liguri, şi-au cor umplu limba cea veche, care a remasu mal pură numai în Moldova şi în Valachia. Părţile aceste despre mârginile Dunărei s’au stăpânită pe urmă de împărăţii resăritenî. Iar mal pe urmă Valachii s’aă statornicită lareşl despre partea nordică către hotarele Podolieî şi ale Russiei, dându-sc la lucrarea pămentulu şi la păstoriă.
Istorioii bizantini au diferite opiniunî despre Vlachi. Ioan Chinamu dice câ el suntu colonii romane. Niciforu Gri-. goraşă îi deosebesce de Bulgari. Niceta Honiate voesce a -dice că sunt strănepoţi ai Bulgariloru. Iar Ana Comnenu » voesce ca pe Bulgari în genere se-i numescă Blachî. Dar aceste nume de Bulgari şi Blachî se da în genere tuturoru locuitoriloru din Missia, adecă dintre Emu şi Dunăre, fără distincţiune de rasse. Dar tote aceste nu esplicâ numele de Black sau Vlachy ci arată numai ca Valachii şi Bulgarii e<-rau totu unii şi aceiaşi.	ţ
Pe timpulă lui Alexiu Comenu îraperatulu Costanti- * nopolel, pe timpulu năvălirel Bulgariloru, şi pe timpulu putere! Iiuniloru, istoricii Bizantini spună câ acestu poporu s’a arătată uneori sub numele de Vlachi sau Blachî, iar alte ori sub acela de Bulgari. Mai pe urmă s’au numită Missî. in cele din urmă, gonindu-se de Turci din partea vestică a Dunărei, se arată în partea nordică sub numele de Blachî sau Daci. Pe l&ngâ aceste se memoreza şi unu altă poporu a-
ISTORIA
. 8
mestecată din Vlachî şi Unguri, carele se numia PanodacI şi Ungrovlachî.
— Chalcocoodila împarte în doe regiuni {era Biachiloru despre partea nordică a Dunărei: în Maurovlachia, saă Mol-davia, şi în Ţera Istriei sau Val a chin, numindu pe locuitorii acestoru părţi Biachî, Iar pe cel despre partea vestică a Dunărei Bulgari, calificându’l pe toţi o singură naţiune. Aiurea lareşi $ice că limba Ioră semănă cu cea italiană, lucru co pote provine din causa amestecătureî colonieioru romane cu Blachiî. Mai adaoge că Bulgarii câtrâ secoluiu al noelea vi- j indă la credinţă s’au botezată, şi că atunce au primită bo-tezulă şi Vlachiî.
Iar câtrâ începutulu secolului al doî-spre-$ece-le<a re-dicându-8e o puternică coloniă de Vlacliî sub comanda lui Negru Vodă din Burcia, şi trec^ndu munţii Transilvaniei des-spre miaţlă-$i, s’a aşezată în Valachia de astâ-^I, şi au fundată oraşele Tîrgoviştea, Bucurescil, Câmpu-lungă, Piteşcii, şi Sănt-Georglu, şi şi-aă alesă Dorană, pre care l’au numită voevodu.
Maî adaoge despre Valachia de peste Oltu numită Bana-tulă, sau comitatulă SeverinuluT, unde este cetatea lu! Severă, numită Severinulu, saă Cereniî1): Cernigradu sau cetatea negră, unu oraşă po o margine înaltă a Dunărei, aşezată pe o movilă stâncosâ şi ocolită de păduri dese; în apropiere Cerwfu, şi Celeiulu, unde se vedă ruinele unul podă ve-ehiă, pe care îlă numescu podulă lut Trajană, şi de Ia care se începe unu drumu de pâtră ce se întinde pe marginea Oltului până la Rîmnică; Orşova, numită Ruşava , unu -şanţă vechiu al Roinaniloră,. pe care Principele Eugeniu i'au fostă întărită fără nici unu resultată.
Mal scrie despre podulă. Iul Trajană din fa§ia Turnului^" Severină că în Craiova, adocă în Banatulă sau Comitatu/u Severinuluî, se găsescu remâşiţele unorupiciore de podă, făcută probablomente pe Dunăre de Trajană, pe oândâ se bă-tea cu Decebală doranitorulă Daciei. După Corniţele Mar-
1) Asemenea nume astă-<Jl nu mal e cunoscuta.
(Traducătorul ii.)
ţEre! romanesc!.
9
sil, aice Dunărea are abîa 1000 pici6re lărgime: şi fiind că cel duo! dintâi stâlp! craii departe unulu de altulu 17y2 stin-jinî (klafter) de Viena, ae dă cu socotâlă că podulu avea 23 piciore şi 400 stânjinî lungime. Diipă acestu autoriă, stâlpii erau do petră ordinariă, înveliţi pe din afară cu cărămidă, iarfi boitele, precumu şi astcrnutulu podului, erau de lcmnu de stejarii.
Domnulii d’Anvil $ice, că Baronulii Ugcl presupune cumu că podulă avea lungime de 535 stînjin! de Viena, şi arată pe chartă numai 19 stâlpi, afară de zidirile de pe uscată, Iar remăsiţile stâipiloru se vedeau în rîu ca insuliţe. Despre şanţulu ce era făcutu pentru aperarca podului, essis-tă încă ruine, şi de acolo începe drumulu petruitu, ce se întinde spre Orşova. împeratulu Adrian nu numai că a stri-^ cată asternutulu podului, dar a tâlatu şi stâlpi! până în fa^ia apei.
A patra cestiune, trasa din chronoloyia Ardeiului, scrissâ în limba germană, istorisându despre ţera JRomdnescă.
împeratulu Romei Trajanu a făcutu podulu de petră pe Dunăre, şi trecendă în Dacia, a învinsă pe Domnitorulu ei Deeebală şi pe Daci.
Acestaşî Trajanu, dupe învingere, a stăpânită totă Dacia, omorându pc Decebal, şi îtnpârfind'o în trei:
a)	în Dacia mediteranâ, astâ-dî Ardelulu;
b)	în Dacia ripensă, astă-di Banatulă Timişioreî până în Tis sa;
c)	în Dacia alpestră, sau muntenă, astă-^i Valachia şi Moldova,
Iar spro locuinţa acestora, a adusă mulţime de colonii romane. Atunco s'a deschisă şi drumulu pe marginea Oltului prin Turnu-Roşu, dar nu s’a terminată până în filele Iul Carol VI, carele sfărămândă stâncelş a deschisă comunica-' ţiunea între Cralova şi SibiTă.
)Anî.
107. ^
10
ISTORIA
{îroperatulu CJaudiă, dupe învingerea Goţiloru, sau a Daciloră, spre îndeplinirea colonisăril, a mat adusă şi alţii Romani.
f împăraţii lu Aurel ian al Romeî, pârăsindu Da-3,5 *	| cia, a strămntatu colonia în Missia. Iar Românii din
Ardealu se tragă din coloniele remase.
j Hunii sau Ungurii, au venită din Asia în Eu-| ropa; iar în anulă 380 au fugită din Dacia în Tra-cia, învinşi fiindii de către Turci.
GAPITULU II.	i
Cuinii vorbcscc clironologla Icrei RomAncscî despre inccpufulu cărinuirci din Craiova.
Dintre Romanii strămuta]! în Messia, despârţinduse câfP va, au trecută Dunărea îndereptu pe la Turnulă Severinuluî (districtulu Mehedinţii), şi, ocupândă cele cinci districte din munţi pănâ în Dunăre şi pănâ în nulu Oltu, nobilii lor ’şî au alesă cârmuitonu din familia Bassaraba, şi dându-î pu-tereaînmânâ, l'aă proclamată Bano;ve{u; adecă Bană; şi seau* nulă seu i'au pus mai ântâiă La Turnulă Severinuluî, pe urmă la Strihaîa în acelaşi districlu, şi în cele din urmă la Craiova. Dar cândă s'a făcută acesta, nu se scîe.
Scrie Niceta Heniate.
Anii /	împărăţiei lui Isaac Angelu împăratul
u85. J Constantinopoleî, sculânduse Petru şi Assan, doi fraţi Români (carii făcuseră în ţera loru o biserică în numele marelui martiră Dimitrie), au chemată pe Român! şl pe Bulgari ţlicândă că le este în ajutoră- marele mertiră, şi împreu-nânduse, aă plecată de îndată asupra Sclaviei *); pc urmă coborândă muntele, au ajunsă de s’au lovită cu numitulu îraperată. Dar învingănduse Petru şi Assan, au fugită tre-cendă Dunărea înapoi la locuinţa loru; n’au încetată inse de a ’şî păzi corturile lor; ci împreunânduse Românii cu Tătarii, 1
1) Sub aceetu nume de bună sâmă că a voi tu se înţelăgă Bulgaria.
(Traducetorulâ-)
ŢfiBEÎ ROMĂNESCl.
11
îareşî au năvălită asupra Greciloru. Afcunce găsindu pe Ioan Cantacuzenu îraperatulă, cumnată numitului împăratu, tăbă-rîtă într’ună câmpu, Petru si Assan s’aă ascunsă împreună cu 6stea loră într’o pădure: iar peste nopte, repeţlându-se fără de veste, au strivită oştea grec^scâ, în cât abia a scăpată îraperatulă de pericolu, împreună cu câţi-va omeni; Iar stindardele, împreună cu lagărulă şi stemele cele aurite, lu-ândule Petru şi Assan, au pusă încălţăminte galbene ca împăraţii. Mai alesă Petru, puindu pe capulu seu şi diadema imperială, se îngâmfa plină de mândriă, că Românii au învinsă pentru totu dcauna împărăţia Greciloru. Cu acea o-casiune Petru şi Assan *) au pusă stăpânire pe Ackeionia, cu-cerindu toate locurile penă la Vama. Aice cată se spucemu că aceşti doi fraţi eraă din domnitorii celoru cinci districte ale Craîovei; căci acolo este şi biserica cu serbarea marelui martiră Dîmîtrie, numită Bănesca, precumu din chrisovulu fundatorului ei se vede. Din acesta se dovedesce colonisarea Romaniloră în Craiova şi în cele cinci districte ale sale în secolulă acesta. Se cercetămă însă la ce ană s*a întâmplată întorcerea din Missia a colonieloru Romane împreună cu Banulă Bassaraba în aceste cinci districte.
în acestu secolulă, dupe Niceta Honiate, a a-ţ ^ vutu resboiă Petru şi Assan cu îrnpâratulu, precumăj î185* am ţlisă mai susă.
Martin Smaîtzel spune că în secolulă acesta a trecută peste dunăre mulţime de poporă sub nume de Bulgari, pe cari Grecii îi numîau VlachT.
între secolii aceştia, precândă nu se scie a cui a fostă possessiunea, nici anulă în care s*a înteru* plată lucrulă, so vede întdrcerca colonieloru împreună cu Banulă Bassarabă în cele cinci districte ale Craiovei. 1
1) E curioşii cuină autorulu, carele cittaă atâţia istoriograli, nuraesce pe aceşti doi mari bărbaţi Petru şi Assan, pre câudft trebuea si (ţici Petru şi Ioniţă cu pronumele d:* familii Assan,
(Nota traducătorului.)
12
ISTORIA
capitulO iii.
Despre venirea Iui Radu-Vodă JVegru la CAnipu-Jiingă» la anulii 1315.
Auji f S’a întâmplată venirea acestuia după chrono-i2£K>. |graful {erei Românesc!.
{Adecă cătrâ secolul al duoî-spre-$ecelea, scrie is-toriculă Bissing, s'au coborîtă din Ardelă coloniile Vlachiloru, sau ale Roraaniloru, avendă în capulă lorii pe Negru Vodă, numită de no! Negru Radu Vodă.
f Se vede în chronologia Monastiroî Câmpu-lun-1215 (gulul că fundatorulă eî a fostă Radu Negru Vodă, şi pe la 1628 dăremânduse cu totulă, a remasă pustie 7 ani;
Iar la anulă 1635 pe timpulă domniei lut Mate! Vodă, s’a prenoită. Se vede dar greşela de 75 an! a chronografuluî.
{La anulă acesta se presupune descălecarea luî -Radu Vodă Negru de chronografulu Moldavie! Mi-> ron Logofetulă. Pe lângă aceste se află la vechea Monastire a Câmpu-lungulu! făcută de Radu Vodă şi unu pomelnică de lemnă, care adevereză vechea închinare Ia acestâ Mo-nastire a moşiiloru împreună cu sătulă Bădeştiî, Iar anulă pomelnicului este 1122 apropiată de acela al chronografulu! Moldavie!. Acestă pomelnică este prescrisă de Leon Vodă.
Se vede dar că anulă este greşită scrisă de Matei Vodă, că pote s’a perdutu cândă s’a surpată monastirea, adică cându s’a prescrisă pomelnică de Leon Vodă.
Primindă dară anulă monastireî maî cu semă dupe chro-nogfafulă {erei, după Miron Logofetulă, şi apropiinduse de anulă 1200, adecă de al duoî-spre-ţlecelea secolu dupe istori^^ culă Bissing, începemu venirea domniloru dupe chronolo£& monastireî Câtnpu-lunguluT, adecă de la anulă 1215.
ţ	începululu Domnitorii.
Radu Vodă Negru, dupe chronografulă {ere! f^omânescî, era ortodocsu, voevodu de Hertzeg, Fâgăraşă şl Almaşu din
ŢfiREl ROMANESC!*
13
Ungaria. Elu s’a sculată de acolo ca Domna Iul Ana (care era catolică) şi cu boerii lui, şi cu poporă de religia orto-docsă, cu Latini, şi cu Saşi luterani, şi viindă in ace3tu o-raşu pe rîulă Dîmboviţa, 'sî-aă pusă scaunulu la Câmpu-lungă zidindă Curtea si Monastirea pe care, în timpii mal din urmă, a prenoit’o Matei Vodă. Domna lui a zidită în acestu o-raşu bisserică apusenă. Iar omenii venit! cu elu s’aă lăţi tu cătrâ munţi şi cătră hotarele terci românesc! penă în Dunăre, şi din Oltpână în Siretiu. Atunce viind şi Banul Craîoveî, s'a supusă lui împreună cu tdtă ţera sa, adecă cu cele cinci districte. După ce s'a făcută stăpână peste totă ţera romanică, elu ’şi a strămutată scaunulu la Argeşu. Acolo elu a ziditu biserică domneseă, şi Curte, unde murindă s'a şi im-mormântatu, împreună cu Domna sa; Tar urmaşii Iul Domni ’şî au mutată scaunulu Ia Tîrgovişte.
Mircea Vodă ’şî-a pusă scaunulu în Bucurescî la a-nulă 1383.
Titlulu luî Radu Vodă Negru în scrisorile şichrisovele luî era: Cu mila lui D-deă Domnă al totei ţereî Românesc!, ai Almaşului, al Făgăraşului şi al Hertzeguluî (1). Totă a-cestă titlu a avută şi Domnii ce au venită dupe densulă, dar dupe unu tirnpă .ore care au lipsită titlulu de Făgâraşu şi Almaşu.
pice Bissing istoriculă, că pe Ia secolulă al duoî-spre-$e-celea, Negru Vodă, dupe ce a venită cu omenii seî din Ungaria, a făcută oraşulu Tîrgoviştea, Bucuresciî, Câmpu-lungă, Piteştii, şi Santulu George: aeestu din urmă oraşă pute a se presupune că este Curtea de Argeşu, saă Giurgiulă; fundă că în limba poporului, Santulu George se dice Saw-GiorgiU, şi de la acesta a remasă numele Giurgiu.
1)Tvaducţiunea ndstră o fidelă. Autorulit so coninnda, şi face o maro încurcătura. Titlulu de IhritogUy adecă de Principe ce ’lu avea Negru Vodă, îlu transformă îuţr*o localitate presupusă cu numele de Herti<tgy care nu eseistă în Urnic.—Asemuic şi Transilvania onumesce Ungaria.
(Traducetoriulul.)
14
ISTORIA.
CAPITULU IV.
Sumarii* din cele patru cestiuiiî. dup# care se arat# c&VInclilf Moldoveni! se tragîi din Roman!.
Aşa daru, atâtu din predisele vechi istorii, câ-tu si din chronografulu terei Românesc!, se adcverezâ:
a.	J Câ au venitu colonii Romane în aceste trei [eri, VaUcbia, Moldova şi Ardelulu;
b.	) Câ de şi împeraţiî ce! dupe Trajanu au strămutată colonii în Missia, dar nu pe tote, ci numai o mare parte din ele;
c.	) Că colonişti! aceia s’aă înturnată din Missia iarăşi îa ţcra lorii între munţi şi Dunăre;
d.	) Că în secolulă al duoî-spre-ţlecelea a venitu colonia Roinaniloru din Ardelu cu Negru Vodă, din cari se gâsescă ancă în Ardelu;
e.	) Câ Români! ce locuescii ţcra Românescă, Moldova şi Ardelulu, se tragii din coloniele Roraaniloru, precumu se vede şi din dialectulu lor, care este o latin6scă corumptă;
f.	) Că numele Vlach însemneză rtalianu sau Romanii.
Atâta cat pentru aceste. De aci înainte vomă vorbi
despre cârmuirea Domniloră posterior! şi despre alte datinc ale ţerel Românesc!, câte suntu cunoscute din cele vecin; şi ce prefaceri s'aă urmaţii dupe timpi penă la anulă 1774, cându s’a făcutu pace între Purta Otomană şi Curtea Russieî.
CAPITULU V.
Cuinii guverna Domni!.
Domnulă era autonomă, şi dupe murtea luî se făcea altulu în locu, uneori dupe moştenire, alte or! după alegerea boeriloru dintre copii! şi rudele Domnului, sau din vre u-nulă din el. Acostă datină s’a ţinuţii penă cându «'aii închinată Porţi! Otomane. Cu t6tc câ boem de multe or! ale-
ţ£be1 romanescI.
15
genă pe Domnii în {eră, Porta Otomană întăria sau pe celu alcsu sau po care *1 venîa la socotelă. Acesta a'a urmată penă la ântfrfa domniă a lui Constantin Vodă Mavrocordată la anulă 1730.
Cârmuirea Domniloru se făcea cu Adunarea boeriloru, precumă însuşi Domni! mărturisesc!! în cărţile loru.
Pentru diverse cause, el dau ordine in ţeră dupe hotărârea Metropolitulul şi a consiliului boeriloru celorii mari. Acesta se prescrie şi în firmanele împărătesei (numite îpca firman) cu care se confirmă numirea Domniloru, în care se ţlice espresu ca Doranulu se guverneze împreună cu boeril seT.
Mal multe guverne sau schimbată dupe timpu; îar în cele din urmă tote s’aii prefăcută în anulă 1730 9ub domnia luî Mavrocordată, precumă se va vedea rnn! departe in ca-pitolulu despre reformă. De la acesta reformă încoce se vede şi nobleţă Domnului.
CAPIT13LU vi.
Caniu guverna Domnit dop* Reformă.
Dupe ce se aşeda Domnii în tronu, numirea boeriloru se făcea prin înbrăcăminte de caftane. Mal ânt£iă se făcea Postelniculu celii mare> fiindă-că prin acesta se introduceau cel-l-nltî boerl la Domnu. Dupe acesta Yistierulu celu nutrey flindu-că acesta îmbrăca pe boeri cu caftane. Dupe Vistic-riu se făcea Banulă colă mare. Vornicii cel mari, Logofelulâ celu mare, Sputarulă celu mare. Pe cel lalţî boeri îl făcea cu consiliulu şi alegerea celor mal mari. Iar boeri murită* cea de la Clucerulu celu mare până la Clucerulu de arie.
Boeriilo de adoa şi a treia classâ, căpităniile şi vătâ-şiilo, se făceau de Domnu dupe alegerea zapciiloru lord* a-decă Logofetulu celu maro recomanda pe al doilea, Aga pe PolcoYnieulu, aci.
Boeriilo mari si miel so da cu următorea orânduelâ: unii bo înainta fiindă că la alţi Domul aveau boerii mari şi conaidoruţiune: alţii pentru neamu şi capacitate, alţii pentru rudiro cu Dommilu, alţii pentru rudire cu Miniştrii, sau du-
16
ISTORIA
pâ mijlocirea loru, Iar alţii, pentru bctrâneţele lorii. Iaru cel nenobili, pentru vre o capacitate estraorcbnarâ, sau pentru vre unu sensiţiu particularii câtrc Domnu.
Boeriile le schimbă Domnulu eându vre: unelo curând, altele de duoe şi de trei ori pe aniu Iar altele nu Ie schimbă nici de cumu în totu timpulu Domniei.
Col 24 ispravnici de judeţe, se alegu dupe consiliulu marelui Visitieriu şi al marelui Postelnicii, unii pentru con-sideraţiunea ce are Domnulu către ei, Iar alţii dupe mijlocirea boeriloru celoru mari.
Yistiemlu celu mare face ponturile (instrucţiunile) dupe care se portă Ispravnicii, şi cărţile de vestire în ţdrâ. A-ceste cârti mai ânteiu se observă de boeriî cei mari, apoi se supunu Domnului, şi dupe ce se observă şi de Domnu, se si-gilezâ şi se trimită în judeţe c trâ Ispravnici.
Logofetulu celu mare face cărţile domnesc! ale Divanului către ţerani, prin care le anunţă că strâmbâtâţitulu po-te sâ vie se se tânguescă. Domnulu avea oră însemnată, cându se aduna fcoerii la Curte.
Banulu celu mare, Vornicii cei mari, Logofetulu celu mare, Spătarulu celu mare, Clucerulu celu mare, şi cei inferiori dupe aceştia, se adunau într'o sală însemnată, unde venia şi Metropolitulu cu Episcopii, şi observa judecăţi, şi pricini dregetoricescl.
Vistierulu celu mare se ducea d’a dreptulu la Vistierie, şi acolo da cursu lucrâriloru atingetorie de Vistieriâ.
Postelniculu celu mare intra îndată la Domnu, carele dupe ce se gătia, eşia cu Postelnicului într’o cameră separată, acolo spunea ântâiu Postelniculu trebilc sale, pe urmă venia cel-lalţî boeri dupe rându, dar mai ânteiu Metropolitul, daca avea vre o causâ de arătată, şi apoi ce! lalţî boeri... şi raai pe urmă Logofetulu celu mare. carele raporta Domnului despre ale boeriiloru *)> şi luundă reapunsulu sau ordinul Domnului, eşia afară. 1
1) Prin lotrii, autoriilfi înţelege funcţiunile, prccuroii ţi prin lont po funcţionari mari ţi mici al statului.	(Traducătorul &)
TftREI ROMA NES CI.
17
Spâtarulu celu mare intra ca cărţile căpităniiloru d« margine, şi cu alte lucrări intemplătore.
Portarulu celu mare înfăţişa pe Turcii străini veniţi, ai lucrările atingetore de Turci.
Aga înf&^işa lucrările atingetore da oraşu.
Arrnaşulu celu mare infă^şa lucrările atingetore de puşcărie.
Vistierul u cel ti mareT cându avea lucrări mai multe , intra mat desu, şi înfâşişa lucrările Isprăvniciiloru, ale dări-loru, petiţiunile şi alte afaceri ale funcţiune! sale. Iar cei lalţl boerl intra la Doranu numai cându aveau vre o trebă.
După ce eşîa boeriî cei de susu, venta Logofetulu alu doile carele avea datoria a refera Domnulai asupra petiţia-niloru date în cause de judecăţi: Domnulu, dape lămuririle ce asculta, da revaşe cătră boeril dregători, dupe specia proceseloru.
Acestea ast-felu se făcea. Iar cându se întâmpla vre o causă mai însemnată, vre o asuprire fâcatâ unui petiţionarii!, sau vre o opiniun^ a Domnului asupra unul ea3ii dre-care, sau vre o greşelă mare din partea cuî-va. atunci Domnulu trimitea pe boerulu de la care atârna causa, împreună cu Postelniculu celu mare, într’o aduoa cameră, unde era Metro-politulu şi Episcopii cu toţi cei lalţî boerî mari, şi cerea de îa el 6re-cumu consiliu sau hotărîre. Atunce se facea dîs-cussiune, şi claca eşia unanimitate de păreri, sau diverginţe, boerulfi trimisă şi cu Postelnic ulii 3e întorceau la Domnii şi ’I raportau opiniunile emise: după acesta Domnulu hotăra care opiniune se se adopte.
Iar candit se intempla vro o causă ma considerabile, vre o reformă de introdusă, vre o afacere atingătdre de fo-losulu sau de paguba (orei, sau vre unu respunsu către împărăţie, atunco Domnul îl dilema priu Postelnicii, pe Archie-reulu locului şt po bocrii cei mari, şi consultâudu-se, punea ceatiunoa în rfutdudlă de hotărâre, şi dupe acesta o arăta şi la bocrii col mai inferiori, şi se făcea discussiime generală.
Datoria DomuuUu este so se ailescă pentru dreptate,—se a-ducă po tiăcare do la roti la biuo sau priu porunci sad priupcdep-
18
ISTORIA
să,—se împedece dcsfrAnările,—se facil pc fic-cine ac ’şi păzescă cnracterulil şi se Vi cunoscă meritulu şeii personală, — i nu se atinge nimeni de ondrea altuia,— se păzcscă respectul cAtră Archierei şi cAtreboetî,—se nu asuprdscâ şi sâ râpeseâ averea poporului, — sA păzdscă dreptatea în judecăţi, fără să facă hataru nici la colu mare nici la cclu micii, — se pă-zdscă datinele ţereî,— şi să nu introducă dări şi greutăţi fă* ră consiliulu şi consimţimăntulu comunii.
Divanu se chiaraă. căndu judecă însuşi Domnulă, cu Metropolitulu şi cu boerii. La ora determinata, şi in camera destinată, Vătafulu de Aprod! şi cu Logofetulu al duoilease ducii şi arată câte apelaţii şi procese suntu. Postelniculu celu mare atunci dâ de scire că divanulii e gata şi boerii s’au adunaţii, atunci Domnulă vine şi judecându hotârasce.
CAPITULU VII.
*•
Despre orăndnela clerul ui.
Penă la anulă 1469, în filele lui "Radu Vodă celu mare, în ţdra RomăneseA era numai Arcliierefi! Atunce viind aice Nifon Patriarchulu Constantinopolei, a creatu episcopiile de Rîmnică şi de Buzeil.
Metropilitulu cunoscc de capă al bisericci pe Patriarchulu Constantinopolei. Elfi se alege de Domnii, de Episcop! şi de boerl; Tar confirmarea lui se dâ de la biserica cea mare. Domnulă îl dă cârja, şi Mu trimite la Metropolic cu caretă domncscă.
Episcopii de Rîmnică şi de Buzeil se facă prin sciiea Domnului dupe alegerea Mctropolitului şi a bocriloru; el se chirotonisescu de Mitropolitulu. Domnulă lo dâ în mânft hasărannlă, şi Metropolitulu cîrja.
Egumenii de pc la monastirile din ţeră se numescă do cătrâ Episcopî, în cuprinsulu eparchiiloru loră, şi se întăţi-şeză Domnului prin Logofetulu celă marc. Unele monastirl suntu închinate ia Patriarchiî, la muntele SinacA, la Sântul Munte, si la alto locuri din Turcia: egumenii acestora viindă
ŢEREl ROMANESC!.
19
recomandaţi cu scrisori căiră Domnii şi c&tră Archiereulu locului, Sc rccunoscfi de Domnii.
în tdte judeţele simtă protopopi numiţi de Archîereulu HA-cărei eparchil.
Preoţii de aatc se chirotonisescu de Archiereî.
CAPITULU XVIII.
Despre rămlnela ctitorilor Ia Jfonastiri.
Mona3tiriIc cele mari, unele sunt fundate de Domni, şi înzestrate cu moşii şi alte venituri fie archiereî şi de alţii, altele sunt fundate de boerî, şi înzestrate asemine.
Unele sunt destinate de ctitori se Hă chinovii cn călu-gerî mulţi; altele se Hă schituri; aît« le orfanotrofiî, altele se mărite fete serace; Iar altele închinate la monastirile depărtate din {era de josu, cari mal un tăi fi plătescu contribuţiu-nea loru. apoi din restu dau celelalte orânduite.
Monastirile aceste sunt dotate atât de Domnii ctitori cat şi de alţi Domul urmaşi cu crhisbve domnesc!, ehîaru cu parte din venitulă vâmilorfi: de la unele articole luau chiar ^ama întregă, unele căpătau mile şi din alte venituri, precumu de la ddlurl, dc la Viuăriciulu doranescu; unele primeau tot vi-năriciulu unui delu dupe crhisovii, Iar altele numai o parte din Vinăriciulu domnescu; pe lângă aceste, dupe chrisove, căpătau do la ocne Ore-carc câtime de bolovani de sare. Cu milelo aceste, şi cu celelalte venituri de ia moşii, egumenii întempimiă novoile monastirilnrfi.
(^Domnii cel mal moderni au tac util monastirile tributare şi lo aă împovărată cu dări grele, precumu se va vedea la capitululu atingetoriu despre acesta. Dar cu tuto că Monas-tirilo s*aă făcutu tributaro, tot primeai! milelo loru după ehrisove penă la anulă 1734, eâiulă Vămile nu aveau preţii, marc. Atuneea Domnulă Grigorie Glucn, urcând tarifa vămi loru, precumu so va vedoa lu capitululu despre dări, a suprimată mila do la vămi unor din mănăstiri cu totulu, Iar altora înoindulc ehriaiivolo le a acordată so primescâ milă din văinl uumal după analogia preţului primitivă. Asemine
20
ISTORIA
s’a urmată şi cu milele ce luau de Ia Vinăriciă. Pe timpul cându se făcea chrisdvele cele vechi de mile, vin&riciulu e-ra câte doi bani de vadră. Constantinii Vodă Mavrocordat mai po urmă Pa făcutu patru bani, şi mai apoi cinci bani. Atunce, Monastirile acele cari dupe chrisdve aveau drepţii a lua vinăriciulă întregă, lua numai doi bani, iar ceilalţi trei bani îi lua Cămara domnăscă.
Milă de Ia ocne luau numai monastirile acele cari avea chrisove prenoite de Ia Domnii posteriori, şi ast-fel s’a urmată până la anulă 1739, cândă sa făcută Reforma lui Constantină Vodă. Acestu Domnă, ve^ându că Monastirile din causa greutăţii dăriloru nu ’şi putea plăti datoriele, prin Reforma sa le a uşurată de’dări, dar le a rădicată şi milele, în cât nici se ia nici se dea. Apoi pentru ca se nu lase cuvântă egurneniloru se $ieă că Monastirile loru nu au venituri, a rânduită epitropi cari se privegheze raoşiele, viele, ţiganii, şi alte venituri, dupe orânduela care se va vedea mai la vale. Dar viindu cu Domnia Micbal Racoviţâ, a revocată Reforma lui Mavrocordată, şi Iarăşi a făcută Monastirile tributare. Acăstâ sistemă au manţinut’o şi Domnii următori dupe elu până la anulă 1769. Atunce Monastirile a-vându în vedere starea lor de servitute, au mijlocită de şi aă preaoită chrisovele, şi unele luaă vama într'o sumă determinată, altele din banii Domnesc! ai Văini:oru, Iar altele de la cumpărătorii Vameşi: asemine şi-au prenoitu şi chrisovele pentru sarea de la ocne. S*aă mai prenoitu şi chriso-\	vele unora din monastiri, care după vechiulă obiceiu luau
|	câte doi bani de vadră de la deluri. Iar cei trei bani ce
iau urcată Constantină Vodă, ii lua Vistieria. La alte mo-nastiri se da chrisove ca să primescă din Vinăriciă câte o sumă determinată de bani.
Asemine chrisdve şi rânduele pentru Monastirî, înce-pânduse de la Reforma lui Micbai Vodă Racoviţă, s’au prenoitu şi s'au mânţinutu de Domnii următori până în filele lui Grigori Vodă Alecsandru, la anulă 1769.
Iar egumenii, sub pretecstu de împovărarea monastirelor cu dări, şi sub cuvântă că acestea au căzută în datorii grele,
ŢfcBEl ROMÂNESC].
21
aâ încetată de a maî milui pe sermanl, şi a păzi legaturile fundatoriloru. Despre milele acestor?! Monastiri, şi despre chrisovulu care le reguleză, vom vorbi într’ună capitolă specialii.
CAPITULO IX.
Despre boeriî.
Din începută, pe timpulu lui Radu Vodă Negru, se vede că boeriele şi rangurile aveaă numirile timpului aceluia Iar sub Radu Vodă colu mare, în anulă 1469, după consi-1 iulu lu! Nifon Patriarhulu Constantinopoleî, s’au introdusă boeriele dupe cumă era la împăraţii Greci din Constantino-polo.
Boeriî aveaă votă la alegerea Doraniloru. Cei mart aveaă şi cuventulu de a’şî areta opiniunea în Divanu; îar Domnulu avea putere se-’i lipsSscă de graţia sa şi să le ia funcţiunile; putea chiar se-’î omore, se-’i essileze şi se-’i întemniţeze, însă prin soirea împărăţiei.
Titlurile boeriloru sunt diverse: de la Banulu celu mare penă la Clucerulu celă mare, se numescă credincioşi] cei de cîassa a doă şi boeriî Zapciî se numescu boeril noştrij îar cei maî mici, precum şi Căpitanii de afara, slugi al Domniei•
Boeriele de la Banulu celu mare .penă la Clucerulu de arie,, se numescu boeriî mari, şi astfelu se califică atât în firmanele turcesc! cât şi în chrisov* le domnesci. Aeeste sunt doe-spre-^ece. Boeril de la Bană penă la Postelnicii, sunt ca miniştri: ei ori câudă potu se între la Domnii se vor-băscă şi se şădâ înaintea lui; iar cei de laPostelnică înjosii intră numai cându sunt chiămaţî, respundă cându sunt întrebaţi, şi şedu cându capătă voiă. Boeriî de la Bană pănâ la Clucerii de arie, atât halea ’) cât şi mazili, şedu înaintea Domnului, atât la Adunări cât şi la Divanu. Iar numirea si trâba fia căruia se va vedea la Capitolulă următoru. l
l) ăcestu cnv.ÎDtfi este arabii, şi însemneză funcţionarii* m acfîutate, opositâ cuvântului tnozilu, ce însemneză funcţionarii* demisionată sau In disponibilitate.
22
ISTORIA
CAPITULU X.
Despre atribu(iuiiile fuucfiiiuilorii.
Banulu celă marc este judecătorii şi cârmuitorfi al Cra-iovei. Prin elu se dau ordinele Domnului in cele cinci ju. dete de peste Oltu. Elu face Divanu la Craiova: are unu Polcovnicii de Craiova. unu Izbaşa, unu Armaşu al doilea, unu Portarii al doilea, şi alţi Logofeţei de Divanu. C;mdu se afla în Bucurcsei, elu judecă acasă la sine: are sigiliu cu insignele sale, cu care sigiJezâ căitile de judecată şi volni-ciile; iar în Divanulu din BucurcscT are facultatea se judece împreună cu Vorniculît şi cu ceî Ialţî boerî. Elu, cându plecă din Craiova. Iasă în Iocu I caimacamii. Scmnulu boericî lui este hasdranu, care Iu ţine în numi înaintea Domnului.
Vornicia mare. Din învechimc era una şi singură, nu de mulţi ani s’aii făcutu doe. Vornicii cel mari sunt judecători J) al celor cincispre-dece districte de din coc e de Oltu. Ef au facultatea se judece şi a casă la sine; în cărţile de judecată subscrii aduse, cî punu şi sigilulu loru, ca Banulu. Ei au voie a chicma şi pe Bucurc.ştenî acasă la.cî; au şi opiu Vorniceî aî doilea; plaiurile terci sunt sub mrisdicţiunea lor5 Ia divanu judecă împreună cu ceMalţi boeride fa$iăcu Dom-nulă; cfmdfi mergu Ia Divanu , porta hasdranu de abanosu argintuitu.
Logofelulă celă mare este -) la tot*' pctiţimiile ce vin atât din ţcrâ cât şi din Bucuresci cătrâ Domnu; numai la petiţiuncle atingefcore dc dârî nu se amestecă. Prin elu se dau respuusurîle la cei ce dau petitiunî. Cărţile de judecată, cele de hotărninicii de moşii, chrisovele de mile, de datorii, 1 2
1)	Vornicii erau miniştri de interne: lucrările lorii erau administrative’ dar fiindu că pe atunce puterea administrativă nu era despărţită de ceaju-d îcătoresca, resoluţiunele loru se .numîau judecăţi.
2)	Traducjiunea e literală. De bunâsemă autorul u a voiţii se <}ică că Logofetulu primesce tote petiţiunele.
(Nola Trad.)
Ţ&RE] ROMANESC!.
23
prin mâna Iui se făcu; corcspondinţclc proceselor străine se censureză de densulii ; elu judecă în Divanu împreună cu cel Jalţî boerî înaintea Domnului; {ine hasdranfi, are unu al 2 le Logofetu şi doi Logofeţi dc taină, şi alţi mai mici Logofeţi de Divanu. Pentru Lugofeţia lui, Domnulu îi dă sigiUulti tereî care se puuo pe chrfcove şi pe alte cărţi domnesei; dar are $i sigiliulu seu particulariu.
Spătarulu celu mare are autoritate peste toţi Slujitorii, Călăreţii de Bucurescî, Arnâuţii, Catauele, Lufegiii, seutelnicii, SărăfeiT; are doi boeri zapcii, Capitanu de Lu-fegiî, şi Başu-Bulucbaşa dc Seimeni. Ceauşulu şeii are temniţe prin mahalale. Mai are suo autoritatea sa şi tdte poştele şi căpităniile de margini; elu are grija prindere! Iioti— loru; elu se informezâ despre omenii ce vinu in ţeră din locuri străine; elu dă re vase celoril ce voru s§ iasă din ţeră pentru trebî sau comerţu; elu arc voie se judece a casă la sine pe cei ce dependu de Spătăriă, Iar la Divanu judecă im preună cu cei-lalţî boeri; are şi doi spătărei, feciori tineri de boerî.
Vistierulu celu mare are atribuţiun1:» tuturoru dâriloru şi vonituriloru Vistieriei; elu distribuo t«ite cislele în ţeră, pentru zaherea J), fâniî, salahori, şi ori ce alte angării impuse. Toţi mazilii cari dau dări, şi tdte satele, sunt cunoscute de elu. Nu are libertatea a strămuta unu locuitoriu dintr'unu satu în altulu. Elu censureză tote petitiunele a-tingetore de dări, sau alte afaceri ale vistieriei; elu dă şi cărţile despre scutiri, judecăţi şi dări; elu arc voe se judece şi a casă la elu afacerile Vistieriei; are al 2-lo şi al 3-le Visticriu, şi doi Logofeţi de Vistierie boerî, şi alţi mai mici Logofeţi, si Zarafii, şi Pistovariî 2) Bucurescilovu, şi tdte breslele de pc afară.
Clucenulă celu marc. Pre cându se da mertice de pât- * 2
— 1) Astlclfu se numîa provisiuuile de nutrimentu, care pe atunce da tera, pe Jângă tribut fi, Tnrciloru.
2) Poto că autorulu a voiţii sfi <Jică PostatariI\ căci altfelfi astâcţlnumal este îuţelesu cuventulu acesta.
24
ISTORIA
ne la Boerl şi la Slujitor!, acesta lua banii din Vistierie, cumpăra zahereaoo, şi observa împărţirea merticuriloră. Elă lua parto în Divanu împreună cu cei-lalţî boerl. Elă are sub ascultarea sa maî mulţi Clucereî, adecă magasionari, boerl dc classa a adoa.*)
Postelniculu cetit mare şăde în picidre înaintea Domnului tot deauna cu bastonîi de argintă in mână. Elă introduce la Domnii pe ori care din boeri va se-lu întâlnescă pentru vre-o trăbâ, sau pentru ^lioa bună, şi totii prin elă Domnulu trimite respunsurile salo. Sub autoritatea sa Bunt Postolniculă al 2Iea şi al 3-lea doi-spre-^ece Postelnicei, Vâ-tafulîi, Ceauşulă de Aprobi, Polcovniciilu de Călăraşi, Călăraşii de oraşă, şi Lipcanii curieri. Elu este şi ca unu procurorii. Elu assistâ şi în Divanu cu boerii din partea Domnului, precurmi şi la socoteleie şi cislele Vistieriei.
Paharnicuhi celu mare assistă la masa Domnăscâ cflndu dă ospeţe la boerl la serbătorl domnesc!, îmbrăcată cu caf-tanti, şi târnă vinii în pă iariilu Domnului. Are sub auto-^ ritatea sa pe Cupariulă celu maro şi pe Pâhârnicei boerl de starea a 2 a. Elfi Ia parte şi în Divanu cu cei-lalţî boerî./
Stolniculil celu mare assistă şi elă la prânzurile domnesc!, şi, îmbrăcată cu caftanu, aşt^â bucatele pe masă; are sub ascultarea sa mai mulţi stolnicei de starea a 2-a şi trei saă patru seu tel nici.
Comisulu cetii mare este asupra grajdîurilor cailoră dom-nescl: ave subt elu pe Comisulu al 2-lea şi al 3-lea, pe Rachtivanulu, şi alţi Comisî dc rându. Elu ia parte şi în Divană cu ceî-lalţi boeri.
Aga arc sub autoritatea 6a pe toţi Slujitorii pedestri din Bucuresci, din oraşu şi de la strâji. Elu preveghîază 8§ nu se întâmple aprinderi; drege podurile; judecă şi a casă
----------------
2) Atât numirea cât şi funcţiunea acestui rangu eraţi degenerate pe tim-pulfi autorului. Mal înainte acesta boerfu se numîa Cruccrlv, fiind fi că elfi ducea crucea înainte la bătălii, şi fiindfi că în sărbătorile Pasceîorfi elfi presenta Domnului în biserică crucea ca se o sărute.
Nota Trad,
»
ŢEREI ROMĂNESOI.
25
la elu pricinile Agieî; Tar la Divanu, de şi are voe se mer-gă, dar nu are votă. Elu are sub ascultarea sa pe Căpi tanulu de Dorobanî, po Polcovniculă de Cozacî, pe Ceauşulu, pe Stegarulă, şi Căpitanii pedestri, precumu şi pe Polcovniculu de Tărgovistea. Elu înaintea Domnului ţine în mână chilugu de argintă.
Serdaruhi celii mare este pentru trebuinţa careloru şi a salahoriloră ce se scotă dupe orânduula Vistieriei; elupăr-tâ grijă de aceste, şi merge împreună cu ele cândă au să se trimiţâ unde-va.
Medelnicerulu cehi mare assistă la massa domnăscâ, îmbrăcată în caftană, şi scote bucate pe talerulu Domnului, precumu şi pe talerele boeriloră din partea Domnului.
Shgerulit celu mare, cândă se dau porţiuni de carne şi lumânări la Boerl şi la Slujitori, acesta ia ban! din Vistieria, cumpără vite şi dă porţiunile.
PitarulU celii mare este asupra taturoră trăs’iriloră dom-neecl, a telegiloră, şi a cociiloru ce se facă şi se dâruescu Paşaleloră.
Marele Vornicii de Tirgovistea este judecătoră al oraşului Tîrgovistea, şi cârmuitoră al districtului Dîmboviţa.
Armaşulu celfi mare este îngrijitorulă închisoriloru de boţi. Pedepsele se facă prin elu. Elft este mai mare peste toţi ţiganii domnesci şi strînge aiirulă care ’iu adună ţiganii. Elă păstreză duoă stăguri ale ţereî, tunurile, şi tulurile domnesci. înaintea Domnului, elu ţine în mână topuză de argintă. Are sub ascultarea sa doi Armaşi al 2-le, trei Armaşi de puscăriă, mai mulţi Armâşei, Puşcaşii şi Topcii.
Şetrarulă celii mare este asupra corturiloră domnesci; are şi mal mulţi şătrăreî.
Clucerulu celu mare de Arie este asupra fânului şi a orzulni ce se dă la grajdurile domnesci şi la musafiri.
Vameşulu celii mare îngrijia de vămi, cândă acestea nu se puteaă vinde. Aseminea şi Cămâraşulă de Ocne.
Ispravnicii se facă câte doi de fiă-care judeţu; ei judecă, şi facă cislele baniloră de prin sate; eî pună în lucrare ori ce măsură se ordonă de Vistieriă în ţâră. Eî sunt
26
ISTORIA
datori se cunoscă puterea locuitoriloru şi numerulu Joră de prin sate, pentru ca se-î oblige la ponturile legiuite că-tră boeril mari şi mici, şi cătră boerii de neamu.
Vislieriui# al 2-lea portă călimarîu de argintii, şi este sub ordlucle Vistieriuluî celui maro.
Posteinieuiu al 2-lea ţine bastonu cu argintii în capătu, şi stă sub ordinele Postelnicului celui marc.	v
Capitanulă de Dorobanţ este superiorul Dorobanilor;ţine topuzu de argintă, şi stă sub ordinile AgăT.
Logojciulă al 3-lea sub Logofetulu celu mare.
Vistierul# al S ica sub Vistierulu celu mare.
Posteinieuiu al 3-lea sub Posteinieuiu celu mare, şi are bastonu cu puţinii a:ginţii.
Logofelulu al 2-lea de Vistierie sau Vistierul cel mare . Logofetidă al 2 lea do taina sub Logofetulii celu mare
Vătafîdu de* copii de Divaniî, portă unu stindardu mic. care este pajura Domnului. Dcstinaţiunea lui este de gardă de corpii al Domnului. Elfi portă biciu înaiutca Domnului, şi csccutcză după dccisiunilc Divanului.
Vătafulu şi Ceauşulu do Aprobi împlincscu datoriele dupe dceisiunea Divanului; ei sunt sub ordiuele Postelnicului celui mare şi au do ajutorii Aprobi slujitori.
Doi-spre-dece Postelnicei ţinu în mâna vergi de lemn, mergu înaintea Domnului, şi simtă sub Posteinieuiu celu mare.
Doî spătârcî al 2-lea stau lângă Domnu, şi ţinu topu-zulu şi sabia; ei sunt sub spâtarulu celu mare.
Vatafidu de Copii de Vistierie portă biciu, şi este rânduită asupra împliniriloru Vistcricî.
Vătaf ulu de Lufcgii portă topuzu de argintă, şi este capulu Lufegiiloru sub ordinele spâtariuluî .celui mare.
Polcovniculă este capulu Cataneloru; portă topuzu de argintă şi este sub ordinele Agăi.
Armaşul al 2-lea portă topuzu dc avgintu, şi este sub Armaşulu celu mare.
Porlarulu al 3-lea portă bastonu cu puţină argintă şi este sub Portarulu celu mare.
ŢfiltEI ROMANESCI.
27
ArmafulU al 3-lea, ca şi celu al 2-lea.
Polcovniculu de Calarafi portă topuzu de argititu, şi este sub Postelniculu cclu mare.
Ceaufulii Spătarului portă topuzu de argintii şi este sub spătarulu celu marc.
Ccausulă agăl portă bastoniî de argintii, şi cstr sub Aga
Izba fa de Fusta fi purtă bici ii.
Boeriile Curţii Domncscî.
•
Camarafulu cclu marc adună venitulCi Caniareî, şi tu— grijcsce despre toto ale Curfiî domncscî. Sub autoritatea lux siint to[î negustorii adecă Silistrcniî, Braşovenii, Armenii, şi Ebreii. Elfi judecă procesele loru. Rânduiri şeii este dupe Aga.
Grămăticuhi celd mareeate Secretariilu privatu al Domnului pentru limba grecescă.
Cuparmlii are grija mesei şi a vinuriloru Domncscî.
Ispravnicul.il do curte oste asupra Dîrvariloru 1) domnesc! şi asupra reparaţiunilorfi palatului.
9 Aceştia sunt ceî rnaî inferiori în arehon-tologiă. 1
Marele Cafegiu, asupra cateJeî. _________-
Sufariulu la bucătărie.
Bcceriiilăj la beciuri.
Rachtivanulu, la şelle şi rafturi.
Sofrag iutii, la masă.
Camarasul al2-lea, la hainele domnesc!. Ciubucciulii, la ciubuce.
Viciarulu, la călimări.
1) îu multe părţi ale Romănimeî, afară de Bucurescl, acest ii cuv6utu as-tă-dl du mal este înţeleşii. Elu insemneză argaţii, simbriaşu, lucrătorii! ordinarii!.	(Nota trad.)
28
ISTORIA
CAPITULU XI.
Flruianti Jmp&rtitescti, Iu care se vorbesce şl despre boerl.')
Alesule dintre domnitori! neamului lui Messia, astă-$l Domnii al Valachieî Grigorie Vodă, sfîrşilurile tale se fiă fericite. Jar voi, lauda mal mariloră neamului Iu! Messia, boe . r! a! {erei, îrn uiţi tă fiă supunerea vostrâ. Cându va ajunge aââstâ luminată poruncă, scîută se vă fiă, că aşa pre-cumă ferra Valachieî este moştenirea luminatei mele împărăţii şi grânariu înaltului meii pragă, de cuviinţă este să o îngrijimu, se o pâzimă, şi se o ferimu de reu voitori în cât se nu se mal respânddscâ asupra acestei nenorocite raiale, ci cu bucurie şi în pace să samene de bună voîâ şi să 6ecere, ca Ia unu lucru al înaltei mele bune voinţe. Aşa dar în trecutele timpuri ca trecerea făcâtoriloru de rele (în contra firesceî mele înalte buneî-voinţe) raiaoa a foştii bântuită de jafurile şi sumeţia lorii atât de tare, în cât a căzută şi din valorea sa. Din acestă causâ raiaoa câtor-va sate ne-putendu suferi reutatea lorii, a părâsitu locaşele sale, şi Iu-ându-şî copiii şi muierile, a fugită ca se se ascundă. Aces-tâ întâmplare a# ajunsă la au^iîlu nostru. Acuma tu, numi-tule Domnu, te-aî mărginită în cuvenita supunere, şi al mângâiată raiaoa ţereî, şi aî urmată şi alte ordine ale mărire! mele cil zelulă şi silinţa ce ai arătată. către ea. Sunt gata a spera că, cu înţelepciunea ta şi cu bunulă teucarac-teră, tu, numitule Demnă, te vei uni cu boeril consiliarî, şi vei arăta cătră biata raia, care a fugită şi s’a ascunsă, mângâieri cu totă feliulu de cuvinte de blândeţe, silindu să o aduceţi să înţelăgâ, şi să o îndemnaţi se samene şi se se-~ 1
1) Âutorulă este atât de superficială, în câtă a crezută de prisosă să pue data acestui documentă. Din norocire, istoria scrisă de Fotino a complectată acâstă lacună. Acestă firmană a fostă adresată Iul Grigorie Ghica Vodă la anulă 1663. — Ve(Jl traducerea Iul Fotino, tomulu III. pag. 219.
Traducetorulă.
ŢfiUEI R0MÂNE8CL
29
cere, dar cu bucuria şi cu buna sa voinţă. Iar do aci înainte cAţ! din taîfaoa classel ostăşesc!, sau din alte părţi, vor trece şi voru supăra sau raîaoa, sau copiii seî, sau averile sale, se stăruiţi în t.otfi chipulu să se pedepsescă ca turbu-lătorî, trimiţendu îraltuluî meu vhiru înscriau numele şi fi-siognomia loru. Aşa dar, precumu maî susu îţi ordonu, se te unesc! cu numiţii boerl, respândindu semAnţa milostivire! asupra aceste! nenorocite raiale, care se rogă lui D-ţleu, şi se o aduceţi de acolo de unde stă ascunsă; şi la seronulu împărăţiei mele să fiţi supuşT.
CAPITULO XII.
Despre Mazili.
Mai înainte de Reformă, toţi boeril ce ;ie scoteau din funcţiuni se numiau Mazili. Iar Constantinii Vodă *), prin Reformă, a făcutu ore-cari diferinţe: pe boeriî ce! mar!, funcţionar! sau în disponibilitate, î-a numitu Veliţi, pe ce! fără de ranguri ce erau de neamu mare cu boeriî mari, î-a numiţii nobili; iar pe cei ce se trăgeau din neamu boerescu şi nu aveau boeriî, î-a numitu Mazili.
CAPITULU XIII.
Despre Breslele cele mici.
Logofeţii de divanu. Aceştia se făceau după hereditate din neamu în neamu; serviau la Divanu cu rândulu; pănă la Reformă, erau scutiţi de dijmă şi de vinâricifi, iar de a-tuncî au remasu în dare.
Mazilii Capitanî, breslă nouă, creată de la Reformă şi încă ce. 1
1) Reforma despre care e vorba, e făcută de Consfatin Vodă Mavrocor-datu îu a treia domnîo a sa, la auulu 1735. (Ve<}î mat pre largii Istoria lut Fotino tradusă tot de acelu ce traduce pe aedsta la tomulu II pag. 164)
Traducâtorulu,
30
ISTORIA
Căpitani! ce erau dostituaţî, s’au făcută deosebită breslă.
'Neguţători! sunt brăslă nouă, îu care au intrata şi mul}* reî. Fruntaşii lorii sunt 24, avendu şi staroste.
Compania Craîovel, una marc şi una mică. Aceştia sunt ncgaţitor! de peste OItu, carii, din tirapulă Nemţiloră, s’au numită Companii. Au cărţi domnesc!, şi privilegiurl deosebite de ale negufitoriloră de prin judeţe.
Neg.ititorii fugari de la Dristoră din causa Turci lorii şi veniţi aice, se făceau deosebita breslă.
Braşovenii. Din aceştia uni! sunt şoţletor! în Braşovă, * avendu prăvălii şi în ţărâ, precumu şi viî. Eî formăză o deosebită breslă cu privilegiurile sale; şi în acăsta se cuprindă şi Braşoveni! cari au venită cu totuiu îu ţără.
Ruptaşi! sunt breslă veche din omeni deosebiţi de fe-ranî, cu dare ficsată către Visteriă sau către Camarâ.
Aleşi! sunt brâslă nouă, creată în clilelo Iu! Grigorie Vodă, cândă omeni! erau numeraţî. Aceştia aii luat de la Visterie dare mai grea, şi s'au numitu Aleşi.
Caloianiî, suut doe sate de Bulgar! veniţi de peste Dunăre în clistrictulă Jaloraitili dândă dare deosebită.
Armeni!, brcsîă deosebită cu starostele loră.
Evrei! asemine.
Toţî aceştia sc numîau bresle cu deosebite privilegiurl de ale ţeraniloru; unii, precumu Neguţitoriî, Companiile, Armeni! şi şi Evreii, erau sub ascultarea Camaraşului, iar ccî-Ialfi sub a Visterie!. Dar dupe cc s’a unită Camara cu Visteriă, t6tc breslele aceste au rernasă sub Visterie, iar Ca-maraşuiri celă mare numesce num vi pe Staroste.
CAPITULU XIV.
Despre Negufilori.
Pe noguţitorii Străini, ce aducă marfă din Turcia şi din alte ţeii saă scotă mărfuri afară din ţără, î! judecă Ca-raaraşulă.
Neguţitoriî păroentem ce facă aseminea comerţă, aă staroste.
Ţl&REI ROMANESCI.
31
# Brâsla de Neguţitorî de prin judeţe, Companiele Dris-torcniloru, Armenii, Evreii, au staroste, şi sunt sub autoritatea Camaraşuluî celui majo.
CAPITULU XV.
/
Despre Slujitori*
Slujitorii ostaşi suni cu Icfă şi cu îmbrăcăminte.
Seimenii străini sunt sub ascultarea lui Bulubaşa.
Lufcgiil, sub a Căpitanului lorii.
Lufegil Spatariulul, sub a Ceauşului Spâtărescu.
Sărâţeiî şi Scutelniciî, sub a Capitaniloră loru.
Acestea erau cavaleria din Bucurcscî sub autoritatea Spătarului celu mare.
Venătorif, sub Căpitănii loru, şi Cazacii, sub Polcovni-culă loru, sc numiau Pedestraşi, şi erau sub autoritatea Agăi.
Dorobanţii, sub comanda căpitanului loru. El se făceau dupe hereditate, remuindii liberi a se ocupa şi de alte protesiunî. Aceştia erau oştirea pedestră cea puternică, cari rcvoltAnduse adese orî ucideau boer», prădaţi besericl, şije-tulau pe ţeranî. Constantinii Vodă Cârnu.’u !) a începută se-I desfiinţeze: pe cati a lăsată l-a pusă, împreună cu Căpitanulă loru, sub comanda Agăî; Iar tunurile loru le-a dată Ar-maşulul.
Lipcanii şi Călăraşii, sub autoritatea Postelnicului celui mare.
Armăşeii şi Puşcaşii, ce păziau închisorile, şi Topciî, sub autoritatea ArmaşuluT celui marc.
Apropii craii împlinitorii datoriei oră şi servitori al Divanului; ol sunt sub ascultarea Vătafului şi a Ceauşului de Aprobi; Iar zapcîiî lorii sunt supuşi Postelnicului ccluî mare.
Icioglaniî. Aceştia craii gunrdii de corpii al Domni- 1
1) Pe la anul ii 1054. Vet)! .mal pro largii Istoria Ini Fotino, tonmlii II, pag. 101.
Traducetorulu.
\
32
ISTORIA
lorii. La el era şi stindardulă domnescă, adecă al ţerqî. El porta în mână şi raîzdrace cu mici stegurele. îmbrăcămintea lor era poloneză. Ef purta şi arcuri cu săgeţi.
Prin judeţe erau rânduiţi Capitanî, câte cu o mie de omeni, fn judeţulă Rîmniculul sărată erau trei Căpitănii: Ia Focşani, Ia Grădiştea, şi Ia Macsinenî.
în Buzeă, Căpitănia oraşului Buzeu.
—	Prahova, Căpitănia Ploesciloru. ,
—	Dîmboviţa, Căpitănia de Tîrguvistea.
—	Ialomiţa, Ia LichirescT, Stelnica, şi Oraşu.
—	Ilfovu, la Ciocănesc!, Olteniţa şi Gkerghifa.
—	Vlasca, la Hodivoe şi la Dala.
—	Muscelu şi Argeş!» al9 Oraşeloru respective.
—	Oltu, Ia Slatina şi Uda.
Peste Oltu, era deosebită oştire a Banului Craioveî sub ascultarea Căpitaniloru de acolo. Cea mai mare Căpităniâ * era a Cernetiuluî ca şi acea din Focşani. Erau şi alţi Slujitori fără de lefă, ci numai pe acutelă, sate întregi, pre-cumu: Spătâreiî sub spâtarulu; Visterniceiî sub Vistierulu; Postelniceil sub Postelniculu; Roşii şi Pâhârniceiî sub Pa-harniculă celu mare; Comişeii sub Comisulu celu mare; Vizitii, sub Pitarulu celu mare; Şătrâreiî sub Şâtrarulu; şi Cămărăşeiî, sub Cămăraşulu celu mare. Aceştia, în timpii de pace erau nesupăraţî, şi fără de dări pe la casele loru; Iar în timpu de resbelu mergeau la bătălia. El, cu timpulu, s?au totu împuţinată penă la Ni colac Vodă; iar Constantinii Vodă, prin Reformă, îa desfiinţată. cu totulu, lăsând câte puţini la Bucurescî sub Spătarulu. sub Aga, şi sub ceî-lalţi boerî Zapciî. Elă a redusă şi căpităniile do prin judeţe, îm-puţinându slujitorii loru, şi lăsândii numai ciiţî sunt trebuitori pentru judeţe; Iar pe ceMalţî ia dat la dare.
CAPITULU XVI.
Despre ţerauf.
în timpurile vechi, câţt-va din ţeninl aveau moşiile lorii proprii, şi erau liberi, nesupuşi la boerî. Alţii eraţi liberi •
ŢfiREl ROMANESC!.
33
fără mpşilt şe^endu pe moşiile Monastiriloru şi ale boeriloră si dânduJ|(proprietariloru cele legiute, precumu se va vedea la( capitululă des ti na tu despre acesta. Iar ce! mai mulţi din ţerani erau sclavi al boeriloru şi a! Monastiriloru, precumu mărturisesc# chrisovele. Alţii erau sate de slujitori, precumu s’a ve^ută la capitolulă despre acesta. Moşnenii şi cei-lalţi liberi plătîaă dările cele mai grele, iar sclavii da prea puţină. Dupe trecere de timpu cu tote că dările au ajunsă peste mesură de grele, ei plătîaă înse dupe analogiă, până la Reforma lui Constantină Vodă Mavrocordată. Acesta dandă, pe Slujitori la dare, a aruncată acelaşi imposită asupra Moş-neniloră şi a Birniciloru, Iar In a doa domnia a sa făcendu prin Reformă scutelnici pentru boerî, a liberată pe sclavi cu voea şi fără voea stăpâniloru loră. Moşnenii şedu pe moşiile loră, dar nu au voie se se mute în alte sate. Acei fără de moşii, sclavi sau liberi, ancă nu au voie a se strămuta de la unu satu la altulu; şi daca vre unnlu fuge, proprietar ulu moşiei are dreptuiu se ’lu aducă la urma sa, ori de unde Tar găsi. Asemine nici ună satu încregu nu pote se se strămute pe altă moşia* fără causă bine*cuventatâ; şi proprietarîulă are voie se 'lu întorcă la urma lui. Iar daca vre wîă ţeranu, sau vre unu satu, are vre ună motivă legală ca se părăsâscă moşia pe care se află, dă plângere la Doranu şi, dupe cercetarea marelui Visticriu sau a Divanului, capetă voie de strămutare prin carte domnescă. Proprieriulă moşie! nu are dreptulă a supera pe locuitori cu cereri mai multe de cât cele legiuite, care se voru vedea la capitoluiu despre acesta.
CAPITULU XVII.
l>’' 1	Despre ţigani.
Ţiganii donmesci de prin tîrguri, unii se numescă Rudari, umblându şi iocuindu sub corturi şi avendu professi-
i	...
1) Asemine Sclavi se numîau îu ţera Kumăueseă Rumân* îar în Moldova Vecini.	(Traducetorulu.)
3
st
ISTORIA
une* « soăte auru ele prin pîrae; alţii sunt purtător! de urşi Tar alţii ferarl. Tofî aceştia sunt sub ordinele Armaşuluî. Rudarii sunt ai Monasticei Cozieî; dar fiind că au mesteşu-gulu de a strânge auru, Domnia îî întrebuiintcză pe sema sa, plătindu şi dare catră monastire. Ţiganii monastiresc! ş1 boeresci, unii sedu în târguri iar alţii pe la sate; unii sunt ferarl, iar alţii cortaşi. Cu aceştia domnia nu are nici ună amestecă, ci numai proprietarii loru.
CAPITULU XVIII.
Dcsbrc cerşitorî.
Când seaunulu domniei era la Câmpu-lungu şi Ia Ar-geşu, cersitoriî aveau unu satu în judeţulu Muscelului numiţii Macenulu scutită pentru ajutorulu lorii* Era la Câmpu-lungu si o moră făcută de 'sătulă acesta, şi destinaţii pentru nu-trimentulu loru. Acest satu pănâ la unu timpii era scutită cu chrisovu Domnescu. Mai pe urmă domnulu *) a pusu sătulă Ia dare şi prin chrisovu a hotărîtu se se dea cerşito-riloră de patru ori pe anu câte 25 lei din Yisteriă. Iar cersitoriloră din Bucurescl, dupe lista ce da la Visteriă Pro-topopulă, le da câte unu banu pe di în fiă care lună** Iar în joia mare li se da 60 duîâmî de aba şi încălţăminte.
CAPITULU XIX.
Despre judecăţi.
Judecăţile se făceau dupe legile împărătesei, şi mai alesă dupe legea ce a tradus’o Matei Bassarab în limba Romănescă. în unele caşuri însă se judeca după obiceluiu pământului, iar nu după lege, despre care Bunt şi chrisove Ia Mitropoliă. Prin districte, din învecbime judecăţile se făceau dc câtrâ boerii căpitani, pe acolo pe unde erau că-
li Ce păcată că autoruia du ne citâză date asupra acestei materii!
(Nota traddoctorului)
ŢfiREl ROMÂJTRSCf.
35
pităniî mari. Iar de la Reforma Iul Constantinii Vodă, şi încbcc, de cfindîi s’aii numiţii Ispravnici, aceştia făcu judecăţile; şi celu ce nu se mulţumescc apeleză la boeriî cei mari a! Divanului din Bucurescl. Vornieeiî judeţcloru judecă şi hotărescCi gldbele pentru pagubele ce făcu vitele în semănături; eî adună şi pripasurile dupe rânduela Isprav-niciloru.
La Bucuresci sunt numiţi anume judecători boerî, şi cine nu se mulţumescs cu judecata loru apelezi la boeriî cei mari de Divanu. Superiorii Divanului sunt: Mitropolitulu. Episcopii, Banulu celu mare, Logofetulu celu mare, âpătarulu celu mare, Vistierulu celu mare, Clucemlu celu mare, şi Postelnicului celu mare, Celu ce nu se mulţumesee nici cu judecata acestora, apeleză cătrâ Domnii. şi judecata se face iu presenţa Iui. Cându judecă Domnulvi, se numesce Divanu, şi trebue se assiste Mitropolitului şi Episcopii (de se întera-plă aice), toţi boeriî cei mari T Mazilii, şi toţi cuţi se vorit întempla şi yqyu veni până la Clucerului de Arie.
CAPITULU XX.
Despre judecători si că rm ui lorii districteloni.
Din în vechime erau în judeţe îngrijitori şi judecători*
La Rîmniculu Săraţii, Căpitanulu de Focşani;
—	Buzeu şi jumetate din Săculeni, Căpitanulu de Buzeu
—	Prahova si jumetate din Săeueni, Căpitanul de Ploescl;
—	Ialomiţa, Căpitanulu de Oraşii;
—	Ilfovu, Căpitanulu de Ghergbiţa;
—	Vlasca, Căpitanulu de Odivoe;
—	Teleormană, Căpitanulu de Ruşi de Vede;
—	Muscelii si Argeşu, Vorniculîi de Câmpu-lungii;
—	Oltă, Căpitanulu de Slatina;
—	La Dîmboviţa, Vornieulă de Tîrgoviştea. 1
1) De buni săuiă că autorulii a voită să îuţclcgi pe Voruieil. saă pîr-călabil sateloră.
(Nota traducătorului.)
3G
JHTGKIA
Căpitanif do PlăşI erau supuşi acestora, în judeţele do ponto Oltrt superiorii era Banulu colă mare. Acolo ora Căpitănia cca mal rnaro a Ccrneţtilul. Banulu mal avea Căpitănii ni la judeţele Itornanaţil, Doljfi, Oorju. şi Vilcca. Din Domnii în Dornnu s’a tot împuţinată puterea Bunici, s’au împuţinata si slujitorii până la anulă 1710, c/lndil \6ru do ponto Oltii s’a data Nemţiloru. Atun-cc Noculal Vodă a împuţinată numerulă slujitoriloră şi I-a dată la dare. La 1730 fiindu Dornnu Constantină Mvrocor-datu, fiiulu lui Nicolal Vodă, Turcii au luată în dâreptu judeţele Oralovcl de la Meniţi. Iar Constantină Vodă, prin Reformă, a desfiinţată Căpitâniele cele mari şi a rânduită în tuto judeţele bocrl ispravnici, şi Căpitan! omeni nobili, lă-«Aridă cate puţini slujitori în mâna ispravniciloră sub ordinele Spătarului celui marc pentru ca «o strîngă dările, pentru ca se prindă boţii, pentru iuonzilurl şi pentru alte trebuinţe alo judecaţi loru, dup o disposiţiunile Ispravniciloră. De atunco a remasu adininistraţiunea judeţoloru asupra ispravniciloră, luăndu-so din mana Căpitaniloră.
CAPITULU XXI.
Despre moşii.
Moşiile «unt proprietăţi ale monastiriloră, ale bocrilor h\ ale câtor-va ţcranl, co se nomesou Moşneni. Ţeraniî ce nu aveaă moşii, din îuvrcbiine lucrau, la proprietarulă moşiei po care şedeau, cAtc ce-va nehotărîtu. Nemţii, dupe ce au luată judeţele de peste Oltă, au legiuită ca ţerăniî se lucreze propricturiloră câto 48 (Jile po ană.
Constantină Vodă, prin Reforma de la 1739 a legiuită se lucreze 24 ţlilc, şi mal pe urmă 12.
Viile co suntă pe moşii străine daă proprietarului din do6-<Jccl vedre una, sub nume de otaşniţă.
Nimeni nu arc voe se plântoze po mosio Btrăină vie flttă livadă do fructe, fără voia proprietarului.
Din t6te semănăturele şî productele făcute pe moşii străine se dă dijmă.
ŢfcrtEl ROMANESC!.
37
In elcştee şi bălţi de pesce nimeni nu cuteză a pescui fără voia proprietarului.
Nimeni nu are voie a călca holde, livede de fânii sau locuri cu semănăţurl, care le dcosebescc proprietarulu pentru sine.
Câţi cosescu fânu. daţi din 10 clăi doe.
Câţi au stupi, plâtescfî pentru fiă-care câte 0 bani, şi din 20 rol dau unulu pe anu.
Pentru capre, dau câte doî ban! de una primăvara, şi câte patru bani Terna.
Dc la tdte perdelele de fatăciune de ol, se dă câte un mîelu.
Pentru loculu de păşîune (sau islazu), vitele plătesed câte 12 bani. Iar pe loculu reservatu pe seina proprieta-rluîul, nimenî nu pote băga vite tără deosebită tocmelă.
în păduri nu pote băga vite fără învoirea proprieta-riuluî.
CAPITULU XXII.
Despre metale şi industrii.
Aurulu se esploateză din nisipulu riuriloru Oltu, To-pologu, Argeşulu şi Dîraboviţă, de cătrâ ţiganii domnesc! numiţi Rudari.
Arama se esplota o dinioră în districtulu Mehedinţuluî, la loculu ce se chiamă Baea de aramă.
Ferulu l’au discoperitu Nemţii la Gorjii; dar astă-^I nu mal este.	•
Pucidsă s’a giisitu în judeţulu Muscelului, Argeşulu, Dîmboviţa şi Săcuîenif.
Sarea se scoto din trei ocne: de la Ocna mare din
districtulu Vîlcea; de la Telega, din districtulu Prahova, şi
de la Slănicd din districtulu Sâcuîenil. Era şi la Dîmboviţa
ocnă mică, dar s’a închisă. Mai sunt si altî munţi cu sare
» # ♦
dar nu se deschidă fiindd că nu are trecere.
Păcură este în mal multe părţi în munţi.
38
ISTORIA
Oleîu 8o lucrczâ în satulu Diicesciî din Dîmboviţa.
Fabrică de hârtia este pe aj)a Colintinel în judeţulu Ilfovului.
CAPITULU XXIII.
Despre articolele ce estf din feră.
Grâu, orzu, meîu, porumbii, inu, cânepă,| Aceste cherestea, păstrămă, caşcavalu, miere, seâ, cer-! trecu în vîşfi. pîeî de vite, cal. boi, oî, capre.	J Turcia.
Lână, ccră, vinu, vite, rude, tutunu, — în Ungaria si în Polonia.
CAPITULU XXIV.
Despre articolele ce intră in (eră.
Diverse blănării vinu din Rusia.
Băcănii diverse, bumbacu, feru, mătăseriî de Halep, şi., altele, din Turcia.
Pînzării vinu din Polonia.
Alte articole mai vinu din Europa, adecă de la Lipsea, Gratz, Viena, şi Braşovu.
CAPTULU XXV
Lista oborelorti şi a şchelclorfi de prin oraşe şi tirgurî. şi tarifa va mei.
Pitescil, oboru.
Dragoslavele, schele. Câineniî, schele.
Focşanii, schele,
Tîrgoviştea, oboru.
Vălenii, schele.
Ploescil şi Filipcsciî, schele. Găgenil, oboru.
Buzeulu, oboru,
Rîmniculu, oboru.
Oraşulu 1

.1
•Mf
’.r ..o
1) Asta'fel iu «o mrnila Oraşulu dc Floci, reşedinţa districtului Ialomiţa, r.i
(Traducătorului.)
ŢfcREl ROMĂVESCT.
39
LichiresciT.
Ciocăncaciî.
Olteniţa.
Gherghiţa.
Giurgiu.
\ Cîmpina, schele şi obori*. Slatina, oboru.
Sigarcea, schele.
Ziranicea, id.
ICarvasaraoa, schele şi oboru dm Bucurescî.
la tîrgulu-de-afară
banî.
Tarifa cămiloru.
1	Cera ce se vinde în tîrgu, la 10 bani.
3	— ce ese din ţeră, cerărilu.
1 — ocaoa, ce vine din Turcia.
1 Anasonu, la o oca.
360 Icre de cbetalu, încărcătura.
6 Pielea de vulpe.
6	— calu lucrată.
40 Calulu ce se vinde la oboru.
40	— trece în Ungaria.
6 Astarîu, bucata.
5	—	Sovazu.
1 Caru ce se vinde în tîrgu, la 10 bani.
5 Aba, bucata ce vine din Turcia.
300 încărcătura de abale ce trece în Ungaria 130	—	—	— Moldova sau Rusia.
300	—	—	bumbaou	cându	merge în Ungaria.
240	—	—	—	intră în ţeră.
4	Ocaoa de bumbacu torsu.
40 Bivolulă ce trece în Turcia.
^0	— se taie la scaune.
480 Untu, mila de ocale.
8	Vidra.
** .

ISTORIA
40
v •
bani.
20 Pielea de bou.
40 Bivolii ce se vinde la oboru.
360 Rodostamon, încărcătura.
4 Ocaoa de dulceţă, chitrâ, sau Rodozaharu.
3 Marfă de Greceni, la sută.	‘
1800 Butea de rnariă de Greceni.
1 Blănării de ţdrâ, la 10 bani,
240 încărcătura de blane de Rumelia.
480 Blane de Rumelia, albe şi negre.
1 Ghiocei.
35 Suta de bucăţi găîtană de lână ce merge în Moldova.
660 Argintu-viu, încărcătura, orî unde ar trece. 60 Carulu de doge de stejarii.
80 Prune uscate, fasule, bobii.
120 Măsline, încărcătura.
4 Ocaoa de zaharu de Veneţia. •
4	—	—	— Misiru.
78 Perechea de zeghi galbene.
12	—	—	—albe.
20 Vite albe mari, ce trecu în Turcia.
40	— ce trecu sau vinu din Ungaria.
240 încărcătura de tâmâe ce vine sau ese.
4 Ocaoa de tâmâe, cându e puţină.
1 Ocaoa de pucî6sâ, petră venătâ şi scrob&ă.
3	la 100 chehribaru.
660 încărcătura de cafea, cândii vine.
6 ocaoa de cafea, cândii e puţină.
240 încărcătura de aramă cându vine*
533 1000 oca caşcavalu ce merge în Turcia.
4	i chitră, sau doe cându sunt mal mici.
1 Ocaoa de capere.
1	—	cucunarî.
1	—	cuie.
3 la 100 spoelă ce se vinde cu ocaoa.
30 Suta de ooale castane.	, <<
banî.
ŢfiREÎ romanesc!.
41»
5	Ocaoa de candelu.
6	— cofeturi,
1320 Cumaşurî de Misirii, sau Veneţiaue aurite cându trecu în Rusia.
2	Pelcelo de capre.
1	—	—	' la 10 bani, cându le ^ndu în tîrgu.
1 Perechea de tălpi de cisme sau papuci.
60 Suta de c6se. ‘
6 chila de orzu, la eşire din oboni.
30 Carulu de raci, şi 300 în darii.
9	— pepeni sau castraveţi si 9 în natură.
10	:— Cherestea ce merge în Turcia,
120 de la 2 puţine Catranu ce merge în Turcia, sau vine 50 butea de vinii ce se vinde în tergu.
12 Vadra de vinu veniţii de aiurea.
300 butea de vinii ce trece în Turcia.
1200	—	—	—	Ungaria.
3	la sută marfa de Lipsea, ori unde ar fi 12 ocaoa de Licurinî.
3 la sută, lulele bune.
30 Coşulii de lulele proste.
1 la suta, inulii şi cânepa ce se vinde în tlrgii.
50 încărcătura de inu ce vine sau ese.
3	la suta, pelcelele de îepnre.
4	pelea de lupii.
120 Luntre mari.
60	— de mijlocfi.
40	— mici.
80 mila de lămâi şi 14 în natură 160 încărcătura de lămâi ce trece în Ungaria.
60 tuluinulu de untii de lenmu.
15 Carulu de varză şi 2 în natură.
240	— lână ce trece în Turcia
9 bucata de alagea.
3 la 100 băcănii.
60 Cântarul de băcănii ce se ducii în Moldova şi Ungaria.
42
ISTORIA
bani.
1 Ocaoa de bumbacfi.
40. Taurul u ce se vinde in oboru.
90 încărcătura de lână ce vine din Turcia.
45	—	—	— furcană ce merge în alte părţii.
1 la 10 lână ce se vinde cu ocaoa la oboru.
901 încărcătura de lână ţigae ce ese peste hotaru.
900	—	mătase ce vine din Turcia sau ese dinţără.
3 la 100, mătasa care se deschide aice.
600 tona de mărgelârie.
330 meşine ce trecu în Ungaria/
6 Chila de mazere ce ese din {oră.
50 Morunu ce se esportă în Ungaria.*
45 Carulu de mere ce se esportă în Turcia.
30	—	—	— se importă.
360	—	morunii săratu, şi 30 oca în natură.
120	—	midii sau stridii, şi 100 în natură.
1 la 10, malaiulu ce se vinde.
160 încărcătura dc plumbu, ori pe unde ar intra.
80 Carulu de lână dc capră.
3 Ocaoa de cernelă.
15 Cantarulu de miere ce se trimite la Constantinopole.
20 Vite ce vinu din alte părţi pentru nutrimentu.
20 —	ale ostroveniloru.
20 —	— se ducu în Ungaria.
6	—	— vinu din Ungaria pentru nutrimentu.
20 — ce se vendu, sau dc Ia cumpărătorii, sau de la ven^ătoriii.
20 —	— nu au cărţulii, la intrare sau la eşire.
20 — de trecetore.
10 — ce se taie la scaune.
6 Ocaoa de tortu văpsitu.	; ;;
1 —	— foi de naramze saii portocale.	;î;/
12 Nisetrulu.	..,
1 Ocaoa scrobălâ:	I (
3	— oţetu.	* ,	, . -:}
1 la 10, lemnele.
ţ£reî românesc!.
43
bani.
4 ocaoa de caracatiţă.
3 Ori ce marfă vine la Carvasara, are voie Vameşulusă o deschidă şi se îa la 100 de bani.
3 perechea de papuci.
1 la 10, pari şi nuele.
120 Putina de păcură ce trece în Turcia.
3 ocaoa de pastramă şi ghiudenu.
000 încărcătura de piperiu.
180 perechea de petre de moră de la Hârlău.
60 —	—	— de locu.
120 —	—	—	— mal mari.
120 Carulu de pastramă ce vine din {eră.
240 —	—	— ese din {eră.
120 la 100 portocale, şi 15 în natură 6 testeaoa de potcove de cal.
3 la 100,'peştemane mai bune s’au mal proste.
12 Pânza de Braşovu.
330 încărcătura de marfă de Rumelia ce trece prin Giurgiu sau Zimnicea în Rusia.
660 idem, ce trece în Ungaria. /
30 saculu de nohotu.
240 bucata de haină subţire.	
120 —	— Filendresi.
60 —	— Brici isi.
60 -	— Sifti.
60 —	— Braşiovenescă.
2 —	— românească ce merge în Turcia.
40 pelea de rîsu.
4 ocaoa de rachiu turceşti sau leşescu, iar celu ce face comerţu de rachiu plătesce îndoită.
40 saculu de 6 chile orezu.
1 la 10, rote, osii, şi gîugurî.
50 saculu de grâu cumperatu do precupeţi»
1 la 10, sacul de grâu vendutu în târgu.
30 carul de struguri şi 2 oca îu natură.
13 ocaoa de smaltu.
441
ISTORIA
bM)
40 carulu de şindrilă de stejarii.
40 canilfl de spo&ă.
id putina de struguri ce vine din Turcia.
10 şalvari (pentru unulu) ce se dilcu in Turcia 4sau Mol-
dova.
18 şaoa turce«câ.
40 încărcătura de brâncă ce vine sau esc.
140	_ — ce trece în Turcia.
3	la 100. amnare.
15 Ia 100. cremeni.
361» încărcătura de postavu chenariu.
600 Dubasuri pe care se făcu rnorî pe Dunăre.
240 încărcătura de tutunu turcescu.
4	ocaoa de tutunu turcescu.
1 —	—	roraânescu cându trece în Turcia.
I —	—	—	— ce se vinde în ţ£ră.
5 —	—	bohcea.
3 •—	—	dizi.
200 cuptorulu sirâchinariloru, afară de fumăritu.
100 încărcătura de oţelu, la intrare şi la eşire din {6râ.‘
3	tcateaoa de ciorapi mari.
1 —	—	— mici.
1 ocaoa de ceam-sacazu.
4	perechea de cisme,
30 suta de ocale de alune.
60 carulu de doniţe, albii şi altele. i la 10 bani, linte ce se vinde în tîrgu.
1 la 100, aramă lucrată.
1 la 10, finu ce se vinde în tărgQ.
1 ocaoa dc hurmale.
60 Ia 40 ocale icre negre.
30 putina de icre roşii.
1 ocaoa de horilcă ce se lucrez A.
45 încărcătura de pesce ce trece îu Ungaria.
240 —	—	— vine din Turcia, şi 3 oca 1o
natură.
Ţp.RRl ROMÂXESCT.
45
banî-
2 pîelica de mielu venitA din Unsţaria.
1 —	-	aibă.
1 —	—	ce ae vinde în ţerft.
12 plelcele bone.
120 — mari turce9cî.
CAPITULU XXVI.
Dfoprr «fnlflf domneai
Scolă grecescă mal Antcîu a fandat'o Serbanii Vo A Caniacuzino; şi acesta s’s susţin atu pi de Domni» ce Tad ar-mata cu lefe anuale date dm Vistieria
Un professoru primăria la scii oţele ti-| losoficc.	\ in Mănăstirea
Unu professoriu secundaria la litere. | Untului Sava. Unu al treilea la cele ordinar*.	|
Scblă SlavonescA a tostu mai de ‘naiate in bissenca vechea a Sântului GeotŢje. susţinută de toţi Domnii urmi* torl.«Ace9ta are doi proteasori, unu iu primartu pi «âtuid secundarul.
Letelo acestord profeasord pd«A la uad timpd so da din Vistieria, dar mai tărdiu chibzuiodiue Domnii, *d lăasntd scutită de dări Monaatirea UUvadoculd» şi ddiuiu-o Mitropolitului, acosta i'a obligata a plăti Idol* pmUsaorilord din veaitu lu eu Aocstă riuiuciă sa păzită penă U uad uiupd.
CAPITULU XXVU.
Despre spitale.
Monuatirea Cohei »'a tuadatu de apâuriuld Michaf Can* Ucusino. Acesta a dotat* o cu venituri destinate a întreţinea: l)oA spinale pentru bolnavii răniţi cu aşternuturi le $i cu ohrana lord.
0 spiţerii şi und chirurgi} pentru trebuinţa acestor spi-tulurl.
46
ISTORIA
O scolă slovenăscâ şi unu Cântăreţii, care se dealec-ţiuni, cu lefe de la Monastire.
Sântulu Panteleimonu s’a fundaţii de Grigorie V odă Ghi-ca, şi s’a dotatu de elu cu venituri destinate a întreţinea:
Unu spitalu pentru răniţi;
Unu spitalu pentru bolnavi;
Unu medicii şi unu chirurgii;
0 spiţeriă;
Unu spitalu afară din Monastire la schitulii Sântului Vissarion pentru cei molepsiţî, cu tote cheltuelele pe seina Monastirei.
Bisserica cu Bradu, făcută de Micliaîu Logofetulă de Divanu, a foştii miluită şi acesta cu chrisovii domnescu. In chiliele sale au asilu 24 femei bătrâne, cari capătă nutri-mentă şi îmbrăcăminte din venîtulu bissericei.
Domna Balaşa retnâindu fără copii, a fundată Monas-tirea care portă asemine nume, şi închinându-i cassa şi totâ averea ei, a destinată se fie asilu pentru străini şi orfano-trofiâ, casă de ajutoriu pentru măritişulu feteloru serace şi oTÎane, preoumu şi sc6lă de inveţîătură pentru cei ce voru se se preoţescă. Dar fiindu că acestei Domne i s’a întâmplată mdrtea fără veste şi n’a apucată a face nici chrisovă nici testam entă, instituţiunea sa nu se păze9cc întocmai de către epi tropi.
La monastirile acestea în care sunt spitalele, nu sunt nici egumeni nici călugări. Ele se cârmuescă de epi tropi mireni, avândii şi preoţi mireni.
CAPITULU XXVIII.
Despre dări.
«	,i.
După chrisovele cele vechi se vedă multe feluri de dări cele mai grele erau zahcrclele şi alte provisiunl militare, $e-: cluelele, adecă oieritulă şi vinariciulă, şi altele multe. Pe ţeranil cel liberi se arunca dări după voinţa şi trebuinţele Domniloru, cari erau absoluţi întru acâsta. Dar după ce
ŢfiREl ROMĂ™Ci.
47
sau supusu Porţi» Otomane, dupe chrisove se vede că ha-racîulu prisosfa1). Cel de astăzi nu cunoscii ce haraciu ae da pe atunce*); dar acela care noi ne aducemii aminte că lua Caraara Domnului era deosebită, adecă:
Olerituhîf căte 10 ban! de 6îe.
Vinăriciulu, câte 2 ban! de vadra de vinu.
Dijmăriiulă, câte 13 ban! de la stup! şi mascur!.
Ocnele de sare.	\
Vămile.	\	Dupe	vechiulu	obiceiu.
Venilulu Domnet	|
Penă înainte de Reformă, aceste dări se vindeau de fa-$iâ cu Domnulu în Pivanfl^Şî luau Boeri! ceîmarf. La a-ceste vânzări, neguţiători! nu erau priimiţî a concura, ci pe urmă le cumpera de la Boeri! ce! mari. Dar de Ia Reformă şi încoce, s'a permisii şi boerilor celor mic! şi neguţiă-riloru ca se concure: cine dă maî multu acela le îa; sau, daca vre Domnulu, le adună elu dândule in credinţă1 31 3)
Darea vistieriei era haracîulu cătră Porta otomană, care se scotea în ţeră de doe ori pe anu, nici ma! multu, nici maî puţinu4).
Baiaram peschesl, ce se da la împerăţiă, şi la alte porţi ale Turciloru celoru însemnat!5).
Cheltuelele ţereî, ce se da în lefe şi alte trebuinţe, se rândula în ţeră de patru ori pe anu, sub nume de dare6).
t.
1)	Amfi făcuta tradueţiunea literală, dar nu înţelegemă ce a voită se în ţelegă autorulu prin ftasea acesta. în adeveru nn se înţelege dacă prin euveotulu haraclu voia se spuia despre tributulu cătră Turci sau despre eontribuţiunile cătră Vistieria ţereî.
2)	Aice so vede aceeaşi obscuritate. Autorîută voia (pdte) să <]ieă că nu cunoscca sistema imposiţelor ce era mal înainte de epoca sa.
3)	Generaţiuuea viitdre pdte 8$ nu mal înţelegă acestă termină. De a-ocea e bine se esplicămă eă: a da in credinţă* va să ijică că Domni!, in loc să doa în întreprindere veniturile, le ţiueaă pe socotela lord şi le aflunaă prin dmenil do încredere.
4)	Autorul ă nu însemnă cifrele. Ce mare lacnnă!
5)	Asourine lacună. Ce pecatul
6)	Dar după ce mesură şi cât se urca budgetulu? Autorulu na voită să ne laso aceste preţios© notiţe.
(Nota tftduc&tonilal,)
4S
ISTORIA
La tîmpulu cislei acestoră dări, se aduna Boeriî cei mari Ia Visteriâ, şi, cisluindă banii pe judeţe, rândula boerl cari aduna satele de ’şi făcea cislei e. Iar Pârcălabii făceau cislcle pe numele locuitoriloru, şi Ia Vistieria lista cisleloru de sate fără arătarea numeloru individiloru. La darea ha-radului contribuiau şi monastirile şi boeriî, dar de dijmâritu şi de vinăriciu erau scutiţi; numai îa oîeritu plăteau la trei ani odată. Preoţii si breslele cele mal de josu, afară de Mazilii şi Logofeţii de Divană, plătiau şi vinăriciu şi dij-măritu, şi haraciă, şi dare. Penă la Reformă, plătiau si Ma-zilii haraciu şi dare.
Constantină Vodă Mavrocordată, ducânduse la Adria-nopole a urcată haraciulu, şi a scosu Văcăritulu câte 30 bani de vită *). Ştefanii Vodă Cantacuzino a ertatu Mona-stiriloru şi preotiloră văcăritulu şi darea.
Nicolae Vodă Mavrocordată, sub cuventu că dările nu ajungă ca se se plătescă haraciulu şi cheltuelele ţerei, a scosu Pecetlmtula, dupe care fia-care ţerană plătia câte 8 lei de familia; Tar boeriî şi breslele erau scutite. Acesta a scosu şi \ ăcăritulu câte 60 bani de o Vită, şi Pogonăritulu câte 2 lei. Ellă a pusă la dare şi Monastirile şi preoţii.
Constantină Vodă Mavrocordată, Michaî Vodă Racoviţâ şi Grigorie Vodă Ghica, imitândă pe Nicolae Mavrocordată, aă urcată succesivă peceţile, Văcăritulu, Oîcritulu, Vămile, Vinăriciulu, dupe cumă era înainte de Reformă.
GAPITULU XXIX.
Reforma iui Const. Mavrocordată.
Constantină Vodă Mavrocordatu, la 1739 a făcută Reforma, adecă prefacerea tuturoră aşedeminteloru ţerei. Mai ântâiă sra consultată cu Metropolitulă, cu Episcopii şi cu bo- 1
1) Acesta a fostu la 1739. Constantinii Mavrocordatu, <]îbe Fotino, dupe ce s’a luată districtele de peste Oltu de Ia Nemţi şi s'au incorporată cu ţ£ra Eomănesca, Doranulu acesta a mal adăogatu 100 mii la tributulă câ-tră P6rtă.
(Nota traducătorului.)
ŢF.RFj ROMÂKESrt.
49
eriî ceî mari şi mici, pe preoţi, pe boeriî mari şi mici, şi pe Mazili, şi, făcendă adunare, au compusă aşedeminte nuoe desfiinţftndu pe cele vechi, iar pe cele noue le-a întărită cu jui'âmentu şi cu afurisaniă, orînduindu le precnmă mai josu se arată.
A redicatu darea Monastiriloră, şi a poprită milele*de la vămi, ocne şi altele, ce le luaă dupe chrisove. A numit epitropî dintre egumeni, cu sarcina de a aduna veniturile monastiresci, a întâmpina cheltueleie trebuinţeloră monasti-rescî, şi a întrebainţa restuiu, prin scirea Domnului, în bine faceri.
A redicatu darea preoţiloră, şi a oprită de a se preoţi omenii fără sciiDţă de carte şi de înveţâtnrâ, făcendă şi a-nume scolă pentru acei ce voescă se se preoţeacă.
A redicatu darea Boerilom, şi a făcută alegere, numin-du’i întâi, iar pe copiii loru nemuru scutiţi de dare.
A desfiinţată venitulu de afară al boeriloru şi al coco-neloru, rânduindu fiâ-căruia lela în an&logiă cu venitulă ce avea mai înainte.
Elu a rânduită lefâ şi boeriloră ce nu aveaă boeriî.
A desfiinţată puterea căpitaniloră, numindă ispravnici pe judeţe, cu lefc din Vistierie, dupejudetă şi dupe persona ispravnicului. Pe boeriî cel mal mici la numită Mazili: numele loru le-a înscrisă în Visteric, regulându a da dare numai de patru ori pe ană, scutinduse inse do dijraârltu şi de Vinăriciă. Logofeţii de Divanu ce şedeau la ţeră prin sate s'aă supusă a da dijmărită şi vinăriciă precumu şi cele patru sferturi pe ană. La Divanu şi 1a Vistieria, se rânduiri Logofeţi cu lefă, şi scutiţi numai de dij mărită şi vinăriciă.
Breslele cele miel le-a pusă la dare ca se plătescă de patru ori pe auu la Vistieriâ dupe numele şi dupe persona fiâ căruia.
Elă a împuţinată Slujitorii, Spâtâraşiî, Agiaşii, Armaşeî, Apropii si lcioglanii, şi pe cel suprimaţi ia dată la dare cu Jorn. Asomine a făcută şi cu slujitorii Căpitaniloră de afară. Pe sătenii Spătârel, Vistieraşî, Roşii, Păbărnicel, Poa-
4
50
ISTORIA
telnicei, Vizitei, Comişei, Şatrăreî, Ta dată pe toţi Ia dare cu ţera.
Ţerauiî ce erau robi ai boeriloră şi cari Ie da loru pu-ţină dar*, sau datu toţi la dare; şi în dreptulă acestora s’ad datu boeriloru scutelnici.	J
£ A desfiinţată văcăritulă, pogonâritulă, pecetluitulă, ha-raciulu, birurile, poclonulu, peşcheşulă Baiaramului, Vorni-ciile şi tdfce celelalte dări ce erau; şi a regulată ca fiâ-care ţeranu se dea câte 10 lei de patru ori pe ană, iar la sfertă câte 2 lei şi 60 bani; şi din $ece ţeranî unulu să dea câte 5 lei pe ană. Numerândă poporulu, a găsită 147,000 contribuabili, împreună cu acei ce ia unită cu ţera, afară de bresle. A sporită venitu ţereî urcându oîeritulă la 16 bani, precumă îlă urcase Grigorie Vodă Ghica: asemine vinăriciulă de la 1 bană la 5 bani, asemine vămile la preţulu urcată de Grigorie Vodă/ iar preţulă sării l’a urcată cu firmanu.
Totu trenitulă Domniei s’a regulată dupe vechea datină, şi ca Domnitoriă singură stâpănitorîu, nesupusă, la capiche-hăialele sale, elu a înpreunată venitulă Cămării cu al Vis-^ tierieî. Tofce veniturile se aduna la unu locu : de acolo se plătia haraciulu Porţii, cheltueiele de la Constantinopole cu Turcii cei mari, presentele la Paşi, acele ale Cadiiloră de peste Dunăre, cheltueiele ţereî, lefele simbriile; iar restulu era al Domnului.
Cu chipul acesta, ţera a intrată în bună orânduială şi, mergea spre sporire, şi se aduna întrensa locuitori de peste Dunăre şi din Ungaria.
CAPITULU XXX.
Stricarea Reformei.	<
Michai Vodă Racoviţâ, amjindu despfe bunăstare a ţe-rei, şi îmulţirea locuitoriloru, a adăogatu darea presenteloru cătră Turci, şi a căpătată domnia. Pentru ca se scoţă maî mulţi bani din ţeră, a urcată dările şi sferturilo. Acăsta vă-£!ndu ţeranii, au începută a iugi amestecându satele şi ju-
ŢfiREI ROMÂNESC!.
5î
dcfclc. Elu a scosă şi Văcăritiilă, pentru care dându*se plângere în contra IuT la Portă, s’a mazilită.
Dupe acesta luându domnia îareşî Constantiaă Vodă Mavrocordatu, s’a silită 9e readune populaţiunea la nurnerulu de mal nainte, cu tote că a liberatu si pe robii boerescl şi monastire3d. Locuitorii înse temendu-sc de adăogirea sferturilor^ nu s’aă lăsată a se înscrie toţi în catagrafia; şi de aceea a urmată şi elu după MichaJ Vodă.
CAPITULU XXXI.
Dările scosc de Domni.
Grigorie Vodă	12 Sferturi.
Mateiă Vodă.	Poclonulu Stcguluî.
Constantinu Vodă Cehanu. Ajutorinţa.
Iarăşi Mavrocordatu. IareşI Cehanu. Ştefană Vodă. Scarlatu Vodă. Alccsandru Vodă.
Grigori Vodă.
Mucarelulă.
Văcări tulu.
Darea pe Monastri şi preoţi.
Pe boerl la poclonu.
Urcarea dării Bresleloru.
Doe zaherele dupe suma sferturilor. Dară din aceste dări Domnii nu trăgeau foloase prea mari pentru dănşiî ♦ căci, pentru ca se capete Domnia, se întrecea care de care se dea bani mai mulţi la P6rta Otomană ♦ prin traficulă boeriloru Greci. Unii din el, pentru ca se ’şi ajungă ia scopu, pentru ca se româle cu mal multă folosu, s’au cercată se urmeze dupe orfindueala Reformei, adecă se arunce darea pe nume; dar văfjăndu că numorulă locuitoriloru era mică» rândnîaă dare po sfortă şi pe lângă acăsta, sub nume de Poclonu şi Aju-torinţăi impunoaă altă sfertu îndoită şi întreită. Suma totală do bani so arunca asupra judeţeloră, dupe puterea lorii; şi Ispravnicii cislulau banii pe sate, fără se sciă nurnerulu săteniloru Numai Pârcălabii cu sătenii tăceau cislele între dânşii. Văcăritulu ajuusose şi păuâ la 2 lei do vită; dar din
52
ISTORIA
timpulu lui Cclinml s’a rAdicalu cu totulu prin poruncii
perdteeed.
EatA şi suma co producea pe anu dările scdsc dc miţiî Domnii, do Ia anulii 1738 păud la 1769.
lei.
1,14a,014. do la cele 12 sferturi şi doc îndoite.
62,571.	—	Bresle.
i.	—	preoţi.
29,093.	—	strdinî.
9,000.	—	Momi ştiri.
8,000.	—	Poclonulu BocrilorQ.
11,798.	—	Slujitorii Mazili ajutorinţă şi pocldne.
57,000.	—	doe zaherele.
919.	—	străini uugurcnl.
218,500.	—	Oieri tu.
«0,050.	—	dijmăritu.
•15,900.	—	Vinăricîu.
2,100.	—	Pogon Ari tul ii strdinilorii.
4,000.		Văcăritulu strdiniloru.
7,955.	—	tutuudritu.
115,000.	—	Vdmt.
150,000.	—	Oenc.
30 211.	—	Vizir clii»!uBÎ; din caro suind 25,000 Iei
se da Sultanei.
Acesta cate suma unul anii; dar uno ori s’a urcatu şi pdnA Iu 2/250,000 lei. Hanii Ocneloru, nî Vdinilorâ, şi ve-nitulu jVuimcf, enui al Domnului. Celelalte venituri tuto se adunini în Vintcriă: cu aceste se copcrla cheltuelelo or* dinarc ale (erei, ale Scutolniciloru, alo Paşilorfi şi Cadiilorti, şi triliutulfi cdtrd PorţA; Iar prisosulii ho trimitea Ia Capi* clHialalu, cdrora Doinnulil le trimitea Hocotelclo «pro controlare. Atunce se fdcca ruf elă între ol, şi hai! cA DomnulS le rciiiuiiea datorii) Ioni, saii ol Domnului ‘). Pentru ca sA
1) Cn uite. vorltn, Domnii craii nluco wlmpll cplntaţl al NiimHurlIor OrocT, ou purta titluri <l« tttfcuţr ut rrinHputolorO. O mlfloria J (TrudiiidUomld)
ŢfîREI ROMANTICI.
53
nu se dea letc Ispravniciloru din banii Visterieî, s’a rânduiţii ca se Ia de la JeranI cate 2 parale la leu pe lungi suma baniloru ce da Visterieî. Origorî Vodă Ghica le-a fâcut» câte 4 parale; şi acesta s’a urmatu pând la 1769. Atunci* Cehanii Ic-a mal addogatîi ancd câte 2 parale, pentru lefo la judccdtorî si ia câte-va cocone veduve. In districtele de peste OltQ se lua cate 7 parale la leu, din care 4 le luau Ispravnicii sub nume de râsuri, 2 pentn lele, şi o para sub nume de venitu al Băniei, Monastirile. preoţii si Breslele, da câte 4 Ia leu sub nume de râsuri; ale pre-oţilorQ se primîu de împlinitorii Mitropolitului şi aî Episco-pilorii; Iar ale Bresle lorii şi ale Monastiriloru, jametate Ie lua Visticrulu celu mare, Iar jumetate Postelniculii celu mare Bau Cdmdrasulu ’celu mare, precumu voia Domnulu se le ddrucscă.
CAPITULU XXXII.
liiHcmnnrcA ilariloru dupe Reformă.
Poclonulă stegulul
Ajutorinţa,
Mucarelulă.
Dârilc ce se lua sub aceste nume nu erau ficse: ele se aruncau pe judeţe în slerturî, uneori îndoite alte ori întreite.
Sferturi. Sc rânduîa unu banii în tid-care judeţu. *) Zaherca. Uneori în jumetate pe cât cuprindea suma sfertului.
Ale MonustirilorH. Se» râmlulaii uo Visteriâ d.tpc a-vorca monuBtiroI,
Ca şi Monastirile. Boeril cel Ah bovrihră mart.	mari da numai la Ajutorinţă
Ale Iweriloră minill	câte o dutd pe anii; Iar muzilii
la tute.
2‘) DujhI ori cAtn novolnţa up.nmîl datA, acosta artieoUt romasfl notnţo-Ionii ponlru noi. Do ncooa uo am milr^iultîl al traduce nd-littoruin.
Nula IraduoO torul ui.
54
ISTORIA
J CăţT (Sincnil voninft clin alto ţorT, plft*
Ale străinilortf. ] tîa dnro dupc? Snvooln co avea cu I Vi steri a.
(Maca Vizirului Acăstn sVi luaţii do la Sultana eu ton, m&lk ea se dea darea la Vistieria, pneiimu so va vodoa k eapitolulu atingătorîu despre acesta.
Oierii tilih Cine are ol sau capre, piătîa căi o Ifi bon! do capii, şi deosebiţii poelonu pentru muncle silii cAto 80 baiu. La acostă dare craii supuşi şi bocriî şi monastirile. Ungureni! au tocmelii întărită eu elirisovu eu să li so orie do la 10 vito doc.
Dijmaritulih Cino nro stupi sau mascuri, do la unulă pănă la 3, plătesco cAto 13 bani; do la 3 pănă la 10 elite 14 bani; Iar do la 10 şi în susil eăto 13 buni, şi poolonulă numelui possossoruluT cAto 80 bani. Monastirilo, bocril, Mazilii, şi alţii, aii privileglulu do a nu plăti.
Vinăricialth Cino aro vinii dă cAto 4 bani do vadră, lără poelonu. Mănăstirile, i3ocriî, Mazilii, şi alţii, ml privilegiu lu do a fi scutiţi.
Pogonfiritulfi. La daro do 3 lei şi 24 bani pentru 1 pogorul orau supuşi toţi străinii şodctoii în Turcia, Ungaria sau Moldova cari aveau vil în Jilră. Pămcntonil însă ornă scutiţi.
VăcdriluUl. Străinii co au vito în ţîră, dail cAto 66 bani de capii. Pământeni! sunt scutiţi, rădicflnduao daroft acesta prin firnmml împărătoscil.
Tutunărnulă. Col co cultivă tutuim hi plătoscil cuto 4 Iei şi 48 bani po pogontl, şi poclonil pentru numolo lorii eflte 80 bani.
Vămi. Mal do demultu ora datina că pentru ori co so vindea îu tîrgurilo Dmnnoscl, so piătîa vamă; Tar pentru marfa co eşîa »au intra în ţoră, so piătîa cAto 80 bani do cară, t&ră a so vămui marfa. La anulă 1733 Grigori Vodă u făcută Carvasara. I)o atuuco Vameşii douebidă mărfurile caro vinii sail csă, şi înucfito 3 la 100; Tar la tirgurî şi la oboro s’u îndoită vama pentru tăto nrticolclo co so vindcaă cu ta- , rifă. Peste tîrgurilo cu vămi, a’a mal dată dreptă şi la 12 i
v
ŢfcHEI AOMANKNCI.
55
tmto ca so ia vamă, după cuinii bo vede în listn re amu dntfi despre aceste.
Poclonulii Bairamului. .Se da împăratului la serbarea .Bairamului 32500 iei. Darea acesta mal înainte se arunca odatil în anii po ţără; dur inaî pc urnii s’a pusu în stcrturl fi în BiimA mul mare, din cure ro da Bairam licit a» la Miniştrii Porţii.
Ocnele. .Surea «o scoto din trei locuri: de la Ocna maro, do In Tolcga fi de Ja Stanicii, Mal înainte se vindea Baron cAto 00 bani suta de oca; pe urină s'a urcată pretulă ia unii bană ocaoa. Turcii mărginaşi se opuneaă la aceşti urcare; dar de la RcfomiA s’a daţii firmană împerătescu pentru urcarea preţului, în cliipulu următorii).
150 bani «uta de oca în bolovani la gura Ocnei de ia Telega fi SlAnicu.
200	—	idem	sarea măruntă,	tot de acolo.
132	—	—	în	bolovani la	schelca Dunării.
180	—	—	în	bolovani do	la Orna mare.
200	—	—	do	acolo »nre^	meritată.
150 — — la schelea Dunării.
Aceste trei ocno scotă p> tiăcarc anii cate 17 miliuoe de ocale. Nu mal mulţii, fiindă că nu avea trecere. Din aceste 17 milidno, trei se consumau in ţeră. iar N peste Dunăre.
CAPITULU XXXIII.
Despre vcnOnrilc Domuri şt ale cător-va alte funcţiuni.
FwnMtuhh Ctarclumob) colo mari din Bucuroşii şî Cra* Iova piăton «ub numele aconto dări ctUo 5 leî, si deosebită cAto 2 Joi «ub uuiuo do Cărclumărită. Mănăstirile si bocrit onul H0Uti|T.
LutHftnăria. Dreptulă do a face si a vinde făclii do cdră îlă Hvon numai noola cart) cumpăra acostă apaltă; iar vOmlarou «o iîlooH după tarifă.
Sărdria Bucuresci/unh Acostă drepţii asemino ao dă
56
ISTORIA
în apaltu. Sarea se vindea dupc tarifă de acelă ce cumperâ acestii areptu.
Feraria. Asemine.
Sărăritulu munţiloră. în judeţele Buzeulu şi Săcueniî sunt sate pe lângă munţi care au sare. Locuitorii de acolo pentru ca se albă* voie a consuma sare pentru trebuinţele loru, far nu şi pentru vendare, plâtescu câte 60 banî de fa-mi Iiă.
Fumăritulă bălţiloră. Comercianţi! de prin satele de la bălţi, plătescu câta 60 banî de familia.
Majaritulu. Vendetoriî de pesce din bălti sau eleştee plâtescu, pentru pescele săra tu câte 3 Ieî si 40 banî de ca-rulu cu doî boi, şi câte 7 lei 40 banî de carulfi cu 4 boî; îar pentru pescele nesărată câte 3 leî 12 banî.
Gostinănluhi. Neguţitorii cari aduna mascuri, plătescu pentru fiăcare capu câte 8 bani.
lerbăritulu. Cei ce adună bol sau vaci pentru corner-ciu, plătescu pentru fiăcare vită câte 24 banî, iar pentru ca- 1 pre câte 8 bani.	*
Săpunârilulti. Cei ce iucrdză sâpunu, plătescu câte i banu de ocaoa de săpunii ce făcu.
Canlarulu. Marfa ce se vinde cu rădicata, sau în Bu-curescî sau în tergurile de afară, nu pote s£ o cântărescă fiâ-cine, de cât acela ce cumpără căntarulu domnescu pe plată de 10 banî la 100 de ocale.
Ţiganii domnesci. Aceştia sunt dator! se dea pe fiăcarc anu la domniă câte 1000 dramuri de auru îar cât auru mai multu voru scote sunt datori se ’lu vendă la Curte. Acesta este iareşi unu venitu particularîu al Domniei. *
CAP1TULU XXXIV.
Venitutu câtorva bocrii.
Colăritulă. Acesta este venitulu Cămăraşulu! celui maro. Neguţitori! sunt datori se Ia cotu de la Cămăraşulu celă mare, şi se plătdâcă pentru acesta câte 1 leu şi 12 bani.
ŢfiitEI ROMÂNESC!.
57
Căminăritulă. Se îa câte 66 bani pentru fiăcore bute ce se vinde prin tergurl; şi de acestu veniţii se folosesce Paharniculu celu mare şi Cuparîulu, luându celu dintâîu doe părţi, Iar celălaltu o parte.
Cotilulă buliloră. Cândii nu 3e înţelegu possessoril de vinu cu carclumariî asupra cuantităţiî vedreloru, aducu va-sulu la Vadu şi 4u mesoră omeni înadinsu rânduiţi pentru acesta, plâtindu câte 18 bani de bute. Acestu venitu este în foiosulu Cuparîulu!.
Ciohodăritulu. Toţi cavafif, cismarii şi papugiî în totă ţera, plătescu câte i leu şi 12 ban! pentru fiăcare prăvălia, în foiosulu Clohodarulcî celui mare.
Ceparifulă. Fiâ-care cârciumă plătesce câte 18 bani de la Crăciunului până la 1 lanuaria, în foiosulu di vi etanului.
Gărdurăriiulii. De la 3 judeţe trage venitu Armaşulu celu mare, dupe orânduela de mal josu:
De la RâtanicU. Cei ce plătescu. Vinăriclu dupe nume, dau. câte 50 bani pentru butea ce se vinde în cramă. Cându începo se vându, dă o vadră vinu. Când se vinde necălcatu, din tocitore, se plătesce câte 45 bani. Pentru prillazulu garduriloru de vil se daii câte 300 bani. Totă v.ta ce intră în vie plătesce ?0 bani, porculu 50 bani şi capra 10 bani;
De la Rdmnicu. Ce! ce plătescu Vinăriclu, mal dau şi câte 110 bani de nume. De la vinulu cu se vinde în crama viei, se îa câte 120 bani de bute, De la celu ce se vinde din tocitori, câte 45 bani de o tocitore. Pentru îngropatulu tescovineloru se mal da 132 bani. De la prilîazurile viitorii câto 50 bai. De la vita ce intră în vie câte 20 bani şi de la porci câte 50 bani.
De la Sacvenî. De la prilîazurile garduriloru câte bani 52. De la tocitorile necâlcatc câte 45 bani. De la butea ce se vinde din cramă câte 100 bani. De la îngropatulu tes-covinelortt câte 132 bani. De Ia vito şi porci ce intră în viî câte 30 bani.
Parp arul ă. Cei ce plătescu Vinarieiu mal dau sub a-cestă nume câte 12 bani pentru nâcare bute şi câte 6 bani pentru putina cu struguri. Vcnitulu co se adună prin a-
ISTORIA
5S
cesta de Ia Rîmnicu si Buzeu este al sp&hruluî al doilea, îar acelu de la Săcuîeni al Armaşuluî al doilea.	1
lama Agâi. Acesta o îa Aga din BucurescT *).
CAPITULU XXXV.
Despre veiiifnlft bocrilorfi pAnrt Ia Reformă.
în timpurile trecute se vede că venitulu boeriJoru era de la subalternii loru, de Ia ocne, şi de Ia vămi, precumu mat josu so va arata.
Banulă celu mare era singurii stăpânitoru în Craîova şi în cele cinci districte de peste OItu, fiindu numai închinaţii Domnului.
Vorniculu celu mare avea venitulu dc la vâtâşiile de plaiuri, de ia Vorniciile celoru dece judeţe, câte doi bani de , la vama oborului din Bucuresci, şi totă Vama tîrgului Vălenii.
Logofetulu celu mare avea unu banu de la oborulu Bucuresciloru, de Ia ocnă bolovanii de sare, de Ia Egumeni, de Ia chrisove, de la cărţile de DivaDu, de la Clucerulu celu mare, şi de ia slugerulu celu mare carele închide socotelele loru.
Spătarulu celu mare de Ia satele spâtăreiloru, de la poclonulu Căpitaniloru.
Visterulu celu mare de Ia satele Vistieraşiloru, de la cheltuelele Vistieriei în trebuinţele {erei, de la scljimbulu (căci prii mia de Ia cassierî bani vechi şi da bani noi), şi de la avaetulu cărtiloru de Visterie.
Clucerulă celu mare de la merticulu pâînei ce se da slujitoriloru, şi de la cumpărătdrea grâului.	*
Postelniculu celu rnare de la satele Postelniceiloră şi de . la avaetulu tuturoru boeriiloru ce se făcea cu caftană.	J
Paharniculu celă mare de la satele Pabarniceiloru, de j la Cămin ărită câte 2 bani, şi de Vinăriciu vedre de vină. j
1) Acosta n’a voitu antonii A a o însemna cu cc mCaură şl do la ce ar- ’ ticole se Ia.	CNota traducCtorulul.)
XfiREI ROWÂNESCI.	59
Stolnicul» cclfi mare avea balta Grece! tută; lua şi mertice dc la cuhnea domnescă pe tută dioa.
Corn iau Iu cehi mare de la satele ComÎ3eiloru, şi de la cheltuelele grajdmluî domnescii.
Aga de la slujitori! şi zapci! seî, de Ia geremeaoa stra-jei tîrguluî, de la vama tîrguluî. şi de la tîrgii.
Serdarulu celu mare lefâ din Visteriâ, şi de Ia salahori.
Medelnicerulu celu mare lefâ din Visteriâ.
Slugerulu celu mare, de la merticuhl du came si luminări, şi ce ’T remfinea din preţulu curapdrâtorci.
Pitaruhl celu mare de la satele Vizitiiloru, şi de ia cbeltuelele careteloru, redvaneloru şi telegariloru domnesc!.
Vornicul» de Tirgovistea *).
Armaşulu celu mare de Ia hoţ!, de Ia ţigani! domnesci, de la Vătaşiî de Puşcării, de la ţiganii aurari, de la aurulu ce se da la Curte, de la Vinâricîn IGflO vedre vinu, şi de la gărdurăritulu Rîmnicnlnî şi Bazeului.
Portarulu celu mare cu leiă din Viateriă, şi havaetu de la hotărniciile moşiiloru.
Şătrarulu celu mare, de Ia satele Şătrăreiloru, şi de la cbeltuelele corturiloru domnesc!.
Clucerulil de ariă, de la cumpârătorea orzului si tenului ce se da la grajdlulu domcescu, şi de la alte merticurî.
Cămăraşulu celu mare. de la Cămărâşeii ce eralaţeră. de la cheltuelele cămării, şi de la cotăruu.
Boerinaşii de classa a ll-a si a lU-a, avea şi el ore-care veniţii de la superiorii lorii. Iar spâtarulu II şi Arma-şuhl Ii aveau parparulu Rînmiculul, Buzeulu! şi al Săcueni-lorii.
Văta tulii şi Ccauşulu de Aprod! luau deciuela din im-plinelele bauilorii de datori!.
Vătafulu de Copil din casă, de la Icoglain, şi din <Je-eîuela împlineleloru, ca şi Vătafulu de Aprod!.
Cuparulu lua căto unu banii de la Căminâritit, şi de la cotitulu buţilonl. 1
1) Air© sc veilo că atihmilii şi-a perdută not le.
(Tradacttorulă.)
60
ISTORIA
Iciohodarulu, de Ia cîodărituhl fere! întregi.
•Icîoglaniî cei inferiori au .tătă vama domnescâ din $ioa de 24 Decembre pană la 1 Ianuariă şi ldfă din Visteriă.
Boeriile cele mici ale Cur[iî Domnesc!, lefe din Visteriă.
Dar Constantinii Mavrocoraată prin Reformă tote veniturile acestea le a suprimată, făcândă boeriloră lefe în a-nalogia servicielor ce aveau. Dupe acesta Domnii viindu Micliaî Vodă, şi voindu se maî cruţe cheltuelele Visterieî, a restabilită unele din aceste venituri. Pentru acestaşî scopă, elă a mai introdusă şi alte rânduele, care s'aă urmată (pre-cumă se va vedea înainte) până 1a capetulă Domniei luî Grigori Vodă Alecsandru la anulă 1769.
CAPITULU XXXVI.
Despre veniturile actuale ale boerilorfi.
Leî.
Ba nulii cehe mare.
De Ia dările judctcloră de peste Oltă cătră Visteriă, câte 3 bani la leu......................900
Văndarea Băbişorei, pană Ia........................500
Avaeturî de la boeriile Craiovei...................500
^	70 scutelnicî câte 2 leî pe lună ......	1680
3580
2000 1500
3600 16S0 8780
Logofetulu celu mare,
Venitulă cărţiloră de judecată şi al chrisdveloră. 2500 Pocloconu de la Vameşulu celă maro ...»	500
De la Egumenii ce se schimba.................. 2000
Do a banii Domnesc! a! Ocneloră...............1000
Vorniculă celu mare.
Poc6ne de la Vătaşiî Plaluriloru. .	.	.
De la Vorniciile judeţeloră, pănă la. .	.
Fiăcare plaiu îi vinde câte o bute de vină. Din Visteriă lefâ câte 300 leî pe lună.	.
De Ia 70 scutelnicî câte 2 leî pe lună.	.
ŢfiREl ROMÂNESC]-
61
Din Visteriă lefâ câte 250 lei pe lună. . . . 3000
De la 70 scutelnicî................................1680
Spătarulii celu mare.	10680
De Ia 3500 (?) câte 3 leî.......................... 10500
De la slujitorii ce prisosescu de la trebuinţe . 3000 De la Căpitanii din lăuntru şi din afară, şi de
la Ceauşii...................................... 4000
De la 70 scutelnicî...................................1680
19180
Vislierulu celu mare.
Jumătate din răsura Bresleloru........................ 3000
De la cumperătorea postavului slujitorilor. . .	1500
Poclonu de la Câmaraşulu	Ocnelor...................5'	0
Din Visteriă de la sterturile cu pecetluite. . - 9000
De la 70 scutelnicî...................................16S0
15680
Posteluiculu celu mare.
Cându era rânduită le Visteriă lua jumătate
răsura ca şi Vistieriulu . *.................... 3000
De la Boerii ce luau caftane, lua sau cumaşori*
sau bani pănă la................................1000
Lefâ pe lună câte 500 lei.......................... 6000
ÎOOOO
Clucerulă celu mare.
Din învechime Domnii da merticuri de pâine la Boerî şi ia slujitori. Acestă îngrijire o avea Clu-
cerul şi de la preţu se tolosia până la . . .	500
Dar de la unu timpii s'au rădicata merticurile
şi i se da lefâ câte 200 lei pe lună.	. . . 2400
De la 50 scutelnicî............................ 1-00
4100
PaharniculH celii mare.
De la Căminăritulu ce ’lu vindea..................1500
Do la 40 scuteluici...............................960
2400
Stolniculu celă mare.
Lefă pe lună 70 sau 80 lei....................960
JSTORLA
62
De la 30 scutelnic! •..........................*	^20
1680
Comisulu celu marc.
Venită de la fânulu şi orzulu grajdului .	. . 1500
De la 30 scutelnici. . . . .......................720
2220
Aga.
Venită de la Poclonulu Căpitanilor de slujitori 10000
De la Vama Bucuresciloru. ........................1000
De la 30 scutelnici................................. 720
ÎÎ720
Scrdarulă celu marc.
Lefă câte 30 sau 40 lei şi 20 scutelnici . . . 1080
Medclniccrulă relti marc. idem................... . 1080
Pitarulă celti marc. idem. ........ 1080
Armaşulă cclu marc.
De la prinderea hoţiloru. de la adunarea dărilor de la ţiganii domnesci, şi de la 20 scutelnici. 2000 De la gărdurăritulu Rîmniculuî, Buzeului şiSe-
cueni......................................... .■ 480
2480
Portarulu c*lă marc.
Lefă pe lună dupe personâ......................... 3000
De la 20 scutelnici.	480
3480
Şetrarulu.
L6fâ pe lună câte 30 lei şi 20 scutelnici . .	840
Clucerulu de arie, ascicine . . . .	. . .	840
Vameşulu şi Cămaraşulă, câte 15 scutelnici. .	720
Ispravnicii.
Aceştia erau 34, adică câte doi în cele 17 judeţe. Letele loru din banii ce se da la Vislieriâ. se compunea tote la unu locu pe ană . . . . • 150,000 Boem ce nu aveau boerii, şi cari eraă rânduiţi de domnii la judecăţi sau alte missiuni, pritmau din visteriă precumu mai josu se arată.
Banulu celu mare, Vorniculu, Logofciulă, Spalarulu, şi
ŢETVEI R0MĂNK3CL.
63
Vist ierul ă, primlau lefă pe lună câte 250 Ici. şi aveaţi câte 70 8cutelnici.
Postelniculă celu mare, Clncerulă, Paharnlculu, Slolni-culăy Comisulă şi A ga, primlau lefă din Vi3teriâ după personă până la 150 lei pe lună şi scutelnici, clape voinţa Domnului.
Domnita, dacă era în ţcrâ, avea lefă pe lună şi câte 30 scutelnici.
Coconele veduce, do la cea ântâî pănă la cea din urmă aveau omeni scutiţi, câte 4 sau 5 pănă la 30. Iar lefă pe lună se cla numai acelorfi sărace cari du aveau nici un venită.
tp.-	Boeriele de a doa şi a treia classă.
Logofetulu al doilea.
« De la cărţile jalbelor şi altele..................... 3000
Lăfă câte 30 lei pe lună şi 15 scutelnici, . .	720
3720
Vislierulu al doilea.
De la ispravnicii tuturoru judeloru câte 20 leî
pentru fiăcare sfertu........................... 6400
De la 15 scutelnici. :............................360
6760
Postelniculă al doilea.
, Numai lefă si scutelnici ca Logofătul al U-le .	720
Logofctulă al treilea.
Câte 16 leî pe lună lefă şi scutelnici ....	420
Elu mai lua şi de la cărţile de judecată câte ceva. Logofetulu de Visterie, lua lefă pe lună şi avea si 8 scutelnici.
Toţi Poşte lui ceii aveau scutelnici câte 4 şi 5 până lă
10 omeni.
Visticnită al treilea.	*
Avea lefii si scutelnici până la..................420
Pe lângă acesta mai avea venită şi de la cărţi, Postelniculă al treilea, idem .......	430
Logofetulă II de taină.
64
ISTORIA
Lefă câte 15 leî si scutelnici.....................360
Spătăreii, ca şi Postelniceiî, şi Parparulu.
Cel 12 Logofeţi de Dioană.
Câte 6 — 7 lefâ pe lună, şi pentru hârtie câte
3 V, leî: toti împreună.........................720
Cei 12 Vistier a şl, câte' 10 lei lefâ pe lună, cu 4 zarafi şi cu scutelniciî celoru 4 Logofeţi; iar celorlalţi le se dă şi câte 3% le! pentru hărtiă.
Ale zapciiloru.
Căpitanul de dorobanţi.	Lei»
Lefâ câte 30 lei pe Iunâ şi 10 scutelnici	♦	.	600
Căpilauulu de lefegii, asemine Vătafulă şi Ceauşulu de Aprobi,
Asemine, şi ^eciuela din datorii............... 600
Căpitamlă de cazaci, ce se numesce şi Pot idem 600 Doi vataşi de copii de Divană şi de	Vistierie	idem	1200
Bulibaşa, idem ......................................  600
Arma sulă al 2-lea,
Lefâ câte 15 lei pe lună, 5 scutelnici şi Portarul 300 Izbaşa de Fus ia şt
Câte 5 leî pe lună şi 24 de fustaşî carî-i daţi
câte 2 lei fiă*care......................... .	60
Boeriile Curţii Domnului.
Camaraşulu celu mare, are lefâ dupe personă; ia ava-eturî de la neguţîtorî, folose de la cheltuelele Cămării şi cofcăritulu.
Grămaticulu celu mare} dupe personă are şi I6fă. Cupariulă de la căminăritu are câte 1 leu, vama buţi-lorii şi 15 scutelnici.
Ispravniculu de curte, folose de la Dîrvarî, ltffă câtva Domnulu se-î dea, şi scutelnici.
Şufarulu, lefă şi scutelnici.
lciohodarulu, Clohodâritulu, lefă şi scutelnicî.
ŢfcREI ROMÂNE.SCI.
G5
Cafegiulu,
Scrbegiulu,
Becertulu,
Rahlivanulă,	Toţi aceştia aă lefă pe lună dupe ser-
Sofragiulu,	[viciulu loru, şi scutelnici câte 3—4, 6—8,
Ciubuc ciulii,
Divictarnlii,
CAPITUU XXXVII.
Despre scutelnici, şi pentru care causă s’au făeutu.
Scutelnicii ce se dau boeriloru de câtrâ Domnu nu suntu o milă domnescă, ci o compensaţiune pentru preju-diţiulu ce le-a tăcută Constantină Vodă prin Reformă, când le-a luată din mână sclavii ce aveau şi ia dată la biru cu ţera. Acest Domnu, cându a venitu de adoa oră cu domnia, \a liberată pe toţi de sclavia, precumă se va vedea mai la vale.
Boerii şi Monastirile aveau sate intregi de sclavi, cari, dupe cum se vede din unele chrisove, din învechime erau iară dare.
Proprietarulu acestoru sclavi avea drepţii absolută asupra loru: elu putea, nu numai la muncă se-i pună, ci se-î şi ven£ă, sau odată cu moşia, saă în familii, despărţind chiar pe copii de părinţii loru.
Uni! dm Domni făcuseră obiceiulu se ia dare (câte ce va, iar nu precumă se lua de la moşneni şi de la cei liberi) şi de la sclavii boeriloră; cu tote aceste ei, sub proteoţiu-nea stăpâniloru loru, a venă vito multe şi trăiau mai bine de cât cei liberi.
Constantinii Vodă Mavrocordatu prin Reforma sa a dat şi pe sclavii boeriloru la dare, ordonându se-i înscrie în cislcle sateloră şi se plătăscă biru ca şi cei liberi, dar pentru ca se împace pe boer! pentru acestâ nedreptate, a rânduită s€ aibă omeni scutiţi, fiăcare după persona sa şi du-
5
6fi
i5Ton:A
pfr raugulă sau posiţiunea sa, acordândă acesta numai aceloră ce eraă în funcţiuni dar si copiiloru loru da* pe analogiâ; si ast-felu a făcută o surnă mare de scultelnid pentru ca sc-’şî ajungă ia scopu* Mazilindu-se el£L a veoit Dornnu Mibai Vodă. Dar dupe trecere de ore-care timp$ viindu lareşl cu domnia Constantinii Vodă Mavrocordaiă, a liberaţii pe toţi Rumânii, făcendul din sclavi omeni liberi pe unii cu voia boeriloră. pe alţii fără de voia lor, sub cuvânta că au omeni scutiţi.
Domnii ce au venită dupe dcnsulu au rcspectatu instituirea scutelniciJoru, dar Iau împuţinaţii; si ast-feliă, r.eur-rriându conformii cu Reforma, s’aă fmulţitu sferturile lunare făcându-se câte doâ-sprc-dece pe ană, afară de darea numită Ajutorinţă, afară de întreita dare a mucarelului, si de doe zafterele. Si pentru ca se nu se scutescă omenii boeriloru la tâte sferturile, a rânduită ca să plătescă fiă-care nurno câte 24 lei pe anu adecă cate 2 lei la fiă-carc sfertu, apărăndu-se de Mucarelu, dc ajutorinţă şi de zaherea. sub cuvântă că boeril alegă de scutelnicî pe fruntaşii cel mala* Ieşi din sate. Cu acesta problemă a făcut ca boeril sc #e plătescă de Vistiăriă prin scutelnicî; Iar {eranil aă rcmaiii pentru tot-dc-una Ia dare.
CAPITULU XXXVIII.
Prima capltulaţiune a fere! Românesc! cătră Porta Otomană sub Mircea Vodă.
La anulă 1383 domnia Mircea Vodă singură Domnu şi stăpânitoră peste cele 18 judeţe, adecă 13 de dincoce de Oiţă cu Brăila, şi 5 ale Banatului Craîovel.
Findu-că pe atunco ţâra acesta era sbuciumată de ne* încctatolc resboe ce avea cu vecinii, Mircea Vodă, veţlcndu că împ răţia Turciloră era prea puternică, stâpânindu pe Tâ' tari şi tută laturea do dincolo a Dunării, a închinată şi elă ţâra Romăncscă, proiniţânduse se dea, ca semnă de supunere, câte 3000 de bani roşii pe ană. numai ca se fiă prote-
JZZZl BOJUSCSCX
87
gîatâ. fără ca se aibă imperâţia Turciloru vre unu amesteca în guvernulu ţerel.
Turcii du şi au ţinută promisiunea, ci peste putină timpu au sporită tributulă. cerend câte 10 mii gaibenî pe fiă-care an. si cate cinci sute de băieţi. precumu se vede in Bizantrda. Acesta neputendu suferi Mircca Vodă, dupe doi ani sa re voi tatu şi a stricată tocraela. Ilar peste trei ani. la 1386, a veni tu însuşi Sultanulu cu resbelu asupra lui Mircca Vodă şi lovinduse la Rovina judeţulă Ialomiţif, Sultanulu nu numai că a fostă Învinsă, dar a fostă si gonit pănâ Ia otarelc Andrianopoleî.
Dupc aceste ţera a remasă iareşi liberă în cursă de 77 ani pănă pe timpulă lui Lalot Vodă ceiu mare, numită Bassaraba. Bătălia de care se vorbesce mal susă si goni-rea Turciloru, se vedu dintr'unu chrisovă al Mănăstiri*: Tis-mana. In cursulu acestcru 77 anî, Turcii nau încetată de a năvăli roereă în ţeră, silindu-se a supune pe Domnu se dea cele cerute de Mehraetu II, in câtăţimea arătată mal susu. Domnulu a răspunsă că se înduplecă a da cele 10,000 galben!, dar nu se va supune a da băieţii şi a merge se i se închine, precumu îl scriau. Atunce Imblândindu-se Turcii, au trimisă uoă omu însemnată şi unu grămătic dicend: a-duceţine mal Antăiă liaraciulu, şi pentru celelalte vomă vedea altă dată. îndată ce aceşti trimişi au spusă Domnului ordinulu ce avea, Domnulu Ia trasă în tepă pe amândoi, şi trecându peste Dunăre cu putere mare, a jefuită totă .ce a găsită în calc, a prinsă o mulţime <le robi, între carii erau şi mulţi nobili, şi, aducănduî în {eră, pe cei mal mulţi îa ucisă. Ună turcă mare, numită Hamza, voind se facă res-bunare, a trecută în ţeră cu 10,000 de Turci şi a pornită cu resboiu asupra Domnului; dar acesta Ta învinsă cu totul, şi făcăndu mulţi robi vii, pe toţi îa omorîtă.
Dupe aceste Sultanulu Murad II, a trimisă ună Paşă Serasclieru cu ost! ca se resboescâ pe Domnă; dar şi a-cestu Seraschcrlu a fostă învinsă la Ciorlesa în Ilforii.
68
ISTORIA
CAPITULU XXXIX.
A don copilulnţiuiie
La anulă 14(50, domnindă Lalot Vodă Bassaraba, a închinaţii ţera la Porta, promiţându-se a da tesauruluî îm-perătescă câte 10 mii galbeni pe ană, fără de băieţi, stipu-lându totă odată următorele condiţiunî.
, Turcii se nu se amestece nici de cumu în ţâră, nici se albă proprietăţi, nici se viă în ţera. Nutnaî unu Turcă se vîă cu se prirnescă h'iracîulă cu sc*irea Domnului, şi, întovărăşită de la margine cu omă doinnescu, se viă pană la Bucurescî: aice primindă haracî dă, se fîă întovărăşită Tareşî de omeni Domnesc! pună la Giurgiu; acolo numerându de al doilea banii, se îa adeverinţă de la cadiu1); apoi trecând la Ruscîucu, se ia adeverinţă şi dela cadîulu Ruscîucuiuî; şi pe urmă, de s’ar întempla se se perdă banii pe drumă, Doirnulu să nu fiă vinovată. Acesta rânduelă, cu tote că mal târdiu s’a urcată suma haracluluî, s’a pădită păna în di-lele lui Şerbană Vodă Cantacuzino.
Ţera se se guverneze ast-fel, in cât se aibă deplină putere a declara resboîu în contra veciniloru când va voi, şi a face pace, cu autoritate de morte şi de viaţă asupra su-puşiloru sel.
’CâţT creştini se voră turci în Turcia şi apoi întorcîn-du-se aice vor îmbrăţişa Tareşî cristianismulu, să fiă nesu-pâraţt şi se nu se potă cere îndereptu.
Românii ce vor merge în Turcia pentru trebî, se nu fiă supăraţi nici pentru haracîu, nici pentru portulu loru.
Domnii se so alegă de Mitropolitulă, de Episcopi şi de
bocrî.
1) Dupe acesta se vede că Glurglulu era în mâna Turci loru, de buui oră ce <}ice că era un cadiu. Dar rai se pare că autoriulu alee comite o erore, ca în multe altele.
(Traducătorului
ŢfiRKI ROMAKBSCl.
69
Daca unu Turcii va avea judecată cu unu Română, judecata se se caute la Divanulă Domnescu dupe obicelulu locului, şi hotărîrea judecăţii se fiă respectată.
Turcii ce vorii veni în ţerâ pentru comerclu voră fi datori se arate de unde şi din ce loca suntu, şi dupe ce vor cumpăra sau voru vinde marfă cu derâdicata, numai în oraşe Iar nu şi în alte locuri» se voru întorce fără întărdiere în -dereptu.
Turcii comercianţi nu voră fi liberi a lua nici servl-torîu nici servitore dintre Români, nici se albă locii deosebită pentru închinăciunea lorii.
Igzar-fîrmanfi se nu se dea nici unuia din pămîntenî dupe vre o plângere* şi nici unu Română nu va putea fi rădicată saă dusă de aice la Constantinopole saă la o altă judecătoria turcdscâ.
Accstă condiţiune se gasesce şi în firmane mal moderne.
Firmane ce întărescu privileglurile ţerel.
Firmane, ce arată obiceiurile ţereî, şi nesupărarea autonomiei şi legilor sale primitive.
Firmane ce obligă pe neguţitoriî Turci se se porte numai prin oraşele ţerel Iar nu şi prin alte locuri, să cumpere şi să venală cu derădicata cu termine fixe şi cu <Jile mime-rate, asemine şi neguţitoriî pămîntenî câtră denşiî totă cu a-ceste condiţiunî, Iar nu dupe voia loru.
Firmane prin care se ordonă în tote părţile Turciei ca Românii să nu fiă supăraţi nici de haracîu, nici de altă dare, nici de feliulă hainei ce voru purta.
Firmane prin caic se opresce trecătorea şi umblarea prin {eră atât Turciloră celoru prosti câtă şi Paşiloră.
Firmane pentru oprirea igzareloru, ca să nu potă nimeni s<5 rădice din ţera Românescă vre ună pămînteanu spre a ’lă duce la judecăţile tribunaleloră din Turcia.
Firmane ce arată că alegerea Domniloră se făcea de boerii pămîntenî. Prin firmanele cose daă acuma Domni-loru, se dice boeriloră ca se fiă supuşi Domnului, îar acestuia ca să se pdrte cu dragoste cătră boerl, şi ori ce iute-
70
ISTORIA
teresă va avea tera se se caute' şi se capete solutiune cu eonsiliulă boeriloră.
Aceste s’au respectatu până la anulă 1714, pe timpulă Domniei lui Ştefană Vodă Cantacuzenă. Alegerea Domnilor se făcea de cătrâ păraîntenî şi se întărîa numai de împăra-tulu Turci lovii, fiindii că ţsru avea oştire de ajunsă, precum se vede din resboele ce a avută şi chiar atunce.
CAPITULU XL.
Titlul ce se da (erei de elitra Porta.
„Minkiuli vussul serbestiet uzre ve istielar birle, one :,rirz calamve, amahtuli cădem.u
Adecă:
rîn totu chipulu cu totă libertatea obiceiuri Jură loru „fiă aceste locuri, şi cu deplina loru autonomia, despărţite .,cu totulu de celelalte ţerl ale îraperăţieî.u
CAPITULU XLI.
Tributu cc se da Porţii dintru iuccputîi, şi cAt s’a urcaţii pană la aiiultt 1701).
Anulu.
1383	3,000 Bani roşii de Mircea Vodă la începută.
1460	10,000 galbeni, la adoa închinare a ţereî sub La-
îotu Vodă.
1633	125,000 lei, cu adăogirea făcută de Matei Vodă Ba-
sarab a când s'a împăcată cu Turcii.
1701	50,000 Jel, a mal adăogită Constantină Vodă Bran-
covanu.
1730 100,000 lei, îareşî a mal adăogită Constantină Vodă Mavrocordată, când s’a luată de la Nemţi ţera de peste Oltă şi s’a dată îareşî ţereî Romanesc!.
1769	2,000 lei a mai adâogată Ştefană Vodă Racovită,
pentru câte-va insule.ee i s’aă dată.
32,500 Ploconulă Bairamului.
___________i____ *
309,500 Sumă totală.
XEREl ROMÂNESC!.
71
Amilu.
1761	500,000 lei, a mal adăogită Constantină Vodă Ma-
vrocordată, sub numele de Ceaige împăratului.
125,000 Totu acestu Domnu, subă nume de Ceaige Vizirului.
1765	25,000 A dată Scarlată Vodă luând Odaea Vizirului.
959,500 Totă suma ce se da împărăţiei pe ună ană, afară de cheltuclele Domniei şi altele ce se făcea cu Turcii.
CAPITULU XLII.
\izaiiHthi ce s a daţii cu Iluminism iniperâtcsci pentru scoterea Turciloru din ţeră.
Domnindă Scarlat Voclă Ghica, şi vedendu mulţimea de Turci ce se grămădise în ţeră prin tute satele sub nume de comercianţi, fâcendă felurite reutăţi şi ucideri, încârcăndu pe locuitori cu datorii grele, făcendă odăi de vite, şi ţiindă în putere sate întregi de locuitori, a dată suplică împreună cu Boerii la Portă, şi atunce împărăţia a rănduitu Bumba-şiri trei Agale mari, pe Capigibaşa, pe Muvela şi pe Tur-nagibaşa. Aceştia viinduîn ţera, aă stricată ţote odăile Tur-ciloră, şi iau gonită pe toţi făclnd urmâtorea randutlâ:
Cunoscută se tiă în ori ce serhată, ca numai acîi ne* guţitori au voie se viă în ţeră, cari voru avea dovedi do la serhaturile loru că suntu 6menî oneşti şi pacinici; unii eaa-cestia viindu, sunt datori se se arate la Domaă, se arate ce comertu vor se facă şi în care judetu, şi ast-telă se capete voia cu carte Donmescă;
Şederea Turcilor comercianţi se liă prin oraşe ifr nu prin sate, şi cu termină până când se şedă.
Comercianţii Turci se nu aibă volă a ţine casă deosebită, ci se şe$ă în gazdă cu chiriă.
Se nu umble prin {eră ca se adune marfă; Iar de vor
72
ISTORIA
aduce marfă din Turcia, se o venală cu derădicata de la Români.
Se nu ţină vite, odâî şi argaţi pe pământurile ţereî K0. mâuescl, mcî se albă voîâ a face arături.
Se nu pdtă ţinea tamazlîcurî de vite sau turme de capre pentru salhanalele ţereî Românesc!* ci numai pentru ca se le trăcâ în Turcia.
Boeriî şi Monastirile ce au moşii despre malurile Dunării se le stăpănescă pănă în Dunăre,* despre care Ie s*a dată înscrisă sigilată de câtrâ Muvela-Efcndi.
Creştini! aşezaţi dincolo de Dunăre din raîaoa Brăilei, a Giurgiului şi a Turnului, n’au voîc se viă în ţera ca se samene, se secere fană, sau se ţină vite pe pământurile ere! Romanesc!; ci acolo unde şdde fiâ-care se ’şî facă trebile.
Tote ponturile aceste aşezate s’aă întărită cu hatişc-rifu împărătesc!, şi s’aă trecută acestă nizamă atât în condicile împărătesc! cât şi în ale autoritâţiloră serhaturiloru de pe lângă Dunăre.	?
CAPITULU XLIII.
Doă hatişerifuri împărătesc!, in ţări torc nizaiiiultii.
Voî slăviţiloră Vizir!, şi consiliar! de bună nemă, şi-rulu virtuoşiloră, şi ornamentulă împărăţie! melc, cârmuitorî a! dreptului cuvântă şi a! înţelepciune!, guvernatori a! tuturor Iocuitoriloră» voî cari aduceţi la îndeplinire tote rânduc* Iele supuşiloră cu dreptă socotelă, voî cari întăriţi zidurile şi interesele împărăţie!, voi ce punct! temelii la temeliile fe-ricirei şi ale glorie!, voî cari înzestraţi şi împodobiţi cu bunuri de tot felîulă puternica nostră împărăţia, voi car! v’aţî pregătită şi v’aţ! înpodobită cu demnitatea Divanului şi cu valelicuiu luî Ozu *), Vezirî a! noştri, pe cari D-deă dea- I)
I) Acest! termin! neputendu! traduce, îamfi pus ast*feliu ca în original.
(Traducătorulu).
TfiREI ROMĂXBSCI.
73
pururea vc păzesce! şi voî sorgintea instrucţiunii, Cădii şi NazirI, din amendoo părţile de peste Dunăre, de laNicopo-le şl de la Sistovă, îmmulţescă-se înţelepciunea v6stră! Şi voî aleşii dintre ceî mal onorabili, NazirI, Emiri şi VoevozI, ce sunteţi la Silistra, la Sistovu şi la Nicopole, şi în alte părţi, şi voii zapcil aleşi din acele locuri, sporescă onorea vostră! ajungendu înaltulă ordinu al împărăţiei mele, sciutu sc Vc fîă, că Nazirulă Silistrel cu chipu viclenu sTa întinsă în pământurile ţerei RomănescI, şi a trecută peste hotarele cele vechi, şi a călcată locă de 40 diaschele *) peste moşii, pe care le-a tăcută zaptă, causându daune locuitoriloră locali. Pentru aceea de mal nainte s*au orânduită de la pra-gulă împărăţie nostre ună Capugibaşa şi unu Muvcla ca se mergă, sc sc încredinţeze cu vederea loru şi cu marafetulu loră, şi dupe sineturile cele vechi s’a făcută luminată cercetare şi s’a vădutu că Kazirulu s'a arătată nesupusă şi n’a urmată întocmai. Deci, dupe luminata poruncă ce s’a dată, şi dupe seneturile cele vechi, numitul Kazir se se retragă şi se nu se maîîniindă a le face supărare, şi mai alesă după luminatul hatihumaîumă ce s’a dată cătrâ Turnagibaşa cc s’a rânduită pentru nizaraulă ţcreî RomănescI, pentru ca cu nici unu chipu se nu fiă supărată nici de Nazirulă, nici de Voevodî, nici se sc arate împotrivitori împărătescului raeă ordină; căci de o-camdată Emirii şi Voevo^iî, şi alţii dc la Nicopole şi de la Sistovu, fiindu aplecaţi la răpire pentru intercsulă loru privată, unii din elhindu Nazirî ai Silistrei, şi omenii loru în-tinţlănduse asupra locuriloru ţercî Romănescî, sau asupra in-suleloru, sau asupra venituriloru Raialei, saă asupra judeţului Vîlcel, saă asupra altor părţi trimişi din partea Naziru-lul, bată, goncscă, şi oprescu pe împlinitorii ce se trimită din partea Domnului că se adune dările. Mai ordonămupe lângă aceste şi locuitoriloră dc pc lângă Dunăre de la Ra- l)
l) Acesta de buuă semă este nuli termin geometrică tnrceseă pe care nu ’lfl putemu traduce.
(Traducătorului.
74
ISTORIA
hova pAnă la Sistovu, ca nici într’unu ehipil se nu dea cs-secutoriloril nici unu banu. mai alesu dc la malulîi Dunărei cu 40 diaschole mai încolo, făcenduse znptiî din partea Eminiluru, şi essecutoriî fiindiî nesupuşi la nizamulil ţereî, eausezA podicA si daunil la adunarea dArilonl, de cuinii era vechîulii obiceiu. Aşa dar intnindu la au^luiti Împărăţiei mele, eată cil prin luminaţii hatiliumaîum cc s’a dată ca se se precurme întinderea Eminiloru de la Nieopole şi de la Sistovu. si a tuturoru făcătoriloru de rele terci Romăneeeî; e«tă cd de Astil-(lî s’a ordonaţii spre stingerea supărăriloru ca se se trccA- şi în condicele Mehchemcdiloru l) vecine, pentru ca să tiă cunoscutu şi sciutn, fiindu-că şi în codicele ce se pAstroză ale împărăţiei niistre cercetandu-se ast-feliii s’a găsitu, că Nazirulii silistrei Hagi-llabil împreunil cu tovn-roşii lui a trecuţii cu 40 diaschele dincolo de cursulu Dunării, aii aratu şi au semAuatu, si au pupii stApAnire pe Băl-ţi şi pe Insule, dicendu că după Senoturile ce au din partea Domniloru le possedA; de acjeo, fiindu-că nici nizamulu au so păzesce, nici supunere şi ascultare au aretatu cAtrA înaltele mele ordine pentru acesta, şi din numita fără nu'şî au traşii piciorulu, făcendu-se culpoşî pentru căderea niza-mului, supArilndu si păgubimlu ralaoa, nerădicăndu niflnile de asupra eî, eatA că pentru acostă a lor nesupunere înaltulu nostru pragu luăndu scire de la cădii pentru supărarea şi strâmtorarea ce le se face de la numitulu Naziru şi de !u tovarăşii sel, şi de la locuitorii pArţiloru despre Si-listra, nflându acesta de mal naiote înadinstl nrin înalta nostrâ poruncă, s’a rănduitu pentru nizamulu locului a-lesulu dintre cel mal onorabili Hagi Melunetu (a căruia mărire se se îininulfăscă!) de la înalta Portă a împărăţiei mele, de la Capugibaşa care acuma este Gembegibaşa pentru îndreptarea fere! şi pentru desfiinţarea stAneloru .şi odâilcru vechi şi noî, şi pentru alungarea făcAtoriloru de rele, .şi pentru Bălţile şi insulele ce suntu în faţa Bilis- I)
I) Cu acesta cnvcntfi dc bună scniă voesee se immuucă autorităţile.
(Traducătorul fi).
ŢfiltEI ROMÂNESC!.
75
trei pc marginea Dunărei despre (era Romănescă; şi pentru ea so înceteze cortele, despre acesta s’afi rânduită numiţi! DumbaşirT se cerceteze locurile de la Giurgiu şi pănă la Brăila, si so descopere nu numai prin Turci omeni respectabili şi de bună credinţă, ci şi prin Mehcheraedu Silistreî, pentru ca sc so afle cum au tostiî lucrurile de la anulu IH69 pănă la 1728, căci şi atunce avendu Domnulu supărare pen tru ncestu niza, a remasu sr stăpăneecă {era dupe hotârirea ccn vedic pănă la mijlocul» Dunării şi tdte insulele din Dunăre despre tern Romănescă *)
Al doilea hali seri fu.
Alosulc dintre ceî mai mari şi mal onorabili, oarde esc! rănduitu din partea ogeacului pentru nizamulu ţereî Romanesc!, Turnagibaşa, îroulţescâse onorea ta! Aţungăndu înalta poruncă a împerăţieî mele, sciutu se ’ţ! tiă că Nazi-rulu Silistreî pretestandîi pentru 40 diascbele ca se trecâ ho-tarulti spre părţile ţereî Românesc!, şi neconsiderându ve-ehele hotare cu vicleniă şi înşelăciune, a făcută zaptîi mo-şicîe despre ţera Romănescă, din care so causeză sminteli şi pagubă ţereî, pentru care dundu-se şi de mai nainteplim-gere înaltului nostru pragu, s’a rânduit dintpe cei prea onorabili Capigibaşî foBtulu Gergegibaşa Hagi Mehmet, şi ghiritli Hagi Ahmet. Muvela Bumbaşiri în ţera Romănescă, carii au tăcut de al doilea nizam, dupe care căpătându scire înaltulu nostru prâgu, a’a făcută straşnică poruncă. Cu tute aceste a-rată îareşl opunere numitulu Naziru si uesupuuere la poruucâ şi la seneturî, şi a iăcutu chederU in câtîî precum se dedese mal nainto luminata poruncă ca se se lase de asciuine întreprinderi, eată şi acuma Domnuli\ de astă-clî al ţereî Ru- 1
1) Amil făcuţii acostă trudueţumc nul din ouventii in cuveutu. Stilul şi uilopismil originalului, s’au părută atât de curiose chiar autorului acea-tel cărţi, în cât ii într’o notă a sa ijico: «•Traducerea aeestoril hutiscrifur ••este în adeverii o capodoperă!- La acostă ironiă, nu mai avcmil ce adăuga.
(Tradu cotorul ii).
76
ISTORIA
inâncsci dic ncmulu Iul Mesia Ştefanii Vodă (fiă sfîrsiturile Iu! cu bine !) a dată plângere cercetându condicele ce bq păstr6zâ, amii găsită că Nazirulu Silistrei s’a unitu cu câţiva neguţitor! ai capanului, şi a cuprinsă locă de 40 dias-cliele în părţile {erei Românesc!, adecă până unde ajunge Dunărea cându varsă, şi în aceste ară şi samână, şi au cuprinsă bălţile şi insulele, sub cuventu câ ar li ale sale dupe seneturile ce ar li avendă şi cu acesta se arată vinovat cu oprirea nizaniului, şi nesupusă porunceî date, şi maî a-lesă că cu nici unu chipă nu se lasă de a voi se stăpănes* că raîaoa {erei Rornănesci. Atât cădii! din pârţiie aceste! {erî, cât şi capichehăile, aă dată însciinţare prin plângere despre paguba ce le se face atât din causa Nazirulu!, câtă şi de cătră locuitori! se! din Silistra. Despre acostă împrejurare s’a găsitu scrisă la anulă 1082 şi la anul 1131 că s’aă numită cel de susiî Bumbaşirî cu luminata poruncă a nizainuluî, ca se strice odăile vecii! şi noue ale făcătoriloră de rele Scrsefi, şi se lase libere Bălţile ce le stăpâniaă în {era Romănescă şi suhaturile, şi tute celelalte. Pentru a-ceste făcOndu-se cercetare în presinţa lu! Muvela bagi Ali-met, şi a lu! Turnagibaşa Husein, şi a bumbasşiruluî Capugi-başa, Turci! atât cei de la Brăila, Giurgiu, Rusciiică şi Ilîr-sova, cât şi ce! aflători îu Bucurescî au mărturisită în ade-veru că Boeriî stâpîniau moşiile ce lo aveau pe mărginele Dunăre!, şi Domnulă lua cele obicinuite dupe adefiu> îarNa-zirulu la nimica nu se amesteca, nici avea se ia sau să dea ce-va; dupe mărturia acelora făecnduse şi hogetu (procesu-verbală), s’a trecută în codicele împărătesc! ale nostre, şi dupe acelă hogetu s’a făcută şi firmanulă. Dec! dupe tânguirea locuitoriloru din ţera Romănescă boer! şi egumen! care aă venită la luminatulă Divanu, s’a cercetată .şi s’a găsită Iiogetulu trecută la caidu(?)% şi s’a tăcută terehonarii^y asemino si hogetulă cadiulul Silistrei Mclimetu cu mărturii, în care se găsosce ast-feliu pre largă. Dânduse vestire înaltului nostru pragă, că numitulă Naziru s’a întinsă îarăşî în lâuntrulu ţercî RomănescT, că a făcută zaptu moşiile pămîn-teniloră despre Dunăre, precumă Galatuîulu, Cătdăruşaniîf
Ţi&Ef ROMÂNESC].
77
Melhorsculu, Cacameiulu, Ursarii, Mărginenii, Cioeâncsci, şi afară de aceste, Bălţile şi iazurile, cari aii venituri de la venţlarea pescilorîi, mai alesă trei ape mari ce se adună Ia unu locu ce se numescu Vlădenil, Slobozia, Cotrocenii, Că-ruciorele, Borduşanii, şi alţi Borduşani, Ţigaea, Meîla, Stei-nica, Conrscii, Dudescii, Tiberescii, Bulalenii, Duhubara, Berture, Haramborulă, Carabusnulă, Dibesculiu Baba Vladri. Verişanii şi Magreii. Aceste 24 de moşii şi doe Bălţi, fiind după seneturî moşii raonastiresci ale ţerei Romănescî, se stăpâneau de cătră Monastiri şi de câtră boeri cu deciuelă de pesce, iar de la locuitorii loră se lua şi dare de cătră zap-ciii Domnului, fără se aibă nici unu amesteca Nazirulu. Iar de trei ani încuce Giabazoglu Mustafa, din Silistrenii cei rei, carele este gîubruciu din partea Nazirului, a făcutu multe reutâţî locuitori loru, şi apucândă de odată puţinu locu, pe încetulu s’a întinsă mai înlăuntru, şi calcă păraentulu ţerei Românesc! ca unu făcătoriu de rele. Dupe acesta Cadiulă de la Silistva şi Bumbaşiriî însciinţându la anulă 1027 în luna lui Rebiul-Evel, s’a făcutu ca şi mal înainte. Aşa dară eată că şi acuma s’a dată hatiserifu, dupe care tote numitele moşii din bălti, precumu şi loculă aceloru 40 diaschele, precumă se vede mai susă, şi pe cari le-au avută Romanii pământeni dintru începută cu seneturî sub stăpânirea lorii ast-feliă se le stăpânescâ şi de acum înainte, şi să fiă sub autoritatea Domnului ţerei Romanescî ce este; iar Nazirulu cu nici unu chipu se un le atingă, nici se se amestece. Şi tu Turnegibaşa, carele escî rânduită pentru nizamulu ţerei Romănesci, se îndeplinesci tote poruncele* atât cele de mai nainte cât şi cele de acuma, şi ori ce feliu de înrăutăţiţi se voră afla în ţera Roraăncscă aşedaţî cu odăi şi cu stâni, pe eî se-i gonescî iar odăile loru se le strici şi se le risipesci. pentni ca se potă locuitorii se se odihnescâ şi se găsesca rapaosulu loru, punândă totâ sirguinţa şi stâruinţa ta ca se se reliseze t6te câte se cuprindă în acesta luminată poruncă, şi la semnulă împărăţiei mele se fii supusă.
1082, Luna Ramazanului *) 1
1) Ne-ar fi fost» greu a gîci data acestoru hatişezife, fiind&-că auto-
78
ISTOKIA
CAPITULU XLIV.
Despre frontierele ţerel IlimiHncHci.
După alegerea liotareloru cc s’u făeutu în urma păcii <lc la anulă 1741 (Iar după anulă Turciloru 1154 luna Ro-biul-nhir 14) ţera KomAndscA se hotărasce cu Turcia despre Dunăre cu finutulu Ruşava, cu ţinu tulii Austriei, şi cu {inutilii! Banatului ThnÎHoroI(??).
Numlron mo-ţlllorn ijl a colorii OO lO |)0H-MCtlfl.
Jlalniu Moim-htlnilTlHimum.
I«ovl(a totfi acel inoimHtJrf.
Toii! acolo moţii,
ho-
CninltiA Co-ţolonllorrt.
$	%*■ i i. f Numerulu semnelor
In Mehedinţi. jtani|uî
De Ja miilulu Dunării, Ia cursulă gîrleî ce se numcsco Vodiţn în susu pănă la o movilă.
Şi de la apa Cearoveţulu. în susu. undo r<-mAne apa Vodiţel în tera Romănescă spre polele muntelui Darasculii, căruia Romanii îl dicuşiDa-raninulu.
Pe la vîrfulu muntelui Doranu meterezuiu între doc petre, unde era hotnrulu vechlu; acolo [se făcuse şi doc movile dreptu hotaru candu s’a făcut pacea.
La despărţirea muntelui frtane, ce se nu-mesce de Rom An Jartanti.
Spre vîrfulu muntelui Dumuculta, ce se nu-mesce de RomAnî Dumucletu.
Spre vîrfulu muntelui Cherchifa.
Spre vărfulu muntelui Piatra Kina, căruia JRomAniî îî dicu Pelinita mare.
rulă n’a înscmnat’o. Dcschlcjcndu istoria lui Fotino, găsiinu că aceste fap-te s’aă petrecută Ia 1714, sub domnia iul Ştefană Vodă Canfacuzino. Totuşi ne confundă data posteridră de 1728 cc o vedetnă citată în testulu hatişerifului celui din tăiă.
(Traducătorulă).
ŢfiflKf ROMÂKRM I.
V)
ţi Criipfim cit al noi.
l-tvenia Iul (,;(<>r«in m t.u-ppa 4 jlpitaniirii ai »c(. MprU»'*-i:ll ln( 4 *oniil an-tln
AI FriUwilo r
Peste vârful ii Muntelui Pclinita marc in anal	>«>
Cocina, ce hc varsă in apa Ocrna.	I »a *„ »i «.i.
Din apa Cornel pc din «uşii pănă în apaj VrMn*,,,Mon CruTo viţii, cc hc varsă in apa Ccrnel.
Trece botarulu dincolo de apa Cerne», care române în ţ6ră, fli merge pc sub pdlele muntelui Cobant, cc se numeacc Capinu.
Prin vcrfulu muntelui Dumbrăvile;
Prin vcrfulu muntelui Tatovu;
Prin v&rfulîi muntelui căruia Românii îl dic Tutuia.
Glosai;
Prin vSrtulil muntelui Nesek, căruia Românii îl fii cu Sccu;
Vicniî.
Aice se face rapetu judeţului Mehedinţulul şi începe judeţulu Oorjulul. Aseminea şi in ţcra Nemic sc-ă se sfirşcsce hotarul Ci Banatului Tiini-şArei şi începe botarulu Ardeiului. In hvdut-name (hotărnicie) se dice că de aici înainte nu s'au mai pusu alte semne de liotaru. ci s’a disu se m»;rgă pe aceste locuri totu pe vechile hotare ale mo-şiiloru ce sunt atât despre ţera Românescâ cât şi despre Ardclih fiind ambele părţi mulţămitc. până la npa Riulu • aduluî, care se varsă în apa Oltului la podii.
Arătămu şi semnele de hotare cc s'au pusu între moşii, de unde începo judeţulu Gorjului, pănă în apa Oltului.
Vcrfulu muntelui Sturulu; Dude face hotaru de vale la apa ce se chîamă Jiiulu Romănescu, ce esc din doi munţi ai ţerel Românesc!, numiţi unulu Şerpele si altulu Turcine, care apă se varsă cătră resăritu pe subu şese munţi ce se numescfi:
Turzeneasa,
Osia,
Al M.-S Ti*-maua.
Totu apa Tfc-m&aoi.
bO
ISTORIA
Ai moşnenilor Gnrenî şi FrA-lesei.
Nadelîa,
Al BccescilorE lui BriuJoifi şi Gcaneglu.
Al moşnenilor Frăţesc!. Sebitul Sta» nescî.
Al Câlincecilor Al PatescoilorE Al Huncţenilor Al Brăiloitoru Al moşnenilorfi
Al PIâie?itor.
Al Vulcanilor. «Ie la Rebeli.
AI Arbnriees-ciloriî.
AI BerlescilorG Al Stăneeacilor
wlem-
AlVcşeteftcilor
Rastovanulfi,
Piatra Tanasi,
Arcanulă;
De aice ese hotarulă din apă, şi trece des-părţindu Ardealulu pe sub dece munţi şi «anume:
Secriulu;
Muscelul u;
Cornile; i\egrile;
Mutulu;
Futegulu;
Balcanulu;
Drăgoiulu;
Mugile;
Kindeculu.
Acesta apă se în tinde îareşl pană la apa Ji-TuIuT despre care ara vorbitu maî susu, şi este Ta-reşi hotar apa pană la urcarea muntelui ce se chîamă Gruiulu Gardului; şi se întâlnesce apa Ji-, Tulul Românescu cu apa JiTuluî Ungurescu, care vine I din Ardealu din muntele ce se dice verfuiu lui Petru; şi cu acostă numire acestă apă a JiTuluî se varsă în ţerâ.
Hotarulu trece dincolo de Jiiii pe de vale, şi merge până ajunge la apa numită Poletiştea, care se varsă sub trei munţî numiţi:
Palatiştea,
Prildpele,
Gemănare.
De acolo se face hotară pe uscatu, unde se numesce Curmătura, şi merge pe sub cincl-spre-<Jece munţi numiţi:
Stoaniţa,
Delulu Svorului,
I Ti
ŢEREI ROMÂNESC!.
81
Badea,
Gura Plaiului,
Slima,
Slavighiulu,
Kista roşu,
Cimbeanu,
Grupa seacă.
Curmătura Costişului,
Burta,
Provacîulu.
Poeana Muierii,
Sahanicle.
SchonioîulîL
De aice hotarulii se face peste vârful a te munţi numiţi:
Larga din Patrina,
Larga din Pinul fetei,
Larga din GuTulu,
Balulu,
Saracisul Grivilor.
' — —	din mijlocii,
— —	Hârţâsciloru.
Aice se înclrîe judoţulu Goijulul şi începu | munţi! Argeşului din Lotru; Iar hotarulu sc facej peste ÎS munţi numiţi,
Argeşulu,
Muntele Goteg*,
Streţa,
Hăîoesculu,
Vîrfuiu gropilor,
Balintulu,
Stricatulu,
Vîrfuiu Nedoî,	;
Dobronulă,	|
Zidul ii,	î
Ilotanulu,	I
şep-
Al Rudojilorii. Al Palinllor fl fvhnbcţilorii.
AI O bombăni loriî.
id.
Al flutabeş-filor.
Al B*chîo7*oi-lor fi Kinipw*-lor.
Al Rodo*ene«-rîlorii.
Al Radofilord •i Cfcinde?tilor.
A! Vladenilor-
Ai moşnenilor. Bere«â
6
82
ISTORIA
Bucecîulu.
Ai moşuenilor din Voiuea şi Maiaîulîi.
A schitului Cornetu.
Al Olânescnluî
Al moşnenilor Tucbioni.
Voinegulu,
Totc vîrfurile munţilor Dealvoiă şi Nesiţa.
Mîndra *
Şerbinulă,
Pîrcâla biî.
Costa Chigneilor.
Din costa acesta esc apa Riulu Vadului, care în îiuânUname se numesce ca şi mai sus, şi
Câineniî locui* torilorî! de a-colo.
Moşiea Grâb lesei i.
Al aatuhiî Panul.
Al Oraşului Pite sen.
Al Clucerului Pantazî.
Al gatului A-rcftilft.
idem.
idem.
hotarulu merge pe apa acesta până în apa Oltu* luî la podu.
De aice înainte merge hotarulu pe semnele făcute dupe cercetarea urmată în anulă 176G în timpulu Iui Scarlat Vodă.
De Ia podulu ce s’a numit în urmă, hotarulu merge pe apa Oltului totu prin judeţulă a-cesta al Argeşului.
Hotarulu este pe Valea Fratelui, si peste munţii următori prin vîrfulu Priopopulul.
Priculmele,
Prin muntele Coiţulu,
Vîrfulu Boii,
Scărişora,
Prin Plaiulă Argeşului Obîrşia Potologu peste vîrru! muntelui Ciocanu;
Pe culme şi pe vîrturile Lepadilor;
Iareşi pe culme pană Ia Boltutu;
Vîrfulu de la Obîrşia Căprăresciî;
Totu vîrfulu de la Obîrşia apei Buda, care unindu-se cu .Căprăresciî formeză apa Argeşului.
Vîrfulu muntelui Simcetulu Făgăraşului;
La vîrfulu muntelui Moldovanulu;
Obîrşia apei Vilsanuluî.
Aice se încliee judeţulă Argeşului, şi începe al Muscelului,
Muntele numită Valea lungă;
ţ£rrT românesc!.
83
Scări sora;
Plăişorulu,
Muntele galbenu:
Muntele Valea rsră,
Buda din care ese apa Iiiul Domnii, Muntele Tindora,
Muşătesculu,
Borezulu ;
Pisculu Leotel:
Valea,
Cirna,
Madasorulu,
Pisculu Nepotului,
Brâtila,
Muntele Grupele, ce e3te tnfjţa Făgăraşului, din care purcede apa numită Bratia:
Muntele ce se dice Valea Vladuluî, acolo unde începe plalulu Dîmboviţei, din care ese a-pa Câmpulungului între doi munţi:
PeviVoesciî, din care purcede apa Dimbo-
Al M#: Arrrni
Al Mc (’.im-pnlungu.
A) Mi: Anini*»*.
Al M.«: Cnui-piilumcn.
Al Sotewnloî
Al M.-t: f;W pulunatTU
vitei,
Munţii Lucile,
Pe la cel doi munţi aî Comicului Leresco, Hogetulu Capril,
Masulu celu mare,
Pantesulu micu,
Piatra luî Craîu,
Fundurile,
Gorile, pe lîngâ care trece apa Dîmboviţa, Muntele Conţii unde este drumulu Banului, Muntele Fundata,
Muntele Sîntulia,
Muntelo Secarele,
In aceşti munţi se încheie judeţulu Muscelului şi începe Dîmboviţa dupe socotcla ceadatu Antioxil şi Radu, VătaşI de plaiuri,
Marginea domncscâ,
Aî luî Balota.
AlSatnfoî lCari ru.
idem.
Al Stţtalui Droaia volr.
DimlH>vi|e.
84
1ST01UA
Al luf JCntiu BXrciuosrn. Al M«: Măriri jicnit.
Al Mw: Măr#!-noul.
Al Stolnicului Sc*r)«f.
Pe Ia muntele lui Laîota,
Pe la Slamne:
Po Ia muntele Buzeulul,
Pe la petrele albe,
Pe la Slemnc, pe culmea munţiloru,
Pe la muntele Dudelu,
Se coboră pe la Obîrşia Bratoîulu,
Se urcă în vîrfulu Cotckii,
Pe la mijloculu Stringhei,
Do la Slimnu pănă la mergiue.
De la Obîrşia Ialomifii,
De la Slomne pănă în vîrful Codoruluî; Penpalele;
Pe după Buzeu,
Aici se încheie judeţulă Dîmbovil; şi începe Ijudeţulu Prahovei, precum a arăta tu SimaStocan jVătafulu Plaiului Prahovei. Muntele Bucecluluî J remane în toni, Iar hotarulu merge po din dosul I Bucecluluî Slomneî;
De la Slemne la muntele Plaiului:
De acolo iareşl până la crucea despre Prc-Idealîi, şi do acolo isvorascc apa Prahovei care se (vărsă în ţorâ, şi apa Timesulul care se versâ în (Arde Iu;
Iarăşi Slenmea pc la Muntele Susalulft;
Pe la muntele Piatra;
Şi laresî Slcmnea:
Muntele Valea Neagră:
Pe la şesulu Paiului pănă la Geuruţiî.
Aice se încheie judeţulu Prahovei şi începe judeţulu SăcuîenilorO, precumu a arătată Neculaî Podianu şi Toaderu, Vâtaşii de Plaiuri.
Pe la Muntele Grotişulu în Slemna:
Bobulu celu marc,
Din munţii aceştia se taie Tclejenuliî, Bobulu cehi micu.
Slemnca în muntele Babesulu.
RŢ&El KOtfANBSC?.
85
lareşî SIcmnea în mantele Aratoţl.
Şi lareşî Slemnea în muntele Teîgoîulu.
laroşl Slemnea în muntele Curu-Roşu.
laroşl Slemnea în muntele Stcţilor.
Din anunţi! aceştia isvorasce apa Buzeulul si se versă în Ardelu.
iSIemnea pc la curmătura numită Curulu pământului, si ese la şanţii;
lareşî Slemnea până la muntele Tatarulu;
De la muntele acesta, Slemna începe cela-laltu Plalu al acestui judetu.
Curmătura Crasii.
De la vOrsetura apel Crasscî pe de la vale pănă în apa Buzeulul.
Apa Buzeuluî.
Piatra Cheii; şi de acolo remâne apa Buzeuluî în ţerâ.
Dealulu Cheii.
Pănă la despărţirea Nemţiloru, care se nu-mesce Herducu.
Pc la isvorulu Herducu la vale pănă la sau-ţulu Pisca.
Pe la apa Beciî la vale pănă la hotarulu judeţului Buzeii, în apa Bisca Ruşii.
Din apa Bisca Rusiî pe hotarulu Sâcuîeni-ioru, pe sub costa muntelui despre {eră, Hotarul se coboră pănă la isvorulu Tătnâşeiuluî, acolo unde se întîlnesce cu Bărcăliţa;
Şi cu cursulu acestui isvoru pe dupe muntele Carului», carele remâne totii în teră.
De la despărţirea muntelui Băbesculu începe hotarulu pănă la vîrfă, şi se coboră în altă a-pă ce se numesce Bisca; do acolo la apa Mo-ghîor-Bucuzii, care se depărtdzâ mulţii, pănă unde se coboră Ia isvorulu Gîurglovuluî:
Şi din apa ac6sta, totii pe cursulu eh pănă
idem.
Al Mcglefilor
Al lai Puni
Filipetcn.
AI Ghinde*' cQor.
idem.
ISTORIA *
Ia curmătura muntelui cu acestaşl numire, care este al {erei:
Acolo se încheie hotarulu Ardealului, şi începe hotarulu Moldovei.
Muntele Circlulu este în ţeră, precumă s’a disu, şi pe sub polele acestui munte începe hotarulu Moldovei.
Acestă munte, fiind că se călca de Moldoveni, s’a hotărnicită de boerîdin ainendoe părţile.
liotarulu judeţului Buzeu s’a scrisă pană aice, dupc arătarea ce s’a trimisă de fostulă Ser-daru Ştefană, şi de fostulu Logofetu de Vistieriă, Ia anuulă 17(59.
liotarulu merge pe Slemne în virfulu munţi io ru.
Muntele Muşa în Slemne:
Muntele Fururu, asemine:
Muntele Muntiorulu.
Aice începe judeţulu Rînmiculul.
De Ia Muntele Muntiorulu se desparte apa Miicovuluî, care merge hotaru pănă la moşiea Vîrtescoi.
De la Vîrtiscoî remâne apa Miicovuluî în ţeră, şi se face hotară .şantulu, prin care merge apa Miicovuluî. Acest şanţă trece prin oraşulă Focşanii, pănă ia Macsineni, unde sc vorsâ în apa Siretiulul, care se face hotaru pănă unde începe hotarulu ţinutului Brăilei.
De la ună cotă al Şiretului, unde s’a făcută movilă, hotarulu merge la Plavniţa, unde s’a pusă petră, şi de acolo la Zadna la podu BadeT, s’a făcută movilă, şi de acolo în Luncă la marginea Turluîulul, movila: şi pe drumulă ceiu vcchiă în Luncă s’a pusă peatră; şi pe dinaintea odăii lui Sarhai-Ali-Cclebi în colţu sa pusă petră, şi apucâudă pe drumulă Baldovenesciloru la dealu despre răsărită în drumu s’a pusă peatră, şi pe loculu Bissericei de la Baldovinescî între doi stîlpî de peatră s’a pusă şi altă petră nouă: şi de
8G
Al Juf Panii Graroa.
ŢfiREl ROMANESC!.
87
la Baldovinescî spre apusu este altă movilă: şi de acolo mai nainte. alte trei movile, şi pe vîrfulu nneîa din ele s'a pusu peatrâ, şi de acolo fcotii pe drumu la movilele de la Gemeni între cari este o peatrâ, şi la odaea lui Sari Suleîmanu în costa satului la o petră albă veche, în faţa căreia s’a făcut movilă, şi pe la sătulii Ciutacii la movilă, unde se îngrdpă Turcii, este hotaru vechiu, şi despre odaea lui Suleîman-A-ga este petră veche, lângă care s’a fâcutu movilă, şi despre odaea Ioneştiloru îareşî movilă, în vârfulu căreia s’a pusu petră, şi despre Tussu cătră răsăriţii este o petră veche, lângă care s’a pusii una nouă, şi la costa Antu este o movilă numită Dulcii, unde este o petră veche roşie, lângă care s’a făcutu movilă. La movila săpatul despre costa Antil este îareşî o petră albă veche, şi aproape de pttră movila.
De acolo, ha siliştea lui Stcrianu care este totu în ţe-ră, la podu, şi la odaea Emirului este o movilă numită Leşinată, şi în vîrfulu movilei petră; şi la Giovanei suntu trei mici movile, şi pe una dir. ele s’a pusu petră: şi lângă movila a-ceea s’a făcutu altă movilă. La Yizir-Chislasi, la cinci Gorgane. care vinii pe loculu ţerel, este hotaru vechîu, şi din a-ceste cinci movile, din care una este chiar în mijloculu curţii Chizlaleî, pe movila Calului pe virfu s’a pusu petră, şi acesta movilă s’a tăîatu în doe, remeindfi jumătate în ţera Romănăscă şi ceealaltă jumătate în partea Turciloru, şi în partea din costa satului Coptorul s’a pusu petră, şi de acolo încoce se numesce Nisipurile, unde se dice Clolinii, şi merge la loculu ce se numesce a Arăţenilor, şi de acolo merge la satulu numiţii Boulii, sau movila Boului, unde s’a făcutu şi beserică pe locurile ţereî Romanesc! dc reposatuln Spatar Michail Cantacuzino, îareşî hotavîi.
Şi de acolo merge până în marginea şi în matca Dunării.
In acestu hotarii al ţinutului Brăilei este şi odaea Vizirului, pe care puterniculii împeratu, pentru superările ce avea ţera din partea zapciilor Cbislalel, si a odâiaşiloru, ca amicii al dreptului, voindu totii-d’auna liniscea supusei Raiale a împerăţieî sale, a dat* o Domniloru terei Românesc! cu
88
IMTOIlfA
hatiliuinalitm împSrătcscu, pentru eu şi Domnulu (orei h<5 doa veniţii Iu prea luminatei Sultane, Iar o da ca să so Stă-punescâ de PomniA, împreună eu tolă locală el, după hotarele ce fl'i&ii însemnată în dilcle Domniei Iul Scarlată Ori-pori Oliica Vodă.
Do Ia odaea Iul lasigi-Sulminană pănă Ia pupdă Ţiganului, unde oslo o movilă cu cărbuni, şi de acolo so întinde pănA la pupilă Hotoluluî unde cute movilă cu cArbunl, ţii »e întinde AncA pAmt la drumulu Brăilei, unde cstoîareşî movilA cu cărbuni. Dunărea ho face hotarîî al (erei RomA-iichcI, precum ho diee în Ilntiliumaîulă împărăţiei care fiice anume că liotanilă ne înărgâ pe muţea Dunării, şi Turcii so nu «e întindă peste cursulă rîulul, Iar insulele se se soco-tesoă Iotă din matca dunării, ai mite vorfi veni în partea (croi Romăncscl ho Io stăpAncseă ca, Ipr cAte voru cAdca în partea Turciei, ho fiă sub stăpAnirca Nazirulul.
^Tom >v«a.| Moşia cea mare, în cara se cuprindă multă (nume ale boerulul fostă marc Vistieria Michoilu CnntACiiscino.
I	A Mon. Si. Ioană diri Bueurcscl.
i	A Alun. Ootioccniî.
A Mon. CAsicîorn.
A Brătăşeniloră si a Chindesciloru.
A Hanului Crolujescu şi a Mcgicsiloru,
Al Mcgicsiloră.
A A Mon. Colţa.
A Mon. Argeşului.
A Mon. Simica.
A Brancovanulul.
A Mon. Plumbuita.
A Mon. Dealului.
A Episcopiei Buzculuî si « Marioî PopescA. Al Mon. Radu-Vodă.
AI Banului Crojulcsciu A Mon. Radu-Vodă.
A Vornicului Măgurcanu, a Mon. Radu-Vodă si a Mon. Vierii.
I.	ilomljn. Vlrt'lolriill,
l'rirAoilll.
J.	nlonir. HonlinjftnU.
TIko.iII. CIhchIiI Iepu-nilul.
Nfilnkn. KotoxHl, Illl<llMCiI. T«nil*urr:Hdl, l’vntnt. UÂnmlofnlf. nikfxcnlî. liota niM. HircmWuIul. Tn’nţanlT.
Crep’oll cm *<• (Jlro ţi M4fpi-renii.
T^UtSf KOMÂNKHCf.
89
Ilf..v..|(j, Om-laţlillui. Clor«a«M<*iî.
C'>rn;(|p!rt. j f Cliutuţutu
| HpnaHovntd.
i
T»tinH«.
TallorulM.
■Stfubeinlu-
Ulmul»;.
Oltenii».
| OrOtuurlţ. \3ni<;lUau llo/.onuld.
Al Mon. Căldăruşanil,
AT Mon. Rndu-Vodă
Ale Mon. tuturora SAnţiloru.
Al Mon. Michal-Vodă şi Mărginenii.
Al Mon. Viforita.
Ai Iul Dumitraciii Roasetu.
Alo Mon. Radu-Vodâ.
Al Mon Michai Vodă hi Znagovu.
A boeriulul Micliaî Cantacuzino.
Ale Iul Constantin Tduşanii.
Al Mon. Văcărcseil.
Ale Iul Micltal Cantacuzino.
A marelui Logofeţii Pîrvu, frate al Iui Michai Cantacuzino.
Ale Mon. St. Pantelimonu.
Al Măriei Popescăî.
Al Mon. Cotrocenil.
Ale Sordarulul Obedeanu si Diani Nona.
Al Măriei Popeascăl.
A Mitropoliei.
A Mon. MiBlea.
A lui Enaclii Merdeuzi.
Al Vornicului Racoviţă.
Al Mon. St. George.
Alo Mon. Cotrocenil.
In dreptulu moşiilor acestora este hotarulii despre Dunăre, pănă se tucepe hotarulu ţinutului Giurgiului,.
Accstu hotaru este ticsatu după cercetarea ce s’a tăcut în rlilclc luî Ştefanii Vodă Racoviţă, cându s’au aşedatu şi semnele po unde se urmeze stăpânirea de o parte şi de alta, dupe chlutacurilo (documentele) Silistrel. $i a nume:
De la malululu Dunării acolo unde a iostu hotarulu pe din subu do Gura Gîrlil, care era închisă de Constantinii Vodă Brancovanu cu şarampole, merge hotarulu pe la sătulii care acuma este a Giurgiuveniloru, şi se numesce Braniştea la Stiuheil, la moşia Şerbătcscl apropo de un Iacii; şi de acolo în drumulu Banului la Zăgazu, unde este hotaru movila 0-
(’rîn^ulrt.
2?' \k*u**. Orui'j.
V»U*» B.irbului
90
ISTORIA
divoeî, care se nutnesce a lut Milinea Vodă, pe la matca Pinului pînă în Balta, şi din Baltă dreptu la uialulu Dunării. Dar în urma lui Constantinfi-Vodâ Brancovanu, după spusa bătrâniloru din locurile acele, Gîurgîuveniî s’au întins şi au călcată locurile atâtu despre resăritu cât şi despre a-pusu. făcGndu senete şi ciftilicurî.
Semnele pe unde stăjnnescu eu mpn'surărilc.
A luî lîunca. Birvolului.
Din josu de apa Dunării.
Gura Gîrlii Glavacioculuî, uumitu Tabocu.
Movila ce este din susu de Gîrla acesta, numită Hisarlic. Aprope de besserica Gleboceniloni, care este pe jiânrân-turile ţerei Românesc!
Pe din josu de via Vornicului.
Pe dupe Branişte.
Balta Sociloru, unde era si satu.
Valea Sovăîerii.
Petroiulu în drumulii Banului.
Deroia Cosovanilorâ.
Piatră ho tarii.,
IareşT peatră.
Ograda cişmelelor»!.
A lui Onrbanu şi a Serd arului lliica.
Moşia Stocan a Călăraşiloru < hlivoci-
Iareşî petră pe din susu de ograda.
Alte trei petre.
Moşia Oiiivoca a ^autului Pan tclimoirj.
Paraipaiiu.
Moşia luî Radu • Vodă,
Mura Odivoci la Zagazulu Ini Ghinea din josu de rnorâ.
Drumulu ce merge la satulu Drăghiccniî. Pănă la movila Ţiganului, unde mai nainte
! era sătulii Drăghiceniî.
I	°
| Şi de acolo dreptu la Zalhanaoa Nucului.
! Şi iaresî apa Dunării hotaru până la Zâga-; zulu Turnului, ce se diee Cules, şi este în eapulu
în botului Olfn
tŢfîREl ROMA NES CÎ.
91
totfi unu ho tarii.
Recenii Paralpanu Gâîtanil.
Teleormanu; Pletroşanif.
ludcţiî,
Pâîescii.
Ziirmicea.
Iare.şf Zimnicea Ulinenii.
Fantănelele.
Suhala.
Viisora.
f
Cacanaulu.
Li sa tu.
Seacare.
Glura.
Tu raia.
Ale Mon- Radu Vodă.
! Aî >lon. D»m-| na ilftlaţa.
1 Ale Stolnicului | ISnlnrlnn. ale 1 Moţi. Coroana «i Paharnicii Nicoiac.
J Ai Stolnicului lieorgc.
I Ai Bunnlni l Ficreacu.
A Mon. Co* trocenii.
A Banului Constantinii CrcţulcHCu.
Ale Fata. Ni‘ colakt.
A Mon. Cloco-ciocu.
A Stolnicului Ştefan şi.-Radu Goli ano.
nncerultifr nu.
1 a q
i Slâtiro*
A Ba. Constantin Creţulescu.
A Mon. Văcăresc».
Oltu. Despre marginea judeţului OItu este notarii uliu terei; altulu înse a tos tu dupe carta ce s'a f&cutîi în timpulu lui Stefanu Vodă Raeoviţă, precumu se vcdu hotarele de la cetatea de pămentu ce este pe malulu Dunării.
Apucă Trolanulîi pe uscată.
Pe lîngă o movilă ce este în marginea Troianului, si merge la doe movile ce sunt pe marginea Troianului, şi Iarăşi la a treia movilă totii pe marginea Troianului, şi între adoa şi a treia movilă începe hotarulu din drumulu ce se dice al Banului, drepţii la dealu la apa ce se diee Hîrlău.
Incepîndu din viile ce s’au făcută pe loculu unde au fostă besserică pe pămentulu ţerel Romăuesel.
Apropo de Măgură hotarîi şi pintre viile Ciubereenilor, cari jumătate române la Cule şi jumătate ţerel Românesc!.
Aprupe de Măgură pe drumulă Vieriloru şi pe alta măgură.
Şi Tareşî pe Măgură la Gura Rusciuculul.
92
ISTQKIA.
Şi de la Negură Iu Gunoîulu Dusmanu.
Şi tot drumulu Banului dreptu în marginea Ciftiliculuî Pehlivanoglu 6pre Cule. Iar ciftiliculu remâne în {eră, până la mora Beiliculuî din apa Herleuluî.
Şi din apa Herleuluî spre Dunere până ^ m6ra Paşii. Şi de Ia altă raoră îareşl a PaşeT ce este în satulu Piscu totu pe apa Herleuluî până unde se varsă în Oltu, şi dincolo de Oltu pe din joşii de Romanaţi pînă în Gîrlă care desparte Oltulu şi care se numesce Ollişorulu, şi se varsă în Dunăre, pe la Islazu de vale, unde se face Dunărea liotaiu.
Romanaţiid Şi din apa din partea de susu a Du-Dolju. Jnăriî atat a judeţului Romanafciî cât şi a ju-Mehedinţu.Jdeţeloru Dolju şi Mehedinţii până la semnul u ce s’a pusu hotaru Ia Bahna din apa Vodiţeî din ţi-<nutulu Ruşava, s’au scrisă şi moşiile acele, ale cărora margini ajungă în Dunăre.
CAPITULULU. XLIV.
C'lirisovc domnesc! ce constată hotarele.
f (Copiă de pe unu chrisovu vechiu. atingătoru de hotaru Iu terei Românesc! şi apa Oltului pînă în Dunăre).
Cu mila Iui D-deil Crestinuhl Domnu Bassarabu Voe-vodu si Domn al tutei terei Romănescî, fîiulil reposatului Bassarabu Vodă cehi mare şi bună! scriemu Domnia Nos-tră ce se fiă sciutu, că ne amu învoită cu Ianoşu Craiulu Ardealului pentru hotarele acestoru doe ţerl din munţii Plaiului terei Românesc! şi din munţii Plaiului Ardealului, pentru hotarele acestoru doe ţerî din munţii Plaiului terei Românesc! şi din munţii Plaiului Ardealului, pentru care arau făcută pace, frăţiă şi legătură cu mare blestemă. Pentru a-cesta Ianoşu Craiulu a alesă hemesi pe care ’ia trimisă în nmntî la hotaru, şi anume: Corniţele Ianoşu, Chinda Lascu, Seretzi Ferenz din Rcscatove, şi din Musna Frasta, Petre, Simuste Mecrcus sidiuraul Bizgiacov, şi de la MacescI Stan-
ŢKREI ROMÂNESC!.
93
eiulîi şi de la Sccele Ianoşu. Pentru acusta şi Domnia No-strâ asemine am ales boerT din {era Romănescâ anume pe Banulu Stan ciul, pe Negu Spâtarulu cu fratele seu Radu, şi din Crasna pe Stanciulu Postelniculu, şi de Barescî pe Ra-du-Logofetulîi, şi pe Albu Postelniculu cu fiiulu seu »Stoîca, şi de la Romanesc! pe Dan Postelniculu, şi de la Plalu pe Socolu Logotetul, şi de la Polovraci pe Brauu Postelniculu, pe care trâmiţîndu-î Domnia mea, şi adumîndu-se toţi în câmpulu Jilului la Merişoru, şi sfătuindu-se cu credinţă şi afuriseniă, s'au legatu cu tocmelă, ca de acuma înainte aceste doe ţcrî se nu maî aibă certe, resboîe, hoţiî, şi răpiri, ci se fia între ele mare pace şi frăţiă; iar de va cuteza cineva sS facă certe, hoţii, jafuri, răpiri, sau vre unu altu reu, sau din partea ţereî Ardealului, sau din partea ţereî Roma-nescî, se se pedepsescă cu capulu seu, şi ori care omu va găsi pe datorniculu seu, se aibă a i se face dreptate după lege şi după judecată. Drepţii aceea şi pentru oî, ori şi unde se vorfi găsi, sau în munţi, sau în alte locuri, se capete dreptate dupe legi şi dupe datină, şi de acuma înainte nici dc eumu certă şi gălcevă se nu mai fia. Pentru acesta s’au îndreptată şi hotarele din munţi despre aceste doe teri ca se se sciă, din apa Oltului păuâ la Ruşava despre pă-menţulu Ardealului şi despre al ţereî Romăneseî, si s’aă pusu semne prin munţi ca se se sciă, de acolo de unde curge Fratova despre resăritu, şi dă în apa Oltului, îar despre, a-pusu unde. curgă riuşorulu Prudovu şi se varsă în apa Oltului, si se strîngu tote la vadulu ce este din susîi de Câl-nenî; şi de acolo la gîrlă în vadulu despre Obîrşiă, si de Ia stîlpulu Iui Negu drepţii la vadulu Muntelui Negru; şi de a-colo totă pe vîrfulu muntelui pănă la petra albă; şi de acolo totu pe vîrfii pînă la vîrfulă muntelui Petru, şi de acolo pe la vîrfulu din dealulu Banului; şi din dealulu Banului totu pe vîrfurî până Ia munţii numiţi Vărsătura Vadului; şi de acolo până la munţii numiţi JSaggeulu; şi de acolo la munţii cc se numcscu Skirota, Dregşanu, Paltinodu, şiŞorecele şi la munţii Galbenii mici şi Galbenii mari. Aceşti munţi toţi se întîlnescu la apa Lăpuşnescului; şi din munţi aceia
94
IST01UA
iarăşi la munţii ce se numescu Manideia; căci aceşti munţi, întălnindu-sc la Gîrla Sasului, hotarulă merge de aice pe Măgură, până la munţii unde este loculu celu marc alu A-nadeii; si de acolo la munţii ce se numescu Craculu Scur-teloru, apoi prin munţii Scurtele, Branuhl, Nedeia, Leurdelc, Morarulu, Zalinevii, şi Tutila. Aceşti munţi se întîlueseă la adoa apă a Gîrlei Satului, la lezeră; şi de acolo pe vîrfulu muntiloru coloră mari Olanulă; şi de acolo pe vîrfulu muntelui Olanulu micii; şi apoi totii pe vîrfulu despre apusă până la munţii Petra Albă; şi de acolo pe vîrfulu muntelui numită Craculu Mihiculuî, şi pe muntele Cupenulă; şi de a-colo pe vîrfulu muntelui numită al Craiului, şi al muntelui la Babe, şi al muntelui învăluita, şi al muntelui Bogdane-ţulă, şi al muntelui Vrascu, şi Vrăsculeţulu mică, şi al muntelui Vîrfulă Reă: şi de acolo totu pe vîrfă pînă la munţii numiţi Prilapulu în p6tră, şi Rezighii; şi de acolo totu pe verfulă munţilor Stritii pînă la Gîrla Albă; şi pe aceste locuri au făcută liniă Nemeşii lui Innoşu Craiulu împreupăcu boeriî Domniei mele numiţi mai susă, şi puindă semne po hotare au despârţită munţii Românesc! de munţii Ardeiului cu dreptă socotelă, şi după ce au judecată cu dreptate, ca se fia acestâ învoelă şi acestă aşedementă nestrămutată, şi adeverită, şi fără restălmâcire pentru secoll. Pentru acesta şi Domnia mea amu pusă martori pe jupînu Radu mare bau Craiovaski, şi pe jupânu Calotă mare Voinică, şi pe jupfmu Arvată mare Logofătu, şi pe jupîn Dumitru marc Vistieriu, şi pe jupînă Radu mare Spataru, şi pe jupînu Drăghici mare Paharnică, şi pe Hazată mare Comisă, şi pe Calică mare Stolnicu, şi pe Bădica mare Postelnieă. ispavniculă Arvatu mare Logofetă. Scris’am acesta eu Bogdană Logofetulu la scaunulă cetăţii Tîrgoviştea, în luna Iuliu la anulă 7028.
Boeriî sub şerifi în copia cJirisovnlul hă Bassarabii-Vodă.
Barbu Văcărescu mare Vornicii, Constantină Herescu mare Bană, Costantină Brancovanu mare Spatară, Stefanu Văcărescu mare Lăgofetu, Constantină Creţulescu fostă mare Spataru, Mateiu Russetu mare Vistieriu, Constantină Chin-deacu mare Paharnicu, Radu Falcoianu mare Medelniceră,
TfiREI KOMĂ.VESCT.
95
Drăghici Grecenu foatu mare Serdaru, Sandu Bucşâ-nescu fostu mare Serdaru, Costantinu Fârcăşaou fostu mare Satraru.
X
Chrisovu aîii rcposatulul Antonie Vodă.
Santa şi D-deescă monastire Tismana unde este rneri-tosa pomenire a adormiroî prea sântei ndstre Născătore de şi a părintelui Petroniu Egumenulu .si a tuturoru călugăriloru cc locuescu în acestu sacru locaşu , arc satele ce se numescu Ialomiţa şi Bahna, ce sunt despre Ruşava cu tote hotarele loru, şi cil tdte veniturile Joru, dupe hotarele şi Semnele cele vechi. Aceste hotare despre Rtişava suntu cunoscute; şi mal ântăîu începu de la cursulii Raţove-ţuluî şi mergendu la dealu la o petră veche, şi de acolo dreptu la băile calde, şi de acolo la apa Cerna unde acuma trei Cădii au pusu îareşî petră hotarii, şi îareşî la cursulu Reţoveţului pe diu josu până în apa Vodita, şi din Vodiţa înjosii pănă în Dunere. căci aceste sate numite mai susu suntu vechi şi drepte ale Sântei MonastirI Tismana, date şi miluite de alţi Domni betrânî după timpii, şi Ie-a stăpânită sânta Mo-nastire în pace după hotarele şi semnele arătate mai susu. Dar de Ia unu tîmpu îucoce s’au fostu sculatu Turcii de pe marginile ţereî Domniei mele, dicendu câ n'ar ti pusu semnele pe hotarele acele vechi, ci pe aiurea, şi ast-felii au călcaţii şi hotarele arătate mai susu, şi au făcuţii vil şi sate şi ce au voiţii pe locurile {erei Românesc*. Dar fiindu câ Induratorulu şi generosulu D-deu ue-a miluiţii şi pe noi cu Domnia ţereî RomănescI, şi ne-a făcuţii înainte mergătorii! şi apăraterriu al {erei Românesc!, vedendu Domnia mea reu-tăţile ce face Turcii m&rginaşl^şi cugetulu loru de a stăpâni pământurile {erei Românesc!, călcându hotarele cele veclu, şi fâcGndu atâtea certe şi neorînduele în {eră, şi mai aleşii câ s’a sculată şi un Turcu Naziru diu cetatea Ozu, numiţii Deli Mîrzacu, carele a cercată cu felurite cuvinte dc uneltiri amăgitoro se la Bălţile ţereî Romănesei pe socotela sa,
96
ISTORIA
ţlicendu câ ast-feliă era mal înainte, şi întindendu-se peste Bălti să mal ia locuri, de prin prejură, şi roergândă chiară la împerâţiă cu meşteşugirl, ca ună omu reu şi pismaşă al (erei; vedăndă. ţlicu, Domnia mea aceste, şi neputendă face a)t-felă, amu hotârîtă împreună cu prea venerabilulă nostru Mitropolitu Chir Theodosie, şi cu toţi onorabilii noştri dre-ghetorl, se nu lăssârau călcate locurile (erei Românesc! şi hotarele cele vechi de Turci. Dreptu aceea cu voea şi cu îndemnulu tuturoru boeriloru mari şi mici, şi cu totă ţâra, amu alesă pe onorabilii dregâtori.ai Domniei mele, George Băleanu fostu mare Banu, şi pe George mare /ornică, şi pe Radu Creţulescu mare Logofeţii, şi pe Şerbană Cantacuzino mare Spataru, şi alţi dregători boerî, şi lamă trimisă pentru acestă causâ la înalta p6rtă a împărăţiei, cari au dovedită şi au spusă tută plângerea (erei atât despre locuri cAt şi despre hotarele ce se calcă de Turcii mărgineni, şi ce supărări tragă de la eT, şi aă cercată cumă au putută numiţii boerî ai Domniei mele, ca nisce buni creştini şi buni voitori al patriei. Vedendă prea înaltulă împerată asemine plângere, s’a îndurată şi ne-a dată unu agă numită Hussein-aga selam-ceauşă bumbaşiră pentru acestă causă cu nochîuinată (ordină) împerâtescu către Cădii şi anume, Mehmet Efendi de la Andrianopole cadiulă Rusciuculuî, Hassaki Efendi Ghi-nuilgeanu Cadiulă Giurgiului, şi Sofiano de la Ruşava, şiaă venită aice în (eră împreună cu boiTriî Domniei mele la sca-unulu nostru din Bucurescî; şi îareşi chib$uindu-Be Domnia mea, a trimisă îareşi pe George Băleanu Banu, pe George mare Vornică, şi pe Şerbană Cantacuzino mare SpâtămL care împreună cu numAulă "Agă împerâtescu cu cădii mal 8usu numiţi şi cu alţi Turci bătrâni de pe lângă Dunăre, omeni onest! cari scieau hotarele cele vechi, aă mersă la Ruşava la hotarulu din susă al ţerel, unde suntă numitele mal susă moşii ale Tismaneî. Acolo viîndu şi Beiulu cu cădii şi cu mai mulţi Turci de la Ruşava, au cercetată tote hotarele vechi, şi s’a găsită petra hotarului pe vârfă, acolo începe cursulu Riţoveţuluî, şi din petra aceea în apa Vodi-ţeî, şi din Vodiţa la vale până în Dunăre, şi din petra de
ţ£reÎ românesc!
97
la Cerna în susu până la băile calde, dreptu la apa Cerne!,, care hotară era călcată de Ruşavanî şi de unu Zaimă. A-tunce ve^endu nuraitulu Agă împerătescă, împreună cu Cădii!, că în adeverii acesta era hotarulu ţereî, dupe mărturisirea maî luultoru Turci betrânî, au pusă îareşt petră hotaru lângă pdtra de mai nainte cu cărbuni desubtu, ca se fiă nestrămutată ca mal înainte; şi dupe acesta au apucată de a-colo totă pe marginea Dunării împreună cu Cadiulu Rusciu-culul Mehmet Efendi Etidreneli, şi cu Cadmiu Giurgiului Haselim Efendi Ghiumulginali, şi au veţlută tute hotarele {ereî, pănâ ce au ajunsă la Brăila. Acolo era şi Cadiulu Brăilei, carele a îndreptată tote hotarele până la marginea Dunării, pentru ca se fiă ca din vechime, împreună şi cu boeriî Domnie! mele, George Banulă, George mare Vor-nică, şi Şerbanu Cantacuzino mare Spatară; şi s’a făcută hogetu de cătră toţi Cădi! de margine, împreună cu mai mulţi betrânî şi oneşti, aduşi ca martori de prin tergurile turcesc!, pentru ca de acuma înainte locurile şi hotarele ţe-reî Românesc! se nu se maî calce de Turci! de peste Dunăre iară voea Domnie! şi fără scirea ţereî, ci Domnulu se stăpânescă ţera cu tote hotarele, cu bălţile şi cu gîrlele, dupe cumu din vechime s’a apucatu. Şi ast-feliă s’a dată remasu acelu Naziru Deli-Mîrzacă, care se ridicase cu judecată se ia bălţile, şi carele s’a dovedită că nu avea nici unu cuvântă. Ast-felu a împăcată Domnia mea acestă causă şi a pus’o la cale, ca să fiă întemeată şi nestrămutată pentru secol!, şi a dată Monastireî Tismana moşiile arătate maî sus ca se le stăpânescă despre Ruşava dupe hotară şi dupe semnele ce s'au pomenită mai susu, şi să aibă voiă călugări! a lua Vinâriciu de la tot! ce! ce au vi! pe pământurile monas-tirescî, fiă Turc!, fiă Serbî, şi cino nu se va supune a da darea obicinuită, viea lui sc se tată şi se se arunce în Dunăre, se i se strice tută hrana şi se se gonescă da la chi-vernisela sa. Iar cino va voi se strice acestă carte şi se nu o sprijne, se aibă blestemă şi afurisaniă. Dreptă aceea pu-s’amu şi martori pe Mareşu marele Bană al Craiovei, pe George fostulă mare Bană, Radu Creţulescu fostulă mare
7
98
ISTORIA
Logofetu, pe Şerbanu Cantacuzino fostulă marc Spatariu, pe Panaioti marele Vistierii, pe Michaî Cantacuzino marele Postelnicii, pe Yîlcul marele Paharnieă, pe Ivaşcu Băleanu nia-rele Stolnicii, pe Stoeană marele Comisii, şi pe RaduNâstu-relu marele Logofetă.	r
Scrisu-s’aă de Dutraşcu Logofetulu, în oraşulu Bucu-rescii.
Hotărnicia moşiilor îi (Te pe lângă Giurgiu, făcută în (Jilcle Im Antonie Vodă,
Noi boeriî de mal josu, adecă George Bâleanu fostulfi mare Bană, George marele Vornicii, Radu Crcţulescu fostulu mare Logofetu, Şerbanu Cantacuzino marele Spatariu, şi ceilalţi boerî şi dregători, cari se voru subscrie mai josu, rânduiţi fiindu cu poruncă domnescâ a Măriei sale Ioan Antonie Voevodă, ne am duşii ca se cerce târnă şi se descope-rimu hotarele mosiiloru terci ce sunt împrejurulu Giurgiului, şi care se supăra şi se călca pe la mărgini de cătrâ Giur-gioveni, fiindu împreună cu noi şi prea onorabiliilu Hussein Selam-Agasi, rânduiţii de prea puternica Portă cu firraană împerătescu pentru acostă cercetare, şi avendu pe lângă sine împreună cercetători pe Mehmetă Efendi Cadiulă Rusciucu-luî ca muvela, precumu şi pe Cadiil de la Giurgiu şi Ruşava şi ast-felu mergendu împreună cu susu numiţii la Mehelgheri. s’a cercetată causa, şi s’au dovedită hotarele cele vechi, şi s'au alesă cu hotărire ca se stăpănescâ fiă-care moşiele sale în pace dupe hotarele ce vomă arăta. Dreptă aceea amu începută de la moşiile Monastirei Radu-Vodă, Paraîpaniî şi Receniî. ce vină în partea din susă a Giurgiului, de lama-lulă Dunării dreptă la moşia Odivoea, unde s’a pusă p6trâ; si de acolo dincolo de balta terex la movila ce se numesce
♦	9
a lui Mihnea Vodă; şi de acolo de vale la drumulu Banului la capetele inoşiiloră numite Stepâneştii, Gurbanulu, 0-ţestiî, Cossovenii, Fratescii şi Sinnănescii, pană la Stiubetulu aprope de unu Iacă, şi de acolo la Dunăre, la gura apei ce se <Jice Cumasca, unde s’a pusă petră chîară pe malulă Du-
ŢEREI R0MĂNE8CI.
90
nării; şi până la semnele aceste a reroasă ca se stepănescă fiă-care moşiile despre ţ6ră. Iar Gîurgîuvenii se nu aibă a se întinde mai mulţii peste semnele mai sus numite, pe unde s’a dovedită şi s’a adeverită cu judecata numiţiloră Cădii câ urmeză se fiă hotarele. Pentru care s’a dată şi aces ta carte a ndstră, ca se nu fiă de acuma înainte nici o’con-testaţiune. Ast-feliu scriemă.
Cele cuprinse pe crucea de petră, ce s\i pusă ltotară la Riulu Vadului, în districtulu Argeşului,
în dilele prea înălţatului, prea bunului şi prea creştinului Domnă, Măria sa Constantină Nicolae Vodă, numin-du se prea gloriosulu şi onorabilulu Mehmetă Efendi, dupe pacea făcută, ca se aşe$e hotarulu tereî Romanesc!, despre judeţulă Sibiului, a începută de la cetatea Ruşaveî şi înco-ce, după unu chrisovu din anulă 7025 (1517) ce s’a găsită de Hiera Vistierulu al doilea. In partea dejosu a cruce!, fiindă stricată, nu scimu ce este scrisă; iar de’n dosă scrie aşa: „Şi s’a hotârîtu se se pue acestă cruce de petră la mijloculu apei Rîulu Vadului, şi de la capaculă Podului încoce se fiă straja Româncscă şi de o parte şi de alta, dupe care şi a-curaa s’a pusă ca hotară acestă petră la anulă JT249 (1731) luna luniu în 15, faţă aflânduse din partea Porţii prea glori-osuiă Mehmetă Efendi, Iar din partea Nemţiloră Corniţele Colovrad cu câţi-va ofiţeri, cari au pusă petra la precitatulu hotară.u
Acestă cruce fiindă pusă în mijloculu Riuluî, se vede -că de repeziciunea apei şi de trecere multă de timpii s’a sfărâmată şi. s’a coperită de nisipă, şi s’a găsită numai o bucată, pe care este inscripţiunea de mai susu.
100
ISTORIA
CAPITULULU XLV.
Hotarele lirăilcf, ale Odftcî Vizirului, ale Giurgiului si ale • Turnului, aşe<)atc despre pământurile (erei Roma-nescî nu de mul(î ani.
Hotarulu Brăilei.
Pe Ia hotarulu {erei Românesc! (despre care s’a vorbită în urmă), trecându pe 10ngă judetulu Rîmnicuhu pe lângă semnele acele arătate pană în Dunăre. Iar despre Moldova de Ia hotarulu Rîmniculuî, pe lângă riuiu Şiretului, pană în Dunăre.
Hotarulu Odăii Vizirului,
Acestu locu este în {inutulu Brăilei cu semne deosebite, care se arată de la odaea lut Suleimanîi Giazigi până Ia puţulu Ţiganului unde este movilă cu cărbuni, şi de aice la Botoiulîî, îareşi movilă cu cărbuni, şi de aice până la mo-vila Catîrului, îareşi movilă cu cărbuni, şi apoi pănăîndru-mulu Brăilei, unde este altă movila cu cărbuni.
Hotarulu Giurgiului.
Prin semnele hotare ce se arată în judetulu Vlaşca, până în Dunăre.
Hotarele Turnului,	* ')
Prin semnele hotare ce se arată în judeţul u Doljului, până în Dunăre, şi din apa Oltului, totu prin aceleaşi semne, pe unde se varsă gura Oltului despre Turnu în Dunăre. Iar Oltulu nu trece, şi partea ce este între cele doe guri ale Oltului este a tereî Românesc/, care se $ice la Gîrle.
ŢfiREI ROMÂNESC!.
101
CAPITULULO XLVI.
Brăila, fiîiirgiit «ii Tnrnu coiul» s au liot&rnicitfi.
Aceste cetăţi erau ale ţereî Romanesc!, şi dupe închinarea (erei le au luatu Turcii împreună cu locurile loru, precurmi se vede mal pre largu la capitululu despre acesta.
Brăila este judeţă deosebită cu accstă numire; dar du-pe ce au luatu Turcii cetatea, cea mai mare de locă s'a datu judeţului Rîmnicu.
Gîurgiulu este pe pământurile judeţului Vlaşca, carele s’a împuţinată dupe ce aă‘luată Turci! cetatea.
Turnu este în judeţulă Oltului, carele aseminea s’a împuţinată dupe ce au luată Turcii cetatea. Dar cându s’au luatu aceste cetăţi de la Ţcra Romănescă, nu se scie; atâta se scie numai, dupe chronografulu ţereî, că pe la anulă 1546 s’au fostu rânduită unu boeriu mare Bană ca se ţer-murescă hotarele acestoru cetăţi, împreună cu Vorniculu Constantină *), carele a fostă assassinată. Acesta se dove-desce si dupe hotarele aceloru locuri, ce portă numirea de drumulă Banului, se adeverezâ şi dupe ună chrisovă al lui Radu Vodă ce se află la Episcopia de Buzeu că înainte de mortea lui Vornicii Codă cu doi ani judeţulă Brăilei nu era încă despărţită* Trecewu aice copia acestui chrisovă.
^ „Io Radu Vodă cu mila lui D-deu Domnă şi stăpânitoră „al tdteY ţereî Românesc!, fiiă al prea bunului Domnă Ra-„du-Vodă cclu mare. Datu s’au acesta carte a Domniei me-„Ie prea cuviosului Episcopă Chir Anania, şi prea sfintei ma* „vei biserici a Episcopiei Buzeuluî, unde este pomenirea sfin-„teî adormiri a prea sfintei stăpînei ndstre născătore de D-şi a pururea feclorcî Măriei, ca setiă enoriă şi scaună 1
1) Pe marginea curţi! se vede scrisă cu condeiu de plumbii, negreşit» de către autorii, că aceşti! boeriu era de familia Codă.
(TraducStorulu).
102
ISTORIA
„de judecăţi, care este folosu sufletescu dupe legile dreptu-„credinciosei nostre credinţe, judeţulă Buzeuluî, judeţulu „Slam-Rîranicu, judeţulă Brăilei şi judeţulu Săcuenii, împreună cu tote chirotoniele loru preoţesc!, precumu suntă orânduite şi aşedate de Domnii cei mai bătrâni ce âu fostu în-„naintea nostră. Cu chipulu acesta şi domnia mea aşeză şi „rânduesce mai susu numitele enoril împreună cu preaSân-„ţitulă şi marele părinte al nostru Patriarchulă ecumenicii „Chir Ieremia, şl cu ceî-1-alţî sânţi Archierei, Episcopî, şi „Egumeni, şi cu totii soborulă bessericescă, şi cu toţi boemii domniei nostre mari şi mici, ca se fiă scaunulă sântei „mareî bessericî a Buzeuluî bine întemeiată şi siguru: şi „sânţiloră Episcopî, preoţi şi călugări, carii voru petrece în „acestă sântu locaşiu, se le fie spre nutrire şi îmbrăcăminte „şi ca se fiă spre pomenire eternă a Domniei mele, şi aru-„deloră mele, şi a reposaţiloru Domni ce au fostu înaintea „nostră. Pentru acesta amu miluită şi amă aşeclată Dom-„nia mea acestă orânduelă care se fiă ne strămutată şi e-„ternă pentru prea sânţitulă Episcopă chir Anania şi pen-„tru sânta mare oesserică a Buzeuluî. Iar cine dupe noi „se va alege de cătrâ D-doă Domnă, daca va respecta, va „păcii şi va întări acestă aşedămentu care mai susu se a-„rată, pe acelu Domnă, Dumnedeă celu sântă se ’lă îndiles-„că şi se ’lu întărescă întru Domnia sa şi pururea fecîora „născătore de D-deă în secolulă viitorii sc-î fiă de scutu „şi de ajutoră: iar de ’lu va desfiinţa şi ’lă va strica, pe a* „celu Domnă sântulă D-deă se ’lă condamne şi se ’lu uci-„dă în secolulă de faţă, iar sufletulă seu sc fiă părăsită de „cătră purutea fecîora născătore de D-deă în toţi secoliivi-„itori.
„Dreptă aceea pus’amu domnia mea şi martori pe macrele nostru Vornică Stancu, pe mai'ele nostru VornicăCd-„dă, pe marele Spataviă Drăghici, pe marele Visticrîă U-„driştea, pe marele Spatariu Dragomiruj pe marele Paliar-„nică Creţă, pe marele Stolnică Albii, pe marele Comisă „Badea, pe marele Postelnicu Stanciu, şi pe Ispravniculă „Preda Logofătul iu
ŢEREÎ ROMÂNESC?.
103
„Scris’amu cu Stan Roşu Logofctulu în oraşulu Tîrgo-rviştea. la 17 Septembre, anula r!e la Ohmtnsu 1544.
CAPITULULU XLVII
Despre Odaea Vizirului.
Din învechime avendu Turcii resboiu cu Leşiî, au a-
dusu mai mulţi robi creştini din Polonia aice în ţerâ, si,
asedenduT, au făcutu unu satu ca de opîu-decî de case, în
tinutulu Brăilei, care s’a chlămatu Odaea Vizirului. Acelu *
Vizirii ţinuse o Sultană, şi după aceea odaea a remasu a Sultaneloru. Erau bostaugiî ispravnici pentru interesele satului şi ale moşiei, a căreia întindere s’a arătatu la Capito-lulu hotărniciei atingătoriu de acesta. Dupe trecere de ttmpu, acestu satu, sub protecţiunea Sultanei, se tăcuse iurte mare: mai mulţi locuitori din raîaoa Brăilei şi din iera Românes-că se aşedaseră acolo; pană şi Birsanii cari se coborau cu oile din Ardealu, se nuir.iau de la Odaea Vizirului. Se a-dunase atâta populaţiune, in cat ne mai încăpendu pe moşia, începuseră a \şî face odăi si casării in judeţele Rimci-culu, Buzeulu şi Ialomiţa. Birsaniî. nuinindu-se odăiaşl, şi Bostaugiii, cutrierau tute odăile ce sc ţineau de Odaea Vizirului şi făceau mulţime de neorâutiuele în ţerâ. Fiindu Domnii Searlatu Gliica Vodă şi vedendu eestă ticăloşia, s’a înţelesu cu numita Sultană, care a trimlsu la BucurescI pe Abdulah-aga Sultanii - chehaiasi, ca vechilii din partea ei, şi pe Hagi Osman-aga, carele era ispravnicii la odae; iar spre mărturia ;u venitu şi eadiiî de la Brăila si Giurgiu. Adunăudu-se înaintea lui Searlatu Vodă numiţii Turci, Mi-tropolitulu, Episcopii, Egumenii, şi boeriî mari şi mici, au făcuţii tocmdlă înscrisa, ca se rcimilă Odaea Vidirului iu ţerâ. Eată acelu înscrişii.
ÎHsmsubt Jioeriloră dată hi mana Sultanei.
Prin acestu înscrisa datîi sub semnăturele ilustre ade-veriniu că, în memlechetulu Valachiel, în oraşulfi Bucuresci!,
104
ISTORIA
la Curtea doronescă, unde s’a făculu adunare» dreptăţii de laţi cu EhlMslam, care s’a subscrisă înaintea lui Abdulali-aga. ce era vechilu pentru pricina Odăeî, şi chehaîa al prea înaltei Satie Sultanei, fiica reposatulu! împeratii Sultană Mustatu II, şi a prea glorioseî liasde-Hahna Sultana, şi în-naintea prea înălţatului nostru Domnu Scarlatu Ghica Voe-vodă, fiindu de faţă şi noi, Mitropolitulu, Episcopii din ţe-ră, Egumenii Monastiriloru din ţerâ, preoţii, boerii cei mari, boeriî de starea adoa şi a treia, şi toţi ceî-l-alţî, facem ii cunoscuţii prin acesta scrisore că cei 1500 locuitori aflători la Yizir-Chizlasi al prea luminatei Sultane, care se înveci-nesce cu locurile Valachieî, maî înainte păzia obiceiurile cele vechi din amândoe părţile, şi nici Chislalele nu se întindeau maî multă, nici aceştia nu erau supăraţi peste cele legiuite, ci da obicinuita dijmă, semăna, cosla, şi pâsceau oile şi cele-l-alte vite ale loru. Dară de la unu timpu în-coce, din causa locuitoriloră de prin sate şi a preschimbării Chehăiloră, cari primiau în Cliisla pe locuitori ţeranî spre a trage folosii de la ei, se făcea mare pagubă Vistieriei domnescî fără nici unu folosii pentru luminatele Sultane, şi din acesta era supărare pentru ambe părţile şi pagubă sărăcitorii locuitori ţeranî, şi multe nevoi. Aşa daru, pentru ea se se liniscescă amândoe părţile, prea înălţatului nostru Domnu Scarlat Vodă, distinsă între seminii sci atâtă prin înţelepciune cât şi prin virtute, ?i dorindu 6e aduno poporă spre poddba şi ajutorulă ţerei, după buna voinţă a prea puternicului împăratului nostru, şi a prea gloridseloru Sultane, a dată scire despre aceste înaltei Porţi şi prea glo-rinseloră Sultane. Drepţii aceea s’a miluiţii prea puternica împărăţie, şi a datu Mizam acestu ciftilicu Valachieî, cu toc-meiâ ca io tu venitulu se se adune şi să ’lă ia Visteria Va-lacliiei, şi din Visterie să se dea pe flă-carc anii prea glo-ridselor Sultane cată voră trăi efite 25,000 lei prin Indii-Mizamti. Aşa daru prin raarafetulu prea onorabilului Ab-dulah-aga împreună cu Domnului nostru, fiindu şi noi de faţă, făccndu-se conscripţiune raialei orii Chizlaloi, e’mi găsitui 1500, şi li s’a datui voîă să samene, să cosăscă, şi se dea
ŢfiKFl ROxAnEMCT.
105
dijmă ca mai naintc, si peste numeruM de 1500 se nu tr£-c<5, oile lorii so fiâ 70,000 şj nu maî multe , .şi se nu aibă maî mulţii de doc căşării în ţeră. Pentru aceste s'a datu nizamulu dupe voinţa amAndurorii părţiloru. cu hotărire ca de acumu înainte se lipsescâ orî ce gâlcevirî si orî ce neînţelegeri. Şi acesta legătura, ce s a făcuţii, se nu se nuî strice, si locuitorii acestui ciltilicu (dominiu) se dă protegiaţî cumQ se cade, si scutiţi de ori ce nedreptate sau asuprire y care ar putea se-i facă a se împrăştîea; şi cu ajutoruM glo-riosel Sultane şi a! Domnul îi nostru, ast-felu de tocmclă s a fâcutu dc araândoe părţile. Astu-felu amu primită asupra ndstră. pe lângă acel i500 nume, şi zahereaoa, şi vitele, si tote ale ciftiliculuî. tacendu-se predarea dupe lista sigiLta a luî Cadi-Efendi din Giurgiu, care mai josu *e arată. Ast-feliu nici gloriosele Sultane dupe trecere de timpii se cn se nu se căescă si se se întdrcă de la acostă tocmelă cu nici unu cuventu, nici se se cerce a o spori, nici Domnii ce s'ar schimba cu nici unu chipu se nu întdrcă acestă il-tizamu cu nici un cuvOntu, şi din Ybterie se au dea mai multu de 25000 lei pe ami, subii nume de avaeturi sau alte cheltuelo; ci suma sus-ţlisă, Domnulu nostru, prin capu-ehe-haelelo sale, se o dea din Yisterîă gloriosei Sultane in trei cîştîurî, fiâ-care câte 8333 lei şi 40 bani, cari tăcu pe anu 25000 lei bani curaţi, pentru cari se v* lua ti‘slinhiula-ttskern\ iar venitulii Cbizlaloi so ’lu Ia Visteria. Dările şi toemele-lo susu arătate sS se păzîască £lră smiutolă: şi pe câtu va avea viaţă gloridsa Sultană, s£ se păzîască acesta nizamu; şi la toto aceste tocmele amit tostu şi uo; tată, căndii sa făcută ilthamulu. Aşa dar cu mila prea puternicului nostru împăraţii, si cu voinţa gloriosei Sultane Cumbeder-inthumu s’a făcuţii iltizamulit numitului cifttlică asupra prea înălţatului nostru Domnit Scarlatu Vodă, diu partea gloriosului Hagi-Epumheuor-paşa-Sado-Sulcimauă, ca umilii ce este elichaea şi caimacamii al gloridse lorii Sultauc, la anulu U72, pre-dăndulil do lă Sântulu Dimitrie, şi priiniudu Domnulu nostim Zaptinamea sigilată, care s'a datu împreună cu Domnulu nostru, subscriiuduno şi noi pentru inorediuţarea adevărului.
106
ISTORIA
Obiectele aflate la Chizla.
20 Chile grâu.	1 i Cazunu micu.
100 Chile orzii.	1 Cazanii mare.
10 Chile meiii.	' | 1 Tavă.
04 Boi.	j 1 Sinie.
HS Văd-	! 1 Tipsie de cataifu.
ii Vitei.	j 2 Tasuri.
35 Caî.	| 2 Ibrice de cafea.
85 Epe.	1 1 Ibricu de leghianu.
1 ] Polari.	1 2 Sfeşnice.
2 Macaturi.	1 2 Topore.
2 Corturi.	; 2*Pirostiî.
8 8aliane.	j 2 Vii.
4 Tingiri.	1-8 Prăvălii.
ŢfcREÎ ROMANESCÎ.
107
Apoi, dape ordinulfi lui Scarlatu Vodă mergendu la O-laie Spatarulu Manolaki şi Vistierulu Michaiii Cantacuzino, ul pusu Ispravnicii pe *StoIniculu Scarlalil , şi au regulaţii lările odăiaşiloru în chipulil următorii!.
Cătră Visterie	i Ispravnicului.	ICe s'a dăruită Vama de luat lOdăia. când au-1 plătit pe Turci	
L. 11	L B.	L.	fi. | hani.
;I lamei fi câte 3 60	Dij mărit fi — 12	Ocaoa de să-	l.'e la luO
jOerîtu . . . — 12	Vinăvieifi^	punii . . .	1 'oî	 1
ICusurdeha-	neutrii bu- i	Vadra de ra-	.Oieritulă. . 2
j raci ii.	te	3-|	dii fi . . .	lojCnnnnic de
jSaline Ja vi-	i Pe vinnlfia- * i Carnlfr de		veduvă . . i V;
i te	 60	dus de a- f j	pesce . . .	60 Cununie de
Carul fi de	1 Turea ... 3 301	Pelea de boa	9 rată. ... 2
lemne . . — 90, Carul fi de	'CJiiria prâ- i -văliiloi\de |	Carul fi de	Decînelă de
		raci ....	60 la morţii
ian n. ... 2	Ia Căsfme !	Pielea de 6-	fără moş-
Ussulfi de '	caşulu se |	ie sau de	tenitori . .
la bucate	se vendă !	capră . . .	* i
■De de care :	numai Is- 1	De calu . .	30
i clnle cute	pravnicu-	dc bou. * .	15
o baniţă.	luT. Vinnlu ,	De la 2 rute	12
	amânduror *	• Cârtii ii de	
	viii orii.	, ole		18
1 V.	Prăsi la vite-	De la Zalhana,	
! fc'v	; lorfi Vama	, limbi sî altele.	
! ! i	de Ia ori \ ' ce marfă se ■ ! aduce. i	i i !	i
CAPITULULU. XLVIII.
(iiiYtTimlii tem sub (Vlil-mareşalulu Comite Konnait-(uyii, pir tiinpulu ocupat iu mu ostiriloru rusesci.
-1. S a eetitu unu manifesta publicu cătră cleru şi cătră civili, mari şi mici, al căruia sensil esteast-teliu. Pănă se va tace pace, şi pană se va pune la bună orânduelă ţera, oştirile împărătesei voru ocupa YYJahia, şi ordinea publică va ti mântinută.
9
]!. Sa proclamată scutire de dare, adecă nimeui se nu plâteseăcapitaţiune, afară de ale Cămării; adecă: vămi, ocne, oîeritu, vinâriciu şi dijmâritu; şi afară de acesta, oştirile imperătesci se liă provisionate cu orzu, grâu, porumbă, tună,
10S
ISTORIA
care de transportă, lemne peutru conacuri şi spitale, care pentru zaherele, salahori pentru redute şi pentru reparatiu-nea cetâţiloru Giurgiu şi Brăila.
C.	A orănduitu Divană compusă din cei ântâi boeri a-
nume numiţi prin decrete, cu sarcina de a îngriji cele de 1 susu, de a cârmui poporulu, şi justiţia civilă, dupe obiceiulu j ţerei. ^	|
D.	In anulă al doilea, la,1771, în 13 Noembre, a nu-*ţ
mită la Divană pe unu brigadiru anume Mcder, cu taculta-~l tea de a preşedea la Divană şi de a corespunde cu Feld- • mareşalulă; si a dispusă ca de aci nainte Divanulu se | nu maî primoscă ordine de la comandantulă oştiriloră, ci l numai de la Feld-mareşalulu. Iar orânduela Divanului a j regulat’o în modulă următoriu.	\
Doi Vornici se aibă Departamentă deosebită, cu sarci- ] na de a observa apelurile şi judecăţile instanteloră de josu, ‘ civile saă criminale, şi de a îngriji ca toţi judecătorii de a-fară se judece dupe dreptate şi dupe lege.
Spatarulă se aibă grija Slujitoriloru poştei din tută ţc- j ra, şi se ţină în bună stare drumurile şi podurile.	•
Yistierulă se îngrijescă a aduna banii de pe rusumaturi ■ şi tote veniturile, iar clieltuelele se le facă dupe încuviinţarea tutureră boeriloră de Divană şi a Brigadiruluî: cheltue- i lele estraordinare înse se le facă prin scirea Feld-mareşalului, dândă semî despre tote la finele anului.
Logofetulă, Clucerulă, Paliarniculă, Stolniculă, şi alţi boeri ce sun tu rânduiţi la Divană, se îngrijcscâ pentru celelalte pricini ale ţerei, şi pentru cele trebuincîose la oştiri. Logofetulă se aibă şi cancelaria Divanului: iar spre ajutorulu cel oră doi Vornici, se se numescă şi alţi boeri.
La diverginţe de opiniuni saă nedumeriri asupra vre unei pricini, se se adune toţi bocriî de Divană, de faţă cu Brigadirulu, cu Mitropolitulu şi cu clerulu înaltă (dupe vechea datină), şi deliberândă se hotărască.
Logofetulă şi Vistierulă al 2-le şi al 3-le se fiă la De-partamentulu seu fiă-care, împârţindă pe Logofeţi şi Zapcil la fiă-care departamentă dupe trebuinţă.
ŢKREI R0MÂNE8CI.
109
Aga se îngrîjAscA despre fiucurescl dupe obiceiu.
Ispravnicii de judeţe se facă cislele drepte, dupe ordinele Divanului, şi se judece drep^u.
Atuncc Feld-mareşalulu a fâcutu şi boeriî, precumu Banu, Vornicu, Logofeţii, Spatariu, Vistieriu, şi altele dupe obi-ceiulu tereî, însă nu prin caftanurî, ci pre cel halea prin patente tipărite, iar pe ceilalţi prin ordine câtră Brigadirulu, în care, arătânduse rangulu ce se da, se dispunea ca fiâ-care se aibă şi vecitulu seu. In 1773, în luna lui Noembre, ducendu-se deputaţi la Feld-mareşalulu carele se afla la Focşani pentru pricini şi trebuinţe ale tereî, au cerutu şi ore-caro prefaceri în oranducla Divanului în chipnlu următoriu:
Mitropolitulu şi coi doi Episcopi, căndu se vorii îctem-pla în Bucnresci, se nu lipsescă de Ia Divanu.
La fiâ-care pricină întăiu se se facă consiliu între bo-erî, şi kotărirea loru se se dea în scrisa, iar căndu se va întempla se nu se unescâ părerile, se opineze şi Mitropolitul cu Episcopii: şi apoi Brigadirulu se dea hotărire cu unulu sau d.oi din boeri.
Cărţile Divanului se le facă Logofetulu iar ale Vistieriei Vistierulu, dupe hotărirea Divanului.
Pentru îndestularea oştire! se se dea numai acelea ce se vorii cere prin scrisore din partea Feld-maresalului, sau din partea celoru doi mari comandanţi a: oştiriloru aflătdre în Valachia.
Atribui iunilc speciale ale Boerîloră.
Vornicii se observe judecăţile la Depanam tutu. împreună cu judecătorii; se aibă îngrijirea plaiuriloru şi se pue Vatasî prin soirea Divanului.
Logofetulu se facă cărţile de judecată dupe hotărirea Divanului, şi se îndrepte jalbele la Departamente, si altele obicinuite la funcţiunea sa.
Spătăriile se aibă grija poşteloru şi a poduriloru dinafară, şi altele dupe competinta rangului seu.
. . Visticrulu se facă cislele dupe hotărirea Divanului, şi
110
ISTOJLIA
cărţile Visterieî.— se icgirjascâ a se esseenta împlinirea dâ-rirorfi, si a se ţinea socotelele in bună stare prin boeriî ş ispravnicii rând ni 15, — si altele ale rangului sen.
Cin cercau se primesc» zahereaoa câtă se adnce din te-râ dupe listele Visterieî. şi se o predea prin luare de efi-tantâ: şi de se voiri asupri locuitorii [eranl la mesurâtore. elu se respundâ şi se dea seină la Visterie.
Aga se ingrijescâ întreţinerea poduriloru din Bucuresd şi orânduelele oraşului, cunoscute postului seu.
Camaraşulu se preveghîeze pentru mărfurile comercian-tiloru, şi prin elu se se dea neguţitoriloru ordinele Divanului.
Serdarulu se aibă asupra sa carele, şi salahorii, dupe listele ce va primi de la Visterie. elu se Ie împartă prin luare de cfitanţa, şi se 'şi dea seină Ia Visterie.
Slugerulu se primtscă vitele dupe lista Visterieî, şi îm-pârtindu-le pe unde se voru rândui sub cfitanţă. se dease-mă Visterieî.
Armasulu se vadă despre îndatoririle postului seu. adecă se adune aurulu ce ţiganii sunt datori se dea, şi paza înehisoriloru criminale.
Clucerulu de Arie se assiste la mesurâtorea fânului, se Ia cfitante şi dovedi, se dea socotele la Visterie, şi se fiă respundetoru cându se voru asupri ţeranil la mesurătnre.
Ispravnicii de Curte se îngrijescă de cfartire .şideDîr-variî ce suntu asupra! ca se dea fiă-care câte doe care de lemne de cfartire, precumu s’a chibzuită pentru uşurarea locuitoriloru.
Se se nuraescă unu boerlu Comissarîu pentru cele tre-. buinciose la spitale, căruia se i se dea slujitori de cătrâ A-ga şi de câtră Spatarulu, şi orî ce altu ajutorîu la casu de trebuinţa.
De doe ori pe septâmanâ se se ţină şedinţa estraordi-nară la Divanu, unde Mitropolitulu, Episcopii, Brigadirulu şi toţi boeriî de Divanu se se chibzuescă pentru cele trebuin-cîose oştirel; se ia socotela sus numiţiloru boeri despre esse-cutarea sarcineloru ce le s’au pusu, se le mai esplice înda-
27fti lOKivEşd
111
toririle şî atribuţrovle lorii spre a nu da ssizrtfclă interese lorii, oştirei. şi se cerceteze apelaţii!e n botâririie condamnaţii orii pentru delicte sau crime.
Tdte cele de maî susu g'aî întări tu de Feld-mart^al^Iii ca se se urmeze întocmai.
Despre Sculehiicii boerilorv.
Celoru bisericesc!, precumu Mitropolitului. Episcopilorî şi monastiri lorii, le s"au regulata 105*1 ScuteinicL îai eelor-1-alţi boeri, mari sau mici, le s‘au dată dupe rangurile ce au în jumătate numeru de ceea ce a\ea in timpii de pace. asemine şi cocdneJoru veduve. Iar cei-lalţi Seutelnici B:aâ împărţiţii dupe analogiă la boerii. cari se gâseseu in Divanu cu funcţiune fără a se bucura de veniturile postului lorii ea-re s’au datu Vistieriei, precumu şi la mazilii Boeri, cari son: la Divanu, şi du au altu veniţii.
Despre impozitele ferel
Afară de Scutelnici, Slujitori, Dirvaii. Poştaşi şi salahori, toţi cei-i-alti locutori s’a hotărî tu	se dea către un cei-
fertu de grâu, unulu de orzu, şi umilii de meiu sau porumb, care,* fânu, lemne, dupe trebuinţele întemplâtore.
Pentru tute cele de inaî 6usu s’au fâcutu ordine din partea Feld-mareşalului, şi ast-felu s’a urmată rânduela pă-nâ s'a făcuţii pacea.
CAPITOLULU XLIX.
Sfipulafiunile păcii afinsalore de Valachia.
Tractatele, sau tocinelele păcii urmată intre imperiulu Rusiei şi Porta otomană, la anulă 1774 Juli 18, cuprindă stipulaţiunile arătate în urmâtorele dece articole:
Imperiulu Rusiei întorce înaltei Porţi totâ Bassarabia cu cetăţile Achcrmanulii, Chilia, Ismailulu, şi tote cele-l alte
112
ISTORIA
oraşe şi sate cate suntă în acestă provinciâ. Asemine în-torce şi Benderulu, şi Principatele Moldova şi Valachia, cu t<>te cetăţile, oraşele şi satele câte suntu în ele.
înalta Portă priraesce următorele condiţiuni, promiten-du-se cu solemnitate a le păzi cu sanctitate şi fără abatere.
I.	Se dea umnistiă şi eternă uitare tuturoru locuitorilor acestoru Principate, de ori ce răngii stare sau nemu ar fi, cari prin faptă s’aru fi abătută sau cari vor fi bănuiţi că ar fi conlucrată la lovirea interescloru înaltei Porţi, reîntregin-du-I în vechile loru demnităţi, ranguri şi privilegiurî, şi lâ-sfmdu-le tote possessiunile ce aveau înainte de resbelu.
II.	Se nu împedece cu nici unu chipu esse.vciţiulu liber-taţii cultului creştină, precumu nici clădirile sau reparaţiu-nile de biserici, întocmai ca mai nainte.
III.	Monastiriloră şi celor-l-alţî particulari se le întor-că locurile şi tote cele-l-alte possessiunî de mai nainte, cari în contra dreptăţii le s’aă fostă luată, împrejurulă raia-leloru Braila, Hotinulă, Benderulu şi cele-l-alte cetăţi.
IV.	Se respecte şi se ouoreze clerulă, după cuviinţa datorată acestei classe.
V.	Locuitorii ce ar ti se se strămute cu familiile lor iu alte ţerî, se fiă liberi a pleca cu tote averile loră. Şi pentru ca se aibă timpu unii ca aceştia se 'şi reguleze interesele, le se dă termină de unu ană întregă, socotită* de la schimbarea acestoră tractate, dupe care se se potă strămuta liberi din patria loru.
VI.	Se nu se cură nici o sumă de bani pentru vechi socoteie. de ori ce natură ar fi.
VIL Se nu se cerâ nici o dare saă plată pe timpulu cată a urmată resbelulu; şi pentru suferinţele şi grelele ne* voi ce aă îndurată în timpulu resboiului se tiâ scutiţi toţi locuitorii de ori ce dare pe timpă de doi ani dupe pace, socotiţi de la preschimbarea tractateloră.
VIII. Dupe trecerea anului numită, se îndatoresce a a-vea ecuitate şi generositate la aşedarea dâriloru, pe cari le va primi prin deputaţi la fiă-care doi ani; Tar spre plata a-cestei dări se nu aibă a-i essecuta nici unu paşă saă altă
ŢfcREI ROMA NES CI.
113
cărmuitoru otomanii, nici se cără vre unu folu de plată sub nic! unu felu de numire saă titlu, ci se le dea voie a se folosi şi de tuto privilegîurile acordate de iericitutu întru memorie Sultană Mechmetu IV, venerabilulă părinte al Mărire! sale Sultanului actuală.
IX. Domnii acestoru Principate se aibă fiă-care din partea sa chapiclichainle (agenţi) de religia resăritenă pe lângă înalta Portă, şi aceştia se pnvigheze interesele Domnii-loru. Iar înalta Portă îi va priiraî cu cuviinţă şi-î va onora, ca pe unii cari au privilegiurî şi drepturi recunoscute.
X„ înalta Portă primesce, că, după Împrejurările acestoru doe Principate, ambasadori! Imperiului Russiel se potă interveni la înalta P6rtă spre folosulu loră, şi promite a lua în băgare de semă după cuviinţă, propunerile amicale ce s’aru face,
CAPITULULU L.
R&nduelele introduse in (eră de Alessandru 9 Vodă Ipsilnntc.
Estractu din chrisovulu pentru judecători.
S’aă iăcutu patru departamente] (tribunale) giudeeăto-resci : unulu compusă din boerl mazili de clasa I-ia, iară trei din boeri de classa a treia si a patra.
Departamentele cele doă, compuse diu boeri de clasa a duoa, giudecă processcle si hotărescu după legi, iar lau-nele caşuri după obiceiulu pămeutulul. La aceste departamente sîntu rînduiţî logofeţi care ţinu condici în care se trecu tote hotărîrile, şi pe lingă fie-cara este câte unu zapciu.
Departamentală compusă de boeri dc classa I-ia giudecă pricinile apelate do la cele duoă departamente mai mici, avendu putere a desfiinţa hotărîrile care nu vorii fi drepte si a do. căiţi de giudecaţă la fie-care din părţi; iar cărţile de giudecaţă ale departamenteloru eelorii mici nu pote nici se Ie ia din măna eelorii ce le aii, pină nu voru eşi la Di-
8
114
ISTORIA
vană ca sâ se giudece de Doranu. La acestu departamentă este şi uuu logofeţii al treilea cu patru logofeţi de Divanu, din care unulu ţine condica. Este şi unu zapciu anume rîn-duită.
Unulu din departamentele cele trei mici judică pricinile criminale, adică ale Puşcăriei, avendu în disposiţiunea sa zapcii de aî Armaşuluî, unu alu doilea şi unu al treilea Arinaşă, alţii mai mici, şi unu logofătă care ţine condica. Armaşulfi celu mare ţine si el condică sigilată cu sigiliulu Domnescfi, în care trece pe toţi criminali care se aducă de afară safi care se prindă în oraşu. Armaşulu celu mare însă nu are voe a pedepsi pe cîne-va. pînă nu se va da hotârîrea giu» dicâtoriloru de la Departamentu dupe lege*
Pe giudicătorii Departamenteloru. nici unulu din boerî de afară n’are voe a le impune sau a le dice curau se giu-dece, nici se î întrebe despre hotărîrile ce au dată şi pentru ce au giudecatu ast-felă; fiindu-că giudicătorii sîntu datori se dea înscrisă hotărîrea loru iară nu cu vorba se se îndrepteze.
Giudicătorii Departamenteloru nu sîntu liberi a arăta patimă, sau a insulta pe cei ce giudecă, ci din contra trebue se arate nepărtinire şi ne interessare la giudecăţi. Eî nu au voe se primescă acassă la dînşî jalbe, sau se facă cărţi de giudecatâ, ci numai la Departamente; iar botărîrilc ce voru da trebue se le subscrie fără a putea să le preschimbe pentru hatîră sau interessă. Assemenea şi ccî ce se giu-decâ, de or ce treptă ar fi, sînt datori se stea cu respectă înaintea giudecâtoriloru; iar acela ce va răspunde cu obrâs* nicie este supusă pedepsei Domnului.
Zapcii! orînduiţi pentru serviciulu Departamenteloră nu aă voe se dea soroce, se aresteze saă se libereze pe cei ce se giudecă, fără hotârîrea giudecăţîi; mai aleasă, dacă se va da hotărîre ca se se vîn$ă averea cui-va, nu au voe se facă acesta, pînă cîndă anaforaoa giudecătoriloră nu se va confirma de Domnitoră.
Domnulă se facă de duoâ ori pe sâptămînă Divanuri, Lunea şi Mei curea, şi să se caute apelaţiile ace loru care nu
TE BEI BOMÂNESCl.
115
s’aă mulţumi tu cu hotărîrile Departamentului de clasa în-tîja, unde daca voră gâssi că apelanţii aă fostă reă giude-caţî, să se îndreptâţescă; iară daca hotărîrile voru fi fostă drepte, atunci nemulţumitulu se se pedeps^scă.
La Divanulă acesta Sămb&ta se se revizuâscâ hotărîrile criminale.
Logofetulă celu mare se aibă grijea Divanului. în t6tă Marţea, Joea şi Vinerea, se cerceteze condicile în care se trecu jalbele către Domnă, ca se va^ă daca zapcii! au îndeplinită resoluţiunile Domnesc! pusse pe jalbe, precumă şi dacă s’aă regulată sorocirile însemnate de Domnă; iar la din contra se rapoteze Domnului.
La fie-care judeţă s’a numită cîte ună boeră giudecă-toră şi cîte ună logotetă dc Divană, carele este datoră se ţie condică despre tote hotărîrile ce se voru da de giude-cători, şi despre alte pricini ale locuitoriloră judeţului.
Lefele giudecâtoriloră s’aă hotârîtu se se dea din Vistierie dupe gradulă postului, precumă se arată în esstractulu chrisovuiuî atingâtoră de veniturile boeriloru.
Prin altu chrisovii s’a hotărîtu
• Optă boer! de Divană şi logofeţi pentru ţinerea condi-ciloră şi alte trebuinţe. Aceştia sîntă datori se observeze orînduelele arteloră şi ale rufeturiloru, şi inventiunile cele no! care voră fi pentru folosulă Patriei; se îngrijescă pentru podurî, cişmele şi or ce alt voră socoti că potă să fie pentru cîştigulă şi folosulă publică, assemenea să privighie-ze şi la cassa de milă, cu care se agiută ce! scăpătaţi dupe orîndu&a prescrissă prin anume clirisovă pentru acesta.
Contribuţiunile aşezate prin chrisovu pentru cassa de milă.
Loî.
6,000. Se dea Domnia, câte 500 pe lună.
500, Mifcropolitulă la Sf. Constantină, cându este chra-mulă Mitropoliei.
*
no
ISTORIA
Ld.
300. Episcopul!! 1\imn icului. | La chraimirile Episcopi-£00. Episcopuhl Buzeului. Jilord lord.
1000. Ca mirt se va chiro Urnişi nou lu Mitropolitrt.
£50. OAndu se va face nort Episcopii la Kîitmicu.
£50. Câinii! so va tace nou Episcou la Buzeu, larii ace! ce verii câpâta ranguri şart se voril numi la husme-
turî voru contribui în iutra în fouc|iunc. 150. Marele Batiu.
150. .Marele Vornicii.
120. Marele LogofAtu.
£50. ilarele Spătarii.
200. Marele Postelnicii.
40. Marele Paharnicii.
50. Marele Comissu.
30. Marele Serdaru.
30. Marele Slugeru.
S0. Marele Arm aşii.
20. Marele Setraru.
100. Marele Vamesu.
30. Logofâtulii II.
50. Vistierulu II.
10. Logofătulu Di.
10. Vistierulu LU.
10. Logotătu de Vistierie 40. Căpitanul de dorobautî 40. Căpiranulu de Lufegil.
30. Ciauşulu de Aprozi.
20. Vâtafulu de copii de Vistierie.
20. Polcovnicii de cazaci.
20. Ciauşulu Spătarului.
10. Comisulu II.
120. 3Iarele Vornicu.
120. Marele Logofâtu.
10. Pitarulu O.
L'hipulu următorii câudrt vorii
10. Portarulii UI.
250. Marele Vistierii. f 50. Marele Cluceriu.
30. ilarele Stolnicii.
150. Marele Agă.
. 30. Marele Medelniceru. 30. Marele Pitarii.
40. Marele Portarii.
200. Clucerul u de Arie. 200. Marele Câmâraşu de Ocne.
30. Altă Logofâtu El. • 30. Postelnicului U.
10. Altu Logofâtu IU.
10. Postelniculu UT.
10. Altu Logofâtu de Vistierie.
30. Căpitanulu de men-zilurî.
40. Văt3fulii de Aprodî. 20. ^Vâtafulu de copil de fDivand.
20. Vătaful de Pâhărniceî. 20. Baş-bulucbaşa.
10. Ceauşulu Agiei.
- 10. Altu Comisii U.
10. Armaşulu U.
10. Polcovnicul de Poduri.
ŢfeREl ROMÂNEaCl
117
vistel.
5. Armnşulu IU.
120. Cămărnşulu colii mare. 40. Ispravnicii de Curte. 40, Cuparulu.
10. Spătar ulii II.
10. lcî-Ciohodavulu.
30. Grămăticului II.
20. Becerulu. * iO. Cafegiulu.
70. Grămăticul celu mare
20. Polcovniculu Tirgo-
30. Vătafulu de Curte.
30. Mechtupcîulu.
15. Oivictarnlu.
30. Cămâraşulu II.
10. Grămăticului IU.
10. Rachtivanulu.
50. Caimacamulu Cralo-
vei.
10, Logofetulu IU. idem, 30. Grămădea lu.
10. Polcovniculă#
10. Armasulu II.
Judecotorii şi alţii ce se nume3cu in funcţiuni.
50 Fiă-care din Boerii ce se numescu judecători la Departamentalii de Classa I.
20. Fiă-care din cei ce se numescu la cele-l-alie Departamente, avendu lefă câte 90 lei pe lună.
10. Idemu, din cei ce au lefă mai puţină. . *
20, Fiă-care din cei 4 Epitropi primari. •
10. Fie-care din cei 4 Epitropi de starea II.
10. Fia-care din cei cinci judecători ai Craiovei.
50. Fiă-care Ispravnicii.
20. Fiă-care din Egumenii ^[pnastiriloru celoru mari.
10. Idemu, ai Monastiriloru celoru'mici.
Toţi comercianţi, dupe analogia classeî lorii.
Toţi cei de sus, civili sau clerici, suntu datori a lăsa prin testamentele lorii câte ce-va analogii cu averea loru lacas-sa milelonl; Iaru cându nu ’si voru aduce aminte de aces-tă îndatorire sau voră muri fără testamentu, d6 voru ti parte besericescâ so le se ia a treia parte din avere în folo-sulu casei mileloru,-— de voru fi civili şi fără moştenitori, se se ia tdtă averea, lăsându-se numai ce va trebui pentru grijele sufletului; de voru avea inse moştenitori, doe părţi se Ie îa ei, iar o parte cassa mileloru.
Averea mişcătdre sau ne mişcătore ce s'ar dărui cassei mileloru, epitropiî se o vendă prin scirea Domnului, şi banii 8$ se puiă în cassâ.
118
ISTORIA.
Preoţii s'aă liberată de impositulu domnescu: einuvoru da de câta fiâ-care câte 3 Iei pe anu în do& câştiuri, laSân-tulă George şi Ia Sânlulu Dimitrie; Tar aceşti bani se se dea jumătate la cassa mi iei oră şi jumătate Ia scoli
Cassa rnileloru era sub o epitropie compusă de Mitropo-litulă ţerei şi de alţi boeri numit! cu cărţi domnesc! Veniturile susu arătate adunându-se, se puneau în lăţii sigilate cari se deschideau Ia trei luni odată în presinfa tuturoru e-pitropiloru. Deschiderea se făcea prin scirea Domnului, carele la acea ocasîune mai trimitea şi alt! boeri ca se fiâ fată. Epitropii făceau listă de personele scăpătate, de fetele de boeri în verstă de măritată, de acei câţlutî în grele datorii, de străini! căţluf! în miseriă dupe diferite nedreptăţi, de acei căluţi în robiă, şi de al|i nrvoeşî, şi apoi se îm-pârţîa milele dupe analogia prin încuviinţarea Domnului, şi banii ce mai remâneaă se puneau în lada sigilată.
Estractii din Chrisovulu prin care s'a scăştatu oieritulu şi aîtete.
Pentru folosulă publică, şi pentru îndestularea cu fotă feliulu de zaherele a Capanuluî, şi pentru ca se nu fiâ în {eră negutitorî Turci cari se împartă bani cu dobândă, din care se făcea mare pagubă locuitoriioră, s’aă orânduită ne-gufitorî pămîntenî creştini oneşti pentru ca se facă comer-ciă în feră cu ori ce feliu de marfă.
S au alesă cu mila prea puternicei împărăţii câ{i-va ne-guţitori Turci din cei mai oneşti, sub chezăşia Capanuluî, -ca sS cumpere marfa din aceea ce voră găsi adunată de negustorii din ţ6râ, şi se o plătescă cu bună tocm^lâ şi cu bani număraţi, şi ast-feliu se o ducă la Constantinopole pentru trebuinţa Capanuluî.
Neguţitoriî pămîntenî ce ar da bani pe la locuitori de sate pentru ce-va marfă, în casă cândă aceştia n’aru putea da ceea ce s’aă tocmită, nu au voiâ a socoti banii loru mai multă de câtă unulă, saă unulă şi jumătate, dobândă spre a se despăgubi.
ŢfiREÎ ROMÂNESC!.
-119
Pe matrapazî!) îa opritu.
Vama Agăî, ce se lua dupe obiceîalu de maî nainte, a desfiinţat’o, spre uşurarea locuitorilorii.
Plata oîerituluî, care maî nainte era de 16bani pentru o ole, a redus'o la 12 bam.
Estractil din Chrisovulu pentru Menziluri.
Toţi caii pentru menziluri se se cumpere cu bani domnesc!; asemine şi nutreţulu loru, şi cheltuelele câte nu se voră coperi de la uzretu (?), se voru plăti de Visterie.
Menzilhanele (casele de postă) se se facă afară din satu, cu curte, cu grajdîurî, şi cu trei patru camere pentru repao-sulu călătorii orii.
Surugiii se fiâ ncînsuraţî, nesupuşi la dare, şi cu lefă]J / de câte 90 bani pe lună. La fiâ-care menzilhane se fiâ unu Căpitanii cu Slujitori şi cu doi Beşliî pentru pază. Acestu Căpitanii se aibă totă grija mcnziluluî.
Căpitanii suntă datori a da cai tuturoru acelora ce voru veni de afară cu menzilu, luându însă câte 10 bam uzretu pentru fiă-caae cală pe oră; iară eândă călătorii voru avea „fiirman-inam,a voru da cai fără uzretu.
Ori cine pote umbla cu menzilă. dar trebue se capete Carte domnescă şi se plătescă uzretu.
La menzilhaneaoa din Bucuresci s’a aşedatu unii Vel-Câpitanu subu ascultarea Spătarului; acestu Căpitanu, ajutată de unu Logofetu, portă grijă pentru tdtc menzilurile din ţerâ, şi ţine condică în cure trece numele iuturoră ce-loru ce vinu sau se ducă cu mezilu.
Căpitanii de menziluri de pe afară se tină condică pentru numele celoru ce trecu pe la menzilurile loru, dupe care făctbidu listă în fiâ-care săptămână s’o trimită la Căpiţa-nulă celă mare din Bucuresci împreună cu banii ce se vor fi adunată în septămâna aceea dupe uzretu; şi Logofeţii Iu Vel-Căpitanuîuî îî trece în Condică. 1
1) Ast-felu se niimîau samsarii so umblau prin sate şi lăsau bani, în numele ajtoru neguţători.
120
ISTORIA.
Chrisovuhî hă Alessandru Vodă, prin care se întăresc$ rănduclele de mal susit
lo Alessandru Ipsilante Voevodu, cu mila lui D-fleă Domnă *şi Stăpăuitoru al totei Ungro-Vlachiei.
Unu zelu mare avându cine-va câtră cele bune şi pe. D-deă ajutoru, trebue în fine se ajungă ţâră îndoclă lasco-pulu seu; şi naturalemente o bună intenţiune gâsesce totă-d’auna ocasiunea bino-faceriloru. Amândoe aceste, adecă mintea şi voinţa, cândă se voru uni, făcu unu resbelu teribilii ori cărui obstacolă sau dificultăţi, şi aducă putere şi succesu celoru neputincioşi. La mare respundere cadă domnii şi stăpănitoriî ţereloru cari, fiindu inspiraţi de intenţiune şi ajutoraţi de voinţă şi de mijlucele putinţei, care înlesnes-ce resolvarea lucruriloru ce bine şi dreptu au chibzuită, şi cu tote aceste nu le pună în lucrare, sau chiară de le pună în lucrare abusdză, şi astă-feliă comită maî ântăiă pâcatulă de ingratitudine câtrâ D-deă, şi apoi cadă în al doilea pe-cată, pe cave ’lu facă fără se ’lă cugete, precumă se espri-mă inspiratulă de ceruri din Cesaria (Vasilie celă mare) ţv cendii: „celă cc putândă se facă unu bine şi nu'lă face, es-„te culpabilă ca autoriu al reuluî aceluia, pe care prin ta-„cere de bine ar fi putută se ’lă mântuescâ.u Dupe aceste tote, din dioa de cândă înalta provedinţă ne-a încununată cu corona acestei ţerl ortodocse, amă cugetată că precumu ea ne a dăruită cu tronulu domniei, ast-feliă şi noi suntemă datori a veghîa la buna cârmuire şi buna organisare a poporului stăpânirel nostre. Conduşi de aceste principii, înarmaţi cu temerea de D-deă, amă hotărîtă se mergemu pe calea bunei întocmiri a ţerei de D-deu noă încredinţată; pentru care pe de o parte voindă a o aduce într’o stare demnă de laudă, în siguranţă şi în linisce, ca se găsimă mijlâ-cele cele mai lesniciosc şi mai capabile spre a realisa a-cestă a nostră dorinţă, amu hotărîtă de o cam-dată, ca ori cândă şi în ori care împrejurare vomă întîmpina şi dificultăţi, se le înlesnimu cu neîncetate stăruinţe şi cu studiă neobosită, iuându învâţiâturâ de la înţeleptulu Romană (Euniciu)
ţ£re! românesc!
121
carele a $isă: „se învinge ori şi ce prin voinţă tare şi prin „stăruinţă**. Mal deaprope povăţuiţi de Teologală (Grigo-rie) ce $ice: „de la Domnulu ve trageţi şi întru Domnulă „ve repausaţiw făcut’amu începută de la locaşurile cele sânte mal ântăiu şi de la preoţii lui D-ţleu; şi vădându sântele monastiri ale {erei şi pe preoţii servitori al religiei supuşi prin abusu a da dări la Visteria ţereî, amu suprimată acâsta ca lucru necuviinciosă, precumu prin chrisovu separată al Domniei Nostre amu legiuită; dar amu hotârită ca atâtă monastirile câtă şi preoţii se contribue la unele lucruri lareşi plăcute luî D-deă, adecă monastirile la scotele înfiinţate, Iar preoţii la cassalu! D-deu, precum închrisovul acela prelarg se cuprinde. Drept aceea veţlend acestă ţâră creştină lipsită de professorl şi instructori, şi prin urmare de totă feliulă de învăţături şi sciinţe, atâtă filosofice, teologice, matematice şi literare, câtă şi de cunoscinţa altoră limbi cari aducă învăţătură, folosu şi laudă, ca basă a progresului şi a civi-lisaţiuneî, amă rânduită sc61e cu profesori învăţaţi în mal multe limbi, precumu în altă chrisovu deosebită amu legiuită, orânduindu şi Iefă bună tuturoru profesoriloru, ajutoriă, nutrimentă pentru şcolari, şi tote cele frebuinciose pentru respândirea instrucţiuneî. Pe lângă aceste nu amă scăpată din vedere şi folosele din afară, încuragiându pretutindeni cultura pământului şi a comercîului, ce contribue la îndestularea şi bună starea tuturoru locuitoriloru acestei teri, aşe-$ândă şi pentru întemeerea acestei folositore stări, afară de actuala societate a comerciantiloră pămîntenî, şi o altă societate de comercianţi străini cu stărostiî loru, cari se cerceteze pricinele neguţitori loră, prin deosebită chrisovă ală DQmnieî nostre; ca, cu chipulu acesta, găsindă fiă-care înlesnirea trebuinţeloru sale, să se stimuleze spre a urma a-cestâ folosităre carieră. întro aceste, luândă aminte noi şi la artele libere, şi veţlendă câtă de mare lipsă este de a-cestea aice, şi judecândă Domnia Năstră câtă de folositore trebue se fiă ele pentru cultura {erei şi a locuitoriloru, în cât unul din învăţaţi a ţlisă că: „artele libere respândindu-
122
ISTQRJA
se, îndulccscâ viaţa unul poporu şi nu 'lă Iasă a se selbâ-tăci „(Ovidiu). De aceea amil aşedatu o adunare deosebită, de optu boerî din boeril înaltului Divanu al Domnie! nostre împreună cu cAfî-va Logofeţi, cari se se ocupe cu t6te pricinile acestoru arto şi a rufeturiloru, cu ori ce invenţiunî nuoe, şi cu ori ce mesurî bune pentru folosulu şi podoba patriei, precumu .poduri, cişmele, şi alte înfrumuseţeri folo-sitdre publicului. Totu do odată, cugetându la mulţi seracl şi nenorociţi, lipsiţi şi de pâinea de t6te filele, la copil orfani şi la veduve scăpătate co nu au nici unu ajutoriu, mal aleşii do la o domniâ dreptu-credinclusă şi creştină pre-cuinti oste acesta, amu găsită cu cale că va fi plăcuţii luî D-ţleă seS se facă o casă la sAnta Mitropolia subu protecţiu-nea prea sfinţi tulul şi de D-doă-temetoruluî Mitropolitu şi subu îngrijirea acoloru optu boerî, de cari amu vorbită mal susu, pentru care casă amu rânduită venituri îndestule, or-donândă se se dea şi de la Domnia nostrâ câte 6000 Iei pe fiă-carc anu, şi din acesta se se ajutoreze totu-d’auna săracii oi veduvele numite, precumu prelargu amu arătată în domneasca nostrâ poruncă ce amu fiicutu despre acesta, Ve-«jendu Domnia ndstrâ şi starea de mal uainte a menziluri-Joru % şi băgândil de semă câtă nevoie aduceaţi ele în judeţe, câtă greutate cnusau biefiloru locuitori, cită pagubă Visterieî, câtă neîndemnare celorii ce nu aveau altă mijlocii de a călători de câtă cu raenzilurl, amu legată cea mai perfectă vindecare, puindu t6te menzilhanalele în bună orându-elă, ca se aibă călătorii totâ înlesnirea putincidsă, Iar {era totâ liniscea cuvenită, precumu se arată pre largu în tes-tamentulu ce amîi dată Domnia nostrâ despre acesta. Iară rândudla corpului militarul al Slujitoriloru din lăuntru şi din afară, pe care o găsisemă cu totulu desfiinţată, amu aşe$a-t’o cu chipulu cclu mal cuviinciosă, făcendu Căpitani! pe la locurile cele mal neapărate, regulându Slujitor! de ajunsă 1
1) Astu'felxu se numiau poştele, înainte de a se nemeri cnvântulfi modernă de astă-(JI. Chiaru Grecii se serviaii cu vorba turcescă, mcmilu.
{Traducbtorulu).
ţEreî românesc!.
123
pentru paza din lâuntrulu {erei şi a mărginiloru, orânduindă lcfe la Căpitani şi la alţi subalterni, nu numai la Seimeni ci şi la alte rufeturî trebuincios©, precumu se află în specială întărită prin testamentulu nostru constitutivă pentru acesta. Dar maî nainte de tote, dorindu noi ca fiă-care lo-cuitorlu se găsâscâ înlesnirea dreptului seu, amă găsită cu cal© să îmulţimu numărul ă judecătoriloră, ei astă-felă, pentru ca bS arătămă câtă de mare preţă punemă po subiec-tulu acesta şi câtă preţuiraă averea, onorea şi viaţa 6 meni-loră, prin actulă nostru constitutivă anume pentru acesta, amă orânduită în oraşulă acesta celă maî însemnată al Domnie! nostre, tribunale de judecători aleşi dintre cel mal o-norabill, cu frica lui D-ţleă şi credincioşi boerî ai lumina-* tulul Divanu al Domniei nostre, bărbaţi cu esperiinţa în judecăţi, rânduinduls şi Iefe bune ca se potâ cu înlesnire se dea dreptate fie-căruîa, dândule essemplu chiar domnia n6s-tră cu multa ostenelâ ce ne damă de trei ori pe septâmânâ ocupândune înadinsă cu ale judecăţiloră, numai ca se arătămă zelulă celă mare ce avemă ca se se păzescă dreptatea pentru toţi; de aceea amu orânduită câte ună judecă-toru şi î«ţ fiă-care judefă, ca se caute dreptatea fiă-căruia şi amu propusă şi o lege din Sântele Institute, adecă din legile împărătesei, dupe care so se facă judecăţile, fără însă a trece cu vederea şi obiceiurile pământului, care lege tra-ducându se şi tipărindu-se se va împărţi în totă ţera spre cunoscinţa judecătoriilor de principiile legislatiuneî; iar spre mai mare uşurinţă a celoră ce se prigonescă saă pentru cărţi de judecată perdute, saă pentru înscrisuri şi chrisove vechi de raoşiă, amu rânduită pe lângă fiă-care judecătoru şi câte unu Logofctu,.cu îndatorire ca se ţină condică în care se trecâ tdte cărţile de judecată ale locuitoriloru din acelu judefu. Iară pentru ca se îndemnărau mai tare pe compatrioţii noştri şi pentru ca se-î încuragiămă spre îmul-ţirea oiloru, şi spre sporirea acestui comcrciu în ţerâ, menită iareşî pentru folosulu loru, amă scăzută câte 4 */2 bani de la oîeritu, şi amu hotăritu ca de unde se plătîa câte 16V2 bani s§ se plâtescă la Vistierie numai câte 12 bani, precumu
124
I «T"*U
wd* pr* la*r«l ta domn^M-oia noatm rbriaotfi, ce »mi dată pentru ec^ts D«* ew* mal întăriml* şi prin »m(4 cb^arru, bntănndu *prţ folotmlA poporului n «I nnMrti fi r*wdu*U tutur^rfi WriWu ţrr*1 de U cHti mal marc fi pJb r* 1» mal tnicu, întârind'o apr** mut bună îr,tem cere. A-pwu aş^atfi fi vroiturile tnturorfi, cu scie fiă-rine ce are »ţ capete pentru rcrviciulu seu. precuroft se rMfi *rrr*e fi fer««tr prin condici specială. Dc astă dată in** luărdfi «rotat* si la aUtrina venituriloru Visteriel Domniei n<»*trc, fi rc^cndă dezordinea cu care ac stringu sfer-tur !f du de fi *rr,e»tccate cu care se tutimpinâ trebuinţele ţer^b lu rltu bu tulu creştină nu putco macaru o ţii se se rus tfle de UrsildaH (caaccutorl), căci #bîa împlini» umilii o care »i vtntia allulu cu altele nuo?, lucru ncoîmnofcu fi ne-aaf^T-.tl ce adusese ţcra Intr o stare miaerabilc si demnă de tărijr^itfj Aşa dar voindfi Domnia Iw'ooră se facem fi ore* car* îndreptare ai la aoista, spre înlesnirea fi m&ngăerea tuturoră, apr* îndreptarea fi îmbilaugarea ţercl si spre c-terca noajă memorie, aperwndfi se se îndrepte si puţinătatea locuit orilor& prin îmultirea tin.cnilorfi, cu generozitate \ otlrimfi ca de acuma nainte a£ nu se mai sculă pentru rlicitaţieiţ Jerel mal multfi de efttfi trei dări po anfi în sună de ur fi galbenă, socotită dupf; curaulfi s^fi o.Ifi vechifi, fi o altă dare pentru tnbulele itupfirătcacî; acestea înst* să nu a*, mal numlaacă sferturi, ci aemî, adecă prrro* Mi*d# fir/n	trei* stmă4 şi afrma împărăţiei. A se mine şi dă-
rile bre*lrlor&, fiindfi c.A au dă tofâ-d’auna eu ore-cari' d«M>* sabine de căli a tiranilor fi, IjolăriinG şi acuma ea breslele i?< ptât>»ră ir doă of! ani pentru cheliile lele {crai şi odată pentru tributurile îropf rftW fcrJ: Iară la Viftcrie Jera au dea la fiă'caî* j>aim lunT că te o a*tnă. prarmnO a'a «JuA mal •uaâ, şi alură de acesta numai darea tributului răiuifi as va cere; Iar breslele a r deat ceea ce e holărUA la MâMulA Otorge şi la «SAntntă Di ud trie. şi trib ut ui ti odată eu JCie; şt adunarea dănlorA a* *« f»ră cu cbipulft urmâtunA; iapiav* meii de judeţe *şeţ)fnd& turna banilurd ce «mfi hulâriiAdu pă numfrulfi litnenilorft din fii rare »ala, sătenii aă fată In*

V»
tr^	ţi iii 4>t,	,^ti1 «* «wn»*-Inu*
p*nrri (t<| «£ «<* u*»l*H^ fn ?»»*$
*»Wtr* ** «*	tnţj ^ mnlţTirnir^ *î '*n m<T*.
A	*p**> *»(« ,jrt fn|,»^ «« ,i* rr«krimtil	<i
II	M $•*	nq «* Y"t «frlmntm i«i»nn»‘<n ?î«»a-
tfâ ta^Ârir* fi «rt r^r-l p4m tur* !t*»*'i»»rfwitp|p «*v «te ^ fi	anul mtiriţn {.mrn^Ji	V»tânr« j»rn
tAnvPtltnlfi tt«'«tn ţn fnrnt^ {* rhr«nr'V ^Ipr-rTn.r * ^ pm pîi* n^râ	fi <«»|	i-»mnii»l >•«*»*» pe**
tm rar* rt/inuţ ?i p« t|ţ,j f}>r*ti’«u frnî inuinilort* p* cari fi t* în^r*.imVî mdnritom.1 rM**> «■ ,*F*,f* î'* *c++tfi{ {er*. n«ra*Ip pr*a «*nfi>î n n*Hwţi*rMUtf	«
Coltului ^ * erpilmţpî Uittirurl ir^phl ^rvimr*rt<il»»rl lifti, ci •* |p b;\ Jp piinr*1! * pituri *n «rubiniii l« N|jI «t "h tel ▼ iilor , «e inf;ln'«,* <1 •! ţ»*a«r*a
ţ*r*lna ca »* «* in*r«.inior«v* «i Inmnn ‘ori i	\1 «*
H* rAtrţ urnaţl u	mititel# *# i# '* **+ ****
face; fi InUnriîi centul afp«lvimxnti)ţ car» V* ÎKtl fin l^ria i)omii«{ Do*tr*\ «'n pro««*na) ha tw#*$ic4 a * « laia *|»n |>&air»r*a c~*Lm*A U ««Uita MifMpoiuL	Diuum
tf l «i mart*:r( p*t prea h«hi(«l aoţcr* dl • '\nMfauimil V »*v«hNI
fi t>utmlriMi’\i V«Ht(»J %i (H> tuţl uuiHrabilif y c.mlm waţii Wfl «l JocaauH Do*tr« P»a t^uiiiL «*cai Ohio* nai^in Ban, Pin Npwh» lai lhitic4«jt« mir«U Vonitu al ţnrel io *««a Pn» l'vu f ■I4f«U Lug«jf3t J'« ^«ra Jn *u** Pin 7******	M*a»-*l#
8paia/<l, Paa Uaak* VieAâ'naiui marein Vlaiiwi iV %af-latu i*ara^ea ourala P^aulaii a, Pvi f>ttm»tr«iii Ka*^eiţA •**-rei« ila<«rlvi f Pa^i Pne»U PtijHpuu uiareio Pa»amu)l« Pan CvaiiaiiUai \*4...Ln*.a Biar*:U Myluy^, P^a ţalţvKM ma/^U Camia»!, fia Lhuiitn* ti matei»
H+, l*aa StsuU^ a».>raU htiu^l* iar iapfavmml •* ftt*ţnjii4»rfi IVl*l ItaAkt \L:tii*î4iHk oiarala Vmaarni. ^.rwya * laaUr mnlţU i^44U la a*! al4 ai Jiului* %U\ Iluminat Auitra Ui 9#%}%^ iW^iafeactl, ia fejay»«iM JiuiummI Quatvat aaul4 miaKâLfţi lin Lama UuwamUa.
126
ISTORIA
CAPITULULU LI.
Chro nologiu Domnitorii.
Chronologia coa^ veche şi Letopiseţulu arAtându înce-putulu Doraniloră {orei Roraănescî fără nici o dovadă la a-nulu 1290, se vede că făcu o greş6Iă de 75 ani. Adeverulu se arată din descripfiunea Monastirei Câmpulungului, în caro se ţlice că ac6stn de la începută a fostă zidită de Radu-Vodă Negru la 1215, şi ast-felu se vede că au mai fostu Domni cari nu se arată în Letopiseţă, dar pe cari îi arată chrono-logiilo Unguriloră şi ale Serbiloru cari au avută resboe cu acei Domni; ac6sta se mai vederdţlă şi din unele zidiri ce aii făcuţii în {eră. De ăceea, greşâla de 75 schimbă şirulă Dcmniloră ce nu s’au pusă în Letopiseţă, şi preface nume-rulă aniloră arătaţi în chronologia cea veche. Iar în chronologia acesta, care începe dc la anulă 1215, s’aă pusă şi Domni! acela cari s*aă găsită, cu anume arătare de anulă în caro aă domnită, procumă mai josu se va arăta.
Radu Vodă Negru.
Acesta a fostă Domnă în Ungaria *) Hertzogu al Alma* şiulul şi nlu Făgăraşului. Elfi a trecută în {6ra Romăndscă la anulă .1215.po apa Dîmboviţil la Câmpulungă, şi acolo a făcută Curte, adecă cassă domn oscă şi MonastirY. în a-nulă acostu a vonit şi Banulă Bassaraba din Craiova şi s'a supusă luî. Ast-felă Radu Vodă a domnită peste tută {6ra Romăndscă pănă în Dunăre şi pănă la Soretu precumă şi peste colo cinci jude{o ale Cralovcl; îară în Ungaria stă-pflnia Almoşulă şi Făgărnşulu, precumă se vodo că aă stă- 1
1) Prin Ungaria bo înţologo Transilvania; căcî astă-folifi adose ori clironicaril Kornfml <JicD Ungaria în looă do Transilvania.
(Nota autorului).
ŢfiRBl ROMÂNESC!.
127
pănitu şi mal mulfl alţi Domni dupe dănsulă, după mărturisirea titluri lorii chrisdveloră. Mal târziu Domnulă acesta a / strămutată scaunulii domniei la Curtea de Argeşă, unde a făcuţii iareşî Curte şi bessericâ, în care după morte s’a şi înmormîntată.
Micimi Vodă.
Acesta a domnitu în urma luî Radu Vodă; nu se scie înse la ce ană anume s’a făcută Domnu şi câtă a trăită; dar de bună stimă că n’a fostă la anulă 1314, precumăîlu pune chropologia şi Letopiseţulu *), cari aă greşită socotela cu 75 anî, curaă s'a $isă maî susă.
Dană, fiîulu lut Radu-Vodă Negru.
Essistinţa acestui Domnu se vede după portretulu luî de la Monastirca C0mpu*lungului, sub care se ţlice că e fiîulu luî Radu-Vodă Negru. Letopiseţulu pune pe acesfcu Domnii la 1333, dar gresesce, căci fiîulu luî Radu Vodă n’a putută se cssiste cu 180 anî în urma tatălui.
Cfiteşî trei acest! Domnî au domnită S5__anl.
Ştefană Vodă Mailatu în anulă 1300.
Acestu Domnii (n Lotopişetă nu se află înscrisă; dară chronografulă Domnitorii Serbiei arată că elă Domnia laa-nulă 1304, cftndă a prenoitu cetatea Făgăraşului.
t Bassarabă Voevodă 1339.
AceBta iarăşi nu se vede cinată în Lotopişeţă. Dar în Clironografulă Sîrbilovă şi în Chronologia Unguriloru se 1
1) E curioşii oii autoriuin nu spune co Chronologie şi ce Letopiseţe cit6ză. So vodo că neoste opere, necunoscute acumn, aveaţi o notorietate publică, că prc câudQ so scriea cartea acesta.
(Nota traducătorului).
128
ISTORIA
scrie că la anulă 1339 acesta a avută resboiu cu Carolu Neapolitanulu regele Unguriloru, carele a fostă învinşii. Acestă Domnu Bassarabă, împreună cu D6mna lui Mărgărita, se găsescă în pomelniculă Monastirei Câmpulungului..
Vladislavu Vodă Bassarăbu 1340.
Dintr’unu chrisovu al lui Mircea Vodă ce este la Mo-nastirea Tismana, se vede că pe la anulu 1340 domnia un-chiulă seu Vladislavu Voevodă Bassarabă. în Letopiseţă nu se ţlice nimica^despre acestu Domnii; iar în istoria Un-guriloră se scrie că la anulă acesta Ludovicii regele Ungu-riioru a supusă pe Laiotă Vodă Domnulu Moldovei, şi că voindă a supune şi pe Dornnulă ţerei Românesc! s’a bătută cu elă pe Branu, la apa Tircîuluî, unde regele a remasă învinsă. Dar după socotela aniloră se vede că n'a avută res-boiu cu acestă Domnă.
Aceşti trei Domn! aă domnită 45 ani.
Alessandru Vodă. 1345.
Dupe Letopisetă se vede că acestu Domnă la anulă 1345 a avută resboiu cu Ludovică Regele Ungariei, şi că la a-nulă 1346 a intrată în Ardelu ca ajutoriăal Tatariloru, Dar P Chronologia cea veche pe acestă Domnă din greşelâ îlăpu-f ne la anulă 1356.
Nicolae Vodă, fiîulu lut Alessandru Vodă.
Acesta în Lotopiseţă nu se arată de locă; dară la Mo-nastirea Câmpu-lunguluî se vede zugrăvită ca ctitoră, ţiindu în mână besserica, dupe care se vede că în timpulu Domnie! Iu! s'a reparată saă s’a rezidită besserica. De la acestu Domnă se găsescă şi chrisove, cari dovedescu că a domnită. După morte, elă s’a îmonnântatu la Monastirea Câmpulungului, unde petra de pe mormentă are inscripţiunea cu a-nulă 1366. într'unu chrisovu dată mal târziu de Matei Vodă
ţSheI românesc!.
129
Monastireî Câmpulungului se mal araţii că aeestă Nicolae Vodă fiiulu Iul Alecsandru Vodă a esaistat ca Domnă.
Radu Vodă
Acesta a fost tată al luî Mircea Vodă şi frate al lui Vladislav Vodă. în Letopiseţu elă nu se găaesce; dar dintr*-unu chrisovu al luî Mircea Vodă de la Monastirea Tismana se vede că tatălă seu, Radu Vodă, a fostă domnu, fără a se ţjttce anume la ce anu. Dar fiindu că după şirul aniloru se scie că Nicolae Vodă a murită la anulă 1366 şi că Mircea Vodă s’a făcut Domnii la anulu-1383, se vedereză că Radu Vodă a domniţii în întervalulu acestoru 17 anî. Totăîn acelă chrisovu se vede că Mircea Vodă a avută şi uoă frate, pe Dană Vodă, pre care l’am însemnată la anulă seă, după propriele luî chrisove.
Mircea Vodă. 1383.
Acestă Domnă a închinată mal ântâiă ţ6ra Romândscă Porţii Otomane, îndatorânduse a-î’da haracîu (tributu) câte 3000 bani roşii pe fie care ană. Dar Porta, nerespectându condiţiunele capitulaţiunei, şi cerându se acîăoge haraciulu şi ancă se mai dea (era câte 500 de copil sclavi pe fiăcare ană, Mircea Vodă n’a priiinitu şi a rădicată resboiă în contre Turciloru; şi bătânduse chiar cu Sultanulă Mur&du al doilea în judeţul Ialomiţa, la locul ce se chiamăRovipftt aînvinsă pe Turci_*şi’l-a gonită până la otarele Adrianopolii, remâind ţ6ra Român^scă Iarăşi liberă şi independinte. Acestă Domnă a făcută monastirea Cozia, în marginea apel Oltului, în jude-ţulu Vîlcel la anulă 1386. El mai ântâiu a*aşe$ată scaunulu Domniei la BucurescI, reşe^endă când la*Tîrgoviştea, când la Bucurescî.
Yladu Vodă Ţepeşu. 1400.
La anulă acesta a zidită monastirea Znagovulu în ju-deţulu Ilfovului, precumă chrisovulă monastireî mărturisesc®.
9
130
ISTORIA.
E!u a zidită şi cetatea Poenaril îu judeţulă Dîmboviţa. îa Chronografă înşe din greşelă se numcsco Radu Vodă Ţe-pesu la anulă 1423.
Dană Vodă, fratele lui Mir cea Vodă. 142 S.
Cu data acâsta s’a găsită unu chrisovă din partea a-cestui Domnu la satulu Băişora din Loviştea în judeţuliî Argeşului. Iar Letopiseţulu din greşelă pune numai uuu Dană Vodă la anulă 1333.
Dragă Vodă. 1427,
După Letopisetă, acestu Domnu a zidită biserica Tîr-şorulul. Totu acolo se ţiice că la anulă 1444 avendă resboiu Vladislavă regele Ungariei şi lancula guvernatorulu Ungariei ca Sultanulă Murată; şi fâcânduse bătălia aice în ţâră, Turcii au învinsă pe Unguri, iar lancula guvernatorulu fu-gindă prin ţera Românâsbă, Dragă Vodă l’a prinsă şi, după ce l’a ţinută câtu-va tirapă închisă, l’a liberată. DupS acesta lancula spre resbuuarc, a rădicat oştire din Ungaria şi a trecută în ţera Romănâscă la anulă 1445. unde bâtenduse cu Dragă Vodă ia Tîrşoră, în'districfulu Prahova, i’a învinsă şi ia tăiată capulă.
JDană Vodă, 1445.
Chronologia Unguriloră $ice că, !a anulă acesta regele Vladislavă al Ungariei, împreună cu Ianculu guvernatorulu, bâtânduse cu Dragă Vodă Domnulu {erei Românesc! şi învin* gându’lă, aă pusă iarăşi pe Dană Vodă. Acăstâ istorie adeve-resce cele ^ise în Letopiseţu despre Dragă Vodă; dar în Chronologia cea veche nu se $ice nimica despre aceşti Domni.
Vladislavă Vodă. 1451.
Letopiseţulu şi Chronologia pe acestu Domnu îlu punu
ŢfiREI ROMÂNESOL
131
la anulă 1427; dar este o adevărată er6re, flindu că domnia lui se vede dintr’ună Chrisovă găsită la satnlă Băişdra plasa Loviştea din judeţulu Argeşului, şi din inscripţiunea mormântului seu de la Monastirea Del ului care arată anulă morţii sale la 1455.
Radu Vodă celu frumosu. 1455
Chronorologia iarăşi cu greşălâ pune pe acestu Domnii la anulu 1445. E cunoscuţii însă că elă a domniţii după Vladislavu Vodă. Acesta a zidită monastirea Tînganuluî. Pe timpulă luî aă luată Turcii Constantinopolea de la GrecU
Lâîotu Vodă Bassarabu. 1460
Acesta a închinată pentru a$oa oră {era la Porta Otomană cu tocmelă ca să dea haraciu căte 10000 galbeni pe ană, şi să fie sub proteetiunea Turcului, bucurânduse în libertate de privelegiurile şi de autonomia sa, fără să pdtă Turcii a se amesteca. câtă de puţină în cele din lăuntru ale ţereî. Iar Porta spre on6re l’a dăruită cu cucă» şi cu doă tuiurî şi sangiacu, cu sabie şi cu topuzu.
Vladit Vodă Ţepeluşu. 1477.
Acesta a fostă tatâlă lui Radu Vodă, $isă celu mare. Elă a începută a zidi monastirea Glavacioculă în distrietulă Vlaşca, pe care după mortea sa a terminafo fiiuluseăRadu Vodă la anulă 1496. Acestu Domnă, avândă resboiă cu Ştefană Vodă, Domnulă Moldovei, la Rîmniculă Sărată, a murită In bătălie.
Radu Vodă nwmitu celu mare. 1493.
După data inscripţiunei Monastirel Glavaciooulul, acesta este fiulă luî Vladă Vodă, Elă a zidită şi monastirea D£lu-luî în judeţulu Dîmboviţa la anulă 1500, pe loculu uuel Bi-
132
ISTORIA
seric! vechi, care unii $icu câ arii fi fostă făcută de tatăljj seu. iară alţii de Radu Vodă Ţepeşu ce a domnitu la anul 1400. In acestâ biserică este tnormîntulu Iui Vladislau Vodj pe care se vede înscripţiunea cu anulă 1455; acesta dove. dcsce câ biserica Delulu! era mal nainte zidită de Ţepejjj fiindu că mormentulă lui Vladislavu este cu 22 ani vechiă.
Michnea Vodă, fiulu luî Drace a Armaşulu. 1501.
Despre acestă Domnu, chronologia scrie că a domnitu în urma luî Radu Vodă celă mare.
Radu Vodă, fiulu Im Radu celu mare.
în Letopiseţu şi în chronologiâ acestu Domnu nu este numitu. Se vede însă câ elu adomnită sau după tatălii seu, sau după Michnea Vodă, căci inscripţiunea monastiroi Deiu-lul, ce este zidită de tatăl seu, ^ice câ la 1500 Radu Vodă cel mare a făcută Monastirea Dcluluî şi că la 1512 a terminato Radu Vodă fiiulu luî Radu Vodă celu mare. Dar din istoria lui Vlâduţă Vodă, se vede câ Michnea Vodă a domnitu în urma acestui Radu Vodă, iar nu în urma lui Radu Vodă celu mare, fiindu câ la 1512 s’a terminată zidirea monastirei şi totă la acelu ană a domnitu şi Vlădufâ Vodă. Asfelu îo acelaşă anu se vede şi mortea lui Radu Vodă, şi domnia luî Michnea Vodă, şi începutulă domnieî lui Vlăduţâ Vodă.
Vlăduţâ Vodă. 1512.
Boeriî nevoindu să priraescă de Domnu pe Michnea Vodă, avendă în fruntea loru pe Pirvulesci, au rădicată do-mnă pe Vlăduţă Vodă.. Dar Michnea Vodă fugindu în Ungaria, a fostă ucisă într’o biserică catolică de unu ungură Di-mitrie Iaşcu şi de Danciulu fiiulă lui Ţepeluşu Vodă. După acăsta, sculânduse Mircea Vodă Ciobanulu, fiiulu Iui Michnea
ŢfcREI R0MÂNE8CI.
133
Vodă cu date din Ungaria, şi bâtdnduae cu Vlâduţă Vodă, a fostă învinşii şi a trecută peste Dunăre. Dar mal pe urmă sculănduse asuprâ-î cu reBboiu Banulu Craioveî, Fa învinsă şi l’a ucisă.
Negoe Voevodti. 1513.
Acesta se $ice că era fiu luî Bassarabă,^ şi ginere al Cnâzulul Lazară, Domnulu Bulgariloru. în timpulu acestui Doranu, {era n'a avută nici ună resboiă; şi la 1519 elu a zidită Monastirea Argeşului, în care, după morte, la 1521, l'aă îmormdntatu- Totu elă azidită şi Mitropolia din Tfcrgo-viştea. După mdrte, elu a lăsată moşteniloră pe fiulu seu Teodoşiă, pe care ve^ndulă prea teneru Fa pusă sub e-pitropia fratelui seu Preda.
Radu Vodă de la Afumaţi* 1521.
Acesta era ginere luî Negu Vodă Bassarabă. După mortea socrului seu, elă a rădicată resboiă în contra luî Teodosie Vodă şi a lui Preda carele cîrmuia Domnia, şi batînduse cu dînşiî, lui Preda î-a tăiată capotă, îar Teodosie a fugită la Constantinopole, unde a şi murit. Atuncea s’a sculată şi unu Mechmetă-bei de la Ricopole, şi intrându în {drâ a rînduit Subaşî în tote satele; nu se scie însă daca acdsta a făcut’o cu scirea sau fără scirea Porţii. Boeriî, proci amăndă Domnu pe Radu Vodă, aă trimisă la Constantinopole pe unu Stoica marele Logofetă, carele a isbutitu de s’a confirmată domnia. Atunci Radu Vodă s’a bătută cu Mechmet-bei, şi l’a învinsă în doe rînduri, odată la sătulă Luhavil şi adoa oră la sătulă Clejanii, tâindă capetele tuturoră Su~ başiloru do prin sate. Dar Mechmet-boi, viindu şi de a treia oră, a învinsă pe Radu Vodă în bătâliă; acesta atunci a trecută în Ungaria de unde lutlndă ajutor de la lanoşu Craiulu Ungarie! şi viindu în fceră, a învinsă pe Mechmet-bei si Ta 8cosu afară din ţeră. După ac6sta temendusc ca se nu fiă considerată ca haină de Portă, s’a dusă însuşi la Constanţi-
134
ISTORIA
nopole ca să, se îndreptâţâscâ. împărăţia însă Ta mazilită şi Ta închisă.
Vladislavu Voevodu♦ 1522.
AceBta s’a numită Domnu de către Poartă. Dar Barba Banulu Craioveî şi cel laltî boerl din ţeră, ca se nu pâr$â privelegiulu ce avea de a ’şi alege însuşi ţera pe Domnu, s’a opusă cu resboiă la venirea luî, şi Paă şi gonită din ţeră, cerândă prin arzu !) către Portă să le dea totă pe Radu Vodă de la Afumaţi.
1lada de la Afumaţi 1523.
Venită cu a doa domnie după cererea Boeriloră, Radu Vodă s’a bucurată de pace mai mulţi ani. La anulă 1529, elă a zugrăvită monastirea Argeşului zidită de socrulă şeii. Dar în al şeselea ană s’aă sculată doi boerî, anume Ntfgu Vorniculă şi Drâganu Postelniculu dupe îndemnurile lui Vladislavu Vodă, şi l’au lovită fără de veste cu ore care osto ce adunase. Acesta nefiindă pregătită de resboiu, a dată se fugă la Banulu Craioveî; dar numiţii boerl ajun-gîndulu pe drumă la Episcopia Rîmniculuî, l’aă ucisă atătu pe eiu câtă şi pe fiulu seă Vladu Beizadea, pe cari iau îngropată la Monastirea Argeşului*
Moisi Voevodu. 1529.
Acesta era fiulu lui Vladislavă Voevodă, şi s’a numitu Domnă de a dreptulu de câtrâ Porta Otomană. Pentru ca să îrnblân^escă pe boerî şi să-î facă sa ’lu pri moacă, a pusă de a tăiată capetele lui Ncgu Vornîcu şi lui Drăganu I Postelniculu, cu tofe că ei fuseseră puşi de tatâlu seă ca să
f ________
1) Petiţiunea ce se adresa Porţii dhl partea Boeriloru se nuuiia arşii cuvîntu împrumutata şi uBitatu chiar de autorii Grec! al secolului trecută de la Turci.
(Traducător ulu)
RŢfiEf ROMÂNESC!.
135
om6re pe Radu Vodă. Dar ccî Ialţi boeri, pentru ca se nu şi părdă privilegiurile, s’au dusă cu petiţiune la Portă şi au ceruţii Domnu pe Vladu Vofcvodu.
Vladu Voevod. 1530.
Porta, dupe cererea Boeriloră, a rânduită Domnu pe Vladu Voevodă. Atunce Moise Vodă fugîndă în Ungaria şi câpâtându ajutoriu de acolo, a venită cu resboiă se ’şi recapete domnia; dar Vladu Vodă l’a învinsă si la ucisă. în al treilea ană al domnie! sale, Vladu Vodă s’a înecată în a-pa Dîmboviţei la Sătulă Popescii; iar Boeri! au proc;arnatu Domnu pe Vintilă Vodă de la Slatina.
VMM Vodă de la Slatina. 1533.
Acesta, dupe ce s’a întărită în Domnia, s’a arătată for te cumplită şi a ucisă mulţi boeri. Dar aceştia, revoltaţi de reutâţile lui, l’au prinsă într’o $i, pe cându se afla la venetore pe apa Jiiuluî, şi iaă tăiată capulă. Acesta a zidită monastirea ce se chiamă Vintilă Vodă în districtulă Buzuului.
Radu Vodă Paisie. 1536.
Acesta era câlugeră, egumenă la monastirea Argesu-1 ul, şi Boerii Tau alesă Domnă în privirea întelepciunei sale. în Chronografu se flice că acesta a zidită monastirea Mislea; dar cercetAndă chrisovele se vede că acestâ monas-tire s’a zidit do Petru Vodă1) şidefiiul seu Marcu. Intim-pulu domniei acestuia, aflânduse o semă de boeri fugari în Ungaria de pe timpulu lui Moise Vodă, au rădicată Domnu
1) De asupra uşci bessericel acestei monastiri essistă şi pană asta-dl o inscripţiuno veche slavonă care arată că este zidită de Petru Vodă şi do fliuln sfcu Marcu la auulîi 1537.
(TrnducttQi'ulă.)
136
ISTORIA
pe unii Laiotă Vodă, şi viindii cu oşti asupra Iul Radu Vodă, acesta s’a traşii peste Dunăre Ja Nicopole; şi a statit Lai o t îi Vodă doă iunf la domniâ. în acestă in tor val îi pro* gâtindu so de rosboiu Radu Vodă, a venitu în ţiiră şi bâ-tându-se cu Laiotu Vodă la Fontâna Ţiganului în judeţulfi laJomifiî, Ta învinsă şi Ta ucisă. După acesta deraisionfindU Radu Vodă, s’a dusă la Constantinopole, şi do acologla E-gipetă, unde a şi murită.
Petru Vodă. 1532.
Pe acestă Domnu nici Chronografulu nici Chronolo-gia nu *lu citeză în numerulă Domniloru. Se constată in» se că a stată Domnă după edificiulu făcută de elă, adecă Monastirea Misloa, a căreia pisanie scrie că a fâcut'o elu la anulă 1537 împreună cu fiiulă seu Marcu. Asemine şi pisania Mitropoliei din Tîrgoviştea $ice că, remâind neterminatâde Negu Vodă, aterminat’o Petru Vodă şi fiiuiă seă Marcu ia anulă 1533.
Radu Vodă fiulu lui Radu Vodă. 1544.
Nici pe acestă Domnu nu ’lă citeză chronografulu şi chronologia. Dar aceasta se constată dintr’unu chrisovu al Episcopiei Buzeuluî, prin care decide ca districtulă Brăilei să fiâ de eparchia Buzeuluî, numindu şi chiar numele boe-riloră de pe timpulă acela, între cari este şi Vorniculu Codă. Din acelaşi chrisovu se vede că Brăila pe atuncea era sub stăpânirea Domniloru ţereî; dar din istoria {erei Românesc! iarăşi se scie că totă sub timpulă Domniei acestuia au luată Turcii Brăila, Gîurgîulă şi Turnulu, fiindă că totă Vornicul C6dă, celu numită mai susu, a despărţită şi a delimitată a-ceste cetăţi candă s'au predată Turciloră, Istoria mal flioe că acesta ar fi fostă şi unulă din trădătorii ce au conlucrată Ia răpirea lor*
ŢftRBI ROMANESCI.
137
Mircea Vodă Cîobamlu. 1546.
Acesta era fiiulu lui Michnea Vodă Dracea. Elu a tăiată capulu Vornicului Codă, dupe cc a delimitată hotarele Brăilei, Giurgiului şi Turnului, împreună cu marele Bană de pe atunce, dupe care si până astă-di a remasu de se $ice hotarulu pană la drumulu Banului. Acesta a zidită şi be-serica Domnâscă a Curţii din Bucurescl.
Radu Vodă Iliaşu 1553.
Acesta a luată cu reaboiu domnia de la Mircea Vodă, carele a fugită la Giurgiu.
Mircea Vodă. 1553.
Acesta Baă că a venită de a doa oră cu domnia, sau că este ună altreilea Mircea, care a luată Domnia. letona $ice că aă stată trei domni cu numele de Mircea: Mircea Vodă betrânulă, Mircea Vodă Ciobanulă, şi Mircea Vodă celă teneră. De aceea, atâtă în beserica domnescă din Bu-curescî, câtă şi în alte momstirî, aceştia se vedu zugrăviţi câteşî trei. Chronografulu inse nu spune care Mircea a stată după Radu Vodă Iliaşu: Ciobanulă cu a doa domniă, sau Mircea celă tânără?
Pâtrascu Vodă celă bună. 1554.
Acesta a fostă tatălă lui Michal Vodă celă viteză şi al Iul Petru Vodă Cercelu. Elu dupe Mircea Vodă a domnită în deplină pace şi a murită pe tronu.
lareşi Mircea Vodă, 1558.
După ce s’a făcută Dotnnu, Mircea Vodă a’a împăcată cu toţi boerii fugari. Dupe ce însă s’aă adunată, Mircea îareşt a începută se supere pe câţl-va, pentru care iarăşi
138
I6T0RIA.
boerii au începută a fugi. Elă murindă în tronă, a lăsaţii moştenitorii în locu-î pe soţia sa Ddmna Chîajna împreună cu fiiulu seu Petru Vodă. Boeriî n’au vrutu se-lu recunoscâ şi s’aă sculată cu resboiă în contra loru, dar luptându-se ja sătulă Şerbâtescii, aă remasă învinşi.
Petru Vodă. 1560.
Acesta a domnită cu murnâsa Domna Chiajua, până s’a făcută Domnă în Moldova.
Alessandru Vodă. 1568.
Acesta a fostă totu fiu al lui Mircea Vodă şi frate lui Petru Vodă. Dupe ce s’a făcută Domnă, aă venită toţi boerii fugari la densulă. Elă a zidită jlonastirea Radu Vodă din Bucurescî la 1575, şi a pusă o cruce de petră la delulu Piteştiloru. Cându a plecată fratele seu Petru Vodă ca se mergâ cu domnia la Moldova» elă l’a acompaniată până la Focşani. Boerii Moldoveni nevoindă a primi Domnă pe Petru Vodă, le aă eşită cu resboiă înainte şi lovindui fără de veste iaă învinsă pe amîndoî, şi aă proclamată Domnă pe unu Vintilâ Vodă. Petru Vodă atunce a fugită Ia Brăila, iar Alessandru Vodă la oraşul u Ialomiţa. Moldovenii urmărindă pe Alessandru Vodă, s’aă mai bătută cu elă, dar aă remasă învinşi, câ^endă mortă şi Vintilă Vodă celă proclamată de denşii.
Michnea Vodă Turcitulu. 1577.
Fiiu lui Alessandru Vodă şi nepotă lui Mircea Vodă. Elu a zidită Mfipastirea Tutana. Mai târţliă rescuiându-se boerii în contra lui, împreună cu Banulă Craîoveî, Porta, pentru ca se potoldscâ scandalulă, l’aă mazilită.
Petru Vodă Cercetă. 1583.
Fiiă lui Pătraşcu Vodă celă bună şi'frate lui Michaiu /
Ţinui ROMANESCl
139
Vodă Vitdzulu, acesta s’a numită de Portă, dup§ cererea bo-eriloru. Elu a zidită besserica domncscă din Tirgoviştea. Dar Micimea Vodă Tnrcitulu, prin mijlocirea Porţii Ta mazilită.
Iareşi Michnea Vodă Turdtulu. 1585.
Cumu au venită de adoa oră cu domnia, Michnea Vodă a scosă dări mari în teră, a îndoită dijmăritulă, şi a pusă la dare pe ostaşii numiţi Roşii. Boeriî ne mai putedu’lu suferi, au dată plângere în contra lui la Portă, şi l’au mazilită* Dupe aceste, elu ducenduse Ia"ConstantmopoIe, s’a turcită de bună voîâ.
Ştefană Vodă Sur dulii, carele se numesce şi Tomşa. 1591.
Dupe cererea boeriloru, acesta s’a numitu Domnu de câtrâ P6rtă. In timpulă acela, reutăţile Turciloră de peste Dunăre s’a întinsă asupra ţerei. Boeriî aă cerută Domnu pe AieBsandru Vodă.
Alessandru Vodă 1592.
Numită de cătră Portă dupe cererea Boeriloru, acesta n’a putută face nimică spre împuţinarea reutâtiloru ce făceau Turcii în teră. Acâsta ve^ândă Boeriî, şi consultân-du-se între dcnşii, aă cerută Domnu pe Michai Vodă Vi-tâzulu.
Michai Vodă Vitezulă. 1593
Acesta a fostă fiiulu lui Pătraşcu Vodă celă bună şi frate cu Petru Vodă Cercelu. Elu la anulă 159S a zidită în Bucuresci mo nas ti ren ce se chîamâ a lui Mic-haî Vodă. Pe cându elu Domnia în {era Românescă, în Ungaria era Batori Jigmond, în Moldova Aron Vodă, şi în Turcia împeratu Sultanulă Selimu. Turcii măr-
140
ISTORIA
ginaşi însărcinaseră tare ţâra Românescâ cu datorii şi cu alte supărări, în câtu se gătîa se facă şi megeturî. Michai Vodă, dupe ce a dată mai multe petifiuni la Portă ca se se dea unu nizamu pentru aceste, în cele din urmă ve^ându că nu p6tc isbnti la nimica, s’a consultată cu boerii ce 6e facă. Dupe consiliulu ce s’a ţinută, a cerută ajutoriă de la Domnii vecini. Craiulă Ungariei îa trimisă pe Urbană Mi-chaiă cu oştiri, îar Domnulă Moldovei chiar pe Hatmanulu cu oştea sa. Cu aceste ajutore, Michaî Vodă a tăbărîtu a-supra Turciloră cu resboiă şi îa scosă pe toţi din ţerâ, go-niudu-i până la Giurgiu, înse fără a lua cetatea acesta. SuU tanulu Selim auţlendă de revolta lui, a numită Dorană pe unu Bogdană Vodă şi I’a trămisă în ţ6ra Româuescă împreună cu Mustafa-paşa cu oste. dâudă ordine şi Hanului ca se tră-că cti Tatarii. Aceştia toţi preunându-se, aă trecută Dunărea pe la Rusciucă şi aă făcută tabără la Şerbătesci în judeţul Vlaşca; îar Hanul a trimis înainte ca antegardâ oştea ce o comanda ună nepotă al seă. Luândă scire Michai Vodă despre acăsta, a trimisă mai ântâîu pe boerii Buzesci şiCa-lonfiresci cu oştile loră, care bâtându-se cu antegarda aă în-vins'o, omorîndă în resboiă pe însuşi nepotul Hanului. Dupe acesta trimiţSndu cu alte osci pe Banulu Manta Ia Ser-bătescî, s’aă lobită cu Paşa şi cu Hanulă , şi învingendu-i iau trecută peste Dunăre. Apoi trecendu şi Michaî Vodă peste Dunăre, a luată Rusciuculă cu resboiă şi Ta arsă, gonind pe Paşa şi pe Bogdan Vodă de acolo; apoi împârfiudu şî oştile, a trimisă pe marele Bană Michalcea ca se batâSilis-ţra, îar pe marele Spatariu Preda se batăHîrsova. Aceştia lovindă numitele cetăţi, au învinsă pe Turci şi aă arsă ser-haturile loră, dupe care viindă şi la Brăila aă luat’o şi pe acesta. Atunce făcendu-se împerată Sultanulu Mechmetă, a trimisă pe Sinnn-paşa Serascherulă, împreună cu mai mulţi Paşi şi cu multă oste, carii trecendă Dunărea, s’aă bătută cu Michaî Vodă la Sătulă Călugăreniî în districtulă Vlaşca; şi făcendu-se bătălie mare Michai Vodă a tăiată cu însuşi mâna sa pe Chehremanpaşa, şi a învinsă pe turci. Dupe aceea Michai Vodă vă^endă că are puţină oste, s’a trasă înju-
TfiREI HOMiNESOl-
141
deţulu Prahova. Iar Sinan Paşa întorcăndu-se, a pusă stăpânire pe BucurescI şi pe Tîrgoviştea. Aeesteaaurind Ba-tori Jigmondu craiulu Ungariei şi Aron Vodă Domnulu Moldovei, au venită eî însuşi cu oştile lorii în ajutoriu luî Mi-chalvodă, şi luptându-se cu Turcii, Iau învinşii şi iau gonită at0tu din BucurescI, cât şi din Tîrgoviştea şi din totă {era Romândscă. în resboiulă acela, Sinan Paşa avea gebhanea-oa (depositulu de prafu de puşcă) la monastirea lui Ales-sandru Vodă, care acuma se ţlice Radu Vodă^ vedându-se învinsă, elă puse de deterâ focă prafului, şi risipi tdtă monastirea. Dupe învingerea acesta, s’a întorsă craiulă Ungariei şi Domnulu Moldovei în {erile loră, cu multe daruri de la Michaî VodăM Dupe acesta Mihaî Vodă a trimisă ostile sale la cetatea Babadai, şi bâtenduo a luat’o. Cu alte oşti a trimisă pe marelele Aga Farcaşu ca se bată Vidinulu?
Iar Michaî Vodă în personâ s’a dusă la Turnulu, şi bă^ tîndu-se a luată cetatea, apoi trecându Dunărea a bătută hicopolea, şi a jefuit tote serhaturile Turciloru de peste Dunăre pînă la Vidinu. Pe timpulu acela s’a făcută Domnu la Moldova Ieremia Vodă şi Craiu în Ungaria Batori Andre iasă. Aceştia înţelegeudu se între dînşii, *s*aă hotârîtu se vie asupra luî Mihaî Vodă ca se 'lu supue. Michaî Vodă, aflândă de a-cesta, a rânduită pe marele Bană, Udrea şi pe Radu Buzes-cu cu ostile de la Craiova. şi pe de altă parte cu ostile din BucurescI a trecută el însuşi în Ungaria, şi ducendu-se la Sibiîu s’a bătută cu Craiulu, 'lu a învinsă şi s’a proclamată Domnu al Ungariei, aşedlndu scaunulu Domniei la Belgradu Elă în {era Romănescă lăsase Domnu în locui pe fîulă seu Nicolai Vodă; acesta bătlndu-se cu Ieremia Vodă Domnulu Moldovei, ’lă a învins şi pe acesta, şi a numită Caîmacamu la Domnia Moldovei pe hatmanulu Udrea şi pe Vistierul An-droni. Iar împăratul Austriei Rodolfu a trimisă la Michaî Vodă soli cerînd ca să dea Ungaria sei fie supusă lui. A-tunce Michaî Vodă a rugată pe împăratul ca sei lasse Ar-delulu, promitendul a î fi supusă, cu conditiunea de ai da a-giutoru de Nemţi ca se urmede râsboiulu în contra Turciloru. Acestă propunere primind'o Imperatulă, a şirînduităca sed ea
142
ISTORIA
luî Micha! Vodă agiutoru de oşti subt comanda lui Gheorge Basta. în intervalulă acesta revoltanduse Unguri! în contra luT Micim! Vodă, s’a bătut cu ei şi îa învinsă; dar tot odată a cerut agiutoru de Ia Gheorge Basta ca se mergâ se bată cetatea ^Făgăraşu luî, pentru ca se scotă pe Dămna sa pe care Ungurii o încliissosse acolo. Dupe cererea acesta, s’a şi rânduită un general ncmţă ca se î mergâ în agiutoră. Acestă general ducânduse în cortul luî Micimi Vodă, şi prefăcându-se că voescc aî vorbi în secretă despre resboiă, de o dată scâte fără de veste sabia,* ucide pe Michaî vodă, tâindul şi capul. Corpulă seă s’au îrimormîntată acolo, iar capul luân-dulă boeri şi aducendulă Ia Tîrgoviştea, '1 aă îngropată la Mănăstirea DeluluL
Simeonn Vodă
Acesta aflăndu.se Domnă în Moldova şi au^indă de mortea Iul Micimi Vodă, a venită cu Leş! şi cu Moldoveni, şi a jefuită tote Monastirile şi satele din {ara Românăscâ, Dar cei trei fraţi boeri Buzescî, veţlendă atîta stricăciunea {erei, s’au sculată cu ost! din Craiova; şi luptânduse cu |Si-meonă Vodă, ’l aă învinsă şi ’I aă gonită din fără Romăue-scâ, proclamândă Domnă pe Şerban Vodă Bassarabu.
Şerbanu Vodă Bassarabu. 16 Oh
Acesta a fostu ginere lui Michaî Vodă Vitezulă. Elăa zidită doe Monastiri în {ora Rcunănâscâ: Cotmaua şi Corn** birulă. în contra Iul a rădicată resboiă Sechelmu regele Ardăluluî, şi făcendusc bătălie în {era Romănescâ, Ungurii aă fostă învinşi şi chiară regele ucisă *). După acesta a rădicată resboiă Simeonu Vodă Domnulă Moldovei şi viindă în {6ra Românescă cu Hanulă Tătariloră, s*au bătută şi iarâşî a învinsă Şerbanu Vodă atătu pe Moldoveni cât şi pe Tătari 1
1) AutornlO eonfandii cuventnlii do rege cu ncela de principe precuinu confuudă Transilvania sad Arddlulu cu Ungaria.
Traducătorului,
ŢfiREl ROMANESCl.
143
Pe urmă iarăşi s’a sculată cu resboiă Batori Gaboru regele Ardeiului, şi a intrată fără de veste în {<?ra Romănescă. Şerbanu Vodă nefiindă prcgătittă pentru resboiă, a fugită în Moldova, Tară regele Ardeiului cu Ungurii scî a făcută multe jafuri în {eră. Boeriî atuncea dândă de scire Porţii, au cerută Domnă pe Radu Vodă.
Eadu Vodă. 1609.
Acesta era fiulă lui Michnea Vodă turcitulă. Cuină a căpătată Domnia, elă a intrată In (6ră şi cu resboiă a gonită pe Batori Gaboră regele Ungariei. Acăsta aflândă Şerbauă Vodă de unde se aflafugară, s’a sculată şi elă cu oşti şi a bâtufă pe Batori Gaboră* şi luată pe Domna sa si tuta casa sa care se răpise de Unguri; după acestă a trecută ca se se aşeze cu locuinţa în {era Nemţescâ, unde aşi murită. Acestă Radu Vodă la anulă 1614 a reclădită. Monasti-rea care portă numele seu şi care mai nainte fusese zidită de strămoşulu seu Alessandru Vodă la 1568, iar inaî apoi, după cumu scrio Pisania monastirel, după 27 ani, in ţliîelle luiMicbai Vodă Vitezuiu, săltase în aeră prin aprinderea îerbei de puşcă ce fusese depusă de ftinană Paşa.
Alessandru Vodă IV. 1614.
Radu Vodă dimisionândă de la Domniă, a mijlocită de s'a, făcută iiiulă seă Alecsandru Vodă. Nu tărdiă însă rădicăndă asupra lui resboiu Ungurii cu Lupulă Pahainiculu, l'au gonită din {era Romănescă*
Gavrilu Vodă Movilă. 161S.
Acesta a venită cu Domnia de la MoîdoAa, Dar boeri nenmljuminduse. aă cerută de la Portă iarăşi pe Rada Vodă Michnea, talălă Iul Alecsandru Vodă.
144
ISTORIA
Iarăşi Radu Vodă Micimea. 1619.
Ca a doa domnie abia împlinindă patru ani, Radu Vodă a trecută Ia domnia Moldovei, Iar în locu-î a venită Iarăşi fiulă seu Alecsandru Vodă.
Alessandru Vodă. 1629. J).
Acesta a terminată Monastirea luî Radu Vodă din Bu« curesci, care se reclădise de tatălă seu Ia anulă 1625. în acostă monastire, elu a îngropată şi corpulă tatălui seă ca* rele a murită fiindă Domnă în Moldova.
Alessandru Vodă Iliaşcu. 1628.
Dupe doi ani do domniă, Alessandru Vodă a murită fiindu Domnă.
Leon Vodă. 1630.
Acesta a fostă fiiulă lui Ştefană Vodă Toinşa, Domnulu Moldovei. Făcându-se Domnă, elă a încărcată ţera cu grele datori!. Boeriî aă dată mal multe petiţiunî la Portă, dar vS-ţl3ndă că astu-feliă nu ’lă potu scote, maî mulţi din eî, a~ vândă în frunte pe Aga Matei, au trecută în Ungaria. A-colo George Racotzi regele Transilvaniei Ir primită cu multă dragoste; dupe acesta, boeriî căpâtându şi ajutoriu de Unguri, au trecută în {eră la Craiova. Dupe acestă unindu-se cu ostile cari se chîema Roşii, aă plecată se vie asupra luî Leon Vodă, dar acesta întimpinânduî s’a făcută resboiă în care revoltaţii veţlendu-se învinşi s’au închisă împreună cu Aga Matei în Monastirea Tismana. Leon Vodă vS^ândă că
x) Data acesta sa$ este erdre tipografică sau anachronismu din partea autorului; căci dacă <pce mal sus Kadu Vodă Michneacu a doa domniă a domnită patru ani, trebuea pe fiiulu seu se-’Iu puia la anulu 1623.
(JVota tradvcetorululj
ŢfiREl R0MÂNE3CÎ.
14&
de acolo nu’Iă pote scote şi că nici pete să albă vre ună rău din partea lui, s’a întorsă la Bucurescî împreună cu oş-tile sale, cari au jefuită totu co au găsită în cale de la Mehedinţi până la Bucurescî. Boeril ve^endu şi aedstă nelegiuire, Iarăşi aă trimisă plângere la Părtâ prin Abaza Paşa, ce fusese rânduită pe marginea Dunării, cerându Domnă pe Aga Matei, ceea ce a şi făcută Porta.
Mată Vodă Bassaraba 1633.
Acesta era fiiă marelui Vornicu Danciă. Cumă s’a făcută Domnă, Boeril Iul Leon Vodă au fjgituîn Moldova. Dupăîndemnulă acestora, Radu Vodă Domnulă Moldovei au venită cu resbolu asupra lui Matei Vodă, cu ajutoriu de Tatarî, şi bătându-se la Plumbuita lângă Bucurescî, au re-raasă învinşi atât Moldovenii cât şi Tatarii. Boeril lui Leon Vodă, văcjăndu că ast-feliu nu ’şi aă îndeplinită scopulu, s’au dusă la Constantinopole şi au dată petiţiune Sultanului în contra lui Matei Vodă; dară n’au isprăvită nimica, căci Matei Vodă s’a dusă acolo în personă şi s’a îndreptăţită. După ce s’a înturnată în {eră, s’a dusă din porunca împărăţiei în Polonia, şi după ce a bătută Cameniţa, iarăşi s’e întorsă în {era Românescă. După acesta s’a mal sculată cu resboiu asupra sa şi Vasite Vodă Domnulă Moldovei; dar şi acesta de doe ori a fostă învinsă de Matei Vodă. Ve<Jendu«se învinsă, Vasile Vodă a pîrîtă la Portă pe Matei Vodă ca rebelă. Porta spre a se încredinţa, a rânduită pe-Sinan Paşa cu cercetare. Sinan Paşa a venită la Bucurescî şi înţelegîndu-se cu Matei Vodă, s’a lămurită cănuestetră-dătorii şi s’a întorsă la Constantinopole cu cercetarea. îm-perăţiă, după acesta, a ordonată lai Matei Vodă ca să mer-gă cu oştirea 3a la Acherman pentru interesele Porţii. Matei Vodă plecă, dar pe drumu aflându că Vaeile Vodă alu Moldovei s’a unită cu Paşa de la Isaccea ca să ’lu per^ă, s'a înturnată la Bucurescî. După acesta, pe de o parte a <latu de Bcire Porţii cuvintele sale de îndreptare, iar pe de
10
146
ISTOItIA
alta înfelegîndu-se cu Racoţi regele Transilvaniei a trimisă oştiri în Moldova şi, învingendu pe Vasile Vodă arădicatti Domnu pe George Ştefană. Vasile Vodă a trecută şi elu la Timuşu Hatmanulă de Cazaci, şi, luândă ajutoră de acolo, a trecută în Moldova, a bătută pe George Stefanfi Vodă, şi apoi a înaintată cu resboiulu asupra iul Matei Vodă; dar bă-tându-so cu acesta la sătulă Finta, a rămasă învinsă atâtti elu cât şi Hatmanulă de Cazaci. Dupe aceste, oştile ţărel RomănescI, adecă Dorobanţii, şi Seimenii, s’au pornită a face multe neorânduele în {eră, prădându monastirl şi uci-$ândă boerî. Matei Voţiă aştepta ocasiune ca se desfiinţeze oştirile aceste, dar fiindu-că îmbătrânise tare, a murită îna-iote de a ’şl pune în lucrare ideea acăsta. Pe câtă a trâ-ită şi a domnită, elu a făcută multe lucruri bune în ţâră: a pusă de a tradusă legile în limba romănescă, a zidit din noă şi a reparată mai multe monastirl, preoumu monastirea Câmpulungului, care fusese din începută zidită de Ncgru-Vodâ, Monastirea Sloboziei, Sado va, Monastirea dintr’unfi 1 :mnă, Arnota, unde s'a şi îngropată, monastirea Brancove-nil, Negoescil, Plătârescil, Brebulă, Oăldăruşanil, Episcopia din Buzeă, şi alte monastirl mal mici şi biserici. în <}ilele lui s’a însurată celă ântâiă Cantacuzino, Posteiniculă Constantin, şi a luată pe nepota sa, fiica îuî Şerbană Vodă Bas-saraba, cu care a făcut şese feciori: pe Drăghici Spâtarulu, pe Şerbană Vodă, pe Constantină Stolniculu care a fostu tatălă lui Ştefană Vodă, pe Michaiă Spătarulă, pe Mateiu Aga, şi pe Iordaki Spâtarulu.
Constantinii Vodă Bassaraba. 1654.
Acesta vl fostă fiiulă lu! Şerbană Vodă Bassaraba şi frate al Domne! Elenii soţiei lui Constantină Vodă Cantacuzino. Elu a fostă proclamată de boerî şi întărită de Portă. Domnia sa n’a fostă turburată nici de Turcii de peste Dunăre, nici de Ta tari, nici de Unguri, nici de Moldoveni. Bucurându-se de pace, elu o uşurată {era, rădicândă una din dări, şi a sporită lefa căpitaniloru şi a slujitoriloră, adecă
ŢftBEI SOKAKESCf.
147
a ostaşiloră: Iar pe Seimeni, fiindă că mulţi dintre el eraă SGrbI străini, a voită se-î desfiinţeze şi se-’I gonaci. Dar Dorobanţii, ca unii ce se încuscriscrâ cu Seimenii, nu numai câ n’aă primită desfiinţarea, dar âncâ s'au şi revoltată; şi câlcândă Vistieria, au luată în putere bani ca(f au voit#, şi pe urmă aă prădată monastirl, au călcată casele boerilor, aă ucisă mal mulţi din el, şi aă jefuită satele din ţeră. A-tuncea Constantină Vodă s’a trasă peste Dunăre şi a dată de soire Sultanului Muradă. Sultanulu a rânduită pe Ştefană Vodă Domnulă Moldovei şi pe Racoţi regele Transilvaniei ca se dea ajutoriu întru stingerea revoltei. Aceştia viindă cu oştirile loră în ţera Romănescă şi întâ nindu se Ja sătulă Cioplea, a venită acolo şi Constantină Vodă cu oştile lui. Dupe aceea loviodă pe Dorobanţi şi pe Seimeni în tute părţile unde se aflau, laă sfărâmată cu totulă. Dar dupe ce s’a întorsă Moldovenii şi Transilvanii Ia ale loră, rămăşiţele de Dorobanţi şi de Seimeni, avendă în capă pe Vistierulă Chrisea, s'au sculată Iarăşi în contra Domnului. Constantină Vodă atunce a rânduită pe marele Vornic Preda Brancovanu cu oşti, şi lovinduî, Iarăşi a ucisă şi a prinsă mulţi dintre el. Nu târziu înse resculându-se iareşî, Porta^ pentru ca se potolescă scandalulă, a mazilită pe Constantină Vodă, carele a trecută cu totâ familia sa în Transilvania. Acestă Domnu a zidită Mitropolia din Bucurescî.
Michnea Vodă III. 1658.
Se $ice că acesta era Grecu de origine, şi din copi-lâriă fugindu de la tatălă seu, Scrdarulu Iani, s’aru fi dusă la Corstantinopole, unde sub nume de fiiu al Iul R^du Vodă s’ar fi lipită de Sinan Paşa. Prin ruijloculu acestui Paşă, elă a isbutitu a căpăta domnia. ?i luându cu sine mulţi Turci şi Tătari, a intrată în ţera Romăuescâ. Turcii şi Tataril unindu-se cu Dorobanţii şi cu Seimenii, au jefuită ţera şi aă robită o mulţime de 6menl. Michnea Vodă se arăta in ţdrâ cu mare blDndeţă, dară în ascunsă avea alte planuri. Elă de îndată a începută a pune în rânduelă oştea Doro-
148
ISTORIA
banţilorfi şi alte miliţii. Pe timpulu acesta revoltându-se Racoţi din Transilvania în contra Porţii, împeratulă turcescă a ordonată Hanului de Tatarl ca să mergă împreună cu vi-zirulu Chiupruliă asupra Iul. Asemine ordină priraindu şi Michnea Vodă, acesta a adunată boeril şi Ie*a descoperită U deea sa de a se uni cu Racoţi în contra Turciloră, în pri. vire că aceştia aă călcată şi aă jăfuită ţăra. Boeril, îngrijiţi de puterea Turciloră, n’aă priimită; Iar elă adormindul cu cuvinte, le a $isă se 6e ducă pe la casele loră. Dupi acesta a chiămată pe Căpitani şi pe isbaşl, şi cu jurământ! le-a descoperită planulă seă; dar şi aceştia, de frica Tur* ciloră, n'aă primită, şi, pârăsindă pe Domnă, s’aă duşii Ia sătulă Toplea pe apa Telejenuluî. Atunce Michnea Vodă, temendu-se ca să nu ăsâ vorba, s’a dusă la ună Cadirpaşa, şi a pîrîtă pe boerl şi pe Capitanî, că ar voi se se scoleîn contra Turciloră. După acestâ pîră, Vizirulă a pusă de a ucisă pe Stolnicului Pîrvu, pe Iordache Vistierulă, şi pe Postelniculă Pi’eda Brancovanu. Iar Stolniculă Constantin Cantacuzino, împreună cu ginerile seă Spătarulă Filipescu, au fugită pîntre munţi în Moldova. Michnea Vodă isbuti a ’l rădica şi a-î aduce laîCanstantinopole cu ună Oapigibaşa; dar ei înfăţişându-se acolo cu capu-chehaielele, se desvino-vâţiră. între aceste, Michnea Vodă a intrată în Transilvania cu Hanul şi cu Vizirulă. Acolo, de şi făţişă sc arăta credinciosă Turciloră, dar în secretă s’a unită cu Racoţi. După ce s’a întorsă în ţera Rcmănescâ, elă a trimisă ostile sale unite cu Ungurii în Molduva asupra luî Ghica Vodă, Acesta, ve<jendu-se învinsă, a fugită la Tatari şi luându de la denşiî ajutoriă, s’a întorsă la Moldova, unde a bătută şi pe Unguri şi pe Români. Pe cândă Michnea Vodă se afla în resboiă cu Turcii, Dorobanţii, au^indu că pe de o parte Vizirulă a învinsă pe Macoţi, Iar pe de alta că Ghica Vodă cu Tătarii învinsese pe Ungurii şi Românii trimişi acolo, au complotată ca se-lu prindă şi să* lu dea pe mâna Tur-ciloru. Elă însă simţindă de acesta, a fugită în Transilvania, unde a şi murită.
ŢfiREl romanesc!.
149
George Gicha Vodă. 1660.
Pe acesta de la Moldova l’au strămutată cu domnia în ţăra Romănescă. Boerii însă cereaă pe Constantină Vodă, carele se afla emigraţii în Transilvania din causa lut Mich-nea Vodă şi a Dorobapţiloră. Constantină Vodă, ajutată de voioţa din lăuntru a boeriloră, s’a rădicată cu resbolu asupra Iul George Vodă Gbica, şi învingăndulă, l’a silită se fugă peste Dunăre în Turcia. Dar George Vodă Ghica, în-torcenduse cu Aslan Paşa, sau Sinan Paşa, sau Acmirza, a învinsă pe Constantină Vodă. Cu tote că Porta rânduise pe Oeorge Vodă Ghica, dar Vizirulu de atunce Chiupruliu l’a pîrîtă împăratului că ar fi haină; după care a şi trimisă pe ginerele seă, pe Mustafa Paşa, cu oştire de ajunsă de au rădicată pe Ghica Vodă şi l’aă dusă la Constantinopole pă-pă să se numescă altă Domnu. Pe timpulu acela se afla la Andrianopole Postelniculă Constantină Cantacuzino, dusă pentru trebuinţe de ale ţerel. Acolo se afla atunce şi împe-ratulă. Au^indă Postelniculă Cantacuzino despre cele petrecute în ţâră, a dată petiţiune la Portă şi a cerută c&> epre a înceta turburările, se dea voie boeriloră se alegă el pe Domnă. împăratulă a acordată cererea. După acesta Postelniculă Cantacuzino, tocminduse cu Belzade Grigori Ghica, fiulu lui George Vodă Ghica, Taă cerută pe elă Domnu din partea ţerei.
Grigori Ghica Vodă. 1661.
Chipulă prin caro acesta a căpătată domnia (erei Ro-tnănesci, se arată mai sus. După venirea lui în ţeră. Cantacuzino, după tocmăla ce avusese, a remasu la Constanţi-nopole ca se prevegheze interesele {erei. Din causa turbură-riloră de pe atunce, din causa resboiulul ce avea Porta cu LeşiI, din causa bănueleloră ce avea Vizirulu Chlupruliulă asupra lui Gligori Ghica Vodă, împăratulă, dupe ce s’a îu-4 torsu de la Andrianopole, a făcută unu consiliu secretă după
150
ISTORIA
caro s’a proiectaţii ca în loculu Domnului să se număscăîn ţăra Romănescă unu Paşă turcă. Acesta nu o spune Chro-nograiulă, şi nici nu o scieau toţi; dar s’a înfelesă dupS mai multe împrejurări, căci Grigori Vodă scria mereă Postelnicului Cantacuzino ca să silescă să împedice acestu lu* cru, arătAndu Porţii ca unu bună patriotă, că nici ţâra nu va priimi, că s’aru face multe vărsări de sânge, şi că nici împărăţiile vecine nu ar putea îngădui. Postelniculu Cantacuzino, după ce a lucrată ca să împedice acestă nenorocire, s’a întorsu în ţeră, şi în ,locă de recunoscinţă, multe rele a suferită do la Grigori Vodă, precurmi din documente şi chri-sdve se vede. în cele din urmă, cândă era să plece Grigori Vodă din ordinulă Porţii cu oştiri asupra Poloniei, Vor-niculă Stroe Leurdenu a pîrîtă pe Cantacuzino cu felurite calomnii, în câtă Domnulă aprinsă de mânie, Pa închisă în Monastirea Snagovului; iar după ce s’â întorsă de la resbo-iulu din Polonia, a pusă de l’aă şi ucisă totă în acea mo-nastire. După acesta priimindu iarăşi ordină ca să te ducă în Polonia unde se resboîaă Turcii, Grigori Vodă, cuprinsă de spaimă, şi-a luată Dornna din ţiera Românăscâ, şi a fugită în Polonia. (1.)
îladu Vodă Stridas. 1663.
Acesta era fiiulă fiiulu lui Leon Vodă, numită de Portă după cererea Boeriloru. îndată ce a luată domnia, elu a venită în ţăra Romănescă, şi aducăndă o mulţime de Greci cu dânsulă, a lovită în tote aşe^emintele ţereT, în câtă s’a făcută o mare revoluţiune atât în contra lui câtă şi în contra Greciloră* Domnulu, pentru ca se împace pe boerl, te-menduse totă-odată ca din causa acestei turburărî se nu’lă 8c6ţâ Porta din Domniâ, a gonită pe toţi Grecii. După a-căsta s’a trimisă din partea ţereî Spătarulă Drâghîci Canta-
1.) Erăre. Grigori Vodă au fugită, dar nu în Polonia, ci în Austria, şl de acolo la Veneţia, unde a şi murită.
(Notăl Traducă lor ulut.)
ŢfiREl ROMÂNESC'!.
151
cuzino la Constantinopole ca se ceră Întărirea domnie! Iarăşi pe numele acestui Domnii, ceea ce s’a şi iăcutu. La Constantinopole, Spâtnrulă DrăghicI împăcfcnduse cu unulu din grecii goniţi, Paharniculu Balasaki, acesta Ta înveninaţii şi Ta omorîtă. După acesta Paharniculu Balasaki B’aîntorsă Iarăşi în ţ<Hi, şi în unire cu Vorniculu Stroe Surdenu au împinsă pe Domnii ca se facă cele mal mari reutăţl boeriioru, ca bS ’şi resbuno pe elă pentru alungarea Greciloru. Aceste v£$fcndă Boerii, s’au dusă la Constantenopole şi dându pe-tiţiune Porţii, afi cerută Domnii pe Antonie Vodă.
Antonie Vodă, 1669.
Acesta făcândusc Domnu dupe cererea boeriloru, s’aa-râtatu torte dreptu şi blundu; dar dupe cea împlinită cei trei ani aî domnie!, s’au dusă la Constantinopole Christea Visti-erulă, Stoica Paharniculu, Radu Ştirbe! şi Şerbană Cantacu-zino, şi chibzuinduse că Domnulă ti in du prea bătrână nu maî putea se guverneze ţera, au cerută la Portă ca se’lă 8cbimbe. Porta a numită Domnu Iarăşi pe Grigori Vodă Ghica, carele dupe ce fugise se îndreptăţise.
Icireşî Grigorie Vodă Ghica. 1672.
Toţi boerii s’au întorsă cu Domnulu în ţera Românescâ. Dar Şerban Cantacuzino sciindăcă frateseu Constantină Can-tacuzino urmărise pe Grigori Vodă pretutindeni prin Europa şi’lă trăsese în judecată pentru nediepta ucidere a tatălui seu, 8*a temută de vie în ţeră. .Grigori Vodă, dupe ce a venită în ţera, s’a dusă, din ordinulă Porţii, se acompanieze cu ostile sale oştirile turcesc! cari aveaă resboiu cu Ungurii-Dupe ce s’a întors de acolo, a pusă la închisore pe muma lui Şerbanu Cantacuzino şi pe toţi fraţii lui. Şerbanu Canta-cuzino, cuină a aflată despre acesta, a dată plângere la Portă, care a rânduită unu capugi-basa şi a liberată pe cel închişi : familia acosta, YăclOnduse liberă, a trecută Dunărea şi a mersă de s’a aşezată la Creta. Porta, deschiijândă res-
152
ISTORIA
boîu cu LeşiI, a ordonaţii şi Iui Grigorie Vodă se mergăcu ostile sale. Acolo bătenduse cu Sobicski craiulă {erei Leşesc!, şi vedăndă că Turcii au rcmasă învinşi, Grigori Vodă s'a înspăimântată şi s’a lepădată de domniă. Dupe acesta s’a dusă la Constantinopole, unde a şi murită.
Duca Vodă. 1674.
Acesta a fostu cerută de boerl şi încuviinţată de Portă. Pe timpulă acela avându Turcii resboiă cu Leşii, s’a dusu şi Duca Vodă din poruncă înperătescă împreună cu Viziruluşi bătendă cetatea numită Zoratona, Turcii aă fostă siliţi, ca îuvinşi, se facă pace. Dupe acesta pe Duca Vodă l’aă mutată la domnia Moldovei, Tar în {era Romăncscă s’a numiţii Şerbanu Cantacuzino.
Şerbanu Vodă Cantacuzino. 1679.
Acesta a fostă fiiulă Postelnicului Constantină Canta-zino. Atunce declarânduse resboiu între Turci şi între Nemţi, dupe poruncă împerătescă au intrată, împreună cu unu Se-rascheriu, şi Şerbanu Vodă şi Duca Vodă din Moldova, de aă făcută doe cetăţi de pămentă, dupe care s’au întorsu a-mendoî în {erele Ioră. Dupe acestea s’a sculată însuşi Sul-tanulă Mehemetă şi Hanulă Crîm* lui, şi luândă pe Şerbanu Vodă, pe Duca Vodă, pe Apali Michali regele Transilvaniei şi pe Grafulă Teckeli, cu ostile loru, au făcută urdiă (lagăr, tabără) la Bcligradulă Sârbescă. Acolo aremasă numai îm-peratulu cu curtea sa; Iar celelalte oştiri^ sub comanda Vizirului, au trecută în {erile împăratului Nem{escă şi au a-junsă până la Viena, pe care au assediat’o şi au bătut’o şă-se^eci şi trei de ţlilc. Dar viindă în ajutoră Sobieski regele Poloniei, Turciî aă remasă învinşi şi au fugită. Acestu Domnii a făcută pentru ântăia oră scdlă Elinăscă. Elă a adusă po-rumbulu, carele pănă atance nu era cunoscută. Elu a făcută şi o fabrică de postavă la Afumafi. Elu a făcută mo-nastirea Cotrocenil lângă Bucuresci. Pănă la domnia aces-
ŢfiREl R0MAKE3&
153
tuia nu se trimitea haraciulu la Portă, ci venia la Bucuresci unu Capugi-başa, căruia i se da haraciulu, şi apoi pleca a-companiatu de unu boieria penă !a Gnîrgiu şi Rusciucu, unde lua adeverinţă de teslimă (de predarea tributului) de la a* mândoi cădii. Acestu Domnii avea privilegiuri de laîmpă-ratulu nemţescă. Dupe m6rte, elu a fostă înmormântată in monastirea Cotrocenif făcută de densulă; iar soţia sa Domna, fîulu seu Beizade George şi ginerele seu Ioană Bălâce-nu cu totă familia lorii e’au dusa şi s’au aşe^atu in {era Nemţescă.
Constantină Vodă Brancovanu. 1669.
Recomandată chiar de Şerbanu Vodă şi cu priimirea generală a boeriloru, Porta a întărită Domnii pe Constantină Brancovanu. Atunce avendu resboîu Turcii cu Nemţii, Constantină Vodă din poruncă imperătescâ a trecută cu oştirile turcesci în Ungaria, şi în bâtâliâ s’a perdutu Bălâcenu* Intorcânduse de acolo şi deschidendu Turcii resboîu cu Petru împeratulu Rusiei, a plecată din poruncă imperătescâ şi Constantină Vodă, şi a mersă până la Urlaţi, în judeţulă Mehedinţii. împeratulu Petru a trimisă pe unu generală cu Spă-tarulu Toma (Cantacuzino) şi bâtendu Brăila, a luato. Iar oştile cele mari s’aă lovită îq Moldova, Ia movila Râbîei. Dupe acesta, fâcenduse pace, s’a întorşii Constantină Vodă de la Sâcuieni la Bucuresci. Apoi încetându resboiele şi schimbările de Domni, Coustandinu Vodă a domnită doeţlecl şi cinci de ani, în câtă s’a îndreptată (era, s’a îmbogăţită şi Domnulu, ^i a făcută o mulţime de monastiri, între cari cele mai însemnate suntă: Monastirea Orezulu din judeţulă Yîl-cei şi Sântulă G^orge din Bucuresci. Porta însă. rîvnindă bogăţiile Iui, îi căuta preteste ca să’lu mazilescă. Deci a-flândusc împeratulu la Andrianopole, a trimisă ordină lui Constantină Vodă ca să vie acolo. Acesta se duse, şi cu dare de bani şi cu sporirea tributului, s’a îmbunată şi s’a Sntorsu la Bucuresci. Atunce a scosu pentru ânteiă oră da» rea Văcâritulul, de se plâtia căte 30 bani de o vită. Dom-
154
ISTORIA
nulă acesta avea lareşT privilegiurî de la împeratulă Austriei. Dar fiindă Viziru pe atunce Gia Aii Paşa, aă găsită motive ca se’lă mazilescă, şi aducându’lă la Constantinopole, Ia tăiată capulă atâtu lui câtă şi la patru beizadele fii al seî.
Stefanu Vodă Cantacuzino. 1714.
Aceta a fostu fiiu Stolnicului Constantinii, şi nepoţii lui Şerbană Vodă Cantacuzino. Imbrohorulii celu mare, carele venise se mazilescă pe Constantină Vodă Brancovanu, a întrebată pe boerl pe cine voescu dorană? aceştia aărespunsă în unanimitate că voescu pe Stefanu Cantacuzino, carele era mare Spâtarîu. Ast-felă făcfcnduse Domnă, Ştefană Vodă prin chrisovă a rădicată darea Văcărituluî, darea ce fusese pe monastirl, pe popf, şi a domnită în pace neîntreruptă. Dar Gin Aii Paşa Vizirulă, avendu patimă pe n6mulă Brancove-niloră şi al Cantacuziniloră, găsi preteste ca se destitue şi pe Ştefan Vodă. Dupe acesta făcSndă Dorană pe Nicolae Vodă Mavrocordată ce era Domnă în Moldova, a adusă h Constantinopole pe Stefanu Vodă împreună cu tatâlă său Stoiniculu Constantină, şi a pusă de îaă sugrumată. Iar Domnă, împreună cu doe beizadele, Radu şi Dinu, fugindu la Stavrodromi, a îutratu într’o corabiă Vene ţi ană, şi a trecută Ia Veneţia.
Nicolae Vodă Mavrocordată 1716.
Acesta a fostă celă ântâiă Domnă numită de adrep-tulă de Portă, fără a consulta ţera. .Fiindă că fusese mutate de la Moldova Ia scaunulă ţereî Romanesc!, spre a se assi-gura mal bine de domniă, ascultiîndu păte şi ordinele Vizirului, s’a arătată f6rte aspru cătră Boerl şi Ia jefuită ma* pe toţi, aducenduî la miseria cea mai estremâ. Persecuţi-unile lui mal cu semă aă fostn îndreptate asupra nemulu1 Brancoveniloru şi alu Cantacuziniloră. Pentru ca setrăescă bine cu Turcii de peste Dunăre, elu le-a dată voia se facă Chizlale pe mărginele Dunării, pe pămentulă {erei Romă-
TERBl ROMANESl.
155
nesci, ca sS pâşuneze ol şi alte vite. De atnnce au începui u Turcii se drrapene ţâra, unii sub titlu de comercianţi, iar alţii sub titlu de possesaori de chîslale,— şi s’aă încuibaţii atâtu de mul tu în câtă domnii posteriori u’aă mai pu» tutu se T înfrâneze; chiar Pârta, audându de reutăţile loră, voia se-i gonescă şi nu putea. Nu tărdiă Turcii pornindu se iarăşi cu resboiu în contra Nemţiloru, a veniţii unu c&pitană numitu Pi vodă cu o trupă usoră de oştire, şi prin înţelegere cu Spâtarulă Golescu călcândă curtea domnescă din Bucu-resci fără de veste, a prinşii pe Nicolae Vodă cu totă cassa sa şi Ta dusu la Sibiîu.
Ioană Vodă Mavrocordatu. 1717.
Acesta a foştii frate cu Nicolae Vodă, şi aflânduse dragomanii pe lângă Portă* a căpătată domnia. Acestu Domnii s’a arătată forte bună pentru ţâră. dupe ce a scăpată mal mulţi Români din robia Tatariloru, apoi fiindă fomete mare a adusă cu chcltuelele sale proprii grăă din ţeri străine şi ^nutrită pe locuitori. Pe tirapulă acestuia s’a încheeatu pacea de la Passarovitz între Nemţi cu Turcii, şi elu a fostă unulă din mijlocitorii păcii din partea Turciloră. îmbolnă-vinduse de morte, elă a mărturisită că avea plenipotinţă din partea Turciloră ca se dea şi ţera Romănescă numai se în-chee pace, fiindă că Nemţii fuseseră învingători; dar că numai elu, prin propria sa iscusinţă, a reuşită a-I împăca dân-dule numai cele cinci judeţe ale Craiovci. Murindă, elă a-chiâroatăpe toţi boeriî şi pe mitropolitulă, şi dupe ce le-a cerută ertăciune, le-a spusă că ciDe este în duşmăniă cu frate-seu 8§ se grăbescă şi să fugă, căci iareşi elă vine cu domnia. Dupe ce a espiratu, elu a fostă îmormentatu îu Mitropolia din Bucurescî.
Iareşi Nicolae Vodă Mavrocordatu* 1719*
Dnpe ce s’a făcută pacea de la Passarovitz, Nicolae Vodă a fostă liberată de% Nemţi, şi mcrgcnvlu la Constanţi-
156
ISTORIA
nopole, dupe mărtea fratelui seu a căpătată lareşî domnia. De astă dată elil s’a arătată, generosu cătrâ boerl şi dreptă cătrâ {eră în tdte apucăturele lui. Ci tote aceste, elu a adk-ogatu dări nuoe, precumă Pogonăritulu şi Pecetluitulu; a re-introdusă Văcăritulu, şi dările asupra Monastiriloră şiaPre-oţiloru, pe cari le desfiinţase Ştefană Vodă. Elu a făcută şi o monastire aprdpe de Bucuresol, ce se chîamă Văcâresciîi şi dupe doisprezece ani de dorauiă murindă, s’a îngropată acolo.
Constantinii Vodă Mavrocordată. 1731.
Dupe mărtea luî Nicolae Vodă, fiiulu seu Constantină se tocmi cu boerii, şi aceştia făcură arză cătră Portă ce-rendulu de Domnă. Porta îi dete domnia, trimiţendu-i tuluri şi sangeacu; dar dupe patru luni l’au revocată.
Micim Vodă Bacoviţă. 1731.
Acesta se numîa şi Gehan. Elu a căpătată domnia prin dare de bani, şi astă-felu a isbutitu de a mazilită Porta pe Constatinu Vodă. De atunce au începută cu chipulu acesta şi domniile se se schimbe mal de-să.
lareşî Constantină Vodă Mavrocordată. 1732.
Totă cu dare de bani a isbutitu a mazili pe Michaî Vodă şi a căpăta pentru adoa oră domnia. Elu a făcută mo-castirea Sântului Spiridon în Bucuresci.
Grigori Vodă Ghica. 1733.
Acesta aflânduso domnu la Moldova, prin dare de ban! a căpătată domnia ţerei Românesc! şi a venită la Bucuresci. Elu a făcută Carvasara, şi a urcată vămile, cari până atunce aveau ună venită neînsemnată. Pentru acesta elu a refor-> ma^ă şi chrisdvele monastiriloru după cari luau mile de Ia vămi*
ŢfcREI ROMÂNESCI.
157
Iareşi Constmtinu Vodă Mavrocordatw 1735.
în cursulă acestei a treia domnii, s’aă seu Ia tu Nemţii cu resbolu în contra Turciloră, 'si a venitu în ţ6ra Romă-n6scă unu generalii cu oşti nemţesc! până laTîrgovistea. Constantinii Vodă a fugitu peste Dunăre în Turcia, îar boeril au remasă nemişcaţi în ţeră. Dupe acesta întorcenduse Constantină Vodă cu Turcii, Nemţii s’au traşii la munte. Turcii Iau lovită şi laă învinsă atâtă la Pitescî câtă şi la PerişanI în judeţulă Dâmbovifeî. Atunce au luată Turci! îndereptă Craîova de Ia Nemţi. Pe boeril cari de frica resboîulu! se trăseseră în munţi, laă luată Nemţii cu sine în Transilvania; Iar ace! ce fuseseră în părţile de josu, au stată pe lângă Domnă. După ce s’a făcută pace, Constantină Vodă a făcută cerere la Portă şi a căpătată itlac-firman ca să vie şi boeril din Transilvania. Aceştia căpătându scirea prin Principele Sacovitz (comandantele Transilvaniei), au eşitu cu toţi! din Ardelu şi s’au întorsu în ţeră. Atunce Constantin Vodă, sporindă tributulu cu 100,000 lei şi mal făcendu ore-cari alte cheltuele cu omenii influinţi de la Portă, a luată sub stăpânirea domniei Banatulă Cralovel, şi a făcută Bană pe Matei Cantacuzino. Dupe aceste, aşedenduse lucrurile, s*a consultată Domnulă cu Borril şi prin înţelegere comuni a făcută reformă în tute : de la monastirl a rădicată dările şi datoriile ce le luau cu ebrisove; a făcută o adunare de epitropî al monastiriloră; a suprimată veniturile din afară ce le aveaă boeril, rânduindule lefe proporţionale cu funcţiunile; a pusă în rânduălă clasele boeriloru, numindu Veliţi pe toţi acei ce aveaă tuneţiune şi rangă, Iară pe cel ce se trăgeaă din boerl şi nu aveaă funcţiune numindul Neamuri* toţi liberi de otI ce dare, Iară pe cei de clasa a doa numindu- i Masill şi scutindui de Vinăricîu şi de Dijraărită; a regulată t6te rufoturile; a rădicată din ţeră tete dările cele vechi, precumu: văcăritulu, sferturile ce se numiau biră, ha-raciulă co se nurola sera a mare şî s£mamică, poclonulu stogului, pcceţile, pogonaritulă, şi în scurtă tote dările atâtă
158
ISTORIA.
domnesc! câtă şi boerescî, rânduindu numa! patru sferturi pe ană de câte do! le! şi jumătate unulu; mucatalele (?) le-a sporită; vinariciulu, dijmăritulu, şi vămild, le-a lăsată totă precumă se regulaseră sub Grigori Vodă Pănă atunce eraă sate întreg! de sclavi boerescî, cari la dări nu plăteau totă una cu cel liber!; pe aceştia ia liberată, şt spre mângâerea boeriloră le-a rânduită scutelnicî; a deschisă scole elinesci, italienesc!, turcesc! şi romănesci; a făcută rânduele pentru clădiri. Dupe aceste reforme, ţera mergea spre sporire, ceea ce audendu Domni! maziliţi, au sporită darea cătră omenii influinţî ai Porţi!. Dară Constandină Vodă, nevoindă a da suma ce » se cerea dupe concurinţă, a fostă mazilită.
Iareşî Michai Vodă Racoviţă. 1741.
Acesta aflânduse datorîu la miri(?) şi la alţi omeni in-fluinţi de pe lângă Portă, şi aflându de la Spâtarulă Mano-laki agentulu seu despre veniturile ţerei, a sporită darea ş^ a promisă şi plata datoriiloră, şi astfelu a căpătată domnia/ Dar dupe cea venită în ţ6ră, vă^endă căcu cele patru sferturi, adecă cu ţlece lei ce da pe ană fiă-care, nu o putea sc6te la capetu, a mal adăogită sferturile şi a mal scosăună văcărită. Greutatea acestoru dârînepueând'o suferi locuitorii, au trecută numai de peste Oltă cinci-spre-ţlece mii familii peste Dunăre, si alţi! mai mulţi de prin alte judeţe. Atunce Boeri! s’aă dusă la Portă de s’au plânsă, şi P6rta îndată Pa mazilită; dar fiindă că luase domnia pe tre! ani şi mal avea trei luni ca se Împlin6scă acestu termenă, prin mijlocirea orneniloră influinţî ce eraă interesaţi de posiţiunea lui, i s’a tolerată a domni până la împlinirea celoru tre! ani. De atunce s’a admisă rânduirea Doraniloru pe câte trei ani, , şi mucarelulu (firmană pentru înoirea domniei) pe fiă-care ami, a^usu de unu Turcă mare. De la domnia acesta a căzută şi puterea Domniloră, căci nu se făcea dupe altă con-[ sideraţiune de câtă prin dare de bani, şi prin mijlocirea ca- j pichehaîaleloru, în mâna cărora era totă puterea,	iţ
ŢfcREl HOMÂNESCl
159
Iareşi Constantini Vodă Mavrocordatu. 17
Venitu de a patra oră la domniă prin puterea şi mijlocirea capichehalaleloru, Constantin Vodă s’a siliţii se urmeze dupe Reforma ce o făcuse în a treîa domnia. Dar cu tote că liberase pe sclavii boeriloru, pe unii cu voia iar pe al ţii fără voia stâpâniloru loru, — cu tote aceste, fiindă că domnia îlu ţinuse mulţi bani, şi cu sistema Reformei nu putea eşi la socotelâ, a urmatu adunarea dăriloru dupe sistema a-şe^ată de Micbai Vodă.
Iareşi Grigorie Ghica Vodă. 1748.
Cu multă dare de bani şi prin mijlocirea Capucheha-faleloru, Grigori Ghica viindu de adoa oră cu domnia, aa-dunatu dările dupe cumu le adunase Constantină Vodă Mavrocordatu; ba âncă a maî adaogatti câte unu banu şi jumătate la oieritu, peste cele cinci parale ce era mai înainte* în cursulu acestei domnii, elu a făcutu o monastirc sub numele Sântului JPantelimonu aprope de Bucurescî, şi în ea aa-şe^atu spitalulu pentru bolnavi, întreţinută cu veniturile a-cesteî monastiri. Elu a maî făcutu o monastire sub numele Sântului Visarionu, iareşi cu spitalu pentru cei ciumaţi, carii se se nutrescă din veniturile monastirei. Murindă la anulă 1754, l’au îmormentatu la Sântulu Panteleimonu. Bo-eriî chibzuinduse, au făcutu de îndată arză Îs Portă şi l’au trimisu cu menzilu la capichehaîale, cerendu Domnu pe fii-ulii seu Beizade Scarlatu. Totu o dată s’aă duşii şi mal mulţi boeri la Constantinopole ca se se plângă la Portă în contra mulţime! dăriloru, în contra mucareiului ce începuse a se face ca lege, în contra îmmulţirel Turciloru din ţeră, şi pentru alte interese generale de cari nu se puteu ocupa din ca-usa desei schimbări a Domniloru.
160
ISTORIA
Matei Ghica Vodă. 1752.
Acesta a fostu fîiulu lu! Grigori Vodă Ghica şi ginere lui Baş-capichehala Başa Michalopulo, carele era mare dragomanii al Porţi. Socrulă seu, cumii a aflaţii despre mortea lui Grigori Vodă şi despre venirea boeriloru din ţera Ro-mănescă la Constantinopole, a prefăcuţii arzulu pe numele ginerelui şeii, şi prin dare de bani a scosă domnia pe numele lui, remâindă la o parte Beîzadă Scarlatu. Boerii în-tâlninduse pe cale cu noulu Domnuce venia, şi acesta pre-cumă si socrulu seu promiţendule că se voru îndrepta tote lucrurile în ţerâ dupe cererea loră, s’aă întorsu. Dupe ce a venitu la BucurescI, Matei Vodă, dupe consiliile socrului seu, a camu atinsă pe unii din boerii ce fuseseră la Constantinopole. Aceştia s’au dusu îareşî cu petiţiune la Constantinopole. Porta a randuitu cercetătorii pe unu Capugi-başa. După ce acesta a venitu în BucurescI, Doranulă a pusă păzitor! cari se nu lase pe nimeni a se duce la elucu petijiunî. în ţlioa de Sântulă Constantină aflânduse Dom-nulă la Mitropoliă şi o mulţime de poporă adunată pentru hramulă bisericeî, s’au rădicată cu toţii mari şi mici, cu strigăte şi cu sgomotu, şi luAndă pe Mitropolitulă înainte împreună cu bocrih s’aă dusă cu petiţiune la numitulă capu-gi-başa. Acesta trinise petiţiunea la Portă, care a mazilită pe Matei Vodă chiar în anulă Antăiă al domniei sale.
Constantinii Vodă Gehanii. 1753.
Acesta era fiiu lui Michaî Vodă Racoviţă şi mal înainte fusese Domnă în Moldova. A căpătată domnia prin mijlocirea socrului* seă Spătarulă Manolaki, carele era şi baş-capuchehaîa al seă. Elă a rânduită Capcimală (adunătorlu de bani, cassieriu) pe ginerele seă Postelniculă Geanetu. Dom-' nulă tîindu daţoriă positiunea sa acestoră omeni, urma cu luarea dăriloră şi cu cârmuirea {erei după voinţele loru. Bo-eriî, ve^endă că nu numai nu se face vre o îndreptare ci
RŢfiEl ROMÂNESC!.
161
încă tote mergă spre mai rgu, B*au consultaţii între el şi du-pS încuviinţarea celoră ântâî boerî, a plecată din Cralova Episcopulu şi toţi boeril de acolo, şi s'au dusu la Constan-tinopole. Cumti a aurită Domnulu de acesta, a alergată la împâcăciune cu boeriî, şi s’a tocmită să ia numai trei mii de pungi de bani din ţ6ră, se gonescă pe Postelniculu Gea-netu dinţară Romănescâ, şi se numescă capucbehaîa la Cons-tantinopole ună boeră Română. Boerii mulţuminduse astfelu, aă trimisă şi aă ajunsă pe Episcopulu la Andrianopole, şi l’aă întorsă împreună, cu cei-lai(1 boerî. La acestâ concesiune s’a primită de o camdată şi Spâtarulă Manolaki Bas-capuchehaîaoa; dar dupe ce a vedutu că furia boeriloru s’a potolită, prin dare de mulţi bani a scosă firmană şi a essi-lată pe cei doî boerî Văcăresc! la Chioruşi a gonită din Cons-tantinopole pe agentulu română, pentru ca se înfricoşeze pe boerii pămintenî şi se’şî pote împlini scopurile. Dar Constantină Vodă, tem&nduse ca nu cumva boerii se dea de a doa oră petiţiune la Portă, a mijlocită de a luată domnia Moldovei.
Iareşi Constantinii Vodă Maurocordatu. 1756.
A cincea domniă. Cu tote că avea ore-care conside-raţiune la Portă, dar şi de astădată domnia a căpătat’o cu multă dare de bani şi cu puterea capuchehaialeloră. De a-ceea a încărcată îareşi ţ6ra cu dări grele, din care causă s’a dată iareşi petiţiune la Portă, şi l’aă mazilită.
Scarlatu Ghica Vodă. 1788.
Acesta a fostă fiiu luî Grigori Vodă Ghica, şi mai înainte domnise la Moldova. Avlndu 6re-care consideraţiune la Portă, şi pe de altă parte cu dare de ban! prin capiche-haîele, a căpătată domnia ţerei Românescî. Cu tote ca a-dunarea dăriloru a urmat'o ca şi predecessorii sei,— cu tote aceste, s’a arătată cu multă rîvnă pentru binele ţereî. Elu a dată petiţiune la Portă în contra turciloră cari se încui-
11
162
ISTORIA
baserâ în ţerâ şi fâceaă atrocităţi, şi, cheltuindu optăsutedo pungi de bani, a reuşiţii a-î goni din ţerâ. Porta a rânduiţii unii Muvela-Efendi, unu Capugi-başa şi unii Tef tergi-başa cu firmane puternice, carii, viindu în {era Românescâ, au stricată tote chîzlalele Turciloră, şi pe oi Iau gonită peste Dunăre împreună cu vitele Ioră, oprindu I de a mai intra în {eră, şi învoindă numai câţi-va negu{i{orî aî Capanuluî, cu socotelâ câţi anume din fîă-care serhată, cu chezăşiâ şi cu scirea Domnului, precumă mal prelargă aiurea se arată. Dar de şi cu Boerii se împăca bine, de şi în contra lui nu se dedese nici o plângere la Portă, îndată ce s'aă împlinită trei ani ai domniei Iui, Paă mazilită, dupe ohiceiulă ce se făcuse de la domnia lui Michai Vodă din anulă 1741.
Iareşi Constantinii Vodă Maurocordatu. 1761.
A ş&3ea domniă a căpâtat’o iareşi prin dare de mari sume de bani şi prin mijlocirea capichehaîaleloră. De şi era prea bună Dom nu, dar fiindă împovorată de datorii, a fostă silită se manţină dările cele grele ce erau pe ţeră. EIu avea din boerii Greci doe tarafuri de miniştri; unii, ca vechi capichehaele şi creditori, cereaă se se despăgubescă cu preferinţă; alţii, ca unii ce făcuseră cheltuelele domniei, pretindeau preferinţa în partea loru. De acăsta e! se certau mereu între dânşii câutândă fiă-care se’fî mărescă tarafulă prin bo-erl pământeni ca se facă reă celul-laltă tarafu. Câţî-vadin boerii pâmîntenl, găsindă ocasiune, s’au dusă la Constanti-nopole şi aă dată Porţii petifiune în contra încărcării dâri-loră. La acesta, el au fostă ajutaţi de Başa Michalopulo, carele căuta ocasiune ca să potă recăpăta domnia pentru stăpânulă seu Gehan Vodă. Porta, primindu petiţiunea bo-eriloră, pe de o parte s’a arătată că nu-î crede, Iar pe de alta a trimisă unu capugi-başa cu missiunea ca făţişă seîn-tărescă domnia lui Maurocordatu, dându-î şi în secretă unu firmană facultativă pentru destituire. Acestă capugi-başa viindă în ţăra Roraăndscă, Domnulu l’a primită cu maro ce-remoniă; dar îndată ce a ajunsă la Curtea doumescă, a dată
Ţ&REl R0UASE3CL	lQ$
lectură firmanului de mazil/ă, după care Ta rădicată cu mare urgiă, luăndu-i şi totu ce avea.
Iareşî Constantinii Vodă Oehanu. 1763.
Făcenduse Uomnu de adoa oră, acesta avea capiche-hala pe Başa Michalopulo, şi nu avea nici o grijă despre trebiJe lui de acolo. Dar Spătarulă Stavrafci, carele se afia cunoscută şi bine văzută de împărafculă, făcănduse baş-capi-chehaîa, a stăruită de a destituată pe Başa Michalopulo şi Ta tăcută surghîună. Acesta a pirită şi pe boeriî păminteni că facă petiţiuni mincinose, şi trimifendu nnu capugi-başa cu firraană, a arestată o mulţime şi prin torture Ia globi tu. Aceste tote Ie-a făcută pentru ca se-i dobdre şi se nu raal cuteze a da petiţiuni, şi astfelă se potălua ori câţi bani din {eră. Cătrâ capetulă anului, a murită Constantină Vodă G eh ană,
$i s’a îngropată în Mitropolia din Bucurescî.
Ştefanii Vodă Racoviţâ. 1764.
Acesta a fostă frate lui Constantină VodăGehanu. Domnia a căpătat'o prin mijlocirea lui Stavraki. Acestă mij-locitoriu, odată cu domnia, a scosu şi unu firmanu pentru ca Domnulă să aibă voie a ucide doi boeri, pentru ca să în-grozescă pe cei-lalţi. Ştefană Vodă, intrandu cu alaîu în Bucurescî, a pusă de au spânzurată la scara cea de la vale a Curţii, de o parte pe stolniculă Stefanaki, Iar de alta pe lor- • daki Bajescu. După acesta a începută să scotă dări grele şi nesuferite ; pentru acăsta, îngrijită ca nu cumva boeriî se dea petiţiuni în contra Iul, a scosu firmană şi unuzaimă împorătescă de au arestată pe cel mai mari; iar cei ce au inal re masă liberi, do frică ca să nu fiă si ei arestaţi, nu cuteza nici să vorbeseă despre greutăţile {erei. In cele din urmă, poporală, no xmal putăndu sutori atâtea asupriri, s’a sculată cu grămada şi trăgăndu clopotele, cu strigăte şi răcnete, a cerută atfitu liberarea celoră închişi câtă şi uşurarea dăriloră. Ştefană Vodă, după cousiliulu oiueniloră lut
164
ISTORIA
Stavraki, a trimisa arnâuţî înărraaţi şi a împrăştiată popo-rulă; totuo dată, ca se intimideze mulţimea, a tăiată capetele la trei inşi. ^/Vudăndu despre aceste Paşii de la serha-turile de prin prejură, au raportatu Porţii. Acolo omenii influinţi de lângă Portă, cari pismuîaă influinţa lui Stavraki, au interpretatu că t6te amestecâturele aceste vină din causa Iul; de aceea aă şi iabutitu de I’afi spânzurată. Dupg aceste s’a mazilită şi Ştefană Vodă, şi iau confiscată totă starea în folosulu împărăţiei.
Iareşî Scarlatu Ghica Vodă. 1765.
Cu tote că domniile se făceau cu dare de bani, dar cându plângerile ţereî ajungea la au^ulu împeratulnî, adese ori găsiaă dreptate, şi Părta alegea pe Domnulu celă mal bună. Scarlatu Vodă de astă dată a căpătată domnia cu maî puţini bani, fiindu că avea o deosebită consideraţiune la Portă, ca omu vrednică şi înţeleptu. Acesta, veţlăndu suferinţele ce se causa ţereî cu odaea Vizirului care era a Sofiei sultanei, s’a tocmită cu ea ca se o dea ţereî Komă-nescî şi se-i dea din Visteriâ câte 25,000 lei pe ană. Elu a făcută in BucurescT o raonastire sub numele de Sântulu Spiridonu nou, şi murindă in linisce pe scaunulu domniei, s’a îngropată în ea.
Alessandru Vodă Ghica. 1766.
Acesta ă fostă fiiulu lui Scarlată Vodă, După raortea tatălui său, boerii l’au cerută tprin arzu, si capichehaîalele sale Taă ajutată de au căpătată domnia. La anulă 1768 Poitapornindu resboîu în contră Ruşiloru, şi socotindu că elu, ca unulu ce era prea tâneră, nu va putea cârmui (era în timpă de resboîu, Ta mazilită fără nici o vină.
Grigori Vodă Ghica. 1768.
Acesta a fostă fiiulă lui Alessandru Ghica Dragorna-nulu, şi nepotă lui Grigori Vodă Ghica. Fiindă că fusese mar
ŢfiREÎ ROMÂNESC!.
165
de nainte dragomanu, şi Domnu în Moldova, P6rta avea o re-care consideraţiune pentru elă, şi de aceea i’a făcută Domnu. Atunce Ruşii, dupe ce au luată Hotinulă şi tută Moldova, s’au iutinsă până la Focşani, unde trimiseseră câteva cete de cazaci volintirî şi vânători sub comanda unul -Colonelă numită Nazarie Carezinu. Aceştia s’au fostă în-naintită in ţera RomânoBCă până în districtulu Prahova şî Ialomiţa îndemnându satele se nu se supuiă Domnului, sS nu plâUscă dările, şi s5 gonescă omenii domnesc!. Domnulă chîăma pe boerl şi. ameninţânduî cu urgia îrapârăteseă, le poruncea se mdrgă se oprescă pe volintirî de a înainta. Bo-eril chibzuinduse, au găsită cu cale se trimiţă pe unulu dintre denşii cu scrisore cătră comandantulu Nazarie şi cu rugăminte ca se se retragă. Acestă idee puinduse în lucrare, Nazararie nici n*a voită să-î asculte, fiindu că aflase călirfa Velesi carele se gâsîa la Galaţ: cu 12,000 de ostaşi, Paşa de la Brăila cu 15,000, şi Grigori Vodă cu 5,000, proiectau sS’lă calce şi sS intre în Moldova. > Pentru ca se paraiiseze acestă planu, Nazarie a trimişii 800 volintirî se calce Bu-curesciî, Iar elu, uninduse cu Polcovniculu Fabriceană, a plecatu spre Galaţi cu Cazacii şi cu Venătoril. Volintiriîa-jungândă în Bucurescî la 7 Noembre în reversatulu ţlilei (1769), aii cuprinsă oraşulu, fără se fi prinsă de veste nici Domnulă nici boeriî. Poporulu cre^endu câ era oste regulată ruscscâ în care spera pentru libertatea sa, a dată aju-torîu volintiriloru, şi, cu o mică luptă, au gonită pe toţi Turcii din Bucurescî; iar pe Domnu, prindendulu cu toţi boeriî grecî de pe lângă elă, l’aă rădicată şi l’au trimisă la Petersburgu, fâcSudu cârmuitoru alţerel, dinordinulă Feld-mareşaluluî Comite Romiantzovă, pe Pîrvulă Cantacuzino^ Atunce s’au trimisă din partea ţereî deputaţi la Petersburgu Grigorie Mitropolitulu, VistierulăMichaî Cantacuzino, şiLo-gofetulu Nicolae Brancovanu. Nazarie cu Fabricianu ajun-gendu la Galaţi, aă lovită pe Urfa Velesi şi înviDgfindu’lu, a gonită pe Turci peste Dunăre; îar pe Constantiuă Vodă Domnulă Moldovei, luândulu robă, Faă trimisă la laşi, unde a şi murită» Dupe aceBte Nazarie cu Cazacii şi Maîofulâ
166
ISTORIA
Andrak cu 418 Jegărî (Vânători), au venită Ia Bucurescî.
* De aice Nazarie cu Cazaci! şi cu volintirii a plecată spre Giurgiu. In dreptulu monastirei Comana din judeţulă Vlaş-ca, a întâlnită oştea turcăscâ în suină ca 15,000 omeni. Nazarie, nebizuinduse a se mesura cu ei, s’a închisă în mo-nastire, de unde s’aă bătută trei <Jile. Insciinţându-se Pîr-vulu Cantacuzino şi Maiorulă Andrak despre acesta, aă plecată în ajutorulu lui Nazarie la 11 Decembre săra şiadoa-$i dimineţă, apropiându-se de raonastire, s’aă luată la bâ-taiâ cu Turcii, carii fiindă în numără atâtă de mareiaă prăpădită pe totî. In ţlioa aceea a venită Ia Bucurescî şi ga-neralulă Zametină cu oste regulată. Turcii au^endă de a-cesta, aă rădicată assediulă Comani! şi s’aă trasă la Giur-giulă; şi ast-felă a scăpată Nazarie. Atunce s’aă adunată toţi boeriî la Bucurescî, şi Ruşii aă stăpânită cele doă-spre-$ece judeţe. Iar cele cinci judeţe peste Oltă, aă remasu sub stăpânirea Postelnicului Manolaki Rosetă, carele fusese Caimacamă, şi pe care Turcii îlă făcuseră Domnă. A-cesta plecându cu oste turcăscă ca se vie la Bucurescî, s’a bătută cu Zametină, dar rămâindă învinsă, a fugită peste Dunăre. Zametină cu ostile lui a remasu în Bucurescî păuă Ia 1 Maiu 1770; şi fiindă că urma se se facă bătăliâ generală, s’a retrasă cu tote oştirile cătră Bassarabia. Atunce Bucuresciî rămăsese mai deşertă, fiindă-că unii din boerî de mai nainte trecuseră în Transilvania, alţii se duseseră după oştirile rusesc! în Moldova, iar alţi! în cotro aă putută. Luândă scire despre acesta Manole Vodă, a venitu la Bucurescî împreună cu Rumel-valesi şi cu oşti turcesci.
Manole Roseti Voevodic. 1770.
Acesta, îndată ce a venită la domniă, a scrisă boeriloră şi poporului în tăte părţile unde aurise că să află, să seîn-torcâ înderăptu la Bucurescî. S’aă întorsă însă prea puţinii din causa nestatorniciei resbelului, căci nu târ^iă a venitu acire că Feldmareşalulu a repurtată o mare biruinţă în Ba- .
ŢfiREI ROMĂNESCI.
167
sarabia la Gura-Caluluî. că unu generalu-maioră anume Chleb a pornită asupra Brăilei, şi că unu brigadiră a nume Gu-dovicî vine spre Bucurescl. Rumeli-Valesi auijiindu despre acesta, a trecută cu ostile sale peste Dunăre, îar Manoli Vodă la Craiova. Dupe acesta luându generalulă Maloră Brăila şi Brigadirulă Bucuresciî, Feldmareşalulă aorgaDÎsată gu-vernulă prin ună Divahă de Boerl.
Guvernulu Divanului. 1770.
Intrândă de a doa oră oştirile rusesc! in Bucurescl, Feldmareşalulă a orânduită ună Divană compusă din boerl, din cari unora le a dată şi ranguri, precumă s’a vedută la capitolulă despre acesta. Dupe acesta sosindă mai multe OBtiri rusesc! în Bucurescî, s'aă dusă, sub comanda luî O-litz, de aă luată cetatea Giurgiului. Aceătu Olitz, dupe în-torcere murindă, s’a îngropată la Mitropolia. Apoi mergăndă generalulă Criţenie la Craiova, a gonită pe Manole Vodă > dar cele-l-alte Judeţe de peste Oltă au remasu totu în stăpânirea Turciloră. Generalulă Criţenie întorcenduse, Ma-nole Vodă îareşi a venită la Craiova. Atunce s’a dusă de a doa 6ră generalulă Potemkin cu alta oştire şi, trecendă peste Oltu, s’a aşezată cu oştirea de-asupra Turnului. Spre întărirea acestui corpă, a mai venită de la Bucuresei Vice-generalulă Gudă cu ostile de sub comanda 6a, precumă şi Principele Repnin ce s'a rânduită comandiră în loculă lui Olitz. Dar pe cândă Ruşii aştepta acolo o bâtăliâ generală, Turcii s’aă coborîtu în numeră ca la 50,000 la cetatea Giurgiului şi câlcând’o f&ră de veste, comandirulă rusescă, ca unulu ce vedea că nu avea puteri analoge, a lăsat’o în mâna Turciloră. Auijăndu de acesta Cnezulă Repnină, s’aîntorsu la Bucurescl împreună cu toţi cel lalţ! generali şi cu tote ostile. Turcii, luându curagiu de la luarea Giurgiului, au venită asupra loră şi, ;yătănduse la Monastirea Văcârescii, au remasă învinşi. După aceea Cnezulu Repnină ducănduse în Rusia, a remasu în locu-i generalulă Esseu comandiră al trupeloră din Bucurescl şi al trupeloră ce mai remâsese
ISTORIA
16<3
Jângâ Turnu peste Oltu. Generalulu Essen, sculânduse cu 6stea s'a dusă la Gmrgiulu, dar neputându ’lu lua, s’a re-/ trasă spre Bucurecî la Monastirea Văcărescii. Imbărbătân-duse Turcii, Hagi Mehmet Paşa a plecată ca se bată Bucu-resc-il. Musunoglu Vizirulă, carele păDâ atunce fusese se-raschenl, a remasă la Giurgiu. Bătenduse oştirile turcesc! cu cele rusesc!, s’aă învinsă cele din tăi atât de reu, în cât Turci! au şi părăsită Gînrgîulă în mâna Ruşiloră. Atunce Mauoli Vodă. vedendă pe Turc! învinşi în tote părţile, a fugită Ia Sibiiu în Ungaria. Iar Potemkin mergendu cu oştirile sale peste Oltu şi bătendu pe Turci! din Craîova, fa-reşî i-a învinsu cu totulu şi îa împinsă pecte Dunăre; dupe acesta, cu scirea Feldmareşaluluî, a înfiinţată unu deosebită Divană din boeriî de acolo pentru administraţiunea celoru cinci judeţe. Ast-felă a remasă tdtă ţâra Romănescâ sub stăpânirea Ruşiloră şi guvernate de Divanuri ce eraă su* puse Feldmareşaluluî. Numai cetatea Turnului nu se luase, nu înse din causa stâbiciunel Ruşiloră, ci din causâ că Turcii aveaă tunuri peste Dunăre la Nicopole atâtă de mari, în câtă asvîrlea ghiulele până dincoce de Turnu. Dupe aceste viindă Vizirulă Musunoglu, şi vedendu succesele armeloru Rusesc!, luarea Crîmuluî, a Moldovei, a {erei Românesc!, a Bessarabiel şi a altoră cetăţi, precumă şi a Hîrsovei de peste Dunăre, a venită la hotărirea de a cere pace. Atunce s’a adunată la sătulă Golescil din judetulă Rîmniculuî din partea Curţii Rusesc! Corniţele Orlovă şi generalulă Obrescovă, iar din partea Porţi! Otomane Osman Efendi şi ancă unulă, precumă şi ambasadorii Austriei şi ai Rusiei din Constan-tinopole, intervenindă ca împăciuitori. Dupe cele ântâiă de-liberaţiuni neputânduse uni asupra condiţiuniloră păcii dintre părţi, conferinţa s’a dissolvată, manţinânduse ar mişti ţiul u până la 1 Septembre. Dupe aceea Porta a cerută din noă armistiţiu de şese luui şi convocarea unui alu doilea Con-gre3U. Deci rânduinduse din partea Rusiei generalulu Obre-scovu şi din partea Porţii Reis-efendi Abdurazaki, şi adu-nânduse Ja Bucurescî, au tratată despre pace până la 9 Martie 1773. Dar neputânduse uni nici astă-dată, Reis-efendi
ŢfcREf ROMÂNESCf.
169
a trecută peste Dunăre, generalulă Obrescovă a’a dusă la Iaşi şi resbolulu lareşl a continuată. Feldmaresalulă tre-cetidu Dunărea pe Ia Silistra cu ostirele Rasescî, şi bitendu acolo pe Turci, aseraine şi Corniţele Solticovu trecendă pe la Giurgiu cu alte oştiri, au asse^iatu pe Vizirulu în Şumla, restringendulu ast-felu in câtă nu putea se prime3câ ajutore de la Nicopole sau de aiurea. Atunce Vizirulu a primită condiţiunile păcii: acâ3ta s’a şi făcută la lOIaliu 1774, înapoindu Rusia Porţii ţera Românescâ şi Moldova.
Alessandru Ipsiîante Voevodu. 1774.
Făcenduse pacea, s'aă adunată boeril, şi cel mal mulţi aii alesă de Domnă pe Ştefană Priscovanu şi, trimiţendu soli la Constantinopole, s’aă rugată de Portă ca se*lă intă-reecă; câţi-va îuse au cerută totă pe Manoli Vodă. Dar pe atunce aflânduse la Constantinopole Alessandru Ipsiîante, carele era Dragomanu mare şi se bucura de o mare conside-raţiune pe lângă In. Portă, s’a făcută e\u Domnă aii ţereî Romăne&cî. Acesta viindu în Bucurescî, a găsită adunaţi toţi boeril emigraţi în timpulă resbomluî, atâtă pe cel ce se retrăseserâ la Braşovă, câtă şi pe cei ce urmaseră pe Manoli Vodă în Turcia, afară de Banulu Micbaln C an tacuri no, carele remâsese la Petersburg înălţată de împerâtesa Rusiei la rangulu de Generală Maioru. urnitulu Domnă a prii-mită cu dragoste şi cu geuerositate pe toţi boeril fără dis-lincţiune, ăândule unora funcţiuni iar altora diverse mile. Dupe acesta elu s’a apucatu de organisată ieliuritele rămurî de administraţiune: a pusă în rânduelă tribunalele, legile şi judecătorii; a regulată veniturile iuncţiuniloră; a înfiinţată bcoIî aşe<Jendule şi venituri; a organisată diversele classe de messeriaşi; a făcută cutia mileloru; a rânduită lefe la funcţionari; a reorganisatu Slujitorii; apusă în regulă finanţele ţereî, scutindă pe preoţi şi pe mona9tirî; — care tote le-a întărită cu chrisove din partea sa, rânduiodu unde trebueaşi epitropi. Pe lângă aceste nu numai că a stăruită ca să se întărdscâ prmlegiuriie ţereî de câtrâ Portă dupe condiţiunile
170
ISTORIA
păciît nu numai că a opritu pe Turci de a mai intra în {eră, dar a scăzută ?i darea ce se da strălucitei Sultane pentru odaea Vizirului. Intre aceste, pe la luna lui Augustă în a-nulă 1775 viindu Cnezulu Rcpninu ca ambassadoru estra-ordinarîu ca să trecă la Constantinopole, Domnulu Va prii-mită în Bucuresci cu mare onore şi ceremonie şl l’a petrecuţii aseminea Ja eşire. Dar înaintea lui Repnin a venită de Ia Petersburgu Generalulă Michaiu Cantacuzino, şi, după voia ce a avută de la Curtea Rusiei, a vendutu numitului Domnă Alessandru Ipsilante tdte averile sale mişcâtdre şi nemişcătore, după care s’a întorsu cu tută casa sa în Rusia. '
CAPITUL0 LII.
Care judeţe se liotărcseii cil Dunărea despre Turda, şi carecu Transilvania.
Judeţulu Rîmniculul se hotârasce cu Putna, Tecuciuşi Covurluiu şi Buzeu despre Moldova şi despre Ardălă, iar despre Turcia cu Brăila şi Odaea Vizirului. Buzeulu, Să-culenii, Prahova, Dâmbovifa, Muscelulă, At geşulu, Vîlcea şi Gorjulu, cu Ardălulu sau Ungaria* Mehedinţii cu Banatulă Ungariei şi cu Floreutinulă Serbiei din Turcia. Ialomiţa şi Ilfovulu, cu Dunărea despre Turcia. Vlaşca, cu Giurgîulu. Teleormanulu şi Oltulti, cu Dunărea şi Turnulu despre Bulgaria Turciei. Romanaţil şi Doljulu, cu Dunărea despre Turcia.
CAPITULU LIII.
Cumu se liotă rescu judeţele Intre ele.
Rîmniculu se hotârasce despre răsărită cu Moldova despre meză-$i cu Brăila, despre apusă cu Buzeulu, şi despre nordă cu munţi! Buzeulu!»
ţ£reI romanesc!.
171
Buzeulu are despre resâritâ judeţulii Rimnicniul, des-prea m6$â-ţli judefulu Ialoraiţeî, despre apusu jud. Săcuîenil, şi despre Nordu Ungaria.
Sâcuîcnii, despre resâritu cu Moldova, despre Suda cu jud. Ialomiţa, despre apusfl cu jud. Prahova, şi despre nordii cu Ungaria.
Prahova, despre resâritu jud. Buzeuliu, despre sudu Ialomiţa şi Ilfovulu, despre apusu Dămboviţa şi despre nordu Ungaria.
Ialomiţa, despre resâritu jud. Rîmniculu, despre sudu Dunărea, despre apusu jud. Ilfovulu, şi despre nordu Prahova şi Săcuîeiiiî.
Ilfovuluy despre resâritu jud. Prahova şi Ialomiţa, despre sudu Dunărea, despre apusu jud. Vlaşca, despre nordu jud. Dâmboviţa.
Dămboviţa, despre resâritu jud. Prahova, despre sudu jud. Ilfovulu, despre apusu Muscelulu şi Vlaşca, si despre nordu Ungaria.
Vlaşca, despre resâritâ jud. Dâmboviţa şi Ilfovulu, despre sudu Gîurgîulu şi Dunărea, despre apus Argeşulu şi Teleormanului, şi despre nordu Dâmboviţa şi Muscelulu.
Teleormanulu, despre resâritu jud. Vlaşca. despre sudu Dunărea, despre apusu Oltulu, şi despre nordu Argeşulu.
Muscelulu, despre resâritu jud. Dâmboviţa, despre sudu Vlaşca, despre apusu Argeşulu, şi despre nordu Ungaria.
Argeşulu, despre resâritu Muscelulu, despre sudu 01-tulâ Teleormanulu şi Vlaşca, despre apusii jud Vîlcea, şi despre nordii Ungaria, şi trecendu Oltulu, se întinde pănâ în diBtrictulu Gorjulu.
Oltulu, despre resâritu Teleormanulu, despre sudu Tur-nulu, despre apusu Romanaţiî, şi despre nordu Argeşulu.
BomanaţU, despre resâritu jud. Oltu, despre sudu Du* nârea, despre apusu jud. Dolju, şi despre nordu Vîlcea.
VUcea, despre resâritu jud. Argeşu, despre sudu Ro-mânaţi! şi Dolju, despre apusu Gorju şi despre nordu munţii jud. Argeşului.
172
ISTORIA
Dolju, despre resâritu Romanaţiî, despre nnrdu. Vîlcea şi Gorju, despre sudu Dunărea, despre apusă Mehedinţii.
Gorjn, despre resâritu Vîlcea, despre sudu Dolju şi Mehedinţii, despre apusă Mehedinţii şi despre nordu Ungaria.
Mehedinţii^ despre resâritu jud. Dolju şi Gorju. despre apusă Dunărea, şi despre nordă Banatulu. Ungariei.
CAPITULU LIV.
Jiirisdicţiiinca Bpnrchiilorii
Eparchia Mitropoliei aflâtore în Bucuresci diatrictulă Ilfovului, are judeţele : Prahova, Ialomiţa, llfovulu, Dâmbo-viţa, Vlaşca, Teleormanulu, Muscelulu, Argeşulă şi Oltulă.
Eparchia Episcopiei Rîmniculul, aflâtore în judeţulă Vîlcea, are judeţele: Romanaţiî, Vîlcea, Dolju, Gorju, şi Mehedinţii.
Eparchia Episcopiei Buzeuluî, aflâtore. în oraşulu şi dis-trictulu Buzeuluî, are districtele : Rîmniculu Serată, Buze* ulu, Săcuîenii şi Brăila.
CAPITULU LV.
Monastirilc, meţosele, căpităniile, şi oraşele cu bisericile flăcăruia judeţu.
Rîmniculu Sărată are:
a.	) Monastirî: Babeniî, Dedulescî, Macsinenii, şi Botdescil.
b.	) Metoşc: Poena meruluî, Schitulu Călugăriloru, Bon*-ţfcscii, Bogdăueniî, Dălhăuţiî, Vărzărescil, Gîrboviî, Traistenii.
c.	) Câjritănii: în Focşani, Grădiştea. Macsinenî, Rîmni* culă, Comisdea, Vîrteşcolu, Bilşugata, şi Unturosa.
d.	) Oraşe: Focşanii, cu o monastire a Sântului loan şi ş6se bl erice de petră ; Rîmniculu, cu o monastire ce se $ice a Rîmniculul, şi cinci bisserici de petră.
Ţ&REf ROMÂNESC!.
173
Buzenlu are:
a O Monastirî: Vintilă Vodă, Berea, Cetăfula şi Sepăuţil.
b.) Metoşe: Cozieniî, Pirulu, Poteca, Pîrscovulă, Isvo-raniî, Cîolwnu, Grajdena, Adâncată, Miluiţii, Nona, Bercenil, Găvana, Vornicii, Goronetu.
c) Căpetăniă, una singură în Buzeă.
d.) Oralii, unulu sÎDguru avândă: Episcopia, monastirea Banului, besenca Greciloru, şi alte doe beseric!.
Săcufenil are :
a.	) Monastirî: Bradu, Iordachlana, Cornulă, Apo3tolaki,
Vorbilă şi Provitza;	. ... .
b.	) Metoşe: Barbu, Zamfira, Ceslâulu, Pâdeniî, AJunişulă, Suraniî, Malţesciî, Schiatu, Stolianu.
c.	) Căpitănii trei, Ia Mărgineni, Ia Ghecenî, şi Slujitori ai judeţului.
d.	) Oraşu, unulu singurii Vălenii, avându o monastire numită Văleni! şi doe beserice de lemnu.
Mărginenii, Sinaea, Mi&lea, Tîrşorulă, Brtbulă, Poena, L.espidelefc_Eiatita—*
b.	) Metâşe: Brpzoea şi CorlătesciT.
c.	) Căpităniăj una în PIoescî.
d.	) Oraşe: Ploesciî cu o beserică domnescă şi cinci bi-serice de petră; Filipesciî din Prahova, cu o singură bese-rică; Câmpina, cu monastirea Câmpina şi o beserică.
Ialomiţa are:
a.	) Monastirî: Slobozia.
b.	) Metoşc% nu are.
c.	) Căpitănii: LichirescI, Stelnica, Oraşulu de Floci> Gîrbovii, Slobozia si Panduriilu. CVv~-olt'X?) —
d.	) Oraşu, unulu singură, numită Oraşulu deFlocî, cu doă biserice de petră şi doc de lemnă. -
Ilfovulă are :
a.) Monastirî: Văeăresciî, Cotrocenii, Snagovulă, Căl-dăruşnm, Panteleimonă, Plumbuita, Negoescil, Plătărescil, Balamucu, Codreniî, Tinganulu, şi Cătăluîută.
Prahova are: . a.) Monastiri:
174
I5TCRIA
b.) Mctoşe: Neruîulfi, Malamoctilu, Marcuţa, Cernica, Ruptura, Turbaţii, Ţigănesc», Dobrotescii, Vornicesa şi Bâjteniir c) Căpitănii: Ciocânescii, Oltelniţa, Qherghiţa, Podulu Pitarului. Copâcenil, Obilescii, Pădurea judeţului.
d.) Orapl, unulu Glierghiţa, cu trei biserice de pâtră.
_ Dâqihfly&t-arc:
a.	) Jlonastiri: Delulu, Nucetulu. Botoiulu, Golgota şi Găisenii.
b.	) Metoşc: Pirliţii, Vulcana, Dâculeţii, Viforîta şi Cetăţuia,
c.	) Căpitănii: Cazacii Tîrgovistei, FloresciT şi Vălenii.
arf^fom^tiri: Glavacîoculu, CăsicTorele, Comana şi Cobia.	j
b.	) Metoşe: Babele, Poenarii şi Lipâresciî.	f
c.	) Căpitănii'. Odivoe, Dala, Găescil, Căiugârenii, Po- ! dulu Domnului, Caca lefii şi Puţulu-tâlpii.
Teleonuanulu are:
a.	) Metoşc. Drâgănescii şi Dădiescii.
b.	) Căpitănii: Martaloii judeţului, Zimnicea, Ruşii de 1 Vede, Balaţiî. Cacaueulu, şi Ciocânescii Bordiî.
c.	) Ora.pl, unnlu, Ruşii de Vede, cu doS biserici.
Muscelul» arc:
a.	) Monastiri: Aninosa, Vereşiî,* Rincâciovulu, Monasti-
rea Valea şi Kădescii.	i
b.	) Metoşc: Vierek în Valea-mare. Negru Vodă, Valea \ mare a călugâriloru, Pisculescii, Mă»-culesciî, Dobrescii, Valea Popii, Golescii, Cîocanulu şi Cîoca.
c.	) Căpitănii: Câliesciî şi Slujitorii judeţului.
d.	) Ora.pl. unulu, Câmpulungulu prima reşedinţă a dom* niei, cu o monastire numită Câmpulungul^, o boiniţâ, 13 biserici şi una a «Sâteniloiu.
^Arg^şulu ar^	^
a) JfJ(wastrn : Mon. ArgeşuluT, Oatmana, Cornotulu, Fo- A deleaoiuln. Tntana şi BaBCOvulâ; •	|
b.) MeMşt: Berialăvescii, Ostrovulu, Vălenii, Guligu, liră-detulu, Brătăşescil, Jtobaca, Udana, Turgulu, Cotoacii, Tolu şulu şi Flămânda.	-
ŢfiREf ROMANESC!.
175
c.	) Căpitănii: Loviştea, Pîtescii. Vânătorii şi Pandurii judeţului.
d.	) Oraşe: Pitescii cu optu bioerice, şi Curtea de Ar-geşu. eu o biserică domuescă, patru dc petră şi una de lemnă. Aceste oraşe araândoe au fo3tă reşedinţe domnesc!.
Oltulfi are:
a.	) Monastiri: Clococîovulu, Strehaea. Delanil, Ghilme-lele, Seca şi PlâvicemT
b.	) Mctoşe: Ghariţiî. Dobrotiniî, Şopotu.
c.	) Căpitănii: Slatina, Uda, Ş* rbănesciî, Bânesca. Giur-gîulă, Catanele Slatinei şi Slujitorii.
d.	) Oraşti: Slatina, cu doe biserice de petră si doe de lemnu.
b.	) Metoşe: Ghereţenii, Britorralu, Balşii şi Brancovenii.
c.	) Căpitănii: Caracalulu. Isiazulă, Podu Balşu, Catanele Călăraşiloru.
d.	) Oraşii: Caracalulu, cu trei biserici de petră.
Vîlcea arc:
a.	) Monastiri: Bistriţa, Orezulu, Govora, Dobrotz, Stăn-cescil, Cozia, Arnota şi Monastirea dintr'unu Lemnu.
b.	) Metoşe: Cetăţenii, Sărăcinescii. Archanghelulă, Slâ-tiorele, Bouţescii, Vălenii, Neteda, Mănăilesciî, Babenil, Ro-manulu, Monăstirea dintr'uuu Lemnu, la Orezu.
c.	) Căpitănii: Slujitorii Râmnicului, Vânătorii, Cătunele Potirel şi Cătunele Marcului.
d.	) Oraşe do3; Ocna şi Rirouiculă, carele are Episcopia, cinci biserice, ună Schitu uumitu Teluşuiă, unulă numită Titirociulu şi umilii numită Ţuica, şi ti biserice.
Dolj ulii are:
,—‘"ir.') Monastiri: Pucovăţulu, Jitianil, Sigarcea şi Sadova.
b.	) Metoşe: Ţuţora, Tîrnovffulă, T^ţescil şi Roba.
c.	) Căpitănii: una a Potirei şi uua a Slujitorilor judeţului.
d.	) Omşu: uuulă, Craiova, al treilea Scaună al Băniei. Monastirilo Cralovel şi Căpităniile s’au scrisă în deosebi.
176
ISTORIA
Goijulu are:
a.	) Motiastiri: Tismana, PolovraciT, Crasna, şi Strîmba.
b.	) Mdocu} unulu singură, Cloclovinulu.
c.	) Căpitănii: Slujitorii, Mezilgii, Vânătorii şi Haiduci! predaţi.
d.	) Oraşe: Tîrgulu Jiiului, cu doe biserice şi Cârbu-. nescii. cu o sÎDgurâ biserică.
3Iehedinţii are:
a.	) Monăstiri: Motru, Ţinţareniî, Potolnita şi Strehaea, celu ânteiu scaunu al Băniei.
b.	Căpitănii: a Plaiului, Cerneţii, Calafatulu, Jamlaniţa,
Gogoşii, Vodiţa şi Slujitorii judeţului.	#
c) Oraşe: Cerneţiî cu o biserică şi omonastire; Calafatulu cu cinci biserice.
Se adună: S4 monăstiri, 99 metoşe, 27 oraşe şi 78 că* pitănii, afară de Bucurescî, Tîrgovistea şi Cralova. Iar în oraşe 95 monăstiri.
CAPITULU LVI.
Despre oraşele capitale, vechi şi nuoe.
1. Câmpuhoiguhi m j-ud. Muscelu.
Aice a fostu celu ânteiu scaunâ al îuî Radu Vodă Negru. cu curte şi cu cassâ domnescă, cari acumu s’au ruinată. Monastirile şi bisericile s’au descrisu la şirulu judeţeloru. Mai înnainte se oârmuia de Vorniculu Câmpulungului; dar dupe rei'ormă, cârmuirea a remasă asupra ispravnicului de judeţu. Este şi unulu din orăşani ce se numesce judefulu Oraşului, supusă Postelnicului celui mare.
2. Curtea de Argeşii, în jud. Argeşului.
Aice a fostu a doa reşedinţă a lui Radu Vodă Negru cu curte si case domnesc! cari şi până astădî se cunoscu în
ŢittEI E0MÂ5ESCL
177
ruine. Monastirile si bisericile s’aă descriau la rânduiţi loră, Cârmuitoru este ispravniculu, şi din orăşani unu jadeţă supusă ispramnicului.
' - Tîrgovistea-, m jud. Dîmboviţa.
Până înainte de Nicolae Vodă Mavrocordatu, aice era a treia reşedinţă Domnescă: vara Domnii petreceau aice. iar ema la Bucurescl. De la 1716 încoce nu s’aă mai dusă Domnii acolo. Casele domnesci, ale cărora ruine se vedă şi astădî, a’au fostă reparată la anulă 1733, aub domnia laî Con-stantiuu Vodă Mavrocordatu, s’au arsă de cătră Turci, cu ocasiunea resbelulul ce aveau cu Nemţii. Mal naintecra cârmuitorîu marele Vornicu de Tîrgovistea, carele judeca atâtă oraşulă câtă şi totu judeţulu Dîmboviţa; astădî inse este numai Ispravniculu si unu Polcovnicii de Cazaci de Tîrgovistea, supusă Agâi. Monastiri şi bescrice suntu ur-mâtorele: Mitropolia, Bolniţa, Stelea, beserica Domnescă, beserica Domne!, a Serbiloră, a mahalalei serbesci, a mahalalei, a terguluî, a Vornicului, a lui Popa Dumitraki, a târgului de susu, a lui Burica, a Cazaciloră, a Spătarului To-ma, beserica roşiă, a Sântei Paraschevela scola domnescă; trei pustii, şi alte cinci fără de nume. T6te aceste sunt de petră.
4. Bucureştii, în jud. Bfovulu.
Aice s’a făcută de a patra oră reşedinţă domnescă sub Mircea Vodă celă betrână, carele în anulă 1383 a făcută Curte domnescă. Domnii posteriori aă mărită aeestă Curte şi au îmfruraaseţat'o, precumă se vede până astădî. Monastiri şi beserice sunt cele urmâtore:
.11 Monastiri cu hanuri: Mitropolia, Sântulă George, Colţaunde este şi spitalulă, Radu Vodă, Michaî Vodă, Sântulă Ioană, Sârindarulă, Stavropoleos, Pogonianis, Slatarulu, Archimandritulu, a tuturoru Sânţiloră, Sântulă Spiridonă ve-chlu, Sântulu Spiridonă noă, hanulu Colţii, banulă Şerbană
12
tTS
ISTORIA
Vodă. Ddmna Bâlasa, Hagidena. Sântulu Atanasie, Foişorul», beserica Curţii.
T. Monastiri fără hanuri: Sântulu Sava, Sânta Ecate-rina. Stelea, Râsvanu, Creţuleseu,Udricaniî, Sântulu Eleftcric.
o. Hanuri monastirescî fără monastiri: al lui Constantinii Vodă, al Filipesculuî, al Sântei Ecaterine, al lui Pi-periu. al lui Zamfirii.
13 Beserice de lemnu: Ceausu Radu, Popa Marinii, Delea nouă, Iancu; Popa Panu, Popa Radu, Moldovenii, Popa Cosma, Fântâna Boului, Popa Radu, Popa Ivaşcu, Cărămidarii, a lui Stoica, a Pantelimonuluî, a lui Ceauşii David.
51 Beserice de petră: Sântulu George vechîu, Scdla Yerguluî, Aganiţa, Popescu, Lucaci, Popa Sure, Hagiulu, Scaunele, aiseguţitoriloru, Popa Here, Popa Drâghicî, Sâpuuaril, Olarii. Sitivestru, Popa Petrea, Gorgan ii, Bâlăcenu, Şerbanu ^ odă, Domna, Sântulu Kicolae din Şelari, beserica din 0-lozl, lanasi, Batiste a, Boţeau, Brezoenu, Fântâna Boului, Popa Dirvaru, Visica, Golescu, Prundu, mahalaoa Vlădicâî, bea. Albă, Flămânda. Broştenii, Serbii, patruzeci de mucenici Sântulu Antonie, Dobrotesa, Apostolaki, Sânta Ecaterina, a Tirgulul de afară, Popa Sore, Măntulesa, Delea veche, a Lipscanilor!, a Oţetariloru, a Precupeţilorii, a DikiuluT, Ste-jarulG, Sânta Parascheva.
Adunânduse tute monastirile şi besericile la unu locfif resultă:
In Bucurescî 94.
In Tergoriştea 25.
tn Cralova 46.
In Judeţe 278.
Piua beaericele de prin Bate.
CAPITOLU LVII.
Dfhpre reHfdlnţele Ilntileloru.
1. Turnulu Sever inului, In jud. Mehedinţi.
Aice a fostă prima reşedinţă a celui ânteift Bună numită Baaaraba. Astăzi eate deşertă. Acentă turnă no ^ice
TfiRBl »0*Â?*Eî»cT.
179
s& s*» făcuţii de împăratulâ Tralan»! la amilii 108* îo drepţii Iii podului de p^tra ce totă Tralaml făcuse pe Dunăre, şi aT căruia stîlpî ne v?d»i şi până astâdl.
2. Slrfhnpfi, tn jud. Mphfdinţii.
A doa reşedinţă a Băniei, a foştii ia monsatire* Stre-haea, despre care amil vorbită Ia monastirele judeţelor»!,
3. Crnwyi, m jml. Mjn.
Aice a fostu şi este cea din armă reşedinţă a Banului celui mare. Când a acesta lipeesce* Domnului numesce and boerîu C&Imacamu. Acestâ dregi torid are subordinate mal multe posturi, p rec amu: Polcovnicuiu de Călăraşi* unt) Logofeţii al 3-lea, unu «rmaşu al 2* le*. unu Portară* iîurnirile acestoru funcţionari se facă de câtrâ Domnă» după re-comandaţiunea Banului. Pe lângă aceştia mal suntă trei Logofeţi dc Di vană, unu judeţă de orasă şi om! Staroste de neguţitori, numiţi de câtrâ Bănuit! ie adreptulâ.
MonastirI în Cralova sustă ceie urmâture: Obedenu, Gânoscu, Sântulu George, Sântulă Dani trie. Sântulă Nico-lae, Vladăcanu, Dudu, Sântulă Ilie.
Biserico de petră suntă: a lui Petru Boză, a Ştirbul* cel, Sântulă Ioană, Ungurelulă, J ie anulă, şi 33 biserica de leiuuă.
Căpitănii suntă: & Cataneloră, a Arm&şeiloră. a Meu-ziluriloră, şi a Slujitorii oră.
capitolulO lvui.
Vadurile core*pun<ţ*ter* ş«»le Dunăre.
JiriUlu, cetate aţerel Românesc!. Schele* este din sută. de cetate pe o glrlâ ce eae din Dunăre din joaă de gura ialoiuiţel, si corespunde cu Ma-iuulă din Turcia.
ISO
ISTORIA
Bertcsdi, satu (8 ore) şi schele pe marginea Bălţii.
Plopii, satu (2 ore) şi schele în marginea Dunării pentru lucrurile ce trecu din trei gîrle ce ese din Dunăre din susu de Oraşu şi intră Tareş! în Dunăre din susu de sătulii Bertesciî.
Oraşnlu, tîrgu (4 ore), şi schele la Gura lalomiţei, departe de Dunăre cale de o oră; trecâtdrela Hîrsova, cetate în Turcia (12 ore).
Stelnica Casai aşii (4 ore), schele pe rîulu Borcea, ce e-se din Dunăre din susu de satulu Likirescii şi întră îareşi în Dunăre la gura lalomiţei. Cându nu suntu apele mici se trece Borcea cu luntrea, apoi merge ia Dunăre în trei o-re, şi respunde la niscc sate mici din Turcia.
Timpuresciî, satu (4 ore) şi schele prin riulu Borcea ca şi Stelnica, corespundetdre la Silistra, cetate a Turciei.
Lichiresciî, câpităniă (4 ore) şi schele ce respunde totu: prin Borcea.	sin
Cîocânesciî, casabaş (4 ore) şi schele printr’o ramură a Dunărei, ce se coboră la schelea Lichiresciloru. !
CornafeluM, Kiseletu, Spanău, sate care cându nu sunt apele mari sunt schele şi trecu deadreptulu Dunărea; iar cându apele debordeză şi bălţile se umple, se făcu neprati-cabile.	■ ' J
Olteniţa, Câpităniă, cu Schele din josu de gura Argeşului, trecendu deadreptulu la Turtucaia peste Dunăre (4 ore.)
Gmrgiulu, cetate (12 ore) şi schele prin o gârlă ce se numesce Ramadana, şi care esă din Dunăre din susu de cetate la satulu Slobozia lui Celeb-aga şi întră în Dunăre din josu de cetate. Cându suntă apele scădute, treclndu Ramadana, mergu prin insulă în doe ore la Dunăre. Trece-tdre la Rusciucu, cetate a Turciei (12 ore).
Slobozia lui Celeb-aga, (1 oră), trece Dunărea deadreptulu la Rusciucu,
Petruşeaniîy satu (5 ore) şi schele printr’o gârlă a Dunării, trecătâre la nisce sate mici din Turcia (12 ore).
H, Zimiicea, Câpităniă (5 ore) şi schele printr’o gârlă a"
,	• • i 1.• ii: *
TEREl ROMANESl.	ţgţ
Dunărei cc se varsă în bălţi, respundetore la Sistovă cassa-banu al Turciei (i2 ore.)
Turnulu> cetate (7 ore) şi schele, prin care este trecâtore de a drcptulu peste Dunăre la cetatea Nicopole (6 ore.)
lzlazidu, Căpitâniă (2 ore) şi schele trecătore deadrep-tulă peste Dunăre Ia satulu Varaoglu din Turcia.
Celelulu (6 ore) sată şi schele prin o gârlă ce ese din bălţi şi dă în Dunăre.
' Cîolpanulît, satu (8 ore) şi schele la vărsătura Jiîulul în Dunăre, trecătfire laBuşlichloi cassabanu al Turciei lOote).
Necleia, satu (3 ore) şi fchele printr’o gârlă asDunăriî; trecătore ca şi cea de susu.
Bistriţa, satu (1 ora) ’şi schele prostă printre bălţi, trecător e Ia Ţibre (8 ore).
Ţifa, satu (5 ore) şi trecetore pe unu podii Ia schelea Lomiuluî, la Lobalanga cassabanu al Turciei (10 ore).
Zegladeta, satu (5 ore), trecetore pîutre bălţi pe uscatu până în Dunăre la Arcer-Palanca (6 ore.)
Calafat-u, Capităniă (4 ore} şi schele la malulu Dunării, trecâtore la cetatea Yidinului (6 ore).
Florentimilu, Capităniă, Salcea satu (4 ore) trecetore printre bălti pe uscatu la Dunăre.
Balta verde, TIombanu isvoru (ore) cu schele trecetore de adreptulu la Dunăre, la satulu Pravova.
Cor neţii, oraşu şi căpitănia la Turnulu Severinuluî (5 ore) ca schele ta Dunăre, trecâtore la Cladova fetisllam (18 ore).
Busava, cetate, trecetore la insula Ada-calesi (4 ore).
CAPITULU LIX.
Vămile {trei Honiaiiescî, corespunzători* cu ale (erei Nemţesc!.
Vama Văleniloru, în judeţulîi Sacuîenii, trecâtore cu carulii prin Cereşii la vama Buzeului Nemţescu.
Vama Cârapineî, în jud. Prahovei, trecetore cu cal pe la mănastiraa Sinaca (11 ore) la Timeşu în faţă cu Braşovulu.
182
1H70HIA.
Vama Uragoalavil, fa juri. Mucedului, pe Ia KucArfi cu curul fi (V> ore), ht Hrană, in faţă cu Făgăraşul fi.
Vama Câine nil in juil. Argeşului, trece pe lângă Olt A cu carulfi (2 ore, la U&iş6ra în faţă cu Tîrgu-roşu pi Hibiulă.
Vama TIrgu Jifulul, în jiul. Gorju, po Ia Vilcca cuca» rulă (fi ore), la nutulă Livey.ile.
Vama Cerneai, in jud. Mehedinţii, pc la Voriija cu ca-rulii (5 orc), Ie Zupalnek în faţA cu Harta tul ir.
Vama Bahna. (tată în jud. Mehedinţii, pe la PlaluIA lungii cu carulft (!) ore), la Tufa, «aţii ce cate în fa|A cu Bariatuld*
CAPITULU LX.
Aiiiiiierijlu Valaşlloru, loculu reşedinţei şl nlriliuţliinlle lor.
Judcţulft.
Kîmnicu.
Buzei!.
iSacucnil.
Prahova.
Dîmboviţa.
Muscclulu.
Argeşu.
Vilcca.
tiorju.
Mehedinţi i.
'Vt* cj *-> C5 >	■ Numirea VAtaşii lorii.	Loculu de reşedinţa.
1	Ttimuicii.	—
2	Slanicu,	Pîrscovu.
2	Buzeu.	Tolcjcnd.
1	Prahova.	
2	Ialomiţa.	Dîmboviţa,
	Nucşdra.	Idem.
2	Arct.	Loviatoa.
2	(Jozia.	Hrezu.
2	Novaci.	Tiamana.
2	Baca dc a»	Balma.
ramă.
Idcin.
Atribuţiunilo Vataşilor.
Pâzcsce plaiurile safi trccătorilc.
PAîîcbcu de hoţi.
Făcu cifllâ prin Bate.
Cată 8A nu trdcâ cineva în Ungaria prin plaiuri.
PAkcbcQ ho nu «e cal» co hotarele do vecini.
Riinducscii PîrcAlabil în şatelc din plaaa lorii.
Iiigrijewcrî bc nu ho spargă satele, şi prin vorniculu ceh! maro se rilnducBcu dc cătrfi Domnii.
TZMt BMiXtnwrt.
m
CAPITULO LXI.
Poteeelit i*(*	prin plaiurile {ere/ Rom a nene! In Ungaria,
care vatafu de pla/u pd/enee aevnte plaiuri.
Judeţe.
Uîranlcu,
Buzeulu.
Haculenl.
Idem.
Prahova.
1*----- T*
Care Vătă-şiă.
Rhn.
Pîracovuld
Uc la care Maţii şi pluta w îneepe şl prin earemun {/trece în Ungaria.
A cert fi judeţfi nu «e hotârance cu Ungaria, ca Buzeulti.
Prin BrăcncI
fllânic.
Tolejinfi.
Lopătarf.
Mămuţei.
Satul Batrfinl. Satulu Cereşn. Mânieţil. iHvdrelc.
Pe la Peuteleti.
Breazeulâ.
Biacouca.
Plaiul Bătrânii. Plaiul marc.
Ipacul u. StetâneHcil. Berta. Idem.
Uuzefi. Starchfozdu.
Chlortdi Bascei Bâltiuenil. Nevolaşulu. Bisca Rusii. Iar Nevoiaşul.
* Iar Bisca Ruşi
Prahova, Breaza._________
----------Mon. Stnâear
Telejenulu.
Oradea.
Pla. Şerbauu Vulpe. Scărisdre. Luturosu.
CXTIigarîî!
Bis ca.
Piticu.
PI. Buzeulal.
Arsele.
Casauea.
'lega. Gnrguluta. Purii ica. ~~—
t
\
ComarmcuUL
Secarîa.
Teşi la. Trctitieuil. PoMsada. Căşeria de Po-duri.
Teşi la.
Uiu jud. Sicilienii oae iu Prahova.
Glrbova.
Steghlasa.
Prislopul ii-
Orzogu.
Parade.
Muşiţa.
DoCtana. Bob ulii,
i
Lm Comba.
Idem.
Cu Moldova.
Iu Vama Buze-| ului.
Vodă
[La Sânţii.
Îl» vama Buzeu-ţ Iu/ Nemţeacu.
ISe strîngu la Cra-ana si e»e la vama Buzeulut.
Moghesţi.
“Hogheşti şl Ris-novi.
Vama Tirnisu lui.
!La satulu Săcclle. Vama Timesulul şi Sacele.
Sacele şiSanţulu. Şanţul îi.
Şanţulu pazesce straja uemţescă.
184
ISTORIA
Jndcţo.
[Care Văîă- De la care satîi şf plaîu so începo şiă. I ţii prin care munţi trece în Ungaria.
Dîmboviţa.)
Muscclitlu.
Prin satul Breza din Prahova.
Prin Mon. SI-naca.
Prin apa Urai-, ciorii Iu. Idem.
Sat. Petru ţu(a. Satul Bâdcniî. Pe riulu albii. Sătulii Pueniî, Idem.
S. Cotă fonii.
S. Bâdeniî.
Păduchiosul#.
Furnica.
S. Dragosla-vele.
S. Rucăruliise desparte de drumul u ca reJorfi.
Surlele.
CftrliguIB.
Rotunda.
Plaîulu Dombascu. Milorele.
Brebulii.
Plaîulu Suclienll. Marginea Domnesc#. Sleasa.
Valea Bădcni şi hotarul#.
Ghimbavulu.
Valea Cheii, Podul# Dîmboviţei.
Plaîulu Turcului.
S. Nemăescil S. Nucşora.
Gura Văii Tainasulul. •Zimbodia.
Plaîulu Hoţului. Preasca.
Plaîulu Iul Petru. Nucşdra şi Calbucetu,
Plăişorulu.
Argeşu.
A refiî.
i
S. Perivoescil.
S. Salatruca. S. Arefii.
»S. Corbeuil.
Sepu.
Prin Riulu roşii şi muntele Carpan-tcanu.
Faţa Gelului. Voevoda.
Pcltikelu.
Muntişoru.
Plaiul# OIbu. Corbaniî.
S. Brăticnii. S. ftîalaecnil. S. Titescil.
S. Boisdra.
S. Glăbcflcil. IS. Călnenil.
Brătieniî. Plaîulu Spinu, Mărginenii» Zanogft. Cocilor#. Zanoga.
ŢfiREf ROMANESC!
185
Judeţe,
Care Vătă' ţ iâ.
Loviste.
Vîlcea.
Gorju.
Mehedinţii |
De la care natu şi plalu «c începe |şi prin care munţi trece In Ungaria.
Trece podul Ol tulul ţi desparte judeţul Vîlcel pani se întîlnesce cu Gorjulu.
S. Robescil.
Brezoea.
Troenil.
8. Mala.
S. Voînesca.
Nu se hotiresc cu Ungaria fiindă ci le desparte iu. Argeţu.
Gorvodiţa.
S. Loviţa şi; Bahna.
Margasulu.	I
Clibncetuln.	J
Robulu.	j
Delulu Negru. Gocalabenu.
Miteznlu.
Baghialu.
iloslzescu.
Idem.
Polo mea.
S. Cereţu. Idem.
Idem.
Idem.
$.; Bodeniî.
S. Vorna Vo-
Scurtnlă. Pilomia. Negura. ^Doesctî. Scoehi Vorfil. Iveţulu. Celcoviţa. Prlleazulu.
E«c.
La vama Bofceî.
La s. Stilmoca. La s. Sadurile.
IVorzamba, locu al Turciei, îar din | josu al Ungă-I riei.
Tufarulă.
La Coranu.
jpieţil.
Becisnica.
Baea.
I diţa.
S. Bresca. Idem.
S. Gornoviţa Idem.
S. lsvarna.
Idem.
Idem.
Idem.
S. Silişte vore. Idem.
Idem.
Idem.
Prisaca.
Bălţata Cerbului. Cesca.
Polonii.
Pontezali.
Plopii.
Furca Cosuţii. Me<Jevarelu. Poena Porcului.
is-
Preglada.
Boboti.
Verde.
Cainiri.
Diagocama.
S. Mirăseseil.j Idem.
S. Berbeniî.
S. G ÎU ugăranll I Cr uei$6re<
Prisaca.
Ţghichiambu.
Vînturiţulu.
I <
jS. Polovasnita. jS. Bogaltini.
^Cokerivulu.
ţ .
jS. Ronea.
S. Armeniţil.
186
ISTORIA
Judeţe.	Care Vată-?iă.	De la care satu ?i plaîu se începe şi priu care munţi trece în Ungaria.	Esg.
i	i i IS. Călugăranii Călugareni. |S. Vaîenii. Bobulii. * IS. Bade?u. Vacarulu. JClo?aniî. Motrişoril. Ildem. Motruluî I		Ziglii în Ung. S. Armeniţiî. Or. Serbe.?u, Ji-îulu Ungarie!, la câmpulu Nd-gulnî.
CAPITULU LXII.
ftiurile, tic unde purccdii, si in ce locuri anume se iniilnescu cu alte rinri.
Judeţe.
Rîurî
[De unde purced ii.
In ce ritirî intră.
La care Iocu
Rimniculu
Siretultl Balea
Bărbii? oru j
Din Moldova Din muntele Bălenu Băbcni
Valba/i J Cocova
IMâIu Capiii IsvoruIitTcpli ceniT
Vunocoghera
în Dunăre [Din josu de Brăila înRîmnicujDin josu de Or. i Rimniculu!
Idem. JDin josu de S.
) Drăgoesci!
In Mi)covu;Din josu de satu
In careju-deţu.
Brăila
Rimnicu
fn Rîmnicu
JIU
1
Ricortiiu mare.
1 Recea mică,Din sus de Bă-benî
Vunoru eu De la Mitrescii Delii Roşu PI. Ungurului din Moldova Muntele mun-tesoruJu!, Jio-tarii Ia Vir-te?coI, npoil sc abate pej ?anţu ia Ghiol iţa
iŞanţuţcI Se <Jice hota
OreavuJi iMunteamiI
! !
{Rimniculu
Rimna Mii-covuluf
în Milcovu
. Top-
DjnjosedeS licenii
Din josu de Vîr-tcscoî
în RimnicujDin joşii de 8. Băbeni!
Idem Idem
Idem
Idem
Serelu
La S. Kimnicehilu
rulu Milcovu Juî de Jal fi. GîrJiţele jSărăţelulu
B. Mândresciî
ŢfiREI ROMANESC!*
187
Judeţe.
Rîurî.
De unde pur cedil.
In ceriurl Intră.
La care Iocu
In careju-i
Buzeulu
Stirţa
Sărăţelulu
CălmăţuTul
Călnăulu
Riulu Mii-Banii. Zebale
Săculenî
Munt. Modeţu Ungurescd. SJănieulă Munt Moşia Bica Sărat Muntele Lăcă* uţu Ungu-rescu.
Scăîeniî lavoru de la Fazarenl
Sibiciulu Panatiulu
Lopatna Călmăţuml Chiojdt
Muntele Pa-natel.
Muntele Iovă* neţu mare Pădurea cu pere.
Curmătura munteiul O* rauşorulu. Munt. Poduru
Slănicnlu
Bnzeu
Dunăre
Buzeu
Idem
Cîlnău
Buzeu Buzeu Ia-lomifa
Buzeu
Idem
Cricovu
Idem.
3. Mănescil 3, Pîrscovulu
S. Gurguetiî
Din josu de 3 Mărginenii
Slăbiţi! de susu
La S. Valea rea
La S. Cernătesciî Din susu de S Urziceniî
La Fiitiţiî
jBuzeu
Kîmniculu
Bnzeu
Ialomiţa * /
Săculenî
Grozăvoea
Munt. Sme-’Bisca oritu.
Prahova
Buzişore Iazul u Grenţa
Niscovulu
Slănicuu
Vorbilău Cricovulu Sărat u Bueovulu
Drajua
Telejenulu
Cosmiua
Bucoveniî
Sainu
Cervenia Floru.
Strimba
— *	Telejenu
Din Telejena	Bucovu
Din Valea	Bncovenl
Grenţiî.	
De laMonasti-	Buzeu
rea Bradu.	
Din sus de Oc-	Vorbila
nă.	
Idem.	Telejenu
Diu susudeS.	Prahova
Lapoi.	
—	Telejenu
Din susu de	Idem.
Ceraţii '	
Idem.	Prahova
Din susu de S.	Tehyenu
Dobrăvişdra	
S. Podenil	Bucovu
De la S. Ta-	La Dimbu.
taranu	
Din munte	Iu Casiora
S. Cocofana	Doftaua
De la Dîmbu.	Prahova
S. Hucovulu
Din susu de Să-	Buzeu
denî S. Măgurenu.	Săcuenî
Sch. Zamfira	Idem.
S. Adincata	Prahova
Din susu de S' Bueovulu Din susu de S.	jSăcucui
Vălenii S. Drasnesciî	J Prahova
Sch. Zamfira	Idem.
S. Bucovu	Săcuenî
—	Prahova
Din josu deS.Te-	Prahova
şila Căşeria Poduriloi	• Idem.
188
IHTOIIIA

Ialomiţa
Dîmboviţa
1 fovttl îi
Kîurî.
Do undo puroiul»,
In ('o rtnrl iiiim,
La nara Joelh
in curo
Jnd(iţii.
Pragmnl-	Din munţi	Doflana	
rohui Vufnnulu	8. Biidlln lui	Prahova	Din Joşii do 8. Dră-
l)oftaiii{a	AlOHii Hfanoiu. MiiiiL Maronii	Doliaua	tfăllOHOlf
Tclega	Din hiihu do	MIhIou	Din Joflfi do Mon.
Misloa «In!	Ocna. I >o la Maeîuon	Toldjonil	Minimi Din huhu do 8.
00. Duftnun	Mu ni. Radula	Prahova	Plopcnîf Din joşii do 8.
Valea Lu-	Din huhu do	Doftana	Bănonir Ocna Telcga
pului.	Mon. Probii		
Proviţa	Muiit. Secuii ii	Cri eo vil	S. VlădeniT
Crioovuln	Potrosiţa.	Prahova	8. Palanca
Dîmbu	Mon. Ţinla	Telejonil	Din joşii (lo S. Za-
Nogob$ca	Mon. Tîrsoru	Prahova	1 noga S. Palanca
Viişbrn	Din susildeS.	Idem.	8. Pisculoseiî
Pulariu	Deduleseii. Din susu do 8.	Idem.	Din joşii de S.
Ucpegîo-	Stfmcescil. S. Bord umanii		Stfinccscii
sulfi Subaru Iu		 		Argeşii	S. Cîocovcniî
Colintiua	Din susu de S.	Dîmboviţa	S. Fnrdesciî
Ialomiţa	Stănescii Munt. Bahna	Dunăre	
Glabocenii Bratiî	Vlaliiştiî Fontâna de la Dobrescî Munt. Dudele	Dîmboviţa	S. Furdcsciî
Illbvulu	Diu susu de 8.	Dunăre	
.Mostîştea	Doicesciî S. Grcciî 1	lidera.	S. Cornăţelulu
Balgateţii	—	Colintiua	Podulu Bigu
Viermo-	S. Pinu de la	Idem	Diu susu deMou.
losa	Podulu O-		Căldărusanil
Poţuvalits-	racu Din snsu de 8.	Balta Căl-	
tea	Ţuvalistea	durusanî	
Vlăsia	Din BusfideS.	Idem.	Idem 0
Perisulu	Zocanerulu Din susu de S,		: :
Paserea	Poenarii Din susu de S,		; 4' ‘
jDragoesciî	i Tunarii		, r - n ■
	1 -	—	—•
ICîorogîrla	l —	!«loKn»îî	C* T-.t • -
iSflciionlf
Prahova
Ufovulă
Prahova
Ilfovul»!
Prahova
II f ovul u Idem.
Ialomiţa
Ilfovulîi Idem.
/!
i x
'l'ftiiVA HQMÂMHOl.
189
Judeţe,
Muri.
f)e undo pur-codri.
in ce rlarl
intr:i.
La ca re Ijoed.
in carejii• deţii.
					
M. -	—							* ■ ■ ■ '	i
Vlnşcn	Căi iii Ateu	—	Argeş»	jH. Leafa	1 idem.
	Olavaelocu	De lângă Afon	Cotmana	Cotmana.	j
		Glavacfocu			
Toleorma-	[Jrlulnlii	H. Urluonif	Idem.		1
nnlu.	*t‘				i
Oltul»	Călmăţu-	S. Iininogil	Dunăre	Intre Pirtan şi	1 Teleorman
	îulu		•	Fântunele	1
	IIîrIcUl,ho-				1
	taru alu				1
	Turnului				I
	slilulu.^	S. Comunii	Oltişoru	S. Flocosaml	1
	OJţişorulft	De la S. Re-	Oîtu	Lunca Turnului	1 i
		costa din			Ţ
		Oltii			1
Muşcelalu	Rostdca	De la Băenî	Arge.^u |	|Din jos» de S.	1 Dîmboviţa
			I	Floresciî	1
	Cîmpulung	Munt Pojorita	Idem. 1	|S. Breboenii	ţ Argeşu
	Protina	Munt. Brotila 'Riulu		S. Vlădenii	Muacelu
			Domnii		
	Riul Dom-	M. Valea rea;	Argeşu	S, Clumescil	Idem.
	nii				
	Apa mare	Idem			
	Argeşelulu	—	Riulu		
			Domnii		
	Bughîa	—	Batia		
	Batia	—	Riulu Cor-	S, RăJescii	Idem.
			bului		
	Slaniculu	—	.Brăţia	—	—
Argeşu	Dîmbovis-	Stanislavesci	jNejioyu	S. Mîrşa	! Vlasca
	Clllfl		i		i
	Nejlovulu	De lingă Pi-	[ Argeş u	Din susu de S.	I Idem.
4 f ■ * • *		tesc!	i	Coienil	•
	Bascovnlu	Mon Bascovu.Idem.		Lângă Pitesc!	i Argeşu
	Bădiţă	Costa Topolo-	Vede	Vitănescii	Teleorman
		guluî			
	Vede	Idem	Comenî	S. Boleenii	Oltu
	Cotmana	Idem	Dunăre	—	Argeşu
	Valaamilu	Din lacuiuPo-	Valea me-	S. Dobrocosta	
		zima Arde-	ralul		
		iului			
	Topologii	S. Salatrucu	Oîtu	S. Ostrovenii	Idem.
	Riul Vadu-	Munt Costa	Idem.	La Crucea ce este	Idem.
	lui, hotar	Câineniloru		hotaru	
	Ardeiul»	de peste Oîtu			
Vîicea.	Bărboi 1	CâinesciT <	Oltctu <	5. Priscovenil	Vîicea
1	Gilortulu	Farcaşu Idem. S		5. Davidescii	
1	Olănesa |l	Piatra |Rîmniculu <		Jlănescil	
190
ISTORIA
Judeţe. | Rîarî.		i De unde pur cedu.	- In ce riurî intră.		La care locii.
	jRineseiî	Din Iazuri	OltQ	jEpiscopia Rîmi	
	I			I j	cuiul
	jOcna	Parăginescî	Idem.		S. Saracinesciî
	iBirsa	Costescî	Idem	!S. Slavitescil	
	Ofaşulu	Idem	Bistriţa	jLa Sărenî	
	Orezul	Munt Romana	Idem	j	3. Tobaniî
	Bistriţa	Munt Arnota	OI tu		3. Boldesciî
	Luncaveţu	Munt Prelunga	Idem.	jS. Slăvitesciî	
	Razaşanu	S Stoeneniî	Idem.	ÎS. Vierii	
	Cernişora	Din Obîrsiă	Cerna	fS, Măndăresciî	
	Cerna	Munt Prelunga	Oltetulu	S. Oteteleşiî	
■orju.	Olteţulu	Munt Frasinii	OItu'	S. Vlădulenii	
	Amaradia	Să ceri le	Jiîu	S. Isalniţa	
	Gilortulu	Munt Delosu	Idem	S	>. Poeana
	Clinicii lu i	3 Poenariî '	Gfilortu	S. Albeniî	
	Blaniţa	Aninişu 1	[dem	S	1. Petresciî
	Petresciî (	Uopcesa	Jiîu jS. Pescena		
	Seca |<	2opăcesa 1	[dem ÎTirgulu Cărbu-		
Mehedinţi.
î
Miurulu
Bolescil
Boriscu
Sîmbotenu
Orezul
Resova
Suciţa
Stănescil
Bistriţa
Isvarna
Zaleşulu
Bistriţa
Tismana
Hniniţa
Stănescil
Cotuste
Creveda
Zărită
Bata
Motru
Dijnăţuiui
iuicu
Caraula
Mărgăritesc! Idem Munt Lăteuşajldem Idem Idem Idem
Dăîhăţuîul A ni nulă
Munt Zanoga Munte
De la Mon 0-rezu
Sarapatinu Munt^ Vîlcana Muntîntorsura Muut Macină AJmaşanî S Ruga Băllişora Munt Rîeî Garddea Dimbasalasu Munt Ghila-neţu Rugu Burbe Din susu Ocne Merişoru Vardeniţa
de
Vurbiţa
Curpenii
Draguiţa
Idem
Urşaţiî
Suciţa
Idem
Tismana
Balta
Zalesu
Jiîu’
Heniţa
Jiîu
Motru
Jiîu
Idem
Motru
Jiîu
Dijnaţulu
Balta Dunării Dunăre Idem
nescii
S. Greblesciî S. Bobănesciî S. Borlescii S. Cîofrăngeniî Lângă Curtişoră
S. Bălţesciî S. Gruesciî Idem.
Idem.
S. Călţesciî S. Somănesciî
S. Rovinariî S. Husniţa S. Creţesciî Cornava.
Lângă Monastire S. Caculu S. Baeade aramă
Mon* Motru S. Perenii
S. Birca
S. Chimia S. Ulmii
ŢEREI ROMAXESCf.
191
Judeţe.	Rîurî.	De unde pur-cedu.	In ce rinr* intră.	La care locu	In care judeţ u.
Romanaţî.	Topolniţa Vuteţa Belea Oltfşorulu	Domogletu Gama Vodiţi Silisteniî Oltu din susu de Slatina	Idem Idem Oltu Oltu 1	Cassabaoa Cer-neţii S. Yodiţa S. Catana S. Mărginenii 1	
CAPITULU LXIII.
Despre rinrile cele mari ale ţerei Rooiănescî de unde purcedu şi unde se varsă, şi despre acele ce vinii din alte teri, pe nnde trecu şt unde se varsă.
Judeţe.	Riurî.	De unde vină sau purcedu.	Ude se varsă.	Pe unde intră. *	n ce ju-deţu.
Mehedinţi.	Dunărea	I Vine din Un-,! garia	In Marea Negră	Ese dinţerăla gu-i ra Seretulul	La Brăila
Gorju.	Jiîulu	Din doi munţi ai ţerei Rom. numiţi Sibi-leşi Turceni	In Dunăre Lângă Potrocenî se desparte în î doe riuri unlu ! spre satulu îîe-degbîa şialtulu ! spre S. Obavulu		Dolju
Argeş îi	Lotru	Din mnnt. Zo-iulu	In Oltu	Satulu Ba joia t	Vîlcea
Idem	Oltulu	Vine din Ungaria şi desparte judeţele Craiovei	In Dunăre Se desparte în doe, i rămurî: una in-j tră pe la S. Is lazu, şi alta p( la Turnu Mă gurele		Romanal Oltu
Idem	Argeşulu	Din munţii Arif.	Idem	jLa S. Smolenu ş | Oltelniţa	i Ilfovu
Muscelulu |Dîmboviţa|Din muntele			In Argeşu La satul Budesci		î Idem
192
ISTOKIA
! j	Muri.	de unde pur cedii.	■ / Unde ne 1 Varsă.	Pe unde intra.	în ce ju-deţu.
Prahova j	Prahova	Din munt. Prc d/tlulu	; In ialomiţa	Din susu de po-dulu Ch iran fi	Prahova.
Pazeulu 'Buze uiu Kimnfcu/u jHeretu		Din Ungaria Din Moldova, şi se fa ce hotărî/.	In Heretu	Ia B. Maesineni. :	Rîroniculnl
Ialomiţa liorcea		Din Dunăre, Din suhU de satiiiu Lîchi-reseil, riu mare, piu* tescu corăbii	Idem	la 8. Scroficnil.	Ialomiţa

Fine').
"“'t \
1) Maî urmeză unu Capitolil în care se descriu drumurile cele mari, cu distanfele şi direcţiunile lor. Dar sau din greşala autorului sau din a tipografului, materia atât e de încurcată, în cât nu se pote trage nici o importantă* De aceea amu socotită de prisosii a mal reprodnce acestii ca-pitolii în traductiune.
(Nota traducătorului).

ismsL 33 5aa?3âd3,
Capitulu I De către cine se stâpinia Ţlra - Romănăscă, de căndâ au venită pe pământulă acesta coloniele Romanilor, ce origină ^are poporala acesta, de unde derivă dialectală lorii, şi pentru ce aceşti VaJachI se numescu Romani, pre cândft alte naţiuni II nu-
meBeu ValachI................................................1
Capitulu II. Cum vorbesce cbronologia ţerel Românesc! despre lo-ceputulă cârrauirel din Craiova ....... IO
Capitula III. Despre venirea lu! RadnVodă Negru la Câmpn-Iong,
la anulă 1215................................................12
Capitulu IV. Snraariă din cele patru cestiuof, dope care se arată că
Vlachil şi Moldoveni! se tragă din Roman!.......................14
Capitulu V. Cum guverna Domni!.......................................14
Capitulu VI. Cum guverna Domni! după Reformă.	.	.
Capitulu VII. Despre orânduia clerului. ....
Capitnlii VIII. Despre lândnela ctitorilor *la Monastiri. .	« 19
Capitulu IX. Despre boeri..................................... -	21
CapituUî X. Despre atribuţiunile funcţiuniloră.......................22
Capitulâ XI. Firmanu împerăteacă, în care se vorbeace şi despre
boeri........................................................28
£ Capitulu XII. Despre^AIaziU..........................................29
Capitulu XIII. Despre Breslele	cele mic!.........................29
Capitulu XIV. Despre neguţător!...................................
Capitulu XV. Despre bîojitori. .	.	_•___^___>______»	..
Capitulu XVI. Despre ţeranl. .	.	;	.	.	.32-
Capitulu XVII. Despre ţigani.........................................33
Capitulu XVIII. Despre cerşitorl.....................................34
Capitulu XIX. Despre judeciţi. .	...	.	.	34
Capitulu XX. Despre judecători şi cărmuitori! districteloru. .	. 35
Capitulu XXI. Despre moşii.........................................  36	^
^ Capitulu XXII. Despre metale şi industrii. .	.	.	.	. <££ ■'
Capitulu XXIII. Despre articolele cc esu din ţără. .	.	.
Capitulu XXIV. Despre articolele ce intră în ţără. .	.	- 3JL
Capitulu XXV. Lista obdrelor şi a scheleloră de prin oraşe şi tîr- ^
guri, şi taripha vămeî................................. â8J
Capitulu XXVI. Despre scdlele domnesc!............................47
Capitulu XXVII. Despre spitale.......................................45
Capitulu XXVIII. Despre dărî......................................46.v
Capitula XXIX. Reforma lai Constantin Mavrocordată. .	. 48
Capitulu XXX. Stricarea reformei..................................50
Capitula XXXI. Dările scose de Domni .	.	.	,	. 51 ^
Capitulu XXXII. însemnarea dăriloru după Reformă. .	.	53
—.^.Capitula XXXIII. Despre veniturile Ddmuei şi ale câtor-va alte
funcţiuni.......................................................65
11
««(.Ifiilii XXXIV. Vonilultl Khtw vu huurll. .	.	.	•	#«
I amKijIu A \ X V. //cupru vtutHulii l/ofiriloru pflnă ht l£^/V>#- o»
4 /iiWfiiltj VUVI. thtttprn wnihuihi netimh ah bourilor», * ftO lopf/tilii XXXVII De«pr«	91 pentru rare «ansă s'art fâajt. 66
inplhilu \\\ VIII. i'/lr/ia L'upffuhiţniiio a ţevrt Uoniănenel către 1'f/tl.n o/u»j/md hub MIimu Vodă.	66
4 ăpl/ulu XXXIX. A doua aapltulaţhwe. .	,	.	.	* <W
Capltulu XL. 'lithil ce se da {erd de către jYotă. .	.	.70
inpUulu XLI. Tribiiiulti cft «o da Porţi/ dintru începută, fi căfd *’« urnit 1} pfihu In un ulii 1700.	. 70
Capltulu XLII. Niztimnlu co s’a daffl cm Ruinbaşlr/ împărătesc/pentru ne6hrea Turci/orfl din ţdră...............................71
C'âpilu/d XLIII. Două hatişerifuri împărătesc/, întărlldrc nlzamulut. 72 -4 apifulfj XLIV. Despre frontierele, ţerel Românesc/. .	.	,	^
4'ap/tufu XLIV. L'hrfsdve domnesc/ ce constată botanic.
4 aplfulu XLV7, flotare/e Hrăilei, ale Od&ef Viziruluf, ale Giurgiului şi ale Tumulii/, aşeijatc despre pământurile ţerel RomănescI nil do
mulţ/ an/...........................................................JOO
CapJ/uJu XLVI. Brăila, G’iurg/ti şl Turuu cându /Tart hotărnicită 101
Capltulu XL VIL iJi-sjjre	oda ca	Viziruluf............................103
Capltulu XLVIII. Guvernulu ţerel eub feld-mareşalu! Comite Ro~ mianţov, pre timpuiii ocupaţiunel oştirilortf ru.se/ic/.	.	„	107
Capitula XLIX. Stipulat!unile păcii atingăldre de Valacbia. . iii Capitala L. Rând ude Je introduse în ţ<*ră de Alessandru Vodă Ipsi-
lăute....................................................................113
Capltulu LI. Chronologia	Domnlloru....................................126
Capltulu LII. Care judeţe se hotăreseu cu Dunărea despre Turcia,
şi care cu Transilvania..................................................170
Capitulă LIII. Cum se hotăreseu judeţele între ele. .	--	170
Capltulu LIV’. Jurisdicţiunea Eparchiiloru............................\ 172 **
Capltulu LV. Monastirde, roeţdsele, căpităniile, şi oraşele cn bisericile flă căruia judeţii...................................................  172
Capitulu LVI. Despre oraşele capitale, vechi şi nuoe.	.	.	ltfft .
Capltulu LVII. Despre reşedinţele Banieloru. „	178 ^
Capitulu LVIII. Vadurile corespun<Jetore peste Dunăre.	.	.	179
Capitulu LIX. Vămile ţereî RomăDesci, corespuntjătdre cu ale ţerel
Nemţeşti................................................................I8ţ>
Cap’tulu LX. Numerulu VătasilorQ, loculu reşedinţei şi atribuţiunile v*"
lor...................................................................182
Capitulu LXI- Potecele ce tnergîi prin plaiurile ţereî Romănesci In Ungaria, şi care vătaphu de plaiu păzesce aceste plaiuri. .
Capitulu LXII. Rîurile, de unde purcedu, şi în ce locuri anume se
întîlnescu cu	alte	rîuri............................................186
Capltulu LXIII. Despre rîurile cele mari ale ţerel Românesc! de unde purcedu şi unde se varsă, şi despre acele ce vinii din alteţeri, pe unde trecu	şi	unde	se varsă..........................191
; 1

m
i